Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1926 (Anul 3, nr. 99-150) 760 pag/DimineataCopiilor_1926-1669230529__pages101-150

5d 


DIMINEAŢA COPIILOR»eée99999999494 4 494 4 4 4 6 do oom rd o dr doc 


Ziua următoare, pe când Domnifa şedea la masă 
cu tatăl ei, împăratul, şi cu toţi curtenii şi mânca 
din farfuria ei de aur, iată că se auzi: plici-placi, 
plici-placi! şi cineva se urca tàárindu-se pe trep- 
tele de marmoră. Puțin după aceea se auzirá bă- 
tăi іп uge şi un glas care striga: „,„Domniţă tâ- 
nárá, deschide-mi!" 

Domnifa se duse să vadă cine-i, dar cine credeţi 
că era? Broasca din ajun! Domnița ii trânti su- 
páratá ugea in nas si se agezá din nou la masá, 
insá cu frica in inimá. Impáratul vázu spaima Dom- 
nifei şi о întrebă: „De ce te-ai speriat aga, co- 
pilul meu? Nu cumva stă înaintea uşei vre-un uriaş 
care a venit să te ia?" 

— „Nu, tată, nu-i nici un uriaş, ci o broască 
scárboasá". 

— „Şe ce vrea broasca de'a tine?" 

— „Ah, iubite tată, pe când şedeam ieri la fân- 
tâna din pădure şi mă jucam, îmi căzu în apă 
mingea mea de aur. Şi fiindcă plângeam, broasca 
mi-a scos-o din apă şi mi-a dat-o, iar eu i-am 
promis, fiindcă aşa imi cerea dânsa, să fie prie- 
tenă şi tovarăşe cu mine. Nici nu mam gândit 


însă că ea — o broască — ar putea esi vre- 
odată din apă. Acum e afară şi vrea să vie lângă 
mine la masă”. ; 


Se auzirá din nou bătăi in uşe şi un glas care 
zicea: 
„О tânără Потпій, 
„„Deschide-mi dar odată! 
„Ai uitat ieri la fântână 
„Ce mi-ai spus- și mi-ai promis? 
»Deschide-mi dar odată, 
„O tânără Domniţă!” 

lar împăratul îi zise fiicei sale: „„Eşti datoare 
să te ţii de promisiune; du-te şi deschide-i!” Dom- 
пЦа se duse şi-i deschise. Broasca, sărind şi to- 
păind, merse până la piciorul scaunului pe care 
şedea Domnița si strigă: „„Domniţă, ridică-mă de 
jos!” Domnița se codi, dar împăratul îi porunci 
să-i facă broaştei în voe. Când broasca se văzu 
pe scaun, ceru să fie pe masă, iar când se văzu 
pe masă, zise: „Pune mai aproape de mine far- 
furioara ta de aur, ca să mâncăm împreună din- 
tr'insa". 

Domnița dete farfuria mai spre broască, văzură 
însă cu toţii că nu făcuse cu plăcere lucrul acesta. 
Broaştei îi se păru totul foarte gustos, numai că 
mâncarea îi cam rămânea în gâtlej. La sfârşit zise: 
„Acum m'am săturat, dar mă simt obosită şi de 
aceea rogu-te să mă duci în odaia ta de culcare 
şi fă patul, ca să ne culcăm”. 


Domnița începu să plângă şi se temea de broasca 


cea rece, pe care nici nu se încumeta să o atingă 
Şi pe care trebuia să o culce acum în pătucul ei 
aşa de curat. Dar împăratul se supără pe Dom- 
nifá şi-i zise: „„Nu-ţi este îngăduit să dispreţuieşti 


PAG. 5. 


pe fiinţa care te-a ajutat la vreme йе r2evce!' 
Vrând ,nevránd, Domnița o apucă cu două degete, 
о duse în odaia sa şi o puse întrun colt. Insă. 
după ce se culcă ea însăşi іп pat, broasca veni 
târându-se şi-i zise: „Sunt obosită şi vreau să dorin 
în pat, aşa cum dormi şi tu; de aceea, ia-mă de 
jos, şi pune-mă în pat, că de unde nu, îi spun 
împăratului”. 

Domnița se făcu foc de mânie, o luă de jos 
şi о izbi cu toate puterile de perete zicándu-i: 
„Cred cá acum îmi vei da pace, broască scârboasă 
ce eşti!” 


Dar să vedeţi minune! Când broasca sârmana 
căzu din nou la pământ, nu mai era broască, ci 
un fecior de împărat cu ochi frumoşi şi priete- 
noşi. Şi îi povesti feciorul acesta de împărat că 
о vrăjitoare rea il blestemase şi-l fermecase şi că 
nimeni afară de Domnița nu l-ar fi putut scápo 
din fântână. 


Se infeleserá apoi — el şi еа — ca să se ia 
în căsătorie şi ca a doua zi să plece în împă- 
răţia lui. 


Intr'adevăr, a doua zi veni o trăsură trasă de 
opt cai albi, cari aveau pe cap pene albe de strut 
şi erau puşi in hăţuri de aur, iar pe capră şe- 
dea credinciosul servitor al feciorului de împărat. 
Servitorul acesta era așa de supărat când văzuse că 
stăpânul sáu e prefăcut în broască încât isi tre- 
cuse trei cercuri de fer în jurul inimei, pentru 
ca să nu-i p'esneascá de mâhnire şi durere. 

Trăsura venise ca să-l ia numai pe feciorul Се 
împărat, in loc de unul, însă, porni o pereche, 
ceeace îl umplu de bucurie pe servitorul cel brn. 

Şi după се merserá o bucată de drum, fecioru: 


Citiţi urmarea în pag. 6 jos. 


PAG. 6. 


M. 


$ 


BW 
E 


S 


"DIMINEAȚA COPIILOR 


Coana vulpe ce-a pátit, când prea; mult s'a lăcomit 


Coana vulpe hoinărea prin pădure, când nu mai 
erau fragi şi mure. De jur împrejur tot căuta ceva 
de mâncare, dar nimic nu găsea. Şi iată că de 
un arbore se apropiase, de care nu ştiu cine agă- 
fase o tobă destul de mare, iar când vântul sufla 
tare, o cracă 'n tobă cá izbea, sgomot mare zău 
făcea. 

Vulpea 'n coa, 'ncolo tot privind, vede spre ea 
venind, un cocos înalt, frumos, de mâncat foarte 
gustos. lute-iute са sa ascuns întrun tufiş cam 
nepătruns şi de-acolo mi-l pândeşte şi din ochi 
nici nu-l slăbeşte. Râde şi-şi zice bucuroasă: „Zău 
că tare-s norocoasă: un cocoş aşa de gras! Să 
se apropie îl las şi-l mănânc apoi pe loc, ba nici 
nu-l. gátesc la foc”. 

Dar când vulpea-aşa şi vorbeşte, vânt puternic 
se porneşte, pune arborii 'n mişcare, craca 'n tobă 
trage. tare, vulpea bum! când a auzit, speriată-a 
tresărit. Când în fire şi-a venit, drept spre ar- 
bore-a privit. Vede toba şi-şi grăeşte, singură se 
socoteşte: „Dacă vocea-i aşa groasă, carnea- i este 
şi mai grasă; aşa dar, nu-l mai aştept pe cocoş, 


(Urmare din pag. 5) 


de împărat auzi о trosnitură, ca şi cum s'ar fi 
rupt ceva. Se ridică în sus şi-i zise servitorului: 


„Vezi că se rupe trăsura”. 

— „Nu, stüpüne, trosnitura 
„Este fiindcă a plesnit 

‚ Un. cerc din trei ce-am avut”. 


După puţin se auzi o nouă trosnitură şi apoi 
încă una, că fiul de împărat crezu din nou că 
„se. rupe trásura, dar nu erau de cât cercurile de 
fier cari plesneau de pe inima credinciosului ser- 
vitor văzând că stăpânul său a scăpat şi e fericit. 
Din nemtegte de Marcu lonescu 
—— — сах ———. 


- 


„tare cocoşelul о zăreşte, 


ci merg chiar drept aici, la asta, ce-are-a face, cum 
îi zice dacă-mi place”. 

Ese din ascunzătoare, de pe drum, din depăr- 
întins acasă mi-o zbu- 
gheşte si se-ascunde іп cotef, unde cântă iar se- 
meţ. Jară vulpea ce făcea? Cu chiu, cu vai cá se 
urca, pân' la tobă se târa. Când acolo sa urcat, 
mult pe gânduri n'a mai stat, ci си dinţi de lă- 
comie, se grăbeşte să sfâşie toba, dar când a vă- 
zut, că nu este ce-a crezut, că e goală, scorbo- 
roasă, că-i uscată şi greţoasă, că nu-i lucru de 
mâncat, tare záu sa mâniat. 

,Geaba-mi zice că-s şireată, sunt o proastă şi-o 
netoată, pe cocoş eu l-am lăsat, ca să-mi scape 
şi m'am dat după umbre "'nşelătoare, după tobe 
sunătoare. Sunt de râs şi de ocară şi-o să meargă 
sfoară 'п ţară, că cocoşul m'a prostit şi-un copac 
m'a păcălit”. 

Si cu coada "ntre picioare, o porni 'ncet pe că- 
rare. 


de Ali-Baba 
——— = N ——— 


Două broaște în farfurie 


Intr'un restaurant din Neapole, intră un Român, 
cerând să-i se aducă о porţie, varză cu „carne”. 
Cum acolo broaştele se servesc la masă, chelnerul 
aduse varza cu două broaşte. Una din ele era la 
fundul farfuriei iar cealălaltă, deasupra. 

Bietul român, văzând în farfurie urâcioasa broas- 
că, chemá chelnerul. 

„Chelner! Ат găsit o broască în mâncare, ce 
înseamnă asta?... 

— Aţi greşit, d-le, căutaţi cá o veţi găsi si pd 
cealaltă. 

Trimisă de Sophiea Vandoru-Loco 
————wc—HI—9———— 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Protectorul 


De cáte ori se vorbeste ceva, Mihaiu stá cu u- 
rechile ciulite ca să prindă tot, ca pe urmă, "od 
ii vine bine, sá povesteascá si el. 

E iarnă. Afară viscoleste şi toţi ascultă ingân- 
ашан furia vântului. 

Şi Mihaiu întrerupe tăcerea cu glasul lui lim- 
pede. 

— Tăticule, ce mulţi lupi trebuie să fie acum 
prin pădure. Vai de bieţii oameni care trec. 

— Nu sunt lupi, spuse tatăl. 

— Cum mu sunt?! Nu ceteşti tu în jurnal că 
au sfâşiat oameni? Te pomeneşti că vin şi aci. 

— Nu-ţi fie frică; ei nu vin în oraş. 

— Dar ce, îţi închipui că mie mi-e frică, spusa 
Mihaiu înălțându-se pe picioare. Nu-s destul de 
mare? Lasă-i să vie! lau puşca ta de vânătoare 
şi tranc, tranc, îi omor. 

— Тайсше, táticule, spuse Gicu întinzându-şi ii 
nufele. Mie mi-e flicá, ia-má in blafe. Nu vleau 
să má mănânce lupii. 

— Lasă Gicuşor, il îmbărbătă Mihai. Nu-ţi fie 
frică! Mihai e mare, îi împuşcă să nu te mă- 
nânce. 

Gicu isi incoláceste brafele, in jurul gâtului frá- 
fiorului si se lipeste încrezător de pieptul lui. Iar 
protectorul, marele protector, vorbeste cu duiosie. 

— Се vrei táticule, el e mititel. Nici trei апі 
mare, nu-i aşa? : ; 
Eufrosina Semenescu 


------әс-Жшшхо------ AE EN 


кл... 


PAG. 7. 


IN TREACAT 


arnă. Gem acoperişurile caselor sub povara 

straturilor de zăpadă, iar parii gardurilor sunt 

veseli că şi-au căpătat din nou cáciulifele 

lor nostime şi albe. Prin mahalalele povâr- 

nite pe dealuri, sániufe sprintene abia a- 
ting în fugă pământul şi oameni în miniatură se 
închină fără voie, cu mătănii. Aleargă vântul ju- 
căuş şi ságalnic, învârtejeşte in aer mulţime de 
roiuri de fulgi, pe când străbat văzduhul rece, 
clinchete ascuţite de clopoței. Ninge! Fluturi albi 
se desprind alene din cerul de leşie şi lin şi-aştern 
trupul diafan zăpezii murdare din mijlocul stră- 
zii... Fulgi, fulgi albi, câtă fericire n'aduce albul 
vostru! Vă poartă gândul bucuriei pe drumul măe- 
strit al aerului şi jertfa vă mână din urmă! Usurei, 
acoperiţi vestmintele trecătorilor, fără să vă pese 
că vă vor scutura în pridvor, îndată ce vor ajunge 
acasă, vă alipiţi zăpezei amestecate cu ţărână de 
pe stradă, fără să vă pese că veţi fi zdrobiţi sub 
greutatea tălpilor de sănii, vă aşezaţi oriunde, fără 
să vă pese că pentru o clipă de mulţumire, pe 
care о dăruiţi oamenilor, vă DIR о jertfă | cu 
mult mai nemásuratá, mai mare... 

Odatá, unul din fulgii ndi. de neînțeles, a 
căzut pe prichiciul unei ferestre care da in stradă. 
Grábit, a sclipit odatá, repede, apoi a deschis ochii 
mari la toate cele dimprejur. Pe stradá trecea lumea 
guresá, si de undeva, de departe, incepea sá se 
lase incet, apásátor amurgul sur. Pe trotuar, chiar 
sub fereastră, un copil necájit se cáznea să-şi ri- 
dice de jos povara. Incă câteva opinteli şi izbuti - 
însfârşit, cu un oftat de mulţumire, s'o mişte din 
loc. Fulgul mai văzuse copii mulţi în scurtul lui 
răstimp de viaţă, dar par'că niciunul nu semăna 
cu ăsta. Aveau paltonaş şi şoşoni şi se jucau cu 
sániufele, ori stăteau cuminţi în casă, cu nasurile 
lipite de geam. Nu se îndoiau, ca ăsta, sub P 
tatea vreunei sarcini. Fără îndoială cá dacă tulgul 
ar fi avut o faţă omenească, şi-ar fi intors-o des- 
gustat. Auzi? Numai în haină, şi aceea murdară 
şi largă, de se cunoştea, cale de-o poştă, cá nu-i 
a lui, cu căciulița ferfeniţă іп cap, fără mănuşi, 
cu mâinele negre şi unghiile netăiate, te si miri 
cum de-a mai avut îndrăzneală să iasă pe stradă!... 

Deodată fulgul se simţi repezit in ceilalţi se- 
meni albi ai lui şi strâns, înghesuit într'un pum- 
nişor acoperit cu mănuşe. Nu înţelegea... şi to- 
tuşi era atât de lesne! Unul dintre drăguţii copii 
de bogaţi, făcuse din el şi din ceilalţi ai lui, un 
bulgăre de zăpadă, cu care să-l poată izbi pe 
băiatul acela murdar, care se necăjea să-şi ridice 
povara de sub fereastră... 

Aurel Lambrino 


————weBRm—-————— 


DIMINEAŢA COPIILOR 


HOTII DE MIERE 


Desene de W. Busch == Localizare de MOS NAE 


3) la priviți acum la dânşii, 
Cá sunt cameni nici nu crezi, 
Zici că sunt ceva dihănii, 
Să ie sperii сапа îi vezi. 


PAG. 8. 


a Pia a a ш. 
а Б T == Eie 


() „Peste drum hai la vecinul, 
De la stupuri să furăm 
Miere dulce şi austoasá, Шат 
Cât mai multă să mâncăm :“ Win 


4) Plâng si fug ştrengarii acasă, 
Cànd ii vede mama lor, 
Rău îi ceartă si le zice : 2% | 
„E pedeapsa hofilor !“ ) 


2) О pornirá hoţii nostri, 
Stupu'ndată răsturnară 
Dar albinele 'mdârjite 
Rău de tot îi іпфераға, 


5) Drept {а pompá-i duce tatăl 
S'apá multă le-a turnat, 
Dar durerea tot nu trece 
Si nici nu Sau dezumfiat. 


6) Fu pofiit atunci fierarul, 
Bagá clestele şi irase 
Аси pus de cele-albine, 
In sfârşit, iată că-l scoase. 


о "чурттун рар ассы оо 2 ажа жуы. 


9) Stau la masă, iar părinţii, 
Cum vedeţi, s'au bucurat 


1) lar acum veterinarul, Să nu fure altă dată, 
Meşter vechiu şi iscusit, Hoţii noştri s'au jurat. 
Cáte-un plasture pe rană par Cape ai A ic TM 


Frumuşei că le-a lipit. 


Domnisoara Boroboatá 


Мо cunoaşteţi? Mii, ce һоафй 
:Domnisoara Вогобоафй! 

Altjel, zău mai cum să-i zici 
Hofomanei de pisici. 


Cánd o cauţi, are "n gură: 
Peste, brânză sau friptură; 
Fură, jură de te stinge 

Si-apoi lübugoara-si linge. 


іп dulap când е să 'ncapá, 
Sparge vasele, le crapă 
Рағса-а fost în calea ei 
Noaptea sfântului Andrei. 


Eri am prins-o la smântână 
Se spoise... ca la stână... 

51-а5 fi vrut cu-un băț s'o bat, 
Insă nu тат îndurat. 


8) Zece zile şi mai multe 
Cei doi hoţi au stat culcati, 
Până când încet, încetul, 
Pe deplin sunt vindecaţi. 

Inchizündu-si galeş ochii, 

Se freca de poala rochii 

Parc'-ar fi vrut să zică: 

„Nu mă bate, că sunt mică”. . 

Ana Niculescu Codreanu 


Primim zilnic scrisori dela cititorii noştri, 
cari sunt pe deplin mulțumiți de 


ALMANAHUL SCOLARILOR ре anul 1926 


Preţul 20 LEI 


PAG. 10 9999999999999999999990909900999990090900909009009009€ DIMINEAȚA COPIILOR 


Din toată lumea 


Abisinia şi Abisinienii 


Ilustraţia de faţă reprezintă doi soldaţi din ar- 
mata abisiniană: un cavalerist şi un infanterist. A- 
mândoi sunt în picioarele goale şi poartă panta- 
loni de pânză şi o tunică largă şi care seamănă 
cu ора Romanilor. 

Abisinia, unul din puţinele state independente din 
Africa, este o ţară mai mult muntoasă, aşezată in- 
tre Marea Roşie şi cursul de sus al Nilului. Abi- 
sinienii aparţin, prin trăsăturile feţei, rasei albe, 
dar dacă ar fi să ne uităm la culoarea lor, ei 
sunt mai mult negri decât albi. 

Oameni sprinteni şi viteji, Abisinienii sunt vâ- 
nátori îndemânatici şi soldaţi foarte buni. Ca re- 
ligie, sunt creştini de ritul copt. (Vom arăta altă- 
dată prin ce diferă creştini copţi de ceilalţi creştini). 

Abisinia este o monarhie şi suveranul lor poartă 
titlul de negus. Capitala Abisiniei este Adis-Ababa, 
care nu e un oraş modern, ci mai de grabă e 
compus din mai multe grupuri de sate, despărțite 
de livezi şi tarini. 

In vremurile vechi Abisinia purta numele de E- 
tiopia. 

— — oc; 0 — 


Crivăţul 


de Wilhelm Curtmann 


Intr'o zi Crivátul se duse la preumblare; dar 
fiindcă era sălbatic făcu multe năzbâtii. Intrând 
în grădină, smulse foile trandafirilor, rupse tul- 
pinele crinilor, scutură caisele coapte şi aruncă pe- 
rele la pământ. Pe câmp se purtă şi mai rău. Aci 
trânti spicele, scutură frunzele pomilor, împrăştiân- 
du-le în toate părţile, ba smulse chiar un pom 
mai slab din rădăcină doborându-l la pământ. 
Atunci oamenii se duseră să se jeluiască regelui 
vânturilor, din castelul aerian, care ţine vânturile în- 
chise si le dă drumul să sufle când are plăcere. Ii 
povestiră isprávile crivăţului răutăcios, spunându-i 
cum grădina şi câmpia plânge de suferințele pe care 
le-a făcut să îndure. 

Regele chemá numaidecât pe Criváf şi îl întrebă, 
dacă e adevărat ceiace zic oamenii. El nu putu să 
tăgăduiască; căci grădina şi câmpia pustiite l'ar її 
dat de gol. Regele îl întrebă: „Pentru ce ai făcut 
aceasta?” Crivăţul răspunse: „N'am voit să fac nici 
un rău. Am vrut să mă joc cu trandafirul, cu crinul, 
cu pomul şi cu ceilalţi. Eu n'am ştiut că o să-i 
doară.” 

Atunci regele zise: „Deoarece esti un jucător atât 
de grosolan, nu-ţi voiu mai da drumul. Tot timpul 
verei te voiu ţine închis; iarna, când nu vor mai fi 
flori, nici frunze, nici fructe, atunci ifi voiu da 
drumul. Văd cá tu eşti bun numai pentru ghiafá si 
zăpadă, dar nu pentru flori şi fructe. 

Trad. de Sofia Auerbach-Galaţi 
шшхо-------- 

Мағиза cea bună 1 


Tatăl (Fiului care a petrecut vacanţa la o mátusá). 
— Ei, Bibică, ţi-a plăcut la tante? 
Bibică: — Oh! ce bună era! In fiecare zi mă în- 
treba: Nu ţi-s'a făcut dor de tatăl tău? 
s... 


La școală 


Institutorul: — Victore, câte continente sunt? 
Victor: — Cinci. 
Institutorul: — Numără-mi-le. 
Victor: — 1, 2, 3, 4, 5. f 
Trimise de Eugen Comünescu-Nehoiu | 
ээ 


Tatăl. „Nelule, ia vezi ceasul din bucătărie, um- 
blă?” 
Nelu (după câteva minute) „Nu, tată, ceasul stă 
pe loc, numai coada şi-o mişcă încoa şi încolo.” 
» ^ x* 


— „„Tăchiţă, când e. vremea potrivită pentru cu- 
lesul merelor ?” 
— „Când e câinele ţăranului legat în lanţ!” 
Trimise de Mircea Georman-Cernăuţi 


DIMINEAȚA CORIILOR 


PAG. 11. 


Curiozitáti, Jocuri, Distractii 


O iluzie opticá 


Nu-i aşa cá linia AB din crucea aceasta, pare 
mai lungă decât linia CD? Totuşi, contrariul e a- 
devărat: linia CD e mai lungă decât linia AB. 
Másurafi si vă veţi convinge. Cu această ocazie, 
e bine să aflăm că două linii egale, când sunt 
perpendiculare una pe alta, linia orizontală pare 
totdeauna mai scurtă. Desemnaţi, de exemplu, un 
T majuscul cu cele două linii egale între ele. Veţi 
vedea că linia verticală va părea mai lungă. 


Desene uşoare 


In desenul de faţă, învăţaţi să desemnaţi foarte 
lesne o găină, căutându-şi de mâncare şi chiar o- 


dată văzută din profil şi odată din faţă; după 
aceea, un puiu de găină abia eşit din găoace şi o 
gâscă întinzând ciocul. 


Lăcrămioare artificiale 


Nu-i aşa, dragii mei nepoți, că vă plac lăcră- 
mioarele, gingaşele flori albe — lacrimile de în- 
ger, cum le zice poetul Vasile Alexandri? E însă 
foarte greu, să ne procurăm acum, în timpul ier- 
nii, drăgălaşele floricele! Nu vom merge în pădure, 
ci ni le vom face singuri, acasă. Nu ne trebuie 
decât un pahar cu apă, o lumânare, o bucăţică 
de sârmă si — răbdare. Asta se cere de-altfel, 
la toate în viaţă. 

Si acum aprindem lumânarea si o ţinem orizon- 
tal deasupra paharului, în care am avut grijă să 


punem apă, precum v'o arată figura I. Picăturile 
de sfearină (aşa se chiamă materialul, din care sunt 
făcute lumânările bune), topită cad în apă, unde 
devin iarăşi consistente (solide), dar luând forma 
floricelelor de lăcrămioară. Cu cât distanţa dela 
lumânare la pâhar e mai mare, cu atât mai mari 


se fac şi floricelele. După ce avem vre-o zece са- 
lice de flori, luăm o bucată de sârmă subţire, o 
îndoim la un capăt, în formă de semicerc, iar ce- 
lălalt, încălzit, îl petrecem prin floricuţa noastră. 
Sârma caldă topeşte floricica pufintel şi ajungând 
la celălalt capăt, rece, se consolidează iar, şi rä- 
mâne fixată de sârmă. Floricelele se leagă apoi 
toate de un beţişor sau o bucată de sârmă mai 
groasă, pe care avem grijă s'o îmbrăcăm de sus 
in jos, cu o fâşie de foiţă, sau cu lână verde. 
Din hârtie mai groasă, tot verde, tăiem frunzele, 
aşezăm firul — sau buchetul — întrun vas ori 
intr'o glastrá, şi toată lumea se va minuna de o- 
pera noastră. Dacă mai stropim floricelele si cu 
un pic de parfum muguet”, iluzia e desăvârşită. 
Tusica 


Jurnale şi tipografii pe vapoare 


Pe vapoarele numite fransatlantice, fiindcă strá- 
bat Oceanul Atlantic, făcând curse între Europa 
şi America, sunt instalate tipografii în toată re- 
gula şi cari scot jurnale zilnice. In jurnalele ace- 
stea se publică ştiri despre cele mai noui întâm- 
plări din toată lumea. Ştirile sunt primite în fie- 
care zi cu ajutorul telegrafiei fără fir. 


PAG. 12. 


DIMINEATA COPIILOF 


rau odată un bărbat si o nevastă; pe el 

e îl chema Ion, ре са Marita. Erau ei că- 
1 eS sătoriți de тича vreme; dar par'cá fusese 
= dat de la Dumnezeu ca biata pereche să 

n'aibá.copii si pace. 

Intr'o zi de iarná copiii din sat se adunnará, 
ca să se joace în câmp. După ce se bătură си 
cocoloaşele, după ce clădiră case şi biserică, se 
apucară să facă şi un om de zăpadă. 

Ion si Marița ii priviau dela fereastră. 

— , Hai să facem şi noi un om de zăpadă”, — 
strigă Ion, babei lui. 

— „Să facem, — răspunse Marița cu bucurie; 
deşi nu mai suntem tineri, dar tot ni se mai iartă 
să ne jucăm. Să potrivim un copil de zăpadă de 
vreme ce Dumnezeu n'a vrut să ne dea unul de 
carne”. 

Asa se duseră amândoi în grădină şi se apu- 
cară să facă din zăpadă, mai întâiu un picior, pe 
urmă altul, apoi braţele, pieptul, capul... 

— „Să vă dea Dumnezeu!” zise un strein 
care trecea pe-acolo. 

— „Să i fie gura aurită!” — răspunse Ion. 

— „Сит văd, faceţi un copil”... 

— „Cam aşa, о Zăpezică”... 

Ionică îi făcu ochii, nasul, bárbia, gura şi, toc- 
mai când era să isprăvească, ce să vezi? Coco- 
loşul de zăpadă prinde suflet; ochii îi sticlesc, gura 
i se deschide, buzele îi râd. 

— „Doamne! Sfinte Dumnezeule!” — zise Ion, 
făcându-şi cruce. 

Copilul se întoarse cu capul spre dânsul, era 
viu. Isi întindea braţele şi picioarele ca un copil 
desfăşat. 


de N. G. Mihăescu 


— „loane! Ioane! — strigă Maria, luând copilul 
în brațe. Dumnezeu ne-a ascultat rugăciunea”... Si 
amândoi se jucau cu copilul care іеѕіѕе din ză- 
padă. 

— „Ah! draga mea Zăpezică! cât te iubesc!” — 
striga mereu Maria. După aceea duse copilul în 
casă.... 

Zăpezica creştea din zi în zi, şi se făcea din 
ce în ce mai frumoasă. [on şi cu Maria nu mai 
puteau de dragul ei; casa lor tristă altădată, se 
înveselise. Fetele din sat se jucau cu Zăpezica са 
şi cu o păpuşă. O îmbrăcau, vorbeau cu ea, cântau 
şi o învățau de toate. Zăpezica era deşteaptă şi 
pricepea tot ce i se-spunea. In cursul iernei se 
făcu cât o copilă de 13 ani, vorbea cu un glas 
atât de dulce, cá fi era plăcere s'o asculţi. Ade- 
vărul e că aşa copil frumos nu se putea vedea 
ori-unde. 

Totdeauna Maria îi zicea lui Ion: 

— „Ce fericire am avut noi la bătrâneţe!”... 

— „Mare погос!”, — răspundea Ion. 

Dar în lumea asta fericirea e scurtă şi sboară 
când nici nu gândeşti. Iarna trecu încet-încet; soa- 
rele începu să încălzească pământul, zăpada să se 
topească, iarba să înverzească, privighetoarea să ci- 
ripiască prin pădure si ţărăncuţeie să cânte prin 
desişuri. 

Dar vesela şi frumoasa Zăpezică începu să fie 
mâhnită. 

— „Cei ai puişorule? — o întrebă Maria, strân- 
gând-o la sân. Eşti bolnavă? Ce te doare? De 
ce te-ai ofijt aşa? Nu cumva vei fi deochiată?!”... 

Şi Zăpezica răspundea: 

— „Nu, mam nimica, sunt sănătoasă. Zăpada s'a 


DIMINEAŢA COPIILOR9€€99999999090900999099990999099099909090090900009090900 PAG. 13. 


topit toată. Vremea s'a încălzit. Florile imbulzesc 
câmpul şi grădinile. 

Dar Zăpezica se întrista mereu. Nu-i mai plăceau 
feteie din sat, fugea de soare şi se ascundea ca 
o foare, care caută umbra de sub copaci; ea se 
invese'ea numai când ploua, sau seara, când era 
răcoare. Când se întâmpla să plouă cu grindină, 
nu mai putea de bucurie. Dar când soarele începea 
să arză iar, biata сорїїй se întrista şi începea să 
plângă. 

Veni vara. Intr'o zi fetele din sat poftiră pe Ză- 
pezica să meargă cu dânsele, să sărbătorească ziua 
S-tului Ion. Maria se temu mai întâiu să-i dea 


voe, dar gândind că plimbarea m'are să-i facă rău, 
îi zise: 

„Du-te, fata mea, du-te si te plimbă”. Si 
zise fetelor: 


— „Aveţi grijă, fetelor, de dânsa cá mult "mi-e 
dragă”. 

— „N'aveţi grijă” — strigară fetele şi luară 
pe Zăpezica la pădure. 

Cu'eseră flori multe, făcură buchete şi coroane. 
Către seară adunară uscături şi făcură foc; se a- 
şezară la rând, cu buchetul în mână, cu coroana pe 
cap si se găteau să sară peste foc şi învățau si ре 
Zăpezica cum să facă. 

Au sărit una după alta, dar când fu la urmă, 
rândul fetei lui Ion si a Mariei, auziră un țipăt 
tare şi nu mai văzură pe Zăpezica. 

—  „Drăcoaica! — zise o fată — s'a ascuns”... 

O căutară peste tot, o strigară, dar de geaba. 

Crezură că s'a întors acasă. Se duseră să în- 
trebe, dar nu i se ştia de urmă. 

Trei zile şi trei nopţi au căutat-o de-arândul, 
peste tot, iarăşi. 

Zăpezica nu mai ieşia. 

О mâncase vre-o fiară sălbatecă, ori о răpise 
vre-o pasăre fermecată? 

Nu. 

Când a vrut să sară peste foc, ca fetele celelalte, 
se topise şi se schimbase într'un abur uşor, aib, 
care se urcase la cer. 

Şi rámas-au astfel — sărmanii bătrâni — fără 
sprijin şi ajutor la bătrâneţe. 

N. 6. Miháescu-R-Sárat 


MĂRIN La РААВІТ 


— „Hai Mărine la prăşit!” 

— „Nu pot, mam îmbolnăvit!” 

— „Hai Mărine la mâncare!” 

— Daţi-mi lingura cea mare". 
Culeasă din popor de Eugen Gh. Petrovici-Bistreţ-Dolj 
K= 

Ce apá-i in lume fără de nisip? 


(011427 ) 
ж ж ok 
Cine-i máncátor de fier? 
(muidny ) 
ж жж 
Unde se aduná iarna mai multe vulpi? 
'(4mupiQ 27) 


Culese" de Şt. Dumbravă 


Copii! 


Voi ştiţi că azi ,SUCHARD" 
E cea mai bună ciocolată 
Şi nu te poţi lipsi de ea 
Când ai gustat din ea odată. 
DOC ki 
Foamea e cel mai bun bucătar. 


же» 
Dela sobă până la foc, pentru leneş e mult loc. 
--------ооссш/ишшхо-------- 


DIG. [f $999999969999090999999999909909999990990999999 DIMINEATA COPIILOR 


Rezultatul concursului lunar No. 6 


(URMARE) 


Ап deslegat 3 jocuri, următorii citi- 
tori din 


PROVINCIE: 
POGOANELE: Tomiţa I. Gh. Pope- 


scu. 

POIANA-CAMPINA: Vlaheli D. Ioan. 

PORCARI: Pavel Тапи. 

PREDEAL: Dinu Tacu. 

RENI: Alexandru Zâmbrea, 
Haimovici. 

ROMAN: Zaharia Constantin, Dori 
Blecher, Dorina Rosenberg, Valerian 
Ioan, Beca Leibovici, Naftule Leibo- 
vici, Avram Vigder, Samy si Ernestina 
Grunberg, Leizer B. Ше, Leva şi 
Fany Leibovici, Dorica Leibovici, Ra- 
selica Leizer. 

ROCIU: Viorica Preda. 

R.-SARAT: Alexandru 
lonel Svorene, Bâzu Th. lonel, Mar- 
gareta si George Enescu, I. Năstă- 
sescu, Zoica Th. lliescu, Alexandrina 
PR 

R.-VALCEA: Mircea, Virginia, An- 
gela si Viorica Arghiropol, Mariana 
Gr. Georgescu, Marietta Baculescu. 

ROSIORI DE VEDE: loan Sávulescu, 
Ioan G. Gavrilescu, Petrus Nicolaescu, 
Nicolae Cappatos, C-tinescu G. Mag- 
dalena. 

RASNOV: Suzana si Virginia Săn- 
dulescu. 

SASCUT: Dana Petrescu. 

SEBES: Suciu Herblay Coloman. 

SIGHET: Simionescu Alex., Dalvi- 
na şi Rolanda Bergheanu, Neculai 
Prisecaru, Septimiu Sárgoanu. 

SIGHIŞOARA: Butunoiu G. Edmond. 

SLATINA: Constanţa, Jana, Alex- 
andru şi Silvia V. Ploeşteanu, lone- 
scu Natalia, lonescu loan. 

SOROCA: M. Pinetta, Mircea Réné 
Cicherschi. 

STRUNGA: Aurora N. Tomescu. 

STOINA: Ionel, Gicu, Tică Popescu. 

TARGOVISTE: Suzana si Isabela 
Schapira, Vasile C. Ionescu. 

TARNOVA: Gigel C. Creţeanu. 

TECUCI: lonel si Otto Apostole- 
scu, Kern Clara, Tetel Piperiu. 

TG.-FALCIU: Cardas Ana, Victoria 
Mihordea. 

TG.-FRUMOS: lţicovici Saia. 

TG.-JIU: Etica Stefánescu, Dorina I- 
vănoiu, Lazăr si Jeana Aladjeni Bă- 
cescu lon, Stănciulescu Gh. Adrian, 
Ticutá Pleşoianu, Haralambescu Gh. 
Const., M. Gr. Marcu. 

TG.-MAGURELE: I. M. Grecu, Moti 
Saiovici, Dinescu P. Teodor, Dinescu 
P. Constantin, Horescu T. Valentin, R. 
Stepanov, Nicolae Palade. 

TG.-MURES: Jean N. Gheorghiade, 
Zizel Nicolau, Veturia Stanciu, Sava 
C. Petre, 


Boris 


Baiculescu, 


DESLEGĂTORII JOCURILOR 


TG.-NEAMT: Grunberg Iosi, Ruc- 
kenstein B. 

TITU: Viorica T. Stefánescu. 

TIGHINA: Nada Olimpiana. 

TECHE: Hurial Papinian. 

VALEA CALUGAREASCÁ: Sarmisa 
Antonescu. 

TIMISOARA: Valentina Pintea, Vla- 
dimir Baron, Constantin Bugeanu. 

TULCEA: Nicolae si Lucian Popp, 
lancu si Olga Cornáteanu, Lelieana 
Popescu. 

TURDA: Aurelia Gheorghiu. 

T.-SEVERIN: Alexandru Bozovici, 
lon Golea, Gr. Romanescu. 

TURTUCAIA: Andreescu Dumitru, 

UDENI: Adina si Ionel Constanti- 


nescu. 
URZICENI: Dann Juster, Marcu C. 

Filip, Simionescu V. Alexandru. 
VALEA CĂLUGĂREASCĂ: Mica Ne- 


gulescu. 
VALENI DE MINIS: Aurora 10- 
nescu, Ana si Gheorghe Papazol. 
VARFUL CAMPULUI: Georgeta Pa- 
padimitropol. 
Calapod Sc. Tudor. 


VULTURENI: 
VUTCANI: Emilian D. Guţu. 
Ioan N. Cráciunescu. 


ZIMNICEA: 
Hu deslegat 2 jocuri, urmátorii ci- 
titori din 
PROVINCIE: 


ARAD: Fieráscu Simion 


BACAU: Leibu Marcu, V. 1. Stoi- 
can. 

BALCIC: Cezar V. Buciu. 

BALTI:  Sidicman  losef, Dleizer 
Iancu. 


BARLAD: Sancuía M. Weintraub, 
BAZARGIC: Veselca Petcoff. 
BISTRITA: Eugen si Gheorghe Pe- 


trovici. 
BLAJ: Alexandru М. Ciuntu. 
BOTOŞANI: Ardeleanu Gh., Cohn 


Haim, Ghingold Israil, Maricica-Made. 


BRAŞOV: Nela Rădulescu, Mus- 
calu D. 
BRAILA: Spiridon Vultepsis, Nis- 


tor S. Місшаі, Cornelia Sternberg, 
Berschera 1. Emil. 

BUZAU: Costel V. Simionescu, Nad- 
ler Ihil, Fany Ursea, Rezeanu C-tin, 
Ralion Braunstein. 

BUCECEA: Апа Ghingold. 

CALAFAT: Eracle D. Popescu. 

CAMPINA: A. Rădulescu, Const. P. 
Horyeoi. 

CARACAL: Bărbulescu I. ram 
Dumitrescu N. Nicolae. 

CERNAUTI!: Armand Feltz. 

CHISINAU: Mágárdici Artinian. 

CIOCANESTI: Constantin Dragomi- 


rescu. 
CODICHIOI: 
COMANESTI: 


Stefana Cherciu. 
Elena Bálánescu. 


CORABIA: Sandu Lasc 

CRAIOVA: Adolf Beck, Bos Berlin, 
Jean P. Thomescu. 

C.-de-ARGES: Cosereanu I. Fieraru. 

DOROHOI: Cociu Emilia. 

Am in Avram Snaider, Emanuel 


Seinbau 
FALTICENI: Rebeca si Nathan Dol- 


hesteanu 

FOCŞANI: Emilia Raisel. 

GALAŢI: Michel Moscovici, Marcel 
Ciuntu, Angela Sorescu, Lucia Ru- 
bin, Marioara Ene, David Rabino- 
vici, Zucman Іші, Kaufman Kamilla. 


"о5о, рЕ MUREŞ: Leb. Fran- 


А СО]: Geza Petrasevich. 
MISL A: Mircea V. Sorariu 
ЕАР, Alexandru Mári- 


PAŞCANI: Leon Gottlieb. 
PIATRA-N.: Lupu Ifrim, Adolf Vein- 


Ре eŞTI: Melerad Maer. 
PLOESTI: Іопеѕси S. Constantin, 
Vicu Eschenasy, Nacu V. Ion, Ghera- 
sim Nicolau, Ol в, Eugenia, August 
Bálan, Adolph şcovici. 

RADNA: Enăchescu” Vasile, Lucigan 


loan 
REŞIŢA: Alexandru  Urlăţeanu. 
по Baumgold S., Bayer Jean, 
Mişu Stric| 
ва зви. de VEDE: Niculescu У. 
Elena. 
R.-SARAT: Viorel si Lenuta Cosma, 
Rosenthal H. Licá, Abramovici Abram. 
R.-Válcea: lonescu Angela. 
SILISTRA: Sara Finfi. N 
SLATINA: Cecilia, Ionel şi Dinu C. 
Caracostea. 
SUCEAVA: Eduard Spack. 
TARGOVISTE: Ішіса Kornhăuser. 
TECUCI: Cecilia Próbstl. 
TIMIŞOARA: Viorica lliufá. 
-FALCIU: Th. C. Sováiola. 
TG.-MURES: Popescu C. Mircea. 
T.-SEVERIN: Gri. Golea, 
Posdárc, Isidor Alvi, 
Emisiel, Popescu St. Oraţiu. 
VASLUI: Elena Gheorghiu, Aura St. 


Nicolau 
VERTUJENI: Sulica Сафар. 
ф Ап deslegat 1 joc, următorii cititori 
in 
PROVINCIE: 


ALBA-IULIA: Maxim Ostfeld. 

ALEXANDRIA: Бөтен y V. Cioacá, Ni- 
culae cir: hiu, Z. O 

ARAD: Claruţa Hed, M Mitica Held. 
BACAU: Herscu Ificovici, Kandel 10- 
i ( 


. 


DIMINEAŢA COPIILOR9999999999090099999099909999909909090090999090990994 PAG. I5. 


BARLAD: Pauline Rosner. 
BAZARGIC: Gheorghiu Virginia. 
BISTRIŢA: Aurel Moldovan. 
BOTOŞANI: Lilly Weissmann. 
BOLGRAD: Biazova Nádejda. 
BRAILA: Weissman Samy, Zizi Ghe- 
rasima. , 


ria С. М. Dumitrescu, М. М. Du- 
mitrescu, Toneanu, Sotir I. Octavian. 
CARACAL: lane Sávulescu, Moga 
I. Constantin, Ghinzberg 1. Zisu, Leon 
Ey Bărbulescu I. Gheorghe. 
Қр. шш AU: Sonia si Ida Trahten- 
roit. 
CONSTANŢA: Talanciuc E. Gheor- 
ghe, Stánescu G. Niculae, Toler losef. 
CUCUTENI: Ortansa Popovici. 
DRAGASANI: Vallerian Р, Mihu- 


fescu. 

FALTICENI: Bârsan Aurel. 
GALAŢI: Frisberg Alecsandru, Cleo- 
patra Cranidioti, Haimovici Paulina, 
Sidomia, Bernard Bittman. 

HARLAU: George Rhein. 

IAŞI: Sima Агопотісі, Izu Brener, 
e Ioseph, Scolnik Macri, Pincu 
ovy. 

MARGINENI: Меш Сиња Munteanu. 
MARASESTI: Oratiu David. 


К ipti SULITA: Israel si David 
at. 

PAŞCANI: Diamant Marcel. 

PIATRA-N.: lancuşor Vinkler, Robu 
Gheorghe, Izu Friedman, Felix Pes- 
caru. 

PLOESTI: C. Vasilescu, Nicolae. G. 
Manolescu, Braunştein G. Moritz, So- 
fia Ghefner. 

ROMAN: Blumenfeld Moise, Adela 
losub,  Surica  Froimovici, Marietta 


Brosteanu, N. Dobrovici. 
Rosiori: Stefan Popescu. 
R.-VALCEA: Andrei N. Alecsandru, 
Ciurezu D. Alexe. 
SOROCA: Marcovici lacob. 
TIMIŞOARA: Popa Pavel. 
TG.-JIU: Ion şi Maria N. V. Anton, 
P. Dumitrescu. 
TG.-Mureş: Ady Ernestin. 
T.-SEVERIN: Sávescu Constantin. 


Premianfii 


Au câştigat premiile oferite la 
concursul lunar No. 6, următorii ci- 
titori: 

PREMIUL I. — O frumoasă cáli- 
mară câştigată de  Anigoara Iordá- 
chescu, Bucuresti. ; , 

PREMIUL II. — Un album pentru 
cărți postale câștigat de  Stefánufá 
Cristodulo, Chisináu. 

PREMIUL III. — Un creion fan- 
taisie câștigat de Carola Rosenblum, 
Bucureşti. 

PREMIUL IV. — Un toc elegant 
câștigat de Lăzărescu St. Ioan, Bu- 
curesti. 

PREMIUL V. — Cástigat de 
bert Haimovici, Galati. 

PREMIUL VI. — Georgescu I. E- 


Al- 


PREMIUL VII. — Lucia Nicolau, 
Bucureşti. 

PREMIUL VIII. — Stroescu N. 
Grigore, Buzău. 

PREMIUL IX. — Julietta Abramo- 
vici, Bucureşti. 

PREMIUL X. — Alexandru Mun- 
teanu, Iaşi. 

Premiile dela V — X inclusiv 
sunt câte 1 Almanah al Şcolarilor 
pe anul 1926. 

ж жж 


Toţi premiantii sunt rugaţi a tri- 
mite adresele din nou la redacţie 
spre a li se trimite premiile. Cei 
din Capitală se pot prezenta perso- 


MOINESTI: Meselsohn Beca. 


lena-Emilia, Ploesti. 


nal spre a le ridica. 


De vorbă cu cititorii 


S. Schw.-Galaţi. — „Gică cel cinstit”. Ai un scris fru- 
mos, dar traducerea d-tale lasă de dorit, fiindcă te-ai 
ținut i mult de textul francez şi începi propozifiunile 
cu „el”, fără să Не nevoe de acest pronume. 

I. Ud.- Tg.-Jiu. — Nu mai publicăm glume până ce 
trimiţătorii lor nu ne precis de unde le-au luat. 

Rád.-Loco. — Dacă ştii latineste, in loc de 
„Sentinţe si proverbe" ai putea traduce, bunăoară, din 
fabulele lui Phedru. ^ ) 

Ion T. Gr.-Loco. — Іп poezia „Spre izvor” scrii: „Pie- 
trele pe loc rămâne”, pe când ar fi trebuit rămân, iar in 
poezia a doua scrii: „Te rog din inimi”, ca si cum am. 
avea mai multe inimi. 

Ion T. Şt.-Galaţi. — Dacă bucata d-tale „Turcoaica” 
ar fi scrisă cu mai multă băgare de seamă, într'o formă 
literară, mai concisă şi fără prea deasa repetare a unor 
cuvinte ca „atunci” şi celelalte în felul acesta, ar fi o 
bucată drăguță, căci subiectul ei e bine ales. { 

V. C. T.-Buzáu. — Nu publicăm glume, până nu ni 
se spune de unde sunt luate. 

S. I. M.-Loco. — „Pagiatorul” e binişor scrisă, dar 
nu e incá publicabilá. De ce nu incepi frazele trebuin- 
cioase dela capul rândului? 

Mar. R.- Azuga. — Mulţumim pentru urări. Când tri- 
miti glume, trebue să spui de unde le-ai luat, altfel nu 
se publică.. Cele cu ciocolata le trimitem îfabricei. 

Mir. S.-Loco. — „„Canarul”. Drăguţule cititor, nu e 
bine si nu e frumos să scrii aşa: „Ai să ai unu, dacă 
ai să fii..". Mai bine e aşa: „Vei avea unul, dacă eşti...” 
Eşti încă mic. У 

І. St.-Buzáu. — „Din poveştile bunicului”... Ai scris 
pe ambele feţe ale hârtiei, cu rânduri foarte îndesate 
unele într'altele — ceiace îngreunează cititul lor — şi ai 


cam lungit fără folos vorba. Trebuia să fi fost mai concis, 
fără inflorituri de stil. : 

Fisch. Leon.-Bacáu. — Scrii Im- dau. De când pro- 
numele Imi se scrie cum l-ai scris d-ta? Si de când glume 
cari încep cu „un silezian, un ceh, un croat, etc." sunt 
glume populare româneşti? 

E. G. Cos.- Timigoars. — ІН publicăm anecdota cu ţă- 
ranul la cinematograf. 

Dum. I. N.-Loco. — Poeziilor d-tale le lipseşte fineţea si 
vigoarea si sunt pline de expresiuni prozaice. Sá nu crezi 
că rima e totul, ea nici nu e chiar esentialul. 

L. Nik.-lagi. — Se vede cá n'ai citit in revistă cá nu pu- 
blicăm bucăţi traduse din cărţi de şcoală, fiindcă astfel 
de bucăţi sunt în genere cunoscute de cititori. 

Kir. Iv.-Silistra. — Proverbele ce ai trimis d-ta sunt 
şi în limba română, aşa că nu era nici o nevoe să le 
traduci din limba bulgară. 

Gar. S. Alf.-Loco. — 1 mulţumim din inimă pentru 
urările ce ne faci în frumoasa d-tale scrisoare. 

Dumitrescu С, Sc.-Loco. — Moş Nae їй mulţumeşte 
pentru versurile ce i-ai făcut şi a căror citire i-a produs 
o nespusă bucurie. 

Em. Dem.-Constanţa. — Nu publicăm nici o glumă şi 
nici o snoavă, până nu ni se spune de unde au fost luate. 

C. Vel.-Pătărlagele. — Dragul meu, avem aşa de multă 
materie, cá nu ni-e cu putință să publicăm bucăţile tni- 
mise de d-ta. : 


A apărut Preţul curent No. 2 de 


Márci postale pentru colectiuni 
bogat ilustrat al casei H. BIRNER, Bucuresti, Calea 
Victoriei 128 şi se trimite la cerere contra Lei cinci. 


"anan а 
„BIBLIOTEOA | 


трас f& det DIMINEAȚA COPIILOR 


Ce păţesti când ai о maimuţă 


z БҮ; 


1) Domnu Petre Васапеѕси La Hronzilá, sculptor mester 
Bustul sáu şi-a comandat Care în iut l-a şi lucrat, 


Al 


ar s / } pe 


2) Don Bronzilă pe Nea Petre Fiindcá-i Petre gras in pungá 
Pân'afară, l-a "nsofit Şi plăteşte îndoit. 


3) Dar maimuța lui Bronzilá, | — —--Süsl imite şi sesapucă 
Pe siápán-so se grábesie Nas, bărbie de lungeste. 


4) Bietul sculptor când se'ntoarce, À Tot câştigul si speranța 
Stă 'ngrozit si nemiscat, Praf şi scrum s'au spulberat. 


Atelierele ,,ADEVERUL*'* S. A. 


- a. “ат A 4 
REVISTA SĂPTĂMANALĂ 
i ара DIRECTOR: N. BATZARIA 


ке: 7/72); 
i MP 
e um P AT 7,7. 3 


amc, ау 


^ 


Citiţi povestea la pag. 4. PREŢUL 4 LEi 


perm 


“РАО. 2 


Despre mişcarea pămân!ului. 


D-ra. R. Str. din Capitală doreşte să ştie dacă 
există undeva vreun loc de unde să putem simţi sau 
vedea cum se învârteşte pământul. 

Răspundem că dacă ar fi cu putinţă să mergemi 
in iună, de sigur cá de acolo am vedea si forma 
rotundă a pământului şi l-am mai vedea şi cum 
se învârteşte. Aşa ceva nefiind cu putinţă, nu există 
nici un loc de unde să vedem sau să simţim miş- 
carea pământului. Se ştie doar că pământul se în- 
vârteşte în spaţiu, aşa că n'are cum să ne zdruncine 
“бі se invárteste cu noi toţi si cu atmosfera din 
jurul lui. 


Cum scriau oamenii în vechime ? 


E întrebarea unui cititor. Sá lámurim mai întâiu 
pe ce scriau. Cea mai veche bibliotecă din lume 
a fost găsită mai acum câţiva ani în ruinele cetăţii 
Niniva, fosta capitală a Asiriei. E compusă din 
vre-o 20 de mii de cărămizi în cari s'a scris mai, 
înainte de a se fi uscat, cu scrisul numit cuzei- 
form. Egiptenii vechi scriau pe papirus, despre care 
am scris mai de mult în revistă, iar Romanii şi 
Grecii din vechime scriau şi pe papirus şi pe piei 
de animale, pe pergament, etc. 


Ce e pergamentul ? 


Numele cuvântului vine dela vechea cetate Per- 
gamon din Asia Mică, unde se lucra cea mai bună 
calitate de pergament. 

Pergamentul era făcut din piei de animale (mai 
ales piei de iepuri şi de miei), curățate de păr, 
rafinate si subţiate, aşa cá se putea scrie foarte 
bine pe dânsele. 

Si astăzi se întrebuinţează pergamentul pentru 
ca să scrie pe dânsul documente mai de valoare 
şi în hirurgie. Pergamentul din zilele noastre nu 
se mai face din piei de animale (fiindcă ar costa 
prea scump), ci se fabrică dintr'o hârtie specială 
de bumbac. 


Diferitele alfabete. 


Ştim că vechii Egipteni scriau cu ieroglifele, un 
fel de scris imitând chipurile diferitelor anmale. 
Precum am spus însă și în numărul trecut, ori- 


TOATE S AMESTECATE 


e« DIMINEAȚA COPIILOR 


gina alfabetelor grec şi latin (deci al nostru) este 
dela Fenicieni. 

Ba chiar în limba feniciană prima literă se nu- 
mea alef, a doua beta (,beta" însemna chiar cap 
de bou, din cauza formei ei şi de aci vine şi cu- 
vântul alfabet). Numai cá vechii Fenicieni scriau 
dela dreapta spre stânga. 

In timpurile vechi, aşa începuseră să scrie şi 
Grecii. Pu urmă scriau un rând dela stânga la 
dreapta, al doilea dela dreapta la stânga, al trei- 
lea ca "primul şi aşa mai departe. In sfârşit, mai 
târziu au scris şi ei şi Romanii dela stânga la 
dreapta. 

Astăzi, popoarele care întrebuinţează alfabetul a- 
rab (Arabii, Turcii, Persanii, etc.), precum şi cei 
cari scriu cu vechiul alfabet ebraic, scriu tot dela 
dreapta la stânga. 


Ce am luat dela Austro-Ungaria 


După războiul cel mare, România a luat dela 
Austria, Bucovina cu o suprafaţă de peste 10 mii 
de kilometri pătraţi şi cu o populaţie de aproape 
800 de mii de locuitori. Dela Ungaria s'a luat 
Ardealul, Banatul, Maramureșul şi Crişana, adică 
tot ţinuturi româneşti ca şi Bucovina. Suprafaţa 
teritoriilor liberate şi luate dela fosta Ungarie, este 
de aproape 105 mii de kilometri pătraţi cu o popu- 
laţie de aproape 5 milioane şi jumătate locuitori, 
dintre cari cei mai mulţi sunt Români neaoşi. 


Cuvintele slave din limba română. 


Un cititor ne întreabă dacă este adevărat că a- 
proape o jumătate din cuvintele din limba Ponana 
ar fi de origină slavă. 

Ráspundem cá cel ce a spus aceasta, ori n'a 
ştiut -ce spune, ori a spus un neadevăr. Niciodată 
mau fost în limba română aşa de multe cuvinte 
slave, iar de mai bine de 50 de ani încoace, nu- 
mărul cuvintelor de origină slavă scade mereu, pe 
când limba română se imbogáfeste necontenit cu 
cuvinte de origină latină. 


„Of şi Tepelus*'* este o poveste induloşetoare gi 
totdeodată foarte plăcută |a citit, Suntem siguri că va face o 
deosebită bucurie cititorilor, беге) dar la toate chioșcurile de 


ziare şi la librari, 
Preţui 5 lel. 


DiMiNEA'TA 
COPIILOR 


REDACŢIA SI ADMINISTRAȚIA : 
BUCUREŞTI. — Str. SARINDAR, 9—11. — TELEFON 6/67 


4Е : ABONAMENTE: 1 AN 150 LEI | | UN NUMAR 4 LEI 
^ E ы 6 LUNI 80 ,, IN STRAINATATE DUBLU 


21 FEBRUARIE 1928 N. BATZARIA 


“| 


Li 
ГА 
? 


Director : Manuscrisel» nepublicate nu se înanolază. 


Vrabiufa.. 


Voioasă sbor, alerg prin aer 

Mă ctatin ca şi frunza'n vânt 

Oricând cu drag eu ciripesc 
si cânt. 


De-i vreme rea, de-i vreme bună 

Mă vezi! aceiaş sânt 

Nu-mi pare rău de sunt urâtă 
şi cânt... 


Fărămituri о să-mi arunci, 
O. ştiu copil prea sfânt, 
Vezi pentruce sunt veselă 
şi cánt?... 
V. Styx.-Constanţa 


осо ------ 


NICUSOR NEDUMERIT 


(dupá Oct. Aubert) 


Dela máicufa, Nicuşor 

Un cinci lei a dobândit; 

Şi ce să facă-acum cu el, 
O zi întreagă s'a gândit. 


Să cumpere o jucărie? 
Cu cinci lei nu se găseşte. 
S'atátea jucării el arel.. 
Că alta nici nu-i trebueşte. 


Cu cinci lei zaharicale 
Cam puţine, dar tot iei, 
Dar bonboane are Nicu 
Mult mai bune ca cinci lei. 


In colţul străzii, un unchias 
Cu mâna "'ntinsá, biet, cerşia. 
Să-i dau lui dar leuşorii 


ORBUL ŞI SURDUL 


Un orb şi-un surd mergeau odată 
Pe drum şi-aveau o cale lungă 
Și-anevoioasă să străbată 

Ca până ?п satul lor S'ajungă. 


Si cum mergeau ei pe cărare, 
Se învoiră са să spună 
Câte-o minciună fiecare, 
О cât mai stragnicá minciună. 


Atunci începe orbu-a zice: 

— „Minciuni eu nu-ți spun са toți prostii, 
Ci-(i spun adevărat... De-aice 

Zăresc la douăzeci de postii. 


Zăresc.... Ghici се? — „Poate vre-o casă?” 
— , Asi!" — „Poate vre-o colibă mică?” 
— „Nu! Văd cum pe-un stejar se lasă 
Incet la vale o furnică”. 


— „Hei, asta nu e zău nimica, 
Pe bot de-acuma іе pofi șterge, 
Căci tu doar ai zărit furnica, 
Dar eu, eu o aud cum merge..." 
loan Ciorănescu 


(Din volumul de versuri pentru copii „Prikindel“ c: re va apărea de 


- 


GHICITORI 


Cine lasă să-i cadă batista şi nu mci poate s'o 
ridice? 


(ajozun4|] рро тті) pnuog) 
«жж 


Ce este un buchet făcut din toate florile? 


(алат әр эшәо) 


Un sfert de pâine, са să-şi іса! O vacă roşie înconjurată de vifelusi albi. Ghici 
Traducere de Aud. Alex. Popescu învăţător-Vispeşti-Buzău ce e? . 


PAG. 4. 


TYtanusife de de p /е/е de purece), 


— Poveste orientală — 


n patul unei fete de împărat fusese găsit odată 
un purece. Şi purecele acesta, în loc să fie strivit 
şi omorât, fu pus pe un miel. 
Tot pişcând şi sugând din sângele mielului, 
purecele se făcu tot aşa de mare ca şi mielul. 
După aceea fu pus pe un berbece, dar în curând îl 
ajunse în mărime şi pe berbece. La urmă fu pus 
pe un vițel, dar crescând zi cu zi, într'o lună două, 
purecele se făcu mai mare chiar şi decât viţelul. 

Văzând aceasta, împăratul se cam sperie şi de 
aceea înjunghie purecele şi-l jupui de piele. Din 
pielea aceasta Domnița isi făcu o pereche de mă- 
nuşi fine şi frumoase, cum mu se mai văzuseră 
altele până atunci. 

Impăratul trimise acum veste în toată impárá- 
На cá fiică-sa Domnița va fi dată de soţie flácáu- 
lui care va ghici din ce fel de piele sunt făcute 
mănuşile cele frumoase. 

Veniră flăcăi mulţi şi feciori de domni şi de 
împărați, dar unul măcar nu putu să ghicească şi 
să spuie că mănuşile sunt făcute din piele de pu- 
rece, i 
Iar la urmă Ucigá-L crucea — departe de noi 
si de casele noastre! — se prefácu intr'un flácáu 
tânăr si chipes si venind şi el la palatul impá- 
párátesc ghici dintr'odatá din ce fel de piele erau 
fácute mánugile cu pricina. 

Vrând nevrând, împăratul trebui să-i dea Іші 
Scaraoţchi ре fiică-sa de nevastă. Şi după ce se 
făcu o nuntă care finu şapte zile şi şapte nopţi, 
Scaraofchi о luă pe fiica de împărat, spunându-i 


' DIMINEAȚA COPIILOR 


de Ali-Baba 


că vrea să o ducă, chipurile, acasă la el. Insă, 
îndată ce ajunse la ţărmul mării, se cufundá in 
apă, o trase înăuntru si pe fiica de împărat si 
amândoi pieriră si se fácurá nevăzuţi. 

De mare jale si amar cá si-a pierdut fata, im- 
páratul porunci ca nici o nuntá sá nu se mai facá 
în impáráfie, ca nimeni să nu mai cânte si să nu 
mai petreacă şi ca nici o lumină să nu mai fie 
aprinsă noaptea în casele oamenilor. Dar iată că 
într'o seară, paznicii auzirá răsunând cântece la 
casa unei femei bătrâne, care, pe lângă aceasta, 
mai pusese şi câte o lampă aprinsă la fiecare fe- 
reastră. Femeia fu luată pe sus şi dusă la im- 
păratul, care o întrebă răstit: „Cum de cutezi să-mi 
calci porunca?” 


— „Pentrucă am şase feciori cari pot 
sească pe fiică-ta după care plângi atâta”, 
punse ea foarte liniştită. 

— ,Si ce ştiu să facă feciorii tăi?” o 
împăratul din nou. 

— „Fiul meu mai mare, zise ea, poate să bea 
dintr'o singură înghiţitură toată apa mărei, al doi- 
lea poate să ia pe umeri douăzeci de oameni şi 
să alerge mai iute decât un cerb, al treilea e de- 
ajuns să izbească cu piciorul în pământ, pentru 
ca să răsară un turn înalt, al patrulea poate să tragă 
cu arcul şi să arunce săgeata mai sus decât ce- 
rul, al cincilea fiu îți înviază un mort doar suflând 
asupra lui. In sfârşit, al şaselea, când lipeşte ure- 
chea de pământ, aude tot ce se vorbeşte înlăun- 
trul pământului”. 


să gă- 
îi răs- 


întrebă 


DIMINEAŢA COBIILOR 


— „Trimite-i mai de grabă la mine!” îi grăi 
împăratul. 

Femeia ascultă de poruncă, iar a doua zi, cei 
şase frați se înfăţişară împăratului, care le zise: 
„Ştiu ce puteţi, dar dacă îmi scoateţi din mare şi 
îmi aduceţi la palat pe fiică-mea, să ştiţi că vă 
fac pe toţi sfetnicii mei, iar celui mai mare din 
voi i-o dau de nevastă!” 

Cei şase frați se duseră la ţărmul mărei. Ajunşi 
acolo, acela care putea să audă ce se vorbeşte în 
lăuntrul pământului, îşi lipi urechia de pământ, auzi 
ce vorbea fata de împărat cu Scaraofchi şi putu 
chiar să spuie în care parte a mărei se găseau. 
Intrară toţi şase într'o corabie şi când ajunseră, 
deasupra locului acela, fratele cel mai mare în- 
ghiţi dintr'o singură sorbitură toată apa mărei. 


Eşi acum la iveală frumoasa Domniţă care plân- 
gea, pe când Scaraofchi dormea cu capul pe ge- 
nunchii ei. Fratele care era mai puternic decât cei- 
lali o luă pe Domniţă pe umeri, iar lui Ducă-se 
pe pustii îi puse in gură o broască râioasă, ca 
să-l trezească atunci când о orăcăi. Ii luă apoi 
pe umeri şi pe ceilalţi cinci fraţi şi o rupse la 
fugă peste munţi şi peste văi. 


PAG. 3. 


Nu trecu mult la mijloc şi broasca din gura 
lui Scaraoţchi începu să orăcăe, aga că il trezi 
pe impelifatul. Cât p'aci să plezneascá de necaz, 
văzând că marea e uscată şi că fata de impárat 
e dusă. Nu stătu mult pe gânduri, şi se luă după 
cei şase fraţi, mai mult sburând decât alergând. 
Dar când fu să-i ajungă, cel ce înghiţise apa mă- 
rei, îi dădu drumul, aşa că se făcu din nou o 
mare de apă. 

Scaraoţchi însă nu fu cine stie ce impiedicat de 
aceasta, căci el înnota mai iute decât un peşte. 
Dar iarăşi când fu să-i ajungă, al treilea frate 
izbi cu piciorul în pământ şi răsări deodată un 
turn înalt de fier în care se inchiserá cei şase 
frați si fata de împărat. Scaraofchi se suci şi se 
invárti în jurul turnului, dar văzând cá nu e chip 
să intre intr'insul, o luă cu binele şi le zise celor 
şase fraţi: „Fata de împărat să-mi arate numai 
degetul cel mic şi după aceea vă las şi pe voi 
şi pe dânsa să vă. duceţi ori încotro doriţi”. 

Domnița scoase atunci degetul cel mic prin gaura 
cheiei dela uşe, dar Scaraofchi îl apucă cu dinţii 
şi supse printr'însul sufletul Domniței, care muri 
pe loc. După această ispravă, Necuratul luă dru- 
mul înapoi ránjind de bucurie. Dar fratele care 
era un trăgaciu fără pereche, trase cu arcul, îl 
nemeri şi-l prăvăli mort în fundul mărei. Cât despre 
fata de împărat, acela dintre fraţi care putea să 
învieze morţii, suflă asupra ei şi îi dădu din nou 
viață. Merseră apoi cu toţii la palat, unde fură 
primiţi cu nespusă bucurie de impăratul, tatăl fetei. 

Şi se făcu aşa cum îşi dăduse impăratul cu- 
vântul. Fratele mai mare luă în căsătorie pe fru- 
moasa Domniţă, iar ceilalţi cinci fură puşi in dre- 
gătorii mari şi aducătoare de multă cinste. 

AlI-Baba 
ос 00 — : 

Un ţăran, care nu fusese în viaţa lui la cinema- 
tograf, se hotári să se ducă şi el. Intr'o sárbi- 
toare neavând ce face, se hotări să meargă cu 
mai mulţi vecini. Ajuns acolo, era nerăbdător să 
vadă cum joacă. Deodată se sting luminele şi pe 
pânză apare un automobil, care venea spre public. 

Atunci ţăranul sare ca muşcat de şarpe şi ţipă 
cât îl ţine gura: „Ajutor cá mă calcă motolobilul”! 

Қалаған Cosma-Timigoara 


— De ce miroase peştele, domnule, căci peştele 
de Sâmbăta trecută a fost mai bun. 
— Apoi tot ăla de Sâmbătă e şi ăsta. 
Trimisă de Sophiea Vandoru-Loco 
жай 
Nici о îndoeală 


— Nu, doamna nu e acasă! 
— E drept oare ce spui? Esti sigurá? 
— Cum nu, chiar acum mi-a spus dumneaei cá 


nu e acasă. 
Trimisă de Const. Veleanu-Pătărlagele 


_ PAG. 6. e$69999009999900990990909000990999909099090000000€ DIMINEATA COPIILOR 


GRĂUNTELE DE 
MĂRIMEA UNUL 
DU 


După L. „Tolstoi | 


işte copii găsiră în drum un obiect, mare 
cât un ou de găină şi care semăna cu un 
grăunte de grâu. Un trecător îl cumpără 
dela dânşii şi-l vându ţarului drept un lu- 
cru foarte rar. 

Țarul porunci atunci infelepfilor să-i spuie dacă 
este ou sau grăunte. Aceştia se gândiră mult, dar 
nu putură să răspundă. 

Odată, pe când obiectul acela se afla pe fereastră, 
veni o găină şi începu să-l ciugulească. Toată lu- 
mea văzu atunci cá e un grăunte, iar înţelepţii spu- 
seră că este bob de secară. 

Țarul se miră de aceasta şi-i întrebă, unde şi 
când se semăna aşa fel de secară. Nici de astă 
dată ei nu găsiră răspunsul potrivit, ci-l sfátuirá 
pe far să întrebe pe fárani, cari au auzit, poate, 
dela bunicii lor. Atunci fu adus înaintea ţarului un 
ţăran bătrân de tot, care mergea sprijinit în două 
cârji. Țarul îi arătă grăuntele şi-l întrebă dacă n'a 
semănat pe câmpul lui sau dacă n'a cumpărat aşa 
fel de grăunte. 


Bătrânul era surd şi auzi cu greu vorbele ţarului. 
Apoi răspunse: „Nu, n'am semănat aşa grăunte, 
m'am cumpărat, dar întrebaţi-l pe tatăl meu, poate 
că ştie dânsul.” 

Таги! trimise după tatăl bătrânului, care veni 
numai cu o singură cârjă. Țarul îi arătă grăuntele 
şi-i puse aceiaşi întrebare ca şi fiului său. Bătrânul 
era cam fudul de o ureche, totuşi auzi întrebarea 
şi răspunse: ,,Nu, Măria Ta, n'am semănat aşa grá- 
unte, nici nam cumpărat, căci pe vremea mea nici 
nu erau bani. Fiecare se hrănea cu pâinea lui, iar 
la nevoie ajuta si pe aproapele; dar întrebaţi-l pe ta- 
tăl meu, poate că el ştie. 

Țarul trimise după tatăl bătrânului si care nu-i 
fu mirarea, când văzu înaintea sa un bătrân voinic, 
fără cârje, care vedea şi auzea bine. Țarul îi dădu 
grăuntele şi ţăranul îl gustă, apoi zise: „De mult 
n'am văzut pâinea cea veche”. Atunci ţarul îi zise: 
„Іа spune-mi, mogule, unde şi când se semăna acest 


fel de grăunţe? L'ai semănat, oare, pe câmpul tău, 
sau ai cumpărat dela oameni?” 

Bătrânul răspunse cu voce limpede: „Astfel de 
grăunte semăna toată lumea pe timpul meu. Cât 
despre vândut — nimeni nu făcea acest păcat de-a 
cumpăra sau vinde pâine, dar nici bani nu erau 
pe atunci, fiecare avea pâine îndeajuns.” 

Şi ţarul întrebă: „Atunci spune-mi, moşule, unde 
semănai pâinea şi unde era câmpul tău?” Bătrâ- 
nul răspunse: „Câmpul meu era moşia Domnului, 
unde ai arat, acolo iţi era şi câmpul”. 

— „Dar lămureşte-mi”, zise. ţarul încă două lu- 
cruri: dece se semăna pe atunci grăuntele ăsta şi 
acum nu şi dece se sprijinea nepotul tău în două 
cârji, fiul tău în una, iar tu ai venit singur?” 

La aceasta bătrânul răspunse: ,,57а întâmplat aşa 
din cauza că oamenii au încetat de-a mai trăi cu 
munca lor — râvnesc la munca altora. In vechime 
nu era aşa. In vechime trăiau după cum porunceşte 
Domnul: se mulţumeau cu ceiace aveau şi nu râvneau 
la avutul altuia.” 

Din ruseşte de Міга Han-Galaţi 


Iubifi copii, 


Plină de învățături este istoria ţării noastre. Fie- 
care locuitor trebue s'o cunoască deaproape. Nu e 
destul s-o cunoaşteţi numai voi cari o auziţi din gura 
dascălilor voştri şi o învăţaţi din cărţi, ci şi fraţii, 
surorile şi prietenii voştri cari nu o cunosc, pentrucă 
mau avut poate norocul să înveţe atât, cât învă- 
Тай voi acum. н 

Dascáli de-ai voştri s'au gândit să vă vie їп aju- 
tor şi vouă şi la ai voştri, alcătuind un tablou-hartă 
ce înfăţ şează toa'á i t ria neamului. Istoria e aşezată 
la rând, pe veacuri şi decenii. Tabloul are şi hărţi 
care arată schimbările ce s'au făcut în ţara noastră, 
precum şi chipurile Voivozilor si Domnifelor ce au 
lucrat pentru binele neamului. 

Acest tablou nu trebue să lipsească din casa nici 
unui bun Român. 

Este întocmit de D-l Gh. Cherciu, inspectorul 
şcoalelor din capitală, D-1 D. Ionescu, director de 
şcoală şi D-na E. Iconomu, institutoare. Este tipă- 
rit pe hârtie groasă format 96/59 cm., incadrat cu 
tăblițe de fier şi costă 80 lei. Se trimete la cerere de 
а-Г D. Ionescu, directorul şcoalei No. 21 de băieţi 
(Principele Ferdinand), Str. Rotari 2 (Obor) Bucu- 
reşti. 


las i 


Grábiti-vá să vá procurati 


Almanahul Scolarilor pe 1926 


Preţul unui volum de 130 de pagini 
bogat ilustrate Lei 20. 


DIMINEAȚA СОР! ОҚ 


FIUL PESCARULUI 


mării, îşi avea coliba un bătrân pescar a cărui 

singură bucurie pe lume era barca lui şi mai cu 

seamă feciorul lui — Sorin — ип báefandru 

voinic şi tare curagios. Când băiatul împlini 15 
ani tatăl său îi lăsă în seamă barca, iar el se 
retrase în colibă să-şi petreacă în odihnă anii sau 
zilele ce mai avea de trăit. 

Intr'o seară liniştită şi frumoasă — Sorin — 
o porni pe apă, la pescuit. N'apucă să arunce bine 
năvodul că-l şi simţi îngreunat. 

— Să ştii că am dat de noroc! se gândi băiatul 
şi se apucă să tragă cu putere năvodul. : 

Dar, când îl scoase în barcă, ce-i vázurá ochii!? 

In loc de peşte, in năvod se sbătea si ұра са 
din gură de şarpe, o dihanie slută şi neagră de 
parcă era unsă cu smoală. 

— Flăcăule — începu să se milogească dihania 
— dă-mi drumul şi mult bine fi-oi face. — Deo- 
dată însă apa începu să clocotească şi din adân- 
curile ei esi o făptură aibă şi frumcasá care, a- 
propiindu-se de barcă îi spuse băiatului: 

— Copilul meu, eu sunt „Duhul cel bun al a- 
pelor”. De sute de ani fiu legat în fiare „Duhul 
cel тап” care prăpădea supuşii mei si іппеса şi 
corăbiile voastre. Acum, mi-a scăpat din lanţuri şi 
dacă nu-l prindeai cu năvodul tău, mult rău àr mai 
fi pricinuit pe ape. Dă-mi-l să-l duc iar în în- 
chisoare. 

Sorin nu se lăsă rugat a doua oară. Prinse de 
mâini şi de picioare dihania şi o dădu „Duhului cel 


| ntr'o ţară depărtată, la marginea stâncoasa а 


Vorteil 


"Ад. 7. 


d м 
"04.5 


bun" care о legă însă іп lanţuri apoi, apropiindu-se 
de Sorin, îi dădu o cutiufá şi-i zise: 

„In această cutie vei găsi nişte solzi de aur. Dacă 
dai foc unuia din solzi si te afunzi cu el, pofi 
merge fără nici o teamă prin fundul mării. 

Fundul mărilor şi al tuturor apelor e împărăţia 
mea. Vei putea lua fără teamă ori ce-ţi place. 

Zicând astfel duhul cel bun pieri în adâncul 
mării. Băgând în buzunar minunatul dar — So- 
rin — vâsli către mal şi se duse acasă. 

A doua zi, se sculă în grabă şi porni nerăbdător 
spre mare. Ajuns la mal, scoase din buzunar cu- 
tiufa, dădu foc unui solz de aur şi se afundá în 
apă. Mai iute ca gândul ajunse la fund unde ră- 
mase uimit de cele ce văzu. Jur împrejur, păduri 
întinse de mărgean îşi resfirau crengile în apă, 
mormane de pietre scumpe zăceau la picioarele ar- 
borilor de mărgean şi printre ele îşi croiau drum 
peştişori de aur, stele de mare, balene şi o sumedenie 
de animale de cari nici în basme nu auzise. Un 
soi de peşti mari şi rotunzi din ai căror ochi fágneau 
flăcări de lumini roiau pe fundul mării luminând 
cu pietre nestemate, sclipea de-ţi lua ochii. Sorin, 
rămase uimit in faţa atâtor bogății si minunăţii. 
Multă vreme ar fi stat acolo privind şi minunându-se 
de cele ce vedea, dar o foame grozavă îi dădu de 
ştire că ora prânzului a sosit şi că maică-sa îl 
aşteaptă ingrijatá. Umplându-şi buzunareie cu pie- 
tre preţioase, eşi din apă alergând într'un suflet 
la colibă. 

Ce să mai spui bucuria bătrânului când îi po- 
vesti cele petrecute şi când văzu atâtea bogății! 

In scurtă vreme, vânzând la oraş pietrele cele 
scumpe, îşi zidiră, acolo, la marginea mării o casă 
— palat nu glumă. — Din când în când — 'So- 
rin — cobora în fundul mării şi aducea cu el bogății 
nenumărate. 

Povestea spune mai departe, că, ducându-se ves- 
tea de bogăţiile fiului de pescar se însură cu fata 
împăratului şi ajunse în scurt timp împărat peste 
acele ţinuturi. 

De-o fi aşa, nu ştiu dar, spui şi eu ce-am auzit... 

D. Constantin Mereanu 


———— 


que — — — àg 


PAG. 9. 


------ 


== 


A 


-NR 


жы E 


9 а 


7+ 


РАС, 10 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Când pisica nu-i acasă, 
Soarecii joacă pe masa! 


PETRISOR 12 ani. ! 
IRINUTA 10 ani. 
CATRINA servitoare. 


(Scena reprezintă un salonaş cu 
măsuţă şi scaune în mijloc, o oglin- 
dă în perete. Uşă în fund, în stânga 
şi în dreapta. Fereastră în stânga. 
La ridicarea cortinei, Petrişor se 
joacă la masă cu un joc fie de cu 
buri, fie de soldati. Catrina stă jos 
întrun colţ şi lucrează). 

SCENA I. 
PETRISOR, CATRINA. 

PETRISOR /asgezánd cuburile pe 
masă). — Catrino, ia vezi, nu sa 
sculat Ігішща? 

CATRINA (merge de crapă puţin 
uşa din [und şi se uită). — Nu, cu- 
conaşule. tot doarme. (Lasă uşa стй- 
pată уі se aşează div nou să lucreze). 

PETRIŞOR. — Singur nu mă pot 
juca. (Strică jocul de pe masă). Nu 
vrei s'o trezim din somn? 

CATRINA. — Nu se poate. Asa 
mi-au poruncit boerii când au plecat 
de-acasă. 

PETRIŞOR. — Lasă-mă dar să ies 
pe-afará. 

CATRINA. — Nici asta nu se poa- 
ie. E viscol mare conaşule şi te poti 
imbolnávi. 

PETRISOR. — Atunci ce sí fac? 
(Se învârteşte prin casă, plictisit). 
De ce nu se mai scoală Irinuta? 

CATRINA. — Ca să incepeti a vă 
alerga prin odăi, de-ini sare inima 
să nu spargeţi ceva? Cuconaşule! 
Ştii ce zic eu? Mai bine te-ai culca 
si mata. Numai când dormiti amân- 
doi, sunt şi eu liniştită. 

PETRISOR. — Ştiu că te-ai bucu- 


ra, Da vezi cá nu mi-e somn. (Se: 


duce la fereastră şi se uită. Apoi 
strigă pe Caterina). — Та! ia te uită 
Catrino, vezi tu? Ce aşează Izidor a- 
colo, la geamul prăvăliei lui? Vezi? 

CATRINA. — Văd. Sunt măşti de 
vicleim. 

PETRISOR. — Се caraghioase! 
(Ráde privind). Cu bárbi albe, cu 
gurile vopsite, unii parcă râd, alţii 
plâng. Ce nostime sunt! 

CATRINA. — Niste slutenii. 

PETRISOR. — Oare pentru ce se 
pune mascá? 

CATRINA. — Сапа vrei să pácá- 
lesti pe cineva. Cu mascá nu te mai 
cunoaşte si asa râzi de el cât vrei. 

PETRISOR. — Catrino, vreau si 
eu o mascá! 

CATRINA. — Fugi încolo, conasu- 
le! j 


— Comedie într'un act — 


PETRISOR, — Catrino, du-te şi-mi 
cumpără una. S'o pácálim pe Irinu- 
ta când so scula. Ce-avem să mai 
гӛдепі, Catrino! 

CATRINA (ispitită, dar fricoasă). — 
Oare nu s'o supăra boerul? 

PETRIŞOR. — Ba are să rádá în- 
cá, Nu zice tata: Când pisica nu-i a. 
casă, soarecii joacă pe masă? Uite, 
Catrino, pe care să mi-o cumperi! 
(li aratà pe geam. In timpul acesta, 
Irinu(a îşi scoate capul prin crdpd- 
tura uşii din fund). Vezi? Pe aceea, 
care are favorite albe pe la urechi 
şi ochelarii căzuţi pe nas. 

CATRINA. — Aia cu gura jimbată 
de râs? 

PETRISOR. — Aceea, Catrino. Ce 
avem să mai râdem de Ігіпша. (Sa- 
те yi joacă de bucurie. Irinu[a îşi re- 
trage capul). Asa-i trebuie. De ce 
doarme? (Scoate portofelul). Таса 
bani, Catrino. Ei haide, ia-i odată 
si du-te! (Catrina şovăe, apoi ia ba- 
nii) Până vii tu, eu má îmbrac cu 
hainele tatei. Aşa o să fie şi mai ca- 
raghios! (0 împinge pe Catrina spre 
usa din stânga). Hai, du-te repede. 
(Catrina iese). 


SCENA II. 
PETRISOR, apoi IRINUTA după 
uşă. х 


(Petrişor, singur, se gândeşte ри- 
fin, apoi iese pe uşa din dreapta şi 
se întuurce, punându-și o pereche de 
pantaloni de-ai tatălui. Ii sunt lungi 
că abia merge. Largi că-i înfăşoară 
pe trup şi.i leagă cu o sfoară găsită 
pe masă. Apoi trece la oglindă). 

PETRIŞOR (uitându-se în oglin- 
dă, serios). — Imi vin tocmai bine. 
Acuma sacoul! (Vrea să alerge spre 
uşă şi se împiedică în pantaloni şi 
cade jos. Aruncă o privire speriată 
spre odaia lrinuței. apoi se scoală, 
trăgând in sus pantalonii). Im sunt 
puţin cam lungi. Am să-i întorc. (11 
suflecă până-i vin potrivi(i. Intră 
iar în odaie şi revine îmbrăcând за. 
coul, care e larg de-i cade de pe el. 
Se uită în oglindă, serios). Sacoul, 
în schimb, îmi vine de minune! Nu- 
mai mânecile să le scurtez. (Le su- 
flecă râzând). Strasnic are să fie! 

(In timpul acesta, Irinu(a şi-a scos 
şi şi-a retras de câteva ori capul în 


uşă.) 
SCENA III 
PETRISOR, CATRINA 


CATRINA (intrând zgribulită cu 
masca). — lacátá-o! ; 


Alice Gabrielescu 


PETRISOR. Dă-o 'ncoace! Asta.i! 
Bravo Catrino! (Si-o pune pe obraz). 

CATRINA (râzând înfundat).—Ao- 
leu! Aoleu! Curat mosneag te-ai fă- 
cut, cuconaşule! k 

PETRISOR. — Sst! Sá n'audá Iri. 
nuta, cá stricám tot! (Scotánd mas. 
ca.) Acuma, Catrino, iată ce-am pus 
la cale. /О aduce de mână în fafa 
scenei. Ітіпша scoate iar capul în 
usd). Ştii că zilele acestea trebuie 
să sosească bunicul pe care noi nu 
l-am văzut niciodatá. (Catrinu apro- 
bd din cap) Aşa! Ei, tu ai să spui 
Ігіпшеі că -bunicul a venit,(pundnd 
masca) că am venit adică eu, dom- 
nu Silvestru, bunicül, Ai înţeles? 
У CATRINA (rázánd infundat).—Da, 


асу 

PETRISOR. — Nu mai ráde ca o 
proastă. Parcă văd că mă dai de 801. 

CATRINA. — Nu mai râd. (Ráde 
iar). Dacă esti aşa caraghios, ce sa-ţi 
fac? Da ti-ar trebui si o cârjă. Bu- 
nicul matale trebuie să aibă. 

PETRIŞOR. — Bine zici. 

CATRINA, — бі o pernă іп spate, 
ca să fii adus de mijloc. 

PETRISOR. — Ia adă-mi. „Catrina 
aduce din odaia din dreapta o per- 
nu(d şi i-o bagă sub sacou). Asa! 
Dar cârjă? 

CATRINA. — Are domnu un bas- 
ton vechi. Să-l caut. Nu ştiu unde 
l-a pus. (Vrea să plece). 

PETRISOR. — Lasă mai bine să-l 
caut eu. Tu păzeşte să nu se scoale 
Irinuta. (Ese prin dreapta). 


SCENA IV. · 
IRINUTA, CATRINA 


IRINUTA (venind repede şi máni. 
oasă din oduia ei) — Aşa Catrino, 
vreţi să mă inselati? Sá rádeti de 
mine? Am auzit tot. 

CATRINA (încurcată). — Păi eu? 
Cuconaşu... 

IRINUTA. — Si tu Catrino, si tu... 
Asa? Să mă păcăliţi voi pe mine? 
Lasă că-i arăt eu lui Petrişor. Ca- 
trino, du-te iar la Izidor şi adă-mi 
o mască de cucoană bătrână. Dar a 
mea să nu fie nici prea slută, nici 


curaghioasă, înţelegi? > 


CATRINA. — Inteleg. Să fie ia а- 
colo o babă ca toate babele. 

IRINUTA. — Asa Catrino! (Ii dă 
bani) Hai du-te, du.te repede. (Ca- 


trina iese prin stânga). 


má. 


o — — 


DIMINEAȚA COPIILOR90909990090090900000999099999999000000000090009 РАО. II. 


SCENA V 
IRINUTA. 

IRINUTA. — Asa crede domnu 
Petrişor? Cá mă păcăleşte pe mine? 
(Gândindu-se) Cu ce să mă imbrac 
oare? Rochiile mamei sunt acolo, (А. 
rată odaia din dreapta unde se află 
Petrişor. Apoi îşi aminteşte). Ei dar 
cele vechi sunt în cămâruţă. Las pe 
mine. (lese alergând prin fund. 

SCENA VI. 
PETRIŞOR 


PETRISOR /deschizdnd puţin uşa . 


odàii din dreapta). — Catrino! Nu 
găsesc bastonul. (Uitându.se pe sce- 
nd) Unde-i Catrina? Trebuie să fie 
în odaia Irinutei Poate sa sculat, 
Aoleu! (Se retruge, închizând uşa). 
SCENA VII. 
CATRINA, apoi IRINUTA 

CATRINA (intrând prin stânga cu 
masca merge de aeschide uşa din 
fund). — Am;adus, duduiţă. 

IRINUTA (părând). — Та să văd. 
(131 pune masca şi vine la oglindă). 
Imi place. Nu-i caraghioasă ca a lui 
Petrişor. A lui se cunoaşte cât de 
colo că-i mască. Eu am să fiu o bá- 
trânică cumsecade şi atâta tot. 
(Scoate masca şi explica repede): 
Ascultă, Catrino! Rochie am găsit. 
Mă îmbrac singură si pe urmă іп- 
tru pe aici (arală uşa din sided ca 
о cucoaná care vine în vizită, înţe- 
legi? Tu rămâi cu Petrişor şi când 
voi intra, te faci că mă cunoşti, Dar 
să nu râzi! 

CATRINA. — Nu râd, nu. 

IRINUTA. — Atunci mă duc. /A- 
menin(ánd): Dar să nu spui ceva! 

CATRINA (ducând un deget la gu- 
тй). — Mută sunt! 

(Irinufa întră în odaia ei). 


SCENA VIII. 
CATRINA, PETRISOR 

CATRINA (deschizând uşa din 
dreapta). -— Conasule, ce faci acolo? 

PETRISOR (venind în uşă cu ma- 
sca în mână). — Caut bastonul. Nu-i 
nicăeri. (Arată spre uşa din fund). 
Sa sculat? 

CATRINA. — Incă nu. dar trebuie 
să se scoale. Sezi mă rog mata aici 
pe scaun, că dacă so scula, să te 
găsească venit. 

PETRISOR. — Bine zici. (Isi pune 
masca, se aşează ca o poză afectată 
şi răsfoieşte o carte de pe masă. Ca- 
trina bufneşte de râs). lar râzi! Ai să 
mă dai de gol! (Catrina se stăpâneş- 
te, Se aud bătăi la uşa din stânga. 
Catrina deschide repede şi intră Iri- 
nu(a cu mască, cu o pălărie veche 
şi cu voal, cu palton de damă lung, 
pe сате şi-l (ine ridicat să nu atâr- 
ne. Bland la gât. geantă în mand, 
Petrişor are o mişcare ca să fugă, 
dar apei rămâne). 


-——— 


SCENA IX. 
PETRISOR, IRINUTA, CATRINA 
IRINUTA. — Acasă-s boerii? (are 

vocea schimbată). 
CATRINA. — Nu-s acasă cucoană 
mare, au esit. : 
IRINUTA. — Dar copiii? 
CATRINA. — Dumnealor sunt a- 
casă, dar sau culcat. Dorm. 
IRINUTA. — Dorm amândoi ? 
(uitându-se la Petrişor). — Dar 
dumnealui cine-i? Că nu lam mai 
văzut pe aici. niciodată. è 
PETRISOR (sculandu-se). — Eu 
sunt... (vrea să-şi scoată masca). 
CATRINA (repede). — Dumnealui 
e domnul Silvestru, bunicul copii- 


lor. 

IRINUTA. — Aşa? Sunt încân- 
tată. (dd mâna cu el). Mi se pare сй 
nu sunteţi din oras? Când ati sosit? 


(se aşează pe un scaun mai în faţă 


- astfel că Petrişor, puţin mai în fund 


şi cu Catrina în picioare lânga el 
să poată vorbi neauzi(i de ea). 

PETRISOR (furios către Catrina). 
De ce nu m'ai lăsat să-mi scot mas- 
ca? Cucoanei puteam să-i spun. 

CATRINA. — Acuma nu se mai 

ate. i 

IRINUTA (întorcându-se spre el). 
V'am întrebat, d-le Silvestru, când 
ati sosit. 

PETRISOR (încurcându-se la vor. 
bă). — Chiar adineauri, doamnă, cu 
trenul de 9, ba nu, de 5... cu trenul 
de cinci... Pod 

IRINUTA (imitându-l). — cu tre- 
nul de 9, ba nu de 5... Nu cumva ati 
avut un accident pe drum? (Catrina 
râde cu mána la gură. Petrişor nu 
îşi mai găseşte  astámpür). Adică 
asa-i, ce accident? După cât te văd de 
vesel, mai degrabă cred că (i sa în- 
tâmplat ceva hazliu. Ba nu zău, de 
ce râzi dumneata ? 

PETRISOR (încercând sd micgo- 
reze gura müstii, apoi s'o astupe).— 
Asa suntem toţi... pe la noi... veseli... 

IRINUTA (râzând cu hohote). — 
Asta are haz. Un oraş întreg de oa- 
meni care rând cu gura până la u- 
rechi! Ha-ha-ha! А 

PETRISOR (íntorcándu-se furios, 
spre Catrina). — Cine-i cucoana 
asta, Catrino? A mai fost pe aici? | 

CATRINA. — Mi se pare ca mai 
fost. 

i PETRISOR. — Eu má  înăbuș. 
Vreau să-mi scot masca. 

CATRINA. — Da cucoana? 

PETRISOR.—Ii spun tot, parcă ce? 

CATRINA. — Nu se mai poate. 
Dacă zice că ne-am bătut joc de ea? 

PETRISOR (nemai găsindu-şi as- 
tâmpăr). — Doamne, doamne! Ce 
bocluc! > 

IRINUTA (întorcându-se spre el). 
Dar nu se mai scoală copiii, Catri- 
no? Eu le-am adus ceva bun. 


ера 


PETRISOR (cu fnteres). — Сә 
le-ai adus? : 

IRINUTA. — Ce.ti pasă dumita. 
le? (câtre Catrina). Le-am adus 
câte un pachet de ciocolată. Numai 
că lenevia asta a lor nu-mi place de 
fel. Atâta somn în mijlocul zilei. Ştii 
ce-am să fac? Am ва dau amân- 
două pachetele celui care sto scula 
mai degrabă. Să-i învăţ minte! (se 
face a căuta în geantă). 

PETRISOR (către Catrina). —Na! 
&cus se scoală  Irinuta şi ia toată 
ciocolata. Si eu care nici n'am dor- 
mit? Dreptul meu este! 

IRINUTA (făcându-se cd a găsit 
pachetele în geantă). — Таса asa, le 
dau pe amândouă celui harnic. 

PETRIŞOR (către Catrina). — Eu 
mă duc să mă dezbrac si viu sá-mi 
iau ciocolata. E dreptul meu. (se 
scoală). 

IRINUTA. — Unde pleci, domnule 
Silvestru ? 

PETRISOR. — Am treabă. Mă 
due Іп oras. 

IRINUTA, — Să mă laşi să asfept 
singură? Nu-i frumos din partea 
dumitale. 

CATRINA (apăsând pe Petrişor 
pe scaun). — Sezi, boerule. Se supă- 
ră cucoana. (Catrina se duce apoi 
de se uită pe geam). 

IRINUTA (înțepat). — Un domn 
bine crescut e dator să ţie tovărăşie 
unei doamne! 

PETRISOR (încurcat). — Scuzati. 
Dar am si eu ocupațiile mele. 

CATRINA (dela geum speriată).--. 
Iaca, vin boerii! 

(Petrişor o ia la fugă spre odaia 
din dreapta, Când a ajuns la uşă 
se întoarce şi vede şi pe Ітіпшіа fu- 
gind spre odaia din fund). P 

PETRISOR (oprindu-se mirat, сй- 
tre Catrina), — De ce fuge cucoana? 
(îşi scoate masca, Catrina râde). 
De ce fuge şi dânsa? 

(Irinuta a intrat în odae. Petrişor 
merge după ea yi deschide uşa. A. 
pare din nou Irinu(a, fără pălărie, 
fără mască, râzând cu hohote). 

IRINUTA (bătând în nummi). — 
Te-am păcălit Petrişor! Ha-ha-ha ! 

(Petrişor, furios, împinge ре tri- 
nuta în odae şi închide uşa. Dă a. 


„poi cu ochii de Catrina şi se repede 


asupra ei). 

PETRISOR. — Tu esti de vină 
Catrino! Numai tu esti de viná. 

(Se aud voci si sgomot de paşi în 
culise. în stânga). 

CATRINA  (ferindu-se). — Stai 
binişor. cuconasule! Ce ţi-am făcut 
eu? (tresărind). Vin boerii! Fugi! |. 

PETRISOR (fugind spre odaiu din 
dreapta şi strigând). — Sá au mă 
spui, Catrino! 

(Cortina cade). 


Alice Gabrielescu 


PAG, 12.» 


| 


DIMINEAT A COPIILOR 


Soarecele si cursa 


e aciuase odatá o gospodárie de soareci in- 
tr'o gaurá din podelele unei bucátárii. Soa- 
recele, soricioaica şi vre-o trei şoricei. 


Era un neam de şoareci foarte de treabă. 

Nu mâncau decât ce le plăcea şi aveau 

grijă să-şi puie de-oparte şi câte ceva de prisos, 

ca să aibă dacă le venea vre-un şoarece din ve- 
cini, ca să-i întrebe de sănătate. 

Intr'o zi şoarecele văzu cu groază că isprăvise 
merindele şi că trebuie să pornească după altele. 
leşi tipa, tipa, din gaură, trecu binişor prin uşa 
deschisă a cămării şi se strecură înăuntru. Incet, 
ca să nu-l simtă bucătăreasa, se urcă pe polifa 
din cămară şi începu să roadă dintr'o bucată de 
caşcaval pusă acolo la păstrare. După ce se sáturá 


de Lia Hârsu 


bine, rupse o bucată mai mărişoară şi o trase cu 
băgare de seamă în gaură, ca să se ospăteze şi 
şoricioaica cu şoriceii lui. 

Când intră bucătăreasa şi văzu că lipsia cogeamite 
bucăţoiul de caşcaval, zise: 

„Stai tu, má mustăciosule, cá fi-oi veni eu ţie 
de hac!" 

Luá o cursă, fripse o bucăţică de slănină şi o 
atârnă de cârligul din náuntru. 

Soarecii, după ce mâncară bucata de brânză, Па- 
mânziră iar si şoarecele porni după merinde. Cum 
ştia drumul la cămară, se strecură iar înăuntru şi 
simţi un miros plăcut de carne friptá. Dar vă- 
zând cutia cea închisă in care atârna bucata de 
slănină şi neştiind ce să fie, nu cuteză să se a- 
propie. 

Se înapoiă la şoricioaică şi-i povesti şi ei că 
ce bunătăți sunt ascunse in cutie, dar cá se cam 
temuse să intre, neştiind ce să fie şi că venise 
să se sfătuiască cu nevastă-sa, ca bărbat bun şi 
ascultător ce era. 

„Stii ce, dragă? ii zise ea, lasă-te mai bine pă- 
gubaş. Cine ştie ce-o fi, dacă zici că n'ai mai 
văzut o astfel de cutie de când eşti”. 

Dar şoarecele călcă în gura lăcomiei şi s'apro- 
pie de cursă, iar când să inhafe slánina, haf! cursa . 
il prinse înăuntru şi pas de mai ieşi — dacă рой. 

Chiţcăia acum şoarecele, de fi se rupea inima. 
Bucătăreasa veni intr'o fugă, aduse pe Miţulică, 
motanul cel dolofan, şi-l repezi asupra şoarecelui. 

In vremea asta şoricioaica aştepta cu inima strânsă 
de grijă, dar şoarecele nu mai sosea. Se duse să-l 
caute în cămară şi văzu şi ea cutia aceia cu slă- 
nina atârnată de cârlig. Mirosi în dreapta, mirosi 
în stânga, până ce, nemai putându-se stăpâni, se 
repezi s'o inhafe. Dar vai, haf! făcu ugifa cursei 
şi gata, gata s'o prindă şi pe ea. Cu mare greu 
scápá cu codiţa retezată si fugi de se ascunse in 
gaura din podea. 

Isi luă apoi şoriceii si tipa, tipa, pe sub scân- 
duri, îşi mută culcuşul in altă parte, de teamă 
să nu o mai ispiteascá şi altă dată cămara cu 
bunătăţi | 

Cât pentru şoarece, fie-i țărâna uşoară, cá ce 
sa mai lins Mifulicá motanul, pe buze, după ur- 
ma lui ! 

————ох=—ж===———— 

Nu putem privi, oricât de imperfect, un om mare, 

fárá sá nu cágtigám ceva dela el. 
* ж ж 


Cel ce vrea binele, trebuie să fie el însuşi bun. 
LJ 


Trásnetul in munţii înalţi loveşte. 
Culese de Ow Shaterhand 


DIMINEAT A COPIILOR 


a uşa unui cunoscut maestru de muzică ce 
locuia mai de mult într'un orăşel din Franţa 
răsună într'o Joi аир’ amiază o bătaie. 


Muzicantul fiind bolnav în pat, soţia lui 

se duse să deschidă. Un valet galonat, îm- 

brăcat în catifea intră şi spuse că stăpânul lui bo- 

gatul proprietar al moşiei din apropriere roagă pe 

profesorul de vioară să vină să cânte la castel. 

— Copiii boerului au invitaţi şi vor să Чегар; 
veţi fi bine plătit. 

Invitarea valetului rámase insá fárá ráspuns sa- 
tisfácátor şi el plecă ducând ştirea cá profesorul 
e bolnav şi nu poate veni. 

— Rău îmi pare! oftă bătrânul muzicant după 
plecarea servitorului. Proprietarul moşiei e un om 
aspru şi această neplăcere îl va face să fie şi mai 
neindurat cu oamenii lui de pe moşie. 

In clipa când termină vorbele de mai sus, apăru 
ре use un báefel. Era blond, şi micuţ, avea numai 
opt ani. El purta sub braţ o vioară şi venea la 
maestru, după obişnuita lui lecţie de vioară. 

— Bună-ziua micuţule — ii zise profesorul, vezi 
cum mă găseşti, dar tot am să-ţi dau lecţia, desi 
sunt în pat, fiindcă eşti un elev foarte bun. Dar ce 
ai? Te văd cam palid şi trist. 

Copilul izbucni in lacrámi şi începu să spună 
că tatăl lui o duce greu de tot şi că proprietarul 
casei care era bogatul stăpân al moşiei о să-i dea 
afară fiindcă nu plătiseră chiria. 

Profesorul rămase pe gânduri. D'odată el zise: 


PAG. I3. 


Lasă micuţule, lucrurile se vor îndrepta. 

Ia şterge-ţi tu ochii şi cântă-mi frumos 
valsul ce ai învăţat. 

Copilul se supuse: Bun — zise mae- 
strul. Acum cântă polka, apoi cadrilul. 
Mirat de acest mic examen, băiatul cântă 
de minune, cu mult sentiment şi fără 

greşală, bucăţile ce învățase pe dinafară. 

„Acum ai să-mi faci o plăcere să te duci la stă- 
pânul moşiei şi să spui că te-am trimis eu să mă 
înlocueşti. Dar ce? Tremuri, îngălbeneşti? Cum, nu 
vrei să faci acest serviciu bătrânului tău maestru? 

Copilul la aceste vorbe prinse inimă; el îşi luă 
vioara sub braţ şi porni. 

Cum castelul era la marginea orăşelului el ajunse 
de grabă şi valetul galonat care-i deschise uşile 
înţelese văzându-l cu vioara că e trimis de profe- 
sorul de muzică şi îl pofti înăuntru. 

Ce uluit rămase băieţelul văzând luxul de acolo! 

Se zăpăcise de tot şi cât p'aci să-i cadă vioara. 
Dar o fetiţă îmbrăcată numai în mătase roz veni 
fuga, îl luă de mână şi-l duse la tatăl ei, proprietarul 
moşiei. 

— А, ha, râse acesta care era bine dispus. Tu 
eşti marele lăutar pe care mi l'a trimis maestrul tău. 
Bine, să-mi faci să ţopăie aceşti musafiri şi nu 
о să-ţi pară rău. Apoi ridicându-l са ро pană 
îl aşeză pe masa unde erau o mulţime de bună- 
tăți. 

Copilul începu să cânte. Un vals sáltáref, fără 
de cusur răsună de sub arcuşul lui. 

Dar d'odată el se clátiná şi era să cadă. Ochii 
i se închisese şi pică leşinat. 

— Pariez cá i-e foame, strigă un báefel rumen 
ca un már, si cum deschise muzicantul ochii, ii 
dete o prăjitură pe care acesta o înghiţi intr'o 
clipá. ; 


— “s 
{ PPI ЛОТЕСА + 
f ERSITĂŢII 
| | AS І 

E 


PAG. 14,9999999999999999099999909999999999999999900990 DIMINEAT A COPIILOR 


In adevăr sárácuful era infometat şi după ce 
se sătură bine, continuă să cânte polci, valsuri, 
cadriluri care inveselirá ре toţi micii dansatori şi 
dansatoare. 

Când balul se sfârşi, bogătaşul se apropie de 
talentatul copil şi-i zise: Ce vrei tu acu să-ţi dau 
pentru răsplata ta, ai cântat ca un înger şi vreau 
să te mulţumesc din tot sufletul. 

Ochii copilului se umeziră, şi el răspunse: 

— Nu vreau altceva decât să iertaţi pe tata de 
chiria ce vă datorează şi pentru asta mă anga- 


jez să viu în toate Joile să cânt pentru copiii 
şi musafirii d-v. 

— Eşti un copil de inimă, răspunse proprieta- 
rul, care în fond nu era un om aşa de rău. Ceva 
mai mult, esti un suflet cinstit. Tu nu cersesti 
banii, ci te oferi să munceşti pentru ei. Nu nu- 
mai că iert pe tatăl tău pentru chirie, dar mă an- 
gajez să mă ocup şi de viitorul tău. 

Proprietarul se finu de cuvânt, şi micul viorist 
crescut la castel, deveni mai târziu, unul din cei 
mai celebri muzicanți şi compozitori ai Franţei. 

Fulmen 


Curiozitáti, Jocuri, Distractii 


0 smecherie despre care nu garantám 


Adică nu garantăm că-i poate reuşi oricui. Iată 
în ce constă ea. Scofi din buzunar doi bani de 
câte un leu şi mai rogi pe cineva să-ţi împrumute 
încă un leu. Aşa dar, ai în mână trei lei. li pui 
pe masă unul după altul şi în acelaş timp numeri 
zicând: „Unu, doi, trei, adică am patru lei!". 

— „Nu, trei lei!” zice persoana care ţi-a dat 
un leu. 

„Unu, doi, trei, adică am patru lei!” spui din 
nou, numărând încă odată cei trei lei şi uitându-te 
cu mirare la cel ce ţi-a zis că ai numai trei. 

Bine înţeles, el insistă susţinând că n'ai decât 
trei lei. „Ei bine, spui atunci cu un aer hotărit, 
dacă am greşit, pot să păstrez leul?” 

Nouă din zece ori răspunsul va fi: „Da, рой 
să-l păstrezi!” 

— „Foarte bine, declari d-ta, văd că am gre- 
şit, deci păstrez leul”. Abia atunci prietenul îşi dă 
seama că a fost păcălit. Ca să reuşească, este ne- 
cesar ca şmecheria să о гере mai înainte de a 
te prezenta în public şi să mai ştii că succesul 
ei depinde foarte mult şi de sângele rece şi ae- 
rul hotărît cu care numeri banii. 


Desene uşoare 


Aicea ni-se arată cum să-i desenăm mai lesne 
pe Sosoiu Sosolici şi pe Dorel. Pentru Sosoiu fa- 
cem întâiu un fel de vas, iar pentru Dorel o piatră, 
care indică kilometrii pe şosea. 


Umbre chineze: Cum să faci un cap de rață. 


Mai întâiu împreunează degetul cel mare cu de- 
getul arătător, aşa ca şi cum ai fine ceva in mână, 
de exemplu, un bob de grâu şi lasă cele două 
degete în poziţia aceasta. După aceea apleacă in 
jos celelalte trei degete până ce ating pumnul mâi- 
nei. In sfârşit — şi aci este singura greutate, — 
lasă lipit de pumnul mâinei, degetul cel mare şi 
ridică degetul inelar şi cel mijlociu, cari vor forma 
ciocul rafei. 


Asa vei face capul rafei cu un punct luminat 
la centru, arătând locul ochiului. Aplecând şi ri- 
dicând degetul inelar, vei face să se închidă şi 
să se deschidă ciocul. 

După ce ai reuşit bine cu o mână, mai fă un 
cap şi cu mâna cealaltă. Ambele capete vor putea 
să alerge, să se oprească, să-şi dea lovituri de 
cioc, etc. 


= | 


Cât trăesc oamenii 


Un învăţat, anume Casper, a găsit că membrii 
clerului trăiesc în mijlociu 65 ani; negustorii 64; 
funcţionarii şi plugarii 61; avocaţii 58; artiştii 57; 
medicii 56. 


о XI XE +. 


DIMINEAŢA COPIILORe*999999090090999999009009090999999099000099909009 РАС. 15. 


De vorbá cu cititorii 


, D.-Nicoresti. — „Dorul lui Dică Fiindcă fii 
să ru се уа ráspunde 1 revista noastră, îţi facem cunos- 
cut că poezia d-tale e slăbuţă si cá е în interesul d-tale 
să nu te grăbeşti a trimite încă de pe acum poezii spre 


—€— € 

N. N. R.-Focgani. — ,Rafele spre iarmaroc" aratá cá 
al un talent promiţător, dar care trebue cuitivat. 

M. D. şi S.-T.-Mágurele. — Poezia „Pastel ma- 


5 
rin" e destul de drăguță, dar versul ,Intr'o magnificá. 


splendoare” îi strică e:ectul. De altfel, ea nu e in genul 
poeziilor destinate cititorilor noştri. 

D. С. I.-C. de Argeş. — Regretăm foarte mult că 
nu-ți putem publica dic trimise. Crede-ne că nu 
a merg enun copii, 


Al. Flor. lad. — Ar trebui să ne spui drept şi 
cinstit ce este original şi ce este copiat din jocurile şi 
glumele trimise. 

А. Carp.-T.-Mágurele. — Poeziile d-tale sunt drá- 
Ше, dar pentru o revistă literară şi nu pentru o revistă 
ată M 
А. Ү.-Ваг — Pentru poezia ,Saltimbacul" aceiaşi 
observaţie ca mai sus. Revista noastră nu e o revistă 
de incercári literare. 

G. B.-Loco. — „Dor de sat". Poezii lirice, de im- 
presii şi sentimente personale, se potrivesc puţin pentru 
o revistă de copii. 

rist.-Loco. — Drăguţă cititoare, dacă ne trimiti 
lucruri copiate, ce sá facem cu ele? Aşteaptă să mai cresti 
si sá mai inv 


Е, Bar.-laşi. — „Iluzia optică” trimisă de d-ta e in 


genul iluziei optice. cu. crucea, publicată de noi in n-rul' 


trecut. Ці mulțumim pentru osteneală. 

: lorg. Hr.-Cuza-Vodá, — Poezii in genul celor 
scrise de d-ta, ar fi mult mai la locul lor într'o foaie 
care ese special pentru săteni. 

. Bel.-Loco. »Milosul". In strofa a doua scrii asa: 
„Mergând iar pe acel drum — care şi-l intrerupsese". 
Sunt versuri slábute. De altfel, avem poezii asa de 
multe, că nu mai ştim ce să facem cu ele. 

N. Săn. „larna” (pastel), — Să nu crezi că frumuseţea 
unei stă în îngrămădirea de vorbe răsunătoare şi 
te sfătuim să nu scrii în felul acesta. 

Iosze-Loco. — „Frigul ce-şi pierde virulenfa", ,sloiu 
ce se desmembrează”, „culori ce se transmit”, sunt ex- 
presi, dacă vrei, t , in poezie insá nu se intrebu- 
infeazá niciodată. 

Her. Faer.-Botoşani. — Acum să ne fii cititor, mai 
târziu, când vei creşte mare, vei fi şi scriitor. 

i B. Then.-Ploesti. — Deocamdată găsim cá cel 
mai lucru este să citiţi ce scriem noi, oameni mai 
în vârstă, iar după ce veţi creşte mari şi veţi ajunge 
oameni învăţaţi, veţi scrie ca să citească cei mai 
decât d-voastră. 

Tit, Ion-Loco. — „Cârcotaşul”. Repeţi, traducând din 
franţuzeşte, greşelile despre cari am scris de nenumărate 
ori în revistă. Te ai ţinut prea mult de textul francez 
şi a. început frazele cu pronumele personal (El, ei), fără 
ca în româneşte să fie nevoe de dânsele. 

Fan. M.-Loco. — Dacă altul e autorul poeziei „Măi- 
cuta", cum să o publicăm şi să zicem cá e făcută de '4- iur 
Аба ceva nu se permite. 

С. L-Craiova. — „Cad fulgi” e о poezie drăguță, dar 
ы forma ei se adresează mai de grabá altui public ci- 

tor. 

Gom.-Dumbrăveni. — „Floarea cea modestă” este 
în d vestii „Vioreaua nopţii” care a fost publicată 
de поі. curând cititorii vor avea veşti de Haplea 
şi ceilalţi prieteni pe cari nu i-au uitat. 

— dM — 09 — ——— 


Тасеге 


Пе e îrig, sau de e cald 

Am o singurá plácere; 

Cumpăr un pachet , SUCHARD" 
Savurându-l in tăcere. 


Mărci poștale pentru colecț uni 


Colonii Franceze 
50 bucăţi diferite lei 20.— 
Pentru expedițiuni poștale trimiteţi lei 10. — 

Cereti Preţul curent 


Librária Spanner 


18, Piaţa Amzel, 18 . 


A apărut Preţul curent No. 2 de 


Márci postale pentru colectiuni 


bogat ilustrat al casei H. BIRNER, București, Calea 
Victoriei 128 5! se trimite la cerere contra Lei cine 


Mărci postale pentru colectiuni 

Pentru suma de lei 65 trimisá prin mandat postal 
sau scrisoare recoman iată trimit 120 bucăţi mărci bune 
din următoarele: Honcong, ! olivia, Malay, Ciprus, Peru, 


Mare ocaziune 


Guatemala, Madagascar, Senegal, Oceania, Australia, 
Victoria, China Dominicană, Fiume, Ecuador, Borneo, 
Haiti, Mun'enegru, Nev Zelanda, Natal, Ceilon, ғага- 
guai, Costa-Rica, Mozambic, Siam, Venezuela, Tazma- 
nia, Jama'ca, etc. etc. 

Márcile sunt garantate în starea descrisă şi se trimite 


în scrisoare recomand-tă imediat după primirea costului. 


LEON KREISS, Câmpina, Str. Lascăr Catargiu No. 1 


Aducem |a cunoștința cititorilor că s'a pus în vânzare foarte 
frumoasa poveste „Of si Tepelus'', care formează 
No, 4 din „BIBLIOTECA TINERETUL”, 

Cereţi dar cu toții la toate chioșcurile de ziare și la librării 
„Of şi Tepeluş“ 

Un exemplar de 36 pagini cu o frumoasă copertă colorată 
$1 eu Ilustrațiuni în tex! Lei 5. 


qubd P ж-е аы занасан ж up" _— 
L3 Р али ж ^8 X] зд» 


poe ү А түу? 
= 23 Д Хх 


00000000000000000000000006 DIMINEAȚA Caesia 
Nasul lui Nea Tănase 


PAG. 16: 


= Za NN 


vorbeşte: 


1) Nea Tănase intră vesel 2)'L punen scaun si servetul 3) Timitoc îi tot 
La frizerul Timitoc, Infăşoară frumuşel. „Nea Tănase, ai să vezi 
„Don Tănase, ce plăcere! Mai încolo stă la pândă Cum te fac frumos acuma, ` 


Ia pofteste de ia loc I“ Drăgălaşul de Dorel: Că esti tu nici n'ai să crezi!“ 


4) Dar cu briciul dând odată, 5) Urlă bietul Nea Tănase, 6) Pune vată, leagă-o cârpă 
Aoleu, ce s'a'ntâmplat! Curge sângele izvor. xa Zice p'urmá drágástos : 
Sboará nasul lui Tănase, Ce să facă si frizerul, „Ian te uită, fii iar vesel, 

Iar Dorel hop! Va'nhăţat, Ca să-i dea vr'un ajutor ? C'ai un nas mult mai frumos 1“ 


Atelierele ,ADEVERUL" S. А, 


v DIMINEATA 
( um 
CORPOR 
REVISTĂ SAPTAMANALA 
Director: N. BATZARIA 


н, 
/ 
YE 

б, 

” 

” 


„Domnița cu pantofii de aur” (pag. 4). TER PREȚUL 4 LEI 


PAG. 2 


Origina posturilor. 


Precum se stie, suntem in postul cel mare. Postul 
acesta este cel dintâiu care a fost instituit de vechii 
creştini. Era de 40 zile întru amintirea celor 40 
de zile pe care Domnul nostru: lisus Hristos le 
petrecuse în pustiu, după ce fusese botezat de către 
Sf. Ion Botezătorul. 

In afară de aceasta, creştinii din răsărit mai pos- 
teau Miercurea şi Vinerea din fiecare săptămână. 
Mai târziu s'a stabilit postul Crăciunului, al sfin- 
Шог apostoli Petru şi Pavel şi al Adormirei Maicii 
Domnului. 


-— 


A posti înseamnă să te abtii cu stricteţă dela mân- 


cári de carne, lapte, brânzeturi şi ouă. 


„Duminica ortodoxiei''. 


Aşa îi zice primei Duminici din postul mare. lată 
origina numelui. acestuia: Acum mai bine de o mie 
de ani, unii împărați bizantini, căzând într'o mare 
rătăcire, opriseră închinarea şi cinstirea sfintelor 
icoane şi dăduseră chiar ordin ca icoanele să fie 
distruse. Aproape o sută de ani s'a dus această luptă 
greşită şi nelegiuită împotriva icoanelor, până ce 
împărăteasa Teodora, mama împăratului . bizantin 
Mihail Balbul, făcu să se ţină la Constantinopol o 
mare adunare de Mitropoliţi, Episcopi si alte fefe 
bisericeşti. In adunarea aceasta se hotări ca sfin- 
tele icoane să fie din nou cinstite, iar în prima 
Duminică după adunare ele au fost puse in bise- 
rici cu mare alaiu. De atunci Duminicii aceleia ii 
s'a zis „Duminica ortodoxiei.” 


Ce au fost ,,Bizantinii'* ? 


Numele de ,Bizantin" vine dela Bizamţ, iar Bi- 
тап era vechiul nume al Constantinopolului până 
la vestitul împărat roman Constantin cel Mare. А- 
cesta — tot el e şi sfântul Constantin — a vrut să 
Таса din Bizanţ o nouă capitală a împărăției. De 
aceea, l-a mărit, aducând paria familii dela 
Roma, şi l-a înfrumusețat. I-a schimbat totdeodatá 
şi numele, zicând Roma cea Nouă. Mai târziu numele 
acesta a fost inlocuit prin numele de Constantinopol, 
ceiace inseamnă „oraşul lui Constantin”. 
БАЕО УТТЕ 


Cititi 


Almanahul Scolarilor pe 1926 
PREŢUL 20 LEI 


DIMINEAŢA COPIILOR 


m 


Imperiul bizantin. 


Imperiul roman se impárfise, aşa dar, 
jumătăţi: 

Imperiul roman de Apus cu capitala Roma şi 1т- 
periul roman de Răsărit cu capitala Constantino- 
pol. Cu trecerea de vreme, imperiul roman de Ră- 
sărit sau mai bine zis familiile împărăteşti din Ră- 
sărit se grecizaserá, aşa că imperiul luase о în- 
Тарҙаге mai mult grecească. 

De-atunci, în loc de Imperiul roman de Răsărit 
a început să fie cunoscut în istorie sub numele de 
imperiul bizantin. 

Acest imperiu a existat până în anul 1453, an 
în care Turcii i-au pus capăt prin cucerirea Constan- 
tinopolului. 


in două 


Le Sage, Gil Blas, etc. 


La anecdota „Sufletul lui Petre Garcias”, pu- 
blicată în numărul de față, stă scris că anecdota a- 
ceasta este de Le Sage si e extrasă din Gil Blas. 

Le Sage e un scriitor si poet francez, care в 
trăit între anii 1668—1747 şi a ajuns vestit mai 
ales prin romanele sale comice, imitate după roma- 
nele spaniole. Dintre aceste romane citám „Dracul 
şchiop” şi „Gil Blas" (titlul întreg este „Gil Blas de 
Santillane”.) 

Această din urmă scriere se poate citi şi astăzi 
cu plăcere şi cu mult folos. 


Ce înseamnă ,,capuchehaia''? 


Asa ne întreabă un cititor. lată răspunsul no- 
stru. Precum se ştie, în trecut Ţările Române ( Mun- 
tenia şi Moldova) erau închinate Turcilor, cărora 
li-se plătia tribut. Pentru a apăra mai puţin inte- 
resele Ţării şi mai mult interesele lor personale. 
Domnii din Muntenia şi Moldova trimiteau la Con- 
stantinopol câte un om al lor de încredere şi care 
să fie în legătură cu guvernul turcesc. 

Acestor reprezentanţi ai Domnului li-se zicea ca- 
puchehaia (plural capuchehaiale), cuvânt de origină 
turcească. 

Astăzi România, fiind un stat independent şi res- 
pectat pentru puterea ei, nu mai are capuchehaiale la 
Constantinopol, ci atât la Constantinopol, cât şi în 
celelalte capitale din Europa are Miniștri plenipoten- 
(iari. (Plenipotențiar înseamnă „care are puteri de- 
pline”). m 


\ 
i 


DIMINEATA 
SOPIILO 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA : 
BUCUREȘTI. — Str. SARINDAR, 9—11. — TELEFON 6/67 


ABONAMENTE: 1 AN m PP MESS LEI 
6 LUNI 80 ,, IN STRAINATATE DUBLU 


Director: N. BATZARIA 


Manusorisele nepublicate nu se înapolază. 


7 MARTIE 1928 


FURNICA 


Mititicá, 

Subţirică, 

De pe nume bun „Furnică”! 
De vremi rele, 

Zile grele 


Niciodatá nu mi-e fricá. 


Zi de vará, 
Până 'n seară, 
Harnică muncesc din zori. 
Şi acasă 

Hrană-aleasă 

Duc la dragi-mi puişori. 


Casă mare, 

Incăpătoare 

Mi-am durat pe subt pământ. 
Stau pititá 

Şi ferită 


Şi de ploaie şi de vânt. 


Când e soare, 

Ouşoare 

Mici şi albe, sute, mii, 
Plimb pe-afară 

Căci sunt doară 
Drăgălaşii mei copii. 


Gospodină, 
N'am hodiná 
Zi şi noapte; şi să ştii 
Ca şi mine 
Se cuvine | 
Copilifá, tu să fii. 
Ana Niculescu Codreanu 
——— ODC K 00 — mm oa 


Tovarásii de joc 


A plouat de patru zile 
Şi în casă, mititelul 

A avut la joc tovarăşi 
Doar pisica şi cățelul. 


I-a învăţat cum să se joace, 
I-a bătut cu nueluşa 

Şi le-a spus un basm cu zâne, 
Cum i-a spus odată tuşa. 


A deschis apoi o carte 
Ce-avea poze minunate 

Şi chemându-i lângă dânsul, 
A început să le arate. 


Dar de-odată la pisică 
A lătrat micul căţel 
Şi copilul strigă: „Мата! 
Vrea să vadă numai el!” 
F. Volcu 
--------омшшЖшшхо-------- 


Om econorm 


Intr'o zi de sărbătoare, domnul Nae, zis Lăptucă, 
Are chef ca pe Lenufa, fata lui la Circ s'o ducă. 
Cum o fi făcut eu nu ştiu, că-i zgârcit nevoie mare, 
Să nu-i scape o Ьйпсцій, că igi pierde mintea... 
/ moare. 
Să îi dea cât mai de grabă, căci s'aştepte mult nu 
[ poate, 
Casierului, îi cere un bilet şi juniătate. 
— Pentru cine luaţi jumătatea de bilet? a întrebat 
Casierul! lar Năică îi răspunde bosumflat: 
— Jumătatea de bilet — neică-i pentru-a mea etică, 
— Cum! întrebă el mirat. Dânsa este-asa de mică?! 
— Mică пи e măi ѕпарапе, nu mi-o face de ocară, 
Am cerut o jumătate, căci cu-n ochiu nu vede-i 
[...chioará., 
Adapt. de. Nillu 


DIMINEAT A COPIILOR 


— Poveste populará — 


mea largă întru căutarea погоси:иі. Si cum mer- 
gea el aşa pe drumul mare, iată cá ii, esi înainte 
un moşneag care îi se rugă să-l ajute cu ceva 
„bani.. 

„Bani n'am”, îi întoarse Ion vorba, „dar dacă 
ţi-e foame stai să mâncăm împreună ce merindde 
am în traistă”. Moşneagul îi mulţumi şi se aşezară 
amândoi lângă un izvor de apă, unde Ion împărţi 


| on, un flăcău voinic, dar sărac, pornise in Іш- 


* ре din două merindele sale. După ce máncará, moş- 


neagul ii dete lui Ion in dar un báf şi o minge si 
zise: „Сапа ţii bátul acesta ridicat înaintea ta, să 
ştii că te faci nevăzut de toată lumea, iar când 


. izbesti cu dânsul în minge, mingea îţi va arăta 


drumul pe care trebue să mergi”. 

Asa vcrbi moşneagul şi pieri, par'cá l-ar fi în- 
ghiţit pământul. La rândul sáu Ion izbi în minge, 
care merse rostogolindu-se mereu înainte, iar Ion 
se ţinea după dânsa. Astfel ajunseră ei la cetatea 
de scaun a împăratului. Dar ce să vadă Ion la in- 
trare? Mulţime mare de capete de oameni tăiate 
erau orânduite dealungul zidurilor cetăţi. 

„Aceste capete”, îi lămuri un oare cine, „sunt 
ale nenorociţiior flăcăi cari ceruseră în căsătorie 
pe Domnița, fiica împăratului, dar nu putuseră să 
afle din ce pricină Domnița rupe în toate nopţile 
câte douăsprezece perechi de pantofi de аш”. 

Când auzi acestea, Ion fu cuprins de dorinţa de 
a-şi încerca şi el norocul. Se duse aşa dar drept la 
palatul împăratului şi-i ceru să-i dea şi lui voe 


„„să petreacă о noapte la palat în încăperile Dom- 


niţiei. Impáratul oftá adânc şi-i zise: „Imi este 
milă de tinereje'e tale si de aceea îţi dau voe să 
stai la pa'at trei nopţi. Dar dacă la sfârşitul nopţii 
a treia nu vei putea să afli pricina pentru care 
Domnița rupe în toate nopţile câte douăsprezece 


de Ali-Baba 


perechi de pantofi de aur, să ştii cá fi-se va tăia 
şi Ие capul". 

— „Bine, zise şi Ion, n'aveti decât” si cum se 
lăsă noaptea, cum începu să vegheze in odăi.e Dom- 
nitei. 

Două nopţi la rând ii fu cu neputinţă să stea 
treaz, numai în noaptea a treia închise ochii, se făcu 
că doarme, dar adevărul este că nu dormea de loc. 
Nu trecu mult şi auzi că glasul cuiva o întrebă pe 
Domnifá: „Oare doarme flăcăul acesta?” 

— „De bună seamă că doarme”, ii răspunse 
Domnița. 

Si Ion, deschizând ochii, putu să desluşească in 
intunerec cum o fată străină, îmbrăcată toată in 
alb, se apropie de patul lui şi-i înfipse in călcâių 
un ac de aur. lon se făcu cá nu simte nimic şi 
rămase nemişcat. După aceea văzu cum Domnița si 
fata cea străină au dat la o parte patul Domniței, 
şi cum din odaie se pornea o scară pe care ele 
amândouă s'au grăbit să se coboare. Nici Ion nu 
stătu să se uite, ci sări din pat, îşi scoase din 
călcâiu acul de aur, îl puse bine în traista sa de 
merinde, şi ţinând înaintea sa báful cel fermecat 
cu ajutcrul căruia se făcu nevăzut se luă si el după 
Domniţă si fata cea străină. 

Merseră aşa cale lungă, până ce intrară într'o 
pădure în care totul era de argint: şi arbori, şi 
flori, şi verdeață. La eşire din pădure Ion rupse о 
ramură de pe un arbore şi o puse în traistă. Dom- 
nia auzi cá troznise ceva în pădure şi se in- 
toarse speriată, dar nu văzu nimic. „Par'că vine 
cineva după noi!” zise ea. 

— „Nu vine nimeni, ci suflă vântul”, îi întoarse 
vorba fata cea străină. 

Mai încolo trecură printr'o pădure unde totul 
era de aur. La eşire Ion rupse şi de aci o ramură, 


DIMINEAŢA COPIILOR+0000000000000000000000000000000000000000000 PAG. 5. 


şi Domnița se sperie din nou, dar fata cea străină 
o linişti, spunându-i cá nu e decât vântul. După 
ce mai trecură printr'o pădure de diamante, din 
care Ion rupse de asemenea o ramură, ajunseră 
la un lac la ţărmul căruia se găsea o luntre. Dom- 
nita si fata cea străină intrará in luntre, dar si 
Ion sări după dânsele cu atâta putere, in cât lun- 
trea era gata-gata sá se restoarne. 

Iarăşi se sperie Domnița cá e cineva cu ele si 
iarăşi fata cea străină o linişti spunându-i că suflă 
vântul. Şi Domnița şi prietena ei vâsiiră, până ce 
merseră la ţărmul din faţă unde se ridica un palat 
măreț. Si iată cá le esi întru întâmpinare un pitic 
groaznic la vedere şi le duse la palat unde erau 
aşteptate cu masa pusă gata. Cât despre Ion pe 
care, precum ştim, nu putea să-l vadă nimeni, stă- 
tea în picioare după scaunul in care şezuse Domnița. 

După ce isprávirá cu masa, Ion luă frumos far- 
furia de аш din care mâncase Domnița, cuțitul 
şi furculiţa cari de asemenea erau de aur şi puse 
totul în traista sa. Nici piticul nici Domnița, nici 
fata cea străină nu puteau să-şi lămurească cum 
de pieriseră lucruri'e acelea, dar fiindcă vremea 
trecea, piticul o luă pe Domnifá şi începu să joace 
cu dânsa. 

Douăsprezece jocuri jucá Domnița şi la fiecare 
joc rupea câte o pereche de pantofi de aur, pe 
cari îi arunca într'un colţ, iar Ion ii strângea şi-i 
punea in traistá. Când noaptea era cam pe sfârşi:e, 
Domnița, însoţită de fata cea străină şi urmată, 
fireşte, de Ion luă înapoi drumul la palat. Ion 
alergă chiar mai iute se duse înaintea lor şi se 
culcă in pat. Când veni şi Domnița, el se făcu că 
doarme dus, 

A doua zi împăratul întrebă pe Ion: „Ai vä- 
zut ceva în noaptea aceasta?” Ion răspunse: „Nu, 
mam văzut nimic”. 

Si Ion fu dus la locul unde urma să i-se taie 
şi lui capul în faţa împăratului, a Domniței, a cur- 
tenilcr, ostaşilor şi a mulţimei mare de popor. Dar 
când să se apropie călăul cu sabia scoasă, Ion îşi 
ceru voe să povestească un vis ce-l visase — zicea 
el — în noaptea din urmă. 

Şi începu să povestească cum venise la Domnia 
o fată îmbrăcată in alb si cum i-a înfipt lui un 
ac de aur in călcăiu. „Am si păstrat acul acesta”, 
zise Ion scofándu-l din traistă. 

„Mai departe am visat cá Domnița si fata cea 
stráiná s'au coborát pe o scará care incepea chiar 
sub patul Domnifii, iar eu m'am luat după dânsele. 
Se făcea că am trecut întâiu printr'o pădure de 
argint, după aceea printr'o pădure de aur si, in 
sfârşit, printr'o pădure de diamant şi din fiecare 
am rupt câte o ramură. lată ramurile acestea!” Şi 
le scoase din traistá, arătându-le. 

„Visul meu nu se încheie aci", făcu Ion mai 
departe. Şi povesti despre călătoria pe lac, despre 
pitic şi masa din palatul piticului. „Am păstrat ca 


amintire farfuria, cuțitul şi furculița cu cari a mân- 
cat Domnița”. Si Ion arătă şi lucrurile acestea. 
„lar Domnița, zise el la sfârşit, a jucat douáspre- 
zece jocuri cu piticul şi de fiecare joc a rupt câte o 
pereche de pantofi de aur: „lată-i!” îşi încheie Ion 
vorba arătând şi pantofii. 


Impăratul nu mai putea de bucurie, auzind veş- 


Ше acestea. Domnița însă fu apucată de o groază 
nespusă, căci nu putea să priceapă cum de Ion 
aflase totul. 

In bucuria sa, impăratul ii şi logodi pe loc, 
dar Ion, ceru Domniței — care acum era logodnica 
sa — degetarul ei de aur şi spuse că vrea să 
meargă întâiu până la palatul piticului si cá după 
aceea vine ca să facă nunta. Se duse, îl găsi pe pi- 
tic şi-i străpunse inima cu acul de aur cu care fusese 
străpuns el însuşi in că:câiu. Piticul muri pe loc, 
iar din inimă îi curseră trei picături de sânge pe 
cari Ion le strânse іп degetarul de aur al Domniței. 

Luă apoi drumul iarăşi indárát, dar când ajunse 
la pădurea de diamante vărsă jos pe pământ o 
picătură din sângele piticu'ui şi dintr'odată toţi ar- 
borii, toate flori:e şi toată verdeafa se prefăcură 
în bărbaţi, femei şi copii şi erau aşa de fericiţi că 
fuseseră dezlegaţi de vraja in care se găseau de 
atâta vreme, că cerură ca Ion să le fie împărat. 

Ion făcu la fel si in pádurea de aur si in pádurea 
de argint. li scăpă si pe oamenii aceia cari il 
aleserá si ei ca impárat. Aga cá Ion se cununá cu 
Domnița, fiind el însuşi un împărat peste trei îm- 
părăţii, iar după moartea socrului său tot el ii urmă 


jin Scaun. 


All-Baba 


WEBRBERHERSRESESERBDEEEBSEERSESBEHBEERSEEEESEERERESEEEESEBERERL 


Матдғай câte etaje are această casă din America 
și veți vedea că nu e o plăcere să stai tocmai sus, 


h 


E > 


£^ 


PAG. 6 


Mi 


Copiii se învârtesc tácufi pe lângă patul bol- 
navei. Si ochii lor, privesc cercetători pe tăticul 
ce de-abia îşi stăpâneşte lacrimile, încercând să le 
surâdă. Micuţii mau văzut gestul doctorului пісі 
n'au auzit cuvintele lui: „Nu-i nici o speranţă !”, spu- 
sese el plecând. Ei păşeau in várful picioarelor, 
de teamă să nu trezească pe mămica. Dar ea des- 
chise ochii, făcându-le semn să se apropie. 

Ii sărută, îi dezmierdá si cu glasul slăbit le sopti: 

— Ce durere dragii mei puişori, că trebue să vă 
părăsesc! 

— Dar de ce? — întrebă fetiţa nedumerită. 

— Dumnezeu mă chiamă la El. 

— Dar de ce? întrebă şi băieţelul. Dumnezeu 
mare destui îngeri in cer? Ce să mai facă cu tine? 

— Aşa-i mămico! Dorin are dreptate. 

— Oh, dacă ar fi după mine! şopteşte mama. 

— Dacă Dumnezeu e bun, dece nu vrea să infe- 
leagă că noi nu putem trăi fără tine? întrebă fetiţa 
cu ochii în lacrimi. 


— Aşa vrea El! spuse mama, ducându-şi degetul 
la buze. Să nu cártifi niciodată contra voinţei Lui! 
Acum, ducefi-vá dragii mei, sunt obosită”. 

După ce eşiră copiii, capul ei căzu greu pe pernă, 
începând să plângă. 

— De се te descurajezi, spuse soţul. Mai nădăj- 
duim încă. 

— Nu mai trebue spérat nimic, răspunse bolnava. 
O simt. ! 

In odáifa lor, copiii stau tácufi pe marginea pa- 
tului. Fiecare se gândeşte la plecarea mămichii. E- 
rau mici, dar taina morfei o pricepeau şi se înfiorau 
de grozăvia ei. De-asupra“patului, Fecioara le surâ- 
dea din icoană si băieţelul igi ridică ochii înlăcră- 
maji spre Ea. 

— Ascultă Gina, spuse el. Dacă ne-am ruga Ei? 

— Ai dreptate, Dorinel Să încercăm. 

Amândoi au îngenunchiat împreunându-şi mâinile. 
Dar ce rugăciune puteau rosti pentru insánátogirea 
máicufei? Şi cu inimioarele grele de mâhnire, izbuc- 
niră în hohote de plâns, 


„ AD ї Iu 


DIMINEAŢA COPIILOR 


lar din cadrul Ei, Fecioara le surâdea blând, 
nespus de blând, iar ochii ce-au plâns atâta, se 
umeziră de duioşie. 

— Doamne, fie-ţi milă de cei doi copilaşi! A- 
scultă-le ruga şi îndreaptă pe mama lor. 

— Să aud ce spun ei? răspunse Dumnezeu. 

— Inimile lor sunt prea grele şi nu pot rosti vre-o 
rugăciune. Dar sufletele lor se înalţă spre. Tine, iar 
lacrimile lor spun destul. 

Şi, la un semn al Domnului, îngerul morfei se în- 
depărtă de lângă bolnavă, iar ea se simţi înviorată 
şi mai plină de puteri. 

— A doua zi, doctorul se însenină şi spuse: S-a 
săvârşit o minune. De-acum eşti scăpată. 

Fericită, mama îşi chemă copilaşii spunându-le: 
„Dumnezeu vrea să mă lase lângă voi, dragii mei.” 

Copiii se priviră, apoi săriră de gâtul mamei 
sărutând-o fericiţi. 

Şi 'n sufletele lor, era mare sărbătoare. t| 

; Eufrosina Semenescu 


——— o K EDO ——— 
Iubifi-và părinţii! 


Iubiţi-vă părinţii! Familia care începe cu voi să 
nu uitaţi familia din sânul căreia aţi plecat. Din 
nenorocire nouile legături le micşorează pe cele 
vechi; deşi ele n'ar fi trebuit să fie decât un nou 
inel din lanţul de iubire care trebuie să lege pe 
membrii familiei. Inconjurafi cu atenfiune binevoi- 
toare si respectuoasă până 'n cea din urmă zi ca- 
petele cărunte ale mamei şi ale tatălui. Inflorifi-le 
drumul spre mormânt. Revársafi cu iubire pe sufle- 
tele lor obosite un parfum de credinţă şi de nemu- 
rire. Si fiţi siguri că iubirea pe care о arătaţi nea- 
tinsă părinţilor voştri e o garanţie a aceleia pe care 
vă vor arăta-o copiii vouă. 

Părinţi, fraţi, surori, soţie, fii să fie pentru voi 
ca nişte ramuri aşezate în ordine diferită pe ace- 
іаѕ plantă. Sfinţiţi familia în unitatea iubirii.. 

Faceţi din ea un fel de templu din care să puteţi 
sacrifica, uniţi, Patriei. Nu ştiu dacă veţi fi feri- 
ciţi, dar sânt sigur că, făcând astfel, chiar in mij- 
locul celor mai mari primejdii, veţi avea parte de 
un fel de pace senină, de un fel de odihnă a unei 
conştiinţe liniştite, care vă va înarma împotriva ori- 
cărui pericol şi vă va ţine deschisă o rază senină 
de cer în mijlocul oricărei furtuni. 

După G. Mazzini de Paul |. Papadopol 

—— áo —— ——— 


DIMINEAȚA СОВ111.08 %9%999999999999999996699%9946999999%99499996 PAG. 7 


Izvorul tineretei 


— Poveste japoneză — 


fost odată ca niciodată un pădurar bătrân, 
care trăia foarte mulţumit cu baba lui, într'un 
bordei din inima unei păduri. 


Pădurarul îşi făcea de lucru cutreeránd pă- 
durea, iar baba deretica prin bordei, spăla 
rufele şi pregătea moşneagului de mâncare. 
„Amândoi erau bucuroşi şi recunoscători că imbă- 
trâniseră împreună şi nu-şi doriau acum altceva de 
cât 5а închidă ochii amândoi odată. 


Intr'o frumoasă dimineaţă de primăvară, moşnea- 
gul o porni prin pădure să culeagă vreascuri pentru 
toc. 

Proespăta verdeață a pomilor şi aerul limpede şi 
luminos îl făcură să se afunde tot mai mult în pă- 
dure. Сапа însfârşit, căzu de oboseală pe-o bu- 
turugă, auzi la picioarele lui susurul unui izvor. 
Insetat se plecă deasupra şuviţei de apă şi trase 
un gât. 

Deodată se simţi inviorat: muşchii ii se oţeliră, 
pielea i se întinse pe muşchi şi, trecându-şi mirat 
` mâna pe cap, dădu de o coamă deasă іп locul 
cheliei cu care era deprins de atâta vreme. 

Atunci înţelese: Dăduse peste izvorul tinerefei! 
Plin de bucurie se plecă din nou deasupra apei... 

In vremea asta, baba, mirată şi îngrijată, porni 
să-şi caute moşneagul, care nu lipsise niciodată atât 
de mult de-acasă. Şi merse ea, tot merse pe urmele 
proaspete de paşi, până căzu şi ea de oboseală tot 
pe buturuga pe care se odihnise moşul. Se mai 
uită iar în toate părţile, strigă din răsputeri, dar, 
nici urmă de moşneag. 

Deodată auzi la picioarele ei un gângurit drăgă- 
lag de copil. `. | ] 


Putiná Mitologie 


EUROPA 


Intr'un castel singuratic dintr'o ţară veche a Asiei, 
trăia o fiică de rege de-o frumusețe dumnezeească. 
Europa, căci acesta era numele prinţesei, îşi pe- 
trecea zilele cântând si culegând floti pe malul 
mărei, impreună cu tovarăşele sale. Intr'o zi îru- 
moasă de vară se strânseră iar toate, şi dupăce 


culeseră flori multe, se apucară să împletească din . - 


ele cununi, cu care să se impodobeascá. Dar iată 
că se apropie de ele un taur frumos, care se plimba 
cu mândrie prin iarba deasă. Era atât de blând 


' acest animal, şi'n ochii săi, ce nu erau spăimântători, 


ca ai celorlalți tauri, strălucea atâta bunătate, că 
fetele se apropiará de el şi incepurá să-l mângăe, 
si sá-i dea flori. 

Europa il atinse chiar şi-l sărută pe frunte. 
Atunci taurul se lăsă jos, la picioarele prinţesei 
care, după ce-i impodobi coarnele cu flori, se urcă 
pe spinarea lui. Taurul începu să meargă mai încet, 
apoi mai repede ,din ce in ce mai repede. O zi, 
o noapte si iar o zi fugi acesta necontenit, rápind-o 
pe Europa din mijlocul tovarágelor ei dragi, din 
sânul patriei sale. 

In cele din urmă taurul s'a oprit, a lăsat-o pe 
Europa în mijlocul unei insule necunoscute şi s'a 
făcut nevăzut. Aşa că biata fată s'a văzut de-odată 
singură, şi'n jurul ei totul era străin: pomii, stân- 


- cile, ţărmul mărei. I se păru că visează un vis 


urât căci, spunea ea: ,,Cum puteam eu să-mi pără- 
sesc părinţii, să plec din mijlocul florilor, dintre 
prietenele mele iubite, ca să fug pe spatele unui 
taur?” Deodată, se auzi în apropiere un murmur 
tainic; o zână blândă şi frumoasă apăru în faţa ei: 

— „Eu sunt aceea care ţi-am trimis taurul, Eu- 
ropo, mângăe-te! Numele tău va rămâne nemuri- 
tor, căci acest pământ care te-a găzduit va purta 
numele tău. Vei fi soția unui zeu puternic, şi 
niciodată nu-ți va părea rău de prietenele pe care 
le-ai lăsat în Asia”. 

Şi de atunci continentul nostru poartă numele 
Europei. 

Daniela 


Se plecă şi, ce-i văzură ochii? In hainele moş- 
neagului ei se găsea un copilaş nou născut, care-şi 
sugea mulţumit degetele. 

Pasă-mi-te, moşul cel lacom băuse prea mult din 
izvorul tinerefei. 

Vorba-i, nu prea cred să fi fost baba prea mul[u- 
mită de schimbare. 

Elisabeta T. 


Citiţi 
„О si Tepelus* 


00466 DIMINEAȚA COPIILOR 


1) Este noapte, Frosa doarme, 2) „Taci, Нара !” zice Frosa 
Haplea doar se tot frământă, 3 ЭМ miez de noapte nu cânta, 
N'arc-astámpár, este vesel, Сап frumos, dar de departe 
Auziţi-l că chiar cântă, Mai frumoasă-i vocea ta!” 


4) Stă o clipă, cântă tare: 


3) Auzind aceste vorbe, „ы 
Haplea patul părăsi, F Foaie verde usturoiu !" 
In cámase, fără ghete, i Ca nebun apoi aleargă, 
Glonţ pe stradă o zbughi. Zău, să juri că-i vr'un strigolu, 


DIMINEAȚA COPIILOR ee 


5) Unu-i vede şi-l opreşte: 6) Mincinos mai e şi Haplea! 
„Stai, măi Hapleo, ce-ai páfit 2” Mai 'ncolo iar s'opreste. 
— „Caut somnul”, zice Haplea, „F oaie verde 1” cântă, p'urmá 
„Căci de-acasă mi-a fugit.” Fuge-alcargă nebuneşte. 


7) Dar vardistul Mustăcilă 8) Haplea-l ia cu binigorul: 

lată mána-i pune'n piept „Uite, dragă don sergent, 
incotro, măi Hahalera ? Frosa-mi spuse că la canto, 

e omor, de nu-mi spui drept 1” Nentrecut sunt ca talent, 


9) „Cânt frumos dar de departe” 10) „Şi deştept cum sunt din fire. 
М Èlasu-mi trebue auzit. Uite, cânt acum pe lună 
' Să-l aud dela distanţă Fug apoi cát жый clonele 


Eu pe stradă am eşit, 54-1 aud eu cum rásuná" 


PAG. 10 


== Poveste chineză — 


a Peking trăia odată un cămătar nu prea 
cinstit. í 

Intro zi, un muncitor veni la dânsul cu 
o bucată de argint plin şi-l rugă să i-o 
schimbe în bani. 

„Citeşte-mi şi scrisoarea aceasta pe care am pri- 
mit-o acum de la fratele meu”, zise muncitorul. 

Cămătarul citi: 

„Frate, eu muncesc acum prin părţile din sud 
ale țărei, unde câştig bani mulţi, deaceea pot să-ți 
trimit de ziua ta această bucată de argint, care 
face zece taeli” (monedă chinezească). În curând 
iți voiu scrie mai mult. Fratele tău”. 


Cămătarul îi inapoie scrisoarea şi cântări argintul, 
dar văzu că face doisprezece taeli. 

— Bun chilipir, îşi zise dânsul şi numără nu- 
mai zece taeli muncitorului. 

După puțin, un om veni la cămătar şi-l întrebă: 

„Cunoşti pe muncitorul care a schimbat argintul?” 

— „Nu”, răspunse cămătarul. 

— Ат venit să-ţi spun că este un hof. Cer- 
cetează argintul şi ai să vezi că nu face multe 
parale. 

Cămătarul se grăbi să taie argintul în două şi 
văzu cu groază că mijlocul era de plumb. 

„Ştiu unde se găseşte hoţul, zise omul. Dacă 
îmi dai un tael, te duc la dânsul”. 

Cămătarul îi dete suma cerută şi acesta îl duse 
la o ceainărie unde găsiră pe lucrător bând ceaiul. 

Furios, cămătarul începu să-i strige: 

» Pungasule, mi-ai vândut plumb in loc de ar- 


— Dacá este aga, ráspunse politicos hoful, te rog 
să mă іегі. N'am avut timp să cercetez argintul 
trimis de fratele meu, sunt gata să-l iau şi să 
înapoiez cei zece taeli. 

emă numaidecât pe stăpânul ceainăriei şi-i zise: 

„Adu-ne un cântar şi cântărește chiar d-ta bu- 

câta de argint”. j :l 


DIMINEAT A COPIILOR 


O mulţime de curiosi adunaţi de strigătele că- 
mătarului, se inghesuirá іп fața ceaináriei. 

„Această bucată de metal cântăreşte doisprezece 
taeli”, zise stăpânul ceaináriei. 

„Doisprezece taeli?” întrebă mirat, muncitorul. „Nu 
se poate, fratele meu nu mi-a trimis decât zece. 
Iată scrisoarea care dovedeşte aceasta. Domnul care, 
este cel mai cinstit cămătar din Peking, nu mi-a 
dat decât zece taeli pentru bucata mea de argint. 
Aceasta, deci -nu poate să fie a mea”. 

Cămătarul zăpăcit trebui să ceară iertare. 
Trad. de 0. de C. 


Sufletul lui Petre Garcias | 


Doi studenţi făceau împreună drumul dela ora- 
sul Penafiel la oraşul Salamanca. Simfindu-se obo- 
sifi si insetafi, se oprirá la marginea unei fântâni 
ce era în drumul lor. Acolo, pe când se odihneau 
după ce îşi potoliserá setea, zárirá din întâmplare 
pe o piatrá cáteva cuvinte cam sterse de timp si 
de picioarele turmelor ce veneau să bea apă la 
fântână. Cei doi studenţi spălară piatra cu apă 
şi putură să citească următoarele: 

„Асі este închis sufletul lui Petre Garcias, licen- 
fiat al Universităţii.” 

Studentul cel mai tânăr, care era iute şi cam ză- 
păcit, nici nu citise bine inscripţia aceasta, că zise 
răzând cu hohote: „Dar ştii că are haz? Aici este 
închis sufletul!... Un suflet închis! Aş vrea să ştiu 
care nătărău a avut ideia să scrie o prostie ca a- 
ceasta.” | 

Aşa grăi studentul cel tânăr şi după aceea se sculă 
să plece. Tovarăşul său de drum, care era un tânăr 
cu judecata solidă, îşi zise singur: „Fără doar şi 
poate că aici se ascunde o taină; voiu sta ca să 
o lámuresc." 

Asa dar, îl lăsă pe celălalt să plece, iar el sápá 
cu cuțitul de jur împrejurul pietrei, până се о ri- 
dică din loc. Sub dânsa găsi o pungă de piele, 
iar în pungă o sută de galbeni de aur şi o hârtie 
pe care erau scrise următoarele cuvinte în limba la- 
tină: „Fii moştenitorul meu, tu care ai avut atâta 
pricepere să descurci înţelesul inscripţiei şi fă cu 
banii mei o întrebuințare mai bună decât mine.” 

Studentul, încântat de descoperirea aceasta, puse 
la loc piatra, aşa cum era mai înainte, iar el igi con- 
tinuă drumul spre Salamanca având în buzunar su- 
fletul lui Petre Garcias. 


(Gil Blas) 
———— oa — —— 


"P a - 


Le Sage 1 


DIMINEAT A COPIILOR 


PAG. 11 


Curiozitáti, Jocuri, Distractii 


Cum să faci un gaorece alb 


Curăţă un пар si taie-i rotund capătul, 
partea de desubt pentru a-l putea aşeza pe o masă. 
Vârtul napului formează coada şoarecelui; taie firi- 
celele subţiri după acest vârf şi infige-le ca mus- 
ҺАН în botul şoarecelui, in care afi făcut câteva gá- 
uri cu un ac cu gămălie. Gămăliile a două ace 
negre formează ochii. Urechile le veţi tăia din par- 
tea care s'a scos de desubt şi le veţi infige in două 
crăpături deasupra ochilor. Şi iată şoaricele gata. 

Dacă şoaricele e o şoriceoaică, îl vom putea în- 
conjura cu puii ei, făcuţi în acelaş fel din nap ori 
din ridichi. 

Din nap se mai pot face flori de camelia pentru 
a decora masa, lăsând petalele albe sau colorindu-le 
cu cerneală roşie. 


Dece flacăra e aibastră la mijloc şi galbenă pe mar- 
gini? Dece e mai rece la mijloc şi mai ин ре 
margini ? 


- Culoarea unui lucru care arde, depinde mult de 
căldura cu care arde. Cu cât arderea e mai pu- 
ternică, cu atât trece dela roşu aprins la un roşu 
mai deschis, aproape la alb. Sirius, steaua albă,-ar- 
zătoare, e mult mai fierbinte decât Soarele şi alți 
aştri roşii. Partea din afară a unei flacări e mult 
mai caldă decât mijlocul ei. Sodiul, care e pretu- 
tindeni în cantităţi тісі, la ardere dă o culoare! 
galbenă. Dar sodiul, sub formă gazoasă, nu e de- 
stul de fierbinte ca să 'mprágtie lumina decât la 
exterior. Putem ţine un chibrit la mijlocul unei 
îlacări fără са el să se aprindă, cel puţin câteva 
clipe. Sodiul dá flacárei culoarea gălbuie pe mar- 
gini şi albăstruie la mijloc. 

Dece marginile sunt mai fierbinţi decât centrul? 
Pentrucă partea externă a flacării e cea mai ve- 
cină cu aerul, adică cu oxigenul, care produce ar- 
derea. Mijlocul flacării trebuie să se mulţumească 
numai cu. puţinul oxigen care ajunge la el. Unde 
arderea se face repede si complectá, cáldura e mai 
puternicá; deaceea partea cea mai fierbinte a їїй- 
сйгеї е cea de pe margini. 


T 


r£ 


apoi 


O adunare grea 


Pe drumul dela Constanţa la Bucureşti, am în- 
tâlnit şase căruţe; în fiecare căruță erau şase saci 
în fiecare sac, şase coşuri, în fiecare coş, şase 
lădiţe, în fiecare lădiţă, şase portocale. Câte por- 
tocale, câte lădiţe, câte coşuri şi сай saci au a- 
juns aşa dar la Bucureşti? 


Răspuns: Numai eu, deoarece căruțele le-am în- 
tâlnit în drum. 
Din nemfeste de Wodan 


pr 


iluzie optică 


Nu-i aşa că vi se pare că linia b e prelungirea 
liniei а? Si cu toate astea controlafi, şi o să vedeţi 
cá v'afi înşelat, căci c e adevărata Р а 
liniei а. 


Cele" mai mari biblioteci din lume 


Cea mai importantá bibliotecá din lume este 
„Biblioteca Naţională” din Paris. Biblioteca acea- 
sta are 3 milioane 700 de mii de volume. După 
dânsa vin două biblioteci cari au mai mult de- 
cât 2 milioane de volume şi anume: Biblioteca nu- 
mită „British (citeşte Britiş) Museum" dela Lon- 
dra cu 2.300.000 de volume şi , Biblioteca publică” 
dela Petrograd cu 2.044.000 de volume. 

Vin apoi: Biblioteca dela Berlin (1.177.000 vo- 
lume), cea dela Munich (1.200.000 volume) si cea 
dela Madrid (1.125.000 volume). 


Averea planetei noastre 


Care e averea totală a pământului calculată în lei? 

Nu e nevoie de statistici, de calcule îndelungate. 
Răspunsul e foarte simplu. Averea totală a planetei 
noastre e de 40 lei. 

E prea puţin? Se poate, dar aşa e. Pământul nu 
are decât doi poli, ori, un mi face 20 lei, deci doi 
poli fac patru-zeci lei. — . - 


27 ——Ó 


PAG. 12 


DIMINEAȚA COPIILOR 


FATA PROMISĂ SOARELUI 


— Poveste orientală — 


de Vasile Stănolu 


fost odată o împărăteasă care n'avea copii. 

AW lImpărăteasa aceasta se rugă de soare să-i 

, dea un copil, fie băiat, fie fetiță, legându-se 

cu jurământ ca atunci când copilal va avea 

vârsta de doisprezece ani, să-l dea inapoi 
soarelui. 

Un an după aceasta împărăteasa născu o fetiţă, 

care creştea si se făcea zi de zi mai frumoasă. O- 

dată soarele o întâlni pe drum şi-i zise: „Spune 


ote am 


х пине | 


mamei tale cá trebue sá-mi dea се mi-a promis." 
Fetiţa sau să-i zicem mai bine Domnița se duse 
acasă şi-i spuse împărătesei ce-i vorbise soarele. 
Impărăteasa ii răspunse: „Să-i spui soarelui cá 
n'a sosit încă vremea.” Dar în ziua in care Domnița 
împlini vârsta de doisprezece ani, soarele o răpi 
şi o duse acasă la dânsul. 


Când află împărăteasa ce ii se întâmplase, vápsi 
în negru tot palatul, se incuie intr'insul şi plângea 
бі se văita şi ziua şi noaptea. 

Soarele avea în casă şi un balaur, care când o 
văzu pe Domniţă, zise cu lăcomie: „Imi miroase а 
copil de împărat!” 

— „E сорпа mea şi n'ai voie să te atingi de 
dânsa!” îl dojeni soarele. 

Dar Domniței ii era dor de maică-sa şi dorul 
acesta o făcea să fie mereu mâhnită şi cu ochii 
umezi de lacrimi. Intr'o zi chiar fu văzută de soare 
cum piânge cu hohote. Soarele ii zise: „De ce 
plângi?” 

— „Nu mai pot de dorul mamei!” îi răspunse fata. 

— „Dacă ţii să mergi acasă, îi grăi din nou soa- 
rele, n'ai decât să chemi animalele, ca să te ducă 
până acolo.” 

Dar soarele chemă mai întâiu pe balaur şi-l în- 
trebă: „Сапа te ar apuca foamea, ce ai mânca mai 
bucuros?” 

— „Ре fata cea frumoasă!” 

— „раг când te ar apuca sttea, се ai bea mai 
bucuros?” 

— „Sângele еі!” 

Soarele înţelese atunci că balaurul nu are gân- 
duri bune cu fata şi de aceea îi zise să cheme 
un alt animal. Fata chemă pe cerb pe care soarle 
îl întrebă: 

— „Vrei să o duci pe fată până acasă la dânsa?” 
— „ра!” răspunse cerbul. 

— „Dar când te apucă foamea, ce vei mânca?” 
— „larbă verde.” — бі când te apucă setea ce 
vei bea?" — Apă de isvor." 

Cerbul o luă apoi pe fată între coarne şi porni 
la drum. Merse cât merse şi-l apucă foamea. De 
aceea ii zise fetei: ,,Sue-te în arborele acela şi să. 
nu te dai jos până ce nu mă întorc eu." 


Cerbul se depărtă, ca să-şi caute hrană. Nu trecu 


' mult la mijloc şi iată cá veni sub arborele in care 


era fata un balaur groaznic şi-i spuse să se dea jos, 
jurând cá nu o mănâncă şi că nare vreun gând 
rău cu dânsa. 

Ca să se scape de dânsul şi să câștige vreme, 
fata îi zise să meargă întâiu până acasă la el și 
să-i aducă o pereche de pantofi frumoşi şi că după 


` aceea se va da jos şi dânsa. 


Balaurul se duse, dar mai înainte de a se întoarce 
el, veni cerbul care o luă din nou între coarne şi o 
duse, alergând cât îl ţineau puterile, acasă la impá- 
răteasă. 

Mare şi negrăită fu bucuria împărătesei, când. îşi 


1 


DIMINEAŢA COPIILOR 999999999999999999999999999999999999909099999/ PAG. 13. 


văzu pe fiică-sa despre care credea cá e pierdută pen 
tru totdeauna. 


Două zile după aceasta fata cea frumoasă se duse 
să se plimbe cu mai multe drin prietenele ei din 
cetatea aceea. Merseră cu toate la o grădină ce avea 
o poartă mare de fier. Oricât de mult se căzniră 
şi se trudiră celelalte fete, dar nu fu chip ca să poată 
deschide poarta. 

Dar abia o atinse logodnica soarelui, că poarta 
se deschise, fata intră cea dintâi în grădină, în 
aceiaşi clipă însă poarta se închise din nou, lăsând 
afară pe toate celelalte fete. 

Ce-i fu dat frumoasei noastre să vadă în grădina 
în care rămăsese singură? O muiţime mare de ani- 
male şi de oameni, prefăcuţi cu toţii in pietre. Prin- 
tre dânşii era şi un împărat care ţinea în mână o 
bucată de hârtie pe care stătea scris ce urmează: 
„Voiu învia din nou, dacă se găseşte o fată, care 
să vegheze, fără să adoarmă o singură clipă, trei 
zile, trei nopţi şi trei săptămâni. Pe fata aceea o 
voiu lua de soţie.” 

— „Voiu veghia eu!" îşi zise fata si veghie intr'- 
adevăr trei zile, trei nopţi şi două săptămâni. Toc- 
mai atunci trecu pe lângă grădină un negustor de 
robi de!a care fata cumpără o sclavă căreia ii zise: 
„Eu mă voiu cuica puţin, iar tu să stai şi să ve- 
ghiezi şi dacă se trezeşte impăratul acesta care e 
prefăcut în piatră, să mă trezesti îndată şi pe mine." 


Fata se culcă şi adormi, dar sclava ei o desbrăcă 
în somn si se imbrácá dânsa cu hainele ei, pentru 
ca împăratul, atunci când s'o trezi, pe dânsa să 
o ia de soţie. Când se impliniră cele trei săptămâni, 
împăratul învie şi zise: „Cine esti tu?” 

Sclava îi răspunse: „Sunt aceea care am veghiat 
fără să dorm, trei zile, trei nopţi şi trei săptămâni.” 

— „Dar cine e fata care doarme?” 

— „E una din sclavele mele!" îi zise ea minfind. 

Impăratul, care n'avea cum să ştie adevărul, luă 
de soţie pe sclava cea mincinoasă, iar fata impárá- 
tesei, dupá ce se trezi din somn, fu pusá sá pá- 
zeascá un cârd de gâşte. 

Ii fácurá chiar o colibá in care sá stea singurá. 
Acolo plângea ea şi ziua si noaptea, povestindu-şi 
sie însăşi toată nenorocirea de care avusese parte. 

Intr'una din nopţi fu auzită însă de împărat, care 
o chemă la dânsul şi o întrebă ce are de plânge ne- 
contenit. Fata cea frumoasă îi povesti totul din 
fir în păr, împăratul o crezu pe cuvânt şi o luă: 
de nevastă, iar pe sclava cea mincinoasă dete po- 
runcă să fie sfâşiată în bucățele. 

de Vasile Stănoiu 
——— ce x ——— 


GHICITOARE 


Ce nu pofi să pui 
Sá şeadă în cui? ; 
сох (mo) | 
Mă vedeţi şi nu mă vedeţi 
nu mă puteţi vedea decât nevăzând. 
Eu vorbesc fără ca să vorbesc; 
fără ва mişc, má misc, alerg. 
Sunt mincinos şi totuş uneori spun adevărul. 
Ce sunt dară? 
(тал) 
Trimise de Раш Gonstantinascu-Garacal 
, o... И 
Am о fatá tinericá 
Ce frumoasă, ce gătită 
Vine toamna sulimenită 
Pleacă primăvara terfeiită 


| (opoduz) 
Trimisă de Marioara Rádutá-Azuga 


— Când este timpul potrivit pentru a culege 
merele? 
— Când nu este nimeni în grădină. 


— Chelner, adu un şniţel. 

— Imediat, cu plăcere! 

— Nu! Nu! cu cartofi! ? 
Trimese de Bulfon B.-Craiova 


PAG. 14 


PAGINA 


DISTR 


DIMINEAȚA COPIILOR 


|559559519559519559559559 559 


Rezultatul concursului lunar No. 7 


1) Dublu triunghiu. 


т 
>г 
wm 
»«mr 

»-Uu»z2»0»U 


DESLEGĂRILE JOCURILOR 


3) Problemă. 


Mai întâi au trecut împreună Tudorică şi Lisan- 
dru. A rămas pe malul celălalt Tudorică şi cu 
barca s'a întors Lisandru. Apoi a plecat cu barca 
Tatăl şi s'a înapoiat Tudorică. Acum a plecat iar 
Tudorică şi Lisandru si iar a rămas Tudorică 
pe când Lisandru s'a înapoiat ca să aducă barca 
vecinului care trece acuma. Cu barca se înapoiază 
Tudorică, îl ia şi pe Lisandru, trec râul şi astfel 
sunt toți de partea cealaltă. 


2) Carte de vizită magică. 


CROITOR MODERN 


Au deslegat 1 jocuri, următorii ci- 
titori din 
CAPITALA: 


lonel Haim, Sonia Camerman, lones- 
cu 1. Gheorghe, Margot D. Stefá- 
nescu, Henry Behar, Moise Ciprut, 
Gh. Bâncescu, Spiegel Herman, Wolf- 
shard-Hans, Mauriciu Glaubes, Gr. Mu- 
şică, Sufrin C. losub, Georgescu N. 
Gh., N. Petre N. Lupea, Marcel Rot- 
tman, Beratlieb P. Stefan, Avramescu 
I. Niculae, Kleinman Adela, Marta si 
Marcel Welt, Popescu D. Niculae, lo- 
nescu T. Grigore, Lenuţa R. Po- 
escu, Maier Steinberg, Hauller А, 
, Cosma Z. Vergil Dobre I. 
D-tru, Suru Miron, Marioara Lotzcar, 
Silviu si Rina Hirschhorn, Blasbalg 
Beno, Donenfeld Ricu, lozeph * Ne- 
hero Iliescu Isidor, Damian |. D-tru, 
arol Feldman, Vlaiculescu Traian, R. 
Petrescu, огозу Rudolf, Anghelo- 
vici Solomon, Benedeto Harierco, Arno 
Hilf, Gabriela D. Gheorghiu, Jeana 
Schwarzenberg, Stefánescu E. Oprea, 
Gruia N. Emil N. si R. Gelberg, Con- 
stantinescu Petre, Cohen Clarufa, Bru- 
cker Samiy, Stavru Mellas, Silviu si 
Charlotte . Zambotti, Mihăilescu F. 
N-lae, Popescu P. Virgiliu, Pană S. 
Gigi, Ie S. Lázárescu, Baiatu D. Cris- 
tian, Bejan Mihai, Goţu I. Petre, Ioa- 
nid Costin, Kalimzachis Sarii, Totti I. 
Pascu, Getta Negulescu, Iorgulescu V. 
Const., Solomon Osiass, Grimberg A- 
vram, Marcovici Miriam, Blechmann 
Anna, Blechmann Sylvia, Haim Rabi- 
novici, Oprişan St. Nicolae, Wein- 
traub Samy, Heinerich Krauss, Israel 
Matilda si Rasela, Rebecca Strulovici, 
Zamiir Constantin, Constantinescu P. 


C-tin, Constantin Paul Rádulescu, So- 
fia Neuman, Herman Rosenzweig, Ma- 
xim si Raul Silvian, Dobrescu Gh. 
Niculae, Zoica Semo, Eugen І. Du- 
mitrescu, Leibovici Libertina, Iosefina 
I. Dumitrescu, Ricá Marcus, Gérard Dr. 
Weinberg, Cohn H. Simion, Niţă Au- 
relia, Marioara Massler, Teny Stein- 
berg, Petrus Шезси, Constanţa Gre- 
orian, Andreescu A. Andrei, lotici 
. loan, Boxer Avram, Nicu Zaman, 
Mihail V. Popescu, Vily Moscovici 
Şapira, Ştein Alberto, Lionel S. Bro- 
der, Locusteanu A. Dan, Filip Rosen 
Izu şi Dan Hberman, Marinesccu А. 
Mircea, Ionescu F. Maria, Cristache 
Evoescu, Ferdinand Blascu, Mitiţă S. 
Lalu, Ionescu Gh. Constantin, Petres- 
cu 1. Gh., Victoria, Elena, N. Mina 
Popescu, Rebeca  Strulovici, Singer 
Sara, Florica Iliescu, Zarzaropol N. 
Afrodita, Cristea I. lon, Sporea Gh. 
Ioan, D. Gică, Aurelia R. Tone, Ste- 
fánescu V. Aurel, Marioara C. Ionescu, 
Burducea Iosif, Marcu Chr. Boris, Eu- 
genia şi D. Marinescu, Cor- 
nelia şi Sergiu Marinescu, Isac D. 
Elizer, Margareta I. Alhalel, Lucretia 
Kiriac, Charlotte N. Leonte, Hary Et- 
tingher, Clareta Andreescu, Gabler 
Tony, Ferman Carol, Mayer Fany, 
Tánfáreanu Alexandru, Aron B. Lei- 
bovici, Dumitrescu Eugen, Marcus Ig- 
natz, Schvartz Henry, Oanță Ovid, 
Zane Salomea, Ionel V. Petrescu, Li- 
viu -Ciceo Pop, Mircea Dumitrescu, 
Ella Fronescu, Arsenescu P. Constan- 
tin, Mocanu loan, Şmilovici Mircea, 
Angelica Alexandrescu, O. Braun, Sara 
Goldenberg, Jetty Penchas, Simon 
Penchas, C. Ion Clement Schachman, 
Elise si Matilde Samuel, Veronicle My- 


4) Ghicitoare. 
| BISERICA 


DESLEGĂTORII JOCURILOR 


osotis, Rosman A. Tiberiu, Mauri- 
ciu Feibisch, Mendel Mina, Hersco- 
тісі Adolf, Moruzi I. Ioan, Titu Fier- 
tel, A. Micu Brenner, Eva si Caro- 
lina Klar, Moldoveanu Ofelia, Dinu 
C. Albulescu, Tochi Maria, Stan llie, 
Tina, Misu si Solomon Levy, Coca 
Ardeleanu, Апа Segall, Metta Leri, 
Moritz Segall, Leon si Maria Mero- 
vid, Damian Gheorghe, Samuel Schá- 
chter, Gabrovschi T. Nicolae. 


Au deslegat 3 jocuri, următorii citi- 
tori din 
CAPITALA: 


Goldenberg Emanuel, Louis şi Ro- 
bert  Copelmann, Lindenberg Kivu, 
Salzberger Ernestina, St. Ivan, Romu- 
lus Peligrad, Clara Klein, Gică Geor- 
gescu, a şi Elena Alexe, Titi si 
Fili Ionescu, Osias Abramovici, Lu- 
creţia D. Ciocoiu, Bădescu Aurel, Mun- 
teanu Gabriela, бері Mahnblatt, lo- 
nescu Gh. Constantin, Neamţu Dumi- 
tru, Dan Haritonovici, Solomon Blumen, 
Constaniiniu V. Emanoil, Stavrescu Ma- 
ria, Sidoriu Alexandru, Bercovici Gus- 
tav, Feldman Cecilia, Şmilovici M. Sa- 
muel, Amelie si Fred Goldstein, E- 
lena, Fánicá si Alexandrina Georges- 
cu, Ghisoiu М. Alexandrina, Saul si 
Jacques Zilberman, Marietta Munteanu, 
Jacques Lobel, Feurstein Paulina, to- 
nescu A. Maria, Stefánescu I. Aurel 
si Titi, Datcu Idochina, Marcel Schme- 
licht, Ana si Maria I. Jăger, Renée 
Bacalu, Izidor Sylvia si Jean Aron, 
Zaharia Riveanu, Estera si Matilda 
Schvartz, Etty Feldman, Angela Ipcar, 
Kindler Mayer si Renée, Maria Car- 
sinescu, Hoffman Otilia, Gică Liculescu, 


DIMINEAȚA COPIILOR*99999999999990999099909999990009909909009090099000090 PAG. 15. 


Ascher Mibashan, Niculescu St. Con- 
stantin, Perletta Lewy, Leon Calma- 
novid, Titi Teodorescu, Giugliemo Ca- 
biaglia, Bánescu D. Maria, Elena Parsi, 
Goldman Ninette, Bertine luster, Her- 
şcovici L. Aron, Lisa si Raşel Sena- 
ter, Miháileanu D. Dumitru, I. Cires, 
N. Meltei, Petre si Mircea I. iod 
in, Trocan Mircea, Rosenzweig - 
omon, Lola Perker, Aurelia I. Popa, 
Nestor T. Temi si Silviu Cappon, 
Sibalis J. Iosef, Petrescu Dorin, Vir- 
gil Hagi Panteliy, F. iegelmann, 
Carol si Blumetta- Weiss, Nina Berson, 
Gheorghe B. Brad, Henry Perlman, 
Cristea G. Gheorghe. і 


Ж... deslegat 2 jocuri următorii citi- 
CAPITALA: 


Vasile Iordăchescu, Constantinescu 
Constanţa, Abramovici I. Avram, I. M. 
Cristescu, Dolly Franco, Sarafian E- 
duard, Marioara Perianu, Апа Peri- 
anu, Fănică losef, Fedorovici С. Con- 
stantin, Florica Rosnovici, Katz Mo- 
ritz, Carola Rozenblum, Anton Stefá- 
nescu, Dorel Papanide, Manolescu T. 
Nicolae, Ionescu C. Vasile, Carciag Mi- 
hai, Zoe Carciag, Popescu lon, Ella 
Haber, Leon Rosenberg, Kraus Sa- 
betay, Senater Roza, Adler L. Jean, 
Popescu Aurora, 


Hu deslegat 1 următorii citi- 
ud ar Joc, ; 


CAPITALA: ) ` 
I. N. Vládescu, Liza Edelstein, Ana 
Spinner, Corina Scharf, Rozica Suli- 


Ionel Durdunescu Voicu Marietta. 
man 


ыы ыы 1111111111111111111111111111111111111111) 


De vorbá си cititorii 


СЕ 

San. Im.-Loco. — „Un vis". Mulţumim cá ţii aşa de 
ш а revistá, dar nu e bine sá ne facem поі insine 
reclamá. 

М. Cal.-Bazargic. — , Nemulfumitului.." In manuscrisul 
d-tale nu intrebuinfezi aproape deloc semnele de punc- 
tuatie şi scrii „ami”, „sar zice”, ,pentr'u" etc. pe când 
trebue scris a-mi, s'ar, pentru. 

Cotz. G. C.-Loco. — Nu mai publicăm glume trimise 
dacă trimifátorii lor nu ne spun de unde le-au luat. 


Ruc. B.-P.-Neamţ. — „Vânătorul Cerbărici”. Chiar in 


strofa 1-а rimezi „Cerbărici” cu „trudit”, ceeace nu se 
poate. Mai scrii „se tărăia”, în loc de se târa. In genere, 
poezia e slabă. 

St. M. HI.-Loco. — ,,Broscoiul şi boul". Un elev de liceu 
e dator să stie cá el nare voie să semneze o fabulă, 
al cărei autor este altul. Chiar când zici cá e „trimisă” 
de d-ta, faptul acesta este un furt literar, fiindcă furi 
munca altuia. 1 

Gar. C.-R.-Sárat. — Сішпсіс trimise de d-ta sunt cam 
altfel. Deocamdată te sfátuim să înveţi ortografia care, 
de altfel, este aşa de simplă şi uşoară. 

G. Stăn.-Argeş. — Glumele cu ,cocosul" si cu ,cá- 
prarul, nu se potrivesc pentru revista noastră. Continuă 
să fii cititor, iar noi avem grije să scriem în revistă 
lucruri şi plăcute şi folositoare, 

St. Al.-Loco. — ,„„Obraznicul şi Esop.” E о fabulă pe 
care am citit-o de mult în traducere română. 

N. Hr.-Loco. — Ne-ai trimis unele glume drăguţe, dar 
nu le publicăm până nu ne scrii de unde le ai. 

Mar. I. Grig.-Loco. — Să-i lăsăm pe oamenii mai in 
vârstă să ne spună poveşti şi basme, fiindcă ei se 
pricep mai bine. In afară de aceasta, în poveştile tri- 
mise de d-ta nu intrebuinfezi semnele de punctuație si 
nu respecţi ortografia. 

Mal. N.-Ismail. — Tiganii, popor sărac şi necájit, tre- 
bue să ne inspire milă, iar nu ocazie ca să ne batem 
mereu joc de dânşii. A-ţi bate joc de cei slabi nu este, 
o calitate frumoasă. 

А Dorf.-Chişinău. — Traducerile d-tale arată cá nu 
cunoşti în deajuns limba franceză şi că nu posezi încă 
nici limba română. De aceia, lasă pentru mai târziu îm- 
plinirea dorinţei de a scrie pentru a fi publicat, 

Mar. R.-Azuga. — Ці publicăm ghicitoarea. 

Gh. Zer.-Loco. — „Zorile” e o poezie slábufá, iar іп 
traducerea ce ne-ai trimis, ai reprodus o fabulă care s'a 
publicat de mult în limba română. : 

Car. Mos.-Dorohoi. — Nu-ţi putem publica nici o glumă, 
pàná nu ne spui de unde le-ai extras. 


Liv. Mos.-Dorohoi. — Glumele trimise de d-ta nu prea 
merg pentru revista noastrá. 

Maria Trest.-Loco. — Micuţă domnişoară, ai iat 
destul de bine poezia „Copiliţa”, dar cum să о publi- 
саш, dos a fost publicată de mult si dacă altul e 

TU! 

I. Năs.-Tg.-Mureş. — Trebuie să пе spui de unde ai 
luat ghicitorile, glumele şi problemele amuzante ce ne ai 
trimis. Altfel nu le putem publica. 

Hr. А, Al.-Brăila. — Dece ne trimiţi bucăţi copiate? 
Dacă publicăm vreuna şi te semnăm pe d-ta, tot dumitale 
îți facem rău, căci ceilalţi cititori te vor da de gol şi te 
vor acuza de literar. 

Oz. Mat.-Loco. — Regretăm, dar nu publicăm „de ha- 
târul” cuiva nici un rând. Mai înainte de orişice trebuia 
ca revista să iasă cât mai bine. 

Gh, Vas.-Loco. — Іп bucata „Cine are mustăţi”, scrii, 
între altele, şi următoarele: „Той. are шабан”, Аге iu 
loc de au e o expresiune nepermisá. Mai scrii „din limba 
Franceză”, pe când trebuie scris: „limba franceză” cu f 
mic. 

Gr. Mar.-Loco. — Vedem cu plăcere cá ai talent la 
desen, dar talentul acesta trebuie cultivat prin şcoală. 
E prea de vreme, ca să pofi face lucruri aşa de grele, 
precum e coperta unei reviste. De asemeni, e prea de 
vreme, pentru ca să poţi face poveşti originale. 

БІ. Fried.-Cernăuţi. — „Topoarele”. Această poveste 
a fost publicată de mult în revista noastră. Jocurile se 
cercetează de redactorul nostru special. 

АІ. C. Al.-Grădiştea. — Recunoaştem bucuros arta si 
uşurinţa d-tale la versificare, dar anecdota nu merge 
pentru revista noastră. ; 


--------оссП шшхо-------- 
Premiul 


La examen cu succes, 
Am trecut o clasă, 
Premiul meu a fost „SUCHARD” i 


De alt-ceva nu-mi pasá. 
BRSEDHURSHERNEERHERDEEERERSENRZZSENBEERRENERENERENEENENEENBNEn 


Aducem |a cunoştinţa cititorilor că s'a pus |» vânzare foarte 
frumoasa poveste „Of si Tepelus'', care formează 
No, 4 din „BIBLIOTECA TINERETUL“, 

беге]! dar cu toţii la toate chioșcurile de ziare şi la гаги 

"ОҒ şi Tepeluş“. 

Un exemplar de 36 pagini cu o frumoasă copertă colorată 

ŞI cu Ilustrațiuni in text Lei 5 


PAG. 16. %%99%%9% DIMINEAȚA COPIILOR 


O poveste Ғаға cuvinte 


7. 
MA 


Atelierele ,, ADEVERUL" S. A. 


шн DIMINEA 
€ Pa 
чел К, 
REVISTÀ SAPTAMANALA 
DinEcrTon: М. BATZARIA 


7: A | 


COPIILOR 


Tată cocoşule, să nu mănânci „DIMINEAȚA COPIILOR !“ PRETUL 4 LEI 


PAG. 2 


Două întrebări 


Cititoarea noastră, d-ra А. Маг. din Capitală, 
re răspuns la următoarele două întrebări: Care 
opor e mai vechiu: Românii sau Evreii? Si a 
oua întrebare: Din ce neam se trag Românii? Rás- 
undem mai jos ambelor întrebări, mărturisim însă 
isä că ele ne-au cam 'mirat, credinţa noastră fiind 
i astfel de chestiuni se cunosc de toată lumea. 
'eaceea bánuim că drágufa noastră cititoare trebuie 
1 fie mică de tot. In cazul acesta este foarte 
ine că doreşte să fie lămurită şi să cunoască lu- 
uri pe cari trebuie să le știm cu toţii. 


Popoare din vechime 


Evreii, drăguță cititoare, sunt dintre popoarele 
ele mai vechi de pe lume. Bunăoară, regele lor, 
avid a domnit o mie de ani mai înainte de na- 


erea Domnului nostru lisus Hristos. Aşa dar, acum 


ei mii de ani Evreii aveau in Palestina un stat 
rganizat. Bine înţeles cá, precum vom arăta ceva 
181 încolo, Românii nu existau pe vremea aceea, 
oporul român formându-se mult mai târziu. Prin- 
e popoarele din vechime citám în Asia, pe lângă 
vrei, si Babilonenii, Asirienii, Fenicienii (aceste 
'ei popoare au dispărut), in Africa, Egiptenii, iar in 
тора, vechii Greci, Romanii, Celfii, Sciţii, ve- 
hii Germani, etc. 


Origina Românilor 


Nu ştii, drăguță cititoare, de impăratul roman 
raian care între anii 100—103 după naşterea lui 
isus Hristos sa bătut cu Decebal, regele Dacilor? 
i mai citit sau n'ai auzit cá, cu toată vitejia 
ăzboinicilor Daci, Romanii au eşit biruitori şi au 
ucerit Dacia? Si se poate să mu fi citit sau să nu 
uzit că această Dacie care nu e alta decât Tara 
românească de astăzi, a fost colonizată de acelaş 
estit împărat Traian? „А fost colonizată”, adică 
u fost aduşi colonişti romani sau romanizați si 
ceşti colonişti s'au amestecat си Dacii. Din a- 
lestecul acesta de Daci si de Romani а esit har- 
icul şi viteazul popor român, pe care suntem da- 
Ori să-l iubim şi pentru care să ne rugăm ca 
Dumnezeu să-l aibă sub sfánta Sa ocrotire. 


———À 


TOATE 9 fies Te CE 


DIMINEAT A COPIILOR 


~ 


~ 


Limba románá 


Dacă poporul român e format din amestecul Da- 
cilor cu coloniştii romani — şi e chiar foarte pro- 
babil ca numárul Dacilor sá fi fost mult mai mare 
decát al colonistilor romani — limba románá nu e 
un amestec de limbă dacă şi limba romană sau 
latină populară. Nu, fiindcă în limba română sunt 
aşa de puţine cuvinte de origină dacă, în cât le 
putem număra pe degete. Baza limbei române este 
limba latină vulgară, adică limba vorbită de po- 
porul roman şi care limbă diferea de ceeace se scria 
în cărţi. De aceea limbei române îi se zice cu 
drept cuvânt „limbă neolatiná", tot aşa cum. sunt 
limbile franceză, italiană, spaniolă şi portugheză. 

Cu ocaziunea aceasta spunem cu un sentiment 
de bucurie si chiar de mândrie cá dintre toți Neo- 
latinii Românii sunt singurii cari au păstrat nu- 
mele de Roman, căci între Român şi Roman deo- 
sebirea nu e decât de un singur accent. 


Particularitátile limbei române 


Limba română diferă de celelalte limbi neola- 
tine sau limbi surori în primul rând prin faptul că 
are articolul propriu la sfârşitul cuvintelor si im- 
preunat cu cuvântul, iar nu la început şi despărţit, 
cum este în celelalte limbi. De exemplu: soare, ar- 
ticulat e soarele ре când Francezii zic le soleil, 
Italienii ;/ sole, Spaniolii el sol. 

Al doilea, prin sunetele 2 şi 4, pe cari nu le în- 
tâlnim la celelalte limbi neolatine. De exemplu, noi 
zicem mână, Francezii main (citeşte men), Па- 
lienii mano, etc. 

Şi mai diferă prin aceea că limba română are 
foarte multe cuvinte slave. 


Cuvintele slave din limba română 
Sunt cuvinte de origină slavă, între altele, şi 


următoarele: „primesc, citesc, mă silesc, obiceiu, ` 


vreme, iubesc, bolnav, nădejde, primejdie, otravă. 

Cel puţin un sfert din cuvintele din limba ro- 
mână — şi mai cu seamă cele din cărţile bise- 
riceşti sunt de origină slavă. 

Dece sunt aşa de multe? Motivele principale sunt 
următoarele: 1) Foarte mulţi slavi s'au amestecat 
cu poporul român. S'au romanizat, dar au lăsat în 
limbă foarte multe cuvinte; 2) Sute de ani limba 
slavă a fost limba bisericească şi chiar limba ofi- 


cială a Munteniei şi Moldovei in vremile trecute. 


ER ы. АЖ, УМ 
же 


шесі» лісі ікті 4 ) 
ы Д о ый Ағу аламы ГҮ кс A HN YERBA NI һы à » ыды à 
TOT QU ue asuma, 1 7099 у m эу 2s RET RU ESQ: "240 i 4 
жж — PS £T А Ье м... ao eile, S sat — ui vibe sn. 


rom qm 


14 MARTIE 1928 Director : 
^tm 


La icoana Maicii Uomauului 


Unui mic orfan 
La icoana sfântă, dreaptă 
Copilasul îşi îndreaptă 
\ Ochişorii lui. 
Si se ?nchină cu slăvire 
Indreptând а sa iubire 
Maicii Domnului... 


Și cu frica lui curată 
CopilasuL isi arată 
Cu smerit prinos, 
Dragostaa ce-o are "n sine, 
^ Pentru tot ce este bine: 
: Sujlet credincios... 


H 5174604 па la cer Credinţa 
5n! Plină de avânt, 

Ji înviq'se sujerin(a 
"NUM De pe-acest pământ... 


Și de sus, printo minune, 
Maica „Domnului îi spune: 
— Copilaş, să ştii, 
Fiinaică eşti mereu, cuminte, 
Eu iu drag, de azi "nainte 
i Te voiu ocroti... 
Când! e ziuă, când e seară 
a Har. M. sjânt lz el coboară 
Dându-i lui puteri 
Ca sä crească tot mai mare 
Ме? hvins la orice stare 


NINE i De grele poveri... 


Petru A. Basiliu 
на о —— 
De се n’ au broaştelie coadă? 
Cumas әй ms vazul ти wopunj) 
... 
Се fa^ $ un câine vând stă in trei picoare? 
; . (тәре m ad gapi) 


4 


DIMINEATA 
 COPIILOR 


REDACTIA SI ADMINISTRATIA : 
BUCUREȘTI. — Str. SARINDAR, 9--11. — TELEFON 6/67 


ABONAMENTE: 1 AN 150 LEI 
6 LUNI 80 ,, 


UN NUMAR 1 LEI 
IN STRAINATATE DUBLU 


N. BATZARIA 


Manuscrisele nepublicate nu se Tnaoo!a7á. 


ғариза noua 


Sătulă de păpuşa veche, 
Cu care se jucase-atât, 
Steluţa vrea püpuge nouă 
Cât ea de mare, hotărit! 


l-au cumpărat păpuşe nouă, 
Cu ochi de sticlă, mişcători, 
Dar nu se "'nțelegea cu dânsa, 
Deşi-i spunea de două ori. 


Păpuşa nouă şi streiná 
De mica Stela m'asculta, 
Când ii zicea să 'nchidă ochii, 


Ea repede îi deschidea. 


Dar ma ținut o zi sau două 
Această ceartă de păpuşi 

O săptămână încheiată 

Si poate (ine şi acuşi! 


Nu, nu mai (ine si acuma 
Al neînțelegerei şirag, 
Căci la păpuşa ei cea veche, 
Steluţa s'a întors cu drag. 
Eugeniu Cománescu-Neholu 
—  — Po Ro ——— 


Sinceritate 


De o lună jumătate, 
Nicuşor s'a "mbclnávit. 
Retetele şi cu.... patul, 
Tare rău l-au mai slăbit. 


Intr'o zi, doctorul Splină, 

Pe bolnav l-a întrebat: 
„Nicuşor! Fii bun şi spune-mi, 
Doctoria ţi-ai luat?" 

— ,N'am luat-o, domnule doctor. 
— „Cum!!! mirat doctoru-a zis — 
— „Da, fiindcă ,Tineti-o închisă” 


Stă pe etichetă scris”, 
ши! 


"CD 


PAG. 4. 


€ DIMINEATA COPIILOR 


Poveste turceascá de ALI-BABA 


dată doi oameni din acelaş sat porniră 

împreună la drum. Pe unul dintr'ingii il 

chema Tizhuș, iar pe al doilea Hazim. Tiz- 

huş era deştept, siret si priceput la multe. 

Cu şmecheriile lui, ştia să-ţi oprească ара 

din curs şi pasărea din zbor. Ba mai mergea vorba 

că putea să-ţi spue de astăzi ce аге să se întâmple 
pe ziua de mâine. 

Pe Hazim, din potrivă, nu-l tăia capul la nimic, 
nu ştia să facă deosebirea dintre pagubă şi câştig 
şi era aşa de simplu şi de încrezător, că şi un 
copil putea să-l înşele cu cea mai mare înlesnire. 

Cu toate acestea, nu ştiu cum se făcu că aceşti 
doi oameni aşa de puţin potriviţi unul cu altul, 
legară tovărăşie între dânşii şi porniră împreună 
în căutarea norocului. Şi cum mergeau ei aşa, iată 
că într'o zi găsiră pe drum o traistă cam mare 
şi plină doldora cu galbeni de aur. Fireşte că se 
bucurară nespus de mult, iar Tizhuş cel şiret zise: 

„Prietene Hazim, iată că am dat peste noroc. 
De aceea, să nu facem altceva, decât să пе în- 
toarcem acasă, căci cu banii aceştia am putea trăi 
impărăteşte încă о sută de ani”. 

Nici Hazim nu zise altfel. Se intoarserá, aşa 
dar, amândoi din drum şi ajunseră pe  înserate 
la marginea satului lor. Făcură acolo un scurt po- 
pas si în vremea aceasta Hazim îi zise lui Tizhuş: 

„Hai să ne impárfim banii, să desfacem tovă- 
răşia şi să-şi trăiască fiecare cu partea sa”. Dar 
Tizhuş, care hrănea gânduri de înşelăciune, îi răs- 


punse: ,,Nu, lucru mai cuminte este ca deocamdată 
să luăm fiecare din noi câţiva galbeni de chel- 
tuială, iar traista cu ceilalţi galbeni să o ascun- 
dem în vre-o gaură. Lăsăm să treacă cinci-şase 
zile la mijloc şi apoi venim din nou şi hotărim 
cum e mai bine". 

Hazim se învoi cu gândul acesta şi după ce 
luară fiecare vre-o câţiva galbeni, ii  îngro- 
pară pe ceilalţi la rădăcina unui arbore şi apoi 
se duseră în sat. 

Dar a doua zi Tizhuş cel şiret se duse cu noap- 
tea 'n cap la arborele cu pricina, luă traista си gal- 
beni cu tot şi se întoarse acasă, fără să spuie un 
cuvânt tovarăşului său. Acesta şedea foarte liniştit 
şi cheltuia chiar din gros, ştiind că sub cutare 
arbore se găseşte o comoară care pe jumătate este 
a lui. Ba chiar după vre-o săptămână se duse la 
Tizhuş şi-i zise: „Prietene, am isprăvit banii, de 
aceia hai să mergem şi să mai scoatem câţiva gal- 
beni din traista noastră”. 

— „Să mergem!” răspunse şi Tizhuş, făcând pe 
omul care nici usturoiu n'a mâncat, nici gura nu-i 
miroase. 

Merseră şi, fireşte, nu găsiră nimic. Tizhuş, fă- 
când mai departe pe şiretul, se aprinse de mânie, 
se repezi la Hazim să-l strângă de gât şi-i zise: 
„Tu ai luat banii şi nimeni altul afară de tine”. 

Degeaba se jură şi se văită bietul Hazim; Tizhuş 
se făcea că din ce în ce este mai înfuriat. In 
sfârşit, se duseră amândoi la judecător care, pre- 


е. 


09 
wit 7. ЦА 
T 


DIMINEAȚA СОР1110в 9% 9%999%9999999999999999999999060Ы9696666 АО. 5. 


cum se stie, la Turci este cadiul. Cadiul ii zise 
lui. Tizhus: „Си ce dovedesti cá Hazim i-a luat 
banii?" 

Tizhuş răspunse: 

„Мат alţi martori, 
afară de copacul sub 
=] care îi ingropasem. Se 

| poate însă ca Dumne- 
zeu cel a-tot-puternic 
să facă o minune şi 
să-i dea copacului 
graiu ca să mărturi- 
sească adevărul”. 
| — „Mâine dimi- 
4 пеаја, zise cadiul, ne 
vom duce la copacul 
acela si vom vedea 
acolo ce-i de fácut". 

Esind dela-judecată, 
Tizhuş dete fuga Ја 
tatăl sáu şi după ce-i 
mărturisi că el a luat 
traista cu galbeni, îi 
se rugă să-i vie în- 
tr'ajutor, pentru ca 
toată vina să cadă pe 
prostul acela de Ha- 
zim. 

— ,Cum si in ce 
fel pot să-ţi viu in 
ajutor?" il intrebá ta- 
tăl sáu, nemulţumit de 
cele ce auzise. 

— „Copacul cu pri- 
cina, ii lámuri mai 
departe Tizhuş, este 
scobit pe din lăuntru 
şi chiar aşa de mult, 
că intr'insul- e loc si pentru doi oameni." Ii spuse 
apoi să se ducă şi să stea noaptea aceea in 
scorbura copacului, iar a doua zi, când va veni 
cadiul şi-i va pune copacului vre-o întrebare, el să 
răspundă din lăuntru, zicând că Hazim a luat 
traista cu galbeni. 

Dintru început, tatăl său se impotrivi la o astfel de 
ticăloşie, dar la urmă se lăsă înduplecat şi se duse 
de petrecu noaptea în scorbura copacului. 

Ziua următoare, cadiul, urmat de cei doi foşti 
tovarăşi şi de o mare mulţime de săteni, se duse 
la copacul sub care fusese îngropată traista cu 
galbeni. Se făcu tăcere şi cadiul, foarte serios, în- 
trebă: „Copacule, ai putea spune cine a furat traista 
cu galbeni?” 

бі un glas schimbat, subțiat — ştim al cui era — 
răsună din lăuntrul arborelui, zicând: .,,Hazim а 
furat-o!” $ 

Toată lumea încremenise în fața ne mai pome- 
nitei minuni, ca un arbore să vorbească! Tizhug 


îşi freca mâinile de bucurie, pe când cadiul, care 
nu era tocmai prost, bănui cá e ceva necurat la 
mijloc. De aceea, după ce stătu puțin pe gânduri, 
grăi zicând: „Prin copacul acesta Dumnezeu a vrut 
să facă o minune. Aşa fiind, să-i dăm foc, în 
semn că-l jertfim Celui A-tot-puternic!...” 
Strânseră, aşa dar, vreascuri şi frunze uscate în 
jurul copacului şi le aprinseră. Copacul, bătrân, 
şi pe jumătate veşted, luă şi el numai decât foc. 
Vă inchipuifi acum spaima tatălui lui Tizhuş, 
ascuns în scorbură! Răbdă el cât răbdă, căci nu 
era tocmai mică ruşinea ce-l aştepta afară, dar 
când văzu că hainele îi luară foc şi cá flácá- 
rile începură să-l ardă şi pe dânsul, eşi nebun de 
groază din scorbură şi aruncându-se la picioarele 
cadiului, îşi recunoscu partea de vină şi se rugă 


de iertare. 1 
) т - ” 


MES. е 


Dreptatea esise acum la ivealá. Hazim isi luă par- 
tea sa întreagă din banii din traistă, care fu gă- 
sită îngropată în grădina casei lui Tizhuş. 

Cât despre partea lui Tizhuş, cadiul o împărţi 
săracilor. Şi lui Tizhuş îi dete ceva: vre-o cinci- 


zeci de befe intr'o parte a trupului, care este destul 


de simfitoare şi de dureroasă. 
Ali-Baba 


„tiu ына ТЕ 


|] 


Mica Ana învaţă la şcoală: „In sudoarea frun- 
fei tale să mănânci pâine”. 

— „Ingrozitor”, gândeşte ea, „să mănânci pâine 
până asuzi!...” 

жақ 

Раш si Ionel văd cum gáinile se hrănesc си 
boabe de porumb. Iute fug la bucátáreasá. 

— „Mario, dá-ne şi nouă boabe de porumb!” 

— „Репігисе vă trebuie?” 

— ,Vroim să le mâncăm şi apoi să facem şi 
noi ouă са găinele!...” 
Comunicate de Wodan 


-----ОС со 


PAG. 6 


| 


i 


== 


NE 
# y | 


ri-gri s'a pripágit intr'o seará de iarná, tre- 
murând la uşa unei băcănii. 

f „Miau! Miau! Miau!” se váita ea, cu 
glas slab, zburlitá, murdará si mititicá, prin- 
tre butoiaşele cu măsline, si cu sardele de 

Lissa. „Miau! Miau! Miau!” Mâine-i anul nou, măi 
Mihaiu! Fă şi tu o faptă bună şi bagă pisica în 
prăvălie!” zise stăpânul înalt şi gros, cu obrajii 


roşii şi cu pălărie іп cap. Zis şi făcut. Băiatul 


Mihaiu deschise uşa şi Gri-gri intrase în prăvă- 
lie plină de sfialá. „Miau! Miau! Miau!” făcu ea 
ruşinoasă, lăsând capul într'o parte. „Miaaau! I-e 
foame má! Dă-i o fărâmă de franzelă!” — „Vineee!” 
— răspunse vesel Mihaiu si Gri-gri, cu cea mai 
mare poftă din lume, se apucase să înghită bucă- 
telele de franzelá proaspătă.... „Puțin vinişor acu- 
Sica?" glumea Mihaiu vrând s'o іа іп balon ре 
Gri-gri, dar ea se fácea cá nu infelege si inghifea 
zorit înainte. Si in sfârşit, isprăvi, se odihni o 
clipă, începu să se spele tacticos pe bot, să-şi ne- 
tezească blana capului, cu dosul labei umezitá mai 
întâiu de vârful limbei, se spálá, se spălă, apoi 
se învârti puţin prin prăvălie şi merse de se făcu 
ghem pe nişte rozături de lemne scoase dintr'o 
ladă cu mandarine. 

„Parca fost de când lumea aici, dom'le”, zise 
minunându-se stăpânul, „Pisica neagră când vine 
de bunăvoia ei la casa omului, se zice că aduce 
noroc. S'o lăsaţi in pace, măi băieţi!” -- Inţeles 
dom'le!” răspunse Mihaiu şi dusese mâna la frunte 
milităreşte. | 

Deatunci Gri-gri trăieşte în prăvălie. A crescut, 


blana i s'a umflat, i s'a lungit, a căpătat o în- 


făţişare de lux şi de demnitate. Când îi dai pâine 
goală, o miroase uşor, cu dispreţ şi întoarce capul 


Mis 
жі 
E 

н 

i 
vt 
z 
~ 
È 
27 


DIMINEAȚA COPIILOR 


COLON'aALE 
a 


plictisită, sau cască. Abia de atinge cu o mare 
delicatejá de salam şi de şuncă, iar noaptea când 
vine cu luna ei frumoasă, mai ales vara, ochii ei 
se aprind si 'ncep să luceascá ca nişte stele, tru- 
pul isi pierde moliciunea-i lenevoasá si Gri-gri, ca 
un pisoi sălbatic, o porneşte hai-hui, cu coada în, 
sus, pe străşini si pe coperişuri, pe ziduri şi ре” 
uluci, prin vecini şi până prin străzi depărtate, 
unde face cor cu prieteni vechi ai ei. Căci pisica 
iubeşte mult casa în care trăieşte. Unii povestesc 
chiar, са dacă stăpânul se mută, ea rămâne. mai 
departe în casa în care a stat, fiindu-i mai dragă 
aceasta, decât stăpânii ce o îngrijesc şi о dez- 
miardă. Punct. Până aici, nimic extraordinar hu i 
ға întâmplat lui Gri-gri. Dar să vedeţi de acum 
încolo. Intr'o zi de primăvară, cu soare cald şi 
frunze verzi şi proaspete pe pomi, Gri-gri, lenesá 
şi mulţumită, dormea la uşa prăvăliei, torcând în- 
cetişor. | 

Era o stradă láturalnicá cu lume puţină, fără 
trotoare şi cu noroi mult când ploua. Din coace, 
din colo, din spre barieră, veneau uneori ţărani 
cu mărfuri dela ţară, са: ouă, găini, păsări, pân- 
zeturi, sau cârduri de ţigani lăeţi ce se duceau să 
doarmă lângă gropile de gunoiu, puţin mai de- 
parte, Ce de mai lucruri găseau ei în gropile alea 
cu gunoiu! Toată ziua, de dimineața până seara, 
femeile şi copii scormoneau prin ele si ce cu gân- 
dul nu gândeşti, găseau.... Vase sparte, pe care le 
dregeau şi le lipeau cu cositor, câte o linguriţă ruptă, 
cutii de chibrituri, nasturi, jumătăţi de creioane dela 
şcolarii neglijenţi, márgelufe colorate, cutioare de 
tinichea, jucării rupte, cioburi, şi câte alte comori... 
De aceea lor li se părea că tot ce găsesc pe drum - 
e al lor, ca şi lucrurile din gropile de gunoiu.