Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1926 (Anul 3, nr. 99-150) 760 pag/DimineataCopiilor_1926-1669230529__pages51-100

Wa DIMINEATA 
OPILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA : 
BUCUREȘTI. — Str. SARINDAR, 9—11. — TELEFON 6/67 


ABONAMENTE: 1 AN 150 LEI 


6 LUNI 80 „ 


24 IAN'IARIE 1928 


LAPONIA ŞI LAPONII 


|| UN NUMAR 4 LEI 


IN STRĂINATATE DUBLU 


Manuscrisele nepublicate nu se înapolază. 


Laponia, țara cea mai nordică din Europa, este 
impărţită între Suedia, Norvegia şi Finlanda, 

Locuitorii ei Laponii, sunt în genere mici de sta- 
tură. Fiind un popor de rasă mongolă, au umerii 
obrajilor eşiţi afară, ochii oblici şi faţa palidă. Au 
nasul mic, dar gura foarte mare, ceeace face că 
Laponezele, cari mai au pe deasupra şi părul sbur- 
lit, nu prea sunt tipuri de frumuseţe. 

O parte din Laponi sau aşezat la oraşe sau 
în sate de pe ţărmul mărei şi locuesc în case cari 
mai de grabă sunt nişte colibe de lemn. 

Atii însă duc o viaţă nomadă, rătăcind din loc 
in loc şi trăind sub corturi. 

Calul Laponilor este renul, animal care seamănă 
cu cerbul, dar este îmblânzit şi mult mai tare. 
Rent sunt întrebuinţaţi să tragă săniile Laponilor 
pe nesfârşitele întinderi de zăpadă şi de ghiaţă 
din Nordul Europei. 

Pescuitul şi vânatul sunt cele două ocupaţii de 
căpetenie ale Laponilor. Mâncarea lor de toate zi- 
lele e un fel de mămăligă şi peşte sărat sau afu- 
mat. In genere, mănâncă şi beau puţin, (băutura 
lor obişnuită e laptele), dar patima fumatului e 
răspândită şi la bărbaţi şi la femei. 

In ilustraţia de față e un Lapon cu nevastă-sa, 
amândoi având în gură câte o pipă. 

Laponii au şi cântece populare destul de fru- 
moase. Dăm aci unul din aceste cântece populare 
in cari e vorba de ren. 

„Renii au pornit-o în goana mare... Cum mai 
saltă prin câmpie şi prin lume coameie săibatice, 
capetele capriţioase şi nobilele animale! Alcargă şi 
omul din urmă, scăldat în sudori. Oh, cât sunt de 
obosit şi totuşi, cum aş vrea să-i prind!... Ah, pre- 
Dos) animal! Ah, carnea sa, pielea sa, coarnele 
sale, vinele sale, oasele sale! Cum tot ce e într'însul 
e bun! Şi cât e de bun el însuşi!... 


„Priviţi, priviţi! Două sute, trei sute, mii de reni 
întrun singur loc! Fug mereu. Se aruncă în la- 


curi şi în zăpadă, ca să se răcorească; şi nu vor 
eşi decât după ce va îi apus soarele... lată că 
se face ziuă şi ei se ascund şi nu se mai aude 
decât slabul behăit al puilor lor”. 

DOC e II i 


PAG. t. 


Hu 


| 


Kä 
7 
femeie bătrână avea un singur fiu şi trăiau 
amândoi în sărăcia cea mai neagră. Când 
' îi se apropie ceasul morții, femeia îl chemă 
Z pe fiul său şi-i zise printre lacrimi: „Dragul 
meu, du-te în lumea largă şi caută D acolo 
norocul; eu voiu muri în curând, iar aicea în sat 
tu mai pe nimeni care să-ţi spuie măcar un cuvânt 
bun, fiindcă tu eşti copilul unor oameni săraci. 
Numai nu uita că după ce mă duci pe mine la 
cimitir, să vii din nou la miezul nopţii la mor- 
mântul meu şi să culegi floarea ce va fi crescut pe 
dânsul. Dar să ai grije de floarea aceasta ca de 
ochii tăi, fiindcă ea îţi va arăta drumul norocului 
tău”. 

Curând după aceea muri biata bătrână, iar fiul 
său o înmormâniă cu toată cinstea. La miezul nop- 
ţii se duse din nou la cimitir şi văzu că pe mormântul 
mamei sale înflorise o floare a.bastră şi nespus de 
frumoasă. Băiatul o rupse şi o puse cu toată bä- 
garea de seamă în buzunarul hainei. 

A doua zi ftăcăul nostru porni în lumea cea 
largă şi întâlni în drum un lup care mergea şchio- 
pătând şi care îi se rugă zicându-i: „„Flăcăule, fii 
bun şi scoate-mi glontele din picior!” 

Tânărul îi scoase glontele, iar lupul îi zise din 
nou: „Nu pot să-ţi răsplătesc numai decât binele 
ce mi-ai făcut, dar smulge un fir de păr din blana 
mea şi când ai vre-odată nevoe de ajutorul meu, 
suflă într'însul!” Băiatul îi smulse un fir de păr, 
îl puse în buzunar lângă floarea cea albastră şi 
îşi căută mai departe de drum. 

Multă vreme bătu el drumurile, dar de noroc nu 
dede nicăieri. Işi aduse atunci aminte de cuvintele 


Prelucrare de ALI-BABA 


DIMINEAŢA COPIILOR 


ce-i spusese maică-sa în ceasul morţii şi scoase 
din buzunar floarea cea albastră şi o puse cam 
supărat jos pe pământ. Insă, ce-i fu dat să vadă? 
Floarea se ridică sus în văzduh şi-i grăi cu graiu 
omenesc: „Vino după mine! Să ştii că afară de tine, 
nimeni nu mă poate vedea, de aceea urmează-mă 
foarte liniştit, fiindcă eu te voiu duce la norocul 
tău.” e 

Şi aşa floarea sbura inaintea băiatului care mer- 
gea după dânsa. Pe inserate intrară într'o pădure 
şi tânărul väzu acolo o vulpe care îi vorbi în fe- 
lul- următor: „Dragul meu prieten, scoate-mi, ro- 
gu-te, viespea care mi-a intrat în ureche şi din pri- 
cina căreia nu mai pot de durere.” 

Tânărul îi scoase viespea iar vulpea îi zise din 
nou: Nu pot să mă plătesc într'altfel de binele 
ce mi-ai făcut decât să ţi spun ceva care te pri- . 
veşte. Ştiu că umbii după noroc, dar mai înainte 
de a-l găsi, trebue să slujeşti la o zână rea, căreia 
va trebui să-i duci trei zile. la păşunat o vacă cu 
coarnele de aur. Va mai trebui să ai grije ca vaca 
să nu se întoarcă singură acasă, căci altfel vei fi 
rău mustrat de către stăpâna-ta. Dar dacă izbuteşti 
să o ţii vaca în livadă şi să nu o laşi să-ţi fugă 
singură acasă, să-i ceri zânei ca plată căciula care 
atârnă în cuiul de după sobă. Cine îşi pune căciula 
aceasta, se face nevăzut de toată lumea.” Aşa îi 
zise vulpea, care după aceea pieri, iar băiatul îşi 
puse floarea în buzunar şi se culcă pe iarba verde. 

Ziua următoare scoase din nou floarea şi se luă 
după dânsa. Nu după mult sosiră înaintea unui 
palat de fier, unde floarea se opri şi-i zise băiatului: 
„Pune-mă în buzunar şi să nu mă scoţi decât atunci 


DIMINEAȚĂ COPIILOR 


când te chem eu.” Dar abia o puse in buzunar, 
că poarta palatului de fer se deschise şi pe prag 
se ivi o babă groaznic de urâtă: „Ce cauţi aicea?” 
îl întrebă ea pe băiat. 


— „Vreau să mă bag slugă”, îi răspunse băiatul. 

— „Bine, te primesc, îi zise baba. Vei duce la 
păşunat vaca mea cu coarnele de aur, dar să ştii 
că-ți taiu capul, dacă îmi vine acasă măcar o sin- 
gură dată, fără să fie însoţită de tine. Dacă izbu- 
teşti însă ca trei zile la rând să te întorci cu dânsa 
dela livede, ai dreptul să-ţi alegi şi să iai din pa- 
latul meu tot ce îţi place mai bine.” 

Flăcăul cel voinic se învoi bucuros şi duse la 
păşunat vaca cea năzdrăvană. Dar abia o duse la 
livede că vaca se şi pregăti să o ia la picior şi să 
fugă singură îndărăt la palat. Văzând aceasta, bă- 
iatul scoase din buzunar firul de păr al lupului şi 
suflă într'însul. Şi iată că veni lupul cu multe alte 
mii de lupi cari o încercuiră pe vacă şi nu o lă- 
sară să se mişte din loc. Seara, tânărul o duse 
înapoi la palat şi apoi se culcă şi el. La fel se 
întâmplă şi a doua şi a treia zi. Vrând nevrând, zâna 


PAG. 5. 


îi spuse acum să-şi aleagă din palat, ce-i place, iar 
el puse mâna pe căciula cea năzdrăvană şi o luă din 
cuiu. Văzând aceasta, zâna începu să Upe şi vroi 
să i-o smulgă din mâini, dar tânărul o puse numai 
decât pe cap, aşa că zâna nu putea să-l vadă. Când 
eşi afară din palat, o scoase din nou din cap şi 
o puse în buzunar, auzi însă glasul îloarei celei 
albastre care îi zise: 

„Acum scoate-mă pe mine din buzunar!” O scoa- 
se, floarea începu să plutească în văzduh, iar bă- 
iatul se luă după dânsa. 

Multe zile de-arândul bătători tânărul nostru dru- 
murile şi şoselele, fără să-şi găsească norocul, când 
iată că ajunse la un munte înalt. Obosit de atâta 
umblet, şezu jos şi auzi că şi floarea îi zise: „Pune- 
mă la loc în buzunar!” 

Aşa făcu şi el şi se culcă apoi la umbra unui 
arbore. Ziua trecuse de mult, iar băiatul dormea me- 
reu. Luna se ivi strălucitoare, luminând stâncile ce- 
nuşii ale muntelui. Nu se auzea nici un glas şi 
muntele întreg zăcea ca mort cufundat în somnul cel 
mai adânc. 

Dar de odată răsună un țipăt înfricoşetor, care 
îl trezi pe băiat. Când privi speriat în jurul său, 
văzu o broască ţestoasă foarte mare care trăgea de 
picior un omuleţ mic cât o şchioapă. Băiatul sări 
în sus, dete cu o piatră în broasca ţestoasă şi acea- 
sta îl lăsă pe omuieţ. Văzându-se scăpat de broa- 
SCH, omuleţul se rugă de băiat să-l ia în braţe. 
Aşa făcu şi băiatul, iar omuleţul îi zise: Wai scăpat, 
decât acum unde să ne ascundem, fiindcă broasca 
ţestoasă este o vrăjitoare rea şi are să cheme multe 
sute de broaşte țestoase cari ne vor omori.” 

Băiatul scoase din buzunar căciula -cea ferme. 
cată şi o puse în cap. Abia făcuse aceasta, că din 
toate părțile deteră năvală mii de broaşte țestoase 
cari îl căutau pe tânăr, dar nu puteau să-l vadă. 
Şi aşa flăcăul nostru şi cu omuleţul au putut să 
meargă înainte până ce ajunseră la intrarea unei 
peşteri. Acolo omuleţul îi zise băiatului: „„Acun 


pune-mă jos şi vino după mine. Vreau să te fac 
bogat şi fericit.” 

Intrară în peşteră, iar omuleţul lovi de trei-ori 
în pereţii stâncii şi zise: 


PAQ. 6. gëtëéttëtiëttiëitittëtttéittëtttttttëtétëtéëééé DIMINEATA CORIILOR 


„Să-mi deschideţi, frați, 
'Ndat' alergați!” 

Se deschise o poartă, iar omuleţul îl spuse bälta- 
tului: „Scoate-ţi căciula din cap, pentru ca să te 
poată vedea şi fraţii mei.” Băiatul îşi puse căciula în 
buzunar şi după aceea fu dus de omuleţ într'o fru- 
moasă odaie de lemn. Dintr'insa intrară într'o odaie 
de fier unde erau atârnate puşti şi săbii foarte fru- 
moase. De acolo nimeriră într'o odaie de argint şi, 
în sfârşit, se deschise încă o uşe şi tânărul nostru 


BCE ; E D 


intră cu omuletul într'o odaie de aur. In odaia a- 
ceasta erau strânşi o mulțime de pitici în jurul 
regelui lor care nu era mai mare decât dânşii, dar 
care purta o lungă barbă argintie. 

Omuleţul îl duse pe băiat înaintea regelui şi grăi 
zicând: „Prea înălțate stăpâne! Tânărul acesta ma 
scăpat dela moarte. Vrăjitoarea cea rea din munte 
se prefăcuse într'o broască ţestoasă şi cât p'aci să 
mă omoare.” 

Regele piticilor se uită la băiat şi-i zise: „Ai 
scăpat viaţa celui mai bun din serviorii mei. Acum 
vreau să te răsplătesc aşa în cât cu darurile ce vei 
primi să ajungi a fi fericit.” Zicând acestea, işi 
smulse din barbă un fir de păr argintiu, îl dete bă- 
iatului şi-i zise: „Când vei fi la grea strâmtoare, 
suflă în firul de păr şi voiu veni eu cu tot poporul 
meu, ca să-ți dau o mână de ajutor.” Il duse apoi 
în odaia de argint, îi dete o sticlă de argint şi-i zise: 
„De câte ori stropeşti cu apa din sticla aceasta 
—— apă care nu se isprăveşte nici o dată — o piatră 
oarecare, chiar în clipa aceea piatra se preface în 


aur curat.” De acolo îl duse în odaia de fier, îi 
dete o puşcă şi-i zise: „Cu puşca aceasta nu gre- 
şeşti niciodată ținta. Umblă acum sănătos, căci nici 
un om pământean n'are voe să stea la noi mai multă 
vreme.” 

Intre acestea veni şi omulețul dintâiu, îl duse 
până afară şi-i zise: „Drumul tău te va duce în cu- 
rând la muntele de sticlă unde un balaur ţine închise; 
trei fete cari sunt cele mai frumoase de pe pământ. 
Dacă ajungi acolo la strâmtoare, cheamă-ne pe noi 
în ajutor!” Il sărută de trei ori pe băiat şi apoi 
se întoarse în peşteră. 

Se auzi acum glasul floarei care zise: „Scoate-mă 
din buzunar!” Băiatul o scoase şi se luă după 
dânsa. i 

Cam pe înserat veni la un lac şi se culcă la 
marginea lui. Dar nici nu se lungise încă bine, că 
zări deodată trei gâşte de aur cari sburau de-asupra 
lacului. Băiatul duse numaidecât puşca la ochi şi 
trase asupra gâştei celei mai mici. Celelalte două 
zburară  speriate, dar gâsca cea mică se pre- 
făcu într'o fată frumoasă care zise: „Mi-ai dat din 
nou chipul meu omenesc pe care balaurul din mun- 
tele de sticlă mi-l luase mie şi celor două surori 
ale mele. Was mărita bucuroasă după tine, însă 
dacă poţi să faci ca şi surorile mele să-şi capete 
din nou chipul lor omenesc.” 

Ziua următoare flăcăul nostru şi cu fata cea fru- 
moasă se duseră la muntele de sticlă unde locuia 
balaurul şi cele două surori ale fetei. Tânărul scoase 
din buzunar firul de păr argintiu şi suflă într'însul. 
De odată se iviră eşind din pământ mii şi mii de 
pitici, având în frunte pe regele Jor care îi zise 
băiatului: „Ştiu ce vrei. Vrei să intri în muntele de 
sticlă şi nu poţi. Dar lasă că îți ajutăm noi.” 

Şi piticii începură să bată, să ciocănească, să sfre- 
delească, aşa că în scurtă vreme făcură o gaură 
mare în muntele de sticlă. Când deschizătura acea- 
sta îu gata, pieriră tot aşa de iute după cum veni- 
seră. Dar în muntele de siclă troznea şi tuna şi două 
gâşte aurite eşiră dintr'însul sburând. Tânărul nos- 
tru puse îndată mâna pe puşcă, trase şi cele două 
gâşte căzură la pământ în chip de două fete fru- 
moase. À 

Iată că veni şi balaurul şi se repezi ca o vijelie` 
asupra tânărului. Acesta însă trase şi într'insul, îl 
nimeri şi balaurul se prefăcu în praf şi în fum pe 
care îl împrăştie vânul. 

După ce se întâmplară toate acestea, sbură şi 
floarea cea albastră şi-i zise băiatului: , Copilul 
meu, rămâi cu bine! Eu sunt sufletul mamei tale 
care a murit şi acum trebue să mă întorc îndărăt la 
cerul de unde venisem.” Şi pieri floarea cea albastră, 
iară tânărul luă în căsătorie pe cea mai tânără din- 
tre cele două surori, nu după mult se măritară şi 
celelate două şi trăiră cu toţii în belşug şi în fericire. 


Ali-Baba - 
ENEE En 


DIMINEAȚA COPIILORW0000090090000000000000000000000000000000000,. PAG. 7. 


Cei doi prieteni 


şi pleoapele plouate, iar ochii îi sunt u- 

RE aea, parcă ar plânge. Se prea poate să 

plângă, căci cine îi ştie durerea şi eine 
poate pricepe ce-i în sufletul lui? 

Când eşeau copiii, se tot învârteau pe lângă el, 
îl mângâiau întrebându-l: „Ce ai Harap? Ce te 
doare Hărăpior ?” Dar Harap nu putea răspunde 
nimic. Incerca să dea din coadă, ridica puţin ca- 
pul privindu-i cu ochii umezi şi suspina... 

Acum, copiii sunt plecaţi şi Harap boleşte în li- 
nişte. Nimeni nu se interesează de el, decât atunci 
când i se dă mâncare pe care n'o atinge. 

Azor e un vecin; un prieten al lui Harap. E 
tânăr, neastâmpărat şi cu capul plin de nebunii. 
Când Harap era sănătos, se întâlneau de multe 
ori, la poartă. Atunci, el îşi poftea prietenul în 
curte, iar curtea şi grădina nu erau destul de mari 
pentru joaca lor. 

Azor e neliniştit că nu-şi vede tovarăşul; a tot 
dat târcoale pe la poartă, dar negăsindu-l, sa ho- 
tărit să pătrundă în curte, desfăcând o scândură 
de la Së Şi a izbutit. 


bt arap e bolnav. De câteva zile nu mai bea, 
i d nu mai mănâncă; ţine mereu capul în jos 


Intrând în curte, a început să păşească sfios, 
privind în jur. Când şi-a descoperit prietenul în 
colţul în care zăcea, s'a repezit la el, lătrând zgo- 
motos şi trăgându-l de urechi. Dar Harap a ridicat 
cu greutate capul, l-a privit rugător şi a suspinat. 


Azor a rămas locului mirat şi în mintea lui de 


căţel zburdalnic, s'a făcut lumină. Prietenul suferea... 

Atunci, târîndu-se pe labe sa apropiat de bol- 
nav, lătrând des, cu glasul încet, ca şi, când l-ar 
fi întrebat, ce are. Şi-au atins boturile şi şi-au şop- 
tit ceva. Din când în când, Azor îi lingea urechile 
şi ochii înlăcrămaţi; singura mângâiere ce i-o pu- 


„tea da. 


Din ziua aceia, Azor nu şi-a mai părăsit prietenul, 
decât. pentru a da vre-o raită prin curte, să vadă 
dacă totul e în regulă. Iar lui Harap, îi mergea 
mai bine. Posibil ca doctoriile turnate cu sila pe 
gât să-i îi făcut bine sau această dovadă de dra- 
goste să-i fi dat noi puteri de viaţă. 

Incet-încet, Harap se însănătoşi. La început pi- 
cioarele îi tremurau ca unui căţeluş mic. nesigur 
pe puterile lui. Cu timpul s'a înzdrăvenit, devenind 
mai tânăr, par'că, mai vesel şi mai vioi ca înainte. 

Când Tei întâlneşte tovarăşul la stradă, îi face 
loc să intre, îşi ating boturile părând că se să- 
rută şi-şi încep joaca nebunească. 

Şi e curios că întotdeauna, Azor găseşte în cuşca 
lui Harap, un os de ros. E lăsat înadins sau nu- 
mai întâmplător? 

Harap o ştie... 

Eufrosina Semenescu 
Pi DEA N E ee 


Lili cântă 


Mămica coase la fereastră, 
lar mica Lili cu-un ciocan 
Bate grozav, ĵără "ndurare, 
In clapele dela pian. 


Atunci mămica supărată 
Văzând că Lili "şi ia avânt, 
O treabă aspru: — „Ce faci Lili? 
lar ea răpunde gingaș: — „Cânt! 
Alexandru Sillescu 
= — —— 


Haplea se duce intr'o zi să-şi comande un costum 
de haine. Croitorul îl întreabă dacă vrea să-i facă 
buzunare. 

„Nu, domnule, strigă Haplea, ce vrei să mă ne- 
roceşti, să-mi fure hoţii banii din buzunare?” 

LR 

Ilinca vine plângând la stăpână-sa şi zice: „,Co- 
niță, a mâncat pisica, peştele rasol’. Dar coniţa 
distrată cu ochii într'o carte, îi răspunse: „Nu-i ni- 
mic Ilinco, taie şi tu pisica şi fă-o rasol”. 

Trimise de Georgeta M. Bonciu-Buzău 
——— SC 0 —— — E o 


PAG. 8. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Pâţania lui Nicuşor 


Desene de W Busch 


1) Ştorneleao, îl ţineţi minte, 
vestitul croitor, 


la măsură ca să facă 
Pantaloni lui Nicuşor, 


. 2) Când sunt gata, ştrengărelui 
Dede fuga pe câmpii, 
Tot aleargă după f uturi, 
Vrând să-i prindă el de vii. 


Hi 
Vii 
| hi 
II: 
| 


3) Dar într'o-apă cam adâncă 
Nicuşor buf ! a căzut. 
Bine că l-a scos la vreme 
Grădinarul Tarnabut. 


4) Şi când stă să se usuce 
La cizmarul Ferfelei, 
Nicuşor şi pantalonii 
Se lipesc de nişte clei. 


5) Cu o foarfecă aleargă 

terpeleag şi s'a grăbit 
să-i taie pantalonii 

lar pe urmă i-a cârpit, 


mes SP ` SE z d 


P 


= - 


DIMINEAȚA EN ti ee iaca PAG. 9 


cu pantalonii pa 


Localizare de MOȘ NAE 


6) Ba şi tată-so la rându-i 
De urechi mi l-a-apucat, 
Vrând-aşa să-l cuminţească 
Pe ştrengarul de băiat, 


7) Nicuşor nu 'nvaţă minte, 
Merye-acum la Tiriiop, 
Cofetarul — şi se'nfruplă 
Din butoiul cu sirop. . 


8) Dar pierzându-și echilibrul, 
Cum cam des i s'a 'ntâmplat 
Nicuşor cu pantalonii 
In butoi drept a picat. 


9) Tirilop aude sgomot 
Glonţ se duce ia butoi, 
Trage'n sus, dar ce să vadă ? 
Nu e om, ci e strigoi, 


La 
ees 
VS AE, 


Be 


SE 


Go d 4 


éi 


10) 'N curte-l pune, chiar la soare, 


Mamă dragă, ce-a păţit y 
Ce mai viespi; ce mai albine, 
L-au pişcat şi Pau ciupit! 


If) lar dulăul cel de Nero 
Vine-i linge-apoi de zor 
Când putut-a ca să-l vadă, 
Se'ngrozeşte Nicuşor. 


12) In sfârşit aude mă-sa, 
Şi pe gânduri mult wa stat, 
Ci ege găleți de apă 
Peste dânsul a turnat, 


PAG. 10. 


' DIMINEAȚA CCTLELOR 


Căci vedeţi cum ce 
Dela ta-su şi-a primit. 


——— oek 
8 L L 8 a . LR 
in amintirea lui Lir şi Tibişir 
Acum când scriu aceste pagini 
Durerea mea e fără margini 
Eu plâng de soarta celor doi, 
Şi lacrimilemi curg puhoi 
Purtarea lor nu mi-a plăcut! 
13) I culcă apoi pe iarbă - Dain orice caz ei mau făcut 
ă=i şi dă-i Cun măturoi, De-am petrecut. 
Până când scăpă băiatui O! O! şi ce morar hain! 
De siropul din butoi. Eu cred că nici nu e creştin, 
Së Şi nici nu-i tată de copii! 
Ñ Sau poate a trăit, — mai ştii — 
N Prin bălării. 


Cu câtă grabă i-a băgat 
In râşniţa de măcinat 
EI nici nu i-a cuminecat, 
Nici hainele nu le-a oprit, 
Pentru 'mpărțit. 


Dar... lasă că ştiu eu... De-acum 
In moara lui nu-i de cât fum! 
La moara-i nimeni nu se duce, 
De teamă, ca să nu se spurce, 
De dulce. 


Când a pătruns -vestea prin sat, 

Bietul primar a alergat 

La poştă; şi-a telefonat 

Cum că la moară s'a 'ntâmplat 

14) lar sfârşitul nu-i nevoe Un dublu asasinat. 
Să vi-l spun mai lămurit; j , Virgil N.-Loca 


DIMINEAȚA COPIILOR 


PAG. îi. 


Intelepciunea setului 


0 întâmplare din viaţa lul Alexandru cel Mare 


e când Alexandru cel Mare, vestitul rege al 
8 Macedoniei, cutreiera ca biruitor ţările din 
“E Orient, descoperi nişte nomazi cari trăiau 

cu totul despărțiți de lumea cealaltă. Re- 

ge.e fu condus la cortul şefului care îl primi 
cu toată cinstea şi porunci să i-se servească dis} 
tinsului oaspete o farfurie cu fructe. Nu fu însă 
mică mirarea regelui Alexandru, când văzu că curma- 
lele din farfurie nu erau fructe adevărate, ci erau 
curma!e făcute din aurul cel mai curat. 

„Cum?! Mâncaţi aur aicea?!” întreabă el foarte 
nedumerit. 

„Ba nu mâncăm de loc”, răspunse şeful noma- 
zilor, „dar am socotit că ai venit la noi, ca să ne 
iai aurul şi tot avutul nostru.” 

— „Nam venit pentru aceasta”, zise cam în- 
curcat regele Macedoniei, „ci ca să cunosc viaţa şi 
obiceiurile voastre”. 

„Dacă-i aşa”, îi întoarse şeful vorba, „stai aicea 
şi vei afla în curând lucruri cari te vor interesa 
şi îţi vor fi de folos.” 

In adevăr, nu trecu mult şi doi nomazi veniră la 
şef, ca să le facă dreptate. 

„Am cumpărat delja omul acesta”, zise unul 
din cei doi nomazi, „o bucată de pământ. Ieri însă, 
pe când săpam o groapă am dat peste o comoară. 
Eu am cumpărat numai pământul, nu şi \comoara. 
De acea i-am dus-o omului care mi-l-a ' vândut, 
dar el nu vrea să o primească zicând — de si- 
sigur, pè nedrept — că mie mi se cuvine comoara 

— „Eu, grăi al doilea nomad, i-am vândut pă- 
mântul cu tot ce e într'insul, aşa că şi comoara 
găsită tot a lui este”. 

Şeful se gândi puţin şi după aceea îl întrebă pe 
cel dintâiu nomad: „Nu-i aşa că ai un fiu unic??” 

— „Am”, răspunse cel întrebat. 

„lar tu ai o fiică?” îl întrebă pe al doilea 
nomad. 

— Am”, răspunse şi el. 

„Dacă-i aşa, grăi din nou şeful, căsătoriţi-i 
între dânşii, iar comoara găsită să fie zestrea lor.” 

Oamenii plecară mulţumiţi, iar şeful întorcându-se 
spre Alexandru cel Mare, îl întrebă: „,Ți-s'a părut 
oare nedreaptă judecata mea?” 

— „Din potrivă”, răspunse Alexandru, uimit. 

„Mărturisesc însă că până acum n'am auzit vor- 
bindu-se de-un astfel de proces... Căci la noi, adăugă 
el, am fi aruncat la puşcărie şi pe cumpărător şi 
pe vânzător, iar comoara găsită am fi luat-o în 
folosul regelui. 

— „In folosul regelui?!” repetă şeful nomad 
foarte surprins de o nedreptate aşa de mare. „Şi 
străluceşte soatele în ţara voastră!” 


„De bună seamă că străluceşte ca şi aicea”, zise 
regele râzând. 

— „Şi plouă?” 

— „Fireşte că da!” 


— „Nu înţeleg cum e cu putinţă aşa ceva!” făcu 
şeful care căzu pe gânduri. După puţin îl întrebă 
din nou pe rege: „Dar aveţi oare în ţara voastră 
animale domestice cari se hrănesc cu iarbă şi cu 
verdeață?” 

— „Avem şi chiar multe!” îl lămuri Alexandru. 

— „A, acum am înţeles! zise şeful.” Dacă Dum- 
nezeu vă dă soare şi vă trimite ploaie, o face a- 
ceasta pentru bietele animale, iar nu pentru voi 
oamenii cari nu sunteţi vrednici de astfel de bine- 
faceri”. 

——— o Ya ———— 
- Fricosul se sperie de umbra sa. 
see 

Nu-i frumos cine se ține, ci-i frumos. cui îi stå 
bine. 


(AA 
Frumuseţea veştejeşte, dar înţelepciunea creşte. 
sete 


Fudulul are doi tovarăşi: prostia şi sărăcia. 


PAG. 12. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


„Sultan“ cel bătrân 


de Fraţii Grimm 


n ţăran avea un câine credincios căruia îi 
zicea , Sultan" Sultan acesta îmbătrânise şi 

EN îşi pierduse toţi dinţii, aşa că nu mai avea 

putere să muşte. Intr'una din zi.e ţăranul 

stătea înaintea ‘porții cu nevastă-sa şi zi- 
cea: „Să ştii că pe Suitan îl împuşc mâine, fiindcă 
nu mai e bun de nimic!” 

Femeia căreia îi era mä de bietul câine, ii 
răspunse: „Sunt atâţia ani de când ne serveşte cu 
credință, aşa că ar trebui să avem grije de dân- 
sul, acum când a îmbătrânit”. 

— „Lasă la o parte mila!”, îi întoarse ţăranul 
vorba. „Nu vezi că nu mai are un dinte în gură 
şi că nici un hoţ nu se mai teme de dânsul? 
Dacă ne-a servit cu credinţă, în schimb i-am dat 
şi noi hrană bună”. 

Suitan, sărmanul, care stătea lungit la soare, au- 
zise totu: şi era trist gândindu-se că ziua de mâine 
va fi- cea din urmă zi ce mai avea de trăit. Pe 
înserate se duse în pădure la prietenul său lu- 
pu. şi îi se plânse de soarta ce-l aştepta. 

„Ascuită, cumetre, îi zise lupul, fii cu curaj, căci 
eu am să-ţi dau o mână de ajutor. Chiar m'am 
şi gândit la ceva. Mâine în zori stăpânul tău se 
duce la livadă cu nevastă-sa şi iau cu dânşii şi 
pe copilul lor cel mie, fiindcă nimeni nu rămâne 
acasă. Ştii că au obiceiul ca, pe când muncesc, 
să-l pună copilul după gard la umbră: culcă-te 
şi tu aproape de copil, ca şi cum ai vrea să-l 
păzeşti. Atunci eu voiu eşi din pădure şi-l voiu 
răpi; tu să te dai cu toată puterea după 
mine. Eu îl voiu lăsa jos, făcându-mă că m'am 
speriat de tine, iar tu îl vei duce îndărăt părin- 
Hor lui, cari îşi vor “închipui că tu l-ai scăpat. 
ID vor. fi. aşa. de recunoscători, că nici nu se vor 
mai gândi să-ţi facă vreun rău. Dimpotrivă, vei 
intra din nou în dragostea lor şi vor avea grije 
să nu duci iipsă de nimic”. 

Câineiui îi plăcu gândul lupului şi totul se făcu 
aşa cum se pusese la cale. Țăranul ţipă îngrozit 


când văzu că lupul răpise pe copil şi o luase cu 
el la fugă, însă când Sultan îl aduse înapoi, fu 
foarte mulțumit. Il mângâie şi-i zise: „Să ştii că 
nu ţi-se va smulge nici măcar un fir de păr de 
pe trup şi că te vom hrăni şi te vom îngriji câte 
zie mai ai de trăit”. > 

Iar nevestei sale îi zise: „Du-te numai decât 
acasă şi fă-i bătrânului Sultan o plăcintă mai 
moale, ia şi perna din patul meu, căci Lo dăruesc 
lui Sultan, ca să-i fie ca aşternut”. 


Din ziua aceea Sultan o ducea minunat de bine. 


= 


DIMINEAȚA COPI1L.0.R'0000000000000000000000090000000009000000eee PAG. 13. 


Nu după mult primi vizita lupului care îşi arătă 
bucuria şi muiţumirea că totul eşise aşa de bine. 
„Decât, cumetre, îi zise lupul, şi tu la rându-ţi 
să te faci că nu vezi, când la un prilej mai pri- 
einic îi fur stăpânului tău o oaie aşa mai grasă”. 

— „Despre partea asta să am iertare, îi răs- 
punse câinele, dar eu rămân credincios stăpânului 
meu, aşa că nu dau voe să i-se fure ceva”. 

Lupul crezu că prietenul său Sultan vorbeşte în 
glumă; de aceea veni la noapte şi se încercă să fure 
o oaie. Dar ţăranul căruia credinciosul Sultan îi 
spusese tot gândul lupului, îl primi cu furca de 
fier şi îi croi bine cojocul. Lupul fu nevoit să o ia 
la sănătoasa, tot fugind însă îi strigă câinelui: „Stai, 
că mi-o plăteşti, tu prieten trădător!” 

A doua zi lupul trimise pe mistreţ să-i spună 
câinelui să poftească până la pădure, unde voia să 
se răfuiască cu dânsul. Sultan nu găsi ajutor dea 
aitcineva decât dela o pisică, o biată pisică schioa- 
pă şi slabă prăpădită. Porni împreună cu câinele, iar 
ea şchiopăta şi de durere ţinea coada ridicată în sus. 


A 


Bine, Miţu, te credeam 
Mai deştept şi nu gândeam 
Să nu ştii, să nu ghiceşti 
Den mine de mai veşti, 
Pân' acum dacam tăcut, 
Este fiindcă n'am putut 
Da, măi Miţu Miţişor, 
Cât p'aci era să mor. 
Patru săptămâni în şir, 
Tot cu friguri şi 'n delir, 
La spital m'au tot purtat, 
Doctori mari m'au cercetat, 
Sau găsit că sunt bolnav — 
Asta este chiar grozav — 
De o dub gë pneumonie, 
Ce-o fi aia, dracu ştie, 
See 
lar Florica şi Moş Nae- 
Lângă patu-mi în odaie, 
Au tot stat, m'au îngrijit, 
Pân ce bine m'am simţit. 
Şi ce supe delicioase, 


` N’aveam poftă de mâncare. 


Lupul şi mistrețul se găseau de mai înainte la 
locul de întâlnire. Când -văzură pe duşmanii lor 
că vin sf zăriră coada pisicii, îşi închipuiră că Sul- 
tan vine cu o sabie. lar când pisica şchiopăta la 
fiecare pas, ei credeau că ia de jos pietre şi se 
pregăteşte să le arunce într'inşii. 

Şi frica îi cuprinse şi pe lup şi pe mistreţ. 
Mistreţul se ascunse într'un tufiş, iar lupul se sui 
într'un copac. 

Câineie şi pisica fură foarte miraţi, văzând că 
nu e nimeni "a locul de întâlnire. Insă mistrețul nu 
se putuse ascunde cu totul, aşa că îi eşeau urechile 
afară. Pe când pisica se uita de jur. imprejur, mi- 
streţu! mişcă din urechi. Pisica, crezând că e:un 
şoarece, sări asupra-i şi-l muşcă şi-l zgârie cu toată 
puterea. Speriat peste măsură, mistrețul o rupse 
la fugă strigând: „Vinovatul e colo sus pe copac!” 

Câinele şi pisica priviră în sus şi văzură pe. 
lup, care se ruşină că se arăiase aşa de fricos, 
ceru câinelui iertare şi încheie din nou pace şi 


prietenie cu dânsul. 
Din nemţeşte de Marcu Ionescu 


Ce mâncări foarte gustoase, 

Ouă, lapte, carne, peşte, 

Tot ce inima-mi pofteşte, 

Mi-au adus şi mă 'ndemnau, 

Să mănânc chiar. mă rugau i 

Ba şi şoareci de-aş fi spus, oie: 

Zau cü eimir ads: bei aea a A 

Insă eu — ce rău îmi pare! —.... 

Să fi fost cum sunt acum, VHS 

Iţi făceam tot praf şi scrum. 
see Céi,A 

De trei zi'e, în sfârşit, Eet 

Patul meu l-am părăsit. 

Dorm, fireşte, în odae, 

Chiar în patul lui Moş Nae, 

Care zice, nu mă lasă 

Cât îi frig să es din casă. 

Prea mă crede delicată, 

Prea mă 'nvaţă răsfătată. 

Nu mă plâng, nu zic nimică, 

Dar se ştie c'o pisică 


LIOTROA 


RAG. 71.0000000000099000000000000000Â00000ooooeeoeooe DIMINEAȚA COPIILOR Z 


Nu-i ca omul, ci e tare 
Una, două, ea nu moare. 
CR? d A > 
Iar acum, măi Miţişor, 
Zău de tine că mi-e dor, 
Pe la noi deci să pofteşti 
Şi să vii cun sac de veşti, 
Eu întâi aş fi venit, 
Dar sunt încă prea slăbit, 
Te aştept dar cu plăcere 
Şi ği zic la revedere. 
Din limba pisicească de Moş Nae 
OOOO =en kE 


Povestea unei flori 


A fost odată um mărgăritar care trăia fericit la 
marginea unui lan de grâu. Avea o faţă frumoasă, 
întreagă aurită, şi un guleraş mare şi alb. Soarele 
îl mângâia, iar fluturii îi făceau vizite. Era floa- 
rea cea mai fericită din lume, şi ar îi fost mai mult, 
dacă nu trăia în tovărăşia unui mac de câmp care 
dormea cât era ziulica de mare şi a cărui vecină- 
tate îi pricinuia o mulţime de neajunsuri. Astfel, 
într'o zi, un bou, atras de pălăria roşie a macului, 
se repezi asupra-i şi l-ar fi incornorat pe dată, 
dacă deşteptul de mărgăritar nu şi-ar fi scuturat 
guleraşul alb ca o batistă, şi boul, blum, se opri. 
Totuşi, într'o dimineaţă de vară, pe când macul, 
bine "'nţeles, dormea, micul mărgăritar nu văzu coa- 
sa groaznică a unui secerător care îi tăie fără in- 
durare tulpina gingaşă. Fata arendaşului, care iu- 
bea florile, il ridică pentru ca să şi-l pue la cin- 
gătoare. 

Mica floricică mai are puţină nădejde şi se gân- 
deşte că va fi îngrijită în frumosul conac dela 
moşie pe care nu l-a văzut decât de departe, dar 
de care fluturaşii i-au povestit atâtea minunăţii. 
Fără îndoială că o vor pune întrun ghiveciu, o 
vor uda, o vor admira... Dar, sărăcuţa, era ră- 
nită de moarte, căci nu mai avea rădăcină şi, chiar 
înainte de a ajunge la fermă, se văzu aruncată pe 
drum. O micşunea ascunsă prin iarbă se aplecă: 
„Biată floare, zise ea, iată ce înseamnă să strălu- 
ceşti la soare!” — „Adevărat, oftă mărgăritarul, 
dacă aşi fi trăit modestă şi la umbră, ca tine, 
maşi fi ajuns la ceeace sunt acum!” 

Din franţuzeşte de Eugenia Amuday-Loco ` 
RD — 


Ce nu este adevărat in aceste rânduri? 


In faimoasa colecţie de mărci a vestitului milionar 
Rotschild se găseşte şi marca depe scrisoarea apos- 
Luc) Paul către Corinteni. 


Nici nu se putea să se găsească marca depe scri- 


soarea lui Paul, deoarece pe timpul acela nici nu 
existau mărci. 
Țrimisă de Egla 


Puţină Mitologie 
ZEIȚA MNEMOSINI 


Mnemosini era, după cum am spus şi la ru- 
brica „De toate şi amestecate”, zeiţa memoriei (a 
tinerei de minte) şi mama celor nouă Muze. Aceasta 
ca sá arate că artele şi ştiinţele nu pot să existe 
dacă navem memorie şi uităm tot ce vedem sau în- 
văţăm. 


Ilustraţia de faţă este fotografia unei statui ră- 
masă din timpurile vechi. Mnemosini este repre- 
zintată ţinând într'o mână un stilet, iar în mâna 
cealaltă o tăbliță de metal. Cu aceasta vrea să 
arate că impresiile păstrate de memorie sunt aşa 
de puternice în cât par săpate în metal cu dalta. 

Vorbind de cele nouă Muze, am spus că tatăl 
lor era Jupiter sau Zeus, cum îi ziceau grecii. 

Acesta era socotit ca cel mai mare zeu, ca şeful 
zeilor şi stăpânul oamenilor. 

Incă un cuvânt. Să nu uite cititorii că toate po- 
veştile mitologice sunt simple închipuiri, aşa că oa 
existat nici unul din zeii sau zeițele în cari credeau 
popoarele din vechime. Nu există decât un singur 
Dumnezeu şi El a creiat cerul, pământul, precum şi 
toate fiinţele şi lucrurile. 


L N, Terim 
OC pe 


DIMINEAȚA COPIILOReee 


PAG SEA 


Curiozităţi, Jocuri, Distractii 


Această rubrică este nouă şi la tot ce se publică aci nu ni-se va trimite nici un răspuns. Răspunsurile se vor 
da la concursuri'e lunare cari vor continua ca şi până acum. 


O glumă plăcută 


Gluma aceasta e de făcut seara la o petrecere, 
unde sunt strânse mai multe persoane. 

Spuneţi-le, luându-vă un aer cât mai serios, că 
veţi pune pe masă un pahar cu apă, îl veţi acoperi 
cu o pălărie şi că veţi bea apa fără să atingeţi 
pălăria. 

lată cum veţi proceda. După ce aţi pus pe masă 
paharul cu apă şi l-aţi acoperit cu o pălărie, vor- 
biţi, lăudând isprava ce veţi face. După aceea vă 
băgaţi sub masă, prefăcându-vă că bett apa prin 
scândura mesei. După ce ieşiţi de sub masă, îi 
spuneţi unei persoane care e lângă voi să ridice 
pălăria de peste pahar, ca să vadă dacă apa a 
fost sau nu băută. 

Indată ce a ridicat pălăria, puneţi mâna pe pa- 
har și bett apa, spunând publicului care e cam 
surprins de purtarea voastră, că v'aţi ţinut de cu- 
vânt: aţi băut apa, fără să atingeţi pălăria. 


Bucăţelele acestea tăiate şi lipite cum trebue ne 


dau o fetiță şi un animal dintr'o poveste cuno- , 


scută. 
Rezultatul îl vom da la numărul 104. 


0 luntre care să meargă pe ană 


| 
| 
| 
| = 
RE 


Nu e tocmai greu să-ţi faci repede o luntre care 
să meargă singură pe apă, fără ajutorul vreunui 
mecanizm. 

la pentru aceasta o foaie de hârtie ce-i zicem 
de argint"Şi care, precum se ştie, nu e decât foaie 
de cositor. Fă dintr'insa tăind o luntre cam în for- 
ma desenului de față, de o lungime de vre-o 10 
centimetri cu o tăetură triunghiulară în partea din- 
dărăt. Fireşte că foaia de argint trebuie să fie 
foarte subțire. Luntrea aşa făcută, pune-o incet pe 
suprafața unei ape, aşa ca să plutească deasupra. 

la după aceea o bucată de camfor şi taie din- 
tr'însa cu briceagul o bucăţică nu mai mare decât 
un bob de mazăre. Pune bucăţica aceasta pe lun- 
tre în triunghiul tăieturei, aşa ca să stea pe lun- 
tre, dar şi să atingă uşor apa. Vei vedea că după 
câteva momente luntrea va începe să se mişte şi 
va pluti atâta vreme cât bucăţica de camfor va 
fi în atingere cu apa. i 

Dacă tai foaia de argint în formă rotunjită sau 
ca o potcoavă de cal, vei face o luntre care va 
pluti de jur împreujrul unei farfurii sau al unui 
lighian. Cu puţină îndemânare, vei putea să faci 
şi un catarg dintr'un fir foarte subțire de alamă 
şi vei putea pune în vârful lui tricolorul român fă- 
cut de hârtie de mătase. 

———— GOCE N EE 


1) Ce are forma unei mâini, şi nu e mână? 


RCM 
OR 
2) Ce trece prin geam şi nu se sparge? 
(panata) 
LR 


3) Te-am văzut undeva unde mai fost niciodată, 
unde mai putea fi vreodată şi totuşi te-am văzut 
undeva. e 

TGpun20g ul) 
Trimise de Marie lonescu-Loco 
———— 0 gegen 


Ka AË fr EE EE E e, CET ke Ss," Mea 


PAG, 16,000000000000000000000000000000000ooooooooooe DIMINEAȚA COPIILOR 


De vorbă cu cititorii 


FI. Al.-Bârlad. — „Bâlciu! zânelor”. Spui că ai auzit-o 
dela bunicul d-tale, dar că dumneata ai reînoit-o. Ei, vezi, 
tocmai “asupra punctului acesta ai greşit. Era mai bine 
să o fi putut reda, aşa cum ţi-a fost povestită, fără 
înfloriturile cari îi strică farmecul. In afară de aceasta, 
ai destule greşeli de ortografie şi punctuație. Şaradele 
sunt cercetate: de redactorul respectiv. 

Eug. Am.-Loco. — „Povestea unei flori” ţi-se pu- 


L. M.-Bacău. — Frumoasa Panadir”. „Vânătoare” nu 
poate rima cu „oprire”, iar versul „El urca în a 
sa trăsură” numai frumos nu sună. 

Tr. S.-Bazzrgic. — Mama, Ai scris cu creionul, foarte 
grăbit şi pe ambele feţe ai: hârtiei. Lasă-i pe cei mai 
în vârstă şi mai cu experienţă să scrie poveşti, căci 
se pricep mai bine, iar d-ta citeşte şi caută să te folo- 
seşti de dânsele. 

P. şi Str. Cov.-Silistra. — V'aţi dat o bună oste- 
neala, dar traducerile voastre cam lasă de dorit. Chiar 
începutul: „Eu ştiu o casă” (Az znaia edna câșta) nu 
e tocmai bine, pronumele eu, fiind de prisos. Dacă ţineţi 
să vedeţi cum se face o bună traducere, trimiteţi-ne nouă 
originalele bulgăreşti şi le vom traduce din nou româ- 
neşte. 

Gh. Pet.-Bazargic. — IO publicăm două “anecdote în 
credinţa că te vei sili să înveţi mai bine limba română. 

Cap. Nemo-Craiova. — Am ales numai două glume, 
Curiozităţiie” nu sunt pentru cititorii noştri, iar „Pă- 
țania unui avocat” nu e bine tradusă. 

Sony Sol.-Loco. — Deschide N-rul 92 al revistei, 
pag. 2-a, coloana 2-a sus şi vei vedea că acolo stă 
scris- negru pe aib: „Lir şi Tibişir este o localizare a 
povestei de W. Busch, intitulată „Max şi Moritz”. Cât 
despre textul dela „Niţă zis şi Beţivon” este absolut 
original. Vezi, prin urmare, că ţi-ai dat o osteneală de 
prisos. 

AI. Gh. S.-El'sabeta. — Poezia d-tale „Moş Crăciun” 
a fost primită tocmai în ajunul -Bobotezei. 

D P. M.-T.-Măgurele. — „Barbarii”. Poezia d-tale 
e drăguță, dar nu merge Det o revistă de copii. In 
afară de aceasta poezii cu „expizaţii” e ceva neobişnuit. 

E T GER —  „Inţelepciunea săracului” are prea multe 
greşeii de limba română, iar din lipsă de vreme nouă nu 
ni-e cu putinţă să le înfirentăm. De altfel, noi dăm 
destul de des po eşti traduse direct din ruseşte, aşa 
că d-ta continuă să ne fii citicor şi lasă în seama noastră 
gri ea scrisului. 

K. M. N.-Bârlad. — „Sgârcitul” (cu â, nu cu ă) e 
buna ca foana,” dar lasă de dorit ca formă. Intr'o po- 
vestire cu caracter popuar nu e bine să se scrie „D-zeu, 
ca simpiu cerşetor, nu putea să-i impuie. Se retrase...” 

K. ].-Bacău. — E treaba ţiganuiui din povestea d-tale 
să creadă ce vrea despre autorităţile statului, noi însă 
avem încredere într'ânse.e. 

CL Chr.-Loco. — Treceţi, vă rugăm, într'o zi de lucru 
pe la Redacţie între orele 5—7 după amiazi şi -aduceţi 
cu dv. „Puterea credinţei” şi ceielalte bucăţi de cari 
vorbiţi în scrisoare, 

H=ţ. Hur.-Jud. Arad. — Poţi să te abonezi la revistă, 
fără să fii obiigat să trimiţi spre publicare poezii sau po- 
veşti, din cari avem mai multe decât ne trebuie. 

M. A. Ar.-R.-Vâlcea. — Gluma d-tale cu „cavoul” e 
lugubră. Nu e bine să scrii în genul acesta. 

, Grig.-Loco. — Cele ce ai citit despre ciocolata 
comandată din pianeta Marta e o reclamă, cum se obişnu- 
eşte în comerţ. 

Al. B.-R.-Sărat. — li publicăm nişte glume. Poezia 
„larna” e slăbuţă, ` 

Av. L N.-Loco. — Anecdotele în versuri trimise de 


d-ta sunt — o spunem cu părere de rău — slăbuțe. E 
mai de grabă proză decât poezie. 

Zac.-Fălticeni. — Nuvela d-tale „Ionel cel bun” are 
puţină acţiune, e prea posomorâtă şi modul cum e 
scrisă îi îngreunează citirea. 

S. Huer.-Galaţi. — „Foxi cel deştept” am fi publicat-o, 
dacă nu avea prea multe neologizme. Expresiuni ca „pă- 
sări „Capitoiice”, „irezistibilă pasiune”, „extraordinară a- 
tracţiune”, etc. trebuesc evitate în povestiri cu caracter 
popuiar. Pentru viitor, ţine seamă de sfatul acesta, căci, 
aitiel, scrii destul de bine. 

, Men.Buhuși. — Ne scrii să-ţi publicăm bucata „pe 
revista noastră”. Se zice în revistă, iar nu pe revistă, 
Şi greşeli la fel ai şi în bucata d-tale. 

Hr. F.-Botoșani. — „Scumpă Țară Românească”. Foarte 
frumos din partea d-tale că o iubeşti aşa de mult. Când 
vei creşte mai mare, vei învăța şi să scrii. , 

CI. Fried.-Cernăuţi. — „Unirea”. Dece ai semnat d-ta 
o poezie făcută de altul? Aşa ceva nu se permite. 


Em zadar! 


Când merg la teatru, Cinema 

Eu nu îmi ‘cumpăr altceva, 

Decât „Suchard” şi iar „„Suchard”, ` 
Căci altfel, totul e 'n zadar. - 


DEEN ——— >» « 


Bujore! în împărăţia păsărilor 


Toamna trecută va adus, copii, o bucurie pe care o 
ştiţi cu toţii: spectacole de teatru organizate anume 
pentru voi la Teatrul Popular. Sou bucurat şi părinţii 
voştri cari nu mai ştiau cum să vă distreze: la cinema- 
tograt adormeaţi pe scaun, iar la circ nu erau toate nu- 
merele potrivite pentru voi. 

Săptămâna aceasta se reprezintă o deiicioasă piesă „Bu- 
jorel în împărăţia păsărilor” scrisă de colaboratoarea 
noastră d-ra Aice Gabrielescu. Bujorel e un băeţaş 
cuminte şi drăguţ pe care uz balon il ridică fără vestă 
şi-l duce tocmai în frumoasa împărăție a păsărilor. 

Cum vă. închipuiţi voi o asemenea împărăție şi ce 
credeți că i se întâmplă micului Bujorel singur între 
atâtea păsări mari, moțate şi foarte deştepte dar. cărora 
vizita neaşteptată a băeţaşului le tulbură rău liniştea? 

Veţi vedea toate peripeţiile ia teatru până în clipa 
ur Bu;orel, recunoscut de-o rândunică poate pleca înapoi 
a inn. 

Odată cu „Bujorel în împărăţia păsărilor” se repre- 
zintă şi o comedie foarte veseiă şi animată: „Meşterul 
Papuc de d-na Lia Hârsu. 

EECH negreşit de le vedeţi şi veţi petrece ad- 
abil. 


A aparut 


„ALMANAHUL ŞCOLARILOR“ 
pe anui 1926 


Cu conţinutul cel mai bogat, mai ales şi mai 
interesant şi cu numeroase ilustraţiuni. 

Tipărit pe hârtie bună, cu o frumoasă copertă 
în culori. 

Preţul unui volum de 132 de pagini este numai 


` lei 20. 


Cereţi-l la toate chioşcurile şi la toate librăriile. 


>> AN 


ZS 


PAG. 2. 


„Floarea de „pe mormânt" d E B gr ERA 


aaa 

Nu-i aşa că v'a i lenta povestea cu “titlul de mai 
sus, publicată în numărul trecut al revistei? 

Este mai ales minunată şi foarte originală ideia 
că o mamă şi după ce moare îngrijeşte de co- 
pil, iar exprimarea ei că sufletul mamei se pre- 
face într'o floare ce-l însoţeşte pretutindeni pe tâ- 
nărul orfan, ducându-l la noroc, este cât se poate 
de frumoasă şi de înduişetoare. 

Dar ştiţi de unde a luat Ali-Baba al nostru po- 
vestea aceasta? Dir literatura populară a Tigani- 
lor din Ardeal. N'a spus-o dela început, ca să 
fie ca o surpriză. 


Când vrei să faci pe învățatul 


Un cititor din Basarabia, d. I. TS ne scrie 
aşa: „Religia ne spune că omul a fost creiat de 
Dumnezeu, iar preistoria scrie că omul a ieşit din 
maimuţă. Care este adevărul?” 

Adevărul este, băiete, că d-ta ai vrut să faci 
pe învățatul, atunci când nu eşti, fiindcă sun- 
tem încredinţaţi că nat citit nici o preistorie, cum 
îi zici d-ta, şi fiindcă nici un om cu scaun la cap 
ma zis că omul a ieşit sau s'ar trage din mai- 
muţă. 


Ce este steaua ,„,Alfa“ ? 


Micul cititor Alecu Budișteanu doreşte să ştie 
dacă sunt sau nu sunt fiinţe în steaua ,AZja” din 
constelația Centaurului şi despre care a citit pe 
semne în „Almanahul $Şcolarilor”, la articolul Cat 
de mare este Universul”. 

Răspundem: O stea este un soare, adică un corp 
ceresc în care din cauza prea marei călduri nu 
pot trăi nici un fel de fiinţe. Aşa dar, nu pot 
să fie fiinţe nici în steaua Alfa. Şi ştiţi cât e de 
departe steaua „Alfa” de pământ? Celui mai bun 
aeroplan i-ar trebui milioane şi zeci de milioane 
de ani, ca să ajungă până acolo. 


Podul Mogoşoaiei 


Un cititor ne întreabă dece străzii „Calea Vic- 
toriei” îi mai zice şi „Podul Mogoşoaiei” şi dece 
acolo unde începe şoseaua îi se zice „Capul Podu- 
lui”, dat fiindcă acolo nu e nici un râu şi, prin 
urmare, nici un pod? 


DIMINEAȚA COPIILOR 


EN 


Răspundem: Acum un veac, Podul Mogoşoaiei era 
una din cele 5 străzi principale ale Bucureştilor. 
Şi îi zicea „„Pod”, fiindcă era podiță cu lemn, pe 
care se mergea, mai ales la vreme de ploaie şi 
noroiu. lar unde se sfârşea acest pavaj de poduri, 
era, fireşte, „Capul Podului”. Numele de „„Mogo- 
şoaiei” vine dela nevasta unui boer Mogoş, care era 
proprietarul satului şi moşiei de lângă Bucureşti. 


Dece îi zice „Calea Yictoriei''? 


Numele de „Podul Mogoşoaiei” a fost schimbat 
în acela de „,Calea Victoriei” în anul 1878, şi a- 
ceasta întru amintirea victoriilor câştigate de ar- 
mata română împotriva oştilor turceşti la Vidin, 
Rahova, Griviţa, Plevna, localităţi în Bulgaria. In 
adevăr, se ştie că în anul 1877 Ruşii se băteau cu 
Turcii şi că armatele ruseşti fiind bătute, Țarul 
Ruşilor s'a rugat de Domnul Român (răposatul rege 
Carol) să vie cu armata română şi să-i scape pe 
Ruşi de nimicire şi ruşine. Românii s'au dus şi 
au fost peste tot biruitori. 


Celelalte poduri din Bucureşti 


lată numele de atunci şi numele de astăzi al 
celorlalte patru străzi principale din Bucureşti, des- 
pre cari a fost vorba mai sus. 1) Podu? Beificului, 
care se numeşte astăzi Calea Şerban-Vodă; 2) Po- 
dul Târgului-de- Ajarii, astăzi Calea Moșilor; 3) Po- 
dul Calicilor, astăzi Calea Rahovei şi 4) Podul-de- 
Pământ, numit aşa fiindcă nu era pavat cu lemn. 
Podul-de-Pământ este astăzi întrucâtva Calea Plev- 
nei. 


iInsemnări şi origini de cuvinte 


1. „Deștept” şi „inteligent”. Un cititor vrea să 
ştie care e deosebirea dintre aceste două cuvinte. 
Răspundem că sunt cuvinte sinonime, adică au a- 
proape acelaş înţeles şi că ambele sunt de origină 
latină. Ca deosebire de înţeles ar fi că deştept e 
unul care nu e adormit, având spiritul ager şi 
treaz, iar inteligent, unul care pricepe lesne şi re- 
pede ceeace îi se spune. 

2. Bacşiș” şi „musajir”. Răspundem cititorului 
care ne întreabă că ambele sunt de origină tur- 
cească. Bacșiș ar corespunde cu dar (cadou), iar 
musafir cu oaspete, invitat. 


BIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA : 
BUCUREȘTI. — Str. SARINDAR, 9—11. — TELEFON 6/67 


ABONAMENTE: 1 AN (SH EE 4: LNI TA A 
; 6 LUNI 8 ,„ IN STRĂINATATE DUBLU LU 


i 


31 IANUARIE 1826 


Dor de cămin 


De când am pribegit departe 
De lângă tine, drag cămin, 
Zilele "mi părură noapte, 

Și veselia 'mi pără chin! 


Un veac Sa strecurat de atuncea 
De când în urmă te-am lăsat, 
De dorul tău, în lumea mare 
Isvor de lacrămi am vărsat. 


O Doamne, mulțumescu-Ți Tie, 
Că ruga mi-ai ascultat, 

Wai ajutat să-mi văd căminul 
Uitat, în marginea de sat! 


Anton Gurgu-Fântânele-laşi 
———— oo po ———— 


O SCRISOARE... 


Mămiţico, sunt cuminte, 
Veşnic stau numai în casă 
Şi "'nvăţ mica păpuşică 
La maşină... cum să coasă; 


Pisica să toarcă lână, 
Rochiţele să brodeze; 
Cu "ngrijire, la ferestre 
Perdelele să aşeze! 


Griveiu, casa să păzească, 
Nici-odată să nu doarmă; 
l-am spus că-i cumperi haină, 
Şapcă, un baston şi-o goarnă! 


Mămiţico, sunt cuminte, 
Ascult pe a mea mătuşe; 
„Dar te rog, când vii acasă 
Să-mi aduci înc'o păpuşe!... 
Cryanon 


Director ; N. BATZARIA 


Manusorisela nepublicate nu se înapolază. 


a 


—— 


— Anecdotă — 


Intră 'n cărciumă ţiganul 
Necăjit — cum n’a mai fost — 
Şi, se invârte, se suceşte 
Tot într'una, fără rost... 
Cârciumarul, luându-i seama, 
Il întreabă oţărât: 
— „Ce-ai mă, cioară, nu ţi-e bine? 
„Or az'-noapte n'ai dormit!?”. 
— Nu-ţi face păcat, jupăne, 
Ce, nu ştii... nat auzit, — 
Că chiar azi, frate-meu Lică 
La Craiova a murit?” 
— Nu mai spune!... cum se poate?! 
Să nu fie vre-o minciună; 
O fi vrut să facă glumă 
Vr'unul d'ăi de "puşcă "mn lună!?” 
— Ce tot stai să spui, jupăne... 
Uite — acuma am primit 
Telegrama asta în care 
El însuși a iscălit: 
Vino... Lică... azi. murit... 

G. Breazu-Leurdeni 


COR Bil 


In cea zare "ntunecată, 

Se duc corbii, trişti — a lene, 
Căci zăpada argintată 

Umple codrul cu troene... 


Se tot duc, se duc, în zare — 
Pâm se pierd în infinit; 
Căci zăpadă-i pe cărare, 
Și câmpu "ntreg e troenit... 
I. Miuţa Delaţară 
DEER ——— 


e Moş Chibrit îl porecliseră oa- 
menii aşa nu doar din pricina 
meseriei lui de fanaragiu ci fiind- 
că era slab, uscat şi neînsemnat 
ca un băț de chibrit. 

Altfel, harnic cât patru. Di- 
mineaţa nu uita o lampă ne- 
ştearsă pe toate cele zece străzi 
câte le-avea în grijă, iar seara 
trecea într'o goană cu aprinză- 
torul cel lung fără a întoarce 
capul la glumele celor care-şi fă- 
ceau de lucru necăjindu-l. 

Numai într'o dimineaţă s'a oprit, când tâmpla- 
rul din colţul străzii, care deobicei nu se lega nicio- 
dată de el, i-a zis de departe, supărat: 

— Moş-Chibrit! Felinarul din faţa casei mele de 
ce nu l-ai aprins nici aseară, nici alaltăseară? 

Moşul a rămas cu gura căscată: 

— L-am aprins, domnule Manole. Se poate să 
nu-l aprind? 

— Nu l-ai aprins. Vezi, te rog, ai grijă măcar 
la noapte. 

Oare glumea, tâmplarul? Moşul îl cunoştea drept 
om aşezat şi fără chef de batjocură ca alţii. De 
aceea, mergând în drumul lui, îl băteau gânduri 
rele şi se mustra singur: 

— Ai îmbătrânit rău Moş-Chibrit. Dacă nici slujba 
mu ţi-o faci ca lumea, nu mai eşti bun de nimic. 

Dar tot el îşi lua de seamă: 

- ee aprins doar, ştiu bine. L-am aprins! 
zë 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Z ` 3 
de Alice Gabrielescu 
i Gr Feat a 

Seara, când a trecut cu lumina în vârful bă- 
tului, a intrat el singur la tâmplar: 

— Iaca, v'am aprins felinarul. Veniţi şi vedeţi. 

Manole nu era acasă. Nevasta lui era o femee 
tare supărăcioasă. N'a vrut să iasă în stradă: 

— Lasă-mă omule. Şi ce dacă l-ai aprins? Vezi-ţi 
de drum. 

Dar a doua zi, tâmplarul i-a eşit înainte şi mai 
incruntat: 

— Dummneata imi faci înadins, Moş-Chibrit. Ştii 
că mă tem de hoți şi mă laşi fără lumină în faţa 
casei. 

— L-am aprins, domnule Manole, pe legea mea. 

— Incă te mai juri? 

— Poate l-a stins de la uzină. 

— Numai pe-al meu? 

— Întreabă nevasta. Nu ţi-am spus cucoană să 
vii să vezi şi dumneata felinarul aprins? 

— Mi-ai fi spus. Dar éu nu ştiu. N'am eşit 
să văd. 

Scârbit de tot, moş Chibrit se depărtă. S'a gân- 
dit apoi co fi lampa stricată şi se stinge singură, 
De aceea, noaptea, în loc să se culce, trudit cum 
era după colindarea celor zece străzi, sa întors 
înapoi pe drumul bătut. Era miezul nopţii. In dreptul 
casei din colţ a tâmplarului, felinarul strălucea lu- 
minos de-l vedeai din trei străzi. 

— Aşa-i vorba? şi-a zis Moş-Chibrit. Lasă că 
ţi-o fac eu, domnule Manole. 

Şi a doua zi când tâmplarul i-a eşit iar înainte 
îmbufnat, Moş-Chibrit nici nu l-a lăsat să-şi în- 
ceapă vorba ci s'a pornit a-i râde în obraz: 


mei ae ti 


[m 


LC 


DIMINEAȚA COPIILORI0000009009900090000ototetovoeteooreototover PAG. 5. 


— Hei, domnule Manole, da unde mi te duceai 
eri pe sttradă numai în cămaşă şi cu capul gol? 

— Eu, Moş-Chibrit? 

— Chiar dumneata. 

— Poate-ai visat. Eri m'am gătit ca de Dumi- 
necă. Am fost la boerul Costea care mă chemase. 

— Păi chiar când intrai la boer te-am văzut. Erai 
în cămaşă şi cu capul gol. Toată lumea întorcea 
capul după dumneata. 


D 
— Cum se poate? 
— Chiar aşa. 

Şi Moş-Chibrit trecu iute mai departe căci abia-şi 
ţinea râsul. pete |. 3800) 

Manole rămase pe prispă cu capul în palme. Oare-i 
luase naiba minţile eri? Moş-Chibrit nu era om 
care să-şi piardă vremea cu glumele. De bună- 
seamă că-l văzuse aşa cum a spus. De-aceea şi 
boerul Costea n'a mai vrut să-i dea de lucru. Il 
chemase să-i poruncească un dulap şi când colo, 
cum dădu cu ochii de el, că: 

— Nu mai fac dulapul, Manole. M'am răzgândit. 
Imi pare rău că te-ai ostenit până aici. 

Şi el plecase. Abia acum îşi dă seama că boerul 
pesemne l-a crezut ţicnit văzându-l în cămaşă şi 
cu capul gol şi n'a avut încredere. Perduse aşa dar 
pe clientul cel mai bun. 


Pe urmă tot el işi lua de seamă: d 

— Nu se poate! Doar mi-am pus haina, ştiu 
bine. 

Işi chemă şi nevasta: 

— Cum eram îmbrăcat eri când m'am dus la 
boerul Costea? 

— Pe mine mă 'ntrebi? se sborşi femeea. Nu 
ştiu. Nici nu eram acasă. 

Atunci pe cine să 'ntreb? De vecini îi era ru- 
şine. De vreme ce Moş-Chibrit îl văzuse, aşa era. 
Ce-o fi zis de el boerul Costea? 

Nu-şi găsea linişte omul şi nici la.lucru nu mai 
avea spor. Il muncea gândul că trebue să dreagă 
prostia. Şi a treia zi îmbrăcat şi dichisit, s'a dus 
din nou la boerul Costea: 

— Am venit, să trăiţi, pentru dulap. 

— Cum pentru dulap Nu ţi-am spus alaltăeri 
că nu-l mai fac? Wam răzgândit. 

— Ştiu, mi-aţi spus, îngână tâmplarul, dar am 
crezut că aţi zis numai aşa... unde m'am înfăţişat 
Domniei-Voastre cam... nu prea... 

— Ce? Cum te-ai înfăţişat? 

— De! Ştiţi prea bine. 

— Nu înţeleg nimic. Atâta-ţi spun că n'am nevoe 
de dulap. Du-te! 

„Tot mare încredere în mine, îşi zicea amărât 
tâmplarul, depărtându-se. Ce-i de făcut?” 

Multă vreme şi-a purtat omul necazul. Şi când 
trebuia să iasă de-acasă, de zece ori îşi privea 
acum în oglindă îmbrăcămintea. Până când într'o 
zi, Moş-Chibrit, trecând cu scara cea lungă, s'a 
oprit în faţa lui, râzând pe sub musteaţă: 

— Domnule Manole, acuma arde felinarul toată 
noaptea? 

Tâmplarul abia-şi mai aducea aminte de gluma 
lui. 

— Ce felinar? Parcă eu stau să-mi rup gâtul ui- 
tându-mă la el toată noaptea? 

— Să te uiţi, domnule Manole. Şi dacă vezi feli- 
narul aprins şi afli că a fost aprins totdeauna 
noaptea, atunci să ştii că nici dumneata nai putut 
eşi pe stradă în cămaşă şi cu capul gol. 

— Ce vrei să spui? sări de colo tâmplarul. Stai, 
Moş.Chibrit, nu fugi! Tocmai acuma fugi? Stai şi 
lămureşte. 

Dar  Moş-Chibrit ma mai stat să lămurească, 
Spusese destul şi cum îi era cam frică de mânia 
tâmplarului, a crezut mai nimerit s'o ia la sănă- 
oasa. 

Alice Gabrielescu 


Aducem la cunoștința cititorilor că zilele acestea se pune in 
vânzare foarte frumoasa poveste „Of şi Tepeluş“, 
care formează No. 4 din „BIBLIOTECA TINERETUL“, 

Un exemplar de 36 pagini cu o frumoasă copertă colorată 
d cu ilustrațiuni în text Lei 5. 


i, 


PE e 


DIMINEAȚA COPIILOR 


— Poveste elveţiană — 


de Viad Nicoară 


n împărat avea în slujbă pe un tânăr căruia 

ái toți îi ziceau Tänase cel lăudăros, fiindcă 

ei se lăuda mereu că el face orice şi nu putea 

să facă mai nimic. La curtea împăratului 

acela trăia şi un păcăliciu, adică un om că- 

ruia îi plăceau glumele şi care îşi puse în gând 

să-l lecniască pe Tănase de boala lăudăroşiei. Şi 
iată cum se întâmplă cu treaba aceasta: 

Intro zi împăratului îi se făcu poftă de păsări 
fripte şi-i zise lui Tănase: „Du-te în pădure şi îm- 
puşcă-mi zece păsări, ca să am diseară la masă.” 

- „„Voiu împuşca nu zece, ci o sută de păsări!” 
zise Tănase făcând pe grozavul. 

— „Bine!, făcu împăratul, „dacă eşti un vână- 
tor aşa de bun, adu-mi şi o sută, să ştii că de fie- 
care pasăre îţi voiu da câte un galben de aur.” 

Bătrânul păcăliciu dete însă fuga în pădure îna- 
intea lui Tănase şi le strigă păsărilor: 


„Fugiţi, sburați, fiindcă Tănase 
„Nu vrea In viață să vă lase, 
„Din voi o sută pân” nu împușcă.” 


Când Tänase se duse în pădure, nu putu să îm- 
puşte măcar una, fiindcă toate se ascunseseră în 
cuiburile lor. Şi seara când se întoarse la palat 
cu mâinile goale, fu aruncat în închisoare şi ţinut 
o sută de zile, pentrucă nu se putuse ţinea de cuvânt. 

După ce i-s'a dat drumul, împăratul zise din nou 
într'una din zile: „Aş dori să am astăzi cinci peşti 
la masă!” 

Lui Tănase cel lăudăros îi veniră în minte cele 
o sută de zile de puşcărie şi de aceea işi mai Dnu 
puţin gura şi zise: „In loc de cinci, voiu aduce cinci- 
zeci de peşti!” . 


Impăratul îi întoarse vorba zicându-i: Dach eşti 
un pescar aşa de bun, adu-mi şi cincizeci, pentru 
fiecare peşte vei primi din parte-mi câte un galben 
de aur.” Păcăliciul însă i-o luă lui Tănase înainte 
şi ducându-se la lac, le strigă peştilor: 

„Fugiţi, peştişori, fiindcă Tănase 
„Nu vrea ?n viață să vă lase, 
„Din voi cincizeci pâm ce nu prinde.” 

Când Tănase se duse la pescuit, nu putu să prindă 
nici unul, fiindcă toţi peştii înotaseră în partea cea- 
laltă a lacului. Şi întorcându-se la palat cu mâinile 
goale, fu aruncat din nou în puşcărie şi închis 
cincizeci de zile, fiindcă nu se ţinuse de cuvânt. 

După ce trecură cele cincizeci de zile, împăratul 
grăi zicând: „Pentru astăzi aş dori să am la masă 
un iepure.” Tănase, gândindu-se la zilele de puşcă- 
rie, îşi ţinu şi mai mult gura şi aiser „Stăpâne, 
am să-ţi aduc cel puţin zece iepuri.” 

— „Şi vei primi de fiecare câte doi galbeni de 
aur”, îi întoarse împăratul vorba. 

Dar păcăliciul alergă înainte în pădure, îi chemă 
pe iepuri şi le zise: 

„Fugiţi, iepuri, fiindcă Tănase 
„Nu vrea *n viață să vă lase 
„Din voi zece pâm ce nu "'mpuşcă.” 

Aşa se făcu că şi de rândul acesta Tănase nu 
putu împuşca măcar un singur iepure. Şi iarăşi îm- 
păratul îl aruncă în puşcărie, unde stătu zece zile, 
fiindcă nu se ţinuse de cuvânt. 

După ce îi dete drumul, împăratul îi zise: „As- 
tăzi aş dori să am la masă un cerb.” Tănase se 
gândi la toate suferinţele ce le îndurase de pe urma 


Citiţi urmarea în pag. 7 jos. 


DIMINEAȚA TTT TEEN PAG. 7. 


Curiozităţi, Jocuri, Distracţii 


Această rubrică este nouă şi la tot ce se publică aci nu ni-se va trimite nici un răspuns. Răspunsurile se vor 
da la concursurile lunare cari vor continua ca şi până acum. 


UN CALCULATOR EXTRAORDINAR 


Destul de des se întâlnesc copii cari au o 
pricepere de necrezut în dezlegarea din memorie 
a unor probleme destul de grele, de matematică. 
Unul. din aceştia a fost, fără îndoială, şi englezul 
George Bidder, al cărui portret îl dăm. Născut în 
anul 1806 din părinţi săraci, George Bidder n'avea 
decât vârsta de 6 ani, când fusese angajat de di- 
rectorul unui circ în tovărăşia căruia a străbătut 
satele, dezlegând îndată şi din memorie, adică fără 
să scrie, probleme cât de grele şi de încurcate, 
pe cari îi le puneau ţăranii. 

Când a crescut mare, a colaborat cu vestitul in- 
giner Stephenson, acela care a descoperit locomo- 
tiva trenului. 

George Bidder a murit de mult. Astăzi trăieşte 
un calculator şi mai extraordinar, Italianul Znaudi, 


despre care va D vorba în numărul viitor. 
i 


(Urmare din pag. ê) 


lăudăroşiei sale şi de aceea zise foarte modest: 
„Mă duc să văd, dacă pot împuşca un cerb.” Şi 
adevărul e că acum a putut să împuşte unul pe care 
îl aduse împăratului. 

Impăratul râse şi-i zise: „Vezi bine că e lesne 
să te ţii de cuvânt atunci când nu promiţi lucruri 
ce nu sunt cu neputinţă de făcut.” 

Şi râse şi „bătrânul păcăliciu şi se bucură văzând 
că putuse să-l vindece pe Tănase de boala -lăudă- 
roşiei. Preiuorare de Vlad Nicoară 


0 „TRAGERE PE SFOARĂ“ 


Ce de-a mai mâini pe desenul de mai jos! Oare 
ce să'nsemne? Nepoţeii mei deştepţi or fi ghicit după 
poze şi după titlu, că e vorba de o nouă „boscărie”. 

Legi mâna cu o sfoară strâns, strâns de tot, 
de pare că niciodată n'o vei mai putea descătuşa, 
şi totuşi, trăgând o singură dată de sforicică — 
e deci o adevărată „tragere pe sfoară”, — iată 
mâna cu desăvârşire liberă. 

Nu vom avea nevoe, prin urmare, să urmăm pilda 
lui Alexandru Machedon, care, ca să deslege ce- 
lebrul nod gordian, a recurs la vestita soluţie de-a'l 
tăia în două, cu ajutorul săbii: 


Desenurile vă arată în chip lămurit tot ceaveţi 
de făcut. La figura VI semnul y/ indică locul de 
unde aveţi să trageţi sfoara, pentru ca să se desfacă 
în întregime. Cu puţină îndemânare veţi reuşi să 
faceţi mişcările foarte repede şi nimeni nu va ghici 
secretul vostru — afară de cei ce-au cetit revista, 
ca şi voi. 


Tuşica 
m iÁ 
Albă ca zăpada 
Limpede ca cristalul, . 
Când te uiţi vezi două. A A 
` “(opurţtă0) 


Trimise de Sidonia şi Bernat Bittman 


PAG, 8, DIMINEAȚA COPIILOR 


Lupta dintre muscă 


Desene de W. Busch 


4) Musca e'ncăpățânată, 
SG SS Case de fel, 
vedeţi pe cap acuma 
1) După masă don Inspector el ca! | chel. 
In fotoliu se trânteşte ` ` EE GE 
Bea catea, fumează pipa, 
'Nchide ochii şaţipeşte. ` 


2) Dar abia-l apucă somnul, 


Şi o muscă blestemată 5) Luptă crâncenă se'ncinge 
ziarnami ea a turbata: Der: Inspector e'n picioare: 

i o e „Eu ţi-ş naşul !“ strigă dânsul, 
„Să vedem care pe care!” 


gen, N) 


3) Don Inspector se trezeşte, 6) Drept pe ceaşcă sboară musca, 
Ba se supără şi zice: Vrând să guste din cafea, 
„9, de-aş prinde-o spurcăciunea, Tocmai asta vrea şi omul 
Care somnul vrea să-mi strice In Care'ncet se-apropia. ës 


wett. Eet ge, gg, 


A 


e Î 


DIMINEAȚA Ouni tte EE PAQ. 9. ` 


Localizare de MOŞ NAE 


şi don Inspector 


CG H 


A 


E fe, 


— 


7) Dă cu palma, sboară ceaşca, 
insă musca — vai şamar | — 
Uite-o 'n palmă cade prinsă, 
Vrea să scape — en zadar. 


8) Don Inspector cu-ochii'n palmă, 
Dă s'o prindă, s'o strivească, 
Bagă seama căci ștrengara 
Par'că vrea să-l păcălească. 


9) „Ah, spurcato, iar ai şters-o! 
Mi-a scăp r ori ce-ar fi, 
Nu mă las nici mort acuma, 
Pân'ce nu te voiu strivi“. 


PAG. 10.9000000000000000000000000000000000ettteteeee: DIMINEAȚA CORIILOR 


1î) Pe fotoliu chiar se urcă, 
Pe fotoliui ce dormea, 
Spre tavan se'nalță musca 
Şi sburând de e! râdea. 


12) „Ha, te-am prins !”, dar don 
Ĉu fotoliu cade jos, | Inspector 
Se loveşte, se scrânteşie 
Musca sboară iar voios, 


13) Aspră luptă-acum urmează, 
Cad ghivecele de flori, 
anlag strica eu toată casa, 
Nu mă las pâm'ce nu mori”, 


14) in sfârşit, răpusă-i musca, 
Don Inspector fericit, 
„Ura !* strigă'n RTR 
Spurcăciune, te-am strivit !” 

— DOC i 0 — 


Nicu: „Lenuţo, dacă ai 20 lei şi viu şi-ţi cer 


10, cât iţi mai rămâne? 
Lenuța: „Imi rămâne tot 20 de lei. 
Nicu: „Dece? 
Lenuța: „Pentru că nu-ţi dau nici «in leu. 
Trimisă de Chiri! Eoonomu-Constanţa 


n DW Ia 


Cateva din devizele D și popoarelor 


Nihil sine Deo. Nimic fără Dumnezeu, este de- 
viza care-a fost introdusă de regele Carol I pen- 
tru prima dată în România. Acest rege mare, tot- 
deauna învingător, n'a uitat niciodată, nici măcar 
în zilele de glorie, că numai cu ajutorul lui Dum- 
nezeu se poate obţine izbânda. Ce exemplu fru- 
mos pentru lumea din zilele noastre, care are atât 
de puţină credinţă! 


LEE: 

Cu toate asediurile pe care Parisul a trebuit să le 
îndure, oraşul acesta nu s'a descurajat niciodată, 
fiind totdeauna susținut de speranță. Marca sa re- 
prezintă o corabie agitată de valuri, cu aceste cu- 
vinte: „Fluctuat, nec mergitur”: „Pluteşte, dar nu 
se scufundă”. 


IA 
Dumnezeu st dreptul meu! Ce deviză mândră şi 
religioasă “este aceea a Englejilor! Cu tot caracterul 
lor egoist, Englejii nu uită pe Dumnezeu. 


LI 

Ludovic XIV, regele Franţei, era foarte vanitos. 
Sfatul dat de un ministru îl socotea ca o umilire, 
o degradare. Din pricina asta hotărî, îndată ce se 
urcă pe. tron, ca de-acum înainte să nu mai aibă 
un prim ministru. De-asemenea, credincios devizei 
sale: „Singur contra tuturor”, el luptă, fără aliaţi, 
contra întregei Europe. 


LW 
Elvetien şi Belgienii şi-au luat ca deviză fru- 
moasele cuvinte: Unirea face puterea. Câtă pru- 
dență înţeleaptă conţin aceste cuvinte, şi cât de fru- 
mos se prezintă poporul care le-a adoptat! 


k k k 
Sicilienii spun: „Mai curând moartea decât o 
pată”. Frumoasă deviză dar care, în ziua de azi e 
foarte puțin aplicată. 
Daniela C. D.-Buzău 


eeh geng 

Haplea e chemat la duel să-şi apere „onoarea” 
pe teren. 

In clipa în care se luaseră toate dispoziţiile şi 
nu se aştepta decât semnalul „foc”, el scoate din 
buzunar un lucru mic rotund şi păşeşte liniştit către 
adversarul său. 

— „„Dă-mi-l pe al d-tale. 

— „Ce? întrebă celalt. 

— „Ei, nu e vorba să schimbăm două gloanţe?” 

Trimisă de Ionescu T. Ştefan-Galaţi 


ni 


Primim zilnic scrisori dela cititorii noștri, 
cari sunt pe deplin mulțumiți de 


ALMANAHUL ŞCOLARILOR pe anul 1926 
PREŢUL LEI 20 


DIMINEAȚA COPIILOR 


PLIMBARI. 


a H SR E 
` s $ 


` D m 


PRIN. 


AË | i 
~ Crs” i 


ef x Lë E 8 SS E e z 
A az ZC SR E e o oaia 3 
GC Seege "3 weree e RA > 


PAG. 11. 


CER 


D 


KO 


KZ id Ba 


Neptun. La graniţa sistemului solar 


Până în anul 1845—1846, planeta Neptun era 
necunoscută. Modul cum a fost descoperită arată 
de ce progrese, de ce minuni e capabilă ştiinţa. 
In adevăr astronomii observară că pe planeta Ura- 
nus se produceau oarecari perturbări şi au bănuit 
că pertrubările acestea nu puteau fi produse decât 
sub influenţa unui corp ceresc. 

In anul 1845, vestitul astronom francez Arago 
sfătui pe Ze Verrier, care era de asemenea un as- 
tronom priceput, dar totdeodată un matematician 
de prima forță, să afle prin socoteli matematice 
cauzele perturbărilor de pe Uranus. Ei bine, Le 
Verrier, fără să se uite la cer cu vreun telescop, 
ci numai pe baza de calcule făcute, găsi: întâiu, 
că există încă o planetă şi , al doilea, putu să 
arate şi exact locul unde se găseşte pe cer. 

Calculele făcute în acelaş timp de matematicianul 
englez Adams, precum şi cercetările făcute direct 
pe cer cu telescoapele de către alţi astronomi au 
dovedit că Le Verrier nu greşise nici cu o virgulă. 


Neptun, planeta cea mai îndepărtată de soare, 
se găseşte — ta să zicem aşa — tocmai la graniţa 
sistemului solar. Dela dânsul încep imensele, ne- 
sfârşitele întinderi cari despart soarele şi planetele 
sale (deci şi pământul) de nenumărate stele. Dela 
soare la Neptun este o distanţă de mai bine de 4 
miliarde şi jumătate de chilometri. Luminei, ca să 
ajungă dela soare la Neptun, îi trebue un timp de 
peste patru ore. 

Ca mărime, Neptun e aproape ca şi Uranus, 

Dacă ne am închipui că ne-am dus, călare pe 
o rază de lumină, până la planeta Neptun. 

Ce am găsi acolo şi ce am vedea de acolo? 

Am găsi mai întâiu că şederea acolo nu e de loc 
plăcută. Ingheţăm de frig, nu altceva. De altfel, 
trebue să se ştie că Neptun e o planetă îngheţată 
şi care a murit de mult, ca şi luna. Pe Neptun nu 
sunt nici un fel de fiinţe, nu e apă, nu e verdeață 
şi nu e aer. Neptun s'a format cu mult înaintea pă- 
mântului şi de aceea a îngheţat mai de vreme. 

Şi ce vedem de acolo? Dacă ne uităm pe cer, 
vedem, ce-i drept, soarele, dar îl vedem mic, palid 
şi nici nu ne vine să credem ca el ar fi adevăratul 
soare, aşa cum îl vedem de pe pământ. Dar să 
aşteptăm până ce se lasă noaptea. Nopțile pe Neptun 


sunt triste şi adânci. Totuşi, să ne uităm pe cer. 
Vedem mai întâiu o stea care străluceşte mai 


LE VERRIER 


puternic. E oare Luceafărul nostru? Nu, e Uranus 
pe care de pe pământ nu-l putem vedea niciodată 
Dar unde-i Luceafărul nostru? Unde-i Marte? 
Unde-i Pimântul? De geaba le căutăm şi scrutăm 
cerul cu privirile noastre: nu se văd. Şi nu se văd, 
fiindcă sunt prea mici. Aceasta ne arată cât de mic, 
cât de neînsemnat e pământul cu care ne lăudăm: 
un colțişor pierdut într'o imensă împărăție ale cărei 
margini nimeni nu le-a văzut! 
Vladimir Astronomul 


PAG: 12. 


— Poveste populară rusească — 


ntr'o seară Ivănuşcă îl întrebă pe bunicul său: 

„Cum se face că laba ursului seamănă cu mâna 

şi cu piciorul nostru?” Bunicul îi răspunse: 

„Ascultă, Ivănuşcă, să-ţi povestesc ceeace am 

auzit şi eu dela oameni mai bătrâni decât 
mine. Bătrânii aceştia spun că urşii au fost cândva 
oameni tot aşa de adevăraţi, precum noi suntem 
creştini adevăraţi. 

Intr'un sat trăia un ţăran sărac lipit şi care n'a- 
vea după ce bea apă. Casa îi era o cocioabă dără- 
pânată, n'avea cal sau o altă vită şi nici măcar un 
lemn cu care să-şi aprindă focul. Veni iarna şi era 
frig în cocioaba cea neîncălzită. Țăranul luă a- 
tunci un topor şi se duse în pădure. Acolo privirile 
îi căzură drept pe teiul cel fermecat. Il izbi cu 
toporul şi se puse ca să-l taie deabinelea. Dar 
teiul îi vorbi cu glas de om zicându-i: „ţi dau 
tot ce doreşti. Fie bogăţie, fie sănătate, cere-mi 
că-ți dau, dar nu mă tăia.” Țăranul îi răspunse: 
„Nar fi deloc rău, dacă m'ai face cel mai bogat 
dintre toţi ţăranii, căci deocamdată o duc prost 
de tot.” 

—,,S'a făcut, ii zise teiul, du-te acasă şi fii fără 
grije!” 

Țăranul se întoarse acasă, când ce-i fu dat să 
vadă? Casa îi se făcuse cu totul nouă, în loc de 
gard avea împrejmuire de fier, în curte cai aşa de 
sprinteni, c'ai fi zis că sunt gata să sboare, iar 
hambarele pline de grâu. Toate bune, numai un 
lucru era lipsă: nevastă-sa era cam bătrână. Ce-i 
de făcut? „Lasă că mă duc la teiul meu!” îşi zise 


DIMINEAŢA COPIILOR 


AN 


de Ali-Baba 


ţăranul. Luă toporul şi se duse in pădure. Merse 
drept la teiu pe care îl lovi uşor cu toporul. „Ce 
doreşti?” îl întrebă teiul. 

— „„Teiule dragă, îi grăi ţăranul, găseşte vre-un 
leac şi pentru nevastă-mea ca să fie mai tânără şi 
mai - voinică.” 

— „Du-te acasă!” îi zise teiul, 

Țăranul se întoarse acasă şi ce găsi acolo? Ne- 
vastă-sa tânără şi rumenă de nu i-ai fi dat nici 
douăzeci de ani. 

Şi s'a pus acum ţăranul să ducă cu nevastă-sa 
traiu bun şi din belşug. După câteva zile, însă, 
îşi dădură ei cu gândul, că toate ar fi şi mai bune, 
dacă ar fi cei mai mari în sat. De aceea ţăranul se 
duse din nou la teiu şi îi zise: ,,Teiule dragă, nu 
m'ai putea face primar în sat?” 

— „Bine, du-te acasă, te fac şi primar.” 

Nici nu se întoarse bine ţăranul acasă, că s'a 
şi pomenit în locul de primar. 

Nu trecu mult la mijloc şi ţăranul îşi zise: Nu 
e rău să fii primar, dar e mult mai bine să fii 
boier şi stăpân de moşii. Lasă că mă duc la teiu.” 
Se duse şi îi zise: „,Teiule dragă, îţi mulţumesc 
că m'ai făcut primar, dar ce folos dacă trebue să 
scot căciula înaintea boierilor. N'ai putea să mă 
faci boer?” 

— „Ceri cam mult, îi răspunse teiul, cu toate 
acestea du-te acasă, iată că te fac şi boer.” 

Nici nu se întoarse bine acasă, că iată fu întâm- 
pinat de oameni trimişi de împăratul. Oamenii a- 
ceştia îi aduceau un hrisov împărătesc şi un caf- 


e" 


u, 


ÎN 


INEAŢA COPIILOR90000000000000000000Â0Â0o0o0ooteooooeeeeeee PAG. 13. 


; anul nostru ajuns 
n (pi boerie, „ali teg fa rand trăi linistit 
EI şi atât el cât şi mevastă-sa nu do 

tceva. 

"BE intro zi veni la curtea lor un general cu 
pieptul plin' de decoraţii şi urmat de o mulţime de 
ofiţeri şi soldaţi. Generalul îi ceru găzduire pentru 
la noapte şi când boerul nostru vru să se cam Co- 
dească, spunând că mare loc pentru atâta lume, 
generalul îi grăi răsit: „Eu şi cu oamenii mei ne 
ducem la război să ne vărsăm sângeie pentru îm- 
părat şi pentru ţară şi tu nu vrei să-ţi strici puţin 
liniştea şi să ne adăpostești pentru o seară?” 


Boerul ţăran nu avu încotro şi-l găzdui pe ge- 
neral, pe ofiţeri şi pe soldaţi. 

Dar a doua zi se duse cu noaptea în cap la teiu 
şi-i zise: „Teiule dragă, rogu-te fă-mă numaidecât 
un general!” 

— „Dar mulţumeşte-te odată cu ce ai şi nu mă 
ZE mereu cu cererile şi poftele tale!” îl mustră 
teiul. 


Țăranul, făcut boer, nu şi nu! Ţinea în ruptul 
capului să fie făcut general. „Ei, iacă, te fac şi 
general!” îi zise plictisit teiul,” dar acum astâm- 
pără-te şi nu mai veni pe aicea!” 

Ţi-ai găsit! După câtăva vreme ce se gândi o- 
mul? „Nu e rău să fii general, dar e mult mai 


bine să fii împărat, căci un împărat m'are nici un 
stăpân pe cap.” 

— „Aşa e!” îi întări vorba nevastă-sa care mai 
zise: „Şi pe mine mar prinde aşa de bine ca îm- 
părăteasă!” 

Iată-l, prin urmare, ducându-se din nou la teiul 
fermecat şi zicându-i: „Teiule dragă, fă-mă împă- 
rat!” 

Teiul îi răspunse răstit: „Ceeace îmi ceri tu, om 
care nu ştii să fii mulţumit vreodată, nu e cu pu- 
tinţă, căci împăratul e alesul lui Dumnezeu.” 

Şi se strădui să-l înduplece să se întoarcă acasă 
şi să nu mai ceară nimic, fiindcă altfel are să piardă 
totul. Țăranul însă, încăpățănat cum nu era altul, 
nu se lăsa nici mort. Vrea să fie împărat şi vrea 
să fie numaidecât. Teiul se supără foc şi-i zise: 
„Impărat nu pot să te fac, dar te fac altceva: Din 
clipa aceasta tu să fii urs, iar nevastă-ta ursoaică.” 

Aşa s'a făcut ursul şi aceasta e pricina pentru 
care laba ursului seamănă cu palma omului. 

Nepoţelul, care asculta povestea, l-a întrebat pe 
bunicu-său: „„Bunicule, toate acestea sunt oare ade- 
vărate?” 

— Fireşte, aceasta e o poveste. Invăţătura ei 
însă este să nu ceri lucruri cari nu sunt cu putinţă 
şi să te mulţumeşti cu puţin. Când vrei să capeţi 
prea mult, pierzi şi ceea ce ai.” 


Din ruseşte de Ali-Baba 
—— ok EDO aee 


Pentru-ce urechile măgarului sunt lungi ? 


Când Dumnezeu a făcut toate animalele, le-a dat 
câte un nume. 

Curând după aceasta le-a chemat să vadă dacă 
toate îşi ştiu numele. Fiecare animal se ducea îna- 
intea lui Dumnezeu şi işi spunea numele. 

— „Eu mă numesc urs”. pl Alte 

— „Eu — elefant”. 

— „Eu sunt leul”. Gan 
z „Eu — calul”. Adie 
La urmă a venit un animal, s'a oprit şi nu ştia 
ce să spună. “Uli gi pa m 

— „Hai spune mai repede, tum te chiamă?” 

Dar săracul animal tăcea. Atunci Dumnezeu l-a 
prins de urechi, şi-l trăgea, trăgea, spunându-i: 
„Te numeşti măgar”. Şi de atunci urechile măga- 
rului au rămas lungi. 

Trimisă de Gheorghe Petrof-Bazargic 


LA O BĂTAE DE PUȘCĂ 
— Asta-i vila despre care scrie în ziar că-i la 
o depărtare de o bătaie de puşcă de plajă? 
— Da! Vrei s'o cumperi? 
— Nu, dar aş vrea să cumpăr puşca, care bate 
aşa departe... 
Trimise de Dan T. Nicu-Buzău 


GE 
7 


PAG. 14. 


O serbare a" „Dimineţii Copiilor“ 


Pentru a sărbători 100 de numere dela apariția 
„DIMINEȚII COPIILOR”, redacția revistei a in- 
vitat la o masă comună pe mai mulţi colaboratori şi 
prieteni ai revistei. Serbarea aceasta a avut loc în 
seara de Sâmbătă, 9 Ianuarie, într'una din sălile 
restaurantului „Toboc” din Bucureşti şi a decurs în 
mijlocul unei animații din cele mai vii. 

D. N. BATZARIA, directorul revistei, şi-a expri- 
mat în cuvântarea ce a ținut bucuria pentru suc- 
cesul obținut de „Dimineaţa Copiilor”, succes care 
jace ca direcția să muncească cu o râvnă îndoită 
pentru ca revista să iasă din ce în ce mai bine. 
Cu -prilejul acesta a adus mulțumirile sale tutulor 
colaboratorilor, prietenilor şi mult drăguților ci- 
titori ai revistei. După ce a arătat marea şi fru- 
moasa operă culturală şi națională ce o săvârşeşte 
„Dimineaţa Copiilor”, şi-a exprimat dorința să ia 
parte şi la serbarea ce se va da când revista va 
ajunge la numărul 1000 şi a închinat în sănătatea 
tutulor celor cari îşi dau concursul la această pu- 
blicație atât de folositoare. 

După ce s'au ținut şi alte cuvântări de urare, 
comesenii Sau despărțit ducând cu dânșii impre- 
siile cele mai plăcute. 


Filatelişti Bucureşteni 


Găsiţi mărci serii şi cu bucata, cu preţuri convenabile 
la următoarele adrese: librăria Concister, Griviței 80; 
librăria, Leibovici, Cuza-Vodă 15; librăria Sufrin, Ro- 
mană 141; librăria Marcovici, Buzeşti 28; librăria Mos- 
covici, Griviței 280; librăria Reinstein, Dudeşti 83; li- 
brăria Bittner, Calea Moşilor 266; librăria Coppel, Bu- 
levardul Pake 62; librăria Silber, Rahovei; librăria 
Hirsch, Buzeşti 52; Librăria Leon Bittner, Romană colţ 
Făgădău, librăria Göringher, Rahovei 53; librăria Zal- 
manovici, Bulevardul Basarab 26; librăria Marcus, La- 
birint 39; librăria Sufrin, Rahovei 34; librăria Rafailo- 
vici, Mircea Vodă 9; tutungeria Marin Gheorghiu, Vă- 
căreşti 59; tutungeria Dumitrescu, Rahovei 84 
„ Provincia: Librăria Robin Dupont, Giurgiu; librăria Pa- 
radisul Copiilor, Ploeşti; Pincu Leibovici, Calea Câmpinei 
5; tutungeria Georgescu, Piaţa Fructelor 9, Buzău; Librăria 
Jean liescu; Lica Goldenberg, Transilvaniei 20, Piteşti; 
librăria Traian B. Nicolau; librăria Tinerimea Simca, Ca- 
lafat; Nicu Bădescu, Mihai Viteazu 18, Craiova; P. 
Solveter, Bulevardul Carol 124, Botoşani; Rabinovici & 
Cohn, Roşiorilor, Bacău; Lonciu Brill, Buna Vestire A 
Pentru En-Gros a se adresa casei L. Friedmann, Bucureşti, 
Mircea-Vodă 9. 

Preţul curent se primeşte gratis. 


scandal 


Un scandal grozav pe stradă 
Doi copii se ceartă grav. 
Găsind un pachet „Suchard” 
S'au bătut făcându-l praf. 
BOC kM 


Cum nu e bine să scriem 


1. Intrebuințarea conjuncţiei dacă”. — ein 
din când în când manuscrise e — erg, a 
poziţiuni ca următoarele: „Dacă am să viu”, „dacă 
am să fac”, „dacă are să aibă”. 

Sunt greşite şi sună urât. Vreţi ca fraza să sune 
frumos şi să nu De greşită? Verbul care urmează 
lui „dacă” puneţi-l la Indicativ şi ziceți sau scrieţi: 
„Dacă viu, dacă fac, dacă are”, chiar când e vorba 
de viitor: „Dacă plec mâine”, decât „am să plec 
mâine”. Forma de care spunem că e greşită, ar 
fi par'că o traducere din nemţeşte. 

2. Scrieţi articolul la masculin singular! — Mulţi 
scriu aşa: „Omu”, „calu”, „ţăranu, etc.” E foarte 
greşit. Trebue scris şi pronunţat: 

4 „Omul, calul, țăranul, etc.”. Trebue să ne obişnuim 
să scriem şi să vorbim aşa cum e limba literară, 
iar nu cum se aude prin unele mahalale sau chiar 
prin unele ţinuturi. 

A. Scriţi „să ştii”, „sä fii”, cu doi è la persoana 
a doua singulară, iar nu „să ști, să fi”, cum ne 
scriu unii dintre colaboratori. 

Din potrivă, să nu uităm de asemenea că pro- 
numele demonstrative noştri”, „voştri”, fie că sunt 
singure în propoziţie, fie că sunt pe lângă un sub- 
stantiv, nu se scriu niciodată cu doi ¿, cum obişnuesc 
greşit unii dintre colaboratori. 

4. Scrieţi totdeauna verbele auxiliare prescurtate 
„afi”, „veți” aşa, iar nu „a-ţi”, ve-ţi””, cum foarte 
greşit scriu unii. Aşa dar, veţi scrie: „Afi venit, vefi 
face”, iar nici decum „a-ți venit”, „ve-ți face”. 

De asemenea, este o greşeală tot aşa de mare, 
dacă nu chiar şi mai mare, aceea de a scrie: „Răs- 
punde-ţi”, „primi-ţi” Gtc., pe când nu trebue scris 
decât „„răspundeți, primiți”, fără liniuţa de des- 
părţire. 


Mărci poştale pentru colecţiuni Ocaziune rară 


Pentru suma de lei 60 trimisă prin mandat poştal 
s'au scrisoare recomandată primiți următoarele mărci. 
100 bucăţi mărci din diferite ţări. : 

30 bucăţi Colonii Franceze. 
20 bucăţi mărci din Africa. 
20 bucăţi mărci din America. 
Mărcile sunt în perfectă stare şi se expediază ime- 
diat după primirea costului, 
E ON KREISS 
CAMPINA, str. Lascăr Caţargiu No. 1. 


4 


"DIMINEAȚA cora À 


A 


7 
ger? 


pe 


PAG. 15. 


1) Jocul safirelor 
Servitorul a luat câte o pia- 
trä de safir de la braţul b şi 
şi d al crucei; iar o piatră din 


vârful c a pus-o la braţul de 


jos a; cu acest mijloc, forma 


crucei era următoarea: 


Hu deslegat 3 jocuri, următorii ci- 
titori din 3 


CAPITALA: 


Juditha Fruchter, Bogdan T. Pe~ 
tre, Tica Negulescu, Dorothea Fisch- 
man, Romulus Peligrad, Teodora Popp, 
Heinze Victor Radu Mihail, Lionel 
Broder, Georgescu N. Gh., "Corneliu 
Drăghicescu, Mina Segall, Spiegel Her- 
mann, Marcusohn G., Suru P. Miron, 


Georgette Tocilescu, Peca Hristache, 
Gică P 


. Prunescu, Niculae Bădescu, 
Damian I. C-tin, Ionescu T. Grigore, 
C-tinescu V. Emanoil, Cohn H. Simion, 
Eugenia Amuday, Maly Neuschatz, 
Gruia N. Emil, M. Şmilovici, lon C. 
Schachman, Gh. şi T. Serileanu, Klai- 
man Adela, Elby Laub, Goţu I. Petre, 
Waiter A. Carol, Gilbert A. Beno, 
N. Steinberg, Ghelbert S. Mundy, Re- 


` beca ` Bercovici, Margot D. Ştefäne- 


scu, Mircescu Atanasia, Solomon O- 
siass şi Marius, Silvia Gartenberg, 
Mauriciu Glaăubes, Emilia I. Pora, Iosef 
A. David, Popp Gh. Corneliu, Viorica 
P. Dănilă, Dodel şi Frieda Tannentzapf, 
Beno Blasbalg, Carol Blechmann, Mi- 
cheline Delage, Dinu A. Mihai, Nedelcu 
M. loan, Gheorghe B. Brand, Mircea 
Lungu, Tânțăreanu Alex. Nutzi, Bebe, 
Dida şi Miri Donnenfeld, Iordan Pe- 
tre, Tothi I. Pascu, Sara “Singer, Maura 
Constantin, Henriette şi Izu Marco- 
vici, Rădulescu N. Ioana, Carniol lo- 
sef, Osias şi Juliette Abramovici, Va- 
sile C. Bălţătescu, Olga Coca Rot- 
tez, Vily Moscovici Şapira, Avram 
Perlmutter, Sufrin Jose, Ilie Ştefä- 
nescu, Carola Rosenblum, Blum Laura, 
Goldman Ninette, Lulu Puricescu, Se- 


DESLEGĂRILE JOCURILOR 


2) Saradă 


Cem KEE 910)-2,0) "10 n] 


Reie Eeer lunar No. 6 


FUR-TUN-A 


©) 
() 


o 
b EE d 


» 0000000003 


DESLEGĂTORII JOGURILOR 


get Jack, Elefterie Caroiani, Adriana 
oscuna, Sandu Bălănescu, Adriana 
Gheorghiu, Cornelia Iuliu, Iorgulescu 
V. C-tin, Iancu Goldenberg, Moruzi I. 
Ioan, Elvira Roth, Segall Rachelle, 
Mateescu Alexandru, Zvorişteanu D. 
C-tin, Segall Sabina, Nelly şi Aurel 
Pârcălăbescu, Melanie Corfus, Moise 
Ciprut, Dan Iosefovici, C. Arsenescu, 
Anişoara Kislinger, Popescu D. Ni- 
colae, Ionescu I. Gheorghe, Ioana 
Popescu, Elise şi Matilde Samuel, 
Valeria, Elena Laboş, Coroianu C. 
loan, Squibin C. Victor, Marcel C. 
Haffner, Silvie Ch. Zambotti, Rennée 
Bacalu, lonel N. Petrescu, Boiangiu 
Musu, Adler Jenică, Martha şi Mar- 
cel Welt, Karly Marcus, Mircea Reis, 
Cosma Z. Vergil, Frații Mociorniţă, 
Bercovici Isup, Constantin Georgiade, 
Alice-Estelle Melun, Egon şi Muli Thal, 
Finkleştein Clara, Lăzărescu S. Jean, 
Popescu Caliopy, Paul C. C-tinescu, 
Lucia Nicolau, Ofelia Moldoveanu, Su- 
gar Carol, Cristescu Şt. Horia, Ma- 
rioara C. lonescu, Avramescu I. N., 
Şmilovici Paul, Focşaner Sofica, Ritta- 
Louise Melun, Dinu C. Albulescu, Jonel 
Haim, Gunther I. Emil, Jetty Penchas, 
Calmanovici Naftali, Calmanovici Re- 
ghina, losefina Dumitrescu, Hary Go- 
linger, Eugenia I. Dumitrescu, Bertine 
luster, Maier Steinberg, Lilly Poenaru- 
Căplescu, Elena, Alexandru şi Mircea 
Marcovici, Boxer Avram, Aline Mi- 
rea, Heller Octavian, Coppelovici Paul, 
Petre Smărăndescu, Leventer Isac, Do- 
brescu M.,. Florica Chirovici, Pavel 
Elisabeta, Petre Guţulescu, Gabriel C. 
C. Nedelescu, Elena Kolber, Tache 
Emanoil, Alexe C. Vasile, Edgar Buim, 
Hania Penchas, Carniol loseph, Ţân- 


o. 


3) Joe în pătrat 


ELBA 

LORD 
BRÂU 
ADUN 


țăreanu Olimpia, Julius Trandafirescu, 
Hellene pna "Aurelia Ţulceanu, An- 
toinette Cristovici, Samuel Schachter, 
Sonia. Camerman, Şmilovici Samuel 
Smutny M., E. Silberman, Velescu 
C. loan, Theodor şi Matei Davido- 
vici, Harry Etingher, Silviu şi Marcel 
Rappaport, Jeana Michelsohn, Gh. 
Cr. Dumitrescu, Gabrovschi P. Nicolae, 
Grunberg L. Carola, Paul Calet, Ni- 
nette Rechenberg, Hauler A. Tudor, 
Getta Negulescu, Ionescu Gh. Constan- 
tin, Carol Feldman, Tache T. Ştefä- 
nescu, Boxer Avram, Mircea Maria, 
Melanie Berman, Octavian Mihăilescu, 
Sibalis I. Iosef, Nicolae M. Duţu, Scor- 
țescu I. Stelian, Mary. Duşescu, Do- 
brescu I. Maria, Constanța Gregorian, 
Christodorescu Corneiia şi Sergiu Ma- 
rinescu, Ascher Mibashan, Al. Rădu- 
lescu, Edgar Einhorn, Gheorghe ‘C. 
Dumitrescu, Aurel Th. Rogalski, Mar- 
cus Ignatz, Alexandru I. Bucur, Meh- 
del Mina, I. Wittner, Leibovici Liber- 
tina, Luci Stoica, Zamfir Constantin, 
Ştefania N. Poiană, HAnişoara lordă- 
chescu, Livia Silberştein, Ioseph Schle- 
singer, Narcisse Cahane, D. Nicule- 
scit, Theodor Goldenberg, Radu Cin- 
Steanu, Robert Schlesinger, Gh. Alex. 
Stoiciu, Vasilescu N. V. Gheorghe, Edu 
G. Dumitru, Aurica Werner, Carol şi 
Blumetta Weiss, Rosemarie Wallfisch, 
Elena Koritzer, Grigore Alexandrescu, 
Datcu M. Idochina, Beatrice Zelter, 
Tiily şi Eduard Goldenberg, Marcel 1. 
Herşcovici, Richard ` căpitan Arcan, 
Ulrich Braunştein, Ştefan C. Antal, 
Avram-Micu Brener, A. şi E. Avra- 
mescu, Ecaterina Moţet, Cohn Jacques, 
Beatrice Marcus, Phiipp Rabinovici, 
Carmina  Penchas, Armand Souffrin, 


ie 


wee REENEN, `` em. e 


` "Zë 
a i 


PAG. A iaaa a a E: i DIMINEAȚA. COPIILOR 


Samicu Schachter, Jenică şi Didy pe 
chbach, Oprişan St. Nicolae, A. şi M 

Vermont, Leibovici Clara, Titi Teo- 
dorescu, Florica. Berger, Charlot- 
te Leonte, Rachela şi Clareta 
Herşcovici, Aurelia R.  Ţone, Şte- 
fănescu V. Aurel, Lăzărescu St. Gheor- 
he, Lăzărescu St. loan, Florescu Gh. 
oan, Iliescu N. Alex. Augustin, Neliu 
şi Venera Popescu, Steinberg Saul, 
Sebastian luster, Ivan P. Alexandru, 
Israel Matilda, Marinel Popescu, Ni- 
culescu D. Maria, Raoul Felix Katz, 
Ionescu M. Grigore, Loulou Milicescu, 
Ştefănescu E. Oprea, Bănescu D. Ma- 
ria, Leon şi Maria Merovici, Abel şi 
Clerette Tennenbaum, Nicu Zaman, 


Florica, Anişoara Pahomescu, Eug Au , desiegat 1 
Costică "to 


Niculescu, Dan Haritonovici, 
Lupu, Louis şi Robert Copelmann, 
Stefanie şi Sebastian Wechsler, Fer- 
ner M. Selmar, Otto Moser, Rosina 
Moser, Niţescu Barbu, Georgescu Sya, 
Didy şi Steila Durescu, Radu Petre- 
scu, Cristea G. Gheorghe, S. S. 
Schwartz, lonel Niculescu, Perlmann, 
Henry, N. şi R. Ghelberg, Eva şi 
Carolina Klar, Laviria Nora, Berco- 
vici Ana, Eila Weinberg, Adrian şi 
Manole LC Cohen, Schullder Gheor- 
ghe, Stan Ilie, Porşi Elena, Zoe Ni- 
culescu, Jean  Edelştein, Elena Stă- 
nescu, Petre N. Lupea, Paul C. Ră- 
du'escu, Zeizane Senater, Manfred Po- 
meranz, Pioeşteanu N. Cost.că, Mar- 


, următorii citi- 


CAPITALA: | 


Feldman U. şi Polaru Victor, Ma- 
ria Carşinescu, Dorin Petrescu, Calu+ 
dis I. Vandoros, Mardare Gh. Luciu, 
Iordăchescu Teodora, Cornelia G. Şte- 
fănescu, Rosenzweig Solomcn, Abra- 
movici Osias, Tully Grunberg, Dom- 
nica Dincă, Melania Petrescu, Melania 
Pison, Julictta Atramovici, Iancu Weiss 
Gh. Gheorghiu, Pascu G. "Nicolae, Bea- 
trice Braun, Gabler Tony, Lotzcar Ma- 
ria, Răcaru I. Dumitru, H. Behar, 
Babic I. Fejix, Stein Albert, Gucea An- 


"RE a 


Elena şi Alexandrina Georgescu, Mu- 


tigonia, Henry Béhar, Victor Th. Ciu- 


şică Gr., Cohl Z. Burăh, Griinhaus gareta L Aihalel, Marioara Vasilescu, lei; Anuța Spinner, Senater Roza, Au- 
Arnold, lon Mihăilescu, Olimpia Tăz- Eize Bercovici, Ferman Carol, Mircea rica Dumitrescu, Pau: Aron, Va ile Mun 
lăuanu, Elvira Löbel. Lăzărescu, Goldenberg Emanoil, Sole teanu, Pawa Aron, We. loa Solo- 
Iulius, Senater Raşela, Senater Ra- mon, Liza Edeiştein, Nicu Rădulescu, 

Au deslegat 2 jocuri, umătorii din şela, Tanţi Dumitrescu, Mia Broci- Dicu Arie, Noldy Cohen, Marton Al- 
ner, Handelman Avram, Handelman bert, Ştefan Lăzărescu, lonescu M. 


CAPITALA: 
Constantinescu P. C-tin, Ettinger 


Alice 


Rafael, Levy Jacques, Maxim Silvian, 
Zoe Cristian, 


C-tin, caporal Stânculescu D-tdru, Mi- 
trani lonel. 
(Continuarea în No. viitor) 


De vorbă cu cititorii 


începătorilor. — Li se aduce la cunoştinţă că 


Tuturor s 
noi n'avem vreme să îndreptăm toate greşelile de limbă, 


punctuație, ortografie şi că cea dintâiu datorie a celor 
cari vor să colaboreze este ca bucățile ce ne trimit spre 
publicare să nu aibă astfel de greşeli. De aceea, mai 
Lee de a nì- trimite nouă, să-l arate manuscrisul, ca 
corectat, d-lor profesori, institutori sau învă-= 
tri respectivi. 
jul acesta îi rugăm din nou pe cititori să 
Se Ra mai puţin, căci ni-se răpeşte toată vremea 
cu citirea manuscriselor trimise. 

A. P. Munt.-Loco. — „Lupul şi vierul”. Ai copiat-u 
destul de bine, dar nu era nevoe să ne-o trimiţi şi 
nouă, căci o cunoaştem. 

I. D. Cer.-Chişinăn. — După ce vei învăța mai bine 
româneşte, "0 vom publica şi din bucățile d-tale. 

Cez. B.-Balcic. — „Tiganul la spovedit”. Socotim că 
nu e bine să ne batem joc de cineva, fie acel cineva 
şi un ţigan. Cât despre spovedanie, trebue să vorbim 

ër? mult respect de dânsa. i 

Tp. Aur.-Fălticeni. — „Povestea unor bătrâni”. D-ta eşti 
incă prea tânăr, ca să poţi scrie poveşti originale reuşite, 
Mai află că bucăţile trimise spre publicare se scriu numai 
pe o singură foaie a hârtiei. Ne mai scrii „să punem noi 
semnele ortografice”, Se zice „semne de punctuație”, iar 
m „semne ortografice”. 

Ard. D.-Braşov. — Noapte”. Incepi aşa: „Amurgul, 
blând se lasă vioriu, Tivind cu dungi ca de argint văz- 
duhul...” In afară de chestiunea de a se şti cum un a- 
murg CR tiveşte cu dungi de argint, dar acest mod 
de a scrie nu place nici oamenilor mari, necum copiilor. 

Gh. F.-Ploeşti. — „Clientul bun” nu e o traducere 
bună. Te-ai ţinut prea mult de textul francez, ai tradus 
cuvânt cu cuvânt şi n'ai schimbat măcar ordinea Scrii: 
„Cumpăraţi frumoşi covrigi!” Nici un covrigar nu strigă 


aşa, 
B. I. G.Caracal. — Acum învaţă carte şi creşte sä- 
BA Mai târziu îţi va veni rândul să fii scriitor. 
Prot. — Ar trebui să ne spui din ce limbă şi 
din ce autor ai tradus bucăţile ce ne ai trimis, 


I. Nad.-Chişinău. — Ai tradus dintr'o carte de şcoală, 
ai scris pe ambele feţe ale hârtiei şi ai făcut prea multa 
greseli de limba română. 

Eg. T.-Deva. — Dragul meu, nu e tocmai lesne să 
faci glume oriiginale reuşite. 

Z. G. B.-Loco. — „Necredincioasa”. Poveştile populare 
nu se născocesc, ci se iau din popor. Pe lângă aceasta 


scrii: „Cu toţi supuşi, din cauza bunătăţi”, pe când 
trebue scris supușii, HEEN, (cu doi î). 

Ar. Ae Aë — JI publicăm o anecdotă. 

M. I. D.-Arad. — li publicăm încă o poezie 


dar te rugăm nu ne mai trimite, căci avem prea multe. 

T Ş.-Fălciu, — Te rugăm să ne crezi că avem 
şi altceva de făcut decât să-ți citim manuscrisele din cari 
ne trimiţi cu nemiluita. Şi scriem aproape în fiecare nu- 
măr, că n'avem nici o nevoe de colaborare de afară. 

St. M. M.-Loco. — ID vom publica două-trei ghi- 
citori, dar cu condiţia ca să nu ne trimiţi, aşa cum scrii, 
povesti, glume sau poezii, căci avem de toate şi din 

Şug 

Pop. C.-Tulcea. — Traduceriilie d-tale din limba Lei 
mană — dece ai scris pe ambele feţe ale hârtiei? — 
lasă de dorit. „Micul recrut” ar fi fost mai bună, Wée 
unele nepotriveli îi strică efect 

De ex.: In versul I-iu scrii „când voiu fi”, iar în al 
doilea „am sä fiu”. Mai ai repetări inutile. 

G. 1. C.-Loco. „Cerşetorul. Mai acum o hmă am 
moneat o bucată | asemănătoare cu bucata trimisă de 

Kah. Al-Gheorgheni. — Nu trimite nimic spre publi- 
care până nu înveţi bine româneşte. 

Crin de la Montagne.-Brăila. — Poveşti în pom tri- 
mis de d-ta sunt foarte cunoscute, iar land t scrii în 
Te plac şi mai puţin. 

P. Em.-Craiova. — Gluma cu pisica a fost publicată 
de malt în revista noastră, iar cea cu analiza grama- 
ticală nici nu e bine so ublicăm. 

Gav. Măr.-Loco. ica uriaşilor”. Scrii aşa: „Du- 
rând Evul Mediu până la...” Pe semne, a fost în fran- 


țuzeşte: „durant le Moyen Age...” ceeace nu înseamnă 
durând, ci „in tot timpul” sau „în tot Evul Mediu”. 


Atelierele „ADEVERUL“ S, A, 


mu m | DIMINEATA 
| 104 COPIILOR 


REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ 
Dinecron: N. BATZARIA 


a Pa 


„lupul cel lacom“. Citește povestea la pag. A. PREȚUL A LEI 


Ñ 


ën 


3 


„riandru. Au trăit prin veacul a! 7- lea şi al 6-lea mai 
inainte de lisus EE ? 


“înțelepte. 2) Tales, näscut în oraşul Milet de pe 
a fost unul din cei mai vestiți ` 


coastele Asiei-Mici, 
“filosofi. 


PAG. 2 


Cei şapte înţelepţi din vechime, 


Un cititor a auzit că in vechime erau şapte băr- 
baţi, socotiți ca fiind cei mai înţelepţi din lume şi 
doreşte să cunoască numele lor. - 

Răspundem mai întâin că aceşti şapte inţelepţi 
sunt cu toţii Greci, fiindcă Grecii au fost aceia cari 
i-au ales şi, fireşte, i-au ales din sânul naţiunei 
jor. Iată şi numele celor şapte întelepţi din vechime: 
Solon, Tales, Pitacus, Bias, Chilon, Cleobul şi Pe- 


"De unde sunt şi ce au făcut. 


*. 1). Solon, născut la Atena, a tost în fruntea tre- 
bilor "publice şi s'a distins prin legile sale foarte 


Dela dânsul au rămas neperitoarele: cu- 
vinte Gothi seaftòn (Cunoaşte-te pe tine‘ însuți). 
3) Pitacus, născut în insula /esbos (numele de 


` astăzi “al insulei este Mitilene) şi-a liberat patria 


ES) 


+ Hlozot născut în Lacedemonia. 


så de tiran şi a inzestrat-o cu legi foarte înțelepte. 
4) Bias, născut în localitatea Priene din Jonia (coas- 
tele Asiei Mici), a fost un filozof care se lăuda că 
e sărac. El zicea-cu mândrie că-şi poartă toată ave- 
rea cu dânsul (Omnia 'mecum porto). 5) Chilon, 
Dela el ar fi rămas 
maxima: Miden agân (în nimic prea mult), adică 
tot ce.e prea mult, nu e bun..6) C/eobul, filozof, 
a foşt tiran, adică a guvernat in orâşul Linda: din 
insula Rodos (Marea Egee). 7) Periandru a fost 
foarte” mulți „ani stăpânitor: la. Corint (Grecia). 


Unde este aurul din lume ? : 


E vorba de aurul care a fost scos din pământ şi se 
găseşte, fie prefăcut în monezi, fie în lingouri (bu- 
căți mari). Mai înainte de 'ultimul mare războiu, 
mai toate statele aveau aur Ip cantităţi proporţio- 
nak cu populația şi starea lor de progres. In urma 
războiului sa ajuns insă că Satele Unite au 50 la 
sută din -cantitea întreagă de aur ce se găseşte în 


‘lume. Vin după aceea: Anglia care posedă 80c, 
Franţa 71;.05, Argentina 50%, Jtalią 20%), Olanda 
200 şi Germania 10%. 


Dar România? Are chiar mai puțin de Ire din 
cantitatea de aur. 


TOATE $ AMESTECE 


- de biete 


a € 


-nre 


Cel dintâi metal descoperit. 


Un cititor vrea să ştie care e metalul care a fost 
descoperit cel dintâiu. Răspundem că metalul a- 
cesta nu este decât fierul, metalul care se găseşte 
în cantități mai mari decât orice alte metale. Nu 
se poate şti precis timpul când a tost descoperit. 
Se ştie numai că cu 2000 de ani mai inainte de lisus 
Hristos, Egiptenii ştiau să facă unelte de fier şi 
chiar de oţel. De asemenea popoarele din Asia (Chi- 
nezii, Indieni, Babilonienii, Asirieni) au ştiut să lu- 
creze fierul încă din timpurile foarte îndepărtate. 


——— 


Unde sunt stelele ziua ? 


E întrebarea unui cititor căruia îi răspundem că 
stelele sunt şi ziua pe cer tot la locul unde au fost 
şi în timpul nopții. Cauza pentru care nu le pu- 
tem, vedea, este că ne împiedică luminna soarelui. 
Lumina soarelui este mai puternică, mai străluci- 
toare decât -lumina stelelor. + Când apune soarele, 
începem şi noi să vedem stelele, mai întâiu cele 
cari au lumină mat vie, cum este, de pildă, Lu- 
ceajărul. 


Nu-i aşa că mau făcut bine? 


Acum. trei zile, am văzut pe maidanul din 
casei noastre un biet câine tremurând de frig, 
de-i numărai -coastele şi abia mişcându-se de 
mând ce era. Wam întors din drum, an luat 
pâine de acasă şi i-am dat-o sărmanului câine fără 
stăpân, Doi copii. eari mau- văzut, au râs văzân- 
du-mă că dau de mâncare câinilor din stradă. Nu-i 
aşa că mau. făcut. bine şi că trebue să ne fie milă 
è animale? 


aţa 
slab 
fið- 
ceva 


Diferite răspunsuri. 


1) Ospitalier. E un cuvânt de origină latină, a- 


vând aceiaşi rădăcină cu cuvântul oaspe (latineşte 
hospes) şi înseamnă om primitor” sau Cum se 
zice mai bine româneşte, „unul care e bucuros de 
oaspeţi”. ` 

2) 1 mi známo srpski (nu znamof, cum a eşit 
din greşeală. dè -tipar) înseamnă „noi ştim sâr- 
heşte”. “Ii răspundeam anume unui cititor care ne 
trimisese o. traducere din limba sârbă. 


ie apei JO IRI eter 


DIMINEATA 


COPIL 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA : 
BUCUREŞTI. — Str. SARINDAR, 9—11. — TELEFON 6/67 


ABONAMENTE: 1 AN 
6 LUNI 8 ,„ 


150 LEI 


|| UN NUMĂR 4 LEI 
IN STRAINATATE DUBLU 


7 FEBRUARIE 1926 


“Director: N. BATZARIA 


Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază. 


Ca'să ne cunoaștem țara 


Cetăți şi castele 


n Muntenia şi Moldova nu se găsesc castele 

tacute după moda apuseană. La vreme de mare 

primejdie, Românul se retrăgea în codri 1), for- 
Wə tăreață vie, care nu-l trăda niciodată căci nu- 

mai el îi cunoştea toate ascunzişurile. Cânte- 
cile populare mereu vorbesc de codrul verde: 


Patruzeci şi cinci ` 

De voinici levinţi 

Străini la părinţi 

De când erau mici. 

w Voinici raşi la falcă, 
şi: Ce mustăți înnoadă 

„Soarele sfințește, Impletite 'n coadă, 

Umbra se "'ndeseşte, Tocmai după ceafă; 

Drumul se opreşte, Cu căciuli moţate 

Prin codru coteşte. Cu moţuri vărgate, 

Sonic se uneşte, Lăsate pe spate. 

La Vadul Săpat Şi e 'n capul lor, 

La Malul Surpat, Pornit pe omor, 

La Teiul plecat, lanoş Ungurul, 

Cu arme 'ncărcat. lanoş bătrânul 

Și p'aci s'aţin, Cu barba cât brâul 

Calea că îmi ţin, Bată-l tunetul!” 


„La umbră de codru verde, 
Mititel tocşor se vede 
Tot de voinici ocolit.” 
Mititel şi potolit 


Astfel erau codrii noştrii mai înainte vreme: un 
loc de scăpare şi de refugiu pentru toţi necăjiţii 
şi răzvrătiţii. Odată ajunşi sub umbra lor, uneori 
nu le mai putea da de urmă. Erau pierduţi în pus- 
tietate. 

lar Voevodul impreună cu boerii mai mari îşi 
închideau familiile şi avuţia la vreme de primejdie, 
în zidurile întărite ale unei mânăstiri. Singurele 

In vechime şi pină aproape de timpurile noastre 
chiar, toată Lora era acoperită de păduri fâră margini 
numite „codri“ în care se ascundeau haiducii cei vestiți, 


cetăți ce ne-au mai rămas sunt cetatea dela Poenari. 
zidită de către Vlad Ţepeş pe un vârt inalt de 
stâncă în Munţii Argeşului, despre care legenda 
spune, că fiorosul domnitor aflând despre sătenii 
dintr'un sat din județul Argeş că ar fi vorbit rău 
de un frate al lui, a trimes ostaşi de i-a ridicat 
pe toţi din sat tocmai in ziua de Paşti când pe- 
treceau la horă şi aşa îmbrăcați de sărbătoare cum 
erau i-a dus sus în munte şi i-a pus să zideascâ 
cetatea. | 

Nopți şi zile au lucrat ei acolo până ce hainele 
după ei au putrezit şi au căzut în zdrențe... 

O altă cetate e cetatea Neamţului, zidită de Ste- 
fan cel mare. Cele mai mari şi mai straşnice ce- 
tăţi se găsesc însă în Basarabia, ridicate acolo spre 
a păzi hotarele noastre în contra invaziilor turceşti 
şi tătăreşti. Ştiţi cât s'a luptat Ştefan Vodă pentru 
Chilia şi Cetatea Albă. Hotinul, Soroca şi Tighina 
sunt tot pe acolo. 

In Transilvania se găsesc insă adevărate castele 
feudale. Acolo, nobilii unguri, adoptând în totul 
organizația feudală a popoarelor din apus şi au 
zidit şi castele după chipul şi asemănarea acelora. 

Astfel este frumosul castel dela Bran, care azi 
aparţine M. Sale Reginei Maria şi pe care-l puteţi 
vizita vara, dacă vă duceţi pe-acolo. 

Igena Floru 


cam — — 


GHICITOARE 


Ziua in plimbare, 
Mereu mă pornesc; 
Noaptea mă pun iară, 
Casa să păzesc. 
"(27513 0249) 
Trimisă de Const. Popovici-Tulcea 
—— DOC Zr 


PAG. 4. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Lupul cel lacom 


— Poveste populară din Danemarca — 


de All-Baba 


u fost odată un bărbat şi o femeie cari 
aveau şapte oi, un mânz fără coadă, un 
câine şi o pisică. Pentru paza oilor aveau 
ca slugă un băiat de paisprezece ani. In- 
tr'o zi băiatul işi luă, ca de obiceiu, de ale 
mâncărei în traistă şi se duse afară pe câmp cu 
cele şapte oi. 

Şi iată că veni lupul şi-i zise băiatului: „Fru- 
moase oi, să nu le fie de deochiu! Sunt ae tale?” 

— „Da!” răspunse băiatul. 

— „Dacă-i aşa, dă-mi mâncarea ta din traistă, că 
de unde nu, îţi mănânc o oaie!” 

— „Nu, mâncarea mea nu ţi-o dau!” făcu bă- 
iatul. 

Lupul mâncă o oaie. A doua zi veni din nou 
şi mai mâncă o oaie. Şi făcu la fel, până ce le 
mâncă pe toate. Stăpânul băiatului se supără foc 
şi-i dete acum să-i pască mânzul ce! fără coadă. 
Băiatul îl duse pe mânz la livede, dar iarăşi veni 
lupul şi-i zise: „„Băiete, dă-mi mâncarea ta din 
traistă, că de unde nu, îţi mănânc mânzul!” 

Băiatul nu-i dede mâncarea, iar lupul mâncă 
mânzul. Când se întoarse acasă şi povesti ce i-se 
întâmplase, stăpânu-so îi zise că nu vrea să ştie 
nimic şi că băiatul trebue să meargă ori unde o fi, 
dar: să-i găsească oile şi mânzul. 

Băiatul porni. în lumea largă, cu toate că ştia 
că lupul mâncase totul. După ce merse o bucată 
de drum, îşi scoase merindele din traistă şi începu 


să mănânce. Veni însă lupul şi-i zise: „„Băiete, 
dă-mi mâncarea ta, că de unde nu, te mănânc pe 
tine!” Dar băiatul nu-i dede mâncarea şi de aceea 
lupul îl mâncă pe loc. 

Stăpânu-so tot aştepta să se întoarcă baiatul, dar 
văzând că zilele trec şi că el nu mai vine, trimisa 
un servitor, să-l caute. Servitorul deie în drum 
peste lup şi-l întrebă dacă nu cumva l-a văzut pe 
băiat cu şapte oi şi un mânz fără coadă. 

Lupul îi răspunse: „Sunt în burta mea unde 
joacă şi saltă şi unde mai este loc destul şi pentru 
tine”. Aşa grăi lupul şi-l mâncă şi pe servitor. 

Țăranul trimise acum o slujnică în căutarea ser- 
vitorului care nu se mai întorcea. Dar şi ei îi 
eşi în cale lupul şi o înghiţi şi pe dânsa, cum făcuse 
şi cu ceilalţi. 

Țăranul aşteptă cât aşteptă şi văzând că nici 
slujnica nu mai vine, porni el însuşi în cătarea 
ei. Dar lupul îl mâncă şi pe el şi-l trimise în burtă 
la ceilalţi cari erau acolo. 

Nevasta ţăranului aşteptă acasă destulă vreme, 
ca să se întoarcă ţăranul, dar văzând că nu mai 
vine, se duse şi ea să-l caute. I! întâlni şi ea pe 
lup şi îl întrebă dacă nu ştie unde este bărbatul 
ei şi toţi ceila.ţi. 

„Da, îi răspunse lupul, şi iată că te şi trimit 
la dânşii!” Acestea zise şi o înghiţi şi pe femeie. 

Acasă . rămăsese câinele, care, plictisihdu- se, o 
porni şi el să-şi caute pe stăpânii săi. Nu după 


DIMINEAȚA COPIILOReoeooeooeooooeooooooooótoooooooootoottoeoeeo PAG. 5. 


i o 5 
mult Îl întâlni pe lup şi-l întrebă dacă nu văzuse 


un băiat, șapte oi, un mânz fără coadă, un ser- 
vitor, o servitoare, un bărbat și o femeie. - 

— „Da, zise lupul, şi te Ee? şi pe tine la 
dânşii”, | 

Şi-l înghiţi pe bietul câine. 

Acum acasă nu rămăsese decât pisica. Ii se uri 
şi ei singură şi porni să-i caute pe ceilalți. Il 
întâlni şi ea pe lup şi-l întrebă dacă nu văzuse un 
băiat, şapte oi, un mânz fără coadă, un servitor, 
o servitoare, un bărbat, o femeie și un câine?” 

— „Da, îi răspunse lupul, toţi sunt în burta 
mea şi joacă şi sar, de ţi-e mai mare dragul să-i 


Beţiv ca Moş- 
Clondir nu le 
mai fusese dat 
să vadă cameni- 
lor din Polobo- 
ceni. Acuma nu 
că nar fi întål- 
nit ei în calea 
lor, tâvă.iţi prin 
şanţuri, sau a- 
dormit) pe gu- 
noae, din cei cu 
„lu'eaua neam- 
țului”, dar Moş- 
Clondir bea in 
fiecare zi, regu- 
lat ca un cea- 

sornic, şi în fiecare zi se imbăta. 

Celor loviți de patima aceasta urâtă, noi spunem 
că au „darul beţiei”, ca şi cum un păcat atât de ru- 
şinos, s'ar putea numi „dar”. Aşa e omul făcut 
însă: la cele rele nu pregetă, la cele bune stă pe 
gânduri mai totdeauna. 

Şi cum vă spuneam, Moş-Clondir avea darul be- 
Dei, adică se îmbăta în fiecare zi. Insă mai avea 
el încă un dar": tot în fiecare zi se ducea şi la 
biserică de se ruga la icoane, şi mai cu deosebire 
la Sfânta Fecioară. 

Lumea, tare inciudată, sta mereu şi se întreba 
cum de rabdă Dumnezeu ca un beţiv să se roage 
zilnic în biserică, alături de ceilalți drept credincioşi. 

Şi odată cu lumea, mirat peste măsură era şi 
dască.ul Pintilie.. 

Frământat el zi şi noapte de gândul acesta, se 
hotări într'o dimineață să meargă în biserică, să 


vezi; şi mai este loc şi pentru tine”. Şi o înghiți şi 
pe pisică. 

Dar lupul cel lacom mâncase aşa de mult, că 
în burtă nu era loc pentru toţi, iar câinele şi pisica 
se luară la ceartă şi sgâriară şi muşcară, până 
ce-i sfâşiară şi-i găuriră burta lupului. Şi au sărit 
afară toţi cei din lăuntru, adică băiatul, cele şapte 
oi, mânzul fără coadă, servitorul, servitoarea, bär- 
batul, femeia, câinele şi pisica. Şi erau în -viață 


şi se aruncară cu toţii asupra lupului şi-l loviră 

şi-l loviră, până ce-l lăsară mort pe loc. Şi ve- 

seli şi sănătoşi se întoarseră cu toţii acasă.’ 
Ali-Baba 


se ascundă după icoana Sfintei Fecioare şi de acolo 
să ascuite rugăciunea lui Moş-Clondir, să audă a- 
nume ce se roagă el în fiecare zi, ce mulţilirește şi 
mai ales ce cere el lui Dumnezeu. 

Zis şi făcut. Intro zi, se ascunse Pintilie. sub 
marama care atârna din icoana Sfintei Fecioare şi 
aşteptă până ce Moş-Clondir veai să-şi facă ruga. 

Era de dimineaţă, dar Moş-Clondir mirosea de 
pe acum a rachiu, căci în drum spre biserică ni- 
merise pe la pârdalnica ceea de cârciumă. 

Că:când cu paşi şovăelnici, cu ochii roşii de bău- 
tură, Moş-Clondir veni de-adreptul la icoana sfin- 
tei Fecioare şi căzând în genunchi, făcu trei; cruci 
mari, apoi prinse a se ruga: 

— Maică Prea Curată, fă-mi rost şi azi „ca şi 
în celelate zile, să-mi beau ocaua mea de rachiul... 

De sub perdeaua unde sta ascuns, dascălul’ Pin- 
Hie de abia-şi putu stăpâni râsul. Va să-zică- asta 
era rugăciunea lui Moş-Clondir? pentru asta venea 
el în fiecare zi: să roage pe Maica Domnului să-i 
îacă rost de chilogramul zilnic? 

Şi un gând năstruşnic îi veni dascălului Pin- 
Hie, Işi subţie glasul ca de copil mic, şi: de Jos, 
din dosul icoanei, zise: 

— „Bine, Moş-Clondir, 
chito ogram de rachiu, nu e prea mult?... 
nu-ţi ajunge?” 

Moş-Clondir rămase o clipă cu mâna în ger, — 
căci tocmai era să facă o cruce, — şi crezând că 
din icoană îi vorbeşte Iisus- Christos, pruncul- din 
bratee Sfintei Fecioare, îi răspunse răstit: 

— „Lasă că ştie maică ta, Sfânta Maria, cât beaueu.” 

Işi mai făcu trei cruzi, se sculă, şi cu pasul: târ- 
şâit, cu ochii turburi, eşi din biserică şi o luă 
spre cârciumă, cu nădejdea că şi-n ziua -ateea va 
găsi cuvenita-i porte de rachiu. Patru Novac 


în fiecare zi tot. câte un 
Ké Are 


PAG. o. 


Ramura de 


des, ra odată o femeie bătrână şi așa de săraci 
e în cât deseori nu aveau măcar un codru de 
_ pâine cu care să-şi astâmpere fcam2a ea şi 
7 singurul ei fiu lonel. Nu putea măcar să-şi 
fiarbă o ciorbă, până ce lonel nu-i aducea 
lemne din pădure. 

Intr'una din zile femeia aceasta îi zise lui Ionel: 
„Du-te la pădure şi strânge cât mai multe vreascuri, 
fiindcă mâine e sărbătoare zi nu e voe să mergi 
la treabă.” 


EE 


EU fA 


Sat DE, eigene 


„Bine! zise lonel. Işi puse în buzunar o 
bucată de pâine neagră, luă şi un papăt de frân- 
ghie, ca să lege lemnele şi se duse vesel în pădurea 
cea verde. Acolo işi dete aşa de mare osteneală, ca 
să strângă cât mai multe lemne, că sudoarea îi 
curgea de pe frunte în picături mari. După ce făcu 
o legătură bună, şi-o puse pe cap şi luă drumul 
înapoi spre casă. Era o zi caldă şi razele soarelui 
ardeau cu toată puterea. Bietul Ionel era aşa de o- 
bosit, că abia putea să-şi târască picioarele. Il mai 
chinuia şi foamea, fiindcă toată ziua nu mâncase 
altceva decât bucata aceea de pâine neagră şi us- 
cată. Cu toate acestea era mulţumit că-i poate duce 
mamei sale lemne aşa de multe. 

Şi cum mergea aşa de încet, îi se ivi deodată ina- 
inte o bâbuşcă bătrână, bătrână de tot. Obrajii ba- 
bei erau numai sbârcituri, totuşi ochii îi străluceau ca 


DIMINEAŢA COBIILOR 


mesteacăn 


După Zingerle 


O 'legăturică de vreascuri stătea 
„Poartă-mi puţin legăturica a- 
„fiindcă am o- 


Mekic aprins. 
la picioarele babei. 
ceasta”, îi zise lui Ionel babuşca, 
bosit şi nu mai pot”. 

Ionel îi răspunse: Eu abia îmi duc povara mea 
de lemne, iar pe lângă aceasta mă mai aşteaptă şi 
mama.” 

- „Cu picioarele tale de băiat voinic poţi să ţii 
mai mult la drum, îi întoarse baba vorba, „şi îți ră- 
mâne destulă vreme -să te întorci acasă, după ce 
imi duci lemnele mele până la coliba mea. Nici nu 
stan departe de aci. Să mai ştii că îți voiu plăti 


„bine pentru osteneala ta.” 


Ionel se gândi în sinea să: „De bună seamă, baba 
nu-mi va da nimic. Se vede, de altfel, că nare nici 
pentru dânsa.” Insă fiindcă era bun le suilet, puse 
jos legătura sa de lemne şi luă legătura babei. Baba 
mergea incet înainte, iar lonei după dânsa. 

Nu făcuseră decât o mică bucată de drum, şi baba 
se opri înaintea unei colibe şi-i zise lui Ionel: „Lasă 
lemnele jos, că am ajuns. Dar aşteaptă puţin, ca 
să-ţi plătesc.” 

Baba intră în colibă şi eşi după puţin ținând în 
mână o ramură de mesteacăn. Lo intinse lui lo- 
nel zicându-i: „Eşti un băiat bun, care ai milă 
de oamenii săraci şi bătrâni. De aceea, vreau şi en 
să te răsplătesc. la ramura aceasta de mesteacăn 
şi păstreaz-o bine, căci îți va face fructe de aur.” 
Zicând acestea, îi puse în mână ramură, iar ea in- 
tră din nou în colibă. 

Lui Ionel îi veni să râdă de darul primit. Pă- 
durea era plină de astfel de ramuri de mesteacăn, 
aşa că putea să rupă el însuşi ori câte ar fi vrut. 
Totuşi, o păstră şi se întoarse alergând la locul 
unde lăsase legătura de lemne. Puse lemnele pe 
cap şi luă drumul spre casă, ținând în måns 
dreaptă ramura de mesteacăn. 

In curând însă se simți aşa de obosit şi de mo- 
leşit, că nu mai putea să ţie ochii deschişi. De 
aceea îşi luă din nou de pe cap legătura de lemne, 
înfipse în pământ ramura de mesteacăn şi se cul- 
că pe iarba cea verde. Cum închise ochii, cum a- 
dormi. 


Când se trezi, soarele se pregătea sa se culce. 
Ionel îşi aruncă întâiu privirea pe legătura de lemne 
şi apoi pe ramura de mesteacăn. Dar rămase uimit 
de cele ce-i fu dat să vadă! Ramura cea mică se pre- 
făcuse întrun arbore înalt şi mândru. Insă arborele 
acesta, în loc să aibă frunze, ca toate franzele de 
mesteacăn, avea pe dânsul minunate frunze şi mere 
de aur şi argint. 

Plin de bucurie, Ionel sări în sus şi culese iute 
atâtea trunze şi mere câte putea să poarte. Dete 
apoi îuga acasă. Maică-sa care cam intrase la griji 


DIMINEAȚA CORIIiORrgéséstststtrttztstrttttttttttttrttittttttttéét PAG. 7. 


din pricina că întârziase, se supără foc văzându-l 
că vine, fără să aducă măcar un băț de lemn. „Unde 
ai hoinărit toată ziua? Te-am trimis din zori de 
zi după lemne şi îmi vii seara târziu cu mâinile 
goale!” Aşa îi vorbi-ea răstită. 

Ionel îi răspunse: „Dragă mamă, nu te supăra! 
N'am stat cu mâinile în buzunar şi sunt încredin- 
tat că vei fi mulţumită de mine.” Deschise apoi 
traista şi scutură pe masă frunzele şi merele de 
aur şi de argint. Şi toate acestea scânteiau şi stră- 
luceau aşa de tare, că bietei femei aproape îi luară 
vederea. 

„De unde ai grămada aceasta de aur şi de argint?” 
vreo comoară şi o păstrase pentru dânsul. 

S „Am câştigat-o în pădure!” îi răspunse. Ionel 
liniştind-o. 

Și îi povesti tot ce îi se întâmplase cu baba şi cu 
ramura de mesteacân. Femeia se bucură nespus de 
mult şi din ziua aceea deveniră oameni bogaţi cari 
nu mai duceau lipsă de ceva. 


După original de Vasile Stănoiu 
———— 000 = 00 ———— 


Prea mult până'n prânz! 
Un ţăran se hotărise să plece în America, îm- 
preună cu, nevasta şi cu cei doi feciori ai lui. 
In ajunul dimineţii de pornire, iată că Vlăduţ, fe- 


ciorul de-al doilea, vine seara târziu la taică-său 
şi îi zice: „Sărw' mâna, tată, eu nu mai merg 
la America!” f 

„Ai căpiat, măi Vlăduţ? spune, dece?” în- 


trebă ţăranul. e 
„De, taică”, răspunde feciorul, făcând o mu- 
tră amaărită, „mi-a spus carevaşilea că pe la vre- 
mea când punem noi de prânz la masă, acolo jos 
în America e abia miezul nopţii. Păi nu mi-ar 
ieşi ochii din cap să mai stau deşteptat atâtea 
ceasuri până la mâncare?” 
Trimisă de Alex. Armaşu-Brăila 
DEE. 


Leneş, dar deştept 


„Hai, copilul meu, scoală-te, soarele de mult 
a răsărit, iar tu dormi încă! Scoală-te devreme, ca 
să fii norocos! Vezi, vărul tău s'a sculat devreme 
şi a găsit o pungă cu bani! „Aşa îndemna o mamă 
pe fiul ei. ; 

„A găsit-o, pentrucă un altul s'a sculat mai 
devreme şi a pierdut-o”, răspunse somnorosul, şi 
adormi iar. 

Trimisă de Gh. Petrof-Bazargic 


Vrei să te distrezi şi să te înveseleşti ? 
Citeşte: 


- Almanahul Şcolarilor pe 1926 


Vestitul calculator Inaudi 


EA 


Inaudi, de origină Italian, cu toate că astăzi se 
apropie de vârsta de 60 de ani, pune totuşi pe 
toată lumea în uimire pentru repezeala de necre- 
zut cu care iţi desleagă din memorie o problemă, 
oricâţ ar fi ea de grea şi de complicată. Aşa, 
mai deunăzi i s'au pus una după alta, următoa- 
rele probleme: 

Ce zi a săptămânei era ziua de 16 lunie 1862? 

Cari sunt cele trei numere consecutive. a căror 
sumă a pătratelor este 1.563.854? I s'a spus apoi 
să facă scăderea a două numere de câte 21 de 
cifre fiecare, nu numai fără să le scrie el, ci chiar 
fără să le vadă scrise. ` 

La toate problemele acestea a răspuns îndată şi 
răspunsurile sale au fost fără nici o greşeală. 

Ca încă o dovadă de memoria extraordinară a 
lui Inaudi, e faptul că un ceas mai târziu a pu- 
tut să repete din nou pe dinafară, cifră cu cifră, 
cele 2 numere de câte 21 de cifre fiecare. 


— Cereţi cu toții la toate chiogcurile de ziare și la librării 
„Of şi Tepeluş“. a 

Un exemplar de 36 pagini cu o frumoasă copertă colorată 
şi cu ilustrațiuni în text Lei 5. 


l ded, Esseg $ 


Scump Sosoiu, îţi mulţumesc, 

Că mi-ai scris, dar mă grăbesc 

Ba săi spun ce-am auzit, 
aba eri ce-a povestit, 


Ci cau fost doi şoricei, 
Tineri, fragezi, mitiiei, 
Ce porniră la plimbare. 

:. li văzu din întâmplare 
„PUSI, siraşnicul cotoi, 
Râse vesel că sunt doi 

Şi pe loc i-a şi mâncat 
Cum le zice n'a'ntrebat, 
Auzit-a mama lor 

Şi plângând de mare dor, 
Drept la Pusi se repede, 
lar acesta când o vede, 
Ştii ce face ? Ce să facă? 
Frumuşei de cap o 'nştacă 
' Ş’o trimite la copii, 

Ca să vadă de sunt vii. 
Spune baba: Şoriceii, 
Drăgălaşii, mititeii, 
Plâng în burtă la cotoi, 
Plâng zicând: Ah, vai de noi! 
„Mamă dragă, mămiţică, 
Vin ne scoate din pisică 1“ 
Plâng şi lacrimi ca izvor 


Tot le curg — dar mama lor 
lată'n burtă că venea 

Şi văzânduc-i mi-i certa: 
„Hlestemaţilor, ruşine ! 
De-aţi fi stat voi lOngă mine, 
Nici un rău nat fi pățit, 
Pusi nu war fi 'nghiţit. 

Ci nu plângeţi, dar de grabă, 
Să ne punem toți pe treabă, 
Burta noi să găurim 

Şi dintr'ânsa să eşim,“ 

Şi cu dinţii tot au ros, 

Şi din burtă apoi frumos 
Mama cu doi şoricei 

Au eşit şi câteşi trei 


Au scăpat şi au fugit, 

lară Pusi-ar fi murit, 

Crezi, Sosoiu, că-i aşa ? 

Eu nu cred, pe legea mea! 

Ştiu că Pusi ma murit, 

Fiindcă ieri l-am întâlnit, 
Din limba pislceasoă de Moş Nae 


Citiţi 


Almanahul Şcolarilor pe 1926 
20 LEI 


E 

DIMINEAȚA COPIILOR e oo PAQ. 9. 
Un câine prea devotat 

Desene de W. Busch G Ll | Localizare de MOȘ NAE 


$3 
IAR Wf 
1) gé la otrokem ds Meng 
ine greu suflân n $ 
Vede Turcu că stăpânul 4) „fiarata colpi Turon- 
Umblă tot pe trei cărări. "Nu te-atinge de stăpânu-mi, 
Căci e vai de pielea ta !“ 
ue Ra A) zl 
Kan Ru e PECE a CR 
6" E AN, En 
2) Şi mergând aşa Tănase, 
intrun ţ a nimerit — 
Lângă dânsul bunul Turcu 5) -— „Stai, măi Cuţu !“ zice omul, 
Nemişcat stă la păzit, „lLasă-mă să-l scol de jos,“ — 
Insă Turcu-i bagă dinţii 
Şi mi-l trage chiar vârtos, 
3) lacă trce-acum pe-acolo 6) Speriat fugi drumeţul, 
) Un drume tarm rea up inca drd a a sr d e? be a 
1 e ine nge'n drum 
edu AA E Sa tee ca mine |“ : 


Ca să dea un ajutor. 


sge 


"e 


PAG. iù. 


e i — 


DIMINEAȚA COBRBIILOR 


7) Se trezeşte Nea Tănase, 
Soarele când s'a culcat, 
Vina dând acum pe Turcu, 
In bătaie l-a svântat, 


8) Bietui Turcu-şi plânge soarta: 
„Să-i păzesc fiindcă am vrut, 
Ce frumoasa-mi fu răsplata ! 
Fără milă m'a bătut!” 


Plimbari prin cer 


Am putea merge la lună? 


Aşa ne întreabă un cititor. Spunem mai întâiu | 


că de mult: oamenii şi-au pus întrebarea aceasta. 

De cât vorba e ou ce să facem călătoria acea- 
sta? Cu trenul? Pe ce să meargă trenul acesta? 
Nu sa construit încă un tren fără şine şi care 
să meargă în vânt. 

Parg'că aud un glas la ureche: „Să mergem, să 
sburăm cu aeroplanul!” Foarte bine, nici eu nu 
doresc altceva. Să vedem cum stă treaba din par- 
tea aceasta. Mai întâiu trebuie să ştim lungimea 
drumului ce avem de făcut. Știm din articolele pu- 
blicate mai înainte tot la locul acesta, că dela pă- 
mânt la lună eo distanţă de vre-o 385 de mii 
de kilometri. 

Pentru călătoriile în cer, distanţa aceasta este 
aşa de mică, încât nici nu se ţine seamă de dânsa. 
Pentru ca să aveţi o ideie cât este ea de nein- 
semnată, spun că trebuie să o străbatem de o sută 
de milioane de ori, pentru ca să obţinem distanța 
dela pământ până la steaua cea mai apropiată. Lu- 
mina străbate distanţa aceasta — precum am mai 
spus şi altă dată — în vre-o secundă şi ceva. lar 
ca să facem un pod de aici până la lună, ar tre- 
bui să lipim unul de altul, treizeci de pământuri. 

Incă ceva. Sunt destui oameni cari în viaţa lor, 
au făcut, pe pământ, fie cu trenul, fie cu vaporul, 
ba chiar unii pe jos, drumuri mai lungi decât dis- 
tanța dela pământ la lună. Prin urmare, nu este 
un drum cine ştie cât de lung şi nu este o între- 
bare tocmai naivă aceea, dacă ne putem duce. 

3 Kë 

Nu ştim ce va fi în viitor. Ştiinţa tace progrese 
neintrerupte şi se poate ca într'un timp mai mult 
sau mai puţin îndepărtat de noi, să găsească şi 
mijlocul de-a face o călătorie până la lună. Până 
acum însă, mijlocul acesta n'a fost găsit. Nu pu- 
tem merge până Ia lună: sau măcar până aproape 
de dânsa, nici cu -aeroplanul, nici cu balonul. 

In adevăr, înălțimea la care s'au urcat până as- 
tazi aviatorii, este de vre-o 8 mii de metri, adică 


„de 8 kilometri. Ce înseamnă 8 kilometri, când până 


la lună e un drum de 385 de mii de kilometri? 

Ceva mai mult. Să admitem că s'ar putea urca 
până la înălţimea unde este aer. Ei bine, ştim că 
aer nu este decât până la o înălţime sau mai bine 
zis, până la o distanţă de cel mult 70 de kilo- 
metri. Dincolo de distanţa aceasta nu este de loc 
aer, deci imposibilitate pentru un om de a putea 
trăi, neavând ce respira, şi pentru un aeroplan sau 
balon, de a merge. 

- Aţi citit, poate, lucrarea lui Jules Verne Delia 
pământ la lună?”. Jules Verne dă drumul prin gura 
unui tun de o mărime neobişnuită a unui obuz, 
în care pusese un om şi spune că omul acesta 
s'a dus la lună aşa în lăuntrul obuzului. E frumos 
ca închipuire, dar e absolut imposibil. Indrăzne- 
tul care ar îi intrat în obuz, ar fi fost prefăcut în 
scrum şi cenuşă chiar la eşirea din gura tunului. 
KA A 

Dacă distanţa dintre pământ şi lună ar fi fost 
plină cu aer, o călătorie cu balonul sau cu ae- 
roplanul ar fi fost posibilă. Dar nu este aer. 

De altfel, am spus mai sus că pentru o că- 
lătorie în cer, distanţa dela pământ la lună este 
o nimica toată. 

Da, însă nu este un fleac pentru depărtările noa- 
stre de pe pământ. Bunăoară, dacă ar izbucni un 
războiu- între pământ şi lună sau, mai bine zis, 
între pământeni şi lunari şi dacă am începe să 
bombardăm luna. 

Ei bine, un obuz care ar sbura cu o iuţeală ne- 
schimbată de 500 de metri pe secundă, ar ajunge 
la lună în 8 zile şi 5 ore.: 

Incă un fapt. Se ştie că iuţeala cu care merge 
sunetul este de 332 de metri pe secundă. Admi- 
ţând acum că tot spaţiul dintre pământ şi lună 
ar fi plin cu aer (căci fără aer nu se aude nimic), 
să ne inchipuim că pe lună are loc o puternică 
explozie: Ştiţi când o vom auzi pe pământ? Toc- 
mai după 13 zile şi 20 de ore, căci de atâta timp 
are nevoe sunetul ca să străbată drumul dela lună 
la pământ. Vladimir Astronomul 


DIMINEAȚA CORIILOR 


„Curiozităţi, Jocuri, „Distrac 


lată ce ne dau bucăţelele din No. 102. Este fetița 
şi cu lupul din povestea „Fetiţa cu scutiţa roşie”. 


Cum să faci un fiuture 


mmm 

Aşează-te în faţa peretului pe care vrei să proiectezi 
umbra şi încrucişează braţele, punând palma mâ- 
nei stângi în aşa fel, încât cele două degete mari 
să fie aproape ascunse unul cu aitul. 

Mâinile aşezate în felul acesta, reprezintă destul 
de bine un fluture foarte mare. Apropie acum mâi- 
nile de. corp, pentru ca numai umbra lor să se 
“proiecteze pe perete şi ţine degetele strânse, pentru 
ca să nu treacă lumina printr însele. 

Ca să dai viață fluturelui, du încet braţele dela 
dreapta la stânga şi de sus în jos. In acelaş timp, 
închide. şi deschide de-odată amândouă mâinile, ca 
şi cum fluturele ar da din aripi. 


; mära câte” trei, 


„ţi-o “spune de mai înainte. De exemplu: 


„în semn că ai ghicit exact. 


"PAG. II. 


Problemă ; am TE? 


Un cioban fu întrebat câte oi ate EI răspunse 
că nu ştie, dar îşi aduce aminte, că dacă le nu- 
mära două câte două ñi rămâne una; dacă le nu- 
îi rămâue tot una; câte patru, a- 
14$ „lucru; câte” cini “late; câte şase, tot: gen 
numai “dacă le număra câte şapte -nu-i “mai, SC 
âne- nici una. Câte oi avea? 


“(Dum oms 1041): 


T éi O lectură misterioasă 


eti căteva. bucăţi de hârtie albă şi tot 
bine. înţeles de calitate ordinară. Spui 
serie cu creionul pe hârtie câte o 


SE "ai pună. apoi hârtia în plic şi să-l li- 
"„pească. Strang) âpoi toate plicurile, 
rân de: tunte şi răspunzi exact, 

„ale H deslipil,! la fiecare; chestiune din lăuntru. 


le lipeşti pe 
mai înainte de 


Tată explicația: Te-ai înţeles: cu. un „prieten, ca 
să. “scrie ipe hârtia: ce-i dai, o- întrebare,” pe care 
"Cum va 
îi vremea mâine?” Strângi apoi toate plicurile unul 


peste. altul, având însă grijă ca plicul prietenului 
să-l pui dedesubt. Iei după aceza plicul care e 
deasupra, îl ţii puţin la frunte şi răspunzi la 'în- 
trebarea din plicul prietenului cu care eşti înțeles. 

Deschizi apoi plicul ce âi în mână şi dai din cap 
In realitate, citeşti şi 
atunci iei cunoştinţă de intrebarea dintr'iasul, la 
care răspunzi când duci la frunte plicul al doilea. 
Faci aşa până la cel din urmă plic, care e plicul 
prietenului tău. 

S'a tăcut socoteala că în toată lumea sunt în 
total vreo 500 de mii de cinematografe şi că la 
ele se duc zilnic peste 100 de milioane de oameni. 

Ford, proprietărul epes de automobi: i.e cari 
poartă numele său, câştigă zece milioane de do- 
lari pe lună şi speră că în curând să poată câştiga 
un milion de dolari pe zi. Socotiţi că un dolar e cel 


puţin 200 de lei româneşti şi veţi vedea’ că d. 
Ford are vorba ceea — după ce bea apă. 
beem, ve gem 


PAG, I2reéeééëéëëëééééëëëëééëëëëëëéééëéëëëééééëéëëëëééééëéëe DIMINEATA COPIILOR 


— Poveste populară din Caucaz — 


fost odată un linge-talere, un trândav fără " în vârful unui munte înalt unde ar fi mai aproape de 


pereche şi care pe deasupra nici deștept 

nu era. N'avea nici măcar pe ce să-şi pue 

capul, iar cât despre muncit, inima nu-i de- 

dea de loc brânci. Cât era ziua de mare, nu 
făcea decât să cerşească, fără nici un pic de ru- 
şine, pe la porţile oamenilor. Bine că vecinii săi 
erau oameni buni la suflet şi cari nu se plictiseau 
ajutându-l şi dându-i ba una, ba alta. 

Il ajutau..., dar şi mila şi bunătatea au o margine, 
mai cu seamă când e vorba de un lingău care era 
în puterea vârstei şi voinic cum erau puţini de 
seama lui. De aceea, văzându-l că nu vrea să mun- 
cească, toți câţi îl cunoşteau îi întoarseră unul după 
altul spatele şi nimeni nu mai vroi să ştie de dânsul. 

Lingăul nostru işi zise: „Dacă nu mă ajută oa- 
menii, voiu cere ajutorul lui Dumnezeu, Tatăl nos- 
tru cel milostiv.” Se duse afară pe câmp, se ascunse 
după un tufiş şi ridicând mâini:e spre cer, se rugă 
zicând: „Dumnezeul meu! Tu care m'ai făcut pe 
mine şi lumea întreagă, dă-mi şi mie păcătosului cele 
de trebuință traiului!” In zadar însă spuse rugă- 
ciunea aceasta și a doua şi a treia oară, că nici un 
ajutor: nu se văzu venind de undeva. 

„Ha, ha, ha!, mă lingăule, ţine gura deschisă, câ-ți 
pică mură în gură!” se auzi aproape de dânsul. 
Erau mai mut băeți din sat cari îl auziseră şi 
îşi râdeau de dânsul. De rândul acesta lingăului 
nostru îi fu ruşine şi de aceea hotări să se urce 


Dumnezeu și unde m'ar fi oameni cari să-l ia peste 
picior. 

Mergând el aşa, îi eşi în drum un lup care îl în- 
trebă: 

„Ei, omule, încotro?” 

— „La Dumnezeu!” îi răspunse lingăul. 

— „Dacă-i aşa, întreabă-l şi din parte-mi ce tre- 
bue să mănânc, ca să mă mai îngraş puţin. Te > 
aştept aici până ce te întorci.” 

Ceva mai încolo fu rugat de un stejar ca să-l 
întrebe pe Dumnezeu din ce pricină îi se veştejise 
o jumătate din trunchiu. 

Când fu să treacă printr'un râu, un peşte eşi 
din apă şi-l rugă să-l întrebe din parte-i pe Dum- 
nezeu de ce este orb de ochiul stâng. Lingăul le 
dete tuturora cuvântul să le facă în voe şi se urcă 
apoi până în creştetul muntelui, unde dete peste 
un cerb care îl întrebă ce caută pe acolo. ` ` 

— „Am ceva de vorbit cu Dumnezeu”, ii zise 
lingăul. i 

— „Dacă-i aşa, grăi din nou cerbul, cațără-te pe 
coarnele mele şi urcă-te cât mai sus spre cer.” 

Aşa făcu şi lingăul şi după ce se urcă destul de 
sus, auzi din cer un gias, care îl intrebă: ,„Omule 
pământean, încotro ai pornit-o?” ; 

— „La tine, Prea Milostive Stăpâne!” răspunse 
lingăul tremurând de spaimă. 

— „Şi ce vrei dela mine?” 


DIMINEAŢA COPIIIObeeeeséééëéëëtëttëtëétëtiééttëttëtëtëëtëtëëée PAG. 13. 


— „N'am cu ce trăi şi, Te rog, să-mi vii în aju- 
tor!” 

Glasul lui Dumnezeu ii zise: „Intoarce-te acasă şi 
vei găsi ce cauţi!” 

Lingăul îl întrebă atunci şi despre ce îl ruga- 
seră lupul, stejarul şi peştele, căpătă răspunsurile 
cuvenite şi după ce îi mu'ţumi şi lui Dumnezeu şi 
cerbu:ui, luă înapoi drumul spre casă. Era aşa de 
vesel, că mergea mai mult sărind şi jucând decât 
umblând. Nu după mult sosi la râu unde îl aşteptă 
peşte.e. „Ei, ce ţi-a spus?” l-a intrebat peştele. 


— „In ochiul tău stâng e un diamant, scoate-l 
şi vei căpăta din nou vederea”, îi răspunse lingăul. 
— „Fii bun şi ajută-mi să-l scot!” îi se rugă 


peştele. 
Lingăul îi scoase diamantul, peştele putu să vadă 


din nou cu ochiul stâng şi ca mulţumire il dărui 
lingăului diamantul. Deşteptul nostru îl aruncă însă 


în apă zicând: 


— „Nam ce face cu 
el, fiindcă voiu găsi a- ` 
casă tot ce îmi trebue!” 
şi îşi căută mai pie 
te de drum. 

— „Prost trebue E ke 
mai fie şi omul acesta!” ` 
işi zice peştele în gând 
şi înotă bucuros în CH 
râului. 

In curând lingăul a- 
junse la stejar şi îi zise:__ 
„Sub partea ta care Sa_ 
veştejit şi s'a uscat e în-__ 
gropată o oală mare. 
Scoate-o şi sucul dătător__ 
de viaţă se va urca din__ 
nou în tine”. E 

După rugămintea ste-— 
jarului, lingăul desgro-: 
pă oala care era plină—t£ 
până în vârf cu bani de— E 
aur şi de argint. Stejarul, — 
recunoscător, i-o dărui 


şi cu banii dintr'insa!”— 
răspunse foarte  semeţ - 
lingăul şi dându-i o lo- 
vitură cu piciorul, o tri- 
mise tocmai in fundul ` 
unei prăpăstii. 

„Nu cred să fie cine- 
va mai prost decât o ` 
mul acesta!” îşi zise în | 
gând stejarul; „dacă mare chiar ` el nevoe de bani, 
ar fi putut să dea altora. 

Lingăul merse cât merse şi ajunse până la locul 
unde se întâlnise cu lupul. Acesta îl întrebă: „Ce 
răspuns imi aduci mie?” 

— „Dacă vrei să te îngraşi, să mănânci carne 
de Sotul. ” îi zise lingăul. 
„Aşa? Bine că 

eşti : un om!” 

Şi nici una, nici două, se repezi şi-l sfâșie. 

A doua zi câţiva copii cari păzeau vitee găsiră 
nişte zdrenţe şi le aduseră în sat. Locuitorii satului 
văzură că erau hainele lingăului şi-l compătimiră, 
cu toate că în viaţă nici nu vroiau să ştie de dânsul. 
Un om mai în vârstă le zise insă tinerilor strânși 
în jurul său: „Din păţania nenorocitului de lingău 
înțelegeți că a trăi şi a fi pe lume inseamnă a 
munci și că omul leneş mare dreptul să trăiască 
li plângi de milă, dar şi iţi vine să râzi şi când! 
trăeşte şi când moare.” 


mi-ai spus, căci şi tu însuţi 


NAOVA NANINIRA AINOA 


PAGINA DISTRACTIVA 


EE TE 


ECK 


CG „CONCURSUL LUNAR No. 7 


La. acest nou concurs oferim următoarele 5 premii: 
I. Ginet blocuri din hârtie veiină pentru notițe. 
H. Un'iot-de mărci streine: 100 uiterite 30 colonii fran- 
ceze, 20 colonii engleze, 20 state din America, 1 carnet 
50 mărci diferite state. — 
INI. Un lot mărci streine, la fel ca si premiul al II-lea. 
IV. Almanahul -şcoiarilor pe 1918 şi Biblint. Tineretul No. 1 Aud 
V. Două colecţii broşate „Dimineața Copiilor“ a câte 10 expl.. 


lată şi pocufiles KE EA 


1) Dublu triunghiu. 


D consoană 
DD notă muzicală 
ooo în Turcia ' 
DOO - în Bulgaria 
0000000000 ţinut bine cunoscut 

paon arbore 

ooa datorie 

LD plantă, 

FER vocală Vertical si orizontal la fel. 


2) Carta de vizită ës, 


“Teodor R. Crimon 
Schimbaţi ordinea bterilor şi spuneţi-ne ce meserie 
are acest domm, l 


V 


m 


3) Problemă. 


Tudorică și Lisandru aşteptau, împreună cu tatăl lor 
și cu un vecin să le vie rândul casă fie trecuţi în barcă 
de partea cealaltă a râului. Tudorel şi Lisandru cântă- 
reau fiecare câte 35 kilograme, iar tatăl lor şi vecinul 
câte 70 de ki'ograme. Barca însă nu putea duce decât 
"o greutate de 70 kilograme. Cum au putut să treacă cu 
toții de pastea cealaltă a râului fără nici un barcagiu. 


4) Ghicitoare. 


Sus pe dealul cu mohor, 
Trista şi'nvechită, 

Stă o barză într'un picior 
Pururi neclintită. 

Ea nu pleacă la iernat, 
Peste mări îndepărtate 

Ci de cuibu-i pitulat 
Nu se mai desparte _ 

Clămpânind din, cioc, pe rând 
Toacă şi iar tace, / 

Puişorii ei A4hemând 
Să le facă pace. 

Apoi, după ce-a tocat 
Barza noastră bună 

Se porneşte pe cântat 
Satul de. răsună. 


Anunţăm pe cititori că fiecare deslegător de jocuri va trebui să adauge la scrisoarea 
prin care trimite deslegările, CUPONUL pentru CONCURS, care se găseşte în pagina 16-a 
Cititorii cari trimit deslegările pe cărți poștale, vor lipi acest cupon pe carta. postală 

Cei cari nu se vor conforma, nu vor putea lua parte la premiile acordate. - : 


Rezultatul concursului lunar No. 6 S 


DESLEGATORII JOCURILOR 


(URMARE) Colbazi, Tânica M. Fischer, “Henriette R 


BARLAD: Mitică Romy, Anuţa I. 


D. Leibovici, Sulamithe D. Leibovici.  Iţiesohn, Pisfiris D. Gheorghe, Eu- 


Au deslegat 3 jocuri, următorii cti- 


tori din BALCIC: Constantin  Maăgiari.”: 


BADULEŞTI: Ungureanu Gheorghe. genia Rotaru, Anuţa Leibovici, Saly 


Copelovici, Sergiu P. M. Munteanu, 


PROVINCIE: BAICOI: Etrein Zaharia, Constanţa Corneliu. Beer. 


Dobrescu. 
ALFATAR: Venera Pascal. BALŢI: Steluţa 


Tiberiu Cosciug, Didy Dumitrescu. 


ALEXANDRIA: lonel O. loan, Mayer BARBULEȘŞTI: 
Breiman,  Baleangiu N. Mihail, Eu-  bescu. 
genia |. Pârvu. ` 
ALEXANDRENI: lon Bordeianu. 
RRSACHE: Traian P. Dumitrescu. 


Valentina Predan. 


Kahane, Solomon- 

ADJUD: „Marioara Päträşcanu. Breiman, lacob Groesman, Bela Sal. 

ALBA-IULIA: Georgica Georgescu, crot, H. Şterenberg, 
Lia Cotlear, Aron Libman, lontei Lib- 
AIDEMIR: Elena şi Nicu Grigorescu. man, Raia Acherman. 


„ BICSAD: Dan Marinescu-Buga. 
BISTRIȚA: Jeana Niculescu. 
+- BOLGRAD: Soiomon Rabinovici, D. 
M.  Rozentuler,  Ghindentuler. 

BOTOŞANI: My Gorovei, Simondy 
Acsel, Paruir N. elian, Alice Tau- 


lonel Pr. T laco- ber, Zilber. David, "Albert Gross, San- 


du Blumenfeld, Max Abramovici, Ber- 


BAILEŞTI: Marinescu -N. .Eugenia, .'covici Samy, :Şaferman ` Saul. 


BRAŞOV: loan St. loan, Ania Belea, 


BALTENI: D-tru Niculescu. Alex. .Muslea, Victor  Brăttăleanu. 


BACAU: Saul luster, Martha Grun- BANAT: Gheorghe şi Virgil Geţia. BRAILA: Lilly Pascar, Gelbert |. 


berg, Iliescu. I. Joan, Gh. Luca, Nina 


BAZARGIC: Anica Panaitova, Raiciu Emil, Ricarda Cosin, Apostol şi Pe- 
Edelştein, Marica Mariana, Teodor Constantin, Stere Banciu, 


tru Ruscovici, Fischer 1. Lalu, Schach- 


DIMINEAȚA COPpIIIGRrësëëëëëëëtëëtëëëëëtëtëëëättëéttttzéééééééée PAG. 15. 


ter ].' Leon, Lily Albescu, Simon Agar, 
G. Cambiţis, P.  Marrokefalo, Beno 
Ioseph, Marcel Ghinea, Spiridon Vul- 
tepsis, Ida Rubinştein, M. Abramovici, 
Isac I. losefsohn, Wily Cuşmar, Mir- 
cea Dendrino, Marcel şi Eduard Şmi- 
lovici, Ste a Iuster, Th. şi Rudi Fuchs, 
Ludvig Vette, Herman luster, I. Cuş- 
maru, Pavel Kirlacovski, Dumitrescu 


A. Nicolae, Thierer Dorothée şi E-: 


strela. 

BREAZA DE SUS: loan St. Focşe- 
neanu. 

BUDILA: Titi Niculescu. 

BUZAU: Grigore N. Theodorescu, 
Dan T. Nicu, I. C-tinescu, Victoria 
Tintorescu, Constantin Petrescu, B., 
Rachmuth; Pädurăleanu M. Mihail, 
George Firea, Petre D-trescu, Pre- 
cupescu M.: Const. Alexe T. Eca- 
terina, Pompiiu N. Nicolaescu, Emil 
Mihaicea, Anton M. Şeicărescu, E- 
Jena, Petre şi Ana B. Constantinescu, 
M. Pătârlägeanu, Lică Goldenberg, 
Pompiliu Orleanu, Stroescu N. Gri- 
gore, Victor Simionescu, M. T. Bădu- 


lescu, Eugenia şi Puiu Pavelescu. 
CAHUL: Alexei Brovțan. 
CALARAŞI: Brătulescu D. Alexan- 
dru, Marcel Ligi. 


CAMPINA: Manea P. loan, Natan 
Feidman, lordăchescu C. Stelian, Nicu 
C-tinescu, Gicu Naumescu, Edith Hei- 
ssig, Alexandru Ernest Melun, Ionel 
Baer, Gheorghe Kuntze. 

CAPALNAŞ: Zeno Moldovan. 

CARACAL: Ghisdăäveanu N. Ştefan, 
Georgescu l. Pau!, C. Const. Serafin, 
Minoiu S. Ştefan, O. Minocsu, E. 
Räducan. 

CERNAUŢI: Agenor Mintencu, De- 
monstenes Freud, Ițicovici Mina Ra- 
domski Orest, Clingher Friedrich. 

CHIŞINAU: E. şi V. Ciogalea, Bo- 
ris+ Aronov, Sericencu Grigore, Ev- 
polov „Ivan, Vladimir A. Caminschi, 
Coco Stănescu, Vera Stoicov, Şte- 
fänuțá Cristodulo, Gleb. - Bocunovsky, 
l. Gucştein, Etter Ervin, V. Dudcov- 


sky. ; 
CIMIŞLIA: Adrian Baânciulescu. 
CLUJ: Ludvica  Anceanu, Ovidiu 


Magda, P. Manolache, Lydia, Gertruda 
şi Epamimonda Adreescu, Doina To- 
ian, Sanda Dumitrescu. 

CONSTANŢA: Demetrius Saturnus, 
Şoşoiu  D-tru, Vartonof O. Cristea, 
C. Martinescu, Constanţia V. Poiana, 
Marioara C. Marin, Mihail Cazacu, 
Nicu Zugureanu, Zenodie Petrescu, A- 
tanașiu G., Popică Valdeas, Eremia 
N. Gheorghe. 

CORABIA: Leon A. Levy, Louis So- 
caciu.. . 

CRAIOVA: Gerard dr. Weinberg, 
Petre Ionescu, Petri Wi.helm, Budecă 
T. Marin, Aurel şi Jean Dumitrescu, 
M. Ciocâlteanu, Anatol Gherţovici, E- 
manuel Liebermann, Liuba Belsand, 
D. M. Grigore, T. Gâdea, Lucia Pich- 
ler, Preoțescu D. Ştefan, Ştefan G. 
Mihaiu, Bencea C. St., Păunescu Gh., 


Galana S. Marius, Cuteş Delya, Syl- 
via Gr. Truşcă, Herman M. Sternberg, 
Margareta şi Barbu Cismărescu, Er- 
nestina şi Paul S. Brădişteanu, Berta 
Blanc, Dumitru Pisoschi, Cănciulescu C. 
D-tru, Pârvulescu L George, Dragoş 
V. Vasiie, Alexandru Costăchescu, Va- 
sile Turculescu, Jean Schachter, Ginta 
şi Nellu Russo, Victor G. Buescu, Cor- 
nelius P. Puţureanu, B. Nicolaie, Ma- 
rieta şi Stella Marinescu, Bernhard 
Moisescu, Marinescu C. Ioan, Minel M. 
Väduvescu, Mihăilă Nicolae, Ştefăne~ 
scu Mihai şi Radu, Eugenia Gh. Pe- 
trovici, Pârvulescu 1. Georges, Du- 
mitrescu I. Petrică, N. Enescu, George 
Şt. Roşca, Marcu lancu, Eugenia 
SH 

CURTEA DE ARGEŞ: Alice Evoe- 
scu, Coca  Feldştein. 

CETATEA ALBA: Paraschiv Dumi- 
tru. 

DEVA: Dinu colonel Dimitriu, Vic- 
să Vladone, Maria Gravi, loan Pa- 
ade. 

DOLHASCA: Eugenia Mihail. 

DOROHOI: Clara Salsberg, Solomon 


Cohn, Eti Iulius Vainer, Leibovici 
Cohn, Eti Iulius Vainer,  Leibovici 
Benu, Leon Marcovici, Mihail Cuş- 


maru. 

DRAGAŞANI: Niculae S. Drăgan. 

DROCHIA: Mayer Breimann. 

FAGARAŞ: Avram Octavian, Avram 
Vasiie, Pavel Nemeth. 

FALCIU: lonescu Gh. Dorel. 

- FALEŞTI: O. Fihman. 

FALTICENI: Leon Brotman. 

FAUREI: Gheorghe Petrea. 

FETEŞTI: lulia N. Costescu. 

FILIAŞI: 1. N. Valceanu. 

FILIPEŞTI-TARG: Constanţa Grigo- 
resetu. . 

FOCŞANI: F. Kornblum, Suzana Koi 
fier, Griguţă Anghelescu, Jean M. Pop- 
ro Clara M.  Poplicher, Ştefan 

rosu. 


GAEŞTI: Toto Elena Filiu. 
GALAŢI: Grunberg Isac, M. Domas, 
“Falk Feiix, Victoria Minculescu, Delu 
şi Ruth Blumen, Segall Ozias, Avra- 
movici loseph, Avram  Herşcovici, 
Zibiiianu C. Dumitru, Floreta Blumen- 
feld, Albert Haimovici, Duda I. Ion, 
Titina, Leonie, Arnold Serper, Eca- 
terina, Cristoforatos, Täun Corneliu, 
Han Seoma, Negru V. Niculaie, Isac 
Feldman, Vasilan Th. Constant, 
Marcu Schwratzenberg, lulia Silber- 
man, Fane C. Angela, Nistor Teich, 
Alexandrina Bădescu, Victor Gh. Popleş- 
teanu, Moise Messianu, S. Schwartzen- 
berg, Ionescu R. Nicu, Bercovici 1. Isac, 
Berthold Behrman, Dan D. Andrei, 
Lotar Braunştein, Marcel Weintraub. 
GIURGIU: Ştefan Gh. Ştefan, Gri- 
goriu Virgiiu. 
GURA HUMORULUI: Cosmic‘ Erast. 
HAȚEG: Erich Voina, Zeno Suss- 
man. 
HUŞI: . Arnold 
Clara. 


Frischoff , ` Nussem 


` videscu, 


-stantin, 


IAŞI: Rodica şi Titel Mitru, Renee 
Mitescu, Thierer Savel, Henry Briil, 
Raşela Rabinovici, Goldştein Emil, Vi- 
te şi Lazăr Nisel, Alfons Rosenblatt, 
Diana Sandberg, Rick Ştefan, M. Her- 
şcovici, Faibiş Lupu, lonel Bulancea, 
Bejânaru Constantin, Alexandru Mun- 
teanu, Rabinovici Leon, Al. Haber, 
Feiicie Rubin, Cleopatra şi Alexandrina 
Ignatz, Silvia Leibovici, Mina Simon. 

twee Emil. Ă 

ISMAIL: David şi Marica Şteiner, 
Gh. Nichifor, Victor Gavrilovici, Mot- | 
niac Marcu. ) 

LEOVA: C. Bleker. 

LICURICI: Traian şi Tanţa Micu- 
lescu. 

LITENI: V. Petrescu. | 

LUGOJ]: Bogdan George. 

MADEFALAU: Octavian Mateescu. 
__MERCUREA-CIUC: Nuşica 1. Co- 
jocaru, “Mircea Dr. Mantz. i 

MIZIL: Tase şi Costel Manolescu, 
Ticu Stoicescu. £ 

MOINEŞTI: Vili Faingold, Valdman 
Haim, Carol Littman, Eisa Leventer, 

MURGENI: Eugen Lăzărescu. 

NEGRAŞI: Didica Marinescu. 

OCNELE-MARI: Petruş P. Stane.: 


scu. 

ODOBEȘTI: Mali şi Dali Rosen- 
zweig. 

ORADEA-MARE: Georgescu Stelian; 
Delia şi Dore! Comâăniciu, Gabriel Mi- 
hăescu. 


ORHEI: Mircea M. Coţcanu; Irina 
Nichitenco. 
PARLIŢI: Boris 1. Caminschi. 


PIATRA-NEAMT: Carola şi Riri Ra- 
binovici, Levi Lessner, Eugenia Len- 
czer, Mircea Silvianu, Aronovici M., 
Haim Herşcu, Simon Grunberg, Bu- 
răh David, Leibovici Lică, Rica So- 
lomon, Vasile Ionescu, Elena lonescu, ` 
Corina Mohnblatt, Beca Solomon. 

PITEŞTI: Betty şi Lică Davidescu, 
Arm. El.uhian, C-tinescu Elena, Leibo- 
vici M. Mauriciu, Beti şi Lică Da- 
Sanda  C-tinestu, Paul |I. 
Fischer. f 

PRUNTU (Argeş): Barbu St. Marin 
şi Văduva N. Teodora, Titina Nico- 
lescu, Barbu T. Virgiliu şi Ion. 

PLOEȘTI:  lordăchescu T. Gheor- 
ghe,  Lidonia Quaiser, Ludvig Gri- 
sogono, Carolina C. Niculescu, Mir- 
cea C. Ionescu, Surica Siegler, Eu- 
genia Cojocaru, Otto Weiss, Filip Sie- 
gler, loan Gh. Cristescu, Stavrescu 
P. Elvira, Comănescu Niculae, ‘Stela 
I. Georgescu, Gh. V. Nacu, Elena M. 
Dobrescu, Georgescu I. Elena-Emiiia, 
Thenen Joel, Botter D. Constantin, 
Lenuța Ciobanu, Octavian Serescu, Za- 
harescu G. Atanase, Leibovici Calman, 
Marinette Dinculescu, Ţincu I. Con- 
Alexandru Alexandrescu, A- 
lexandrescu Aug., lonel C. Popescu. 


EE 

In numărul viitor vom publica, 
restul deslegătorilor şi  premianţii 
eşiţi la sorţi, 


AR At TR. e BCE i lin Eet AEN te WW o i Ben 


PAG. 1600000000000000000000000000000000o.oooeooeeoe DIMINEATA COPIILOR 


De vorbă cu cititorii 


EH 


0. Negr.-Ga — Rugăm să ne comunicaţi adresa, 
având a vă scrie ceva în legătură cu „Poezia de Cră- 
ciun” ce ap trimis. 

M. N. Gh.-Constanţa. — „„Cugetări” scriu de obiceiu 
oameni cari nu mai sunt tineri, de oarece cugetările sunt 
rodul unei experienţe bogate. 

M. Rap.-Brăila. — Cele trei întrebări cu păcăleli tri- 
mise de d-ta sunt aşa de cunoscute, în cred nu credem să 
fie vre-un cititor care să nu fi auzit de ele. 

Th. T. Gh. Ş.-Fălciu. — „Păţania unui copil răută- 
Cios”. — Incepi să vorbeşti de Gicu, aşa ca de un prie- 
ten cunoscut şi apoi dintr'o dată, îl faci să sboare, să 
cadă în puduri ci, să se pomenească în pustiu, etc. 
Aşa fiind, bucata d-tale nu e nici nuvelă, nici basm. 
Vezi dar că avem dreptate când vă rugăm frumos să 
ne lăsați nouă grija scrisuiui şi a redactărei revistei. 
, St. C. An.-Loco. — Moş Nae, care n'a uitat de Haplea, 
te roagă şi pe d-ta şi pe prietenul d-ta:e A. Avr. să-l 
lăsați pe dânsul să se ocupe şi de Haplea şi de Hă- 
plişor cărora le va veni nou rândul. 
z2. - At.-Ploeşti. — „Neaua”. E de ajuns să repro- 
ducem versul „Şi nu după mut timp se facce o trans- 
formare”, ca să te convingi şi d-ta că poezia d-tale e 
Slăbuță. Pe lângă aceasta, nici nu este în genul poe- 
Zälor pentru copii. 
< Mie, M. Mal.-Ismail. — Poeziile „Cerşetorul” şi „lar- 
nă” nu sunt tocmai potrivite pentru o revistă ce ese 
pentru copii, dar dacă sunt originale de d-ta, recunoa- 
tem bucuros că ai un foarte promiţător talent poetic. 
Numai caută să nu iai stroie din poezii făcute de alţii, 
Cât despre bucățile în proză, ştim că nu sunt de d-ta, 
fiindcă te-am mai citit tipărite de mult. 

Mar. D. şi D Mar.-Negraşi. —/ Mai închidem şi noi 
ochii, când e vorba de o glumă de două rânduri, luată 
din ceva reviste mai vechi, dar să copiaţi poveşti în- 
tregi făcute de alţii şi să ne cereţi să le publicăm cu 
semnătura d-voastră, aceasta nu se permite şi nici în 
binele vostru nu este. Cei.alţi cititori vă vor acuza de 
plagiat şi furt. 

t Dav. Cer.-Chişinăn. — Mai târziu, când vei creşte mai 
mare, vei scrie şi bucăți originale şi bune de pubiicat. 

St. Dav.-Loco. — Zici că e de d-ta vorba înțeleaptă 
„Unirea face puterea” şi altele la fel? Nu, băete, te 
înşeli, acestea sunt cugetări vechi şi sunt de ajţii. 

- An. 1.-R.-Vâlcea. — „Aiecul şi Ungurul”. Regretăm 
că nu o putem publica. Şi versiiicarea are o tehnică 
pe care d-ta nu o cunoşti încă. De asemenea şi rima. De 
ex., în strofa dela inceput „ungă” nu poate rima nici 
odată cu „multă”. Lasă ie pentru mai târziu. 

f Fed. G. C.-Loco. — Direcţiunea revistei îţi mulţu- 
meşte pentru drăguţele d-tale urări şi totodată te roagă 
să continui a „vechiul cititor al revistei”, lăsând în 
seama noastră grija de a scrie poveşti şi tot ce trebue. 

P. N. și Z. C.-Loco. — in anecdota „Pisulici cel 
năzdrăvan” aveţi repeţiri cari îi slăbesc efectul. 


Aducem la cunoștința cititorilor că s'a pus în vânzare foarte 
frumoasa poveste „Of si Tenpeluş“, care formează 
No, 4 din „BIBLIOTECA TINERETUL”, 

„Of şi Tepeluş** este o poveste induloşatoare şi 
totdeodată foarte plăcută la citit, Suntem siguri că va face o 
deosebită bucurie cititorilor, Core! dar la toate chioşcurile de 
ziare și la Nbrari. ` 

Preţul 5 lei. 


SACUL CU GLUME 


Profesorul: „Văd că nici nai pus azi mâna pe 
carte. Vie E 
Elevul: „Am pus, d-le profesor şi am băgat-o 


in ghiozdan”. 
Sege 
Profesorul: „Ce-a făcut Dumnezeu în ziua a treia? 
Elevul tace. 
Profesorul (ca să-l ajute): „„Ceeace luminează... 
Elevul (muiţumit): „,Licuriciul”. 
Trimise de Alex. Baiculescu-R. Sărat 
Sege 
Ionel: „Astăzi nu ne-am spălat pe ochi. 
Toto: „Ne spălăm mâine de două ori”. 
Trimisă de Manolescu Nicu 


xxx 

Toto: — „„Bunicuţ), te rog spune-mi şi mie pen- 
tru ce dai din cap mereu.” 

Bunica: — „Apoi de, nu ştii că sunt bătrână”. 


După câteva zile bunica întreabă pe Toto: — „Ştii 
tu pentru ce tremură pământul?” 

Toto: — „Desigur, bunico, fiindcă este foarte 
bătrân”. 


EA 
Doi copii stau de vorbă lângă un gard. Primul 
copil către al doten, ZE een 
— „Tu ai ghete rupte.” f o 
Celălalt: : 


Sia 
Si, 


zm 


— „Cele noi sunt uzate”. =] 
Trimise de Saul, $, 


E'n zadar 


Când merg la teatru, Cinema 
Eu nu îmi cumpăr altceva, 
Decât „„Suchard” şi iar „„Suchard”, 
Căci altfel tntul o 'm zadar. 


——— omk o / 
1) Moşneagul mititel, face gardul frumuşel. ` 
SH (mov) 


Care plantă poate fi cunoscută şi de orbi? 
ii CH del 
t. ' 


Cum poți să rezişti să nu mănânci 30 de zile 
şi să nu dormi 30 de nopţi? 


"(omz punusop 1$ vațdvou pPUv>uvW ) 
d i rte de Sterie M. Mikal 


=e rer er ër 
A evâru! Preţul curent o, 3 de 
Mărci poşi'a e -entru colecţiuni 
bogat ilustrat al casei H. BIRNER,  ucureşti, Calea 
Victoriei 128 și se trimite la erere contra Le 5(c nce). 


| CUPON PENTRU CONCURS 7 | 


Ateherele „AVEVerU-"” s. As 


Ë osorioi a A Pc pre boia ca e 


a A Se i 
Mandler-Cralova ` ` 
TA şi | 
""'"ëëe, 


f 
€ 


m DIMINEATA 
CORUL 


REVISTA SĂPTĂMANALĂ 
Dinecroan: N. BATZARIA 


„Anul a! treilea! Cei mulţi înainte cu toți cititorii!“ . PREȚUL 4 LEI 


PAG. 2 


Un potop de întrebări. 


O cititoare, d-ra Sof. Van. ne cere să-i răspundem 
dintr'o dată la următoarele întrebări: 1) Pe tim- 
pul când Fenicienii şi Grecii întemeiau colonii cu 
caracter comercial, existau oare Românii?; 2) Când, 
cum şi unde a apărut omul?; 3) De ce origină este 
cuvântul „facticos?”; 4) Când şi de cine a fost fă- 
cută statuia în aur a zeiţei Athena şi dacă mai e- 
xistă astăzi?; 5) Câţi ani sunt dela construirea pi- 
ramidelor din Egipt şi sub a cui domnie?; 6) Da 
când şi dela cine se cunoaşte scrisul?; 7) De când 
există asfaltul? 

Dacă avea loc pe hârtie, credem că mai înşira la 
întrebări. 


Răspunsul nostru. 


Socotim mai întâiu că drăguţa cititoare vrea să 
ştie dintr'odată prea multe lucruri. Al doilea, sunt 
chestiuni cari mau dece să o intereseze aşa de a- 
proape, cum sunt, de pildă, cele dela n-rele 3 şi 
7. La celelalte, iată răspunsul nostru în ordinea 
numerotărei: 1) Nu, neamul românesc s'a format 
mult mai târziu; 2) Sunt foarte multe mii de ani 


de când a apărut omul, însă nimeni nu 
poate şti nu anul, dar nici veacul. Despre 
cum şi unde, vezi începutul Vechiului Tes- 


tament; 4) Statuia în aur şi fildeş a zeiţei Palasi 
Athena a fost făcută de sculptorul Fidias pela anul 
500 mai inainte de lisus Hristos. Ea a fost distrusă 
de mult; 5) Despre piramide, vezi No. 40 (Anu! 
l-iu) din revistă; 6) Alfabetul l-au luat popoarele 
din vechime (Grecii şi Romanii) dela Fenicieni. 


Port românesc, graiu românesc. 


Cititorul nostru Gr. Rom. dela T.-Severin vrea 
să ştie în care parte a ţării găsim cel mai frumos port 
naţional şi unde se vorbeşte cea mai curată limbă 
română. . 

Răspundem că, după credinţa şi ştiinţa noastră, 
cel mai frumos port naţional al femeilor îl gă- 
sim, în Vechiul Regat, în judeţul Muscel, iar în ţinu- 
turile liberate în Banat şi în satele din jurul Si- 
biului. Cât despre limbă, fiecare graiu românesc 
îşi are părţile sale frumoase, dar că în regiunea de- 
luroasă şi muntoasă a Olteniei graiul s'a păstrat 
mai curat, mai puţin amestecat cu elemente străine. 


TOATE, d AMESTECAT 


DIMINEAȚA COPIILOR 


~ 


Tot despre vechii Macedoneni. 


Un cititor, elev la liceul din Ploeşti, ne mai pune 
câteva întrebări la cari răspundem precum urmează : 
Vechii Macedoneni erau de aceiaşi origină cu Dacii, 
Tracii şi Ilirii, aşa că vorbeau o limbă care se în- 
rudea de aproape cu limbile acestor popoare. Ale- 
xandru cel Mare, ca elev al lui Aristotel vestitul în- 
vățat grec de pe vremea aceea, ştia să scrie foarte 
bine şi greceşte. 


Vechi monumente macedonene. 


Bine înţeles că sunt multe amintiri din vremea 
lui Alexandru cel Mare. Există chiar mormântul lui 
la muzeul dela Constantinopol. Capitala vechei Ma- 
cedonii a fost oraşul Pelæ ale cărui ruine — ce-i 
drept cam puţine şi sărace — sunt în apropierea 
micului oraş /anifa din regiunea Salonicului. Locul 
de naştere al lui Alexandru cel Mare este însă ve- 
chea Edessa, astăzi oraşul Vodena, cam la jumă- 
tatea liniei ferate Salonic-Bitolia. 


Pronunţarea cuvintelor lungi. 


Un cititor ne întreabă insemnarea unor cuvinte 
şi totdeodată ni-se plânge că, din cauza lungimei 
lor, nu le poate pronunţa cu înlesnire. Intre acestea 
sunt şi cuvintele prestidigitator, incomensurabil şi 
impermeabilizare. 

Să le luăm pe rând. Primul, de origină italiană, 
e compus din două cuvinte: presti care înseamnă, 
iute şi din digito (deget), adică cel ce face iute 
cu degetele, adică scamator. Știind aceasta, cred 
că îl putem pronunța mai lesne. 

La al doilea, baza este mensura (măsura) la 
care îi se adaugă preficsul Auen şi suficsul bil. 

La al treilea să ştim întâiu că adjectivul este 
impermeabil căruia îi adăugăm terminaţiunea izare 
sau iza, ca să facem infinitivul. 


Aducem la cunoștința cititorilor că s'a pus în vânzare foarte 
frumoasa poveste Ort şi Tepeluş', care formează 
No, 4 din „BIBLIOTECA TINERETUL“, 

Cereţi dar cu toții la toate chioșcurile de ziare și la librării 
„Of şi Tepeluş“. 

Un exemplar de 36 pagini cu o frumoasă copertă colorată 
d cu ilustrațiuni în text Lei 5. 


14 FEBRUARIE 1926 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA: 
BUCUREȘTI. — Str. SĂRINDAR, 9—11. — TELEFON 6/67 Gi 


ABONAMENTE: 1 AN 
6 LU 


150 LEI || 
INI 80 ,, 


Director : N. BATZARIA 


(u numărul acesta „DIMINEAŢA 
COPIILOR“ intră în anul al treilea. 
de apariţie. A crescut şi s'a desvol- 
tat înconjurată de dragostea şi prie- 
tenia numeroşilor ei cititori. Tare pe 
sprijinul acesta, „DIMINEAŢA COPIILOR“ 
va merge înainte, silindu-se să pă- 
trundă cât mai mult în inimile şi în 
sufletele cititorilor. 


De vorbă cu străinii 


Priveşte, streine, priveşte departe, 
Păduri şi câmpie și râuri albastre, 
Orașe şi sate, ogoare cu holde 


Pământuri din basme, pământuri de a noastre. 


Venit-aţi de veacuri cămin Să vă faceți 
In brazdele noastre, în scumpul pământ; 
Dar oștile voastre căzură în sânge 

Sin văile noastre  găsirăți. mormânt. 


Crezurăţi o clipă că fi-vor a voastre, 
Căci setea şi foamea la noi vau adus; 
Dar brazdele noastre streini nu primiră 
Si pojtele voastre la moarte v'au dus 


O mână de oameni păstrat-am prin secoli 
Credinţa și graiul în vremuri amare; 

A noastră-i isbânda, al nostru-i pământul 
Din Nistru la Tisa și marea cea mare! 


Anton Gurgu-Fântânele-laşi 


Dë H — 


UN, 
IN STRĂINĂTATE 


NUMĂR 4 LEI 
DUBLU 


Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază. 


Iubitului meu „Pisu“ 


Pisoiu micuț cu ochi de joc 
Și blană de zăpadă, 

Ce bun tovarăș mi-eşti la joc, 
La nebunii, la sfadă. 


In zori, când ochii-abia deschid, 
Te simt cald lângă mine, 

Cum prietenește miorlăind, 

Imi spui că ziua vine. 


Si când învăţ, cuminte eşti 
Si-mi dormi tăcut în poală, 
Cu ochii blânzi mă urmăreşti 
Când plec apoi la şcoală. 


Stiu că maştepti nerăbdător 
Să mă întorc acasă! 

Imi eşi în prag dezmierdător * 
Si mă "nsofești la masă. 


Târziu apoi, prea osteniți 
De jocuri şi de glume, 
Pe perna albă, mulțumiți 
Dormim, uitând de lume. 
Lucreția Dăscălescu 
bg ——— 


Pâăpuşa 


Eu sunt păpuşă, nu ştiu să vorbesc, 
Dan nici nu ştiu să mint câte-odată, 
Am chipul vesel şi copilăresc, 

Deși în colțul meu stau nemișcată. 


Imi este mamă o fetiță blândă; 
Adesea *n brațu-i mic eu am simtit 
Co inimă de om e mai plăpândă, 
Decât un trup de porțelan vopsit. 
Suzi Scurtu-Galaţi 
——— 00 RD — 


wé 


PAG. 


după Fraţii Grimm 

| II 

fost odată un ZC ale cărui fiice erau 

toate frumoase, dar cea mai tânără era aşa 

E de frumoasă, că însuşi soarele care a văzut 

AS St uşi aşa de multe, rămânea în uimire ori 

de câte ori îi lumina faţa. Lângă palatul 

împăra'ului era o pădure mare şi întunecoasă, iar în 

pădurea aceasta la umbra unui teiu se găsea o fân- 

tână. Când era prea cald peste zi, Domnița cea fru- 

moasă se ducea în pădure şi se răcorea stând pe 

marginea fântânei. Când o apuca plictiseala, se juca 

asvâriind în sus mingea sa de aur şi prinzând-o 

din nou şi aceasta era pentru dânsa petrecerea cea 
mai plăcută. 

Odată se întâmplă că mingea de aur îi căzu 
in apa din fântână. Domnița o urmări cu ochii, 
căci puţul era adânc, aşa de adânc, încât nu-i ve- 
deai fundul. Domnița se puse pe plâns. Plângea 
din ce în ce mai tare şi nu-şi găsea mângâiere. 
Pe când plângea, auzi un glas care o întrebă: 
„Domniţă frumoasă, ce ai de plângi aşa că sar 
îndura şi sar înmuia şi-o piatră?” Domnița se uită 
să vadă de unde vine glasul și zări o broască 


4. rt tts DIMINEATA COPIILOR 


A Sa 


HL 


A 
& 


LII Dl DÄ 


2 


uriîtă, care scosese din apă 
Dn urit. 

— „A, tu mi-ai fost!” îi zise Domnița; plâng 
fiindcă mi-a căzut în fântână mingea de aur”. 

— „Linişteşte-te şi nu plânge! îi zise broasca, 
spune-mi numai ce-mi dai dacă si scot eu min- 
gea din apă”. 

— „Tot ce doreşti, broscuţă puică, îţi dau hai- 
nele mele, mărgăritarele şi giuvaericale'e mele, ba 
îți dau chiar şi coroana de aur ce port”. 
„Broasca îi întoarse vorba zicându-i: „N'am ne- 
voe de hainele tale, nici de mărgăritare şi giuvae- 
rica'e şi nici de coroana ta de aur; îți cer “însă 
să ţii puţin la mine, să-mi dai voie să fiu prietena 
şi tovarăşa ta de joacă, să stau la masă lângă 
tine, să mănânc din farfurioara ta de aur, să beau 
din păhărelul tău şi să mă culc în pătucul tău; 
dacă îmi promiţi acestea, mă cobor în fântână şi-ţi 
aduc mingea de aur”. 

— Da, da, iţi promit tot ce doreşti, îi zise 
Domnița, adu-mi numai mingea!” In gândul ei însă 
îşi zicea: „N'are decât să trăncănească prostuța de 
broască. Se ştie doar că ea stă în apă cu seme- ` 
neie sale, orăcăie şi nu e cu putinţă să se înto- 
vărăşească şi să stea cu oamenii”. 

Broasca, după ce căpătă promisiunea Domniței, 
se cobori în puț, se cufundă în apă şi eşi după 
o bucată de vreme, ţinând în gură mingea pe care 
o aruncă pe verdeață. Domnița o luă de jos şi 
porni în spre casă alergând şi sărind. 

— „Stai şi ia-mă cu tine!” îi strigă broasca, 
aşteaptă-mă, căci eu nu pot să alerg aşa de iute”. 
Decât putea ea să strige şi să orăcăie, oricât ar 
fi poftit, căci Domnița nu o auzea, ci fugea şi 
alerga cât o ţineau picioarele. După ce sosi la 
palat, uită cu desăvârşire de broscuţa cea bună, 
Gan fu nevoită să se coboare din nou în fân- 
tână. 


un cap nu mai pu- 


IS E ME