Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1924 (Anul 1, nr. 1-46) 714 pag/DimineataCopiilor_1924-1669230485__pages450-499

PAG. 14 


Poveste 


А 1654 odată o mamă... O mamă şi frumoasă şi 
blândă; care avea numai două fetite: pe Leana şi 
Sanda. Ea le iubea mult de tot și cum să nu le iu- 
bească, nu erau singura ei mândrie?! Gândul ma- 
mei era numai la ele; le făcea rochite albe-albe şi 
coturne albe ca spuma, le rânduia părul în inele 
neastâmpărate şi аза» са doi fluturi sburdalnici, 
fetiţele creşteau râzând şi luminându-i casa. 

Мата, era dulce ca toate mamele, avea un păr 
lung de tot, negru: o gură mică şi zâmbitoare 
doar ochii îi avea mari şi trişti. Când braţele feti- 
telor se agăţau de gâtul ei moale, ochii blânzi se 
închideau lung şi copilele zăreau cu uimire lică- 
rind în genele ei negre câte un bob de rouă — ca 
pe îlori!... 

Dar mama râdea, le strângea tare la sânul ei şi 
jocul începea vesel, râsul sărea са o minge, sus 
şi fetitele fugeau după el... Ca doi fluturi albi. 

Іпіго zi тата era culcată: palidă зі tristă; mai 
tristă са întotdeauna. Fetiţele alergau vesele, dar 
râsul lor nu însenina ca altă dată ochii mari... 
Zâmbea sura mamei, mereu zâmbea, le îndemna 
la іое; iar рати ei lung atârna pe perne ca un văl 
trist 51 negru... De се? 

Mai târziw într'o grădină mare în саге erau о 
mulțime de grădiniţe mici; s'au dus fetiţele cu flori 
pentru тата. Dar ea se odihnea. şi nu au văzut-o 
şi nu au mai văzut-o de atunci niciodată. | 

Căci mama lor sa dus sus în cer cu ochii ei 
mari, cu părul lung; era frumoasă de nespus, dar 
tristă—tristă. Când au chemat-o acolo, nu şi-a 
lăsat odorii singuri jos pe pământ?! 


din luncă 


"DIMINEATA COPIILOR” 


2 
4 


Atunci, Maica Damnului: văzându-i durerea ma- 
ге» i-a dat două flori — două lalele albe-albe, ca 
rochiţele copilaşilor ei şi îi spuse: „Tine florile 
astea, ele sunt sufletele pruncuţelor tale; tite dau 
albe ca argintul curat; însă dacă vreodată vei zări 
o pată întunecând strălucirea lor, să știi că micu- 
tele tale nu sunt cuminţi, că sufletele lor se înrău- 
ңес» — şi atunci: tu пи о să poţi spăla petele ne- 
gre decât cu lacrămile tale!“ 


Maica Domnului se duse, lăsă pe mama cu bra- 
tele închise pe două lalele albe ce îşi plecau a lene 
capul pe sânul alb: ca altă dată doi îngeraşi ti- 
minţi. De atunci a trecut vreme, mama îşi păzeşte 
cu evlavie florile, dar vai, câteodată ochii ei se în- 
сша şi lacrămi mari cad grele pe capetele albe şi 
alunecă uşor pe mătasea petalelor, ca să le dea 
strălucirea crinilor... 

Fetiţele de jos; de pe pământ nu ştiu nimic de 
grija сі, trăiesc vesele şi cresc ca... copiii; — mai 
fac câte о poznă, dar nici prin gând пи le trece că 


o faptă rea, о necuviință, o lipsă de modestie: o 


vorbă urîtă, cea mai mică abatere dela bine şi fru- 
mos: întunecă sufletele lor închise în două lalele 
albe şi legănate blând la sânul duioasei lor mame. 
Leana şi Sanda nu cunosc taina sfântă, căci nù- 
mai florile din luncă o stiu și ele, о şoptesc îliitu- 
rilor albi ce zboară şi uită. Mie mi-a spiis-o ieri o 
floare de muşeţel сат bătrână; cu doi-trei ді 
lipsă — o ştia dela un mac се adormise povestind 
şi moţăia ca un ture cu fes pe când celelalte flori 
de muşeţel râdeau de el şi se mlădiaw pentru că 
le aducea vântul o horă. Mama Lola 


„DIMINEAȚA COPIILOR” === 


[ie e Мам жк 
Cum s'a făcut nufărul 


оо LEGENDĂ — 


- Departe, într'o ţară întinsă trăia, e mult de d- 
tunci, o domniţă frumoasă, îrumoasă de şopteau 
florile la vederea ei. Domnița era fiica lui Verde 
Impărat şi se numea Elena. În сигієа palatului 
domnesc frumoasa domniţă semănase mulțime de 
trandatiri roşii ca sângele. Şi nu avea altă plăce- 
те decât 54-51 îngrijească florile, florile ei iubite. 
Dar dela un тр florile se rărită şi ре zi ce tre- 
cea, se ofileau şi-şi scuturau petalele la pământ. 
Jar domniţa nu ştia се 54 facă, atâta durere o co- 
pleşise. Chemă la еа pe toți vracii, dar nimeni 
nu-şi putu da cu socoteala ce este, și domniţa se 
întrista şi mai tare şi începu să plângă. 

Trecuseră două zile dela venirea doctorilor, 
când într'o zi frumoasă de Mai veni la domniţa 
un pitic. Era atâta de mărunţel şi atât de încre- 
menit saluta pe Яотпіќа că ea zâmbi. Piticul îi 
zise : — „Donminiţă, de vrei să ai iarăş florile tale 
ca mai 'nainte, trimite pe cineva să-ţi aducă din 
vaea .rinilor trei picături din roua ce se айа pe 
crinul cel alb al zânei. Dar să îie cu mare băgare 
de seamă căci de nu, va fi vai şi amar de el. lar 
dacă vei avea picăturile, să stropeşti cu ele tran- 
dafirii tăi. De vei isbuti, vei avea iarăş florile tale, 
iar dacă nu, niciodată grădina domnească nu va 
mai Й ратіштаєа de mirosul îmbătător al îlorilor“, 
бі piticul pieri. 

А doua zi domnița se sculă de dimineaţă şi 
porni spre valea fermecată. Merse cale lungă şi 
într'un târziu ajunse în valea crinilor. — „Ah ce 
miros îmbătător şi ce frumoase flori !“ îşi ора 
dominita şi obosită cum era, se duse de se trânti 
în iarbă pe marginea unui râuşor ce curgea prin 
mijlocul văii. Mirosul crinilor о făcii însă să a- 
doarmă şi încet, încet о otrăvi. Corpul frumoasei 
domniţe căzu în râu și în zorii zilei та5агі la su- 
prafaţa apei o floare frumoasă albă ре сате oa- 
meni o botezară пиїдг. 


торе ег роп боше 
Să cauţi să te ridici nu prin prostia altora, сі 
priu propriul tău шегі, 


AN D Л ДЇ 
cu cititorii 


М. Sch.-laşi. — Nu prea am înţeles de ce lămuriri e 
vorba, aşa са пи пе putem pronunţa dacă le vom pu- 
blica sau nu. Rugăm să ne scrieţi mai lămurit, 

Z. G„Loco.— Se va publica „Sgârcitul şi cototana“, 
cele.alte două fiind prea cunoscute. Află cu ocaza a- 
ceasia, că „louis“ nu este un vechiu ban german сі un 
galben de аи? francez, numele lui venind dela тесі! 
francezi Ludovic (în tranţuzeşte Louis). Valoarea unu: 
міопія" este egală cu a unni napoleon aur, 

'Trimițătorilor de glume, — Пеја o bucată de vreme 
ni-se trimit foarte muite glume, numai că сезе mai multe 
sunt copiate din reviste—şi mcă din reviste ce ай а ă- 
rut nu de mult—tără са trimiţătorii să spună că le-au 
copiat. Lucrul acesta nu e cinstit. Cine traduce sau co- 
piază, e dator să spună, mai cu seamă că fapta sa nu 
rămâne nedescopenită, 


жжж 
кока şi mintea 


Marin era un băiat vestit репіги deşteptăciunea 
să, iar lon ега nu mai puţin cunoscut pentru for- 
{а sa. Itr'una din zile se întâlniră în drum. Marin 
eta călare pe un cal de lemn, iar Іоп ре іп cal 
adevărat. 

Ion începu să se laude că el prin puterea sa 
poate face lucruri ре cari Marini nu le-ar putea 
face prin deşteptăciunea sa. 

== „Mă prind“, îi zise Martin, 
face ceeace pot eu. 

— Ва pot, se grăbi lon să-i întoarcă vorba, 

— Să vedem răspunse Marin. Şi ridicând calul 
său de lemn, îl aruncă într'un râu ce curgea în a- 
propiere. „Dacă poţi, aruncă-ţi și tu calul în арӣ“, 
îi zise lui Ion. t 

Ion {аси ruşinat, căci mintea езі biruitoare a- 
supra forței. 


că tu nu poti 


Р. V. Vandoros-Brăila 


ŞCOLARI, 
Abonaţi-vă la „Dimineaţa Copiilor“, ca să 


aveţi dreptul de a lua parte la marile şi 
foarte bogatele premii. 


Cele mai frumoase 
Haine și Rochiţe peniru copii 
găsiți nvmai la MARELE MAGASIN CARMEN SYLVA 
Str. Lipscani — Bucureşti. 


РАС. 16 


PROBLEMA 
de Panagache V. Vandoros-Brăila 


Un tată care avea 7 fii, din сагі 6 muriseră şi 
trăia numai al patrulea. întrebându-l cineva des- 
pre vârsta acestuia răspunse: ©. 

Vârsta celor 7 fii ai mei dac'aş îi adunat-o mi-ar 
її dat 119, dar fiecare din сі їпігесса pe celalt cu 
4 ani. 

Care e vârsta celui de al 4-lea. 

Răspunsul în No 32. 

ЖЕНД сы ы 


DESLEGARI 


Deslegarea Problemei amuzante din No. 28 
pag. 13, este: Топ are 36 ani, Gheorghe 24 ani. 
02 10 Meta fe Nat 


Sgârcitul şi Coțofana 


Un sgârcit 151 număra în toate zilele banii. O 
coțofană scăpă din colivie şi luând  binişor un 
galben, alergă să-l ascundă în crăpătura pardo- 
selei.  Sgârcitul văzând'o. pe coțoîană, zise: — 
„A! tu eşti aceea, care-mi furi comoara; nu poți 
54 tăgădueşti; te-am prins, pungăşită, vei muri.“ 

— Incet, răspunse coțofana, încet scumpul meu 
stăpân, nu te grăbi! Eu mă servesc de banii du- 
mitale, cum te 5егуе5ії d-ta singur de сі; dacă 


trebue să-mi pierd viața pentru un singur galben 
pe care l-am ascuns; 

care ascunzi atâtea mii? 
| Din пеш{езїе de ?аһагіса Georgescu 


spune-mi, се шетін d-ta. 


Colegii şi prietenii 

toți о spun 
Câ nimic în lume 

nu-i mai bun 
De noi copiii mai adorat 
Ca ciocolata. эпе 5н: 


ынны >а A 
sti к Теа | 
 SDIADNEATA СОР. OR" 


L, 3541 M — „Legenda cocorilor* are muite пеої >giine 
şi nu e scrisă în limba populară .n. care trebuesc ѕегі:е 
poveştile - 

5. W.-Loco. — „Hoţul şi ursul“ e e şi cunoscută, fiind 
luată dintro carte de şcoală, şi пи е tocmai bine tra- 
dusă, fiindcă te-ai ținut cuvânt cu cuvânt de textul! 
francez, De ех. scrii:, „corpul unui gres animal”, „se a- 
lergă* (on courut) ete. 

Г. Тап.-Вітіай. — Ці publicăm bucaia - „Prietenie“. 
Dacă ai, precum spui sau crezi, lucrări тла: frumoase, 
de ce nu le-ai trimis întâi -pe ele. căci aşa este și în 
înteresul d-tale. 

У. У. M.-Poeni-laşi—yLa un mormânt” sunt пло esii 
și descrieri cam lungi, dar fără.o actiune care 58-і dea 
un interes mai mare. | 

А. І. B.-Loco. — „D-zeu nu uită ре...“ аг fi mers, cu 
oarecari îndrepţări, iarna, дат пи acum în toiul verei, 

М. Cip.- Bazargic —Trebue să ne про din ce carte :au 
revistă ai copiat glumele trimise. 

А.В. L.-Bazargic.— Din сате rev! stă sent. iuate „Scân- 


‘teile dutale ? 


М. N. B.-Bazargic. — Toate glumele ішпесе de d-ta 
sunt copiate, așa că nu le putem рибіїсв. 4454 

BEN ~Giurgiu— Nu te grăbi să ceri pubiicarea poe- 
2110г pe cari le taci cam repede, ci mai bine silsște-te 
să Је Гасі mai reuşite. „Călărețul“ e slăbuță, iar sfâr- 
șitul „Dar pe cal acuma — Na se'meăleca“ nu e corect. 
Nicuşor „încăleoa“ ре cal, iar nu „se incăleca“. 

M. P. R.-Loco.— In poezia „Seară“ — de altlel destul 
de frumoasă— faptul că cale două din urmă versuri de 
la fiecare strofă по rimează, 12Веҙіе in mod neplăcut, 
mai ales pe copii, сагі pricep.și gustă mai bine poeziile 
schita, în forma obișnuită. 

ia САНИ. — © glumă în felul celei trimise de d-ta 

și fost icată în unul din numerile trecute. 

“Л, K.-Brăeşti. — Se vede din telul de a serie că eşti 
îneă prea mică, Să mai creşti. să mai înveţi - carte și 
atunai vei deveni o foarte bună 51 drăguță. scriitoare. 

A. şi С.М. 86-104. — „Un apus de soare“ e о des- 
criere frumoasă, dar e mai degrabă o compoziție de 
şcoală. Subtitiu! însă e greşit: „Int”un satde țară“. Sunt 
oare sate de oraş ? : l ы ы 


La administraţia revistei „Dimineata 
Copiilor“ (Bucureşti, str. Sărindar Мо. 


9-11), se găsesc legate în câte 2 volume 


revistele Мо. 1-10 şi Мо. 11-20 . 
Preţul fiecărui volum, care reprezintă 
о adevărată comoară pentru tineret, este 
LEI 30. 
Volumele se trimit contra costului, la 
demiciliul cititorilor franco. 


Pi 


E A ы ыса ын насын ы iai Di санада. атай 


Atelierele „ADEVERUL“, 5. А. 


Di MINERTH 
OPHLOR 


REVISTĂ ЗАРТАМАМАЩЦА 
DIRECTOR : N. BATZARIA 


МаК 


ярма ta i Рим e dala d a моє казан 
бе вот 
меді 


PREŢUL 3 LEI 


PAG. 2 2 INEAȚA COPIILOR" 


Mari premii oferite de „Dimineaţa Copiilor“ 


Revista „Dimineaţa Copiilor'“, în dorința de a procura abonaților săi surprize cât mai 
plăcute şi cât mai folositoare, şi pentru a da un bun prilej unui număr cât mai mare de cititori 
ca să se aboneze de aci încolo, a hotărât să acorde tuturor abonaților, în mod gratuit, prin tra- 
деге la sorţi, mari şi importante premii. 

Toţi cititorii cari vor achita la administraţia revistei „Dimineața Copiilor“, Bucu- 
reşti, Str. Sărindar 9--11, suma de Lei 150 pentru un abonament pe timp de un an, vor 
primi câte 4 bonuri speciale, sau dacă vor plăti Lei 80 pentru un abonament ре 6 luni, vor 
primi câte 2 bonuri speciale. Cu aceste bonuri abonaţii vor participa la toate premiile ce 


acordăm. 


Cititorii din provincie vor trimite sumele de mai sus prin mandat poştal la adresa: Ad- 
ministraţia revistei „Dimineața Copiilor“ Bucureşti, біт, Sărindar 9-11, şi vos 


primi bonurile respective prin poştă. 


lată și lista complectă a marilor premii: 


1. Una bicicletă elegantă. 

2. Un aparat fotografic ІСА 9112 marca Tribby No. 
17 cu 6 casete interioare furnizat de Magasinul Spe- 
cial de articole fotografice la „Amatorul 
graf“, Bucureşti Str. Віз, Enei No. 3. 

3. Un echipament complect de foot-ball, după mă- 
sură, compus din 1 tricou, 1 per. pantaloni, 1 per. ghe- 
te. 1 рег, moletiere, 1 minge specială No. 3 furnizate 
de Autogarajul Colin, Calea Victoriei 49, secţiunea de 
sport şi vânătoare, 

4. Una Vioară model Stradivarius împreună cu cutie 
кі toate accesoriile, 

5. Una Mandolină lemn palisandru ornată 20 side- 
furi. Ambele aceste premii sunt furnizate de vechea 
casă de muzică М, Mischonzniky, Str. Colţei 7, Bucu- 
reşti, 

6. 10 cutii mari conţinând fiecare câte un asortiment 
de pachete din delicioasa ciocolată „Suchard”, pentru 
10 câștigători. ' 

7. Un binoclu fin de teatru şi câmp, montat în piele 
neagră împreună cu cutia, furnizat de Comptuarul бә. 
neral de Optică S, Penchas, Calea Victoriei 90. 


8. Un costum de haine din stofă bleumarin model 


marinar, pentru copii, după măsură, furnizat de ma-. 


gasinul „La Jack“ Str, Şelari 11. 

9. Una servietă de piele fină furnizată de -ătre Pri- 
ma fabrică română de articole de voiaj, D. Mărculescu 
Str. Sărindar 12, Bucureşti, 


10. Un dulap de lemn fin lustruit, cu două işi în ca- 
naturi са 2 sertare ві cheie. Dulapul conţine 10 melte 
fine pentru traforaj. 

11, Un aparat cinmatografic complect, cu un film și 
8 sticle de lanternă magică, Ambele furnizate de ve- 
chiul de încredere „Davidescu” Е. Stefan 
& C-ie, Pasagiul Vilacros No, 8. 

12. 0 colecție complectă din operile lui Vlahuţă, fur. 
nizată de Librăria „La Popor“ Str. Colţei No, 17. 

13. Metri 1,60 stofă englezească cu dos caro pentru un 


Foto- ! 


palton de copil, furnizată de cunoscuta casă de in- 
credere „Postăvăria Lux“ Str. Smârdan No. 2. 

14. Un ceasornic argintat cu brățară de mâtasă, pen- 
tru fetiţă. | 

15. Un ceasornic argintat cu brățară de piele ventru 
băiat. 

Ambele ceasornice solide, forme moderne, furnizate 
de Magasinul de ceasornicărie şi bijuterii ,Сгопоє", 
str. Academiei 9. Ў | 

16, Una pereche ghete de copii, din piele bună, după 
măsură, 

17. Una pereche pantofi de copii, din piele bună, du- 
pă măsură, 

Ambele furnizâte de Magasinul „Luna Park“ 
Carol 6, furnizorul Curţei Regale. 

18. Trei plărioare elegante pentru copii, după .năsu- 
ră, pentru trei câştigători, furnizate de „Pica”. fabrică 


Str, 


“tranco-română de pălării de dame şi copii, Str. Carol 


No. 70. ; 

19. Una rochiţă frumoasă pentru fetiță, după г1йзъ. 
ră, furnizată de magazinul „Carmen-Silva“, Streda 
Lipscani 68. ө, 

20, Una duzină fotogratii cărţi poştale sepia şi un 
tablou de 30/40 ста. încadrat într'o frumoasă ramă a- 
urită, executate de cunoscutul institut de arte fotogra- 
fice „Fotoglob“ B-dul Academiei 3 

21. Trei bucăţi cămășuțe de zi, brodate de mână 
pentru fetiţe. í 

22, Trei bucăți cămășuţe fine de noapte, pentru băiat. 

Ambele furnizate din piin Magasin жүт! Lau- 
sanne" Str, Carol 36. ) 

23; Un album pentru 200 cărţi poştale ilustrate, legat 
în pânză, coperta conținând un frumos desen. 

24. Un album pentru mărci poștale. 

25. Una cutie de lemn cu aquarele în tuburi. 

Furnizate de cunoscuta librărie зі papetărie Alex. 
Stănciulescu,: B.dul Elisabeta No. 5. 


Aşa йаг, mic şi mare ahonati-vă la „DIMINEAȚA COPIILOR” 


"ТУРАТА COPIILOR” 


ДН. ДЫ» 


Pătania Vulpei 


— FABULĂ — 


4 Grădinarul tot văzând 


Brazdele de Ногі сйсаї2. 
A ghicit са fost stricate 
De pisic'unui vecin. .. 
Ah! îşi zise el oftând, “©. 
„Dac'o să mai үй, motane, 
„Ші arăt eu hoțomane! 
„Ат să-ți viu de-acum de hac: 
Și îi puse pe-un ағас 
Carne plină de venin. 
Imsă-un corb се sta pe татий 
Unui dud învecinat, 

Vai sărmanul! 
Cum era înfometat і 
Нор! apucă carnea т cioc 
Şi pe loc 
ЕІ sburând în sus си ea 
S'o mănânce. hotărăşte 
Ре о vilă 1а ѕоѕеа. 

Ins'acolo, 
EI о vulpe întâlneşte 
Ce venise la găini 0 
Dar scinele — anunțate 
De cu zi de un conțrate 
Dormea тп arborii vecini. 


Şi râmnind la сагпе-асит 
Coana vulpe сеа şireată 

li strisă de jos din drum, 
Prefăcută, disperată 

Şi de foame leşinată: ~ 

„Ei tu pasăre măiastră! 
„O! acvila mea albastră! 
„Tă! сеп sboru-ți stăpâneşti 
„Си privirea "ntreaga'zare 
„Si cu graiul tău robeşti ` 
Ре cel тіс са pe cel mare 
„Tu ce hrana ці găseşti 
„Ori când vrei şi ori şi unde 
„О! tu rege peste sate | 


` „Şi pe cei de prin oraş 


(Cum ti- am spus odinioară 
„Când în ріїзс aveai un cas,) 
„Уатѕӣ-іі bunule-a ta mână 
„Scump, mărinimos prooroc. ` 


„Și tă-ti milă şi pomană 
- »Әйпап-ті carnea ta din cioc 


Corbul prost a ascultat 


Și ngâmiat 


Că „acvilă“—a devenit , 


Е la сате ағатаса dă 


F. 


PAG. 0 "DIMINEAȚA СОРПІ, 


rnit. 
+ рієзіє 


„eşte 
sâmiat 
selat 1, 
găseşte 
lăcomeşte 
о am povesti 
-а otrăvită 
ulpea copleșită 
ёге — a тїгї... 
MORALA E: 


acela care тзеайй 
| Pe ип altul 
>e de minte-i mai sărac, 
E un prost că nu gândeşte 
Că la spate-i şade moartea 
Се cu coasa îl pândeste 
Pentru a-i veni de hac 
Mai pe scurt тогаї ar fi: 
„Când crezi că eşti mai ferice 
Рой muri“ .— 

Petru A. Basiliu 


Ж 
м 


O cunoaşteţi şi voi: cu statura mică, cu tenul 
alb са neaua, cu doi ochi albaştri са seninul, în 


cure se oglindeşte o lume de basme, cu gura е) 


mică, dar totuşi lacomă şi cu un trup mlădios. 

Aceasta e prietena mea! 

Seara la culcare o chem lângă mine şi stau сї 
dânsa ceasuri întregi, povestindu-i felurite ро- 
veşti, iar dânsa, atentă, foarte atentă, ascultă şi 
dă mereu din cap în semn că mă înţelege. 

Dimineaţa, la sculare şi până seara la culcare, 
mă întovărăşeşte în toate părțile, mă ajută la toa- 
te de-al. casei. 

E o prietenă aşa de bună, aşa de liniștită. puţin 
cam linguşitoare; însă se deosebeşte foarte mult 
de celelalte prietene ale mele, care sunt bârfitoa- 
те, lăudăroase și invidioase. 

De aceea o şi iubesc aşa de mult pe mica mea... 
pisicuță de a cărei prietenie devotată, mă simt 
mândră. 

Aceasta 


з mica şi singura mea pristen“, 
Ghiselle Sc 


“Cât fine ziua — gospodar — 
- Cotrobăieşte curtea toată 


SÂNTECELE SAND; 
Termometru 


Sanda аге friguri. Nenea 
Doctorul îi cască gura 
$1 ne cere termometru 
Ca să-i ia temperatura, 


Până când să i-l aducem 
Sanda se şi desbrăcase. 
Nenea Doctorul ne spune: 
— „Hm! Treizeci şi ор! cu şase! 
„ше "п pat şi astă seară 
„Numai lapte fără pâine. 

„Ат să-i scriu şi-o doctorie 
„Ca să-i treacă până mâine“ 
Sanda plânge п patul care 
Nu-i mai lung decât un metru 
Şi oftează: — „Уай, săracul, 
Ce bolnav e termometru“. 


ж Жж ж 
Cântec pentru Titel 


E copăcel cu păr bălai, 

Cu ochii cum e pârgul тигі. 
Си doi boboci de trandaiir — | 
Străjeri cuminţi la poarta guri 


A. de Herz 


A măsurat си chiu, cu vai, | 
Abia trei сой din trâmba vieții. 
Şi ce grozav sarată când, 

П bagă "п ceata lor băieții! 


Риһіпа pe nări — cărnoase: тісі 
Petale roşii de тизсаїй, 


In orişice 'ntâlneşte "п drum 
ЕІ vede-o sfântă jucărie, 

Şi пергесире(й la toți 

E un izvor de bucurie. 


Păşeşte rar — cu pas bătrân — 

Şi 'ndrugă тп limba lui la ѕоаріе — 
Mărgele scumpe de topaz 

Strivite "п muguri albi de lapte 


De îrică ? nici să te gândrsti 
Că ştie ! пи... e-un pui й“ = 
Și пи mai pot de dragul! 
Când eu îl cert şi nu "т 


„5! 


СМІМЕАТА CONLOR" - 


>” еф 


1 Merge Haplea me» 
"Tot plângând ș'ott 
Са sâ-și vândă co 
ȘI iubitul său må 


ae bietul, 


= 


AȘA SCĂPA DE PÂRLEALĂ 


2. Dar un râu când vru să-l treacă, 
Cade Haplea, fuge п apă. 
„Doamne таге!“ strigă dânsul, 
„Мт mai iute de mă scapă! 


5. „Dacă banii pe 


âul, măgaru-mi 
А : La biserici cheltuesc, 
AR Қалың "Stântul, Ce-mi rămâne? Mai nimica, 
Jad »stește incă stai со potrivesc 


Е. „Сыт мі 


— „Zece ло Аге-саго. 


bârare 


11 intreai,,. Pleo. măgăruşul 7"8  |аса banii... insă Haplea 9. 


„Mai domol, să-ți spun să stii 


б қаған Haplea. Zece lei е Vrechilă, 


Dar cacosul e trei mii 


GA 


6. 


PAG. Y 
de MOŞ NAE 


3. „Jur pe sfinţii. mucenicii, 
Banii câți lau pe măgar, 
Lumânări pe lə biserici 
Ş'undelemn sa duc în dar.” 


a ү: ў % 
ч degeabă-mi zice Haplea =, 
degeaba sunt pei жр | 
Și așa, могріпду-рі şingur, |) 

r “ш ПІ 


La obor se с ice 


“СЕ 


„Şi nu-mi vând măgarul singur 
Zic! се fel de socoteals 

Este asta? Ма bădie. 

Doar aşa scap де рйгісгій! 


ў pm 

Un om învățat povesteşte următoarele : 

Ат luat un ariciu de sexul іетепіп şi l-am pus 
într'o ladă mare, ca să-l pot vedea mai liber şi 
să-l studiez mai de aproape. După câteva zile, a- 
riciul meu а fătat 6 pui de ariciu, acoperiţi cu асе 
mici şi moi. Ca să-i încerc gustul, îi dedeam tot 
felul de hrană. Mânca cu mai mare poftă insecte 
şi gângănii, broaşte, şopârle, etc. Nu se temea de 
loc de șerpii otrăvitori şi repede le venea de hac. 

Intr'o zi am aruncat în ladă o viperă şi am ră- 
mas uimit de marele curaj al ariciului. Dintru în- 
сери el își alăpta în toată liniştea puişorii, căci 
пи observase vipera. Іп curând însă о mirosi— a- 
riciul are mirosul puternic, iar vederea slabă — 
se sculă dela loc зі se apropie de periculosul oa- 
spete, care în vremea aceasta se lungise în mii- 
locul lăzii. Foarte liniştit, ariciul începu să-i dea 
târcoale şi să se apropie de viperă îără nici о tea- 
mă, тігозіпд-о dela cap până la coadă. 

După ce o mirosi în deajuns, se aşeză drept în 
fața capului ei. Vipera înăltă capul şi dete un sfâ- 
тан. Ariciul stătea liniştit şi netemător. El îl 
scuipă de câteva ori şi înfipse dinții săi otrăvitori 
în botul ariciului. Acesta însă nici nu se mişcă de 
la locul său. — ca 51 cum şi-ar îi râs de neputinta 
viperei — şi 151 linse încet си limba părțile pe cari 
le imuşcase vipera. 

In vremea aceasta vipera îl muşcă şi de limbă. 
Атісіці nu se sperie пісі de aceasta, ci continuă 
să 2 mirosească pe îniuriata viperă, care începu 
să-l muşte şi mai des pe duşmanul acesta aşa de 
linistit. 

Ariciul nu trăda prin vreun semn sau vreo miş- 
care се ате de gând să facă. Atâta numai că în- 
cetă de a-și mirosi rănile, mirosind-o acum pe vi- 
poră şi mai de aproape. De odată, tocmai când 
vipera se aştepta mai puţin, o apucă cu dinţii de 
сор. O strânse aşa de puternic, în cât îi rupse și 
cesnărți capul de trup şi îl şi mâncă pe loc cu o- 
tavă, cu dinți. cu tot. Mai mâncă după aceea зі 


\ 


Dibăcia şi curaju | 


й 


jumătate- > е da trupul viperei $ sim 
findu-se .. о е farte linistit la micii săi, 


cari înce і й у 
Seara r. (ali jumătate din trupul vi 
erei. A; 

є А doua “m alt şarpe. Făcu şi i 

dânsul tot , “де cu vipera. Pe botu 


: i o urmă de umilătură 
Зе vedea bine с 


сіціці пи se 
де muşcătu | 
şerpilor nu- 
Lucru inte | 
mai pe şerpi > 
la cap. Când | | 
el îi mirosea, 
oriunde ar îi î 
coada. 


Pisica sălhatică, 


Ci-că odată în pădu 
sălbatecă vine şi se su 
la soare. Trece un 1151. 
supra cerbului. Ce se Я: 

— „Bre! Da ѕітаѕр’. 
de mică și omoară cogu 
ăst copac şi să mă uit şi 


un cerb. O pisică 
ca să se mai dea 
“i vede pisica dea- 
venea Martin? 

х fu asta! Asa 
“Să mă sui în 


ор Dore 
Alături. de cerb, era cula М. să 
mistreț. Când se mai înc | 4 


dea din coadă, Pisica. tâ: 
rece şi sare pe coada por 
„guic“... odată tare. Різіс 
рас în sus. lar ursul: ,7 
omoară pe porc; acum v 
mines. Зі 
Зі де frică se înmoaic 
şi cade... udubâlâşti în јо 
ELEVI ȘI ELEVE 
Toate cărţile de şco: 
LIBRĂRIA І 

Str. LIPSCANI, 88 (vis-ă-vi 


Gheorghe) 
1% 


„DIMINEATA COPIL 


Б UFa 


XXI. — Е vis ori ге: 


să se 
сай de 
"зай ndit în 
"întrebe 


De aceea, i-a fost uşor citare 0 
amestece printre aceşti oamen | 
cât cei mai fricoşi iepuri. Cine 
astfel de momente să se uite | - 
cine este ? 

„Păcat“, îşi zicea în gând 
„păcat, că n'am vreo 20 de = 
luat ca prizonieri pe toți năt - 

Decât el era singur şi та 0 
obosit. Deocamdată se етй 20 
la locuinţa sa, са să mai g 


dihnă. яе 
Ajuns acolo, se aruncă =œ | | <- ât ре раї şi 
nu după mult îu cuprins dă тё adânc şi cât 


se poate de binefăcător. | 


uşi nu putea 
“redea, însă, un 
© somn şi să i se 
Фе puternice се 


să-şi dea seamă. Tocm: 
vis fericit, care îl făcea | | 
însenineze fața, fu те : - 
veneau din afară. 

Cam М/ пас, пейт: 2 
aude е аіе “а ойу 7 0 
pitanul Vârtei se їге н 
trase cu urechia. D ~ 
їпќейац є print 


murit. Furcă 
România 1", ж pi 


“e dacă ceea се 
visului său, că- 
зе sculă în pat și 
„vis. Strigătele se 
deosebia ceva lă- 
strigau „Trăiască 
un „ига!“ formi- 


dabil. 
„Aceştia. n > І", îşi zise el şi sări 
din pat, tr | 7 de-abinelea. 
Ceea ce-i v „îl făcură din nou să se 


nu е încă treaz cum se 

subteranei stăteau іп 
'oara. Micul erou purta 
românesc, iar Marioara 
: format de asemenea 
“iile culori ale drapelu- 
тіп і lor, iar după ei 
mei şi copii veniţi în 
22 toții în haine de săr- 


i 'gă Ionel îndată ce-l 


„= а gâtul Ші. 

„a si mult mai îrumoa- 
зе făcu un pas, са să 
imite gestil ох", dar іш reținută de 
prezenţa tât ілі. De aceea se märgini 
Sue ӨЛЕН „m într'o privire plină de 
ze о - 1 ә voce ce-i „tremura : 

` cäpifan Li ~ 


aldoiască şi $, 
cade. In adev: 
primul rând T 
un таге : 

era încint 


să de cunt ft 


E DE VITEJIE 


“ 
(Urmzre 


PAG. 11 


de М: BATZARIA 
(30) 


lar urale isbucneau din toate piepturile şi erau 
repetate de toate ecourile. 

Căpitanul Vârtei, mişcat până în adâncul іпі- 
mei de cele ce vedea înaintea sa, nu era încă du- 
merit. Vedea că o nespusă fericire era zugrăvită 
pe feţele tuturor. . 

Vedea chiar că din ochii multora curgeau la- 
crimi, înţelegea, însă, că acestea nu erau lacrimi 
de durere şi mâhnire, ci lacrimi de bucurie. 

— Dar ce-i cu voi, prietenii mei ? zise el ti- 
папа си o mână pe Marioara şi cu cealaltă ре ті- 
cul său erou. 

— Domnule căpitan, răspunseră aceştia, sun- 
tem liberi, suntem сарай. Duşmanii au fugii 
din sat. i 

-- Duşmanii au fugit din sat?! întrebă el cam 
nedumerit, căci nu-i venia să creadă aşa ceva. 

— Da, n'a rămas nici picior din ei. 

Тағ preotul şi primarul satului, amândoi oameni 
bătrâni şi necăjiţi, apropiindu-se de el, îi ziseră : 
„Domnule căpitan, prin vitejia d-niei voastre ne 
vedem din nou stăpâni pe capul nostru şi liberi. 
l-aţi gonit pe duşmani, veniţi acum în mijlocul 
nostru, ca să ne bucurăm şi să sărbătorim împre- 
ună această strălucită biruință“. 

— Nu visez eu, oare ? îşi zise căpitanul ca pen- 
tru sine însuşi, dar aşa de tare, în cât їп auzit şi 
de ceilalţi. 

— Nu, d-le căpitan, se grăbi să-l asigure Ionel, 
care sărea în sus de bucurie. lată, eu sunt Ionel 
„micul tău erou“. / 

Aceasta, pe care o ţineţi de тайх, e Marioara. 
prietena noastră. lată şi mama şi părinţii Marioa- 
теі şi toți oamenii din sat. Decât acum, vă rugăm 
cu toții să veniţi la noi în sat, căci пи mai avem 
nevoie să ne ascundem. 

— Căpitanul va îi тиѕайги meu, grăi таг, dar 
hotărât un moşneag, care ебі din mulţime şi se 
duse să îmbrățişeze şi el pe viteazul nostru. EI 
ne-a scăpat de duşmani, dar mie mi-a scăpat și 
fata, adăugă el ştergându-și două lacrimi. 

— Da, tată. d. căpitan va sta de aci încolo la 
noi, se grăbi Marioara să întărească spusele mos- 
neagului, care nu ега altul decât tatăl ei. 

Micul erou nu se lăsă, însă, bătut. 

— Ba аге să stea Іа noi, făcu el cu ochii aprinși 
pentrucă d. căpitan întâi şi întâi în casa noastre 
a venit. 3 

-- Am să stau pe rând şi la unii şi la села 
răspunse zâmbind căpitanul în dorința de â- 


\ împăca, ,/ 


- 


ЛНВ ВОЮ Р ВАНЬ СЕЛЕРА А ДО 


РАС. 12 


Зі porniră cu;toţij în sat în uralele- şi. strigătele 
de bucurie ale întregului погой. 


XXII. — larăşi zile grele. 


Ziua aceea şi noaptea următoare satul întreg 
tăsună de cântece şi de chiote de bucurie. Flori 
și verdeață împodobesc porţile şi ferestrele case- 
lor, iar pe toate acoperișurile fâlfâie mândru, ve- 
se! şi biruitor drapelul tricolor. 

Căpitanul Vârtei lua şi el parte la această ve- 
selie obşiească şi cu atât mai mult, cu cât el era 
cel sărbătorit. Pentru a-l sărbători mai bine pe 
dânsul ісі părăsise lumea treburile, deşi era în 
toiul muncii, pentru dânsul se purtau cu toţii în 
haine de sărbătoare şi o țineau numai în petreceri 
şi bucurii. De el ţinea să se apropie fiecare, ca 
să-l vadă cât mai bine, ca să-i strângă mâna, ca 
să-i audă cuvintele. 

„Voinic bărbat !“ ziceau bătrânii. 

— Frumos îlăcău! ziceau femeile şi теїеіе, cari 
пи se mai săturau privindu-l şi admirându-l. 

Dar cu toată strălucita biruință câștigată asu- 
рга dușmanului, cu toate dovezile şi manifesta- 
tiunile de dragoste şi admiraţie fără margini се 
întâmpina din partea tutulor, căpitanul Vârtej пи 
era tocmai linistit si nici aşa de vesel, cum te-ai 
îi aşteptat să fie. Unul, care lar îi examinat cu 
băgare de seamă şi ат îi urmărit privirile lui, 
ar îi văzut, că viteazul ofiter în mijlocul, neţărmu- 
ritei şi sgomotoasei bucurii era frământat de ceva 
gânduri, cari nu păreau а її vesele, căci dintr'o 
dată i se strângeau muşchii feței şi o umbră de 
îngrijorare îi trecea prin ochi. р 

Şi mar fi greşit cel ce аг й dedus din aceasta 
că ceva neplăcut şi supărător venia să іпішпесе 
şi să-l tulbure pe căpitanul Vârtei în mijlocul bu- 
curiei generale. 


Іп adevăr, așa era. Ре când ceilalţi, încredinţați 


-că s'au scăpat pentru totdeauna de duşman şi de 


negrăit de amarele ѕиѓегіпіі îndurate din partea 
Іші, dedeau drum liber veseliei si entuziasmului 
de care erau stănâniţi, căpitanul Vârtej credea si 
socotea într'altfel şi tocmai această credință îl 
făcea să Не neliniștit şi gânditor. 
„Dusmanul'“, îşi zicea el în sinea sa, „a fugit 
бі a părăsit satul, pentrucă їгіса îl zăpăcise şi-l 
înebunise. Dar аге să-şi revină în fire şi are să 
priceapă că s'a speriat, cum se zice, de umbra sa 
şi că a săvârşit un act de nemai pomenită lasita- 
te. Şi atunci furios şi turbat de mânie, are să se 
întoarcă din nou şi are să caute să-şi spele ruşi- 
nea. Cum şi în се fel?“ 
La această întrebare căpitanul Vârtei 151 arunca 
о privire îngrijorată asupra celor din јиги-і și ізі 
zicea trist іп gândul său : „Bieţii oameni, își în- 
спірцезс că s'a sfârşit cu necazurile lor! Cine 


DIMINEZTAX COPIILOR" 


ştie ce: mare пел orocire îi nui pândeşte ? РУ 

lar Marioara, `Сйтеїа nu-i scăpa пісі ші gest, 
пісі o privire а  'ăpitanului, vedea că scumpul сі 
viteaz е îngând; wat şi se tot muncea şi căznea 
biata îată să г ihicească şi să descopere cauza 
pentru care că itanul nu esie vesel şi mulţumit, 


cum ar îi treb, р să Не după oispravă aşa de 
mare. 


„Ми E ANU i îi 
cumva oi fi біс 
lu: 2“ 

Intrebări „de ace stea își punea Marioara şi ori- 
cât de mult căuta și răscolea în gândul ei tot nu 
putea găsi cu ce «ау îi greşit şi să-l îi amărât pe 
viteazul din fața є : 

E adevărat că f4 „gândul căpitanului Marioara 
nu era de loc străină, de îngrijorarea sa. Tot pri- 
vind-o şi sorbind-o :& д ochii, căpitanul Vârtej se 
simţea cuprins de o adâncă şi neînfrânată indig- 
nare la gândul Că duşmanul întorcându-se, cine 
ştie ce primejdii, се umilinţe şi suferinţe o asteap- 
tă pe aleasa inimei sale. Gândul acesta îl întuneca 
şi mai mult şi-l făcea, ca toată firea să se геуоЦе 
intr'ânsul. 

Cât de bucuros ar i luat-o şi s'ar îi d--- cu ea! 
Dar încotro ? Şi căpitanul luat de gânduri triste, 
îşi amintea cuvintele Mântuitorului, care. în clipe 
de amărăciune sufletească, a zis, că până şi vul- 
pile îşi au culcuşul lor şi numai El nare unde 
să-şi odihnească capul. 

Aşa trecură două zile şi două nopţi: poporul 
veselindu-se şi sărbătorindu-şi libertatea, iar că- 
pitanul îrământat de gânduri triste 

Іп dimineaţa zilei a treia un țăran, Care eşise la 
câmp, veni în goana mare abia răsuflând de mult 
се alergase şi aduse o veste, саге întărea presim- 
{Ше căpitanului. Spunea anun'e ţăranul că zărise 
colo departe pe drumul mare un nour de praf, 
care înainta în direcţia satului si când nourul se 
deschidea puţin. văzuse ceva, care luceşte şi scli- 
peşte. 

li păru chiar, că aude ropot și nec'ezat de cai. 

La această veste bieţii săteni au rămas са în- 
lemniţi, Nu mai ştiau се să (лга47і şi cum 55-51 
explice acest lucru. 

Căpitanul Vârtei înţelese, бла, dintr'o dată în- 
treaga situaţiune. 


supărat eu cu ceva? Nu 
ceva, care. па fost pe placul 


А Va urma. 
1 


нано E e атата. сч 


Nu puneţi în gură degetul şi "пісі creionul. соп- 
deiul sau vre-un alt обіес" Cu degetele atingeţi о 
mulțime de lucruri cari ро să nu fie curate şi din 
cauza aceasta vă puteţi molipsi de cine ştie ce 
boală. 

Desbăraţi-vă de asemenea "Че urâtul şi vătă- 
mătorul nărav de a vă scobi nesa cu demir 


„DIMINEAȚA COPIILOR” = 


M'a uitat mama! 


Mă întrebaţi de ce plâng? Cum să nu pläng 5! 
Cum să пи mă vaet, dacă am rămas singură іп 
grădina aceasta în care nu cunosc pe nimeni? 

Cine sunt eu şi cum mă cheamă? Cine să îiu? 
Зипі — vedeţi şi d-voastră — о păpuşe, о biată 
păpuşe mică, mititică şi părăsită de maică-sa. lar 
dacă ţineţi neapărat să ştiţi şi numele meu, vă 
spun că mă chiamă Biju. Aşa m'a botezat imaică- 
теа... Şi acum maică-mea a plecat, s'a -dus cine 
ştie unde şi pe mine m'a uitat acasă. 

Се fel de mamă, să-și uite copilul în grădina pu- 
біса! E adevărat că nici mămiţica mea nu e cine 
ştie ce coaptă la minte. Abia acum trei zile а îm- 
plinit sapte апі. Cu toate acesta, nare voe să Пе 
aşa de uitucă: să mă uite pe mine, care sunt sin- 
curul еі copil! 

Зі, uite, par'că începe să se facă noapte și 
parcă se aud glasuri înfricoşătoare. Na, tremur 
toată de îrică. Dacă trece cineva şi, văzându-mă 
singură, mă іа şi mă fură? Cum am să pot trăi 
eu fără mama? 

Vă rog pe toţi cari vă uitaţi la mine, dacă întâl- 
пій cumva ре imăimiţica, spuneţi-i să vie îndată şi 
să mă іа de aicea. Dar să vie în fuga mare, căci 
dacă întârzie, nici nu mă mai găseşte. 

Ferească Dumnezeu; dar se poate să cad în la- 
cul care e aproape de mine. Să cad şi să mă în- 
nec!  Doamn, Doamne! Dar de ce să mă uite 
тата? Să mă uite tocmai pe mine саге о iubesc 
аза Че mult! 


Persoană importantă 
Puiu: Tăticule, te caută două persoane afară. 
Ce să le spui? 
Tatăl: Pofteşte-i іп casă. Cine sunt? 
Puiu: Este, este un câine şi un domn. 


PAG. 13 


Azorel lui Dorel 


Dorel, Doreluşul meu iubit! Indată се am aflat 
că te-ai întors şi tu dela băi şi că te găseşti din 
nou în capitală, am şi pornit să viu la tinc, într'o 
шей. Voiam să te îmbrățişez, să-ţi urez bun sosit 
şi să mai stăm puţin de 
vorbă, deoarece avem 
atâtea şi atâtea să ne 
destăinuim unul altuia. 

Insă, în ziua aceea, 
ieşind din casă, călca- 
sem cu stângul. In ade- 
văr, nici nu ieşisem bi- 
ne din poartă, că un 
grup de vre-o сіпсі-5а- 
se băieţi vin spre mi- 
пе, amenințându-mă си 
bețele. Eu, săracul, îmi 
căutam liniştit de drum 
aşa că nu le făceam ni- 
mic 'răutăcioşilor де bă- 
іебі. 

“Ei, însă, au început, 
aşa din senin, să dea cu 
pietre. Unul dintr'înşii 
ma lovit chiar cubăţul. 

Văzând aceasta, am crezut că-i speriw ară- 
tându-le” colții şi făcându-mă că sunt gata să mă 


“arunc asupra lor. Dar еі, ştiindu-se тиці, pe când 


eu eram un biet căţel fără de apărare, nu sau 
speriat, ci “ап îndâriit mai rău. Au început cu 
toţii să arunce cu pietre şi să dea си beţele. Си 
chiu, cu vai, am putut scăpa cu viaţă. 

M'am întors din nou acasă unde am aşteptat 
vre-o jumătate de oră, са să treacă primejdia. 
După aceea, am pornit-o din nou la drum, dar 
fără să pot ajunge până la tine. / 

De rândul acesta este vina mea. lată се sa în- 
tâmplat: Văd pe stradă doi câini cari se luaseră 
la bătaie. In loc să-mi caut de drum, mă amestec 
şi eu în cearta și bătaia lor. Rezultatul: amândoi 
ғап repezit asupra mea, găurindu-mi rău de tot 
coiocul. Acum vino tu la mine. А 

3 7-77 727 AI tău са (tate, 


Azorel. 
e ратата о ооо чинни e 


Păcală; primarul unui oraş, dă o serbare la pri- 
mărie. 
“Şi iată се a pus în biletele de invitare : 
„Nimeni nu va fi admis în localul serbării, 
dacă nu se va prezenta în persoană“, | 


Іопеѕсше, рой tu să-mi declini substantivul 
carte 2 УГУУ. 
— ра; d-le: “carte, cărticică, cărturar, carton, 


| Trimise de Mihai У, Vasilica- Loco 


PAG. 14 


„DIMINEAȚA COPIILOR" 


O poveste ааеуагаїа 


Se їпоріаѕе deabinelea. Intro casă mică dela 
marginea satului, mama dormea alături de йи 
său; un băieţel în vârstă de şase ani. Tatăl aţipise 
lângă fereastră. Nu de mult, se întorsese dela 
târg. Pe masă era o pungă cu banii ce-i luase 
Чіп vânzarea unei perechi de boi. 


Pe neaşteptate, se arătă înaintea ferestrei un 
әт cu o figură rea şi cu ochi îngrozitori. Des- 
chise cu sila fereastra şi sări în odaie. Stăpânul 
casei se trezi şi-l apucă ре hoţ de mâini. Hoţul 
însă smulse un cuţit şi il împlântă în pieptul bie- 
tului om, care căzu mort la pământ. | 3 

Se trezi şi femeia, se repezi asupra һофшіші, dar 
și ea fu grav rănită. Copilul se deşteptă şi el din 
somn şi, îngrozit de cele ce văzu, începu să plân- 
ză deasupra trupurilor fără viaţă ale nenorociţi- 
lor săi părinţi. Ucigaşul nu-i dădu însă nici o a- 
Гепйе, ci luând punga cu bani, pieri în întuneric. 

Când sări peste gardul curţii, se apropie de el 
un călăreț. De teamă, criminalul aruncă la pă- 
mânt punga cu bani şi o rupse la fugă. Călărețul 
bănui că se petrecuse ceva necunoscut. De aceea, 
зе pregătea să-l urmărească şi să-l prindă pe hot. 
Сагі însă că ре jos е o pungă, descălecă, o luă şi, 
văzând că e plină cu bani, o puse în buzunar şi 
іпс есапа din nou, îşi căută înainte de drum. Ce- 
va mai încolo, uitându-se la pungă, observă că 
dintr'însa curg picături de sânge. 

Primul său gând fu să meargă şi să dea “de 
veste autorităţilor, dar ispita fu mai mare, aşa că 
se hotărî să-şi păstreze banii și să nu spună 
nimic, | 

Cu banii aceştia se apucă de перо зі în câţiva 
ani afunse un өт Boat. Intr'una din zile se ducea 


în oraş cu o ge ntă plină cu galbeni de aur. Când 
trecea printr'o т idure, se opri lângă un izvor unde, 
după се dădu :1 bea mai întâi calului, descălecă 
şi е, ca să-şi , otolească setea. Dar când să în- 
calece din nou, geanta cu bani îi se destăcu de la 
brâu şi căzu la pământ. 

El nu obesrvă сі dând pinteni calului, 
înainte. 

In apropiere de locul acela un ciobănaş îşi 
păştea turma de оі. Veni şi el la izvor, са să bea 
apă, şi zărind ge nta cu bani, se plecă şi o luă. 
„Voi părăsi, îşi 21. > ciobănaşul, pe stăpânul meu, 
care e om rău, 5і mă voi duce la biata mea ma- 
mă“. Plecă, ducând mamei sale banii ce-i găsise. 

Păstorul acesta era fiul ţăranului omorât de 
hoț în noaptea despre care a fost vorba mai sus. 

Nu după mult veni la acelaş izvor un bătrân 
cu barba albă şi îmbrăcat numai іп zdrenţe. Işi 
luă de pe umeri o traistă cârpită, scoase dintr'însa 
o bucată de pâine uscată şi o puse în apă ca să se 
înmoaie. 4 

In timpul acesta iată soseşte în goana calului 
călăreţul care pierduse geanta cu bani. Indată ce-l 
văzu ре moşneagul cel zdrenţuros, se repezi la el 
zicându-i răstit: „Aicea mi-am pierdut banii. Ni- 
meni wa venit înaintea ta; deci, tu i-ai luat“. 


porni 


— Cine stie unde i-ai cheltuit pe băutură sau 
unde i-ai pierdut? îi răspunse liniştit moşneagul, 


înfuriă зі 
scoțând pistolul de la brâu, trase și îl răni de 
moarte ре moșneag. 

Мозпеаєці acesta ега hoţul şi criminalul, саге 
cu mai mulți ani în urmă. omorâse si prădase ne 
tăranul cel sărac. 


La cuvintele acestea, călărețul se 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 
PROBLEMA DISTRACTIVA 


Propuneţi unei persoane Яіп societate să se 
gândească la un număr şi spuneţi-i că, fără пісі 
іп ajutor, 1-1 veţi ghici. 

Intrebaţi mai întâi dacă numărul e pereche sau 
nepereche. Cereţi apoi persoanei care а ales nu- 
nărul să-l tripleze, fără а vă spune rezultatul. Ce- 
ген să ia jumătatea acestui rezultat (sau cea mai 
mare jumătate dacă numărul e fără soț) şi să tri- 
деге din nou şi această jumătate, tot fără să vă 
spună rezultatul. Operația odată sfârşită; puneti 
să împartă la 9 numărul obținut în urmă. Numai 
acum întrebaţi care este acest cât, pe care îl du- 
Маң în minte şi, adunându-l cu 1 dacă е număr 
зегесһе, aveţi numărul ales de acea persoană. 


Ali Л ИЛЫ 
PROVERB ASCUNS 


R Găsiţi o cheie cu ajutorul căreia veţi 
V pO сей un proverb românesc. 
B К Trimis йе P. Watts 
UL 

U 
E м 

A 
Еж 
оби Răspuns în Хо. 33 al revistei. 

E 

ж» ж Ж — 
НАТЫН! 


Mişulică, fiind premiat la un concurs de limba 
română; primeşte o medalie ре care о atârnă ре 
piept şi pleacă la fotograf să-şi facă un tablou 
mare, în picioare. 


Dorind să scoată după acest tablou şi fotografii . 


reduse, mai mici, în cărţi poştale, el spune foto- 
graiului: 

— Să-mi faci şi şase cărţi poştale reproduse 
după acest tablou. 

Şi după o scurtă gândire: 

— Dar... să laşi medalia în mărime naturală! 


a a aa Caii iii 


Dintr'o greşeală de paginaţie la bucata „Prin- 
ătorul de ѕоагесі“ din No. 30, s'a pus clişeul al 


doilea шар. 8) în locul celui dintâiu şi viceversa, , 


еді өлені даа 


РАС. 15 


бе vorbă си cititorii 


Dece întârzie unele răspunsuri, — Celor сагі пе tri- 
mit bucăţi spre publicare, le spunem să Не răbdători, 
căci li-se va da răspunsul ce-l aşteaptă. Dacă une-or! 
li-se răspunde cam târziu. cauza e că nu le vine rân 
dul, având mai cu seamă în vedere că în cursul lune 
August ni-s'au trimis, cu toată rugămintea noastră соп- 
trarie, mai multe manuscrise spre' cercetare decât în 
orice altă lună. . 

В. Cham. — „Ghicitorile" se vor publica, afară de par- 
lea кр sfârşit. Aceasta pentru a face bucata ceva mai 
scurtă. i 

Cititorului din Ploeşti și a cărui semnătură nu e 
descitrabilă, ti punem în vedere că „Till Buhoglindă“ nu 
e o lucrare originală românea:că, сі o traducere din 
limba germană. Bucata „Pentru banii mei“ din No. 2С 
а fost tradusă direct din originalul nemţesc, 

E. Al.„Loco. — Ar trebui să ne spui autorul și nu- 
mele cărţi! d.n care ai tradus „Pictorul şi Ашегісапці". 

Dr, N.-Loco.— Pentru cititori sunt premiile ce se dau 
cu ocazia d! .eritelor concursuri, De altfel, chiar деп аг 
її de loc premii, revista este cât se poate de eftină. 

К. S. D.-Loco.— Nici nu prea înțelegem сат се уге 
d-ta să ţi se răspundă. Revista este așa cum este 5 
nu-i putem schimba programul după părerea oricui 
Dacă te inturesează aşa de mult chestiunile științifice, 
abonează-te la о т vistă specială. 

A, І, D. L.-Slobozia. — Ne pare foarte rău că nu te 
putem satisface. Nu publicăm decât numai fotograliile 
şcolarilor сагі au luat premiul întâ ш. Să sperăm că la 
anul уві avea şi d-ta premiul întâiu, 

2. С. R„Loco.— .Jumătate ре lurate”, е destul de 
bine, dar nu { -:е publică, de oarece suntem în drept 
să așteptăm dela d-ta lucrări şi mai reuşite, Talentul 
mon lipseşte. Scrisoarea d-tale ne-a făcut o deosebită 
piacere. 

E. Sl.-Caracal.—Mai toate traducerile trimise de d-ta 
vor îi publicate. Multumiri pentru interesul ce-l pur- 
taţi revistei. i 

L. Р. C. orfan de războiu, Scriitorul acestor rânduri 
a lipsit vreo lună d:n București, aşa că n'a luat cuno- 
ştinţă decât prea târziu de bucata „Ziua slântă* саге 
dovedeşte frumoasele d-tale sentimente. РАЙ 

Unei cititoare din Buzău, — In schimbul costuiui 
(3 lei de număr) vă putem trimite de aici numer'le саг! 
vă lipsesc. 

m RC ICPE EEE RI E PE E CE ач чн, 

Cel mai inalt om din toată lumea este un Olan- 
dez, сате are o statură de 2 metri şi 83 de centi- 
metri, iar cel mai greu este.un American: cântă- 
reşte peste 200 de kilograme. 

ж 

Іп America а fost găsită o nouă piatră prețioasă 
care se numeşte heliodor. Are particularitatea că 
îşi schimbă coloarea: la lumina soarelui piatra 
aceasta este de un galben deschis, la lumina arti- 
îicială este verde са smaragdul, iar în întuneric е 
albă ca diamantul. 

ЖОЖОЖ ————— 


гі акан майды з 


кз. жеу” а чун 


1 


i UNIVERSI z 


ы 
РАС. 16 > 


жеж 


Cum trebuie să scrie 


Observând că mulţi dintre cititorii noştri fac, 
atunci când ле scriu, cam aceleiaşi greşeli de or- 
іостайе, arătăm. aci prin exemple cum trebue să 
зе scrie corect. ., 

І. „Du-te“, „dă-mi“, „fă-ţi” 
umpreunate dute, dămi, ТАҢ, 
сегіз. ) 

П. Se scrie îfi dau“, „ați fost“, „imi. spune”, 
ii zic“, iar nu î-fi dau, a-fi, і-ті, 1-і, 

ПІ. Substantivele comune nu se scriu си literă 
лате decât numai la începutul frazei şi пісі odată 
n mijlocul ei. Пе aceea, se уа scrie 1 „Vino, tată; 
А aceasta, băiete!“,, substantivele „tată“ şi „bă- 
ete“ trebuind a fi scrise cu literă mică. | 

IV. Să nu se uite să se pună între virgule sub- 
stantivele la vocativ. Exemple : „йе ne închinăm, 
Doamne, stăpânul lumilor“, „Dă-mi mâna. prie- 
(еле 17, etc, 

V. Se „scrie „că-i bine aşa“ (iar пи сай, să-mi 
dar nu sămi), „spune-i“ (iar. nu spunei). , 

Li se va răspunde cititorilor cari au ceva în- 
doieli asupra modului de'a: scrie ortografic sau a- 
_ѕирга întrebuințărei semnelor Фе punctuație. * * 
„Dimineaţa Copiilor“ 


se scriu aşa, iar пи 
ceeace, este o- gre- 


ELEVI ŞI ELEVE 
roate cărţile de şcoală le găsiţi numai la 
LIBRĂRIA NAȚIONALĂ . | 


«тоб 
АТИ 


і 


„DIMINEAȚA СОРОК". 


С. Г>Х.-С.-йс-Атдеҙ.--Мога а--Че altfel jrumoasă — 
din cele două bucăți ае d-tale, e bazată ре întâmplări 
prea elementare şi, deci lipsită,de interes, 

N. 1, P„-Piteşti.— „O {тапса vitează* lasă mult de 
dorit ca traducere, D. ех: „Vrei tu а răspunde“, „te 
silim noi bine“ etc... numai expresiuni românești nu sunt, 

К. N.-Bârlad.— Refă-o poezia „Când doi se 'ceartă”, 
observând bine numărul silabelor, scoțând expresiuni ce 
„profitaţi” "cari numai poetice nu sunt și tiimite-o din 
nou. Bucăţile în proză sunt mai рано reuşite, ` 

‚ б. U.-Bâvlad.— „Coconi“ şi. „Copilul: nimănui" sunt 
bucăţi, Че începător.care' promite, bine: înţeles, dacă se 
va ţine de carte și învăţătură. Sea 

5. К.-Госо: -- Povestea cu. jobenul „interesează pe 
puţini dintre cititori. Trimite altceva, dar fii mai'atentă 
la traducere. 

С. Міһ.-Втайа,- „Cum ға făcut Vezuviul“ nu este, 
credem, о bucată originală grecească. E frumos însă că 
d-ta îţi dai toate silinţele ca să scrii cât mai bine ro- 
mâneşte. З 42 

Т. М.-Госо.-- Legenda Поатеї „Nu mă uita" s'a pu- 
blicat de mult şi de mai multe оп, --- - 

О. Al, Șt. — Publicăm „Ursul:și 'Țăranul”. Regretăm 
că nu pufem publica şi „Prepeliţa“ de oarece este foarte 


„ „lungă. şi are-nevoe de multe îndreptări. Pe lângă acea- 


sta nici nu spui după саге.аціог ai tradus-o; 
2 Р. 1оға.-Стаіота.-- Dacă si fi citit regulat revista. 
ai li- văzut că bucata „Regele şi ţăranul“ a fost de muli 
; сал in revista noastră *sub titlul; „Regele și păs- 
ш“. е i 


Ste. LIPSCANI. 88 (vis-a-vis de Biserica Sf. Gheorghe) „чу ЖОЙ. Loco, -— „Га poarta raiulul* lasă mult di 


Cine se scoală Фе dimineaţă; își asigură o“ lun- 
să viață. 


Colegii şi prietenii 

toți о spun 
Ca nimic în lume 

nu-i mai bun 
De noi copiii mai adorat 
Ca ciocolata „SUCHARL' 


a огіовтаһе şi construcție gramaticală. Refă-o 


4 cusatenţie şi trimite-o din nou. 


Р. Р. I. I-Lọco.— Autorul „Pavestei greerului* arı 
dreptul să protesteze. că i-a. refăcut bucata fără auto- 
rizația d-sale. Au şi scriitorii dreptun de'cari пи pot fi 
despuiaţi. Де aceea încearcă altceva. 

В. І. V.Statina.— Bucata d-tale este па! де grabi 
» scr.ete despre copii, decât pentru copii,-Noi însă nu 
publicăm decât bucăţi pentru copii. |, 

1. 1. І-Госо.-- „lutr'o noapte де Moş-Ajun“. Е aşa 
de mult până la „Moş Ajun“ încât пісі nu е nevoe să 
ae sândim de pe acum. бз е 7776 з i 

Р. Bur.—Poez/a „Toamna“ “e reuşită, dar prin forma 
zi pur literară este puţin potrivită pentru о revistă. се 
se adresează în- primul тапа copiilor” Те sfătuim 53-0 

‚итпи unei reviste literare. ` ылы ГҮ 


In curând vom anunța data la careva 
avea loc tragerea premiilor oferite gra- 
ni abonaților de către „Dimineața Co- 
р ог". А лау Қ? БҚ 


у Т? 2722! 


Cele mai frumoase 2/4 1. 
raine сі Rochiţe pentru copi 
găsiţi numai la MARELE MAGASIN CARMEN SYLV/ 

: ку Str. Lipscani — București 


Ateliereie АДЕУР RULE, З. 


DiMiINERTE 
AU DBIiL.OR 


REV:STA SĂPTĂMÂNALĂ 
О:пестоп : М. BATZARIA 


PREŢUL 3 ЦЕ! 


PAG. 2 


„DIMINEAȚA COPULOR 


Cei cu planeta Marte? 


GALILEU, vestitul astronom italian, cel d'intâiu care 
s'a uitat cu telescopul la planeta Marte. 


ар ( 
" за se întreabă Dinu, care de mai multe zile 
aude vorbindu-se mereu de planeta Marte. Tatăl 
său îi dă lămuririle următoare : r 
„Mai întâiu trebue să ştii că planeta Marte 
este 0 stea sau mai bine zis ип согр ceresc, aşa 
cum este şi pământul. Şi în Marte sunt câmpii 
întinse, văi, munţi, apă, zăpadă, ba chiar mult 
mai multă zăpadă decât pe pământ, pentru că a- 
сою iarna е două ori mai lungă“. у 

— Dar eu пи l-am văzut nici odată ре Marte 
acesta, îi Ше Dinu vorba. 

— Ва îl poţi vedea în toate serile când пи sütit 
nouri pe сег, Am să ţi-l arăt chiar diseară. E о 
stea cu o lumină mai vie şi mai roșiatică. Se vede 
foarte bine cu ochiul liber, mai cu seamă din sea- 
ra де 23 August. Şi ştiţi dece se vede mai bine 
din seara aceea? Pentru că Marte s'a apropiat 
de pământ. S'a apropiat până la o distanţă de... 
56 de milioane de chilometri. Vezi, aşa dar, că nu 
e ta doi paşi, însă s'a zis că s'a apropiat, de oare- 
ce de obiceiu е] se află la o depărtare de peste 
200 de milioane de chiluinetri de pământ. 


' 91 din seara aceea astronomii cei mari se uită _ 


mereu la Marte cu шы, cât se poate de pere 
fecționat şi-l cercetează cu deamănvuitul, 
lată în puține cuvinte ce știm până acum des- 


“pre planeta Marte: Are şi: ea forma. rotundă ca și 


pământul, dar e mult mai mică decât dânsul. 

Са şi pământul, tot aşa şi Marte se învârteşte 
şi în jurul său şi în jurul soarelui. In jurul soare- 
lui Marte se învârteşte într'un timp aproape . de 
44% ori mai lung, din care cauză şi anul în pla- 

ieta. Marte este aproape de două ori mai lung de 
cât anul nostru, 

Са şi pământul, tot aşa зі Marte primeşte lu- 
mina de la soare, dar fiind mai departe de soare 
decât pământul, puterea razelor este mai slabă. 

Iarna este forte lungă зі foarte rece în Marte. 


` In emisfera sa de nord se fac întinderi nesfârşite 


de ghiață şi de zăpadă, cari topindu-se primăvara 
şi vara, produc inundaţii foarte mari, cum nu se 
întâmplă pe pământ. 

Un lucru foarte curios pe planeta Marte sunt 
senumăratele canaluri ce brăzdează această pla- 
netă în toate direcțiunile. Invăţaţii de pe pământ 
le-au putut chiar măsura. Unul din aceste cana- 
luti are lungime de vre-o 5 mii de chilometri şi 
30 dt chilometri lățime. 4 

Ce sunt aceste canaluri? Sunt ele făcute de lo- 
сшісті din Marte cari, după părerea unora, sunt 

mult mai înaintați în ştiinţe şi civilizaţie de cât 
oamenii de pe pământ sau sunt ele Їйсиіс de na- 
tură? Se crede că această din urmă părere este 
mai aproape de adevăr, mai cu seamă сі până as- 
tăzi nici nu se ştie dacă există în Marte nu oa- 
meni са noi, dar măcar orice fel de ființe ar fi. 

E adevărat că în Marte este apă, pământ 
сгівс plante şi itrburi, aşa că există ceeace trebue 
pentru ca o ființă să se nască, să crească şi să 
poată trăi. і 

Dar езе o simplă presupunere că їп. Marte ar 
fi fiinţe, precum nu e dovedit cu nimic că acolo 
ar ЇЇ cameni aşa cum suntem noi sau altfel fă- 
cuţi şi cari ar fi mai inteligenţi sau cel puţin tot 
asa de inteligenți ca şi noi. 

Pământul şi clima foarte  schimbăcioasă a lui 
Marte nu ajută la уран y şi dezvoltarea unor 
ființe cu organizme superioare, aşa cum sut ч 


- пені) 


Са ss mai ştie despre Marte este că acolo 
nu plouă зі că dacă ne-am putea duce noi „a 
асоо, am cântări cu una a treia mai puțin 
cântărim pe pământ. Dece? Pentru că Marte e 
тий mai mic decât pământul: i 

Le dus însă, nu ne vom putea duce nici odată. 
Ori cât de mari progrese а făcut ştiinţa, sunt 
margini peste cari ea nu poate trece.  Ştieztot | 


ЙЕЛ COPIILOR" 


DIMINERTER соры імен 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA : 
uRESTI Ж 2 STADA SĂRINDAR 9-17 RUCUREATI. — TELEFON 6167 


ABONAMENTE: UN 150 LEI UN NUMAR З LEI "РО 
БАК, LUNI 80 , IN STRAINATATE DUBLU, азулы жы; 
- “ “SEPTEMBRIE 1924 DE Manuscrisele nepublicate nu se înapolază __ | 


ki BA de P, DULFU 
- РОХ POVESTIRE m Me 5 
t. , iBreaua-ă muncă) „Vo? сит улай, 
a AURĂ „Dar еп nu mă duc, bäefig 
Zarvă е "п atelier. Я 


Pâlcuri іп câte-un ийет ЙУ БЕЛГ Ыш 
Lucrătorii adunaţi, Wi-e patronul omenos 


| „Tara пі-е ип rai ігшп08.4 
Stau de vorbă, tulbură. „Bine şi aici trăeşti, 


„Dacă-ţi place să типсеў“: 


Lucru-apoi şi-l conteneşte, 
Plin de inimă grăieşte: 

„Fie pâinea cât de rea, 

„Tot mai bine în (аға теа?“ 


Tocmai când vorbia el, tatà 
Că раігопи 'п prag se-arată; 
Aspre uitături le-aruncă: | 
— „Ce-mi văd ые „Asta-i muncă?, 


„Stan Ше, la mijloc, } 
„Ține cuvântări de Ж 
„Iară voi, си toții, stafi 
»Воаій п. ртедіті-і... ыса 12“ 


Numai unul, Stan Ilie, 


Vechiu ferar de meserie, Vorbele-i când аша, 
N'asculta şi пісі vorbia, Stan Ше 'псгетет... 
Doar de lucrul său vedea Ceilalţi pe la locuri “pleacă, 


ШАО М : Toți de lucru 'псер să-şi tacte 
Dar 4е-ойаҒип tinerel 5 


Se apropie de el: Plin în pieptu-i, de талів, 
— „Nea Ше, dumneata Ar fi zis сема, „Ilie, Б; 


„Ala de ne'nscrise, spune Dintr'odată, nevăzut. 

„Că=i bogată de minune pati 
Таға cea de peste Mare, Cum să-şi verse focul dară? 
„Unde vrea el să пе саге!“ Іа ciocanul, dën fier, iară... 

— „De !“ (Ше-а zis, urmând Ci de-odată, dând greşit, 


Май cu zel ca ori şi când 7 Scoase-un gemet năbuşit.. 


РАС, 7. 


d, 


Peste mână se lovise, 
Şi un deget ізі sdrobise.... 
Со năframă iute-l strânge... 


Pânza-i se "пгобі de sânge. 


Bietul от!... abia se ține; 


„De durere, să leşine! 
“Dar din lucru nu se-opreşte; 


Рап’ Гатіагі, întins, munceşte... 


Іп nămiez, -ciocanu-şi lasă 
Şi porneşte către casă, 
Galben — ceară — la obraz, 
De durere şi necaz... 


й 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


Din viaţa animalelor 


Cât de înţelepţi sunt elefanții 


Ca să vedeţi cât Че înţelepţi sunt elefanții, as- 
cultaţi povestirea următoarelor două fapte adevă- 

rate. 

Un inginer avea un elefant, care se îmbolnăvise 
de ochi şi îşi pierduse vederea. Inginerul спета 
un doctor, iar doctorul hotări să încerce cu ele- 
îantul о doctorie cu care vindeca şi ochii oameni- 
Іог..Әриѕе, aşa dar, ca elefantul să Не bine legat, 
de oarece doctoria era foarte tare şi de durere e- 
lefantul п'аг fi stat liniştit. După aceea doctorul 
turnă din doctoria sa numai întrun singur, ochiu 
al elefantului. De durere mare, elefantul răgi în- 
grozitor şi nu lăsă să se mai apropie cineva de 
dânsul. 

Câtăva vreme după aceasta elefantul se vina 
decă de ochiul în care doctorul îi turnase doctorie, 

Acum doctorul fu chemat din nou, са să-l міпа 
dece pe elefant şi de ochiul celălalt. De data a- 
ceasta elefantul, cum îl văzu pe doctor, se duse 
singur lângă el, se culcă liniştit la pământ, întoar- 
se spre doctor ochiul de care nu vedea încă şi й 


„ făcea. semne ca să-i verse şi într'nsul din doctoria 
cea bună. 


Când doctorul îi turnă doctoria, elefantul simţi 


М 


[| Фк 7 


(Sfârsitul іш num. viitor ` 


Cu paşi іші сит папа, 

Vede ре soția sa. 

Târguieli avea "піг'о тапа, 
Sentâlnise со bătrână; s 
Sta cu ea de vorbă "п drum... 
Când ajunse-aproape:—,,Cum 2" 


-O-"ntruntă din grai Ilie, 


„D'astea 'псері să-mi faci tu mie!.... 


„Eu din greu muncesc, та sbat... 
„Ție-ţi arde de plimbat 2" 


. Ochii-i fulgere vărsau, 


Tunet vorbele-i erau. 


Soața-i biata, s'a іпсгипіаї... 
Nu-i vorbise-aşa răstit, 
Până'atunci, еї, nici odată!.... 

— „Ceş?“ i-a zis şi ea "nțepată. 
Ti-ai ieşit din minţi azi oare ? 
El з'аргіпзе şi mai. tre. 
Vorbele-i cădeau, ghiulele, 
Tot mai aspre, tot mai orele... 
Ne lăsându-se пісі ea, 
Cam la fel îi răspundea... | 
Se certară îngrozitor, 

Ca nici când în viata lor... қ 
. Р, Dulfu 


dureri îngrozitoare, însă nu dete nici un țipăt şi 
Stătu liniştit şi nemişcat. de oarece ştia că ceeace 
se face este în binele său. 

Faptul următor este şi mai curios. Іп India, 6 
(ага care este aşa de depărtată de a noastră, оа- 
menii se duc la război cu elefanţi. In timpul unei 
lupte un pui de elefant fusese greu rănit la cap. 
N'a fost cu putinţă să-i lege rana, de oarece ele- 
fantul se zbătea şi nu stetea liniştit. 

Văzând aceasta, Indienii о găsiră pe mama eies 
fantului şi cu cuvinte, cu semne, aşa cum vorbim 
noi cu surdo-muţii, îi dădură să priceapă că е ne- 
apărat nevoie să-i lege rana tânărului elefant. 

Мата acestuia a înțeles despre се e vorba şi 
repezindu-se la fiul ei rănit, l-a luat în trombă şi 
fără să se uite la tipetele lui, l-a tinut strâns până 
ce i-au curăţat şi legat rana. Şi la fel a făcut mai 
multe zile dearândul, până се micul elefant s'a 
vindecat pe deplin. 


Un copil rătăcindu-se їп găsit de sergent. care 


il întrebă : 


— „Unde locueşti їп?“ 
— „La mama“. 
— „51 unde locueşte mama іа?” 
—:„La' tata”. 
— „Şi tatăl tău unde locueşte ? 
-- MARA, 
Din ‘franj, de Georgescu Р йїгїзїөйөг` ` 


IDIMINEATA COPIILOR" 


29 
>> 
а 
м 


е 
= 
2 


D) 


S'au pus gainile în grevă? 


Uitaţi-vă la găinile şi gâştele din ilustraţia ală 
„turată. Stăpâna lor le aruncă grăunţe, aşa cun 
ѓасе în toate zilele, dar ele, în loc să mănânce 5. 
să-i mulțumească „întorc spre dânsa capetele: | 
plescăind din cioc, îi tot spun: „Nu ne place! пр 
ae place!“ 

Se miră biata femeie şi nu înţelege ce le-a venit 
păsărilor de curte să se pună în grevă. 7 
„Sfinte Dumnezeule, îşi zice еа făcându-şi sem- 
nul crucii, nu cumva a intrat Necuratul în păsă- 

rile mele?“ 

Să vă spun eu ce s'a întâmplat: N'a intrat піс 
Necuratul şi vre-o rudă de a lui de- aproape sau 
de departe. Totul este o ispravă a lui Radu, bă- 
iatul cel neastâmpărat şi сате, în lipsa mamei 
sale de acasă, a luat o baniţă întreagă de grăunţe 
şi a dat-o toată gâștelor şi găinilor. 

Aşa se explică de ce ele nu mai primesc mân- 
саге зі plescăind din cioc, spun într'una: Ми пе 
place! Nu ne place! Nu ne place!” 

Marcu lonescu 


PAG. б 


XENIA 51 SONIA 


_ Xenia era fiica unică a unui mare şi bogat îm- 
părat al Rusiei. Părinţii săi о răsfăţau aşa de mult 
că îi împlineau numaidecât toate dorințele. Era 
Яе ајипѕ са тіса Xenia să ceară ceva, pentru са 
сегегеа еі să fie numaidecât ascultată, 

f Insă, în loc să fie mulţumită şi fericită, dela o 
„Vreme încoace, Xenia devenea din ce іп се mai 
tăcută şi mai tristă. Cauza era că numai avea ce 
cere. Se săturase de totul, de jucării, de trăsuri, 
Че rochii şi pălării, de bomboane şi dulceţuri, de 
feldefel de păsări cari de cari mai frumoase, etc. 
Şi fiindcă nu mai avea ce să dorească, Xenia căzu 
într'o tristeță adâncă. Peste câteva zile chiar, 
căzu bolnavă de-abinelea.? 


% 
Impăratul şi împărăteasa nu se mai mişcau dela 
‚ căpătâiul ei. Chemară ре toţi doctorii şi vracii cei 
mai vestiți din toată împărăţia. Din zi în zi însă, 
Xenia devenea tot mai slabă, tot mai bomavă. 
Intr'una din zile, pe când tatăl şi mama еї, cu 
lacrămile în ochi, o tot întrebau ce doreşte, Xenia 
zise: „Vreau o păpuşe care să fie tot aşa de mare 
Ы şi mine, o păpuşe care să vorbească şi să um- 
е“. 


A doua zi, împăratul chemă la palat pe toţi 
sculptorii $1 artiştii cei mai iscusiţi. „Cine va pu- 
tea să facă о păpuşe care să placă fetii mele, уа 
primi din partea mea 50 de pungi pline cu galbeni 
Че aur“. 

! "Tânărul şi vestitul sculptor Nicolaev se însăr- 
cină cu fabricarea acestei păpuşi. 

Norocul îi veni în ajutor. In adevăr, chiar în 
ziua aceea, ре când se întorcea acasă, о fetită îm- 
brăcată aproape іп sdrențe, întinse mâna cerân- 
du-i de pomană. Sculptorul se uită la această mică 
cerşetoare şi fu izbit de nespusa ei frumuseţe. 

= „Cum te cheamă, fetito?“ o întrebă el. 

›— „Sonia“, răspunse fetița cu glasul slab; 

= „Dar pe părinţii tăi cum îl cheamă?“ 


=s „N'am părinţi şi stau la о femeie bătrână 


DIMINEAŢA COPIILOR 


după С. Renault 


care mă trimite să cerşesc şi mă bate de câte ori 
nu-i aduc bani îndeajuns. Хо 

La întrebarea sculptorului dacă mar vrea să 
intre în serviciul lui, Sonia se grăbi să răspundă 
că primeşte cu toată bucuria. 

Xenia servea acum de model pentru păpuşa ре 
care sculptorul o făcea pentru prinţesa cea bol- 
navă. Şi reuşi atât de bine, încât, după ce păpuşa 
era gata terminată, nu puteai deosebi care e ea 
şi care e Sonia. Umbla, deschidea şi închidea о- 
chii, şedea pe scaun са o ființă vie, ba chiar vor- 
bea. Veţi întreba însă: „Cum poate să vorbească 
o раризе?" lată cum: Sculptorul îi pusese în cap 
un fel de gramofon mic. Dacă apăsai ре un bu- 
ton, placa gramofonului se învârtea şi se auzeau 
mai multe îraze. 

Când sculptorul o duse la palat, cu toţii se mi- 
rară văzând-o aşa de frumoasă. Au rămas însă 
пішін, când au văzut-o că umblă aproape са şi 
un om şi că chiar vorbeşte. 5 

Păpuşa îu dusă în odaia Xeniei, care zăcea bol- 


navă în pat. Şi Xeniei îi plăcu, însă nu аза de 
mult cum s'ar fi așteptat, Cu toate acestea, câ- 


быры 


DIMINEAȚA COPIILOR" 


teva zile de-arândul se jucă şi se distră în socie- 
tatea păpuşei. O punea să umble, iar când apăsa 
pe buton, păpuşa spunea: „Bună ziua, Domniţă, 
vrei să-ţi cânt un cântec frumos? Sau vrei să-ți 
spun о poveste din (ага păpuşilor? Cu mine poţi 
за te joci cum vrei, poţi să mă Вай că пи mă doa- 
te, să mă tragi de păr că nu plâng“. 

A doua zi, păpuşa repeta aceleaşi cuvinte, tot 
aşa şi a treia zi, şi a patra zi, şi, în zilele urmă- 
toare. La urmă urmelor, Xenia Sa săturat şi s'a 
plictisit de păpuşa еі. „Nu ştii să spui altceva?“ 
o întrebă ea supărată. Bine înţeles că biata pă- 
puşe nu ştia decât ceeace era pe placa din gramo- 
fon. Atunci Xenia, întrun moment de supărare, o 
azvârli pe fereastră. Păpuşa căzu pe pietrele din 
curtea palatului şi se prefăcu în ţăndări. 

Dar din ziua aceea şi boala Xeniei se înrăutăţi, 
medicii pierdură orice speranță de a o mai putea 
îace bine. 

Tatăl şi mama еі erau în culmea disperării. 
„Xenia, iubita noastră copilă, cere-ne tot ce vrei, 
dar nu mai fii aşa de bolnavă!“ Intr'o zi, Xenia 
grăi cu vocea ei stinsă de boală: „Vreau să-mi 
Чай din поп păpuşa ре care am avut-o“. 

— Dar păpuşa е stricată. 

Хепіа însă repeta într'una: „Vreau păpuşa! 
Vreau păpuşa! şi o vreau chiar astăzi!“ 

Împăratul îl chemă din nou pe tânărul sculptor 
Nicolaev şi îi zise: „Dacă poţi să-mi aduci până 
diseară păpuşa reparată, îţi plătesc orice sumă 
mi-ai „cere. 

Nici vorba nu putea îi ca păpuşa să Не repa- 
rată într'o zi. Totuşi sculptorul promise că o va 
aduce. Ce făcu însă? In loc de păpuşe, o aduse pe 
fetița cea mică, adică pe Sonia, care îi servise de 
model. Xenia nu mai putea de bucurie. „Culcaţi-o 
lângă mine şi lăsâţi-mă singură cu еа în odaie“. 
După aceea începu să-i ceară păpuşii iertare că se 
purtase aşa de rău cu dânsa şi să-i spună că ea, 
Yanta nu mai are mult de trăit şi că peste câ- 

va îi în cer alături de îngerii lui Dum- 
e când spunea acestea, Xenia observă că 
păpuşii curgeau lacrămi. 
ım, plângi?“ o întrebă ea mirată, 
ate nu ştiai să plângi“. 
omhiţă, îi răspunse păpuşa саге, precum 
eta alta decât Sonia. Nu vreau să mori 
зап să mă laşi singură“. 
аг ce-i minunea asta? văd că acum .уог- 
ca o păpuşe, сі са о fetiță adevărată. Те 
mai plânge, iar eu їй promit că mă voi 
îi trecu, după aceea, mâna pe obraji зі 
știa ce să creadă văzând că obrajii рарію 
unt de lemn cum fuseseră mai înainte. 
< ine te-a schimbat aşa?“ o întrebă Xenia, 


„dar 


PAG, 1 


care nu-şi mai putea veni în ше, „de ce nu mal 
eşti de lemn?“ 

-- Pentru ca să nu mă sparg, când îţi va veni 
din nou pofta să mă arunci pe fereastră. 

Xenia se ruşină şi se jură că ea se va purta de 
azi înainte cu păpuşa cât se poate de bine şi că-i 
va fi o adevărată soră. In câteva ы. Xenia se. 
şi vindecă pe deplin de boala ei. Se rugă însă de 
Басар, са să nu-i іа niciodată păpuşa de lângă 

ansa. 

Atunci, sculptorul Nicolaev veni şi le spuse tot 
adevărul. „Nu puteam“, zise el, „să repar păpuşa 
nici într'o săptămână, iar nu într'o zi, după cum 
mi s'a cerut. De aceea, în locul еі, am adus mo- 
delul. Acum însă păpuşa e reparată şi cred că e 
hine să Не schimbată!“ 


impăratul, împărăteasa şi Xenia пи consimţiră 
la schimbul acesta. Sonia rămase la palat şi de=- 
veni cea mai bună prietenă a Xeniei. 
Prelucrare de Ali-Baba 


Nicu. — Випісиќо, ат venit să-ţi urez toate fe- 
ricirile de ziua d-tale de naştere... 
Bunica. — Dar bine, Nicule, nu e azi, e în Dex 
cembrie... $ 
Nicu, — Ştiu, dar mi s'au spart jucăriile... 
Trimesă de Ionescu L Theodar-Brăila 


РАС, 8 - 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


27 Copii silitori cari au obținut premiul întâi în acest an 


2 


1. — Segal Sabina | 
Şc. com. 1вг.-8рзд. Buturești “ 


%-- Согӣсіп І, Florica-Gabriela 


Ci. 1 а prim $c. No. 4. Cratova 


$. - Corăciu І. Constanţa-Georgeta 


CL 2 а prim, urbană. Craiova - 


4.-- Alexandrina Dina Garnet 
ОА. 1-а $c. prim. № 13 de lele. București 


(Vom continua cu publicarea Іоіортаїіід: ш aumerile viitoare) 


9, — Zamfira S. Voicu 
-. Clasa-â-a prim, „$с„ din Bolintinu din Deal (Ilfov) 
10.— Monblatt Roza 
Cl. 1-a Şeoala de fete No. 23. București 
211. — Mircea С. Negrutzi 
Şcoala де băeţi No. 2. Galați 
12, — Panaitescu О. loan 
CL 1-а B-Şe. No. 8 де băeţi. Ploești 
13. —, Olguţa Colonel Cotâescu 
©. 3-а $0. №, 15 de tete, Bucureşti 


5, — Mircea B. Beiner 
СІ. 3-a prim, 8с. No. 10/1 Bucureşti 
6. — David Sotia 
СІ. 3-a Şc. de fete «Instrucţiunea». Burureşti 


1. — Mihai Gr. Constantin 
Clasa 4-a Şc. prim. din Odobeşti 


8. - Тіпіеѕси К. Irina 


CI. 1-а prim. Instit Sita Мег Bucureşti 


«DIMINEATA COPIILOR” 


STOC Şi GICU. 


PAG. 9 


че MAFTEI GRADU 


Gicu ағееип câine өтесһе” Ca pe-un ериге, іпіго piele 
Face sluj, face „aport“ Jupuită, l-a 'mbrăcat, + 

бі de câtva timp încoace Şi să-l vezi ре Ștoc, - е parcă 
Se preface 'n drum că-i mort. Ериге cu-adevărați., | 


L-a iăsat lâng-o pădure... 
Și o vulpe n'avu treabă 
Se apropie. de dânsul 

ŞI vroi să-l prindă іп labă 


A Be Ж 
că A ras А М sa, 
ыа RU RA rii: 

785” 


Сапа s'apropiase bine. 
Tainic, de vicleană ce-i 
Зіос, de colo, һаф de-odată 
drept іп ceafa dumneaei!.. 


ые?” 


PAG. 10 „DIMINEAȚA COPIILOR”, 


Р Фе piès ee әле Ж.-4, #124 2 4 4 Ba 
n ЗА PARINTII > ае : 


az е рё ж? 4. ж, Фе 4, Ж; РД b, 2 4 э 


э Не 


І. Şi trageţi пога, măi, Români 


SZ- аә“ Maat 27 a бс, А м: Ж. е. ё. “© 


Pe lângă р țărănească Hita, hila, іа, 1а, la — 


Hila, hila, 10, ia, ia, ШЇ, 
бегілі la ша cå 5 
і а, la 
Flăcăi şi fete vin la joc ia е Ж Ш ЛА 
la, hila, la, la, la, Acum când România-i Mare 
Şi joacă hora toți cu foc, Hila, hila. la, ta, la, 
Hila, hila, la, la, la, La Nistru, Tisa şi Carpaţi, 
П Hila, hila, la, la, 1а, 
М Cu {ой un suilet, toți ші frați, 
Іп chiot şi în glas de strună | Hila, hila, la, la, la. — 
Hila, hila, la, 10, (а, 
Porneşte hora cea străbună N. B. Cântece pentru copii se găsesc în „Lira 
Hila, hiia, lœ la. la, Maestrului“ (cu note muzicale) și în „Lira şcolaru- 
Veniti şi voi toți prinşi de mâini ші" (cu peziile corespunzătoare), amândouă de А. 
a, hila, la, la, la, L, Ivela, Editura Leon Alcalay. — Bucureşti, 
Economie 
—— Жу в 
Cam slăbut din tire, Ticu | Tatăl lui din întâmplare 
A fost dus іа Techir-Ghiol, Cum trecea pe lângă lac 
Бі citeşte că-i о sută Fu uimit văzând pe Ticu 
De lei baia de nămol. Mult mai negru ca un drac. 
Imbrăcat în haine albe Ticu însă-i ia таіте : 
Are poită şi de joacă — Dragă tată, ce nămol!, 
Până când cu imbrâncealu Е de calitatea тійіп { Gita 
u 


Cade aleosc ! într'o băltoacă. Şi nu соѕій пісі ип pol! 


DIMINEAȚA COPIILOR“ 


SUFLETE DE VIT 


(Urmare) ) 


XXII. — larăşi zile grele; 


„Oameni buni“, le zise el adresându-se săte- 
пог, „е duşmanul „care se întoarce din nou. 
Dumnezeu n'a vroit, ca suferinţele noastre să se 
sfârşească cu desăvârşire. Ne aşteaptă iar zile 
grele şi amare. Nu pierdeţi, însă, nădejdea în 
vremurile bune. Aceste vremuri vor sosi în cu- 
rând pentru noi şi pentru întregul пеат тотаӣ- 
nesc. Pe mine, poate să nu mă mai vedeţi. Aduce- 
ți-vă, însă, câte odată aminte şi de căpitanul Vâr- 
tej, care v'a fost prieten şi v'a dorit numai binele“. 

Lacrimi curgeau din ochii acestei mulţimi, care 
dela o veselie fără margini, trecuse la sentimente 
de mâhnire şi desnädejde. . 

-- Domnule căpitan. strigă din mulţime unul 

căruia vârsta cam înaintată nu-i răpise încă- vi- 
goarea trupului şi avântul inimei. Dece nu ne-am 
împotrivi şi nam primi pe duşman cu arma în 
mână ? 
Dacă d-ta singur ai isbutit să-l pui pe îugă, de ce 
пат isbuti şi acum, când noi toţi ţi-am da aju- 
tor ? Puşti, slavă Domnului, avem destule, căci 
s'a îngrijit duşmanul să ne lase în îuga lui гиві- 
noasă mai multe decât ne trebue. 

Stigăte de aprobare acoperiră aceste cuvinte. 

— Prietenii mei, răspunse căpitanul  Vârtei. 
Luaţi-vă gândul dela o împotrivire şi. dela o luptă 
fățişe cu duşmanul. Noi vom pune împotriva lui 
câteva zeci de puşti, iar el ne va bate din depăr- 
tare cu sute de tunuri şi cu zeci de mii de pusti. 
Aşa cum suntem şi câţi suntem noi acum n'avem 
de ocamdată altceva de făcut, decât să ne plecăm 
soartei şi să ne punem în sfânta pază a lui Dum- 
nezeu. De aceea, nu vă gândiţi la luptă şi împo- 
trivire, ci duceţi-vă fiecare ре la casele voastre 
şi aşteptaţi acolo liniștiți ce аге să se întâmple. 

Cât despre mine, adăugă el, eu îmi iau rămas 
bun dela voi, pentrucă nu vreau ca duşmanul să 
aibă parte de bucuria de a mă prinde. Cel mult 
mare să pună mâna decât pe cadavrul meu. 


Cei mai mulţi oameni din sat au vrut să mear- 
gă după căpitan şi să-l însoţească peste tot. БІ îi 
îndemnă şi-i sfătui să stea pe loc, căci nu ştia 
dacă se va putea strecura şi singur printre rân- 
durile duşmanilor. Decât, dacă el era hotărât 
mai bine să moară, decât să cadă prins în mâinile 
dușmanului, conştiinţa nu-i permitea să-şi ia о 
astfel de răspundere şi pentru atâtia oameni, că- 
ша dușmanul nu le putea găsi de altfel nici о 
vină. 4 

Era, însă, o fiinţă, репігц.а cărei soartă căpita- 


РАС. 11' 


EJI 
de N: BATZARIA 
(31) 


nul Vârtej se îngrijea peste măsură. E de prisos 
să spunem că această ființă nu putea îi alta decât 
scumpa lui Marioară: De când cu serbările când 
văzuse pe toate femeile şi fetele din sat, căpitanul 
se іпсгедіпід şi mai mult că nici una пи о ajun- 
gea pe Marioara lui în graţie şi frumusețe şi că 
această fată strălucea în mijlocul semenelor еі са 
luna printre stelele nopţii. | 

Marioara ега, prin urmare, cea mai аштепіп- 
tată, cea mai expusă la insultele şi ocările duş- 
manului, care, de bună seamă, se întorcea mult 
mai rău şi mai sălbăticit de cum fusese până a- 
tunci, 

Şi judecata sau mai de grabă inima îl împinse 
pe căpitan la o hotărâre importantă. Are să ceară 
părinţilor еі, са să o ia pe Marioara şi să o ţină 
ascunsă în subterana sa până ce trec primele zile 
de furie ale dușmanului. Şi ca пи cumva de і se 
bănuesc gândurile sale curate, are să mai ceară, 
ca amândoi sau măcar unul din părinţii еі să o; 
însoţească şi să йе pe lângă dânsa. | 

Luând această hotărâre, căpitanul  Vârtej se 
simţi ceva mai uşurat, parcă i se luase o povară 
grea de pe inimă. 7 

Se despărţi, aşa dar, de țărani, după ce-i sfă- 
tui încă odată, să se întoarcă la casele lor şi să 
stea liniștiți şi cuminţi, iar el, însoțit de Ionel şi 
Marioara, se duse întins la casa părinţilor Ma- 
rioarei. 

Marioara sări în sus de bucurie şi se făcu toată 
roşie la față, când auzi de propunerea căpitanu- 
ші. Іп ea văzu, nu atâta paza şi scăparea еі, cât 
măsura dragostei ce viteazul ofiţer o hrănea pen- 
tru dânsa. ; ; 

„Şi el ţine la mine“, îi zise Marioara în gând, 
pe când din inima ei se înălța un йти de fericire. 

Părinţii ei au găsit mai cu cale, ca ei să stea a- 
casă. „Ce ajutor să putem da noi; oameni bă- 
trâni?* zicea bătrânul еі tată. „O să fim o povară 
şi atâta tot“. Cât de despărțit, nu-i lăsa inima să 
Не departe unul de altul în astiel de ceasuri grele. 
„Ne ajunge“ spuneau ei „să ştim că copila noa: 
stră e la adăpost şi că este sub paza d-tale“. 

— Lasă că о să avem noi grije de ея, se grăbi 
să se amestece în vorbă şi lonel care era pe de- 
plin încredinţat că el are să facă parte din suita 
căpitanului. 

Care nu-i îu, însă, dezamăgirea, când acesta îi 
spuse; că deocamdată el trebue să rămână acasă, 
să urmărească tot ce are să se întâmple şi apoi 
să vină „la raport“, cum zicea căpitanul, ca să-i 
aducă vesti despre tot ce s'ar îi petrecut în sat. 


РАС. 19 анна E „DIMINEATA COPIILOR" 


Micului erou nu-i făcu nici о plăcere hotărârea 
căpitanului de a-l lăsa pe el acasă» dar se supuse, 
fără să se mai împotriveas й. - Aceaşta си atât 
mai mult cu cât îşi zise în gândul său, că chiar 
a doua zi să găsească un pretext oarecare şi să 
dea îuga la marele său prieten, de care nu se mai 
putea despărţi. 

Din nenorocire, lucrurile luară. cu totul 0 altă 
întorsătură, precum nu vom întârzia să vedem. 

Căpitanul Vârtej şi Marioara mai stătură puţin 
în sat şi după aceea luând fiecare din ei în spina- 
re câte un sac plin de merinde.ca să le ajungă 
pentru mai multe zile, se duseră la locuinţa de la 
moară. Acolo ега să stea la pândă așteptând des- 
făşurarea evenimentelor. 

N'a trebuit să aştepte tocmai mult. In adevăr 
nourul de praf, despre care adusese vestea ійга- 
nul, se apropia într'una de sat, iar ropotul şi ne- 
Chezatul cailor se auzea acum destul de lămurit. 

Căpitanul Vârtei părăsi cu băgare de seamă lo- 
спіпба sa şi din dosul unei ridicături de pământ, 
care-l ascundea privirilor, putu vedea cum сауа- 
leria duşmană în număr de câteva sute de oa- 
meni, se îndrepta spre sat. Un sgomot ce se au- 
zia în văzduh îl făcu să ridice ochii în sus şi să 
vadă cum mai multe aeroplane dușmane se în- 
vârteau deasupra satului. „Semne rele“ îşi zise 
zăpitanul cuprins de gânduri triste. 

Cavaleriştii duşmani intrară în sat, dădură o 
raită prin el şi după aceea se întoarseră pe acelaş 
drum, de data aceasta în galopul nebun al cailor. 

Căpitanul Vârtej înţelegea şi nu prea această 
manevră. Dar ре când el îşi îrământa capul. ca 
să înțeleagă rostul ei, îi ajunse până la ureche un 
huruit greoiu, înăbuşit. Intorcându-şi privirile spre 
partea de unde venia acest sgomot, căpitanul 
Vârtei nu întârzie să se lămurească asupra cau- 
zei lui. 

Departe, pe şoseaua mare înainta încet, apăsat 
artileria duşmană. Unul după altul îşi arătau gu- 
rile lor lungi din cari varsă moarte şi prăpăd, tu- 
nurile, pe care duşmanul le aducea întrun scop 
се nu era greu de ghicit. 


„Semne rele“, repetă căpitanul. întunecându-se 
la fată şi mâhnindu-se adânc în inima sa, că пи 
poate împiedica răul, pe Care îl bănuia mare şi 
groaznic. 

бі nu se îndură să-şi părăsească locul său de 
pândă şi observaţie; până ce nu numără tunurile 
şi nu-şi dete seama de calibrul și puterea lor. 

„Zece baterii de câmp!“ îşi zise el, adăogând: 
„ре semne duşmanul şi-a pierdut minţile“. 

Amărât şi îndurerat părăsi el ascunzătoarea şi 
se duse la subterană unde în aşteptarea lui Mari- 
oara îăcuse totul curat şi în ordine şi aşternuse 
masa, 


“Se întristă, insă, mult sărmana fată, când îl 
văzu pe. сарнап». că. se întoarce aşa de роѕототії 
şi că n'avea nici o poftă де mâncare. 

„Marioaro“, îi zise căpitanul luându-i mâinile 
intre ale sale; „în noaptea aceasta are să se în- 
tâmple ceva îngrozitor. Dumnezeu să le vie în- 


` trajutor bieţilor țărani. Să nu te sperii, însă, dacă 


auzi bubuitul tunurilor“. 
— Lângă d-ta nu mi-e îrică de nimeni şi de пі- 
тіс, răspunse еа strângându-se la pieptul lui. 

Intre acestea soarele se duse la culcat, iar ce- 
rul îşi aprinse nenumăratele sale făclii. La lumina 
lor plină de mister căpitanul  Vârtej şi Marioara 
stăteau depănându-şi visele aurite. Prezenţa fetei, 
curajul ei, veselia sburdalnică се o arăta, că se 
găseşte singură cu acela, care îi era atât de drag 
şi de scump, goniseră şi din căpitan gândurile 
triste şi posomorâte. 

Noaptea era caldă şi imbätată de FRENE, plă- 
cut şi sănătos al fânului cosit şi al îlorilor. Cerul 
senin, fără nici o pată pe el, iar luna îmbrăcată 
în cea mai frumoasă mantie de argint lucitor. 

In văzduh şi pe pământ domnea o linişte bine 
făcătoare, o linişte, care îl duce ре om pe aripile 
melancoliei, atunci când e singur, dar care îl 
poartă pe aripile dragostei, atunci când e tânăr; 
plin de viaţă şi când alături de el e o inimă ce 
simte şi bate Ја fel cu a lui. 

— Ce noapte frumoasă! exclamă căpitanul, 
trecând mâna în jurul taliei subțire şi mlădioase 
a Marioarei. 

Dar pe când el гозіва aceste cuvinte şi plutea 
pe marea îericirei, un bubuit puternic, са eşit de 
sub pământ îl făcu să sară în sus, par'că аг fi 
fost mişcat de un şarpe. 

Un alt bubuit, încă unul şi după aceea se au- 
zea са un vuet, lugubru, ca răcnetul ѕиститаї а 
mii şi mii de fiare sălbatice. 

„Mizerabilii! Sălbaticii!“ strigă el încleştând а- 
meninţător pumnii. 

— Се este? Ce se petrece? întreabă Marioara 
speriată nu atât de bubuitul ce se auzea, cât de 
schimbarea ce se făcuse în căpitan. 

— Се să fie? răspunse acesta, duşmanul bom- 
bardează satul. 

Іп adevăr. vedeau acum amândoi cum flăcări 
începuseră să se ridice spre cer din casele ţără- 
neşti care luaseră foc din canza obuzelor. Auziau 
chiar strigăte şi gemete. 


Va urma, 


Cele mai frumoase Я 
Haine și Rochiţe pentru copii 
găsiți numaila MARELE MAGASIN CARMEN SYLV 

Str. Linscani — Bucureşti 
: \ 


ОЛІЇ Ж 


DIMINEAȚA COPIILOR” 


Siraşnici vânători! 


Ticu, Nelu şi Jenica erau la vie, ştiţi la care vie. 
La via lui Nea Radu, unchiul copiilor. lar pe Nea 
Radu îl cunoaşteţi аза de bine, că e de prisos să 
vi-l mai prezint eu. 

Şi asa, Ticu, Nelu şi Jenica erau la vie; unde ай 
stat două luni şi mai bine. In două luni sunt multe 
zile, dar una câte una trec şi ele. Şi au trecut şi a 
venit vremea să se întoarcă iar acasă, mai cu sea- 
mă că se apropia vremea de şcoală. Insă, înainte 
de plecare, au vrut să petreacă o zi aşa cum nu 
petrecuseră până atunci. 

„Dacă ne-am duce la vânătoare!“ îşi ziseră co- 
piii. й 

-- Da, da, la vânătoare. Şi dacă ne iese vre-un 
lup înainte: „buum!“ l-am şi trântit la pământ. 
lar dacă ne iese vre-un urs: „buum! buum!“ de 
două ori şi i-am Чай gata şi pe nenea Martin“. 

Nea Райи îi auzea şi abia îşi ţinea râsul. 

„Nene Radule. dă-ne pusti, са să împuşcăm 
fupi şi urşi! Nene Radule, dă-ne gloanţe!“ 

Şi Nea Radu, bun cum е, le-a dat şi pușcă, și 
tolbă са să pună într'însa vânatul şi i-a îmbrăcat 
şi i-a dichisit ca pe nişte vânători adevărați. 

Зі acum să le urăm noroc cât mai mult. Рог- 
літа în wrădină. când hop! deteră peste nişte ie- 
puri. Unul din iepuri s'a ridicat іп două picioare, 
le-a dat frumos „bună ziua“ şi i-a întrebat ce 
poitesc. 

Straşnicii vânători cari se lăudau că împuscă 
urşi şi lupi, se speriară aşa de mult de un biet 
iepuraş, încât пи mai știau cum să o șteargă mai 
repede acasă. .. бе А 


чий слони көме со бил абс ял сл. к... ке A ee за а а 20 сен E ERE ме Сезге п сага ъз 

Ce cade pe primăvară odată, pe'vară şi toamnă 
„nici odată și ve iarnă tot odată? | 
; (litera 415) 
Trimisă de Samy Wachs 


РАС. 13 
Dorel lui Azorel 


Dragă Azorel, te-am aşteptat atâtea zile la rând 
şi tu n'ai venit, Şi doar Ці scriam că te aştept cu 
nişte bunătăţi de-ţi lasă gura apă. Ştii, nişte os- 
cioare cu bucăţi întregi de carne pe ele. 

зезат păstrat, fără să 
mă ating de ele, trei zile, 
patru zile, iar când am vă- 
zut că tu nu mai vii, mam 
apucat, cu toată părerea 
de rău, să le mănânc. 

Nu prea aveam poftă, 
mai ales că, dupe cum mă 
ştii, sunt cam plăpând de 
stomah. Insă, mi-am zis: 
„De cât să se strice şi să 
le arunc „mai bine le mă- 
папс“. Şi uite aşa, unul 
câte unul le-am mâncat pe 
toate. Să-mi йе de bine şi 
asemenea! 

Dacă йі să ai veşti dela 
поі, află că de vreo câteva 
zile stăpâna mea Florica 
nu-şi găseşte astâmpăr. 

E vremea să meargă din 
nou la şcoală şi de! drăguţa mea de stăpână, care 
s'a plimbat si а hoinărit o vară întreagă, nu prea 
se simte aşa de încântată că de acum încolo şi 
până la vara viitoare va trebui să muncească şi să 
se gândească la carte şi la învăţătură. De aceea, 
şi-a cam pierdut veselia. 

Insă, aceasta numai la început până se obiş- 
nueşte din nou, că pe urmă îi place aşa de mult 
şcoala în cât nu lipseşte nici o zi. Şi nu numai că 
merge regulat la şcoală, dar şi învaţă cum nu în- 
vaţță altă elevă din clasa еі. Се mai încoace şi în- 
colo: a luat premiul întâiu şi „Dimineaţa Copiilor“ 
i-a publicat fotografia în semn de laudă. 

Vezi, prin urmare, dragă Azorel, ce bonboană 
de stăpână am eu: Cu atât mai bonboană, cu cât 
îngrijeşte de mine, par'că i-aş Н un frate. 


De aceea, trăiască mica şi drăguța mea stă- 
până ! UA КУРКА й 

Al tău care te doreşte, > 

Dorel _ 

песеннае елат но 


Мата lui Nicuşor îl pune să spue, în faţa unei 
rude, fabula „Lupul şi mielul“. Nicu povesteşte 
până la un loc, şi пе mai ştiind tace. 

— Бі, haide. spune şi sfârşitul, îi zice mama. 

Dar el răspunde : 

== Avoi sfârşitul nu-l mai spui, că prea е trist.: 


PAG. 14 - 


„DIMINEATA СОРТ ОВ? 


Când taci binele... 


Trăia odată un om bogat, care se numea Ghe- 
rasim. Avea multe case, grădini, {агіпі, livezi şi o 
mulțime de slugi. Intr'un rând căzu greu bolnav. 
Sau strâns medicii şi vracii cei mai iscusiţi şi 
Gherasim a promis jumătate din averea sa ace- 
luia care îl va vindeca. Dar n'a folosit la ceva 
toată ştiinţa şi iscusința medicilor şi vracilor. 
` Văzând Gherasim că viața îi este scurtă şi că 
bogăţiile nu-i sunt de nici un folos, se hotărî să-şi 
împărţească toată averea cât timp mai trăeşte, 
pentru ca moştenitorii să nu se certe după тоат- 
tea sa. A pla 

Şi aşa o împărţi la fiii săi şi la sladilo sale. 
După aceasta a început să se simtă mai bine зі în 
curând s'a făcut pe deplin sănătos. Acum fiii şi 
servitorii erau foarte nemulţumiţi de dânsul. Fie- 
care era supărat că nu i-a dat lui o mai mare 
parte din avere. 

Bietului bătrân i s'a urât cu aşa traiu. Fugi din 
sat şi de lume şi se retrase іпігіш loc pustiu. 
Drept locuinţă îi servea о peşteră, săpată într'o 
stâncă. Nu era însă apă іп apropiere şi bătrânul 
era nevoit să se ducă departe până la un izvor. 

Іпігипа din zile, pe când mergea să care apă. 
întâlni о cămilă sfâșiată de fiarele sălbatice, iar 
lângă dânsa stătea culcat un măgăruş. Măgăruşul 
era încă în viaţă, dar aşa de slab, că abia se pu- 
tea mişca. Gherasim îl ridică şi îl duse cu mare 
greutate până la izvorul de apă. Acolo îl spălă, 
îl curăţi şi-i dădu să bea. Măgăruşul se simţi mai 
bine, se îndreptă pe picioare şi începu să pască 
“стра din jurul izvorului. 7 


Gherasim luă drumul la peşteră, iar măgăruşul 
îl urmă pas cu pas. 

Când trecu din nou ре la cămila cea sfâşiată, 
luă o bucată din pielea ei, ca să care apă în- 
ігіпва. La intrarea peşterei făcu un grajd în care 
măgarul se adăpostea noaptea. Іп timpul zilei era 
lăsat liber să-şi caute hrana. 

Intr'o noapte se produse un sgomot, ca şi cum 
ar fi căzut ceva dinc er şi răsună un răget îngro- 
zitor. 4 

Gherasim еі din peşteră şi văzu un leu. Leul 
sărise să-l prindă ре măgăruş, dar se izbise de 
un par din împrejmuire. Parul îi se înfipse în bur- 
tă şi rupându-se, rămase acolo. Leul răgea cât îl 
țineau puterile şi se rostogolea la pământ în chi- 
nuri şi dureri. 1 

Gherasim se apropie de dânsul şi îi scoase lem- 
nul din burtă. Leul se svârcolea de durere şi de 
câteva ori luă în gură mâna bătrânului, dar fără 
să o muşte. і; 

După се scoase parul, Gherasim îi curăţă rana 
şi i-o legă cu o bucată din pielea de cămilă. Leul 
stătea nemişcat. A doua zi Gherasim îi aduse apă 
de la izvor. Leul bău şi aruncă bătrânului priviri 
de recunoştinţă. 

După câtăva vreme s'a vindecat, dar n'a pără- 
sit pe stăpânul său. Şi acum vedeai cum bătrânul 
Gherasim se ducea în toate zilele 1а izvor, însoţit 
de leu şi de măgăruş. 

Prelucrare din rusește de N. Macedoneanul 


"й ж ж ж —— 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 
Bradul și dovleacul 


Un dovleac răsărise la rădăcina unui brad de 
баға frumusetea. li se învârti de trunchiu, crescu 
în sus şi în câteva luni ajunse până aproape de 
vâriul bradului. 

Dovleacul nu mai ştia cum să se mândrească, 
văzându-se aşa de sus. 

„De câţi ani eşti 2" îl întrebă el pe brad." 

— Пе 200 de ani ‚її răspunse bradul. 

— De două өше?! Dar eu te-am ajuns în mai 
puțin de o jumătate de ап. Аза dar, cât de mare 
am să fiu peste 200 de ani? | 

— Tu?! îi grăi bradul cu dispreţ. N'ai să tră- 
eşti nici un an şi ai să mori mai înainte de a intra 
іп iarnă. Tu, dovleacule slab la minte, ai crescut 


foarte repede şi de aceea ai să pieri tot aşa de 


repede. 
— Şi de unde ştii lucrul acesta ? îl întrebă до» 

vleacul cam îngrijorat. 
— Din experienţă, din cele ce văd în toţi anii. 
Mulţi ca tine au răsărit pe aicea, dar dintr'ânşii 
па rămas nici o urmă. 
ЗР жжеж 


DESLEGARI 


Dezlegarea problemei din No. 30 este că băia- 
tul al patrulea avea vârsta de 17 ani. 
зан А) Ж 


GLUME 


——— 


Мати. -- Gicule mâine mergem la cire 
Gică, — Nu mamă, ей пи merg. 
Mama, — De ce?! і 
Gică. — Fiindcă am auzit că la circ este un cal 
are se opreşte în fața celui mai prost băiat. 
Trimisă de У. Leonescu-laşi 


XXX 


Haplea — boer mare— sună -clopoţelul са să 
vie servitoarea. Sună de patru-cinci ori în zadar. 

Se scoală apoi furios şi o strigă. Cum vine o şi 
fa la rost: 

— Dece nu vii când sun еп? 

— Мат auzit, boerule. 

— Bine; bine, dar puteai să spui că n'ai auzit şi 
зипат mai tare. 


ELEVI ȘI ELEVE 
Toate cărţile de şcoală le găsiţi numai la 
LIBRĂRIA NAȚIONALĂ 
Str, LIPSCANI, 88 (vis-a-vis de Biserica St, Gheorghe) 


PAG. 13 


De vorbă cu cititorii 


D-lui Р. I, student, mulţumindu-i pentru interesul 
ce-l poartă revistei, ținem să-i punem în vedere că bu: 
cata „Primul dolar“ ега o traducere, iar la traduceri 
nu poate fi vorba de plagiat. Mai multe persoane pot 
traduce una şi aceeaşi! bucată, 

Anonimului biuevoitor de'a Ploeşti (?) її se face си: 
noscit că tocma: bucăţile ce-l indispun ре d-sa, un cri 
ше ре precoce, sunt cele mai gustate şi ар eciate de 
cititori. 

A se scrie ре o singură față. — Repetăm, пи ma! 
ştim pentru а câtea oară, rug:mintea adresată tutulor 


colaboratorilor de a nu scrie decât ре o singură faţă ә 
hârtiei $і de a scrie cât ma! се} 

М. $.-Вапай. — Se уа pública „Scrisoarea“, cu toate 
că ріс: de randul acesta mai „ghicit“. 

1, 2.,Уавішіп. — Să ne spuneţi cum e titlul original 
al bucății „tiorba cea dulce“ şi dacă aţi tradus-o în 
întregime, 


Ursul şi ţăranul 


De mult de tot, într'o ţară depărtată, s'au înto- 
vărăşit un urs cu un ţăran şi au hotărît să semene 
ridichi. Țăranul a zis: „Mie rădăcina, iar ţie: 
Martine, vârfurile“. Bine! şi lucrul a început. 
Toamna, când la împărţenie, Martin a primit vâr- 
îurile, adică numai frunzele, iar ţăranul a primit 
rădăcinile. A mârâit ursul sub nas, dar n'a ауш 
се face, fiindcă aşa fusese vorba. - 

Іп anul viitor, iară au hotărît să semene. „Асц- 
ma, zice Martin; mie rădăcinile şi ţie vârfurile“. 
De data aceasta au. sămânţat grâu. Grâul a fost 
îrumos şi a crescut bine. Martin se bucura foarte 


«mult, când se gândia la rădăcinile cele frumoase 


зі mari. Toamna, fiecare a primit după întelege- 
rea lor din primăvară. Martin a fost păcălit şi de 
data aceasta. || 4 
După această tovărăşie, ursul se cam fereşte de 
a mai face tovărăşie cu oamenii. қ 
Din ruseşte de Oleinicov Alexis, institutor 


| т 


PAG. 16 = „DIMINEATA COPIILOR” 


Arabul şi calul său 


de Lamartine 


Un arab şi tribul său atțacaseră, în pustiu, o ca- 
răvană. Victoria lor era complectă şi tocmai erau 
ocupați си împărţirea: prăzii, când soldaţii paşii 
Чіп Acra, năvăliră pe neaşteptate asupra lor, uci- 
gând mulți dintr'înşii, iar pe ceilalţi făcându-i pri- 
zonieri. Aceştia îură legaţi şi puşi pe cai pentru a 
îi duşi la Acra. · | 55447; 

Printre prizonieri era un arab, Abu-el-Mars, са- 
re avea o тапЯ: dureroasă la mână. Seara, еі po- 
posiră си toții, soldaţi! și prizonieri. Arabul rănit 


avea mânile legate cu o curea de piele şi era cul- | 


cat în apropierea cailor. Cum stătea el aşa, nepu- 
{дпа să adoarmă din cauza. rănei, auzi deodată 
nechezând' calul său. Il recunoscu după nechezat 
şi se târi cu greutate până aiunse la el. „Biet to- 


varăş — îi zise el — ce vei face tu printre Turci? . 


-Vei îi departe- de саза noastră. Femeia şi. copiii 
mei nu-ţi vor. mai да grăunţe din pumn şi tu nu 
„vei mai străbate pustiul ca vântul. Dacă eu sunt 
sclav, fii tu liber. Du-te şi spune femei: ~ copiilor 
теі că Abu-el-Mars în curând va muri“. Şi roase 
си dinţii frânghia cu care calul era legat. 
Acesta,. rămas liber, apucă pe stăpânul său cu 
dinţii de cureaua de piele cu care era legată şi 
plecă în galop. Ajuns acasă, îl depuse la picioarele 


femeii şi copiilor săi şi muri de oboseală. Тоќ: їті- · 
bul 1-а plâns, poeţii l-au cântat şi. de atunci -nu- · 


male său e cunoscut tuturor arabilor. 
Tradusă din franțuzeşte de Eugen Slăvescu-Caracal 


Dame... 
+ 


Colegii şi- prietenii 
toți- o spun 
Са nimic în lume % 
nu-i mai bun 
De noi copiii mai adorat 
Ca ciocolata „SUCHARD“ 


V. St.-Constanţu, — „Vrăbiuţa” şi „După ploaie“ se 
vor publica, | i 2 

А. І.5.Вуййа. — Trebue . să ne.spui din се carte 
sau revistă ai copiat problema cu rațe, curci, ete. 

Vir.— „Epigramele“ nu sunt potrivite pentru revista 
noastră. ! 19. божа 3:24) 

С. Al.-Bacău. — „Arabul $1: diavolul“ аг fi fost pu: 
blicabilă dacă пи întrebuinţai prea des şi tără folos pro- 
numele personale „tu“, „ец“ și dacă. unele вігоїе (în 
deosebi strofa III-a) erau mai îngrijite. Incearcă înainte, 

М. У. V.-Loco.— „Bunica“ (Amintiri) este о reuşită 
compoziţie de şcoală, dar nu o bucată potrivită pentru 
o revistă de copii. Glumele se vor pubiica, 4 

В. şi С. B.-Lespezi, — Sunteţi incă prea mici, pen- 
tru ca să puteţi -face poezii bune de publicat. Deo- 
camdată citiţi, învăţaţi şi fiţi sănătoase. 

L. B.-Cogealac.— Eşti încă prea mică, drăguță dom- 
nişoară. Intâi învaţă să scrii tără greşeli de ortografie, 
gramatică şi punctuație ві după aceea să te gândeşti să 
scrii bucăţi cari să Пе publicate; : 

С. G,-Brăila,— Poezia „In poiană” descriere nų 
tocmai puternică. Expresiuni ca „Sburdă majestoase” Ті 
slăbesc şi mai mult efectul. „In. zori de zi“ ne înfăţi- 
şează pe ţărani ducând o viaţă care, din nenoroeire, nu 
e tocmai cea reală, 

Т. 1.-Втайа. — Nu e tocmai autentic țăranul d-tale 
onre întrebuințează cuvinte ca „acceptare“ şi altele la 
з { 


Gh. Р. С.-РіоеҙН.-- Dece să arătăm un interes aşa 
de mare pentru toate anecdotele regilor Prusiai 2 Acea- 
sta e mai de grabă treaba. germanilor. 

Masc.-Loco. — Regretăm că poezia „Mama“ пи se 
prezintă nici acum зп forma dorită. 

Br,-Leurdeni—„Poveste” se va publica, dar mai târ- 
ziu, deocamdată având prea multe poezii” culese сагі 
își aşteaptă rândul. с " " кору A 

С. І. І.-Стаіота. — „Sfatul mamei“ aproape пісі nu 
inţelegi că e poezie. Dorim să пе fii cititor, nu şi co: 
laborator. Ж ЖАМ, i і 

С. A. С.-Госо. — Deocamdată învaţă carte și mai 
învaţă. ortografia și punctuaţia. După ce vei creşte тај 
mare, vei putea scrie şi bucăţi pentru а fi publicate. 

. Р. I„Brăila, — „Toamna“ e slăbuţă. Expresiuni 
ca „floare fără rassă“, „e. frig vădit“. пи sunt tocmai 
poetice. . i PA ar ct 

Р. P.Cavarna. — „Calul ţiganului“ nu prea е: poezie 
Versurile п'ац nici rimă, nia.ritm. Eşti, încă mic pen- 
tru a cunoaşte regulile tehnice ale unei poezii. . . . 

р. У. М.-- „Câinele“ arată că ai talent, dar atâta пи 
е de ajuns. Mai trebue și cultură şi experienţă.  - 

N, А.-Госо. — „Căţeluşu зі pisica“. 'Cu'subiectul а. 
cesta ai fi putut face o scurtă -schiță în proză, în vor- 
suri mai reuşit-o, Асејаѕі observaţie сі pentru „5ог. сец", 
care e mai reușită decât cea dintâi. ` 


In curând vom anunţa data la careva 
avea loc tragerea premiilor oferite gra- 
би abonaților de către „Dimineața Со. 
pi оғ“. г 4 ( 4 Ч 3 ; 


Atelierele .ADEVERUL“. S. a 


ANU EA 


ь” 


"ГА, ІМЕНТ 
ЕЕ 


REVISTĂ . SĂPTĂMÂNALĂ 
DIRECTOR : N. BATZARIA 


63 


LA ŞCOALA! 


PREŢUL 3 LE! 


. 


РАС. 2 e er e me 


„О'М'МЕАТА COPIILOR 


DIN VIAŢA ANIMALELOR 


Cât de deştepte sunt furnicile 


Furnicile sunt foarte deştepte şi şirete. Când ірі 
caută de mâncare, trec си înlesnire peste piedici şi 
greutăţi. 

Ca exemplu, să povestim următoarea experienţă, 
făcută de un om învăţat. Invăţatul acesta luă о 
cutie de carton cu capacul de sticlă. Intr'un colț 
al cutiei, făcuse o gaură mică. Puse în cutie mân- 
care din belşug şi câteva furnici mititele. El privea 
prin capacul de sticlă. 

Nici una, nici două, furnicile se şi puseră pe 
lucru. Fiecare dintr'insele, lua în gură câtă mâncare 
putea duce, eşea prin gaura cutiei şi îşi ducea mân- 
- carea la cuibul еі, Nu după mult, aceleaşi furnici, 
însoţite însă şi de o mulţime de tovarășe de ale 
lor, se .intoarseră la cutie şi luând din nou mâncare, 
о duseră la cuib, 

Aşa făcură ele în mai multe rânduri. 

După aceasta, învățatul care făcea experienţa а- 
сеазіа, izgoni toate furnicile din cutie şi astupă 
gaura cutiei cu un dop de plută. Furnicile ve- 
niră până la gaură şi începură să-i dea târcoale, 
căutând altă intrare. Negăsind-o, s'au pus cu toate 
să tragă de dop, până ce-l scoaseră din gaură. 
Năvăliră atunci din nou în cutie, ca să care mân- 
carea, . 

Un alt învăţat povesteşte că a pus fructe fierte 
şi alte lucruri dulci pe un scăune! în bucătărie. Са 
să păzească mâncarea de furnici, trase scăunelul în 
mijlocul odăiei „departe de perete, puse fiecare pi- 
cior al scaunului într'un vas си apă, şi-l acoperi 
cu о pătură mai groasă. 

Випё!а е de pe scaun erau insă foarte atră- 
gătoate pentru furnici. Ca să ajungă până acolo, tre: 
buiau să treacă prin ара din vasele dela piciorul 
scaunului, ceeace pentru dânsele însemna să treacă 
ргіпіг'о mare sau ocean. Cu toate acestea, furni- 
cile se hotăriră la drumul acesta, aşa de periculos 
pentru ele şi după câteva ceasuri, sute dintr'ânsele 
se grămădiră pe lucrurile dulci de ре scăunel,. 

Omul cel învăţat făcu altceva. In loc de a le 
pune іп vase cu apă, unse picioarele scaunului cu 
terebentină care, precum se ştie, dă un miros destul 
Че pătrunzător. у 


Două zile de-arândul, mâncarea а stat neatinsă. 
Furnicile nu îndrăzneau să se urce pe picioarele 
unse cu terebentină ale micului scăunel. A treia zi, 
invăţatul nostru a rămas însă uimit, văzând că 
furnicile dăduseră din nou năvală pe mâncare, Nu 
pula înţelege pe unde putuseră ele să ajungă până 
acolo. 

‚Раг ре când stătea aşa mirat, observă că о fur- 
nică pică din tavan drept pe mâncare; după aceea, 
a doua. a treia si multe altele. Privind mai bine, 


ү, 174 


văzu cum un şir nesfârşit de furnici se urcă ре 
perete. Se urcau până la tavan şi de acolo se lă- 
sau să cadă drept pe mâncarea de pe scăunel. 
“Speriate de terebentină, furnicile nu şi-au pier- 
dut curajul. Şi-au găsit alt drum, ce-i drept mai 
lung şi mai periculos. dar de mâncare nu s'au 


lăsat. 
Prelucrare de Vintilă Bradu 


хо 


-— pt ло -— Mi 


INTREBARE 8! RĂSPUNS 

Odată un cioban suia cu oile la munte, când 
se întâlneşte си doi învățați tobă, Unul dintre сі 
са 58 vadă deşteptăciunea ciobanului, ЇЇ intteabă 
repede: А 

— „рә unde, unde, cum, сдіе?"" Dar ciobanu) 
deştept şi vioi, пісі nu stătu mult pe gânduri şi 
zise: 


„Dela väi, la munte, 

„Toader şi cinci sute!” 
Trimisă de 8. Avyramoscu-a,-Vâlcea 
———сошшшшхо-——-— 


О RUGAMINTE 


n 
місе trimit spre puBiloare aşa de multe риса 14 
proză şi în versuri, încât chiar dacă revista noastr 
аг fi apărut ziinic şi totuşi тағ fi fost SH Run sä 
publicăm tot со ni-se trimite. Со! mai mulți din acești 
colaboratori voluntari ne scriu spunând că о fac а 
ceasta din dragostea pentru revistă. 

El bine, îl rugăm cu toată insistența să nu-şi arate 
dragostea în felui acesta, ci să Пе cititori ai revistei, 
lăsând іп sarcina noastră griiea redactărei, 

Cercetarea sutelor și sutelor de manuscrise ne га. 
peşte о vreme foarte prețioasă pe care dorim să о 
întrebuinţăm, mai cu folos tot în interesul revistei. 


Elevii şcoaleior primare şi cei din ciasele secun- | 


dare inferioare să citească şi să invețe зі mai târ- 
ziu, când мог fi mari, să se gândească а ТІ soriitori, 

„DIMINEAȚA COPIILOR" д, st întemeiată ca să fie 
scrisă ce oameni mari, experiență зі citită de 
copii, iar nu să Не scrisă de copii şi citită de oameni 


mari. DIRECTIUNEA 


ус пр 


і Мн ГҮ мы 4 фе | 
КҮЛ. 1 Ұл ) 
олені, 4 


б, й 
ЗАГ ВР poi кк 


й 


Жы + ОЛ БУА ГУЙ SR ДД 
ИН ЛА НИ Йа ар данын „ҖЫ 
О Ж Аы О үзі 


„DIMINEAȚA COPIILOR” РАО. 3 


DIMINERTE сора Ва 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA : 
СИВЕЄТІ - STRADA SĂRINDAR 9-11 BUCUREȘTI, — тауға 6167 


ABONAMENTE: UN AN 150 LEI UN NUMAR 
ŞASE LUNI 80 ,, IN STRAINATATE DUBLU 
28 SEPTEMBRIE 1924 Manuscrisele nepublicate nu se inapoiază 
ма (ш 
— POVESTIRE — de Р. DULFU 
п Dar curând se 'nveseli; 
Şi spre tatăl său разі: 
Când acasă au sosit, „— Tată, pleci, departe, їйїм, 
Ei grăi: — „S'a тації... "Unde. ai fost şi т primăvară? u. 
„D'azi їетее, bun rămas!... 
„Strâng се este-al meu! іе las!... „De-acolo, când te "'ntorseşi, 
„Се de lucruri пе-айивебі!... 
„Plec, cu ceilalți unde-o fil.. „Mama, la plecarea ta, 
„Nu-i chip de trăit aci!“ „Ca ş'acum, ş'atunci, plângea... 
$1 ға PUS са ZOT ре 51гйП8.... ` 
Soţia-i, se "песа de тїйє... „Veselă ce-a fost apoi, 


РЫ ата РАИ А е „Când venit-ai їпарої!.... 
м «Ші mai aminteşti, (іса?.." 


. . . . 76 
Tatăl, та răspuns пітісй, 


Nici nu se uita la dânsul... 
Da nainte zor cu strânsul. [w 
Stă un pic băiatul... tace... 
Apoi iar de vorbă-şi face: 


287 | ў тү — „Ştii că poimâne-o să Не 
54 „Ziua Sfântului Піе?... 
N | „Mama, ieri ендд sculat, 
„О urare та 'пуй[а1.... 
OP i кни | | 4 \ иин. Коб 
усно lor, Costel, лудын кенде e Pa 
Сша atunci, veni, şi el, ЧӨ рі pd dal! Na marek i Ж, 
Chiar atunci, veni, făcând зі "псери, сп glasul tare: i 
Gură mare: că-i flămând... Р У 
Când văzu că mă-sa plânge | „Tată drag!... Sunt slab acuma, 
Iară tatăl său îşi strânge „Sunt ДО A a onh Bu numa, 
Albituri şi haine "п pripă: „Totuşi, văd ce bun tu eşti, 
Speriat гйтазе-о с1ййй.... „Cât te sbuciumi. cât muncesti: 
рабад ti ыл ЛЛ oc deal A РЕ ? ТУ" йа ИЕНЕН АИТ МИ й т» 


МҰЗ 


„Са s'avem — mămica, ей — 

„Ce ne trebue, mereu... 

iai ani dee-ți Domnul Siânt! 
Eu. itl dau... -al meu cuvânt: 


„Că удій зайва Че tine; 
„Ş'o să 'nvăţ,la şcoală, bine.... 
lară mare când voiu fi, 

Şi când tu-i îmbătrâni: 


зБи în 1оси-{1 voiu lucra, 
„Lu, odihna vei gusta. 
„Am. să fiu, pa vieţii cale, 
„leazăm bătrâneței tale!“ 


Stan Ше, tot strângea, 


“іш, uitându-şi prinsoarea. 


„DIMINEAȚA не АЫ ЗА 


E О ia e nt сі cântăreţul 


| ІНІСІ vestit poposi i odată la un han. Bău 
şi. тапса pe săturate .şi apoi, cam vesel, începu 
să 56 Jaiide că vocea lui a uimit întreaga lume. 
Hangiul, care cam nu eră aşa amator de mu- 
zică, îi spuse să-i cânte şi lui un cântec şi de-i 
va plăcea să nu-i plătească ce-a mâncat. 
Cântărețul cântă un cântec, al doilea, al treilea, 


` dar la Не се cântec, hangiul spunea că nu-i place. 


Atunci’ cântărețul, şiret, începu să*cânte într'o 
melodie veselă, următoarele versuri: 
„Cântărete, în loc de cântat, 
„Plăteşte mai bine ce-ai mâncat.» 
-- „Asta da, asta-mi place şi mie” spuse han- 


--!,Әлсӛ-і a 
tunci „pot pleca. 
бі luându-şi zi 
bucuros de isprav 


» râzând cântăreţul, -a- 


a hangiul păcălit, plecă 
Mina Segall-Loco 


Zhiţ-Chiţ 


ıl unui coş таге de 
icoleşte. 

ele lor... Mircea, ип 
ă aducă pe Mieunel, 
1 nerăbdare. 


Păţan 


Copiii stau adu 
călătorie, pe care 1 
Ce таге nerăbda 
băeţel de zece ani, 
Micul Ionel aşteap 
De odată un strit 
Uite-l.... uite-l! 2 


Surd la început părea... 
Dar când fu ре la siârşii, 
застйте l-au pòdidit, 


“Ійпіші cu brațul drept 


Pe băiatu-i scump la piept; 
li grăi încetinel, 
Să auză numai el: 


Mieunel, sare sp 
ип. şoarece, pe care 


Се mic este! Sări 


Şi-a strâns lăbuţele, ; 


Mieunel face ре 
ridică си labele'n su: 
fugă, el'îl prinde i: 
desnădăjduit: 
lui în ajutor. Dar, ce 


este departe. De се п! 


„„Chiţ-c 


05 şi ese afară cu 
gură. 
паі poate de frică; 
ii şi face pe mortul. 
1 trânteşte jos, 1! 
Спір Chiţ vrea să 
elul cenuşiu strigă 
ă strigă pe mama 
- дат Roade-scoarţe 
Chiţ- Chiţ şi-a ple-. 


„Mergi la тата, puiu frumos; 
Şi... Sărut'0 drăgăstos.... 
„Spune-i сй... rămân acasă... | 
„Foame. ni-e... să dea la masă)... 


Citiţi în numărul viitor îmbucurătoa- 
rea veste prin care toți cititorii revistei 
"мог participa la tragerea marilor noas- 
"Же premii. 


Tot în numărul viitor veţi găsi şi data 


la care va avea loc tragerea. 


„Copiii fac haz mare d 


cat Фасаза? Acum ori e este zădărnicită. 
nel s'a plictisit cu 
Sărmanul Сбір 


и lui Міешпе! 


іоаса şi deodată Бар! 
Chiţ şi-a găsit moart 
cel lacom. 

Şi ce fericit - este ас 
18 Ше, par'că'ar. zice. - 
cânel prin coş?” 


1, îşi linge mus- 
fi vreun Chif- 
Jumitrescu-Mya 


< 


- 


„DIMINEATA COPIILOR! 


Pleacă: ultimele păsări: | 


S'a sfârşit vacanța 
S'a sfârşit de-acum vacanta; 
Ura să cântăm, ` 
Că vom merge iar іа şcoală, 
Carte să туйійт” 


Fiindcă şcoala luminează - 
Ale noastre minţi, 
Noi vom fi ca 'nioldeaunu -> у 
Mândri şi. cuminţi. 
Marioara Mungescu-Loco 
00 — ; 


tim prânz ейп 


Un mucalit intră ош, “inte” un са ceru 
lista de mâncare şi după се о citi dela ип. capăt 
până la celălalt, îl chemă -pe chelner şi îl: дый 
„Cât costă sosul?” 

' — Ми costă nimic, îi răspunse “chelnerul, pen- 
trucă intră în preţul mâncărei. ' 

— Foarte bine, dar pâinea cât. costă? . 

— бі р-ілга vi-se dă gratis. 


-- Dacă-i аза, încheie vorba clientul cel a | 


să-mi aduci о рогііе de sos şi una de pâine. · 
Din > маймен, de Ştefan знанні 
т тбФС В м pi 


ЖР 945704 те: 4 і ы с у ЙО 
5 aa i 10204 56 etaj sp руе чай 


нх іи A Dc р ЖР. 4 ? 
у: ЫЫ Ту. ГҮЛ ТАМЛЕ 


“аша азы аа. ышы аны ыы іа ТҮШҮ, 


In grăaină 


Әп fluture veni pe-o floare; 
E alb şi floarea-i albă, 

lar jos, copilul îşi сгоіе$іе 
Yn lant din foi de. парі. 


Prin ramuri soarele îşi cerne 


Cereasca lui lumină | 
Şi pasări cântă dând viată | 
Şi farmec în grădină, 


lar mititelul către soare. 
Tintind а lui privire, | 
Işi uită lucrul şi de-odată : 
Зорієзіє cu uimire: - 


Când sunt copiii răi, 
Se supără şi el pe lume. | 
Dar то ia la bătăi! 


El doar se supără, şi-ascinide - 
Sub nori a lui privire f 
-Ş'apoi o iartă şi zâmbeşte, : 
Vezi, asta e fabirei 


pl Şi Dumnezeu, tot ca părinti 


‚ F: Voies 


PAG. 6 


П IA И уу Ж? е, АГ Хо 


„DIMINEAȚA COPIILOR 


Supărarea lui Gică 


Gică stă trântit pe iarbă şi şade îmbuiînat. Pri- 
etenul său Lică îl chiamă într'ana la joc, dar 
„domnul“ Gică nici nu binevoeşte să răspundă 
măcar. Vedeţi prin urmare, cât de supărat este 
Gică al nostru. 


N 


ғ 872 


i ж 
e: 
м. У 


Veţi intreba poate pe cine е аза de supărat? 
Bine, bine, n'ar putea-o spune nici el. Uite aşa; e 
supărat pe toată lumea. E foarte interesantă însă 
cauza supărărei „domnului“ Gică. Gică era sin- 
gur la părinţi şi, neavând fraţi și surori, se cam 
plictisise. De aceea, se ruga de таісд-за să-i facă 
un frate sau o soră cu care să se poată juca. 

In sfârşit, într'o zi Gică auzi strigăte și ţipete 
„Ce este 2" întrebă el: „| s'a spus că maică-sa 
născuse о fetiță 2" Gică avea prin urmare о soră. 
Insă în loc să se bucure şi să fie mulţumit, el era 
foarte supărat. Se aştepta ca noua lui surioară 
să-i vorbească, să se joace cu el, să neargă în 
grădină. Când colo, ea nici nu se putea mişca de 
loc, era са un pacheţel mic de tot înfăşurat іп 
pânză şi nu ştia să facă altceva decât să plângă 
sau să doarmă. 

„Ша Ce-mi foloseşte аба surioară?“ îşi zicea 
Gică, „aş schimba-o bucuros pe о iucărie oare-ca- 
ге sau chiar ре măgăruşul lui Lică“. 

Părinţii săi îl certau, auzindu'l că vorbeşte її 
felul acesta. 

Gică nu numai că era supărat, dar mai avea şi 
necaz pe surioara lui. În adevăr. toată lumea din 
casă se ocupa numai cu dânsa ре când ре dân- 


sul nimeni nu-l mai întreba dacă are nevoie de 
ceva, 

Astăzi, însă, a fost rău de tot. Gică cânta un 
cântec stând la fereastră, când tatăl său veni şi 
îi zise cu o voce aspră să tacă, deoarece surioara 


doarme şi nu trebuia să-i strice somnul, 


„Văd că nu mai am parte de o zi bună din pri- 
cina surioarei acesteia“. Când ţipă ва nu o ceartă 
nimeni. Nu-i nimic dacă ea îmi strică mie liniştea. 
Eu nu mai sunt nimic, deseori iau masa singur, 
mă culc singur, pentru că toată lumea se gân- 
deşte numai la surioara mea. 


91 Gică stă trântit pe iarbă, iar ochii ЇЇ se um- 
plu de lacrimi, Prietenul său Lică îl cheamă те" 
гей: „Gică, hai să ne jucăm! 


— Lasă-mă în pace, îi răspunse Gică plictisit. 

Lică era obişnuit cu astfel de răspunsuri de a 
lui Gică, De aceea, nu se supără și îi grăi din nou 
си blândețe: „Gică. hai să ne jucăm“. 

Gică se sculă foarte îmbuinat şi ştergându-şi 
chiar două lacrimi cari îi curgeau pe obraz, 

„De ce plângi 2" îl întrebă Lică foarte mirat. 
Gică îi povesti atunci cum el dorea foarte mult 
să aibă o surioară, și cum таїсй-ва ға făcut una, 
dar această surioară în loc să vorbească şi să 
joace cu dânsul, nu face altceva de cât să іре sau 
să doarmă. бі Gică i-a mai povestit cum din cau- 
za acestei surioare el e certat de toată lumea. şi 
nimeni nu se mai uită la dânsul. 

„Dragă Lică, viața pentru mine este acum foar- 
te tristă“ adăugă Gică, încheindu-și povestirea. 

Lică îi zise: „N'ai vrea să-mi arăţi şi mie a- 
ceastă surioară ? dacă mi-o plăcea, іасет schimb, 
MI-O, dai mie şi eu îţi dau în schimb măgăruşul 
тец“. 

— О schimb cu toată bucuria, se grăbi să răs- 
pundă Gică. Dacă vrei s'o vezi, hai să mergem a- 
cuma în odaia unde doarme. 

Cei doi prieteni se descălțară, са să nu facă 
sgomot şi ținându-se de mână, merseră încet de 
tot în odaia în care dormea mica surioară a lui 
Gică. Dormea micuța de ea întrun pătuț deasupra 
căruia era trasă o perdea de mătase. Copiii dete- 
ră încet perdeaua la o parte şi se opriră s'o pri- 
vească pe mica fetiță. Obrăiiorii ei erau trandafi- 
rii. Оша ei са o floare care se întredeschidea, de 
oare ce Bebe visa că suge şi mişca buzele în somn. 

Gică nu-si mai poate lua privirile dela surioara 
sa. Nu о văzuse niciodată aşa de aproape când 
dormea. Şi cu cât o privea mai mult, cu atâta o 
găsea mai frumoasă. Uite, aşa surioară dorise Gi- 
că să aibă. Nici el nu fusese altfel, când era de 
vârsta ei. Şi Gică recunoaşte acum cât de nedrept 
era când stătea supărat din cauza surioarei sale, 


Ye RAN 


| 


„DIMINEAȚA COBIILOR” 


Nu numai că i-a trecut orice supărare dar Gică 
şi-a jurat în gând că de azi înainte е] se va în- 
griji cât mai de aproape de surioara sa şi va sta 
mereu lângă dânsa, lezănând-o; cântându-i şi spu- 
nându-i povești frumoase. 

Іп vremea aceasta însă şi prietenul său Lică se 
uita, cu toată băgarea de seamă la fetita се dor- 
та. Зі lui Lică îi plăcu si de aceea, într: sându-se 
spre Gică îi z'se: „Vrei Gică, să schimbăm măgă- 
cuşul meu. ~ ~ toara ta? * 


«Апа auzi cuvinieie acestea, Gică se supără 
rău de tot, se făcu foc şi pară şi îndrentând ame- 
nintător spre Lică pumnii strânşi. îi strigă тйебі: 
„Să nu mai aud vorba aceasta, căci să ştii, că te 
îac una cu pământul: Nu-mi dau eu pe surioara 
mea pentru toţi măgăruşii din lume“. 

Prelucrare de Vasile Stănoiu 
-ə----- пт 02----- 
Haplea la teatru 

Haplea se duce la teatru într'o seară când se 
luca „Inşiră-te, mărgărite”. La actul al treilea, când 
tună şi fulgeră, Haplea, crezând că e adevărat, face 
la cruci cu nemiluita. Dar când a tunat odată mai 
tare, Haplea se sperie aşa de mult, că o şterse 
afară. Afară се să vadă? Senin și frumos. Haplea 
se întoarse din nou şi strigă lumei care era încă 
in teatru: „Veniţi, veniţi încoa, aicea пісі nu tună, 


"їл nu fulgeră!” 
Trimisă ge T- 4. Е, 
-——===}шхо——— 


[ 


РАНА în ДГ ДРУ АЙ» aula Жан НИКЕ a 


ЖУЛ 3 
жотада ДНО 


Arvime-uvea ип uritereu 
Zis »anicieul lui Arvinte“ 
Şi-atâta pot să fin eu 
minte 
сй; 
Nu ега bun йе тїтїс@ 
р „De се? 
Fiindcă numai petece 
avea. 
Căci Arvinte ce făcea? я 
De câte ‹.: el se rupea, 
Arvinte astiel îl dregea: 
Tăia 
> De unde era bun 
Şi ca ип от пе", 


Сагреа 
Unde-anterei! гирі ега... 


Şi-acum voi mă întrebaţi 
Unde-antereul îl айай?!; 
Şi eu vă zic: 
— „Nimic 


Voi ro să mai găsiți 

Şi vremea "п уап уо 
гізірій!: 

Arvinte-atâta l-a cârpit, 

Că antereul a pierit.. 


AL Lascarov-Moldovanu 
OR 


Stăpâna și cele doua servitoare 
Îi după Krilov 


О cucoană bătrână, ursuză şi vecinic supărată 
avea două servitoare a căror treabă era să ţeasă 
toată ziulica. f 

Bătrâna nu le dădea răgaz ziua, şi le scula cu 
neaptea іп cap. Se poate că s'ar fi sculat mai 
târziu, de mar fi fost în casă cocoşul al cărui 
cântec o trezia din somn, silind-o să scoale ser- 
vitoarele. Sărmanele servitoare, nemai putând da 
muncă şi osteneală, hotărîră să taie cocoșul, cre- 
гапа că astfel li se va uşura întru câtva viaţa. 
In zadar însă, bătrâna nemai având cocoş se scula 
şi mai de vreme. 

Astfel se întâmplă omului, care dorind а 8сйре 
de un rău, dă de unul şi mai таге, 

А Tania М. Е.-Васйо 


Cine se lungeşte si se scurtează în acelas Шор 
(зувтл) i 


ЛУ Р REAT ДЕЙК Л aG, TA ДЕ, 


7 14) > { 


Copiii silitori cari au obtinut premiul întâi în acest an 


- 


с 


зуррак 


1. — Rosenberg Rebeca · 5, — Angela Perlberger з. ДА]. D. Brâtulescu ci: ii m 
СІ. а Şc. evanghelică. Bucureşti СІ. 2-a Şe.,do fete No. З. Bacău, · loan D. Brătulescu сі. t-a розта Сапар 
2.-- Emil Sneiberg 76, — Dim. Virgil Mircea Bilciurtscu 9, — Roşca D. Petre 
©. а-а prim. Şc, No. 2. T.-Neamţ CL 2-a Şe. prim. No. 1. Olteniţa Clasa 1-а 8с. prim: No 1, Ri:Sărat 
З„— Corăciu І. Grigorie=Mihail Ida Maria-Zoe. Bilciurescu 10.- Mirea Alina 
CL 3-a В Liceul Carol І. Сгаюта Clasa 3-a examen particular. Olteniţa Şcoala de tete No 3. Bucureşti 
"de Roguschi В. Vanda - | 17. — Melania Spodheim 11. — Ettyca Krumhbolta 


- Brăila ОА, 3-а Şe, No. 1 de fete. Botoşani 00” СІ. 2 a Şcoala іе гофра Boloşuui 
12, — Victor Hotăranu 
u 4-а $o. de йәй. No. 5 Bucurosb 


@. 1-а е. №. 1 de f 
(Vom continua cu publicarea /оіоцта Шог in numarila viitoare) 


ne "PAG. 9 
CUM A cazuri PLEA de MOŞ МАБ 


„DIMINEATA COPIILOR! 


Altă treabă neavând, 2. Toţi o știm, de пи mă 'nşel, 3. Totuși Haplea se urcă 
Ce-i trecu lui Haplea т gând? Cam ce casă are el: бі de treabă se-apucă, 
Sus pe casă să se suie О cocioabă dăr'pănată, ісі şindrila-i putrezită, 


Ce-i stricat Іа loc să puie. De'mpingi tare, cade toată. Colo grinda-i prăpădită, 


6. „Aoleu, maica, am murit! 
Sunt piftie, sunt zdrobit, 
Dus е capul бі picioare, 
77 "Виіви trupul cât mă doare!“ 


„Am s'o fac eu ca și nouă, 5: ngur Ірі vorbeşte. 
Să nu-mi pese când mă plouă, Şi se 'nvârte, se sucește, © 
Un palat, nu altceva, Dar odat! 

О să fie casa теа." Jos grăma 


„За, A 
7 P : 


7. 44 хасна. УРА орынб ‚+ 8. Spune Haplea, povesteşte, 9. — Cum саги ат vreţi să әні” 
Cum he tace de-ai РАЙ Bine vorba пи sfârșește, Hai pe casă vă suiji, 
i e scie Vin şi alţii cu 'ntrebarea: Jos de-acolo v'aruncați, 


Cum їй unde te-a durut?” Ja mai spune întâmplarea!” Сит mă doare о з айіям, 


O poveste despre ` 


Un vas de comerţ sub comanda căpitanului Yo- 
chen Schütt călătoria cu o încărcătură de uleiu 
dela Malta spre Gibraltar. Când vaporul trecea prin 
faţa coastei Sardiniei, apăru în faţa lui o corabie, 
ре care căpitanul Yochen Schütt o cunoscu ca fiind 
о corabie си pirați de mare. Са să scape prin 
fugă nu putea, de oarece corabia piraţilor naviga 
mult mai repede, dar nici la împotrivire căpita- 
nul nu putea să se gândească având un echipaj 


de nouă oameni. Căpitanul porunci de aceia са. 


toți să se retragă în cabine, afară de cârmaci care 
rămase pe bord să primească pe conducătorul co- 
rabiei inamice şi să-l conducă în cabina căpitanului. 
In curând corabia piraţilor se afla alături de va- 
роги! urmărit. Un pirat sări ре bord сип cuţit 
în gură, după е] căpitanul şi apoi ceilalți. Тобі 
erau înamaţi și conducătorul lor разі cu pistolul 
întins către cârmaci. 

Acesta ii făcu să înțeleagă prin semne ca să-l 
armeze şi-i conduse în cabină. Асі se înfăţişă câr- 
„maciului şi piraţilor o privelişte surprinzătoare: 

Yochen Schütt stătea ро un butoiu plin cu praf 
de puşcă şi răspârdea rotogoale mari de fum 
dintr'o dintr'o lulea mare, ре când împrejurul bu- 
toiului se afla pulbere împrăştiată. Nefăcând пісі 
о mină, privi рг рігаш şi zise; „Bună ziua! си 
ce să vă servim”. 

Căpitanul piraților spuse câteva cuvinte mânioase, 
fi arătă dinţii şi făcu câteva semne amenințătoare. 
Cu toate acestea Yochen Schütt zise: „„Turceşte пи 
'mţeleg şi Ғата mai straşnic din luleaua sa. Atunci 
înţelese piratul că căpitanul era hotărât să arunce 
vaporul în aer dacă i-ar fi fost viața în pericol. 
Cu о înjurătură barbară se repezi el afară din 
cabină cu oamenii săi şi se mulţumi să prade nu- 
mai vaporul de provizii. In timpul prădăciunii a- 
păru însă un vas de războiu englez. Repede săriră 
viraţii în corabia lor, părăsiră totul şi se depărtară. 

Yochen Schiitt cu oamenii săi din cabine, obser- 
vară că afară e linişte şi eşiră pe punte. Vaporul 
ile ad se apropiase între acestea şi fu salutat cu 
“inte de mulțumire. Уоспоп Schütt mirosi о ceapă 
pom 2 сі nsrunio nlânsul. anai scoase vălăria si 


5/9 


ҮЗЕ ЕУ wel ТА НАРО ТАРТЫУ! УЙ; 


TFT i КИДЕ й крота 


143 


DIMINEAȚA сорот УР 


БАД, eh 


zise; ,,Mulţumiţi cu toții lui D-zeu! Dacă nar 
fi sosit Englezii la timp potrivit, viaţa noastră 
mar fi valorat nici un ban. „Un adevărat noroc”, 
grăi cârmaciul „că dv. wa venit ideia cu pulberea, 
chir dacă englezii ar fi venit prea târziu”. Atunci 
zâmbi Yochen Schütt şi zise: „Da pulberea! Noi, 
n'avem de cât 20 de încărcături pe bord. Pul- ` 
berea ега ‘sămânță de гаріїй ре care o mănâncă 
canarul meu. Un adevărat om trebue să ştie să se 
folosească, că atunci desigur D-zeu îl ajută”. 

Din пеш{езїе de Р. Manolache-Rosettianu 

m DEEA CEI о А 


In China caii fiind rari şi din сі шірі, 
sunt oameni săraci cari se inhamă . зйог. | 
după cum vedem mai sus. 

Haplea la restaurant 
— Chelner, am cerut o ciorbă f asta 


е rece са ghiaţa. 
— Ați gustat-o? 
— Nu. dar am băgat degetul 


„DIMINEATA COPIILOR» ` У 


А] 


paa. И 


SUFLETE DE VITEJI 


(Urmare) 


хх. — larăşi zile grele. 


Da, duşmanul bombarda saiul şi-l bombarda, 
fără să îi prevenit pe locuitori, fără să îi dat de 
veste populaţiunei lipsită de apărare, bătrânilor, 
femeilor şi copiilor, ca să-l părăsească înainte de 
a începe bombardarea. Trăgeau într'un sat a că- 
rui populațiune nu le greşise cu ceva şi nu le pu- 
tea face пісі o împotrivire. Bombele şi ghiulele 


dedeau foc caselor, dar loveau de moarte şi atâ- 
ба dintre locuitori, 

A doua zi când -soarele se înălța ре сег, se си” 
tremură şi el însuşi de înfăţişarea sfâşietoare а 
satului vesel şi zâmbitor, cum îl lăsase în ajun. 

Cele mai multe case erau făcute uña cu pă- 
mântul. Altele rămase cu pereţii goi şi cu grinzile 
ce atârnau afară, semănând cu adevărate schelete. 

lar printre dărâmăturile ce ardeau încă vedeai 
ici un bătrân cu un picior şi un brat depărtate de 
corp, colo o femeie tânără strângând la ріеріші 
copilul sfâşiat de о bombă. 

Din când în când, auzeai câte un geamăt slab, 
câte o plângere înăbușită. Erau cei răniţi, la сагі 
firul vieţii nu se rupsese încă cu desăvârşire. 

Cei се, са printr'o minune, scăpaseră cu viaţă, 
umblau de colo până colo, năuciţi, aproape nebuni. 

Па, dușmanul se răzbunase. Satul era distrus şi 
populația pedepsită, iar unitățile armatei româ- 
пезії care, precum ştim, nu existau decât în închi- 
puire, nu cutezară, după cum scria ceva mai târ- 
тіп şeful forţelor dușmane, să vină în apărarea sa- 
tului şi să încerce o luptă. 

Nu ţinea minte căpitanul Vârtej să îi petrecut 
2 noapte mai groaznică decât noaptea în care era 
bombardat staul. Fiecare obuz ce pocnea era ca 
un glonte ce-l izbea în piept, ca un cuţit ce-i stră- 
pungea inima. Şi îşi frângea mâinile de durere vi- 
teazul ofiţer, constatând că nu poate aiuta cu ni- 
mic, ca să înfrâneze furia sălbatică şi distrugă- 
toare a dusmanului şi că trebuie să privească си 
braţele încrucişate cum se prăpădeşte о frumusețe 
de sat şi se omoară atâta lume nevinovată. 

Şi în desnădeidea sa neputincioasă, îndoiala îşi 
făcea loc şi 11 chinuia amarnic. 

„Маг й fost, oare, mai bine“, îşi zicea el în 
astfel de ceasuri, „s4 nu fi tăcut pinic şi să nu Й 
incercat пісі o lovitură 2“ 

Venia apoi glasul conştiinţei şi-l asigura că ісі 
ce făcuse el îi era impus de datoria de Român și 
de militar şi că, prin urmare, п'ауеа се să-şi im- 
pute. Nu putea sta cu braţele încrucişate în fata 
dușmanului, n'avea voie să privească rece şi ne: 


ҖИЗ"? жекке |, УР. 
Рр ХАРА Қ. лат уу 


de N. BATZARIA 
(32) 


păsător la durerile şi suferințele populaţiunii, fără 
să încerce tot ce îi sta în putinţă pentru a lovi în 
cei ce erau cauza acestor dureri şi nenorociri. 

Incă odată, căpitanul Vârtei n'avea ce să-şi im: 
pute. Conştiinţa i-o spunea limpede şi desluşit, că 
el nu-şi făcuse decât datoria şi că se purtase aşa 
cum e dator să se poarte un bun Român, mai ales 
când acel Român mai e şi militar. 

Іп astfel de chinuri sufleteşti trecu acea noapte 
îngrozitoare în care căpitanul nu-şi plecă o clipă 
capul să se odihnească: Prezenţa Магіоатеї, ре 
care o simţea lângă el, pe a cărei mână o ţinea 
mereu între ale sale, îi mai potolea durerea ce-l 
sfâşia şi strecura în sufletu-i amărât о rază де 
speranţă. „Eşti îngerul meu păzitor“, îi zicea că- 
pitanul, strângând-o înduioşat la pieptul său. 

Abia spre dimineaţă ати glasul sinistru al tu- 
nului. Duşmanul îşi atinsese ţinta: din satul mân- 
dru şi înfloritor nu rămăsese decât un morman de 
ruine îumegânde. 

Căpitanului i se părea că vremea trece acum și 
mai încet. Aştepta o veste din sat. Aştepta sâ vie 
„micul său erou“ şi să-i povestească cu deamă- 
nuntul tot ce s'a întâmplat. Dar micul erou nu se 
arăta. 

„Nu cumva şi-o ЇЇ găsit şi el moartea?“ ісі zise 
căpitanul, şi la acest gând ochii i se umplurá de 
lacrimi. 

Pierzându-şi răbdarea, înaintă cu băgare de 
seamă în direcțiunea satului. Dar nu făcuse câtiva 
разі, când ceeace văzu, îl făcu să se întoarcă іп" 
dărăt, 

Un cordon des şi puternic de soldaţi duşmani 
încingea satul, îl strângea ca într'un cere de fier. 
lar miile de baionete puse la puşti. luceau тп lu- 
mina soarelui. 

„Bieţii Români !“ îşi zise căpitanul oftând din a- 
dânc, 

Un ropot de cai îl siliră pe el şi pe Marioara să 
se refugieze în subterană şi să-i ascundă cât mai 
bine intrarea. Erau detaşamente numeroase de ta- 
valerie duşmană, cari băteau şi răscoleau împre: - 
iurimile. 

Era vădit că duşmanii, văzând că nu întâmpină 
nici o împotrivire şi că armata română, de care 
se speriaseră atâta, nu se arată nicăieri, prinsese- 
ră acum curaj şi îndrăzniseră să se avânte şi în 
afară din sat. 

Acest ropot de cai nu încetă până seara. Numai 
noaptea aduse linişte şi tăcere. 

Trişti şi cu durerea în inimă, stăteau la măsu{) 


„lor din subterană căpitanul Vârtei şi атои; 


поні и ауы атуы о А! 


у 


РАС. 72 


In deosebi căpitanul era іп- prada unui mare 
sbucium sufletesc. Din mişcările lui nervoase, din 
zontractarea muşchilor feței, din deasa şi grăbita 
Zlipire a ochilor săi аргіпзі, înţelegeai că el se gă- 
seşte din nou în preajma unei mari hotăriri. 

După câtăva vreme de astfel de frământare. 
rupse tăcerea, zicându-i Marioarei: %Scumpa теа 
îetiţă, văd că nu mai pot sta aicea, unde nu mai 
sunt de vre-un 10105. De aceea, am hotărît să plec. 
incotro ? Dacă mi-o ajuta Dumnezeu, vreau să a- 
jung până la tovarășii mei de arme, până la fron- 
tul armatei române. Dacă nu am să pier pe drum, 
inmulțind cu încă unul numărul celor căzuți pen- 
tru neam și ţară. Aşa dar, scumpa mea, a sunat 
şi pentru noi ceasul despărţirei'. 

Асі Marioara îl întrerupse şi aruncându-se Іа 
zâtul lui îi zise între lacrimi: „nu, ceasul despăr- 
tirii noastre пи va suna de cât odată cu moartea 
noastră. Би nu mă mai despăriesc de d-ta şi sunt 
hotărită să te însoțesc peste tot. In sat, printre 
duşmani, си nu mă mai întorc“. Ay 

Era atâta căldură şi mai ales atâta energie în 
aceste cuvinte, încât căpitanul socoti că este de 
prissos să o contrazică, sfătuind-o să rămână aca- 
să: pe lângă părinţii ei, şi atrăgându-i băgarea de 
seamă asupra nenumăratelor suferințe ce aveau 
să îndure şi a primeidiilor de cari erau ameninţaţi. 

De aceea îi răspunse îmbrăţişând-o cu mai mult 
foc decât vreodată: „dacă е аа, îacă-se voia lui 
Dumnezeu, tu vei îi tovarăşa mea nedespărțită!'“ 


XXIII.—La drum spre Soare Răsare 


Căpitanul Vârtej şi Marioara se încinseră cu 
câte un revolver, luară ceva merinde зі fîolosin- 
du-se de întunericul nopţii porniră la drum. Іпсо- 
tro le era drumul acestor viteji? 

„Inspre Soare-Răsare, în spre Moldova“, îi spu- 
sese căpitanul iubitei sale tovarășe. 

Departe era țara Moldovei de acel sat din fun- 
dul Olteniei, de unde plecaseră dânşii. Un drum 
lung, dar mai ales un drum cât se poate de pri- 
meidios. Toată întinderea ре care trebuia să o 
strâbată era acoperită de dușmani, era prinsă ca 
într'o rețea, din care nu mai știai cum poţi ебі şi 
scăpa. Puternice garnizoane dușmane erau în toa- 


‚ те oraşele şi satele, patrule numeroase răscoleau 


lrumurile şi cărările şi sentinele stăteau la toate 
căspântiile. 

Nu puteai face o mişcare, fără ca ea să nu 
ii fost observată şi însemnată de oamenii duşma- 


lui. Те intâlneai cu ei ori încotro ţi-ai îi întors 


»rtvirile, pe orice drum ai-fi apucat-o. 

In astfel de împrejurări, era o îndrăzneală îm- 
pinsă până la nebunie hotarîrea luată de căpitanul! 
Vârtej, de a porni din fundul Olteniei, pentru а 
merge tocmai până la frontul armatei române de 


! 


„DIMINEAȚA СОРИТОВО | 


pe malurile Siretului. De” astiel de hotăriri, de asta 
fel de gesturi. сагі pun în uimire, sunt capabili 
numai acele firi alese, cari din atingerea unui ideal 
inalt şi sfânt îşi fac tinta supremă a vieţii lor: 

Viteazul ofiţer îşi zise: „ori ajung până la to- 
varăşii mei de arme, ori pier în drum“. Şi când ип 
om îşi pune problema în felul acesta, când pentru 
el prețul vieţii nu atârnă decât de buna ei între- 
buinţare, apoi nu e lucru de mirat, са să-l vedem 
luând hotărtîri, înaintea cărora stăm speriaţi şi ne- 
dumeriți. 

Cât despre Marioara, ea ar îi socotit ca o ade- 
vărată Тегісіте să moară alături de iubitul ei că- 
pitan, decât să trăiască departe de el. Marioara 
se simţea fericită că el, alesul inimei sale, consim- 
{1ѕе să o іа şi să-l întovărăşească. Ea era fericită 
de dovada de dragoste ce o avea din partea că- 
pitanului şi mândră de încrederea ce acesta a a- 
rătat în tăria şi curajul ei. 

Ofiţerul văzuse în ea пи о ființă plăpândă, о 
fată îricoasă, care tremură şi tresare la cel mai 
slab fosnet de frunze, care nu îndrăzneşte să facă 
un pas, fără a se simţi sprijinită şi ocrotită. 

Ofiţerul, scumpul ofițer, o trata ca pe о tova- 
răşe, pe care te poţi bizui, cu care poţi împărtăşi 
lipsurile şi primejdiile şi pe lângă care te simţi tu 
însuți mai tare şi mai curajos. 

Gândul acesta o măgulea plăcut pe Marioara 
şi îi umplea inima de bucurie şi mândrie. 

Іп drumul, care era un calvar de chinuri şi sufe- 
rințe, erau zile întregi, când nu-și putea amăgi 
foamea decât cu îrunze de arbori şi cu rădăcini 
de ierburi. Іп ceeace priveşte somnul şi odihna, а- 
cestea ajunseseră lucruri ce le erau necunoscute. 

Nopțile era întrebuințate са să umble, să mai 
facă ceva din drum. lar ziua, ascunși după ceva 
pietre din vre-o vale, sau în vre-o scobitură de 
pământ, stăteau de pază amândoi, căci nici unul 
din ei nu se îndura să se odihnească, pe când ve- 
ghia tovarășul său. 

Ceeace susținea, însă, buna dispoziţie а Marioa- 
rei şi îi întărea curajul, era, în afară de dragostea 
ce o hrănea pentru căpitanul Vârtei şi fericirea 
de a se simţi necontenit lângă el, mai era zic, și 
acel fond de tărie şi rezistenţă înăscut în inimile 
țăranilor şi oţelit prin atâtea veacuri de зиїегіпії 
şi de viaţă necăiită. In tăria cu care fata de țăran 
îndura toate lipsurile şi ostenelile, în curajul cu 
сате, veselă zâmbitoare, trecea prin toate pri- 
meidiile, găseai afirmarea forței de rezistenţă în- 
grămădită de moşii şi strămoşii ei. Reînvia în- 
р'їпза acea vigoare rustică, de care sunt legate 

de întărire şi regenerare ale neamului 


(Va pama’ 


TE 
— = ii catia n, O ` 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


Corabia lui Tite 


7 ы, ү. 
« 79 72: 
SARE L 
555 > Ж 


Pa 


stră. 

Se mai strâmbă ea puţin, dar ce vreţi? Să stea 
de tot dreaptă, nici nu se poate. O împinge vân- 
tul, o mişcă apa mărei. Haide, înainte, vaporaşul 
meu drăguţ, înainte! Ştiţi, copii, că încăpem câteși 
trei într'ânsul? Incăpem, se înţelege. Stăm noi mai 
înghesuiți, mai unul într'altul. Ei, dar bravo mie, 
că mare meşter am fost!” 

Ştiţi cine vorbeşte şi se laudă în felul acesta? 
E Titel, care se joacă la ţărmul mărei cu fră- 
Ноги! şi cu surioara sa. Cu dânşii se dusese şi 
Puchi, ştiţi care Puchi: căţeluşul cel alb şi си pă- 
rul lung. и 

Puchi însă s'a căit amar că s'a luat după copii. 
L-au ţinut copiii vre-o oră şi mai bine în apă, 
iar lui nu-i place baia, mai ales baia de mare. 
П vedeţi acum pe bietul Puchi cum stă cu urechile 
lăsate în jos şi cu coada între picioare Şi îşi zice 
în mintea lui de căţel că altă dată să fie cu mai 
multă băgare de seamă şi cât o putea să fugă 
departe de mare şi de apa aceia пеѕиѓегііа. 

Titel însă îi dă înainte cu corabia lui făcută 
din carton şi câteva bețe de lemn. Işi închipue câte 
odată că jucăria aceasta este o corabie adevărată, 
ba chiar un vapor, cu care poţi străbate mările 
şi oceanele. 

Şi Titel o trage încoace şi încolo, doar-doar s'o 
îndrepta şi o porni să meargă. Să meargă, dar 
nu prea departe: până unde ajunge sfoara cu care 
a legat-o Titel. 

Petrică, fratele său mai mic, stă la soare pe 
o stâncă şi nu-şi poate lua ochii dela таагеа co- 
rabie, iar mica Silvie o admiră din apă. 

=- e ОС СТО 

In zilele ploiase de toamnă ghetele ni-se udă în 
toate zilele. Dacă rămân ude şi peste noapte, mai 
întâi că se strică, iar al doilea, încălțându-le а 
- doua zi ude, ne răcesc picioarele. De aceea, e foarte 
bine să umplem seara ghetele ude cu ceva hârtie 
şi jurnale vechi. Hârtia suge apa şi face ca ghe- 
tele să 5с usuce. 


Larian ATEI 


атаа 3-2 arina бда 


PAG. 73 


Azore! lui Dorel 


Iubitul meu prieten, îţi scriu ţinând un ochiu 
închis şi lingându-mi din când în când sângele 
care îmi picură încă din piciorul stâng. 

„Ce е? Ce s'a întâmplat?” mă vei întreba tu. 

lar eu, ridicându-mă în două labe şi ducându-mi 
mâna la piept, n'am să încep să declam: 

„Rănit în bătaie, Azorel CĂZUSE...” 
ci, fără să mă laud, am să-ţi povestesc ce-am pă- 
НЕ pe ziua de ieri. Ascultă, aşa dar: 

Stăteam la umbra nucului din grădină, cam cu 
limba scoasă de cald ce-mi era, când iată că vine 
şi Mifu — о ştii ре Miţu, nesuferita aceea de 
pisică — şi Cucurigu şi mai multe găini. 

Incepem noi să vorbim ba de una, ba de alia, 
când, nu ştiu cum, veni vorba de stăpânii noştri 

„Aşa stăpâni mai rar”, zic eu. „Ne dau de mân- 
care, ne iubesc, au grije de поі, ca să avem to! 
ce ne trebue”. 


Iată însă că Міфи îmi tăie vorba şi, strâmbându-se, 
începe să spună că sunt stăpânii noştri buni, dar 
nici aşa cum îi laud еп, că ne bat când se su- 
pără, că ne dau de mâncare atunci când li-e foame 
lor, iar nu când ni-e foame nouă, că ei ne îngri- 
jesc fiindcă au nevoe de noi, iar nu fiindcă ne 
iubesc, că ea, Міфи, i-ar schimba bucuros. 

— Іа mai tacă-ţi gura, Miţule, îi zic eu, că de 
unde пи, mă ştii tu pe mine. li zic aşa şi-i ага! 
colții ca să o speriu. Miţu, însă, a sărit pe ne- 
aşteptate la mine, m'a zgâriat pe ochiu, şi-a înfip! 
ghiarele în piciorul meu şi după aceea, а fugii 
şi s'a asruns. Dar lasă că pun eu laba pe dânsa, 
Al tău care te doreşte, 

Azorel. 


lubiţi cititori, 


Se apropie sfârşitul romanului SUFLETE DE VITEJI, 
Cum se sfârşeşte, уен vedea singuri și vă va părea 
bine să se sfâ te aşa. 

Nu-i aşa însă că doriți un alt roman — nou origi- 
nal—după ce se termină „Suflete de viteji“ ? 

Noi ne am şi gândit să vă împlinim dorinţa aceasta 
şi în n-rul viitor vă мот spune titlul noului roman ре 
care îl vom publica зі numele autorului. Deocamdată 
am ţinut să vă dăm de veste, са să vă pregătiţi, 


„BIRECTIUNEA 


4 атала жы» 


PAG. 14 > 


Cum l-a încălzit Jenică ре Pufi 


үч. әт: 
pe 
НАШОГО у Н 


Pufi e un căţeluş drăguţ, си blăniţa albă са ză- 
рада și cu două dungi negre pe urechi. Abia ieri 
a deschis ochii şi se uită cu mirare la lumea asia. 
Dar n'o prea găseşte pe plac. Prea sunt multe 
lucruri rele în ea. Este Pusi, pisica neagră, cure 
l-a scuipat azi dimineață pe Puii. Apoi Veta, Би" 
cătăreasa, care de câte ori trecea pe la culcuşul lui 
îl sperie. Mai e şi Jenică, un băieţel grăsuț de 
trei апіѕогі, care de când s'a născut Pufi, пи mai 
are astâmpăr. Se mai plânge Рий şi de frig. Când 
nu e mămica lui lângă el, tremură într'una. 

-- „Mămico, de ce tremură Рай?“ întreabă în- 
grijat Jenică. 

—,„Fiindcă îi e frig“ răspunde mămica, 

— „Bietul Puii“ se gândeşte Jenică. „Cum să 
fac eu să-l încălzesc? L-aş înveli cu һӣіпиѓа mea, 
dar mămica а zis că аге purcei, şi mi-o umple!“ 

De-odată, un plan minunat încolțește în mintea 
lui Jenică. П ia în brațe pe Риїї şi fuge cu el în 
curte. Mămica, ocupată cu gospodăria, nu l-a об- 
servat: 

«Мті, Миті, se văită Pufi. 

— „Тасі, prostule, că mă duc să te încălzesc!" 
răspunde Jenică. 

In curte, mama Floarea fierbe rufele în cazan. 

Jenică se apropie tiptil. si-l vâră ре Рий sub sort 


„DIMINEAȚA COPIILOR» ` 


să nu prindă de veste mama Floarea. De-odată, 
dânsa intră puţin în casă. 

Тиз! — Pufi sboară în cazan. — „Aşa!“ se 
bucură Jenică.—, Fă-ţi Бае caldă şi te încălzești!“* 

Vă place cum l-a încălzit Jenică pe Puii? Pe 
urmă tot е! a plâns toată ziua, când l-a scos ре 
bietul Рий mort. 

Cristina Dan 


== == 


Cum trebue să scriem 

І. Faceţi deosebire între sau, conjuncțiune care 
se scrie aşa întrun singur cuvânt şi sau, pronume 
reflexiv şi verb, care se scrie си арозігої. 

П. Faceţi deosebire între articolul impropriu 
cel, cea, care se scrie aşa cum îl scriem aicea şi 
ce-l văzu, ce-l făcu, care se scrie despărţit. 

ПІ. Scrieţi: zicându-i, auzindu-l, povestindu-i-se, 
aşa cum le scriem aicea, iar nu într'un singur cu- 
vânt 

осоо aM 


Cum puteţi da forță арг! 


Prezentaţi publicului o sticlă umplută ре jumă- 
tate си apă. Тіпей sticla în mâna dreaptă, aplecată 
şi bine astupată cu degetul cel mare. La un mo- 
ment dat, daţi drumul apei, foarte uşor şi numai 
printr'un тіс locşor al gâtului sticlei ре care îl 
ţineţi astupat. Veţi vedea că apa ţâşneşte la o mare 
distanță de sticlă; veţi putea chiar îndrepta ţâş- 
nitura unde veţi voi, chiar dacă veţi voi să speriaţi 
pe cineva din cei prezenţi. 

Toată operaţia se face numai dacă înainte de 
a astupa sticla cu degetul, veţi sufla de mai multe 


ce în ce mai tare asupra lichidului care porneşte 
cu violenţă de îndată ce-i faceţi un locşor de eşire 
din sticlă. 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 
PROBLEME AMUZANTE 


Іпіг'о cutie sunt 94 de monede а câte 50 bani 
şi 25 bani. 
Suma lor este 37 lei. 
Câte monede din fiecare se găseşte în cutie? 
Trimisă de Claire P.-Buzăv 
еке» == өсек» «меке ГА 
Un bogătaş şi-a luat oameni pentru munca câm- 
pului. Aceşti muncitori erau din cinci naţii şi a- 
чите: Români, Germani, Ruşi, Unguri şi Тідапі. 
Pe român Га plătit cu 6 lei, pe german си 
5 lei. Şi tot aşa scăzând până la ţigan pe care 
Га plătit cu 2 lei. Bogătaşul, pe toţi lucrătorii 
i-a plătit cu 200 lei. І 
Câţi oameni au fost din fiecare neam? 
Trimisă de Vasile Р. Nistor-1.-Severin 


Răspunsurile în N-rul 35. 
————оюсшшшоо———- 


1) Care este cea mai scurtă lună din cele 12 
(două-spre-zece?) 
"24211 тәл punu ə рәрипу черүү :sundsey (С 
Міст 
——— aAa 


RĂSPUNS МІМЕРІІ 
Un тагап călătorea pentru prima dată cu tre- 
nul. Іп acelaş vagon cu el era şi un călător glu- 
тер саге vru să-şi bată joc de neştiinţa ұагапи- 
lui. Aşa dar, când a intrat intrun tunel, călă- 
torul îi zise: 
-- ,Тіпе-іс bine, căci acum intrăm în iad”, 
Dar ţăranul şirei îi răspunse: 
— „Prea puţin îmi pasă. Am bilet de întoarcere. 
Din nemțeşte de Zinca Milcovici-Bacău 


DESLEGARI 


Dezlegarea proverbului ascuns din No. 31 este: 
„Vorba dulce mult aduce”. 


ȘCOLARI, 


Dacă voiţi să fiți în curent cu toate 
sporturile, citiţi 


marele ziar „Sportul“ 


Cele mai frumoase 


Haine și Rochițe pentru copii 
"ăsiți numai la MARELE MAGASIN CARMEN SYLVA 
Str. Lipscani 68 — Bucuresti 


ELEVI ŞI ELEVE 
Toate cărțile de şcoală le găsiți numai la 
LIBRĂRIA NAŢIONALĂ 
"StrLIPSCANI, 88 (vis-a-vis de Biserica бі. Gheorghe 


4 "Ж 
+ ї ( ТҮ АУ 4 y 
ЖОМ о TAAU Л ДА ШАН 


De vorbă cu cititorii 


Un obiceiu urât este acela de care ru se pot lepăda 
unii фіпіге ctitori de а пе trimite, în versuri sau în 
proză, bucăţi scrise de alţi au'ori şi publicate de mult. 
Ne trimit asttel de bucăţi, fără să svună că le-au co: 
piat. Ceea ce fac cititorii aceștia este un furt, deci un 
lucru necinstit, de car îi stătuim cu tot dinadinsul să 
se terească. Іп acelaş timp le aducem la cunoștință că 
asttel de bucăţi vor îi aruncate pur şi simpiu la coş. 
fără să pomenim, Не la această rubrică, fie la „Poșt? 
Re'acl'e'*. numele trimiţătorilor. , 

St. Ег.,Һосо. — „Devotatei cititoare" mulţumindu-i 
pent.u interesul ce-l poartă revistei, îi spunem că ru- 
Ьгіса lui „Haplea“ nu e suprimată, dar am socăuit că 
e bine să та! schimbăm, punând: şi altceva іа pagina 
һаг е. 

As. P.-Bolgrad. — Іі publicăm refăcută „Prezenţa 
de spirit”. E tot се am putut alege. Nu te grăbi să tri- 
тїї bucăţi spre pubiicare, ci învaţă mai înțâiu bine şi 
temeinic limba română. М 

N. P.—„Un vis“. Nu ţi-ai det пісі numele, пісі adresa. 
Din cauza aceasta bucata d-tale ma fost luată în cer- 
cetare. 

L: R. S.-Loco.— Ar trebui să ne spuneţi numele ай: 
toruiu! şi titlul cărţii după. care ai tradus poveste» 
„Im жай cel роп“, ой о 

. Canc.-Constanţa.— Abonându-te primeşti од. їй cu 
chitunţa şi бопиі care їі dă dreptul să іе parte la tra 
gerea ге "йог. 


Prietenul muncii.-Galați.— Versurile d-tale cari rea: 
mintesc ре Co;buc (пи lu mândru, пи l-ai ajuns încă), 
au nevoe de о cizelaie şi refacere mai atentă. Talentul 
ы lipseşte, dar nu te grăbi să publici, Munceşte în: 
nainle. ) 


ж 


Colegii şi prietenii 

toți o spun 
Ca nimic în lume 

nu-i mai bun 
De noi copiii mai adorat 
Га ciocolata „SUCHARD' 


x 


О, У, 5.-Бигйи. — „Moare-un copil”. Dece serii lu- 
жигі aşa de triste și dece neapărat în versuri? 

Р. С.-- „Visul lui Haplea“ dovedeşte şi imaginaţie și 
1şurinţă de versificaţie, dar tonul și conţinutul bucății 
au prea se potrivesc pentru Haplea. Pe lângă aceasta 
bucata e mai lungă decât ar fi fost nevoe. 

І. М.-Іосо. — „Cele patru timpuri“; Те stătuim să 
mai depui puţină muncă şi să o refaci poezia aceasta. 
зу апа versuri de umplutură ca „Una vine... şi aşa şi 
lar аҙа,,.* sau „Coace grânele /а noi“ (le coace peste 
tot, nu numai ia noi), „Trimite pe copii іт ітар“ (їп 
ітар nu е expresiune poetică) etc. 

R. S.Loco, — Traducerile d-tale fiind făcute cuvânt 
cu cuvânt. lasă de dorit din punctul de vedere al con- 
strucţiei şi limbei române. ; 

” Пағ,-Госо. — Ar trebui să пе spui din ce limbă 
ai tradus bucata de Andersen şi cum îi este titlul în 
limba din care ai tradus, 

В. M„Loco.— E frumoasă ideea din poezia „Mama“, 
dar nu e aşa de reuşit exprimată. Versuri ca „Nimic 
de loc пи îmi lipsea“ scad cu totul eiectul. 

W. D.-Târgovişte, — Cei vechi, închipuindu-şi că 
existau oameni cu un ochiu sau cu un picior. credeau 
în lucruri greşite ре cari nu е bine să le dăm copiilor 
ca adevărate, 

a — Ті se publică bucata „Intrebare şi 
spuns;. 

А. D.-Caransebeş.— ; Elevul în librărie“ п'аге spirit. 
Nu uita că Românii sunt spirituali şi, deci, şi preten- 


Нові. 

7. С.-Іазі.-- Curiozitatea cu Dumas îi interesează ре 
Francezi, dar mult mai puţin pe cititorii români. Ru- 
găm să ne spui de unde ai luat-o „Problema amuzantă“ 
cu cele două table de litere. 

С. Iosif.-Loco.— Cum її zice cărţii din care ai luat 
problema“ ? 

р. F„Loco,—Cântecul „Hoţul şi Domnița“ este vechiu 
şi e cunoscut, 

т. U. St.-Bușteni.— E bine făcută şarada, даг vezi 
că deocamdată nu publicăm şarade. 

R, R, 1.-Constanţa, — Slabă „Mama și copilul“. iar 
povestirea cu „Cerşetorul și împăratul“ а fost publi- 
cată, deşi nu în forma ce i-ai dat d-ta; ; 

1. Th, Gr.-Loco.— „La izvor“, „Noapte senină“, sunt 
slăbuţe, dar dovedesc că ai talent. ү 

1. Єй,-Т,осо,— Eşti încă prea mică, așa că nu cunoşti 
ortografia şi punctuaţia. Deocamdată citeşte, învaţă, iar 
бала vei creşte mare vei scrie şi d-ta bucăţi cari să fie 
bune de publicat, 

Р, Lăp.Loco,— „Unde ajunge neglijenţa“ nu e încă 
bună de publicat, dar tot e destul de bună pentru vâr- 
sta d-tale, 

1. А. E.-Loco. — 'Ţl-am pus două bucăţi, dar trebue 
ă-ţi dai numele complect şi adresa, 

М.Р. R.Loco.— „Puiul de vrabie“ cuprinde o ideie 
rumoasă, darnu e exprimat în versuri destul de reușite, 
Р. Gh. 1.-Loco.— Се să facem cu glume copiate ? 
L. M.-lași.— „Cei «doi colegi“ este o întâmplare puţin 

nteresantă la citit. 

У, Se-Ismail, — Те scutim de osteneala с. а пе tri- 
mite bucăţi spre publicare, de oarece avem prea multe. 

С.Х (-Craionn.—Sunt atâta de usoare jocurile dis- 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


Марат {тшс de d-ta, că se ghicesc fără пісі о bătae 
de cap. . і ; 

Р, N.Focşani.— „Inceputul ploii“ dovedește un ta: 
lent cărma îi lipseşie experienţa şi tehnica. Ai nevoe 
de sfaturi şi îndrumări. De „Ѕагайе" deocamdată п'а- 
vem пеуос. / . ; 

Viz, I.-Brăila, — După scris'se cunoaște са eşti încă 
prea mic, Deocamdată, citeşte şi învaţă. Mai târziu хе! 
scrie риса: pintru publicat. 5 

О. F.-Odobeşti.—Nu e încă publicabilă, dar е destui 
de hunicică tabula d-tale. Numai, la sfârşit „gen“ си 
„păianjen“ пи rimează, Аа 

С. І. І-Стаїоса, — „Legenda mărăcinelui“ аге пеуое 
de о relacere complectà. Fă fraze mai scurte, observă 
ortografia şi punctuaţia бі nu scrie rânduri aşa de în- 
desate, căci ne îngreunează cititul, 4 х 

5. М. E.—„După ploaie“. Este destul de reușită, дат 
avem aşa de multe versuri, încât te sfătuim să о tri- 
шій unei reviste literare, mai ales că pu e bucată spe- 
cială pentru copii. · 

Н. Sch..Iaşi.— „Ceasornicul“ dovedeşte că poţi serie 
bucăţi şi mai reuşite. In aşteptarea lor, nu ţi-o publi- 
căm pe aceasta. 

В. P.-Bacău.—Glumele trimese nu prea sunt „glume“, 
iar telefonul de buzunar nu e de loc practic, 

М. 1. N.-Bacău, — Anecdota d-tale nu e destul de 
„româneşte“ tradusă. ` ; 

V. КІ,-Г.осо.-- „Cei doi amici“ din jocul d-tale nu sı - 
puteau. gândi la ceva mai bun, decât la отог ? . 

Е. T.Loco.—Nu ţi-ai dat numele ві пісі pe acela ai 
autorului german după care spui că ai tradus “Inţelep- 
ciunea unui astrolog“. Aşa fiind, bucata d-tale nu poate 
й publicată, ) 

М. М.-байай.-,бӛгтапш” nu e pentru revista noa- 
stră, 

С. А. С.- „О poveste chinezească“; Dragul meu, în- 
уара întâiu bine românește şi apoi să te gândeşti să 
publici. 

І. Світ. — „Primăvara“. Acum am intrat în toamnă 
şi d-ta ne spui cum e primăvara ? О vom vedea la апи. 

Т. І. Craiova.—Bucata си cei trei pisoi e destul de 
drăguță, dar nu e încă publicabilă. 

І. D.-Loco.— „Viclenia unui hoţ“. Nu e bine să dăm 
copiilor exemple de viclenie şi de hoţi cari reuşesc іп 
faptele lor ticăloase, 

N, р. №.-Саіајі. — Ці vom publica anecdota, nu şi 
poezia, care е slăbuţă. De altfel nu mai ştim пісі noi 
ce să facem си mormanul de poezii ce пі se trimit. 

Р, D.-Constanţa, — Eşti încă prea mic са să faci 
poezii bune de publicat, 

А. D.-Târgovişte.— Dece пе trimiţi lucrări copiate? 
Ne faci să ne pierdem în zadar vremea 

5. N, І.-Тосо. —,Graurul“. Până acum ni-sa trimis 
această bucată cel puţin de 30 de ori. Vezi, dar, cât e 
cunoscută. 

С. І. B.-Nicoreşti, — Ne trimiţi prea multe bucăţi, 
dar, din nenorocire, nu prea avem ce alege. 

1. D.„Loco, — Cele două fabule („Gorila şi pantera“ 
зі “Vulpea şi câinele“) nu prea sunt scrise în stil de fa- 
bulă, заг povestea cu „Gigi“ e cam lungă pentru su- 
biectui ei. я 


ELEVI ȘI ELEVE PRUS 
Toate cărţile de şcoală le găsiți numai la 


LIBRĂRIA NAȚIONALĂ 
Str. LIPSCANI. 88 (vis-à-vis de Biserica Sf. Gheorghe) 


Atelierele „ADEVERUL“, S. А, 


/ 


інфо 


DIMINEATA 
apte tr sea 


PREŢUL 3 І зі 


PAG, 2 


„DIMINEATA COPIILOR? 


O VESTE BUNĂ PENTRU 
ПОВІТИ NOŞTRI CITITORI 


Revista noastră în dorinţa de a îi pe placul tuturor cititori, 
lor, a hotărât ca la tragerea MARILOR PREMII acordate аро- 
паф от, să participe şi toți cititorii cari cumpără regulat revista. 

In acest scop, pe lângă lista cu importantele premii anun- 

te, vom adăuga şi multe altele, пи mai puţin plăcute şi folosi- 
oare şi în felul acesta vor ге beneficia cât mai mulți abonaţi 
şi cititori ai „DIMINEŢȚEI COPIILOR“. | 

Iată acum şi modalitatea prin care vor pipa participa toţi 
cititorii la TRAGEREA MARILOR NOASTRE PREMII: 

Incepând chiar cu numărul de faţă, cititorii vor găsi la ultime 
pagină a fiecărui număr din revistă, câte un cupon de premii 
numerotat. In total vor îi opt cupoane, 

Cititorii vor trebui să tae cu atenţie toate aceste opt cu- 
poane pe cari ni le vor expedia apoi, în plic închis, pe adresa: 


Administraţia revistei „Dimineaţa Copiilor“ str. Sărindar 941 
BUCUREŞTI 


In schimbul acestor cupoane administrația revistei noastre 
va expedia prin poştă fiecărui trimiţător, câte un bon special 
de premii, cu care cititorii vor avea dreptul să participe la tra- 
gere. 

Аһопайі nu mai trebue să strângă cupoanele din revistă реп. 
trucă dânşii primesc bonurile speciale de premii, chiar atunci 
când se abonează. ү { 

Reamintim că abonaților pe timp de ип ап і eliberăm câte 
рати bonuri speciale, iar celora ре p de şase luni, câte două 

onuri speciale de premii. 


Tragerea premiilor va avea loc în ziua ile 28 Decembrie a. ert.. 
într'o sală publică, pe care о vom anunţa la timp şi unde vom 
pregăti şi alte surprize plăcute iubiţilor noştri abonati si cititori, 


„DIMINEAȚA COPIILOR: 


A (| J) % eră 


=. 


DiMINERTA СОВА Ва 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA : 
CUREŞTI. — STRADA SĂRINDAR 9-11 ЗИСИВЕЗТІ, — TELEFON 6167 


BU 
ABONAMENTE: UN A 
ŞASE LUNI 
5 OCTOMBRIE 1924 


80 „ 


=. 
= 


А 
х = 


150 LEI | 


UN NUMAR 3LEI 
IN STRAINATATE DUBLU 
Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


Cine era Chiţibus 


Rămâne vorba să vedem cine era Chiţibuş. 
Tocmai bătrânii amândoi, şi baba бі moşul au 
uitat de mâncare, stau si se uită la dânsul ca la 


о minine \ 


— Vai, dragii mei părinţi, tată 
зі mamă, zice Chiţibuş, dar eu 
vam stricat rostul mâncării cu 
sosirea mea. Vă rog, fiți buni şi 
vă vedeţi de masă. 

—Da, drăguțule, răspunde un- 
chiaşul, dar tu fii bun şi пе spu- 
ne cine eşti, cine sunt părinţii 
tăi şi din ce tară, din се melea- 
guri eşti. 

— Bine, puiutul mamei, să ne 
spui; dar mai întâiu ia şi tu şi 
mănâncă colea cu noi. 

— Da, mamă, sărut mâna; 
mănânc şi eu, mănânc chiar aci 
cu d-ta, din talerul d-tale. t 

Mâncarea ега fasole prăiită—fasole boabe şi 
castraveți acri. , 

Baba ia o lingură de fasole și pune dinaintea 
lui Chiţibus. Іп lingură pune зі o fărămătură de 
mămăligă şi câteva fărămiţe de castravete. 

Chiţibuş încălică pe coada lingurei lângă gă- 


de Th. D. 5регапбії 


уап, іа cu amândouă mâinele o fasole şi începe 
să muşte din еа cum аг fi muşcat un от dintr'un 
ou de curcă. 

— Apoi tată dragă ce să-ți spun ей al cu! sunt 
şi de unde sunt, dacă nu știu: 

— Cum nu știi ?, 

— аса пи. 

— Bine, dar de unde ai venit aci? 

— A! răspunde Chiţibuş cu un glas puternic ca 
de un om mare: Eu sunt numai de azi, adică nu 
îmi aduc aminte de mai nainte. Nu ştiu de când 
sunt pe lume. Imi раге că azi mam deșteptat 
dintr”'un somn. M'am deşteptat şi când am des- 
chis ochii am văzut că eram lângă o biserică, în- 
tr'o grădină plină de copaci, sub un stejar mai gros 
са patru oameni. Maica Domnului mă ţinea ре 
palmă, se uita la mine şi cu sîințitul Său deget а. 
rătător mişcând în faţa mea îmi vorbi aşa: ! 

-- Eu sunt maica Domnului şi mi-e milă de Ма- 
ta omenire pentru care fiul meu a pătimit, a fost 
răstignit şi а murit. Diavolul zăpăceşte ре oa- 
meni, îi întărâtă unii asupra altora şi îi învață să 
nu se supună legilor. Oamenii ca să ajungă să 
poată trăi în pace şi fericire trebue ca nimeni să 
nu mintă, toţi să fie cinstiţi, toţi să se ţină de cu- 
van să facă ce-au făgăduit şi toţi să se ajute în- 
re ei. 

Tu să ai fire de copil voios; vesel şi Бип, să ai 
fire de copil şi inimă de înger: să te joci ca şi 
copiii, dar să-ţi faci datoria ca sfinţii  herovimi 
cari poartă sabie de foc şi lovesc fără cruţare ре 
vinovaţi. қ 
“Să stii deci că pentru bine 
Ai putere de la mine, 

Acuma du-te unde te trimete gândul meu şi fä 
ce te învaţă inima $1 sufletul, 

Du-te. 

Aşa mi-a zis Maica Preacurată; iar eu іпсін-