Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1924 (Anul 1, nr. 1-46) 714 pag/DimineataCopiilor_1924-1669230485__pages550-599

“DIMINEAȚA COPIILOR 


Lucrarea scrisă 


= (Povestire pentru şeolari) — 


„ Stau la masă cu toții, idveselifi de sburdălni- 
ciile Corinei. Tăticu e mai vesel. ca de obiceiu, iar 
mama zâmbeşte fericită privindu-și copila cu obră- 
jorii aprinsi şi cu ochii strălucitori.. Dar din când 


în când îşi îndreaptă privirea spre Ticu, care stă 
morocanos şi cu privirea în farfurie, el care de o- 
Diceiu făcea atâta haz de năsbăţiile Corinei. Faţa 
mamei arată îngrijorare. Ce să fie cu Ticu? 

— Cei ai Ticule, îl întreabă, te doare ceva? 

Ticu tace. 

— I-a dat bătaie pofesoiul, glumeste nebunateca 
Corina, 


— Mă cam doare capul, răspunde cu jumătate ` 


gură Ticu. 
Şi într'adevăr îl doare. De la prânz, decând a 


eşit de la şcoală, tâmplele i-se sbat şi simte in tot - 


corpul o apăsare, o moleşeală bolnăvicioasă. Ar 
= vrea să iasă în aer liber, departe de ochii nevino- 
vatei Corine şi de ai părinţilor lui. Insfârşit masa 
„se termină. Cu pași greoi, Ticu se îndreaptă spre 
grădină. Acolo va putea cugeta în voe la fapta lui 
urită. Căci ce poate apăsa atât asupra sufletului 
unui copil, ca o greşeală de care îşi dă seamă şi 


pe care n'o mărturiseşte? N 
¿ Ticu e elev în clasa I-a de liceu. Au dat azi teză ` 


la istorie. Când li s'a anunţat subiectul, Ticu şi-a 
dat seama că mare habar de lecţie şi, cu ochii in-. 
ftrebători, privea către ceilalţi colegi, cari scriau de 
zor. Un gol i-se făcu în inimă, căci era şcolar 
conştiincios. In faţa lui, pe bancă, cartea de Isto- 
Tie antică stătea ispititoare in scoarţele ei albastre. 
Ticu întinse mâna, o deschise privind pe furis către 


profesor, care sta, încrezător, departe 


de banca lui “NW 


Fraților met 

Acum Ticu copia toată lecţia, Pe măsură ce fra. 
zele se aştetneau pe hârtia albă, inima lùi Ticu 
se liniştise, iar acum el scria cu sange fete, cu 
cartea deschisă înaintea lui, nedându-și seăma de 
ce se pona i uri, SN RA 

Când a sunat, a dat în grabă teza şi abia atunci 
şi-a dat seama de ceeace a făcut, Se îmbrăcă in 
i a si, cu capul infierbantat, se indreptè spre 
cas a 


Acum sta cu mâinile la tâmple și sufletul sèv 
era cuprins de temuşcare, 

Greşeala lui era de feiertat. Isi înșelase ge nf 
sotul! Şi-şi aducea aminte de vorbele tatălui său: 
„Când copiezi faci o întreită hoţie: Intâiu înşeli pe 
profesor, apoi tè futi pe tine însuți, şi mai furi 
şi pe colegii tăi, cari isi capătă nota prin muiică 
mu de-a gata, ca acela care copiază”, = 

Câtă dreptate are tata! se gândi oftand Ticu şi 
la gândul că fapta lui era aceea a unui hoţ, se 
înfioră. Deodată îi trecu prin minte să spue ce-l 
apasă. Dar cui? Corinei? E prea mică. Tatei? Ol 
L-ar supăra atât!... Dete fuga în odaia mamei sale, 
dar ea era plecată. stat) 

Ziua întreagă rătăci bietul Ticu muncit dé gân- 
duri. Şi seara, în pat se sbuciumă încă mult ki 
să poată dormi... TRAIA Mi 

A doua zi, plecând spre şcoală, Ticu era palid 


dar hotărit. O finiste acută Inasa local bieti 
mului de eri; dle di LA AR : 
Când profesorul întră fa clasă, Tieu sé fidicz 


dela locul lui. ; A ane 
mi dă Al. vode fat, vè tòn ala 


(DIMINEAȚA COPIILOR» 


nulați lucrarea mea la Istorie, căci am copiat, Si 
lăsă capul în jos. t 
Profesorul îl fixă un moment, apoi, trecând prin- 


e. bănci, ajunse la Ticu. In clasă era o tăcere 
idanca. | 


M'am aşteptat la aceasta din partea ta şi deaceea 
mam vrut să-ţi anulez concursul ieri, cu toate că 
te-âm văzut cu cartea deschisă. Făgădueşte-mi că 
nu vei mai repeta această faptă josnică. 
— QO, nu, Domnule! isbucni Ticu în plâns. Vă 
făgăduesc! 
..Dupò masă, tatăl său îi luă de o 
zise: AYE 
— D-l Teodorescu mi-a istorisit totul. Imi pare 
bine că te-ai oprit la vreme. Dar să ştii că a doua 
oară mă vei supăra rău. Apoi întorcându-se către 
soția sa, îi zise: Sărută-l, a fost demn de pă- 
rinfii lui! iag j 
In ziua aceia Ticu, a fost mai fericit ca ori- 
când. Isi făcuse datoria ca copil cinstit si sufle- 
tul său se simţea uşurat de povara ce-l apăsase. 
Oh! dacă toţi, şcolarii şi-ar de seama de da- 
toria lor şi ar fi sinceri cum a fost Ticu, wår 
mai exista pe lume oameni necinstifi! - 
Erna M., Şc. centr., Bucureşti 
im piete ee i 


Nicuşor azi e cuminte 


parte şi-i 


Nicuşor azi e cuminte 

Waleargă “ca mai "nainte; 

Prin grădină şi pe drum 

Nu. se mai joacă, acum. 

Oare ce i s'a "ntimilat? 

— Nu ştiţi? Vă spun eu, 

Îndată. De dimineață mereu 

li spunea Lizichii: — Ce ne pasèl 

Mimitica nu-i acasă 

Să ne vadă. Până o veni din piesă 

Vrei tu, să mâncăm, dulceaţă? 
Lizica, ispițită *ncetişor, 
Ascultă pe Nicuşor 

Amândoi deschid dula»ul; 

Car când să scoată capacul 

De la borcan, un soricel, ugar. 

Sări in cap lui Nicusor. 

Si el foarte "nspăimîntat 

los, borcanul a -scă-at. 
Lizica. repede a fugit, 
lar Nicușor 's'a "ngatbenit. 
S'acuma-i tare supărat 
Căci e la colț asezat. 

Dar Nicușor azi e cuminte; 

Nu se mai joacă cu "nainte 

„Prin grădină şi We drum... i 
Fi - Y. V. Mihailesou-Poeni, laşi 


— Esti un copil bun, Ticule, ii zise profesorul, | 


— 


Vedeți fi-ura de mai sus? Este portetui unui 1o- 
cuitor din Australia. (Cei mai mari să exolice ceior 
mai mici cum este şi unde se găseşte continentul 
Australiei). 

Australianul de mai sus ate ceva trecut prin nas: 
a un os lung şi cam subţire pe care şi l'a înfipt 
prin nări. Pentru locuitorii indigeni din Australia, 
aceasta este una din podoabele la care ei fin mai 
mult. i ; 

Australienii aceştia sunt cei mai inapoiati-oameni 
de pe faţa pământului. Sunt asa cum au fost oa-. 
menii cu multe mii de ani înaintea noastră. Pu- 
tin inteligenţi, neducând nici o grijă de curăţenia 
corpului, de cele mai mu'te ori lipsiţi de orice imbra- 
căminte, indigenii din Australia înebunesc după tot 
felul de podoabe. Intr'o zi unul dintr'insii nu mai 
stia cum să meargă de mândru ce era, pentru că gă- 
sise o vectie pălărie de cucoană. 

Astăzi Australia este stăpânită de englezi, cari 
au întrodus acolo -civi'izatia europeană şi au înte- 
meiat oraşe mai curate chiar decât orașele noasire 
din Europa. Numărul indigenilor australieni a scă- 
zut şi scade asa de mult, încât nu vă trece mul 
vreme şi ei vor pieri cu totul 


a 
` 


— Tică, de ce nu-i spui lui Petrus sa vie la 
şcoală? 

Tică. Nu cred să mai vie la şcoală, pentru că 
a bolnav de tifos. Si cineva e bolnav de tifos, ori 
moare, ori rămâne tâmpit. ej 

— De unde ştii tu asta? 

— Păi m'am fost şi eu bolnav de tifos? 

Trimisă de Zigu Grinberg-lagi 
ÎN Gn bon 


w Yo 


PAG. 8 Pr a a aaa e ra ae en “DIMINEAȚA 4 cbehione 


Cele şapte minuni din vechime Lai 


Tr 
EEE, anni Ek 
Dl 


Cele 7 minuni din vechime erau toate monumente 
de arhitectură sau -de sculptură alese printre “cele 
mai frumoase si: mai: vestite. Desenele de mai sus, 
reprezintă -în mic, forma. acestor :7: minuni. 

lată” numele lor după ordinea în care sunt a- 
şezate:. 1). piramidele- din. Egipt; 2) grădinile atâr- 
nate din Babilon; 3). templul zeiţei Diana din Efes; 
4) statuia lui: Jupiter Olimpianul, de sculptorul Fi- 
dias; 5): mormântul: regelui Mausol; 6); colosul din 
insula Rodos; 7) farul din Alexandria (Egipt).. 


Din viată isca frumuseti: şi minuni, n'au ini 
până astăzi- în picioare decât numai. piramidele din 
Egipt, celelalte şase au, fost distruse Şi -au pierit. 


Si acum o intabars către cititori: Do: 
riti oare să vă dăm în revistă descrierea 
mai amănunţită a fiecărela dintre cele 7 
minuni? O vom face bucuros, dacă cel 
puţin o sută de cititori ne vor cere lucrul 
acesta. Aşteptăm răspunsul lor... . 


Ilustratia de mai sus reprezintă un grup de cerce- 


„ași tineri japonezi, fotografiati la Copenhaga (Ca- . 


pitala Danemarcei). In oraşul acesta a avut loc de 
curând un mare congres al tinerilor cercetasi din 
„toată lumea. La 'congresul acesta au luat parte peste 
6000 de băeţi veniţi din 30 de ţări diferite. Au 
stat în tabără sub corturi întinse în Parcul Natio- 
nal, care este cea mai mare 'şi mai întinsă grădină 
din Copenhaga. Au avut'loc şi o mulţime de concu- 
cursuri si alergări. Micii congresisti au părăsit fru- 


moasa si mai cu seamă foarte curata capitală a.Da- 
nemarcei, cât se poate. de mulțumiți pafè tot ce au 
văzut şi au făcut acolo. > ` 
——— OO — — 
Am o grebluţă ` 
Cu cinci .dintisori, ` 
Pe zi-mi trebue . i 
De mii de ori. At See me 
i ` l (2upWw) 


PAG. 9 


DIMINEAȚA COPIILOR” = 
HAPLEA IN MORMÂNT de MOŞ NAE 


2 Si citește cum o Vetă 3. Din adânc oftând isi zice: 
ba 4 spisse! Boire De tot plimba 'N floarea vârstei a pierit; „„— Vai, cât “suntem pieritori! 
gta tie Pa Cum un Niţă — ierte-l Domnui Ce: mai. viaţă mincinoasă, 

Și cuprins de ganduri negre. Azi eşti viu şi malnè mori! 


Band prea mult s'a prapadit. 


la mormintele în şir. 


» Mi 
KÈ 


Evi i. tit, £ SN ; A d 
4. Ar fi spus mai multe Haplea. ~ 5. Sunt si mulți si crunti la față, © larin spaima sa nebună, 

Dar privind în depărtare preerie Panan dni. A bed iepak a a el ce să facă, 
Vede că spre el aleargă Se'ngrozește bietul Haplea, Pa PI ji pe mai râu ca varga 
Calareti în goana mare. Zici că şi-a eșit din minţi. ° n'ta piele se dezbracă.. 


e = i 


8. lată vin și călăreți. 9..— Eu sunt mort, răspunde Manlea 


7. Și zărind o groapă goală, 
Haplea mult nu se gândește, - Când îl văd, ei s'au mirat: me SUR ma plictisesc, 
Ci se-aruncă 'ndată "ntr'ansa „Un om viu în pielea goală, să aflu ce-i prin lume, 


Şi de-acolo stă. priveste - In mormânt ce-ai căutat? — ES din groapă şi privesa. 


PAG. 10 


FAN. St a 


Lacomia pedepsită 


A fost cândva, intr'un sat, un ceasoriitèr băirân. 


Acesta sărăcise din cauză scumpetei traiului şi din 
lipsa de Iuâru, Ca să se hrănească, a trebuit să-și 
amaneteze lücturile din prăvălie, unul câte unul, 
până când nu-i mai tămăsese nici unul, $ 

Văzând că nu mai poate trăi asa, căci altfel nu 
voia să muncească, se hotări să plece în lume, spu- 
nand că se duce să se îtâlnească cu Dumnezeu. 

A plecat. După ce-a mers o zi întreagă, pe în» 
„serate ajunge la marginea unei păduri. Ati se ho- 
tări să mâie peste noapte, căci îi era teamă .ca nu 
cumva să-l dezbrace hoţii. Se puse deci cu capul 
pe un butuc de stejar ce era din întâmplare acolo; 
dar nu apucă să pună bine capul, când din pădure 
apărură doi uncheşi bătrâni, care-i ziseră ceasor- 
nicarului: 


— „Bun noro€, prietene, da "ncotro? 


— „Bun sosit, bătrânilor, id mă duc.... ...Am pie» . 


cat din satul meu cel sărăcăcios şi acum mă duc 
să-l caut pe Dumnezeu, A 
— „Apoi eu sant Dumnezeu!” îi zise unul din 
< cei doui, care părea a fi mai bătrân. 
— „Dacă-i aşa, răspunse ceasornicarul, fâ-mă 
Doamne să scap de această sărăcie ce sa abătut 


pe capul meu. Dă-mi şi mie ceva, ca să pot să-mi 
reiau tar meseria mea şi să-mi scot lucrurile ama- 
netatè; că mare pacoste a picat pe mine”. 

„— „Fie, răspunse Dumnezeu; dă şi tii buturuga 
ceia la o patte şi ai să găseşti acolo sub ea, o 
oală plină numai cu pietre nestimate şi cu bucăţi 


etré şi 5 bucăţi a aur, 


de aut. Ia-ti 5 din acele pi 
iiozeu, #itand acestea, 


apoi du-te în satul tău! 


se făcu, cu tovarășul său, care era Sfântul Petru, 


tevazut, lăsându-l pe bătrânul ceasornicar Singur. 
Ceasornicarul plin de mitare, vtu să se arunce 

la picioarele lui Dumnezeu, dar Acesta pierise. 
ădu atunci buturuga la o parte şi deodată o 


„lumină îi luă vederea şi era cât pe aci să cadă pe 


spate; dar venindu-şi in fire; se aplecă şi băgă 
mâna în oală. Scoase 5 pietre nestimate şi 5 bu- 
căți de aur; apoi punând la loc buturuga, plecă. 
Insă nu făcu nici cinci paşi, că se opri şi îşi zise: 

— „De ce mi-a spus Dumnezeu să iau numai 
atâta, când acolo este o oală plină. De ce m'am 
luat după gura lui? De ce nu am luat eu toată 
oala, că doar el a plecat şi nu mai mă vedea. la 
mai bine să mă întorc să o iau eu toată; cine ştie 
când mai găsesc aşa chilipir”. Zicând acestea, se 
întoarse înapoi şi luă oala toată. După aceea, pu- 


_mând la loc buturuga, plecă într'o fugă spre Satul 


său. Cum ajunse aci, lăsă toate vè avea tu el, afară 
de traista cu bogăţia si plecă în târg, la im ma- 
gazin, ca să-şi ia sculele necesare. (Cum ajunse 
şi întră în magazin, ceru să i se aducă: aia, ästa, 
aia, gi se făcu un morman de scule, De plătit, 
dădea o piatră nestimată. După ce le împachetă, 
scoase traista şi băgă mâna în ea, ta să scoată 
pietrele nepreţuite; dar care nu-i fu spaima, când 


în loc de pietre nestimate, scoase pietre de aste-` 


lalte si in loc de bucăţi de aur ,scoase niște bu- 
căţi de fier ruginite. Incepu să plângă şi ieşi afară 
din magazin, plin de lacrimi, pe când cei din ma- 
gazin radean de el, făcându-l nebun. 


Ceasornicătul plânse mult şi pricepu că Dimne- 


zeu îl pedepsi pentru lăcomia lui. Pricepu cât de 
rău se purtase el cu Dumnezeu, dar n'avu 'ncòtro. 
De îmbogăţit, nu Sa putut îmbogăţi niciodată, căci 
tot sărac a rămas. S'a pus pe muncă şi nu. mai 
se lăcomia la mult, ei se mulțumea cu mult puti- 
nul ce-l câştiga, lucrând pe la unii şi pe la alţii 
Când îi pica ceva în mână, nici nu se uita la 

el, zicând: bes. ! 

„Lătomia-i sărăcie, 

„Pe când munca-i o comoara, 

„Ce nu se măsoară, 

„Măi bine sărac cinstit, 

„Decât calic îmbogăţit”, 


Nicu (N. P, Manifò)e Brăila — 


=== DIMINEAȚA COPIILORĂ 


w 


sk“ 


„DIMINEATA COPIILOR” 


A Mi? 


Ochiul cel stang al împăratului 


Un ţăran bătrân adusese de vânzare la târg un 

gou tânăr şi puternic, 
— , Mosule, cum vinzi boul?” il întrebă un mu- 

şteriu. 
u— Nu-l vând cu bani, răspunse bătrânul. 

— Dar ce vrei să fi-se dea pe el? 

— Ochiul cel stâng al împăratului, 

— Nu cumva ai înebunit, „de vorbeşti în felul a- 
cesta? 


— Ba nam înebunit ai loc, raspunse țăranul. 


Cui îi se pare scump, mare decât să nu-l cumpere 

In întregul târg se duse vestea dé ţăranul cel 
bătrân şi de cuvintele lui. Ajunseră chiar până la 
urechile oamenilor din jurul împăratului. 

Unul din aceştia se duse drept la împărat şi-i 
zise: „Iimpărate slavite, la târg a sosit un bătrân 
foarte ciudat. Are de vânzare un bou şi cere pe el 
ochiul stâng al Măriei Tale”. ' 

Impăratul porunci să fie adus înaintea sa ţăranul 
cel bătrân, iar când îl aduseră, îl întrebă zicân- 
du-i: „Eşti oare nebun ca să ceri astfel de preţ 
pe boul tău?” 


Mobile cazu in Geinani Fa răspunse, în felul 
următor: „lartă-mă, Stăpâne! | Fiică-mea m'a invatat 


i "POVESTE MONGOLĂ — 


să -cer un astfel de preţ, pentru bou. Decât ea, fă- 
când aceasta s'a gândit numai la bine, de oarece 
e vestită în toată împărăţia peniru destepticiue 
nea ei” 

Impăratul dădu moşneagului drumul, porunci na 


„Să-i aducă numaidecât pe fiica omului acesta. Ca 


veni, o întrebă: „Dece l-ai sfătuit pe bătrânul tău 
tată să-mi ceară ochiul meu cel stâng?” - 

— Pentrucă doream să te văd, răspunse fata. Alt- 
fel, nu mai fi poftit la bali 

— Si ce nèvoe aveai să mă vezi? o întrebă div 
nou împăratul. ] 
„„— Ca să-ţi spun ce vorbeşte poporul despre Măr i 
ria Ta. ; 

— Spune că te ascult. 

— Toţi spun asa: „Ochiul cel stâng al mpa: 
tului este de prisos, de oarece nu vede cu dânsul | 

— Cum asta? 

Fata grăi mai departe zicandu-i: 

„Când vin la Măria Ta supuşii ca să fie judecaţi, 
pe cei mari şi bogaţi ii pui la dreapta, iar pe cei , 
săraci la stânga ta: Totdeauna le dai dreptate celor 
ce stau la dreapta. De aceea poporiil spune că nu 
vezi cu ochiul cel stâng”. 

Dintru început împăratul se mânie de cuvintele a+ 
cestea şi o aruncă pe fată în închisoare. După 
câteva zile, vrând să-i încerce deşteptăciunea, 6 
chemă din nou şi o întrebă: „Poţi să-mi spui care 
e preţul tutulor bogățiilor mele?” 

— Pot, răspunse fata, dar numai dacă juri în faţa 
tutulor curtenilor că mi te vei supune mie trei zile 
şi trei, nopţi. 

— Auzi, auzi! strigă împăratul mirat din cale 
afară. Să mă supun eu tie?... Văd că ţi-ai luat prea 
mare îndrăzneală... Decât, fie şi asa! Numai ţine - 
minte bine: dacă după trei zile.si trei nopţi nu răs- 
punzi la întrebarea mea, vei fi numaidecât spån- 
zurată. SĂI i 

— Primesc, zise: fata. 

Impăratul făcu jurământul cerut, iar fata îi grăi zi- 
cându-i: „Acum ascultă, împărate, porunca mea: trei 
zile şi trei nopţi m'ai să mănânci şi nici mai să bei”. 

Nu-i fu uşor împăratului să îndeplinească porunca 
aceasta, dar m'avea ce face, de oarece jurase în faţa 
tutulor curtenilor. 

In ziua a treia bietul împărat să moară de foame, 
nu altceva. 

Fata cea deşteaptă îi puse înainte o găină friptă 
şi-i zise: „„Impărate, îți dai oare toate bogăţiile pl 
tru găina aceasta?” 
`== Da, dal se grăbi împăratul sè răspundă, 


PAG. 72 


— lată, aceste e preţul bogățiilor tale: mănâncă 


şi să-ţi fie de bine! 

Împăratul se aşeză să mănânce şi recunoscu că 
fata aceasta era cea mai „iu din întreaga lui 
împărăție. 


(gous Sen 
e ka aw 


Ch 
ZIN 
SAA 
N' MWA 


SAA 


a 


| 
| 
| 


E 
E: 
E 
E 
= 
E 
g 


„Şi dacă de azi încolo —: adaugă împăratul — 
observi că nu văd bine de ochiul cel stâng, să-mi 
aminteşti numai decât fără nici o teamă”. 

— Dumnezeu să-i dea fetei celei deştepte zile 
multe si. fericite! Aşa se rugau oamenii cei săraci si 
necăjiţi. S'a mai întâmplat însă ceva. Fiul mai mare 
al împăratului prinse dragoste de fată care nu era 
numai deşteaptă, ci şi frumoasă de nu-i găseai pă- 
rechea şi o luă de nevastă. Căsătoria aceasta merse 
întregului popor la inimă. + 

Din ziua aceea împăratul vedea foarte bine şi cu 
ochiul cel stâng. 

Prelucrare de Vlad Nicoară 
——— .c So $— annan 


Projesorul. — Ce fel de aoinne domestice am 
invățat noi până acum? 

Elevul. — Calul, vaca, boul, capra, oaia şi altele. 

Profesorul. — Foarte bine. Astăzi vom face cu- 
nostinfa unui animal domestic, care este credin- 
cios şi nu-l părăseşte niciodată pe om. Care este 
animalul acesta? 

Gică, — Puricele. ~ ai 
Trimisă da Scuban-Orheiu 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


Prietenia între păsări 


“vietenia între animale si mai ales între păsări, 


es» foarte puternică. Sunt multe exemple cari arată 


cum păsările se ajută una pe, alta si cum rămân 
foarte crediitcioase față de stăpânii lor. Chiar şi 
gâsca, această pasăre care nu .mai deşteaptă nu 
este, ne miră câteodată cu bunătatea ei. 

Iată un fapt petrecut întradevăr. In ograda unui 
țăran, erau mai multe gaste. Un gâscan se obişnuise 
așa de mult cu oamenii, încât îndată ce zărea vre- 
unul din casă, alerga înainte şi începea să i se gu- 
dure. Celelalte gâşte, obsevând aceasta, au început 
să-l invidieze. Îndată ce-l vedeau că merge spre 
stăpânii lui, năvăleau toate asupra lui şi-l loveau 
cu ciocul. Până la urma urmelor, l-au gonit cu 
desăvârşire din cârdul lor. 

In sfârşit, acest gascan asa de bun la inimă, 
şi-a găsit un alt tovarăș. Anume o gâscă bătrână 
orbise şi nu putea să-şi găsească singură mâncarea. 
Gâştele o goniseră şi pe dânsa din cârdul lor. Cei 
doi izgoniți s'au împrietenit unul cu altul, încât 
nu se mai despărţiau de loc. Gascanul luă sub 
ocrotirea sa pe gâsca cea oarbă şi îi purta de 
grije cu toată duioşia. Când era vremea de scăldat, 
el o apuca pe gâscă de gât şi încet şi cu toată bă- 
garea de seamă, o ducea până la râul, care. 
curgea la marginea curţii. După -ce îi dădea drumul 
în apă, înnota şi el lângă dânsa şi era atent ca 
să nu i se întâmple vre-o neplăcere. După ce se 
scăldau în deajuns, ac- ıl o conducea pe gâscă 
până. la țărm, o wte uşor de gât şi o 
scotea din nou p 


Păsările nu nur 
şi răzbună, împreii 

Iată în privinţa 
dunici îşi teneti t 
zile, pe când ele li] 
in cuibul lor. Cand 
se incercara să-l iz 
tit, dar nu izbutiră. 

Rândunicile  plecar: 
în curând, însoţite de 
dunici. Fiecare rându 
tin noroiu. Cu noroiul 
rea în cuibul în care 
stăpânilor. Nu după m 
pira, îsi dete sufletul. 


jută între ele, dar se 
a celor care le fac rău. 
exemplu: Două rân- 
ireaşină. Intr'una din 
o vrabie -şi se aşeză 
se întoarseră acasă, 
e musafirul nepof- 


ca să se întoarcă 
reg de alte rân- 
în cioc câte pu- 
au astupat intra- 
isezase fără voia 
neavând ce res. 


Vasile Stănoiu 


+ 


;DIMINEATA COPIL QR? 


Azore! hu Dorel 


Azorel povesteşte o faota urata 


Iubitul meu Dorel, tremur încă de groază şi de 
mânie. Mă voi sili să-ţi povestesc în ordine si cu 
sânge rece, dar nu ştiu dacă voi putea până la 
sfârşit. 

Şi acum ascultă. Pe maidanul din faţa casei noa- 
stre se pripăşise `o biată căţeluşe slabă, de-i nu- 
mărai toate oasele. Nu se ştie de unde a venit şi a 
cui a fost mai înainte. Pe semne ceva oameni răi la 
inimă au lăsat-o flămândă şi după aceea au şi is- 
gonit-o. 

Biata căţeluşe, rămasă fără stăpân şi fără nici o 
ocrotire, se gudura pe lângă toţi trecătorii şi se 
ruga să-i dea ceva de mâncare sau cel puţin să 
nu o bată şi să nu o chinuiască. 

Intr'una din zile cateaua aceasta fătă cinci catei, 
draguti cum sunt toti cei din neamul nostru. 

E o minune cum putea să-i hrănească pe toti, 
când te gândeşti că treceau zile întregi fără ca ea 
însăşi să capete un oscior cât de mic sau o, fărămi- 
tură de pâine. 

Intr'o dimineaţă un om din vecini îi mai adu 
încă trei căţei mici. N'am putut să aflu de unde 
îi găsise. Cateaua avea tot dreptul să nu-i primească. 
Nu se necăjea ea îndeajuns cu cei cinci ai ei, dar să 
se mai impovareze şi cu alţi trei. Totuşi, i-a pri- 

t, i-a lins şi punându-i alături de copiii ei, le-a 

t să sugă. 

Ce-i drept, din ziua aceea omul care adusese că- 

i îi aducea în toate zilele de mâncare. In chipul 

sta. era şi ea mulţumită şi bietii cafelusi aveau 

. mânca, 


Iată însă că într'o seară căţeaua începu să tipe, 

se zvârcolească de durere şi să scoată nişte: ur- 
e îngrozitoare: Nimeni nu o lovea şi nu-i făcea vre 
rău, aşa că nu puteam pricepe ce i-se întâmplase. 


După o oră de chinuri şi zvârcoliri, biata căţea 
A doua zi s'a aflat din ce 


chise: ochii si muri. 
nurise. Un om rău la suflet o otravise. Dece? 
mai din răutate, căci ea se purta foarte bine 
ă lumea. 
cum cei opt căţei plâng zi si noapte. Sunt 
ici ca să se poată man Men asa. ca 


„PAG. 13 


sarmanii de ei sunt osândiţi să piară de foame. 

Ba chiar în momentul acesta aflu că doi dine 

tr'insit au şi murit. Câtă răutate, dragă Dorel, 

din porra A A! tău care te doreşte, 

n Azorel. 
—— oo 


Scaunul hipnotizat 


Strangeti în jurul vostru cât mai mulţi spectatori 
şi spuneţi-le apoi că sunteţi în stare să exercitati 
puterea voastră hipnotică asupra unui obiect, spre 
exemplu a unui scaun. 

Pentru aceasta, n'aveti nevoe decât de puţină di- 
băcie şi de un căpătâiu de aţă neagră, lungă de 
vr'un metru. Să aveti grijă ca lumina din odae — 
fiindcă veţi lucra noaptea — să fie cât mai an 
si cât mai departe de locul experienţei. 

Treceti într'o odae alăturată şi luaţi un scaun — 
de preferinţă cu picioarele negre =: Şi legaţi fiecare 
din capetele atei de câte un picior din faţă al scau- 
nului pe care-l veţi aduce în faţa spectatorilor, pu- 
nându-l jos. Veţi avea grije să aşezaţi scaunul jos, . 
trecând aţa pe după picioarele voastre, aşa cum 
am desemnat alături. Intindeţi mâinile spre spătarul 
scaunului şi faceţi câteva semne cabalistice, pri- 
vind mereu spre partea de. sus. — In sfârşit, 
miscati picioarele cu paşi mărunți înapoia voastră şi 
spectatorii vor vedea cu uimire, cum scaunul ascul- 


tand poruncei voastre — „hipnotizat” — vă uf- 
mează, tras de aţa cu care este legat. 
——— OO ——— 


Unde trece, toti cad inaintea ei, cad a nu, se- „a 
scoală până nu vine cineva wa Je | 
Avanaas) 


Două izvoare limpezi, iar în ai lor e o co- 
lină. Stăpânul lor nu e mulțumit, când e rapò în 


izvoare. 
| "(1nsou 18 10490). 
Du . 


PAUL si acel ÈS m esa ai Go 


PAG. 14 


„DIMINEAȚA COPIILOR» 


Cele sapte ursitoare 


— LEGENDÄ — 


Stiti când s'au întâmplat cele ce am să povestesc 
aicea? 

Acum mai multe mii şi mii de ani. S'au întâm- 
plat într'o vreme când pe pământ nu erau încă oa- 
meni şi când totul era altfel de cum este în zilele 
noastre. Iar dacă mă întrebaţi de unde ştiu eu lu- 
crurile acestea, vă spun că asa le am auzit şi eu 
. dela oameni bătrâni, cari, la rândul lor..., dar la 
„te să mai lungim vorba? E mai bine să povestesc 
ieeace am auzit. 

.... Si aşa, Dumnezeu cel mare şi atotputernic fă- 
cuse pământul, pe care după câtăva vreme crescu 
cea d'intâiu plantă. Se bucură mult pământul nos- 
siru. Şi avea dreptate, pentrucă planta aceasta era 
cel d'intâiu copil al său. 

De sus din cer priveau însă cele şapte zâne-ursi- 
toare. Dacă nu ştiţi care sunt ele, vă spun că una 
este zâna soarelui, a doua e a lunei, iar celelalte 
cinci sunt zânele celor cinci planete, pe ale căror 
nume le veţi auzi mai jos. 

Şi aceste şapte zâne vroiră să fie cu toatele na- 
şele primei plante ce răsărise pe pământ. Se co- 
borâră aşa dar din cer, mergând fiecare din ele 
pe câte o rază de lumină, 

Zâna soarelui, care era îmbrăcată numai în aur 
strălucitor, grăi şi zise: „Vei fi o plantă nobilă şi 
mândră, cu flori galbene şi cu suc îmbelşugat”. 

Zâna lunei, care era îmbrăcată într'o haină ar- 
gintie, zise: „Vei fi o plantă palidă şi plăpândă şi 
vei da flori fragede”. , n 

A treia la rând venea zâna lui Saturn. Zâna a- 
asta era rea la suflet, aşa că îi făcu bietei plante 
urări de rău şi nenoroc. 

Zâna lui Mercur îi ură să fie delicată şi fină şi să 


„i şi pere de al vindeca pe oameni de diferite - 
Lhali,/ 


Zâna lui Marte, iute şi aprinsă cum o ştim, if 
spuse să aibă culoarea roşie. 

Zâna lui Jupiter îi dori, din potrivă, să dea florj 
albastre, curate şi foarte linistite. 

Zâna din Venus, sau, cum ii mai zice, zâna Luk 
ceafòrului si care totdeauna este veselă si zâmbi. 
toare, o sfătui pe plantă să dea flori de culoarea 
albă şi să fie plină de dragoste pentru toate faptu- 
rile de pe pământ. 

Pământul care auzise tot ce grăiseră zânele, se 
găsea in mare încurcătură. Dorintele şi urările celor 
şapte zâne nu se potriveau de loc între ele. De a- 
ceea, toate nu puteau fi naşe în acelaş timp. Şi 
dacă ar fi fost să aleagă pe una dintr'insele, cele- 
lalte zâne, cuprinse de invidie, s'ar fi supărat râs 
de tot. 

Mica şi tânăra plantă isi îndreptă atunci Ko 
ei şi grăi zicând: „Voi creşte si voi face şapte gră- 
unfe. Din fiecare grăunte se va naşte o floare de- 


„osebită şi fiecare din aceste flori isi va avea cs 
..nase câte o zână din cer.” 


Asa se şi întâmplă. Planta crescu, făcu şapte 
graunte, fiecare grăunte căzu în pământ şi prinse 
rădăcină, Prin această rădăcină pământul îi dedea 
putere să crească şi să devină o nouă floare. In ' 
chipul acesta crescură şapte flori deosebite, cari 
primeau în timpul nopţii raza dela naşa lor din 
cer. Numai florile soarelui îşi închideau ochii şi dor- 
meau toată noaptea. 

Şi aşa au răsărit pe pământ flori felurite şi au pu- 
tut fi împăcate cele şapte zâne-ursitoare. 

Prelucrare de Ali-Baba 


Cine se laudă că nu e mincinos, trebue etonit 
pe ieaiaia: j} PE, : 


> 


vim = 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


Jocuri cu premii 
REBUSURI 


PROBLEMA AMUZANTA 


tă zice fiului său: 
rtografie, îţi voi da un leu; iar de câte ori 


fi, îmi vei da indarat 60 de bani. După 
uri, fiul are 3 lei şi 80 de bani. De câte 
st primul si de câte ori n'a fost? 


ublica numele deziegătorilor celor două re- 
ai problemei amuzante. Pe lângă aceasta 
rda la cinci dezlegători, cari vor esi prin 
a sorți, câte o coiectie broşată a revistei 
ġa Copiilor” dela i No. 1—32, Nu se va ţine 
a dezlegările trimese mai târziu de zece zile 
riţia numărului de faţă. 
—— Ce -- 


„afața şi au ia pământului 


Supra'aţă Populaţie 
în kim wtr. locu tori 
Ba Ea NI 9.897.150 443.520.000 
e d e e 44.163.670 ` 9585.478.000 
T a ON DO SOU 138.215.000 
la. . . . 39.000.650 174.844.000 
l RAY Kat 8.954.420 1.467.090 
iile polare 12.699.590 13.000 , 
‘otal . . 144.772.890 1.719.537.000 
——— omm 


— Ce deosebire este între un purice si 
ne 

“— Deosebirea este că puricele e mic si 
itul e mare. 

— Nu, pentru că elefantul are purici, iar 


ware elefanti. 
Trimisă de L L. Badesou-Pitestè 


min tik ik a A kika ka ii bata a 


„De câte ori vei fi pri- 


A ARN ’ 
Jo pal abia Yi tat 


PAZ TA 


„De vorbă cu cititorii 


M.D.-Loco,— Dacă mai ai făcut dacat să coniezi bavèlti 
m „Auders-u“. eum vrei sit semnâm pe d-ta, pe când 
alia e persoana care și-a d-t osteneala să le iraducă? 
Si am scris de atâtea ori să nu ni-se trimită lucruri 
copiale. 

C. I.-Aoco., — Pe partea opusă cuponului de premit 
este un nunt, asa că tiindu-se, cititorii nu pieri ceva 
din matera. Tevis ei, E foarte greu a-l tipări separat, 
că se n ate pierde. 

Mai multe cititoare-Brăila.— Repet că nu pot să vă 
inuepi ris cererea en publicarea !otosralii lor. f 


O cititoare.-Caracal. — Ți-:ş fi explicat si eu mai as 


manunfit cele ce doreai să ştii despre 
vitej' 3 
Em. Ch.„Brăila.— Buca!a . 
No. 35 era, :ecum lesne se înţelegea. o poveste trech -= 


„Sufletele de 
.O călătorie la lună“ din 


puită. In bucata -Vecina noastră luna“ din No. 36, ai 


vă uţ |rsi care este adev ul despre lună, 

D-l Nicolae Bachm.-Loco, este rugat să treacă in- 
tr'o zi de li eru, intre orcie 6—7 seara, pe la redacţia 
revi-t' i noastre, 

D. F..Campina. — Ar trebui să ne spui de unde ai 
A uăl-v ian pa văulaten 1 a) :. 

"jo 


Tutulor colaboratorilor 


Rugăm încă odată pe toţi aceia carl ne trimit spre 
publicare diferte bucăţi, să ţină seamă de urmăioa- 
rele lucruri: 

a) Să nu scrie decât pe o singură față a foaiei, 
lăsând fața cealaltă albă; 

b) Să serie numai cu cerneală, cât mai citet si să 
lase ceva loc priutre rânduri pentru a putea face in- 
dreptèrile necesare; 

c) Să-şi dea. totdeauna numele întreg și adresa 
exactă; 


a) Să arate numele autorilor, titlul cărţii şi al bu- 


catli la scrierile traduse și limba din care au tradus; 
e) Să nu ne trimită bucăţi lungi și mai cu seamă să 
nu netrimită bucăţi copiate din alte cărți sau reviste. 
Bucăţile trimise de cei ce nu vor ţinea seamă de 
condiţiile de mai sus, nu vor fi luate în cercetare. 
incă ceva, vacă am publicat o bucată trimisă de 
un cititor, nu înseamnă ca cititorul acela să ne tri- 
mită săptămâna! bucăţi spre publicare. Din potrivă, 
să fie mulțumit că i-s'a publicat și să lase şi aitora 
loc. Cititorilor le cerem să ciiească şi să răspân- 
dească revista, iar nu să colaboreze la dânsa. Avem 
materie și chiar mult mai multă decât ne Speo: 


la rai 


PAG. 16 


De când e domesticită pisica 


„Pisica a fost odată sălbatecă, asa cum au rost 
şi toate celelalte animale domestice. Trăia în pă- 


duri, departe de oameni. Cei cari au domesticit-o,. 


sunt. vechii “Egipteni: Aceasta s'a întâmple“ acum 
vre-o 2000 de ani. Egiptenii o socoteau pisica, 
drept un animal sfânt şi îi purtau mult de grije. 
Dacă lua foc vre-o casă, primul gând al oamenilor 
era ca mai întâiu să scape pisicile şi după aceia 
să încerce să stingă focul. Când se întâmpla şi murea 
o pisică, stăpânii ei se- îmbrăcau in haine de do- 
liu, ca şi cum ar fi murit vre-un om şi după obi- 
ceiul de atunci. isi tăiau părul din cap. Acela care 
ar fi omorit, fie chiar şi întâmplător o pisică, era 
condamnat la moarte. Corpurile pisicilor moarte, e- 
rau îmbălsămate si. înmormântate cu aceiaşi pompă, 
cu care erau înmormântați şi oamenii. 


Din Egipt, pisica domestică a fost adusă şi în 


Europa. 
Marcu Voinea 


La administraţia revistei ,,Dimineata 
Copiilor“ (Bucureşti, str. Sărindar No. 


9-11), se Ă marii legate în câte 3 volume 


revistele No. 1—19, 11-20 şi 21—30. 
Preţul fiecărui volum, care reprezintă 


o adevărată comoară pentru tineret, este 


LEI 30. 


Volumele se trimit contra costului, la 


domiciliul cititorilor franco. 


Cele mai frumoase 


Rochite si Costumaşe pentru copii 
găsiţi numai la MARELE MAGASIN CARMEN SYLVA 
Str. Lipscani 68 — Bucureşti 


A apărut: 


2l H. BIRNER 
| București, Calea Victoriei 128 
Şi se trimite gratis la cerere, 


e 


- Dar-răbdare. 


i A) Preful-curent No. 1, de mărci poştale 
page pentru colectiuni, al casei 
A 


at M-Oraiova— „Şeful de gară“ nu e bine tradusă. 


"Un exemplu e fraza următoare : „Ela voit să se râză de 


line“, care numai românească nu este. : 

Gh, C.Ploesti, — «Măgarul fermecat». Citeşte „Mă- 
garul lui Haplea“ din No. 2 al revistei si vei vedea că 
e aceeaşi poveste. Traducerea din nemteste a „Mora: 
rului“ lasă de dorit, > 

S. M. Gr.-Loco,— „Povestea unui mic vânător“, Re- 
citeşte numai prima frază si vei vedea. cât e de lungă 
si de greoaie, Aşa ceva nu merge pentru copii. 

L. T. U.—.Mama“. Chiar începi cu o rimă şchioapă. 
„Imbătrânită“ nu prea rimează cu „întiptă“. 

V,A.Galaţi.—Ne-ai trimis un desen de începător. Pe 
lângă aceasta, desenele pentru reviste gi gazete se lu- 
crează în anumite condițiuni tehnice -pe care nu le cu- 
nosti. Nu e nevoe să mai trimiti. l 

I. I.-Piatra«Neamf.— Traducerile d-tale de anecdote 
lasă mult de dorit ca limbă românească. » 

S. Am„R.„Vâlcea.— Dacă fiecare cititor ne-ar trimite 
câtă materie ne-ai trimis d-ta o singură dată, n'am a- 
vea timp s'o răstoim, necum să o citim. Pe lângă a- 
ceasta ai tot.copiat fără să spui. 

C. B. .V.-T.-Severin,—Am scris de atâtea-ori că nu 
publicăm deocamdată şarade, de oarece ne lipsește spa- 
tiul pentru, a publica numele 'deslegatorilor. .. : 

P. Astr.—, Visul lui Ionel“ nu e bine tradusă. Dacă 
vrei, trimite-ne nouă originalul rusesc, - 

C. V.-Loco, — Iti vom publica din fabulele traduse, 


M. C.. C.„R.-Vâlcea, — In. ,Citelul: neascultătore . 
prea sunt încurcate rimele, ceeace - nu e bine pentru o; 
poezie care se adresează copiilor. yo À 

A, FwLòco,—,Sarada" d-tale e foarte ușoară de ghi- 
cit. Nu există tablouri pictate cu gaz. gon H 

P. I. — „Prostie“ e o bucată cât se poate de greşit a 
tradusă și cu cuvinte ca „ofereşte“ si altele, cari numai 
românești nu sunt. 

E, S. Tarutino, — Zodiacul“ e puţin cunoscut de 
micii cititori, asa că ghicitoarea d-tale nu va fi ghicită. 

L. P„Loco, — „Noaptea“ este o compoziţie bunicică 
de şcoală, dar nu e pentru revista noasiră, în care pu- 
blicăm bucăţi de acţiune. i | 

E. P„Bistreţ.— Cred că eşti încă mic, aşa că nu cu- 
noști îndeajuns nici limba franceză şi nici scrierea ro- 
mână. Traducerea d-tale lasă prea mult de dorit. 

L. A. H.-Turiucaia, — Povestea cu cafeaua e mai 
frumoasă de cum a povestit-o ţăranul de care -pomenesti. “ 

R. R. I„Constanța.— , Tiur-liu-liu" nu.e bine scrisă ' 
ca ortografie și construcţie, iar „Din isprăvile lui Ionică“ 

e copiată. Dorim să ne fii cititor iar nu colaborator, 


Tăiaţi şi păstraţi cu ingrijire acest cupon. 
CUPON No. 4 
pentru marile premii ale revistei 
„DIMINEAŢA COPIILOR“. 


$7 
————.. 


Atelierele , ADEVERULS, S. A. 


„REVISTĂ. “SAPTAMANALA . | pe fana 
_Dinacron N BaTzaRIA, 


IEEE aaa ea EEE T i egean aperi ie Rotile 


N ai W UN,CAL SPERIAT "e | PRETUL 3 LEL 


Gè E S 


IE MSO VANNS a 


€ 


— Dece si cum a fost indreptat — 


Mai întâiu, cred că ştim cu toţii ce este un ca- 
fendar. Mulţi, poate, nu vor şti să răspundă exact 
şi lămurit, dacă li se cere să dea o definiţie a-cu- 
vântului calendar, decât deocamdată lăsăm la o parte 
definițiile. . 

Este deajuns că înţelegem, ce este un calendar, 
Şi mai ştim încă ceva; că, vorbind de calendar şi 


de datele lunei, zicem de obiceiu, stil vechiu, stil » 


nor, 

Din ziua de 14 Octombrie curent, a încetat orice 
deosebire de calendar. Biserica ortodoxă română a 
îndreptat acum vechiul calendar de greşeala lui, 
făcând un calendar care să fie cât se poate mai 
exact, 

„ Vechiului nostru calendar, îi zice calendarul lu- 
lian gi îi zice aşa, pentrucă a fost făcut la Roma 
pe vremea lui /uliu Cesar, Cel ce l-a întocmit, a 
fcst un mare invăţat păgân, anume Sasigkene, prin 
urmare, calendarul iu.ian nu era un calendar cre- 
şinesc, Şi cum putea fi creştinesc, dacă fusese 
intocmit cu 46 ani mai inainte de naşterea Dom- 
nului nostru lisus Hristos? Aşa dar, nu cădem în 
nici-un păcat, dacă il schimbăm şi îl îndreptăm. 
Ceeuace a făcut şi Biserica noastră ortodoxă. 

Vor întreba însă mulţi: „dar ce cusur avea ca- 
tendarul iulian?” 

lată ce trebue să răspundem: Anul socotit după 
ca'endarul iulian era ceva mai mare decât anul 
adevărat. (Prin an adevărat, se înţelege timpul cât 
pune pământul ca să se invârtească o dată în jurul 
scarelui). Din cauza aceasta noi rămăsesem,. în so» 
cotirea datelor după stilul vechiu, (adică după ca- 
lendarul iulian), cu 15 zile în urma anului ade- 
varat. 

Sfântul Sinod a îndreptat acum greşeala aceasta 
a calendarului iulian, fără să se atingă însă de cea 
mai mică orânduire a Bisericii creştine de Rasarit, 

Toate sărbătorile fixe, vor fi după calendarul 
asa cum a fost indreptat. Ziua de Paşti va fi insă 
fixată tot după socoteala de până acum. 

Ştiţi in ce lună şi dată cade Paştele în anul 
1925? Să vă spun eu: în ziua de 19 Aprilie. Aşa 
fiind, /nălțarea Domnului va fi la 28 Mai, iar Co- 
borirea Sfântului Duh, (Rusaliile) la 7 Iunie. 


Spuneţi, dragii mei, toate acestea şi părinților 
Rosiri 
an ` Stie-Tot 
danm ao enn | 


„DIMINEAȚA COPIILOR 


Papagalul 


= FABULA — de Florian 


` Fvadând din colivie, un limbut de papagal 


Saşeză intr'a dumbravă, 
Si luând o vace gravă, 
Cum își ia adesea prostul ce se crede genial, 
S'adresă la păsărele 
Ce cântau pe rămurele: 
„Glasul vostru nu-l admir? 
„Astfel, tu, privighetoare, 
„Ai lungimi supărătoare, 
„„Cânţi duios, dar fără sir; - 
„Şi-unde pui c'a tale triluri n'au cadente muzicale, 
„Tu canarule, mai voce! Proaste-s cânturile tale 
„O, sticlete conabiu. 
„Cât privește ciocârlia, ar putea să cânte bine, 
„Dacă maistru ea pe mine 
„Mă avea de timpuriu. 
„În sfârşit ori ce ați face, 
„Păsărelelor, nici-una n'aveti darul de a-mi place! 
Ca urmare prea firească spre-a 'ntări al său cuvânt, 
Cum o biată cântăreaţă şi 'ncepea frumosul cânt, 
Papagalul cu 'udârjire, 
Versul dulce-i risipea, 
Fluerând prelung, subțire 
Și artista amutia. 
Plictisite de purtarea-i îndărătnică, ude tal 
Păsărelele pădurii într'o zi se adunară 
Si la el venind, grăiră: „Cântărețule de sol; 
„Iu ce critici glasul nostru, si faci mare tărăboi 
„Fluerând, nu mai încape nici o urmă de "udoială 
„Că ești mare” profesor; 
` „Fä-ne dar puțin şcoală, 
„Și desmiardă-ne o clipă cu-al tău glas fermecător? 
La această neașteptată si 'nsutitd rugăciune, 
Scărpinându-şi mot:l falnic, ce-adumbrea ingusta-l 
[minte, 
Papagalul zise 'n fine, deschizând. enormu-i cioc: 
„Doamnelor, eu fluier bine, dar să cânt nu ştiu de loc! 
Traducere de Dumitrescu M. Eraclie-Pocşani 


 — on 


Cine ne dă flori primăvara, răcoare vara, hrană 


“toamna şi căldură iarna? 


"(2140q7) 
La sălii initiat revist imitate 
Copiiior'' (Bucureşti, str. Sărindar No. 
9-11), se găsesc legate in riul volume 


revistele No. 1-10, 11-20 şi 21-30. 
Preţul fiecărui volum, care dă: W 
té! adevărată comoară pentry tineret, este 


ha se trimit contra costului, ia 
domiciliul cititorilor franco. 


+ 


DIMINEAȚA COPIILOR” 


pa 


pa 


( 


DiMIN 


. - 


k'. r <7 y fè 
RTR CORIDOR 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: 


- 


CURESTI — STRADA SARINDAR 9-11 BUCUREŞTI, — TELEFON 6167 


BUCI 
ABONAMENTE: UN AN 150 LEI 
ŞASE LUNI 80 , 
2 NOEMERIE 1924 


4= 


UN NUMAR 3L 
IN STRAINATATE DUBLU 
Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


Povestea frumoasei Leila 


Povestea care urmează vine de departe, tocmai 
din ţara Persiei. In ţara aceasta era (adică este si 
astăzi) marea cetate Siraz unde în grădini nenu- 
mărate cresc trandafirii cari parfumează vazduhul 
până la întinderi foarte mari. In cetatea Siraz nu 
era palat mai frumos decât acela al puternicului 
print Saferedin, iar podoaba cea mai prețioasă a 
palatului şi a cetății întregi este prinţesa Leila, 
soţia lui Saferedin. 

...Si Leila povesteşte nobilelor si bogatelor doam- 
ne persane cari sunt în vizită la dânsa: i 
' „Precum ştiţi, m'am născut în oraşul /ezd, care 


este aşezat tocmai unde începe marele pustiu de 


nisip. Familia mea era foarte săracă. De aceea, 
mama şi o soră mai mare a mea lucrau din zori 
şi până noaptea la un atelier de covoare persane, 
iar tata cără apă din râul Mehrez şi o vindea 
in oraş. 1 
! Pe mine mau dat întâiu la şcoală, unde n'am 
învăţat carte multă. Si ştiţi cum era odaia noastră 
„de clasă? Fără bănci şi fără mese. Invăţătorul si 
copiii ne aşezam cu toţii pe jos, stând turceşte 
cu picioarele încrucişate. Pe mine nu prea mă tăia 
„capul la învăţătură si de aceea deseori varga învă- 
țătorului îmi invinetea mâinile. 

La vârsta de 12 ani am fost retrasă dela şcoală 
şi pusă să muncesc şi eu la atelierul de covoare. 

Această muncă nu-mi plăcea de loc, aşa că de 
câte ori era cu putinţă, fugeam din atelier, eşam 
şi din oraş, si mă duceam să stau sub tufisul 
de trandafiri ce creşteau dealungul râului Mehrez. 
Acolo îmi plăcea să-mi povestesc mie însămi şi 
cu glas tare tot felul de poveşti pe cari le născo- 
ceam singură. Intr'una din zile îmi spuneam po- 
vestea următoare: 
' „Au fost odată două roze gemene. Născute îm- 
preună, au trăit şi au murit tot împreună. lar după 
moarte sufletele lor s'au urcat la cer şi s'au în- 
fAjisat Atotputernicului Dumnezeu. Si Dumnezeu le 


Yo ma a $ 


de Ali-Baba 
grăi cu blandete zicându-le: „Mi-a plăcut că nu 


Spunete-mi acum ce răsplată cereti pentru viața 
viitoare? 


— „Am dori, răspunseră rozele, ca să fim iarăşi 


unite şi să fim prefăcute în doi fluturi, ca flu- 


turii ce veneau să se aşeze pe noi, atunci când 
trăiam pe pământ, 

— „Am să vă fac în voe, le zise Dumnezeu, însă 
veţi sta în sânul meu până vă va, veni rândul să 


vă intoarcefi din nou pe pământ. 


Când sosi timpul acesta, Dumnezeu — cine ştie 
dece — le prefăcu în fluturi, dar pe una dintr'ânsele 
o prefăcu în fluture de zi, iar pe cealaltă în flu- 
ture de noapte, asa ca fostele roze nu se mai pu- 
teau întâlni in noua lor înfăţişare de fluturi. Cei 
doi fluturi erau, sărmanii de ei, foarte trişti şi 
amarati. | 4 $ 

„ln sfârşit, intr'o seară iluturele de zi hotări 
să stea şi noaptea şi să-l întâlnească cu orice chip 


pe fluturele de noapte, chiar dacă ar fi să-și j 
fească vleata. Nenorocitul de el ala feriti Ini! 


d 


`v'afi despărţit nici o clipă in'viafa de pe pământ. 


- 


PAG. 4 


devòr, căci iată ce sa întâmplat: Asa cum zbura 
în întunerec, fără să ştie încotro merge, văzu deo- 
dată lumina lămpei, pe care luând-o drept soa- 
rele zilei, zbură într'acolo cu toată încrederea. Dar 
vai! şi-a ars aripele şi a căzut mort la pământ. 
In clipa. aceia iată că vine şi fratele său, flutu- 
rele de noapte. Durerea ce-l cuprinse la vederea 
fratelui său ars şi mort îl făcu şi pe dânsul să 
nu mai poată trăi, ci isi dete sufletul chiar in 
noaptea aceea. 

„Pe urmă ce s'a intamnlat? răsună îndărătul meu 
O voce necunoscută. 


„Tresării de spaimă, cand înaintea mea se ivi ` 
un tânăr chipeş şi îmbrăcat asa cum se îmbracă ' 


numai prinții şi împărații. Când l-am văzut cum 
este, mi-a pierit orice teamă. Tânărul cel necu- 
noscut şi-a cerut voie să stea lângă mine, iar 
după aceea m'a întrebat: „Aşa se sfârşeşte po- 
vestea celor doi fluturi?” 


— „Da, aşa se “sfârşeşte, i-am răspuns eu. 


— „Nu, se impotrivi el cu vorba. Ascultă ca sà 


„Sufletele celor doi fluturi s'au dus 
din nou la Dumnezeu care le-a zis: Sunt mul- 
ţumit că prietenia dintre voi m'a slăbit. De aci 
încolo veţi fi împreună în vecii vecilor. Şi îi pre- 


vezi sfârşitul: 


făcu pe amândoi in două stele cari sunt mereu . 


una lângă cealaltă”. 


— „Sfârşitul acesta e foarte frumos, i-am zis eu ; 


bucuroasă tânărului necunoscut. 

„La întrebarea lui dacă mai ştiu vreo poveste 
tot aşa de frumoasă, i-am răspuns că pentru mine 
an mai frumoasă povesie — cu toate că mare sè 
se intâmple nici odată — este aceea pe care mama 
mi-o spune din când în când. Imi spune anume mama 


„să atunci când eram copil in leagăn, a venit acasă | 


. 
i 


m a e s NE II PR TRE LR EE a T EN DATERA AE E ara e 


„DIMINEAȚA COPIILOR" 


la -noi o babă pe-care nimeni nu o văzuse până 
atunci. Baba s'a uitat lung la mine şi după aceea 
întinse asupra mea mâinile sale şi zise: 
„Vei fi prinţesă.” Vezi ce prezicere mincinoasă, 
adăugai eu. w 
— „Ba nu e mincinoasă, ci este foarte adevărată, 
îmi tăie vorba tânărul cel necunoscut care stătea 


lângă mine. Vei fi, dacă consimti, soţia prinţului 


Sefer-edin, care este cel ce iţi vorbeşte în mo- 
mentul de faţă. 

„Şi iată cum, îşi încheie Leila i saca LAY fata 
săracă m'am măritat după bogatul, puternicul şi 
mai presus de toate mult iubitul meu print Se- 


fer-edin” 
Prelucrare de Ali-Baba. 


un | viteaz 


Mama lui lucrează-afară 
„Este cald; o zi de vară, 
Lângă ea, o cloșcă albă 
Ciugulește: foi. de malbă 
Puișorii mititei 
Se *nvârtesc. în jurul ei. 
— Mamă — zice Nicuşor, 
Privind lung un puișor, . 
—; Puisorii - când .sunt mici. 
Sunt ei, ca si noi, voinici? 
e N deşi nu “sunt ' prea mare, . 
„Aș pleca "n război călare! 
Zău, viteji ca mine, n'are 
România nici o sută! — . 
. Nu sfârși de. zis 
Că 'ndatè, o gânganie, o si 
Printre ierburi. se strecoară, 
„Lin coboară. . - 
Si în fața lui s "așează. 
Cine strigă- -acum cu groază? 
„Curge: sânge când te. muşcă cărăbuşii?” 
Es AAA 'n dosul ușii. 
Margareta. Constant 
——— x —— 
Ce fel ide pietre se găsesc in număr mai- mare la 


ţărmul mărei? ı 


: (epa-auatd) 


"Ge dé pe apă şi: mu se.scufundă?. 
“loquo 
„m dee ABE 


DIMINEAȚA COPNIOR? = Pwo. 3 


“Calatoriile unchiului meu  - 
A te de N. BATZARIA 
1. — De unde vine povestea de față 


Imi aduc aminte. De când s'au întâmplat cele 
ce voi povesti în rândurile de faţă, au trecut mulţi, 
foarte mulţi ani, aşa de mulţi că le-am si pierdut 
socoteala. yè 

Totusi, imi aduc asa de bine aminte de vremea 
cand eram si eu copil, asa cum sunt cea mai mare 
parte din cititorii mei. 

Iată, închid ochii, ca să văd mai desluşit cu 
ochii minţii. Văd înaintea mea un munte înalt. E 
aşa de înalt şi prăpăstios, că pierzi orice curaj 
si gândeşti că mai să te poţi urca până în varful 
lui. Călătorule, nu'te teme. Dacă suişul este ane- 
voios, în schimb eşti răsplătit şi încă de două 
ori pentru osteneala ta. 

Intâiu, pentrucă aerul pe care îl respiri este un 
aer sănătos de munte, un' aer care te înviorează 
şi te face mult mai:sprinten. Vezi că nu mai eşti 
omul molesif dela şes, galben şi tras la faţă, cu 
trupul greoiu şi cu. piciorul tremurator. 

Şi vrei să ştii care :e a doua răsplată? După 
ce ai mers o bucată de vreme, aşa ca la o ju- 
matate de oră,.stai puţin locului ca să răsufli, 
intoarce-ti privirile spre partea de unde vii şi pri. 
veşte. à S 

Ceeace se desfăşoară înaintea ochilor tăi este de 
o nespusă frumusete, mai cu seamă dacă ai norocul 
să faci călătoria aceasta în timpul primăverei. 

Vezi o câmpie întinsă, care devine ca atât mai 
întinsă, cu cât o priveşti din partea de mai sus 
a muntelui pe care îl urci. Câmpia ia înfăţişarea 
unui covor, a celui mai mare, dar tot deodată şi 
A meu mai frumos covor ce s'a putut vedea vres 
odată. 


O mulţime de sate presară această câmpie, pe 
„care munţi înalți si păduroşi o închid din toate 
"părţile, păzind-o de vânturile reci si de oameni 
răi. Şi. dacă, după ce ne-am odihnit bine, ne ur- 
sava | A căm şi mai sus pe muntele care ne găsim, ne 

2 îi uităm din nou spre şes, vedem colo in depărtare 
Că se înalţă despicând cerul o mulțime de tur- 
nuri şi că mii şi mii de geamuri strălucesc viu 
şi puternic în bătaia soarelui. 

Ce-i acolo? Eşte un oraş şi chiar un oraş dese 
tul de măricel. 

Aud însă îndărătul meu glasuri cari mă întreabă: 
„Dar unde ne ai dus? Ce-i cu satele, cu-oraşul 
şi cu câmpia de care ne vorbeşti? Şi unde ajungem 
dacă urcăm muntele pe care zici că ne găsim? Nu 
cumva ne spui vreo poveste închipuită şi nu cumva 


toate locurile acestea nu sunt nicăieri pe faţa pă- 
mântului, ` ; 


PAG, 6 


Nu, dragii mei, nu spun nici o poveste închipuită 
şi nu vorbesc de lucruri cari mar exista. Există 
şi există aşa de bine, în cât, gândindu-mă la ele, 
îmi vine... na, că îmi tremură mâna şi mi-se umplu 
ochii de lacrimi. 

Nu spun nici o poveste închipuită, de oarece lo- 
curile de cari e vorba le-am cutreerat în lung şi 
în lat de zeci. şi de sute de ori. Iar drumul de 
pe muntele de unde privim frumoasa câmpie duce..., 
duce tocmai la comuna în care m'am născut şi 
mi-am petrecut anii copilăriei. 

Da,e departe, e chiar foarte departe. Ca să mer- 
gem până acolo va trebui să străbatem toată Bul- 
garia, o mare parte din Serbia şi să pătrundem 
până în fundul Macedoniei. Vedeţi, prin urmare, 
că e un drum de câteva zile şi o parte din dru- 
ml acesta va trebui făcut cu trăsura sau chiar 

iare. 

Si acum, dacă nu mai aveţi nevoie de alte lă- 
muriri, hai să urcăm înainte muntele, de oarece 
ne mai rămâne o bucată de făcut. lată, că viu 
şi eu cu voi. Viu ca să vă servesc de călăuză, şi 
vă arăt pe unde putem scurta drumul, la care 
fântână găsim apa cea mai rece şi mai limpede, cum 


le zice acestor stânci uriaşe, cari se ridică ame- 
ninfòtoare deasupra drumului nostru, de cine şi 
când sunt făcute semnele şi inscripţiile ce le vedeţi 
săpate intr'ansele, etc., etc. 

Aicea sunt o călăuză bună, pentrucă ştiu totul, 
știu ce este fiecare arbore şi cum îi zice fiecărei 
pietre. 

Nu vă uitaţi că picioarele îmi tremură şi că o- 
chii îmi sunt umezi. Nu e de oboseală, ci de în- 
dnioşare, de dragoste că văd din nou, după tre- 
cere de atâţia şi atâţia ani, locuri ce mi-au fost aşa 
asa de dragi şi unde am gustat adevărata fericire. 


Vă rog să mă iertafi că am lungit asa de mult 
vorba, dar aşa este când vorbeşti de ceeace ţi-a 
fost mai drag. Şi cu cât eşti mai departe de locul 
de naştere, cu atât îl iubeşti mai mult şi cu atât 
ti-se pare mai frumos, asa de frumos că îţi în- 
chipui că un al doilea ca dânsul nu găseşti pe 
"toată întinderea pământului. 

Văd însă că prea am stat mult locului. Să ne 
căutăm, aşa dar, înainte de drum, urcând mereu. In 
sfârşit, iată-ne la capăt, adică aproape în vârful 
muntelui. 

Ei, dar ce este această ne mai pomenită pano- 
ramă care se desfăşoară ca în vis înaintea pri- 
virilor noastre? Ce sunt aceste două mii sau, poate, 
trei mii de case, toate mari, toate curate şi albe 
ca zăpada, toate făcute din piatra cea mai trai- 
nică şi cari par că au fost asvârlite una deasupra 
alteia de mâna vreunei zâne sau a vreunui vră- 
Jitor iscusit? Nu-i aşa că e frumos, că nu vă vine 
să credeți ochilor? 

“dată, dragii mei, aci este locul meu de naştere, 


„DIMINEAȚA COPNLOR - 


aceasta e mândra şi frumoasa mea comună care; 
ridicându-se in crestet de munte, stăpâneşte de a- 
colo toată câmpia pe care am văzut-o mai adineauri 
şi arată tutulor călătorilor, tutulor străinilor uimiti 
de frumuseţea ei cât de harnici gi de istefi sunt fiii 


neamului românesc din Macedonia cari şi-au durat 


locuinţe aşa de frumoase şi de prietenoase la o înăl-" 


time asa de mare, unde nu-i puteau ajunge nă- 
vălitorii şi nu-i puteau supăra duşmanii. 3 

Iar în fundul unei grădini mari şi cu mulți pomi 
fructiferi este... o, nu, nu mai este, ci a fost. Da, 
în fundul unei grădini mari şi cu mulți pomi ro- 
ditori a fost o casă care îmi era mai dragă decât 
toate celelalte, pentrucă aceea a fost casa mea pă- 
rintească. Dintr'ânsa n'a mai rămas nimic, de oare- 
ce...; dar la ce să mai vorbesc de lucruri- şi în- 
tâmplări a căror povestire mie îmi face rău, căci 
îmi sgândăreşte răni abia închise, iar pe voi n'are 
dece să vă intereseze? 

De aceea, e mai bine să mă întorc la ceeace 
vroiam să povestesc dela început, dacă nu mi-ar fi 
luat înainte amintirile şi dragostea de locurile pe 
cari nu le-am văzut de atâta amar de vreme. | 

„Și aşa îmi aduc bine aminte de o lădiţă in 
care îmi tineam jucăriile. Ce nu era într'ânsa? O 
adevărată prăvălie de mărunţişuri. Arşice, dintre 
cari unele plumbuite, iar altele făcute chiar toate 
de plumb, cleşte şi un ciocănaş, un mic ferestrău 
ruginit, un vechiu pistol care m'a rănit pe mine, 
când am vrut să trag cu el, trei sfârleze, o praş- 
tie, un arc gi cu trei săgeți, o veche călimară de tu- 
ciu, rămasă — îmi spunea mama — dela bunicul meu. 
Mai erau în atât de încăpătoarea mea lădiţă...., 
dar ar trebui să umplu pagini întregi, dacă ar fi 
să înşir toate comorile cu cari mă făleam și la 
cari fineam ca la ochii din cap. 

Lada mea însă care, după cum aţi văzut, era 
un fel de sacul lui Moş-Crăciun, cuprindea ceva 
despre care puteam spune cu toată dreptatea că nu 
avea nici un alt băiat din întreaga comună. Anu- 
me, erau două medalii, două medalii de bronz, așa 
că nu puteau fi scumpe, însă erau foarte preţioase, 
pentrucă erau două medalii militare, câştigate de 
primul lor stăpân pe/câmpul de războiu şi pentru 
fapte vitejesti. 1 

„De unde avem in casă medaliile acestea?” o 
întrebasem eu de mult pe mama. 

— Sunt din decoraţiile unchiului tău Adam, îmi 
răspunse mama care adăugă, insotind cuvintele cu un 
oftat adânc: Atâta-i tot ce a rămas dela dânsul. 

Unchiul meu Adam! Un unchiu pe care nu-l vă- 
zusem nici odată, Un unchiu care m'a făcut să 
mă pufnească râsul când i-am auzit întâiu numele. 

Auzi d-ta nume de unchiu: Adam! 

„N'o fi rudă cu Adam care a fost izgonit din 


` rai?” am întrebat-o eu pe mama. 


= Să nu vorbeşti asa de unchiu Adam, pentrucă 


A 


.` 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


nu-ţi şade bine şi dacă te aude tat-tu, să ştii 
că ţi lungeste urechile. 

N'am mai râs de numele unchiului meu Adam, 
dar tot am vrut să aflu ce-i cu dânsul, unde se 
găsește acum şi dacă am să-l văd vreo-dată. 

lar buna mea mamă — fie-i ţărâna uşoară! — 
mă lămuri că unchiul Adam, plecat de acasă încă 
dela vârsta de 15 ani, a făcut călătorii lungi, a 
cutreerat o mu'time de ţări, a trecut prin o mul- 
time de peripeții si de primejdii. S'a făcut după 
aceea oştean într'o ţară depărtată, a luat parte la 
trei războaie, a fost în cea mai mare parte din 
Asia şi a căzut ca un viteaz pe câmpul de luptă 
într'o ţară puţin cunoscută. 

Multe luni după moartea lui părinţii mei au pri- 


„mit, printr'o întâmplare aproape minunată, un cu- 


făr mare. Deschizându-l, au găsit că îritr'ânsul era 
o uniformă de ofiţer dintr'o armată străină, o fru- 
moasă sabie cam încovoiată, două pistoale, câteva 
decoraţii militare şi... un pachet cu manuscrise. Toate 
lucrurile acestea aparținuseră unchiului Adam. 

„Ani dearândul admiram uniforma şi sabia cea în- 


covoiată cu mânerul încrustat cu argint şi pistoa-- 


lele şi decoraţiile. Nici nu mă gândeam însă să 
desfac pachetul cu manuscrise şi să citesc ceva din 
cele ce scrisese unchiul meu. 

Când am ajuns însă în vârsta la care intelegeam 
şi îmi dădeam seamă mai bine, mama îmi incredinta 
pachetul cu manuscrise, zicându-mi: 

,,Citeste-le şi când vei avea ocazia, foloseste-le. 
In manuscrisele acestea unchiul tău îşi descrie nu- 
meroasele şi foarte. interesantele sale călătorii, pre- 
cum si viaţa sa plină de peripeții şi tot felul de 
aventuri.” 

Le am citit cu toată băgarea de seamă, le am 
ipus în ordine, împărțindu-le în capitole, am şters 
şi suprimat ceeace mi-s'a părut mai puţin intere- 
sant şi le-am transcris pentru ca să fie tipărite. 

Aşa dar, capitolele ce urmează sunt scrise de 
unchiul Adam, eu nefăcând altceva decât, asa cum 
am spus, să le transcriu, să pun titluri şi să şterg 


unele lucruri. 
; (Va urina) 


——— cp ——— 
Glume 


Un surd auzi cum un mut povestea că un orb 
a văzut un olog dansând şi un ciung cântând la 


la pian. 
Trimisă de D. Druckman 
#+#ns 
lonel. — Nicule, ştii că a căzut Crăci 
ziua. de Paşti? 
Nicu. — “um se poate aceasta? 


lonel. — Uite cum: pe tata il chema 
s'a împiedicat în ziua de Paşti şi a căzut 
mn sate a GOE e nen ea 


PAG. A 


FAG. 8 


„DIMINEAȚA COPIILOR» 


Pussy si lacom 


Sus de bariè Siti ce?. Uita- aceasta, Pussy fu apucat de nişte 
ă, că î. vedeţi sisiguri. Un şoa- dureri ingrozitoare..Incepu, să, se N 


mort. svârcolească, să tipe, să o cheme 

), ho, hi, strigă ` Pussy; ce pe. mă-sa: „miau! miau!, adică „a- 
aveam de şoareci, “ par'că iutor! nu mai pot!” 

iezeul pisicilor mi l-a scos in. Biata maică-sa l-a îngrijit, l-a 


Şi nici una, nici două, „îl „uicat în. pat, i-a dat doctorii, din 
1 şi-l mâncă pe loc, fără să-l ele. mai bune. Il vedeţi acuma: pe 
că şi fără măcar să-l Jopoa Pussy, cum stă cwninte şi liniştit 


ele. Il mâncă, cu cap, . în pătucul său. A jurat că altă 
, €u tot. `. ` dată nu va face decât ceeace îi va 
i ce s'a întâmplat? Şoare- apune maică-sa. 
icela nu murise de moarte Lacitin 
ci fusese otrăvit. Din cauza . A aaa 
KOU ian i ki V: 
amurg, pe când cânta ` Si Dumnezeu; tnduiosat, 
'oiană...,. — Luna De-al Lunei tainic dor, 
plină "l-asculta Schimbă pe micu ?nstrăinat 
+?ntotdeauna... In astru lucitor. 
IV. | Ah 
rziu, — suina mereu D'aturnci, pe cer, luceste "ntr'ana 
felată m : Luceafărul de seară, 
lui Dumnezeu Si, visătoare, iese luna 
trimeată. Ca să-l, revază iară.. 


Broazu-Leurdeni 


-l face, nu-i trebue, = ', 

-l cumpără, nu-l doreşte, 

i îi trebue, nu-l vede. '` | 
“[m6npsoa) 


„D'WNEATA COPIILOR 7. o 
HAPLEA S de MOS NAZ 


PAL 


3 Se 'noptează, iară Haplea 
C'un cearsaf mi-se 'nvelește 
Şi mergând ca o stafie, 
Auziti cum trancaneste: 


. Haplea-si zice: ,,Haplisoru-mi „Stai că-l, fac eu să priceap 
Tied Donul At na ag PAD Că năluci, stafii, vampiri, 

E deştept nevoe mare, Cum prin basme se tot spune 

Doar păcat că e fricos. ' Sunt curate născociri.“ 


2 


E” PTR em SEERE + TDI i 


- FI 


4. „Sunt vampirul care noaptea 5. Tot umbland'asa prin casă — 6. la pe urmă maturoiul, 


Ari = dravan in stafie. 
Pe copii ii fur din pat, De nevastă se. izbeste, Trage zd i 
Cine rea și noeulta. „Piei, Satano!“ strigă biata, „Aoleu!' se vaită Haplea, 


c arie 
Eu pe dată l-am luat.“ Si 'ngrozită se cruceste. ` „Stai, nu da că sunt piftie! 


“ Dar femeea nici n'aude 8. „Oameni buni, sariti cu toții, 9. — Ba murit-am eu sarmanul. 
Dă 'nainte, dă de zor, O stafie mi-a venit, Haplea singur. se jeleşte, 
Ba ș'o oală 'n cap îi vâră, Mă sugrumă, mă omoară, Si văzut am că nevasta 

Tot strigând ea : ,,Ajutor!+ Mai de grabă c'am murit“ Nu e glumă când loveste. 


- PAG. 10 


Boala lui Tom 


de Mark Twain 


——— 

Micul Tom vărsă doctoria în lingură și isi zise 
singur: „Dece tuşica mă otraveste cu doctoriile a- 
cestea? Cică asa am să mă fac sănătos și vesel. 
Decât en sunt sănătos şi vesel gi fără dactorii. la 
să vărs şi lingura aceasta în gaura dintre scândurile 
de pe podeal” 

Tocmai atunci intra în o- 
daie cotoiul Mitu. Miorlăi si 
se uită lacom la linguriţă. 

„Vrei să vezi ce gust are?" 
îl întrebă Tom, | 

Mitu răspunse că vrea. Tom 
îi deschise guta şi îi turnă 
pe gât doctoria din linguriţă. 
Mitu sări în sus, strănută si 
miorlăi puternic şi începu să 
alerge prin odaie. Fugi după 
aceea prin fereastra deschisă 
şi răsturnă ghiveciurile cu 
îlori. 

Chiar în momentul acela in- 
tra în odaie şi tușica lui Tom. 
Ea rămase ca impietrită. Jos pe scânduri Tom se 
tăvălea de râs, Va . 

„Tom, ce i-s'a întâmplat lui Miţu?” întrebă tusica. 

— Nu ştiu, tusico — putu să răspundă Tom 
care nu se oprea din râs. 

— Niciodată nu l-am văzut asa de neastâmpărat. 
Spune-mi ce-i.cu dânsul? 
ia — Nu ştiu, tusico. Aşa sunt pisicile când le merge 
ine, 

Tuşica se plecă în jos şi ridică lingura care că- 
zuse sub pat. Lingura aceasta îl dete de gol pe To- 
mică al nostru, care lăsă ochii la pământ. Dar tu- 
şica îl apucă de ureche, lovindu-l pe cap cu coada 
lingurei. 

„um nu ţi-e ruşine să-l chinuești aşa pe bietul 
Mitu?" 

— l-am dat doctorie, fiindcă mi-a fost milă de 
el. Sifmanul de Mitu mare o tusich, asa cun: 
am eu, 

— Şi ce-i dacă n'are o. tusica? 

— Dacă avea, grăi mai departe Tom, în locul 
me i-ar fi ars lui stomahul cu tot felul de doc- 
to i . 


Projesorul: „Cari sunt paserile cele mai folo- 
sitoare omului?” 
Petrică: „Cele îripte!”, î 


Profesorul: „Cum se poate păstra timp îndelungat 
carnea de miel?” 
Elevul: „Dacă se lasă mielul in viajil”" 


- 


„DIMINEAȚA COPIILORR 


Tuşica a căzut pe gânduri. 
Băiatul avea dreptate. Il certa 
că-l chinueşte pe Miţu, pe când 
ea însăși il îndopa cu doctorii, 
de cari Tom mavea nici o 
nevoie. 

— „Şi pglii ceva, tuşico, a- - 
dăugă Tom, vroiam să înţelegi 
că şi eu din cauza acestei ddc- 
torii sunt așa de neastâmpărat. 
Ai văzut ce a făcut cotoiul. 
Acum din două una: ori să / 
nu-mi mai dai doctorie, ori 4 
— dacă îmi dai — să nu te 
superi de câte ori am să fac 
câte vreo nebunie şi stricăciune. 

Tuşica se porni pe râs, iar Tom o şterse tiptil 
pe use afară. 


Prelucrare de Vintila Brad” 


—— DOZE Ienei 


INVENTIUNI ȘI DESCOPERIRI 

La 1510, Petru Henlein din Niirenberg (Germa- 
nia) a făcut cel d'intâiu ceas de buzunar, Ceasul 
acesta era cu sonerie şi umbla 40 de ore. li-se 
spunea oul dela Niirenberg. 


#ès 
La 1605, Olandezii descoperă Australia care fu- 
sese văzută pentru întâia oară la 1601 de către na- 
vigatorii portughezi. 


+t 

La 1610 tot Olandezii sunt aceia cari aduc ceaiul 
din China în Europa, unde nu era cunoscut. 14 ani 
mai târziu negustori din Veneția aduc cafeaua din 
Arabia. l 
t+s 

La 1655, francezul Delayer (citeşte Delaié) in- 
veniează mărcile poștale. La 1837, librarul englez 
Chalmars (citeşte Celmers) propune în Anglia măr- 
cile poştale cu gumă arabică pe ele. 


i | 
li 


SAW si È i 
nd A 


Am trecut! 

Ionel era un băiat leneş, căruia nu-i plăcea să 
înveţe. La sfârşitul anului, mama sa îl trimise să 
vadă lista. Când se întoarse mama sa îl întreabă: 

— „Ei Ionel ai trecut?” i 

— „Am trecut”, răspunse Ionel, „Domnul pro- 
fesor mi-a spus că anul ăsta voiu sta în banca 
Ii-a nu ca anul trecut în întâia!” 

Trimisă de N, D. Nicolai-Galati 
omor POE nannan 


„DIMINEAȚA COPIILOR” = 


COPII 


(după Andersen) 


Pe drumul de lângă pădure se află două case 
ţărăneşti. Uşile sunt joase şi ferestrele cam strambe 
şi de jur împrejur cresc trandafiri sălbatici. şi gher- 
ghine. Acoperişurile sunt năpădite de muşchiu şi 
urechelniță printre care cresc floricele galbene. In 
grădiniţă sunt numai cartofi si varză. Lângă gar- 
dul viu înfloreşte un tufiş de liliac sub care şade 
o fetiță. Ochii căprui îi stau ţintă asupra u- 
nui stejar bătrân, ce se află între amândouă 
casele. i 


Copacul are un trunchiu inalt, scorburos, retezat 
sus cu fierastraul si'n vârful lui şi-a făcut o barză 
“cuibul. Acum se află acolo şi bătea din cioc. 

Un băeţel, fratele fetii, eşi din casă şi veni 
spre ea. LAN 

— „Unde te uiti?”, o întrebă el. 
`— „Mă uit la barză”, răspunse ea; "mi-a spus 
vecina că barza are să ne aducă diseară un fră- 
tior ori o surioară, şi tocmai pândeam să văd 
când o pica. TA. 

— „Barza m'aduce nimic!”, zise băiatul. Ascul- 


tă-mă pe mine; vecina'mi-a zis şi mie tot aşa, 


dar râdea când vorbea şi atunci am întrebat'o dacă 
„poate să spue: „Zău, că spune drept, na îndrăz- 
nit să zică „zău” şi am priceput că istoria cu 
barza e un basm pentru copii, ca să le ungă 
ochii. 


od POL Pre SI A AN KEP 


` întrebă - fetița. 


= PAG. 11, 


` — „Apoi atunci de unde o să vie mititelul?”, 


— „Il aduce Dumnezeu!”, zise băiatul. , Dumne- 
zeu îl ţine sub manta dar nimeni nu poate vedea 


pe Dumnezeu şi de-aia nici noi nmo să-L putem 


vedea când l-o aduce!” 


In clipa aceea se auzi un freamăt prin liliac, 
copii îşi împreunară mâinile şi se uitară unul la 
altul. Era fără îndoială Dumnezeu care venea cu 
copilul. Se luară de mână. Uşa casei se deschise şi 
vecina le strigă: — „„Veniţi încoace de vedeţi, că 
va adus barza un frăţior!” A 

Iar 'copiii dădură numai din cap zâmbind: ştiu: 
seră ei doară de mai "nainte că sosise, 

„ Traducere de Adauia S. Alphonse 

Căciula ce o vedeţi pe capul omului acesta nu 
este de astrahan sau de vreo altă piele, precum 
ceeace pare că e barbă, numai barbă nu este. O- 
mul acesta „este un crescător de albine şi ca să 
arate clienţilor că albinele sale sunt foarte blânde 
şi nu înţeapă, şi-a acoperit şi capul şi obrajii cu 
un întreg roiu de albine 3 : 


Unde omul bun a pus mâna, a pus şi Dum- 


mezeu mila. 
ésa 


Nu da vrabia din palmă pe cioara din par, i 


> 
Aa, 


PAG.. 12 Z 


ROCHIA MIRELEF 


— MONOLOG ~ 


In sfârşit, e gata şi rochia cea nouă a Mi- 
relei. Mirela poate eşi acum în lume, poate merge 
în vizită, poaie primi pe prietene şi cunoscute. 

Ce este? Parcă am auzit că mă întreabă cineva 
să-i spun cine este Mirela? i 

Cum? Este oare cu putință să nu ştiţi cine este 
Mirela, draguta, buna, iubita mea Mirela? Spuneți 
chiar că nici mați auzit până acum de dânsa! Ei, 
nu, asta nu-mi vine să cred. Ziceti asa numai ca 
să mă necăjiţi pe mine, căci de! nu se poate să nu 
fi ajuns până la d-voastră vestea despre Mirelu- 
sa mea. . 

Cine este Mirela? Mirela este una din cele mai 
frumoase, din cele mai drăguțe, din cele mai cu- 
minți păpuşi ce s'au văzut vreodată. Dacă o culci, 
îşi închide ochişorii şi adoarme numai decât. Dacă 
o scoli, îi deschide, se uită la tine şi îți zâmbeşte 
aşa de galeş, că îți tot vine să o pupi şi să nu te 
saturi. 

Aceasta e Mirela, pe care o am de multe, de 
foarte multe zile, poate chiar de douăzeci de zile. 
Când am cumpărat-o, biata Mirela era numai într'o 
cămăşuţă subţire. Nu că se plângea de frig, dar 
e mai mare ruşinea ca. o păpușică asa de fru- 
musica să fie dezbrăcată şi să n'aibă o rochie. 

Şi m'am apucat eu Adina, mamitica Mirelei, si 
i-am cusut o rochiţă frumoasă, mai frumoasă chiar 
decât aceea pe care o port eu. 

Uuf! Dacă aţi şti cât m'am căznit şi de câte ori 
m'am intepat la deget! Dar, însfârşit, rochia e gata 
şi acuma i-o imbrac. 

Să o porţi sănătoasă, Mirela mea iubită! 

——— XC ——— 
La judecată. 

Judecătorul: Acuzat, de ce făceai bani falsi? 

Acuzatul: lată o întrebare nostimă, pentru că nu 
puteam să fac bani adevăraţi. 


ki -e 


| 


„DIMNFATA COPIILOR» 


Un tablou interesant 


Tabloul de mai jos arată numărul de zile care 
există. între” o dată oarecare dintr'o lună şi o 
dată dintr'o altă lună, fie din ahul curent fie 
din anul următor. Numărul căutat se găseşte în 
locul unde linia orizontală a lunei dintâi întâlneşte 
coloana verticală a lunei celeilalte. Dacă cele două 
date ale lunei sunt diferite, trebue să scădem sau 
să adăugăm diferența la numărul arătat. In anii 
bisecstili (adică de 366 de zile), trebue să adăugăm 
o zi, dacă luna Februarie e cuprinsă între cele 
două date. 

Exemple: 1). Câte zile sunt dela 5 Mai până la 
5 Noembrie? 

Răspuns: Pe linia orizontală a lunei Mai şi în 
coloana verticală a lunei Noembrie se găseşte nu- 
mărul căutat: 184. 

2) Câte zile sunt dela 26 Ianuarie până la 7 
Iulie? 

Răspuns: Pe linia orizqntala a lui Ianuarie şi 
în coloana lui Iulie avem numărul de 181, însă 
cum data a doua are 19 zile mai puţin decât data 
prima, scădem 19 din 181, ceeace ne dă 162 zile. 

3) Câte zile sunt dela 1 August 1923 până la 14 
Iulie 1924? 

Răspuns: dela 1 August 1923 până la 1 Iulie 
1924, tabloul ne arată 334 de zile. La numărul acesta 
trebue să adăugăm 13 zile plus 1 zi pentru că 
a ma a avut 29, adică 334 + 13 + 1=348 
zile... 


Luua ta varé se sla sesi 
Luna dela 


care 
porneste 


anuar e 
Februarie || 
Septembre 
Decembre 


Y Octombro 


SI 


lanua e 

Februarie 

Martie 

Apr lie 

Mai 

lunie . 214|245|273|3'14/334| —| SO 
lulie 

August 

Septembre' 
“Octombre 


== 
[Sc] ka] 
N 
ès 
Ñ 


| 


= 
alaz 

— | m 

al zl 
SIRS S 


i|elaksls] 
ARARAE 


Noembre j 212|242|273 


Ea IT A ta 
Decemnre ' . "112 (1511821221 


Intrebări cu păcăleli 
Câte cue trebue pentru un cal bine potcovit? 
“(mun 7914 onga4j zou nN) 
Scrie numărul 100 în pairu cifre. = (999/9). 
Trimise de Alex. ioan-Galaţi 


ams an II m enn 


„D'M'NFATA COPI" 


Judecătorul şi dracul 


Ci-că -întrun oraş oarecare era odată un jude- 
cător tare rău. ' 

leşind el odată la plimbare, se întâlni la mar- 
ginea oraşului cu un om imbracat ca un boer. Pă- 
randu-i-se străin, il opri şi-l întrebă rastit: 

— Cine eşti dumneata şi ce 
cauţi prin oraşul unde 's eu 
stăpân? 

— Eu zic car fi mai bine 
să nu afli. cine sunt, ii ras- 
punse acesta. i 

— Ba sa faci bunătatea, 
să-mi spui că de unde nu, a- 
cuş te svâri în temniţă, tu nu 
ştii că eu is mai mare aci? 
se răsti judecătorul. 

— Bine. Atunci să ţi spun, 
dar tare mi-i teană ca, te-i 
căi. Eu îs dracul şi umblu s'a- 
dun suflete. Da nu pot lua de- 
cât ce mi se dă de bună voe 
şi din toată inima. 

fa-ma şi pe mine cu tine să văd si eu cum 
merge treaba asta, făcu judecătorul bucuros să vadă 
cum adună diavo:ul suflete pentru iad. 

— Nu-mi cere, rogu-te, una ca asta, că mă tem 
că-o să ţi pară rău. 

Dar judecătorul nu şi nu, că vrea şi el să meargă 
cu dracul. 

Mergând ei alături, întâlniră o femee care ducea 
la târg un porc legat de o fuiie. 

Şi tare se necajea sărmana că porcul când ina- 
inte, când înapoi, numai. cum trebue nu mergea. 

— Lua-te-ar dracul să te ia, jivină aturisită, făcu 
femeea odată, amărâtă ca vai de ea de smuciturile 
porcului. 

— Auzişi drace? la-ti porcul că-i al tău, făcu ju- 
decătorul. 

— Ba, zise dracul, că zice ea numai aşa de necaz, 
ia să i-l iau, ar jeli un an de zile. Mie nu mi-i 
îngăduit să iau decât ce mi-i dat din toată inima. 

Mai merseră ei o bucată şi iacă o femee ducând 
“un copil de mână. Copilul tipa cât il ţinea gura 
şi tot îndărăt se trăgea. 

— Lua-te-ar dracul să mă scap de tine, vierme 
neastâmpărat! zise femeea mânioasă şi trase co- 
pi.ului o pa:mă. 

. — Hai, ce mai stai? la-l, că-i al tău, zise » jude- 
catorul: diavolului. 

— Ba nu-i, ca sa i-l iau, şi-ar face seama săraca, 
zise dracul. Care-i mama care să-şi dea copilul de 
bună voie şi din toată inima? 

Si tot meye ei, ajunseră in târg. Si nu- 
mai ce ieşi din gloată — că era taman zi de 


PAG. 13 


târg — o femee, se năpusti asupra judecătorului 
şi începu a răcni: 
— Lua-te-ar dracul, să te Ki 


ia, câine spurcat ce eşii, că 
mi-ai vândut vaca din „bătă- 
tură pe nedrept, m'ai lăsat mu- 
ritoare de foame cu o casă 
de copii... 

Şi răcrea şi plângea fe- 
mee de ţi se rupea inima- de 
mila ei. 

— Ei, acu să vii cu mine că de data asta ştiu că 
mi te-a dat din toată inima, zise diavolul şi luând 
pe jude: 'or cu sine'il duse deadreptul în iad. 

Lia Hârsu 


Dore! lui Azorel 


Cât de bun este la inimă Dorel! 


Dragul meu Azorel! Scrisoarea ta. din. urmă în 
care te plangeai de răutatea oamenilor. si. poves- 
teai cum şi-a găsit moartea biata cateluse ramasa 
fără de stăpân, am citit-o api lui Miju, cotoiul 4 cu 
care ne certam. din 
când in'cand. Gitind . - 
rândurile tale: eu văr- 
san 'a:rimi de jale si 
mâhnire, pe când Mi- 
tu, făcându-şi toaieta 
cu  tcată 'repăsarea 
mi-a zis: „Ştii ce-e - 
de făcut? Si ne răz- 
buram pe oare.i. Noi 
pizi.ile să-i zgâriem, 
voi câinii să-i: muscati, caii să-i trântească la pă- 
mânt, lupii şi urşii să-i sfâşie, şerpii să le verse 
în sânge otravă, viespele si toti tantarii să-i piste. 

„Aşa să facă fiecare animal si nimeni să nu mai 
asculte de` dânşii. “Să vezi atunci cum au. să se 
poarte cu noi cu blândeţe Şi cu milă”. 

Acestea sunt cuvintele lui Miţu. Să-ţi spun drept, 
m'au pus pe gânduri şi dintru început le-am găsit 
că sunt “drepte. Dacă oamenii se poartă rău cu 
noi animalele, dece ne-am purta noi bine cu dânşii? 

“Gandindu-ma însă ceva mai mult, am văzut că 
Miţu mare dreptate şi că vorbeşte asa, fiindcă este 
rău la suflet. Pentrucă ce sunt de vină toti oamenii, 
dacă s'a nimerit să fie unul rău şi să otrăvească 
pe biata catzluse? Parcă noi câinii suntem cu toții 
buni şi cum se cade? 

In afară de aceasta, cum ar fi cu putinţă ca 
eu, Dorel, şi tu, Azorel,. să mascultăm de iubiții 
noştri stăpâni şi — „departe. de noi gândul acesta! 
— să-i muşcăm? Mai bine moartea, decât o ast- 
fel de faptă ticăloasă. Ifi sărut botisorul.. 

"Dorel 


Moartea iepurilor 


Lilica o fetiță drăguță si cu suflet milos, iubea 
foarte mult animalele. Intr'o zi tatăl ei ii aduse 
o pereche de iepuraşi albi. La primirea acestui dar, 
Lilica nu mai ştia ce să facă de bucurie. In fiecare 
zi se ducea să-şi îngrijească iepurasii, cărora le fă- 


se în fundul grădinii un cotet foarte încăpător. ` 


colo animalele trăiau mulțumite şi fără să ducă 
lipsă de. ceva. è 

Cei doi iepuraşi crescuseră mari si acum trebuia ca 
jepuroaica să aibă pui. Intr'adevăr, într'o dimineaţă, 
când Lilica se duse ca de obicei la micii săi prieteni, 
pe lângă cei doi vechi, mai găsi alţi patru mici 
de tot. Plină de bucurie, alergă să cheme pe mama 


ei ca să vadă cât erau de frumoşi noii născuţi. Tre- ` 


cură câteva zile la mijloc, când într'o zi, Lilica găsi 
lipsă un iepuras. I! căută, îl strigă pe nume, căci ui- 
tasem să vă spun că-i botezase pe cei patru pui 
de iepuri cu numele de: Tantu, Tutu, Miţu, Luţu. Ei 
bine, Luţu lipsea! 

Luţu în sus, Luţu în jos, Luţu nu era nicăeri. 
Peste alte două zile, iată că pieri şi Tuţu. Plângea 
Lilica si se tot întreba: Ce să fie, cine să-i fure 


iepuraşii? Bănuiala căzu pe Terente, un cotoiu negru, 


mare, cam hoţ, care furase într'o zi un pui de găină 
de pe masa din bucătărie. Oare să nu fie tot Terente 


si hoţul de iepuri? | me 


Terente stătea însă nepăsător la soare, şi cam 
supărat pe nişte rândunele pe cari nu le putuse 
prinde şi cari, ca să-şi bată joc de el, sburau jos 
de tot, trecându-i pe sub nas, sau pocnindu-l in cap 
cu ciocul şi ciripind chiuc, chiuc! ! 

Peste câteva zile altă nenorocire şi mai mare: ie- 

uroaica, adică mama lui Tantu, Tutu si a celor- 
alţi, fusese găsită moartă, muşcată la gât pesemne 
de vre-un şobolan mare, iar iepurele cel bătrân 
pierise şi el, fugind, poate, de frica acelui dușman 
straşnic. Rămâneau aşa dar doi orfani, pe cari Li- 
lica se hotări să-i crească cu biberonul. Ii luă in 
braţe, îi duse la bucătărie şi începu să le dea să 
sugă din biberon. Micutii iepuraşi se obişnuiră re- 

ede cu doica lor cea nouă. Din zi în zi deveneau 

t mai blânzi şi mai prietenoși. 

Iti era mai mare dragul să te uiţi la ei când se 
jucau. prin casă şi se rostogoleau pe jos ca ape 
mingi de blană albă. Dar d. Terente, gelos că Li- 
lica nu mai ţinea acum asa de mult la dânsul, se 


TIR Hg Po LAN Bay Bai FAN KI 
ki | 


„DIMINEAȚA COPI' ran, 


apropie într'o zi de strachina lor cu mâncare şi le-o 
răsturnă. Şi deoarece iepuraşii se plânseră ţipând, 
cotoiul dete o labă straşnică pe faţa unuia din- 
tr'insii, sgâriindu-l drept în ochi. La gemetele lui de 
durere, Lilica veni alergând, îl luă în braţe, îi spălă 
rana cu apă boricată, o legă frumusel şi îl culcă în 
patul ei. i 
Din ziua aceia fetița îl îngriji mai bine de cum o 
mama şi-ar îngriji pe propriul ei copil, Pe semne 
însă ca sgârietura lui Terente fusese otrăvitoare, 
căci cu toate îngrijirile Lilichii, epuraşul isi dete 
sufletul după două zile de chinuri îngrozitoare. 
Lilica rămase acum cu unul singur, cu Mitu, pe 
care-l crescu cu toată dragostea. Miţu se făcu mare 
şi se imprieteni cu cotoiul -Terente, cu care se juca 
toată ziua spre marea bucurie şi mângăere a Llis 


chii, 
Eufrosina Pallă- 


GLUME 


O — 


La judecată. Ea : laid l 

- Judecătorul: Care va să zică puneai apă in lapte. 
'Acuzatul (un lăptar): Dar nu puteam pune vin 

sau petrol -> viie at 


Factorul: O scrisoare recomandată pentru d-l Mi« 
tică aviatorul. 1 
Portarul: I-o puteti duce sus, uite tocmai acuma 
sboară cu aeroplanul peste casă. 
e a “rimisa de Renné Theodosiu-Brăila 
# kok 
Un ţigănuş in pielea goală zice tatălui său: „Ta- 
tă, mi-e frig”. i 
— Te cred, fiule, te cred, uite eu care sun 
încins cu un tei si tot mi-e frig. 
Trimisă de C, I. Bruma-Nicoresti 
LAA 1 
In China, printre cele mai delicioase mâncăr 


se numără şi mâncarea de lăcuste. 


b -i i silit 
bs ih, SAGN 


„DIMINEAȚA COPIILOR? 


Un pianist de 18 luni 


Copilul acesta mare decât 18 luni. Totuşi, cea 
mai mare plăcere a sa este să stea la pian şi să 
încerce să cânte. Părinţii săi i-au făcut un pian 
după talia sa. Dacă vreţi să ştiţi ce este,vă spun că 
mititelul pianist este un Francez. 


DE SLEGARI: 
lată deslegările problemelor amuzante din. nu- 
mărul 36. cleste 


PROBLEMA l-a. 
Răspunsul: Mutând 1 dela început la sfârşit. 


PROBLEMA II-a. 


Primul număr este doi care îmulţit cu frei fac 
şase care împărţit cu doi fac trei, 
Trei este un număr mai mare cu o unitate decât 
primul număr 2x3 = 6. 
6.::2'=/3. 


—— va LR 
„PROBLEMA AMUZANTA 


Jn om se duce la un restaurant şi mănâncă 6 
2. Prima zi mănâncă de 54 lei, a 2-a zi de 45 
a 3-a zi de 27 lei, a 4-a zi de 36 lei, a 5-a zi 
18 lei şi a 6-a zi de 72 lei. Când însă vine 
6 zile plăteşte numai 9 lei. Să se afle cum a 
it el numai 9 lei pentru 6 zile? 

"ezullalul in numărul 40. 


Trimisă de Segall Zaharia 


d g JÉ a în t + 
iasa A RAI te LA Mle cpu Add a e il d 


e VĂ 


De vorbă cu cititorii 


Şt, I. St.-Buzau,—Esti rugat să-ţi dai adresa pentru 
a pae face ue observaţii cu privire la „Bolnavul fn- 
chi'uli", 

Mya-Loco,— Ne bucură entusiasmul d-tale si îţi u- 
răm sa nu-l pierzi niciodata. Cât despie literaturile | 
streine, «le nu. trebuesc „combătute“, cı ajunse şi chiar 
intrecn!e. sdci se poale. 

R. N.-Galati. — Rcgretăm că nu putem publica bu- 
cata „Pe laj”. de oarece intrebuintezi multe ueolo- 
gisme si o umbă care nu e limba frumoasă a poveşti or, , 

P, P, C.-R.-Sarat. — .Toauna“. Când ve! capita mai 
mu tå cu tu.a şi expericrţă, ve: face poezii „originale“ 
m reus'te. 

S. A. şi V. 1.-R.-Valcea.— Ziceti că ,Mopsii" e otra- 
ducere dupo lo'stui. tin ce linbă ați tradus-o, din ce 
carte sau revistă, şi cum este titul în imua din care 
ati trauus-o? Noij—;i cu noi Și eititori—nu uităm că d. 
S A. ne-a trim's bucăţi copiate, fără să spună lucrul 
acesta. 

R. S.-Tecuciu.—, Picalirea unui biriar” este o prefa- 
cere Slu.buţă, dar care arată că cu timpul ve! reuşi să 
scrii ma! bine. . 

I. S. C.-Loco.— Nu-i este permis unuia care cere să-i 
pubucăm vuc:ti, să ne serie în felu: următor: „Vă rog 
să-i s-riţi pe dimineaţa copiilor, aceste povesturi .." 
Aşa nu poate scre decât celumuit un copil de clasa l-a 
primară, i 


PROVERBE populare 


Fereşte-te de cărbunele acoperit: 
t+ 


Mai bine cu un deştept la pagubă. decât cu un 
prost la câştig. | 
+++ 


Găina care codcocodeste, nu face ouă, 
+b 


Meni vrea să şeadă între două scaune, cade între 
ele. 


- PER KiLO 

Cea mai fină ciocolată, 

E , SUCHARD“, e lucru cert. 
Dacă n'am un kilogram, 

Mă mulțumesc și cu un sfert, 


Il 


Peste | 
Ri l 


PAG 15: 


CITITORI, 


Nu uitaţi că aveti cu toţii dreptul să 
luați parte la tragerea marilor premii 
ce ie dă gratuit „Dimineaţa Copiilor“ 
şi că pentru aceasta e deajuns ca, în- 
cepând cu cuponul din No. 34, să stran- 
geți in total 8 cupoane. 

Tineti minte că al 8-lea, adică ulti- 
mul 'cupon, va apare în No. 41 al revis- 
tei. Strangeti, așa dar, cele 8 cupoane, 
trimitete-le după aceea in plic închis 
pe adresa , 


Administratia: revistei „DIMINEATA COPIILOR“ 


Str. Sărindar 9-11, Bucureşti: 


şi veţi primi în schimb câte UN BON 
PECIAL care vă dă dreptul să luaţi 
parte ia tragerea marilor şi bogatelor 
premii ale revistei „Dimineaţa Copiilor“. 

Nu uitaţi: de asemenea: că tragerea 
premiiior. va avea loc în ziua de 28 De- 


cembrie a. c., într'o sală, publică unde. 


se va organiza şi o frumoasă serbare 
şi alte surprize. 

Cât despre abonaţi, ei Jen ca cei pe 
un an pan, câte PATRU BONURI 
SPECIALE, iar cei pe şase luni câte 
DOUA BONURI SPECIALE, chiar în 
ziua când achită abonamentul. Š 


Cele mai frumoase. 


Rochite ṣi Costumaşe FOR copii 


găsiţi numai la MARELE MAGASIN CARMEN SYLVA 
„+ Str Livscani 68 — Bucureşti 


PI > 
A apărut: 


'Preţul-curent No. 1, de măroi poştale 
pentru. ro'ertiuni, al casti 


H. BIRNER 


Bucureşti, Calea Victoriei 128 
Și se tranite gratis ia: cerere, 


Taiati şi păstraţi” cu îngrijire acest cupon. 
CUPON Nu. 5 


pentru -marile premii ale revistei 
„DIMINEAŢA COPIILOR“ 


„DIMINEATA COPIILOR” 


TEI 


S. FlwLoco.—Cite e auto ul si cum e titlul ori “in: I 
ab ătui „Nicolae Stângă“ despre care spui că al tra- 
dus.o nin n'mteste ? 

C. M.Ucnu Sebesului, — „la baic" si „La vânat” 
unt da bw'at si. b ve siticate. Anecdota. (iar nu cum 
cri d-ta. ane toda) cu pusca t gnu ui, este asa de cu- 
noscută, c nu e cititor s nu oste. 

V. D.-R.-Savat, — Sldkyte ,glimrle“ trimi e de d-ta. 
Ro nani bind un popor de spirit, sunt mai pret ntiosi. 

R., #.- oco,— „Voiniu“ prin forma ce i-ai dat, nu 
e pen ruo revistă de copi', 

N. A. Mi-Loco—Traducerea „lin crin“. Nici nu spui 
din ce limbi al tradus şi nici bucata însişi pu':re cine 
ştie 'ce haz 


#2, M, Lvueo.—,Rata neascultitoare" lasă de doritea . 


ritm rim ş precziune. Mai a) grişei de ortosralie 
(ve-fi în loc de veţi) nepermise unu! elev «e hceu. 

Se f. Câmpina — Buciuta „»enca nicu“ nu e o po- 
veste, ci 0 s-h fa. Pe wm: cam 'lungezti vorba, spu- 
vând cire er! „Xene” Nicu“. 

7. Pa Vaslui, — „T ganul nesocotit“ ar fi mai bine 
tn prozā. kit mai atent 5: ia ortograli». 

I. Mes.-Cluj.— Poez.a ,Tiei orani‘ dovedeste senti- 
mente irumoase, dar- prea e slăbuță peulru a putea fi 
pubncată. 

I. D.-Loco. — „Ch tu cel istet“. Sunt basme mai fru- 
moase şi mai variate ou ps cari Vorbesc $1 a luc ser. 


vie Ti 5 ăpânor lor. 


..I.-Galatr.—It.vom publica „Intrebările cu piicălelie, 

FĂ Câr.-Graiova. — Am pu. licat gume în teiul celor 

trimise de d-'a, numai că noi le-am redat in'r'o formă 
mult mai scurtă ce. ace este muit ma bine. 

` D. A. I-Loco. — „Borotoala lui Tobi“ este o simplă 

întâmpl' re sara vreun humor deosebit. iar ,Destepta- 

ciunea tiganuiui“ e cam tracă de păr. Să nu crezi că 


„este yè: ee usot să povestesti in s-ris, 
M. 


R.-Loco. — Un creştin n'are voe să-şi râlă de 
sienta si ujba. precum se lace in bucata. Sorrecele po- 
pei“. s? piso lul d.n război e cı greşeli de urtozralie. 

L.Balfi. — „Copilul orfan nu numai că e siabi, 
dar găsim ca nu e bine să reamint m bietilor orfan: că 


“Şi-au pier.ut p părinţii lor. 


V. G. I-Lrdila.— D-ta ne trimili lucruti cop- 
când sunt orig na'e, sunt foarte slave. Si dacă p 
astfel de buc: ți,- revista incetează de a mai îi 
D-ta eşti incă mic. Când vii creşte, vei scrie m 
Ti se va publica o glumă. E tot ceam putut fac 

M. Asch.-Loco. — „Un vis“. Reciieşte numai 
stro ă şi te vei convinge te slăbici nea poeziei 
In 4 versuri se spune de 4 orr cu alte cuvinte ; 
ace aş 'ucru. 

H. I. A.-R.-Sărat.—Dar cine poate citi chineză 
ai trimes? 


Dacă doriţi să fiţi informaţi pe 
despre: toate sporturile, citiţi ma! 
ziar ilustrat „SPO +TUL“. 

Un exemplar 3 Lei. Apare Marţi, Joi şi Sân 


Atelierele ,ADEVBRUL“, > A. 


ss 


REVISTA SĂPTĂMÂNALĂ 
DIRECTOR: N. BATZARIA 


PRETUL 3 LE! 


LIY Ma ea! A? i sti: 


n 


PAG. 2 


„DIMINEAȚA COPIILOR? 
Din povestirile unchiului Savu 


Ce sunt şi cum se > formiează vulcanii 


= 


„Cine ştie să-mi spună ce este un vulcan?” în- 
tzebă unchiul Savu pe nepoteii strânşi în jurul său. 
— Eu, sări cu gura Mişu înaintea celorla.ţi. Un 
a este..., este un munte care... 
Care fumează, ii tăie Adina vorba. 
— Care scopte pe gură şi fum şi foc şi cenuse, 
şi pietre, zise Mişu nemulţumit că n'a fost lăsat 


să-şi întregească vorba. Ce, mam văzut eu atâţia 


vulcani? 

— Misule, unde ai putut tu să vezi atâţia vulcani? 
il întrebă cam nedumerit unchiul Savu, 

— La cinematograf, ‘de vrei să-i văd, răs- 
punse Mişu cu o jumătate de gură. ` 

—= lar eu, grăi din nou unchiul Savu, in călă- 
toriile mele pe mare i-am văzut vulcanii în natură 
şi foarte de aproape. Şi acum ascultați să va po- 
vestesc ce ştiu şi eu despre dânşii. 

Aţi avut dreptate când aţi spus că un vulcar 


esie un munte — un munte care la vârf are a . 


gaură mare, deschisă” şi care se. numeşte crater, 
Invètatii ne spun că vulcanii s'au format din cu- 
tremurele de pământ. lată în ce fel: când se pro- 
duce un cutremur, pământul capătă spărturi prin 
cari pătrund încet, încet tot felul de gaze şi, de 
alte materii chimice ce conţine apa mărilor. 

Aceste gaze şi celelalte materii fierb înlăuntrul 
pământului până când izbucnesc afară prin cratere, 

Aceasta înseamnă că vulcanul a făcut erupție, 
aruncând în jurul lui şi câte odată foarte departe 
de dânsul, tot felul de pietre, nisip şi cenuse fier- 
binte. Toată materia aceasta se numeşte Zav% care, 
când vine în cantităţi mari, produce nenorociri în- 
grozitoare. 


Asifel sa intâmplat acum y vreo două mii de ani 


one e 


în Italia unde vulcanul Vezuviu a făcut o erupție 
aşa de mare, în cât a acoperit cu lava lui oraşe 
întregi cu case, cu oameni, cu vite, cu tot. Nu- 
mele acestor oraşe înmormântate de vii a fost Pom- 
pei, Herculanum şi Strabia. De mai mulţi ani s'au 
făcut săpături, s'a dat lava la o parte, aşa că orasele 
acestea au fost scoase din nou la iveală. 

Dintr'insele cel mai mare şi mai însemnat este 
oraşul Pompei, pe care îl vedem astăzi aşa cum 
a fost acum două mii de ani, afară, bine înţeles, 
oamenii au pierit cu toții acoperiţi şi arşi de lavă. 
Intr'o altă zi am să vă povestesc mai cu deamă- 
nuntul despre foarte interesantul oraş Pompei zye 
care l-am vizitat. 

Acum vă mai spun că nu numai în vèltiime, 
ci şi in vremurile de astăzi sunt eruptiuni de vul- 
cani, cari produc nenorociri îngrozitoare. 

Asa, de exemplu, la anul 1902 un vulcan a disa 
trus în întregime oraşul sfântu Petru din Msula 
Martinica. 


Si răul este că bietii oameni nu se pot ea 
de oarece nu se ştie nici odată când vor izbucni 
vulcanii, precum deasemenea nu se ştie dacă erup= 
fia va fi mare sau mică, cum se întâmplă de cele 
mai multe ori. 

Şi ştiţi unde sunt aşezaţi mai toti vulcanii? O. 

Pe ţărmul mărei sau in insule. Cât despre ţara 
noastră, Dumnezeu a ferit-o de pacostea vulcanilor. 
In toată România, cât este ea de mare şi de intinsă, 
nu există nici un vulcan, îşi încheie unchiul Savu 
interesanta sa povestire. Lerot 


Socoteala lui Ionel 
— „Jonel ul pact te bancă, | 
„Vin încoa să te ascult, 

„Căci cum văd, tu păruială 
„Nu ai mai mâncat de mult, 


„la să-mi spui tu mie 'ndatè: 


„Dacă ai cinci mere- "n mână ` ; 
„Și lui Gicu îi dai unu, 
„Câte o să-ți mai rămână?” 


— „Nici an măr”, lonel răspunsa 
— „Cum asa! dar nu se poate! 
`i — „Chiar asa e domn profesor, 
le mânăne pe toate?” 
L |. Siegler-Ploesti 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


ETR 


“PAO. 5 


SO 


CISULCR 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAȚIA 1 
BUCURESTI — STRADA SARINDAR 9-11 BUCUREȘTI. — TELEFON 6167 


150 
80 


ABONAMENTE: UN AN 
ŞASE LUNI 
9 NOEMERIE 1924 


LEI | 
” 


UN NUMAR 3 LEI 
IN STRAINATATE DUBLU 
Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază_ 


Pètania olarului Murgan 


Era intro după amiază de .toamnă. Soarele co- 
bora sfiicios spre asfintit. Cerul era senin şi aerul 
răcoros şi liniştit. 

In piaţa centrală încetase orice mişcare. Muştereii, 
cari se îngrămădiseră de dimineață şi se certaseră, 
cari să apuce marfa mai "nainte — plecaseră toti 
mulţumiţi. 

Negustorii, rămaşi singuri, îşi socoteau paralele 
încasate, ori picotau pe scaune în faţa tarabelor. Cati- 
va dintre ei se strânseseră în faţa cafenelei şi as- 
cultau la un ungurean, care povestea, nu ştiu ce, de 
pe vremea războiului. 

Deodată — tocmai pe când povestitorul ridicase 


mâinile, arătând ceva spre cer — toti cei de faţă 
„se întoarseră brusc spre dugheana măcelarului Du- 
rus. 


De acolo se auzise o zdruncinătură înfundată, 
un schelălăit scurt şi apoi glasul răguşit al măce- 
larului: „Ha! c'aci ti-i locu, tartaroiule.!”. 

După o clipă de ascultare — ca la o comandă — 
povestitorul şi ascultătorii începură să râză. 

— Ha! ha! ha! Duruş, — cu vânătoarea lui! 
ha! ha!” 

Toti negustorii din piaţa centrală cunoşteau o- 
biceiul măcelarului Duruş. El se ascundea după tej- 
ghea şi aştepta să vie vre-un câine strein, să-i 
fure carne. Apoi — pe când javra se ridica în două 
labe întinzându-se spre tejghea — măcelarul a- 
păsa pe scândura duşumelei şi musafirul cădea 
în capcană. 

Capcana era un butoi vechi desfundat la un cap — 
şi aşezat în aşa fel, în pivniţă, încât — câinele 
cădea drept în el. 


Şi cum cădea câinele în butoiu, măcelarul trăgea . 


de o frânghie şi numaidecât un capac greu cădea 
peste capul butoiului, astupându-l. 

După ce câinele era prins, Duruş cobora tacticos 
in pivniță. Rostogolea butoiul pe scări în sus si-l 
scotea în piaţă, 


` de Florian Cristescu 


Aci, câinele era' necăjit gi silit să se zbată între 
doagele vasului, până obosea.. < i : pè 
După câtva timp de canon, Duruş desfăcea capas 


Negustorii începeau să-l huiduiască şi bietul do- 
bitoc, buimacit peste măsură alerga încotro memerea, 
ținând minte să nu mai dea multă vreme, pela 
tejgheaua lui Duruş. i 

In seara aceasta Duruş făcu întocmai ca şi la alie 
dafi. Trase de frânghie, iar după ce capacul cel 
greu căzu pe gura butoiului, se cobori tacticos în 


PAG. 4 


Negustorii din faţa cafenelii ii ieşiră în cale si 
se făcură roiu în jurul butoiului. 

Ei râdeau şi făceau glume pe seamă bietului câine, 
care schincea şi se zbătea în butoi, ca de frica morţii. 

— „Dacă ar fi pe vremea ocupaţiei nemtesti, ti-ar 
prinde bine — zise povestitorul de adineauri — 

Nemţii ti-ar plăti câţiva lei pentru pielea lui”, 

¿— „Ba, nu i-ar lepăda nici carnea”, adăogă altul. 

— „Ce mai săpun ar face din ea” 

— Ba, poate şi ceva mâncare!” ` 

sèn 


După vre-un sfert de ceas un negustor mai bătrân 
zise către Duruş. „Cred că ţi-ai făcut cheful. Dă-i 
drumu! L'ai canonit de ajuns, sărmanul! 

; — „Ba, dă-mi-l, să-i leg eu o tinichelufi de 
coadă” zise Murgan, negustorul de oale, din fața 
kin apart 

„Ce tinichea să mai legi, măi omule? E păcat!” 
f= — „Păcat, ha! — zise Murgan — dar de munca 


omului nu e păcat? Câtă carne i-o fi furat javra 


asta! hei! Să-i leg eu o tinichea şi las’! Dacă-o mai 
da el prin măcelării, cât i-o fi vacul!... Auzi’ mă 
Duruş. Dă-l încoace!” 

Durus tăcea. l-ar plăcea să vază câinele fugind 
aiurit cu tinicheaua de coadă; dar ii e ruşine de 
negustorul cel bătrân. 

Câţiva negustori se deteră de partea lui Murgan. 
Alţii ziseră că e mai frumos să dea drumu! bietu- 
lui dobitoc. Se făcură două tabere, 

. Discutia se incinse. 

După puţin timp negustorul cel bătrân se scârbi 
şi plecă. Acum Duruş nu mai avea de cine să se 
rusineze. 

El zise: 
pofta!” 


„Na-l măi, Murgane, judecă-l, cum ti-i 


Murgan, rânjind cu o poftă drăcească, 1zm bu- 
toiul cu piciorul şi-l împinse de-a rostogolul până 
la prăvălia lui. 

El nu-şi strânsese marfa. Oalele, ulcioarele si 
străchinile erau înşirate în rânduri drepte grămezi- 
grămezi, în faţa prăvăliei. 

Câţiva negustori veniră după butoi, 
Murgan. 

— , Asa! stai aci, că te judec eu!...” zise olarul, 
lăsând butoiul în faţa prăvăliei şi alergând in dos, 
să caute tinicheaua şi sârma pentru legat. 

Până când să vie Murgan cu cele trebuincioase, 
un negustor încercă să dea drumul câinelui. 

Dar tocmai când era gata să ridice capacul, veni 
şi olarul. El se repezi la negustor, il izbi mânios 
şi-l dete de o parte, aruncându-i şi câteva vorbe 
de ocara. 

Negustorul il privi lung si nu zise nimic. 

După ce veni cu tinicheaua şi cu o bucată de 
sârmă, Murgan începu o operaţie grea şi foarte obo- 


odată cu 


sioiare. El incălecă pe butoi, destăcu puţin capacul. 


„DIMINEAȚA COPIILOR: 


şi încercă să prinză numai coada bictului câine. 

Dar cum nimeni nu-i venea în. ajutor şi cum ja- 
vra din năuntru se întorcea mai mult cu botul, 
spre deschizătură — Murgan obosi multă. vreme 
fără nici un folos. 


Necăjit, începu să izbească butoiul şi să-l ros+ 
togolească, cu gândul de a obosi si zăpăci pe săr- 


. manul dobitoc. 


După câtva timp un măcelar tânăr, -care râsese , 
destul de necazul olarului, îi veni în ajutor. 

Ajutandu-se între ei cei doi oameni reuşiră să 
prinză coada animalului şi să lege tinicheaua de ea. 
Apoi desfăcură de tot capacul cel greu si deteră, 
drumul câinelui. 

Sărmanul dobitoc! Când se văzu la lumină rè) 
mase buimăcit si nu făcu decât doi paşi şovăitori,! 
Apoi se opri, se clătină pe loc şi se culcă jos. In- 
toarse capul spre locul unde-l legaseră cu sârma, 
şi scânci dureros. 

Murgan, în loc să se induioseze, văzând chinu- 
rile bietului prizonier — se înfurie. Privi cu. ochii 
turburi. spre negustorii, . care se îngrămădiseră în! 
faţa prăvălii lui şi i se păru că toti râd de el.? 

— „Plângi, javra dracului!” zise el, urlând către 


bietul animal- şi izbindu-l cu piciorul. ky 


Câinele speriat se sculă repede, se întinse şi plecă 
impleticindu-se. 
„Hui-deo! 'Hui-deo!” începură să strige negu- 
storii, din toate părțile. 
Citiţi urmarea în pag. 6-a. + 


DIMINEAȚA CORHLOK l mean PAG. 3 


LUPUL SI BARZA 


Li 


după La Fon'ame 


er eat ee ere 

Un lup mâncăcios "Osul i- l-a scos 
fntr'o zi pe când mânca Și ceru pentru muncă cinci lei 
Foarte lacom şi grăbit Cum şi plată acuma vrei?. 
Ortul- popii era să-l dez. - Zise lupul, tu de mine râzi, surată 

Nu ştiu cum un os Nu-i destul că te-am lăsat 
Tocmai 'n gât i s'a oprit ` : Botul să ţi-l scoţi din gură nevătâmai 
Nici nu mai .putea vorbi. : Mi se pare 

Când trecând pe acolo o barză, o opri, Că eşti cam nerecunâscătoare, 
Şi o rugă prin, semne disoerate “Sterge-o si să ştii c-a doua oară 
"Dacă poate pa Sè “Nu-mi mai scapi aşa usor din ghiară. 


Să-i desfunde gâtul. Barza pe dată | - Costescu Vinulă 


CG Ze a arte 
> 


si a văl salile Vin nu 


- 


“PAG Pi n 


Disperat „câinele îşi adună puterile şi o rupse 
de îugă. 

“Fugi mai întâiu spre uliţa mare. Dar la răspântie 
ti ieşi înainte un căruțaş, care îl ameninţă cu biciul. 
„Câinele o cotigi înapoi spre piaţa Centrală: 

„Din toate părţile alergau spre el copii şi oameni 
furioși. Toţi strigau, râdeau si huiduiaul 

— „Cine a făcut nemernicia asta?” întrebă un 
domn înalt, care ieşi dintr'o băcânie. 

l nu-i răspunse. 

Acum câinele „alerga buimăcit când pe un tro- 
pa MN altul, bătând dtumul înapoi spre piața 

ntralè. 


 Ajunse îndrepțul cafenelei. Un befivan, cu că- 

ula pe ceafă, se repezi spre el, alungându-l cu 

huiduit lung şi atât de tare. că răsuna toată 
iata. i Ar ei Biel! 

: “Câinele se cutremură şi orbit de durere o luă ina- 
inte spre dughenele măcelarilor. e da 
“Pe aci o ceată de câini îi ajţinură calea. Bietul 
Edine încercă s'o ia înapoi; dar dulăii măcelarilor 
M încolţiră. Intro clipă toti veniră claie peste el. 

: Incepu o luptă disperată. Câinele cu tinicheaua era 
cel mai slab şi mai mic; dar nu se lăsa. Se svâr- 
colea între ei hotărit să lupte vitejeşte. Când duş- 
manii îl izbeau şi-l trânteau jos, el se zbârlea nă- 
prasnic, muşca furios, se scula şi se izbea căutând 
să scape. Dar duşmanii nu-l slăbeau nici o clipă. 


Si astfel într'o învălmăşeală nemai pomenită, zece” 


sau doisprezece câini se impingeau ca duşi de un 
vânt furios. 

Din dreptul măcelăriilor ceata încăerată începu 
să se indrepte spre prăvălia lui Murgan. 

vHuideo!!... Turba! Huo!” zbiera bietul Murgan, 
căutând să-i alunge. Dar ceata încăeraţilor era atât 
de înfierbântată încât nici unul din ei nu avea vreme 
să mai asculte. 

di se rostogoli ca o vifornitfa peste sirurile de 

ale ale negustorului — se izbi de câteva ori prin 
ele şi apoi — mulţumită, parcă, de isprava ce făcuse 
se îndreptă tot furioasă şi năprasnică — înapoi 
spre prăvăliile măcelarilor. 

Acum măcelarii râdeau şi mai cu poftă, iar Murgan 
injura necăjit, strângând de pe jos puţinele vase 
care îi mai rămăseseră nesparte de ceata cea răz- 
boinică. | 
iY j san 
Târziu — când amurgise bine — pe cănd mur- 


gan închidea prăvălia — un glas răguşit îi strigă: 


dintr'o măcelă'ie: 


„ — „Măi Murgane, măi! Vezi ca prins. Duruş un 


câine la capcană! Nu vii să-i legi tinicheaua la 
coadă?” n e NA 
Murgan pricepu batjocora — dar înghiţi în sec. 
Cred că i-o fi trecut lui pofta de-a mai lega 
tinichele la coadele câinilor! 
4 Florian Cristescu . 


i Em A 


Dano A A 


. 5DIMINEATA COPIILORE 
Eletantul.,. guvernanti de copii 


— 


ANEY Reu à 
a BEEMAN E 
OL VIZA 


a “NS ý 
ma pa my W gon “ae 
ari SÈJ a A as 
; fa vé dea èn 


Dacă nu mă credeţi pe mine, iată ce scrie des- 
pre această chestiune marele şi vestitul scriitor fran-' 
cez Victor Hugo (citeşte Jugo cu accentul pe ultima 
silabă). AE nE sy 

sln India — zice Victor Hugo — părinții în- 
credințează bucuros elefanților pe copiii lor, ca să 
fie păziți. Micii copii cântă, rad şi se joacă la 
soare sau sub arbori. Dela locul unde ei se joacă si 
până la locuința lor este o oarecare depărtare. Mama 
lor nu e acolo. E ocupată cu treburile casei şi n'are 
vreme să se uite şi la dânşii. d 

Şi micuţii de ei, oricât de veseli sunt, totuşi se gă- 
sesc în pericol. Frumoşii arbori aceştia sunt tră- 
dători. In desimea frunzisuliti lor ascund tot felul de 
şerpi şi alte dihănii rău făcătoare. De aceea nu 


' e bine ca micii copii să se depărteze. Dincolo de 


oarecare limită ar fi pierduţi. bi 
„Copiii însă nu ştiu ce înseamnă primejdie. A- 
leargă încoace şi încolo, sar, zburdă fără nici o 
grije. Câte odată unul dintr'înşii se depărtează prea 
mult. Elefantul întinde atunci trompa sa aşa de 
lungă, îl apucă pe micul ştrengar, îl ridică în sus 
şi încet şi frumos îl duce aproape de casă” 
OCE E 0 —— 


La şcoală 


Profesorul: Cine aduce mai mult folos omen 
rii: soarele sau luna? T c3 


Elevul: Luna, căci ea luminează, owa când € 
intuneric, pe când soarele, luminea i lu~ 
minä y i » 55 
FĂ + t wen 

Profesorul: La ce an s'a mascu rga 
al V-lea? pote 

Elevul: Nu mai ţin minte, domnu TAL. 

i Din ry 


englezeste de B 


LA 


a 


„DIMINEAȚA COPIILOR» 


CUM SĂ NE JUCĂM 


CASA .LUI IONEL 


lal 
An 


D 

Ionel e supărat si bodogăneşte toată ziua. A au- 
git pe cei din casă vorbind de premiile ziarului 
„Dimineaţa”, iar tata strânge cu grijă bonurile, cu 
speranţa, că va câştiga casa oferită. Nu-i vorbă, 
şi lonel are bonurile lui, pe care le strânge cu 
grije, dela „Dimineața copiilor” — însă printre 
premiile, ce le poate căpăta, nu-i o casă! Ori, el 
şi-a băgat în minte, că vrea o casăl Ține mortis la 

casa lui! De-aceia e morocănos. Văzându-l atât de 
Supărat moş Mihai îi zise: ştii ce, Ionel, noi a- 
vem să ne facem singuri o casă — să vezi ce fru- 
moasă are să fie, si ce repede ne-o clădim. Atât 
ne trebue: Putin carton — poate dela o cutie veche 
de ghete, — un creion, o linie, un foarfece, un 
muc de ţigară, hârtie gumată — dacă n'o ai, nu-i 
nimic, luăm gumă arabică, şi ne-o facem singuri. 
Şi acum — pe lucru! Eu fi-oiu face un zid, ca 
„model — celălalte trei, le faci tu. 

Şi unchiul desenă peretele, aşa cum îl vedeţi 
în figura A, făcând un pătrat de 12 cm. şi tăind 
iniile punctate cu foarfeca. 

Cu acest chip, uşa şi ferestrele se puteau în- 
chide şi deschide, spre marea bucurie a lui Ionel, 
care imediat se apucă să facă ceilalţi pereţi — însă 
fără uşă. N'avea nevoe casa de atâtea uşi. Plicti- 
Sir du-se de ferestrele pătrate, moş Mihai îi arătă, 
c a, la un zid, să facă o fereastră mare ovală 
(Fig. B.) Apoi, cu ajutorul hârtiei gumate, lipi 
pereţii la un loc (Fig. C). . 

— Dar acoperişul nene Mihai? întrebă Ionel. 

— Facem şi acoperişul îl linişti moşul. „Tae un 
dreptunghiu de 20 cm. lung şi 13 lăţime, pe care 
îl indoi la miiloc. Asa. bine. Acum să-mi mai 


“Nati 
SO DÈ vre A ee ti 


at 


PAG. 7. 


tai două triunghiuri isocele de câte 10 cm. la« 
turea şi 13 cm. baza. 


„Foarte bine”, lăudă moş Mihai pe nepotelul său, ` 


după ce execută şi acest ordin. „Acum vom lipi 
aceste două triunghiuri de dreptunghiul îndoit spre 

a avea acoperişul. Observi că am îndoit dreptunghiul 
în aşa fel, încât la bază, între punctele x. y. (Fig. 
D) este exact distanţa de” 13 cm., pe când fiecare 
lature e de 10 cm. Triunghiurile noastre se po. 
trivesc deci perfect, si iată acoperişul gata. 

— Si'l aşezăm pe casă? se interesă Ionel. 

— Da, dar mai întâi îi facem hogeagul. Uite, 
tai o gaură mică, rotundă în vârful acoperişului, 
Aşa; bagi mucul de ţigară înăuntru, cu capătul de 
carton. Acum poţi să aşezi acoperişul pe casă. A- 
prinde ţigara — dar să bagi de seamă cu chibritul! 
Bun. Vecinii pot să creadă, că am aprins focul 


la bucătărie, de iese fum din coş. Ei, Ionel, ce 


zici de casa ta? 

— E tare frumoasă, unchiule şi-ţi mulțumesc că 
mi-ai arătat cum s'o fac. Mâine am să-mi fac alta, 
singur de tot, am să-i vopsesc acoperişul cu al- 
bastru, să pară de tablă. 


— Si eu am să-ţi arăt, cum să-i faci streşine, | 


gard cu uluci, fântână, şi altele. Vrei? 
— Cum să nu fi vrut Ionel! Si sunt sigură, că 
şi voi, dragii mei nepoți, aveţi să "ncercaţi să vă 


faceţi o casă la fel. 
Tuşica 


unicul 


Răsărind în pragul porții 
Ca o rază de lumină, 

A intrat 'la noi în curte 
Cu zâmbirea lui senină. 


Ca un stol, nepoții sprinten 
Intr'o clipă "l iau de mână 

Și se ?ntrec săi povestească 
Ce mau spus de-o săptămână 


Și vorbesc şi râd copiii ` 
Şi "l întreabă multe "n taină, 
Tot pândind cu ochii veseli 
Buzunarul dela haină; 


lar bunicul îi mângăe, 
Fericit, cu vorbe bune 
Si le "mparte nuci, bomboane 


i covrigi... şi-apoi alune, 
Te Sa I. N. Pârvulescu 


00 — 
Sgérritul nici pe el nu se procopseste, nici pe 
altul. nu foloseşte. 


SI DC 


ko ae ae ame e 


FAG. a 


„DIMINEAȚ A: COPIILOR”. 


Cuvinte seye mt a c 0 CO S ELL — nic de JonJ. Jonescu 


i ii e 
Pon aa 


ANANA N] 
W a WO”. UNON IEI D AU A GO DAP A DA JD 
ak Danton ER .W Vo 


ANPI p FDA D DA PANN “Ou AAS GREA OR ETA) 
ko KOT 
ISEANAM SA ZEI AAND ED ANA RO n „00 Kan 
Rp 
r 


U U) 


kè Co. Lo se Aak ben si e sa Si-am sà 


Q A 
a Nai a ep Pere Ke-pu w gal Sè vw mou soare! Si-aveum 


Ey onn 
DA DWA LAW A VARE ANA CNG" DO AA AZA 
L U TAREE e A SY ASENN) A7 aa TEN EP 


opa CAB aa 
Kl i 


area sèv, 


E E SI ki 


rit si'n Sus 440 
T: mii tw- 


PIERDUTA) |. E kò, SEE D AEN LA Util 
A eiaa H aaa 
AE 


Biata Fifi... ae 


dntr'uii colț afară 'n tindit 
Fiji a mobilat o casè, 
Are scaune, oglindă, 
Si „pătuț”, ure si masă 

4 
Pipusica răsțățată-i 
Ca si Fifi. de -părinţi . 
Păpuşica ?nzurzonată 
Scoate pe -Fifi din minți 


Fifi jace-acuma nuntă 
Si păpuşa e mireasă, 
Fifi veselă frământă 
Mobila scumpă din casă 


Pipusica e gătită 

Insă nașul mai lipsesti 

Fifi-acuma  stânjenită 
“Numai la“ naş se gândeşte, 


Si cu grija ei de mamă . . 


Gându-i la Griveiu s'opri f dirèk 


Ea pe loc indat? il chiamă 
'L face nas si-i porunci: 


RE EA . 
„Măi Gliveiu, mă, cuciul meu, 


„Tu să iel mileasa ?n blate 
` So duțem la flate-meu, 


S'apoi nunta o vom fate” 


Naşul înțelese "ndată 


“Si pe labe luă păpuşa, 
„Dar pisica blestemată, 
Lica, apăru in uşă, 


Griveiu," câine buclucas 


` Se repede scurt la Lica. ' 


Și uitând că este nas 
Asvarli ia PETN 


te E . . . . “x 


“Printre cioburi. nu găsește 


Decât nasul 's'un picior, 
Fifi cum se mai jeleste! 


Si cum- ochişorii 0 dor!!.. 


. ST . . pipi e (A a 
Fifi -adoarme ?n. locul crimei 
Si 'n mână ține strâns uşor, 

Din rămăşiţele victimei, 


Doar numai nasul s'an picior... 
| George Tieg 


“DIMINEAȚA "COPIILOR 


1 „Fà, nevastă, zice Haplea. 
„Pantalonii astia-i vezi? 
Hai te-apucă și de grabă 
Ca o mână să-i scurtezi. 


Ss FA 
"Şi-i dădu ca să-i scurteze. 
„Ma trimis, îi zice, tata, 


Ca să-i tai un lat de mână 
Şi 'ntr'un ceas să fie gata.“ 


Se-apucă să-i facă singur, 
S'auziti-l. „Să poftească 
Croitorul cel mai meșter 
Mai frumos să-i potriveascâ.“ 


PANTALONII 


al) Te N d e? Dă dl în 


Pan 9 
de MOS NAS 


2. „Căci diseară..., hei, diseară 3. Insă-aude și băiatul — w 
Este mare tămbălău, Doar il ştiţi pe Haplisor — 
Merg la nunta lui Tănase Pe furiș ia pantalonii, 

S'o sa fie lată, zău.* : Merge drept la croitor. 


[i 


6. Asteptand să-i dea răsplată, 
in cuier i-a atârnat, 
Când îi vede, Haplea zice 
„Frosinica i-a uitat" 


5. Croitorul, se 'ntelege, 
l-a scurtat, i-a potrivit, 
Haplisor isi zice: „Tata 
„O să fie mulțumit". 


= 


` 3. imbracandu-i Haplea vede 
De genuchi'că i-au trecut: 
„Frosinico!" strigă dânsul, 
„Vin' să vezi cât am crescut? 


8. Mai târziu nevasta-si 
„Pantalonii i-am ui 
. Si sculându-se grăbită, ; : 
„Imc'odată i-a scurtat, 


ao n AA SE A ce. l AA nò 


A 
lii p 
Ca OO 


PAG. 10 


Kat. a 


` 


„DIMINEAȚA COPIILOR 


Spiridusii necazurilor 


— Poveste ucrainiană — 


> 


red 


Vai şi amar de omul la care s'au cuibărit spi- 

riduşii de griji şi necazuri! De geaba munceşte şi 
ve strădueşte, căci sărăcia nu se duce dela el câtă 
meme duhurile cele rele îi stau in câsă. Nu poate 
ivea parte de bucuriile vieţii decât dacă izbuteste 
printr'o şiretenie oarecare, să le îndepărteze dela 
rasa sa. 
» Asa, întrun sat oarecare locuia un tiran, care 
era om muncitor si sârguincios, însă praf si scrum 
se alegea din orice punea mâna. După cum un 
peşte prins în mreajă se zbate şi nu poate scăpa, tot 
aşa şi ţăranul nostru nu putea scăpa din cleştele ne- 
număratelor griji şi necazuri. Intr'una din zile se 
gândea ca de obiceiu de unde îi poate veni atâta 
lipsă de noroc La urmă întrebă cu glas tare: „Nu 
cumva spiridusii necazurilor sau furişat in casa 
mea?” SIW 

Numai decât răsună răspunsul: „Da, şi câtă vre- 
me suntem aicea, nu se va alege nimice din toată 
cazna şi munca ta”. 

Țăranul, care nu era prost, îl frământă bine lu- 
crul în capul său şi după aceea întrebă din nou: 
„Sunteţi oare mulţi?” 

— O, foarte mulţi, răspunse acelaş glas. 

— Dar dece nu vă văd? întrebă din nou ţăranul. 

— Suntem aşa de mici, că nu ne poate zări nici 
tn. ochiu omenesc. 

— Şi cam pe unde staţi? 

— Peste tot, în lăzi şi dulapuri, în toate gău- 
cile şi deschizăturile. Nu există lucru cât de mic in 
care să nu putem intra. e 

Între acestea ţăranului îi veni pofta să ia-o priză 
de tabac. Scoase asa dar din buzunar punga in 
care îşi ţinea tabacul, o deschise si întrebă: Tack- 
meti oare cu totii în punga aceasta?” 


— 0, da, este intr'insa loc din belşug pentru noi, 
răspunseră spiriduşii. Numai decât după aceea se 
auziră din pungă cuvintele: „Suntem cu toţii în- 
lăuntru !? 
ki Țăranul trase îndată baerile pungii şi o strânse 

ine. 

Toţi . spiriduşii erau acum prinşi. Țăranul fu 
cu punga la moară şi o puse sub piatra de mă- 
cinat. Din ziua aceea totul începu să-i meargă bine 
şi cu spor, aşa că în curând ajunse om cu dare 
de mână. | 

In acelaş sat locuia un alt ţăran cate era socotit 
printre oamenii cei mai bogaţi din tot ţinutul, însă 
nu vă puteţi închipui cât era de sgârcit şi de piz- 
mataref. Când află că şi altuia îi merge bine, căzu 
bolnav de supărare. 

Ceeace îl chinuia şi îl rodea mai mult era vestea 
că ţăranul care fusese mai înainte sărac lipit, era 
aproape să devină tot aşa de bogat ca şi dânsul. 
Isi bătu mereu capul ca să descopere de unde a 
dat atâta noroc peste blestematul acela de ţăran. 

Când nu-şi mai putu potoli dorința de a afla, se 
duse la ţăranul care fusese sărac şi: izbuti, prin 
întrebări meşteşugite, să-l facă pe om să-i spună 
de unde îi venise bogăţia. Alergă după aceea 
la moară unde spiriduşii erau ascunși in pung? 
de tabac şi le dete drumul. 

Se gândea că spiriduşii se vor întoarce din nou 
la vechiul stăpân. Spiriduşii însă nu mai merseră 
acolo, căci li-era teamă ca fosta lor gazdă să nu-i 
bage iar în pungă. 203, 

De aceea, îl însoţiră pe omul bogat si se aşezară 
deabinelea în casa lui. Din ziua aceea norocul îi 
zbură şi odată cu el şi toată bogăţia sa. I-au 
furat caii, i-au murit boii şi vacile, i-sau pră- 
pădit oile, farinile mau mai dat rod şi la urmă 
izbucni şi un foc care nimici şi casă şi şoproane 
şi grânare şi tot. 

Era acum tot aşa de sărac ca şi ţăranul la care 
stăteau mai înainte spiriduşii. Se pocăi, dar po- 
cainfa sa fu zadarnică. Sărăcia nu-l mai părăsi 
şi singura mângâiere o găsea în aceea că povestea 
celorlalţi cum îi se întâmplase totul şi deseori isi 
încheia vorba cu următoarele cuvinte: „Nu doriți 
nimănuia răul şi păziţi-vă mai ales de invidie.” 

ki Traducere de Marin Opreanu 
———.————— 


An ora de geografie 


Profesorul. — „la să ne spui tu Ionescule; dacă af 
la dreapta estul, la stângă vestul, iar în faţă nor- 
dul, ce-o să fie înapoia ta? 

Elevul. — „Inapoia mea, este elevul Usturoi. 

"Trimisă de Vizuroiu G. lon-Brăila 


DIMINEATA COPIILOR» 


Calatoriile unchiului 


(2) 
2. — Prima mea călătorie 


N'am fost inzestrat cu cine ştie ce calităţi. Mai 
de grabă aş putea spune că în privinţa calităţilor 
natura s'a arătat cu mine destul de sgârcită. Nu 
intelegeam dintr'o dată ceeace mi-se spunea, în- 
vățam cu greu pe dinafară şi uitam foarte repede. 
Din această cauză, aproape nu era zi dela Dum- 
nezeu în care să nu fiu certat la şcoală şi nu era 
săptămână în care să nu mă aleg din partea d-lui 
învăţător. cu câte o pedeapsă. : 

Mai ales cu Matematica nu mă impacam de loc. 
Cu chiu cu vai mi-am varit in cap cele patru ope- 
raţiuni. Credeam că peste ele mam să pot face un 
pas mai mult. De aceea, eu am fost şi mai mirat 
decât învățătorul meu, când am reușit să înţeleg 
Şi să învăţ regula de trei simplă. 

Dar dacă aşa stăteam despre partea priceperii şi 
a învăţăturei, acestor lipsuri le ţinea locul o do- 
rinţă fierbinte, o patimă nebună de a călători, de a 
călători mereu si ziua şi noaptea, de a cutreera si 
cerceta ţări depărtate şi necunoscute. 

Se zice că fiecare om se naşte cu o boală şi că 
boala din născare e fără leac. Dacă-i aşa, boala 
cu care m'am născut eu este boala călătoriei, tre- 
buinfa căreia nu-i mă puteam împotrivi de a nu 
sta locului, ci de a merge mereu prin lumea cea 
largă. 

Când eram copil mic, aşa de mic incat nici nu 
puteam încă să umblu, nu era -pentru mine bu- 
curie mai mare decât atunci când tata mă lua că- 
lare şi mă ducea prin satele din jurul comunei 
noastre. Cea d'intâiu jucărie ce mi s'a dat după 
cererea mea a fost un cal de lemn. Aş fi cerut 
un tren Sau un aeroplan, numai că în anii copilă- 
riei mele în ţară la noi nu se construise încă vreo 
cale ferată. Cât despre baloane şi aeroplane, pe 
atunci ele nu erau cunoscute nici în celelalte ţări. 

Când eşeam afară din comuna noastră şi de a- 
colo mă uitam la câmpia care se întindea înain- 
tea mea si la munţii cari o închideau în partea 
opusă, simţeam cum inima îmi zvâcnea în piept. 
Nu-mi puteam găsi astâmpăr. 

Munţii cei îndepărtați si ale căror vârfuri a- 
tingeau cerul mă urmăreau până şi în visurile mele. 
Da, visam că îmi creşteau aripi, că mă ridicam dela 
pământ, că deveneam mai uşor decât fulgul şi zbu- 
ram drept până în vârful lor. 

De acolo ochii mei vedeau cetăţi cum nici în basme 
nu se întâlnesc. Aveau ziduri de argint şi turnuri 
de aur. Dar când porneam să mă duc în spre ele, 
mă trezeam şi plângeam de necaz, văzând că to- 
tul nu îusese decât un vise 


u 


de N. BATZARIA 


me 


(Urmare) 


La vârsta de şase ani... 0, na vol uita niciodată 
ziua în care am făcut prima mea călătorie, prima 
eşire în -lumea cea largă. Da, îmi aduc bine aminte 

Era o zi de Miercuri din luna lui Iulie. Cu trei 
zile mai înainte fusei sărbătorit, pentrucă împli- 
nisem şase ani. Părinţii şi rudele imi făceau urări 
de fericire şi îmi doreau să fiu mai cuminte şi mai 
aşezat. 

Eu însă îmi ziceam şi mă socoteam singur: „Am 
împlinit şase ani (mi-se părea că şase ani sunt o 
veşnicie întreagă) şi încă n'am făcut o călătorie 
singur şi fără să fiu însoţit de tata sau de altcineva. 

Ce văzusem eu până atunci? Tata mă luase cu 
dânsul în două-trei sate din jurul comunei noastre, 

Mai fuseşem cu mama la mânăstirea cu hramul 
„Sfânta Inălţare” şi de vreo trei ori la moara de 
lângă podul de piatră. Nu-mi şade însă bine ca la 
vârsta mea să mă ţin mereu de tata şi de mama”. 

Aşa judecam eu în mintea mea de copil nepri- 
ceput în noaptea de Marţi spre Miercurea de care a 
fost vorba mai sus. Si am luat hotărirea pe- care 
am întărit-o prin jurăminte ce mi le-am făcut mie în- 
sumi ca a doua zi s'o şi pornesc în lumea largă. 

In cotro? Spre munţii cei înalţi cari mă urmăreau 
şi în vis. Mă voi urca până în vârful lor, iar de 
acolo voi merge la cetăţile despre cari visam că au 
ziduri de argint şi turnuri de aur. 

Cum voi face drumul? Eram lămurit şi asupra 
punctului acesta. Voi căuta să iau din grajd, fără 
să fiu observat, calul tatei. Dacă reuşesc, cu atât 
mai bine. Dacă nu, îmi trec traista in bat şi o 
pornesc apostoleşte. Până la munţii mei iubiţi o 
fi un drum de cinci, de zece sau chiar de douăzeci de 
zile. Nu mă tem şi nu mă dau înlături. Am hotărit 
să merg şi trebue să merg. 

Cu astfel de gânduri a trecut noaptea de Marţi 
spre Miercuri. 

In ziua de Miercuri norocul m'a ajutat ca să por- 
nesc la drum nu pe jos, ci călare pe Murgul tatei. 
Intr'adevar, la un moment dat si tata si mama 
erau duşi de acasă, iar fratele meu mai mare nu 
se întorsese încă dela şcoală, Văzând că sunt sin- 
gur acasă, am dat fuga în grajd, l-am dezlegat pe 
Murgu şi făcându-mi de trei ori semnul crucii, 
aşa cum îl vedeam că face tata când pleca la drum, 
am şi pornit-o înainte, trăgând calul de căpăstru. 

As fi vrut să încalec şi nu mi-era teamă să 
merg călare pe Murgu, un cal aşa de blând şi de 
cuminte, că nu m'ar fi trântit niciodată. Ce te faci 
însă că nu puteam să încalec. Nu puteam, pentrucă 


eram prea mic si majungeam să pun piciorul în . 


scări. lar în ajun mă credeam bătrân, pentrucă 
împlinise vârsta de şase anil/ 


+ 


ann m n e 


PAG. T 


In sfârşit, m'am rugat de un trecător, ca să-mi 
ajute să încalec. Ce să-mi ajute? M'a ridicat cu o 
mână si m'a pus pe sea. 

Şi acum să zicem Doamne ajută şi înainte Mur- 
gule! 

Am mers aşa călare mai bine de. două ceasuri. 
Nu găsesc cuvinte ca să vă spun cât mă simţeam 
de “fericit. Şi îmi ziceam în gândul meu: „Nu mă 
opresc nici la munţii cei înalţi, nici la cetăţile ce 
le am văzut în vis. Voi merge departe, mai de- 
parte, mult mai departe. Voi merge aşa o lună, două 
luni..., adică-dece numai două luni? Voi merge fără 
să mă opresc şi până să dau de capătul pământului. 
Voi călători un an, doi ani. chiar de va fi nevoe. 
Și săream pe sea şi îmi îndemnam Murgul să meargă 
mai iute, cât mai iute. 

...Dar ho! ce-i asta? Unu, doi, trei, cinci..., dar ce 
sunt aceştia? Lupi cari vin -să mă sfasie? Nu, nu 
sunt lupi, dar nici mai buni decât lupii nu sunt. 
Sunt nişte dulăi ciobanesti de cari fug speriaţi si 
lupii şi urşii. 

Iată-i cu toţii asupra mea..., asupra mea şi asupra 
lui Murgu. Murgu se apără destul de bine. Se a- 
para dand cu picioarele de dinapoi. Ba pe unul din 
blestematii ăştia de dulăi l-a izbit aşa de tare, că 


dihania a fugit scheunând. 


$ 


Cu mine însă treaba merge greu de tot. Armele 
şi mijloacele mele de apărare erau un 'biet biciu, 
care mi-a scăpat din mână si căzut jos încă de 
când ii zărisem dulăii aceia asa de uraciosi. Ce-mi 
rămâne altceva de făcut decât să strigi: „Ajutor, 
veniți de mă scăpaţi!” Dar până să mă audă şi să 
vină ciobanii cari stăteau lungii la umbra unui ar- 
bore ' din apropiere, m'am şi pomenit trântit jos 
la pământ. 

Bine-bine maş putea-o spune: m'au trantit câinii 
ori de frică am căzut eu singur? Fapt e că m'am 
pomenit jos la pământ şi împresurat de haita de 


dulăi. Cu siguranță că m'ar fi sfâşiat, dacă mai 
întârziau puţin ciobanii. Ei m'au scăpat aproape 
teafăr. 


Totdeodată marea mea călătorie ce trebuia să fie 


până la capătul pământului a luat sfârşit în locul: 


unde dulăii ciobăneşti îmi eşiseră întru întâmpi- 
nare. Intr'adevăr, pe când ciobanii mă întrebau că 
unde am pornit-o aşa razna eu un copil mic, iată 
că trecu pe acolo, ducându-se spre comuna noa- 
stră, un cunoscut al tatei. Omul a rămas foarte 


mirat, văzându-mă aşa singur la drum şi încon- 


jurat de tâini si de ciobani. 

Fără să stea mult de vorbă şi să mă întrebe că în- 
totro mi-e drumul, mă ridică în braţe, mă puse 
din nou pe Murgu şi mă luă cu el acasă. 

„Este oare nevoe să spun cam ce pedeapsă am 
primit pentru fapta mea din ziua aceea? Mai bine 
trec cu tăcerea asupra punctului acesta. Pedepsele 
date de părinţi nu .lasă urme neplăcute nici ne 


„DIMINEAŢA COPIILOR» 


corp şi nici în suflet. Când ne loveşte un părinte, să 
fim siguri că pe el îl doare mai mult decât pe noi. 
De aceea, e de prisos să mai povestesc de ce 
primire am avut parte acasă şi ce pedeapsă mi-s'a 
dat. La urma urmelor, puteţi ghici foarte bine şi 
înşivă. Ceeace ţin spun este că cearta şi pedeapsa 
părinţilor mei nu mau cumintit, adică nu m'au vin- 
decat de patima de a călători. Deocamdată a tre- 
buit să stau in aşteptarea unui prilej mai bun si 


mai prielnic; 
(Va urma! 


t 


mn n Oo NA) 


Azorel lui Dorel 


Azorel are un nou prieten 


Iubitul meu Dorel, de când s'a răcit vremea si 
au început ploile de toamnă, nu mă simt tocmai 
bine. Sufăr de dureri la încheieturi. Văd că am 
reumatizme, aşa că vara viitoare va fi nevoie să mă 
duc pentru o lună, două la Techirghiol. Poate că 
sunt cititori, cari îşi vor râde de mine, când vor 
citi cuvintele acestea, zicându-şi: „Un câine la băi! 
Atâta mai lipsea!” Ii rog însă să nu râdă, ci să 
aibă pentru noi mai multă milă şi dragoste. 

Insă, deocamdată doream să-ţi vorbesc despre- 
altceva. Vroiam adică să-ţi spun că din cauza boalei 
şi a durerilor mă simţeam foarte trist şi o duceam 
greu de tot cu singurătatea. Dar iată că Dumi- 
nica trecută stăpânii mei au adus acasă un nou 
câine. Este Trik, un căţel foarte drăguţ şi cu care 
m'am împrietenit numai decât, 


Trik nu este aşa mic ca vârstă. Mi-a spus că 
are doi ani impliniti, ceeace nu este puţin pentru un 
câine. Insă este asa de mic ca statură, asa de puţin 
răsărit că Miţu cotoiul este mai mare decât dânsul. 

„Eu sunt de neam mare şi de aceea am rămas 
aşa de mic”. Aşa se laudă Trik. E o laudă goală 
şi fără nici un înţeles. Auzi vorbă? Trebuie să fii 
un pitic ca să fii de neam mare! 

Dacă mar avea cusurul acesta, Trik ar fi cel mai 
bun câine de pe pământ — afară de tine, dragul 
men Dorel, pe care te doresc mai mult decât ori“ 
câud, sărutându-ţi din depărtare botişorul tău drăguţ, 

| Azorel, 
coca ——— 


/ 


„DIMINEAȚA COPIILOR" a PI 


Copilul născut în aerpolan sit, a fost tânărul aviator Guy. Dânsul a fost pros 


clamat de întreaga mulţime, ca fiind „Regele ae 
(Regele aviatorilor) rului”. 


A fost odată — acum 20 de ani — în oraşul 
francez Lyon, o cucoană bogată şi miloasă. Pe multe 
femei sărmane şi copii nenorociţi — din acel oraş — 
i-a ajutat această doamnă, care se numea Brey. 
Pentru aceste frumoase fapte, întreg oraşul o cu- 
noşiea şi o stima. Zi şi noapte se rugase ea — 
împreună cu soţul ei — ca Dumnezeu să le dă- 
ruiască un copilaş. Dar Dumnezeu a auzit-o şi a 
inţeles-o. 

Era vară. Toată lumea era dusă pe la băi. Doam- 
na Brey se afla la o staţiune balneară în Italia 
de Sud. Soţul ei, medicul George Brey, se afla 
prin oraşul Neapole de vre-o zece zile. 

Ce se întâmplă însă? Dumnezeu a ascultat ru- 
găciunea doamnei Brey şi i-a dat veste că în cu- 
rand va naşte un copil. Dânsa, când a simţit sem- 
nele naturei, imediat a închiriat un aeroplan, care 
s'o ducă foarte repede până la Neapole, la soţul 
ei, care se afla la nişte rude acolo. 

Doamna se afla în înaltul cerului în aeroplan, 
grav bolnavă, în vederea apropiatei naşteri. Dom- 
nul Guineme, celebrul aviator francez, conducea de 
minune aeroplanul. Bolnava gemea. Dar se întâm- 
plă o minune! In apropiere de oraşul Neapole — 
şi la o înălţime de 2000 de metri — d-na aceasta 
a născut un bòetas. Ea era prima femee, care nă- 
scuse până acum, sus, în aeroplan. 

O mulţime de lume care a aflat despre această 
„este, a dat năvală la moşia boerească a d-nei 
Brey, ca s'o felicite. Ea era în culmea fericirei şi 
mulțumea lui Dumnezeu, că i-a ascultat rugămin- 
tea. Fiind bogată, ea a cumpărat aeroplanul acela, 
pre a-l avea ca amintire. 

Douăzeci de ani mai târziu. 

Intreg oraşul Neapole se afla în sărbătoare. Era 
sărbătoarea aviatorilor. Printre cei trezeci de avia- 
tori, cari zburau pe sus, se afla şi tânărul Guy Brey 
acela care fusese născut în aeroplan, exact astăzi, Şi iată, deci, pe copilul născut in aeroplan, că 
20 de ani. El era cel mai tânăr dintre toţi avia- a ajuns „Regele aviatorilor”. Si el a zburat acuma, 
torii cari luau parte la concursul de zboruri. Tā- tot cu acelaş aeroplan, in care l-a născut mama 
nărul aviator mavea frică de moarte, şi făcea zbo- lui — acum 20 de ani — în înaltul cerului. — 'i 
rurile cele mai ‘periculoase. ` _ Qnoare luil 

In bătaia razelor de soare, cele treizeci de ae-, ý 
Toplane din înaltul cerului, străluceau ca nişte po- 


hsile D. Bradul 


— 


„zumbei. 4 ; > 
Terminandu-se sborurile, cel dintâiu care a rét- GHICITORI; 

E E kitan n ME IEEE NR + E IESE aka CPE. LR INCREDERE EC II E 4 MPT + £ 

` Profesorul. — Ascultă, Ionel, dacă 5 lucrători! : Ge pu on omul toată viaţa? 


cosesc o livadă in 10 zile, 20 de lucrători în câte ` “(za ajowan) 


zile o vor cosi?  “ A GAS RN aa A a ati ; 
i Jonel (gândindu-se). — In nici-o zi, fiindcă au — Ce trebuie să facem câinelui să nu ne muşte? 
cosit-o ceilalţi mai înainte. l “(12 ap u3n} ns) 
ALA ETTI Trimisă de Sergiu Tihan-Bacău ! Trimise de Calea L-Craiova 


pc DE DR. agi ren On ot / 


N 


T PAG. 14 


Cum se iubesc florile 


Dragalasele mele fetiţe, ştiţi voi ce înseamnă a 
lubi pe cnieva din tot sufletul şi a-i rămânea cre- 
` dincios până la moarte? Dacă nu ştiţi, atunci as- 
cultaţi povestea - trandafirului şi a micsunelei: 

Un om foarte bogat avea o grădină mare, fru- 
moasă şi plină de flori. In această grădină se gă- 
sea un lac in care inotau lebede albe şi în mij- 
locul lui o fântână tasnitoare care arunca în sus 


razele ei strălucitoare. Nu departe de lac, grădi-» 


narul a sădit un loc plin cu flori frumoase, iar 
mai la o parte un trandafir şi o micşunea. 

Trandafirul şi micsuneaua legând o prietenie 
strânsă trăiau zile fericite. Dimineaţa, când soarele 
trimetea primele raze pe pământ şi când totul ză- 
cea într'o tăcere adâncă, florile amândouă se în- 
chinau bunului Dumnezeu şi spuneau rugăciunea 
diminetei, iar seara când luna şi stelele se uitau 
în jos la pacea lor sfântă, trandafirul şi micşu- 
neaua îşi făceau rugăciunea de seară. 

Trecură multe săptămâni când într'o seară au- 
ziră pe grădinar: ,,Draguta mea micsunea, ai stat 
prea mult în acest loc, mâine îţi schimb locul”. 

Cele două flori prietene se îngroziră şi se în- 
tristară. ġe gândeau că prietenia lor a fost atât 
de frumoasă, se iubeau doar atât de mult şi ar fi 
vrut să rămâie o veşnicie împreună. 

Zis şi făcut. — A doua zi micsuneaua fu re- 
sădită in alt loc. Micsuneaua rămasă singură se 
gândea la orele fericite petrecute in tovărăşia tran- 
dafirului şi-i se părea că totul fusese un vis. 

Şi trandafirul? Şi el lăsă trupul lui atârnat spre 
pământ şi a doua zi grădinarul văzu că două flori 
s'au dus la veşnica odihnă: 

Acestea erau: trandafirul si micsuneaua. 


Prelucrare de Augustina S. 
j —— EN onn 
Profesorul: „Prin ce se deosebeşte câinele e de 


celelalte animale?” f 
Vasilică: „Prin marcă, d-le profesor” 


„Oe DOC — 


e 


„DIMINEAȚA COPIE”, 
Discursul 


E vorba de unul din cei mai populari regi ai 
Franţei, de Henric IV, un rege foarte glumeţ. Intr'o 
zi întorcându-se dintr'o călătorie lungă, regele a: 
cesta trebuia fsă treacă prin Montihâri, localitate 
neînsemnată din regatul său. Locuitorii îi alergară 
cu toţii în întâmpinare, în cap cu bătrânul preot 
care voiă să-i ţie un discurs. Neavând însă decât 
puţin timp pentru a-l pregăti, se înfăţişează re- 
gelui şi-i zise: 

— „Sire, locuitorii din Montiheri sunt încântați 
de a vă vedea aci”. 

— ,Bine”, răspunse gloriosul rege, „discursul 
d-tale îmi place; aşi vrea, dacă aceasta nu te obo- 
seste, să-l repeti”. 

— „Deloc, Sire”. Şi îndată, cu o voce mai lim» 
pede şi mai puternică, sărmanul preot repetă naiva 
şi scurta sa salutare. 

— „Din ce în ce mai bine, poruncesc să se dea 
domnului pastor 100 de galbeni. 

— „Repetaţi ,Sire”, adaugă oratorul. 

— „Bravo! Iată un om care-mi place”, spuse 
râzând regele, „fie, dublez suma”. 

Porunca fu îndeplinită numai decât şi rege, preot, 
ascultători, toată lumea a plecat mulţumită. 
Prelucrare din frantuzeste de Daniela C, D.-Buzan 


——: 


on 


JOC DISTRACTIV 


Călătorul ce-l vedeţi sus la stânga vrea să mearga 
la casa lui ce o vedeţi la mijloc. Bietul om s'a 
rătăcit. Ajutaţi-i să-şi găsească drumul. 

Da anman 


„DIMINEAȚA COPIILORY. 


O plimbare originală 


Ilustrafia ce o vedeţi nu este o închipuire, ci 
e fotografia unui fapt care sa petrecut într'ade- 
văr în Stocholm, capitala Suediei şi un oraş de 
toată frumuseţea. 

Dacă ţineţi minte, despre Suedia am mai scris în 
revistă, ca şi despre Suedezi despre cari am scris 
că sunt unul din popoarele cele mai cinstite de pe 
pământ. Suedezii nu sunt numai cinstiţi, ci tot- 
deodată bine legaţi la corp şi foarte puternici. A- 
tleţii suedezi câştigă pretutindeni o mulţime de bi- 
ruinti. 

Unul din atletii aceştia vroia să se facă mai bine 
cunoscut compatriotilor săi din Stocholm. Pentru 
aceasta întrebuinţă un mijloc foarte original. 

Se înhămă la o trăsură in care se găseau patru 
oameni şi mergând numai pe mâini, şi pe pi- 
cioare, străbătu oraşul Stocholm, trăgând încet, dar 


fără să se oprească, trăsura cu cei patru pasageri. 


e — 


PROBLEMA AM UZANTA 


Găsiţi un număr ANA aşi ca a pupă varte din el mă- 
git cu 2 să ne dea jumătatea lui. ; 
Deslegarea in No. 41. 
lrimisă de Gh. Brasovan-Timisoara 


m pem sute Vo scrisori şi de cărți poștale prin 

fi, ni-se cere să dăm o descriere mai amănunțită 

a fiecăreia din cele șapte minuni din vechime, 
Aceasta o vom face începând din n-rul viitor. 


TIME EP IE EEE e EI a E TEI PT PR RI DDR MEI E ERE 
In n-rul viitor vom publica deslegările jocu- 

rilor cu premii din n-rul 37, numele deslegă- 

torilor, precum și numele câştigătorilor. 


$ SCOLARITA 


Marioara e la scoala 
Minunată școlăriţă, 

l-a luat la „CARMEN SYLVA“ 
Mamijica o rochita. 


n“ ba 


da—n 


De vorbă cu cititorii 


C. I. B, Nicorești, — Păstrezi bonul si asfepti acasă: 
rezultatul, Asa fac miile de cititori şi. abonaţi din pro-į 
vincie, fie dela revista noastră, fie dela celelalte ziare, ; 
Tragerea premiilor se face in fața unui public nu- 
meros şi de către o comisie compusă din oameni da 
încredere si nepărtinitori, 

R. I. D, Galaţi, — Dacă ai fi citit regulat revista, ai: 
fi văzut că nu se iau în cercetare manuseriséle ai! 
căror autori nu-şi dau adresa şi numele întreg, i 

B. M, Loco, — Unui elev de liceu de clasa a IV-a, 
de liceu nu i se permite să scrie „albinele scoate bra-l 
na“ sau „albinele se întoarce”. Acelas elev trebue să, 
ştie că verbul faceţi se scrie asa, iar nu faceţi, cum, 
l-ai scris d-ta, de asemenea auxiliarul , defi", iar nu! 
,de-ti". Invaţă lucrurile acestea, mai tnvat4 si punc; 
tuatia,.pe care de asemenea nu prea o cunosti, şi după: 
aceea să te gândeşti să scrii iucruri pentru a fi plis 


blicate, 
—— CIND —————— 


Din ale copiilor ' 
Mica Ileana plânge aci ea.nu mai ştie pen: 
tre ce. 


în braţe o păpuşe, zicându-i: „lan te uită, Ileano, 
păpuşica cea frumoasă cât este cuminte şi nu plânge 
de loc”. 

Ileana se gândi ce se gândi şi după aceea răs- 
punse: „Da, este cuminte, pentrucă e de carton, 
să fi fost sivea vie, cum sunt eu, să fi văzut cum ar 
îi plâns”, 


ses 

Ionel se taie puţin la un'deget din care picură 
ceva sânge. Văzând sângele, Ionel tipa si urlă de 
ai crede că i-s'a întâmplat cine ştie ce. 

„Nu ţi-e ruşine, Ionel, să plângi pentru nimica 
toată. Nu mori dacă te-ai tăiat puţin la deget... 
E aşa departe de inimă!” 

Ionel tace, se uită la tatăl său, după aceea ii răs- 
punde: i 

„Da, e departe de inimă, dar e mult mai departe 
de inima d-tale şi de aceea e lesne să vorbeşti laşa”. 


LE E 
Lizica, o fetiță de patru ani, aduce mamei sale un 
buchet de flori, zicandu-i: „Dacă încep si acestea să 
se vestejească, sè ştii că le duc la doctor, ca să 
vadă ce boală au”. i 
. Lae 


i / 


Ca să o facă să nu mai plângă, maică-sa îi pune 


A kou 


PAG. 16 


B ogatia 


ie Leon Tolstoi 


Un nemulţumit de soartă; se jeluia odată unui 
mosneag: 

— Dumnezeu, spunea el, la'unii dă bogății multe, 
şi mie: nu-mi dă nimic! Cum să-mi găsesc un rost 
în lumea asta, când eu n'am nimic? 

— Aşa de sărac te crezi?! Au nu Dumnezeu fi-a 
dat tinereţe şi sănătate? 

— De asta nu zic bal... Moşneagul apucă mâna 
dreaptă a omului şi-l întrebă: 

— Ai vrea să ţi se taie mâna dreaptă pentru 
o mie de ruble? 

— Ferească Dumnezeul 

— Dar mâna stângă? 

— Nici de fel! 

— Atunci, cred că pentru zece mii de ruble ai 
primi ca să, fii orb! 

— Să feftască Dumnezeu! nu-mi dau vederea nici 
pe toate comorile din lumea asta! 

— Vezi, adăugă moşneagul, ce bogat te-a făcut 
Dumnezeu si tot te plângi, nu'nţeleg!... 


. Tradusă de Mihăescu G. Neculai, R.-Sărat 
CE E CEE DEPRECIERE PE EU, SP E FIERTE Sann o ian a 


La administraţia revistei , Dimineata 
Copiilor“ (Bucureşti, str. Sărindar No. 
9-11), se găsesc legate în câte 3 volume 
revistele No. 1-10, 11-20 si 21-30. 

Preţul fiecărui volum, care reprezintă 


o adevărată comoară pentru tineret, este 
„ai luat „hazurile“ sau din ce limbă sunt traduse, De 


LEI 30. 


Volumele se trimit contra costului, al 
domiciliul cititorilor franco. 


A apărut: 


Pretul-curent No, 1, de mărci poştale 
pentru colectiuni, al casei ; 


H. BIRNER 


București, Calea Victoriei 128 
Si se trimite gratis la cerere, 


PER KILO 
Cea mai fină ciocolată, 
E „SUCHARD“, e lucru cert. 
Dacă n'am un kilogram, 
Mă mulțumesc şi cu un sfert. 


UNIVERSITĂȚII: 


4 


DIMINEATA. COPIILOR" 


J osaRedaetiei 


P, P. Arad, — Regretăm că nu-ţi putera publica 
„Păianjenul“. Judecă şi d-ta: „Firicele, subtirele, unei 
ferestrele“, prea multe diminutive deodată. Apoi, ce 
înseamnă „păianjen cruciat“? 

S, $, Arad, — „Doi băeţi“ e slabă, iar „Rugăciuni“ 
sunt mult mai frumoase decât cea trimisă de tax 
Ce nevoe ai să scrii neapărat în versuri? 

P, Astr..Bolgrad. — Dacă citeşti cu băgare de sea. 
mă bucățile ce publicăm în revistă, vei învăța punc- 
tuatia (pe care acum nu o ştii), ortografia si te pe 
întări în limba română, 

A, Mar.-Loco, — Cunoastem si noi povestile si YOn 
ziile despre cari ne-ai scris, asa că nu e nici o nevoe 


GRA A VAA 


să te ostenesti să ni.le trimiti. 


C, 1, I-Craiova. — Iti vom publica „Intrebările si 
răspunsurile, Poezia „In noapte“ e-o încercare ce in. 
trece forţele şi cultura d-tale. Iată, de pildă, strofa I-a. 
Faci să rimeze „drumul“ cu „omul“, apoi „lasă“ cu 
„varsă“ şi cu „viteză“, ceeace nu se poate, Si nu a-i 
ceasta e singpra ei parte . slabă, Eşti încă mic pentru 
a fi scriitor, 4 

St, Bul. „Craiova. — „Rugăciunea“ d_tale este neo-, 
bisnuit de lungă, iar expresiuni ca „blajinătate“ si, 
altele in felul acesteia sunt încă un motiv de a nu 


. o publica, 


St, D. -Loco. — Un elev de èjaan II.a este prea ta. 
năr “pentru a scrie cugetări pe, cari scriitorii le scriu 
de obiceiu când încep să îmbătrânească. 

F. Waid.--Craiova. — Rugăm a ne lămuri de tbde. 


asemenea rugăm, acum fiind o colaboratoare, a ne 


“comunica adresa. si'a scrie pe o singură faţă a hår. 


tiei, fie chiar pe hârtie mai proastă, 4 
I. Ag. iki — „Nora preotului“ este o bucată, „PrO- 
miţăinare“, dar nu încă publicahbilă. Ai nevoe de in. 


dramă, 


TOL S. «Ploesti. — Iti vom publica „Socoteala lui 
Ionel“. Ai un scris care nu prea este citet. ; 


Dacă doriţi să fiti informati perfect 


despre toate sporturile, citiţi marele i 


ziar ilustrat „SPORTUL“. 
Un exemplar 3 Lei. Apare Marţi, Joi şi Sâmbăta 


Taiati şi păstraţi cu îngrijire acest cupon. 
CUPON No. 6 


pentru marile premii ale revistei 
„DIMINEAŢA COPIILOR“ 


Atelierele , ADEVERUL'' 5. A, 


DiMiNERTER 
A GOPDUIiLOR 
40 si a mié m SĂPTĂMÂNALĂ (RA 


A no Mwe : u 


` Director: N. BATZARIA 


DESEN DE POPA 


— 


PREŢUL a LE: 


PAG. 2 


WAN KAN a 
y! ; 
“Ya 


„DIMINEAȚA COPII LOR! 


Marile premii oterite abonaților si cititorilor nostri 


fată lista complectă a marilor premii oferite 
cititorilor și abonaților de către „Dimineaţa 
Copiilor": 

1. Una bicicletă elegantă, 

2, Un :aparat fotografic ICA 9/12 marca Tribby No, 
(7 cu 6 casete interioare furnizat de Magasinul Spe: 
cial de articole fotografice la „Amatorul Fotograf“, 
București str, Bis, Enei No. 3. 

3. Un echipament compiect de foot-ball,. după mă. 
sură, compus din 1 tricou, 1 per. pantaloni, 1 per. ghe- 
te, 1 per, moletiere, 1 minge specială No, 3 furnizate de 
Autogarajul Colin, calea Victoriei 49, secţiunea de sport 
şi vânătoare, 

4. Una Vioară mode! Stradivarius împreună cu cutie 
şi toate accesoriile, 

5. Una mandolină lemn palisandru ornată cu side- 
furi. Ambele aceste premii sunt furnizate de vechea 
casi de muzică N. Mischonzniki str. Coltei 7, Bucu- 
pești. 

6. 10 cutii mani conţinând fiecare câte un asortiment 
de pachete din delicioasa ciocolată „Suchard“, pentru 
10 câştigători. 

7, Un binoclu fin de teatru si câmp, montat în piele 
ncagră împreună cu cutia, furnizat de Comptuarul Ge- 
neral de Optică S, Penchas calea Victoriei 90, 

3. Un costum de haine din stofă bleumarin, model 
marinar, pentru copii, după măsură, furnizat We ma- 

gez nul „La Jack“ str. Şelari 11. 

a Una servietă de piele fină furnizată de către Pri. 
ma fabrică română de articole de voiaj, D. Mărculescu 
str. Sărindar 12, Bucureşti. 

10 Un dulap de lemn fin lustruit, cu două uși în ca- 
naturi cu 2 sertare şi cheie. Dulapul conţine 10 unelte 
fine pentru traforaj, 

11. Un aparat cinematografi complect, cu un film si 
3 sticle de lanternă magică. Ambele furnizate! de ve- 
chiu! magazin de încredere „Davidescu“ F, Ştefan 
et C-ie, Pasagiul Vilacros No. 8, 

12. 0 cotecție complectă din operile lui Vlahuti, fur. 
pizată de Librăria „La Popor“ str. Coltei No, 17, 

13. Metri 1,60 stofă englezească cu dos caro pentru un 
palton de copil, furnizată de cunoscuta casă de în- 
credere „Postăvăria Lux“ str, Smârdan No. ?. 

14. Un ceasornic argintat cu brățară de piele pentru 
băiat. 

15. Un ceasornic argintat cu brățară de mătase pen- 
tru fetiță, 

Ambele ceasornice solide, forme moderne, furnizate 
de ' Magazinul de ceasornicărie și bijuterii „Cronos“, 
str. Academiei 9, 

16. Una pereche ghete de copii, din piele bună, după 
măsură., 

17. Una pereche pantofi de copii, din piele bună, du- 
pă măsură, 

Ambele furnizate de Magazinul 
Caro! 6, furnizorul Curtei Regale, 

18. Tred pălărioare elegante pentru copii, după mă. 
sură, pentru trei, câștigători, furnizate de „Pica“, fa. 
brică franco-romana de pălării de dame si copii, str 


„Luna Park" str, 


Carol No, m. 

19, Una rochitè frumoasă pentru fetiţă, după măsu- 
ră, furnizată de magazinul „Carmen-Sylva”, . Strada 
Lipscani 68, 

20. Una duzină fotografii cărţi poştale stpia şi un 
tablou de 30 40 cm. încadrat într'o frumoasă ramă a- 
urită executate de cunoscutul institut de arte fotogra- 
fice „Fotoglob* B-dul Academiei 3, 

21. Trei bucăţi cdmdsute de zi, 
pentru fetiţe. 

22. Trei bucăţi cămăşuţe fine de noapte, pentru băiat, 

Ambele furnizate din noul Magazin „La oraşul Lau: 
sanne“ sir, Carol 36, 

23. Un album pentru 200 cărţi poştale ilustrate, legai 
in pânză, coperta conţinând un frumos desen, 

24. Un album pentru mărci poştale. 

25, Una cutie de lemn cu aquarele în tuburi. 

Furnizate de cunoscuta librărie si papeterie 
Stănciulescu, B-dul Elisabeta No, 5. 

Abonaţii pe timp de un an primesc câte 4 bonuri 
speciale de participare, iar abonaţii pe timp de MOU 
primesc 2 bonuri. Cit torii vor strânge şi 
la administrația revistei toate cele 8 cupoane ce a 
găsesc la ultima pagină a revist i, vor primi câte 1 
bon special pentru participare la premii. 

Tragerea va avea loc în ziua de 28 Decembrie a 
c. într'o sală wan pe care o vom anunţa la timp: 


me e Sa m rin 


brodate de mână 


Alex, 


Y 


Mi 
FS 


ZIN 


“Cântec de de leagan 


Dormi eman 

Dormi frumos, 

Mama-ti cântă | 
Si te-alintè 

Drigistos. 


Bormi copite, 

Teamă mai, 

Ingerasi cu păr bălal, 

La căpătâi veghiază, | 
` Dormi copile, 

Mama-i trează, 


Dormi copile,’ 

Somnul lin 

Sè te cuprindă 

Uite ?n tindă 

Zâne vin, . | 
Dormi copil. Ale AR 


DIMINEAȚA COBI'LOR? 


DIMINERTR Soni iLOR 


REDACŢIA $! ADMINISTRAȚIA : 
BUCURESTI — STRADA SARINDAR 9-11 BUCUREȘTI. — TELEFON 667 


ABONAMENTE: UN AN 150 LEI 
ŞASE LUNI 80 , 
16 NOEMBRIE 1924 


i 


— LEGENDĂ JAPONEZA — 


A fost odată ca niciodată, că dacă n'ar fi, nu 
Var povesti; fiindcă este, de aceea se pòvesteste. 

In Japonia, între frumosul munte Fuji şi coasta 
oceanului Pacific, este o localitate frumoasă cum 
nu mai este alta. Marea cea albastră, isbeste cu 
valuri puternice coasta, vântul cu adierea lui blândă 
face să foşnească frunzisul verde al copacilor. 

Murmurul apei se uneşte cu al frunzelor, astfel 
că te crezi într'un adevărat raiu. 

In seninul apei, se oglindeste măreţul munte Fuji. 
în zarea nemărginită a mărei, numai din când in 
când se iveste din depărtare, pânza tmei corăbii 
de pescar, 

E aşa de frumos aci, incât fiecare se simte fe- 
vicit, dacă poate vedea odată acest loc minunat. 

Astfel, într'o zi pe când soarele de toamnă lu- 
mină cu raze argintii, din înălţimea cerului, aproape 
pe nesimţite, un inger cu aripele dumnezeesti, cu 
sclipiri de stele, o adevărată minune, se cobori 
aci ca să poată si el admira această frumuseţe. 

Ingerul agățându-şi aripele lui cele aurite de cren- 
gile unui copac, începu să se plimbe, cercetând şi 
admirând peste tot locul. 

In timpul acesta, din intamplare, un pescar din 
sat, trecu pe acolo. Si cum trecea el, o lumină 
îngerească bătu în ochii lui. El stătu o clipă pe 
loc şi se uită în toate părţile. Dar mare îi fu 


i 
| 


NUMAR 3 LEI 
IN STRAINATATE DUBLU 
Manuscrisele nepublicate nu se înapolază . 


Hagoromo (Aripele îngerului) 


de Yasuharu Aoki 


mirarea, când mi departe de el, zări aripele mi 
nunate, pe care îngerul le lăsase in pom. ! 

Nu mai statu nici o clipă la îndoială şi merse 
într'acolo. si cu multa frică si cu bucurie, le luă 
cu el acasă. Vestea aceasta nemalauzită, se răspândi 
ca fulgerul, in tot satul. Toti erau neräbdători să 
vadă această minune, Pescarul nu mai putea de 
bucurie. 

Dar îngerul, dupä ce admiră frumusețea aceasta 
pământească, vru să se întoarcă în cer. 

Când colo, nu-şi mai găsi aripele; o mare griji 
îl cuprinse, 

Ingerul nu ştia ce să mai facă. Vola să se ri: 
dice înapoi la cer şi nu mai putea sbura fără 
aripi. Se uită peste tot locul, le căută cât putu si 
desnădujduii, se aşeză pe o piatră. Dar cum şe- 
dea el aşa, trecură pe lângă el doi oameni, care 
vorbiau între ei şi se minunau de aripile dumne- 
zeeşti, ce le hărăzise Domnul în dat. Atunci se lui 
după ei si merse până la casa pescarului, 

Ingerul cum îl văzu, se apropie de el şi-l în: 
trebă de aripile lui. Pescarul, siret (asa cum sunt 
oamenii), căută să profite de acest prilej, şi it 
zise îngerului: 

— „Nu îţi voi da apot aripile,” până ce te 
nu vei cânta melodia îngerească şi mu Set juca 
dansul cerului'", 


A Pi | 
SIA 


= LA 
SSS ME 
Ze SE 


PAG. 4 


Ingerul se invoi să cânte si să joace. 

Totuşi pescarul nu avu destulă încredere îti vor- 
bele îngerului, de aceea îi ceru mai întâiu să îm- 
plinească făgăduiala şi numai apoi să i le dea îna- 
poi. Auzind aceasta, îngerul îi spuse: 


— INDOIALĂ şi MINCIUNĂ există numai în 
tre oameni — însă în cer nu există”. . 

Deodată, ca prin minune, se auzi din înălţimea 
cerului un cântec neînchipuit de frumos. 

lar îngerul cu- aripile recăpătate, se ridică pt 
nesimţite de pe pământ şi începu să joace dansul 
plin de frumuseţe, al cerului, îniovărăşind cu cân- 
tecul său . pe îngerii din cer. 

Cântecul se auzi tot mai slab, iar îngerul cel 
plin de lumini cereşti, se văzu tot mai mic şi tot 
mai puţin, până când rămas. ca un singur fulg, 
apoi ca o scânteie aurie şi in srârşit dispăru pen- 
tru totdeauna, căci el nu ma: apăru niciodată iv 
acest loc. 

Această localitate se: numeşte Mihono Matzubaru 
si se află şi astăzi: în Japonia. 

; Yasuharu Aoki 


NOTA, — Legenda japoneză pe care o publicăm mai 
gus nu este o traducere, ci autorul ei d, Yasuhara Aoki, 
un distins tânăr japonez si care prin ocupațiile d-sale 
ge găsește la București, a scris-o în românește pentru 
cititorii „Dimineţei Copiilor“, 

Mulţumim d-lui Yasuhara Aoki pentru interesul ce-l 
poartă revistei noastre, cât şi pentru dragostea de care 
este insufletit fată de limba română. 


DIRECTIUNEA 
e III nn 1 


„DIMINEAȚA COPIILOR! 


La cinematograf 


Moş Constantin şi cu mătuşa, 
S'au dus la târg cu o vitea 
Si seara le-a venit în minte 
Să intre la un cinema, 


„Să văd si eu, ce-o mai fi asta?” 
Și-a zis mosneagu 'n gândul lui, 
„Comedie ca 'n bâlciuri poate, 
Cum niciodată nu văzui?” 


Hai! In sjfarsit — au luat bilete, 
— Nu-i cine ştie ce, să iei! — 

In sală, coborând spre pânză, 
Sau așezat în fața ei, 


St cum tocma “ncepea, lumina 
S'a stins de-odată, minunat! 
Si drept în fața lor, pe pânză, 
A apărut un cap mascat, 


Când l-au văzut, si moş si babă, 
Pe loc, din staluri 'au sărit: 

„Ptiu drace, piei de-aci!” Mascatu! 
Ca printr'un farmec, a pierit. 


Dar intre-atiafia oameni, sigur, 
Și-au căpătat curajul iar, 

Căci tot pe-aceiaş pânză iată, 

Un drum, pe-un cimip fär de hota, 


Și ?n fundul lui un panct apare, - 
„Ce-o fi?”, se "ntreabit 

Lar iată că se vede lu 

Si e un automobil, 


Si vine ?n goană, vine, 
Din ce în ce, mai mul 
Oh! uite-l... gata! Uite-t 
Că 'n sală s'ar fi asvari 


Siri mosneagu 'n Sus « 
Si lumii i-ar fi dat ocol, 
Strigând ca ars: ,Pizé 
Că praj ne face mototo 


mceann ` 
——— oen li 
` Invèfatura data unui prost e re si za- 
darnică, dupe cum pământul ori los ar fi, 
nu va putea ajută unui bob se că. 
Mintea e bobul de grâu, plin, ı li init'an 


pământ mănos, va da rod. 
ÅA 


kd 


„DIMINEATA COPIILOR” = 


O ÎNTÂMPLARE FĂRĂ CUVINTE 


PAG. 6 


O faptă rea şi una bună 


In timpul slăvitului calif Harun-al-Raşid, vietuia 
in luminosul Bagdad wm negustor, cu numele de 
Ben-Omor, cinstit şi de treabă, dar iute la mânie. 
In toiul unei certe cu un vecin al său, Ben-Omor 
puse mâna pe o piatră şi-şi lovi vecinul asa de 
tare, că acesta căzu la pământ fără suflare, mu- 
rind. Ben-Omar, căindu-se şi înspăimântat de fapta 
sa — se dus la Cadiu şi plângând îi mărturisi 
„neleginita-i faptuire. 

Fu condamnat la spânzurătoare. 

m ziua "n care era sa fie îndeplinită dreapta 
— dar aspra — osândă, fu ridicat din inchisoare 
şi cu doi soldați porni spre spânzurătoare ridi- 
cată în oraş. 

Pe drum, văzu o femez cu un copil; era băiatul 
și văduva celui ucis, Ben-Omor, când îi văzu, plân- 
gând căzw'n genunchi murmurând: 

-— Iertare! 

Dar ei privindu-l çu ură 71 loviră cu pietre, In- 
durerat, Ben-Omor vru să se scoale ca să plece 
mai departe dar văzu că băiatul — care se a- 
plecase "să ridice o nouă piatră — căzu în eles- 
teul pe a cărui margine stătea. Apa era mare, bă- 
iatul aproape să se înece striga ajutor — iar în 
împrejurimi nimeni, 

Atunci Ben-Omor se svârli din mijlocul păzito- 
rilor săi în elegteu şi luptându-se cu valurile scoase 
copilul galben de frică şi-l dădu mamei care is- 
bucnind in lacrimi ii zise, 

— Iartă-mă, 

. = Voi să mă ertaji pe mine de răul pe care vi 
l'am făcut, răspunse An 
Soldati îi luară, grăbiţi s'ajusga la spanzurè- 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


toare fiindcă intarziasera, insă le eşi înainte un 
hoge care îi întrebă ce-i cu osanditul. Unul dinire 
păzitorii lui Ben-Omor, îi spuse atunci vina pen- 


“tru care fusese condamnat şi cum scăpase dela înec 


pe băiatul vecinului său. Hogea, mirat de fapta 
osânditului, zise: 

— Daţi-i drumul. E liber. 

Şi cum soldaţii se codeau să se supună el isi 
desfăcu haina neagră si lăsă să se vadă îmbră- 
cămintea-i strălucitoare: era califul Harun-al-Rasid. 

— Ben-Omor, mai zise el, ai făcut o faptă ne- 
legiuită pentru care ai meritat osânda; dar ai fă- 
cut şi una bună. Cea din urmă răscumpără pe cea 
dintâi; eşti liber. 

Ben-Omar se plecă adânc recunoscător şi de a- 
tunci îşi stăpâni mânia; iar pentru pocăință ajută 
vaduvele şi săracii, purtându-se cinstit cu toată 
lumea, 

Harun-al-Rasid îl luă in serviciul său, şi pen- 
tra cinstea şi munca lui, îl făcwn curând Mare- 

izir. 

C. T. Pozov 
ea a n ne e me 


După ploaie 
După ploae 
Vin bălae, 
Să sburăm în pădurice 
'Ce e lae i 
Hărmălae 
Să rămâe tot aice ! 


Li 


Fină floarea 

Trecătoarea 

S'o sorbim depe o trunza 
tari floarea 
'Ncântătoarea 

De miros să ne pălrunză 


Si ca gêndul 

Rând de-arândul 

Pe aripi suflul să ne poarte 
Și cu cântul 

Că-i avântul 

De noroc să avem parte. 


Astiel spuse păsărica 
Unei alte păsărele 
Când sburari spre pădure . 
Si pădurea inspre ele. 
Valerius Styx,-Constanta 
ODER IN e 
Omului rău nu-i putem cere să fie bun, în schimb 
rautafilor lni le putem pune pavăză. 


j 
/ 


„DIMINEAȚA COPIILOR» 


mem a ni 


Sultanul inteiept $ 


Intro Vineri, când sultanul Turcilor mergea la 
moschee, îl întâmpină un cerşetor zdrenfiros, care-l 
întrebă: „Prea mărite sultane, Măria ta, crezi in 
ceeace a spus Profetul?” 

Sultanul, care era un om foarte cucernic, spuse: 
»Eu cred tot ceeace/a spus sfântul Profet”. 
„Profetul a spus că toti musulmanii sunt fraţi. Frate, 
fi aşa bun să imparti cu mine moştenirea ta părin- 
tească, Sultanul râse la aceste vorbe şi gândi că 
aceasta e un nou mod de a cersi, Scoase din punga 
sa un taler de aur şi-l dădu cerşetorului. Acesta 
privi moneda pe ambele părți şi apoi spuse, clă- 
tinând din cap: „Frate, mie nu mi se cuvine un 
taler de aur, căci tu ai mai mult aur de cât pot 
duce 100 de catâri, în timp ce unghiile copiilor 
mei, au albăstrit de frig şi de foame. Se numeşte 
această împărţaală între fraţi.” Sultanul surâse şi 
spuse: „Frate, fi mulţumit şi nu spune nimănui 
cat ţi-am dat, căci familia noastră e mare şi dacă 
ar veni şi ceilalţi fraţi şi mi-ar pretinde pariea lor 
de moştenire, atunci nu-mi va mai ajunge banii şi 
vei fi nevoit să primeşti mai puţin de un taler de 
aur” Aceasta îl convinse pe cerşetor să se mul- 
tunieasca cu cât i-a dat şi plecă de cumpără pâine, 
în timp ce sultanul intră în moschee şi-şi făcu ru- 


găciunea, Prelucrare de B, Champfleury 
va ——— DOT 09 u meee aae 
“Cotoiul şi bucătarul 
` după Krilov 


Un bucătar dând intr'o zi fuga până la cârciumă, 
îi zise cotoiului: „Mițule, să-mi pazes'i mâncarea de 
şcareci”. Când se întoarse însă ce să vadă? Pe 
podea erau resturi de mâncare, iar cotoiul ascuns 
în dosul unui butoi de vin, mânca un pui fript. 
Atunci bucătarul începu să mustre cotoiul, ţinân- 
du-i un discurs foarte lung. Dar cotoiul fără să se 
sinchiseasca de vorbăria bucatarului, continuă să-şi 
mănânce friptura. 

Bucătarul înțelese, dar prea târziu, că în loc de 
a fine discursul, era mult mai bine dacă nu lăsa 


cotoiul să -mănânce puiul cel fript. e 
' Tania M. Ri 


PAG. ? 


e ka 
Desteptaciunea lui Negrilă 
Negrilti, pe care cred 

că l-aţi văzut cu toţii, 
se întorcea din satul Căr- 
bunestii de Jos, unde isi 
cumpărase un, lighean 
mare, asa de mare că 
abia il putea duce pe : 
cap. La mai puţin de ju- 
mătatea drumului fu a- 
pucat de o ploaie. 

„Ploaia aceasta nu-mi 
face nici o plăcere”, îşi 
vorbi Negrilă singur. „Nu 
de altceva, dar mi-e tea- 
mă că-mi ia lustrul cei 
lucios ce mi-am dat as- 
tăzi pe obraz, pentru ca 
să fiu cel mai negru Ne- 
grilă din toţi Negrilii de 
pe pământ”, / 

Ploaiei însă puţin ii 
păsa de lustrul de pe o- 
braz sau de neplăcerile 
iui Negrilă. Se porni mai 
deasă si mai turbaă, „Am 
patit-o, îşi zicea Negri- 
lă, simt că obrajii încep 
să-ni cevie mzi pujin no- 
gri şi mai puţin lucicşi. 
Dar stai... că am gasii”, 

Negrilă întoarse ' li- 
gheanul! pe partea cea-, 
laliă, vrând să se aco- 
pere cu el ca un fel de 
umbrelă, Ligheanul însă 
era ajrcape plin cu a- 
pa ce se sirânsese din 
ploai2. Toată apa sa 
vărsat pe Necrila care, 
fără să vrea, a făcut o 
baie rece. 


DIN TRAISTA LUI! HAPLEA 


Hapleo, îi zise nevastă-sa, du-te şi întoarce cea- 
sornicul cel mare din sufragerie. 

Haplea pleacă şi se întoarce după un ceas obosit 
şi asudat. 

— 4 Hapleo, ai întors ceasul? 

— Da.. 

— Spre dreapta, sau spre stânga» | 

— Nu! L'am întors cu faţa spre perete. 


“Trimisè de Gh. Braşovan. Timişoara