Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1924 (Anul 1, nr. 1-46) 714 pag/DimineataCopiilor_1924-1669230485__pages500-549

4 


PAG. 2 


ñándu-mi cu smerenie în fața Ei, am desíácut a- 
ripele am sburat sim 'am oprit aci pe masá. 
„== Dar ce, ai aripi, maică ? întreabă bătrâna. 


, — Da mamă, răspunde Chitibus, si se întoarce.. 


tu spatele. 


^ — Uite, unchiasule, aripioare máncale-ar. ma- . 


ma, zice bătrâna, iar Chitibus întinde aripele şi 
începe să sboare. Face vre-o câteva cercuri prin 


pasă apoi se aşeză sus pe colţul sobei. 

Bătrânii se uită cu bucurie unul la sia si isi 

Soptesc intre ei: 

, — Minune dumnezeiască, babă! 

` — Minune, da mosneag! 

/ După asta Chitibus sburând de pe sobă veni de 
se asezá pe genunchiul bátránului. 

— Acuma, dragá tatá, sá-mi spui.si d-ta, ce 
dor, ce rugáciune ai avea de fácut lui D-zeu? 

Bătrânul începe şi-i povesteşte toate supărările 
si necazurile ce i le-a făcut dihania de lup şi-i 
spune mai ales ce rău îi pare după bietul măgă- 
rus si cu ce necaz îi sufere lipsa lui. 

— Dar bine, tată, unde era mágárusul de l-a 
mâncat lupul? 

— Apoi, unde să fie „era în curte sub sopron. 
Dihania de lup, se vede, a intrat in curte, s'a dus 
sub sopron si s'a repezit la mágárus. Mágárusul 
e înţelege, s'a speriat si a fugit. Dihania a alergat 

upă el şi l-a gonit prin curte până ce, dela -o 
vreme, se vede, bietul măgăruş s'a repezit in 
poartă. Poarta s'a deschis, el a ieşit, dar. şi dihania 
de lup a ieșit după dânsul şi l-a gonit până afară 
p. camp, unde a sărit pe dânsul, l-a rupt si l-a 
pâncat, 


« ng 


esti de "mititel- dragu 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 

— Vrea să zică, lupul a verit. şi l-a* at: dei a- 
casá? Š Sw dice 

— Da, dragă. à ! 
. — Ei, apoi, pentru, aceasta tibii, pedepsit. 

— Lighioanele astea sălbatice au si elé drept să 


“se: hrănească cu. ce „le iese in cale, cu ce găsesc 


uitat, ori cu lucrul nimănui, dar de cele dela: casa 
omului nu trebuie să se atingă, O. să-l: învăţ et 
minte pe lupul acela. 

o D'apoi, de unde ştii tu care e lupul acela? ' 

— Hei, de unde?!..: Il găsesc 'eu. a 

— Si: 'dacă le-i găsi, ce-o să-i poti tu. face, cái 


— Apoi,-o-sá vezi. Ke ştii cumva locul unde l-a 
mâncat lupul pe „măgăruş? 
— Ba da, colo în țarină, lângă: nisipiste. S'au 


„găsit acolo oase si cápátána. 


— Bine, atunci má duc. chiar acuma. 

Zicând aceste vorbe, . Chitibus, cum. eta un 
ochiu dela fereastră spart întinde. aripioarele. şi 
sboară “pe. ochiul de fereastră afară. 

Unde máncase lupul: măgărusul, rămăsese, în 
adevăr, oase, nişte sarani, cu nişte bucăţi: de. piele 
si capafana. _ 

Chitibus, cánd auge aeold deasupra. "locülui, 
se lasa jos langa oase, se uită imprejur, apoi .ri- 
dică-mâna dreaptă i în sus, ca si cum'ar Vara 
si Zice: io^ / 


— 


ro x 


AG 
ALON 


PAO.” 


-— Lupule: care ai mâncat măgăruşt, sá te. gi 
sească o foame' turbată” care! să te” 'aducă aici la 
mine. 7 1% s Wa urma), 


DIMINEATA COPIILOR”. == 


s a » ten” Pa 
, v Ü 2 UE M Phu dos bk 


PAG. S 


Trei tovarăşi 


dee rias PA 
- f 


“Prin, munti si, văi. si codri. sânt multe lighioane 


: Cu tel de tel de chipuri, cu fel si fel: de tobre.’ 


Cynoastefi pe. ` Setilă? E hált: cât. a, prălină - 
Il-frige : vesnic setea si: vemie mo alind! 


pe de munte, le Seacă. dintr'o dată. 


Si. buti de vin goleste. în pofta-i nesecatd! E 


Un. singur. om l:întrece:. -bdrbosul. Fiămânaită 


Ce. taie miei: si capre si boii, fără milă! : 


En jrige si mdnáncà cirezi peste. cirezi ` 


! Urlánd mereu. de foame. de nü- ti vine HR crezi! 


iza Hil unde boil KI caprele. se. frig ` ks 
Se: "nghesuie- 'Gerilá cel chinuit. de: frig... 


"El dardaie intr'uha si dínti4. clănțănesc. 


3i zeci de staniérti' arde. st tot Tit- L incdlaese! i 


ne arsifa - de. vará el poartă: nouă: sube-; 


E vandt ca o. prună, e plin x coji şi: bibe” 

Setilă, Flămânizilă, irighit: neîncetat. "ES 

Gerild. se: tot plânge de trig: Meam inghetat” 
d BULL MIC Dr DO ur 


USt S AE Sy que Geo Poe ober 


tm Zoia dide: dânşii mănâncă, bea ` si. gem . 


Soseste alid- ceată! de care nu se tem: 


"Sant “oameni. buni, de. treabă: spe a. T Far. 
“Slamat: Pietre: “vine cu "Stüribi Lama, pe hes. 


de Victor Eftimin _ 


— Noc. si -voie ANS tártatilor! le spune 
“Descalicand, voinicul venit din: Soare- Apune. 


— Dár! Dâr! (răspunde vânăt, Gerilă), No pi 
oi 


Nu pot vorbi, căci gura li-i plină; un cimpoi. 


wer Destul cu dârdâitul şi-atâta îndopare 
as vremea sà mai faceţi şi treabă, 


mi-se” pare! 


„Lăsaţi irigarea, vinal $i tremurul. la foc ` 


Veniti cu mine'n lume si-am să vă port noroc!“ 


- Invinsi se uită dânşii la măndrul călăreț 


Cu haine daurite, cu sabie de pret. 


Si in vreme ce Setilă, Gerilă, Flămânzilă- 
Sunt: gata, Strâmbă-Lemne din umeri na Rd 
Sila. 


— Ce brânză or să facă netotii ăştia, trei ? 


“La ce să-i scoţi d'aicea? La drum de ce să-i 


j iei ? 


: „Mai Bine: Voevoade, să mergem fdr” zăbavă 


nici unul, d. 
ispravă! 


Căci nu sânt buni, mă crede, 


— Nu, fraților! răspunde iruntasul. Să-i poftim! 


Sânt buni şi ei la treabă de ştim să-i folosim! 


„De-o fi să trecem mâine prin arsite cumplite 


Trimitem pe Gerilă ínainte,—si le înghite! 


„De-o fi să se verse potopu'n calea mea 


` Trimetem ne Setilă şi apele le bea! 


PAG. 6 


„lar dac'o îi in cale să iasă lei şi lupi, 
Cu dânşii, Flămânzilă, din foame să-ți astupi!.. 


„Veniţi cu toții prietenii si la un loc, toți şapte 
Vom stăpâni pământul din zi, în Miază-Noapte! 


. - . " - pi - "nu Á a e ç P 


Porniră dar voinicii cu roibul sapte 'n drum 
Stârpind balauri, scorpii, pe Smei făcându-i 
scrum 


Sl-au dovedit cu toții—căci toti viteji au tost— 
Că ori ce om îşi poate găsi în lume rost!... . 
Victor Eftimit 


—— s i 


Povestea ciocolatei 


—— 


Pufini ştiu că ciocolata a fost descoperită de unul 
dintre oamenii cei mai cruzi pe care îi cunoaşte 
istoria şi anume de către Ferdinand Cortez, cuce- 
ritorul Mexicului. Când a debarcat la Mexic în 
1519, a văzut că ciocolata era foarte întrebuințată 
ca băutură de către populaţia indigenă. Cultura ar- 
borelui de cacao era foarte răspândită, de oarece 
seminţele de cacao serveau în Mexic in loc de 
bani. Cortez, întorcându-se din Mexic, i-a poves- 
tit regelui spaniol Carol al V-lea că indigenii din 
America intrebuinfau cacao ca băutură si o nu- 
meau ,,ciocolad”. 

Multá vreme, europenii s'au ferit sá intrebuinfeze 
ciocolata, de oarece se credea cá intrebuinfarea ei 
dă naştere la o mulţime de boli. 


. Cel dintâiu, care i-a dat cinstea cuvenită, a fost 
învățatul botanist Lineu care a numit ciocolata 
„băutura zeilor”. Preoţii catolici au discutat foarte 
mult timp despre ciocolată, de oarece nu ştiau dacă 
ciocolata trebue trecută printre mâncările de post 
sau mâncările de dulce. 

Abea în secolul al 18-lea încep să se construiască 
fabrici de ciocolată şi consumarea ei să fie răs- 
pandita. 


Trimisă de Const. I. Marincá-Plenita 


X | ala 


„DIMINEAȚA COPIILOR» 


> a b d ' 
Ghicitorile 
dupá Hebbel 

Nouă persoane cálátoriau intr'un compartiment al 
trenului, care trece prin Ploeşti. Impreuná cu a- 
cestia mai erà si un evreu, care petrecea, auzind 
glumele celorlalţi călători. Deodată unul din cá- 
lători îl întreabă dacă nu ştie un mijloc, prin care 
să omoare timpul. Evreului îi veni o idee. 

El spuse ca fiecare să-i pue lui o întrebare. Dacă 
el nu va putea răspunde, va plăti întrebătorului 
12 lei, iar în caz contrar va primi el 12 lei. Toţi 
admiseră. Primul călător puse intrebarea: „Câte ouă 
a mâncat uriaşul Goliat pe stomacul gol?” Toţi 
ceilalți călători au început să râdă, crezând că E- 
vreul nu va putea răspunde. Acesta însă spuse: 
„Unul, căci cum a mâncat unul, al 2-lea nu îl 
va mai mâncă pe stomacul gol. Evreul câstigă pri- 
mii 12 lei. Al 2-lea călător întrebă: ,,Dece apos- 
tolul Paul a trimes a 2-a scrisoare Corinthienilor”. 
Evreul ráspuse: „Dacă ar fi fost in fara lor le-ar 
fi vorbit cu gura”. Astfel câştigă pentru a două 
oară 12 lei. Al treilea călător întrebă: „Când mă- 
nâncă oamenii cel mai puţin?” Evreul răspunse: 
„In luna Februarie, căci aceasta are numai 28 zile.” 
Al patrulea întrebă: „Sunt doi fraţi, unul e unchiul 
meu, dece nu e si al doilea?” Evreul răspunse: 
Pentrucá al doilea e tatăl d-tale. Astfel câştigă 
pentru a patra oară 12 lei. Al cincilea spuse: ,,Cari 
sunt peştii, cari au ochii mai apropiaţi?” Evreul 
spuse: „Peştii cei mici". Al şaselea întreabă: „Cum 
se poate călători tot timpul în umbră pe şoseaua 
dela Bucureşti la Ploeşti în timpul verii, când soa- 
rele luminează atât de mult.” Evreul spuse: „Când 
vezi că nu e umbră, descaleci şi mergi pe jos”. Al 
şaptelea călător întrebă: „Câte şindrile trebue la 
un întreg acoperiş?” „Nici una, răspune Evreul, 
odată ce acoperişul e întreg.” Al optelea întrebă: 
„Dece dogarul trebue să sară într'un butoi mereu?"* 
Evreul spuse: ,,Pentrucá butoiul mare uşă, pe unde 
să poată intra dogarul". Al 9-lea întrebă: ,,Cum 
se poate împărţi 5 ouă la 5 persoane astfel, ca să 
mai rămâie un ou în tavă?” Evreul răspunse: ,Se 
dă fiecărei persoane câte un ou, dar ultima persoană 
pune oul său pe tavă.” Astfel Evreul câştigă de nouà 
ori 12 lei. Acum întrebă şi Evreul: ,,Cum se poate 
prăji 2 peşti în 3 tave, astfel ca în fiecare tavă 
să fie un peşte”. Nimeni nu putu răspunde, astfel . 
că plătiră câte 12 lei. Evreul spuse atunci: „Nici 
eu nu stiu 'de aceia dau si eu 12 lei. Si el ii 
puse pe masá. 

Tofi rámaserá cu gura cáscatá. Trenul ajunse la 
Ploesti. Evreul se dete jos. Negustorii nu se su- 
párará de păcăleala Evreului, căci ii făcuse să pe- 
treacă tot timpul drumului. 4 

Prelucrare de B. Champfleury 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


m 


PAG. ? 


Lupta cu sarpele cu clopofei 


In America traeste un şarpe mare, numit şarpele 
cu clopoței. Se numeşte aga, deoarece la coadă are 
cateva inele osoase puse unul într'altul, aşa că 
atunci când coadă se mişcă, inelele acestea produc 
un zgomot foarte mare. 

Şarpele cu clopoței este otrăvitor. Muşcătura lui 
produce moartea. De obiceiu, se fereşte din drumul 
omului, câteodată însă îl atacă aruncându-se asupra 


In America de Sud plouă torențial luni dea- 
rândul, ceeace înlocueşte zăpada din iernile noastre. 
Mai înainte de a începe anotimpul ploilor, în tim- 
pul zilei este foarte cald. 

Intr'una din aceste zile, stăteam după amiazi 
cu tovarágii mei intinsi în jurul lagărului, deoarece 
căldura cea mare ne impiedica să lucrăm sau să 
mergem prin pădure. Când se mai răcori, am lual 
puşca şi m'am dus singur să cercetez împrejuri- 
mile si să impusc păsări cu cari ne-am fi hrănit 
în zilele de ploaie. 

Câte-odată în vremea de vânătoare, întâlneam 
în drum şarpele cu clopoței. De cele mai multe 
ori, când: mă vedea de departe, se retrágea din 
drumul meu. După ce mam indepártat puţin de 
lagăr, am dat peste şarpele cu clopoței. Státea 
lungit chiar în drumul pe unde trebuia să trec 
şi părea că nu are de gând să se retragă. Dim- 
potrivă, se vedea că se pregăteşte de luptă. Se 
ridică în sus pe jumătate, întinse înainte capul 
şi începu să şuere. Vârful cozii sale îndreptat în 
sus se clătina la dreapta şi la stânga aşa de iute, 
incât zgomotul ce-l produceau inelele era groaz- 
nic. Obişnuit să întâlnesc astfel de şerpi, mi-am 
păstrat sângele rece şi am continuat să mă uil 


la şarpe. Credeam că e supărat si de aceea nu ` 


vrea să se dea inláturi din drumul meu. 


după Senchievici 


M'am hotărât să mă dau eu la o parte, tre- 
când alături de drum. Dar şarpele veni în spre mină 
şi nu-mi dete drumul. Nu-mi rămânea decât 
ori să mă lupt cu el, ori să mă încerc a mă 
întoarce din drum. Am preferat să-mi încerc for- 
fele cu lighioana aceasta. Repede de tot, am tăiat 
un bat puternic dintr'un arbore şi m'am apropiat 
de şarpe cu toată îndrăzneala. Şarpele nu numai 
că nu se sperie, dar dădu şi mai puternic din 
coadă şi se pregătia să se arunce asupra mea, 
Eu i-am luat-o înainte, l-am lovit puternic cu bă- 
ful, iar el s'a rostogolit la pământ, fără să sa 
mai poată ridica. 

După ce a murit, am observat că avea la coadă 
un număr mare de inele. Le-am numărat şi am 
văzut că sunt 17, ceeace înseamnă că şarpele era 
în vârstă de 17 ani. Acest şarpe a fost unul din 
şerpii cei mai bătrâni ce mi-a fost dat să întâlnesc. 
Aşa mi-am explicat dece nu s'a ferit din drumul 
meu şi dece s'a pregătit de luptă. Serpii bătrâni 
nu prea fac vânătorilor cinstea de a se da. in 
lături. 

Prelucrare de Vlad Nicoară 


Notă. — Senchievici, după care dăm bucata de 


` mai sus, este unul din cei mai vestiți scriitori ai 


Poloniei. Scrierea sa cea mai frumoasă se numește 
„Quo Vadis” (Incotro mergi). Lucrarea aceasta a 
fost tradusă şi în limba română de Haralamb (i, 
Lecca. 

V — see 


O lecfie 


La pian si-a pus Mioara 
O elevă; pisicuta, 
Şi îi spune profesoara 
Cum să cânte cu lábuta. 
„Portativul se compune 
Din cinci linii, do, re, mi, 
0! dar merge de minune 
Do, re, mi, fa, sol, la, sil! 
Nu-ţi prea place, văd eu bine, 
La-nceput e greu, nu-asa? . ` ` 
Ldbuta asa se tine? š 
Aşta-i do, nu vezi că-i la?i 
Do! Do! do! zi acuşica 
„Că te ciup de urechiufel HH. 
a Mi, mi, miaaau! Făcu pisica, 
Si cu cele cinci ghierute, 
Trase un portatif ce doara 
In palma micei profesoare! 


PAG. 8 


sDIMINEAT A COPIILOR» 


Copiii silitori cari au obtinut premiul întâi in acest an 


x — Rodica Niţulescu 
G. 3-a prim. lostitutul Pomp'lian. Bucuregti 


2,— Mestes G. Grigore 
AB. d a prim Sc, de apticajie, Sighet Varomureg 
3, - Tuchel N. Stefan 
GL S-a, Sc T Viadimirescu jud. Tecuci 
4, — Lotica Petreanu 
Q 3-a Şcoala prim. 1sr,-rom, Buhuşi 


5. — Ruxandra Chirilă 
CL 1-# Se prim Cernăuţi 


6. — Witner S. lonel 


CL 3-a Se. Poe ărescu No 13 Hucurest 


7. — Capon G. Mareareta 
CL 5-a Sc d: tõe No 13 Bucureşti 


8. - Dimc: scu C. Alexendru 


Cl. 3-a ze; de báey No. 1 Pitegti 


9, — Naiman Soskin 


Class S-a Sc. "rm. Podu Turcului 


10. — Gándac I. Maria 


Cl 4 + še mistà com. Cásla (jud. Tulcea) 


11. — Moritz si Max David 


Cl. S-a și ct 2-a prm Fülticeni 


. “22, — Ticu N. Báiatu 
Clasa i-a prim. examen particular. B.curegü 


* Cu Terente vår sau frate, 
Pe la casa lui Haplita 
Dă târcoale pe'nserate. 


$. Si crucindu-se de spaimă, 
li pre: „Mări creștine, 
Ori ești om ori ești Satana 
Şi ce cati tu pe la mine ?" 


7. Si bat 


+ 


ánd pe hot 
Zice: ,,Bravo, mi-ai plácut. 
Al venit sa furi la mine! 
Vr'un chiabur tu m'ai crezut 


+ Un bandit, precum se spune, 


pe umeri, 


2. Când e noapte si'ntunerec, ` 


'Ncet urcându-se pe casă 
Si de coș legând o sfoará, 
Iniëuntru mi-se lasă, 


5, — Cer lertare, zice hotul, 
Duhul râu m'a ispitit 


Şi acum în miez de noapte, 


Ca să fur eu am venit. 


8. „la mal spune, zâu, o dată 
C'are haz povestea ta. 

Al venit în miez de noapte 
Ca să furi din casa mea! 


9. „la mi-arată, z3u, și mie 


3, Sfoara-| veche si se rupe, 
far banditul se trezi - 
Jos grămadă peste Haplea 


Ce de-odatá 'n sus sári. 


6. Când aude Haplea-al nostru, ' 
Hoţul pentru ce-a intrat, 
Nu se supárá, ci ráde, 
Råde vesel si 'ncántat, 


Cam ce e de sterpelit. 
Căci am vrut să fur eu ziua 
Şi nimica n'am găsit" 


ES j| 


LEAD... „DIMINEAȚA COPIILOR» 


— G Aa us AN 
L UP IL L A LLA 


i E L 
` SIRI di ci Ai asalt S TRES KR paypi 
= grecs Wa. (5 WO ur 


` . HER RD _ TUA ox. CR PG LEO CV 
JØ J Da LJ 4 — I € 


e, a, cf. Á, 


1173, vð, u Ă 


dn, J ari. cum mv po. ba Ari 


e, eM, e e, 

- a 

c. c, ¿v eu #13 LA? 

Lou GB PARL BOND | TRI NLLMIB - KG IB. BEB) 

[ 1 L8 J 8 98 Md NP MG d Pa Lo M | 
mi | T | HENE AU O Had vÐ Ð L| 

ANE NA Fei 


Bm we arb "m fn del, 


dO. apu IE 


Nas F OQ (A BANGLA UII dd 


h KAG s Ob JAVA 
[A ME TE GD II IP i i Kakai DoD 


ia” | 


Á, GO. MP, JA", YP ep k, Că, EMA - 


Me Lun. pe zey eo pe.. hot, YI, cb. Z, HA 2496, m cp , 272 rg rp. 


Sus, in pom, pe-o rămurea, 
Cánt'o mică păsărea : Rt 
cip, cip, cirip, cirip, cirip, etc... 
Am un cuib si'n fundul lui, 
Stau ascunsi vreo patru pui. 
cip, cip, cirip, cirip, cirip, etc... 


NB. Cântece pentru copii se 
corespunzătoare), amândou 


Viermele şi leul 
— FABULA — 


Un leu puternic, trăia odată intr'o peşteră din 
mijlocul pădurii. La intrarea în peşteră, crescuse un 
arbore foarte mare. An de an se făcea mai gros 
ji treptat-treptat închidea intrarea în peşteră. La 
arma urmelor, această intrare se făcuse aşa de 
mică, in cat bietul leu abea se putea tari in lo- 
*uinfa sa. k E 

Si se supără leul pe arbore si cuprinzându-l 
tu toată puterea în labele sale, se incercá să-l 
smulgă din rădăcină şi să-l asvârle cât colo. Dar 
au putu măcar să-l clatine din loc. 

Sub coaja unui alt arbore din vecinătate, trăia 
an viermugor, care tocmai atunci îşi scoase afară 
ctăpşorul, ca să vadă si el ce se mai petrece în 
'umea cea mare. Văzându-l pe leu cum se căzneşte, ii 
jrái zicându-i: „In zadar te căzneşti, stăpâne! Ori- 
:àt de puternice sunt labele tale, tu n'ai să-l pofi 
"asrAdAcina. Numai eu sunt in stare să-l fac să 


II 


Sà le dai, copile, pace, 
Nici un tău tu nu le face 
cip, cip, cirip, cirip, cirip, etc... 
Puii dacă 'mi vel rápi 
Dumnezeu te-o pedepsi 
cip, cip, cirip, cirip, cirip, etc... 


ăsesc în „lira şcolarului“ (cu poezii) şi „Lira Maestrului“ (cu notele muzicale 
de A, L. Ivela. Editura Leon Alcalay, d 


alea Victoriei - Bucureşti. 


se práváleascá. De aceea, mai bine e să-ţi cauţi 
alta peşteră şi să ma laşi pe mine să mă des- 
curc cu arborele”. 

La cuvintele acestea, leul s'a supărat şi mai muli 
şi a strigat: ,,Ce tot borborosesti acolo tu, jigodie ` 
de nimic? Tu ai să-l faci să se prăvălească ar- ` 
borele pe care eu, leu, nu pot măcar să-l clatin.” 

Viermusorul nu răspunse nimic, dar încet şi fără 
să fie văzut ieşi din ghura sa si se mută cu lo- 
cuinţa, în arborele care crescuse înaintea pesterei 
leului. Aicea s'a pus numai de cât pe treabă, Pu- 
fin câte puţin, a început să roadă tulpina puternică 
a arborelui tocmai lângă rădăcină. 

Un an după o astfel de muncă, arborele era pra: 
vălit la pământ, intrarea în peşteră era deschisă 
asa că leul putea acum să intre şi să iasă foarte 
liber din locuinţa sa. / 

Viermugorul intorcándu-se atunci spre regele a- 
nimalelor, îi zise: „Ei, spune ştii acum, din noi 
doi care e cel mai puternic?” pos 

Din sárbeste de N. Macedoneanul 
— san 


DIMINEa; A COPIILOR» 


SUFLETE DE VITEJI 


(Urmare si stârşit) 


XXIII. —La drum spre Soare Rásare 


De aceea, nu din partea ei sar îi auzit vre-un 
murmur si nu prin gândul ei ar fi putut trece má- 
car umbra unui sentiment de pocáintá pentru ges- 
tul ce-l făcuse. 

Tovarăşul ei, viteazul între viteii căpitanul Vâr- 
tej, era mai istet, mai ager si mai iscusit la minte 
decât dânsa. El ştia să înlăture mai bine primei- 
diile de cari li-era plin drumul, se pricepea de mi- 
pune să aleagă locurile unde erau mai adăpostiţi, 
mai feriti de privirile străine. De asemenea, în 
ceeace priveşte curajul, el era neîntrecut. Deseori 
avea porniri asa de îndrăzneţe, încât trebuia ca 
Marioara să-l astâmpere, să-l oprească. 

Decât, Marioara suporta mai bine decât el obo- 
seala drumului, foametea şi setea. Ea era neschim- 
bată, aceeaşi şi în zilele relativ bune, când isbu- 
teau să pună mâna pe ceva mâncare, şi în zilele 
când n'aveau nimic. 

»Marioará, tu esti mai tare decât mine", îi zicea 
căpitanul in astiel de momente: 

— Zi, că sunt mai necioplită, d-le căpitan, răs- 
pundea fata modestă şi ruşinoasă, căci ea nu 
vroia să admită, că ar fi avut ceva calități mai 
mult decât iubitul ei ofiţer. ) 

Dumnezeu, in care ei îşi puseseră toată nádej- 
dea, nu-i părăsi nici în această întreprindere, mai 
îndrăzneață si mai primejdioasă decât tot ce fă- 
cuse până atunci căpitanul Vártej. El le impuse 
multe lipsuri, osteneli şi suferinţe, în schimb, însă, 
îi feri de a cădea în mâinile duşmanului. 

Sub ocrotirea Lui merseră mereu înainte căpi- 
tanul Vártej si curagioasa fată de ţăran. Străbă- 
tură câmpii nesfârşite, trecură râuri cu ape mari 
şi turburi, îşi căutară ascunzători prin văi şi prin 
păduri, ocoliră cu totdimadinsul si pe oameni si 
satele şi oraşele. ç 

In sfársit, dupá multá trudá si cazná, dupá un 
numár lung de zile si de nopţi, zárirá într'o zi asa 
departe în zare o apă ce se întindea ca un brâu 
de argint, 

„Marioaro“, strigă căpitanul Vártej nebun de 
bucurie, ,Marioaro, vezi apa aceea ce se záreste 
în depărtare? E Siretul, Marioaro, e Siretul din- 
colo de care ne aşteaptă mântuirea şi sfârşitul su- 
ferintelor noastre. Acolo e pământul fágáduintei, 
căci acolo e Moldova, e pământul, care n'a fost 
pângărit de duşman. O, de am ajunge odată!“ 
exclamă căpitanul. 

Norocul le-a îost credincios până la urmă. In 
adevăr, în noaptea a doua ei ajunseră la malurilg 


sik sk ius ¿L .. k 


de N, BATZARIA 
(38) 


râului. Ultima parte grea ce rămânea de făcut, 
era acum să-l treacă şi să poată atinge țărmul 
din față, dealungul căruia se întinde frontul ro- 
mânesc. Apa era adâncă, asa cá nu putea îi vorba 


„de a-l trece cu picioarele. Cu atât mai puţin pu- 


teau nădăidui să găsească vr'o barcă. Şi chiar de 
sar fi găsit ! Se trece, oare, asa de uşor pe fata 
descoperitá a apei, atunci cánd mii si zeci de mii 
de ochi dusmani veghiau neadormiti si spionau 
orice zgomot şi orice mişcare ? 

Nu rămânea decât un singur miiloc : să încerce 
să-l jreacă | in not. Din fericire, atât căpitanul 
Vartej cât şi Marioara ştiau să înoate. ` 

„Dacă e aşa, cu voia lui Dumnezeu înainte“, 
zise căpitanul si se aruncă cel dintâiu în apă, ur- 
mat numai decât de Marioara. 

Dusmanul nu-i auzise şi nu-i văzuse. lată, tre- 
cuseră de jumătatea râului şi din partea aceea 
nu se observa nici o mişcare. 

Când s'au apropiat, însă, de țărmul, unde erau 
postate sentinelele române, o voce puternică rá- 
sună în întunericul si în liniștea nopţii. 

„Cine-i ?“ spunea această voce. 

Căpitanul se grăbi să răspundă : „Români, oa: 
meni buni“. Pe semne, vorbele lui n'ajunseră 
până la urechia santinelei, căci o clipă după a- 
ceasta cei din apă văzură scăpărând o flacárá si 
auziră detunătura unei puşti. 

Atunci căpitanul, dându-și seamă de primejdia 
în care se găseau de a fi luaţi drept dușmani si 
de a fi împușcați de frații lor, făcu o sfortare su- 
premă, ca să se apropie cât mai mult de tármul 
ráului, si după aceea ridicându-se în picioare stri- 
gă cât îi îngăduiau puterile : „nu trage, sunt un 
ofiţer român scăpat dela duşmani“. 

Jar sentinela îşi luă dela ochi arma cu care se 
pregătea să tragă din nou. — 

Aşa au putut căpitanul Vártej si Marioara să 
ajungă teferi şi sănătoşi până la frontul românesc 
după un drum de... nici ei mar îi putut spune de 
câte zile sau mai bine zis de câte nopti. Tot ce 
puteau spune, e cá era încă vară si zile calde. 
când au pornit, pe când la sosire sufla vântul 
rece al toamnei. j 

Războiul se terminase si se termina: > asa, cum 
a fost drept să se termine. Dusmanul fu umilit în 
trufia lui, fu înfrânt şi zdrobit, tara curiitita de 
el şi graniţele ei mutate până acolo, unde răsună 
dulcele graiu românesc. 

Cer senin a venit după viscolele turbate, zile 
de sărbătoare şi de veselie au urmat vremilor de 
restriste. Mândrul drapel românesc făltăia acum 


PAG. 12 Comm mmm. 


4 


„DIMINEATA COPIILOR” 


semet şi biruitor dela țărmurile Nistrului .pana la - lacrimile : la; -mişcătorul - „spectacol ce vedea ina: 


cele ale Tisei. Românii din regatul cel vechiu ` 

-au dat mâna cu frații lor din Basarabia, din 

ucovina, din Ardeal si din Banat şi-au “încins 
ora fráteascá a Unirei, a unei uniri, care va dăi- 
hui atáta cát soarele va stráluci pe bolta cerească. 

Intr'una din aceste zile — o.zi de Duminică — 
în acel sat din fundul ‘Olteniei si pe care îl cu- 
noastem asa de bine, îşi făcu apariţia făcând 'să 
răsune pământul sub copitele cailor un escadron 
de cavalerie. In îruntea lui mergea colonelul 'că- 
lare pe un cal alb ce vărsa îoc prin nări. Alături 
le el călărea o fată de o frumusețe. răpitoare. ` 

Figura colonelului, un om foarte tânăr pentru 
gradul ce-l avea, exprima bucurie. şi :fericire, Si 
uu mai puţin senină la fatá era frumoasa inso- 
titoare. 

Colonelul si cu escadronul sáu străbătură. în 
valop satul şi nu se opriră decât la poarta. unei 
¿ase ce se găsea tocmai la celalt capat.'O scurtă 
soriandă si escadronul se opri pe loc. ' 


Colonelul descălecă cel dintâi şi ajută apoi ` în 


totitoarei sale sá facá acelas lucru. Deschise poar- 
la si intră în curtea casei. Avu, însă, îndată un 
sentiment de adâncă mâhnire, văzând că în loc 
de o casă curată, drăguță, asa cum o stia el, găsi 
> clădire pe jumătate dărâmată, găurită in toate 
părţile şi fiind par'că gata să se prăbuşească si 
seeace mai rămânea în picioare dintr'ânsa. . , : 

Jonel, cáct la casa „micului erou'* se oprise co- 
onelul, văzându-l, recunoscu îndată în acest o- 
iter superior cu pieptul plin de decoratii pe ma- 
rele său erou, pe viteazul si iubitul sáu căpitan 
Vasile Vârtei. 

„Domnule căpitan“, strigă fonat &ansfigurat, de 
bucurie, dar observând că vechiul său tovarás nu 
mai purta galoanele de căpitan, se opri, 
curcă şi vrând să o dreagá reluá : 

„Domnule co...“ Decât acesta nu-i lăsă FER să 
ifárseascá vorba. Il cuprinse in braţe, il rádicá în 
sus si îl sărută şi il imbrá(isá cu o dragoste mai 
mare, decât dacă Ionel ar fi fost propriul său 
*Opil. 


„Micule erou. drügutul meu erou, cât sunt de 


ericit că te văd din nou sănătos şi voinic“. 

Alături de Ionel mai era, însă, cineva care -as- 
pta cu nerăbdare să poată strânge mâna: colo- 
elului, adică a aceluia care fusese căpitanul Va- 
sile Vârtei. 


mele devotată, acea Româncă admirabili, care 


1ăduse dovezi asa de strălucite de abnegatiune :si 


le dragoste pentru Ţară. 

lar lângă ea un táran în vârstă ca. de vre-o 
treizeci şi cinci de ani, ars de soare, uscáfiv si 
zu obrajii supti, dar cu doi ochi, cari scoteau flá: 
cări din ei, se uita induiosat si abia retinându- si 


T 


se ine 


Era mama micului erou, era acea fe-: 


intei" 

Colonelul Vârtej — căci acum nu-i mai putem 
zice căpitanul Vârtej — strânse cu căldură si ct 
un-sentiment de admiratiune mâna mamei lui To- 
nel exprimându-și. tot deodată nestearsa recunos* 
tinta pentru tot binele: ce-l avusese din partea: a- 
cestei femei model ca mamá, dar mai ales model 
ca "Romàncá. ` 

“lată si tata“, ii" zise Tonel colonelului, arátánd 
pe^táranul uscativ si cu obrajii supti. „Sa intors 
dela. războiu cu. două răni si cu două decoraţii“ £ 
adáugá micul erou. 

,— Dacă, aşa, ne vom. imbrátisa cu el de: ous 
ori, răspunse” 'colonelul foarte fericit, cá se. rega- 
seste printre: aceşti oameni. 

„După. ce-l strânse la piept si pe tatăl miculu! 
eroj, colonelul Vártej grăi din nou zicând: . 

„Acum aideţi; cu toții în fața Primăriei, pentru 
cx mai avem ceva de făcut“. 

„In, fata Primăriei era. strâns satul întreg, care 
prinsese repede de veste. de sosirea viteazului o- 
fiter. Si alergaserá oamenii purtând fiecare câte 
un steag tricolor şi scoțând, urale şi chiote de bu: 
curie. 

` „Pentru. onor!“ comandă ‘colonelul Vartei, cánd 
se du$e si el la locul arátat. 

“Soldaţii prezintară armele si se făcu deodată 
o tácere.solemná, impunătoare. 

In mijlocul acestei: „tăceri, colonelul scoase din- 
tr'o cutie ce o purta în buzunar, o decorație si, a- 
gatand-o pe: pieptul lui Ionel, ii zise cu o voce, 
care tremura de emofiune: „Majestatea Sa Re- 
gele. care a aflat de purtarea ta viteleascá si de 
faptele tale de. adevărat erou, mi-a dat însărcina- 
re, pentru care mă simt mândru şi fericit, ca să-ţi 
remit această decorație ca o recunoaştere a vite- 
jiei tale. | 

^; Micule eroi, dă-mi să-ți strâng mâna si să te 
imbratisez in numele armatei romane, care e 
mandra de tine". ' 

“Lacrimi curgeau 'din ochii tuturor la desfăşura: 


rea acestei solemnități. 


"Si: dupà ce, in fata soldaţilor, cari prezintau ar 
mele, şi in a multimei adunate, marele erou imbra- 
tisa pe. mical'eróu, el îi zise: .„Scumpul meu, mai 
am ' însărcinare pentru tine. Esti primit ca elév 
la Liceul Militar si am sá viu sá te conduc eu in: 
sumi după 15 zile“. f 

Ceremonia . decorării micului erou se sfarsise, 
dar, nu.si misiunea in sat a “colonelului Vasile Var: 
tei. In adevăr, adresându-se fetei cu care venisé 
în. sat, îi zise: „Şi acum, scumpă, Marioara, $ 
mergem’ si “la părinții tăi şi să ne îngrijim pra 
si de noi înşine“. a MPG a 

cual) Artei se imbrătisă, şi cu. a acesti oa: 


y ng 
E 


- DIMINEAȚA COPIILOR” cu a= PAG. rx 


meni, cari îmbătrâniseră par'că cu: zéce. ani, de 


când nu-i văzuse. Pe fețele celor doi bătrâni' era 
întipărită o adâncă durere. Colonelul cam. bănui 
cauza, mai ales că observă că. 'şi ochii' Marioarei 
erau plini de lacrimi, dar se feri să-i întrebe: chiar 
acolo în mijlocul atâtor oameni. 

Se duse, ása dar. cu ei la casa lor: si acolo atik 
ceeace isi inchipuise dela început. Anume din cei 
doi frati ai Marioarei, bătrânii primiseră vestea, 
că cel mai mare căzuse într'o luptă de pe Mures, 
iar despre celălalt n'aveau nicio ştire. |." 

Colonelul Vârtei împărtăşi, cu toată sinbatitafba: 


durerea acestor oameni de bine şi plânse împreu-. 


na cu ei pierderea celor căzuţi în sfântul, războiu 
al unirei neamului. 


Dupá ce cu totii se simtirá ` ceva mai usurati, 
Cam venit 


colonelul Vartej grăi din nou zicând: 
să. vă cer, ca de aci încolo sd má -socotiți şi: pe 
mine ca pe copilul vostru. şi.să. consimtiti. la; cå”. 


sátoria mea cu Marioara, care vi-e asa. de scumr. 


pá vouă, dar care si mie. imi este. nu mai. puțin: 
scumpă“. 

O lună mai târziu după aceea stăteau, in: faţa 
altarului de la biserica din sat, purtând pe cap 
cununiile de căsătorie, colonelul Vartej si Ma- 
rioara. Micul erou, îmbrăcat de data. aceasta. în 
uniforma, cu care nu mai ştia cum să se mân- 
drească, de elev al Liceului Militar, era cavalerul 
de onoare. Ofițeri de toate gradele, prieteni - si 
camarazi de-ai colonelului, , veniseră de: asemenea 
să asiste la căsătoria unui erou cu a unei eroine., 

Iar preotul, un bătrân gârbovit de ani si.cu-ó 
barbă albă, binecuvântând această unire, zise cu 
glas tremurător: 


Isi unesc soarta doi vitéji, cari au. bine- meritat 


dela neam si Ţară. Dar această unire asuprá că: 
reia. chem din toată inima binecuvântarea" Dom- 
nului din Ceruri, are încă o deosebită: însemnă- 
tate. E oraşul, care dă mâna satului. E. istefimea 
şi fineţea orăşenească ce se împreunează. cu tăria 
şi vigoarea ţărănească. E topirea la un loc a su- 
îletului dela oras cu a celui dela tara. Dee Dum 


nezeu, ca din această unire să se nască un “suflet Å 


románesc, unul singur, curat, harnic şi aducător 
de vremuri mai bune“. 


— SFÂRŞIT — 


N. BATZARTA ` 


“Copilul cu pisica 


„Patrick O. Kallagan avea patru ani, când a găsit 

pe.stradele Dublinului un pisoiu mort de foame, 
bătut cu pietre de strengari. 
“: Tatăl. lui Patrick 
a protestat când a 
vázut cà acesta ii 
mai “aduce o gură 
de nutrit, căci avea 
el să îngrijească de 
nevastă şi de cinci 
copii. Şi era om să- 
rac, funcţionar de 
vamă. 

“Patrick era insa 
benjaminul familiei 
şi tatil.a trebuit sa 
cedeze. .. Copilul si 
pisica, botezată Pus- 
sy, s'au împrietenit 
bine şi Pussy dor- 
mea lângă patul mi- 
cului. ei stăpân, ca 
un câine. 

“Ceva mai. mult, 
când Patrick, făcându-se de 5—6 ani era trimis 
prin .vecinătate,. să cumpere ceva, Pussy începea 
s4 miorlăiască aşa de plângător, in cât ţi-se fă- 
cea milă. Cum. însă să o ia copilul cu el? Ar fi 
sfâşiat-o câinii. O ideie luminoasă îi veni copilului. 

Singur el construi un cărucior şi puse pisica 
in: el. Astfel,. tara cáruciorul cu pisica impreună 
şi-şi vedea de „micile lui comisioane. Pisica as- 
culta ca un câine. 

Un ziar din Dublin puse de fotografiá pe co- 
pil cu cáruciorul lui: şi iată cá Patrick şi pisica 
deveni una din curiozităţile Dublinului. 

In acest timp, tatál lui Patrick se imbolnávi. 
Mizeria cea neagrá puse stápánire pe menajul lor. 
Pussy trebuia sacrificată, căci mânca prea mult, 
Un “vecin, semnalează cazul ziarului în chestiune 
şi acesta publică un articol înduieşător. lată cá 
un-industrias avu o ideie originală. El propusa 
d-lui“ O. Kallagan să scrie in culori pe căruţă, 
numele unui produs industrial din fabrica sa şi 
in schimb copilul să plimbe cu căruciorul, două 


. ore pe zi, pe stradele Dublinului. Recompensa: 5 


lei pe zi. Reclama a avut un succes colosal. După 
6 săptămâni Patrick a încasat câte 10 lei pe zi. 


' Trad. de Grivas Dem. Cruccanu (teolog si învăţ.) 


‘X. către Y. Bh! Domnule când mă gândesc cam 
să mor imi vine: să ma impusc. | 
Å ` Dk R V. V. 


PAG. 14 


„DIMINEAȚA COPIILORY 


Pic, Tic si Cocosel 


Mai întâi dati-mi voie să vi-i prezint. Pic e un 
cátelus de rasă si de familie foarte nobilă. Mama 
lui Pic e o cáteluse dintr'o familie foarte veche 
şi care familie a trăit, ca si ea, numai în mătăsuri 
şi puf, in casa generalului X. Pe Pic, generalul i 


.-a făcut cadou tatălui meu şi tata l-a dat în grija 
lui Ursei (câinele cel mare, care ne-a scăpat Q- 
dată de foc). Ursei e el un câine bun, dar, in so- 
cietatea înaltă, nu ştie să se poarte cum trebuie, 
aşa că Pic, deşi are aspectul nobil, educaţia lui e 
de mâna a treia. Noroc că moşteneşte dela ma- 
mă-sa multă istetime si gratie în mişcări, căci 
altiel nu l-ai deosebi de alti câini lipsiţi de bună 
creştere. De când a învăţat însă să facă „frumos“ 
şi „aport“, s'a schimbat boeru. Nu prea mai bagă 
în seamă pe oricine şi cu ,,derbedeii' după stradă 
nu mai are de-aface. Acum, de curând, şi-a făcut 
doi prieteni buni cu cari se joacă toată ziua: Pá- 
cat insă că această prietenie n'o să poată dura 
multă vreme. Mâine, poimâine, prietenii lui vor 
îi gatiti cu cine ştie ce fel de bucate si, de sigur 
că, fără să stie, Pic va mânca din proprii săi 
prieteni. Da! Să nu vi se pară lucru ciudat. Cei- 
lalti doi prieteni ai lui Pic — Tic şi Cocoşel — 
sunt: unul un boboc de rata foarte simpatic (Tic) 
şi celălalt un pui de găină, un cocosel de toată 
trumusetea. 

Tic e orfan. Maicá-sa a murit când el abia spár- 
sese coaja oului, sá iasá la luminá si a fost cres- 


cut de noi cu foarte multă bătaie de cap. Cocosel.. 


care mai are încă treisprezece frați, i-a părăsit 
pe toţi şi s'a împrietenit cu Tic. Tic era prieten 
mai de mult cu Pic şi ţineau foarte mult unul la 
altul. La început, Cocoşel nu prea îl avea la sto- 
“mac pe Pic, din cauză că prea lătra tare, dar, 
mai târziu, printr'o întâmplare care ar îi putut 
să-l coste viața pe Cocosel, si din care a scăpat 
graţie curajului nobilului cátelus, deveniseră 
foarte buni prieteni. Să vedeţi cum s'a întâmplat: 
In fiecare dimineață, Tic, care descoperise în înn- 


dul grădinii un petec de lac, tocmai bun de făcut 
bae, se ducea acolo să se bălăcească. Pic îl în- 
sofea totdeauna si se bucura grozav (dând din 
coadă) văzând cát de fericit e prietenul lui, când 
se scaldă. 

Intr'o zi, Cocosel, care nu-şi putea explica de 
ce se duc Pic si Tic în fiecare dimineaţă în fundul 
grădinii, se luă tiptil după ei, decis să descopere 
acest mister. Ascuns după nişte bălării, privea 
foarte curios cum prietenul lui — bobocul — se 
plimba de colo până colo prin apă, măcăind vo- 
ios. Atunci îi veni poftă să se scalde si el şi ne- 
dându-si seama că piciorusele lui nu-l pot ajuta 
la înnot, se avántá cu un aer de cocos bătrân, 
drept in inijlocul lacului. Dar acolo, ,tin-te pár- 
leo!* Se înmuie dintr'odată până la gât. De geaba 
dădea din aripi şi din picioare: Greutatea fulgilor 
udati îl trăgea mereu la fund si apa care o inghi- 
tea, de câte ori cerca să ceară ajutor, îl ameti de 
tot. 

Din cauza spaimei si a apei inghitite, era gata 
gata să leşine când... dintr'o săritură, Pic ajunse 
până la el, îl apucă uşor cu dinţii de pene şi din 
două-trei smucituri îu cu el pe mal. In câteva cli- 
pe, HEPA Cocosel isi restabili respiratia si echi- 
Ebrul. 

Pic se lungise alături de el şi-l privea cu aten- 
tie. Cocosel, care nu ştia cum. să-i mulțumească 
salvatorului sáu, se apropie de el şi scuturánd vo- 
ios din aripi; trase un „Cucurigu“ lung de tot, ca 
semn cá prietenia intre ei se fácuse, apoi se asezá 


———— B gg p 


au M T 


liniştit lângă el, ciugulindu-l uşor pe spinare. Læ 
atunci, în fiecare dimineaţă, Cocoşel, care. se 
scoală primul, dă semnalul deşteptării. ,,Cucuri- 


guu“ strigă el pe un ton foarte înalt.',.Mac, mac. 


mac“ — îi răspunde Tic somnoros. „Ham, ham: 
ham" — latră Pic cu glas de tenor si cáte-si trei 
pornesc spre fundul grădinii, unde Tic isi face 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


obişnuita baie. Pic si Cocosel — care a prins frica 
apei — privesc cu multă atenţie cum tovarășul 
lor înuoată vesel. plescăind cu ciocul lui látáret 
în apă. Din când în când, Pic priveşte lung pe Co- 
cosel, par'că ar vrea să-i spuie: — „Hei, Cocosel, 
nu te mai arunci odată?“ Cocosel strânge înceti- 
nel din ochi şi piue galeş, par'că ar zice: Lasă cá 
m'am învăţat de-acuma minte. O lecţie mi-a fost 
de-ajuns: j 

In a:evár, cá de atunci, Cocosel n'a mai intrat 
nici cu un picior măcar, in apă. 

D. Constantin Mereanu 


—— 2 — — — 


PROBLEME AMUZANTE 
Un tatá fiind intrebat de vársta copilului sáu, 
răspunde: acum am de ori si jumătate vârsta lui; 
iar peste 8 ani, voi avea de 2 ori si jumátate vár- 
sta lui. Câţi ani aveau acum tatăl şi copilul si 
câţi vor avea peste 8 ani? . ; 
(Acum tatál era de 42 ani si copilul de 12. 
Peste 8 ani, tatăl va avea 50 si copilul 20). 
Trim.sá de Costache Gheorguiu-Bráila 


XXX 

O femeie mergând cu ouăle la târg, îşi pro- 
puse să le vândă cu 2 lei bucata. Pe drum sparse 
însă 15 şi ca să-şi scoată paguba, le vându pe 
celelalte cu trei lei bucata. 

Câte ouă avea femeia şi cu cât le-a vândut? 

(Răspunsul: femeia avea 45 de ouă şi a luat 
pe ele 90 de lei pentrucă 45 X 2 = 90, şi 
45 — 15 X 3 = 90. 

Trimisá de Gh. Brasovan-Timisoara 


AZURI 


Vestitei scriitor german Schiller, învăţa in tine- 
rețea sa să cânte din harpă. Vecinul sáu, care 
nu-l putea suferi, îi zise odată: „Domnule Schiller, 
d-ta cånti ca regele David, dar nu aşa de fru- 
mos". Schiller îi răspunse: ,,Si d-ta vorbeşti ca 
regele Solomon, dar nu aşa de înţelept”. 

Trimisă de Claire P.-Buză. 
* H * 
La cafenea. 

Ce este asta d-le, e a treia oará cá-mi stingi 
thibritul. 

— Iartă-mă, te rog, sunt pompier si nu pot să 
vád foc. 


Cele mai frumoase 


/ 


PAG. T$ 


INUNA O 


De vorba cu cititorii 


Pan. Par.-Galati.— Glumele trimise de d-ta, nu pret 
sunt potrivite, „k-rinzătorul de șoareci" este de Prospa 
Merimée, un vestit scriitor francez, iar nu de autorii pl 
cari îi numesti d-ta. 

S. D„Loco.— „Nelu“ este o bucată prea tristă. Ina 
doilea ránd d-ta tinzi spre literatura pură, ceea ce ni 
e tot una cu literatura pentru copii, 

Vid. N.„Bălţi.— „Păţania celor doi ştrengari* nu pra 
e poezie Apo! le când „vine“ rimează cu „prinde“ ? 

T. P.-Vasluiu.— Legenda huilei“ prezintă, ca tradu 
cere, sceiea;! defecte de cari am vorbit in numerele 
trecute, Pe lângă aceasta la d-ta mai sunt si cacotonil 
supărătoare. 

I. M,-lasi.--,Unvi copil”, Sunt câteva versuri bune, 
dar nici cele slabe nu sunt mai puţine. „Câmașa lui Pe 
trică“ nu e mai reuşit. De ce nu esti atent la pung 
tuetie si la construcția frazei ? 

Aton.—, Motanul pofticios" ai fi reusit-o, poate, mai 
bire in proză. In versuri, aşa cum este, nu prea merge. 

Z. G.-Loco. -Ti-am publicat o bucată, mai lasă acum 
rând si a tora. . 

Mya.-..Patania lui Chit-Chit" se va publica. dar avet 
răbdare până va vine rândul. 


Li 


Cotegti si prieten 

toti o spun 
Ca nimic in lume 

nu-i mai bun 
De noi copiii mai adorat 
Ca ciocolata ,, SUCHARD' 


— nl 


ELEVI SI ELEVE 


Rochite şi Costumaşe pentru copii Toate cărţile de şcoală le găsiţi numai la 


' găsiţi numaila MARELE MAGASIN CARMEN SYLVA 
Bi. Lipscani 68 — Bucuresti 


E ut 
ww +: sii che Pronto 


LIBRĂRIA NAȚIONALĂ 
Str. LIPSCANI. 88 (vis-à-vis de Biserca Sf. Gheorghe) 


I Dr.-Craiova, - „D-zeu vede tot“. Sunt în genii: 
acesta À par: mult mai frumoase, $ 

Sts V..Loco, — .gefu! de gara” nu o publicăm di: 
cauză cá la stârşit are unele expresii cam jignitoare. 
V. C. Bülf.-Loco. — Crezi cá e bine să ne râdem de 
modui cum pronunţă fratii noştri din Ardeal ? Noi zi- 
cem că e toarte rău şi de aceea nu-ţi pubiicâm gluma 
„Haplea în Transilvania”, A j 

1, Ch.-Brüila, — „Scrisoarea unui orfan*. Sunt vyer- 
gori de incepător. care trebue să muncească mult'si să 
aver şi mai mult până să scrie lucruri bune de pu: 

cat. ^ ? 

Man.„Loco.—, Imbogăţitul”. D-ta ne ,permiti^ să fa: 
pem mt dar bucata, asa cum e scrisá, nu prea 
»permite*, £ i 

V. Cup.-Ohisinüu. — Ocupá-te mai serios cu limba 
română și mai târziu să te gândeşti să scrii bucăţi pen 
tru publicat, i Pg Al 

P. P.-Arad. — Munceste înainte gi nu cere de pe a- 


jen publicarea versuriior d-tale, versuri cari snnt slă- ' 
e. Å yc 


As.-Loco.— „Bun la suflet” ar fi bună, dacă n'ar 
avea umplutuii-cam multe. „Noaptea“ e silabă, 

€. N. M.-Loco.— Poezia ,Patria" arată că mai târ- 
za Mo reuşi să scrii mai bine, de oarece talentul nu-ți 

seste: ` 

Cr, D. D.-Botogani.-- Eşti încă mic pentru a putea 
serie bucăți bune de publicat, 

G. M. Jud.-Buzdu,-- „Sunt orfan“. Iti dorim şi noi 
să fii voinic si erou. 

L Oct.-Arad. — Cititorii ne cer glume mai fine de 
cât cele trimise de d-ta. 

L St-Loco.—. Vântul si ploaia”, Fiind, precum spui, 
prima poezie a d-tale, are scăderi gi lipsuri pe cari le 
Vel îndrepta cu timpul, à < 

M. P. B.-Brăila, — „Castelul”. Nota personală şi in- 
troducerea sunt prea lungi, Pr 

O. V. A.-Husi. — „Viorica“. E încercarea unui elev 
M dar aşteaptă să mai cresti, ca să scrii Ducati mai 

M. I. C, elev-Loco.— Unde ai găsit d-ta bucăţi lati- 
neşti fn cari să fie vorba de. sultanii turci $ bucăţi 
nemfesti în cari să se vorbească de o cunoscută păţanie 
eu cafeaua a logofătului Tăut ? 

L M. Ciur... Bârlad, — Ai copiat destul de bine 
câteva bucăţi. 

Em. V. M. Poeni-laşi.— „Scrisoarea unei fete“. Nu 
există părinţi cari să nu-și iubească copiii. 

S. Br.-Drochía.— „Cerul“ e o poezie slăbuţă de in- 
cepător. Mai bine învaţă acum și citește, iar mai târziu, 
gândeşte-te să scrii, Å j 

D-rei L. Mar.-Loco. — „Minunea care nu Sa intám 
plat”, Fiind, cum spui, prima lucrare a d-tale, nu poat 
fi aşa de reușită. Mai încearcă, 

D. S. E.-Loco. — Un elev de cl. I-a mai are mult dc 
invăţat până să poată face versuri publicabile. 

E. G. D.-Giurgiu. — „Mai bun ca asta“. Nu preà 
interesează pe cititorii nostri ce au făcut împărații 
Austriei. 

I, T. D.-Loco,- Deocamdată nu publicăm sarade, de 
oarece nu dispunem de spațiu pentru a publica numele 
deslegáterilor. 

ot Loeo,— „Zâna şi trandatiasui" e prea lungi 


v 


, WEE 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


E. | NG 

a'e cuvinte de prisos, mai aies .el*, „ea“ si versurile 
sunt cam siabe. Mai târziu vei serie mai bine. 

S. N. R. Oltenifa.— Regretám că nu putem publica 
„Inceput de toamnă“. Avem: prea multe poezii 2 
„Bun, Mih. Loco,--,Rata" d-tale e si ,neascu tåtoare" 
și destui de „slabă“. : paba ac 

M. A.-Loco.— „Elefantul gi căldărarul“ lasă de dorit 
ca traducere. Chiar inceputu! „se trimise un elefant”: nu 
e corect, . , sts m. ýr > E 
` Z. M.-Bacáu, — Vom alege şi publica din bucăţile 
trimise de d-ta, insă <Capil şi pălăria“ trebue refăcută, 
versurile neavând acelaş număr de silabe si păcătuinc 
si prin accentul ritmic. Art 

. B. Bucecea, — N'ai încă experiența necesară, cs 


S. 
„să P ea scrie bucăţi orisina'e. 


elacámpina,— Rigo“ este în Loris nuvelă şi cu 
greu se potrivește pentru o revistă de ppi 

P. G. G. Loco. — <Vu!pea şi Toba». de ajung sš 
reproducem raza: „Nu trebue mai bine s'o mánánc*", 
care numai românească nu este, pentru ca să te con- 
nog şi d-ta că traducerea d-tale lasa de dorit. : 

. Marg. Loco. — Vei scrie pentru publicat când te 
vei face uai mare. 
. T. R. R.-Constanfa.—Bucáfile d-tale scrise cu crelo- 
nul (ceeace nu se obisnueste) şi cu mai mul'e ştersă- 
turi nici mau putut fi desciirate cum trebue, ^. . 

AL Mar.,Loco.--, Visul: linei“ tnccpe cu fraza: „Era 
în seara zile!:de Crăciun“. E mult până atunci. 

V. C.-Tg.-Ocna.— Glumele nu prea merg, Bucata 
„Potcovarul*“ ne a mai fost trimisă de citeva ori. Barba“ 
cam lasă de dorit ca traducere. De alt el. nici nu ne 
spui autorul după care ai tradus. - i 
- P. E istreţ.— Soareceie de ţară si cel de oras“ a! 
tradus—aproape ‘estul ae bine — numai inceputul. Fa: 
bula e mai luncă decât ce ai trim s d-ta. 

Al. R.-Iasi, — „Curajul în primejdie“ este o fntam- 
“lare bună de povestit în p:oz& într'un jurnal. 


— ÀMMMM M a ———— PH 
La administraţia revistel ,,Dimineata 
Copiilor“ (Bucureşti, str. Sărindar No. 
9-11), se găsesc legate în câte 3 volume 
revistele No. 1—12, 11 20 si 21 - 30. 

Preţul fiecărui volum, care reprezintă” 
o adevărată comoară pentru tineret, este 
LEI 30. 

Volumele se trimit contra costului, la 
domiciliul cititorilor franco. 


ELEVI SI ELEVE, SUP 
Toate cártile de scoalá le gásiti numal la 
LIBRĂRIA NAŢIONALĂ 
str, LIPSCANI. 88 (vis-à-vis de Biserica Sf. Gheorghe) 


Taiati şi păstraţi cu ingrijire acest eupon. 
CUPON No. 1 ` 
pentru marile premii ale revistei 
„DIMINEAȚA COPIILOR“ : - 


` Atelierele .ADEVERUL“, S. A. 


REVISTA .SAPTAMANALA 
s237 iN UE Director N. BATZARIA 


MN 


PREŢUL 3 LEI: 


“0 VESTE BUNA PENTRU 
IUBITII NOŞTRI CITITORI 


Revista noastră în dorința de a fi pe paw tuturor cititori- 
lor, a hotărât ca la tragerea MARILOR PREMII acordate abo- 
nafilor, să participe şi toti cititorii cari cumpără regulat revista. 

In acest scop, pe lângă lista cu importantele premii anun- 
tate, vom adăuga şi multe altele, nu mai puţin plăcute şi folosi- 
toare si în felul acesta vor putea beneficia cât mai multi abonaţi 
şi cititori ai ,DIMINETEI COPIILOR“. I 

Iată atum si modalitatea prin care vor putea Í ^ Pagan toti 
cititorii la TRAGEREA MARILOR NOASTRE PREMII : | 

Incepând cu No. 34, apărut săptămâna trecută, cititorii găsesc 
la ultima pagină a fiecărui număr din revistă, câte un cunon de 
premii numerotat. În total vor fi opt cupoane, 

Cititorii vor trebui să tae cu atenție toate aceste opt cu- 
oare pe cari ni le vor expedia apoi, în plic închis, pe adresa: 


Administratia revistei „Dimineaţa Copiilor“ str. Sărindar 9-11 
| BUCURESTI 


In schimbul acestor cupoane administraţia revistei noastre 
va expedia prin poștă fiecărui trimitátor, câte um bon special 
de premii, cu care cititorii vor avea dreptul să participe la a- 


Abonatii nu mai trebue să strângă cupoanele din revistă pen- 
trucă dânşii primesc bonurile speciale de premii, chiar atunci 
când se abonează. a? i. 
Reamintim cá abonatilor pe timp de un an li eliberám câte 
pairu bonuri speciale, iar celora pe timp de şase luni, câte două 
onuri speciale de premii. 


Tragerea premiilor va avea loc în ziua de 28 Decembrie a. ert. 
. Antr'o sală publică, Na care o vom anunta la timp si unde vom 
pregăti si alte surprize plăcute iubitilor nostri abonați şi cititori, 


"DIMINEAȚA COPIILOR: 


DIMINERTR COPiiLOR 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAȚIA : 


ERI UN Á = KINAPA SA span 9 
ABONAMENTE: O LEI 
SASE LURI E ü 
12 OCTOMBRIE 1924 
A-A aaa 


—11 BUCUREȘTI. — TELEFON 6167 
UN NUMAR 3 LEI 


IN STRAINATATE DUBLU 
Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


O călătorie în lună 


4 Greierii se strânseră mai aproape de furnică; toţi 
atenți, plini de interes pentru ceiace se va povesti. 
Furnica îi anunţase că le va spune ceva interesant. 
O călătorie în lună... Păţanii nenumărate, minunăţii 
văzute, comori găsite şi altele de felul acestora. 
In grădină, seara cázuse de timpuriu peste aleile 
tăcute. Două pisici care alergau într'aiurea pe 
cărări, veniră şi ele să asculte. Un melc, călător 
veşnic întârziat, se opri şi el. Grămada de ascultă- 
tori se mai mări cu un gândac, o mierlă, trei lilieci 
şi o privighetoare suferindá care nu putea dormi. 
„ Furnica tuşi ca să'şi dreagă glasul şi începu: 
^ — Sb întâmplat aga. Obosită asa după o zi de 
“lucru greu — ştiţi că imi cládesc o casă singură, — 
am căzut moartă de oboseală în iarbă, să mă ho- 
“dinesc 


* Eram gata să adorm când un vultur uriaş se 
lasă din zbor până aproape de mine. Era frumos, 
trufaş şi avea nişte ochii cari sclipeau ca jăratecul. 
Tiptil m'am apropiat de el. Penele lui în care se 
contopeau toate culorile curcubeului, îmi plăcuseră 
foarte mult. Indrăzneaţă din fire, i-am vorbit. 
+ svulturasule, vulturaşule, ce mândru eşti tu!" 
/ El întoarse surprins capul spre mine fără să mă 
fadá. Eram pitită după un fir de iarbă. | 


de Claudiu Ilarion 


„Cine mă cheamă? vorbi el, cu glasul răguşit si 
ráutácios. 

„Eu, i-am răspuns eu, tremurând. Impáráteasa 
furnicilor. Bátráná de sapte veacuri si sase sute 
trei zile, cu un ochi de sticlă si cu picioarele de 
lemn, meşteră in descantece, Inteleapta cum nu mai 
e alta şi frumoasă ca picată din lună... 

Vulturul curios începu să mă caute.,Nu mă putea 
găsi cu toate că eram un deget depărtare de dân- 
sul. Intr'un târziu, fiindu'mi milă de el, mă a- 
propiai si mà suii chiar pe cioc. Dádu cu ochii 
de mine, má privi lung, neincrezátor si zise: 

„Mi se pare cá m'ai minţii. Impáráteasá furni- 
cilor e moartá de multá vreme. Eram un pui de- 
abia născut, când am auzit cá s'a dărâmat palatul 
de porțelan şi împărăteasa, stăpâna tuturor fur. 
nicilor de pretutindeni, a fost îngropată sub då- 
râmături”. 

Eu tremuram de frică şi ştiam ce mă aşteaptă, 
voiam să fug, dar ochii lui má ţintuiră parcă ' 
pe loc. 

„Cu ce să te pedepsesc? vorbi vulturul înfuriat”, 

„Indurare, îndurare, îngânam eu, zăpăcită, pier- 
zându'mi aproape minţile. 

„Nu se poate. Vei muri! Ba nu, te voi lua cu 


` PAG. 4 


mine si te voi lása in luná. Acolo vei pieri de 
singurătate ori te vor mânca fiarele sálbatece. 

Si n'apucá sá ispráveascá bine cele zise, cá se 
şi ridică si până intr'o clipă má văzui plutind 
pe ciocul vulturului care se avânia tot mai sus, 
ajungând în nori, pierzându- ne în ceafa lor si de 
odată mă simfii asvârlită şi picând pe ceva moale; 
eram în lună, 


Vulturul după ce mă asvârli de pe ciocul pe. 


care mă pironisem să nu pic, în tipga arunaka e 
se făcu nevăzut. 


Greierii rádeau cu hohote, dar pe ascunse. Gân- | 
dacul plictisit de minciunile furnicei, care era ves- ` 


titá prin împrejurimi drept cea mai mare minci- 
noasă a neamului furnicesc, îşi făcu de drum, mel- 
cul adormi butuc, licuricii zburară mai departe, iar 
pisicile se uitau in gura furnicei, curioase să afle 
sfârşitul. 

— Şi cum vă spuneam, mam pomenit în lună. 
era acolo o lumină orbitoare. Era ca aici o gră- 
dină mare, mare, poate să fi fost chiar raiul. Pomi 
mulţi, ape cristaline, greieri, pisici şi altele... Nu 
era însă nici o furnică. Asta era tare rău. N'a- 
veam cu cine schimba o vorbă. k 

Am dat să mă scol şi să plec puţin in cercetare 
să văd ce se găseşte pe acolo, când vád că se aprox 
pie de mine un elefant. 

. — Ce cauţi aici, se răsti el. 

| — Nu caut nimic. Wa asvârlit vulturui. 

' — A! aşa! Stai tu. Sisi chiamă cu- trompa to- 
varăşii. 

Veniră ca la o sută de elefanţi. Se apropiară 
de mine si vrură să mă omoare. Văzând peri- 
colul am fugit. Eu fugeant de rupeam ...luna (era 
să zic că fugeam de rupeam pământul, cum se 
obisnueste) ei dupá mine, má urmàreau cu incá- 
páfánare. La o răspântie imi ese înainte o mai- 
muta mare cât un munte cu capul de fier si cu 
ghiare ascuţite. Fugi si ea după mine. 

In drum dau de o pádure. Má pitesc dupá un 
copac sá rásuflu o clipá. Elefanfii fug mai departe. 
Când să cred cá am scăpat, maimuța má ajunge, 
mă zăreşte şi se repede spre mine. O iau din nou 
la goană. Se iau după mine o grămadă de lei, de 
tigri, de pisici sălbatece cu cozile 'lungi, galbene 
și cu labele mari cât pepenele. Eu fug necurmat, 
tără oboseală, sår peste munti, mă scufund în ape, 
mă cafár pe acoperișurile caselor şi ajung după 
O goană nesfársitá la capătul lunei. Aici părea că se 
sfârşeşte cu mine. Maimuţele veneau în urma mea. 

Leii, tigrii, pisicile sălbatece goneau spre mine 
co iufealá ne mai pomenitá, urlánd ingrozitor. 

"Se apropiau din ce in ce si erau intr'o secundá 
două, lângă mine. O ideie binecuvântată îmi veni. 
Cu un salt disperat, am sărit de pe muchea lunei 
pe pământ. Eram scăpată... 


i Când furnica isprăvi povestea, văzu cu surprin- 


- 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


dere că nimeni nu se mai găsea lângă dânsa. Plecă 
ochii ruşinată. Isi dădu seama că minciunile ei 
goniră greierii, price, melcul, licuricii si 
pisicile. 
Si se „jură să nu mai spună nici odată de cât 
adevărul. i 
Claudiu Marion 


SCRISOARE <> 


Mosule bătrân, ce và 

Doar în vise la copii, 

lfi scriu acuma, ca să ştii ` 
Că mam făcut cuminte. 


Pe mama, o ascult de-acuma 

Și nu mai rămân pe drum, A 

Când mă întorc acasă... Nici decugg . 
Nu sunt ca mai ?nainte.. 


De aceia, mosule, fi- -am seris 

Şi te rog să vii în vis 

Să-mi răspunzi, cu al tău auris ` 
Cá ai să vii deacum.. ph 


Anul cellalt la Crăciun 
Ai să vii... să-mi aduci un 
Cal frumos, voinic, şi bu 
.. Eu:sunt cuminte de acum 
Si te aştept mereu cu dor 
Plecata-ţi slugă | 
(rio k MESES 
p. cont. M. Soimu-Bárlad ` 
— — onn kn ° 


Albina si Porumbita 


O albină căzuse intr'un râu şi era să se înece, 
O porumbiţă, văzând-o, sbură repede intr'un pom, 
rupse cu ciocul o frunzà si i-o aruncá jos in apă, 
lângă albină. Aceasta se urcă pe frunză și apoi 
sburá. Nu trecu mult si un vânător duse puşca la 
ochi să omoare porumbija. Albina se repezi ca 
fulgerul si il infepá pe vânător in mână, Acesta 
scăpă puşca jos. In acest timp porumbija sbură 
şi astfel scápá de moarte... F 


Tradusă de ionel constantinescu-Pitesti i 
; ———sa a 


DIMINEATA COPIILOR! == ————— PAG. 3 


Bi 


J: I 


Culesul viilor 


Chiote de veselie ` 
| Umplu dealurile toate. 
- AP ; Cântec vesel sună 'n vi. 
: Si ca la horă te 'mbie — 
De depurte. 


it 


Adunați, flăcăi si fete, 

La cules cu zor se 'ndeamná; 
Strünsi in chingi, cu flori ín plete, 
Veseli că hogat rod dete — 


Mândra toamnă, 
III IV, 
lar cina seara linistitü Oala cu must bun si dulce ` 
Tainic peste văi se lasă, Trece 'ncet, din mână 'n mână 
Sus la crama "mbălrânită, Si... de-i dulce îi aduce — 
Toată ceata, ostenită, — ` Calea somnului S'apuce — —— 
Stă la masă. — Noapte bună, 


D. C. Mereann 


4 Ag, uU 


=== „DIMINEAȚA COPIILOR 


DIN „JURNALUL UNEI PAPUSI« 


j -nE noapte şi e linişte. i 

/ In pàtisoru-i alb, Rodica, mica şi dráguja mea 
stăpână, cu ochii mari albaştri şi cu părul buclat, 
doarme. Á 

Mam coborât încet din cutia-mi práfuitá şi am 
început să-mi astern iar gândurile. N'am mai scris 
de mult în jurnal şi Doamne, prin câte am trecut. 

Uite... par'că mă văd la fabrică şi apoi impa- 
chetata împreună cu sute de surioare şi împărţite 
pe la prăvălii. ` 

Eu am avut poate cel mai pufin noroc. Stà- 
pânul meu umbla fără milă cu mine... ba odată 
eră cât p'aci să-mi rupă părul şi a trebuit să mi-l 
ungă cu ceva lipicios, să mă ţie la soare până 
ce m'am vindecat. M'au aşezat pe un raft plin cu 
praf, alături de un cal şi o păpuşe îmbrăcată in 
mătase albastră. 

Ce tovărăşie neplăcută! 

Calul stătea tantos, nesimfitor la plânsul si du- 
ferga mea; iar d-şoara „în albastru” nesuferita mea 
tovarăşă, mă privea cu un aer disprejuitor, mur- 
murând adesea: , Ce mi-te boceşti aşa, sfârşeşte 
odată m'ai plictisit!” 

Intr'o zi veni o doamnă bogată cu doi copii, cu 
o fetiță drăguță si un băeţaş neastâmpărat. Intr'o 
clipă ambii mei tovarăşi, fură impachetati si dati 
în mâinile copiilor ce surâdeau fericiţi, de daru- 
rurile lor. In locul d-rei în albastru fu pusă o 
paiaţă... 

Uf, cát am mai îndurat dela ea! Când imi venea 
şi mie să aţipesc puţin, ii veneà d-ei chef de 
dans.... şi dădea din mâini şi din picioare, de-mi 
venea şi mie cu tot necazul, să mă strâmb de râs. 

Locul tanfosului cal, fu luat de un cărucior de 
păpuşi. Noaptea mă furişam, de-mi intindeam pu- 
fin oasele in el... Intro zi am adormit acolo şi 
dimineața stăpânul meu când mă văzu, îşi făcu 
?uce de mirare. — „Cine te-a pus acolo? Desigur 
tă Dumitru, dracul acela de băiat”. Mie imi venea 
fă mor de râs şi în sufletul meu, trebui s'o măr- 
urisesc, simfii cum incolfeste mila, pentru bietul 
Dumitru. care suferea din pricina mea ocări. - 


Imi amintesc apoi, cá într'o zi, mă stersese de 
praf si privindu-mă, a şoptit induioşat: „Sărmană 
păpuşă!” Vrui să mărturisesc atunci că e vina mea, 
doar a mea, dar în clipa ceea chiar, stăpânul meu 
má puse furios in cutie si. m'agezá pe raft. 

Chiar in ziua aceea veni Rodica si cu mama ei 
care voind sá ráspláteascá hárnicia fetijei din tim- 
pul anului, venise să-i cumpere un dar. Nu ştiu 
cum s'a făcut de m'a ales pe mine şi cât mă bucuri 
Rodica mă luă în braţe, mă legănă şi mă luă cu 
dânsa. Are o odaie drăguță şi cu multe jucării. Pe 
mâine mi-a făgăduit un pat moale şi savarină cu 
frişcă la dejun. A 

Cum văd, o să fie trai pe mine! 

O să închid jurnalul pentru că începe să se 
facă ziuă. | Th ase 4 

Mă duc încet să sting lumânarea si tiptil, tiptü, 
cum am venit, mă voiu urcă în cutie. i 

Intâiu o sărut încet pe Rodica, stăpâna mea, care 
doarme ca un înger.... 2 

sss. Noapte bunk fetiţă bună şi frumoasă, vise 
minunate să-ţi legene sufletul, iñ timpul ce căp- 
şoru-ţi buclat se odihnește pe perna moale...” 


Margareta Drăguşeanu-Loco 
A Părinte ceresc 


Câtă 'nvdjüturd 

Eu găsesc prin Tine! 
Să nu cunosc ură, 
Să fac numai bine. 


Mare ti-i puterea 
Si 'ntelept cuvântul 
Potolind durerea 
Tu-mi redai avântul, 


Să merg înainte, 

Si să răspândesc 

O prea Scump Prăinte? 
Binele Ceresc. 


De când urmez sfatui. 
Părinte Ceresc, . 

Sunt acum un altul 
Suflet cregtinesc. 


Arcadie Olimpiu 


—— 


Dacà voim ca o lampà c ; nu fileze 
(sà nu scoatá fum), iatá ce 'ut: punem 
fitilul lămpii în oțet tare şi- se înmoaie 
bine. După aceia îl scoatem | să se u- 
suce. Fitilul pregătit în felul scoate fum 


şi nu dă miros neplăcut, 


-DIMINEATA COPIILOR! = 
Lângă vulpea t cea finpuscata 


Mare sgomot era in | dine. Ion cu cáteva minute 
mai înainte se intorsese dela vânătoare. Impuşcase 
o lighioană cu părul galben-roşiatic şi cu o coadă 
foarte lungă, şi o pusese jos la întrarea în casă. 

Stăpâna casei, iesise la fereastră şi îndată ce-şi 
aruncă privirile asupra lighioanei celei moarte, stri- 
gà foarte veselá: nA asta e aceiasi vulpe, care 
acum două nopţi mi-a furat din cotej trei găini 
din cele mai frumoase.” 

„A murit vulpea! A murit vulpea! Vesieau găi- 
nile sărind in sus de bucurie. Rațele care se scăl- 
dau în gârla din apropiere, cum au auzit vestea 
cea imbucurátoare, s'au şi dus să vadă şi ele 
pe duşmanul de care tremurau”. 

„Pa-pa-pa”, strigă rata cea mai bătrână, adică: 
„Păziţi-vă, copii! vulpea este cea mai vicleană vie- 
fuitoare. Te pomenesti cá face numai pe moarta, 
ca să ne apropiem de dânsa şi să ne sucească 
gâtul.” 

— Ah babo, nu fii aşa de fricoasă. Cu adevărat 
că de data aceasta vulpea e moartă. A împuşcat-o 
stăpânul nostru în sb paiba 


Cârdul de raje a prins curaj de cuvintele a- 
cestea spuse de curajosul rájoiu si a pornit-o spre 
vulpe. Când a ajuns acolo, au înconjurat-o si au 
început să înşire. toate ráutüfile şi nenorocirile: ce 
le făcuse in neamul rațelor. Pomenirea atâtor to- 
varăşe ale lor, care pieriserá in dinţii vulpei, le-a 
înfuriat cu totul. Rațele s'au aruncat asupra duș- 


manului mort, si au început să-l izbească cu cio- . 


curile lor. Se făcu o mare zarvá si in aer sburau 


tufe de pár smulse de rate din pielea vulpei. Numai ' 


dupá ce au obosit, se retraserá si se duserá din 
nou la gârlă, cântând un marş de biruin(á. 

In vremea aceasta, cocoşul si găinile státeau lângă 
vulpe şi se uitau la dânsa. Şi-au adus şi ei aminte de 
cea din urmă noapte când vulpea le răpise din 
familia lor trei găini, printre cari era şi mica gă- 
inuşe albă, cea mai frumoasă din toate găinile. 

Vulpea îi speriase aşa de mult în noaptea aceia 
îngrozitoare, încât cocoșul şi găinile nu îndrăsnesc 
nici acuma să se apropie pro^ mult de dânsa. Nici 


PAG. ? 


+ 


cocosul, nici găinile care stau cu ai. mau uitat 
strălucirea înfricoşătoare a ochilor celor răi ai vul« 
pii si li-e teamá şi acum să-i privească. 

La rândul lor, porumbeii sburau voioşi în jurul 
vulpii şi spuneau în limba lor: „Noi nu ne te- 
mem de vulpile din lumea întreagă, pentrucă noi 
nu ne culcăm nici odată pe crăcile arborilor, ci 
ne retragem de cu vreme în frumosul cotef pe cara 
ni l'a făcut stăpânul nostru. » 

Traducere de Marin Opreanu 


T 
| : 


h i i y | = s 
îi vi x 7 EI 
x Ux ani IN Bia cn tud 


Recunostinta. ursului 


Tata Moşu ne spuse intro. zi povestea ce ur4 
mează: 

De atunci au trecut foarte multi ani. Eram în 
armata. Intro zi eu si cu doi camarazi ai mei, 
am fost trimişi să ducem undeva un ordin. Seara 
me-a apucat la marginea unei păduri, unde de o- 
bosiji ce eram, am hotărât să poposim la noapte. 

Am aprins un foc mare, dar nici nu ne-am a- 
şezat bine, când zărim o namilă de urs. care se 
apropia de noi. Am inmármurit de groază câteşi 
trei si nu ne-am mişcat dela locurile noastre. Ur- 
sul veni lângă noi mormăind şi întorcându-şi o labă 
când pe-o parte când pe alta. Când ne uiz-- 
mai bine, vedem cá o aschie cu nod ii strápunsese 
laba. Ce-mi veni atunci in gând? Am luat in- 
cetinel laba ursului, cu un hagang am tăiat no- 
dul si i-am scos aschla. 

Ursul mormái uşurat in semn de mulţumire 
şi pleacă înapoi în pădure. Dar nu trecu multă 
vreme la mijloc şi iată că-l vedem venind din 
nou în două labe şi ducând în braţe trei stupi cu 
fagure de miere. li lăsă lângă noi şi p'aci ţi-e 
drumul. 

După ce se lumină de zi, ne pomenim cu un 
om care părea a fi din partea locului. 

„Oameni buni, ne zise el, de când stali aici, 
wali văzut pe cineva să treacă cu trei stupi, căci 
uite ce necaz pe capul meu: mi-au pierit aşa din 
senin trei stupi din cei mai frumoşi.” 

— Păi uite-i, i-am zis eu, numai cá cel ce 
ni-i-a adus nu e un hof ca toţi hoţii, ci e însuși 
Mos Martin. Omul luá doi stupi inapoi, iar nouá 
ne lásá unul. 

Si aşa, dragii mei, vedeţi cá până şi fiarele sál- 
batice ştiu să fie recunoscátoare binefácátorilor lor, 
zise Tata Moşu, încheindu-şi povestea.  . 

Trimisă de Elena M. Vasilescu-Loco 
aaa o 


„DIMINEAȚA COPIILOR? _ 
( tor i 4 > 


întâi în acest an _ 


silitori cari au obținut 


premiul 


` | d= Elvira Bejan şi Adina Brádescu- . 


„L — Jilly Greisler . . , Ue 8», prim „+ No. 4 de lete T-severn 8. - Juliu Tranaaf rescu 
C ka prim $c com Gămeşi (jud. Făltesai) _ 5. — Bădulescu Victoria | $coli Poen; escu No 1: B curest k 
2, — Grünfeld P..Izu ` €k La B S-. secund de fere gr H Constanţa, , 9^. Nelly Scharfsohn f 
CL 3;a scoala isr rom, ReSărat . ^ ba Costin Maria si Victoria : CL 2-a prm se sr rom.-de ete Fusgak 
. 3, Costin Margareta NT Re Ep ek Yuste cm Bue. s var AA Wi Sapa Motcovid 
Cle la Sc, do apucape, Oradea Mare ` 7. - Isac Calmanovici Å 


Ci 2-a ze. dé büey No. À. 


CL 2 a je. Ronetti Romwa, Bucureşti 


de MOS NAE 


"um 7] m 


2. Si cánd Haplea prinde muste 3. Imbrácat in alb e domnul 


: le use A 
A oieri gj apere nk tacă vine-un trecător: S'are'n mână... ce? ghiciţi! 
Ce'ncercase pán'acuma | „Fă-le iute $i lucioase, „Dimineaţa. copiilor: 


S'alesese praf și scrum, Domnule văxuitor“. Ce cu toţii o iubiți. 


4. Şi citeşte si tot râde 5. Isi. înalță ochii Ha : 

. Isi. plea 6. Se cázneste să citeascá- 

Š me Haplea vaxueste Si revista cánd zári, „Măi, da' $tii că are haz!" 
„Ce frumos e, de minunet De prea mare bucurie Dă cu peria pe haine 


Singur omul îşi vorbește. De pe scaun sus sări. Si-si dă singur pe obraz. 


3. Råde Haplea si tot trage 8. lan priviți acum la omul 9. „Ce facusi?” strigă lui Haplea 


Vâxuește acum. de zor Pân' la glesne-i înegrit R cårpeste una-douá. 
Şi când termină c'o ghiată Când se uită sta. bietul, âde Haplea și-i răspunde: 
Ceie celálait picior. Stă nàuc si zápácit. „Tam făcut doar cisme.nouă 1“ 
N RAN ETE ER Y SPR Du Mos. gong tA = | | I * 


PAG. Y 


LEGENDA OLOPOTELULUI 


.. In fine, dupace they D-zeu toate florile, dela 
„cea mai umilă, până la cea mai gingaşă, porunci sà 

se sune clopotele cerului... Toate floricelele, prin- 
zând de veste că D-zeu voeşte să dea fiecăreia din 
ele pe lângă viaţă, colori sau parfum şi câte un nume 
prin care ar putea să se deosebească și mai uşor 
una de alta, alergará, care mai de care cu gră- 
bire şi smerenie pentru a se infá[iga înaintea Crea- 
torului Tati. 

.. Numai o singură floricicá lipseal... 

D-zeu, care stia numárul tuturor, trimise dupa 
gansa. Dar, nu trecu mult şi iat-o! 

v» — Cam târziu, zise D-zeu cu blândeje. 

` — Fără Voința mea, Doamne, răspunse micuța 
floricică inchinándu-se până la pământ. Si irn 
să povestească cum o furtună ce ridica norii,,.. 

o ploaie ce turna cu galeata,... o impiedicase. 

— Plăpândă cum sunt, suspină ea, mam putut 
să mà împotrivesc lor! 

— Fie! şopti D-zeu şi mai îngăduitor, gândin- 
du-se ce nume să-i dea. 

O linişte cerească se făcu împrejur şi, întocmai 
ca din senin... un vântuleţ zburdalnic ca un copil 
mişcă limba unuia din clopotele cereşti, care scoase 
un sunet lung de tot... 

„La auzul clopotului D-zeu zâmbi, 
„lar floricica prinse la faţă-a se "nrosi.. 

Era ecoul poruncii divine! 

Atunci, spre aducerea aminte a acestei întâm- 
plări, Cel-atot-puternic o bine-cuvântă zicandu-i: 

— Vei lua numele de „clopoţel”, ca una din pu- 
tinele mele flori simfitoare penfrucá, te-ai rusinat 
până la roşire când ai auzit, faţă de mine, glasul 
clopotului care, cu câtva timp mai "nainte te-a che- 
mat dar căruia, fără voinţa ta, n'ai putut să te supui. 

Si, aşa, primi ultima floare numele său. 

Mirarea tuturor fu că, pe lângă nume, floricica 
uM mai luă şi forma unui mic clopofel!... 

Å 1. Gonon-R.-Sirat 
Nara a ni 


D 


T Vt „DIMINEAȚA C DPIILOR? ` 
 Mustarul 


Doi Indieni, unul bătrân şi unul tanar, au fost 
chemaţi la un banchet. Pe masa aranjată înaintea 
lor se afla şi o sticlă plină cu muştar, 

Indianul cel tânăr, care nu văzuse şi nu gustase 
muştar de când era el, gândi că mâncârea aceia 
trebuiă să fie tare dulce şi gustoasă, De aceia luă 
o lingură plină şi o dădu dintr'o inghifiturá pe gât. 
Dar ochii începură să-i lăcrămeze, căci muştarul 
eră foarte. iute. 


— De ce plângi, fiule? Intrebá Indianul cel bá- ` — 


tran pe cel tânăr. 

— Plang, cá mi-am amintit de fratele meu cel 
nenorocit, care s'a scăldat acum un an într'un râu 
şi s'a înecat... 

Atunci bătrânul luă şi el o lingură plină de 
muştar si o înghiţi, dar îndată începură si ochii 
lui să lăcrămeze. 

— Si mata de ce plângi, domnule? întrebă cel 


tânăr, 


— Pentru cá nu te-ai înecat şi tu împreună 
cu fratele tău, îi răspunse bătrânul,... 


. Traducere de VA ta 


„Prezenţă de spirit. 


Un colonel, înaintat la gradul de general, dădea 
cu prilejul acesta o masă mare ofiţerilor şi sol- 
dafilor din regimentul său. Inainte de începerea 
mesei, se adresă saldafilor cu următoarele cuvinte: 

„Veniţi, copiii- mei, atacați şi trataţi ospatul a- 
cesta ca pe un dușman”. 

La sfârşitul mesei, noul general surprinse pe un 
plutonier băgând câteva sticle de şampanie în sa- 
cul sáu. ,,Ce faci acolo?” îl întrebă el. 

— Execut ordinul d-voastre, domnule general. 

— Cum asta? 

— Apoi dvs. ne-aji zis să-l tratăm ospáful a- 
cesta ca pe un inamic. Ei bine, la rázboiu, noi 
inamicii pe care nu-i putem omori, ii facem pri- 
zonieri. 

Generalul rămase foarte mulţumit de rippin 
desteptului plutonier. 

Trimisă de Astrahantef Potru-Bolgrad 


— — es 


DIMINEAȚA COPIILOR”. = 


Copila şi piticii 


A fost odată o copiliţă harnicá şi drăguță. Ea se 
numea Elisabeta şi avea vreo 7 ani. Murindu-i pä- 
rinjii, copila stătea acuma — la începutul acestei 
povestiri — la bunicii ei, cari erau oameni să- 
raci, însă foarte evlaviosi şi liniştiţi. 

Micuța Elisabeta în fiecare zi se ducea in pä- 
durea din apropiere, de pe unde culegea — vara 
şi toamna — flori şi fructe pentru ea şi scumpii 
ei bunici. ) 

Bătrânii erau credința si copilija era veselia in 
această mică şi simplă căsuţă de ţară. 


Intr'o zi, pe când se afla într'o altă pădure mai - 


mare, dincolo de pădurea cunoscută ei, Elisabeta 
se rütáci. Stătu astfel rátácitá în pădure toată ziua; 
şi drumul care ducea spre casa ei încă nu-l gă- 
sise. Dealtfel nu era pe acolo nici-o cale care să 
iasă din pădure. 

Se făcuse noapte deabinelea. Nici o lumină de 
nicăieri; doar stelele şi luna de pe cer care îi 
mai inveselea întristata ei inimă. 

— “Doamne! Aratá-mi drumul către casă, căci 
mă aşteaptă nerăbdători bătrânii, se rugă Elisabeta. 

Deodată ea zări, în depărtare, o mică lumină. 
Se îndreptă către acea luminita — şi înainta me- 
reu, mereu, — fără să observe că suia un deal 
mare şi pietros. Lumina din ce în ce se vedea 
mai mare şi mai aproape. Era un foc mare în 
mijlocul unei poene din pădure, sus pe deal. 

Când se uită mai bine, Elisabeta văzu în jurul 
focului nouă pitici, adică nouă omuleţi cât o schioa- 
pă de mici. Aveau câte o barbă albă ca zăpada şi 


lungă până la brâu. Aceşti pitici erau cloplitori 
de pietre „scumpe. Ei lucrau pentru dânşii; si că- 
sufele lor erau o comoară scumpă. 

Apropiindu-se de ei, Elisabeta îi întrebă: — Un- 
de este drumul care duce la casa bătrânilor mei? 

Răspunseră către ea, piticii: — Noi ştim numai 
un singur drum: de pe dealul acesta la căsuţele 
noastre şi nimic altceva. 

La acest răspuns neaşteptat, copila se sperie. A- 
tunci spuseră către ea piticii: — „Nu te inspái- 
mânta, copilă frumuşică. Noi suntem oameni buni. 
Vino, dincolo de dealul acesta, la căsuţele noa- 
stre, unde vei fi stăpână peste toate. Vei îngriji 
de bucate şi vei coace pâine pentru toţi; iar noi 
te vom socoti stăpâna noastră”, 

Neavând încotro, copila rămase la pitici. Ace- 
ştia lucrau toată ziua, scoțând pietre scumpe din 
dealul acela pietros; iar când se întuneca se în- 
torceau la cásufele lor. 

Elisabeta se imprietenise cu aceşti omuleţi, căci 
erau foarte cinstiţi şi credincioşi. In fiecare dimi- 
ngata culegea flori de pe câmpia, care se întindea 


"înaintea cásufelor; pe când piticii se pregăteau de 


plecare pentru muncă. Copila a locuit astfel la pi- 
tici mai multe săptămâni. 

Bătrânii cáutará pe Elisabeta un timp indelun- 
gat. Dar Domnul Dumnezeu care ascultă intotdeau- 
na rugăciunea celor desnădăjduiţi, ii indreptá pe 
urmele copilei rătăcite. Aşa că, într'o bună dimi- 
neajá, o găsiră pe Elisabeta lângă cei nouă pitici, 
stând de vorbă, Se bucură mult.fetita la vederea bă- 


ci dantela ET ye 4 TA eL d o 


PA 120 SOUP www a ct 


iranilor. Si aceştia se bucurará la vederea iubitei 
lor odrasle — urmasa lor. Asemenea si piticii se 
bucurară la rândul lor. 

Bătrânii au condus pe Elisabeta şi pe pitici la 
casa lor cea simplă. După aceea, piticii au rugat 
pe bătrâni şi pe copilă să se întoarcă la locuinţele 
lor. Intorcându-se piticii au clădit din pietre scumpe 
un castel frumos pentru musafirii şi stăpâna lor. 

Bătrânii şi Elisabeta — dacă n'or fi murit de- 
atunci — trebuie să trăiască şi'n ziua de azi lângă 
acei nouă pitici. 

In româneşte de Vasile D. Bradul 
——— NOI to 


„Nu mai încape vorbă !* 


Un om sărac avea un papagal pe care il bo- 
tezase Pol si îl învățase cuvintele: „Nu mai încape 
vorbă!” La orice oră din zi sau din noapte şi 
orice l'ai fi întrebat, Pol nu ştia să zică altceva 
decât: „Nu mai încape vorbă!” 

Intr'o zi stăpânul său îl duse la târg ca să-l vândă. 
„Cine îmi cumpără papagalul?” striga el adăugând: 
„Preţul lui este două zeci de livre sterline.” (A- 
proape 20 de mii de lei). 

Un trecător, auzind un preţ aşa de mare, se opri 
înaintea papdgalului şi-l întrebă: „Pol, merifi tu 
20 de livre sterline?” 

— „Nu mai încape vorbă”, fu răspunsul lui Pol. 

Omul fu aşa de mulţumit, în cât îl cumpără şi-l 
duse acasă. 


Câteva zile mai târziu, supărându- -se nu mai ştiu, 


pentru ce pe papagal, îşi zise: ,,Ce prost am fost 
că am aruncat aşa de mulţi bani pe tine!” 
— „Nu mai încape vorbă!” îi răspunse papa- 
galul care avea acum toată dreptatea. 
Din englezeşte de Ştefan Stătescu-Buzău 


——o= 


Ci Ms 
MES 


Pădure împietrită. — Pe multe stânci se întâl- 


nesc vieţuitoare de mare, ca seoici, raci, etc. im- 
pietrite cu desăvârşire. Aceasta arată cá. stâncile 
acelea fuseseră odată ţărmuri de mare, fiind mai 
mult un fel de nămol. După aceea, apa s'a retras 
şi fundul mărei s'a uscat. 

Nu de mult în America a fost descoperită o 
întreagă pădure pietrificata. Toti arborii padurei 
acesteia si-au pastrat forma si ramurile lor, numai 
că totul e prefăcut in piatră. 


—s ks 


TT MoA NT wu 7 A 
^ I a 


„DIMINEAȚA COPIILOR" 


SEC 


Ce bucurie ne-a fácut Sosoiu 


Este, oare, nevoie sá vá spun eu cu  deamá- 
nuntul marea şi nespusa bucurie ce ne-a făcut-c 
Sosoiu — să zicem cu toţii: „să ne trăiască şi 
să nu-i fie de deochi?” 

N'aveti decât să vă uitaţi la ceeace este în jurul 
lui Sosoiu. Ce ati văzut? 

— Nişte pisoi, zice Niculina strâmbând din nas. 

— Niculino, zici nişte pisoi, ca şi cum ai zica 
nişte mere stricate. Aşa pisoi, fetiţo, mai. rar! Ifi 
vine să-i pupi şi să nu te mai saturi pupându-i. 
Ia să-i numărăm. Sunt cinci, nu-i aşa? Dar fac 
negreşit cât 15, aşa sunt de frumoşi şi de. drágufi 
şi de simpatici si de... nici eu nu mai ştiu ce. 

Ei, acuma ştiţi care este bucuria cea mare ce 
ne-a făcut-o Sosoiu. Ne pomenim într'o dimineaţă 
tocmai când ne gândeam şi ne aşteptam mai puţin, 
cá ne hărăzeşte cinci pisoi, să zicem şi despre 
dânşii: „să nu le fie de deochi!” 

Am uitat însă să vă spun că Sosoiu ne mai fă- 
cuse alţi cinci acum câteva luni, asa că astăzi a- 
vem zece, Dar ce bucurie o să fie pe noi, când 
ajungem la 20! Două-zeci de pisoi, asta-i o bo- 
gátie, e o nespusá plácere, e cea mai mare fe- 
ricire. Si o să le atârnăm la fiecare cercei in urechi 
şi o să le legăm de gât câte o frumoasă pangli- 
cufá, una roşie, alta albastră, una mai închisă, alte 
mai deschisă, aşa după cum se potriveşte mai bine 
cu fenul fiecărui pisoi. "CY 

Ei, Dorel, astâmpără-te! Ce, crezi cá pisoii a- 
ceştia sunt făcuţi numai ca să te joci tu cu dânşii? 
Umblă mai încet, că de unde nu, iji arată 
fie Sosoiu. Tii minte când ai stat 20 de zile legat 
la ochiul stâng pe care ţi-l sgâriase Sosoiu, fiindcă 
îi muşcaseși un pisoi? Sá nu crezi cá de rândui 
asta are să-ţi meargă mai bine. 

De aceea, stai şi tu ceva mai departe şi bucu- 
rá-te împreună cu noi de marea bucurie ce ne-a 
făcut-o Sosoiu. 

A. B. 


t S € co — 


N 
ek 


„DIMINEAȚA COPP'Lon" 


Cioplitorul de piatră 


— Legendă japoneză — 
„Era odată, în fara îndepărtată a Japoniei, un 
sárman cioplitor de piatrá, care muncea mult, nu 
câştiga aproape nimic si nu era mulțumit de 
svarta sa. 


LUTTER 


Lili 


SN W 


Sy. 


kag? "Aj 


— Að 


| 


să mă pot culca pe o saltea de fulgi şi să mă pot 
înveli cu o plapumă de mătase!“ 
Un înger îi auzi rugăciunea şi-i zise: „Ti se 


va împlini corinta“. In adevăr, cioplitorul ajunse , 


om bogat şi se culca acum pe saltea de pui şi se 
învelia ~u plapumă de mătase: 

„Dar, într'o zi, împăratul trecu pe acolo incon- 
jurat de suita sa. Cioplitorul, ajuns acum om bo- 
gat, îl văzu şi râvnind la puterea şi bogăţia lui, 
zise: „Ce folos cá sunt bogat dacă n'am şi eu o 
suifă strălucită? De ce nu sunt si eu împărat?“ 

„Vei fi“ îi zise îngerul. Acum el era împărat.si 
se plimba mândru cu suita sa pe străzile oraşului. 
Dar soarele, care domneşte deasupra tuturor, îl 
umplea de amărăciune. De aceea, el strigă: ,Ce 
folos că sunt împărat, dacă soarele e mai puternic 
ca mine. Vreau mai bine să fiu soare!“ 

Dorinta-i fu împlinită. Acum el îşi împrăștia, 
semet, razele sale arzătoare pretutindeni, arzând 
lerburile si secând izvoarele. Insă un nor se a- 
şeză între el şi pământ, împiedicând razele să a- 
junga pâză jos. 

„Iată cine e mai tare- — zise el — doresc mai 
bine să fiu un nor". Indată rugăciunea îi fu as- 
cultată. 

Plutia acum pe cer făcând să cadă ploi mari 
pe pământ. Nimic nu rezista apelor sale furtu- 


: UT? M N yi 
Cart ENAN N Si NV S b ¿s 
E ETEO D E et o.” au Al e Mos a ua dd 


— —— M PAG. 13 


noase, af-“X de o stâncă care sta nemiscat4 in 
mijlocul torentului mánios. „Dacă o stâncă e mai 
tare ca mine, vreau mai bine să fiu stâncă“ spuse 
el si iatá-] schimbat în stâncă. 

Dar intro zi zări la picioarele sale un biet om 
care cioplea din corpul lui bucăţi de piatră. „Cum 
—zise cl — un om e mai puternic ca mine? Voi 


deveni om!*. — ,Facá-ti-se voia“, răspunse in- 


gerul si omul nostru ajunse ca odinioară: un săr- 
man cicolitor de piatră, care muncea mult, nu 
câştiga aproape nimic... dar era mulţumit de soar- 
ta sa. 
Traducere din frantuzeste de Eugen Slăvescu 
—— — 9 —99——— 


Azore! lui Dorel 

Ce-i cu tine, Dorel? Ce înseamnă tăcerea a- 
ceasta? Í Å = 

N'am primit scrisoarea ta săptămânală cu care 
mă obişnuisem aşa de bine. Mi-am închipuit mai 
întâiu că, poate, te-ai fi sgâriat pe lábufá în luptă 
cu vreun Pisi sau Sosoiu şi cá fi-ar veni greu 
să scrii. 

Mă aşteptam să dai într'alfel semn de viaţă. Dar 
nimic, nici un cuvânt şi nici o veste din partea ta. 
De aceea, te întreb încă odată: ce inseamnă tă- 
cerea aceasta? Ori, poate, te-ai săturat de prietenia 
cu mine? ; 3 

Dar, nu, asa ceva nu e cu putință in nobilul 
nostru neam câinesc. Un câine, când şi-a dat o- 
dată: cuvântul, nu şi-l mai ia îndărăt si cui ii 
este prieten, îi rămâne prieten pentru toată viaţa. 

De aceea, tăcerea ta mă pune pe gânduri. 

„Doamne fereşte”, îmi zic singur, „te pomenesti 
că bietul Dorel e cine stie ce bolnav si eu nu-i 
pot da nici o mână de ajutor!” 

Vezi cât de îngrijorat sunt pentru tine şi din 
pricina ta. Asa dar, nu mai face pe mortul in 
păpuşoi, ci scrie-mi numai decât sau, dacă tii să-mi 
faci o bucurie şi mai mare, repede-te până la mine. 

“Aş fi venit eu, însă nu ştii ce pacoste a dat 
pe capul meu: De mai multe zile, mă ţin de di- 
mineafa până seara legat în lanţ. Cică nu sunt 
destul de rău şi că, dacă mă ţine în lanţuri, mă 
fac rău şi mă dau la hoţi! 

Doamne, Doamne, ce le mai trăzneşte prin cap 
şi oamenilor acestora! Sá ne pue în lanţuri, ca 
să ne facă răi! Lor nimeni nu le face aşa și cu 
toate acestea deseori numai buni nu sunt. O să 
treacă însă si pacostea aceasta. . ; 


i 
t 

t 

| 
i 
Mt 


PAG. 14 


„DIMINEAȚA COPIILOR? 


Tară ferici 


tă 


A fost odată un împărat foarte bun şi bogat, 
dar foarte bătrân. 

Era mâhnit, văzând cum trec anii împingându-l 
tot mai aproape de mormânt. Trăia singur, căci 
împărăteasa murise cu mulţi ani înainte, şi acum 
sta necăjit neştiind cui să lase toată averea şi grija 
împărăției. 

Impárafii vecini, de-abea aşteptau moartea lui, 
ca să puie stăpânire pe bogata lui țară, Si bietul 
împărat nu ştia pe cine să, aleagă de moştenitor, 
căci cu toată bunătatea lui, "poporil tráia in vraj- 
bă; si asta il mâhnea mult. 

Intr'o zi, mai întristat ca oricând, plecă din pa- 
lat si incepu sá rátáceascá prin impáráfie. Tot mer- 
gând, ajunse la marginea unei păduri si se simţi 
atras de răcoarea ei. 

„Voi intra să ma răcoresc puţin, apoi mă voi 
întoarce îndărăt”. S'a aşezat .pe iarba moale şi a 
adormit. Peste puţin, fu trezit de melodia unui 
glas duios, 

Atras de cântec, bătrânul înaintă în pădure şi 
se văzu in fața unei fete, tânără şi frumoasă, ca 
o zână. 

— „Cine eşti tu, copilă frumoasă ce cánfi ca 
un inger?" ^y jew ii 

— Eu sunt lubirea, ^^ 

— Si unde sunt părinţii tăi? 
^ — M-am născut intr'o noapte de Mai, din cântul 


unei păsări sio rază de lun 


— Tu esti aceia pe care-o caut; vino cu mine 


ca să domneşti peste poporul meu. 

Vei inváfa pe oameni să se iubească, să numai 
trăiască in vrajbá si ută. 

Şi copila urmă pe împărat, jar în împărăție boaii 
se schimbă in bine. 
` Pe cei săraci stia sá-i ajute si să le aline NA 
rerea; celor bogați le inmuia mânia, si toți ince- 
pură să trăiască în dragoste si bună înţelegere, 

Dar impăratul deveni iar gânditor şi trist. 

„Fiica mea e bună, dar nu e decât o copilă 
slabă; ea are nevoe de un protector şi cine-o va 
apăra, când eu nu voi mai fi?" Si într'o zi zise: 

„Fata mea, eu sunt bătrân şi aş vrea să te văd 
măritată înainte de-a muri.” 

— Bine, tată, dar eu nu voi lua decât un om 
cu inima la fel cu a mea. Nu má márit cu um 
rüu, ingánfat sau prost. 

— Vei alege pe acela care-ti va plácea. 

Si peste puţin, venirá prinți si împărați pentru 
a fi aleşi de domnifa cu inima de aur; — dar 
domnita nu alese pe. nici unul. 

— Tata, zise ea, nici unul din aceştia nu e po- 
trivit cu mine. 

Şi împăratul nu jsdrazmi să spună ceva, ci in-, 
tristat porni iar in lume. 

Merse el cat merse si ajunse la poalele unui 
munte. Tocmai atunci trecea pe acolo un flăcău 


tânăr, voinic, frumos si cu chipul blond, . 


R 


ad 


„DIMINEAȚA COPIILOR? 


„Cine eşti tu, tinere?" întrebă împăratul, 

— Eu sunt Idealul, j 

— Care sunt părinţii tài? X îi 
r — Un cioban s'a îndrăgostit de-o stea; si cum 
steaua era prea departe, numai cântul lui ajungea 
la dânsa, şi din acel cântec m'am născut eu. 

— Şi unde te duci? 

— După dorul inimei mele, 

— Şi unde ţi-e dorul? 

— Nu ştiu, dar il voi afla. 

— Vino cu mine, fătul meu. Tu eşti cel menit 
să domnească peste împărăţia mea! Şi amândoi ple- 
cará. [ 

Peste puţin se făcu nunta şi împăratul lăsă copiilor 
lui grija împărăției. Å 

Inainte de a muri, el avu fericirea så joace pe 
bráte pe mica nepoată ,,Caritatea”. 

Si ţara aceia era cea mai fericită, fiind stăpâ- 
nita de Iubire, Ideal şi Caritate... 

Eufrosina Semenescu-Galaţi 


JOC DISTRACTIV 


Luaţi o foae de hârtie în mijlocul căreia scrieti- 
vă numele. Indoiti apoi hârtia în aşa fel încât îndo- 
itura ei să cauă drept pe miilocul numelui scris, 
tăindu-l în lungime în două parti egale veţi vedea 
că figura obţinută va rămânea cu o floare sau un 
ernament foarte frumos. 

Trimisă de Renné Theodosiades-Brăila 
——m s 


ÎN ORA DE GEOGRAFIE 


Profesorul. — Ionescu, ia spune-mi, ştii ce 
este luna? 

Ionescu. — Luna este, este... copilul pământului. 

Profesorul. — Dacă-i copilul pământului, ce este 
tuna? Š 

Ionescu (repede). — Este nepotul soarelui. ' + 

k i Trimisá de I. A. E. 

k ta =o —— , 

La birt : nä 
 — Dar ce faci cu mâncarea ce ţi-am 
báete ? Vine ? cá aştept de o jumătate de oră! 

Chelnerul se uită la ceasornic şi exclamă: — 
;-— Aşa e, zău! Vezi dumm sta cum a trecut 
&remea ! 


* E 

Servitoarea : (intr'o láptárie), z 
— „Dar de unde vine peştele acesta în lapte ?" 
Lăptăreasa : „Aceasta nu pot nici eu să mi-o 
explic; poate că l-a înghiţit vaca în timp ce se 
adăpa“. M, ( 
Din nemteste de D. G. ` 


cerut, ` 


NØNUDAVD 708. 
| WI VW xy 


De vorbă cu cititorii 


M Vior.-Loco. — Regretám că nu-ţi putem satisface 
dear Avem desenatori nostri de cari nu ne putem 

espărţi- 4 dE 

Don Gomez.— S'a primit prea târziu carta postalá . 
cu nume'e adevărat alid-tale. ` 

K. N. M.-Barlad.--Cu regret, dar tot nu merge „Când 
dol se cearlà". ..acă vrei, dă-ne adresa să-ţi facem ob- 
servaţiile noastre prin scris, Si a doua are nevoe de 
serioase îndreptâri, aA 

Anna S.-Bráila. — „Luna”. Prea lungă introducerea. 
Povesurea cam lipsită de Po Aveţi nevoe de în- 
dru ‘ări cari nu pot fi date in. 2—3 rânduri. £ 

S. Nic. elev-Craiova. — Poezile d-tale aratá cá nu 
cunosti incă regu ile versiticürel, Bunăoară, in strofa în- 
tàia din „Se duc cocorii* nu e permis să rimezi versul 
1-iu cu al 3-lea si să lasi nerimat al 2-lea cu al 4 lea. 
In poezia „Dimineaţa“ „câmp“ nu poaterima cu ,gánd*, 
nici 1 cu „Drag“. d j 

H. L.-Barlad,-- Iti publicăm ,Curiozitatea", „Coajea de 
penenr est: o întâmplare ce nu prea se produce. —— - 

C. Gh.-Bráila.—'|'i-se va publica „problenis“ si poezia 
„Bunica“, dar nici nu știm când ii va veni rândul „Bue 
nicei“, de carece avem peste o sută de poezii cari îşi 
aşteaptă rândul. ; 

Wodan-!asi. — Rugăm dati-ne adresa pentru a vă 
face prin scrisoare unele observaţii relative la poezia 
trimisă. d 

D-nei A. V.-Loco.—Noi găsim că nu e bine să com- 
patani pe o mama de copii cu o clo5ca si nici nu pu- 
tem vorbi in revista noastră de dileritii bandiți Sa lä- 
sim jurnalelor treaba aceas!a, 

.D. I. Popesti-R.-Sárat.—Zici că anecdotele cu ţiganii 
sunt „din basme'. Nu prea am înţeles. Trebue să ne 
spui: sunt originale de d-ta sau extrase din alte cărţi, 
sau auzite din gura poporului şi reproduse cât mai 
exact, 


ELEVI ȘI ELEVE 

Toate cărţile de şcoală le găsiţi numai la 
` LIBRĂRIA NAȚIONALĂ 

Str. LIPSCANI, 88 (vis-à-vis de Biserca Sf. Gheorghe) 


Cele mai frumoase 


Rochite si Costumage pentru copii 
găsiți numai la MARELE MAGASIN CARMEN SYLVA 
Str. Lipscani 68 — Bucuresti 


Dragi cititori, mai aveţi unes rábdare 
până la începutul publicárel noului ro- 
man promis. Vă asiguram că veti fi mul: 
tumiti. cum ati fost si de ,,Suflete de 
viteli 


DIRECTIUNEA. 


EV pat ea e e 7 ovum “ci sa da o 


PAG. 16 
Țăranul şi brànz 


Un ţăran pusese în dulap o bucată de brânză ca să 
© aibă pentru cină, dar când vru să închidă uşa 
dulapului, zări un şoarece care dădea brânzei târ- 
coale. „Aha! se gândi el, stai cá ţi-o fac eu.” 
Repede chiamă pisica şi o închide în dulap. Pisica 
însă fu mai deşteaptă decât omul. Prinse şi mâncă 
mai intáiu soarecele, iar după aceea dădu gata 
şi brânza. 

, Din frantuzeste de V. At. Gheorghiu, elev-laşi 


 CURIOZITAT! 


Merele astronom francez Camille Flamarion a 
calculat in anul 1884 că dacă cineva ar fi dat cinci 
bani cu dobândă compusă în ziua naşterei lui Isus 
Christos, astăzi ar fi avut un capital de 416 unu- 
sprezecelioane lei, sumă ce se dublează din 14 în 
14 ani. 

(Adică în cifre exact: 416.496.400.000.000.000. 
000.000.000.000.ap0.000.0.) 

Trim să de H. Lowensohn-Bârlad 


Ge * 
Se ştie cá cei mai tari pomi din lume sunt 
cedrii, cei mai înalţi sunt eucalipfii, si cei mai 


grosi boababii. Å 
Y: ‘Trimisă de Dan P. Mihàil-T.-Măgurelé 


Colegi! si prietenii 

toți o spun 
Cá nimic in lume 

nu-i mai bun 
‘De noi copiii mai adorat 
Ca ciocolata ,S5UCHARD" 


ELEVI ŞI ELEVE ; 


Toate cártile de scoalá le gásiti numai la 


LIBRĂRIA NAŢIONALĂ 


Str. LIPSCANI. 88 (vis-à-vis de Biserica Sf, Gheorghe) 


Ad. Vas.-Cálárasi.— „Mie“, Iti urám şi noi. mica si 
drăguță domnişoară, să ajungi mare şi cat mai bună 
şi s: rguitoare. Í 

Neg.-Bacifaláu, — „Intâia zi de şcoală“ este o com-' 
poziție desiul de bună de c.asă, dar nu o bucată de 

unicat, Ar: 

? I. P. M.-Bráila. — „Bunica şi nepotul“. Nu e bine să 
ne facem singuri reclamă. "E 

D. P. M.- T, Mágurele, — „Dela pădure” e slabi <i a 
proape lara subiect. Povestea cu „Cazanul“ e cam alte 
fel, Vom a ege ceva Curiozitáti. 

T. P,-Vasluiu.—,Neascultarea norumbelului* e o coma 
poziţie í unicicá, dar nu e bucată de pubiicat. 

V. P.-Loco. — „Ce spuneai că-s patru“ lasă de dorit 
ca stil si formă de povestire. 

G. S.-Orheiw —E mai ruşine så pub 'ici bucăţi proaste, 
nu să nu publici. j ; 

M. R.-Odobesti. — In genul lui ,Ionel* al d tale am 
publicat noi cu ..aplea. I 

N. D. N.- Galafi.—,Povestea fántarului*. Ducă o altă 
revistă a publicat o poveste asemáná.oare, e mai bine 
să nu o mai publicin şi noi. i 

V. V. M. Poeni-lasi.— „Nicuşor e azi cuminte“ este 
puo) dar nici noi nu mai ştim cânl îi va veni 
rândul, PNIS RAN 
Re T.-Brăila. — Vom alege din jocurile distractive, 
.Leacul harfagului” e si în românește, dar nu merge 
pentru revista noastră, iar | en'ru frumoasa rugăciune 
»Tatil nostru“ se cade să avem m i mult r.spect. ,Ine- 
lul terme at“ nu e tradus corect româneşte. 

i á Cár.-Craiova, — Sunt cunoscute pucálile trimise 

e d-ta. hy AYAT ba A Ue - 

Adela-Iasi,—E prea lungă povestea „Boilor cu pret" 
şi ne l peşte spațiul. ! 

I. E.-Loco.— Elevul cu „măgarii“ n'a fost de spirit, 
ci pur si simplu moj'c. A : j 

Pop N.-Loco.— Sarada d-tale e cu prea multe inver- 
sări, lar proverbul ascuns este asa uşor ce găsit. De 
„şarade' nu avem nevoe. Anecdotele, dacă sunt bune, 
vor fi publi a!e. ^ 

T. T. T.-T. Sev«-?".— Anecdota cu baba în biserică 
nu e de joc la loct 


I. Pop.-Loco.— lege" anecdote mai bune 
şi mal morale... 
S. T.-Bacüu.—: blica ,gluma”. 
n. Nen.-Galaj.. de liceu trebue sá stie mal 
ME. A să $1 punctualia. 
; de cunoscută anecdota cu 
wor | îngrijire acest cupon. 


N No. 2 
yremii ale revistei 
A COPIILOR“ 


A . BEVERULS, S. A. 


041M —— 


NU I 
n ti 
REVISTA SAPTAMANALA 
35 Director: N BATZARIA 


OESEM DE POPA Á PRETUL 3 LE) 


PAG. 2 


Fapte vitejeşti în limba veche 


STEFAN CEL MARE, cel mal viteaz Domn ai Moldovei, 
care a biruit pe toţi duşmanii tárel 


O ştim, cred, cu toții frumoasa şi patriotica poe- 
zie care începe asa: 

„Pe o stâncă neaerü, într'un vechiu castel 

„Unde curge'n vale un râu mititel, 

„Plânge si suspină tânăra Domniţă” u 
$i aşa mai încolo, 

Autorul acestei poezii este marele poet Bolin- 
tineanu. 

Socot însă că e spre folosul nostru, dacă aflăm 
şi izvorul, adică de unde a luat Bolintineanu su- 
biectul poeziei de mai sus si al altor balade isto- 
rice şi naţionale. Izvorul acesta este cronica (is- 
toria fárei an cu an) a admirabilului povestitor 
Jon Neculce, care & trăit şi a scris acum vre-o 
250 de ani. 

Să citim împreună frumoasa limbă românească 
In care a scris Neculce, Intâiu vom găsi subiectul 
poeziei de mai sus si a incă unei poezii pe care 
o veţi ghici foarte lesne, iar al doilea vom vedea 
cât ipu de înţeles vechia limbă a strămoşilor 
noştr 

Ascultaţi cu băgare de seamă ce scrie Neculce: 

„Stefan Vodă cel bun (adică Ştefan cel Mare 
N. R.), bătându-l Turcii la Războieni, au mers să 
între in cetatea Neamţului; si fiind mumă-sa în ce- 
late, nu l-au lăsat să intre şi i-au zis că: pasă- 
vea in cuibul său piere. Ce, să se ducă in sus să 
strângă oastea, că izbânda va fi a lui; şi așa, 
pe cuvântul mâne-sa, s'au dus in sus şi au strâng 
oaslea..s ; oa 


„DIMINEAȚA COPI!LOR" 


Si mai departe: „Iară Stefan Vodă, mergând dela 
cetatea Neamţului în sus spre Moldova, au mers 
pe la Voroneţ, unde trăia un părinte sihastru, pre 
anume Daniil, şi bătând Stefan Vodă in uşa se- 
hastrului să-i descuie, au răspuns sehastrul să aş- 
tepte Ştefan Vodă afară până şi-a isprăvi ruga; 
si după ce şi-au isprăvit sehastrul ruga, l-au che- 
mat în chilie pre Ştefan Vodă şi s'au spovedit 
Stefan Vodă la dânsul. Si au intrebat Stefan Vodă 
pre sehastru: — ce va mai face, că nu poate să 
se mai bată cu Turcii? lachina-va fara la Turci 
au ba? lara sehastrul au zis să nu o închine, cá 
războiul este a lui, numai după ce va isbândi, 
să facă o mânăstire acolo, în numele sfântului Gheor 
ghie, să fie hramul bisericii. 

„Deci au şi purces Stefan Vodă în sus, pe la 
Cernăuţi şi pre la Hotin şi au strâns oaste fel 
de fel de oameni şi au purces in glos. lara Turcii, 
înțelegând că va să vie Ştefan Vodă cu oaste în 
gios, au lăsat si ei cetatea Neamţului de a o mai 
bate şi au început o fugire spre Dunăre; iară Stefan 
Vodă au început a-i gonire în urmă şi a-i bate 
până i-au trecut de Dunăre. Şi întorcându-se ina- 
poi Stefan Vodă s'au apucat de au făcut mânăs- 
tirea Voroneful, si au pus hramul bisericii sfân- 
tul Gheorghie.” 


Bunica 


Stdtea la vatră zâmbitoare 
Cu fusul ei cel fermecat 
Si-o poveste incántátoara 
Scotea din sacul nesecat 


lar tocul ce ardea alene 
Cu ea rol povestia 

Si părul său albit de vreme 
Mai alb acum părea 


Cu ochii duşi în alte lumi 
Spunea bunica mea 
Povestea cea cu smei-urá(i 
Ce fete tot răpia 


Si fusul se 'hcárca meren 

De lână ca zefirul 

Si'i era din ce in ce mal greu 
Sd răsucească tirul 


Deodată basmul se sfürsia 

C'o nuntă fermecată 

In timp ce fusul amufla 

C'o sidreald înceată, 
Costache Ghiorghin-Brăila 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


DIMINEATA COB: i-r 


REDACTIA SI ADMINISTRATIA : 
UCURESTI — STRADA SÁRINDAR 9-11 BUCUREȘTI. — TELEFON $6l67 


ABONAMENTE: UN AN 150 L 
| SASE LUNI 80 „ 
19 OCTOMBRIE 1924 


Lupul si Chifibus 


Chitibus se mai uită câteva clipe la oasele si 
căpățâna bietului măgăruş, rămasă dela lup; pune 
degetul la frunte, se gândeşte, apoi începe a se 
căuta prin sân, prin brâu, printr'o lăduncă pe care 
o purta la brâu, până ce găseşte în lăduncă o 
peucă. 

Peuca e un fel de muzicutá, un fel de tipátoare 
sau tirluitoare pe care o fac copiii din pană de 
gâscă. La o pană de gâscă groasă, taie tuleiul, a- 
dică partea aceea cu care a fost infiptá in piele, 
taie anume partea care e goală înăuntru, îi des- 


UN NUMAR 3 LEI 
IN STRAINATATE DUBLU 
Manuscrisele nepublicate nu se inapoiazá 


de Th, D. Speranţia 


pică o parte ca o limbă în capătul închis şi când ` 
suflă în ea, ţipă: piu-u-u-u! 

Chitibus încearcă peuca dacă tipa bine, apol 
îşi face un fel de ascunzis de frunză lângă căpă: 
tana de mágárus si apoi sboară de se aşează sus 
pe-un mal de-asupra nisipăriei. 

Aicea sade el si aşteaptă să-l vadă pe lup venind. 

Lupul, de când máncase mágárusul, nu mai a- 
vusese Chilipir să mai mănânce atâta de mult. 
Vre-o două-trei zile a dus-o numai întrun somn 
apoi a mai căpătat intro noapte un purcel; dar 
ce-a patit el pentru purcelul acela. o spune si pe 
lumea cealaltă. L-au zăpsit câinii, s'au luat după 
dânsul şi l-au flocáit si l-au îugărit si l-au în- 
coltit de vre-o câteva ori că era să scape purcelul 
din gură. Şi chiar l-ar îi scăpat, dar de îrică i se 
încleştară dinții şi acuma chiar să fi vrut nu 
putea desclesta. 

A doua noapte după ce a mâncat purcelul, era 
o lună şi-o lumină ca ziua. Ii era lupului cam foa- 
me, dar cum să intre în sat pe-asa lumină? E 
destul să-l vază un câine cát de păcătos, o javrá 
cât de mică, şi sá'nceapá a táhái, cá pe minut sar 
toti câinii din sat, iar după câini sar si oamenii si 
babele si copiil. 

Şodoa şi el pe labe la gura unei râpe în creasta 
dealului, despre sat, şi se uita în sus când într'o 
parte ,cánd in alta, să vadă nu se arată vre-un 
nor care să mai întunece locul, dar în. zadar, nu 
se vede nici pic de nor şi noaptea rămâne tot lu- 
minoasá până încep să se vadă lumine pe la fe- 
restrele caselor de prin sat, semn că începe să se 
apropie ziua, când se scoală oamenii. Ba încep 
să se audă si scártáit de care si pocnete de putra 
şi de bice si glasuri de om. Atunci plecă lupul cu 
coada între vine şi se duse la ascunzătoarea lui. 
A trela, a patra şi a cincea.noapte tot aşa 


PAG, 4 


Noaptea a cincea însă era lihnit de foame, de a- 
ceca cu toată lumina» tot s'a dus in sat. Dar ce 
folos că s'a:dus? A luat-o el încet, încet: pe ma- 
lul garlei, cam prin albia gárlei, prin umbra ma- 
lului şi a mers aşa până la un hàtas, pe unde sco- 
borâse vitele la gârlă. O luă in sus pe hátas, în 
sat. tot în umbra gardului, mirosind de departe 


dacă nu cumva sunt ceva porci culcati pe sub ` 


gard, călcând încet ca hoţul cel mai hot si muş- 
când de necaz laba ori piciorul care i-se părea 
ca face cel mai mic sgomot.' Mergea cu. mare 
bàgare de seamă şi începuse chiar să simtă si un 
miros càáldut de stroh, de culcuş de porc, care 
frebuia sà fie pe-acolo pe-aproape, pe sub gard; 
când, de-odatá, din partea cealaltă de gard, se 
aude un sforăit de cal speriat, cum sfordie caii 
când simt a lup si odată cu sforăitul si un látrat 
de câine. Atâta a fost de-ajuns. Látratul de câine 
à pus in picioare toţi câinii din vecinătate, ba chiar 
“in tot satul. Intr'o clipită s'a înşirat după dânsul 
o haită nesfársitá de câini, care mai de care mai 
galagiosi si mai grăbiţi să-l inhate şi l-au gonit 
papa hat, hát, aîzră din sat. 


După asta, vre-o două nopti iar nu s'a mai dus 
prin sat pentru că a auzit detunături de puşcă. 
După atâtea zile de răbdare, se înțelege că trebuia 
Jupul să fie lihnit rău de foame. lar pe lângă lih- 
ueala asta, când a mai venit si porunca lui Chi- 
fibus ca să-l găsească o foame turbată care să-l 
aduca acolo unde erau oasele măgărusului, l-a 


„DIMINEAȚA COPI'LOR" 


găsit un fel de lihncală care l-a zăpăcit de nici nu 
ştia. ce “lace. De unde cra cl, din ascunzătoarea 
lui, o lua la fugă ziua mare să se ducă la locul 
unde a mâncat măgăruşul, să vadă n'à mai ră- 
mas ceva cu ce să-şi poată ogoi foamea. 

(> luă ia fugá şi merse până ce ajunse acolo. 
Inainte însă de-a ajunge el, Chitibus îl zări de de- 
perte si se duse de se băgă în ascunzisul de frun- 
ziş pe care şi-l făcuse. 

Lupul, prăpădit de foame cum era, îndată ce 
dă vu ochii de cipatana mágárusului, s'aseazá s'o 


roada pe cât o putea să mai găsească ceva de 


ros. Dar cînd deschide el gura să s'apuce de ros, 
Chiţibuş de colo de-alăturea smac în gura lui si 
s'asezá ti. fundul gâtului. Lupul simte că i-a intrat 
ceva în gură, dar îşi închipuie că poate e vre-o 
bucată de carne de pe cápátáná şi vrea so în- 
gbitá. inghite el odată, mai înghite odată si inc'o- 
dată, dar, simte că ce era în gât rămâne acolo ne- 
mişcat. Rămânea nemișcat pentru cá Chitibus se 
ținea bine cu amândouă mânile. 

Se mai sileşte lupul să inghitá, dar nu poate. In- 
cepe a tusi. 

— Çe să fie? se gândeşte el. 

Atunci Chitibus pune peuca în gură si începe 
sa (iue: piu-u-u-u-u!... 

Lupul, când aude asa, o rupe de îugă, i-se pare 
cá vine cineva pe urma lui. O rupe de fugă, dar 
in lcc să fugă spre pădure, de unde venise, apucă 
spre sat, pe drum, printre casele oamenilor. 

— Piu-u-u-u-u!... face Chitibus. 

Va urma, Y Th. D. Sperantia 

— —-— k=. 


PROVERBE SI SFATURI 


Hraneste-fi si întreţine-ţi bine organismul cât timp 
eşti sănătos ca la rândul său să te poată hráni şi 
întreţine în caz de boală. 


AK 

Dacă vrei să te încălzească plapoma trebuie s'o 
'ncalzesti tu întâi. ` 

După cum o clădire, pentru a fi trainică, are 
nevoie de temelie bună, astfel învăţătura, pentru 
a fi trainică, are novie de studii primare desáe 
vârşite. à 

H H * ! 

Cel ce face clasele primare este proprietarul unei 
căsuțe in care să se poată adăposti o viaţă in- 
treagă, cel ce face o şcoală secundară are o. casă 
mare în care să poată trăi mai în voie, iar cel 
ce urmează, si mai înainte are un palat unde poate 
arăposti. şi pe alţii. Da ui 

Aa Tudor Paharnicul 


aa OD EDO em 


DIMINEAȚA COPIILOR” - Z P AG. 3 


irunza cade din salcâmi 
Imbrácánd cdrarea, 

Berzele se duc ín sir 
Cenusie-i zarea. 


In crâng florile-au murit 
Păsări numai cântă, 

Plutesc neguri peste văi 
Vântul se frământă.. 


Pic cu pic pe geamuri lin 
Ploaia se prelinge, 

Nu e soare... nici senin 
Cerul parcă plânge... 


Nici chiar stele nu mai sunt 
Nici cântări pe vale, 
Totul pare 'nváluit 
Intr'o neagrá jale. 


G. Nedele;-—C;iad 


——T[EËj=—— 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


PAG. 6 

Doi copii harnici 
— „Ştiţi? intro zi, doi copilasi, Insă fiindcă piciul Gled 
Cam de vr'o şapte-opt ani, Isi bătu de dânsa joe, 
Se jucau la o mdsuta Ea voi sd se râzbune 
Cu-o monedă de doi bani, Şi-i lăcu un renghi pe loc. 
Copilita stând pe gânduri | š 
li veni de-odată 'n gând după vre-o cinci minute 


îi zise — ,jatà-acusi" 
Şi din 3—4 ovale 
A tăcut un purcelug, 


O ideie... la creionul 
Si-apoi iat-o desenind..,, 


După câteva minute, 


O 'ntrebai atunci mirat: i. ` 
— „Ce laci tu Ricuto dragå 2» k. oç i 
„Şi de ce te-ai apucat?,, "re Ngang 


ala Gen Tt "S BIB JN Astfel Rica încântată 
Cu vocea-i de ingerag — Á 
„Dintr'o linie oblică De máreata eei izbândă, 
„Eu făcui un fluturag". li vorbi atunci lui Gică 


Cu o voce, dulce, blândă: 


ms „Ah! cât sunt de fericită, 
Că mănuta mea făcu 

Un grásu( cu coada stredel 
Asa 'ntocmai cum esti tu“, 


Atunci Gică, umilit Jeaa de Leresty 
Si foarte ambițios, — === y 

Baga mâna in hdinutd 

Si-un creion degrabă-a scos. Dragostea de fiu 


Si-atpoi spune: „Fli pe pace, 
„Crezi cd eu sunt mai prejos? 
„Ai să vezi ce fac acuma 

„Fac un lucru mal írumos"., 


O femeie avea doi báefi, dintre cari cel mare de 
opt ani şi cel mic de şase. Amândoi erau foarte buni 
şi ascultători, aşa cá mama lor ii iubea deopotrivă. 


FA dre trei linioare Intr'o zi fiul cel mic o întrebă zicându-i: „Mamă, 
i desenă un triunghiu, mă iubesti oare aga de mult cum te iubesc şi e 
lute-l Şterge, trage patru, pe d-ta?” 

Şi-apoi făcu un dreptunghin. — De ce mă întrebi aşa? îi răspunse maică-sa, 
Nu se lasă, dă 'nainte — Pentrucă d-ta ai doi băeți, asa cá dragostea 
Si când dd de rezultat, d-tale e împărţită, pe cánd eu m'am decât o sin- 
Se umilă ca şi curcanul gură mamă. 

Si-apoi strigă ingâmlat: Trimisă de Nicolae Gregov-Bolgrad 

— A! tu zici că eşti grozava. i CUR, a satui A 

ka te uită 'ncoa la mine 

Si priveşte... că fácut-am Mitică servitor. 


Mitică, du-te să-mi aduci două cutii de chibri- 
turi, dar vezi să fie bune și să se aprindă. 

Mitică se întoarse cu cutiile, însă când stăpânm 
vrea să aprindă lampa, vede că nici un chibrit nu 
ia foc. „Mitică strigă el, ce fel de chibrituri ai 
luat, că nu se aprinde nici unul?” 
Bs Si-apoi có!" răspunse Rica = — Sunt foarte bune conașule. Le-am incercat 
ai răbdare şi-ai să vezi, pe toate gi toate s'au aprins, 

am să te desenez“, Lam GB e 


O vdcufd ca şi tine”, 


„DIMINEAȚA COPIILOR" 


PAG, 2 


Vecina noastra Luna 


Zicem vecina noastrá luna, de oarece este in- 
comparabil mai aproape de pământ decât oricare 
alta stea sau corp ceresc. In adevăr, luna nu este 
decât la 386 mii de chilometri depărtare, pe când 
Marte, bunăoară, în seara când s'a apropiat mai 
mult de pământ, era la o distanță de 56 de mili- 
oane dc chilometri. 

Din cauza acestei apropieri, luna este asa de 
bine cunoscută, in cât un învățat a zis cu drept 
cuvânt că luna e mai bine cunoscută decât Africa. 
Numai să ne înţelegem. Fie cu ochiul liber, fie 
cu telescopul, noi nu vedem decât o jumătate din 
suprafața lunei și întotdeauna aceiași. Cealaltă ju- 
mătatc n'a fost si nu va fi văzută în vecii vecilor. 
Se presupune însă că şi partea care nu se vede 
nu diferă mult de partea care se vede. - 

Si acum să spunem în puţine cuvinte ce ştim 
mai interesant despre lună. Intâiu, ştim că luna 
este mult mai mică de cât pământul. Cât mai mica? 


Dacă ar fi cu putinţă să-l tăiem pământul.în 48 de ` 


bucăţi egale si am lua una din aceste bucăţi si 
i-am da forma rotundă ca o minge, această minge 
ar fi egală cât luna. Vedeţi, dar, că luna e mică 
şi în cer sunt prea puţine stele văzute cu ochiul 
liber şi cari să fie mai mici decât luna. Insă luna 
ni-se pare mare, fiindcă e aproape. 

Mai ştim că luna n'are lumină proprie, ci e lu- 
minată de soz-:. Lucrul acesta e uşor de dovedit. 
Da:á iuna a: fi avut lumina sa proprie, noi am 
fi văzut-o întotdeauna întreagă si mam fi avut 
ceiace numim fazele, (schimbările de mărime ale 
lunei). 

Ştiţi că luna este satelitul pământului. Satelit 
inseamnă cel ce urmează pe cineva, care se ţine 
de cineva, Şi luna se ţine de pământ, adică se în- 
vârteşte în jurul lui şi odată cu el se invarteste 
şi în jurul soarelui. In jurul pământului luna se 
învârteşte în vreo 28 de zile fără câteva ceasuri. 
Aceasta este luna ,,lunara”. 

Bine înțeles, si luna are ziua şi noaptea ei. Nu- 
mai că diferă atâta de zilele şi nopţile noastre! 


O zi în lună tine 14 zile de ale noastre si tot 


atâta durează şi-o noapte. Pe cât de frumoase 
sunt pe pământ nopţile cu lună, pe atâta de nesu- 
ferite şi de îngrozitoare sunt nopţile la lună. Nu 
că ar fi mai întunecoase decât nopţile de pe pământ. 
Sunt chiar mai luminoase, fiind luminate de pământ 
care este mult mai mare. 

Dar luna are o altă meteahná grea, cât se poate 
de grea: luna e un corp mort și înghețat. A murit, 
fiindcă a inghetat. Asa dar, mare aer şi fiindcă 
"mare aer, “nu reţine căldura razelor solare. 

De aceea, noaptea la lună e frig, asa de frig, 
cum mu ne nutem inchipul noi pe pământ, 


Luna mare aer, mare apă si n'are, deci, nici a 
ființă vie pe dânsa şi nici cel mai mic fir de ver- 
derta. Vedeţi cât e de trist acolo. Dar e si mai 
trist când ţinem seamă şi de faptul că toată su- 
prafcfa e un pustiu presărat cu cratere, adică cu 
enorme găuri de vulcani, aga de mari, în cát unela 
au peste o sută de chilometri lăr | 

lar dacă, prin închipuire, ar fi cu putință să con- 
struim case in lună, aceste case n'au nevoe nid 
de acoperișuri, nici de geamuri la ferestre. 

In lună nu plouă, nu ninge si nu suflă nici cel 
mai mic vânt. De asemenea nu e nevoe de că- 
minuri, de sobe sau de maşini de gătit. Acolo nu 
e cu putinţă să faci foc, pentrucă focul nu arda 
fără aer. 

De aceea, e mult mai bine pe drágujul nostru 
pământ. 


Stie-Tot 


A ci jos este o parte din lună, lar globul este p»àn1at aç 


cum s'ar vedea din lură, daca ar fi acolo oamenii 
S'ar vedea mai frumos decât lunas, 


aa i a kG wc Á 


PAG. 8 


Sftiicfa lui Nicusor 


— Mamă!” — zise ivi a6! 

Tot sărind intr'un picior 

— „lată iau creionwn mână 

„Şi fac repede o prună 

„Fac deasupra o tortiță 

„Semănând co pungulii. 

„li fac două urechi mici 

„Și mustüfi ca la pisici 

„li mai fac şi-o coadă mică 

„Si-am desenat o pisică!” 
Dârdală T. Ilie-Popesti, R -Sărat 


Minele cele mai adânci. — Ca sà se scoată din 
oământ mineralele cari aduc atâtea bogății, in multe 
sari s'au făcut în pământ săpături până la adân- 
cimi foarte mari. Asa, sunt mine cari au o adân- 
cime de peste două mii de metri. La o astfel de 
adâncime e foarte cald şi omul s'ar înăbuşi şi ar 
muri în scurtă vreme. De aceea, lucrátorilor de a- 
colo li-se aduce cu ajutorul unor maşini aer proa- 
spăt. De altfel, un lucrător nici nu stă mult acolo 
şi e inlocuit cu altul. 


— 


„DIMINEAȚA COPIILOR» 


Pð Lj 
Mâna din mormânt 
după Bechstein 

'Intr'un sat trăia un ţăran bogat şi fericit, dar 
această fericire era mereu amărâtă din pricina fiu- 
lui său. Nu numai că acest fiu păcătos nu trăia 
în pace cu surorile sale; dar într'o zi merse atat 
de departe cu nesocotinţa lui încât ridică braţul 
să dea in buna lui mamă. Atunci tatăl său se ri- 
dică şi îi grăi foarte aspru: „Ce faci, nencrocitule! 
Pentru fapta pe care ai vrut s'o faci, mâna ta s2 
nu găsească otihna nici in rám^ 4t. j 

A trecut la mijloc o bucată de vreme si fiu! cel 
nesocolit părea cá are gânduri de îndreptare. Era 
însă numai o părere. Dealtfel, nu mult după întâm- 
plarea de mai sus, el incetă din viaţă. 

Blestemul párintesc se inplini şi de data aceasta, 


ca si intotdeauna, căci oameni cari se duseserá la 


cimitir ceva mai târziu, vázurá cá o mână egise 


s ure III 


afară dinir'un mormânt. Paznicul fu întrebat, ce 
este cu această mână, iar el dete lămurirea urmă- 
toare: 
Mâna aceasta s'a ridicat să lovească în părinţii 
săi, şi deaceea nu-şi va găsi niciodată linişte şi pace. 
Prelucrare de Augustina S. 
——f[r e 


Din coadă de câine nu se face sită de mătase. 
*9»* H 


Pentru un purece nu zvârli plapuma .'n foc. 
... Ñ 


Omul cât tráeste învățătură deajuns nu do- 
bándeste. X 
... 
La lauda mare mergi cu sacul mic. 
... 


è 
Cine nu vrea să plámádeascá, cerne toati ziua. 
— —— < j= (n 


) 


= A Ç| 
VEA. E lS M 


t. Cu'mprumut luase Haplea 2. inapoi când iar îl duce, 3. - Nu'nteleg, îi spune. omul, 
Un cazan de la vecin, Pune ntr'insul so cáldare: ” Cum, de unde-i cea câldare? 
Vrând să fiarbă. zice dânsul, „Să-ţi trăiască!" zice Haplea, — Ţi-a nâscut cazanul, neicá. 
Nişte ţuică sau pelin. „Dee Domnul la mai mare!“ Vezi norocul tâu fu mare. 


L TE RR Y ` T "i À ia = 

„Măi da prost e Haplea, Doamne! 5, După zece zile imi pare, ' 6 Trece-o lună trec si două, ` 
Prost de tot mai e sărmanul!* lar cazanul Haplea cere. Haplea face pe niznai. 

Si, fireşte, isi păstrează Se grabeste acum vecinul — Ce i, mái Hapleo, cu cazanul? 
Si cáldarea si cazanul. Sa i-l dee cu plăcere. . Nu cumva: n'ai gand sâ-l dai? 


di 


uraj și ce sa moará? 9 - Dar cazanul ca să nască 


6. — Cac 


Din adânc ofteazá H | 

Si gráegte vrei Pos Vád o doagă cà-ti lipseşte. Oare când s'a pomenit? 
F4'fi curaj, vecine dragă. Un'icazan să moară, Hapleo, Totuşi tu crezut-ai, neică, 
A murit de mult <à manyi Asta nu sé pomeneste Şi cáldarea-ai sterpelit, 


^ 


PAG. 10 


Pe lângă prispa țărănească, 
i-la, hi-la, la la la 
Se 'ntinde hora románeascá, 
Hi-la, hi-la, la la la 
Flăcăi si tete vin la joc, 
Hi-la, hi-la, la la la 
Si joacă hora tofi cu foc, 
Hi-la, hi-la la la la 


pitis; ME prod e 
II HI 


In chiot si in glas de strund, 
: — Hi-la, hi-la, la, la la 

Porneşte hora cea strâbună ; 
Hi.la, 
Veniti si voi tot prinşi de mini, 
Hi-la, hi-la, la la la 

Si trageti hora mài Románi, 
Hi-la, hi-la, la la la 


„DIMINEAȚA COPIILORA 


HORA L4 


Să bateti talpa fot mai tare, 

A Hi-la, hi-la, la la la 

Acum când România-i Mare; 
Hi-la. hi-la, la la la 

La Nistru, Tisa si Carpati, 
Hi-la, hi-la la la la 

Cu toți un suflet. toți sunt frati. 
Hi-la, hi-la, la la la. 


hila, la la la 


NB. Cântece pentru copii se gásesc în „lira scolarului* (cu poezii) şi „Lira Maestrului“ (cu notele muzicale 
corespunzitoare), amândouă de A. L. Ivela Editura Leon Alcaiay, Calea Victoriei- București. 


Cum så scriem bine ca ortografie 


Il. O bucată scrisă cu ereseli ortografice 
(Gregit sunt scrise cuvintele cu cursive) 


Dragul meu Prieten. Scrisoarea ce mial trimis, 
am primito cu (rffürziere. Lam întrebat pe factor 
sămi spună care să fie cauza şi el mia răspuns că 
adresa zar fi fost scrisă exact. 

1-2 dau de veste că mam grăbit săi comunic 
Prietenului nostru cele cemi scrii despre dânsul şi 
iam mai spus săți trimită cărţile ce fia promis. J-mi 
place să cred cá le vei primi peste câte-va zile. 

Aş dori să ştiu unde a-ți fost in vara aceasta cu 
ceilalți Colegi. Sper să primesc din parfefi o scri- 
soare s'au să vii la mine, ceace î-mi va face o 
. ne-spusă plăcere, Deocamdată, te rog date la Veci- 
nul tău Gică şi spunei din partemi să nusl inchi- 
puie cá eu lam uitat. In curând am săi scriu şi lui, 
dar acum sunt ocupat cu inscrierea la Şcoală. Al tău 
Prieten bun, Mica 


2. Aceiaşi bucată bins și corect ccrisá 
(Să se observe cum sunt îndreptate cuvintele cu lit. cursive 


Dragul meu prieten. Scrisoarea ce mi-ai trimis, 
am primit-o cu întârziere, L-am întrebat pe factor 
să-mi spună care să fie cauza şi el mi-a răspuns 
că adresa m'ar fi fost scrisă exact. 

Ifi dau de veste că m'am grăbit să-i comunic 
prietenului nostru cele ce-mi scrii despre dânsul 
şi i-am. mai spus să-ți trimită căţile ce fi-a pro- 
mis. Imi place să cred că le vei primi peste 
câteva zile. - 

Aşi dori să ştiu unde afi fost în vara aceasta 
cu ceilalţi colegi. Sper să primese din parte-fi o 
scrisoare sau să vii la mine, ceeace îmi va face: 
o nespusd plăcere. Deocamdată, te rog du-te la ve- 
cinul tàu Gică şi spune-i din parte-mi să nu-și 
închipuie că I-am uitat. In curând am să-i scriu 


“şi lui, dar acum sunt ocupat cu înscrierea la școală. 


Al tàu prietena bun, NICU. 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 
Mitică 
aviatorul 


Asa a fost poreclit de prietenii şi cunoscufit săi 
si aşa i-a rămas: Mitică aviatorul. Ba chiar cei mai 
mulţi au şi uitat că-l cheamă Mitică şi nu-i zic 
decât: Aviaforul... Un aviator straşnic, în vârstă 
numai de 11 ani şi cunoscut în două străzi şi 
jumătate din mahalaua in care locueste la pä- 
tinții săi. 

Elev care a intrat în anul acesta în clasa a patra 
primară, Mitică nu visează zi şi noapte decât ae- 
roplane si iar aeroplane. Cum aude sgomotul u- 
nui aeroplan, asvârle cât colo şi cărţi si caete de 
scris şi fuga să-l urmărească cu privirile. 

Acum numai vede nimic nici înaintea sa, nici 
ce este la picioarele sale. N'are ochi decât pentru 
aeroplan. Din pricina aceasta a căzut odată intr'o 
băltoacă de noroi, altădată într'o groapă de var, 
iar într'o zi puțin a lipsit să fie călcat şi zdrobit 
de un automobil. 

Si răsfoiţi puţin cărţile şi caetele de şcoală ale 
micului nostru aviator, Nu e foaie în care să nu fie 
desemnate fel de fel de aeroplane. 

Dar credeţi cá Mitică, adică Aviatorul face nu- 
mai desemne pe hártie? Intrebafi pe copiii din cele 
două străzi şi jumătate din mahalaua Aviatoruiui 
şi vă vor spune că ei au văzut cu ochii lor, ba 
chiar au atins cu mâinile lor „Fulgerul”, adică 
&eroplanul. făcut de însuşi Aviatorul nostru. 

Nu este un aeroplan mare, aşa cum sunt aeru- 
planele ce zboară si îi cam lipsesc multe lucruri. 
Aşa, de exemplu, mare motor şi helice. És lângă 
aceasta ,Fulgerul" lui Mitică e făcut mai tot de 
bartie. 

Cu toate acestea, Mitică e asa de mândru de 
»Fulgerul" sáu. N'are acum decât o singură do- 
rinjá: să crească mai repede si să zboare me- 
reu sus, tot mai sus. 


PEE 


lată cá intro zi dorința ii s'a împlinit. Fără 
să poată pricepe cum şi în ce fel, Mitică s'a po- 
menit aşa pe neaşteptate la Aerodromul dela ,,Ba- 
neasa”. 

Vede acolo o mulţime de aeroplane printre care 
şi ,Fulgerul". Si nu era nimeni, nici un suflet de 
om care să le păzească şi să le ducă de grije. 

Mitică nu státu mult pe gânduri, ci se şi sui pe 
»Fulgerul", care nu mai era mic si de hártie, ci un 
aeroplan tot aga de bun şi de tare cum erau celelalte. 
Şi iată ca ,,Fulgerul” se ridică in sus, tot mai sus. 
Mitică numai putea de bucurie şi de fericire. Se 
uită in jos şi vede întâiu ,,Soseaua” pe care oa- 
menii par ca nişte furnici. Mitică le face semne cu 


F. 


PAG. 12 


batista si le strigă cât il ţine gura: „Bună ziua, 
bună ziua, uraa!” 

,Fulgerul" înaintează şi Mitică se găseşte acum 
drept peste Calea Victoriei. Când ajunge deasu- 
pra Palatului regal, aruncă de sus mai multe flori 
şi salută desfăşurând un mare steag tricolor. 

„Dar „Fulgerul” nu stă locului. Face ocolul Bu- 
curestilor. Rând pe rând Mitică vede Palatu! Pos- 
telor, Casa de Depuneri, Palatul Justiţiei, Ateneul, 
Teatrul Naţional, mai multe Ministere, o ia deasu- 
pra Bulevardului Elisabeta, sboară peste Palatul Re- 
gal dela Cotroceni, unde deasemenea aruncă bu- 
chete de flori, admiră impunătoarea clădire a Fa- 
cultăţii de Medicină, apoi observă mai întâiu cu 
mirare, după aceea cu bucurie că ,,Fulgerul” s'a 
oprit. 

Se uită Mitică şi ce vede la câteva sute de metri 
sub dânsul? E şcoala, şcoala la care merge el. 
Este vremea de recreaţie şi copiii sunt cu toţii in 
curte. De acolo de sus Mitică ii recunpaşte chiar. 

Uite-l pe Gică şi pe Ionel şi pe Mişu şi pe Radu 
şi pe Pârvu şi pe mulţi alţi prieteni de joacă ai A- 
viatorului nostru. j 


Miticá ii strigá pe nume, ei aud si ráspund flu- . 


rând batiste şi scoțând urale puternice. 


KKK 

nFulgerul” părăseşte acum Bucureştii si ia dru- 
mul spre munfii Carpati. Trece frumoasa si atat 
de bogată vale a Prahovei si se înalță deasupra 
muntelui ,,Omul”. 

Deodată însă se întinde o ceaţă neagră si deasă 
şi izbucneşte o furtună îngrozitoare. „Fulgerul” e 
zguduit rău de vânturile ce suflă vijelioase. Se 
lasă chiar in jos cu o iufealá nemai pomenită. 
Mitică e mai mult mort decât viu. Şi... oh, ce 
groază! ,,Fulgerul” cade izbindu-se de o stâncă si 
prefăcându-se în bucăţi. 

„Am murit!”. atâta putu să spună Mitică. Când 
îşi veni in fire, se găsi... sliti unde? sub pat, căci 
tot zborul său în aeroplan nu fusese decât un vis. 

Ali-Baba. 


E A 
TQ AW. AP 


/ AT "fi y EIE, y PS 
ani - 
` 
z - —À— 


C 2a e 2 AER 5⁄4 i Bai 


` Are coarne si nu e bou, 
T Are sea si nu e cal, 
Se suie in pom si nu e sarpe. 
, | *(zn219W ) 


Ls "hod iia) ait cap 


„DIMINEAȚA COPIILOR 


O plimbare cu peripeții 


Tincufa si cu surioara sa mai mică Mimişor se 
găsesc de câteva zile la via unchiului Savu. 

Bunele şi drăguţele fetiţe mănâncă la struguri 
după pofta inimei, căci ce cauţi la vie, dacă nu 
te duci să mănânci struguri? lar după ce mănâncă, 
mai fac câte o raită, ba până la gârlă, ba până 
la poiană. 

Şi ştiţi care e tovarăşul lor nedespártit? Turcu, 
voinicul Turcu, câinele cel cunoscut şi lăudat în 
şapte sate. 

Intr'o zi de Duminică Tincufa si cu Mimişor 
au pornit să meargă până la gârlă. Bine înţeles 
l-au luat şi pe Turcu. Dacă nu-l vedeţi, este pen- 
trucă a luat-o înainte, alergând să prindă nişte 
păsări. 

Unchiul Savu, uitându-se însă la cer le zise: 

„Dragilor mele, să ştiţi că vă plouă, de aceea 
staţi mai bine acasă.” - 

Dar Tincuţa ţinea să se joace cu cercul, iar Mi- 
mişor să-şi încerce mingea cea nouă. 

Si asa au plecat ţinându-se de mână, precum 
le vedeţi mai sus. 

Na trecut nici un sfert de oră la mijloc, “ca 
cerul se intunecá dintr'o dată şi începu să tune, 
să bubuie şi numai decât după aceea să plouă, de 
credeai că e potopul, nu alt ceva. 

S'a speriat însuşi Turcu cel curajos care nu ştia 
ce e frica. 

Bietele fetițe incepurá să plângă şi să se îm- 
brăţişeze. Spaima lor a ţinut însă puţin. Unchiul 
Savu a venit şi le-a luat în trăsură, ducándu-le 
acasă ude până la piele. 


—— — — -- 


,DIMINFAT A COPIILOR» 


GIOCANITOAREA 


| 


Ciocánitoarea sau ghionoaia n'a fost intotdeauna 
pasăre cum e astăzi, ci femee. 

Povestea zice cá, pe vremea cánd umbla Dum- 
nezeu şi cu Sfântul Petre pe pământ, s'au oprit 
odată amândoi flămânzi şi osteniţi la marginea unui 
sat. Văzând o casă mare şi frumoasă, intrară înă- 
untru şi dădură de o femee care sta la copae şi 
frământa nişte pâine. 

— Bună vremea, femee, oare nu ni-i da şi nouă 
o bucată de azimă, că tare suntem flămânzi, făcu 
Sf. Petru. í 

— Ba så vå dau, dece nu, oameni buni, zise 
femeia, da staţi numai o leacá să o pun la copt. 

Femeea luá o bucáficá de aluat, o puse intr'o 
copáitá si începu a o frámánta. Dar aluatul în- 
cepu atunci ^ creşte şi cât ai clipi umplu copaia 
pe jumătate. ' 

— Stai, zise femeea, că-i prea mult, svârli a- 
luatul in copaia cea mare, rupse o bucăţică mi- 
titicá şi porni a o frământa. 

Dar ce să vezi? Aluatul crescu numai de cât 
igtr'atát în cât umplu copáifa pe trei sferturi. Si 
iar o dădu femeea încolo zicând: 

— Asta-i şi mai mare, stai să frământ alta şi 
luând o fărămiţă cát un bob de mazăre, începu 
a-l frământa. 

Dar mare-i fu minunea când se pomeni că din 
fărămiţa ceia se umplu copaia şi mai dete si pe 
delături. 

— Ştiţi ceva, oameni buni? Mai duceţi-vă şi pe 
la alţii că eu mam de unde vă da, făcu femeea 
atunci, căci nu se indura să dea drumefilor co- 
geamitea pâinea, 


Ln N N E PR PP PAP Eee E 


PAG. 13 


Dumnezeu se mâniă atunci pe ea si o blesteră 
astfel: 

— Să te faci pasăre şi să-ţi cauţi hrana numai 
în scoarţa copacilor. 

Femeea s'a prefăcut pe loc într'o pasăre şi când 
ii e foame, ciocáne cu ciocul in scoarță de copac 
ca să-şi afle de mincare. 

Pasărea acasa se na 7:5 ci:ctaitoare sau ghio- 
ncaie. | 


Lia Harsu 


— s IL MM 


Dore! isi explicá tácerea 


Dacă ai şti ce am páfit şi prin câte am trecut, 
mai mai fi supărat pe mine, ci mai de grabă mi-ai 
plânge de milă. Bine că am scăpat cu viaţă şi că 
sunt încă pe. lumea aceasta! 

Şi acum ascultă jalnica mea întâmplare. 

Astăzi se împlinesc douăzeci de zile de când 
un unchiu al stăpânei mele m'a cerut să mă ia 
pentru câtăvă vreme la vie. 

„Sau copt strugurii, zise el, şi vin noaptea hoţi 
de-i fură. Aş vrea ca Dorel să-i păzească până 
la cules”. 

Vorbele acestea m'au bucurat de două ori. In- 
tâiu, pentrucă aveam ocazia să stau la vie şi să 
fac şi o cură de struguri pentru stomahul meu care 
este cam delicat şi al doilea, pentrucă mi-se arăta 
o încredere aşa de mare. Eu, Dorel, să păzesc o 
vie întreagă! 


Adevărul este că 
vreo zece zile totul a 
mers de minune. Toată 
ziulica má intindeam 
si má prájeam la soa- 
re, iar noaptea mai 
stăteam de pază, mai 
trăgeam asa iepureşte 
câte un puiu de somn. 
Hoţii mau îndrăznit 
să-şi arate nici vârful 
nasului. Auziserá, pe semne, că la vie sunt eu. 
Stiau cá din co!fii mei mar fi esit tocmai întregi. 

Intr'o singurá noapte am plátit insá pentru toatá 
bucuria ce o avusesem până atunci. S'a pornit, dragă 
Azorel, o ploaie “de credeam că se rupseseră toate 
zăgazurile şi : încheieturile cerului. Si a fost inun- 
dată şi dusă de ape casa în care mă adăposteam. 
Şi s'au înecat multe vite. 4 

Incă nu pot sá-mi dau bine seama cum de am 
scăpat cu zile. Tremur din tot corpul, gândindu-mă 
la noaptea aceea. Al tàu prieten iubit. 


Dorel 


Cine tot alege, deseori culege. 
Nu pune mâna, unde nu-ţi fierbe oala. - 


Gorgonei 


— LEGENDA — 


A fost odată un băieţel cuminte pe care-l chema 
Perseu. Intr'o lýunà zi, fără ca el să ştie dece, nişte 
pameni răi îl îr4-hiseră intr'o ladă împreună cu mama 
lui, şi-i dadurh drumul pe-un râu mare. 

După câtevaj zile de plutire, lada fu trasă la mal 
de un pescar, om bun şi detreabá, care se nimerise 
să fie tocmai. frate cu regele acelui ţinut. 

Băiatul crpscu in casa pescarului până când de- 
veni atât de frumos şi de voinic încât stârni in- 
vidia regelu], care nu semăna la bunătate cu fratele 
sáu, pescarisl. 

Intr'o zi Perseu fu chemat la palat, unde regele 
ti spuse: 

— Perseu, cred cai fi bucuros să-mi răsplăteşti 
binefacerile pe cari le-ai primit dela mine şi dela 
fratele m £u. 

— Malestate, răspunse băiatul, îmi dau bucuros 
viaţa petru tine. NS 

Regele; care se gândise mult cum să-l prindă 
In cursă, îi spuse atunci că, deoarece vrea să-i dea 
pe fata lui de soţie, el trebuie mai întâi să aducă 
prinţesei un dar preţios și nici unul nu va fi mai 
bine primit decât capul Meduzei Gorgonice, inco- 
ronat jle buclele-i de şerpi vii. 

Peráeu spuse regelui cá va pleca chiar a doua 
zi dimineață în căutarea Meduzei. 

Dar, micuţii mei, ca să vă daţi seama de răutatea 
regelui, trebuie să vă spun de pe acum cine şi cum 
era Meduzg. 

Pp vremea aceia trăiau trei surori. Ele aveau nu- 
mai o slabă asemănare cu femeile şi aceasta nu- 
mai din depărtare. De aproape vedeai că buclele lor 
erau nu din păr, ci din şerpi vii şi furioşi cari 
sujerau şi se încolăciau In jurul capetelor lor. Dinţii 
log erau lungi si ascuțiți ca undrelele, iar la 
mâini aveau- ghiare de oțel. Corpul lor era acoperit 
cu solzi dintr'un fel de metal foarte tare si ele mai 
avequ şi câte o pereche de aripi ale căror pene de 
bronz străluciau în bătaia soarelui. Dar, ceeace era 
maj, ingrozitor, era puterea lor de a preface în 


„DIMINEAȚA COPIILOR? 


stand de piatră pe oricine le-ar fi privit in fafa. 

Pe cea mai rea dintre acestea o chema Meduza, 
iar toate trei erau cunoscute sub numele de Gor- 
gone. 

Perseu care auzise despre aceste ființe ştia la 
ce treabă îl pusese regele. El însă nu se speria 
de greutăţile ce avea să înfrunte, ci se temea numai 
să nu fie prefăcut în stană de piatră, căci acesta 
este un lucru foarte neplăcut pentru un voinic dornic 
de viaţă. 

E! porni totuşi curajos la drum şi după o bucată 
de vreme intilni un flăcău chipes si vorbáref, cu 
care se imprieteni şi care-i spuse că se numește 
Mercur. 

Cand Perseu ii spuse ce poruncá avea de inde- 
plinit, Mercur se minună mai întâi de răutatea re- 
gelui, pe urmă îi făgădui că-l va ajuta să înfrunte 
toate pericolele. Şi intr'adevár, numai datorită bune- 
lor sale sfaturi Perseu izbuti, nu numai să doboare 
toate piedicile ci să si afle ascunzătoarea Gorgo- 
nelor. 

Pe acestea Perseu le nimeri dormind pe malul 
mărei, în bătaia soarelui. După ce Mercur ii arătă 
care era Moduza, Perseu ii tăie capul atât de repede 


şi cu atâta dibăcie, încât nici n'o privi în faţă, 
nici nu trezi pe surorile ei cari nu aflară decât 
prea târziu de nenorocirea drăguţei lor surori. Per- 
seu după ce închise capul Meduzei în traistă, îşi luă 


' rámas bun dela Mercur, căruia îi mulţumi frumos 


pentru ajutor şi se întoarse acasă. 
Aici îl aştepta nerábdátor regele şi când îl văzu 
adună pe toţi curtenii si supușii săi cari grau tot atât 


„DIMINEAȚA COPIILOR» 


de ticăloşi ca şi el, cu gândul să-l ruşineze pe 
Perseu faţă de ei şi poate să-l şi omoare. 

Perseu rugă pe mama lui, pe pescar şi pe preot, 
singurii oameni de treabă, din regat, să se retragă, 
iar el se adresă regelui, curtenilor şi poporului: 

— Implinind porunca regelui vam adus aici în 
fraistá un lucru minunat, atâta de minunat, încât 
privirea voastră va rămâne deapururi ajintitá a- 
supra sa. 

Spunând acestea el scoase din traistă înfiorătorul 
cap al Meduzei, având grijă să privească in altă 
parte. ' 

Ca prin minune toți se prefăcură în statui de 
marmoră. Perseu închise din nou în traistă capul 
Meduzei, care de data aceasta făcuse un mare ser- 
viciu omenirei, scăpând-o dintr'odată de un aşa 
mare număr de ticálosi. 

Elisabeta T. 


PROBLEME AMUZANTE 
Inmultiti acest număr cu 3, în cel mai scurt 
timp: 142.857 x3 = 428.571. 
LE * 
Să se găsească un număr care înmulţit cu trei 
şi împărţit cu doi să dea un număr mai mare 
fu o unitate decàt prinul numár. 


Rezultatul în No. 38. 
Trimise de A, Lazăr, elev 


GHICITORI 


Pe ce merge iepuraşul când împlineşte trei ani? 
*(oaeopd naed og) 


KK 
Ce merge fárá picioare in sus? 
| "(mnamozeg) 


Kk 
Când încep bobocii de rață să înnoate? 
"(Der uj gyu pugo) 


ii * H * 
Cum e Arabul când cade'n Marea Roşie: roşu 
pau negru? 
'(Pn) 


^» oo 
In ce lună mănâncă un cal mai puţin? 
*(ap.mnaqag ur) 
Trimise de Felicia Waidmann-Craiova 


—— ggg 
. = [a vezi, Marito, zice stăpânul către servitoare, 
eine tipa în salon? | 
Servitoarea, trăgând cu urechea, răspunde: 
—Mi se pare că ori este pisica si miorlăie, ori 


aste cuconija al iute 


De vorbă cu cititorii 


L T. — „Sărăcuţii de ei. Scrii frumos. dar esti din 
cale alara de iniunecos. Pung s: ceva lumina şi cer se: 
nin, cic! asa e si în viață. 

L C. P.-R. S.— „Aneclota“ tradusă întăreşte adevá- 
ru! cà !raauceri!e nu sunt uşoare Sei: „Aceasta nu te 
face ruginst^. In franţizeşte tiebue så ti lost „Cela ng 
te rend pas honleux". care se traduca prin; „nu te rus 
şinezi de aceasta?“ sau „aceasta nu te lace să-ţi fie ru: 
şine” însă nu cum a! tradus d-ta. 

Româncei din Ardeal.—Scen torul acestor rânduri ti 
cunvaşe pe Mociu s ii iubeşte, de aceea nu poate 
per'iite ca ei si fe luaţi peste picior. 

M. A. R.«Loco, — Poezia „La o fântână“ nu se adres 


. seàzà unui public de copii. Ar trebui să arăţi volumu] 


unu! literat ci re să citească mai multe poezii, 
ar li ms) uşor de descoperit autorul, 

C. N.-Ploesti.- „Ce! mai tun tiu” se simte numai de 
cât că e tradusi din franfuzeste. Deasa întrebuințare 6 
pronumelui personal „el , ex resiuni ca „€l făcu să In: 
tre” (il fil entrer) ti trădează origina, ceea ce nu e bine 
Muttu ri pentru dragostea ce port! revistei. 

lon M.-Ismail.—:ve-a: trimis o „!robiemă amuzantă“, 
far. să ne dar și deslegarca, Asa fiind, manuscrisui d- 
ta e n'a fost păstrat. 

L.-Págcani.— „Legenda cocosilor*. Nu e de ajuns câ 
o poveste sa aibă subiect irumos, lucro de câpeterie 
este să știi să o prezinţi bine si povestitorii buni sunt 
puţini, Limba populară nu se insugeste aga dintr'odatăe 


căc: așa 


Baetagul acesta, care conduce s ngur automobilul, 


este un icancez care a luat premiul Í-iu pentruca au 
tomobilul sáu a fost cei mai frumos inflorit, 


Cele mai frumoase 
Rochite si Costumaşe pentru copii 
găsiţi numai la MARELE MAGASIN CARMEN SYLVA 

Papi Str. Lipscani 68 — Bucureşti 


Tr 


PAG. I6 
Galbenul 


după Krilov 

Unui ţăran Í se dădea trei pumni de gologani 
pentru un galben murdar şi plin de praf ce găsise. 
Văzând suma ce i-se oferá, ţăranul s'a gîndit c'ar 
căpăta mai mulţi dacă ar reda monezii luciul şi 
strălucirea ei. Zis şi făcut. Luă cărămizi şi. frecă 
galbenul intr'atat, încât a inceput a străluci or- 
bitor. Ducându-se acum mândru la negustor, nu 
i-se mai dădea decât un singur pumn de golo- 
gani, căci desi strălucea, moneda prin frecare pier- 
duse mult din greutatea ei. 

Morala fabulei este că omul trebue să ştie a-şi 


potoli lăcomia. 
Tania M. F.-Bacáu 


Intr'un copac găunos 
Urlă un lup bătăios. 
(amodo13) 


lubiti cititori, 


In locul romanului „Sufiete de viteji“, vom începe 
în No. 38 pubiicarea în revista „Dimineața Copiilor“ 
a unui nou roman, scris de d-i N. Batzaria şi fă- 
cut anume ca să placă şi să intereseze pe toţi citi- 
torii, mici şi mari. Titlul lui este 


„O călătorie a unchiului meu" 


Va fi o călătorie extraordinară cu o mulţime de pe- 
ripetii si întâmplări foarte ciudate. 

Autorul acestui nou roman, scris anume pentru 
„Dimineaţa Copiilor“, are convingerea că scrierea sa 
va fi urmărită cu acelaş Interes viu cu care a fost 
citită şi lucrarea „Suflete de viteji“. 

Așa dar, pregătiți-vă pentru a citi „O călătorie a 
unchiului meu“. 


Colegii şi prietenii 
toți o spun 
Ca nimic în lume 


nu-i mai bun 
De noi copiii mai adora. 
Ca ciocolata „SUCHARD* 


` 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


Kmausa Loco.—Nu i-a] dat numeie, nici adresa. Asa 
Innd. bucăţile ü-tale n'au lost lu»te în cercetare. Am 
stabilit o regulă ş înţelegem să ne (inem de ea. 

M. M.„Focşani.— „Legenda Macu/vi*. Noi o stim in- 
tro iormă ma! irunoasă şi ceva mai lungă decit asa 
cum a fost trimisă de “-ta. Esti încă mic. 

F. L. R,-Loco,-- Drăgujui meu cititor, regret foarte 
muit că nu-ţi pot publica .tauru!c | fioros*, pentrucá, 
mic cum esti, al făcut destule greşeli si de ortografie 
şi de punctuație si de leg:tura Iraze.or. 

M. L.-Dorohoi, — ,Printesa necredincioasàá*, N'ai spus 
de unde ai trádus-o. Pe lângă aceasta, am mai publicat 
o poveste asemănătoare. 

Se P. Al, G. - „Floarea Domniței“. Din povestea 
d-tale reese că lăciimioarele sunt forile piticilor iar nu 
ale Do unitei. Pe lângă aceasta e prea încărcată cu e- 

itete. 

E An. Gr, lagi. „In toamnă“ este, prin stil si ormă, 
mai degrabă o schiţă despre copii, decât pentru copii. 
In bucăţile pentru copii, trebuiesc evitate descrierile 
lungi şi iniloriturile de stil, iucruri cari îngreunează ci- 
titul şi infelesul. 

A. N.-5ragov,—Nu refuz^m nici o colaborare, te pre- 
venim numai cà avem materie aşa de mută, încât nu 
mai ştim când o să-i vie r. ndul. i 

Sila-Craiova,- Mos Nae nu primește cu nici un pret 
să semneze b'cáti tàcute de a ţii.: sai e rn 

S. Avr.-R.-Válcea, — De ce te-ai apucat să copiezi 
după Tudor Pamt le? Citi'ori protestează. 

C. C.-Craiova.—Poezia d-tale, doveditoare de talent, 
are chiar cin prima strotă unele scăderi, cari ne impie- 
dică a o publica. ` 

1, K.-Craiova,—1n fabu'a d-tale abuzezi de pronume 
persouale şi de inversiuni. Nu ni-e cu putinţă s'o în- 
dreptăm, :ceasta ar trebui -să úe făcută de autor. 

D. M. E.-Focgani. — „Papagalul“: se va publica, dar 
mai târziu. , A 

N.:G.-Bolgrad, — Ii publicăm „Iubirea copilá- 
rească“, însă dorim mai bine să te avem cititor decát 
coiaborator. Í í 

D. V.-R.-Eürat. — E asa de greu să faci glume ori- 
ginale: ' 

S. L.-Ploesti.—„Orfana“. Nu e de locbine să le d: im 
cititorilor bücsti întristătoare. 

V. S. D.-Caracal. — Te :fátuim in interesul d-tale, 
să te ocupi serios cu învăţătura si când vei fi mai mare 
să te gândești să scrii bucăţi pentru publicat. 

M. Hel,-Fálticeni, — „Străinui“. Dacă n'ai găsit nici 
un răspuns la „Posta 1edacf'ci”, înseamră că nu sa 


primit. 


Tăiaţi si păstraţi cu îngrijire acest cupon. 
CUPON No. 3 


pentru marile premii ale revistei 
„DIMINEAŢA COPIILOR“ 


Atclierele ,ADEVERZL*, 3. A.. 


DM INERTI 
""UDOPBIRLOR 


REVISTA SEP AMAA 
Director: N BATZARIA 


| (-C-BENEDE R 
MB ta. anan >; 


PREŢUL 3 LE! 


PAG. 2 
Pagania lui Fredus 


Freduş are tocrnai doi ani şi jumătate. Ca toți 
băcţii mici, simte plăcere să se joace de-a sol- 
datii, să mănânce prăijturi şi să doarmă târziu 
dimineața. lubeste pe mămica şi pe tăticu, fine la 
bunicuta si la bunicu, si se Joacă mai ales cu 
Bubi — cáfe'usul — si cu Mitzi — pisicufa. Dar cu 
tcate cá Mitzi se linge toată ziua, ca nu cumva 
să-i fie blana pătată, cu toate că Bubi e spălat 
in fie-ce dimineaţă de Anica-bucătăreasa, Fredus 
nu numai cá nu Simte plăcere să facă bae, dar in 
sinea lui, îi e chiar frică de ea. 

Aşa nu mai departe eri, când a văzut că i se 
pregăteşte baia, s'a dus binişor la Mitzi şi-a ru- 
gat-o să nu-l spuie mămichii, iar el cu Biju au 
fugit pe furis şi s'au ascuns tocmai în fundul grá- 
dinii, printre straturile de zarzavat. Si, in ade- 
vâr, nu după mult timp, îl căuta mama şi nu e; 
scseşte in ajutor tata, pe urmă bunicu, mai pe 
urmă bunica, şi. în sfârşit si Anica. Si il caută 
cu toţii pe subt mese, sub paturi, şi Chiar in gră- 
dină; dar până unde sta el nu au ajuns. 

După un timp Freduş se hotărăște să iasă din 
B8s:aazis. Dar în aceiaş ciipă un văttej de apă 
se abate năpraznic asupră-i şi îl trânteşte jos. Ce 
era? Grádinarul care cu țeava lui lungă uda zar- 
zavaturile.,. 

Când s'a sculat de jos Freduş, era numai o: apă 
şi un noroi; Biju: un burete, nu altceva. Ce să facă 
atung vivayatii?... Au început a plânge şi s'au in- 

te casă. Şi hainele ude plângeau par'că 


| am anunțat, în n-rul viitor, în- 
iblicarea romanului 


lătoriile unchiului meu" 


1 întămplări şi peripeții extra- 


` DIMINEATA COPIILOR 


Când ajung acasă, găsesc odăile -pustii. Mama, 
tata, bunicu, bunica şi Anica îl căutau în pod a- 
cuma. Atunci lui Freduş îi vine o ideie: ia pe Biju în 
braţe şi fără să mai stea pe gânduri, aşa îmbrăcat 
cum era, se vâră în baia pregătită de adineauri. 

Si când toţi s'au dat jos din pod, ingpáimán- 
taţi deabinelea, căci nici acolo nul găsiseră, lau 
văzut în bae, în halul ăsta. Au făcut ochii mari, 
mari de tot şi au rămas tablou. r^ 3 


Mama l'a dezbrácat pe urma si l'a spalat, iar mai 


„în urmă tata i-a dat o bátae bună, să mu mai 


facá aga. 
Şi de-atunci Freduş face baie, — 
ae : Tullia Robeanu ` 


CITITORI, 


Nu uitaţi că aveţi cu toții dreptul să 
ag parte la tragerea marilor premii 
ce le dă gratuit „Dimineaţa Copiilor“! 
şi că pentru aceasta e deajuns ca, în- 
cepând cu cuponul din No. 34, să strân- 
geţi în total 8 cupoane. 

Tineti minte cá al 8-lea, adică ulti- 
mul cupon, va apare în No. 41 al revis- 
tei. Strángeti, aşa dar, cele 8 cupoane, 
trimitete-le după aceea în plic închis 
pe adresa 


Administratia mima , DO ATA COPULORT > 
. Str. Sărindar 9-11, Bucureşti 
š veti primi in schimb càte UN BON 
PECIAL care vá dă dreptul să luaţi 
parte la tragerea marilor şi bogateler 
premii ale revistei „Dimineaţa Copiilor“. 
Nu uitaţi de asemenea că tragerea 
premiilor va avea loc în ziua de 23 De- 
cembrie a. c., intro sală publică unie 
se va organiza şi o îrumoasă serba'e 
şi aite surprize. NG 
Cât despre abonați, el ştiu că cel Je 
un an phasic câte PATRU BONU 
SPECIALE, iar cei B şase luni câe 
DOUA BONURI SPECIALE, chiar in 
ziua când achită abonamentul. 


Cine se scoală de dimineaţă, departe ajunge 
W * LÀ f p 
Ochiul stăpânului ingrase calul. + 
* $ # M 


Dupá cum e sacul, asa e si peticul. 


j „DIMINEAȚA COPIILOR: ` = 


 DiMiNER TIT COBPuLODB 


REDACȚIA SI ADMINISTRAŢIA ; 
Rucussen. — STRADA SARINDAR 9-11 RUCUREATI. — TELEFON 6|67 
50 LEI UN E 


ABONAMENTE: UN AN 
ŞASE LUNI 80 „ 
26 OCTOMBRIE 1924 


NUMAR 3 LEI e 
IN STRAINATATE DUBLU 
Manuscrisele „nepublicate 1 nu $e înapolază _ iV 


Judecata D Domniței . 


/ Matei si Neagoe erau | frati dat nu semánau la 
fire si la faptă unul cu celalt cum nu seamănă 
floarea din grădină învoaltă si parfumatá cu bu- 
tuiana care creşte deseori alături, 

! Mersese vestea si auziserá si băeţii noştri că de- 


parte de tot, trăia întrun palat pe malul apei o dom-. 


nita nespus de frumoasă si de bogată. Sumedenie 
de tineri veniseră în petit din toate colţurile lumii. 
Dar fetei nu-i plăcuse niciunul. í 

Astfel intr'o zi, Matei şi Neagoe ajunşi acuma 
flăcăi mari, buni de însurătoare, au venit şi ei la 
palat să-şi încerce norocul. Şi iată, frumoasa dom- 
nijá i-a plácut pe amándoi cáci uneorl, de departe, 
poţi lua si mătrăguna drept floare si numai când 
te apropii bagi seama că te-ai înşelat. 

Matei era deştept şi avea inimă de aur dar Nea- 
goe, cu toate răutăţile şi viclenia lui, era mai fru- 
mos şi mai istet la vorbă, de aceea când baegii au 
intrebat la urmá: 


~em Domniţă, pe care din noi alegi? — fata, ne- 


aiba. NG 


de Alice Gabrielesop 
hotărită, a cerut timp de gândire, X 

Iar intr'o zi, i-a chemat si le-a vorbit astfel: fs 

— Ştiţi că in ţara de la răsărit bântue o secetă 
cumplită din care pricină mer în fiecare săptă- 
mână mii de oameni. Duceţi-vă acolo. Luaţi din 
partea mea câte cinci pungi cu bani de aur şi acela 
care timp de un an va întrebuința mai cu folos acest 
bănet, acela va fi soţul meu. 

Baetii, cam ingandurati, cam intristafi că párá- 
sesc pe domniţă 'atâta timp, mau avut încotro însă 
şi au plecat. Ajunşi în împărăţia de la Soare-răsare, 
s'au despărţit şi fiecare a apucat pe alt drum. Ur 
an de zile mau ştiut unul de altul şi nici domnifa 
ma avut veşti dela dânşii. Vă inchipuifi cu câtă ne- 
răbdare îi astepta! 

Şi tocmai după ce s'a scurs anul întreg, iată cë 
intr'o zi, cam pe înserate, se opreşte la poarta pa- - 
latului o caleașcă trasă de şase telegari şi dintr'insa 
scoboară un tânăr chipeş în strae scumpe şi cu nes- 
timate pe toate degetele. De la fereastră, domniţe 
l-a cunoscut îndată: era Neagoe. L-a chemat înăuntru 
şi l-a pus să şeadă lângă dânsa. 

— Cred, domniţă, a zis Neagoe sărutându-i mâna, 
vă vei fi mulţumită de faptele mele. 

— Povesteste! a zis domnifa. 

Imprejur se strânseseră toți curtenii ca să-l audă. 
Şi tânărul, după ce a descris prăpădenia din ţara 
vecină, foametea care secera şi pe cei săraci şi pe 
cei avuţi, a povestit cum se imbogáfise dânsul: 

— Mam întors îndată în fara noastră si cu cele 
cinci pungi de aur am cumpărat grâu, şi vite, şi 
nutreţ. Le-am vândut apoi în împărăţia foametei 
cu pret înzecit. Unii mau avut să-mi plătească deoarece 
seceta îi sărăcise de tot. Atunci le-am scos în vânzare 
caseie lor şi pământurile şi tot ce-aveau şi n'am rămas 
pagubas cu nimic. Porunceşte, domniţă, să scoboare 
din caleaşcă o ladă aurită în care vei afla cinzeci 
de pungi de aur in locul celor cinci ce mi-ai dat 


PAG. 4 


Cum vezi, banii tái au fost in mâini bune şi când ` 


voi fi soţul tău, averile tale se vor înzeci toate. 

In timpul acesta, intrase pe poartă, sfios şi ne- 
băgat în seamă, şi celalt frate, Matei. Venise pe jos 
cale lungă, căci era prăfuit şi obosit de drum, “iar 
inca!famintea i se rupsese. Indárátul curtenilor, as- 
cultase si el laudele lui Neagoe si la urmá, esind din 
rândul celorlalţi, se închină adânc in faţa domnifei: 

— Nu ştiu, a zis el, care a fost gândul tău, 
domniţă, când ne-ai pus la încercare. Eu, din banii 
ce mi-ai dat, nu-ţi „mai .aduc nimic. indarat. 

- Dal afară, domniţă, a; zis Neagoe. Nu infe- 


leg cum a mai îndrăznit să se înfăţişeze înain- 


tea ta. Ka 
— Lasă-l să povestească | a zis domnifa. 

Iar Matei, cu fruntea sus si cătând drept în 
ochii domniţei, „a început: 

— Si eu, tot ca fratele meu, din cele cinci pungi 
cu aur am cumpărat grâne si vite şi le-am dus in 
fara foametei. Dar sărăcia in care trăia lumea de a- 
colo m'a înspăimântat. Ce plată să mai iei de la oa- 
meni cari şi-au dat cel din urmă ban ca să-şi în- 
groape copiii morţi de foame, dela văduva nenoro- 
cită şi flămândă si dela orfanii supti de boală? 
Nu sunt de ajuns mulţumirile lor, şi lacrimile lor 
de recunoştinţă şi binecuvântarea lui Dumnezeu pe 
care faptele bune o pogoară asupra ta?... lată cui 
au ‘folosit banii tái, domnifá, iar numele tău, astăzi 


o lume întreagă il slăveşte si îl amestecă în rugá- 
ciunile ei. , 
Atunci tânăra domnifá sa ridicat uşoară de pe 
scaun şi, cu lacrimi în ochi, a întins mâinile spre 

Matei: 
— Tu singur m'ai înţeles. Tu vei fi soțul meu. 

Pe Neagoe l-a izgonit pentru totdeauna. din palat, 
iar banii adunaţi prin înşelăciune au fost împărţiţi 
tot la săracii din împărăţia bântuită de foamete. 

Alice Gabrieiescu 
—— se. 

O lecţie neinvàtatá aduce după sine si altele. O 
lecţie neinváfatá e o cărămidă lipsă la o construc- 
iie care lasă o gaură in zid. Inchipuifi- -vă deci o 
clădire cu cărămizi lipsă, din ce în ce mai multe, 
prin cari bate vântul şi ploaia şi care mai târziu 
se va surpa, şi socotiți cum ar fi învăţătura în care 
lecţiile una dupe alta ar lipsi. 

> — Fa 


,DIMINEAT A COPIILOR" 


Leul Si Pustiul 
— F AJ B U | nA 


Un leu atotputernic in lumea animala 


Printr'un pustiu odată, pásea maestuos, 
Păşea atât de mândru, păşea cu-atâta tală, 
Că nu privea 'n idlire „oceanul nisipos... . 


„La ce bun, gândea bietul, au vrednice sunt ele 
„Ca falnica'mi privire s'o dau privirei lor? 

„E deajuns odată puterea labei mele, 

„Ca mii cu mii de boabe, să sfarm şi să omor ! $ 


Dar oare nu-i mândria, să tie înfrânată ? 
Căci iată, se stârneşte un vânt fulgerător, 
Nisipul îl ridică în nouri şi, deodată 

Ca lecție, — i-astupă lumina ochilor... 


Zadarnic mai incearcă a lui împotrivire, 
Zadarnic se căeşie. căci e 'ngropat de viu, 
Răpus de-acel nimica ce in nesocotire 

Il socotise asttei, Dar mare-i un pustiu !... 


Si vántul inceteazá, cánd intro glásuire : 
Nisipul cel de veacuri, astfel a gldsuit : ' 
„O, leu atotputernic, văzuşi cá la unire as 
„Războiu pornit-am tie, de tine chiar pornit?". .: 


„O mie de nimicuri ca tine, — i tot nimica ' 
„Unirea dă puterea şi micşorează îrica !'*... 


Si iară vălul păcei, pustiul il cuprinde 
Pe cánd un soare jalnic, pe ceruri se aprinde... 
. Aurel ro nega AN 
—— rk 


Portretul care nu semána - 

A fost odatá un om care ajunsese sá fie cu dare 
de máná mai putin printr'o muncă cinstită si mai 
mult prin hoţii si înşelătorii. Intr'una din zile omul 
acesta chemă pe un pictor iscusit şi îi ceru să-i facă 
portretul. 

Pictorul . il făcu în mărime naturată, stand pe 
un Scaun şi ţinând mâinile în buzunar. 

Toată lumea, admira frumuseţea portretului şi mai 
cu seamă perfecta asemănare cu originalul. Numai 
unul mai bătrân spunea că portretul nu este cum 
trebuie să fie. VMS 

„Ce-i lipseşte?” fu întrebat omul acesta: Mr 

— li lipseste un lucru foarte important, 'ráspunse 

Pictorul trebuia să-l facă cu mâinile în buzu- 
seis altora, iar nu in buzunarele lui.- 

Aşa ar fi: fost mai asemănător. : Ni pi br 

AR N. M, 


` „DIMINEAȚA COPILOR” 


) 


J) 


AND 


N 
9) 


MI 


De leagan... 


..A venit mos Ene iară, 

Si-o să-ți cânt şi 'n astă seară: 
A pășit, tiptil-tiptil 
Lângă fiece copil, 

. Mângâios si liniștit 
Până ce l-a adormit... 


Tii! ce noapte e afară!... S. 6 
Steiele se 'ntunecari — ` We? WR 
Fluturii de prin grădini AGAR AG 
Dorm visánd, cumifi, senini, š 
Ocrotiti de Dumnezeu, 
- V— Dormi ca ei, odorul meu!.. 


Până ?n cer se face-o scară, 

Ingeri urcă si coboară — 
Ştii de ce vin îngeri jos 
Prin văzduhul mătăsos? ` 
O să-ți spun si mai să crezi: ` 
Ca s'adormi şi să-i visezif... 


Viața ta-i o primăvară 
Un izvor cu apa clară, 
Eu te leagân când te culci, 
— Dormi uşor cu visuri dulci — 
Și întreagă viața ta 
Limpede să fii, — aga! 
Mos G rigo:e Sfátosg 


^