Dimineata Copiilor/Dimineaţa Copiilor, 1939 (Anul 16, nr. 778-828) 830 pag/DimineataCopiilor_1939-1669232034__pages51-100

£ 


2 c 


INEATA COPIILC 


ILUSTRATÁ PENTRU UHR 
Director: TUDOR TEODORESCU-BRANISTE 


mserisă sub No, 135 îm Regist. Publicaţiunilor Periodico la Trib. Ilfov 8. I. Com. 


Tariful abonamentelor la revista „DIMINEA TA COPIILOR". 
1) Cehoslovacia, Grecia, Jugoslavia și Turcia: 


In străinătate : 
Cont cec postal 4083. 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA : 


BUCUREȘTI, 


— in fari: 


STRADA CONST. MILLE 5 — 7 — 9. 


| an Lei 200; 
| an Lei 300 și 6 luni Lei 150. — 11) Celelalte țări: | an Lei 350 și 6 luni Lei 175 
Plata taxelor postale în numerar conform aprobării Direcţiei Generale P. T. T. No. 137282/926 


— TELEFON 3.84.30. 


Editura „Ziarul“, S. A. R. Bucureşti 
6 luni Lei 100 și 3 luni Lei 50 


—  EXEMPLARUL 5 LEI. 


REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISĂ. MUNUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA. 
ANUL XV 25 IANUARIE 1939 - No. 781 
DE VORBĂ CU CITITORII 
Lë 


24 


Dragii mei, E 


Imi pare nespus de bine cá và 
pot vorbi de data aceasia, despre 
una dintre cele mai mari sárbátori 
ale neamului nostru, despre Unire. 
Desigur cá ştiţi din cărțile de şcoală, 
ce s'a întâmplat acum 80 de ani în 
“România, cum oameni patrioți şi 


iubitori de neam au pornit cu dâr- 
zenie sá facá unirea Principatelor, 
şi cum munca lor a fost binecuvântată 
de Dumnezeu. Dar ce e mai insemnat 
este cá pilda lor a fost urmată după 
ani de fiii şi eroismul celor cari 
şi-au lăsat viața pe câmpiile de 


luptă, ca şi al celor cari şi-au vărsat 


Soni: citiți Cu foris cartes 


IANUARIE 1939 


sângele pentru țară în timpul Ráz- 
boiului pentru Intregirea Neamului, 
a dat roade bune, căci provinciile 
înstrăinate de urgia duşmanilor au 
revenit la Patria Mumă. Pentru a 
doua oară s'a făcut Unirea, Unirea 
cea mare a tuturor Românilor. 


Astăzi suntem datori să ne amintim 


cu pietate de cei cari au suferit ` 


pentru îndeplinirea visului de vea- 
curi a poporului român. Dar mai 
suntem datori un lucru : 

Suntem datori să apărăm glia 
dobândită de înaintaşii noştri, să ne 
iubim Regele şi Țara, să fim gata 
oricând să ne jertfim pentru a-i 
apăra granițele de poftele duşmani- 
lor din afară. Dar mai presus de 
toate, pentru a putea izbândi, pentru 
a ne putea face “datoria față de 
Rege şi Țară, trebue să fim noi 
uniti, să facem unirea sufletească a 
tuturor fiilor acestei țări, astfel 
încât nimeni să nu aibe altă deviză 
decât: 


CREDINȚĂ SI MUNCĂ, PENTRU 
ȚARĂ SI REGE. 


Sunteţi străjeri şi fără îndoială 
că má infelegeti. Știu cá în inima 
fiecáruia dintre voi iubirea de Rege 
si Neam stá mai presus de orice. 
Din scrisorile voastre vă citesc 
cugetul curat si gata de jertfă. 
Deaceea, dragii mei, să strigăm cu 
toţii: 

TRĂIASCĂ ROMANIA 
DEAPURURI UNITĂ ! 


TRĂIASCĂ MAJESTATEA SA 
REGELE CAROL AL II-lea 
TRĂIASCĂ MĂRIA SA MIHAI 


MARE VOEVOD DE 
ALBA-IULIA! 


Mátusica 


en 


~ 


T A R A 
COPIILOR 


Tara copiilor nu este trecutá in geografic. 

Ea se află aşezată, după unii dincoace, după alţii 
dincolo de zare. 

Impáráteste o împărăteasă pe nume Impáráteasa 
Poveste. 

Are o mulțime de pelitori si cu toate acestea nu-l a- 
lege pe niciunul. Nici pe Robinson, nici pe Gruia al 
lui Novac, nici pe Prâslea, feciorul cel voinic, nici pe 
Guliver. Păcală, cel puţin, îi cântă din cobză, în timp 
ce Tàndalà tine de fundul cobzei. 

Impărăteasa nu alege pe niciunul, pentrucă ar su- 
păra pe toli ceilalţi. E inteleaptá si voitoare de bine. 

Averea ei mai de pret? O sá và mirati: un sac fără 
fund. 

Totul este ca eu sá pot pune mâna in sac si să scol 
deacolo — ghici, ce? 

O poveste — cine n'ar ghici. 

Una si una, una cáte una. 

Ce este de fácut ea sá pot pune mána in sac? 

Fetiţa cu scufità roşie, fetița cu chibriturile si Nils, 
sunt copiii de suflet ai împărătesei Poveste, Fetitele 
duc trena împărătesei. Nils e curierul ei. El, adică, a- 
flă dela copii care poveşti le-a plăcut si care nu, ca ca 
să stie ce are de făcut. 

Cenusereasa e mare doamnă de onoare. 

(Să nu và inchipuili că uriasii, piticii, leii paralei 
si asa mai departe, lipsesc. Ei sunt aşezaţi pe secţii si 
alei. Dar o ordine desăvârşită domneşte, Stă de strajă 
Ivan cu turbinca lui vestită; şi care nu-i la locul lui 
paşol! (Uriaşii îngheaţă de frică). 

Nu odată am întâlnit-o pe alee, pe Scufita roşie de 
mana cu fetița cu chibriturile; nu odată l-am întâlnit 
pe Nils Holgerson, la lacul Acăi. 

Cenusereasa seápá din mână o mánusá. Eu i-am 
adus-o. Intelegeti acum că drept răsplată mi-a înlesnit 
să pun mâna în sacul fără fund al poveştilor si să 
scot o poveste. Alteori m'au aju- 
tat Scufita sau Nils. Altădată 
Flămânzilă a vrutsă apuce sacul 
şi să [mi-l vândă mie pentru o 
portie bună de mâncare. Impá- 
răteasa l'a pedepsit cu cincizeci 
de zile închisoare. 


Stiti ce inseamná inchisoare la ei? Te preface in pá- 
sărică. Flámánzilá era păsărică, dar foame avea tot ca 
mai înainte. Găsea mâncare, căci putea să zboare si 
răzbia departe, dar n'o inghitea pe cât i-ar fi trebuit 
si nici nu putea s'o adune pentru altădată. Era vrabie. 

Rău s'a mai chinuit el — şi făcându-se iar om peste 
cincizeci de zile, slăbise cu douăzeci de chilograme. A 
mâncat pe urmă zece rate din cárdul Acăi. Ce párjol a 
fost atunci! Nils se infátisase cu Aca împărătesei... 

` Dar sunt atâtea de povestit din tara aceasta! 
O să le povestim noi odată! 


Sacul fără fund are mai multe intrări. 

Intrarea la poveştile minunate e mai de taină. 

E prin tinda casei. — A cui? . 

A cui ? 

Dacá ali stie numai! 

A lui Făt Frumos, care dá frumusețea báetilor si a 
Cosánzenei, care dá frumusetea fetelor. 

Care poveste o sá và placă vreodată, să știți că ei au 
inlesnit-o povestitorului. d 

Ei intretin bucuria in împărăție, ei intretin toată 
viața. i 

Impărăteasa Poveste nu se poate mărita. Ea e impá- 
răteasă, firește; dar n'are împărat. Si chiar dânsei ii 
place să spuie: Impăratul Făt Frumos și împărăteasa 
Ileana Cosânzeana. Aceştia sunt adevăraţi împărați, 
de fiecare zi. Impărăteasa Poveste e, cum să zic, au- 
toarca sacului fără fund. Ea l-a făcut, sau l-a adus ga- 
ta făcut — nu se stie. Dacă nu era ca, nici sac n'avea 
impărăteasa, — si stearpă ar fi fost copilăria noastră, 


fără nicio poveste. 


- Trebue să fie frumos în împărăţia Poveste. Pe unde 
să apucăm intr'acolo ? Pe la dreapta, pe la stánge, 


. prin eoasta zării. 


Drum lung, sandale rupte, picioare durute, trudá 
züdarnicà. 

Apucali pe aici încolo... Cu mintea e mult mai bine 
decât cu picioarele. 

Impáráfia Poveste, împărăţia copiilor, în cartea cu 
poveşti (căci in Geografie nu se gáseste!). 

Impüràália copiilor e cartea copiilor si Marcel Mar- 
cian e prietenul lor, care và pregăteşte pentru foarte 
curând niște povești scoase din sacul fără fund prin 
contrabandă. 

Cum vine asta, veli înțelege când veli citi povestea 
cu „Flămânzilă la închisoare”, poveste pe care mi-a 
inlesnit-o însăşi Flămânzilă fără să-şi dea seama. 

Numai puţin să aveţi răbdare, si pentrucă vă știu 
buni la suflet, vă rog să pregătiţi ceva merinde (poa- 
te să fie chiar mai multe) că Flămânzilă vine tare flă- 
mând si var fi recunoscător. 


FLAMANZILA LA INCHISOARE 


Dacă vá mai aduceţi aminte, Fláminzilá fusese hà- 
gat pentru cinci zile la inch soare, peutrucá vroise să 
fure sacul fără fund al poveştilor si să mi-l vândă 
mie. După ce scăpă dela închisoare, nici două ceasuri 
nu trecură si făcu altă poznă. Alte cincizeci de zile de 
inchisoare. 

„Imi merge, măi nene, ca dracu 


nm a 


isi vorbea el singur. 


ei 


Du sarpe, ben yz e ? EZ E NES cC" 
RET TETUER e EE O RN A 


T 


| a TTL 

„Cu împărăteasa noastră nu-i de glumit... $i ce crede 
dumneaei, cá pot eu să mă hrănesc numai cu ce-mi 
pică la întâmplare? Stomahul meu e mare si cere. Si 
cere. Stomahul meu e fără fund! Ce cumintenie, ce o- 
bráznicie! Eu stau în locugor si nu supăr pe nimeni. As 
sta vreau să zic. Dar să am ce mânca, Doamne Dum- 
nezeule, si rabdá Flămânzilă, si rabdá, cum ai vrea sá. ` 
nu mă ajungă nevoia ?... Oameni suntem! Nils e băiat 


pa 


frumos; dar prea mult sa pitigáit el împărătesei. Si la 
-Aca — ce cumătră rea de gură! Zece rate, da, zece E 
rate! Unde nu-i creste gospodária cu cincizeci intr'un A 


an!.Dar prost eu, cá nu i-am máncat mai multe! à 
Dar prost, Flámánzilá, prost cu adevárat! Nu stii 
că împărăteasa noastră vede tot si aude tot? 


„Se măreşte pedeapsa lui Flămânzilă la sasezeci si 34: 
cinci de zile închisoare, pentrucă a cârtit împotriva SÈ 
cui nu trebue”. E d 

- Poate sá fie si o sutá sasezeci si cinci! — tuná 
Flămânzilă, cât putea el de tare, din gâtul lui de pasá- E 


re. -— Mie să-mi dea de mâncare! 

„O sută sasezeci si cinci de zile închisoare lui Flá- 
mânzilă pentrucă e gură spartă”. 

Astfel de afişe era puse pe toate aleile. 

„Şi zece zile de carcerá” mai adăugă Robinson ju- 
decătorul suprem al împărăției, cel care dă pedepse q 
în numele împăraţilor, când văzu că nici acum Flá- j 
mânzilă nu se astâmpără, 

In timpul acesta, Ileana Cosânzeana aştepta acasă 
intoarcerea lui Făt Frumos, care tocmai plecase până 
la Harap Alb, ce căzuse la pat de azi dimineaţă. Vezi 
că răcise puţin la picioare odinioară în putul spânului 
si acum, că sufla vântul, il apucaserá durerile. Grijă 
să n'avem însă. Mergea spre vindecare, 

Cosânzeana primise tocmai vizita lui Ochilá Ochi- 
sor si a luisAuzilá Auziai. Mereu nedespáritti, aceştia 
făceau pereche de pomină în toată împărăţia. Ochilă 
vedea totul si Auzilă auzea totul. 

Asa că, numaidecát Auzilă auzi porunca lui Robin- 
son si pe datá Ochilá vàzu afisele. 

Cum auzi de pedeapsa ce i sa dat lui Flămânzilă, 
Cosànzeana tresári. : 

— Repede, Ochilá, indreaptá vederile noastre, a 
mea si a voastră, spre Robinson, ca să-l vedem si sá 
ne vadă. Repede, Auzilá, ascute-fi urechea intr'acolo. 
Ce am să spun eu, să faci ca să audă, Robinson, ` 

„Heei, hehehei!” incepuná a chioti Auziai si Ochilă, 
de răsunau văile si vorbe de vorbe se ciocneau, prinse 
crâmpei de toate colţurile împărăției. Inainte de a ni- 
meri la Robinson, Ochişor şi Auzilă prinseră din zbor E 
glasul si chipul lui Flămânzilă. Acesta numai ce-i 
văzu: 

- Máñi Ochilă Ochiu' de bou', mái frate-meu. Mă-ăi 
mii Auziai, vrea sá mà omoare Robinson! Nu mai e de 
trai pe aici, cá a ajuns cuțitul la os si má dor ciola- 
nele până in măduvă... Hei, lume nouă, Cosânzeana I- — ,. 
leană! Mă vede şi mă lasă... eu mă pierd, sărăcan de 
mine.... ; Ç 

Glasul i se pierdu, cáci rotindu-se, Auzilá si Ochilá d 
il ajunserá pe Robinson! E 

— Mărire Tie împărăteasă! 

— Pace si gânduri bune, Robinson! Laudá infelep- . 
ciunii tale! 

— Intelepciunii tale! — repetará in cor Auzilá si O- 
chilá. — Vrei să-l dai gata pe Flámánzilá!? 


e MARCEL MARCIAN 
(Va urma in numărul viitor) 


„Nu uitaţi să cumpăraţi, roma- | 


nul „Insula Fantomelor" 


H 
NX 


: 
e. 
E 
< 
es 
; 


Sunt sigură, dragi copii, că n'ali uitat încă povestea 
celor trei micuti Lil, Lilo si Lolo. Ei au fost prefá- 
culi in pitici si tráesc fericiti in Casa-Varzá, impre- 
uná cu prihorul Tuip. Am sá và povestesc azi incà 
o întâmplare din viața lor.« 

Intro zi, Lil descoperi la cetälali capăt al câmpului 
un şir de conopide, apoi altul de verze Bruxel care 
inmugureau dealungul câte unui cotor. 


„Cel puţin zise Lil care culese una, iată o varză 
cumsecade, pe màsura noastră si care va avea loc in 
vatra”; 

Tuip ii intovárásise pe Lil si Lilo, dar Lolo rámá- 
sese acasă. De mult timp era furios că nu poate sá se 
joace cu foarfeca uriaşe, pe care o luaseră din fosta 
lor locuinţă, foarfecà de care se servea Lil înainte să 
fi devenit pitică. Lolo n'avea voc s'o atingă. 

Aşadar, în ziua aceea, îndată ce plecará ceilalţi, re- 
pede scotoceste în magazia-varză unde sunt adăposti- 


"te instrumentele. Z 


El trage de masina care e mult mai grea decât 
crezuse. Trage iar, foarfeca vine si Lolo cade drept 
în fundul unui sant. lată că-şi trece brațele prin 
mânere si se joacă tăind peronul si balcoanele de 
frunze ale magazici-varzá. Va trece acum la cele- 
lalte? 

^ 

Cànd Lil, Lilo si Tuip revin incárcati cu verze de 
Bruxel si bucáti de conopidá si gásesc magazia ridi- 
catá pe cotor fárá nici o frunzá pe care sá se poatá 
urca, se opresc inmármuriti. Frunzele tăiate zac pe 
jos. Lil intclege imediat. 

„E isprava lui Lolo. Mi-a luat foarfeca!” 

Lilo se nápusteste. Vai de urechile mezinului său! 
Dar Lolo nu-i în camera albastră. nici in camera 
verde si nici in camera galbenă. In magazie nu-i nici 
foarfeci, nici Lolo. 

„Sa ascuns de frică. E de prisos să-l mai 
Când o să-i fie fricá, o să se întoarcă”. 

La cină Lolo nu se întoarse încă. Lil si Lolo au cău- 
tat până la sosirea nopţii. Desnădăjduiţi, sau întors a- 
mândoi în casă. Tuip se culcuseste lângă Lil. In fiece 
clipă îi vine să-şi ascundă sub aripă capul care mo- 
țăe. Lil se ghemueste şi plânge in penele prietenului 
milos. Atunci Tuip o acopere cu aripa. Lil adoarme 
în fine cuibărită aci si pasărea îşi ascunde atunci 
capul obosit sub cealaltă aripă, A doua zi tot mai cu- 


'àutàm. 


Traducere de Elvira Calan 


treerá câmpurile cu inima sdrobità. Lolo e pierdut 
pentru totdeauna. " 

Deodatà: 

„Lilo! Uită-te la Tuip! uită-te sus! acolo sus! strigă 


Lil. 


“Fusurile lungi ale plopilor se înşiră la margine: 


câmpului. Tuip, în vârtul unuia din ei, sboará in- 
Dun fel atât de neobişnuit, atât de speriat, că Lil 
ghiceste din nou. Tuip se aruncă asupra unei ramuri 


pe care o sculură cu putere. Si iată că întradevăr ca- 
de ceva si se implàntà în pământ in faţa lui Lil si 
Lolo, Foarfec ca, foarfeca cea mare a lui Lil, care a cá- 
zut din várful plopului. Cum... dece... si Lilo? 

Sus, Tuip se nápusteste la un «<uib de cotofaná, 
sbàrlit peste tot cu crengute uscate. I] sparge însfâr-- 
sit. Si iată... da, da, mingea acea rotundă care se i- 
vesle, e capul lui Lolo! Lolo! Mititelul de Lolo! 

Dar n'au timp sá se bucure, nici sá inteleagá cum 
de se aflà Lolo acolo si cum va scápa. Aceea care, a- 
nul trecut, cládise cuibul acesta sbârlit, o cotofaná u- 
riase, se aruncă depe alt plop, cu eáráituri furioase. Lo- 
lo şi-a retras capul. Cu mâinile sale mici, el trage tc- 
sátura de ramuri uscate si astupă gaura. Coltofana 
supărată foc e respinsă de intáriturile făcute de ea 
însăşi fostei sale locuinţe. Ea strigă de mânie, bate 
din aripi, se aruncă la asaltul fortăreței. A ştiut s'o 
construiască, va sti si so dărâme, şi să prindă iar 


ciudatul-animal pe care l-a găsit jucându-se cu lamele 


lungi si strălucitoare. 


leri, o rază de soare trecuse peste càmpul cu verze. 
Cotofana, care sbura fără treabă, văzu lucind pe jos 
ceva atrăgător. 
(dinţi sau ghiare?) la o făptură ciudată. 

Cotofana se aruncase atunci asupra foarfecei. Lolo 
nici mare timp să-i den drumul si e ridicat în văz- 
duh. Deasupra lui vede pasărea: guler negru, pânte- 
ce alb. Aripile vâslese cu un sgomot «are îi umple 

capul de liuituri. Lolo simte cum i se sucesc brațele, 


cum i se inehircesc mâinile, trupul îi atârnă greu, pi- 


cioarele ii sunt hurducate. Si deodată, ramuri aspre 
il mătură si îi sgárie fata. Dar găseşte un punct de 
reazim, dă drumul foarfecei si cade intro colibă 
printo use rotundă. 

Pipáe imprejur: dedesubt, simte pode: wa din pă- 
mánt uscat, amestecat cu rădăcini si ierburi. Deasu- 
pra lui se ridicà acoperisul din betisoare încrucişate, 


Cobori imediat: lucrul acela se "mbuca 


OA RANAS 


v 


f 

f 

t 

ë 

y 

ei 

3 
P. 


UE 


douá usi rotunde se deschid in párti. Lo- 
lo se tae in bucáti de cochilii albe-verzui. 
semănăte cu pete închise. Adápostul său 


-e un cuib de cotofaná clădit în vârful u- 


nui plop, si, pe o ramură, coțofana (si ce 


cotofaná! Ce monstru îngrozitor!) se 
joacă cu foarfeca. Ea cáráie si se sben- 
guie. 

Dar soarele care 


printre nori, s'a hotărît să intre sub lâna 


apărea şi dispărea 
lor cenusie. Coțofana isi ia sborul, nu im- 
portă încotro, (are obiceiul să rătăcească 
din loc în loc) si lăsă foarfeca să cadă: 
nu mai luceste si nu-i mai place. 
Foarfeca se agulă de o ramură lângă 
cuib. 

„Cu atât mai bine, isi spune Lolo, voi 
putea sá i-o duc inapoi lui Lil, care tre- 
bue sá fie tare supărată. 

Se apleacá pentru a iesi din cuib, dar 
vede sub el o adáncime atát 
încât se retrage ametit. 


de marc, 


Lolo nu e omul care Să se sperie. Ce 
să facă? Sü-si rupă degetul, ce! 
Copilul adoarme. Doarme toată seara 


si toată noaptea. Dimineaţa îi e foame. 
Se miră. Isi scoate capul afară si strigă: 

Lil! Lilo! Lilo! Lil! 

Lolo páseste la use. li e si mai foame 
si degetul nu-i mai ajunge. Ar plánge 
dacă nu i-ar fi frică să nu atragă colo- 
fana. Dar o pasăre, acolo jos sboară în 
cere, caulă. 

„Luip! Tuip! strigă Lolo. 

Si e chiar Tuip care vine cât poate de 
repede. Inainte chiar de a auzi pe Lolo, 
a văzut foarfeca agátatá de ramuri. 
Dar toemai când Tuip desprinsese foar- 
feca (ea căzu apoi si se împlântă în pă- 
Lolo 


mánt), tocmai cànd Lil si ajunsi 


- sub plop, întindeau braţele... iată că a- 


pare coțofana furioasă, ingrozitoarea co- 
lofaná. 


Ea nici nu stie de altfel de «e e furioa- 
sá. Dar ii place sá facă tărăboi. E multu- 
Animalul 


mită că are motiv de ceartă. 


acela mic (pe care adineauri îl uitasc), 
e al ei, al cumetrei cotofane! H va păstra 
in fostul sáu cuib! Si stârpitura aceia de 
»ihor, care îi fură rourfeca! Ea se ná- 
pusteste. Dar intrarea cuibului e inchisá 
Ea se 


deodată cu rămurele alăturate. 


'nversuneazà cu ciocul, se agaţă cu ghia- 


rele... face înconjurul dar cealaltă intra- 
re e închisă deasemenea. 

„Treci prin partea cealaltă!” îi strigă 
Lolo în zeflemea. 

Cotofana cârâe infuriatà. Păzea! Pá- 
zeu acolo "'nàuntru! Dar mai intàiu isl va 
lua foarfeca pe care i-o aratá in cámpie 
o razá de soare. Ce mai armá pentru a 
dàràma cuibul! 

S'a coborit pe pámánt. Cu ciocul o a- 
pucá... 

Dar ce! Ce-i inconjurá capul şi-i intu- 
necá ochii? 

E salul lui Lil, pe care Lolo l-a aruncat 
şi La infásuràt pe capul colofanei. Cu 
cureaua sa ii strânge gâtul. Ea bate cu 
putere din aripi și isi ia sborul în intu- 
nericul cald al salului ca intro bucată 
de noapte. 

Lolo vede printre ramuri fuga colofa- 
nei cu bonetá. Simte cá nu trebue sá so- 
văiască. Páseste peste marginea uşii si 
alunecă din ramură in ramură. Tuip il 
line de un colt al sorlului. Lilo se caţără 
inaintea lui: micutul, salvat, e in bratele 
fratelui mare. 

Si Lil, care plânge si topàe de bucurie 
la piciorul arborelui, prinde copilul său 
cu amândouă mâinile, îl sărută, îl doje- 
neste şi-l mángáe. 

„Si Tuip, scumpul Tuip! Niciodată 
mam fi găsit copilul fără tine. Coțofana 
l-ar fi omorit... Ar fi căzut la scoborás... 

Se reîntore iarăși la Casa-Varzà, trá- 
gând foarfeca uriaşe, după ei. 


MVAAPAFARAPRAFARRRIARARIRARAPRARARARI 


Si ásta e destept 


— De ce ai aprins chibritul în mijlocul 


nopţii? z 
— Am vrut sá văd dacă nu am lăsat 


lumânarea aprinsă. 


Fiindcă era întuneric. 


— Pe farfuriaasta erau două prăjituri 
şi acum numai e decât una. 
— Era întuneric, n'am văzut-o. 


“=> 
ANN EAN 
MANN 


y NN ^ 
NN 


SN 
` 


NN 


NUS 


NI 


DIMINEATA 


SA a A AS A A qura "aa E ds 
/ e m" CST f y g y KA "ep a aive 
e fiw ol 


` 


COPIILOR 


NE EEN 


+ 


` 
) 
A 
d 
LI 


A i 
vr 


a 


LA, 
=== 
— — 
—— — 
y 
E 
ECH ES 
= EM EN r 
= — iz t 
== = d 
= =— ess E 
A —— 3 
= — Le 
= 
= 
= ——— 
— —— II * 
= I d 
= 
= — 
= == 
== 


| 


JI; 


| 


UI U) my 


J 


/ 


I 


AE N - 


x 
V 


Intro zi cu soăre 
Rótoiv! Moc-Mare 
Sólv! de lenevid 

La ortum o pornit 


Indotó 0 rad . Fatele d 
foarte su Spy Vrea sa m 
z vorbind peltic EI Se plict 

use lui Moc-Mic : Nimit Nori 


D 


< | Së) fbun Sergey cotos 
NI i Im bk NOMEA în FO6 
Ë Co he'niárzioaf 
E. 26 fe-oreejo*. 


— 


— 


NS 


Cu com jo e$e^n, 


i spa 7e 
Dovd lun; 
EU Rr pur oT, 
de 
up Z 
wO E 
|. T n a , "e 


| y Dor cónd a scopa 
LZ Ee 
fe Mic l-a bătut 
Mas Thoaf eg 


Indotó Mac -Mic, 
Roto de nimic 
Merse sc! 
Lo cur Teg 


ele curcan 


QOSCOf 


gongo Clan Chn, | 
eg 


Trim/S€. ee 
După -wnovaT. ` 


Doreen / cel Feu 
Cu QU forul sóu 
Puro Or He- He 


d E Core -/ Zoor7e 
DIC, 


deet: pe Mac Mar 
O, lo inchi500r e 
L Ou Lago! pe US 
Oj Ae pus ctus 


/Je-ofupc; o juro T 
Cogo d'Ae 

No 6e o! POSI 
Lo curtfeo domneos 


Rezumatul capitolelor precedente: 
: Un vapor naufragiazá intro seară de toamnă in 
dreptul satului de pescari Două Mai, depe țărmul 
Mării Negre. Pescarii având în fruntea lor pe Badea 
Niculae, salvează o fetiţă, pe mama acesteia şi pe 
o educatoare a micutei, aducându-le la mal. Tatăl 
A fetiţei căzuse cu pulin mai înainte de sosirea pesca- 
rilor în mare. 

Educatoarea pleacă noaptea cu Liliana: din casa 
pescarului si în zorii zilei întâlnesc in cale căruța 
unor țigani. Educatoarea a intrat în vorbă cu liganca, 
spre a o lăsa pe Liliana pe seama lor.” 

3. 

— Oh ! la te uită la mititica asta, spuse Gicà. Ce 
cauti pe la noi ? 

Fetita ridică privirile spre băiat si se miră că 
vede în faţa ei un copil care nu este oaches asa 


cum sunt toti tiganii, ci un tánár cu párul casta- 
niu si ochi mari si frumoşi. Din prima clipă că- 
pătă încredere în Gică, asa că-i Se fără sá 
PO mai stea la indoialà : 
— Mà numesc Liliana Graes, 
— Si câţi ani ai? 
— Sapte ani! 
Z — Dar cucoana asta, care stă de vorbă cu 
ma mea, cine este ? E mămica ta ? 
Fetiţa isi plecă tristă capul si două lacrimi mari 
se iviră în colţul ochilor : 
; — Nu ! Nu este mámica mea. 
y — Si cum o chiamă ? 
— Domnisoara Maria. 
| — Unde locuesti tu Liliana ? Pe aici 
; piere ? 
E. a — Nu! 
3 — Atunci ce cauti aici ? 
» 


ma- 


E educatoarea... 


prin apro- 


Am plecat astá noapte cu domnisoara Maria, 
ca sá o căutăm pe mămica. Nu știu unde a plecat, 
fără să mă ia şi pe mine cu ea. 

Spunând aceste cuvinte micuța începu să plân- 


T . gà cu hohote. Amintirea mamei ei, pe care o vá- 
Š 7 zuse ultima dată pe puntea vaporului o turbura. 
i, Gicá se apropie nrai mult de fetitá. li venia si lui 
Ë să plângă, dar se stăpâni. 

i — Nu mai plánge Liliano, spuse el. O vei gási pe 
$; mámica ta. - 

ar 3 y 

C 


DIMINEATA 


Roman de MÁTUSICA 
Sá vedem insà ce a fácut intre timp educatoarea 


Lilianei, pe care ştim acum că o cheamă domni- 

soara Maria. De îndată ce-l văzu pe ţigan apropi- | 
indu-se de căruţă, porni in întâmpinarea lui. Se | 
oprirá in mijlocul drumului si tot vorbiau “pe Sop- | 


tite, temându-se parcă sà nu fie auziti de cineva. 
In cele din urmă, tiganul — pe care-l chema Ion 
Moacá — pàru cà se invoeste cu domnisoara Maria. ` 
Aceasta scoase din portofelul pe care-l avea la ea 
zece hârtii de câte o mie de lei şi le dădu omului. 

— Ne-am înţeles atunci, spuse dommisoara Maria. 
Iti las fata dar să nu mai aud niciodată vorbindu- 
se de ea. Fă ce vrei. Să ştii că nu o sá se ivească 
nimeni să o ceară. 

— Să trăeşti cucoaná, spuse Moacá. Nu avea 
nici o grijă. Nu o să fie vrabie care să ştie de ur- 
ma ei. Unul este Moacă — brat-de-fier. 

— Mai am să-ţi spun ceva... domnule Moacá... as 
vrea ca fata să uite cât mai curând cine este şi 
cum o chiamă. Nu ştiu cum o să faci treaba asta, H 
dar sá stii cà e mare lucru... y 

— Nu avea nici o grijă, răspunse ránjind tiganul. 

O sá uite tot ce oi vrea eu j 

Domnisoara Maria ráse si ea cu cruzime. Gásise 
pe omul de care avea nevoie. Era sigură că nu o 
va mai vedea vreodată pe Liliana. Intinse mâna lui 
Moacă, iar acesta i-o scutură cu putere. 

— Să trăiţi, cucoană ! 

- Rămâi cu bine domnule Moacă. Cred că sun- 
tem intelesi. Es 

iducatoarea plecă repede, fără sá mai arunce o 
singură privire spre căruţa cu coviltir, lângă care — — 
şedea Liliana şi noul ei prieten, Gică. 1 

Moacá se apropiase între timp de căruţa sa. Era | 
vesel si avea si dece. Din cánd in cánd ducea mána 
la buzunarul dela piept pipáindu-si surtucul si cánd A 
simtia dedesupt umflátura cu cei 10.000 de lei, i se A 
umplea inima de voiosie. 

Am avut noroc astăzi Sito, îi spuse el soţiei 


m 


sale. Mi-au picat din cer atâţia bani, cá o să ne 

cumpárám o căruţă nouă, din alea cum au oamenii y 
dela circ — alea ca o căsuţă —si doi cai, de să-ţi 1 
fie mai mate dragul, sá te uiti la ei. T 


traista pe 
gátul 


Spunánd aceste cuvinte, scoase din 
care ó avea atárnatá dupá gát, o gáiná cu 
sucit pe care o aruncá la picioarele femeii. I 

— la-o si fă o ciorbá bună din ea, că mi-e o foa- š 
me, cá-mi vine sá và mánánc pe toti de vii. š 

Liliana incremenise lángá Gicá. Fárá sá-si dea” 
seama de ce, omúl acesta tuciuriu o infricosa. In- 
cepu sá tremure. Moacá o privi drept în ochi si 
apropriindu-se de ea îi puse mâna pe umăr: 

— Vino 'ncoace Froso ! îi strigă el cu glas aspru. 

Fetiţa îl privi mirată. Nu  observase plecarea 
grăbită a domnisoarei Maria si se aştepta ca din- 


"T" 


tro clipa in alta, educatoarea sá se iveascá si s'o 
scoată din încurcătură. 
— Nu má numesc Frosa, domnule. Má numesc 
Liliana, ráspunse ea. -AS 
Moacă isbucni întrun hohot de râs care o infiorá y 
pe biata copilá. i 


— Nu mai spune. Liliana ! Ho ! Ho! Ho! Ho! Ia i 
'à de aci înainte te cheamă Fro- 
Am zis! 


auzi aici! Să ştii 


Frosa... Moacă ! Băiatul ăsta este 


Gică vărul. tio, eu sunt unchiul tău şi Sita este mă- 
Lë tuşa ta. Uită-te la mine. Dacă îndri aznesti să spui 
P iltel, să știi cá-ti rup oasele! 
cul: ` Auzindu-l pe stăpânul său strigând atât de tare, 
„câinele începu şi el să latre furios şi era gata, gata 
“Să se repeadă asupra Lilianei. Fetița tremura din 
. tot corpul, de spaimă. ` 
Dur Nu ráspunde nimic tatii, ii sopti atunci Gicá. 
SE mai bine să taci din gură. Nu plânge! După ce 
J.  'om mânca, o să mergem în pădure ca să culegem 
flori. Nici nu stii cáte flori sunt in pádure si, toate 
| se aseamănă cu tine. Sunt mici si drágute. Si tu esti 
o floricicá. j 

Moacà ráse cu ráutate. ; 

— Stii má cà ai dreptate, ii spuse el lui Gicá. 

Zău parcă e o floare. Mai bine să-i zicem Florica. 
i se potriveşte mai bine. E şi mai frumos pentru o 
artistă, fiindcă o s'o facem şi pe ea artistă la bâlciu. 
Până una Sa P lori ico, du-te si ajutà-i mátusitii sá 
facá de máncare. 

Speriatá de toate cele cáte i se intámplase "ü, 
biata Florica, fiindcă asa o so numim si noi de 
acum încolo, se apropie de Sita, soţia lui Moacă. 
Aceasta îi dădu un cuţit si o puse să curețe cartofii 
de Ee, 

- Nu mai plànge fetito, ii spuse ea incetinel. Moa- 
cá este un om rău, care nu poate suferi văicărelile. 
- Dacă te prinde cà plângi te bate până te omoară. 
4 Taci mai bine din gură si vezi-ti de treabă. 
Sármana copilá nu mai avea putere sá 
- ceva, Isi plecà fruntea si incepu sá “curețe cu mare 


spuie 


E. greutate cartoful pe care i- d pusese în mână femeea. 
E Nu avea insá indemánare si putea sá-si taie in fie- 
rir care clipă degetele cu cuțitul ascuţit. Nu făcuse 
»— A niciodată asemenea treabă. 


Cine stie ce sar fi întâmplat in ziua aceea cu 
Moacá, dacă Gică nu i-ar fi venit în ajutor. Văzând 
`à lacrimile brăzdează obrajii micutei, se apropie de 
ea si fără să spue un cuvânt îi luă cuțitul din mâ- 
ná, începând el să curețe cartofii. 
d Asa a fost primită sărmana Liliana Ocoveanu în 
d y familia tiganului Moacă, luând numele de Florica. 
| 3 Intre timp, Moacá se plimba in sus si in jos prin 
fata cárufei si fluera un cântec vesel. Avea si de ce 
sá fie bucuros. De unde in zori nu stia ce o sá má- 
nánce — dacă nu găsea vreo găină de furat — acu- 
C . ma avea zece mii de lei, în hârtii noui noute. Parcă 
^ tot nu-i venea sá creadă si de aceea scotea din când 
$08 in cánd hártiile din cáptusala surtucului, le privia 

si le punea apoi inapoi. 

i — Hei! n'ati mai terminat 
strigá el. 

— Chiar acuma Ioane ! Ui-te ciorba, îi răspunse 
Sita aducând oala eu ciorbá fumegândă' spre bár- 
batul ei. A 

. Acesta scoase din căruţă o masă mică cu trei pi- 
cioare si o sticlă de ţuică si se asezá pe jos, astep- 
tând mâncarea. Apoi fără să se sinchisească de ne- 
vastă-sa şi de cei doi copii, puse mâna pe lingură 
care se afla pe masă si începu să soarbá sgomotos. 
Scoase după aceea o bucată de găină si muşcă din 
ea cu poftă. 

Bucátile de găină dispăreau cu o repeziciune ne- 
mai pomenită în gura larg deschisă a lui Moacă. 
Mânca hulpav, temându-se parcă să nu se ivească 
cineva care să-i ia bucática din gură. Florica nu 
mai îndrăznea să se mişte şi se ghemuise lângă Gi- 
că, asteptánd să i se dea si ei ceva de mâncare, căci 
îi era o foame grozavă. 

Când se sătură Moacă, în fundul oalei nu mai 
rămăseseră decât vreo câteva oase si puţină supă, 
pe care Sita o impárti intre cei doi copii. x 

— Mănâncă tu Florico, ii sopti Gică fetii. Eu am 
mâncat mai adineaori si nu-mi este deloc foame. 


odată cu gátitul, 


» 
"D 
* 
Et 
"I 
GK 
éi 
* 


SUM 2 DRE 


org edt 


| 


ai? 2 [p-^ ` 
e La éen, Kam 
SÉ? y: cb. Iw TA v v St, 


Florica încercă să mánánce, dar i fu tare greu, 5 
căci nu avea furculitá si nici E iar. A 
era obişnuită sá mánánce cu „mâinile. Ud 

Nu inghitise bine ultima imbuci atură, 

'à îi chemă pe toti în jurul său si le spuse : s; 

Ascultati la mine, Acuma cá avem pani si 
Ser: bogaţi, o să ne cumpărăm o altă căruţă şi 
doi cai şi vom porni să cutreerám bálciurile. Flo 
rica si Gicá o sá invete cáteva figuri de ginimastică ` 
si niscaiva scamatorii si o sá cástigám o groază | 
de parale. Lumii fi place sá se uite la copiii artisti. 

Tiganul destupá sticla de ţuică si trase o inghi- 
titurà sdravănă. E 

- Măi — continuă el — tare as vrea să ştiu cine 
a fost femeea aia. 

— Care femee loane ? 

— Cum care ? Aia care mi-a lăsat-o pe 
cea asta. = 

— Ştiu eu cine este, sări Gică cu gura. 

Moacá il privi mirat. 

- O cheamá domnisoara Maria. 

- Maria si mai cum ? 

—Nu stiu! Dar stiu cá pe Florica o cheamá cu 
adevárat Liliana Ocoveanu si cá Maria era educa- 
toarea ei. 

Cine ţi-a spus toate astea ? 

Păi, chiar Liliana ! ^ 

- Ce Liliana ? Care Liliana ? Ai innebunit ? Aici 
nu | existi nici o Lilianá ! Aici e Florica sau Frosa. 


piteoa- 


Nu vreau să mai aud de Liliana nimic ! Dacă mai 
pomeneşti numele ăsta te bat! strigă Moacă ame- 
nintàtor. 

După câteva clipe de gândire înţelese însă, cà da- 
torită lui Gicā aflase lucruri care altfel i-ar fi ră- 
mías ascunse pentru todeauna, asa că spre marea 
mirare a báiatului, i se adresá imediat cu un ton 
foarte pritenos : 

— Bravo má băiete! Esti deştept. Bine 
cà ai intrebat toate cele ! 

Moacá privi o clipă pe cei doi copii. Florica ador- 
mise sprijinindu-si căpşorul de umărul lui Gică 
iar acesta căuta să nu se mişte sau să nu vorbească 


prea tare, ca să nu 0 destepte. 

As vrea să ştiu însă, de ce a părăsit-o femeea 
aia pe Florica, continuă Moacă. Ce Dumnezeu, nu 
aruncă cineva fără rost, zece mii de lei pe drumuri. 
Desigur că a câştigat mult mai mult. Si dacă este 
asa, de ce n'as câştiga şi eu la fel. Mititica asta nu 
prea aratá sá fie pr oastă. O sá aflu eu dela ea cine ` 
ii sunt părinţii si o să-i caut. Până una alta, Flo- 
rica va trebui însă să muncească dacă vrea sá mă- — — 
nánce. Chiar de mâine o să încep să-i dau lecţii — S 
de gimnasticá. Ë 


ai fácut 


JN d 
RS, 


vs 
NU 
x - 
- 


a 


(Va urma) GC Ke 


RT EET PR Lye WIR NI Se m SE sE SES TU 


Tráia odatá, intr'un sat, ó femeie Voica, al cárei 


bárbat murise in rüzboi. 
impreuná cu fiul ei Toader, un báiat frumos si voi- 
nic, de vreo sasesprezece ani. 

Toader era un flácáu care-si iubea foarte mult 
mama, harnic si inimos, încât biata Voica nu se 
mai sătura privindu-l. Multumia în fiecare dimi- 
neatá, bunului Dumnezeu că a avut milă de dânsa 
si i-a lăsat pentru. bătrâneţe un astfel de copil ca 
sprijin. 

Dar iată că bucuria ei trebui, într'o bună zi, să se 
sfarme. Intr'o noapte, părându-i-se că vântul a des- 
chis fereastra, se dădu jos din pat cu gândul s'o in- 
chidá. Dar mergând spre fereastră, văzu cá în odaia 
lui Toader era lumină. Se apropiă tiptil de uşă şi 
privind spre patul băiatului, îl găsi întins pe pat 
şi cu privirea pironită în tavan. Mirată peste mă- 


sură că-şi vedea treaz băiatul la acea oră — era pes- + 


te miezul nopţii — 
auzi paşii. 

— Ce este Toadere, cu tine de nu dormi la ora a- 
ceasta atât de târzie? Eşti bolnav cumva, puiule 
drag? întrebă dânsa curioasă şi speriată în acelaş 
timp. 


— Nu, mămucă, scumpă, dar am un foc pe inimă 
care îmi mistuie liniştea si somnul. 
- Păi sigur cá-fi mistuie somnul, dacă mătăluţă 
ai o mamă şi nu-i spui nimie din toate câte ai pe 
suflet. 


— Mi-e tare greu să-ţi spun, máicuto. 
In faţa unei mame nu poate să fie vorba de 
¿vor be grele de spus. Hai, fiule, curaj si spune-mi ce 
te doare ! 2 

A privit-o Toader drept in ochi, 
pă; uitându-se in albastrul lor, 
ma în dinţi, începu: P 

— Ştiu, dragă máicutá, că ceeace iti voiu spune 
acum nu îţi va aduce nici o bucurie, dar taina fră- 
mântării mele tot trebuie să ţi-o spun. Uite despre 
ce este vorba, mamă. După câte vezi şi tu sunt a- 
cum un băiat mare, un om în toată puterea cuván- 
tului, şi totuşi stau pe lângă casă ca un copil, ne- 
având nici un rost aşa cum sar cuveni unui flăcău, 
de vârsta mea. Deaceea m'am gândit să plec în lu- 

„me, sá mă duc şi să cunosc viaţa si sá nu má în- 
torc până când nu voi fi şi eu un om de ispravă. 

Lacrimi i-au dat în ochi văduvei la auzul acestor 
vorbe şi rămase cu privirea pironită în ochii báiatu- 
lui. Era atâta hotárire în privirea lui, încât îşi dădu 
seama că orice împotrivire ar fi fost fără de folos. 

Sigur că ar fi vrut să-i spună — ceeace stia si el 
atât de bine — că afară de dânsul nu are pe nimeni 
pe lume, că el îi este toatá bucuria vieţii şi tot spri- 
jinul ei, că deabia a aşteptat să-l vadă crescând atât 
de mare şi că nici nu ar trebui să se gândească la 
plecare,.dar nu scoase nici o vorbă. După cum íi 
vorbise Toader, după tonul vocii sale, Voica înţelese 
că orişice văicăreală ar fi fost de prisos. 

S'a sculat bătrâna si sa dus înapoi în camera ei, 
iar când, a doua zi în zori, Toader veni cu toiagul 
şi desaga să-şi ia rămas bun, găsi pregătite o gră- 
madá de bunătăţi. 


Şi-a sărutat flăcăul mama şi i-a spus: 

— Te las cu bine, măicuţă scumpă. lartă-mă pen- 
tru supárarea ce ţi-o pricinuesc si roagá-te Domnu- 
lui să má întorc din calea mea, bogat si sănătos. 

— Du-te, fiule, fără nici-o grijă. Atâta timp cât va 


intră în odaie. Toader nici nu-i 


s'a odihnit o cli- 
apoi, luându-și ini- 


DIMINEAȚA 


Ea îşi ducea bătrâneţea 


ITI ET ] NR UR EDO BR > 


trăi mama ta, nimic nu ți se va întâmpla. Dumne- 
zeu sá te binecuvánteze ! 


Si a plecat Toader fárá sá mai intoarcá mácar o- 


datá capul, ca nu cumva sá vadá maicá-sa, cá si lui 


i se umeziserá ochii. 


A mers băiatul zile si nopţi, săptămâni şi luni, 
dar stăpân aşa cum vroia dânsul nu găsi. A trecut 
„prin zeci de case, zeci de sate, până când, într'o zi, 
ajunsese la marginea unei păduri, lângă care se 
înălța un palat măreț, şi care era totul de culoare 
neagră. Parcă era umbra palatului, nu chiar pala- 
tul însuşi. - 

Cum stătea el si privia aşa, iată că un călăreț apă- 
ru dinaintea sa. Era îmbrăcat în negru şi călăria pe 
un armăsar de aceiaş culoare cu îmbrăcămintea. 

— Ce cauţi prin aceste locuri, flăcăule? îl întrebă 
călăreţul. 

Caut stăpân, mândre domn — răspunse Toader 
— si mă gândiam că întrun atât de măreț castel ar 
fi bine de mine. à 

— Atunci bine e că ne-am întâlnit, căci eu sunt 
stápánul lui si as avea nevoie de un flácáu voinic, 
asa cum esti tu... - 


Când auzi aceste vorbe, fata lui Toader se lumină 
de bucurie. 

— Vrei să intri în slujba mea? îl întrebă cáláretul. 

— Sigur că da, mai încape vorba. Şi ce-aş avea de 
făcut? 


De vreme îndelungată rătăcesc în căutarea ce- 
lei mai de preţ comori din lume şi nu pot să dau 
peste ea. Dacă tu vei reuşi să mi-o aduci, atunci a- 
cest palat, cu toate comorile care se află in el, va fi 
al tău. 

Toader rămase pironit locului, ascultând ceea ce 
îi spunea cavalerul. Nu o astfel de slujbă visase el. 
Ar fi vrut una la care să muncească cu spor, putând 
în acelaş timp să înveţe şi o meserie. Dar gândind 
însă la ce răsplată îl aştepta, primi numaidecát. 


Si iată acum pe băiatul nostru în căutarea celei 
mai de preţ comori. După multă trudă, găsi într'o 
tară străină, covorul fermecat pe care era de ajuns 
să te sui odată şi să-i spui încotro vrei să te duci, 
că el, chiar în acea clipă, zbura într'acolo unde vro- 
iai. Uitasem să vă spun că, imediat după învoială, 
cáláretul îi dăduse bani destui ca să aibe de drum 
si de cumpărat comoara. 

A venit cu covorul cel fermecat, dar stăpânul îi 
spuse că se află comori şi mai scumpe. Şi iar a ple- 


cat si s'a întors cu Apa Tineretii, dar nici de data. 


aceasta nu putu să-şi mulţumească stăpânul. Asa, 
intr'una, se ducea si aducea lucrurile pe cari le so- 
cotea ca fiind cele mai de preţ şi de fiecare dată 
stăpânul nu era mulţumit. £ 


Băiatul slábise de disperare, de i se vedeau oase- 


le, dar nici nu îi trecea prin gând să-şi părăsească 
slujba. Páná cánd intr'o zi, stápánul veni la el si-i 
spuse : 

— Ascultá, Toadere. Vád cá nu esti in 
duci la bun sfársit sarcina pe care ti-ai luat-o. Imi 
pare rău dar trebue să-ţi spun, cá nu mai am nevoe 
de tine si poti chiar acum să părăseşti palatul meu. 

— Mai lasá-má doar o singură dată sá mai încerc, 
stăpâne, începu să se roage flăcăul. Ti-anv adus co- 
vorul fermecat cu care să poţi sbura oriunde ai fi 


pvoit, ü- am adus Apa Tineretii, din care oricine ar fi 


sorbit nu ar mai fi îmbătrânit nici-odată, ţi-am a- 
dus vestmintele de aur ale împăratului Vifor, pe ca- 


stare să - 


dee ME 2 na 12 
` ^ - Sta ⁄ ; ab 


— € 


| 


«a aye 


wem AU m RENI" TAS FR DĂ aaa e 
I " " 


re de le-ai fi îmbrăcat nimeni nu ar fi putut să te 


biruiascá in vreo bătălie. am venit apoi cu Masa 
Fermecatá, pe care, de-ai fi spus o singură dată 
„aşterne-te masă”, toate bunátàtile din lume sar fi 
asternut, dar de fiecare dată nu ai fost mulțumit. 

Mai lasă-mă o singură dată să 'ncerc si de voi iz- 
buti, atunci plec singur, fárá sá-mi mai spui dum- 
neata. 

Stăpânul se îndură si Toader pieca iv pentru ulti- 
ma oară în căutarea comorii. 

El spusese stăpânului să-l mai lase odată, dar 
când spusese, habar n'avea încotro o va mai lua. 
Umblase prin toate locurile, întrebase pe toată lu- 
mea şi totuşi nu putuse să o găsească. Şi începu si 
de data aceasta aceleaşi drumuri fără ţintă. Peste 
putinţă să poată da peste acel lucru, mai de preţ 
ca oricare altul. : 

lată că tot rátàcind asa, trudit si descurajat peste 
măsură, ajunse in satu] său. Când zări troita de lán- 
gà fântână, îl podidirá lacrámile. Se gândi, de ru- 
sine, sá nu se ducá acasá, dar dorul de maicá-sa fu 
mai puternic si Toader se pomeni in fata casei pá- 
rintesti. 

Când îl zări Voica, mai sá lesine de bucurie. leşi 
inaintea băiatului si începu să-l sárute, strángán- 
du-] cu dragoste la piept. Il duse în casă, îl ajută 
să se desbrace, îl puse de se'spălă si apoi îi aduse 
de mâncare. 

Băiatul mânca, dar 
o vorbă nu scotea. A- 
tunci bătrâna putu să-și 
dea seama mai bine 
cât de schimbat îi era 
băiatul, cât de mult 
slăbise si cum îi dis- 


Pe SA 


păruse toată vioiciunea si tinerelea de pe față. 


— Cum iti merge, fiule drag? întrebă dânsa sfi- 
oasă. Së 

— Bine, mamá, cum vrei sá-mi meargá? ráspunse 
el cu jumátate de gurá. 


— Vezi cum esti, Toadere puiule? lar imi as- 


cunzi ceva. Pài asta-i fatá de om cáruia ii merge 
bine? 

— Ce fel de faţă e? Faţă ca toate feţele. Sigur, 
dacá sunt obosit de atáta drum, spuse el, tot cáu- 
tánd sá-i ascundá marea lui durere. 

Dar Voica nu-l lăsă: 

— Ascultă, feciorul mamei. Lasă minciunile si 
spune-mi ce necazuri ai, căci ceva mare şi greu tre- 
bue să ţi se fi pus pe suflet: 

Dacă văzu că nu are încotro, Toader povesti ma- 
mei sale din fir în păr tot ce se întâmplase cu el. 

— Dacă aş fi găsit acest lucru mai de preţ ca ori- 
care altul azi as fi fost stăpânul acelui palat măreț. 
Acum iată-mă însă tot atât fără de rost, cum pleca- 
sem de-acasă. De nu găsesc această comoară, îmi 
fac seama. R 

— „Taci, copile, nu mai vorbi astfel de nerozii. la 
fă bine si te culcă, că mă mai gândesc si eu pentru 
tine până mâine în zori când pleci iarăşi la drum, 
îl rugă cu blàndete nraică-sa. 

Fránt de oboseală, Toader adormi numaidecát. 
Biata, Voica rămase la picioarele lui si cu ochii plini 
de lacrimi, îl privi cu nespusá duiosie. Apoi se ridi- 
cá, isi sárutá copilul pe frunte si se duse in camera 
ei. 

Dimineaţa, când se trezi, Toader se îmbrăcă în 
grabă, isi strânse lucrurile si se duse să-şi ia rămas 


-bun dela mama sa. Dar când să intre în odaie, dădu 


peste Voica moartă în pat iar pe masă într'o năfra- 
mi inima ei. Cum stă- 
tea el si se vàita odată, 

` odată o voce care ve- 
nia din năframă, prin- 
se a spune : 

— la-mi inima si 
mergi cu ea la stápá- 
nul tàu. Hai ia-o si nu 
te mai văita“. 

Plin de amărăciune 
Toader luà náframa 
in care se afla inima 
si plecă spre stăpânul 
său, Daracum gândul 
nu-i mai era decât la 
biata sa mamă, uitând 
de palat si de bogății. 
Dădea chiar cu gân- 
dul să se intoarcă in- 
napoi, dar de fiecare 
dată vocea din năfra- 
má, îi spunea: 

— Mergi înainte, 
fiule. Căci dacă ifi va 
fi bine, si mie, in lu- 
mea cea fará de frà- 
maántári, imi va fi bine. 

Plângând  intr'una, 
Toader ajunse la palat 
si se duse drept la 
stăpânul său. 


— Fi, tot cu mâna 
goală vii, Toadere ? il 
iutiebă stăpânul in 
batjocură. 


a 14-a). 


INSULA TIR 


=> 
e ve Q 
RP ¿ 


(Continuarea in pag. 


— 


Toader, fără să scoată un cuvânt, îi întinse nàá- 
frama. Când stăpânul o desfăcu şi dădu înăuntru 
peste. inima mamei Voica, capătă la faţă o culoare 

. ciudată si apoi privi spre băiat: 

— Al tău să fie acest palat cu toate comorile din- 
náuntrul său. Mi-ai adus întradevăr comoara cea 
mai de pret din lume : inima de mamă. 

Si spunând aceste vorbe, stăpânul se infasurá cu 


o (Urmare din pagina a 13-a) 


12 mantia-i neagrá si, in clipa aceia, se prefàcu intr'un 
fum care se spulberă numai decât. 


y 


Atunci deabia SE Toader că fusese în slujba 


Morții. 
Nici vorbă, că nu rămăsese în acel palat intune- 


cat, ci se întoarse acasă, în satul sáu si ajungând la ` 


mormântul mamei sale, ingenunchie si sàrutánd 
piatra mbrmântului murmurá : i 
lartá-má, măicuţă dragă, că nu am ştiut că i- 


nima de mamá e comoara cea mai de pres de pe tot 


pământul. 


GEOR GE MANOIL 


Plouá cu picuri márunti care 
învălue pădurea într'o ceață umedă. 
Tot pământul e udat. Numai sub 
D ciuperca de sub stejarul cel mare 
m a mai rámas un colfigor uscat. Sub 
E ea intră deodată ieşind din ploaie 
un licuriciu cu un telinar stins în 
mână. Işi scutură apa depe haine, 
îşi scoase pălăria apoi trecându-şi 
mâna pe frunte se aşeză scoțând 
un oftat de ugurare şi începu să 
meşterească la felinar. Pasá-mi-te, 
pătrunsese apa înăuntru şi-l stricase. 

Din întuneric se desprinse acum 
o furnică, ea se uită înăuntru şi 
întrebă: „Pot intra?" 
x „Da cum nu, poftim“, făcu licu- 
à riciul dándu-se mai la o parte. 

„De unde gent?" mai întrebă el 
şi-şi continuă lucrul. 

„Am fost la târguit şi m'a apucat 
ploaia pe drum“ răspunse furnica 


scuturându-şi rochia. Apoi scoase, 


s  dintr'un sac lână gi andrele, înce- 
Ko dând să împletească. Pe gura sacului 
se vedeau niste seminţeşi o sticlă 

cu lapte. 

„Bunā seara“ rosti un greere 
intrând grăbit. „M’a udat ploaia si 
tare mi-e frică să nu-mi fi rágugit 
ghitara“. Spunánd acestea se agezá 

*y lángá licuriciu gi incepu sá incerce 
Eos "etrünele. 
Un timp domni tăcere: 
picurii ploaiei cădeau înainte. 
„Se-apropie iarna“ suspiná licu- 
à riciul intr'un tárziu. 
E »Vine iarna'n goana mare 

N'am nimica de mâncare“ 
Zdrángáni la ghitará grcerul. 
„Mie nu-mi pasă. Am de toate“ 


Doar 


ee zise furnica mándrá. „Dumneata ce 
; faci?“ se întoarse ea spre greere. 
š Ce „Cânt cucoaná' răspunse acesta 


acru, : 

,Eri — zise licuriciul — treceam 
pe lángá o scorburá si am vázut 
înăuntru o familie de gárgárite. 
ze: Bietii de ei erau pe jumátate morti 
de foame si nici luminá nu aveau. 


MINEATA 


Dupá ce-mi dreg felinarul má duc 
sá li-1 pun la dispoziţie“. 

»Merg si eu — zise greerul. — 
Am sá le cánt cele mai frumoase 
melodii pe care le stiu ca sá-i mai 
înveselesc“. 


„Mergi si dumneata?“ 
licuriciul pe furnică. 

Aceasta se făcu că n'aude. 

Deodată se auziră bubuituri grele 
în pădure. 

Vine un om strigă licuriciul şi 
cele trei gâze se răspândiră care 
încotro în timp ce în urma lor 


întrebă 


OAIE 


` 


ciuperca era sfárámatá de cisma 


pádurarului. 

Licuriciul care igi reparase ín- 
sfârşit felinarul se întâlni cu 
greerul la locuința gărgăriţe lor unde 
fură primiți cu bucurie şi recu- 
nostintá. Greerul trecuse mai 
înainte pela bogata albină care îi 
dăduse ajutoare pentru săraci. 


Cât despre furnică ea merse 
orbeşte cálcánd din băltoacă in 
băltoacă şi ajunse acasă fără pălăria 
care îi rămase agitatá de spin. 


ph e 


VOFSUPFCC 


MIC-MAC 


ro ZI CO SOUPE, y 
id Neier! Mac More, 
y lare Y/âmânz (oe 
Mao nego linistit. 


3» 


Gr manül Mac M fare 
De lónga mancare | ) 


A f. Gei? speriof 
A, riot. pt 


lata CÓ sosesc, ** K 
C'opiatro./ vesc i 
Ford nici O vi nd 
D of pui de on A 


De un pomo Ce 
Tore o Tnfinse, 

Á poi m ó n o, 

El drumul ro dat. 


Mulvmi 7 ei 


E 


Desteptul p 
Tore Tlámánz;t 
Mánca” linieti T 


i d ETE ^ desp king Ju îng ivdati, pe 
DA Ü 3 / p. 9! Oe Jo 107 " S 4 
JEGA V ERĂ DAS var! / ` Pas Marc da f 
iE P — pest. umi. DEN jd man core. Es 


g 


ig 


w: 1 
AU 


n aM » 
d priv DA, 
- Ko: GES D 
ua ye 7 
a ` d » y 
, 
a 4 E 
¿ 


/ e 
f yl, 
de fiecare datá ce 
. V'am recomandat mai 
= scrise în limba română 
|. — » traduceri din literatura 
— a. Astfel, ati putea citi scrii- 
| ca: Selma Lagerlöf, Erich Ke- 
sther, Roger Walker, Hans Christian 
Andersen şi alții. Và mai recomand 
cartea „Insula fantomelor“, care a 
apărut în prelucrarea d-lui Radu 
Ţurcan gi „Piticii cei buni“ de d-1 
Ion Rovefiţa. Peste puțină vreme 
cred că voi publica o tălmăcire de 
a mea, din scriitorul Andersen şi 
care sper să vă fie pe plac. Cartea 
se va numi: „Floarea îngerului“. 
Acum, să trecem la răspunsuri: 


ALDEA LUCIA.—Imi pare foarte 
bine că te-ai hotărît şi tu să trimiti 
deslegări la pagina jocurilor. Astăzi 
ai 8 ani şi eşti prin urmare destul 
de mare, ca să pofi lua parte la 
concursurile noastre. Iti urez succes! 

PUICA SI CRISTIAN TUTU- 
IANU. — Imi pare cá n'atfi înțeles 
bine un lucru: nu există niciun 
fel de asociaţie a revistei noastre. 
Desenele le-am primit, iar acela al 
lui Cristian va apărea. Desenul Puicăi 
nu este suficient de clar. Să mai 
încerce. De bună seamă că primim 


E 


glume si ghicitori, ba chiar gi po-. 


vesti, din partea cititorilor; ca sá 
fie publicate trebue sá fie insá bune. 

VASILE CONSTANTINESCU.— 
Desenele trebue sá fie fácute cu 
cerneală neagră. Glumele sunt însă 
vechi şi au mai apărut. Aşa că aştept 
un transport cu glume mai p roaspete. 


NICOLAE C. MARIN. — Com- 
punerea pe care mi-ai trimis-o, m'a 
interesat foarte mult. Vei afla peste 
putiná vreme, de cát de mare folos 
a fost revistei noastre. Nu pot s'o 
public pentru moment. Vei afla de ce. 
Poezia e slabá. Iar jocurile le-am 
dat domnului redactor special. 


CI dT O 


DIMINEA 


EE T OE AS 


DE VORBĂ CU CITITORII 


PENTRU VOI 


PETRICA TRAILA. — Bine-ai 
venit în rândul cititorilor nostri! 
Jocurile le-am dat cui i se cuvine. 
Să vedem ce părere o să aibă despre 
ele. 


IURASOC CORNELIA. — Tra- 
ducerea nu este la înălțime. Ar fi 
trebuit să rogi pe cineva s'o corec- 
teze. De ce nu te abonezi la revistă? 
In felul acesta o vei avea în fiecare 
săptămână, fără multă bătaie de cap. 
Un abonament pe trei luni costă 
numai 50 lei. 


VALERIU ALEXEI. — Compu- 
nerile pe care mi le-ai trimis, ar fi 
trebuit să-mi vie cel puțin cu două 
săptămâni înaintea Crăciunului, ca 
să le pot folosi. Acum au luat dru- 
niul coşului. 


MIHAI PETCU. — Imi pare foarte 
rău, dar nu pot publica lucruri care 
nu sunt bune, numai ca să încurajez. 
Inteleg să fac curaj la lucruri bine 
scrise. In cazul tău, trebue să mai 
ai răbdare, să citeşti multe poezii 
scrise de adevărați poeti şi apoi să 
încerci şi tu. 


POPA VINDA. — Imi face im- 
presia că nu citeşti revista noastră 
regulat, căci altfel ai fi ştiut să 
scri mai cuviincios. Alt răspuns nu 
mai am să-ți dau. 

ANIŞOARA CRASIUC. — Dragă 
Anişoaro, nici de data asta nu prea 
înţeleg. Sunteţi două fete, care pur- 
tati amândouă numele de Anisoara, 
dar nu gi de Crasiuc. Pe tine te 
supárá faptul cá revista ifi vine pe 
adresa Niusea A. Crasiuc si nu pe 
numele táu adevárat. Am dreptate, 
sau nu? Mulţumesc pentru urări. 

CONSTANTINESCU C. GHEOR- 
GHE. — Cred cá ai vázut cá desenele 
mi-au fost pe plac. Astept si alte 
desene. 

BĂCILĂ CAROLINA. — Ifi vei 
primi, dreptul. Succes si pe viitor. 


R I] 


NOSTRI 


ANETA MICU. - Dragă nepoțică! 
Ifi muitumesc pentru urarile pe care 
mi le-ai fácut, ca gi pentru colabo- 
rarea trimisá. Una din poezii o voi 
publica, cealaltá a mers la cog. Fap- 
tul cá-ti place revista, mà bucură. 
Jocurile, le poti copia pe o bucatá 
de hártie, numai sá ai grijá ca gi 
careurile sá fie foarte clare. Poezia 
Virginiei nu este prea reugità. Mai 
trebue sá aibá rábdare. 

DAVID LEON. — Crede-má cá 
nu sunt deloc supáratá pe tine. In- 
teleg foarte bine cà ai trebuit sá 
înveți şi să-ți faci lecţiile. Sunt 
chiar foarte mulțumită c'ai luat note 


„bune. Jocurile le-am primit şi le-am 


dat domnului redactor. Fotografia 
o voi publica, de îndată ce voi avea 
loc. 

ANTON TH. LUDOVIC. — Scri- 
sorile tale îmi fac plăcere. Imi pare 
foarte rău, dar nu pot publica toate 
desenele deodată. Sunt şi alti copii, 
cari vor să-şi vadă publicate lucră- 
rile. Fágáduinta domnului director 
va fi respectată, dar trebue să ai 
răbdare. 

CALMANOVICI NICU. — Voi 
pune câteva din glumele pe care mi 
le-ai trimis. Nu sunt însă toate la 
înălțime. 

EDITH HIRSCH. — Probabil că 
Sau vândut toate revistele, aşa cá 
n'ai mai găsit la chioşc. Romanul 
despre care mă'ntrebi, nu este pentru 
copii. 
^ PETER CAROL.— Dupácum vezi, 
revista noastrá este mai ales pentru 
elevii din cursul secundar de liceu. 
Primim traduceri, numai dacá sunt 
bine alese si bine scrise. Pe viitor, 
te rog sá iei seama ca orice cola- 
borare sá fie scrisá pe foi separate 
şi numai pe o singură față. Prin 
urmare, jocurile să fie pe foi sepa- 
rate, iar glumele pe alte foi. Altfel, 
se încurcă lucrurile. 

MATUSICA. 


"DIMINEAȚA COPIILOR 


REVISTĂ ILUSTRATĂ PENTRU TINERET 
Director: TUDOR TEODORESCU.BRANISTE 


aserisá sub No. 238 în Regist. Publicaţiunilor Periodice la Trib. Ilfov 8. I. Com. Editura „Ziarul“, S. A. R. Bucureşti 
Tariful abonamentelor la revista „DIMIN EATA COPIILOR". — in țară: | an Lei 200; 6 luni Lei 100 și 3 luni Lei 50 
In străinătate: |) Cehoslovacia, Grecia, Jugoslavia și Turcia: I an Lei 300 și 6 luni Lei 150. — II) Celelalte țări: I an Lei 350 si 6 luni Lei 175 


Cont cec postal 4083. Plata taxelor postale in numerar conform aprobării Direcției Generale P. T. T. No. 137282/926 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAȚIA : BUCUREŞTI, STRADA CONST. MILLE 5 — 7 — 9. — TELEFON 3.84.30. — EXEMPLARUL 5 LEI. 
REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISĂ. MUNUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA. 


ANUL XV . 1 FEBRUARIE 1939 No. 782 
y ICA Irina terminá farfuria de supá, isi fulgerului, oprindu-se dupá o clipá in mijlocul unei 
$ puse coatele pe masă, îşi sprijini capul câmpii. In mijlocul câmpiei era o casă de frunzis, 
d în mâini şi începu să plângă. luminată cu lampioane de hârtie. In mijlocul casei 
š — Ce este cu tine? întrebă tatăl mirat. erau libelule, care erau domnigoare de onoare ale 
š i Mama văzu însă că plânge numai | reginei greerilor. Pe un pat era pus un và] minunat, 
¿A pentru ca cei din jur s'o întrebe ce are. făcut din raze de lună, culese într'o pânză de păian- 
— Ce are Irina de plânge? întrebă din nou tata, jen, o rochie de culoarea apelor mării o manta şi o 
dornic să afle cauza necazului ei. coroană de mărgăritar. 
Irina se opri din plâns şi ridicându-şi fața pe care — Cum voi putea îmbrăca oare haine atât de mici, 
se mai vedeau încă lacrimile, zise: | se întrebă Irina. 
— Vreau să fiu regină! — Nu te îngrijora, se vor mări când le vei pune pe 
Răspunsul ei făcu pe toti cei dela masă să râdă. tine. 
Numai Irina începu iarăşi să — Şi lucrurile se întâmplară 
plângă. astfel precum i se spusese: z 
— Fata este 'obosită, zise I — Cât eşti de frumoasă în : 
tata. | | ; 0.022 straele astea, îi spuserá libelula 
— Nu sunt obositá, dar toate | À ; BAR AN 4 sárutándu-i mána. Si ce mándre 
fetiţele din cărţile mele ajung | 067 23 suntem sá te servim. 
regine. Vreau si eu sá fiu re- | "eo — Şi eu sunt mândră, foarte ` 


giná,spuse Irina între sughituri. 

— Foarte bine, am sá te fac 
regina greerilor, spuse tata. 
Esti mulțumită. 

Irina îl privi cu coada ochiu- 
lui, căci îi era fricăsă nu râdă 
de ea. Tata era însă foarte 
serios, aşa că uită de plâns. 

— Ascultă! Poporul tău 
începe să cânte! Cri, cri, cri! 
Noi suntem aici, ca sá luám 
fetitele obosite pe brate si sá 
le ducem la culcare in pátu- 
curile lor. 

b Tata si mama luará fetifa pe 
braţe si au dus-o în camera ei, 
unde au desbrácat-o si au cul- 
cat-o. Dar abea cá se afla Irina 
in pat, cánd incáperea se umplu 
cu mii şi mii de greeraşi, cari 
intrau pe ferestre, pe usi, prin 
sobá, ca sá O caute pe regina 


mándrá chiar, ráspunse Irina. 

— Majestate, o intrerupse 
primul ministru, care intrá ín 
palat, trebue sá vá aduc aminte, 
cá n'aţi depus jurământul. Acum 
vom trece la încoronare. 

— Sunt gata, spuse Irina. 

Palatul de frunze dispăru şi 
se pomenirá cu toții in mar- 
ginea lacului. Răcăneii făcuse- 
ră un tron împletit din trestie 
şi îmbrăcat cu muşchi şi flori. 
Toţi curtenii se adunară în 
jurul reginii. 

— Cri, cri, cri! Noi suntem 
aici! Noi suntem aici! Si mili- 
oane de greeri sialte gáze cá- 
rora leerareginá, o înconjurară. 

Atunci sosi strecurându-se 
prin iarbă, un bătrân şarpe de 
rasă! Irina tremura. 


lor. — Trebue să domnesc şi 
— latá-mií, strigă Irina. Suntem gata să mergem. asupra şerpilor? spuse ea primului ministru. 
Primul ministru îi oferi brațul, ca s'o ajute sà co- | — Acest bătrân şarpe îţi va lua jurământul. 
boare din pat. Greeraşi mici, cari erau copii de casă, Şarpele înaintă. ER. 
ingenunchiará, ca regina sá calce peste ei. Trásura re- | Ajuns la picioarele Irinii se încolăci, ridică privi- 
gală se apropie. Irina se pomeni deodată culcată pe | rile şi spuse: — — S ; 
perne de mštase umplute cu puf de floare, iar peste — Poti sá juri, cá nu ai sš plángi niciodatá cánd 
capul ei se afla o frunzá de nufár. te vei gândi la părinţii tái? 4 i i , 
Un greere fácu semn, iar, trásura la care erau înhă- Irina nu răspunse şi se uită în jurul ei, unde și 
mate douăzeci şi patru de gâze mici, porni cu iufeala (Continuare în pag. 15) 


KT 9" 


m 3 „PITICII CEI BUNI — 


. ET ; e H R- 
t KAT AAA E ER AA A ` ina ls 


SE EE 3 KA ape TUS 
E 

A 

` 


DONALD LA VÂNĂTOARE ` 


Cred cá ati auzit si voi dragi 
copii, cá Donald ráfoiul a primit 
in dar dela Mos-Cráciun o carte de 
vánátoare. Isprávile citite aci, i-au 
plácut grozav de mult. Si privind 
pozele cărții, Donald hotári cá nu 
se va face altceva decát vánátor. 
O sáptámáná intreagá a lucrat 
adunând arme şi munifiuni gi în- 
tocmindu-gi echipamentul necesar. 


‘Eri, Donald, s'a sculat dis de 
dimineaţă şi a plecat la vânătoare. 
Luase cu el patru puşti, şase pistoale, 
nenumărate cartuşe, aşa încât ai fi 
putut să-l iei drept un car de asalt ' 
pornit la atacul pădurii. 


Dar cum el e şi foarte lacom, 
şi-a luat şi un tort, ca să aibă cu 
ce să-şi împrospăteze puterile după 
ce va fi omorât cel puţin cinci 
urşi, şapte cerbi, nouă lupi şi alte 
animale mai mărunte, 

O veveritá, care iegise în pragul 
scorburei ca să arunce nişte coji 
de alune, văzu înaintând jos, un 
animal ciudat: trup rotund, încon- 
jurat de arme. 


Neliniştită ea se adresă vecinei: 
„Cumătră dragă, vino te rog 
pân'aci, să-ți spun ceva“. Cumátra 
se ivi îndată cu puiul lângă ea: 

„Ce-i vecină?“ 

„N'ai putea să-mi spui dumneata, 
cam ce fel de animal e ăsta?“ şi 
arătă în jos. 

La vorbele acestea doi gândaci 
se opriră din sbor ca să se uite 
şi ei, păianjenul scoase capul, curios, 
şi dintr'un tufiş se ivirá mustátile 
unui iepure. 

Dar cumătra ridică din umeri şi 
intră repede înapoi în scorbură, 
căci auzise scâncetul unui pui. 


DIMINEAŢA 


„Nu ştiţi voi?“ se întoarse veverița 
către ceilalți. 

Gândacii şi păianjenul clătinară 
capul: nu, nici ei nu ştiau ce fel 
de animal e. Dar iepurele îşi netezi 
mustátile si cuvántá: 

»Sá vá spun eu: animalul acesta 
e un vânător“. 

„Vânător?“ se miră un pui de 
pasăre pe o ramură. „Ce-i asta?" 


„Un anime care UA, 
moarte şi prăpăd — răspunse 
iepurele. — Eu o şterg. r 
In pădurea’ nspăimântată, 

Vestea rea s'a răspândit. 
Puiul cel de păsăruică, 
Sboară iute, îngrozit. 


de ELVIRA CALAN 


Spre un luminiş în care 
Zâna florilor şedea, 

Ca s'o roage de urgie 
Să îi ocrotească ea. 


In timpul acesta carul de asalt 
înaintează cu grije. Pe unde trece 
el pădurea amuteste, aricii se 
ghemuesc,  veverițele tremură de 
spaimă. ` | 


Când ajunse puiul la zâna Florilor, 
ea cânta şi'n jurul ei câțiva pui de 
căprioară o priveau cu ochii umezi. 
Zâna era înaltă şi frumoasă, mai 
frumoasă chiar decât florile din 
coroană. La cântecul ei copacii îşi 
leagănă frunzele, păsările îşi adorm 
puii, căprioarele aleargă s'o asculte. 

Când văzu puişorul care se lăsa 
în mâna ei mort de osteneală, zâna 
îşi întrerupse cântecul şi zise: 


„Pui micuf, de unde oare 
Vii atât de speriat?“ 
„O, un vânător nápraznic 
In pădure a intrat!“ 


Zâna s'a 'ncruntat o clipă, 
Insă apoi a rostit: 

„Voiu avea de dânsul grije, 
Fii de-acuma liniştit. 


Si'n pădure răspândeşte 
Ştirea că voiu îngriji 

Eu de voi; astfel pericol 
Pentru nimeni nu va fi“. 


Apoi zâna cea frumoasă, 
Nici-o clipă n'a pierdut 
De trei ori rostind o vraje 


In elan s'a dia 


T auzi deodată un sgomot ciudat, şi 
în fața lui apăru elanul. Vânătorul 
nostru rămase trăznit, niciodată 
nu-şi inchipuise cá se găsesc elani 
in pădure. Animalul acesta, un 
neam de cerb care tráegte astăzi 
numai pela Nord, n'are ce să caute 
aci. Cuprins de spaimă începu sá 
dea înapoi. Atunci elanul îşi arătă 


i în Cum mergea sls durs. Donald 
] 
d 


dinții intr'un râs înfricoşetor, şi: 


spuse cu o voce dogită: 


„Ce ti s'a 'ntámplat, voinice? 
Te-ai speriat de mine, hai? 
Cred că nu mai vii 'n pădure 
Câte zile o să ai!“ 


Atâta i-a trebuit lui Donald. 
Lăsând acolo şi puşcă şi tot, o luă 
la fugă. 

Fuge Donald plin de spaimă şi 
în jurul lui pădurea râde cu hohote. 
Iepurii fi pun piedică, veveriţele 
îl lovesc cu nuci, păsările îl ciup 
de mâini, şi aricii râd de se tin cu 
mâinile de burtă. 

Hárfuit şi batjocorit de toți, 
Donald se'mpiedică, alunecă şi se 

rostogoleşte până la marginea pă- 
d durii. Aci se ridică privind cu 
spaimá. Dar ín jurul lui pádurea 
şi-a reluat nepăsarea obişnuită, 
y Numai de departe se. aude par'cá 
un chicotit care se îndepărtează. 


„Sunt un prost“ îşi spune Donald. 
„Am avut o nălucire. 

Când i-oiu spune toate acestea 
Micky mult o să se mire.“ ° 


Linistit porni acuma 

Spre un copac unde lásase 
Tortul pe care de-acasá, 
Ca provizie şi-l luase. 


Insá.. iar o nálucire? 

„Cine tortul mi-o fi luat? 
Doar ştiu bine că dintr'ânsul, 
O bucată n'am mâncat.“ 


TU 


După un tufiş deodată, 
Rásete se-aud voioase: 
Era Micky cu nepotu-i, 
Care tortul îi máncase 


En „Ha-Ha“! râde el vesel. 
„Văzuşi Donald, ce'ntámplare? 
Vânătorul cel mai stragnic, 

A rămas fără mâncare!“ 


Y Rău se'nfurie rátoiul. 

GC Mácáe gi se sbârleşte, 
Se incruntá gi se'neacá... 
E c Miss 7e. "he Vei E .». o. 
Dar încet, se potoleste. 


Micky gi nepotul sáu l-au condus 
pe Donald páná acasá. In prag s'au 
despărțit cei mai buni prieteni din 
lume. 

Când deschise Donald uşa, negru 
i se făcu înaintea ochilor. Peştele 
lui, peştele primit în dar dela o 
mátuge, gâfâia pe covor. 


Rău se zvârcolea sărmanul 
In borcan de unde-a sărit, 
Incercând mereu s'ajungă. 
Pluto, tare'nveselit, m 


(Pluto ştiţi cá e cățelul.) 
Se'nvârtea şi el de zor 
Crezând, că-i arde de joacă, 
Peştelui depe covor. 


Iute Donald se repede, 
Pune peştele în vas, 

Și apoi apă când să toarne 
A rămas chiar fără glas. 


Pluto se uită şi el, mirat. Se 'n- 
tepenise robinetul. 
ká e 


Donald 
apucă un ciocan şi-o daltă şi începu 


Tremurând de furie, 


să lucreze. Dar cum lăsa ceva din 


=== 


Nu uitaţi sá cum de E: 
lt Fantomelor* e 


mână, Pluto Jua gi începea Eu se 
joace; aga cá dacă îi trebue dalta, - 
trebue s'o caute sub pat, iar bucă- 
telele de tuburi erau răspândite în 
toată casa. In timpul acesta, peştele 
îl privea, abea respirând. "$ 


Insfársit sosi si clipa y 


Mult prea binecuvántatá: Gë 
Apa incepu sá curgá ` 
Şi umplu borcanu 'ndatá. d: 


Peştele 'ncepu să 'noate 


'N apa rece fericit. 
Pluto îl priveşte vesel, 
Donald râde mulțumit. 


— qm 


Dar deodatá se incruntá 
Si-1 intreb asa, soptit: 
„Din borcanu-fi, peşte dragă, 


Pluto oare te-a zvárlit ?“ 


Dar peştele, prea bun din fire, 


a zâmbit si a tăcut, nevoind să ` 
pârască pe nimeni. . ` S SÉ, 


— € RS. 


“TARA COPIILOR 


(Urmare din numărul trecut) 


LEANA mai vorbea, când uşa lui Robinson 
se deschise. Apăru Nils, înaintă spre el, 
îi strânse mâna bărbăteşte gi vorbi asa: 


se îndreaptă spre tine. Copiii cer să-l 
ierti pe Flámánzilá de carceră gi să-i 
laşi numai o sută de zile de închisoare... 

“Nils lăcrămă. 

..cá mai mult... e prea mult! 

Nils plângea deabinelea. 

— Flăm Flămânzilă e foarte iubit de copii. Dacă-i 
dai peste o sută de zile închisoare, ei setem că va 
pierde pofta de mâncare. : 

— N'ai nicio grijă, Nils! — îi vorbi. Cosânzeana, 
pe care Nils nici nu o văzuse până atunci. Se întoarse 
spre ea, şi văzând-o în depărtare, între Auzilă şi 
Ochilă. atât putu spune: 

— Bietul Flám!.. — şi glasul i se înecă în suspine. 


Cosânzeana luând înțelegere din privire cu Robinson, | 


dictă atunci în auzul fiecăruia schimbarea pedepsei 
lui , Flámánzilá. 

„Se reduce pedeapsa lui Flăm-Flămânzilă la o sută 
de zile închisoare, după care va trece pentru cincizeci 
de zile la şcoala lui Robinsoñ, ca să învețe încotro 
să-şi îndrepte poftele“. dë 

„Intocmai!“ — se auzi glasul împărătesei Poveste, 
de pe tronul ei de azur. 

Robinson adăugă: „Flămânzilă nu va ştie până în 


ultima zi, că pedeapsa i-a fost redusă“ — şi afişă 
hotărârea luată. : 
„Nils, gterge-ti lacrimile!“ — se auzi glasul îm- 
părătesei. : 
»Nils, sterge-ti lacrimile!^ — se auzi si glasul 


Cosánzenei, cu totul din altá parte, dar ca gi cum 


DIMINEATA È ca < S 


+ ` COPIILOR 


— Gándurile copiilor din toatá lumea. 


š < Z: 


s'ar fi înțeles anume. ,Spalá.(i fata în lacul Acăi, 
Nils — şi fii pe pace“. 

Apoi Auzilă cu Ochilă întrerupseră legătura şi se 
aflau iarăşi la curtea Cosânzenei. 

Afară se auzeau din ce în ce mai 
de cai. 

Se întorcea Făt Frumos cu suita; şi numai bine 
veniau, căci o delegaţie din tara Românilor îl aştepta 
cam de multişor. 

Multe se petreceau pe acolo — dar deocamdată să 
ne luăm după Flămânzilă, ca să nu-i pierdem urma. 


tare tropote 


> * 
* 


Isi va fi închipuit careva poate cá Flăm-Flămânzilă 
are de gánd sá se cuminteascá. Ag! Partea grea era, 
vezi, cá el nu se socotea obraznic. In felul lui, era 
aga cum se cade să fie. In felul celorlalți, era din 
cale afará de hrápáret. 

Acum, cá era vràbiufá, sbura peste culmile cele 
mai înalte din impárátie. Ciugulea boabe. El Flămân- 
zilă, ciugulea boabe. Dar era învăţat cu răul şi ducea 
greul. S'o urască pe împărăteasă nu putea. Știa prea 
bine cá toti îi datoresc ei totul. In sinea lui se 
timțea însă amarnic nedreptăţit. 

Şi sbura, şi sbura. 

Era o zi răcoroasă şi vântul îl îmbia la sbor. Nu 
mică îi fu mirarea când băgă de seamă că începe să 
se zărească granița, păzită de temutul Păs-Păsărilă. 
In acea clipă chiar, Păsărilă umblă cu mâinile în 
văzduh şi aduna norii de dincolo de împărăție ca 
să-i aducă în împărăție să mai facă ploaie; căci 
Setilă, bunul şi blândul Setilă, care nu mai putea 
de sete şi totuşi n'a sorbit lacul Acăi, îl rugase -sá-i 
adune norii pentru ploaie. 

Prieteni mai buni decât Păsărilă cu Flămânzilă şi 
Setilă, nici că puteau să fie. Dar Flămânzilă ştia bine 
că, cu toată prietenia, deastădată trebuia să se facă 
nevăzut de către Păsărilă. Lucru greu, dar poate nu 
cu neputinţă. 

Un gând înfricoşător avea dar acum Flămânzilă. 
Vroia să treacă dincolo de granița împărăției. Ce 
făcu ? 

Poposi pe un vârf de munte. De departe, Păsărilă 
îl vedea, dar vedea o pasăre, ca atâtea altele. Flămân- 
zilă ciripea de zor, — şi de unde nu bănuiai, de 
departe se ivi un vultur. Cât îl țineau puterile de 
repede — Flămânzilă începu a cobori şi dintr'un loc 
ştiut de dânsul, deşteptă un uliu. Si cirip, şi cirip. 
Uliul se luă după dânsul. Atunci Flămânzilă făcu o 
clipă calea întoarsă şi întorcându-se şi uliul, inghetá 
de groază când văzu că se apropie vulturul. Flămân- 
zilă se înălță cu vreo trei suliti mai sus şi deacolo 
urmărea goana vulturului după uliu. Goneau nebuneşte 
spre graniță. 

— Uite-aci, uite aci, Pás Păsărilă! 
sá treacá granita. Ia seama. 

Si pe când Pásárilá îşi pregătea poziția ca sá 


Ágtia doi vor 


prindă pe amândoi fugarii, Flămânzilă trecu granița 


pe sub unul din brațele lui, întinse ca să-i apuce. 

— Pune-i bine, cá mai vin doi vulturi din urmă 
— adăugă Flămânzilă, ca nu cumva Păsărilă sá se 
întoarcă îndată spre dânsul. 

Păsărilă recunoscu glasul prietenului său Flămânzilă. 
aşa că făcu, întocmai. Văzând apoi că nu se mai 
apropie nieiun vultur, îşi aduse aminte de el. 

— Unde eşti... firea-i să fii... măi Flám ! 

Nimeni nu răspundea. : 


mU 


TET 


En At IP -— , - D 


se gândea el, s'o fi întors acasă fără să-i dea măcar 
bună ziua. 


* * 
* 


Flămânzilă trecuse deci în lumea noastră. 

Câmpuri nesfârşite se întindeau acum înaintea lui 
şi el se aştepta să dea curând de lanurile cu grâu 
nepăzite de nimeni (nu ca în fara Poveste) şi să 
mănânce, să mănânce până nu şi-o mai încăpea în 
piele şi atunci vrând nevrând trebue să se mărească. 

Astfel gândea el acum! 

Va întâlni cârduri de rate, turme de oi, cirezi de 
vite, pe toate va pune ochii — şi pe ce a pus el 
ochii va trebui fără doar şi poate să puie şi gura. 
Acum avea să găsească deci locurile. Apoi, fie că 
va creşte dela sine, fie că va aştepta să termine 
închisoarea în împărăție (va vedea cum e mai bine, 
căci gândul la carcerá íi 
cam tăia pofta sá se mai , .. 
intoarcá vreodatá) va avea 
atát de mult de máncat 
cá îi va fi şi pentru 
timpul cát a rábdat. 

Sburá toatá ziua, sburá 
toatá noaptea. gi nu 
ostenia, dar nici rod nu 
gásea in cale. Cázuse pe 
pámánt tocmai ín toiul 
unei secete cumplite. 

Era primávará. 

Nu mai plouase de 
cáteva sáptámáni si oa- 
menii isi vedeau nimicite 
toate averile lor. Cám. 
purile erau arse de argitá 
si o foamete cumplitá fi 
aştepta. Nici cá mai în- 
drăzneau să se privească 
unii pe alții, să-şi verse 
focul. Nu ieşiau din case 
cu zilele. Cu feţele trase, 
rămâneau la fereastră şi 
priveau afară, în gol. De 
undeva de sus, trebuia să 
vie mântuirea. Dar minu- 
nea întârzia să se arate ` 
gi ei simfeau cá li se sfársesc puterile de atáta 
nevolnicie. 

Zi şi noapte făceau rugăciuni. 

Flămânzilă sburá de colo-colo de, dimineață până 
seara, fără să ia ceva în gură. 

Comandantul norilor se îndură. 

Şi în seara aceea înăbuşitoare norii strânşi de 
Păsărilă pentru Setilă, şi pe cari îi scăpase în timpul 
urmăririi se făcură ploaie şi căzură pe pământ, lăsân- 
du-l pe Setilă cu limba scoasă. 

Comandantul norilor tună o singură dată dar bine, 
mânându-şi căsuţa lui hodoroagă şi apoi repezi pă- 
mântului o ploaie zdraváná (strânsă de atâtea zile 
şi cu atâta sârg de către Păsărilă) care cânta până 
târziu după miezul nopții în asfalturi gi în tablele 


Á 


„caselor, bštu frunza copacilor şi apoi călători la vale 


ca o veste bună, pe râuri şi pâraie. : 
Imbátat de vijelie, mácar cá nici acum nu avea 
ce înfuleca, Flămânzilă se bucură totuşi şi nu-şi mai 
găsea locul de neastâmpăr. Aşa ploaie nu i-a mai 
fost dat să vadă, căci în țara Poveste nu putea să 
cadă vreodată ploaie ca lumea, devreme ce trebuia 
să sugă Setilă plinul norilor. Nu-i vorbă însă, acolo 
grânele se coceau şi fără ploaie. S 


Păsărilă îl ştia pe Flămânzilă cam bondoc. Aşa că, | 


ll 


102 5 P ic 2. 


Chiotea Flămânzilă lăfăindu-se ín ploaie; şi tot 
lăsându-se la vale pe linia unor stropi ca pe nişte 
ţevi, se urca iar în înalt, şi iar, pe drumul aplecat 
al ploii, cobora. Chioteau şi oamenii, cari în loc să 
se ascundă, ieşiau şi ei afară din case şi întinseră o 
horă nemaipomenită. Atâta veselie nu mai fusese. 

Mâncare totuşi nu se vedea. . 

Si nici n'avea să găsească Flămânzilă, nici mâine, 
nici răspoimâine. Acum că ploua, oamenii îşi vedeau 
recolta salvată şi aveau să aştepte răbdători secerişul. 
Dar Flămânzilă nu ştia de una ca asta. Mâncare, 
mâncare vroia. 

Trecându-i deci bucuria şi gustul de țopăială, în 
ploaie, nu mai putu înțelege dece se bucură oamenii. 

— Ploaie, avem ploaie! 

— Slavă Domnului! 

— Bună, las'că-i bună! Până 'n zori să nu conte- 
neascá. 

— Dám aldámag. 

Si oamenii cinstirá gi 
benchetuirá. 

Si Flámánzilá umbla 
acum ca un jerpelit prin 
ploaie. Cum s'ar' fi apro- 
piat el de oameni, dacá 
s'ar fi putut înțelege! 
Dar era o biatá pásáricá. 

Si dacá ar mai fi gtiut 
oamenii cá lui, lui 
Fiámánzilá i se datoreste 
ploaia pe pámárt! 

Dar lucrul acesta nu-l 
ştia acum nici Flămânzilă. 

Rátácind aga in vázduh, 
trecu afară din oras, în 
câmp. 

Aci, nici urmá de om. 
Pámántul era rumen ca 
o plámadá proaspătă şi 
párea cá ar fi prins glas; 
un glas mic, fáriituri în- 
cete, dar neostenite. 

Flămânzilă se lăsă până 
aproape de pământ. 

Luna, burduşelul de 
lumiră care se dă mereu 
de-a berbeleaca pe valea 
fără deal a pământului, era, acum. tocmai în creştet 
şi lumina câmpul ca o sală de teatru în sărbătoare, 
astfel că se vedea limpede tot ce se petrecea acolo. 

Era un câmp al rinocerilor, negru de mici vietáti, 
cari se iveau de pretutindeni, m şcându-se greoaie 
si molcume. š 

Ce popor numeros! — igi spunea Flámánzilá. O 
sută de bucăți sá mănânci gi tot nu sar cunoaşte, 
Ei mau niciun Nils sau o Acá si nici o împărăteasă 
care să-i vie de hac. S 

— Te ingeli amarnic! — ráspunse cineva. 

Dar nu se vedea nimeni, decát numai rinocerii fsi 
urmau calea, aşa cá Flămânzilă cobori chiar pe 
pământ şi puse mâna pe un rinocer. In aceiaşi clipă 
însă simți cá îi apasă cineva spinarea şi ceva tare 
îl loveşte în cap. Lăsă prada şi se scutură ca să se 
descotoroseascá. Dar duşmanul sta în spatele lui, bine 
înfipt. 

— Cum te mai atingi de vre'un rinocer, cum îţi 
scot ochii şi-ţi tai picioarele! — vorbi duşmanul din 
cârca lui. 

- Flămânzilă nu era sperios de fire. Era însă prevá- 
zător în momente ca acestea. 

— Să văd cel puțin cu cine am de-aface! 

— Ai să vezi tu îndată. Aşteaptă numai să iasă 
toti rinocerii şi să-şi ia sborul. De hatârul tău n'am 
să pierd eu buctria de a-i vedea pe toți ieşind. 


(Continuare în pag. 14-2) 


Strájeri si elevi, cumpárati 


Ú 
A AT E 
CE HM er PC SETON 


-—— 


NĂZDRAVĂNIILE 


SICA: 


LA PATINAJ 


Báetagul ásta-i Bicá, 
Názdrávan si fárá fricá. 


A iegit acum din casă : 
„Ce mai frig cumplit se lasă !“ 


Bică vede pe Istrate, 
Cu patinele în spate. 


Fuge iute înapoi: 


Are un plan, un plan de soi ! 


Cu patinele 'ncárcat 
Bicá iarăş a plecat, 


Si mi s'a oprit din drum, 
La tocilárie acum. 


La scoalà. 


* — Slab, elevule 
Matei, esti tare slab. 

— Vai gi eu care 
iau untura de peste. 


A brodit-o. 


— Ce face fratele 
táu? 

— E la spital. 

— Sáracul! Dar ce 
are? 

— Nimic. E doc- 
tor. 


Curagiosul. 


— Ai fost vreo- 
datá intr'o cugcá cu 
lei ? 

— Sigur cá da. 

— $i nu fi-a fost 
fricá ? 

— Nu. 

— Cum, nu fi-a fost 
teamá de fiarele diná- 
untru ? 

— Păi cine ţi-a 
spus cá erau vii? 


Toatá familia. 


—  Ghidugilá se 
duce cu nevasta, co- 
piii si măgarul la 


„fotograf. 


— Aveţi ceva 
contra dacă ese gi 
măgarul, întrebă 
fotograful. 

— Din contra, 
vreau să iasă toată 
familia. 


Stie el de ce... 


— De ce iei untu- 
ra de peste cánd ti-o 
dá bunicufa gi dela 
mine nu vrei s'o iei ? 

— Fiindcă buni- 
cufii îi tremură mâna 
şi se varsă jumătate 
linguriţă. 


| DIMINEAŢA | 
3 cs 


Tare ín geogra- 
fie. 


— Mámico, práji- 
tura mea  seamáná 
cu Europa. 

— De ce? 

— Fiindcá Europa 
este cea mai micá 
dintre cele cinci con- 
tinente. 


Buline de 
inteligentà 


Un vánzátor ambu- 
lant striga pe gheiul 
gárlii: „Buline de 
inteligenţă, buline!“ 
Un om se apropie şi 
întreabă: Cât costă 
un bulin? ,,20 de lei“ 
fu răspunsul. Omul 
ia un bulin îi este 
cam scârbă după asta 
şi zice: „Nu-i bun! 
Nu simt nimic deo- 
sebit!“ Celălalt zise: 
„Mai luați unul şi 
veţi deveni cel mai 
deştept om dinlume“. 
Omul mai ia unul şi 
zise: „Nu se poate! 
M'ai înşelat“. Ve- 
deti? Ati devenit mai 
destept" spuse ván- 
zátorul. 


La scoalà 


Un profesor expli- 
cá copiilor cá lucrul 
cel mai bun e să 


innumeri pánála 100 . 


cánd ecevainteresant 
de pus înainte de 
a grái. Si se coborí 
delacatedrárezemán- 
du-se de sobá. Deo- 
datá copiii murmura- 
rá ceva si izbucnirá 
apoi: 98, 99, 100. V'a 
luat foc haina d-le 
profesor !**, 


BICÁ SI P. 


La maşină mama face | 


Prăjituri cu şocolată, 
Când cu sgomot Bic'al 

nostru 
Se iveşte deodată. 


Mama tace, dar pe Bică 
Prájitura-l ispiteste. 


Si atunci, fără şovăială 


Premiul | al conc 


Autorul: ALEX. DRAGOS, eli 
„Petru Rares" din Ligodin 


Patinele la minut, 
Sá le ascutá a 'nceput. 


Pan'sá viná tocilarul, 
A si isprávit gtrengarul. 


RĂJITURILE 


Indrásnef aşa vorbeşte : 
„Tucând stai lângă maşină 
Chiar nimic nu spui, mă- 
mică?“ 
„Ce să spun?“ „Cum ce? 
De pildă, 
Vrei o prăjitură, Bicá ?" 


| de MIC- MAC 
MAU ne pupun su 


Irsului de colorit 


v in cl. Wa al gimnaziului 


- Miercurea Ciucului 


Pe stradá 


Trece un dric 
elegant pe stradá. 

— „Cine a murit?“ 

— „Ala din dric“. 


Ce lucru e acela 


` care, cu cát se lun- 


geste mai mult, cu 


atát devine maiscurt? 

(ejerA) 

Când se coseste 
fánul ? 


(9359809 238 
eqier 'E3epororN) 


Ce nu poate fi 
atins de soare? 

(e1quin) 

Un băț are două 

capete, două bete şi 


jumătate câte capete 
vor avea ? 


(ases) 


Care plantá poate 


fi recunoscutá de un. 


orb ? 

(erzin) 
5 
Lecția 


~ Un băețaş, intrând 
intr'o bácánie spune: 

„Dați-mi o litrá de 
zahăr, */, kg. brânză, 
300 gr. unt şi 250 gr. 
ceai. Dacă vă dau 
450 lei, cát îmi dati 


inapoi ? 

Bácanul, scriind 
socoteala pe o hártie, 
ráspunde : 

»13 lei“. 

Atunci báiatul: 
„Vă rog, dati-mi 


hârtia; asta era lecţia 
mea la matematică“. 


Zăpăcitul 


Profesorul a spus 
elevilor să-i aducă 
oase de animale şi 
să ştie din ce parte 
a scheletului sunt. 
Eri, lonel aduce un 
os. Profesorul îl ia 
si intreabá : 

„De unde vine osul 
acesta ?“ 

Şi zăpăcitul răs- 
punde imediat: 

» Din supă dom- 
nule“. 


Fată miloasă 


Elena cere mamei 
sale 5 lei. 

— Dar cu banii de 
eri ce ai făcut? 

— l-am dat unei 
fete sărace. 

— Foarte bine. Dar 
de ce i-ai dat? 

— Fiindcă vinde 
nişte bomboane 
bune. 


Savantul 


Unui savant îi ia 
foc casa. Servitorul 
vine fuga şi-i aduce 
vestea. Văzându-şi de 
treburi, savantul îi 
răspunde: 

— Du-te spune-i 
nevestei, nu mie, 
căci ea se ocupă cu 
treburile gospo- 
dăreşti. 


La școală 


Profesorul: Dacă 
ai fi fost singur pe 
lume, Ionescule, aşa 
cum a fost Adam, ce 
ai fi făcut? 

— M'aş fi dus la 
Ploeşti, unde am o 
mătuşă. 


Lângă ghiafá s'a oprit. 
Şi îşi pune-apoi grăbit, 


Ascufitele patine, 


Totul merge foarte bine. 


Insă nu a lui e vina 


Dacă 'ncet, încet patina, 


A tăiat un cerc in ghiafá : 
„Doamne, scapá-má cu viaţă !“ Lio 


de 


MIC-MAC 


ER 
MA ed 


care 


ROMAN PENTRU 


Rezumatul capitolelor precedente: 


Un vapor naufragiază intro seară de loamnă in 
dreptul satului de pescari Două Mai, depe țărmul 
Mării Negre. Pescarii având în fruntea lor pe Badea 
Niculae, salvează o fetiță, pe mama acesteia si pe 
o educatoare a micutei, aducându-le la mal. Tatăl 
fetitei căzuse cu puțin mai înainte de sosirea pesca- 
rilor în mare. 

Educatoarea pleacă noaptea cu Liliana din casa 
pescarului si în zorii zilei întâlnesc in .cale căruța 
unor țigani. Educatoarea a intrat în vorbă cu tiganca, 
spre a o lăsa pe Liliana pe seama lor. 

4. 


CAPITOLUL IV 
PRIMA LECŢIE DE ACROBATIE 
Gică, auzind că tatăl său are de gând să dea lecţii 


de acrobație Florichii, avu o tresárire. Ştia ce insem- 
nează acest lucru. Avusese si el atâtea de suferit, in- 


'àt acuma îl treceau fiorii gândindu-se la chinurile pe 
avea să le îndure fetita aceasta, care-i era atât 
de dragă, din partea omului rău, care o luase sub 
ocrotirea sa. 

Floric a adormise pe o grămadă de paie, alături de 
ci arutá. "àrà sá spuie un cuvânt, Gică se urcă în că- 
rufá si reveni îndată cu o manta veche, pe care o aş- 
ternu usurel peste umerii plápánzi ai copilei. 

Băiatul veghiă ziua între: ga lângă ne: isteptata sa 
verișoară. O trezi abea pe înserat, când ii dădu de 
mâncare și-i aranjá asternutul pentru noaptea care 
se anunţa friguroasă. 

— Culcá-te Florico, îi spuse el cu glasul innecat de 
lacrimi. — De mâine încolo va trebui să muncesti 
din greu. 


DIMINEAŢA — 
+ COPIILOR 


L > AE PENE e nM 


FLORICHII 


COPII SI TINERET 


de MĂTUȘICA 

Fetiţa era însă prea obosită spre a înţelege cuvin- 
tele acestui băiat inimos. Mâncă în grabă si acope- 
rindu-se cu mantaua adormi un somn greu si fără 
vise. Gică mai veghiă o vreme si apoi se culcă si el 
prin apropiere. 

A doua zi, abea că răsărise soarele cáldut de toamnă 
târzie, când Moacă sări jos din căruța unde dormise 
si el si se repezi la ulcica fumegândă, in care Sila 
preparase un ceai ráu mirositor. Omul párea sá nu 
aibe însă gusturi prea bune, căci sorbi băutura fer- 
binte cu inghitituri sgomotoase,  mâncă singura bu- 
cată de pâine care se mai afla intro láditá si apoi 
strigă cu glas tunător: 

— Unde sunt lenesii ceia doi? Hei, Gică, ia trimite- 
mi-o pe Florica încoace, să-i mai desmorlesc mădu- 
larcle! 

— Nu sa sculat încă si nici n'a mâncat, spuse Gică 
cu jumătate glas. 

- Ce face? Nu sa sculat încă? Dar ce crede dom- 
nisoara aceea, cá o so liu pe mâncare fără muncă? 
Să se scoale imediat si să treacă Ia lucru! 

Gică nu îndrăzni să răspundă nimic tatălui său si 
o trezi pe Florica. Fata se dădu jos din căruţă şi se 
apropie temătoare de Moacă. 

- Cum te cheamă? o întrebă acesta. 
' Florica! răspunse ea cu glasul 


întretăial de 
frică. 

Ai mare noroc că mi-ai răspuns cum trebue, — 
spuse Moacă incruntat — că de nu, te-aş fi legat de 
pom si te-as fi bătut toată ziua. Văd că esti o fată 
deste: aptă. Ascultă ce vreau să- -li spun. Noi suntem oa- 
meni sáraci si trebue sá muncim ca sá ne finem zi- 
lele. Acuma esti fata noastrá si trebue sá muncesti si 
tu. Eu si Sita facem, exe rcitii cu greutáti, Gicá dan- 
seazá pe o fránghie intinsá intre douá case si face sal- 
turi mortale, câinele pe care-l avem stie si el sá dan- 
seze. Tu ce ştii sá faci? 

Stiu sá scriu si sá citesc, domnule, spuse Florica. 

Moacá nu asteptà mai mult si palma lui grea si pá- 


roasá lovi cu putere obrazul fetitii, care căzu la 
pământ. 
Ticăloaso! strigă el. Iti bati joc de mine? Ce-i 


dacă ştii sá scrii si să citeşti? Cu asta nu-ți vei câștiga 
pâinea în bálciuri. Si apoi de ce mi-ai spus domnule? 
Nu stii cá eu sunt unchiul tău? 

Florica încremenise de spaimă la pământ. Moacă se 
repezi la ea si apucând-o de umeri o ridică si o sgáltái 
cu putere. 

- Te omor, dacă mai îmi răspunzi asa! Si acuma să 
nu te prind că plângi, că iei altă porlie.-Ce mai știi 
să faci afară de asta? 

- Ştiu si să socotesc, unchiule, si mai ştiu... 

Taci din gură, — hohoti Moacă cu răutate.— Asta 
nu se cheamă că ştii să faci ceva. Leneso! Stii să dan- 
sezi pe frânghie, să faci salturi mortale, să umbli 
pe mâini? 

Nu, răspunse Florica. 

— Ştii să te joci cu trei mingi de been deodată? 

-— Nu! 

Atunci nu ştii nimic. Esti o proastă! 
ce te pot învăţa, 

Moacă rămase pe gânduri vreme de câteva minute, 


Să vedem 


iS Nc S Sa, 


e Mia att 
EA a 


pa 


pom ceti Rm A EISE 
E 2" Ine d 5 3 > ç 
apoi spuse râzând cu răutate si privind-o țintă pe 


-—— 


copilà: 

— Am gásit! Tu vei fi fata-sarpe. O sá-ti moi putin 
oasele, să le fac mai ușoare la îndoit... 

— Oh! sá nu faci asta — strigá speriatá Sita, care 
se afla prin apropiere e prea din cale afará. Se 
poate intàmpla o nenorocire. 

Moacá o privi cu cruzime si atát de incruntat, incát 
biata femee nici nu mai indrázni sá crácneascá. Tiga- 
nul era mulţumit dc ideca sa si nici nu voia să audă 
sá Wo aducă la îndeplinire. 

— Miscá-te si adu-mi seara din căruţă. Imediat! 

Auzind aceste cuvinte, Gică îngălbeni. Ochii ii strá- 
luciau de furie si se apropie de Moacă. Ştia el ce în- 
seamă să faci o fatá-sarpe. Era chinul cel mai ingro- 
zitor pe care şi-l putea închipui cineva. Copila era for- 
tată să treacă cu trupul, impletindu-se, printre toate 
treptele scării. Sàrmana îndura chinuri îngrozitoare și 
de cele mai multe ori, nu apuca să termine lecţiile, 
căci moártea îi punea capăt chinurilor. 

— Ce ai de gând să faci? strigă Gică tatălui său. 

— Ai să vezi, îndată, răspunse acesta cu răutate. 

Intre timp Sita adusese scara din căruță. Moacă o 
sprijinise de una din roti, astfel încât se afla aproape 
culcată. Florica privia temătoare toate aceste pregă- 
tiri şi se apropie de Gică, rugându-l din ochi să o 
apere. Băiatul îi zâmbi spre a-i face curaj. 

— Vino'ncoace, strigă Moacá Florichii. 

Florica fácu vreo cátiva pasi si se opri tremuránd 
din tot corpul. 

— Sá nu faci asta! strigá in clipa aceea Gicá, cu 
un glas atát de pátrunzátor, incát Moacá se opri in- 
fiorat. — Sá nu te apropii de ea. E ingrozitor ce ai 
de gánd! 

In aceeas clipá o apucá pe Florica de brat si o trase 
lângă el. 

— Ce face? —— strigă Moacă înfuriat. — Indráznesti 
sá má infrunti pe mine? Cu ce drept te amesteci in 
treburile mele? Sau ai de gánd sá mánánci o bátaie 
sorá cu moartea? Pleacá de aici! 

Gică nu se mişcă însă din loc. Il stia pe Moacá si se 
temea de el. Dar de data aceasta trebuia sá o apere 
pe Florica, să o ferească de chinul pe care i-l pregătea 
fiara aceasta cu chip de om. Fără să se gândească la 
ce-l așteaptă, începu să vorbească, să strige, să-l ame- 
ninte pe Moacá, încât acesta rămase cu gura cáscatá, 
privindu-l pe băiat, 


— Ştii bine cà poliția nu dà voie să faci asemenea. 


lucruri, spuse Gică. Nu uita că în apropiere este 
un post de jandarmi, cari ar putea să afle cu ce tre- 
buri îţi pierzi vremea şi no să fie bine! Ia gándeste-te 
ce sar. întâmpla dacă Florica le-ar povesti ce îndură 
dela tine si cum a ajuns aici! Invaţ-o mai bine alte 
lucruri. 

Sărmana orfană mai prinsese puţin curaj, văzând 
cu câtă inimă o apără Gică. Ochii i se umpleau cu 
lacrimi. 

Moacá turba de furie. Strângea pumnii. Tare ar fi 
vrut să-l lovească pe Gică, dar curajul băiatului îl spe- 
ria. In afară de aceasta, omul rău care era Moacă, avea 
o slăbiciune. Isi iubia copilul si ceeace nu ar fi îngă- 
duit nimănui, îi permitea lui Gică. Dealtfel i se mai 
întâmplase odată să aibe de a face cu el si tinea minte 
lecţia pe care o primise din partea prichindelului. 

Cu trei ani mai înainte, Moacă voise să puie pe Gică 
să fure. Copilul înțelegând că este un lucru urât, a 
refuzat. Furios, Moacă l-a bătut erunt cu biciul, dar 
Gică a îndurat loviturile fără să spuie un cuvânt, dar 
si fără să asculte îndemnul rău. In cele din urmă, 
Moacă a trebuit să se plece. De atunci se temea de a- 
cest copil cu suflet atât de curat si curagios. 

Bombánind de furie, Moacá aruncá o privire rea 
fetitei si apoi intoarse tuturor spatele, urcándu-se in 
cárutá. Pierduse. Sita tremura de fricá, dar isi privia 
cu admiratie copilul. Gicá zámbi multumit, apoi spuse 
cu glas blajin lui Moacá: 


pe ma, Y; = 3 lm 7 


z AF ° T cm ms 
t 


— la spune-mi tatá, ce as putea sá o inváf eu pe 
Florica. Trebue sá stie sá facá si ea ceva la bálciul de 
săptămâna viitoare. 

Moacă se întoarse spre el: 

Dacă vrei s'o înveţi ceva atunci inval-o să umble 
pe mâini. Tot e mai bine ca nimic. 

- Va învăţa mai multe, dar nu cu mine. Eu mi-i 
pot fi profesor. Tot tu va trebui să o înveţi cele mai 
frumoase lucruri, spuse băiatul spre a-l imbuna pe 


“Moacă. 


Cuvintele acestea îl făcură pe Moacá sá zámbeascá 
cu ráutate. 

Bine, bine, lasă că văd eu ce este de făcut mai 
târziu cu ea... 
e 

Trei zile după această întâmplare, o doamnă foarte 
elegantă se plimba pe Calea Victoriei. Era înaltă, blon- 
dă si îmbrăcată toată în negru. Părea să fie o femee 
de vreo douăzeci şi opt sau treizeci de ani, care avea 
o asemănare oarecare, cu naufragiata care dispăruse 
în mod atât de misterios în noaptea nenorocirii din 
dreptul satului Două Mai.. 

Ajunsă în dreptul Bulevardului Elisabeta, femeca o 
luă la dreapta si se opri in faţa unei case cu multe 
ctaje, cercetând cu toată atenţia firmele insirate la 
uşă. După ce stătu de vorbă câteva minute cu porta- 
rul, urcă la etajul întâiu al clădirii si sună la o in- 
trare. Un băiat în livrea îi deschise. 

— Aici locueste domnul avocat Păianu? întrebă ca. 


— Domnul avocat nu este acasă si nici nu vine până 
după amiază, — îi răspunse omul. — Poate doriţi să 
vorbiti cu tovarășul dumnealui. 

Nu! Voi reveni peste vreo două ore. 
— Care este numele dumneavoastră, doamnă? 
— Spune-i că l-a căutat domnisoara Cotnárescu. 


răspunse femeea îmbrăcată în negru, T Es 
Ajunsá in stradá, necunoscuta rámase o clipà la in- 


doialá neștiind in ce direcţie sá o apuce, apoi fără 
să-şi dea seama cum, se înapoiă pe drumul pe care ve- 
nise. Nu privia nici în dreapta si nici în stânga, astfel 
că atumei când ajunse în dreptul Cercului Militar, la 
întretăerea bulevardului cu Calea Victoriei, nu ob- 
servă pe un tânăr care trecu de câteva ori pe lângă ca 
privind-o ţintă, ca si cum ar fi voit să-și amintească 
de unde o cunoaște. 

Când necunoscuta se pregátia să treacă strada, tâ- 
nărul bărbat se apropie de ea si scoțând o mică ex- 
clamatie de surpriză, o apucă de brat. 

- la te uită, Mario! Ce cauti la Bucureşti? 

— Andrei! strigà necunoscuta speriatá. 

Va urma 


DIMINEAT 


We 


< E 


ya 


mer BC UT VP A A S 
ur , de - : ; 


TE Ë > 
y o. 
Ka WM 


TS te > 


de mâncare. Glitéa togmal/o toca. Acum nu 
prea intereseazá ce gátea ea, dar vezi cá toc- 
mai tocana asta a tinut-o mai mult ín bucátárie, 
fiindcă, deh, o tocaná nu se face aga uşor. 
Până tai ceapa, mai amestecă într'una carnea 
că să nu se ardă, însfârşit... să stai tot timpul 
lângă plită. 

In timpul acesta, pantalonii se uscaseră, 
dar cum focul era prea tare şi un butuc se 
mişcase din loc, o scânteie sări tocmai pe 
pantaloni, apoi încă una, până când pantalonii 
lui Dinică se uscară... de luară foc, de parcă 


| erau fácuti din hártie. (cá pricopsitul ista 
p 0 M D A D stă cu banii la buzunar şi niciodată nu se 
îndură să-şi cumpere un lucru mai ca lumea) 


ADEAU fulgii de zăpadă atât de încet, 
încât, la fereastra de unde îi priveam, 
mă întrebam de ce mai vin pe pământ, 
dacă sunt atât de lenevoşi. Totuşi fulguiala 
aceasta liniştită era foarte frumoasă şi 

—- îmbrăca strada cu un veştmânt alb, asa 

cum i se cuvenea după zdrentele cu'care o impodobise 

toamna. 

Cum vá spuneam, státeam privind, plictisit la 
ninsoarea de afará. In casá, focul ardea din plin si 
o căldură plăcută plutea prin toată încăperea. Era 
tare bine, dar mă plictiseam groaznic. Intr'o astfel 
de atmosferă ar fi fost plăcut să stau cu cineva de 
vorbă, táifásuind despre toate şi despre nimic, Iacá 
însă că eram singurel, cuc. 

Cum stăteam aşa la fereastră, râvnind la un tovarăş 
de pălăvrăgeală, iată că zăresc venind spre mine pe 
un vechiu cunoscut al meu, Tudoraş, căruia noi fi 
mai spuneam Incurcá-Lume, pentru încurcăturile pe 
cari le făcea întotdeauna. 

Nici nu vă puteți închipui ce bucurie mă cuprinse 

când îl zării, fiindcă ştiam ce înseamnă să te vezi 

cu Tudoras: pălăvrăgeală fără întrerupere, căci 
totdeauna avea de spus o grămadă de lucruri. Am 
dat fuga în stradă şi l-am poftit în casă, ca nu 
cumva să treacă de mine, fără a se opri măcar o clipită. 

A intrat — bucurându-se mult că mă vede — ne-am 
luat câte un scaun, ne-am aşezat aproape de sobă şi 
am început cu vorbăria, de care aveam atâta poftă. 

— Pari cam necájit, Tudorag frate, îi spusei eu. 

— Ori cá sunt necájit — ráspunse el. Dac'ai sti ce 
mi s'a întâmplat zilele acestea ! ..... 


— Ce ti s'a întâmplat, omule? Ia spune-mi si mie, | 


îl îndemnai eu la povestire, lacom de un taifas. 

Tudoraş, spre norocul meu, nu se lăsă prea mult 
rugat, îşi rásuci mustata, scoase batista . 
din buzunar, îşi şterse — fără să aibe 
nevoie — nasul şi începu: 

— Ştii că eu sunt prin aceste locuri 
doar de puţină vreme. De fapt locuesc 
în satul Pricopseştii Noi, de unde am 
plecat acum câteva zile, în urma acestei 
nenorociri |: 

Intr'una din zile, Porfira — nevasta lui 
Dinică Ciocárlan, ăla care fusese pe 
vremuri brutar şi —acum are prăvălie 
cu márunfisuri la marginea satului, se 
apucă să spele o pereche de pantaloni 
ai bărbatului. Fiindcă, fie vorba între 
noi, tare vrednicá mai e ea, dar tare 
neingrijit mai este el. De abia îşi cum- 
párase pantalonii si se si aşezase cu ei 
pe o bancá pliná de pácurá. Acum nu 
prea intereseazá asta, dar o spun, cá din 
pricina pantalonilor lui murdari se trage 
toatá nenorocirea. 

Ei, cum îți spuneam, spală Porfira 
pantalonii şi apoi îi pune la gura sobei 
să se usuce mai repede. li aşează pe un 
scaun şi pleacă în bucătărie să-şi vadă 


DIMINEAŢA i 
P COPIILOR PIILOR. 


2 KX H = 
x. fk ` i " 
221992 55 ` " d Ë 


Dacá au luat pantalonii foc, s'aprins si 
scaunul gi covorul, apoi faja de masá si aga mai 
departe. Porfira la început simfise fum, dar crezuse 
cá se arsese tocana la fund. A bágat nasul in oalá 
sá vadá dacá mirosul vine chiar de la tocaná gi dacá 
s'a convins cá nu, a întors capul. Dacă a întors capul, 
a început sá tipe ca nebuna, căci flăcările se întin- 
seseră bine de tot. ` 

A strigat după ajutor, a venit tot satul, dar ce au 
putut face nenorocitii iia cu câteva găleți cu apă, 
luate dela o fântână aflată la mama dracului. Ce mai 
încolo, a ars caga până la temelie. Rămase bietul 
Dinică şi fără pantaloni şi fără gospodărie. Sătenii 
erau mulțumiți cá cel puţin au făcut sá nu se întindă 
focul şi la celelalte case, că altminteri ar fi fost un 
prăpăd cum nu s'ar mai fi pomenit. 

Au trecut câteva zile dela această întâmplare, când 
îmi făcui drum pe la Vasilică Păun, unde găsii şi 
alți săteni. Stăteau la un păhărel de vin şi vorbeau 
tocmai despre focul lui Dinică, întrebându-se ce ar 
fi de făcut 

Am stat noi şi ne-am gândit, până când hotáririm 
să strângem bani şi să cumpărăm o pompă de incendiu, 
aşa cum citisem o reclamă într'un ziar. In ceea ce 
priveau banii, rămăsese să dăm noi, cari eram adunați, 
şi după aceea, când vor vedea sătenii ce minune le-am 
adus, să-i punem pe toţi să ia parte la cheltuială. 
Fiindcă ce ne-am zis: săteanul până n'o vedea mai 
dinainte despre ce este vorba, nu dá el banul, aşa 
una cu două... 

Am strâns banii şi fui delegat să mă duc la 
Bucureşti şi să cumpăr pompa. Ajung în Capitală, 
mă duc la prăvălia unde se aflau astfel de pompe, 


dar intru în încurcătură. Pompa costa de două ori, 


câți bani aveam, : 
Fac repede o telegramă tovarágilor mei gi ei îmi 


NR TL 


E 


K 


| 


răspund cá bani mai mulți nu au şi sá încerc sá 
cumpár una de ocazie, cà nu-i musai sá cumpár una nouá. 

Acum, de unde sá iau una de ocazie? Dupà cum 
má învăță un cunoscut, dádui un anunț la Mica 
Publicitate a unui ziar şi a doua zi, în prînz, eram 
cu pompa cumpărată, iar pe seară pompa se afla în 
grajdul casei mele. 

A doua zi în zori, prietenii mei nerăbdători veniră 
s'o vadă. 

— Da, cum funcționează, ştii ?, mă întrebă unul 
din ei. 

— Cum să nu ştiu! Păi nu am luat-o până nu m'a 
învăţat la perfectie cum se umblă cu ea. Două ore 
în cap a stat cu mine şi mi-a arătat tot mecanismul 

Au început să má felicite toți şi-mi incredintará 
mie administrarea pompei de incendiu. 

— Acum, cum facem să o vadă şi sătenii, ca să 
ne putem scoate banii înapoi, că eu vi-am dat bănetul 
cu care trebuiam să-mi cumpăr nişte oi?, spuse 
Vlad Ciobanu. 

— Cam aşa e şi cu mine, se repezi Stan Cocos, 
că şi eu am dat baniicu cari vroiam să cumpăr găini. 

Am stat noi şi ne-am gândit, până când eu am 
nimerit-o din plin : 

Ia ascultați aci, începui vorba. Vom scoate mâine 
pompa la marginea satului, unde e şi fântâna. Acolo 
se află şi magazia aia părăsită, făcută din lemne. 
Dim foc magaziei, punem pompa în funcțiune, 
stingem incendiul în două minute, sătenii văd minunea 
şi atunci le spunem că de binefacerile pompei nu se 
va bucura decât acela care va da partea lui pentru 
costul ei. 

— Foarte bună ideia, strigară toți, 
din nou pentru priceperea mea. 

A doua zi, pompa se afia la marginea satului. 
Sătenii, vestiți din vreme, se adunaseră cu toții. Noi, 
în jurul pompei, aşteptam, plini de mândrie, momentul 
potrivit în care să începem demonstrația, punând în 
mişcare pompa-minune. 

Insfârşit, toată lumea este adunată. Gheorghe 
Pană, unul din tovarăşii mei, ia în mână o sticlă cu 
gaz şi cutia de chibrituri. Se apropie de magazie şi 
toarnă gazul, golind sticla pe jumătate. Lumea îşi 
ținea respiraţia, de emoție. Pană priveşte zâmbind 
spre noi şi mândru varsă şi restul de gaz, vrând 
parcă să arate că nu-i frică pompei de atâta gaz. 
Apoi împrăştie hârtii pe lângă magazie, scoase un 


felicitându-mă 


- chibrit, îl aprinse şi dădu foc hártiilor. Flacările 


crescură imediat ce dădură peste gaz şi într'o clipită 
magazia era în flăcări. 

Acum venia rolul pompei. Toată lumea căsca ochii 
la noi. Drept să-ți spun, má emotionasem ceva grozav, 
căci eu singur trebuiam să o manevrez. 

Incepui cu furtunul. 11 dádui jos de pe pompă şi 
vrui să-i arunc un cap în fântănă. Fiindcă, vezi 


NAT PERTERRITI AR 


trázhaia, negustorul acela má invátase cum sá pun 
furtunul la o gură de apă si nicidecum la o fântănă. 
Asa cá, iti inchipui disperarea mea, cánd vàzui cá 
furtunul nu prindea apa. Pusei doi oameni sá apese 
la piston, dar în clipa aceia sări un şurub şi pistonul 
nu mai merse. In timpul acesta focul ardea cu furie, 
spre disperarea noastră cari vedeam că pompa nu 
mergea. 

Trebuia reparat imediat pistonul. Zguduii puţin 
pompa, ca să cadă jos şurubul ce rămăsee pe pompă, 
dar în loc să cadă şurubul, căzu o roată. Inghetasem 
de spaimă, căci focul amenința sá se întindă la 
celelalte gospodării. 

— Auleu, ce ne facem,am şoptit disperat lui Vlad 
Ciobanu şi celorlalți. Dar puteai vorbi cu ei. Erau 
galbeni ca ceara şi le tremurau picioarele, de spuneai 
că erau făcute din nuiele. Sătenii începură să se 
neliniştească, dar de mare încredere ce aveau în noi, 


. nu 8e mişcau din loc, spre ghinionul nostru. 


Ce să-ți spun, jale fără de margini. O casă din 
apropiere, cu acoperiş de şindrilă, luă foc, în timp 
ce noi căutam de zor şurubul, ca să dregem pompa. 

Când au văzut oamenii că ia foc casa vecină, în- 
cepură să strige : e 

— Ce faceji, cu pompa aia cá ia foc satul? 

Aş fi vrut sá le spun să mai aştepte până voi găsi 
blestematul de surub, dar cánd má gándi cà nici 
furtunul nu prinde apa, fiindcà era prea scurt si 
fântâna prea adâncă, strigai ca scos din minți : 

— Oameni buni, luați gáletile si stingeti focul că 
nu ştiu ce are nenorocita asta de pompă! 

Când auziră sătenii că tot la găleată trebue să 
meargă, scoaseră nişte strigăte ca de sălbatici şi 
fugiră să-şi salveze gospodăriile, căci se pornise şi 
un vânt iar flăcările amenințau să aprindă tot satul. 

Şi se făcu o înghesuială în fața fântânii, fiecare 
vrând să-şi umple găleata lui. Când veniră să scoată 
apa, dădură peste furtun. y 

— la de aici garpele ásta blestemat care nu-i bun 
de nimic, că ţi-l vâr pe gât, strigă Ioan Opincá, un 
sátean de vreo doi metri ináltime. 

— Il iau, nene, spusei eu, privindu-l cu teamă. 

Dar ce sá vezi? Furtunul era greu si, in inválmá- 
şeala aceea, de abia puteam să-l scot. Faptul acesta 
înfurie şi mai mult pe săteni. Supárafi, luară furtunul 
şi îl cálcará în picioare, apoi tábárirá cu bolovani 
asupra pompei, de o făcu toată numai bucățele, 

In timpul acesta, focul se întinse şi asupra altor 
case, de se făcu în sat o jale de nedescris. Nu mai 
e nevoie să-ți spun că am luat-o la fugă şi nu am 
mai dat prin sat 
de atunci. 

Tudoragscoa- 
se batista şi îşi 
şterse fruntea 
îmbrobonită de 
sudoare. 

— Uite, dom- 
nule, ce înseam- 
nă, să fii ghini- 
onist! Sá ai 
gánduri atát de 
bune gi sá iasá 
aga o nenoro- 
cire! Cá am mai 
uitat sá-ti spun 
cá  blestematii 
aceeadetovarăşi 
după plecarea mea, au aruncat toată vina pe mine. 

— Noi i-am spus să nu vie cu drácia aia, dar el 
nu a vrut sá asculte. Ne-a nenorocit pe toți, bleste- 
matul. Auzi, să vie cu jucărie de copil ca să stingă 
un foc? 

Uite aşa au sărit şi ei pe mine, că n'am să mai 
pot intra în sat câte zile voi avea. 


(Continuare în pag. 14-a) 


JOMELOR A 


„ÎN 


SULA FA 


A dd run 


PESTE EE 


ET D = NETA IEI 


TARA COPIILOR 


"E IIT z š Ciu 2 c 


(Urmare din pag. 7-a) 


— Dar cine eşti tu, care imi spui „tu“ gi ai 
bucurie de rinoceri ? 

Drept răspuns, Fláminzilá simți două impunsáturi 
între o.hi. : 

„Bine cá nu mă împunge în ochi!* se gândea el. 

Dar cel din cárcá era un drac împelițat. Ghicea 
si gándurile oamenilor. í . 

— Bine că nu te împung în ochi, gândeşti! Nu 
te împung atâta timp cât îi laşi pe ai mei în pace. 

— Pe ai tăi, ai spus? Eşti, vreasăzică un rinocer? 
Ia däre jos din cârcă dacă nu vrei s'o păţeşti. 

- Cel din cârcă ráse batjocoritor. Ii închise pleoapele 
lui Flămânzilă şi-l împunse pe pleoape. 

— Vezi numai cât te cruf eu! Puteam foarte 
frumos să-ți împung ochii şi să rămâi fără vedere. 

Flâmânzilă înghiți în sec şi nu mai răspunse 
nimic, De necaz era să afipeascá, dacă nu sfârşea 
exodul rinocerilor şi cel din cárcá nu l'ar fi slobozit, 
apărându-i drept în față. 

— Sboară dar şi tu! Ce stai! — îi spuse Flá- 
mánzilá. 

Cellalt in loc de răspuns plecă puţin capul-aşa 
fel încât Flămânzilă bagă de seamă cá are două 
cornuri în loc de unul. 

— Trebue să fii căpetenia lor, cum văd eul... 
Drace, toti au câte un rege sau o regină şi nu te 
pofi apropia de ei! 

— Cu toate acestea eu te cunosc bine pe tine, 
Flămânzilă şi vreau să fim prieteni. Primeşte prietenia 
mea şi te asigur de porții bunişoare de mâncare în 
fiecare zi şi de distracții destule... Căci tu nu ştii, 
iubite Flămânzilă, cá ucigătoare fi-ar fi plictiseala 
în cele o sută patruzeci şi opt de zile cât mai ai de 
închisoare; şi nu ştii, vere, nici cam ce ai avea tu 
de făcut ca să te poti întoarce în împărăție fără a 
fi şi mai aspru pedepsit. Ştiu, te-ai gândi poate să 
nu te mai întorci niciodată acolo. Una ca asta nu 
o vei face însă. Sunt sigur! Vom trăi şi vom vedea. 

Flămânzilă rămase cu gura căscată la asemenea 
vorbe înțelepte. „Este ceva de capul ástuia' se gândea 
el, dar totuşi, „ce plănuieşte pentru mine! Nu cumva 
e vre'un trimis de al împărătesei preschimbat în 
rinocer, ca eu să nu-l recunosc! Ia să-l iau cu 
binişorul', 

Dar îndată Flămânzilă îşi muşcă limba amintindu-şi 
că acelălalt îi ghiceşte gândurile, aşa că ştie tot ce-a 
gândit. Rinocerul cu două cornuri se prefăcu însă 
a nu ştie nimic. 

— Spune-mi, bunul meu prieten, de ce oare ţi-a 
dat Dumnezeu două cornuri în loc de unul? Eşti 


regele rinocerilor şi stai departe de ei toţi? Sau... 

— Asta e altă vorbă! Nu mai întreba. 

— Mai măi!.. Altă vorbă! la intoarce-te cu spatele, 
să te vedem de jur împrejur. Mare esti — şi ce fru- 
moasă îmbrăcăminte ail 

Incáodatá Flămânzilă uită cá rinocerul ghiceşte 
gândurile. Gândea doar că atunci când rinocerul se 
va întoarce, el să-l înhaţe. 

Rinocerul se întoarse totuşi. Flămânzilă îl inháfá 
— el se lăsă înhățat; îl mestecá — se lăsă şi mestecat. 
Ii suci cornurile, le mestecá, şi dete drumul pe gât 
întregului rinocer. Simti atunci nişte dureri cumplite 
în pântece. Ce se 'ntâmplase? 

Rinocerul se aduna bucată cu bucată şi se făcea 
la loc în pântece. Numai decât vorbi: 

— Doar am ştiut ce ai de gând! Te-am lăsat 
numai de milă, să-ți pară cá-ti mai astâmperi foamea 
Acum dacă ai văzut cá nu e chip să mă poti vátáma 
cred că ţi-a pierit pofta de-a má pierde. 

— Sunt un nemernic.. ce să zic! — recunoscu 
Flămânzilă plecând capul în pământ. — Sunt robul 
pântecului meu! 

— Foarte frumos ai vorbit aci! Recunosc, nu eşti 
cu nimic vinovat. Adică aproape cu nimic. Nu vrei 
să te laşi îndreptat pe o cale mai bună. Totuşi, eu 


n'am hotărît să te ajut şi să-ți fac viața de îndurat, ` 


în cele o sută patruzeci şi opt de zile câte mai ai 
de făcut. Mişcă. Incotro te voi îndrepta eu, acolo 
să mergi. Şi nici de urât n'ai să mori. 

Vei afla şi de ce am două cornuri, şi multe altele 
despre rinoceri. Te voi învăța cum să-ți astâmperi 
foamea la nevoie: cu o poveste frumoasă. Tu ai ieşit 
din sacul cu poveşti, dar vreo poveste n'ai auzit 
niciodată. Hai să încercăm. 

* a * 

De aci înainte zilele de închisoare ale lui Flămân- 
zilă semănau unele cu altele. Călătorea cu rinocerul 
în burtă, încet de tot spre fara Poveste. Rinocerul 
începuse o poveste şi o urma în fiecare zi. Pe urmă 
alta. Cu gândul la eroii din poveste Flămânzilă mai 
uită de sine — ceia ce nu-i se mai întâmplase — şi 
numai aşa se putu răbda el, atâta amar de vreme, în 
piele de vrábiutfá. La câte o răspântie când poposeau 
numai ce-i spunea rinocerului: — Ia mai ieşi din 
burtă ca să te mai mestec odată. Flămânzilă căsca 
gura, cellalt iesia. De zeci şi sute de ori il mestecá 


— şi nu-l slăbea la inimă. 
MARCEL MARCIAN 


= POMPA DE INCENDIU = 


(Urmare din pag. 13-a) 


— Curat ghinion, frate Tudoras, îi spusei eu. Nu 
te supăra, dar nici asa nu se învață sá manevrezi o 
pompă. Apoi, pe semne, că te-au şi pungâşit şi ti-au 
dat o pompă veche. Ei, acuma ce ai de gând să faci? 

— Păi ce să fac? Am auzit că în satul Văcăreni 
a fost un foc mare azi noapte şi încerc să-i conving 
să ia o pompă. Dar nu ca asta, una nouă. Căci, deh, 
vreau să arăt celor din satul meu, că nu eu am fost 
de vină, ci pompa. 

— Dar dacă nu o nimeresti nici acuma? 

— Mai întâi că pun pe altul să înveţe meşteşugul 
şi eu am să stau deoparte, ca să nu mai cadă iar 
ponosul pe mine. 

— Măi, Tudorag, tată, spusei eu zâmbind, lasă-te 


DIMINEAȚA 


° COPIILOR 


+2 E E Š E 


de pompă si dacá-fi place focul, fá-te pompier şi 
gata socoteala. Că o să ajungem sá ia foc toate satele, 
depe urma pompei tale. 

Afară fulgii îşi vedeau mai departe liniștiți de 
drumul lor. Il privi pe Tudoraş drept în ochi şi 
fiindcă îl vázui îngândurat, îi spusei : 


— Mă, Tudoraş nene, ia nu te apropia prea mult 
cu scaunul de sobă, că parcă văd cá-ti ia foc pantalonii 
şi ti se face iar de pompă. 

Am pufnit amândoi în râs şi gluma asta îl făcu 
să-mi spună: Mă las, nene, de pompă. Zău că mă las. 


GEORGE MANOIL 


Se E 
v ` VA ` 


PEE a 
+ 


EN 
Kä 
Yo 


CUNOSTINTE FOLOSITOARE 


HG 


„îşi dispută onoarea de a fi creat 


latá lista viefuitoarelor mai cu- 
noscute si media lor de viafá, ince- 
pând cu acelea care tráesc mai puţin. 
24 de ore: efemera; 6 sápt. cá- 
rábugul; 2 luni : fluturele si puricele; 


CÂT TRAESC DIFERITE VIETUITOARE 


t ` , 
⁄ E 
gae. 


vipera Si oaia; 
priveghetoarea, pisica; 20 de ani: 
broasca gi cáinele; 25 de ani: boul; 
20-30 ani: calul; 30 de ani: vulturul; 
35-40 de ani; cerbul, cámila, barza; 


10-15 ani: lupul s: 


Pelerinojul dela Mecca 


Mecca, patria lui Mahomed si 
leagánul traditiilor musulmane, e 
o cetate sfântă, tot credinciosul 
trebuie să vină în pelerinaj aci, 
cel puţin odată în viaţă, de unde 
se va întoarce cu titlul de hagi. 
Pelerinii în număr de 70-90000 a- 
nual, vin cu caravanele, în grupuri 
importante. 

Caravana care vine din portul 
Dieddah, po coasta Mărei Roşii, în 
fața cetăţii Mecca, este cea mai 
numeroasă; ea se compune din pe- 
lerinii celor două làrmuri ale gol- 
fului Arabic, din Africa Occiden- 
talá, mograbinii din Algeria, din 
Tunis, din Maroc, din Tripolitania. 
Tinta pelerinajului este o vizità la 
Kaaba, vechiul templu format din 
patru ziduri de piatrá brutá, neci- 


mentatá si acoperite cu un voal 


3-4 luni: musca; 1 an: furnica; 3 
ani: larva cárábugului gi regina al- 
binelor; 6-10 ani: iepurele; 8-10 ani: 


Originea jocului de hockey pe ghiatà 


Sunt douá orage canadiene cari 


acest sport: Kingston gi Halifax. 

Când veteranii s'au întors din ráz- 
boiul Crimeii, au fost reuniți într'un 
regiment care, mai târziu avea să 
devină regimentul de artilerie regală, 


40 de ani: urangutanul; 50 de ani: 


leul, ursul, 80 de ani: corbul; 
de ani: elefantul. 


de astăzi. O parte şi-a luat garni- 
zoană la Kingston, iar alta la Halifax 
Aceşti veterani ai războiului Crimeei 
au fost cei cari, în 1860, au imaginat 
jocul de hockei, pe care au început 
să-l practice pe lacul Ontario. 


uriaş de mătase neagră. In templu 
se află faimoasa „piatră albă” a- 
dusă — spune tradiţia — de inge- 


100 


rul Gavril pentru ridicarea ziduri- 
lor si transformată în „piatră nea- 
grá” prin atingerea credincioşilor. 

Kaaba este situată în mijlocul 
curţii unei mari numită 
Moscheia Kaaba. 


moschei, 


Cánd isi fac rugáciunea, toti mu- 
sulmanii —in orice țară sar afla — 
se întore cu fala în direcția tem- 
plului sfânt Kaaba. 


REGINA GREERILOR 


(Urmare din pagina 3-a) 


văzu nobila adunare, care o admira. Igi reaminti, cá 
este regină şi răspunse stăpânindu-şi lacrimile. 

— Jur! 

— Foarte bine, spuse sarpele. Acuma te voi incorona. 

Se încolăci în asa chip, încât formă cu trupul sáu 
un inel. Şapte şerpi mici eşiră din iarbă gi venirá să 
se prindă de el, astfel încât să închipuie o coroană. 

— Bounert coroana pe cap, spuse primul ministru. 

— Coroana! ţipă Irina îngrozită. 

Toate privirile erau îndreptate asupra ei. 

— Repede, spuse primul ministru, nu trebuesă 
jigneşti şerpii. 

Irina luă în mâinile ei tremurând coroana, care se 
afla în iarbă. Când simți între degete trupurile reci 


“şi lunecoase ale şerpilor, era să tipe. Se stăpâni, în- 
chise ochii, luă coroana şi o puse pe cap. In clipa 
aceea şerpii dispărură şuerând. Irina deschise ochii. 

[el or PEA AP POP OREA = "T — — E 


In fafa ei sta un bátrán cu párul alb, iar aláturi de 
el sapte feti-frumosi. 

— Mulţumesc Irino, spuse bătrânul, cá ne-ai scăpat 
de vrajă. O vrăjitoare ne pedepsise, fiindcă am înfrun- 
tat-o, fiind amb.tios. Acum, când am găsit pe cineva 
mai ambițios ca mine, am fost salvați. 

Bătrânul şi cei şapte feciori dispărură. 

— Ce am făcut, plânse Irina. 

Auzind-o cât de tare plânge, tatăl ei veni s'o scoale. 
Era în zori de zi, iar greerii amutiserá, 

— Ce ai visat, Irino? întrebă tatăl ei. 

— Visam cá eram regina greerilor. 

— Şi ce ne-ai adus din împărăţia ta? 

— Un vis urât... 


ION ROVENTA 


Dacă revista ţi-a plăcut, 


Citeşte-o iar dela început. 


y 


SC e 


PTA TT, | 7) 


. Wai 
| TEN 


~ 


3 3 
E EM "le 


z Š 


Ga NICE 


D 


Sep 
So 


D 
Kal 


4 


D 
A 
La 


Ë SA 
Be 


pem 


mS 


EIS 


"B: 


ORIZONTAL: 2) Názdrávánii copiláresti, la coltul 
vesel le citesti. 6) Fruct rotund sí gustos. 7) Asa 
îşi fac copiii în ciudă. 9) Cum e stomacul înainte 
de masă. 10) Inceput de „ciripit...“. 11) ...şi sfârşit 
de „trandafir“. 12) Lemn gáunos din care puştii îşi 
fac puşti. 13) Tată, pe limba celor mititei. 14) Duce 
plosca la gură şi trage un gât de apă. 16) „Titi“ cel 
fără o jumatate! 17) Vi-l spune bunicuta la gura sobei 
şi voi, dragii mogului, adormiti visând pe Făt-Frumos 
şi pe Ileana Cosânzeana. 19) Inceput de „istorioară“. 
21) Arbori frumoşi şi cu flori foarte mirositoare. 
23) O fi având el şapte capete, dar Făt-Frumos are 
sabie sdravănă şi i le taie pe toate... 25) Jumătate 
de „rimă“. 26) Un „tip“ fără cap! 28) Unul din cei 
cari au adus daruri lui lisus. 29) Când o pui în aluat 
creşte de parcă-i suflat. 31) „Tot“, dar fără sfârşit. 
32) Armá de aruncat săgeți. 34) Pârtie plină cu sănii 
şi hărmălaie de copii. 

VERTICAL: 1) Dumnezeu l-a făcut din lut, copiii 


CUPON DE JOCURI 


Wusi O ee e Sc te Daia EE EE 


Luna Ianuarie 


îl fac din zăpadă. 2) Grigore cel prescurtat. 3) Ca 
un fulg sau ca jocul acesta. 4) Broboadă. 5) Mic şi 
fără cap! 8) Báietagul ăsta e năzdrăvan şi fără frică 
(cred că-l cunoastefi!). 9) Frumugel, aşa cum spun 
copiii când încep a gânguri. 10) Ei sunt fără necazuri 
şi le arde numai de joacă şi glume. 12) Mai mic decât 
un oraş. 14) Bé bé! 15). Nu cealaltă. 18) El e pro- 
prietar pe căsuţa din spinare. 20) Morti ieşiţi din 
morminte ca sá vá sperie. 22) Serveste! 23) Aici au 
pápat Ungurii o sfántá de bátaie dela Stefan cel Mare... 
24) Nu-i frumos. 27) Instrument cu clape. 29) Aga 
cum sunt eu şi cum o să fiti cândva gi voi... 30) Sapi 
pământul cu plugul. 33) Un „cuc“ fără coadă! 


MOȘ ION 


DESEN IN DOUĂ CULORI 


Umpleti locurile însemnate cu un punct cu o cu- 
loare oarecare. Veţi obține un frumos desen în două 


culori. 
N E L E 


GEME 


Din cele şase domnişoare numai două sunt la fel. 
Care sunt ? Gast - , 


jaw. 


7 
REVISTA. ILUSTRATA PENFRU TINERET 


MAC-MARE SI PUII DE GAINA; 


Danv/ cena )5/^Q, 
In caso fu o 


VO^O6UF/ O 


MIC- MA 


Po e y — 


A Prison! n drum, 


He goe sc QCUP, 
NS Low roryhunore 
Contra Ae MocMar 


— — "TT `. e 


lep sean Z gu Je, 


Ruf se s mo; celeri" [> 
ona H propt LION G 


: Mec 
«Lage pe Hee 
Vene hnistif 
(4 e Lov poffT Uso când împinse, 
Vesu/ se debprin e, 


ees 5, vopgeova Profe 
o ¿dz pe op arle. 


dief móhni 

og Q Ined lgt, 
Co 3d. Sr apele “nooo 
Hana ceo på foto. 


| 
A $d; en. hra es, 

M b; s 
st VA Ne Je geet PAS US 


Din Casa Ze 


low o 20 O SÉ Zx 
VM UW 


4 SE Poivih tr yt V s 


oo "m fund pede 


EA To 
— = s le re Tm, TN Máre 
T| FE n coo. cu Gen, 


drum Ka SE 


Dragii mei, 


Imi pare foarte ráu, dar uneori 
sunt foarte supáratà pe unii dintre 
voi, cari cauta să má înşele. lată 
ce mi s'a întâmplat zilele acestea: 
am primit vizita unui prieten al 
vostru, d. Zaharia G. Buruiană, care 
mi-a atras luarea aminte, că unul 
dintre voi, pe care eu îl prefuiam, 
a copiat o poezie de a dumnealui, 
apărută cu ani de zile înainte în 
„Dimineața Copiilor“ şi mi-a trimis-o 
mie, după ce a iscálit-o cu numele 
său. Mi-a crăpat obrazul de ruşine. 

Ceea ce a făcut acel cititor este 
un furt, căci tot una este dacă furi 
un lucru oarecare sau o lucrare li- 
terară sau artistică. Aş spune chiar 
că este mai ruşinos, căci scriitorul 
munceşte, citeşte, scrie şi corectează 
până sá trimită ceva la tipar. lar 
domnul hof, vine pur şi simplu, ia 
bucata deagata şi o iscăleşte dum- 
nealui. Vreau să fiu înțeleasă. Nu 
pot să descopăr totdeauna din timp 
pe aceşti cititori cari nu respectă 
bunul altuia, aşa că mai îmi scapă 
şi câte aşa o înşelăciune în revistă. 
Dar acei cari fac o asemenea faptă, 
să se ruşineze, căci ea rămâne ca o 
pată pentru întreaga lor viață. 

VASILE MARIN.— Da, e foarte 
adevărat. Am tălmăcit nişte minu- 
nate poveşti din marele scriitor 
Hans Christian Andersen, care vor 
apărea Duminică 12 Februarie. Car- 
tea se numeşte FLOAREA INGE- 
RULUI, are 32 de pagini şi costă 
numai cinci lei. Citeşte-o şi scrie-mi 
cum ţi-a plăcut. 

STEINIC ZELMAN. — Iti urez 
multi ani fericiți! Scuzá-má cá nu 


DE VORBÁ CU CITITORII 


am putut veni la onomastica ta, dar 
dela Bucureşti până la Cliscáuti este 
cale lungă şi mă apuca vara in drum. 
Tu nu te-ai gândit că-mi este cu 
neputinţă, mie, femee batrână să fac 
o călătorie atât de lungă? 

MAFTEI ANA.— Am dat sarada 
să fie controlată de domnul redactor 
al paginei jocurilor. Eu nu mă pricep. 
Cred că este bună. 

SIMONIS IOAN. — Diagul meu, 
cred cá nu fiecare cititor trebue sá 
se simtá obligat sá colaboreze, adicá 
să scrie la „Dimineaţa Copiilor“. 
Avemslavă Domnului destui scriitori 
cari se ocupă cu treaba asta. Povestea 
pe care mi-ai trimis-o am citit-o şi 
mi-a plăcut. Dar nu o pot publica, 
deoarece nu am loc în revistă şi 
apoi nu este chiar atât de perfectă. 
Noi căutăm să publicăm numai lu- 
cruri foarte, foarte bune. Totuşi 
mai scrie, căci ai talent de povestitor. 

ANTON LUDOVIC.— Materialul 
străjeresc este cules din lucrarea 
notată, nu-i aşa? Ce rost a avut să-l 
transcrii? Inteleg să faci o traducere, 
dar să copiezi dintr'un autor român 
şi să trimiti la revistă scriind de- 
desupt: din cartea cutare şi cutare 
a cărui autor, n'are rost. 

GHEORGHE NICULAIE.—Mul- 


tumesc pentru urare. O voi publica” 


în unul din numerile viitoare. Cea- 
laltă poezie este mai slabă. Să ştii 
că ai talent, dragul meu. 
ISTRĂTESCU EUGENIU.— mi 
pare foarte bine cá ti-a plácut pre- 
miul pe care ti l-am trimis. Mul- 
tumesc pentru urări. Desenul este 
frumos şi-l voi publica. Micuţei 
Camelia, spune-i că scrie poezii fru- 
moase pentru vârsta ei, dar că nu 


CE SE NUMEŞTE UN PLAGIAT 


pot fi încă publicate. Să mai aibe 
răbdare. Mătuşica o sărută pe frunte. 
SERGIU COMISSIONA. — Mul- 
tumesc pentru urări, 
LIVIU 'BURDUJA. — Desenele 
nu pot fi publicate, deoarece sunt 


făcute numai în creion. Mai în- 
cearcă. 

DRĂGHICI G. IOAN. — Desenul 
va apârea. 


ULIERU EUGENIA. — Si men- 
ționaţii vor obține un mic dar. Prin 
urmare, îl vei primi şi tu. Ifi urez, 
ca pe viitor, sá fi premiantá. 

NUTA NICOLESCU. — Cred cá 
s'a làmurit nedumerirea ta. Dacá 
n'ai primit incà premiul, trimite-mi 
o carte poştală, numai cu adresa 
exactă, spre a ţi-l trimete încăodată. 

PETRESCU JANETA. — Voi 
alege câteva glume, pentru revista 
noastră. Mai trimite-mi. 

MURESIANU EMIL. — Ai drep- 
tate. Toti românii trebue să fie 
uniți între ei, pentru a putea să 
facă zid, la hotare. Voi cerceta tra- 
ducerile şi le voi publica, dacă vor 
fi bune. Trebue să deslegi toate 
jocurile apărute într'o lună, pentru 
a putea participa la tragerea pre- 
miilor. 

MARIA I. GUNA. — Desenele 
vor apărea. Mă bucură cá-ti place 
revista. 

LEONARD IONESCU.— Nu face 
nimic dacă ai copiat jocurile. Să 
sperăm că vei obţine un premiu, 
dupăcum au obținut şi prietenii tăi, 
despre cari mi-ai acris. 

IZSAK ANDREI. — Nici desenul 
şi nici glumele nu sunt pentru re- 
vista noastră. Mai încearcă însă, căci 
sper că vei avea şi tu succes. 


Nu este deajuns să ai intentii bune! 
Adu-le la indeplinire. :—: 


NOSTRI 


DIMINEATA COPIILOR 


REVISTĂ ILUSTRATĂ PENTRU TINERET 
Director: TUDOR TEODORESCU-BRANISTE 


aserisá sub No. 388 ia Regist. Publicaţiunilor Periodice la Trib. Ilfov 8. I. Com. Editura „Ziarul“, S. A. R. Bucuresti 


Tariful abonamentelor la revista „DIMINEAŢA COPIILOR". — in ţară: ! an Lei 200; 6 luni Lei 100 și 3 luni Lei 50 
In străinătate: |) Cehoslovacia, Grecia, Jugoslavia și Turcia: | an Lei 300 gi 6 luni Lei 150. — 11) Celelalte țări: | an Lei 350 și 6 luni Lei 175 
Cont cec postal 4083. —— Plata taxelor postale în numerar conform aprobării Direcţiei Generale P. T. T. No. 137282/926 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA : BUCUREȘTI, STRADA CONST. MILLE 5 — 7 — 9. — TELEFON 3.84.30. — EXEMPLARUL 5 LEI. 
REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISĂ. MUNUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA. 


ANUL XV 8 FEBRUARIE 1939 No. 783 


Y 


LUPUL SI 


LES 


UNOASTETI fabula 
„Lupul şi mielul“? Am 
uitat cá afi citit'o in 
cartea de citire. Aveti 
dreptate! Cred insá cá 

— — nu cunoasteti intámpla- 

rea adeváratá, care spune cá mielul 

nu a fost chiar nevinovat, atunci 
cánd a fost máncat de lup. Din 
imaginile aláturate, care ce-i drept 
nu sunt fotografii, dar care dupá 
spusele desenatorului ar fi foarte 
adevárate, se vede cá intre miel gi 
lup a mai existat cándva o sfadá gi 

cá atunei lupul a fost acela care a 

esit cu blana muiatá. Iatá ce mi s'a 

povestit : 

Intr'o zi, mielul — nu mai ştiu 
cum îl chema, d ir ştiu cá este acela 
din fabulá — fusese legat de má- 
nerul unei pompe, ca sá pascá ín 
linişte. Era vară şi foarte cald afară. 
A păscut mielul cea păscut, când 
iată că pe la amiază, trece pe drum 
un călător ostenit de arsitá şi praf. 
Ajungând în dreptul mielului, dădu 
din coadă (aşa îşi dau ziua bună 
animalele, fiindcă nu au pălărie să 
şi-o scoată depe cap) şi spuse: 

— Bună ziua domnule miel! k 


— Bună ziua domnule lup!: 


i^. 


cu glas beháitor. 
Lupul se apropie, dar nu stia cum 


să facă, spre a putea bea apă. Si pei” 
ce se străduia mai mult să pridal 
un strop in gură, pe atât se incálzia $ 


mai tare. In cele din urmă, mielul, 
care nu era rău, dar era prost ca 


toti mieii, ce-i trecu prin minte. Ii*: 


spuse lupului: 


— Poftim dumneata chiar sub 


pompă şi să văd ce voi putea face.! 


E 
— Imi dai voie şi mie sá beau? |, 


puţină apă din cigmeaua dumitale "E 
— Poftim, poftim, spuse mielul“, 


MIELUL 


Stifi ce făcu? Se atârnă cu toată 

greutatea de sfoara cu care era legat 
şi trase în jos mânerul, astíel încât 
apa năvăli cu putere pe spinarea 
lupului, care o porni speriat la goa- 
nă. Și atunci jură lupul să se răs- 
bune. Aşa se explică, dece, atunci 
când mielul s'a dus să bea apă din 
izvor, lupul i-a căutat pricină şi 
l-a mâncat. 
"Bine, bine, îmi veţi spune voi. 
Infelegem acuma totul, dar unde-i 
morala, fiindcă după câte ştim noi. 
o fabulă trebue să aibe morală! 

De bună seamă că întâmplarea: 
mea are şi o morală. Iat-o; 

Mielul săracul nu are altă vină, 
decât pe aceea că fiind prost, a făcut 
o greşeală. Noi le spunem pozne. E 
bine să iei seama şi să nu faci pozne 
atunci când ai de a face cu persoane 
străine, căci le poţi jigni şi supăra, 


chiar de nu ti este vrerea. 


Si lupul? 

Pái drept sá vá spun, lupul este 
mai vinovat: in primul ránd nu este 
frumos sá fiirázbunátor. Dacá cineva 
face o gregalá este mai nobil sá 
ştii să i-o ierti. E mai multă tărie 
in omul care iartá, decát in cel care 
se rázbuná cu ráutate. 

Par'cá vá aud iarági: Bine, bine, 
atunci sunt amándoi vinovati? Care 
sá ne fie invátátura? 

Din aceastá intámplare sá invátati 
să judecați cu dreptate! Și dreptate? 
Şi dreptate nu poate să existe, decât 
atunci când asculți cu nepártinire 
pe toți. Dacă ascultai pe miel, îi 
dădeai lui dreptate. De-l ascultai pe 
lup, îi dădeai lui dreptate. Dacă i-ai 
ascultat pe amândoi, ai înțeles, că 
niciunul n'avea dreptate şi că toate 
ființele lăsate de Dumnezeu sunt 
supuse greşelii şi trebue să fii îngă- 
duitor cu ele, 


R. ŢURCAN 


PAGINA 8 ŞI 9 


CRED C'O SÁ VÀ PLACÁ VOUÁ. 


EXPERIENTE CA $1 JOCURI 


IN MAI MULTE LOCURI. 


ra BR M 


„Dar fratele meu vitreg a reuşit prin uneltiri 


am putut ajunge pe drum". 


ratutg de 0007 grade Celsius ? 


Jic mult şi departe, se ridica în mijlocul 
di unei păduri un palat, clădit din cea mai 
fină marmoră. Sálile palatului erau îm- 
podobite cu aur şi draperii grele opreau 
lumina soarelui. Zi şi noapte ardeau 
lumânările de ceară parfumată; zi şi 
noapte rasunau încăperile de cântece de jale. O vrajă 
apăsa palatul. 

Nimeni nu văzuse vreodată chip de om la ferestre, 
nimeni nu îndrăznise să intre pe poarta mereu des- 
chisă. Din tată 'n fiu, aşa îl pomeniseră: pustiu, cu 
luminile aprinse şi răsunând de cântece jalnice. 

Odată pe an totuşi se stingeau luminile, se închidea 
poarta şi se şoptea,că sgomote ciudate se aud atunci.. 

..Asa era de veacuri, palatul fermecat, de mult şi 
departe. 

Și într'o zi, un drumet obosit se opri la poarta 
deschisă. Venea de departe, de atât de departe, încât 
faima palatului nu ajunsese până la el. Intră, fără 
teamă şi din multele încăperi alese una în care să-şi 
petreacă noaptea. Mult se miră nevăzând pe nimeni. 
Dar obosit fiind, adormi, după ce în zadar încercase 
să stingă lumânările. 


Odată pe an se închidea poarta şi încetau cântările... 
Drumetul sosise chiar în ziua aceea. 

La miezul nopţii, fu deşteptat de bătăile clopotului. 
Intunericul domnea în palat, dar mici lumini albastre 
jucau în aer şi glasuri râdeau sau gopteau cuvinte 
ne'ntelese. Deodată, cineva strigă: 

„Un om, un om în palatul nostru !“, 

Indată luminile albastre dispărură şi palatul se 
surpă cu un sgomot cumplit. Fulgere izbucniră lu- 
minând dărâmăturile. Si învăluită în lumina lor palidă 
o f.intá omenească egi de sub ruine şi ajunse cu greu 
pe drum, unde căzu fără simyire. 

Când îşi reveni în fire, drumetul, care nu era altul 
decât împăratul Sadri, se găsi culcat pe un pat sárá- 
cácios într'o cohbă scunda. La căpătâiul lui şedea 
un bâtrân îmbrăcat într'o haină sdrentuitá. Acesta îi 
zâmbi şi-i întinse o cană cu lapte cald. Impăratul o 
luă şi zise: 

»Uade sunt? Si cine eşti dumneata?“. 

Eşti în coliba mea — răspunse bătrânul. —Eu sunt 
pădurarul. 

Azi noapte am auzit sgomot mare venind dela palat 
şi am alergat într'acolo. Palatul era dărâmat şi dum- 
neata zăceai pe drum, lângă piatra rostogolitá dintre 
ruine. La lumina stelelor, am putut citi pe ea. 

„iar cel ce va petrece o noapte în palat, 
ursit să fie să-i deslege taina“. 

Te-am ridicat, te-am adus aci şi am început 
să te veghez. Acum e rândul meu să te'ntreb 
cine eşti şi de unde vii. 

„Mă numesc Sadri—răspunse împăratul— 
şi domneam într'o țară depărtată şi bogată. 


să mă răstoarne de pe tron. Atunci am 
pornit în lume. Aseară am ajuns la palat. 
Am intrat şi m'am culcat într'un colt. Dar 
peste noapte, glasuri ciudate m'au deşteptat. 
Și când palatul a început să se nărue, abea 


Tăcură amândoi. 

„Eu cred, spuse într'un târziu moşneagul, 
că tot ce-ai putea face acum, e să încerci 
să descoperi taina palatului. Eşti ursit la 
asta, dealtfel. Şi, cine ştie, poate că aşa vei 
găsi un mijloc să-ți recapefi tronul“. 

Impáratul încuviință. 


Ştii că soarele are o tempe- 


He ge ` 
Pa Li e 
Sec RE SSO 


| 
| 
| 


A doua zi, dis de dimineaţă, porni voinicul la drum, 
In prag, pădurarul îl îmbrățişă şi-i zise: 

» Tine minte că sunt aici, gata să te ajut cu un 
sfat la nevoe. Imbărbătat astfel şi încrezător în pu- 
terile sale, porni Sadri spre întâmplările care aveau 
să-i redea tronul pierdut. 

A mers voinicul nostru cale lungă. A străbătut 
pământul în lung şi 'n lat; toate țările pământului 
cutreerate au fost de pasul său. 

Și 'ntr'o zi pe când se pregătea soarele să se co- 
boare spre asfinfit, a ajuns în ținutul stâncilor. Aci 
domneau Adraste şi frumoasa lui fică Velia. 

Castelul lor era măreț, cu turnuri şi balcoane. La 
o fereastră sta Velia şi părul ei de aramă cázánZcu-i 
depe umeri, ajungea până la pământ. 

Sadri se înclină fermecat si Velia dădu ordin sá i 
se deschidă poarta şi să fie adus înaintea ei. 11 primi 
într'o sală boltită, culcată pe un pat presărat cu flori. 

Frumoasă mai era Velia! Avea ochi verzi ca marea 
şi mâini mici şi gingaşe ca două aripi de porumbel. 

Lângă ea stătea Adraste cu barba încâlcită, dar cu 
ochii scánteetori de voiosie. 

Sadri intră şi ei ascultară povestea lui. 

Când sfârşi, Adraste tuşi şi zise. 


„Nu cred să izbuteşti, străine. Taina palatului e 


atât de ascunsă că nici noi n'o ştim. Dar la noapte, 
Velia va întreba duhurile şi dintre ele unul măcar, 


„va şti să-ți dea o îndrumare“, 


E noapte. Tot castelul e cufundat în întuneric. 
Numai în camera Veliei arde o lumină galbenă: e 
candela pe care o aprinde ori de câte ori vrea să 
vorbească cu duhurile. 


Velia e în picioare, părul ei arămiu o înconjoară 
ca o mantie scânteietoare. Pe cap are coroana de 
piatră, în mână fine paharul cu mirodenii. Si ea vor- 
beşte, lăsând să cadă la fiecare cuvânt câte o picătură 
pe táblia de marmoră fermecată din fața ei: 

„Voi duhuri răspândite în lumea 'ntreagá, duhurile 
câmpiilor şi ale munţilor, ale stelelor şi apelor, du- 
hurile întunericului năpraznic şi ale luminei albe, 
bune şi rele, mari si mici, veniți!“. 

Ferestrele sunt trântite de mâni nevăzute, camera 
se umple de şoapte, părul fetei începe să fâlfâe. Și 
ea urmează din ce în ce mai tare: 

»Voi, duhuri care afi alergat la chemarea mea, 
spuneti-mi unde e ascunsă taina palatului fermecat?“. 

Se face linişte. Velia aşteaptă. Şi deodată o voce 


* Ke? ve ` % - Du “ë 2 
ës t IA 


glásuegte: „In diamantul albastru al Tenedei“. A 
doua zi, Velia il ingtiintá pe Sadri, care porni îndată 
la curtea Tenedei, regina oraşului Tingi. 

Dar jale amară domneşte în Tingi. In curând vor 
fi trei zile de când a descoperit regina, că toate ne- 
stematele i-au fost furate. Şi făptaşul, fără nici-o 
îndoială e mândrul Auson. Dar cine să înfrunte vitejia 
semetului Crai? 

Iată cá 'n dimineața celei de a treia zi, un călător 
străin soseşte şi fără zăbavă se prezintă la palat. E 
Sadri. ç 

Teneda il primeste ín sala tronului, care e invelitá 
în váluri negre. Regina însăşi e în doliu, ochii ei 
albagtri sunt plini de lacrimi. Cine oare ii va aduce 
inapoi nestematele ei fermecate? 

Cánd plecá stráinul, veselie nouá 
strábátu palatul. In schimbul dia- 
mantului albastru Sadri fi va reda 
comoara. 

Drumul care ducea la locuința 
lui Auson era mărginit de pomi 
desfrunziți pe care croncáneau cio- 
rile. Auson fi egi înainte călare pe 
un cal negru ca pácura. El însuşi 
avea párul gi ochii negri ca de cár- 
bune. Sadri nici n'avu nevoe sá-i 
spună pentru ce a venit; căci Auson 
se nápusti asupra lui strigánd: 

„Câine, cum indrásnesti să-mi calci 
hotarul şi încă cu semeful plan de 
a-mi lua comoara“. 

„Am venit să fac dreptate — răs- 
punse împăratul. — Comoara e furată 
dela regina din Tinci; eu i-o voi 
duce înapoi“. 

„Nu vei scăpa viu de aici“, rácni 
Auson şi-şi scoase sabia. 

Zi de vară până'n seară s'au luptat 
cei doi şi nimeni n'ar fi putut să 
spună care va învinge. Dar deodată 
Sadri strigă: 

„Ajută-mă Velia!“, 

Aerul se umplu de şoapte şi ca 
apucat de o mână nevăzută, Auson 
fu doborât la pământ. 

lartá-má, gemu el, şi ia-fi co- 
moara. Vád cá esti mai tare ca mine", 

Vă inchipuiti bucuria Tenedei 
cánd igi recápátá nestematele. 

Săptămâni întregi au durat sărbătorile.. Apoi Sadri 
fu petrecut cu cinste până Ja porțile oraşului şi porni 
înainte cu diamantul în mână. 

Nici-odată n'a înţeles împăratul cum de i-a scăpat 
nestematele pe jos. Dar îi scăpă şi lovindu-se de-o 
piatră se sfărâmă în mii de bucățele. 

N'apucă Sadri să se întristeze că dintre sfărâmături 
eşi un şarpe care începu să se târască cu repeziciune. 
Si el îl urmă. 

Zile întregi l-a dus şarpele printre stânci şi prin 
păduri până ajunse la o peşteră la intrarea căreia se 
făcu nevăzut. Impăratul intră în peşteră şi se găsi 
în faţa unui pitic bătrân de veacuri. 

„Cine eşti?“ îl întrebă acesta. 

„Sunt Sadri şi călătoresc în căutarea tainei pala- 
tului fermecat“. 

„Atunci ai nimerit-o bine, căci am să ţi-o spun eu. 

Eu sunt Tolu, cel care ştie toate tainele lumii. 
Taina palatului mi-a spus-o bunicul meu, care o ştia 
şi el dela o veveritá. d 

Acum multi ani palatul era locuit de un impárat 
gi o impáráteasá, buni gi cu frica lui Dumnezeu. 

Tot în timpul acela un vrăjitor izbutise să afle 
toate vrájile nopții, dar ale zilei îi rămăseseră necu- 
noscute. Vrăjile acestea n'ar fi putut să le afle decât 
dacă un om curat la suflet ar fi smuls pentru el 
două stele din cer. 


Și pe tot pământul găsi vrăjitorul că doar împă- 
ratul acesta avea sufletul cu adevărat neîntinat. Aşa 
că veni să-i porunceascá. Dar el uitase cá un om 
curat la suflet poate tine piept unui vrăjitor care 
ştie doar tainele nopţii. Aşa că împăratul putu cu 
uşurinţă să-i respingă cererea. A 'ncercat vrăjitorul 
fel şi chip. Trei nopţi la rând a fost cutremurat pa- 
latul de gemete şi scrâşniri. Dar toate se linişteau ca 
prin farmec la sosirea zilei. 

Atunci ură neagră cuprinse inima vrăjitorului. Şi 
într'o noapte fără lună blesteme înfricoşate înconju- 
rară palatul; împăratul şi împărăteasa fură prefácuti 
în stane de piatră, şi palatul fu dat pradă duhurilor 
nopţii. Dar cum n'avea puteri depline, fu nevoit să 
lase o cale de scăpare. Odată pe an, vraja se desface 


pe jumătate. lar cel care pătrunde în palat în noaptea 
aceea, e ursit să-i deslege taina. 

„Eu sunt omul acela — strigă Sadri. — Eu am pe- 
trecut în palat noaptea în care se sting luminile. Eu 
sunt sortit să-i desleg taina“. 

„Atunci aşteaptă puţin, ca să-mi amintesc leacul“. 

In peşteră cobori tăcerea. Tolu gândea cu bărbia 
'n pumni şi Sadri nu îndrăznea să-l tulbure. 

Intr'un sfârşit, piticul zise: 

„După câte mi-aduc aminte, vrăjitorul are un frate. 
Şi doar fratele acela ar putea să desfacă vraja“. 

„Cum îl chiamă pe vrăjitor?“, 

„Ghicou“. ` 

„Ghicou! Dar el e fratele meu! E fratele meu vitreg, 
care m'a răsturnat depe tron. Vezi dar, că nu mai 
poti să şovăi. Spune-mi repede leacul farmecului“. 

„Fie, răspunse Tolu; la noapte, în clipa când va 
plânge cucuveaua să culegi trei frunze de fag şi să 
mi le aduci. ; 

Si cánd Sadri i le aduse a doua zi, Tolu le luá si 
dupá ce rosti cáte-va cuvinte vrájite fácu o cruce 
peste ele si le intirse voinicului: 

,Cu frunzele acestea sá atingi stanele de piatrá gi 
ele se vor preface in oameni. Apoi, sárutá-le. In clipa 
aceea puterea lui Ghicou va pieri, şi vei putea să-ți 
recapeti tronul“. 

(Continuare în pagina 7). 


UNDE SO Fl ASCUNS ACUMA BICĂ, 
NĂZDRĂVANUL FĂRĂ FRICĂ? 
REPEDE TOTUL LĂSAȚI, 


FS aaa 


| PE LOC MI-L CĂUTAŢI! É > 
$ A A TU. 25.2 


LA USA CASTELULUI... 


EANA era o fetitá sármaná, dar tare 
| frumoasă. Ochii ei purtau parcă albastrul 
mării, iar în părul ei blond jucau sclipiri 
de soare. Mai era silitoare această fetiță 

JA şi mult ar fi vrut ea să înveţe carte, 
< dar sărăcia celor de acasă nu-i îngăduia 
împlinirea acestei arzătoare dorinti. 

-+ După -ce-a isprăvit clasa a patra, Jeana s'a pomenit 
într'o dimineață, foarte devreme, — atunci când alți 
copii visează palate cu fetițe şi prinți frumoşi — 
că este trezită şi îndemnată să se îmbrace. 
| — Astăzi trebue sá te duc la stăpân — i-a zis 
mama ei. Uite, ţi-am strâns aci nişte lucrugoare ca 
să ai ce mai schimba, din când în când. Acum să-ți 
iei rămas bun dela frátiori 

i sá pornim iute, ca să nu 
fiu în întârziere. 
| Jeana s'a supus întocmai, 
pentrucă vorba mamei era 
sfântă. N'a prea înţeles ea 
bine, în: acel moment, cu- 
vântul „stăpân“, dar acum 

u era „timp de discuţie. 

in moment ce mama o 
duce acolo, desigur că trebue 
să fie bine, pentrucă nu 
existá mamá care sá vrea 
rául copilului. 

| Agacrezuse şi mama Janei, 
care trebuia sá ducá o casá 

tea. din spălatul rufelor 

ela “vecini, cá fata ei va 
nimeri bine în casa negusto- 
rului care o angajase. Dacă 
at fi crezut altfel ar fi putut 
negustorul să cadă si'n 
genunchi şi tot n'ar fi izbutit 

s'o convingă pe femee ca 
să-i. dea fata în serviciu. 

; Dar mama Jeanei s'a 
înşelat, iar fetița care deabea apucase să împlinească 
zece ani avea să-şi dea seama, mai curând decât îşi 
închipuise poate, ce va să zică cuvântul „stăpân“. 
"^ "Acolo unde fusese angajată copila, trăia un bácan 
cu sofia şi doi copii. Băcanului nu-i arăta fața, câtă 
răutate îi purta sufletul. Si se potrivise, în această 
privinţă, de minune, cu nevastă-sa. 

Amândoi, doi prefácuti, care în fața clienților se 
arătau , pâinea lui Dumnezeu“, iar cu slugile, „biciu 
înroşit“, nu altceva. 


Si printre slugi se afla şi biata Jeana. In prima 
zi, nu s'au arătat prea răi, stăpânii. Doar un pici de 
“băiat, fiul cel mic al negustorului, văzându i buclele 
blonde se apucă să tragă de ele, până când Jeanei 
îi dădură lacrimile. Dar asta nu înseamnă nimic pe 
lângă cele ce avea să vadă şi să sufere sărmana 
copilă. 

Nimic din ce făcea Jeana nu era pe placul stăpânilor. 
Trebuia să se scoale cu noaptea în cap şi să intre 
în prăvălie. Aci avea de stropit, de măturat, de dat 
cu rumeguș, de şters praful de pe rafturi şi de 
aprins focul. 

Si le făcea biata fetiță pe toate, cu o repeziciune 
şi cu o tragere de inimă, care ar fi meritat cele mai 
mari laude. 

Dar ţi-ai găsit cu stăpâni de felul celor ce-i avea 
“Jeana. Cum se scula, băcanul se şi repezea în prăvălie 
unde trebuia să inventeze, că ceva nu e la locul său, 
sau că nu este în regulă. Aşa, de exemplu, ba că 


Peria de cap e o invenţie germană 
Zen $ Dintre anii 1000—1100 :—: 


" 


scaunul dela masa din fafá nu e drept pus, ba cá 
sticla cu rom din raft n'are etichetă în față, ba cá 
rumegugul n'a fost imprástiat cu economie insfársit 
multe altele de felul acesta. 

Pentru toate astea bácanul, cel fárá de inimá, fácea 
scandal si nu se potolea decát cánd strángea intre 
degetele sale groase urechile micufe ale fetiţei, 
lipsită de noroc. Dar lucrurile nu se opreau aci. 

La prânz, băcanul primea în prăvălia sa, pe lucră- 
torii unei fabrici din apropiere, cărora le servea 
mâncare. 

Jeana, după ce muncise o dimineaţă întreagă la 
bucătărie curáfánd cartofi, legume, şi spălând vasele, 


` trebuia acum să servească. Ei, se întâmpla câteodată 


să nu vie aşa de repede cu 
farfuria de ciorbá la co- 
manda vreunui client. Și 
asta nu din vina ei, ci 
pentrucá stăpâna, care îm- 
pártea porţile, nu i-a dat 
in grabá, cánd i-a cerut 
Clientul fácea desigur scan- 
dal. Bácanul n'avea încotro 
şi inghitea, dar în ziua aceea 
trebuia să răsune pe obrajii 
frumoşi ai Jeanei câteva 
perechi de palme. Patroana 
care se ştia cu vină tăcea 
şi la urmă mai intervenea 
şi ea cu o urechialá, aşa din 
plácere. 

De multe ori Jeana, care 
muncea de dimineatá de- 
vreme páná noaptea tárziu, 
s'a gândit sá lase pe aceşti 
oameni nemiloşi şi să se 
ducă îndărăt acasă. Dar se 
gândea că, aşa rea şi 
câinească cum era viaţa aci, 
avea şi o parte bună. 

Cei câțiva gologani, care îi căpăta ea în schimbul 
muncii, uşura traul celor de acasă. Anton, fratele 
ei mai mic, avea de unde să-şi cumpere cărți pentru 
şcoală, Netta, şorțuleț de sărbători, iar mma nu mai 
era obligată să fie toată ziua pe drumuri, pe la o 
cucoană sau alta. 

Şi la gândul acesta, că pufinul pe care-l dădea ea 
acasă, făcea mai uşoară viața familiei ei, Jeana 
suporta bătăile, înjurăturile şi scandalurile băcanului 
şi ale soției, cu resemnare şi fără revoltă. 


* * 
* 

Intr'o zi, Jeana tocmai isprávise de şters geamurile 
vitrinei, când intră în prăvălie o bătrână cersetoare, 
ruptă şi flămândă. 

»Fáceti-vá milă şi pomană“ — începu ea săse 
milogească. : 

— Vai de mine, spuse Jeana, noroc cá m'ai gásit 
numai pe mine aci, cá dacă era şi stăpânul, să ştii 
că nu scăpai teafără. Hai afară cu mine, sá nu te 
prindă băcanul şi asteaptá-má ca să-ți aduc ceva dela 
bucătărie. f 

Cerşetoarea, speriată, egi imediat în stradă şi Jeana 
intră prin prăvălie în cămara. de alimente de unde 
luă o bucată de pâine. Până să ajungă în stradă sá 
o dea cergetoarei mai trecu câtva vreme. In acest 
timp sosi din oraş soţia băcanului, încărcată de 
pachete. Se vede că-i mersese bine, adică izbutise 


— 6 


să'nşele pe negustorii dela care cumpărase, aşa cá 
se îndură şi dădu câțiva lei cergetoarei. Aceasta nu 
ştia cum să mai mulțumească. La atâta dărnicie nu 
se aşteptase din partea negustoresei. Şi ca să-i arate 
cât îi este de recunoscátoare, cergetoarea scoase din 
traista ei un mosor cu atá şi-l dădu cucoanei. 

— Uite, să-l ai amintire dela mine, pentrucă 
te-ai îndurat sá mă ajuţi. 

Când să-l apuce din mâna cerşetoarei, negustoreasa 
îl scăpă şi mosorul începu să se desfăşoare. Tocmai 
în acel moment sosi şi Jeana care venea cu o bucată 
de pâine să o dea cergetoarei. 

Stăpână-sa, care nu voia 
să piardă mosorul, cum o 
văzu pe fetiță o şi trimise 
după el. Jeana începu să 
alerge pe stradă după mosor, 
care se desfăşura cu mare 
iutealá. Si alergá şi alergă 
fata o mulțime" de vreme şi 
nu era chip. sá pună mâna 
pe mosor. 

Cu gândul numai la prin- 
derea: lui, Jeana nu mai 
apucase să-şi dea seamă că 
trecuse de mult bariera 
oraşului şi că se afla acum, 
departe, foarte departe de 
casă, prin nişte locuri 
necunoscute. 

. Dupăovreme îndelungată, 

aşa cam pela asfintitul soa- 
relui, Jeana izbuti, insfárgit 
să. pună mâna pe mosor, 
- care-şi desfágurase toată ata. 

Obosită, cu inima la gură, 
Jeana se aşeză ; sá se odih- 
. neascá puţin, cu gândul sá | 
plece apoi imediat ca sá ajungá cât mai repede 
îndărăt la stăpân. 

Când se agezá, ea nici nu observase“ că se afla în 
fata unui castel frumos gi cá-gi găsise loc de odihná 
tocmai pe scara de marmurá „ce ducea apte; o' uşe 
frumoasă. IER. 

Din pricina oboselii, PAR care ávea de gánd sá 
rămână aici doar câteva minute, adormi adânc şi nu 


*000--000--000--0800--000--000—000--000- 


TAINA PALATULUI | ¿y 
FERMECAT) 


(Urmare din pagina. 5). 


Sadri mulțumi gi plecă. 

Lung i se párusé "drumul la dus 
şi scurt la întors, căci aducea cu 
el leacul menit. să izbáveascá două 
suflete. 

Totul se întâmplă aşa cum spu- 
sese Tolu. Staneleredeveniră oameni, . 
palatul se ridică mai frumosca nici- 
odată şi puterea lui Glicou fu nimi- | 
citá. 

Sadri îşi recăpătă break iar fra- 
tele sáu vitreg fu pedepsit să stea 
- în lanțuri până la sic pen zilelor 
sale. 


¿ pes; 


de ELVIRA CALAN. cs 


"e 


se trezi decát a doua zi. Cánd deschise ochii soarele 
strălucea pe cer, iar lângă ea zári o fermecătoare 
prințesă de care fusese desigur trezitá. Jeana se 
bucură la vederea frumoasei prințese şi fața i se 
lumină de fericire. Indată însă îşi aduse aminte că 
trebuia să fie de mult acasă şi ochii se umeziră. 
Tânără prințesă o mângâie şi-i spuse: 

— Nu trebue să plângi, scumpa mea .copilá, pen- 
trucă de astăzi viața ta se va .schimba cu totul. Eu 
ştiu prea bine cum trăeşti şi cât ai îndurat la patronii 
tăi, cei fără de omenie. Să ştii însă că de aci înainte 
n'ai să-i mai vezi. Ai să rămâi aci cu mine şi eu 
voi avea grije să nu-ți lip- 
sească nimic. Vei locui cu 
mine în palat şi întotdeauna 
mă vei însoți peste tot locul, 
chiar în călătoriile mele 
în ţările cele mai frumoase. 

Jeana nu-şi putea: crede 
urechilor, auzind cele spuse 
de fermecátoarea prinţesă. 
Cu sfialá, ea încercă sá în- 
trebe încă: 

— E adevărat, prințesă, 
că nu voi mai avea de muncit 
de aci înainte la băcanul, 
unde sunt slugă? ` 

— Nu, iubita mea fetiță, 
răspunse cu glas blând, 
ființa cea cu inimă de aur. 
Si nu vei mai avea de muncit 
nu numai tu. Mama ta 
deasemeni va veni cu noi, 
aci în palat, să locuiască. 
A muncit până acum destul 
ca să merite odihna ce 
vreau să i-o dăruesc. Cât 
priveşte pe surioara şi fra- 
tele tău vor avea-tot ce le trebue ca să urmeze şcoli 
înalte şi să devie oameni însemnați. 

$i acum — spuse frumoasa prințesă — hai să te 
schimbi, sá pui o rochitá nouá gi sá mergem sá 
vestim gi mamei tale, pe care o gtiu cát este de 
necájitá, noua viatá care o agteaptá. 


ANDREI BRANDUS 


Elevii d'an a Liceului „Spiru Haret“ vizitând atelierele 
revistei noastre. 


„NENOROCIRILE FLORICHII" 
NU LE MAI CĂUTAŢI CU ZOR 
ASTĂZI CA ŞI TOTDEAUNA, 
VOI LE GÁSITI LA LOCULLOR. 


— 5 ——— a. 


L == [lată un joc special pentru 
C L O v N U == voi E un joc de indemá- 
nare si in aceeaş vreme 
foarte distractiv. Jucătorul 
trebue să aibe două fise, 
sau doi nasturi plat, de 
aceeaş mărime. Fisa sau 
nasturul se pune la una 
din intrările numerotate, 
iar fiecare jucător apasă 
pe rând, fiecare pe fisa lui, 
pe marginea fisei sau na- 
sturului, astfel că acesta 
sare din loc, înaintând. Ju- 
cătorul trebue să fie înde- 
* mánatec, ca fisa sá nu se 


ORIZONTAL : 1) Imbrácáminte pentru față, 
în carnaval. 5) Faptă demnă de un drăcuşor. 
6) Petrecere cu muzică, dans şi mare veselie. 
7) Armá de aruncat săgețile. 8) Fluviu ce curge 
prin nordul Italiei. 9) Inceput de carnaval... 
11) Rac fără burtă ! 13) Infeles ascuns sau praf 
contra transpirafiei. 15) Il are orice bun şcolar în 
perete. 17) Sboară, dar nu se mănâncă. 18) Primul 
număr. 


VERTICAL : 1) Mascá neterminatá.. 2) Vesel 
sau trist, el joacă de nevoie. 3) Notă muzicală 
care urmează după „la“. 4) Semn de întrebare. 
5) Unul din strămoşii noştri. 6) Prinşi de el 
merg perechile la bal. 7) E mic mititel, dar în- 
țeapă frumugel. 10) E costumat caraghios gi face 
pe nebunaticul. 12) Dulcele Crăciunului, când se 
fac petreceri şi baluri şi oamenii merg mascaţi. 
14) O jumătate din cântecul greidrului. 16) Două 
vocale. 17) Cel mai. prețuit dintre metale. 


CUPON DE JOCU 


A IA ei bianca pt 


Adresa  ---...- 


Luna Februarie Seria 


DIMINEAŢA — 
+ —COPHLOR 8 


oe — - — —s F O - —— — 


al 


ach vr SIM lagi 


DIMINEATA 


9 : COPIILOR 


abată din drum. Dacă apucă 
spre exemplu alături de 
drum, trebue să laşi pe ce- 
lălalt jucător să dea de două 
ori la rând. Dacă pici în 
apă, — dunga albastră, — 
trebue sá4ei jocul dela in- 
ceput, iar de calci drumul 
celuilalt jucător, revii de 
unde ai pornit, iar acesta 
are dreptul să dea de două 
ori. Câştigător este acela 
care ajunge primul la căsuţă. 
Premiul jocului poate fi sta- 
bilit la bună învoială. Di- 
stractie bună! 


FLORICHII 


ROMAN PENTRU COPII SI TINERET 


Rezumatul capitolelor precedente: 


Un vapor naufragiazá intro seară de toamnă în 
dreptul satului de pescari Două Mai, depe țărmul 
Mării Negre. Pescarii având în fruntea lor pe Badea 
Niculae, salvează o fetiță, pe mama acesteia si pe 
o educatoare a micutei, aducându-le la mal. Tatăl 
fetiţei căzuse cu puţin mai înainte de sosirea pesca- 
rilor in mare. . 

„Educatoarea pleacă -noaptea cu Liliana din casa 
pescarului si în zorii zilei întâlnesc in cale căruța 
unor țigani. 'E ducatoarea a intrat in vorbă cu figanca, 
spre a o lăsa pe Liliana pe seama lor. 

i Gică a luat apărarea Florichii, pentru ca fetița să 
nu fie chinuită de Moacă. Intre timp, educatoarea, îm- 
brăcată elegant, a ajuns la București, unde se intál- 
neste cu fratele et. Andrei, 


5. ° 

— Chiar asa. Eu sunt fratele tàu Andrei, pe care ai 
uitat sá-] anunli că ai sosit in. capitală. La Bucureşti 
se întâlneşte însă toată lumea, .trebuiai sá te gàn- 
desti da lücrul ăsta. Ia spunc- -mi Mario, mai eşti in 


slujbă la Ocoveanu? 
Lânăra femee avu o tresárire, 
a Nu, nu mai sunt demult în slujba lor. Sunt da- 


dacá 
. Am sosit abea astăzi de 


mă de companie a unei domnisoare bătrâne... 
nu mă insel o frantuzoaicá.. 
la Istanbul... ` 
— Da? Si unde locuesti? Sper 'à vom lua masa im- 
preuná... dacă nu mà insel m'ai invitat? Nu-i*asa? 
Maria se incruntàá căci isi cunoștea fratele, care nu 
era o fiintá mai de increde re decát era chiar ea. Asa 
cà nu-i raspunse nimic, ci făcându-se că nu a auzit 
întrebarea, îi povesti tot soiul de nimicuri, apoi 'se 
scuzà cà este ayteptatá, făgăduindu-i că-i va 'scrie 
atunci când va mai-avea o zi liberă dela stăpâna ei, 
spre a. putea sta mai mult de vorbá impreuná. 
` . Isi luară ziua bună. Andrei privi gánditor pe urma 
surorii sale si un zâmbet răutăcios ii înflori in colțul 
` buzelor. Isi pusese un plan la cale si avea de gând 
să-l aducă la îndeplinire. Ferindo-se cât putea mai 
. bine, porni pe SR Mariei, astfel inc: at actasta nici 
-nu băgă de seamă că este urmărită. O 


Qamenii intrebuinteazá linguri de masă, 
abea din anul 1500. 


, 
"zu oprindu- 


de MATUSICA 


se in fala intrării unui hotel de lux. Lucrul ii páru cu- 
rios si se hotári sá cerceteze lucrurile mai de aproape. 

— O sá descopàr eu ce este cu noua ta slujbá, isi 
spuse încet Andrei. Scotándu-si batista din buzunar o 
impachetà into foaie de hârtie albă, aşa încât sá pa- 
ră că ar conţine cine stie ce lucru prețios şi trecând 
drumul se i e de intrarea hotelului, unde sta de 
pază un portar în haine pline cu trese de aur. 

-— Nu a intrat cumva aci o tânără doamnă blondă, 
îmbrăcată în negru, întrebă el pe portar. Fa -căzut 
din mâini pachetul acesta si aş vrea-să i-l inapoiez. 

Portarul chemă um băiat de serviciu care sta prin 
apropiere: 

— Ioane, ia pachetul acesta si du-1 în odaia ei dom- 
nişoarei Cotnărescu, Să-i spui că omul care a adus 
pachetul o așteaptă jos în hall. e 

— Domnișoara Cotnărescu? se minună fratele 
Mariei. — Nu và inselati cumva? Poate că o chiamă 
altfel. Ç ? A | 

— Nu mà insel de loc domnule. Domnisoara Cot- 
nárescu. lată cá asa este trecut numele ei chiar si in 
registru. Are camera cu Nr. 27. Ori persoana care a 


intrat mai adineaori locueste in camera cu Nr. 27. Dar 


ce te interesează atât de mult lucrurile acestea, spuse 
portarul care începu să prindă o vagă bănuială, 

` Andrei nu apucă să răspundă, căci în clipa urmá- 
“toare făcu un gest bruse, arátándusi portarului o per: 
soană care tocmai cobora scara mare a hotelului. Cu 
voce întretăiată de emoție spuse portarului: 

— lată, ace asta este persoana care a pierdut pache- 
tul in stradă... desigur că v ati înşelat adineauri... poa- 
te că este dama de companie. a dodmnei Cotnărescu... 


sau poale chiar servitoarea el. 


— Nu, nu este dama de companie si nici -servjtoa- 
rea; Domñisoara Cotnáreseu nu “are” nici damă de 
€ompanie si nici servitoare. Persoana pe'care o vezi 
este domnisoara Cotnárescu si gata. Acuma te rog să 


mai mă laşi in pace cu „întrebările dumitale care nu. 


au nici un rost... ar 


e * * 

Intre timp Maria nu bănuia cà este spionată, astfel 
cá se oprise iñ sala de lectură à hotelului spre a se ui- 
ta în jurnalele de modă. Această împrejurare îi dase 
posibilitate lui Andrei să constate că sora lui îl min- 
lise si că în realitate nu era damă de companie a ni- 
mănui, ci că locuia pe propria ei socoteală” într'unul 
din cele mai frumoase hoteluri din Capitala ţării. 

Inciudat peste măsură. Andrei dădu ziua-bună por- 


tarului, care fără-să înțeleagă cele ce se intàmplau îl 


lăsă să plece, fără să-i mai ceară pachetelul.* Andrei 
se depărtă grăbit, căci nu voia. să fie surprins de. sora 
lui, care prevenită sar fi ferit de el în viitor. 

Revenitá în camera ei, Maria scoase dintr'un cufăr 
mica valiză pe care o furase ‘depe vaporul naufragiat 
şi o deschise, cercetându-i pentru a zecea oară în nu- 
mai trei zile, conţinutul. 


Atunci când” tatăl Florichii fusese KZ de un val 


în adâncuri. iar mama ei căzuse fără simtire, Marici îi 
incoltise în minte gândul de pradă. Nu se aștepta însă 
decât la averea pe care o stia ascunsă in. valiza de 


10 


E 


Em 


a EAS 770 
piele pe care soţii Ocoveanu o páziau cu atâta grijă. 
Când a controlat pentru prima dată conţinutul gentii 
a rămas însă surprinsă, deoarece constată cá  dobán- 
dise o avere la care nici nu se așteptase. 

- Inginerul -Ocoveanu se căsătorise cu cincisprezece 
ani-mai inainte cu Antonia Cotnárescu si plecase cu 
'a in străinătate, unde avea o slujbă însemnată. Ani 
de zile cei doi soti nu mai reveniserá in patrie. In ul- 
limul an, mama d-nei Ocoveanu, bogata mosiereasá 
Cotnárescu murise, lăsându-i toată averea fiicei ei. Pri- 


| mind trista veste, familia Ocoveanu pornise la bordul 
! unui vapor spre farà. Nenorocirea fàcu ca vasul sà 


naufragieze, iar cei doi soti, lásánd-o pe drumuri pe 
mica Liliana, sau Florica, cum fusese poreclità de ti- 
ganul Moacá. 

Aflând toate aceste lueruri si punând mai ales mâna 
pe hârtiile de identitate ale mamei Florichii, Maria 

_se gândi că nu va întâmpina nici o greutate ca să intre 
în posesiunea averii familiei Cotnárescu. Cine mai a- 
vea să o recunoască pe Antonia după «cincisprezece 
ani de lipsă din țară? Exista un singur pericol si a- 
nume acela ca sá nu se afle cineva care să o. fi cunos- 
cut mai deaproape îm tinerețe şi care să o prindă pe 
ráufácátoare cu minciuna. Dar Maria avea curaj. Si 
apoi cra vorba de o avere atât de mare. 

In răstimpul cât fusese în serviciul familiei Oco- 
veanu, Maria prinsese unele obiceiuri ale stápánei ci. 
îi cunoştea prietenele si gusturile, asa că spera că în- 
şelăciunea ci să nu fie descoperită. 

Si mai era un lucru, care era spre folosul Mariei: 
semăna la chip cu răposata mamá a Lilianei. De a- 
ceea nu se sfii să se ducă la avocatul familiei, spre 
a-i cere să-i predea averea lăsată de bătrâna mo- 
siereasá. 

Maria isi aduná toate hártiile intr'o mapá si porni 
spre locuinta avocatului. Acesta, anuntat din timp, o 
aştepta. De îndată ce fu introdusă în biroul maestru- 
lui, acesta ii spuse: Š 

— Imi pare foarte bine cà và cunosc, stimatà doam- 
ná. Ráposata mama dumneavoastrá mi-a vorbit de 
multe ori despre fiica ei din stráinátate si trebue sá 
vă spun că vă iubia foarte mult, Mă bucur mai ales că 
ali sosit atât de grabnic la Bucureşti spre a intra în 
posesiunea averii. desi nu vă aşteptam pentru atât de 
curând. 

— Multumesc foarte mult pentru gentiletea dumi- 
tale, răspunse Maria. Călătoria spre ţară o hotărâ- 
sem cu mult înainte de a primi scrisoarea prin care 
mi-ati anunțat sfârşitul mamei mele și faptul că tre- 
bue să viu spre a-mi lua în primire moștenirea. 

Mama dumneavoastră ar fi fost foarte fericită 
să vă aibe lângă ea în ultima ei clipă. 

- Da, si pentru mine a fost o mare durere că n'am 
putut sosi la timp, dar am tost bolnavă vreme de o 
lună de zile. 1 

Spusele Mariei erau foarte adevárate, cáci doamna 
Ocoveanu se imbolnávise grav puţin înainte ca să 
plece spre tará, astfel cá voiajul a trebuit sá fie amá- 
nat. 

Avocatul si falsa Antonia Cotnárescu discutará a- 
poi chestiuni de afaceri. Femeea aflá astfel cà averea 
pe care avea sá o capete intrecea eu mult tot ceeace 
se asteptase ea. In afará de douá case imense la Bu- 
curesti, mai avea o mosie de 600 de hectare in cea mai 
fertilà regiune a (árii, precum si bani depusi in diferi- 


tele bănci, Socotind si banii pe care Maria ii găsise in 


'aliza furată, putea sá se considere proprietara a 
zece milioane de lei. Z 

Obrajii i se rosirá de bueurie. Prin. mintea ei trecu- 
ră numai gânduri de lux. Nu avea nici o remuscare, 


11 | 


le TU” ir = ~ Dad dmm 2 * mmm 


cá o lásase pe biata Liliana pe máinile lui Moacá. Fe- 
meea-aceasta nu se temea de pedeapsa lui Dumnezeu. 

Deabea astepta sá plece la Cotnáresti, locul unde se 
afla moșia. Ştia că acolo este un conac mare si fru- 
mos, pe care mai avea de gând să-l infrumuseteze cu 
banii furali. 

Avocatul îi dădu să semneze niste acte, iar Maria 
nu avu nici o tresărire când iscáli cu numele stăpă- 
nei ei moarte. Falsul acesta fu culmea fără de legilor 
ei. Cu toate acestea zâmbi, bucuroasă de succes, 

Nimeni nu băgă însă de seamă acest lucru. 

Maria se înfioră o clipă, gândindu-se la urmările 
pe care putea sá le aibă inselátoria er. Se stăpâni însă, 
căutând să-și facă curaj. Avocatul seria aplecat peste 
actele sale. 

— Aveţi de gând să locuili la 
soarà Cotnărescu? 

— Nu maestre, má voi instala la conacul dela Cot- 
náresti peste câteva zile. Orașul mare má oboseste. 

— Iarna nu o sá vă fie tocmai plăcut la țară. Aici la 
București... 

— Ah! Iarna nici n'am de gând să stau acolo. Cred 
că voi pleca la Balcic, sau poate chiar în străinătate. 

Putin după aceea tânăra femee isi luă rămas bun 
dela avocat. 

De îndată ce esi în stradă, respiră mai uşurată. Fă- 
cu vreo câţiva paşi pe jos pe Bulevardul Elisabeta, a- 
poi opri un taximetru si se duse sá se plimbe pe  so- 
seaua Kiselef. 

Era nespus de veselă. Nu mai avea să se teamă de 
nimic. Era bogată. La gândul acesta fala i se lumină. 


Bucureşti, domni- 


Bătu în geamul maşinci, ordonă șoferului să întoarcă. 
Dădu adresa unui mare magazin de pe Calea Victo- 


- riei. Avea de gând să-și cumpere lucrurile cele mai 


frumoase si mai scumpe pe care avea să le vadă. Tre- 
buia să fie o adevărată milionară. 

Ziua următoare era o Miercuri. Maria continuă să-și 
cumpere rochii și să se pregătească de plecare. Spre 
seară isi angajă o servitoare, pe care o trimise la Cot- 
năreşti spre a-i aranja camerele, anuntánd că si ea va 
sosi Vineri seara, astfel că va fi acolo tocmai Sám- 
bătă pe la amiază. 

In preziua plecării fu un du-te vino nesfârșit pe scă- 
rile hotelului. Necontenit sosiau pachete. Domnișoara 
Cotnárescu isi făcea bagajele. Oamenii de serviciu ai 
hotelului erau foarte mulţumiţi, deoarece“ bacsisurile 
hoatei érau foarte mari. Toată lumea o știa însă bo- 
gată, astfel că nimeni nu o bănuia. 


` 


(Va urma) 


Povestea cealaltă-i duioasá: 


E cu „moara cea frumoasă". 
 ——————————— ——— 


jx 


z. "TS AE 


NAZDRAVÁNIILE 


BICA: 


LA SĂNIUŞ 


Băietaşu'acesta-i Bică, 
Názdrávan şi fără frică. 


n— Let 2 EE 


Insá, cum nu vede Bicá? 
Inainte, e-o feticá, 


Izbuti s'o hotărască. 
Dar tocmai cánd- sá porneascá 


Il vedeti grábit acus, 
Sá meargà la sánius. 


Ea de sanie lovitá 
Peste cap e azvárlitá. 


Auzi deodatá frate, 
Sgomote foarte ciudate. 


Vânt îşi face deodată. 
Sánivta minvnată, 


Fata rău s'a supărat 
Bică, vai e disperat. 


Nu-i mai pasă de fetică: 
Fuge iute-acuma Bică, 


Lunecă pe drum, tihnit, 
Báetagu-i fericit. 


Su frumos, ca go îmbune, 
S'o dea 'n sanie-i propune 


Să asiste vrând bădie, 
La o cruntă bătălie. E 
de MIC.MAC. 


" 


Un dar frumos e romanul 


INSULA FANTOMELOR 


m 


LPR 


OVESTEA de mai jos este adeváratá. Nu 
ştiu de este totul adevărată, sau numai 
dacă o parte din ea sa întâmplat aşa 
precum am aflat. Cred însă că ceva 
trebue să fi fost, că altfel nu sar fi 

SÉ MIS gasit tocmai oameni bătrâni, cari să stea 

sa povestească lucruri despre care n'ar fi fost siguri, 

că s'au petrecut întocmai. 

Cât despre mine, aflați că vă vând ce am cumpărat. 
Socotesc însă cà este bine ca fiecare să se gándeascá 
cât de cât la întamplarea frumoasei Mioara şi să ştie, 
că de s'ar întâmpla ca la urmă fata să nu fie luată 
de soție de un fát-frumos, tot îi va merge bine, de 
va fi vrednică şi cum nte. 

- Hei, dar voi nici nu ştiţi încă despre ce este vorba 

şi eu îi tot dau cu morala. Atunci ascultați: 

Intr'un sat oarecare trăia pe vremuri o mamă bă- 
trână, care avea doi fii şi o fiică. Bătrâna era adusă 
de spate, dar mai putea face treabă $i ținea casa 
curată ca un pahar, îngrijia de toate cele câte aveau 
nevoie copiii ei şi toată lumea era fericită. Báefii 
munciau la câmp, vindeau bucatele şi-şi iubeau mài- 
cuta şi surioara. Numai cu surioara nu se prea 
împăcau, deşi o iubiau, şi anume fiindcă nu făcea 
toată ziulica nimic, 

De cum se scula dimineața, îşi desprindea oglinda 
din cui şi începea să-şi aranjeze părul şi să întrebe 
pe toată lumea: 

— Au sunt frumoasă soro! 

Şi fiindcă Mioara — aşa se numia fata — era foarte 
frumoasă, lumea îi spunea pe dată: 

— Frumoasă ca o floare din glastră. 

Până aici nimic rău. Dar vedeți voi ponosul: fata 
nu voia să o ajute pe máicufa ei la treabă. De mátu- 
rat nu mátura ca să nu i se îngroaşe mâinile, de 
şters praful nu-l stergea ca să nu-şi strice faja, vasele 


* nu le spăla, de gătit nu gătea, dar de mâncat mânca 


şi de Impopotonat se impopotona câtu-i ziulica de 
lungă. 

Au mers treburile aşa vreme îndelungată, fiindcă 
máicuta ei era bună şi făcea toată treaba pentru Mioara. 
— O să-i vie ei mintea la cap, spunea bătrâna. 

Si aşa azi, aşa mâine, Mioara se făcu o mándrefe 
de fată, frumoasă de se minunau bătrânii când o 
întâlniau pe drum, dar lenegá cum nu se mai pomenise 
fiintá omeneascá. 

Sosi in cele din urmá ziua, cánd mama Mioarei 
trebui sá dea socotealá Celui de Sus, pentru toate 
cáte le fácuse pe pámánt. Intr'o dimineatá cánds'au 
sculat flăcăii ca să plece la câmp, au văzut că măi- 
cuta lor nu se mişcase din pat şi doar ea era prima 
în picioare în toată casa. S'au apropiat de ea şi au 
înțeles ce se întâmplase. Au plâns ce au plâns, au 
ingropat-o după aceea creştineşte şi... morţii cu morții, 
vii cu vii... s'au apucat iarăşi de treburile lor. 

Când au venit prima zi la amiază acasă, şi au cerut 
de mâncare Mioara a dat din umeri şi a spus: 

— Imi pare rău fraților, dar n'am avut vreme toată 
dimineața să gătesc nimic. Avui atâta treabă ! 


13 


gr de RN iti 


| 


Il 


Li ¿ “Isa tiai 


MIOARA CEA 
FRUMOASĂ 


— Şi ce treabă mă rog, întreabă cel mai 
mare. 

_— Vai de mine, m'am sculat, m'am piep- 
tánat, m'am spálat şi m'am gătit, mai am 
privit cátva in oglindá gi cánd sá mà apuc 
de bucătărie, iată cà ati sosit şi voi. 

— Hm! — făcu fratele mai mare, — să 
laşi găteala pe după amiază surioară, că 
š nouá ni-e foame. - 

A doua zi, cánd au venit iarăşi la masă, Mioara 
plângea într'un colț al odăii. 

— Ce-i cu tine surioará? 

— Ce să fie, ia când să gătesc, răutatea asta de 
maşină m'a fript la mână, oalele au sărit pe podea, 
carnea 8a ars acum şi fiertura a prins miros de fum. 
Toate mă duşmănesc în casa asta. 

Au mai mâncat fraţii răbdări prăjite. 

Dar a treia zi povestea s'a repetat, căci de fiecare 
dată Mioara cea frumoasă, dar neîndemănatecă, făcea 
altă poznă. In cele din urmă, supărat peste măsură, 
fratele mai mare a chemat-o pe Mioara şi i-a spus: 

— Uite Mioaro, eu má voi însura. Sá ştii însă, că 
nevasta mea, care este vrednică, va fi stăpâna casei, 
iar nu tu. Tu s'o slujeşti de vrei să mai mănânci 
pită în casa asta. 

A plâns Mioara ce a plâns, dar fratele era neîn- 
duplecat. Trecu ziua căsătoriei şi pentru Mioara veniră 
zile grele. Cumnată-sa era cu adevărat o gospodină 
măiastră, dar era rea la suflet şi o batjocoria pe 
Mioara pentru nestiinta ei. Si biata fată, care era 
leneşă, dar cu suflet bun se chinuia amarnic. 

Intr'o zi, rămase singură în bucătărie. Era cu ochii 
plânşi, căci se gândea cât de rău o ducea fiindcă nu 
învățase sá gospodărească pe lângă mama ei, cândse 
pomeni în uşă cu o bătrână gârbovită, care-i ceru un 
pahar cu apă. Mioara îi aduse o cană cu lapte şi o 
pofti să şadă. 

— Mulţumesc fată frumoasă, spuse bătrâna, — cum 
te pot răsplăti pentru binele ce mi l-ai făcut? Cere-mi 


"să te învăţ orice şi-ţi voi face pe plac. 


Când auzi Mioara asta, sări în sus de bucurie şi o 
rugă pe bătrână să-i arate tot ce trebue să ştie o 
bună gospodină. 

— Nu-i lucru greu, — răspunse bătrâna, — dar 
vreme de o lună va trebui zi de zi să munceşti în 
bucătărie, să speli vasele şi să deretici, dacă vrei cu 


Copii, citiți cu toții, cartea, 
„PITICII CEI BUNI". 


`N 


Puer EU EE un. dun 


ELA i 


3 


4 d 
PAP pr." 


adevărat să ti se împlinea- 
scă dorința. 

Atâta aştepta Mioara. 
Din ziua aceea, cei ai casei 
se minunará cât de înde- 
mânatecă devenise. In fine, 
trecu luna. Bătrâna mai 
veni odată la Mioara şi-i 
spuse: 

— Mi-am ţinut făgădu- 
iala. Acuma eşti o bună 
gospodină. Iată ultimul 
lucru pe care vreau să-l 
mai înveți. Iti voi arăta 
să faci o prăjitură, bună 
cum nu s'a pomenit. Dacă 
te-ai vindecat de lene vei 
putea s'o găteşti gi-ti va 
aduce un soț. De nu, tot 


- Intr'o zi, un câine se 
năpusti în curte cu un 
coş în gură. Si în coş era 
o turtă, pe care sta scris 
un singur cuvânt: Mioara. 

— Ce să fie asta? se 
minuná boerul. 

Gustá din turtá gi ce 
să vezi, începu s'o má- 
nânce, atât de bună îi 
păru. Porni el cercetări 
şi află cine a gătit-o şi 
mulțumit că vede o fată 
tânără. atât de bună gos- 
podină o luă de nevastă. 

Pe cine? 

Păi pe Mioara de bună 
seamă, fiindcă ea făcuse 
turta — nu de dragul bo- 


Mioara cea frumoasă şi erului, ci al fraţilor ei, pe 
leneşă vei rămâne. cari voia să-i bucure. 
Spunând aceste cuvinte , Pusese fata turta într'un 


bătrâna îi dădu fetii o hârtie pe care erau scrise 
câteva cuvinte şi dispăru. 

Intre timp, la curtea boerească dinspre partea 
locului era tristețe mare. Tânărul boer tânjia de boală 


| coş şi o ascunsese sub masă. Tocmai atunci se nimeri 
şi nimeni nu-i ştia leacul. Dar ce era mai rău, era cá | 


sá intre in ogradá cáinele boerului, care atras de 
miros a furat bunătatea. Aga se făcu, cá boerul 
aflá de Mioara, o luá de nevastá gi máncá turta cea 
bună... fiindcă şi proverbul spune: „Nu-i pentru cine 
se pregăteşte, ci pentru cine nimereste”. 


nici de mâncat nu voia să mănânce, fiindcă îi miro- 
siau rău mâncările. Au dat oamenii lui sfoară în țară, 
fu venit bucătarii cei mai de seamă, dar niciunul nu 
au pe placul boerului. CESARINA LUPASCU 


Care sunt greselile? 


Desenatorul acestei figuri a fácut opt 
greşeli. Aţi putea sá mi le arátati? 


CONCURSUL DE DESEN CHLORODONT 


La concursul de desen al fabricei Chlorodont au fost premiate desenele urmátorilor copii: 


A. B. 


ELEVI SI ELEVE PÁNA LA 10 ANI ELEVI SI ELEVE DELA 10—13 ani: 
Premiul 1. Goosch H., Brasov. Premiul 1. Bedó loan, Rupea. 

is 2. Eróss T., Brasov. = 2. Bender H., Cernăuți. 

z 3. Dobnig H., Brașov. A 3. Sobotincki loan, Rădăuți. 

i 4. Gross E., Codlea. » . 4. Gherman Mia, Zastavna. 

o 5. Serban Zoner, Bucuresti. " 5. Kuban Andrei, Caransebes. 

E 6. Otters H., Sánpetru. i 6. Kotilla E., Arad. 


C. 


ELEVI ȘI ELEVE DELA 13—17 ani: 


= Premiul 1. Franz Terezia, Arad. 
i» 2. Kühnel L., Medias. 
is 3. Wilk S., Brașov. 
" 4. Pancratz W., Sibiu. 
vw 5. Doina Stefan, Cluj. 
u 6. Kohut I., Braşov, 


S'au împărțit deasemenea numeroase premii de consolare. 


Arată revista noastră si prietenilor tăi, i. 
so citească şi ei :—: :—: :—: 14 


^ 


[CUNOSTINTE FOLOSITOARE! 


MAN E së LE EL REEL ELE 


C OCUOUOTFERUEL 


Cocotierul este un arbore din 


familia palmierilor. Fac parte din 
aceastá familie, arborii cu tulpina 
inaltá, neramificatá, in várful cáreia 
se gáseste un buchet de frunze. 
Cocotierul ajunge páná la 25 
metri inálftime şi frunzele sale sunt 


lungi de 4-5 metri. Frunzele 
inferioare cad ín fiecare an, 
lăsând o cicatrice adâncă în 
trunchiul arborelui. Indienii se 
servesc de aceste cicatrice, de 
care se agaţă cu mâinile şi cu 
picioarele pentru a se urca 
pe cocotier. 

Nuca de cocos e mare cât 
un cap de om; 
inveliguri, cel de de-asupra e 
fibros, celálalt e lemnos. In 
nucă se găseşte miezul care e 
parte solid, parte lichid. 

Miezul acesta se mănâncă 
fie crud, fie copt. Când e 
uscat se numeşte coprah şi cu 
el se hrănesc animalele. 

Din miez se mai extrage un 
ulei din care se fac săpunuri, 
lumânări, etc. Din învelişul 
fibros, se fac frânghii, mături, 
covoare, perii, etc. Din frunzele 
cocotierului se fac cogulefe si 


rogojini. Trunchiul lui e între- 
buintat la construcții. Seva coco- 
tierului dá un rachiu foarte tare 


gi un vin minunat. 


HÂRTIA SI IMPRIMERIA 


Hártia se fabricá din cárpe vechi 
sau din lemn. 

Calitățile inferioare sunt făcute 
din paie. Hârtia se fabrică astfel: 

Dupăce sunt alese, cârpele sunt 
puse în cazane mari în cari sunt 
fierte şi transformate într'o pastă. 
Această pastă e aibitá, apoi trecută 
printre două rulouri de pâslă care 
o întind si o usucă. Se obțin foi 
de hârtie care se tae după mărimea 
voitá. 

Papirusul, un soiu de trestie pe 
a cărui coaje scriau egiptenii, fu 
întrebuințat în locul hârtiei, de 
vechii locuitori din valea Nilului. 

Pergamentul, era o piele de oaie 
sau de capră, preparată astfel încât 
să se poată scrie pe ea. 


* * 
* 


Altádatá, toate cărțile erau scrise 
cu mâna de copişti, cari erau de 
cele mai multe ori călugări. Ele 
erau scumpe şi rare. Se numeau 
manuscrise. 

Guttenberg, născut la 1400 la 
May: nza, în Germania, şi a murit 


în 1468. El inventá în 1436 carac- . 


A 


15 ăi 


"` "We DE menta 


terele mobile întrebuințate azi. 

Un lucrátor numit culegátor, are 
in fata lui o cutie împărțită în 
compartimente. In fiecare compar- 
timent se găseşte un număr mare 
de piese de metal care poartá o 
literá ín relief. 

Lucrátorul alege literile trebuin- 
cioase pentru a face cuvinte; el 
aranjeazá cuvintele in linii gi pagini. 

Cánd pagina e gata, un alt 
lucrátor trece peste literile in relief 
un rulou îmbibat cu o cerneală 
neagră numită cerneală de impri- 
merie; e] pune apoi pe pagină o 
foae de hârtie albă. 

Cu ajutorul unei maşini numită 
presă, literile se imprimă în negru 
pe hârtie. Intr'o clipa foaia e impri- 
mată, ridicată, alta îi urmează, etc. 


Fierul. — Metalele 


Se numesc metale corpurile care 
au un luciu anumit numit luciu 
metalic. Ele pot fi topite şi lucrate. 
Ele se extrag din pământ. Locul 
de unde se extrage metalele se 
numeşte mină. Lucrátorii numiți 


j 


ea are douá 


mineri, se coboará ín miná printr'un 
puf si scot metalele amestecate cu 
pámánt, pietre sau alte metale; in 
starea aceasta se numesc minereuri. 

Dintre toate metalele, cel mai 
folositor e fierul; el are întrebuin- 
țări nenumărate. 

Pentru a obține fierul curat se 
varsă minereul de fier în cuptoare 
numite cuptoare înalte sau furnale. 
Aci el e mestecat cu cărbuni şi 
încălzit. 

Fierul se topeşte şi curge ameste- 
cat cu cărbune. In starea aceasta 
se numeşte fontă sau tuciu. 

Fonta se sparge foarte uşor. 
Pentru a o transforma ín fier, se 
pune în cuptoare unde cărbunele 
e ars. 

Fierul nu se sparge, ele maleabil, 
adică poate fi tras în fier sau foi. 

Fierul este trebuincios tuturor 
meseriilor. Lui i se datoresc multe 
din marile invenţii, ca drumul de 
fier şi telegraful, căci din el se 
fac maşinile, ginele, firele tele- 
grafice, etc. 


Ferigile uriașe 


Ferigile sunt plante care trăesc 
prin păduri, la umbră şi umezeală. 
Ele au un mánunchiu de frunze 
mari şi sfâşiate. Ferigile nu fac 
flori. 

Există mai multe soiuri de ferigi. 
Una din cele mai căutate pentru 
frumuseţea ei este Selaginella. Ea 
e cultivată în sere. 


Dar în afară de aceste ferigi, 
există altele care trăesc doar în 
țările cu temperatura caldă şi 
uniformă. Acestea sunt ferigile 
arborescente. Ferigile arborescente 
au într'adevăr un. trunchiu care 
epoate depăşi 15 metri în înălțime 
şi are în vârf un mănunchiu de 
frunze. 


Aceste ferigi există încă d'ina- 
intea apariţiei omului pe pământ. 
Ele se găsesc pe tot globul ceea ce 
arată că atunci domnea peste tot 
o temperatură egală şi ridicată. In 
straturile de cărbuni rămase de 
atunci se găsesc multe urme ale 
acestor plante. Ferigi arborescente, 
de talie foarte mică, se găsesc azi 
în Bretonia, (Franța). 


E 
Li 


b ups Dacá revista ti-a plácut, 


Citeste-o iar. dela inceput. 


< 


t 


Profesorul: Ghetele sunt 
pentru íncálfarea picioa- 
relor,haina pentru trunchi 
pálária pentru cap. Sá-mi 
spui Miticá, ce parte a 
imbrácáminfii este pentru 
máini si degete. 

Miticá: Buzunarele, 
domnule profesor ! 


Intre copii. 


— Of, nu mai vrea sá 
iasá soarele, ca sá scápám 
de ger. 

— O fi aşteptând si el, 
sáracul, sá se facá mai 
cald. 


Stie rostul. 


— Tu ai máncat dul- 
ceața din borcan, Sandule? 

— Da, mámico. 

— Atunci ştii ce ifi 
trebue acum ? 

— Da, un pahar cu apă. 


II cunoaște. 


— Ascultă, Radule, dacă 
tu ai jumătate de măr şi 
iti mai dă fratele tău două 
jumătăţi, cât ai ? 

Radu nu răspunde. 

— Hai, Radule, cá nu 
e greu. 

— Nu e greu, dar nici 
nu-mi bat capul. Dar cine 
a pomenit să-mi dea fra- 
tele meu două jumătăți 
de már ? 


$9994900499540904966090099499500490090094009 040900099 1497 


— 
Dn DG 


MA GA RU 


Cel mai mic. 


— Ionele, tu ce vrei sá 
te faci ? 

— Otiter. : 
Dar tu, Dinule ? 
— Cofetar. 
Dar tu, Nicugor ? 
Eu vreau sá má fac 
musteliu'lui Dinu. 


A nimerit-o. 


— N'am rest, domnule, 
veti pláti máine cei zece lei 

— Dar dacă până mâine 
mă calcă automobilul ? 

— Nu va fi pagubă mare, 
domnule. 


La școală. 


— Victore, câte conti- 
nente sunt ? 

— Cinci. 

— la numără-mi-le. 

— Unu, doi, trei, patru, 
cinci. 


* 

^ ` 
.— lonescule, când e 
vremea pentru culesul 
merelor ? 


— Când nu e câinele 
vecinului in curte. 


Ce mai profesor! 


- Ce e táticul tău? 
— E profesor la o scoalá 
pentru bálbáigi. 


mew 


Mátusa cea bună. 


— Ei, Dinule, ţi-a plá- 
cut la Tuga Mifa? 

— Cum sá nu. Vai ce 
buná era. Toatá ziua má 
întreba, dacă nu mi s'a 
făcut dor de acasă. 


Ghicitoare. 


Când sunt negru mă 
cumpăraţi, 
Când sunt alb, mă 

aruncaţi, 
Când sunt roşu vă plac, 
De m'atingefi, sunt un 
drac ? 


(spounq1$2) 


Ce arde fárá sá fie 
fierbinte ? 

(mispiy) 

Ce nu poate povesti 
niciun om ? 

Gina e g9) 


Cine merge ca vántul 
si nu atinge pámántul ? 


(mpugo) 


Două capete, două braţe, 
şase picioare, patru ochi? 


(218129 mo un) 


Părerea Mariei 


— Doamnă profesoară, 
aveți trăsură ? 


Dt 


imprimerille 


A + Zk š 


>= EC 


Copil indemánatec 


— la te uite mámico, am 
fácut singur o vioará. 

— Bravo | Dar de unde 
ai luat corzile ? ^ 

— Din pian! 


A brodit-o 


— Nelule, ia vezi, cea- 
sul din sufragerie merge? 

— Nu, tatá. Ceasul stá, 
numai limbile gi le migcá 
dintr'un loc într'altul. 


— Ionele, ce-ţi doreşti 
de ziua ta ? 

— O tortá. 

— Şi altceva ? 

— Incá o tortá. 

— Dar bine, tu ai un 
stomac mic si nu va intra 
atát ín el. 

— Atunci mai vreau un 
stomac. 


Are dreptate. 


— Dá-mi, te rog, um- 
brela, cá plouá afará. 

— Bine dragá, tu tot- 
deauna îmi ceri umbrela ? 

— Nu totdeauna! Nu- 


— Nam mai pomenit — Nu Maria. 3 
aşa ceva. — Atunci de ce nu vă mai când plouă. 
Ia auzi, oameni cari vor  plimbafi cu trăsura de P, 
sá invete sá bálbáie ! ! unire. NENEA VOE-BUNA 
ze AAA 
LI 
A U | M Á G A R i i . es 
p "y > - - 


| gH ió 


a KE 


S. A. Bucure 
a AR ZS vg 
c 


Kë: x 


BASM DE 
ISPIRESCU 


DUNARE Vol N ICUL P. N A DOUA ZI, SCULANDU:SE CU NOAP 


TEA IN CAP GI MERGAND A PAL 

GAS! UN COS ¿A MARGINE ABATI 

DE APA 3 
IL LUA, Şi 
NTR'ANSUI 
AFLA" UN 60 
PIL DE LEMA 


IN ZIVA A PATRA, SI 
POMENESTE CA INTRA 
¿A DANSUL DOI MOS 


A FOS? ODATA UN PUS USENET SE 
ZANO EL SINGUR, ! SE URA&E Gi 
HOTARA GA SE „DUCA: ¿A RAU, Gi LA DÂNSUL d 
1 / j Y A H 

on e ea Al de de , + A : CO04 14 A p 
A SUD ` Vi N > MITE EDA DUMNI 

| ZEU CU SFANTUL PI 
PRE 

El Il Z ¡SERA Ai 


DARA RUCI RIA 


NU dir cbe GACIUNI TA SA 
VARSITA, F/INDCA A "i PA ) 
LEMNUL ESTÉ i j | CER 

A JUMNE 2 E 


TOT LEMN, NI 
MISCA. SE PL 
of DFC! PF 

POST 5! DE RI 
GACIUNE CA 
DOAR VA AVEA 
DUMNEZ El 

VRE-O MINUNI 
CU DANSUL 


ARE GA II TRI 
MITA" SPRIJINIT OR 
BATRANETELOR 
TALE. PE DUNARE 
VOINICUL 


/AR IN 
ZORI, LA 

MANECATE, DUM 
NEZEU TRIMISE 
DUH DE VIAȚA 
3! INSUFLETI 

PE COPILASUL 
DE LEMN — 

BATRANUL A 
CRESCU MARE 


DE CE CRE9TEA 
5E FACEA MAI TRU 
PES ŞI MAI VOINI 
C05. COPILUL./AR, 
DUPA CE SE MARI, 
INCEPU A (E$I ȘI 

DÂNSUL LA 
VANATOARE 


INTR'O Zi, i 
ADUNARE VOINI- 13 2 
CUL, DETE PESTE IN DRUMUL é 


/ACA, IMI FAC 
9/ FU MESERI, 
DACA VRE! SA NE Ë 
FACEM TOVARASI KE 


UN TONTOLETE 
y. DE OM, CARE LYA 
COPACII DE VÂRF 
ŞI-I INCOVOIA - 
=CE FACI TU. Ñ 
MA, AICI, GTRÂMBĂ 
d MNE I! ZISE EL. 


SZ rio, DETERA DE 
pPPFREACA-PIE TRE 
wi. F LUA BOLOVANI, 
pi yf FRECA IN PALME. Ai 
PRAFUL IL DA PE GARLA" 
"AIDE. $/ TU CU NOI, 5PU 

SF' DUNARE VOINIC ÜL ws 


ge VORBÀ CU CITITORII 


TUE PUR ZUR DUNT IE 77 
a3 wé Lee K Wi. z "m aom i HIS IO D 
^ = A E m ce coaie "E 


=> 


D 


i 
ICONCURSUL DE DESEN) 


DRAGII MEI, 


Primesc în fiecare zi zeci de 
desene din partea voastră. Regret 
însă că nu pot vedea toate lumina 
tiparului. In primul rând este ab- 
solut necesar, ca desenele să fie 
făcute cu tuş negru sau cel puțin 
cu cerneală neagră. Cele în creion 
le putem reproduce numai în mod 
exceptional. In ceea ce priveşte de- 
senele colorate acelea sunt cele mai 
greu de reprodus. Preferăm deci 
desene numai în tuş sau cerneală. 


Unii din voi fac însă greşala de a 


copia pur şi simplu desenele din 
cărțile de citire. Pe noi ne intere- 
sează să vă alegeţi singuri subiec- 
tele, deci nu mai faceți asemenea 
greşală, căci nu pot publica ce-mi 
trimiteţi. 


Mă întreabă unii dintre voi cât 
fine concursul. Este un concurs 
permanent, adică nu se sfârşeşte 
niciodată. De premiat, premiăm noi, 
cei dela redacție, pe aceia dintre 
voi cari trimit desene mai frumoase 
şi mai îngrijite. Premiilegconstau 
în cărți hterare gi se dau din când 
în când, fără o zi sigură de impár- 
tire. Zilele acestea au fost premiaţi 
patru dintre voi, al căror nume va 
apărea în numărul viitor. Dacă vom 
afla săptămâna viitoare alți copii 
cari merită să fie premiaţi, îi vom 
premia şi pe ei, dându-le un dar. 

Lucrafi prin urmare cu râvnă gi 
mai ales, recomandati revista noastră 
şi prietenilor voştri. 


FELICIA SI ALEXANDRU MI- 
LIAN. — Mulţumesc pentru urări, 
copiii mei. Pe viitor, publicăm o ru- 
brică aga cum cereti voi, cu tot soiul 
de sfaturi. Incă puțină răbdare. 


FELICIA CRISTEA. — Citeşte 
neapărat FLOAREA INGERULUI. 
Sunt povestiri scrise de marele 
scriitor Hans Cristian Andersen şi 
tălmăcite de mine. Un volum frumos 
de 32 de pagini, costă numai cinci 
lei. 

GOJNETE BARTOLOMEU. — 
Mulţumesc pentru urări. Am dat 
salutările tale domnilor despre care 
îmi scrii. Sunt bucuroasă cà revista 
noastră îţi este pe plac gi te sărut 
la rându-mi pe frunte. 


CRUCEVSCHI ELEA. — Cel 
mai bun lucru este sá mai trimiji 
un desen. Caută să fie numai în 
cerneală neagră şi mai ales nu în 
culori. Este mai uşor de reprodus 
în revistă. Desenul întitulat ,,Pri- 
măvara“ va apărea. 


OPORANU ENRIC. — Ambele 
desene sunt bune. Păcat că nu au 
fost trase liniile cu tug negru. Ar 
fi fost mai frumoase. 

POPOVICI I. ALEXANDRA. — 
Draga mea nepoţțica, povestirea 


„Visul de Crăciun“ ar fi fost foarte ` 


nimerită, dacă o primiam la timp. 
Acum n'ar mai avea niciun rost 
să o public. In orice caz, mă bucură 
să ştiu cá am nepoți cari nutresc 
asemenea sentimente frumoase. 


TRUTESCU P. ADINA. — De 


unde ai luat glumele acelea, căci- 


nu se potrivesc unei reviste de 
copii. Nu uita că noi avem şi citi- 
tori mai micufi ca tine, cari nu 
pricep chiar toate cuvintele. Prin 
urmare glumele trebuesc sá fie 
alese pe înţelesul lor. Si apoi v'am 
rugat de nenumărate ori să nu mai 
scrieți scrisorile şi colaborările pe 
aceeaş foaie de hârtie. 


MICŞA CORNELIU. — Am pri- 
mit desenele. Jocurile din Almana- 
hul Scolarilor nu trebuia să fie 
trimise la redacţie. Vom publica 
însă în revistă deslegarea lor, casă 
vă controlati singuri. Cupoanele de 
jocuri trebuesc să fie completate, 
tăiate din revistă şi trimise odată 
cu deslegările jocurilor. In schimb 
nu trebue să tăiați jocurile, ci să 
le copiaţi numai. 

Deslegările jocurilor pe luna 
lanuarie trebuesc să fie trimise 
până cel mai târziu în ziua de | 
28 Februarie, pe adresa revistei 
noastre. 


MĂTUŞICA 
TT, 


y Bn 


FLOAREA 
INGERULUI 


O minunatá carte de 
poveşti, scrisă de 
marele poet Hans 
Christian Andersen 
şi tălmăcită de 
MĂTU ȘICA 
A APĂRUT 
DUMINICĂ 


FEBRUARIE 
| Cereti-o la toti chioscarii $i 


— depozitarii de ziare. - — 
5 Lei 


32 de pagini. = 
- = -H 


C: T: 


T QR ET. - 


ENS EO EUG 


Miercuri 22 Februarie apare 


PAGIN 


n FE i l 
ET a ——— — 
pci DY ERA CON LR sein AR Scb er 


ELOR ` 


ANO 


x 


“DIMINEAȚA COPIIL 


` 


"$i Ve Llc lo dE i Gast Med Eos 22 vi a ora A 7 > g a y 


"hu 


REVISTĂ 


w "wp i Aa F s Nac ` w a Z ç r. TO hou la. am Pai 


E : AT i f " r< H Wm 


Editura „Ziarul“, S. A. R. Bucureşti 


In țară: | an Lei 200; 6 luni Lei 100 și 3 luni Lei 50 


In străinătate : |) Cehoslovacia, Grecia, Jugoslavia și Turcia: | an Lei 300 și 6 luni Lei 150, — 11) Celelalte ţări: I an Lei 350 si 6 luni Lei 175 


Cont cec postal 4083. 


Plata taxelor postale în numerar conform aprobării Direcției Generale P. T. T. No. 137282/926 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA : BUCUREŞTI, STRADA CONST. MILLE 5 — 7 — 9. — TELEFON 3.84.30. —  EXEMPLARUL 5 LEI. 
REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISĂ. MUNUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ. 


ANUL XV 


15 FEBRUARIE 1939 


RUGACIUNEA 


INE ştie cât e de atunci: pe alte vremuri, 
ca alți oameni, cu altă viață, deosebită 
cu totul de cea de azi. Numai sufletul 
omului era ca şi azi: ispitit de rāutāți; 

erau gi pe atunci oameni ai lui Dumnezeu 

¿ESA cu nàravul dracului. Pe acea vreme, când 

nu se pomenea de trenuri, ci numai carul cu boi stră- 

bătea încet săptămâni întregi drumurile rele dela o 

parte la alta a țării, o tabără de mai multe care în- 

cárcate cu podvadá poposesc pe un ses. Boii legati 
la profapuri mănâncă cu capetele plecate gi gáturile 
intinse, iar oamenii, neavánd ce face, stau pe draghini, 
vorbind de necazurile lor. Calfa taberii era Gheorghe 

Pădurariu, mehenchiu umblat prin lume, voinic, în- 

dráznet şi bun de tâlcuri. Pentru aceste daruri oa- 

menii țineau la el şi-l ascultau orbeşte. Gheorghe le 


-spunea acum poveşti şi întâmplări de pe când erau 


lupii tarcati. 

Atuncea, zicea el, paralele se cáfárau singure 'n 
chimir, nu ca acum: 

Carul mare, boii mici, 
Cât câştigi, tot mănânci, 
Ce rămâne 'n pungă pune. 

Dar acum numai la boieri şi la negustori scot pa- 
ralele pui. 

Deodată se văzu în de- 
părtare cá vine o trăsură vu: : " wend 
mare cu patru cai. Gheor- : 
ghe se uitá lung, cu ochii 
lui mici, chibzuind o ho- 
tărîre în gând, apoi zise: 

— la uitaţi-vă, oameni 
buni, la trăsura ceea: acolo 
sunt „lovele“, şi făcu din 
degete cum se numără 
banii. 

— Or fi, răspunse un 
moşneag ; dar ce, poate tie 
Gar trebui bani de haram? 
Să ne ferească Dumnezeu! 

— Nu m'am gândit aşa, 
moşule. Neam de neamul 
meu n'a eşit la drumul 
mare; departe de mine 
gândul ista. Eu am altul, 
dacă vreți să m'ascultati. 

— Spune, spune, ziseră 
ceilalţi curioşi. S 

— Eu vreau ca boierul 
sá ne dea banii chiar cu 


mâna lui. Am mai făcut eu „pruba“ asta şi a mers 
bine. Ii spuneti cá eu am murit pe drum si-1 rugati 
să vá miluiascá, ca pe nişte oameni necăjiţi, ce sunteți 
şi să vá dea ceva pentru îngropare, cát l-o trage inima. 
Dacă dă ceva, impártim cu toții, dacă nu dá... sáná- 
tate bună: ce-am avut şi ce-am pierdut, 


— Aşa da, aprobará cărăuşii. Culcă-te repede'n car. ` 


Gheorghe se culcă şi unul îl acoperi peste tot cu 
un suman, apoi se strânseră toţi, aşteptând cu îngri- 
jorare cupeul, care se apropia mereu. Când fu aproape 
de tot, oamenii se înşirară cu fata la drum, cu capetele 
descoperite, ca unii cari au de spus ceva. Vizitiul 
opri caii şi pe uşa cupeului se ivi un cap de preot: 
un preot cu totul deosebit gi impunător. 

— Domnul să vă binecuvinteze, fiilor! Ce doriţi? 

Oamenii nu îndrăzniau să vorbească. Dacă ştiau ei 
de asta, nu mai făceau aga o matiná. Cum au să cer- 
şiască cu giretlic la coşcogea față bisericească? Bui- 
máciti, deocamdată se grăbiră să-i sărute mâna cu 
evlavie. : 

— Sá tráiti fiilor. Domnul cu voi. Dar aveti ceva 
pe suflet; de ce nu-mi spuneți? Nu vá temefi; eu 
sunt Mitropolitul. 

Unul mai îndrăzneț, esi în față. 

— Sá trăiţi Sfinfia-Voastrá, nu indráznim să vă 
supărăm. Suntem nişte oa- 
meni necăjiţi de drum 
lung, cu sárácie, vai de 
capul nostru; gi s'a mai 
întâmplat de l'a iertat 
Dumnezeu pe unul dintre 
noi. Nu stim ce sá mai 
facem. Ne-am sfátuit sá 
rugám pe trecátorii mi- 
lostivi sá ne dáruiascá cáte 
ceva pentru comándare, 
care s'or îndura, că-i cre- 
gtin sáracul si nu ne lasá 
inima să-l petrecem aşa 
cu nimica. I-a rămas ne- 
vasta cu o casă de copii, 
vai de capul lor; lume 
necájitá! 

Si omul cát nu plángea, 
mai-mai sá creadá gi el 
ce spunea. ` 

Se înduioşă şi Mitro- 
politul, ba chiar şi cáráusii. 


(Cont. în pag. 14.) 


N 


FETIȚE 


y " D et? 
w 
ík 
"DE 


ILUSTRATÀ PENTRU TINERET 
Director: TUDOR TEODORESCU-BRANISTE 
aserisà sub No, Im Regist. Publicaflunilor Periodice la Trib. Ilfov 8. I. Com. 

Tariful abonamentelor la revista „DIMINEAŢA COPIILOR". — 


No. 784. 


Numai cel de sub suman 


~ 


Miercuri 22 Februarie apare 
Pp AGINA 


BEA d H TAKE rem BE. 
: ELE Tap a Eh Kee ` Ca 2 QS Ç 
YT i o WA E A ADE: Añ RN 


LOR 


f 
an 
Sen 


Bue cr ee PERDERE NIU ES Corpo mers 
8 ve ^" 4 - D " 


y x^ 


EPARTE, ín fara basmelor tráegte o záná, 
cea mai frumoasá gi mai buná dintre 
toate zánele. Cel pufin aga era cánd am 
cunoscut-o eu. Si după câte îmi spune 
prietena mea Noaptea, se pare că a rămas 

tot aşa. 

N'o cunoaşteţi pe prietena mea? Cu toate acestea, 
la fiecare din voi ea vine seară de seară şi bate cu 

i degetul în geam. Atunci părinţii spun: 

„E noapte“ şi copiii merg să se culce. 

Dar uneori, după ce ocoleşte tot pământul, vine 
şi stă de vorbă cu mine. Și niciodată dimineața nu 
pot să-mi dau seama dacă am visat sau nu. 

Aseară stăteam la masa de scris. Tocmai când 
voiam să încep o poveste, aud câteva ciocănituri 
în geam. : 

„E prietena Noapte“ mi-am zis şi am deschis fereastra 
ca să intre. : 

Ca intotdeauna cánd pátrunde ea ín odae, incepu 
să fie mai răcoare gi să miroasă a brad. 

Noaptea privi caetul neinceput. 

„Vrei să-ți spun o poveste ?“ întrebă ea. 

Am făcut „da“ din cap şi mi-am luat creionul, 
gata să scriu. Ca întotdeauna din şoaptele Nopţii 
izvora o toropeală care mă cuprinse, Dimineața am 

„găsit caetul nescris. Totus povestea ascultată era 

“limpede în mintea mea. Vrefi sá vo spun şi vouă? 

Povestea începe cu zâna despre care vam vorbit 
la început. Dar mi se pare că nu mulți dintre voi 
au văzut o zână, aşa cá am să v'o descriu. 

“Zâna e înaltă şi mlădioasă, ochii ei sunt albagtrii 
şi părul blond. E îmbrăcată în raze de lună, are 
mâinile mici şi subțiri şi când merge, picioarele ei 


pe nu ating pámáatul. Zánele nu lasá umbrá gi se joacá 
Š cu stelele cum vá jucati voi cu mingile. Eu le-am 
ME 

t 


e" legene, fetița tipa din ce în 


ies 


Kë Aen, i 
Er n ri. 


vázut cánd i-am arátat lui, Fát-Frumos drumul spre 


à tara basmelor. Dar asta e altá poveste. 


i Intr'o zi, zâna aceasta care J 
se numea Cristina, se plimba 
prin câmpiile însorite din țara 
basmelor, când auzi nişte tipete. 
Ce să fie? Căută zâna ce căută 
până găsi un copilaş ascuns 
între flori. ue 

Plángea mititica de ea (cáci 
era o fetiţă) de-fi era mai mare 
mila. Cristina o luă în brațe 
dar cum nu se pricepea s'o 


ce mai tare. Noroc că era în 
apropiere buna doamnă Tran- 
dafir. Ea luă copilaşul în brațe 
îl legănă, îl parfumă, până 
când adormi. - 
Si au numit-o Ana-Mira. 
In aceeas seará Zána-Zánelor 
strânse tot poporul țării basme- 
— lor ca să hotărască ce să facă 
cu Ana Mira. Nu toti au fost 
de aceeaş părere. Aşa, o zâni- 
şoară propuse să fie aruncată. 
(Ce zânişoară rea). Alta, dim- 
“potrivă sfătui să o păstreze la 
ei. Un pitic spuse că ar fi bine 
s'o trimită în lumea oamenilor, 
altul că mai bine s'o ducă la 
depozitul de obiecte găsite. ' 
Insfârşit, doi spiriduşi decla- 
rară, că le-ar părea bine să 


Miercuri 22 Februarie apare 
PAGINA FETITELOR 


ue. 


ES IU YE 


ANA MIRA 


Ry aie fi ? . 


e 


rámáná la ei, ca sá mai fie incá un tovarág de 
joacá. 

„Aşa voi face, incuviintá Zâna Zânelor. Ana Mira 
va rămâne la noi. Zână Cristina, o dau în grija ta". 

Incet, încet, fetița de altádatá deveni o fară înaltă 
şi frumoasă, ca zânele în mijlocul cărora crescuse. 

Dar vremuri grele se abătură asupra țării basmelor. 
Vânt de ¡vrajbá alerga printre zánele, care nu mai 
voiau să asculte de Zâna Zânelor. Si într'o bună zi 
ele se risipiră care încotro, sburând spre îndepărtatul 
ținut al oamenilor. Sármanele zâne! Speriate de în- 
tâlnirea cu oamenii ele muriră una câte una, de dorul 
țării şi de asprimea noilor ținuturi. 

După plecarea lor, Zâna Zânelor o chemase pe 
Ana Mira şi-i spusese: 

„Dragul meu copil, eu nu mai am nici o putere. 


Mâine, poimâine, cine ştie ce duh de spaimă va pune ` 


stăpânire pe ținutul meu. Aşa că tu du-te, intálneste-fi 
semenii şi caută să fii ca ei. Eu nu pot să-ți dau 
decât urări de bine şi diamantul acesta. Când vei 
vrea să te duci undeva, uită-te la el şi îndată ifi va 
fi îndeplinită dorința“, E : 

Plecá Ana Mira cu pas grábit cáci era si ea dornicá 
sá cunoascá oamenii. Dar la o ráspántie gregi drumul 
gi apucá spre fara Groazei. 

Urátá țară! Numai cát má gândesc la ea gi má 
cutremur. Acolo nu existá zi, copacii sunt vegnic goi, 
gi vántul trece printre ei cu sgomot. Brr! 

Pe drum Ana Mira intálni o rándunicá pe care o 
cunoştea gi care-i strigă: ` 

„Intoarce-te, Ana Mira! Nu te duce în tara groazei!“ 

Dar fata îşi spuse: 

„Ţara groazei? Nam auzit de aşa ceva. Dar nu 
face nimic, mă voi duce s'o vizitez“. 


Şi fără să ia în seamă strigătele rândunicii, ca ` 


merse mai departe spre tara infricogátoare. Cum 
ajunse acolo, îi páru rău. Dar era prea târziu. 
Duhurile groazei o duseră 
înaintea împăratului lor, care 
strigă: 
„A îndrăznit să ne calce 
hotarul? Să fie omorâtă!“ 


„ Plângând căzu biata fată în 
genunchiu şi-l rugă eo ierte, 
„Să iert? făcu împăratul, eu 
nu ştiu ce'nseamnă asta. Dar 
dacă îmi aduci inimile a trei 
rândunici, te las să pleci“, 

Apoi o lăsă singură. Ana 
Mira îşi frángea mâinile de 
disperare, când deodată zări 
diamantul. Oh, ce uşurare! 
„Repede, să fiu în tara oame- 
nilor“, gândi ea. Indatá fara 
groazei dispăru şi ea se găsi 
într'o pădure din țara oamenilor. 

Nu merse mult şi începu să 
plouă. Apa cădea în picuri grei 
şi biata fată era udată până 
la piele. 

„O, cum aşi vrea să ajung 
la un adăpost, gândi ea. 

Şi diamantul fermecat o duse 
într'o clipă în fata unei colibe, 
intr'un luminis. Lângă use era 
legat un cal si la ferestre era 
luminá. Ana Mira impinse usa 
gi intră. 


Ináuntru era cald gi bine. | 


$162. 


Un bătrân stătea lângă 
vatră şi la masă un băiat 
chipeş îmbrăcat în aur 
şi mátasá, atipise cucapul 
pe brate. La sgomotul pe 
“care-l făcu fata intrând, 
săriră amândoi în picioare. 

„Bună seara“, zise Ana 
Mira. , 

Cei doi nu ráspunserá ; 
se uitau uimifi la ea. 

Cáci fata nu párea sá 
facá parte din lumea lor. 
Mai întâi felul în care 
apăruse, singură în 
mijlocul unei paduri în- 
tinse, apoi frumuseţea ei 
suprafirească, îi îndreptă- 
tea s'o ia drept un spirit 
al pădurii. Până şi vocea 
străinei avea o intonatie 
ciudată, nemai auzită. 

„Bună seara, repetă 
Ana Mira. Vă rog foarte 
mult sá nu fiti supăraţi 
că am intrat aci. Dar afară plouă prea tare şi am 
obosit decând merg prin pădure“. 

„Eşti bine venită, copila mea“ răspunse bătrânul 
ridicându-se. 

„E drept că n'am mare lucru să-ți ofer. Dar cât 
am, îți dau cu dragă inimă“, 

Fata se aşezi lângă vatră şi-şi întinse picioarele 
spre foc. Lumina roşiatică îi aurea părul care îi cădea 
pe umeri în zulufi. 

„De unde vii?“ întrebă flăcăul. 

„De departe, zâmbi fata, de atât de departe încât 
am şi uitat de unde“. 

Bătrânul îşi făcu cruce. 

„Cum te cheamă ?“ urmă băiatul. 

„Ana Mira. Dar voi cine sunteți?“ 

„Eu sunt Fingal, fiul împăratului Grodno, zise 
băiatul. El e sihastrul Emo. M'a prins ploaia în 
pădure şi m'am rătăcit de tovarăşii mei“. 

Fata nu răspunse nimic. Cu ochii 'nchigi, adormise. 

Dar Fingal nu dormi în noaptea aceea. Ci privea 
cu ochii mari deschişi la Ana Mira, fată frumoasă 
şi ciudată. care venea de atât de departe încât nu 
mai ştia de unde vine. Şi în sufletul lui se hotári 
să nu se însoare decât cu străina care dormea în 
colțul de lângă vatră. 


A doua zi de dimineață 
Fingal plecă la palat. 
Odată cu el mergea Ana 
Mira. 

„Să vezi, îi spuse prin- 
tul, ce frumos e la noi! 
Toate odăile sunt pardo- 
site cu aur şi aleile 
grădinii sunt presărate 
cu pietriş de diamante. 
Mii de privighetori cântă 
prin copaci. Şi în tronul 
împărătesc e încrustată 
o stea, o stea adevărată, 
smulsă depe cer de stră- 
bunicul meu. Vino, sá 
vezi ce frumos e la noi“. 

Dar palatul era învelit 
în zăbranic, steaguri negre 
fâlfâiau la porţi: bătrânul 
împărat Grodno, căzuse la 
pat ros de-o boală necu- 
noscută. 

Zi şi noapte au veghiat 
vracii la căpătâiul bolna- 
vului. In toată lumea au pornit solii lui Fingal să 
caute leac. Dar din ce în ce mai rău îi era împăratului- 
Şi Ana Mira plângea de jalea prietenului ei. 

Intr'o seară, fata se uită la diamant, dorind să 
se întoarcă în țara basmelor. Şi acolo Zâna Zânelor 
şi zâna Cristina s'au sfătuit trei nopți în şir, căutând 
leacul. In dimineaţa cele de-a patra zi, sa făcut 
lumină în mintea lor. Chemând-o pe Ana Mira, i-au 
vorbit astfel: 1 

„Copila noastră, boala împăratului a adus-o un 
vrăjitor care îi roade inima. Leacul, uite-l. O pălărie 
de ciupercă muiată în flacăra zorilor şi legată cu 
cânt de fluer. Cu ea să atingi inima împăratului“, 


Fata mulțumi şi plecă în grabă. 

Şi apoi, ce să vă mai spun? Impăratul s'a însănă- 
toşit pe dată si fara întreagă s'a veselit; şi mai 
vârtos au jucat cu toții la nunta lui Fingal cu 
Ana Mira. 


ELIVIRA CALAN 


Cricevschi Elea, Liceul Regele Carol II, Bolgrad. 


Miercuri 22 Februarie apare 
PAGINA  FETITELOR 


Ce e un sef 


— Táticule, 
şef d 
— Seful e un om, care 


ce e un 


vine devreme la birou 
când întârziu eu, şi în- 
târzie când vin eu de- 
vreme. 


In familie 


— Emil, ce s'a întâmplat 
acum patru sute de ani? 
— Nu ştiu, domnule, 
eu nu am decât zece ani. 


Se bucură 


Dănuţ, mergând la 
plimbare, vede pe câmp 
pentru prima oară un 
şarpe: 

— Mamă, uite o coadă 
care se bucură fără câine. 


La şcoală 


—  Ionescule, de ce ai 
. spus tatălui tău, cá ai 
sase la Matematicá gi nu 
i-ai spus adevárul? 

— Bai l-am spus, dom- 
nule profesor. Nu am doi 
de trei? 


Stie el ce spune 


—  Ionele, 
şcoală? 

— Eu nu, dar tata da. 

— Lasă glumele... 

— Ce te miri, dacă este 
profesor! 


mergi la 


Tiganul deștept 


Doi ţigani se iau la 
bătae. Deodată unul fuge, 
iar celălalt se ia după el. 

— Stai, mă, nu fugi, 
că nu te omor dacă te 
prind. 

— Ba nu fugi tu, cá 
dupá tine nu aleargá 
nimeni, ca dupá mine. 


s a LI t= d. d E 
S "we 


Se mirà 


Mama se vaitá cá lem- 
nele s'au scumpit. 

— De ce te vaiti mamá? 
Mai bine nu cumpăra, 
cáci tot le arunci pe foc. 


Proverbe 


Cu un ac, tot sárac. 


O mie de vorbe un ban 
nu fac. 


Mai bine un singur ban 
în pungă, decât fágáduintá 
lungă. 


Nu e omul niciodată 
bătrân, când este vorba 
de învățătură. 


Precum albina culege 
sucul, tu, copile, să culegi 
înțelepciune, când florile 
au trecut, mierea va fi 
a ta. 

(Nea Voebună) 


La şcoală 


Mitică, cine a scris 
compunerea asta? 

— Tata. 

— Cum, el a scris toatá 
compunerea? 

— Nu, l-am mai ajutat 
si eu. s 


Halal socotea!à 


Miticá primind o scri- 
soare dela un unchiu al 


sáu, se duce la Tănase şi: 


il roagá sá-i citeascá: 

— Dragá Tánase, citegte 
scrisoarea asta tare ca sá 
aud eu, dar astupá-ti 
urechile, fiindcá nu ştiu 
dacă pofi să auzi gi tu. 


La școală 


— Popescule, unde se 
află Marea Moartă? 
— Pe lumea cealaltă. 


Miercuri 22 Februarie apare 
E E T l TELE o R 


PAGINA 


Ghicitori 


Ce este totdeauna îna- 
intea noastră şi nu-l putem 
vedea? 

(In10311 A ) 


N'am limbá si ráspund 
intocmai, nimeni 
vede, 
aude? 


(Ino>4) 


Ce este aceia ce merge 
încolo, vine încoace şi cu 
toate acestea nu-şi schimbă 


locul? 
(e$) 


Dacá ar fi el 


Mama îl prinde pe Dinu 
la borcanul de dulceatá: 

— Dacá tu ai avea un 
copil şi l-ai prinde la 
dulceaţă ce i-ai zice? 

— Mănâncă tot borca- 
nul, lacomule! 


Ghinion 


— De 
aci şi ne uităm la tini- 
chigiul depe acoperiş. 
Văd că n'are de gând să 


un ceas stăm 


cadă. Hai mai bine să 


plecăm!.. 


La teatru 


— De ce aplauzi co- 
media asta proastá? 

— Nu vezi ce frig este 
in salá? 


A nimerit.o 


— Popescu m'a rugat 
sá-i scriu, dar nu mi-a 
dat adresa. š 
^ — Scrie-i să-ți trimeatá 
adresa. 


nu má 
toatá lumea mă , 


. REH sua CE UE? wr 


- NÁZBATII SI GHIDUSII 


Aparatul de radio 
e bolnav 


— Florico, nu te apro- 
pia prea tare de aparatul 
de radio, n'auzi cá tugeste ? 
Are guturai! 


Nu-i de mirare 


— Vai ce gurá mare 
are servitoarea dumitale. 

— Păi dacă vorbeşte 
patru limbi. 


In străinătate 


— Domnule, unde aş 
putea lua un bilet de tren? 
— Nu se zice bilet de 
tren, ci tichet de călătorie. 
— Ei bine, unde se 
vánd tichete de cálátorie? 
— La ghişeul de bilete. 


Tot cu savantul 


— Ai nevóie de ziarele 
acestea, cá vreau sá le ard. 

— Poţi să le arzi, căci 
deocamdată n'am nevoie, 
deabia mâine, îmi 
trebuesc. 


Mai deștept decât 
deșteptul 
Un călător lăsând în- 
trun hotel o umbrelă, 
pune lângă ea şi un bilet: 
Stăpânul acestei umbrele 
are un pumn care cân- 
tăreşte 20 de kg. 
Când s'a întors însă 


înapoi, n'a mai găsit um- 
brela, în schimb ceti pe 
un bilet: 

„Cel ce a luat umbrela, 
are un picior ce face 30 
km. pe secundă.