Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1925 (Anul 2, nr. 47-98) 820 pag/DimineataCopiilor_1925-1669230514__pages751-800

negoaeme 


DIMINEATA 
IEOBIILOR 


- — ) 
REVISTA SAPTAMÁNALA 
DirecTOR: N. BATZARIA 


IA 


HGA 


ne 
P Lua 


7 o. 
TA 


AL A 


- 


Citește povestea „Sf. Niculae“ din pag. 4. PR ETUL 4 LEI 


PAG. 2 


Cele mai vechi linii ferate. 


Cea mai veche, adică cea dintâiu linie ferată 
care a fost construită in. România, e linia Cer- 
navoda-Constanta, construită în anul 1860, adică 
într'o vreme când Dobrogea făcea parte din im- 
părăţia turcească.” lar cea mai veche linie ferată 
din Europa, este o linie făcută în Anglia între 
localităţile Stokton şi Darlington. Linia aceasta, care 
are o lungime de 41 kilometri, a fost iuangurată 
în anul 1825, deci exact acum o sută de ani. 


A cui e Islanda? 


Aşa ne întreabă un cititor. 

Răspundem. Până în anul 1918, /slanda, care 
este o insulă la Nord-Vestul Europei, aparţinea Da- 
nemarcei. Din anul 1918 Islanda a fost recunoscută 
ca stat neutru şi autonom, legat de Danemarca nu- 
mai prin uniune personală, adecă neavând altceva 
comun decât acelaş rege. 

Ca întindere, Islanda are o sută si ceva de mii 
de kilometri patraţi, iar populaţia ei totală abia se 
apropie de 100 de mii locuitori. Totuşi, îşi are 
un guvern separat (trei miniştri în total) un par- 
lament şi chiar o. Universitate. Tot ce n'are sunt 
căile ferate, cari lipsesc cu desăvârşire. 


Cine a fost Cicero? 


Cicero (numele său întreg e Marcus Tullius. Ci- 
cero), a fost cel mai mare orator al Romanilor. 
Dela dânsul ne-au rămas 57 de discursuri, dove- 
ditoare toate de un puternic şi strálucit talent o- 
ratoric. Cei mai vestiți oratori din timpurile vechi 
sunt doi: Demostene la Greci şi Cicero la Ro- 
mani. 

Cicero „care a fost consul roman, guvernator al 
Siciliei, étc., sa născut în anul 106 înainte de 
Hristos, iar în anul 43 (tot înainte de Hristos), a 
murit, fiind omorit de oamenii puşi de duşmanul 
său Antoniu. Cicero a scris şi câteva lucrări fi- 
losofice şi tot dela dânsul s'au păstrat până în 
zilele noastre vre-o 850 de scrisori. 


Ce înseamnă „Adam“ si „Eva“? - 


Numele primilor noştri strămoşi înseamnă ceva 
şi anume: Adam in vechia limbă ebraică înseamnă 
om, iar Eva înseamnă viață. Pomenim că şi astăzi 
în limba turcă adam înseamnă tot om. 


TOATE i AMESTECATE 


„DIMINEAȚA COPIILOR" 


Cât e Austria de astăzi? 


Ce deosebire între Austria de mai inainte de 
marele războiu şi Austria din zilele noastre! Mai 
înainte de războiu Austria era unită cu Ungaria 
şi forma împărăţia Austro-Ungará care, ca întin- 
dere, era al doilea stat din Europa (primul fiind 
Rusia), iar ca populaţie era al treilea (cele două 
dintâiu fiind Rusia şi Germania). Austria, aşa cum 
s'a format cam pe la sfârşitul anului 1918, este 
o republică mititică, având o suprafaţă de vre-o 
84.000 de kilometri patrafi. (România are 304 mii 
km. p.) si o populaţie de vre-o 6 milioane şi 
jumătate locuitori (România are peste 17 milioane 
locuitori). Aproape o treime din populaţia totală 
a Austriei locueşte numai la Viena, 


Ceva despre steaguri. 


Steagul cel mai simplu şi, deci; mai uşor de 
ținut minte este steagul Marocului: o pânză roşie 
dreptunghiulară, fără ceva pe dánsa. Steagul cu 
mai multe culori este al Chinei. Iată cum este: 
începând de sus în jos, în direcţie orizontală şi 
în făşii egale între ele: roșu, galben, a haer, alb 
şi negru (deci 5 culori). 

Dar steagul care pentru noi Românii este cel 
mai frumos şi mai iubit, este tricolorul * nostru: 


albastru, galben, roşu. Cu steagul nostru seamănă 


steagul: belgian, numai că Belgienii au negru în 
loc de a/bastru. 


. Cum se socotesc anii ? 


Aţi văzut mai sus cá am scris că Cicero s'a 
născut în anul 106 (înainte de naşterea lui Hri- 
stos) şi a murit în anul 43. Lămurim pentru citi- 
torii cari nu ştiu încă lucrul acesta, că aşa se 
socotesc anii mai înainte de lisus Hristos: scă- 
zând până ce ajungem la naşterea lui lisus Hristos, 
când începe anul l-iu şi de atunci socoteaiă anilor 
merge crescând. š 


Maimute cari se apropie de oameni. 


Maimufele cari prin talia, înfăţişarea şi schele- 
tul lor se apropie mai mult de oameni, sunt ur- 


. mátoarele: 1) Gorila (talie 1 metru 65 cm.— 2 me- 


tri), trăieşte mai mult în Africa de Vest; 2) O- 
rang-utanul (1,35 m.), trăieşte în Sumatra, Borneo; 
3) Cimpanzeul (1,50 m.), trăieşte în Guinea; 4) 
Ghibonul brun (talia 0,90 m.), trăieşte la Java. 


-— 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


BIMINEATE COD iLOm 


REDACŢIA S! ADMINISTRAŢIA: 
BUCURESTI. — STRADA SÁRINDAR 9-11 BUCUREŞTI. — TELEFON 687 


„ABONAMENTE: UN AN 150 LEI 
ŞASE LUNI 80 ,, 
6 DECEMBRIE 1925 


UN NUMĂR 4 LEI 
ÎN STRĂINĂTATE DUBLU 


Manuscrisele nepublicate nu se inapolazá 


Moartea gainei 


[i 
ăina şi cocoşul se duseră la Muntele Nuci- 
lor. Incă de acasă se infeleserá între dânşii 
Al cá cine gáseste un miez de nucá, sá facá par- 
te si celeilalte. 

Gáina gási cea dintái o nucá mare, foarte 

mare. Dar vroia sá-imánánce singurá tot miezul, fárá 
să-i dea şi cocoşului. Decât miezul de nucă era 
aşa de gros încât găina nu-l putu înghiţi, că îi se 
opri în gât. Şi se speriase găina, că se îneacă şi 
moare. 
„De aceea strigă: ,Drágutule cocoşel, dá fuga si 
adu-mi puţină apă, altfel mă înec!” Cocoşul alergă 
la fântână şi-i zise: „Fântână dragă, dă-mi apă! 
Găina a înghiţit un miez de nucă mare şi acum se 
îneacă”. 

Fântâna îi grăi: „Du-te mai întâiu la mireasa şi 
cere-i mătase roşie!” 

Cocoşelul dădu fuga la mireasa şi-i zise: ,,Mi- 
reasă drăguță, dă-mi ceva mătase roşie! Mátasea 
vreau să o dau fântânei. Fântâna imi va da apă. 
Apa o voiu da găinei. Găina a înghiţit un miez de 
nucă mare şi acum se îneacă.” 

Mireasa îi întoarse vorba: „Du-te si adu-mi mai 
întâiu cununa mea. Stă agáfatá într'o salcie.” Co- 
coşelul alergă la salcie şi luă de pe ea cununa. O 
aduse miresei, iar mireasa îi dete mătase roşie. 
Mătasea cea roşie o dete fântânei, iar fântâna îi 
dete apă. Cocoşelul veni cu apa la găină, dar era 
prea târziu: Găina se înecase şi acum zăcea moartă 
şi nemiscatá. 

Cocoşul era din cale afară mâhnit că-i murise 
găina care îi era aşa de dragă. Plânse aşa de tare, 
că auziră şi veniră toate animalele, cari de ase- 
menea plânseră pe găină. 

Şase şoricei făcură un cărucior în care să o ducă 
pe găină până la mormânt. Când căruciorul fu gata, 
şoriceii se inhámará la dânsul, iar cocoşul se co- 
cofá pe capră şi făcea pe vizitiul. 


după Fraţii Grimm 


Pe drum îi esi înainte vulpea şi-l întrebă: ,,In- 
cotro, cocoselule?" — , Má duc să-mi înmormân- 
tez găina,” răspunse el. 

— „Imi dai şi mie voe să viu la înmormântare?” 
întrebă din nou vulpea. — „ţi dau, răspunse co- 
coşelul, decâi aşează-te în partea dindărăt a cărucio- 
rului; în partea de dinainte le vine greu de tot că- 
lutilor mei”. 

Şi se aşeză vulpea în partea dindărăt. Apoi u- 
nul după altul veniră lupul, ursul, cerbul, leul şi 
toate animalele din pădure. Se aşezară cu toate în 
cărucior şi aşa străbătură pădurea. Şi iată că ajun- 
seră la un râu. 

„Cum să trecem dincolo?” întrebă cocoşelul. Era 
acolo un fir de paiu care zise: „Mă pun eu de a 
curmezişul, treceţi peste mine.” 


Dar când cei şase şoareci vrură să treacă peste 
el, firul de paiu alunecă şi căzu în apă. Şi căzură şi 
bieţii şoareci si se înecară. Drumeţii nostri ajun- 
seră la strâmtoare, când iată că veni un cărbune. 
Cărbunele zise: „Sunt destul de mare. Mă pun de- 
acurmezişul şi treceţi peste mine.” Şi cărbunele se 
aşeză în apă, dar se sfărâmă şi se duse la fund. 

Văzu aceasta o piatră şi-i se făcu milă. Vroi să-i 
vie în ajutor cocoşelului şi se aşeză ea peste apă. 
Cocoşelul care trăgea acum la cărucior, putu să o 
ducă pe gâina cea moartă în partea cealaltă a râu- 
lui. Se căzni însă să-i tragă şi pe ceilalţi cari stă- 
teau în partea dindárát a căruciorului, decât e- 
rau prea mulţi şi prea grei. Căruciorul se răs- 
turnă în apă şi toţi musafirii aceştia se înecară. 

Cocoşelul rămăsese acum singur cu găina cea moa- 
rtá. li săpă o groapă şi o puse intr'insa. De asu- 
pra gropii făcu o movilă pe care se aşeză şi se jeli 
şi se căină aşa de mult, până ce muri şi el. 

: Din limba germană de Marcu Ionescu 
— — — NEO -— — -— 


PAG. 4. 


Dy La 


* Poveste populară rusească — 


u fost odată doi fraţi, dintre cari unul era 

bogat, iar al doilea sărac. Cel sărac mai 

era necăjit şi cu o spuză de copii şi nu 
Fa avea să le dea de mâncare. Se rugă, aşa 

dar, C2 frate-său să-l împrumute cu nişte 
făină şi ca chezăşie îi dădu o icoană a sfântului 
Neculae, făcătorul de minuni. 

Fratele cel bogat nu avu încredere şi-l întrebă: 
-„„Dar cine se face chezaş pentru tine?" — „Eu, 
răspunse sfântul din icoană. Fratele cel bogat luă 
atunci icoana şi-i dete celui sărac un sac cu făină. 

Trecu la mijloc un an, încă unul şi încă unul, 
cel sărac nu-i mai plătea fratelui său datoria de 
făină. „Ce mincinos şi sfântul acesta!”, se gândi 
în sinea sa fratele cel bogat, „şi şi-a dat chiar 
cuvântul că se face chezaş”. Luă icoana, îşi rupse 
nişte nuiele şi se duse pe câmp, ca să o bată şi 
pedepsească. Pe drum dete peste dânsul fiul unui 
negustor, care îl întrebă că unde o duce icoana. 
Bogatul îi povesti întâmplarea, iar fiul de negus- 
tor îi cumpără icoana, dându-i pentru dânsa doi 
saci cu făină şi o duse acasă. Maică-sa îl lăudă 
pentru fapta cea bună şi icoana fu pusă la locul 
de cinste. 

Cam pe vremea aceasta tânărul negustor trebuia 
să meargă cu corăbiile sale într'o împărăție străină, 
unde i-o luaseră înainte trei din unchii săi, fără 
să-l mai aştepte. Avea nevoie şi de un suprave- 
ghetor, pe care îl găsi maică-sa, după ce-l în- 
cercă în felul care urmează: li dete un ou, zi- 
cându-i că trebue să-l mănânce cu fiul ei. Su- 
praveghetorul tăie oul în două, dar îşi finu pen- 
tru dânsul partea cea mai mare, iar pe cea mai 
mică o dete tânărului său stăpân. Mama negusto- 
rului porunci atunci să i se dea omului acesta dru- 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


de Ali-Baba 
pe a e a 


mul, „căci, zise ea, îngrijeşte mai mult de dânsul, 
decât de stăpân”. In sfârşit, se găsi unul, care 
tăind oul în două, dete stăpânului partea cea mai 
mare. 

Şi aşa negustor şi supraveghetor porniră la drum. 
Pe mare trecură pe lângă o insulă, iar în insulă 
zăriră un moşneag care se rugă să-l ia şi pe dân- 
sul în corabie. Il luară, se duserá tustrei în im- 
párátia cea străină, unde câştigară aşa de mulţi 
bani, că nu mai pridideau să-i socotească. 

Impăratul ţării aceleia avea o fiică pe care o 
blestemase încă de pe când fata era o copilă. Din 
pricina blestemului acesta, fata muri, fiind îngro- 
pată de mai mulţi ani in lăuntrul bisericii. In 
fiecare noapte se duceau la dânsa oameni, ca să-i 
citească psaltirea, “ea însă îi mânca pe toţi. Veni 
acum şi rândul unuia din nae negustorului ce- 
lui tânăr. pat 

Ce putea face? Nu-i plácea sá moará, dar nici 
n'avea cum să scape cu viaţă. Se rugă atunci de 
nepotul sáu, ca sá meargá in locul sáu in bi- 
serică. Tânărul negustor ceru mai întâiu sfatul moş- 
neagului, care îi zise să-i ceară unchiului său ca 
plată două corăbii pline cu mărfuri, îi dete apoi 
o carte şi o bucată de cărbune şi-l sfătui ca în 
biserică să nu se uite în jurul său. Aşa făcu şi 
tânărul negustor care citi noaptea la biserică psal- 
tirea, după ce îşi trase cu cărbunele un cerc în 
jurul său. 

lată că pe la miezul nopţii fata de împărat eşi 
din groapă scrâşnind din dinţi şi strigând: ,,Aha, 
acum mi-ai picat şi tu în mână!” Dar nu era chip 
şi fel să intre în cercul tras cu cărbunele. 

Sé munci şi se trudi până ce îi se împlini vre- 
mea şi căzu lungită lângă cerc. Negustorul cel tâ- 


A” a ——— -h 


„DIMINEAȚA COPIILOR: 


năr citea într'una, iar dimineaţa o ridică de jos 
pe fata de impárat, o puse in cosciug, şi după 
aceea se întoarse acasă. Impárat şi popor fură 
foarte miraţi, văzându-l că scăpase cu zile. 

Cât despre unchiul său, n'a avut încotro, ci a 
trebuit să-i dea două corăbii cu mărfuri. Băiatul 
avea acum bani să-i măsoare cu banifa. 


In noaptea a 
doua era rândul 
celui de al doi- 
lea unchiu si 
apoi celui de al 
trejlea. Si dela 
aceştia băiatul 
luă câte două 
corăbii cu măr- 
furi şi veghie în 
biserică în locul 
lor. In sfârşit, în 
noaptea a patra 
era rândul său. 
Atunci mosnea- 
gul pe care îl 
luase din insulă, 
îi dete trei nuele 
de fier, trei de 
aramă, trei de 
oţel si îi zise: 
Constrânge-o pe 
fata de împărat 
să zică „Tatăl 
nostru“ şi odată 
ce vezi că se opreşte, croeşte-o cu nuielele acestea”. 

Negustorul cel tânăr se duse noaptea în bise- 
Trică, trase în jurul său un cerc cu cărbune şi se 
puse să citească psaltirea. Pe la miezul nopţii, fata 
de împărat sări din mormânt şi începu să ţipe 
şi să se zbată mai rău decât în nopţile trecute. 
In juru-i tunau şi fulgerau o mulţime de diavoli, 
făcând un sgomot iníricogetor. La urmă fata de 
împărat se opri istovită de oboseală, dar nu: se 
prăvăli jos la pământ. ' 

Tânărul negustor o constrânse atunci să se roage 
şi să zică „Tatăl nostru”. Si de câte ori se opria, 
el o lovea cu nuielele de fier, aşa cá fu ne- 
voită să zică înainte, dar la jumătatea rugăciunii 
se opri din nou. Voinicul nostru începu atunci să 
o lovească cu nuielile de aramă. Şi o sili din nou 
să spună mai departe rugăciunea, dar mai înainte 
de a ajunge la sfârşit, se opri încă odată. Báia- 
tul o lovi atunci cu nuielile de oţel. Văzând aceasta, 
o spuse şi ea toată rugăciunea. 

Se luminase de zi, iar lumea strânsă îndără- 
tul porţilor se întreba: ,Mai trăieşte oare?” Si 
când se auziră două glasuri, rămaseră cu toţii mi- 
raţi: „Oare ce să însemne aceasta?”  Deschiserá 
poarta şi văzură stând unul alături de celălalt pe 
negustorul cel tânăr şi pe fata de împărat. 


MM —— PAG, 3, 


Indatá se dete de veste impáratului care se bu- 
cură foarte mult şi-i dete tânărului negustor pe 
fiică-sa de nevastă. 

Intre acestea, negustorul nostru îşi vânduse măr- 
furile, aşa cá sosise vremea să se întoarcă acasă. 
Şi porniră cu corabia el, nevastă-sa şi moşneagul 
pe care îl ştim, şi ajunseră la insula pe care de- 
asemenea o cunoaştem. Acolo moşneagul grăi vor- 
bind: „E vremea să ne impárfim câştigul!” Şi după 
ce isi impárfirá banii din cari făcuseră două grá- 
mezi mari, moşneagul zise din nou: „Acum să o 
impárfim si pe nevastă-ta, fata de împărat!” Si 
fără să mai spună ceva, trase sabia şi o tăie în 
două jumătăţi. 

Dar ce să vezi, măre fârtate? Din trupul fe- 
tei eşiră tárindu-se tot soiul de şerpi şi năpârci, 
cari nu erau altceva decât draci şi vârcolaci, to- 
varăşi de ai lui Satana — departe de noi şi de 
casele noastre! 

Moşneagul îi curăță trupul fetei, după aceea il 
lipi la loc şi-l stropi cu apă sfinţită. Şi iată că 
fata de împărat învie din nou. 


„Acum ai o nevastă în toată legea”, îi zise moş- 
neagul negustorului; „trăieşte cu ea, şi ia-ţi şi toţi 
banii, căci mie nu-mi trebuie nimic.. Luă totuşi 
trei gologani şi apoi pieri şi se făcu nevăzut. Ne- 
gustorului îi păru rău după moşneagul pe care îl 


PAG. 4 caera 


iubea ca pe un tatá, dar fiindcá nu era nimic 
.de fácut, isi. vázu inainte de drum si sosi acasă. 
Acolo îi povesti mamei sale tot ce îi se întâm- 
plase. 

Maică-sa îi zise: „Dece nu te-ai gândit la sfân- 
tul Neculae, făcătorul de minuni? Ar fi treubit să-i 
aprinzi o lumânare”. 


La vorbele acestea negustorul cel tânăr se sculă 
şi se duse la icoana Sfântului Niculae, acea icoană 
pe care o cumpărase pentru doi saci de făină, 
dar văzu ca înaintea icoanei ardea o lumânare de 
trei gologani. Intrebară peste tot, ca să afle cine 
o adusese si o aprinsese, dar nu ştia nimeni. 

Atunci îi dădu în gând negustorului celui tâ- 
nár, cá moşneagul nu fusese altul decât Sfântul 
“Niculae, făcătorul de minuni, şi că îşi aprinsese 
“singur lumânarea ce-ar fi cumpărat-o cu trei go- 
logani. O lăsară să ardă mai departe şi cu a- 
'verea câştigată, duserá o viaţă liniştită şi fericită. 

Din ruseşte de Ali-Baba 


— A ALA — 


Odaia e tristà... 


Odaia e tristă 

Și fără de şoaptă, 

In leagăn copilul 

Din somn se deşteaptă... 


El fipă şi plânge 
Suspină cu teamă 
Si strigă, sărmanul 
Pe scumpa lui mamă... 


Odaia e tristă 
Si el nu-și dă seama, 
Că tatăl: e singur 4 
Si nu mai e mama... 
Petru A. Basiliu 
— RO — ——— 
Grajd verde, fân roşu şi cal negru, ce este? 
j (2uadag ) 
Trimise de Ioan Rotmilller-Cámp na 


` „DIMINEAȚA COPIILOR” 


Aurul din stele 


fost odată o fetiță căreia îi murise şi ta- 

A tăl şi mama. 
= Şi biata fetiţă era aşa de săracă încât 
eus. nu avea o odáifá in care să stea si nici 

un pátuc in care sá se culce. La urmá 
nu mai avea altceva decât hainele de" pe. dânsa, 
iar în mână o bucăţică de pâine ce i-o dăduse 
un om cu inima milostivă. 

Totuşi, fetiţa era aşa de bună şi aşa de cuminte! 
Si văzându-se cá e părăsită de toată lumea, o 
porni si ea afară pe câmp, lăsându-se în „seama 
şi grija lui Dumnezeu prea Sfântul. Şi iată că-i 
ieşi în drum un Om sărac şi îi zise: „Mică! fe- 
tifá, dă-mi ceva să mănânc, fiindcă nu mai. pot 
de foame!” Fetiţa îi dete întreaga bucăţică „de 
pâine ce avea şi-şi cáutá mai departe de drum. 

Ceva mai încolo fu întâmpinată de un copil care 
îi se jeli şi-i zise: „Mi-a îngheţat capul, dă-mi ceva 
să mi-l înfăşor!” Ea igi scoase cáciulita şi i-o 
dete copilului. După o bucată de drum fu întâm- 
pinată de un alt copil, care tremura de frig şi 
era aproape gol. Fetiţa cea bună îşi scoase rochia 
de pe dânsa şi o dete copilului acesta. La urmă 
intră intr'o pădure unde o apucă noaptea. . 

Si iată că mai veni un copil şi-i ceru cămăşuţa, 
iar fetiţa se gândi şi -şi zise: „E întuneric şi nu 
mă vede nimeni, aşa că pot să-mi scot şi că- 
masea!” Si nici una, nici două, şi-o scoase şi i-o 
dete copilului care i-o cerea. 

Şi cum stătea aşa şi nu mai avea nimic pe 
dânsa,  cázurá deodată în jurul ei stelele din cer 
şi, căzând, se prefăcură în galbeni mari şi stră- 
lucitori. Şi cu toate că îşi dăduse cămaşea, fe- 
tița avea acum o cămăşuță nouă şi făcută din 
pânza cea mai fină. Isi strânse galbenii de jos 
şi ajunse bogată pentru toată viaţa. 

Tradus de Vlad Nicoară 
DE NO —— — 


Inima omului 


Inima bate dela 70 până la 80 de ori pe minut, 
pulsaţiile variază însă după vârstă: 
. la naştere 130 pulsaţii pe minut. 
. la 1 an: 120 pulsaţii pe minut. 
. la 3 ani: 90 pulsafii pe minut. 
„la 7 ani: 85 pulsafii pe minut. 
. la 15 ani: 80 pulsaţii pe minut. 
. la 30 ani: 75 pulsaţii pe minut. 
. la bătrâneţe 65 pulsaţii pe minut. 
Inima nu se opreste o singurá secundá intr'o 
viață de om. 


Da RAN. 


Adam 
—— NEO — — — 


„DIMINEAȚA COPIILOR? AAA AAA 


PÁG, 1. 


Marea minune cu apa 


ând vorbim de apă, trebuie mai întâiu să 
ştim un lucru important: apa nu este ceeace 
în. ştiinţă se numeşte un corp simplu, ci 
e compusă din două substanţe: din: hidro- 
gen şi oxigen şi anume două părţi hidro- 
gen şi o parte oxigen. 


Incă ceva. Şi astăzi, din împreunarea hidroge- 
nului cu oxigenul continuă să se formeze şi altă 
apă. Contrariul însă nu se întâmplă niciodată, adică 
apa care s'a format rămâne totdeauna apă si nici- 
odată nu se mai descompune, prefácándu-se din 
nou în hidrogen şi oxigen. 

Să mai spunem ceva, care de asemenea e oaia 
important de ştiut. Apa nu se găseşte numai în 
râuri sau în fântâni, ci peste tot, dar cum peste 
tot? Se găseşte în aer, se găseşte în corpul no- 
stru, in fesáturile corpului nostru, în corpul ani- 
male'or, în toate plantele, florile şi fructele, în lemn, 
în cărbune, 'în petrol, în uleiuri, într'un cuvânt, nu 
există substanţă, de orice natură ar fi ea, care să 
nu conţină apă. 

Unde e viaţă,' acolo e şi apă. Unde creşte un 
arbore, o floare, un fir de iarbă, un fruct, acolo 
e şi apă. 

lar unde nu e apă, nu poate fi nimica viu şi 
nimic nu poate creşte, 


Dar cea mai bună dovadă despre adevărul că 
apa se găseşte pretutindeni şi că se găseşte chiar 
în cantităţi mult mai mari de cum ne-am fi pu- 
tut închipui, o formează ilustrațiile de faţă. Sunt 


D y 4 2 m n I y ^ 
A a Chitai e CULTU 2^ da cain notai ad mii 2a 2 6 


o serie de desene ale cátorva din alimentele cu 
cari ne hránim. In dreptul fiecărui desen vedeţi 
un fel de termometru. Linia neagră de pe dân- 
sul aratá cántitatea de apá ce este in fiecare o- 
biect. 

Asa, luându-le pe rând, vedem cá mărul con- 
tine 8295 apă, fragile 9095, castravetele — si lu- 
crul pare de necrezut — 950% apă, laptele (laptele 
în -care lăptarul ma pus o picătură de apă), con- 
tine 8795 apă, făina 12%, pâinea 60%, cartofii 
750%, oul 660%, peştele 800 apă. 

De unde au, găsit-o apa aceasta? Au băut-o. 
Aşa au crescut: bând, sugând apă. 

ez şi aci prilejul să vedem minunile natu- 

i. Am spus,.de pildă, cá un castravete se com- 
si din 95 de părţi apă, şi numai din 5 părţi 


substanţe solide. Să  pofteascá meşterul cel mai 
iscusit, arhitectul cel mai priceput şi să facă el 
un obiect oarecare, numai cu 5 părţi substanţe so- 
lide şi 95 de părţi de apă! 


—— cc X——— 
Negustorul şi marinarul 


Un marinar, fiind întrebat de către un negustor 
în ce loc a pierit tatăl lui, răspunse: „Tatăl si bu- 
nicul meu au murit pe mare.” 

— „Şi nu te temi” zise negustorul „ca sá mai 
călătoreşti pe mare?” 

— „Dar spune-mi, te rog” întrerupse celalt „unde 
au murit tatăl şi bunicul tău?” 

— „Amândoi au murit în pat”, răspunse ne- 
ques 

„Cum?” zise răzând marinarul „şi tu nu te 
temi să te culci în pat?” 
Tr. de S. Fr. 
HOZ LO —— — : 

La o piesá de teatru unde se batjocoreau proprie- 
tarii, toatá lumea aplauda, afará de un domn din 
parter, care státea linistit. La intrebarea dacá nu-i 


place piesa, spuse prietenului sáu la ureche: „Pst! ` 


acolo şade proprietarul meu, dacă mă vede că a- 


plaud, îmi urcă mâine chiria”. 
Trimisă de Lulu Aronovici 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


LIR ȘI TIBISIR 


O poveste de copii în șapte smecherii Localizare de MOŞ NAE 


SMECHERIA a patra Pe când domnul Tirimant, 
Care-i i muzicant, 


AA SAM 


o o 990 


PAG. 8 


ÎI cunoaşteţi ? lan priviţi. 
Ori de dânsul v'amintiti ? 
Este domnul Tirimant, 
Filosof și muzicant. 


- A TF, pm 


M NES pcm 


Asvârlind mănuși pe jos, 
Stă la pian, cântând focos, 


Hoţii noștri ce făceau? 


SN 
SN 
i Ww N 
y 


v) j 


Spune - şi cu drept cuvânt — 
Că nu meriti pe pământ 
Printre oameni sá tráesti, 
Dacă nu vrei să muncesti, 
Să 'nveti lucruri de folos, 

Să te porţi cuviincios, 

Omul leneș, ignorant, — 
Zice domnul Tirimant — 
Pentru toţi e o povară 

Şi de râs e și ocară. 

Pentru aceasta Tibigir 

Şi nepricopsitul Lir 

Se 'nfelege, nu-l iubesc, 

Şi mereu mi-se gândesc 
Ce-ar putea mai rău să-i facă, 
Ceva tare să nu-i placă. 


'N casa omului intrau, 
Lunga-i pipa cá gáseau, 


Într'o zi la o serbare, 
Unde e 'n ţinută mare, 


„DIMINEAȚA COPIILOR pess = = PAG. 9., 
-Í 
Ştiţi într'ânsa ce puneau? E | Tirimant și cu halat 
O, e groaznic — ce mișei! — "=! Prin odaie mi-au sburat. 
| 2x | 


Praf de pușcă, dragii mei. 


Dup'aceea n'au mai stat, P 


lute putin'au spălat. 

Când serbarea-i terminată, 
Tirimant pornește 'ndată, 
Drept acasă — se grăbește — 
Căci la pipa-i se gândește — 
Să vă spun doar am uitat, 
Fumător e pasionat. inicias 


Dupá ce s'a dezbrácat 'OTEOA 
Si s'a pus într'un halat, (TU :RSIT 


Pipa frumusel si-aprinde 
Si 'n fotoliu mi-se 'ntinde ^^'^ 
Si-$i vorbește mulțumit: ^ - 


„Zău, mă simt chiar fericit, 
Când văd soba că-i încinsă, 
Când văd pipa că-i aprinsă.“ 
Scurtă, tristă bucurie 

Căci vedeţi ce grozăvie: 

Foc ia praful cel din pipá.” 


Bum! rásuná și intro clipă, 
Sobá, masá, cálimare, 
Cești, fotoliu și pahare, 


imant — nenorocire! 
ă lungit în nesimţire, 

Ba să zici chiar c'a murit. 

Bietul e dear amelit. 

Când se scoală, ce să vezi? 

Că-i acelaș nici nu crezi. 


Y NEL 


Negru-i tot, parcá-i Harap, 
Ars pe máini, obraz si cap 
Si cu-aceastá grozávie 
Dusá-i inc'o smecherie. 
Deci acum vá pregătiţi 
Ce urmează s'auziti. 
(Urmează gmecheria a cincea) 
———— (00 ——Ó00———— ^ 
Mama: ,,Azi iar e ger, Doamne, în iarna asta n'are 
de gând soarele să se arate nici un pic? 
Mitică: Ei, mámifico, o fi aşteptând şi soarele 
să se facă mai cald afară”. 


xxx 

Invátátorul: „Ascultă, Radule. Dacă ai o jumătate 
de măr şi frate-to ifi mai dă două, — câte o să ai 
la un loc? 

Scolarul se uită lung şi dă din cap. 

Învățătorul: , Ei, cat?" 

Scolarul: „Nici nu-mi bat capul, — ţi-ai găsit 
să-mi dea frate-meu vreun măr!” 


Trimise de Spiros Apostolatos-Brăila 
m — DOO —— — — 


PAG. 10. 


— — ———— DONUM nmm d DT IRI " zi IS Tues 


Unde sunt stelele ziua ?2— Bátránejea plane- 
telor. — Gigantul Jupiter. 


ai sunt două întrebări importante ce mi s'au 
IN tăcut din partea cititorilor. Să răspundem 
IM, întâiu la ele şi după aceea să ne continuăm 
A plimbările noastre prin cerul cel fără de 
sfârşit. 

Una din aceste întrebări e următoarea: , Unde 
se duc stele.e în timpul zilei, de nu le mai ve- 
dem?” Nimic mai uşor decât de răspuns întrebărei 
acesteia: Nu se duc nicăiri, sunt tot acolo unde 
sunt şi în timpul nopţii. Nu le putem vedea însă 
din cauza că ne împiedecă lumina soarelui, sau 
atunci când cerul e acoperit, din cauza nourilor. 

Altcum, lună şi stele sunt tot la acelaş loc. Bună- 
oară, nu ni-se întâmplă foarte des să vedem luna 
în timpul zilei şi nu vedem, îndată ce apune soa- 
rele sau chiar mai înainte de a fi apus, planeta Ve- 
nus (Luceafărul)? 

LI] 

A doua întrebare: , Cum îmbătrânesc planetele 
şi după ce se cunoaşte vârsta lor?” 

Vârsta cailor, de exemplu, se cunoaște după dinţi. 
Planetele însă n'au dinţi după cari să le putem 
judeca vârsta. De aceea, trebue căutate alte semne. 

Mai întâiu e bine să ne aducem din nou aminte 
de regula de care a fost vorba în articolele noastre 
trecute. Anume, admițând că toate planetele s'ar fi 
format în acelaş timp, cu toate acestea astăzi ele 
nu se prezintă la fel, întrucât priveşte gradul de 
îmbătrânire. 

In adevăr, am spus-o şi o repetăm şi aci, că 
ejSoup1ijpqui PjEjP NƏ 'poru 1eu 2 329 NI pjouv[d o 
mai repede si, din potrivá, cu cát e mai mare, cu 
atâta imbátráneste mai târziu. 

Luna, de exemplu, fiind de 48 de ori mai micá 
decât pământul, nu numai cá a îmbătrânit mai re- 
pede, ci a si murit deabinelea. Astázi luna este 
un corp îngheţat pe care nu e nicio fiinţă vie. 

Iar la intrebarea cá ce anume se petrece in pla- 
nete, ca sá imbátráneascá, ráspundem cá.se pe- 
trec urmátoarele fenomene: Se micşorează cantitea 
de apă, până ce piere cu desăvârşire şi se stinge 
treptat-treptat căldura centrală. 

Acum credem că putem merge mai departe pe cer 
în căutarea şi cercetarea celorlalte planete. 


Ultima dată rămăsesem — dacă ţineţi bine minte 
— în planeta Marte. Pianetele ce am vizitat până 
acum, adică Mercur, Venus, Pământul şi Marte sunt 
relativ planete vecine, şi pe de altă parte, planete 
cari seamănă între ele. 

Dacă pornim acum din Marte, va trebui să facem 
un drum lung, foarte lung până ce dăm de altă 
planetă. Un drum de cel puţin de 4 ori depărtarea 
dela Pământ la Soare. Şi după ce mergem aşa, 
străbătând în spaţiu aproape 800 de milioane de 
chilometri, dăm de planeta cea mai mare — de 
»gigantul” Jupiter, care este de vreo 1300 de ori 
mai mare decát Pámántul. 

Si cu toate că e aşa de mare, totuşi nu e cu pu- 
iinţă să-l vedem cu ochiul liber. Cauza? Nu e decât 
una singură: prea marea depărtare la care se gă- 
seşte de Pământ. Bine înţeles, cá se vede foarte 
lămurit cu telescopul şi că astronomii ştiu despre 
Jupiter o seamă de lucruri interesante. 

Se şiie, de exemplu, că. Jupiter este o planetă 
foarte tânără şi care se formează acum. E aşa de 
tânără, încât n'a ajuns încă în starea solidă, ci 
se compune. din substanţe lichide şi gazoase. Din 
cauza aceasta Jupiter este o planetă foarte uşoară. 
Asa, cu toate că este de 1300 de ori mai mare 
decât Pământul, nu cântăreşte însă decât vreo 300 
de ori mai greu decât Pământul. 

Se mai ştie că se învârteşte în jurul Soarelui în 
vreo 12 ani de ai noştri, aşa că un om de 60 da 
ani, dacă s'ar duce în Jupiter, n'ar avea acolo decât 
5 ani. 

Se mai ştie — şi chiar cu toată siguranța — că 
Jupiter nu e locuit, lucrul fiind absolut. cu nepu- 
tintá. Jupiter însă după trecere de timp — cine ştie 
câte milioane de ani — se va mai răci (acum e 
un corp aprins), se va întări si va ajunge sá fie 
asa cum este astăzi Pământul. Vor fi atunci lo- 
cuitori pe dânsul? Ce greu de răspuns la -astfel 
de întrebări! 

Vladimir Astronomul 


In nerul viitor vom publica bucăţile de N. 
Gh. Mihăilescu si N. Burcă, bucăţi premiate 
de asemenea cu premiul al doilea la concursul 
nostru literar. PR 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


> 


pe fiica unui alt împărat, trimițând pe u- 

nul din sfetnicii săi cu o scrisoare şi cu 

un inel de logodnă. Tatăl fetei, după ce 

primi şi citi scrisoarea, se duse la fiicá-sa 
şi o întrebă zicându-i: „Ce să răspund împăratului 
care te cere în căsătorie pentru fiul său?” 

— „Răspunde-i, îi întoarse ea vorba, că nu-l iau 
decât dacă îmi aduce trei inele: unul cu sclipirea 
stelelor, al doilea cu lumina lunei şi al treilea 
cu strălucirea soarelui.” 

Impăratul împărtăşi sfetnicului sosit răspunsul fe- 
tei şi zise şi din partea sa: ,Multá sănătate îm- 
păratului tău şi toate mulţumirile mele pentru cin- 
stea ce mi-a făcut, dar îl rog să nu ia în nume de 
rău răspunsul încăpăţânatei mele fete, căci mie nu 
îmi este cu putinţă să fac ceva fără voia ei.” 

Sfetnicul se întoarse şi-i spuse împăratului său 
cum stă treaba. Dintru început împăratul se mânie, 
dar apoi se puse să se gândească cum ar face 
ca să capete cele trei inele. Puse crainici să vestească 
peste tot cá dá o jumătate de împărăție şi comori 
fără număr aceluia care i-ar putea aduce trei inele 
aşa cum le cerea fata împăratului din ţara vecină. 

Totul fu in zadar. La urmă feciorul de împărat 
căzu pe gânduri grele şi de multă supărare vroia 
să-şi: facă moartea singur, când într'una din zile 
pe când rătăcea pe drumuri, ajunse la munte şi dete 
peste o babă care stătea în mijlocul drumului. Fe- 
ciorul de împărat ii dete binefe cu cuvintele ,,A- 
jută-ne Dumnezeu!” Baba îi răspunse: O, fiule ne- 
norocit si cu toate acestea fericit şi prea fericit, 
e drept că Dumnezeu poate să ne ajute!” 

Feciorul de împărat se miră de cuvintele aces- 
tea şi o întrebă cam ce înseamnă ele. Ea îi răspunse: 
„Erai pierdut, dar ai găsit un medic care, dacă aşa 
e voinţa lui Dumnezeu, te poate lecui de durea ta.” 

Incepu atunci flăcăul să-i povestească tot ce se 
întâmplase cu dânsul, dar baba nu-i dete răgaz să 


BE impárat ceru in cásátorie pentru fiul sáu 


PAG. 11. 


CINE 


spună mai departe, ci-i strigă: „Ajunge, căci ştiu 
ce-ţi trebuie, ia buruiana aceasta ce o port la sân 
şi pune-o la sânul tău, despleteşte-mi apoi părul 


si desparte-l în două jumătăţi, una să-mi cadă pe ` 


frunte, iar jumătatea cealaltă pe spate şi până seara 
stai aci cu mine.” 

Feciorul de împărat îi făcu în voe, îi luă buruiana 
dela sân şi o puse el la pieptul său, îi despleti apoi 
părul mai negru decât cărbunele, doar pe-aici pe- 
acolo câte un fir cărunt. Când să se însereze, baba 
îi zise: ,Indatá ce vezi cea dintâi stea, scoate bu- 
ruiana din sân şi zi: „Dumnezeule, dá-mi inelul!” 

Asa făcu şi băiatul şi îndată ce rosti cuvintele 
acestea, sări o stea, iar un inel îi căzu la picioare. 

După aceea baba îi zise să fie cu băgare de 
seamă şi să facă la fel pe când va răsări luna. 

Aga făcu feciorul de împărat şi-i mai căzu un 
inel cu lumina lunei. A doua zi, mai înainte de 
răsăritul soarelui, femeia cea bătrână îi zise din 
nou: „la seama când e să răsară soarele şi îndată 


ce-l zăreşti, să te uiţi la dânsul printre părul meu - 


până ce răsare bine şi să zici de trei ori: ,,Fá-mi, 
Doamne, din inelul acesta un inel ca soarele!” 

Aşa făcu feciorul de împărat şi abia strigase 
de trei ori cuvintele acestea, că din părul babei ră- 
sări un inel strălucitor ca şi soarele. După ce fiul de 
împărat căpătă cele trei inele, o întrebă pe babă: „Cu 
ce sá. te răsplătesc pentru binele ce mi-ai făcut?” 

Ea îi răspunse: Cu nimic altceva decât să te 
rogi cât trăeşti pentru sufletul meu, căci voiu muri 
peste câteva zile şi nimănuia să nu-i povesteşti 
despre întâmplările acestea.” 

Feciorul de împărat îi mulţumi, îi sărută mâna 
şi-şi luă rămas bun dela dânsa. Când sosi acasă po- 
vesti totul numai tatălui său care îl trimise cu ine- 
lele la fata împăratului celuilalt. 

Şi se -cunună cu Domnița aceea şi amândoi avură 
parte de zile lungi şi fericite. 

Prelucrare de Marin Opreanu 


— I RUOTE IgE OO AEREA a SS PET 
4 à E n ; y 


„ntr'o noapte frumoasă de vară, Danciu lingura- 
“rul satului, nu putea închide ochii de fel: 

— Ce ai, mă, de nu te mai astâmperi? îl 
întrebă gasperita de nevastá-sa; nu vezi că nu 
pot nici dănciucii să doarmă de răul tău! 

— Taci fă! — o ghionti figanul — nu pot dormi 
că mi-a rămas inimă la merele din livada boierească. 

— Hi! cá si mie îmi lasă gura apă după mere 
d'ale boiereşti! 'oftă tiganca. 

Danciu atunci se dete jos după lavifa pe care 
dormea şi fără vorbă ieşi din bordeiu. 

Se furisá pe marginea satului, îndreptându-se apoi 
spre livedea ce se întindea cât vedea cu ochii pe 
Dealul Mărgărintului. 

Era o lună de lumina ca ziua şi Danciu umbla fe- 
rit, tot prin marginea livezii, neindurándu-se sá se 
atingă barem d'un măr, până nu fu aproape de 
vârful dealului. 

Acolo dete peste un măr încărcat de mere de cele 
domneşti şi aşa de coapte că-i pică unul plici! 
drept in nas, când se uita cu jind în sus, ca să 
aleagă craca pe care să se suie. 

— Haolio, mâncate-aş! gáfái ţiganul înfulicând un 
măr ca de frica morţii. 

După ce-l hăpăi tot, se şterse cu palma la gură 
şi se găti să se urce în pom. ' 

Tocmai atunci luna se imbroboti în nişte nori negri 
şi Danciu deabia putu să se apuce d'o cracă, urcân- 
du-se chioriş punând picioarele unde nemerea. 

O apucă apoi în sus pe o cracă groasă după ce o 
încercă de-l ţine şi în câteva clipe începu să cără- 
bănească la mere în sân pe nealese, că toate erau 
pârguite. 

I se păru ţiganului că aude un fâşiit de frunze 
p'aproape şi încremeni pe cracă. 

Deodată luna eşi dintre nori şi în lumina ce se 
întinsese, Danciu zări pe o cracă d'alături câtă 
mi-ţi mai namila de urs negru ca noaptea. 

Cu inima cât un purice de frică, figanul cát 
p'aci sá se, prăvălească la pământ. 

Şi trecându-l năduşelile morţii stătea cu ochii în- 
fipfi pe matahala neagră care, socotea el, se gátea 
să-l facă harcea parcea. 

De odată văzu întinzându-se spre el o labă a ur- 
sului ţinând un măr. 

Tiganul să plesnească şi nici alta de frică, de- 
abia gáfái înecat: 

— Nu mănânc, mă! 

lar ursul care, păsă-mi-te căta mărul de viermi, 
după ce se uită la măr oglindindu-l la lumina lunei 
îşi văzu de treabă, îmbucând din el în tihnă. 


sira & T » f 
ae 


133 
ne VULP O 


Danciu se socotea cum sá sará mai bine din pom, 
când iar văzu laba întinzându-se spre el cu un alt 
măr. 
Şi mai prinzând inimă, crezând că ursul îl im- 
bie cu mere ca să puie mai bine laba pe el, ii 
spuse cu jumătate de glas. 

— Nu mănânc, mă! | 

Şi se uită cu frică unde să sară, că era mărul cam 
înalt şi îi trecuse pofta si de mere şi de furat, şi 
de tot, când iacă laba ursului întinzându-se din nou 
spre el cu măr. 

— Nu mănânc má! nu mănânc! răcni figanul 
dârdâind din toate încheeturile de spaimă şi tot a- 
tunci bâldăbâc! buf! se prăvăli namila de urs la 
pământ, plesnind pe loc. pa 

Danciu nu ştia ce să facă, asteptánd cu inima tá- 
câindu-i de frică până când înţelese că ursul nu 
mai mişcă şi că murise deabinelea. 

Atunci îndrăzni şi el să se dea jos din pom, însă 
tot cu mare fereală, de teamă că nu cumva ursul 
să fie numai amefit şi să-l facă mii şi fărâme când 
lo vedea lângă el. 

Când se văzu la rădăcina pomului, Danciu nici 
nu mai sufla şi în vârful degetelor se apropie de urs, 
lovindu-l întâi cu piciorul şi apoi bizuindu-se să-l 
apuce de labă şi să se uite bine şi la bot văzu printre 
colții dihaniei prelingându-se o şuviţă de sânge ne- 
gru ca păcura. 

Prinzând inimă, figanul scoase cuțitul din chimir 
şi fără zăbavă jupui ursul, luându-i blana şi haide! 
cu ea în cârcă spre casă. 

Cum ajunse, o sculá pe nevastá-sa din somn, 
că-l trecuse mii de năduşeli sub greutatea poverii. 

— Haida, Stanco, să vezi ce ţi-a vânat tetea! 

Țiganca se cruci văzând câtă mifi-i mai poghibalá 
de blană de urs. 


Citiţi urmarea în pag. 13 


VAB, c 4 PAN. CIR Bara 
[i La »d s Y r «x 


d 


Y 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


PAG. 13 


CERSETORUL 


'am cunoscut din colţul strázei. 
Bătrân, ca vremea de bătrân, gârbov, slab, 
le cu barba albă peste care ninseserá anii mulţi 
şi grei, atât de grei pentru bietul Mos Pe- 
tre, cu fața sbârcită, puteai citi in toată 
fiinţa lui mizeria, necazul şi grijile. 

Eram micuță invátam la şcoala primară din a- 
propiere. Dela un timp, în colţul străzei sta ghe- 
muit un biet moşneag, care nici odată nu cerea, 
dar inspira milă celei mai nepăsătoare inimi. Nu 
era trecător care să nu-l ajute sau cel puţin să 
nu-i zică: „Bietul moş Petre!" 

Toată strada ştia cum îl cheamă. 

Intr'o zi, când mă ştiam cu câţiva bani în bu- 
zunar, am intrat în vorbă cu moşneagul. li eram 
dragă, sărmanul! Spunea cá a avut şi el nepofei, 
dar toți au plecat din lumea aceasta, e singur şi 
işi aşteaptă sfârşitul, care întârzie să vie. 

De multe ori venea Duminica la noi şi mama îi 
da câte ceva de-ale mâncării, lucruri pe cari el se 
codea să le primească. 

Timpul trecea şi Moş Petre imbătrânea din zi 
în zi. De câte ori treceam pe lângă bătrân ob- 
servam că figura lui sbârcită era din ce in ce mai 
mai palidă, ochii mai trişti. Când il vedeam aşa, il 
rugam să-mi spue ce are, dar el nu-mi răspundea 
decât: ,Bátránefea, taicá, bătrâneţea!” 

Cuvintele acestea má miscau, má mişcau până 
la lacrámi. 

De multe ori lam rugat să-mi povestească viaţa 
lui, dar nici odată nu a vrut. Zicea că-s prea mică 
şi m'aş putea înţelege. Desigur că suferise mult 
şi nu vrea sá mă întristeze spunándu-mi şi mie 
ceeace i-a făcut viaţa amară. 

A A PE EC OC CEE OCE EEE macel 
(Urmare din pag. 12) 


— Unde ai găsit-o, Danciule? 

— Ce să găsesc fa, că lam vânat eu cu mâna mea. 

— Lai făcut tu de petrecanie? — îl întrebă. 
Insă figanca ştiind cât îl ţineau curelele tácu deocam- 
dată, lăsându-l pe Danciu să se culce că zicea că-i 
mort de oboseală, de atâta luptă cu ursul. 

A doua zi, când se ridicase soarele de două 
suliţi, Stanca care-şi pusese în gând să afle ce-i cu 
blana ursului, intră în bordei strigând: 

— Soală, Danciule, scoală! 

— Scoală, má, mai zise figanca cu glas potolit, 
ca venit primarul urşilor să întrebe cine l-a omorit 
pă ăl de i-ai luat blana. 

Danciu o sfecli şi deabea mai finándu-si rásu- 
flarea, zise: 

— Du-te şi-i spune, că nu lam omorît eu; a că- 
zut singur din măr şi a crápat.. 


N. Pora 
—— ANA —— 


Suferise si suferea incá. 

Afará de necazurile zilnice si de lipsurile pe care 
era nevoit să le îndure, ii mai ingreuia puţinele 
zile pe care mai avea sá le tráiascá, si faptul cá 
unii copii rái din mahala igi báteau joc de el. 


Intr'o zi tocmai treceam pe acolo, cánd un grup 
de báefi sburdalnici făcuseră roată in jurul lui şi 
şi unul din ei striga cât putea de tare: Hei! ia 
uită-te măi, ce albă-i e barba. 


— „O fi mâncat smântână şi s'a umplut pe ea” 
— adăogă un altul. 

Tot grupul izbucni în râs şi fiecare găsea ceva 
de spus pe socoteala bătrânului. 

Cum copii se împrăştiau zgomotoşi după cum 
veniseră, putui să văd pe bietul bătrân. Cu două 
degete ridicate în semn de binecuvântare, cu ochii 
lui căprui, blânzi îndreptaţi spre cerul fără indu- 
rare pentru el, spunea cu glas domol:  „lartă-i 
Doamne, că-s copii şi nu ştiu ce fac!” 

Intr'una din zile, Moş Petre nu mai veni în col- 
ful străzei. După câteva zile aflai cá a murit. Am 
plâns mult, mult de tot. 

Elena Eoboc-Loco 


—— A — — — 


rr PU 
AA > IR al size i Ud ns. 


PAG. 14 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


Rezultatul concursului literar 


Două concursuri cari au luat premiul a! doilea 


Indreptere 


e ráutácioasá şi neastâmpărată este Gica! Iată. 

chiar în seara asta a supărat pe mama ei, 

137) fiindcă şi-a bătut pe fráfiorul mai mic, pe 
care nu vrea să-l primească la jocuri. 

Acum, iat-o satisfăcută, stă întinsă în pat, 

şi ultimele scene îi umblă şi acum în minte. — „De! 

trebuia să-l bată de ce nu e cuminte”. Dar gându- 

rile i se încâlcesc, ochii nu mai pot distinge ni- 

mic sigur şi în mintea ei se face o inválmásealá 

mare... şi adoarme. 


Mama e foarte supărată şi o catá pe Gigica pre- 
tutindeni, să o pedepsească. Dar Gigica s'a pus la 
adăpost, căci a plecat în lumea largă cu Azor, 
înhămat la căruciorul pe care i l'a dăruit unchiul, 
şi pe care la încărcat cu păpuşile-i scumpe cari 
mo supără niciodată. 

Merge demult... Obosită şi desculfá, o apucă noap- 
tea într'o pădure încâlcită prin care razele lunei abea 
mai pot răsbate. Dar ei nu-i e frică, căci are de to- 
varăş pe scumpul ei Azor. De undeva departe se 
aud glasuri tainice, susur de isvoare şi ciripiri de pă- 
sări. Ceva misterios, ca o vrajă, o atrage spre acea 
zare. Incet păşeşte Gigica cu tovarăşu-i scump, până 
când se pomeneşte în faţa unei case mari. Porţile 
erau larg deschise. Era aşteptată. Minunată rămâne 
Gigica în faţa acelui castel măreț, înconjurat de 
copaci, ale căror frunze, şopteau în noaptea înste- 
lată, poveşti din alte lumi. 

In curte, desi nu se vedea fipenie de om, totus 
un susur ca un bâzâit de albine ajunse până la ea. 
Inaintă cu îndrăsneală, şi se văzu înconjurată de 
pretutindeni de copilaşi dráguti, cu pletele fálfá- 
inde în aer. Şi erau toţi gătiţi si curaţi, încât se 
ruşină de necurăţenia ei. Vru sá se amestice şi ea 
în jocul drăgălaşilor copilaşi, dar de pretutindeni 
se ridicau vocile micufilor care strigau: „Nu, ea nu 
se va juca cu noi că-i răutăcioasă şi nu-şi iubeşte 
fratele! Ea n'are dreptul sá se bucure de nevinová- 
tia jocurilor noastre...” 

— „„Gigica, iartă-mă că te-am supărat aseară”, ii 
strigă fráfiorul care uitase totul. Si Gigica se des- 
teptă din vis, cu lacrimile 'n ochi, îl sărută duios 
promifándu-si cá de acum in colo nu-l va mai bate, 
ci *l va ocroti şi-i va da sfaturi ca o soră mai mare. 

Şi acum ori de câte ori cade în ispită să-şi mai 
bată fratele, îi apare în minte casa cea fermecătoare 
cu micii ei copilaşi pe care o văzuse în vis, şi atunci 
îl iartă, pecetluind pacea printr'un sărut. 

^ Victoria Predescu-Buzáu 


POVESTE 


Intr'un sătuleţ de munte a trăit, cândva, o fată 
Ce acuma este zână şi-o cunoaşte-o lume toată. 
Se numea Ileana fata. Părul ei era de aur; 
Ochii-i, două viorele, — lar prietenul ei Graur 
— Un motan cuminte tare — era negru şi puternic. 
Amândoi au pus la cale şi-aşteptau minut prielnic 
S'o pornească-aşa, în lume, unde ochii îi vor duce. 
Si'ntr'o zi de Luni cu soare, după ce-şi făcu o cruce 
Inhămă Ileana 'n grabă, pe motan la cărucior: 
Puse 'n el merinde, haine, apă dulce 'ntr'un urcior, — 
Şi-o porni la drum cu Graur. — Căci uitat-am să 
vă spun: 
Nu-i lega nimic de casă; nici părinţi şi nici străbuni. 
Şi-au tot mers ei şase zile, — iar Duminică în zori 
S'au trezit în faţa unor porţi de fier... Privighetori 
Ciripeau peste palatul fermecat şi străjuit 
De doi meri de aur, falnici. — Si-ostenfi au poposit. 
Solzi de-argint avea palatul, flori de aur pe balcon,— 
lar în dos'unei ferestre de cristal, un falnic tron. 
— Aştepta, se vede, tronul gol'de mult pe a lui zână, 
Căci Ilenei, fără veste, îi căzu un măr în mână 
— Măr de aur — Si de-odată în palat fu suverană. 
Cred c'or fi şi-acum acclo Graur şi-a lui Cosânzeană!.. 
George Leonard Divarius-Craiova 


Ingrijirea animalelor 


In n-rul 90 al revistei scrisesem ceva despre „Liga 
Bunătăţii”, înfiinţată la Paris numai cu membri co- 
vii. In ilustrafia de faţă vedem un şcolar, mem- 
bru al acestei Ligi, legând piciorul unui câine care, 
pe semne, a fost călcat de un automobil ce se vede 
fugind înainte. E un exemplu de bunătate faţă de 
animale a şcolarului şi de modul frumos şi cinstit 
cum ştie să-şi îndeplinească datoria de membru al 
„Ligii Bunătăţii.” 


art AER 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


Ceva despre Sfântul Nicolae 


Sfântul Nicolae, a cărui pomenire se cinsteşte in 
ziua de 6 Decembrie, a fost episcop în cetatea 
Mira, din care n'au rămas astăzi decât ruine. Ceta- 
tea aceasta era capitala provinciei Licia dela ţărmul 
sud-vestic al Asiei-Mici. 

Mai inainte de a fi ales episcop, Sfântul Nicolae 
trăia ca un om necunoscut, dar foarte religios. După 
moartea episcopului care fusese înaintea sa, creşti- 
nii. din Mira au hotărât să aleagă de episcop pe a- 
cela care va veni cel dintâiu dimineaţa la biserică. 
Sfântul Nicolae a fost care s'a dus la biserică mai 
înaainte de orişicine şi aşa a fost ales ca episcop 
al cetăţii Mira Liciei. 

Acestea s'au întâmplat în primii ani ai veacului 
al 4-lea. Ca episcop, Sfántul Nicolae a fost prigonit 
şi întemnițat de împăratul Dioclețian. Pus însă in 
libertate de împăratul Constantin cel Mare, a luat 
parte la marele sobor din anul 325 dela Nicea, unde 
a combătut cu toată puterea credinţei învăţătura 
greşită a lui Arie. 

Sfântul Nicolae e unul din sfinţii cei mai vene- 
raţi si mai sárbátoriti, nu numai de ortodoxi ci şi 
de: catolici şi chiar de mahometani. Ziua de- 6 De- 
cembrie, când se prăznueşte pomenirea lui, este 
o zi de mare sărbătoare pentru toţi corábierii din 
părțile Răsăritului. 

Cât timp a fost în viaţă, a săvârşit si minuni 
şi de aceia îi se zice şi „făcătorul de minuni”. Cât 
despre faptele sale cele bune, ele sunt multe şi ne- 
numărate. 


———— coc ke 


O condiţie 


Ciocolata mă încântă, 
Mai mult decât o jucărie, 
Insă numai ,Suchard” 
Căci bună trebue să fie. 


| A apărut Preţul cvrent No. 2 
Jal casei Fromescu, Bucureşti, 
« q Mircea-Vodá, No. 9 
al 351 se trimete gratis. Ofer: 

4 100 mărci străine difer. Lei 20 
4 500 v» 


OSI APEI AE. 

BRITISH, SEDO 

EMPIRES bos SA 
Il EXHIBITIO! 


ON 
M 


E 3 » 100 
I $ A 3 .. 200 
1 Cumpár mărci româneşti ac- 
tuale. 

Caut reprezentanți. 


Tineri colecționari de mărci postale! 

Cu ocazia deschiderii noului Birou filatelic ia Gaiati. 
am pus sure vânzare diferite Loturi compuse din 19 
serii de mărci din diferite state .u preţul de lei 52 
sotul. 2 loturi vei 95 Fiecare tot este schimbat cu alte 
márci. Odată cu ‘omanda trimeteti lei 5 pentru porto. 

Adresali: Biroul tilatelic, casuja postalá 137, Galaţi 


PAG. 15 


De vorbă cu cititorii 


—- 


Rátácindu-se un manuscris în care se răspundea 
co aboratorilor c» trimiseseră în u timel : două s p- 
tămâni mat-rie spre pubiicare, colaboratori: aceştia 
sunt rugaţi, d că ţin să aibă păre a no stră des- 
pre manuscrisele lor, sá i-le trimit: înc": odată. 

Lămurim numai că e vorba de manuscrise cari nu 
urmau să fie public te. : : 


C. M.-Gala i. —. 1gathocles si îngâmfatul“. Incepi așa: 
„Se sue că Agathocles era . Multi n'au auzit de Aga- 
thocies, iar pe cei mai mulți nic: nu-i interesează ce-a 
tăcut sau ce n'a fă-ut vechiul tiran a! Siracuz i. ` 

M. Val. Iaşi. — Bucata .Invaiidul*, scrisă destul- de 
bine, e din ca'e «farà tristă. In schimb poezia „Apus 
de S»are e slíbutá, par'că n'ar fi e acelaş autor. 

Gr Rom-Loco. - Giumele copiate şi trimise de d-ta, 
sunt die tre, «le mai cunossute s! mai răspândite. 

T. Gh. S.-Fálciu.— Gogorita”. Zici căe o „prelucrare“. 
Ce ai înţele. pr n cuvântul acesta şi cum şi de cine este 
criginalul? Totdeodată rugăm fu ma: puţin zelos si tri- 
ap mai puțină materie. In genul ,Sgárcitului* am mai 
pub icat. A 

G. G. U.-Bârlad. — Poezia d-tale Toamna” dovedește 
talent, da' prin forma ei nu e pentru o revistă de «opii. 

L. S.-LuC0. — ''Ovestea Judecata cea dreaptă“ nu e 
scr să intr'o limbă populară asa cum trebue să fie scrise 
poveşti e în genul acesta 

Ga. V. H.-Tecuci. - „Nicușor” nu prea e poezie, cum 
îi zi: d-ta “vere rimă şi nici versuri cum se ot ignuesc. 

WM. C.-Loco. —.O lovitură de aripă , e scrisă cu at tea 
fnilorituri de stil cá nu poate fi gustată de cititorii 
nostri 

El. B -Alba-lulia. — Sticletele". E o bucată prea lungă 
şi nici nu era nevoe s? dai atâtea amănunte, Nu te 
apura sá scrii de pe acum bucăţi aşa de lungi, căci se 
Teusese cu greu 

L. Ghel.-laşi. - E omeneşte cu neputinţă să ráspun- 
de: în parte şi să facem în scris analiza fiecărei bu- 
cáti trimisă pentru : oncursul Iterar’. ; 

I. Lev -Loco. — Traducerea d-tale „Pârâul si stânca” 
e luată dintr » carte e scoalá, jar noi am scris de ne- 
numărate oi tă nu ni-se trimită bucăţi luate din cár- 
tile de școală. in afară de aceasta, începi propoz'tiu- 


nile cu .el, „ea 'ceiace nu-i nevoe in limba român ) - 


şi ai destule frantuzisme : 

Kir. Iv.-Silistra. — Micule cititor, poezia care începe 
cu .Veacuri triste, 'ntunecoase: nu e de d-ta, asa cá 
nu e permis să o publicăm si să spunem cá e de d-ta, 
care n'ai făcut altceva dect să o copiezi. Deocamdată 
citeşte si învaţă să scrii mai frumos. Tot aşa si cu ghi- 
citorile. 


Mărci poștale pentru colecțiuni 
Colonii Franceze 


50 bucăţi diferite lei 25 
Cereti Pretu! curent 


Librăria Spanner 


18, Piaţa Amzei, 18 


` 


IAEE e Pl e e mm m 5c De 30 ae DLE T PE IERIE E m ET T 


PAG. 16. 


1) Ca să scape de o vulpe Găinuşea Motáfica 
Ce s'o prindă alerga, Di Drept in cogulef intra. 


2) „A, te-am prins!” ii strigă vulpea Dar frumoasa Mofáfica 
Si se várá in coşuleţ, ic sg Are pasul mai istef. 


3) Vulpea .când a dat să iasă, | 3 : Pe la spate, nevăzută 
Intr'atunci cea Moţăţică, Şi-i grăeşte fără frică: 


Fuge vulpea şi de-atuncea 
No mai vezi pe la cotefe. 


4) „Oameni buni, săriţi pe dânsa! 
Daţi cu puşca, daţi cu bețe!” 


Atelierele ,ADEVERUL*“ S. A. 


Y 


xun f 
A 


N. BATZARIA 


a e 


ATA 


A 


¿ | 
2 E p ww UU 1 
< EP e S. ud 
¿Y " cC 
* a 25 
| 1 A i ^ 
) Ñ 
à 5 5 | 
" £ 
Y 
> 
ly P d 
Y LÀ 


MINE 
Poveslize în 


IN GOP 


iu | 
E j 
d 
| Dm 3 
po 
p» 
; Lu 
(c 
Q. 
E * pri e a 
A A o. 
y em ag z-—— aa "m owe yo 


53 + 


PAG. 2. 


Ce înseamnă cuvântul ,,cicerone'' ? 


Cicerone, socotit ca substantiv comun, e un cu- 
vânt ` lian, întrebuințat însă şi de alte popoare, 
şi înseamnă călăuză de streini. Bunăoară, te duci la 
Roma şi singur nu ştii să găseşti tot ce este de 
văzut şi de cercetat. Atunci ai, bineînţeles plătindu-i 
ceva, o călăuză, un cicerone, care te duce peste 
tot si iţi arată totul. 

Şi fiindcă omului acesta gura îi cam merge fără 
să se oprească, de aceea, pe semne, ii' se zice 
şi cicerone, adică vorbáret ca vestitul orator Ci- 
cerone. 


In ce limbă s'a scris Biblia ? 


Vechiul Testament a fost scris în limba ebraică, 
din care s'au făcut mai târziu traduceri şi în alte 
limbi. Dintre aceste traduceri cea mai veche este o 
o traducere în limba greacă. Cât despre Noul Tes- 
tament, el a fost scris în limba greacă, afară de 
sfânta Evanghelie a lui Mateiu, despre care se crede 
că a fost scrisă mai intáju în graiul arzmedn, o limbă 
pe care o vorbeau Ovreii din vremea Domnului nostru 
lisus Hristos. Limba in care sunt scrise celelalte 
Evanghelii, precum şi epistolele sfinţilor apostoli 
nu e o limbă elenă literară, ci e limba greacă po- 
pulară, aşa cum se vorbea atunci. 


In ce limbă a predicat lisus Hristos? 


Ştim că lisus, deşi născut la Betleem, şi-a trăit 
anii de copilărie şi de tinereţe (până la vârsta 
de 30 de ani) în oraşul Nazaret din Galilea. 

Limba care se vorbea atunci de poporul din Na- 
zaret şi din Galilea nu era, cum se crede greşit 
de multá lume, limba ebraicá ci un dialect arameo- 
sirian. In adevár, pe vremea lui lisus Hristos, ade- 
várata limbá ebraicá era o limbá moartá, adicá nu 
era vorbită de popor, ci era studiată in cá ` de 
oamenii învăţaţi. 


»Timp'' şi „vreme“. 


Au aceiaşi însemnare, dar nu suni de aceiaşi ori- 
gină. „Timp” e cuvânt de origină latină, iar ,,vreme" 
de origină slavă. Inţelesul însă diferă la cuvintele com- 
puse dintr'insele. De exemplu, „timpuriu” înseamnă 
care vine, se produce mai de vreme, pe când ,,vre- 
melnic" înseamnă provizoriu, trecător. Pe lângă a- 


ceasta, cuvântul „vreme”, fiind introdus mai de 


TOATE $ ties Te CT 


mult in limbă, are o întrebuințare mai deasă şi din- 
tr'insul s'au format mai multe expresiuni. De pildă, 
se zice „de vreme ce” (in înţeles de „de oarece”), 
dar nu poţi spune „de timp ce”. 


Mărci şi cărţi poştale. 


„Anglia este ţara care a introdus — ea cea din- 
tâiu — mărcile postale şi chiar plicurile de scri- 
sori. Aceasta a avut loc in anul 1840. Cât despre 
cărţile postale, ele s'au făcut mult mai târziu. In 
adevăr, pentru prima dată cărţile poştale apar în 
anul 1869 în fosta impárátie austro-ungară, iar in 
anul. 1878 s'a încheiat o înțelegere internaţională 
pentru întroducerea în toate statele a cărţii poştale. 
De atunci au început să apară şi amatorii de mărci 
poştale şi s'au înfiinţat o mulţime de societăţi fila- 
teliste. Astăzi sunt tot felul de albumuri, de jurnale 
şi de reviste de filatelie, iar numărul colecționarilor 
este aşa de mare în cât pot forma o adevărată 
armată. 


Ce e o ,,pagodà''? 

Răspundem: ,Pagoda" este un templu din In- 
dia, din China şi din Japonia, în cari sunt statui 
de ale zeilor, statui făcute de obiceiu cu un cap sau 
cu braţe care se mişcă. Pagodele diferă de templele 
obicinuite în ţările acelea şi prin felul cum sunt 
consiruite, aşa ca un fel de etaje suprapuse cari 
merg subtiindu-se la várf. In Europa nu sunt pa- 
gode, fiindcă nu sunt printre locuitorii Europei nici 
budişii, nici brahmani. 


Patriarhii in Vechiui Testament. 


Un cititor ne scrie aşa: „In Vechiul Testament se 
vorbeşie de patriarhul Abraam, de patriarhul Noe, 
etc. Ce fel de patriarhi erau aceştia?” 

lată lămurirea noastră: Titlul de patriarh se dă 
în Vechiul Testament şefilor, conducătorilor de po- 
poare sau de grupuri de familie. Patriarhii aceştia 
erau oameni drepţi, înţelepţi şi temători de Dum- 
nezeu. Numărul total al patriarhilor din Vechiul 
Testament este de 22: 10 mai înainte de potop 
(dela Adam până la Noe) şi 12 după potop (dela 
Sem până la Iacob). 

A A SEO —-- — = 

Am un grajd plin cu cai roşii; când bag pe cel 

negru, îi scoate pe toti afară. 


(979699 1$ yqos uip 1umq4g))) 


“e 


- 


Q 


DIMIiINEATA 


COBiuLOD 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: 
BUCUREŞTI. — STRADA SĂRINDAR 9-11 BUCUREȘTI. — TELEFON 6/67 


ABONAMENTE: UN AN 150 LEI 
ŞASE LUNI 80 ,, 
13 DECEMBRIE 1925 


Vă scriu a nu ştiu câtea oară 
Să fiți cuminţi, miloşi şi blânzi, 
Să faceți dulce din amară 
Viața celor goi, flămânzi. 


In nopțile târzii, vrăjite, 
Priviţi spre zările albastre, 
Acele puncte aurite 

Ce-s stelele vieții noastre. 


Sunt zeci si mii de milioane 
In fel şi fel de stráluciri; 
De-s vieți bogate, sau sărmane, 
Acolo, mau deosebiri. 


Cu toate stau împrăștiate 

Cát fine bolta albăstrie, 

De nimenea nu-s numărate 

Și-a cui sunt, nimenea nu ştie. 


Dar luaţi seama când vre-una, 
Căzând se stinge peste văi... 
In urma ei suspiná luna 

Că-i steaua oamenilor răi. 


Au dus o viață fără nume 
Nici un sárman nu ajutará; 
Deci, faceti binele in lume, ` 
Ca steaua voastră să nu moară! 
Anton Gurgu-Fântânele-Iaşi 


UN NUMĂR 4 LEI 
ÎN STRĂINĂTATE DUBLU 


Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


De mici crescură împreună 
La un boer într'o ogradă. 
Si "ntreaga zi cu voie bună, 
Gură făceau, jüceau paradă. 


Gâscanul cu-a sale gáscute, 
Voios prin curte gâgâia. 

lar între ceata de curcufe, 
Curcanul mândru se *nfoia. 


Din ce nu ştiu, căci într'o seară, 
Au început să facă gură. 
Mai din nimica stapucará, 
Si se sfădiră, se bătură. 


— „Pe ogradá sunt stăpân!”... curcanul, 
Spunea gáscanului că este. | 
— „Ba eu 's stăpân!” urmă gâscanul, 
Pe curte, iarbă, toate-aceste. 


Sbierând acuma şi mai tare, 
Se luară zdravăn la trántit; 
Dar! peste gard de-odată sare, 
Un câine mare si sbárlit. 


Din fuga lui hop! îl înhaţă, 
Cu dinții pe mândrul gáscan. 
Si tăvălindu-l îl învață, 

Să nu mai fie mitocan. 


In colțul curții vai de dânsul, 
Stă ciujulit ca vai de el. 
L-a înnecat până şi plânsul, 
Gâscanul nostru frumusel. 


MORALA: 


In viață já doar fapte bune 
Nu te ?ngüm[a, nu fii trujas, 
Căci ştii proverbul asa spune: 
— Căci pân si naşul are nas. 
` Nicu C, Pavel 


PAG. 4. 


Li 459 


DORIN SI DORINA 


n dimineaţa aceea feciorul de împărat porni la 
vânătoare, cu toate că zăpada ce cădea neintre- 
rupt de trei zile şi de trei nopţi astupase toate 
drumurile şi cărările. Dar nu mai era chip ca să 
mai stea în casă flăcăul cel tânăr şi voinic, cum 
era feciorul de impárat. Acea fată cu părul de aur şi 
cu chipul dumnezeesc pe care o văzuse noaptea în 
vis, îl atrăgea, il chema par'că afară, departe, foarte 
departe undeva într'o ţară cu primăvară veşnică 


„şi cu flori ce nu se veştejesc. 


Şi cum mergea fiul de împărat prin zăpada ca- 
re-i trecea de cingătoare, iată că din nas îi curseră 
câteva picături de sânge, cari înroşiseră zăpada cea 
albă. Feciorul de împărat se uită la petele roşii 
şi zise: , Alb ca zăpada era chipul fetei pe care 
am visat-o şi roşii ca sângele îi erau buzele. Dacă 
n'a fost o vedenie înşelătoare, ci o fiinţă aievea, 
trebuie sá o găsesc, măcar de ar fi să merg până 
la capătul pământului!” Şi-şi văzu înainte de drum. 


Nu după mult ii ieşi înainte o femeie bătrână, 
care tremura toată de frigul ce o răzbise. ,„Fiule, 
îi zise baba, dă-mi ceva să mă încălzesc, căci nu 
mai pot de frig.” Feciorul de împărat îşi luă de pe 
umeri blana şi i-o dete babei, înfăşurând-o într'însa. 


de N. BATZARIA 


După aceea o întrebă: „Ştii oare drumul care duce 
la locuinţa celei mai frumoase fete de pe pământ, 
a fetei cu păr de aur şi cu chip cum nu l-a mai 
avut alta?” 

Femeia cea bătrână îi zise cu un aer de compă- 
timire: „Il ştiu, dar mai ştiu ceva: cine se duce 
acolo, nu se mai întoarce cu zile”. 

— „Chiar de-ar fi sá mor, eutot má voi duce!" ii 
răspunse hotărit feciorul de împărat. 

Baba îi arătă atunci drumul şi scoțând din bu- 
zunar O bucatá de páine neagrá, i-o dete flácáului, 
zicându-i: „la bucáfica aceasta de pâine şi să ai 
grije de dânsa ca de ochii tăi!” 

Mai merse ce merse feciorul de împărat şi în- 
tâlni o altă babă şi mai slabă şi care tremura şi 
mai rău de frig. Văzând aceasta, feciorul de îm- 
părat se grăbi să-şi scoată haina şi să o îmbrace 
pe biata femeie bătrână care cât p'aci să pice în 
zăpadă. O întrebă însă şi pe dânsa dacă ştie dru- 


* mul care duce la casa fetei celei mai frumoase. Si 


baba aceasta îi zise să se întoarcă din drum, dacă 
mai ţine la viaţă, dar văzându-l hotărît să înfrunte 
orice primejdie, îi arătă drumul şi-i dete apoi o 
alună zicându-i: „Să ai grije de aluna aceasta, 
căci o să-ţi fie de mare folos!” 

Uşurat de îmbrăcăminte şi tremurând de frig, 
flăcăul cel voinic merse înainte, când iată o a treia 
babă, dar mult mai prăpădită decât celelate două. 
In afară de aceasta, nenorocita de ea mai era şi 
desculță în acea zi de iarnă şi de frig.: 

Feciorul de împărat nu mai stătu o clipă pe gân- 
duri, ci îşi scoase repede si încălţimintea şi ciorapii 
şi-i dete babei sá se incalfe ea. Baba însă ii dete 
indárát nu numai incáltámintea şi ciorapii, dar 
— spre marea mirare a feciorului de împărat — şi 
haina şi blana ce le dăduse el celorlalte femei 
bătrâne întâlnite în drumul său. 


„Sunt una şi aceeas babă”, îi zise ea zámbin- 
du-i prieteneşte. Şi nu sunt aşa de săracă şi nici 
chiar aşa de bătrână, cum m'am arătat ţie. Am 
vrut numai să te pun la încercare şi am văzut 
că ai inimă bună şi suflet nobil. De aceea, tre- 
buie să izbuteşti în întreprinderea ta”. Scoase apoi 
din buzunar o nucă aşa mai măricică şi i-o dete 
flácáului, zicándu-i să aibe grije şi de nuca a- 
ceasta, căci şi ea îi va fi de mare folos. 

După ce îşi reveni puţin din uimirea sa, fecio- 
rul de împărat o întrebă: „Dar ce să fac eu cu 


DIMINEAŢA COPIILO= — 


bucăţica de pâine neagră, cu aluna şi cu nuca pe 


care mi-ai dat-o acuma?” 
— „Ascultă !” îi răspunse baba... 


adică cebabă? Pe 


măsură ce vorbea, i se îndrepta trupul, i se umpleau 


zbârciturile. Nu trecură nici două minute la mij- 


E 


DIMINEAȚA COPIILORe99999999999990999999999909999999999999909999949 PAG. 5. 


loc că dintr'o babă gârbovă şi prăpădită se prefăcu 
într'o femeie şi tânără şi frumoasă”. 

,Ascultá!” îi zise ea încă odată. „Când ajungi 
la locuinţa Dorinei, căci aşa o chiamă pe fata pe 
care o cauţi, se vor repezi asupra ta nişte dulăi 
groaznici cari sfâşie pe toţi câţi se duc pe acolo. 
Aruncă însă iute bucáfica de pâine neagră şi în- 
dată ce o vor mirosi, vor deveni mai blânzi decât 
micii. Cât despre aluná şi nucă, sá le întrebi în 
ceasurile în care vei fi la grea strâmtoare şi ele 
iti vor da sfaturi foarte folositoare. Intâiu sá în- 
trebi aluna şi mai târziu să întrebi nuca.” 

Feciorul de împărat merse înainte pe drumul ce-i 
arătase femeia care îl ajutase aşa de mult până ce 
ajunse la casa Dorinei. Casa aceasta era în mij- 
locul unei păduri dese. 

Deodată se repeziră asupra lui vre-o cincizeci 
de dulăi îngrozitori la vedere, dar feciorul de îm- 
părat le aruncă bucăţica de pâine neagră si duláii, 
imblánzifi cu desăvârşire, veniră să se gudure în 
jurul lui. 

Intră după aceea în casă, unde o găsi pe fata 
cea frumoasă şi mai încântătoare de cum o văzuse 


«in vis. Fata era singură. 


„Te aşteptam”, îi zise ea, „din noaptea în care 
te-am visat şi eu. Dar să fugim până nu se în- 
toarce vrăjitoarea care mă ţine închisă aicea. Dacă 
te prinde, te sfâşie pe loc si te mănâncă, aşa cum 
a sfágiat şi a mâncat pe toţi câţi veniseră să má 
scape şi să-mi ceară mâna”. 

Şi fugiră cât putură mai iute. Dar nu după mult, 


când se întoarseră să privească, văzură cá vrăji- 
toarea alerga după dânşii, apropiindu-se din ce in. 
ce mai mult. 

Feciorul de împărat scoase aluna, şi o întrebă: 
„Ce-i de făcut?” 

— ,Deschide-má!” îi răspunse aluna. 

O deschise şi iată că dintr'însa se revărsară râuri 
mari cari tăiară drumul vrăjitoarei. Sgripfuroaica 
însă atinse apa cu bátul ei vrájit şi apa se despărți 
lăsând la mijloc un drum. 

Când feciorul de împărat — ei, dar am uitat să 
vă spun că-l chema Dorin — văzu că vrăjitoarea 
e aproape să-i ajungă, scoase din buzunar nuca 
şi o întrebă: „Ce-i de făcut?” 

—  „Sparge-mă!” îi răspunse nuca. 

O sparse şi izbucni un foc care cuprinse toată 
pădurea. Dar sgripfuroaica scuipá în foc şi focul 
se stinse cât ai clipi din ochi, iar ea se luă din nou 
după Dorin şi Dorina. 


„Blestemata de vrăjitoare, îi zise Dorinei Dorin 
are ajutorul lui Satana. Noi însă să cerem aju- 
torul lui Dumnezeu Sfântul”. 

Se întoarseră spre Răsărit îşi făcură semnul cru-. 
cii. Şi iată cá un fulger străpunse cerul şi căzu. 
drept în vrăjitoare, prefăcând-o în scrum, şi ce- 
nuşe. 

Ce a urmat, nu mai e nevoie sá o spunem. .Do- 
rin s'a cununat cu Dorina şi au trăit o viață aşa 
cum ne-o dorim nouă înşine. WE : 

N. Batzaria 


MIGAS O ES 


Sunt un copil, abia de sapte ani, 
Dar am o carte de cetit în mână 
Si-s cel mai mândru dintre băetani, 
Pe drumul care către şcoală mână. 


Când A, B, C, se "ngirá soldățeşte 

In fața mea, ca la un căpitan; 

Pornesc cu ei la luptă, vitejeste, 
Să-mi scriu pe tablă numele: ,Traian”. 


| 


PAG. 6. 


Măgarul care 


ntr'un munte înalt şi páduros locuia un spiridus 

puternic, căruia îi plăcea să-i necăjească pe 

oameni si în deosebi pe oamenii răi. Oame- 

nilor de soiul acesta le juca tot felul de ren- 

ghiuri, celor buni însă le dedea bucuros. o mână 
de ajutor. E drept că deseori ifi scotea pe nas aju- 
torul acesta şi te făcea mai întâiu să te treacă 
toate rácorile. 

lată, bunăoară, cum s'a purtat spiriduşul nostru 
cu un biet negustor de sticlărie. Işi cumpărase ne- 
gustorul acesta un coş plin de sticle şi mergând 
pe drum îşi făcea socoteala de marele câştig ce-i va 
rămânea de pe urma vânzărei sticlelor din coş. 

Fără să fie văzut de negustor, spiriduşul mun- 
telui mergea alături de dânsul şi, fireşte, auzea tot ce 
negustorul vorbea singur cu glas tare. li veni atunci 
un gând năstruşnic: anume, la un suiş greu şi râpos, 
spiriduşul trecu înaintea negustorului şi se prefácu 
într'o buturugă tocmai când negustorul, obosind rău 
de tot, căuta un loc unde să facă un popas şi să se 
mai odihnească. 

Văzând, aşa dar, buturuga se grăbi să şeadă 
pe dânsa. Dar tocmai în clipa aceea spiriduşul, 
adică buturuga pieri şi bietul om se pomeni trântit 
la pământ, pe când toată marfa din coş se prefăcu 
în ţăndări. 

„Sfinte Dumnezeule, m'am nenorocit!” strigă dis- 
perat negustorul, izbindu-se cu pumnii şi smulgân- 
du-şi părul de durere. Si mai-mai că-i venea să-şi 
tacă seama singur. In ţăndările acelea stătea tot a- 
avutul său şi toată nădejdea de zile mai bune. 

Dar iată că, parcă ar fi eşit din pământ, se ivi 
inaintea sa un drumeţ călare pe un măgăruş. Dru- 
meţul, făcând pe omul care nici usturoiu n'a mân- 
cat, nici gura nu-i miroase, îl întrebă că ce i-s'a în- 
tâmplat de plânge aşa. 

Negustorul îi povesti toată nenorocirea, iar drumeful 
îl întrebă din nou: 

„Şi cam ce pagubă fi-s'a făcut?” 

— „Tot avutul meu, cel puţin nouă galbeni, a- 
fară de ceeace aş fi câştigat”. 

Drumeţul îi grăi: „Uite că vreau să-ţi dau o mână 
de ajutor, dar nici eu-n'am bani. Colo jos in vale 
stă un morar, care e un hoţ şi un ticălos. Haidem 
să-i vindem măgăruşul acesta al meu. E un măgar 
care face pe puţin doisprezece galbeni. Dacă il lăsăm 
cu nouă galbeni, morarul îl cumpără bucuros şi ne- 
mai şi ospáteazá pe deasupra”. 

— „Da, decát..., dumneata...., măgarul..., pentru 
mine...” 

— „Să-l vând morarului? Si de ce nu?" 

Negustorului nici nu-i venea să creadă că dăduse 
pe dânsul un noroc asa de mare. Nu ştia 'insá cá a- 


TIT SÓ, 


0000000000000004 DIMINEAȚA COPIILOR 


ştia să vorbească 


Prelucrare 


—— o ee 


T ae ^d | | a] 
cest drumeţ aşa de darnic nu era altul decât răută- 
ciosul de spiriduş care îl făcuse să-şi piardă tot a- 
vutul. 

In sfârşit, sosiră şi la moară. Morarul care mai era 
şi cârciumar, aduse ceva mâncare şi băutură. Intrară 
după aceea în vorbă, vorbind ba de una, ba de alta. 
Morarul însă nu-şi mai lua ochii dela măgar, care 
arăta foarte bine — grăsuliu şi durduliu. 


„Hâm, frumos măgăruş!” zise el până la urmă. 
„De câţi ani este?" — , De patru ani”. — , Hàm, şi 
e scump?” — „De, nici eftin nu este!” — „Păcat, 
că aş fi vrut să-l cumpăr şi aş fi dat chiar şapte 
galbeni de aur”. 

— „la vezi sá nu te păcăleşti”, ii zise spiridugul. 
„Sapte galbeni! Ai dat prea mult, cu toate cá sub 
doisprezece galbeni nu-l dau un ban mai puţin”. 
— „Ba mai lasă”. — „Ba mai dă”, în sfârşit se 
învoiră cu zece galbeni şi masa pe deasupra. Mora- 
rul numără banii şi după aceea plin de bucurie îl 
legă pe măgar la grajd, iar el să duse să-i taie 
iarbă proaspătă. 

In vremea aceasta spiriduşul, îmbrăcat tot ca dru- 
met, îi dete toţi banii negustorului, zicând: „Să nu 
te miri şi să nu-mi mulftumesti. Ifi eram dator nouă 
galbeni, pentru paguba ce tl-am făcut, ¡fi mai dau 
unul pe deasupra pentru spaima ce ai tras. Acum 


io eat Diet ALA A aaa 


DIMINEAȚA COPII LORE90000000000009000000000000000000000000eteee PAG. 7. 


du-te la grajd şi vezi ce ii se întâmplă morarului. 
lar dacă te întreabă de mine, spune-i cá sunt sus 
la munte”. 

Negustorul, luându-şi din nou coşul în spinare, 
se duse la grajd, unde tocmai atunci intră şi mo- 
rarul cu un braţ de iarbă proaspătă. Dar care nu-i 
fu mirarea negustorului şi spaima morarului, când 
văzură că măgarul, dând din cap şi din urechile sale 
cari numai scurte nu erau, îi vorbi morarului cu 
limbă si voce omenească: ‚Nu-mi pla-ce i-ar-ba! 
Vre-au fri-pturá! Vre-au prá-ji-tu-uri!” 

Ingrozit, morarul nici nu mai ştiu cum fugi din 
grajd, ţipând ca un nebun: „Ducă-se pe-pustii e 
în grajd! Unde e ticălosul care mi-l'a vândut?” 

— „E sus la munte”, îi strigă negustorul de sti- 
clărie, râzând cu toată pofta. 

Morarul işi chemă toţi oamenii, ca să le arate 
ceva nemai pomenit: un măgar care vorbeşte ca 
om. Oamenii îşi închipuiră că e trecut prin via 
Domnului, de vorbeşte astfel de názbátii. El însă 
îi duse la grajd, ca să vadă măgarul şi să-l audă 
cu urechile lor. Poftim acum altă drăcie: nu era 
nici o urmă de măgar, ci în iesle la locul unde fu- 
sese legat nu vedeai decât o tufá de paie. 

Morarul striga cât îl ţinea gura şi chiar se jura 
că el a fost şi este cel mai mare măgar. 

In vremea aceasta negustorul de sticlărie îşi ve- 
dea de drum, binecuvântând pe spiriduş şi râzând 
pe socoteala morarului. 

Preiucrare de Mircea Ionescu 
——— MZ O — ——— 


Calu! spumând 


Se povesteşte anecdota următoare despre vestitul 
pictor francez David. 

Intr'unul din tablourile sale, David pictase un 
cal spumánd. Intro zi, pe când îşi privea tabloul 
la expoziţia de pictură, văzu un om ce se uita 
şi el la acest tablou. După îmbrăcăminte, părea 
a fi ţăran. 

„Pare că nu-ţi place acest tablou”, — ii zise 
David surázánd. 

— ,Záu cá nu, îi răspunse el. 

— „Cu toate acestea, este unul ce a plăcut mai 
mult. 

— „Se poate, s'au păcălit... 

— „Şi pentru ce? 

— „Pentru ce! Fiindcă acel pictor este un ne- 
ghiob care zugráveste aceia ce niciodatü n'a vá- 
zut, adică, un cal să facă spume la gură, fără 
să aibă zábalá!... 

David nu răspunse nimic, dar a doua zi, spuma 
de la gura calului dispăruse. Dovadă că un ţă- 
ran poate da idei foarte bune celui mai mare artist. 
Prelucrare de Eugen Cománescu-Nehoiu 

—--— O OO — — — 


il albie indice pe T 


Cocoşelul şi găinuşea 


4 ra un cocoşel mititel si o găinuşe cu fulgi la 

picioruşe. S'o porniră la pădure, să culeagă 

fragi şi mure. Dar un nuc înalt zăriră, şi-i 

mai bine se gândiră nuci gustoase să cu- 

leagă, să mănânce ziua 'ntreagá. Si se suie 

cocoşelul, e! voinicul, frumuşelul, rupse-o nucă ş'o- 

aruncă, însă nuca drept pică pe frumoasa găinușe, 

cea cu fulgi la picioruşe, şi în sat cum se auzi, 
chiar în ochiu o nimeri. 


Plânge gáinusea-acum, iac'o 'ntámpiná pe ui 
toţi ţăranii din cel sat si cu toţii au întrebat: 
„Ce-ai de plângi tu, găinuşe, tu cu fulgi la pi- 
cioruşe?” 
, Cocoselul urâcios uite ochiul că mi-a scos!” 
— „„Cocoşele urâcios, ochiul tu dece i-ai scos?” 
-- „Findcă nucul de necaz, rău m'a sgáriat p'o- 
braz”. 
— „Nucule, dece te-ai supărat si pe cocoşel l-ai 
sgáriat?” 
— „„Caprele s'au repezit şi de frunză mau golit”. 
- „Capre, capre, ce-aţi avut, frunza nucului de- 
aţi rupt?” 
— „Căci păstorii s'au lenevit şi de noi n'au în- 
grijit”. 
- ,Pástori, dece v'ati lenevit si de capre n'aţi 
îngrijit?” 


— „De noi stăpâna a uitat si plácintá nu ne-a -> 


dat”. 

— „„Stăpâno, cum de s'a întâmplat, de păstori 
că ai uitat şi plăcintă nu le-ai dat?” 

— „Nu sunt eu cea vinovată, ci e scroafa bleste- 
matá, tot aluatul mi-a vársat si trei sferturi. La 
máncat”. 

„Dece, scroafo, ai mâncat aluatul si Lai vue 
sat?" 

— „Fiindcă lupul a venit si purcelul mi-a răpit.” 

— „Lupule, cum s'a: 'ntâmplat, purceluşul de-ai 
furat?” 


„Foarte lesne. Fiind flămând, tocmai el imi: 


dele "n gând, una, două, m'am repezit şi pe loc 
l-am şi 'nghifit”. f 
Ali-Baba 


——— — OO PK O — — — 


vadit E E 


PAG. 8. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


LIR ŞI TIBIŞIR 


O poveste de copii în şapte smecherii 


SMECHERIA a cincea 


Dumnezeu de mi-ar fi dat, 
La oraș sau chiar la sat, 
Doar un unchiu — atâta vreau— 
Tot cu binele să-l iau, 
Ori ce-mi cere eu să-i fac, 
Şi mereu să-i fiu pe plac. 
larna 'n sobă să-i fac foc, 
De strănută-i zic „noroc“! 
De lulea să-i îngrijesc, 
De răceală să-l feresc, 
Când mi-ar spune: „Asta vreau!“ 
Fuga eu pe loc să-i dau. 
lar în schimb — așa cum știți 
Sau prea lesne cum ghiciţi, 
De Crăciun, de Anul nou, 
Să am parte de cadou, 
lară bani dacă mi-ar da 
Zilnic, nu m'as supăra. 
Eu așa sunt, însă Lir 
Şi ștrengarul Tibișir, 
N'au rușine nici un pic 

i cu unchiul Fifiric 

mándoi cum s'au purtat, 
E ceva de speriat. 
Rog acum sá m'ascultaţi 
Si povestea-mi să urmați. 
Am văzut cu toţi la ţară 
Cărăbușii care sboará, 


'N orice pom îi întâlniți — 
Pișcă rău — să vă feriti. 
Vă uitaţi la Tibisir 


Localizare de MOŞ NAE 


Şi la blestematul Lir, 
Cum un pom l-au scuturat, 
Jos gángániile-au picat. 


y de «A « AD M 
NY NS SES, JAN M V 


Hotii plini de bucurie, 
In cornete de hártie 
Cárábusi câţi a'ncáput, 
Páná sus au tot umplut. 


Ce să facă? Stati un pic! 
Drept la unchiul Fifiric 1 
Glont s'au dus, apoi sub pat 
Cárábusii i-au bágat. 


Fifiric cam obosit, 
Sá se culce mi-a venit. 


NI AE n HP RR ici aid NERO: a i ab una dă taiati a E 


Om bătrân, cum s'a culcat, 


'Nchide ochii, doarme 'ndat. Sare '6 dus nedumetit 


Şi la luptă mi-a pornit, 
Un papuc având drept armă, 
Dă, izbeste, face larmă, A 

i 


Cárábugli mirosirá . 
Lucru bun si mi-o pornirá 


PER ETAL P 
CIN 


ALAN ^ 
Lb ; 
E 
Zău, că-i strasnic Fifiric, A 
Nu se teme de nimic, 
Fără milă tot a dat 
Drept spre unchiul ce visează. Unu viu pán' n'a lăsat, 
Un dintr ânşii chiar cutează; ` | 
Nasul unchiului să-l piste 
Ba îl face sá se miste. “ j 
| 
3 
E 


De durere se trezeste, lar cánd e biruitor, 
De ce vede se 'ngrozeste, | - A Uf! rásuflá mai ușor 


PAG. 10. 


Si se culcă - se 'ntelege, 


Doarme-acuma, doarme 'n lege. 


= 
ES 


Şi cu-aceasta sa sfârșit 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Ce-am avut de povestit. 


Deci din nou vă pregătiţi, 
Alte lucruri s'auziti. 


(Urmează şmecheria a şasea) 


Nita, Nuţa si Làbus 


Piesetá intr'un act în versuri 


NITA, NUTA SI LABUS 


Nitá e un băiat neastâmpărat de 
vreo sase anisori. El necájeste pe su- 
rioara lui Nuta, pe câinele casei Lă- 
bus, găinile, curcanii si purceii din 
curte. Intro zi animalele pe cari le 
chinuise se hotărâseră să-l pedepsea- 
scá. Se tine sfat intro noapte când 
Niţă a inoptat pe o grămadă de lem- 
ne si băiatul e osándit la moarte, 
Piesa aceasta se va juca în curând la 
Teatrul Popular. 


PERSOANELE: 


NIŢĂ. Un băiat zburdalnic de vreo 
6 anisori. 

NUTA. Sora lui ceva mai mare si 
mai cuminte. 

PORCUL. Filozoful curtei. 

COCOȘUL. Vătaful curtei. 

CLOȘCA. 

CURCANUL. 

LABUS. Cáinele casei. 

PURCEAUA. 

Purcelugi, puisori. Un gias din 
várful copacului. 

Acţiunea se petrece intro curte 
gospodüreascá. 

SCENA I. 

Scena reprezintă o curie gospodă- 
rească. In stânga se află  cotetul 
güinilor, în dreapta cusca lui Lábus, 
câinele casei. In fund stau clae peste 
grămadă o capră de tăiat lemne, o 
stropitoare, un butoi gol si un mor- 
man de lemne, ceva mai la o parte 
se înalţă un copac mare. 

La ridicarea cortinei Niţă si Nuta 
se leagănă pe o scândură așezată în 
mijlocul scenei pe un butuc. Niţă e 


un băieţel de vreo şase anisori cu 

părul zburlit, cu nasul cam roşu $i 

cu îmbrăcămintea în neorânduială. 

Nuía e dimpotrivă foarte curăţică si 

ceva mai mare decât Niţă. 

NIȚĂ : (la un capăt al scán. 

durei, legănându-se). 

Uta, Uta! Tin-te bine sorá Nuta! 

NUTA: Má tiu bine, frátioare 

Dar mi-e frică si má doare 

NIŢĂ : Frică, frică! Ce ruşine 

Pentru'o fată asa ca tine 
Care nu mai este mică 
Să vorbească tot de frică 
NUTA: Se prea poate, dare se pare 
Că nici tu cât eşti de mare 
Nu ești tocmai liniștit 
După atâta călărit! 
NIŢĂ : Eu? Ce face? 
Stai să vezi tu 
Dacă'ţi place 
Să te 'ntreci mereu cu mine 

LABUS (ese greoi din cușcă şi se a- 
şează in spatele Nutei). 

NIŢĂ (dă drumul scándurei, Nuţa 
sare în spatele lui Lăbuş care o ia 
la goană cu fata în spinare). 

NIŢĂ (rămâne bozunflat în mijlocul 
scenei şi se scarpiná furios în cap). 

A scăpat-o iar Lábus 
Cu cine mă joc acus? 

Din fund vine o purcea cu câţiva 
purcelusi după ea. Niţă sare şi vrea 
so incalece, dar purceluşii o incon- 
joará şi fac un zgomot asurzitor). 

Guif, guit, guit.... 

NIŢĂ (1 fugăreşte câtva timp, apoi 
se întoarce şi sculură copacul din 
care cad mere verzi). 

NIȚĂ (sărind în sus bucuros). 

Ho, ho, ho! Plouă cu mere 


de Sarina Cassvan-Pas 


Si cât inima îmi cere, 

Voi mânca pe indelete. 
Nufa are să regrete 

Că n'a stat aici cu mine 
Să mănânce; dar ştiu bine 
Că ei i-ar fi fost ruşine 
Sá se poarte asa cu mine, 
Dacă n'ar fi fost Lábus, 
Cel hain si bátáus, 

Să mi-o fure de sub nas 

(Din coteful de găini se aude din ce 
în ce mai tare): 

cot-cot-cot-cot-cot-cotcodac ! 

NIŢĂ mai muşcă de câteva ori din 
măr apoi ascultă cu atenfiune. Cot- 
codácitul se repetă. Niță sare in- 
trun picior si bate din braţe ca din 
nişte aripi). 

Cucuriguu! 
Din cotet îi răspunde) 
Cotcodac ! 

NIŢĂ (aleargă la cote( şi deschide 
usa. Cloşca aleargă, zburlită, îi sare 
în cap şi-l ciufuleşte şi mai tdre a- 
poi se întoarce în cotet). 

NIȚĂ (stă câtva timp aiurit apoi in- 
cepe să arunce cu pietricele în uşa 
cotetului). 

(Curcanul care s-a plimbat cu paşi 
mari prin fundul scenei se apropie 
încet, încet). 

NIŢĂ (îl zărește şi începe să cânte). 

Sic că n'ai mărgele! 
. Roşii cale mele! 

CURCANUL (se repede la el. Niţă 
fuge şi se ascunde în dosul gráme. 
zei cu lemne). 


CLOȘCA (scoate capul din cote[ şi vă-. 


zând că Niţă nu mai e acolo ese şi 
incepe să cotcodáceasca). 


DIMINEAȚA COPI1L0.R100090000000000090000000900990000000000000090! PAG. 11. 


pet depărtare se aude de repetate 

ori : 

Cucuriguu ! Cucuriguu! 

Apoi din ce în ce mai apropiat. 

COCOȘUL (intră tantos si se prop- 
teste în fata Clostei). 

CLOSCA (smerită) 

Stăpâne, să nu-ţi fie cu bánat 
Aveam ceva de reclamat ! 
COCOSUL De reclamat? Ce bunioará? 

CLOSCA Vroiam să-ţi spun 

C'aicea, chiar odinioară 

Un pui de om ma tulburat 

Si de pe ouă m'a sculat 

Așa numai de poftă 

Sau ca să-şi bată joc 

Şi să te rog să dai alarma 
COCOȘUL Nici nu mă misc! Astea's 

palavre 

De când te ştiu iti place larma 
CLOSCA De nu mă crezi întreabă 

Şi pe ceilalţi tovarăși! 
COCOȘUL La locul tău te du 

Voi face treaba singur 

M-auzi ? Cucuriguu! 

(La strigătul lui vin în grabă scroafa 
cu purceii, curcanul, porcul si cdi. 
nele). 

COCOȘUL Tovarági şi prieteni 

V'am adunat pe toti 

Să ţinem un mic sfat. 

De cumátrita closcá 

Aici am fost chemat 

Eu ca vátaf al curţii 

In graba cea mai mare 

Să fac să-i dee 

O mică ascultare ` 
CLOSCA (scoțând capul din cote) 

Fraţilor ! 
COCOȘUL (bătând din aripi) 

Taci tu! i 

Prea onorată adunare! 

CLOŞCA (supărată) Cotcodat! Cotco- 

dac! 

COCOȘUL (se întoarce prefăcându- 
se că se repede la ea). 


CLOSCA (se retrage furioasă în fun- 
dul cotetului). 
COCOȘUL Spuneam că scumpa noa- 
stră soră 
S'a fost rău supărat 
C'aici mai adineauri 
Un drac mic de băiat... 
CURCANUL Pe mine si pe closcá 
Vai. rău ne-a supărat! 
PURCEAUA Si pe mine! 
PURCEII Si pe noi! 
LABUS Má schingiueste amarnic 
Ajută-mi! 
COCOȘUL Sunt cu vol! 
UN GLAS DIN VÂRFUL COPACU- 
LUI 
Să-l osánditi se cere 
Priviţi, cu ce cruzime 
d M'a despuiat de mere! 
COCOȘUL Să-l osándim, vezi bine 
Dar n-aş vrea ca osânda 
Să-i vie dela mine. 
TOŢI INTRUN GLAS. De ce? De 
ce? De ce? 
COCOȘUL. Fiindcă vedeţi voi mie 
Nu mi-a făcut nimica. 
CLOȘCA /scotfánd capul din cotet) 
Zi mai bine cumetre 
Că te opreşte frica, 
COCOȘUL Frica! Ia uite colo! 
De má stiai fricos 
Nu mă chemai în grabă 
CURCANUL Vorbiţi fără folos! 
Haideţi mai bine 'n grabă 
Să chibzuim în pace 
Ca să scăpăm de diavol 
Cam ce am putea noi face? 
PURCEAUA. De când îmi chinuește 
purceii 
. Of! of! of! 
COCOSUL Sá spue o vorbă porcul 
Cá el e filozof 
PORCUL (care a ascultat morfolind 
un fir de pai în gură seridicd greoi) 
Voi ştiţi că filozofii 


Pescarul 


Un ţăran nu ştia să prindă peşti, luă deci flue- 
rul şi mreaja şi plecă. Se duse la o baltă, stătea pe 
marginea ei şi se uita în apă. Incepu apoi să cânte 
cu fluerul, socotind că vor esi peştii la glasul flu- 
erului şi-i va prinde. Şi aşa se trudi până ce os- 
teni. Dar văzând că nu poate face nimic, lepădă 
fluerul, apucă mreaja, intră în baltă, şi prinse mulţi 


când posteşte? 


peşti. După ce-i scoase afară, peştii săreau şi se 


isbeau în toate părţile, iar el râdea şi zicea: „Oh, 
dobitoace îndărătnice, acuma jucaţi fără să vă cânte 
cineva, iar mai adineauri când vă cántam din fluer, 


vă ascundeaţi si nu voiafi să jucaţi”. 


Din sârbeşte de Mili Georgovici-T. Severin 
e 0 — a — 


GHICITORI 

Când fac maimuţele mai puţine maimufárii? 

(az ap gz o popun]| “o110n1q9J vun] ur) 
+... 


N'aruncă vorbe 'n vânt 
CURCANUL Vrem fapte noi, nu 
vorbe 
Să facem un jurământ 
PORCUL Lăsaţi deoparte vorba 
Si chiar si jur2 mántul 
COCOȘUL Tovarági şi prieteni 
Să-i ascultăm cuvântul! 
PORCUL. Băiatul ăste pare 
Cam rău, neomenos. 
Se cade dar cu toţii 
Să ne purtăm frumos 
Povata să și-o iee 
Chiar dela animale 
COCOȘUL Ce povatá! : 
CLOŞCA De asta ne-arde nouğ! 
CURCANUL Filozofia-i bună 
Şi cine are vreme 
Să-i deie ascultare. 
Noi n'avem vreme acuma 
Decât de răzbunare 
TOŢI Răzbunare! Răzbunare! 
NUTA (întră în vârful picioarelor 
cu poala plină de gráunte şi le a- 
runcă în dreapta şi în stânga) 
TOȚI INTRUN GLAS Tăcere! Sá 
trecem la mâncare! 
(In timp ce toţi stau îngrămădiţi tn. 
trun colț şi mănâncă, Nufa ti fa- 
ce semn lui Niţă care a scos capul 
de după lemne) 
NUTA Pst! Niţă! Esi de acolo! 
Ce nu cumva ţi-e frică? 
Vai doamne, ce ruşine! 
Tu nu esti fată mică 
NITA Sau dus? 
NUTA Da, vino frát(ioare! 
NITA Nu ies d'aicea Nuto 
Auzi, vor să m'omoare 
Se insercazd) 
NUTA Se face noapte 
Vai, unde vei dormi? 
NITA Tu du-te de te culcă, 
Eu voi dormi aci 


Câţi şoareci poate să mănânce o pisică atunci 
*(27527sod miu nu yum ad po “mp) 
sc.» 


Are 4 aripi si nu e pasáre. Ce e? 


"(Jupa ap vavoy) 
* $ * t 


4 picioare stau pe 4 picioare. 4 picioare se duc, 
4 picioare rămân. 


Ce este? 
"(unv3s ad visi) 
Din frantuzogte de rI. D.-Loco 


— — —- oam soo — — — 


PAG. 12; 


wd 


fost odatá un negustor care avea un singur 
fiu. Când băiatul acesta ajunse in vârsta 
de însurătoare, tatăl său îi zise: „Fiule, 
AY du-te şi cere în căsătorie cutare fată bo- 
gată; să ştii că te va lua, fiindcă eu am 
şi vorbit cu tatăl ei.” 

Băiatul îi întoarse vorba zicându-i „Tată, mai 
înainte de a face aceasta, vreau să cutreer lumea 
şi să văd că poate mă ajută norocul să dau peste 
o fată mai frumoasă decât aceea de care imi vor- 
beşti”. 

Tată său îi răspunse: „Bine, du-te cu Dumnezeu!” 

Băiatul o porni la drum şi merse şi merse până 
ce se rătăci într'o pădure. Deodată văzu înaintea 
sa o colibă care stătea pe un picior de găină şi 
se învărtea mereu. Intră în coliba aceea şi găsi 
acolo pe un moşneag care era aşa de aib, parcă 
ar fi fost scăldat în lapte. Moşneagul acesta însă 
nu era om, ci era însuşi Norocul. Flăcăul nostru 
îi dete bineţe zicându-i: „Bună vremea, mogule!" 

—. „Bună să-ţi fie inima, flăcăule, ce vânt bun 
te. aduce pe la mine?” 

— „Wam rătăcit, am zărit coliba şi am intrat 
intr'ánsa.” 


DIMINEATA COPIILOR 


FATASCCA 
NOROCOASAS 


Băiatul se uită în diis său şi văzu că în coliba 
aceea erau trei scaune: unul de aur, al doilea de 
argint şi al treilea de aramă. „Ce sunt scaunele 
acestea?” îl întrebă el pe moşneag. 

— „Când stau în scaunul de aur, îl lămuri moş- 
ncagiil. copilul care se naşte în vremea aceasta, 
va avea parte de noroc mare în viaţă, când stau 
în scaunul de argint, va fi mai puţin fericit; iar 
când stau în scaunul de aramă, toţi câți se nasc 
în vremea asta vor fi rău nenorociti”. 

— „Dar când m'am născut eu, întrebă flăcăul, 
în care scaun stăteai d-ta?” 

— „In scaunul de aramă”. 

— „Dar când s'a născut fata negustorului ce- 
lui bogat?” 

— „Tot în scaunul de aramă; dar stăteam în 
scaunul de argint, când s'a născut slujnica lor. 

Pe această slujnică s'o ceri în căsătorie, căci 
aşa vei fi fericit.” 

Băiatul îi mulțumi moşneagului şi se intoarse 
acasă la tatăl său căruia îi ceru voie să ia în 
căsătorie pe servitoarea din casa negustorului. 

Tatăl său îi întoarse vorba şi-i zise: „Oare eşti 
în toate minţile? Du-te încotro vroieşti şi, din- 
spre partea mea, fii blestemat! Nu mai vreau să 
aud de tine, care vrei să mă faci de râsul lumii”. 

Băiatul se duse cu toate acestea la slujnică, îi 
dete îmbrăcăminte nouă, o luă cu sine şi se cu- 
nună cu dânsa. Toţi râdeau de dânsul, numai ta- 
tăl său plângea. 

Tânărul mire îi dete nevestei sale cincisprezece 
galbeni şi îi zise: „„Du-te şi cumpără mărfuri, ca 
să facem un negot cu ele!" Ea se duse la târg si 
cumpără un car cu cărbuni. Văzând aceasta, băr- 
batul ei îşi zise în gând: ,Dar prost am mai fost 
că m'am luat după vorbele moşneagului. Văd că 
m'a minţit şi că nici gând ca să-mi meargă bine 
în viaţă!” 

Dar când se duse a doua zi să ia din cărbunii 
aceia, ca să fiarbă ceaiul, în loc de cărbuni găsi 
o grămadă mare de galbeni strălucitori. 

Atunci îşi zise din nou în gând: „Acum văd că 
e adevărat tot ce mi-a spus moşneagul”. 

Şi din ziua aceia trái el cu nevastá-sa o viaţă 
fericită şi imbelsugatá. 

Din ruseşte 


V 


DIMINEAŢA COPIILOR 


PAG. 13. 


ntr'o casă veche, veche de tot, trăia singur ca 

un cuc un moşneag aşa de bătrân că părea că 

Moartea uitase de dânsul. Rar se pomenea ca 

o slugă să stea mult la moşneagul acesta; cine 

stătuse câtăva vreme acolo, povestea că în casa 
aceia, care se vedea a fi cercetată de duhuri rele, 
nu te simfeai tocmai în largul tău. Noaptea auzeai 
cum umblă şi fac zgomot stafii şi umbre, vedeai 
fásnind flăcări din colţurile întunecoase şi erai în- 
grozit cu tot felul de vedenii. 

Intr'un rând moşneagul de care e vorba luă în ser- 
viciu o fată- pe care o chema Aricufa. A doua zi 
moşneagul o întrebă cum a dormit, aşteptându-se 
să se plângă şi ea de stafii şi de vedenii. Anicufa. ii 
răspunse că a dormit cum nu se poate mai bine. 
Şi la fel îi zise în dimineaţa următoare. In dimi- 
neafa a patra însă Anicuţa îi zise cam incurcatá: 
„Mai toată noaptea a jucat şi a sáltat în jurul patului 
meu O luminiţă albastră şi lumina aceasta imi şop- 
tea într'una: „Du-te, Anicuţo, du-te, Anicuţo!”, aşa 
că nam putut să închid ochii decât spre dimineaţă 
după cel dintâiu cântat de cocoşi”. 

Din pricina că lumina cea albastră se arătă câteva 
nopţi la fel, si Anicuţa vroi să părăsească, aşa 
cum făcuseră si celelalte înaintea ei, acea casă de 
vedenii şi stafii. Dar îi venea foarte greu stăpânului 
ei care îi zise: „„Anicuţo, nu te speria! Să ştii că 
stafiile n'au nici o putere asupra fetelor cari au 
inima curată şi nu sunt fricoase. Ascultă să-ţi dau 
un sfat foarte bun: Dacă te mai cheamă lumina cea 
albastră, îmbracă-te iute şi du-te după dânsa. Nu- 
mai caută să fii bine cu băgare de seamă şi să nu 
iai nimic din parte-i, să nu pui mâna pe nimic 
din ce ifi dá, să nu faci nimic din ce îți spune 
şi să cauţi ca lumina cea albastrá să fie mereu îna- 
intea ta. Dacă faci întocmai cum te învăţ, se prea 
poate ca o mare fericire să dea peste tine.” 

Seara ce urmă, abia se culcase Anicufa in pat, că 


După Beckstein 


luminiţa cea albastră se porni din nou să sară şi sá 
joace şi să-i sopteascá: „Du-te, Anicuţo! Du-te, 
Anicuto!” 

— „Dacă e mevo?", zise Anicufa sculándu-s2 din 
pat şi îmbrăcându-se în grabă, „hai sá mergem!” 

— „Haide, Anicuto!” şopti iarăşi flacăra. 

— „Mergi înaintea mea!” îi grăi fata şi flacăra 
o porni, coborând treptele scárei şi ajungând până 
la uşea' de chelar. „Deschide, Anicufo!" şopti fla- 


cára din nou. 

— „Deschide tu!" îi răspunse Anicufa, „eu n'am 
cheie!” 

Şi iată că flacăra se prefăcu într'o băbuşcă miti- 
tică, îmbrăcată în alb, care suf.ă o dată în gaura 
cheiei şi deschise uşea chelarului. Baba, care răs- 
pândea dintr'insa o lumină albăstrie, cobori, mer- 
gând înaintea Anei, treptele chelarulyi si se duse 
până în colţul din fund. Acolo stătea răzimat de 
perete un târnăcop. Baba arătă cu degetul spre târ- 
năcop si şopti: „„Anicuţo, sapă aicea o gaură!” 

— „Sapă tu,” ii întoarse Ana vorba, „căci mie 
nu-mi trebue aşa ceva.” 


PAG. 14)0000000000000000000000000000000000000000e0v DIMINEAȚA COPIILOR 


Băbuşca puse atunci mâna pe târnăcop şi săpă 


` zdraván în pământ. După puţin, iată cá esi la iveală 


o căldare plină cu tot felul de lucruri frumoase, cu 
vechi galbeni de aur şi cu găteli de mărgăritar şi 
de pietre preţioase. 

— „Anicuţo, ridică şi scoate afară cáldarea!” ii 
şopti baba. 

Dar Ana îi grăi foarte liniştită: „Ridică-o tu!” 

De voe, de nevoe, baba scoase căldarea din pământ 
şi o puse înaintea Anicufei şi se auzi un răsunet şi 
un zăngănit puternic de multul aur şi argint ce era 
în căldare. 

— „la-o si du-o sus în odaie la tine!" ii sopti 
baba. 

— „Ba să o duci tu, că pentru mine e foarte grea”, 
făcu Anicuta. 

Baba luă căldarea pe umeri şi grăi din nou 
şoptind: 

— „Haide, Anicuţo, mergi înaintea mea!” 


— „Ba să mergi tu, căci. imi luminezi drumul.” 

Şi baba se văzu nevoită să iasă ea întâiu din che- 
lar. Acum mergea însă încet, căci căldarea era grea 
de tot, asa că baba ofta şi gemea tot drumul până 
la odaia Anicufei. 

Acolo o puse căldarea jos, iar Anicuţa se culcă 
din nou în pat. Flacăra cea albastră începu iarăşi 
să salte şi să joace în jurul patului. Anicufa îşi făcu 
atunci semnul crucii -şi zise: „Tu mi-ai a ij mie, 
Dumnezeu să-ţi ajute tie!” 

Baba imbrácatá in alb apáru din nou înaintea 
Anicuţei şi chipul său strălucea de bucuria cea mai 
curată, iar după aceea pieri pe neaşteptate. Anicufa 
adormi liniştită şi când se trezi dimineaţa, igi in- 
chipui că totul nu fusese decât un vis înşelător. 
Căldarea însă era acolo înaintea ei si plină de o 
comoară de mare preţ. 

Din noaptea aceea nici o stafie nu se mai ivi 
în casa moşneagului. 

După original de Viad Nicoară 


Rezultatul concursului literar 


Visul Alinei 


ica Alina era o fetiţă foarte leneşă; îi era 
| lene chiar să se joace deoarece ştia că ma- 
(MN, mă-sa o să-i zică pe urmá-sá puie la loc 


jucăriile împrăştiate... şi Alinei nu-i plăcea 
deloc acest lucru... 

Intr'o noapte mica Alina avu un vis ciudat. . 

Şi anume i se arăta în vis că mamă-sa îi dase 
voie să facă o călătorie în lumea minunatelor po- 
veşti. 

După ce luă cu sine, plin cu merinde, un că- 
rucior tras de Azor, câinele curţii, plecă pe căi 
nestrăbătute în căutarea minunatului castel, de care 
îi vorbea adeseori bunica... 

Merse ce merse, până când ajunse la poarta unui 
castel. Pasă-mi-te era castelul fermecat. 


Mica Alina înaintă spre uşa-i de aur, care se 
deschise — prin minune — singură, şi intră într'o 
sală cu pereţii impodobifi de nenumárte nestemate. 
Era aşa de luminos înăuntru, încât Alina trebui 
să închiză, pentru un moment, ochii. 

Nu de departe se auzea venind un cântec fru- 
mos şi-aşa de duios, că fi se rupea inima de jale. 

— „Cântă păpuşile mele, — intrerupse tăcerea 
o voce necunoscută. — Ti le dau ţie şi după do- 
rinfa ta ele vor cânta din gură sau din diterite 
instrumente. 

„Ele ştiu să joace jocuri pe cari tu nu le ştii; 
dar, să strângă vasele de pe masă, să se desbrace 
sau să se îmbrace, nu ştiu. Acestea o să trebuiască 
să le faci tu pentru ele. 


„Tine minte că ori-ce lucru care nu va fi strâns 
la timp se va preface în nisip.” 

Zicând acestea, uşa unui alăturat salon se des- 
chise; muzica încetă si: Alina fu poftită înăuntrul 
salonului, căptuşit cu o stofă de aur. Pe pereţi 
erau numeroase tablouri, oglinzi de argint şi lămpi 
de aur... Mobila tot din aur era acoperită cu o 
stofă albă împodobită cu mărgăritare. 

Alina zări şease păpuşi nespus de frumoase, cari 
veniră să-i zică „bună ziua.” 

Atunci vocea necunoscută iar începu: 

— „Acolo în dulapuri vei găsi toate cele tre- 
buincioase pentru tine şi păpuşi. 


„Imbracă-le cum vrei, dar nu uita ce ţi-am spus. 


Eu plec; 
încetă. 
Alina rămase singură, începu să se joace cu pă- 
puşile; apoi se aşeză la masă. După ce sfârşi prân- 
zul, Alina se mai jucă puţin cu păpuşile, apoi plic- 
tisitá se culcă şi dormi frumos. 
Deşteptându-se a doua zi dimineață, voi să se 


rămâi cu bine, copila mea” — şi vocea 


: joace; dar în locul păpuşilor găsi sease movilite 


de nisip. Mâhnită de această pretacere începu să 
plângă şi... se deşteptă din somn. Alina se uită în 
jurul său, şi văzu o odáitá. Totul era ca mai ina- 
inte; iar lângă dânsa mama o întrebă ce a visat. 

— „O, mamă dragă, — zise Alina, — aşa dar 
a fost un vis?!.. şi ea povesti mamei sale visul. 

— „Ei, vezi? — zise mama, — chiar în vis nu 
trebue să fii negligentă şi leneşă... ` 

„Acum haideţi să mâncăm” 

Visul ma fost zadarnic. Acuma Alina isi strânge 
lucrurile şi jucăriile sale şi nu se mai plictiseşte 
niciodată. Neculai Gh. Miháescu-R. Sárat 


DRAGI CITITORI, 


O veste bună și îmbucurătoare! 
A apărut și sa pus în vânzare 


ALMANAHUL SCOLARILOR 


pe anul 1926 „Prețul 20 lei 


Almanahul acesta, alcătuit cu toată îngrijirea, 


este o adevărată comoară pentru cititori. Are 
materia cea mai variată, cea mai distractivă şi 
interesantă şi totdeodată absolut inedită. Veţi 
vedea, dragi cititori, că-l veţi citi cu toată plă- 
cerea din scoarță până in scoartá. Procurati-vá, 
aşa dar, neiutárziat 


ALMANAHUL SCOLARILOR 


pe anui 1926 


cel mai frumos, cel mai atrăgător şi cel mai 
folositor Almanah pentru copii şi tineret. 


OOO 


E'n zadar! 


Când merg la teatru, Cinema 
Eu nu îmi cumpăr altceva, 
Decât Suchard” şi iar ,,Suchard", 
Căci altfel, totul e 'n zadar. 


Márci postale pentru colectiuni 


Colonii Franceze 


50 bucăţi diferite lei 25 
Cereti Pretul curent 


Librăria Spanner 


18, Piaţa Amzei, 18 


Mărci poștale pentru colectiuni 


Un asortiment compus 
din 50 mărci streine co- 
lonji engleze, franceze, 
Europa etc. lei 32 
30 buc. col. franc. ,,20 
100 ,, mărci difer. ,, 10 
50 ,, ;,rom. vechi ,, 4 
4 ,, >» române de 

la incoronare T. 

La cerere trimit spre 
alegere. 


LEON KREISS, Câmpina, str. Lascăr Catargiu No. 1 
La orice comandă 5 lei plus pentru speze. 


——— —— * 


De vorbă cu cititorii 


————— 


Colabora'orii din capitală” ar face mai bine, aducând 
ei ingisi la Redac ie manuscrisele de publicat, fiindcă 
cu ocazia aceasta li se pot face verbal observaţii 
mai amănunțite, ceeace din lipsă de spaţiu nu e cu 
putinţă sá se facă in scris. 

A. I. P.-Teleormam.-- Iti publicăm o ghicitoare, glu- 
ma cu trenul de vite e cunoscută de toată lumea. 

Sai. S.-Botosani.— La jocuri și pobleme amuzante nu 
se dă alt răspuns decât că se publică, dacă sunt bune, 
şi nu se publică, dacă nu sunt bune. De alfel, d-ta 
sileşte-te să-ţi indrepti scrisul si să scrii fără greşeli de 
ortografie. 

Titigor.— Nu ţi-ai dat adresa si nici numele adevá- 
rat. Deci, cu regret glumele și ghicitorile trimise de d-ta 
nu au fost luate în cercetare. 

Tan. Sof.-Loco. — ,,Lenesul e o poezie drăguţ tra- 
dusă, ai însă unele nepotriveli de rimă şi de silabe 
asupra cărora vroim să-ți atragem atenţia. Ai putea 


trece pentru aceasta într'o zi pe la Redacţie între o-- 


rele 5—7 după amiazi. 

Tand.-Loco.— Povestea , Ion ursitul* ar fi mers dacă 
ai fi încheiat-o altfel. „„Respirare** şi „aspirare“ mau 
ce căuta într'o poveste cu caracter popular. In afară 
de aceasta, te prevenim că nu ducem lipsă de poveşti, 
ci avem mult mai multe decât putem publica. 

D. Mar.-Negoíasi. - Se vede că n'ai urmărit regulat 
revista noastră. Altfel ai îi ştiut că anecdota cu ,,Hotii 
la casa săracului** a fost de mult publicată sub forma 
de , Hotii la Haplea“. Cât despre ghicitoare, e aşa de 
puţin clară, că e cu neputinţă de a fi ghicită. 

G. Pum.-laşi.—Vom publica două din anecdotele în 
versuri trimise de d-ta, dar răbdare să le vie rândul. 

Vas, M. G.-Loeo. — ,Lenuta si Bubi“. Ai trimis prea 
târziu bucata d-tale pentru concursul literar, iar nu 
literal, cum ai scris d-ta. Si locuestí doar în Capitală! 

D. G.-Bárlad. — Bucata ,,Bunátatea răsplătită” s'a 
primit mai multe zile după ce se terminase cu cerce- 
tarea bucátilor trimise pentru concursul literar. Dece 
ai întârziat atâta ? 

M. Hof.-Bráila.—., Vine iarna !* e o poezie destul de 
drăguță, dar ai unele nepotriveli de rimă şi unele ex- 
presii cam greșite. De pildă „miazăzi“ nu poate rima 
cu „târzii“ sau cu „câmpii“. Expresiunea „Intrun pas 
alergátor* nu e tocmai la locul ei. De altfel, se zice 
„în pas alergátor”. In aceiaşi ordine de idei „imn du- 
reros* nu prea merge. Altfel, recunoaștem bucuros cá 
ai talent promiţător. 

E. C.-Nehoiu.—1ii vom publica ceva, dar rugăm tri- 
mite mai puţină materie. Nu uita că noi de aicea avem 
putinţa de a face o alegere mai îngrijită a materiei ce 
vroim să publicăm. Dispunem de o importantă biblio- 
tecă specială pentru copii şi tineret. 

Sam. Cr.-Sulina.— „Țara mea“. Te felicităm că esti 
un mic patriot asa de drăguţ si aşteptăm ca atunci 
când vei creşte mare să fii şi mai folositor tárei si sá 
scrii poezii şi mai frumoase. 

T. $.-Fálciu.— Am publicat de mult în revista noas- 
tră o legendă foarte frumoasă despre cum sa făcut 
cucul, Află că e foarte greu să scri! legende originale, 
fără să iai subiectul din popor. j 

Ch. Cap -Drágásani, — Gluma , Intre prieteni“ nu o 
putem publica tiindcá ar fi o reclamă pentru Mos Nae 
căruia îi place să fie cât mai modest. De asemenea nu 
e o laudă pentru un elev că a fost ţinut două săptă- 
mâni în genunchi. 

G. 17.-Buzău, — Rândurile d-tale ne-au făcut plăcere, 
Munceste înainte. 


—--— WT ——— 


2 x 


PAG. 16: 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Când Dorel bea turburel 


Me 


2 


kba 


1) „Uite măi“; strigă Dorel Stai puţin ca să-l gustăm, 


Vinul nou si turburel ! Dacá-i bun să-l încercăm. i 
“Wa Li : 
SA 
. 
; : 2. 
a ye 
= i an 
AA i 
YÑ ES Su 
o AN " DUNS, RAI de RDUM UN ——— Cn — «" 
: 3 ns MAN. S. m o O / 
2) Bua a fost ! dar uite-acum Dar sunt vesel: hopa-hop ! 
Nu pot merge drept pe drum, Joc si sar eu în galop. 


: 


3 ISS E OOO DA NAA MELE Y SE ONU Lea ano. Al 0 PAZEI Pia T^ OW ad LA MMC Rl A AR s ; 4 
3) Si să râd îmi vine 'ntr una Bravo (ie, măi Dorel! 
Hai o tumbá — încă una, Vivat vinul turbarel ! 


aa 
2) 
ou 


AR ag VO aS mms 


4) Insă capul mă cam doare, Ba şi ochii s'au închis : 
Ba c'am tremur de picioare, Noapte bună ! eu v'am zis. 


Atelierele ,,ADEVERUL*'* S. A. 


mro 2 
ANI. GOPHLGO 


REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ 
DirecTOR: N. BATZARIA 


„Citeşte, te rog, mai tare!“ PRETUL 4 LEI 


M a — yug 


PAG. 2. 


¡E Sh si canibali 


Un cititor ne pune două întrebări. Prima intre- 
bare: care este deosebirea între aceste două cuvinte? 


Ráspundem: nu e nici o deosebire, în ce priveşte 
înţelesul lor de astăzi. Şi unul şi celălalt înseamnă 
„mâncători. de oameni”. Ca origină însă, cuvântul 
„antropofag” este cuvânt grecesc, însemnând exact 
„care; mănâncă oameni”, pe. când cuvântul ,,cani- 
bal" € luat dela Spanioli şi vine dela caribal-caribe- 
Caraib. lar Caraibii erau un trib „de sălbatici cari se 
hrăneau şi cu carne de om. 


Mai sunt antoiboiagi 


Aceasta e a doua intrebare a cititorului nostru. 
Ráspundem: din nenorocire, da; mai sunt — bine 


infeles, nu în Europa, unde nici nu se ştie dacă au 
fost vreodatá. Antropofagi însă, adică oameni “cari 
cari îşi mănâncă pe semenii lor, se mai găsesc în 
Australia, in Melanesia si în-Africa Centrală. Fi- 
reste, nu: toţi locuitorii Australiei, Melanesiei sau ai 
Africei. Centrale sunt antropofagi. Ba chiar marea 
majoritate a Australienilor sunt oameni civilizafi, 
cari au oraşe mai „frumoase decât foarte multe din 
oraşele «din Europa: = 


Se: „găsesc însă in ţinuturile” pe cari le-am enu- 
mărat „unele triburi rămase in stare de. sălbătăcie 


şi cari nu s'au lepădat incà Ee ingrozitorul. grav 


de a: mârica oameni: 


Césunt ienicerii şi spahli ? 


Un “cititor ne spune cá învățând pe din afară 
poezia „Hogea Murat” de nemuritorul poet: Vasile 
Alecsandri, a întâlnit intr'insa cuvintele ieniceri şi 
spahii şi vrea să ştie ce înseamnă şi dacă astăzi mai 
sunt de aceştia: în oastea turcească. 


Să-l lámurim pe scurt. /enicerii erau la inceput” 


soldaţii turci cari de copii trecuseră dela religia 
creştină la religia mahomedană. In armată formau 
un corp a parte si-erau temufi pentru vitejia lor. 
Sunt “tocmai o sută de ani de când a fost desfiinţat 
corpul ienicerilor: 

Nici spahíii (cuvântul. “înseamnă călăreți) nu mai 
există .cu 'numele acesta în armata turcă. Există 
insă în. “armata franceză din Algeria şi din Tunis. 


Spahii. sunt regimente" de cavalerie formate din Al- 


gerieni şi. Arabi. 


“Există şi astăzi Capitoliul? 2 


Aşa ne întreabă un cititor. Ce putem răspunde 
altceva decât că fireşte, există. Căci ce este sau 
mai bine zis ce a fost Capitoliul? Unul“din munţii 
pe cari era aşezată vechea Roma şi în vârful căruia 
era fortăreața care apăra oraşul. Când zicem, aşa dar, 
Capitoliu înţelegem muntele cu fortăreața, cu tem- 
plele de pe dânsul, cu stânca Tarpeiană din vârful 
căreia erau aruncaţi cei osánditi la moarte pentru 
trădare, etc. Scriitorul acestor rânduri a fost pe Ca- 


„pitoliu, l-a cercetat, s'a urcat pe vârful lui — ceeace 


este foarte uşor, nefiind decât un deal nu tocmai 
inalt. De altfel, nu e cu-putinţă sá mergi la Roma | 
şi să nu vizitezi Capitoliul, de unde ai 9 privire 
foarte. frumoasá, mai ales asupra vechiului: For ro- 
man, care e la picioarele lui. 


Cuvinte curioase 


Curioase prin forma şi infelesul care il au în 
limba română. Bunáoará, cuvântul cardghioz. E un 
cuvânt turcesc. compus din două cuvinte: cara- negru 
şi ghioz-ochi, deci. „omul, cu „ochii negri”. Dar şi la 
Turci şi-a schimbat înţelesul şi anume Caraghioz este 
un personagiu din teatrul popular turcesc şi e aceia 
care prin glumele saie.te face să râzi, pe când ro- 
máneste caraghioz inseamná omul' care este el de rás. 


„Un obicelu urât 


. Este şi acela pe care il au unii Români de a nu 
se saluta. între dânşii in limba română. 

Cum, adică, nu sună bine şi. frumos, când: ii spui 
persoanei pe care o salufi „bună dimineaţa” , „bună 
ziua”, „bună seara”, „la, revedere” şi sună mai fru- 
mos sau înţelege, poate, mai bine, dacă-i! spui în 
altă limbă? Dece sá ne disprefuim propria noastră 
limbă care, din fericire, este o limbă şi frumoasă 
şi armonioasă? 


Biblia sau sfânta Scriptură. 


Biblia sau. sfânta Scriptură este strângerea la 
un loc 8 scrierilor cari compun Vechiul şi Noul 
Testament. Vechiul Testament se compune, la rândul 
sáu, din 39 de cărţi, iar Noul Testament din 27. 
lată cari sunt acestea din urmă: 4 Evanghelii, una, 
Faptele Apoistolilor, una Apocalipsul şi 21 de e- 
pistole ale sfinţilor apostoli. 


:DIMINEAT A. COPIILOR 


 DAMINER TE: COPiiLOR 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: 
— STRADA SÁRINDAR 9-11 BUCUREŞTI. — TELEFON 6/67 


+ BUQyRESTI. 
ABONAMENTE : UN AN 150 LEI 
SASE LUNI 80 ,, 


` 20 DECEMBRIE 1925 


UN NUMÁR 4 LEI 
ÎN STRĂINĂTATE DUBLU 


Manuscrisele nepublicate nu se Inapolază: 


„Călătoria sufletului 


: — Poveste din Letonia — 
Doi păstori păşteau o dată două turme de oi 
cari erau ale unuia şi acelaş stăpân. De aceea se 
infeleserá să pască împreună cele două turme şi 
ca -in "timpul -nopții fiecare dintr'ingii să stea la 
rând de pază. 

„„%imtr'o noapte păstorul care era de pază văzu 
„cu "mirare că din gura tovarăşului sáu care dormea 


:* 8 esit un şoricel mic cât un greere şi a şi rupt-o 


1a" fugă. 

„Păstorul se luă după dânsul, îl văzu şi-l urmări 
“străbătând câmpii şi livezi până ce ajunse la o 
mlaştină în mijlocul căreia se găsea trunchiul unui 
arbore. lovit şi rupt de tráznet. Soricelul se cátárá 
“pe trunchiul acesta, se vâri “apoi intr'o scorburá 
“si se făcu nevăzut. Eşi la iveală după câtăva vre- 
"me, O luă indárát pe acelaş drum şi intră din 
“nou în gura păstorului care dormea. 

.Celálalt păstor însă îl trezi intrebándu-l: 
me-mi ce-ai visat?” 

'— „Am visat, răspunse tovarăşul sáu, cá aler- 
'gam peste câmpii şi livezi până la o mlaştină unde 
era un turn înalt, iar înlăuntrul turnului acesta 
era ascunsă o comoară. Dar dece mă întrebi ce am 
visat?” 

Tovarăşul său ii povesti tot ce se întâmplase şi 
după ce se sfătuiră între dânşii, luară amândoi to- 
poare şi saci şi o potniră glonţ la mlaştina cu 
pricina. I! sparserá trunchiul de arbore si găsiră 
în. scorbura lui o grămadă de galbeni de aur, aşa 
„că se imbogátirá dintr'o dată. Nu mult după a- 
ceasta s'a uscat si mlastina, aşa că astăzi nici nu 


se mai știe unde a fost. 
AA DÁ — — 


Spu- 


Oaia, vulpea și lupul 


aia mergea odată singură pe drumul mare. 
Şi iată că din partea cealaltă venea vulpea 

care o întrebă: „Incotro, cumătră oaie?” 
— „O, cumátrá vulpe, stai să-ţi poves- 
vestesc: Eram în turma ţăranului şi de mân- 
care nu prea aveam. Şi se ducea berbecele şi fura 
fân si fura şi boabe de grâu. Țăranul însă tot 
pe mine mă scotea vinovată. Atunci, mi-am luat 


“si eu lumea in cap şi am pornit-o încotro îmi 


văd ochii”, 

— „Şi cu mine s'a întâmplat la fel", ii răspunse 
vulpea; „vulpoiul fura găini, iar eu eram bătută 
şi pedepsită. De aceea, hai să fugim impreună!” 

Merseră cát merseră, si intáfnirá un lup. 

„Noroc, jupáne!” — „Noroc să dea Dumne- 
—— răspunse lupul şi-şi povesti şi el páfania. 
„Poftim dreptate!” zicea el. „Lupoaica fura şi su- 
gruma miei, iar toate ciomegele pe spinarea mea se 
rupeau. Aşa dar, hai, să fugim impreună!” 

Nu trece mult şi lupul îi zice oaiei: „Ştii tu, 
oaie, că blana ce o porţi este a mea?” 

Vulpea a auzit şi .s'a aruncat în vorbă, intrebán- 


du-l pe lup: „E adevărat, cumetre, că blana ce o 
poartă oaia e a ta?” 
— „Adevărat!” — „Juri că-i aga?" — „Jurt” 


Vulpea însă ştia că ceva mai încolo sub nişte 
frunze un ţăran pusese o cursă. Il duse pe lup 
acolo şi-i zise: ,Jurá şi sărută această icoană a 
noastră!” 

Lupul întinse botul, dar cursa se inchise, prin- 
zându-l cât mai strâns. Şi pe când el urla de durere, 
vulpea şi oaia isi căutară mai departe de drum. 

DOC OO ———-— 


Călătorul lui Haplea care e chelner: „„Aş vrea să 
fiu deşteptat mâine dimineaţă la orele 6”. 
— „In cazul acesta, îi răspunse Haplea, fii bun 
şi mă sună, iar eu viu îndată şi vă deştept”. 
Trimisă de Ionescu T. Stefan-Galafi 


——— PITA ——— 


PAG. 4. 


p ] 
"DIMINEAȚA COPIILOR 


Y ¡E 
- 
£ 


| 0 
Y 
DA ES 
< (20) Aa 


— Poveste italiană — 


egina florilor dedea în neintrecuta şi minu- 
nat de ingrijita grădină a palatului său 
o serbare strălucită. Toate florile îşi îm- 
brăcaseră rochiile cele mai frumoase, pen- 
tru ca in chipul acesta să-şi arate dragos- 
tea şi respectul pentru regina lor. Picăturile de 
rouă stráluceau în potire ca nişte boabe de măr- 
găritar. 

Ian priviţi cum se fălesc lalelele infágurate in 
mătase si catifea. Imbrăcămintea lor e várgatá cu 
roşu, alb si ga:ben si străluceşte măreț in lumina 
soarelui de dimineaţă. Alături de ele stau ránun- 
chioarele a.e căror rochii frumoase îţi atrag de a- 
semenea privirile. E drept că nu crescuseră aşa de 
înalte şi de zveite ca la:elele, dar li se puteau po- 
trivi prin bogăţia culori:or. In liliachiu şi în catifea 
viole:ă erau îmbrăcate micsandrele, iar aroma lor 
imbăta văzduhul cu un parfum minunat. Ceva mai 
încolo stătea garoafa, care parfuma de asemenea 
văzduhul cu aroma-i plăcută. Sábiufele, crinii ro- 
sii gi stânjeneii se căzneau la rândul lor, ca să 
atragă bágarea de seamă a reginei asupra frumu- 
seţii îmbrăcămintei lor. 

Şi iată că veniră într'un convoiu lung fluturii cei 
atât de pestrit colorați, cari atraşi de parfumul 
dulce, sburau-iute spre fiorile cele frumoase. Ser- 
barea era in toiu. Lăutari erau păsările cerului şi 
cântau dumnezeeşte, pe când razele soarelui au- 
reau cu o bogăţie de lumină strălucirea serbării. 
Fluturii sburau sprinteni din f:oare în floare, şop- 
tindu-i fiecăreia la ureche cuvinte de linguşire. 

Peste tot stăpânea o fermecătoare veselie, când 
o mişcare neaşteptată avu loc în întreaga adunare. 

Ce se întâmplase? Un fluture curios descoperise 


întrun col al grádinei plăpânda viorea a nopții. 
Şi fiindcă vioreaua aceasta era îmbrăcată intr'o ro- 
chie simplă şi cenuşie care nu se potrivea cu strá- 
lucirea serbării, fluturele se apropie de floare, ca 
să se convingă nu cumva dă vreo aromă frumoasă 
care să-i dea dreptul să ia parte la serbare. 

Dar când văzu că vioreaua n'are nici un miros, 
fluture'e sburá la regină şi-i grăi plin de mânie: 
„Inaltă stăpână! La serbarea aceasta aşa de strálu- 
cită e o floare ce a cutezat sá calce porunca Măriei 
Tale. Fără să aibă vreun miros cât de mic, a ve- 
nit îmbrăcat într'o rochie cenuşie de toate zilele, 
ca şi când mar fi de loc vorba de vreo serbare,” 


Toate florile se intoarserá mirate spre vioreaua 
nopţii, vrând să vadă cu ochii lor cum a fost cu 
putinţă o îndrăzneală aşa de mare. Regina f:orilor 
(care este trandafirul), înaintând semeatá, grăi rás- 
tită: „Cine vroeşte să stea în apropierea mea, tre- 
bue să se deosibească sau prin bogăţia îmbrăcă- 
mintei sau prin parfumul ce! dulce! Tu, nenorocită 
de viorea a nopţii, n'ai nici una, nici alta. De aceea, 
grăbeşte-te să pleci dela curtea mea şi n'astepta 
ca mâna pedepsitoare a grădinarului să te smulgă 
odată cu celelalte burueni.” 

Vioreaua nopţii isi plecă smerită capul in nă- 
dejdea că în chipul acesta va scăpa şi de alte o- 
cări, dar floriie şi-au bătut joc de dânsa fără nici 
o crujare. 

In vremea când ziua se pregătea de culcare, iar 
serbarea trecuse de mult, se duse şi grădinarul 
în grădină. Vroia sá stropească florile obosite şi 
fiecare dintr'insele spera că după regină eii va 
veni rândul. 

Dar nu se poate spune cât au fost de mirate când 


DIMINEAȚA COPIIL0R900000000000000000000000000000000000000000ee; PAG. 5. 
y 


văzură că grădinarul trece nepăsător şi pe lângă 
roze şi pe lângă micsandre şi garoafe si dá întâiu 
apă puţin distinsei viorele de noapte, îmbrăcată în 
rochia ei cenușie. 

Se ridică o zarvă mare şi toate florile se plân- 
será de nedreptatea ce li-s'ar fi făcut, spunând că 
era lucru vădit că vioreaua nopţii n'avea nici un 
dgept ca să primească, — ea cea dintâiu — apa 
cea binefăcătoare. 


„O, nebunelor, cari judecaţi numai după infáti- 
sare!" le strigă grădinarul. Mai ţineţi o bucăţică 
de vreme deschişi ochii voştri cari sunt beti de 
somn şi veţi vedea cât de mult preţueşte vioreaua 
nopţii. Pe când voi celelalte flori sunteţi de mult 
adormite, vioreaua aceasta îşi deschide potirul şi 
răspândeşte in văzduhul liniştit af serei o aromă 
asa de dulce, cum n'a esit niciodată din voi. Pentru 
aceasta ea merită să fie invioratá cea dintâiu cu 
apa cea răcoritoare,” 


Aşa vorbi grădinarul şi apoi se întoarse acasă, 
iar florile îl priviră cu neîncredere. Isi ziceau una 
alteia: „Dar ce rost ar avea ca vioreaua nopţii să-şi 
răspândească în taină parfumul? Fără doar şi poate 


că grădinarul a vrut ‘numai să-şi  îndreptăţească 

fapta, dar noi să veghem în noaptea aceasta, pentru 

pentru ca mâine să-l dăm de gol.” | 
„Cu vorbe de acestea florile căutau să-și goneascá 


somnul şi cu toatele priveau la vioreaua nopţii care 
stătea liniştită în colţul ei. Dar după ce soarele se 
culcă îndărătul munţilor, foile ei începură să se 
mişte si se răspândi un parfum aşa de dulce şi de 
puternic încât celelalte flori plecară, ameţite,. ca- 
pul în jos. Vântul serii duse departe de tot aroma 
cea plăcută, iar licuricii venirá sburánd. şi se a- 
şezară pe foile cenuşii ale modestei flori, aşa că ea 
scânteia ca şi cum ar fi fost presărată cu diamante 
strălucitoare. 

Şi iată cá veni o drăguță de fetiță la brațul- 
mamei sale şi amândouă respirară Ej dunes par- 
fumul cel dulce. 

„Să stăm aicea, zise mama, aicea lângă această 
floare modestă, care — ea cea dintâiu — îşi des- 
chide po'irul sub vălul des al nopţii. Tácutá şi ne- 
observată îşi dá ea cele mai bogate daruri, fără “sá 
aștepte vreo răsplată sau vreo recunoştinţă. A- 
ceasta e chiar pricina pentru care din parte-mi o 
iubesc intr'atáta." 

Celeialte flori auzirá, mai înainte de a fi apu- 
cate de somn, cuvintele acestea. Si se ruşinară de 
asprimea cu care se grábirá sá se nápusteascá asu- 
pra bietei viorele de noapte pe ale cárei merite nu 
stiuserá sá le prefuiascá. 


Din italieneste de V. Stănoiu 
——— ocn 


Y f r f 
ZIUA SI NOAPTEA 

Erau odată două prințese gemene şi foarte drá- 
guje. Pe una din ele o chema Blondina, iar pe 
cealaltă, Nigreta. Deşi gemene, ele nu semănau nici 
la figură, nici la inimă. B:ondina era aşa de bună, 
că mergea pe la săraci miluindu-i şi împărțea ju- 
cării pe la copilaşi. 

D-zeu se gândi să încerce sufletele fetelor şi să 
le răsplătească după bunătatea lor. 

Deaceea se prefăcu într'un moşneag şi merse la 
palatul lor să ceară pomană. Blondina îi dete pâine 
şi brânză, dar Nigreta în loc să facă ceiace făcuse 
sora sa, începu să-şi bată joc de el. Atunci D-zeu 
îi spuse Blondinei să fie de aci înainte frumoasă 


„şi albă ca sufletul ei nevinovat. Păsările să-i iasă 


în întâmpinare cu cântecele lor şi oamenii să plece 
voioşi la lucru. Nigretei îi zise să fie neagră ca 
sufletu-i. 
Cea dintâiu e Ziua, iar a doua Noaptea. 
^. Georgeta M. Bonc u-Bozàu 


Nu mai încape îndoială cá 


“ALMANAHUL SCOLARILOR pe anul 1926 


Este cartea cea mai bună, cea mai distractivá, cea. 
mai folositoare si tot deodatá cea mai eftiná. 

Pretu! unui volum de 132 de pagini Lei 20 

De vânzare la toate chiogourile şi librăriile 


PAG. 6, 


|» DIMINEAȚA COPIILOR 


Lina cea deşteaptă 


Lina. Era frumos îmbrăcată şi purta ghete 
cu tocurile roşii. 
Ş De câte ori ieşea, se întorcea încoace şi 
încolo, şi-şi zicea: „Să nu-mi fie de deo- 
chiu, că frumoasă mai sunt!” 

După ce se înapoia acasă, mai dedea pe gât 
câte un pahar de vin. Şi: findcă vinul deschide 
pofta de mâncare, Lina mânca tot ce gătea ea mai 
bun, fiindcă zicea: „„Bucătăreasa e datoare să ştie 
ce gust are mâncarea!” 

Intr'una din zile, stăpânul său îi zise: „Lino, 
diseară imi vine un musafir; aşa că sá gátesti 
două găini”, 

— „Sărut mâna, conaşule, am să gătesc!” răs- 
punse Lina. Injunghie două găini şi le jumuli de 
pene. Când se inseră „le puse în tigae, ca să le 
prăjească. 

Se prăjiră şi se rumeniră bine, dar musafirul 
nu venise încă. Lina îi zise atunci stăpânului: ,,Co- 
naşule, dacă mai întârzie musafirul, trebuie să scot 
găinile de pe foc. Dar e păcat, că tocmai acum, 
când sunt cu sosul lor, sunt mai gustoase”. 

Stăpânul îi răspunse: „Uite, dau fuga şi-l caut 
pe .musafir”, e: 

Nici nu esise el bine din casá, cá Lina dete 
la o parte tigaia cu găini şi zise: „Când stai aşa 


A fost odată o bucătăreasă pe care o chema 


mult la foc „ţi-e cald şi ţi-e sete. Cine ştie când 


se întoarce conaşul cu musafirul. Până una alta, 
mă duc în pivniţă să-i trag o înghiţitură de vin”. 

Se duse in pivniţă, trase o inghifiturá şi încă 
una şi încă una. Se urcă apoi din nou la bucă- 
tărie, puse găinile pe foc şi topi unt intr'insele. 

iroseau cum nu se poate mai plăcut. Lina însă 
zise:., Nu ştiu dacă sunt tocmai bine; stai să gust”. 
Gustă puţin şi grăi din nou: ,Sunt minunate! Pá- 
cat că nu le mănâncă numai decât!” 

Lina se duse după aceea la fereastră şi se uită 
dacă nu cumva vin stăpânul cu musafirul. Se în- 
toarse iarăşi la găini şi zise: „O aripă arde, mai 
bine o mănânc eu acum!” Isi tăie o aripă şi-o 
mâncă. Aripa îi plăcu peste măsură. De aceea îşi 
zise în gând: „Dar e mai bine să o mănânc şi 
aripa cealaltă; altfel, conaşul vede că lipseşte ceva”. 
Si o dete pe gât şi aripa aceea. | 

Lina se duse din nou la fereastră, dar nu se 
zărea. nici stăpân, nici musafir. „Te pomeneşti, igi 
zise ea, că nu vin amândoi. Dacă-i aşa, mă duc 
să-i mai trag o înghiţitură de vin şi apoi o mă- 
nânc găina întreagă”. Se duse în pivniţă, îi dete 
bine pe duşcă şi apoi mâncă toată găina. 

O găină era, aşa dar, mâncată şi tot nu venea 
stăpânul Linei. Lina se uită şi la găina cealaltă 
şi zise: Pentru cine a fost o găină, trebuie să 


După Fraţii Grimm 
fie şi a doua. Cred că nu strică, dacă o mănânc.. 
şi pe aceasta”. Zis şi făcut. : 
Dar tocmai cánd era pe isprávite, iatá cá veni: 
şi stăpânul care-i strigă din curte: „Lino, dá-i'zor 
cu mâncarea, că musafirul vine numaidecát!” xi 
Lina răspunse: „Da, conaşule, numaidecát, sunt 
gata”. / i i 
Stăpânul Linei văzu mai întâiu dacă masa era. 
pusă, luă apoi un cuţit cu care vroia să taie gái- - 


'nile şi se puse să-l ascutá de o piatră. Intre a-- 


cestea veni şi musafirul, care bătu în poartă poli- 
ticos şi cu toată cuviinfa. v 


Lina dete fuga să vadă cine este. Când îl văzu 
pe musafir, îşi duse degetul la gură şi-i zise: „In- 
cet, încet de tot, să nu pue conaşul mână pe dum- 
neata. Ştiu cá te-d poftit la masă, dar a făcut-o ` 
cu gând rău. Anume, vrea să-ţi taie amândouă tr- 
rechile. Ascultă numai cum îşi ascute cuțitulp — 

Musafirul coborî treptele sărind şi o luă la fugă 
cât îl ţineau picioarele. De partea ei, Lina alergă 


a 


P 


DIMINEAȚA COPIILOR 
„la stăpân plângând şi fipànd: „Dar frumos mu- 
safir ați mai poftit, conasule!” 

— , Ce e? Ce s'a întâmplat?” o întrebă nedume- 
rit stăpânu-său. 

— „Sa întâmplat că mi-a luat cele două găini 
tocmai” când le aduceam la masă şi a sters cu 


ele”, | >| 


— „la poftim purtare de om!" făcu lanul. 
„Cel puțin să-mi fi lăsat şi mie una, ca să fi avut 
şi eu ce să mănânc”. 

Eşi la fereastră şi-i strigă musafirului: „Stai, 
măi omule, stai, nu fugi!” Musafirul se făcu că 
nici m'aude. Văzând această, “stăpânul . casei. se luă 
după el cu cuțitul în mână si strigându-i: „Nu- 
mai una, numai una!” Infelegea cu vorbele acestea 
ca musafirul să-i lase şi lui o găină şi să nu 
le ia pe amândouă. Dar musafirul credea că-i spune 
să stea ca să-i taie cel puţin o ureche. De aceea, 
fugea ca şi când toţi dracii îl alungau din urmă. 

Totuşi, după câtăva vreme stăpânul casei şi cu 
musafirul se întâlniră din nou. Atunci şi-au dat 
ei seama cá-Lina ii înşelase pe amândoi. Fu dată 
numai decât afară şi nimeni nu mai vroi să o 
primească în serviciu. Acum nu mai purta haine 
frumoase şi ghete cu. tocurile roşii. Nu mai mânca 
tot ce e mai gustos, ci era mulţumită când gă- 
sea un codru de pâine uscată, ca să-şi potolească 
foamea şi apă, ca să-şi potolească setea, 

E adgvărată vorba ceea, că minciuna are picioa- 
rele scurte. şi nu duce mult. 

i Dupá original de Marcu Ionescu 
————— 0 —— 
Intre stăpân şi servitor 
— Ioane, du-te de ia o îngheţată. ..  — 

Trece o jumătate de ceas şi lon nu se vede. 

Stăpânul “trage clopotul şi lon apare însfârşit. 

— Ei, da 'nghefata?... 

— Am luat-o, cucoane!... 

Ry X 

— Mamá, nai poruncit tu Marifei sá incue tot- 
deauna dulapul? — Vezi bine cá da! si de ce má 
intrebi? i 


A fost- minunatál... 


— Fiindcă aseară l'am găsit deschis şi ca- să- ds 


dau o lecţie, am WOREN toate gogosile rámase dela 


pránz. . 
Culese de St. Dumbravă 
... A 


O mare nenorocire! ` 


E ziua lui Mitică. Torta cu “cremă stă pe masă. 
Mitică „căpătase până acuin, două bucăţi. Deodată 
cu ochii nedeslipifi de la tortá, isbucneste in hohote 
de pláns. 

— Dar ce plângi puiule? îl întrebă tata. 

— Hu-hu-hu, pentrucă numai mi-e foame! rás- 


punse Mitică. 
Petrescu Mihai-Loco 


——— OC n 


"Lacoffiül mai i nuit it Pierde 


icuşor are mulţi unchi si multe — De 

3 ceea, are: întotdeauna puşculița: plină dol- 

dora de bani. Dar îndesatul de Nicuşor, 

care dacă ar avea şi capul tot atât de mare, 

pe cât e de incápáfánat, ar fi un bostan, 

căci nu s'ar mai vedea nimic din trupul lui, de 

cât capul; niciodată nu face cu banii, ceeace-i 'spun 
cei de-acasá. 

Intotdeauna igi ia banii. şi îi risipeşte pe lu- 
cruri de nimic in loc sá se aleagá cu ceva frumos 
care i-ar folosi. 

Intro zi, când avea pusculita mai plină ca in- 
totdeauna, igi luă toţi banii si se. întâlni cu o 
ceată de sfárleze de băieţi, care jucau! rişca. Cum 
il văzură, aceștia îşi fácurá. planul cum să-i ia 
banii. Unul din ei, cel mai smechef, isi fugue nu- 
mai decât buzele în urechile lui Nicuşor, şi-i zise: 

— Vrei tu sá ai încă de zece ori atâţia bani pe 
câți ai “acuma? Numai cu atâţia, ce poţi să cum- 
peri? Nimica toatál.. Uite, dacă vrei, joacă toți 
banii la rişcă şi când vei isprăvi jocul, nici nu 
vei mai avea unde să pui Ceai aşa, de ' multi vei 
fi câştigat!...” 

Nicuşor isi “simţi ochii 'strálucind de bucurie, au- 
zindu-şi tovarăşul de joc vorbindu-i astfel, și-i se 
páru că se- vede incárcat- de fel- dé fel de cumpá- 
ráturi, făcute dintr'odatá, [i 'se. părea, că duce după 
el o bicicletă cu trei roaté.si că-în brațe "tine 
un cinematograf, o şapcă de “hârtie, un cornet, de 
bomboane, un pachet de abfibilduri, altul đe- capse, 
şi multe altele tot de felul ăsta. Nu trebui de loc 
să stea pe gânduri şi incepu.sá arunce banii la 
rişcă, pierzándu-i atât de iute, cum - „mu, sar fi 
gândit vreodată. ` 

Când se văzu "Nicuşor fără de láséae ^n" buzu- 
nar, începu sá plângă şi să ceară banii înapoi. 
Dar să ai sá iei, căci toți băieţii incepurá sá fugá 
prin cáte-o- parte, râzând si ráspándindu-se intr'o 
clipă ca nişte potârnichi. Nicuşor -se dise acasă 
cu buzunarele goa:e şi cu, inima atât de mâhnită, 
încât nu -putu să mănânce toată "ziua.- 

Dar de plâns, nu se plânse- nimănui, pentru că 
acum văzuse cât e ide rău. sá nu întrebi pe cei 
mari, ce trebuie şi ce este 'mai bine «sá faci cu 
banii. De atunci, Nicuşor, nici nu: se -mai atingea 
de banii din puşculiță, până când nu întreba întâiu 
pe maică-sa ce să. facă cu ei. Astfel: “putu, să 'aibe 
întotdeauna câte un lucru frumos şi folositor- „de 
care se bucura foarte mult. 

Alexandra Bilciurescu 


* 


PAG. 8. 909999 


LIR ŞI TIBISIR 


O poveste de copii în șapte smecherii Localizare de MOŞ NAE 


SMECHERIA a șasea Chiar prin coș, dar ian priviţi, 
, Cum de fum sunt inegrifi 
Ştim cu toţii cá 'n ajun 
Si de Paști si de Crăciun, ȘI picară — batá-i vína! — 
Coc brutarii cozonaci, A Pta AUR 


Prăjituri, covrigi, colaci. 
lar când treci la brutărie, 
Simti o mare bucurie, 
Ba ș'o poftă, c'ai mânca 
Toată ziua—de fi-ar da. 
Dar ștrengarul nostru Lir 
Si drácosul Tibisir, 
Se sucesc și se 'nvártesc, 
Cum sá fure se gándesc. 
Dau tárcoale — e'n zadar, 
` Căci desteptul de brutar, 
Poarta zdraván mi-a 'ncuiat, 


Când de-acolo mi-au eșit, 
Zici cu var cá i-a spoit. 


Si covrigii cánd vázurá, 


Hoţii-atuncea se urcará 
Sus pe casă si intrară 


Hop! pe scaun ei săriră, 
Însă rău o nimeriră, 


i NN FIII PEPI PTR IA Dr Mont ett ERU SAA A ie 
« S ^ ] r | * . = e 
pS CN n t ! =] p» 
| | | 
DIMINEAȚA COP THUORoetedbeesete td parc PAG. 9. 
E : 


Crac! cel scaun a troznit, „= Şi punándu-i pe-o lopată, 
, Pe-amándoi mi i-a 'svárlit -| M aruncă el îndată ` 


qig 


Li 


> 1 

i | 
f ntr'o albie cu-aluat. Să se coacă în | 
| á cuptor — 1 
Tes hoţii și se sbat. Vai ce om ne 'ndurátor! ] 
| 
1 
: | 
i 
| 


Cum eşiră ? De-i priveşti, 
Piei, Satano! te 'ngrozesti 


— us 


E Crezi cá sunt ceva staf Când ii scoate — oh, biejii! | 
! Mai uscați sunt ca pesmeții. 

Argi sí copti - ori cine-i vede, - 
. Cá sunt morti acum îi crede, | 


Ca să-i sperii pe copii. 


"d T j| 
se Dar brutarul nu-i fricos;-- sei 
“Îi înhaţă doar frumos, d 
A Sí'n aluat îi invárteste, Dar un hot ca Tibisir, ; 
Chiar ca pâine îi dospegte S'un strengar cum este Lir, , 


——Ó— E —— P HH P— a 


mereen 


M M M IEI cm RC De Wm gn Án 


PAG. 19. 


Fiţi pe pace că nu mor, 
Cá nu pier așa ușor. 


<= S 


EEES 
i» MECA 


LE 


Ci ca șoareci ei au ros 
Coaja dulce - apoi frumos, 
Spală putina râzând. 


O zi și o noapte pe Jupiter. 


> am ocupat în ultimul nostru“ articol de 
planeta /upiter, cea mai mare dintre toate 
planetele. Este, precum am spus, de vreo 
1300 de ori mai mare decât Pământul, dar 

e aşa de-uşora in cât nu cântăreşte decât 
vreo. 300 de Pământuri: Cauza e cá Jupiter nu e 
format din substanţe solide, ci din substanţe ga- 
zoase şi lichide. Cu alte cuvinte, Jupiter este o pla- 
netă in: faza copilăriei, o planetă care se formează 
acum. De aceea, se ştie cu siguranță cá deocam- 
dată nu sunt pe Jupiter nici un fel de fiinţe vii. 

Este însă întrebarea: Vor fi oare fiinţe vii după 
ce Jupiter se va fi format şi scoarţa sa se.va fi 
întărit, aşa cum e scoarţa Pământului? 

E cam greu de răspuns la întrebarea aceasta, 
mai cu seamă că e vorba de un viitor foarte în- 
depărtat. Vor trece milioane de ani până ce Jupiter 
va ajunge să fie locuit. 

In chestiunea aceasta să nu uităm două lucruri. 
'Intáiu că Jupiter se găseşte mult mai, departe de 
soare decât Pământul. (Pământul e la o depărtare 
de vreo 150 milioane de chilometri de Soare, pe 
când. Jupiter. este la vreo 800 de milioane de chilo- 
metri). Aşa fiind, Jupiter va primi dela soare o lu- 
mină şi o căldură de 27 de ori mai mică decât 
lumina. şi căldura ce o primeşte Pământul. 

Incă ceva. Până ce ajunge Jupiter sá fie bun de 
locuit, Soarele îşi va pierde foarte mult din -pu- 
terea ce are acum ca să ne încălzească şi să ne 
lumineze, aşa că pe Jupiter va fi osiarnă neintre- 
ruptă, ceeace nu e o plăcere pentru fiinţele vii. 

Şi acum sá ne închipuim că ne-am dus pe Ju- 
piter — desigur, nu cu trenul şi nici cu aeroplanul, 
căci mu putem trăi atâţia ani câţi va ţine călătoria 


“DIMINEAȚA COPIILOR 


Un sfârșit însă au toate, 
Deci acum vă pregătiţi 
Chiar sfârșitul s'auziti. ; 
$ (Urmează gmechería a şaptea) 


aceasta. Să ne închipuim însă că ne-am dus pe o 
rază de lumină. Făcând 300 de mii de chilometri 
pe secundă, în vreo 3 sferturi de oră am şi sosit. 
Cred că prima noastră grije va fi să vedem de 
acolo Pământul de pe care am plecat. ei 
+ Il găsim după multă căutare. Il vedem, dar in 
ce fel şi cât de mare? Il vedem ca o stea din cele 
mai mici, ca un punct ce abia licăreşte şi se ză- 
reşte. lată ce e Pământul nostru cu care ne lăudăm 
atâta: o nimica toată, un bob de nisip pierdut in 
Univers. Kd 1 Mide 
Am spus cá un an pe Jupiter este egal cu 12 
ani de ai noştri, şi că, prin urmare, un bătrân de 
60 de ani devine pe Jupiter un copil de 5 ani. 
Dar când ne ducem: pe Jupiter, se mai întâmplă 
cu noi o schimbare şi nu credem ca aceasta să fie 
tocmai plăcută. Anume, fiecare din noi, dacă ne 
cântărim, vedem că am devenit aproape de trei ori 
mai grei decât suntem pe pământ. Bunăoară, un -ci- 
titor de al ,Diminefii Copiilor”, care cântăreşte — 


să zicem 50 de chilograme, pe Jupiter va, cântări 


aproape 150 de chilograme. | 
Dar nu numai noi, ci şi toate obiectele devin 
de trei ori mai grele. De aceea,-să ne ferim sá nu 
ne cadă în cap o piatră, fie ea cât de mică. Să 
ştiţi că ni-l sparge rău. o £v l 
Dacă ne apucă acolo noaptea, schimbarea de- 
vine şi mai mare.-Ridicăm ochii şi ne uităm pe cer — 
pe cerul văzut de pe Jupiter. Ce deosebire! In loc 
de o singură lună, vedem o mulţime de luni. In 
adevăr, Jupiter are opt safelifi (ştim acum ce în- 
seamnă sateliți). y e" j 
Cel mai mare dintre sateliții, aceştia a fost des- 
coperit de Galileu în noaptea de 7 Ianuarie 1610. 
Viadimir Astronomul 


N 


` 
moie: 


IP $ 


«P1 LO Rreeeteeeteeteeeeetéee tette tettteteteeeteeeen PAG. n" 


«ezultatul concursului literar 


: Un concurs care a quee x paci al doilea ^ 


Povestew unui talent 


, e mic de tot arăta Sandu — feciorul lui 
Ion Pádurarul — o mare dragoste pentru 
desen. Simfea el o mare plăcere să deseneze 
tot ce vedea şi tot ce mintea lui îşi putea 
închipui, si dela început mâna lui arăta o 
îndemânare neobicinuită. Nu de. puţine ori mamă-sa 
vitregă găsea pereţii împodobiţi cu tot felul de 
desene; ba o fetiţă, ba un cap de pisică, o casă, 
sau cine ştie ce altceva, şi atunci vai de pielea lui 
Sandu, dar cu toată asprimea părinţilor, dragostea 
băiatului pentru acest meşteşug nu scădea de loc. 

Incepuse să se ducă la şcoală; un locşor nu ră- 
másese alb' in caetele lui; pe fiecare filă, în fiecare 
coltigor nescris, Sandu avea câte un desen. Câte 
pedepse, câte urecheli nu îndurase Sandu din cauza 
asta şi dela părinţi şi dela învățător; dar dragostea 
lui pentru desen le învinsese pe toate. In cele din 
urmă, chiar învățătorul recunoscuse in el talentul 
si nu-l mai dojenea, ba chiar il încuraja. li dă- 
duse un caet mare cu flori albe, pe care Sandu 
putea să-şi facă desenele, si báetasul care era as- 
cúltátor, încetă de a mai másgáli caetele de clasă. 
Incepuse în urmă să lucreze si cu vopsele şi foarte 
mult ii plăcea să-și coloreze frumos desenele; în- 
demânarea lui in meşteşugul desenului T din 
zi în Zi mai mult. 

Doar un gând il muncea pe báefas: i-ar fi plá- 
Gt să aibă şi el.o cutie de aquarele, aşa cum 
văzuse la băiatul moşierului- din comună; dar tată- 
său şi mai ales mumă-sa vitregă nu i-ar fi dat 
un'ban să-şi cumpere asemenea lucruri. Bietul Sandu 
se uita cu jind la aquarelele ătaşului, care deşi 
le :avea nu ştia să deseneze, şi Suspina. 

Şi iată 'că'ntr'o iarnă — Sandu era acum în clasa 
IV-a — băeţaşul auzi dela Jean feciorul moşierului 
că în' otaşul apropiat, are să fie în curând un con- 
curs..de desen. între copii, la care avea să ia parte 
si Jean. Ñ 


Dar Sandu nu ştia ce-i' aceia concurs de desen,. 


şi Jean îi explică ingàánfdt că fiecare copil, care 
concurează aduce câte un desen, si care va fi gá- 
sit mai frumos de comisia de premiare va fi râs- 
plătit cu un premiu: o sumă de bani, o cutie mare 
de aquarele, pensule şi altele. 

` Ochii lui Sandu strálucirá la auzul premiului, 
eare. conţinea şi o cutie cu aquarele. 

3, Ce ar fi dacă ar concura şi el? Poate ar avea 
noroc să. câştige premiul, şi ce ferice ar fi el să 
aibă cutia cu.aquarele!" gândea micuțul. Si Sandu 
munci mai multe zile in şir in ascuns, fără sá 


s spună la nimeni; să facă şi el un desen frumos. 
Pe fiezare zi se ascundea în ograda vitelor, unde 
avea desenul şi lucra; desenul se făcea din zi în 
zi mai frumos şi zilnic Sandu mai găsea ceva de 
împodobit la el. In ajunul zilei de concurs el fu 


. gata. Sandu desenase o fetiță săracă, prost îm- 


brăcată şi desculţă, stând la poarta unei case mari 
împreună cu căţeluşul ei înhămat la un cărucior, 
aşa cum citise el cu câteva zile mai înainte, po- 
vestea unei fetiţe orfane, în cartea de cetire. 


In dimneata zilei de concurs, Sandu-s'a Brie 
de acesá, s'a dus la Jean si l-a rugat frumos să-l 
ia şi pe el cu sania; acesta a văzut tabloul- lui 
Sandu cá e.mai frumos ca al lui, desi la el ii 
ajutase si tăticu şi mămica gi cu mare greutate 
a consimţit să-l ia şi. pe Sandu în sanie alături 
de vizitiu. 

Vedea el că. o să aibă un concurent grozav în 
Sandu. — Rezultatul concursului fu o fericire pen- 
tru Sandu. Intreg juriul *şi asistenţa se minună de 
talentul micului desenator. Fu -pentru el un ade- 
vărat triumf; i se decerná premiul. Bucuria lui Sandu 
era nemăsurată; când atinse cutia cu aquarele, pe 
care i-o înmână preşedintele juriului, i se, pá- 
rea cá nu mai e pe lumea asta.-Şi când preşedintele 


* îl sărută pe frunte, Sandu începu să plângă de e- 


motie si de fericire. 

Inciudat de rezultatul concursului, Jean plecá cu 
sania fără să-l mai ia pe Sandu. Cuprins de frica 
pedepsei de a lipsi prea mult, fără voe, de acasă, 
báetasul nu mai aşteptă ziua următoare, ci plecă 
pe inserate spre sat. Incepuse să ningă uşor şi 
satul lor era cam departe, dar Sandu mergea vioiu, | 
ameţit încă de succesul lui. Pe seară însă, începu 
un viscol grozav, care finu toată noaptea, umplând 
tot pământul de zăpadă. Dimineaţa, sub troenile 
uriaşe de zăpadă găsiră pe micuțul Sandu îngheţat 
— strângând cu putere la piept comoara sa — 
cutia cu aquarele. 

Nutzi Burcá-T. Măgurele - 


Printre cărțile « ce Rocca fait „cu ocazia apro: 


piatelor sărbători sunt şi următoarele: . 


1). Suflete de viteji de N. Batzaria, fru- 
mos cartonat şi ilustrat Lei 55. 


2). Din tara basmelor de Gr. l. Popésqu: 3 
Băjenaru, frumos cartonat şi ilustrat. Lei 80. 


3). Bucuria Copiilor, poveste cu haz, de. 
Ali- mena Lei 12. $ } 


PAG. 12. 


m n o M 


Laurei, copi ei mele 


A fost odată de demult, a fost ca nici odată, 

Un împărat ce stăpânea o ţară depărtată, 

Un impărat bătrân şi bun, viteaz nevoe mare, 

Şi 'mpárátia se 'ntindea, spre soarele Rásarel... 

Avea palate de mărgean, cu turlele de aur 

Ce stráluceau in depărtări ca solzii de ba'aur, 

Livezi de pruni, grădini de flori, de flori mirositoare, 

Si pe d'asupra un copil, să juri că-i rupt din soare!... 

. Şi il iubea bătrânul Val, cum nu se poate spune, 

Căci presimtea cá în curând viafa-i va apune, 

Va trece 'n lumea celor drepti!.. Voevodul să trăiască 

Şi toată agoniseala lui, doar el s'o stăpâneascăl... 

lar zilele încet treceau şi prinţul creştea mare, 

Bătrânul se gândea mereu, privind departe 'n zare 

Şi anii tinereţii lui, ii rásáreau 'nainte!... 

.. Ca fii-su odat'a fost şi el, şi mic şi tot cuminte. 

E mult d'atunci, dar parcă-i ieri, bătrânul gându-şi 
duce, 

lar lacrămi curse pe obraz încep să se usuce, 

Şi prinţul râde fericit; să râdă atâta ştie 

Căci de s'o face împărat vin grijele domniei!... 

.. Şi azi aşa, şi mâini aşa, copilul creştea mare, 

Cu ochii strălucind vioi, curat mărgăritare, 

Cu păr de aur mátásos, căzut în dese valuri 

lar mersul legănat părea, un râu în două maluri. 


| De-o vrea pământ... 


Şi au trecut ani după ani, căci vremea mereu trece, 
Copilul se făcu flăcău, voinic, voinic cât zece; 
Inalt la trup, la chip frumos!.. Un Făt ca din 
poveste. 
Ca dânsul nu s'a pomenit, n'o fi şi nu mai estel.. 
Bătrânul Val privea la fiu şi nu-i venea să creadă 
De ce şi mă-sa n'a trăit feciorul ca să-l vadă, 
Să-l vadă cum numai în mâini igi fránge 
buzduganul? 
Mái doamne se gándea mereu, d'acum s'a dus 


duşmanul. 
le voiu dádea,... şi de-or mai 


cere incá, 


- Atunci sărmanii s'or lovi de noi ca de o stánca!.. 
. Astfel bătrânul 'ntinerit zámbi cu bunátate: 
| — „Să vină dar!... 


li agteptaul..." şi se "ndreaptá de 
spate!... 
Flácául arátá spre Apus. „Acolo e- duşmanul!” 
Apoi râzând prea fericit, şi'n mâini cu buzduganul 
Il svârle ca p'un fulg în nori!... Vai Doamne, cum 
se duce 
Norodul înlemnit privea la Prinţ făcându-şi cruce. 
Aşa viteaz nu au văzut!... Aşa flácáu nu este, : 
In nici o ţară, pe pământ şi nici chiar în poveste... 
lar Făt Frumos, cu ochi de foc, cu obrajii ca bujorul 
Privind la dâra din văzduh, de luptă duce dorul: 
— „Le-am dat de veste cá tráesc!... Aceasta- fu 


„Să vină darl..." . 
— Nu îndrăznesc m viața atât de dragă!... De 


Un an, ba doi or fi trecit, * si azi e sărbătoare: 

O zi de vară, cer senin şi razele de soare, 

Se joacă blânde pe pereţi!... Palatu e 'n lumină. 
Supuşii îmbrăcaţi frumos: au început să vină. 

E nuntă mare, Făt Frumos, se 'nsoará cu Ileana 
Norodul vesel, fericit priveşte la Sinzeana 

Şi o iubesc, că-i draga lor, frumoasă ca o zână. : 
Tiganii cântă; tinerii joc, prinzându-se de mână!... 
Și 'ncepe, frate, sá se 'ntindá, o horá mare, mare, 
Si uni-s ici, ceilalţi colo, d'abea că-i vezi în zare, 


Si sar in sus..., smucesc din loc, de- zor frámant 
pământul: . - 
| Din înălţimi prea mulțumit, se uită la ei sfântull.... - 


doar. şagă, 


o) 


» 


“y 


DIMINEAŢA COPIILORe€9999999999999999099999999999999999990999090090€ PAG. 13. 


Bătrânul Val privind la fiu, îl podideşte plânsul 
Odata fost şi el flácáu, odat' a fost ca dânsul. 
Apoi la lacrámi igi uscă a sa slăbită faţă 
— „Nu vă lăsaţi de,loc báeti, c'acum e dimineaţă... 
Şi sârba nu mai inceta, pământul vrând să-l sfarme 
lar jocul lor fi se părea că-i zângănit de arme 
Se veseleau ostaşi, norod, ciobanii de la târlă, 
Şi vinul negru de Cotnari, curgea in valuri, gárlá!... 
Măi frate, de când lumea e, n'a pomenit pământul 
O nuntă mândră ca a lor, şi nici chiar Domnul 
sfântul 
Jucau bătrâni, femei, copii şi moşii şi strămoşii, 
lar zorile au răsărit şi se áuzeau cocoşii 
Şi veselia nu 'ncetá!... Dar iată măre odată, 
Pe drumul ce dă spre palat se arătă o ceată 
De călăreţi, venind galop!... Bătrânul ii opreşte: 
— „Ce vreţi ?... . 
— las sunt aici... 
— „Mărite te grábeste 
„Căci lupta va incepe acum!... 
— „Aproape e duşmanul...” 
— „Să vină dar!” si Fát Frumos, in máini cu 


buzduganul. 


Cu ochii ce-aruncau scântei, priveşte cu mânie: 
— „Pe cai flăcăil... La luptă dar!... C'asa a fost 
să [ie!..." 

lar Cosinzeana lăcrămând se uită "n depărtare 

La Făt Frumos şi la bătrân care pe drum dispare 

Şi 'ngenunchiată ingáná: — „Prea scurtă-i fericirea 

„O zi şi-o noapte. lam iubit şi vine despărţirea!...” 

„ Şi ce frumoasă era ea, şi ce frumoasă-i încă, 

Cu ochii negrii 'ntunecoşi, ca noaptea cea adâncă, 

Cu păr de aur lucitor, ca razele de soare 

Şi 'n gură un şirag întreg d'albe márgáritare!... 

lar Făt Frumos gonea la drum zorindu-şi 
năzdrăvanul 

Care pe nări foc arunca, căci presimfea duşmanul. 

Si animalu 'n aripat, pámántu' abea-l atinge 

Sus, Făt Frumos, şade tăcut, ii plouă şi ii ningel... 


* * >» 

Opriră toţi infierbántafi. Ajuns'au la hotare, 
In faţa lor un nor de praf, mai mare, tot mai mare 
Care venea in sbor nebun. Venea mâncând pământul 
— „Pe ei flăcăi!” le zise Val, să le-arătăm 
mormântul ! 
Bătrânul aplecat pe cal, şezând puţin pe-o rână, 
Cu hangerul cel strămoşesc, strâns tare 'n a sa 

ee . máná 
Párea un duh rásvrátitor pornit spre rázbunare, 
Si ochii fulgeri aruncau privind in depártare. 
lar Fát Frumos, neobosit, gonea, gonea návalnic 
— „Amar!... le strigă el, amar, de voi va fi 

amarnic!... 

Şi ridicându-se în scări, în mâini cu buzduganul 
Incepe frate să isbească cu sete 'n plin duşmanul!.. 
Vai, Doamne, cum sburau pe sus săgeți otrăvitoare. 
Intunecase cer, pământ şi razele de soare, 


In valuri sângele curgea; de plâns gemea văzduhul 
lar cel atins, moarte-al vedea, pe loc işi dădea 
duhul. 
Şi Făt Frumos mereu în cap, de moarte nici nu-i pasă, 
Cu gândul la Ileana lui ce a rămas acasă, 
Năpraznic buzduganul 


Părea că-i țintuit pe cal!.. 


Lovea în plin; de frica lui, fugea răcnind duşmanul. 
Măi frate, Codru n'a văzut, vreodată atâta sânge . 
Răniţii gem, se svârcolesc, se vaitá şi plânge 
lar Vifor împărat păgân, ucis cade grămadă 
Nu s'aştepta aşa curând înfrângerea s'o vadá!... 
Fug duşmanii înspăimântați şi Făt Frumos goneşte 
Dă pinteni calului ce iar în sbor nebun porneşte 
Şi repezindu-se cu-ai săi, loveşte pe la spate, 
lar moartea ochii le închid iertându-i de păcate!... 
„ Dar, ce fu asta?... Făt Frumos; gemând se 
poticneşte 
Si năzdrăvanul nestrunit de-odatá 'nebuneste 
Şi fuge, sboară, dă ocol, se duce, se tot duce, 
Bătrânul Val înspăimântat, de groază-şi face cruce. 
— „Cătaţi-l! Nu staţi flăcăi!” şi oastea se repede 
lar pe un deal, de sânge și cal şi Făt se vede 
Cu ochii trişti spre asfinfit, uitându-se la soare, 
Viteazul Făt Frumos Voevod se clatină şi moare 


A 


PAG. 1499999999990999090900909909090009099990900900090009€ DIMINEATA: COPIILC 


.. Sin pieptul sângerat de fier, ii moare si iubirea. 

— „Vai Doamne!... atât mai zice el. „Prea scurtá-i 

fericirea!..” 

Si Val cu ochii 'ntunecati de aprigă durere, 

Cătând la 'dragul lui. fecior, se ridică 'n tăcere 
Pe locul unde-i înroşit, şi unde curge sânge 

Il- sărută, apoi grăi: — „Un împărat, nu plânge, 

„N'oi plânge, Făt Frumos iubit, aştept o răzbunare 
„Nepotul vreau să-l văd născut! Aştept să ' crească 
i$ mare". 
Apoi bătrânu 'ncálicànd; şi luându-i buzduganul, 
„Privind la mort, plecă zorit să spulbere dugmanull... 
Vintilă Petrescu-Vrancea 


ŞTIRI 


i Din planeta Marte vine 

p Stirea, cá un milionar 

; A comandat la noi in ţară 
t Cinci vagoane de „Suchard”. 


A apărut: 


„ALMANAHUL ŞCOLARILOR“ 
pe anul 1926 


E confinutul cel mai bogat, mai ales si mai 
interesant si cu numeroase ilustrafiuni. 

Tipărit pe hârtie bună, cu o frumoasă copertă 
‘în culori. - 


ALMANAHUL SCOLARILOR pe anul 1926 


Este o adeváratá comoará pentru copii si tineret 
“Cine începe să-l citească, nu-l mai lasă din mână 
„până ce nul ispráveste. 

Preţul unui volum, „de 132 de pagini este numai 
lei 20. 

Cereţ-il la toate chiogcurile si la toate libráriile. 


` Numărul viitor al revistei noastre (98) 
este numărul special de Crăciun. Acest 
număr, pentru care talentatul desenator 
DRAGOŞ a făcut o admirabilă copertă 
în culori şi o mulțime de ilustratiuni si 
desene, va eşi în 24 de pagini şi va a- 
vea un conţinut cât se poate.de bogat si 
` de plăcut. 
Suntem convinşi că numerosli noştri 
cititori vor primi cu o adevărată bucurie 
numărul special de Crăciun şi că vor fl 
foarte mulţumiţi de cuprinsul lui. 
Preţul numărului special de Crăclun 
va fi de 5 lei. 


De vorbă cu cititorii 


Pentru trimitátorii de de glume, ghicitori, 
etc. — Cei carl ne trimit spre publicare giurne, 
precum şi ghicitori, proverbe sau probleme amu- 
zante, trebue sá ne spună de unde le au luat, lar 
nu sá scrie numai „trimise“ sau „culese“. 

Av. Dr.-Bálti. —,,Se'ntoarce anul şcolar“. Zici că poe- 


zia aceasta a fost culeasă de d-ta. Cu vorba această 
ce-ai făcut să ridem, căci'a copia o poezie tăcută de 
altul s! publicată, nu înseamnă de loc a o culege. Se 
culeg basme, povești, cântece populare, ghicitori. pro- 
ve be etċ., din gura poporului, dar nu se culeg lucrăt 
ai cáror editori sunt cunoscuţi. 

M. 1 D.—Arad. — Ifi publicăm o „poezie. Bucata în 
proză ,,Singuràtate'* nu e pentru copii, ci în genul de 
literatură pură. Dacă bucata „Valea Domănului“ a fost 
publicată. de ce n-ai mai trimis-o şi nouă? - 

N. Mal.-Ismail. — Iți publicăm cele două glume. "Cat 
despre bucata „Cei 12 Apostoli“, ea e luată dintr'o 
carte de şroa'ă, aşa ră-i cunoseută. ` 

Sp Vul.-Galaţi.— Fabula „Măgarul cel înţel-pt** pare 
a Îi o traducere din grecește, car nu e bine redată în 
limba română. „Când zicea tnfelepciunile lui“ sau „nu-i 
a-culta giie re le* sunt expresiuni neintrebuintate 
in ien română. Nu cumva ai tradus cuvântul grecesc 
„Sofia“ 

. Al. Pur.-Loco. — Vedem şi noi că s'au dus zilele 
frumoase, dar nici iarna nu e neplăcută Zicem. şi noi 
cu d-ta: , La revedere, vară!“ şi continuáin sa fim să- 
nătoşi şi cu voe bună. ceeace îţi dorim şi d-tale, crá- 
gutule cititor, care esti incă prea mic. pentru ca să tii 
scriitor. 

mer R.-Loco. — Iti publicám ghicitoarea cu. mcărbu- 
nele * 


Gor. I. Cornán'1 — ,Scolárita'“. Zici că poezia cu ti- - 


tlul acesta e „scrisă din Propria mea gândire“. O pro- 


-pozitiune cu nerertate greşeli de ortografie. Dacă tii 


la dânca, ar fi trebuit să scrii asa: „e scrisă din pro- 
pria mea gândire“, cu toate că era mu't mai scurt şi 
mai lămurit să fi spus Că este originală“. Dar nici 
din propria d-tale. gândire nu este, ci: ai copiat-o şi chiar 
cu dee greseli. 

V. C. Pus.-P. N. — Trebue să ne spui din ce carte sau 
revistă ai «xtiras glumele ce ne ai trimis. Vedem cá nu 
sunt origin»le, dar dorim şi să ştim de unde le ai luat. 

Z. G. B.-Loco. — ,.Mândra“, Citim la sfârşit : „Dragi 
cititori, când părinți vá va cere să faceți,‘. E greşită 
Se zice asa: „Dragi citriori, când părinţii vă vor cere 
să faceti**. 

G. Vas.-Loco.— „Azorel şi Dorel“, Se vede că 6 „orl- 
ginal* de d-ta, dar credem că micii nostri prieten 
Dorel si Azorel (de ce în corpul poeziei fi scrii cu literă 
mică”) merită să li se facă poezii mai reuşi e. 

I. Z.-Prabova. - Mulţumim pentru dragostea ce porţi 


revistei, dar o ghicitoare în. felul ,,povestirei în versnri“ 


trimisă de d-ta, a fost de mult publicată in. revista 
noastră. 

M. R.-Azuga. — Iţi publicăm o glumă, dar fil mai a- 
tentă la ortogratie şi punctuație, Mai poti trimite, dar 
să fie bine scrise. 

Al Ar.-Bráila,— ,,Povestea// ce ne ai trimis ca ori- 
gingid de d-ta a fost publicatá in n rul 95 al.revistei 
sub titlul ,,Moartea gáinei*, dar spunându-se cá e de 
Dre. Grimm*, pe când d-ta nici nu pomeneşti de 
dânși 

Av. I. N.-L000.— Poeziile trimise de d-ta sunt încer- 
cári modeste cari arată că mai târziu vei-putea faca 
ceva mai bun. ` 

A O — — — — 


CONCISO 


eode te aici 


“DIMINEAȚA COPIILOR*000000000000000000000000000000000000000000e PAG. 15. 


SONICO NOGSOGSOGNO 


PAGINA DISTRACTIVA 


03e GI6 6I9910:09166196199106:9619619 


Rezultatul concursului lunar No. 5 


1) Sacii morarului 
2 78 (156) 39 4 
"^ 3) Joc în plús 
s Apa trece pletrele rămân 


Ru deslegzt trel jocuri din concuzsul 
lunar No. 5 următorii din 


CAPITALA: 


Niculescu Stefan, Luis Balinet, Raiu 
Petrescu, Scorfescu I. Stelian, Lui 
Alex. Puricescu, Erna şi Daisy Herş- 
covici, Peigrad Ilie, Margareta I. 
Alhalel, Kivu Lindenberg, urel Po- 
pescu, "Medianu I. Petre, Heiatze Vic- 
tor, Oprişanu St. Nicolae, Costel Co- 
an, Mauriciu si Tina Glaubes, Buty 
La, Aurel Berbescu si Victor Tar- 
comnicu, Marcus Ignatz, Vasile C. 
Băitătescu, Carniol Iosef, Ion Robachi, 
Micheine Delage, Ionescu G. K'exe, 
Alexandrina A:deieanu, Şt=fănescu V. 


„Marin şi Ştefănescu V. Constantin, 


Velcescu P. loan, Eugenia şi Ana 


'D. Marinescu, Gruia N. Emil, Florica 


Berger, Petre N. Lupescu, Viorica Da- 
nila, - Peiigrad Romulus, Marinescu 
Mircea, Schlessingher Bernhard-Bela, 
U. Braunstein, C-tin Damian, Titi Teo- 
dorescu, loan P. Alexandru, Hauber 
A. Tudorel, Constantinescu Gr. St2- 
fan, Nicu Zaman, Ascher Mibashan, 
Licherdopol Floricel, Marioara B. Di- 
nescu, Mella şi Florica Camil, Sipos 
loan, Carol Veiss, Olga M. Bottez, 
Fred si Titulica e a Sylvia Reí- 
ter, Max si Isidor Abramovici, ja- 
cques Veintraub, losef-loji Veistraub, 
Edgar Einhorn, Marcus loseph, Ma- 
pe ed Siăvescu, Constantinescu V2- 
nera, Gh. si T. Scribeanu, Şely Brüll, 
Ionel. Gottesman. 


Au deslegat două jocuri din con- 
cursul lunar No. 5 următorii din 


CAPITALA: 


Bărbulescu I. Mihail, Fánica Geor- 
, Tiberiu A. Rosmann, uirin 
obache, Maria Petrica, Didi na- 
uescu, -Manole Teodorescu, Aurelia 
Papa, Vasilescu 1, Teodor, Georgescu 


DESLEGĂRILE JOCURILOR 


2) Joc aritmetic 


N. Gheorghe, Domnica Dincă, Eu- 
poale Amuday, Dumitru  Carciog, 
lefterie  Caraiani, Laura Blum, 
Raoul Felix  Catz, Carol Barca, 
Mitică - Petrescu, Schwartz Herman, 
Titu Fiertel, Dan Hartonovici, lotici 
Nina, Matei şi Haet Davidovici, Foc- 
şaner Sofica, Theodora Iosef, Mihail 
Cârciog, Me'anie Corpus, Marcel E- 
fraim, Jeanna Miche:schn, M. Lam- 
bescu, Vasiescu D. Florica, Pericta 
Chewy, Dorina Marinescu, Cleinman 
Adela, E. Ellinger, Cohn Jacques, Gri- 
gore Romanescu, Toti Pascu, Jeanna 
hwartzberg, Dora S. loseph, Saul 
Dulbergher, Tun G. Lie, Popescu C. 
Ghey, iubuc Gheorghe si Petrică Sur- 
du'escu, losef Nad.er, Chircu şi Elena 
Herescu, N. Vasile, Avramescu |. Ni- 
colae, Corneiia şi Sergiu D. Mari- 
nescu, Popo lonescu şi Florica T. 
Ergo Bogdan T. Petre, Angela C. 

elescu, tu I. Petre, Popescu 1. 
Mircea, Con:tantinescu Constanţa, Sa- 
muil Schăchter, Constanța Gregorian, + 
George Tuceru, Burmaz Tn. Traian, 
Jetty si Simon Penchas, Berzon Nina. 


Hu deslegat un joc din concursul 
lunar No. 5 următorii din 


CAPITALA: 


Alexandru Solt, Micoela Orásanu, 
Louis si Robert, Cope:mann, Juditte 
Fruchter, Avram Perlmutter, ` Ionel 
Haim, Paul Lisker, Bădescu Aurel, 
Theodorescu A. Sterii, Popescu D. 
tefan, Marcel Mihalovici şi Marcel 
runberg, Ari;oara Kislngher, Tecu- 
san Ana, lonescu Ecaterina, Clara si 
lacob Vaid, Sulamita B.och, lon Cle- 
ment Schachmann, G. Marcusohn, Bár- 
bu.escu Gh., Gheorghiu V. Panait, Va- 
si.escu 1. Theodor, Margaretta C. Ar- 
máse'u, Nicu D. Torceanu, Elena A- 
postol, Lica Bratoloveanu, Nata.ie Fer- 
mo, Otto Grinberg, Jenica Edelstein, 
Handelman Avram si Handelman Ra- 


| 811[6-—15 x UE 
3 7 = 15 ata E 


4|9|2-15 
15 15 15 


DESLEGĂTORII JOCURILOR 


fael, Popescu Constantin, Antsoara Ni- 
culescu, Senater Roza, Emanuel M. 
Hirschfe'd, Angelescu D. Gzorgcta, 
Mcise Ciorut, Charlotte Vern?r, Va- 
sie Baratoivu, Maria Schmied Lucta 
Lindenberg, Mati S. Tănase, Jindi- 
ceanu loin, Michette Lindenberg; Cris- 
tache. Evoescu, Mimi Saraga, Leon 
şi Maria Meerovici, Ferman Catol, 
Veintraub Fany, Georgescu P. Oh., 
Saly şi Paldy Davidsohn, Elsa Paul- 
mann, Sidony_ şi Ettuta Gartenberg, 
Dumitru F. Georgetta, Pasou ` Bre- 
zoianu. 


An desleg:t trei jocuri din ¿bios 
lanar No. 5 următorii din - 


PROVINCIE: 
„ALPRTAR DUROSTOR: Venera Pa- 


BALTI: Aroncic AL Liebmann: 

BRAŞOV: loan St. loan, Tiberiu 

te:ea, Hlexendru' Muslea; 

BRAILA: Al-escu Lii, Ionel P. Ma- 
nita, Paula lancu. 

BARLAD: lacob láncovicl; 

BUZAU: Fanay Ursea, Petre Dual 
trescu, Alexandru S. Roth, Mitică Mi- 
halaşcu. 

BOTOŞANI: Jacques si Martin So- 
fermann, Gafermann S:u:; 

BALTENI-OLT: D. Nicolescu. 

CRAIOVA: Ernestina si Paul I. Brá- 
dişteanu, Ştefănescu Mihail si Rad, 
Stefan Roi-u, Grigore L Corac.u, Pau- 
la şi lonel Georgescu, Bernhard M. 
Moisescu, Aurora Vărbănescu, Săvu- 
lescu Vasile, Sternberg M. David: 

CHISINAU: Mafia. Sanie-evici, Via- 
dimir Litvac. 

CONSTANTA: Gicá Hristache. 

CAMPINA: Gheorghe Cunt 1, Coast. 
P. Horjea, Cucu Cocorita, A. Rádu- 
lescu; 

CERNAUTI: Mircea Grosmen.. 

CAPALNAS: Zeno Moldovan; 


iii cai Cp „Pre = il ai id pa a et TTE v 
Li 
PAG. 1649999999999999999999999999999999999999999099* DIMINEATA COPIILOR 
CALAFAT: Eracie D. Popescu; COM. une (Argeş): Barbu St.  brescu, Carolina Niculescu. " 
CUMPANA (C. de Argeş): Lucia Marin, Barbu I . loan, Barbu T. Vir- PITEŞTI: Georgescu Elena, Dumi- 
Lucaciuk giliu * tru Georgescu, Paul I. Fischer, Da 
„DOROHOI: Leon Marcovici, Leibo- COM. BORCA (Fălticeni): Vasile Grg. vid Marcovici, Leibovii MA Mau 
Beru; iperi riciu, ayer as, lon - 
Misa: net E Dg oa ES Vasile Turculesca, sg quom Ee si im € 
orgeta, Canner arcel Veintrau tor Buescu ena Pralea, Miháilescu T: Zoica iescu, 
zd I. d Clerette si E Te- im asd jos si vh "xy pe Tonel Svarone, Abramovici 
nnenbaum, Fa eix, Isac Feldman. lia şi Dumitru soschi, Viorica S vram 
Valasoglu Ştefan. Misică Constantinescu, Marcu I. lan- ROMAN: Beca Leibovicl şi Lei- 
gi € aim y M. eu, ^ dris Nicola, Lieberman Ema-  bovici Sarule, Adela losub, Haimo- 
eorghe, Cons n asa, Pope- .nuell. vici lone 
AE Lala gem Emil. KEEISINBU: Barchev  Artinian, V. E si Marieta Bacu- 
: Ticu Seciureanu. ordion. ` escu, Pacnia. Maria. LI 
ISMAIL: David si Marica Steiner; CAMPINA: Surariu V. M., Chirica SIGHETUL MARMAŢIEI: Simione- 
IAŞI: Albert Hirschensohn, Raşela |. loan, Nicuşor şi Mioara Slavu. scu Alex., Grigore Mestes. 
— EULITA: PUER p CONS Ms lonescu C. Gheorghe, um "Tiris Czerny, Czerny 
: Peisac ushn si  Petric ons E. 
Eoo E 3 vit CLU): Ga: a şi Vasile Târno- TURNO. SE Maa Betty ne - 
: Naum Virgil; veanu. SEVER " 
PITESTI Re p Denies Mar AORN PETER Pe, CO Ri, Eel di Ba 
ári AE : Cons nescu .- rn - 
Olga V. Bal D -onargarete,-Pugenis 9$. si Nicole». dic Dico 1 Grat. 
PL OEST Iu dt Em. Provian, Ma- CURTEA DE ARGES: Valerica Ghe- s Stelian Stănciulescu şi A- y 
rinette diii Aniela I. Necula. a pnl Lucia Lucaciuck, Stef n - RA guy P. i " 
ROMAN: Dorina Rosenberg, Cons- ) wa Gh. St. Anton, Izu 
tartin Zāpādeanu; g ` CAMPULUNG (Muscd): E mol E K biu v 3 132 
NI SARAT: Lucian N. Re- : vova baron. 
nes: Baz Th. louel, Botea Drago- ERA LUNGA: Nora. VARA : Li'eama Popescu, Rebeca 
m xan iculescu; . P : à 
FALCIU (jud. Faiciu): Ana Cardas. CRAINA: Florica Fi 158 Mila Stamer. 
SIRE [jud Renh sgo- DARABANI (Dorohel) oscovici S. Au deslegat un joc din concursul lun 
lescu : 
COM. "STALDU (Buzău): Miron Teo- E oile ATA No. 5, următorii din PROVINCIE: 
dorescu. Ta , 
TG. „MUREŞ: Tiberiu Ternoveanu, CNO aanp M. Constantin: f pan: A sued "n izer, lees 
Sava : Avram vasile, ave : Averbuc e 
t RNI-FALCI Virgil si Aglaia’ Nemeth, Goldstein ; 
ùre CIU: Virgil si Aglala! "TEE TICENI: Haras Betty. BRAILA: Pincu 
"SPA EA LUNGA: M; Sterghiu, A. . PLORI T. Gh. Şovăială, Telisoh- M iud M. Tanidachi, r Henze 
Dumitr ; rehi Profira. exandr 
m d GALAȚI: Surica lacobovici, Surica . BISTRIȚA: Aurel Moldovan; 
T 
Au deslegat două jocuri din concursul Cid des on ocu, „19 ear rl Esa gl a Ptr Zü- 
RE k „Teodorescu, Marcel Ciuntu, Duda E. ber David, Mişu Landau; | 
No. 5 urmätorii din PROVINCIE: NR es aat Avram , Constan BUZAU:- Angela G. Petrescu; - 
SS pi, Constantinescu, Radu uster, Fi- - BACAU: -Herman Mayersohn; 
RLEXANDRIA, Zozoa Ores pu. pescu M. ` BOLGRAD: Pintel Moisi, lulamo- ` | 
genia I Pârvu: 5 Rao: tt si A OL Gri per OS dl 
E x x . goriu Haraianu Marinescu, Lenufa BUCEGEA: An Ghingol 
BUZAU: Simionescu I. Victor, Geor- «^ Naum, Dumitrescu Alex. BUCECÉR: tă Enea: A 
e Firea, Gligore Danilovic, Stroescu ; i ¡ K 
: : GHERLA: Lochain Dan Titus. cu F. Ruckenstein; | 
O C-tin, „Pompiliu - GHIRODA (Banat): loan Casapu. ^. CRAIOVA: Anton Crisan, Radu C. 
Yala i. vir Jo T.. Mihail, Gri- HARLAU: Talie Melerovici. lon, Buturoagă N. Gheorghe, Eu 
" BACAU: Anica Barlaita, David Lei- HUŞ! Arnold Frischoff. nie S. Simionescu, Max păr A 
[viii Dia” Mendeisolin, Aurel User : qp tiM E Meg SĂ Ar- " CHISINAU: Sonia si Ida Trahten- 
H : E > tur. Lorber, Lizica Nicoleanu, lerer roit; 
A Rc 
e ; t i . reiss, Surariu ircea. : 
BREAZA DE SUS (Prahova): loan ISMAIL: Steinfeld- Isidor. CONSTANȚA: Leon Taler, Talan- 
Gh. Jurcu. MIZIL: Vasile P. “Teodorescu. dic "E; Ca Gh. 1 yg eret 
BISTRIŢA: lonescu Dorofteiu. NOUA S,:LITA: Genea Cotlea. Garbis Aladjian. - 
BOTOŞANI: Clepper Otilica.. ORADIA MARE: Columbina Vintilă. ^ CERNAUTI: Guras Nicolai, Cligher | 
tu e saige i ege 5 ra em E Aeon MARI: Nicolescu N. Gheor- . Frederich, E. Paghis..  . 
, . A = ghe. ; CARANSEBES: D. Petniceanu, 
"BALTI: Hroum  Libmanm, Aüram  "POÍANA CANONA. Vine] D. loas. Pe Cristea 
d , 1 $ eli D. loan. , : y 
Creicimar. PIATRA NEAMŢ: Ionescu V. si Io- E ME a ; 
BALCIC: Constantin. Magiari. -nescu Elena, Haim F. llie, Marioara m kr ha ien in M EE "s 
BARLAD: Saly Copolovici si Anuţa -Rapaport. ges AT p d 
Lélbovici, . Cl À mianí(ii. eşiti la sorți. 
ara şi Dora. Gatlan. - PLOESTI: Mendel Moscovici, Bot- ! 
COM. AIDEMIR (Durostor): Paras- -tez D. Constantin, lonescu S. Con- : 
chivescu si M. Grigorescu. stantin, Fani Moscovici, Elena M. Do- Atelierele ,AOEVERUL"' S. A. 
; ^ y A 


em Y 


Se A 
Număr special de Crăciun: 2 


VS NIX N 


SIN 


ia =4 : / Y / 7 "^ d Y 
Mos Ova CUL EA 
> " 
LÀ 
B i HER 


Wes 


Preţul 5 LEI 


a 
i 
A 


i 


o v 
ba j 


«PAG. 2. 


Sărbătoarea, Crăciunului. ' 


Nu: este tocmai bine lámuritá origina cuvântului 
„Crăciun”. Orişicum, ştim că Crăciunul este ziua 


Naşterei Domnului nostru Iisus Hristos şi cá se ser~ 


bează în ziua de 25 Decembrie. Mai ştim că Crăciu- 
nul este o sărbătoare foarte veche, dar mai veche de- 
cât Crăciunul este Boboteaza sau, aşa cum este mai 
drept, Arătarea Domnului din ziua de 6 Ianuarie. 
In adevăr primii creştini serbau în această zi de 
6 Ianuarie nu numai botezul, ci şi naşterea Dom- 
nului şi mai târziu aceste două sărbători s'au des- 
pártit una de alta. 


De unde stim cánd s'a náscut 
Hristos ? 


E întrebarea unui cititor. Am putea răspunăe: 
din sfintele Evanghelii, -însă răspunsul acesta mar 


fi tocmai complect. Adevărul este cà în nici una. 


din cele patru Evânghelii nu se arată nici ziua 
şi nici luna naşterei Domnului. Data naşterei însă 


şi chiar anul (fiindcă la Evanghelii nu stă scris -- 
că lisus Hristos s'a născut în anul cutare) au fost. 


găsite după alte socoteli întemeiate tot pe datele 
scoase din Evanghelie. Ar fi prea lung să arătăm 
aicea cum au fost făcute socoteiile acestea, 


Ce înseamnă numele „lisus Hristos“? 


lisus este numele ce l-a primit Mântuitorul la 
naştere. E un nume ebraic şi în traducere română 
ar fi tot ,Mántuitorul”. Cât despre ,Hristos" cu- 
vântul acesta este traducerea greacă a cuvântului 
Mesia, iar Mesia înseamnă „Unsul”, acela care fusese 
ales de Dumnezeu ca să vie şi să mântuiască lu- 


mea de păcatele ei. Iar acesta n'a fost altul decât. 


însuşi Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru lisus 


Hristos. 


Toate le-a făcut Dumnezeu. 


D-ra:M. Br. 
rită asupra chestiunei 


dela Români ‘doreşte sä fie lămu- 
următoare: In cărţile de 


religie. stă scris că soare, pământ, lună, stele le-a 
făcut Dumnezeu, pe când d-sa a citit în manualele ai 
"bogăţiile. sale, la Delfi ca să consulte oracolul de . : 
“acolo si cá la Delfi ar fi fost omorât. 


de geografie. că pământul, luna şi plantele -sunt 


rupte din soare. De care parte este adevărul? . -` 


. Răspundem: Dumnezeu a creat întregul univers 
sau mai bine zis a creat materia din care este făcut 
universul. Mai pe urmă însă, în virtutea unor legi 


TONE $ AMESTECATE 


lisus 


„draga noastră patrie!" 


DIMINEAȚA COPIILOR. 


naturale materia creati de Dumnezeu s'a unit si 
s'a despărţit după timp şi împrejurări. 

Asa că dacă s'ar dovedi că pământul, luna şi alte $ 
corpuri cereşti sunt rupte din soare — ceeace nu 
este dovedit — aceasta nu înseamnă că ar fi vreo 
contracditie inire ce ne Sue religia şi ce ne in- 
vajá ştiinţa. 


D 


. De unde vine cuvánigl „Almanah?“ 


In N-rul 78 al „Dimineţii Copiilor am arătat 
deosebirea dintre „a!manah”"şi „calendar”. Un ci- 
titor însă vrea să ştie origina cuvântului „almanah”, 
Noi Românii l-am luat dela Francezi, însă cuvân- 
tul “nu e de origină franceză, ci este un cuvânt, 
arab. Dela Arabi l-au împrumutat Spaniolii şi dela: 
Spanioii a trecut la celelalte popoare. Tot cuvinte 
de origină arabă sunt arsenal, amiral, algebră, etc., 
procin si cifrele cu cari socotim. 3 


Covb despre poporul leton. 


In N-rul trecut am publicat o scurtă povesie po- 
pulari din Letonia: „Călătoria sufletului”. Iată acum 
şi ceva despre. Letoni. Letonii, popor care locueşte 
lângă țărmurile Märei Baltice, sunt de origină veche 
siavá, inrudindu-se cu Lituanienii, şi de religi2 pro- 
testantă. Letonia e repub:icá, având o populaţie de 
vre un milion 800 de mii de locuitori, iar capitala 
ei este Riga. In limba lor Letoniei îi zic Latvia 
(se scrie Latwija). Iată şi primele două versuri din 


imnul naţional leton: 
»Déews, swehti Latwiju, 
Muhs' dahrgo tehwiju!” 
„Dumnezeule, binecuvinteazá 


Adicá : Letonia, 


Ceva despre Esop. 


Precum se ştie, Erop e socotit ca părintele fa- 
buiei, adică cel dintâiu care ar fi făcut cunoscut lu- 
mei fabulele. Despre Esop se crede că sa născut : 
in Frigia (provincie din Asia Mică) in veacul al 
saselea înainte de lisus Hristos, cá a fost rob şi că 
ar: fi fost -trimis de regele. Cresus, vestit pentru 


Toate acestea sunt simple credinţe şi presupuneri, 
jar nu lucruri dovedite, deoarece cu siguranţă nici 
nu se ae mäa dacă a existat R 


£ 


TT VW