Dimineata Copiilor/Dimineaţa Copiilor, 1939 (Anul 16, nr. 778-828) 830 pag/DimineataCopiilor_1939-1669232034__pages1-50

Ts 3.3 


Báetagul ásta-i Bicá 
Názdrávan şi fără frică. 


Domnul Dop cum patineeză 
Că e meşter demonstrează. 


Bică stă şi-l tot priveşte 
Şi un plan îşi făureşte, 


WAR nd 
NUMĂRI 
VHTE 
ROMAN 


Iar când Dop se'ntoarce iar 
I s'agatá de fular. 


Căci Domn’Dop, mare vedetă, 
Vrând să fac'o piruetá, 


Gândind dânsul că asa, 
Mai uşor va patina. 


Se'nvártegte, încât Bicá, 


Sboará ca o păsărică 


Dar de fel nu bănueşte, 
Ce surpriză îl pándeste. 


Ba chiar dragul copilaş, 
Crede că e-un îngeraş, 


N ei 


"d Nu există vară in care ziarele să nu 
e aad la intervale scurte, de 
naufragii ce au loc pe tot globul: 
|. ba o corabie smulsă de vânt şi lovită 
: š de țărm, ba un vapor de pasageri, 
S Ki foc sau se loveste de o 


Și 5 CAM datá, aceste nenoro- 
Ë stă şi viața multor pasageri. 
S "ae rm dacă sunt şi victime 

útil aceasta se datoreşte fap- 
dins "unt destule mijloace 

cç ^*rcile si colacii de 
“aunt ni la număr Si, 
E e panicii produse 


+; 


a 54- várti „bridge“ a fost 
, erede . anul 1884 de ruşii aflători 


p vremuri, la Constantinopole 
si se numea pt rus“. 


en e acdc cu patimă această 
acțiune încă necunoscută în 


et ` i 


| Cel mai mare ghețar se găseşte în 
AS ţinuturile Oceanului înghețat de Sud 

Sie Kee lui Eduard VII si Pă- 
|. mántul Victoria de Sud. 


"Acest gigantic fluviu de ghiatá 
á „are o o lărgime de 7000 km. şi o 
ungime Se peste 1200 km., fnain- 


"ER, 


| Com locuințele lor erau Gees 


_vigina ,Bridge"-ului 


NOSTINTE FOLOSITO, 


printre cálátori, ele sunt si greu de 
manevrat. 

Americanii au înțeles acest lucru 
şi au rezolvat astfel chestiunea : 
au făcut ca tot -mobilierul de pe 
bord să fie plutitor. Infelegándu- -se 
prin mobilier şi pernele şi saitelele 
băncilor cari se găsesc pe covertă. 
Pernele şi cuverturile — ba chiar 
şi saltelele — nu sunt umplute cu 
lână sau fulgi, ci cu capoc, aducând 
astfel servicii nemăsurate în caz de 
naufragiu. 


DOMNUL STIETOT 


A 


de un pod cam şubred, fiecare 
familie îl trecea pe rând în vizitele 
lor reciproce. —— 

^ Când una se reîntorcea seara a- 
casă, după joc, i se spunea de 
cealaltă. „Noapte bună ! Mâine va 
fi rândul nostru la pot“ (bridge: 
pod în englezeste). Si astfel,, Whistul 
rus“, şi-a schimbat numele său în 
„bridge“. 


E Un gigantic fluviu de ghiatà. 


tánd spre mare cu 510 metri pe an. 
Se ştie, de mult timp, cá ghețarii 
sunt, în realitate, nişte râuri înghe- 
fate, cari se mişcă încet dar regulat, 
către îmbucătura lor: izvorul unei 
ape sau marea. | 


Le 


` 


» vr , l ' Li v 
: e. igne ua E 
Farmacia chineză 
Este aproape complect vegetală. K- 
Cuprinde 3500 feluri de frunze, 
flori, Scoarte sau rădăcini. i 
La acest arsenal mai se adaugă 
gume, mate de animale şi alte pro- 
duse. a 
Unul din cele mai faimoase medi- 
camente în China este praful de 


corn de cerb. Se afirmă că acest 


leac este cel mai bun remediu contra 
otrăvirii cu opium sau morfină. 
Se vinde cu gramul şi costă 400 lei. 
şarpe, figurează, în stare de praf, 
în farmacopeia fiilor Cerescului 
imperiu, ca şi renumita rădăcină 
ginseng care creşte numai în Geh 
Coreei. 
Doctoriile se administreazš, 

cea mai mare parte, sub formá de 
ceai. A 


Uniformele în vechime 


“Uniforma care este considerată în 
armatele moderne drept un element 
esenţial de disciplină, era însă ne- 
glijată de cei vechi. 

Spartanii porneau ] la războiu îm- 
brácati în roşu, dar în baza unui 
obicei şi cu scopul ca să ascundă 
sângele care curgea din răni. 

Nici Romanii nu purtau uniformă, 
îmbrăcămintea lor erao conformarea 
modei timpului, nu exista nici o 
reglementare în această materie. - 

De altfel în viața lor civilă, 


Romanii obişnuiau să se învestmân- ` 


teze la fel, după vârstă, demnitate 
sau după funcțiunea lor. Unitorma, 
în armată a devenit obligatorie cam 
prin a două jumătate a veacului al 
17-lea în atop: 


Arborele care hiera 


In pădurile Jamaicei creşte un 
„arbore şuerător“ care scoate triluri 
ca o pasăre ori de câte ori vântul 
trece prin frunzişul său. 

Tot acolo se mai afla şi arborele 
„Pâinei cu unt“, care dă o ameste- ` 
cáturá gumoasá, avánd gustul puce 
cu unt. 

Dar cel mai renumit arbore ai 
“acestui colt de lume este „aiboreie 
insángerat", care sângerează în fie- 
care an, în Vinerea Mare, revărsând | 
din coajă un lichid roşu. Acest | 
fenomen a fost recent verificat de: 
o comisiune ştiinţifică. | 


Ç ie i 


ie 


| 


“| 


— 


E REVIST A 
g Director: TUDOR TEODORESCU-BRANISTE 
Daag sub No, 388 în Regist. Publieaţiunilor Periodice la Trib. Ilfov 8. I. Com. 

Tariful abonamentelor la revista „DIMIN EATA COPIILOR". =i In tară : : 


5 


“` 


In străinătate: 
Cont cec postal 4083. 


REDACTIA $! ADMINISTRATIA : : BUCURESTI, STRADA CONST. MILLE 5 — 7 — 9. 
REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISĂ. MUNUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ. 


4 IANUARIE 1939 


ANUL XVI 


REINCEPE 


DRAGII MEI, 


A trecut vacanța, ca toate vacanfele : repede ! Prea - 


| repede ! Cu toate acestea trebue să recunoasteti si 
e voi, că este foarte plăcut să te întâlneşti după două 
^ .  sáptámáni de odihnă cu colegii tăi şi mai ales să 
e mai ai şi altceva de făcut, decât să alergi toată ziu- 


» drept o vacanță numai de câteva zile şi când am ve- 
nit la redacţie, m'am luat cu mâinile de cap văzând 


Dä lica prin západá, sá te dai pe ghiatá sau cu sania. 
. - La urma urmii, te plictiseşti de atâta joacă şi parcă 
. ai vrea să faci şi ceva mai serios, să înveţi, să scrii. 
k Si pentru mine a trecut vacanța. Am avut ce-i 


3 cáte scrisori mi-ati trimes. Le-am deschis in grabă, 
H căci mi-era dor de voi. Am avut însă şi o mică su- 
3 părare : foarte puţini ati fost aceia cari mi-afi urat 


sărbători fericite de Crăciun şi „la mulți ani“ de 
Anul Nou. Nu vreau să vă mustrez. Aflaţi însă, cá 
nimic nu este mai frumos decât să fii atent cu cei 
din jur, adică să le urezi de sărbători, de onomastice 
sau când ai vreun motiv oarecare. 


Să vá dau un exemplu: aveţi un fráfior, care se 
numeşte Ion. Ei bine, în ziua de Sfântul Ion aţi fi 
za trebuit să-l felicitati pe el si pe toți prietenii voştri 
cari se numesc Ion. Ati făcut-o? De sărbători este 
frumos să trimiteţi cunoscufilor câteva rânduri pe 
un cartonaş, care se numeşte carte de vizită şi pe 
care să nu scrii mai mult decât „la mulți ani“. Nici 
nu aveți idee câtă bucurie produce o asemenea feli- 
= Citare, Fiţi totdeauna politicosi în viață, dragii mei. 

E una din cele mai însemnate calități pe care le 

poate avea un om. 

Ion Ouatu. — Dragul meu, nu este vorba de un 
| concurs de data aceasta. Am hotărât însă să publicăm 
x toate desenele mai frumoase ale cititorilor nostri, 
Š Dintre aceste desene, de se vor ivi unele foarte bune, 
vom trimite un mic dar autorului. Atât şi nimic 
mai mult. 

Drimmer Zoltan Andrei. — Imi poti trimite poe- 
ziile despre care-mi vorbeşti la redacția revistei. 
Poeziile pe care mi le-ai lăsat, nu sunt însă pentru 
„Dimineaţa Copiilor“. Subiectul este nepotrivit chiar 


' 


1) Cehoslovacia, Grecia, Jugoslavia gi Turcia : : P oan Lei. 300 DÉI luni Lei T — Win Celelalte méi an Lei 350 și 6 luni Lei 175 


Plata taxelor postale "în numerar e conform “aprobării Direcţiei Generale P. T. T. No. 137282/926 


.copii au talent alții nu. Tu eşti încă mică aga cá nu 


ILUSTRATÀ PENTRU TINERET 


ones „Ziarul“, S. A. R. Babuni 
Lei 200; luni Lei 100 și 3 luni Lei 50 


— TELEFON 3.84.30. — EXEMPLARUL 5 LEI. 


Ne. 778 


b 
- 
- 


DE VORBĂ CU CITITORII = 


ŞCOALA 


vârstei tale. E mai bine să citeşti poeziile marilor 
scriitori. Din ele ai multe de Inväjat. Mulţumesc 
pentru urări. 


Costoli Constantin August. — O poveste. nu se 
scrie chiar atât de uşor pe cât crezi. In primul rând 
trebue să-ți faci un plan al lucrării, ca să ştii ce o ` 
să se întâmple. După aceea treci la realizare, adică 
la scrisul propriu zis. Propoziţiunile trebue să fie ` 
scurte, corect scrise gramatical şi mai ales scrise cu ` 
talent. Asta-i asta! Ai talent ? 

Vero Radu. — Două desene le-am dat spre publi- 
care. Cel de al treilea, care este poate cel mai bun, 


adi 
eA. 


AL ANM] NS Sé 


nu poate fi încadrat in revista noastră. Aer „t si fy 
alte lucrări. Citeşte răspunsurile de mai sus, privi- LK 
toare la chestiunea concursului. Iar am fost gresit "S 
înţeleasă, iar domnul director îmi va face observaţie. e 

Drăghici Gh. Ion. — Desenul nu este chiar atât ` Š 
de bun ca să-l public. Mai încezrcă. Nici cu gluma SN 
n'ai prea nimerit-o. N’ai avut noroc de data asta. NL a 


Edith Silvan. — Draga mea, nu este suficient cá 
ai vázut pe unii copiii scriind, ca să scrii şi tu. Unii 


aş putea să spun măcar de ai talent. In orice caz 
eşti cam certată cu ortografia : se scrie i-a dat, iar ` 
nu ia dat şi altele. 


Toma D. Marian. — Dece n'ai avut răbdare cu 
jocurile? Eu nu mă pricep de sunt bune sau nu. 


Steinic Z. —Pretul Almanahului Scolarilor este de 
30 lei, iar al cártii Insula Fantomelor este de 50 lei. 
Pofi trimite márci. `: 

Angelescu Alexandrina. — Drágutá, poezia nu post i 
fi publicată. N'ai băgat de seamă că poeziile au ver- 
suri care rimează. Spune tu, rimează oare „daruri“ cu 
„mari“? Sau „cer“ cu „zilei“ ? 

Puşcaşu M. Silvius. — Sunteţi oare 35984 de 
filatelisti la Craiova? Dacá filatelistii din tarÁ s'ar 
abona la revista noastrá pe vreme de un an, am pu- 
blica si ceea ce ne cereti voi. 


MATUSICA ` 


Citiţi în numărul viitor începutul 
romanului Nenorocirile Florichii 


` goare ca asta atát de 


a DUNT 


Fe 
a 
yt. 


# 3 DIMINEATA 


ya j 
BS M 


| MOSULICA IN VIZITĂ LA BIC 


RAGA Mogu-Licá Ce mai faci? Eu fac 
@ bine şi mă joc. Tu te joci? Adică tu nu 
te joci că eşti un moş. Și eu am să fiu 
moş. Când eu am să fiu mos, am să te 
chem la mine şi o să fim doi moşi şi o 
să stăm de vorbă. Da tu o să fi un moş 
mai i moş ca mine, fiindcă o să fi mai bătrân. Dar 
lasă cá te ajung eu şi am uitat de ce îți scriu. Ah, 
mi-am amintit: 

Dragă Mogu-Licá, îți scriu şi te poftesc la mine 
poimâine e ziua mea şi vreau să te invit la masă. 
Dacă vii îți povestesc si nişte năzdrăvănii noi, ca 
să ai ce să scri în „Dimineața Copiilor“. Să vezi ce 
bunătăți am pregătit, fiindcă te iubesc şi te sărut. 


al tău năzdrăvan, 
t Bică 


Iacá, nepofeii mosu- 
lui, ce scrisoare pri- 
misem cu douá zile 
inainte de Anul Nou 
dela domnigorul nostru 
Bicá. Mult mai m'am 
bucurat. Cá, deh! vn | 
b tránel ca mine cánd 
primeşte câte o scri- | 


prietenească, tare mult | 
se mai bucură. Și mai | 
ales când scrisoare 
este de la cine? Dela 
dragul şi năzdrăvanul | 
meu Bică... | 

Aşa cá, puigorii 
moşului drag !, încă 
dela primele ránduri 
má hotáríi să pr:mesc 
invitafia. 

Mă, da şiret mai e 
Bicá ásta, imi spusei. 
Ia te uită! Mi-a scris că este ziua lui. 


Adică în alte 
cuvinte: „nu uita, dragă Moşu-Lică, şi vezi de vino cu 
ceva daruri“, Bine, mă nepotele. Să-ţi aducă Moşu- 


Lică şi niscai daruri, 
obiceiul. 

li cumpăr nişte jucărele frumoase, îi mai iau nişte 
cărți frumoase şi câteva dulciuri, le împachetez frumos 
şi, hai, la Bică. 

Ce să vă spun, iubiții mei îngeraşi, dela început 
iacá avui plăcere de vizita mea. Cáci Bică mă aştepta 
în stradă, de atâta dor şi nerăbdare. Cum mă văzu 
odată începu a striga: Mogu-Licá, Moşu-Licuţă, Mogu- 


că la urma urmei aşa este şi 


Licufulicá dragă! şi veni într'o goană spre mine, 


Dar, — se putea altfel când e vorba de domnigorul 
Bică? — se împiedică deodată de o piatră şi veni 
cu capul tocmai în pântecul meu iar eu, mişcându-mă 
anevoie din cauza bátránefilor şi a pachetelor nu 
mă putui feri şi buf! căzurăm amândoi de-alungul 
trotuarului. Darurile se împrăştiară, ca frunzele în 
bătaia vântului şi se desfăcură din învelitoarea lor. 
Atunci Bică, uită şi de mine şi de căzătură şi, aşa 
stând pe trotuar, se apucă să se uite la daruri, nemai 
putând de bucurie: 

— Vai ce daruri frumoase, făcu el. Uite şi un 
tren, şi soldati, şi „Insula Fantomelor“ şi „Almanahul 
Scolarilor". Ah, ce mai daruri frumoase! 

Eu, pe jos, aşa ca turcii, privii la el: 
— Halal invitație, năzdrăvane! In loc să-mi dai o 


mână de ajutor să mă ridic de pe jos, stai şi te uisi 
la daruri! Halal gazdá, n'am ce zice! 


— Vai de mine, vai de mine, Moşu-Lică dragă! 
Iartá-má te rog. Mi-au luat ochii darurile astea fru- 
moase, începu el să ceară ertare, dar fără să se uite 
măcar la mine şi să vie să mă ajute. 

Dacă văzui aşa, (vorba aia: fac, ce a făcut şi tata) 
mă ridicai singur. D'abia atunci se ridică şi el şi 
când mă văzu în picioare, îmi spuse: 

— Nu vrei să te aşezi jos ca să-ți ajut ca să te 
ridici? 

Vrui să mă uit urât la el, dar nu fu chip. Mă 
pufni râsul şi d'abia fi putui spune: 

— Lasă cu altă ocazie, acum du-mă în casă că am 
înghețat de numai pot. 

Si ne  îndreptarăm 
spre casă. Când să intru, 
ce zăresc la poartă? 
Un bilet pe care era 
scris: „Puteţi intra, 
nu avem câini răi“. 

— Ce fel deafiş este 
îsta, Bică tată? Mai. 
întâi dacă nu ai câine 
rău, n'ai decât să nu 
pui bilet. Apoi, eu ştiu 
că-l ai pe Puck, care 
muşcă al dracului. 
Atunci ce mai scri că 
nu ai câini răi? 

— Păi să vezi, Moşu- 
'Licá dragă. Ai dreptate 
că Puck este rău, dar 
tocmai de aia am pus 
afişul acela. 

— Nu înțeleg. 

— Uite că-ți explic. 
Lângă noi şade un 
croitor sărac la care 
nu vine nici-un client 
şi mam gândit să-l 
ajut. Am scris acest bilet că nu am câine rău, lumea 
intră în curte, atunci vine Puck şi-i muşcă de fundul 
pantalonilor, iar eu alerg imediat cu persoana aceia 
la croitorul Gămălie, el îi drege pantalonii şi astfel 
capătă muşterii, câştigând banii de care are nevoie. 

— Bună ideie, n'am ce spune, făcui eu. Atunci şi 
pe mine ai de gând să mă duci la croitor? 

— Vai de mine, dragă Moşu-Lică, se poate? Dar 
pe tine te cunoaşte. 

Şi chiar aşa fu. Puck má recunoscu imediat şi se 
îndură de pantalonii mei. Când să intru însă pe 
uşă în casă, zárii un alt bilefel: „Sunaţi la sonerie“. 

Văzând că citesc ce era scris pe carton, Bică îmi 
spuse: 

— Nu căuta soneria, că nici nu am aşa ceva. Acest 
bilet îl pun numai iarna. Persoana care îl citeşte 
caută soneria ca să sune şi nu o găseşte. Din cauza 
asta se tot învârteşte să o găsească gi astfel, până 
i se deschide uşa, se mai încălzeşte nițeluş. Nu-i asa 
că e bună ideia? 

— Bună, răspunsei eu. Dar ia spune- -mi, Bicá 
dragă, nu ai mâncat încă dela nimeni bătaie pentru 
„bunătatea asta a ta“? 

— Păi de ce să mănânc bătaie? întrebă el mirat. 

— Nu mă întreba şi zi „Doamne fereşte!“ 

Insfârşit intrarăm în casă. După frigul de afară, 
căldura din casă era binevenită. Mă aşezai imediat 
lângă sobă, iar în braţe îmi sări Puck. 


mâini. 


. Imi aduse prosopul 


“săpun în ochi luai 
» prosopul, fără să mă 


Co 


=A is. EC í E Ë 
|». — Dă-l jos, făcu speriat Bică, e plin cu purici. 


— Cu purici? Păi nu ai spus tu odată că e cel 
mai curat căţel din lume? 

— Păi chiar este, da să vezi. De o lună. încoace 
se cam prostise. Stătea şi nu mai făcea nimic. Nici 
nu săria, nici nu lătra. Ce mai încolo, lenevise rău 
de tot. Atunci, de teamă să nu se prostească pentru 
totdeauna, m'am dus la vecinul de lângă noi — îl 
şti tu — la marinarul Bortosel, am luat dela câinele 
lui nişte purici şi i-am pus apoi lui Puck, ca să-l 
necăjească şi astfel, scărpinându-se toată ziua, să se 
facă iar vioi. 

Când auzi şi năzdrăvănia asta, îl lăsai jos pe Puck 
şi îl întrebai pe Bică: 

. — Păi dacă este aşa, ia du-mă să mă spăl pe. 


— Poftim în bae, spuse el. 

Intrai în bae, mă spălai pe mâini şi pe obraz şi 
dădui să iau prosopul. Dar ia prosop de unde nu e. 

— Mă, Bică tată, ia dă-mi un prosop să mă şterg 
un pic. strigai eu către el. 

— Uite e aci, pe cuer. Ți-l aduc îndată. 


şi eu cum eram cu niţel 


uit la el şi începui să | 
mă şterg. Dar imediat 
simtii că mi se face | 
cocă în palmă şi că | 
am gust de făină pe 
limbă... Deschisei ochii | 
şi ce să vezi? Tot ster- 
garul era plin de făină. | 
Privii încruntat la el: | 
— Dar asta ce mai | 
este, musiu Bică? f 
— Uite ce este, dragă | 
Moşu-Lică, făcu el cam | 
ruşinat. Prosopul era 
cam murdar şi, fiindcă 
mi-era ruşine să ţi-l Lee 
dau aşa, l-am muiat în] ` 
făină ca să pară mai 
alb. Dar nu fi supărat 
şi poftim la masă. 
Când auzii de masă, 
uitai şi de supărare şi 
mă repezi să mă aşed 
pe scaun, că mi-era o foame ca la zilele mari. 
— Inainte să începem a mânca, Bică prinde a 
spune; 
— Vai, Moşu-Lică, eu nici nu te-am întrebat ce 
se mai aude pela „Dimineața Copiilor“. 
'— Mulţumesc de întrebare. Bine că ţi-ai adus 
aminte. Păi ce să facem? Facem bine. Mátugica ifi 
trimite complimente şi te roagă să nu mai mergi 
desbrăcat în plină iarnă, domnişoara Anca — şti, 


care te desemnează pe tine — îți urează „la mulți “| 


ani“, şi mai ai şi complimente dela colaboratorii 
revistei George Manoil, Andrei Brándug şi ceilalți. 
Ei, eşti mulțumit? - 
= — Da si să le spui asemenea din partea mea iar 
lui Mătuşica să-i dai multe, multe sărutări. 

— Ei, dacă eşti mulțumit, hai dă mâncarea că nu 
mai pot de foame. 

— Imediat, spuse Bică si, după câteva clipe apăru 
cu un castron mare pe care îl puse pe masă. 

Aburi calzi iesiau din castron. Bică îmi umplu 
farfuria si, dupá ce îşi turná gi lui, începui să mă- 


níánc. Auleü, dar ce gust are ciorba?!? Simteam că 


| nu o pot fine în gură, dar mi-te să o mai înghit. 


Mosafirul însă este mosafir, imi spusei, şi înghiți 
în plin. Dacă inghitii, nu putui să nu-i spun: 


| 
l 
H 
| 
| 


CT geg ia ai SC? 


| 


(EN 
T ld 


— Ce gust are, Bicá neiculifá, ciorbulița asta? ` 

— Stiu, nu este aşa de bună. Sá vezi ce a fost: 
când am turnat sarea în ea, mi-a căzut borcanul cu 
totul înăuntru si îți închipui cum s'a sărat. Atunci, 
ca să nu fie aşa de sărată, am pus zahăr. Da tot ` 
sărată rămăsese. Am mai pus atunci magiun. Degeaba. — — 
D'abia când am pus miere şi nişte bomboane de ` 
tuse, pe care le aveam în dulap, d'abia atunci i-a 
mai pierit gustul sărat. Dar e bună totuşi, nu? 

— E bu... bu... bună, mă bâlbâii eu, dar şti, am... 
n'am... fiindcă... uite... nu-mi dá voe doctorul să 
Dei ciorbe, má grăbii eu să spui, pleznind de 
oame. 


za 

Se duse atunci si aduse friptura. $ 
— Fripturá de curcan, Mogu-Licá, special pentru V 
tine, spuse el, sosind cu o cratitš mare, acoperitá cu Va 
o farfurie. nd 
Dàidu Bică jos farfuria si când scoase friptura, DN 
îngălbenii. Era curcanul ars, ca o casă pârjolită de ` 
foc. Negru era curcanul, negru mi se făcu înaintea Bo 
ochilor. (oL ES säi 
- Dar ce-i cu curcanul, Bicá? Vine din Africacá e 
asa negru? : E. 

— Ei asta-i bună, E 

zise  Bică, luându-mă saj 

în serios. Nu e negru, B. 

este ars. b 

— Păi spune -Aasa, KS 

puiule, vasázicá sá nu di 

má sperii, cá nu e negru, Sec" 

e numai ars, îl luai eu 2 


peste picior. E 
Insfárgit, n'avui in- I 
cotro si începui frip- j 3 


tura. Ce să vă spun: E 
ati máncat vreodatá 

cărbuni cu pâine? Ei 

bine, cam asa era 

curcanul domnisorului. 

Dar ce vreti? Foamea 

mă obligă să înghit 

câteva bucățele. 

Ei, trece friptura — 
trece, vorba vine, că 
îmi rămăsese în gât — 
vine şi prăjitura. Un 
tort. Mare şi frumos. 


Iar pe el scris, cu dul- mE 

ciuri pe semne: , Bine e 

1 ai venit, Moşu-Lică“. A 

Ce sá vá spun? Imi dáduse lacrimile ín ochi de ER 

atâta atenţie. Il luai pe Bică în braţe şi-l sărutai z Ra 

uitând de ciorbă şi de friptură. xs 

Deodatá, Bicá imi spuse: si 

— Iti place, cum am scris. Eu am scris cu mána Ka 

mea. Cu acvarele... E 
— Cu acvarele?, fácui speriat. Cu acvarele pe ! 


tort báiatule dragá?, strigai cu disperarea omului 
care nici de data aceasta nu va avea ce mánca. 

— Da, fiindcá mi se terminase crema gi de scris 
am vrut să-ți scriu neapărat. Dar nu te speria, cá 
ce este scris nu e nevoe să mănânci. Aia lăsăm. 

— Bine că mi-ai spus, zisei eu zâmbind amar. 
C'altminteri îmi pictam toată burta. $e 

Bică luă apoi un cuţit şi începu să tae o felie. — 
Părea tare frumoasă. „O voi mânca — îmi spusei — —— 
cu pâine şi astfel mă voi sătura. det 

Nici nu imi puse bine felia de tort fn farfurie cá 
má si apucai sá mánánc, asa foame imi era. Dar ce 
sá vezi? Cánd sá mestec, simtii cum mi se lipeau 
fălcile şi cum începea limba să má piste. 

— Mi se tot pare mie că nu e bun, mă gândii. 
Pe semne că de foame mi s'au încleştat fălcile. 

Si mai muşcai o bucată. De data asta, nici gur 


x 


mácar nu mai putui s'o deschid. c 
N 


Citeste 


FANTOM 


— — 


— Auleu, strigai, sá stii cá de foame am paralizat! 
Bicá mă privi speriat, dar de-odată îmi spuse, zâmbind: 

— O, nu te speria. Ştiu dela ce e. E dela guma 
arabică. 

— Dela guma arabică? holbai eu ochii, de simfii 
că-mi vor plesni în cap. : 

— Da. Fiindcá vezi mata, tortul este cu miere. 
Si mie mi se terminase mierea si atunci ín locul ei 
am pus gumá arab:cá amestecatá cu zahár. Aga cá 
mănâncă fără grijă, cá nu esti paralizat. 


Cu asta o pusese capăt. Si ce mă enerva era cá 
toate astea le spunea cu un aer firesc, ca şi cum 
aşa ar fi trebuit să se întâmple. 


Fugii in bae, má spălai în gură, má ştersei cu 


batista, că de prosop îmi era frică să má mai ating, . 


şi-mi luai pălăria şi bastonul, gata să plec. 

— Vai, Moşu-Lică, ce te grăbegti aşa? D'abia ai 
venit. 

— Iartă-mă, Bică puiule, dar trebue să mă duc la 
un prieten care mă aşteaptă şi se supără dacă nu viu. 

— Vai ce rău îmi pare, spuse Bică. Si nici nu 
ţi-am povestit noile mele năzdrăvănii ca să ai ce 
scrie la revistă!.. 

— Lasă că îmi scrii tu, făcui eu de teamă să nu 
mai rămân şi să mi se mai întâmple ceva. 

— Da stai, nici aşa nu poci pleca. Ia nişte friptură 
şi tort ca să ai ce mânca pe drum. 


— Auleu, făcui eu, nu te deranja. Sunt sătul cá 
două zile de azi înainte, nu voi mai mânca. 


Il sărutai în grabă şi plecai. Mă conduse până la 
poartă, iar după ce mă depărtai niţel, îl auzi strigând: 

— La multi ani, Moşu-Lică, şi să mai vii pe la 
mine! „Să mai mâncăm împreună!“ 

— Mai viu, mai viu, strigai eu fără să întorc 
capul, iar când dádui de primul birt, intrai înăuntru 
ca o furtună şi comandai la mâncare de se sperie şi 
birtaşul. 

Lângă mine, la o masă, un copilaş citea o revistă. 
Fără să vreau, aruncai o privire într'acolo. Negru 
mi se făcuse! Era „Dimineaţa Copiilor“ iar copilul 
citea pe Bicá, bolborosind: „Băețaşul ăstă-i Bică, 
năzdrăvan şi fără frică“. Auleu, Bică, auleu! 


MOȘU-LICĂ 


CITITORII NOȘTRI 


_ DIMINEAȚA — 
$ COPIILOR 


NANEA ST. MIHAI, cl. V-a primară. 


GOANA DUPĂ... 


(UN DESEN DIN NUMERE) 


Veţi obține un desen frumos dacă 
uniți cifrele dela 1 la 57 printr'o 


linie dreaptă... 


7 


ma - ua ie. EE 


„Piticii cei buni", e cartea 


cea mai frumoasă pentru copii 


- We. 


" ag e ce 


GP A'nceput de eri să cadă 
Câte-un fulg. acum a stat, 
Norii s'au moi râsbunat 


Spre apus, dar stau grămadă 


2. Nu e soare, dor e bine, 
Şi pe râu e numai fum 
Vântu-i liniștit acum, 

Dar năvalnic vuet vine 


De pe drum. 


5. Colo'n colț acum răsare 
Un copil. al nu ştiu cui, 
Largi de-un cot sânt paşii lui, 


lar el mic, căci pe cărare 


6. Haina-i măturând pământul 
Şi-o târăște abia, abia, 


Cinci ca el incap ín ea 


Să mai bată, soro, vântul, 


9. Si tot vine, te 
Dar de-odatà cu cri 
Stă pe loc — sé 


Colo, sgomotoa: 


3. Sunt copii. Cu multe sànii, 
De pe coastă vin fipánd 

Si se'mping si sar râzând; 
Prin zăpadă fac mătănii 


Vrând nevrând. 


4. Gură fac co roata morii, 
Şi de-ovalma se pornesc, 
Cum prin gard se gálcevesc 
Vrăbii gurese, când norii 


Ploi vestesc. 


10. El degrabă'n jur chiteste 11. Vite-i më, < 
Vrun ocol căci e pierdut. Mare cât 
Dor copiii l-au văzut — Aoleu ce 
Toată ceata năvăleste Au sub dé 


Pe'ntrecut. 


7. El e sol precum se vede, 


Mă-sa l-a trimis in sat, 


Vezi, de-aceea-i incruntat, 


S Și s'avântă, și se crede 
D ^ Că-i bărbat. 


TRN 8. Coden bránci şi se ridică 
PY Dând pe ceată puțintel 
Toată lâna unui miel: 


12. Vine-o bodo 


f: : In cojocul rup: o 
V - 


Si incins cu 


O căciulă mai voinică „Stă pe loc 


Decât el. 


v 


ad i táta gura?" 
i cái 18. „Ce-i pe drum a 
z B ăscolesc şi câinii Ç: 2 
ic à k ze şi sar la ei „Nu-i nimic. Copii ştrengari 
e prin cu ; " Md ter 
i — Ei auzi: Ve 
l Pe la garduri ies femei, i SECH: 
- £ = antt r'cà re 
4 Se urnesc mirati bătrânii Po RREFERA 
l ea ce-i, 


Gut 


DE C.COSBUC > -Š 
e M 


CQ A 
13. S'otereste ràu bàtrána L 
Pentru micul Earbă-Cot. 
„Ați inebunit de to? — 
Puiul mamii, dă-mi tu mâna 


Să te scoţi: 


" " ; x E 3 4 
2 14. Că pe-o ER PEIRON 15. Baba și-a uitat invàftul Ka e Ser 
2 i hiv cu vai, A. M Se À 16. Astfel tabăra se 
Adă 4 Z Sie petrec cu chiu Bate, 'njurà, dă din mâni: E Ree — 
sig Z à i - ` Lălăind in c : 
Z Si se fin de dânsa scai. „Dracilor, sánteti păgâni? Votis Mr iaa 
ici : š a'n 
É "Plinà-i strâmta ulicioare Maica mea! Să stai cu bâțul = ă : acr MES 
E De alai. Kee Scuipă'n sân $ 
j Ca la câni! 
| 
J 


De satan. 


| DR 
| &. 
T —À 


Din bordei. 
I ` = 


- 


CS m-— TT — m Rt 


Ú fost odatá de mult trei frafi: doi báeti 
Lilo si Lolo si o fatá Lil. Erau foarte 
nenorociti, căci rămăseseră orfani de 
mici, iar mama lor vitregă îi bătea şi îi 
punea la munci grele. 

egene Odatá, Lolo cel mai mic, a rásturnat 

din gresalá oala depe foc; atunci copiii fugirá in- 

fricogati de acasă. Mama vitregă îi urmări şi-i ajunse 
lângă un câmp de verze. l-ar fi prins fără îndoială, 
dacă o zână care trecea pe acolo nu i-ar fi atins cu 
bagheta ei fermecată prefâăcându-i în pitici. Se 
ascunseră îndată după o frunză de varză, asa că 
mama lor vitregă nu-i putu găsi şi se întoarse furioasă 
înapoi. Copiii îşi aleseră apoi o varză mare pe care 

o scobiră cu cutitagul lui Lilo şi îşi alcătuiră astfel 

o odaie. Varza fiind verde, camera fu numită odaie 

verde. 

Nemultumindu-se cu o singură încăpere, ei scobiră 
încă trei verze; două din ele fură camerile galbenă 
şi albastră, iar cealaltă o magazie. 

In camera verde Lilo aranjase mobilele, vatra si 
ferestrele, cu bucățele de lemn, de cărămidă şi de 
sticlă, găsite pe drum. 

In curând sosi iarna. 

Intro zi stăteau toti trei în jurul focului; afară 
zăpada cădea din ce în ce mai rar. 

In timp ce ninsoarea încetinită îşi desfácea puţin 
zidurile-i moi, auziră deodată. 

Tuit, tirlititt, tiritillit, tuip... 

„Ce-o fi asta ?“ şopti speriată Lil. 

Intre verzele îmblănite cu alb pe muchea înzăpezită 
a unui şanţ, se ridica o siluetă vie. Cap brun, ochiu 
rotund, lucitor, cioc ascuţit, sub mantia de culoare 
închisă ardea cravata roşie pe cenuşiul deschis al 
pântecelui. Necunoscutul sărea pe două picioare tepene 
şi înguste ca nişte baghete. 

„O nasăre mare cât o oaie !“ strigă Lil neliniştită. 

Copiii închiseră uşa şi priviră printr'o fereastră 
la uimitoarea sburătoare, care sárea mai departe în- 
tr'un picior între cele patru verze ale casei lor. 

„Cred totuşi.... mi se pare 
că e.. un prihor !* spuse 
Lilo în cele din urmă. 

„Cum se poate! E aproape 
cât Lolo de mare“ zise Lil 
privindu-şi mâinile. Işi a- 
mintea cá încălzise unul... 
biet micuţ îngheţat.... în 
scobitura palmelor ei, iarna 
trecută. Puteau să ştie mult 
şi bine că au devenit pitici, 
la fiecare întâmplare uimirea 
lor era aceaş. " 

„E nostim! Are aerul unei e 
persoane importante nu al 
piciului care ni se párea cá 
e altădată. Ce frumoasă íi 
este cravata roşie şi ce bine 
se vede locul fiecărei pene“, 

Micufii se dădură deodată 
înapoi. Tac! Prihorul bătuse 
cu ciocul în geam. Ei înce- 
pură să râdă de spaima pe 
care o trăseseră. 

„Tacl“ lovi ciocul iarăş. 
Dar prihorul văzu cele trei 
capete curioase şi dintr'o 
bătae de aripi ajunse în 
vârful magaziei - varză. 


DIMINEAȚA = y 


ké 


~y 


H O R UL 


de GENEVIEVE FAUCONNIER 


„Acum îşi spune: „lată niste animale mici, cum 
n'am văzut încă niciodatà“ observă Lil. 

Si pasărea depe varză îşi apleca într'adevăr capul 
cu un aer uimit. 

Dar după o clipă uită fără 'ndoialá, căci începu 
iar să sară ici-colo între verze. 

„I-e foame — zise Lil — caută. Are privirea tristă. 
Isi întoarce capul la dreapta şi la stânga, ca şi cum n'ar 
şti nici ce să facă nici unde să se ducă. Bietul micut!'' 

„Bietul uriaş, mat bine !'* zise Lolo. 

Prihorul ciripea trist... întrebare îngrijorată adre- 
sată zăpezii care nu răspundea. 

Se însera, ninsoarea se oprise de tot, cerul se 
uşurase de povara zăpezii care acum acoperea pământul. 
Clipirile stelelor se cerneau printr'un abur cenuşiu, 
foarte subțire. Dincolo de rândul de pomişori, care 
márgineau câmpul de verze, o lumină trandafirie si 
dulce înconjura orizontul. 

„Biată pasăre! Unde vei dormi la noapte?“ zise 
Lil. Şi deodată: 

„Oh, ce idee bună am!“ 

Lil lunecă dealungul peronului de frunze: Lilo şi 
Lolo o văzură punând o cățărătoare în camera a bastrá, 
apoi reveni în tăcere; prihorul sări până ajunse în 
mijlocul scobit al verzei. 

Luna se ivea la marginea câmpului între două verze 
ce purtau peruci de zăpadă, şi-şi aruncă lumina în 
camera scobită. 

Atunci trei ființe mici care par'că alunecau pe 
razele ei se aplecară în taină la uşe: în frumoasa 
încăpere mărginită cu albastru şi violet, zăriră prihorul 
care dormea cáfárat şi cu capul sub o aripă 

La marginea câmpului soarele apăru ca eri luna 
plină între două verze. Sub razele lui câmpul de 
verze e albastru şi trandafiriu. d 

Prihorul e pe pragul cámàrufei sale, cravata i se 
înroşeşte în lumina nouă. Se sburleşte, se umflă, îşi 
scutură aripile şi-şi netezeşte penele cu ciocul. După 
ce-şi termină toaleta, priveşte la nord, la sud, să 
vadă ce fel de timp se arată. 


„Uip, titt, tutittittitt 1“ cântă el mulțumit frumoasei 
. dimineti. Lil coboară lunecând uşor pe frunza peronului. 

„Hai să mănânci cu noi". 

“Și semănând firmituri pe drum, reintră în varză 
şi lasă uşa deschisă. 

Pasărea şovăe, dar ciugulind firmiturile se pome- 
neşte pe prag şi pătrunde într'un picior în camera 
verde. Priveşte surprinsă în jur, apoi se învârteşte 
pe loc de câte-va ori, dar i se prinde coada între 
mobile şi se opreşte gânditoare cu capul aplecat. 

Lil şi fraţii ei se aşează la masă; locul al patrulea 
rămâne gol în fața mâncării servite. Neliniştită, 
turburată pasărea se apropie puţin câte puțin. Lil, 
Lilo şi Lolo abea îşi stăpânesc răsetele: e-atât de 
minunat şi de nostim totdodată să ai ca oaspete un 
prihor. Lolo se 'neacá vrând să-şi înăbuşe râsul şi 
Lil face ochi mari. 

Prihorul priveşte la unul apoi la celălalt. Infine 
începe să ciugulească mulțumit şi bănuitor totodată. 
El urmăreşte cu privirea mâinile gazdelor sale şi 
par'că-i e ruşine să mănânce cu ciocul. Deodată. o 
firmitură din farfuria sa sări pe nasul lui Lilo. 
Brusc Lolo pufneşte apoi izbucneşte în râs. Atunci 
prihorul e cuprins de o frică nebună. Cu penele 
sburlite şi tremurătoare se loveşte la întâmplare de 
pereți, răstoarnă mobi- 
lele, loveşte copiii care 
cad unul peste altul şi 
ţipă. Cu cât strigă ei 
mai tare cu atât prihorul 
înfricoşat deslántue ca- 
tastrofa. Infine micuţii, 
egiti din fire ca şi 
pasărea, reuşesc să iasă 
din vârtejul nebun al 
aripilor şi să se ascundă 
sub maldărul de saltele. 
Rămân ghemuiți aci, 
pândind cu frică. 

Priho-ul se linişteşte. 
El se aşează pe ruinele 
a ceea ce a fost vatra, 
se ghemueşte, se face 
mic-mititel. Bătăile 
inimii sale mişcă penele 
roşii depe piept. Lilo, 
tărându-se, se duce să 
deschidă uşa. 

„Pleacă, pleacă, ani- 
mal urâcios“. 

Şi Lilo se ascunde din 
nou pentru ca prihorul 
să îndrăznească să iasă. 
prag cu priviri speriate, 
mâhnite şi dispare. 

Lil plânge. Lilo priveşte mânios vatra dărâmată, 
masa desfăcută scaunele răsturnate. 

„Toată munca asta trebue luată dela început! 
Blestemată pasăre“! strigă el cu ciudă. 

„Lolo e de vină — hohoteşte Lil — Dacă n'ar fi 
fost atât de prost şi de nepoliticos, dacă nu i-ar fi 
râs în fata ciocului, prihorului nu i-ar fi fost frică“. 

Dar Lilo, prea mânios casă audă, continuă să spu- 
mege de mânie. 

„Eşti teribil de nedrept continuă Lil — Mie-mi 
pare rău, îl iubesc. Era un prieten atât de mic şi de 
drag. Nu mai eram singuri.... Ne-ar fi înveselit cu 
cântecele lui. Oh, unde o fi plecat? 

„Să se ducă la naiba şi să rămână acolo“, strigă Lilo. 

Lil aleargă turburată afară. Ii face rău vederea 
ruinelor camerii verzi. Dar mai rău e necazul lăsat 
de plecarea prietenului. 

Pe zăpadă întipăriturile picioarelor prihorului 
formează o urmă dealungul unui şanţ. Lil o cercetează 

A ieşit ca să nu mai audă cuvintele nedrepte ale 
lui Lilo, dar acum a pornit în urmărirea pasărei. Să 


Intr'adevăr el sare până'n 


geme câteva ciripituri 


regăsească prihorul ar fi greu, fără 'ndoialá, şi să-l 
aducă înapoi cu neputinţă, nu, Lil nu ştie de ce. 
aleargă. Dar merge, merge mereu, deşi zăpada i se 
lipeşte de tâlpi şi o împiedică. x 

Pasirea şi-a luat pe semne sborul la marginea 
verzelor in capátul cámpiei albe, cáci nici-o urmá 
nu se vede pe frumoasa vale lucie. A putut sbura ín 
patru párti ale cerului. 

Západa ráde ín soare. Lil, pentru prima oará vede 
cá e tesutá din mii şi mii de flori amestecate, gingaşe, 
cristaline pe care piciorul ei le preface în pulbere; 
florile acestea gem sub pasul ei care e totuş atât 
de uşor. 

,E 'nsufletitá západa — igi spune Lil — cum de 
n'am vàzut niciodatá cá e fácutá din atátea flori 
amestecate care strálucesc.. Decând ne-a atins 
bagheta unei záne, totul pare fermecat în jurul nostru. 
Sau poate că nici nu ştiam să privesc înainte, ochii 
fiind prea mari pentru a putea vedea cum sunt făcute 
lucrurile“. 

Şi când îşi înalţă capul, privirea ei uimită vede 
pe albastrul cerului alte mii de flori mici şi 
strălucitoare. 

Si iată cá în ea se 'nfiripă un vis ametitor de alb, 
tot atât de alb ca şi visul pe care păşeşte. 

A uitat mánia fratilor 
sái, varga si totul, totul. 
Nu mai e decât alb...... 
alb.... alb sub intinderea 
cerului. 

Mica Lil a rámas in 
západa orbitoare. E atát 
de fericită încât nu-şi 
mai aminteşte, nu mai 
doreşte nimic. De când 
merge aga pe țesătura 
uşoară a micilor flori? 

Deodată: 

„Unde sunt oare?“ 
se gândeşte. 

Priveşte pustiul alb 
nestrăbătut decât de 
mica urmă a paşilor săi. 
Soarele coboară spre 
apus. Lumina piezise 
scoate în relief valurile 
câmpiei, dunele ` de 
zăpadă trandafirii şi 
vâlcelele violete. Ea 
simte că frigul şi noap- 
tea o vor înconjura. 
è Vrea să se întoarcă 
după urmele lăsate. Dar a mers mult timp. paşii ei 
au desenat melci şi zigzaguri. Şi deodată i se face 
frică. Cand soarele va apune în zare, va muri de 
frig în noapte. 

„Dece am plecat, de ce?“ 

Strigă fără nădejde : 

„Lilo Lilo!“ 

Dar chemarea se stinge aproape de tot. 

Iarăş si iarág : 

»Lilo, Lilo, Lolo!!!“ 

Oare e adevărat cá i s'a răspuns, de departe? + 

Se opreşte, uscultă.... 

»Tuip, tit, trilittit ! “ 

Oh! Vocea scumpá care o ajutá, Lil merge drept 


spre ea, care sparge din nou tăcerea ca un sfredel : 


ascuțit. Lil merge încordată, îndoită. Ii pare cá nu 
înaintează, că-şi mişcă picioarele pe loc, că întoarce 
zăpada sub paşi ca veverița roata din cuşcă. Totuşi 


Ë vocea e mai deslugitá. In fine, Lil inaltá capul. 


Traducere de ELVIRA CALAN 

( Continuare in numárul viitor) 
Străjeri si elevi, cumpárati 
—— —dP— — !' o P — — EST, 
„ALMANAHUL 


* ^os Decat " = 


A 


SCOLARILOR" - 


Ec 


* 


DI ACĂ te-ai fi luat după 
numele pe care-l purta, 

“ai fi putut crede cà 
este cine ştie ce per- 

soaná însemnată. Il 

sç . cheamá Niculae! Nu 
ed este aga cá este un nume lung si 
frumos, care se potriveşte unui 

domn, care chiar dacă nu are barbă, 

trebue să poarte cel puţin o pereche 

de mustáti lungi şi stufoase şi să 

aibe o voce groasă şi răsunătoare? 


I Cu toate acestea Niculae al nostru 
Gr este micut, poartá haine de marinar, 
fiindcă mămichii lui îi place ca 
feciorul sá arate cát mai fercheg 


E şi când porneşte în plimbare, are o 
ES —beretá de toată frumusețea. . 
UM Un lucru am uitat însă să vá spun. 


Niculae al nostru nu este chiar 
 Ni-cu-lae, ci este un Nicuşor, care 
mai trebue sà creascá fiindcá nu 

are mai mult de cinci anigori. Prin 

urmare, ca să nu ne încurcăm, o să-i 
spun numai Nicuşor. Peste multi 
ani, când va avea mustăți şi voce 
groasă o să-l cheme Niculae. Până 
. . atunci, trebue să rămâie aşa cum 
este şi pare. Am zis. 
. In ziua în care s'a întâmplat po- 
.. » vestea noastră, Nicuşor sta în capul 
Res SE locuinţei părinților săi si 
be agtepta. O astepta pe mámica lui, 
e avea puțină treabă si cu care 
"atia să plece la plimbare. 

Dar mămica întârzia, iar Nicuşor 
„se cam plictisea. Ce să facă? Nu 
. afi putea să-i dati voi o idee? 
Să plece pe stradă aga hai-hui, 
să-l prindă cumva láietii şi să-l ducă 


: 4 


DIMINEAȚA ` 


prin bálciuri? Sau sá dea peste el 
vreun automobil? Doamne păzeşte! 
Ar vrea el să se distreze, dar aşa 
ca să nu i se întâmple nimic rău. 

I-a venit o idee. Zău, că-i o idee 
minunată! Se va plimba cu ascen- 
sorul. In felul acesta nici nu ese 
din casá si o va vedea pe mámica 
lui cánd va fi sá plece. 

Hei, dar cum sá te plimbi cu 
ascensorul, cu cutia asta minunatá 
care te ascultá fárá crácniregi care 
te urcá cát de sus vrei tu? E tot- 
deauna închis, iar copiilor, aga de 
felul lui Nicuşor nu le este îngă- 
duit să se urce singuri în el. Si 
cât de multă plăcere i-ar face! 

Minunat lucru mai este ascensorul. 
E întocmai ca şi covorul fermecat 
din basmele celor o mie şi una de 
nopţi. Te urci în el şi vrei să ajungi 
la etajul 10, iar cutia fermecată se 
pune în mişcare şi urcă chiar acolo. 
Desigur de ai vrea să ajungi în 
altă parte, să spunem în lună, sau 
în soare, ar fi destul să apeşi pe 
buton şi să spui: 

— Vreau să ajung în lună! 

Ascensorul se va pune în mişcare 
şi cât ai zice, buff! ai fi sus în 
lună. Straşnic lucru, zău aşa. 


Nicuşor priveşte cu coada ochiu- 
lui în jurul său şi se apropie de 
ascensor. 
liniştită, iar sticlirea oglinzi; prinsă 
de păretele lui, pare un ochiu care-i 
face semn să se urce. 

— Vin îndată, spune în şoaptă 
Nicuşor şi apăsând pe clanța uşii 
se urcă în cutia fermecată. 

Uşa se închide. Inima voinicului 
bate ca o tobă. E singur în ascensor. 
Ii place, dar îi este şi puţină frică. 
Ar vrea acum să coboare, dar îi 


Cutia de lemn lucios stă ` 


este ruşine că l-ar putea întreba 
cineva: 
— De ce ai coborât din ascensor 
Nicuşor ? š 
— Fiindcá mi-e teamá, ar rás- 
punde el... nu, nu se poateaga ceva. | 
Va merge cu ascensorul. E eco 
mare. Hei, dar unde! 
— Vreau să merg acasă Jar mine, 
la primul etaj, strigă Nicuşor şi 
întinde mâna apăsând la întâmplare 
pe un buton aflat pe tabla de me- 
tal lucios. S 


Ia te uitá. Ascensorul íl ascultá 
fără crâcnire şi începe să urce. Dar 
ce e asta? A trecut de etajul întâiu, 
a trecut de al doilea, urcă mereu,» 
fără să tie seama de dorința flá- 
căului nostru. 

— Eu locuesc la etajul întâiu, 
strigă Nicuşor. Opreşte-te domnule 
ascensor. 

Dar domnul ascensor nu ia seama 
la dorința băiatului şi râde înfundat. 

— Hâşşş, fâşș! Häss, fâşşi 

— Stai, n'auzi! | 

Nici o pomeneală. In cele din 
urmă, cutia se opreşte undeva, sus, 
pe unde Nicuşor nu mai fusese încă. 

— Asta-i acuma, îşi spune Nicu- 
şor. Cine ştie pe unde sunt acuma. 
Poate cá am ajuns chiar în lună | 
şi dacă es afară, mă vor mânca nis- 
caiva lighioane sălbatice. 

Aoleu, ce frică îi estel Incepe 
să scâncească: 

— Vreau acasă! Vreau acasă la 
mámica! 

Dar ascensorul nu se migcá si se 
face cá nici nu-l aude. 

— N'auzi tu, ascensor urât? Vreau f 
acasă! şi furios, Nicuşor trânti un 
pumn în tăblia de metal lucios şi... 
ascensorul începu să coboare. A 
sosit iarăşi pe pământ! Da, da acuma 
recunoaşte casa. Priveşte, acuma a 
sosit la etajul întâiu... 

Dar aâcensorul nu se opreşte aci, 
ci coboară mereu, până ajunge din 
nou de unde a plecat. 

— Mă năsdrăvanule, spune Nicu- | 


Dei o PPZ T, M = ; y tS À EA EA EE =a 


pes EE 


f 


—n 


gor care este înciudat. Crezi tu cá-fi 


pofi ráde de mine? Vád eu cá ti-e 


frică să nu mănânci bătaie. Du-má 


imediat la etajul întâiul 

Şi cum spune astea, Nicuşor se 
întinde cât poate de mult şi apasă 
ultimul buton depe tăblie. 

Ascensorul ascultă porunca şi 
începe din nou să urce. Trece iarăşi 
de etajul întâi, de al doilea, urcă 
mereu. 


Nicuşor strigă furios, dar ascen- 
sorul nu-l ascultă, ci râde în limba 
lui ascensorească: 

— Hágss, fágss! Hágss, fâşsş! 

Si urcă mereu. De data asta a 
ajuns desigur în lună. Când s'a 
oprit Nicuşor îşi ia inima în dinți 
şi deschide uşa. E într'o casă, pe 
care n'a mai văzut-o niciodată. Un 
coridor îngust şi întunecat se în- 
tinde în fața lui. Şi ce linişte e aici. 
O fi casa unor smei depe cea lume. 

Curaj Nicuşor! Face câţiva paşi 
în íntunecimea coridorului... oh! 
s'a speriat! Dar nu-i nimic. E numai 
o pisicufál Ce frumoasă e. Nicuşor 
dă s'o prindă, dar mâţa o ia la goană 
pe coridor. 

— Să ştii că este o zână din po- 
veşti, îşi spune băiatul! Hai s'o 
prind. 

Ştia el că zânele iau uneori chip 
de pisici. Dar pisicuta fuge speriată, 
urcă o scară îngustă şi plină de 
praf şi se strecoară printr'o feres- 
truică luminată, care-i stă în cale. 
Nicuşor se ține după ea. S'a apro- 
piat de fereastră şi ese afară... pe 
acoperiş. 

Numai Nicuşor nu ştie unde se 
află. Vede în jurul lui o mare de 
acoperişuri şi hornuri din care ese 
fumul alburiu. Dar ce-l interesează 
toate astea. El vrea pisicufa. Por- 
neşte după ea pe muchea acoperi- 
sului, alunecă, mai să vie la vale, 
în cele din urmă se apucă cu am- 
bele mâini de un coş. 

— Aoleu! 

Inima îi bate cu putere. I se pare 
că pământul îi fuge de sub picioare. 
Totul se clatină. Totul se învârteşte. 


13 


Inchide speriat ochii. Jos, jos de 
tot, vede strada micuță ca o pan- 
glică şi oameni cari sunt nişte 
păsărele. Cât îi este de frică. 

Vrea să dea drumul coşului, dar 
simte cá se prăbuşeşte. 

A auzit un glas. L-a strigat cineva. 

— Báete! Băete! 

Priveşte încet în jurul său. 

Altă spaimă. 

Pe o casă vecină se afla un om 
negru, ca fundul ceaunului, care-l 
strigă şi-i face semne. S'a dus pe 
copcă! O fi un om din lună! Ii 
vine să plângă. Nu o să mai meargă 
niciodată la plimbare cu maica lui. 
Nici oo va mai vedea. Inima îi 
bate tare, tare de tot, încât aproape 
că-i sparge coşul pieptului. 

Omul negru îi spune ceva. Nicu- 
şor ascultă cu teamă. 

— Nu te mai sbate aga, băiatule 
— strigă omul negru — o să cazi. 

Nicuşor îşi acoperă ochii cu palma. 
Vai cât îi este de rău. 


— Nu te mai uita în jos. Nu-ţi 
fie frică. Nu-ţi face nimeni niciun 
rău. Incalecá muchea acoperişului 
şi stai liniştit. 

Nicuşor îl ascultă temător. Ce va 
fi vrând omul negru cu el? Numai 
de l-ar lăsa să plece înapoi acasă. 

— Stai pe loc, că venim acuma 
să te luăm, îi strigă omul negru. 

Ia auzi. Să stea pe loc, ca să vie 
să-l ia? Nu niciodată. 


Alunecând încetul cu încetul dea- 
lungul acoperişului, Nicuşor se trage 
spre ferestruicá, Vrea .să coboare 
pe coridor, să intre în ascensor şi 
să fugă înapoi acasă. Va striga, va 
bătea din picior şi va scăpa. ` 

— Nu te mişca! Nu te migca! 

Lui Nicugor ii piere respiratia. 
Abea se mai ține de muchea aco- 
perisului. Incá un passi este salvat. 

A ajuns la ferestruică. A intrat 
pe ea. E pe scará. Acuma pe cori- 
dor. Fuge spre ascensor. 

Aude deodatá glasuri. Oamenii 


negrii vin să-l ia. Este pierdut. 
Izbucneşte în hohote de plâns. ` 

— Nicuşor! Nicuşor! 

E glasul mamei. 
In clipa următoare Nicuşor se afla 
în brațele mamei sale, care venise 
împreună cu doi oameni negri. 

— Te-au prins şi pe tine, mă- 
mico? întrebă băiatulîntre sughițuri. 

— Cine Nisugor? 

— Oamenii negri! 


— Sunt niste coşari, cari te-au 
vázut pe acoperis si cari au venit 
să te ajute să cobori. Nu sunt 
oameni negri. 

— Nu suntem în lună mămico? 

— Nu! Suntem în podul casei 
noastre. Cum de ai ajuns aici. 

— Nu ştiu, nu ştiu spune Nicuşor 
liniştindu-se. Ascensorul este de 
vină. Nu a fost cuminte si nu a 
voit să mă ducă acasă la tine. O să-l 
pun la colț. 

Nicuşor şi mămica s'au urcat în 
ascensor. Mămica apăsă un buton 
şi ascensorul începe să coboare. 

Se aude un râs: Mâşşş, fâşş;, 

hásss, fásss! 
[2La etajul întâiu, ascensorul se 
opreşte cuminte. Pe oamenii mari 
îi ascultă. Nicuşor dă mâna maichii 
lui şi coboară. Apoi din pragul 
uşii se întoarce spre ascensor şi-i 
strigă: 

— Urátule! 

Dar domnul ascensor nici nu se 
uită la el. A plecat înapoi în lună. 
Salutare! 

MĂTUŞICA 


Citiţi: 
In numărul viitor 


NENOROCIRILE 
FLORICHII 


Nu uitaţi să cumpăraţi, roma- 


nul „Insula Fantomelor" - 


e 
` 


ETUR = 


DESLEGĂTORII JOCURILOR PE LUNA NOEMBRIE 


Au deslegat 8 jocuri: Nory Lin- 
scher-Dorohoi, Nicu Slavu şi Nicu 
Moise-Câmpina, Nastasia Zara-Brăi- 
la, Stoica Gh.  Eugeniu-Prahova, 
Ulieru Eugenia-Ploesti, Andrian Ro- 
taru-Loco, Halvey Simon-Loco, San- 
da lonescu-Loco, Janina  Alfanda- 
ry-Loco, Chislin Vladimir-Chisináu, 
Coralia M. Cinca-Craiova, Adrian 
Bandel-Ploesti, Swick Giordano- 
Giurgiu, Vasiliu Z. Valentin-Loco, 
Bogdanovschi I.-Loco, Alevra Con- 
stantin-Loco, Lia Sufrin-Galati, Spi- 
ridon Mihăiţă-Jud. Ciuc, Heller Sara 
Craiova, Ionel Vizanti-Loco, Planaru 
Dragoş-Pojorâta, Ganea D. C-stin- 
Oltenița, Nuță Nicolescu - Ploesti, 
Nicolescu M. Daniel-Loco, Puica si 
Ionel Holder-Buzău, Mirela  Pătră- 
şescu-Loco, Rotner C. Alfred-Loco, 
Dimitrie Lungu-Loco, Nelu Hersco- 
vici-Focsani, Felicia Pencovici-Loco, 
Andrei Gheorghe - Loco, Odehtin 
Manga-Bârlad, Gică Burghelea-Lo- 
co, Tănase Dumitru-Loco. 

Au deslegat 7 jocuri: Petrescu la- 
cob-Focşani, Sehaechter  Altred-Iţ- 
cani, Tuleseu  Valentin-Limișoara, 
Dimitrie Lungu-Loco, Florentina 
Ionescu-Loco, M. Schaeffer-Galati, 
Dumitru G.-Ismail, Steinmetz B.- 
Sighet, Iacob Brill-Iasi, Finti J. So- 
rin-Călăraşi, Ecaterina  Chirsana- 
Ismail, Eugeniu Sentuit-Loco, Strul 
Strul-laşi, Sefter.I. Constantin-Olte- 
nita.  Vanghele Constantin - Loco, 
Siona Freiberg-Loco, Băcilă Caroli- 
na-Sibiu, Dumitrescu  Niculae-Tg.- 
Mureş, Dumitrescu Dan-Loco, Car- 
-men si Dan Blanch-Loco,Cláruta 
Velblum-Loco, Cristean Stănescu- 
Turtucaia, Gheorghe Niculaie-Giur- 
giu, Gheorghe Popovici-Loco, lone- 
seu Panait-Loco, Altman Goldina- 
Loco, Hosianu Cristian - Olteniţa, 
Traian Cristescu-Loco,  Vărsăndan 
Gavrilá-Oravita. 


CITITORII 


COPIILOR. 


Au deslegat 6 jocuri: Trandafir 
Nicolae-Loco, Eugeniu  Istrátescu- 
Loco, Vlad I. Gheorghe-Loco, Tome- 
scu V. loan-lârgovişte, Niculescu 
Alexandru-Tàrgoviste, Cecilia Vul- 
cünescu-Loco. 

, A deslegat 5 jocuri: 
Bartolomeu-Loco. 

Au deslegat 4 jocuri: Harry W.- 
Loco, Puica Sigi-Tr. Severin. 

Au deslegat 3 jocuri: Marian Al- 
bini-Loco, Jira Gofman-Loco, Tran- 
dafir Nicolae, Cecilia Vulcănescu, 
Istrátescu Eugeniu, Suzana Rubin, 
Vlad I. Gheorghe-Loco, Toma D. 
Marian-Caracal, Septinni N. R.- 
Cluj, Tutuianu Florica-Serban Vo- 
dà, Tănăsescu A. Ilie-Ploesti, Victo- 
ria Rozscovschi-Tighina. 

Au deslegat 2 jocuri: Gh. N. Vin- 
tilă-Loco, Revencu T. loan-Hotin, 
Stoica G. Eugeniu-Prahova, Tomes- 
cu V. Ioan-Târgovişte, Mihai St. 
Nancu-Loco, Mircea I. Petre-Loco, 
Gojnete B.-Loco, Stefan V.-Loco, 
Petre D. Ioan-Loco, Nistor Constan- 
tin-Brasov,  Covăceanu  Dan-Loco, 
Finkelstein O. Ioan-Loco, ‘Lulu si 
Lucica Ionescu-Com. Băicoi, Burcuş 
S.-Loco, Septini Nicolaie-Cluj, Ni- 


Cojnete P. 


colescu M. Daniel-Loco, lIscovescu 
Solomon-Loco, Niculescu Alexan- 


dru-Tàrgoviste, Chirsanov | Ecateri- 
na-Ismail, Mihai St. Nancu-Loco, 
Franco Adrian-Loco, Rubin Susana- 


Loco, Ulieru Eugenia-Ploesti, Bru- 
dariu Maria-Roman, Puiu  Prună- 


Tulcea, Anghel Panaitescu - Loco, 
Nastasia Zara-Brăila, Marciopie di 
Ileana-Loco; Babenco  Maria-L.oco, 
Mircea I. Petre-Loco, Landau A. Be- 
nedikt-Loco, Janina Alfandary-Lo- 
co, Vlad I. Gh.-Loco. 

Au deslegat un joc: Nula Nico- 
lescu - Ploesti, Victor Balabsteriu- 
Hotin, Brudariu Maria - Roman, 
Landau A. Benedict-Loco, Busea 


*089--089--080- -0902--090--029- -000--089--029- -080--0900--039--090-—090--009- 


NOŞTRI 


Slicman-Bolgrad, Tomescu V. Toan- 
Târgovişte, Zorea Zisman-Kisinàu, 
Arion I. Mircea-Loco, Rădulescu R. 
Mircea-Ploesti, Mircea I. Petre-Loco, 
loan F. Bovencu-Hotin, Eva Taber- 
Timişoara, 
Alex. Mihàilescu-Loco. 
Nicolae-Buzáu, Păduràru  Gh.-Bol- 
grad, Alexandru  Selighvan-Loco, 
Mihai St. Nancu-Loco, Nina si Lia- 
na lonescu-Ploesti-Marcovici Vladi- 
mir-Loco. Anghel St. Panaitescu-Lo- 
co, Dumitru V. Dumitrescu - Loco, 
Trilescu Valentin-Timisoara, Mili- 
liade Popescu-laşi, Hitzig Ieti-Cer- 
náu(i, Coca Cismasiu-Turda, Marian 
Albini-Loco, Ardelean Silvia-Sibiu, 
Niculescu C. Ioan-Loco, Maria Ni- 
culescu-Loco. : 


Bucur €. 


ARO 


Deslegători pe luna Octombrie 


Steinic Zahman - Hotin, Chislin 
Vladimir-Chisináu, Sanda A. Coroi- 
lasi, Pantazopol T. Emil-Loco, Coj- 
nete Barthólomeu-Loco, Moldovanu 
Artene-Silboasa, Hary Weintvaig- 
Loco, Oprescu Florin-Loco (4), Du- 
mitrescu Dan-Loco, Lulu si Lucica 
Ionescu-Báicoi, Covăceanu Dan-Lo- 
co, Pătrăşcoia V. Nicolaie-Tg. Jiu 


(1). 


Premiantii jocurilor 
pe luna Noembrie 


Premiul I: Gicá Burghelea-Loco. 

Premiul II: Băcilă Carolina-Sibiu. 

Premiul III: Nastasia Zara-Brăila. 

Menţiunea I: Vasiliu Z. Valentin- 
Loco. 

Mentiunea II: Coralia M. Cinca- 
Craiova. 

Mentiunea III : 


Ulieru Eugenia- 
Ploești. 


Klaermany Andrei-Dej.: 


IT DE SĂRBĂTORI 


(6 si 7 IANUARIE 1939) 


j 
eon 


ORIZONTAL: 


1) Sárbátoarea 
botezului Domnului, cánd se asvárle 


crucea în apă. 9) Dumnealui îşi 
serbează Sâmbită ziua onomastică 
(La multi ani!). 10) Apa sfântă 
care curge pe lângă Ierusalim şi în 
care s'a săvârşit botezul Domnului. 
11) Calăuzitoarea magilor dela răsă- 
rit. 13) Si ea petrece Sâmbătă, 
împreună cu cel dela 9 orizontal. 


Numele și pronumele 


Adresa 


lli 


Luna lanuqrie 


comă 
un 


14) Semn de întrebare. 15) Umflă- 
tură la gât. 16) Stai în pat şi aştepţi 
doctorul. 21) In ziua botezului a 
sburat în chip de porumbel deasupra 
fluviului Iordan, strigând: „Acesta 
este fiul meu,pe acesta să-l ascul- 
taţi“! 25) Mă făcui rău. 27) Din nou. 
28) Ziua numelui (Iordan şi-o ser- 
bează Vineri, iar Ion Sâmbătă). 
VERTICAL: 1) Celal Domnului 


CUPON DE JOCURI 


Seria | 


a fost făcut de Sf. Ion Botezătorul, 
în ziua de 6 Ianuarie. 2) „Ionel“ 
cel fără pălărie şi fără cipici! 3) 
Dacă Domnul e păstorul turmelor 
de creştini, ce sunt credincioşii? 
4) Sâmbătă, la Ion acasă, petrecerea 
e în ... 5) Femei pline de vitejie. 
6) Primul om creat de Dumnezeu. 
7) Fecioară din basme, frumoasă ca 
ruptă din raiu. 8) Nume de fată, 
îşi serbează ziua onomastică la? 
9) Provoco ceartă 12) Indoim 
în formă de arc. 17) La revedere, 
pentru totdeauna. 18) Aşa se mai 
spune la „no roiu“ în Transilvania. 
19) Pune mâna pe cruce şi declară 
că va spune adevărul. 20) Numele 
unui mare cinematograf în Bucureşti. 
22) Cel care dă numele său noului 
botezat. 23) Cântă tigane! 24) „Ace'* 
amestecate sau judecător în Infern: 
26) S'a sfârşit anul la 1 Ianuarie, 
şi de atunci a început un altul (Să 
fie cu sănătate şi belşug!) 


CUVINTE IN STEA 


Punefi în fiecare cerculet câte o 
literă aşa ca să formați cuvinte cu 
următoarele înțelesuri : 

1-2: Se mai spune la „iar“ 2-3. 
Locuitor dintr'o peninsulă a Asiei. 
3-4: Tovarásul de năzbâtii şi ghiduşii 
al lui Stan. 4 5: Gaurá în nas. 5.6: 
Fácea sá intre aerul ín casá. 6-7: 
Bát pe care se sprijiná vita de vie. 
7-8: Rugáciune care incepe cu: 
„Cred într'unul Dumnezeu“... 8-1) 
Vázu pe cineva în depărtare. 


ADRIAN ROTARU 


Dacă revista ţi-a plăcut, 


Citeşte-o iar. dela început. 


E 3 3 
w V 
"+ 


Nm 


S 


— Te-a jignit si tu taci 
din gură? 
. — Ce să-i fac. Eu sunt 
aviator si obicinuesc sá 
trec peste toate. 


Socoteala lui 


L3 

Un om vrándsá obişnu- 
ească calul sáu să nu 
mânânce nu i-a mai dat 
fân. După câtăva vreme 
calul a murit de foame. 

— Vai ce păcat, spuse 
omul. Incă puţin şi s'ar 
fi obişnuit. 


Intre copii 


Gigi: Tatăl meu este 
general şi are sub comanda 
sa opt mii de oameni. 

Titi: Al meu are sub el 
fári intregi. 

„Gigi: Dar ce, este îm- 
párat? 


Titi: Nu. Este aviator. 


"ttt tt +... 


* POZNA 


ttti 40099 r9 


După pret 


— Vinul acesta costă 
20 lei litrul. Dar e destul 
de prost. 

— Ah, cum sunteţi. Păi 
e acelaş vin de eri care 
vi'a plăcut. 

— Dar éri am dat 40 
de lei pe el! 


De ce nu i-a spus 


Nicuşor se mişcă şi varsă 
paharul cu lapte. 
— Am ştiut că ai să-l 
verşi, spuse mama lui. 
— Păi dacă stiai, de ce 
nu mi-ai spus dinainte? 


La școală 


— Să-mi spui când a 
murit Alexandru Macedon. 
— In Persia. 


Nu te-am întrebat 

asta. Când a murit? 

— De mult! 

— Ce ana fost atunci? 

— Un an nenorocit. 

— Spune-mi măcar ce 
s'a întâmplat după moartea 
lui. 

— Lan făcut funeralii 
naționale. 


LUI 


Alfabetul 

— Ionele, tu cunoşti 
alfabetul? 

— Desigur, bunicule... 

— Atunci ce literă vine 
după C? 


— "Toate celelalte. 


La examen 


— Ia spune-mi, Aurele, 
fierul suferă vreo schim- 
bare? 

— Da. Face rugină. 

— Foarte bine. Dar 
aurul? 

— Da. Suferá şi el o 
o schimbare.. O schim- 
bare de stápán. 


Părerea lui Mitică 


— Ia te uită táticule, 
omul acela şi-a pus o stro- 
pitoare la căruță, ca să nu 
se mai agafe copiii de ea. 


Harnica 


Stăpâna: Nu vezi, Mito 
ce pline de praf sunt 
scaunele? 

Miţa: Nu-i mirare, dacă 
nu s'a aşezat încă nimeni 
pe ele. 


— Ce bine-mi pare că 
sunt slab. 

— De ce? 

— Am stomac mai mic 
şi mă doare mai puțin ca 
pe d-ta. 


Cam așa e 


Ludovic al XIV-lea, încă 
copil, a eşit la plimbare 
cu profesorul sáu. In fața 
porții l-a salutat un cer- 
setor. Profesorul a răspuns 
la salutul lui. 

— Cum, dumneata răs- 
punzi la salutul unui 
cerşetor? 

— Da, Sire, căci îmi 
place mai bine să salut 
un cerşetor, decât să mi 
se spună că un cerşetor 
e mai politicos decât un 
profesor. 


— Oare a stat ceasul 
dumitale când a căzut pe 
podea? 

— Ba bine că nu. Doar 
nu vei fi vrând să treacă 
dincolo pe podea. 


NEA VOEBUNĂ 


4444444444... 600000000000000000000000000000000000000000004 


TTT EE Ee 


Go 


A Z O RIC A * 


map ^c 


/ 
REVISTA ILUSTRATA PENTRU TINERET 
FETNICUL PS E E EA, SLE 


AHMED, UN OM SIMPLU, CU CARE TÀI 
ALIFUL HARUN SCH 
1 Es Kal 


AJUNS LA PALAT, CALIFUL PUSE 
CR AINICI we EST TEASCA OAMENI 
rO: CA REA SA. L AIBE OE 
a / 


Ge VOR BA”. AHMED AVEA PĂRUL ROSU 


e 


5FETNIC 


ACL VO) SÀ-L INVETE 

CARTE, DAR, AHMED SPUSE: 
„DECE SA INVAT ? JA MAI 
"BINE DE 


SFETNICI 
DE CEI Q S 


OTI OAMENII CU PARUL ROSU TRE- 
SURA PRIN FATA CALIFULUI, NUMAI 
AHMED NU — 


INTR'ALTÀ ZI, HARUN AL RAŞID AL 
REINTÂLNI PE AHMED ȘI-L LUA” 
CU SINE LA PALAT — 

Y € 


AU SCRIS 
CARTEA 


| EL SPIONA CON | X Y || INTRO. Zi, PRIVIND PRINTR'O CR 
! VORBIRILE DINTRE) MÀ ]||PATURA A ZIDULUI,SE MURDARI 

| SULTAN SI AHMED, i i PE FATA 

FACANDU- 

SE DE 


DA VIZIRUL SULEIMAN 

VEDEA fu OCH 
Siu RAI DESTEP 
GS TACIUNEA 


ffe c kt. quas 


mese SPUSE CELOR DIN , 
SFATUL CALIFULUI CA VA. STRA 


JU. AHMED ARFI 
Col VOIT CA PRIN 


^ALIFUL VOIA 9'0 PIII 
| sE FIICA SA, SULEIMAN YOJA CA 


'OTUL PRINTESEI SA TUL MUNIR NUTA CÂND SE VA POMENI NUHEL 

E y^ dt ° x V p y SA, SE CA-, , p ERN d 06 
OM à ; K ACC W / &-, SATOREASCA le Lé e 
CARE-I <a JS | e 42///// 2 d Ke Kë y^ Le 

15 CUL X 4 ai Es e 4 . K ` $ D. P 4, ` EL 
SA 


ASTFEL PRINTUL AJUNSE GINE- 
RELE CALIFULUI — EL /S60N/ 
PE SULEI- — ZEN 
MAN 4 


Ba „LUI 


AF ND SULEIMAN 
= L $1 STRANUTĂ 


CORAN MUNIR  S/MT I PRAF 


° 
E 


HMED AFLA QI PUSE p 
>~ DE STRÁNUTAT IN 


às 
r ` 
Oh d 


Un: fost si Marconi omul care, prin 
inventiunile sale a deschis o eră 
nouă în ramura electricităţii apli- 
cate. 

Guglielmo Marconi sa născut la 
25 Aprilie 1874, la Grifone, lângă 
Bolonia, din tată italian Şi mamă 
irlandeză. 

Ca student la Facultatea de ştiin- 
te din Bolonia, urmăria cu pasiune 
problema undelor electrice, experi- 
mentate de fizicianul german Hertz. 
Incă în această epocă, începe să fa- 
că o serie de încercări, în scopul de 
a folosi undele hertziene, pentru 
transmisiuni la distanță, fără sâr- 
mă. O preocupare, pe care o avea 
de altfel încă din timpul copilăriei. 

Din cea mai fragedă vârstă se 
simţea atras de chestiunile de fizică 
si în special de fenomenele atât de 
curioase ale electricităţii. In copilă- 
rie petrecea ore întregi, construin- 
du-si singur diferite jucării electri- 
ce şi mecanice, pe care le monta si 

„demonta necontenit, ca si cum ar fi 
vrut cu tot dinadinsul să le analize- 
ze măruntaiele şi să le pătrundă 
„mecanismul. 

` In vila părintească Grifoni din 


. Pontenchio-geniàlul inventator tre- 


DIMINEAŢA ` 


Unul din exponentii geniului la- 
“prejudecățile contimporanilor 


CUNOŞTINŢE FOLOSITOA 


bui să se lupte, ca intotdeauna, cu 
pe 
care însă le învinge şi cu ajutorul 
unui credincios asistent — țăranul 
Mignoiu — el are prima isbândă. 

Marconi isi instalează aparatele 
receptoare după o colină unde asis- 
tentul sáu e pus să observe 1nregi- 
strările, iar în caz afirmativ, să dea 
de veste printr'un foc de puşcă, şi el 
la aparatele de emisie transmite. 
Imediat primeşte instiintarea cá ex- 
perienfa a reuşit. Şi astfel, in tăce- 
re, cu ajutorul unui țăran, în anul 
1895 Marconi inventează telegrafia 
fără fir, la vârsta de 21 de ani. 

Descoperirea fiind privită cu ne- 
incredere, el este silit din cauza 
greutăților financiare să plece in 
Anglia, unde după nenumărate în- 
cercări, reuşeşte să mărească raza” 
de radio comunicare dela 1630 m. 
până la 15 km. 

In anul 1896 Marconi obţine în 
Anglia primul brevet pentru un sis- 
tem practic de telegrafie fără fir, 
iar în 1897 — pe temeiul altor bre- 
vete — întemeiază societatea „Wi- 
reless Telegraph and Signal Com- 
pany”, devenită mai târziu .,Com- 
pania de telegrafie fără fir Mar: 
coni". 


Noua societate condusá de 
coni, construeste prima insin! 
de T. F. F., pe coasta engleză, dupa. 


italiene si a regelui 
Roma. 

In Martie 1899 Marconi re. 2 
ză legătura prin unde între ţi 
francez şi cel englez, peste ei 
Mânecii. In 1901, se transmit un: 
le radiograme peste oceanul Atlan- 
tic, între - localitatea Poldhu din 
Cornwales (Anglia) si Saint 5655s 
in Noua Fundlanda (America). Tn 
1903 Marconi reuşeşte, in tu 
unei călătorii pe mare, la Gib: 4i. 
să capteze telegrame dela Poli. 
iar în 1904 înfiinţează pe vaporul 
poştal englez ,Compania", ur riwi 
zilnic cu cele mai noui știri, en 


Umberio, ia 


tionate prin radio, vapor. in 
1907, ia naştere un serviciu de T. F. 


F. între Anglia şi America, pus 5 
dispoziția publicului. SS: 
De aci încolo inventiune; îi 
Marconi cunoaște un avânt formi 
dabil. 
Toate oficiile postale, toate +: 
poarele, sunt echipate cu at 
de emisie si recepție. I 
(Continuare in pagina a 


F 


= FINI 


le pot reproduce in 


mese până la sfârșitul lunii lanua- 


REVISTĂ 


mserisă sub No, 258 în Regist. Publicaţiunilor Periodice la Trib. Ilfov 8. I. Com. 
Taritul abonamentelor la revista „DIMINE ATA COPIILOR". — In fari: | 


dn străinătate : |) Cehoslovacia, Grecia, Jugoslavia și Turcia: 


Cont cec postal 4083. 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA : 


ANUL XV 


BUCUREŞTI, 
REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT 


STRADA CONST. MILLE 5 — 7 — 9. 


11 IANUARIE 1939 


an Lei 200; 6 luni 
| an Lei 300 și 6 luni Lei 150, — Il) Celelalte țări: | an Lei 350 și 6 luni Lei 175 


Plata taxelor postale în numerar conform aprobării Direcţiei Generale P. T. T. No. 137282/926 


— TELEFON 3.84.30. 
INTERZISĂ. MUNUSCRISELE NEPUBLICATE 


y De Ki TET > s Ka 


DIMINEAȚA COPIILOR ` 


ILUSTRATĂ PENTRU TINERET 
Director: TUDOR TEODORESCU-BRANISTE 


t 


Editura „Ziarul“, S. A. R. Bucureşti 
Lei 100 și 3 luni Lei 50 


—  EXEMPLARUL 5 LEI. 
NU SE INAPOIAZA. 


No. 779 
Dos al 


DE VORBĂ CU CITITORII 


AM SĂ VĂ ROG CEVA 


Dragii mei, 


Am primit în ultima vreme nenu- 
mărate scrisori din partea voastră. 
In aceste scrisori se aflau si compu- 


neri, care aţi fi dorit să apară in rc- 
vista noastră, dar pe care nu le-am 
putut publica si iată de ce. Când tri- 
miteli o compunere la revistă, vă 
rog să aveţi grije să fie scrisă pe o 
sihgurá faţă a hârtiei, adică fala a 
doua să rămâie albă. Desigur că este 
bine să scrili citet si cu cerneală, de- 
oarece scrisul cu creionul se șterge. 
Dacă trimiteţi o compunere si jo- 
curi, atunci aveţi grije ca fiecare 
lucru trimis să fie pe o hârtie sepa- 
rată, deoarece jocurile sunt contro- 
late de un domn redactor iar com- 
punerile de alt domn redactor sau 
de mine. 

In ceeace priveşte desenele, ar tre- 
bui ca toate să fie făcute pe hârtie 
de desen şi trase în cerneală, ca să 


menea nu trebue să trimiteţi mai 
mult de un singur desen pe fiecare 
hârtie. i 
Acuma să terecem la ri üspunsur ile 
întârziate din cauza sărbătorilor. 
Janina. — Intr'adevár, mi-ai pus 
„Foarte multe întrebări, draga mea. 


P si incere să-ţi răspund. Pe luna De- 
 cembrie trebuesc trimise jocurile 
„care 

ed 


du, avu ut scris lângă ele „pro- 
blema nr..", dar şi celelalte jocuri 
următoare din celelalte reviste. Des- 
legările pe luna Decembrie se pri- 


revistă. Dease-. 


rie. Grübeste-te aşa dar si mi le tri- 
mite, Voi avea grijă ca toate dorin- 
tele tale să fie implinite. Hi multu- 
mesc pentru urări. 

Martinovici Mihail. — Nu mă su- 
par cà mi-ai trimis poezia, ci mà su- 
pár cá nu o pot publica. Sentimen- 
tele patriotice exprimate in ea sunt 
inültàtoare, dar nu sunt tocmai bine 
exprimate in versuri. Mai încearcă. 
* Toma Marian.— Să-ţi ajute Dum- 
nezeu să fii cât mai curând pe lista 
premiantilor. Jocul l-am dat redacto- 
rului nostru special. 

Gojnete P. Bartolomeu. — Jocu- 
rile trebuesc să fie trimise pe adre- 
sa revistei noastre, scriindu-se in- 
trun colt pe plic „pentru jocuri” 

Grimberg Edi. — Poezia nu prea 
este poezie. Probabil că eşti mic. In- 
valá mai întâi, şi apoi serie. Până 
atunci, răbdare. 

N. Gheorghe. — Glumele vor apă- 
rea, căci sunt bune. Mai trimite-ne. 
Cotter Charles. — Poezia este prea 
lungă. Ce ai seris acolo în 11 strofe 
se poate spune în câteva cuvinte. 

Drimmer Zoltan | Andrei. — Dra- 
gul meu, cred cà ne-am înțeles gre- 
sit. Noi nu ducem aici la revistă 
lipsă de poezii. Am seris de nenu- 
márate ori, cà poezia este un gen 
greu si că trebue multă muncă spre 
a ajunge să faci o poezie bună. In 
orice caz iti mulțumesc pentru buna 
intenţie si te asigur că si cu mă bu- 
cur, când mi se dă scrisorile tale. 

Anton Ludovic. — Iti multumesc 
pentru colaborarea trimisă si pe ca- 
re o voi folosi, după împrejurare. 


Urările tale mi-au făcut mare plă- 
cere, Aştept si alte vesti. Cum ai pe- 
trecut v: acanla? 
Butunoi Ioan. 
pentru succes. Cele 
primi peste pulin timp. 
sărbătorilor am cam întârziat. 
Drabat Alexandrus — Reclamalia 
ta a fost predată celor în drept. 
Fruţi Sorin. — Ştii englezeste? A- 
tunci tradu câte ceva pentru revis- 
tà. Jocul l-am dat d-lui redactor spe- 
cial. Povestea am mai citit-o undeva, 
dar nu-mi amintesc unde. 
Constantinescu Vasile. — As pu- 
blica desenul, dar nu se poate re- 
produce. E făcut cu creionul si de- 
aceia nu merge. Trimite-mi altul. 
Astept. 
Goldenberg Emma. 
poate apărea fiindcă este 
creion. 


- Felicitàrile mele 
cuvenite le vei 


făcut in 


Mărculescu Mihaela.—Draga mea, ` 


desigur că ai mai mult-talent la dc- 
sen decât la scris. Povestea este lip- 
sită de acţiune, iar gluma nu este 
glumă, deoarece este numai răspun. 
sul unui copil rău. Ia inchipuieli cà 
ai răspunde așa unui om mai în 

vârstă ca tine. Aştept si alte desene 
din partea ta. Până una alta te să- 
rut pe amândoi obrajii. 

Rosman E. — Traducerea este bu- 
nà asa că va apărea. Va trebui însă 
să ai puţină răbdare. Mă bucură că 
am făcut cunoştinţă și cu line. 

Deslegările jocurilor pe lu- 
na Decembrie se primesc pá- 
nd în ziua de 30 Ianuarie 
1939. 

MATUSICA 


Citiţi în acest număr înce ge 


Din cauza . 


Desenul nu ` 


<< 


ICĂ a fost de mult de tot o împărăție 
mare, peste care stăpânia un împărat 
pre nume Dor. Si avea acest impárat un 
fiu, pe Zefir, un voinic viteaz şi bun la 
inimă. Era în deosebi bun la inimă. Nu 
era om nevoiaş pe care să nu-l ajute, nu 
era fiinţa pe care prințul Zefir să nu o ducă într'acolo 
unče putea găsi alinare şi, deaceea, nu era om care 
să nu-l iubească. 

Iată însă, cá într'un an veni peste acest ţinut o 
o iarnă cum niciodată nu mai fusese.... O iarnă 
înspăimântătoare. Atât de grea, de ziceau bătrânii că, 
pe semne, li-e dat să ispăşească vre-un mare păcat. 

Era un ger că pui de om nu avea curaj să iasă 
afară din casă, iar dacă vre-unul, împins de nevoie 
prea mare, îndrăznea să plece la drum, păi, până să 
ajung acolo nude-i era tinta, muria în drum. $i unde 
mai pui viscolul! Scotea uşile din țățâni, smulgea 
garduri, copaci, de credeai că în curând casele vor 
fi nişte fulgi ce vor trebui să joace în hora îndrăcită 
a viscolului. 

Trei săptămâni erau de când iarna o tot ținea aşa. 
In casă, oamenilor li se terminaseră merindele, dar 
nimeni nu îndrăznea să se ducă după tárguit. Dar 
ch zr dacă ar fi îndrăznit, drumurile erau atât de 
trocn te, încât, în viscolul de afară mult ar mai fi 
tretu t să stai pentru a-ți face o cărare de câțiva 
me'ri. 

Si lemnele se sfársirá. Fiindcă oricâte lemne puneau 
în foc, tot nu izbuteau să se încălzească aşa cum 
trebuia. Nu mai erau lemne în întreaga împărăție. 
Erau în păduri, dar cine se putea duce acolo? In 
afara viscolului, cete de lupi lacomi rătăciau pe toate 
cărările, venind chiar în oraş, dar cum nu întâlnia't 
pe nimeni se întorceau în pădure şi acolo, în căutarea 
hranei, urlau, de măriau groaza bietilor locuitori. 

Şi din această pricină mulți oameni muriau, de 
frig şi de foame. Se prăpădiau copiii sub ochii 
părinților neputincioşi. Mulţi dintre ei, în disperare, 
nu mai țineau seama de 
nimic, şi eşiau în viscol, 
căutând a se îndrepta s; re 
pádure, in máná cu un topor, 
pentru a aduce un brat de 
lemne. Dar nu era decát o 
nebunie. Omul, slab cum era, 
de nemâncare si nesomn, era 
o b'ată jucărie ín bătaia 
vântului şi stârşia, fie că 
se întoarcen acasă, fie, şi 
asta de cele mai multe ori, 
că rămânea în zăpadă unde 
muria înghețat, până când 
un lup dădea peste el şi-şi 
poto'ia putintel foamea. 

Ja'e mare domnia în im- 
părăţia împăratulvi Dor. Si 
mai íntristat decát totii era 
prinţul Zefir. Era atât de ` 
mâhnit de durerea şi sufe- 
rintele supugilor săi, cá nu 
mai mánca si nu mai dormia 
noaptea, gándind cum ar 
patea sá facá ceva pentru 
alinarea suferintelor locuito- 
rilor impárátiei sale. 

La început trimisese o 
ceată de ostaşi în pădure 
după lemne, dar toti rámá- 
seserá pe acolo, sfágiati de 


DIMINEAȚA — 
X. COPIILOR 


d ap^ S Sa NEC. 


m 


lupi. A mai trimis şi alte cete dë soldați, dar nici 
acestea nu putură să se întoarcă, rătăcind calea şi 
rămănând astfel inghetati pe potecile, croite în zăpada, 
ce se adunase în strat înalt cât un om. 

Dacă a văzut prințul Zefir că acesta nu poate fi 
un mijloc de ajutorare, a început să se frământe zi 
şi noapte, chibzuind să vie totuşi în ajutorul supuşilor. 
Era atât de necăjit şi de descurajat, încât în dispe- 
rarea sa, dădu ordin să se facă, în mijlocul oraşului 
un foc mare, în care să se pună o mare parte din 
lemnele palatului, din scaunele, mesele şi restul 
mobilelor de lemn, pentru a se putea încălzi populația. 

Dar, cum era şi firesc, totul era degeaba. Focul 
nu sluji la nimic şi mâhnirea prințului ajunse la 
culme. 

Intr'o noapte, stând la gura sobei, i se lumină 
deodată fața. Un gând drăcesc i se cuibări în creer. 
Să aducă soarele pe cer. Să aducă primăvara mai 
de vreme. Căci dacă era o astfel de vreme, îşi spunea 
el, asta se trage din pricina lipsei soarelui. Dar cum 
să facă toate acestea ? 

Isi aduse aminte cá, nu departe de palat, îşi er 
coliba un bătrân, despre care lumea toată spunea c: 
s'ar pricepe să-ți dea orice sfat, fiindcă toate ziulica 
veniau la dânsul oameni oropsiti cărora le dădea 
sfaturi de cari toti se foloseau cu izbândă. 

Când se lăsă noaptea, sprea nu fi zărit de nimeni. 
Zefir se duse la bătrân. Când a eşit pe poarte 
palatului, viscolul îl lovi cu atâta duşmănie în obraz 
că îl trânti la pământ. El însă se sculá voinicest- 
şi, cu paloşul în mână, îşi croia mai departe drum 
prin zăpada. Cádea şi se ridica, viscolul îi arunc: 
zăpada în ochi, de mergea mai mult cu ochii închişi 
gerul îl înțepa cu milioane de ace, dar el nu se lăsă 
până nu ajunse la casa sihastrului. 

Frânt de oboseală, de abia putându-se mişca dir 
cauza frigului, păşi cu mare greu în colibă. 

Când intră, zări la masă pe bătrân aplecat asupră 

unei cărți, cetind, fără întrerupere, vorbe de slăvire 
pentru Tatăl Ceresc. Printu 
se apropie de bătrân, care 
numai acum când Zefir ii 
întinse mâna, îşi ridică pri- 
virea din carte şi o îndreptă 
blândă spre el. 
- — Ce te aduce la mine 
frumosule prinț? îl întrebă 
bătrânul. Că pe semne mare 
durere trebue să ai pe suflet, 
dacă, pe o astfel de vreme, 
ai venit la mine. 

— Mare durere am. Imi 
mor supuşii de foame şi de 
frig şi nu ştiu ce să fac sš 
le viu în ajutor. 

— Păi, n'ai ce face, bunule 
print — îi spuse bătrânul. 
Aşa este voia Domnului şi 
pace. 

— Ce fel de Dumnezeu 
este acesta care lasă oameni: 
să moară? Am crezut în El, 
dar acum s'a dus. 

Bătrânul privi cu mare ; 
durere chipul, roşu de mânie ` 
al prințului. 

— Nu păcătui, fiule. Ceea 
ce se întâmplă acum cu noi 
este tot un semn al mare! ` 
Lui mile. Ne pedepseşt 


ERR: S: qune 
i 


TUL CARE A FURAT SOARELE 


pentru greselile noastre, pentru pácatele si necredinta 
noastră. Fără această pedeapsă am fi mers înainte, 
greşind mereu şi viața noastră s'ar fi scurs în val 
de păcat şi trai fără credinţă. Acum însă ne-a oprit 
din drumul nostru greşit şi, prin credință, vrea să 
ne aducă la mântuire. 

— Basme, părinte, basme. Ne rugăm cu toții de 
atâta vreme şi el nici nu se îndură de noi. Până 
când să ne mai rugăm? 

— Nu păcătui, fiule. Roagă-te mai departe, căci 
nimănui nu îi este încă dat să pătrundă marea Lui 
înţelepciune. Ruga nu are durată fiule, căci nici 
credința nu se numără pe luni şi pe zile. 

Prințul Zefir se ridică dela masă şi începu să se 
plimbe gânditor prin odaie. Deodată se opri şi-i 
spuse bătrânului, privindu-l cu luciri în ochi : 

— Treaba ta ce crezi. Eu am venit să-ți cer un 
sfat, căci am auzit că ştii de toate. Dumnezeu a luat 
soarele şi-l ține la el. Din pricina aceasta, iarna ne 
omoară pe toți. Vreau să fur soarele. Spune-mi cum 
o pot face? 

Bătrânul zâmbi cu amărăciune si privi pe print 
cu multă milă, înțelegând că numai marea lui dispe- 
rare a putut să-l facă să greşească în astfel de chip, 
încât să ajungă a-i cere un sfat atât de ciudat. 

— Dacă ai venit pentru aceasta, mărite prinț, află 
atunci că bătrânul din faţa ta este un biet nestiutor, 
care nu îţi poate fi cu nimic de folos. Ceva totuşi 
îți poate spune : să te întorci la palatul luminatului 
tău părinte. spunând: „Facă- 
se voia Domnului“, şi poate 
astfel vei izbândi mai mult 
decât ducând cu tine un 
astfel de gând lipsit de cre- 
dintá. 

Printul Zefir privi cu urá 
pe bátrán si plecá furios, 
trántind usa in urma lui. 

Afará viscolul par'cá se 
infetise. A scos iar palosul 
spre a-si croi drum prin 
troeni. Vuia vántul si urlau 
lupii, iar mânia prinţului 
creştea din ce în ce mai 
mare. 

Trebue să fur 
trebue să-l fur ! 

Intors la palat, după ce 
se chinuise tot atât de mult 
cu drumul ca la dus, chemă 
îndată la dânsul toţi fierarii 
palatului. 


soarele, 


— Ascultati care îmi este porunca: chiar din 
aceasta clipă să 'ncepeti a-mi lucra o scară atât de 
înaltă, încât să ajungă până la bolta cerului. 

Fierarii la auzul acestor vorbe, rămaseră impietrifi. 
Priviră cu atâta ciudáfenie pe print, încât acesta se 
încruntă : 

— Ce, aveți ceva de spus. Dacă da, hai spuneţi! 

Atunci meşterul fierar, un bătrân, care îşi petre- 
cuse mai toată viaţa în curtea palatului, prinse a spune: 

— Să-mi fie iertată marea mea îndrăzneală, dar 
ne ceri ceva cu neputinţă. Cum vom putea dura noi 
o asemtnea scară. De unde să luăm atâta fer. Si 
apoi, mărite prinț, cum vom putea noi lucra în 
viscolul şi gerul de afară. E moarte sigură ceea ce 
ne ceri. 

— Veţi face ceea ce vá cer. Nu vedeţi cá mor 
oamenii ? Dacă vom reuşi să facem această scară, 
vom aduce soarele pe pământ şi toată lumea se va 
bucura de acest dar. Aceasta mi-e voința şi de mâine 
să incepeti lucrul. 

Au plecat lucrătorii, trişti si îngândurați. lar a 
doua zi au început lucrui. Au adunat pentru aceasta 
toti oamenii din palat şi tot fierul ce îl aveau ei 
strâns pentru zilele de războiu. 

Nu mai e nevoie să vă spun, că mult chin au mai 
îndurat. In afară că din pricina gerului şi viscolului 
deabia se puteau mişca, dar chiar munca era atât de 
grea. A făcut printu!, în preajma lor un foc mare, 
spre a se încălzi echipele de lucrători, să se încăl- 
zească rând pe rând, totuşi 
multi mureau înghețaţi, că- 
zând de pe scara ce începea 
să se înalțe spre cer. Mereu 
veniau alți lucrători, până 
ce întreaga oaste a împără- 
tiei ajunsese să stea aci, Ja 
înălțarea scării, şi să lucreze 
de zor. 

Şi într'o bună dimineață 
scara fu terminată. După 
atâtea jertfe, sosi însfârşit 
timpul ca prințul Zefir să 
se ducă spre a fura soarele. 
Şi a aşteptat el căderea 
nopţii, iar când purcese a se . 
sui, veni lângă el bătrânul 
sihastru şi-i spuse : 

— Mărite print. nimeni 
nu îndrăzneşte să cârtească 
împotriva inimii tale bune, 


` 


SSS 


K 
NN 
Se 
S 


déi 


_ qap. Lu) 


(Continuare in pag. 14-a) 


Nu uitati să cumpárati, roma- 


nul „Insula Fantomelor" 


circ S TIRR/AJ ERE 


D ^, ^ 

a KL KI {we .. A A ea RW 
i Ce este „Straja Ţării". Strajerii între dânșii M 
| | n -— — 
$ Iubiti strájeri, V'am povestit in scrisoarea trecu- fruntea scolürimii, au avut învoială Mes 


Una dintre máàndriile sufletului 


de strájer, o podoabă a carnetului Țară, părinți si comandanţi un bun acest an. ed y 
cu fapte bune ce trebuie să-l păstre-  străjer si ce frumos știa să  lámu- Datinele şi obiceiurile noastre 1 


tă, ce alese datorii are faţă de Rege, 


să umble cu colindul și urătura, în 


` TIN M 


strămoşeşti sânt neintrecute de nici- 
un popor de pe pământ. Deaceea si 
noi, mai ales noi străjerii, trebuie 
să le păstrăm ca ceva sfânt, podoa- — — 
be nepreţuite ale sufletului nostru 
de Român si Străjer. Voi stili dragi ` — 
strájeri, càte cazne au indurat sfin- z 
lii si mucenicii bisericii noastre ` 
strămoșești, pentrucă şi-au apărat 
credinţa părinţilor si străbunilor 
lor. In semn de adâncă cinstire, 
drept pildă de mari si sfinte jertfe, ` 


A 


ze cu grijă si dragoste fiecare pur- rească străjerul nostru din Parcul 


D 
o e P 


Nc v i 
taro Ae we die a t 


di aceşti mucenici au fost rànduili să 
strălucească ca sfinți în călindarul 

1 bisericii strămoşeşti. Tot asa si cu j 

Ps datina si obiceiurile noastre apuca- 

Š ° ECH Q 


PCM Suka séin, A DA cmn iov 


KSE 
- EF 1 
Li 
: ` 
S =. 
: 
i M. S. Regele Carot 1I, Marele 
Es Străjer al Țării. t 


te din bátràni. Ca sà fie 


păstrate ^ 
peste urgia anilor aceste comori ale ° ~ 


EA sufletului românesc, adică: limba, i] 

y portul, datinele şi obiceiurile, au a 

3: trebuit jertfe si sacrificii de vieţi ro- 
mánesti. Căci străinii ce ni-au co- ~ 


tropit pe nedrept, de-atâtea ori, tara - 
— după cum ati învățat la istorie, 
— voiau să ne smulgă tocmai aceste 
frumuseți ale sufletului românesc, 
suflet drept stăpânitor al pământu-. 
lui lui Traian si Decebal. Pag 
Ori, dacă pentru a ajunge in vre- - 
mea noastră aceste obiceiuri, asa de ` 
neintrecute în frumusețe, au fost ——- 
atâtea jertfe, nu trebuie să le pă- 
străm cu sfințenie si să le purtăm | 


Ni 


tător al unci insigne străjerești, este 


Carol, datoria strájerilor fatà de da- 
` H t D D ` . 
- păstrarea datinelor si obiceiurilor 


tina strămoșească! Ali văzut voi de 


strămoşeşti. e altfel, că numai străjerii, adică mai departe, cu bucurie si grijă de + 
a 


DIMINEAȚA 


, 


FUN. 


m Ë rin g ` : 

P Dealtfel răspunsul l-ați 
dragi străjeri, prin atâtea 
linde şi urături ce le-aţi dub 


nului 


cire ca în acest an! 

Această bucurie pe care străjerii 
au împlinit-o pentru toată lumea, 
se dovedeşte prin două fapte: întâi, 
ascultarea faţă de comandanții lor 
si apoi, dragostea si grija de fiece 
clipă pe care D. Teofil Sidorovici, 
Comandantul „Străjii Țării”, v'o 
poartă vouă, tuturor strájerilor tă- 
rii. Datorită acestei iubiri a Dom- 
Comandant pentru munca 
voastră de fiece clipă, muncă închi- 
nată cu tot sufletul Regelui si Ţării, 
în acest an ati avut de implinit cea 
mai frumoasă datorie față de dati- 
na strámoseascá. N'auzili voi par'cà 
si-acum, zumzetul cela de bucurie 


k 
4 străjerească, vecin bun cu trăistuța 
` atârnată de gàtul imposmolit al ca- 
a maradului ee và colinda? 
1 Noi umblăm si colindăm 

; Pela usi, pela feresti... 
. . Si-asa, dragi strájeri, odată cu 
— — trecerea anilor şi-a bucuriilor, voi 


„dintre cele mai 


Ë ilor D ădată steaua în jurul ei! Pe când bradul, x E wf * Ken 
" mele ale Carpaţilor, we altădată d razii vostri lângă zugrăveala sfântă 
„erau „frate cu Românul”, iar acum are doar cântece de cele populare, S Nastani din Bethleem; Nui 8 
ümàáà i "* i e Eege P Ee š Naster ; - - 
Ls gew golase de dragul unui unde românul îi cântă cetina veşnic Rd T 
. obiceiu străin, necunoseut de strá- verde, ocrotitoare si umbroasă, me- "` 
- moşii nostri. Si-apoi, cát amar de Sănătate 


. eresteli mari, treceti la învăţătura 


unor școli mai înalte și din străjeri, 


deveniți comandanți deplini. Iară 


in urma voastră rămâne scrisă una 
frumoase file de 
muncă şi credință pentru „Straja 
Tan": păstrarea datinelor şi obi- 
ceiurilor strămoşeşti. 

Gândindu-se la frumoasa sa copi- 
lürie ce şi-a petrecut-o pe pământul 
sfânt al Bucovinei, sub stăpânire 
străină, care nu îndrăgia obiceiurile 
noastre străbune, Domnul . Coman- 
dant al „Străjii Ţării”, a dat veste 
luminoasă către toti străjerii ţării, 
pentru păstrarea curată, în deose- 
bită cinste si mândrie străjerească, 
obiceiurilor atât de dragi. 

Asa se face, dragii mei că la săr- 
bătorile acestui an, am primit cu 
toții îndemn de sus, dela Coman- 
dantul „Străjii Ţării”, ca să inlátu- 


‘răm obiceiul pomului de Crăciun. 


Noi Românii cari avem obiceiuri 
atât de frumoase, să împrumutăm 
altele, străine şi fără nici-o poveste 


noastre înseși. mai in strălu- 


străjerilor ordinul Domnului Co- 
mandant din acest an: înlocuirea 
obiceiului străin al bradului ca pom 
de Crăciun, cu steaua strămoșească, 
steaua luminoasă din  Bethleemul 
mântuirii creştine a omenirii. 
Toate serbările datinelor si obi- 
ceiurilor strămoșești organizate in 
acest an de străjeri şi străjere, au 
făcut să strălucească lumina stelei 
cântată de toţi străjerii României: 


Steaua sus răsare 


` - 
Cred cá ni-am inteles si de a- 
ceastá datà, dragi strájeri. 

Ia treceţi acum îndată, si de ali 
fácut-o, repetati drumul, pe dinain- 
tea Teatrului National. In locul bra- 
dului gârbovit de promoroacă, în- 
străinat de codrul lui falnic, ce ve- 
deti? 

O stea mândră, podoabă neintre- 
cută a mâinilor de străjeri. dăruită 
Capitalei şi datinei strămoșești, stă 
mărturie a-ascultárii și dragostei de 


de legătură cu trecutul nostru! Bra- Ca o taină mare... străjeri pentru sufletul neamului 

dul este o màndretà a munţilor Ro- dd lor. 

mâniei, dar ce fel de obiceiu e ace- z A : - 
Despre această minunată stea 


la care rătează din rădăcină tocmai 
ceeace ili este mai drag? Rămâ- 
neau coastele munţilor nostri plesu- 
ve, plângeai de mila vârfurilor se- 


bogăție se părăduia de dragul a- 
cestor apucături străine. 
Iată dragii mei ce bucurie a adus 


Trei Crai dela Răsărit, 
Spre stea au călătorit 
Dar câte frumoase cântări nu are 


nită să înverzească munţii nostri. 


nu să cadă doborâtă sub toporul ne- 


gustorilor de obiceiuri. 


„Piticii cei buni", e cartea 


străjerească, vom tăifăsui in sceri- 
soarea următoare. Până atunci, ci- 
titi cu atenţie ce-au încrustat cama- 


MIRCEA ISPIR 
Comândant-străj er 


cea mai frumoasă pentru copii X 
d A Ehe | 


re riu phe stss 


RER zii 


BS? — 


cititori 


X NS m. " 
bes 


3 
plan $i Bram 


Y 
«G;oncret vb 


BICĂ SKIOR 


Báetasul ăsta-i Bică 
Năzdrăvan și fără frică. 


In aproape trei minute 
Skiurile sunt făcute. 


NĂZDRĂVĂNIILE 


Fiindcă mult se plictiseşte 
Un butoi acum privește. 


Sin momentul următor, 
E-un adevărat skior. 


Căci un gând îl năpădi: 
Din el isi va face sky. 


Auleu, dar ce e asta? 
Ia priviţi acum năpasta: 


Cu-echilibrul nu stă bine, 
Simte cameţeala-i vine, 


Și de-odată se trezeşte 
Că de-un gard se poticneste. 


Iar din sportul lui cu sky 
C'un cucui se pomeni, 


Dar lui Bică nici nu-i pasă, 
Mi se'ntoarce fug'acasă. 


Ia butoiul si în grabă, 
Se aşează iar la treabă. 


Si cât numeri pân” la doi 
Sanie-si face din butoi, 
MOȘU-LICĂ 


— e Sc) 3 1 77 


DIMINEAŢA 


FLORIC 


CAPITOLUL I 


UN VAPOR IN PERICOL 


In micul sat Două Mai, situat în apropiere de Man- 
gulia, noaptea începuse să coboare, aruncând văluri- 
le ei de întunecime peste întinsul apelor. Era toamnă 
târzie, o toamnă cum nu mai pomeniseră pescarii 
dispre partea locului. Uraganul bântuia de o sáptà- 
mână încheiată si nici un vapor nu se putuse apropia 
de coastă. Bárcile pescarilor, bine legate de țărm cu 
otgoane groase, jucau pe crestele valurilor spumate, 
care ajungeau până în port. 

Badea Niculae, cel mai bătrân pescar din sat, sta 

.pe gânduri în port si nu-i venia să se ducă acasă. Nu-l 
trăgea inima. Se gândia, că urgia de afară putea să 
puie în pericol vieţile marinarilor pe cari meseria îi 
obliga să strabată apele pe orice vreme și poate că 
atunci curagiul său de bătrân lup de mare ar fi fost 
necesar spre a smulge adâncurilor vieţile celor nă- 
păstuiţi. 

In jurul lui Niculae se aflau mai toţi pescarii din 
sat. oameni cu aspect aspru, där cu suflet bun si vi- 
teji, săritori la nevoie. Serutau zarea, căutau să pă- 
trundă păretele de intumerec care despártea uscatul 
de mare. 


Nu, nu era nimic... Desigur că nimeni nu avisese cu- 
rajul să se avànte în larg pe o asemenea vreme. Poa- 
te că numai vapoarele albe străbăteau marea Neagră. 


Dar acestea nu se temeau de o asemenea vremuire, 
căci aveau comandanți viteji și se fereau mai ales să 


se apropie în acest punct de coastă, de oarece ar fi fos 
amenințate să fie atrase de curent spre mal si să fie 
aruncate pe stâncile care erau foarte numeroase prin 
partea locului. 

— Slavă Domnului, că au revenit toţi ai nostri aca- 
să, spuse întrun târziu unul dintre pescarii mai ti- 
neri. 

Badea Niculae îl privi îngândurat şi-i spuse : 

— Cred că mai sunt vapoare care străbat în acest 
moment Marea Neagră. Ar fi bine să punem pe cine- 
va de pază în noaptea asta ! 

Tânărul dădu din umeri. 
y vu 


la auzi o sirenă ! spuse in acea clipă - Niculae, 
incordàndu-si atenţia. 

Toţi cei de faţă rămăseseră tăcuţi, căutând să prin- 
dă din urletul vântului sueratul unui vapor. Cu toate 
acestea nu auziră nimic. 

— Aseultaţi-mă ce vă spun, continuă badea Nicu- 
lae, E o sirenă ! Să știți că prin apropierea coastei 
trebue să se afle un vapor în pericol. 

Sau repezit cu toţii pe chei, căutând să străpungă 
intunericul cu privirea. In cele din urmă unul dintre 
pescari strigă, spre a fi auzit de cei din jurul său : 

— Are dreptate, mosul Niculae ! Priviţi drept ina- 
inte... acolo la bariera stâncilor... e un vapor... mnu-i 
prea mare... pericol ! 

Atâta-i fu de ajuns lui Niculae, care dovedi încă 
odată spiritul său de adevărat conducător, dând ordi- 
ne prietenilor săi : 

- Vasile să treacă la clopot ! Tică si Tase să pre- 
gătească barca mare, In cel mult zece minute trebue 


să pornim în ajutorul celor de pe vapor., = 


Oamenii ii ascultară ordinul fără crâcnire. 

Badea Niculae era proprietarul celei mai mari si 
mai bune bărci de salvare din întregul sat, In cursul 
vieţii sale, omul acesta scăpase dela înnec, pe vreme 
rea pe mulli dintre aceia cari fără să cunoască Ma- 
rea Neagră se avântaseră necugetaţi pe întinsul ei. 

După câteva minute, ,,Pescárusul" — asa se nujmia 
barca — sălta sprinten peste crestele înspumate ale 
valurilor, îndreptându-se spre vaporul in: pericol. Cu- 
rentul îl apropiase bine de țărm, astfel că cei cari se 
aflau pe cheiu puteau distinge mai bine vasul. Era un 
yacht elegant, de culoare albă care după toate apa- 
rențele luptase cu greu cu furtuna. Nu mai avea 
cârmă, iar valurile îl apropiau mai mult de bariera 
de stânci, amenințând să-l sfărâme. 

Bordul vasului arăta jalnic. Lucrurile erau trântite 
unele peste altele, balustrada punţii era ruptă, iar ma- 
rinarii aproape că nu mai îndrăzniau să încerce o 
manevra. 

Ba mai mult, un val urias màturase bordul cu pu- 
tiná vreme mai inainte, smulgànd in adàncuri pe co- 
mandantul vaporului si pe doi dintre cei mai buni 
marinari. Disperati, supravietuitorii echipajului s'au 
năpustit spre unica barcă de salvare care mai rămă- 
sese la bord, imbarcàndu-se in ea, fără să mai țină 
seamă de călătorii cari se aflau in cabinele de sub 
punte. 

In salonul principal al vaporului se aflau mai mul- 
te persoane: un bărbat ca de vreo patruzeci de ani, ` 
solia sa si fiica lor, precum si educatoarea fetilii, o 
femee cu párul negru si cu priviri nelinistitoare. 

Toti patru ascultau ingrijorati sgomotele ce  ve- 
niau de pe punte, dar nici unul nu indráznea sà se 
apropie de usá spre a vedea ce se petrece afará. Erau 
palizi de nedumerire, iar femeile tremurau vargá,cáci 
isi dădeau seama că numai o minune ii mai poale 
salva. 

In cele din urmă, bărbatul se sculá de pe scaunul pe 
zare şedea şi punându-și cu greu mantaua groasă 
de cauciuc, porni spre uşă. Intro clipă se află pe pun- 
tea răscolită de furtună si de valuri. 

Tinàndu-se bime de bucata de balustradă care se 
mai afla prinsă de păretele vasului, omul privi în- 
grijorat în jurul său şi strigă de câteva ori pe nume 
pe unul dintre marinari. Nu-i răspunse însă nimeni, 


> 


"AT 


MUS p. 


` 


. 


i bt so 


GER, 2 


e. BN 
k basa * 


D 
—r 


/ 


E 


Ce I 


Li 


Gapan: fusese pirielt. de Shi ayqi 


Le 


.. Cuprins de teamă, bărbatul nu-şi dădea seama ce 
face şi dând drumul balustradei se apropie de mijlo- 
d Si Un Ss aceea un v e uriaș îl smulse peste 


; In acecas as se. auzi un strigăt fufiorütor: Jh ca- 
drul ușii cabinei se afla soția nefericitulwi, care asis- 
-tase neputincioasă la moartea soțului ei. Femeea se 

` repezi la punte, crezând cá va mai putea da vreun 

ajutor celui care-i fusese tovarñs de viață, dar după 

E pasi se prübusi lipsită de cunoștință pe pode- 
ps punţii. 

„Fetiţa, care-şi urmase mama pas cu pas, căzu in 

Kn, la căpătâiul femeii si începu să strige : 

— Mămico, scoalá-te mămico ! Mi-e frică ! 

„Un gemăt fu răspunsul femeii căzute la pământ. 

— Mămico ! Măicuţă! —strigă fata — unde-i tata? 


3 tăticul meu! 


» 


D 


SC | Prübusità lângă măicuța ci, mica fetiţă începu s'o 

— sürute si so strângă în braţe, sperând că astfel o va 
ES X Y aduce in fire. Era insá zadarnic. 

n A Intre timp. educatoarea fetilii esise si ea pe punte 
M" = $i privia cu ochi răutăcioși pe bata copilitá, care nu 
| E p. avea mai mult de șapte ani, si pe nefericita ei mamă. 
Doc SES ici frumuseţea copilei cu părul auriu si ochi albas- 
tri şi nici nenorocirea celeia în casa căreia trăise zile 
` bune, nu o miscau. Prin ochii ei intunecati trecu o lu- 
` . eire de fiară. Fără să se sinchisească de cele ce vedea 
. se repezi in cabină si puse mâna pe o mică valizà de 
piele, pe care o deschise în grabă. Era plină cu bani 
„şi bijuterii. Un zâmbet de mulțumire ii lumină faţa. 
— Când ieşi după câteva minute din nou pe punte, 
văzu că fata nu se miscase de lângă mama ci. Prin 
B motul furtunii mai distinse câteva voci. 
— Hei ! Nu mai e nimeni pe vaporul ăsta, sc auzi 
un glas. 

Era Niculae si pescarii cari ajunseseră după o oră 
„de luptă cu valurile lângă vas. 

— Tată acolo o femee, spuse unul dintre ei, care o 
văzuse pe educatoare. lată si o femee căzută jos si o 
„fetiţă care o veghiază. 
= . Pescarii se apropiară de naufragiati. 

— Unde sunt ceilalţi, întrebă Niculae. 

i Nu mai este nimeni pe vapor, răspunse educa- 
` Inten, Au fugit lăsându-ne singure. i 
j- Intre e timp, pescarii ridicaseră pe nefericita femee 
| depe punte s şi o coboriră în barcă. Educatoarea ii ur- 
i împreună cu fetița, iar salvatorii trăgând cu pu- 
tere vàslele îndreptară mica imbarcațiune spre țărm. 
Fusese de altfel o salvare în ultima clipă, căci ime- 
diat bi aceea micul vapor se scufundă cu totul în 


c "Se sosirea bărcii de se aleg Intocmai ca 
o coajă de nucă, imbarcatiunca era ridicată pe cres- 
tele valurilor, prăbuşită apoi în adâncuri neașteptate, 
fb „scoasă « din nou la iveală. E toate acestea, se apropia 
wem de t țărm si când glasurile putură fi auzite, 
în pofida vuetului furtunii, Niculae începu să spuie 
„pescarilor câte: „ceva din peripetiile aventurii. 


comandant. lăsând in voia soartei pe cei pa- - 


c Ja == Cati ie ae 


durase o lovitură îngrozitoare. Tatăl ci 


— Trei. | 
— Dar vaporul? 
— Sa scufundat. d Vë Ke 
Cu o ultimă opintire în salvatorii au ` 
barca pànà la chei. Intrànd in apă până la ge 
pescarii rămaşi pe țărm au pus mâna pe otgon si lu 
ând în braţe pe naufragiali, i-au adus pe uscat. 
Mama fetiţei nu-şi revenise in fire. Cu ochii inchis 
si buze palide, era purtată pe braţe, spre o colibă din ` 


'àsle, 


apropiere. 

— Doamne Dumnezeule, a murit ! — strigă o bă- 
trână. Ai 
Privirile educatoarei fură luminate de un fulger de 


răutate. " 
— Nu, nu se poate — strigă ea — prece în- -— 
CM 

dureratà. Aduce-ti repede un doctor! RT 


In satul nostru nu există. Lef 
Badea Niculae se întoarse spre fiica lui, care se iR 
afla si ea de faţă si o întrebă: 3 


— Ai făcut foc în casă? Sărmana femee va fi adusă ` 


la noi. - 
— Fii liniştit, tată, — spuse fata — am pregătit to- ` 
tul. š ix 
Intr'adevàr, Niculae nu se mărginea numai să sal- B. E 
veze pe naufragiali. ci îi lua si la el în casă, până se 
intremau. 


mine Ce 


spuse o femee, arătând-o pe educatoare. Nai 
`à nici nu aude cele ce se vor- ` 


— Tânăra doamnă si fetița vor locui la 


Educatoarea părea 
besc în jurul ei. O ţinea de mână pe fetiță, al cărui 
obraz palid mai exprima încă spaima. Sărmana în- 
dispăruse, i 


. v š m . . LAE ` 
mama ei zăcea nemiscatá, ca si cum ar fi fost moartă. 
Era o lovitură prea grea pentru un copil de vârsta ei 
să spie nici un cu- ^ 


Sărmana, nu mai era în stare 


vânt. E 


a 
A (V. a urma) | 


PRIHORUL 


EE W: "aco ñ E SENE COSA RC F Yet HE KC e DE eg E = E USE XT ER 
' A ` , b l z i ; d 


(Urmarea povestei 


Ramuri brăzdează cerul; e capătul ràndului de 
pomi care fulgue pe cerul trandafiriu. Lil scăpată, 
intinde mâinile si râde încet. Mica flacără roșie a pe- 
nelor luceste pe ramură si pasărea coboară capul: 

„Tuit, uip, trilittitt". 

„Prihorule, drag prihor, fără tine as fi fost pier- 
dutà in zăpadă si noapte... Din cauza ta am plecat, 
frátiorule, si nu mai nădăjduiam sà te găsesc, dar 
eram atât de necăjită, că nu mai ştiam ce fac. Atunci, 
atunci...” 

E atât de obosită, atât de miscatá, că începe să 
plângă. Si iată că prihorul, dintr'o bătae de aripi, 
vine lângă Lil si incetisor: 

„Uip, uit, trilittiti". 

„Oh, trigá ea bucuroasă, am înțeles! Nu ştiu dacă 
tu vorbeşti limba mea sau am ghicit-o eu pe a ta, dar 
am auzit ce-ai spus! Te înţeleg... te înțeleg!” 

Atunci în liniştea zăpezii începe un dialog mărunt, 
ea vorbeşte, el ciripeste... 

„Hai cu mine înapoi la Casa-Varzà !" 

„Lui, tui tiritt... tririttirititi tuit!” 

„Ba da, ba da, te vei ascunde in camera albastră, 
Lilo si Lolo vor uita iute. Si tie, nu-ţi va mai fi frică, 
nu vei mai pricinui nenorociri fără să vrei. Te vor 
iubi. Vino!" 


Luna era sus pe cer când ajunseră la câmpul de 
verze. 

Lilo si Lolo, cocotali pe vârtul casei, chemau cu 
disperare. Când apăru Lil, (în timp ce prihorul se 
ascundea în camera albastră), Lilo si Lolo erau atât 
de mulţumiţi că au regăsit-o, dar atât de supăraţi de 
spaima prin care treuseră, căstrigau de bucurie si 
de furie. 

„Haide, haide, zise Lil care voia să scurteze scena, 
pentru nişte oameni ce sunteţi, nu aveți destulă lini- 
ste. Am făcut o plimbare minunată. Dali-mi puţină 
pâine si mă culc.” 


de GENEVIEVE FAUCONNIER 


din Numărul 778) 


Ea se culcă si căzu îndată într'un somn fără vise. 

Dar luna încă mai râdea pe cer căci văzuse lunecând 
pe zăpada de argint o fată micuță, care sprijinea 
de aripă un prihor toropit de somn. 

Cu soarele zăpada nu tinuse mult. Dar necazul lui 
Lilo si Lolo se topise mai repede chiar decât zăpada. 
Lilo începu, de a doua zi, să repare mobilele. Si când 
'ànd Lil îi aducea de mâncare prihorului în camera 
albastră, îi spunea: 

„Uită din oră 'n oră. Lilo a început să prindă gust 
de lucru. Il găsește mai reușit ca prima dată. Curând, 
curând îi va pare bine că a avut prilejul să-l refacă.” 

Râdea. Dar pasărea avea bunul siml să-și ia un aer 
încurcat. 

Lil îi ajuta atât de dràgut lui Lilo, că domnea o în- 
lelegere nestirbità. 

Când terminará totul, Lilo zise: 

„Acum, ca să ne recreem, hai să ne jucăm în ză- 
pada”. 

Lil aduce o sfoară: 

„Hai să sărim coarda!” 

lată-i că sar între cele patru verze ale casei lor. 
Doi tin coarda, cel de-al treilea sare, Lilo mlădios, 
Lil uşoară, Lolo ca un elefant. 

„Esti neindemánatec dragă, zise Lilo, o să-ţi luăm 
rândul.” 

„Nu, nu” strigă Lolo. 

Un sgomot de aripi: prihorul care pândea, a venit 
în locul lui Lolo si sare hop, hop, hop, coarda trece 
sueránd pe sub picioarele lui, se ridică revine, odată... 
de două ori. 

„Treizeci, treizecisiunu... treizecişicinci... şaizeci... o 
sută... două sute... 


Lil si Lolo gâfâe. Dar prihorul continuă fără greu- 
tate. Pare “ar putea să urmeze aşa la nesfârşit. Sări- 
tura lui regulată lasă pe zăpadă, urmele împletite a 


*. Á 


zii Sek, > 


ghiarelor sale. Lolo råde de-l doare burta. Lilo invàr- 
leste coarda càt poate de repede. Şi-a uitat necazul si 
e entuziasmat. Lil zàmbeste: 
„Bine a mai ştiut prihorul când să se ivească. Ce 
şmecher mic!” 
„E nostim !" 


gàndeste ea si strigà: 


Deodată revede curtea şcolii cu toate colegele 
jucând leapsa-cocotata, de-a v'ali ascunselea sau ba- 


ba-oarba. Ce-ar zice Iulia, Marta, Zezeta si celelalte 
dacă i-ar vedea pe Lil si pe fraţii ei sărind coarda cu 
un prihor cât ei de mare? 

Lil trecu lui Lolo capătul pe care-l linea ea, se stre- 


cură lângă pasăre si sări cu ca. Dar i se tăie răsufla- 


9 Uo lale 


rea înainte ca pasărea sà fii dat semne de osteneală. 
Coarda se agàálà şi-i opri pe amândoi. 
.Pi asărea voi să se întoarcă în camera albastră. 


` Ramai, rămâi” îl rugară Lilo si Lolo. 


Prihorul se apropie din nou. Se 'mprieteniserà. 


li dădură camera albastră. Isi reluă locul la masă. 


Se obişnui cu răsetele şi mişcările copiilor. Le rămase 


prieten devotat. Lilo il boteză ,Tuip" acesta fiind 
felul în care ciripea el ca să spună da. 
De atunci cei trei copii nau mai fost singuri. Tuip 


ii întovărăşea pretutindeni si le ciripea vesel asa că 
niciodată nu le păru rău după lumea oamenilor din 
care plecaseră. 


POVESTE MICĂ 


de ELVIRA CALAN 


Fulgii albi se joacă "n cer 
Cu stelutele de aur 

Care tremură de ger. 

Eri pátruns-au in tezaur 


Si trei raze luànd din caer, 
(Desi luna ii oprise), 

Ei le-au aruncat in aer, 
Printre usile deschise. 


Repezi razele-au căzut 
Peste lumea adormită. 
Luna `n cer când le-a văzul 
A rămas încremenită. 


Insă a ghicit îndată 
Cine razele-a' zvârlit, 
Si pe loc infuriatà, 
Ea din cer i-a isgonit. 


Fulgii-au inceput sà cadà 
Pe pământul "nfrigurat 
Care iute în zăpadă, 
Bucuros s'a îmbrăcat. 


Prin oraşe şi prin sate 
In pădure si pe drum 
Fulgii razele-aruncate 
Le mai caută si-acum. 


Citeşte romanul 
„INSULA 


FANTOMELOR" 


4 
ñ 


„reuşit de pe yachtul său 


Marconi insà nu se multumeste cu 
gloria realizării acestei  invenliuni 
din prima tinereţe, ci continuă toa- 
tă viaţa să perfecţioneze radio-co- 
municatiile. 


Pátruns de neterminarea  actua- 
lelor game de unde, folosite in co- 
municaliile radio-electrice, el si-a 


indreptat cercetările într'o direcție 
nouă. Undele foarte scurte au a- 
tras îndeosebi interesul marelui sa- 
vant. 

Şi astfel, după ani de muncă în- 
cordată, în Noembrie 1926, Marconi 
reuşeşte să folosească undele scurte 
dirijate în telegrafia fără fir, stabi- 
lind o legătură radioelectrică între 


Londra si Australia, la o distanță 
de 20000 de klm. Faptul a provocat 
atunci o senzaţie extraordinară. 

O altă realizare, care a uimit lu- 
mea întreagă a fost aceea realizată 
la 26 Martie 1930, când Marconi a 
„Elettra”, 
aflat în portul Genova, să aprindă 
luminile expoziției electricităţii din 


(Urmarea din pagina a 2-a) 


Sidney, (Australia) cu prilejul săr- 
bătoarei de inaugurare. 

Importanţa descoperirilor sale 
este de necrezut. Marconi in afară 
că a găsit mijlocul cel mai practic 
si eftin de a transmite vestile, dar 
prin inventiile sale el a deschis o 
nouă ramură de activitate economi- 
că. Peste tot vedem că, în legătură 
cu aceasta s'au născut o serie de noi 
industrii, a luat fiinţă o ramură a 


comerțului pentru plasarea acestor 


produse şi deci un nou mijloc de 
circt A a valorilor. 

Din punct de vedere educativ ra- 
diofonia a deschis o nouà cale efti- 
ná de propagarea culturii in masele 
populare. 

Ca sà ne dám seama de utilitatea 
acestei invenţii — şi de binele adus 
omenirii de Marconi — observăm 
'à, în timpul celor 17 ani dela popu- 
larizarea acestei invenţii Danemar- 

a, denumită si „paradisul radiofo- 
niei" are 700.000 aparate deci nici 
o familie fárà aparat de radio. 

Visul pe care marele inventator il 


nutrea ca o incoronare a vielii sale 
si ca o aplicație a radiotechnicei, 
era transmisiunea energiei electrice 
fără fir. El voia să înlocuiască ac- 
tualele cabluri, atât de greoaie si 
costisitoare, prin unda electrică. 
Moartea l-a întrerupt în plină ac- 
tivitate, întrun moment când se 
străduia să ne dăruiască o seamă 
de înfăptuiri senzaţionale menite 
să desăvârşească născocirea sa din 
prima tinerețe exploatând toată 
imensa bogăţie a undei electrice. 
Marconi a avut cinstea să fie lau- 
reat al premiului Nobel pentru fizi- 
că în anul 1909. Deasemenea a fost 
numit preşedinte al Academiei ita- 


liene de ştiinţe, cetăţean de onoare, 


al mai multor oraşe italiene, doctor 
de onoare a numeroase universităţi. 
iar în 1929, regele Italiei i-a acordat 
titlul de marchiz. A 


z 


Numele sáu va trái deapururi, legs 


gat pe vecie de miracolul radioului. | 
fárü de care astăzi nu mai putem 
concepe insás viața. 


de A. R. 


PRINȚUL CARE A FURAT SOARELE 


(Urmare din pagina 5-a) 


dar mare pom faci cáutánd sá infrunti voința 
Domnului. Asa este voia Lui şi nimeni nu íi este 
ingáduit să-I întoarcă cele vrute. Necugetatá îți este 
fapta şi deaceea am venit. Opreşte-te, mândrule 
Z :fir, d.n această cale contra Dumnezeirii. D imnezeu 
este Tatal nostru şi noi fii Ii suntem. Iar fiului nu 
îi este îngăduit să ridice mâna în fața tatălui. 

Dar Zefir nic: nu mai vru să asculte vorbele în- 
telepte ale băt ânului şi începu să suie scara. Şi a 
suit până când a ajuns la locul unde se găsia soarele. 
Pe o masă mare de aur, globul soarelui stătea încon- 
jurat de arhangheli îmbrăcați în armură de aur. 

— Ce cauti prin aceste locuri, întrebă unul din 


š arhangheli. 


- Am venit sš iau soarele şi să-l aduc oamenilor, 
cari mor de frig în împărăţia mea. 
— Zicând aceste vorbe, Zefir vru să ia soarele. 
— Opreşte-te, nebune ! îi porunci un arhanghel. 
— Ba nu mă opresc de fel. spuse prințul Zefir şi 
zmnulse soarele de pe masă gi fugi cu el pe scări, 
încercând să coboare pe pământ. Arhanghelii alergară 


< 


. dupá el, dar ín clipa aceea se auzi un glas tunátor : 


— Lăsaţi-l să fugă. Numai aşa va învăța să cunoască 
adevărul. 
Şi l-au lăsat atunci să fugă. Cu soarele în _ braţe, 


SA printul Zefir cobora trepetele, mulțumit cá, insfársit, 
va putea veni în ajutorul oamenilor. Dar iată cá 
„pedsapsa necugetatei sale fapte începu. Cu cât se 


“apropia de pămînt, din cauza căldurii soarelui, 


zăpada începu să se topească şi cum era în straturi 
| . atát de groase, se preschimbă într'o apă mare curgă- 
„toare. ce începu să curgă în şuvoaie cari distrugeau 
„tot ce întâlneau în eue. 


iso 


Cánd vázurá oamenii 
stiurá ce sá facá de disperare. Casele erau smulse de 
apá, vitele inecate, copacii smulsi şi táráfi de apa 
mai nemiloasá decát viscolul, iar pe deasupra vântul © 
suera de scotea oamenii din minți. e 

Când văzu gi prințul ce întorsătură luară lucrurile, 
dădu drumul soarelui din mână, care deodată se 
înălță spre cer şi dispáru sub o pătură de nouri. 
Deabea acum înțelese prințul Zefir că  nebuneascá si 
lipsitá de cuget a fost fapta lui. Si cázu atunci in 
genunchi si incepu a se ruga : 

— Iartă-mă, Doamne, şi fă ca supuşii mei sà n. 
sufere de pe urma faptei mele. Indură-te, Doamne, 
căci Tu ne eşti adevăratul şi înțeleptul stăpân.: 

La ruga aceasta a prințului, cerul se însenină ` 
odată, apa intră în pământ, ca şi cum nici nu gt fh 
fost iar vántul amuti şi, 'fugi dincolo de zare. * 

Pe cer soarele ti privia zámbind pe oamen. 
trimitea cu dărnicie aurul razelor sale. Sosiseprima; ! 

Dumnezeu aduse în împărăție din nou ferici.. 
Cu o rugăciune şi cu un singur gând către T- 
Ceresc, prințul Zefir schimbă întreaga iarnă ti * 
primăvară caldă si dulce, aga cum nu ar fi putr 
face înălțând chiar o mie de scări şi furând d 
sută de ori soarele. Le 

Este iar liniste si pace in împărăția lui Dof- Ier 
lar mare sfetnic şi dascăl al prințului Zefir: .. 
bătrânul sihastru. €; 

Si astfel sfârşeşte basmul prințului, care a 
să fure soarele şi care a trăit de mult, de ii a 
tot într'o împărăție tare îndepărtată. 


In ;9 


GEORGE MAN Ed 


i 


` PN 2 eS e 
d j "ee 


- 


* 


3 04 


- 
=. 


x š ` de M "os 
aceasta nenorocire nu mai ' 


i fi 


E 


— Pălaria de paie e la 
modă! I 

— Da! Domnul de colo 
— fuge după modă! 


In tren 


— Domnule dragá, vai 
cum n'ag vrea să fit tocmai 
azi vreo ciocnire de tre- 


: nuri... 


-- De ce tocmai azi? 
- Apoi, nu vezi ? Am 
aine un cos plin cu 


La școală 


Ionescu vine târziu la 
sc. .á. Intrând în clasă, 
"deabia se mişcă. Atunci 
profesorul îl întreabă: 

. — Ce te mişti aşa? 
“Parsă n'ai mâncat aseară. 

— Ba din contră, dom- 

nule profesor. Merg aşa 


pentrucă am mâncat... 


— Dar ce ai mâncat? 
— Bătaie, spuse Ionescu 
„ftâud sincer. 


— Me ce gen este sub- 
+ oul munte? 
— De genul femenin, 
ir 3 are poale. 


Ww numen? UE 


Nu l-a pierdut 


MAMA: Iar l-ai bătut 
pe Ionel de şi-a pierdut 
un dinte. 

SANDU : Nu l-a pier- 
dut, mamă. Il are în 
buzunar. 


La cârciumă 


— Daţi-mi un litru de 
vin. 

— Alb sau roşu? 

— Oricum ar fi. 
pentru un orb. 


Este 


Ghicitoare 


— Cine aude fără urechi 
răspunde fără gură şi 
vorbeşte toate limbile? 

— Nu ştiu. 

— Ecoul, măi băiatule. 


La sccalà 


— In ce luptá a murit 
Nelson? 
— In ultima sa luptà! 


La militàrie 

— Ascultă, Niţă Niţă! 
La dreapta ai răsăritul, 
la stânga apusul, în față 
ai nordul, dar în spate 


ce ai? 
— Raniţa, să trăiţi! 


1THOTUL C 


De-ale lui Mitică 


Profesorul: De ce nu ai 
venit azi de dimineaţă la 
şcoală, Mitică? 

Mitică: Să vedeți, dom- 
nule profesor. La noi pe 
stradă se punea asfalt. 
Vrând să trec pe acolo, 
vn lucrător mi-a spus: 
„Bagă de seamă“. Cum 
dumneavoastră mi-ati 
spus să ascult de cei mari, 
am stat toată ziua acolo 
şi am băgat de seamă... 
la asfalt. 


Tot cu Mitică 


Mama: Mitică, dacă nu 
eşti cuminte te bag în 
cotetul de păsări. 

Mitică: Bine, dar ouă 
tot nu am să fac. 


Câţi ani ai? 


— Câţi ani ai, Mitică? 

— Am avut opt si acum 
am 7. 

— Cum asta? 

— Domnul profesor 
mi-a spus cá o sà pierd 
anul àsta! 


U A R 


— Dumneata 
cu cerneală? 


te speli 


La țară 


— Ce mai faci, bade 
Ioane? Mà mai tii minte? 

— Auleu, dumnea- 
voastră sunteți boerul 
care ați fost anul trecut 
la mine! Auleu, daţi-mi 
voe să alerg până în 
cealaltă odaie! 

— Dar ce e? 
zorul ăsta? 

— Păi, imediat după ce 
ați plecat, 
scrisoare pe care era scris 
„urgent“ şi, del, nu mai 
vreau să zăbovesc şi vi-o 
aduc îndată. 


Ce e 


Ghicitori 


Orbul o vede, surdul 


o aude, sgârcitul o dă, 


săracul o mănâncă, şi cine 


n'o desleagă tot o ghi- 
ceste? ] 


(Nimica) 
Cine are urechi si nu 
poate auzi? ; 
(Acul) 
Cine este acel om 
perfect P wi toate 
cu másurá? 
(Croitorul) 


NEA VOEBUNA 


| P I 


vă venise o ` 


- m7 "* LIS. - A TO y * 2 n "n F 7 Ey 7 TIUS — 
Jiwa FOE A EREI | TYR I POKER ATS 
ç. E — 4 s 5 Je + 
k ¿SF AP pi / ; ü E 
L g 4 


albe... 6) Un școlar care toată va- 
canta Sa jucat si acum nu-şi gă- 
seşte cărţile si nu pridideste cu fă- 
cutul lectiunilor. 7) Ceea ce ne ră- 
mâne după ce am făcut o scădere. 
9) Examen la care răspunzi nu prin 
scris, ci cu vorba. 

VERTICAL: 1) Masa dela care 
vorbeste domnul profesor si pe care 
stă „Sfântul Catalog". 3) Pedeapsă 
când esti obraznic sau nu ţi-ai făcut 
lecţiile: ceilalți pleacă acasă si tu 
Uu rămâi doar cu pereţii clasei... 4) 

ORIZONTAL: 2) Timp de odihnă Nume care se dă profesorilor sau 
dat scolarului de Sărbători, spre a- învăţătorilor (pot fi şi „cântăreţi în 
si împrospăta mintea si a reîncepe strană”). 8) A răspunde repede si 


5. SCOALA [ SS 


3 apoi mai cu poftă școala. 5) „Câm- corect când te întreabă domnul 
pul alb oile negre”... spune prover- profesor lecţia. 10) Tuns până la 
bul — ea însă e neagră si oile-s piele... (cu briciul). 
. LÀ 
A Greseala pictorului 
e 
Táiati rombul acesta în patru 
bucățele, după cum arată figura, 
apoi încercați să le aranjați în aşa 
f fel încât să obtineti un pătrat. 
E. Un desen ascuns 
i 
E 
i | Pictorul Giovani vrând să dese- Din opt poze felurite 
? neze o figură care se oglindeste în " ; i 
i Re Ë i IE Două sunt la fel croite. 
apă, a făcut unele greşeli. 
d Priviţi bine desenul şi încercaţi Care sunt de le aflați 
T să le observați si voi... Premiul o să câștigați! 
ae 
i. 
° == = H 
I= , = 
= CUPON DE JOCURI - 
== 
EE 
— Numele si Weg eeler Ss == Dacă veţi innegri locurile car 
CONS paki 21 y AUDE RN o ee eoe n E m 4 == sunt însemnate cu un punct negr 
E SOTAA r n NERA E Ee în mijloc, veți obține, fără mu" 
= Luna lanuarie Seria ll greutate, un desen frumos. 
e , ` DS E? E 


Eu 164 R A 
e E NS 


DETIN rir 


180 


IN ACEIASI Z] 

7 HI-DBAO VAZU PE CE 

DO! AGENT! AR ESTAND PE 

CERSFTOR, SUD INVINU!RE ^ C 

FURASE HAINELE CU CARE FRA IM 

BAM CAT. NU LE-AM FURAT? STRIGA AR 

ACESTA 3 LE-AM CUMPARAT DELA UN T 

VELA! PROBARI CA ze £S 
: GH VÂNDUȚI Lë 


ES 


| | IEGCISTORUI 
Lt-T!I-DAO FRA DO- 
GAT, INGA FOARTI 
AVAR PENTRUCA 
| NU CHELTUITA NIC? 
PENTRU HAINE NICI 
| PENTRU MANCARE, ERA 
SIAB Š! IMPRACAT 

CA UN 
CERSETO 


FT 


INTR/O Z! CAND 
ERGEA PE STRADA, LI 
II DAC /L VAZU PF Ct RE TOR 


3DATANDU-S$F $/ 


SESE SA INVETE HA CELE MAI 4 : — 
ES STRIGAND CA L-A e =) 

— - 

` - 


VESTITE 5CÓOÓL! 


INBOLNAVIȚ MÂNCA 
REA: DELA PO-C/0 

ACESTA-L FACU PE f 
AVAR. SA MANANCE 


MM US 
| 
P INSPAI es 
MANTAT, LI -TI-NN 23 
AFLAND | 


d PAO, ARUNCA HAI `x 
ha. 
N 

DELA Dead 


ØNELE VECHI si-si 
| TOR ROLUL PE 
CARE ACESTA ÎN 
JUCASE FATA DE 


CUMPARA ALTELE NO! 
Š) CHIUL SAU, 
CM Ton e + 
S ie. ALERGA ¿A 


^ 
» 


DARE FRA MAI BUN DECA 
PATE, E CAU, VAZANDU- S) 
UL SI ABIND MEREU, 
IL SEATU/ SA MANÂNCE 
MA) BINE t'-I-PAO AS- 
DLTA SIINCEPU SÁ SE 


al 
| 
all 


UN 

Y L/-T/- PAO 
Y SA" 5I 

i TD ENUN TE 
[Y FRATELE 


— 


SIN-BO, INSA, SS 

VOIA CA BATRANUL SĂ 

OARA REPEDE CA SÀL MOS 

ENEASCA'”-DE ACEEA, IL CON 

VINSE SA JA MANCAREA DNA CN 
PO-CIO CAKE ESA Di ED 


A V Dr A 
E FAPT UN OTRAYITOP RE š 


PROST IMBRACAT, VU- 
TSENG SE INTELESE IAR C 
CERSETORUL ŞI CU DO! POLITISTA 
DI ATINDU-I. EL 1 INVATA. 
CE SA FACA — g 


GRO 


bes — d 


AT a 


— nd j> 


"COAT ERE ODIO IPIS rg 
Pi sët LS d. 
Geet di ef 
de r . 


Cel mai important dintre toate 
ținuturile boreale este marea insulă 
Groenlanda a cărei suprafaţă este 

-de 7 ori cát a României. Toată in- 
sula este un imens podiș presărat 
| cu dealuri si munţi deasupra cărora 
i se află un uriaș pod de ghiaţă înalt 
de 1—2000 m. 
. Aceşti uriași de ghialá, pe care-i 
rod necontenit valurile care-i scal- 
dă, înfăţişează formele cele mai va- 
riate si cele mai ciudate. Unii au 
+ înfăţişarea unor discuri imense, la 
Ü marginile cărora se văd încă sfárà- 
E măturile smulse delă ghețarul de pe 
s coastă; alții sunt înclinați si înfăți- 
şează un povárnis mai mult sau mai 
putin repede pe care te poli urca sà 
vizitezi vàrful. 
Singura parte locuità este coasta 


Say ex s 
(A É Dm 


AK di 


"1 


— 


.14.000 de eschimosi, care tráesc din 
vânat si pescuit. In ` jurul polului 
Nord anul se compune dintro zi 
lungă de 6 luni si o noapte tot atà/ 
„de lungă. 

` Această zonă are o populaţie a sa 
ecială: localnicii nu aparţin toţi 
eleiasi rase, însă se aseamănă 
ult între ei prin felul lor de trai. 
Solul le refuză ă posibilitatea oricărei 
culturi, aşa că singurele mijloace 
` de existență sunt vânătoarea si pes- 
cuitul. 

Toate neamurile din jurul Polului 
Nord au rămas s în stare a de popoare 


de Sud-Vest unde se găsesc vre-o 


ENLANDA 


primitive; sunt foarte murdari, însă 
ospitalieri, buni si ascultători. Tră- 
esc organizaţi în familii si cete, ră- 
tăcind din loc în loc în căutarea hra- 
nei. Cea mai răspândită dintre ra- 
sele polare este aceia a eschimosilor. 
Sunt de statură mică, au capul mare, 
fata largă, obrajii au pielea crăpa- 
tă, prezentând trăsăturile caracte- 
ristice ale rasei mongole. In timpul 
lungilor luni de iarnă se adăpos- 


tesc în colibe de ghiatá (iglu), înalte: 


de 2 m. si lungi de 3—4 m., cu o 
mică fereastră făcută din intestine 
de focă îngrijit cusute împreună. 
Exploratorii europeni de prin a- 
ceste ţinuturi ne spun, că mirosul 
colibelor lor este insuportabil pen- 
tru un european, mai ales în timpul 
iernii. In timpul verii eschimosii 
trăesc în corturi făcute din piei de 
animale (tupiko). Multi dintre es- 
chimosi au început să primească bi- 
nefacerile civilizaţiei europene. Ex- 
peditiunile polare cer călătorilor de 
prin aceste locuri-o energie cu totul 
specială. Unii dintre ei de pildă 
Nansen, şi-a construit o corabie spe- 
cială (Fram), alcătuită în asa fel, 
încât să fie ridicată de gheturi, iar 
nu sfărâmată, atunci când ar fi în- 
conjurată de ghiatá. Pe uscat este 
absolută nevoie de sănii trase de 
câini. Pe lângă toate greutăţile de 
întâmpinat, trebue adăugat frigul 
intens care câteodată atinge până la 
` 


60 grade sub: zero si care nu poate fi 
combătut decât cu ajutorul unei — 
imbrăcăminţi speciale. Frigul este — 
aşa de grozav, încât dacă cineva ar — 
pune mâna pe o bucată de metal, - 
pielea i-ar rămâne lipită de el. Ceea ` ` 
ce întrece orice închipuire este ex- 
trema violență a vântului, care nu 
poate fi comparată cu nici o astfel- 
de pacoste. 


Invingătorul Polului Nord, „Pea- 
ry", care a parcurs Groenlanda şi ` 
regiunile polare timp de aproape 20 
de ani, a avut de suferit tot felul de ` 
accidente; odată şi-a rupt un picior, 
altădată i-a degerat corpul pe ju- 
mătate, întrun rând era să moară 


de foame, iar în alt rând din cauza 
unei furtuni de zăpadă a avut pi- 


cioarele îngheţate şi tovarăşul său 
sa văzut nevoit să-i taie degetele, cu 
un cuţit de bucătărie (singurul pe 
“are îl avea la, îndemână) spre a 
evita o foarte grea boală. 

De asemeni alimentele proaspete 
lipsesc. Toată hrana se reduce la 
carnea ‘sărată, a cărei folosinţă 
continuă produce o teribilă boală a 
gingiilor cunoscută sub numele de 
Jscorbut". : 

Nevoia de carne proaspătă este 
uşa de grozavă, încât la vederea vâ- 
natului, corpul vânătorului este a- | 
pucat de un tremur nervos asemă- ` 
nător aceluia de care este cuprins 
lupul când isi vede hrana. | 


FUNERALIILE ` 


Sunt cunoscute formalităţile cú — 
cari Chinezii isi imbogálesc cere- —— 
monialul; aceeaşi tendință o găsim ` 
si în funeralii. Sicriul e așezat pe Y ; 
un catafalc monumental care une- 
ori are greutatea de 1000 kgr. 64 de 
oameni duc pe umeri acest catafalc ; 
până la cimitir. In fruntea corte- ` 
giului funebru merge organizato u ` 
ceremoniei care bate ritmul pasului 
pe o bucată de scândură. ee 

Purtštorii pásesc atàt de ordonat 
şi se acies cu atàta ees d 


fără ca pe PUN să se fi vi 
ele nici o picătură : 


E 


ILUSTRATĂ PENTRU TINERET 


N Director: TUDOR TEODORESCU-BRANISTE 
serie sub No, 333 în Regist. Publieaţiunilor Periodice la Trib. Ilfov S. I. Com. 


z Terra. abonamentelor la revista „DIMINEAŢA COPIILOR". — In ţară: I 
In străinătate : I) Cehoslovacia, Grecia, Jugoslavia și Turcia: | an Lei 300 și 6 luni Lei 150. — II) Celelalte țări: | an Lei 350 și 6 luni Lei 175 


Cont cec postal 4083. 


L 


BUCURESTI, 


STRADA CONST. MILLE 5 — 7 — 9. 


an Lei 200; 


— TELEFON 3.84.30. 


Editura „Ziarul“, S. A. R. București E 
^ & luni Lei 100 și 3 luni Lei 50 ` 


Plata taxelor postale în numerar conform aprobării Direcţiei Generale P. T. T. No. 137282/926 


— EXEMPLARUL 5 LEI. 


REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISĂ. MUNUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA. 


É ° REDACŢIA $I ADMINISTRATIA : 
SEN 
fe 


18 IANUARIE 1939 


No. 780 


Dragii mei. 


pe AT serisorile pe care mi le trimi- 
DE. li îmi puneţi întrebări de tot felul, 
dh care eu mă strüduesc să răspund 
cât se poate de exact. De multe ori 
„însă lucrurile pe care mi le cereti 
amie, nu mă privesc direct, adică 
„de căderea altora dela noi de 
vistă. Un mic cititor mi sa 
seen, că nu a mai güsit re- 
a la chioscul de ziare si-mi ce- 
Na " iau măsuri. Un altul imi ce- 
| să-i scriu cum să facă spre a-și 


- le chestiuni dă răspunsuri sec- 
tires de abonamente a revistei 
. noastre. Prin urmare dacă cineva 
tre voi isi schimbă adresa, este 
“rugat să anunţe printr'o carte pos- 
„tală secţiunea de abonamente a re- 
vistei. Pe plic se serie astfel: DIMI- 
ATA COPIILOR, str. Const. Mille 
9-11 secțiunea de abonamente, 
à Bereet, 
sti Am hotărit, ca acuma, la incepu- 
E. să dăm premii copiilor 
cari se vor abona. Veţi vedea in nu- 
mărul viitor, care vor fi premiile 
SÉ we le acordăm cititorilor nos- 
tri cari se abonează. 
Blănaru Dragoș. — Am 
—— serisoarea si desenele tale, care 
„mi-au plăcut. foarte mult. Le voi 
ublica la prima ocazie. Deslegările 


primil 


ei vom publica mai târziu. Ai ràb- 


Tăranu E c Hi mulțumesc 
arte mult pentru  drügulele urări 
i i le faci. „Fotoge afia mea 

fiindcă sunt 
1 prea frumoasá si nu 
imea de minc. Glu- 
u se potrivesc 
ee E: copii. Trimite 

A n 

u D. Savramis.— Dragul meu, 
nul nu prea este la înălțime. 


CHESTIUNI 


relungi abonamentul. La toate a- 


“Caută sà traduci lucruri 


ocurilor din Almanahul Scolarilor 


DE VORBĂ CU CITITORII 


Pentru vărsta ta este frumos, dar nu 
poate fi publicat în revistă. Mai în- 
cearcă 

Constantinescu Vasile. — Im ce 
clasă ești? Desenul nu poate fi re- 
produs în revistă, deoarece 
prea slab, desi este foarte îngrijit 
lucrat. 

Ciachi Petre. — Dragul meu, tre- 
bue neapărat să citeşti poeziile ma- 
rilor nostri scriitori. Si cum din scri- 
sul tàu vàd cà esti un bàiat inteli- 
gent, iti vei da singur seama de cc 
nu sunt public abile poeziile tale. 
Mai ai încă de învăţat. 

Goldhamer Henry. — Imi pare 
foarte rău, dar ambele „transpor- 
turi” au trebuit să fie transportate 
la coş. E un material nepublicabil. 
potrivite 
mentalitàtii cititorilor nostri si mai 
ales, scrisul la maşină să fie la două 
rânduri, aşa ca să se poată face şi 
corecturile necesare. 

C. Matei. — Ghicitorile le 


astea 


ştiu toți copiii. Trimite-ne altele 
mai noi. 
Efim. C. Palanciuc. — Imi pare 


foare bine că mai am un cititor. In 
ceeace priveşte abonamentul, mi 
te-ai adresat greşit mie. Citeşte rån- 
durile dif capul corespondenții si 
vei afla ce ai de făcut. 

Varşandan Gavrilă. 
este foarte frumoasă, 
bine tradusă. Traducerea, 
bună, trebue să fie scrisă 


Legenda 
dar nu este 
`a să fie 
intr'o 


curată limbă românească, fără însă - 


să adaugi nimic dela tine. Povestea 
pe care mi-ai trimis-o nu o pot pu- 
blica deoarece are unele greșeli. Mai 
incearcă. 
Kent 
Va apărea. 
Niculescu Alexandru. — Bine cà 
mi-ai dat de veste ce este cu tine. 


Anecdota este bună. 


Camaradul despre care m'ai între- 


bat, mi-a vorbit despre un serviciu, 
cu 500 lei pe lună, dar tot întrun 


2 


este . 


Copii, citiți cu uet cartea | 


LEA G. - 


DE TOT FELUL 


Cred că nu este 
Nu trebue să-ţi 


oraş de provincie. 
ceeace ai nevoie, 


-pierzi credința că Dumnezeu te va 


ajuta. Caută mereu si fii sigur că 
in cele din urmă tot vei avea succes. 
Eşti încă tânăr. Imi pare foarte rău 
`à ai trebuit să cunoşti adevărata 
[ata a lumii, când esti încă mic. Faci 
o greşală când crezi că eu sunt di- 
rectoarea revistei. Directorul este cu 
totul altcineva. Hi multumesc în 
orice caz si in numele lui, pentru 
bunăvoința pe care o arăţi fatà de 
Dimineaţa Copiilor. După ce ai fà- 
cut prelucrările. N'o fi din cărţile 
de scoalà! , 

Brăilean Grigore. — Dragul meu, 
ia colecţia revistei noastre si lămu- 
reste-te cu privire lu premii. Nu toli 
aceia cari desleagă bine jocurile 
primese premii. Dintre aceştia se 
trag abea la sorţi premiantii. Prin 


4 


urmare, faptul că deslegi bine jocu- ` 
rile iti dă dreptul să iei parte la tra; 


geri şi dacă ui noroc, esi la sorţi. 
Suntem intelesi, au ba? d 
Mister | Yossul. — Dragul meu, 
'azul tău este foarte încurcat. Imi 
pare foarte ràu cà nu inlelegi, de 
ce sau făcut acele schimbări de 
care te plângi. Au fost motive foarte 
serioase. Eşti om în toată firea si 
trebue să le înţelegi. Campionatul 
de care vorbeşti nu se mai line, aşa ` 
`á nu pot să-ţi răspund si nici să-ţi 
făgăduesc mai mult. Vreau | 
spun un singur lucru si anume cà te | 
cunose de mult, de când ai început 
să colaborezi la revistă. Mă bucură 


miti jocuri, trebue să le laşi să a- —— 


' ai revenit si dacă vrei să mai PN : 

pară asa cum am hotărit noi. Pri 

urmare astept răspunsul tàu. t 
MATU SICA, i 


— 
D Ae, 


să-ți ` 


Lo 


SCH 


E, 

£ ] 
- 

? 

2 


Ce să và spun, dragii mei, am 
azi chet de vorbă — vorba românu- 
lui numărul unu. Aş sta lângă 
voi şi v'asi spune toată ziua la basme 
din: cele mai năzdrăvane. Basme 
nu glumă. Acum, pe semne, că 
veţi vrea să mă intrebati;:! 

„Da de unde chefuljăsta de vorbă? 
Păi să vă spun, că doar de aia 

stau cu condeiul în mână, Că la urma 

urmei, tare drag imi mai e să mă 
întâlnesc cu voi! Nu știți dragi co- 
pii, cucâtă nerăbdare aştept eu Mer- 
curea, când apare revista ! Că doar 
atunci apuc să dau de voi. Mă încălzesc la suflet si 
prind a lăcrăma un pic, când ştiu, că iar ne mai în- 
lâlnim si mai tăifăsuim. Adică, vorba vine, taifas, că 
mai mult vorbesc eu. Ca acum. Ma apucat duiosia 

(sá và spun de altfel un secret: de câteori stau singurel 

la gura sobei, m'apucá duiosia de numai pot, si iacă 

uit sà và spun de ce am chef de vorbă. Păi să và spun 
că, vorba aia, mai bine mai târziu decât niciodată. 

Cum fusese cam gerulet zilele astea, am stat mai 
mult în casă si am adunat poveşti. Apoi le-am luat 
pe toate si le-am pus intr'un sac și, hai! cu el la revistă 
ca să-l deşert. Dar cum mergeam pe stradă cu sacul 
la spinare, alunece pe un ghelus si zdup! intinde-te 
cât esti de lung pe caldarâm si împrăștie pove estile din 
sac pe tot drmul. 

Mà ridicai repede si strânsei in grabă poveştile, pe 
cari cu acasă le asezasem cu rânduială, si le asvårlii, 
aşa cum îmi veni, înapoi in sac. Ajunsci la revistă, 
acolo mă întâlnii nas in nas cu Màtusica. 
stili voi cum e Mătuşica! Tare bună şi grijulivà. Cum 
m'a văzut, m'a sters de zăpadă, m'asezat pe un scaun 

° lângă sobă şi mi-a făcut un ceai. Şi de unde credeam 
că o să mă vait toată ziua, uitai de căzătură şi de du- 
rere si nfă înveselii de parcă ar fi căzut ghiala pe 
mine, nu eu pe ghiaţă. Si asta numai cà avem o Mă- 
lusicá asa de bună! 

Ei, dragii mei, deaceia am prins un chef asa de 
mare de vorbă. Chiar mare. Că, ia te uită, nici nu 
mi-am început încă povestea, ci dau asa din guri 
de pomană. Adică nu de pomană, fiindcă vi-am n 
de ce am azi asa chef de vorbă. Ei, hai să "ncep'pove- 
stea! Dar ce poveste, 
Aveam eu una cu Voevodul Sânger, dar unde sto mai 
găsesc in zăpăceala asta! A, stai că mi-a venit o ideie! 
Bag mâna in sac si care o esi, aia vi-o spun, tristă, 
veselă, cum o fi. Asa... hopa... uite-o... aha.. gata, am 
prins-o! Staţi care a esit? Doi sgárcili. Pe cinstea mea 

`à ali avut noroc, căci asta e tare nostimă. Adică, ce 

o laud cu dinainte! Mai bine să încep $i să văd apoi 
ce spuneţi si voi:, 

Intr'un sat, 
trăiau, printre puținii locuitori, şi doi prieteni, pre 
nume Nu-Dau si Nu-Lua. Prieteni cum rari găseşti şi 
—sgárcili cum si mai rar găsești. Pe semne că d'aia se 

înțelegeau atât de bine. Erau atât de zgàrcili cà intr'o 
zi cumpărară niste alifie cu care făcură să le cadă 
tot părul, ca să „nu mai trebuiască să se tundă 
vreodată. 

„ Hainele cari “le purt au le Redak de atâta vreme, 
“încât croitorul care É lucrase murise, murise si báia- 
tul sáu si acum conducea croitoria un nepot, care si 
ista îmbătrânise bine de tot. In picioare nitan ni- 


à và gàndili la niste sforicele 
„găsite pe drum. Dacă nu aveau tălpi la ghete, e dela 
 sineinfeles, cü si ciorapii nu avcau fund, ci o lipiturà 


DIMINEATA 


DOI SGÂRCIŢI 


- ghitind nodurile 


că mi sau rávásit toate în sac d 


căruia îi spunea Zgàrcinenii din Culme, ` 


Ce mai incolo, ii va lua o cutie de Scobitori. 


~ şte “ghete, fără talpă. Numai piele cu sireturi. Când 
= Spun s şireturi, desigur c 


de carton, pe care o schimba 
de câte ori găseau o altă 
cutie pe stradă, din care 
să-şi facă „tălpi“ 

In cap purtau câte o pă- 
lărie tare pe care o cumpă- 
raseră în tinerețe si acum 
le strângeau capul, de puteai 
să crezi că şi-au pus un cere 
de fer, asa urme lăsa pălă- 
ria când o scoteau să salute 
sau s'o pună la cuer. ' 

Asa cum vi i-am descris 
sar putea spune cá e > 


vorba de nişte cersetori, de niște săraci. Cam asa ar ti we 


dacà domnii Nu-Dau si Nu- Lua n'ar fi avut Dee are, 
ascunsi sub sc àndurile podelei, saci cu bani, pe cari 
ii păstrau mai ştiu eu pentru ce. Spuneţi sgàrcili si ` 
pace! 
lată că, intr'o zi, se intâmplă să fie onomastica lui 

Nu-Dau. Zici „se 'ntàmplà" 
ori, dumnealui se feria să spună că are zi de naștere, 

ca nu cumva să trebuiască să facă vreo masă pentru 
vaspeli. Acum, poate, mă veţi întreba: „dar de ce nu 
a mai ascuns si acuma?” lată de ce: I se făcuse si lui 
poftă să primească un cadou si se gândia la Nu-Lua, 
să-l invite, si acesta, bine crescut si atent cum îl 
ştia, nu sar putea să vină cu mâinile goale... Și iată 


Lua, îl pofti pentru a doua zi la dânsul acasă, cà in- 
vitat la onomastica lui. | 


bue să-i fac un dar” gândi el, chiar în aceiași clipă i în 


Când auzi Nu-Lua de invitaţie, i se făcu rău, Tre- | 


care asculta invitaţia: Totuşi isi reveni repede si, în- ` 
ari i se puseseră în gât, spuse: 
— ţi multume sc foarte mult pentru atenţie si viu cu 
za mai mare plăcere. 

- Vino dragul meu, cà te astept cu nerăbdare, căci | 
vom trage un chefulet, cu vin si cu mâncare, de să-i 
meargă vestea. Si se despártirà. Nici nu ajunse, bine 
la colțul străzii, c că Nu-Lua incepu să se frámànte: - 

- Nu viu, domnule. Ah, cine a mai inventat si moda 


< asta să aduci daruri când este ziua cuiva? Auzi, drà- 


cie! Dar de dus trebuie să mà duc. Si-atunci trebuie 
să-i dau ceva. 

Incepu- să privească, rând pe rând, pe la toate vi- 
raza Pta cală pe lângă cari trecea. Se uita si 

trâmba din nas. 

„Scump, tare seump, îşi spunea când vedea seris pe 
un obiect t „30 lei". In sfârşit, văzu intr'ó vitrină o ba- 
tistă mare si frumoasă pe care era pus - prețul de 


-20 lei. 


- O iau pe asta, mă mai enee poate mi-o si. 
cu 35 lei si gata povestea. Că la urma urmei tot © 
să mănânc bine la el şi îmi scot paguba”. 

Dar când vru să intre înăuntru. auzi deodată stri- 
gându-se în spatele său: ` 
— 5 lei mia de scobitori, 5 lei. mia de scobitori!. 
Intoarse capul numai decât, Ce noroc că nu intrase 
încă in magazin! Valua scobitori. Auzi o singt ră ba- 
tistă costă 20 Iei si o mie, auzi una mie scobitori 5 lei! 
C hemă pe vânzător la el şi-l întrebă: ee SCH 
- Cum. dai scobilorile? ; 
— 5 lei mia, boerule. = Mas dÉ I 
-- Da cé esti asa scump? Ala din colţ o dă cu pa- cl 
tru lci. SH iy in d 
— Vai de mine, boerule.. d EE cd 
— Nu sunt boer, făcu Nu-Lua, sunt un biet: om. 
care vreau să cumpăr o cutie de scobitori. f 


, fiindcă de cele mai multe — — 


A 
E 


cum. domnului Nu-Dau, int: àlnindu- -se cu domnul, Nu- fi 


/ 


` 


Ki 


> 


" 


E — Nu mä face 


" ir Hi 
sa. 0 


E EE 
b d T LT » w A P : 
E — Vai de mine, cinci lei e mult? 

PA - Păi sigur că e mult. Prăvălie să plăteşti chirie 
Yom funcționari n'ai, impozit nu plátesti, atunci de 
ce vinzi asa scump? 

.— Las'o, conasule. Dacă vrei bine, dacă nu eu nu 
iau clientul cu sila. 

Dacă văzu Nu-Lua că nu e chip de vre-o ,impor- 
tantă” reducere de un leu, spuse: 
„— Bine, fie. Dar sunt fix o mie? e 


S ZZ S : - 


— O mie fix, boerule, răspunse vânzătorul, pri- 
vindu-l cu niste ochi.cât pumnul. O mie, numărate 
şi de mama mea, adăogă cl in bátae de joc. 

. Nu-Lua cumpără cutia de scobitori, se duse acasă, o 

înfășură întrun jurnal, luă o hârtie albă, scrise pe 

ea cu un creionas pe care d'abia îl putea line în mână 

de mic ce era: „O cheltuială pe care nu vreau să o 

bag în seamă, căci este pentru bunul meu prieten 

Nu-Dau”, puse hârtia pe pachet si, a doua zi, bine 
! inteles după ce nu mâncase toată ziua nimic, ca sà 
mănânce câl mai mult la „petrecere”, se duse acasă 
la Nu-Dau. 

Nu-Dau, care cu gândul la darul prietenului său nu 
dormise toala soaptea de emoție, îl aştepta in poartă. 
Când îl zări pe Nu-Lua cu pachetul în mână, inima 
incepu să-i bată cu putere. 

— La mulți ani prietene, cu sănătate si belşug, ii 
ură oaspetele. 

Mulţumesc, deasemenea, mulțumi Nu-Dau, cu 
ochii la pachet. Zău sunt supărat. De ce mi-ai adus 
un dar, făcu el pe supăratul, dar smulgându-i pache- 
tul din mână. 

— Lasă, prietene dragă, ce contează o cheltuială 
pentru un astfel de prieten. la-l si să te scobesti sănă- 
los cu ele! 

— Să mă scobesc?, întrebă mirat Nu-Dau. 

— Da, căci ţi-am adus una mie scobitori, din cele 
mai renumite. 

— 0, ce atenţie, spuse Nu-Dau, zâmbind cu amără- 
ciune, cinci sute ar fi fost deajuns. Zău, prietene, prea 
“ști risipitor. 

Nu-Lua, 
'à mà simt jenat de 


să mă rosesc, spuse timid 
mai bine să schimbăm vorba 
multumirile tale. 

„Şi intrarà in casă. In casă un frig ca în stradă. 

— Ştii, dragă amice, cu vânturile astea mi-e teamă 
să mai fac foc, să nu se aprindă coșul. De altfel 
mie-mi place când este puțină umbră în casă. Tie nu? 

— Vai, de mine. Cum să nu. La mine e si mai ră- 
coare ca la tine, răspunse Nu-Lua, care nici el nu fá- 
cuse vreodată foc la cl acasă. 

— Ei, acum să trecem la masă, spuse 
luăm câte-o gustare. la loc, amice dragă. 

Nu- Lua vru să se așeze, dar nici un scaun nu era 
în toată încăperea 


Nu-Dau, să 


— A, am uitat. La mine în casă nu ai să găsești un. 


scaun. De altfel nici nu mi-am cumpărat, căci mi-a 


BR Teaching SUC man a zm E a y z< 
: . 2 D > ">. d 


spus un doctor că e mult mai sănătos să mănânci în 
picioare, căci se digeră mai bine mâncarea. Asa dar, 
hai să 'ncepem a mânca, la, te rog, o bucăţică de pâine 
si o măslină, până torn eu tuică. 

Nu-Lua luă pàinea in gurà, dar cànd sà muste din 
ea, avu impresia cà muşcă dintr'o piatră. 

— Să nu te miri că pâinea nu este asa de moale, 
fiindcă am auzit acum două săptămâni, cà brutarul 
din sat nu o mai face din gràu curat, asa cà de patru- 
sprezece zile, de frică, nu am mai luat pâine. 

Isi rupse Nu-Lua dinţii mestecând „pâinea, dar când 
vru să ia o măslină găsi într'o farfurie numai sâm- 
buri. / 

— la dragă un sâmbure si il suge, il pofti Nu-Lua. 
Eri mi-a spus un vecin, cà tot ce este mai bun in carnea 
müslinii, adică toate sucurile hrănitoare sunt supte de 
sâmburi. Asa că ce m'am gândit , ce să-ți mai dau toată 
măslina, când numai sâmburii sunt buni? Ei, hai a- 
mice, suge sâmburele cel gustos. 

Nu-Lua nu avu încotro si începu să se hrănească, 
luând sâmburi din farfurie. 

A trecut apoi la brânză. Cea mai albă piatră pe care 


o máncase vreodată. Si asa tinu toată masa, până când, 


lesinat de foame, Nu-Lua, care nu máncase de douà 
zile, ca să mănânce la ziua prietenului său, căzu sub 
masă, frânt de foame. Si la fel păţi si Nu-Dau, care 
nici el nu máncase de câteva zile, neinduràndu-se din 
pricina „marilor cheltueli" ce trebuise să le facă pen- 
tru prepararea ,ospálului" său. 

Povestea mea, într'un fel, se termină aci. Dar iată 
că mai găsesc in sac, un petecul de hârtie pe care 
scrie, că in timp ce ei dormeau, soarecii au esit de 
sub scânduri, au ros pàinea, brànza si umblând pe 
sub dusumele au dat si de pungile cu bani, pe cari 
Nu-Dau le tinea ascunse acolo, le-au tras cu ei in 
pivniţă, unde căzură intr'un canal. 

In acelaş timp, un hot, care de mult auzise că 
Nu-Lua are bani ascunși, în timp ce acesta se afla la 
Nu-Dau, intră în casă, scotoci până dădu de bani si 
ii luă pe toţi. 

Acum, dacă mergeţi în satul Zgârcinenii din Culme 
veli vedea doi cersetori cari, îndată ce termină cu 
cerşitul, se duc cu banii căpătaţi şi mănâncă si bea 
ca lumea, lar de pus bani deoparte, aşa cum numai 
sgàrcilii pun, nici nu mai încape vorbă... Numai că 
azi sunt prea bătrâni ca să se mai bucure ca lumea 
de frumuseţea vieţii. 


Stati, dragii mei, o clipă să-mi aprind erer O 
aprind dar và spun si o taină: 'ànd încep să trag 
din lulea, imi piere cheful de vorbă si rămân P. 
ditor la fumul care se înalță si se sfărâmă de tavan 
şi nu mai scot o şoaptă măcar. Asa cà... Aşa că ce? 
Da, ati ghicit. Am sfârșit cu povestire: 


GEORGE MANOIL 


Citeşte romanul 
„INSULA FANTOMELOR" | 


E UM aptior ZU EE 7.7 I 
: dx dee * Da A d MO EEN 


Z&Y mMPR 0 A 
eh 


Se E mult de tot; pe vremea când tráia vulpea 

@ în prietenie cu păsările, iar lupul păzea 
oile, era o împărăție mare şi frumoasă, 
încât toţi vecinii o pizmuiau. Peste 
această împărăție domnea împăratul Igor. 
3 "Ew" Era un om bun şi blând si nu exista un om 
sărac, sau bolnav, care să plece dela poarta lui, 
fără să fi fost ajutat. Deaceea era iubit de toti 
supuşii. Si avea acest împărat o soție blândă, bună 
şi frumoasă, care îi dăruise un copil, o fată, frumoasă 
cum nu se mai afla sub soare. Deabia împlini Ileana, 
căci aşa o chema pe fata împăratului, 17 ani, că şi 
începură să vină petitori din toate colțurile lumii, 
feciori de regi viteji, 
cu haine aurite şi arme 
lucitoare. 

Si era deşteaptă, fata 
de împărat. Chiar împă- 
ratul se sfátuia cu ea, iar 
Ileana îl învăţa cum să 
facă să fie mai bine. 

lată că într'o zi se în- 
tâmplă nenorocirea. In 
grădina palatului, curgea 
un părâu cu apă limpede 
şi cristalină. Acolo se 
imbăia în fiece dimineață 
tânăra domnifá cu priere, 
nele ei. Duhul apelor, 
privind odată din întâm- 
plare în acest părâu, o văzu 
pe Ileana scăldându-se şi 
fermecat de frumusețea 
ei, se hotâră s'o fure. A 
doua zi, când intră Ileana 
în apă să se scalde, el 
părăsi palatul său de sub 
apă şi, în două minute se 
află în părâul unde se 
scálda Ileana. Ajuns acolo, 


Va: LU K Li 
= că [^ 7.29 ^ TE T. 


ză, c E e o». i — AE D T. - A , De 
2 e $ d x25 call o ue de CAL ER = 
Ya Moro d b ç à a 
D d . j 
E | : | A bk 
Ae " A i m | d ; 
EI , ` s 


şi se apucă mosneegul de-i spuse din fir în păr, tot I 


ce s'a intámplat. 


Băiatul îi mulțumi frumos şi porni spre palatul 


imediat împăratului, căci el vrea să-i vorbească de 
Ileana. Auzind aşa, împăratul trimise îndată, de-l 


| 

împărătesc. Ajuns aci, spuse servitorului să-l anunțe A 
Pi 

À 


aduse pe báiat la el, care cázu in genunchi ín fafa Ç: 
împăratului, şi-i vorbi astfel:: n 

— Oh mărite împărate. Binecuvântează-mă, căci ` 
vreau să plec eo caut pe Ileana. Si îți jur să nu - 
mă întorc până n'o găsesc. ; - NR 


* 


“scumpe si legănată deo ` 


* ` 
Acum sá vedem, draj | 
copii, ce s'a întâmplat cu. 


de spaimă. Se trezi întrun = d 
palat frumos de cristal, = 

intr'un pat mare si aurit, ea 
îmbrăcată în  vestminte - 


muzică dumnezeească. l-a ` 
trebuit mult Ileanei, până 
să-şi amintească ce sa  —— 
întâmplat, şi începu să "i 
plângă. Se ridică din pat — 
şi fugi spre uşă, dar ^ 
aceasta era încuiată. Fugi EE 
la fereastrá si vázu cu E: 
spaimă cá era sub apă şi e 


nu putea scăpa. In momen- ` * 


tul acesta, se deschise `^ 
uşa şi un uriaş înfiorător ` 
la vedere. se apropie de - i 
ea. Cu un tipát de spaimá Cl 
Ileana fugi de el. iu cs 
H hi,drágutamea,chicoti - 
uriasul, n'ai să mai fugi . 


d iesi la suprafatá, o apucá ' de mine, când vei fi 
şi o trase cu el în adâncime. nevasta mea. iç 
Fetele care o însoțeau o luară la fugă fipánd şi | — Nu, nu niciodată n'am să fiu nevasta ta, ţipă 
alergară într'un suflet la palat unde povestiră întâm- | Ileana şi izbucni în plâns. iai 
plarea. — Ei lasă că am să te învăţ eu minte, strigă 
` Puteţi să vă inchipuiti, dragi copii, ce jale se făcu uriaşul. Ai să mă rogi în genunchi să te scap şi ai 
ET in toatá tara. Toatá lumea mergea imbrácatá in negru să fi fericită să te iau de nevastă. Şi ridicând în 
Uu şi tot oraşul era învelit în steaguri cernite. In biserici sus o biciuşcă aurită, o atinse pe Ileana cu ea, 
se făceau rugăciuni, iar împăratul porni oameni zicând : 
iscusiţi pe urmele fetei sale. In cele din urmă vesti — Să te faci un părâu frumoasă domnifá, un páráu 
că acela care va avea curajul s'o caute pe tânăra care izvorâşte din piscul cel mai înalt al munţilor. 
domnifá şi va izbuti s'o aducă acasă, va putea cere Să vezi soarele oglindindu-se în apele tale, fără ca 
orice ar voi. totuşi să poti simți raza lui binefácátoare. Apele 
Plecau viteji s'a caute pe domnità, dar niciunul tale să fie adânci: şi clare iar peştii să fie singurii 
nu se mai întorcea. Până într'o zi nu mai veni nimeni. tăi tovarăşi. Această vrajă să nu o poată desface 
Iar împărăţia se făcu tot mai tristă iar împăratul şi decât acela care, izbutind să ajungă pe cel mai înalt 
îm părăteasa tot mai bătrâni. Pe vremea aceea se vârf al munţilor şi omorând balaurul cu şapte capete, 
nimeri să vie în această țară, un tânăr mândru şi care iti va fi paznic, va reuşi să atingă locul de 
frumos, care pornise să vadă lumea şi nimerise tocmai unde izvorâşti cu bățul meu aurit. 
acolo. Ajungând în capitala acestei țări flácáiandrul Să vedem acum ce s'a întâmplat în timpul acesta | 
nostru, se minuná cá lumea era îmbrăcată în doliu, cu Marian, căci aşa îl chema pe viteazul, care pornise | 
Şi toate casele aveau steaguri negre. El se îndreptă s'o caute pe Ileana. El mersese dealungul páróvului | 
ius ai moşneag care sta în fata unei case şi-l în care dispăruse domnita, zile şi săptămâni întregi, 
eu. Tura se face cá într'o ţară atât de mare si până ajunse la mare. Se aşeză sub un copac şi se 
Tumoasá, domneşte atâta tristeţe. gândia încotro să meargă. Deodată, văzu un peşte, 
me Ehei... fătul meu fi răspunse moşneagul. Nu care se sbătea pe uscat. Marian îl luă şi-l aruncă 
SS ^ sti tu ce veselie era altădată aici şi ce oameni fericiți în mare. ' 
SE EIST | — Iti mulțumesc, dragă Mariane, c'ai fost bun cu 
e — Pái dar acuma de ce nu mai este aga? mine si m'ai ajutat.  Deaceea te voi ajuta şi eu, 
€ — E o poveste lungá, dar ascultá ti-o voi povesti: ) 


spuse pestele. — Eu stiu ce cauti si pentru ce pi i 


5 E 
Sus GER 


v Ar Ze É fa ei 
- d Ga Ges iet 
C E 


plecat ie Ştiu unde se află pribgesa RAE 
P 2 foarte departe, iar fără ajutorul meu nici nu vei 
putea ajunge până acolo. Ia seama la ceea ce îți spun 
acum, căci te învăţ ce să faci, ca s'o poti salva pe 
. domniţă : mergi de-aici drept înainte şi vei ajunge 
în curând la un castel frumos şi mare. O să-ţi fie 
„foame, o să fi obosit şi ai să vrei să intri în castel 
să te odihneşti. Dar ascultă-mă pe mine, să nu care 
cum va să intri în castel, căci eşti pierdut. Cum 
> calci pragul te prefaci imediat în peşte, aşa cum li 
a întâmplat şi celorlalți 
„viteji, plecaţi s'o caute pe 
2 3 leana. Pe urmă vei ajunge 
Intro pădure prin care 
„curge un părâiaş mic. La 
È „malul părâului cresc co- 
paci cu fructe minunate, 
der : să nu te atingi de ele 
Sg nici apă din părâiaş să 
nu bei, căci va fi vai de 
tine. Să mergi dealungul 
p ărâiaşului până vei ajun- 
. ge la malul unei ape mari 
DE. şi întinse. Să te aşezi jos 
ud. lângă mal şi să mă aştepţi 
sm „până viu. Zicând acestea, 
: ie > ` peştişorul dispăru în valuri 
şi Marian porni la drum. 
4 erse multe zile. Merin- 
éi dele i se terminaserá, era 
. obosit şi mort de foame. 
| Si cum mergea el aşa, văzu 
.. $n fața lui un castel măreț 
qe si frumos luminat, incon- 
|. jurat de o grădină mare. 
p F Primul sáu gând fu sáintre 
' „si să ceară ceva de mâncare. 
Işi aduse aminte de vorbele 
__peştişorului şi iutindu- -şi 
paşii trecu repede pe acolo. Şi ce să vezi? Cum 
trecuse de castel îi trecu ca prin farmec foamea şi 
oboseala şi se simți ca nou născut. Mai merse el ce 
merse şi ajunse într'o pădure mare. Şi iar începu 
să-l chinuiască iarăşi foamea şi setea. Deabia mai 
putea să se țină pe picioare. Merse însă mai departe, 
până la părâu. Ajuns acolo vroi să se arunce cu 
lăcomie asupra fructelor, dar iar îşi aduse aminte 
de ceea ce îi spusese peştişorul şi porni dealungul 
É . páráului mai departe. Merse aşa trei zile gi trei 
nopți, iar în a patra zi ajunse la malul unei ape 
mari care se întindea cât vedeai cu ochii. Obosit, 
„Marian se agezá jos gi aşteptă. Aşteptarea lui nu 
3 fu u de lungá duratá, cáci nu dupá mult timp, vázu 
ho A COR ivindu-se din apă şi aruncându-i un băț 
aurit, acesta îi zise: 
z B — Uite ăsta este bátul vrájit al regelui apelor, 
; care a furat-o pe Ileana. Fără acest bát el nu mai 
are nici-o putere asupra domnifei. Ia bátul în mână 
2 i spane-i să te ducă pe cel mai înalt vârf al munților. 
Tun „Acolo izeorăie un părâu. Acest páráu este prințesa 
Ne ti Il eana. Tu trebue să atingi cu acest băț locul de 
unde izvorâşte şi îndată Ileana precum şi toţi feciorii 
cari au plecat s'o caute şi cari au fost prefăcuţi în 
„peşti, vor fi în faţa ta scăpaţi de vrajă. Dar nu te bucura 
prea de vreme, căci mai este o piedică. Ileana este 
„păzită de un balaur cu şapte capete. Contra acestui 
alaur nu te mai pot eu ajuta şi nici bátul vrăjit, 
b. numai lupta dreaptă. Si acum pleacă şi să-ți ajute 
Inezeu s să ieşi învingător. 
că an am mai uitat ceva. După ce ai să spui 
vi să vă ducă acasă, te rog, cum ajungi în 
a palatu tului să arunci imediat bátul vrăjit în 
"s pš râu! cx care afost furatá Ileana. Insá sánu te lagi 
x -ispitit si să „nu arunci bátul, că va fi rău de voi. 


E kr 


GE ere dispăru în valuri. Marian luă bštul în 


i 
| 
| 


Şi mai înainte ca Marian să-i fi putut mulțumi | 


td Ai zise Ps T duck CS Se e 
clipitá se află sus pe munte şi tocmai Sg 


PS auzi indàràtul sšu un sgomot mare. Intorcán-- KK. 
du-se repede, vàzu cele sapte capete ale balaurului | Jai 
ivindu-se după o stâncă si apropiindu-se de el ca o E 
furtuná. Marian ígi scoase sabia din teacá si aşteptă. j 
Dihania se apropiá de el şi lupta începu. Balaurul 
căuta să-l înşface pe Marian şi se învărtea ca turbat 
în jurul lui. Acesta însă, 
stătea liniştit şi se api 3 
de atacurile furioase cu — —— 
“spada. Lupta devenea din — 
ce în ce mai aprigă. x. 
Marian trebuia să-şi strân- ` — 

gă toate puterile ca să se 
poatá apára. Dihania i x 
încolțea din toate colțurile 
însă Marian porni la atac 
şi izbuti să taie trei din 
capetele hidosului animal. 
Acesta urlă de furie şi 
durere şi porni cu şimai 
multă turbare la atac. 

Marian nu se lăsa învins 
şi capetele balaurului că- 
deau sub loviturile de 
spadă, până nu mai rămă- 
seseră decát două. Lupta 
dura de multe ore şi 
Marian simţea cum îl 
părăseau puterile. Ileana 
vedea tot ce se petrece, 
însă degeaba îşi ridica 


valurile spumoase, fiindcă 

era neputincioasă şi nu-i = 

putea ajuta. Marian isi, Es 

vedea sfârşitul cu ochii 

când deodată fu udat de unu! din valurile Ileanei şi = 

simți cum puterile îi revin. Ridică spada şi cu o ` 

singură lovitură, reteză şi ultimile două capete ale £ 

dihaniei. Luă bàtul şi atinse cu el Jocul de unde 3 

izvora părâul. Si să vezi minune. Apa dispăru ca prin x 

farmec, iar în fata lui stătea o tânără fată frumoasă ` — 

ca soarele, iar în spatele ci o mulțime de viteji, cari ` = 
erau feciorii dispăruți. ZS 

Fata se apropiá de el si grái: 28 


— Iti mulțumesc, cà m'ai scăpat din ghiarele unui 
vrăjitor rău şi te rog acum să ne duci pe toți acasă. 

Atunci Marian o luă uşor de mână şi porunci bátului 
să-i ducă pe toti acasă. Intr'o clipită toţi se aflau în 
grădina palatului. 

Puteţi să vá închipuiţi dragi copii, ce bucurie a 
fost atunci. Impăratul şi împărăteasa plângeau de 
fericire şi-l copleşeau pe Marian cu mulțumiri. Acesta 
aruncă imediat bátul în părâu şi povesti tuturor cum 
o găsise pe Ileana. Fiind întrebat ce răsplată cere, 
tînărul spuse că o vrea numai pe Ileana şi cum şi 
ea îl plăcea pe Marian, împăratul se învoi cu bucurie. 
Petrecerea a durat vreme îndelungată şi poate mai ` 
durează şi astăzi. 


Eu. 


9171 


e TCI PEE 


RITTA PALOIANI ` 


STRÀJERI 
ŞI ELEVI 


CITIŢI CU tom jj 


INSULA FANTOMELOR 


DIMINEAȚA 


pa mam TEETE mm? 


ra 


m DIMINEATA 


Nui Se 


— Bravo Ionele ! Spu- 
ne-mi acum viitorul... 

— Viitorul? 

— Da! 

— Imi pare ráu, dar 
nu sunt ghicitor. 


Fiindcá e mai tare 


Tata: Ionel, ca sá vád, 
cá de acum vei fi cuminte, 
spune-mi pentru ce te-am 
bătut ? 


Ionel: Fiindcă eşti mai 


tare ca mine. 


Nepotrivire 


— Nu avem decât o 
cameră la etajul 6. 

— Să mai coboare cineva 
la hotelul dumneavoastră... 


A 


Capul de măgar 


— Pălăria asta nu este 
a mea, se potriveşte pe un 
cap de măgar! Dar cum 
„o va fi purtând celălalt 


pălăria mea ? 


— ..Probabil că-i se 


potriveşte ! 


Pd 


2 in S M. EL. Käch 


z 


zh 


cán bani are E 


— Dragă am nevoie de nişte bani; 


de 10 000 lei. 

— Dar tu câţi ai? 

— Uite, dacă ii pun in față unei 
oglinzi am 20.000 lei. 

— Atunci ai 10.000, căci zece mii 


puşi în fața unei oglinzi fac două 
' zeci de mii, cum zici tu. 


— Da, dar vezi: eu îi am numai 
pe aceia din oglindă. 


Ce îl doare 


Mari deştepţi 
noştri! In loc să fi inventat tele- 


sunt şi savanții 


grafia fără fir, mai bine ar fi 
inventat telegrafia fără stâlpi. 
` 


La școală. 


— Ce a fácut Napoleon imediat 
după ce s'a urcat pe tron? < 
— S'a aşezat. 


Crăciun în zi de Paște. 


— Ştii cá odatăa căzut un Crăciun 
în zi de Paşte ? 

— Ia nu mai vorbi bazaconii! 

— Bazaconii ? Stai să-ți explic: 
Intr'o zi de Paste am mers la plim- 
bare cu amicul meu Ion. Pe stradá, 
Ion s'a remiss şi a căzut. 

— Ei şi? 

— Păi pe Ion îl mai cheamă şi 
Crăciun. Deci Crăciun a căzut în 
zi de Paşte. 


Foarte muncitori. 


— Eu sunt foarte muncitor. Lu- 
crez 25 de ore pe zi. 

— Asta-i bună. Ziua are doar 24... 

— Da, dar eu mă scol cu o oră 
mai devreme. 


E deștept. 


— Mamă, mamă, a căzut un şoa- 
rece în lapte. 

— L-ai scos afară? 

— Nu, dar am băgat pisica 'înă- 
untru. 


Re SST? Ca PE EL. 


La restaurant. 


— Ag vrea ceva sárat, 
domnule. 

— Sá vá dau atunci sá 
citiți prețurile. 


Una cu Mitică. 


— Eu mănânc de trei 
ori pe zi. Dar tu Mitică? 
— Eu mai puțin, De 


două ori ziua şi odată, 


seara, 


„Ce mai casă o să am !" 
Zice el intrând pe geam. 


„Ce constructor minunat!” 


Zice Cutu încântat. 


Băeţaşu-acesta-i Bică. . 
Năzdrăvan si fără frică. 


Ametealc. 
— Bunicul i-a err 
lui Guţă, cá ai ame 
atunci când te a^ - 
„înălțime, Seara vine 
un musafir înalt ṣi - 

— Eu ştiu de: 
dumneata păr. vdd 
eşti înalt şi păr. = 
amefealá şi a că: 


Apoi oz 
Se ap: di 


Intre mincinosi 


cat En am văzut odată 
sală un cosciug atât de mare, 
Eé cá a trebuit să-l pună în 
=. trei dricuri. 
ñ să — Asta nu-i nimic. Eu 
""l. am văzut un sicriu aga de 
mare, cá un cap i se ve- 
" dea, iar celálalt nu. 
Wëss — Nu mai spune. Si ce 
Put lera în el? 

»  —— Marea Moartă. 


1 ai, 


émos ar vrea 
doar din nea. 


„mică, frate! 
pe jumătate. 


E desigur strasnic plan! 
Bică sare in troian: 


Si pe când cu màni dibace 
Cărămizi din bulgări face. 


S'a închis în ea frumos, 
Poți să juri că-i eschimos. 


— De ce fi-ai pus Vasi- 
lică, ciorapul pe dos? 
— Fiindcă pe față erupt. 


A fost prudent. 


— Mamă, Lenuta a bíut 
cefneala din călimară. 

. 7 Si tu n'ai făcut nimic? 

— Ba da. I-am dat sš 
mănânce o sugativă. 


E L o o — 


Astfel, cum lucrează `n pripă, 
Iute casa se "nfiripà. 


oșii în turn 

femeea aceea 
I-a căzut un 
în căldarea cu 


— Nu văd, dar am auzit 
sgomotul făcut de păr 
când a căzut. 


Si pe geam asvârle-acum 
Toată neaua depe drum. 


Mama vai cum sa speriat 
Când la Pol mi l-a aflat. 


MIC-MAC. 


DIMINEATA 


1 IPS a POET YI -— 


vw - E WA 331 


Li 


Pieptenul tatii 


d 


— De cenu te piepteni? 

— N'am pieptene. 

— Ia-l pe cel al tatălui 
táu ! 

— Nu are nici el, cá e 
chel. 
VAPVAAPAPAPRIARAPRIARAPARIAP 

Cine are dinti mulfi si 
se hrăneşte cu păr? 

(Pieptenele) 

De ce nu poate ploua 


o zi după alta? 


(Fiindcă e o noapte 
la mijloc) 


- — Dece mi-ai legat şire- 
turile ghetelor ? 

— Ca să nu mai pierdeţi 
mult timp dimineața la 
incálfat. 


Rudă apropiată 


— Domnule şef, mi-a 
murit o rudă apropiată şi 
vă rog să-mi dati liber 
azi după amiază. 

— Cine ţi-a murit? 

— Vărul de al doilea 
al cumnatului meu, care 
ţine pe sora mea vitregă 


din a treia căsătorie a X 


fostii mele mame vitrege. 
NEA VOEBUNA 


E 


vz 
< 


"uses - veg. 
í 


D 


Tura. vir 


= "s 
p 


em 


REZUMAT: 

Un vapor naufragiază într'o seară de toamnă în 
dreptul satului de pescari Două Mai, depe țărmul 
Mării Negre. Pescarii având în fruntea lor pe Badea 
Niculae, salvează o fetiță, pe mama acesteia si pe 
o educatoare a micutei, aducându-le la mal. Tatăl 
fetiţei căzuse cu puţin mai înainte de sosirea pesca- 
rilor în mare. 

9 


e 


Educatoarea si fetiţa porniră pe urma femeii care 
le oferise cu atâta bunătate ospitalitatea. Era o că- 
suță sărmană de pescari, dar ținută curat si gospo- 
dăreşte. Educatoarea, de cum ajunse în casa femeii, 


H . o desbrăcă pe fetiță si o culcă. Asteptà apoi câteva 
- minute şi când se convinse că micuța dormea adânc, 
i plecă, îndreptându- -se grăbită spre casa lui Nicolae, 
Ca unde fusese dusă mama copilei. 

Bx 

d 

să 

E 


Deschise incet usa casei si privi ináuntru. Ceeace 
văzu o nelinisti. Femeea era întinsă pe un pat mare 
care se afla in mijlocul unei camere spalioase, iar 
in jurul ei veghiau trei solii de pescari si fata lui 
Badea Nicolae. Pe măsuţa din apropierea patului se 
“aflau niste sticlute cu doctorii, cu ajutorul cürora bu- 
. . mele femei incercaserá să o aducă în fire pe naufra- 

- . . giatá. Se v de însă că strădaniile lor rămăseseră fără 
succes, căci biata femee abea mai respira, 

La intrarea educatoarei femeile de pescari se dă- 
dură în lături. Aceasta se apropie. de pat şi plecân- 
du-se peste nenorocita care abea îşi mai tră igea sufle- 
tul, spuse încet, așa ca să nu fie auzită de cei din jur: 

— Doamnă! 

La auzul glasului bolnava isi ridică puţin pleoa- 
pele, şi fixă adânc în ochi pe educatoare şi apoi îi 
închise din nou oftând adânc. 

— Dumnezeu s'o ierte! se auzi in acea clipă glasul 
“uneia dintre femei. A murit! 
Educatoarea scoase un strigàt gâtuit si în acelaș 


„moment o strălucire răutăcioasă îi lumină chipul. 
pc SENN Sărmana! Să moară fără să aibe măcar ajuto- 
„rul cuiva. 

E 


e Nu vorbiţi cu păcat — îi spuse fata lui Nico- 
zm dae — am făcut tot ce ne-a stat în putinţă să o aju- 


— n ,Oe e = ————— 


„declaraţia la primărie... 


làm pe biata doamnă. Ne pare foarte rău că 
mai avut zile să trăiască. 

Educatoarea nu mai spuse nici un cuvânt şi ră- 
mase pe gânduri. - 

Badea Niculae, care era şi primarul satului, intră 
atunci în încăpere si apropiindu-se de necunoscută 
ii spuse: ` 

— Mă iartă doamnă, dar de unde sosiali eu va- 
porül... 

-— Din America, răspunse femeea. 

— Şi care a fost ultimul port in care v'ati oprit? 

Se păru că întrebarea aceasta nu era pe placul fe- 
meii, căci isi duse imediat batista la ochi si Se pre- 
făcu că plânge. f 

- Copilul este al dumitale, continuă Niculae. - 

- Mà duc să văz dacă mai doarme, răspunse fe- 
meea prefăcându-se că n'a auzit intrebarea pesca- 
rului. 

Acesta o privi o clipă indoielnic, apoi se gândi că 
nenorocirea prin care trecuse o făcuse pe tânăra fe- 
mee să-şi piardă minţile si deaceea nici nu mai re- 
petă întrebarea. 

— O voi pune mâine să-mi facă declaraţia, se — — | 
gândi primarul. — Mai e tot timpul. Sé 

Folosind imprejurarea cà nimeni nu se mai ocupa ` Es 
de ea, educatoarea părăsi repede casa primarului. sU 384 
se îndreptă spre locuinţa femeei unde o lăsase pe E. 
fetiţă. "Zei 

Ajunsá aci, se asezü pe un scaun in dreptul că ~ 
minului şi rămase pe gânduri. Gazda ei, neliniştită N 
începu să-i dea târcoale, punându-i necontenit între- 
bări, la care educatoarea nu dădea nici un răspuns, 
astfel că în cele din urmă femeea spuse: 

Imi pare foarte rău că te supăr cu întrebările 
bună doamnă, dar mâine va trebui să TEE 


nu à 


mele 


La auzul acestor cuvinte educatoarea treskri, Des- 
pre ce declaratie era vorba? Ea nu voia să facă nici E 
un fel de declaraţie. O privi mirată pe gazdă, care E 
esi din camerá dànd din umeri. De. când trăia LR, 
mai pomenise o asemenea ființă. Socoti că cel mai ` 
bun lucru era sá o lase singurà. Noaptea si odihna "eg 
'avea să-i aducă liniştea necesară. 


Se inselase însă buna femee. De îndată ce părăsi — — A 


odaia, educatoarea începu să controleze dacă rufele 7 
fetitii, care se aflau la uscat in fata căminului se. EN 
mai svântaseră. Erau încă ude. Deschise atunci mi SS" 
valizá de piele si incepu sá-i cerceteze conţinutul. Lea 
Era plină de bani — numai hârtii de o mie de lei ` NO. 
si numeroase alte lucruri de mare valoare. Lat 
Aha! — isi spuse femeia — acum înțeleg dece s 
¿scu dean stăpânii mei cu atâta grije cufürasul | a- o3 
cesta. Dar le ce le-a folosit. Doamna a murit, soțul “| 
ei sa înecat in mare, iar Liliana nu stie nimic de ES 
banii acestia. Si la urma urmii, o voi face să dispară ` hes 
$i ea, asa ca să pot rămâne singură stăpâna averii. ES | 
Esi incetisor pe uşă, asa ca sà nu fie auzită de ht 


gazda care dormia in bucătăria alăturată si se mai 
pas odată la casa primarului. Privi pe fereastră s si 
ăzu pe mama Lilianei întinsă pe pat, având două” 
lumânări la cap. Nu avea dece să se teamă. 
Hevent în grabă lângă Liliana si o sculă « lin somn. 1 
- Scoalá-te Liliano! - i 


i deschis larg ochii. 


án ico! murmură ea. 
- Taci! Nu vorbi tare! ii sopti educatoarea. 
: O vreau pe mamica, spuse cu glas slab copila. 
| Imbracă-te repede şi fără sgomot si te voi duce 
da eai Dar fără sgomot, m ai înţeles. Dacă prinde 
[ gie i de ce vrem sá facem, vom fi inchise. 
m inte, ca totdeauna. 

Ew ptn o privi cu ochi mari. Apoi fără sà mai 
E Yg »uie nimic, incepu sà se imbrace, ajutatà de educa- 


toare. In câteva minute fu gata. 


| Educatoarca stránse lucrurile care se mai aflau 
da uscal, prin odaie, si apucând valiza intr'o mână, 
ES cealaltă linànd-o pe Liliana, porni către uşă. O 
i deschise | fără să facă cel mai mic 'sgomot si esi îm- 
s / preunü cu nestiutoarea eopilš afarà in noapte. 


CAPITOLUL II 


INCEP NENOROCIRILE FLORICHII 
Vremea se mai luminase. Spre zori, pe şoseaua 
Be “ducea spre Constanţa, trecea o căruță cu co- 

tir, trasă de doi càluli costelivi. In căruţă şedea o 
fais cu fata sbárcità, desi se vedea cà nu poate fi 
bătrână si un báefel ca de vreo treisprezece ani, care 
după toate aparențele era fiul ei. 

Un bărbat înalt, voinic, cu fala aspră ca de fiară 
linea caii de dàrlogi. Se vede cà se aflau de multă 
„vreme pe drum, căci pe faţa lor se citia osteneala. 
_ De căruţă era legat un câine uriaş, un fel de câine 


în când colții fiorosi păsărelelor care îndrăzneau să 
se apropie prea mult de el. 

îndreptă caii spre o pose: care se vedea 

piere. 

p 9 se ridicase pe cer, incálzind ziua de toam- 

. ni târzie, Negurile reci dispăruseră, astfel cá te-ai 

fi putut crede în primăvară, dacă pe marginile dru- 

Bos nu star fi aflat frunzele rugiai” căzute de prin 

Za „copaci. : 

. — Ne vom opri lângă păduricea aceea, Mario! 

„spuse omul care se afla lângă cai şi-i linea de dâr- 


| — Bine Ioane, răspunse femeea si din glasul ei se 
EE. nien citi teama pe care o avea de acela care se 
mişcă-te! Ce mai stai? Scoală-l pe Gică! 
“timp căruța ajunsese lângă pădurice. Locul 
t și prin împrejurimi creştea iarbă deasă, 
$, astfel încât caii a aveau să aibe ce paste. 
„Gică, büel: eu espre care am vorbit mai sus, sàri 
din căr ulà si se apucă îndată de treabă. Deshă- 
aii, îi priponi astfel ca să nu poată fugi, dădu 
! „căruţă tot felul de troace, care constituiau 
sia părinţilor lui şi luând o găleată în mână 
e o fântănă care se vedea nu departe de 
| „opriseră, in mijlocul câmpiei. 


TT 
$ 


a 
N 
f a- — san vrei să Vm mâna pe biciu, ca să te iulesc. 


lergi mai „repede lenesule — strigă Ton după 


ciobünesc cum se vede rar si care-şi arăta din când ` 


` 


fie vreo găină, care să se incurce în drum Es 


acestea, căci porni grăbit spr 
—- Eu mă duc prin împreju 


să văd de nu găsesc ceva de ale mâncării. Treb 


că doar suntem pe Bărăgan. i 
Spunând aceste cuvinte omul porni şi el spre ni 


ste case care se vedeau în depărtare: W a -- : 
Sá fi trecut vreun sfert de orá dela peso. 
Ion, când câinele care se mai afla legat sub cán š; 
incepu sà latre furios. ° à 
— Taci Grivei! strigă femeea supărată. Gi 
Càinele tàcu o clipà, apoi reincepu. să latre 
mai mare furie. Maria, care trebăluia pe lângă c Š 
rufá ridică atunci privirile şi văzu că pe șosea trecea Sep 
o femee ţinând o fetiță de mână. Erau amândouă 
bine îmbrăcate. Fetiţa părea însă sdrobită de ol o 
scală. SA 
Necunoscuta, care nu era alta decàt educatoarea 
si Liliana, se opri o clipá privind căruţa cu coviltir ` 


a lui Ion, apoi luând par'că o hotărire se apropie de ` 


femee. r T arr 
- Bunà ziua! Q À 
— Bună ziua doamnă, răspunse Maria. dy | 
— Soţul dumitale nu este aici? GN 
. Ba da, trebue să vie îndată. P 


- Il voi aștepta. 


Liliana se asezase pe pământul umed. După ochii K 
ei umflali se putea vedea cá plànsese vreme inde- 
lungată. : 

. Grivei, care până atunci fusese foarte furios se ai 
nisti si sc apropie máráind de copilà. Părea că si 


bitocul îi înțelege durerea. ` Lex ^ 
— Tatăl si pe soțul meu, spuse Maria arătă ându-l 
pe lon, care venia grăbit înspre căruță. Poet li: 


— Mi duc in întâmpinarea lui, spuse educatoarea. - 
Si lăsând-o pe Liliana în grija femeii se indrep "m 
spre sosea. : aie: 


* ` N rd 
* * Tfl 


Gicá venise intre timp inapoi dela Daten cu. CH 
leata de apà. š 


- = " ` e iE o s 27.2 f SAIS ACER ES Qux 2 | 
EE aman Ry RW EE 2 ARD a EARNED SN Ge 
| Ki 


Desene trimise de cititori | : 


H 
L 


| : | | 
A cl 25 | 
e x Zh a E 
| 
SÉ a dE See 


DIMINEAŢA | 
$ 
„5 CopriLOA ILOR 


Š EENEG" AI 


zn 


voces LT v. uf pe " SCH = 
` Xx LL rfe Ss" A ) ` d D rea = = 22 m. 
za s - 7 ^ A d Li "S T 
"bh £ i - x ; 2 1 ^ I 


ce ` ; < i : s Q h x 5 ' : T Bai 
| ISTORISIRI DIN CARTEA TÁRAMULUI CELUILALT: 


IZVORUL FERMECAT 


Intâmplarea cu izvorul fermecat o ştiu eu mai de || Intr'un luminis în care soarele năvălia strălucitor. 


mult de pe când cunosteam bine de tot graiul păsărui- ca o văpaie dumnezeiască, Minura a aflat o stană uri- 
cilor si al gàzelor mărunte — mi-a istorisit-o, dacă-mi așă de piatră... Dintr'o deschidere, serpuia afară un- 
aduce cum trebue aminte, o păsăruică pestriță tare dele de argint ale unui izvoras firav... 
la pene == si cu glàscior minunal. y qut i In calea apei, iarba si florile sau dat de-o parte. 
Imprejurarea ceea aproape nemaiinchipuită su || Florile isi scăldau feţele în apele izvorasului.. Păsă- 
pornit într'o pădure nespus de frumoasă, în care soa- || ruici, cu miile poposiau in dumbravă si din sbor prin- 
rele răsbătea când si când prin luminisurile || deau câte-o bobità de apă din revărsarea undelor 
frunzisului verde. de pe o piatră, pe alta... 


Minura era atât de vrăjită de tot cc i se arătase în 
fala ochilor, încât uitase de ce mai venise încoace... 

De nu sur fi întâmplat ca, fără de veste, păsărui- 
cile să nu mai ciripească şi gâzele să nu mai zumzăe, 
Minura nu şi-ar mai fi venit în fire. 

Dar în clipa în care sa făcut tăcere in luminisul 
dumbrăvei, Minura a auzit mai deslusit, clipocitul iz- 
vorasului, cum săriau suvifele de apă de pe o treaptă 
pe alta. Era un cântece cum fetița nu mai auzise nici 
când. Parcă s'ar fi ciocnit sute de clopotele de argint, 
în fel si chip... 
| Si iarăş vraja a pus stăpânire pe sufletul fetiţei... 
| Fără să se gândească, ea sa lăsat usurel, în genunchi... 
sa plecat asupra undelor... și-a amintit cum màicula 
i-a istorisit că trebue să sorbi din apă ori să-li cufunzi 
fata în unde... Numai asa se lămurese multe taine ale 
firii. 
| A tăcut întocmai Minura... Si când şi-a ridicat, din 
|| nou, fata spre lumina dumbrăvii, totul era preschim- 
bat. Cum să vă spun, măi copilasi ? Nu se schimbase 
nimic in dumbrava! Dar fetiţei i se părea că se află, 
| de multă vreme aici, în dumbravă. Că ştie aproape 
| fiecare păsăruică pe nume si ce cântece poate ciripi. 
Floricelele din iarbă îi erau prietene. Găzele dease- 


In ziua aceea — nu ştiu anume care — copilila pă- 
durarului a ieşit in fata colibei, in care se adaposliau | 
părinţii ei. O fâşie de lumină de sus i-a intr'auri( pă- 
rul... Obrájorii i sau făcut roşii — ca două mere. På- 


nà ` ziua ceea Minura -— fetița pádurarului — fusese 
tare bolnăvioară. Cât sezuse in pătucean, măicuţa ci ° 
ii povestise :àte "n lună sin soare. 


Dar mai ales, luarea aminte a fetitei se oprise asu- 
pra izvorului fermecat. 
— E pe-aci, pe-aproape, i-a zis măicuţa. In tàrimul 
pădurii. Când ai să te faci bine ai să te duci să-l afli. 
lar acum, când cra iarăș sănătoasă, Minura era ho- 
tarită să afle cu orice chip, izvorul fermecat. A privit 
in preajma ei. Dela coliba pădurarului, porniau si se” 
adânciau în desisurile de alunis si smeură, vre-o trei- 
patru cărărui. Pe care să porniască ? 
Și-a întors ochisorii negri, cum îi mura, — spre inal- 
turile fagilor şi ale paltinilor şi a așteptat. 
— De undeva a ciripit o păsăruică. s 
Minura a pornit pe cărăruia dinspre partea ceea. La 
“drum! ' 
Avea pe căpşor o tiehiutá de lânică. Rochila ii era 
roșie cu nasturi albi. In spate ducea ghiozdanul cu 
merinde, pentrucă Minura se gătise pentru drum lung. 
Drumul nu i sa părut tocmai lung, pentrucă Minu- 
a s'a luat la întrecere cu păsăruicile în cântec si ci- 


“Tipit. A mai întârziat pe lângă tufisurile de mure si meni. Cunostea toate graiurile care se incrucisau, de 
-smeuràá. A mai cules alune si le-a dumicat miezul gus- pe un dàmb pe altul, de pe o crengulà pe alta. lar iz- — 
os... ; vorasul, Doamne, avea un cântece ` pe care ea il pri- 
Era atât de dornică să afle izvorul fermecat! E cepea „atât de bine... Un cântec in care se amestec: PE 
Intr'un târziu; a obosit. Şi-a pus ghiozdanul càápàtài : bucuria undelor de a sopoti la lumina soarelui si de : ous 
si s'a culcat în iarbă... N'a apucat sà adoarmă, căci de oglindi cerurile limpezi, sborul păsăruicilor, in Ze 
undeva, de aproape, i s'a párut cà desluseste un cli- rea ramurilor, călătoria nourilor albi si plutirea Inge: 4 
potit de apă... A svâenit Minura în picioare si a prins | așilor cu aripi de argint... S y RIS 3 
a căuta... > (Continuarea în pagina a 14-a) SZ 
* a ` D ° ` x ° . K m 
+, Nu uitati să cumparati, roma- 
— Vy... ... . WE M Ht 


: E MS me. "In 


sie N H 


Fanto 
sula Fusion 


E Pk < wt 


ELLU era fiul unui cunoscut doctor din- 
tun. orăşel de provincie Fiind toată 
ziua plecat de acasă, fie la spital, fie pe 
la bolnavi, doctorul n'avea prea multà 
vreme liberă să rămână cu copilul său 
Š wen şi să se îngrijească de creşterea lui. Nu- 
E mai rareori se intàmpla, ca atunci cànd venea seara 
: acasă, să-şi cheme copilul lângă el să-l strângă in 
„braţe, să-l întrebe cum merge cu şcoala, cu joaca, cu 
prietenii. 


De creșterea şi educaţia copilului se ocupa numai 
mama lui Nellu, o femee foarte distinsă, care înainte 
de a fi devenit solia doctorului, fusese profesoară la 
liceul de fete. Ea avea grije să-și scoale copilul t 
neala ca sà nu intàrzie la şcoală, ea îl conduce: 
până în usa clasei, ea venea să-l ia acasă la pr de 
d şi tot ea îi ajuta la lecţii, îl plimba prin oras si prin 
frumosul pare al oraşului. Nellu avea acum nouă 
ani şi-şi iubea mama, ca pe nimeni în lume, dar 

câteodată ar fi vrut să mai scape de sub suprav che: 
rea ei ca să rămână cu cei de-o seamă cu el, la joacă. 
Lucrul acesta nu voia însă să-l audă soţia doctorului. 


T Cea mai mare durere i-o pricinuia lui Nellu jocu- 
rile unui copil de aceiasi vârstă, care-i era vecin. 
Dela fereastra camerii lui unde supravegheat de 
mamă-sa, Nellu isi petrecea ziua între "ürli si caete, 
el. privea cu jind la nebuniile pe care, in mijlocul 


TUE DEA it a 


Ee străzii x făcea Sandu, băiatul unui funcționar la 
el NA 

Gë Nu em prea binc imbrácat acest copil. Sandu era 
Ke intot na vesel şi pornit pe glume si năzdrăvănii. 


Cele ën? multe le fácea sub fereastra lui Nellu si co- 
pilul doctorului se bucura din tot sufletul cànd il 
vedea pe Sandu, apărând in mijlocul strázii. Tare ar 
[i vrut să fugă si el în stradă, să evadeze dintre cei 
„patru pereţi ai camerii, dar lucrul era imposibil. 
Mama lui n'ar fi primit pentru nimic in lume, ca 


E 


We 
e 
GI 


Ziua intreagà si-a trecut-o Minura ascultànd cántu- 
E ovile păsăruicilor despre călătoria in Egipt si intinde- 
„rea mării albastre, despre drumul corăbiilor si veselia 

|J. marinarilor... i 
; Gàzele in frunte cu greerus i-au làmurit tot in càn- 
tec, prietenia cu florile invoalte, hărnicia albinitiloz 
şi-a furnicilor. F 


-~ Dar cànd a prins a scădea lumina în dumbravă si a 
„se vesti sosirea amurgului s'a întâmplat un lucru mi- 
nunat. 


d De sub bolta. E — din care se aràtau apele 
|... izvoraşului spre lumină, s'a ivit o luntriţă măruntă, 
„cât papucul bunifei mele... Sin luntritá cinci pitici... 


— Pitici adevăraţi, cum să spun... Cum îi vedeţi în poză! 
Credeţi cumva că luntrita s'a prăbuşit, cu prichindeii 
din ea, din piat in piatră, până `n rüzor? 
` Deunde! 
GA incremenit un timp pe marginea celei dintài trep- 
“te, De pe o creangă de ulm Sau lăsat, in mare grabă, 
vreo şase paianjeni mari, au coborit. pe luntrilá, au 


| copac, au înălțat kaoa — dé parcă ar fi ridi. 
cu o macara si-au asternut-o, din nou, in undele 


izv rasului, tocmai in vale, dincolo de primejdie... Cu 
E $ Ă 


ARATA PRIEI 


Nellu să iasă în stradă şi să se amestece cu copiii de 
rând. Când Nellu îi cerea voe să coboare ca să ia 
parte, mai  deaproape, la jocurile puse la 
Sandu, solia doctorului îi repeta întotdeauna aceiași 
e 
- Un băiat ca-tine nu trebue să fie prieten cu ori- 
cine. Tu esti fiu de medic si trebue să-ţi Hi rangul. 
lar când pe jos, din str: dă; Sandu isi striga priete- 
nul, apărea indatá mama lui Nellu, care alunga pe 
copilul sárac cu vorbele: 

— Nellu nu e de nasul tàu! V ezi-ti de drum si altă- 
dată să nu mai încerci să-l mai chemi! 

Desigur că soţia doctorului n'avea dreptate ca să 
se poarte astfel cu copilul sărac, dar nimeni n'o pu- 
tea face să înțeleagă cà si Sandu e un băiat cumse- 
cade, deşi coatele hainelor au câte-un petic de altă 
culoare. A încercat odată doctorul, care tocmai sosea 
pe poartă, And soţia sa il certa pe Sandu, s să-şi con- 
vingă soţia că nu poate fi nimic rău în prietenia din- 
tre Nellu şi Sandu si că-l consideră pe fiul funcţio- 
nart c dela tribunal un bàiat tare destept si des- 
ghețat. A fost însă in zădar. Mama a continuat sà 
Se că Nellu trebue să-și trăiască o viaţă aparte, 
lipsită de prietenia copiilor, care zburdà toatà ziua 
pe stradă. 

Si Nellu a trebuit să se supună. Vrând, nevrànd a 
trebuit să-şi ducă viaţa în odaia lui dela etaj, fără 
prieteni, fără joacă, mulţumindu-se doar cu plimbă- 
rile din pare, pe care le făcea în tovărăşia mamei 
sale. 


D 


* 
»* 


* z š 
Vara trecută sa întâmplat Sat un fapt care avea 
sà schimbe cu totul felul de a gàndi al mamei lui 
Nellu. Intr'o zi cálduroasá de tot, nici pàná azi nu 
se stie prin ce împrejurări, Nellu a reuşit să plece ` 
singur de acasă. Simţindu-se liber si ştiind dim au- 


IZVORUL FERMECAT 


"(Urmare din pagina a 13-a) 


Minura a râs amarnic si i-a chemat pe prichindei, 
pe care-i cunoştea - - (i se părea ei!) de multă vreme... 
 Prichindeii sau Duücurat nespus când au zărit-o...» Au 
chemat-o la ei în luntrifà... : 

Minura le-a suràs si-a zis: 

-- Bine, dar eu sunt atât de mare!.. 

— Nu face nimie, Minura! a strigat piticul pe nume 
Soni. Ai sà te faci ca si noi, măruntă, dacă ai să te 
speli pe ochisori cu apă din izvoras — stat să-ți do- ` 
resti aşa ceva. 2 SÉ 

Si iat-o pe Minura, călătorind in fanta E 
cântând laolaltă cu ei, un càntecel despre. pietrele 
scumpe, atât de sclipitoare, din adâncurile munţilor: 

Minura nu Sa mai întors nicicând la căsuţa pădu- 


N 


rarului. Máicu(a si tăicuţul ej au plâns amarnic =— -— 
şi-au socotit că Minura a fost mâneată de domnul 7 . 


Lup, cel lácomos, asa cum sa E — în alt basm | 
cu Scufila Rosie... t 
Dar nu e tocmai aga... P ásüruica ceea care mi-a is 
torisit povestea de față, stie bine că Minura este—şi-a- ` 
cum — domnila prichindeilor din muntele cu pietre 
scumpe. EJAN A s 


N. PAPA TJ AN, ASIU 


cale de — ` 


/ 


yt 
x 


y 


Ek, 


TUS 


Ce 


` P NOI m E N PIE TOES 


y” 


= 


x 


D 
P 


EI 


Se? 


Led d 


Sandu izbuti să-și târască la țărm 


„câţiva trecători, care reusirà să-l 


zite că toţii copiii de seama lui se află în timpul a- 
cela la marginea oraşului, pe unde trece apa râu- 
lui si că fac acolo bae, sa îndreptat si el in direc- 
lia aceea. 
Ajuns la malul apei, privirile i-au fost atrase de 
o grămăjoară, în care se găseau strânse o pereche 
de pantaloni, o háinutà, o cámase si nişte pantofi. 
Uitàndu-se in jur l-a zărit pe Sandu, în apă, care se 
ee de zor, avànd afará doar capul. 
- Ehei, copilul boerului, printre noi, fácu pe 
un ton batjocoritor Sandu. Dar ce-i cu dumneata si 


„cum de-ai venit singur aici? 


Nellu n'a răspuns nimic. A simţit numai cum ro- 
seste tot şi-a înghiţit in sec. In definitiv Sandu avea 
dreptul să-l primească astfel, pentrucă ñ'avea de unde 
să ştie câte rugăminţi a depus Nellu de zeci de ori, 


“ca să fie lăsat cu băiatul funcţionarului dela tribunal. 


— Dar nu spui nimic? — reluă Sandu, după ce se 
dăduse la fund si acum esise ud leoarcă la suprafaţă. 
- Ba dal, încercă să îngâne Nellu. 
— Atunci, decide-te! 
- Aşi vrea să intru şi eu în apă, să innol. 
- Oho, asta nu merge cu una cu două. Trebue să 
înveți întâiu si mai ales îţi trebue mult curaj. 

— Ai să-l vezi că-l am, — răspunse repede Nellu. 
Şi până să prinzi de veste copilul doctorului — fără 
să-şi mai dea seama ce face si uitând că niciodată n'a 
innotat — s'a dezbrăcat la repezeală si-a intrat in apă. 

Sandu care până atunci voise parcă să râdă de 
prietenul său, ținut numai în casă, isi dete imediat 
seama de pericolul care-l aștepta pe Nellu şi încercă 
să strige: 

— Nu le avânta în apă, dacă nu știi să innoli! 

Nellu nu mai voia să audă însă nimic. El stia un 
sigur lucru. Că trebuia să arate că are şi el curaj si 
că poale si el să innoate. De fapt fiul doctorului se 
înşela, pentrucă dacă a putut să reziste apei cât timp 
a mai avut pământ sub picioare, sa dat la fund însă 


imediat ce apa îi trecuse de urechi. Sandu, care cu ini- 


ma la gură, urmărise toate mişcările celui pe care-l 


voia prieten, când văzu că fiul doctorului e amenințat 
cu înnecul se repezi în spre partea unde Nellu dispă- 
ruse sub apă, se băgă la fund si după puţină vreme 
esi la suprafaţă, luptându-se să scoată la lumină si pe 
indrüznetul, dar nesocotitul copil. 

Nellu, desigur că-și pierduse cunoştinţa pentrucă 
stătea acum nemișcat la suprafața apei, în timp ce 

Sandu se străduia din răsputeri să-l tragă la mal. In- 
sfârşit, după câtăva vreme de luptă cu valurile, 
prietenul. Nellu 
era galben şi deabia mai respira, în vreme ce Sandu 
incepu să strigă după ajutor. In scurtă vreme sosiră 
aducă în simliri 
pe Nellu, căpătă cunoştinţa si 
puterile. 

Sandu povesti celor-ce-l ajutaseră ca să-l salveze 
pe înecat cum sau întâmplat faptele. In acelaşi timp 
it părea bine, că a dat o dovadă de prietenie, celui 

care, fără voia lui, îl evitase până atunci si era 
mândru cà putuse să-şi ajute vecinul. 

Unul dintre trecătorii care ajutaseră la salvarea 
ecpilului se hotări să-l conducă pe Nellu acasă, ca 
să-l predea părinţilor. 

In fata lôr, omul începu să povestească cele in- 
tâmplate copilului: cum acesta era cât p'aci să se 
innece si cum fusese salvat, grație curajului si pute- 
rii lui Sandu. 

Vă inchipuili ce bucurie a fost pentru doctor si so- 
lia sa, când isi văzură copilul teafăr, în urma celor 
prin care trecuse. 

Drept mulţumire pentru ajutorul dat, doctorul şi 


D s 


ET. > 


vare încet, încet isi 


pompe: 


„soţia sa oprirá la masă pe cel ce le aduserá copilul, 


iar in fruntea mesii asezará pe Sandu, care modest 
si nedàándu-si seama de mărimea gestului său, şedea 
liniştit privind, parcă plin de teamă, la părinţii bă- 
iatului. Din ziua aceea însă Nellu si Sandu au ră- 
mas prieteni nedespărțiţi si copilul doctorului şi-a 
-ăpătat libertatea pe care-o dorea. Se convinsese în- 


sfârşit şi mama lui Nellu că prietenia nu cunoaşte 
deosebirea între sărac şi bogat, şi că ea putea să 


ajute mai mult decât orice, în cazul unui pericol. 


ANDREI BRANDUS 


Pri etenii revistei nóastre 


Dacà revista fi-a plácut, 


-Citesgte-o iar. dela început. 


<“ a? < 


-* eem = es 


w 


4i 


= PREȚUL 5 LEI. 


fe, 


Let 
= 


Tu (rf TO 


— 


ORIZONTAL: 2) Cel alb trăieşte numai pe la pol, 
unde e jarnă toată vremea. 4) Măcăie toată ziua si se 
plimbă legănându-se prin ogradă. 6) Ger neinceput! 
7) Ce fac fulgii de zăpadă?... 9) Prin cl priveşti cum 
ninge de frumos afară si cun alli copii se bat si fac 
oameni de zăpadă. 12) Un „paj” rămas fără cap! 14) 
Interjeclie sau cureluşă de meşină. 15) Acum, iarna, 
e despuiat de frunze si nins de zăpadă. 17) Lăcere... 
cu degetul la gură. 18) Do:g atât. 20) Un cabinet unde 
intri si ieşi fără măsele... 22) Fir întins pe casă în- 
tre două bete, spre a ajuta să se audă mai bine apa- 
ralul de radio. 

VERTICAL: 1) Varză bună de făcut sarmale. 
Asa strigă copiii pe uliţă când sc dau cu sania. 3) 
Falfàie peste tot în zilele de sărbătoare naţională. 5) 
Sunt iuți ca foeul şi servesc ca nas omului de zăpadă 
(ca să nu "nghete de frig!). 8) Material din care copiii 
construese la repezeală un om de zăpadă. 10) Fript. 
11) Luati-o din mâna omului de zăpadă si curàlili 
praful cu ea! 13) Pălăria omului din poza noastră. 
16) Spun gogosi. 19) Fire de mosor. 21) Sa sfârşit 
1938 si a început 1939. 


2) 


Din cele 10 figuri de mai sus numai două sunt în 
totul asemănătoare. Priviţi-le cu atenţie si arătaţi-ni-le 
si nouă. 


Reconstituire 


d 
s 
| 
Ce reprezintă figura de mai sus? 
Răspunsul nu-i asa uşor, însă dacă veli uni nu- 
merele dela 1 la 91 printr'o linioară dreaptă vă veli 


“lămuri numaidecât. 


* 


CUPON DE JOCURI 


Adresa 


Luna 


Ke ° e ei 
ó 273! 


/ == 
AZSWVIS CN. ILUSTRATA PEFIrRU TIMSRST 


litimá eu sunt râtoiv 
Deşfept viteaz, ştengar de soi, 
lumea mo poreclit Mac-Mare. 
Voi să cititi a mea'nfómplare 
Si sámi spunefidreptam facu 
Cand pe Moc-Mic ev lam bătut? 
Povestean versuri, dacă fac, 
Vo povestio azi MIC-MAC. 
-) ler întâmplarea minun atd 
De Anca este colorată ~ 


Desene trimise de C 


] ES 
d EE, D 
$ — AL 
l 0 r || S 
V 


zë 


£= 
6 ` 


KS 
DO 


ama 
Es 

es | 
eO. 


D 
* 


— 


O, 
606 


— 
c= 


Ma LLULLU 


MURESANU EMIL 


“DIMINEAŢA