Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1924 (Anul 1, nr. 1-46) 714 pag/DimineataCopiilor_1924-1669230485__pages350-399

PAG. 10 


„DIMINEAȚA COPIILOR*A 


Dorina nu poate fi găsită 


2. 


„Dorina se joacă de-a у’аН ascunselea cu fra- 
tele său Tudorel. Dorina este o іе ҢА care n'a 
împlinit- încă trei ani. Cât despre Tudorel, el 
este acum un băiat şi chiar un băiat mare. E dea- 
juns să vă spun că la 1 Septembrie intră în clasa 
întâia primară şi că, prin urmare, nu mai merge 
la grădina de copii. 

Cu toate acestea, îi place să se joace, mai ales 
că își iubeşte mult pe mica sa surioará şi caută 
să-i facă în voie. lar Dorina nu mai poate după 
jocul de-a v'ati ascunselea. De obiceiu, ea se as- 
cunde si Mitică umblă să o găsească. Se vâră 
ca un şoricel sub pat, sub masă sau se ascunde 
Sin. ceva scaune; perdele şi după aceea tace 
chitlc. 

Dacă se întâmplă si Mitică nu o poate găsi, 
Dorina e mai bucuroasă decât dacă i-ai îi dat o 
ие cu bomboane. (Nu uitaţi că Dorinei îi plac 
oomboanele cu ciocolată). ( 
la maicá-sa şi spune-i si povesteste-i cum а cátt- 
tat-o Mitică peste tot, cát de bine s'a ascuns ea, 
Şi râsete şi chiote de bucurie, de ţi-e mai mare 
dragul să te uiti la ea — să nu- fie de deochi, 
mititica mamei ! 

lar seara, când tatăl ei se întoarce dela slujbă 
Dorina îl aşteaptă in use si. începe din | nou po- 
vestea. 

„Eu ascuns bine, bine. Mitică umblă. Mitică 
aleargă, nu poate găsi pe mine!" 

'lTüticul ei о ia în braţe, о sărută pe obrăiiorii 
i şi o laudă pentru desteptüciunea ei. 

Câte odată si tatăl, cât de obosit este, ia parte 
la jocul copiilor. Atunci să vezi cum răsună toată 
casa de strigăte şi chiote de bucurie. 

Cu vremea, Mitică descoperise toate  ascun- 
гое Dorinei, asa că o găsea repede. Aceasta 
nu-i plăcea de loc іс еі, pentru care jocul nu 
nij avea farmec. 

Intro după amiază de Duminică, pe când si ta- 
iul lor era acasă, Dorina. se duse plângând la 
dânsul si îi se rugă să o ascundă el unde-va, asa 
ca Mitică să nu o poată găsi. Tată] îi făcu ре 
plac, ascunzánd-o... unde? Мат voie „să. spun 
răsiţi-o yoi înşi-vă 


Dă fuga , sărind 


Umblă şi o căută Mitică peste tot şi în odaie 
şi în salon şi la bucătărie şi în grădină, dar 
de găsit, nu era chip să o găsească. După 
puţin venirá în vizită nişte musafiri сагі a- 
duseră cu dânşii doi copii, prieteni ai lui Mitică. 
Cei trei copii se puseră acum си totii să o caute 
pe Dorina, însă în zadar: Dorina nu era nicăeri. 

Copiii se intoarserá în salon rusinati si obosiţi 
de atâta alergătură zadarnică. Tatăl Dorinei le 
zise atunci musafirilor: „Ат ascuns-o. aşa de 
bine pe Dorina, încât nici unul din voi nu o 
poate găsi. Se sculară şi musafirii cu cucoane, 
cu domnişoare şi pornirá cu toții în căutarea 
Dorinei. 

„O îi în odaia de culcat“, zise unul, 

— Ва eu cred cá e ascunsă în salon: făcea altul. 

— Ba la bucătărie. — Ba la subsol. — Ba în 
grădină. Şi caută şi caută, dar totul îu în zadar. 

Ж Nu е nicăeri, s'o îi dus de acasă, ziseră си 
toţii, 
— Totuşi e în casă, le întoarse vorba tatăl ei. 

Deschise garderoba şi iată-o pe Dorina sco- 
țându-şi cápsorul dintr'o rochie în care se infá- 
şurase aga de bine, in cât nu era chip să o vezi. 

Dorina era acum în culmea bucuriei. Nici nu se 
ulta le prăiiturile şi celelalte bunátáti ce erau ре 
masă, ci vroia numai să povestească la toti cât 
de bine а ascuns-o iubitul ei tățicu. 

„Stan Protopopescu 


* ж ж ————— 


Aicea se vede un câine, dar mai sunt doi, 
Cáutati4i. 
Nu e nevoe să ne :áspundetL 


„DIMINEAȚA COPIILOR" 


= РАС. 1} 


SUFLETE DE VITEJI 


(Urmare 


XV. — Fraţi se întâlnesc cu frat: 


Nu de altceva, dar trebuiau să stea aşa, întâi 
pentru ca să poată îi mai bine ascunşi de privirile 
trecătorilor. Al doilea, căpitanul trebuia să o tic 
de mână pe Marioara, pentrucă i s'a părut, că 
fata cam tremură si nu se simte în largul ei. 

E adevărat că Marioara era miscatá si nelinis- 
Ша, însă nu din cauza íricei, ci dintr'un senti- 
ment, care era împărtăşit pe deplin şi de tovară- 
sul ei si de acesta poate chiar dintro măsură 
mai mare. 

Oricum, căpitanul Vârtei şi Marioara stăteau 
unul lângă altul, ţinându-se: strâns de mână, pe 
când Ionel cerceta împrejurimile rotindu-si pri- 
virile în toate directiunile. 

Din sat se auzea dangătul plin si regulat al 
clopotelor dela biserică. 

„De ce bat clopotele? întrebă căpitanul. O fi 
poate, vre-o sărbătoare“? : 

— Apoi azi e ziua de sfântu llie, răspunse Ma- 
s zâmbind de nestiinta in care se găsea ofi- 
terul. 

--А, síántu Ше, repetă căpitanul. Să ne fie 
într'ajutor, adăugă el făcându-şi semnul crucii. 

— Amin, zise şi Marioara imitându-l. 

Vremea trecea şi lonel nu se arăta încă. 

Cu toate acestea, căpitanul  Vârtei, crezând în 
presimţirea sa, era convins că ziua aceea trebuia 
să le aducă noroc. 

„Nu se poate să nu fie ceva vânat“, zicea el Ma- 
tioarei. 

In adevár, nu trecu mult si auzirá pasii lui Io- 
йе], care venea în fuga mare. 

— Domnule căpitan, zise el rásuílànd din greu 
de atâta alergătură, am zărit trei soldati dus- 
mani, cari merg ре drumul nostru, In curând 
vor trece pe aici. Cátesi trei, însă, sunt înarmați 
cu puști şi baionete. 

— Vedeţi, grăi, căpitanul imbucurat de această 
este, presimtirea mea începe să se indeplineas- 
că. Dacă dânşii sunt trei, si noi suntem tot atâţia. 
Sau îi vom prinde de vii sau îi vom trimite pe 
lumea cealaltă, dacă li s'a urât cu viata. 

Spuse după aceea lui Ionel să se pituleze si е! 
în dosul tuíisului, explică încă odată  Marioarei 
mecanismul revolverului si cum să tragă. Stă- 
teau acum cátesi trei la pândă cu ochii pironiti 
asupra drumului, pe unde erau așteptați soldatii 
dușmani. 

Trecuseră ca vre-o două minute vreme si iată 


de N, BATZARIA 
_ (23) 


că grupul de trei soldati se ivi la cotitura drumu- 
lui înaintând alene şi nepásátori in spre tufis. 

„Să nu trageţi, până nu vă spun“, zise сара» 
nul Vârtej tovarășilor săi. zal 

Soldatii dusmani se apropiau. Acum li se puteau 
auzi chiar glasurile. Cápitanul Vártej care, pre- 
сит: Ştim, cunoştea limba  dusmanului, deveni 
ioarte atent, ca să prindă ceva din cele ce-şi 
vorbeau soldaţii între dânşii. M 

Dar la urechia sa veneau accentele unei limbi, 
care nu părea a fi cea vorbită de duşman. 

i Erau nişte accente mai cunoscute, mai fami- 
iare. 

Făcând tovarásilor săi un semn, ca să nu st 
miște si să nu facă cel mai mic sgomot, căpitanul 
Vârtej, trase si mai bine cu urechia la vorbele sol- 
datilor duşmani. 

„Sfinte Dumnezeule!“ exclamă căpitanul si sur- 
prins si tot deodată foarte vesel“. Dar oamenii 
aceştia vorbesc româneşte!“ Si întorcându-se spre 
Ionel si Marioara le zise: „ascultați si voi, ca 
să auziti că soldaţii duşmani vorbesc іп graiu! 
nostru. Г АЯЛА 

Să nu trageti іп сі, căci sunt та nostri. 

Şi ascultând cu toţii, prinseră următoarea con- 
versatie: 

—QGreu lucru si cu războiul ista, mái Radule. 
zicea unul din soldati. De doi ani de zile nu mi-am 
văzut nevasta si copiii. Si e departe de aici până 
la satul meu din Bucovina. 

—Greu de tot, frate Traiane, răspundea tova- 
rásul său. E vai şi amar de capul nostru, cá tot 
pe noi românii ne aruncă in focul d'intâi si acolo 
unde e primeidia mai mare. Numai din satul 
meu din Răşinari s'au prápádit atâţia flăcăi mân- 
dri si chipesi, de-(j era mai mare dragul să te 
uiti la ei. : 

— Par'că am fi câini, iar nu oameni, grăi cel de 
al treilea soldat. Noi cei (ілді la luptă, noi cei 
dintâi la treburile cele mai grele si după aceea 
tot pe noi ne ocărăsc si ne batjocoresc. De sar 
mântui odată cu nenorocirea asta şi dear da 
Dumnezeu să ne scăpăm de aceşti stăpâni asa de 
răi şi nemiloşi! 

Tot vorbind, tot vársándu-si necazul si amarui 
a trei soldati ajunseră acum drept în fata tu: 
işului. | 

Si pe când gândul le zbura departe, la satele iar 
la casele si familiile părăsite, auzirá de odată ui 
glas puternic, care îi făcu să se oprească locului 

„Jos armele si sus mâinile“! 


РАС. 14 GE 


Bine înţeles, era căpitanul Vártej, саге le dă- 

duse această poruncă. ы 

„Soldaţii se grăbiră să arunce armele la pământ 
Я să ridice brațele în sus. Nu supărare, ci un 
sentiment de mulțumire şi de uşurare se de- 
semnă pe fețele lor. 

„Fraţilor“ le grăi din nou căpitanul eşind din 
dosul tufişului şi apropiindu-se de dânşii. Sá 
nu-mi luaţi în nume de rău că уат făcut prizo- 
nieri. N'are să vi se întâmple nici o neplăcere. 

„De asemenea să nu vă supăraţi, dacă micul 
nostru copil de trupă are să vă lege la ochi, pen- 
иса asa avem poruncă să vă ducem la cartierul 
nostru general“. 

„Căpitanul le vorbise cu toată blándetea, cău- 
tând par'că să câştige dela început încrederea si 
prietenia acestor irati osândiţi de o soartă vitregă 
să lupte sub steaguri străine si dusmane. 
„»Micule erou, grăi el după aceea lui Ionel, vino 
şi fá-ti datoria legánd pentru cáteva minute la 
ochi pe aceşti prizonieri, cari ni sunt tot atât de 
dragi ca şi proprii noştri tovarăşi de arme”. 

А In loc de unu, doi sárirá din іші, căci si Ma- 
rioara ținea să ia parte la această. operaţie, nu 
dintr'un sentiment de ráutate sau răzbunare faţă 
de duşmani, ci tocmai din potrivă, ca să observe 
ca nu cum-va lonel sá-i strángá mai tare decát 
ar fi trebuit. 

După ce aceşti soldaţi români, cari se găseau 
fără voia lor în slujba duşmanilor întregului neam 
românesc, îură legaţi la ochi şi după ce i se dete 
fiecăruia pușca îndărăt, ca să şi-o poarte singur, 
porniră cu toţii spre subterană, de data aceasta 
luând, însă: drumul cel mai scurt si mai drept. 
Căpitanul Vârtej socotea, cá e de prisos si că 
Chiar nu şade tocmai bine să intrebuinteze mes- 
Ka şi înşelătorii fată de nişte frati de sânge 
şi lege. 

lar când ajunseră la subterană, căpitanul se 
grăbi să le ia batistele dela ochi. cerándu-si încă 
odată iertare cá а fost nevoit să. se poarte în 
felul acesta. 

li oof pe urmă să stea jos şi spuse lui Ionel si 
Marioarei să le pregătească o cafea, mai ales că 
în ziua aceea Marioara adusese caíea proaspătă 
şi cáte-va ceşti. | 

„Fraţilor“, le grăi din nou căpitanul, ne-am 
oprit aicea, ca să faceți un popas si să vă odih- 
ши puțin înainte de а vă duce la superiorii mei, 
adaugă el râzând. 

— Dar văd că şi d-ta porţi uniforma noastră, 
1 observă unul dintre soldati. 

— О port pe asta, pentrucă a mea sa cam 
nvechit, iar dacă vreţi să ştiţi cine sunt, vă spun 
aumai decât: mă chiamă Vasiie .Vártej si sunt 
căpitan în armata română. | 

La auzul acestor cuvinte cei trei soldati -săriră 
in sus. luară pozitie si salutará militáreste. 


,DIMINEATA COPIILOR" 


După aceea, unul din ei si anume cel mai tânăr 
şi care părea mai dezghetat, după ce schimbă 
câte-va priviri si se înţelese din ochi cu tovarásii 
săi, se adresă căpitanului Vârtei, zicându-i: „d-le 
căpitan, nu ne primiţi şi pe noi în oastea româ- 
neascá, pentru că ne-a ajuns, cuțitul la os 6і nu 
mai putem sluji pe stăpânitorii nostri cari ne lasă 
să îlămânzim şi ne hrănesc numai cu ocări şi în- 
juráturi ? 

Căpitanul Vártej fu atât de mişcat de aceste cu- 
vinte ale soldatului, încât nu-i putu răspunde alt- 
Те], decât îmbrăţişându-l şi strângându-l la piep- 
tul său. 

„Să tráesti, frate!“ putu el să zică după un răs- 
timp“. Văd, că sângele apă nu se face. Ne om 
gândi şi la asta si om face cum e mai bine pentru 
noi toti şi pentru neamul nostru românesc“. 


XVI. Ce povestesc Românii din oastea 
‚ duşman 


In adevăr» ziua aceea — sărbătoarea Sfântului 
Ше — fu o zi veselă si aproapea fericită pentru 
viteazul căpitan Vârtei. Marioara era; acolo» îm- 
brăcată in frumoasele ei haine de sărbătoare si 
strălucind de frumuseţe. 

Şi erau strânşi la un loc» ce-i drept lângă o sub- 
terană umedă şi întunecoasă, dar pe vechiul pă- 
mânt al Olteniei, Români din atâtea ţinuturi ro- 
mánesti, peste cari — durere! — suila atunci vân- 
tul jalei si al pustiirei. 

Era moldoveanul Vasile Vârtej căpitanul cei 
fără frică si şovăială, viteazul între viteji, care 
reuşise ajutat numai de „micul său erou“, de nu 
mai puţin viteazul si curagiosul lonel să bage 
EN in dusmani si sá lepricinuiascá atátea pier- 

eri. 

Venia apoi bucovineanul Traian, larg in spate 
şi bine legat la trup» aşa cum se cuvine unui иг: 
maş al plăieşilor lui Ştefan Cel Mare. 

Era fratele Radu din Ardeal, un tânăr sprin- 
ten si ager ca o căprioară. Erau în veşiic neas- 
tâmpăr ochii săi vii si invápáiati. 

Al treilea soldat era mai domol în mişcări şi 
ceva mai greoiu la mers. Satul sáu se găsea ase- 
zat in roditoarea şi vesela câmpie a Torontaliu- 
lui. Acolo îşi avea Stoica — aşa îi zicea acestui 
soidat — gospodăria: de саге urma acum să în- 
grijească o mamă; pe care bătrâneţele si dorul 
după copil o încovaiaseră la pământ. 

Aşa şedeau la olaltă aceşti irati de sânge, fii 
ai unui neam, care a suferit ceeace n'a suferit 
nici un alt popor de pe faţa pământului, dar că- 
ruia suferințele i-au dat puterea, ca să înfrunte 
toate îurtunile si viieliile ce s'au abătut pe c? 
pul său. 

Va urma. 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 
S'a schimbat Urechilă 


„Бі, da. m'am schimbat: nu mai sunt aşa cum 
mă Ştiaţi până mai ieri. Ce eram până n'am fost 
scăpat de jandarmi 
din mâinile һо ог cari 
má íuraserá ? Un to- 
varăş а!  tálharilor. 
multi credeau chiar cá 
sunt eu însumi un tâl- 
har! Când má gân- 
desc la aceasta, mi-se 
urcă sângele la cap şi 
de ruşine nu  îndrăz- 
nesc să ridic ochii in 
sus. 

„Nici acum nu sunt 
de capul meu, dar cel 
puțin am de stăpâni 
pe nişte oameni cum 
se cade. Am fost adop- 
tat de postul de jan- 
darmi din satul... (mai 
bine nu-i spun numele) 
si sunt alintat si ráz- 
găiat cum nu se poa- 
te mai bine. Mai cu 
e iba e seamă. caporalul Ghiţă 
ştie cum să mămângăe mai dulce. . . 

„Urechilă, Urechilas? îmi zice el si mă răsfaţă 
şi mă sărută şi îmi dă să mănânc din mână iarbă 
proaspătă şi bucăţi de pâine, 

„Intr'o zi m'a şi îmbrăcat în costum de oameni 
şi m'a fotografiat aşa cum mă vedeți. 

„Flăcău de treabă mai e şi caporalul ăsta de 
Ghiţă, — să dea Dumnezeu să-l văd într'o zi ma- 
re gheneral! Ştiu că atunci are să fie bine şi de 
noi şi de oameni. 

„Să, nu credeţi î însă că acum nu îac altceva de- 
cât să beau, să mănânc şi să mă las rásfáfat. 
Muncesc şi eu, dar muncesc cu plăcere şi voie 
bună. De câteva ori pe zi car apă într'un botoi 
pus pe un cărucior. Merg asa de sprinten si asa 
de iute, încât n'a fost nevoie să se răstească la 
mine sau să mă iovească cu biciul. 

„Am făcut şi cunoştinţa altor măgari. In orele 
libere ne strângem în livede, ne jucăm, petrecem 
şi facem muzică împreună. Intr'un cuv ânt duc 0 
viaţă fericită, asa cum am visat-o." 


nu 


Bichisor. 


PAG. 1» 


Dorel lui Azore! 


lubitul meu Azorel! Mi-ai trimis portretul nou- 
lui tău prieten. Iti mulțumesc şi regret că la rân- 
dul mew nu pot să-ți trimit si eu portretul vre: 
unui prieten. Nu doar că n'am făcut vreo cunos 
tință de când sunt la Braşov. 

Atât în oraş, cât 
mai cu seamă în ex- 
cursiile ce le facem 
zilnic in. imprejuri- 
mile Brasovului am 
intálnit o multime din 
ai nostri, insá in loc 
de а ne împrieteni 
m'am bátut cu vre-o 
zece dinttr'insii. 

Când mau văzut 

cu zgardă nouă, spá- 
lat si pieptenat, m'au 
luat peste picior si 
mi-au Zis: „Lite un 
câine care s'ar spe- 
ria şi de o găină! Un 
câine dela oraş cres- 
cut numai în puf si 
în bumbac!“ 
Aşa de mult m'au su- 
párat si m'au jicnit vorbele acestea, incát mi s'a 
făcut roşu înaintea ochilor si m'am. repezit la ne- 
mernicii cari cutezaseră să-şi bată joc de mine. 
Le-am arătat cá şi colții câinilor dela oraş sunt 
destul de ascuţiţi si că noi nu suntem din aceia | 
cari să ne speriem asa cu una cu două. 

Acum când trec pe lângă dânşii» isi vâră coada 
între picioare şi îac stânga împrejur. 

De aceea, eu mam vreun prieten pe al cărui 
portret să ţi-l pot trimite. 

In schimb, iti trimit ceva de care sunt sigur cá 
o să-ți facă multă plăcere. iţi trimit cel mai nou 
portret al meu. Vezi cum sunt îmbrăcat ca oame- 
nii şi tin în mână о carte. Nu înţeleg însă la ce 
mai sunt bune hainele, mai ales pe căldura a- 
ceasta. 

Cât despre carte, Las face ușor da petrecanie, 
dar Florica mi-a zis: „Dorel, să nu rupi cartea!“ 
lar eu ascult de dânsa. Te sărut pe botisor. AL tău 

о 


gegen AE tii EE EE Ж жамылды 
Cum vrei; prietene, să fii scriitor, adică să în- 
veţi pe alţii lucruri ре cari nu le știi tu Versen 
* + + 
La Turci, zicátoarea „па-{1-о frântă cá Bam 
dres-o“, este în forma următoare: „Vrând să-mi 
fac sprâncene, mi-am scos ochii“, . 


PAG. 14 


„DIMINEAȚA COPIILOR" 


Cele frei ramuri verzi 


A fost odată un pustnic care trăia într'o pădure 
dela poalele unui inunte şi isi petrecea vfemea în 
rugăciuni şi în fapte bune. Pe lângă aceasta căra 
în toate serile. pentru cinstea şi slava lui Dumne- 
zeu, câte două dont de apă până în vârful mun- 
telui. Cu apa aceasta multe animale şi-au potolit 
setea si multe plante au fost adăpate» deoarece un 
vânt puternic sufla necontenit pe înălțimi, vânt 
care usca si aerul şi pământul. Păsările sălbatice 
cari se sperie de oameni: sboară acolo sus, cáu- 
tând cu ochii lor pătrunzători să găsească ceva 
apă. 


Deoarece pustnicul era aşa de cucernic, un înger 
care se arătă privirilor lui, suia cu dânsul muntele; 
ii număra paşii şi-i aducea: după ce pustnicul îşi 
terinina treaba, mâncarea de toate zilele. 

Pe când evlaviosul pustnic aiunse la adânci bă- 
tránete, se intâmplă ca intr'o zi să vadă de de- 
parte cum un biet păcătos era dus la spânzură- 
toare. П văzu si îşi vorbi singur zicând: ,o- 
muiui acestuia i se dă ceeace i se cuvine“. In vre- 
mea de seară, pe când ducea apa la munte: în- 
gerul, care îl însoțea în toate zilele; nu se ivi si 
ш-і aduse mâncarea. Pustnicul se sperie, isi cer- 
zetà inima ca să afle cu ce ar îi putut pácátui, pen- 
tru ca Dumnezeu să fie supărat pe dânsul. dar 


nu-şi aduse aminte de ceva. Nu тапса, nu bänn, 


zi aruncându-se la pământ, începu să -se roage 
ziua şi noaptea. 1 

Intr'una din zile; pe când plângea in pădure си 
lacrimi amare, auzi o pasăre care cânta asa de 
irumos, încât pustnicul se turbură si mai rău si 
ase: „Ги cánti foarte veselă pentru că Domnul 
din Ceruri nu e supărat pe tine. Ah, dacă mi-ai 
putea spune cu ce l-am supărat pentru ca să mă 


De Fraţii Grimm 
pocăiesc si pentru ca si inima mea să-şi recapete 
liniştea şi veselia!“ | 

Păsărica începu să vorbească şi să-i zică: „А! 
făcut o nedreptate, deoarece l-ai blustemat pe un 
biet păcătos care era dus la spânzurătoare. De 
aceea Dumnezeu, care singur are dreptul să ju- 
dece e supărat pe tine. Dar dacă vrei să te po« 
căieşti, El are să-ți ierte greşeala“. 

Şi iată că îngerul Domnului apăru înaintea 
pustnicului şi ţinând în mână o cracă uscată, îi 
zise: „Să o porţi această cracă uscată până ce 
dintr'însa vor răsări trei ramuri verzi. Să mai 
ştii că noaptea, când vrei să dormi: trebuie să o 
pui sub cápátáiu. Ai să-ţi ceri pâinea pe la porţile 
oamenilor şi n'ai să stai mai mult decât o singură 
noapte în aceeași casă. Aceasta este pedeapsa 
ce ţi-o dă Domnul Dumnezeu“. 

Pustnicul luă craca cea veştedă şi se duse în 
lumea largă pe care nu o văzuse de mult. Nu 
mânca si nu bea decât ceeace i se dedea de po- 
mană pe la porţile caselor. Deseori cererea-i nu 
era ascultată şi multe porţi rămâneau închise, a- 
şa că se întâmpla să stea flămând zile întregi. In» 
tr'o’ zi bătuse el de dimineața până seara din 
poartă în poartă, dar nimeni nu vroise să-i dea 
ceva şi să-l adăpostească la noapte. Pustnicul luă 
drumul la pădure si dete» în sfârşit, de o peşteră 
în care locuia o femeie bătrână. 


„Femeia lui Dumnezeu“ îi grăi el, „„adăposteşe 
te-mă pentru noaptea aceasta în locuința d-tale“. 
— Nu, răspunse baba, nam voie chiar dacă as 
vroi. Am trei Ш cari sunt răi si sălbatici, si dacă 
te găsese aicea când se întorc dela tâlhăriile lor. 


ne omoară pe amândoi“, 
Pustnicul îi întoarse vorba zicându-i: „Dă-mi 


„DIMINEAȚA COPIILOR" 


numai voie să rămân aicea si să stii că n'au să ne 


facă nimic, nici d-tale, nici mie“. Femeii îi fu milă 
şi-i dete voe să stea în peșteră. Pustnicul se culcă 
sub o scară şi-şi puse sub cap craca cea uscată. 

Când bătrâna văzu aceasta: îl întrebă din се 
pricină isi puse sub cap bucata de lemn. ЕІ ii po- 
vesti cá asa i s'a dat pedeapsá de cátre Dumnezeu 
ca noaptea bucata de lemn sá-i servescá de cá- 
pătâiu. li spuse cum l'a supărat pe Dumnezeu 
spunând de un păcătos care era dus la spânzură- 
toare că i s'a dat ceeace i se cuvine. 

La vorbele acestea, bătrâna femeie se puse să 
plângă şi să se vaiete. „Dacă Dumnezeu“, zicea 
ea, „pedepseşte în chipul acesta pentru un singur 
cuvânt, cum аге să-i poată ierta pe fiii mei» când 
au să se înfățişeze înaintea judecății Sale?" 

Pe la miilocul nopţii, cei trei hoţi se întoarseră 
la peşteră: făcând mare zarvă şi gălăgie. Aprin- 
seră focul şi când zăriră la lumina flacărilor că 
un străin e culcat sub scară, se mâniară rău de 
tot şi îi strigară mamei lor: „Cine este omul a- 
cesta? Nu te-am oprit de a primi pe cineva?“ 

— Lăsaţi-l le întoarse ea vorba, e un biet pácá- 
tos care îşi ispáseste păcatul. 

— Ei mosule îi strigará pustnicului cei trei 
Вой, ia povesteste-ne păcatele tale. 

Pustnicul se sculá, ie spuse cum l-a supărat pe 
Dumnezeu cu un singur cuvânt si cum isi ispá- 
seste acum pedeapsa. шиал hotilor fu asa de mis: 
са de povestea pustnicului, încât se inzrozirá 
de viața lor de până atunci, isi revenirá în fire 
şi începură să-şi ispáseascá păcatele cu cea mai 
sinceră pocăință. 

Pustnicul: după ce La adus pe cei trei păcătoşi 
pe calea dreptăţii, se culcă din nou să doarmă. 
A doua zi dimineața fu găsit însă mort, iar din 
craca cea uscată pe care îşi pusese capul răsă- 
riseră trei ramuri verzi. 

In felul acesta găsi din nou har şi iertare inain- 


tea lui Dumnezeu. i 
Tradusá cin nemteste de Marcu Ionescu 


ж ж ox 


е РРА 
Ё A 
7 3 \ | | 


Diamantul chiar când cade în пого nu-şi pier- 
de valoarea, praful chiar când se urcă până la 
cer. nu cástigá in pret. (Persană) 

ххх 


Ce nu vrei să айе duşmanul nu spune prie- 


L. B.-Barlad. — Scriitorii de cari pomeneşti, mau tri- 
mis un singur rând spre publicare până când n'au їп- 
văţat за scrie bine şi corect româneşte, Cei ce nu cu- 
nosc punctuatia şi cele mai elementare reguli de orto- 
grafie şi sintaxă, trebue să fie atâta de modesti, încât 
за nu ceară a li se publica bucăţi pe cari nu știu cum 
să le scrie. Ailá cu ocazia aceasta cá expresiunea „mu- 
samalizare*" se întrebuinţeaza cu totul în alt sens decât 
pentru refuzarea unui manuscris nercusit, / 

Kinrorà-Loco.— Am spus'o si o rep.tám cá nu luăm 
în cercetare manuscrise е, dacă cei ce ni le trimit nu 
ne dau numele, adresa $, pentru traduceri, autorul, 
timba sí cartea din care au tradus, : 

D-ra M. Ог. autoarea „Jurnalului unei păpuşi“ e ru- 
gatà 54-сі dea adres’, 

Bunüvointá şi putinţă. — „Dacă aveţi bunăvoință, 
indreptati gre:ehie si publicati-ne bucata”. Așa ne scriu 
mulţi dintre tinerii cititori. Bunăvoinţă avem cât mai 
multă, dragii mei, dar, din lipsa de vreme, n'avem şi 
putinţa să stăm şi să refacem toate bucăţile ce ni se 
trimet. Chiar dacă n'am avea пісі o altă ocupaţie şi 
încă nu este vreme pentru refacerea а 30--40 de bucăţi, 
câte ni se trimit zilnic. 

S. Pl. Craiova.—Ar trebui să ne spui d n ce limbă ai 
tradus bucata , Elefantul*,. din care carte si cum este 
titlul or'ginal. 

Reamintim tuturor câți ne trimit bucăţi spre publi- 
саге, să nu -Crie decât pe o singură pagină şi atât scri. 
sul cât si semnătura să fie cât mai citefe. 

Unui grup de elevi, li se mulțumește pentru intere- 
sul cu care urmăresc „Suilete de viteji”, redacţia ех. 
primándu-si totaeodată regretul cá nu poate da mai 
mult deodată şi că nu poate suprima cu totul poeziile 
mni ales că tocmai colegii lor sunt cei ce trimet ma 
muite poezii. 

Să nu se uite că revista noastră este „Dimineaţ: 
Copiilor: , заг nu „Dimineaţa Părinților“. Deci bucăţile 
trimise trebue să intereseze în primul rând pe copii. 


Câinele si calul 
După Krilov 
De Tania M. F. Bacău. 
Intr'o zi se certau un câine si un cal, ce ser- 
viau pe un ţăran. | 
— „Mare boer mai esti, zise câinele, cât des- 
pre mine nu mi-ar păsa de loc rău de te-ar goni 
din curte. Mare lucru mai е să tragi căruță şi să 
ari, ce alta mai faci? Pe când eu n'am odihnă zi 
şi noapte. Ziua păzesc turma, iar noaptea casa.“ 
— „Desigur c'ai dreptate“, răspunse calul, „dar 
dacă n'asi ara eu, n'ai avea nimic de păzit.“ 
Aşa se întâmplă, că şi unii oameni să se crea- 
dă mai mult decât sunt, pe când într'adevăr toată 
treaba o fac altii. 


РАС. 16 


>. 


Un Român şi un Киз se duseră la vânătoare, 
fiind infelesi cá tot ce or impusca, să impártea- 
scá fráteste la înapoere. Până seara impuscaserá 
o prepelitá si o cioară. 

„Cum vom face 2“ zise Rusul. Văd cá impár- 
teala e foarte grea“. 

— Ba e foarte uşoară, îi întoarse vorba Romá- 
nul. Eu iau prepeliţa şi tu cioara saw dacă vrei să 
ës din potrivă: tu iai cioara şi eu iau prepe- 
ita. 

— Bine te-ai gândit, răspunse Rusul. Văd cá aí 
tăcut о impártealá foarte dreaptă. 


ŞCOLARI, 

Abonaţi-vă la „Dimineaţa Copiilor“, ca să 
aveţi dreptul de a lua parte la marile si 
foarte bogatele premii, aşa cum sunt a- 
pătate la pagina a doua a numărului de 

aţă. 


Colegii şi prietenii 

toți o spun: 
Са nimic în lume ` 

nu-i mai bun 
De noi copiii mai adorat 
Ca ciocolata ,SUCHARD" 


De 5 Е 


„DIMINEAȚA COPIILOR 


KEE 


Fr. Av.-Galati. — Glumele $: jocurile trimise de d-t: 
nu sunt numai „comunicate“, ci sunt şi copiate din altı 
revisie. 

D. I. C.-Timisgoara. —. Ecoul minunat“ si „Ceasul lu! 
Newton“ ne-au fost trimise de zece ori până acum, Nu 
le publicăm, fiind prea cunoscute. De altfel am publi. 
cat să nu ni se trimită traduceri din cărţile de şcoală, 
căci astfel de bucăţi sunt cunoscute. 

M* S.-Loco.— „Câinele cel credincios“, Să scriem des. 
pre gun şi viscolul iernei, acum când suntem în toiu 
verei 

L. B.-Bárlad.—,Puiul de vrabie* ar merge ca о com 
poziţie de şcoală, deşi are prea multe descrieri. Poe 
Ше sunt slábute. 

I. D. G.-Caracal— Sunt prea cunoscute. 

L. L.-Iagi.—Nu are forma ce convine revistei noastre, 

E. M. E -Bazargic —Regretám că nu o putem publica 
și pe aceasta. Are fondul comun. 

S..Iaşi.— Nu numai cá nu sunt originale, dar sunt 
si așa de cunoscute, сӣ ne mirám că le-aţi trimes. Poate 


"să publicăm numai ghicitorile. 


E. U.-Loco.— „Lumea copilasului* e bine redată, dar 
locul ei ar fi într'o revistă care nu e destinată copiilor, 
Te stătuim chiar să o trimiţi la о astfel de revistă, 

A. Ș-Loco.—„Viclenia hojuiui". Nu e de loc nevoe să 
dám copiilor exemple de fapte necinstite. 

D. H.-Loco— Ţi-ai dat osteneala să copiezi glume ре 
cari noi, cu regret, nu le putem publica, tocmai fiindcă 
sunt copiate. 

I. S.-Sighetul Ma еі. — „Rodica“ e o poezie fru- 
moasá, dar vezi că e făcută de Alexandri, nu.de d-ta. 

T. G.-Piatra-Neamf.— „Savantul Omega” nu e corect 
tradusă, chiar inceputul: „Savantul Omega... îi veni“, 
nu merge. Bucata a doua a fost publicată, 

І. G.-ttoman.— Poezia „Amintire“ e bună pentru a fi 

trimisă unui prieten, dar nu destul de bună pentru а 
îi publicată. 
‚ L. S. si I. S.-Buzdu. — Poveştile "voastre sunt cunos- 
cute si au fost publicate de mai multe ori. Sunteţi încă 
prea mici ca să puteţi scrie lucruri originale, iar de bu- 
сай copiate nu avem nevoie. 

5. T. U.-Giurgiu. — „E seară“ nu e o poezie pentru 
copii. ci una cu pretenţii de literatură înaltă. 

1. R.-Bologani. — „Legenda crisantemei“ nu o putem 
Ke între altele, pentru că spaţiul nu ne permite 

e ce nu 0 scrii pe scurt în proză ? 

N. S. M.-Loco. — „insula pustie“ are o morală pre: 
adâncă pentru a fi înţeleasă de micii noştrii cititori. 


La administraţia revistei „Dimineața 
Copiilor“ (Bucureşti, str. Sărindar No. 
9—11), se găsesc legate în câte 2 volume 
revistele No. 1—10 şi No. 11-20. 

Preţul fiecărui volum, care reprezintă 
o adevărată comoară pentru tineret, este 
LEI 30. i 

Volumele se trimit contra costului, la 
domiciliul cititorilor franco. 


^#ејіег2]е ;АБЕУЕРІЛ,4, S. A. 


, REVISTA. SAPTAMÂNALA ` 
D'n&cron : М; BATZARIA 


PRETUL 3 LEI 


Pay g 


DIMINEAȚA COPIILOR”) 


7 Stai, stai, са nu mă tai! 


d — Poveste populară bulgărească — 


a 


. Un тоёпеав avea ип фар pe care îl trimise cu 
păstorii la pásune. A păşunat (арш toată ziua în 
pădure şi а băut apă de la izvoarele limpezi şi 
тесі. Seara târziu de tot s'a întors acasă. De de- 
parte moşneagul La întrebat: „Cum esti tapule ? 
Ai păscut astăzi bine?“ E 

Тарш i răspunse răstit: „Am păscut iarba de 
pe ek albe şi am băut apa din nisipul cel 
usca 
, Moneagul se supără şi-l dete afară pe păstor. 
A doua zi moşneagul o trimise pe babă ca să-l 
ducă pe tap la pásunat. Baba îl duse prin livezile 
verzi şi-l adăpă cu apă rece de la izvor. Seara 
moşneagul îl întrebă din nou: „Cum ai păscut pe 
ziua de astăzi {арше?“ 

Tapul tăspunse răstit ca şi întâia dată: „Am 
păscut iarba de pe stâncile albe şi am băut apa 
din msipul cel uscat“. 

Mosneagul se supără şi o bătu pe babă, pentru 
că n'a avut grije de iubitul sáu tap. | 

A treia zi se duse el însuşi cu tapul. Il plimbă 
prin livezile înflorite şi-l ш s la izvoarele cele 
mai limpezi. Seara, îi zise zâmbind: „Ei, tapule, 
astăzi ai mâncat si ai băut după pofta inimei!" 

— Bine şi nu tocmai bine, răspunse tapul. Am 
păscut iarba de pe stâncile albe si am băut apa 
din nisipul cel uscat. 

— Asa e? Stai cá te învăţ eu minte, tap nere- 
cunoscător ce esti! grăi supărat mosneagul. Si 
scoase cuțitul, ca să-l înjunghie. Dă-i, dă-i, pasă- 
mi-te, cuțitul nu tăia. Se duce mosneagul să сац- 
te piatra de tocit. Atâta aştepta și cel cu barba 
lungă. O (те şi fuga іп pădure, Acolo se үйгі 
în coliba lui lepurilă, care era dus de acasă. 

La întoarcere lepurilă aude că din colibă răsu- 
па un glas înspăimântător: „Stai, stai, cá nu má 
tai! Dintii îmi sunt ascuţiţi ca un cuţit, coar- 
ncle ca nişte ace! Unde nimeresc, rup таз de 
carne, unde împung, fac să curgă sânge !“ 

Fuge îngrozit lepurilă cu coada între picioare. 
Fugi, fugi, până se opri „me mai putând de obo- 
seală. Din partea cealaltă venea Nenea Lupu: 
„Ре ce plângi, lepurilă?“ îl întrebă el. 

— O dihanie a intrat în coliba mea. 

. — Hai cu mine, eu am să о izgonesc. 

- S:au apropiat de coliba lui epurilă, dar din nou 

rásuná dinăuntru glasul cel înspăimântător: „Stai 

stai, cá nu mă tai! Dinţii îmi sunt ascuţiţi ca un 

SÉ coarnele ca niște ace! Unde nimeresc, rup 
fâşii de carne, unde împung, fac за curgă 

sânge“ 


— Fuga, ia: strigă " speriat si p'aci 


ti-e drumul. : 
lepurilá se puse din nou pe pláns. Vine Mos 
Martin şi-l întreabă si el cá de ce plânge. lepu- 
rilă îi spune pátania. 
— Hai cu mine, zise Mos Mortin, eu ат 8-1 
izgonesc. 
Dar si Mos Martin se spetie de glasul cel în- 
кын şi o şterse la sănătoasa. 


|| i ПІ A i Se e | 


| 1. ІП ШТ 
de РА SE 


Veni mai târziu micul Оапаќын, care se jură 
că el poate să o izgonească pe dihania din colibă. 

„Nu te uita tu că şi-au luat tálpásita Nenea 
Lupu şi Moş Martin. Ei au şi carne şi sânge şi de 
aceea se sperie şi fug. Eu însă n'am nici carne 
са să ша siâşie si nici sânge ca să mi-l verse. 

Si Gândăcilă s'a si dus glonţ în coliba în care 
intrase dihania. Si ciupeste-| ре tap la picioare, 
Ciupeşte-l la cap, ciupeşte-l la coadă, până се 
tapul, ne mai putând rábda de durere, o rupse la 
fugá şi se duse undeva în desisul pădurei. Se zi- 
ce că acolo a fost sfásiat de nişte fiare sălbatice. 

Cât despre lepurilă, el s'a făcut din nou stăpân 
pe casa şi lucrurile sale. N'a uitat însă recunos- 
tina ce-i datoreste micului, dar harnicului său 
prieten Gándácilá. 

Din bulgăreşte de N. Macedoneanul 


10 Е ТЇ 
M Cm TA 


Nu e om de nádeide acela care lasá mereu pe 
mâine ceeace trebue să facă astăzi. , 


DIMINEAȚA COPIILOR" * 


 DiMiNERTR сови. ев 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA : 
BUCURESTI, A denm Toc cic: BY 11 OON — TELEFON 6167 


ABONAMENTE: UN AN 
ŞASE LUN! 80 , 
4 AUGUST 1924 


NUMAR 3 LEI: 
IN STRAINATATE DUBLU 
Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


"iMEnIICA cucului 


Cucul era foarte 
supărat. Toată ziulica 
îl auzeai Нрапа, cât 
i! ținea ciocul: Cucu! 
Cucu! Dar n'o zicea 
voios, după cum ştie 
So spue, când e bine 
dispus — nu, era ar- 
fágos rău cucul, în 
GEES ceia, si de aceia striga imbufnat: сиси! 
cucu! 


— Сисше, dragă, îi spuse sticletele, as vrea să 
ştiu ce-i cu tine? De ce eşti atât de încruntat, 
astăzi, când străluceşte soarele, când noi toti 
cântăm cântecele noastre cele mai vesele, si când 
înverzesc copacii din pădure. si florile răspândesc 
mireasma lor dulce? Ce griji ai? Tu doară nici 
nu te muncesti cu creşterea copiilor tăi, cum fa- 
cem noi. cestálalti, căci tu si cu nevasta ta sun- 
teti nişte leneși: Ouăle ni le puneţi nouă în cuib: 
păsărelor din pădure, iar voi, nici nu vreţi să 
ştiţi ce se fac puişorii, pe când noi toată ziulica 
munche, să ne facem cuibul, să clocim ouăle, să 
aducem de mâncare copilasilor nostri.. Dacá ci- 
neva аг avea dreptul să fie necáiit. sunt си si to- 
varásii mei; dar nu tu; cucute. 


De E. Marghita 


Astfel vorbi sticletele сисин, Dar acesta тй; 
punse: 

„Am ew dece să fiu supărat, toată pasărea cu 
necazurile ei. la, fiecare din vob are câte o plan- 
tă; care îi este dragă. Tu, sticlete, de pildă, în- 
drăgeşti scaetele; rândunica are o floare albă, în- 
volburatá — rochita rândunicei, oare dece numai 
eu să n'am o floare а mea? Iaca de aceia {їр eu 
supărat cu-cu! cu-cu! 

— Юе, zise sticletele; necazul acesta пи ti’! pot 
alina, dar; mai ştii, poate că vreun pitic din pă- 
dure are să-ți ajute. Căci piticii ştiu multe si-s 
mari meşteri. Totuşi, nu trebue să Ш supărat. E 
drept că n'ai nici o floare a ta — dar în schi:nb, 
ia te uită, ce încălțăminte frumoasă ail (Uitasem 
să vă spun, cá pe vremea ceia, de demult, cucul 
purta ciubotele galbene în picioare.) 

Cucul se mai îmbună, căci clubotelele erau mân- 
dria lui si se fálea adesea; că e singura pasăre în- 
călțată. 

Sticletele sbură mai departe, la cuibul lui, iar 
cucul cânta tot înainte cu-cu! cu-cu, Atunci trecu 
un copilaş prin pădure, care plângea amarnic. Se 
cunoştea cá e obosit de drum si'ntr'adevár băe- 
țelul se asezá în iarbă, la umbra stejarului, іп. 
vârful căruia cânta cucul. 

„Vai, cum mă dor picioarele! suspină copilul! 
Am umblat atâta printre spini si pe ріеѓгі$, ca să 
culeg tămâioasă, s'o aduc în târg poate oi strân- 


“ge ceva bani, să aibă mama de cheltuială. Dar 


tămâioasa 5а trecut şi mi-am insángerat picioa- 
rele. Cum s'ajung acasă oare? Ah. de aş avea o 
pereche de ciubotele, ce bine ar îi! Am văzut eu 
în târg nişte строе gaibene, frumoase — dar 
prea стап scumpe. бі doar n'am plot mareg 
mi-ar trebui o perecfie mititele, mititelute... + 

Cucul auzi tânguirea copilului si fu cuprins de 
milă. Totusi $ pe gânduri: ` 


Т 


Să-i dau ciubofelele 
mele? Dar eu cu ce 


gura mea mánürie — 
1 nici floare sá fie a mea 

“пат, nici cuibul meu 
nu'l am, ca celelalte pa- 
sări.. пи, nu se poate 
săi dau ciuboțelele 
mele galbene!.. Insă 
copilul e ostenit, îl dor 
picioarele! La drept 
vorbind, ce-mi folosesc 
mie ciuboţelele,. dacă 
pot să zbor? 

Şi astfel. chibzuind, 
f scoase ciubofelele din 

ZA TE picioare si zdup! le a- 
runcá in iarbă, drept la picioarele copiluiui. 

Acesta se uită de jur împrejur, să vadă, cine-i 
făcuse .darul- minunat. Dar nu хай pe nimeni, nu- 
mai cucul cânta plin de voe bună: Cucu! Cucu! 
la-le!«--4 злу SH ^ 

Băcţelul. se încălță cu ciubofele noi, sb се să 
vezi» par'că-i- erau turnate pe picior! Nu mai sim- 
ti nici o oboseală ci sări de vreo câteva ori în 
sus, să- încerce trăinicia ghetelor. 

Dar deodată: rămase са încremenit. In iarba 
verde, din jurul lui, răsăriseră o mulţime de flo- 
ricele “galbene, cum nu le mai văzuse niciodată. 
Se apucă să':culează mănunchiuri, dar de ce cu- 
legea, de ce'cresteau mai multe la loc. Mult se 
mai minună copilul şi fugi acasă; cu mănunchiuri- 
le sale: de fort, să povestească mamei cele În- 
tâmplate. Dar şi cucul se minuná de acele flori- 
cele; a căror: taină n'o pricepu, până ce nul lă- 
muri regele piticilor, zicându-i: 

„Pentrucă ai fost milos si bun cu acest copil, 
pe care. eu ti Гат trimes în cale, şi i-ai dăruit 
ciubotelele tale, am făcut să răsară aceste flori pe 
câmpie. Copiii le vor zice „Ciuboţica cucului'“ în 
cinstea ta si-le vor culege cu drag, ştiind cá de 
acum se'ncep zilele frumoase de primăvară. Si 
iată; astfel, în schimbul ciubotelelor tale galbene 
din picioare,'ai altele, aurii, pe plait şi aceasta 
"a fi floarea ta: precum ai dorit-o." 


E. Marghita. 


54275. 2 
ЫЛ) Жы 
2. Ру: 


ж 


) 


РУТ) 


| 
| 


nc 
PCR 


= T A 
m 


E) 


Haplea şi.cu prietenul sáu Tănase sunt chemat: 
judecată, pentru că găsiseră nişte gâşte, dar 
cari nu le. pierduse stăpânul lor. 

„Tănase“, întreabă judecătorul, „unde stai cu 

asa ?“ i i 

-- Piceni. dle judecător. 

— Dar tu. Hapleo? 

‚= Peste drum de Tănase, 


rămân ? "Asta era ‘эт: ~ 


L 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


POZNA LUI NICUSOR 


Nicuşor se tot gándeste 
La o poznă „mi se para 
Căci, să sperie voeşte 
Pe а lui măicuță maré- 


Dar un brotăcel verzui 
Pare-se. cá l-asghicit, - 
Si stop, fop, în fața lui 
De odată s'a oprit, 
Nicuşor íncepe-a da 
Chiote de bucurie, 

Si, pe brotăcel il ia > ` 
81-1 ascunde 'n pálár&.... 


lar apoi, se furiseazá 
Drept în sala de mâncare: 


Si pe brotăcel 'l-aşează 


Subt o farfurie mare. 


Când la masă se-aşezară 
Toti la locurile lor, 
Brotăcelu-eşi afară 

Tot sărind ca într'un picior! 


Si intră drept în mâncare 
Caldă, a lui Nicuşor, 
Căruia-i trecuse" gustul, . 
Gustul prost al poznelor, 


Căci fusese pedepsit!.... 
Şi privea acum plângând, 
De-aspră foame chinuit, 
Pe ceilalți mereu mâncând! ` 
- Banul Mărăcine 
ж SS - 


OSTA SIE 


Ostaşii теге frumos in rând · 


Toţi acelaş pas bătând. 


Cu drapelul între ei, р 
In trei culori şi cu doi lei. 


Tot, cântând „un doi, un doi!“ 


Unde merg aşa grăbiţi? 
Merg ійісиій la război, 
Că-s ostaşi nebiruiti. 


Din dărăt de dorul sfânt, 
Se duc iuga 'mpinşi mereu, 
Ca sá scape-al lor pámánt, 


De-al dusmanului jug greu. 


A М, м. x» 
XXX ——— 


H 
n D 


DIMINEAȚA СӘРІП ОК" 


, JosuaH REYNOLDS. — MICUL SAMUEL ; : 


: — PASTEL — 

Păsări in Sus, păsări în jos 

Si păsărele 's in tot locul, 
Uite-un па intinde ciocul, 
Spre crângul verde si ітип205.. 


E-acolo п luncá-atáta. viață !. 
De viață ea chiar dătătoare, 
Că-ţi trece ori ce supărare, 
Când supárarea (i-e pe Тай... 


ІН pare chiar oceanul verde. 
In verdele ce te nconjoard... 
Uşor, uşor se face seară 


Pe când lumina ncet se pierde... 


Spre crángul verde şi îrunzos, 
Uite-un năgâț întinde ciocul 
Şi păsărelele's in tot locul... 
Păsări ín sus, păsări în 10$... 


A, Dumitrescu-Constanya 


Y 
e LES 
` 
ы 


OU 


d Le 


EN 


ND 


3 


- ж 
fo 
“ 


РТТ 


x 


DIN TRAISTA LUI HAPLEA 


De ia o vreme încoace, Haplea avea urâtul o- 
biceiu de а cam umbla prin buzunarele altora. 
Intro zi. văzând un domn bine îmbrăcat, se a- 
propie de el si îi vári mâna în buzunar, dar nu 
găsi nimic intr'insul. | ҮП 

„Nu ţi-e ruşine, Hapleo, să-ţi bagi. mâna în bu- 
zunarul altuia?“ îi zise domnul, care il знийзе. 

-—Ba d-tale să-ţi fie ruşine, îi răspunse supă: 
rat Hapiea ; coscogemite om si să n'ai nimica îy 
buzunar ! 

ж 


Nu ştiu cine а zis că Francezul află de toate, 
Englezul vinde de toate, Italianul cântă de toate, 
Neamtul mănâncă de toate, Rusul bea de toate, 
Ungurul ocáráste de toate, Bulgarul se miră de 
toate, Sárbul le vede toate verde, Tiganul fură 
de toate, Turcul se supără pe toţi, iar Românul 
îşi râde de toti 


PAG. 6 == 


Se,  ,/ІМІМЕЛТА COPIILOR" 


Dommnija cea tânără 


V а. 


ia, 

Bătrânul imparat Сопгаа спеша într'o dimi- 
neatá ре fiica sa unică si îi zise. „Copila mea, 
sunt bătrân şi obosit. E vremea să-ți alegi un 
bărbat. Alesul tău are să fie inostenitorul tronu- 
lui meu. Uitá-te la pomii aceia de afară! Acum 
sunt încă acoperiţi cu zăpadă. In ziua în care, în 
oc de zăpadă; vor îi acoperiţi cu flori albe, tre- 
эпе să mi-l aduci aicea pe alesul tău. 

Domnița cea tânără clătină din cap si 
“Tăticule» eu nu mă voi mărita niciodată.“ 

— Dece nu, iubitul meu copii? 

— Pentrucă in viaţa mea eu n'am știut ce-i 
bucuria, De dimineaţă până seara stau tristă şi 
amărâtă. Nu vreau să-l пепогосезс si pe viitorul 
meu soț. ' 

— Fiica mea eu am să dau de veste în toată 
пирагана că tu vei lua de bărbai numai pe #4- 
саш care va izbuti să-ţi alunge pentru totdeau- 
ua tristeţea din suflet, Wo? 


grăi: 


Рат se acoperiserá de flori, dar {дайга dom- 
па nu cunoscu mca pavura. Vreo doisprezece 
feciori de împărați s'au încercat să-i aiunge mâh- 
nirea. Unii dintr'ânşii orânduiau serbări minuna- 
te. Alţii îi spuneau poveștile cele niai atrăgă- 
toare. Alţii puneau să cânte înaintea ei muzicile 
cele mai plăcute din lume. Totul a fost însă in 
gadar. Nimeni na putut să-o vindece pe tânăra 
Tomniţă. 

Intr'una din zile, veni la palat un păstor tânăr. 
Ciobănaşul acesta trimise de veste împăratului 
ра poate să alunge mâhnirea domiilei. Impára- 
ul îl duse la fiică-sa căreia îi zise: Flăcăul a- 
jesta stie leacul pentru boala ta. Vrei să-i dai 
jutin ascultare?" 
` — Da, răspunse domita. 


— Mai înainte de orişice, trebue să mergi cu 
mine la plimbare; îi zise păstorul. 

Domnița nu se împotrivi si esi cu păstorul în 
împrejurimile palatului. După dânşii mergeau 
câteva doamne dela curte şi feciorul care era în 
serviciul domnijei. Ajunseră 'la o căscioară pe 
jumătate dărâmată. | Я 

„Ce-i aceasta?“ întrebă domni[a. 

— O colibă, o lămuri păstorul. 

— Si la ce serveşte? 4 

— Ca locuinţă pentru oamenii săraci. Vrei să 
intrăm înlăuntru ? i 

Intrară si vázurá că intr'o odáitá joasă şi în- 
tunecoasă stătea o femeie slabă si prăpădită. E- 
ra aproape oarbă, asa cá nu i-a putut vedea, 
când intrară. Femeia se plecă spre vatră dar de 
slabă ce ега, nu putu sufla in foc. Văzând aceas- 
ta. tânăra dom se plecă ea și aprinse focul, 
Pentru întâia oară în viaţa sa făcea o astfel de 
treabă. Flăcări albe şi roșii s'au inălțat din va- 
tră. Un zâmbet uşor pluti pe figura zbârcită a 
femeiei bătrâne» care zise aproape soptind: „Іі 
mulţumesc, Dumnezeule, că mi-ai trimis un înger 
din cer. care să-mi dea o mână de ajutor în zi- 
lele acestea asa de grele.“ 

Aceste puţine. cuvinte au pătruns са flăcări 
albe in inima domniteb care grăi zicând: „Pen- 
tru întâia oară aud să mi-se vorbească în felul 
acesta. Pentru întâia oară văd un oin nenorocit 
în împărăţia tatălui meu. La palat toţi sunt ve- 
seli şi mulţumiţi. Spune-mi: maică, ce пеуое ai 
şi am să poruncesc îndată să (se îndeplinească 
dorinţa.“ 
— N'am decât o singură dorinţă: să imbráti- 


| 


егеу 
9274 
Қ 


D Dita M EN. EE ENEE, eg 


\ 
| 


Ze 


sez încă odată, mai înainte de a muri, pe fiul meu 
unic, El zace în închise | пирага(саѕей, pen- 


„DIMINEAȚA COPIILOR“ 


trucă a rupt câteva mere din grădina împăra- 
tului, ca să mi-le aducă mie. maică-sa cea bă- 
trână si lipsită de lumina ochilor. 

Domnița trimise pe feciorul de serviciu ca să 
aducă îndată ре fiul femeiei celei bătrâne. Băia- 
tul sosi după câteva minute şi se aruncă în bra- 
tele mamei sale. Domnița văzu cum mamă si fiu 
plângeau de bucurie. Şi de bucurie se umplu si 
inima ei. 

Domnița nu mai era tristă si amărâtă. Іп fie- 
care zi cerceta pe cei săraci» ajuta celor nevoiaşi 
şi se simțea fericită. Păstorul cel tânăr ajunse 
sfetnicul ei. 

„Cât de mult imi pare rău“ — ii zicea ea — 
„că am trăit până acum departe de suferința oa- 
menilor. Datorită tie, am înţeles acum că omul 
numai atunci e cu adevărat fericite când face са 
şi alţii să fie fericiți.“ | x 


Flori albe au acoperit pomii si tânăra domnitá 
s'a măritat după păstorul, care imiprástiase pen- 
tru totdeauna tristeţea ei. 

Din frantuzeste de Mircea Petrescu 
ж ж ж 


Călare pe băț 
Copilul sărea, 
Dar capul semet 
Nu prea il tinea. 


Din urmă-l goneste, 
Lătrând Azorel. 
Cam tremură Gică 
De micul cătel. 
Mişu ică 


(e EE 
GHICITORI 
Un călător întâlnind în drum pe alti doi са- 
lători, îi întrebă ce rude sunt între dânşii. Unul 
din ei îi zise: „Mama tovarăşului meu de drum 


este soacra mamei mele“. 
Ce erau între dânşii cei doi călători ? 


mp I$ pr 
жжж- 


i 


PAG. 7 


DUSMANUL 


— Poveste morar — 


Intr'o insulă din Oceanul indian tráia.ca rob 
crestinul Sambo, cumpărat si adus de stăpânul 
său tocmai din Africa. Sambo era om cinstit şi 
muncitor. De aceea, stăpânul său îl făcuse seful 
celorlalţi robi. 

Intr'una din zile, stăpânul vrând să-şi cum- 
pere si alţi robi» îl luă şi pe Sambo cu dânsul. Pe 
când îi alegea pe robi Sambo văzu printre dân- 
sii un bătrân bolnav şi galben şi-l puse pe lângă 
robii pe cari vroia să-i cumpere, 

„La ce e bun mosueagul acesta?“ îl întrebă 
mirat stăpânul său. Il vezi cât e de prăpădit. La, 
să-l încolo, nu-l mai cumpăra.“ 

Sambo însă se rugă aşa de mult de stăpânul 
său, încât la urma urmelor consimţi si оно са 
robul cel bătrân să fie cumpărat. 
| După се sau întors acasă: stăpânul егуз 
că Sambo ducea foarte multă grije de robul cel 
bătrân, П găzduia în odaia sa Я lua masa cu 
dânsul. Când era frig, Sambo ii scotea ре mos- 
neag la soare, iar când era cald, îl punea la 
umbră. 

Nu cumva bătrânul acesta e tatăl tău?“ il 
întrebă odată stăpânul. 

— Nu ráspunse Sambo. nu mi-e nici tată, nici 
îrate şi nici rudă. 

— Cum se face atunci că-i duci aşa de mult 
de grije? | 

— Moşneagul acesta mi-a fost dusman. zise 
Sambo. Când trăiam іп Africa» el era bogat si 
mă prigonea. Din pricina aceasta îl uram de 
moarte. Acum îl văd prăpădit si nenorocit şi 
vreau siti fiu tovarăş. Bl nu m'a recunoscut si 
până la sfársit nu vreau să stie cine sunt cu. Te 
rog, stăpâne, să nu-l gonesti, voi munci eu pen« 
tru dânsul. 

Şi până la moartea bătrânului rob, Sambo sa 
purtat cu dânsul ca un fiu adevărat, 


PAG. 3 


„DIMINEATA COPIILOR 


Copiii silitori cari au obținut premiul întâi în acest an 


Valeria Labes Talianu L Pavel Costin V. Balcic Mariescu | Margareta Comat: 


` Clasa 4-а Sc. №, 8 de fete Clasa 4-a Әс. primară No, 13 Clasa 8-a examen. particular Clasa 3-а primară Sc. No. 21 


Bucuregti București Braşov Bucureşti 


. „Beer Toni Segall Iulius Kahane Carol : Drăghicescu F. Corneliu 
„Clasa 1-а Sc. primară isr.-rom, СІ. 1-а $c. prim. isr.-rom. (1. 2-а prim. $c. «Tiei lerarchi» ч l-a б mnazin] Princ, Mihai 
veni Săveni lași \ București 


Emilia Raisel ` Marilena şi Vladimir Nestorescu ge Mercuşor Al. Adrian 


Clasa 2-a "m $e. Cultura Clasa 4-а şi cl. 2-а primarâ Г „Bucureşti 
saciu : j Timişoara 


_ Soareo Eliza. Sce . Nicolau D. Lucian Ion Ше Anghelovici - Goldstein I. Amelia 


pe Keng «Hiena Doamna ^^ CL 1-a $c. prim. No. 10 de băoti CL 3-a Seoala mixtă Cl. 2-a prim. Se, N. 18 de fote 
Балы Bucuresu d Bucu. esti 


m 
N 
g= | 


mos —————————! га, 


CUM ЕВА SĂ НЕ IMPUSCAT HAPLEA = de MOS NAE 


„DIMINEATA COP!" ^m 


L Coana Haplea cea isteatá 2. Haplea noaptea nedormind, 3. Us Seine Se SC mg 


\ Spală rufe de dim' пеа{а, La fereastră stă privind. "E in alb şi se 'nvârteşte 
| Spală zdravân рапа’п seară, „Cine umblă?" el 151 zice, Pe la rufe — nici nu-i раѕа;" 
2 Mi-le 'ntinde-apoi ре sfoară. „E un hof par'că pe-aice. . Zici c'ar fi la el acasă. 


"d „Stăi, cumetre, de-i asa, Bet indat'un glonte trase, ‚6. Se culcă. А doua zi 


Leac să-ți dau de boala ta Bietul bot pe loc rămase. ( Соапа Haplea când esi, 
Alta Haplea ‘пи grăește, Haplea-si zice: „L-am dat gata, О сатазе-а lui Нара 


la o pușcă și ocheste. „A primit acum răsplata.” „Vede ruptă-i ferfenità. 


"udo S Mite: Mater vin să vezi, 8. - Fă, nevasto, Haplea face, 9. Multumesc lu: Dumnezeu, 


Naaptea hoţi când tu visezi, Am avut noroc și pace. Сап câmaşe n'am fost eu 
tiotul fu cámasa ta, Du-te-aprinde-o lumânare, Cáci Intr'insa de eram, 
Care vântul о sufia. - C'am scápat de râul таге, „Eu pe mine má 'mpuscam. 


> DIMINEAȚA COPIILORA 


Vrăjitorii albi 


s Trei călători europeni rátüceau prin centrul 
Atricei. Intr'o zi, pe când sedeau la masă înain- 
' tea cortului lor, veniră mai multi negri indigeni 
'cari se uitau la dânşii ca la cine stie ce dihănii. 
Şeful negrilor se apropie de europeni, dându-le 
un cosulet plin cu ouă. In schimbul darului aces- 
fa ceru un pahar de coniac» asa cum pe vremea 
aceea era obiceiul în Africa. 

Acest şei purta titlul de „Zeul ploaei“ şi tre- 
сеа іп tot ținutul drept un vrăjitor neintrecut. 
Pentru aceasta negrii se temeau de dânsul şi-l 
țineau im mare cinste. 

După obisnuitele salutări, cei trei europeni 
Lan cerut şeiului negru să-şi arate prin ceva ри” 
terea şi mestesugul Şiretul de negru se dedea 
însă inláturi. , 

Atunci unul din europeni îi zise: „Dacă în- 
tr'adevár esti vrăjitor, arată înaintea noastră ce- 
va din meşteşugul tău. Şi noi câteşi trei suntem 
vrăjitori albi. O să-ți arătăm şi noi meșteșugul 
nostru. Dacă esti cu adevărat „Zeul рІгаіеі“, po- 
runceste să plouă numai decât!“ 

. Negrul se văzu în grea strâmtorare. A început 
să spună că pentru ploaie are nevoie de nişte 
scule pe cari nu le-a adus cu dâusul. 

. „Dar tu trebue să știi şi alte vrăjitorii afară 
de ploaie,“ îi zise al doilea european. Pentru un 
vrăjitor totul e cu putință... Poţi, de pildă, să-ți 
scoţi dinţii toti dn gură ?... Nu poti2.. Dacá-i asa: 
priveşte! Zicând acestea eutopeanul îşi scoase 
toată dentura care era artificială si o puse pe 


/ 


ИА Той negrii au sărit diri speriaţi sí au 
început să tremure de spaimă. 

De mirare şeful negrilor lăsă să-i cadă dit 
perit coguleful cu ouă şi rămase împietrit lo- 
cului 

Cel de al treilea european il apucă pe şei de 
păr şi îi zise: „Dar poti oare tu să-ți smulgi deo- 
dată părul din cap cu piele cu tot? Nici atâta 
lucru nu poti?.. Atunci, иначе la mine. Pentru 
noi asa ceva e un îleac de nimic. Si europeanul 
îşi scoase frumoasa perucă neagră ce o purta 
din lipsa de păr şi o arătă negrilor cari înmăr- 
muriseră, Capul pleşuv al. europeanului strălu-. 
cea la soare ca un os de fildeș. 

Negrii tipará de groază si o rupseră la fugă cu 
șeful lor, marele vrăjitor şi „Zeul ploaiei“. 

Din nemteste de Mihail Marea 


ж ЖЕ Жж ———. 


Bunătatea pasărilor 


Un om oarecare avea o o рефе de canari: pe 
cari îi tinea într'o odae mare unde trăiau în toa- 
tă libertatea. Acolo scoteau el în toți anii рші. 


- In timp de 10—15 ani s'au înmulțit aşa de tare 


încât numărul lor trecea de 80. 

Dintre cei doi canari dela început, bărbatul 
muri după vreo 5—6 ani iar feineia lui ajunse 
până la vârsta de 18 ani. Imbătrânise aşa de 
rău, că abia se mai putea duce la locul din odaie 
unde era pusă hrana. 

Văzând aceasta, doi din strănepoții ei îi veniră 
în ajutor. Incepură să o hrănească: asa cum îşi 
hráneau puişorii. Luau adică mâncarea în cioc 
şi i-o puneau în gură. 

Bătrâna pasăre se obişnui să dea şi ea din 
aripi şi să tie» în aşteptarea  mâncărei ciocul 
deschis, asa cum vedea că fac si puişorii cei mici. 
In chipul acesta canarii îşi hrünizi doi ani de 
zile pe străbunica lor; саге după aceea muri de 
adâncă bătrâneţe. 


sue peur ашы 


AE Es SN са 


N. M 


“е 


DIMINEAȚA COPIILOR: 


PAG. П 


SUFLETE DE VITEJI 


(Urmare) 


€ 


XVI. Ce puovestesu Homan ат oastea 
-duşmană 


Şedeau şi îşi' povesteau sau mai bine 215» se 
spovedeau unul altuia. Era atâta amar în sufle- 
tele lor, inima le era străpunsă de atâtea neca- 
zuri şi dureri, încât Шей oameni simțeau nevoie 
să găsească o inimă compătimitoare de frate şi 
să audă un cuvânt de speranță şi mâigăiere. 

Ei îşi povesteau, pe când soareie le zâmbea de 
sus din cer. îmbrăţişându-i în căldura si lumina 
. lui şi bucurându-se parcă si el de accastá apro- 
piere si unire care era un simbol asa de înălță- 
tor. 

„Să ştiţi, fraților“ le zise căpitanul Vârtej stă- 
рапії ca de o inspiraţie profetică» „să ştiţi, că nu 
va trece mult şi noi ne vom da cu toţii mâna, 
fără să ne ascundem şi fără să ne temem de ci- 
neva, Vor pieri graniţele dintre noi şi prat se уа 
alege de puterea dusmanului.' 

— Să te audă Dumnezeu! răspunseră în cor 
cei trei soldati, ре când Ionel ţinea 641415 mâna 
pe revolver, iar Marioara îl învăluia pe căpitanul 
Vártej intro privire plină de dragoste si duiosie. 

..Si aşa, povestea ardeleanul Radu, pe noi Ro- 
mânii ne pune întotdeauna în primele linii de foc. 
Asupra noastră cade mai întâiu plaoia de gloan- 
te de bombe şi ghiulele. De noi se isbesc întâi 
soldaţii armatelor cu cari stăpânii noştri sunt în 
război. Nevestele noastre rămân văduve şi copiii 
noştri ajung orfani fără adăpost şi ocrotire. 

Şi când acela despre care ni se spune cá e 
duşmanul nostru ne copleseste când tranșeele 
noastre sunt făcute una cu pământul s! când tá- 
гапа din ele se amestecă cu sângele si си carnea 
ciopártitá a tovarășilor noştri căzuţi, noi Românii 
nici să ne retragem n'avem voie. Nu căci la spa- 
tele nostru stau înşirate raitralierele cari trag în 
noi şi desăvârşesc cea ce nu puse isprăvi duş- 
manul. 

lar când e vorba de răsplată, nu primim decât 
осйгі, înjurături şi porecle batjocoritoare de tot 
îelul. Cea mai bună mâncare şi-o păstrează pen- 
tru regimentele, cari sunt compuse din soldaţi 
de neamul şi legea lor, iar nouă Românilor nu ne 
dau decât o pâine mai tare ca piatra şi făcută 
din cărbuni; din pământ sau D-zeu mai ştie din 
ce, Sunt chiar zile când îlămânzim deabinelea. 

— Aşa ni sa întâmplat întrun rând nouă pe 
fronti! italian, îi tăie aci vorba bănăţeanul Stoica. 
Dar am stiut si noi să ne facem singuri -dreptate. 


de N: BATZARIA 
(24) 


"Intro zi compania noastră nu primise nici un 
fel de mâncare, cu toate cá ne luptam din zori 
şi până seara târziu. Comandantul nostru, cáp 
tanul Máciucá. Român dintrun sat vecin cu a! 
meu, trimise după sfârșitul luptei pe vr'o câțiva 
din noi; ca să cerem proviant dela depozitul unui 
regiment nemtesc ce se găsea la spatele nostru 
şi care toată ziua nu îăcuse altceva decât să se 
uite cum noi ne prăpădeam şi ne svârcoleam în ia- 
dul de bombe şi ghiulele. 


Ne ducem asa vreo zece soldaţi Români sub 
comanda unui sergent — şi el tot un bănăţean 
de ai noştri. 

Când сою sentinelele nemtesti ne strigă dela 
distanţă halt! si cu toate rugăminţile noastre: nu 
ne-au lăsat să ne apropiem de depozit si nu ne-au 
dat măcar un codru de pâine. 

Ne întoarcem necăjiţi şi атаған şi raportăm 
căpitanului. Acesta se mânie tare de tot si strigă: 
„locotenent Soare, ia 30 de soldaţi şi să nu te 
mai întorci, dacă n'aduci mâncare. 

Un „înțeles, 4 căpitan“ si o pornim си toţii 
spre depozitul cu pricina. 

Iarási ne-au strigat sentinelele „halt!“ „verbo- 
ten““, şi mai ştiu eu ce, dar cine le lua acum în 
seamă? 

Hotărâţi ori să ne întoarcem cu mâncare» căci 
de flămânzi ce eram abia ne mai ţineau picioarele 
ori să picăm cu toţii acolo, noi ne apropiem din 
ce in ce de depozit. Sentinelele au dat atunci a- 
larma şi au alergat mai multi soldați nemți şi 
unguri. Dar până ca ei să se dezmeticească şi să 
înţeleagă de ce e vorba; 1осо{епепаи Soare ne-a 
şi comandat „foc“! Bucuroşi de această poruncă; 
am tras mai multe salve asupra nemților si аш 
culcat vreo 20 din ei la pământ. 

Ceilalţi au rupt-o la fugă, aruncándu-si pusti si 
cartuşe. lar noi am pătruns în depozit spărgânăn-i 
uşile cu paturile puștilor şi la plecare nam lăsat 
acolo decât pereții goi. 

— Si n'ati pátit nimic din pricina aceasta? in 
trebá căpitanul Vârtej, care asculta cu luare a- 
minte această întâmplare aşa de caracteristică. 

— Apoi sa făcut cercetare, răspunse Stoica şi 
după cum am auzit noi toată vina a fost dată pe 
căpitanul Máciucá. Dar nici el n'a avut de pátimit 
cine ştie ce. Si aceasta pentrucă; spre norocul 
nostru, comandantul regimentului din care făcea 
parte compania noastră, era un colonel ceh. care 
avea multă pică pe пеш} 


PAG. T2 


El sa bucurat când i s'a povestit cum am a- 
tacat şi am luat cu asalt depozitul cu proviant. . 

Ştiţi cum l'a scăpat el pe căpitanul Măciucă? 
Două zile după întâmplarea ce v'am povestit, l-a 
dat mort. Ci-că ar îi căzut cu prilejul unui atac 
contra” pozitiunei italienesti din fata noastrá. Ade- 
vărul e însă; cá i-a făcut vânt, trimijándu-l toc- 
mai pe frontul rusesc» ca să i se piarză de urmă. 

Am aflat însă dela soldaţi, cari au venit de pe 
frontul acela că bunul căpitan Măciucă nici па а- 
juns acolo şi că a dezertat trecând în oastea româ- 
nească, 

Iată încheie soldatul Stoica; vedeţi ce bine 
trăim noi cu cei ce ne trimit la moarte şi la 
prăpăd. 

Soarele se apropia de asfintit si cei trei soldaţi, 
сагі erau cát se poate de bucuroşi: că fuseseră fă- 
cuti prizonieri de către та lor, povesteau ina- 
inte, vărsându-şi necazul si usurándu-si sufletul. 

De la o bucatá de vreme cápitanul Vártej cá- 
zuse, insi pe gânduri. Tot socotia si chibzuia în 
sinea lui si se vedea; cá era muncit de ceva 
foarte însemnat. 


JP a N N i RI, CR аа 
Pr a e EH 


Li 


Іп adevăr, viteazul ofiţer. se gândea. cum ar. 


îi mai nimerit să procedeze cu cei trei soldaţi, pe 
cari o întâmplare fericită i-a adus ca prizonieri 
în mâinile sale. 


Ştia că ei ar îi primit cu dragă inimă să rămână 
cu el şi să-l ajute în toate întreprinderile sale. 

D ceruseră chiar şi lucrul acesta. ` 

De asemenea, n'avea nici o îndoială asupra 
purtărei lor.+Era convins că-l vor servi cu cre- 
dință şi că nu-l vor părăsi nici odată. Vocea sân- 
gelui, care vorbea în ei, i-ar îi oprit dela orice 
faptă nevrednică şi necinstită. Despre partea a- 
ceasta căpitariul Vârtej era încredinţat; ca si des- 
pre sine însuşi. Se 
: Isi mai dedea seama că cei trei voinici erau 
pentru el un ajutor, de mare preţ. Ceeace nu putea 
face. ajutat numai de bravi săi lonel şi Marioara, 
ar îi avut, bine înţeles; mai mulţi sorţi de isbândă 
având alături de el pe prietenii şi tovarășii cei 
noi. Cine stie? Cu ajutorul lor ar putea chiar is- 
buti să arunce în aer depozitul de muniţiuni care 
îi stătea mereu în gât, de care nu-şi putea des- 
părți gândul nici ziua, nici noaptea. Il vedea în 
vis cum se aprinde, cum sare, asvârlind şi o 
droaie de duşmani. 

Toate acestea erau bune si erau aşa: cum si le 
înşira căpitanul în gândul său. Venea, însă: după 
aceea partea cealaltă a lucrului și această parte 
il cam punea in încurcătură. 

Mai înainte de orişice o greutate ce nu putea îi 
uşor biruită era aceea a întreţinerei. Dacă el о 
singură gură si tot rămânea câteodată flămând. 
cum s'ar îi putut asigura întreținerea a încă trei 


Li 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


oameni tineri, zdraveni şi cu o poftă care nu lăsa 
nimic-de dorit? 

E drept că lonel şi Marioara, strecurându-se 
ca nişte adevăraţi tipari printre sentinelele şi pa- 
trulele dușmane le aduceau de acasă tot ce se ptr 
tea găsi mai bun. Dar nu-şi luau oare, oamenii a- 
aceştia bucática dela gură? Nu rămăseseră; oare: 
ilămânzi, са să-i ducă lui, punându-și zilnic viata 
în primejdie? 

Nu, soldaţii făcuţi prizonieri Şi cari se simțeau 
aşa de bine şi aşa de fericiţi în Captivitatea lor, 
trebuiau să se înapoieze din nou la locurile lor şi 
aceasta cât mai neîntârziat, pentru ca să nu dea 
ceva de bănuit comandamentului duşman. 

Aceasta îu hotărîrea la care se opri căpitanul 
Vârtej după multă îrământare si chibzuialá. 

Va urma. 
ж k ox 


Filaret cel milostiv 


In Asia Mică trăia odată un om cu dare de 
máná pe care il chema Filaret. Era foarte bun si 
milostiv. Toti săracii si nevoiaşii găseau la el spri - 
jin si ajutor. lubea de asemenea foarte mult ani- 
malele. De aceea toti îi ziceau Filaret cel mi- 
lostiv. * 

In {ага în care trăia Filaret năvăliseră odată о 
mulţime de arabi, cari au prădat oraşele şi satele, 
au furat vitele şi au măcelărit multi locuitori. De 
o astiel de soartă avu parte şi familia lui Filaret. 
După nenorocirea aceasta lui Filaret nu-i rămase 
din toată averea sa decât un măgar» o vacă cu 
vitelul ei şi câteva stupuri de albine 

Inruna din zile veni la dânsul un om sărac şi 
îi ceru vitelul. Filaret i-l dădu cu bucurie, zicân- 
du-i: „la-l si săti fie cu noroc!“ 

Omul cel sărac luă vitelul şi plecă multumind, 
dar in ogradá vaca începu să plângă după „vitel. 
Auzind aceasta; nevastă-sa îl certă oe Filaret 
spunându-i : că a făcut un păcat; despărțipd pe vi“ 
tel de vacă. „Bietul vițel е asa de mic, că poate 
să зе prăpădească fără maică-sâ“ îi zise ea. 

Filaret se luă atunci după omul căruia îi dădu- 
se vitelul şi-l strigă zicânduri: „Intoarce-te si adu 
vitelul la maica lui“. 

Omul cel sărac îşi închipui că Filaret vrea să-i 
ia îndărăt darul ce-i făcuse. Totuşi, se întoarse. 
Când a venit lângă vacă vitelul a început să sară 
de bucurie. 

Filaret grăi zicându-i: „Nevastă-mea are drep- 
tate spunând cá e păcat să despărţeşti pe fiu de 
mamă. De aceea, dragul meu, ia si vaca şi уеп 
şi Dumnezeu să-ți dea noroc si bucurie“. 

Prelucrare de Vintilă Rrada 


ж ж ж 


"DIMINEAȚA COPIILOR” S5555 PAG. 3 


Urechilă nu mal vrea să scrie 


< 
„Socot cá e mai bine ca deocamdată să las la : 


o parte „jurnalul meu“ şi să incetez cu scrisul. 
Nu doar că nu mai am ce scrie. Din potrivă, am 
atâtea lucruri de scris — şi, din fericire toate 
bune şi plăcute. 

„Bunăoară, să scriu despre livada în care am 
descoperit mărăcinii cel mai îragezi si та! gus- 
toşi diu сай am mâncat în viaţă. Se topesc in 
gură, nu altceva. Si sunt lăsat sá.mánánc după 
pofta inimei. Nu má goneşte si nu mă bate ni- 
meni. De când sunt la nouii mei stăpâni, nu ştiu 
ce-i Ge şi ocările. Nam parte de cât de vorbe 
bune si de mângâeri. 

„lată ce as îi pu- 
tut scrie: 

„Şi aş mai fi pu- 
tut scrie cum, dupá 
ce mănânc bine si 
beau bine apá din 
gárlá, má  tăvălesc 
în nisip si in praf, de 
e mai mare plácerea 
să te uiti la mine. 

»De asemenea as 
putea „spune că pâ- 
па acum mam îm- 


prietenit cu vre-o 
5-6  mágárusi din 
sat. 

Pe  înserate пе 


strângem cu toții in 
livede, stăm de vor- 
bă, ne spunem unul 
altuia pásurile, ne 
jucám, facem muzi- 
că împreună. Rásu- 
nă munţii şi văile, 
când dăm Geer? noastre. Oamenii însă,+ne- 
pricepători cum sunt, în loc să se bucure şi să ne 
aplaude că le dăm gratuit o muzică aşa de plă- 
cută, râd de noi şi caută să ne imite în bătaie 
Че joc. 

„Şi aş mai putea spune că am un grajd curat, 
curátel in care sunt stăpân atotputernic. 

Dar vezi cum e făcută lumea: о interesează 
numai neplăcerile si nenorocirile ce i se întâmplă 
cuiva. 

„De aceea, deocamdată mă opresc aci cu „iur- 
nalul meu“ şi le zic cititorilor la revedere. 

Bichisor. 
p——MÓ iiie dd 

Un om, cu cát e mai іпуйфаі» cu atât e mai 
simplu si mai modest. Numai ignoranţii şi parve- 
nitii se umflă in pene par'că ar fi niște curcani, 
te privesc de sus si fac pe grozavii. 


Azorel iui Dorel 


Dorel, sá fim prieteni buni! 


ІН multümesc dragul meu, pentru noul tău 
portret ce mi-ai trimis. L-au văzut $1 stăpânii 
mei şi le-a plăcut aşa de mult, în cât misai pus 
şi mie haine și m'au 
îotografiat si pe mi- 
ne. lată, prin urmare 
că iti trimet la rân- 
du-mi portretul meu 
care seamănă cu al 
tău. 

Nu de alt-ceva, 
dragá Dorel, dar noi 
doi trebue sá semá- 
nám cát mai mult 
unul cu altul si să 
nu ne despártim nici 
odată. Cine o vorbi 
de Dorel, să se gín« 
dească numai decât 
la Azorel si уісе- 
versa. Dorel şi Azo- 
rel trebue să ajungă 
vestiti în lume Бі cât 
mai cunoscuți in is- 
toria câinilor. 

Am auzit eu că oamenii au o adeps „se 
mănâncă între ei ca doi câini“. Noi să-i facem să 
o schimbe zicătoarea şi să zică: „se iubesc ca 
Dorel cu Azorel'“, 

lată, eu am fost dat alaltăeri ca exemplu. Să-ţi 
spun cum. Eram la Mamaia, care e pe ţărmul mă- 
rei şi nu e departe de Constanţa. Acolo se duce 
toată lumea, ca să facă băi de mare. Un băiat 
însă — şi nu era aşa de mic — tremura şi nu voia 
să intre în apă. Ci-că apa era rece, ci-că îi era 
îrig, pe când adevărul este că tremura de fricá. 

Văzând eu aceasta, am trecut prin fata lui si 
m'am aruncat іп apă, dându-mă până la fund si 
jucând de plăcere şi mulţumire. 4 

„Vezi“, îi zise băiatului maică-sa, „un căţel 
mic şi tot a intrat în apă, fără să se teamă si 
fără să-l îndemne cineva“, 

Băiatul s'a ruşinat de cuvintele acestea H a in- 
trat şi el în mare. "uy 

Te sărut pe botişor. Al tău 


Azorel, 


„Hapleo“, îi zise nevastá-sa, „du-te la măce- 
larul şi vezi dacă are picioare de vițel. 

După vre-o jumătate de oră Haplea se întoarce 
şi îi zice neveste-sei: — „N'am putut vedea ce 
iel de picioare are măcelarul, pentru că purta 
ciorapi si ghete“, - Ч 


У 


— Două în "d si d'un ban! 

— Trei afară! 

— Văzuşi c'ai pierdut. Iti stă Nelu cu рана. 
— Cine-i la vamă? 


> Ға! 

- Ма merge. E Gică acuşica! 

- Ba eu's! 

— N'ai pierdut adineauri? 

— Eu má? 

е Ei lasă schioptle nu te mai incurca ue- 
aba. 

— Ai necaz că ţi-am luat buhoiul. 

— Eu, necaz? 


— Па! Ai baftă azi. Te a! curăţat. 
— Te-oř spurca şi pierzi tu îndată. 
— Pleacă de aici. 

— Nu vreau. 

- Dute de aici că te muse: 

— Pe mine mă? 

- Da pe tine. 


Din una intr'alta, certându-se mereu, copiii, s'au 
luat la bătaie. Când au sărit ceilalţi să-i împace 
și să-i despărtească. зиш avea o zgárieturá ma- 
re cât o уепңа pe obraz; aproape de ochi, şi ce- 
iătalt, se stergea pe gură de sânge. 

Jocul nu a mai putut să continue. Ne-am risi- 
pit apoi, care încotro, ca un cărd de rátuste spe- 
rate e Ұйтан! unui dulău ciobănesc. 

Lei biserică, pe таат! care dă spre ulita 
Sticlaritor. câtiva jucau arsice. 

— Pe două! 

-- E. na. ti-a făcut-o fiartá! 


` 


JOCURILE 


— Gët pasă!... 

— Sic, ai rămas îără arşici. 

— Mai am două miele. ` 

— Le pierzi şi pe astea. Te-a bătut Dumnezeu 
că nu mai lăsat să joc eu în locul tău 

— Ти ce scofalá fáceai? 

— Eu cástigam. 

— Asa te lauzi tu! 

— Eu mă? 

— Da! E, na, uite două miele şi Joacă tu 

Petrut dădu cele două miele si pe când láudá 
rosul de Ione! le luă cu mâna tremurândă; ochii- 
sticliau si tâmplele si-le simți înfierbântate. 

lonel avea presimtiri rele. Ştia ca va pierde. 
Totuși se repezi în mijlocul cetei de copii cari 
stătea ios turcește si cu glasul puțin tremurat, — 
strigă: 

— Pe două miele. 

— Da pe cine ai păcălit, lonel? 

— Ei ce-ţi pasă tie. Pe două miele... пи... pe 
una. $ 

— Ei, ce o fi o fi, pe amândouă. 

Avea nenoroc și el. Le pierdu dintr'odată. Pe- 
trut tremura de mánie. Ar fi vrut să-l iele la bá- 
taie de ciuda că-i pierduse si cele două miele: 
cele din urmă ce le ауса, dar isi aminti cá 10- 
nel e mai puternic decât dânsul. 


'si muşcă buzele. lonel veni catre el zâmbind, 
— N'avem noroc azi Petrut. 
— Bine! » 4 


DIMINEAȚA COPIILOR” 


H 2 


mine acasă să пе jucăm си smeii. 

Petrut plecă după Ionel, lăsând în urmă pe Ju- 
cătorii cari asvârleau arşicele şi zbierau cât le 
lua gura. 1 BS ) 

Intrară în curtea lui Ionel ре рога dih fund. 
. Mama lui Ionel îi primi înciudată. ` ` 

.— Aşa îlăcăule ai cărat toţi nasturil din casă. 

Stai tu со pátesti acum. қ 

lonel se îngălbenise şi tremura din tot trupul. 

Реігш se gândea cá îl aşteaptă şi pe el aceaşi 
poveste. m 

Se întoarse spre Ionel şi-i vorbi: 

— Hai Petruţ, să ne jucăm cu өтей. * 

| . . 

— Ei, tie "ţi-e de smei acuma. 

— De ce má — se fácu lonel cá nu pricepe — 
dar ce s'a intárfiplat? dëi 

— Am luat nasturii cari i-am găsit în casă şi 
mi i-a câştigat Gheorghiţă. Apoi am mai spart si 
geamul dela bucătărie. 

Să vezi tu ce mi-aduce tata? 

— Hai lonel, am douăzeci de nasturi: jucăm 
$1... poate... ştiu еш» poate câştigăm. 

Plecară amândoi. La un colţ de stradă, o claie 
de băieţi jucau în nasturi. 

— Pun cinci, vorbi lonel, s! puse cinci nasturi. 

— Am câştigat. 

„— Bravo lonell 

— Pe zece. t 

— Am cástigát. 

— Pe douăzeci! 

‘— Trei afară, А 
.— Am făcut de acum din cinci patruzeci. 

— Ni s'a reîntors norocul. К 4 

Intro jumătate de ceas, toți băieţii cari erau 
în preajma groapei pierduseră până la un nasture. 

Ionel si Petruţ nu puteau de bucurie. Ti- 
pau si jucau intr'un picior. Aveau buzunarele dol- 
dora de nasturi. 

Se despártirá, după ce mai întâi luară amân- 
doi parte egală din ceiace câştigară. | 

lonel era scăpat de urechială. Va da înapoi 
nasturii — câţi a luat — mamei. 

Petrut era mulțumit că mâine în zori, se va 
numi pentru toată mahalaua: „Regele nasturilor“. 
је * ЭЕ 


PROBLEMA 
de Panagache V. Vandoros-Brülla 


Un băiat fiind întrebat de un altul de câţi ani 
este, dădu următorul răspuns: 

Peste 15 ani voi avéa de 5 ori vârsta pe care 
am avut-o anul trecut. 
. Deslegarea in No. 27 al revistei. 


e Ei lasă acuma, nu mai îi supărat. Hai la 


тац · 


> 


De vorbă cu cititorii > 
у ; ег UEBER. M 


cc... D 
7 ғұ 


Cum sunt bune traducerile? — E o întrebare ce пе 
о pun din nou mai mulți cititori, cari văd că refuzăm 
şi traduceri. lată pe scurt răspunsul nostra: În priniul 
rând traducătorul trebue să cunoască bine atât Imba 
din care traiuce. cât şi limba în care traduce. Al doi- 
lea: trebue să fie o per:oană cu oarecare cu tură şi mai 
ales cu o cultură literară, ca să ştie cum să traducă si 
ce să traduci, J 

Să-i ajutăm pe orfani cu fapte, dar să-i mai lăsăm 
în pace. iuindu-. drept subiect ue poezii. Continuă а 
ni se trimete atâtea bucăţi în versuri în cari e vorba 
de „orian:“, încât dacă le-am publica, ,D.mineafa Co- 
piilor* în loc de a fi „Izvorul bucuriilor*, cum 0 dorim, 
Se va preface intr un „izvor al iacrámilor"*. } 

Dece 101 şi nu 100? — Un cititor ne întreabă dece 
la sărbătorile пайопа:е sau :eligioase se trag 101 tunuri 
ü nu 100 in cap ? sau câte odată de ce 21 şi nu 20? 
әхріс. На arfi următoarea: de teama că s'ar putea 
gresi la socoteală si s'ar putea trage o lovitură mai pu- 
tin, ceea ce este socotit ca un semn rău. s'a zis cá e 
mai bine să tragă o loviturá in plui şi aşa s'a trecut 
Я în regulamente. 

Să mergem la stele? — Un a't cititor ne întreabă 
даса ştiinţa nu va reuşi ca odată şi odată să putem 
merge la stele cu aeropianul sau cu vreun alt mijloc şi 
mai periecţionat. Nu, drag.! meu, lucru: nu,e cu pu- 
tintá. Dacă lăsăm la oparte planetele (ie ştii cari si câte 
sunt’, lumina dela steaua cea шаі aprepiatá de noi аге 
nevoe de un timp de un an, ca să poată ajunge până 
la pământ. Şi ştii cu ce iuţeală merge lumina ? Cu vreo 
70 de mii de kilometri pe secundă! Уел! prin urmare. 
cât sântem departe de stele. 


CARTEA IEFTINĂ 


Pe vremurile acestea de scumpete a cărţilor, Biblio.: 
teca „Dimineaţa“ izbuteşte să dea cetitorilor e lucrări 
бегате alese, de autorii cei mai cunoscuţi, pe рге{ш de 
6 iei numărul. / 

Au apărut, până acum, în această interesantă colecție 
de vopularizare: i 

No. 1.— M. Sadoveanu: Războlul balcanic, 

No. 2,— І. Agârbiceanu: Diavolul, 

. &.— P, 1. Jouve: Spitalul, 

. 4— Gérard de Nerval: Mâna vrăjită, 

. 5;— Oscar Wilde: Crima 'ordului Arthur Savile. 
6.— A. ce Herz: Seiul părei, 

No. 7.-- Gleb Uspensk:: Lăcustele, 

No. 8.— Gala Gaiaction: Toamne de odinioară, 

Сеге! la toate libràriile şi chioşcurile de zare, nume: 
rele apărute până acum. — e SEA 


PAG. 16 


om SE 


Un mare savant era foarte distrat. Intr'o zi se 
duse să vadă pe unul din amicii săi. Observă în- 
să la întoarcere că nu avea la el tabacherea. 
Era о tabacherá de aur, la care ţinea foarte. 
Crezu cá a uitat-o la prietenul sáu, căruia ii 
* scrise următorul bilet: 

„Scumpul met îmi pare că am uitat la tine ta- 
bachera mea. Să-mi faci plăcerea de a o căuta 
şi să mi-o trimeţi prin  aducătorul acestei scri- 
sori.“ 

In momentul când vru să închidă plicul: simţi 
ceva tare în buzunar. 

,Poftim, tabacherea mea; strigá el. Ah, ce bine 
imi pare!“ 

Apoi scoase scrisoarea si scrise de ео 

„Nu te mai osteni degeaba să тш tabacherea, 
am găsit-o.“ 

’ După aceea închise scrisoarea în plic şi-o 
mise prietenului său. 


tri- 


Tradusă de S. S. Mandler 


Colegii şi prietenii 
toți o spun: 
Са nimic în: lume 
nu-i mai bun 
De noi copiii mai adorat 
Ca ciocolata „SUCHARD“ 


ŞCOLARI, 
Abonaţi-vă la „Dimineaţa Copiilor“, ca să 
aveţi dreptul de a lua parte la ns si 
foarte bogatele premii. ` 


INFATA COTIILOR” 


H 
У. б. D.-Loco.— Уот publica „Rugăciunea ‘ии Nicu“ 
cu regretul cá nu le putem publica, din lipsă de spaţiu, 
şi pe celelalte două. 
B. M.-Loco. — 
ABL acum. 
. D. P:oesti. —Cum se face că „Cele cinei páini« sunt 
semnate de d-ta ? Regreiăm. 


M; V.-Medgidia. — „Sunt Român” arată că ai senti- 
mente frumoase. dar poezia nu e destul de puternicá. 
Să ştii că poeziite cu conti nut pairiotic sunt prin re cele 
mai grele de făcut. 

P. I-Loco — „О întâmplare adevărată“ este semn că 
mai târziu, când vei fi mai mare şi vei învăţa mai multă 
carte, vei putea scrie frumos. De aceea nu e în intere- 
su! d-tale să ceri de ре acam publicarea bucății ce ai 
trimis 

Al. N.-Galati.—Deocamdatá nu publicăm sarade, A- 
bonat pe 6 luni participă si ei cu câte două bonuri la 
marile premii ale revistei. 

P. QC. Focşani. „Cântecul ostaşului“ e frumos, dar e 
făcut de al.ul, aga că nu-l putem publica semnându-te 
a a-t a, care n'ai făcut decât să-l copiezi. 


»Solie" e de primăvară şi mu se mai, 


„1. J -Craiova. — — Poveştile ir mise de d-ta au mai | 


at: publicate. 

2. G.-Loco.— Glas, trimise de d-ta sunt copiate şi 
d-ta nu spu! de unde le-ai copiat. 

L. Fr.-Loco.— Povestea lui „Moş Miricá* nu e făcută 
de d-ta pentru că noi am mai citit-o publicată. ^  . 

M. O.-Loco.— Glumele ce ne-a: trintis sau că nu sunt 
bine traduse, sau că d-ta nu ştii să te „exprimi destul 
de GC româneşte. 

D. 1. St.-Ploesti.—Ai talentul versificării, dar în „Copii 
cuminţi“ ai construcţii nepermise, cum sunt „copi nu. 
se bate“, „părinţii lor nu. mai . poate,“ iar în - „Invidia“, 
„jucării“ nu poate rima cu ,invidii*. 

S. N.- -Constanta. — Ai soris-o bine fabula „Racul ER 
broasca, dar dacă e de ncuitatul т. ene, cum să te 
semnăm pe d-ta? 

Н. Cr. Galaţi, — Regretăm că nu-ţi putem publica 
gluma, de oarece nu e bine sá ne batem joc de roi în- * 
ine. 

? У. В -Ploegti. —Bucata cu „М-ше de Stael* nu poate 
fi gustată dacă nu cunoşti bine. istoria: Franţei, ceea, ce 
nu e cazul cu micii noştri cititori, „Surpriza” nu sa. 

rim t. 

ы 2. 6. Iagi.— Glumele ево: de d-ta le-am mai citit - 
publicate 

М. S$-Roman — Am anuntat. de atátea ori că ж avem 


La administraţia pens Rz? 


Copiilor“ (Bucureşti, str. Sărindar No. 
9-11), se găsesc legate т câte 2 volume 
revistele Мо. .1 —10. $1. Мо. 11-20. 

Preţul fiecărui volum, саге reprezintă 
o adeváratá comoară pentru tineret; 2540; 
LEI 30. 

Volumele se trimit contra costului, 
domiciliul cititorilor franco. 


-— mmm — 


влепегае wäi UN DEU Lë, De 2 


o 


, 


i 


DiMiNERTRH 
COPI iLOR 


REVISTĂ SĂPTAMÂNALĂ 


О:пестоп : М. BATZARIA 


PRETUL 3 LEI 


PAG. 2 


єз 


„DIMINEAȚA COPIILOR", 


De ce animalele au coadă ? 


Mos Nae povesteşte nepoteilor strânşi 
ru-i si le spune: 

„Mă întrebaţi de ce au coadă animalele ? Nu e 
numai pentru frilmusete ci pentru că au mare ne- 
voe de dânsa. Caii, vacile şi multe alte animale se 
apără cu coada de muşte şi alte insecte“. 
| — Dar mustele пи o supără pe pisică» la ce-i 
mai trebue coadă ? întrebă Niculina care vrea să 
ştie totul. 

— Coada; о Támuri unchiul, îi serveşte pisicii 
са să-şi țină echilbrul atunci când se са{йга sau 
sase. Dacă, de exemplu, corpul ei se pleacă өрге 
dreapta şi pisica е în primejdie să cadă, ea în- 
toarce numai decât coada in partea stângă. Pe 
lângă aceasta, când pisica se pregăteşte de luptă 
cu vreun duşman» ea îşi zbârleşte părul, ridică în 
sus coada și în felul acesta se arată mai mare şi 
mai strasnicá. 

. Cát despre păsări, ele cu ajutorul cozii, isi în- 
dreptează corpul când zboară. | 

Vulpea, lupul şi câinele se servesc tot de coa- 
dă, ca să-şi păstreze echilibrul atunci când fug. 
In timpul iernei când vulpea fuge ре zăpadă: coa 
da ei lungă şi stufoasă acoperă si şterge ca о 
mătură urmele ре zăpadă ale picioarelor şi in fe- 
lul acesta ceia ce o urmăresc pe vulpe nu-i pot 
da de urmă. In afară de aceasta, iarna când vul- 
pea doarme, se face ca un colac şi îşi vâră bo- 
tul în părul din coadă. Asa aerul trece prin părul 
cozii şi se încălzeşte. , 

Unele maimuțe isi invártesc coada іп jurul 
crăcilor de arbori şi se tin de ea asa de tare; în- 
cât pot să stea multă vreme cu corpul atârnat 


in ju- 


In jos. Deseori ele se prind una de alta de coadă, 

tormând un lant foarte lung. 

Pierii şi bogata coadă a veveriţei îi este 
asemenea de mare ajutor. Când sare din cra: 


că în cracă sau din pom în pom» ea îşi păstrează 
echilibrul cu ajutorul cozii. 
Când se lasă în jos de sus din cracă, tot coa- 


da îi ajută să cază încet şi uşor. Coada este, prin 
urmare» pentru veveritá ceeace aripile sunt , e 
tru păsări. 

In timpul iernei coada o păzeşte „pe уе н 
de frig şi de ger. Veveriţa se aşează între două 
ramuri» şi ridicându-şi coada peste corp, se аз 
coperă cu еа ca şi cu o blană caldă. 


Stie-tot 
—ы— ж ж ж —áÀ— mm. раша. ( 


Răspuns mimerit _ 


Pe malul lacului а din parcu 'ntins, 

Se joacă т iarbă, Nina si Gigel, 

lar Azorică, micul lor căţel, 

Mirat, priveşte cum de sus q nins 
- Flori dalbe de salcâmi şi visinel. 


` Cu fața înspre apă stau сшсай, 
Si-arunc Нгітішгі la pestişori, 
Ce unduesc de raze colorați 
De par'car H un cuib de viermişori. 


..De-odatd, Nina са din somn tresare 
Si ре Gigel curioasă îl priveşte. 

— „la spune, Gigi, dece nu vorbeşte 
„Şi pestişorul, cum vorbim noi, oare?“ 


Dar Gigi tolănit şade tăcut 
Se vede că тігеһагеа тіпіеа-і sapă... 
— „Nu ştii de ce e pestisorul mut ? 
Dar tu, acasăn bae, rai văzut, 
Că-i imposibil să vorbeşti sub ара?“ 
Lascăr Miro 


[DIMINEAȚA COPIILOR" 


DiMiNER TI тшш iLOR 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAȚIA : 
ТІ, — STRADA SÁRINDAR 9-11 BUCURESTI. — TELEFON 6/67 
150 LEI U 3 LEI 


UR 
ABONAMENTE: ON AN 
n ŞASE LUNI 80 , 
10 AUGUST 1924 


UMAR 
IN STRAINATATE DUBLU у 
Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


impăratul Lâcomoi 


TT 


Ж 


M | р | 


7 De: ER 


us 


Lăcomoi îl chema pe un împărat care, de altfel, 
era deştept, priceput si nu rău la inimă. Avea 
însă o mare meteahnă de care nu putea să se vin- 
dece: era lacom, dar de o lăcomie ne mai văzută 
şi ne mai auzită. Mânca, nu cât şapte, dar cât 
douăzeci şi şapte de oameni la un loc. Ceasuri 
întregi mânca si bea, fără să se oprească. Si cu 
cât înainta în vârstă cu atâta devenea şi mai la- 
com şi mai nesátios. 

Intr'o seară, pe când se ducea cu ochi lacomi si 
poftitori în sala de mâncare, apăru înaintea sa o 
тапа frumoasă şi îmbrăcată numai în alb. 

Zâna ii zise: „Impărate Lácomoi, nu mânca іп 
seara aceasta, căci te pândeşte o nenorocire“. 

— Ei aş! Ce nenorocire mi se poate întâmpla! 
îi răspunse împăratul dând din umeri şi mergând 
înainte. 

— Păzeşte-te de cei şapte pitici, îi grăi zâna si 
se făcu nevăzută. 

Impăratul mâncă si bău si mai mult decât avea 
obiceiul. După aceea cântă un cântec si se duse 
să se culce în patul său făcut numai din aur si 
din pietre preţioase. 

Dar abia atipise, cá fu trezit de un mare zgo- 


U y 


mot şi de o neobișnuită zarvă ce venea din сом 
pul sáu. Ж” i d 

Ce se întâmplase: 

Cei şapte pitici — cu topi foarte răutăclosi = 
îi intraseră unul câte unul în stomah prin car- 
nea, sosurile şi băuturile се inghitise Lăcomoi. 
Acum se luaseră de mână şi se porniseră să 
joace şi să sară ca nebunii şi să cânte: 

„Oh, ce bine e de noi, 
„In burta lui Lácomoi!" 

Impăratul începu să tipe, să urle şi să-si zmul- 
gă părul de durere. Fură aduşi în grabă medicii 
cei mai iscusiti din împărăție, cari îi deteră tot 
felul de doctorii. 8 

Nu era însă chip să-i potolească durerile, căci 
blestematii de pitici îi. dedeau într'una sărind si 
iucánd: de ' 

„Oh, ce bine e de noi 
„in burta lui Lăcomoi“! 

Împăratul, care era cát p'aci să-şi dea sufletul, 
se gândi atunci la zâna cea frumoasă si imbrá- 
cată în alb şi o chemă într'ajutor: „Zână albă şi 
frumoasă, scapă-mă de cei şapte pitici!“ grâi el 
cu un glas slăbit de chinuri si suferinti. 

De odată zâna apăru dinaintea lui 
„Te scap, însă dacă imi promiti ceva. 

— Tot ce vrei, strigă  Lăcomoi, numai să mă 
scapi de cei şapte pitici. 

Zâna îi ceru să jure cá de azi încolo mare să 
mai mănânce şi n'are să mai bea peste măsură. 
Impăratul jurá, iar cei şapte pitici o zbughiră din 
stomach. ținând: ; | 

„Aoleu si val de пої, 
„Nu-i de stat la Lăcomoi!“* 

Dar nu trecu multă vreme la mijloc si impára- 
tul căzu din nou in vechia sa lăcomie si se puse 
să mănânce şi să bea са si mai înainte, dacă nu 
şi mai mult, 

Şi iarăşi cei şapte pitici îi se vârâră într'o seaa 


şi îi zise: 


PAG. 4 


tă in stomach şi începură să cânte, să joace si să 
sară ca nebunii. ` 1 

Impáratul căzu din nou bolnav, zbătându-se in 
chinurile morţii. „Zână albă si frumoasă, strigă 


el cuprins de desperare“, vino si mă scapă de cei. . 


şapte pitici!“ 
Zâna veni şi zise: „Ге ajut şi de data aceasta, 
dar dacă nu te tij nici acum de jurământ si de 


cele ce-ţi voi spune, să ştii cá pentru tine nu mai - 


e nici o scăpare“. 

Jură Lácomoi cá de azi înainte nare să mă- 
папсе decât legume fierte si ware să bea decât 
lapte şi apă dela fântână. Cei şapte pitici fugirá 
din nou văitându-se: 

„Auleu şi vai de noi, 
„Nu-i de stat la Lácomoi!" 

Nici de data aceasta împăratul nu se tinu de 
cuvânt. Si piticii îi pătrunseră din nou în corp. 
chinuindu-] cum nu se putea mai rău si şifâ- 
siindu-i stomachul. 

Lácomoi o chemá din nou într'ajutor pe zâna 

‚сеа albă şi frumoasă, si se rugă cu lacrámi în 
ochi să vie si să-l scape, dar zàna nu veni. 

In zorile zilei împăratul închise ochii şi muri. 
Cei şapte pitici ieşiră încet unul câte unul mur- 
murând: 

„Nu e loc aci de noi, 
„Căci murit-a Lücomoi!" 

Si se răspândiră în lume. Vreti să ştiţi cum îi chia- 
má? lată-i: Suferinta, -Necazul, Prostia, Mânia, 
Supărarea, Răutatea, Remuşcarea şi Invidia. 

Se duc la toti lacomii si betivii, îi chinuiesc si îi 
fac sá sufere dureri ingrozitoare. 

Prelucrare се Marcu Voinea 


ЖЖ 
Bunicii 


Ingándura(i şi singuri pe lada învechită 

Tinteau un colt de casă, robi(i de tot ce-a fost; 

Părea că n'au pe lume, bătrânii nici un rost — 

Platind privirea vagă în lumea lor iubită... 

„„Intr'un târziu, bunicii, cetind ca într'o carte, 

Doineau pierduţi un cântec... cântau bunicii mei-— 

Si ploaia dela geamuri — cânta duios cu ei; 

«Eu le-adormeam pe braţe, furat de-un Ser d£ 
arte... 

Ре multe ori; -bătrânii = robi(i de-o nălucire = 

Pe lada învechită, eu îi găseam plângând; 

Svárleam cu micşunele şi m'ascundeam râzând... 

Inviorau bătrânii de-o sfântă fericire 

Si sărutându-mi fruntea — şuvițele-argintate 

De mâna vremii aspră, se 'nmládiau uşor 

Pe fata rumenită, de sărutatul lor... 

Azi nu mai Sunt bunicii şi basmele-s uitate... 

Ре-щага cântă ploaia si cântă "п gândul meu — 


" lada învechită, eu o privesc mereu. 
Const. бога, ` 


„DIMINEATA СОРОК] 
Vrabia ce moare 


Biata vrabie! O vedeţi întinsă în culb, cu ciocul 
deschis şi cu picioarele sgârcite. Ii se sbârlesc ful- 
gii, îi se lăsă în jos aripile şi viaţa o părăseşte. 

Lângă dânsa stă tovarásul ei nedespártit. Tris- 
tá si máhnitá e si vrabia cealaltă. 

Dar dece moare vrabia? De boală sau de bă 
tránete? Nu, sármana de ea era tânără si era să- 
nătoasă şi plină de viaţă și de veselie. Cum sosise 
primăvară» îşi făcuseră cu tovarăşul ei cuibul lor 

imititel şi drăguţ. Si în cuib îşi puseseră ouăle pe 
cari le clociseră si scoseseră pui. 

Puii se fácurá mărişori si sburară. Părinţii lor, 
rămaseră însă nedespărţiţi. Cât era ziua de mare, 
sburau prin câmpii şi livezi şi cântau în toată voia. 

Un băiat rău crescut şi cu inima de piatră îşi 
fácuse însă o prastie pe care voia să o încerce. 

„Şi băiatul trase cu o petricică în biata vrabie şi 
o izbi drept in сар, ránind-o de moarte. 

Vrabia rănită se sbate acum în ghiarele morţii. 
Nu mai аге mult de trăit, iar tovarása ei nu-i 
poate da vreun ajutor. Stă doar lângă dânsa si 
caută să o mângâje cu cuvinte dulci şi duioase. 
Dar cuvintele de fnângâiere vin greu, pe când 'la- 
crimile îi curg ușor. din ochi. 

Si asa, o vrabie plânge, ре când cealaltă e 
gata să moară... In limba lor amândouă blestemă 
însă pe băiatul cel rău crescut şi cu inima de 
piatră. 


V. SL 
Жжж 
CEASUL CURIOS i 
Un bogat amerfcan poseda wi ceas, care-l да, 


vea prins іп craniul unui şef de trib. 

Ceasul acesta: îi imbogátea masa de lucru, din 
falnica locuinţă pe care o avea în Chicago. 1 
Tradus de Mihăescu G. Neculai. Lic. К. F.-R-Sürat : 


ж Жж Ж - р 


€ „DIMINEAȚA COPIILOR” 
O ÎNTÂMPLARE FĂRĂ CUVINTE 


PAG. 5 d 


[ul 


| сары 02. (MN) TT \\ | | 
- > р d 2 
La x) (е 
A 6 


PAG. 6 


| 5 йй ` : GE: SC | 


„DIMINEAȚA. COPIILOR 


Croitorul şi Dracul 


De mult de tot, poate cu sute de ani în urma 
noastră, întrun mare oras, un biet croitor care 
muncea din greu ziua si noaptea si cu toată mun- 
ca lui nu putea nici odată să câştige în deajuns 
ca să astámpere foamea celor patru copilasi ai lui. 

Se luase bietul om de gânduri cu atâta sărăcie. 

Seara, când se întorcea dela lucru, сорій îi 
eşeau înainte plângând şi cerând mâncare. Bie- 
tul om, împărțea în bucăţi egale pâinea şi carnea 
cumpărată cu puţinii bani câştigaţi dar, vai, era 
aşa de mică portia fiecăruia încât in loc să-i sa- 
ture, mai rău le аа pofta sármanilor copii. 


Intr'o bună zi, ne mai putând răbda atâta mi- 
zerie, zise nevestei sale: Ascultă femeie! Eu plec 
în lumea largă să-mi încerc rorocul. Dumnezeu e 
bun şi în lipsa mea vă va purta el de griiă. Am 
să colind lumea în lung ein lat poate că într'un 
coltisor al ei s'o afla şi norocul meu. Zicând asa, 
croitorul îşi luă într'o desagă sculele de croitorie 
şi plecă in lume să-şi caute norocul. A mers el 
zile multe bătut de vânturi şi de. ploi. A trecut 
prin sate şi oraşe de cari nici nu auzise măcar. 

Odată, în spre seară, oprindu-se pe marginea 
unui drum, hotărît ca acolo să rămâie peste 
noapte, zării la cáti-va paşi de el, în miilocul dru- 
GC о pungă mare de piele cu baere frumoase 
de fir. 

— Ah! Iată norocul meu — zise el — si tre- 
murând de nerăbdare se repezi să ia punga. A- 
tunci, ca din pământ răsări în fața lui un necunos- 
cut, care-l opri de a lua punga zicând: 

— Opreşte-te omule! Această pungă е а mea, 
eu am pierdut-o şi m'am întors cale de două cea- 
suri so găsesc. 

Croitorul care cunoscu prea bine că streinul e 
un călător, îi răspunse luând pussa de ios: 


— Să am iertare d-le, eu când am plecat de 
acasă am plecat după noroc şi am umblat două 
luni până să dau peste el. Іп punga asta e norocul 
meu şi n'o dau pentru nimic in lume. 

Streinul, care пи era altcineva decât diavolul—- 
bată-l crucea -- văzând cá по scoate la capăt 
cu croitorul îi spuse că trebue să meargă să se 
judece la mai marii acelei țări. Croitorul se invoi 
şi plecă împreună cu dânsul. Acesta îl duse drept 
la „Scaraoschi“, tartorul dracilor. După ce îi 
spuse toată siretenia, tartorul pufui odată pe nări 
numai smoală şi pucioasă şi zise: 


— Се meserie ai omule? | 

— Meseria mea este de-a îmbrăca pe acei 
desbrácati. Am îmbrăcat multi până acum dar eu 
tot desbrăcat am rămas. 

Scaraoschi, chibzuind puţin, zise: 

— Pentrucă servitorul meu, care cere dreptul 
la pungă, are aci în împărăția mea aceeaşi mese- 
rie ca şi tine, aceluia dintre voi va fi punga care 
va putea să lucreze mai iute, un costum de haine 
pentru mine. Zis şi făcut. Numai decât se aduse 
fiecăruia bucata de stofá cuvenită şi toate cele 
trebuincioase lucrului. 


Dracul, care ca orice drac, îşi vâră coada în tot 
locul dar care fiind suferind din naştere de 
„Prostie măgărească“ (boală foarte răspândită la 
drăcuşori) iese de cele mai multe ori cu coada 
“tăiată ce se gândi: Ia să pui eu în ac un fir de aţă 
lung de mai bine de zece coti, ca să nu mai pierd 
timpul băgând mereu іп ac. . 


Croitorul nostru lucra cum trebue şi punea fi- 
rul nici prea lung, nici prea scurt şi lucrul sporea 
văzând cu ochii, pe câtă vreme dracul, impuneea 
cu acul odată si ca să tragă îirul, o lua la fugă 


H 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 
prin toată casa unde lucrau, ba, câte odată mai 
esea si pe geam afară. р 

Când croitorul termină hainele, dracul abia 
isprăvise firul cel mare de aţă si mai mult stri- 
case decât lucrase. 

Atunci Scaraoschi dădu croitorului punga şi-i 
ură bună stăpânire. 

Cum eşi afară, din împărăţia dracilor, croito- 
rul deschise punga si se minună de câte bogății 
erau íntr'insa: bani de aur, pietre nestimate si 
câte alte lucruri de pret... 

Cum ajunse acasă se porni omul pe lucru si in 
scurtă vreme isi zidi o mándrete de casă de ti- 
era mai mare dragul s'o priveşti. 

Cu toate că avea bani berechet, din care ar fi 
putut trăi din belşug şi copiii copiilor lui, des- 
chise o croitorie mare căci îşi zicea: ; 

— Си ori câtă bogăţie, tot e bine s'aibe omul 
şi un îel de meserie. 

Mereanu 


 €opilaüsul 


——— 9 


Am cunoscut un copilas 
Ce рава Бой in imas. 
Copil cuminte si asezat, 
Pe la amiazi el s'a culcat 
Stiind că boii sunt cuminţi 
Si nu-l vor spune la părinţi. 
Joian de-alături Га văzut 
Dar el înainte a păscut 
Crezând cá se va destepía 
Când soarele va apunea. 
іп somn copilul cufundai 
Nici seara nu ға desteptat, ; 
lar boii singuri au pornit 
Si în ogradă ғап опти, 
Stăpânul le-a ieşit înainte, 
l-a sărutat frumos pe тив 
Si i-a întrebat de copilas: 
lar ei i-au spus cá e 'n imas 
Si tatăl inte a presimtit 
Cum că copilul a adormit. 
El fuga în vale coborând 
A găsit pe copil dormind. 
Pe fiu încet l'a deşteptat 
Si blând apoi el l'a certat, 
Zicându-i: „De orice їарій гей, 
Fereşte-te cât poti de ea! 
Că şi animalele simtesc 
Si ele de rău se feresc. 
lar când copilaşii greşesc, 
Ei vin acasă şi-i pârăsc“ bi 
Dem. Popescu-Giargiţa 


Leyenda celor 7 note muzicale _ 


Legenda spune, că intr'o vreme trăia în Italia 
un rege care avea doi fii gemeni. Pe unul îl ch 
ma „Do“ si pe celălalt „Ро“, Regele, ajungând 
o vârstă înaintată, se gândi că nu vor putea dom 
amândoi odată. Deci, îi chemă la el si le zise: — | 

„Copiii mei v'am chemat lângă mine са să vă 
spun ceva. Sunteţi gemeni şi după moartea mea 
va trebui să-mi urmeze la tron unul din voi 
şi ca să nu vă certatl, m'am gândit la următorul 
lucru: Mergeţi de vă culcati pe várful unui munte 
şi care din voi va vedea întâi soarele, va urma la 
tron“, : \ 

După sfatul bătrânului rege, НИ Іші Sau culcat 
pe munte şi cel dintâi care s'a desteptat şi a văzut 
întâi răsăritul soarelui a fost „Ро“, care sculând 
din somn pe fratele său, i-a zis: „Do ге ші із, (а- 
dică: Do. rege má fac); sol la (soarele e aci). , 

— Si (da) fu răspunsul fratelui sáu. 

Din itaiieneste de Medy Маісағ 


Nota redacţiei. — Bucata de mai sus ne dá o- 
газа să arătăm deosebirea dintre legendă si istorie 
sau ceeace este adevărat. Numele celor 7 note 
muzicale nu li s'a dat, cum se scrie in legenda de 
mai sus» ci autorul lor este un călugăr italian, care 
a luat pentru fiecare notă prima silabă a unui 
cântec religios în limba latină. | 

Cântecul acesta începe cu versurile următoare: 

„Ut reant laxis r 
„Resonare fibris., | Su 
aşa că primele două note au fost ut (căruia mal 
târziu li s'a zis do) si re (prima silabă dela rândul 


al doilea). NIS 
ж жж 
POEZIE POPULARĂ 


Foae verde de-abanos 
Ce-i in lume de folos? 
Banii şi omul îrumos? 
Dar banii se cheltueste 
Frumusețea se vestejeste 
» ` Omul cu mintea tráeste. { 
Din Fusceni-Tecuci Culeasá de C. T. Popov , 


Lupul cinstit | 


lată că lupul a ajuns 
Stăpân pe dobitoace; 

De cinste el. pătruns 
Incepu să le toace: 


—»Ascuitai: | 


Lăcomiei nu уй dați, 
Că în viață. voi.nu veli răzbi 
De cât cu cinstea, — ori ce-ar fi.. 
Priviţi voi, puţintel, la mine, 
.- Oare уй vim 
4 crede. cá eu. vreodată 
О faptă vinovată 


Aş fi făcut 21. 


Ей calea cinstei am tinut!.... 
De când pe lume am venit 
Vici chiar vre-un mielusel 
Мат шрий... 
Afară numai dacă el 
De bună voe nu sărea 
In gura mea... 
Sau vre-o oae îmbătrânită, 
Prost hrünita. 
Ce de mine' se ruga 
— De viată spre a scápa — 
Ko mănânc 
Si-atunci, întristat adânc, 5 
Mild de ga îmi eg 
Si de viață o.scápam... 
Aminte deci: să “шай 
Si pilda voi să-mi urmați 
lar cine'n jafuri se *ncurcă 
Cu mine are de furcă !* 


Atunci un viezur mititel 
Se urcá pe un scdune: 
Si. lupului—stüpán îi zise : 


— „Să-mi fie permise 


„DIMINEAȚA? COPIILOR 


Câteva cuvinte 
Cinstite părinte! 
Pilda ta си toții поі o vom urma - 
Dacă tu putea-vei а ne arăta Ж 
Blana „cea de oae, ce o porfi Іа gå 
De unde o ai? 
Si-atát !*'... 


; S LE Voi/ 
5агтайе dobitoace, 
„De-ai sti voi câte cojoace 
„Are шри strânse іп pod, 
Din al oilor norod?|!.... 
Al. Lascarov-Moldovanu 


Un testament curios 


Un tată lasă celor patru - patru: fl ai săi toată avere? 
sa printr'un testament scris precum urmează: 

„Veţi împărţi între voi în patru părţi egale toţi 
danii, însă diamantele cari sunt toate de aceiaşi 
mărime şi ре care le veţi găsi în lada de jos, le 
veţi împărţi în modul următor: 

„lon va lua un diamant şi a cincea parte din 
cele ce rămân. 

„Radu va lua două diamante şi a cincea parte 
din cele ce rămân. 

„Marin va lua trei şi a cincea parte din rest. 

„Petrică va lua patru si tota cincea parte 
din rest. 

„Dacă mai prisosesc, le veţi vinde si veţi îm- 
părți banii fráfeste. Sper. cá din dragostea ce 
mi-ati purtat, nu o să vă supăraţi, că nu v'am fă- 
cut părți egale“ ` 

Totuşi cei patru fraţi nu. diri mulţumiţi, de 
acest testament аза de curios. Care nu fu însă 
mirarea lor, сапа 1а împărțirea diamantelor, vă- 
zură că toate părțile lor erau egale? 

Cum era cu putință aşa ceva? lată explicatia: 

Toate diamantele erau în număr de 16. lon luă 
SÉ diamant, plus 1/5 din rest, ceeace face 3. Deci: 

+3=4, 

“Radu luă 2. plus 1/5 din rest care era acum 10, 
adică încă 2, Deci: 272-4. 

Marin luă 3, plus 1/5 din rest, care era 5, adică 
incă Т. Deci; 3+1=4. 

Petricá luá 4, pa 1/5 din rest care cra acum 
zero. Deci 440-7 


PAG, 9 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 
de MOŞ NAE 


2. lar când să termine, 3. „Te scoală şi brânză 
Din putină scoate, 


` Stå Haplea 1a таза A 
d Nevestei grăește: 
Mâncând, záu, cât şapte „Gustat-am de toate, Căci brânza - se stie, 
Capac e la toate, 


i te si carne i 
ër pes et idle Doar una lipseste. 


6. — E goală si bránzé 


4. ,Asterne si drege 5. — Păi, bine, Hăpliţă, 
Mâncări, băutură O fi brânza bună, In casă nu este? 
Dar putina-i goală €i, bravo, nevastă, 
Imi place-așa veste 


S'aromá plăcută 


ІН lasă ea 'n gură " Mai bine de-o lună. 


же 
же” 4 ы 


Tu nu știi că brânza — Dar nu-s trei minute — Când ai, fă nevastă 
Nu-i bună la masă? De brânză ziceai E bună, fireşte ; 

E grea și în gură Са-і stragnic de bună Da-i rea si gretoasà 
Rău miros ili lasă S'o tot lăudai, Atunci când_lipseste 


PAG. 10 


ER 


máturaserá оргада si 


Până la prânz copiii 
zrajdul. Fratele mai mare drese copala cea rup- 


să şi amestecă într'ânsa tárátfe de făină. Cele 
două fetiţe puseră în iesle fân proaspăt. 

După amiază» copiii nu-şi mai găseau loc іп 
casă. Au esit în stradă întru întâmpinarea vacii 
pe care mama şi bunica lor se duseseră să o 
cumpere dela târg. 

„Мепе, vaca are să fie albă sau murză? inire. 
bă micul Mitică. 

= Albă, albă cu coarne mari sí coada lungă! 

punse fata cea mai mare. 

— Nu, eu zic murgă! se amestecă în vorbă 
surioara cea mică. Şi о vom boteza Murgana, 

lar când уа иа, Vitel are sá fie alb cu ochii 
negri. 

= 51-І vom atena un clopoțel legat de о pan- 
glică roşie, nu-i aşa; nene? întrebă Mitică. 

— Numai să vie vaca că de vijel vom vorbi 
mai târziu, răspunse fratele mai mare, privind 
dacă nu cumva se zăresc pe drum тапа si bu- 
Ж-а, Ag" 


} ‘H 
NL A 


Copiii au stat cât au stat pe stradă si după a- 
ceea au eşit afară din sat. Şi acolo au așteptat 
mult. La urmă се zăriră pe drum două femei si 
o vacă. Copiii au tipat de bucurie şi au alergat 
întru întâmpinarea vacii. Mama lot o ducea de 
o sfoară; iar baba Leana о mâna dela spate. 

„Bucuraţi-vă, copiilor!“ le zise mama, mân- 
găind vaca pe frunte. Avem acum văcuta noas- 
tră. Vom gusta si noi lapte, 


ta şi stânga vacii, 
isi plimba mâinile în părul ei moale. 


DIMINEATA >? то 


VINE VACA! 


— Cât e de frumoasă! strigă sora mai mare. 

— Dar nu e albă. N'ai putut să ghiceşti, îi zise 
sora cea mică. 

— Dar nici murgă nu e. Nici tu n'ai ghicit. E 
báltatá si pestriță. 

— Eu i-am adus fán ca să mai îmbuce puțin: 


| grăi fratele mai mare intfnzànd spre gura vacii 


o legătură de fân. 

— Mänänch, bălțato, mănâncă, sufleţelule, о 
îndemna sora cea mare. Aicea te întâmpină cu: 
quia fân, acasă ţi-am pregătit însă mult mai 
inu 

— Si türàte о să-ţi dám si tărâţe strigă mica 
surioară. 

— Mămico, dă-mi-o să о duc eu pe SI 
zise Mitică. 

‚ — Nu poţi» puiule, esti încă mic. Să o ducă 
nene-to, iar tu mână-o dela spate cu mama-mare. 

Fratele mai mare ducea vaca de sfoară. Mitică! 
luă o vargá si Fr ies alături de mama-mare. 

Cele două fetițe $1 mama lor mergeau la dreap- 
când în când Апап şi 


"Traducere de Vintilă Bradu 


AM dei | “A к 
KI 6741 AR 


REPETENT PE DEGEAB4A ` 


Un. eley rămăsese corigent la istorie. 

La corigentá nu ştiu si rămase repetent. Venind 
acasă, spuse astea tatălui său, care foarte mânia! 
se duse la şcoală. 

— „Păi bine domnule profesor, „așa “merge? 
să-mi întrebaţi copilul ce nu scrie în tarie) 

— „Dar се Гат întrebat?“ 

— »lacă, spune că Гай întrebat: cât а {inut 
războiul de 30 ani dintre Germani! Băiatul desi- 
gur. că n'a ştiut. Poftim chiar eu ñu pot să știu. 
Poftim cartea şi ауен să vedeţi că пи scrie. Vă 


“rog treceţi-l: cá de unde nu, îl trec eu! De undc 


să stie cát a tinut războiul de 30 ani. E culmea 
domnule cu astfel de întrebări“!! „ 
Trimes de Măniţă-Brăila 


= 


ФОПИЦУЕАТА COPIILOR” 


PAG. п 


SUFLETE DE VITEJI 


(Urmare) 


XVII. — Căpitanul Vărtej în gazdă la 
casa Marioarei 


In acelaş timp îi veni însă, si ideia că sai 
putea folosi de acest prilej, pentru са să cerce- 


teze prin el însuşi ce se mai petrece prin sat şi. 


să vadă cu ochii săi măsurile Coen 51 situa- 
tiunea în care se găsea. 

De aceea, adresându-se celor trei soldaţi cari 
stăteau lângă el, le zise: 


„Fraţilor: văd că şi inimile voastre bat la fel 
cu a mea si că sunteţi bucuroşi să vă luptaţi ală-. 


turi de mine pentru înfrângerea dușmanului şi 
biruința dreptăţii româneşti. Decât, pentru pri- 
cini ce nu pot să vi le spun acum, voi trebuie să 
vă intoarceti înapoi şi să nu spuneţi пипапша 
ceva din ceeace s'a petrecut astăzi. Vă însoțesc 
şi eu şi chiar vă cer să mergem împreună. Cu 
voi am să fiu luat şi eu drept un soldat din oas- 
tea dusmaná. Vreau ca noaptea asta şi poate si 
ziua de mâine să le petrec in sat, ca să văd ce 
mai e pe acolo“. 

După aceea, întorcându-se spre. ionel şi Ma- 
rioara le zise: „la cine am să îiu eu musafir în 
noaptea aceasta?“ 


--- Să ро la noi, strigară intrun glas atât 
băiatul cát şi Marioara, care se făcu toată roşie. 

— Dar bine, Marioaro, îi vorbi blând şi îndu- 
ioşat căpitanul Vârtej; mama micului erou mă 
cunoaşte, ре când părinţii d-taie nu mă cunosc 
şi poate le-ar îi teamă să mă primească. 

e cunosc şi părinţii mei si ar fi foarte bu- 
curoşi să te găzduiască, se grăbi să-i răspundă 
fata cea frumoasă. Mama ştie de mult de d-ta, iar 
tata; căruia i-am vorbit îndată ce s'a întors dela 
închisoare, stie că d-ta eşti acela care l'ai scăpat. 
Are să fie foarte vesel să te cunoască si sët 
mulțumească pentru tot се ai. făcut pentru el 
şi... pentru mine, adăogă Marioara plecând în jos 
îrumoşii săi ochi negri. 

— Dacă e asa, făcu căpitanul silindu-se în za- 
dar să pară liniştit şi să-şi păstreze sângele rece, 
în seara aceasta sunt musafirul părinţilor d-tale. 

Biata Marioara abia putu să îngâne din buze un 
„mulțumesc“ însă ochii ei strălucind de o lumină 
vie spuneau mai bine decât orişice cuvinte, nemăr- 
ginita ei bucurie la vestea că va-putea găzdui a- 
casă la ea pe căpitanul, pentru care inima-i bătea 
aşa de puternic. 

Si asa pornirá cu toţii spre sat. Numai cá Ionel 
şi Marioara apucară ое alt drum, ое când cápi- 


de N; BATZARIA 
(25) 
tanus Vârtei şi cei trei soldaţi o luară pe drumul 
таге, mergând nepăsători cu aerul unor oameni, 
cari se întorc dela o plimbare făcută în jurul satu- 
lui, Soldaţi duşmani si ofiţeri, întâlniți în drum, se 
uitau la ei, fără să bănuiască şi să-şi poată închi- 
pui că printre grupul de patru soldaţi nu era unul, 
a cărui inimă să bată pentru cauza dușmanului, 
în a cărui uniformă erau îmbrăcaţi şi fără să se 
poată gândi, că printre ei se ascundea un căpitan 
din armata română si anume un căpitan, care le 
făcuse şi continua să le îacă un rău aşa de mare. 

Când ajunseră in sat, Marioara îi astepta la in- 
trare. Stătea acolo aprinsă la față si de emotiune ` 
şi de faptul cá umblase repede, pentru ca mer- 
gând înaintea căpitanului Vârtej, să-i arate dru- 
mul care ducea la casa сі, 

Ofiţerul o zări si la un semn al ei îi răspunse 
D un zâmbet prietenesc că a înţeles de ce e 
vorba. 

Şi aşa întră în sat teafăr şi nesupărat de nimeni 
căpitanul Vasile Vártej şi trase în gazdă la casa 
părinţilor Marioarei. Mare, sinceră şi curată fu 
multumirea celor doi bătrâni, cari nu se puteau 
sătura admirând pe acest viteaz din poveşti. 

Cât despre Marioara, ea de obiceiu aşezată şi 
cuminte, nu-și mai găsea astâmpăr în seara aceea. 
N'a putut închide ochii toată noaptea, căci gându- 
rile ce o năpădiseră nu-i dădeau răgaz şi-i alungau 
somnul. 

Şi gânduri la fel — gânduri vesele şi senine — ` 
puseseră stăpânire si pe căpitanul Vasile Vártej, 
care se culcase în odaia de alături. Zorile zilei îi 
găsiră si ре unul si pe celalt, tesánd frumoase pla- 
nuri de un viitor fericit. 

Cu toate acestea, amândoi şi-au mărturisit în 
sinea lor că n'au avut parte de-o noapte mai îru- 
moasă decât aceea, în care nau închis ochii о 
singură clipă. 

După ce se sculă din pat şi părăsi odaia de 
culcare, căpitanul Vârtej se grăbi să iasă prin 
sat. Gândul său era ca, înainte de-a începe cerce- 


‘tările privitoare la măsurile luate de comanda- 


mentul duşman, să facá o vizită acelei Románce 
de inimă; care ега mama Іші lonel. O recunoștință 
adâncă si o admiraţie nemărginită îi umpleau ini- 
ma pentru această femeie, care nu şovăise o sin- 
gură clipă, când a fost vorba de a-şi jertfi pe u- 
nicul ei copil, aruncându-l ziua şi noaptea în cele 
mai mari primeidii. 

Astfel de mame sunt adevărate sfinte. Lor 16 
datoreşte neamul românesc calitátile si vietuuis | 


E 


„PAG. 12 


sale, caracterul sáu oţelit, vitejia ce а arătat-o 
dealungul veacurilor şi puterea fără pereche cu 
care a ţinut piept şi a înfrânt vijeliile ce s'au 
abătut pe capul lui. 

li găsi pe vechii şi scumpii săi prieteni robotind 
prin jogradă. Ionel, îndată ce-l zări pe marele său 
erou, îi alergă întru întâmpinare plin de bucurie, 
ca şi când nu l-ar fi văzut cine stie de când. 

Un zâmbet de mulţumire însenină de asemenea 
fata tinerei femei. , 

Trecuserá mai bine de douá ore, de cánd cápi- 
tanul Vârtej stătea de vorbă cu mama lui Ionel 
şi cu micul său erou şi el tot nu se îndura să plece. 

Femeia era cam tristă şi amărâtă că de multe 
luni de zile nu primise nici o veste dela soţul ei. 


„О mai îi trăind, oare“? îşi zicea ea. 

Ca să-i imprástie mâhnirea, căpitanul Vártej îi 
explică spunându-i că faptul cá nu mai primeşte 
veşti dela el, nu însemnează cá i s'ar îi întâmplat 
vrea nenorocire. Scrisorile dela soldaţii de pe îront 
n'au cum să sosească atâta vreme, cât satul lor 
e sub ocupaţia dușmanului. Acesta n'ar îngădui 
ca familiile să aibă veşti dela cei ce-şi fac datoria 
vărsându-şi sângele pentru apărarea. Ţării. 


— Dar, adăugă căpitanul, nu e depărtată ziua 
când cu ajutorul lui Dumnezeu şi al nostru al tu- 
turor, soarele va străluci din nou vesel şi zâmbitor 
pe pământul românesc curăţat de duşmanul ce l'a 
pângărit şi când steagurile noastre vor fâliâi. din 
nou biruitoare peste toate ţinuturile unde se vor- 
beste dulcea limbă românească. In aşteptarea si 
pentru pregătirea acestei zile să ne facem si noi 
datoria închee el foarte mişcat. 

Când îşi luă rămas bun dela dânșii, Ionel si 
mama sa aveau ochii plini de lacrimi. 

In ziua aceea căpitanul Vârtej nu lăsă neocolită 
şi neobservată în toate amănuntele nici una din 
casele în cari erau gázduiti soldații dușmani. 

In deosebi se opri vreme îndelungată în faţa 
depozitului de muniţiuni, examinându-l cu toată 
băgarea de seamă şi căutând să aile care anume 
ar îi partea pe unde ar putea îi atacat şi aprins 
cu mai mulţi sorţi de isbândă. 

Dete chiar târcoale aşa de dese acestei clădiri, 
în cât deşteptă bănuiala santinelelor, cari îi po- 
runciră să se depărteze de acolo că de nu, trag 
în el. 

Căpitanul Vârtei le răspunse си un aer de ne- 
păsare şi le întoarse spatele vădit satisfăcut de 
rezultatul cercetărilor. 

Pe la chindie se întâlni, precum se înţelesese 
din ajun, cu cei trei soldaţi români. Ca şi la intrare, 
aşa si de rândul acesta esi cu ei din sat şi făcu 
în továrásia lor o bună parte din drumul, care 
ducea la locuinţa lui sub moara părăsită. 


„DIMINEATA COPIILOR”. 


„„ Inainte de a se despărţi le zise: „aşa dar, mâine 
după amiază veţi îi din nou musafirii mei“. 


XVIII.— Consiliul de rázboiu din 
subterană 


In ziua următoare cei trei soldaţi se grăbiră 
să se ducă, apucând fiecare alt drum, la locuința 
căpitanului Vârtej. Nu-l găsiră singur, căci alături 
de el stăteau Ionel şi Marioara, cari veniseră cu 
noaptea in cap. ` 

„Micul 'erou“ ţinea neapărat să йе pe lângă 
„marele său erou“ în speranţa, că acesta va în- 
cerca o nouă întreprindere şi că-l va lua şi pe 
dânsul. Cât despre Marioara, е chiar de prisos 
să arătăm motivul — unul singur, dar mare şi 
hotărîtor — care о făcea să stea ca pe ghimpi 
acasă şi să nu se simtă veselă şi în largul ei decât 
în apropierea şi tovărăşia căpitanului Vârtei, care 
înainte de orice era un om de o distinsă frumu- 
Sete bărbătească. 

Căpitanul se sculă la venirea celor trei soldaţi 
şi salutându-i cu multă dragoste le zise: „acum 
numărul nostru e complect. Putem, prin urmare, 
să stăm la sfat şi să deschidem şedinţa „marelui 
consiliu de război“, | 
. Marea chestiune de deezbătut si la care cápi- 
tanul Vârtej tinea cu o îndârjire fanaticá era a- 
ceea de a se găsi mijlocul prin care s'ar putea 
ataca si arunca în aer depozitul de munitiuni. 

Un atac direct asupra soldaţilor cari îl pázeau 
ега cu neputinţă. Pe de о parte, aceştia erau 
mulţi la număr, iar pe de alta la sgomotul de- 
tunăturilor de puşti ar îi alergat si alţii si asa le 
ar fi zádárnicit întreprinderea. 

In aíará de aceasta stătea în drum o piedică, 
ce trebuia înlăturată, căci altiel orice încercare 
era osândită să nu isbuteascá. Piedica o forma 
cele trei rânduri de sârmă ghimpată, care încin- 
gea de jur împrejur depozitul cu pricina. 

„lată care trebue să fie planul nostru“, grăi 
căpitanul Vârtej, după ce adânci si cercetá ches- 
tiunea sub toate feţele ei“. Ne vom strecura în 
puterea nopţii până la firele de sârmă ghimpată. 
După aceea, având fiecare din noi câte o pereche 
de foarfeci, vom tăia atâta sârmă, câtă ne trebue, 
са să ne facem drum printr'însa. ` 

Nu vom îi, însă, cu toţii la un loc, ci fiecare 
cât mai departe unul de altul, aşa că dacă unul 
sau doi din noi sunt descoperiţi, ceilalți să poată 
avea speranţa, că vor isbuti ei. 

„Odată ajunşi la clădirea unde sunt  munitiu- 
nile, dăm foc cârpelor cu petrol ce va trebui să 
avem cu noi şi le aruncăm înlăuntru. După aceea 
să lăsăm focului si lui Dumneezeu, ca să desăvăr- 


sească restul. 
Va urma, 


(„DIMINEAȚA COPIILOR" 


Păpuş-ca ia masa 


„Аза, pápusico dragă, тапа: i, pentrucă tre- 
due să-ţi fie foame. Să mănânci curat şi să nu-ţi 
murdăreşti rochita. Asa, bine! Vezi, eu de aceea 
ţi-am pus si ип şorţişor, са să nu-ți pice pe ro- 
chità. 

„Şi nu-i asa că-i foarte bună si gustoasá . mân- 
carea aceasta? A, nu ştii ce este si cum îi zice? 
Să-ţi spun numai decât: e compot de vişine. Vi- 
şinele, când le mănânci asa, sunt acre. însă dacă 
le fierbi în zahăr, se fac dulci şi foarte piăcute 
la gust. eu 

„Când am să cresc mai mare, îţi voi face eu 
compot si tot felul de mâncări. Vei vedea cât de 
mult au să-ți placă, mai ales că о să am griiea 
să le gust eu mai întâiu, nu de altceva, dar ca să 
fiu sigură că sunt bune şi gustoase. 

„Şi acum deschide gura şi înghite, păpuşico 
dragă. Zici că nu ţi-e îoâme? Nu se poate! Nai 
mâncat nici ieri; nu vrei să mănânci nici acum. 
Аза cum ai să tráesti si cum ai să te faci mare? 

„Zici că vrei să încerc eu întâiu şi să văd cum 
e compotul? Bine, să-ţi fac in voe. Uite, am 
gustat. Hm! Stii cum este? Sá-ti lingi degetele, 
nu altceva. Zici са să mai iau œ linguriţă? Bucu- 
ros, dar pe urmă iti rămâne prea puţin. А 

„Şi acum, hai mănâncă! Dece nu vrei să 
deschizi gura şi nu vrei să asculţi de mine саге 
sunt mama ta şi care te iubesc aşa de mult? 


т РАС. 13 E 


„А am înţeles! Vrei să mă faci să-l mănânc 
numai eu tot compotul. Păpuşe răutăcioasă ce 
esti! Nu te gândeşti cá mă pot îmbolnăvi de a- 
tâta compot? T 

„Totuşi, îl mánánc acum, dar altă dată să stii 
că trebue să-l mănânci numai tu.“ 


лт See: TR 
LÀ 
Dorel lui Azore} 

Iubitul şi credinciosul meu prieten! Ştii la ce mă 
gândeam, când am primit scrisoarea ta? lată ce 
îmi ziceam în gândul meu: „Acum e vară si e 
cald. Mai toată lumea 
dela oraşe ia câte o lu- 
nă două de odihnă. Nu 
vorbesc de oamenii a- 
ceia cari nu fac nimic 
toatá viata lor si des- 
pre cari se zice cu drept 
cuvânt cá taie frunză 
la câini. Dar e vorba de 
oamenii muncitori, cari 
au si ei nevoie de puti- 
ná odihnă, 

Numai noi nu ne o- 
dihnim nici vara, nici 
iarna. Păzim casele, îi 
distrăm pe stăpânii no- 
ştri şi, pe lângă aceas- 
ta, trebuie să ne mai 
scriem şi regulat în toa- 
te săptămânile, ` 

Uite, şi vecinul nos- 
tru de corespondenţă, 
Urechilă sau Bichişor, cum îşi zicea el, şi-a închis 
jurnalul şi şi-a luat rămas bun dela cititori. Cât 
despre partea mea, bine a făcut, căci mă cam plic- 
tisea cu poveştile lui şi cu laudele despre el în- 
suşi. Auzi, vorbă, cică măgarii ar avea cel mai 
îrumos glas din lume! Eu unul nu dau un singur 
lătrat al meu pe toată muzica mágáreascá. 

Si acum să-ţi spun cá de câteva zile nu o duc 
tocmai bine. A dat aicea o boală în câini si stăpâ- 
nilor mei li-e teamă să nu mă îmbolnăvesc si eu. 
Man tuns, aşa dar, până la plele si au început 
să-mi facă baie caldă în toate zilele, $1 să mă fric 
tioneze şi să mă ungá cu tot felul de doctorii. 
Şi mă inteapá doctoriile acestea, par'că ar fi niște 
ace ascuţite. Dau eu să mă ascund sub pat: sub 
canapea, dar tot mă găsesc şi nu scap nici de baie, 
nici de doctorii. 

Uf, cât imi este de greu si de neplăcut! 

Al tău iubit prieten 


№ Dorel 
— dE Ж Ж e ` 


PAG. 14 


„DIMINEAȚA COPIILOR? 


Vasilică 


E 


Trecuseră/ numai sease ani de când văzuse lu- 
mina zilei, de când părinţii săi se bucuraseră de 
sosirea lui, singurul care le putea da speranţa 
de a avea un sprijin la bătrâneţe. 

Par'că-i văd: cu obrajii îmbu- 
jorati, veşnie cu surâsul pe buze, 
ochii mai senini decât albastrul 
cerului de vară, părul blond că- 
zând în bucle aurii pe faţa-i mai 
albă decât sorful ce purta. 

Şi era cuminte Vasilică, Invá- 
fase de limpuriu sá scrie si sá 
citeascá si párinfii săi se gândeau 
cu bucurie la timpul când băiatul 
lor va fi la şcoală şi când se уа 
putea ridica deasupra tuturor co- 
legilor săi, prin inteligenţa sa scli- 
'. pitoare. 

Citiam adesea bucuria de pe fata mamei sale, 
zare-l pierdea din ochi când se juca voios in grá- 
mada de nisip din curte, cu soldaţii săi de plumb, 
sau când spunea câte o poezie învățată de curând 
din revistele pe care d. lonescu, tatăl său, avea 
grije să i le cumpere. 

Intr'o Zi, stam sub nucul din grădina gării, îm- 
preună Cu d. şi d-na Ionescu, respirând aerul cu- 
rat de primăvară, pariumat de miile de flori abia 
?site de sub zăpadă si urmărind, din când în când. 
jocul sgomotos „de-a soldaţii“ al lui Vasilică şi al 
„camarazilor săi de arme“. 

Intreaga curte răsuna de imptuscáturile lor, de 
cântecul trámbitelor, amestecat cu puternicele lor 
strigáte de „ura“, atunci când „turcii“ erau pusi ре 
goană. й 

Dar nu toti prietenii lui Vasilică erau cuminţi. 
Printre ei se găsea si Petre — un báetel de 7 ani, 
al cárciumarului de peste drum de gară, care, în 
afară de alte deprinderi rele, mai avea si pe aceea 
le a nu asculta nici odatá sfaturile párintilor. 

Era spre seară. D. Ionescu — şeiul gării — se 
cusese să vândă bilete călătorilor ce aveau să ple- 
ce cu trenul, iar d-na Ionescu lucra de zor la o 
паши а micului Vasile. : 

Un şuerat prelung anunță sosirea trenului si apoi 
urmează un puternic „ura“ al lui Petre, care, ur- 
mat de întreaga ceată, năvăleşte pe peron. 

Cu toate strigătele d-nei Ionescu, micii strengari 
înaintează, împingând, fără voe, fiecare pe cel din 
fata lui. 

Trenul soseşte. Imbulzeala e mare, copiii sunt 
luaţi de vârteiul mulţimii care aleargă să-şi gá- 
sească loc şi..... înainte de a se opri trenul, micul 
Vasile e aruncat între vagoane 


Toate acestea s'au petrecut cu o iuțeală atât de 
mare, încât a fost imposibil a se gândi cine-va 
să-l scape. Chiar părinții aşteptau incremeniti de 
groază să-şi vadă copilul tăiat in mii de bucăţi. 

Noroc însă că trenul se opri chiar în acel mo- 
ment, aşa încât bietul Vasilică nu se alese decât 
cu câte-va răni destul de sângeroase, dintre care 
una în obraz. | 

Acum e mare, e în liceul militar. Păstrează încă 
semnul ránii din obraz, ca o tristă amintire din co- 
pilărie. Adesea isi aminteşte de întâmplarea а. 
ceasta si o povesteşte celor mai шісі, sfătuindu-f 
să-şi asculte totdeauna părinţii. 


Nu nesocotiţi nici odată sfaturile părinţilor sas 
a celor mai mari ca voi, nu vă lăsaţi conduşi d« 
copii răi, dacă vreţi să пи pátiti ca Vasilică, sat 


chiar mai rău. 1. I. Angelescu. Câmpina 
ан № ЖОК 


PROBLEMĂ AMUZANTĂ 


Să se găsească 2 numere cari să indeplineas 
că următoarele condițiuni: 

a) Dacă la primul se adună 1, iar la al 2-lea se 
scade 1, rezultatele să fie egale. 

b) Dacă la primul se scade 1, iar la al 2-lea se 
adună 1, al doilea rezultat să fie de două ori mai 
mare ca primul. 

Deci iată răspunsul: 

Cele două numere sunt 5 si 7 căci! 

а) 5+1=6 4) 5—1=4 

1—1=6 Lk =) 
Trimisă de L, Cligmau-lag 


is REN NEE AE НЯ 
Cum să cerem ca un altul să tie secretul, dacă 


пи l-am putut tine noi insine 2 


(DIMINEAȚA COPIILOR” 


d 


< T 
= ei 
în 


ail să 
\\ | 


| 
Ge 


[См 
ОНТ 


! 
|) 


де L. Tolstoi 


„Duci un traiu vrednic de plâns! zise vulturul 
dibinei. „Munceşti toată ziua fără o clipă de ră- 
gaz şi nimeni nu stie de tine. Pe un singur fa- 
еше de miere vă strângeţi mii de albine. Cine 
să înţeleagă care e partea ta de muncá?" 

— Şi la ce îmi trebue aşa ceva? îi răspunse 
albina. Pe mine nu mă ştie nimeni. Dar cu toţii 
o ştiu mierea noastră şi o iubesc. Eu sunt mul- 
tumitá că în fagurele cel dulce este şi picătura 
mea de miere. 

— Câte parale face mulţumirea aceasta, când 
nimeni nu te ia în seamă? îi zise vulturul. la 
compară viaţa mea cu а ta. Indatá ce mă în- 
alt in aer, toţi cei de pe pământ mă observă. 
Animale şi păsări îşi tin răsuflarea şi nu-şi mai 
iau ochii dela mine. Păstorul nu-și mai găseşte 
astâmpăr; când vede că mă învârtesc deasupra 
turmei. Mic şi mare mă ştie pe mine! 

— Те ştiw pentrucă li-e teamă de tine, îi în- 
toarse albina vorba şi se puse să culeagă de pe 
flori mierea cea dulce. 

] Prelucrare de М. M. 
Ln PC E E RE иг CEE з ra БА ca e 

In numerile viitoare vom continua pu- 
blicarea fotografiilor şcoiarilor silitori 
- cari au obţinut premiul întâi. 


PROFESORUL REPETENT 


/ Tatăl: Ai să rămâi repetent, Ionel, sileşte-te să 
treci clasa. 


Ionel: Cum o să pot să trec eu dacă si profe- 


sorul rămâne repetent. 

Tatăl: Cum asta? 

Ionel: Apoi mi-a spus: „Ei Ionel dacă ai să 
mergi tot asa o să ne întâlnim si la anul tot în 


clasa asta. 
+ ++ 


IN FAMILIE 


Tatăl: (după masă). Tii! am uitat să iau hapu 
rile cele înainte de masă. ) 
Gică: Nusi nimic, tată, ia-le şi apoi mai mă- 
nâncă odată. 
Trimise de Gheorghiu Costache-Bráila 
жжж-- 


РАС. 15 


De vorbă cu cititorii 


„Privelişte de tará*.Loco. — Citiioralui care ne-a 
trimis poezia cu titiul acesta şi a cărui semnătură nu 
e desciirabilă, ii se pune în vedere cá are unele strofe 
bune, dar că sunt și versuri cari slăbesc efectul şi pu- 
terea poeziei: Cultivându:şi talentul, va ajunge însă să 
scrie bine. 

I. B. S.-Drăgăşani. — In traducerea d-tale ai prea 
muite inversiuni. „intre ale unui leu labe", „Al ani- 
malelor rege", etc., nu prea merg în limba română. De 
asemenea, expresiuni ca „în ocaziunea de față“ mau ce 
căuta intr'o iabulă, unde se cere o limbă populară de 
poveşti. Ai йсці începutul cu La Fontaine, care е unul 
din cei mai greu de tradus. In atară de aceasta, te-ai 
ținut prea strâns de text. 

T. M.-Biüila.— „Moş Teacá* е un Ир consacrat, care 
nu trebue confundat cu un fel de Haplea sau Tándalá, 
Mos Teacá nu e civil, Pe làngá aceasta, existá inver- 
siunile „al său sat“ si expresiuni ca „încep a lor operare* 
cari n'au ce căuta imtr'o povestire cu 1ond popular. 

n cuvânt pentru țigani. — Ni se trimit mereu bu: 
САЙ în cari e vorba de ţigani, Pe cele mai multe nu 
le publicăm pentru urmaátoru! motiv: nu vroim să o- 
bişnuim pe micii cititori cu o limbă schimonosită, asa 
cum 0 vorbesc sau se crede că о vorbesc ţiganii, Al 
doilea. Este oare bine să ne batem mereu joc de bieti! 
țigani cari, şi fără asta, sunt destul do necâjiţi,. ceeace 
nu-i împiedică să tie destul de simpatici ? 

А. P.-Loco.— Dacă nici pe Germeni nu-i interesează 
astăzi întumptările din viaţa lui Wilhelm Я a celorlalți 
regi şi împărați ai lor, cum vrei са lucruriie aceste» 
să intereseze pe cititorii români ? 


“2? 


CARTEA . IEFTINĂ 


Pe vremurile acestea de scumpete а cărţilor, Biblio- 
teca „Dimineaţa“ izbutește să dea cetitorilor ei lucrări. 
literare alese, de autorii cei mai cunoscuţi, pe preţul de 
6 je! numărul. — у | 

Au apărut, până acum, în această interesantă colecţie 
de popularizare: | 

No. ащ М. Sadoveanu: Războlul balcanic, 

No. 2,— I. Agârbiceanu: Diavolul, 

No. 3.— Р, 1. Jouve: Spitalul, 

No. 4— Gérard de Nerval: Mâna vrăjită, 

No. 5,— Oscar Wilde: Crima lordului Arthur Savile, 

No. 6.— А. de Herz: Seful gărei. 

No. 7.— Gleb Uspenski: Lácustele. 4 

No. 8.— Gala Galaction : Toamne de odinioară. 

Cereţi la toate lhbrăriile și chioșcurile de ziare nume- 
vele apărute până adun 


DIN. RRIETA LUI HAPLEA 

NEVASTA. — Hai mai miscá-te, ` Hapleo, şi 
sino să legeni si tu puţin copilul, căci nu uita că 
е si al tău. 

HALPEA. — Ştii ce, nevastă ? Lasă să plângă 
partea mea si tu leagáná-ti numaj partea ta. 

d * * 

Haplea are un ceas nou. Са ai dat pe d? 
Га întrebat un, prieten.“. i 

— Nu ti-as putea spune, răspunse Haplea, pen- 
tru că nu era nimeni în prăvălie când "l-am cum- 
părat, aşa că n'am avut pe, cine: intreba. | 

* * 

Haplea la bărbier. Bárblerul, ‚Фара. ce l'a tuns, 
îl întreabă: „Ei, Hapleo, îţi. place aşa cum ü- am 
tăiat părul 2“ 

HAPLEA (uitându-se î i iglindă). —Nu, te rog 
să mi-l tai mai Jone, de cum l-am avut“. 


Rugám şi pe aceastá cale pe abonaţii 
tul c 


cărora le expiră abonamen u numá- 
rul de fatá, sá binevolascá a ne trimete 
reinoirea din timp.. Aceasta pentru ca 


expedierea regulată ri revistei să nu fle | РА. И ostenta'a. si învaţă bine oriorata, 


stingherită. . 


Atragem deosebita Marina abonați- - 


lor nostri, asura marilor şi Importante» 
lor premii, la cai otii pk numai dânşii. 
—— MN 


X „legii şi prietenii 

„toţi о өріс. 
Са nimic in lume | 

nu-i mai bun 
De noi copiii mai adorat 
Ca ciocolata „SUCHARD' 


- deasa герейге a pronumelor personale - el“, 


„DIMINEAȚA COPIILOR", 


d 


K. N- Báriad > - ‘Eşti prea mic “pentru ca-să i poli face 
de acum poezii otiginale reuşite, iar ca să copez — şi 
încă cu greşeli! de ortografie = bucăţi făcute de aţi, nu 
e nici un merit, 

D. K V,-Cara а12— „In ora de istorie" e бегей: doa si 
şi ca ritm şi ca rimă. ” Seara“ şi „D: mineata* se potri- 
vesc pentru o revistá literară, nu -pen'ru.o. íublicatie 
destinată copiilo... Aceste două bucăţi! ага!& са talentul 
nu- ti. lipseste. . . 

М. D.-Loco.— Trddücépéa! .Oglinda*. А Wide fiind 
probabil prima d-ta!e incercare de traducere. Evită însă 
„ea“, care 
sunt necesare în limba franceză dar nu şi în Timba TO 
mână, unde persoana e arátatá prin forma verbului 
Nu-ţi publicăm această bucată, pentru са să faci ma: 
bune si pentru că este ‘си un subiect cunoscut şi prea 
des întrebuințat. 

Ze M.-Loco.— „Legenia notelor muzicale“ se va pu: 

ica.. - М 

(CD. VE “Galaţi. — Cum să publicăm cu. numele d-tal 


` bucăți scrise de Anton Pen şi аш? 


Schi D.-Brülia. — “Un. dor“ (iár nu „Ам Dor“). Pr 
măvara n'a sosit; acum, ci à trecut de mult. АША: cä 
„р. sárele". „tineri“ se scru fu corpul frazei cu. пега 
mică, таг mm en шајуѕеше, cum greşit le scrii d ta. 

H. L-Báriad— „Mătuşa Aglaia" e binisor scrisă, dat - 
cam n'ito se а copată. Ане nu se explică cum de scrii 
„mdncalar“ (a:d' întrun singur cuvânt), pe cind sunt 
trei cuvinte, ,n'us*, ре când trebue scris. кө; a ete, 


D. Sch-Loco. — “unt гі cari aşteaptă de luni de 
zile să le vină rândul la publicare şi d-ta te miri că nu 
ți га publicăt încă o bucată tnmisá abia acum două 
săptămăni 2 Fii mai ribgdător. 

?аһ, G.— Am mai spus cà nu pubicám bucăţi în cari 
„| mba той па -e s:limonosită. | Deci, cu regret, nu pu- 
Lem publica anecdotele d-taie cu țiganii 

FR.-Loco.— Sunt, legende despre .micsunele* mai fru- 
тоа е decât cea trimisă: de astas Mar ată, m. ahsol- 
vent (iar nu „absolvend“,-cum scr! d-ta), că “numele 

| ropriu , "bentes nu se scrie ee 0: -dată çy ета mică. 


і Eer nu s'au primit: 

I. N-Loco.— „Codru! şi Românul“ гай: căi ai 5° dii: 

'ente frumoase, dar mai intáresc adevărul: cât e de greu 
"d faci'o poezie palrioucă reuşită, . : 

V. 5,-В -Sürat.— № trimiţi glume, "copiate şi nici nu 

"pd măcar lucrul acesta, | "e 

Ц. 1.-Васйи.— Vovestea „Un călugăr deştept: ai 'sori- 
! -o, adică ai copiat-o cestul de bine, dar autotul ei este 
mult distinsul nostru соо ator: d Florian Cristescu 
D. asemenea, nu esti d-ta autorul „Epigramei“. 

Gh. C.-Cnnstanja. — Se- va publica . «Berat Ké dou? 
glume | 44 $ 
жш mm mem EE 

Atelierele „ADEVEBUL“, S. А. 


"UDDPHLOR 


24 REVISTĂ ЗАРТАМАМАСА 
e | ПтАЕСТОЯ: М BATZARIA 


| P 

7 » Au 

E m. 
S : 


Desen de VICTOR ION POPA PRETUL З LEI 


PAG % 


DIMINEAȚA COPIILOR“, 


Mari premii oferite de „Dimineaţa Copiilor“ 


Revista „Dimineaţa Copiilor'', în dorința de a procura abonaților săi surprize cât ma 


plăcute şi cât mai folositoare, şi pentru a da un 


bun prilej unui număr cât mai mare de cititori 


ca să se aboneze de aci încolo, a hotărât să acorde tuturor abonaților, in mod gratuit, prin tra: 


gere la sorţi, mari şi importante premii. 


Toti cititorii cari vor achita la administraţia revistei ,,Dimineata Copiilor“, Bucu- 
rest, Str. Sărindar 9 - 11, suma de Lei 150 pentru un abonament pe timp de un an, vor 
primi câte 4 bonuri speciale, sau dacă vor plăti Lei 80 pentru un abonament pe 6 luni, vor 
primi câte 2 bonuri speciale. Cu aceste bonuri abonaţii vor participa la toate premiile ce 


acordăm. 


Cititorii din provincie vor trimite sumele de mai sus prin mandat poştal la adresa: Ad- 
ministrația revistei „Dimineața СорШог“ Bucureşti, Str, Sărindar 9-11, şi vor 


primi bonurile respective prin poştă. 


Actualilor abonaţi li se vor trimite neîntârziat bonurile la cari au dreptul. 


lată și lista complectă a marilor premii: 


1. Una bicicletă elegantă. 

2. Un aparat fotografic ICA 9]12 marca Tribby No. 
17 cu 6 casete interloare furnizat de Magasinul Spe- 
cial de articole fotografice la  ,Amatorul Foto- 
graf“, Bucureşti Str. Bis, Enel No. 8. 

3. Un echipament complect de foot-ball, după mä- 
sură, compus din 1 tricou, 1 per, pantaloni, 1 per. ghe- 
ie, 1 per. tnoletiere, 1 minge specială No. 8 furnizate 
de Autoegarajul Colin, Calea Victoriei 49, secţiunea de 
sport şi Váhátoare. | 


4. Пай Vibără model Stradivarius împreună cu cutie 
și toată A6câdoriile, 

5. udă Măndblină lemn palisandru ornată ^u side- 
furi. AWMbElă aceste premii sunt furnizate de vechea 
casă dé iBusleá N, Mischonzniky, Str. Coltei 7, Bucu- 
resti. 

6. 10 ВНЕ МАЯ conţinând Пәсаге câte un asortiment 
de pachete dit delicioasa ciocolată ,Suchard", pentru 
10 câștigători. i 

т. Un МЫ fih de teatru si câmp, montat în niele 
neagră ltnpreun& ей cutia, furnizat de Comptuarul Ge. 
пега! de Uptică В. Penchas, Calea Victoriei 90. : 

8. Un бін dé Baie din stofa bleumarin model | 
marinaf, ренігі бөрі; după măsură, furnizat de ma- 
gasinu! Ja Jack" Stř, Е 11. 

9. Оой &érvielà de pléle fina furnizată de Are Pri- 
ma fabrică română de articóle de voiaj, D. Mărculescu 
Str. Sărindar 12, Bucureşti, 

10. Un dalap de lemn fin lustruit, cu două ei în са- 
naturi cu 2 sertare şi cheie. Dulapul conţine 10 unelte 
tine pentru traforaj. : | 

11. Un aparat cinmatografic complect, cu un film ei 
3 sticle de lanternă magică. Ambele furnizate de ve- 
chiul magazin de încredere ,Davidescu" Е. Stefan 
& C-ie, Pasagiul Vilacros No, 8. 

12. O coledție cómplect din operile lui Vlahuţă, fur. 
nizată de Librürlà bo Роббі" Str. Coltei Хо: 17. 

, 13, Metri 1,60 Sint englezbască cu dos caro pentru un 


palton de copil, furnizată de cunoscuta casă de in. 
credere „Postăvăria Lux" Str. Smârdan No. 2. 4 

14 Un ceasornic argintat cu brátará de mâtasă, pon- 
tru fetiţă. \ 

15. Un ceasornic argintat cu brățară de piele ventru 
băiat. * 

Ambele ceasornice solide, forme moderne, *urnizate 
de Magasinul de ceasornicărie ei bijuterii .,Cronos", 
str. Academiei 9. 


16. Una pereche ghete de copii, din piele bună, după 
măsură. 


17. Una pereche pantofi de copii, din piele bună, du- 
pă măsură. j 


Ambele furnizate de Magasinul „Luna Park Str, 


| Carol 6, furnizorul Curtei Regale. 


18. Trei plürioare elegante pentru copii. după .năsu- 
ră, pentru trei câștigători, furnizate de „Pica”, fabrică 
franco-română de pălării de dame şi copii, Str, Gatol 
No. 70. 

19. Una roehijü frumoasă pentru fetiţă, după másu. 
ră, furnizătă de magazinul „Carmen-Silva“, Бітаба 
Lipscani 68. . 

20. Una duzină fotogfatii cărți postale «өріп gl ап 
tablou de 30140 cm. Îhcudrat într'o frumoasă ramă а- 
urită, executate de cunoscutul institut de arte fotograá- 
fice ,Fotoglob* B-dul Academiei 3. 

21. Trei bucăţi cămăşuţe de zl, brodate de máha 
pentru fetite. | 

22. Trei bucăţi cămăşuţe fine de noapte, pentrij băiat. 

Ambele furnizate din noul Magasin „La >răşil sau- 
sanne" Str, Carol 36. 

23. Un album pentru 200 cărți postale ilustrate, 18084 
în pânză, coperta conţinând un frumos desen. 

24. Un album pentru mărci poştale, 

25. Una cutie de lemn cu aquarele în tuburi. 

Furnizate de cunoscuta librărie si papetărie Alex 
Stănciulescu, B.dul Elisabeta No, 5. 


Aşa dar, mic si mare abonat-và la „DIMINEAȚA COPIILOR” 


\ 


Белі 


e e Ж 
^l Pj, x d e 


A 


- 


DiMiNEHTE COPIILOR 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA : 
BUCUREȘTI, — STRADA AE 9-11 BUCURESTI. — TELEFON 8/67 


ABONAMENTE: UN AN 
ŞASE LUNI 80 , 
17 AUGUST 1924 


-— 
— 


LN 
— 


UN NUMAR З LEI 
IN STRAINATATE DUBLU 
Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


Dorinţa Domniței 


A fost odată, dragii mel, о mică Domniţă de 
sapte ani, frumoasă cum nu era alta în toată îm- 


. párátia. Ea orfană de mamă, iar tatăl său, Impă- 


ratul, cu toate că o iubea foarte mult, nu putea 
sta lângă dânsa, de oarece era ocupat cu răz- 
boaie împotriva vecinilor sau cu alte mari treburi 
ale împărăției. De aceea, o lăsase în grijea unei 
guvernante cate o rásíáia asa de mult, in cát fă- 


/ SCR ү 


YP 


cuse din mica Domniţă о fiinţă foarte capricioasă. 

Nai întâi, o lăuda peste măsură şi îi zicea că 
este înzestrată cu cele mai alese calități de pe 
time. Din cauza aceasta, Domnița isi închipuia că 


este cea mai deşteaptă, cea mai învățată — cu 
toate că nici nu ştia încă să scrie şi să citească— 
şi că ori ce ar fi zis şi Orice ar fi făcut, era mi- 
nunat de bine. 

După aceea, căuta să-i îndeplinească numai de 
cât toate dorinţele, toate capriciile. 

Ceilalţi curteni făceau si el ca guvernanta. О 
lăudau, o linguseau ín toate felurile, se  sileau 
câte de care să îi se arate cât mai devotat, cât 
mai ascultător. 

Isi ziceau cu toţii, precum îşi zicea si guver- 
nanta, că într'o zi Domnița va fi împărăteasă și 
că, prin urinare, este bine de dânşii, ca să intre în 
grațiile сі, 

Dintre toţi oamenii aceştia numai bătrânul boer 
Radu Berău, un sfetnic si prieten credincios al itn- 
păratului făcea excepție. Numai el nu o lingusea, 
ci îi spunea totdeauna adevărul si căuta să-i arate 
drumul cel drept. lar Domnița, cát era ea de ca- 
pricioasă si de răsfăţată, vedea sí pricepea că boe- 
rul Radu îi doreşte mai mult binele decât întreaga 
ceată dé lingusitori. Si îi plăcea să stea de vorbă 
cu bătrânul înţelept. 

„Boer Вайц“, îi zicea еа câte odată, „ştii cá má 
plictisesc la palat? Am avut de toate si nu mai e 
vreun lucru, care să-mi fie necunoscut“. 

— Ва sunt foarte multe lucruri pe саті nu le 
ştii de loc, îi întorcea vorbă Боеги cel cuminte. 

— Si cam ce fel de lucruri sunt acestea? 

— Bunăoară, mizeria supușilor împăratului. 

— Міхема ? Cei aia mizerie? întreba Dóm- 
nita, holbând mari, frumosii săi ochi. 

Boerul Radu o lămurea: „Mizetie inseammá să 
iti fie foame si să n'ai се mânca, să-ți fe frig si 
să n'ai cu ce te încălzi, să fii îmbrăcat în zdrente 
şi să suferi. 

Şi tu Dorniţă ai putea usura mizeria multora 
din supuşii noştri. р i : 

— О. cum as dori са toată hunga Sá fie fericis 


PAG. 1 


tă! exclamă Domnița năpădită de mili: 
pot face eu pentru aceasta ? 

—Sá n'ai douăzeci de dorinti si de capricii pe 
Zi şi să пи. сей intr'una lucruri cari costă multe 


Dar. ce 


parale, acestea sunt plătite de bietul popor, care ` 


nu mai poate sub greutatea dărilor apăsătoare. 
leri, bunăoară, ai cerut douăzeci de cai pitici si 
ai vrut ca şelele şi háturile lor să Пе brodate cu 
fire de aur si de argint. 

Dar lucrurile acestea sunt o avere mare. Şi 
cine o plăteşte? Tot bietul norod care munceşte 
şi suferă. 


Mica Domnitá cázu pe gánduri si in ziua aceea 
pu mai ceru nimic. 


Câteva zile dui aceasta, pe cánd Domnita se : 


limba in grădinile palatului, înconjurată de tot 
felul de jucării scumpe, de pasări aduse din insu- 
Zeie depărtate si de o mulţime de alte animale, 
văzu că pe stradă trece un băeţaş, sárácácios îm- 
brăcat şi trăgând după el un cărucior ce şi-l fă- 
cuse singur din nişte scânduri vechi şi putrede. 

„Băiete, vino incoa şi däm  cáruciorul" îi 
strigă Domnița cu un glas poruncitor. 

— E al meu si nu ţi-l dau, răspunse dárz băia- 
tul, nrivind'o drept in ochi. 

— Nu mi-l dai?! grăi Domnița mirati de rás- 
punsul acesta. 

Dar stii tu cine sunt 2, 


hund: 
Mea наннан АНН 


DIMINEAȚA COPIILOR” 


— Nici-nu-vreau să ştiu. Cáruciorul e-al meu 
si nu ţi-l dau. к 
— Sunt fiica împăratului, făcu din nou Domnita 


саге începuse să se supere, şi când cer ceva, tre- 


Бие să fiu ascultată numai de cât. 

Băiatul cel sărac nu se sperie de vorbele aces- 
tea, şi îi zise: 

„Sunt oare un câine, ca să-mi porunceşti in fe- 
rii: acesta? Iti cer. oare eu vreuna din jucăriile 

le? 

— Vrei o jucărie de а mea? îl întrebă Domni- 
ta. Alege-ti una care iti place, numai dá-mi cáru- 
ciorul, cáci nimic nu-mi pare mai frumos: :decát 


dânsul. 


— Şi. mie căruciorul îmi este mai drag de cât 
toate jucăriile 'tale, îi întoarse băiatul vorba si se 
pregăti să se “depărteze. 

‘Domnița începu atunci să-l ia cu binele. „Te 
rog, dă-mi cáruciorul si ia de aici tot:ce-ti pare 
mai bun. Vrei trăsurica mea cu patru cai? Vrei 
pasările :mele din insule? Vrei câinele meu Me . 
dor?! Sau vrei. să-ţi dau o pungă cu bani? Та to- 
tul, dar .dá-mi cáruciorul". 

Băiatul râdea si 1. sievididen dând: din сар: 
„Ми simu şi nu! Nu-ţi dau căruciorul!“ ; 6 

Domnița plângea, se supăra, tipa: „Am: să dau 
poruncă să te bată. cu biciul, băiat mojic. ce eşti!“ 

— Dacá-i' asa, să auzim de bine, îi zise băiatul 
luándu-si cárüciorul la subtioará si depărtându-se 
în fuga mare. 

La tipetele Domniței alergă guvernanta: si aler- 
gară si curtenii. cei linguşitori. ` 

„Ce este ? Ce ға întâmplat? Ce doreşte 534 
nita noastră?“ întrebau ei, prefăcându-se foarte 
nelinistiti si speriati. 

— Doresc, răspunse ea, să mă lăsaţi in pace si 
să indepártati de la mine toate jucăriile acestea 
pe cari nu le mai pot suferi. Am dorit un cărucior 
şi nu l-am putut avea. De azi încolo- пи voi dori ' 
alt ceva, de cât să îndeplinesc dorințele supusilor 
tatălui meu. 

Prelucrare de Ali-Baba. 


23, A) = 


7 Ж 
RA 
Nestiinta este o boală al cărei singur leac.este 
învățătura. 


ж- 


Cel ce vrea să fie prieten cu toată lumea, nu в 
prieten cu nimeni. HT 


„DIMINEAŢA COPIILOR" 


Dorinţa mea .. Vin vacanță mai degrabă 
` Së Cu-al tău grai veselitor, 
ф ^4 4 v 
Nu doresc altă plăcere. ўр, + 3 oral văd odată cámpui 
Să am în vacanța mare, ЭА, ly. =ч i livada cu izvor!.... 
Decât să mă duc la țară; ` л CA Gică Leurdeanu 
La moşia Mamei-mare, ` “2. ж ж ж 
A Acolo m'aşteaptă câmpul Diu aj Р 7 Páráluta ŞI Gar oafa 
Cu tot raiul lui de îlori мы -. 
Şi Ee adumbrită d — Fabulă — 
Cu cânt de privighetori i i 
TT | O рагаща íntr'o zi 
„„In livada bălsămită j^ Inírun buchet se pomeni 
Cu mirosuri de sulfiná - : Alături de-o garoafá minuni! 
Zumzuie, din zori în seară, . 2. A doua zi de dimineață 
Roi de-albine, în stupină. Era şi dânsa partumată, 
e mergeti kor mA E < пай cum Потйе ne Ion 
Ce îmbie copilasii NS (Si e vrednic sá se stie) 
De prin sat, sá le adune Сіп bună tovărăşie : 
i CAUPRE EW Ad Putem numai să câştigăm. 
Si mai are Mama-mare d Horia Iancu 
In livadă un izvor, т 
Ce doineşte т fapt de seară Intr'o societate vorbiti cât mai rar de persoana. 
Ca un tainic vrăjitor. | "voastră si de gusturile voastre. Astfel de lucruri 
3 i > А T S nu interesează pe nimeni şi Й plictisesc pe toţi. 


7 РАС. 5 = 


Îi чт. e e pp ТЕТЕ 


“DIMINEATA COPIILOR”) 


Părul i угат! 


In vechea cetate Megara, din саге azi numai ` 


zidurile au rămas, domnea regele Nisus. 

Intr'un război, bietul rege căzu învins de Mi- 
nos, un alt rege bogat şi puternic, despre care se 
povestesc multe lucruri minunate. Această victo- 
rie însă nu dură mult. Soarta cetăţii devenea din 
ce în ce mai nenorocită, căci victoria cădea când 
de partea unuia, când de a celuilalt. 

Regele Nisus cu toţi ai săi, nu prea se încre- 
deau în biruintele lui Minos, căci frumosul print 
Nisus avea printre toate firele argintii ale părului 
un fir roşu $1 care după cum spuneau vrăjitoarele 
cetăţii, păzeşte de rău pe omul ce-l poartă şi-i a- 
duce numai izbândă. 

іп mijlocul ceţăţii se înălța ші turn minunat. 
Acolo, de demult zeul Apolon, zeul soarelui şi al 
muzicei, îşi pusese odată lira şi de-atunci zidurile 
învechite ale turnului cântau. 

Scila, îiica regelui Nisus se urca în fiecare zi în 
turn şi cu o nueluse lovea uşor zidul. 

Din pietrele negre si bătute de ploi, se ridicau 
cântece senine si duioase care atingeau sufletul 
blondei Scila. De-acolo de sus ea privea cele două 
armate față în faţă. 

Printre soldaţi zări un luptător mai voinic şi 
mai îrumos decât ceilalţi, Luptătorul acesta slobo- 
zea cu multă îndemânare săgeata din arc, iar 
când stetea în picioare privind drept înainte, bu- 
clele de aur i se împleieau de o parte si de alta a 
fetil ca unui zeu. 

Când călărea în tunica-i roşie de purpură, avea 
ceva îndrăzneţ în tinuta-| care 1егтеса privirile 


Scilei. 


Cine o îi acest războinic pe care îica lui Ni- 
sus îl privea cu admiraţie din turnul care cântă? 
Era Minos, cel mai Jawersunat dusman al lui 
Maus. RE 


wi ` s acum Scila se gândea că Minos are dreptate, 
căci răzbună moartea fiului sáu. 

Іпсери să o bată gândurile că ar fi mai bine de 
sar isprăvi odată războiul acesta dând lui Minos 
firul cel norocos, 

Atunci poate Minos, mândru si tinduiogat de 
їар{а femeii care а oprit să mai curgă sângele 
soldaţilor, o va lua de soție. 

Uitànd că e са lui Nisus si că minunata Me- 
gara e patria sa: aşteptă să se întindă întutericul 
nopții ca să pătrundă în cortul tatălui ef. 

Obosit de truda zilei, Nisus dormea întins sub 
cort in răcoarea nopţii. In părul ce strălucea sub 
razele lunii îirul roşu se întindea dealungul ca- 
pului. 

О femeie intră in cort, cu foaríecile în mână, se 
apropie de capul regesc, зе aplecă asupra lui.. 
şi apoi plecă ţinând în mână firul vrăjit. Era Scila. 


* + a 


Сапа їп în cortul lui Minos; puse un genunchi în 


pământ şi zise: 


Cu firul acesta iti asigur izbânda, o, prea strá 
lucite Minos, şi îţi dau pe mâini pe tatăl meu“. 

Minos o privi cu groază şi o respinse. După u- 
şoara sa victorie de care el nu se bucura; luă din 
nou drumul mării, 

Scila văzu corabia lui Minos depărtându-se pe 
mare, începu să-şi smulgă părul şi se aruncă în 
valuri s'o ajungă. 

Deodatá un vultur infiorátor se cobori spre ea 
Cuprinsá de groazá, nu mai putu sá urmáreascá 
barca. 

Atunci se văzu ináltàndu-se încet deasupra va: 
lurilor Scila care cu cât se urca mai sus, 
corpul ei se schimba си totul. Bratele căpătară 
forma si pene de aripi, corpul se făcu la fel cu 


/ DIMINEAȚA COPIILOR EE = 


al unei păsări, până când din frumoasa Scila de 


altă dată nu mai rămăsese de cât o pasăre. 

Se preíácuse ‘піго ciocáriia de câmp. 

De-atunci ciocârlia інге de sgomotul armelor 
şi al mulţimei, dar e prietena cea mai credincioa- 
să a muncitorului de la câmp. F dovada de cre- 
dinfá a căminurilor. $ À 

Cântecul ei dulce nu mai străbate decât bolta 
albastră şi liniştită de la tară. 

Nu se îndepărtează niciodată prea mult de cui 
bul ce şi-l face în locuril? bine adăpostite, 

Traducere de L. P. 
ж Жж ж 


Unde mai sunt Români? 


——— 


Radu care, cât de mic este acum, arată însă 
prin purtarea si sentimentele sale, cá are să fie 
un mare patriot, vrea să ştie dacă mai sunt mulţi 
Români si în afară de granițele României. 

— Da, Radule, nu toti сай vorbesc, simt româ- 
neste şi sunt de sânge românesc se găsesc în Ro- 
mânia de astăzi, cu toate că-i zice România Mare. 
Sunt destul de multi fraţii de neam si de limbă 
rari trăiesc si în alte ţări. Câţi? Cel puţin vre-o 
două milioane. | 
. Si acum, hai să-i căutăm şi să ne interesăm pu- 
țin de dânșii, pentru cá, Мені de el, sunt rău ne- 
ан în țările străine, 

Ştii tu, Radule, râul care formează granita în- 
tre Rusia şi România? Zici că-i Nistrul. Foarte 
une asa este. Prin urmare, dincolo de Nistru este 

usia. 

In Rusia si anume in provinciile cari sunt a- 
огоаре de România tráesc cel puţin 600 până la 
100 de mii de Români, asa cum vorbeşti tu si cum 
vorbim noi toti. 

Mai sunt Románi, dar nu asa de multi in tárile 
cu cari Románia se márgineste la Nord-Vest. 

Stim cá aceste ţări sunt Polonia si Cehoslovacia. 

Şi acum să ne uităm pe harta României, acolo 
unde este marele si frumosul nostru fluviu Du- 
nare. 

Dunărea face in mare parte graniţa României 
cu Jugoslavia si Bulgaria. In Bulgaria si mai ales 
dealungul Dunării, sunt cel putin 150 de mii de 
Români, iar în Jugoslavia 500 de mii (adică o ju- 
mătate de milion). 

Şi mai sunt foarte mulţi Români în Grecia şi în 
Albania. Găseste-le pe hartă, căci sunt aproape de 
Iugoslavia si Bulgaria. 

Vezi, prin urmare, Radule, сай frati de-ai nos- 
ігі se găsesc aşezaţi în alte tări. Pe aceşti frati 
suntem datori să-i iubim si să-i ajutăm la vreme 
de nevoie. 
; Stie-tot 
AS AREA ү nun 


PAG. 7 
Nu te lua după haină 


(Fabulă italiană) 
Umblând odată, la plimbare, 
In crângul verde, răcoros, 
In care o privighetoare 
Саша de zor, cânta frumos 


Un mic «copil căta să stie, 
Nespus de vesel si 'ncántat. 
Ce pasăre-ar putea să fie 
Cu glas atât de minunat? 


A căutat-o pe 'ndelete 

Si cu răbdare-a dat de ea 
Dar a zărit şi un sticlete 
Săltând pe-aceeaşi rămureo 


Si, judecând cu părtinire, 

Sticletelui i-a dat ăst dar, 

Dup-a culorilor momire 
Si după jocul lul sprinfar. 


-- „Eu cred că doar acesta-i care 
„Ne cântă т pom aşa drăguţ; 
„Pe celalt chiar după culoare 
„П poti ghici că-i un prostut!" 


Dar... care nu іа fost mirarea 
Când ,láudatul" a sburat 

Si a rămas privighetoarea ` 
Cu mult duiosul ei cântat? 


Atunci şi-a luminat el mintea, 

Ce-o frământase în zadar, 

Că niciodată 'mbrăcămintea 

Nu este semnul vreunui dar... „+ 
Теоеог Castrişanu. 


Odată un om s'a dus la un han ca să doarmă. 
Dimineaţa la plecare îi spuse hangiului: 

— „Domnule hangiu, azi noapte n'am putut să 
dorm din cauza unei plosnite moarte“. ` 

— Cum, se miră hangiub din cauza unei ploşnițe 
moarte? 

— Da căci la înmormântarea ei au fost vreo 
trei mii de plosnife viL 3 
Trimisă de № E.Loco 


PAG. 8 = DIMINEAȚA COPIILOR 


Copiii silitori cari au obţinut premiul întâi în acest an ` 


1. — Cristea D. Gheorghe 5.— Siminel Ir. Melinte - . . €&:— Creţu G. Iulian 
Ойма 1-а prim Şcoala No. 3, — P.-Neamt 2 Clasa 4-а. Sc. de báey No. 2.— Galaţi Clasa 2-a. Şcoala No. 1.—Bazargie 
2 — Türniceru Maria ' 6,— Coltoteanu Suzana Aurelia 10. — Jereghi Alex. 
Сіма t-a — Focşani } lf СІ. 3-a. Şc. prim. de aplicaf'e.— P.-Neamt Clasa 2-a. Școala N 9. 2, —Bazargic 
8, — Merlescu Valeria 7.- Einhorn N. Edgard; ^. ^  11.— біушіса N. P. Ispirescu 
Cinsa 3-а. 9c. No 1 de ite - Bacău „CL. 2-a. Şcoala prim, No. 15.-. Bucuregu ` ` Clasa 2-a. Se. No. 1: Doroheo! 
“- Doina Peteanu. ... .. . > 8.— Beiu A. Sorin (Vom urma publicarea otugraliio и и. шәә 


Geen 2-0. ўсома medie. — Lugoj Clasa 2-a. Şc. prim. №. 2.—Сорѕ!аца ^ie viitoare). 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


PAG. 9 
NU-TI DAU SAMARUCT de MOS NAE 


{ da cald е!“ zice Haplea : 


3. Obosit de-atáta muncă, 


дее 


” z 
D рб. rânti 
Haplea 'n vie tot săpa, De suman se dezbrácá. Hop și Haplea se t 
Mai incolo mágárugu-l, Urechilă, mi-l păzeşte?» 2 Cet marginea de vie. 
Stând la umbră, cugeta. 'n өріпаге-і Гаги Trei minute șa i 


4. бі visează că ograda 5. „Ce noroc!“ işi zice Haplea, 6. бі de marea-i bucuria 
Este plină de măgari „Ce mai trai am să trăesc, 'are atâta mâgăret. 
Sprinteni, foc, nevoe mare, Când Loi duce la plimbare, Se trezeşte și se scoală 
Parc'ar H toți armăsari, Cum mă umfiu, mă тапдгезс № Mai cu grije, mai incet. 


‚ ^ t a Li CIE MENTI UNTER m в Tult 
7. Dar in juru-i când se uită, 8. „Urechilă sá-mi tráiascá'" 9. „Mi-ai pierdut sumanul, пе!са, 
Hui nici unul. „Ptiu, drăcio! S! se duce drept la el, Stái câ-ți iau samarul tău; 
vine naiba må mințise, Ca spre casă să porneascá..  Nuţi-l dau, mái Urechilă, 
Mă umplu de bucuri? Dar sumanul nu-i de fel. Bän n'aduci sumanui тем.” 


PAG. 10 


„DIMINEATA CZTIILOR 


Micii mei prieteni 


Când am intrat în primăvară, numărul micilor 
şi drăguţilor mei prieteni era de patru. Acum însă 
sunt vreo 15 sau 16. 

Si cum m'am împrietenit cu cei dintâi? Stăteam 


în odaie și scriam. Vedeţi, eu de mult пи mai ` 


sunt un copil, cu toate acestea citesc şi scriu în 
:oate zilele, ba chiar câte mai multe ceasuri pe zi, 

u o spun aceasta са să mă laud sau să mă 
credeți tobă de carte ci пита! să ştiţi că, mari 
ж avem cu toţii datoria să muncim necon- 
tenit, ai d. 

„Şi aşa cum vă spun, stăteam în odaie si 
scriam ceva, Era la începutul primáverei. Zăpada 
abia se topise, dar pomii nu înfloriseră încă. Aud 
că cineva „toc, toc“, bate în geam. Era o vrabie 
care bătea în geam şi îmi zicea în limba sa: 
„ср, „сісігірі!“. Adică, ШІ bun şi îmi deschide 
fereastra“. d 

Bine înţeles, m'am grăbit să-i fac în vole $ 
chiar câteva ceasuri am lăsat feteastra deschisă, 

Vrabia a intrat, a zburat putin prin odaie, Ға 
uitat în toate colţurile si după aceea a plecat. Nu 
după mult s'a întors însoțită de încă o Ha 
Fiecare din ele avea si câte un firisor de paie, Si 
lată cá au început să-şi facă un cuib în coltul din 
dreapta al odăiei. ^ 

Câteva zile după aceasia, a venit o rândunică 
şi a bătut si ea în geam. l-am descliis si ei si a 
făcut si ea la fel cu vrabia. Sa întors cu tovará- 
жа sa şi şi-au făcut un cuib în colţul din stânga 
al odăiei, 

Să vă spun drept, má minunam de hárnicia lor. 
Si vrăbiile si rândunelele au făcut câte un cuib 
de Н-ега mai mare dragul să te uiti la el. 

In cuiburi şi-au depus ouăle ое cari le-au clocit 


cu toată grijea si băgarea de seamă. „/їш.{шў 
fichi-fichi“ am auzit după câteva săptămâni, 

Erau puisorii: puisori de vrabie si риѕой de 
rândunică, drüguti si unii si ceilalți. ІН venea 
să-l sáruti, când $ deschideau ciocurile lor mi- 
titele, Ada mâncarea ce le aduceau părinții. 

Віеќн părinți rămâneau deseori flămânzi, dar 
nu era chip să-şi lase puişorii fără mâncare, 

| stili ce mi-a zis Intro zi mica Silvie, care 

vine în odaie la mine de câte ori o poftesc şi mai 
ales de câte ori nu o poftesc? | 

„Unchiule, stai că le aduc eu puisorilor mân- 
care mai bună $1 mai multă, lar nu câteva firi- 
x de pâine, şi уегтіѕогі, cum le aduc pă- 

ntii.“ | 

S'a dus Silvia şi s'a întors cu două prăjituri şi 
си două lingurite de dulceaţă. N'au vrut însă să 
guste din bunátátile ei nici ри! de vrabie şi nici 
cei de rândunică, Nu e vorba, n'au rămas петап- 
cate prájiturile şi dulceata. Silvia-—dar să nu mă 
spuneți—le-a dat repede gata si chiar a lins si 
linguritele cu dulceaţă. Ce vreți, ea e cam laco- 
má, nu este cum sunteți voi, drágutil mel cititori. 

„Ba si mie îmi plac e şi dulceata", aud 
o voce îndărătul meu. E Titel, care se linge pe 
buze şi înghite în sec. 

— Bine, Titel, am să-ţi dau când oi avea şi eu. 

„Dar ce-i cu puişorii de vrabie si cu cei de rân- 
SE ia TR | 

— Puişorii "a crescut , ай crescut si el, 
s'au întărit in gren gl... iP Mai dimineati au 
sters'o din cuib, däit afară unde totul ега. 
verde si inflorit. Cuiburile lor sunt acum goale si 
încep să se cam dárime. Sper însă că la primă: 
vara viitoare vor veni din nou cu toţii. 

Vasile Stănoiu 

€ Е 


DIN TRAISTA LUI HAPLEA 


„Haplea isi duce pe fiul său Háplisor, са să-l 
bage la stăpân. 

„Are ceva cap fiul tău?“ i] întrebă stăpânul pe 
Haplea. 

— Cum să nu aibă?! îi răspunse Haplea mirat. 
Nu-l vezi cá are un cap cât toate zilele de mare? 

== Vreau să zic, are ceva іп cap? 

= lerit-a Sfântul, îi se împotrivi Haplea, thai- 
că-sa îl piaptănă şi-l curăță în toate zlele. 


gebeten 


Sumanul alb se poate înegri, dar cel negru nu 
se poate albi. (Priverb popular). 


“<“ОІМІМЕАТА СОРШОК" 


РАС, 17 


SUFLETE DE VITEJI 


(Urmare) 


XVIII. - Consiliul de rázboiu din 
subteran 


„Cât despre noi, nu vom fugi din sat, ci profi- 
tând de їаріш cá suntem îmbrăcaţi in uniforma 
dusmaná, ne vom amesteca printre ceilalți sol- 
dati, vom răspândi panică si mări groaza lor 
şi la nevoie vom trage într'înşii. 

,Deocamdatá să ne gândim prin ce mijloc ne- 
am putea procura foarfeci pentru tăiatul sârmii'. 

— Aducem dela noi de acasă, se grăbiră să 
răspundă lonel şi Marioara. ) 

-- Nu mă îndoiesc, că aduceţi, le zise zâmbind 
căpitanul. Numai că foarfecele voastre o îi bune 
pentru tăiat fire de aţă, iar nu fire de sârmă 
ghimpată. 

S'au înțeles, însă, ca cei trei soldaţi să facă 
tot ce le va sta in în putință şi să fure ei foarie- 
cile de cari era nevoe. 

Sau mai înţeles, ca după ce pun mâna pe foar- 
feci, unul din soldati şi anume ardeleanul Radu 
să vie din nou la subterană са să înştiințeze ре 
reg Vârtej şi să se întoarcă împreună 
în sat, 

In vremea aceasta Ionel şi Marioara isi 
teau ceva la ureche. ‹ 

— Се tot puneţi voi la cale? îi întrebă си un 
aer prietenesc căpitanul Vártej. 

— Domnule căpitan, răspunse lonel în locul a- 
mândurora. Nu-i asa că şi Marioara şi en vom 
lua parte la această întreprindere? 

— Micule erou, îi zise căpitanul, plăcut, împre- 
zionat de această propunere. Inteleg să ceri pen- 
tru tine, căci tu eşti bărbat şi ai şi primit botezul 
sângelui, dar de се să о aruncăm $1 pe Marioara 
іп astiel de primeidii si зао amestecám  intr'o 
treabă care nu e pentru dânsa 2 

-- Ba si eu pot folosi la ceva, se grăbi să pro- 
testeze fata roşindu-se toată. Am invátat doară 
să trag cu revolverul si vă incredintez că lângă 
d-voastră n'are să-mi tremure mâna, adăugă ea 
roşindu-se şi mai mult. 

Căpitanul Vártej strânse îoarte induiosat mâ- 
na şi unuia şi celuilalt, felicitàndu-i pentru curagiul 
lor si multumindu-le pentru nemárginitul lor de- 
votament. 

Decát hotárirea sa era ca la intreprinderea im- 
potriva depozitului cu muniţiuni să nu-i pună si 
pe dânşii. Ar fi însemnat să atragă asupra locui- 
torilor din sat nenorociri din cele mai mari si o 
goană din cele mai sălbatice, dacă s'ar îi zărit si 
civili luând parte la atac. El tinea ca dusmanul să 


$0р- 


de М: BATZARIA 
(26) 


rămână cu credința că lovitura а fost dată de 
către unităţile româneşti, despre a căror existență 
prin împrejurimile satului era convins comanda- 
mentul armatei de ocupatiune. 

„De aceea, adresându-se micilor săi prieteni, le 
zise: „ии, dragii mei, în noaptea aceasta voi aveți 
altceva de făcut. Tu, Marioaro, te vei ruga la 
icoana Maicii Domnului pentru ca sá ne ajute sá 
izbutim in intreprinderea noastră, iar tu, micule 
erou, vei lása descuiatá poarta casei voastre, pen- 
tru ca, la caz de nevoie, să am unde să mă re- 
trag si să mă adăpostesc, №1 tágáduiesc, însă, că 
în celelalte întreprinderi tu ai să fii nedespártit de 
lângă mine“, 

Asa le vorbi căpitanul, iar Ionel şi Marioara ple- 
cară capul si nu mai ziseră nimic. In sufletul lor 
erau máhniti şi unul şi celălalt că cererea lor nu 
fusese primită. 

Totul era acum oránduit şi fixat până în cele 
mai mici amănunte. Cei trei soldaţi români se pu- 
teau întoarce acum în sat luând asupra lor grija 
de a-şi însuşi foarfecele trebuincioase. г 

Inainte de а pleca, căpitanul Vârtei socoti cá e 
bine să-i întrebe încă odată: „sunteţi, oare, cu 
totul hotáriti să dati cu mine lovitura, de care am 
vorbit? Trebuie să ştiţi cá vă puneţi viaţa in cea 
mai mare primejdie si cá dacă duşmanul află de 
fapta voastră, veţi îi împuşcaţi ca trădători. De 
aceea, dacă aveţi o cât de mică teamă sàu so- 


“văială, spuneti-mi de pe acum, căci eu n'as dori 


să vă silesc cumva la o faptă, pentru care nu vă 
simtiti atraşi cu toată puterea inimei voastre“. 

— Jurăm, răspunseră ei, cá facem aceasta cu 
toată dragostea si cá ne simţim chiar mândri si 
fericiţi că putem da şi noi o mână de ajutor şi mai 
cu seamă că ne putem răzbuna pe stăpânitorii 
noştri de toate ocările ce îndurăm din partea lor 
şi de viaţa chinuită ce o trăim. 

бі cu toţii se imbrátisará cu căpitanul Vártej in 
semn de întărire a acestui jurământ. 

Soldaţii plecară veseli $i mulţumiţi de hotárirea 
luatá si de câte se puseseră la cale, iar căpitanul 
rămase cu micul său erou şi cu Marioara, de care 
se putea despărţi din се în ce mai puţin. ` 

Căpitanul era bucuros că, în sfârşit, se apropie 
momentul în care era să-și vadă îndeplinită do- 
rinta ce-l muncea de atáta vreme. 

„Chiar să ştiu că mor“ zise el, „şi totuşi am să 
mor fericit, dacă înainte de a închide ochii. văd 
aruncat în aer blestematul acela de depozit cu 
munitiuni, ducând cu el si сай mai multi dusmani. 

La aceste cuvinte vázurá, însă, că Marioara se