Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1924 (Anul 1, nr. 1-46) 714 pag/DimineataCopiilor_1924-1669230485__pages51-100

GiMINERTE 
ANUL pa ER 
O 


APARE, DUMINECA 


LAR 


CUŢU. — Mai lăsaţi-mă şi pe mine să citesc ce scrie despre prietenii 
mei Dore! și Azorei 


PRETUL 3 LEI 


PAG, 2 


—— Pa COPIILOR 


Legendi lăcrămioarei 


' De mult, de mult de tot şi într'o țară atât de 
îndepărtată încât dintr'însa puteai zări pragul lu- 
mii, stăpânea un Împărat puternic ca nimeni altul, 
şi tot pe atâta de nenorocit, Nici zâmbet, nici cu- 
vânt de mulțumire, nici rază de bucurie, din tine- 
rete nu-i mai luminase fața lui suptă de mâhnire. 
Căci la ce-i îolosia puterea, când el nu se putea 
bucura ca toţi părinții ascultând glasul argintiu al 
copilului lui ? 

Lăcrămioara — fiica împăratului — prințesa 
altă ca faptul zilei şi gingaşe asemenea cântului 
de privighetoare, — era mută: 

O zână răutăcioasă îi furase graiul în ceasul 
naşterii. Desnădăjduit, Impăratul chemase la sine 
vracii şi vrăjitoarele din toată lumea, înţelepții şi 
bătrânii trecuţi prin toate încercările vieţii, dar 
niciunul nu putu să norocească prințesa Lăcră- 
mioara cu darul neprețuit de care era lipsită. 

Atunci tatăl nenorocit făcu o ultimă încercare. 
Purcese la zâna cea rea şi căzându-i la picioare, 
îi ceru cu suspine amare să ridice vraia ei, până 
se induplecă şi dădu glas prinţesei nefericite. 
'Adăugă însă, — spre neliniştea sărmanului Imp- 
părat — că în viață are să sosească o oră, în care 
iar va fi lipsită de graiu; dar numai pentru o oră.. 
Şi pieri, după aste cuvinte, râzând cu hohote... 

! In adevăr, din clipa asta, Lăcrămioara începu 
a grăi- $i pentru că era frumoasă ca nici o altă 
făptură de seama ei, începură a pica peţitorii din 
toată lumea în juru-i și feciorii de împărați, şi re` 
gii cei tineri, şi vitejii de peste nouă mări și nouă 
ări, răpiți de dragoste pentru ea, printesa care 
sese atât de greu încercată până acum... 
) lar ea, dintre toţi, mai mult ţinea la Florar, vi» 
teaz şi chipeş fecior al lui Verde-Impărat. 


A Şi a aşa, într'o bună zi, Lăcrămioara tesea o pân. - 


ză în curtea frumoasă ca din basme a pa- 
latului, când zări apropiindu-se viteazul 
Florar, însoţit de Prier, feciorul lui Roșii 
Impărat. 

— Să trăeşti, prințesă dulce, — grăiră 
amândoi: 

— Mulţumesc; cu osebire unuia dintre 
voi — răspunse. ea şi cu pas uşor se des 
părtă râmnind în “sine ca Florar s'o înso* 
țească: pă 

Insă Prier, cel dintâiu, el spuse 1 sai 

= Vezi Florate, că mult tiñe la mine, 
prinţesa, cum ţi-am spus.» Că mie mi-a 
mulţumit... 

— Au nu crezi că te înşeli?.: răspunde. 
„i Florar. Eu zic că mie... ; 

— Ştii ce, voinice?... Să o întrebăm. 

Şi amândoi, apropiindu-se de Lăcrămioatu, cu 
vorbe alese o rugară să arate care-i este alesul. 

— Florat! — vru să răspundă ea, da? nu putu. 

Sosise ora în care ~ ‘ 
era iară lipsită de graiu.. 

—Ei vezi?...—zise Prier 
—pe mine m'a ales... 

— Şi eu, tot pe mine, 
spun... răspunse Florar. 

Şi din cuvânt în cu- 
vânt, dela întrebare la 
răspuns, voinicii puseră 
mâna pe arme, şi o lup- 
tă pe viaţă şi pe moar- 
te se înfiripă statornic 
între ei: 

Cu inima zdrobită, 
cu ochii în lacrimi, Lă- 
crămioara privea lupta 7 
şi, în gând, înălța ru- it 
găminţi de izbăvire pentru bunul ei Floral, 

Iată însă că pământul e udat de sânge şi, itra 
viaţă, cade voinicul Florar... 

Cu un țipăt de desnădejde se aruncă prințesa pe 
trupul neînsuflețit şi din nou se rugă Domnului, 
dar de astă dată să-i aline suferința luându-i și 
ei viaţa... 

Şi Domnul se înduplecă. 

Lăcrămioara se stinse blând şi trupul ei fă 
țându-se la cer cu enflat:! ---* rat ca să întâl 
nească suflet răsări o îloare 
albă: lăcrămi fiecare an spre 
sfârşitul lunei . neze întru totul 
luna lui Flora. ; 


t 
Horla lancu, 


. 


150 LEI 
80 „ 


ABONAMENTE: UN AN 
ŞASE LUNI 


„Şi cât era ziua 
de mare, lon, aşezat 
pe o stâncă sau la 
umbra vreunui arbo- 
re, îşi muncea gân- 
dul şi îşi zicea: „cum 
să găsesc drumul ca- 
re duce la raiu?“ 

Acest lon era un 
biet păstor „care păzea oile unui bogătaş din satul 
acela. Era singur pe lume şi era sărac: Carte nu 
învățase, pentru că cine să-l] trimită la scoală şi 
la învăţătură? 


Om simplu, curat la inimă şi bun la suflet. Ştia 
să facă numai bine şi niciodată rău. 


N arit j ARN tiu lia 
muftiu A ii ul jli 


i aeni 


iilii 


AALLON UI EA F nat 


Dela o bucată de vreme n'avea decât un singur 


gând : 
raiu ? 

Intreba şi pe co: ce-i întâlnea, dar aceştia îşi 
râdeau de dânsul, crezând că nu € în toate minţile, 
Se mai găseau şi unii cari îi ziceau în bătaie de 
joc; „noi ştim numai drumul care duce la iad; 
de celălalt drum nici n’ am auzit, mai cu seamă că 
wavem ce căuta pe acolo“, 

Intr'una din zile un ovarăş al său îi zise : „am 
auzit că pe foana munelui ce se Yme colo înain- 


cum să găsească drumul care duce la 


“A SD» 
E 


DIMINEATA COB: iLOR 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: 
BUCUREȘTI. — STRADA SĂRINDAR, 9—11 BUCUREȘTI 


UN NUMĂR 3 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


23 MARTIE 1924 


DRUMUL LA RAI 


(POVESTE MACEDONEANĂ) 


|.) 


tea noastră trăește un bătrân, om sfânt şi cucera 


nic. O fi ştiind el drumul care duce la raiu“. i 
Ion se duse şi-l găsi- pe bătrânul cel sfânt care 
trăia singur într'o peșteră din coasta muntelui. : 
Bătrânul îi zise : „nimeresc raiul oamenii cari 
în viaţă merg pe drumul drept şi numai pe dru- 
mul drept“. 

Ion înțelese cam greşit cuvintele acestea şi își 
închipui că n'are decât să meargă drept înaintea 
sa şi că raiul se găseşte la capătul acestui drum. 

Şi o şi porni. A mers el așa multe zile şi multe 
nopți, a trecut prin văi adânci, prin munţi înalți şi 
prin păduri dese şi neumblate de picior de om. 
Câte odată, ne mai putând de oboseală, îşi zicea' 
singur : „dar lung mai e drumul care duce la 
raiu !“ f ; 

Intr'una din zile, ajunse: cam pe înserate la 
poarta unei mânăstiri. Un călugăr îi eși înainte, 
iar lon îl întrebă zicându-i: „părinte, nu mi-ai 
putea spune unde este raiul ?“ 

— Omului acesta îi lipseşte o doagă, îşi zise în 
gând călugărul. Stai să râdem puţin pe soco 
teala lui. 

Şi îi zise: „raiul este chiar aici la mânăstire. 
Noi suntem stăpânii raiului.“ 

Auzind aceasta, Ion, plin de bucurie, se rugă de 
călugăr să-l primească şi pe dânsul în raiu, ju- 
rând că are să fie ascultățor şi are să facă orice 
i S'ar cere. | 

Aşa fu primit Ion la mânăstire, despre care a 
în neştiința sa, credea că este adevăratul raiu. j 

Călugării îl puseră pe bietul Ion la muncile cela 
mai grele. | 

Trebuia să măture, să care apă, să îngrijească! 


de vite, să dea aiutor la bucătărie, să spele şi să! 


PAG. 4 = 


deretice mânăstirea şi locuințele călugărilor şi + 
“spune prietenul meu Hristos — ento raiul cel, a- 


multe altele. 

Făcea tot, fără să se plângă şi să cârtească, 
Dacă aşa e dat ca să fie viaţa în raiu! „. 

Intr'o zi, pe când mătura biserica, văză î în sfân- 
tul Altar chipul răstignit pe cruce al ‘Domnulùi 
nostru lisus Hristos. 

— Cine este acesta şi dece lau răstignit ? în- 
trebă lon în neştiința sa pe un călugăr. , 

— Este lisus Hristos, îi răspunse călugărul. 
Dacă nu munceşti cum se cade, ai să. 0. „păţeşti şi 
tu ca el. 

In sufletul lui Ion se strecură însă o “milă adân- 
că pentru Mântuitorul lumei. | y 

„Bietul om", îşi zicea ei singur, eu mănânc, 


beau, mă odihnesc,-pe când el stă pe cruce flă- | 


„mând şi însetat“. 


GNU 
CA 


A doua zi, să aia -şi codrul de pâine, îl puse 
înaintea lui Hristos zicându-i : „Hristoase, frate 
al meu, vino şi mănâncă şi tu din pâinea mea“. 

Capul lui Hristos se mişcă, se îndepărtă puţin 
de pe sfânta cruce, lacrămi ii curseră din ochi şi 
din buzele-i dumnezeieşti ieşiră cuvintele acestea: 
„mănâncă tu, loane, și te mulţumeşte acum cu ce 
îți dau călugării, căci va sosi ziua când te voi os- 
păta cu toate bunătăţile“. 

Din ziua aceea lon şi cu Hristos. de pe cruce 
stăteau în toate zilele de vorbă, spunându-şi cu- 
vinte dulci şi plăcute. 

Intr'o zi fu auzit însă de un călugăr care, foar- 
te mirat, îl întrebă: „loane, cu cine vorbeşti 
aicea ?“ 

— Cu Hristos cel răstignit, îi răspunse Ion şi 
adăugă : nu ştii cât este de bun la suflet. Mi-a 
făgăduit chiar că întro zi are să mă ospăteze el 


Su toate bunătăţile la o masă bogată dintrun -alt 


„DIMINEAȚA COPIILOR" 


raiu căruia îi zice. raiul ceresc. şi care-—-cumîmi 


devărat. 
Călugărul, care numai ştia pe ce lume “se gä- 


_Sẹeşte, îşi zise în gândul său : „o mare. minune;s'a 


întâmplat c cu omul acesta !“ 


De aceea, se luă cu whee p pe liniga. si şi îi 


ii zise : „ascultă, Ioane, întreabă-l, te rog, pe priete- 
„nul tău Hristos, dacă mă primeşte şi pe mine-la 


masa la care te-a poitit“. 

lon îl întrebă a doua zi, iar Domnul lisus Îi răs--— 
punse : „călugărul acela nu e vrednic nici să se 
uite’ la masa. de care ţi-am vorbit, necum- să. stea 
la dânsa. Dacă îşi schimbă însă purtarea şi se 
pocăeşte, se poate, ca de dragul tău, să-i dau voie 
să se uite la masa cerească“. 

lon se duse şi îi povesti călugărului tot. ce-i spu- 
sese Hristos. 

Atunci călugărul îi zise lui Ion : „spune-i lui 
Hristos de pe cruce că am să fac aşa cum ma 
sfătuit, dar întreabă-l dacă. e vreo nădejde şi pen- 
tru mine să intru în raiu, fie şi în colţul cei. mai de- 
părtat ?“ 

lon făcu în tocmai, iar lisus îi răspunse . peste 
nădejde pentru toți păcătoşii cari se pocăesc“. 

Nu trecu multă vreme la miiloc și lon cel bun 

şi drept închise ochii pentru vecie şi se duse 
dréit la raiu, unde lisus Hristos îl primi cu mare 
bucurie şi-l aşeză la locul cel mai frumos, alături 
de sfinţi şi mucenici. 


Călugărul trăi încă mulţi ani. Viața sa fu însă - 


o viaţă de om cu frica de Dumnezeu şi așa cum 
îi şeade bine unui călugăr. 

De aceea, când părăsi si el pământul acesta, fu 
de asemenea primit în raiu, îne* =~ '1'locul unde 


fusese așezat lon cel bun- şi 
x doneanul, 


DIMINEAȚA COPIILOR” 


PAG. 5 


Borcanul cu dulceaţă 


>y 
Lia şi Cuţu se tot uită şi-l mănâncă cu ochii 


„ borcanul de dulceaţă care e colo sus. Cuţu se linge 


Şi ştiţi ce fel de dulceaţă este într'insul ? Dul- 
ceaţă de prune, Spuneţi că nu vă place ? Cu atât 


pe bot, iar Lia îşi suge degetele. Dar borcanule mai bine. 


sus, iar ei sunt prea mici, ca să ajungă până acolo. 
DEA meran me Si Re n a e si Za De re Ce ara 


Cele trei rele 


Diavolul se duse la om şi îi zise: „ai să mori în 
curând. Te pot scăpa însă dela moarte, dacă să- 
vârşești unul din următoarele trei fapte: să omori 
pe soră-ta, sau să-ţi baţi pe mama ta, sau să te 
îmbeţi“. 

— Ce să fac! se gândi omul. Pentru nimic în lu- 
me nu mi-aş omorî pe surioara mea. Şu cum ar fi 
cu putință: să ridic mâna împotriva mamei mele? 
Am să mă îmbăt. E răul cel mai mic ce-l pot face- 

Şi: omul bău până ce îşi pierdu minţile. Insă, 
fiind beat, şi-a bătut pe maică-sa şi şi-a omorît pe 
soră:sa. ; ; Cristea Nasta. 


Ce a făcut Pisi 


Ce-am pățit sărac de mine, 
Cum Să spun, că mi-e ruşine: 
Văd o oală cu smântână. 
Naiba-acolo drept mă mână. 
Glont la ea m'am repezit, 
Dar în fund m'am pomenit. 
Nu ntrebați cum am scăpat: 
Ca un diavol botezat. i 
Însă, uite-acum mă jur 
Altă dată să nu fur. 

Lache. 


PA. v 


CÂNTEC DE LEAGĂN | 


ormi, băiatule cuminte, ! 
isuri dragi să te alinte | 
Păsările pentru tine ~ 
.. Ciripese f 
Florile de pe câmpie 
ediței şi iasoimte 
htru tine îniloresc 1 
şi g Aan ion mari 


jiicării lüeréäžă—anume 


Să te joci cu ele tu. 
Dormi, băiatule cuminte, 
Visuri dragi să te alinte ! 
Vezi, luna şiret ascunsă, 
In copac 
Clipind somnoros, priveşte 
In micuțul tău iatac ` 
lar stelele curioase 
Ca să ştie 
„Ce priveşte » 
Luna cu atâta drag 
Sunt mânioase 
Că le opreşte 
Să fi se coboare 'n prag. 
Dormi, băiatule cuminte, 
Visuri dragi să te alinte ! 
Fii cuminte, dormi 'nainte 
Că de nu 
Nu-ţi mai cânt imie ce-fi place 
Şi babei cu trei cojoace 
|. Am săi zic: 
la-l şi te du! 
Dacă, dormi frumos "nainte | 
Ai să creşti 
Ca un prințişor cuminte 


f 


DIMINEATA COPILOR 


NEPOȚELULUI MEU JENICĂ 


„de CRISTINA DAN 
Din poveşti} à ~- 
trun an Creşti ca în zece - 


lar în zece Í 
Voinicel 
C'orce tată pă trece 
Să privească 
La el! z 


Dormi, băiatiile cumnite, 
Visuri dragi să te alinte i 
Când suflarea ţi-e uşoară 
Şi în voe Pi 
lñ somn te laşi, $ 
Dând din aripi te'mpresoată 
lb un roi 
De fluturaşi 
lar din cer lin se coboară 
Blonzi şi goi |, 
Trei îngeraşi ! 7 
Şi cu toți 
Incet ca hoţii 
La pătucul tău păşesc 
Şi-ţi admiră 
Minunaţi 
Părul tău ce se restiră 
Şi-obrăjiorii j 
. lmbujorați. 
Dormi, băiatule cuminte; 
Visuri dragi să te aline l 
Şi-ți aduce fiecare 
Ce-i mai rar, 
Fluturii, un strop de soață, 
Și în dar d 
Îngeraşii pe-aripioare ` 
Iți aduc i, 
Cerescul har ! FĂ 
Dormi, băiatule cuminte, 
Visuri dragi să te alinte ! 


E E mi 


Răceală de englez 


Un lord călătoria împreună cu servitorul său. 

Trenul deraiază ; stăpânul este asvârlit în şan- ' 
tul de lângă linia ferată, iar servitorul alunecă sub 
vagoane. 

— Conductor! strigă lordul, ai putea să-mi: 
spui unde este lon ? 

— Vai, domnule, a căzut pe linie şi a fost tăiat, 

— Atunci, îă-mi plăcerea şi vezi în care bucată 
a servitorului se află cheile cufărului meu, grăi 
foarte rece Englezul. 


La 


DP 


DIMINEAȚA COPIILOR" * 


PAG. 7. 


Gâştele care au scăpat Roma 


Roma, cetatea cea vestită şi vechea patrie a Rp- 
mânilor, îusese, în vremile de demult, atăcată de 
un popor ce venea dela Nord: Poporul acesta se 
Rumea Galii, strămoşii Francezilor de astăzi: 

Gali erau oameni înalți, 
cu ochii albaştri, cu părul au- 
riu care le cădea în bucle pe 
umerii lor largi şi puternici: 
Pe lângă aceasta, erau foar- 
te viteji şi curajoşi: 

Şi aşa, Galii au atăcat Ro- 
ma, au intrat într'însa şi au 
început să măcelărească, să 
ardă şi să prădeze 

Soldaţii romani, neputând 
să le stea împotrivă, au Cău- 
tat un adăpost în fortăreața 
de pe Capitoliu, un deal înalt, 
care se găseşte astăzi chiar 
în interiorul Romei. 

Dar terminaseră tot ce a- 
veau de mâncare. şi au înce- 
put să fie chinuiți de foame. 
„O, cu ce ochi lacomi se ui- 
tau ei la gâştele sacre care 


se găseau în templul zeiţei 
Junona! 


Intr'adevăr, noi ştim că 
strămoşii noştri Romanii se închinau la mai mulți 
zei şi la mai multe zeițe. Una din aceste zeițe era 
şi Junona, în cinstea căreia hrăneau în templul ei 
mai multe gâşte care erau socotite ca sacre. Era 
o mare nelegiuire să te atingi de gâştele acestea 
şi să le tai 

De aceea, Romanii închişi în Capitoliu, răbdau 
de foame, dar nu se îndurau să înjunghie vreuna 
din gâştele sacre. 

i. Dar într'o noapte, un soldat tânăr, al cărui nume 
este Manlius, pe când dormea aproape de templul 
Junonei, e trezit de un sgomot neobişnuit. Sări în 
picioare şi înţelese că sgomotul nu era altceva pe 
cât gâgâitul gâştelor dela templu: Si 
ıse să le trezească în mijlocul nopţii? 
„3 se repezi într'acolo şi căută să străbată 
ıl cu privirea. Deodată se pomeni faţă în 
n Gal! 
nia Galilor izbutise să dărâme o parte din 
ăţii şi se pregătea să pătrundă înăuntru, 
ând venea şi Manlius: Viteazul Roman, ri- 


Un soldat roman. 


dică pumnii strânşi şi, izbindu-l odată pe Galul din 
faţa sa, îl prăvăli în adân- 
cime 3 

Strigătul gâştelor creş-- 
tea din ce în ce mai mult 
ìn liniştea nopţii. Romanii 
se treziră buimăciţi, pu 
seră mâna pe arme şi a= 
lergară să vadă ce s'a în- 
tâmplat: Mi pa i 

Il găsiră pe Manlius ga- 
ta să apere zidul cetății. 
Atunci se dete semnalul 
de luptă, Romanii se re- 
peziră asupra Galilor, îi 
respinseră şi repede de tot 
îi şi puseră pe fugă, a- 
lungându-i departe de Ror 


ma. j „ Unsoldat gal. 
lată cum nişte simple väst au scăpat Roma si 
pe Romani dela pieire. Cita Sola 
Petre Oanea. 


D PI Ai 
La mormânt 


Lângă un mormânt ascuns 
zi: SU Intre bălării 

Stau şi aprind lumânărele 

»- Doi copil. 


MINM Ta cestiiee 
Lângă crucea care - 
S'a deprins din cue 
Dintr'o cană se înalță 


Fumul de tămâe. 
Şi gândesc smeriți copiii 


Cât era de bine . 

Când trăia mămica lor PA 
Care nu mai vine. 

Dinu G. Budeanu. 


telui său Dodel : 
— Ce ti-ar plăcea fie mai Bine să fii, poliţist: 
pe jos, ori poliţist cu automobil? 
— Sigur că din cei cu automobil ! 
— Pentruce ? spune | . 
— Pentrucă, în automobil, dacă întâlnesc nese lioi, 
pot să-mi scap Viața mal renede. 


` Intâlnind automobilul unul polițist, Titi zise t 


PAG. 8 


„DIMINEAȚA COPIILOP* 
Gâăinile şi vulpoiul doctor 


Odată, 
De-o: boală ciudată 
Găinele zăceau: 
Şi cum stăteau 
Făr'ajutor, 
La poarta lor, 
Un meşter-doctor se ivi, 
Şi blând lor le vorbi : 
— „Am auzit 
Că suferiți cumplit 
De-o boală foarte grea, 
„Şi. de ştiinţa mea 


Nevoe mare-aveți. `` 
O să vedeți BA Păi Ata 
Ce straşnic leac e d Papi re bage 2 Be Tan 
Din burueni am să vă tae Pil a... CA AR RILE Na 
Găinile când auziră ANI 
Un aşa dulce glas, Engleze 
Din toropeală- se treziră | io „i 
Şi spre poartă s'au tras. 
Când însă să deschidă vrură | 
Au, Doamne, re văzură ? Ia. ` 
La spate doctorul avea : 


Y.. 
b 


Un codoi í AS 
Cât un măturoi: ... Şi nouă să ne spui 
Dovadă că era Care-o fi rostul lui? l.s 
Un prefăcut vulpoi.. lar de asa îleac 
Atuncea toate se opriră : De leac, ` 
-Şi aşa grăiră: Pe care tu vrei. să ni-l dal 
— Tu dacă doctor esti, Noi, vai ! l E 
Codoiul la ce-l foloseşti ? Nevoe nu avem ; 


Mai bine cum suntem 
Aşa să rămânem-.“ 
Vulpoiul astiel ruşinat,. 
Cu coada "n vine a plecat 3: E 
Dar şi de-aşa sperietură , a 
(iăinele se făcură  ? |: 
Mintoase poti: 
Şi sănătoase. Y 
Al Lascarov-Moldovânu, 


"Camila 


e Sunt: „căinilă de neam mare, a 
Port'cocoaşe în spinare 
Şi-s frumoasă, zău, că sânt, dai 
Cum nu-i alta pe pământ. ` Li d 
Eu îl duc pe călător - veti A ASI et te 
Prin pustiul arzător. 
Zile 'ntregi rabd nemâncaiă:. 
Ce muncesc e fără plată A 


Meru. 


1. Haplea-l ı 
Opt -māga 
Şi de tean 

Toată ziua 


4. „Trece unul, Haplea-i strigă : 
„Măi, voinice, vino 'ncoa 
„Căci, minune cum e asta, 
„In viață n'oi vedea“. 


PAG. Y 
de MOȘ NAE- ~; 


ILOR” 


SOCOTEALA 


3. „Stau câlare, unu-i lipsă, 


i trăiască 2. „Unu, doi, trei, patru, şapte F ; 
-“a, „lar pe unul lam pierdut! „lar de-i număr stând pe jos, 
„Mai acum vro trei minute, „Sunt cu toţii, ce drăcie, f 

„Ce mai treabă tot pe dos! 


piardă 
, „Opt la număr i-am avut. 


a 
5. Dar drumețul vede 'ndată 6. Şi-i grãeşte : „stai călare 
De ce Haplea-i în greşșală : „Și 'ncepe 'ntâi cu tine, 
Pe măgarul ce-i sub dânsul „Doar aşa e lucru sigur 
„Socoteala ese bine”. 


Nu-l trecea la socoteală. 


9. „Dar mă jur câ pân' acuma 
„Nici prin minte nu-mi trecea 


8. „lacă, frate, asta fuse, 


7. Haplea 'ncalecă pe unul x 
Şi din nou când socotește, „Eu pe mine m'am perdut! Kaati 
„Unu“ 'ntâi, zicând la dânsuj „Mulțumescu-ţi, măi Bâdiţă, „Laolaită cu măgarii 
„Mare bine mi-ai făcut, Să mă număr trebuia" 


Opt în cap îi nimereste, 


d 


` 


“PAG. 1 a 


4 
3 


1. Devotamentul Iwi Ionel si al mamei sale 


(Urmare) 


Treciuiră câteva zile la mijloc. Ititr'o noapte, tât- 
ziu de tot, lonel şi maică-sa fură treziţi din somn 
de nate bătăi ce se atiżeau în poarta casei lor. 

“4 Lin să île oare la o astfel de oră?“ își ziseră 
ei doi. 

-~ Decât, Ionel nu stătu mult să se gândească: Sări 
din pătucul său şi ieşi în curte. De afară se auzea o 
voce slabă zicând: „deschideţi, oameni buni!“ 

= "„Vreun biet călător care s'o fi rătăcit“, se gândi 
Ionel şi deschise îndată poarta. 

Necunoscutul driimeț irită actiim în casă: Necu- 
noscut şi nu prea. După gtaiii, înțelegeai că e Ro- 
man, iäf după uniformă, că e un ofițer, un căpitan 
în armata română. ; i 

Ofiţerul era însă rănit, li curgea sânge dela cap 
şi dela brațul stâng. Din pricina aceasta arăta aşa 

de slab şi de obosit, încât Ionel si maică-sa nu s'au 
 înditat să-l necăjească cu multă vorbă şi întrebări: 

ăpitanul se lăsă pe o laviţă şi scoase un oftat 
“adânc. Ttemura din tot trupul şi dinţii îi clănţă- 
neaţi piitefnic, 


f aa 


„Apă“, grăi el făcâtid o sforțare, „apă că nu mai | 


pot de sete“. 

După ce-şi potoli setea și se mai odihni puţin, 
zise cu un glas stins şi tremurător: „îmi îngăduiţi 
oare să petrec noaptea aicea? Nu mai pot umbla 
şi nu voesce să cad în mânile dușmanilor. Dacă e 
să thor, să mot cel puţin între Români şi la o casă 
românească." 

Dintr'o privite ce au schimbat-o între ei, Ionel 
şi Cii mamă-sa S'au înțeles numaidecât: ofiţerul 
român trebuia să stea la ei, se sitiițeau datori să-i 
dea găzduite şi să-l îngrijească, cu toată marea 
primejdie ce-i ameninţa din partea dușmanului, 
care ocupa sătul. In odaia de alături, care era ð+ 
daia lor cea mare şi frumoasă, Ionel pregăti un 
aşternut pentru oaspele lor: DER 

Când îl conduse, Ionel fi zise: „văd că aveți 
sânge la cap şi pe mâni- Aţi fost rănit, nu-i aşa?“ 

= Da, răspunse ofiţerul, sunt rănit în două lo- 
curi, 

— Şi vă doare mult acum? 

— Mă doare, dragul meu: Sunt două zile e 


de N. Batzaria 


când am fost rănit şi până acum n'a fost chip să 
fiu pansat. y 

Ce se gândi atunci Ionel? Chiar în seara aceea 
căpătase dela doctorul străin un pansament nou 
pentru maică-sa şi pe care urma să-l întrebuin= 
teze a doua zi. ici și 

„Mama“, îşi zise Ionel, merge acum mult mai 
bine, aşa că ar putea sta încă două zile fără să-i 
schimb pansamentul. Căpitanul însă suferă mult: 
De ce nu l'aş pansa pe el care are nevoie mai 
mare ?“ 

Intrebă însă şi pe maică-sa, care îi zise: „d 
drăguţul meu, pansează-l pe căpitan şi caută de 
ușurează durerea. Din clipa în care lam văzut, 
îmi s'a dus gândul la tatăl tău și.. femeia nu putu 
vorbi mai mult, căci o podidiră lacrimile- 

Ionel spălă şi pansă rănile căpitanului, aşa cum 
îl învățase doctorul şi cum făcea cu rana dela pi- 
ciorul maică-sei. Umbla cu atâta băgare de seamă 
şi cu âtâta îndemânare, în cât ofițerul rămase ui- 
mit, 

„Unde şi cu cine ai învăţat“, îl întrebă el, „să 
pansezi aşa de bine rănile ?“ 

— Cu mama, răspunse Ionel, căci şi ea e ră- 
nită de un glonte duşman: 

Graţie îngrijirilor date de Ionel, ofiţerul putu 
să petreacă o noapte bună şi linistită. A doua zi, 
când se deşteptă dintrun somn de care n'avusese 
de mult parte, lonel era la căpătâiul lui întrebân- 
pui cu glas blând şi prietenos, dacă se simte mai 

ne. Í “] 

— Mult mai bine, răspunse cel întrebat, îmbtă- 
țişând cu lacrimi de bucurie pe micul băiat. Cu 
ajutorul tău, adăugă el, văd că deocamdată arm 
scăpat dela moarte i 


Ziua care sosi aduse pentru Ionel şi maică-sa o 
grije foarte mare, ba încă două griji, dar pentru 
una din ele se putea găsi mai uşor un leac. 

Această grije mai mică era aceea a pansamen- 
tului: Le trebuia acum cel puţin de două ori atâta 
cât întrebuințaseră până atunci. 3 

(Va urma) 


y 


"DIMINEAȚA ĊOPIILORY + 


= 7 Pu SE if E i Pi 
j i í 
b A, j B | 


DIMINEAȚA COPIILOR === 
Ce a păţit Puiu 


„Cred că îl cunoaşteţi pe Puiu: E băețaşul acela 
drăguţ, care se laudă că este de 9 ani, cu toate că 
n'a împlinit încă 8. 

Puiu accsta avea mare necaz pe ceasul deştep- 
tător din odaia sa de culcat. In fiecare zi, dar re 
gulat în fiecare zi la orele 6 dimineaţa, neastâm- 
păratul de ceas începea şi zzrr şi zzrr şi iar zzrr 
şi iar crr. Nu înceta până ce nu-l trezea pe Puiu 
din somn şi nu-l scula din pat: 

Intro seară însă Puiu îi zise: „ştii că te fac eu 
să nu ţi se mai audă pliscul!“ 

Ajlase şi Puiu că dacă îi întorci de mai multe 
ori unui ceas acele arătătoare, ceasul se strică şi 
nu mai merge: 

Pândi, aşa dar, momentul când soră-sa mai mică 
e ua iar pisica sforăia în perna ei de lângă 
so 

Se sculă în cămăşuța de noapte, descult şi se 
apropie de ceas. Inima îi bătea mai tare decât ti- 


"căitul ceasornicului. Mâna îi tremura. Se uită încă 


odată să nu-l vadă cineva: Surioara sa însă dor- 
mea dusă, iar pisica..., „ei şi! ce-i dacă mă vede 
pisica. Ea tot nu mă spune la mama“. 

Aşi îşi zise Puiu în gândul său şi puse mâna pe 
arătătorul ceasului. Şi-l învârti, şi-l învârti, până 
ce âuzi odată craac! şi pe urmă un zzbrrrr! aşa 
de puternic, încât şi Puiu se sperie şi dete fuga să 
se ascundă în pat. 

A doua zi, mama lui Puiu, neauzind deşteptăto- 
rul, îl trezi pe Puiu mai târziu. 

Puiu nu mai putea acum de bucurie. Credea că 
are' să meargă aşa toată vremea. Cât de amar se 
înşelă! In zilele celelalte, mamă-sa, de teamă că-l 
trezeşte prea târziu şi îşi pierde orele de clasă, îl 
scula cu noaptea în cap. 

Şi aşa merse vreo două luni, până ce ceasul îu 
reparat. 

În ziua în care Puiu îl văzu din nou la locul lui, 
se bucură aşa de mult, încât îi spuse mamei sale 
ce îăcuse el. Prelucrată de Marcu lonescu, 


"PAG. H) 


Cei trei leneși 


Un englez întâlni într'o zi, în parcul său, trei 
pierde-vară cari stăteau lungiţi la soare şi cari nici 
ui A mişcară din loc la vederea stăpânului par- 
cului: 

Englezul le zise: „ascultați! Care din voi trei - 
îmi dovedeşte că este „cel mai leneş, capătă dela 
mine un galben de aur“. 

— De bună seamă, sunt eu, răspunse cel dintâiu 
trântor, pentru că, atunci când mi-e somn, mi-e 
lene să închid măcar ochii: 

— Ba eu sunt şi mai leneş, grăi al doilea. Când 
mi-e frig şi îmi încălzesc picioarele la foc, mai 
bine le las să ardă, decât să-mi dau osteneala să 
le retrag. (A 

— Toate acestea sunt nimicuri, se aruncă în 
vorbă cel de al treilea pierde-vară. Eu sunt aşa de 
leneş, încât dacă ar fi să fiu spânzurat şi aş avea 


frânghia trecută de gât, iar în mâna cealaltă un 
cutit, aş socoti că e prea obositor să ridic mâna şi 
să taiu îrânghia. 

— Un trântor mai mare ca tine nu e cu putință 
să se găsească, zise Englezul către acesta din ur- 
mă. Poftim galbenul de aur! 

Dar leneşul de colo: „galbenul ca galben, PPR nu 
mi l-ai putea pune în buzunar?“ 

Victor Nisuieccu, 
pc Der ERE Mat AR i 


TRAISTA LUI MOŞ GLUMICI 


— „Icuţo, de ce nu răspunzi îndată când te 
chem ?“ 

— „Pentru că... mămiţico, când m'ai strigat a 
treia oară, eu atunci auzisem pentru întâia dată“, 
+x % 

— „Tată să-mi cumperi o tobă !“ 
— „Ca să-mi spargi urechile ? Nu se bout | i 
— „O, nu, tată, îți promit că voiu cânta numai- 
când dormi. 


Florica Budeanu. 
XXX. 


i dă 0” buna dai Alt 


PAG. XZ 


Micul Sambo Harabul 


v. 
1 


== „DIMINEAȚA COPIILOR" 


— POVESTE AMERICANĂ — 


Sambo Harabul era un 
băiat negru, dar mai ne- 
gru şi decât cârbunele: In- 
truna din zile, tatăl său, 
care se numea Umbo Ha- 
rapul, îl duse la oraş şi îi 
cumpără un palton roşu, 
o pereche de pantaloni al- 
baştri, o umbreluţă verde 
şi o pereche de pantofi 
roşii cu vârfurile ascuţite. 

Sambo, după ce se îm- 
brăcă în paltonaşul cel ro- 
şu, în pantalonii cei albaş- 
tri . şi îşi încălță pantofii 
cu vârfurile ascuțite, îşi 
luă şi umbreluța cea ver- 
de şi se duse să se plimbe afară, la câmp. 

Deodată sări însă înaintea lui un tigru care îi 
zise: „Sambo, să ştii că am să te mănânc“. 

— lartă-mă, tigruţule, şi nu mă mânca! — i se 

„rugă Sambo: Am să-ţi dau frumosul meu paltonaş 
roşu ; 
Tigrul îl iertă, îmbrăcă paltonaşul cel roşu şi 
plecă mai departe, zicându-şi în gândul său: „a- 
cum eu sunt cel mai mare tigru din toată împără- 
tia!“ 3 

Ceva mai încolo, Sambo dete peste al doilea 
tigru, care deasemenea îi zise: „Sambo, să ştii că 
acu te mănnâc!“* 

— Să-ţi dau pantalonii mei albaştri 
mânca: 


şi nu mă 


Tigrul, primi, 
îmbrăcă frumo- 
şii pantaloni al- 
baştri ai lui 
Sambo şi plecă 
mai departe, zi- 


cum eu sunt cel 
mai mare tigru 
din toată împă- 
răția!“ 

Nu trecu mult 
şî un al treilea tigru apăru înaintea lui Sambo. Şi 
acesta vru bri mănânce, dar băiatul îi zise: 


„ia-mi pantâlenii mei cei roşii şi cruță-mă“. 
„— Dar tu ai numai doi pantofi, pe când eu am 
patru picioare. 

— Nu face nimic, îl lămuri Sambo, îi poţi pune 
pe urechi. 


cându-şi: „a - 


Tigrul îşi trecu pantofiorii în urechi şi plecă zl- 
cându-şi: „acum eu sunt cel mai mare tigru din 
toată împărăția!“ 

Nenorocul băiatului îu să-i iasă în drum şi un 
al patrulea tigru, care de asemenea era gata să-l 
mănânce. Lui Sambo nu-i mai rămăsese decât um- 
breluţa cea verde. I-o dete tigrului, care şi-o legă 
de vârful cozii şi plecă, zicându-şi: „acum eu sunt 
cel mai mare tigru din toată împărăția!“ 

Micul Sambo mergea pe câmp, plângând că ti- 
grii i-au luat toate lucrurile şi l-au lăsat desculţ şi 
desbrăcat- Deodată aude însă un răget îngrozitor- 
Se ascunde de frică după un arbore numit palmier ` 
ca să vadă ce se petrece- 

Dar ce văzu Sambo? Cei patru tigri se luaseră 
la ceartă, fiecare dintr'înşii zicând că el este cel 
mai mare din toată împărăţia. Se desbrăcaseră de 
toate bunătăţile A 
băiatului şi în- 
cepuseră să se 
muşte, să se a- 
runce unul asu 


pra celuilalt, 
vrând să se 
sfâşie. 

Tot luptân- 


du-se, muşcân- 
du-se şi rosto- 
golindu-se, a- 
junseră până la 
arborele după 
care era ascuns 
bietul Sambo. 

Sambo însă 
putu să scape 
nevăzut şi se duse la locul unde tigrii lăsaseră lu- 
crurile lui. Acolo se ascunse după umbreluţa sa 
cea verde. 

lar tigrii, apucându-se unul pe altul de coadă, 
mcepură să se învârtească împrejurul arborelui. 
Şi se învârtiră, se învârtiră aşa de mult şi aşa de 
repede, încât, la urmă, căzură cu toţii la pământ 
în nesimţire: ; 

Sambo îşi strânse atunci de jos şi paltonaşul şi 
pantalonii şi pantofiorii şi umbreluța sa verde şi 
o şterse spre casă, unde povesti părinților săi cele 
întâmplate: 


e AIRLINES Are ae mam 
Proprietarul: „Ai cărui dobitoc sunt porcii aceia 


cari îmi strică grădina ?“ 
Porcarul : „Ai domniei tale“, 


| 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


Fiul cu multă învățătură 


de L. TOLSTOI 


Fiul unui țăran fusese trimis de tatăl său la ş 
file din oraş. In vacanța de vară, când se întoarse 
în sat, tatăl său îi zise: „băiete, ia furca de fier şi 
hai să mergem la livede, ca să strângem îânul“. 

Băiatului însă nu prea îi dedea inima brânci la 
lucru. De aceea, răspunse: „la şcoala mea din oraş 
am învățat atâtea ştiinţe înalte, încât am uitat a- 
poa toate cuvintele dela țară. Ce e aia furcă de 

er?“ 

Şi tânărul învățat ieşi în ogradă. Când trecea 
lângă grajd, lovi cu brațul o furcă de fier care că- 
zu şi îl izbi în cap. Băiatul ţipă de durere şi zise: 
„cine e prostul acela care a pus aicea furca de fier, 
ca să mă lovească?“ 

— E foarte bine ce ţi sa întâmplat, îi întoarse 
vorba tatăl său. Dela această furcă de fier să in- 
veţi cea mai mare învățătură care este să nu uiţi 
niciodată să munceşti: 


TSE Da „Sc, ADUNE AI 
Etcetera! 

— „La serbarea dela şcoală 
„Pentru-acest sfârşit de an, 


„Printre alții, în gazetă, 
„Eu te caut, dar în van... 


„lată: Gică, Nelu, lacob... 
„Ci-c'au spus toți poezii 

„Şi ziaru-i preamăreşte... 

„Tu mi-ai stat doar de prostii!“ 


— „Ba nu, mamă, ia citeşte 
„Cu atenție ’n jurnal; 
„Sunt şi eu trecut, ce naiba! 
„Căci cu ei doar sunt egal!“ 
— „Uite, ia jurnalu "'n mână: 
„Nu eşti, pentru Dumnezeu!“ 
— „Dar „etcetera“ din coadă 
„Nu-l vezi? Ala sunt chiar eu!“.. 
. Teodor Castrişanu 


Li 


PAG. 13 
Azorel lui Dorel 


Iubitul meu Dorel, îmi scrii că af mâncat bătaie, 
dar ai mâncat şi o friptură — să-ți fie de bine! 

Mie însă mi s'a întâmplat ceva mare de tot. A~ 
cum trei zile şedeam la poarta casei noastre şi 
priveam în stradă. Mă uitam să văd nu cumva 
trece vreun câine cunoscut ca să ne jucăm şi să 
stăm puţin de vorbă: lată însă că se apropie de 
mine un băiat. 

„Cuţu! Cuţu!“ mă chiamă băiatul acesta. 

Eu credeam că vrea să mă măngâle sau să-mi 
dea ceva de mâncare: De aceea, i-am zis: „bună 
ziua“ şi l-am salutat, dând de câteva ori din coadă. 
Băiatul acela, însă, nici una, nici două: m'a înşfă= 
cat. ma luat în brațe și p'aci ţi-e drumul: 

Am fost dus într'o casă care e departe de lo~ 
cuinţa mea şi a stăpânilor mei. Am înţeles că ma 
îurat, dar am avut grijea să mă uit la drum, ca să 


țin minte cum sunt străzile şi casele pe unde tre= 
ceam. 

-Nu părea a fi aşa de rău băiatul care mă furase, 
dar eu nu puteam să-i iert înşelătoria şi nu puteam 
să-mi uit pe stăpânii mei. 

Mie îmi era dor de stăpânii mei, de casa mea 
şi de dorul lor am plâns toată noaptea şi n'am pri- 
mit nici o mâncare. 

Mă rugam întotdeauna să-mi dea drumul, ca să 
mă întorc din nou acasă. Dar ţi-ai găsit: nu mă 
înțelegeau de loc, cu toate că oamenii se laudă că 
sunt. mai. deştepţi decât noi câinii: 

leri însă-m'au lăsat puţin să ies în curte, şi 
găsind un moment când poarta era deschisă, am 
şi şters-o. Acum iată-mă iarăşi în odaia mea: de 
unde îţi scriu scrisoarea aceasta şi îţi sărut botia 
şorul. Al tău 

Azorel, 


RI Dr BE, MI LO Ra a e 3 EI E a 
O cameră are patru colţuri şi în fiecare colţ 
stă câte o pisică, fiecare pisică şade pe câte o 
coadă de pisică. 
Câte pisici sunt în cameră ? 
“19 eptoo əd 2pb 
BOISI 9IEO2I 108I “ȚOISId NI7ed zuns pJolubo ul 


PAG, 14 


Pentru ce pisica 


A fost odată un bărbat şi o îemeie cari aveau 


un inel de aur. Inelul acesta era aducător de no- 


roc şi cine-l poseda avea totul din belşug. Stă- 
pânii lui nu ştiau însă taina aceasta şi-l vândură 
îcarte ieftin. Indată ce inelul nu mai fu în casa lor, 
omul şi femeia sărăciră rău de tot Nu mai știau 
încotro să dea cu capul şi cum să găsească ceva 
de mâncare, ca să-şi potolească foamea. 

Oamenii aceştia mai aveau un câine şi o pisică 
osândiţi să îndure și ei foamea pe lângă stăpânii 
lor. Atunci cele două animale se sfătuiră între ele 
cum ar putea să aducă iar belșugul în casă. 

C âinelui îi veni repede o ideie foarte bună. „Stă- 
pânii noștri, zise el „trebue să capete înapoi inelul“. 

Pisica îi întoarse vorba : „eu ştiu, grăi ea, că 
inelul este păstrat într'o casetă, unde nimeni nu 
poate pătrunde“. 

— Dacă-i aşa, făcu câinele, prinde un şoarece 
şi să-l punem să facă o gaură în casetă şi să scoa- 


tă dintr'însa inelul. Dacă nu vrea, spune-i că îl 


„ sfâşii în bucăţi: 


Sfatul acesta plăcu şi pisicii. Prinse, aşa dar, 
un şoarece cu care merse la casa unde era caseta. 
După ea mergea câinele. Ajunseră la un râu mare 
şi pentrucă pisica nu ştia să înoate, câinele o luă 
în spinare şi o trecu înnot de partea cealaltă. 

Pisica îl duse pe şoarece la casa unde se afla 
caseta. Şoarecele făcu o gaură în casetă şi scoase 
dintr'însa inelul- Pisica luă inelul în bot şi se în- 
toarse înapoi la râu unde o aştepta câinele. Tre- 
cură îndărăt râul tot aşa cum veniseră: Porniră 
apoi împreună ca să ducă stăpânilor inelul, . 

Ce te faci însă că bietul câine nu putea să a- 
lerge decât pe pământ. Când îi sta în drum o casă 
sau alt ceva, trebuia să ocolească, pe când pisica 
se cățăra iute şi trecea peste acoperiş, așâ că ea 
ajunse mai iute acasă şi dădu stăpânilor inelul. 

Văzând aceasta, bărbatul zise nevestei sale : 
„pisica aceasta este o făptură bună căreia trebue 
să-i ducem de grije ca şi cum ar îi copilul nostru“. 

Târziu de tot aiunse acasă si bietul câine: Stă- 


„DIMINEAȚA COPIILOR. 


şi câinele sunt dușmani 


pânii îl bătură, crezând că el nu ajutase cu ceva 
să aducă inelul. Pisica şedea torcând la vatră. 
Câinele se supără rău pe pisică, fiindcă l-a înşe« 
lat, făcându-l să-şi piardă partea lui de răsplată, 
De atunci o goneşte mereu. 


Prelucrată de O, C. 
X XX 
Un pește 100 


de bețe 

Fiul unui boer foarte bogat se pregătea de nuntă. 
Totul era gata, numai peşte nu puteau să găsească: 

Şi iată că, chiar în ziua nunţii, veni un pescar, 
a rai pe umeri un peşte de o mărime neobiş- 
nuită, l i 
+ „Vii tocmai la vreme“ îi zise fiul de boer: 
„Cât ceri pe peştele acesta?“ 

— Să mi-se tragă 100 de bețe pe spinare, răs- 
punse pescarul, care adăugi: acesta e prețul cu ca- 
re îl vând. 


— ţi dai oare seama de ceeace spui? Eu te în“ . 


treb de parale, iar tu îmi vorbeşti de bătaie? 
Decât pescarul nu şi nu: ori pui pe servitori să 

îmi tragă o sută de bețe, ori de unde nu, îmi iay 

peştele îndărăt: ; i 
— Facă-se voia ta, îi grăi râzând fiul de boer. 


Pescarul se întinse la pământ şi servitorii boe-. 


rului. începură să-l lovească. Când îi deteră însă 
50 de bețe, pescarul strigă; „ajunge! Celelalte 50 
să le daţi tovarăşului meu, ca să-şi aibă şi el par- 
tea sa“. 


_— Cine ţi-e tovarășul? îl întrebă atunci fiul de 


boer- 

— Portarul d-voastre: Nu m'a lăsat să intru på- 
nă nu i-am promis că împărţesc cu dânsul ceeace 
câpăt pentru peşte. Daţi-i acum şi lui partea ce i 
se cuvine. Fa 

L-au chemat pe portar, i-au tras 50 de bețe mult 


-mai zdravene şi după aceea l-au dat afară pentru 
totdeauna dela curtea boerească. - Wlad Nicoară. 


y 


= ei 


“DIMINEAȚA COPIILOR" 
MARI ȘI IMPORTANTE PREMII 


PENTRU ABONAŢII REVISTEI 


„DIMINEAȚA COPIILOR“ 


Abonații la revista „Dimineaţa Copiilor“ vor par- 
ticipa, prin tragere la sorţi, la următoarele mari 
premii: | 

1) O bicicletă sau o maşină de cusut de mână, 
după alegere. 

2) Un aparat fotografic Kodak. 

3) Un aparat de pirogravat. 

4) Un ceasornic de buzunar sau brățară, după 
alegere. 

5) 10 volume alese din scrierile cele mai bune 
pentru tineret. 

'6) Un serviciu de birou pirogravat. 
„7) Un ghiozdan pentru cărți. a 
4 8) Un album pentru cărți poştale. `` : 
. - 9) 10 reproduceri de tablouri de Grigorescu. | 
. 10) Una cutie aquarele, Al 
» 11) 10 abonamente pe 1 an la „Dimineaţa Co» 
piilor“ pentru 10 câştigători. 

12) Un serviciu de lucru sau de traforaj, după 
alegere, 

Abonaţii pe timp de un an participă la toate a- 
ceste premii, iar acei pe şase luni vor participa nu- 
mai la premiile cari încep cu No. 5, 

Costul unui abonament pe timp de un an este 
lei 150; iar pe şase luni 80. Pentru Capitală abo- 
namentele se primesc direct la Administrația re- 
vistei str. Sărindar 9—11, iar din provincie su- 
mele se trimit prin mandat poştal pe adresa: 
Administrația revistei 

„DIMINEAŢA COPIILOR“ 


- Bucureşti, Strada Sărindar, 9-11 


Í Spania are mai mulți cocoşaţi decât orice fară. 
‘în unele sate din Siera-Morena se numără în mij- 
lociu 7 la sută cocoşaţi. i 


t 


iii alba TTS 


Maşina de scris a fost introdusă în Europa în a- 
nul 1883- In timpul de față, sunt mai bine de 7 
milioane de maşini în întrebuințare. 


a ma Pa m Sa enS IEEE ae 

Un avocat voind să păcălească pe un preot îl 
întrebă : 

— „Dacă ar fi un proces între Dumnezeu și 
Scaraoschi, cine Par câştiga ?“ 

— „Dracul, răspunse preotul, pentru că are pe 
toți avocaţii de partea lui“. a 
: Palamarescu Emanoik - 


PAG. 15 
PROBLEMĂ AMUZANTĂ 


de I. Hună-laşl 


Spune-i unui prieten să-și aleagă un număr de 
trei cifre, să-l întoarcă pe dos şi să-l scadă, Ce- 
re-i să-ţi spună numai ultima cifră dela rest, iar 
d-ta îi vei putea spune tot numărul. 

Cum faci? Foarte uşor. Scazi a treia cifră din 
9 şi rezultatul îl pui ca prima cifră. A doua este 
9, iar a 3-a cifră e cea pusă de prietenul d-tale. De a- 
mintit că numărul trebue să fie întotdeauna de 
trei cifre. i 

Exemplu. Să zicem că prietenul si-a ales nu- 
mărul 845 
întors pe dos ẹ_ 548 
scădem şi avem 297 


XX X - 


ostal 


„1. G. 8. Loco — Ar trebui să ne comunici și deslegă- 
rile. de garaąde şi jocuri ce trimiteţi spre publicare., Poe- 
aa Mart de foame“ ẹ cam lungă pentru fondul anec- 

otei, 

G, F. Loco. — „Sloii pe Borcea" e săracă şi în rimă 
şi în avânt poetic, 

T. W, Câmpina — Poezia „Marioara“ 
de îngrijită şi lasă de dorit și ca rimă, 

A. D. Constanţa. — „A fost odată" are rime ce nu 
merg (voinic nu poate rima cu veşnic). Apoi exclamaţii 
cu „adio“ n'au ce căuta într'o poezie în genul popular. 
Munciţi înainte. Talentul nu vă lipseşte. J 

N: K. Bârlad, — Cele două poezii sunt prea de în- 
cepător, 

M. A. Brăila. — Poezia „Mama“ e bunișoară și se va 
publica mai târziu, 

J. P. A. R-Săral. — „Ţiganul la vânat“ are versurile 
cu un număr inegal de silabe și ou ritmul nepotrivit. 

C. A. G. Loco. — Poezia „Nicuşor* are expresiuni ne- 
poctice (a trage la fit), ete, 

1. B. Buzău. — Cu regret, dar bucata „Țiganul la 
vânătoare“ nu e tocmai reușită, . 

C. I. I. Loco, — Intâmplarea cu „Boc şi Pufi* ar fi 
mers mai bine în proză, 

B. H. Călărași.— „Neastâmpăratul* ar fi fost publi- 
cabilă, dacă forma şi rima erau mai îngrijite. (Ex. păcat 
în nici un caz nu poate rima cu fac. 

I. N. P. Loco. — „Bunicul* e bună. Se va publica 
mai târziu, 

S. O. Loco. — „Noaptea” şi „Turma de oiţe* lasă 
de dorit ca ritm și rimă, să 

M. I, P. Galaţi. — „Ştefan Vodă, arată că mai târ- 
ziu vel putea face poezii bune. i 

P.. Kli, Botoșani, — Intr'o poveste populară n'au ce, 
căuta franțuzisme „parcurse“ şi altele. 

I. B. Bacău. — Precum al văzut, Moş Nae al nostru - 
tl ŞI făcuse pe Haplea cu vaca înaintea d-tale, i 

. f. D. — Versurile din „Dorul ţiganului“ n'au rit- 
f: t n ami . 


mul necesar. « 


nu e destul 


imită | A {l i 


i anii ind 
LR | dA Ea iad i 
LA: 
pa 


- 


PAG. 16 2 DONA COPIILOR" 
DESLEGÅRI 


Au mal deslegat ȘARADA şi 


PROBLEMA din No. 1 al revis-. 


tel următorii: 2 
Din PROVINCIE; ! 
ROMAN: Malica Rosenberg, E- 
milla- A. ` Dimitriu, Emil- T. Giossanu, 
Silvi M. Rosenberg, Pincu Eva, Pin- 


tu Herman, Lazăr Simon, S: Toftă şi 


C. Marinoiu, Benes Lucia, Fănică Le. 
bădă, Jorj. Andrieş, Rosenberg S. G. 
SOROCA: Ştefan Grossu. SASCUT : 
Saul Krantzdorłt. SEBEŞUL-SASESC: 
Matilda Negruță.- SLATINA (Olt): Bé- 
bé- Mih. Voica. SCRIVASTEA-Telev,- 
man: Costescu Alexandriu. SILISTRA: 
Cristotor C. Cutavina, Drăghicescu, A. 
Dumitru. SLOBOZIA: Marcovici . S. 
Marcel, Anetta V.. Popescu, Milache 
D. Popescu. TIGHINA: Coca Baron- 
cea, lonel Şaradoc, Gică Ionescu. T.- 
MAGURELE: Miţa I. Milan. Tg. BU- 
pog (Covurlui): . Aureliu Gheorghiu. 
g„MUREŞ: Petrişor Roca, Tg.-JIU: 
Const. C. Isăcescu, Gorică Mariette, I- 
leana 'Colonei C. Pleşoianu, Mişulică 
Condruş. T.SEVERIN: Lucia I. For- 
tuneanu, Lucia Vasilescu, Gică “Pope- 
scu, Mircea Şteln, Vasile P. Nistor, 
Puica Vålcu. ` TQG.-NEAMŢ: Griinber 
Ioset, Horica Camil Ionescu. TG.-OC- 
NA: Leventer Poldi, A. Ghertner, TAR- 
GOVIŞTE: Borş I. Grigore, Constanti- 
nescu Anton, Al. C. Rădulescu, Violeta 


Barbu, Antonescu Dumitru, Sáchėlari-' 


de Şt. Ion, Marioara Bogaj. TULCEA: 
Rosmân Doroteia, Papazian Iacob. TE- 
CUCI: Dionisie T: Apostolache. Ionel 
V. Avram, Coca Tristea, Naum D. 
Joan. URZICENI: Elisabeta -P. Beciu 
Constanţa Şt. Mihăilescu. VASLUI: Do- 
ra Kramer, Elias Gold, Nachman Moi- 
se, Samuel . Reischer, Ilie. Haimovici, 
Carol Lozner, Lozner' Millo, Viorica 
Botez, Mihai Cătănescu, Iulius Mar- 
covici. VALENI DE: MUNTE: Gică şi 
Nae Dumitrescu. ZIMNICEA:. Hara- 
lambie -Marinescu.: ` f 


Deslegarea.cuvântulul:pătrat 
din No. 2 al revistei este i 
| ': Roma SEA 
Omer : 
Meca : 
“Arad, - > É 
Deslegärea şaradei din ace- 
laş număr este Car-ton., 
Au desiegat două jocuri ur- 
mătorii din CAPITALĂ: 


Altred Segal, Fabieta Vivian, Ce-. 


cilla Benjamen, -Bernstein Marcu, Ro- 
bert Barate, Anuţa -şi Belmora Abra- 
movici,. Victor Constantinidi, . Andreie- 
scu Aurel, Radu Negreanu, Blumenteld 
Wiihelm, Gabriela Manole, Herşcovici 
Bernard, Alexandru Sarkis, Maria’ L. 
pomide, Beno Schwartż, Raşela La- 


zarovici, Constanța Constantinescu Lei- 


bovici Libertina, Avram Burăh, Wi- 


lly ‘Feinstein, Zamfirescu Petre, Ma- 
Schiuer  Şmil,. M.: Blumenthal, Chiriță 


V.. Alexandrina, Georgeta Lăzărescu 
Preață D. Ion, Stoica C. Lucia, Elby- 
Laub, Rosen "Alexandru, Murgescu D. 
Gh., Titi lIoaniţescu, Kaiserman Idel, 
Roza Ber, Frischtac Pincu, Eleazar 
Friedman, Marcovici Emilia, Stella Ki- 
brik, Aron A:hias, Medianu Petre, Fer- 
dinan dartenberg, Georgeta şi Corne- 
lia Crețu; Didel D. I. Ştefănescu, Ionel 
Schwartz, Igubin C. Victor, G. Papazo- 
lu, Teodor Kahane, Basile Meller; Da- 
niil Vladimir Constantinovici, Gică Io- 
nescu, Nica V. Ilie, Lucian V. Țintescu, 
Sapira Arnold, Fruchtenberg Marcel, 
Constantinescu C. D-tru, Mantred Po- 
meranz, Nicu Gadol, Bărbătescu. Au- 


- relia, Lia Ionescu Dolj, David Rott. 


man, Ernest Karniol, Sanda Gr. Bă- 
lănescu, Réné Schor, Jules Segall, S. 
Pauker, E. Solomon,  Almuh Leon, 
Bér Uşer, Leventer Isac, Ileana Gri- 
deanu, 
Niculae, Eugen Rubinstein, Nicolette 
Pălăngeanu, Gh. Stoica, Nuţa Leibo- 
vict, Altred Kamerling, Maxim Nico 
lae, Mathias Jean, Verzeanu Marcel. 
Sofia  Murgulies, Ioan Gabor, Did; 


-C. Athanasiu, Carmina Penchas, Coc 


Herşcovici, Vintilă Nagy, Ionescu Ghe- 
orghe, Marinescu Ileana, Marian I. Ni- 
culae, Daniil, Natalia, Mihnea şi Ma. 
ria |. Negoescu, Kaiserman. Sami, 10- 
nel Diacu, Gusty, Maura Constantiniu, 
Mitică: S. Gherassy, Leibovici David, 
Alex. Safir, Ionescu Paul, G. Bedros, 
Popescu P. Paul, Pelecudi V. Pascal 
Réna I. Papa Goga, Rebeca Strulo- 
vici, Dorin |. Florica, Mitică şi Miţa 
Stoenescu, Şincă N. Gh., Melanie Ro- 


“senthal, Edmond Zichel, Nicolae Sti- 


lescu, Dumitrescu Mari Zoe, Leon 
Goldstein, Dore! Popescu, Ignatz Mar- 
cus, Bunescu’ Mihail, Aneta Flittman 
Voinaroski O. Nicolae, Tilică, G. Mar- 
gareta, Porojan Ion, Mişu și Solomon 
evy, Kofiler Mişu, Hoffler Samuel, 
Zina Diamandoglu, Zezi Rădulescu 


` Gh. Alexandrescu, Tit I- Popescu. 
Au deslegat un joc următorii: 


din OAPITALĂ : 

Abramovici Jean, Henri Rubin, Miţa 
și Aglaia Mândruţă, Emi: Bădescu, E- 
lena A. Mănescu, Rafae: Cristescu, 
Jose Israelovici, Edgard Einhorn, Ber- 
nard Michter, Hirsch Silviu, Virgi: Gr. 
Popescu, L. Kasemiresch, Corneliu Te- 
menschi, Marieta Argintariu, Al. Gle 
orghiu, Vilhelm Goldstein, Mihăilă Voi- 
2u, José Israelovici, Wechsler Jac, C, 
Scordeli, I. M, Biumeateld, Gheorghe 


rodin V.. Vasile, Alex. Nathansohn, : 
“Gherman, Căzacu E. C-ta., Epur 


“Dorina Cernăţeanu, 


Marcel lofimescu, -Perlea . A. . 


„Sulimovici, 


Costatoru, Staicovici V. L. : Weissman, 
Ioset Ciornei, Trandafirescu Eugeniu, 
Weingart Carolina, Bium Mirel, Eu- 
gen Campus, Polizache V. C-tin, Ca: 
hane N., Ella Daitel, Elena Naum, L 
eanv 
Ion, Eduard Pell, Gheorghe 1. C-tin, 
Ionel. Schuller, N. Ciobănescui, ‘M. Lu: 
ca, Arnold Zissu, Margareta. Standard, 
Marcus- Surica, Virginia şi: a a 
Gheorghiu, Lola Buice, T. `S. Filip, 
Popescu Traian, Margareta D. Steriu, 
emy Steinberg, 
Fronescu Irina, Isac Leibușor, Gh. I. 
Bujor, Buescu M., Popescu Aurelia, 
Dorina Olariu, Alfred Sidt,: Nica Bă. 
dulescu, Farchy A. Renée, Savu N: 
Ioan, Beniamin Michelson, Jack Lo 
bel, Titi şi Lică Costoli, Schwartz Er: 


“nestina, Margareta Mociorniţa, Dumi. 


'rescu V. Nicolae, Marcel otmen 
Dragoş loan, Mandy Grunberg, San 
la Gr. Bălănescu, Notopol Const., So 
omon Dulberg, E. Silberman, Elena 
‘any Solomovici, Iarca M. C-tin, Ne- 
„man Emanuel, Vetta Moisescu, Ni- 
olaı D. Marcovici, Petre P. (Paulini, 
Henriette Ioset, Rosalia Rosenthai, Ju- 


_es Camiot, Roza Leibner, Nicu Ga- 


rilescu, ` Petrescu: Cornelia, Voicu- 
escu Mircea, Carol Levy, Marcel 
l. - Dollinger, -Weiss Melanie, Léonie 
Rosenberg Cornel P. Focşăneanu, E- 
iza Ciomotoiu, Abramovici Leon, R. 
[..C. A., ‘Milian -H. Haimovici, Ne- 
set Bandner, Voiculescu. St. Vasile, fa 
set 'Bandued, Voiculescu St. Vasile, Je- 
any. Ştefănescu, Marcela A.: Herman, 
Maria Smidt, Eugenia Petrescu, Pe- 
iigrad Romulus, "Henriette Samuel, `D. 
Nanu, Stoenescu Elena, -José Goldring, 
Păuniţă Ştefănescu, - Leon- Leib, Paul 
C. Iordăchescu, Stoicescu „V. N., An. 
gela Focsăneanu, Henri Rubin, Titi Po- 
pescu, Grigoraş Georgescu, Ştefăne- 
scu. Tache, Otilia A., D. Lăzăroiu, A- 
lexandru Dresdner, Virgiliu Popescu 
Petre I. Nichita, Caragea P: Popescu, 
Jeam:Pincas,: Nedelceanu; Anton, Bucă 
Nicolae, Azurina Sorini, Coandă Alex- 
andru, .Nicu' Soare, Schwartz, Mişu, 
Marcel: Horowitz. N'chita Şt, Hie, Măr. 
“ulescu S., Fary'Siiicer, Del c:s2 Ma- 


į rio, Estera Jager, Solomon .Blechner, 


Marcel. şi -Elise Engher,. Ninette De 
nescu, Elena. S. Petrescu, Gr. 'Eske- 
nasy, Zalmanovici Z. Armand, Coca 
Va urma. 


coPu 
CTi- 


„MLMANACHUL SCOLARILOR” 


«ditura „ADEVERUL' e, 


hi 


i 


PP rocii 
UMNYVERSI ! 


GiM IiNEATE 
> CORHLOR 


APARE DUMINECA 
DIRECTOR N.BAT ZARIA 


Săriţi ! Hotul de Dorel mi-a furat „Dimineata Coniilor“)  PREJUL 3 LEL. 


—— 


PAG. 2 


SE aT 


Băiatul cel cel deştept 


Trăia odinioară în Turcia un om care făuria tot 
felul de lucruri preţioase din aur, argint şi pietre 
scumpe. Şi lucrurile acestea erau aşa meşteşugit 
făcute, încât n'ai fi crezut că a umblat mână de 
om cu ele. Faima măiestriei lui în meserie a a- 
juns repede până la urechile Sultanului, care l'a 
chemat la sine şi i-a zis : 

— Măi, cutare, am auzit că eşti tare meşter. 
Să-mi faci şi mie o coroană de aur, încrustată cu 
diamante. Când va fi gata, oiu vedea dacă eşti cu 
adevărat un bun lucrător în breasla ta, ori eşti un 
„înşală-lumea“ |! 

— Am înţeles şi voi face-o, a răspuns el, Şi s'a 
apucat omul de lucru și a făcut o coroană de aur, 
pe care a împodobit-o cu pietre de mare preţ. Şi 
lucrul eşit din mâna lui a fost aşa de frumos, cum 
nu se mai văzuse în lume pân'atunci şi nici de-a- 
tunci încoace. 

Infăţişând'o Sultanului, acesta a luat-o în mână, 
a sucit-o, amorte, T plăcut la nebunie şi i i-a 
zis : 

— Bun, măi, lata E că eşti un om la is- 
pravă. Iți "mulțumesc că mi-ai ghicit gustul şi mi-ai 
făcut o coroană de aşa mare valoare. Tu, care 
eşti atât de neîntrecut în meseria ta, ar trebui să 
mai faci şi altceva pentru mine. Am nevoe de un 
lucru, care să mă înveţe înţelepciunea de a-mi 
conduce bine țara, de a birui pe vrăşmaşi şi de a 
face totul, totul în folosul norodului meu. Asta 

să-mi faci. De nu, îţi iau capul..... Ñ 

— Bine, am înțeles porunca măriei tale. 

S'a dus Turcul acasă. De grija poruncii Sulta- 
nului îi pierise şi foamea şi setea şi somnul. Nu 
mai mânca, nu bea, nu dormia. Şezând toată ziua 
pe gânduri, se uscase ca o stafidă. Toată griia din 
sufletul lui era: Ce să facă şi ce să dreâgă ca să 
mulţumească pe Sultan ? Cum să-şi scape capul? 

Turcul nostru avea şi un băiat mărişor, pe - 


ET Bă deprinsese să facă şi el giuvaeruri. 
Băiatul, văzându-și părintele îngândurat, îl î în- 
trebă: 
— Ce ai, tată, de stai aşa ? Ori eşti bolnav 2 


— Nu sunt bolnav, dar am şi eu necazurile, 


mele. Când vei îi mare, vei vedea. 


— Să-mi spui, tată, ce anume al. Poate că s 


vrun leac! îi 

— Ce să fie ? lac'așa şl-aşau O A 

Şi i-a spus păsul din fir în păr. 

— Asta era, tată ? Şi de ce nu-mi spuneai î 
Grija asta să n'o mai ai. Mănâncă, bea cât îţi trec 
bue şi dormi liniştit, că încolo e treaba men 

— Bine, măi. SA 

Sa apucat băiatul și a făcut un inel cu pietre 
scumpe, o raritate, o minune, cum n’a mai fost, 
ai inelului a săpat în metal următoarele 
vorbe: 


„Toate-s trecătoare !*  * nui 

Cum a isprăvit băiatul inelul, l-a dat tatata, 
care l-a înmânat Sultanului. Sultanul la luat în 
cele patru pătrate din bucăţile tăiate; dar fără să A 
văzut cuvintele. scrise: „Toate-s trecătoare!“ In 
țelepciunea acestor- vorbe l-a minunat. 

-= Meştere, cum ai făcut tu un odor ata: ds 
scump ? 

— Mărite-împărate, să spul drept: Nu că fă 
cut eu, ci băiatul meu, care lucrează şi el juvae: 
ruri cu mine. 

— Bre, bre, bre ! a zis Sultanul, da ‘bun cap ara 
băiatul tău. E un băiat chiar înțelept. Să mi-l a- 
duci aici. 

Porunca s'a'mplinit. Sultanul crescu la curte pe 
băiat. Când a ajuns mare, l-a făcut ministru. 

El întotdeauna a fost sprijinul şi fericirea fami- 
liei sale. "Aşa băeți să fie tot mai mulți ! i 

N. Mateescu. — Institutor. Turtucaia. 


pas de dhana 


Tăiaţi exact, după modelele de mai sus, părțile 
arătate prin linii punctate, din bucăţi pătrate de 
hârtie sau carton. Incercaţi apoi să reconstituiţi 
cele patru pătrate din bucăţile tăiate; dar fără a 
avea modelele înaintea ochilor. 

Lucrul nu este tocmai uşor penfru cei ce nu 
sunt deprinşi şi devine chiar greu dacă ameste- 
caţi la un loc bucăţile celor patru pătrate, 


"DIMINEAȚA COPIILOR! 


"DIMINEAȚA COPIILOR” - 


TI A, VA în poat 


DIMINEATA căai tini 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: 
BUCUREȘTI. — STRADA SĂRINDAR, 9—11 BUCUREȘTI, — TELEFON 11124 


ABONAMENTE: UN AN 
ŞASE LUNI 


150 LEI 
80 


UN NUMĂR S3LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


ao' MARTIE 1924 


|=] 


Din tântar paye anp arg 


- Stan Hurmuz se întorcea pe înoptate acasă în 
satul său. Fusese la târg, vânduse un mânz şi, tot 
căscând gura încoace şi încolo, întârziase- Ba din 
pricina aldămaşului pentru mânz, mergea şi cam 
pe două cărări. Când a ajuns acasă, în miez de 
noapte, nevasta a tăbărât cu gura pe el: 

— Acu se vine bărbate ? Unde mi-ai stat până 
acum nerodule ? 

Stan îşi cunoştea nevasta : când se pornea, nu 
mai isprăvea. Atunci, ca să scape, se prefăcu 
năuc şi abătut : A 

— Lasă-mă îemee, gemu el, că ce-am păţit eu, 
oi spune şi morţilor. 

„= Ce-ai pățit omule ? Ai prănădit mânzul ? 

t Mai rău! 

eta Banii ? 

i acătă-i. 


— Te-a bătut care-va| - 

=— Mai rău! 

— Spune omule ! 

=— Văzut-ai tu lup, fă femee ? 


de ALIGE GABRIELESCU 


AN 
os ie, - 
A 7 


— Departe: de mine ! făcu ea îngrozită şi scui- 
vându-şi în sân: 

— Ei asta-i, na ! Când am trecut prin pădure, 
m'am întâlnit cu lupu: 

— Vai de măiculiţa mea I dn cum scăpaşi Oa 
mule ? l4 i 

Stan se lăsă gemând pe laviţă + af 

— Numai unul Dumnezeu ştie. 

Dar femeea cerea lămuriri, voja să afle d-sfira- 
păr întâmplarea. 

Ce naiba să-i spue Stan ? 

— Cum, necum, ţi-oi spune mâine, femee, că-s 
trudit vai de capu meu. 

Şi se şi lăsă cu capul pe pernă, prefăcându-se 
că adoarme. Dar el abia îşi ținea râsul că scăpase 
aşa eftin de ocări. 

In schimb  nevastă-sa n'a avut linişte toată 
noaptea. Dacă se pripăşiseră lupi în pădure, asta 
însemna că într'o noapte s'ar putea pomeni cu el 
la uşă: Ce te faci atunci ? 

Nici nu se luminase bine de ziuă şi ea era în pie 
cioare umblând în zor după treabă: Afară ninsese 
toată noaptea şi se aşternuse cu temei omătul. 


pd 


Ei cotă Lala e că N f 
AE AAT 


PAG 4 


Peste drum, Mărgărinta lui Călin sculată şi ea cu 
noaptea 'm cap. croia cu lopata o pârtie spre co- 
tețe. De la pârleazul ei, nevasta lui Stan o strigă. 
— Mărgărintă !  Auzit-ai dumneata una ca 
asta ? 
— Ce, cumătră ? 
— Umblă lupii în pădure. As'noapte au eşit doi 


ÎN 


în calea lui Stan. A venit acasă într'un hal.. vai de 
el ! Nici acuma nu s'a sculat. 

Mărgărinta lui Călin lasă lopata şi dă buzna în 
casă, îngrozită : 

— Bărbate, ian “auzi ! Lupii! 

— Ce lupi, femee ? Visezi ? 

— Visez ? Să-ţi spue Stan, vecinul, cum astă- 
noapte l-au încolţit patru lupi în pădure. A scăpat 
ca vai de el ! Şacuma zace la pat. 

In satul acela, casele sunt foarte aproape unele 
de altele. Vecinele îşi vorbesc peste gard, când au 
câte ceva de spus: Aşa a aflat îndată şi Catrina 
lui Ispas despre cinci lupi cari au aţinut calea lui 
Stan Hurmuz, apoi Anghelina de alături de şase 
lupi şi aşa peste garduri şi peste ostreţe, în mai 


puţin de un ceas, a aflat tot satul că o haită în- 


treagă de lupi a tăbărât astă-noapte asupra lui 
Stan Hurmuz şi că acesta, numai printr'o minune 
dumnezeiască a scăpat doborând cu bâta pe doi 
din ei, îngrozind şi pe ceilalți lupi care sau îm- 
prăştiat care încotro prin pădure- 
` Atunci, după sfatul primarului şi a uncheşilor 
înţelepţi, toți oamenii din sat şi-au lăsat treburile 
şi, înarmaţi cu tot ce-au putut găsi prin casă: 
puşti ruginite, topoare, cuţitoae... au pornit la vâ- 
nătoare în pădurea de lângă sat, curajoşi desigur, 
dar fiecare îndemânndu-şi prieteneştte tovarășul 
să treacă înainte. 

Pădurea nu era mare, şi nici prea deasă. . Au 
străbătut-o sătenii în lung şin lat, au răscolit hă- 
ţişurile, au iscodit hârtoapele dar n'au dat peste 


„DIMINEAȚA COPIILOR"! 


nici un lup, ba n'au aflat în zăpadă nici urme care 
i-ar fi dat de gol. 

Tocmai seara ţăranii s'au întors în sat îflămânz/ 
şi obosiţi de sbuciumul lor 
în pădure, sub crivățul vrăi- 
maş. Furioşi pe Stan Hur- 
muz, care îi înspăimântase 
degeaba, s'au oprit toţi în 
dreptul casei lui, gata să-l ia 
la bătae: De ce-şi bătuse joc 
de dânşii? 

lar bietul Stan, încolţit fă- 
ră veste de mustrările oa- 
menilor, a rămas uluit price- 
pând ce ieşise din mititica 
lui minciună de cu seară: El 
luptând cu o haită de lupi? 
Doamne fereşte! 

A încercat omul să se des- 
vinovăţească, a dat să des- . 
lege cum s'au stârnit născo- 
cirile de s'a ales din ţânţar 
armăsar, dar degeaba! Să- 
“tenii nu-l credeau. Ba, ca să-l înveţe minte, i-au 
tras o sfântă de bătaie, şi de atuncea, până la sfâr- 
şitul vieţii lui, nimenea în sat nu i-a mai zis lui 
Stan Hurmuz decât Stan Minciună. 

Alice Gabrielescu.. - 
INCI e Lai 


“Muncă şi răsplată 


După Ratisbonnes 


Trei copii se duceau cu toții la şcoală. 4 

— Tata mi-a făgăduit un ban de aur, dacă am ” 
să învăţ bine, — zise unul. 

— Eu am să învăţ bine ca să mă sărute mama, 
— zise al doilea. 

Al treilea suspină: 

— Eu n'am să capăt nimic, căci n'am nici mamă, . 
nici tată; cu toate astea am să mă silesc să învăţ 
întotdeauna bine. 

Trebue să învăţăm bine; fără să ne gândim la 
răsplată; căci cea mai îrumoasă muncă e aceea 
pe care o întreprindem din dragul muncii!.. 

Alexandru Bontaş: 


„A vorbi bine“ şi a „gândi bine“ .nu preţueşte 
nimic fără „a face bine“, 
X X 


Cea mai mare bucată de aur din lume cântărește 
70 kilograme şi a fost găsită în Australia în anul 
1888. 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


Baloane de săpun 


Au eşit în curte câteşi trei: 
Tonel, Tiţa şi Pisi. Şi se a- Opre îi” 
pucă să facă baloane de să- 
pun. Adică lonel nu prea dă- i 
dea rând surioarei sale Tiţa. 
Vroia să le facă toate numai 
el şi, după ce scotea paiul 
din gură. îl auzeai strigând: 

<Pisi, prinde-l 1» 

Sărea bietul Pisi 'cât mai 
sus, dar nu era chip să prin- 
dă vre-unul. Baloanele zbu- 
rau mai repede decât putea 
el să sară. 

Tiţa, la rândul său, se ru- 
ga din când în când de lo- 
nel; ca să-i dea şi ei paiul 
şi să aibă şi ea plăcerea să 
trimită în văzduh câte-va ba- 
loane. s 

Târziu de tot, sa îndurat 
Jonel să-i facă în voe. 

Insă, nu ştiu cum se face 
că baloanele Tiţei erau mai 
mici şi nu mergeau aşa în sus. 

Ba chiar Pisi a reuşit să 
prindă unul. Cât de mirat a 
rămas bietul Pisi. când în- 
dată ce a pus laba pe ba- 
lon, acesta a şi crăpat şi a 
pierit, că na rămas nici ur- 
mă dintr'însul. 

«Pisi, îţi închipuiai că ba- 
lonul e un şoarece» ? 

Decât Pisi nu aude de u- 
rechea aceea. i 

Uitaţi-vă la el cum urmă- - 
teşte cu privirile formarea şi 
urcarea baloanelor de săpun. X 

In gândul său de pisică îi zice, poate; «dacă şi pe Sosoiu şi pe Pufi şi pe ceilalţi prieteni ai mei, 
toate baloanele acestea ar fi şoareci, cum m'aş Şi jocul merge înainte. 


ema PAG. 5 


ospăta ! Aş da chiar un banchet, la care voi pofti M: Grigoriu: 
mima id armei cama 
Dintre numeroasele poezii prin cari cititorii noş- cea de mai jos, pentrucă e scurtă şi pentrucă @ 
tri: şi-au exprimat bucuria şi dragostea pentru a- una din cele mai drăguţe. a m N) 


pariţia revistei „Dimineaţa Copiilor“ publicăm pe 


„Dimineței Copiilor 


Gonit-ai neagra ceață Pălrunşi de fericire Ne-ai dat fel nou de viață, - 
— Ce fani ne "nconjoăra — — In zori când ne sculăm — Indemnuri cum să tim; 
Cu sfânta raza ta, Noi, micii, salutăm. ~ ~” Noi, micii-ţi mulțumim, 
O ! dulce „Dimineaţă“, Plăcuta ta ivire, O ! dulce „Dimineaţă“. 


Bandu Giavacies_ 


PAG. 6 


` „DIMINEAȚA COPIILOR 


POVESTEA BURETELUI 


a Uuu! Auleo! tipa Lică cât îl finca guriţa. 

- Mă prind că n'aveţi să ghiciţi de ce. 

+ Inchipuiţi-vă că Lică, deşi are 7 ani împliniţi şi 
învaţă la ale în clasa l-a primară, are groază 
de... ligheanul cu apă, să- 
punul şi buretele. Da, mai 
ales pe, burete îl crede un 
vrăjmas neîmpăcat. Suge 
apa din lighean şi apoi o 
varsă peste dârisul, peste 
Lică, Vai, ce burete urî- 
„cios! Voi însă, micii mei 
; prieteni, sunteţi de sigur 
mai cuminţi decât acest 
băeţel şi nu ţipați ca el, 
când vă spălaţi. 

Lică însă, aşa cum 
v'am spus, tipa din răs- 
teri, Mama lui, supărată 
în cele din urmă, îi spuse: 
Bine, Lică, dacă plângi 
mereu când trebuie să 
te speli, eu mă duc: Incui 
uşa şi te las singur cu ligheanul, apa, săpunul şi 
cu nuia tău vrăimaş buretele. Poate te vei cu- 
min 

Abia atunci Lică începu să urle! Furios, luă 
buretele din lighean şi-l asvârli la pământ strivin- 
du-l sub picior. 

— „Na, na, na ! burete răutăcios ce eşti, că din 
cauza ta eu n'am zi liniştită. 

— Aşi vrea să ştiu care din noi doi e mai rău- 
tăcios ? Eu, care te spăl, te curăţ, te fac băiat fru 
mos—căci tare ai mai îi urât, cu obrazul murdar! 
—sau tu care mă striveşti cu piciorul şi-mi spui 
Vorbe aspre —se auzi deodată un glas subţirel. 

— „Dar cine vorbeşte aici ? se miră Lică. 

— Eu, buretele, cine altul ? 

— Cum, bureţii ştiu să vorbească ? 

— Câte odată. Tu ştii ce sunt eu ? 

"= Păi da, burete. 

aR Aşa-i. Dar de unde vin ? 

t— Dela drogherie. 

-< — Adevărat. Dar până să ajung acolo, am făcut 
“drumuri „multe. Eu vin din fundul mării. 

Lică rămase cu gura căscată. 

wa Da, de ce ai atâtea găuri? 

‘e Nu le am numai eu, tu ai şi mai multe. 

— Eu, găuri pe trup 2?! Minţi ! strigă Lică 

pr — Eu nu mint nici odată, şi apoi o astfel de vor- 
bă n'o spui cuiva mai în vârstă, și nici chiar unuia 
ge seama ta. j i 


— Dar unde am eu găuri ?! Să-mi arăţi şi mie |, 

— Peste tot. Uită-te cu bägare de seamă la mâ- 4 
na ta. Vezi nişte puncte mici de tot. Da?, Ei bine 
de le-ai vedea cu microscopul care-i un instru- . 
ment ce măreşte toate obiectele, le-ai vedea drept 
ca nişte găuri. Aceştia sunt porii şi cu ari 
lor respiri. 

— Cum, eu nu respir aerul cu nasul, cu guta, 
cu plămânii, ë’ aşa am învățat ? 

— Da, dar şi cu pielea, adică prin pori. Dar în 
porii aceştia, cât. sunt de mici, intră prai, care îi 
astupă. Atunci nu mai poți respira cu ei, mai ales 
că se amestecă cu grăsimea din corp. . A 

— Şi ce e de făcut? j 

— Ei, vezi, atunci vin eu, şi prietenii mei, apa 
şi săpunul care destupăm porii, curățim pielea 
de prai şi grăsime. Şi iată-te frumos şi sănătos. 
Ai să mă laşi de acum încolo, să te spăl cum ştiu 
eu? Sau tot ai să fii obraznic şi ai să ţipi, parc'ai 
avea nu şapte ani, ci şeapte luni ?= 

— Dar ai să-mi mai povesteşti câte-ceva ? ` 

— Da, dar altă dată. Acum doar îţi spun că ett 
sunt animal. . 

— Mata eşti animal | zise Lică din ce în ce mal 
uimit, $ 

— De sigur. Dar ce credeai că sunt ? 

— Păi ştiu şi eu.... Credeam că poate te face 
la fabrică, aşa ca hârtia... 

— Nu, eu sunt animal, ţi-am mai spus că trăesg 
în fundul mării. 

Tocmai atunci mama lui Lică veni să vază, ce 
face băiatul, dacă s'a mai cuminţit. Vesel, Lică îi 
sări în braţe. 

— Mamă, de acum încolo, am să mă spăl în 
toate zilele. Ştii mam împrietenit bine de tot -cu 
domnul Burete. Mi-a povestit o mulţime de lu: 
cruri şi mi-a făgăduit că îmi va mai povesti. 

Şi aceste lucruri, la rândul său, vi le va povesti. 

'Tușica, 


i 8 MA A ara, 
Mână lungă! 
= „lonică, ieşi afară 
„Şi să-mi spui: l-adevărut 


„Că, lui Jan, vecin de bancă, 
„O peniță i-ai furat?“ 


— „Da! Aşa, o slăbiciune 
„Am simţit; însă vă jur 
„Că de patru sau cinci zile 


„N'avui rost nimic săi fur für!” iaitu 


N EN ETPA) Ap y 


“DIMINEAȚA COPNLOR™ 
Vulpea şi turturica 


Fabulă de L. TOLSTOI 
ET tă 
O turturică stătea într' un copac apát dimil: 
neaţă: 
y Jupâneasa vulpe se apropie şi îi zise: 
X „Bună dimineaţa, turturică dragă, tu eşti 
„prietena mea cea mai sinceră ! Abia am auzit 
„vocea ta cea dulce şi am alergat să te văd. Ştii 
„cât de mult tiu la tine!“ 


— „Mulţumesc d-tale, cumătră, PR ture 


turica“, 
Vulpea se prefăcu că naude şi continuă: 

z — „Ce ai spus ?, că eu nu am auzit. Ce bine 

„ar fi dacă te-ai da jos, scumpă prietenă, să ne 
„plimbăm 


iarbă mătăsoasă, să stăm de vorbă mai de a- 
»wproape, căci eu nici nu te aud bine de acolo de 
„pe copac: 
, = „Mă tem să viu jos, răspunse turturica: Pen- 
„tru goi păsările este mai sigur aci sus. 

— „Poate ţi-e frică de LARA zise vicleana 
vulp 3 ys j 


= „Nu, cumătră, dar 
mă tem de alte fiare- 
— „Să nu-ți fie tea- 
mă de nimeni, turturi- 
„că dragă. Tu mai auzit 
„că între animalele din 
„lumea întreagă s'a fă- 
„cut pace?! Toate vom 
„trăi de acuma în dra- 
„goste şi frăţie“. 


auzi în depărtare lătra- 
tul unui copoi, iar tur- 
F turica zise: 

— „Ce bine îmi pare, cumătră, de cele ce mi-ai 
„Spus, căci acum, cu toate că aud copoii apropiin- 
„du-se, d-ta vei rămâne lângă mine să stăm de 
„vorbă fără nici o teamă. 

Cumătra cea roşcovană auzind de câini, îşi ciuli 
urechile, îşi luă coada între picioare şi sta gata 
să o tulească. 

— „Stai, cumătră dragă, stai, de ce vrei să fugi, 
„par'că spuseşi că de acum toate vom trăi în 
„bună pace, copoii vor fi cu tine ca fraţii!“ 

— „Cine ştie_dacă ei nu -au tocmai azi poftă de 
„ceartă, răspunse vulpea şi spălă iute putina“. 

Tradusă din rusește de N. Feodosiu și Ni-ci, 


Tuturor iubitorilor de sport le recomandăm căl- 
duros noua revistă „Sportul“ ce apare de două 
„ori pe săptămână şi € cea mai bine scrisă şi 
mai bogat ilustrată, 


împreună pe acest frumos covor de` 


In timpul acesta se 


“PAG. 7) 
Pisica și kaate 


O pisică fa d 
Mititică A, n 
Prinde-odată iramuişei 
Un ştrengar de şoricel. 


Şoricelu-i zice: „Vai ! 

„De-astădată noroc mwai 

„Să mănânci ceva gustos 

„Că-s doar piele, sunt doar os! 

„Eu te rog, zău, drăgălaş, 

„LOSă-mă să mă îngraş 

„Lasă-mă numai o lună 

„Ca să-mi fie carnea bună, 

„Carne bună de mâncat, 

„Altfel faci un greu păcat f PR 
Pisicuţa | 

Nătănguța * 

l-a dat drumul periri:o lună 

Carnea lui să crească bună: 

Şoricelul s'a 'ngrăşat, 

Pela dânsa na mai dat 

MORALA.. 

Se văd adeseori 

Mulţi linguşitori 

Cari lesne păcălesc 


Pe esec: - 
cei ce se prip 5 Copiii 


ma aa 
<a % 7 FAS 
Le f d ra ze! 
li Lage te 4 Ly a Si 
é w 


fi h a a: fu 
Fuge vulpea cât o țin E pre via Fuge speriată. 
Sa dus, şireata de ea, să dea o raită prin coteţe; 
Dar cocoşul a păcălit-o, zicându-i: «bine că ai 
venit, cumătră vulpe, că te aşteaptă Grivei , „care 
vrea să- -fi spună ceva», 
Când a auzit de Grivei, vulpea a rupt-o la tugă 


şi fuae mereu 


pat „îl ai DD DEA 


zii aa i ua a bl o Mac e DUSA? D000: 
E AA T a iu a PREIA A i CC A) If la i E 
“at d it Azile UNI Mano bi AP TUTE Mata 

f ide! | y i 


Pac. 5 


Doi boboci... i 


aro 


AEE 
F 


Au pornit de dimineață, 
Inainte chiar de toacă, 

Doi boboci micuţi de rață 
Jos, la vale, pe Răstoacă. 


Ei sunt mici doar cât o nucă; 
Apa-i mare, calea-i lungă -~ 
Şi-au pornit ca să se ducă 
Zi de vară, să le-ajungă. 


Amândoi viteji, ca'n basme — 
Unul: alb, e făt-trumosul, 
, Celigit: negru — luat de iaşme = 
Cum i-e fafa — aşa şi dosul. 


Sau fost prins ei frați de cruce - 
Se credeau viteji ca leii 

Şi doreau ca să se-apuce 
Să se lupte-acum ca smeii- 


Dar la moară, bată-i vina — 
Roata le şi găsi leacul: 

Cum ei căutau pricina, 
P'asvârii de-aberbeleacu. 


Vite: roata, ca nebuna, 
Vitejia-acum le curmă... 
„S'au tot dus boboci'ntr'una 
Zău, nu le mai ştiu de urmă! 
Nenea Miş.u 
= ae aa peur at e Abe 


Cel dintâi drum de fier a fost construit în An- 
glia la 1825, în Austria şi Franţa la 1828, în Sta- 
tele-Unite la 1829, în Belgia şi Germania la 1835, 
în Rusia la 1838 şi în Italia la 1839. 

X X 


Limba hindustană nu are nici un alt cuvânt 
pentru a zice „amic“, decât pe acela de „frate“, 

Soarele este de 324.000 de ori maì greu decât 
oământul, 


A En T E ENI i i 
ATA SRR E d 
i 


„DIMINEAȚA wii | 


AVAS 


JS ip, 
HAN, 


Wa A 
Ne NENEA N Z AS EUa 


Z, = 


Cântec de Sma oi 


——— 


Primăvară de departe 

Vin cu vântul cald de Marte. 
Topeşte zăpezile, 

Curăţă livezile 

Şi aşterne ’n locul lor 
„Al'ierbii moale covor . 


Primăvară, primăvară, 
Vino şi pe la noi iară, 
Vin cu soarele de-April 
Cu al păsărilor tril, 

Cu jocuri peniru copiii, 
Cu flori dalbe în câmpii 


Primăvară, să ne dai 
Fluturaşii lunii Mai, 
Crinii şi zambilele, 
Să ne pară zilele 

. Clipe dulci, rupte din rai, 
Căzute la noi pe plai. 


Culegândurți florile 
Când se 'nalță zorile 
Şi păscând mioarele 
Când răsare soarele; 
Te-om petrece până 'n Seara 
Numan cântec: primăvară. 
D. Constantin Mereana? 


E E A 
Neprețuitul pictor 


Un pictor cu renume d danaito răspândit, 

La curtea 'mpărăiească cu cinste pomenit, 

Veni sä zugrăvească biserica din deal. 

Şi cum privia împreiuru-i pierdut în ideal, 

Pietrarilor grăeşte: :— pereții văruiți 

Pe urmă au să fie de mine zugrăviți. 

— Socot c'ar fi mai bine, răspunde un pi 

Intâiu cu zugrăveala, pe urmă nol cu va 
St. Gheorghiu, Câr 


PE N e 


Ricuţa mângâie mdi € Je pisic: 
curând adusă în casă di a veche 
— De ce o iubeşti ma ceasta í 
— Pentru că aceasta că timp 
îure prea multe bucățele din îarî 


- 


"i 
i 


p 


DIMINEAȚA COPIILOR" 


TUNDE:L NEICAI __M61iOŞ NAE 


isenuri de Marth Iordache 
= 


Na Au id 
4. Bărbier de câini e Haplea 2. Găci pe stradă după unul 3. Haplea-i zice ! „măi, bădie, 
„Şi umblând din loc în loc, Morgan oae saa ajos: re gi csip p. promt, 
într'o zi cam la amiază icit şi lung i-e păru » ine chiar acuma 
iŞ mo pa inealoiă Ji láng Fo pani „Să ţi-l tund, să-l fac curat ?* 


Dete omul de noroc. De-i se târâie pe jos. 


fi 5 i / Ta A D f y 
(4. — Tunde-l, neică, zice omul 5. Vrei să-l tund aşa ca leii ? 6. Nici nu cer parale multe; 
` E păcat să stea așa. Da, da, da, e foarte bine. ` lată-l tund pe zece lei. è 
pr Am să-l tund şi-l fac îndată, — Şi manşete la picioare.? — Este eftin, zise celalt, 


Ca să-l pupi, nu alt ceva. lară capul, las' pe mine. Socoteam mai mult să cei. 
FI N. e 2 Sgt Aa, EIEE - pa ro J . g ris: 
a ) FERAT T He ; 


TARIE A DDRS V-A aa N ATI TO ERSE RERE S AA O BEERS TANIE I banană ER 
7. Tunde Hapiea, 'I dichiseşte 8. — Haide-acuma şi-mi plăteşte. 9.Vrei să-i tund ? mi-ai zis tu doară: 
Şi la ochi şi la sprâncene, — Să-ţi plătesc..., dar pentru cine ? — Tunde.i, nelcă, ţi-am zis eu. 
Ca un leu şi cu manșete, — Pentru câine. — Care câine ? . Ce, puteam: eu să te 'mpiedic? 
Omul zice: „bravo nene l“ -du ial meu, măre cresting . Dar îţi spun că nu ial meu 
za 
i s ! 
Cr 7 p E EET O ac cr e ile te 


Eul A BDT pi Fj $ a TI FR 


PAG. 10 = 


Il. Devotamentul lui lomel si al mamei sale 


(Urmare) 6) 


“Suflete de vite 


Decât, la urma urmelor s'ar îi găsit leac pentru 
Aceasta : ar fi împărţit pe din două pansamentul 
ce-l căpăta Ionel pentru maică-sa. 

Alta era însă grijea cea mare- 
oare să-l ţină ascuns pe căpitan, 
nul să nu prindă de veste? 

lată ce-i îrământa şi-l punea pe gânduri. In o- 
daia în care îl găzduiseră putea fi văzut şi desco- 
perit. Şi nici în podul casei n'ar îi fost în siguran- 
tă mare. 

In adevăr, foarte deseori soldați din oastea duş- 
manului intrau prin casele oamenilor şi scotoceau 
peste tot: 

Și nu era vorba să-l ascundă o zi, două sau 

‘chiar o săptămână. 

Rănile ofițerului erau serioase, el era foarte 
slăbit, în cât nu Par fi ajutat puterile să facă pe 
jos un drum mai lung: 

Dar chiar de s'ar fi vindecat şi întremat, cum 
Sar îi putut strecura nevăzut prin atâta oaste 
duşmană ? Se ştia doară că şi satul lor şi satele 
de jur împrejur şi o bună parte din ţară până la 
depărtări mari erau în mâinile dușmanului. Cum 
şi-ar fi putut face drum ofițerul rănit, ca să poată 
ajunge teaiăr până la tovarăşii săi de arme? 
Aşa ceva nici nu era de gândit. i 
„„Reeşia prin urmare că acest ofițer ar fi trebuit 


să stea la dânşii până în ziua în care bunul Dum- 
nezeu şi vitejia armatelor române ar fi curățat 
din nou pământul ţării de oardele vrăimaşe: 

Dar cine putea spune în acele vremuri de jale 
şi restrişte, când are să sosească o astfel de zi 
fericită ? 

Dacă află însă duşmanul că ei ţin în gazdă pe 
un ofiţer rănit din armata română ? Se ştia că 
nu e decât o singură pedeapsă : moartea prin îm- 
puşcare. Nu fuseseră oare împuşcaţi mai săptă- 
mânile trecute doi ţărani bătrâni pentru o vină 
mult mai mică ? Se găsise anume la dânşii două 
puşti de vânătoare vechi şi ruginite şi pe care 
bieţii oameni în neştiinţa lor nu le predaseră duş- 
manului, « Y 

Dar mi-te să te prindă că tii în casă pe un ofi- 


Are să poată 
aşa ca dușma- 


III af y NAR 2? EELA Ce) TO VP AIA ATEA m) TEO ROTIRE AP 
aaan PAR 707 ARO Tg aas 
i p7: A pile A DM fai 


= „DIMINEAȚA COPIILOR“ 


ji. 


ter rănit? Era moartea sigură şi pentru ei şi 
pentru el. i 

Cu toate acestea, spre marea si negrăita bucu-: 
rie a lui Ionel, maică-sa hotărî că-l vor ascunde 
pe ofiter şi nu-i vor spune să plece: ; 

„Mămico, pot să spun d-lui căpitan ce am ho= 
tărit 2“ întrebă Ionel care nu-şi mâi găsea astâm=- æ 
păr de bucurie. ji 

— Da, dragul meu, şi să ne rugăm lui Dumne- 
zeu şi Maicii Domnului ca să-l ferească de orice 
rău şi pe el şi pe noi şi... adăugă ea oprindu-se 
din vorbă şi ştergându-şi două lacrimi, ca să ni-l 
aducă sănătos şi pe tata: i 

Căpitanul nu mai ştia cum să mulțumească a | 
tunci când Ionel îi împărtăşi hotărârea ce se luase 
în privința sa. 

„Dar bine, dragul meu“, zicea el adânc mişcat, 
„am să fiu o povară prea grea pentru voi cari 
nu păreţi a îi oameni bogaţi: A i 

In afară de aceasta, nu suntem oare amenințați 
să vină şi aicea în sat ceva oaste duşmană ?, 

— Duşmanul a venit şi a ocupat de mult satul 
nostru, răspunse lonel încruntându-se. In sat 
sunt câteva sute de soldaţi duşmani şi au făcut 
şi un spital unde îngrijesc de răniții lor- 

— Şi cu toate acestea mi-aţi deschis, m'aţi pri- 
mit şi acum îmi spui că voiţi să mă ţineţi până 
mă vindec ?! esclamă ofiţerul în culmea mirărei 
Dar nu ştiţi oare că din pricina mea mergeţi ta 
moarte sigură ? 

— Mama a zis că Dumnezeu şi Maica Domnita 
lui au să ne păzească, făcu lone: îmbujorându-se 
la față. Şi ne-am mai gândit că şi tatei i s'ar pw 
tea întâmpla o astiel de nenorocire şi cât de rău 
are să-i fie, dacă oameni îi închid casa şi nu-l 
dau nici un ajutor! - | . 

— Mama d-tale e o sfântă şi tu eşti un înger, 
zise ofiterul cuprinzând în brațe pe micul Ionel. 

„Si acum“, îşi zit pă o bucată de vre 
me, mă duc la doc redem dacă mai ca< 
păt ceva doctorii ş nt: 


de N. Batzaria 


Va urma; M, 


i Po 


[3 
$ 
eres 


tee TA 8 pt PAI erai tul a A. 
A ia TEA | A, EAA pi ti Ata k 


DIMINEATA COPIILOR" 


Dorel lui Azorel 


Astăzi, e sir meu prieten, am avut două vi- 
zite. Vreau să zic două vizite de câini, pentru că 
vizitele oametiilor străini nu-mi fac nici o plă- 
cere. 


Una a fost vizita lui 
Flir. Il ştii pe Flir, 
care locuieşte tot în 
strada mea şi este 
un mare hoţ. Flir a- 
cesta a venit, fără 
să-l poftească cine- 
va. S'a strecurat aşa 
pe furiş şi a intrat în 
bucătărie. N'a găsit însă decât un pantof al bu- 
cătăresei naostre, Maria, şi a fugit cu el. Maria 
însă l-a văzut şi s'a luat după dânsul. I l-a luat 
înapoi, dar acum pantoiul e făcut ferfeniţă. 

A doua vizită e a unei javie uricioase care se 


- chiamă Bombonel. Eu i-aş zice mai bine Jăvrel. 


Ştii, un câine mărunt, slab, îără un fir de păr pe 
el, cu un cap ca de şoarece şi cu nişte picioare aşa 
de slabe, că nu ştiu cum se mai ţine pe ele. 

Şi închipuieşte-ți, Azorică, dragă, era îmbrăcat. 
Il îmbrăcase stăpână-sa în.run palton! Dar el tot 
tremura şi dârdâia. Şi stăpână-sa îl pupa şi-i de- 
dea într'una la bomboane şi zaharicale. Am mân- 
cat şi eu vreo două şi, zău, erau aşa de gustoase! 
Scrie-mi dacă îţi plac şi ţie ca să-ţi fac rost când 
vii în vizită la noi. 


Al tău care te sărută pe botişor, Horie. i 
aaas x 


Ceasornicul unui soldat 


Un grenadir prusian, ne având ceas de buzunar, 
purta un gloriț, ler at de un snur. 

La o paradă, * ?rederic, împăratul Germaniei, 
ceru să vadă ceasornicul soldatului. La început, 
soldatul nu vroi să-l arate, dar pe urmă se su- 
puse. mei 

— „Ei bine, zise regele, câte odăi poate să 
arate acest glonţ ?” 

— „EL mă înştiinţea ză că în orice ceas trebue 
să fiu gata să-mi dau viaţe pentru Majestatea 
Voastră'“, răspunse sol: datul. 

Impăratul, încântat + de acst răspuns, 
ceasornicul său şi i-l d ete solâtului. 

"rad. de Valeriu, 


lonesci ile ce se tumeşte gamă ma- 


m) 


scoase 


__ Profesorul : 

joră ? 
Ionescu: Se nume; ște gamă majoră, o gamă 
câre are 21 ani îmolir iti j 
Lia Vester „i 


EKAA IOA 
N sh PUY 
KA Abu t 

VENNA AS 


i A ide V Aaa, 


OEN 


PAG. 11? 
Cei trei tema 


(Din Herder) 


Nu crede în devotamentul ce-ţi 
„arată prietenii tăi, înainte de a-i fi 
‘pus la încercare ; căci lu vei avea 
în totăeauna mai mulţi amici în 
“durut mesei încărcate, decât la 
poarta unel închisori. 

Un om avea trei prieteni. Doi îi erau cu totul 
foarte scumpi. Al treilea însă, îi era indiferent, cu 
toate că acesta îi adusese o dragoste sinceră. 

Deşi nevinovat, el îu chemat întro zi înaintea 
judecății, acuzat de o mare crimă. 

— „Care dintre voi, zise el, vrea să vie cu miñe, 
pentru a servi ca martor în favoarea méa? — căci 
o mare învinovăţire mă apasă şi regele éste foar- 
te mânios.“ 

Cel dintâi dintre prietenii săi, se scuză că nu-l 
poate întovărăşi, fiind reţinut de alte afaceri. 

Ai doilea, îl urmă numai până la porțile palatu= 
lui judecății. 

Al treilea însă, pe care contase mai puţin, întră, 
vorbi în favoarea sa, şi mărturisi cu atâta since- 
ritate, încât judecătorul îl achită şi'i dete o recom- 
pensă. 

Omul are trei prieteni în lumea aceasta. Cum 
se „poartă ei în ora morţii; când Dumnezeu îl chia- 
mă înaintea tribunalului? 

Banul, prietenul său scump, îl părăseşte din ca- 
pul locului şi nu merge cu el. Părinții şi amicii, îl 
urmează până la porţile mormântului, apoi se întorc 
la locuinţele lor. Al treilea, căruia" dăduse mai pu- 
țină importanță'n viață, este fapta bună; ea sin- 
gură îl întovărăşeşte până la tronul judecății; ea 
îi merge înainte, vorbeşte în îavoarea sa, găsindu-i 
milă şi iertare. G: Nikita; 


ooa ma Ea mammu DE pane me eaa CIRES e RE eee ra 30 a ce 
— E adevărat tăticule că pământul se învârteş- 
te în jurul soarelui? 
„== De sigur. 
„E Dar când nu e soare 


Mr 2000 fa TIE IE II PE - y — z = 

ITNA g E a F | FPL TSE 

bi FaN 4 2 St adi fi Mac 
% ilie: k 


PAG. 12 


„DIMINEAȚA COPIILOR" 


judecata păsărilor 


vreme Rear 


Se zice că Zeus chemă odată în Olimp păsările 
ca să le întrebe dacă sunt fericite. Toate au trimes 
soli afară de struții deşerturilor şi de pinguini 
mărilor înghețate dela Miază-Noapte. Cea dintã 
sosită în Olimp a fost rândunica, după ea sosi pes- 
căruşul şi vulturul, iar în urma tuturor sosi gâtâ- 


fnd dropia, purtând în spinare un liliac. Pe 
greoaia dropie se apropia de locuinţa zeilor, lila 
cul se desprinse de ea şi sosi mai înainte-i lângă 
palatul Nemuritorilor. Rândunica sta siielnică la o 
parte, pe când vicleanul liliac începu a-şi bate joc 
de dropie, spunându-i că mărimea şi puterea ei nu 
însemnează nimic, că el deşi mic a sosit înaintea 
ei în Olimp. 

— Ai sosit, nerecunoscătorule, dar pe. spinarea 
mea, răspunse dropia cu dispreţ. 

Gâştele, după obiceiul lor, făceau o gălăgie asur- 
zitoare. 

Păunul se preumbla mândru, resiirând 
ca un evantai îrumoasa-i coadă. Sus, pe ramura 
unui copac, sta îngâmiat cucul, iar papagalul arăta 
paserilor, îelurit coloratu-i vestmânt si puternicu-i 
cioc. 

Inconjurat de un strălucit nimb, marele Zeus pă- 
răsi palatu-i de diamante şi se arătă în mijiocul 
gloatei înaripate. Gâştele amuţiră; numai liliacul 
începu a tipa, a se văicări desnădăjduit că din pri- 
Cina prea marei lumini din Olimp, îl ustură gro- 
zav ochii şi rugă pe Zevs să subţieze nimbul care 
îl învăluie şi să hotărască ca şi jos, pe pământ, 
să fie mai puțină lumină. 

— Pentru că tu urăști lumina, răspunse Zeus, te 
pedepsesc ca toată viaţa să ţi-o trăeşti în întu- 
neric. 

Apoi adresându-se dropiei: 

— Te-ai îăcut durdulie, mare şi puternică; tre- 
bue să fii mulţumită. 

— Aşi îi deplin mulţumită, dacă aripele mele ar 
avea iuţeala rândunicei. 

— Aceasta e cu neputinţă, pentru că atunci ai 
fi o primejdie pentru celelalte păsări, 


de Dr, |. C. Drăgescu 


ë ul, 
ă te prefere bikor pa- 
i air tale este ispititoare. 
e le mă lasă rece. Mân- 


dria mea . mai atungi când aşi 
avea glasul pi. 

— In natură tret „ compensație. Privi- 
ghetoarea, dacă ar. _.asul fermecător îmbrăcă- 


mintea îi este lipsită de Pentru că eşti 


nerecunoscător, te pedep 
le glasul tău să fie cel 1 

Vulturul înaintă cu p 
sus : 

— Eu, Zeus, am forțe 
nedisputată a văzduhul 
mi să fie desăvârşită, 1 
lucru: coroana regală dq 

— Coroana regală n 
dat-o cunducătorilor m 
mângăiere: vei întrucli 
pe coiîurile ostaşilor s 
giunilor. 

Intorcându-se spre 7 

— Tu, blăndă rându 
rinţă ? 

— 0, mare Zeus; îţi 
darurile cu cari m'ai ' 
bunătatea, mi-ai dat. 
mă obosesc. Nu aşi i 
alt dar, o altă binecu 
trebi, îndrăsnesc să-i 

— Care? 

— Doamne, te ro ! 
dui să trăesc toată/i: 
se curmă, unde fira t 


re toate paseri- 
it. 

dru, cu capul 
la, am domnia 
ca multumirea- 
eşte, decât un 
la ta. 

ea pentru că am 
dar vei avea o 
atea ca emblemă 
al steagurilor. le- 


Zeus o întrebă: 


i mi spui vre-o doa 


noscătoare pentru 
i-ai pus în inimă 
'-a munci fără să 


mai cere vreun 
fiindcă mă în- 
dor al meu. 


>şti a mă îngă- 
ade căldura nu 
sărbătoare. 


E md 


aDIMINEAȚA COPIILOR" 


— Dorința ta va îi împlinită. In ţările unde este 
Şi iarnă, sosirea ta va vesti primăvara, iar în ace- 
le ţări unde căldura e veşnică, reîntarcerea ta va 
însemna încetarea zilelor dogorâtoare şi începerea 
unui anotimp mai plăcut. Cu chipul acesta, o parte 
din viaţă o vei petrece într'un continent, Coaja 
parte într'alt continent. 

Veni rândul ciocârliei. 

— Dar tu, mititico, ai vreo dorință? 

— Atotputernic Zeus, bunătatea ta ma înzes- 
trat în aşa fel încât nu mai am ce dori. Sunt feri- 
cită când mă pot înălța în văzduh ca să cânt im- 
nuri de slavă şi de recunoştinţă zeului creator. 

Intre timp, cucul, supărat că zeul nu-i s'a adre- 
sat încă lui, începu a striga: „cucu! cucu!“ ca să 
atragă atenţiunea împărţitorului de răsplăți şi de 
pedepse. 

— Ce vrei zurbagiule ? întrebă nemulţumit Zeus. 

— Vreau o haină mai puţin sură şi un rost mai 
bun pe lume decât să fiu prooroc de bune şi rele. 
Prea mulți mă bleastămă că le-am cântat în dos. 

— De haină mai bună n'ai avea nevoie căci vei 
sta învăluit numai în verdele frunzelor. lar darul 
proorocirei nu ţi-l mai pot schimba căci el face 
parte de-acum din credinţele lumei. Totuşi, fiind- 
că vrei şi tu o schimbare într'un fel, îţi urez să 
fii părinte, să-ți cloceâscă străinii ouăle, şi singu- 
ratec să trăeşti în crângurile în cari te-or căuta 
întrebările fetelor ce vor să se mărite... 

A ze Ie a a a 


O poveste tără cuvinte 


NfFeonosiu. 


La un incendiu 


Un ţăran venind prima oară în Bucureşti trece 
pe lângă o casă care arde şi, văzând maşina cu a- 
buri a pompierilor, zise : 

— Proşti mai sânt şi Bucureştenii ăştia ! Ei în- 
călzesc apa nentru a stinge focul 


dit E 


omul. 


PAG. 13 
Mândria pedepsită 


— POVESTE EGIPTEANĂ — 


Pe un munte trăia odată un leu, care socotea 
tot ce era în jurul său, câmpii şi livezi, ca proprie: 
tăţile sale. 

Intr'o zi, leul acesta s'a dus să se plimbe. A- 
tunci veni o cioară. „Cine eşti tu ? întrebă leul, 
văzând o pasăre necunoscută. 

—, Sunt o cioară răspunse pasărea. Am fost a- 
lungată de om care luă puşca şi trase după mine“. 

Dela cioară leul află pentru prima dată că exis- 
tă omul. Se duse deci acasă şi începu a se gândi 
cam ce fiinţă ar putea fi omul. Nu după mult însă 
zări un nor de praf: venise un măgar în fuga 
mare. 

— „Ce vrei mă şi nu cumva tu eşti omul ? îl îne 
trebă leul. 

— Ba nu, prea înălțate stăpâne, răspunde măga- 
rul. Am fugit şi eu dela om! Imi punea pe spinare o 
bucată de piele, se aşeza pe ea şi aproape mă 
strivea între picioarele sale. Lam trântit jos şi am 
îugit. 

Leul iarăşi se adânci în gânduri. După puţin ve- 
ni cămila. 

— Omul mi-a pus pe spinare o bucată de lemn, 
se plânse ea, a aşternut peste ea pături, şi tot ce 
mai avea şi ma silit să stau în genunchi înaintea 
lui. Am asvârlit atunci totul şi am fugit dela el. 

Leul se cuiundă din nou în gânduri, şi nu înţele- 
gea ce fel de ființă poate fi omul, şi cum se face 
că toţi se pleacă înaintea voinţei lui, şi are atâta 
trecere. : i 

Vine atunci o fiinţă pe drum care purta sub braţ 
lemne şi diferite scule. 

— „Cine eşti ?“ îl întrebă leul, ducându-se spre 
noul venit. 

— „Sunt un tâmplar, d-le leu. 

— Şi ce faci cu lemnele ? 

— Mi-a poruncit împăratul şi sultanul nostru 
să mă duc şi să-i fac un pat. 

— Nu există nici un împărat sau sultari afară de 
mine, răspunse leul supărat“. Eu sunt împărat: 
fă-mi mie patul. 

Tâmplarul se apucă numai decât de lucru şi fă- 
cu o ladă foarte frumoasă. Când isprăvi, zise leu~ 
lui să intre înăuntru, căci lada e patul dorit. 

Leul intră, se plimbă înăuntru şi găsi totul fru- 
mos. Când însă vru să-iasă, văzu că lada era în- 
chisă. 

— Deschide, ţipă leul. 

— Nu, asta nu voi face, eşti prizonierul meu, 
răspunse tâmplarul. 

— Aşa, acum te recunosc, urlă leul, tu eşti 
> Mircea Ionescu: 


ia dh TU "07 oi AT TD IA Tate rea EAE n 
Ea f aN i 


PAG. 14 


Era odată, un împărat mare care locuia într'o 
tară foarte îndepărtată: 

Adunase în palatul său o colecţie de vase de 
portelan minunate, cele mai frumoase din lume. 

Dar, se întâmplă că unul din servitorii săi să 
spargă unul din vasele acestea. 

Prinţul se mânie grozav şi porunci ca vinovatul 
să fie omorât, 

A doua zi, cu câteva momente înainte de exe- 
cutarea sentinței, un bătrân cu o barbă lungă, 
albă, care mergea greu sprijinindu-se într'un bas- 
ton, ceru să vorbească împăratului care îl primi. 

— Stăpâne, îi zise el, eu cunosc un secret pen- 
tru lipirea vaselor sparte: Să mă ducă în sala unde 
se găsesc ele- 

Suveranul primi cu bucurie. 

Dar de îndată ce bătrânul se văzu în miilocul 
preţioaselor vase, începu să le prefacă în ţăndări 
cu lovituri de baston: 

—  Mizerabile, ce faci ? strigă împăratul apu- 
cându-l de braţ. . À 

— Ceea ce trebue! răspunse liniştit bătrânul, 
fiecare din aceste vase poate va costa viața unuia 
dintre servitorii tăi, ajungă-ți bătrâna mea viață. 

Prinţul venindu-şi în fire, admiră pe înțelept şi 
îi zise : 

— Bătrânule, ai dreptate, toate vasele mele la 
tin loc preţuesc mai puţin decât o singură viaţă 
omenească. Tradusă de L. P. 


In ora de Geografie. 
Profesorul: Ce se întâmplă când nu plouă mai 
nult timp şi e mare ceaţă ? 
ă plouă. 
rinca? 


“Elevul: Se fac ţiganii paparude ga s 
C, Li 


MAADEGA | ŞI DA 


DIMINEAȚA Obie 
Ințelepciunea vizirului 


POVESTE CHINEZA 


„Pe vremuri stăpânea în China vestitul împărat 
Tzin-Fu. Era iubitor de dreptate dar cam iute din 
fire. Ar fi tăcut multe nedreptăţi dacă pe lângă el 
mar fi avut pe bunul şi înțeleptul vizir, Leu-Fen. 
Odată, se întâmplă că din lipsa de îngrijire a 
grăidarului, să moară calul la care împăratul ţi- 
nea mult. 

Auzind aceasta, împăratul fu cuprins de o 'mäs 
nie fără margini. 

Chemă pe vinovat, care în hohote de plâns îi 
sărută picioarele, şi vru să-l omoare. 

— „Stai, stăpâne!“ strigă vizirul Leu-Fen, când 
văzu pe împărat ridicând sabia. — „Stai... o clipă 
doar... să ştie cel puţin care e vina pentru care e 
osândit la moarte“. 

— Ei, haide spune-o! grăi împăratul mâniat. 

Vizirul zise grăidarului: 

— Să mori, om nemernic ce eşti! Nu ai îngrijit 
de cal şi l-ai mâniat pe slăvitul nostru stăpân, ca- 
re, în supărarea lui, are să se înjosească până a 


te omorî cu mâna sa. Din cauza ta îl faci să arate 
lumii că mai mult ţine la viaţa unui animal, decât 
la aceea a unuia din supușii săi. 

— Destul! strigă împăratul, şi aruncând sabia, 
zise: „te iert, mulţumeşte lui Leu-Fen, dar să nu 
te mai văd pe aci“, 

Traducere de Mişu Iancu: 
XX * 


PROBLEMĂ AMUZANTA 


Sbura un cârd de ciori: Prima cloară, avusese 
2 ciori în urma sa. A Il-a a avut una înaintea ei 
şi una în urmă. lar a II-a a avut 2 înaintea ei. 

Câte ciori au îost în tot cârdul? 

"(11019 191} 4S0% Ne 107 97594) 
Lola H: — Galaţi; 


PEPE E 9 n ma 


G 
= 


„DIMINEAȚA COPIILOR“ ~ 


„Au deslegat două jocuri din 
No. 2 următorii din CAPITALĂ: 


Marilina și Ion I. Simionescu-Râm- 
niceanu; Dora Ghelber; Anghel Po- 
rumbescu; Henrietta şi Eugenia Barth; 
Johann Pappe; Georgetta Tocilescu, 
Georgetta Antonescu; Izu Bacall; Mi- 
haiu Grunberg; A. şi D. Herşcovici; 
Th. S. Goldenberg; Willy Mencer: Ma- 
xim Brănişteanu; Mady Brunu; _V. 
Salzman; Armand Puiu; Alterson; Ino- 
cențiu Robacki; Alice și Virginie Na- 
tansohn; Alice Mathias; Magdalena C. 
Ștefănescu; Wechsler Oscar; Corneliu 
Popa; Ştefănescu Nicolae; Ion Dimi- 
triu; David Blumen; Suvalcea C. Ra- 
du; Aurelia G. Botea; Herman Leibo- 
vici; Lucian Dimitriu; Ferrer Cristescu; 
Bolgiu B. Veronica; Sofia Schurberg; 
Peţanca B. Alex; Alfred Kaisermann; 
Mişu şi Sol. Levy; Abr: Căţulescu; 
Eleonora și Elvira Ștrulovici; Braunş- 
tein B. Adolt; Victor Borev; Ionescu 
I. Alex.; Sternberg Marcu; Cassler 
MWiuy; Aronica Behar; Marin Aurel; 
Lucretzia C. Ştefănescu; Vintilă Julea; 
D-tru Lăzăroiu: Blasbalg Benny; Schon 
feld Moritz; Năstăsescu Dimitrie; Şer- 
bănescu Constantin; Sanda Zaharovici; 
'Anuţa și Bernard Grunberg; Motişer 
Ionescu; Sțrulovici N. Bercu; Leon 
Cutman, Mircea D. Cociaşu; Angelica 
Siegler; Bernhard Spodheim; ` Lecca 
Teodora; Livia Meca; Bandner $mil; 
Athanasie Mirescu; Beatrice Săndules- 
cu; Niculescu Stelian; Marioara Me- 
rovici; Rădulescu Aleandxru; Simion 
Blumer; Theodor Spaciner;  Almuly 
Hélène; Kraus Salvetay, Isidor Se- 
gall; Micu Abramovici; Maria Nicu- 
escu; Const. Hilmiş; Samuel M. Le- 
puța şi B. Bercovici; Niculescu -Sil- 
viu; Tiţi de la Cărpiniştea; Drăgă- 
nescu I. Gh.; Gică Pincu; Barbu Vio- 
letta; Gottfried; Malvina; Gottfried Fa- 
nny; Hedrig Soltis; Alfred şi Ella 
Weiss; Herşṣcovici Moise; Mihail Po- 
lizu; Stoica I. Ion; Rusiechki O. Octa- 
vian; Jack Lobel; Minescu Constantin; 
A. Steinberg; Zaharescu Puiu; Mitică 
Gherassy; Puiu Andronic; Rădulescu 
Victor Stelian; Ovidiu Constantinescu; 
Emil N. Spitzer; Rene Adelstein; Co- 
cuta Gheorghiu; Krams Iulian; I. Brot- 
mann; Marcel şi Victor Goldenberg; 
Margica Ştefănescu; Gică Pantazi; 


Gheorghiu S. Ştefan; Solo Feinstein; 
lonaş Rosenzweig; Anghelescu Gh.; 
Gheorghe Voiculescu; Sipi Panaitescu; 
Abramovici Jean; Iunian A.. Grunberg; 
Maria şi N. Nicolaescu; Florescu l- 
lie; Buti Schwartz; Paola şi Otilia; 
Akerman Aron Goldenberg; Ileana Zis 
su; Marioara Fink; Elena R. Mari- 
nescu; Ricu Dorenfeld; Pitaru Marcu; 


ăn y 


Renny şi Margareta Weinberg; Boren- 
stein Victory I. Carol; Alice Iosifescu; 
Iosef Pollack; Cornelia R., Vasilescu 
Ioset Braunstein; Olimpia și Angela 
Mitchievici; Mayer şi Eduard Buri- 
chovici; Graubart Emil; Zaharia Luno- 
vici; Ivonne Ghica Danielescu, Alex. 
şi Zoltiția Dima; Carol Sommer; Ju- 
rist Henry; Della Pergola, Valeriu Bar- 
bian Constantinescu; Paul Korn; Gre- 
cu Sebastian; Didi Căhănescu; Henri 
Schwartz; D. Nicoreşteanu; Victor Hai- 
movici; Mişu Reisman; Nely Florescu; 
Mateescu Margareta; Sandu Ionel E- 
mil şi Aureliu Bernstein; Al. Fuhr- 
mann; Carol Abramovici; Tony Dick- 
man; Leon Leib; Alexandru. 


Au deslegat un joc din No.2 
următorii din CAPITAL : 
Amuday Eugenia, Aurel Vitzling, Gidi- 
ca Ionescu, Elman Wolf, C-tinescu 
Victor, Henriette Froimovici, Betty 
Cristescu, Corneliu Rădulescu, Schwartz 
Bernard, Adelina Cohen, loset Froi- 
movici, Grunberg Marcel Abramovici 
Arnold, Razella Jarchy, Kissler Est- 
hera, Antoanetta Panea, I. Mărculescu, 
Minculescu Mihail, Hans Goldman, Ti- 
tu Firtel Gh. I. Dumitrescu, Oscar I. 
Salzman, Adania S. Alphonse, Victor 
S. Salzman, Aronovici, Emanuel, Elena 
Lăzărescu, Aurica Frischlăuter, Frisch 
Canter, Grigore şi Vasile C. Panaitescu 
Sergiu Bischoft, Grunberg Arthur, Saul 
Leibovici, N. Marcovici, Maier Seid- 
man, Iosé Iosopp, Lily Damian, Z. 
Schwartz macher, Magda Popescu, Po- 

rion şi Mişulică Peg, Weinberg 
Jean, Sebila Tony, Mişu Angelescu, 

arry Leon Sofia şi Mela Schwartz, 
Meller Idi T. Krantz, Dumitrescu E- 
lisabeta, Ignatz Marcus, Ignatz Wo- 
ciechorski, Elena V. Rădulescu, Flo- 
rica Etinger, Constantin Speteanu, Pal- 
til Goldring, Elena Olteanu, Dina Her- 
şcovici, B. Brucher, T: Stern N. Stoi- 
cescu, Răducu Niculae, G. Stănciule- 
scu, Ionescu C-tin, Clara Finkelstein 
Dochia Nacu, Surica Rosenzweig, Car- 
men Cuzen, Alex. N. Alecsiu, Mihai: 
Jeni, Ella şi Bubi Bonim, Băr- 
bulescu, Victor Z. Vasile, Hbramo- 
vici Leon, Ernest Ellinger, Şerban 
Emanoil, Alfons Gastenberg, Emil Bu- 
dăi, Goldstein Isidor, Costolı ` Alexan- 
dru, David Simon, Conitz Ilie, Gheor- 

hiu Stetan, Ghisoibel Paola, Cornelia 
Frunzănescu, Elise Bercovici, C. Ma- 
cedoneau, Litman Leon, Anie Moses, 
Tsebla Ivel, Bertha Rabinovici, V I.. 
Munteanu, Dori Renert, Teicher Char- 
lotte T. Cardo, Jacques Iucovici, Ana 
Şarvani Arthur Segall, Safran Tașco, 
HAronovici Ida, Carola Rosenberg, Su- 
zette "**talion, Grossteld Lucie, Cons- 


di 
biele albiei: n At dei Ai 


z eere Í 3 ni i y Ă X 
Pt EE AEE E OE T TEREE AI RUANO AEEA O A 
EAE EN ARN d i ARAL Ve i 


LA GARI 


tanța Nicolau, Bellu C, 'Ecâterina, De. 
mica “Iordănescu, “Dascal Avam, Gogu 


"Elena, Edgar Einhorn, 'Samuci Samia 


Lazăr, Giunvăld, Merovici Marioara 
Mária ‘Dumitru, Dan W. Simionescu 
Rîmniceanu, Gabriela Papiniu, Nali Ba 
lintineanu, Maimon Zambila, Cleo Şei< 
nescu, Lizette Soare, Drukman Adolt, 
Negoiţă Maria, Dumitrescu Jelea, Eus 
enia Teodorescu, Schwartz Arnold, 
ghel Dumitra, Marcel Iositescu, Ber- 
nhard Goldstein, Dinache R, loan, At- 
hanasiu Tănase, Ionescu Nicolae, Mi- 
şu Iancu, Ivanovici Elena, Fanea E- 
lena, Nina Grunberg, Nicolescu Octav, 
Leon Meerovici, Grigoriu P. Simion, 
Daniil Manoliu, Costică Grigorescu, 
Solomon Peretz, George Paraschiv. 
Coteru Bogdan, Regina Gherman, Mir- 
cea Totolici, Et hnee, C. 'Mihăile. 
scu, Leibovici Nathan, Gălăteanu Sap- 
să, Sigismund Rosenbaum, Th. Rot- 
tman, Leontine Iacob, Cononov N., Io" 
nel Oster, Vasilescu Electrician, Edith 
Rosenthal, Marieta, Feder, Cornelia 
Găvănescu, Lenuţa Dumitrescu, Mir- 
cea Munteanu, Losner Milo, Mareş Io- 
nescu, Mitică Ionescu, Hanși Dobrzan- 
ski, Georgeta Lăzărescu, Petre Mihiă. 
ileanu, Saul Steinberg, Helene Târ- 
noveanu, Feldman Herman, Eduard O- 
zias, Angheluță Gheorghe, Mitră Clo- 
deanu, Feldstein David, Nicuşor Şt. 
Cutava Nestor Teich, Biţterteld Soli, 
Ancuţa Haimovici, Simon Segali, Reic- 
hman Ionel, Paone Cezar, Jean We- 
is, Perlmutter Héléne, Mântulescu Ion, 
Matias Saia, Lupea N. Petre, M: Cio- 
cîltelu, Aron B. Leibovici, Doniga I: 
Vasile, Ioan Mihăilescu, Elena M. Ghe- 
eorghiu, Friedman Jacques, Cohn Ghi- 
dale, Louise Gârcineanu, Nora Sept- 
ville, Ioan Pascu, Dionisie P. E., Ju- 
rist Henry, Zaharia Weiss, Mimi Cra- 
ioveanu, Ionel Făgărăşeanu, Diamand, 
David, Leon Merovici, Săşcan Ioan, 
Leontine Haimovici, Alice A. Gold- 
stein, Ptefterman Carola, Dascălu A. 
vram, Schechter Jean, I. Sacuzon, Ma- 
rinescu N., Kleinteld Raschela, Rinel 
Marinescu, Soil I. Ignati, Mircea G: 
Chelaru, Ferester Frederica, Petrescu 
Elena, Palanchevici M. Ioset, Filip 
Gruper, Vasile C. Alexe, Lupu Mosco- 
vici, Jeana M. Michelson, un elev al 
liceului „Gh. Lazăr”, 
Victoria P. Georgescu; Adol. $mi- 
lovici; Leon $milovici; Segal, Bernard; 
Costică Jiuga: a urma. 


COPII 
CITIŢI! 


„ALMANACHUL SCOLARILOR 


E 


RAU 


PAG. T6 


MARI ȘI IMPORTANTE PREMII 
PENTRU ABONAȚŢII REVISTEI 


„DIMINEATA COPIILOR“ 


Abonatii la revista „Dimineaţa Copiilor“ vor par- 
ticipa, prin tragere la sorți, la următoarele mari 

emii: 

1) O bicicletă sau o maşină de cusut de mână, 
după alegere. 

2) Un aparat fotografic Kodak. 

3) Un aparat de pirogravat. 

4) Un ceasornic de buzunar sau brățară, după 
alegere. 

5) 10 volume alese din scrierile cele mai bune 
pentru tineret. 

6) Un serviciu de birou pirogravat, 

7) Un ghiozdan pentru cărți. 

3) Un album pentru cărți poştale. 

9) 10 reproduceri de tablouri de Grigorescu, 

10) Una cutie aquarele. 

11) 10 abonamente pe 1 an la „Dimineaţa Co- 
piilor“ pentru 10 câştigători. 

12) Un serviciu de lucru sau de traiorai, după 
alegere. 

Abonaţii pe timp de un an participă la toate a- 
ceste premii, iar acei pe şase luni vor participa nu- 
mai la premiile cari încep cu No. 5. 

Costul unui abonament pe timp de un an este 
lei 150; iar pe şase luni 80. Pentru Capitală abo- 
namentele se primesc direct la Administraţia re- 
vistei str. Sărindar 9—11, iar din provincie su- 
mele se trimit prin mandat poştal pe adresa: 
Administraţia revistei 


„DIMINEAŢA COPIILOR“ 
Bucureşti, Strada Sărindar, 9-11 
a — k k >> ; 


PROBLEMĂ 


Este o prăiină de 11 m. şi un melc face în fie- 
care zi 1 m. Seara fiind obosit ---" m. 
„In câte zile se poate sui ace 'ârful pră- 
jinei ? 
) 700 uj 
_ Ile Gaiaţi, 


1 2 gR! 
Fă za A 


TRE SR IAT RI PAZA A IT 
BAPAE AET ESERI K 


AHE 


„DIMINEAȚA COPIILOR". 
TRAISTA LUI MOŞ GLUMICI 


Cum se poate să scrie iarbă uscată, întrun cu 
vânt de trei litere 2 | 
3 meg 
ES 
Mama. — Dacă ai 5 mere şi mănânci unul, câte 
mere îţi mai rămân ? 
Nicu de 3 ani. — Celelalte mere. O mamă: 
* * *o o 
Profesorul: Petrescule, ia spune-mi, după moar= 
tea lui Petru Rareş, cine s'a suit pe tronul ţării? 


Petrescu: Moştenitorul tronului. 
Ruxandra Vasiliu; 


Eu citesc 


Ce 'ndrăgesc 
„Dimineaţa Copiilor“ 


Isvorul bucuriilor 


Goe Redo 


G. P. M. Loco. — Nu e bine să pretinzi de pe acum 
să ți se publice poeziile. Eşti încă prea mică 
Gh. Gh. Loco, — „Eroilor“. Nimic mai greu decât de 
făcut poezii patriotice reuşite. ; 
. S. Podul Iloaei — Și no suntem Deno că 
nu putem publica „Nemulțumirea“. 
Mb T. Brăila. — „Păţania lupului, se va publiea” maj 
rziu. 
S. P. Câmpina. — „dealul“ e bună, dar regretăm că 
sA e pentru copii. i 
. Bârlad. —„Ajutați pe părinți". Ar trebui să ne 
sai după cine e prelucrată. 
Iaşi. — „lon. păstorul“. Nu prea publicăm po- 
a cu zmei şi balauri. 
„ Loco. — „Noapte“. Nu e pentru copii. 
r 7, Buzău. — Poezia „Primăvara“ nu e destul de 
patesc. 
, P.'Gh. Loco, — Povestea „O faptă bună, să o serit 
i ai. "nou după câţi-va ani, căci atunci o vei scrie mai 
bine. 
M. D. Herţa. — „Vulpea şi Balena“ nu e scrisă în 
limba de poveşti populare. 
P. . Loco. — „Trifoiul“. Vei scrie mai bine când 
vei T mai mare, 
D . P. Galaţi. — Mulţumim pentru urările d-tale. 
I. Bârlad. — „Sfârşitul iernii“ arată că ai talent, 
i AA încearcă. 
N. 1. Loco. — Poezia „lubir 
încearcă 
I. Loco.— Vei scrie mai b 


Editura „ADEWE ` 


bunicică, Ma 


i fi mai marel 


AENA Aa l 
E. 2 


CORIILOR 


APARE DUMINECA 
DIRECTOR N.BAT ZARIA 


LILICA. — Uite, Ticule, aceasta e litera „i“. 
DOREL. — Păi, eu învăţasem de mult asta! PRETIUN 216. 


„DIMINEAȚA COPIILOR" 


Tom-Tit-Tot 


— POVESTE ENGLEZA — 


0 femee făcuse într’o zi cinci cozonaci. Dar du- 
pă ce i-a copt, a văzut că erau cam uscați. Atunci 
îi zise fiicei sale: „pune cozonacii în dulap şi la- 
să-i să stea puţin, ca să se înmoae“, 

Fata însă îşi zise: „ăştia nu se fac mai moi, hai 
mai bine să-i mănânc“, Şi-i mâncă pe toţi. 

Când au stat la masă, maică-sa îi zise: „adă 
cozonacii. Cred că s'au făcut mai moi“. 

— Nu, răspunse îata, nu s'au înmuiat. 

— De unde ştii ? o întrebă maică-sa. 

— Ştiu, fiindcă i-am mâncat pe câteşi cinci. 

— Ah, fată lacomă şi nesătulă ! începu mă-sa să 
o certe. 

Toată ziua femeia se gândea la cozonaci: ce? 
mâncaţi. Torcând lângă poarta casei, zicea me- 
reu: „astăzi fiică-mea a mâncat cinci cozonaci, 
astăzi fiica mea a mâncat cinci cozonaci !“ 

Tot cam pe atunci împăratul trecea pela casa 
femeei. 

Femeia schimbă îndată vorba şi începu să zică: 
astăzi flică-mea a tors cinci cingători, astăzi fiică- 
mea a tors cinci cingători!“* 

— Aşa ? grăi împăratul. Dacă fiică-ta e aşa de 
harnică, eu o iau de nevastă. O fac împărăteasă 
şi o îmbrac numai în haine aurite. Nu va avea 
nimic de făcut 11 luni pe an, dar în luna a două- 
sprezecea va trebui să-mi toarcă cinci cingători 
K fiecare zi. Dacă nu face aşa, am să-i taiu ca- 
pul. K i 
— Bine, răspunse femeia, gândindu-se că fata ei 
va putea în 11 luni să înveţe să toarcă aşa de bi- 
ne, în cât în luna a douăsprezecea să facă aşa 
cum vrea împăratul . 

Fata îemeiei sărace deveni acum o împărătea- 
să, îmbrăcată în aur şi înconjurată de o mulţime 
de servitori şi servitoare, 

Timp de 11 luni nu făcea nimic, dar când veni 

na a douăsprezecea, împăratul îi zise : „Intră în 

“ia aceasta. lată furca ş' lâna, să-mi torci câte 

` cingători pe zi”, i 


Impărăteasa rămase singură în odaie şi se porni 
pe plâns, pentru că ea nu ştia să toarcă de loc. 

De odată de după uşe răsări un drăcuşor mic, 
cu o coadă lungă şi cu aripi negre şi ascuţite. „De- 
ce plângi ?“ o întrebă el. 

Impărăteasa îi povesti totul. Diavolul îi zise 
râzând : „eu pot să te scap. Am să-ţi aduc în fie- 
care zi câte cinci cingători toarse gata. Insă, în 
ultima zi ai să-mi spui cum mă cheamă. Dacă 
nu-mi ştii numele, te duc în iad cu cingători cu 
tot“. 

Impărăteasa consimţi. Drăcuşorul cel negiu ri 
aducea în toate zilele câte cinci cingători, pe cari 
împărăteasa le arăta împăratului. 

Cu o zi mai înainte de a se termina luna, împă- 
ratul povestia la masă, zicându-i împărătesei : 


„ştii ce mi s'a întâmplat astăzi la vânătoare? Pe 
când treceam lângă un puț aud un glas oarecare, 


K» TETEE T 
pază 


Mă aplec şi văd că în puț stătea un diavol mic, 
care torcea şi cânta într'una: T 
„Nimi-nimi-not, 
„Eu sunt Tom-Tit-Tot !* 
Impărăteasa se bucură mult auzind numele de 
Tom-Tit-Tot şi începu să râdă şi să cânte. 
` In ultima zi Neghiuţă veni din nou cu cinci cin: 
gători şi îi zise : „ori îmi spui cum mă cheamă. 
ori de unde nu, te duc în iad”. 
Impărăteasa râse şi zise: 
„Nimi-nimi-not 
„Tu eşti Tom-Tit-Tot !“ 
Diavolul scoase un țipăt înfricoşător şi pieri în 
bezna nopţii. De atunci, împărăteasa nu-l maj 
Yazu, 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: 
BUCUREŞTI. — STRADA SĂRINDAR, 9—11 BUCUREŞTI. — TELEFON 11124 


ABONAMENTE: UN AN 
ŞASE LUNI 


150 LEI 
80 , 


UN NUMĂR 3 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


6 APRILIE 1924 


SI 


TANSILI 


Lupul călugăr 


A fost odată o capră cu un ied. Isprăvind de- 
mâncarea şi auzind că la munte sunt păşuni cu 
iarbă dulce şi multă, precum și tufe cu frunze 
fragede, o porniră într'acolo. Drumul era lung şi 
greu şi adesea câte-o floare mirositoare amăgea 
şi pe mamă şi pe pui, făcându-i să zăbovească, 
astfel că însera când ajunseră la poalele muntelui. 

Urcâitd pe-o potecuţă strâmtă, aud sus, hămăi- 
turi de câini, tălăngi de oi şi fluier cântând. Nu 
mult zăresc printre copaci fumul care se ridică de 
sub ciaun şi stâna de scânduri. 


„Aci e de noi !“ zise capra către ied! „Vom 
trăi laolaltă cu oile, cu măgarii şi cu câinii“. Şi cu 
vorbele acestea îmbărbătă pe ied, care era rupt 
de oboseală. Baciul oilor şi dulăii stânii le ieşiră 
înainte; iar capra se rugă s'o primească, cu ied cu 
tot, printre oile lui. Dar baciul era om rău la ini- 
mă, şi navea nevoie de capre, căci zicea el, ele 
nu-s bune decât de stricat copacii. 

Ca să râdă de biata capră îi spuse cá numai aşa 
o primeşte, dacă îi dă iedul să-l facă pastramă. La 
aceste vorbe capra îşi luă puiul şi plecă mâh- 
nită. Seara se apropia şi ea trebuia să-si găsească 
un culcuş pentru noapte. Jos în vale curgea un is- 
vor. peste care era aruncaţă o punte. Trecură pun- 


DI. ER E 


de VIRGIL TEMPEANU 


tea şi urcară un deluţ acoperit cu pădure. Un dan 
găt de clopot răsună nu departe şi printre copaci 
strălucea în lumina soarelui care apunea, turlele 
unei mănăstiri. 


Intr'acolo porniră îndată ostenitele. şi i mâhni- 


tele animale. Un zid gros de piatră împrejmuia 
mănăstirea; iar printre zăbrelele porţii grele de 


lemn se zărea ograda cea mare acoperită cu iarbă, 
proaspătă. La poartă se opriră. Călugărul Ieronim 


îşi făcea, în biserică, rugăciunea de seară. Se ru- 
ga lui Dumnezeu şi i se plângea că lupul — hai- 
nul — i-a mâncat pe Joiana, singura lui văcuţă. 
Si mapucă bine să siârşească de închinat, când 
auzi la poarta mânăstirii lătratul lui Grivei, dulăul 
său şi behăitul caprei şi al iedului; meece ! meeccj 
mece ! meeceeec ! apj 


Şi care nu-i fu mirarea, când auzi că oală 
cei de la poartă îi cereau găzduire pentru noapte. 
„Bucuros, bucuros, dragele mele zise călugărul 
'eronim. — „Uite am grajd bun şi cald şi fân — 
cosit de mâna mea — pentru Joiana şi paie de 
aşternut. Dumnezeu v'a adus la mine în locul vă- 
cuţei mele mâncată de lup“. Şi deschise poarta şi 
Grivei le primi bucuros, dând din coadă. Capra 
şi cu iedul, după ce se răcoriră la fântâna din mi- 
ilocul curţii şi-şi astâmpărară foamea cu fân mi- 
rositor, se trântiră pe aşternutul. de paie, moale 
ca vata, şi dormiră adânc, auzind prin vis lătrae 
tul lui Grivei care păzea... 


Jupânului lup, care se îndulcise cu carnea, Jo- 
ianii, îi mirosi îndată a capră şi ied şi într'o seară 
îşi arătă capul printre zăbrelele porţii, dar Grivei 
hat ! şi lupul, rămase fără nas, fugi, urlând de du- 
rere. p 

Dar ti-ai găsit să-şi dea el pace ! ! se gândi la un 
şiretlic, ca să poată ajunge în mânăstire şi la as 
pra cu iedul ei. ; i 


i) 


i 
R UOO a 


PAG. 4 


Se îmbrăcă în haine de călugăr, cu rasă şi cu 
comânac; coada şi-o ascunse cu grije în pantaloni 
şi spre înoptate bătu la poarta mânăstirii. Călugă- 
rul Ieronim citea în -ceaslov, când auzind bătăi în 


poartă şi pe Grivei lătrând, se duse să-vadă cine-i. - 


Un frate aşa târziu ? E drept părea cam mic şi 
eheboşat și apoi îşi tot ascundea faţa; dar. călu- 
gărul leronim era milos şi: bun şi-l primi, cu toate 
hămăiturile şi mârâiturile: lui “Grivei, căruia îi mi- 
rosi a cojoc de lup. 


Şi crezându-l îlămând îl pofti în chilie săi os- 
păteze ; dar lupul nu primi, spunând că a mâncat 


prea mult caş la stâna din munte şi 1 s'a can. a- 
plecat. De dormit el nu vrea să ostenească pe 
călugăr, ci se va urca în podul graidului şi va 
dormi în îânul cel mirositor. Ce era să facă lero- 
nim, călugărul? Făcu pe voia mosafirului. In za- 
dar îi vorbiră şi Grivei şi capra că nu-i lucru cu- 
rat cu călugărul mosafir, că are vocea răguşită, 
fața păroasă şi ochii sticloşi; -ba, că şi coada se 
cam vedea pitită sub antreu; el un voia să audă 
de nimic şi pace ! „Dumnezeu ne dă oaspeni, zi- 
se el şi tot Dumnezeu-ne va păzi de rele! „Şi se 
duse în chilia lui la culcare. Ce se sfătuiră capra 
şi dulăul'? Să aştepte până ce călugărul cel ciudat 
se va urca în podul cu fân; apoi can» +i cu iedul 
să se culce în cuşca dulăului, iar dulăul în locul 
caprei, în graid, că de va fi — cum credeau ei — 
jupânul lup, are sări fie el naşul! Zis si făcut. 
+ Călugărul mosafir. sforăia — sau se prefă:ca— 
sus în fân; iar Grivei trase îăraşul cu cenuşe din 
tindă lângă el şi aşteptă. Pe la-miezul nopţii doi 
ochi lucind ca două lumânări se iviră la gura po- 
dului, privind în jos; în grajd; la aşternuiul de paie. 
Cele două lumânări se apropiară mai mult de 
Grivei; iar când îură îndeajuns de aproape. suflă 
Grivei cenuşa din făraş în ele. Luminiţile se stin- 


' 


CORNEANU T M A ee] 
CE 2 OI = COR PA RC RRC RE E E TEZE 223 E S EE 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


seră, lupul scheună de durere; iar Grivei se şi re- 
pezi la grumazul lui. Fu o luptă crâncenă, când 
lupul deasupra, când Grivei peste lup; dar acesta, 
orbit. de cenuşe, nu vedea să apuce şi îu biruit. 

Grivei se duse la: capră, îi spuse vestea şi aştap- 
tară acolo în cușcă dimineaţa. Când călugărul Ie- 
ronim se duse să-şi mulgă capra şi să pregătească 
mâncare pentru mosafir, găsi. spre marea lui vi- 
mire un lup:mort în locul caprei. Se. urcă în pod; 
mosăfirul nicăeri ! Işi lăsase antereul' şi giubeaua 
în fân. 

Abia târziu auzi de la Grivei pătărania: Şi îşi 
făcu călugărul o şubă bună din pielea lupului, iar 
pe Grivei îl lăudă şi-l tinu în mare cinste în mâ- 
năstire. Şi adesea. când călugărului e urât râde cu 
Grivei de întâmplarea cu lupul, iar caprele car 
sunt multe acum ascultă dând din bărbuliţele lo: 
şi râzând: mec! mec! j 

Şi de nu credeţi, eu mă prind să merg cu dure 


neavoastră la- vară, la măvăstire. 
' Virgil REA 


XX —— 


Moş Ene 


Taci, că vine moş Eng 
Pe la gene! 


Bate toaca 'n deal. Din crâng 
lese iute moşul Ene 

Şi zoreşte prin poene, 
Schiopătând în pasul stâns 


Pâr la sat e drumul lung, 
Moşul e bătrân de-a bine — 
Un ciulin, un mărăcine 

li fac drumul şi mai lung. 


Mai şontâc, mai hop, mai tuga! 
Dondăind în tot răstâmnpul, 

A sosit în sat pe timpul 

Când copiii îşi ftac ruga. 


Mulţumit acum moş Ene 
Scoate-o floare din desagă 
Și-o poartă-aşa în şasă, 
Copilaşilor la gene. 


Somnul, blând ca totdeauna. 

Mi-i adoarme; iară moşul 

'A stârnit la cânt cocoşul 

Şi-a aprins pe ceruri luna. 

Sean iii, doarme satul, 

lorile şi vântul, 

şul cu descân' 

ing îşi cală r.’ F 
Ge: lescus 


„DIMINEAȚA. COPIILOR: 


Prim ävarəe 


4 


re Dus 
Eta 
RI 7 


ză 
Fai] 


Unii spun că au văzut-o 

Cum venea pe drumul mare, 
Cum din şort zvârlea prin case 
Boabe durii de soare. 


Vestea ei s'a dus. pesemne, 

Căci văd pomii din grădină 

Imbrăcați în flori, şi-aşteantă 
S'o primească pe regină. 


Şi-aud păsările'n luncă 

Cum îi 'nalță osanale, 

Cum ciobanii iar deşiră 
Doina veche din savale ! 


Pe regina din poveste 
Vrei s'o ştii şi lu, copile ? 
E o carte minunată _ 
S'are nouăzeci de file, 


O sută optzeci de pagini : 
Una-i neagră, alta-i albă, 
Primd-i prietenă cu somnul 
Şi din stele poartă salbă. 


Agile ia + A 


Alba-i prietenă cu munca 

S'are-un ochi de foc în frunte — 

Puiule, 'ndrăgeşte-o pasta - 

Pân'ce wai  şuviţi cărunte |... 
Cristian Sârbu: 

SE Ee e AI 


- Lupul și păstorii 


„Lupul trecea pe lângă o stia 
: nă de oi. Aruncându-şi - privia 
rile, văzu cum păstorii jupu= 
iau foarte liniștiți un miel 
gras: pe când câinii stăteau 
culcaţi şi fără să dea vreun 
semn de supărare. 4 
„Văzând aceasta, lupul îşi zi- 
” se supărat: E 

„Ei, prieteni, cum aţi fi sărit în sus şi cum în 
strigăte şi urlete m'aţi îi luat la goană, dacă fă- 
ceam eu, ceeace voi faceți acum !“ 


Na Crilóv4 


PAT. 6. a 


Ji 
DIMINEAȚA COPIILOR 


VIZIRUL CEL INTELEPT 


(POVESTE ORIENTALA) 


Ci-că ar fi fost odată un vizir, om bun şi cu frica 
lui Dumnezeu care, pârât de nişte duşmani, se po- 
bin svârlit în enai fără judecată de către 
sultan. 


"si stetea Bietul vizit în întunericul şi mucegaiul 

| temniței de 7 luni de zile, 
uitat şi de oameni, şi de 
Dumnezeu. 

Intro zi, sultanul, căruia 
îi plăcea să se îmbrace une- 
ori în haine de derviş şi să 
cutreere oraşul ca să afle 
cum o mai duce norodul, 
trecu din întâmplare şi pe 
la casa vizirului. Mult se mi- 
nună când văzu uşile date 
de părete, ferestrele deschi- 

se şi slugile foriotind încoa 
şi încolo după treburi. 

Se opri dinaintea casei şi întrebă pe o slugă ce 
să fie îorioteala asta ?, | 

— Ce să fie, omule sfânt, ia o veste bună tri- 
misă de stăpânul nostru că s'a îndurat Alah şi mi- 
lostivul împărat de el şi azi mâine se întoarce a- 
casă. De aceia ne-a poruncit să-i gătim casa, răs- 
punse sluga. 

Sultanul, care ştia bine că nu dăduse o astfel de 
poruncă, se minună de cele ce auzi. „Pesemne“, 
gândi el „că de atâta necaz şi supărare so îi 
scrântit bietul vizir la minte“. Şi fiindcă vestea îl 
cam pusese pe gânduri, se duse la un băcan, cum- 
pără câte ceva de ale mâncării şi porni cu ele tem- 
itä. 

Straja, văzând un derviş, socoti că nu se cuvine 
să-i pue împotrivire şi-l lăsă înăuntru. Când  a- 
junse sultanul Ja chilia în care sta gârbovit vizirul, 
îl află pe acesta făcându-şi rugăciunea. 


\  Mântuind apoi vizirul şi văzând un derviş dina- 


inte-i, îl întrebă ce-l aduce în fundul pământului 
la un biet oropsit ca el. . 

— Uite ce, răspunse dervişul. Măcar că nu mă cu- 
noşti, eu m'am rugat multă vreme lui Alah pentru 
tine şi fără să mă laud, aflu că ruga mea n'a fost 
în van fiindcă văzui slugile tale pregătindu-ţi casa. 
Da pe cât ştiu eu, sultanul nici gând nare să te 
sloboadă din temniţă. 

— O îi, milostive derviş, dar eu sunt încredin- 
“fat că până o îi s'avuie soarele. n să fiu slobod si 


de LIA HÂRSU 


o să-mi iau iar slujba pé lângă prea slăvitul meu 
stăpân, zise vizirul. : 

— Şi ce te face să vezi una ca asta ? | 

Vizirul răspunse : 


— Viaţa m'a învăţat că atunci când it: ajun 
ge la culmea norocului, îl paşte nenorocul. Şi să 
vezi cum : Pe când eram încă vizir şi drag noro- 
dului, pornisem odată cu nişte prieteni cu o luntre 
în plimbare pe mare. Era pe înserat şi adia un vân- 
tuleţ răcoritor. 

In vreme ce luntrea aluneca pe undele potolite 


„ale apei, noi stam la sfat între noi, vorbind ba de 


una, ba de alta, mai cinstind câte un pahar de vin 
(ierte-ne Profetul păcatul !) Eu tineam în mână o 
cupă de aur de mare preţ și nu ştiu cum făcui de 
scăpai cupa din mână şi căzu în adânc. Oprii 
luntrea şi poruncii unui scuiundător să se lase la 
fund sto caute, făgăduinduri o pungă cu bani. 
Scuiindătorul se rugă de mine să-i arăt locul 
unde scăpasem cupa. Eu întinsej mâna şi iar nu 
ştiu cum făcui şi-mi scăpă din deget un inel cu 
pietre scumpe la care ţineam ca la lumina ochilor. 


Vrusei să spun în clipa aceea ceva, dar scufun-: 


dătorul se lăsă ca un fulger în fundul apei şi cât ai 
clipi ieşi deasupra, ținând în mână cupa şi inelul. 
Ce să-ţi spun ? Minunea minunilor ! Inelul că- 
zuse tocmai în mijlocul cupei. Cinstii pe scufundă- 
tor cu o pungă plină cu bani, îi mulţumii precum se 
cuvine şi în loc să fiu bucuros de norocul meu, mă 


întristai şi mă pusei pe gânduri. Atâta noroc nu 
era semn bun ; mă păştea pesemne nenorocul. 


Şi drept că aşa s'a şi întâmplat. Chiar în seara 
ceia, nişte sietnici de ai sultanului cari mă duş- 
măneau fiindcă eram om drept şi mă avea drag 


AA 4 


norodul, mă pârâră înaintea-prea slăvitului meu 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


stăpân care se încrezu în vorbele lor, şi fără să 
mai cerceteze, porunci slujitorilor să mă svârle în 
temniță unde zac şi acu. 

„Astăzi mi sa întâmplat un lucru care-mi dă nă- 
dejdea că chinurile mele au să se sfârșească şi 
până a nu apune soarele o să fiu iar slobod şi pus 
la locul de cinste unde am mai fost. 

— Şi care să fie întâmplarea aceasta ? întrebă 
plin de mirare dervişul. 

— Trebue să ştii, prea milostive derviş, că pre- 
cum e drept şi adevărat că atunci când îi e omului 
prea bine trebue să înceapă a-i merge rău, tot ast- 
fel când a ajuns răul la culme, trebue să se în- 
toarcă lucrurile în spre bine. Şi să vezi de ce. 

Poftisem de vreme îndelungată la o bucăţică de 
carne îriptă. Astăzi, făcui ce făcui şi momind pe 
străjer, îl trimisei să-mi aducă o fărâmă. Mă bu- 
curai ca un copil hămesit când văzui bucătura. 
Luai nițică apă ca să mă spăl pe mâini până a nu 
mă aşeza la masă — după cum ne învaţă coranul, 
cartea noastră sfântă — când, în vreme ce stam 
întors cu spatele, veni un guzgan, apucă bucata de 
carne şi pieri cu ea în gaura lui. 

M'a cuprins atunci o desnădeide grozavă, dar 
aducându-mi aminte de cele ce-ţi spusei, mulțumii 
Profetului pentru întâmplarea aceasta, ştiind că 
după o astfel de nenorocire trebue să vie o mare 
bucurie. 

lată de ce am trimis-vorbă slugilor să-mi gă- 
tească odăile şi nădăjduiesc că chiar în astă seară 
o să fiu chemat de prea slăvitul meu stăpân ca 
să-i împlinesc poruncile ca în vremurile de odi- 
nioară. } 

Sultanul asculta şi tăcea, iar pe măsură ce vi- 
zirul povestea, tot mai mult i se lumina faţa. Dar 
de zis, nimic nu zicea. Işi luă apoi rămas bun dela 
vizir şi plecă! Şi chiar aşa se şi întâmplă precum 
zisese vizirul. Până a nu asfinți soarele chemă la 
sine pe vizir, iar pe cei cari îl pârâseră pe nedrept, 
îi băgă la temniţă în locul vizirului nevinovat. 


„Fereşte-te de a te lăuda singur, ori câtă drep- 
tate ai avea, 
+% 
Veselia poate înlocui orice avere, pe când ea nu 
poate fi înlocuită prin nimic. 
* * * 
Bogăția se poate compara cu o băutură din 
care cu cât bei mai mult, cu atât îţi creşte setea. 
E PERIE n PR. 1 PERENE EA E FETEI LE VEE DL MEL E MILE RA E MERE III-A AP MEA EI mec maica ez a 


Cum se desenează mai ușor un porc. 


DID W 


I Í sad pe a 4 E ii 


"PAG. 7 
Un Copil patriot 


Pe un vapor frana 
cez plecat din Spaa 
nia spre Italia, prin 
tre alţi călători 
Francezi, Italieni 
şi Spanioli, era şi 
un copil de vre-o 
11 ani, foarte slab 
şi prost îmbrăcat, 
Stetea ghemuit în- 
trun colț şi se uita 
la toți cu frică şi 
ură. 

Lumea îl privea cu mirare, unii îl întrebau câte 
ceva, dar el nu răspundea la nimeni. Răutatea oa- 
menilor şi lipsurile îl înrăiseră. Câţiva călători au 
tot stăruit cu întrebările, până când l-au făcut să 
le spună în câteva cuvinte mica lui viaţă chinuită 
şi amărită. 

Tot atunci intrară în sală câteva doamne. Câţia 
va dintre călători, ca să-şi arate dărnicia, îi arun- 
cară copilului bani pe marmora mesei din sală, 
strigând: 

— „la asta, ia-o şi pe astălaltă, şi pe asta“... 

Monedele zuruiau pe masă. li dădură şi doam“ 
nele întrecându-se care de care să-i dea mai mulţi, 
Băiatul strângea tot multumind cu jumătate glas, 
lar fața i se luminase. 

După aceea se tupilă din nou după perdeaua 
unei cabine. 

Ceilalţi, tot vorbind despre călătoriile lor, au 
ajuns să vorbească rău de Italia. Unul începu să 
se plângă de oteluri: altul de trenuri, un al treilea 
spunea că în Italia sunt numai înşelători şi hoți, 
altul zicea că funcționarii italieni nu ştiu să ci- 
tească. 

— Un popor fără învăţătură — zise cel dintâiu! 

— Murdar, — adaugă cel de-al doilea. , 

— Tâl... strigă -al treilea, vroind să zică tâlhari, 
dar nu putu să isprăvească vorba, căci o furtună 
de bani căzu pe capetele lor, pe masă şi pe podea, 
făcând un zgomot ca în iad. Toţi se ridicară uitân- 
du-se în sus. Mai primiră încă o mână de bani în 
față. 

— „Luaţi-vă banii!“ — zise copilul cu dispreț, 
scoțând capul din uşa cabinei. — „Nu primesc po- 
mană dela cei cari îmi batiocoresc țara“. 
Prelucrată de Marica PR Ugposgi: 


fi a țara şi fii mândru să de 


PAG: 


BUNICEI... 


(După Al; Dumas-ti)s) 


Eu ştiu. că azi e ziua ta, 

Şi-ai casei vor a te serba, 

Şi a-ți ura o viață nouă; 

Dar eu, bunico, ştii ce-am vrut: 
Să-ţi dau eu cel dintâi sărut, 
Căci primul face zău cât două. 


Vezi? N'ai ghicit sândul copilei. 
Şi-acum iți jur pe ochişori, 

Că woi mai plânge 'n timpul zilei, 
Decât de două, sau trei ori... 

Și ştii ce-ţi mai promit eu ție? 
De-q nu mai face gălăgie 

lar seara, când veţi sta de taină 
„Voi merge iute la culcat, 

Şi nici nam să mai plâns în pat, 

Când mă veți dezbrăca de haină. 
Eu o sănvăț de-acum'ndinle 
„Tot ce-i frumos de învățai, 

Și cu păpuşa mea cuminte 

O să mă joc doar penserut; 

Voi da ce mi-ați dat an cu an 
Săracilor, căror un ban, 

Le dă speranța spre mai bine, 

Şi moi îi o bunică rea 

Dac'oi ajunge şi-oi avea, 

Copii micuți, aşa ca mine. 

G; Nikita 


PPE a MA aE JANA e REEN SS, 


Un schit 


Desen original de elevul Nicolae A. Marcu. 


Bia. 
Sa ` 


E 


Chand Romha 
Roabă până ieri în lanțuri, 

O, frumoasă Românie, 

Cât ai plâns în întuneric, 
Numai Cel de sus o ştie! 
Zorile sosit-au însă 

După-o noapte 'ndelungată 

Azi, stăpână eşti pe soarta-ți, 
Tot precum ai fost odată. 


Aur scump e toată oare 


De străluce-aşa mândreț ? 


Ba „Curcanii“ o tăcură 
Din ceva şi mai de preț. 


Din otel, ce-a fost odată 
Tun, în mâna păsânească 
Şi acum cu fală pusă-i 
Pe o îrunte viteiească. - 
Nu ! Coroana-ţi, Români: 
Nu-i ca orişice odor, 
Este soare de lumină 
Și de viață dătător. 
Bucură-te, Românie, 
Că pe cer ţi-a răsărit, 
După-atâtea veacuri negre 
Soare-atât de strălucit. 
i I. Giudim, Făyicenii 
iz Ea DE E 


LEUL 
Sunt stăpânul cel vestit 
Pe pustiu nemărginii, 
Când răsună glasu-mi tare 
Intră groaza "n fiecare. 
Tot ce mișcă şi trăeşie 
Numele mi-l proslăveşte. ` 
Eu dt aceea îui-creat 
Să fiu rege şi mpărat. 


IE 


CE EFTIN A SCAPAT! e Ye “de MOS, NAE 


"Mustraţii de Marin Iordăche. 


my : 


k aF kS 
1. Haplea... dar să nu mă spuneți, 


3, Ori să-i dea cinzeciide bețe 


2. Prins și dus la judecată, 


intro noapte-a șterpelit li se dă osândă grea: -Ori cinzeci de lei dă plată, 
ep găini și patru gâște, Din pedepsele din lege Ori cinzeci de căpăţâne, 
n 


eagă ce Usturoi să 'nghită 'ndată, 
i ut E 


să rău a nimerit. Să-şi al o vrea. 


14. Scărpinându-se ia ceată 5. „Văd mai bine-i usturoiul, 6 Dar la zece, sare, urlă: 
Haplea-și zice : „ce să fac! De mâncat e mai ușor, „M'am aprins, m'am pârjolit P 


Despre bani, nici vorbă nu e, Să-l aducă, zice dânsul, — Nu-i nimica, dragă Haplea, 
Dar nici beţele nu-mi piac. Căci, la naiba, nam să mor!” | se spune liniștit, 


Å 


Sa ES ARIF A 4 z 

3 a mat i PARE SIT Ia 

7. iți rămâne încă două: 8. „Aoleo'! răcnește Haplea 9. — Bine Hapleo, scoate-acume 
Ori bătae, ori parale. . „Vre-o douăzeci când îi dădură, Lei cinzeci la socoteală. 
— Daţi-mi bețe, dar nu tare Incetaţi că sunt piftie, „Și plăteşte, când mâncase 
Sunt plăpând, şi slab de şale, Mi-ese sufletul. pe gură“ Usturoi si chelfănealà 


PAG. 10 


(. Bevotamentu îi on gial mamei se 


(Urmare) 


Suflete 


— Păi nu ţi-am dat eri şi doctorie şi pansa- 
ment ? îi zise doctorul cu asprime, când auzi că 
Ionel îi cere din nou. 

„— Da, domnule doctor, răspunse el cu ochii ple- 

caţi la pământ, dar când mă întorceam cu ele a- 
casă, am alunecat în drum şi mi-au căzut în 
Uoroiu. 

De data aceasta doctorul îl crezu pe cuvânt... 

Din ziua aceea Ionel cerea doctorii şi pansa= 
ment mult mai des de cum ceruse până atunci. Şi 
de fiecare dată trebuia să născocească câte un nou 
pretext, pentru ca doctorul să nu intre la bănueli. 
Ba că se înmuiaseră în apă, ba că din nebăgare 
de seamă căzuseră în îoc, ba că se întâmplase alt- 
ceva. 

Bine înțeles, Ionel mintea: Dar dușmanului care 
vrea să te sugrume trebue oare să-i spui adevă- 
rul ? Şi apoi e oare rău să minţi, atunci când vrei 
să faci binele ? 

Ionel era nevoit să mintă, pentru ca să aibă cu 
ce îngriji şi de maică-sa şi de căpitanul rănit. 

După o săptămână, însă, doctorul îi zise : „văd 
că dela o vreme încoace îţi dau de două ori atâtea 
doctorii şi pansament ca mai înainte. Trebuia ca 
mamei tale să-i fi mers mult mai bine şi să se îi 
vindecat până acum. Du-te acasă şi spune-i că 
spre seară am să viu să o văd eu însu-mi“. 

Bietul Ionel se întoarse acasă foarte îngrijorat. 
Dacă doctorul intră şi în odaia în care locuia că- 
pitanul ? Sa sfârşit şi cu căpitanul şi cu el şi cu 
lubita sa mamă ! 

„Mamă“, zise el intrând în casă, „îţi aduc o ve- 
ste rea. Doctorul vine spre seară să te vadă. Unde 
îl ascundem pe d. căpitan ?“ 

— In podul casei, făcu ea după un răstimp de 
- gândire. 

Căpitanul primi vestea despre vizita doctorului 
duşman cu multă nepăsare pentru ceeace i se pu- 
tea întâmpla lui, dar se cutremură gândindu-se la 
nenorocirea ce putea să cadă pe capul mamei şi 
copilului. 

„Dumnezeu din Ceruri să vă răsplătească pen= 


„DIMINEAȚA COPIILORA 


de N. Batzaria 


tru tot binele ce mi-aţi făcut şi să vă păzească de 
orice rău“, le zise el. Cât despre mine, dacă se în- 
tâmplă şi află duşmanul că sunt aicea, spuneţi-i 
că am venit chiar azi cu sila şi că nu v'am lăsat 
să eşiţi din casă. Dacă nu e chip de scăpare, eu 
am să-mi îac moartea singur, dar nu mă dau prins 
în mâinile dușmanului: 

„De aceea, dacă va fi să mor, iar voi scăpaţi cu 
bine, am să vă fac o mare şi ultimă rugăminte. 
Să-mi daţi o bucată de hârtie pe care am să scriu 
câteva rânduri pentru mama, ca să ştie ce s'a în- 
tâmplat cu mine. lar atunci când va îi cu putinţă 
şi țara va fi curățată de duşmani, să-i trimiteţi 
mamei, care ma avut numai pe mine, scrisoarea 
mea. Să aibă cel puţin mângâierea că fiul ei şi-a 
făcut datoria până la capăt“. 


Plângea mama lui Ionel şi plângea şi Ionel la 
auzul acestor cuvinte. Ca să-i liniştească, ofiţerul 
se prefăcu că e vesel şi le spuse că dacă a vorbit 
aşa, a fost mai mult în glumă și că ele încredin- 
tat că nare să se întâmple nimic. 

Totuşi, după ce rămase singur, scrise pe hârtia 
ce-i aduse Ionel următoarele rânduri : 


„Scumpa şi mult iubita mea mamă ! 

„Dacă primeşti această scrisoare,  însemnează 
că eu nu mai sunt printre cei vii. Mângâierea să o 
găseşti gândindu-te că am căzut pentru apărarea 
Patriei şi că sângele meu a fost folositor pentru 
înălţarea şi mărirea ei. 


„Să-ţi povestesc acum cele ce mi s'au întâmplat 
dela cea din urmă, scrisoare a mea. E mai puţin 
de o lună de când semnam „locotenent Vasile“, a- 
cum vei vedea că semnez „căpitanul Vasile“. Am 
fost înaintat pe loc, pentrucă în fruntea companiei 
mele am luat cu asalt o importantă poziţie duş- 
mană şi apărată de un număr îndoit de soldaţi. 
Am avut bucuria că am isbutit, că m'am văzut că- 
pitan şi că am scăpat teafăr din ploaia de gloanţe 


şi ghiulele. 
Va urma, 


„DIMINEAȚA COPIILOR" 


Tatăl nostru 


(După Andersen) i 


Copiii îşi aşteptau pe mama lor, ca să-i culce în 
pat. Desbrăcaţi pe jumătate, se jucau şi glumeau. 

Cel mai mare sărea prin odaie într'un picior. Al 
doilea copil se înconiurase de haine și de ghete 
şi povestea că se găseşte într'o trăsură împără- 
tească. Al treilea călărea un baston de umbrelă 
stricată şi sărea peste nişte perne trântite jos. 

Cât despre mica Liliana, ea stătea în pat, îti- 
torcând foile unei vechi cărţi cu chipuri. 

lată că intră şi mama. 

„Incă nu v'aţi culcat?“ le zise ea cam supă- 
tată. „Ce sunt hainele acestea pe jos? Strângeţi- 
le şi culcaţi-vă repede!“ 

Copiii se urcară în pat, dar şi de acolo râdeau: 

„Mamo“, zise cel mai mare, „Liliana nu se du- 
ce încă la școală şi cu toate acestea ştie să spu- 
nă foarte bine „Tatăl nostru“. Astăzi a învățat-o 
Petrică şi ea a repetat după el. Acum nu se în- 
curcă de loc. Zi-i să-l spună, ca să vezi cum îl ştie. 

De ruşine, Liliana îşi duse mai întâi mâna la 
ochi. După puţin îşi scoase însă căpşorul de sub 
plapoma şi se uită la maică-sa. Apoi se sculă, în- 
genunchie în pat, îşi împreună mâinile pentru ru- 
găciune, aşa cum văzuse pe îngerii zugrăviți şi 
începu să spună „Tatăl nostru“. 

Dar după ce zise „Pâinea noastră cea de toa- 
te zilele dă-ne-o nouă astăzi“, şopti ceva încet de 
tot şi continuă apoi cu glas tare. După ce termi- 
nă, mama ei o întrebă: 

„Spune-mi, Liliano, ce i-ai şoptit lui Dumnezeu 
Tatăl la mijlocul rugăciunei ?“ Liliana tăcea. 

„Spune odată. Ori, poate, îţi repetai încet ru- 
văciunea ?“ 

— Nu, nu! Rugăciunea o știu bine. l-am spus 
alt ceva lui Dumnezeu Tatăl. 

— Ce? 

— l-am spus să nu ne dea numai pâine, dar o- 
dată cu pâinea să ne trimită şi puţină brânză. 

Cu toții au izbucnit în râsete. Liliana se vâri 
Sub plapomă şi îşi acoperi capul. 


` 


e PAG. 11 


Filozoful și fetița 


Trăia odată într'o odăiţă un filozof bătrân care 
citea ziua şi noaptea, astfel că toţi ziceau că n'a 
rămas lucru necunoscut de el. Filozoful însă nu 
credea tot aşa şi urma să înveţe tot felul de lu- 
cruri. i 4 

Pe timpul acela, însă, chibriturile nu se cunoș- 
teau, aşa încât focul se găsea cam greu și de 
multe ori vecinii şi-l împrumutau între ei. 

Intr'o seară filozoful şedea înaintea vetrei sale, 
când auzi pe cineva la uşă. — „Intră“ zise el. 

Uşa se deschise şi în prag apăru o fetiţă, care 
părea foarte deşteaptă. 

— „Domnule filozof, 


zise fetița, ma trimis 


mama să vă rog să-mi daţi niţel jăratez s'aprind 
îocul. f 

— „Cu bucurie, mica mea, dar ai adus în ce 
să-l pui ?“ 

— Da, am adus, în mâinile mele. 


— In mâinile tale ? Dar o să te arzi! 

— A, nu, nu mă voi arde“, domnule iilozof, să 
vedeţi. 1 

Fetița îngenuchie înaintea vetrei, luă cenuşă în 
palma ci şi puse deasupra câţiva cărbuni. 

— „Mulţumesc, noapte bună, domnule fiiozoi și 
eşi liniştită ţinând focul pe mână, fără să se ardă. 

Atunci moşul zise lovindu-se cu palma peste 
frunte : 

— Uite! şi alt lucru pe care nu-l jam si Pam 
învăţat dela această neştiutoare fetiță. A ! ştiinţa 
este nesfârşită şi numai D-zeu poate şti toate. 

Traducere de Panagachi V: VandoroszBrăila. 


3b fn HR 


Cum se desenează mai uşor un cățel. 


HE 


PAG. 12 


„DIMINEAȚA COPIILOR" 


Lacul lacrămilor 


Am să vă povestesc despre „Lacul lacrămilor“, 
zise unchiul, strângând în iuru-i pe nepoţii săi. 
— Este vreun lac al lacrimilor? se grăbi să-i 
:aie vorba drăcoasa aceea de Silvia. 
— Se zice că este, îşi reluă: unchiul povestea, 
dar o îi aşa departe şi într'un loc atâta de ascuns, 
at CER E - 


în cât nimeni nu poate nimeri până acolo şi să-l 
vadă. f 

„Şi aşa cum vă spun, trăia odată un biet om să- 
rac şi necăjit, care avea o nevastă şi o fetiță. 

Locuiau câteşi trei într'o casă care era o adevă- 
rată cocioabă și se găsea în miilocui unei păduri 
întinse. Rar, îoarte rar trecea pe acolo câte un 
drumeţ. Aceasta nu li se întâmpla decât acelora 
cari se rătăceau din drum şi nu mai ştiau încoiro 
să se îndrepteze. Se luau, aşa dar, după fumul care 
eşia din coşul casei din miilocul pădurei şi se du- 
ceau să caute adăpost pentru o noapte. 

In schimb erau cercetaţi — şi încă foarte des — 
de tot felul de fiare sălbatice. Auzeau mai cu sea- 
mă, pe vreme de noapte, urlete de lupi, de urşi şi 
alte lighioane. 

— Şi nu erau stâșiaţi de aceste dihănii? între- 
bă Mişu care şedea pe genunchii unchiului. 

— Apoi, de, se păzeau şi ei cum puteau mai bine. 

— Dar ce mâncau şi ce făceau toată vremea 
în pădure? se amestecă din nou în vorbă Silvia. 

— Ce să facă? Omul tăia lemne, le acoperea cu 
pământ şi apoi le dădea îoc. In chipul acesta făcea 
cărbuni pe cari îi ducea apoi în spinare şi îi vin- 
dea la oraş. Cu banii ce-i câştiga din vânzarea 
cărbunilor cumpăra de-ale gurei sau  niscai-va 
pânză sau lână pe care nevastă-sa o torcea şi fă- 
sea dintr'însa ciorapi şi haine. 

Cât despre fetiță... 

— Dar cum o chema pe fetița aceasta? sări 
Mărioara cu vorba, 


— ileana, aşa o chema pe fetita cărbunarului 
din pădure. 

Ileana aceasta cu cât creștea, cu atât devenea 
mai harnică şi mai isteaţă la minte. lar in frumu- 
seţe, afară de voi, nu se găseşte alta să o ajungă. 
Ce mai vorbă? Par'că ar fi fost /leana Cosinzea- 
nā şi nu alta. 

Ileana dădea întru toate mamei sale mână de 
ajutor. li ajuta la treaba din casă, iar după aceea 
cutreera pădurea, căutând ciuperci, îragi, alune, 
şi ce bunătăţi mai sunt pe acolo. i 

Şi era aşa de blândă şi de bună la suflet, că lupii 
şi urşii cari îi eşeau în drum, nu-i făceau nici un 
Tău . 

Anii treceau unul după altul şi Ileana era acum 
o mândreţe de fată de optsprezece ani. 

intruna din zile, pe când umbla prin pădure în 
căutarea de lucruri de-ale mâncărei, auzi de oda- 


„tă un țipăt îngrozitor venind din spre pa'tea casei 


părintești. 

leana alergă întrun suflet acolo, când ce-i fu 
dat să vadă înaintea ochilor? 

Tatăl şi mama ei zăceau la pământ scăldaţi în 
sânge şi sfâşiaţi de o haită de lupi. 

Biata fată, cât p'aci să-şi piardă minţile. Râmâ: 


A 


nea orfană şi rămânea singură în pustia acea din 
pădure. 
Şi după ce cu mâinile sale făcu două gropi, îsi 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


înmormântă pe părinţii ei şi le acoperi mormintele 
cu flori. 

Din ziua aceea însă nu se mai depărtă dela cele 
două morminte. 

Şi se porni pe un plâns care nu contenea nici 
ziua şi nici cât era noaptea de mare. 

lar lacrămile îi curgeau ca dintr'un isvor ce nu 
mai seacă niciodată. Curgeau ca două râuri mari. 
Aşa curseră o lună, două şi tot aşa curseră şi în 
luna a treia. 


Cele două morminte şi toată pădurea, cât era de 


mare şi de întinsă, fură acoperite de apă. Ce zic 
acoperite? Că nu se mai desluşca nici o urmă -de 
morminte şi de pădure. In locul lor era acum un 
lac mare şi cu o apă aşa de limpede că te vedeai 
într'însul mai bine decât în oglinda cea mai curată. 

Aşa s'a făcut „Lacul iacrimilor“. 

— Dar Ileana n'a păţit nimic? întrebă Nicuşor 
care până atunci nu spusese o vorbă. 

Unchiul grăi zicând: La sfârşitul lunei a treia 
Ileana fu înghițită şi ea de apele lacului în fundul 
căruia doarme PRERE de ge Ali-Baba. 


Gali iui Gogu 

Micul Gogu are câțiva cai de lemn. Acum mer- 
ge călare pe Roiban. Roiban mare urechi şi coa- 
ma îi seamănă cu un pieptene stricat. Gogu însă 
îl iubeşte mai mult decât ceilalţi cai: 

Roiban sboară ca vântul şi-l duce pe Gogu în 
tări depărtate. Florile tésute pe covorul din odaie 
îi se par lui Gogu că sunt flori din ţările calde. 

Drum bun, Gogule ! Căluţul tău de lemn să te 
ducă cu bine în împărăţia poveșitlor. lar când vei 
creşte mai mare, îţi doresc să încaleci doi cai, 
cari te vor duce în totdeauna pe drumul cel drept. 
Unul e nebunatic. iar al doilea e blând. Amândoi 
sunt frumoşi. Numele celui. d'întâiu este Curajul, 


elui de al doilea Bunătatea. 
După Anatole France. 


PROBLEMĂ 

de Panaghachi V. Vandoros, Brăila. 

Un tată fiind întrebat ce vârstă au cei 4 copiii 
ai săi, răspund m t 

Dacă aş aduna vârstele lor. la un loc mi-ar da 
47, dacă însă din vârsta primului aş scădea pe 
cea a celui de-al treilea şi aş aduna restul cu cea 
a celui de-al patrulea, fără 5, mi-ar da vârsta celui 
de-al doilea: 
DESLEGARE 


f 


UL A ro BIEG. ~- JE 

ue 6 e BIJ} i Te 

O eD e BOROD IV 
Jue g; Wae e WMP PD 'dsgy 


w v aiina i 
G EN rwa di Lat au 


"PAG. B 


Azorel iui Dorel 


Nu te speria prea înalt dragul meu prieten. 
dacă vezi că scrisoarea aceasta e scrisă pe hârtie 
cu chenarul negru. 

De ieri suntem în doliu. lată, stăpână-mea Flo- 
rica mi-a trecut de gât o panglicuţă neagră şi 
mi-a spus că trebue să o port cel puțin douăzeci 
de zile. 

Suntem în doliu din cauza lui Pisi, care a înce- 
tat din viaţă ieri după  amiazi la orele 4. Bietul 
Pisi ! De vreo zece zile nu mai avea poftă de joa- 
că, nu mai mânca nimic, lăsându-mi mie toată 
porţia sa. ? 5 

L'am întrebat ce are şi mi s'a plâns că suferă 
de călduri mari, că îşi simte limba arsă şi că me- 
reu îi este sete. Miorlăia într'una săracul de el 
şi din ochi îi curgeau lacrămi. 

Şi să nu zici că n'a fost îngrijit- Florica l-a dus 
de trei ori la doctor. Ştii, la doctori de cei buni, 
cari cunosc bolile noastre ale animalelor, iar nu la 
doctori cari spun că ei nu ştiu decât să-i vindece 
pe oameni. 

Dar. se vede treaba că boala lui Pisi nu era c 
boală de cele care se lecuesc. Şi aşa Pisi a închis. 
ochii pentru totdeauna ieri la orele 4 după a- 
miazi. : 

Să-l îi văzut pe micul meu stăpân Nicuşor cum 
plângea de nu-şi mai găsea astâmpăr şi mân- 
gâiere. Nu e vorba, că şi eu eram foarte trist. 

L-am. înmormântat pe Pisi în colţul grădinei, 
iar Florica i-a depus pe mormânt un buchet de 
flori. Acum mavem în casă decât o singură pisi- 
că: pe Sosoiu, care mă cheamă să ne jucăm putin. 
Mă duc, dragă Dorel, şi sărutându-ţi botişorul, 
rămân Al tău prieten iubit Azorel; 


ORZUL ŞI GRÂUL | 


Orzul zise grâului: 

— „Haidem în ţara aurului, 
bine 1“ 

Grâul îi răspunse : 

— „Orzule dragă, mustaţa ta ţi-e lungă, daf 
mintea ţi-e scurtă: nu ni-e dat nouă să umblăm 
după aur, ci aurului îi e dat să umble după noi. 

Marieta Va Kı, 


că ne va fi mat 


a 


ZMEUL 


=- 


Mătuşa Rada era o băbuță bună, bună ca pâi- 
nea caldă. Noi o iubeam ca pe bunica noastră, 
căci ca ştia să ne spue atâtea întâmplări frumoa- 
sc pe care noi nu ne mai săturam ascultându-le. 

Ne strângea în jurul ei pe iarbă la umbra mă- 
rului de lângă prispă, răsturna ochiurile de lână 
unul după altul pe cârlige şi din buzele ei subţiri 
şi uscăţive depăna firul povestei. 

„„Dar, copii mei, să nu vă fie frică, întâmplarea 
i-adevărată, însă zmeii nu sunt pe lume, dar vezi, 
ca o copilă cum eram, credeam toate năzbătiile, ce 
mi le înşirau unele babe răutăcioase, care voiau 
şă ne sperie. 

— „Vedeţi colo aproape de izvor? Acolo unde 
este salcia cea galbenă? era alta puţin mai alā- 
turi. Nu mi-aduc aminte să fi apucat vr'un lăstar 
verde pe trunchiul ei, ştiu numai atât, că era bă- 
trână şi scorburoasă. 

Venisem aci cu mai multe îete, căci era iarbă 
bună pentru capre; se legară de mine să mă sui 
în salcie şi să cotrobăesc în scorbură după cui- 
buri. Mam suit până la gura scorburei ca să văd 
de este vr'un cuib. Scorbura era largă că puteai 
să bagi şi capul. 

Eu am băgat binişor mâna, dar simţii că de jur 
împrejur este lărgime şi nici un cuib, am băgat 
capul. Şi atunci am văzut jos în fundul scorburei, 
ceva alb-luminos, strălucitor. Avea o formă ne- 
lămurită, era lat ca fundul scorburei dar se des- 
tucia -0 cap ca de şarpe, mai mare însă, tot stră- 

şi cu doi ochi negri cari par'că te străpun- 

-u privirea. Am tras repede capul îndărât, 

ıt cât am putut, încât m'au scăpat şi fetele 
te, iar de spaimă nici nu puteam să vor- 
După un timp le-am spus ce am văzut, w 
| crezut, altele au râs de mine făcându-mă 
“putut să cred că mi sa părut sau că * 


a 


„DIMINEAȚA COPIILOR" 


de MAREŞ IONESCU 


cine ştie ce, dar când ştiam bine din auzite că în 
câte-o scorbură să cuibăresc zmei, ce puteam 
să zic? 

Şi apoi se mai sui o îată şi văzu la fel. Vestea 
se răspândi repede şi tot satul ştia că în salcia 
de lângă grădina lui Petre e un zmeu. 

Oamenii credeau, că de, aşa e lumea la țară. Şi 
a trecut timp şi nimeni nu s'a mai dus să vadă 
zmeul din salcie. 

A venit într'o noapte de vară o plOae mare cu 
vijelie şi-a răsturnat-o la pământ. Poate că a că- 
zut rostogolindu-se în apa isvorului care venise 
mare şi valurile au luat-o, că a doua zi nam mai 
văzut-o. Mai rămăsese doar fundul scorburei cu 
rădăcină. M'am apropiat cam cu frică şi mam ui- 
tat în locul unde cu câţi-va ani mai înainte văzu- 
sem -prin întunecimea scorburei zmeul strălucitor. 
Dar când noaptea veni şi se întunecă bine, care 


nu-mi fu mirarea când văzui că la fel cu zmeul 
de odinioară, licărea în întuneric putregaiul de 
salcie.“ 


— Ei acum ştiţi, dragii mei, care a fost balaurul 


ce înspăimântase satul. 
specie eee NR A e ITP aI 
GHICITORI 


Cine merge dela Bucureşti la Ploeşti fără să s 
miște din loc ? 
(gevoe. »nbos0$) 
E * i 
Cari.oameni se pot lăuda cu drept cuvânt că au 
caractere ? 
(uye130d1[L) 
* * % 
In ce lună vorbesc oamenii mai puţin? ii 
(immut E Pun] gnos Teu 99 9 108I SOMEN4q2I UJ) 
* i 
n cu mai multă uşurinţă 
| (MPa) 


„Cine duce o 
decât un grăun 


Pa 


a o eset 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


DESLEGÄRI 


Au deslegat un joc din No. 2 
următorii din OAPITALĂ : 

Eugenia D. Rădulescu; | Aris- 
tide Rosenfeld; Stan I. Gh.; Geor- 
gescu F. Petre; Dan M. Simionescu- 
Râmniceanu; Simion C. Dimitriu; Ci- 
Jincă G. Ion; Caliopia Corban; Leon 
Calmanovici; Aberman Rubin; Liza Su- 
frin; Vasile C. Băltățescu; Massler Ro- 
za; Ion Anghel; Mircea Rosner; Blan- 
che și Alphonse Schapira; Georgescu 
G. Mircea; Dumitrescu Nicu; W. H. 
Lerner; Guitmann Herman; Victor Gr. 
Ciuraru; Mona şi Sanda Drăghici; 
Leibovici Arthur; Văleanu L. Miron; 
Dinorah Ardan; Elena Vintilescu; 
Nancy Harlat; Albert şi B. Elias; 
Brebeanu Marinache; Lucreția Mari- 
nescu; Mărgărit Neculai; Luțu Căpi- 
tan; G. Roni; Ion Danilovici; Sophie 
Foczaner; Tomescu Maria; Nicolau Ma- 
ria; Lavinia V. M. Ion Cristescu; C. 
G. Halmag; Bolgiu D. Dragoş; Do- 
brescu G. Petre; Jean *Edelstein; Po- 
pescu Const; Izy şi Lydie Galanter; 
Melany Neuberg; Wechsler Iacob; Ia- 
cob Assael; Minerva Dimitriu; Ber- 
nat Avramescu; N. Bâtu; Ionescu E- 
Jena; Lucretzia Burlea; Scuratoschi O- 
tilia; Mihait M. Teodorescu; Taub- 
man Carol, Olga Heldenbusch, Matil- 
da Gavrilescu; Candida Wagner, Giu- 
rescu Ion; Ionescu C. Niculina; Go- 
riță Dobrescu; Corneliu Kanner, Bo- 
rundel U. M., Nunuţă Grinberg; Gelu 
M. Marinescu; M. M. -Donọse, Za- 
harescu N. Atanasie; Lazăr Elena; G1- 
gi Nicolau, Ştefan N. Virgil; Marin 
i pi iesirea le PAES Predescu; Mi- 
su Predescu; Maria Predescu; Elena 
și Florica Abulius, Paul Calet; Enu- 
lia Marinescu; Garofița Jugănaru; Ba- 
nu, Zuckerman Jean, Pascal V. Ioan; 
Paul I. Talianu; Elena Teodorescu; 
Marcella Arianu; Strulovici Debora; 
Braun Albert; Rața Costică; Enăches- 
cu Elena; H. și E. Leiter; Popescu D; 
Tiner Isac; Cristina Maior; Alex. şi 
Lily Socianu; Violeta Blezu; Brauns- 
tein Manasse; Bernard Segall; I. Ber- 
covici; Marioara Masler; Ionel Hal- 
pern; Zigu Zussmann; Silvia Ovezea; 
Lore Ferner; Lazăr Isac; loan şi E- 
cat. Dăscălescu; Petcu Hortensa; Eu- 
genia Iordănescu; Const.  Boroianu; 
Adriana G. Botez; Margareta Stetă- 
nescu; Armand Avramescu; Ecaterina 
Moţet Stein David; Alexandru "ve 
trescu; Teodora şi Elena; Găiraru;t0- 
seph Sapira; Lobelsohn Adolt; Hei- 
nrich Ițicsohn; Vasilescu Gheorghe; Fir 
man Avram; Florica Valeriu;; Sufrin 
Joseph; Şchiðpu Florea; Baloşan, lo- 
nel; Suitrin Haim; Grigoriu Ileana; 
C.. I. Ştefănescu; Kriegel; Simon Leo- 


nardi Filin Beraru; Reriha Weidenield; 


AER » 9940. ANI e 


Beatrice Grunfeld; Abramovici Aurel; 
Şmilovici Paul; Linaru Maria; Ana 
Grunstein, Schonberg Zissu, Ghinsberg 
Sofia; Jean Munteanu; Nicolae I. Mun- 
teanu; Moise Goldenberg; Valeriu Flo- 
rescu; Edelstein Filip; Melanie Panai- 
topol; Gică Tuceru; Davidson H. Gold- 
ner Harry; Leibovici Adolf; Wieder 
M. Herșcu; Polizu Laurenţiu; Eti Gol- 
denberg, P. C. U). Victoria P. Geor- 
gescu; Adolf Şmilovici; Leon Şmılo- 
vici; Segall Bernard; Costică Juga; 

Au deslegat două jocuri din 
No. 2următorii din PROVINCIE: 


HLBEŞTTI: Victor Dobrescu; AR- 
CANI (Gorj): Berca I. Gh.; ALEXAN- 
DRIA: Florica T. Beka; Miţi Alimă- 
nișteanu; Virginia Calfescu; ADJUD: 
T. Gr. și N. Vasiliu; BALCIC: Luigi 
M. Ledda; BUZEU: Ştefănescu O. Gh.; 
Mihalcea I. Emil; Gică Stroescu; Du- 
mitrescu R. Viorel; Romulus Alimen; 
“apena Nec.; I. Mihăescu; Antones- 
cu Dan; Lisette Herman; Fanny Apos- 
topol; Gigi I. Marinescu; Const. D. 
Predescu; Bivolaru M. Ortansa; Ma- 
nolea Stella; BACAU: Frim Victoria; 
Ionel Carjă; Bunel Klein, Dorina 
Klein; Paulina Rabinsohn; Alex. Fa- 
solică;. Gh. Dragoteanu; D. D. Cosme- 
scu; Jenita Sova; Tony Herțescu; BAR- 
LAD: Ecaterina și Const. Gruia; Vra- 
bie Const; Vasiliu Costache; Raşela 
Mendel; Gropper David; BRAILA: Th. 
Ionescu; Hornstein Hewrik; Davidsohn 
Beatrice; Ionel Dogaru; Gheorghe 
I. Atanasiu; Tăbol Alexandrina; V. 
Angela şi Vasia Golub; Eugenia și 
George Asimaki; Niculescu M. Mihail; 
Solomon I. Ticu P. Herşcovici; Paula 
Nistor; Fugen I. Manea; Theodor Io- 
nescu; MHornştein Henrik; Davidsohn 
Beatrice; Ionel Dogaru; Beatrice Dra- 
gu; Madeleine Renert; Iosef Ghingold; 
Max Ioinovici; Jager Osias; Gh. Mau- 
riciu; Cristine Petrescu; Eustație Pal- 
hibis; B. P. Fioriaş; Ungureanu Teodor; 
Eddy şi Nadia Koffler; Apostolescu 
Virgil; Ionel Ivanovici; Mihaiu A. Ră- 
cu'escu; Carolina Popa; Necsulescu Io- 
nel; Maria Cernescu; Vasile Becker; 
Elena Catolidi; Săndica Sudeţeanu: 
Violetta, Balcoci; M. Herşcovici; BO- 
TOŞANI: Otto Blaha; Tauber Alice; 
Rebeca Rosenţveig; Mihaiu Petrescu; 
Ştefan Th. Ghika; Sandu Blumenfeld; 
BRASOV: Nicuşor N. Oancea; Garoin 
Zeno; Ionel P. Murăroiu; Eugen Je- 
leleanu; Lelilia Garoiu; Dumitru Câm- 
pineanu; Ion St. Ion; BUCECEA: Sa- 
my Bercovici; BAICOI: Tatiana şi Io- 
nel Drăghicescu; BARBOȘI: Didina 
loanițescu; BAZARGIC: Ciocanile Ra- 
du Constantin; Nicolette Tataru; BAI- 


LESTI: Cleopatra Sielaupuici; Const, 


PAG. 15, 


Cămulescu; BRATEŞ: Nec. Florian 
Dumitrescu; CHALARAŞI: Irina Dra- 
gomirescu; Scarlat și Const. Stănescu; 
Malvina  Goldştein; Ionescu R. Gg:; 
CERNAUȚI: Willy şi H., Druckman; 
C. Berariu; Georgetta Frunzetti; CO- 
MANEŞTI: Georgetta Alto; Gheorghiu 
ïA. S. Maria; CAMPINA: Th. Heissler; 
Irimia Victor; Focşeneanu Gh. Geor- 
gescu C. Ion; Scarlat V. Dumitru; Sla- 
via Pompiliu; CONSTANȚA: Costică 
Florescu; Vasile Ion; Radu Berea; Ni- 
colau Ecaterina; Emilia R. Aldea; Mir 
cea şi Virgil Cuşı; Mariana Abramo- 
vici; Ionescu Maria; Zizi V. Popescu; 
E. Abramovici;, Elena Oprea; Eleniţa 
Leonatos; Pascal Constantinescu; Cleo- 
patra Constantinescu; Margaretta Cons 
tantinescu; C.„LUNG: Polixenia I. Dă- 
nescu; Delelici Const.; CARACAL: Ion 
V. Nociu; Elisabeta şi Ileana Constan- 
tinescu; Florea G. I. Petrescu; CAR- 
PINIŞTEA: AN dela Cărpinişte; CET. 
ALBA: Vasiliu Const.; CORABIA: Ne- 
lu A. Lewy; COMANI-OLT: Roxanda 
V. Lentopol; C.-de-ARGEȘ: Gh. N; 
Croitoru; CLUJ: Nini I. Georgescu; 
Maryélise Cerkez; COSTEŞŢI: Alex, 
I. Blendea; CRAIOVA: Tudor Neam. 
tu; “Flaviu Drym; Corăciu Gr.; Nelu 
Greceanu; G. Diamandescu; Tache Bia- 
cin; Th. şi I. Velsan; Jean Langier; 
Mimy Marghiescu; Mănescu Gr.; Jean 
Peia; Saul Mandler; Nicu Gronea; 
Miicea Rădulescu; Livezeanu P. şi N.; 
Cărpeneanu Ionel; Mateescu F. Tra- 
ian; Emilian Baciu; Aura Dimitriu; 
Angela C. Rădulescu; Carol si M. Lie- 
bermanu; Jianu I. Traian; Corina Ne« 
noveanu; Wilhelm Blaşesoc; Janeta N. 
Petrescu; Popescu N. Scarlat; Ioachi- 
mescu Elena; Gabi Bălescu; Ion To- 
mescu; CAREII-MARI: Traian Econoe 
mu; 


Au deslegat vn Joc din No.2 
următorii din PROVINCIE: 

ADJUD: Țilica Abramovici; Mendel- 
sohn; Pincu și Alfred; Lică şi Clara 
Zingher; ARAD: Neculai Seleajen; Au 
rel Bugariu; Bogdan Mihaiu; Alisette 
Pantilie; ARGEŞ; Roza şi E. Mi- 
chel; BREAZA-de-]OS: Marcela G, 


Pirvănescu; BEREȘTI: Surica şi Tie, 


lica Meirovici; BALCIC: Georgetta Pa- 
padopol; George N. Ionescu; Eugenia 
Frușescu; BRANEŞTI: Niculescu Ni- 
culae; Drăgănescu Gh. Teodor; BU- 
ZHU: Bettio Emilian; Leon Bernştein; 
Cristian Nicolae; Matilda: Grunberg; 


COPII k 
CITIŢI 


„LNMMACAUL SCOLAR" 


A 


` 


AN VE RSITĂŢII 


PAG. OOUE AINNE TY „DIMINEATA. “COPIILOR” 


a_n 


INTREBĂRI 


Când stă regele R un picior? 
‘Jea əd go3J evu] pugo 


* * 
Cum striga măgarul pe FAES lui: Noe? 
"mot 15 e 
EN e 


Care e cel mai bun timp de stat la masă? 
„ "OUIPOŢ 9-1) pagg 


+ 
* *-* 
Cât timp a mers ulciorul la apă? 
“Me snp ne [ 9991e09p SP s13 N 
XX 
Ce animal se îace mai îrumos când moare? 
‘nor 297 ƏS — MwY 
de Herescu V. Ioan, R.-Sărai. 
* ** 


Săftita vrea să intre „fată'n casă“. 


— Vei vedea, cuconiță, ce bine o să vă slujesc: + 


La noi în sat, nu e una care să ţie ca mine vitele 
curate şi bine îngriiite!.. 
XX X 


Problemă amuzantă 


Spuneţi unui coleg să înmulțească: numărul 
12345679 în aşa fel ca să-i dea un alt număr 
care să fie de 9 ori câte 9. (999999999), 

Ne ştiind cum să facă, vă va cere sări arătaţi; 
pentru aceasta luaţi pe S1 ca înmulțitor şi vă va 
da exact de 9 ori câte 9. 

Exemplu : 


12345679 
8! 
12342679 
98765432 
999999999 


Zagar Hermann, Loco 
Îmi ei dinainte N Ai ii 


Este o faptă ruşinoasă să ataci pe unul care e 
mai slab de cât tine. Cei slabi trebuiesc ajutaţi, 
iar nu loviți. 


m 
Oamenii cari nu iubesc animalele simt. în = geĘ 
nere oameni răi. 


Rugăm să nu ni se trimită şarade, jocuri rom- 


bice, triunghiuri, cuvinte pătrate, etc. Am primit . 
încât celor ce ne trimit acum nu- 


aşa 'de multe, 
le va veni rândul nici peste dai ani. A 

De asemenea siătuim pe tinerii începători cari 
ne trimit spre publicare proză sau versuri să aş- 


tepte până ce vom anunţa noi un concurs cu 
premii pentru cele mai bune lucrâri în proză 


sau în versuri. 
DIRECȚIUNEA 


de îngrijită. 


Ia suri. 


Cărţi recomandate 
: Am primit la oda sila şi A SECI călduros 
cetitorilor noştri următoarele cărţi : 
P. Duliu. — „Odinioară“ (poveşti în versuri) 
preţul lei. JS 
— „lon Săracul“ (în versuri) lei 15. 
Ali-Baba. — „Bucuria Copiilor“ (poveşti cu haz) 
lei 12 
”. (o povestire în 
proză) lei 15: 
A — Pui de Şoim“ (povestiri pentru 
i copii şi tinerime) lei-5 
Toate lucrările de mai sus au copertă în culori 
şi numeroase ilustrațiuni în text. A se cere la prii 
cipalele librării. 
Sare ui DA TENERE, 


Î sta Redochiei 


G. E. Loco. — „Răsplata“ e bunişoară, “dar nu destu 


P. Popescu-Răcari. — „Sorin 


T. C. Loco. — Avem traduceri mult. mai frumoase 
decât „Lovitura de graţie“. 

M. M, Loco. — In „Primăvară“ ai Da să pui prea 
multă viață față de” puterile ‘tale -şi de aceea nu'ai 
reușit bine. , 

M. L. Loco. — „Copilul: muntelui” 
gini față de subiect. 

N. D. C: şi C. 1. B. Nicoreşti. — Din bucăţi nu pu: 
tem alege nimic. Vom lua numai MHazul cu măgarul, 
Adunare:. am publicat-o mai înainte, i 

'P. G.'Loco. — Nu merge „Comoara“. 

S. B. Loco. —,Deşi are pretenţia de spirit franțuzesc, 
ră cat şi pisica, nu “e ‘spirituală 

Loco, „Viermele. de mătase şi: păianjenul” 
n ai nimic. Dar versurile ?... 

I'S. C. Lung. — Ipi iert versurile pentrucă eşti Jician 
nu mai scrie acum, mai târziu când vei fi bacalaureat. . 

Ċ. D. C.-Lung. — Nu ştim ce să “mai facem ~" atâtea 


nu are destule ima- 


M. Julea-Pleniţa.” Dolj. — Trimi: lem. 


Vic Craiova. — „ln mic viteaz“ e re e care 
Bau citit copiii cu autorul E. de Acim 
St -D. Câmpina. — „Legenda Crinul prea 
lungă față de acţiune. 
NN. Loco,—Da ce te-ai apucat să scr 'eme? 
Acum vezi ai decepţii cu „Păţania lui 
m... area 


Editura .,ADEVERUL“‘, 


DiMiINERTR 
o GOPULOR 


APARE DUMINECA 
DIRECTOR N.BATZARIA 


ICOPILOR 


DiM MiNEG TA 
F 


Pe cornul lunei m'am suit, dar de „Dimineaţa Copiilor“ nu m'am despărțit 


PREŢUL 3 LEI 


PAG. 2 


„DIMINEAȚA COPIILOR" 


CRAIUL DA MEN TAES 


Pentru TILDUȚA VERONEANU 


— Legendă despre „Peştera Dâmbovicioarei“ — 


Voinea era Craiul munţilor şi într'atât de nete- . 


mător, viteaz în fapte bune şi frumos la chip, în 
cât i se dusese vestea peste nouă mări şi nouă țări. 

Şi ca adevărat voinic, cu drept cuvânt, cea mai 
de seamă plăcere îi era să răpună ursul în chiar 


bârlogul lui, pe timp de vară, iar în iarnă, să a- 
lunge haitele de lupi flămânzi şi nu arareori să zu- 
vrăvească nesfârşita nea cu sângele lor... 

Şi aşa, într'o bună zi, cam pe ceea vreme, por- 
nindu-se după un lup hain întru stârpirea lui, a- 
junse înaintea unui palat mândru şi înfiripat nu- 
mai şi numai din marmoră’; dar aşa de minunat 
de alb şi atât de neprihănit, încât una era cu 
veaua şi par'că răsărit din ea... 

Cu mare uimire şi adâncă bucurie de un lăcaş a- 
tâta de frumos, îl privea Voinea. când un glas 
dulce de fecioară îi ajunse la urechi: | 

— Voinea, Craiu voinic şi chipeş, dacă eşti atât 
de bun la suflet precum se spune, ai atuncea milă 
de mine şi scapă-mă de aici... sunt prinţesa Alba 
şi în palatul ăsta mă ţine închisă muma mea vi: 
tregă și rea, uricioasa vrăjitoare Cobe... Scapă-mă 
Voineo, că e rece şi pustiu aici, şi's amarnic chi- 
uuită... Scapă-mă, şi în veci nu ai să te căiești.-. 

Craiul munţilor cel milos ridică ochii şi văzu la 
fereastră o fecioară, înger de frumoasă... 

Şi într'o clipă se simți atât de îndrăgostit de ea, 
ircât, fără zăbavă sau urmă de îndoială, deschise 
poarta cea mare şi grea şi, hotărît întru totul, in- 
tră în palat. 

Şi acolo, într'o sală mare, mare de tot şi tot pe 
atâta de frumoasă, pe cât de mare, cu o boltă nu- 
mai și numai de aur, sprijinită pe nenumărați 
stâlpi de marmoră, şedea Cobe, muma cea uri- 
cioasă, iar lângă ea sosi şi blânda prințesă Aiba, 
care atât de drăgăstos și rugător căta la Voinea, 
încât el, ca într'un vârtej şi ca un val, o ceru vră- 
jitoarei s'o aibă tovarăşe de viaţă şi s'o încunune 


Crăiasă a Munţilor neîniricoşați Şi neclintiţi în 
veci... 

Baba Cobe gândi o clipă, apoi, cu gând ascuns 
şi răutate, ea răspunse: 

— “Ţi-oiu da-o, voinice, dar numai dacă eşti în 
stare, trei lucruri de mine alese, să împlineşti... 

Voinea, Craiul nebiruit încă şi fără de frică, nu 
era fiinta care să se codească, şi sub ochii dom=- 
niţei lui dragi, care de grije mânile albe-şi îrângea, 
şi în necazul vrăiitoarei bătrâne, cu dinţii smulse 
cui adânc înfipt în trunchiu pietros de stejar şi din 
arcu-i mânuit măiastru slobozi săgeată în păian- - 
ienul tăinuit în colţ la strâmtoare. 

lar când baba, turbată de ciudă, îl cercă pentru 
uitima oară, punându-i pe piept iăratec încins, 
simţi că puterea îi piere. Şi atât de îndurerat cătă 
la prinţesa lui scumpă, încât ea în cuprinsă de hos j 
hot amarnic de plâns!.. 

Şi iată: o minune!... / 

Lacrămile căzură pe focul ce ardea pieptul voi- 
uicului, şi îndată îl stinse şi ucise durerea aceluia 
ce-o iubea... 


De cidg atunci şi turbare, vrăjitoarea plesni și 
în locu-i un lac de venin se arătă... 
lar Voinea cuprinde prințesa în brațu-i vânjos 


şi pe calul lui iute ca vântul, cè' i porni 

Povestea ne spune că au făc ca nici 
una alta şi că au trăit fericiți p eri. Ba, 
poate şi azi mai trăiesc, nu știv ` 

Palatul de marmoră al vrăjito iruit în- 
tr'o clipă, lumina a pierit dintr’ ii uriași 
de marmoră s'au micşorat, sa nijloc și 
până azi au rămas neîmpliniţi. 

lar oamenii au numit locul ă: şi îl pue 
teti vedea şi voi, copii, la Dâm 

Tadcu: 


ai žk-