Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1925 (Anul 2, nr. 47-98) 820 pag/DimineataCopiilor_1925-1669230514__pages401-450

„DIMINEAȚA COPIILOR” 


(Continuare din pagina II-a) 


— 


No. 24308. 


— Un abonament . pe 


timp de un an la „Dimineaţa Copiilor”, 


Hofman Otilia, Şerban Vodă 9, Loco. 
No. 21618. — Trei intrări gratuite la 
Cinematograf, 2 persoane, Marica Mar- 
covici, Timpului 14, Loco. 
No. 7218. — Un asortiment „Botot” 
Dorinica Fabius, Reg. Ferdinand 34, 


e 

ò. 160087. — Un volum legat anul 
I „Dimineaţa Copiilor”, S. I. Constan- 
tin, B-dul Carol 83, Galaţi, 

No. 12243. — Un asortiment „Botot” 
Viadimir Vântu, Subprefectura plăşei 
Reni, jud. Ismail. 

No. 23751. — Una cutie aquarele 12 


Vladimirescu 25 (Griviței), Loco. 

No. 20245. — Un asortiment „Botot” 
Adina L. Zagoviiz, str. Vasile Sasu 8, 
Brăila, 

No. 13988. — Una cutie cu unelte 
de traforaj dela magazinul „Odeon” 
Calea Victoriei 79, Editte Adelsberg, 
Bravilor 3 bis, Loco. 

No. 16840. — Un costum haine ma- 
rinar, dela magazinul Carmen Syiva, 
str. Lipscani, Izrael A. Iakobovici, Ne- 
greşti, jud. Vasiui. 

No. 27763. — Un asortiment „„Bo- 
tot”, Coco Costinescu, Griviței 29, Că- 
lăraşi, 

No. 217175. — Un joc „Stroja' (101 
piese) dela „Cultura Naţionaiă', Jean 


EE ez VADA AR eee TIME E EE EEN aL Va 


No. 7178. — Un volum legat anul I, 
„Dimineaţa Copiilor”, Dimitrie I. Boiu 
Brătianu 54, Focşani. 

No. 17818. — Un abonament pe 
timp de un an la „Dimineaţa Copiilor”, 
Vasiliu Th. Ioan, Berzei 101, Loco. 


(AA? 


După tragere a avut loc o serbare 
cu program artistic care a procurat 
copiilor o imensă bucurie, fiecare ple- 
când cu cele mai frumoase amintiri. 


Ba 


Premiile vor fi expediate tuturor câş- 
tigătorilor din provincie iar acei din 


tuburi şi o penoulă de!a librăria Stăn- 


ciulescu, Tiţa G. Steluţa, str. Tudor Sărat, 


Griinteld, Principele Ferdinana 1, R.- 


Capitală sunt rugaţi să treacă pe la 
administraţia revistei ca să şi le ridice. 


„ “Repetăm din nou marile premii pe cari le 
oferim la Concursul lunar No. 1: 


€. Una vioară complectă ca arca sistem „Stradivarius“ 


Dela „noui magazin de muzică Ipcar” cel mai eftin şi 
mai bine  asortat magazin cu piane, note, viori, 
mandoline, gramotoane, etc. cataloage gratuite ia cerere. 
Str. Egard Quinet 6—peste drum de Capşa 

2. Un album pentru colecții de mărci şi un pachet 
cu 250 mărci străine importante. 

3. Una metodă practică pentru învăţat vioara. 

4. Un abonament gratuit pe 6 iuni la „Dimineaţa 
Copiilor“, 


5. O colecţie de 4 volume scrieri alese pentru tineret. 


— 


Hbonaţii şi cititorii cari vor deslega toate jocurile 
din acest concurs, vor participa prin tragere la sorţi 
la toate cele 5 premii. 

Cititorii cari vor deslega doar unele din aceste 
jocuri, vor lua parte numai la ultimele 4 premii. 

WM 


Răspunsurile trebuie să ne sosească la redacție 
cel mult după încă 8 zile de la apariția acestui 
număr. 


E la e 
ŞTIRI 


Din planeta Marte vine 
Ştirea, că un milionar 
A comandat la noi în ţară 


Cinci vagoane de „,Suchard”. 
SUD 


Stăpâna. — Dacă vei continua să serveşti rău,. 


„iau altă servitoare. 
Servitoarea. — Aveţi dreptate, doamnă, se gă- 
seşte treabă pentru două. 
Trimisă do Cristul (i. Toodoridia-Brăila 


qer A 
Mai bine fă azi tot, şi mâine te odihneşte. 
+++ 


„In sacul legat nu ştii ce-i băgat, 


0 moară de vânt dintr'o toae de hârtie 


Voiţi să construiți o moară de vânt cum este 
aceea pe care o vedeţi în figura de mai jos? Ni- 
mic mai uşor. Şi pentru aceasta iată ce trebue să 
faceţi: 

Luaţi de la o librărie o coală de hârtie neagră 
şi îndoiţi-o în forma unui pătrat. Apoi, cu ajutorul 
unui creion şi al unei linii desenaţi uşor liniile 
ce vedeţi în figura No. 1. După aceea tăiaţi cu un 
briceag fiecare linie desenată, iar bucăţile de hârtie 
neagră ce rezultă le lipiţi pe un carton de culoare 
deschisă, întocmai după cum vedeţi în figura No. 2. 


Uşa şi ferestrele nu se lipesc aşa că ele rămân 
de culoarea deschisă a cartonului, şi se pot complecta 
cu două trei liniuţe trase cu creionul. 

Ca puteţi desena liniile cuvenite, chiar fără 
model, iată ce trebuie să ţineţi minte: Linia de 
jos, care va forma baza moarei, ocupă tocmai un 
sfert din pătrat. Linia de la mijloc desparte pă- 
tratul vertical exact în două, iar într'o parte trebuesc 
trase patru linii oblice — aripele moarei — şi restul 
care rămâne în acea parte, formează acoperişul. In 
partea cealaltă să deschiză ochiurile ferestrelor şi 
uşa .. o 


Din viața animalelor 


GNU 


Gnu este un animal: foarte ciudat care traeşie A 
Africa. Văzut din față, seamănă cu: un bivol, èr 
dela 'spate pare a fi un cal. Capul îi este ca de bivol 
cu o pereche de coarne încovoiate şi ascuţite. Are 
insă o coâmă; pe gât, «corpul îi este:bine: făcut şi ro- 
tunjit, “picioarele. subţiri şi : coada lungă. Toate a- 
ceste sunt. ca şi: ale “apa, afară de copite cari 
sunt despicate. . 

Mai seamänä cu, calul prin sprintenia şi iuţeala 
cu „care pe fugi: Umblă repede şi străbate. dis- 
tanţe mari. 

In fiecare an turmele de gnu se mută dela un Joc 


la altul în căutarea de păşunat mai bun. Insă, după ` 


ce se aşează, undeva, cu greu părăsesc locul acela. 

Stau acolo: chiar când sunt atăcaţi de vânători, 
deoarece animalul gnu trăeşte "In stare sălbatică. 

In cazul de atac, ei fug speriaţi şi aleargă în 
cercuri pe câmpie, fără să se depărteze de locul unde 
s'au aşezat. Câte odată cei mai bătrâni dintr 'înşii 
stau în centrul cercului, într'un loc ferit de: primejdie 
şi de acolo se uită la câmpul de luptă. 

In jurul lor se învârtesc iuți ca vântul tinerii eau 
cari sunt urmăriţi de vânători. In vremea aceasta 
devin îndrăzneţi şi furioşi. Vai de vânătorii cari nu 
izbutesc să-i EE 


CURIOZITAŢI 


In insulele Japoniei sunt vreo 130 de vulcani, ` 


dintre cari 50 fac erupție din vreme în vreme, pro- 


ducând îngrozitoarele ` cutremure: de „pământ, Cant au ` 


prăpădit în- Japonia sute de mii de oameni, câteva 
oraşe si foarte multe sate. 


A apărut ` „FLUERUL NĂZDRĂVAN“ (Biblioteca Ti- 
neretul, nerul 3) cu foarte frumoase desene originale. 
Un exemplar 5 lei, la ckiogcuri şi librării, - 


DIMINEAȚA: COPIILOR? 


"MOŞ NAE aduce la cunoștința iubiților săi 
cititori că fiind suferind de vreo 15 zile, n'a 
putut să-şi dea bucăţile obișnuite, dar, că își 
va relua colaborarea de îndată ce se simte 
mai bine. 


“SACUL CU GLUME 

Ticu. — Mamă de astădată eram să fiu întâiul în 
clasă. 

Mama. — Adevărat? 

Ticu. — Da, băiatul, care şade alături de mine 
a fost întâiu. 

SS ` 

Mama ` lui Toto îi spune acestuia geet 
odată, el o întrebă: 

— Mămicule, ţie-ţi plac poveştile? 
.- — Da, dragul mamei! 

— Vrei să-ţi spun şi eu una? 

— Desigur. 

— Ei, bine! A fost odată un borcan cu dul- 
ceaţă. ` 

— Pe urmă? 

— Şi eu am mâncat-o toată... Asta-i toată po- 
vestea. i 


De 


La scoală: La: sfârşitul primului teiritesteti şcolar 
profesorul. zice. unui elev. 

Profesorul, — lonescule, să spui acasă că la ma- 
tematică ai de 'două ori câte :3. i 

Elevul. — D-le profesor am voie să enge că 


am 6? 


; ——— om ý 09 


xisipitorul şi rândunica 
Gupă Krilov 
Un tânăr, moştenind. o avere, o risipi toată, încât 
nu-i rămase decât blana de -pe dânsul. Zărind însă o 
rândunică, işi zise: „Cine nu ştie că rândunelele 
se reintorc primăvara? Deci, numài am nevoie de 
blană”. A doua zi o şi vându. Nu dură mult şi 
gerurile se întoarseră. Tânărul' nostru, vânăt de frig, 
zărind rândunica înghețată. îi strigă , mânios. „Afu- 
risito! M'ai pierdut, căci de n'ai fi fost tu, mi-ar 
îi rămas blana”, 
Tania DI. F.-Bacău 


SET ER EN be 
Copii!!! : k 
cari treceţi clasa anul acesta, Se 


d «e la părinţii voştri să vă cumpere 
3 cadou un ceasornic frumos şi bun 
de la A lare SE 107. 


BGO at gl 


Atelierele „,„ADEVERUL“ S. A; 


CP. n rr 
Late D 
E 


Ai A TEQA 

ry e an AN 
UNIVERSITÄT 
EET : 


Lens egeneech 


a 


REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ 
DIRECTOR: N, BATZARIA, 


mi p'ac cireşile. dar mai mult „Dimineata Copiilor“ PREŢUL 4 LE! 


PAG. 2 


Câimi istorici 


lată doi câini, despre ale căror isprăvi ne vor- 
beşte istoria, care le-a păstrat şi numele. Amân- 
doi sunt din vremea vestitului împărat francez Na- 
poleon cel Mare şi au adus frumoase servicii ar- 
ma:clor franceze. 

Unul din câinii aceştia poartă numele de Mous- 
tache (citeşte Mustâș). Iată două din-faptele lui. 
Intr'o noapte, un batalion de soldaţi francezi, ră- 
tăcindu-se în întuneric, era cât p'aci să fie sur- 
prins şi nimicit de duşmani, dacă Moustache, lă- 
trând ca un turbat, nu le-ar fi descoperit prezenţa 
armatei dușmane, In chipul acesta batalionul scăpă 
teafăr, fără să piardă un singur om, 

Alta. Pe când se dedea marea luptă dela Auster- 
litz (localitate care se găseşte astăzi în Cehoslo- 
vacia), dintre Napoleon și Austriaci, uniţi cu Ruşii, 
stegarul unui regiment francez căzu omorit şi stea- 
gul era să fie luat de duşmani, când Moustache 
se repezi, îl apucă între dinți şi, deşi străpuns 
de mai multe gloanţe, nu-l lăsă până nu-l aduse 
»iruitor în rândurile armatei franceze. 

Al doilea câine istoric, despre care vroim să 
vorbim aicea, poartă numele de Moffier (citeşte 
HEI) 

In timpul când armata lui Napoleon făcea neno- 
rocita retragere din Rusia, dintr'un întreg regiment 
francez nu rămăsese în viaţă decât un singur sol- 
dat şi Moffier, câinele regimentului. Când treceau 
în timp de iarnă prin râul Berezina, Moffier dis- 
păiu în valuri şi stăpânu-său crezu că se înecase. 

Care nu-i fu însă mirarea, când multe luni mai 
târziu Moffier se întoarse în Franţa, dar istovit 
şi slab ca un schelet. După ce linse mâinile stä- 
pânului său, credinciosul animal se intinse jos la 
pământ si muri. 

De SON — 


Durata vieții iu animale și pasări 


Animale: Elefantul 200 ani, ursul 50, teul 35, por- 
cul mistreţ 25, scroafa 20, vulpea 14, epurele 6, 
veverița 6, şoricelul 5, broasa 30, 

Animale de apă: Ştiuca 180 ani, crapul 200, ra- 
cul 20, scoica mare 80, mărgeanul 40, meduza 57, 
melc de baltă 3, melc de apă curgătoare 4 ani, 

Păsări: Canarul 14 ani, mierloiul 8, coțofana 21, 
corbul 70, cucul 70, privighetoarea 13, cocoşar 11, 
vultur 100, papagal 80, porumbel 15 ani, 

Insecte: Lăcusta 4 săptămâni, fluture 7 săptă- 
mâni, omida 6 săptămâni, musca de vară 6 ore, 
cărăbuş 28 zile, larvă de muscă 6 zile, molia 6 zile, 


„DIMINEAȚA COPIILOR» 


AN 48 Oft 
NNA V 


Cântecul păsărilor 

Ce poate D mai plăcut când te plimbi prin pă- 
dure, decât cântecul păsărilor? 

La noi zece la sută din păsări scot sunete armoni- 
oase. Nu tot aşa-i şi în ţările calde, această propor- 
ţie acolo, nu-i decât o zecime la sută. 

In întinsele păduri tropicale liniștea este aproape 
deplină; păsările cu strălucitoarele lor culori nu 
pot scoate decât strigăte nearticulate foarte neplă- 
cute pentru ureche, aşa cam la fel cu tipetele papa- 
galilor. 

Câte deosebiri la noi, câtă delicateţă în modu- 
laţiile cântecului păsărelelor noastre, în farmecul 
trilurilor privighetoarei sau în modestul ciripit al 
sticletelui! 

Nici un instrument muzical n'a putut încă să i- 
mite cântecul păsărilor în toată măestria lui. 

Sa ajuns să se poată reproduce şirul notelor cu 
înălţimea şi intensitatea lor, dar. „timbrul adică 
ceia ce dă cântecului caracterul său particular, este 
compus dintr'un aşa mare număr de sunete, încât 
până azi a fost cu neputinţă de a fi imitat, 

Imitaţiile muzicale dupâ cântecul păsărilor au fost 
intotdeauna mai mult sau mai puţin asemănătoare. 

Una din cele mai reuşite este minunatul „Adagio” 
din a şasea symphonie pastorală a lui Beethoven, 
care imită cucul, privighetoarea şi prepeliţa. 

Mai întotdeauna compozitorii au căutat să imite 
cântecul celei mai melodioase dintre păsări, privi- 
ghetoarea, 


À 


r4 
m) 


En zadar! 
Când merg la teatru, Cinema 
Eu nu îmi cumpăr altceva, 


Cecât „„Suchard” şi iar „Suchard”, 
Căci altfel, totul e 'n zadar. 


ÅD a a E 


Rugăm pe câştigătorii din provincie ca să ne trimeată ` 


bonurile de premii cari au eşit la sorţi - a se vedea 


lista în No, 72 al revistei ai le vom expedia d 
îndată premilie câ; tigate, 

A apărut „FLUBRUL NĂZDRĂVAN“ (Biblioteca Ti- 
neretul, n-rul 3) cu foarte frumoase desene originale, 
On exemplar 5 lei, ia chioscuri şi librării. 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


DIMINEATA COR: det 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA : 
BUCUREŞTI, — STRADA SĂRINDAR 9-11 BUCUREȘTI. — TELEFON ele" 


ABONAMENTE: UN AN 150 LEI 
ŞASE LUNI 80 , 
6 IULIE 1925 4 


== 


UN NUMAR 4 LEI 
IN STRAINATATE DUBLU 
Ifanuscisele nepublicate nu se inapoiază 


De ar vorbi ep ei... 


re ce 


Ca două vechi prietene stau la taifas Gigi şi 
Mimi, de par 'că ar fi coşcogea fetele mari, iar nu 
şcolăriţe într'a treia primară, 

Tăinuesc în pace, pe prispa casei. Iar la un pas 
de ele stă Lăbuş, un cotei de curte, cu părul lä- 
Los şi sbârlit ca ţepele unui ariciu şi cu nişte ochi 
galbeni ca porumbul, blânzi şi mari, de par'că mar 
fi ai celui mai rău paznic al curţei şi al străzii în- 
tregi. 

Și fetiţelor, — una bălaie, alta oacheşă, nici nu 
le pasă de nimic, cu Lăbuş lângă ele. 

Aşa stau de cuminţi şi şopotesc potolite, jucân- 
du-se cu păpuşile şi cu peticuţele lor, în căldura 
dulce a soarelui de Aprilie, fără să le mai poarte 
gândul la cele petrecute mai ieri. 

Ce de mai vorbe urâte şi ce de mai lacrimi, să 
te miri din ce pricină... 

A început ocheşica, Mimi, de ciudă că prietena ei 
a luat la lucru nota cea mai mare din toată clasa. 

Na suflat nimic până acasă la Gigi, care era gata 
so sărute, după obiceiu, la despărţire, Şi n'a mai 
răbdat, i-a trântit-o în obraz: 


— Eşti o leneşă ş'o fudulă! 

Gigi nu se putu ţine: 

— Şi tu o... neascultătoare! 

— Tu o mangoliţă! 

— Şi tu un ţâr! 

— Şi o zapinana! 

2 Sii; 

Biata zë rămase cu votba în gât. Nu mai putu 
să îngâime nimic. Se pornise pe plâns. 

„Auzi, ea şi râpănoasă! Că, toată ziua bălăceşte 
în apă şi, de-ar lăsa-o, s'ar scălda în fiecare zi... 

Dar, prinire lacrimi, ochişorii ei de smarald s'au 
oprit pe Lăbuş, prietenul ei drag, care s'a târât bi- 
nişor la picioarele ei şi scheunând încet, nu-şi ia 
ochii de pe ea, dând supus din coadă, de par'că 
ar spune; 


de N, Pora 


— Aşa e, cum spui tu! Tu eşti fetiţa cea mai cu- 
rată de pe lume... De ce vă certaţi? Și de ce o 
crezi? Parcă Mimi nu ştie ca minţit! K 

Gigi, printre lacrimi, a zâmbit înseninată. A pri- 
ceput gândul lui Lăbuş, i Va citit în ochii lui dulci 
ca ai unui om bun. 

Şi, cuminte, fără nici un alt gând, sa apropiat 


de Mimi, care siăiea îmbuinată, în poartă, fără să 
ia seama la tufa de Cilixe înflorit şi fără să simtă 
mirosul frumos al florilor, 


PAG. 4 


Şi luându-şi prietena de gât, 
1 s'a uitat drept în ochi, 


cu ambele braţe, 
spunându-i: 


— Mă ert, Mimi, pentru cele-ce ţi-am spus? Nu: 
mai fi supărată pe mine, că eu nam vrut să te'o.! 


cărăsc! 


Pe Mimi a podidit-o plânsul. Şi-a ascuns obră. 


jorii la pieptul prietenei dragi, şi, înlânțuind-o cu 


braţele, a început s'o sărute cu foc, ştergându- EN 


una alteia lacrimele,,. 


Lăbuş, cu ochii în ochii Gigii, dă din coadă, mul- 


Pt că le vede jucându-se împreună.: Numai e]: 


ştie de supărarea de ieri. 


Dându-şi însă, pe faţă, numai din ochi, din fîru-: 


moşii lui ochi, mulţumirea ce-l stăpâneşte, schiaună 
încetişor, de par'că le-ar spune, punându-şi capul 
în poala Gigii: 

— Fiţi bune şi iubiţi-vă, 
p'amândouă! 

Iar Mimi, s'apleacă şi-l sărută lângă ureche, cum 
îl sărută şi prietena ei. 


a ET e 
De ac cadă 


Acum. s'a “uitat tot, ca şi cum mar fi fost nimic.’ 


cura vă iubesc şi eu: 


‘Yi 
A 


„DIMINEAȚA COPIILOR? 


LUPTA 


S'a încins un joc pe culme 
De ‘copii ca niciodată 

"Jrlă valea, iar pădurez 

Se frământă înfiorată. 


Iată, năvălesc din vale 
Chiuind spre deal Tătarii; 
Iar Românii, svârle pietre 
Să oprească în loc barbarii- 


Pietre în. văzduh se 'naiţă 
Şi. în vale cad pe gloată 
Strigăte de vitejie 

„Tipete ein valea poată. 


Sau întâlnit doi fraţi de, odati 
Pe potecă lângă drum 

Unul e Român, iar altul, 
Luptă drept, Tătar acum. 


„Te -predai? Românul strigă. A 
Dar, Tătarul. cum îl. vede, 

Spada lui: de lemn ridică ` 

Și spre dânsul: se: DEES GEI 


Sa tert: Românu n eeh 

lar. Tătarul se trezeşte ` 
SR ridică sus în braţe 

Si pe - iarbă îl. Se 


Strâns, îl leagă . de picioare ` 
Şi de mâini: „Tătar. spurcat, 
„Ai să mori că 'scumpa-mi ţară 

ea vce ai călcat!” 


Hu pierdut Tătării. lupta 
Si; aşteapt-acum- osânda, 
lar Românii încep jocuri 


Şi sărbătoresc isbânda. | 
E. Voicu 
ep 


Cele mai vechi mine din lume 


O societate de exploatare a sabii săpăturile, 
săsate acume 20 pică în minele de aramă din 
Sinai. 

In aceste mine se găsese gatit intacte şi şanţuri 
de-acum şapte. mii de ani. 

După săpăturile noi, s'a: găsit de către societatea 


de exploatare uri: mineral mai avantagios şi care se 
„găsește tq ponni enorme: 


La eg mees 


PAG. 5 


„DIMINEAȚA COPIILOR» 


— Dă-mi şi mie jumătate din broscuța cea gustoasă ... 


POVESTE.. 


Şi-avea Ileana multe bunuré ` ra - Si-și _năruÌ: boltescu-i blestem, 
Şi doi frumoşi flăcăi avea, | a + Pe'cei flăcăi şi-o mândră “stea, 
Departe jn văi, cât prinde zarea, ` ~ Tusctrei, trei. sălcii plângătoare, 
Creştea-le faima, tot creștea. | i Să-și cânte ?n viers, povestea sa... 
$i cei flăcăi s'au prins prin lume, ` i lar în. pridvor, oftând, Ileana 
Căci răsărise-o mândră stea, Stià ea, ce-i şi nu ştia, 

Ardeau de dor, de dorul stele - Din nesecat isvor de lacrimi, 
Și ea, de dorul lor ardea... > e : Spumos. un râu se desprindea 
'N nemărginirea pâlpăindă, ` ` „3 i $in unde vii, spumoase unde, 
Tot mai puternic. străluci, ` ` `. - Spumea de mândria-i creatoare 
Miratu-S'au şi alte: stele... Şi se plecau să-i prindă firul, + 
Și Domnul însuşi. se org, * rr “Trei frunți de sălcii plângătoare.u 


Aurel Dumitrescu-Constante 


PAG. 6 


Tașula: regele ` ştrengarilor 


L'am cunoscut in curtea btutăriei, unde instalasem, 
noi, cei din ulița Brișcarilor, cazarma regimentului. 
In fundul curţei, întrun şopron pe jumătate dărâ- 
mat, alături de lăzile pline de gunoi şi în vecinăta- 


tea a două movilițe de nisip, găsisem cu cale să fa- 


cem arsenalul armatei. Ziare vechi, prăjini, crätiți 
găurite coceni de porumb, sâmburi de piersică şi 
piotroaie erau îngrămădite una peste alta; material 
trebuincios pentru fabricarea de muniții necesare ar- 
matei care avea să lupte cu înverşunare înpotriva 
Ciubotarilor. 

Când lam văzut întâia oară pe Taşula, mărturi- 
sesc sincer, eu care aveam faima unui erou, m'am 
speriat rău. Inalt, cu barba mare, neagră şi încălcită, 
cu părul vălvoi, îmbrăcat în ițari şi de jos şi până 
sus, adică dela unghiile picioarelor şi până în vâr- 
ful capului, una era de făină. Alb, alb, ca o paiaţă 
sulemenită, din acelea pe care le văzusem în circul 
de venea în sărbătorile Crăciunului. Avea doi ochi 
mari, rotunzi şi luminoşi şi bunt şi vorba lui parcă 
cra unsă cu miere, Vorbea puţin răguşit, dar erg 
întotdeauna cu voie bună. Veşnic era vesel, neastâm- 
părat şi nebunatec ca un copil. Era în mijlocul nos- 
iru ca un urs alb, în mijlocul unei turme de miei 
cu blana pestriță ori neagră-cărbune. 

A împărţit întâi bomboanele dintr'un cornet lung, 
apoi a dat câtorva din noi câte un bănuţ şi după 
aceia ne-a spus: 

-— Haideţi acum să ne jucăm de-a hoţii şi ser- 
genţii. Noi, răspunserăm în cor: À 

— Nu! Nu! 

— Atunci, nu-i supărare. Mă pisoiule tu äla de 
acolo, scoate mâna din nas. 

— De-a baba oarba? Ori vreți mai bine să ne 
jucăm cu arşicile. Uite, am vreo două. Dar mai 
cumpăr eu... 

Câţiva am râs, să-l necăjim ca de obicei, eu. 
care eram mai marele lor, le spun: 

— Nu. Ne pregătim de război. Lică m'a bătut 
rău când: via prins prin mahalaua lui. S'a dus cu ei 
Acu strângem coceni şi pietre şi avem să le arătâm 
lor!... 

Taşula deschise ochi mari şi râse cu hohote. Se 
scârpină după ureche, apoi cu mâinile şi cu privirile 
ne strânse în jurul lui, şi ne spuse. 

— Bun! Dacă-i aşa să vă aranjez eu Ca în 
militărie! că eu ştiu; am fost soldat şi nu-i aşa... 
voi de unde să ştiţi mai mult ca mine? Na! sunteţi 
toţi la olaltă înalţi cât o lopată. Vă dau bani, vă 
aduc hârtie şi făină să faceţi pap ca să lipiţi coi- 
turile, vă fac săbii, pistoale şi poate chiar şi tu- 
muri. Ii batem de-i rupeml... 

Noi am prins să ne înveselim. Rădeam şi ţopă- 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


de Claudiu Ilarion 


iam întrun picior şi nu mai ştiam ce să facem de a- 
tâta noroc ce a dat pe capul nostru. 

Unu începu să ţipe. 

— Eu, eu, eu sunt căpitanul. Uite muşchi! 

— Da ca la un şoarece, râse Taşula. 

— Gică să fie tunarul! 5 

— Eu vreau să trag cu praştia. 

— Şi eu vreau! 

Taşula avea ochii înlăcrimaţi de voioşie. 

Noi, mai mai să ne încăierăm din ceartă la o bă- 
taie în toată regula. 


Două zile am muncit pe nerăsuflate. Taşula nu 
ştia ce să ne mai facă. Strânseserăm un noian de 
muniții. In două lăzi de zahăr, am depozitat toate 
gloanţele şi granatele adică cocenii de porumb şi 
cornetele cu praf. 

Uliţa Ciubotarilor era în fierbere. Aflaseră de 
războiul care era gata să se destănţuiască şi fă- 
ceau şi ei pregătiri de luptă. 

Taşula muncise mult. Armata era echipată gata 
de atac. Nu-i lipsea nimic. Totuşi mai era ceva. 
Nu se făcuse instrucţie. Ne alinie pe două rânduri. 


DIMINEAȚA COPIILOR» 


unul după altul, aşezaţi după mărime şi aproape 
o oră întreagă făcu cu noi instrucţie. La un moment 
dat obosităm şi noi şi el. 

— Drepţi! Nu mişca în front. Costăchel, patru 
zile garda pieţei, fiindcă ai râs în faţa superiorului. 
Drepţi! Nici unul nu mişcă! Se aude? Ai?... 

Căuta să se ţie serios. Ochii lui buni, îl trădau 
eng Râdea sub mustăţile ţepoase, de'şi muşca bu- 
zele 

— Măi ştrengarilor. Stai drepţi! Ţine capu sus. 
Nu mişca! Mă ăla cu chipiul pe o ureche, trei zile 
carcetă. Plutonier Lal la bătaie. Marş t.. 

Noi eram serioşi afară din cale, Aşa cum se cu- 
vine să fie ostaşu înaintea luptei. 

— Va să zică măi ştrengarilor, mâine e război! 

Aveţi voi rege. Voi nu ştiţi că regele trebue să 
Sieg în capu armatei? 

— Nu! N'avem încă, 

— Apoi, dacă vreţi, am să fiu eu regele vostru. 

Căştigaţi bătălia la sigur. 

Eu care erâm căpitariul, dădui ordin să se strige. 
"— Ura! Ura! Ura! trăiască regele ştrengarilor!... 


LSK 


Taşguia ne-a sărutat pe fiecare în parte, ne-a dat 
bomboane, un pumn de stafide, câte un ban şi ne-a 
gonit acasă că se înserase şi el trebuia să intre să 
îrământe toată noaptea pâinea. 

A doua zi, avea să fie lupta cu Ciubotarii.., 


Războiul nostru cu armatele duşmanului sălăşluite 
pe câmpiile uliţei Ciubotarilor, a ţinut până noap- 
ea târziu. Victoria a fost a noastră, 

Dar cu altă ocazie vă voi povesti-o şi pe asta! 
Claudiu Ilarion 


Cea mai teribilă armă 


Un călăreț, când se apropiase de un sat, se văzu 
atacat de un câine care începu să latre furios şi 
să-l muşte pe cal de picioare. 

Calul se sperie şi începu să alerge cât îl ţineau 
picioarele. Dar câinele tot nu-l lăsa în pace. Atunci 
călăreţul se supără şi-i zise câinelui: Nam asu- 
pra mea vre-o armă, ca să sfârşesc numai decât 
cu tine, am însă în gură o atmă cu care mă voiu 
răzbuna în modul cel mai crud cu putinţă”. 

Şi intrând în sat, călăreţul începu să strige din 
toate puterile: „Un câine turbat! Un câine turbat!” 

Când s'a auzit strigătul acesta, au alergat ţăranii 
şi care cu bețe, care cu puşti, l-au omorit pe loc 
pe bietul càine care nu era de loc turbat. 

Arma de cate sa servit călătorul nu era alta 
decât calomnia, care câte odată omoară mai si- 
gur decât orice altă armă, 

——— mele 


PAG. 7 


Dreptatea unui judecător 


jaf, 


| 
Wu. 
AL D 


O dată — e muli de atunci — un biet om sărac, 
dat muncitor, se duse înti'o zi de târg la orâş şi 
cumpără un măgar, îl plăti şi merse apoi cu vânzăto- 
rul la judecător, pentru ca acesta să le semneze ac- 
tul de vânzare şi să pună şi pecetea pe dânsul. 

In ziua aceea judecătorul era însă dus. Atunci vân- 
zătorul şi cumpărătorul se înţoleseră să se întâlnea- 
scă din nou după o săptămână, ca să meargă îm- 
preună la judecător. 

Din nenorocire, în vremea aceasta măgarul mur 
la cumpărător, aşa că în ziua în care ei se întàl- 
niră din nou, nu se duseră la judecător ca să le 
semneze actul de vânzare, ci ca să judece al cui era 
măgarul: cumpărătorul îşi cerea banii îndărăt, iar 
vânzătorul nu vroia să-i dea, zicându-i cumpărătc- 
tului: „Măgarul era al tău, când a murit”. 

— Ba nu era al meu, îi întorcea acesta vorba, de 
oarece judecătorul nu ne semnase actul de vânzare. 

Judecătorul îi ascultă pe amândoi şi după aceea 
ii întrebă: „Dece maţi venit la timp ca să vă 
semnez actul de vânzare?” 

— Am venit, dar nu eraţi aicea, îl lămuriră ei. 

Judecătorul se gândi o bucată de vreme şi apoi 
zise: „Amândoi aveţi dreptate”. 

— Bine, dar cine va plăti măgarul? 

— Eu sunt vinovatul, că n'am stat la slujba mea, 
zise judecătorul numărând cumpărătorului banii. 

Cumpărător şi vânzător, plecară de acolo zicând: 

„Câtă vreme avem astfel de iudecători, poporu 
nostru va trăi bine”, ~ 


ee Tep 


SES gem ge e o Tre e - ` "mme 


gr? e Abee, H 


| PAG. 


di Printre fi ri şi iarba 'naltă S 
Fluturașul vi 


Pianu-şi face frumuşel. 
Ş'o pornește după el. 


ep e, ET? < € 
[i KORA k 
p— 
ii 
RB 
b oi 
A 


PAG. 9 


„DIMINEAȚA COPIILOR” r 


au LIRA a OD E 


l yesi 


at A apoi ` ‘bolnava ' n pat Acum stă între Gear, SE 
i Două săptămâni a sta Între fluturi, flori şi soare ` 


PAG. 10 


„DIMINEAȚA COPIILOR?» 


Povestea unui om leneş 


D 


ION CREANGĂ ` 


Ci-că era odată întrun sat un om grozav de le- 
neş; de leneş ce era, nici îmbucătura din gură nu 
şi-o mesteca. Şi satul, văzând că acest om nu se dă 
la muncă nici în ruptul capului, hotări să-l spânzure 
pentru a nu mai da pildă la lenevire şi altora. Şi 
aşa, se aleg vre-o doi oameni din sat şi se duc la 
casa leneşului, îl umilă pe sus, îl pun într'un car 
cu boi, ca pe un butuc nesimţitor, şi hai cu dânsul 
la locul de spânzurătoare. 

Aşa erg pe vremea aceea. 

Pe drum se întâlnesc ei cu o trăsură în care erg 
o cucoană. Cucoana, văzând în carul cel cu boi un 
om, care sămăna a fi bolnav, întrebă cu milă pe cei 
doi Țărani, zicând: 

— Oameni buni! Se vede că omul cel din car e 
bolnav, sărmanul, şi-l duceţi la vr'o doftoroaie, unde- 
va să se cauie. 

— Ba hu, cucoană, răspunse unul dintre ţărani 
să ierte cinstita față dumne-voastră, dar aista e un 
leneş, care nu credem, să mai fi având păreche în 
lume; Şi-l ducem la spânzurătoare ca să curățim sa- 
tul de-un trândav, 

ai Cel mai pepular scriitor român este Ion Creangi 
Născut, Ja anul 1837 în satul Humulești, din ppan să. 
vaci, el învăță Ja lași, ajungând preot. Mai târziu se 
lăcu învăţător. El a scris foarte multe povesti și basme 
pentru copii. In acest număr punem şi noi o poveste a 
acestui scriitor neaoş român, MI. 


de loan Greangă 


— Alei! oameni buni, zise cucoana, înfiorându-se; 
păcat, sărmanul, să moară ca un câne fără-de-lege! 
Mai bine duceţi-l la moşie la mine; iacăte, curtea 
pe cosiişa ceea. Eu am acolo un ham Bar plin cu 
Desmet, ia aşa pentru împrejurări grele, Doamne 
fereşte! — A mânca la posmagi, şi a trăi şi el pe 
lângă casa mea; că doar ştiu că nu m'a mäi perde 
Dumnezeu pentr'o bucăţică de pâne. Dă, sântem da- 
tori a ne ajuta unii pe alţii. 

— Ia-auzi, măi leneşule, ce spune cucoana; că te- 
a pune la cotet întrun hambar cu posmagi, zise 
unul. dintre săteni. Iaca peste ce noroc ai dat, ba- 
tă-te întunericul să te bată, urâciunea oamenilor! Sai 
degrabă din car şi mulțămeşte cucoanei că te-a scăpat 
de la moarte, şi-ai dat peste belşug, luându-te sub 
aripa dumisale. "Noi gândeam să-ţi dăm sopon şi 
frânghie. lar cucoana, cu bunătatea dumisale, îţi dă 
adăpost şi posmagi; să tot trăeşti, să nu mai mori! 
Să-şi puie cine-va obrazul pentru unul ca tine şi să 
te hrănească ca pe-un trântor, mare minune»i şi asta! 
dar tot de noroc să se plângă cine-va. Bine-a mai 
zis, cine-a zis că: „Boii ară și caii mănâncă”. Hai, 
dă răspuns cucoanei, ori așa, ori aşa, că mare vreme 
de stat la vorbă nu noi. 

— Dar mueţi-s posmagii, zice atunci leneşul cu 
jumătate de gură, fără să se cârnească din loc. 

— Ce-a zis? întrebă cucoana pe săteni. 

—Ce să zică, milostivă cucoană, răspunde unul, 
ia întreabă, că muieţi-s posmagii? 

— Vai de mine şi de mine, zise cucoana cu mi- 
rare; încă asta n'am auzit! Da el nu poate să şi-i 
moaie? 

— Auzi, măi leneşule: te prinzi să moi posmagii 
singur, ori ba? 

„— Ba, răspunse leneşul. Trageţi mai bine tot ina- 
inte; ce mai atâta grijă, pentru astă pustie de gură! 

Atunci unul dintre săteni zise cucoanei: 

—  Bunătatea dumneavoastră, milostivă cucoană, 
dar degeaba mai voiți a strica orzul pe gâște. Ve- 
det bine, că nu-l ducem noi la spânzurătoare numai 
așa de flori de cuc, să-i luăm năravul. Cum chitiți? 
Un sat întreg mar fi pus oare mână de la mână, ca 
să poată face dintr'însul ceva? Dar ai pe cine ajuta? 
Doar lenea-i împărăteasă mare, ce-ţi baţi capul! 

Cucoana atunci cu toată buna-voinţă ce avea, se 
'ehămeteşte şi de bine-facere şi de tot, zicând: 

— Oameni buni, faceţi dar cum va lumina D-zeu! 

lar sătenii duc pe leneş la locul cuvenit, şi-i fac 
felul. Şi iaca așa a scăpat şi leneşul acela de săteni 
și sătenii aceia de dânsul. 

Mai poftească de-acum şi alţi leneşi în satul acela 
dacă le dă mâna şi-i ţine cureaua. 

Sam încălecat pe-o şea, şi vom spus povestea aşa. 


DIMINEAȚA COPIILOR" 


PAG. 11 


ALINA IN ȚARA MINUNILOR 


5. — Convorbiri întortochiate 


=- Mi-e tot una, zise Alina. 

— Atunci, o poţi lua pe oriunde, zise pisica. 

— Numai să pot ajunge undeva, zise Alina drept 
Drice explicaţie. 

— Oh! fii sigură, că sosești, zise pisica, numai 
va trebui să mergi cam mult!” 

Alina trecu la altă întrebare: 
p'aici?” 

— In partea aceasta, zise pisica, arătând cu laba 
cea dreaptă, locueşte un pălărier; în partea cea- 
laltă, adăugă ea, arătând cu laba cealaltă, locueşte 
un iepure nebun. Poţi vedea pe care din doi vrei; 
amândoi sunt nebuni. 

Alina porni şi nu trecu mult, că ajunse la casa 
iepurelui nebun; ea socoti, că aceasta trebuia să 
fie casa lui, deoarece coşurile aveau fotma urechi- 
lor, iar acoperişul era din păr, în loc de pâie. 

Inaintea casei, sub un copac, era aşezată o masă, 
iar iepurele cu pălărierul se pregăteau să ia ceaiul; 
între dânşii era un hârciog care dormea adânc, 
şi de care ceilalți doi se serveau ca de o pernă, 
rezemându-şi coatele de el şi flecărind tot felul 
de lucruri. „Hârciogul nu stă tocmai bine acolo, 
zise Alina, dar, deoarece doarme, cred că nu-i pasă. 

Masa era mare; totuşi, tustrei, stăteau îngrămă- 
dp întrun colţ. 

„Nu mai e loc, nu mai e loc!” strigară ei, când 
au văzut-o pe Alina. 

— Dar e destul loc” zise Alina foarte mâniată, 
aşezându-se pe un scaun, într'un colţ. 

„Doreşti vin?” zise Iepurele foarte politicos. 

Alina, care nu văzuse pe masă de cât numai 
ceaiul, zise: „dar nu văd nici un pic de vin p'aici”. 

— Da, nu avem, zise Iepurele. 

— Atunci este o mare lipsă de bună creştere 
din parte-vă, zise Alina, să-mi dați ceeace nu aveți. 

— Dar nici din parte-ţi nu era frumos să stai 
nepoftită, zise Iepurele... 

Dar nici nam ştiut că masa e a voastră, căci 
aici e loc pentru mai multe persoane. 

— Trebue să-ţi tai părul, zise pălărierul; acestea 
fură cele dintâiu cuvinte ale lui, uitându-se cam 
ciudat la Alina. 

„Eşti foarte nepoliticos; ai face bine să nu te a- 
mesteci unde nu-ţi fierbe oala”, zise Alina. 

Pălărierul, mirat de aceste vorbe, n'a putut să 
spue altceva decât: 

„Pentruce un corb seamănă cu un pupitru? 

— Eh bine, vom petrece, zise Alina. Sunt foarte 
mulţumită că se pun asemenea ghicitori. Cred că 
voi ghici, adăugă ea, cu voce tare, 


„Cine trăieşte 


Traducere de Tanţi Antoniu 


l 

— Vrei să spui că vei putea răspunde la această 
întrebare? zise Iepurele. 

— Da, zise Alina. 

— Atunci răspunde. 

— Da, se grăbi să răspundă Alina; sau cel puţin 
vreau să spun ceeace spusei. Este acelaş lucru, nu 
e aşa? $ 

— Nu è de loc acelaş lucru, zise Pălărierul; asta 
ar fi ca şi cum ai spune că: văd ceeace mănânc 
este tot una cu mănânc. ceeace văd. 

— Ar fi ca şi cum ai sputie, adăugă Iepurele, 
că: îmi place ceeace am este tot una cu am ceeace 
îmi place. 

— Ar îi ca şi cum ai spune, adăugă Hârciogul, 
care vorbea pierdut în somn, că: respir când dorm 
este tot una cu dorm când respir. 

— De sigur, este tot una pentru d-ta” zise Pălă- 
rierul; acestea spuse, convorbirea încetă, iar ceata 
„ntreagă tăcu câteva clipe. Alina îşi bătea capul ca 
să-şi reamintească tot ce ştia despre corbi şi pupitre, 
dar degeaba, căci nu prea știa cine ştie ce. 

Pălărietul, curmând, cel dintâiu tăcerea, întor- 
cându-se spre Alina, o întrebă: „în câte ale lunii 
suntem azi?” 

Işi scoase ceasul din buzunar şi îl privi cu îngri- 
jorare, mişcârndu-l încoace şi încolo şi ducându-l la 
ureche. 

Alina, gândindu-se puţin, a zis: „azi e patru”. 

— Sunt în urmă cu două zile, suspină Pălărierul. 

„Aveam dreptate eu când vă spuneam că untul 
nu e de loc bun pentru maşinării adăugă el, uitân- 
du-se foarte mânios la Iepure. 

— Şi cu toate acestea este din cel mai bun, răs- 
punse Iepurele. 

— Da, dar sa umplut de sfărămături de pâine, 
bombăni Pălărierul. N'ar fi trebuit să-l ungi cu cu- 
titul de pâine. 

Iepurele luă ceasul şi îl privi. După aceea, scăl- 
dându-l într'o ceaşcă cu ceaiu şi uitându-se din 
nou la el, repetă ceeace spusese la început: 

„Toituş este din cel mai bun unt”. 

Alina, care se uita la ceas, zise mirată: 

„Dar ciudat ceas! arată ziua dar nu arată şi ora? 

— Pentruice să arate ora? bombăni Pălărierul. 
Oare, ceasul d-tale arată anul? 

— De sigur că nu, răspunse Alina, cu mult spirit, 
din pricină că un an ţine mai mult timp. 

— Ca bunăoară, ceasul meu”, zise Pălărierul. 

Alina nu mai ştia ce să crează. Spusele Pălărieru- 
lui maveau nici un înţeles, totuş, din punct de 
vedere gramatical ele erau la locul lor. 

„Nu te înţeleg de loc”, zise dânsa. foarte po- 
liticos. 


PAG. 12 


Hârciogul, încă dearme, zise: Pălărierul,  vărsân- 


du-i pe nas ceaiu fierbinte. 


Hârciogul ridicând -capul zise cu ochii incă în- ' 


chişi: 

„Fără. îndoială, tocmai la asta mă gândeam şi eu”. 

— Ai înţeles ghicitoarea? zise Pălărierul. 

— Nu, îmi taiu limba, zişf Alina. Care este răs- 
punsul. 

— Habar n'am, zise Pălărierul, 

— Dar nici eu, zise Iepurele. 

Alina, suspinând plictisită, zise: 

„Cred că aţi putea avea ceva mai bun de făcut 
decât să vă pierdeţi timpul spunând la ghicitori, 
la cari nu se poate răspunde. 

— Dacă ai cunoaşte tot aşa de bine ca şi mine 
timpul zise Pălărierul, -nici mai mai vorbi de timp 
pierdut. Timpul este un om. 

— Nu ştiu ce vrei să spui, zise Alina. 

— Desigur, zise Pălărierul, ridicându-şi capul cu 
dispreţ. Fac prinsoare că nici n'ai vorbit vreodată 
cu Timpul! 

— Se prea poate să ai drepiate, zise Alina, dar 
atâta ştiu că bat timpul la orele de muzică. 

— Aşa, da! zise Pălărierul. Nu-i place să-l baţi. 
Dacă te-ai avea bine cu el, ar putea face minuni cu 
ceasul. De pildă, să zicem œar fi orele 9 dimineaţa, 
oră de învățat lecţia: ar fi deajuns să-i faci un semn 
Timpului pentru ca ceasul tău să arate amiazi, ora 
_ Mesei. 

— Ah, cât aş dori să fie ora prânzului, zise Iepu- 
rele, suspinând. 

— De sigur ar fi foarte bine, zise Alina, dar nu 
mi-ar îi foame... 

— Poate nu, numai decât, zise Pălărierul, dar ai 
putea să stai la amiazi cât ai vrea de mult, 

— Aşa faci d-ta? întrebă Alina. 

Pălărierul, ridicând mâhnit capul, zise: 

„Nu. Ne-am certat cu lepurele în Martie trecut, 
înainte ca acesta să fi înebunit, când eram la marele 
concert dat de către Regina Inimei şi unde aveam 
de cântat: 

Sciutil, sciutil, mic liliac? 
Cât de mult te minunez... 


De sigur că cunoşti acest cântec. 
— Am auzit ceva care seamănă cu aceasta, zise 
Alina. 


— Apoi cântecul urmează cam aşa, zise lepureie: 


Când te văd sburând deasupra lume: 
Ca un disc de ceaiu pe cer 
Sciutil, Sciutil !? 


Tocmai atunci Hârciogul, mişcându-se, începu să 
cânte în somn, „Sciutil, sciutil, sciutil, sciutil” şi 
urmă gong tara când a tost pişcat ca să tacă. 

Vu casem bine si isrrăvesr versul dintâiu 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


zise Pălărierul, când văzui pe Regină, căscând şi 
strigând: „Omoară Timpul! Să-i-se taie capul! 

— Ce sălbatecă, zise Alina. 

— Şi de atunci, zise Pălărierul, Timpul mâhnit, 
nu mai vrea să facă nimic din tot ce-i cer. Orele 
sunt totdeauna 5. 

U idee minunată îi veni atunci lui Alina, 

Numai aşa se explică de ce pe masă sunt atâtea 
ceşti servite. , 

— Apoi da, zise Pălărierul, suspinând. La noi e 
totdeauna. ora ceaiului şi nici n'avem timp să spălăm 
ceştile. 

— Atunci cred că vă învârtiţi în jurul mesei, 
zise Alina. 

— Da, zise Pălărierul, când ne servim cu câte 
ceva. d 
— Dar când reîncepeţi? întrebă Alina. 

— Să mai schimbăm vorba, zise Iepurele, căs- 
când, căci prea ne-am plictisit. Rog pe tânăra 
doamnă să ne povestească ceva. 

— Tare mi-e teamă că n'am ce vă povesti, zise ne- 
liniştită, Alina. 

— Atunci Hârciogul! strigară ei amândoi. Scoa- 
lă-te, Hârciogule! şi deodată îl pişcară de amândouă 
părţile. 

Hârciogul, deschizându-şi binişor ochii, zise în- 
cet: „nu dormeam de loc, am auzit tot ceeace aţi 
spus. 

— Povesteşie-ne ceva, zise Iepurele. 

— Te rugăm, stărui Alina. 

— Şi grăbeşte-te, zise Pălărierul, căci altfel. vet 
adormi din nou, înainte de a începe. | 

— Erau odată trei mici surori, începu grăbit Hâr- 
ciogul, cari trăiau în fundul unei fântâni. Ele se 
chemau Alsie, Lacie et Tillie. 


— Cu ce trăiau ele?” întrebă Alina, pe care 
chestiunile cu privire la mâncare şi la băuiură o 
interesau foarte mult. 

„Ele se hrăneau cu sirop de zahăr” 
ciogul, după câteva clipe de gândire, 

— Nu e cu putinţă, zise Alina, s'ar fi îmbol- 
năvit. | 

— Tocmai, zise Hârciogul, că erau rău bolnave, 

Alina se încercă puțin. să-şi „închipuiască felul 
acela de viaţă, dar sarcina părându-i grea, ea urmă: 
„dar pentru ce trăiau în fântână?” 

— Mai doreşti puţin ceaiu? zise Iepurele Alinei. 

— Dar n'am luat încă nimic, zise Alina, cam jig- 
nită, ca să mai trebuiască să iau încă ceva. 

— Vrei să spui că nu poţi lua mai puţin, zise 
Pălăricrul. Este foarte lesne să iei mai mult decât: 
nimic. A 

— Dar nu ţi-a cerut nimeni părerea, zise Alina. 

— Cum vezi te amesteci unde nu-ţi fierbe oala?" 
zise biruitor Pălărierul, 


zise Hâr- 


(Va urma! 
——— = Xa: 


„DIMINEAȚA COPIILOR? 


PAQ. 13 


MIERLOIUL LUI GABRIEL 


Moş-Vasile, cismarul, şedea încă din zorii zilei 
în pragul uşii, pândind dela magherniţa sa: ieşi- 
rea lui Gabriel, nepotul unui slujbaş vecin, domnul 
Fundeanu. 

— Ei, Gabriele, zise el, de cum il văzu apă- 
rând, nai vrea să-mi vinzi mierloiul tău? 

— Nu ţi-am spus de atâtea ori, vecine, că nu-l 
vând? 

— Zău, ţi-aşi D dat pe el un napoleon nou-nouţ! 

— Degeaba stărui, Moş-Vasile, mierloiul meu nu-i 
d2 vânzare. 

— Chiar dacă ţi-aşi da pe el doi-trei sau patru 
poli frumoşi pe cari îi păstrez de mult? 


D 


E 
ji ba 
Ee 

Ae 


PPE EA Bee + 


— Da. Chiar dacă mi-ai tăgădui tot aurul din vis- 
tieria ţării! 

— Diavolul să te ia, încăpățânatule, murmură cis- 
marul înciudat, dar lasă că-ţi vei lua seama, Ga- 
briele, ţi-o spun eu, îţi vei lua seama. 

— Se prea poate! dar nu aşa de curând cum ţi'n- 
zhinui. La revedeie, vecine, mă duc, am treabă, 


după E. Gonel 


Şi, trecând strada, Gabriel se făcu nevăzut, in- 
trând grăbit în casa unchiului sâu. 

Domnul Fundeanu era un om foarte temut. La 
moartea părinţilor, Gabriel fu luat de domnul Fun- 
deanu pentru a fi crescut, nu atât din milă cât pen- 
Io a-l avea de ajutor la puzderia de socoteli ale 
percepţiei sale, cari, fiind prea multe, erau lucrate 
şi acasă împreună cu băiatul. 

El trăia între hârtiile prăfuite, ostenindu-se cu 
scrisul său de dimineață până seara. Tinereţea lui 
trecea astfel fără niciun fel de petrecere şi fără alt 
tovarăş decât: mierloiul, pe care-l învăţa să flu- 
iere cântece frumoase. 

Domnul Fundeanu văzând într'o zi pe fierarul 
Bucur că intră în casa sa cu capul plecat, rânji pe 
sub mustață şi-i zise: 

— Ce vânt te aduce pe la mine, Bucure? 

— Haida-de! O ştii dumneata tot atât de bine 
ca şi mine, domnule perceptor, nu este mâine ziua 
când trebuie să-mi vinzi cu toba puţinele mele 
boarfe şi sărăcăcioasele lucruşoare ce le mai am în 
casă? 

— Afară numai dacă vei putea să plăteşti până 
atunci cei două sute de lei, pe care-i datorezi ca 
dări căire comună. 

— Dar, domnule Perceptor, dumneata ştii bine că 
mi-e cu neputinţă să fac acest lucru “în clipele as- 
tea prin care trec... Nevasta mea este greu bolnavă, 
eu sunt fără lucru şi nu am niciun bănuţ în casă 
pentru a cumpăra păine copilaşilor... lată pentruce 
am venit să te rog a-mi da un pic de păsuire. 

— Păsuire, păsuire! Ah! Toţi sunteţi la fel. Dar 
cui datorezi bani, mie sau comunei? 

— Fără îndoială, comunei; dar, dacă dumneata 
ai vrea, ai putea avea milă să mă aştepţi până ca- 
păi ceva de lucru,-ca să fiu în stare să-ţi plătesc... 

— Nu vreau să ştiu nimic. 

Sărmanul Bucur zdrobit de acest răspuns şi re- 
ținându-şi cu greutate lacrimile care erau. gata să 
isbucnească, eşi încovoindu-şi spinarea. 

— Pe legea mea, numai în felul ăsta voi face eu 
pe aceşti plângăcioşi să-şi plătească däre, 

Apoi îndreptându-se spre nepotul său: 

— Gabriel, actele pentru Bucur sunt gata? 

— Nu încă, unchiule. 

— Ei bine, grăbeşte-te şi le termină, vreau ca 
ele să treacă cele dintâi. 

— Atunci, unchiule, zise sfiicios tânărul, eşti ho- 
tărit să nu-l aştepţi: deloc? 

— Dece te-amesteci tu? răspunse mohorit per- 
ceptorul, nu cumva ai vrea să plăteşti tu în locul lui? 

— Ah! negreşit, aşi face-o din toată inima, mär- 
turisi Gabriel lăsând capul în jos, dacă aşi over 


PAG. 14 e ae e eee 


banii pe cari el îi datorează... 

In aceeaşi clipă, mierloiul, agăţat de una din 
vergelele coliviei se apucă să cânte. 

Aceasta fu o rază de lumină pentru nepotul dom- 
nului Fundeanu. 

— Oh! ce ideie bună mi-a venit în minte! se 
gândi el, bătându-şi fruntea cu palma. 

Şi, cu inima mulţumită, îşi văzu mai departe de 
trista lui muncă. 

A doua zi se sculă mai de vreme decât de obi- 
ceiu şi se îmbrăcă ferindu-se de a face sgomot pen- 
tru a nu deştepta pe unchiul său. 

Işi luă apoi pasărea şi ieşi în stradă. 

După cum se şi aşteptase, cismarul se găsea încă 
demult la lucru. 

— Bună ziua vecine, îi zise tânărul trecând prin 
„fața magherniţii. 


LIRA 


SA 
lf 


| MIH. SAHAROV 


— In picioare aşa de vreme, tinere? se miră 
Moș-Vasile. Unde te duci cu mierloiul? 

- U învăţ un nou cântec şi pentruca el să-l prin- 
dă mai bine, trebue să i-l cânt noaptea şi să i-l 
repet în zorii zilei... 

— Dacă nu-ţi e cu supărare, aşi putea să ştiu şi 
eu care este acest cântec nou? 

— Cum să nu, vecine: Cântecul ciobotarului, dum- 
neata care eşti din meserie, trebuie să-l cunoşti! 

Deodată mierloiul, crezând că a sosit ora repe- 
tiției, intonă aria, care umplu de veselie şi de mul- 
țumire inima bătrânului cismar. 

— Asta este într'adevăr o pasăre rară! strigă el, 
tăpit, încântat, şi cred că la un concurs de păsări 
îluierătoare, care va avea loc în curând, ea va câş- 
tiga premiul întâi. Acest premiu este de o mie de 
lei. Face să încerci norocul cu ea. 


„DIMINEAȚA COPIILOR» 


Apoi, luând o hotărire mare, Moş-Vasile adăogă: 

— Pentru cea din urmă oară, Gabriel, te mai 
intreb: Vrei să-mi vinzi mierloiul? 

— Am zis nu, e nu. 

— Stai niţeluş, băiete, să vedem. Iţi dădusem pe 
el patru napoleoni... Asta e o sumă bunicică! Ei 
bine, sunt gata să fac şi cea din urmă storţare: Aşi 
merge până la o sută de lei! 

— Pe legea mea, vecine, zise Gabriel ca şi când 
s'ar îi hotărit dintr'odată, dumneata mă ispiteşti. 
Punem în mână două hârtii de câte o sută şi mier- 
loiul e al dumitale. 

— Păi cum! Dar ştii că te repezi prietene. Gân- 
deşte-te, cinci poli, asta face o sută de leişori şi eu 
nu pot da mai mult, aşa, pentru o plăcere. 

— Atunci să nu mai vorbim, vecine. La revedere. 
Mă duc. 

Şi Gabriel ţinând mierloiul agăţat pe un deget, 
îşi luă aierul că vrea să plece acasă. 

— [Ia te uită, diavolul! Dar grăbit eşti cu ple- 
carea! Ține, călăule, iață-le, cele două sute de lei 
care mă sărăcesc,,. 

Punând banii în portofel, Gabriel răşuflă din a- 
dâncul pieptului uşurat şi îşi zise: „In sfârşit, am 
isbutit!” Unchiul nu va mai scoate lucrurile lui Bu- 
cur la vânzare... 

Dar, când fu să se despartă pentru totdeauna de 
mierloiul său, tânărul avu o clipă de slăbiciune, El 
şovăi, atât de mult îl costa jertfa. Totuşi, după 
ce-şi sărută pentru cea din urmă oară pasărea lui 
dragă, prinse puţină tărie şi se îndepărtă repede 
pentru a lăsa să-i cadă lacrimile, pe care nu le 
mai putea reţine. 

După ce-şi potoli durerea, el alergă la fierar. 

— Cineva mi-a dat să-ţi aduc suma pe care o da- 
torezi la percepţie. Neavând timp ca să stau mai 
mult de vorbă, mă duc. Ai grije şi plăteşte numai 
decât datoria. 

Şi, fără ai da răgaz lui Bucur ca să ceară cea mai 
mică deslușire, dispăru. 

Chiar în ziua aceea, în timpul dimineţei, percep- 
torul sosia la fierar pentru a-i pune lucrurile la vân- 
zare. El fu tare surprins când văzu că Bucur plăteşte 
suma întreagă. 

— Şi zici că nepotul meu ţi-a adus banii aceştia? 

— Da, domnule perceptor, şi n'a vrut să-mi spu- 
nă dela cine mi-i aduce, 

— Ei! Cum? se răsti domnul Fundeanu, toate a- 
cestea să se fi petrecut fără ca eu să fiu pus în cu- 
noştinţă? Asta e prea-prea! Voi cerceta lucrurile... 

Şi părăsind pe fierar, el alergă furios acasă unde 
împinse uşa cu violenţă. 

Gabriel simțind că vine furtuna se prefăcu mai mult 
ca 'ntoideauna întundat în lucrările sale. 

— Gabriel, se răsti perceptorul, ai putea să-mi 
spui cine este persoana care poartă atâta grije fe: 
rarului Bucur? ` 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


— Unchiule să-ţi desluşesc... bolborosi el, cobo- 
rînd din ce în ce mai mult nasul în hârtiile sale. 

— Nu e nevoie! Eu ghicesc totul, strigă unchiul 
bănuitor. După câte ştiu, tu nu ai bani. De unde ai 
îurat suma care ţi-a îngăduit să fii atât de darnic. 

La această învinovăţire ruşinoasă, Gabriel, mai 
roşu ca un rac ridică deodată capul şi, pe drept mâ- 
niat, mărturisi că suma dată fierarului era proprie- 
tatea sa şi avea dreptul so întrebuinţeze după plac. 

— Aşi fi curios să ştiu de unde ţi i-ai însuşit? 
stărui domnul Fundeanu, privindu-şi nepotul drept 
în faţă cu un aier şiret. 


— Mi-am vândut mierloiul! zise tânărul, isbuc- 
nind în hohote de plâns. 

Atunci se petrecu ceva rar. Domnul Fundeanu ştia 
cât de mult ţinea nepotul la pasărea sa. 

El ghicea marea durere pe care Gabriel a trebuit 
so simtă despărţindu-se de drăguţul tovarăş înna- 
ripat, care era singura petrecere şi-i aducea puţină 
veselie în traiul lui prea liniştit şi trist. 

Pentru întâia oară mila îşi găsi drum în inima 
perceptorului. 

— Este va să zică, aşa de dulce să faci bine al- 
tuia? murmură el. 

— O! Unchiule, răspunse băiatul, încurajat de a- 
ceastă întrebare. Dacă ai şti de câte ori am plâns 
când mă gândiam că sunt pe lume atâţia neno- 
rociți fără -dănost şi fără pâine, în vreme ce la noi, 


PAG. 15 


o masă îmbelşugată se 'ntindea înaintea unui foc 
luminos şi scânteietor... 

— Da, da! O recunosc, zise perceptorul cu o 
voce cu totul schimbată, eu am pricinuit mult rău 
prin asprimea mea. Apoi atrăgând pe Gabriel în 
braţele sale şi strângându-l la piept zise: 

—  Scumpul meu, tu mi-ai descoperit întreaga 
fericire pe care cineva o poate gusta dacă se arată 
bun, şi, de aci înainte vreau să fiu ingerul păzitor 
al nenorociţilor | 

Domnul Fundeanu şi-a ţinut făgăduiala şi, chiar 


din acea zi nu s'a mai cerut în zadar mila sa, 
—— — NEI = 


SACUL CU GLUME 


„Mămicule, zice Lenuţa, dă-mi o bucată de co- 
zonac, de oarece cafeaua nu-mi merge pe gât aşa 
de uscată... 

XXX 

— Mai mergi la şcoală? 

— Nu, dar tatăl meu merge, 

— Imposibil! 

— Ba da, căci este profesori. 

KR E 

— Ţăticule, visele sunt adevărate 

— De unde! ET: 

— Şi totuşi aseară am visat că am luat un trei 
la franceză, şi azi chiar l-am căpătati., 

LA 

Mama se plânge că lemnele s'au scumpit foc. 
Atunci micul Titel spune: „Mamă, la ce le mai 
cumperi, că tot le bagi în sobă!.. d 
Trimise de Wodan 


Li 
Profesorul. — Câte continente sunt? 
Elevul. — Cinci, domnule profesor. 
Projesorul, —  Numără-mi-le, 


Elevul. — 1, 2, 3, 4, 5. 
Trimisă de Ieăna Udroiu-Tg. Jiu 
(RW 


Doi ţigani se iau la bătaie. Unul din ei luând-o 
la fugă, celălalt se ia „după dânsul, strigându-i: 

— Stai măi, ce fugi, că tot pun eu mâna pe 
tine. 

Iar ţiganul dinnainte îi răspunde: 

— Stai tu, că după tine nu fuge nimeni. 
Trimisă do Pr. Marinescu, com. Negraşi-Aryg0p 
Lë 

Mama prinde pe Toto în timp ce acesta ascuns 
mănâncă dintr'un borcan cu dulceaţă. Şi-i face mo- 
rală: 

— Bine Toto, dacă tu ai avea un copil şi l-ai 
prinde mâncând dulceaţă, ce i-ai zice? 

— l-aşi zice: „mănâncă tot borcanul lacomule”. 

re DEE a eee ey 


ZS 


J 


y 


QL EN. A dë P Zä | 


` A ` e Ee weg d ER A 
“DIMINEAȚĂ COPIILOR © 
Tage ara 


Jocuri gees, i. GHICITORI „.. Lë dan Chu 
Cy Cum putem ghici un număr 1. Când se poate duce apă într'o sită? ` / 
Sa Ki R. Când e îngheţată. ` .. ; 
S Scrieţi pe câte un carton fiecare din următoarele ` d e ia oa, 
XA 7 tabeie: 1. Unde îi e iepurelui mai cald? 
KE CL ia R, In frigare.. ` 
E a În S- B 8 e Ilia Meet lee 21:28: Ă LEAR E i ' 
NO 25. 27. 29. 31.93. 35, 37. 59., 41. 43..,45., 47. 49, JL Cine are o mulţime de ochi şi tot nu poate ` 
E 51. 53. 55. 57. 59. 61. 63. 65. 67. 69. 71, 73. ` 75. vedea? re ta —) 
= T77. 79. 81. 8. 85. 87. 89. 91. 98. 95, 97. 9%. R. Supa. | Fă 
e sw IL e - LR 
éen Wale EE Larei (Mee Të Wee l. De ce nu poate ploua o zi după alta? 
26. 27. 30, 31. 34. 35. 38. 39. 42. 42. 46. 47. 50. R. Pentru că e o noapte la mijloc. 
51. 54, 55. 58.59, e 66. 67. 70. 71. 74. 75 (WS 
b 78. 79.82 87-90, 91. SCH 99 I. Poţi spune „Barbu cu nasul”.? 
III EEEE R. Nu! Nu se poate vorbi cu nasul. 
SÉ 4 5 et d Ze 13, dë i5 Si A. 2 2 ees ES 
29. 30. 31. 36. 37. 38... 39... 44. 45. 46. 47. 52. 7. In care butoi nu se poate turna bere? 
53. 54.55. 60.61.62. 63. 68. 69. 70. Vtt. :78 S 3 S 3 
i 79. 84. 85. 86. 87. 92. 93.: -94. 100. R. In butoiul fără fund. 2 
Ko IV. Gë dE ` E Ckampile 
Eeer ir cop 
Á 57. 58. 59. 60. 61. 62. 63. 72. "mm 75. 16, 17. PROVERBE ȘI SFATURI 
N 78. 79. 88. 89. 90. 91. 92. 93. ai 95. : 
s yv i Cu un ac, tot sărac. 
Sa 16. 17. 18. aa ' 22. 23. 24. 25. 26. 27, Kan 
d 28. 29. 30, 31. 48. 49,50. 51, 52. 53. 54. 55, 56. Cum e acul şi cojocul. 
N 57. 58. 59. 60. 61. 62.63. 80. 81. Bi 83. 84. 85. ge 
86. 87. 88. 89, 90. 91. 92, o o ` 95. - e O mie de vorbe un ban nu fac, 
VI . * ** E 
32, 33. 34. 35, 36. 37. - 38, 39. 40. 41. | 42. 43. Mai bine un ban în pungă, decât făgăduinţă lungă. 
44, 45.46.47. 48. 49. 50. 51. -< 52. 53. AM 55. 56. see i 
57. 58. 59. 60. 61. 62. 63. 96. 97. 98. 99. 100. Cinstea cântăreşte mai mult decât banul. 
Se, SE CR 
64. 65. 66. 67. eem 71. 72. 73. 74. 75. Banul rău nu se pierde. 
76. 77. 78. 79. 80, 81. 82 83, 84> 85. 86. 87, 88. ! 
rw iii la. aa E MĂRCI POŞTALE PENTRU COLECȚII È 
Cu ajutorul acestor 7 tabele putem ghici orice. număr . de B-dul Maria5 ZURI Bucureşti 
ă x Í ; ý 3 bi S k 
RE og DER Vând 200 mărci poştale străine bune cu 60 lei, conți- 


Punem înaintea unei persoane cele 7 tabele şi-i spunem  nând mărci europene, colonii şi continentale diferite. 
să-şi aleagă in gând un număr oarecare.—După ce l'a ales, “Mi-au sosit albume de mărci format mare, cartonate, 
îl rugăm ‘să ne arate tabelele în cari se găseşte numărul, ultimele emisiuni. Preţul unui album lei 100. i 
său ales. Vând reviste de mărci cu adrese pentru făcut schimb 

Fie, de exemplu, numărul ales de cineva 20. Acest număr cu toate continentele, un asortiment de patru reviste 
se găseşte în tabelele III şi V. Dacă vom aduna primele nu-: diferite se vinde cu lei 20. - e 
mere dela începutul acestor două tabele, vom afla numărul Trimet preţul curent la mărci cu serie contra "ei 5. 
ales, La cazul nostru primul număr din tabela UL este 4 
care adunat cu primul număr din tabelul V: care este 16 ne 
dă numărul 20, adică tocmai numărul ales. e 


Fie de exemplu numărul ales de cineva 100. Acest număr D? i Copii mI > S 
se găseşte în tabelele: III, VI; şi VI. Primele numere dela 2 ën cari treceţi clasa anul acesta, cereţi? 
aceste trei tabele sunt: 4, 32 şi 64 cari adunate dau numărul 100 de la părinţii voştri să vă cumpere 


cadou un ceasornic frumos şi bun $ 
de la „PAX“, Griviței 107. 
$ NAON CNOCAN 


ag E, . TAVAN 


200.0 9.0] 


GBC 


Atelierele „ADEVERUL“ S. A. 


getea 


REVISTĂ SĂPTAMÂNALĂ 
DIRECTOR: N. BATZARIA 


Cocoșelule, mai domol că -m'ai speriat! PREŢUL 4 LEI 


H 


PAQ, 3 EE DIMINEAȚA COPIILOR? 


ALBINA! 


Un zbârnâit în zare 

Şi apoi pe o floare 

Se lasă ?ncetișor, 

Adună mierea dulce 

In grabă-apoi se duce 

La stupul ei cu zor]... 
işi lasă mierea ’n fugă — 
Și fără nici o rugă 

Dela regina ei, 

Porneşte iar afară 

Şi iute se coboară 

Pe florile de tei! 

Când iarna se arată 

Ea se retrage *ndată 

în stup — de miere plin, 
Și este fericită 

Că munca-i isprăvită 


i chi ei senin! 
RA ăi I. Pătraşcu-Bolgrad 
—— BEEN a —— 
Cua mai puternică uzină hidro- 
electrică din lume 


Cea mai puternică uzină hidroelectrică din lume 
se găseşte in California, funcţionând cu ajutorul 


râului Big Creek a cărui putere întrece orice închi- 


puite, căzând dela o înălţime de 7200 metri. 

lastalarea uzinei a costat sume fantastice. 

S'au ridicat 3 diguri de ciment cari formează un 
rezervoriu de 65 milioane metri cubi. 

Apa e dusă printrun tunel şi prin nişte conducte la 
o a doua uzină. In fiecare uzină sunt instalate 2 ge- 
neratoare principale de 17500 kilovaţi fiecare. 

Uzina poate da o cantitate de energie egală cu a- 
ccia care ar H produsă prin consumarea a 8 mili- 
oane tone de huilă. 

Viteza iniţială a râului Big Creek întrece 105 
netri pe secundă, 

Eer 


O descoperire în China 


In China s'a făcut, de curând, una din cele mai 
Împortante descoperiri arheologice de până acum, 

Un lucrător din oraşul Flonan, care era in cursul 
construirei unui puț, s'a găsit în apropierea unei i- 
mense excavaţiuni funerare, 

Această excavaţiune, după cercetările arheologilor, 
dalează încă din timpul dinastiei Chou (1122—256 
înainte de Christos, 

Mormântul descoperit conţine numeroase obiecte 
de mare valoare, peste 100 vase ornate în aur și 
pietre preţioase, în mare parte perle, 

Această comoară prețioasă istorică este evaluată 
astazi de apecialişti la aproape 50 milioane lei, 


De ce nu mănânci erocodilul giini 


O gâină frumoasă şi grasă venea în fiecare zi la 
un râu pentru a se juca în nisipul depe marginea 
lui. Intro zi însă fu zărită de un crocodil, care se 
şi pregătea să se arunce asupra ei pentru a o mânca. 
Dar, deodată, găina strigă: „Stai pe loc, frate, şi 
pe coada ta, lasă-mă să trăiesc.” 

Crocodilul foarte nedumerit rămase pe loc zi- 
cându-şi: „Frate a spus? Oare cum mă înrudesc eu 
cu această găină?” Şi odată cu aceste vorbe el 
se hotări să întrebe pe duhul apelor care ştia multe. 

Porni. In drum întâlni o şopărlă, care îl întrebă: 
„Dar unde te duci aşa de grăbit?” „La duhul apelor, 
răspunse crocodilul, pentru a-l întreba ceva de mare 
însemnătate.” Şi tot odată povesti şopărlei întâm- 
plarea cu găina. Aceasta, după puţină gândire, spu- 
se: „Ascultă”, găina are dreptate. Nu te înmulţeşti 
tu oate prin ouăle făcute de tine? Eu nu tot aşa? Gă- 
ina nu tot aşa? Deci suntem fraţi. Ne inmulțim la 
fel, aşa cum se înmulţesc fraţii. Deci nu te mai duce 
la duhul apelor, care o să fie supărat că i-ai răpit 
timpul, ci mai bine ascultă judecata mea care este 


foarte bună și întoarce-te acasă.” 


Crocodilul se întorse şi din ziua aceea, crocodilii 
nu se mai ating de găini, oricât de grase ar fi ele. 
: Din nemţeşte de Egla 


ŞTIRI 


Din planeta Marte vine 

Ştirea, că un- milionar 

A comandat la noi în ţară 

Cinci vagoane de Suchard”. 
—— — DOD ——— 


Care e deosebirea între un aviator şi un fabri- 
cant de explosibile? 

Deosebirea e că primul stă în aer, fiind în pri- 
mejdie de a cădea pe pământ, pe când cel de-al 
doilea, stă pe pământ şi e în primejdie de a zbura 
în aer, 

Nu e omul niciodată bătrân, când e vorba de 
învăţătură. 


e.s 
Banul face omenia, banul face ruşinea 


„DIMINEATA COPIILOR” 


- - 
es 


a - e a 
DiMiNEATR COPRHLOR 
REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA: 

BUCUREȘTI, — STRADA SĂRINDAR 9-11 BUCUREȘTI. — TELEFON 6167 


ABONAMENTE: UN AN 150 LEI UN NUMAR 4 LEI 
ŞASE LUN! 80 „ | IN STRAINATATE DUBLU 


12 IULIE 1925 Manuscisele nepublicate nu se inapoiază 


Coroana viperei 


după Bechstein 


In grajdul unui ţăran sgârcit, care avea o servi- bun dela animalele cari i-au fost atât de dragi, 
toare cu un suflet foarte bun, se pripăşise o vi- Deodată se apropie vipera de ea. 
peră care purta pe cap o coroană de aur, şi care 
avea. darul foarte preţios de-a cânta noaptea mai 
frumos chiar decât o pasăre, 

Când credincioasa servitoare intra în grajd ca să 
mulgă vacile sau să dea hrană la vite, şarpele se 
târa lângă dânsa şi o privea cu multă blândeţe. 
Fetei i se părea că şarpele cu privirea lui atât 
de duioasă, i-ar cere dă mâncare. Aşa că i-se făcu 
milă de el şi din ziua aceea zilnic îi punea Intro 
farfurioară puţin lapte cald. 

Fata începu să iubească mult vipera cea âlbă, 
şi văzu chiar cu multă mirare, că decând o hră- 
nea, vacile dădeau mai mult lapte, se îngrăşau din 
zi în zi şi fătau nişte viței frumoşi de era mai 
mare dragul. 

Ce se întâmplă insa? Odată, tocmai când şar- 
pele îşi bea laptele, intră în grajd ţăranul care 
văzând vipera, începu să se răstească la servitoare: 

—  Netrebnico ce eşti, aşa te porţi cu bunurile 
stăpânului tău? Nu ţi-e frică de păcat să hră- 
neşti o viperă atât de veninoasă şi so laşi noaptea 
în grajd ca să sugă din ugerile vacilor? Dar asta 
e nemai pomenit, parcă ai fi o vrăjitoare şi şar- 
pele acesta veninos îţi serveşte ca să poţi vrăji. 

Sărmana fată nu răspunse altfel acestor impu- 
tări, decât vărsând şiroaie de lacrămi. Pe ţăran 
'nu-l mişcă deloc plânsul fetei, ci se răsti iar: 

— Să ieşi din casă, afară cu tine, nu-mi tre- 


buiesc vrăjitoare şi hoaţe de lapte. Indată să-ţi ez 

şi strângi catrafusele şi să ieşi din casa mea, că aa: Seul e 

altfel te dau pe mâna poliţiei, să te închidă. „Rămâi sănătoasă, iubită viperă; nimeni garg 
Piângând dureros biata fată ieşi din grajd, se să te mai hrănească acuma!” zise servitoarea. 

duse în camera sa, îşi strânse lucruşoarele şi, când Atunci vipera se ridică, parcă ar fi vrut să-şi 


vru să plece auzi din grajd mugetul vacei la care pună capul în mâinile fetei, îi aruncă deodată co- 
ținea mai mult. Ea intră în grajd ca să-şi ia rămas  roana în mâini, şi pieri din grajd, ceeace numai fă-, 


PG? 


cuse "până atunci. Asta insemna că şi ea îşi luase 
rămas. bun dela: acei ce nu-i mai dădeau nici un 
pic de lapte. 


Fata porni, "mc să ştie” ce comoară ` ducea cù 


dânsa. Cine avea coroâna de aur, era-norocos şi iu- 
bit de toți. oamenii şi împrăștia în jurul său numai 
fericire şi bucurie. 

Cum ajunse 'în satul ei, “întâlni pe fiul- prima- 
rului, a! cărui tată. murise de ară Era cel mai 
frumos îlăcău . din sat şi când văzu fata fi căzu 
dragă numai „decât. Ii 'dete bună Ziua şi o întrebă 
unde se duce, şi dece a plecat “dela: stăpânul ei. 
După ce fata ii povesti. ‘cu durere: toate câte -păţise, 
el o ttimise la mâma lui. 

: Rata intră în slujba -mamei băiatului care în- 
incepu să ţie, foarte mult la dânsa, încredinţându-i 
în curând toată conducerea casei. 


Când se intorceau seara servitorii dela câmp la 
cină, ea. obicinuia să zică rugăciunea de masă şi 
tuturor, li se părea că vorbele vin depe buzele unui 
inger şi” o priveau: cu mirare. Intr'o seară, după 
ce spuse “rugăciunea de masă şi vru să se ducă în 
odaia ei, fiul primarului -o luă de mână, o duse 


inaintea mâmei sale şi zise: „lubită mamă, dă-mi 
binecuvântarea “ta, căci vreau ca fata aceasta să-mi 
fie soţie, deoarece ` mi-e tare dragă”. 

— Şi nouă ni-e dragă, răspunse bătrâna. -E aşa 
de frumoasă şi 'evlavioasă de parcă ar fi o sfântă. 
In numele Domnului o binecuvântez din. toată inima 
şi o primesc: cu -toată: dragostea ca noră”, 

De atunci servitoarea cen săracă ` deveni- soţia 
bogatului fiu de.primar. 

La țăranul cel. sgârcit, lucrurile merseră' din -ce 
în ce mai rän, Coroana. viperei . era norocul“ lui şi 
odată cu plecarea: viperei, `. i-a plecat si norocul 
din. casă. :Roadele câmpului: numai erau aşa de fru- 


moase! de. cum au fost anii Beran vacile nu mai 


Ru AP Bea 3 


„DIMINEAȚA COPIILOR" 


dădeau lapte, slăbeau şi trebui să le vânză. Tot 


ce vindea ţăranul cel sgârcit, cumpăra . fiul pri- 
marului. Soţia lui îngrijea şi acuma cu multă dra- 
goste de ele. Intr'o zi când stătea în grajd deodată 
apăru vipera. Soţia cea tânără scoase repede co- 
roana şi-i zise: 

„E frumos că ai venit să mă vezi. In fiecare zi 
am să-ţi “las acuma fără frică, puţin lapte caid, 
şi iată şi coroana care m'a ajutat atât de mult în 
viaţă. Nu mai am nevoie de ea, deoarece sunt bo- 
gată şi fericită prin dragoste, ` NEES şi vred- 


nicie. 


Vipera îşi luă coroana înapoi şi nu mai plecă nici 
odată din grajd. Iar pe tot locul unde era stăpână 
soţia fiului de primar, domnea pacea, norocul şi 
binecuvântarea lui Dumnezeu. 

Traducere din original pa: Augustina $ 
— DE — 


— e 


MIPE C MES 


Mielul alb cu blana moale ca de nea, 

Speriăt de prăpădul ce un lup făcea 

Printre-ale lui rude, prieteni, berbeci chiar, 

Hotări în fine, chibzuind amar 

Să îmbrace-o blană de lup grea şi mare — 

Pe care ciobanul o ?ntinsese la soare, — 

Socotind că astfel poate să se "'mpace 

Cu tot neamul lupilor, turmei să-i dea pace.. 
! Astfel: în deseară, — după chibzuială, 

Nu cu ușurință, nici fără sfială, 

Reuşi să tragă după-un pălimar, 

Susnumita blană cu păr sur şi rar, 

Și, peste măsură bucuros, că poate 

Să înfăptuiască aşă de curând, 

Planuri pân la dânsul de nimeni visate, 

Sus, pe deal, în crâng 

Se "mbrăcă în taină, 

Cu a lupului haină. 

Și se. cobori la vale apot, 

Pentru ca să fie mai pe lângă oi.. 

Dar vai! mapucase bine să se-arate 

Când. — ca niciodată, — toți câinii lătrând 

Inaintea-i aleargă furioși, se strâng; 

După *nfățişare luându-l drept lup, 

Cu colții-i "nșfacă blana şi i-o rup, 

Ba chiar şi din piele îi zboară-o fäşie 

Și, de nu era ciobanul să vie, 

Cine ştie dacă, din cutezător 

"Avea: să rămână cât să se "nțeleagă, 

Că-a voit să scape chiar turma întreagă 

De lupii ce umblă pe la ea când vor... 

— Mielule, o mielule, de-atunci învățaşi 

Toate *n voia Celui de Sus să le lași; 

Ori cui deadreptul să-i spui ce voiești, 

Să nu pari nici e ceia ce nu eşti. 

aL Sonarra: 


„DIMINEAȚA COPULOR” 


PAG. 15 


Intr'u zı Tică legă de ciopotul casei lui Haplea să vadă cine-i musafirul.. Când dădu cu ochii de 
o bucată de morcov. Trecând pe acolo o capră şi capră, luă un băț şi: Deep să-i” care peste . spete, 
văzând “morcovul, se repezi să-l: mănânce. Trăgând Biata capră se niurie şi ea. Priviţi cum îl împunge 
de morcov, făcu să sune clopotul. Haplea se repezi pe bietul Haplea, care fuge speriat. 


Limba păsărilor 


Mai mulţi naturalişti au căutat să studieze limba 3) Cântecul urât al vinului: 
păsărilor, dar observaţiile lor nu par a îi înaintat zitzătzitzi li iilisjibjibsiibsiivihdre, 


prea mult. 4) Cântecul uleiului de on: ` 
Astfel Lenz a notat `" "RN cântece -diferite tzitzitzitzitzitzirrrezwoii zwoit zwoif zwoifihdre. 
ale cintizoiului, cântece cărora le-a dat diferite nu- 5) Bunul an'nebun:; ` 
miri. - tititititit totozespentziah. : ! 
Fiecare poate să. le verifice dacă sunt exacte şi 6): Anul, bun a'lui-Harz:. EEN 
să le îndrepte dacă este nevoe. Iată principalele: tzitzitwillwillwillwillsespentziah. nt 
1) Repeţitul de Schmalkalde: 7). Anul. bun obişnuit: 
tzitzitzitzitzitzitzizitzitrrreentzepiach, titziteitzitwihewihewihezespeniziah. j 
tololololololozissscutziah. 8) Cavalcada obişnuită: po 
Acest‘ cântec după' cum se vede întrerupt. iiio tzitzitzitzirrrrihtjobjoberoitihe. | j 
pauză, se sfârşeşte întrun chip falnic; este cel mai Călărețul: Mr 
frumos cântec al cintizoiului. votata ulei joojereițal 
2) Cântecul vinului pătrunzător.: 10) Paharul: ` ` 


tzitzitwvillillillteh, dappldappldappl' de weingihe. tzitizentzentzentzenwollilliiliwortziah: 


D 


PAG. 6 


Baba care înviase 
Stăpânii unei cârciumi dela ţară ţineau pe lângă 
dânşii o maimuţă mare şi domesticită deabinelea. 
Era liberă şi stătea toată ziua cu lumea care ve- 
nea la cârciumă. 


După o vreme oarecare a murit mama cârciuma- 
ului şi au înmormântat-o cu toată cinstea, In seara 
a doua dela înmormântare o slugă intră în odaia 
răposatei, ca să ia ceva de acolo. Dar ce-i:fu dat 
să vadă? Pe pat stătea, îmbrăcată în hainele ei de 
toate zilele, bătrâna ce fusese înmormântată cu o zi 
mai înainte, 

Speriat şi îngrozit, eşi fugind din odaie şi po- 
vesti tremurând stăpânilor săi. Toată lumea a râs 
de el. Se duce un alt servitor care trecea drept un 
om foarte curagios, dar vede şi el acelaş lucru şi fuge 
tot aşa de speriat. După dânsul se duce chiar câr- 
ciumarul, fiul răposatei care/înviase. Fugi şi el din 
odaie, tremurând ca varga. 

„Da, zise el, e mama care stă culcată în pat cu 
_faţa întoarsă la părete, îmbrăcată în hainele ei de 
“toate zilele şi capul înfăşurat în nătramă. Nam vrut 
să-i vorbesc de teama că o trezesc.” 

Unul din călători nu crezu în cuvintele acestea, ci 
aprinzând o lumânare şi rugând şi pe un preot, care 
se găsea acolo, să-l însoţească, intră în odaia cu 
pricina. După dânşii se luară şi cârciumarul şi slu- 
gile şi toţi ceilalţi călători. Intră în odaie şi văd că 
baba stă culcată în pat. Călătorul cel îndrăzneţ se 
apropie de pat şi o apucă de braţ smucind-o. Ea a 
sărit de odată şi a început să-i se strâmbe cât se 
poate de caraghios. Cu toţii s'au speriat şi mai mult 
“si au rupt-o la fugă, văzând că esise din mormânt 


„DIMINEAȚA COPIILOR" 


şi înviase baba. Cârciumarul se rugă chiar de preot 
să citească ceva Ge wO şi să sfinţească apa. 

Dar când preotul, rămas singur în odaie o stropi 
pe răposata cu apa ce o sfinţise, baba se supără foc 
şi se aruncă asupra preotului, dându-i jos potcapul. 

Acum se porni o trântă între dânsa şi preot. In 
toiul luptei năframa de pe capul babei căzu şi 
apăru capul urât și păros al maimuţei, care se 
îmbrăcase în hainele răposatei, se infăşurase în 
năframa ei şi se culcase în pat. Aceasta era baba 
despre care lumea din cârciumă crezuse că înviase 
din morţi. í 

Prelucrare 


Rāsplata 


după J. 8. Herder 


Califul Harun-al-Raşid, ducându-se odată la vâ- 
nătoare, văzu cum un bătrân sădea nişte nuci. 

„Ce dobitoc”, zise Califul, către soţia sa, „mun- 
ceşte parcă ar fi un băeţandru, care ar mai putea 
mânca din roadele acestui pom!” 

Când văzu Califul că şi suita sa isbucni în râs, 
se apropie de moşneag şi-l întrebă ce vârstă are. 

„Peste 80 de ani, răspunse moşneagul, dar slavă 
Domnului sunt tot atât de sănătos ca unul de 30”. 
`— Şi cât crezi că ai să mai poţi trăi, întrebă 
Califul mai departe, că mai sădeşti pomi la vârsta 
asta, pomi cari o să dea rod peste cine ştie cât 
timp? Nu înţeleg dece faci munca asta zadarnică. 

— Stăpâne, eu sunt mulţumit că pot sădi a- 
ceşti nuci fără a mă gândi cine va culege roadele. 
Şi părinții noştri au sădit pomi roditori, iar noi 
ne-am bucurat de roadele lor. Dece să ne purtăm 
noi mai rău cu urmaşii noştri, de cum s'au purtat 
bătrânii cu noi? Eu cred că ce va putut culege 
tatăl, a cules fiul! şi bătrânul dete să plece. 

Calitului Harun îi plăcu mult răspunsul moşnea- 
gului şi scoase din pungă un pumn de aur ail dete, 

„Cine mai poate zice” grăi din nou bătrânul, 
„Că eu am muncit azi degeaba”. Dacă acest pomişor 
care deabea azi a fost sădit mi-a putut aduce a- 
tâtea roade, atunci e adevărat proverbul „Bine faci, 
bine găseşti”, 

gn Map "hl e 

Nicuşor stă pe gânduri. Tata îl întreabă: 

Tata. — Vino încoace, Nicuşor şi spune-mi la ce 
te gândeşti? 
Nicuşor. — Eu cred că profesorul nostru nu ştie 
bine! | 

Tata. — Ce te face ca să te gândeşti la asta 

Nicuşor, — In fiecare zi când el scrie o frază 
pe tablă, ne roagă so citim. 


Din franțuzeşte de N. F.Bălti 


—— SOCI IO ——— 


PAG. 7 


„DIMINEATA COPI'1Or 


DE-A RĂSBOIUL . ai: 22 trombon 


Nică, Gică Ş'apoi să |. ţii răsboi 
Er Ge ur HS Pe maidan la Nea Drăgoi. 
Puiu, Titi, Sicu, Picu Deodat' toţi se opresc 


Şi o clipă "'ncremenesc; 
De prin case-au apărut 
Duşmani mulţi şi de temut. 
Lina, Tinca, Safia, Miţa 
Dia, Fa şi Marița 
Vrând să facă de mâncare 
Au văzut cu disperare 
Că lipsesc tigăile, 

Oalele, copăile 

Şi veneau înfuriate 

Gaia de răsboiu cu toate 
Dar voinicii cum zăriră 
Ceata lor o şi sbughiră, 
Lăsând toată-armura lor 
In prada duşmanilor. 
Nelu, Sielu, Nică, Gică, 
Lică, Tică şi Petrică, 
Puiu, Tiii, Licu, Picu, 
Ricu; Ticu şi cu Nicu, 


Ticu şi cu Nicu 


inarmaţi până ia piele 

Cu bastoane, (puşii) nuele 

Drept săgeți, coifuri, capei: 

Toate numai de hârtie, 

Au pornit la bătălie. 

A pornit mândra armată, 

A pornit ca să se bată 

Cu duşmanul ne'mpăcat, 
Care-aşieaptă 'nverşunat, 

Colo 'n câmpul de răsboi,... 

Pe maidan la Nea Drăgoi. 

Cei sus scrişi, au semnul crucii 
Şi s „Românii”. Ceilalţi ,„Turcii” 
Ba, chiar „„Nemţii” sau „Tătarii” 
Poate fi chiar şi „Bulgarii” 

Şi vră;maşii sunt destui. 

Nu mai stau să vi-i mai spui. 

“Şi ei au de căpitan 


Pe băiatul lui Drăgan, Adunați acu într'o ceată 


Strânse cetele-şi dau seama Cu vră;maşii de altădată, 

Că mau cu ce da alarma. S'au gândi: şi răsgândit, 
lute-a'zargă fiecare S Şi apoi s'au împăcat 
Unu-aduce o căidare Căci cu toţi au judecat: 
Altu-o oală ş'o tingire — Cum să faci răsboi băete 
Altu-aleargă cu grăbire Când n'ai tobe si fron 'ete? 


B. Constantin Mereana 


ve b b E Kä Ltr: eg. pri r ; # 


| $ Le ` fa ss FĂ N 4 
| DESENE DE IORDA `` Să Ai FEH SS DEA ESTE 


oinar loane verzi şi roşi 
Fugi de la școală azi. E| văzu mergând pe drum 
Făr' habar. Pe un moş. 


Şi cum sta şi le privea, Dar de-odat' se simte dus, 
Fără teamă 'ncearcă el In spre: cer că-i ridicat, 
KA „Sā le iå Tot mai sus! 


t 


„DIMINEAȚA COPIILOR” PAG. 9 


AVIATOR... 


a 


Versuri de P. U. Rice 


A SH = PY EC D be i 
Şi plutind aşa, uşor — lara cioara fiind cu toane 

De-odat E ARESA O lute dă cu ciocul în 
f Baloane. 


NOAA > aaraa e ee ai 


Ge Zeeche ege BS 
Şi vedeţi ce lucru trist ` Ce credeţi că sa ntâmplat? 
EI căzând din sbor e prins La bătae mumă-sa 

D'un gardist; „Mila luat. 


PAG. 10 


Pasărea cu două ciocuri 


— Fabulă indiană — 


Odată undeva în preajma mărei, trăia o pasăre 
care avea ca toate păsările un singur trup, dar a- 
vea două ciocuri şi două gâtlejuri. 

Plimbându-se pasărea cu două ciocuri într'o zi 


și D EA ERR 
EANN 


pe malul mărei, găsi un fruct pe care-l aruncase va- 
lurile mărei acolo. 

Unul dintre cele două ciocuri îl apucă, 

„Ah! zise ciocul mistuindu-l, am mâncat eu multe 
fructe în pădurea vecină, dar acesta are într'adevăr 
un gust de ambrozie. O mâncare a zeilor. Oare n'o 
fi picat din grădinile cerului? Simt o mare plăcere 
pe, limbă când îl mănânc,” 

— „Dacă fructul acesta este atât de bun, spuse 
al doilea cioc, dă-mi şi mie puţin dintr'insul ca să 
simt şi eu aceiaşi. plăcere.” 

Primul cioc începu să râdă şi răspunse: 

„Noi n'avem decât un singur stomac pentru a- 
mândoi, aşa că şi tu te saturi cu ce înghit eu. Pen- 
tru ce să mâncăm dar şi tu şi eu?” 

Celălat cioc nu răspunse nimic, dar rămase su- 
părat şi amărât. 

Valurile mărei aduceau mereu din acest soiu de 
fructe cereşti; prin pădure pasărea găsea şi al- 
tele, bune şi ele. Primul cioc însă, mai tare decât al 
dci'2a, le înghiţea pe toate şi nu împărțea niciunul 
cu fratele său, Intâmplarea însă făcu ca si al doilea 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


cioc să găsească tot în pădure un fruct dintr'un co- 
pac veninos, şi-l apucă repede. 

„Stai! zise primul cioc nu mânca, acest fruct este 
otrăvitor.” 

— Ba am să-l mănânc, răspunse cel de al doi- 
lea, pentruca să mă răzbun pe tine. 

— Prostule! dacă-l mănânci murim amândoi! 

— Făptură rea ce ești, o să murim dar ce-mi 
pasă mie, tu mi-ai luat toată plăcerea de a trăi.” 

Şi fără să mai asculte rugăciunile ciocului mândru 
şi lacom, acela care n’a avut niciodată o plăcere, 
mâncă fructul otrăvitor. 

Aşa că amândoi muriră împreună cu pasărea, in- 
dată ce veninul pătrunse în trup. 


Lin franţuzeşte de 0., C. 
——— DOR —— 


Origina mustăţ lor 
Ea este cu totul religioasă. Moda purtării muse 
tăților nu vine, cum s'ar putea crede, din Ungaria, 
din Croaţia, nici din alte ţări celebre prin cetăţenii 


lor mustăcioşi. Ea vine de-adreptul din Spania, unde - 


cu toate astea, se întâlnesc atâtea fețe complect rase. 
lată explicaţia: 

Când Maurii au invadat peninsula iberică, cre- 
ştinii, pentru a se distinge de musulmani, avură 
ideea de a părăsi obiceiul bărbei întregi şi o tun- 
seră, dându-i forma unei cruci. Astfel ei păstrară 
o linie orizontală de peri sub nas şi lăsară să 
Lu vea sub buza de jos un fel de buchet perpendi- 
cular. 

Portul mustăţii a avut deci, după cum se vede, 
o origină religioasă, pentrucă a servit ca semn di- 
stinctiv între coreligionari. 

——— coc e pm 

Elena cere 5 lei mamei sale. 

„Ce-ai făcut cu acei care ţi i-am dat eri? 

— l-am dat unei femei bătrâne. ; 

— Foarte bine, copilul meu, mai ține încă 5 lei. 
Dar dece ai dat banii tăi acelei femei? 

— Pentrucă vindea bomboane. 

ze 
Arde casa! 

Un =ccant se afla în cabinetul de lucru, foarte a- 
dâncit în studiile sale. Deodată uşa se deschide şi 
un servitor intră înspăimântat şi strigând: 

— Arde casa, domnule! 

Savantul îi răspunse plictisit: 

— Du-te te rog şi dă de ştire nevestei mele. Ştii 
că eu nu mă amestec niciodată în trebile gospodăriei. 


e s 


Cine intră cel dintâi în biserică? 
(22249) 


k*k 
Cine so culcă cel mai târziu? 


rsz) 


[+ agra 


(DIMINEAȚA COPIILOR” 


PAG, 41 


ALINA IN ŢARA MINUNILOR 


6. — Convorbiri cu lighioanele 


Alina, ne mai având ce răspunde, luă ceaiu, pâine 
şi unt şi, întorcându-se spre Hârciog, îi puse aceiaş 
întrebare: „Pentru ce trăiau în fântână?” 


Hârciogul, gândindu-se puţin, îi zise: „era o fân- - 


tână de sirop de zahăr”. 

— Nu există aşa ceva, zise Alina, foarte supărată. 

Şt! St! strigă Iepurele şi Pălărierul, iar Hâr- 
ciogul adăugă: „dacă vrei să fii nepoliticoasă, a- 
tunci te rog să isprăveşti d-ta povestea. 

— Nu, vă rog, urmaţi, zise Alina, cam smerită. 
Nam să vă mai taiu vorba. Se prea poate ca să fie 
Q astfel de fântână. 

— Una, de sigur! zise supărat Hârciogul, care urmă 
cam aşa: „şi cele trei surioare învățau să scoată din 
fântână. 

— Dar ce scoteau ele? zise Alina, care uită cu 
desăvârşire făgăduiala dată. 

— Sirop de zahăr, zise Hârciogul, fără să se 
mai gândească. À 

— Aş dori o ceaşcă curată, zise Pălărierul. Primiți 
cu un loc” şi merse mai înainte, urmat de Hârciog. 
Iepurele luă locul Hârciogului, şi, Alina, deşi nemul- 
tumită, luă locul Iepurelui. 

Dar această schimbare de locuri nu îolosi decât 
Pălărierului, în ce priveşte pe Alina, aceasta era 
mai rău pusă acum ca mai 'mainte, de oarece Ie- 
purele răsturnase în farfuria ei oala cu lapte. Alina 
fără să se gândească că poate supăra din nou pe 
Hârciog, reîncepu: 

„Dar nu înţeleg. De unde scoteau ele siropul de 
zahăr?” 

— După cum dintr'un puț de apă se poate scoate 
apă, tot aşa dintrun puț cu sirop de zahăr se 
poate scoate sirop de zahăr, proasto, zise Pălă- 
rierul! 

— Dar cum se poate aceasta, când ele erau în 
fântână, zise Hârciogului Alina, care va mai vrut 
să ia în seamă jignirea din urmă. 

— Desigur că ele erau în fântână şi chiar încă 
foarte bine! zise Hârciogul. 

Alina se turbură aşa de rău de acest răspuns, 
încât lăsă pe Hârciog să urmeze fără să-i mai taie 
vorba: 

„Ele învățau să scoață din fântână, urmă căs- 
când şi clipind din ochi Hârciogul, căruia îi erg 
somn. „Şi ele scoteau din fântână tot felul de lu- 
cruri, tot ce începe cu litera A. 

— De ce tot ce începe cu litera A, zise Alina. 

— Şi de ce nu?” zise Iepurele. 

Alina tăcu. 

“Tocmai atunci Hârciogul închisese ochii şi dor- 


Traducere de Tanţi Antoniu 


mea adânc, când, pişcat de către Pălărier, se deş- 
teptă, scoțând un strigăt mic şi urmă: „Tot ce 
începe cu litera A, de pildă: sparanghel, alma- 
nacuri, păianjeni. Ai văzut vreo dată cum se scot 
păianjenii ?... 

— Mă întrebi un lucru... zise Alina, cam turbu- 
rată... cred că n'am văzut. 

— Atunci ai face mai bine să taci, zise Pălă- 
rierul. 

— Alina, nemai putând să auză vorbe așa de 
de grele, desgustată, se sculă şi plecă. Hârciogul 
aţipi din nou, iar ceilalţi doi nici nu vrură să 
bage în seamă plecarea ei, deşi Alina se înapoie de 
câteva ori, doar,doar, au s'o cheme din nou. 

Când pentru ultima oară se întoarse Alina, văzu 
pe lepure şi Pălărier că se încercau să vâre pe 
Hârciog în ceainic. 

„Orice ar fi, niciodată nu voi mai câica p'aici, 
zise Alina, ascunzându-se în pădure. N'am mai luai 
parte de când sunt la un așa tâmpit ceai”. 

In cele din urmă, Alina intră în grădina cea 
frumoasă, dar ca să poată să treacă prin portiţă, 
după ce luă cheia de aur, a trebuit să mai rupă 
o bucăţică din ciupercă. Era o grădină minunată, 
în mijlocul căreia se găsea locul unde Regina juca 
crochet. 

După cât se pare, Reginei Inimal îi făcea mare 
plăcere să taie la capete. Ori de câte ori nu-i 
plăceau ochii cuiva, ea m'avea decât să spuie: „să-i 
se taie capul!” 

Rugă pe Alina să joace cu ea. Dar ciudat cro- 
chet! Nu se ţinea seamă de nici o regulă. Nişte 
fenicopteri vii slujeau de ciocane; iar soldaţi prop- 
DU în mâini şi în picioare slujeau de arce; drept 
bile, erau nişie arici, cari începeau să meargă de 
îndată ce se atingeau. Partida întâia terminându-se 
cu bine, spre marea uşurare a copilei, Reaina îi 
zise: 

„Ai văzut vreodată broască ţestoasă cu cap de 
vițel? 

— Nu, răspunse Alina. Nici nu ştiu măcar ce 
poate fi o broască ţestoasă cu cap de vițel. 

— Cu asta se face supa de broască, zise Regina. 

— N’am auzit niciodată vorbindu-se de o astfel 
de dihanie, zise Alina. 

— Atunci, vino să-ți povestesc, zise Regina. 

Pe când mergeau, Alina auzi pe rege spunând 
încet la întreaga adunare: „liberi cu toţii!” 

lacă, îşi zise Alina, o vorbă bună, căci era în- 
spăimântată de atâtea execuţii ce se făceau din 
ordinul Reginei. 

In curând ele ajunseră lângă un Sgripţor. eare 
dormea adânc la soare. 


pe —— pp 


„Scoale-te, leneşule! zise Regina şi însoţeşte pe 
această tânără doamnă, până la broasca ţestoasă, 
Cap de Viţel, pentru ca să-i spună povestea sa. 
Eu mai rămân ca să iau parte la câteva execuţii 
ce. am poruncit”. Regina plecă, lăsând pe Alina 
singură cu Sgripţorul. 

Fetiţei nu prea îi plăcea vederea acestei fiinţe, 
dar, în cele din urmă, ea îşi zise că se simte 
tot aşa de sigură cu dânsa, ca şi cu Regina cea 
sălbatecă; aşa că rămase. 

Sgripţorul se aşeză st clipi. din ochi. El urmări 
din' ochiu oe Regină până când nu o mai putea 
vedea, iar după acea cloncăni astfel: 

„Ce glumă! zise ea. 

— Dar de care glumă vo: eşti? întrebă Alina. 

— Eh bine! toate. aceste nu sunt de cât nişte 
inchipuiri ale Reginei, ea nu omoară niciodată pe 
uimeni. Să plecăm! 

— Toată lumea, aici spune să plecăm” gândi Alina 
care niciodată nu primise atâtea porunci. 

Puțin mai departe zăriră Broasca Cap de Viţel, 
stând „mâhnită şi singuratică, pe o peşteră. Ea sus- 
pina- de;i se rupea inima.: 

„Dar ce e supărată? întrebă Alina cu compă- 
timire.  / 

— Totul nu e decât pur şi -simplu închipuire, 
răspunse Sgripţorul. Ea nu e de loc supărată! Să 
plecăm!” 

Apoi se apropiară de Broasca Cap de Viţel, care 
se uita la ei cu ochii umflați şi plini de lacrămi, 
fără să spună: o vorbă. 

„Această tânără doamnă, începu Sgripţorul, do- 
reste să-ţi asculte povestea. 

— Lo voiu povesti, zise Broasca Cap de Viţel, 
cu o voce adâncă. Luaţi loc amândouă şi nu spu- 
Det nimic până nu isprăvesc eu”. 

Aşa dar, şezură şi câtva timp nu vorbi niciunul. 

Alina îşi zicea în sine însăşi: „Nu prea văd 
„cum va putea isprăvi vreodată, când ea nu în- 
| cepe!” Totuşi ea aşteptă cu răbdare. 
| In ceie din urmă, Broasca Çap de Viţel, sus- 
pinând adânc, zise: „înainte vreme, eu eram o a- 
devărată broască ţestoasă”. Aceste cuvinte fură ur- 
mate de o tăcere lungă tăiată de un strigăt: 

„Krrick” scos de Sgripţor şi de plânsetele Broa- 
ştei Cap de Viţel. Alina era gata să se scoale şi 
să zică: „Iți mulţumesc foarte mult doamnă, pen- 
tru interesanta-ţi poveste”, dar socoti că nu se 
isprăvise încă. Aşa că a stat fără să spună vre-un 
cuvânt, 

„Când eram mici, urmă mai liniştită, dar şus- 
pinsad din când în când, Broasca Cap de Viţel, 
noi mergeam la şcoală în mare. Invăţătoarea , noa- 
sură era bătrână. Noi îi ziceam Broască, deşi nu 
era o broască, 


(Va. urma) 
——— TIS III ——— V 


„DIMINEAȚA COPIILOR» 


Hăplișor și Găgăuţă 

Găgăuţă se dusese musafir la Haplea cu gân- 
dul să stea vr'o câteva zile. Insă casa lui Haplea, 
nefiind aşa de mare, îl 
culcară pe Găgăuţă în 
acelaş pat cu Hăplişor. 
Găgăuţă cum puse ca- 
pul pe pernă, cum şi a: 
dormi dus. 

Se culcă şi Hăplişor, 
dar deodată îi veni în 
gând că nu-şi citise încă 
toată „Dimineaţa Co 
piilor“. Insă, masa de 
noapte, pe care se gă- 
sea lumânarea, era de 
partea lui Găgăuţă. Să-l 
trezească din somn şi 
să-i ia locul? Nu şedea 
bine. Să o treacă mă- 
suța de partea lui ? Era 
prea greu. 

„Ah! îşi zise Hăpli- 
şor, mi-a venit o ideie 
straşnică: văd că Gă- 
găuţă doarme cu gura 
deschisă. Nam de cât 
să-i pun lumânarea în 
gură ! Mi-e teamă numai ` 
de un lucru: să nu se 
întoarcă prietenul pe 
partea cealaltă şi să răs- 
toarne lumânarea, că a 
tunci e prost de tot“ 

Hăplişor se sculă din 
pat, scoase lumânarea 
din sfeşnic şi o puse 
încet în gura lui Găgă- 
uţă, care sforăia aşa de 
puternic, de credeai că 
are într'ânsul o întreagă 
fanfară. 

„Bun!“ îşi zise Hăplişor, -văd că lumânarea 
stă drept şi prietenul Găgăuţă nu face nici o miş: 
care. Acum nu mi rămâne altceva decât să trec 
din nou la locul meu şi să-mi citesc drăguța de 
revistă”. 

Aşa făcu Hăplişor şi putu să-şi citească revista 
în toată voia şi liniştea. 

Tatăl, care a dormit puţin se trezeşte intrun zgo- 
mot infernal. Deschide uşa şi întreabă cu o voce ca 


e 


Kam ta A 


“tunetul: 


„Cine a strigat acum cel mai tare?” 
„Dta. tată, răspund copiii foarte serioşi l...” 


DIMINEAȚA COPIILOR” 


PAG. 13 


Omul fară noroc 


Intr'un sat pe al cărui nume nu-l ţin minte, 
trăiau odată doi frați. Amândoi erau oameni cu 
mare avere şi norocul îi ajuta în toate. Vorba ceia: 
şi pe piatră să fi pus mâna, piatra se preiăcea 
în aur. 

Intr'una din zile, lăudându-şi şi numărându-şi 
fiecare bogăţiile, cel mai mare din ei zise: „să 
fim mulţumitori Norocului că nu ne-a părăsit nici- 
odată şi că s'a ţinut de noi pas cu pas”. 

Celălalt însă îi întoarse vorba grăindu-i: „n'a- 
vem de ce să mulţumim Norocului, căci acesta nici 
nu există. Norocul ni l-am făcut noi singuri, cu 
munca şi hârnicia noastră. Nu există oameni cu no- 
roc şi oameni fără noroc, ci numai oameni deş- 
tepţi şi muncitori, cari ajung bogaţi şi fericiţi şi 
oameni leneşi şi nepricepuţi, cari îşi târăsc zilele 
în lipsuri şi sărăcie”. 

— Ba să mă ierţi frate, zise cel dintâiu, dacă 
mai. parte de noroc, poţi să fii cât de deştept şi 
poţi să muncești şi ziua şi noaptea, că tot nu se 
alege nimic din munca şi deşteptăciunea ta. 

— Ba că nu e aşa. — Ba că e aşa. Şi nu era 
chip să se înţeleagă. Căzură atunci la învoială să 
pornească la drum, luând cu dânşii cât mai mulţi 
bani şi să ajute cu aceşti bani pe oamenii cei mai 
săraci pe cari îi vor întâlni. 

„Vom vedea noi”, îşi ziseră ei, „ce se va alege 
dintr'înşii. Dacă totul în viaţă atârnă de noroc şi 
dacă cei ajutaţi de noi sunt născuţi fără noroc, 
ajutorul nostru nu le va folosi la nimic, ci se va 
irosi în scurtă vreme”. 

Merseră ei aşa cât merseră, până ce au dat la 
marginea unui sat, peste un biet om care arăta a 
îi cel mai sărac şi mai nenorocit. Era îmbrăcat 
numai în zdrenţe, umbla desculţ şi locuia cu ne- 
vastă ş: copii într'o cocioabă dărăpănată. 

„Să-l ajutăm pe omul acesta”, hotăriră cei doi 
îraţi. 

Il chemară deci pe lângă dânşii şi îi ziseră: 
„iţi dăm 100 de galbeni de aur, ca să te înles- 
neşti la trebuinţele tale şi să te poţi apuca de o 
treabă oarecare. Nu-ţi cerem nici o dobândă, ci 
numai să ne dai banii înapoi, dacă îţi merge bine 
şi câştigi îndeajuns. lar dacă mai spor la muncă 
şi nu te ajută norocul, dăruită să-ţi fie suta de 
galbeni”. Şi cu aceste cuvinte, cei doi frați se 
depărtară, lăsând o pungă plină de galbeni stră- 
lucitori în mâna omului sărac, care stătea năuc şi 
zăpăcit. 

După ce rămase singur şi se dezmetici, îşi zise: 
„pesemne, aceşti doi oameni sunt ceva îngeri sau 
sfinți trimişi de Dumnezeu ca să ajute pe cei ne- 
voiaşi. Bogdaproste!* 


de N. Batzaria 


Desfăcu punga şi se puse să numere banii. Erau 
o sută de galbeni în cap. 

„Intâiu, şi întâiu, mă duc să cumpăr câteva chi- 
lograme de carne, căci de trei zile n'am sus mân- 
care la gură, nici eu, nici biata nevastă cu copiii”. 


Luă în mână un galben, cât îi trebuia pentru 
carne, iar pe ceilalţi 99 îi ascunse în căciulă. ` ` 

Când se întorcea însă dela piaţă, văzu că un corb 
tot sbura şi se învârtea în jurul capului său. ` 

„Corbule, îi grăi el amenințându-l cu degetul, 
văd că umbli să-mi iei carnea, dar pune-ţi pofta 
în cui, că mai să te înfrupţi de ea”. 

Corbul îşi înfipse ciocul în căciula omului şi 
zbură înălțându-se în nouri şi ducând odată cu 
căciula şi toţi galbenii ce se găseau într'insa. 

„Atâta mi-a fost norocul”, îşi zise bietul om. 

Câtăva vreme mai târziu cei doi fraţi veniră din 
nou la dânsul. Vroiau să afle ce sa ales de el 
şi dacă ajutorul ce i-au dat, i-a folosit la ceva 
şi l-a scăpat din lipsă şi sărăcie. Il găsiră însă 
şi mai sărac lipit, de cum îl lăsaseră. Omul le 
povesti prin ce întâmplare pierdu încă din prima 
zi suma de bani ce căpătase dela dânşii. 

— Vezi că fără noroc nu poţi face nimic pe 
lumea aceasta, zise acela dintre fraji, care spunea 


IBN 


PAG. 1 SE ` Dr AMIKNEAT A COPIILORA 


că numai de noroc are omul nevoie ca să-i meargă 
bine,. în viață. 

— Baam văzut că e într'o ureche şi scrântii, 
omul. pe care l-am ajutat, făcu cel care nu cre- 
dea în noroc. Altfel i-ar fi pus banii spre păstrare 
la loc sigur, şi nu i-ar fi vârit în căciulă. 

Totuşi, i-au dat încă o sută de galbeni, ca să 
vadă mai bine dacă este sau nu este norocul care 
hotărăşte de soarta omului. 

De data aceasta, omul cel sărac nu mai ascunse 
banii în căciulă, mai ales că nici navea acum o 
căciulă, ci îi băgă în fundul unei oale de pământ 
pe tare o umplu apoi cu nişte porumb ce-l că- 
pătase ca pomană dela un vecin al său. Despre 
toate acestea nu spuse insă o vorbă nevestei sau 
copiilor. 

Dar pe când era dus de acasă, iată că trece 
pe stradă, un negustor care vindea smochine proas- 
pete. 

„Mamă, mamă, cumpără-ne câteva smochine!” în- 
cepură să-i ceară şi să-i strige copiii. Femeia ma- 
vea o lescaie. De accea, ca să facă pe placul co- 
piilor, se învoi cu negustorul să-i dea oala de pă- 
mât — ştiţi oala în care se găsea suta de gal- 
beni — cu porumb cu tot, pentru un chilogram de 
smochine 

Şi aşa, femeea dădu fără să ştie, atâta frumu- 
sete de bănet, i 

Când se întoarse acasa bărbatul ei şi atla ce 
` se întâmplase cu galbenii şi cu oala, negustorul 
de smochine se dusese de mult şi -i se pierduse 
orice urmă, 

„Atâta mi-a rost norocul” îşi zise el din nou. 
şi îşi căută înainte de sărăcia lui. 

După ce trecură câteva luni, la mijloc, cei doi 
frați veniră din nou, să vadă cum i-a mers acum 
omului ajutat de dânşii. 

— Vezi, că nu din vina lui, ci din vina noro- 
cului nu s'a putut pricopsi omul nostru, zise cel 
care. nu vedea decât noroc pe lumea aceasta. 

— Ba numai din vina lui, îi înturnă vorba ce- 
fălalt, pentrucă de-ar fi fost om cuminte şi cu 
prevedere, i-ar fi spus nevestei, ca să ştie şi ea 
ce ascunsese în oala de pământ. 

— Să mai facem ceva, grăi cel dintâiu frate. 
Să punem o pungă cu alţi o sută de galbeni în 
mijlocul podului de peste gārla ce curge prin sat 
şi să vedəm ce are să se întâmple. 

Făcură precum ziseră, când după câteva minute 
de aşteptare, iată că vine omul cel sărac. Dar ce 
să-i trăznească prin cap, tocmai când să treacă 
podul? 

„la să încerc, îşi zise el, să trec peste pod cu 
ochii închişi, ca să-mi dau seama cum merg orbii!” 

Inciiise aşa dar ochii cât mat strâns și ajutân- 
du-se şi de un băț, ce-l avea în mână, trecu po- 


dul, fără să vadă că jos îl aştepta o pungă plină 
de galbeni. 

— Ei, frăţiorule, mai poţi spune acum că nu-i 
norocul care este totul pe lume? Dacă acest ne- 
norocit ar îi avut un grăunte de noroc, mar fi 
închis ochii şi ar fi văzut şi găsit punga de bani. 

— Nu noroc, ci dacă ar fi avut un grăunte de 


minte, mar fi mers ca un nătărău cu ochii închişi . 


şi sar fi uitat bine pe unde îi calcă piciorul. Dar 
văd că nu-i nimic de făcut cu omul acesta. De 
aceea, să-l lăsăm în plata Domnului şi să ne cău- 
tăm de treaba noastră. 

— la să mai încercăm odată, zise cel dintâiu, 
frate. 

In loc de bani, îi deteră acum o bucată de 
plumb şi îşi văzură de drum. 

Omul se întorcea acasă, ținând în mână bucata 
de plumb. Nu făcuse însă câțiva paşi, că îi ese 
înainte un pescar, care îi zise: „nu-mi vinzi mie 
plumbul acesta? Am tocmai nevoe ca să dreg nă- 
vodul de pescuit”. : 

Se învoiră ca în schimbul bucății de plumb să-i 
dea cei dintâi peşti pe cari i-ar prinde. 

Pescarul nu prinse întâia oară decât un singur 
peşte. Numai atâta că acest peste era foarte mare 
şi de o nespusă frumuseţe. Şi după cum era în- 
voiala, îl duse omului care îi dete bucata de plumb. 

In loc să-l mănânce el şi cu ai săi, cel sărac 
îşi zise: „mă duc să-l dau în dar oamenilor cari 
E E 


Urmarea în pag. I5 


„DIMINEATA COPIILOR” 


Cuv.nte înţe.epie 


Când pierzi averea, n'ai pierdut nimic în viaţă, 
când pierzi curajul ai pierdut jumătate, când pierzi 
onoarea, ai pierdut tot. 

O oaie râioasă molipseşte întreaga turmă. 

Unde se tăvăleşte un măgar, trebuie să rămâie 
urme de păr. Când măgarului îi merge bine, în- 
cepe să se suie pe fiare şi-şi rupe piciorul. 

Mai bine un prieten sincer, decât mulţi făţarnici. 

Cea mai frumoasă comoară a unui om ffi viaţă, 
e un prieten, dar comoara va fi a aceluia care va şti s'o 
păstreze. 

Când vrei să te cunoşti pe tine însuţi, uită-te 
la cei din jurul tău. ` 

Când pe alţii vrei să-i cunoşti, priveşte o clipă 
în sufletul tău, 


LE 
(Continuarea dela „Omul fără noroc*) 


mau ajutat cu atâta dărnicie, cu toate că s'a ales 
praf şi cenuşe de pe urma ajutorului lor”. 

Merse aşa dar în satul în care locuiau cei doi 
fraţi şi le dădu peştele ce-l căpătase dela pescar. 
După aceia se întoarse acasă fără să mai zăbo- 
vească. 

Când cei doi fraţi au tăiat peştele, ce să gă- 
sească într'însul? O piatră prețioasă, mare cât un 
ou de gâscă şi aşa de strălucitoare, încât în tim- 
pul nopţii nu era nevoie să se aprindă vre-o lu- 
mină în sat, pentrucă ea lumina mai puternic de- 
cât mii de lămpi la un loc. Nici cel mai mare 
şi mai bogat împărat mavea în tezaurul său, un 
astfel de giuvaer. Era o piatră de un preţ aşa de 
mare, încât nu o puteai cumpăra nici cu douăzeci 
de saci de aur. 

— Ei frate, nu-i aşa că bietul om e lipsit de 
noroc? 

Altcum şi-ar fi păstrat peştele pentru dânsul şi 
ar fi găsit el piatra cea prețioasă. 

— Ba e lipsit de minte, făcu cel ce nu credea 
în noroc, 

Cei doi frați nu s'au putut înţelege asupra a- 
cestui lucru, Sau înţeles însă foarte bine, ca să-şi 
păstreze giuvaerul pentru ei şi să nu spună nimica 
celui ce-l adusese., 

d Ratzaria 


PAG, B 
Copilu! şi câinele 


Era odată un copil care avea un câine foarte 
mare şi despre care spunea mereu: 

„Este al meu, pot să fac ce vreau cu el." 

Intro zi ducându-se la plimbare cu barca ta- 
tălui său pe râul din apropiere, luă şi câinele cu 
dânsul. 

Depărtându-se de mal, un gând urât îi veni: 

„Dacă aşi încerca să înec câinele? De altfel eu 
sunt stăpânul lui şi doar el nu-i un om. Ca să sca- 
pe de inec ar trebui să înoate prea bine, râul este 
foarte lat aici.” 

Luând câinele în braţe, voi să-l arunce în apă, 
dar era prea greu pentru cei doisprezece ani ai 
săi şi când se aplecă pe marginea bărcei ca să-l 
arunce, îşi pierdu echilibrul şi căzu cu câine cu tot 
la fund. 


Câinele care ştia să inoate bine, nu putu să lase 
pe micul şi iubitul său stăpân să se înece. 

Afundându-se în apă, apucă copilul de hăinuţă, 
puternic cum era, înotând şi luptând din greu cu 
apa, îl aduse copilul la ţârm. 

Când, după un lung leşin băiatul deschise o- 
chii, găsi câinele veghind lângă dânsul, 

Această întâmplare arată că răutăciosul copil, vo. 
ind să facă un rău numai pentru plăcerea de a-l] 
face, câinele i-a întors binele pentru rău, 


srelucrare de O. Ce 


Ae 


PAG. 16. = 


De vorbă cu cititorii 

Tutulor colaboratorilor, — O boală care m'a reţinut 
In pat aproape o lună, ma împiedicat să citesc şi să 
cercetez manuscrisele, Aceasta este cauza; pentru care 
rubrica „De vorbă cu cit'torii“ n’a putut să apară câte- 
va numere, Acum însă sperăm să putem sta regulat de 
vorbă cu iubiții noştri cititori. D 

T. Gh. Ş.-Fălciu. — In povestea 'd-tale e vorba de un 
copil pe care l-ar fi înghiţit de viu şi întreg un peşte 
din Prut. Dragul meu, așa ceva este impo:ibil. Peştii 
din apa Prutului nu sunt aşa'de mari'ca să poată în- 
ghiţi dintr'o dată oameni, fie aceşti oameni şi copii cât 
de mici. Iţi vom publica gluma. 

S. E.„Loco, — „Din glumă în glumă“. Intrebuinţezi o 
limbă plină de franțuzisme și nu cunoşti încă punctua- 
ţia şi mai ales felul cum se așează dialogul. Se vede că 
ești încă prea mică. 

VI. Gr.-Gâmpina, — Povestea cu potcoava și cireşile, 
veche de când lumea, e cunoscută de mai toţi cititorii. 
Unde mai pui că e tradusă dintro carte de şcoală? ' 

A. Lib.-Bălţi.—Regretăm că nu putem face o excepţie 
înapoindu-ţi manuscrisul „In casa bandiţilor“. Dealtfel 
d-ta nu pierzi ceva, de oarece povestea nu e originală 
de d-ta, ci e o traducere a foarte cunoscutei poveşti: 
„Muzicanţii dela Bremen“ de Fraţii Grimm, poveste 
tradusă de mult în limba română, t 

R. Al.-Loco. — Drăguţa d-tale poezie „Amurg antice 
nu e de loc pentru o revistă de copii, fiind prea lite- 
Tars 

C. Gh. N.-Caracăl, —In povestea d-tale „Stan Prostu“ 
faci nepermise greşeli de ortografie. De ex, scrii „ţă- 
ran: în loc de „ţăranul“, di rupseră saci“ în Joe de 
„porcii rupseră sacii“, etc. Invaţă întâiu lucrurile ace- 
stea şi pe urmă să te gândești să fii scriitor, 


I. T. D.-R. Sărat. — „Eroilor dela Mărăseşti”. Ai ver- d 


Sur slabe. Bunăoară, „In veci o să fiţi spra pomenire, 
de eroizmul vostru rece (?1).* 


I. I1.-Erăila.— Trebue să ne spui numele autorului, ti- ` 


SA cărții şi limba din care ai tradus busata „Pictura şi 
esenul”. 

T. Ar.-Sulina, — Te înşeli când crezi că bucata „Pot- 
coava e de d-ta. E o veche anecdotă cunoscută de toată 
lumea 

H. G. Pot.-Sulina.—Noi am scris despre regele Midas, 
fără să fie nevoe de a traduce din grecește. Dia eşti 
încă prea mic, ca să poţi scrie bucăţi bune pentru pu- 
blicnt. Așteaptă să mai creşti. 

Nin H.-Loco. — Domnișoară, te-ai apucat să scrii „po- 
vesti de Crăciun”, acum în timpul verei ? 

J. şi V. V.„Bărlad, — Glumele și ghicitorile trimise de - 
dv. nu sunt tocmai reuşite. Apoi obişnuiţi-vă să scrieţi ` 
mai curat, fără să pătaţi hârtia. ` 

EL Boh.„Loco.— „O întâmplare”, Dă-ne, te rugăm, a- 
dresa, pentru a-ţi face unele observaţii. i i di 

Tr. S. L-Bäriad, = „O .prinsoare“ şi, „Murguleţ”. Ai 
seris pe ambele feţe ale hârtiei și n'ai arătat autorii şi 
cărţile din cari ai tradus. Deci, eu regret, nu putem 

ubiica- . i | 
o Al. Sim.-Sulina.— In felul povestei. ce:zici că ai tra- 
dus-o din limba bulgară, avem în literatura populară ` 
română poveşti mult mai frumoase. 


informaţiuni importente pentru cititorii 
noștri. 

In numărul viitor. al revistei, vom publica - re- 
zultatul concursului lunar No. 1, deslegătorii, pres 
cum şi premianții eşiți la sorți. 

LS 

In No. 76 al revistei, vom publica: CONCURSUL 
LUNAR No. 2, la care vom oferi importante şi 
frumoase premii. 

s+.. 

La Concursul lunar No. 2,-vom acorda pe lânga 
primele 3 miari: premii şi alte.40 premii, constând 
în câte Un almanach al Şcolarilor, tipărit pe hâre 
tie velină şi având frumoase ilustraţiuni. ` 

LL ER 

“Un nou roman care va procura o imensă plă- 
cere şi un deosebit interes cititorilor noştri, va fi 
publicat în curând" în „DIMINEAŢA COPIILOR”, 

` s$s p 

"Anunţăm pe câştigătorii premiilor, din provin= 
cie, că acestea le-au fost expediate prin pachete 
poştale, la adresele indicate de dânşii 

7 F s ane 

Norocoşilor câştigători cari. au . câştigat abona- 
mente gratuite la „Dimineaţa Copiilor”, le” comu- 
nicăm că au fost înscrişi în registrele de abonaţi . 
şi vor primi regulat revista acasă. 


e) GEI V GEMET, ENEE 
Copii ll! sa 
cari treceţi clasa anul acesta, eren 
de la părinții - voştri să vă -cumpere © 
cadou un ceasornic frumos şi bun 
de la „PAX“, Griviței 107. d 
X A EE EK A 


DEE 
Filatelişti ch 


Mărci în serii și cu bucata găsiţi în Bucureşti: 
la librăria Sufrin, str, Romană, -144 ` librăria Mare 
covici, Buzești 28: librăria , Leon -Bittner, calea Ro- 
mană colţ Făgădău ; librăria Sufrin,. Rahovei 34; 
librăria Leibovici, Cuza Vodă 75. Provincie : Ploeşti, 
Paradisul copiilor ` Giurpiu, Robin Dupont ` Roman, 
librăria Calmanovici, Rivenson; Buzău, librăria - Ili- 
escu; Pitești, Traian Nicolau. 


e 


A apărut „FLUERUL NĂZDRĂVAN“ (Biblioteca Ti- 


` meretul, n-rul 3) cu foarte frumoase desene originale 


Un exemplar 5 lei, la chioșcuri şi librării, 


Atelierele „.ADEVERUL“ S. A. - 


e e SE 
„DIMINEAȚA COPIILOR? 


ane At 


jeanne Gs REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ 
| AU VEeRSITAŢI Dieren, N. BATZARIA 


Dore!. lasă-mă să citesc „Călătoria lui Hăplişor cu balonul !* PREŢUL 4 LEI 


manean 


PAG. 2 


De vorbă cu cititorii 


Da -i Ant. Fried.-Looco.— Haplea n’a plecat la băi și 
nici Wa dat de tuñdul sacului cu povești şi păţanii. 
Cauza pentru care nu sa văzut câteva săptămâni, a fost 
boala lui Moş Nae, căruia ii teveneca sarcina să-l pre- 
zinte cititorilor. Precum se vede însă în altă parte a re- 
vistei, Moş Nae restabilindu-se, a şi pregătit ceva cu 
Hăplişor, după care, fireste, îi vine rândul și lul Hap.ea. 

Păţania unei lişiţi.— Și prea lungă și cu numeroase 
greşeli de limba rumână; 

Gh. N. M.-Constanţa. — Slăbuţă poezia şi glumele nu 
tocmai reușite. 

B. R.-Loco.—Regretăm că nu putem publica fragmente 
din piesa de Molitre. 

0. N. Gh.-Sâmpuluni. — Eşti prea mic pentru ca să 
poţi tace de acum poezii reușite, 

K. M. N.-Bărlad, — Cele două poezii trimise de d-ta 
sunt slăbuţe și păcătuesc împotriva regulelor de rimă, 
ritm şi număr de silabe. 

V. be, Neamţ.— „Madam Prostilă“,,, nu este aşa de 
hazlie cum ţi=ai putut închipui. 

M. Dr. şi L 1.-Brăila,—Regret, dar bucata trimisă de 
dv, are multe greșeli de limbă, construcţie şi ortografie. 

I Ios.-Brăila. — „Crede în Dumnezeu“. Nu există ni- 
căiri în România un sat de creştini cari să nu creadă 
în existenţa lui Dumnezeu. Deci, baza dela care ai por- 
nit să scrii bucata d-tale e ialșă. Au te apuca să scrii 
lucruri cari depăşesc vârsta şi cunoștințele d-tale. 

D: R. şi M. 1-Sighişoara. — Sunteţi prea mici. Invă- 
aţi întâi ortogralia şi punctuaţia și după aceea să tri- 
miteţi bucăţi spre publicare. = 

P. şi i, P.-Loco.—,„Fiul impăratului neascultător*. Nu 
e așa de ușor să scrieţi poveşti originale. Lăsaţi astfel 
de încercări pentru când veţi fi mari. 

Nad. Iy.-Chişinău.— Ai scris pe ambele feţe ale hâr- 
tiei și ai copiat bucăţi făcute de alţii. 

şul. S..Dorohoi. — Prima bucată a fost publicată în 
„Amicul Copiilor , iar a doua e cunoscută. 

Cr. üh. M.-T. Măgurele. — Regretăm că nu-ţi putem 
publica bucata trimisă. Ai multe greşeli de ortografie 
şi punctuație, 

LL Gh.-Buzău.—,Păţania unor prieteni“ e foarte slab 
povestită. De aittel, greșeli de ortogratie mai făcut, 


călătoria lui Hăplişor cu balonul 


Moș Nae, care s'a făcut din nou bine, ne dă o veste 
foarte plăcută: începând cu numărui viitor, va pu- 
biica în „Dimineaţa Copiilor“ sub titlul de mai sus, 
povestea unor minunate sl ne mai pomeniie aventuri 
ale iubitului oe cat zelt care a făcut cu balonul o că- 
lătorie, dar ce călătorie ? Cititorii nu se vor mai pu- 
tea sătura citind-o şi recitind-o. Scrisă în versuri 
simple şi curgătoare, „Călătoria lui Hăplişor cu ba- 
lonu!" va fi frumos ilustrată cu mai multe ilustraţii 
în culori și se va.continua în câteva numere din re- 
vistă la papine 8 și 9. 

Aşa dar, iubiți cititori, pregătiți-vă să citiți „Călă- 
toria lui Häplişor cu balonul“, cea mai nouă lucrare 
a lui Moş Nae al nostru. 


A apărut „FLUERUL NĂZDRĂVAN“ (Biblioteca Ti- 
neretul, n-rul 3) cu foarte frumoase desene originale. 
Un exemplar 5 lei, la chioșcuri şi librării. 


„intrun cuib de rândunică” ? 


TN ati 


„DIMINEAȚA COPIILOR 


Jocul cu fluerul 


E un joc foarte simplu, iar numărul jucătorilor 
poate să fie cât de mare. Este însă indispensabil 
ca acela căruia ii se spune să iasă afară sau să se 
îndepărteze puţin pentru două trei minute să nu cu- 
noască jocul. li-se mai spune că e nevoe de ab- 
senţa lui, ca să ascunzi un fluer, iar când se în- 
toarce, îi prinzi fluerul acesta în spate cu ajutorul 
unei sfori la capătul căreia poate fi trecut şi un ac, 
mai bine un ac de siguranţă. 

După aceia sufli în fluer, fireşte la spatele lui. 
Pe când el se intoarce, crezând să-l găsească flue- 
raşul în mâinile vreunuia dintre jucători, la spatele 
lui răsună alt fluerat. (S'a înţeles că nu e decât un 
singur fluier: cel ce e prins la spatele jucătorului). 

€a să nu dea de bănuit, jucătorii nu stau în pi- 
cioare, căci în cazul acesta ar fi nevoiţi să se plece, 
ca să prindă fluerul, dar în cerc şi în genunchi, 
în chipul acesta fluerul venind cam la. înălţimea 
gurei. 


bm, ie 
Un pom evaluat la un milion lei 


In oraşul New-Jersey există un măr care a atras 
atenţia tuturor specialiştilor. 

Un altoi al acestui măr, ale cărui fructe sunt de o 
savoare excepţională, a fost vândut unei mare firme 
americane în schimbul unei sume colosale. 

Acest copac este evaluat la 7 milion lei. 

Această nouă varietate de mere sunt supuse, as- 
tăzi, la diferite experienţe. Marea: societate ameri- 
cană face plantaţiuni în soluri diferite, căutând să 


lanseze această specie unică în lume. 
-EEN — — 


Bătrânul şi măgarul 


In timpul unui războiu, un bătrân îşi păzea mă- 
garul ce păştea într'un câmp. Deodată auzi stri- 
gătele duşmanilor cari se apropiau. 

Ingrozit, îi strigă măgarului: „Hai să fugim! Alt- 
fel vom D prinşi numaidecât”, 

Dar măgarul fără să se mişte: 

„la spune-mi ceva, învingătorul, o să mă încarce 
cu două samaruri, cu greutăţi mai mari? 

— Nu cred, răspunse bătrânul,luând-o la picior. 

— Ei bine, răspunse măgarul, atunci ce-mi pasă 
mie pe cine voiu servi, dacă totul va fi ca şi mai 
înainte?” 
Prelucrare de 0. C. 


G 


Copii!!! S 
cari treceţi clasa anul acesta, cereţi g 
de la părinţii voştri să vă cumpere 
cadou un ceasornic frumos şi bun: 
de la „PAX“, Griviței 107. £ 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


pă, 


RTR 


CAR îi 8. 0253 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA : 
BUCUREŞTI, — STRADA SĂRINDAR 9-11 BUCUREȘTI, — TELEFON 6167 


150 LEI 
80 „ 


ABONAMENTE: UN AN 
ŞASE LUNI 
19 IULIE 1925 


i 


un puigan de curcă 


— Chiau, chiau, chiau:! 

— Ce e? 

— Un puigan de curcă, nu prea mare dar nici 
prea mic: cum ar fi la dânşii, cam prin clasa a 
doua sau a treia gimnazială. Un puigan de curcă 
ploat... ciuciulete, leoarcă de ai putea să-l storci, 
stă întrun colţ de casă, ca la o răspântie, tot în 
ploaie şi ţipă într'una: Chiau, chiau, chiau! 

Cocoşul, ca un fel de gospodar care se primblă 
cu mâinile în buzunare şi cu pălăria cam la o parte 
uitându-se încoace şi încolo să vadă ce mai e pe 
moşie, dă cu ochiul de dânsul. 

— Dar ce faci tu acolo? 

„— Chiau, chiau, chiau? 

|— Ce chiau, chiâu? Ce e asta? 

= Dacă, dacă... sunt aşa de răil 

— Cine sunt răi? 

— Toţi. 

— Care toţi? 

— Toţi, na!l... chiau chiau, chiau; spune ce e. 

— Ce să fie. A căzut nu ştiu de unde, mi se pare 
că l-au aruncat nişte copii, ori vr’o slugă, un osuleţ 
cu Ceva carne pe el. Eu cum îl văd dau la fugă, îl 
iau în cioc să caut un loc bun să mă aşez în linişte 
să-i ciupesc carnea de pe el. Dar cum mă duc eu aşa 
numai iaca un puiu de găină obraznic, fuga după 
mine şi nici una nici două să-mi ia osul. 

— Şi tu nu i-l dai... 

/ — Se înţelege. Eu fug, el fuge; eu fug, el fuge; 
fugim amândoi, când hop şi-o găină. 

— Fuge şi ea. 

— Ce fuge şi ea! Ea fuge mai repede ca puiul! 
Mă ajunge, apucă de os şi începe să tragă să 
mi-l ia. Ea trage, eu ţin; ea trage, eu ţin şi ţin şi fug. 
Când fug eu, mai iaca un puiu! 

= Incă unul! 

— Da. Şi cum vine asta, mai îndrăzneţ ca găina, 


se repede colo, apucă osul şi fugi cu el. Noi acuma 


vi 


UN NUMAR 4 LEI 
IN STRAINATATE DUBLU 
Dianusoisele nepublicate nu se inapoiază 


de Th. D. Speranţia 


haide noi după el. Şi cum alergăm noi numai se 
mai iau vro doi pui şi vro două găini. Dar puiul 
ăla fuge zdravăn. 


ZE td) paie e 
Cu toată fuga lui insă iese o găină, din cele 
venite din nou, se repede şi ia osul. Un puiu îl ia 
dela dânsa, alt puiu dela asta; găina cea dintâiu 
dela puiul ăsta, apoi în sfârşit îl iau iar eul 
Dar ce să-l jau! N'am apucat să-l prind bine în 


PAG, d GE 


cioc şi numai mă pomenesc că mi l-a înhăţat altul! 
Apoi de-aici 'ncolo a început să umble bietul osul 
ăla ca sita la cumătra. Când îl lua unul, când altul, 
când îl mai căpătam şi eu; dar maveam cap să 
pot să stau să-l ciugulesc că numai decât se gă- 
sea unul care mi-l lua. 

Aşa am umblat multă vreme, până ce am dat 
întrun desiş de urzici, iar din urzici am dat peste o 
gaură, o spărtură dela gard şi am trecut dincolo în 
grădina vecină. 


, In grădină acolo linişte. Mă apuc de ciugulit osul 
în linişte, când colo, ce să vezi?! Osul negru de 
furnici! Au venit acum furnicile să mi-l roadă. Eu 
îl iau şi-l scutur şi-l bat de pământ, ele nu cad, 
ba tot vin din ce în ce mai multe pe dânsul şi 
de pe el încep să se urce şi pe ciocul meu! Incep. 
să-mi tot şterg ciocul, când colo, hop şi câinele 
Griveiu! Acum s'a isprăvit, mă gândesc eu! Şi chiar 
aşa a fost: dintro săritură Griveiu mi l-a şi luat 
şi sa apucat să-l roadă! 

— Şi l-a ros! 

— Da, ros tot! şi nu mi-a dat nici o bucăţică! 
Să-mi fi dat şi mie acolo, de-o poită, să fi zis, hai 
să-i dau şi lui o fărămitură!... 

— Şi-acuma ce vrei? Ce stai acolea în ploaie 
şi plângi? 

— Păi, plâng de necaz! 


„DIMINEAȚA COPIILOR”. 


— Pe cine ţi-e necaz? 

— Pe toţi, pentrucă toţi nu m'au lăsat în pace 
să-l mănânc. 

— Şi-acum de ce plângi? 

— De necaz! 

— Păi degeaba ţi-e necazul. 

— Vrea să zică eu mo să mă pot căpăta nici- 
odată cu nimica? 

— Ba, da, dar trebue să te înveţi a trăi cu lumea. 

Th. D. Speranţia 
——— DOC RI ——— 


UN VIS 


Doarme Lilica în patu-i, 
Somnu-apasă-a sale pleoape, 
„Dormi, Lilico, noapte bună, 
Fie-ţi îngerii aproape”. 


Și visează cum mămica 
Din oraș i-a cumpărat 
O păpuşe vorbitoare 
Numai bună de jucat. 


Și păpuşea-i o minune, 
Albă ?n față şi cu.roş, 
Şi cu ea mai sunt şi alte 
Jucării, băgate ?n coş. 


— „Vei vedea la deşteptare 
Că ?n vis a fost doar minciună 
Dormi în linişte copilă, 
Dormi, Lilico, noapte bună”. 


Nicu Alex. Al. Nunteanu-Episcopia-Bihor 


— 


Cele şase pâini 
— Deg africană — 


Era odată un om, care cumpăra zilnic şase pâini. 
Unul din prietenii săi văzând aceasta, îl întrebă: 

„Ce faci tu cu şase pâini?” 

Omul răspunse: „O. pâine întrebuinţez eu; una 
o arunc; cu două îmi plătesc datoriile; iar pe cele- 
lalte două le dau cu împrumut”. 

Prietenul zise: „N'ai dori să mă lămureşti?” 

Omul răspunse: „O pâine mănânc eu; a doua 
o dau soacrei mele; două le dau părinţilor mei, 
care m'au ţinut când eram mic, iar pe celelalte două 
le împrumut fiilor mei, pentru a mi le înapoia când 
voi fi bătrân”. 

gla 


= 


„intrun cuib de rânduincă'"? 


x 


PAG. 5 


„DIMINEATA COPIILOR” 


IONEL ŞI RĂŢUȘŞCA 


-hop-hop ! Stau călare pe rățuşcă ia uitați-vă, copil! `, 
La = Geh? demhon So mân RAS og E eg La căluțu-mi hi, hi, hii!.. 
MĂȚŢȚICA 
Pentru Tomiţa „Dacă-i mai bate pisicuţa, 
In casă linişte. Doar mâţa Atunci de lângă tine sbor!” 
Işi toarce firul înainte, Din somn se scoală mititelul 
lar copilaşul doarme în paturi, Şi "ncepe ’ncet ca să suspine: 
Când doarme doar e mai cuminte. „Dhâţico, unde eşti, mâţico? 
Visează. Astăzi pe pisică Nu vrei ca să te împaci cu mine?” 
El a bătut-o, ca îndrăzni! Mâţica s'a 'mpăcat îndată 
Să-i bea cafeaua lui cu lapte, Şi el adoarme mai cuminte, 
Când pe-aiară a eşit. lar lângă el mâţica toarce 
Şi-acuma îngerul de pază, Privindu-l blândă înainte. 


D spune în vis încetişor: F. Voicu 


PSP 


PAG. d >= 


„Minunea iupiior* 


Cu câte greutăţi și primejdii se pregătește un 
film de cinematograf ; 


Frumosul film de cinematograf „Minunea Lupilor” 
şi eare credem că a fost văzut de cei mai mulți 
dintre ciiitorii noştri, a fost pregătit de o societate 
franceză cu foarte mari greutăți şi primejdii. 

Aşa, mai întâi era nevoe de lupi, dar de lupi a- 
devă. „ți, nici o şmecherie nefiind posibilă, Aceşu 
lupi au fost prinși în pădurile din Polonia, Suedia 
şi din alte ţări de unde au fost aduşi în Frenig la 
localitatea Joinville. Toți lupii aceştia erau sălba- 
tici, iar drumul îi sălbăticise şi mai rău. 

Fură mai întâi daţi pe mâna fraților Amar cari 
s'au pus să-i dreseze şi să-i mai domesticească, 
D-ra Yvonne Sergyl, artista care ţinea rolul de 
eroină şi trebuia să joace scene cu lupii, intră în 
cuşca lor, după ce fuseseră dresați câteva zile. 

Mai întâi era înarmată cu un trident (o furcă cu trei 
di..;i de fer), ca să se apere la caz de lupii ar fi să- 
tit asupra ei. 

Treptat, treptat lupii se obişnuiră cu dânsa, aşa 
că artista putu să intre cu mâinele goale. Lupii o 
miroseau, o atingeau, iar curagioasa artistă se plim- 
ba în mijlocul lor ca odinioară prorocul Daniil în 
groapa cu lei. 

După pregătirile acestea, se duseră cu toţii, ar- 
tişti şi lupii, în ţinutul Dauphiné (citeşti Dofiné) de 
asupra oraşului de munte Grenoble, unde trebuia 
să ia filmul cu scenele de zăpadă. Au ales sus pe 
munte un loc în întindere de 2000 de metri pătraţi 
şi l-au împrejmuit cu un gard foarte înalt. 

Terenul acesta era acoperit cu un strat gros de 
zăpadă. Era un loc ales cu îngrijire. Se găseau pe 
pe dânsul arbori şi un râu îngheţat. 

Când lupilor li-se dete acolo drumul, ei crezură 
că au fost lăsaţi liberi în voia lor. Zăpada si vântul 


„DIMINEAȚA COPIILOR? 


i-au readus numaidecât în starea de sălbăticie. To- 
tul trebuia luat din nou dela început. 

A fost nevoe de mai bine de o lună pentru ca 
să-i obişnuiască din nou pe lupi să stea liniştii în 
locul acela muntos şi acoperit de zăpadă. 

= In sfârşit, operatorul începu să în- 
toarcă aparatul şi să ia filmul. Cele mai 
grele de luat au fost scenele cu luptele 
dintre oameni şi lupi. Unuia din actori 
un lup îi sări de gât şi începu să-l 
strângă, 

Actorul se văzu nevoit să-l străpungă 
pe lupul acesta cu un pumnal şi să-l 
omoare. Alţi actori au fost rău muşcaţi 
de lupi. 

Precum vedeţi, şi meseria de actor de 
cinematograf este plină de primejdii şi 
bieţii oameni îşi câştigă cu greu pâinea 
lor de toate zilele, 


LD 4? 
Câte teluri de animale sunt in lume? 


In Natură există o supraabundență a vieţii, 

In fiecare secundă se nasc miliarde de viețuitoare 
şi alte miliarde cad în lupta vieţii, iar Natura a avut 
grijă să umple golurile printr'o fecunditate fără mar- 
gini, 

Huxley ne spune că un singur purice de plante dă 
adică naşte un trilion de indivizi (1.000.000.000,000) 
în 10 generaţii, O regină de albine depune 2—5000 
ouă pe zi, vre-un milion de ouă în scurta ei viaţă. 

In 1830 zoologii cunoşteau bunăoară numai 1200 
specii de mamifere, în 1881 cunoşteau 2300. 

Numărul total al speciilor de animale cunoseute la 
1830 se ridică abia la 73.000, iar în 1880 la 311.000. 
In fiecare an se găsesc în mijlociu 12.000 specii noui 
de vieţuitoare, aşa că numărul speciilor cunoscut 
până în prezent trece de 600.000! 

In 1895 zoologistul Sharper evalua numărul spe- 
ciilor de insecte cunoscute la un sfert de milion şi îşi 
exprimase convingerea că această cifră nu însemna 
decât a zecea parte din neamurile de gângânii ale 
glc: alui. 

Timpul a dat dreptate lui Sharper şi până în 
prezent se cunosc aproape 1 milion de specii de 
insecte! 

Bineînţe!es niciun zoolog gier putea cunoaşte toate 
speciile de animale chiar de ar trăi 500 de ani şi ar 
avea o memorie de fer. | 

Lucian 


cnc 


„DIMINEAȚA COPIILOR? 


Banul furat 


——. 


după Fraţii Grimm 
Un tată cu nevastă-sa şi cu copiii săi luau masa 


dela prânz, având ca oaspe pe un bun prieien ai 
lor. Şi pe când mâncau, oaspetele văzu că uşa se 
deschise şi intră un copilaş palid la faţă şi îm- 
brăcat în haine albe ca zăpada. Copilaşul nu se 
uită în jurul său şi nu zise nimic, ci se duse drept 
în odaia de alături. Puțin după aceasta se întoarse 
şi eşi tot aşa de liniştit pe uşe afară. Copilaşul veni 
la fel şi a doua şi a treia zi. 

Oaspetele îl întrebă acum pe stăpânul casei al 
cui e frumosul copil care vine în toate zilele la a- 
miazi şi se duce în odaia de alături. 

„Nu l-am văzut, răspunse omul, așa că n'am cum 
să ştiu al cui este”. $ 

In ziua următoare, când copilaşul veni din nou, 
oaspetele îl arătă stăpânului casei, dar nici acesta, 
nici nevasta acestuia şi nici copiii mau putut să-l 
vadă. Atunci musafirul se sculă, se duse la uşea 
odăiei de alături, o deschise puţin şi se uită în- 
lăuntru, Văzu că micul copil stă jos şi cu degetele 
sgârie şi sapă în crăpăturile scândurilor de pe par- 
dosea, însă îndată ce-l zări pe străin, dispăru din 
nou. 

Musafirul povesti din nou ce văzuse şi-l descrie 
pe copil întocmai cum era. Femeia strigă: „Ah, a- 
cesta e iubitul nostru copilaş, care a murit acum pă- 
tru săptămâni!” Scoaseră scândurile şi sub ele gă- 
siră doi bani mărunți ce-i căpătase odată copilul 
dela măică-sa, pentruca să-i dea unui om sărac, 


RK 


PAG. 7 


Copilul însă se gândise că cu banii aceştia îşi pute 
tea cumpăra o prăjitură şi de-aceca îi ascunsese 
în crăpăturile pardoselei. 

Insă, nu mai avea nici o linişte în mormânt şi 
venea în toate zilele la amiazi, ca să-şi caute banii 
ascunşi. Părinţii săi îi dădură banii aceştia unui 
om sărac şi de atunci copilul ma mai venit. 

Din nomţeşte de Marcu Ionescu 


Insemnările lui Dinu 


Dinu, băiatul cuminte şi care la toamnă intră 
intra treia de liceu, are foarte frumosul şi folosi- 
torul obiceiu că îşi însemnează în fiecare zi tot 
ce aude mai de seamă dela profesor, sau dela alte 
persoane mai învățate şi mai în vârstă decât dân- 
sul. Până acuma şi-a umplut un caet mare şi a a- 
juns cam la jumătatea caetului al doilea. 

Să dăm şi noi aicea câteva din însemnările lui 
şi anume acelea cari sunt scrise la capitolul intitulat 
„Igienă şi curăţenie”. 

„Ieri d. doctor ne-a spus că una din cele dintâi 
datorii ale şcolarului este să-şi ţie corpul curat. Cu- 
răţenia, zicea el, îl înalţă pe om, îl face cuviincios, 
iubit şi stimat de toţi şi mai cu seamă îl ţine în să- 
nătate bună”. 

„De aceea îmi voi spăla regulat în toate zilele cu 
apă şi cu săpun: fața, urechile, gâtul, braţele până 
la coate şi picioarele până la genunchi. Nu voiu uita 
să-mi spăl fiecare dimineaţă și dinţii. 

„Imi voiu tăia fiecare săptămână unghiile şi le 
voiu ţine curate. 

„Imi voiu tunde părul mărunt şi mă voiu spăla 
pe cap cu apă caldă şi cu săpun cel puţin odată pe 
săptămână. Tot odată pe săptămână voiu face şi 
baie complectă. 

„Voiu fi băgător de seamă ca mâinile să-mi fie 
totdeauna curate şi le voiu spăla regulat mai înainte 
de a sta la masă, ge 

„Fiecare dimineaţă îmi voiu peria hainele şi imi 
voiu face ghetele. 

„Imi voiu ţine cărţile curate şi întregi. Le voiu în- 
făşura în hârtie groasă, nu le voiu rupe şi nu voiu 
scrie pe ele. 

„Nu-mi voiu înmuia degetul pe limbă atunci când 
voiu întorce foile cărţilor. De asemenea nu voiu pune 
în gură tocul sau alte asemenea obiecte, 

„Nu voiu scuipa pe jos şi nu-mi voiu sufla sav 
şterge nasul decât numai cu batistă. 

„Mă voiu întovărăşi numai cu copii cari iubesc cu- 
răţenia, cari sunt buni, vari nu mint, nu fură şi sunt 
gata să dea ajutor celor cari au nevoe de a fi 


ajutaţli.” 8 
D-zul 1 N. 
—— OKAM 


PAG. 8 


Plecă Leţu la plimbare 
Cu umbrela sa cea mare. 


„DIMINEATA COPIILOR” 


PĂŢANIA LUI LETL 


Când ajunse la vecinul 
Care-l aştepta cu vinui, 


EI umbrela pn sală-şi lasă 
Si apoi se duce 'n casă. 


Însă Piciul mic d'un co 
la borcanul cu compor 


x 


e vi A Id aaa AE ER WEEN RER RL RENE A 


gtt 


e ee e er 


Şi-l răstoarnă—iacă-aşa— 
In umbrela cu belea. 


Leţu pleacă, afară pică 
EI umbrela eo ridică 


= PAG. 9 


versuri de P. U Ricus 


Ce se 'ntâmplă mai apoi? 
Intră 'ntrânsa şun pisoi, 


Şi rămâne 'nmărmurit 


De ce ploae la lovit! 


PAG. 10 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


Cel doi fraţi și aurul 


In vremurile vechi, trăiau lângă Ierusalim doi 
fraţi: Atanasie şi loan. Coliba lor era pe un munte, 
in apropierea oraşului. Fraţii se hrăneau cu tot ce 


"TE 


săraci, pentru văduve şi orfani. Numai Dumineca o 
petreceausla locuinţa lor şi se rugau lui Dumnezeu. 
Atunci venea îngerul din cer şi-i binecuvânta. Aşa au 
trăit frații mult timp. 

Intr'o Luni, când fraţii s'au despărţit ca întot- 
deauna, ducându-se fiecare la munca sa, Atanasie 
se uită îndărăț, mânat de dorul către fratele său 
mai mic. loan mergea cu capul în jos, dar deodată 
se opri şi se uită cu băgare de seamă într'un loc, 
la poalele muntelui, apărându-şi ochii cu mâna, din 
cauza soarelui. Apoi se apropiă de acel loc, dar în- 
dată sări îndărăt şi începu să fugă cât îl ţineau 
picioarele. Mirat se duse Atanasie într'acolo şi văzu 
sclipind în iarbă o grămadă de aur. 

— „Dece s'a speriat, oare, fratele meu şi a fugit?” 
se gândi el. „Nu e nici un păcat să iei acest aur cu 
care poţi îngriji atâţia săraci şi bolnavi. Acum noi 
slujim oamenilor după puterile noastre, dar cu a- 
cest aur le vom putea face mult bine.” Atanasie 
scoase hotărît haina depe dânsul, puse în ea tot au- 
rul şi se îndreptă spre oraş. Acolo cumpără pământ, 
cizămizi şi lemne, ţocmi lucrători si în trei luni se 


după L. Tolstoi 


construiră trei ease mari, destinate una pentru vă- 
duve şi orfani, cealaltă pentru bolnavi şi infirmi şi 
a treia pentru cerşetori şi călătorii la Locurile Sfinte. 
Apoi Atanasie încredinţă conducerea acestor case 
unor bătrâni evlavioşi cărora le împărţi şi gal- 
benii rămaşi, astfel că lui nu-i mai rămase nimic. 
In curând casele se umplură de oameni şi toată lumea 
îl lăuda pe Atanasie pentru ceeace făcuse. Lui Ata- 
nasie îi era însă dor de fratele său, astfel că lu- 
ându-şi rămas bun dela tot paporu. se îndreptă spre 
coliba fratelui său îmbrăcat în hainele cele vechi. 
Când se apropie de locul acela, unde găsise aurul 
Atanasie se gândi: „Ce rău a făcut fratele meu că 
a fugit de aici! N'am făcut eu oare mai bine?” 

In momentul acesta îi tăie drumul îngerul care-l 
binecuvânta odinioară şi care se uita acum crunt 
la dânsul. Atanasie se sperie şi-i zise: „Pentruce o, 
Doamne?” Atunci îngerul îi răspunse: „Pleacă de 
aici, nu meriţi să trăieşti împreună cu fratele tău, 
căci o singură săritură a sa preţueşte mai mult de- 
cât tot ceeace ai făcut cu aurul tău”. Atanasie înce- 
pu atunci să-i povestească toate faptele bune făcute 
de el, dar îngerul îl opri zicându-i: 

— „Diavolul care te ispitise, te-a învăţat cuvin- 
tele acestea.” 

Atunci Atanasie înţelese că nu pentru Dumnezeu, 
ci pentru lauda oamenilor a făcut aceasta, începu să 
plângă şi să se căească. Ingerul plecă din drum, 
unde pe Atanasie îl aştepta fratele său Ioan, şi după 
ce binecuvântă pe cei doi fraţi, se înălţă la ceruri. 

De atunci diavolul nu-l mai putea duce în ispită 
pe Atanasie, căci acesta înţelese că nu cu aur, ci cu 
muncă poţi sluji Atotputernicului şi oamenilor. 

Şi fraţii continuară împreună viaţa lor de mai 
înainte. | 

Din ruseşie de Mira Han-Gaalti 


n PE PR 
Profesorul: „Peca, dacă ai fi fost singur pe lume, 


ca Adam, ce-ai fi făcut?” 
Peca: „„M'aş fi dus la Ploeşti, unde am o mătuşe”, 


Trimisă de C. P, Puţureanu 


xxx d 
Mama. — Ei, Nicuşor, ai dat şi Lenuţei câteva 
caise? 
Nicuşor. — I-am dat toţi sâmburii ca la anul 


să aibă pomi întregi. 
LR 


Ionel. — Dar îngrijitoarea ta are o gură aşa de 
mare? d 
Petrică. — Dacă vorbeşte patru limbi. 
Trimise de Cocoiu Mii:ai-Cluj 
sÁ = ACID i iÃÁ 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


DAG, 14 


ALINA IN ȚARA MINUNILOR 


7, — Ce învaţă și cum dansează Broasca 


à — Dar pentru ce atunci îi ziceați broască? întrebă 
lina. 

— Deoarece ne chinuia, răspunse Broasca Cap 
de Viţel, foarte supărată. Eşti cu adevărat tâmpită! 

— Ar trebui să-ţi fie ruşine să pui astfel de 
întrebări uşoare” adăugă Sgripţorul; şi, fără să mai 
spuie ceva, se uitară amândoi la sărmana Alina, 
care de ruşine ar îi vrut să intre în pământ, nu 
altceva. In cele din urmă Sgripţorul zise Broaştei: 

„Mergi înainte, grăbeşte-te, soro. Să nu ne pier- 

` dem toată vremea cu asta!” Şi apoi urmă cam aşa: 

„Da, mergeam la şcoală la mare, deşi nu mat 
crezut. j 

— Dar nici mam spus altfel, zise Alina. 

— Ba da! zise Broasca Cap de Viţel. 

— Taci din gură! adăugă Sgripțorul; iar Broa- 
sca urmä: 

— Ni se dădea cea mai bună creştere; mergeam 
în toate zilele în clasă... 

— Dar şi eu merg în clasă în toate zilele, zise 
Alina; aceasta nu e cine ştie ce. 

— Dar aveţi şi cursuri suplimentare? 
Broasca cu oarecare nelinişte. 

— Da, zise Alina, cursuri de franceză şi de 
muzică. 

— Dar de spălat rufe? întrebă Broasca. 

— De sigur, că nu, zise Alina, mâniată, 

— Dar atunci nu este o şcoală bună, zise Broa- 
sca uşurată. La noi se învăţa: franceza, muzica, spă- 
latul, cursuri suplimentare. $ 

— Dar nici n'aveaţi nevoie, pentru că trăiaţi în 
mare! 

— Dar nici mam avut timpul să învăţ spălatul, 
suspină Broasca, am urmat numai cursurile obi- 
cinuite. 

— Adică? întrebă Alina. 

— Aritmetica, Ambiţia, Petrecerile, Arta de a se 
face cineva urită şi Bătaia de joc. 

— Nam auzit niciodată vorbindu-se de Arta de 
a se face cineva urită, răspunse Alina. Ce “este 
asta? 

Sgripţorul ridică laba sus, în semn de mirare. 
„Cred că ştii ce este Infrumuseţarea. 

— Da, zise Alina, te face mai frumoasă. 

— Atunci eşti o proastă, dacă nu ştii ce însem 
dează a te face mai urită”, zise Sgripţorul. 

Alina nu răspunse de loc. 

„De sigur, nu prea aţi locuit mult în mare, reluă 
Broasca. 

'— ID mărturisesc că nu, zise Alina. 

— Atunci mai avut ocazia să cunoşti un stacoj”, 


întrebă 


Traducere de Tanţi Antoniu 


Cât p'aci Alina era să răspunză: „am gustat sta- 
Col, dar se opri la timp, spunând numai: „Nu, 
niciodată 

— Atunci, nici nu-ți poți închipui cât de fru- 
mos este danțul stacojilor. 

— Intr'adevăr, nu, zise Alina. Ce fel de danj 
este ? 

— Uite aşa, zise Sgripţorul, Te aşezi în linie 
dreaptă dealungul țărmului. 

— In două rânduri! strigă Broasca Cap de Vi- 
țel. Foci, broaşte țestoase, salmon şi celelalte. Apoi 
după ce aţi curăţat terenul de toate meduzele. 

n Ceeace îți răpeşte câtva timp, curmă Sgrip- 
torul. 

— Apoi faci doi paşi înainte... 

— Având fiecare câte un stacoj, strigă Sgrip- 
torul, 

— De sigur, zise broasca. Faci doi paşi înainte, 
mâna la doamna... 

— Schimbi stacojul şi mergi înapoi în aceiaşi 
ordize, urmă Sgripţorul, 

— După aceea, nu e aşa? urmă Broasca Cap 
de Viţel, arunci.... 

— Stacojii! strigă tare Sgripţorul, făcând un salt 
în aer. 

— Cât poţi mai departe, în mare... 

— Şi după aceea, mergeţi după ei înnotând, zise 
Sc-ipţorul. 

— Faci un salt periculos în mare, sbieră Broasca, 
sărind în sus. 

— Schimbi din nou stacojii, zise Sgripţorul, cu 
o voce ascuţită. 

— Te înapoiezi apoi pe uscat şi prima figură: 
e gata, zise broasca, aplecându-şi vocea. Şi aceste 
două fiinţe ciudate, cari, în tot timpul acesta, nu 
încetaseră de a sări ca nişte sălbatici, se aşeZară 
din nou, cu mâhnire şi linişte, şi se uitară la Alina. 

„Frumos joc mai este şi acesta”, zise încet Alina, 

— Vrei să facem o partidă? 

— Fără îndoială, răspunse Alina. 

— Atunci, să încercăm figura întâia. Putem şi 
fără de stacoji”. 

Şi începură să joace în jurul Alinei, câlcân- 
d-o din când în când pe picioare, când treceau 
prea aproape de ea, bătând măsura cu labele de 
dinainte. In acest timp Broasca cânta. 

„Vă mulțumesc; foarte rar aşa joc, zise Alina, 
mulţumită că se isprăvise. 

— Acum, zise Sgripțorul, e rândul d-tale să ne 
povesteşti întâmplările ce ai avut. 

— Nu vă pot povesti de cât păţaniile mele de 
azi numai, zise Alina, fără să mă pot întoarce la 
ziua de ieri, când eu eram altcineva. 


PAG. 12 


— Explică-ne aceasta, zise Broasca Cap de Viţel. 

— Nu, nu, zise Sgripţorul! să auzim întâiu pă- 
ţaniile, căci explicaţiile ne iau prea mult timp!” 

Atunci Alina începu să-şi povestească toate în- 
tâmplările sale dela întâlnirea Iepurelui şi până 
acum. Deodată un strigăt se auzi în depărtare: 
„la şedinţă domnilor!” 

„Să mergem!” strigă Sgripţorul. Şi luând pe Alina 
de mână, plecară iute. „Despre ce şedinţă e vorba?” 
întrebă ea gâfâind, iar Sgripţorul îi răspunse scurt: 
„să mergem!” 

Când sosiră, ei găsiră pe Regele şi Regina Ii- 
mei pe tron, înconjurați fiind din toate părţile de 
o mare mulţime: tot felul de animale, păsări si 
toate figurile unui joc de cărţi. 

(Va urma) 
——— III — —— 


Un farsor neplăcut 


Lică, pe care cred că-l cunoaşieţi, se duse să pe- 
treacă vacanţele de vară la ţară, la casa părinţilor 
Smărăndiţei, verişoara sa. 


Este primit cu bucurie, însă Lică, neastâmpărai 
cum îl ştim, îşi dă chiar de a doua zi în petic 
şi face una boacănă de tot. 

Anume, Lică vede doi porci cari se plimbă gro- 
hăind prin ogradă. Ce-i trece atunci prin gând? 
Găseşte două cutii de scândură, le potriveşte în 
-abă la fiecare câte două osii şi patru roţi, făcând 
în felul acesta două cărucioare. După ce le umple 
zu paie şi cu tot felul de cârpe vechi, Lică leagă 
fiecare cărucior de coada unuia din cei doi porci. 

La început porcilor lucrul acesta nu le-a făcut 
cine ştie ce impresie. Trăgeau încet după dânşii că- 
rucioarele şi. continuau să se plimbe prin ogradă. 


„DIMINEATA COPIILOR” 


După puţin eşiră din ogradă afară pe câmp. Acum 
începe nenorocirea. 


AI aj 
E TT e 


Aaaa n 


: < Raza; Waaser" 

In adevăr, pe câmp era o grămadă de buruieni 
uscate cărora li se dăduse foc. Porcii se apropiară 
cu cărucioarele de focul acesta. Dar ce s'a întâm- 
plat? Cârpele şi paiele din cărucioare s'au aprins. 
Simţind că au foc după dânşii, porcii s'au speriat 
foarte mult şi au alergat din nou în ogradă, voind 
să se ascundă într'o clae de fân. Fânul a luat foc 
şi a ars tot. Ba a mai ars şi pătulul de porumb. 

Aşa dar, Lică a fost cauza că părinţii Smărăn- 
diţei au avut o pagubă foarte mare. Urmarea a fost 


KE e d 


că a doua zi l-au şi trimis îndărăt acasă, iar ta- 
21 lui Lică a trebuit să plătească toată paguba. 


——— ha 


E 


LEGENDA MUNCII 


Lë poalele unui deal acoperit cu viţă de vie, într'o 
zi de vară, un plugar brăzda ogorul împietrit de ne- 
miloasa mână a secetei. Vânturile dormeau moleşite, 
iar soarele dogorind puternic, pretăcuse câmpia in- 
trun cuptor aprins. In diamante mari aluneca su- 
doarea pe fața pârlită a muncitorului, când iată 
proprieiaul din sat, într'o- trăsură trasă de patru 
cai frumoşi, trecu ca o nălucă pe lângă el. 

„Uite un om fericit, zise plugarul privind lung 
după el. Vecinul meu este mare proprietar; el nu 
se oboseşte, alţii muncesc pentru el, şi, pe când 
eu brăzdez pământul, el se plimbă în trăsura lui 
pe arcuri. Pe el nu-l chinueşte nici foamea, nici 
setea, nici arşiţa soarelui de vară, nici gerul iernei, 
nici grija zilei de mâine. Doamne, adăogă el ri- 
dicând ochii spre cer, aşi vrea să fiu şi eu mare 
proprietar”. 

In clipa aceia par'că cerul se deschise şi un glas 
tainic din înălţime îi răspunse: „împlinită fie do- 
rinţa ta!” 

Muncitorul îşi urmă aratul. Deodată fierul plu- 
gului aruncă pe brazdă o căldare plină cu aur. Cu 
îngrijire el strânse aurul şi plecă acasă. Acum era 
bogat. Cumpără o moşie mare şi alţii brăzdară o- 
goarele pentru dânsul, pe când el se preumbla în 
trăsură pe arcuri trasă de patru coai. Işi luă un pro- 
fesor şi cu o stăruinţă şi o răbdare neasămuită îşi 
îmbogăţi mintea cu toate comorile ştiinţei. Viaţa 
i se strecura liniştită şi multă lume îi pizmuia 
fericirea. . 

După ani mănoşi urmară alţi ani secetoşi în cari 
câmpurile rămaseră sterpe. Cerul, supărat pe oa- 
meni, îşi închise izvoarele producătoare de rod. Pu- 
stiul îşi întinse mohorâtu-i vestmânt peste câmpii, 


de Dr. 1. C. Drăgescn 


jalea îşi alese culcuş pe pragul caselor. Proprie- 
tarul îşi pierdu pacea, seninătatea sufletului, pri- 
vea mereu cerul, aşteptând ploaia ca să ude şi să 
răcorească glia pârlită de văpaia soarelui. Mâhnirea 
şi grija se făcuseră stăpâne pe el. 

In acest timp, prefectul judeţului, trecând prin 
sat, se opri la conacul proprietarului. Era însoţit 
de mai mulţi funcţionari şi de jandarmi. Intreg 
satul veni să-l întâmpine, să-i ureze bună venire 
şi să-i arate păsurile, necazurile sale. 

„Acest om — se gândi proprietarul — este mai 
fericit decât mine. Venitul lui este asigurat. El nu 
se îngrijorează de capriciile cerului nici de ploaie, 
nici de secetă. Când ese în judeţ, toată lumea se 
pleacă în fața lui. Asta-i om adevărat, nu eu. Doam- 
ne, aşi vrea să fiu prefect!” b 

Acelaş glas din nouri îi răspunse: „împlinită fie 
dorinţa ta!” 

După puţin timp, proprietarul fu numit prefect, 
în județul lui. Işi lăsă moşia în grija copiilor săi şi 
se -aşeză în capitala judeţului. Era puternic, lumea 
se pleca înaintea lui, avea ùn venit sigur şi puţin îi 
păsa dacă plouă ori nu. Această fericire, ca toate 
fericirile omeneşti, fu de scurtă durată. Ca pre- 
fect, făcu înlesniri multora, îndopă pe unii, dar 
neputând mulţumi toate poftele şi în cele din urmă 
ne mai având ce da, îşi făcu o mulţime de duş- 
mani. Unii îi întorceau spatele când trecea pe stradă, 
alţii îl înjurau în ziare şi îl amenințau. Plângeri 
peste plângeri impotriva lui soseau la minister; che- 
mat să se lămurească asupra acestor plângeri şi 
învinuiri, dintre cari unele erau foarte grave dar tot 
pe atât de neadevărate, ieşi dela ministru oftând: 
„Acest om este mai fericit decât mine; soarta ţării 


PAG. 12 


este în mâinile lui. Doamne, aşi vrea să fiu mi- 
vistru |” 

„Vei fi ministru”, răspunse glasul tainic. 

Reintors acasă, îşi dete demisiunea şi începu v 
luptă crâncenă împotriva guvernului. In faţa zbu- 
ciumului mereu crescând şi a nemulţumirei obsteşti. 
guvernul căzu. Fostul prefect ajunse ministru. A- 
cum soarta ţării era în mâinile lui, şi când eşia 
pe stradă toţi îl salutau până la pământ. 

Se credea atotputernic şi sufletul lui nesăţios pä- 
rea că nu mai doreşte nimic. Dar într'o zi, la un 
consiliu de miniştri prezidat de însuşi împăratul, 
băgă de seamă că acesta este mai mare, că singur 
împăratul este atotputernic, pe când el nu este de- 
cât un servitor, care poartă titlul pompos de mi- 
nistru. Acest lucru îl mâhni adânc. Eşind dela con- 
siliu, gemând, murmură: „numai împăratul este a- 
totputernic; aşi vrea Doamne, să ajung împărat!” 

„Ţi se va împlini şi această ultimă dorinţă”, răs- 
punse acelaş glas. 

Şi-a dat demisiunea din minister şi s'a unit cu 
opoziţia. Deja nemulţumirea era mare din pricina 
administraţiei rele, a stricăciunei şi a birurilor grele. 
Un rege din Neapole zisese odinioară că el dom- 
neşte prin trei F: feste, farina, forca (serbări, făină, 
spânzurătoare); guvernul care urmă ministerului de- 
misiohat, spunea că el are să guverneze cu trei P: 
promisiuni, petreceri, puşcă. Poporul ajunse la sapă 
de lemn, dar şi la desperare; cu toate acestea, nici 
împăratul nici guvernul nu voiau să asculte plân- 
gerile lui. 

Intr'o noapte, poporul se răzvrăti şi impăratul şi 
ministerul au trebuit să plece. Iar fostul ministru 
care se pusese în ftuntea răzvrătirei fu ales împă- 
rat: 

Urcat pe tron, îşi cercetă sufletul şi 'şi zise: „Simt 
că am un suflet care îşi întinde aripele ca să se 
ridice deasupra omenirei, dar putea-voi oare să-mi 
îndeplinesc menirea? Fi-voi înţeles şi ajutat? O. 
de-așşi putea citi în inimile supuşilor mei! Dar cine 
a putut vreodată să pătrunză în inima omenească, 
carte pururi închisă? 

“De ce m'aşi putea oare plânge că nu voi putea 
duce la capăt opera mea? Este în soarta omenească 
că nici cel mai puternic, nici cel mai norocos, să 
nu poată sfârşi clădirea pe care a început-o. Alţii 
vor desăvârşi opera mea”. 

Noul împărat, stăpân pe o ţară mănoasă şi pe 
un popot deştept, era hotărât să închine fericirei po- 
potului, toată inima, tot sufletul, toată mintea sa. 
Credea că de acum înainte ura şi discordia vor pieri. 
iar pacea şi fericirea vor domni în împărăţia lui. 
Dar dezamăgirea veni repede. Cei cari îl siiseră 
pe tron, ajunseseră de o îndrăzneală nemărginită. 
Cererile lor erau nenumătate şi cu neputinţă de im- 
plinit, şi cu cât el le da mai mult cu atât ei se a- 
rătau mai flămânzi, întocmai ca Cerber, păzitorul 


„DIMINEAzA COPIILOK” 


iadului, despre care se povesteşte că după ce mânca 
era mai flămând ca înainte de masă: 


ep, D 


Neputând mulţumi toate poftele, toate patimile 
acestor oameni împăratul se văzu insultat, amenin- 
tat, înconjurat de comploturi împotriva lui. Şi când 
toţi se uniră ca să-l răstoarne, el, scârbit de nerecu- 
noştinţa şi răutatea lor, lăsă de bună voie coroana, 
luă în mână toiagul călătorului şi plecă pe jos spre 
saul în care se născuse. Aici se aşeză iar în vechea 
şi strâmta casă moştenită dela părinţi şi începu 
să tragă brazde în ogorul lui micuţ. 

Acum era în adevăr împărat. Stăpân pe el însuşi 
şi pe pământul lui, nu era ţinut să dea socoteală 
nimănui. Nimeni nu-l înjura, nu-l ameninţa, nu-i 
cerea; toți consătenii îl iubeau şi îl stimau. 

Şi se simţi mai fericit ca plugar decât ca îm- 
părat 

Dr. I. C. Drăgescu 
di îi GOLD 


E’n zadar! 


Când merg la teatru, Cinema 
Eu nu îmi cumpăr altceva, 
Decât ,„Suchard” şi iar „Suchard”, 
Căci altfel, totul e 'n zadar. 


„intrun cuib de rândunică” ? 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


19 


PAGINA DISTRACTI 
U 


ECK 


Concursul lunar No, 


Desiegările iocurilor din concurs] 
innat No, 1 sunt: 


I. Trei ghicitori: DRUMUL (PĂMAN- 
TUL), ECOUL, ANUL (LUNILE, ANO- 


TIMPURILE); 
Il. Joc rombic: SIBERIA; 
s 
k IN 
Co BR 
SIBERIA 
CORA 
Sea, 
A 
DI. Ghicitoare: MI-ER-LA (Mierla). 
(Aë 


Bn deslegat toate 3 jocurile, urma- 
torii cititori din 


CAPITALA: 


G. Popovici, Marinescu V. Maria, 
Aurel lonescu, Lascar L. Banu, Smarz, 
N. Petrescu, Jetty şi Hania Penchas, 
Zucherman Ardică, Constantinescu Gr. 
Ştefan, penan Eugen, Popescu Au- 
rel, Şielănescu Elena, Oprişan St. Ni- 
culae, Peligtâd llie, Tudor Al. loan, 
Dorothea Fischman, Salomeia Zane, 
C. H. Popescu, Nicu Zaman, Mät- 
găritescu Milan, Mircea şi Mihail Fi- 
tiung, Bădescu Magi, Mihail Milea, 
Singer Sara, N. D.. Tomescu, Pe- 
ligrad 1. Romulus, Ionescu F. Maria, 
Zarzaropol N. Afrodita, Popescu Z. 
Nellu Mugustin, Ionescu F. Vasile, 
Alexandru Mihail, Ettinger Florica, 
Silvian Solomon, Stoica Lucia, Alexan- 
dru Stoica, Bébé Calmanovici, Sophie 
Calmanovici, Joyca V. Theodor, Gol- 
denberg Beno, Nedelcu M. loan, Po- 
ovici Costi, Lică Gherman, Iliescu 

. Alex. Stecoza P. loan, R. Gher- 
man, Leon şi Maria Merovici, Gică 
Făgărăşeanu, Leni Kolber, Mielu Hur- 
tig, Puica Solon, Constaniinidi A. 
Victor, Emilia Ionescu, Smutny M., 
Gh. şi T. Scribeanu, Petrescu I. Gh., 
Joana Popescu, Zissman Jacques, Ber- 
nat Cohl, lonel V. Marinescu, Zig- 
mund Axelerad şi Heinrich Rătinescu, 
Ana Melţăr, Ioan P. Alexandru, Anna 
Dumitrescu, Ciubuc N. Gheorghe, Din- 
că V. Nicolae, Rădulescu Şt. Florica, 
Preaţă D. loan, Vlaheli D. loan, Pe- 
tre şi Barbu Angelescu, lonescu V. 
loan, Herşcovici Filip şi Alpern Au- 
gust, Iliescu Jana, Henrieta Barth, Că- 
linescu Niculina,  Chirculescu  Gher- 


ghina, Nedelcu M. loan, Elena Găinaru, 
Kanner Corneliu, . Kalii. zekis Demos- 
tenos, loan V: loan, Marcus Ioseph, 
Niculescu D: Dumitru, Eugen Campus, 
Philipp Rabinoveii, Inocenţiu Rabachki, 
Cristea I. Vasile, Samy Herşovici, Niţă 
A. Stoica, Emiliana Vicol, Zimniceanu 
Gheorghe, Carmen  Wolisohn, Herş- 
covici Dinela, Constantinescu C: Du- 
mitru, Pepi Meisinger, Rebeca şi Ca- 
rola Ungar, Fatze Mărgărit, Lola şi 
Armand Goldstein, Lilly Poenaru, Piti 
Fatze, Rabinovici Eñ., Corneliu Dră- 
ghivescu, Rădulescu Manole, Perichas 
Carmina, Mina Mendel, Eugene Do- 
sogne, C. C. Stoenescu, Leibovici Li- 
bertina, Ioana Dincă, Israel Matilda, 
Louis Copelman, Sidt I. Avram, Vasile 
C. Băltăţescu, Soviany M. Sofia, Po- 
E Z. Venera, Edu G. Dumitru, 
uica Găluşcă, Vătatu loan, Rădulescu 
Neagu, M. Bercovici, Mia Conu, Ne- 
qulescu Elena Geta, Lelia Krebs, Re- 
chenberg Ruth, Mărioara Massler, E- 
iena Mihăilescu, Băduiescu Zoie, Bâr- 
san Ilie, Bârsan Nicolae, Gheorghe 
Virgiliu, C. Borisov, Umberto Lazzati, 
Roşu l. Florin, Elena G. Cărlogan, A- 
lexandru I; Schntrer, Edgat şi Con- 
suela  Ornştein, Gottlieb Maximilian, 
G. Haraâbagiu, Ionel C. Petrescu, Wein- 
traub Betty, Rădulescu Mircea, Mimi 
Schuldian, Niculescu D. Petre, Bruno 
Lieblich, Alex. G: Bibescu, lonel N. 
Petrescu, Tochi Maria, Nicu Samoil, 
lulia lancu, I. Sylvia, B. Moscovici, 
Silvia Georgescu, Valeria Vlad, E- 
mil Glasberg, Oprea N. Aurelia, Go- 
ron V. Ana, Silvia Codaru, Amelie 
Cohn, Blasbalg Beno, Onicescu Ana, 
G. Odiseu, Pajor G. Paulina, Rechen- 
Zei N., Costescu I. Nicolae, loan 
D. loan, Oprea N. Niculina, Ionel Tu- 
ceru, Hedy Spodheim, Glasberg S. 
Marcel, Costescu I. Virgiliu, Constan- 
tinescu Għ., Turcu I. Elen, Arvay Ale- 
xandru, Calmânovici Naftuli, Totoya 
losifescu, Niculescu H. Constantin, El- 
så Glasberg, Mihai I.. Marin, Niţes- 
cu Barbu, Quirin Rabachi, Soare A- 
vramescu, Manole I. Marin, Şerbă- 
nescu Gh., Alexandru şi Ioan Popp, 
Adrian I. Săulescu, Evanthia şi Aspa- 
sia Panas, Margot D. Ştefănescu, Mir- 
cea B. Beiner, Vasile Th. loan, Ilea- 
na Grideanu, Edgar Buiu, Const. B. 
Frăţilă, Ana Cohn, Dragon Constân- 
tin, Marcus Ignatz, Constantinescu Lu- 
ty; Călinescu G. loan, C. Schmerţlich, 
V. Alexandrescu, Hauler Tudorel, F. 
Basiliu, Petre Surdulescu, Ella Fro- 
nescu, Heller Octavian, Costache I. A- 
neta, Jenny Dumitrescu, Vălsan I. Pe~ 


PAG. 15 


tre, Sandu [., Stânciulescu Constantin, 
Călinescu Ştefania, Lenuţa şi Jana 
Theodorescu, Călinescu Nela bot 
A. Bella, Ionel Moruzi, Niculescu D. 
Maria, Amelia şi Ştefania Frăţilă, Bea- 
tride A Fify Rabinovici, Silvya Sandu, 
Th. Grossmann, Octavia N. Petrescu, 
Mărioara şi Nicu Pelin, Filip Brenus, 
LA Zalmanovici, Barbu Angeiu, Co- 
jocaru Nicolae, Clara şi Ricu Leibo- 
vici: 
(KA 

Bn deslegat toate jocurile din cona 

cursul lunar No. i; următorii da 


PROVINCIE 


ARSACHE, — G. V: Nacu. 

ARBANAŞI. — Sorin Q: Eñächescu. 

BRAILA. — René Theodossiadis, 
Agâr Simion, S. Mănescu, Ana E. 
Fiorias, Eftalia Benatdu, Panait B. 
Florias, Ştefan St. Vineşiu, Carol Gla- 


ser. . 
BARLAD. — L. lancovici. 
BHACIFALAU. — Ştefan Băncilă, 
BRAŞOV. — Singer H. Bruno, loan 

St. loan. K 
BUCECEA.—Avram Bercovici, Samy 

Bercovici. 

BUZAU. — Ionel 
Tintorescu Victoria, Pătărlăgeatiu P. 
Mihai, Theodor 'Bălutescu, Marieta 
Schawrtz. 

BOTOŞANI. — Alexandru Kindler, 
Albert Gross, Beca Davidovici. 

BACAU.—E. Ruscior, I. Drucker, 

BALŢI. — Raa Acherman. 

CHIŞINAU. — Vitali Dudcovskyj. 

CONSTANŢA. —  Bottea Magda, 
Gheorghe Simionică, lonescu Gheor- 
ghe, lonel C. Gălmoi. 

CRAIOVA. — Ştefănescu Î. Mihai, 
Saul S. Mandler, Grigorie L Corăciu, 
Victor şi Jean Peia, Ionescii Alexan- 
dru, Marieta şi Stela Matinescu, Si, 
Negoescu, Rozica Mitrani, Marcel Mi- 
trani, Ionel, Îulică şi Jeny Drăgânescu, 
Eufrosina şi Alisa Rădulescu, Rente 
Levy, Bernard Moisescu. P 

CAMPINA. — Bălan Niculae, NL 
cuşor Slavu, Mioara şi Lenuţa Vá- 
silescu, Atena Kretmenski, adimir 
Frieb, Eugenia F. Frieb, 

COROEŞTI. (Tutova/. — Georgeta 
Ţaga, Tincuţa Alexandru. 

CORABIA. — SEN 

CALAFAT. — Alex. Glumbeanu. 

CAZANEŞTI. (Vâlcea). — Andrei L 


Novac. 
DOROHOI. — Leon Marcovici, Lei, 
bovici Benu, 


Constantinescu, 


DE 


Ee 


PAG. 10. 


DARA-BUZAU. — Mişu şi George 
Dragomirescu. 

GIURGIU. — Popa Gheorghe G. 
Ion, Anţa Stamatescu. 
d GANEASA. ( (Romanați). — Bădescu 


GALAŢI. — Hurduc Neculaki, Gân- 
dac Haralambi, M, I. Silebrştein, Ema- 
nuel Agadtştein, Ionel Iliev, Despina 
Săndulescu, M. G. Ciuntu, Anghene 
Jon, Lazer Sandulovici, Beniamin Sch- 
wartzman, Mihăiliţeanu Ştefan, Rozen 
Lucian, Iolanda Issabela Rosen, Isac 
Feldman, Seoma A. Han, Volf Isac, 
Crişan V. Muşeteanu, Maria şi Ecate- 
rina Negulescu, Gicu Negulescu, Negu- 
lescu Ştefan, I. -Balţer, Chihaia Nică, 
Tan Costică, Paraschivescu Maria, 

HAȚEG. — Erich Vaina. 

IAŞI. — Rabinovici R., David Paul, 
Ghingold L.,: Moise Haimovici, Iancu 
Zumer, Staierman D. Leon, Jacques 
A. Simovici, Zilberman Herşcu, Mar- 
cel Ichilovici, Francisc M. Wechsler, 
Zalel D. Staierman, Bela Leibovici, 
Haim Beral, Sonia Leibovici, Nussem 
Herşcovici, ir Fişler, Kaufman Ma- 
ier, Mon Sega Victor şi Samy Gold- 
ştein, Mihail Haşnaş, 

ILTEU. (Arad). — Marcu Mănasie. 

JUPANEŞTI. Muscel). — Elena şi 
Zenovia I. I. Șerbănescu. 

Mke cat (Basarabia).—Horia Hu- 


M RARCULEŞTI. (Ialomița). — Mi- 
shail D. Rovinešcu. 

MARAŞEŞTI. — Tobias Ghiula. 

MEDGIDIA. — Onescu Alexandrina. 

OLTENIŢA. — Ida şi Didi Colonel 
Bilciurescu, Lenuţa Niculescu. 

PALAS. (Constanța). — Ştefan Si- 
mionică, Şt. Proastă. 

AŞCANI. — Victoria Pirozynski. 

“PIATRA. (Teleorman). — loan G. 
Flămânzeanu, 

PLOEŞTI. — Eugeniu Cojocaru 
Marietta Străchinescu, Titi şi Elena 
N. Petrescu, Florica Pomescu, Miti 
Ionescu, Olga Gănţoiu, Mircea C, Io- 


nescu. 
PIATRA-NEAMŢ. — Sava P. Sava. 
PITEŞTI. — Vasile Stoianovici, Te- 
ohanesuc, ZE ist L Cristescu, 
RADHAUŢ . (Bucovina). — Costică 
Ruscior. 


ROMAN. — Leibovici Moritz. 


AE E e N. Manolescu, Herţa 
on 
ROȘIORI (jud. Brăila). — Hneta 
G. Creţu. 
R.-SARAT. — Mircea  Naumescu, 


oa C. Petruş, N. Gh. Mihăescu, 
N. D. Tomescu, 


ROMAN. — Leon Mandel, Anuţa 
Leiman, Moise Schwartz 
SIMERIA, — Dăscălescu Gh. Ani- 


bal, ad! 


—— e 


SULINA. — Garbi P. Haralambie, 
Garbi P. Elena. 
Sam OARA. — Teodor Hisar. 


. — Lazarovici Sandu. 
SINANA — Sandu Constantinescu, 
Dan M. Mihail. 


SASCUT. — Dana Petrescu. 
E er ruga — Boroş Gh. Ion, 
ulz 


SE eg — Antonescu D 


ES EE — Const. şi Teodor 
Dinescu, Nicu şi Petre Dinescu. 
TURDA.— Moldovan Vladimir. 
ze, = a Pleşoianu. 
Vis SE — L. I. Vizitiu, Beniamin 


Stum 
VALENI DE MUNTE. — Gheorghe 


C Ss azol. 
NICEA. — Gh. Ştefan, Sandu 


N. pă nasa 
ZLATNA (Alba de jos). — e AER 
reta I. Răşcan, 
Se 
Hu deslegat 2 Pe din concursul 
lunar No. 1. următorii cititori din 


CAPITALA: 


Edu G. Dumitru, M. Blumenthal, Şte- 
fania Niculescu, Ecaterina Motet, Pre- 
descu I. Alexandra, Alexandru B. Ma- 
rian, Sely Brull, Elvira Sotiriu, Elize 
Bercovici, Janette Anghelescu, Floarea 
Stan, Sobe Pino, Alexandrescu loan, 
Edy Gruber, Popescu Vasile, Henry 
Behar, Flore! Offenberg, Lioana V. 
Stârcea, Tinel V. Stârcea, Moise Ci- 
prut, Zaharia Georgescu, Mitana Stro- 
escu, Petre Marinescu, Costică Stroes- 
cu, lon D Vasile, Ghişoiu P., Gruia 
N. Emil, Blumenfeld Pascu, Carciog 
Dumitru, Marioara Feldioreanu, Car- 
ciog Mihai, Mişu Nicolau, Stănciulescu 
Constantin, Maxim şi Raul Silvian, 
Lobel Mauriciu, Georgette Tocilescu, 
Mateescu A. Alex., Munteanu A. A- 
drian, Leon Calmanovici, Mioara Şer- 
bänescu, Şoricescu P. Ion, Şori- 
cescu I. Ioan, Wechsler Iacob, Paul 
Mihăescu, Georgescu S. Gheorghe, Le- 
tiția Domide, Vasile Sița, Cuqui Birn- 
berg, C-tin Marinovici, Emil M. Hes- 


„kia, Domenfeld Elisabeta, Ştefania şi 


Dida, Tehodorescu D. Elena, Tudorel 
Teyns, Miriam Dennenfeld, Zaharia 
D. Marin, V. Saul, Leni M. Albert, 


„DIMINEAȚA COPIILOR? 


Lilly Steckel, Emilia şi Constantin Io- 
nescu, Maria Ştefan, Mărăscu Tanţa, 
Totti Pascu, Elena Alexandru, Iliescu 
Vena, Soghivor Ion, Edgard Moisescu, 
Vasilescu Gheorghe, Gartemberg S. Al- 
fons, Cristescu Elena, Petrescu Sma- 
randa, Zoe Niculescu, Rosemberg Hizic, 
Anuța  Nciulescu, Petre N. Lupea 
Georgescu . Radu,- Dumitrescu C-tin, 
Constanța Gregorian, Banu Constan- 
tin, Titi Paşcanu, Janna Schwartzen= 
berg, Matei Mihai, Matei I. Constan- 
tin, Variulza şi Irina Bacan, Petres- 
cu D. Ioan, Arthur Pah, Marieta N. 
Urzica, Iancu şi Aizic H. David, Pa- 
raschiva I. Atanasiu, Goldenberg Tilly, 
Aron M. Grassiany, Florescu Gh. Ion, 
Leon I. Mihai, Ionescu S. Chiriță, 
Jenny Amuday, Dora şi Herman Lei- 
bovici, Stroescu Th. Alexandru, Cal- 
caj C., Ionescu: Mihai, Georgescu D. 
Ionescu Alexandru. 


asf 


Au deslegat un joc din concursul 
lunar No. 1, următorii cititori dit 


CAPITALA 


Tina Georgescu, Haimu Goldstein, 
Vajda I. Maria, Samuel Schachter, Po- 
pescu C. Gheorghe, Lobel I. Mauri- 
riciu, Herşcovici Aron, Drăgan D. Mi- 
hai (Şerban Vodă), Pârvulescu D. Ioan, 
En Solomon, V. Cotăraşe, Mitu 

nstantin, Csch Lajos, Sole Iulius 
Elena Raisler, Bărbulescu Gheorghe, 
Iuliana Popovici, Dumitrescu Z. Ale- 
xandru, Maria ‘Beldiman, Stavrescu 
Maria, Munteanu E. Zoie, Bärbulescu 
I. Mihail, I. M. Cristescu, Tudor Şte- 
fänescu, 'Hochmann Eugen, Catz Mar- 
cu, Nina Rosen, Margareta Alhalel, 
Tanţa I. Radu, "Raymond Kamerling, 
Cohn Avram, Olaru Anghel, Blanche 
Ebner, Banu loan, Jean Ionescu, Nico- 
lae Lalescu, I. Şaier, Cosma Vasile, 
Edgard Moisescu. 


stg 
In numărul viitor vom publica şi 
numele celorlalți cititori cari: au desle- 
gat câte 2 jocuri şi 1 joc. De asemeni 
şi numele norocoșilor câştigători car 
au eşit la sorţi. 
PE 
Tot în numărul viitor vom publica 
ŞI CONCURSUL LUNAR No. 2, CU 
MARI PREMII. 


KEE 


PE Copii! Cititi şi răspândiţi revista voastră „Dimineaţa Copiilor“ 


Ki 


Pad