Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1924 (Anul 1, nr. 1-46) 714 pag/DimineataCopiilor_1924-1669230485__pages400-449

ina la față şi că două lacrimi i-se iviră în 
ochi. | 

Adânc mişcat, căpitanul Vârtej se grăbi să o 
dreagă zicând în glumă: „am vorbit de moarte, 
pentru că sunt încredințat că тат să mor şi că 
am să scap iar teafăr. Avem cu toții încă mulți 
ani înaintea noastră“. 

Intre acestea ora înainta şi nu mai era mult 
până să se inopteze. 

„Copii“ , zise“ căpitanul prietenilor săi, 28 “vre- 
mea să vă întoarceţi acasă“. 

Decât lonel îi răspunse: „eu mi-am luat voie “фе 
la mama să stau în noaptea asta cu d-ta“, 

Cu câtă bucurie şi-ar fi cerut si Marioara 0 
astfel de voie dela părinţii ei! Dar pe biata fată 
ar îi înghiţit-o pământul de ruşine când ar fi des- 
Chis gura zicând că vrea să petreacă şi еа поар- 
tea ia locuinţa din subterană a d-lui căpitan. 

Şi apoi chiar dacă părinţii ei nu s'ar fi împotri- 
vit şi nar îi ghicit ce se petrece în gândul şi ini- 
ma ei, de unde ar ñ găsit ea curajul să-i spună 
căpitanului; „d-le căpitan, în seara asta am să fiu 


бі eu musafirul d-tale?“ Ce ar îi gândit wd. 


despre dânsa ? 

O, nu, aşa ceva nu era cu putință. 

Mâhnită şi amărită, îşi luă, aşa dar, rămas bun 
dela căpitanul Vârtej şi dela micul Ionel şi o porni 
“pe drumul care ducea în sat. In gândul ei, însă, 
îşi zise: „am să viu şi mâine cu noaptea în cap”. 

Soarele, care se apropia de asfinţit, se juca іп 
bogatul şi frumosul păr al fetei şi îl mângâia o- 
brajii ei rumeni şi tineri. 

Acum căpitanul Vârtej şi lonel rămaseră sin- 
zuri. 

Şi deoarece, pentru seara aceea nu mai aveau 
nimic de făcut, se culcară de vreme si dormiră 
aşa cum nu dormiseră de mai multe nopți. 

А doua zi fură treziţi dis-de-dimineaţă de niste 
paşi ce se auzeau în jurul subteranei. Căpitanul 
şi lonel puseră fiecare mâna pe câte o puşcă şi ie- 
şiră cu băgare de seamă, ca să vadă cine se în- 
vârteşte pe lângă locuinţa lor. 

— Cine-i? întrebă căpitanul cu glas răstit. | 

— Eu, răspunse blând şi sfios о dulce.voce de 
femeie. 4 

Era Marioara care, după obiceiul еі, adusese 
de-ale mâncării şi o sticlă cu petrol. Ocliii ei cam 
roşii arătau că еа m'avusese parte de acel somn 
Бїпейс ог, pe care îl gustaseră căpitanul Vârtej 
şi micul erou. Cu toate acestea, pe figura ei se ci- 
tea un sentiment de mulţumire si de bucurie. 

— Cum пгай speriat, domnule căpitan! zise ea 
cu aerul uneia. care ar îi trecut prin cine ştie се 
spaimă. li râdeau însă, ochii, desmințind cuvin- 
tele ei. 

— Jar pe mine cât de mult mai bucurat! răs- 
ее "Y урт luându-o de mână şi atrăgând-o 

la теры său, Să ştii, adăugă el, pe 


РАС. p ri s. 


„DIMINEAȚA ий анай 


mână ñ mângâia părul ei negru ca pana corbului, 
că şi ziua de azi are să fie o zi bună şi aceasta 
pentru că prima ființă, pe care am văzut-o, ai 
fost tu, îngerul nostru păzitor... şi acela, care se 
îngrijeşte să nu murim de foame, zise el uitân- 
du-se spre sacul cu merinde. 

In tovărăşia lui Ionel şi a Marioarei îşi petrecu 
căpitanul Vârtej cea mai mare parte din zi. Unul 
după altul ceasurile sburau, de se mira şi el cum 
de trece vremea aşa de repede. 

„După се se isprăveşte războiul“, îi zicea el lui 
Ionel, „pe tine, micule erou, te punem іп şcoala 
militară şi te facem ofiţer. După câţiva ani ai să 
ajungi şi general şi atunci cum ai să te umili în 
pene şi cum ai să te răsteşti la noi cei mai mică, 
deşi mult mai bătrâni ca tine. lar noi o să stăm 
smirna înaintea ta şi o să-ți zicem: „trăiţi d-le 
gheneral!“ 

„Mie ai să-mi dai, însă, voie са şi atunci să-ţi 
zic tot „micul meu erou“. 

— Dar pe mine ce mă “faceţi după războiu? cu- 
teză să întrebe Marioara roşindu-se ca o cireaşă 
de Maiu. ; 

De ce s'au colorat în roşu si obrajii căpitanu- 
lui şi de се а tresărit el la naiva întrebare a fetei? 

— Pe tine, răspunse el cam încurcat si zăpăcit, 
pe tine te facem... asta... şi scăpând cuvântul cel 
mare, grăi făcând o încordată sforțare: pe tine 
te facem nevastă de ofiţer. 


ж ж ж 


Va urma 


Cum se mănâncă smochinela 


ЕЕ 


Proprietarul unei frumoase grădini de роті то. 
ditori trimise într'o zi pe servitorul său să ducă. 
unui prieten două smochine mari şi frumoase. Pe 
drum servitorul, împins de lăcomie, тапса о smo- 
chină, Prietenul stăpânului său fu foarte mirat; 
văzând că-i dă numai una, deoarece ştia că i s'au 
trimis două. La urmă, servitorul їп nevoit să spu- 
nă că el mâncase una. 

„Hotule, cum ai făcut de ai mâncat-o?“. 

Servitorul, luând smochina cealaltă, o puse in 
gură, o înghiți dintr'o dată şi după aceea zise; 

„lac'aşa аш mâncat-o, domnule!“ 

E ME E ы u. 


Intre doi mincinoş! 


— La noi a fost aşa de frig astă iarnă în cât 
îngheţa flacăra în sobă, de о tăiam cu barda. 

— Dar la noi, vara trecută, a fost aşa cald în- 
cât am trebuit să îndopăm găinele cu bucățele de 
ghiață, căci altfel făceau ouăle răscoapte 


жжж 


DIMINEAȚA” COPIILOR” 


Fricoşi, dar nu proşti 


Doi ţigani, îmbrăcaţi cu ce aveau mai bun pe 
tra porniră într'o zi după cerşit şi... după şter- 
pelit. 

Pe drum, lângă o pădure, văzură venind din 
partea cealaltă un Turc călare ре un cal frumos 
şi înarmat până în dinți. De frică, Тівапіі au ră- 
mas са împietriţi. . 

— Ce staţi aicea? i-a întrebat Turcul răstit. 

-- Мі-е frică de câini şi navem câte-un băț să 
ne apărăm, răspunseră cei doi țigani, cărora le 
clănţăneau toţi dinţii din gură. 

i de се nu vă tăiaţi din pădure câte un băț? 

— Suntem oameni săraci şi n'avem un cuțit. 

Turcul scoase iataganul şi le zise: „luați iata- 
ganul meu şi mergeţi să vă tăiați câte un băț. Dar 
veniți mai iute. 

— Dar în pădure sunt mulţi lupi, îi întoarse vor- 
ba tiganul care luase iatagannl turcului. 

Turcul îi dete atunci pistolul dela brâu, ca să se 
apere de lupi. Țiganul intră în аралда iar tovară- 
şul său rămase lângă turc. 

Trecu o oră, trecură două şi cel din “pădure nu 
se mai întorcea. 

— Ce nu mai vine blestematul de cioroiu, între- 
bă Turcul, сате îşi pierduse răbdarea. Du-te tu, ti- 
gane, şi-l caută. 

Ţi-ai găsit. Tiganul nici nu se urnea din loc. 
Turcul îi zise atunci: ,Tine-mi tu calu! si eu mă 
duc să-l caut“. 

Pe tiganul din pădure nu l-a găsit, dar când s'a 
întors se făcuse nevăzut cu cal cu tot şi тати 
care păzea calul. 


JOC DISTRACTIV 


Aranjaţi literile de mai jos în aşa fel încât să 
dea numele unui mare scriitor român. 
bou-doc-se 
Trimisă de Decu Niculae, elev 
Rezultatul va й publicat în N-rul 29, 


PAG. 13 
Атогеі! lui Dorel 


Marea nu e de câini 


Dragul meu Dorel, am început să mă satur de 
Constanţa şi de mare, ca de prune acre. Si ştii la 
ce mam gândit : ? Dacă o fi ca o dată şi odată 
54 avem şi noi câinii tara şi împărăţia noastră, 
să ue facem oraşele şi 
locuințele cât mai de- 
parte «с mare. Marea 
nu e de noi câinii şi 
pace ! 

La urma urmelor, ce 
este atâta de văzut la 
mare ? Acelaş şi mereu 
acelaş lucru. Peste zi 
e cald, de eşti nevoit să 
scoţi limba de sapte 


coti. 

lar dacă te împinge 
Scaraoschi al câinilor 
să guşti din apa mărei, 
e vai de pielea ta. Ţi- 
se răscolesc toate mă- 
runtaele şi nu mai ştii 
ce să mănânci şi ce să 
bei, са să-ți mai piară 
din gură gustul acela 
nesuferit, 2 

Şi după се te frigi la soare mai rău ca şopârlele 
trebue să aştepţi să se însereze, ca să se mai răco- 
rească şi să sufle vântul. Mă mir şi eu cu vântul 
acesta. Adică ce aşa treabă are peste zi, de as- 
teaptă să vie tocmai seara, ca să se ridice ? J 

Şi suflă atunci, când nici nu prea este nevoie 
de dânsul. Inţeleg să sufle la amiazi, când se to- 
pesc pietrele de căldură, dar seara când e тасоа- 
re şi fără vânt? 

Dar tu îţi închipui, poate, că băile de mare suni 
cine ştie ce plăcere pentru mine. Mi-au plăcut în 
primele zile, acum însă m'am săturat şi de ele. 

Să-ţi spun, adică, tot gândul теп? Mi s'a făcut 
dor de acasă şi aştept cu nerăbdare ziua când 
o vom porni din nou spre Bucureşti. 

Al tău prieten care te doreste 


Azorel. 


PROBLEMA AMUZANTA 


Un lucrător сеги să fie primit într'o fabrică. 
Patronul îl întrebă ce leată cere. 
„ «Vreau, răspunse lucrătorul, 5 bani pentru pri: 
ma zi, даг. în fiecare zi să mi-se dea dublu de: 
cât în ziua precedentă». 
Cât a primit lucrătorul acesta în 30 de zile? 
Trimisă de D. Leibovioci-Bacău 


Răspunsul în No. 29 al revistei. 


PAG. 12 == Е 3. ise 


„Priveşte-mă“, spunea trandafirul | îngâmfat 
unei margarete ce creştea lângă tulpina lui. „Spu- 
ne: nu sunt eu cea mai îrumoasă îloare din gră- 
dină? Dumnezeu mă iubeşte mai mult ca pe ce- 
lelalte flori şi a fost mai darnic си mine si cu frații 
mei. Pe unii i-a îmbrăcat în albul zâpezii, altora 
le-a dat haire de purpură; pe unii i-a iimbrăcat 
în raze aurii, iar altora le-a pictat petalele cu ro- 
zul dimineţților de Mai. 

El ne-a mai dat parfum dulce, pe care oricine 
îl respiră cu plècere şi petale catifelute. 

Priveşte ішігі si albinele cum осе în jurul 
nostru; еі sunt fericiţi când îi lăsăm să ne respite 
parfumul, când îi lăsăm să ne mânegâe. 

Dar tu, sărmană floare! Ce ai tu mai mult de- 
cât corola-ti albă? Nici culori vii, nici parfum 
nici petale сана, 

Pe mine oricine mă culege, sunt luat ca să îm- 
podobesc saloanele şi sunt făcut buchet și trimes 
fetelor tinere. 

Zău, cât te compătimesc. | 

— Ai dreptate, spuse margareta. Eşti cea mai 
frumoasă şi mai mândră floare; dar; nu mă сот- 
райт! 

Deşi n'am culorile sau pariuthul tău, sunt fe- 
тіні că bunul Dumnezeu ma creat şi binecu- 
vântez mâna care se întinde pentru a-mi culege 


florile. Eu nu am spini şi nimeni nu-și lasă pică- 
tura de sânge pentru а lua o floare. 

Іп acel moment, se apropie о îetiță însoțită de 
пата ei. 

— Mămico, таг fi bine să duc niste flori la 


„DIMINEAȚA COPIILOR" 


biserică pentru icoana „Maicei Domnului?“ în 
trebă fetita. 

Fetiţa se apropie de margaretă, începând să-i 
culeagă îlorile, 

-- Dece rupi numai margarete? Rupe si trân- 
dafiri, 

— Nu mătmico! Tu nu-mi spui întotdeauna să 
îiu modestă ca o margaretă, căci modestia îi pla- 
ce lui Dumnezeu? 

Trandafirul îmi рате prea mândru şi vreau să-l 


· dau lui Dumnezeu пїштаї ceia ce-i place. 51 fetiţa 


plecă cu biiehetul de margarete, simbolul modes- 
tiei; iar trandafirii plânseră sfânta bucurie ce nu 
le-a fost îngăduită: plecându-şi capetele şi lăsând 
să cadă câte o picătură de rouă, cristalină, ca o 
lacrimă. j 

; Eufrosina Semenescu-Galaţi 


Legenda tutunului 


= Povestire arabă — 


Ascultaţi, copii, să vă povestesc о istorioată 
aşa cum аш auzit-o şi еп de la un bătrân hoge 
фора turcesc), 

ică, pe când proorocul turcilor Mahomed, a 
îugit din Cetatea cea sfântă care se numta Mecca, 
la alt oraş ce se chema Medina, trecând Маһо-. 
med prin nişte pustietăţi а îost muşcat de un şar- 
ре venitos, Pe atunci nu erau doctori şi nici doc- 
torii ca în ziua de azi, iar ca proorocul să nu 
piâră din pricina veninului, s'a aplecat şi-a supt 
toâtă otrava din rană; apoi a scuipat-o ios si 
după aceea a plecat mai departe. 

Dar din veninul svârlit jos de gura sfântului 
prooroc a început să crească o plantă nouă, ne- 
үлды până atunci, cu frunze mari si regu- 
ate. 

Aceasta era tutunul; 4 

Peste câtva timp veniră pe acolo nişte păstori 
cu turmele la iarbă. Dar erau țânțari mulţi şi 
Мейі oameni nu puteau sta locului din pricina 
lor. Atunci, unul din ei zărind buruiana blestemată 
care se înmulţise foarte — smulse una uscată, a- 
prinse iasca, dădu foc frunzelor şi băgând rădă- 
cina în gură, trăgea fumul în piept şi apoi îl îm- 
prăştia. Tántarii fugeau, iar ceilalți păstori, vă- 
zând meşteşugiia faptă a tovarăşului lor, îăcură 
şi ei la fel. 

. Si de atunci se iumează în lume; şi de aceea 
face rău tutunul oamenilor cate-l fumează, pentru 
că răsărit este din venin de sarpe. 


С. т. Popov 


+ 


DIMINEAȚA “ COPIILOR: i IN АНЕ PAG. 15 


NOE SE DRACUL 


— Legendă populară macedoneană — 


intro zi de vară, când soarele ardea puternic, 
Таға Noe era afară ре câmp şi sădea via. Când 
veni vremea să o stropzască, Ucigă-l Crucea se 
«propie şi îi zise: „Ce Тас! aicea; Moş Мое?“ 

= la, sădesc și eu o vie. 

— Si la ce-ţi trebue via? întrebă din nou Ne- 
сих. Ж 

= Să-ţi spun flăcăule. Din via aceasta vol scoa- 
te vin, са să-mi ud gâtlciuil, căci, de, mi se сат 
usucă. REN. 

Apoi via aceasta va rămâne în vecii vecilor, aşa 
că strănepoţii strănepoților mei mă vor binecu- 
vânta, când, la rândul lor, îşi vor uda şi «i gâtle- 
jul, 

— Dacă-i aşa, zise diavolul: stai să-ţi dau şi eu 
o mână de алиог. 

— Iti mulțumesc flăcăule; până о stropeşti tu, 
eu îi trag un pui de somn, căci nu mai pot de o- 
boseală. 

Mos Noe se culcă si adormi numai decât, 

Ce făcu însă Ducă-se ре pustii? Luă un miel, 
un leu, o maimuţă și un porc. li înjunghie şi strân- 
se sângele fiecăruia în câte un vas a parte. Incepu 

apoi să stropească via mai întâi cu sângele de 
miel, după aceia pe rând cu sângele de leu, de mai 
mutà şi de porc. 

Aşa se face că de atunci şi până în zilele noas- 
tre când omul bea puţin vin, se face blând ca 
mielul, începe să râdă şi să cânte. Dacă bea mai 
mult, devine furios ca leul, ochii îi se înroşesc şi-i 
se umplu de sânge. Dacă mai Беа, devine de râs 
ca о maimuţă. lar când bea şi mai mult, o!... іп ca- 
zul acesta îşi pierde orice simţire, se tăvălește în 
noroiu şi devine — iertată să-mi fie vorba — un 
porc adevărat. 

N. H. Roma 
ж ж ж 


Deslegarea problemei din No. 25 al revistei 
Băiatul avea 5 ani, căci: 
5 + 15 = 20 
4Х . 5 = 20 


De vorbă cu cititorii 


---- —— 


m. N. P.-Bràila,— In п.га! viitor se va publica „Cum 
s'a făcut угара“, Despre ¿Precupeata Smâutânică” ti 
se vor co unica observaţiile prin poștă. 

N. A. C.„Brâila, — Са primă încercare şi dată fiind 
vârsta nucă a d-tale, „Luna” e scrisă destul de frumos. 
Берер însă mereu frazele despre frumuseţea lunei $ ai 
multe exclamaţiuni. E шаі bine ca, ajutat de unchul 
d tale, să faci o nouă bucată în care să атар mai lămu- 
гі! се апите se veje în lună, când ецш ў cu telescopul. 
‚Р. A. B.— Am reţinut ві ,Рафапіа үшіреі”, care va 
fi pu loa'ă ceva mai târziu, 

Mya.-Loco.—„Măriu a” d-tuia arată că ai talent, dar 
nu «ste ш.а format, Nu cunoşui încă bine regulele de 
versilicare, accentul rituilc. numărui silabelor dintr'un 
verset. Pe lângă aceasta, nu e bine să seem cum pros 
nunţă copiii mici, (6 oarece зе obi-nuesc şi cel та! mari 
ге газ. Lucrează însă înainte, căci o să ajungi să scrii 
rumos. 

1. H.-laşi — Din bucăț le trimise vom publica „Pot: 
соу ги“. vând traduci, evită franţuzismele și dă fraze! 
0 întorsătură mai românească. : 

St. R.„Focşani.— Poezia „Huţa“ nu merge. „Pantofii 
lu: Voitsire“ е о bucată foarte cunoscută. Pe lângă a- 
ceasta, cam lasi de dorit ca traducere. De exemolu: 
de ce scrii „ca în prezent“ şi nu „са acum“? Апо), 
cum se /а‹е cà ai scris—și chiar de două vri—,„pantoiii 
pe саге le purtase“. Pantofii fiind de genul masculin, 
trebuia zis pe таге ff purtase“, 

Mamica Lilica.-— „Credința ta te va mântui“ este o 
buca.ă prea lu-gă pertru revista noastră, Cu regret, 
deci, nu o putem publica din lipsa de spațiu. „Tranda. 
firul şi mărăcinele* аге пеуов de oarecari їпагерійгі. 
'Trevue:c, de exenplu, evitate cuvinte cum е „censurezi*, 
îi Versiuni „a mele ace“, etc. De asemenea şi la rime: 
„ascultă“ nu prea rimează cu „scurtă“, „biandă“—as 
scund". etc, 

ж ЛИГА ЖОН 
P ! Буд SAQ S= А 1! 

| ` е е | | 


(26: 
АЙ! сз 


ŞCOLARI, 


Abonaţi-vă la „Dimineata Copiilor“, са să 
aveţi dreptul de a lua parte la marile şi 
foarte bogatele premii, aşa сит sunt a- 
“r: a la pagina a doua a numàrului de 

atà. 


La administraţia revistel ,,Dimineata 
Copiilor'* (Bucureşti, str. Sărindar No. 
9-11), se găsesc legate în câte 2 volume 
revistele No. 1-10 şi Мо. 11 – 20, . 

Preţul fiecărui volum, care reprezintă 
o adevărată comoară pentru tineret, este 
LEI 30. 

Volumele se trimit contra costului, lz 
domiciliul cititorilor franco. 


Haplea se duce la poştă şi întreabă dacă а 
sosit vreo scrisoare pentru stăpânu-so. 

„Este poste-restante 2“: zice. funcţionarul. 

— Nu, d-le, răspunse Haplea, stăpânul meu nu 
e protestant, este creştin ortodox. 


а 
„Се рот е ăsta, tată ?“ îl întrebă Hăplişor pe ` 
Нара. ММ ешн "ЭХ 
— Plop. PP „ 
= бі ce fac cu el? v PA Кї? 
— Srânduri de nuc. 3112 е 
St ЭЙ ЖОЖ "А ® 


Cugetăr 


Un prost se căznea o dată să învețe ре un mă- 
zar să vorbească. Un înțelept îi zise: „Omule, 
pe măgar n’ài să-l înveţi arta de a vorbi; învaţă 
cel puţin dela dânsul arta de a tăcea.“ (Persană) 

ж.ж 

Dacă tu nu ești nimic, faptele frumoase ale pă- 
rintilor sau strămoşilor tăi sunt pentru tine mai 
mult o mustrare decât un motiv de laudă. 


Colegii şi prietenii 

toți o spun 
Ca nimic în lume 
| nu-i mai bun 
De noi copiii mai adorat 
Ca ciocolata „SUCHARL* 


„DIMINEAȚA COPIILOR" 


Josta Redaeliei 


Gr. I1.- Vaslui.— .Cerşelorul şi bogatul“ nu аге spiri- 
tul песесат, De alti 1 e o greşrală să se creadă că toţi 
оатеп!і bogaţi sunt şi răi 1а inimă. 

C. C -Ploesti.— „Tizrui теп" a,fost publicată mai de 
mult, aş: că nu e ncvoe să о mai pubicăm si noi. 

8р. N.-Chiştnău. — Nu-i mai bine, mititică domni- 
şoaiă, să-i lăsum- in расе ре regii Prusiei ? Ne antere- 
sează puţ'n :necdotele despre dânşii. 

L. 8. M-Loco— Ті-а dat о trumoasă osteneală tra- 
ducând „La Tour а Auvergne-, dar regretăm că nu о 
putem publica din cauză că e prea lungă. Până acum, 
ca bucăţi cu urmare, n'am publicat decât romanul 
„Sutiete de vit:i «, 

5 de M -Bacău — Cum să te semnăm pe d'ta sub 


G pez í cute de alţii ? ‹ еа de a doua este о : necdotă 
дез ЛАС Sperănţia. саге de s бат, пи poate per- 
“mile n să-și (84562568 frumoasele d-sale luc ări; 


P.-Câmpina. — „'Ţigarul ла vânătoare“. Dec- să 
ne batem mercu јое. de bieţii ţigani 2 Nu sunt și ei des- 
ul de пес? 


ҚАУ хи. 2 === ete 


PROBLEMA AMUZANTA 


Aşezaţi 4 zeruri, unele sub altele în felul acesta 
О О şi spuneţi la cineva să le adune şi să dea 
О О numărul 165 Veţi proceda astfel: trageţi 
cale o е curbă între cele două zeruri şi se уа 
orma de două 99... 9 9 
ori numerele , 66 adică б б. după aceea fa- 


сє{ї adunarea 22 2 şi vă dă exact 165. 


165 
Trimisă de C'émənce 


„CARTEA IEFTINĂ 


Ре vremwrile гсеѕ!еа de scumpete a саг! от, Biblios 
teca „Dimineaţa“ izbuteşte să dea cetitorilor e lucrări 
iterare alese, ас аш ог cei ma) cunoscuţi, pe рге{ш de 


* 5 ге! numărul 


Au apărut, până acum, în această interesantă colecţie 
de vopularizare: 

No. 1.— M. Sadoveanu: Războlul balcanic. 

Хо. 2,— I. Agârbiceanu: Diavolul. 

Хо. 3.— P, 1. Jouve: Spitalul. 

No. 4— Gérard de Nerval: Mâna vrăjită, 

Хо. 5,-- Oscer УУ е: Crima ordului Arthur Savile. 

No. 6— А. ‹е tierz: Şeful părei, қ 3 

Хо. 7.— Gleb Uspensk.: Lâcustele. 

No. 8.— Gala Gainction : Toamne de odinioară. 

Cereţi Іа toate lbrări le şi ch:oşcur'le de ziare ·::ите- 
rele эрд тойг nână “n” PEM “ 


Atelierele „Abe VLRUL“, 5. A 


REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ 


Гинестов: М. ВАТТАВ!А 


-Deser ае VICTOR ION POPA PRETUL 3 LEi 


PAG. 2 


„DIMINEAȚA COPIILOR! 
Mari premii oferite de „Dimineaţa Copiilor“ 


Revista „Dimineaţa СоріШог“, în dorinţa de a procura abonaților săi surprize cât жа) 
plăcute şi cât mai folositoare, şi pentru а da un bun prilej unui număr cât mai mare de cititori 
са să se aboneze de aci încolo, a hotărât să acorde tuturor abonaților, іп mod gratuit, prin tra- 
деге la sorți, mari şi importante premii. 

Той cititorii cari vor achita la administraţia revistei „Dimineața Copiilor“, Bucu- 
reşti, Str. Sărindar 9-11, suma de Lei 150 pentru un abonament pe timp de un an, vor 
primi câte 4 bonuri speciale, sau dacă vor plăti Lei 80 pentru un abonament ре 6 luni, vor 
primi câte 2 bonuri speciale. Cu aceste bonuri abonaţii vor participa la toate premiile ce 


acordăm. 

Cititorii din 
ministraţia revis 
primi bonurile respective prin poştă. 


rovincie vor trimite sumele de mai sus prin mandat poştal la adresa: Ad- 
iei „Dimineaţa Copiilor“ Bucureşti, Str, 5 Aiar 9-11, si vor 


Actualilor abonaţi li se vor trimite neîntârziat bonurile la cari au dreptul, 


lată și lista complectă a marilor premii: 


1. Una bicieletă elegantă. 

2. Un aparat fotografic ICA 9112 marca Tribby Мо, 
17 cu 6 casete interioare furnizat de Magasinul Spe- 
cial де articole fotografice la „Amatorul Foto- 
graf“, Bucureşti Str. Bis. Enei Хо. 3. 

3. Un echipament complect de foot-ball, după mă- 
sură, compus din 1 tricou, 1 per. pantaloni, 1 per. ghe- 
te, } рег. woletiere, 1 minge specială No. 8 ттеу 
de Autogarajul Colin, Calea Victoriei 49, secţiunea 49 | 
sport şi vânătoare. | 
`4. Una Vioară model Stradivarius împreună cu cutie 
зі toate accesoriile. | 

5. Una МапдоЕпй lemn palisandru ornată mu side- 
furi. Ambele aceste premii sunt furnizate de vechea 
casă de muzică N, Mischonzniky, Str. Colţei 7, Bucu- 
reşti 

б. 10 cutili mari conţinând fiecare câte un asortiment 
de pachete din delicioasa ciocolată „Suchard”, pentru 
10 câștigători. Ñ 

7. Un binoclu fin de teatru şi câmp, montat în viele 
neagră impreună cu cutia, furnizat de Comptuarul Ge. | 
neral de Optică 8. Penchas, Calea Victoriei 00, ` Ї 

8 Пр costum de haine din stofă bleumarin model! 
marinar. pentru copii, după măsură, furnizat de ma- | 
zasinul „La Jack“ Str, Şelari 11 | 

9. Una servietă de piele fină furnizată de -ătre Pri- | 
ma fabrică română de articole de voiaj, D. Mărculescu | 
Str. Sărindar 12, Bucureşti, | 


10. Un dulap de lemn fin lustruit, cu două 'si în ca- 
naturi cu 2 sertare şi cheie. Dulapul conţine 10 unelte | 
fine pentru traforaj. 

11. Un aparat cinmatografic complect, cu тіп film сі 
8 sticle de lanternă magică. Ambele furnizate de ve- 
chiul magazin de încredere ,Пауійевсі” F. Stefan 
8 C-ie, Pasagiul Vilacros Мо, 8, 

12. 0 colecţie complectă din operile lui Vlahuţă, fur. 
nizată de Librăria „La Popor“ Str. Colţei Мо, 17. 

13. Metri 1,60 stofă englezească cu dos caro pentru un 


palton de copil, furnizată de cunoscuta casă de In. 
credere „Postăvăria Lux” Str. Smârdan Мо, 2. 

14 Оп ceasornic агдїшїа! cu brățară de mâtasi, pen- 
tru fetiţă. 


15. Un ceasornic argintat cu brățară de piele ventru 


| băiat, 


Ambele ceasornice solide, forme moderne, furnizate 
де Magasinul де ceasornicărie si bijuterii „Cronos“, 
str. Academiei 9. 

16 Una pereche ghete de copii, din piele bună, după 
măsură. | 

17. Una pereche рапоН de copii, din piele bună, du- 
pă măsură. 

Ambele furnizate de Magasinul „Luna Park“ Str. 
Carol 6, furnizorul Curţei Regale, 

18. Trei plărioare elegante pentru copii, după .ošsu- 
ră, pentru trei câştigători, furnizate de „Pica”. fabrică 
franco-română de pălării de dame şi copii, Str, Carol 
No. 70. 

19. Una rochiță frumoasă pentru fetiță, după măsu. 
ră, furnizată de magazinul „Carmen-Silva”, Strada 
Lipscani 68. 

20. Una duzină fotografii cărți poştale sepia 51 пп 
tablou de 30120 cm. încadrat intro frumoasă ramă a< 
urită, executate de cunoscutul institut de arte fotogra- 
fice „Fotoglob* B-dul Academiei 3 

21, Trei bucăţi cšmšsute de zi, 
pentru fetițe. 

22. Trei bucăţi cămăşuţe fine de noapte, pentru băiaf, 

Ambele furnizate din noul Magasin „La oraşul Lau- 
sanne“ Str. Carol 36. 

23. Un album pentru 200 cărţi poștale ilustrate, 1ееа! 
în pânză, coperta conţinând un frumos desen. 

24. Un album pentru mărci poştale. 

25. Una cutie de lemn cu aquarele în tuburi. 

Furnizate de cunoscuta librărie $1 раре їе 
Stănciulescu, B-dul Elisabeta No, 5. 


brodate de mână 


Alex. 


Asa dar. mie si mare ahonati-vă la DIMINEATA COPIILOR” 


DIMINEAȚA COPIILOR: 


 PAG..3 


HAMINÑEB TIT 181-11158.1- 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA : 
BUCUREŞTI. — STRADA оинап 9-11 BUCUREŞTI. — TELEFON 6/67 


ABONAMENTE: UN AN 150 L 
ŞASE LUNI 80 , 
24 AUGUST 1924 


ux 


UN NUMAR 3 LEI 
IN STRAINATATE DUBLU 
Manuscrisele nepublicate na se inapolază 


Istoria unei cozi de măgar 


A îost odată într'o 

țară dinspre soare 
răşare, un om să- 
rac pe care îl che- 
ma Castril. Acesta 
în fiecare zi căra 
din mica lui grădi- 
nă legume la oraş 
cu măgăruşul lui. 
Intro zi trecând 
peste un pod, nu 
ştiu cum făcu şi că- 
zu în apă. Atunci 
bietul Castril în- 
cepu să strige aju- 
: ; tor, dar cum coada 
măgarului de pe pod i se învârtea pe la nas, se 
apucă cu mâinele de ea. Măgarul trage încoace, 
el încolo, hai, odată hop» Га scos afară! Era Юаг- 
te mulţumit că scăpase! Căci deşi пи era apă 
mare, cine ştie cum se poate іпеса omul!? Deci 
mângăie măgaruşul iubit şi-i dete câteva bucăţi 
de salată, care ştia că-i place mult. Acasă însă 
când ajunse îşi dă cu socoteală că coada Га scă- 
pat: desigur că са a venit şi Га scos din apă. Cum 
nu avea ce face împleti coada măgăruşului fru- 
mos, îi puse trei îunde roşii, apoi plecă la treaba 
lui. Pe drum se opreau drumeţii şi se uitau cu 
mirare la coada măgăruşului lui Castril. 

— Oare, acesta e măgarul lui cel jigărit? 

— Nu se poate, acela nu avea coada împletită. 
Nici măgarul sultanului nu аге coada aşa fru- 
moasă. 

— Trebuie să fie de soi, şi făcută roată ca să 
le spuie care e pricina? Când auziră că la scă- 
pat dela іппес» ziseră că într'adevăr este o coadă 
năzdrăvană şi merită să fie înpodobită aşa îru- 
mos! Apoi bucuroși că pot şi ei să vadă aşa mi- 
nunc, îl întovărăsiră ^u alai nână la târg. Aci Cas- 


de Ion ӛріс 


tril văzu cu bucurie că toţi se îmbulzeau să cum- 
pere dela el. Acum începu şi el să creadă că în- 
tr'adevăr coada e minunată, deși el nu о împodo- 
bise în acest scop. Repede se împrăştia vestea si 
când în zilele celelalie trecu spre târg, era în- 
tâmpinat de drumeţii cari dădeau salate măgăru- 
şului sil mângăiau. Toate ar fi mers bine pentru 
el şi măgar, căci cu aşa faimă, toată lumea venea 
să cumpere dela el şi în scurt timp sar îi îmbo- 
сай. Dar mai erau şi nişte hoţi cărora nu le mer- 
gea bine, încât nu aveau nici ce mânca. De aceia 
erau învidioşi pe măgăruşul cu coada năzdrăvană, 
care pe unde trecea, lumea venea la el cu salată 
dulce; pe când ei dacă s'ar fi arătat ar îi primit 
numai ceva bețe! Se hotărâră să fure coada a- 
ceia minunată şi să capete ei salata. Intr'o noapte 
intrară іп staul 511 apucară de coadă, dar cum 
coada nu mergea singură îl luară şi pe măgar. 
Plecară veseli par'că ar fi apucat pe Dumnezeu 
de mână. 

Acuma erau scăpaţi de grijă. Castril când se 
deşteptă a doua zi îşi căută măgăruşul, dar nul 
găsi la locul lui. Speriat> începu să strige: 

— Săriţi hoţii!! Oamenii veniră şi când auziră 
se făcu zarvă mare. 

— Cum se poate, ca un măgar năzdrăvan să 
Пе furat? Dacă ar fi fost ca oricare mai mergea. 

— Să mergem la înțeleptul satului, strigară 
câțiva. 827 

Alergară cu toţii acolo şi Castril lăcrămând, ît 
spuse pățania, zicând са acum о să moară de 
foame fără el. Inţeleptul ascultă şi fu foarte mirat 
când auzi, căci el nu credea să fie un măcar năz- 
drăvan. 

— De се ziceţi că era aşa preţios? 

— Hm! Apoi ma scăpat dela moarte si Cas- 
{ГЇЇ spuse toată întâmplarea cu înecul. 

— Avea trei funde roşii, prea ішіеіеріше ў 


PAG. 4 


când trecea ре drum, ziceai că e măgarui sulta- 
nului! ! 

Inţeleptul se scărpină în barbă, apoi zise, са 
să scape din încurcătură: 


— Aveţi dreptat> un măcăruş aşa de minunat.: 


nu se pierde. Dar'dacă е năzdrăvan, по să treac? 
mult şi vine singur la stăpânul iuit 


Toată lumea primi. sfatul înţeleptului. lar Cas- 
tril tăcu şi el şi se duse acasă у aştepte, răb- 


dând până atunci de foame. оі precum ат 
spus săreau în sus de bucurie că în sfârşit îl au 
pe măgăruş în puterea lor. ЇЇ ascunseră bine, dar 
văzură că deocamdată nu le da nimic de mân- 
care. Se hotărâră sä’! încerce, dacă într'adevăr 
e aşa precum se spunea, H duseră lângă o apă şi 
unul din hoţi se aruncă în unde, strigând cozii să 
vie să'l scape. Dar măgarul habar nu avea! Miş- 
ca şi el din coadă, aşa, ca prostul! Atunci hoţii 
se aruncară în apă, începând 5841 roage în toate 
felurile. Dar măgarul plictisit de atâta şedere plecă 
agale spre satul lui, oprindu-se la uşa stăpânului 
се! aştepta. Acesta când îl văzu sări în sus de 
bucurie şi chemă tot satul să vadă minunea. А- 
Cum nu se mai îndoia nici înțeleptul. Castril a- 
iunse repede bogat şi trăi fericit cu măgarul lui. 
lar când muri, prea minunata coadă, a îost ce- 
rută de sultanul, care ungând-o cu mirodenii, a 
atârnat-o la spate în semn de mare cinste. lar eu 
am luat ca amintire o copită şi cine nu crede să 
vie să-l însemn cu ea pe spate. 


ж ж ж 
LA ŞCOALA 


Profesoral: Cât fac 6 şi cu 4, Vasilică? 
Vasilică: Nu ştiu, d-le profesor. 
Profesorul: Dacă mama ta îţi dă 6 mere s: 
apoi încă 4 mere, се сарей atunci? 
· Vasilică: O durere de burtă, d-le profesor! 
Trimisă de Gh. Brasovan 


-Ion Spic 


жетш екш ая ыз сэ Л жын кым AEA v a IA i 


— 


„DIMINEAȚA СОТОК" 
De ziua mamei 


— Măicuţă, 
„azi e ziua ta... 
Cu drag 
cu viu la tine "m braţe 
să-ţi aduc 
цп» dar micut са mine - 
— Un ciubuc ? 
“- Nu, altceva... 
Un flueraş de fag y. 


— O, nu, e altceva 
. mămică ` 
„dragă, 
~ ceva mai bun, 
mai dulce са zahăru' 
O prăjitură ? 
— Nu, nici asta ! 
Darul 
acesta e mai dulce 
ca о îragă.... 


— Dar ce-i copile ? 


` Mamă, eu ат угш 


Să-ţi dau un dar 
frumos, 

de ziua ta, 

un dar оо-) 
micut ca mine — 
uite-aşa ! — 

— Ай, da, acuma 
ştiu! 

E un sărut... 


-----жжж 
„SEARA 


5 seară, cerul e senin 

Și stelele s'arată într'una 
lar după un bătrân anin 
Incet—încet apare luna. 


ii 


lar păsărelele selobii 

Din cuib alungă somn | 
Cântând în crâng şi prin câmpii ` 
ЇЇ preamăresc ре Domnul. 


Gheorghiu Costache-Brăila 


“Te căeşti rare ori că ai vorbit puţin şi de cele 
mai multe ori că ai vorbit prea mult, (Pase 


Titty Rezz-Roman ` 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


о întâmplare fără cuvinte 


PAG. 6 


“DIMINEAȚA COPIILOR 


Cei doi prieteni 


— Poveste populară macedoneană — 


de М. Масейопегпь, 


O biată femeie; văduvă şi bătrână, avea numa! 
un singur băiat dela care aştepta mângăiere şi 
sprijin pentru bătrâneţele sale. An de ап băiatul 
acesta creştea şi cu cât creştea, cu atâta se fă- 
cea mai bun la suflet și mai iubitor față de 
maică-sa, 

Când împlini vârsta de douăzeci de ani, îi zise: 
„mamo, vreau să umblu şi eu prin locuri: 
străine, ca să-mi caut norocul. Nu ne-a lăsat ceva 
tata, ca să am cu ce să mă apuc de treabă?“ 

— Da, fătul meu, tatal tău — Dumnezeu să-l 
ierte — ţi-a lăsat cinci aspri. (Trebue să ştiţi, co- 
рі că aspri sunt o veche monetă de argint de 
care nu se mai găseşte astăzi.) 

— Dacă-i aşa, îi întoarse băiatul vorba, dă-mi 
doi aspri și să plec în lumea largă. 

Băiatul luă cei doi aspri şi se duse de acasă. Pe 
înserate ajunse la marginea unei păduri unde se 
şi opri са să poposească la noapte. Cam spre 
miezul nopţii fu trezit din somn de vaete si plân- 
sete siâşietoare. 

Se sculă şi văzu că subt un arbore se găsea un 
izvor adânc. In jurul izvorului erau strânşi sute 
şi sute de oameni morţi, cari se văitau şi plân- 
eau сй nu puteau să ajungă să bea din apa dela 

Vor. 

Se induiose băiatul în inima sa cea bună şi își 
rise: „Am 401 aspri. Cu banii aceştia am să fac 
mâine o fântână pentru ca Мейі morţi să poată 
bea apă cu înlesnire. Dumnezeu îmi va ţine sea- 
mă de binele ce fac“. 

Şi făcu precum zise. Decât acum nu putea mer- 
ge mai departe, neavând nici un ban. Aşa dar, în 
trecu juria А pian miang acasă 00000 


/ 


. 


Maică-sa, în loc să-l certe, Pa lăudat pentri 
fapta sa cea bună şi i-a dat alţi doi aspri din trel 
сан mai rămăsese. 

„Băiatul plecă din nou şi ajunse pe înoptate lân- 
gă zidul unui cimitir; unde se şi culcă. Cam pela 
miez de noapte auzi din cimitir un glas care zicea: 
„N'ai vrut să-mi plătești datoria? Na că și eu 
nu-ţi dau pace пісі în mormânt.” 

Băiatul intră în cimitir, când се să-i vadă 
ochii? Un om rău, un adevărat păgân, scosese din 
mormânt oasele unui biet creştin și le lovea 51 le 
călca cu piciorul, ocărând în tot felul. 

» Ce аі cu sărmanul de creştin de nu-l laşi li- 
niştit nici după moarte?“ întrebă băiatul. 

— Imi era dator doi aspri şi nu mi i-a plătit. De 
aceea, am să-l chinuesc cât oi fi în viaţă. 

Aşa răspunse omul cel rău. lar băiatul cel bun 
şi milostiv scoase din pungă cei doi aspri şi plăti 
datoria bietului mort. li strânse apoi cu îngrijire 
oasele şi le înmormântă din nou. 

A doua 21, se întoarse din nou acasă, de oarece 
rămăsese iarăşi îără bani pe drum. Maică-sa îi 
dete cel din urmă aspru ce-i lăsase tatăl lui. 

Bunul nostru băiat o porni din nou la drum, 
când ре la amiazi îi езі înainte un alt tânăr, дағ 
un tânăr aşa de frumos, că ai fi zis că e un înger, 
iar nu o făptură omenească, 

„Vrei să ne prindem tovarăși?“ îi zise tânărul 
cel frumos, care adaugă: „dar să ştii că eu nam 
nici un ban.“ 

„Vreau, făcu băiatul, şi eu am un aspru. 

Merseră cât merseră, până ce sosiră la cetatt=, 
de scaun a împăratului. Acolo văzură că tot no 
rodul plângea si era mare jale în toate inimile, | 


CaDIMINEATA COPIILOR” 


Pasă-mi-te, în ziua aceea fata împăratului trebuia 
să fie mâncată de un balaur; care, altfel, nu de- 
dea drumul apei şi ameninţa să nimicească în- 
treaga împărăție. 

După îndemnul tânărului cel îrumos, cei doi 
tovarăşi se duseră la împărat şi-l întrebară că ce 


le dă, dacă ei îl omoară pe balaur şi o scapă pe . 


fată. 

Impăratul le zise: „unuia din voi o dau de ne- 
vastă vă mai dau patru poveri de galbeni şi 0 
jumătate din împărăție.“ 

_ бе duseră flăcăii noştri la peştera în care stă- 
tea balaurul cel groaznic; frumosul tânăr scoase 
sabia şi dintr'o lovitură îi reteză capul. Deodată 
se dete drumul apei, care aduse belşug şi veselie 
în întreaga împărăție. Cât despre împărat, el nu 
mai putea de bucurie, mai ales că scăpase dela 
moarte unica sa fată. 

_ „Саге din voi doi Га omorât pe balaur, ca să-i 
dau ce am promis?“ îi întrebă el pe cei 401 to- 
varăşi. 

‚ — Eu Гат omorât, îi zise tânărul cel îrumos, 
decât eu sunt căsătorit, aşa că îata îi se cuvine 
tovarăşului meu. 

Fata de împărat se mărită, aşa dar, după băia- 
tul cel bun şi milostiv şi se făcu o nuntă, aşa сит 
se fac numai la curţile împărăteşti. 

Câteva zile după aceasta tânărul cel îrumos îi 
zise prietenului şi tovarăşului său: „Prietene, mi 
sa făcut dor de-acasă. Dă-mi, prin urmare, par- 
tea ce mi-se cuvine şi să mă duc si eu la ai mei.“ 

— Nu-mi trebue bani şi nici altceva, grăi din 
nou frumosul tânăr. Totul să Не al tău. Şi acum 
află cine sunt: eu sunt nenorocitul acela de mort» 
pe care un от rău la inimă 1 chinuia şi după 
moarte. 

Tu m'ai scăpat şi mi-ai dat din nou liniştea, iar 
Dumnezeu cel mare si puternic m'a prefăcut în- 
tr'un sfânt si m'a trimis să-ți fiu de folos $1 să-ţi 
dau o mână de aiutor. 

Acum, zise el mai departe mă întorc din nou 
la mormântul meu. Să ştii însă că am să fiu lângă 
tine ori de câte ori vei avea nevoe de ajutorul 
meu. 

Zicând acestea, tânărul cel frumos pieri din 
ochii băiatului. N. Macedoneanul 


Haplea la şcoală. 


— De unde vine lâna? 

— De pe spatele mieilor şi oilor. 

— Bine. Dar ce facem cu еа?. 

— Nu ştiu. 

Profesorul arătând pantalonii micului Нарс 
— Astia din ce sunt făcuţi? 

— Din nişte pantaloni vechi ai tatei. 


PAG. 7 


Primul meu examen 
de Yvonne Sarcey . 


Aveam б ani şi ştiinţa mea era cât se poate de 
mărginită. Ştiam puţin să citesc, să scriu potrivit, 
dar socotitul mergea pe dos. 

Tatăl meu găsind acest calabalâc nesatistăcă- 

tor, socoti că a şi sosit momentul ca să mă dea la 
şcoală, unde mă şi conduse. Directoarea mă a- 
шид, cu un ает de care m'am speriat, că voiu 
avea de trecut un examen, 
i Cuprinsă de frică, dar totuși încântată, — căci 
în fond simțeam că aveam de îndeplinit faptă 
mare, mă dusei câte-va zile după aceasta, să-mi 
trec primul meu „examen“, 

Cititul merse ca ре rotite, Directoarea mă încue 
rajă, îmi mângâiă buclele, luă o voce dulce: 

„Foarte bine, drăguță“, îmi zise ea. 

Dictatul, deşi mai puțin strălucit, primi încă 
aprobareea sa. Іпсеривет să sper când, printr'o 
nenorocită inspiraţie, ea se gândi la istorie: 

„Cunoşti puţin istoria Franţei? 

— Da“, răspunsei eu, de teamă că mărturisirea 
neştiinţei mi-ar fi luat dreptul de a intra іп 
şcoală. 5 i 

„Vorbeşte-mi deci, de regele Clovis“, zise buna 
doamnă. ` 

Roşie ca un rac, încercam la noroc. 

„A fost un rege al Franţei“. 

— lată un răspuns foarte bun“, observă judecă- 
torul meu; „Şi ce-a făcut acest rege al Franței“. 

Lucrurile începură să se învărtească în juru- ` 
mi... Reculegându-mă însă, răspunsei: 

„Sa suit pe tron“. 

— Intr'adevăr“, spuse împăciuitoarea doamnă. 

„Şi pe urmă“? ; 

Nu mai puteam suferi, greutatea nestiintei mele 
mă zdrobea. Cu toate acestea, ca înecatul carç 
se agaţă de o scândură strigai: 

„S'a dat jos“. | 

La aceste cuvinte directoarea a fost apucată de 
un astfel de hohot de râs, că înțelesei pe dată că 
spusesem o mare prostie. 

„Asteptam cu inima ticăind să se oprească. 
Şi, spre surpriza mea, еа mă îbrățişă şi-mi 2186: 

„Sunt mulțumită de tine, copila mea... 

Intr'adevăr, vei avea de învăţat puţin istoria 
Franţei, dar ai curaj şi bună voință, iată princi- 
valul. Vei deveni o elevă foarte bună“. 

De unde, Sfinte Dumnezeule, cum aşi îi putut 
ajunge? 

Dela această întâmplare, de câte ori sunt tur- 
burată de o chestiune neașteptată, mă gândesc 
totdeauna la Clovis şi foarte adesea aceasta îmi 
dă puțin curaj. / 

Іп româneste de Daniela С. D.-BRuzăy 


PAG. 5 


„DIMINEAȚA COPI ILOR" 


Copiii silitori cari au obtinut premiul întâi în acest an 


„ „1. — Barbu Grigore Ion 5. — Petcuri M. Anica 
Ш. 2-a. prim, Şcoala mixtă Хо, 2.— Bucureşti СІ. 2-a B. Se. prim. mixtă Мо, 1. Bazargic 
2.— Margareta 15си Clasa 2-a primară 6. — Pşait L Maria 
Elena Iscu Clasa 1-а pr mak (907 Clasa 4-а prim. Se. de tete No. 5. "аҙ 
Alexandru Ївси Cissa 3-a primară Тесйш 7— Апа Herş 
3. — Haber Alter хера dn i i 
СІ. 4-а primară Şc. «Vasile Adamachi> lagi 8; SO Thene КЫ ыз, "Th xn 
4, — Puica Constantinescu k: лүн Кт ya жені Ela ЕН aq 


CLi-apr. Sc. «Айга Română», Filipesti de pădure, .. Benyamin С 1-a prim. Craiova 


9.— Suliţeanu Rozica şi Moritz 


Сі. 4-а şi сі. 1-а prim. București 


10.— Goldstein Bernard 
СІ; 8-а. B, Liceul Matei Basarab. Bucureşti 


11, — Stelian Georgescu 
С. 3-а prim, Se. de aplicație. Oradea Mare 


rile 


(Yom urma publicarea iotogratilo, ip numee 
șlitoure). қ 


„DIMINEAȚA COPIILOR” = 


—— 


PAG. 9 
HAPLEA SU DECATOR de MOS NAE 


1. Nenea Haplea s'a schimbat, 


Nene а: 2. Cum se ea Și -acum în penei 3. А 5е plânge- un oare care 
N-cinste mare s'a 'nâltat, Cum încruntă din sprâncene! а cocoșul lui cutare 
Сас! ales fu de popor Zâu, luaţi-l mai domol, Drept la el s'a repezit 


La Hăpleşti judecător. Сас e foc şi e păriol. Şi un ochi că i-a pleznit. 


4. Haplea strigă: „Ce 'ndrăzneală ! 5. Omul zice: „5а iertati, 6. -- Taci din gură, та slăbește, 
„Stăi că-i cer eu socoteală. Vreau stăpânu-l să-l chemaţi, Aici unul poruncește 
Aduceti pe vinovatul, Căci cocoşul nu 'nţetege 7 Vreau cocoşul 544 vorbesc, ` 


Pe cocoșul blestematul!” Nici de vorbă, nici de lege.“ 


Pricina 5'о desluşesc. 


andarmii prin tot satui „Cum ai vrut să faci отог, 9. „Dupe cum stă scris în 


541 dive ре рілбепаіші Când sunt eu judecător? Osândit eşti tu la moarte, 
Haplea râu mi-se. răstește Тісі са... се zici? De-i aşa, + Chiar pe loc te voi tăia 
Şi mi-l ia la trel păzeşte. 


latacum pedeapsa mea: Şi prâjit te vo; mânca” 


PAG. 10 


„DIMINEAȚA COPIILOR" 


Moşienirea lui Stan Păpuşe 


— 


Stan Păpuşe se pomeni intro dimineață cu 
mărea veste că a moştenit şi el de la mštuse-sa 
Frosiniţa — Dumnezeu să o aşeze la dreapta Sa. 

Mai înainte de a-şi lua rămas bun de la lume, 
această mătuşe se gândi că nu-i poate lăsa nepo- 
tului său ceva mai bun de cât... ghiciţi ce?.. de 
cât un ceasornic deşșteptător. 

„E сат leneş Stănuţ al meu“, 151 зе ea“. Ji 


las ceasul acesta, ca să nu doarmă prea muit 
dimineața.. ; | 

Stan Раривс care locuia într'un cătun de mun- 
te, ре când mătuşe-sa Frosiniţa murise întrun 
sat de la şes, nu văzuse, nici m'auzise până atunci 
сат ce lucru este un ceasornic deşteptător. 

„E mare? Cu ce trebue să mă duc să-l car?“ 
întreba el pe oamenii din sat. i 

— Ja o căruță cu boi, îi zise un vecin. 

— Mai bine închiriază un camion, îi zise un 
altul. 

— „Ba mult mai bine ar fi să iei un vagon, îi 
zise un al treilea. 

Păpuşe îşi luă însă măgăruşul şi îi puse 
două coşuri în spinare, zicându-şi: „Dacă drăcia 
aceea de... cum îi zice, de... ceasornic deşteptător 
° prea mare şi grea, pun o jumătate într'un cos 
şi o jumătate în coşul celălalt“. 

Сапа sosi însă în satul unde murise mătuşi-sa 
Frosiniţa, Stănică al nostru rămase încremenit si 
de mirare şi de admiraţie, văzând cum este şi ce 
este un ceasornic deșteptător. lar când îl auzi su- 
папа se sperie aşa de mult că era gata să o іа la 
sănătoasa. 

Avu însă şi nenorocita idee să-l facă să sune si 
la urechia măgarului. De spaimă mare, măgăru- 
şul 0 жі la fugă peste tarini şi câmpii. 

Stan Păpuşe se luă după el, dar ceasul deştep- 
tător pe care îl ducea în mână ca un pahar plin 
ce ţi-e teamă să nu-l versi, îl împiedica să alerge. 
Şi încă îi iesiră în drum doi hoţi cari îl întrebară 


cu un aer de sfinţi încotro se duce şi de ce pare 
aşa de amărât. 

! Stan le povesti despre toată întâmplarea. Hoţii 
îi ziseră: 

„Dă-ne nouă să-ţi ţinem ceasornicul până ce tu 
оор sans, după aceea vino şi ia-ti ceasul în- 

таё“. 

„Stan le mulţumi hoţilor, le dete ceasul, ca să-l 
găsirea şi іші în goana mare după măgăruşul 

u, r 
Dar nici hoţii nu stătură locului, ci o luară pe 
alt drum și-l găsiră pe măgar mai înainte ca Stan 
Рариве să-i îi dat de urmă. Incălecară amândoi si 
p'aci ţi-e drumul. Măgarul fu însă mai deştept са 
dânşii. li duse drept la un râu si îi trânti în mi- 
ilocul apei, aşa că hoţii luară fără voia lor câte о 
bae rece şi câte un guturai muscălesc. 

După ce eşiră din apă se uscară de bine de rău, 
încălecară din nou pe măgar, ca să se ducă la o 
cârciumă, pentrucă li-se făcuse foame. Am spus 
însă că măgarul era mai deştept decât dânşii, Іп 
loc să-i ducă la cârciumă, intră glonţ în curtea 
postului de jandarmi, í 

Şi iată că alergară jandarmii, se strânse tot 
satul şi cu toții îl recunoscură pe măgarul lui 
Stan Păpuşe. | 

Nu după mult veni și acesta. Din trist si amă- 
rât cum era, deveni deodată vesel, văzând că-si 
găsește din nou şi măgarul şi năzdrăvanul qea- 
sornic. deşteptător. 


E de prisos să întrebaţi ce s'a Ї си! cu hoţii. Au 
fost duşi la puşcărie unde nu ştiu dacă nu suni 
şi astăzi. 

Prelucrare de Vasile Stănoiu 


La şcoală. н 
— Саге e pluralul cuvântului сор”? 
— Gemeni, | 


Y DIMINEAȚA COPIILOR" 


PAG. 11: 


SUFLETE DE VITEJI 


(Urmare) 


ХІХ.-- Izbànda marei întreprinderi. 


După amiază paşi greoi răsunară în apropiere. 

»Trebue să йе îraiele nostru Вайц“, zice căpita- 
Jul, sculându-se să privească în direcţiunea de 
unde se auzeau paşii. 

In adevăr era el şi vedeai din înfăţişarea lui, că 
aducea veşti plăcute. 

„Sa făcut“, zise eb după ce salută milităreşte 
pe căpitan şi dete bineţe lui Ionel şi Marioarei. 

— Ce s'a făcut? întrebă căpitanul privindu-l în 
ochi şi așteptând cu nerăbdare răspunsul. 

— Am pus mâna pe trei perechi de foarfeci pen- 
tru tăiat firele de sârmă ghimpată, îl lămuri sol- 
datul ardelean Radu. Acum ne putem pune pe 
treabă, adăogă el şi nădăiduim, că Dumnezeu are 
să йе într'ajutor, 

— Amin, răspunseră în cor ceilalţi. 

Decât fratele Radu mai avea de spus ceva ce-i 
stătea în inimă. Se vedea aceasta din neliniştea 
de care era cuprins, din faptul că deschidea gura 
să vorbească şi p'urmă iar se oprea, se codea. 

Căpitanul Vârtei ghici aceasta şi văzu siiala şi 
încurcătura soldatului. Inchipuindu-şi, că vrea să-i 
spună numai lui şi că se fereşte de Ionel şi de 
Marioara, îi zise în auzul acestora: 

„Frate 'Radule; de prietenii mei să nu te feresti. 
Vorbeşte înaintea lor, oricât de mare şi însemnată 
ar îi taina ce vrei să-mi împărtăşeşti. Fii sigur, că 
ei o păstrează mai bine decât noi înşine,“ 

— Domnule căpitan, făcu Radu foarte mişcat. 
N'am ce să ascund de aceşti prieteni. cari sunt şi 
prietenii noştri; căci doară suntem şi noi de un 
neam şi de o lege. Eu am să vă fac o mare rugă- 
minte si vă cer cu lacrimile în ochi să mi-o imnii- 
niti. 

— Şi aceasta este? întrebă căpitanul. 

— Este, ca începând din ceasul ăsta pe rio: 
mă primiţi să fiu întotdeauna cu d-voastră şi să nu 
mai spuneţi să mă duc din nou la regimentul meu. 
Vă jur că am să îiu ca un câine credincios şi că am 
să fac tot ce mi-aţi porunci. Mă arunc şi în foc, 
dar numai să nu mă trimiteţi înapoi la duşmânii 
noştri. 

— Dar, îi zise căpitanul Vâriei, asupra căruia 
cuvintele lui Radu produseră o adâncă impresie; 
nu e oare mai bine să ne gândim la aceasta, după 
се dăm lovitura la depozitul de munițiuni şi vedem 
cum ne iese? Ce au să zică superiorii tăi, dacă nu 
eşti prezent la apelul de seară? 

Rapariarii vai 2] ахсісхай 


Итен Radu. А. lipseste 


de N; BATZARIA 
(T) 


un soldat valah! Atàta pagubă în ciuperci, Aşa ай 
să zică ei. In ochii lor noi, soldaţii de neam româ- 
nesc, pretuim mai puţin decât câinii mai puţin 

chiar decât nasturii dela tunică. Când unul din ai 
noştri cade bolnav, doctorul nici nu se uită la el. 
Când sunt strânşi răniții depe câmpul de luptă» sol: 
daţii din Ardeal si din Bucovina sunt cei din urmă 
îngrijiţi. 

— Dacă e aşa, zise căpitanul Vârtej Întinzându-i 
mâna şi îmbrăţişându-l, te primesc, frate Radule, 
în rândurile oştirei româneşti. Aici, pe pământul 
strămoşesc al Olteniei, lângă subterana noastră şi 
lângă această moară părăsită, noi ne dăm o mână 
frăţească şi facem unirea Ardealului cu Tara Ro- 
mânească. Trăiască Ardealul românesc! strigă că- 
pitanul stăpânit de entuziasm înflăcărat. 

— Să trăiască, repetară cu aceiaşi înilăcărare 
Radu, lonel şi Marioara. 

— Şi acum, soldatule Radu, grăi din nou căpita- 
nul care luând de jos două beţişoare făcu din ele 
о cruce şi o puse pe trunchiul tăiat al unui arbore. 

Pune mâna pe cruce şi jură credinţă Majestății 
Sale Regelui României, drapelului român şi patriei 
române. 

— Jur, іш de şeapte ori, zise Radu, care de е- 
moţiune tremura din tot corpul. Şi praful să se 
aleagă de mine şi de toți ai mei, dacă voi есі din 
vreo poruncă a domniei voastre. 

lar căpitanul Vârtej întorcându-se spre Marioa- 
ra, îi zise cu duioşie: „nu ţi-am spus eu azi dimi- 
пеа(4 că 81 ziua aceasta va fi o zi bună, pentrucă 
cea dintâi vizită mi-a fost făcută de îngerul meu 
păzitor 24 

Decât Топе! de colo se amestecă şi el în vorbă: 

„dar pe mine d-le căpitan, când mă veţi pune să 
{ас un jurământ la fel cu al fratelui Radu?“ 

— Tu п'аї nevoe de nici un jurământ, îi răs- 

punse căpitanul mângâindu-i părul buclat. Tu eşti 
de mult „micul erou“ al armatei române. 
„După ce se 810151 si formalitatea simplă, dar atât 
de mişcătoare a primirei fratelui ardelean Radu în 
rândurile oştirei române — oştire, care, precum 
ştim, nu ега reprezintată în acel colţ al Olteniei de 
cât prin căpitanul Vasile Vârtej ajutat de iubiții şi 
devotaţii săi prieteni şi tovarăşi Ionel şi Marioara 
-- trebuiră să vorbească din nou de planul lor. a 
cărui aplicare trebuia să aibă loc chiar în noaptea 
aceea. 

Şi s'au înţeles, ca să se întoarcă cu toţii în 
sat, lonel şi Marioara pe un drum, iar căpitanul 
Vârtei si soldatul Rada Map A tashpa 


/ 


PAG. І K—— n < Y= 


militari s'ar fi despărţit, căpitanul” ducându-se la 
casa lui Ionel, iar soldatul mergând să ia două 
perechi de foarfeci şi să 118 626 şi pe tovarășii 
săi. Dintre aceştia, unul ar fi trebuit să vină cu 
dânsul, înarmat de asemenea cu o pereche де 
foarfeci pentru tăiat sârma ghimpată, pe când al 
treilea şi anume bănăţeanul Stoica ar îi stat la 
locul său, până ce auzea explozia depozitului cu 
muniţiuni. Atunci, luându-și риѕса, ar îi sărit şi el- 
răspândind panica şi trăgând în învălmăşeală în 
soldaţii duşmani. 5 

Cu toţii ajunseră cu bine în sat si nu deşteptară 
nici o bănuială. Profitând de un moment când пі- 
meni nu ега pe stradă, căpitanul Vârtej se sirecură 
în casa lui lonel, unde acesta mersese cu vreo 
două minute înaintea lui. 

Marioara i-a propus căpitanului să se ducă a- 
casă la еа, dar căpitanul alese casa lui Ionel, pen- 
trucă era mai la marginea satului şi mai ferită de 
privirile trecătorilor. H spuse: însă, şi ei, са în 
noaptea aceea să ţină şi ea poarta descuiată, căci 
la nevoie s'ar fi refugiat; poate, şi acolo. Deocam- 
dată casa micului erou trebuia să servească drept 
bază de operaţiuni şi loc de refugiu. 

Cam pe înserate veniră în această casă, strecu- 
rându-se unul după altul şi soldaţii Radu si Traian, 
un român din Bucovina; dacă vă mai aduceţi amin- 
te de el. Pe lângă puști şi foarfeci ei mai aduseră 
şi trei bombe de mână. 

Aşteptau acum cu toţii să se înopteze bine, pen- 
tru ca să pornească să execute întreprinderea ho- 
tărâtă. 

Erau neliniştiţi, emoţionaţi ca în preajma unui 
mare eveniment. 

In sfârşit iată că şi noaptea îşi întinse vălul ei 
negru şi întunecat asupra pământului. Şi câtă bu- 
curie simţiră vitejii noştri, văzând că între cer şi 
pământ se aşezaseră straturi dese de nori, cari 
împiedicau razele lunii să străbată si să mai lu- 
mineze întru câtva întunericul. 

„Dumnezeu ţine cu поі“ îşi ziseră гі. Mai cerce- 
tară odată ри$Ше încărcate, îşi trecură la cinză- 
toare Тоагїесїїе si bombele de mână; mai luară fie- 
саге şi câteva cârpe înmuiate în petrol şi esind 
din casă în vârful degetelor şi cu toată băgarea de 
seamă, pieriră în întunericul nopţii. 

Să le urăm şi noi „Dumnezeu sà le айне“ şi să-i 
urmărim în îndrăzneaţa şi atât de primeidioasa lor 
întreprindere. 

Abia intrară într'o stradă vecină cu strada in 
care se găsea casa lui Ionel şi cât p'aci incercarea 
lor era să fie zădărnicită din capul locului, 

In adevăr, auziră la o mică depărtare paşii greoi 
ai unei patrule de noapte. Căpitanul Vârtei şi cei 
doi soldaţi se lipiră numai decât de zidul unei 
case, strângându-se; cum se zice, cât mai mult 


„DIMINEAȚA COPIILOR" 


oasele sub piele. Patrula trecu pe lângă dânşii, 
fără să vadă şi să bănuiască ceva. Scăpaseră, așa 
dar; de о mare primejdie. Nu-şi părăsiră locurile 
decât după ce patrula se depărtă aşa de mult 
încât nu-i mai auzeau paşii. 

După aceea îşi căutară înainte de drum, oprin- 
du-se din când în când şi trăgând mereu cu ure- 
chia la cel mai mic sgomot. 

Iarăşi voci şi iarăşi umblet de oameni. De data 
aceasta erau vreo cinci-şase ofiţeri, cari se în- 
torc aproape Вей dela popotă. Râdeau, cântau, 
56 îmbrânceau unul pe altul. 

— Domnule căpitan, sopti soldatul Radu la ure- 
chia căpitanului Vârtei, ştiţi că i-am putea trimite 
pe lumea cealalta pe acești nătărăi? 

— Ştiu, zise căpitanul; dar пи aceasta e treaba 
noastră acum. Lăsaţi-i deocamdată în plata Dom- 
nului, căci le va veni poate. şi lor rândul. 

Tocmai la cotitura străzii, care ducea drept la 
depozitul де muniţiuni, deosebiră din nou o um- 
bră ce părea că stă nemişcată. Căpitanul Vârtei 
şi Radu se opriră din nou ţinând puştile gata să 
tragă. 

Іп momentul acela ац. însă, o voce ce-i 
chema încet: „Domnule căpitan, Radule!“ 

— A, tu eşti, frate Тгаіапе, răspunse căpitanul. 

Se apropiară de el şi ţinură sfat. 

— Acum, zise căpitanul, trebue să ne despăr- 
tîm. Eu pornesc cel dintâi şi o iau pe partea 
dreaptă, tu, Radule. о iei spre stânga, iar tu, 
Traiane Ја mijloc. Мо să mai ştim unul de altul, 
decât după се isprăvim treaba, dacă пе ajută 
Dumnezeu şi s-o isprăvim cu bine și să rămânem 
în viață. Intâlnirea noastră va îi sau în noaptea 
aceasta, dacă е cu putință, în casa lui Ionel sau; 
de nu, mâine la ori si ce oră va putea ajunge 
fiecare la locuința noastră dela moara părăsită. 

— Si acum, încheie căpitanul, cu Dumnezeu 
înainte. 

Zicând aceste cuvinte, el se făcu nevăzut în în- 
tuneric cu gândul și ochii pironiţi la depozitul de 
muniţiuni. Nu după mult apucară în aceiaşi di- 
rectie, dar pe alte drumuri şi soldații Traian şi 
Radu. 

„Câteşi trei ajunseră cu bine, adică fără a fi ză- 
riti de sentinelele dușmane până la întreita reţea de 
sârmă ghimpată. Punând рив е 105 alături de сі, 
şi luând foarfecile, au început să taie firele groase 
de sârmă. Fiecare dintr'ânşii se silea să facă cât 
mai puţin sgomot, să nu se miște şi să nu ridice 
ситуа capul. 

Căpitanul Vârtei îu cel dintâi. care isprăvi cu 
treaba aceasta făcându-şi un drum liber spre 
depozitul cu шил ит, 

Va urma. 


ж ж Ж 


„DIMINEAȚA СОГШЬОР” 


Mimica plânge 


~ J cunoaşteţi pe Mimica: este cea mai mică 
din tot grupul de fetiţe ce le vedeţi mai sus. 

Dar dacă e cea mai mică, Mimica nu este şi 
cea mai ascultătoare. Bunăoară, nu mat departe 
decât eri, mămiţica ei i-a zis: „Mimico, să nu 
ieşi în grădină fără să-ţi pui зогфізогш!“ 

Mimica. însă par'că nici m'auzise vorbele aces- 
tea. Imbrăcată în rochiţa ei cea nouă şi atât de 
drăguță, o zbughi în grădină. După ce se јисӣ 
aicea 51 se tăvăli îndeajuns pe iarba verde, 651 si 
în stradă cu о lopăţică în care începu să strângă 
nisip. Isi murdări însă rău de tot rochiţa, ba la 
întoarcere о mai şi agăţă de un сиіп şi о гире. 

Si acum Mimica plânge. O vedeți cum şi-a a- 
coperit obrăjiorii cu mâinile si plânge  înfundat. 
Căţeluşul Medor se uită la dânsa şi îi arată mi-se 
pare şi limba în bătaie de ioc. 

Şi ştiţi de ce plânge Mimica? Veţi zice: „pen- 
„tru că şi-a murdărit şi şi-a rupt rochia“, 

— Nu, nu e numai pentru aceasta. Mimica 
plânge pentru altceva. Mama ei a îost în oraş si 
a adus de acolo mai multe bunătăţi: о păpuşe, о 
cutie cu bomboane, un pachet de ciocolată si al- 
tele. А dat la fiecare їей (4 câte ceva, iar Mimi- 
chii nu i-a adus nimic. 


De aceea Mimica plânge. Vă spun însă la u- ' 


reche că şi ei i-a adus, dar nu vrea să-i spună nu- 
mai 


PAG. 13 


Dorel lui Azorel 


Frate Azorel, tu te-ai săturat de sederea la 
mare, iar cu am început să prind mucegaiu la 
munte. Inchipueşte-ţi că de zece zile plouă în- 
truna. Se opreşte puţin si tocmai când crezi că 
ai să te poti bucura de o rază de soare şi de ceva 
vreme îrumoasă; о dată vezi că ploaia se por- 
neşte din nou. 

Şi ştii cum plouă la munte? Par'că toarnă 
cu găleata nu altceva. 
Câte o dată ploaia este 
aşa de deasă. că dela 
сег până la vământ se 
îace ca o sită prin care 
nu te poţi uita. 

Mulţumesc de asa 
vreme si de asa petre- 
cere la munte si la aer 
curat. Să stăi încuiat 
toată ziua în casă şi să 
te uiţi pe fereastră, ca 
să vezi; ce? Ploaie şi 
iar ploaie. 

De aceea îţi spun că 
am început să prind 
mucegaiu. 

Pe lângă aceasta, nu 
m'am vindecat încă bi- 
ne de boala ce a dat 
peste mine. Am pe îrunte nişte bube mici gt ro- 
şii, cari mă mănâncă asa de rău, că m'am făcut 
tot sânge scârpinându-mă. lar când mă unge cu 
о doctorie care miroase foarte тап, mă doare aşa 
de tare, încât îmi vine să urlu. Şi mereu sunt ară- 
tat la doctor şi mereu doctorul scrie reţete şi îm 
dă altfel de doctorii. 

Imi pare însă că doctorul acesta nu pricepe ni- 
mic. De altfel cum vrei ca un om să ne înţeleagă 
pe noi câinii şi să ştie ce ne doare? 

Ştii la ce m'am gândit? Că ar îi foarte bine să 
avem doctori câini, căci noi între noi ne cunoaş- 
tem mai bine şi ne înțelegem mult mai uşor. 

Nu-ţi sărut botişorul, pentrucă mi-e frică să 
nu-ţi dau boala mea. Mă mulţumesc cu o salutare 


frățească. Al tău ca frate Dorel 
ж ж.ж 
PROBLEMA AMUZANTA 


loan spune lui Gheorghe: acum 12 ani aveam 
vârsta ta; peste 12 ani voi avea îndoit cât ai 
tu azi. Să se spună vârstele lor. 
(Răspunsul în No. 30 al revistei). 
Teimisă de Gh, Brasovan-Timisoara 


PAG. 1 


„DIMINEAȚA COPIILORY Ж 
Greva foamei 


Doi айзсаг! == bată-i norocul! -- 
Ce 'nvățat-au ре la şcoală, 
Sfătuessc s'aprindă tocul, 

Să pornească o răscoală. 


„Uite frate тізе unul — 
Suntem, zău, mai rău са robii 
Căci stăpânul, ca nebunul, 


Cum s'a făcut vrabia Zilnic drămueste bobi!“ == 

Ştiţi cum s'a făcut vrabia? Dacă nu ştiţi, as- (тер САР" Др bonuri grüeste — 
cuian că vă Мы, з акч ID intre Zarvă peste tot porneşte: 

us, în palatul puternicului Dumnezeu, p e : 
miile de хур era şi ын рас a tot. Acesta, Convorbiri, discursuri, gură !... 
cu toate că era mai mic, dar era foarte neastâm- ©. У 
părat. Din această cauză, se сат supără şi Dum- 744 Бос ne AR lete 
nezeu pe el. Când îl chema abea mergea, sau ve- Orătăniile, cete > 
nea sărind într'un picior. Răsvrătite "т curte sboară 

Odată, Dumnezeu chemă în palatul său pe toți “3 


îngerii. Ei acum auziră veniră fuga şi se aşezară 


pe lângă tron. Lipsea cel mic. Dumnezeu se su- И? tragi еа 

pără şi trimise să-l aducă. Tuturor R li- Р ВЕ 
Ingerii trimeşi, veniră şi spuseră că nu Pau De. Ьа Siosair 

găsit. Atunci Domnul se uită în toate părţile. тэ 


Nu-i! Atunci se uită şi pe pământ. Aci îl văzu. П 


strigă şi el cum auzi glasul tatălui său, veni; dar Ce-a fost zis, e vorbă sfânti 


cum venia? tot sărind întrun picior. Când a- atei Ape a ie pe бе” 
junse în palat, Dumnezeu care terminase cu toţi Şi de boabe le е dor! 
îngerii ce a avut de făcut, îi zise: Үүл 
= „Dar bine, coconașule, unde mi-ai fost până ТОПАС А ТА 
ЕГЕН asta, am să te pedepsesc cum ti Trece апа іо дй, 
Să te faci o pasăre, care nu este pe pământ. Să ear қад ed аж лиш 
te faci „vrabie“, căci nu mai este alta vrabie pe Păsările Îi post. petrec МҰ» 
pământ $i sš nu umbli ca celelalte păsări, ci si : 
шэн ы? sări cu amândouă picioarele, că-ți place байаа > tare ӨНӨ == 
Pe la mine să nu mai vii şi de dorul meu să i dle E. piață! 
Бонн тарар kon aceea s'a făcut vra- Toate- “aproape sunt la ghiată!:.. 
Манца Nicolae-Brăila Р үт 
г 1 1. сы... Le vedeti? u» Parcs plouate! 
eamă acum de viață! 
„MUT UL“ 


Ca să nu ajungă т piață, 
La grăunte, tuga toate!!.... 


O tânără doamnă văzu în colțul unei străzi un 
cerşetor, care o Їйсц să înțeleagă prin tot felul de 
semne că era mut şi că îi cerea un ajutor. Fa îi 
dete câțiva lei si îl întrebă cu compătimire de 
când era mut. „Ah D-zeul meu“ zise cerșetorul 
zu un aer plângător. „lacă vor її în curând 2 апі 
doamnă, de când mi-am pierdut graiul“. 

Din fîranțuzeşte de Ѕоапсӣ N. Const. 
bi a ЭРЛЭГ ес н mi 


Nenea Mişu 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 
Liliacul şi pisica 


Un liliac căzut din sbor; fu prins de o pisică. 
Înainte de a îi siâşiat el zise: mântuieste-mă că 
nu ţi-am făcut пісі un ráu..!—, Asa este, dar noi 
pisicile suntem duşmani de moarte ai şoarecilor 
şi mam ce să-ţi fac. 

— Dar nu sunt şoarice ci sunt pasăre, zise li- 
Пасш, Astfel liliacul fu mântuit. i 

După câtva timp el căzu din nou şi îu prins 
iar de pisică, şi se rugă să-l mântuiască. Dar pi- 
sica-i zise: „nu pot fiindcă noi suntem duşmani de 
moarte al păsărilor. — „Dar eu nu sunt pasăre şi 
sunt şoarice zise liliacul. Şi în felul acesta el fu 
mântuit. Astfel liliacul cu numele schimbat ға 
mântuit de două ori. 

Din latineşte de Constantinescu С. D-tru 


b e este deosebirea dintre un dobitoc şi un 
etiv 

— Dobitocul bea cát este de ajuns, betivul bea 
până nu mai poate. 

Dar asemănarea ? 

— DoLitocul ştie când e deajuns, bețivul ştie 
şi el dar când... bea apă. 


DIN TRAISTA LUI HAPLEA 


— Еп am un văr zise Păcală: aşa de gros încât 
hu şi-a văzut picioarele de şase аш! 

— Mare lucru ne spui! zise Tândală. Eu cunosc 
un student care e aşa de înalt în cât când trebue 
să-şi scoată pălăria din cap se sue pe scară. 

— Eu ştiu pe unul şi mai minunat; adăugă Ha- 
plea al nostru. Unul care are nişte picioare aşa de 
lungi încât când răceşte la ele la Crăciun, abia 
pe Ја Bobotează îl apucă guturaiu! 

* % ж 


Haplea musteriu. 

La un magazin cu albituri. 

— Ce doreşte domnul? 

— Să-mi dai şase batiste. 

— Şi pe urmă? 

— Pe urmă o să-mi suflu rasu în е 


... 
La (ага. 

- Bărbate, a venit Radu al Stancei, 
— Ei şi? 


— Mica zis că vrea să cumpere măgarul. 
— Şi tu ce i-ai zis? 
— l-am spus că nu eşti acasă? 


a es. 


N. 


PAG. 15 
De vorbă cu cititorii 


D. N. B.-Bălteni— Jocul distractiv—cu regret— nu-l 
putem pubica, de oarece nu este bine să пе facem rè- 
clamă personală. Ре апра aceasta, din inversiunea cu- 
vintelor reiese un titiu pe care directorul revistei nu-l 
are nici prin vocaţiune, nici prin religia căreia îi a- 
рагііпе. 

Маг, C.-Loco.— Poezia „Mama“ e drăguță. Аг fi fost 
şi шаг frumoasă dacă nu erau unele pleonasme (versuri 
şi cuvinte de prisos), une.e greşeli de iorma verbelor 
„pe el a mă desparte“, pe când verbui este „a mă des- 
părţi”. De asemenea versul „şi astfel extaziată* nu e la 
locul său. căci spu că еа (ашса mama) ingheţase. Re- 
fă-o şi trimete-ne-o din nou. 

I, Par-Loco.— E vredn că de laudă osteneala ce ţi-ai 
dat, truducânu „Aventurile unui iepuraş", dar, cu re- 
gret, nu pubiicăm bucăți cu urmări, mal ales că пе 
spui că mai sunt șapte capitole. Astiel de lucrări sunt 
mai nimerite în volum. 

H. El.„Bacău.— i. oare nevoe să repetăm în fie-care 
număr 8. nu ni se trimită bucăţi (în proză sau versuri) 
scrise de alții şi publicate ? Bucata „Adunarea siste- 
matică* nu e tăcută de d-ta, сі ai copiat-o. Cum vrei 
să o publicăm cu numele d-tale 2 Aceasta este un furt, 
pentrucă altu! și-a dat osteneala să о ай. 

Var. Gr.-Piteşti, — Ar trebui să ne spui titlul origi- 
nal аг рис. tii „Catrina lui Vlad: şi cartea din care a 
tradus. Desenele au lost remise desenatorului nostru 
ca să le cerceteze și să se pronunţe. Concursul pentru 
cel mai bun desen va avea loe mai târziu. 

Stel, Fel.-Constanţa.— Schiţele umoristice sunt foarte 
grele de tăcut, Iar când introduci într'însa și moartea 
unui tată, schița numai umoristică nu poate fi numită. 
Cultivă шаг bine genul care, cum spui, se potr.veşte 
caracterului d-tole. 

D. P. M„T.„Măgurele, — La o poezie am putea їп» 
drepta cel muit un cuvânt sau o rimă nepotrivită, dat 
ca sa corectăm şi să refacem întreaga poezie, aceasta 
nu ni-e cu putință. mai ales că ni-se trimit așa de mulu 


‘versuri, incât abia avem vreme să le cercetâm. In ge 


nul poeziei d-tale „Rugăciunea” s'au scris foarte multe 
şi—nu t° supăra — mai reuşite. D-ta eşti incă mic. Ai 
înaintea d-ta e o viaţă întreagă. , 
Nu încurajem vanitatea. — Aceasta drept răspuns la 
mulţi сагі ne cer să le publicăm bucăţile ce ne trimit 
spunându-ne că în felul acesta ii vom încuraja. Se іп. 
curajează meritul, munca, talentul, iar nu vanitatea şi 
slăbiciunea. Noi îi iubim pe copii cu adevărat şi de a. 
ceea le spunem că aita scrisului este o artă destul de 
grea 51 nu se prinde în cursă ca un şoarece, сі se ca- 
pătă prin muncă încordată, învăţătură şi experiență, 
А. Lam-laşi, — Lipsind și scriitorui acestor rânduri 
pentru с (ауа vreme din Bucureşti, nu а luat cuno- 
ştinţă decât târziu de bucata d-taie „Sfârşit de poveste“ 
care va apare într'unul din n-rele viitoare, Nu te-ai fă- 
cut vinovat cu nimic și nu datorai nici o mulţumire, 


O ZEI ERIN (г: Ул, O сте mn ir o чите EC EI ттт at CTE SPORIT IEI: N 


La administraţia revistei „Dimineata 
Copiilor“ (Bucureşti, str. Sărindar No. 
9-11), se găsesc legate în câte 2 volume 
revistele No. 1-70 si Мо. 11-20. 

Preţul fiecărui volum, care reprezintă 
o adevărată comoară pentru tineret, este 
LEI ЗО. 

Volumeie se trimit contra costului, la 
domiciliul cititorilor franco. 


O idee bună 


intrun omnibus, şedeau două doamne bătrâne 
una lângă alta, şi se certau. Una zicea ca să în- 
chidă fereastra, alta ca să rămână deschisă. Іп 
momentul acela veni conductorul să le taxeze. 
Cea dintâi zise că dacă fereastra аге să rămână 
deschisă; va primi o răceală şi уа тигі, cealaltă 
ză va avea un atac de apoplexie si va muri şi ea. 
Conductorul nu ştia cu care să țină, când un 
domn bătrân, care până atunci tăcuse într'un 
colt al omnibusului, zise: „Dragul meu amic, uite 
ce să faci: deschide întâi fereastra şi va muri 
una, după acea închide-o şi va muri şi cea- 
laltă, şi astfel se vor împăca“. | 


Cugetări 


Când am făcut o greşală, să căutăm să о în- 
dreptăm, iar nu să o scuzăm. З 
х 
А avea ceva, e ceva; a şti ceva, e altceva, а ñ 
ceva, e mult. 


Colegii şi prietenii 
toți o spun 
Că nimic în lume 
nu-i mai bun 
Зе noi copiii mai adorat 
Та ciocolata _SUCHARD“ 


1. 10- осо. — „Cântecul copiiului” este, prob=b 

prima ласегсаге a d-tale 46 a tace versuri. De асее, 
nu е tocmai reușită. Deocamdată citeşte сца entie vel 
surile scrise de poeţii cei buni, ca să te folosești. 


D. В. — „Moş 81408“ dovedeşte ші talent real, dar: 


“аза cum e lăcută poezia d-tale îşi аге mai de grabă 
locul intr'o revistă de literatură pură, decât fntr'o re- 
vistă pentru copii, Incearcă întrun gen mai simplu, 
căci suntem siguri că уергецл, ` ИЕ 2 л 
А. А. М. — Să publicăm „toamnă tàrzie“ în toiul 
w Bucata „Femeea сеа lacomă“ am mai citit-o pu- 
1са{а. ТӘ, А) 
С. С. D.— Din bucăţile trimise de d-ta am ales spre 
publicare pi acului pisica”, | : 
_ G Sol.-Brăila.— бе nevoe avem să ne trimiţi bucăţi 
făcute de altu ? Dacă ne trebue, le putem lua noi în- 
şine, însă semnându»i pe autori, nu ре cei ce şi-au dat 
ostenea a să copieze. : > 
P. N.-Giurgiu. Din cele două poezii trimise de d-ta, 
„Câtelul“ ше nu e măcar rimată cum se obicinueşte. 
„Seara“ e ceva mai bine, dar e o descriere cum s'au 
făo't atâtea şi atâtea. . 


S. N. C.-Loco.— Se va publica „Ми. Үг 


£ 1.-Loco.— Regretăm că nu рита publica „Mutul 
şi „Un prost“, intâi pentru că sunt luate dintr'o carte 
de şzoalà ei al doilea pentin că ai pus prea multe fran- 
ţuzisme ( traversă“, „somă“, ete.). 
- -Don Gomez.— Se va publica „Legenda nutărului“. Poe- 
zia „Bunica“ nu este pe înţelesu! сор ог, 

Р. Fil— Eşti prea mio, aşa că-nu cunoşti încă regu- 
lele scrisului, 1796 

G. Luz,-Loco.—,Adevàarata fericire” dovedeşte talent, 
dar mai arată că nu faci încă deosebirea între o nu- 
velă şi o poveste. Pe lângă aceasta, bucata d-tale e 
într'o formă cam greoaie pentru ‘o revistă de- copii, 
Munceşte inainte,-citind cu băgare де seamă ре marii 
noștri scriitori. ; Ute 57 А 

Schw. M.-Loco. — „Fata de împărat” fiind scrisă cu 
creionul, ni-e foarte greu să o citim, — > Е 

М. С. V.-Loco.— „l.egenda palmierului*. Trebuc :ă пе 
spu autorul şi cartea din саге ai їгайџѕз-о ` 

C. I. S.-Galaţi. — Mocanii sunt Români admirabili şi 
ре сагі pu avem voe să-i luăm în râs, 1 

M. Б.-Висесеа.- Se vede că eşti mic, ава că nu știi 
încă cum se fac versurile. е АЖЫ, 

V. D. У.-1осо — „Doarme mama”. Fiind, cum spui, 
în clasa a III-a, nu cunoşti încă. reguleie versilicărei, 
numărul de silabe, accentul ritmic etc. Nu te grăbi să 
ceri de pe acum publicarea unor bucăți pe cari іп 11 târ- 
ziu le vei găsi !оаг!е slabe. . : 


ŞCOLARI, š 8 
Abonaţi-vă la ,Отилеа/а Соршог", са să 


aveţi dreptul de a lua parte la marile şi 
foarte bogatele premii, aşa cum sunt a- 


rătate la pagina a doua a numărului de 
faţă. 


Atelierele „ADEVERULY. S. A. 


жа» 


же" 


ADOR LO 


REVISTA 5ЗАРТАМАМАГА. 
Director N. BATZARIA 


PREŢUL З LEL 


РАС. 20 ss „DIMINEAȚA COPIILOR” 


Paiul, tăciunele şi fasolea 


Au fost odată un moş, o babă şi un copil. Baba 
era a moşului, copilul al babei şi toţi trei ai lui 
Dumnezeu. Şi erau ființe bune şi miloass, dar... 


prea săraci !... De ar й avut puţin, cu puţin sar 
îi mulţumit... De ar îi avut mult, ar mai îi dat şi 
altora, tot atât de nevoiaşi... Dar au aveau пі- 
ын шин Si de multe ori răbdau 57 foame, şi 


өл și саз. “e due s a шаа Ж 


mà dugeau |шпаі 
Шу” Іі h wo WALI d поа ind л 
шим de Д. pă, Ий с qru 
Ше eam fa , Că ygzi nici 
2 зі erau atât Че сор cum 
зип n azi, 


Dază intr'o noapte, visa mosul numai şi numai 
îasglg, baba un foe mare de tot si copil Fi o şură 
mare de paie. Şi iata că atunci când se suulară, 
văzură o minune петрронет. Mosul avea вирі 
căpățâiu о baniţă cu fa 
un făraş cu jar şi copil | un sac cu Тап. Mare 
Je іш bucuria, şi mult, mult se grâbiră 54 pue iar 
în vatră, paiele deasupra, şi fasolele la fiert într'o 
oală. Numai că dela băiat scăpă un pai, dela babă, 
un tăciune, şi dela mos, 0 fasole. 

ИН! zise tăciunele îasolei.—cum scăpasi, su- 
tată ? 


— Am sărit din унь SA ш jasolea==că alt 
їе! fierbeam şi eu ca gemenele CĂ 4 


— De mine se alezea пеген! 9 ай. 
— Şi de mine cen нн inele Bar 
ştiţi voi 8 и М ХАЛ: fi ii 
căm în lume, că că ya e гт 
se înece cu Р a 

Я, А, резіе р а ele | інді Не 

81 ardă. Noi n'avem ч а 

Şi plecară. Şi Per seră peste mule 
tări, până с ) ре sare ny 
s'o t фо. Se ни га ПЕЕ ră, până Ра 
spuse 
цул ГЭ еш am urmezișul, voi o 
să {ге ra те ре ЖОЕ mal, sl apol o să 
mă tragi d пай 


Zis şi t. Se ştiau că vorba multá-1 să- 
răcia 4 TE гей f li de sărăcie, cum e 
orbul ЗЕ, ul se aşeză pe apă si 
tăciunele se ur am când ajunse la jumă- 


tatea drumului ameti, si se opri să пи cadă іп apă. 
Dar atunci paiul se arse, se frânse in două si fu 
Ша: de apă, şi tăciunele căzu la rându-i şi fu stins 


asole, baba avea la picioare 


„După Frații GRIMM, 
de pârâiaş.... lar pe mal fasolea râse atâta, până 
ce plesni drept în două. 

Tocmai atunci trecea pe acolo un croitor. Văzu 
“biata fasole chinuindu-se de moarte şi i se făcu 
milă de ea. Se aşeză alături, scoase ata, acul 5! 
Жы: şi cât ai clipi din ochi, о cusu. 

Dar pe зеңге ni ТР aţă albă, şi de aceea 
q сиз: i s si ia ет а ай! de ttai- 
араас 

6 asta 

ЫН? şi аст um fir negru, 


тив» 
Dor ае tara 


t 


Şi cum in поп. 
Frumoasa cio 


i- 4 tul 
4100 pi der 22 | 


ыы 


DIMINEAȚA COPIILOR” 


DIMINERTA COR:ILAR 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAȚIA : 
CUREŞTI, — STRADA SĂRINDAR 9-11 яисивнан. — TELEFON 6167 
150 LEI E! 


ABONAMENTE: UN A 
ŞASE эм! во , 
2. ŽI AUGUST 1924 


` 
pos- 


UN NUMAR 3L 
IN STRAINATATE DUBLU 
Manuscrisele nepublicate nu se în 


Ї 


Căciuliţa cea vrăjită _ 


Marioara era o fată de 16 ani, îrumoasă cum 
nuri mai găseai pereche şi bună ca pâinea caldă. 
Era însă, biata de ea, orfană de părinți, şi săracă 
lipită. Sărăcia о constrânse să intre са slujnică 1а 
un moşier саге îi dădea să-i pasca vacile. 

Сит se lumina de zi, Майсага esta cu cireada 
de vaci în livezile din jurul satului, 151 căuta de 


treabă cum se cade, dar toată ziua era tristă si 
dusă pe gânduri. Nimeni nu o văzuse să râdă sau 
măcar să zâmbească o singura dată. Frumoşii ei 
ochi mai negri decât райга corbului erau іп tot- 
deauna umezi de lacrămi. N'avea pe nimeni in 
lume şi toată dragostea ei era pentru vacile stă- 
rânului. 

Într'una din zile, | pe când Marioara mergea 
după сїтеайз de vaci, se opri шіта sí oarecum 
speriată Че ceeace văzu inaintea ei, Lângă un iz- 
vor stătea o babă аза de urâiă, de-ai fi jurat că 
e Мата Pădurilor. Pocitania aceasta de babă 
privea ca într'o oglindă în apa izvorului. 


Uitaţi-vă puţin la dânsa. Are bărbia ascuţită, 
culoarea feţei pământie» nasul întors ca o pasăre 
de pradă, ochii de buiniță si dinți de vulpe. Pä- 
lăria-i de paie seamănă cu un borcan răsturnat. 
Această babă aşa de pocită nu era alta decâr 
vrăjitoarea cea rea numită Urâcioasa, 

„Marioara“, îi strigă Uràcioasa, „Vino mai a- 
proape si spune-mi: nu-i asa că eu sunt femela 
сеа mai frumoasă din toate locurile acestea“? 

La întrebarea aceasta vacile dădură un muget 
răsunător şi 56 izbiră puternic си cozile. ceeace 
arăta marea lor mirare, iar Marioara îu apucată, 
pentru prima dată în viața еї, de ип râs nebun“. 

„Râzi de mine“? îi grăi râniind vrăjitoarea U- 
râcioasa. „Stai că te fac eu să râzi şi să joci până 
ti-o ajunge“. Şi apropiindu-se de Marioara. o lovi 
cu un băț pe umeri, spunând versurile acestea: 


„Мита Т. râs şi numa т joc 
„Să tot mergi din loc în loc: 
„Făr "astâmpăr şi răgaz, 
„Tot să faci mare haz. 

„Asta e pedeapsa mea 
„Râde-acum în voia 18” 


li puse după aceea іп сар о căciuliță albă şi se 
îăcu nevăzută. 

Din clipa aceea Marioara ий mai era fața tristă 
şi gânditoare pe care o ştiam. Râdea, juca şi să- 
rea, de ziceai că cine ştie ce noroc dăduse peste 
dânsa. 

La rândul lor şi vacile fură cuprinse de această 
veselie. Se porniră cu toatele să sară şi, әй se [й- 
vălească şi să se ioace, par'că fuseseră apucate 
de alte alea. 

Aşa făcură şi păstorită şi vaci până seara, când 
obosite, luară îndărăt drumul spre casă. 

Am uitat să vă mai spun că din clipa în care 
vrăjitoarea UrAcioasa fi pusese căciulița cea albă 


PAG. 4. 


Mărioara se. făcuse de două ori ша! frumoasă. de- 
cum `ега. Орган! “îi deveniseră trandafirii, iar o- 


chii îi străluceau ca niște văpăi de flăcări. -Fru-- 


mostl'ei păr. îieşise іп bucle pe frunte si. ре obraii 
si flutura la bătaia vântului. 5 


Intr'un cuvânt, părea o- strengăriţă- aşa. de: dră- . 


Еш, încât, îți venea să o sorbi întrun pahar.- Í 
„Ce-i cu'tine, Marioaro» de arăţi іп felul acesta? 


Aşa îi vorbi Martoarei Baba Leana, care: stătea 
împletind pe prispă. 

Marioara își duse mâna ' la сар, ca să-şi scoată 
ейсішҢа ce-i pusese vrăjitoarea. Dar ţi-ai găsit: 
căciuliţa nici пи ын mai mişca din loc. Par că. cres- 
euse odată cu capul 

„Căctula ţi-e. unan îi strigă Baba Leana,! Ia: 
eându-şi de trei ori semnul crucii si intrând cu 
groază în casă. 

Vorba aceasta. se răspândi în tot satul şi toată 
mea începu să fugă si să se depărteze de biata 
iMatioara. 

Stăpânul ‘eii nici nu o primi în curte, ci o goni, 
яѕтинпа câinii după dânsa. 

Marioara fugi din sat 81:86 duse în pădure, 
e арй noaptea. Totusi. râdea st sărea. fără voia 


рав, ; 
 Pătrunseră іш: аниа! alergară 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 
сау јаг- r-cšohulita-cea;: "vrăjită strălucea. împrăş- 
tiind întunerecul şi luminându-i drumul. 02 

[n -vremea ` aceasta fiul unui bogat. proprietar 
dintran sat кесіп se întorcea dela vânătoare, în- 
soţit. de'doi; servitori. Câte-şi. trei mergeau călare. 
„бе o" fi această lumina, сате! străbate pădu- 
rea“? “întrebă fiul de “proprietar, un îlăcău frumos 
şi- “istet, dar- totdeodată : omul cel mai“ posomorât 
din” câţi, se: pomeniseră vreodată. 
72670 “fi vre-o pasăre cu pene еш он. îsi 
dădură servitorii.cu gândul. 
“După ea, să. o. prindem, + le porunci ` теге 


mult în goana 
cailor, dat nu-era ușor să ajungă până la Mărioa- 


та, căci ea era pasărea ce şi-o închipuiseră- 48858. 


În sfârșit, flăcăul cel frumos: si розотио:3ї lăsă 
calul şi o: porni pe ios, în desișul pădurii.: Merse 


el aşa vreo. шарил, trei ceasuri până când o: NISE 


е ах aa 


l 


өші gipoecat: de анаа Ғы Tate 
“Povestea: se“ “sfârşi, cum, se sfârșesc multe în 
felul acesta. Tânărul cel bogat o luă. în căsătorie 
pe Marioara. In, momentul în care preotul le puse 
cununile, cáciulita cea утааг căzu din capul Ma- 
rioarei, însă frumuseţea şi veselia îi rămase. 
De asemenea, tot din momentul aceia tânărul 


“cel frumos încetă de a mai fi posomorât şi deveni 


unul din oamenii cei mai veseli şi mai fericiți. 
Adaptare de Ali-Baba 


КОЖ Mi dul SEP WE 


„Cocoșul Şi. Vulpoiu: 


după Hagedorn D 


vE lina povestea: -d'acasă o ştiu 
Vorbeşte de Toco, cocoşul. hazliu... 
“5 EL sta sus pe-o creangă la soare, visând, , 
„Când iată soseşte Codică râzând, 
Nu ştiţi ре Codică? iupânul Vulpoi | 
Мета printre ierburi, pândind înapoi: `. 
„Drăguţule Тосо, ce mândru glas ai! 
2 рг Га уіто, си mine: destul de când stai! . 
i Cate van prin codrii că расе-а venit, . 
„Că fiarele toate, îrăție-au primit“. . 
і Ваг, Тосо se "піїпйе privind - către sat. 
„Се vtzi tu acolo? Au, câinii nu bat?“ 5 
Ryu O pese „Codică, ba vine Grivei c'un. dulàu. ` | 
` ` De ce tugi tu, oare? Nu-i расе? Ва zău!“. 
„E. расе“ răspunde. vulpoiul plouat, ; ' 
„Dar câinii. se poate să. йн, # ана. 
ШЕКЕ T хб, w Тр, 


шу ie LA aca, 


Н ЫТ А ХУ i 


"DIMINEATA COPIILOR 


i ` 
4 4 П 


ІШ" 
Hii! 
huwa? 


=s s—a—] aG. 5 


RODIA 


Mioara. si Răducu : ауеай-о 2277 batrana,ba- 
trână. Tuşa lor avea o grădină: înunoasă,. plină 
de flori si îructe minunate. 

Vara, acolo era locul de întâlnire. šh tututor al- 
binelor, raiul vrăbiuțelor, şi lumea РЕСИН, а 
îlturilor. 

Сапа: descuia mătuşa grădina, se. арёеса. şi сич 
legea: O .crăcuţă de Бизшос, una de тай гал, 
alta 'de rosmarin, un trandafir, două-trei fire de 
rozetă. — pentru Матіса, iar lor le da câte un 
măr, fără să zică un cuvânt... 

“Toamna tuşica culegea iructeié şi le: ducea: cu 
florile în' casă. Ce miros greu când їпїгаї în odăi- 
ta caldă !. 


Мете; gutui; pere; stau 'inşirate la geam dealan- 


gulipérinitei şi privesc în 'stradă.: 

Sus pe dulap lângă cutia de pălării S'aucoco- 
tat câteva gutui  alesc, iar pe шаба din: mijloc 
de-avalma câteva mere roşioare parcă râd. . 

Mioara. şi Răducu sosiră Ја Тизїса: tocmai: când 
băga! în casă un hârdău cu un: porule мек 
de nişte fructe rotunde si ruginii, ©: 

‚ Bătrâna гире câte un îruct de: fiecare 81 ЧЕ zise: 

„Mâncaţi-le. sunt bune !“ 
Pe drum. se uitară ei de aproape. -- „nu era 


nici măr, nici păr, nici еше,  Si;nu mirosea a 
nimic ! 
„_Răducu n'avu răbdare, mușcă odată, lacom, dar 
se strâmbă aşa de tare! Aruncă departe îructul 
şi aducându- $i aminte de zâmbetul şiret al tu- 
şichei' 2186: 

„E o tărtăcuţă bătrâna 14. 

Mioara, ajunse acasă desfăcu uşor coaja “Îruc= 
tului, şi ce să vază ? (Răducu, şi'el, rămase га 
gura căscată). Boabe · rotunde са. mărgelele, | 
fermecat cuib de rubine ce se desprindeau 51 N. 
necau printre degetele fetiţei. Gustară, erau. rä- 
coritoare şi parfumate ca roua de pe trandafirii 
roşii: şi erau multe, multe, multe. 

„Vezi, Răducule, de ce te-ai жайық? Asta. este 
Rodia: despre care ne vorbea: Mămica. Eu nu am 
judecat ca tine în îugă; am avut răbdare şi: în- 
credere în ce a spus Tuşica. Uite ce frumos ат 
fost eu răsplătită, iar tu, cu ce ai rămas?! i 

Răducu, privea in. gol si parcă vedea i fructul 
frumos.  rostogolindu-se іп praful de pe uliţă, ú 
vedea strivit de o căruţă şi pe jos lacrămi'-multe- 
multe се lunecau са; mărgelele 'şi.; străluceau - ca 
roua de pe trandafirii rosti.., 

“Si îi рати rău de ce făcuse? Mama Lola 


( 


PAG. 5 


„DIMINEAȚA COPIILOR* 


22 

liitto ţară depărtată: al cărei nume s'a pierdut 
de ы) са şi poporul се о locuia; domnea un im- 
рага! bătrân, bătrân de abia isi mai putea duce 
роуаға bătrânețelor, 

Simtind că 1 se apropie sfârşitul chemă la patul 
lui pe singurul copil ce-l avea — o fată căreia nu-i 
zăseai pereche de frumoasă ce era — şi-i zise: 

= Gopila mea! Eu simt că nu mai am mult de 
trăit 81 că în curând vei rămâne singură. Eşti des- 
tul de mare acum şi vel şti să te conduci pe calea 
vieții dar, cum împărăția mea are nevoie de un 
braț bărbătesc, spre а o cârmui, va trebui să te 
таг cât de curând. Ştiu că în totdeauna ai fugit 
de măritiş, însă datoria către tară e mai presus 
de voinţa noastră. Făgăduieşte-mi că vei face pa- 
su! acesta. spre binele ţării noastre. 

Atunci îata îi răspunse: Făgăduiesc că mă voi 
mărita» dar să fiu lăsată a-mi aiege singură băr- 


batul. Dacă nu voi găsi unul pe placul meu, să nu. 


йи 51а а mă mărita, 

— Facă-şe cum zici tu, copila mea: şi D-zeu să 
te aibă în paza lui. Atât mai putu zice irnpiravul 
81-51 dădu sufletal. 

La câteva Чин după moartea împăratului, prin- 
tesa dădu de ştire că se va mărita cu aceia саге 
va îi în stare să-i spuie o poveste саге să nu se 
stârşească niciodată. д 

Mulţi crai, feciori de domni, împărați şi fii de 
boeri, veniră să-şi cerce norocul. Unii au spus o 
poveste care 4 ţinut o lună: alţii una care a ţinut 
un ап, doi sau trei, dar nici unul п'а îost în stare 
să spuie o poveste nesfârşit de lungă. N 

S'au scurs astfel câţiva ani: în care timp toţi îe- 
ciorii de neam mare au venii să spuie câte o po 
veste si {ой au plecat fără izbândă. 

vremea aceasta, întrun sat, la capătul împă- 
răției în bordeiul unei văduve sărmane, era mare 
iale. oaie babele 541012, împreună cu văduva, 


O POVESTE NESFARŞITA 


boceau ре Florin--flul văduvei—un Ййейи chi- 
pes și voinic, Florin plecase si el la tata împăra- 
tului, 88-81 cerce norocul şi vezi, d'aia il ieleau 
babele, că ега porunca prințesei 888: - 
“Poate încerca, în afara boerilor, si fii din 
popor; dar dacă nu vor izbuti cu povestea, capul 
să li se tae“, 

[n scurtă vreme, băiatul ajunse la palatul prin- 
{езе}. Cu chiu. cu vai, abia îi dădură drumul în- 


т" 


năuntru. 
Ajuns în faţa fetei de împărat: se închină cu 


“respect și în cuvinte frumoase, demne de un fecior 


împărătese, пи de ţăran, spuse pricina care-l adu- 
sese acolo. Fata împăratului se uită cam neîncre- 
zătoare la eb apoi așezându-se pe un divan, îi 14 
cu semn să şadă şi-i zise; | 
` — Acuim începe povestea d-tale. 

Flăcăul începu: 


— A fost odată о (ага îrumoasă şi bogată, сип 


„hu se mai găsea alta ре fața pământului. Grânele 


adunate de pe câmpii» stăteau cu anii risipite prit 
lunci si văi, formând mormane aşișderea аейіп- 
rilor înalte. Poamele putrezeau în pomi neculese 
şi vitele alergau prin câmpii 81 păduri. fără де 518: 
рапі. j : 

Intr'o vrenie însă. o secetă mare aduse foame- 
tea în țară şi o sumedenie de lăcuste, mari cât ута- 
biile, pustiiră întreaga ţară. Atunci, împăratul dă- 
du ordin ca tot grâul şi porumbul ce mai rămăse- 
86 să йе adunat întrun hambar mare, де Шет. їп 
care nici о îurnică nu putea pătrunde. Din nebă- 
gare de seamă însă, într'un colţ al hambaruliu. ră- 
mase o crăpătură. Pe acolo intra în fiecare zi câte 
o lăcustă si fura câte un bob de grâu san de po- 
rumb. Intr'o zi veni o 1йсиѕій, fură un bob si їшї. 
A cincea zi veni alta, a şasea zi veni alta... Şi asa 
țăranul nostru conținnă povestea о lună. na ап 


.. сі 


„DIMINEAȚA COPIILOR" = РАС. 7 


apran: рапа când prinţesa plictisită de a asculta 
i zise: ; 

— Bine, dar nu se ша! isprăveşte odată grâul 
‚ din hambar? 

— Chiar dacă s'ar isprăvi prințesă — zise flă- 
căul — în fiecare an sar mai putea aduna de p 
câmpuri grâu: pe care împăratul ar da ordin să- 
pue tet în anari de fier și atunci iar va veni 
într'p zi o lăeustă să fure un bob şi va іші. A 
doua 21 va veni altă lăcustă уа fura un bob şi va 
їџсі, A treia zi lar ы, veni o... 

— Destul! zise pr Ди Văd că provestea asta 
пи ar avea sfârsit niciodată. Ти ești destoinic 
de-a conduce împărăția. Ти ai îndeplinit porunca 
mea deci үе! îi soțul meu. š 

După câteva zile făcudă nuntă mare si asa îe- 
ciorul văduvei sărmane: ajunse împărat. 

D. Constantin Мегеари 


| жил 


Cum puteți 


|е |= ls |z 


5 | 


le le |е |а [е 


| 
| 


8 |ə ja 
TRI 25%, 


Explicaţie : 

Spuneţi іп ce anume coloane se găseşte numărul in 
dicând virsta ce aveţi—npoi. adunând cifrele din сар! 
co'oanelur -ritate, vă voi soune de câţi an: suntel 
Exemplu : sunteţi de 30 ani. Numărul! indică 2 vârsi 
ce aveţi, з° găseşte іп a 2-а, а 3-8. а 4-a Si 4 B-a ci 
'oană, În capul acestor coloane se апа: 2--1-45-16--20. 


„Sici à L ut 
ci odată ùu puteți greşi. (Dintre revistă зевсеазсд) 


ВА СІІ 


“Caterina era o mică servitoare credincioasă 
i aseultătoare, dar putin cam naivă. ` 

Intr'o zi stăpâna sa o trimise іп piaţă ca să 
cumpere o pereche de raci, zicându-i: 

-- Caterino! vezi са racii pe care ai să-i cum- 
peri, să fie proaspeţi !“ {е 


— „Oh! doamnă, fiți liniştită; mă pricep eu, în 
acestea” răspunse ea luând рапеги şi pornind 
spre piaţă. | кр 

Sosind acolo, se apropie de masa unui negustor 
care vindea raci aşa de vii, încât eşeau din cos 
şi se plimbau pe trotuar. ° . 

Caterina alese doi din cei mai vii, se tocmi, plăti 


„Şi băgă гасіі în paner, 


$ A . ^ ! 4 
Dar în momentul plecării işi aduse aminte de 
гестапа stăpânei sale şi se adreșă negus- 
torului, 

-- „Каси d-tale sunt foarte уй, căci îi aud 
cum se mişcă în panerul meu, dar sunt si proas- 
21122“ | ; 

Din franțuzeşte de V А. 
ж жж ninae 


CINE LE-A MÂNCAT... 


Mama întorcându-se de la 0 vizită a adus-o 


“cutie cu bomboane. După masă voind să impartă 


copiilor ei, Lilina şi lonel, a găsit cutia goală. І- 
mediat a chemat copili şi i-a întrebat că cine a 
mâncat bomboanele“ — „Eu nu“. — „Nici ец“. — 
Ei nu mintiti, căci sunt sigură că unul dintre voi 
lc-a mâncat. — „lonel le-a mâncat“. — „Nu le-am 
mâncat eu... şi Lilina e о mincingasă, căci ea ла 
lost acasă, când le-am тӣпсаќ.., 2. 
Din frantuzeste de Mircea David-Timisoara “ 


* yen бт de nt 


РАС 8 =z===— DIMINEATA COPIILOR” 


Copiii ` silitori cari au obținut premiul întâi în acest a 


“tei Pal С, ЖМИ! 11511177 29:51 Gadel. Ana: 


А „С1.11,аҳргт ; Огёва Male |, 7 seu (ав 3-а бе. mixtă No. x „Висше SO ; 
e Michail Minculescu- -Vlaşca ` 6; Lazăr Angelescu бі «тй š "бааа Зэ | 
22 10%.-8-а.ўе. Сора; ‘Vitan... “București. А МКР Luiza T sp ppp АЛТ pă? ү б 9-а Se, Lust, Si. Maria 
r — — Mărmureanu- Virgiliu, | Е Cheal U Victor Iosopp 
' КЕР „Emil “Angelescu Сере Bucurasti 2,2, + CU 4 де. Alexandri - Hucurosti , 
« A Şcoala | prim tvesti, Жэ ГЭРЭЭ: 526. oxanart. тецге 
952% — Frederica., Thomas, „кту, Me Gurgu С. Vidiiea 1: 1:000 — "Savel Dr. N. ТМеге! 
теі Тм» | Pa * 0, mixta No 3 Здөтэ. 9» f el ta SA ariki "ЁгагсЫ» Lip 
е ЖУ тағаланы шоқ 079 (Жош arma M publieerea ЕАК in dumesile viitoare; (871, 


„DIMINEAȚA COPIILOR” | l = РАО. 3 
| NU PUTEA MERGE DE DOUA ORI | de MOȘ-NAE 


ІШ 


| ; 
| b : 
1. Haplea-al nostru la de veste 2.-Са-1 bolnav. cá e pe ducă 3,. „Biet Тапаве!” Нар!еа-5! zice, 
Că prietenul Tânase, Şi că chiar - ferească sfàntult— „Cum se indură Dumnezeu 
Vechiu prieten de nădejde. Azi sau mâine'nchide ochii, ' > Să гареавс ава comoară, 


Este gata să ne lase. ` 


‚ Са- inghite-apoi' pământul. '` От deştept cum sunt și еи! 


Ç 


4. Eu şi dânsul fost-am doará 5 Şi se'mbracă 'n negru Маріеа, 6. La Tănase când ajunge. 


‚ Cei mai veseli, tari în glume. la și floi s'o lumânare ` 5 "Nici nu intrá "n casă мин 
Баса moare si mă lasă, j Si porneşte 'ncet și jalnic, Plânge Haplea 5! эмер 
Ватап singur cuc pe lume.” ‚ “Merge ca la 'nmormântare. ... . Si se- чаа: „Vai де mine: 


“tfi 23-21 i ола Eta 
7, Бол иза du ăia 2 8. — баг/се vorbe-s astea, Hapleo? 9 — Oameni buni, le zice Haplea 
5418 Prieten prea iubit! Taci din gură, nu cobi! Sunt Байгал $1 stau departe, 

te așeze Domnul Sfântul E bolnav, nu-i mort Тапавв, Nu mai pot să bat iar drumui. 


Drept în raiul fericiti“ Poate.i scris а nu тигі, Vestea când primesc de moarte. 


PAG. 10 


LA ISVOR 


La isvor, la isvor, 

Fost-a fost un călător, 
ca sus cânta 

Şi el astiel asculta 


La isvor, la isvor 
La isvor 


Aş vrea Să mor 
Боги unde să se facă 
“6816 1 тей 54 treacu 


i má ia іп sbor... 


La isvor, la isvor ` 
: traiul mai uşor 
тигеіе-і mă адара 
Cu cristalul іші тёпаоара 
La isv 


Or 
La іѕуог aş vrea să mur 


îsvor, 1а isvor 
ânt cu el acelaş dor 
uferințele-mi alină 
ând cobor ia apa-i lină 
а isvor, la isvor 
oate-s vec. f 

şi numai mor... 

Aurel 


— * ** —— 
“Ingerul şi gropitele 
Un inger, umblând odată prin Мин, fn | ce 


sbura pe Suprafața pământului, zări un copil as 
dormit în niște ierburi înalte, la umbra unor plan- 
te. Dumnezeule, strigă el, ce copil frumos! Oare 
ma fost luat din cer? 0 


Şi pentru a se asigura că această ființă este de 


pe pământ, îngerul atinse cu primele două degete 
ale mâinii sale sfinte, cu се! sale годе ve- 
nite din cer, obrajii copilului. H ирь aproape de 
gură, de о parte şi de cealalță іп acelaș timp. 
‘y locul unde se termină linia surâsului. 

Зира această, zise linistit; 

„Gopilu] este al oamenilor de aci!“ și își reluă 
5 în иер unde puse degetele sale, acestea 

8, 
Ш 


i 
sari tă de cë, draga mea, pe fiecare din 
Юй КГ începi să surâzi. se deschid două 

е îrumoase de ing 


FOR eras. 
i Tradusă de 5. Fruchtmann 


defectele spiritului eres. cu timpul precum sunt 
elea ale obrazului. 


. беса! acasă? Acolo îți 


"DIMINEAȚA" COPIILOR: 
Azore! lui Dorel 


rel, dragă prietene Dorel, nu mai pot sta 10" 
cului de Бисиге, Suñt vesel, cum rare ori am îost 
în lunga mea viață de un ап si ceva. Ştii, sau.mă- 
car ghiceşti cauza acestei veselil? Este că chiar 
acum mi s'a adus la cu- 257 
noştință de către stăpâ- 
їй mei că mâine ples. 
Qam о ştergem din Con- 
stanța, unde începusem 
să mă plictisesc rău de 
tot. Nu zic ей e rău la 
mare: dar după ce a 
stat câteva zile, ti-se u+ 
газїе, Mereu acelaşi si 
aceiaşi mare, Tot apa 
aceea  nesuierită, tot 
cald peste zi şi abia 
seara ceva răcoare, 

Unde mai pui că ni- 
căieri nu este mai bine 


ai шон tău, masa ге" 
ашай, te mai Чио! pe 
la vecini si prieteni. te 


unesc şi oamenii și cdinii, Toată giuliga alergi s. 
te plimbi după placul inimel, Nu-i varia, mal mà- 
папсі саќе odată și bătaig, mai ales е үн ai neno- 
госці să dai peste cev eti răl {| et şi lipsiţi 
5% Ша ar рағей на! si t oraş parte 
Ma em un motiv gare mă fage să fiu vesel, 
şi stăpânii tăi se vor îl sățurat de Braşov 

de excursiuni şi gândindu-se 08 se apropie 
amna; se vor întoarce şi ei la Bucureşti. În fe- 


о 


° Jul acesta voi avea marea fericire — să hu crezi 
„că îți fac un compliment — să te văd şi pe tine, 


М pare te шим asa d in Ааа 
Nu-i asa Că acum eşti Qs şi vindecai ре de- 
plin Че boala de care te pl: ngea în serisoarea ta? 
eşti câine şi noi câinii nu avem obiceiul game- 
nilor, să zăgem cu săptămânile şi cu lunile. Azi 
эн К шрны Кене | 

r а 

ге % 41196 Алеі! 


2222 GLUMA 


О bucătăreasă е битеу martoră la Curtea cu 
in care suni amestecați si 
stăpânii să, Да Attila fe: 
= ре 98 stii dumneața? а întreabă рге 
ședințele, : көрүлө 
— "Știu să fac bucate. ч а 


bolnavi, 
а ге 


„DIMINEATA COPIILOR” ` 


SUFLETE DE VITEJI 


(Urmare) 


XIX.— izbânda marei întreprinderi. 


Inima ii svâcnea cu putere în piept. Intre firele 
de sârmă ghimpată şi clădirea, a cărei aruncare 
în aer făcea ţinta întreprinderei sale din noap- 
tea aceea, era о distanță са de vreo două site 
` de metri şi, firește; această distanţă era partea cea 
mai primeidioasă de străbătut. Un loc descoperit: 
îără nici un arbore, fără vreo scobitură în pä- 
ша, în care la nevoie s'ar îi putut pitula și as- 
cunde. Pe lângă aceasta pământul era tare şi pre- 
sărat cu pietriș, așa că scârţâia la Несаге pas. 
lar cu tot întunericul se putea deosebi că soldații 
de pază erau numeroşi si neadormiți. 

De aceea inima căpitanului Vârtej îi svâcnea 
puternic. Va ajunge el nezărit şi teafăr până la 
una din ferestrele depozitului cu murniţiuni? Уа 
Бий, oare, să-i dea foe şi să-l arunce în aer? 

Aceste gânduri îl stăpâneau şil făceau să fie 
aşa de emoţionat. j s 
“Тай 4 înaintând, de bună seamă nu umblând 
drept 81 cu capul în sus ci mergând deabuşilea, 
târându-se, făcând cât mai multe zigzaguri, oprin- 
du-se când îi părea că ceva se mişcă sau se a- 
propie de el, trăgând într'una cu urechea. 

Zece; cincisprezece, douăzeci. treizeci de paşi: 
- iată-l ajuns la jumătatea drumului. A fost anzit? 
Sentinela dușmană se întoarce spre el şi îşi în- 
dreaptă ривса asupra lui? Nu, i sa părut numai. 
` Aşa dar, înainte! Căpitanul observă însă, că 
ambele mâini îi. sunt ocupate. Intruna tine 
puşca. Bine de puşcă are nevoie. dar ce-i atârnă: 
oare, așa de greu іп mâna cealaltă? А, uite, isi 
zise el, am luat si îoarfecile cu mine. Ce nevoie 
am acuma de еіе? ŞI le lăsă "а pământ, 

Іп momeniul acesta căpitanul Vârtej observa 
că nu-l despărțeau decât numai câţiva metri de 
depozitul cu mumnițiuni. Încă о mică siorţare si 
iată-l ajuns, 

In clipa în care căpitanul se bucura în sinea 
Іні» că ţinta sa nu mai e departe și că Dumnezeu 
continua să-l ocrotească, aude deodată о puter- 
nică detunătură de pusti urmată numai decât de 
un gemăt dureros şi de ţipete iniricoşate. 
== La naiba, 151 grăi el singur, nu puteau să 

шаі aştepte puţin? Se opri loz?ui si lungindu-se 
cât mai bine la pământ, luă риѕса la ochi. 

Ptimei salve de puști îi urmă alta, apoi o a treia 
şi multe altele. Nici un glonte nu venea; însă, în 
directiunea lui si căpitanul nu se simtea atins. 


PAG. П 


de N; ВАТ? АВІА 


(28) 

„A, am înţeles, а fost zărit vr'unul din bieţii mei 
tovarăşi“. 

Іп adevăr, toate focurile de pușcă răsunau la 
stânga lui şi la o depărtare destul de însemnată 
de locul unde se găsea el în momentul acela. 
După câteva momente se auzeau salve de puşii 
din tot satul, „ 

De el. însă, nu se apropia nimeni şi nici un 
îoc de puşcă nu se descărca іп direcțiunea aceea. 

Această constatare îl bucură peste măsură, 

„Văd că Dumnezeu nu та părăsit cu desăvâr- 
уге si a orbit calea dușmanului“, 151 zise el şi 
străbătu acum şi mai repede distanța ce-l despăr: 
tea de depozit. 

Când ajunse lângă zid, căpitanul observă că 
mai la dreapta este ceva ca o deschizătură. Nu 
putea fi altceva decât una din ferestre. 

Şi pe când mii de gloanţe si țipete îngrozitoare 
sfâşiau văzduhul, căpitanul Уйге], regăsindu-și 
liniştea şi sângele гесе, scoase din buzunar două 
trei cârpe, turnă peste ele conţinutul unei sticle 
de petrol şi le asvârli cu toată puterea înlăuntrul 
încăperei. După aceea iăcând un sul dintr'o bu- 
cată de hârtie, îi dete îoc si o aruncă peste câr- 
pele cu petrol. 

Nu se depărtă numai decât, ci stătu până a 
vàzut, că flacăra de pe hârtie sa comunicat câr- 
pelor, 81 că acestea au luat foc luminând cu о lu 
mină roşiatică și lugubră interiorul clădirei. 

Văzând aceasta» căpitanul Vârtej scoase un sus- 
pin de uşurare si bucurie şi după aceea, fără a 
mai pierde vreme o luă la îugă, de data aceasta 
ин să se târască ci alergând cât îl ţineau picioa- 
rele. e ў 2 

Fie că sgomotul paşilor săi se pierdu іп larma 
infernală ce o făceau detunăturile de puşti si stri- 
gătele oamenilor, йе că sentinelele dușmane se 
duşeseră din partea aceea, fapte că nimeni 
nu l-a auzit сі deci nimeni nu s'a luat după el. 

Când 54 treacă. însă, din nou peste rețeaua де 
sârmă ghimpată, căpitanul Vàrtej se pomeni la un 
moment dat în cea mai mare încurcătură. Anume: 
nu mai găsea locul unde tăiase firele de sârmă şi 
deschisese un drum de trecere. 

A umblat el asa încolo şi încoace căutând s 
pipăind: înţepându-se şi sângerându-și mâinile de 
ghimpi ascuţiţi, până ce norocul. care îi fusese 
până atunci atâta de credincios, îl ajută din non- 
ca să găsească locul unde firele de sârmă erau . 
tăiate. | К 

Nici nu le trecuse, insă bine si un seomot ЙГ 


grozitor, о detunătură; ca si cum pământul аг 
îi năruit din temelii sgudui văzduhul. ре când în 
aceiaşi clipă căpitanul se simţi înşiăcat са de o 
mână de uriaş şi trântit la pământ aproape în ne- 
simtire. 

„Când îşi reveni în йге. văzu că întunerecul 
nopții era luminat de o lumină neobişnuită. Ridi- 
Cându-şi capul, mai văzu că flăcări uriaşe se în- 
паЦац spre cer din depozitul de шиш иш, lumi- 
nând satul şi toată întinderea dinprejur. Şi mereu 
se auzeau pocnete și detunături Sguduitoare. 


„Asta a fost,“ strigă căpitanul îrecându-şi mâi- 
nile şi sărind іп sus de bucurie. „Am isbutit! Am 
biruit! Acum pot şi să mor: că tot una imi este!“ 

Şi aproape nebun de veselie o luă alergând 
în direcţia satului. Explozia muniţiunilor continua: 
pe când îocurile de puşti deveniau si mai violente. 
iar răcnețele. urletele soldaţilor duşmani şi mai 
sălbatice. 


XX. Vânătbare de газови 


“Га intrarea în sat căpitanul Vârtej, care — să 
nu uităm amănuntul acesta — mergea îmbrăcat 
în uniforma dușmană, văzu, căci acum se vedea 
са în miez de zi, deşi era în toiul noptii, doi sol- 
dati duşmani alergând zpăciti şi îngroziţi.. 

“Fără să-i întrebe de unde vin şi încotro se duc, 
viteazul nostru căpitan luă puşca la ochi şi chel- 
tuind pentru fiecare câte un glonte. îi culcă ` pe 
ămândoi la pământ. 


sin noaptea asta nu mai crut pe nici un duş- 
пап.“ îşi zise el hotărât. . - 

La o cotitură a străzei avu parte de о altă їг 
tâlnire, care тигі displăcu câtuşi de puţin. Veniau 
anume din direcția opusă buimăciţi. uluiți, tremu- 
rând din tot corpul si clătinându-se rău pe рг 
cioare, parte de groaza ce-i apucase; parte din 
cauza beţiei .din care nu se treziseră incă dea- 
binelea, cei şase ofiţeri, pe cari îi mai întâlnise 
atunci când.se ducea să pună în aplicare planul 
ce-i reuşise în chip aşa de strălucit. 

„Bun vânat,“ îşi zise bucuros căpitanul. Şi Таси 
cu dânşii tot asa, cum procedase mai acum câteva 
clipe cu cei doi soldați. 

„Рос! poc! рос! şi unul după altui (гапи cu 
câte un glonte іп cap pe cinci dintriânşii. Se pre- 
gătea să-l trimită în lumea -cealaltă şi: pe al 5а5с- 
lea. când acesta ridica amândouă braţele în sus 
în senm că 56 predă 51.56 rugă în 'limba lui, ca 
să-l cruţe şi să aibă milă de. dânsul: | 

Sentimentul de bunătate. care era inăscut în 
căpitanul Vârtei si adâne înrădăcinat în inima 
lui. birui şi de data aceasta. şi îl făcu să renunţe 
la hotărârea се o luase de a nu cruta în noaptea 
aceca pe dușmani. 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


„Nu pot trage“ isi zise el, „intr ип оп» care nu 
se apără şi se roagă de iertare.“ Şi o'luš pe alt 
drum» depărtându-se dela locul acela. 

Ofiţerul duşman stătu încă multă vreme cu bra- 
tele în sus şi continuă să se roage, ca viața să-i 
йе cruţată, 

Stătu aşa până ce trecură pe acolo soldaţi. ёш 
armata sa, cari Гаш luat cu dânşii. 

lar căpitanul nu-şi mai găsea. astâmpăr. Era 
cuprins de o adevărată іште de răzbunare. Vroia 
ca într'o singură noapte să plătească dușmanului 
penty toate nenorocirile ce le dezlănţuise pe са- 
pul {йгеі, pentru toate actele lui de sălbăticie, 
pentru toate umilinţele, pentru toate insultele 51 
ocările ce îndurase biata populaţie. fără apărare. 

51-81 descărca într'una pusca, fără să se piardă 
în vânt măcar un singur glonte.. Trăgea mai cu 
seamă unde era grămada mai deasă şi învălmă- 
şeala mai mare. Trăgea şi striga într'una în limba 
duşmanului: »îugiți că vin Românii!“ 

Ofițerii şi soldații dușmani îşi pierduseră cu de- 
săvârşire capul şi fuseseră cuprinși. de о panică 
nemaipomenită. Năuciţi şi tâmpiţi de „groază, fu- 
geau în toate. părțile neţinând seamă de nici o 
comandă şi poruncă; îmbrâncindu-se unii ре alţii, 
deseori trăgând chiar unii într'alţii. Mulţi din ei 
aruncau puștile şi căzând іп genuchi ridicau bra- 
tele în sus şi se ruga. de un dușinan, care ега 
invizibil, să-i cruțe şi să nu-i omoare. Alţii intrau 
prin case 51 se rugau cu lacrimile în ochi de tă- 
rani. ca să-i ascundă şi să-i miluiască. 

— Am o nevastă şi patru copii: zice unul. | 

— Sunt fiu unic la părinţi: se tânguia altul. 

Şi — vezi cum e inima Românului -- înaintea 
acestor oameni ce plângeau бі tremurau. milos- 
tivii, ţărani au uitat. că aveau în faţa lôr pe călăii 
ава cari înduraseră atâtea şi atâtea fărădelegi şi 
тап fosti îmboldiţi decât de nobilul sentiment de 
a da adăpost şi ocrotire celui mài slab. Țăranii 
n'au făcut rät acestor duşmani се зе umileau si 
îngenunchiau înaintea lor şi n'au căutat să-și ia о 
răzbunare се era pe deplin meritată. | 

Intre acestea, căpitanul Vârtei. obosit peste mă- 
sură şi socotind, că e momentul ` să pună capăt 
Ade tată ali Š de dusmani“, se duse să-şi vadă prie- 
tenii, 

Primul său gând іш pentru Marioara. Alergă: 
dar. într'acolo şi văzu că poarta casei ега între- 
deschisă; aşa cum fusese înţelegerea din ajun. 

„E totul bine la voi?“ fu cea піді intre- 
ба a sa, când о zări pe Marioara” alergânduri 
întru întâmpinare. 


) 


i va urma. 
Este mai uşor a îi înţelept pentru alţii decât 
pentru tine însuți. 


satele A COPIILOR” 


Broasca cea 1eneșe 


PAG. 3 


La marginea unei bălți acoperită іп bună parte 
de trestii şi păpuriş, un crap stătea de vorbă cu 
о Һтоа5са. ) 

— Coană broască, îi zise crapul,. dece stai în 
nămol şi nu intri în apă deabinelea? Oare nu ştii 
să înoţi? 

— Ba ştiu să înot şi încă mai bine decât tine- 
îi răspunse broasca supărată. Află; crap fără min- 


te ce eşti, că oamenii, сапа încep! să înoate. pe 
mine mă iau de model. 

-- Inoată odată să te văd, îi întoarse crapul 
vorba» căci mi-se pare că “ştii numai 54 te lauzi. 

— la mai slăbeşte-mă cu gura ta; îi zrăi broasca. 

Ла clipa aceea о muscă sbură tocmai deasupra 
apei. Crapul dintr'o săritură o prinse şi o înghiți; 

— Nu-ţi plac mustele coană broască?, întrebă 
el. 

:— Ba îmi plac şi încă foarte mult. De aceea 
stau cu gura deschisă că doar<doar о ?п{та vr'una. 

— О să astepti mult şi bine, până să-ţi pice 
vreo muscă în gură, îi zise râzând crapul şi se 
scufundă în apă. 

A doua zi de. dimineaţă о vrabie care umbla 
după viermişori, o găsi pe broască stând nemis- 
cată în acelaş loc. 

— Dece nu mergi să-ţi cauţi de mâncare, 
coană broască? o întrebă vrabia. Ori, poate nu 
ţi-e foame? 

— Ва nu mai pot de foame, dar e prea de 
vreme, pentru a face exerciţii, îi. răspunse broasca. 
‚ — Мі se pare că nu poţi să sări» îi zise vrabia. 

— Pot să săr si mai mult decât tine, însă gân- 


desc că e mai bine să aştept cu gura deschisă: 
pentru ca muştele să intre singure intr'ânsa, : : 
A... iată o muscă sburând lângă mine... Vai!. s'a 
dus şi nu mi-a intrat în gură... Nenorocita. de 
mine, m'am câțuși : de puţin погос.! ТЕ 
- Zici că nai noroc, atunci când пи (е indini 


să faci un pas, ca să-ți cauţi hrana? Află că astfel 


de, ființe leneşe. cum eşti tu, n'au nici odată noroc 
şi mai curând sau mai târziu sunt osândite. 54 
piară. 

Aşa grăi vrabia şi 2513; са 54 
ei de mâncare. | 

Pe inserate crapul veni din nou, găsind-o pe 
broască remiscatá dela locui ei. 

— Vecină broască, ti-au intrat multe muşte în 
gură, de când nu ne-am văzut? Văd că ai slăbit 
destul şi pielea ti s'a sbârcit toată. 

— Du-te de la mine, crap, rău crescut се ești, 
îi strigă broasca în culmea supărărei, 

A doua zi veni şi vrabia. 

— Cum îţi merge coană broască ? o întrebă. ea. 
Văd că nu te-ai mişcat dela loc. 

— Aştept ca norocul să-mi aducă muştele · în 
gură, răspunse broasca cea leneşe cu un aer tân- 
guitor. 

— Paşte Murgule, îi zise vrabia căutându-şi de 
drum. 

Nu după mult, iată că un fluturaş frumos se a- 
şeză pe o trestie foarte aproape de broască | 


4 ducă micuţilor 


— Fluturul acesta nu-mi scapă» îşi zise broasca. 
Si făcu încet-încet doi trei pasi, ca să-l prindă, 


PAG. 4 


= Pofta în сш. leneşo! îi striză fluturul, zbu- 
rând ceva mai departe. 

Cam pe la amiază jupânul cocostârc 151 făcea 
pe acolo plimbarea sa de toate zilele. Când o vă- 
zu pe broască stând nemişcată, deschise ciocul 
său lung de un metru şi o şi dete pe gât.. Dar 
deoarece era sătul, o scoase din now o înjunghie, 
о jupui de piele şi o atârnă de о cracă, „unde își 
păstra mâncarea. 

„Rău e sfârşitul fiinţelor leneşe!* zise vrabia, 
care: zburând pe acolo, o văzu moartă şi spân- 
zurată. 

Prelucrare de Marca Ionescu 


Ж Ж Ж 
ания 


Боасе unui sai săvârşise o crimă, pentru 
саге їп arestat şi condamnat la moarte. 

Cum în satul acela nu mai era alt ferar, săte- 
nii au însărcinat pe primar şi pe câţi-va fruntași 
ca să ceară iertare pentru ferar. 

Ajunşi la tribunal, primatul luă cuvântul: 

— „Domnule judecător, noi am venit pentru 

1 Vă spune că nu puteţi omori ре ferar, din cauză 
că în sat пи mai avem alt ferar“! 

— „Nu se poate, zise judecătorul, са o astiel 
de mare crimă să rămâie nepedepsită“. 

— „Foarte bine. Noi avem doi băcani în sat. 
unul ne este destul. Omoráti pe unul în locul fe- 
rarului..... şi astfel noi vom avea satisfacția noas- 
trá şi justiția satisfacția ei. 

Traducere de J. H.-Tasi 


In insula Ceilan din Asia se găseşte un arbore 
care are vârsta de 2150 de ani. Este, bine înțeles, 
cel mai bătrân arbore de pe fata шы 


E N RE 


„DIMINEAȚA COPIILOR: 
Nu chinuiţi animalele 


Nepotului meu Radu Fomellini 


Linto, Linto eşti neroadă, 
Cum nu e altă copilă, 

Ма de animale milă, 

Tragi mereu máta de coadă.. 


la mai bine vezi de coase 
La cămăși, ori la batiste ; 
Мий mai face zile triste, 
Ми mai #ránge ale oase 


E păcat, zău, surioară, 
Să chinueşsti o ființă 
Nu vezi că de suferință 
Pisicuta o să moară ?... 


Spune ce-ai іш cu pisica 
Ро arunci pe bătătură ; 
Nu de geaba : „Secătură“ 
leri te-a poreclit bunica. 


Orice taci, să faci cu minte 
Ne-a zis nouă bunicuta, | 
Tot astiel grăi măicața 
Te voi ѕрипе lor St... ținte !. 


Ө să stai ca o momâe 

La arest şi după use 

50 să vezi fu, rea căpuse, 

Că spinarea-o să-ți tămăe. | 
Maica Smara. 


-...... 


(77: 

ыы мин „Dimin ta 
sP m ыу ым str. Sărindar cata 
9—1), зеле legate în categ = volume 
герое сан, volum, care Wasinta 
° уйган comoară pentru tineret, este 
Volumele se trimit contra costului, la 

domiciliu lu] cititorilor franco. 


Printre deslegătorii celor 5 probleme cu | premii 
а 1081 şi d. Miron V. Şoarec, dela Piatra-Neamţ, 
a cărui scrisoare a fost primită cu mare întârziere. 


Cele mai frumoase 


Haine și Rochiţe pentru лөр! 


găsiți numai la MARELE MAGASIN CARMEN SYLVA. , 
Str, Lipscani — București | 


„DIMINEAȚA COPIILOR” ID PAG. 15 


O VIZITĂ LA ADINA ` 


„Silvia se duce în vizită la prietena sa Adina. 
Silvia e imbrăcată într'o rochiță albă, iar Adina 
poartă o frumoasă rochie cu picătele. Acuma 
ştiţi care e Silvia şi саге e Adina. lar dacă nu 


le distingeți incă, vă mai spun că Adina este a- 
ceaa care ţine în braţe о раризе.. 


Tocmai păpuşa aceasta. este cauza vizitei ce 
Silvia o ізсе prietenei sale. Se lăudase anume 
Adina că işi cumpărase o păpuşe nouă şi că i-a 
făcut Jinetei — аза o botezase pe păpuşe — о 
rochiță, o cămăşuță şi o pălăriuță, toate frumoa- 
se, cum пи ғап mai văzut. | 

Amândouă prietenele stau ре sofa, iar Adina 
povesteşte, lăudându-şi mereu păpuşea si iru- 


musetile ce i-a făcut ea singură cu mâna sa. . . --' 


„Nu ştii, Silvio, cât de cuminte este , Jineta 
mea:Gum о Сис, cum își închide ochişorii şi a- 
doarme. Şi nu se trezeşte până п'о scol eu, ` 

După ce se scoală din somn, о spăl şi о îmbrac 
trumos. li dau apoi să-şi bea ciocolata. Numai Că 
nu prea are poftă de mâncare şi îmi lasă mie şi 
ciocolată şi bomboane si prăjituri. Mie nu prea 
imi place lucrurile acestea, dar ce să fac? Le mă- 
папе, mai întâi pentru са să nu se prăpădească, 
a] doilea pentru ca*să nu se supere Jineta, vă- 
zând că reiuz aceea ce-mi dă dânsa. Ой, 

„leri am terminat o nouă rochie ce i-am făcut. 

l-am făcut-o de etamină şi o prinde de minune. 

„Eu nu o las pe biata Jineta să se plictisească. 
Oricum o îi vremea, trebue să o scot odată pe 
zi. Šf în totdeauna îi cumpăr câte ceva’ odată 
bomboane. altădată ciocolată. după cum îi pla: 
ce бї. 

Căţelul Pic auzea $ îşi zicea în gândul său: 
Adina îi cumpără, dar tot ea le mănâncă“. 


De vorbă cu cititorii 
«хөбисојеғіог din 5 


181 le rea- 
te din căr- 


сц" 


or dip tranțuzeşte, — Ма! 
mintim că ПЫ Веуов de traduceri făc 
tle de şcoală, căci astfel de bucăţi sunt іп 
noscute $ аш mai fost publicate în româneşte, In al 
doilea тапа. ţinem să fe atragem аа ар #теўе- 
lei ce о tac cei mai mulţi traducăcori, reproducând cu- 
vânt cu cuvânt, ceeace nu e de loc bine. Asa, de ex. 
e о greşeală să sciii ja româneşte „eu mă ducéame, de 
oarece „mă duceam“ arată lămurit că e vorba de peri 
54 ША їр!а а. Să еу te, de asemenea Апае ` 6. 
formele intintivale, cart se potrivesc pentru limba Е 
ceza, чаг nw şi pentru limba română. Fraza tradusă st 
sune bine româneşte aşa încâţ să pară că e originală 
româneacc”, 

“Anna S$.Brâila.—Bucata trimisă de d-ta е bine scrisă 
şi dovede te Ña ішепФ promit: tor. Numai că nu е, din 
cauza formei în care е redată, o bucată pentru copii, 
сі tocul ei ar fi mai degrabă într'o revistă de literatură 
pură. В: сае desti'ate copiilor trebue să te scri 


simplu fără de :crieri impovărătoare, fără fraze preten- 
țioase şi să cuprindă o acţiune cât mai yie. Т,6р06 să . 
povestești ceva. iar nu să redai impresii şi беһ-ері. ` 

Mih. Gor.— Ne-ai făcut să râdem— cum, pe s:mne, 
a fost şi :ntenţia d-tale — cu rândurile versilicate се 
ne-ai trimis. si parcă am fi fost ispitiți 58 le pu icân, 
de teama 54 nu pierdeni un cititor aşa de біле dispus, 
dar, del n'a! ghicit cine se ascunde -sub psepaonimu! 
de .: os Nae”. ici 

Tutulor colaboratorilor. — Am'spus-o și о repetăni 
så nu nt se trimită traiuceri de bucăţi din cărțile de 
500813, întăi petru că astfel de тоса sunt prea cú- 
noscute şi al do lea pentru că este о deosebire în ce 
priveşte conţinutul, între un manual de şcoală şi o re- 
vistă. 

A se scrie pe o singură față. — Rugăm din nou pe 
toți eoluboratoni să nu serie 0 cât pe o singură pegină 
a foaei de hâr'ie, 185801! pagina cealaltă nescrisă, 1: 
ma: rugăm sà scrie mai citeţ ў să lase puţin spaţiu în- 
„tre rânduri, pentru са la nevoe să avem loc pentru 
îndreptărite ce le credeni necesare. `. > 
D. Р.-Сопзїап{а.— Află, dragul meu, că „а! văzut-o”. 
„a. 1821-07, se scrie aşa, iar nu „al văzuto” „ai lāsato“, 
-cum scrii d-ta, Ре lăngă aceasta, expresiunea francezi 
„jouer d'un înstrument*, se traduce prin „a cânta din 
sau cu un instrument“ iar nu „a juca“. D-ta insă ai 
' негіз „să joace c! trompeta“, cecace nu e româneşte, 

D.-Constanţa. — „Leul și pustiu” se va public», 
te rugăm numai să ai răbdare, de oarece avem multe 
poezi: cari işi aşteaptă rândul, - > ы 

h, Sch.laşi.—.„Pr.etena mea* е bine scrisă şi se va 
раса. Ju .есапа după schița aceasta, suntem în drept 
să aşteptăm dela d-ta bucăți și ma! reușite, 


— De ce eşti aşa vesel, Petrică? îl întrebă ta- 
täl pe fiul său care tocmai venea de la şcoală. 
— Pentrucă profesorul m'a mutat în banc: 
întâi ! у 
— Ei bravo! Dar де ce? ai știut aşa de bine 
lecţia ? +, : 
\ — Nu! Dar banca din fund ға rupt si până Su 
repare, am să stau în banca întâi. 
Trimisă de lonel Siegler-+Plveşti 


„дь Г. 


”Э L, Paşcani. — De: unde: гаг” luat „anecdota , 22 
nare țigănească“ 2. 
t H. D.-Galati.— s Graurule. ne-a tost. trimisă - de: alt сі” 
Zgârcilă doarme, visând-că se айй la um teatru, sn d-tāle.. 


8 т. B.-Gonstanţa — өз minunată aventură» е tradusă 

unde vede. о. piesă foarte © interesantă. Deodată „ prea cuvânt cu cuvânt, aşa că па 6/Ыше românește, 

intră servitoarea. şi îl scoală. Chiar inceputul „Când eu traversam. Rusia...» биш vå- 

Zgârcilă. (înfuriat). --., е. ce mai. эсш? Să zui“. In româneşte nu e. пеуое de; aceste. pronume per. 
îi văzut: toată piesa“ ‚ sonale, pentru'că forma -verbului arată 'şi persoana. 

5 ‚ түішізі-4е: Sulciu - Pauker - PD. M.-Iasi. — Traducerea „Prihorul“ are; aceleaşi de- 


y: fecte са я bucata де mai sus, у 
„ж ж ж. АМ, A. A.-Constanta.— Cuvintele . ‚{ёгап*, „Боег°, „pis 
13, 2-8 35, „dragă”, еїс., fiind. substantive . „comune ри se 
Эр ES Ti E G k. R ' ‚ scriu cu literă mare, decât: atunci când 'sunt la. incepu- · 
| „tul frazei, Тауа{ӣ, micuţule.. mai întâi aceste reguli a 
A ; de simple s АД тізі. târziu 58. te gšndesti “s&.scrli'bucati 
ш аг - “pena pu licare. ~; 

Rezultatul Problemei. amuzante public L. Vizu. — Bucăţile ce publicăm. 1a-revistă;din serij- 
în Мо. 27, pag. 13 este: ` па { torii АЕТ атака н orgon: dar nu din alte limbi, 
4 Мал: „cam ai făcut d-ta cu bucata «багрее,, . 

26 843. 545 lei si У. I-Brăila — In felal “Piganulut eu cireşile, по! ат. 
şi publicat о vlumă „Cum se mănâncă smochinele=. 
Rezultatul Jocului distractiv. нені іп: ме. Су Pi бура „Râzbunarea” си. Haplea 5сгіе-о mai 


; bine în proză sub forma unei,glume.. ` 
27, pag. 13. este: „PF, St-Loco. — „Pedeapsa ' Cras"; a şi fost. publicată 
ODOBESCU 9122222 іт ,Dimnineata Copiilor“, dar a fost<tradusă după Tol- 


i ¿via "э Stol, care este autorul ei. In traducerea ‘d tale sunt 
— mem, multe franţuzisme: „voiajeau", „dejunat*, „voiajori“ ete. 

ЮМ „vii "Gluma se va publica. 

„Au Str-Brăuda.— Poezia „Varat; са toate. că destul de 
еца, nu e pentru o revistă ide: copii. „Lerenda э 
са 5 tul і \геѓа-о, scurtând-o şi punând:o. într'o fo 
КҮЙ 'simplă Гага atâtea intiorituri „de stil.. Nu 


ita ‘сё serii pentru o revistă de copii. 
B dal ко 2-- Atât poezia '„Pe'o-erácă тегенде cât 
ИС! bucata in proză , Nu face; "айога" г (Şi mau са: seamă 
- 4 aceasta urmă), сир prea Jjunm pentru.subiectul-tra- 


: у ха “ас, ра а! talent, даг îţi lipsește exerciţiul sorisului, şi 
22222) со: наготаге bună. 
® * Lup. Мат. — Bucata. „Zile grele”! e :scrisă cu intenţii 
БЕТТІ dar torma prea personală; şi prea încurcată 
“Ав care 6876 expusă, о: Часе să nu е „potrivită. „pentru 
=O revistă de copii, 
D. A.-V ăruita.— Ai trimis: prea târziu dezlecarea рго- 
' bleme'ori Rezultatul 58. si publicase în revistă când s'a 
- primit scrisoarea d-tale, | 
қ І. Р. С.-Гйей-- Poezia. „Conilvi către îngeraş: eslă- 
u. í ~“ butà- Anecdota cu tiganul nu o ры „pentru mo- 


PPE ТЕС ме 419 š o p G ӨМ că nu vroim să dăm bucăţi în саг lim'arromanš 
Colegii şi prietenii e schimonosită, Încearcă” încă odată să traduci’ „Grau- 
toţi o spun L Dea Că „rul dresat“ fiind та} atent la ortografie, punctuație şi 
Ca nimic în lume mai cu seamă la construcţia frazei саге. trebue să fie 

пі mai bun © - ass сан дыр нд ЖЭ (бі ТІ ы 
АСТЫ ЖИЛЕ YW şi - соеаїа subţire: e prea su 
Шу, гэ ае m strat, БР іе, peniru ca sà provoace râsul. „J. V 2103 ice: езе, iar 
” ” t 


‚ nu: „Jules. Verne“, cum. aţi crezut. 1 
M A. M.:Focsani: — Cu regret. nu: putem publieă Ба 


SCOLARI о A TAn аттор Vag gen ja -nu ărului“ și „Cne -aleargă după doi lepuri". 
ŞCOLARI, © pentru că aceste buci Ч au “mai lost: „publicate. ‚Саца 


Abonaţi-vă la: ,Битпеа(а Copiilor“, ca să insă de învaţă bine vunrtuația. | бді 
aveţi бгеріші de а lua parte la marile 8. i ar e m a == 
foarte bogatele: ea | : ' Atelierele vADEVERUL“; BA a 


e rr pe ) ERS ТОГЛ P SI ty ИДП 


BIMINERT 
морі. ор 


REVISTA ФАРТАМАМАМА 


DinEgron+ N, BATZARIA 


PRETUL 3 LEI 


PAG. 2 aeee DIVIN EATA COPITEOR”. 


Ce credinţe greşite au Indienii 


Un preot, cate a trăit vreme îndelungată prin: 
tre ІнШені, scfie cele ce urmează : 

La о depărtare de 5 Chilometri de loeñinta inca 
se găsea Ий templu mic, închinat zeiţei Cali. 
După Credința indienilor, Cali era zeița Bolilor 
periculoase. 


De gât îi atârna un baer de şerpi şi încă un 
baer făcut din cranii de oameni. 

Intr'una din zile am văzut cum o femeie, care 
purta în braţe un copilaş foarte drăguţ, se ducea 
drept la idolul zeiţei. Luă un spin si înțepă cu el 
buzele delicate ale copilului. După aceea se de- 
раға de idol, strângându-şi la piept copilul din 
ale cărui buze sângele curgea în şiroae. Ocoli a- 
poi de trei ori templul şi intră din nou într'ânsul, 
- înțepând încă odată buzele copilului. Pe când fă- 
cea această, zicea într'una cu glas tare: „Асеаѕ- 
ta e pentru tine, zeiţă atotputernică!“ 

Să nu vă сірий că femeia nu-și iubea copi- 
11. Din potrivă, făcea аза din dragoste pentru 
dânsul, crezând că cu jertfa aceasta о уа îndu- 
pleca pe zeiţă să-l ferească pe copil de orice boală. 

În altă zi am întâlnit un bărbat cu un băiat 
de 6—7 аш, Mâinile băiatului erau străpunse de 
cuie de argint. 

La întrebarea теа: „Omule, cum te-a lăsat i- 
nima să-ţi chinueşti în felul acesta pe fiul tău?“ 
el îmi răspunse : „Când s'a născut copilul acesta, 
îi muri maică-sa, dar mai înainte de a-şi da su- 
fletul ma pus să-i promit că am să-l duc pe copil, 
care este unicul meu fiu, la templul zeiţei Cali. 

Mi-am împlinit promisiunea, iar preoții din tem- 
piu jau străpuns mâinile cu aceste cuie, în cre- 
dinţă că băiatul are să йе sănătos şi că ате să 
с ferit de blestemul zeitei Cali, 


Мат ойт = scrie mai departe preotul = 
să-l convine ре Orñul acesta că Dumiiezeu cel a- 
devărat nu Siite пісі 0 plăcere 1а 88881 de ĉhi- 
nüri şi suferinţe, Dar credinţele greşite ёгай аа 
de înrădăcinate intr'ânsul, în cât їпі-а fost ен fè- 
putință să-l fac să 86 conviiigă de adevărul spu- 
selor inele, 

Prelucrare de Ştie-tot 


жж жар. 


Popoare cinstite 


Locuitorii Suediei şi Norvegiei, trec drept 
cei mai cinstiţi oameni de pe pământ. Aşa, se po- 
vesteşte că odată un rege al lor a atârnat de ста- 
ca unui dtbore din mijlocul Capitalei un pieptene 
de aur, lăsându-l acolo fără nici un păzitor, de 
oarece ёга convins că nici unul din supușii Săi 
nu-l va Ша. Şi în zilele noastre puteţi lăsa pe 
stradă în Suedia un pachet sau un obiect oare- 
care, că nimeni mare să-l îure. 

De asemenea, în orașele Norvegiei există si 
până astăzi frumosul obiceiu ca la drumul mare 
să se pună lăzi deschise, pline cu de ale mâncărei. 
Trecătorul ia din această mâncare câtă îi trebue 
şi punë în ladă câţi bani crede de cuviinţă. lar 
când călătoriţi în partea muntoasă a Suediei si 
Norvegiei, veţi întâlni la răspântii cutii cu scri- 
sori sosite cu poşta, 

Factorii, neputând să le împărţească pe la toate 
casele împrăștiate la depărtări mari în văile 
müñtilot, pun scrisorile în cutiile acestea. Oa- 
meni ай partea locului, trecând pe acolo, le сет- 
cetează şi 151 ia numai cele cari sunt ale lor. 

„O dată — povesteşte un călător — pe când 
mă pregăteam de drum, un țăran care îmi era 
Cunoscut, îmi aduse un pachet destul de mate, 
rugându=tă să-l iau. Pachetul era adresat utei 
rude a lui ce locuia întrun sat prin apropierea 
căruia îmi era dritmul. l-am răspuns că nici nu о 
cunoşteam pe ruda lui şi nici nu ега să trec prin 
satul acela. 

— Nu-i nimic, îmi zise ţăranul cel curat la su: 

t 


et. ; 

Vei întâlni un pod de lemn; la dreapta căruia se 
{асе un drum. Lăsaţi numai pacheţelul la locul a- 
cela. Când vărul meu Ole Nilsen trece pe acolo, 
îl vede si îl ia. 

— Dar dacă trece alt cineva înaintea vărului 
d-tale şi ia pachetul? at ai 

La această întrebare, țăranul se uită mirat la 
mine şi fără să-i treacă măcar gândul unui fürt, 
îmi zise foarte simplu şi linistit: Nu se poate, 
căci фе pachet stă scris că este pentru Ole 


Nilsen !“ _ 
Vlad Nicoară 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


DIMINEATA COPIILOR 


REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA : 
BUCUREȘTI, — STRADA SĂRINDAR 9-11 BUCUREŞTI. — TELEFON 6167 


ABONAMENTE: UN AN 150 LEI 
ŞASE LUNI 80 ,, 
_7 SEPTEMBRIE 1924 


UN NUMAR S3 LEI 
IN STRAINATATE DUBLU 


Manuscrisele пера ите nu se жара 
а 4 


Сігев și Corcoduş, flăcăii moșului 


De când îi murise baba, moş Tudorache trăia 
singur cuc în coliba lui de la marginea pădurii. 
Şi atâta i se ura încât, într'o zi, găsind pe drum 
doi căţeluşi de pripas, i-a luat la el cu gândul 
că-i bine să ai măcar o vietate pe lângă casă. 

Erau mici căţeii; abia făcuseră ochi şi abia se 
Нагаи pe lăbuţele lor ; unul era alb, altul negru, 
iar după nume le-a zis :Cireş si Corcoduş. 


Decât moşul îşi făcuse de lucru cu dânşii. De 
unde bătrâneţelor lui le era prea deajuns un co- 


ата de mămăligă, fie şi uscată, căţeii poiteau 
lapte, carne, biicate bune şi multe nu 8884, Astfel, 
mos Tudorache, fiindcă-i iubea са pe copiii lui, 
сга nevoit să se scoboare zilnice în sat şi, ba să 
despice ici niscai butuci de lemne pentru o сеавса 
de lapte, ba să bâtă dincolo câţiva pari în schim- 
bul unui blid de mâncare, îiisfârşit. muncea то 
până dădea în brânci. Dar era vesel că-și poate 
hrăni căţeii . 

lar Cireş/şi Corcoduş -creşteau, se îngrăşau 51 
se făciită în scurtă vreme doi căţei mari si fru- 
11051 сит nu erau alţii. Si ава erau de deştepţi 
încât au priceput de la o vreme și dragostea 
moşiilui şi osteneala ce si-o dădea pentru еі. Şi 


într'o zi, 


de Alice Gabrielescu 
rămaşi singuri acasă, au prins a vorbi 
în limba lor: 

— Bietu tata-moşu, cât se chinueşte toată ziua! 
Si noi, tineri şi voinici, să nu-i putem da nici un 
ajutor ? Ce zici măi Сігез ? 

— Ham! ham! barem să-i cărăm lemne de la 
pădure ! Haidem chiar acum ! 

Au pornit amândoi, îudui nevoe mare, au intrat 
în pădure şi au ales o buturugă potrivită. Au în- 
hăţat-o cu dinţii, Corcoduş de-un capăt, Cireş de 
celalt capăt, au tras, au zmuncit, dar ca 80 ur- 
nească, pace ! 

— Ham ! ham ! Ce ne facem, măi Cireş.? 

Tocmai trecea prin pădure. spre coliba ei, stân- 
ta Vinere. Induioşată de opintelile celor doi căţei 
inimoşi, sfânta s'a gândit să-i ajute. Si numai се 
a învârtit Бейзогш ei de trei ori prin văzduh 51 
căţeii s'au prefăcut deodată în doi flăcăi zdra- 
veni şi chipeşi. Au luat ei atunci nu numai butu- 
ruga dar câte un braţ întreg de lemne, s'au întors 
acasă şi pe când unul deretica prin odae. celalt a 
aprins focul şi a pus ceaunul de mămăligă. însîâr- 
şit, au rânduit toată treaba după rostul ei. 

Seara, când s'a întors mos Tudorache acasă, 
nu-şi putea crede ochilor. САН, căci sfânta Vi- 
neri îi prefăcuse din nou іп căţei, au dat să po- 
vestească întâmplările 51 să se laude cu cele fă- 
cute, dar degeaba că moşul nu pricepea nimic din 
hămăelile si gudurările lor. 

А doua zi iar aşa, а treia zi îar, moş Tudora- 
che, crucit şi nedumerit, s'a pus la pândă ca să 
айе taina. Sa luat după căţei în pădure şi astfel 
a văzut pe sfânta Vineri şi minunea еі de пе- 
crezut. 

Atuncea moşul а eşit din ascunzătoarea lui si 
a căzut 1а picioarele sfintei Vineri : | 

— Maică, aibi milă de mine! Desăvârşeşte-ţi 
minunea ta şi lasă pe flăcăii aceştia să rămâe 
oameni, să fie copiii mei ! 

— Omule ! i-a zis sfânta Vineri, ец minuneă 


7 


PAG. 4 


asta pot s'o Тас, dar tu, pământean umilit, n'ar 
trebui să mi-o ceri. De ce nu eşti mulțumit cu cât 
ti se dă? De ce vreţi totdeauna mai mult de cât 
aveţi ? Mai târziu te vei căi. 

Dar moşul nu si nu, până се la urmă s'a îndu- 
plecat stânta şi căţeii au rămas pentru totdeauna 
flăcăi Chipeşi şi zdraveni, unul bălan, altul oa- 
cheş, iar după nume tot: Cireş şi Corcoduş. 

Cine era acum mai fericit ca mos Tudorache ? 
Nici urâtul nu-l mai rodea, nici oboseala nu-i mài 
frângea spinarea. Cireş şi Согсойиѕ duceau toa- 
te grijile casei şi înveseleau pe bătrân cu glu- 
mele şi cu tinereţea lor zburdalnică. 

Fericirea asta a ţinut vreun an de zile. După 
aceea, flăcăii au început a se posomori. Şedeau 
mocniţi în câte un colţ de colibă şi în ascuns de 
moşul începeau а cârti: 

— Mult avem să mai stăm în sălbătăcia asta? 
Prin alte părți lumea petrece, cântă, si noi să 
stăm mereu în pădure? Ce-avem поі cu mos 
Tudorache ? Nu ni-i nici tată, пісі rudă... 


Si aşa, într'o bună zi, l-au lăsat si și-au luat 


tălpăşița în lume. lar durerea moşului nai mai 
găsit alinare de-atunci. Cuvintele sfintei Vineri îl 
mustrau încă: De ce ceruse tot mai mult? De ce 
nu se mulțumise cu ce i se dădea 2 

Таг mai târziu, mult mai târziu, a dat mosul de 
urma lui Cireş şi Corcoduş si a aflat cu durere 


că nu s'a ales nimic deseamă dintr'înşii. Nerecu-- 


noştinţa lor, Dumnezeu то putuse lăsa nepedep- 
sită. 
Alice Gabrielescu 


Dr 


Nu este bine să bem apă, când stăm la masă 
sau în timpul mesei, ci numai după ce am termi- 
nat cu'masa şi am mai stat puţin. La început se 
pare cam greu, dar te obisnuesti repede; 


copil, 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 
Мата cea adevărată 


Inaintea unui judecător 211202 veniră două fe- 
mei, cari se certau pentru un copil în fase. Vie- 
care spunea că este al său. judecătorul se găsea 
în încurcătură, neștiind се să facă. Se siătui cu 
nevastă-sa, care întrebuință o şiretenie, ca să se 
айе care din cele două femei era adevărata mami 
a pruncului. 


Judecătorul porunci femeilor să-l ducă intro 0- 
daie. Spuse după aceea să se aducă un mare peşte 
viu. Copilul îu desbrăcat, iar în hainele lui îu îm- 
brăcat peştele. Ради apoi poruncă să meargă 
toată lumea după dânsul. 

Şi asa porniră judecătorul, cele două femei si 
slugile cari purtau peştele îmbrăcat în hainele co- 
pilului. 

Când ajunseră la 
meilor: 

„Deoarece vă сегїай, nu dau copilul nici uneia 
din voi, ci-l arunc în apă, ca să servească peștilor 
de mâncare“. 

Peştele їп aruncat în lac unde se scufundă nu- 
mai decât. Мата cea adevărată dădu un țipăt si 
se aruncă şi ea în apă, ca să-şi scape copilul. Ju- 
decătorul însă porunci să o scoată si să-i dea со- 
pilul care fusese lăsat acasă. 

Porunci de asemenea ca femeia cealaltă, care 
privea rece si nepăsătoare de la țărm, să fie as- 
pru pedepsită. Ea vroise să pună mâna pe acest 
copil care nu-i aparţinea, deoarece în timpul som- 
nului, şi-l înăbuşise fără să vrea pe propriul său 
care dormea lângă dânsa. 

тый лус терр ша 


NOAPTEA 


„E adevărat;:mămico; c'avem fiecare o stea? 
„Flai, arată-mi-o şi mie pe a ta dar şi pe-a mea!“ 
— „Steaua ta e încă mică şi nu cred so pot vedea, 
„Би de când te am pe tine, numai cat o altă stea!“ 
Mama Lola 


un lac, judecătorul zise Їс- 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


чун 75 ae a n pre ma 2-2 E e ata 


5%. 


А 225 АЕ 4.7 


Б 26:15:82 е rar 
ERT Sa p бра 


ip Satie ce АВ it 


РАС. 6 шишшшшшс 


Li ——rw——r—— 


GREIERA SUL 


— „Mămico dragă, spune-mi, cine cântă 
cu fiecare — apropiere — a serii 

închis іп zid, în colțul etajerii ?.... 

auzi, mămico?,... cine, cine сйпїй?.... 


E-un glas strein, şi nu-l pricep de :el'... 
nusi ciripit de pasăre şi nu-i 

nici chițăitul vr'unui ѕогісеї, - | 
deci cine poate îi stăpânul lui? 


Să plângă zidul?.... Nu o cred nici când 
deşi tu-mi spui, ades, că ‘n lumea lor 
vorbesc, trăesc, se nasc, ba chiar şi mor 
şi lucrurile cele mai de rând... 


««Мйтісо dragă, poate din pământ 
porneşte-aiar* suspinul unei plângeri, 

ori, nevăzut, vre-unul dintre îngeri 

pe-un fir de-argint încearcă trist un cânt? 


Hai spune-mi, spune-mi, nu e vre-o minune 
că тп fiecare linişte a serii 

închis în zid, în colțul etajerii, 

un glas strein, cuvântul lui îşi spune?.." 


— „O, nu, Сосша mamei, nu se 'ngână 
un glas strein, asa cum bănueşti 

nu Cântă — acum nici îngerii cereşti, 

nici zidul, nici adâncul din țărână... 

Acel ascuns, care în astă sară 

întâia oară-ți cântă — aşa ciudat, 

E-un musafir, un оавре aşteptat, 

un greier mic, un greiere de vară... 


lti aminteşti de-un basm cu Ţăndărică 
când vru de-un greier înțelept să-şi râză: 
şi-ţi aminteşti de-acu Cocuţă mică, 

că e şi greierul o biată gâză?... 


„Іп casa noastră == ип greiere să vie, 
vezi, пи ni se 'ntâmplase pân acum... 
-Dar astăzi, unul hoinărind pe drum 
şi-a pus în gând са оаѕре să ne îie!.,. 


Şi iată-l ca venit, — şi-o locuință 
îşi luă în crăpătura unei scânduri... 
Ei, uită-te că nu mai stai pe gânduri, 
fi-a amintit că greieru-i ființă... 


(Cât espre plânsul lui, apoi să stii 
сй e ит greier тіс şi că îşi chiamă 
în fiecare seară moarta mamă 

să îl alinte т orele pustii... 


«Dar hai Сосшо, roagăete lui Christ 
si dacă vrei, îl roagă са să tacă 

şi-a altă mamă greier şi să-i treacă 
spre ingrijire, greieraşul 11511... 


Аға vorbise-odată, intro sară 
Сосшіа cu mămica ei cea dulce, 
când cu putin "nainte să se culce, 
ea ascultase-un greiere de vară — 


Și zilele trecură — şi'n zadar 
tot adăsta Сосша т preajma serii 
un greier nou în colțul etajerii 
ca să alinte greierul hoinar...., 


Și 'n Шесаге, п fiecare sară, 

са auzea mereu асеіаѕ їйпай, 

cum ѕе'псегса mamica să şi-o plânga 
un greier mic, ип greiere de vară... 


Cocata s'a rugat atât lui Domnul, 
cerşindu-i ruga ei să і-о 'nplinească, — 
зі-агата а тсерш să se тїйппєй$сй 

si în suspine lungi o prinde 80тт!,.. 


Dar zilele trecute s'a întâmplat 

să "пійггіе spre seară în grădină, ` 
când dintr'un pâlc de Ноаге de sulțină 
un țârâit prelung ға desteptat.... 


„Un cor de greieri, cor întradevăr, 

cu-aceleaşi cântece subțiri în glas!.. 
Cântau de-urât în ciuda acelui ceas, 
ғап învitau privighetoarea тп măr?... 


Сосша se apropie tiptil š 
si, tresărind, şi-a zis: „De bună samă 
că printre ei se află şi o mamă 
ce-ar vrea să-i ducă barza un copil!!! 


„A doua zi, mămica vru Сосше! 

să îi aducă п zori ип mic mănunchi, 
şi а găsit-o "п spuma cămăşuței 

în colțul etajerii, în genunchi... 


Şi iată ce spunea: „тіс greieraş, 
sunt eu, Cocuta, nu-ți fie teamă... 
Aseară (1-ат găsit în pare o mamă 
ce vrea ca să te aibe copilas.... 


Mă теһеіе mama "аа la rochiţă, 
şi-apoi te-oi duce mamei tale-afarü.... 
Aşteaptă-mă pe pragul dela scară 
şi pán'atunci primeşte о guriță!... 


„Таг de-oi vedea că în zadar cutreiei 
şi nu-li găsesc o mamă să îţi placă, 
mă voi ruga lui Crist să mă preiacă 
ре mine, cel puțin, în mamă-greier. 


81 ус! vedea ашпа cât tin la tine, 
cum îurişată 'n cutbul tău stingher 
йеді înşira poveşti cg Guliver, 

şi cât, 0, cât. te-oi îngriji de bine!!! 


„DIMINEAȚA COPIILOR" 


de RADU GYR 


„DIMINEAȚA COPIILOR" 
Bine î.s'a făcut! 


——— ы И 
Un băiat stătea ре pragul unei case. Intr'a mâ- 
ай ţinea o felie de pâine cu brânză, iar în mâna 


cealaltă un băț. In timpul acela trecea pe stradă, 


un câine destul de frumos. Băiatul cum 11 văzu, 
îl strigă zicându-i: „Сии, Gutu! vino să te cin- 
stesc cu o bucăţică de pâine“. 

Câinele sări bucuros şi se gudură înaintea bă- 
iatului, întinse gâtul şi deschise gura са să prindă 
рисёйса de pâine. Dar în loc să-i dea pâine, băia- 
tul îl lovi puternice си băţul pe bot, în cât bietul 
câine îugi urlând si plângând de durere. Băiatul 
cel rău la suflet râdea de plăcerea că a putut să 
înşele şi să lovească pe un câine care nu-i greşise 
сц nimic. 

Un domn care şedea la fereastra casei de peste 
drum văzu tot ce se petrecuse. Deschise îereas- 
tra, îl chemă pe băiat şi, arătându-i un galben, 
de aur îi zise: „Vrei să-ţi dau galbenul acesta?“ 

— Se înțelege că vreau, răspunse băiatul vesel 
şi întinse mâna, dar în loc să-i dea banul de aur, 
domnul îl lovi сц bastonul pe mână, 

— De ce mă loveşti? Eu nu ti-am cerut bani, 
d-ta m'ai chemat să-mi dai. 

— Dar tu de ce l-ai lovit pe bietul câine? Кісі 
40084 ceruse pâine, сі tu l-ai strigat si l-ai în- 
şelat, 

Ce-ai făcut tu câinelui, ti-am făcut si eu ţie. 

Nu uita са şi animalele simt dureri şi suieră 
ca şi oamenii. Aceasta să-ţi Не ca învățătură să te 
porți bine şi cu blândeţe cu animalele, cari тап 
limbă ca să se plângă. ч 


Este foarte lesne pentru sănătatea noastră să 
те spălăm mâinile, fața şi gura nu numai dimi- 


пеафа, сі şi seara mai înainte de culcare. Іп бе 
văr, în timpul zilei s'a așternut ре noi şi pe 
nele noastre praf şi necurătenie, iar în gură Жын 
rămas resturi de mâncare, 
* «ж 


PAG. 7 
Sfârşit de poveste 


Titel îşi тевїїгд егінін БАГ bălani, pe genunchiul tre- 
murător al bunicului. 

— „Spune-mi, {е rog, зїп seara asta o poveste! 
Ştii doar, atât de multe!“ 

Bunicul rămâne pe gânduri câteva clipe, apoi de 
ре bătrânele sale buze, încep să picure cuvinte fere 
mecate. 

— „А fost odată un băiețaș, aşa, са tine...“ şi 
basmul prinde să-şi toarcă, mai departe, пев па» 
tele. Arare, câte-o întrerupere mică ş'apoi, iarăși, 
feciorii de împărat se adună în roiuri în câmpia 
de smaragde, pe când, la capătul podului de aur, 
Făt-Frumos se luptă “іт răspuțeri cu balaurul... 
Şi spune bunicul si spune, iar glasul Іші slab si о- 
bosit, clădeşte în mintea nepotului, imagini de 
dragoste şi voinicie... Târziu de tot, 181 айа sfâr- 
şitul povestea, într'o пипќа mare, la саге ia parte 
întreaga împărăție. Glasul bunicului tace. Căpşo- 
rul mic, acoperit de pădurea bălaie, cugetă încă 
la atâtea minunăţii. 

Іп spate, nucul cel bătrân 181 îoşneşte uşor frun- 
zele, iar în grădină, departe, salcâmii au încre- 
menit în întunericul care cearcă să acopere totul, 
E o linişte desăvârşită şi până si gângăniile de 
seară au amuţit. Doar un greere îşi urmează. în 
tindă, cri-cri-ul neîntrerupt. Din straturile împes- 


бияэ se aude, par'că 


емер r al florilor 
adormite. Pe banca uso 


sub nuc, în brațele unui 


bunic alb, un ar drăguţ doarme zâmbind. 


Aurel Lambrinu-laşi 


PAG. 8 


DIMINEAȚA: COPIILOR" 


Prinzătorul | de soareci 


— POVESTE — 


Acum mai mulţi ani, locuitorii din târgul Ha- 
теіп nu mai puteau trăi din cauza unei nenumă- 
tate mulțimi de ѕоагесі, сагі năvăliseră în grămezi 
aşa de dese, încât pământul devenise negru de 
tot şi un càrutas n'ar fi îndrăznit să treacă prin 
drumul acestei armate de şoareci şi guzgani. 

Cât. ai clipi din ochi; totul era pustiit şi mâncat. 
Blestemaţii de şoareci dădeau gata un hambar де 
grâu mai repede de cum am bea noi un pahar cu 
vin. Curse de şoareci, otrăvuri, totul era în za- 


pălărie ascuţită. La coapse îi atârna o mică gean- 
tă de piele. | 

Străinul acesta îi spuse primarului din Hameln 
că dacă îi se dă o răsplată de o sută de galbeni 
de aur, el poate să-i scape de şoareci. Bine în- 
teles, că primarul si locuitorii primiră îndată cu 
bucurie. 

Străinul scoase atunci din geanta de piele un 


-de Prosper Mérimée’ 


dar. Bietii locuitori. aduseseră 'chiar din cetatea 
Bremen un vapor încărcat cu o mie 51:50 sută де 
pisici. : ЕРІП 

Nici pisicile nu ura de mare îolos. Раса omo- 
rau o mie de șoareci, alţi zece mii le luau locul si 
chiar mai flămânzi și mai lacomi decât cei omo- ' 
тан. ЖЕЛЕ гі ХА A BL 4 

Şi iată că într'o zi de Vineri veni la. Hameln ип 
om înalt, uscat, ars de soare: cu ochii mari, їт- 
brăcat într'o haină de culoare roșie şi purtând o 


flaut de bronz şi aşezându-se în piaţă, în îaţa bi ` 
ѕегісеі, începu să cânte o arie ідагіе ciudată, asa 
cum nimeni nu cântase până atunci. 2 
Să vedeţi acum ciudăţenie!. Din toate grânarele. 
din toate găurile zidurilor, de desubt toate асоре-.. 
rişurile caselor şoarecii şi guzganii cu „sutele si. 
miile începură să alerge spre străin. lar, străinul, 
tot cântând din flaut, se îndreptă spre râul Weser 


„DIMINEAȚA! COPIILOR”. = 


Intră în apă; urmat” de toți şcarecii» cari se ine- 


cară numai decât. 
În întregul Hameln nu rămăsese decât un sin- 
gur şoarece. Vrăjitorul — 4 


ҮЛ i j - 
== „Du-te de-l caută, şi ia-l cu tine“, îi porunci 
vrăjitorul. \ 
-- Şoarecele se întoarse din drum si nu după 
mult veni' cu un şoarece alb şi bătrân, dar aşa 
de bătrân, că abia putea să se târască. Сей doi 
ѕоагесі -- cel mai tânăr trăgând ре cel bătrân 
de coadă — іпітага împreună în râul Weser şi se 
înecară. ca si tovarăşii lor. Іп chipul acesta loca- 
litatea Hameln în curățată de șoareci. 
Dar când străinul se duse la primărie 


a să-şi 


"бог de ѕоагесі!“ Insulta aceasta fu repetată 
зорїї, cari se luară după el. 

Vinerea următoare; cam pe la vremea de amia- 
2а. străinul apăru din nou în piața din Hameln. 
De data aceasta purta o pălărie de culoarea pur- 
purei şi îndoită într'un îel-cu totul ciudat. Scoase 
din geanţa de piele un flaut cu totul ан! decât 
cel dintâiu şi îndată ce începu să cânte, toti băe- 
tii din Натпеіп, dela sase până la 15 ani. il urmară 


BEI 


căci strănul acesta era 


de 


ЕБ z. . А: ' К 
ui vrăjitor еба Be tin Şoărece, cară nu in- 
trăse încă în ser. deco nu-venise-Klaus, soa- 


š: cele cel alb. ,Stápáne", îi răspunse șoarecele 
seste aşa de bătrân, că nu mai poate umbla. 


primească răsplata promisă, primarul si locuito- 
rii, gândind că nu mai au acum de се să se teamă 
de şoareci 81 închipuindu-şi că se scapă lesne de 
un om fără vreo protecţie, avură  neruşinarea 

să-i dea numai zece galbeni în loc de o sută. 
іп zadar străinul se plânse și protestă. Văzând 
că n'are încotro; îi ameninţă că-i va face să plă- 
tească mult mai scump dacă nu se ţin de cuvânt. 
Locuitorii izbucniră în hohote de râs şi îl deteră 
й strigându-i în bătaie de joc: „irumosul prin- 


ЕЕ] 


A ы 


şi eşiră din târg împreună cu dânsul. 

Locuitorii din Hameln se (пиг4 după еі până 
la muntele ' Koppenberg, lângă o peșteră care 
astăzi este astupată. Cântărețul din flaut intră în 
peşteră si toti copiii după dânsul. Câtăva vreme 
se auzi sunetul îlauiului. Din ce în ce se auzi mai 
slab, până când încetă cu desăvârşire. Copiii au 
dispărut cu toţii si din ziua aceea nu ѕ”а ша! aflat 
nimic despre dânşii, 


` 


PAG. 10 


DA 


Copiii silitori cari au obținut premiul întâi în acest an 


5, — Schulemsohn Victoria 
Clasa 1-а Se, prim. No. 9. Bacău 


1, — Tatomir V. Neculai 
©, $-a prim. Şc. Princ. Ferdinand. Iaşi 
2. — Milita Murin 
Şcoala No, 5 de fete. Р.-Хеаш) Clasa 4 Қане ле Ж пері 
3. — Tatomir V. Al. бы МАГ; АЕ А ты 
Сі, 3-а Liceul Naţional. Iași тора 
4, -- Edelstein Emanoil .-- lane S. Julan 
CL 5 $е. de băoţi No 14, București 


Oi. 2-a Scoala No. 8 de băoti. Galai 


„DIMINEAȚA COPIILOR» 


8. — Sidirose tioldstarb 
СІ, 3-a Se. Isr.-Rom. Odobeşti 


9, — Adela Friedman 
Clasa 2-a prim. Se, Isr.-Rom. Ploeşti 


10. — Cardo D. Dumitru 
Cl 1-a, $c No. 13 Bucureşti 


(Vom urma publicarea iotografiilor în поте ма viitoare) 


JE o | 
surLE 


e de duşmani 


x X. —vànàtoar 


: „Хула Că 

i Ж УТ arioara vazal А 

euria “се o-măpădi ре Maniar şi sănătos 11 
Ф) ei căpitan se 108-9 > altfel 

4 ай пра. Nu putu răspunde, а ее 
- 4% аранге 

_ Induioşat: căpitanul Vârtej o atrase spre el îm- 

răţişând-o cu toată dragostea. 
Şi rămaseră ei îmbrăţişați destulă vreme, ре 
nd afară se auzeau încă detunăturile de pusti 


APE y 2. аяныг, 


2 “gemetele celor răniţi. 


"Când, în sfârşit; putu să vorbească, Marioara 
îi zise căpitanului: ,mai încet, că avem іп grajd 
un soldat duşman, care s'a ascuns la noi. Ce să 
facem cu el?“ 

— Daţi-i drumul; după ce încetzază îmouşcătu- 
rile. Nu vroiesc să-i iau viaţa; căci în casa aceas- 
ta nu mă îndur să fac vărsare de sânge. 

După ce intră în casă şi stătu puţin de vorbă 
şi cu părinţii Магіоагеі, căutând să-i liniştească 
şi să împrăştie grija şi temerile lor, căpitanul Vâr- 
tej isi luă rămas bun dela dânşii si se îndreptă 
spre casa lui lonel. Cu toate că hotărâse să înce- 
teze lupta, totuşi în drum a îost nevoit să mai 
tragă — mai mult spre apărarea sa — câteva 10: 
curi de puşcă şi să mai culce la pământ pe câţiva 
duşmani. 

Când ajunse la poarta casei „micului său erou“ 
căpitanul Vârtei se opri de ceea ce văzu înaintea 
ochilor săi. Un soldat plin de sânge şi care se ve- 
dea, că e pe moarte, făcea ѕїогійгі zadarnice» са 
să deschidă poarta şi să intre inlăuntrul curții. A- 
plecându-se, el recunoscu în acest soldat ре УГ 
teazul şi înîiăcăratul său tovarăş Radu. 

— Radu, ce-i cu tine? îi zise căpitanul mişcat 
până în adâncul inimei. 

— Domnule căpitan, putu să răspundă bietul 
Radu care luând mâna ofițerului, о duse ta gură 
acoperind-o de sărutări 81 udând-o cu lacrimile şi 
cu sângele său. 

Domnule căpitan; repetă el cu o voce stinsă, 
vroiam să vă mai văd și să vă spun că miam 
făcut datoria ca soldat român peniru patria ro- 
mânească. Şi acum pot să тог, adăuză el, pe când 
capul îi căzu moale la pământ. 

Căpitanul Vrâtei nu-şi perdu vremea în tàn- 
guiri inutile. Deschise poarta şi apucând în braţe 
pe soldatul rănit; îl duse în curtea casei. La sgo- 


ТЕ DE VI 


(Urmare) 


„ decât în- 


РАС. ТІ 


TEJI, 


(29) 


motul făcut de paşii săi» eşiră din casă Jonel şi 
man acestuia. АИ 
те. le zise căpitanui, veniţi să în 


— Prietenii mei, өзіні. 
grijim de acest scump ae ae braţe şi-l duseră 
Cateşi те, хонь ашаса! sau, mai de grabă 
e 2.4564 rupseră hainele de ре el ca să 
se vadă се răni are 51 să i-se dea îngrijirile cu- 
venite. | ; | 

Sărmanul Radu fusese rănit în trei locuri: la 
cap, la piept şi în burtă. Numai una din aceste 
răni ar fi fost deajuns să-i pricinuască moartea; 
necum toate trei laolaltă. Cel гаш ţinea ochii 
țintă spre cei din jurul său şi privirile sale expri 
mau un sentiment de dragoste şi înduioşare. 

Ridică cu greu mâna în sus, făcându-le semn 
că vrea să vorbească. Dar buzele nu se mai îm- 
preunau şi dinţii nu se mai descleştau. Un hor- 
сай» un geamăt înecat, sugrumat şi după o ultimă 
convulsiune puternică închise ochii pentru a nui 
mai deschide. Sufletul părăsi acest corp tânăr si 
voinic са să sporească numărul celor căzuţi јегі- 
1 pentru scăparea şi mărirea {йгеі şi а neamu- 
ui. 

„Bietul Radu“ exclamă căpitanul Vârtei silin- 
du-se să-şi oprească cursul lacrimilor: pe când 
Ionel şi cu mama sa plângeau cu hohote. 

După ce durerea se mai potoli, mama lui Ionel 
îi puse о lumânare aprinsă- la cap, о ісопі{а pe 
piept subt саге încrucişe mâinile celui mort. Du- 
pă aceea, adresându-se căpitanului, îi zise: „D-le 
căpitan, să nwi lăsăm pe duşmani să-și bată joc 
de trupul acestui frate mort pentru tara noastră: 
ci să-l înmormântăm deocamdată іп. grădina 
noastră. După ce cu ajutorul lui Dumnezeu ne 
vom scăpa de pacostea ce.a dat peste noi şi ne 
vom vedea iar liberi noi 51 pământul ţărei, îi vom 
face slujba religioasă şi-l vom pune să se odih- 
nească în cimitirul din sat.“ 

Căpitanul Vârtei nu putu decât să primească 
această propunere şi să exprime harnicei Român- 
ce mulţumirile sale pentru nenumăratele еі do- 
vezi de devotament şi patriotism. 

Lăsând ре cel mort în mijlocul odăiei cu capul 
culcat pe pernă şi cu lumânarea de ceară; care 
ardea lângă el, se duseră câteşi trei în grădină şi 
într'un colt mai adăpostit şi mai ferit de privirile 
trecătorilor începură să sape o groapă căznin- 
du-se să sape cât mai repede pentru a nu fi cum- 
va surprinşi de duşmani, 


PAG. 12 


Când groapa fu gata soldatul Radu іп depus 
în ea si acoperit cu*pământ. lar pentru a nu se 
cunoaşte; că pământul a fost săpat proaspăt, că- 
rară lemnele ce erau în celalt colţ al grădinei, fă- 
când din ele o grămadă: Aceasta grămadă de 
lemne îu ca un monument ridicat în cinstea şi 
amintirea a de două ori Românului Radu — Ко- 
шап prin naştere si Român prin intrarea lui în 
împrejurările cunoscute, în armată română. 

„Acest frate din Ardeal“ zise înduioşat căpita- 
nul Vârtei pe când îl depuneau în mormânt, са- 
zut pe pământul Таге! Româneşti simbolizează 
unirea noastră cu Ardealul. Sângele său va Н ca 
un сһеас, care va restrânge şi mai mult legăturile 
dintre noi şi frații ardeleni. care va apropia şi mai 
mult sufletele noastre, iopindu-le întrunul singur.“ 


XXI. — E vis ori realitate? 


Moartea soldatului Radu lăsase pe inimile ce- 
[or trei oameni de bine un үйі de tristețe şi mâh- 
nire. După ce intrară în casă deveniră ca toţii 
tăcuţi, căzând fiecare pradă gândurilor ce-i nă- 
pădeau. | 

Micul Ionel. care până atunci nu văzuse aşa de 
aproape un om murind; simţea nevoia de a se 
strânge lângă mamă-sa şi era străbătut de fiori 
şi apucat de un sentiment de îrică. 

Gândul mamei sale zbura departe, în depărta- 
rea aceea necunoscută; unde un alt soldat român, 
dar un soldat care îi era aşa de scump» trecea 
prin aceleaşi primejdii de moarte şi înfrunta 
gloanţele şi bombele aceluiaș duşman necruţător. 

lar căpitanul Vârtei se gândea acum la urmă- 
rile îndrăzneţei sale lovituri, care i-a reuşit mult 
mai bine de cum s'ar fi putut aştepta. 

„Da“, îşi zicea el în sinea lui, „depozitul de mu- 
шиш a fost aruncat în aer si mulţi duşmani au 
pierit. Decât, ce vor face ei acum? Vor lăsa ei a- 
ceastă ruşine nerăzbunată? Impotriva cui, însă, 
să-şi răzbune? 

La aceste întrebări un gând sinistru îi îulgeră 
prin cap. Dacă se răzbună pe sat şi pe populaţia 
care п'аге пісі o vină? Şi cum ias putea împe- 
dica? Să-i scriu comandantului dușman că popula 
tia satului n'a avut nici un amestec şi пісі o ştiin- 
tš, să-i lămuresc că în iurul satului si în întregul 
ținut nu există nici un fel de armată română, са 
nu se găseşte nici cel mai mic detaşament de sol- 
dati de ai noştri şi că totul e opera mea şi а tova- 
răşului meu, care şi-a găsit moartea? 

„De bună seamă mare să mă creadă. iar la caz 
de mă crede, are să fie şi mai rău. Rusinat şi uw 
milit va îi cu atât mai neîndurător fată de biata 
populație fără apărare şi va căuta o răzbunare 
cât mai sălbatică împotriva bătrânilor, femeilor 
şi copiilor, 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


„О, mai bine nu-i scriu nimic si las totul în 
voia lui Dumnezeu.“ : 

Afară împușcăturile începuseră să se cam ră- 
rească. „E vremea de plecare' isi zise căpitanul 
Vârtei. „Mai târziu; după се totul se linişteşte şi 
neghiobiji ăştia de. duşmani.se dezmeticesc, are 
să fie mai greu.“ ° ç 

Plecă: luând cu el şi câteva merinde şi trebu- 
ind să insiste mult pe lângă Ionel, ca să stea аг 
casă. pentru că ţinea să-l însoţească cu orice 
preţ. i 

„Nu тісше его acum nu pot ебі pe stradă, de 
cât cei ce poartă haina militărească“. 

Isi luă rămas bun dela el 51 dela mama lui, lă- 
sându-le: vorbă; că dacă vin cumva soldaţii Tra- 
ian şi Stoica, despre cari era îngrijorat că nare 
nici o. veste» să le povestească се sa întâmplat 
şi să le spună că îi aşteaptă — el însuşi nu ştia 
până când —- la locuinţa sa de lânga moara pă- 
răsită. 

Din nenorocire, această din urmă recomandaiie 
era de prisos. Traian murise în timpul exploziei 
lovit de o bombă, iar Stoica îşi găsise moartea în 
învălmăşeală, răpus de gloanţele soldaţilor duş- 
mani. 

Căpitanul Vârteji, care mavea cum să айе des- 
pre această nouă şi îndoită moarte de martiri, 
nu-şi pierduse, însă, nădeidea de a-i revedea si 
de a pune la cale cu ajutorul lor alte întreprinderi. 

Părăsi, cum am spus, casa lui lonel si luă dru- 
mul spre subterana sa. De rândul acesta n'avu 
nevoie să se fîurişeze printre garduri si să caute 
a nu fi zărit şi descoperit. Străzile satului şi dru- 
murile ce duceau în afară erau pline de soldați 
duşmani, de cavaleriști, de infanteriști. de arti- 
егізі, саті, în groaza lor, vedeau peste tot ar- 
mata română si căutau scăparea numai intro 
fugă nebună. Aceste gloate biciuite de panica се 
le cuprinsese, fugeau într'o dezordine cumplită. 
Unităţile erau amestecate, cavaleria isi făcea 
drum printre infanterie, îmbrâncind si călcând pe 
soldaţii ce întâlneau înaintea lor. Tunuri. căruţe, 
îurgoane închideau drumul. lar ofiţerii ? Unii fără 
tunică. alții fără сһіріп, alţii chiar numai іп cio- 
rapi, căci n'avuseseră vreme să se їпсайе, când 
fuseseră 11671 din somn de teribila explozie, ui- 
tând de datoria, de rangul şi demnitatea lor, se 
zăpăciseră, îşi pierduseră cu desăvârşire capul și 
fugeau, nici еі nu mai ştiau încotro. 

Drumul pe unde trecea această mulţime іпӣо- 
bitocită de frică era însemnat prin grămada de 
pusti, baionete. săbii. ranite, etc., pe cari fugari; 


le părăseau în fuga lor dezordonată. 
° Va urma. 


E'vrednic de plâns, omul care nu e invidiat de 
nimeni 


„DIMINEAȚA COPIILOR 
PRIETENIE 


De când i-au murit părinții, na fost mângâiat 
de cineva. Era însă înjurat, gonit si ghiontit de 
toţi derbedeii de pe stradă. Dar tăcea 81 suferea, 
gândindu-se că poate va veni şi pentru dânsul o 
vreme mai bună. 

Intro zi, ре când şedea pe un maidan şi privia 
cum se jucau băeţaşii cu fetiţele, căci el nu fusese 
primit la joc, văzu о fetiță cu părul blond plân- 
gând deoparte. 

Suflet bun cum era, i se îăcu milă de întristarea 
tetitii. Se apropie de ca şi-i puse mâna pe umăr. 


Ea întoarse capul ай 44-81 asupra lui ochii al- 


baştri înlăcrămaţi, întrebători. 

„De ce plângi“? îi zise băeţaşul mişcat. _ 

— Мац vrut să mă primească la joc, pentru că 
таш haine frumoase са ale lor 51 mau batjocorit. 

Un gând îi veni băeţaşului în minte. Şi ea su- 
ferea ca şi el. Oare n'ar îi ріпе să se împriete- 
nească amândoi şi să se joace singuri, departe de 
acei copii răutăcioşi? „Da“, îşi zise el şi о în- 
trebă : 

— „Vrei să ne jucăm noi singuri?“ 

— Оһ, da! ce bine o să fie, răspunse са şter- 
gându-şi ochii și zâmbind. Să “ncepem să ne ju- 
cam. 

Se jucară mult mai frumos decât ceilalţi copii, 
şi când se despărțiră mulţumiţi el îi zise: 

— Oh, ce bine a îost azi! Mai vii şi mâine? 

— Mai e vorbă? răspunse fetiţa bucuroasă. 

Apoi se "'mbrăţişară îrăţeşte şi porniră fiecare 
spre casa lui. Ea sede a cu mama ei, ce era spă- 
lătoreasă, căci tatăl еі murise іш războiu, într'o 


PAG. 13 


căsuţă din mahala, iar el locuia la un om sărac, 
care-l luase de milă. 

Şi în noaptea aceea, fiecare în patul Său, se 
санап unul la altul, se gândiau că nu vor mai 
ў sineuri«şi adormiră cu Таһа zâmbitoare. 

Lazăr lancovic:-Bârlad 


* ж Ж — —— 


Dorel lui Azorei 


lubitul meu Azorel, de mai multe zile eu sunt 
la Bucureşti, pe când tu mă crezi încă la Braşov. 

Mă vei întreba, poate, dece nu ţi-am scris, dece 
nu ți am dat де mai înainte de veste. Ei. şi ? 
N'au făcut tot aşa stăpânii mei, scriind la prie- 
teni şi telegrafiind şi acasă la noi ziua şi ora 
când sosim la Bucureşti ? 

Crezi că a fost cineva la gară, ca să ne aş: 
tepte şi să ne primească ? Nimeni, absolut nimeni. 

Nu de altceva, dar cu toţii au primit scrisori 
şi telegrame două zile după sosirea noastră la 
Bucureşti, 

Vezi, prin urmare, că şi dacă îţi scriam, tot nu 
era să afli la timp de ziua sosirei mele. Unde mai 
pui că stăpânii tăi nu ţi-ar 
îi dat voie să vii singur 
la gară, ca să mă întâm- 
pini. Bine înţeles, ar fi fost 
foarte drăguţ din partea 
lor să vie şi ei cu tine. 
Oamenilor nu le putem 
cere însă să Пе aşa de 
politicoşi şi de бітігі, 
cum suntem noi câinii. 

Oricum, vorba e că acum 
suntem amândoi la Bucu- 
тебі şi că о să putem să 
ne întâlnim şi să stăm de 
vorbă după pofta inimei. 
Ba chiar te invit pentru 
Joia viitoare să vii să luăm 
ceaiul împreună, la orice 
oră ai putea ştergeo de 
acasă. 

Ştii cum e ceaiul nos- 
tru + о să roadem nişte оѕсіоаге de-ţi lasă оша 
apă, când te uiţi cât sunt de fragede şi се de 
carne este pe ele. 

Am şi pus vreo câteva deoparte. Aşa dar, la 
revedere pe Joia viitoare. 

Al tău prieten de vecie 


Dorel 


Să nu crezi tot ce auzi, să nu spui tot ce ştii, 


să nu faci tot ce voeşti,