Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1925 (Anul 2, nr. 47-98) 820 pag/DimineataCopiilor_1925-1669230514__pages251-300

M LM 


„DIMINEATA COPIILOR” 


PRE Ее Бөр Jerem 
ыр T 


i 


PAG. Z 


Rochifa rândunicei 


de flori, culese o floare mică albă si alergă la 
mama 1ш. 

— Ce floare e asta mămico? 

— E rochiţa rândunicei. 

— Dar de ce-i spune așa? Rândunica este o 
pasăre; doar nu poartă rochifá. 2 

— Ascultă povestea acestei flori; si mama începu: 

Intr'un ţinut îndepărtat, foarte de mult, trăia o 
zână frumoasă cu fetiţa ei, Rândunica. Era atât de 
drăguță fetiţa, frumoasă şi bună, întocmai ca mama 
ei. Dar zâna, ca şi oamenii, avea un duşman. În a- 
propiere, trăia o zână cu un suflet nespus de rău, 
care se gândea să scormonească ceva, pentru a se 
Tüzbuna pe vecina ei, care avea puterea de-a pre- 
face în bine, răul făcut de ea. 

Ea observă cât de mult ţine mama la copila ei; 
într'o zi o răpi, o prefăcu într'o fetiță mică, mică, 
cât un deget de-al tău şi-o părăsi întrun ţinut 
întunecos şi pustiu. 

Fetiţa își păstrase toată gingăşia, frumuseţea şi 
bunătatea, decât era prea mică și zi şi noapte plân- 
gon dupá mama ei, care era departe si n'o putea 
ajuta. 

Un vânt uşor, zefirul, trecu pe acolo şi auzind 
plânsul şi tânguirea fetiţei, i-se făcu milă de ea; 
suflă asupra ei o adiere parfumatá care-o adormi, 
apoi luând-o pe aripele lui, o duse într'o grădină 
minunată, plină de flori şi soare. El îi făcu culcugul 
într'o floare de crin şi-o aşeză cu îngrijire în el. 

A doua zi dimineață, Rândunica se trezi ametità 


Р) 


de parfumul culcuşului ei şi orbită de razele aurii, 
Sări sprintená de pe floarea de crin si alergă feri- 
cită în toate părţile. 

Dar fericirea-i nu finu mult. Isi aminti cá nu 
mai era lângă mama еі, că numai semăna cu cele- 
lalte fetiţe şi începu să plângă. 

Dumnezeu din cer, care aude şi vede toate, auzi şi 
plânsul fetiţei şi trimise un înger s'o întrebe сө 
vrea. Ingerul sosi numaidecât şi-o întrebă: 

— Dece plângi, Rândunico? 

— Cum să nu plâng?! Eram o fetiţă ca toate 
celelalte şi răutatea unei zâne m'a prefăcut atât 
de mică, că mă pot ascunde sub un mănunchiu dç 
frunze şi m-a dus departe de mămica mea. 

— Şi ce-ai vrea, căci bunul Dumnezeu m-a tri 
mes să-ţi împlinesc dorinţa? 

— Bs vrea să fiu o păsărică; blestemul zânei 
nu m'ar mai ajunge şi aş zbura la mama. Păsările 
par a fi atât de fericite...!! Ele zboară şi cântă 
toată ziua. 

— Bun, spuse îngerul. Scoate-ţi rochia. 

— N'as putea fi o păsărică cu rochiță? 

— Nu, căci Dumnezeu te îmbracă în pene şi 


` fulgi. 


Rândunica îşi lăsă rochiţa în iarba verde. Ea 
fu prefăcută numaidecât într'o pasăre cu pieptul 
alb, ce zburá ca o săgeată spre mama ei, iar rochifa, 
căpătă frăgezime si parfum dulce, prefăcându-se ів 
floricica pe care ai cules-o. š 
Iată povestea rândunicei şi-a rochifei ei. 
Eufrosina Semenescu-Galap 


wv diu 


PAG. 8 == DIMINEAȚA COPIILOR“, 
C AA NIP ee ус: і 
uL M TE D ines esso poo, С кинин 


та виб ie pă, ze gte $i de -ee k ub те m 4 


Жый, pa'ni Дш det? „ Donni-.cw ma ma, scwwe-o dot. 


Puisor mare să cresti Кат, папі, puişor,. (с 
Ca şi pruncul din poveşti... ` Dormi cu mama, scump odor. 
Nani, nani, puisor, . . . Nani, nari, copilaş, 
Dormi cu тата, scump odor. Blándefea să-ți fie nas. 
. De lume să fii, iubit | Ingerasul te păzeşte 
` Si de rele mántuit. „Si de rele te fereşte. 
Mitu Mitisor răspunde lui Sosoiu Sosoliei 
Şi pe toți îi va robi; Când dintr'ânsa mi l-au scos, 
| JA Záu cá mult era frumos, 
* * ж Negru tot: si rău plouat. — 
Pentru astăzi mă grăbesc e geli у xs Arm 
Ştire bună să-ţi vestesc. | Cred. аб Eu : i 
Ne-am bătut iar cu Dorel.. клас ыя кемиши 
Insá-i vai s'amar de el, i . Traducere din limba pisíceascà 


de Moş Nae 


N'o sà ийе, ce-a páfit 
Cât. mai are de trăit.. 
leri la soare când stăteam, 
Mă spălam, má curăţeam, “ 
Eo javra ре la spate, 4 
à Ri á venind pe neasteptate, 
ы. Macs gti larási coada mi-a ochit, 
au macar саса алс 4,  Insá eu cum l-am simțit, 
Cât am plâns si mam. mâhnit, Fug şi sar pe un. butoi 
Când scriscarea-[i am citit, Şi să vezi atunci, Sosoi, . 
De pisoi când am aflat Sare prostul după mine, 
Că, sármanii! i-a 'necat. Dar să-i fie lui de bine, 


Doamne, lumea cât e rea, x3 5 vo 
Dar răbdând noi vom tăcea, alia Ale! a M oun d 
Până ceasul nostru sună, 

Până vine ziua bună, “Жж 

'N care neamul pisicesc, 

Neam vestit si 'mpárátesc, Plin butoiul cum era 


Veste lune va domni Până sus cu o vopsea. 


" DIMINEATA COPIILOR 


4. „Nu e miere, cum se vede, 
Gi-i otravă foarte tare, 
Cine 'nghite-o picătură, 
Ca trăznit îndată moare.” 


3. Când e gata, hop stăpânul! 3 
Vede totul c'a sburat. 
„Unde-i mierea ? Unde-i pâinea?": 
M întreabă supărat, 


. Ei se duce, iar drăguțul 


. —,Un duláu răpit-a pâinea, — 


PAG. 9 
P 


HĂPLIŞOR NU-I TOCMAI PROST de MOS NAE 


3 + 
De bortan, vezi, nu te-atinga 
Nu gusta, câci o păţeşti, 


6. Dă-i cu 


Si deșteptul Hăplișor Înc'aceasta, înc'un pic, 
Zice: „Hai să 'ncerc otrava, „Tot mănâncă, tot înghite 
Să vedem cum am să mor." Pân'ce n'a lăsat nimic. 


9. „Ş'am mâncat otrava toată, 
li explică Hăplișor,— Dacă-s viu nu-i de mirat, 
lar de teama ta jupâne, Cum să moară otrávilii 
Eu mai bine-am vrut să mor, ` пса nu m'ai invàtat." 


PAU. 170 mE ED mE 


„DIMINEAȚA COPIILOR» 


Un rezumat de istoria universală 


Când ptitiţul cel tânăr, elevul doctorului Zeb, urmă 
tatălui său pe tronul Persiei, chemă la palat pe 
toți cărturarii din împărăție şi le zise: „Doctorul 
Zeb, profesorul meu, m'a învățat că împărații ar 
face mai puţine greşeli, dacă ar fi luminafi de exem- 
plele trecutului. De aceea, vreau să studiez fap- 
tele popoarelor. Vă poruncesc, aşa dar, să scrieți o 
istorie universală şi sä o faceţi cát mai complectă”. 

Cărturarii promiseră să-i îndeplinească dorinţa şi, 
retrăgându-se, se şi puseră pe muncă, După treizeci 
de ani se înfățişară împăratului, urmaţi de o cara- 
vană de douăsprezece cămile, fiecare cămilă purtând 
câte cincisute de volume. 

Cel mai în vârstă dintre cărturari, plecându-se 


_ la picioarele tronului, vorbi în felul următor: ,,Lumi- 


male împărate, cărturarii din împărăție au cinstea 


să depună la picioarele voastre istoria universală ce 
au compus-o pentru Măria Voastră. Această isto- 
rie este în şase mii de volume şi cuprinde tot ce 
ne-a fost dat cu putință să strângem despre obi- 
ceiurile popoarelor şi soarta împărăţiilor. Ат m 
Intr'insa vechile cronici cari din fericire au t 
păstrate şi le-am lămurit prin bogate însemnări des- 
pre geografie, istorie şi diplomaţie”. 

Impăratul răspunse zicând; „Vă sunt foarte inda- 
torat pentru osteneala ce vaţi dat, însă sunt foarte 
ocupat cu trebile statului. De altfel, am îmbătrânit 
ре când voi munceafi. Am trecut cu zece ani peste 
ceeace poetul numeşte mijlocul vieţii şi chiar de 


de Anatole France 


ar fi să am o viaţă cât de lungă, totuşi nu pot 
să sper cá voiu avea timpul să citesc o istorie aga 
de lungă. De aceea, ea va fi depusă în arhivele im- 
párájiei. Aveţi acum bunătatea si îmi faceţi din- 
tr'insa un rezumat mai potrivit cu scurtimea vieţii 
omeneşti”. 

Cărturarii Persiei lucrară încă douăzeci de апі; 
după aceea ii aduseră împăratului o mie cinci sute 
de volume încărcate pe trei cămile. 


„Stăpâne, zise cărturarul cel mai bătrân cu o. 


voce slăbită de muncă si de vârstă, iată noua noastră 
lucrare. Credem că am pus într'insa tot ce este 
mai important”. 

— Se poate să fie si aga, răspunse împăratul, 
dar de citit, nu o voin citi. Sunt bătrân şi astfel 
de intreprinderi lungi nu se mai potrivesc cu vârsta 
mea, Mai scurtaji-o şi nu intárzla А 

Cürturarii intárziará aga de puțin, că după zece 
ani se infoarserá urmați: de o sirigută cămilă, care 
ducea in spinare cinci sute de volume, 

„Imi place să cred, zise cărturarul cel bătrân, că 
am fost scurt de data aceasta”. 

— Nai fost încă destul de scurt, îi răspunse 
împăratul. Sunt la capătul vieţii. Scurteazü, dacă 
id ca mai înainte de a muti să ştiu istoria ome- 
nirii, 

Cărturarul cel bătrân se întoarse la palat după 
cinci ani. Umbla în cârji si ducea de căpăstru un 
măgăruş care purta în spinare o carte destul de 
groasă. 

„Grăbeşte-te, îi zise un ofiţer, împăratul e pe 
moarte!”  . 

In adevăr, împăratul era pe patul de moarte, 
Indreptă spre cărturar şi spre cartea cea groasă o 
privire aproape stinsă gi zise suspinând: „Аза dar 
voiu тигі, fără să știu istoria oamenilor!...' 

— Stăpâne, îi zise bătrânul cărturar care de ase- 
menea ега pe punctul de a-și da sufletul, ţi-o voiu 
rezuma în trei cuvinte: „s'au născut, au suferit, au 
murit!” 

Aşa Invšfá impăratul Persiei, istoria universală 
in momentul când treci, cum se zice, din lumea a- 
ceasta în lumea cealaltă. 

—— —— — 

— Ce zici dragă, să mă fin numai de pictură, 
ori numai de poezie, căci am talent la amândouă? 

.— Eu zic să te fii numai de pictură. 

— Mi-ai văzut lucrările? 

— Nu, dar ţi-am citit poeziile... 

; Trimisá de G, Zervos 


Ce No. 1 
еен No. e 


Regele Râului de Aur 


„DIMINEAȚA COPIILOR» 


BAC. 11, 


Călătoriile unchiului meu 


(25) (Urmare) 


25.— О furtună de foc şi de nisip ` 


Să mă pipăiu: da, eu sunt și nu numai că sunt eu, 
dar iată că mai trăiesc. Uite, pot ridica braţul, pot 
vorbi, pot umbla. Ba observ că sunt si intreg. Nu-mi 
lipseşte ceva si mam nici un betegug. Slăvit să fii 
Tu, Doamne Dumnezeule, că ne-ai făcut mai tari 
decât piatra cea mai tare! 

Gândeam că se terminase cu mine, că sunt mort, 
dus $i când colo, am scăpat teafár. De aceea să 
aduc încă odată mulțumiri lui Dumnezeu şi să 
povestesc ce mi s'a întâmplat sau mai bine zis ce 
s'a întâmplat caravanei întregi, 

Dela plecarea noastră dela Biskra călare pe că- 
mile, au trecut trei zile fără să se întâmple ceva 
psebit. Nimic decât că între frumoasa fată Husni Me- 
lek și mine se închegă o prietenie adevărată, așa 
că amândoi ne fosse cu părere de rău la ziua 
în care va trebui să ne despürjim. 

Incepând din ziua a patra însă căldura devenea 
din ce în ce mai nesuferitá. Se incinsese văzduhul, 
iar pământul se prefăcuse într'un cuptor şi mai 
aprins, Nádugelile curgeau de pe noi, astfel că aveam 
impresia că ne topim deabinelea şi că în curând nu 
mu va rămânea din noi decât cel mult scheletul. 

Drumul nostru ducea pe lângă râul Self, cel 
mai mare râu al Algeriei, având o lungime de a- 
proape 700 de kilometri. 

Apa râului acesta nu este însă limpede, cum e 
în genere apa râurilor din Europa, E galbenă pă- 
mántie si e încărcată de nămol, Dar razele soarelui 
mă ardeau, mă topeau, imi pricinuiau dureri nesufe- 
rite şi mă scoteau din minţi. Am descălecat de pe 
cămilă, şi am alergat la râu, crezând că mă rocoresc. 
Când am pus mâna în apă, am retras-o numai de- 
cât şi am dat un țipăt de durere: şi apa râului era 
tot aga de caldă, tot aga de încinsă ca văzduhul 
şi ca pământul. Iar argija soarelui sporea într'una. 

Atunci bătrânul. cáráug alegerian Salem-ul-Ha- 
lid, dădu de câteva ori din cap si după aceea zise: 
„Е semn rău, semn de furtună: să ştiţi că ne vine 
siroco". 

— Ce-i acest siroco? l-am întrebat eu. 

— Ce alta să fie decât vântul cald al pustiului, 
mă lămuri Salem-ul-Halid adăugând: vântul siroco 
intefeste şi mai rău căldura, suflànd parcă din mii 
de guri foc. La urma urmelor împotriva căldurii 
s'ar găsi un leac, Ce te faci însă cu nourii de nisip, 
pe cari îi ridică vântul? De aceea, îşi încheie vorba 
bătrânul algerian, eu zic să ne oprim la cel dintâiu 
sat ce întâlnim în drum şi să stăm acolo până ce 


se trece siroco şi se mai potoleşte căldura. |... 


de N. BATZARIA 


Aşa am. şi hotărît să facem, dar vântul de care 
ne temeam atâta s'a si grăbit să vie mai înainte că 
noi să fi întâlnit vreun sat în care ne-am îi putut 
adăposti, Ne-a surprins vântul acesta intr'o vale 
pustie şi adâncă. Şi s'a dezlănţuit furtunatic, necru- 
țător așa dintr'odatá. Parcă stătea ascuns la pândă 
în aşteptarea să trecem noi pe acolo. Şi după ce a 
încins şi mai rău şi cer şi pământ, a strâns nisipul 
pustiului Sahara și l-a repezit asupra noastră, în- 
tunecând faţa soarelui şi acoperind cerul de ип nour 
des şi nepătruns. 

Cu neputinţă de mers înainte, cu neputinţă de 
deschis ochii şi aproape cu neputinţă de respirat. 

S'au o rit din mersul lor până si cămilele, ele cari 
erau deprinse şi cu căldura şi cu setea si cu fur- 
tunile şi nisipurile pustiului. 

In vârtejul de foc si de nisip саге ne învăluia, 
ne strângea din toate părţile, se auzi glasul lui Sa- 
lem-ul-Halid care striga cât îl țineau puterile: „Să 
descalece toată lumea, să culcám cămilele- în cerc 
şi noi să ne adăpostim înlăuntrul cercului!” 

Am descălecat de pe cămilă şi apărându-mi ochii 
cu nişte ochelari speciali ce-i cumpărasem dela Al- 
ger, m'am uitat să o văd pe Husni-Melek, pentru 
ca la nevoe să-i dau o mână de ajutor. Am văzut-o, 
dar până să ajung la dânsa, ea sărise de pe cămilă, 
sprintená ca o căprioară. Imi mulțumi totuşi de 
gândul bun ce l-am avut ca să-i fiu de folos şi mă 
rugă să stau mai aproape de dânsa, atâta vreme cât 
ține furtuna. 

„Nu ca să-mi dai curaj, adăugă ea zâmbind, căci 
mie nu mi-e teamă, ci ca să mai stăm de vorbă”. 

Frumos am fi stat de vorbă, căci îndată се des- 
chideai gura, se şi umplea de nisip. 

Iatá-ne acum cu toţii în mijlocul cercului for- 
mat de cămile. Blestematul de vânt cald se intefea 
$i nourii de nisip deveneau din ce in ce mai desi şi 
mai negri. Nisipul incepu sá se agterne pe noi, pe 
hainele si pe feţele noastre în straturi groase, tot 
mai groase. 

»Husni-Melek, i-am zis eu vecinii mele, crezi că 


scăpăm cu zile din prăpădul acesta?” 


— Nu ştiu, se poate şi să ne prăpădim acope- 
ridi de nisipul pustiului. 

-— Şi nu ţi-e teamă şi nu-ţi vine să plângi, gân- 
dindu-te la soarta ce ne aşteaptă? am întrebat-o 
eu din nou, 

— Să-mi fie teamă şi să plâng?! imi întoarse ea 
mirată vorba. După aceea adăugă: lan te uită 
în jurul tău și vezi: plânge cineva? 

M'am uitat şi ceeace am văzut nu se uită aşa 


„cu una. cu două. Având in frunte pe bătrânul, dar 


4 


А 
ins dL 


curagiosul Salem-ul-Halid, Arabii toţi, cáráugi şi 
călători, îşi făceau cu toată liniştea şi cu cea mai 
adâncă smerenie rugăciunea ce o îndreptau. spre Ta- 
tăl ceresc. Nici o lacrimă nu curgea din ochi şi nici 
un sentiment de teamă sau de disperare nu se citea 
pe figurile lor arse de soare. Serioşi, hotáriji, fără 
пісі o grabă, îşi făceau ei rugăciunea, nu cerând 
speriaţi ca să scape din primejdie, ci mulţumind 
„lui Dumnezeu Celui prea mare şi prea înalt” pentru 
binefacerile Sale. 

Popor ciudat, dar mai cu seamă popor viteaz, po- 
por care nu se teme de moarte şi nu preţueşte 
mult viaţa. 

Şi după ce şi-au terminat rugăciunea, s'au înfă- 
surat cu toții în mantalele numite burnuse şi s'au 
culcat aproape de cămile. S'au culcat resemnaţi, 
hotăriţi să moară în linişte, fără să se vaoete, fără 
să murmure şi fără să încerce să se nncre sau să 
îndepărteze primejdia. Am făcut şi eu ca dânşii, 
lăsându-mă în voia soartei şi a vântului de foc şi 
de nisip. | 

Cât am stat aga culcati si înfăşuraţi in míantale? 

Nu ştiu, nu pot spune. Când a izbucnit furtuna, 
fici nu m'am gândit să mă uit la ceas. De ase- 
menea nu ştiu dacă atâta vreme cât a ţinut pră- 
pădul am stat treaz, am adormit sau, ceeace pare 
mai adevărat, am căzut într'un fel de toropeală şi 
nesimţire. Tot ce tiu minte este cá la un moment dat 
am simfit că cineva mă trage de haină şi mă sgudue, 
iar puţin după aceea un glas argintiu îmi răsună la 
urechi: „Aide, scoală-te, ai dormit destul!” 

N'a fost aşa de uşor să-mi viu în fire şi să ascult 
de îndemnul glasului argintiu. A trebuit să mă sgu- 
diie deabinelea şi să mă strige de câteva ori, pen- 
truca, în sfârşit, să deschid ochii, să mă dumiresc 
şi să mă uit în jurul meu. Văd plecată asupra mea 
figura frumoasei Husni Melek. Fata îmi zâmbi şi 
îmi zise din nou: ,,Ci scoală-te odată, până când ai 
de gând să dormi?” 

— Dar mai trăesc oare? o întreb eu. 

— Fireşte că trăieşti şi d-ta şi trăiesc şi eu si 
fata şi toată lumea. N'a murit nici un om, nu s'a 
prăpădit nici o cămilă, vântul s'a potolit şi căl- 
dura a scăzut. De aceea, scoalá-te că pornim iarăşi 
la drum. 

Aşa îmi vorbi Husni-Melek, iar eu, după ce mi-am 
venit bine în fire, m'am simţit ruşinat că Husni- 
Melek a fost mai vitează decât mine şi nu şi-a 
pierdut o clipă sângele rece. 

Dar ce-i greutatea ce mă apasă şi care mă îm- 
piedică să mă pot scula? A, da, sunt acoperit de 
un strat gros de nisip. In sfârşit, cu ajutorul to- 
varăşei mele de drum şi al tatălui ei, am putut 
să dau la o parte nisipul ce mă acoperea şi să fiu 
iar pe picioare. | T 

Mai înainte de a porni din nou la drum, bătrânul 
Salem-ul-Halid grăi din nou zicând: „Dumnezeu 


„DIMINEAȚA COPIILOR» 


ne-a scăpat pe toţi şi a ocrotit cămilele noastre, 
Se cuvine aşa dar, să-l aducem din nou mulţumirile 
noastre”. 

Se repetă rugăciunea făcută în grelele momente 
de primejdie din care scăpasem şi după aceea se 
dădu semnalul de plecare. Pe inserate am ajuns în- 
tun sat compus din câteva colibe vechi şi dără- 
pănate şi din câteva corturi cari nu erau în stare 
mai bună. Satul acesta avea însă un lucru care pe 
măsură ce înaintam spre Sud, căpăta un pref din 
ce în ce mai mare. Anume, în satul acela erau puțuri 
cu apă rece, limpede și plăcută la gust. 

Doamne, Doamne! Cu ce poftă am băut şi cu ce 
nespusă bucurie m'am t, mam curăţat şi m'ami 
răcorit! „Apă şi răcoare!” Iată comorile cele mai 
scumpe, bogăţiile cele mai preţioase pentru locuitorii 
pustiului si ai ținuturilor calde. д 

Si пи vă puteți închipui plăcerea, duiogia cu care 
má uitam la admirabilelele, la atât de răbdătoarele 
cămile cari, la rândul lor, isi potoleau acum setea 
$i se rücoreau cu apa cea binefácátoare. 

Am întins corturile, bine înţeles in apropierea 
pujurilor cu apă, şi am scos merindele. Dar Salem- 
-ul-Halid se gândea la toate. „Să strângem trestie 
şi să căutăm prin sat ceva pae, căci la noapte o să 
fie frig”, ne zise el. > 

— Ba se poate si să plouă, zise la rândul său 
un alt cărăuş. 

Salem-ul-Halid se uită la cer, mirosi parcă ceva în 
văzduh şi apoi grăi din nou: „Nu ştiu dacă va ploua 
la noapte, dar e adevărat că ploaia nu e departe, 
De aceea, unii să meargă după trestie si pae, iar 
ceilalți să sape şanţuri în jurul corturilor". 

Se inoptase deabinelea. Impărţiţi în trei grupuri, 
noi ne mâncam modestele merinde în jurul focurilor 
de cari simţeam mai multă nevoe pe măsură ce îna- 
inta noaptea. Se răcise bine de tot, aşa că ne în- 
desam la foc şi ne strângeam în mantilele noastre. 

(Va urma) 
——— 6 — e 

Mama întrebă pe Vasilică: 

— Vasilică, dece ţi-ai pus ciorapul pe dos? 

Vasilică. — Să vezi mamá, cá pe față era rupti 

каж 

Inváfáütorul, — Cine a clădit Constantinopolul? 

Un elev. — Zidarii, don'le! 

Trimise de I. Feldman-Galat! 
n o a 


DORINTA LUI PUIU 
Eu aş vrea să am o casă, 
Cum s'a pomenit mai rar, 
Tatăl meu să 'mi-o clădească, 
Din ciocolata lui „Suchard”, 

———a a 


„DIMINEAȚA COPIILOR» 


OO LA FARMA! 


— Un incendiu în lumea jucăriilor — 


Intro seară Codilă, măgăruaul cel bun la su- 
flet, nu putea să doarmă. Fic entru că mâncase 
cu prea multă lăcomie la cină, fie că era peste 
măsură de obosit din cauza drumului lung ce fă- 
cuse de la târg spre casă; singur nu putea să-şi 
dea seama care ar fi pricina cá nu poate să a- 
doarmă. 

Umblând el astfel prin grajd cu gândul la dor- 
mit, ochii săi isteţi observará ceva neobişnuit la 
una din ferestrele casei în care locuia stăpânul său, 
fermierul. Intr'adevăr, prin fereastra de sus, stră- 
băteau rotogoale uşoare de fum şi cum Codilă ştia 
că fumul provine de la foc, şi-a zis: „„Trebue să 
fie ceva, desigur că stăpânul meu dormind, nu 
poate sti cá arde în odaia sa de culcare”. , 

Văzând apoi cum fumul se intefeste, s'a incre- 
діла de-abinelea că un foc a cuprins casa. 

Năvălind afară din grajd, Codilă se repezi la 
cuşca unde locuia Tobi. Nu ştiţi desigur, cá Tobi, 
un cățeluş deştept şi foarte drăguţ, era prieten 
bun cu Codilă şi amândoi locuiau la aceeaşi fermă 
de multă vreme şi în foarte bună înţelegere. 

Lovind cu copita în cuşca lui Tobi, Codilă ii 
strigă: 

— „„Scoală-te, Tobi, arde casa!” 

Desi Tobi dormea adánc si tocmai visa un os- 
cior de miel cu multă carne pe dânsul, se trezi 
totuşi de îndată ce auzi zgomotul. Sări afară din 
cușcă şi dete fuga în curtea fermei, crezând că e 
vorba de niscaiva hoți. 
` — „Priveşte, arde casa”, îi zise Codilă, ară- 
fându-i cu nasul ferestrele de sus de la casa fer- 
mierului, 

— „Da, ai dreptate”, ii răspunse Tobi descu- 
rajat, miroase chiar a foc si desigur că hoţii au 
intrat in casá si au aprins-o". 

— „Te: gândeşti numai la hoti, eu cred mai de 
grabă că stăpânul nostru a uitat să stingă lumâ- 
narea şi de aceea s'a aprins ceva pe acolo”, grăi 


„din nou Codilá. 


din englezeste de LERO 


— „раг се să facem?" il intrebá Tobi. 

Se sfătuiră ei ce se sfătuiră, Codilá lovea cu 
copita în uşa fermei, Tobi lătra, doar, doar se va 
trezi fermierul. Ştiind însă că stăpânul lor avea 
somnul greu, s'au hotărit să ceară ajutor. 

Fără să piardă vremea, Codilă alergă în sat să 
dea de veste oamenilor, iar Tobi rămase de veghe 
in curtea fermei. 

După ce alergă fără încetare, Codilă ajunse, a- 
bea ţinându-şi răsuflarea, la poarta de intrare а 
târgului. Acolo, in mijlocul drumului, stătea ne- 
mişcat paznicul târgului, care avea o privire rece 
ca de lemn. 


4 


рч ~ eerd 


Ajuns lângă dânsul, Codilá se opri, îl privi cu 
ochii săi mari şi-i strigă cu toată puterea: 

— „Foc la fermă!” x 

— ,Oh!", zise paznicul. 

— „Arde toată casa”, strigă din nou Codilă. 

— „Oh!”, repetă paznicul. 

— „Bine, ce aveţi de gând să faceţi?” întrebă 
Codilă. 

— „Să faceţi?!” privi supărat paznicul, „ец nu 
pot nimic să fac, pentrucă nu-mi pot părăsi postul 
care este tocmai pe locul acesta. 

— „Bine, bine”, grăi Codilă, „dar stând aici lọ- 
cului, poate să ardă toată ferma!” 

— „Nu-mi pot părăsi postul, chiar dacă ar arde 
tot târgul”, răspunse iar paznicul cel cu privirea 
ca de lemn. 

.'— „Dar va arde şi stăpânul meu". 

— „Nu pot să-ţi ajut, aici am fost aşezat şi 
aici rămân. 

Cât de bine crescut era Codilă, totuşi nu pu- 
іса să-şi stăpânească mânia si nu părăsi pe paz» 


PAG, 14 


піс până nu-i scoase limba ca semn de dispreţ. 
Alergă apoi în grabă la casa pompierilor, bătu 
la poartă şi-un pompier bătrân cu barbă albă, apăru 
în prag. 
— „Foc, foc!” strigă Codilă, „arde ierma, ve- 
niji în grabă. 


Pompierul trase clopotul, mai veniră încă dol 
pompieri, scoaseră carul cu pompele, dar tocmai 
când să pornească, observară cum calului lor de 
lemn îi s'a rupt un picior, 

— Ce ne facem? 

— Fifi pe pace, má inham eu, îi linişti Co- 
dilá 


Peste pufin timp, pompierii au sosit la fermá 
in mare galop. Isi inchipuia bietul Codilá cá va 
găsi totul numai ruină si cenuşă, asa cá mare i-a 
fost mirarea, cánd a gásit toate asa cum le lásase 
dânsul, iar Tobi, aşezat in curte, îl întâmpină: 

— „Arde mereu, fumul străbate mereu prin fe- 
reastră. 

Pompierii au așezat repede scara, au dat ocol 
casei cu topoarele, au căutat apă şi în mijlocul a- 
cestui zgomot, uşa casei se deschide şi apare fer- 
mierul, ţinând în mână o pipă lungă care fumega. 


сше À 


— Ce s'a întâmplat? întrebă el când auzi atâta 
gălăgie. ; 
— „Fiţi linistiti” îi răspunse unul din pqmpierí, 
„dl vom stinge îndată," 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 
„= „Dar ce să stingeţi?” zise îngrijorat fermierul, 


— „Focul”, ráspunse Codilá; „am chemat pom- 
pierii văzând fumul care străbate prin fereastră. 

— „Fumul!” exclamă fermierul, „dar n'a fost de 
cât fumul pipei mele, n'am oare dreptul să-mi fue 
mez în linişte pipa? 

Pompierii se uitará la Codilá, acesta privi pe 
Tobi care o si zbughi spre cuşcă şi-l văzu doar 
dând din coadă de plăcerea norocului ce a da 
peste Codilă. 

. . LI . . .. . . ` . LI LJ LJ 

Tárziu, noaptea, sau mai bine zis in zori de 
zi, Codilă, din grajd, privi iar spre fereastra stă- 
pânului său, din care nu se mai vedea acum nici un 
semn de fum, 

— „А doua oară poate să ardă de-abinelea, si 
nu-mi va mai păsa”. Zicând aceasta, de necaz, lovi 
cu atâta putere pereţii de scânduri ai grajdului, 
încât Tobi se trezi iar, şi alergă din nou să vadă 
dacă nu e vorba de hoţi. 


Lero 
———Y 


O serbare la Dumnezeu 


de I, Turghenief 


Intr'o zi Dumnezeu cel sfânt dădu o serbare in 
palatu-i de azur. Fură poftite toate virtuțile, dar 
numai virtuțile. Au venit multe virtuţi, unele mai 
mari, altele mai mici. Virtuţile cele mici erau mai 
drăguţe şi mai delicate decât cele mari. Cu toate 

. însă arătau foarte mulţumite şi vorbeau foarte po- 
liticos unele cu altele, aşa cum le şade bine unor 
persoane cari se inrudesc. 

Bunul Dumnezeu observă însă cá două dintre 
cele mai frumoase virtuți aveau aerul că nu se 
cunosc între ele. Le luă, aşa dar, de mână şi le 
duse una spre alta. 

„Binefacerea”, zise Dumnezeu, arătând ре cea 
dintâiu. 

„Recunoştința”, adüugá El, arătând pe cealaltă. 

Cele două virtuţi fură nespus de mirate. De când 
e lumea lume — şi e mult de atuncea — ele se in- 
tâlneau pentru prima dată. 

Din ruseste 


—— k= F 
Toto a învăţat егі ce e aceia amefealà. 

Bunicul său i-a explicat scurt, aga ca mintea lui 
de copil să poată pricepe: 

— Când gu prea sus, iji vine amefealá si cazi. 

Seara, vine in vizită un prieten al tatălui lui 

Toto. 

Copilul se uită Ја noul sosit, care este foarte inalt 
şi chel: 

— Inţeleg, zise el, tu ești таге şi părul tău 
« avut ameleală, de aceia a căzut. 


“` 


DIMINEAȚA COPNLOR® 


29 PAGINA DI 


Joc geografic 


талар cele trei bucăţi negre de mai sus și com- 
struiți cu ajutorul lor o ţară. ` 
Construcţie 


Cu ajutorul fragmentelor acestea, formați un 
дите, A |p] уе 


Problemá grea 


Prin f&fa unei case, trecea o florăreată, Chiriagul 
dela etajul al 3-lea zărind-o pe geam, o chemă 
sus pentru a cumpăra flori. Intr'adevăr, el cumpără 
jumătate din numărul total al buchetelor pe cari le 
avea floráreasa, iar aceasta, îi dădu pe de-asupra 
cadou, încă un buchet, 

Scoborând la etajul al 2-lea, femeia vându s! 
aci jumătate din numărul buchetelor ce-i mai ră: 
măsese, şi dădu cumpărătorului cadou un buchet 

La etajul 1, vându iarăşi jumătate din numărul 
buchetelor rămase, dând cadou cumpărătorului, ca 
şi celorlalţi, un buchet. 

Odată esitá in stradă, uitându-se in coş, floră- 
reasa văzu că nu-i mai rămăsese nici o floare, 
Atunci, porni înspre florária dela care-şi cumpăra 
ea márfá, pentru a plăti buchetele vândute si pe 
cari le luase pe datorie. 

Preţul cu care ea plăti buchetele la îlorărie, a 
fost 9 lei bucata, dar băgă de seamă — cu părere 
de rău — că nu-i rămâne nici un ban câştig. 

(Ținând seama cá suma încasată pe buchetele vân- 


dute Ја gtajul al 3-lea este egală cu cea incasată 


PAG, Т» 


la fiecare din celelalte două etaje, adică — cu 
alte cuvinte — că florăreasa a încasat la fiecare etaj 
aceiaşi sumă de bani, deşi numărul buchetelor nu 
a fost acelaş, se întreabă: 

Câte buchete a vândut la etajul 3-lea 


» » ” ” » » 2-lea 

» » n ?» » » 1-iu 
Си ce pref а vândut florile la etajul 3-lea 
» »n » » » » » ” 2-lea 
» » » 1-iu 


Ce sumă a plătit la florárie? 
Câte buchete a avut in total? i 
Trimisă de Panagaki N, Traolos-Bràils 


——n- 


Ghicitoare 


Tot cuvântul sunt de Paste 

Nu la deni ce trecu. 

Prima parte e măsuri 

Cercetează bine tu 

Cea de-a doua sau final 

Se învață pe la şcoală . 

Şi acum la deslegat 

Zi: „Christos a înviat? 
| Ionel Sinaer-Loco 


Desen gresit 


Să se spună ceeace 


e greşit 1 
sus. |7214 


Nu пі se vor trimite dezlegările dela tot ce este 
in pagina de față. Dezlega(i-le pentra d-voastră. iar 
là Мо. 04 veți vedea si dezlegürile noastre, 


he 4 


V TAI 


UN CONCURS LITERAR 


Iatá un desen destul de curios. Ce reprezintá el? 

E oare scena dela sfârşit a vreunei piese istorice 
sau legendare? Nu ситуа . cel care primeşte cu- 
nuna este vreun erou 'ce s'a distins prin vitejia sa 
pe câmpul de luptă şi căruia bătrânul împărat vine 
să-i dea cununa de “lauri, semnul biüruinfii? Sau 
este poate vreun poet care a compus un imn în 
cinstea împăratului şi care îi dă drept mulţumire o 
cunună? 

In tot cazul se vede că aicea se săvârşeşte un 
act solemn, de oarece împăratul, care se uită cu 
entuziasm la personagiul din faţa sa, e imbrácat 
sărbătoreşte, cu coroană pe cap, cu sceptru în mână, 
pe când micul fecior de serviciu poartă pe o pernă 
mărul împărăției. 

Ce rol au apoi persoanele dindărătul său? 

Este întâiu o fată, pe semne Domnița care se uită 
ia erou cu mare interes: şi'atenţiune. Mai e un 
soldat cu casca de fier şi cu lancea şi mai e oa 
"eia persoană din suita împăratului. 

Fiecare cititor poate să-şi facă din desenul a- 


„DIMINEAȚA COPIILOR“ 


TUG w wam w wam v < ss ч WC WINE c v 


ERR. No. | 


„DIMINEAȚ A COPIILOR” 


cesta o poveste, aşa cum crede el că e mai bine. 

Noi vom publica ре! aceea care va fi găsită mai 
bună de redacţia noastră, răsplătind-o si cu. suma 
de 100 de lei. Tinem numai să se ştie: 

1) Tipărită, povestea să nu ocupe mai mult spaţiu 
decât o jumătate de pagină text. din revistă. lar 
ca să se ştie cât manuscris intră într'o jumătate 
de pagină, cititorii să copieze din revistă o co- 
loană unde nu sunt desene, cum sunt, de pildă, pa- 
ginile din „Călătoriile unchiului meu". ; 

Al doilea: Sà se scrie numai pe о singură faţă а 
hârtiei. 


“AL treilea. Nu se vor lua' în cercetare manuscrisele: 


cari. vor sosi. mai târziu de 15 zile dela “apariţia 
numărului de faţă. : 
REDACTIA 


PEE biele i 


De vorbă cu cititorii 
M. M, Teod.-Târgovişte.— Ti- se publică poezia „La 
arest“. Şi poezia ,Primávará* e frumoasă, numai cá'am 


avut multe in genul acesta. Te felicitám НЕН talen- 


tul care promite pentru viitor, . 


Вар. R. L-Constanfa.—Zici că ai tradus d-ta. tabula 


„Cei doi călători“ de Florian ? Cum se face în cazul a- 
cesta că noi am citit-o Ја, fel întrun număr, vechiu din- 
tro: altă revistă pentru copii şi că e semnâtă де: I.G. 
Perieţeanu, care а si tradus-o în adevăr, pe când d-ta 
n'ai făcut decât să o copiezi, însă fără să spui lucrul ace- 
sta? Sunt obiceiuri urâte de cari trebue să te desbări. 


ImMM——————M—— e c 


Atelierele „ADEVERUL“ S. А. 


> x>=— r at АЙНУ wiesen E VIS a IP IERI TETTE Rr n 


DIMINEATA 
PNO б COPI s OR 


REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ 
DIRECTOR : N. BATZARIA ` 


Cine sunt? O credincioasă cititoare a revistei. PREŢUL 4 LEI 


"PAG, 2 


Cititori ! 


„DIMINEAȚA COPIILOR" 


Se apropie tragerea premiilor | 
Strángeti regulat cupoanele sau abonaţi-vă la revistă 
si veţi primi imediat bonurile speciale de premii. 
lată şi lista marilor premii: 


1.—Un premiu în numerar de Lei oed 


” ” » » » » P 

38.— s » ” » s» » 1000. 

- -== 500. 

5.—Un costum de haine marinar, după măsură, 

un magazinul егей lva”, str. Lipscani No. 68. 
6.—Una frumoasă rochifá, după măsură, de la 

magazinul „Ruleta” piaţa Sft. Gheorghe. 

7T.—UN PIGMIFON cu trei plăci (şase cântece) 
rel mai mic gramofon pentru copii. 

8.—UN CINEMATOGRAF cu trei filme. 

9.—UNA GARNITURA cu unelte de traforaj. — 
Toate aceste 3 premii sunt furnizate de casa „О- 
deon”, Calea Victoriei 79. Bucureşti, 

10—17.— OPT PREMII, pentru 8 câştigători, 
constând fiecare din câte o colecție complectá No. 
1—52 (Anul I) „Dimineața Copiilor” legată їп 
pânză cu o frumoasă copertă în culori. 

‚ 18.—UNA МАРА imitație piele, pentru purtat cărți. 

/^19.—UNA CUTIE AQUARELE 12 tuburi ч o 
pensulà, 

20.—UNA MAPA de birou, imitatie piele, "892" 
тіс fantesie. Toate aceste trei premii sunt furni- 
zate de către cunoscuta librărie A. Stănciulescu, 
B-dul Elisabeta, 5. 

21—22—25.—TREI PREMII constând fiecare in 
câte patru intrări gratuite, pentru 2 persoane, la 4 
programe. diferite, la «шеп din capitalá 
sau provincie. 
| 24—21.—PATRU PREMII constând fiecare in 
câte trei intrări gratuite la trej programe diferite — 2 


Costul abonamentelor: 


Pentru un an (52 numere) Lei 150 
k 6 luni (26 numere) Lei 80 


persoane — la cinematografele din Capitală sau 
provincie. 

28—32.— CINCI PREMII constând fiecare în câte 
2 intrări gratuite, 2 persoane, la două programe di- 
ferite, la cinematografele din Capitală sau provincie, 

$5—42.— ZECE PREMII, fiecare premiu con- 
stând în câte un asortiment de: 

1) Una sticlă originală cu excelenta apă de co- 
М, parfumatá „Botot-Paris”, conţinând t kgr. 
Una sticlă apă de gură „Botot”, Paris. 

; Una cutie prat de dinţi specială pentru copii. 
Aceste premii sunt furnizate de către concesionarul 
casei гай din Paris, 4-1 B. Lax, str. Otete- 

lisanu, 7. 

43—45.—TREI PREMII, 3 jocuri Stroja, primele 
jocuri româneşti; distracţia cea mai plăcută pentru 
mic şi mare. 

Fiecare joc este compus dintro cutie frumoasă cu 
101 piese cari constitue 6 jocuri diferite. Aceste jo- 
curi sunt furnizate de către , Cultura Naţională” 
Bucureşti, Str. Paris No. 1. 

46—50.— CINCI PREMII constând fiecare din câte 
o colecţie de 4 volume scrieri alese pentru tineret. 

51—55.—CINCI PREMII constând fiecare din 
câte un abonament gratuit pe timp de un an la ,,Di- 
mineaţa Copiilor”, 

56—60.—CINCI PREMII constând fiecare din 
câte un abonament gratuit pe timp de 6 luni la 
„Dimineaţa Copiilor”, 

61—70 — ZECE PREMII — zece cutii mari 
fiecare conţinând un asortiment de pachete din 
delicioasa ciocolată ,, SUCH ARD" 


Abonaţii mai primesc gratuit şi câte o scoariă legată in pânză pentru 


păstrat revistele. 


„DIMINEAȚA COPIILOR 


© q 


^ ME z ГА 
DiMiNERTR GOE su L.G 
REDACTIA SI ADMINISTRATIA : 
BUCUREŞTI. — STRADA SÁRINDAR 9—11 BUCUREȘTI, — TELEFON 6167 


150 LEI 
80 , 


ABONAMENTE: UN AN 
SASE LUNI 
3 MAI 1925 


O minune minunată 


— Poveste populară — 
 ——— 


Intr'o ţară, îndepărtată mult de fara noastră, trăia 
o femeie bătrână care avea un fiu. Când s'a făcut 


2, MEE 


mare, băiatul acesta se ducea la vânătoare 
ce impusca, se hrănea pe sine însuşi şi o hrănea 
şi pe maică-sa. 

Intr'una din zile a împuşcat un iepure şi l-a adus 
măsei să-l gătească. Femeia tăie iepurele în două, 
găti partea dindărăt şi o puse pe masă, iar partea 
de dinainte o ascunse sub laviţă. Insă, ре când ea 
şi cu fiul său mâncau partea dindărăt, iată că partea 
de dinainte a iepurelui sări de sub laviţă, ieşi pe 
fereastră şi o luă la fugă pe câmp. 

„Vezi, mamă, strigă băiatul, ce minune nemai po- 
menită! O jumătate de iepure care fuge pe când noi 
mâncăm jumătatea cealaltă! 2 

— E, báiete, îi intoarse maică-sa vorba, asttel de 
minuni se întâmplă in zilele noastre. Du-te însă in 
cutare sat, la cutare țăran si vei айа din gura 


UN NUMĂR 4 LEI 
IN STRAINATATE DUBLU L 
Manuscisele nepublicate nu se inapolazá 


IAȘI 


lui că s'a întâmplat o minune şi mai m 
cât aceasta cu iepurele, . 
Băiatul se duse in satul acela, intrebá de {айга 
îl găsi si îi se rugă zicándu-i: „Fii bun si poves- 
teste-mi ce minune ti s'a întâmplat”. 
„Când eram tânăr, aveam de nevastă o femeie 
nărăvaşe şi rea de gură. Intr'o zi mi-am esit din 
sărite şi am vrut să o mai scarmăn, când ea m'a lo- 
vit pe spate cu un băț fermecat şi mi-a zis: „Până 
acum ai fost om, de acum încolo să fii un câine 
negru!” Chiar în clipa aceea mă văzui prefăcut 
în câine. Nevastă-mea, după ce m'a bătut zdravăn, 
m'a gonit afară. Am fugit în stradă si acolo am 
început să-mi zic în mine însumi: „Se poate ca ne- 


E зау P 


vastá-mea îşi aduce aminte de mine şi mă preface 
iar in om cum am 


——— M — — 


PA G. 4 


„Ţi-ai găsit! Oricât de mult m'am învârtit in ju- 
rul casei, n'a fost chip să o fac pe babă să aibă milă. 
Din când în când, deschidea fereastra şi vărsa peste 
mine apă fierbinte. Cât despre hrănit, nici gând de 
aşa ceva. 

„Când am văzut că nu mai am nimic de н 
din parte-i, am fugit afară pe câmp, unde am dat 
peste un ţăran care păştea o cireadá de boi. M'am 
Riipit $i eu de cireadá si am inceput sà merg dupá 
boi. Care bou se depárta de cireadá, eu il aduceam 
numaidecât. Nu mai vorbesc de lupi cari din pri- 

cina mea numai era chip sà tráiascá. 

„Când a văzut ţăranul purtarea mea, a început 
gă mă hrănească şi să aibă in mine atâta încredere, 
că nici nu mai venea la cireadá. Stătea in sat si 
se plimba după placul inimei. 

„I-a zis însă boerul: „Ascurtă, ciobane! Tu mereu 
te plimbi, iar vitele stau singure pe câmp; aşa nu 
mai merge! Se duc hoţii şi fură boii”.  _ 

— Nu-i fură, boierule! Am toată încrederea în 
câinele meu; ştiu cá nu dà: drumul nici unui hof. 

— Nu vorbi aşa; pe ce te prinzi cá eu pot să 
fur oricare bou ai vrea? 

„Păstorul zise: „Mă prind ре treisute de ruble 
că n'ai să-l pofi fura". 

„Boerul veni pe câmp unde pástea cirenlia pe 
care o păzeam eu şi încercă să se apropie de un 


bou. Eu însă m'am repezit asupra lui, l-am muşcat, 


i-am rupt hainele de pe el, si nu l-am lăsat, sà: fure 
boul. Din ziua, aceea stăpânul meu: mà iubea :şi 
mai mult. Se întâmpla ca el să rămână flămând, mie 
însă imi dedea în totdeauna de mâncare. Un an: de 
zile am trăit la stăpânul acesta, pe urmă. mi-s'a 
făcut dor de acasă.. „54 mai încerc, mi-am zis in 
gând, nu cumva nevestei mele îi se face milă de mine 
şi mă schimbă din nou în om”. 


„М'ат dus acasă si am inceput să sgâriu cu labele 
în poartă; a esit nevastá-mea cu un băț, m'a lovit 
şi mi-a zis: „Din câine s te prefaci in pasăre cio- 
cănitoare”. 

? „Şi iată-mă prefăcut în pasăre, sburând prin pă- 
uri. 

»Veni si iarna cea rece; imi era foame de tot, 
dar n'aveam de máncare si nici de unde sá o gá- 
sesc. ñm sburat si eu intr'o grádiná si am vázut 
că la intrare e pusă o cursă de prins păsări. Mi- 
am zis: ,,Voiu intra de bună voe in cursa aceasta; 
copiii mau decât să mă prindă; imi vor da poate 
de mâncare si mă vor fine in odaie unde este cald 
şi plăcut”, 

„Aşa am „şi făcut. Am sárit în cursă, copiii m'au 

priis si m'au dus la tatăl lor zicându-i: „lan te 
Hita, táticule, ce pasáre am prins!" Tatál lor era 
insă un vrăjitor, asa cá a înțeles numai decât cà 
eu sunt om, iar nu pasăre. De aceea, m'a scos din 
colivie, m'a pus in palma mánei, a suflat asupra 


„DIMINEAȚA COPII. 


mea si... iată-mă prefăcut intr'un țăran, aşa 
Ғиѕеѕет. Imi dă o пша verde şi îmi zice: „Om. 
aşteaptă până se înserează, du-te după aceea аса . 
şi îndată ce intri în odaie, loveşte-ţi nevasta cu nu- 
iaua aceasta zicându-i: „Până acum si fost femeie, 
de acum să fii capră!” 

„Ат luat si eu nuiaua cea verde, m'am dus acasă 
pe inserate, m'am apropiat pe furig de nevastá-mea 
si am lovit-o cu nuiaua zicándu-i: „Până acum ai 
fost femeie, de acum să fii capră!” Numai decât 
se si prefácu in caprá; i-am trecut o sfoará de 
coarne, am legat-o în grajd si i-am dat să mănânce 
paie de secară. Aşa am ţinut-o un an de zile; m'am 
dus după aceea din nou la vrăjitor şi i-am zis: „Їп- 
vaţă-mă, rogu-te, cum pe nevastă-mea să o prefac 
iar din capră in femeie". 

„Vrăjitorul mi-a dat o altă nuia şi mi-a zis: „Lo- 
veşte-o cu nuiaua aceasta şi 21-1: ,,Pán'acum ai fost 
capră, de acum să fii femeie!” Aşa am şi făcut şi 
nevastă-mea din capră s'a schimbat iar în femeie. 
Imi căzu apoi la picioare, începu să plângă, să se 
roage de iertare şi se jură că de aci încolo va trăi 
cu mine aşa după cum e orânduit de bunul Dum- 


nezeu. Si adevărul este cá din ziua aceea ducem 
un traiu cum nu se poate mai bun şi mai fericit”. 

— Mulţumesc, îi zise vânătorul, cele ce mi-ai 
povestit sunt cu adevărat minunea cea mai minu- 
паа. 


Din rvseste de Ali-Baba 


ES 


сола. 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


De-aş fi zână! 


— Monolog — 


De-ag fi zàná, ag dori mai întâiu să fiu сеа 
mai frumoasă dintre zâne. In schimb vă dau cu- 
vântul că aş fi căutat să fiu îmbrăcată cât se 
poate de frumos. Rochia mi-aş îi făcut-o dintr'o 
bucată ce aş fi tăiat-o din albastrul cerului. Mi-aş 
fi încins fruntea cu o diademă, în care, în loc 
de perle, aş fi pus stelele cele mai strălucitoare. 
Intro mână as fi ţinut un buchet de trandafiri, 
iar în mâna cealaltă befigorul meu de zână, un 
beţişor fermecat, dar făcut din aurul cel mai scli- 
pitor. 

Mi-aş fi zis „Zâna cea bună” şi zi şi noapte 
aş fi umblat prin lume, ca să răspândesc bucurie 
și fericire. 

As fi cercetat pe săraci la locuinţele lor, şi i-aş 
îi ajutat în toate chipurile, aş fi sprijinit pe cei 
bătrâni şi aş fi dat boinavilor sănătate. Aş fi mân- 
gâiat pe mamele ce și-au pierdut copiii şi pe toți 
сан sunt în doliu. Aş fi întrebuințat o mare parte 
din vremea mea şi cât mai multă dragoste aş fi 
dat-o pentru ca să şterg lacrămile şi să îndulcesc 
soarta biefilor orfani, rămaşi fără tată sau fără 
mamă. Aceştia m'ar fi avut totdeauna pe lângă 
dânşii si aş fi întins asupra lor aripa mea ocro- 
titoare. 

Aş fi iubit pe toți oamenii şi aş fi ajutat toate 
țările. Insă mai mult decât orişice, mi-aş fi iubit 
şi mi-aş fi ajutat Tara mea Românească şi pe 
oamenii ce locuesc intr'insa. 

lată ce-as fi făcut, să fi fost о 2404, 

Prelucrare 


 — OD - 


O Dom пі а 


Mládioasd, zâmbitoare, 
Ca o floare 

Tu surata, tu frumoasă 
Cosânzeană 
Vii cântând acum spre casă 
Din poiană... 


Si la vale 'n spre isvor' 
Tu de zor, 
Mâni din urmă pe Joiana 
Cu mohor... 


Tot văzduhul cel senin 
Este plin 
De-al tău cânt ciripitor 
Şi de-al păsărilor cor, 
Câm divin... 


Cântul peste deal răsună, 
Cânt de jună: 

„Când veni-va mândrul crai 

„O să-mi pară lumea ral, 


„Împreună“, 
Cântul tău, ewn cânt de dor 
Visátor... 
Si în fire lungi, subțiri, 
Lâna albă o înşiri 
La fulor... 
Dona flori de lámáifd 
In cosiță.., 


Din cerdac, eu, pe cárare 
О văzui — şi mi se pare 
О domnitd! 


PAG. 3 


Petru Basiliu 


РАС. 6 m———M———————— M „DIMINEAȚA COPIILOR: 


Pátania lui Rosculet 


' Jenica il iubeşte mult pe Rogculef, motanul cel 
roşu, pentrucá el a scăpat-o de soricelul care de 
multe ori o făcea să se urce pe masă. li părea 
rău тісијеі si de Roade-mult şi nu cu indiferenţă 
a privit când ЇЇ rămăsese numai codija din botul 
“ui Rogculef, care marala furios. 

* 


i Soarele de April încălzește floricelele din gră- 
dinijá, dintre care una e et cu impodobirea 
păpuşii cu părul auriu şi Ochii albaştri. E Jenica 
şi ea se ascamână mult cu florile și cu păpuşica. 
Si pe toate le 'ncálzeste deopotrivă soarele, căci 
“toate sunt deopotrivă de curate. 

Roşculeţ doarme si se visează stăpân al împă- 
rájiei lui Roade-mult, іп timp ce mămica roşeşte 
ouă de Paşti. Dar deodată motanul simte cá plu- 
teste in aer. Deschide alene ochii şi se trezeşte 
їп brațele Jenicăi. Ar fugi, dar ştie bine că, orice 
i s'ar întâmpla, totul se termină la farfurioara cu 
lapte, pe care buna lui stăpână are totdeauna grije 

— Се vopsele frumoase are mümica! Roşculeţ то 
fi gelos pe ouăle din cog? к 

Şi îndată Jeanei ti vine ceva in gând. Cu o 
peusulá îi face motanului mai întâiu mustăţi, căci 
ale lui sunt prea rare; apoi sprâncene, pantofi al- 
baştri, urechi galbene şi o coadă vetde, Acum el 
nu mai are de ce să fie gelos, căci ate mai multe 
culori decât oricate ou pus să se usuce, 

— Eşti frumos, uw mamă?, îl întreabă Je- 
nica, aşezându-l în fața unei qu f 

Dar el nu răspunde si ea-i dá drumul în curte. 
„— Du-te 'n colo, Roşculeţ, că prea eşti motan! 

Şi тісијеі îi pare rău acum, căci nu l-a mai 
văzut de mult. S'o fi supărat pe ea? O va erta, 
căci e bun si a mai ertat-o odată: atunci când 
i-a făcut sandale de hârtie de mergea prin curte 
scuturându-şi picioarele la fiecare pas. 

Ar fi păcat să nu mai vie, căci Bubicá nu ştie 
să alerge după cârpa neagră legată cu sfoară! 

1. 1. Angeiescu-Càmpina 


Păianjenul și'viermele de mătase 


Păianjenul spunea viermelui de mătase 

„Cât de încet scoţi firul tău, pentru ca să fesi 
mătasea fină. Priveşte la mine, ce repede umplu zi- 
durile cu o pânză mult mai subţire!” 

Viermele însă îi răspunse: 

„Cu toate-acestea, pânza mea e trainică, pe când 
a ta-i aşa de slabă şi nu serveşte la nimic. Lucrul 
meu foloseşte oamenilor şi, dacă lucrez încet, cel 
puţin lucrez bine”. | 

Traducere de Oscar Stoenescu«Bráile 


Trăsura lui Smecherilá 


Smecherilá a pornit să cerceteze pustiuri si lo» 
curi neumblate de picior omenesc. Pentru facerea 
călătoriei acesteia, Smecherilá avea un măgăruş şi 
o barcă. Ce şi-a zis el? „Drumul de uscat il fac 
călare pe Urechilă al meu, iar drumul de apă il 
fac cu barca”. 


mers pe uscat şi ce să facă cu Urechilă când ar 
fi mers pe apă? 

Smecherilá, însă, deştept cum îl ştim, găsi re- 
pede leac şi mijloc să iasă din incurcáturá. Făcu 
bărcii patru găuri prin cari trecu picioarele lui Ure- 
chilă. In chipul acesta, pe apă barca era tot barcă, 
iar pe uscat era un fel de trăsură foarte ori- 
ginală 


Când mergea însă pe apă, iată că o săgeată 
sbârnie aproape de dânsul, după aceea încă una, 
a treia, a patra si multe altele. „Urechilă, am cam 
páfit-o!" strigă Smecherilá. Şi uitându-se in par- 
tea dinspre care veneau săgețile, zári o barcă plină 
de sălbateci cari il urmáriau. 

Barca sálbaticilor acestora, mergea pe apa mul 
mai iute decát barca la care era inhámat sau mai 
bine zis in care era imbrácat Urechilá. Smecherilá 
nu-si pierdu cumpátul, ci ca sá-i opreascá pe sál- 
batici, luă carabina si bam! bum! descarcă mai 
multe focuri într'inşii nimerind chiar pe unul. 


Totuşi, barca sălbaticilor se apropia. Ce făcu a- 
tunci Şmecherilă? Eşi din apă si indemnándu-si 


„bidiviul, o luă la fugă pe uscat, mai dând si cu 


tifla sălbaticilor, „ 


тт? 


ir 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


PAG; Ф 


Adevăratul vinovat 


O aimineață friguroasă de toamnă cu burniţă. 
Monitorul sáde la catedră cu creionul între de- 
gete şi are lista de пеѕириѕі în fața sa. Scolarii 


Bd 
sosesc unul câte unul şi, înnainte de a-şi desbráca 
paltonaşele pentru a le atârna la cuier, îşi suflă 
aburii calzi ai pieptului în paimele lor îngheţate. 

In banca a treia, Gogu, sosit mai de vreme decât 
ceilalţi şcolari, zoreşte să-şi mântuiască o temă pe 
care uitase s'o scrie acasă. Penija lui bonfitá sgâ- 
ráie pe caiet nişte gâgâlici de litere de ţi-e mai 
mare hazul să te uiţi la ele. Şi, pe lângă asta, îi 
mai tremură şi mâna de teamă că nu va isbuti să 
sfârşească cu scrisul până la intrarea domnului in- 
stitutor. š 

Monitorul il strigá: 

— Gogule, n'ai vrea să te repezi până in sala 
tea mare, ca sá vezi cát e ceasul? 

Posomorit pentru această stânjenire dela lucru, 
Gogu se ridică totuşi ca să-şi mulţumească mo- 
nitorul şi iese din clasă, lăsând pe bancă frumo- 
-sul caiet deschis, peste care a uitat să apese cu 
sugativa. 

In vremea asta, iată că intră pe use Niculăiţă, 
vecinul de bancă al lui Gogu. 

— Bună dimineaţa, báefi! zice el vesel. 

Si, pentru a-şi scoate paltonul şi mănuşile, as- 
vàrle ghiozdanul tocmai pe foaia încă udă a cale- 


de Teodor Castrişanu 


tului lui Gogu, pretăcându-i-o intr'o pestrifáturà 
de pete. 

Dar... iată-l şi pe Gogu intrând. El se duce 
la catedră, spune monitorului că mai e un sfert 
de ceas până la sunarea clopoţelului şi, bucuros 
cá mai are timp îndeajuns pentru isprávirea te= 
mei, trece la bancă. ; 

Doamne, doamne! Ce vede el acolo? Ochii i-se 
impáinjenesc. Sângele i-se urcă în obraji si la 
tâmple. Pumnii i-se strâng în buzunare cu o mâ- 
nie de nestăpânit. Priveşte o clipă cu coada ochiu- 
lui spre vecinul sáu. Niculăiţă şi apoi, cu o furie 
sălbatică, îi apucă ghiozdanul şi i-l trânteşte pe 
podea atât de puternic, încât călimara dinnăuntru 
se sparge in mii de cioburi, iar cerneala se im- 
prăştie si mânjeşte. toate cărţile şi caietele báia- 
tului. 

In chipul ăsta Gogu s'a răzbunat pentru... o sin» 
gură pagină din nebăgare de seamă. 

timpul acum ca Niculăiţă să se răzbune si 
el, la rândul lui, pentru toate cărţile şi lucrugoa- 
rele mânjite în” ghiozdan! 
Oh! şi de aci o să se nască un şir de certuri, 


înghionteli şi prigoniri între cei şi { 
bancă, Si doar, fuseseră prieteni buni până, acum, 


Tommy -— — 


PAG. 8 


Toată clasa stă impietrită de groază şi agleaplá 
să vadă furtuna deslánfuindu-se din sufletul lui 
Niculăiţă. Monitorul însuși nu poate să prevadă 
ce-are să se 'ntámple. 

Galben la faţă, Niculăiţă s'apleacă, ridică ghioz- 
danul, şi scoate din el cioburile călimării. Cu mâna 
plină toată de cerneală, îşi scoate tăcut, una câte 
una, cărțile, cărțile lui noufe şi frumos îmbrăcate 
cu hârtie colorată, cari acum au ajuns nişte săr- 
mane ferfenițe, din сагі псі o pagină n'a ră- 
mas nemânjită. 

Priveşte cu tristefá ruina ghiozdanului său, a- 
pleacă la vale căpşorul cel blond, lasă să-i picure 
din ochiu un bob cristalin de lacrimă caldă, care 
i-se prelinge peste obrăjor şi apoi, îndreptându-se 
către furiosul călău al cărților sale, îi întinde cu 
prietenie mâna şi-i zise: 

— lartă-mă, Gogule, că am fost aga nebăgător 
de seamă, când fi-am murdărit pagina cu ghioz- 


danu! men!.... 
Teodor -Castrișana. ` 


— 


— —M Mr — 
— ——— —s.s pem py 


„DIMINEAȚA COPIILOR: 
La bărbier 

Un om sărac, cu barba lung crescută, intră într'o 
frizerie. 

— In loc de-o bucată de pâine, se rugă el, te 
rog să fi atât de bun 54-ші razi barba. ` 

Meşterul luă atunci un briciu prost si incepu să 
sgårie bărbia sármanului om. Acesta desigur ou pu- 
tea spune nimic, căci bărbierul П râdea degeaba, 

In acest timp, un câine începu să urle în curte, 
Stăpânul. frizeriei întrebă: 

— „Се are câinele de urlă?" 
` — Nu ştiu, răspunse ucenicul. 

— Nici ей nu ştiu, spuse calfa. 

Cerşetorul insă, găsi mijlocul să se răzbune: 

— Desigur că-l bărbiereşte şi pe el ca pe mine! 
Din limha germ:.nă, după Hebel, de Daniela C. D. 

Mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși. 

Mai bine să-ți rămâie de cât să nu-ți ajungă. 


== 


Scrisoarea lui 808010 către Miţu Mitisor 


Mitu, dragă surioară. 

Toate trec şi toate zboară, 
Trece jalea şi durerea 

Şi ne vine iar plăcerea. 

Eu de doliu m'am lăsat 

Şi. de joc m'am apucat. 

l-ai facut-o lui Dorel, 

Ca şi eu lui Azorel. 

Dacă vrei ascultă, dragă, 

Şi să-ți spun povestea 'ntreagă 
Văd ieri la bucătărie— ! 
Si tresar- de bucurie 

Un castron plin de chiftele, 
Curge zeama depe ele. 
,Poftá bună“, mi am urat 

Si m-am pus eu pe mâncat 


Cinci sau sase-am înghiţit, 
Dar atunci ce m-am gândit ? 
Lina acuma de mă prinde, 
Zău că moartă chiar má'ntinde. 
Hai sa-l caut pe-Azorel, 
Să.l aduc aci pe el 
Si aga cánd intrá Lina, 
Chiar pe dânsul să dea vina, 
Cà e hoțul să gândească, 
. Si frumos să mi-l croiască, 
Zău nu mi-am. închipuit 
Cât de bine-am reuşit | 
Azorel când l-am chemat, 
Рода, glonţ, a şi-alergat. 
„ Ce doreşti ?“ mă'ntreabă el. 
— Uite, dragă Azorel, 
la poftim şi mătăluţă 
O gustoasă chiftelufà. 
Eu am șters o, ce-a urmat: 
Lina 'ndat a si intrat 
Dăi si dá-i cu măturoiul — 
joacá, bietul, tontoroiul 
` Mai târziu aceaşi Lină, 
Socotind că n'am vreo vină, 
M'a pupat, m'a dezmierdat 
Si la toți m'a lăudat. 
Că nu-s lacomá, nici hoajá 
Şi de aceia mă răsfaţă: 


Traducere din limba pisiceascá 
x : de hos Nae. 


eru We = 


PAG. 9 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 
"de MOS NAE 


Ай: rf 


t De o vreme se tot о 2 Е sálbatic gi e lacom 3. Plini de groazá-s Hàplesténil, 
Pria eor din H pleşti m eres pe unde trece, Ti vine să ie plângi de milă. 
Mos се! tare n laba, cinci zile sfâşiat-a „Ce să facem ?" tot se 'ntreabă, 
За nu-l vezi cë te'ngrozesti. Șapte vaci și bol vr'o zece. Când hop! pică şi Prostilă, 


1 t i?" strigá дая. 5 Сапа ajung la vizuina, 6 „întru prind de viu, pe 
^ is E toti! după ine. Nea Prostilă zice ` ,, Stati! Din picior dau ca вё știți 
De nu-i viu de hac lighioanei. „Юм ne scapă, ins'acuma Să mă trageţi voi afarà, 

C'o trânghie mă legați Оа” và rog nu zâboviţi” 


Sà rămân eu de rușine.” 


na ; » 8 — Cum sà n'aibâ? zice altul, 


т Сапа п penas ce să HERE 
Capui nu-i. a inn. a insă haideţi după mine, „Cap de-avea sau nu avea - 
„Unde-i capul ?* dară unul Să 'ntrebâm noi pe nevasta.L tiu doae câ de Paşti Prosulă 
Oricum ştie ез mai Dine, C4civtá-9 cumpâra 


Zice: Parcă nici ma-avvt" 


ФАЧ. 10 


EU 


în tara Bibileniei, fara piticilor cu barba căruntă, 
a elefanților de piatră si a grădinilor minunate, 
era un turn înalt, nespus de înalt, — de fildeş. 

Turnul era făcut în amintirea unei ciocârlii care 
a cântat pe un vişin, căzuse din copac şi murise. 

Regele Bibileniei încă din copilărie ridicase, pe 
locul unde murise ciocârlia, turnul de fildeş. 

Zeci de mii de pitici harnici şi plini de infelep- 


ciune, au lucrat zi şi noapte, ani întregi, până ce 


turnul s'a înălţat mândru şi frumos, zgâriind cu 
capul norii cerului. 


Si legenda ne mai spune, că toţi piticii, în 
noaptea când turnul a fost isprăvit, — au dispărut 
fără ur..tă, 

Nici până în zileele noastre nu se ştie ce s'a ales 
cu lucrătorii-pitici. Se ştie doar, că înainte de moar- 
tea ciocârliei, pe câmpiile unde se găseşte azi turnul 
de fildeş пи se afla пісі о apă. — 

Azi, în preajma turnului curge jur împrejur, o 
apă mare, mate, cu valuri liniştite şi limpezi. 

Turnul de fildeş, are în várf o flamură albă, 
care flutură necontenit, 


Jos lângă picioarele lui, pe apă, visează gâşte' 


sălbatice, trec mereu cocori şi berze, şi lângă fár- 
muri, se leagănă, îngândurate, lebedele. 

Am uitat să vă spui că prea înțeleptul si mă- 
rinimosul rege al Bibileniei, a avut grija să-şi în- 
groape tocmai în cea din urmă cămăruţă а tur- 
tului, ciocárlia moartă. 


Mo AC. A T, P^ ¿l Z S, Áp mac 7Р0 Ja g 


OCC MNA 


„DIMINEAȚA COPIILOR 


NICA 


de Clandiu llarion 

Ea doarme, in apropierea cerului culcată într'o 
cutiujá de carton roșiatic, 

Ingerii în fiecare noapte se coboară din înălțimi 
şi-i stau de veghe lângă căpătâiu. 

O furnică se îndrăgosti de ciocârlia care avea 
să moará așa de timpuriu. In fiece dimineaţă, când 
grădinile se cutremurau sub cântecul păsăricei măes- 
tre, furnica rămânea locului, si suspina. Aga s'au 
iubit două primăveri. Ciocârlia cânta mereu şi fur- 
nica plângea de bucurie. In fara Bibileniei, nu e 
decât primăvară. 

Florile sunt mereu înflorite, copacii sunt mereu 
incárcaji cu roade şi cerurile sunt veşnic senine, 
Gângăniile trăesc în parcuri printre ierburi. 

Cerbii sunt veseli, căprioarele sunt zburdalnice, 
i nebunatice şi epurii aleargă de colo până 
colo. ' 

Şi într'o primăvară, mai senină şi mai frumoasă 
ca oricare, ciocârlia pe când cânta nespus de dulce, 
aşa cum poate nu cântase încă niciodată, — a 
picat aşa din senin, din copac şi a murit, 

Regele a plâns de durere! 


Copacii s'au aplecat spre pământ, florile s'au in- 


chinat, chiar îngerii cerului s'au întristat grozav. 

Doar furnica a rămas împietrită de suferință. 

Rătăcea in neştire, pe drumuri, nu mai mânca, 
era meteu posomorâtă. 

Visul ei era să mai poată vedea odată, o singură 
dată ciocârlia. aW) Ie om 

Dar ciocârlia dormea sus, în apropierea cetiilui, 
intro cutiuţă de carton rogiaticá 

Si turnul era aga de inalt. 

Si furnica aşa de mititică. 

Plină de curaj, furnica începu să urce turnul, 
cu o voinţă de fier care-i dădea rem să nu 
desnădăjduiască nici odată şi care-i îngăduia, să 
nu se simtă obosită nici când. 

Şi după câteva mii de ani, furnica îmbătrânită 
ajunse în vârful turnului. 

Acum va vedea ciocârlia iubită. 

Privi printt'o ferăstruică, şi zări cutiuja іп car 
dormea dragostea. 

Ar fi vrut să se apropie de ead, s'o privedscá 
mai bine, să plângă acolo, lângă dânsa, s'o să” 
rute. 

Nu-i mai era cu putinţă. 

In turn bătuse atâtea ploi, atâtea trăsnelte, 

Un cutremur grozav de pământ ii clătinase te- 
meliile, si acum aştepta din clipă in clipă, să se 
dărâme. 

Şi în momentul când furnica — adunându-şi cele 


din urmă puteri, — se găsea lângă ciocârlie, turnul . 


se prăvăli din înălțimi, sfărâmându-se, 
Furnica muri fericită, 


A 


„DIMINEAȚA COPIILOR” . e 


Călătoriile unchiului meu 


PAG, TI 


(28. (Urmâre!) 


26. — O noapte de pioaie şi prápád 


„Plouă sau nu plouă?” În jurul acestei întrebări 
se învârtea discuţia şi se făceau chiar prinsori. 

Unul zicea: „Sunt tocmai doi ani şi opt luni de 
când pământul n'a primit o picătură de ploaie. 

Insă, cum prin părţile acestea nu plouă în regulă 
generală decât la trei ani odată, urmează că nourii 
cari se văd acum ре cer se duc să-şi descarce ploaia 
în alte locuri, pe când suntem osândiţi să mai aṣ- 
teptăm patru luni, fără ca să se deschidă şi pentru 
noi zăgazurile cerului”, 

Modul cum vorbi călătorul acesta îl supără pe 
bătrânul Salem-ul-Halid care îi întoarse vorba zi- 
cându-i destul de rástit: „Văd că eşti un fel de 
pasăre cobitoare şi că vrei cu tot dinadinsul să 
îndepărtezi dela noi ploaia cea dumnezeiască şi cu 
nenumăratele ei binefaceri. Tatăl din ceruri nu se 
va lua însă după gândul tău şi după vorbele tale, 


. ci, rugându-l şi noi cu toată smerenia, se va indura 


ca nourii cari stau drept deasupra noastră, sà se 
verse aicea, aducându-ne viaţă şi hrană pentru noi 
şi pentru vitele noastre”, 

Cum pomeni Salem-ul-Halid de rugăciune, cum 
mişcaţi parcă de acelaş resort, toţi călătorii şi că- 
răuşii, îşi lăsară pipele şi ţigările, dádurá jos de 
pe ei mantalele, se descălţară şi se frecará pe pi- 
cioare cu nisip care ţinea loc de apă şi sculându-se 
cu toţi în picioare, se întoarseră cu faţa spre Meca, 
adică spre cetatea care e sfântă pentru toţi maho- 
medanii, şi îşi făcură rugăciunea, aşa cum am arătat 
că se face într'unul din capitolele precedente. 

Sau sculat cu toţii să-şi facă rugăciunea, afară, 
bineînțeles, de mine care eram creştin şi deci nu 
puteam şi nici nu aveam dreptul să mă r cu 
dânşii şi în felul lor. Wa mirat însă faptul cá [m 
Melec nu s'a migcat dela locul ei. 

„De ce nu iei si tu parte la rugăciune?” am in- 
trebat-o eu şoptindu-i la ureche. 

— Nici nu prea ştiu cum se face, îmi raspunse 
ea adăugând: De noi femeile nu prea se ţine seamă 
în Algeria, aşa că nici carte nu ne învaţă şi nici 
cum să ne rugăm lui Dumnezeu. Dar de ce nu te 
rogi d-ta care eşti bărbat? mă întreabă la rândul 
ei Husni Melec. 

N'a fost tocmai iesne să-i lámuresc inteligentei, 
dar cum naivei Husni Melec cá noi creştinii ne 
deosebim de mahomedani, cu toate că şi unii şi 
ceilalţi credem întrun singur Dumnezeu. 

Dar după cum un mahomedan nu vine să se roage 
inir'o biserică de a noastră, tot aşa nu mergem si 
noi să ne facem rugăciunea in bisericile lor. ore- 


de N. BATZARIA 


cum de asemenea noi nu ne rügám făcând mişcările 
ce le fac ei. 

Toate acestea erau pentru Husni Melek lucruri 
cam gtele de înţeles şi lucruri cari nici nu o inte- 
resau aga de mult. Ea ştia una şi bună: „Сапа 
suntem cum se cade si oameni de omenie, suntem 
cu toții ca nişte fraţi si avem datoria să ne ajutăm 
unii pe alţii”. 

Rugăciunea tovarăşilor nostri de drum se аргоріг 
de sfârşit, când un fulger viu străbătu văzduhul, 
urmat după puţin de puternicul bubuit al tunetulüi. 
Al doilea, al treilea, al patrulea, o serie nenumărată 
de fulgere cari penttu o clipă ráspándeau o lumină 
ameţitoare, străbătură văzduhul şi făcură să răsune 
tunete cum n'auzisem până atunci. 

Şi... „ploaie, ploaie!” strigară entuziasmați саіа- 
torii cari în bucuria ce-i cuprinse, traseră de câteva 
ori cu puştile şi încinseră după aceea în jurul focului 
o horă ce-ţi lăsa impresia că ai în faţa ta vedenii 
venite din alte lumi. 

Şi ploaia se porni să cadă. La început câteva 
picături mari şi grele, mai pe urmă însă... 0, nu 
voiu uita niciodată ploaia din noaptea aceea. Zi- 
cătoarea că ploua parcă turna cu găleata nu exprimă 
nici pe departe prăpădul ce cădea din înălțimile 
cerului. рч 

Ai fi zis cá toate oceanele, toate mările şi toate 
cursurile de apă au părăsit pământul, s'au urcat 
la cer si de acolo se prăvăleau asupra pământului 
cu gândul de a-l îneca, de a-l prăpădi cu tot ce este 
viu pe dânsul. Imi aduceam aminte ce invájasem 
la şcoală despre potop, cum adică Dumnezeu a tri- 
mis o ploaie care a ţinut patruzeci de zile şi patru- 
zeci de nopţi. 

Ploaia de care vorbesc aicea a ţinut o noapte 
şi o jumătate din ziua următoare. Nu cred însă 
să fi căzut mai multă in cele patruzeci de zile şi 
de nopţi ale potopului din Biblie. Şanţurile ce să: 
pasem în jurul corturilor? Au îost umplute, aco- 
perite şi trecute în mai puţin de o jumătate de oră. 
E, dar ce-i asta? In cortul nostru, precum şi în 
corturile celorlalţi tovarăşi de drum, nu plouă, ci 
curge în cel mai adevărat şi mai larg înţeles al 
cuvântului. Ba curge aşa de bine, că se duce şi 
pat şi se duc toate celelalte lucruri. Nu mai vorbesc 
de cuverturi şi de pernă cari sunt ude, parcă le-ag 
îi ţinut trei zile în apă. 

Bună şi folositoare e ploaia, dar văd că ploaia 
aceasta dela începutul pustiului Sahara prea se în- 
trece cu bunătatea sa. N'ar strica să fie mai рийг 
bună; adică mai domoală. mai măruntă si chiar si 


1 м 
} Imo A 


{ 
í 
2 * 9 4 
ё 
аы ygs 
Meo. u 
> 


PAG. 12 


se opreascá cu desávárgire. In loc de a se opri, insá, 
se intefea şi mai rău. 

Şi pe când supărat şi îngrijat de soarta lucru- 
rilor mele căutam să le feresc cât mai bine de 
nenumăratele răuri ce se formaseră, aud îndărătul 
meu glasul lui Salem-ul-Halid care zice: ,,De-ar 
o пне şi ar fine ploaia aceasta cel puţin trei 
zile!” 

Am crezut că bătrânul algerian nu mai era în 
toate minţile. „Nu vezi, i-am întors eu vorba, că 
nu plouă decât de trei ceasuri şi e aproape să ne 
inecám?" Dacă ar ploua, cum îi ceri tu lui Dum- 
nezeu, trei zile în continuu, am pieri inghififi de 
apă şi noi si tot ce este viu pe fața pământului”. 

— Nu, sahib (stipáne), nu piere omul aşa cu 
una cu două. E drept cá vor fi inundaţii, cá vor 
pieri ceva vite si se vor ineca si ceva oameni, dar 
oamenilor acestora aga li era scris in cartea soartei. 
In schimb, ce belşug se va revărsa asupra pă- 
mântului! Ploaia aceasta aduce viaţa si pentru oa- 
meni şi pentru vite. De aceea, ce înseamnă moartea 
câtorva, când tot pământul se va ferici şi va da 
rod? 

O fi aşa cum zice Salem-ul-Halid, numai că 
deocamdată mu prea aveam unde sta şi unde pune 
piciorul. De culcat şi de dormit nici vorbă nu putea 
fi, decât să fi avut măcar un adăpost împotriva 
ploaei. 

Asa gândeam eu, pe când nu aga gândeau cei- 
lalji călători şi cáráugii noştri. Toţi aceştia nu-şi 
mai găseau astâmpăr de marea bucurie ce dase 
peste dânşii. 

Săreau, jucau, cântau, isi imbráfigau şi sărutau 
cămilele, spunându-le că de aci încolo ele nu vor 
mai şti ce e foamea si ce e setea, că vor duce un 
traiu din belgug, cá se vor ingrüga si se vor face 
frumoase. Ba erau unii dintre călători cari făceau 
ceva şi mai mult. 

Se desbrăcau în pielea goală şi stăteau aşa ca 
să-i bată ploaia. 

Eu însă vedeam că ploaia creşte şi se intefeste 
mereu. 

E adevărat că pământul uscat, sărac şi ars de 
soarele cald al Saharei o sugea şi absorbea. Dar 
sa săturat şi s'a înmuiat şi el, aşa că apa nu mai 
pierea în pământ, ci curgea pe deasupra, iar acolo 
unde erau gropi se făceau bălți destul de adânci. 

Intre acestea trecu şi noaptea — o noapte care 
mi s'a părut nesfârşit de lungă. Incepu să se lumi- 
neze de zi; ploaia insă nici nu încetă, nici nu se 
domoli. 

Eram ud pàná la piele si tremuram de-mi clán- 
fáneau toţi dinţii. Pe lângă aceasta, la locul unde 
poposisem în ajun nu mai era chip de stat. Era un 
loc şes $1 jos, aşa că fusese prefăcut intr'o arde- 
vărată baltă. Pe alocuri apa ne ajungea aproape 
până la genunchi, 

Ei. dar nu de geaba aveam cu noi pe Salem-ul- 


Halid despre care má convingeam din ce in ce cá 
este un adevărat atoate stiutor, pricepându-se să 
găsească leac la toate şi să ne scoată din orice 
încurcătură. 

Când pornisem dela Biskra, eu, în calitatea mea 
de ofiţer, eram un fel de gef al caravanei. Dar pe 
drumurile Algeriei se cerea, ca să fii şef şi condu- 
cátor, o experienţă care nu se învață la şcoală şi о 
pricepere care nu se capătă in cărți. De aceea, 
adevăratul şef si conducător al nostru era bătrânul 
Salem-ul-Halid al cărui cuvânt era ascultat de toți 
algerienii fără nici o discuţie şi fără nici un mur- 
mur. 

Salem-ul-Halid ne zise acu sá ne strángem cu 
toţii lucrurile, să le incárcám pe cămile si să mer- 
gem, aşa prin ploaia torențială ce cădea mereu, pe 
un deal ce se zărea la vreo câteva sute de metri 
mai încolo. 

„Іп vârful dealului, ne lămuri el, nu se strânge 
ploaia, nu se fac bălți, aşa cá putem aștepta sfár- 
şitul ei în toată liniştea si fără vreo teamă”. 

In sfârşit, iată-ne în vârful dealului unde am 
ajuns cu destulă greutate din cauza bălților ce se 
formaseră în drum şi a pământului ce aluneca. De 
acolo, cât puteam cuprinde cu ochiul, nu vedeam 
decât o întinsă si nesfársitá pânză de apă. Casele 
din satul din apropiere păreau ca niște insulete. 

lar Salem-ul-Halid, venind lângă mine, mă lă- 
murea asupra unor lucruri pe care eu n'aveam cum 
să le ştiu. „Vezi, tmi zicea el, apa ce a acoperit pă- 
mântul. O zi după ce încetează ploaia, nu rămâne 
nici о urmă dintr'insa, fiind îaghițită toată de pä- 
mânt. Acolo înlăuntru se strânge ea şi formează 
acele cursuri de apă subterană ce se numesc wed. 
Aceste ued-uri sunt râurile dela începutul pustiului 
Sahara. 

N'au peste tot aceeag adâncime. Pe alocuri curg 
la adâncimi mari, pe alocuri sunt aproape de su- 
prafață. 

Aicea se sapă puțuri, în jurul cărora creşte iarbă 
pentru cămile, palmieri cari dau hrana omului. Şi 
aşa se formează oazele. Oazelor li se zice insulele 
pustiului şi aşa şi este”. 

Salem-ul-Halid povestea înainte, când observăm 
şi unul şi celălalt că, aproape de amiazi, ploaia se 
domoleste si la um moment dat încetează cu de- 
sávàrsire. 

„Păcat, mare păcat!” exclamă bătrânul meu prie- 
ten adăugând: „N’a plouat decât o noapte si о 


jumătate de zi!” 


O fi fost păcat, eu însă eram foarte mulţumit. 
Bm stat la soare de ne-am uscat, am luat masa 
şi după aceea am pornit-o din nou la drum. 


Va urma) 


Cereti хо. 1 Regele Râului de Aur 


риш” — 


DIMINEAŢA CUPIILUR? ` 


Vulpea răguşită 


Leul, regele animalelor, chemă într'o zi la re- 
şedinţa sa pe măgar, pe lup şi pe vulpe, ca să stea 
la sfat cu dânşii despre trebile împărăției. Leul ii 
plimbă pe oaspeţi prin apartamentele sale, arătân- 
du-le bogăţiile dintr'insele. Totul era bine, afară de 
un miros nesuferit de urât şi care venea dela grá- 
mezile de oase ale animalelor pe cari leul le sfâ- 
siase. 

După ce s'a terminat cu vizita aceasta, leul 11 
întrebă pe măgar: „Spune-mi, dragă Urechilă, cum 
fi s'a părut palatul meu? Dar să-mi spui curatul a- 
devăr”. 

— Mărite stăpâne, îi întoarse măgarul vorba, 
adevărul este că palatul tău mi-a plăcut foarte mult, 
dar este nesuferit mirosul dintr'insul. Miroase a 
mort şi omorât, 

— Calomniator ticălos ce esti! îi strigă leul, te voi 
pedepsi numai decât pentru necuviincioasele tale 
cuvinte. Şi zicând acestea îl sfâşie şi-l aruncă în- 
trun colţ al pesterei. 

Adresándu-se după aceea lupului, îi zise: „Ai vă- 
zut cum am pedepsit calomnia. Acum e rândul tău 
săimi spui adevărul, dar numai adevărul”. 

— Adevărul este, grăi lupul cam cu jumătate de 
gură, că în palatul tău totul e în cea mai desăvârşită 
ordine şi mirosul dintr'însul este cât se poate de 
plăcut. 

— Lingusitor mizerabil! îi strigă leul şi-l sfâşie 
şi pe dânsul aruncându-l lângă măgar. 

Se întoarse după aceea spre vulpe şi-i zise: 
„Dragă prietenă, ai văzut cât sunt de drept şi cum 
pedepsesc calomnia, dar şi linguşirea. Acum ian să 
aud şi părerea ta.” 

Vulpea stránutá de câteva ori, 151 şterse in ni- 
sip vârful nasului şi apoi grăi zicând: „Rege nobil 
şi slăvit între animale, mare este puterea ta şi în- 
felepte sunt judecájile tale! Vrei să ştii părerea 
mea? Iat-o. Aicea totul mi-a plăcut nespus de mult. 
Măreţ este palatul tău şi plin de toate bunătăţile. 
Insă, cât despre mirosul dintr'însul, nu pot spune 
nimic — şi tuşea aproape să se înăbușe — de 
oarece sunt rău răguşită”. 

Traducere de Marin Opreanu 
188. 2 £ € а 
Vai, ce bucuroşi sunt astăzi, 
Nicu, Puiu si Agata, 
Că direct de la „Suchard”, 
Li se-aduce ciocolata lase 


А РРО Y О РРСРР 


"A0. 13 
SACUL CU GLUME 


Lizicu(a. — E prea grea, táticule, problema asta. 
Nu sunt in stare sá o fac. 

Tatăl. — Te înşeli, Lizicufo, eu cred mai bine 
cá nu eşti atentă la explicaţiile profesoarei. Când 
vrea cineva cu tot dinadinsul un lucru, drágufa 
mea, nu se poate să nu reuşească, principalul este 
să voieşti. 

Lizicuţa. — Nu prea cred asta, tăticule, fiindcă 
eu vreau din toate puterile o cutie cu bomboane, 
dar nimeni nu mi-o dá. 

LE * 

Haplea, vrând să se fotografieze cu toată familia, 
luă şi măgarul cu el. Fotograful însă # intrebă: 

„Aveţi ceva de zis dacă ese şi măgarul pe fo- 
їодтайе?” 

— Din potrivă, ţinem să iasă familia întreagă. 

Trimisă de G. Zervos 
ù » x 

— „Се eşti aşa de plouat azi, vecine?" 

— „Сит să nu fiu? Mi-au furat astă-noa» 
scroafa din cotef". 

qi „Ei, şi n'a tipat?” 

— „Nu, se vede că a fost învoită cu eil" 

тае 


Copilul ţiganului 

Cică a fost odată un țigan şi o figancá, din cei 
nespălaţi. . 

Intr'una din zile figanca născu un puradel, dar 
după un an şi trei luni, muri bietul puiu de ți- 


gan. 

Când îl duse la groapă, jigauca plângea zicând: 

— Vai de mine si de mine, par'că ЇЇ văd cum 
se duce în raiu, 

„Sft. Petru îi va da cheile dela raiu, iar el 
fiind mic şi cam prostuf, le va pierde. Aoleo! Si-o 
să-l bată Dumnezeu, până l-o lua dracul 

Trimisă de Vâlsan С. Costicá-Cazasu 
* XX 
„Ai fost vr'odată într'o cușcă cu lei?" 
„Da!” 
„Și nu ţi-a fost frică?” 
»Nu!" 
„51 nu fi-au făcut nimic bestiile dináuntru?* 
„Dacă nu erau înăuntru? 
Trimise de Leibovici Lică-P. Neamţ 
LE Ei 

Carol se întoarce înapoi la brutărie cu franze- 
lujele cumpărate şi întreabă: „Мата va rugat să 
spuneţi pentruce franzelele sunt atât de mici?" 

Brutarul: Pentrucă sunt făcute numai de o orăl... 


CEA [4 


^ic DEXMUE uiu — 


„DIMINEAȚA COPIILORS 


iani" анне курения їп Nr. 61, e2 și 63 


Nr. 61 Şaradă 
ncurcătură ^| PAS — CĂ — PASCA 


Joc geografic 


Рат wá sus două feluri în care se pot aşeza 


paharele. Există de fapt 44 de moduri diferite in "TT! 
cari ele pot fi aşezate. Singurii cititori cari au găsit Construcţie 

toate cele 44 de soluţii ale acestei probleme sunt CANADA 
Villy şi Eduard Goldenberg din Capitală. Le trans- a 

mitem toate laudele noastre pentru chipul constiin- Nr. 62 


cios, cinstit si exact in care ne-au trimis desle- 


gárile lor. 
жж} 


Ghicltoare 
OUL 


Joc in frântură 


Probler;a grea 
Ca et 3-lea, 7 b. plus 1 gratis = >ò | 
a vede б 8.11.4 m-a, E (Mgr 
ww Р РЕ ТЕА а X4 и? numărul viitor vom publica numele câştigăto» 
Total Ta rilor premiilor noastre. Tot odată rugăm pe cás- 
A dida uL iS b s ETIN d tigătorii concursului No. 3 cari nu şi-au ridicat 
2.laà 3 bali Îi — 42 încă premiile, să ne trimită adresa pentru a li se 
o is mas ZF ia А eT explica de cátre noi. 
mimi a - idu 1b. а 42 10 = 42 — T 
Total 126 
A plätit la florárie 14 b. a 9 lei = 126 lei. In pue urmátoare publicám lista deslegàto= 
aaa rilor de la concursul No. $ 


— 


—— 


„DIMINEAȚA COPIILOR* 


PAG. 1$ 


Rezultatul concursului No. 4 


Au deslegat câte trel jocuri urmá-ta, Stoica Lucia, Senater Liza, Nicu. 


0111 cititori din: 


CAPITALA. — Matei I. Constantin, 
Homescu Alexandru, Ionel C. Petres- 
cu, Petre N. Lupea, Tilly şi Eduard 
Goldenberg, Constantinescu Gh, Mar. 
cus Ignatz, Victor ñ. Constantinidi, Ne- 
deleu M. Ioan, Bădescu P. Mircea, 
Büdescu P. Magi, Carmina Penchas, 
Ticufá Pleşoianu, Emil Glasberg. 


gita su 


RNADALCHIOI- PALAS 
ţa). — Simonicá D. Stefan 
ARSACHE (Маса). — "Gh. Nacu, 
BAZARGIC. — Mihai D. Ion, Gheor- 
йш si Veselca Petrof. 
ves — Solomon Breiman, Ni. 


ES. Cozm 
— Kisil Vainer, Masica 


(Constans 


BARLAD. 
Wassermann: 


BISTRET (Dolj). — Miháilá M. A. 
nastasia 


BOLGRAD. — Bujoreanu Vincenţius, 
Niculai Grecov, Alexandru gi 

ue ( Mehedinfi). Boboc 
е Constantin 

CAMPINA, — Const. I. Hor 

CAMPULUNGUL BUCOVIN E. — 
Karl Hoffmann, Emil Tanner. 

CEADAR LUNGA. — N. Cuperman, 
R. Sihman. 

CHISINAU. — Theodor Stelian. 

CRAIOVA. — Grigorie I. Corâciu, 
Dumitrescu I. Petre, Cazangiu M. Du- 
mitru, Milly Zell Mihăilă Nicolee, 
escu Mihail, lonel Mischianu, x 
add P. Putureanu, Párvulescu I. Geor- 


CONSTANȚA: — Râpeanu R. loans 
CORABIA: — Paul Banu. 
GALAŢI. — Isac Feldman, George 
Stoicescu, Ionel Niculita, Marcel Wein. 
traub, Mira Han, Han Seoma. 
PLOESTI. — Costel Costescu. 
TIMIŞOARA. — Andreescu Alexan. 


ri. 

TECUCI. — Viorica Edelstein. 
TG.-JIU. — Cioatá I. Romulus. 
TURDA. — Moldovan Vl. 


Au deslegat câte două jocuri ur- 
mătorii cititori din: 


CAPITALA. — Philipp Rabinovici, 
Leon I. Mihail, Horovitz Gherson, Ho- 
rovitz Iosef, Tafe Mărgărit, Senater 
Resela, Alexandru Stoica, Ionescu F, 
Maria, Robacki Inocenţiu, Hodara Ret. 


lescu D. Dumitru, Mărgăritescu Mi- 
hal, Moldoveanu Ofelia, Sami Hers- 
covici, Arthur Grunberg, Elena Nlcu. 
lescu, Margareta Ivanovici, Marcel 
Grunberg. Rosner Aimé, Constantin Io- 
nescu, Iosef Marcus, Florin І, Roşu: 
M. Blumenthal 


PROVINCIB 


BALTL — D. Oighenstein 
BACAU. — Teja Mihai, 


BOTOŞANI, — Paronir N. Arache- 
an. 

BALTENI (Ой). — Dumitru Nico- 
lescu. 


BRAILA. — Breazu D. Ion, Cons. 
tantin V. Dinulescu. 

BRAŞOV. — Ionel Murăroiu.: 

BUZAU. — Gerota S. Dumitru. 

CHISINAU. — Boris I. Caminev. 

CLUJ. — Magda Ovidiu. 

CONSTANŢA. — Şerbănescu Stana, 
Belu ы, $огїп Beiu, Nicu si Jan 


Frango 

CORABIA. — Bebe Dumitrescu. 

E — Vasilescu D. Ion, Do- 
brin G. Florea, Stefánescu Radu, Ste. 
fănescu I. Mihai, Mohova Alexandru, 
L. E. Vergatti, Marcel Tischler. 

FOCŞANI. — Madi Văleanu: 

TI. — Marcel Ciuntu, Mihail 

Mitică, Alexandru N. 

HARLAU. — Lemel Hascal: 

IAŞI. — Rodica şi Titel Mitru: 

LIPCANI (Basarabia). — Horia Hu- 
lubei. - 

ORADEA MARE. — Victor Rusu. 

PARLITI (Bălţi). — Tamara Lupan 
Tuncu UR 

PASCANI. — Sehliser Frantz. 

PIATRA N. — Beny Engelberg: 

PITEŞTI. — Lică Davidescu 

PLOEŞTI. — Enache C. Ilie; 

PODURI (Bacău). — Const. Iorda- 
chi Bujor: 

R.SARAT. — Traian Naumescti. 
RENI (Basarabia). — M. Zolatoreff, 
SIGHIŞOARA. — Tiberiu Dan; 
T-SEVERIN. — N. D. Munteanu: 


“Au deslegat câte un joc următo- 
rii cititori din: 


CAPITALA; — Mihail A. Radu, Golf 
Adolf, Else Glasberg, Blasbalg Beno, 
Silvia şi Harieta Blechmann, Otto 
Grunberg, Elena Mumzis, Rubens Eu 


rlich, Jenny Dumitrescu, Anna A. Du- 
mitrescu, Mateescu Alexandru, Maer 
Fang, 5: Drăgulănescu, Emilia şi 
Const, Ionescu, Drăgulănescu А. şi J 
Roza G., Silvia Goldemberg, Nurema 
berg Iulian, 


PROVINCIE 


AIUD: — Balţariu in 


BACAU. — Mihai Rusciur, Nicola 
sil Gh. Cojocaru, Lenuja Ше 


BARLAD: — Natan Iancovici: 
BOTOŞANI; — Alex. Kindler, 
BRAILA; — Albescu L. Elena. 

\ BUZAU, — Eugenia şi Puiu Tra; 


an. | 

CARACAL. —. Finţescu 1, Vasile; 

CHISINAU. — B. C. Licu. 

CONSTANŢA. — Stănescu Нага 
lamb, Sosoiu Dumitru, Melinte Ре 
ricle; 

CRAIOVA. — Eugen Stark, Fănel 
C. Rezeanu şi Picu Ionescu, Bernard 
M: Moisescu, un cetitor neiscálit, Ste- 
fănescu Şiei Wilhelm şi Medi Rit- 
scher, Marcu 1, Iancu. 

Кш Азан (Fülticenl). — Ion Mir. 


GALAŢI. — Savin L, Constantin. 

GIURGIU. — Mariette, Mircea sl 
Virgiliu I. Grigoriu. > 

HARLAU. — Livadaru Marcel, 

I. C. BRATIANU (Constanţa), — 
Prodan I. Nicolae. 

IAŞI. — Rasela Iancovici, Zigu G 
berg, Iancu H. David, Savel 
rer. 

MEDGIDIA; — Onescu Alexandrina 

ORHEIU. — C. Maho: 

PIATRA N. — Negrescu Neculai, 
Molescu І, Alex. 

PITEŞTI. — Ion I. P, Ргоіапи. 

RADAUTI (Bucovina). — Constantin 
Ruscior, Ana Ruscior, Lisa Cernusiu, 
Aurel Ruscior, Modest Ruscior, Elena 
Ruscior; 

R-.SARAT. — Henriette si Leon 
Wertenstein, Mircea Naumescu, Vasi. 
lică C. Dimcesctu 

R.VALCEA, — Bădescu C. Ioan. 

ROMAN. — Neculai T. Lazăr, Gheor- 
ghe V. Lazăr, 

хе, — Sleghel Aurel: 

T.SEVERIN. = Sefcenco F. M. 

SIGHIŞOARA. — Theodor  Hisat 
Danu; 

SINAIA; — E, Ellinger, Iarça Mi 
Constantina 2 

——— ÓQ0X0X0——-—. 


. Thie- 


Em mo a Ne E _ 


OTRO 


UN 


МОА 
NOWI Xf X 


De vorbă cu cititorii 
Redacţie, Administratie.—Multi dintre cei се ne scriu 
confund Redacția cu Administraţia trimițând, de pildă, 
manuscrise pe adresa Administraţiei şi plângâudu-se 
Redacţiei de ceva numere neprimite sau întrebând-o 
M costul abonarnentului, de modul cum se trimit banii 
etc. 

De-aceea, lămurimu Tot ce este colaborare şi intre- 
bări„ pentru tot ce priveşte conţinutul revistei, se adre- 
sează Redacţiei sau. Direcției. 4nsá pentru tot ce este 
pliată de abonament sau alte sume, reclamaţii pentru 
numere neprimite sau întrebări în legătură cu premiile 
ce acordă revista, se adresează Administraţiei. 

Tuturor. — In No. 55 al „Dimineţii Copiilor“ s'a pu- 
blicat „Legenda salciei piângătoare“, la sfârşitul căreia 
s'a omis cuvântul „iradus* de V. D. Bradul. Asa dar, 
facem cuvenita îndreptare, 

I. W.-Cálárasi, — Dacă până acum n'ai citit în re- 


vistă nici un răspuns cu privire la povestea „Frumoa- ^ 


sele fete de împărat“ се zici, că ai trimis-o, înseamnă 
că nu s'a primit. De altfel, faptul că d-ta începi seri: 
soarea cu: „Este aproape două. luni“, în Joc de „sunt 
aproape două iuni”, cum e corect, ne face să credem 
povestea d-tale. n'ar fi fost tocmai reuşită. 

Repetăm că scrisorile anonime nu se iau în seamă 
şi nici.nu se citesc тасаг, сі se aruncă pur si simplu la 
coş. Este cát se poate de urât obiceiul de a scrie cuiva 
fără să-ţi dai numele adevărat: și adresa exactă, 

Mai multă inodestie.— E un siat folositor ce-l dăm 
acelora dintre cititori сагі, neţinând seamă de vârsta 
lor mică şi de lipsa.lor de cultură şi experienţă, cred că 
pot să dea și ei sfaturi şi, îndrumări unor oameni cari 
nu încep acum viața si cari nu duc lipsa de experienţă. 
Copii, nu uitaţi că modestia este una din cele : mai 
pretioase calităţi cu care trebue să fiti inzestrati.- 


Cititori, сеге! la chioscuri şi librării J 
„Regele Râului de Aur“ 
prima povestire din Biblioteca ,Tineretul" Po- 
vestirea aceasta, de o admirabilă frumuseţe, este 


scrisă de John Ruskin, unul din cei mai mari 
scriitori ai Angliei si e tradusă în româneşte de 


d. N. Batzaria, directorul revistei. „Dimineaţa `. 


Copiilor” şi al Bibliotecii „Tineretul“. 
Citiţi cu toţii „Regele Râului de Aur“. 


Preţul unui exemplar în 36:pagini, format mare, ; 


cu o frumoasă copertă în culori, cu desene in text 
și tipărit cu îngriijre, este de 5 lei. 


DIMINEAȚA COPIILOR” 


rw v — — чырр — 


1-970 


DE PREMII 


„DIMINEAȚA COPIILOR 


 Cütelul şi ţigara 


2 Trenul era arhiplin. Intr'un compartiment de clasa 
treia era o placardă pe care scria: „Pentru nefu- 
"mátori şi' pentru pasagerii fără câini”. La fiecare 
stație, oamenii náváleau în, vagoane ca un roiu de 
muște asupra unui borcan de miere. · ] 
In compartimentul cu placarda, ип domn adâncit, 
în gânduri fuma cu cea mai mare linişte o havană 
de foi. Dar o doamnă mai în vârstă şi care avea, 
um cáfelus în braţe îi zise răstit: „D-1 meu, aicea 
suntem intr'un compartiment pentru nefumátori". $i; “ e 
odată cu aceste cuvinte, smulse {сага din mana 
domnului, aruncând-o pe fereastră. 
Domnul foarte liniştit luă la rândul! sáu càtelusul 
din. mâinele doamnei şi aruncându-l pe fereastră, 
zise: „Suntem întrun compartiment unde câinii nu 
sunt admisi!" 
La staţia următoare domnul şi doamna se dau 
„jos privindu-se cu ură, căci fiecare vroia să se ducă 
„la şeful de staţie, 'pentru a i se plânge. 
Dar nu trecură nici cinci minute şi in depărtare 
'se văzu cüfelusu! doamnei (care nu păţise nimic 
„în cădere) venind în goana mare cu ţigara domnului, 
zin gură, 
n Traducere de Egla-Loco 
ооо. 


Се пи е adavárat in aceste гапаигі? 


Regina Elisabeta а Angliei era atât de econoamâ 
încât: purta numai rochi făcute de dânsa. Pe când 
ziua isi îndeplinea datoriile către stat, noaptea stá- 

„tea până târziu, lucrându-şi la maşina de cusut fel 
de fel de rochii. 


jd 


Regina Angliei nici nu putea mácar sá coasá Ja 
° maşină, de oarece maşina de cusut а fost inventată 
la anul 1850, deci cu 247 ani duná moartea re- 
ginei. Y 
Trimisă de Wodan 
DOC DOO ---—— 
Secoteala lul Hapiea 


Pe când Haplea era slugă la un boier, fu trimis 
în piaţă să cumpere nişte gâște. . | 

Văzând o femee cu şase gâşte Haplea o întrebă, 
cât costă. Aceasta îi răspunde că 10 lei bucata, 
баса le ia pe toate şi 15 dacă alege. 

Atunci Haplea alege 4 gâşte si se duce la stăpân. 
Acesta îi zise: „Dece ai luat numai 4 când cu aceiaşi 
bani puteai să le iei pe toate?” 

Haplea răspunde: „Aşa este, dar eu le-am luat 
pe alese”, Dam re АЕ 
Trimisă de Ciufu B. Nicolae:R, Sărat 


Atelierele ,ADEVERUL" S, A, 


Ф. РЕР "S 


, Li L " TN D a 
AT CLA л з MP TOUS ду 


a BERII ATA 
DIMINEATA 
^" «CODELOR 

б. EY 
03 REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ руя 


DIRECTOR : N BATZARIA i 


Сам 


! ji 


a 


v |, "i 


у, 


ШИГ 
/ 


l; il. 


Mi] 


PITICII, — Nimic mai frumos decât „Dimineaţa Copiilor“ f 


шл...” — Ç tfi — a MÀ " V 


PAG, 2 ————— =. 


Cititori! 


` png Сүйө af 7 7700 Pa ae etil „ec sama aaa Sa 


PNR PP: 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


Se apropie tragerea premiilo: | 
“Strângeţi regulat cupoanele sau abonaţi-vă а revistă 
Si veţi primi imediat bonurile speciale de premii 
Lătă şi lista marilor premii: 


1.—Un premiu ій numerar de Lei 3000. 


2.2 n ” » » » » 2000. 
$.— » » » » » » 1000. 
Д.24 » » » » "» » 500. 
5.—-Un toslum de haine marinar, după măsură, 


dela majja*inul „Car nen:Sulva”, str. Lipscani No. 68. 

6.—Una frumoasă ғоспіја, după măsură, de la 
magăzitiul „Ruleia” piaja Sft. Gheorghe. 

7.—UN PIQMIFON cu trei pláci (şase cântece) 
cel mai Mig gramofon pentru copii. 

8. -UN CINEMATUURAF cu trei filme. 

9.—UNĂ GARNITURA cu unelte de traforaj. — 
Toate ateste 3 premi sunt furnizate de casa „О- 
deou", calea Victoriei T9. Bucureşti. 

10—17. == Орт PREMI, penitu з câştigători, 
constând [ёге ае 0 @010с|16 complectă No. 
1—52 (Anul 1) „ініне 2 Copiilor” legată in 
pânză cu à frimoasá @OD0Ftá in culori. 

18.—UNA MAPA imitație piele, pentru purtat cărți. 

19.—UNA CUTIE AQUARELB 12 tuburi şi o 
pensulă. 

20.—UNA MAPA de birou, imitație piele, format 
mic fantesie. Toate aceste trei premii sunt futni- 
zate de tălre cunoscuta librărie A. Stànciulescu, 
B-dul Elisabeta, 5. 

21—22--25.—TREI PREMII constând fiecare în 
câte patrii intrări gratuite, pentru 2 peroane, În h 
progräme diferite, la cinematografele din capita 
sau proviticie, | 

24—27.—PATRU PREMII constând flecare in 
câte trei intrări gratuite la trei programe diferite — 2 


Costu! abonamentelor: 


Pentru un an (52 numere) Lei 150 
» . 6 luni (26 numere) Lei 80 


persoane « la cinematografele din Capitală sau 
provincie. ; 

28—32.—CINCI PREMII constând fiecare In câte 
2 intrări gratuite, 2 persoane, la două programe di- 
ferite, la cinematogratele din cen său provincie, 

33—42.— ZECE PREMII, Hecare prémiu con- 
stând in câte ut asottiment dë: 

1) Uma Ssticlà origihală cu exeelenia apă de co- 
lonie parfumată ‚ Botot- Peris”, confináfid í kgr. 

2) Una sticlă арӣ de gură ,Botot", Paris. 

3) Una cutie ptáf de dini specialá pentru copii. 

Aceste premii sunt furnizate de către concesionarul 
casei ,Botot" din Paris, d-l B. Lax, stt; Otete- 
lişanu, 7. 

43—45,—TREI PREMII, 3 jocuri Stroja, primele 
jocuri româneşti; distracţia cea mai plăcută pentru 
mic şi mare. А 

Fiecare joc este compus Фіпіғ'о cutie frumoasă cu 
101 piese cari constitue 6 jocuri diferite. Aceste jo- 
curi sunt furnizate de către , Cultura Naţională” 
Bucureşti, Str. Paris No. 1. . 

46—50.—CINCI PREMII constând fiecare din câte 
o colecţie de 4 volume scrieri alese pentru tineret. 

51—55.—CINCI PREMII constând fiecare din 
câte un abonament gratuit pe timp de Ий an la Di- 
mineaţa Copiilor”, 

aT PREMII constând fiecare din 
i 


Ë gratuit pe timp de 6 luni la 
m 20р £ funis. 
70 = ZECE PREMII — zece cutii mari 


Несаѓё о апа un &sortiment de pachete din 
delicioasa 6locolatá ,, SUCH ARD", 


Abonatli mai primesc gratuit şi câte o scoarță legată în pânză pentru 


dăstrat revistele. 


m 
B" ox 2424 f na M ab 


DiMiNEB TIE COPLDB 


REDACTIA SI ADMINISTRATIA : 
BUCUREȘTI, — STRADA SĂRINDAR 9—11 BUCUREŞTI, — TELEFON 6167 


ABONAMENTE: UN AN 150 LEI 
ŞASE LUNI 80 p 
10 MAI 1925 


| ; 


UN NUMĂR 4 LEI 
IN STRAINĂTATE DUBLU 
Manuscisele nepublicate nu se inapolară 


ANRTARE A 


Pe călugărul Pafnutie îl cunoştea lumea din i- 
nutul întreg: un oniulef cât până la umărul altora, 
cu barbă şi plete cărunte, dar voinic şi iute de picior 
de lăsa şapte mai tineri în utmă. 

In douázeci de ani de când îşi trăia viaţa de pust- 
nic la schitul Fecioarei din vârful muntelui, nu ştiu 
dacă se coborâse de zece ori prin mulţimea târ- 
gurilor sau a satelor, mânat şi atunci doar de vreo 
mare nevoe. Si iată, acum, îşi egise din obicei: de 
„cinci săptămâni cutteera ţinutul în lung şi 'n lat, 
intránd prin casele mai înstărite, oprindu-se în adu- 
mările de oameni, întrebând si stand la sfat cu 
cine-i esea in cale. 

Pricina, a aflat«o orice creştin cu o strângere de 
inimă: schitul din munti, frumosul schit al Fecioa- 
rei, încărcat de argintării scumpe, de icoane făcă- 
“toare de minuni şi aere nepre[uite — daruri de-ale 
pravoslavnicilor — se năruia acum din temelii, şu- 
brezit de câte ploi şi de câte vânturi se abátuserá 
asupra lui în aproape o sută de ani. 

Se putea lăsa în părăsire locagul Domnului? Nici 
un creştin nu putea îngădui aceasta. Si toti, des- 
făcându-şi baerele pungilor, numărau si strecurau 
in pantahuze călugărului cât puteau mai mult, cât 
îi lăsau nevoile celelalte. Aşa, călugărul Pafnutie 
se întorcea mereu lä trei-patru zile sus la schit de-si 
deşerta cutia de tinichea plină cu bănet în mâinile 
stareţului bucuros că are cu ce plăti zidarii tocmiţi 
să înalțe schitul mai mândru de cum fusese. 

Dar sunt pe lumea asta şi oameni fără inimă şi 
fără frica Celui-de-Sus. Intr'> seară, pe când ini- 
mosul călugăr zorea la drum ca să nu-l apuce noap- 
tea pe câmp, un om izvorât dintr'un tufiş dosnic, 
se năpusti asupră-i, îi infágcd cutia cu bani dela 
gât şi... p'aci ţi-e drumul! 

Desmeticit prea târziu, călugărul Paînuiie se re- 
pezi si el în goană pe urmele nelegiuitului, strigând 
іц răstimpuri după ajutor, Dar cine să-l audă? 


do Alice Gabrieleseu 


Drumul era pustiu, iar satul hát — departe. 
Insă Dumnezeu veghea. Şi iată că de pe tăp» 
şanul din față se văd coborind de vale, ENE 


cu foc. ca după o zi de muncă, patru — e wan 
pe umăr. 

Hoţul se opri atunci, simțind că-l strânge telea’ n 
spate. Incotro s'o ia? La stânga se intindea tâuil, 
lat si adânc, la dreapta un deal тароз, anevoe de 


suit, iar înâi cosaşii îi tăiau calea. Ce să facă? 
Vreme de chibzuit nu era căci de dinapoi, навиш 
Patnutie gata ata să-l ajungá. ` 


PAG. 4 


Atunci, hotărându-se dintr'odată, se azvárli, aga 
îmbrăcat, in apele râului, cu gând să-l treacă ino 
şi să se afunde în vreun desiş. a 

Plouase mult in zilele din urmá si apele ráului 
veneau repezi, umflate si spumegând cu furie. Hoţul 
inota greu din pricina hainelor şi-l mai trăgea în 
jos şi tinicheaua plină de bani. Pe la mijlocul. râu- 
lui, simţi cá i se curmá răsufletul. Doamne-Doam- 
ne! oare nu-l ajungea pedeapsa pentru nelegiuirile 
lui? Abia acum, în groaza morţii, îşi dădea lim- 
pede seama: Rău păcătuise! Banii bisericii! Iată! 
pedeapsa o împlineau chiar banii, cutia grea care 
îl trăgea în jos, afundându-l în valuri, inámolindu-] 
pe veci... 

Un țipăt groaznic ii esi din piept. Dar mai,putea 
nădăjdui ajutor? Moartea o vedea cu ochii in miile 
de valuri care-l cuprindeau şi-l infágurau gata să-l 
inghitá... у 

Disperat, începea să se lase in voia lor, când 
deodată simţi pe. dinapoi două mâini zdravene apu- 
cându-l de: subsuori şi trăgându-l cu putere, pur- 
tându-l uşor :prin apa spumegândă. 

Era călugărul Pafnutie care, ajuns şi el din urmă, 
văzuse cazna grozavă a omului gata să se înece. 
Zvârlind antereul, sárise in apă şi, voinic cum era, 
izbuti să tragă omul la mal şi să-l culce pe iarba 
verde. : š 
Cosasii auziserá tipetele si se apropiau. Hoful 
incepu sá tremure de altá groazá: avea sá-l dea 
sfântul pe mâna lor si să infunde deacum puşcăria? 

Cálugárul Pafnutie ii infelese spaima care-i lucea 
in ochi. Si stiind cá mai degrabá cu bunátate si er- 
tare aduci pe om pe calea binelui, el grái domol 
către cosaşi: 


a 
| [s un biet creştin era să se înece. Cu ajutorul 
Dommului l-am scăpat. 
„Şi mici o pedeapsă din lume mar fi făcut mi- 
iunea de a pocăi pe nelegiuit care se aruncă atunci 


Du 2 


„DIMINEAȚA COPIILOR" 


la picioarele călugărului, udându-i cu lacrimi poa« 
lele antereului... 


- [ar mai apoi, mult-timp in urmă, i-a fost dat 


să scape şi el dela moarte pe milosul călugăr. Căci 
aşa sunt legile Domnului: ca fiecare faptă bună 
să-şi aibă răsplata ei. Dar asta o vom povesti cu 
alt prilej Sv L3 900 

Alice Gabrielescu 
—— О0О ——— 


v La arest... 


„Liniste! — ?1 aud de colo 

Cufundat in scaun mare 

— Domnul cestor dintr'a opta — 
. sLinigte!" "]-aud, mai tare... 


Nimenea nu mai vorbeste... 
Am tácut ca pestii, iatá! 
..Dommul cestor tot citeşte... 
Poarta stim cá ni-e 'ncuiatá., 


Si... tot bâzâe o muscă 

Rea, ce până eri fu moartă — 
..Trist má uit acum in sus, cá 
Prea mi-e dor să es pe poartál., 


„Toți, de mult plecará-acasá... 
Numai noi in clasá stám: 
Ah, ,orezule cu lapte" 
Vrem — nu vrem, cum te pápám! 


„„Ce o zice — acasă mama?.. 
Ce mi-o face tat'apoi?,. 
..Domnul cestor cântă gama 
Şi pornim în cor şi noi... 

. ` » LI . . LJ е . . = 

Tocmai hát, tárziu, (Petrescu 

Isi rosese toatá guma) 

Vine domnul Diaconescu: 

„Hai, vă eri!.. Plecaţi de-acuma"!., 

Mihail Teodorescu-Tărgovişte 


GRIVEI 


Nicu astázi la dulceafá 
Fárá voe a umblat; 
Insă l-a văzut Grivei 
Ce era pitit sub pat 


Si acuma cu de-a sila 
El dulceafá-i dă şi lui: 
„Na, Grivei, e tare bună, 
Dar te rog să nu mă spui!” 
F. Voicu-Ploegtt 
——— pas 


Desenul aláturat este fácut dupá un tablou al 
pictorului Corneliu Vos şi reprezintă pe fetiţele 


Zece sfaturi bune 


1) Nu te întinde mai mult decât îţi ajunge pla- 
poma. 

2) Sileşte-te totdeauna să nu-ţi lipsească lucru- 
rile de cari ai nevoe. 

3) Nu uita că deseori ceeace este eftin nu e şi 
bun. 2 | 

4) Ingrijeste-ti hainele si lucrurile ce ai, asa ca 
sà dureze cát mai mult timp. 

5) Nici odată să nu-ţi cheltuesti toţi banii, ci 
totdeauna pune câte ceva la o parte. 

6) Obişnueşte-te să nu cumperi decât lucrurile 
de cari ai absolută nevoe şi nu te lăsa ispitit să 
dai banii pe lucruri de cari te poţi lipsi. 

7) Fereşte-te de datorii şi nu cumpăra decât cu 
bani gata. 

8) Nu fii lacom şi nu abuza de mâncare şi 
băutură. 

9) Mai înainte de a te hotări să faci ceva, nu 
uita să ceri sfatul unuia mai în vârstă sau mai 
cu experienţă decât tine. 

10) Nu căuta niciodată pretexte să fugi de muncă 
şi aminteste-[i mereu că munca sfinfeste pe ur 


sale mâncând poame. Priviţi cât sunt de frumos 
îmbrăcate !... Şi cu ce poftă mănâncă! 


к Plánge Cerul!... 


Plânge cerul de trei zile... 
Lacrămi cad de sus mereu, 
Dar fii vesel tu, copile... 
Că sunt... dela Dumnezeul 


- 


Astea's lacrămi aurite 
Şi pământul însetat... 
Intr'o clipă le înghite 
Pentru anu cel bogat...! 
`1. Pátragcu-Bolgrad 
——-scc< D — 


Cerbul şi via 


Un cerb, zărind nişte vânători, s'a ascuns într'o 
Când crezu că scăpase de primejdie, începu să 
mănânce frunzele viei. Vânătorii văzură că frunzele 
se mişcă şi ziseră: ,,Oare. nu se ascunde ceva sub 
frunze?” | му 

Traserá cu puştile si ránirá cerbul. 

“Cerbul zise murind: „Aşa mi-se cădea sà o pă- 
tesc. Am vrut să mănânc frunzele сагі mă scăpa- 
seră dela moarta”, ^ 


<ç у 


P 


— —M 
Dota nt 


IPAG: 6 €— 


„DIMINEAȚA COPIILOR» 


Anteu şi Pifticii 


гелт теа таза. 


š Lui Mimi al Mamei 
. A fost odată ca niciodată, un popor de oameni 
mnicufi, micuţi de tot. Cei mai înalţi abia erau cât 

creion obiştiuit, iar copiii lor, o, Doamne, copiii 
dor erau aga de mititei încât ar fi putut fi scáldafi 
într'un degetar! Casele lor erau pe măsura lor şi 
toată - mobila din palatul regal ar fi incáput tocmai 
bine pe masa mea de scris. Cea mai înaltă Cate- 
drală din tegat era cât un scaun. Şi totuşi Piticii 
aceştia erau oameni „deştepţi, de treabă gi vrednici, 
dar mai ales foarte veseli, 


Piticii aceştia aveau un prieten pe atât de mare, 
pe cât erau ei de micuţi. El se numea Anteu şi a- 
jungea cu capul în nouri. Avea un singur ochiu 
în frunte, dar atât de mate, încât era în stare să 
cuprindă cu o sigură privire tot regatul Piticilor 


şi să le dea bunăziua la toţi odată. Piticii îl iubeau 
foarte mult şi când se lungea la soare, ei se că- 
fárau pe dânsul şi-i strigau in ureche tot felul de lu- 
cruri plăcute. 

Pentru Anteu prietenia Piticilor era o adevărată 
fericire, deoarece era atât de singur pe lume şi nu 
avea пісі un tovarăş, iar pentru Pitici era o fericire 

Anteu îi iubea, căci altfel cu o singură lovitură de 

iclor ar fi fost în stare să le dărâme jumătate din 
gegat, Afară de asta, Piticii mai avură şi o mare 


supărare din cate tot Anteu ii scăpă. Iată cum se 
întâmplă aceasta: 

Un stol de ciori se abătu într'o bună zi croncá- 
nind asurzitor asupră tegatului piticesc. Piticii, în- 
fricoşaţi, încălecară pe guzgani, şoareci si alte ji- 
vine mărunte şi înarmaţi până 'n dinţi cu suliji 
cât chibriturile, porniră luptă infricogatá contra cio- 
rilor, Dar acestea se rotiau deasupra capetelor lor 
şi când le venia la îndemână, înştăcau ре câte un 
ріне de ceafă şi-l inghifeau întreg. 

La început, Anteu privi de departe la luptă, dar 
când văzu cá se ingroage gluma, se ridică de ре 
iarbă şi făcu odată vânt cu pălăria lui mare cât 
acoperişul unei case, de zburară ciorile care în- 
cotro apucă. Şi vă asigur, că au tras o spaimă care 


o să le taie cheful- să mai vie pe capul oamenilor. 


pașnici şi de treabă, 9 

upá се alungá ciorile, Anteu se lungi din nou 
la soare, iar armata victorioasă de Pitici se in- 
toarse acasă. Cei cari avuseseră norocul să culeagă 
vre-o pană căzută din aripile ciorilor, şi-o înfip- 
seră seme[ în pălărie, iar cel mai înnalt dintre 
ei se urcă pe o coajă de nucă şi de la această 
ameţitoare înălțime, spuse popotiuiluii adunat in ju- 
гїї armatei: | 


„Bunii mei prieteni, armata noastră prin vitejie: 


şi curaj a alungat pentru totdeauna pe duşmanul 
dirf țară. E drept că şi prietenul Anteu ne-a arătat 
şi de data aceasta tot interesul ce ne poartă. Im- 
prăştiaţi-vă pe la casele voastre şi serbafi în li 
nişte victoria de astăzi. 


"Ural Ота! Ural” 
Elisabeta T. 


—— o f — 


Soarele 
De după deal încet s'arată 
Lumina ca un glob de aur, 
lar şesu-întins vesel surâde 
Si luncile cu flori şi laur. 


E prima dâră de pământ 
Din razele strălucitoare 
Si 'n ritmul său alintător 
Hpare lin frumosul soare. 
Plut. Vasiliu 1025 
оссо. 
Un ţăran, — către altul căruia i-a luat vântul 
căciula, şi i-a lăsat-o tocmai în vârful unui copac. 
— Ce stai d'agtepfi aicea, bre? 


Celalt: — Aştept să treacă un aeroplan să-mi 


dea căciula jos din pom. 
Trimisă de Ciufu B. Nicolae-R. Sărat, 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 
Un dentist peste care să nu dai 


| |") ҮЙ 


ție A! 

2 Un dotata tânăr, ge într”o a de o puter- 
nică durere de măsea, se duse la un dentist, cu- 
Eye în tot oraşul pentru priceperea gi dibü- 

a sa. 

„Іа loc pe scaun”, îi zise dentistul, „şi îţi scot 
numai deecât măseaua care te face să suferi atâta! 
Ba chiar, adăugă dentistul, deoarece sa nimerit 
ca astăzi să m'am clienţi, profit de ocazie ca să-ţi 
scot toate măselele şi toţi dinţii din gură, fără 
să-ți cer un ban mai mult". 

— Ba să am iertare, ii răspunse clientul, au- 
zind propunerea aceasta aşa de ciudată. Am venit 
să-mi scoţi numai măseaua care mă doare, nu toţi 
dinţii. 

— Cum?! îi strigă dentistul. Mai faci mofturi 
şi nici nu-mi mulţumeşti? Văd că eşti un nerecu- 
noscător. Şi scoțând din buzunar un revolver, il 
lipi de tâmpla clientului zicându-i: „Dacă nu stai 
liniştit ca să-ţi scot toţi dinţii, să ştii că trag 


. cu revolverul şi-ţi sbor creierii!” 


Б .-- 


Ce putea face nenorocitul de client? Decât să-şi 
piardă viaţa, stătu mai bine să-i scoată dinţii. 

Dentistul, &arte mulțumit și vesel, începu: „Unu, 
doi!” zicea el scoțând dinţii pe rând, pe când 
tânărul de pe scaun, de teama revolverului se [i- 


РАО. 1 


nea cât putea să nu pipe si chiar să nu se miște. 
„Trei, patru! stai liniştit cá acum trag; cinci, şase, 
şapte, termin îndată; opt, nouă... Ei bine, fiindcă 
ai fost cuminte, mă opresc aicea, Totul nu cos 
decât doi poli. La revedere, îţi poete si te 
rog sà mà recomanzi prietenilor d-ta 

Bietul tânăr, cu gura plină de sânge, dete MX 
la polifie. 

Ce se constată? Că de câtăva vreme, dentistuk 
era lovit de nebunie, aga că fu inchis intr'um 
sanatoriu, 

e = oom 


Bombonel şi Cocoşan 


Bombonel, 

С 21 

'Albusor, си nd cref 

Stă si roade-un osulef. 
Cocogan, cocog din curte, 
Mândru şi pestriț la pene 
Parcă-s haine cadrilate 

Si cu creasta la o parte, 
Tot păşind încetinel 

Hai, s'apropie de el 

52 privind сип ochiu іп Jos, 
Stă se uită la cel os. 

— Rozi un os, Dom Bombonel? 
— Da, răspunde cel căţel, 
== Tot cu carne si cu oase, 
Te văd numai ori şi când, 
Alt ceva nu-i fi mâncând? 


| NEI "T zr P. e 
AY A 06 у 


7 


— yon von ce să-ți m 
Nu suni om mpreten(ios, 

Eu mă mulțumesc cu carte, 

lar, desert mi-ajunge-un os. 

Dar ce vrei să mal mănânc? 

— Apoi boabe de porumb, 

Orz şi meiu, de vrei să ştii... 

— Nu, nu, nu! Nu vreau de astea; 
Astea, dragă, nu-s ntâncare, 

Astea parcă-s doctorii! 


Th. D. Speranţia 


67-7, a am 


— ——— - 


AG, $ 


—a . —rrs 
Ë 5 Y 


¿DIMINEATA COPIILOR» 


Ми Mitigor răspunde lui Sosoiu Sosolici- 


Scump Sosoiu, cum să-ți spun, 
„ Каа şacuma ca .ngbun .. . . 


Ştiu că de ți-aş povesti, 


- Tu“ de râs. te-ai prăpădi. 


Vrei să-ţi spun ce s'a 'ntâmplat 


Cu Dorel cel blestemat 

leri prin casă ne jucam 

Şi fugeam şi ne-alungam 
Când asupră-mi vru să sară, 
Am sbughit-o eu afară, 

Ca să scap de urmărit 

Mam ascuns şi m'am pitit 
In ghiozdanul lui Titel — 
Să mă prindă-acum Dorel. 


Hai, Tite), din somn te scoală, 
Uremea e de mers la şcoală,” 


/ Zice má-sa, iar băiatul 
Páráseste 'ndatá patnl, 
Si cum e şcolar de treabă, 
la ghiozdanul şi de grabă, 
Glonj la scoalá-a şi pornit 
Eu lăuntru stam pitit. 
VC APA e V e. 
lacă domnu 'nváfátor : 
„Scrie, spune tot de zor, 
»l-a-ia, bi-a, bia. : 
„Asta-i suta, asta-i- mia. 
ptA» şi «и» ne face «au» 
—,Chiar aşa e: mi-au, mi-au '* 
Din ghiozdan eu am strigat. 
Doamne, cât s'au speriat! 
Drăgălaşii de copii — — 
Au crezut că sunt stafii. 
Plâng şi strigă, dau să iasă, 
Nu rămâne unu °п clasă. 
„Staţi, copii, că nu-i nimică, 4 
Par'că-i voce de pisică!" 
Zice domnu 'nvăţător 
Cu un glas tremurător, 
Dar fugit au si sau dus, 
Du-te, iai de unde nu s. 
Vrei să ştii eu ce am pátit ? 
Zău nimic, căci am pândit 
Singură când m'au lăsat 
Şi atunci m'am strecurat 
Mai încet şi binişor, У. 
Căci deştept e Milfisor. x 
Din limba pisicească de Moş.Nae 
DI Á 
Ghici ghicitoarea mea: O avem şi nu suntem mul» 
fumifi, no avem si iar nu suntem mulțumiți. 
(pauvo) 
Trimisă de Egia-Loco 


Citiţi „Clopotul fermecat“ de Ali-Baba. 
Un exemplar 5 121. 


— " n——————ÀMÓ—— ——— P 


,DIMINEAT A. COPIILOR” 


1. Merg prietenii la Haplea 


Si se duc şă-l ia de-acasă: 
„Haide, Hapleo, hai la Бае!“ 


а. Insă iarăși il rugará, 
Ca să meargă si cu ei: 
„Haide, Hapleo, гади nu strică 
Inc'o Бае dacă іеі!“ 


'7. „Hai să facem fiecare 
Câte un ou și chiar vàpsit. 
Cine face, nu plătește. 
Cine nu, şa și pârlit.* 


PAG. 9 


HAPLEA LA BAE de MOS NAE 


= 
că { 


2. —-,,N'am nevoe, zice dânsul, 


Să mă credeți c'am făcut, Cât e Haplea de curat: 
De când fost-am eu la bae, În toti anii să se spele! 
Anul încă n'a trecut. Par'că nu-i adevărat. 


5. „Frosinico, ce zici oare, 6. Totuși merse, dar amicii 


Crezi că nu pátesc ceva, Sá-l insele se 'nvoiră. 
Dacá intr'un an de zile la plată când e vremea, 
De două ori mă voi scálda ?* „Ştii ce-i, Hapleo ?“ ii дагаа. 


> S — PAN š 
8. Ca găini cotcodăciră, 9. Dă din brațe ca din aripi. 

Scot ei оча ce-ascunsese: „Cucurigu! am scăpat 

„Eu scápat-am, iacă oul! La găini așa de multe 


Haplea trucul intelese. Un cocos e neapărat” 


— r VF eaen 
Р Е] 


РАА. 10 


T ua 


Ó— DIMINEAȚA COPIILOR 


A fost odataY... 


—— m -— 


Copilei mele 


fi 
bun | 


2 


í 


an gone S: 


> ..рераме, foarte departe spre soare răsare, d'asupra 
unui vâri de munte, se ridica falnic spre văzduh, 
mândrul castel rásfáfat de razele lunel. Cu turle 
înalte de aur; ferestre de cristal; cu poduri de ar- 


gint şi porţi de aramă, n'avea seamăn pe lume. 


Stăpânul lui era Impăratul Fulger. 
* Infelept nevoe mare! Viteaz cât zece! De frică-i 
ştia toţi duşmanii. | 
; Fulger avea un băiat să juri că-i rupt din soare, 
nu altceva, și creştea copilul într'o zi cât alţii in- 
tr'o lună, iar împăratul pentru a-l face om de o- 
menie, adusese toţi dascălii şi învățații, toți cer- 
cetătorii în zodii şi stele. | 

„Făt Frumos, aşa să-i zicem, le prindea toate in 
cap, şi ajunsese in mai puţin de un an, să-i în- 
întreacă şi pe cărturari. Dacă văzu împăratul că de 
la cei aduşi, copilul nu mai are ce învăţa, dădu 
sfoară în фага că dă jumătate din împărăție, şi-l 
va face sfetnic pe acela care va fi mai învăţat decât 
fi-su, şi de a doua zi se nm spre palat, câr- 
duri, cârduri de procopsiţi să-şi încerce norocul. 

Veneau bătrâni ајын de știință, si orbi d'atàta 
învățătură, Bătrâne vrăjitoare care-şi uitase răbo- 
jul zilelor, d'atâtea fermeci. Ostaşi încercaţi. in răz- 
5oale, şi câţi şi câte din lumea aceasta. Gândeau ei. 
cum mor putea rápune un copil, şi ademenifi de 
răsplata împărătească, umpluse curtea palatului. 

In tronul de aur, înconjurat de curteni, Fulger 


de Vint lá Petrescu. Vrancea 


împărat zâmbea cu bunătate uitându-se la acei a- 
dunaţi. Lângă el pe un jet mic, şedea Făt Fru- 
mos. $i Fulger sculându-se, făcu semi mulţimei 
să vină mai aproape. 

= Haideţi|,.. Cine e intái?... 

— b Márite, şi bătrânul cocogat se ploconi. 

— Birnel. Acesta-i fiul meu. De fiecare căciulă, 
câte-o întrebare. De-l intrecefi, jumătate din ce se 
vede e al vostrul.. | 

— Sà trăeşti Márite, strigară cu toţii, şi începură 
să-şi facă loc cu coatele. 

Primul învăţat apropiindu-se de copil grăi: 

— Să nu vă fie cu bănăt, dar vreau să ştiu, care-i 
cel mai vrednic vefuitor din lume? 

—  Melcul, zise râzând Făt Frumos, că-şi duce 
singur casa 'n spinare... 

— Aşa el strigă mulţimea, şi primul făcu loc la 
al doilea. i 

— Cum te cheamá?.., 

tes Cum m'a botezat!.., 

— Dar, cum te-a botezat?... 3 

— Várándu-mà în арӣ!... Pleacă j el ruginat, 
Cei strânşi începură să cam dea dosul, ? 
. — Mărite, zise al treilea, care-i 
scurt?.., j 

— Cel care пи-1 рой s L эф" 

— Dar câinele de се latrá? айацзе un altul. 

— Fiindcă nu vorbestel.. 

— Dece ne nagtem?... 

— Са să murim!.... ! 

— Unde apune soarele?... . 

— In fața rásárituluil.. Şi aşa rând pe rând, 
fiecare câte o întrebare, copilul minune ii înfundă 
pe toți. Făt Frumos sculându-se în picioare zise: 

— Mai e cineva? 

— Nu, Máritel... 

— Atunci pentrucá eu sin 
tofl, vreau ca voi toți să- 
Cine a făcut oul?... 

T Găina li н 

T Dar pe діпӣ?, 

— Oul, strigará mulţimea. 

— Când s'a făcut lumea ce-a egit întâi: gáina 
sau oul?.., V 

Led Gâina!... 

— Din ou, răspunseră câţiva. 

— Dar oul cine l-a fácut?.. 

Invăţaţii rámaserá cu gurile cáscale. Furigindu-se 
unul câte unul plecară în râsul curtenilor, şi nici 
până în ziua de astăzi nu s'a găsit nimeni să-l 
infrunte pe fiul Impăratului Fulger, care o trăi 
şi acum dacă n'o fi murit, 

Vintilă Petreson-Vranooa 


| cel mal 


v'am ráspuns la 


rüspundeji si mie, 


Epp ptr ee me КИИНЕ aere yqa, onc memet 


^ 


„DIMINEAȚA COPIILOR: 


PAG, IL 


Cálátoriile unchiului meu 


(21. (Urmare) i 


127— Visări. Suntem atăcaţi de banditi. 


Nu trecuseră decât vreo patru zile de când în- 
cetase ploaia despre care am vorbit în capitolul pre- 
cedent. Uitándu-má însă în jurul meu, mam mirat 
foarte mult de desăvârşita schimbare ce se pro- 
dusese, 

Mai înainte de a se porni ploaia, cât puteai cu- 
prinde cu ochiul nu vedeai decât un pământ ni- 
sipos, ars de soare şi fără un fir de verdeață pe 
dânsul. Acum în trei-patru zile aceiaş întindere era 
prefăcută într'un covor de un verde nespus de fru- 
mos. Ti se părea că peste noapte vr'un vrăjitor is- 
cusit izbise cu băţul în pământul uscat şi-l făcuse 
să se acopere de iarbă şi de verdeață. 

Cu prilejul acesta mi-am dat seama de un lu- 
eru la care nici nu mă gândisem până atunci. 

Anume, pustiul nu este gol, sterp şi uscat din 
cauză că pământul lui n'ar fi bun să dea rod, ci 
numai din cauză că nu este apă şi nu plouă. Dacă 
ar ploua regulat, aşa cum plouă în ţările din Eu- 
ropa şi dacă ar fi pe dânsul cursuri de apă, pus- 
tiul ar înceta de a fi un pustiu şi ar deveni un pă- 
mânt cât se poate de roditor. 

Şi în gândul meu căutam de unde aş îi putut găsi 
ceva râuri şi fluvii mari si să le aduc să curgă în 
Sahara. Deasemenea mă gândeam cum aş face si 
ce mijloc ag născoci ca să atrag asupra Saharei 
nourii şi, ori de câte ori e nevoie, să-i fac să se 
verse acolo? Dacă ag inventa vr'un magnet aşa de 
puternic, încât să-i pot atrage nourii ori cât de 
sus ar pluti ei? 

Citisem, de exemplu, cá în anume ţări se trage 
cu tunul, ca să împrăștie nourii ce aduc grindină. 

Dece nu s'ar putea face şi contrariul? Dacă se 
poate să-i împrăştii, dece să nu se poată şi să-i 
strângi, iar după ce i-ai strâns, să-i storci aşa cum 
ai stoarce un burete plin cu apă? 

Nu se poate zice că gândul acesta este un vis, o 

închipuire deşartă şi greşită. Ştiinţa a făcut inven- 
fiuni şi descoperiri tot aşa de importante, dacă nu 
chiar şi mai importante. Dece nu s'ar găsi şi mij- 
locul să fie folosiți nourii când trebuie şi acolo 
unde trebuie? 
' Te pomenesti că stă scris ca eu să fiu marele 
descoperitor care să atragă ploaia pe pământ si 
ca tot eu să fiu acela care din întinsul şi nesfárgitul 
pustiu al Saharei să fac o ţară înfloritoare, rodi- 
toare şi în care să poată trái în belşug zeci si 
chiar sute de milioane de locuitori! O, cât m'as 
simţi de fericit! 

Şi visul meu mă purta departe. Acolo, unde as- 


de N. BATZARIA 


tăzi întâlneşti câte un sat format din corturi vechi şi 
colibe dárápánate se vor ridica oraşe mari, bo- 
gate cu pieţe frumoase, cu parcuri întinse. Linii 
ferate vor brázda tara în toate direcţiile, corăbii şi 
şi vapoare vor pluti pe râuri. Si va fi viaţă, miş- 
care, bogăţie, acolo unde astăzi stăpâneşte tăcerea 
morţii şi sărăcia lucie, 

Ce trebue ca să se ajungă la această stare de în- 
florire şi de fericire? Apă, nimic altceva decât apă. 

Apa aceasta există în natură şi pe pământ cade 
ploaie destulă. Tot răul este că pe când în unele 
ţări plouă mult mai mult decât trebue, în altele nu 
plouă de loc sau, în tot cazul, plouă prea puţin. 

De asemenea o bună parte din ploaie se pierde 
cu totul în zadar, căci se duce şi cade în mări şi în 
oceane. Aşa fiind, dacă s'ar izbuti са ploaea, atâta 
câtă cade pe pământ, să fie împărţită după nevoile 
fiecărei ţări, mar mai fi pustiuri, precum mar mai 
îi şi inundaţii. 

Şi dacă aş îi eu acela care să facă minunea a- 
ceasta! | 

Nu-i asa cá as trece — si cu drept cuvánt — ca 
unul din cei mai mari binefăcători ai omenirei si 
cá în toate oraşele si în toate pieţele se va ridica 
statuia mea? 

Imi aduc aminte că în copilăria mea mă gândeam 
la o altă invenţie mare: la mijlocul de a mă face 
invizibil. „Un gând copilăresc”, vor zice cititorii. 
Se poate să fie şi aşa, dar se poate şi să [ie şi 
altfel. 

Cine ştie dacă nu ni-e dat ca intr'o zi să afläm 
că sa găsit şi lucrul acesta? După cum oamenii 
au găsit mijlocul de a zbura în aer sau de a vorbi 
dela sute şi mii de chilometri depărtare, tot asa 
ar putea găsi şi mijlocul de a se face invizibili. In 
fiecare zi ştiinţa face progrese uimitoare şi de acum 
nu putem şti ce surprize ne aşteaptă pentru viitor, 

Iată ce fel de gânduri sau, dacă vroiţi, ce fel de 
visări mi-a provocat vederea întinderilor acoperite 
cu verdeață numai întrun timp de trei până la 
patru zile. Si cu gândurile acestea nici nu mi-am 
dat seama cum a trecut ziua şi cum s'au lăsat um- 
brele serei. 

Am întins din nou corturile şi am aprins focuri. 
Algerienii nu mai puteau de bucuria ce le-o prici- 
nuise căderea ploaiei. Sunt convins că dacă ar fi 
putut vorbi, cămilele ar fi spus că ele sunt şi mai 
incántate. Aveau acum hrană din belşug şi nu du- 
ceau nici o lipsă de apă. 

Şi aşa în bucurie şi bună dispoziţie obştească am 
întins corturile, am aprins focuri, şi am luat masa. 
Fiindcă veni vorba de masă, Иц să spun că паш 


via UTEM SERERE 


"e ^ T2 q.- ~ Tee 


PAG. 12 


văzut oameni mai cumpátaji la mâncare decât că- 
látorii si cáráugii algerieni cu cari am fácut drumul 
dela Biskra la Tugurt. De cele mai muite ori masa 
lor se compunea din câteva curmale. Márturisesc 
că eu unul m'aş fi putut trăi nici trei zile, dacă m'ar 
fi hrănit în felul acesta. Ei însă se simțeau foarte 
bine şi erau cât se poate de sprinteni. 

Terminasem cu mâncarea şi acum ne pregăteam 
să ne culcăm în jurul focului care începea să se 
stingă. Vorbeam ba de una, ba de alta, când aşa 
pe neaşteptate, bătrânul Salem-ul-Halid ne face 
semn sà tácem, igi lipeşte urechia de pământ si 
ascultá. Dupá putin se sculá si ne zise cu un aer 
îngrijorat: „Se aud apropiindu-se de noi paşi de 
cămile si paşi de oameni”. 

— Or fi ceva călători, aşa cum suntem noi, i-am 
întors eu vorba. 


— Să dea Dumnezeu să fie aşa, făcu el, dar parcă 
mă tem de călătorii aceştia. De aceea, ar fi bine să 
nu ne grăbim să ne culcăm, ci să luăm măsurile 
de apărare. 

— Bu, zic eu, să poftească, mai cu seamă că do- 
fresc să le arăt cá la şcoală am învăţat destul de 
bine cum se găureşte pielea şi cum se sboară creierii 
dusmanului. 

Mi-am încărcat carabina, am cercetat cartugele re- 
volverului şi intorcándu-má apoi către Husni-Me- 
lek i-am zis: „Pentru orice întâmplare stai mai 
aproape de mine, căci te asigur că la nevoe voiu 
şti să te apăr”, 

Frumoasa Husni-Melek îmi mulţumi, iar eu, luân- 
du-mi acum rolul de comandant, am vrut să ştiu 
câte arme avem în caravana noastră şi în ce stare 
se găsesc. Am constatat că în total aveam douáspre- 
zece puşti şi că opt dintre ele erau moderne. Am 
dispus după aceea să facem un fel de tranşee pro- 
vizorii, am stins focurile, pentru ca să nu putem 
fi zăriţi şi am stat în aşteptare cu puştile încărcate. 
Husni-Melek, îmi zise încet la ureche: „Văd că ești 
„mai curagios decât Algerienii si într'adevăr că lângă 
d-ta nu am nici o teamă”. Cuvintele acestea au fost 
pentru mine cea mai mare încurajare ce se putea 
închipui. 

Intre acestea, iată că în loc de o ceată numeroasă 
de bandiți, veni inspre noi un singur călător care 
mergea pe jos. 

„Ce-i cu tine şi ce vrei dela noi?” îl întrebă Sa- 
lem-ul-Halid”, 


— Sunt, ráspunse noul venit, trimis de cátre seful 
meu, vestitul Abd-el-Rahman, ca sá và spun cà v'a 
inconjurat din toate párfile cu sute din vitejii sài 
şi cá vá porunceşte să vá predafi cu toţii cu arme, 
cămile si tot avutul vostru, căci altfel veţi fi măce- 
lăriţi până la cel din urmă”. 

— Cine este obraznicul acesta de Abd-el-Rah- 
man? am întrebat eu. 

Salem-ul-Halid mă luă la o parte şi imi zise spe- 


— wy a " "ud n T — Er pre 
„DIMINEAȚA COPIILOR: 


riat: „Ми vorbi aşa de Abd-el-Rahman, căci se 
poate să o pátim rău de tot. El este şeful bandifilor 
de cari tremură toate oazele şi tot pustiul. De aceea, 
să ne luăm cu binele şi să îndepărtăm de pe capul 
nostru primejdia ce ne ameninţă”. 

— Salem-ul-Halid, i-am răspuns eu, unde ţi-e 
curajul tău de până acum şi de când ai început să 
te temi aşa de mult de moarte? Lasă pe mine şi 
să vezi ce ad am eu de cojocul lui Abd-el-Rahman 
şi al bandifilor lui. 

Má cam láudam vorbind in felul acesta, fineam 
însă ca Husni-Melek să nu-şi piardă frumoasa pá- 
rere ce şi-o făcuse de curajul meu. De aceea, l-am 
chemat pe trimisul lui Abd-el-Rahman şi i-am zis 
cu glas tare: „Du-te şi spune şefului tău de ban- 
аі că dacă mai fine la pielea lui, să se îndepărteze 
cât mai de grabă de locurile acestea. Altfel să fie 
încredinţat că noaptea aceasta este cea din urmă din 
viaţa lui”. 

Tovarágii mei de drum cereau să nu-l lăsăm să 
plece, căci el îi va spune lui Abd-el-Rahman ce a 
văzut la noi, câţi suntem, câte puşti avem, etc. Am 
văzut şi eu că oamenii au dreptate şi de aceea l-am 
legat cobză pe bandit, spunându-i că ne luăm noi 
grija să stăm de vorbă cu şeful lui. 

Nu cred să fi trecut mai mult de un sfert de oră 
la mijloc, când a răsunat o salvă de puşti, după 
aceea alta și: încă una. După puterea sgomotului am 
socotit că nu erau decât treizeci, cel mult treizeci 
şi cinci de puşti. Aşa dar, Abd-el-Rahman n'avea 
sute de oameni, cum se lăudase trimisul lui. 

Au vrut să tragă şi tovarágii mei de drum. Le-am 
făcut însă un semn să aibă răbdare şi să aștepte. Să 
aştepte până ce bandiții, încurajați şi de faptul cá 
noi nu tragem, se vor apropia cât mai mult, aşa 
că gloanfele noastre nu se vor rătăci în văzduh. 

Bandiţii înaintau tárándu-se ca şerpii şi scoțând 
urlete sălbatice. Aşa credeau că ne sperie. Urletele 
lor mi-au folosit să mă incredinfez si mai bine cá 
nu erau mai mulţi de treizeci. 

Au tras o nouă salvă și după aceea s'au sculat 
în picioare, ca să se arunce asupra noastră. 

„Foc!” am comandat eu atunci şi vreo şapte, opt 
bandiți au şi fost culcafi la pământ. 


(Va urma) 


„Clopotul fermecat 


Cititori, cereti la toate chioșcurile de ziare 
și librării „CLOPOTUL. FERMECAT“, n-rul 2 din 
Biblioteca „Tineretul“. 

„Clopotul fermecat“ care a apărut zilele a- 
cestéa, cuprinde foarte frumoase povești ori- 
ginale de ALI-BABA. Preţul unui exemplar de 
36 de pagini, format mare, este de 5 lei. 

Citiţi! сас! veți fl mulțumiți, 


< Ar 


AR CER 


DIMINEAȚA COPIILOR” 


24G. 13 


Povestea Teiului 


Din bătrâni în bătrâni, din tată 'n fiu, din gură °п 
gură, aşa s'au păstrat şi se păstrează toate basmele 
şi poveştile noastre. Tot aşa s'a păstrat şi povestea 
care vreau să v'o spun acum. Tata a auzit-o dela 


S^. e ez ONE 


bunicu, bunicu dela tatá-sáu, tatá-sáu dela bunicu- 
sáu si aga mai departe. 

Intro pădure bătrână, plină cu fel de fel de 
lighioane sălbatice, îşi avea coliba un bătrân pust- 


nic, pe care îl chema Ieronim. Lumea de prin 
satele învecinate cu pădurea îi zicea „Sfântul şi 
în adevăr. era un Sfânt. Ziua şi noaptea se ruga 
lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor oamenilor. 
Se hrănea cu ierburi şi rădăcini de copaci şi dacă, 
din întâmplare, vre-un strein rătăcea prin pădure 
şi nemerea la coliba lui, in care nu încăpea de 
cât o singură persoană, părintele Ieronim se culca 
afară in ploaie, lăsând pe drumef să se adăpos- 
tească în coliba lui. 

Pe dealurile înverzite din preajma pădurii, unde 
locuia pustnicul, îşi păştea oile în fiecare vară un 
báefandru anume Teiu. Rămas orfan de mic co- 
pil, şi-a petrecut viaţa, vara păscând oile pe dea- 
luri şi iarna, ţinând de urât pustnicului Ieronim, 
care ţinea foarte mult la el. 

Intr'o zi, spre sfârşitul verii, se stârni fără de 
veste o furtună groaznică şi prinzându-l cu oile 
pe vârful dealurilor, îi nimici bietului copil. în- 
treaga turmă. Sărmanul orfan. n'a scos: un cuvânt 
de mânie, n'a vărsat o lacrimá măcar, ci cu zåm- 
betul pe buze, grăi: + 


e 


АТ 


de D. Constantin Mereanu 


— Dumnezeu e bun si nu má va lása sá pier. 

Când timpul se mai linişti puţin, porni agale către 
coliba pustnicului şi ajungând către scară dădu 
binefe zicând: 

— Părinte, atâtea ierni în şir mai găzduit in 
coliba ta. Iată acuma viu să rămâi la tine pentru 
totdeauna. Oifele mele mi le-a luat Dumnezeu si 
am rămas singur. Ingádue-mi ca alături de bordeiul 
Sf.-Tale să-mi clădesc şi eu unul şi rugăciunile 
noastre către Dumnezeu se vor ridica amândouă 
deodată, spre iertarea păcatelor noastre şi-ale lu- 
mii întregi. 

Pustnicul îl primi cu bucurie şi-i zise: 

— Fiule, eu simt că nu mai am mult de trăit. 
Dumnezeu te-a trimes la mine ca la moarte să 
am pe cineva la căpătâiu. 

In adevăr, după puţine zile, pustnicul se îm- 
bolnăvi greu. El chemă pe băiat şi-i zise: 


Dumnezeu mă chiamă! lată acest mic flueraş să-ţi 
fie de tovarăş, când vei rămâne singur. Să ştii 
că atunci când vei cânta cu el, toate pasările ce- 
rului şi lighioanele pădurii vor veni împrejurul tău 


să te asculte. Ele ifi vor fi tovarăşe credincioase 
in această singurătate. Astfel zicând, pustnicul în- 


. chise ochii pentru totdeauna. Plángánd cu lacrimi 


{ 


PAG. 14 


amare, Teiu ii săpă groapa aproape de colibà şi 
în fiecare seară se ruga la mormântul lui. 

După câteva săptămâni, mai uitând de jale, îşi 
aduse aminte de flueraşul căpătat şi scoțându-l dela 
brâu, se agezü la umbra unui stejar şi începu să 
cânte o doină plină de jale. Ca prin farmec toate 
păsările tăcură din cântecul lor şi una câte una 
îşi făcută loc pe stejarul sub care Teiu cânta. Incet, 
aduse parcă de o vrajă, toate lighioanele pădurii ve- 
niră împrejurul lui şi toate îl ascultară cu capetele. 
plecate. Vedeai laolaltă lupi, urşi, epuri, vulpi, fa- 
Sani, mistreți, căprioare şi toate aceste jivine ascul- 
tau fermecate doina din fluerul lui Teiu. 

Zi cu zi, lună cu lună şi ani dearândul, în fiecare 
seară pasările şi toate animalele pădurii se adunau 
în preajma lui Teiu, ca să asculte fluerul fermecat. 

Intr'o zi, după o ploae rece, Teiu nu mai esi, 
ca de obiceiu, să cânte, si lighioanele adunate in 
preajma colibei. plecará întristate. A doua zi se 
întâmplă acelaş lucru dar lighioanele nu mai ple- 
cară şi câteva apropiindu-se de colibă, incepurá 
să urle jalnic. La glasul lor, întreaga haită adiinată 
. începu să urle hi urletele lor se fidicau până la 
ceruri. Atunci Teiu, care zăcea de moarte în coliba 
lui, ridicând ochii către cer se rugă: 

„Doamne! Voiu mai scăpa oare sau voia Ta mă 
chiamă la tine? Zicând acestea se tari cum putu 
până sub stejarul cel mare şi ducând fluierul la 
pură, incepu a zice doina cu atâta foc incât nici 
atba rü mai migcá, bătută de vânt. 

Zefirul se oprise printre erengi $i asculta şi el 
inmrmurit. Era cel din urmă cântec, cântat cu cea 
din urmă suflare a pieptului... Şi "n vreme ce cân- 
tecul se sfârşia pierdut, ca o şoaptă, ca ий şipot 
de isvor, Teiu închise ochii gem totdeauna. 

Groapa i-au săpat-o cu glilarele lighioanele pä- 
durei, i-au sápát-o aproape de tolibă într'o poiană 
inverzità lângă izvorul cristalin. După trei zile, 
deasupra mormântului, răsări un copac. In scurtă 
vreme, copacul éreseu mare și desfücándu-si flo- 
rile parfumate împrăștie până departe mirosul lor 
îmbătătot, 

In fiecare seară, de atunci, păsările vin de cântă 
în роти! înflorit. Animalele pădurii vin şi ele ca in 
vremea сай Teiu le cânta din fluer $i în clipa in 
care soarele e gata să asfințească, о tăcere de mor- 
mânt cuptinde pădurea ?ntreagă... 

» Atunci, zeirul mişcându-se printte frunzele 
şi florile copacului, ий freamüt ușor se desprinde 
din ele si freamátul acesta ingáná aceiaș doină pe 
саге o cânta Teiu... 

Copacului acesta, oamenii i-au zis Tei, după nu- 
mele micului cioban, 

D. Constantin Mereanu 
———s 

Fiecare nebun poate să câştige bani, dar nu poate 

55-1 păstreze, 


ph „Ээ, 


LINGURA ŞI FURCULITA 


In publicaţia franceză „Bibliotheque Universelle" 
(Biblioteca Universală) citim cele ce urmează: 4 

Lingura, pare că e o inventie destul de veche, 
bine cunoscută în Ети! Mediu, însă Chiar prin se. 
colul al 17-lea în Frhnja, foarte des бой sau trei 
potat se serveau іа mësá cu O singură lina 
gută, { 

Deasemenea până foarte târziu s'a păstrat uriful 
obiceiu ca fiecare să nu se servedscü în farfuria 
sa, ci să întingă liügurile în acelaş castron, pus 
la mijlocul mesei. 1 

Furculifa a fost inventată mult mai târziu dê- 
cât lingura. Nu e prea îndepărtat de noi timpul când 
toată lumea, chiar gi tegii $i Fin máncau 
cu degetele. О carte din veacul al 15-lea, intitu« 
lată „Cum să stăm la masă”, îi sfütuegte ре co« 
pii să nu-şi sufle nasul cu тапа cate іа cartiea/ 

Un alt scriitor dedea următoarele sfaturi: „Carnea 
să o apuci cu trei degete si să nu-ți umpli gura 
cu bucăți prea mari". Mai spune că e o lipsă de 
creştere să o 'apuci carnea cu amândouă mâinile 
şi să o mănânci de amândouă părţile. 

Cel dintâi rege al Franţei care s'a servit de 
о furculifá, a fost Carol al cincilea, însă nu o iñ- 
trebuinţa decât ca să mănânce fructe, 

Futculiţa pepe să se răspândească începând | 
din al 17-lea (1600 — 1700) st mai Întâiu ' 
în clasele înalte ale societăţii. In anul 1608, Co- 
tyat, un călător englez, nu o văzu în familiile mij- 
lodi în Franţa. 

Ceva mai târziu o văzu însă în [talia şi fu foarte 
mirat. Deasemenea simţi o mare admiraţie pentru 
dânsa si se căzni să mănânce şi el cu o fut- 
си. : ; 

„Lucru foarte ciudat, zice Coryat, că nu-l, pofi 
hotări pe un Italian (e vorba de Italienii din cla- 
sele bogate şi nobile) să mănânce în farfurie cu 
degetele: Hi spune că nu toată lumea are mâi- 
nile curate”, 

Trad. 


1 
н 


Cereti la chioșcuri și librării n«ru! 2 din Biblioteca 
„Tineretul“ „CLOPOTUL FERMECAT“ de ALI-BABA: 
Prejul unul exemplar 5 lei, 


ай. 


9-7. 


m ~ : —— — 
wc aa 
v y pe p t w : ES ч” * ` £ Li 7 К Р еч din 


„DIMINEAȚA COPIILOR” == D AG) 15! 
; ГЫ y \ССХОб$ су 195596 SOGN SOGSOCYOGSOGSOGS9GNOGSOOSOGIOGN б 
` . N | Г [ , 
ES PAGINA DISTRACTIVA Í š 
AOO 106; 598156: GY9939 GN OG:0G O15 G8 6:061 š 
Tată numele norocosilor premiaţi ai concursului ` 
No. 4. Aceştia vor primi ca premiu câte 3 exemplate xc / t EP rain EA 
„Biblioteca Dimineaţa” si câte un exemplar (No. M 
1 si 2) din ,,Tineretul". 


k. NT d 2 — 
George Stoicescu — Galaţi. L 2; 

Tilly şi Eduard Goldenberg — Loco. E UT 
Victor A. Constantinescu — Loco. bos w ' 


Viorica Elelstein — Tecuci. 


Boris I. Camined — Chişinău, uL т 
Magola Ovidiu — Cluj. 

L. E. Vereanu — Loco. qm 

Mihai D. Ion — Bazargic. m = № 

Andreescu Alexandru — Timişoara, A 


n 
Aceştia vor trimite adresele la administraţia re- ius Bere M 
vistei pentru a li se expedia premiile. | | | 


Deslegări | 
G P —— Lei @ 
N 


Din greşălă nu s'au dat în питёгиі trecut două PU a м} —— 
deslegări a jocurilor publicate in No. 63. Le dăm : e 
acuma, i . JI 


Ghicitoare: Pas-cá — Pasca, 
Desen greșit: Trandafirii cresc ре viţă. 


— 


Jocul trenurilor | н ` | ^ 
ja en 


Din cele cinci staţii de pornire A. B. C. D şi E. 
din afara pentagonului, vor pleca cinci trenuti spre 
staţiile corespunzătoare dináuntrul lui, astfel ca li- 
niile să nu se încrucişeze nicăeri. Adică, dela sta- 
fia de pornire A spre A, dela B. spre B, etë 

Este cu putinţă luctu acesta? 

Vom arăta-o noi într'un număr viitor. 


Iată câteva figuri drágufe desenate, fiecare numai 
din 12 linii şi un punct, Faceţi singuri şi altele, 


E 


оа at ati PRI ара Prey IP mem PV ratem tale me (Wero 


PAG. I6. 


Mete ы 


IN IU AN А70 
V WI YI X 


De vorbă cu cititorii 


Traducătorilor. — Repetăm, pentru nu mai știm a 
câtea oară, că nu se iau în seamă traducerile pentru 
cari nu se arată autorul, cartea si jimba din cari au fost 
traduse, precum şi titlul original, 

W. Rab.-Galafi.— Fabula cu „Cei doi călători“ nu nu- 
mai e prea cunoscută, dar ai mai tradus-o si în proză, 
pe când originalul este în versuri. 

S. de DL-Bacáu.—Nu e de mirat că o cititoare a pu- 
tut să ne surprindă buna credinţă, trimitánd o glumă 
care xai fusese trimisă, Primim zilnic zeci şi sute de 
bucăţi. Aflá cu ocazia aceasta cá nu se zice nici o dată 
».Ochianá', ci numai .ochianul*. 

Răspundem tutulor câţi ne întreabă dacă pot trimite 
spre publicare cutare bucăţi originale sau traduse din 
cutare autor, cá, în principiu, nu refuzăm nici o co- 
laborare, adăugând însă că nu simţim nici o nevoe de 
dânsa şi că dorinţa noastră este ca micii cititori să nu 
lie şi colaboratori, 

Өз. D, N.-Arsache, — Iti publicăm о glumă, dar pen- 
tru Dumnezeu, nu ne mai trimite bucáti copiate 

N. T. D.-Buzău, — De ce n'ai spus cá ai copiat tabe- 
lele de calcul trimise de d-ta, ca originale? Nu e lucru 
cinstit a semna bucăţi făcute de а, 


— 


DIRECT 


Vai, ce bucuroşi sunt astăzi, 

Nicu, Puiu şi Agata, 

Că direct de la „Suchard”, 

Li se-aduce ciocolatal... 
——— —— 


O nouá lucrare 


Pistinsa noastră colaboratoare, D-ra ALICE GABRIE- 
LESCU, a publicat o nouă lucrare: „ISPRAVA LUI 
URSU“ cu irumoase povestiri pentru copii, Această 
lucrare, premiată de „Cartea Românească“, e tipărită 
pe hărtie frumoasă, are multe desene în text, o CO- 
pertá colorată si е tărtonată. Preţul unui volum de 
iormat mare este 59 de lei. 

O recomandăm călduros cititorilor nostri. 


Se atrage atentiunea publicului consumator pentru 
a nu fi indus în eroare, să ceară la toate magazinele 
din țară pantofi Tenis, cu talpa de cauciuc numai 
renumita marcă „La Balance" (Cântarul), produsul 
marilor uzine engleze şi' franceze „The North British 
Rubber Company“ Limited. 


DIMINEAŢA COPIILOR“ ME 


- 


- 


E LEN 


Nan rr rame 


„DIMINEAȚA COPIILOR» 


М ° 
Un sat de nebuni 

Satul acesta se numeşte Ban-Keun şi se găseşte 
іп. Indochina. şi -anume în. posesiunea franceză Laos. 
In această provincie cazurile de nebunie suit destul 
de dese şi,nu e rar să întâlneşti în.călătorii оа- 
meni nebuni. Cei mai mulţi din nenorocifii aceştia 
cred că au un bivol în burtă. À 

Când ajung periculoși, sunt trimişi іп satul Ban- 
Keun unde rămân până la moartea lor. 

Ca să se asigure că au de a face cu un ne- 
bun adevărat, locuitorii din Laos îi leagă aceluia 
care dă semne de nebunie şi mâinile şi -picioarele 
şi după aceea il aruncă în apă. Dacă innoată dea- 
Supra apei, e semn că nu este nebun. Dacă, din 
potrivă, cade la fund, ceeace se întâmplă foarte 
des, este dovadă că e nebun în toată regula, deci 
bun de trimis in satul Ban-Kecun. 

De multe ori nu scot din apă decât un ca- 
davru, 

— сс 


SACUL CU GLUME 


i. spunsul lui Toto 

Părinţii lui Toto ducându-se im vizită îl luară si 
pe acesta. După ce intrară, tatăl zise fiului. — 
„Toto, mi-am adus aminte că am în buzunarul hainci 
o bucată de ciocolată peniru tine”. Să-mi aduci 
aminte la plecare să ţi-o dau”. Toto răspunse: 
„Tată, te rog fă-mi plăcerea şi hai să plecăm 
acum”. 

90 


Spiritul lui Puiu 


La o excursie o cáldurá de nesuferit. Deodatà 
dintr'un nour picá cáteva picáturi rare de. ploae. 
Puiu strigă: „Vezi mámico cá si lui D-zeu ii e 
cald, uite ce picáturi de sudoare ii picá!" 

Trimise de Smara si Fáncl P. Corcoveszu à 
* *ok 


‚ Mama către Ionel. — Dece, primeşti untura de 
peste dela bunicufa si dela mine nu vrei? . 

 lonel. — Pentrucá bunicufii îi tremură mâna, şi 
se: varsă jumătate. с 


Trimisă de Costică Luosescu 
` + " ` k . ... - , . è . 7 

— Mamá! Mamá! 

— Ce e? . гре, 
--— А căzut un şoarice in strachina cu lapte: 

— Ai scos soarecele? 

— Nu, dar am băgat pisica înăuntru! 

` Trimisă de Petre G. Pobrescu-Lcoo 


Atelierele „ADEVERUL“ S. A. 


E NS 


cem < m. 


сые. 


— 


- Puisoerilor. cititi si voi „Dimineata Copiilor“ | 


REVISTĂ SAPTAMÁNALA 7 7$ 


Dinecron:. N BATZAR!A A 


) |? PCIE 


Cititori ! 


Se apropie tragerea premiilor ! 
otrángeti regulat cupoanele sau abonaţi-vă la revistă 
ȘI veţi primi imediat bonurile speciale de premii. 
Iată şi lista marilor premii: 


„—Un premiu în humerar de Lei 8000. 
I" ” ” » » » 2000. 


irr WAS aim 3 1000. 


5.—Un costum de haine тагіпаг, după măsură, 
dela magazinul ,, Carmen-Sylva", str. Lipscani No. 68. 

6.—Una frumoasă rochiță, după măsură, de la 
magazinul „Ruleta” piaţa Sft. Gheorghe, 

7.—UN PIGMIFON cu trei plăci (şase cântece 
cel mai mic gramofon pentru copii. - . 

€. -UN CINEMATOGRAF cu trei filme. 

9.—UNA GARNITURA cu unelte de traforaj. — 
Toate aceste 3 premii sunt furnizate de casa „О- 
deon", Calea Victoriei 79. București. 

10—17.— OPT PREMII, pentru 8 câştigători, 
constând fiecare din câte o colecție compleciá No. 
1—52 (Anul I) „Dimineața Copiilor” legată în 
pânză " š frumoasă copertă în culori. 

18.—UNA MAPA imi ele, pentrii purtat cărţi. 

19.—UNA CUTIE AOUARELE 12 tuburi și o 
pensulă, $ 

20.—UNA MAPA de birou, imitație piele, format 
mic fantesie, Toate aceste trei premii sunt furni- 
züte de-cátre cunoscuta librărie A. Stănciulescu, 
B-dul Elisabeta, 5. 

21—22—23.—TREI PREMII constând fiecare in 
câte patru intrări gratuite, pentru 2 persoane, la 4 
programe diferite, la cinematografele din capitală 
său provincie. í 

24—27.—PATRU PREMII constând fiecare In 
câte trei intrüti gratuite la trei programe diferita — 2 


Gestul abonamentelor: 


persoane — la cinematografele din Capitală sau 
provincie. 

28—32.— CINCI PREMII constând fiecare în câte 
2 intrări gratuite, 2 persoane, la două programe di- 
ferite, la cinematografele din Capitală sau provincie. 

$3—42.— ZECE PREMII, fiecare premiu eon- 
stând în câte un asortiment de: 

1) Una sticlă w ma cu excelenta apă de co- 
lonie parfumatá „Botot-Peris”, conţinând ya Кат. 

2) Una sticlă apă de gură „Botot”, Patis. 

3) Una cutie praf de dinţi specială pentru copii. 

Aceste premii sunt furnizate de către concesionarul 
casei „Botot” din Paris, 4-1 B. Lax, str. Otete. 
lişanu, 7. 

45—145.—TREI PREMII, 3 /ocuri Stroja, prime'c 
jocuri româneşti; distrăcţia cea mai plăcută pentru 
mic $i mare. А 

Fiecare joc este cómpus dintr'o cutie frumoasă cu 
101 piese cari constitue 6 jocuri diferite. Aceste E. 
curi sunt furnizate de către , Cultura Naţională" 
Bucureşti, Str. Paris No. 1. 

46—50.— CINCI PREMII constând fiecare din câte 
o colecţie de 4 volume scrieri alese pentru tineret. 

51—55.—CINCI PREMII constând fiecare din 
câte un abonament gratuit pe timp de un an la „Di- 
тіпеаја Copiilor”, 

56—60.—CINCI PREMII constând fiecare din 
câte un dot „gratuit pe timp de 6 luni la 


Dimineaţa Copiilor”. 

i $1200 == ZECE PREMII — zece cutii mari 
fiecare Gon[inánd un asortiment de pachete din 
delicioasa olocolată , SUCH ARD", 


Pentru un an (52 numére) Lei 150 


» 6 luni (26 numere) Lei 80 


Abonații mai primesc gratuit si câte o scoarță legată în pânză pentru 


păstrat revistule, 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


DiMiNEB TIE COPiLOR 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAŢIA : 
BUCUREȘTI. - STRADA SÁRINDAR 9-11 BUCUREȘTI, — TELEFON 6167 


ABONAMENTE: UN AN 150 LEI 
ŞASE LUNI 80 , 
17 MAI 1925 


UN NUMAR 4 LEI 
IN STRAINATATE DUBLU 
Manuscisele nepublicate nu se inapolazá 


SGREBAÁNUS 


In toiul unei nopţi fără lună. O groaznică de- 
tunáturá de puşcă, urmată de un gemăt omenesc 
innübugit, ne trezi din somn. 

Alergai si eu afară, fireşte, ca mai toată lu- 
mea de prin imprejurimi, să văd ce s'a întâmplat. 

La casa nu tocmai depărtată a lui Moş Ion Can- 
tonieru, mare forfoteală de femei şi copii speriaţi, 
cu lumânări aprinse în mână. Prin ferestruica in- 
gustă a podului, atârnau în jos două picioare de 


om, din care curgeau si se prelingeau ре zidul cel : 


alb, lungi dâre de sânge roșu. Rázemat de stâl- 
pul prispei, cu pușca încă în mână, Moş Ion 
stătea cu ochii ţintă spre gura podului aşteptând 
să vadă ce mişcare e gata să mai facă necunoscutul 
de sus. Dar acesta nici gând să se clintească. 

— Ce mi-ai cătat în pod, tâlharule? 

Sus, tăcere, nici o mişcare şi nici o vorbă de 
răspuns, 

— Care eşti ăla, măi, hofule? Vorbeşte că trag 
din nou. 

— Lasá-l, táicufule, nu vezi că-i mort? Haide 
la jandarm mai bine. 

— Ba nu-i mort, se preface. Tu nu ştii ce și- 
гей îs hoţii! Ia să vezi cum mi ţi-l scot eu din 
gaură. 

Şi trimise un glonț năpraznic în aer, făcând să 
vuiască văile. 

— Nu mai trage! Nu mai trage, mogule, că mă 
predau de bună voie! se auzi o voce răguşită, de 
sus. 

Vecinii aduseră în grabă o scară şi tâlharul, o 
mătăhală lungă cât toate zilele, fu scoborit şi lun- 
git cu fața în sus pe un petecuf de iarbă ume- 
zită de roua nopţii. La lumina slabă a lumânărilor 
de ceară aflarăm cine era: Sgrebănuş, vestitul găi- 
nar al satului. Rámnise la sunca bietului canto- 
nier, care o pusese în pod la afumat. Sosind 
şi jandarmii, aceştia i-au pus cálugele la mâini, 


d» Teod. Castriganu 


l-au aruncat intr'o căruță si l-au dus d'adreptul 
la spital, pentrucá glonful ii sfărâmase fluerul pis 
ciorului... 

Două săptămâni după întâmplarea asta, vinde- 
cându-şi rana dela picior, îşi făcu intrarea pe uliţa 


cea mare a satului, însoțit de doi jandarmi, cari 
il aduceau la cercetare. Inalt, slab; adus puțin la 
spinare, cu fața suptá, cu barba căruntă, nerasă, 
cu sprâncenele încruntate si cu fruntea plecată, el 
înnainta greoi într'o cárje, târînd anevoios picio« 
rul cel «ов şi stârnind in urmá-i жишеп al“ 
burii de “colb. 
timidi in fața bisericii, dădu să se lase in 


PAG. 4 


genunchi, ca omul pocáit, dar neputând, se propti 
în gard şi-şi, făcu o cruce. 


— Mulţumescu-ţi, Doamne, Dumnezeule, că mai 


scăpat cu viaţă -şi mi-ai lăsat zile, măcar aşa, şchiop, 
să mai уйа odată satul in care mam ştiut -să “fiu 
om де omenie cât am fost întreg la trup. 

Innălţă cu smerenie fruntea spre cer, stáfu aga 
O clipă si apoi, — af la fafá privi rugátor 
spre jandarmi: 


— Ascultaţi-mi - vă tog. o ДШ, Ştiu -că sun- 


teli oameni buni la inimă. Inainte de-a ajunge. Ја 


postul dumneavoastră, : la' cercetare, ingáduifi-mi să 


stau de vorbă cu copilaşii,. cu micuţii aceia ai ѕа- 
tului, cari se zăresc tocmai acum venind” in "cete 
Ea dela ues 


Intr'adevár, colat: d баша! plecaseră dela. şcoală 
şi-şi vedeau de drumul lor, cu gălăgie şi veselie; 
dar cum îl zárirá pe Sgrebănuş între doi jandarmi, 
frunțile li-se "ncruntará si trecurá cu toții pe partea 
cealaltă a drumului, cu sfiala şi groaza unei blânde 


turme de mielugei cari 
fioros. 

Bătrânul * Sgrebănuş, pătruns în adâncul sufletu- 
lui de durere, lăsă să-i picure din 'oehi două — 
mari si le zise: 

'— Dragi copii; ştiu că merit să fugiți: de mine 
şi să mă агйїай cu deégetul: Dar dtum, când am pi- 
ciorul sgârcit şi pus ih fegi şi când sunt între „doi 
jandarmi voinici, pentruce vă mai ferifi de: mine? 
Venifi, apropiaţi-vă, puii. taichii, qăci este un oim 
bătrân care vă chiamă la dânsul şi vrea să sei u- 
şureze spóvedindu-se vouăl... · · 

Era atâta căldură in vorbele, în rugămintea. lui 


simt apropiezea lupului 


Sgrebănuş, in cât copiii, induiogafi ca prin farmec, 
se apropiară şi făcură roată în jurul lui, aşteptând 
curioşi să audă ce-are să le spună. El işi şterse 
cu palma lacrimile de pe obraz, se propti în cârje 
privindu-i odată lung şi drăgăstos, începu: 

— Ascultaţi, dragii mei... Voi mă cunoaşteţi са 
pe un om rău. Eu am spart tejgheaua cu bani a lui 
Niţă- Cârciumarul, eu am furat găinile Negufei-Vá^ 
duya, eu am lăsat flămânzi pe copiii lui Dumitru 
al Stanei, luându-i in sac, porcul tăiat in ajunul 
Crăciunului... Da, eu am făptuit atâtea nelegiuiri 
în viața mea, încât pe bună dreptate am meritat 
ca voi copiii să mă visaţi. noaptea şi să vă abateţi 
cu spaimă ziua din calea mea. 

Sunt un hoţ şi hofia este o mare meteahná, un 
afurisit cusur, de care un om nu se poate desbăra 
decât atunci când îi vine o pedeapsă dumnezeiască, 
aşa cum mi s'a întâmplat mie acum. Vedeţi? Pi- 
ciorul ăsta, sgârcit de glonte, nu va putea să mă 
mai ajute ca să mă furigez noaptea prin ogrăzild 
oamenilor. Va trebui restul zilelor să-mi târăsc tru+ 
pul cu anevoie, cerşind pâine pentru pântec şi milă 
pentru suflet... Voi, drágufii mei, voi cari sunteţi 
cu inimile curate şi albe ca potirele crinilor de gră- 
dină, trebuie să aflaţi că darul hoţiei nu mi-a venit 
aşa, nitam-nisam, dintr'odată. Blestemul ăsta mi-l 
amintesc bine, îşi are obârşia din copilărie, de pe 
vremea când eram mic-micuţ. Şi ştiţi voi, márunjit 
taichii, cum am început-o de copil? Cu lăcomia! 
Imi murea limbuli(a айра lucruri dulci la gust, 
Cum treceam pe lângă dulapul în care maică-mea 
isi agonisea bunătăţile pentru gură ale casei, nările 
mele se umflau. adulmecând miros de pradă, diu 
dosul obrajilor mi-se lăsa apa 'n gură şi fără să 
mă pot stăpâni, fără să mă gândesc la bocetele 
de mai pe urmă ale maicii, jefuiam dulapul de tot 
ce era mai cu preţ în el... Cum vedeţi, fefii mei, 
lăcomia a fost la început sâmburele din care a 
incoltit mai târziu pomul răutăţii, al hofiei, in su- 
fletul meu. N'am gândit de mic să mi-o stápánesc. 
Priveam cu jind la cireşele din poalele soru-mei şi aş- 
teptam şiret ca ea s'adoarmă şi i-le mâncam fără 
să mă gândesc că trebuie să-mi stăpânesc pofta. 


Un urs, cât îi el de fiară pofticioasă la carne de 
om şi tot îl pofi deda de mic la trántá în joacá 
fără ca să-ţi infigá colții în tine; eu însă n'am 


fost în stare să-mi infránez lăcomia de copil si 


iatá dece, odatá cu cregterea mea, din lacom m'am 
făcut hof, fără- putință de támáduire. Căci mai târziu 
pofta pentru dulciuri s'a prefácut in lácomie dupá 
băutură. Băutura cerea bani, bani pe cari eu nu-i 
aveam. Imi ardea gura de sete, nu má puteam stá- 
pâni cu apă, îmi trebuiau deci bani pentru vinul 
sau rachiul lui Niţă Cârciumarul şi iată cum, in- 
to noapte întunecoasă, din lacom m'am prefăcut 
in hof, іп tâlhar, spărgându-i tejgheaua si furân- 
du-i banii... Si-apoi de-aci in colo, drumul tâlhării: 


-— 
- 


„DIMINEAȚA COPIILOR» 


Micul pictor 


Lenufa se juca la ţărmul râului cu păpuşa sa. 
Pe neaşteptate se ridică însă un vânt care о luă 
păpuşa şi o aruncă în apă. La strigătele şi tipe- 
tele Lennfei alergă Mişu, verişorul Lenufei. Misu 
putu să o prindă păpuşa cu o prájiná' lungă şi să 
p scoată din nou pe uscat. 

Lenuţa cu o mână îşi ştergea lacrimile, iar cu 
mâna cealaltá ţinea păpuşa de pe care apa curgea 
gârlă. O duse repede acasă pentru ca să o usuce 
şi să-i schimbe hainele. 

„Culcă-o în pat şi iniágoará-o bine”, H zise in 
glumă bunicu-sáu, „pentrucă te pomenesti cá rá- 
ceste si cade bolnavá". 

Dar după ce o şterse bine şi o primeni, Le- 
пија, în loc să se bucure, izbucni'din nou în. la- 
crimi. Şi avea dece: păpuşa nu mai semăna cu 
ceeace fusese mai înainte de a fi aruncată în apa 
râului. Nu numai că frumosul păr blond al pă- 
puşei era încâlcit, pe alocuri rupt, dar nici tu buze 
roşii, nici tu obraji trandafirii, nici tu ochi albaştri 
şi frumoşi. Pieriseră, luate şi şterse de apă, toate 
culorile si toată frumuseţea. 

Tocmai atunci intră în odaie şi Mişu. ‚ресе 
plângi?” o întrebă el pe verişoara sa. „Nu esti 
mulţumită cá ţi-am scăpat păpuşea din râu?” 

—  Mişule, strigă Lenuţa printre lacrimi, ian te 
uită şi vezi ce s'a ales de biata păpuşe. 

— Fii pe pace, că o fac eu din nou frumoasă, îi 
întoarse Mişu vorba. la-o şi hai să mergem la noi 
acasă. 

După ce se duseră la casa lui Mişu, acesta intră 
ín odaia fratelui sáu care era pictor şi începu să 
amestece diferite culori. După aceea o luă păpuşea 
pe genunchi, iar Lenuţei îi dădu să ţie paleta pe 
care erau culorile. Luă apoi o pensulă, o înmuie 
într'un pahar cu apă, o frecă pe coloarea cea roşie 
` şi o trecu uşor pe buzele pápusei. Obrăjorii ii pictá 
cu o coloare roşie amestecată însă cu coloare albă. 
Cu o coloare albastră indreptá ochişorii pápusei, 
Var cu um galben-auriu dădu pe părul păpuşei. 

Si iată că figura posomoritá a păpuşei reinvie, 
se infrumusefá şi deveni din nou zâmbitoare. 

Ochii Lenufei stráluceau de bucurie. 

„Da, Mişu se pricepe la toate”, zise ea în gând 
şi se hotărî să i-o dea lui Mişu toată prăjitura 
pe care maica ei i-o cumpăra în fiecare Duminică. 


4 


: Iată însă că uşa se deschise pe neaşteptate $1 intră 


fratele lui Mişu care strigă. supărat: „Mişule, cine 
ţi-a dat voe sà umbli la. culorile mele?" 

Mişu- se- sperie rău de. tot, dar Lenuţa, punând 
mâna: pe păpuşe, îi zise: ,, Nene, iartă-l, te rog! А 
făcut-o pentru mine... şi vezi ce frumoasă a făcut-o 
păpuşea”, adăugă ea cu toată. gingăşia. 

Fratele lui Mişu se uitá la. păpuşea pictată din 
şi grăi mulţumit: „Bravo, Migule! Te iert numai 
fiindcă ai ştiut să pictezi aşa de frumos”. 


EE s 


lor mi-a fost deschis de-alungul şi de-alatul. Ui- 
taţi-vă la halul in care am ajuns acum la bătrâ- 
пеј... Cu un picior stricat de 'mpugcáturá, isto- 
vit, nemáncat si nespálat, între baionetele jandar- 
milor, arátat cu degetul si huiduit cu desgust de 
oamenii cinstiţi şi cu povara atâtor mii de păcate 
cari îmi vor apăsa sufletul pentru restul zi- 
lelor, Sá nu mă urâţi şi să nu mă blestemaţi, 


dragi copilaşi. Să vă ducefi acasă şi întotdeauna 
să vă amintiţi de cele се 'v'a spus Sgrebănuş, tâl- 
harul Sgrebănuş: „Dim lăcomie se naşte hoţia”. 
„“Zicând acestea, un plâns cu lacrămi şi cu sughi- 
[uri îl podidi. Jandarmii îl ajutară cu bunătate să 
meargă, sprijinindu-l de braţe, iar. copiii se depăr- 
tară purtând fiecare pe buze cuvintele: 

„Copilul lacom ajunge t&lhar!" +, Castrisana 


PAG. 6 


„DIMINEAȚA COPIILOR? 


Ç O = A = ZA W 


— Poveste populară bulgărească — 


Р Cotaran, cotoiul cel mare si voinic, о porni la pă- 
ure. ” 

li egi întru întâmpinare vulpea şi-l întrebă: „Cine 
eşti şi încotro ţi-e drumul?’ 

Cotaran răspunde: „Mie îmi zice Cotaran şi mă 
duc să-mi caut nevastă”, 


— Foarte bine te-ai gândit, îi răspunse vulpea 
tuginoasü. Si eu mă duc să-mi caut bărbat. 
Cotaran isi răsuci mustăţile, zâmbi şi grăi: „lată 
că mireasa stă în fața mea, însă nu ştiu dacă mă 
primus de bărbat, ` i ti 
— De се nu? îi aise vulpea. ы nu fug de noro- 
еш meu. Hai să mergem acasă la mine, 
Si Cotaran cu vulpea se duseră braț la Din 
ziua aceea trăese împreună și în cea mai vàr- 


аге Фан lepuri 
ntr'o neaj lepurilà o în je s in 
pădure. „Cumătră vulpe, îi zise ` urlă, bu- 
curoasă de oaspeţi? Intr'uma din gilele acestea am 
de gând să viu la tine”. - 

— Să nu faci una ca asta, Iepurilá dragă! Cota- 
tan stă la mine şi cum el e rău şi groaznic, te 
stâşie in sute şi sute de bucăţi. 

S'a speriat lepurilă şi pe cine întâlnea, nu-i vor- 
bea decât de Cotaran. Au auzit despre această li- 
ghioană îngrozitoare si jupânul Lup si Moş Mar- 
tin şi mistrețul Gligan și într'o dimineaţă s'au în- 
voit şi cu lepurilă ca să-l poftească la masă pe 
Cotaran cu vulpea şi aga să-l vadă mai de aproape. 

— Pentru masa aceasta eu aduc carne, zise cel din- 
tâiu jupânul Lup. 

— Eu sfecle şi cartofi, zise Gligan grohăind. 

— lar eu miere dulce, făcu Moş Martin. 

— Eu morcovi şi foi de varză, adaugă Iepurilá. 

După ce au adus tot ce spusese fiecare, sau 
strâns din nou la sfat gi se întrebau unii pe alţii 
cine să meargă si să-i invite pe oaspeţi. i 

„Ре mine sà nu má trimeți, zise Moş Martin. Sunt 
greoi la — aga mer A Cotaran má ia la 
goană, nu pot scăpa prin fugă”, 

== Nici eu nu pot fugi mai bine, grăi şi Gligan, 


— Cât despre mine, sunt bătrân şi aproape nu 
dao În cad lupul oftând si adăugă: „Să meargă Ie- 
purilá", 

Vrând-nevrând, se duse bietul Iepurilá să-i pof- 
tească pe oaspeţi. Sosi la casa vulpei şi bătu în 
poartă: „Ce-i cu tine, Iepurilá?" îl întrebă vulpea. 

lepurilă ii dete binefe și-i răspunse: „Multă să- 
nătate dela Moș Martin, dela Jupânul Lup şi 
Gligan. Astăzi am pregătit noi cu toţii o masă 
bogată si am venit să vă poftesc pe tine şi pe 
Cotaran al tău”, 

— Noi nu prea ne ducem musafiri, ii întoarse 
vulpea vorba, dar fiindcă пе-ајі invitat, iată că 
venim. Dar ascultă, lepurilă: Indatá ce ne vedeţi 
că venim, să vă ascundeji care cum puteţi. Co- 
toran e rău şi groaznic. Cu el nu e de glumit. 
Vă sfâşie pe їо ! 

S'a întors lepurilă mai mult sărind decât um- 
blând si a strigat de departe: „Ascundeţi-vă care 
cum Ata Cotoran e ráu si groaznic si và sfágie 
pe toţi ^ 

Nici nu isprăvise lepurilá vorba, cá Mog Martin 


JN 


s'a şi cájárat pe un arbore înalt. Jupânul Lup se 
vâri printre frunze, lepurilă se ascunse după o bu- 
iurugá putredă, iar Gligan sub masă, 

Iată-i acum ре Cotaran şi vulpea cá vin şi se 
apropie. de masă. Indată ce i-a venit mirosul de 
carne, Cotaran a scăpărat din ochi, şi-a ridicat 
coada si s'a pus să mănânce, А mâncat până ce 
s'a săturat, după aceasta -s'a dus mai încolo, a în- 
chis ochii şi a început să toarcă, 

În vremea aceasta, o viespe l-a infepat pe Gligan 


- «DIMINEAȚA COPIILOR 


CÂNTEC DE PRIMĂVARĂ 


Cuvinte de St, О. losif 


PAG. 7! 


Melodia de A. L. Ivela 


YI. 
Cântă ciocârliile 
Imn de veselie; 
Fluturii cu miile 
Zboară pe câmpie 
Tra la la etc. 


Ш, 
gacă fete si báie]. 
ога 'n bátáturá ; A 
Ah! De ce n'am zece vieţi 
Să te cânt, natură?! 
Tra la la etc. 


NB. Cântete pentru copii se găsesc în „Lira şcolarului“ (cu poezii) si „Lira Maestrului“ (cu notele muzicale 


corespunză e), amândou 


de sub masă, că Gligan s'a mişcat fără să vrea. 


Cotaran a sărit numai decât, crezând că e vreun 
şoarece. A sărit şi l-a muşcat zdravăn de coadă 
pe Gligan. Speriat şi îngrozit, Gligan sare de sub 
masă si o rupe la fugă. Cotoran se sperie însă 
şi mai mult, sare indárüt si cât ai clipi din ochi, 
se cajárá pe copacul pe care era Mos Martin. De 
frică, Moş Martin se aruncă de pe arbore şi cade 
drept pe Jupânul Lup, 

Fuge Moş Martin, fuge lupul, fug si lepurilă 
după dânşii, Il ajung pe Gligan si se iau la in- 
trecere tuspatru, căutând care de саге să fugă mai 
mult. Aşa au fugit ei trei zile şi trei nopți, fără 
să se oprească. La urmă s'au oprit, ne mai pu- 
Тапа alerga. Iar Iepurilá, după ce-şi mai veni іг 
fire, începu să se laude zicând: 

„In viața mea am dat ochi vitejeşte cu tot fe- 
lul de fiare sălbatice, dar o lighioană așa de în- 
grozitoare, cum e Cotaran, până acum nu-mi fu- 
sese dat să întâlnesc. Cumătra vulpe are dreptate: 
cu Cotaran nu e de glumit, că ne prăpădeşte pe 
toti". 

Traducere din bulgáreste de Магои Voinea 
——= 

Haplea, intors din càlátorie, zise Frosinichii, foarte 
supărat: „Inchipuieşte-ţi, dragă, când am trecut E- 
cuatorul era noapte, aşa cá nu l-am putut vedeai 

Trimisă de Meana Udroiu-Ta. Jiu 


de А. L. Ivela. Editura Leon Alcalay, Calea Victoriei — București, 


Rásárit-au zorile 

Rásárit-au zorile; 

trezitu-s'au florile, 

sbor uşor albinele _ 

străbătând colinele. ` 
Ciocârlia cu-al său tril 
spune-o doină de April, 

Si pe flori şi peste vii, 

sbor a lene fluturi — mii = 

se înalţă si vin iar 

sá culeagá din nectar. 
Càntá-o doiná de Apri! 
ciocârlia cu-al sáu tril 

O talangá a sunat; 

de din jos, din jos de sat; 

ciobănașul şi-a pornit 

a sa turmă la ierbit. 
Şi cu turma sus, pe dea), 
cântă-o doiná din caval. 

Dus de-un gând, cântă cu foc. 

imbátat de mult noroc 

Tot in jur a amuţit: 

пегзи-1 pare că-i үү 
Сапа el cà caval 
dulce-o doiná, sus, pe deal, 


u Pm 


šDIMINEATA COPIILOR" . 


APIA ELE 9I SI MA САНО .: 


La drum acum!... E'n miez y de safe 
Piutesc vüpüi de foc, nu glumă; 
De-atáta cald, си-аѕа -povară, 
Mágaru-i tot un lac de spumă, — 
Dar ce minuni ' nădejdia face! 

. Ea "ndeamná si pe dobitoace!... 


PAG : к Š 


— ,Deseará voiu sburda in voie, 
„Atunci stăpânul má descarcă; 
„Atunci -blestem ре tata Noe 

. "Ca-luat si neamul: meu în barcă 
Gândind asa, întinse pasul 
Şi ^n târg spre searü-si јас popasul ` 


Ciobanul pune jos grămadă . 

+ Dăsagii, fánciiy, marja toată, 
lar purecul, de sub pocladă, 
Гіѕліпа pe umăru-i deodată, 
Grăi astfel către ` măgarul. - 

Ce-si те ліе dinfi amari 


r: -а pus poclada si samarul, 

L-a strâns apoi in, chingă bine... 

„О. ! Doamne, se gándia măgarul, 
„lar plec la drum si nu-mi prea vine 
»La- 'socoteală -astă treabă; 
„Dar, vrei-nu vrei, te mai întreabă?” 


li pune 'n spate-acum ciobanul 

` Trei pături- noui; {езше ?n casă; 
Apoi îi cară cu-toptanul, 
— Că nu le duce el... ce-i pasă! — 
Doi saci, plini — ochiu.— cu mere coapte 
Mai pune patru tivgi ca lapte; 


Aşază două 'n partea dreaptă 

Si tot atâtea n. partea stângă, 

Si stă măgarul... stă si-agteaptál 21 

Incepe chinga 'sà&-L cam: strângă '—! 
. Când iată; opt sidile, toate ^ . ^i ©% 

Cu brânză, ..i se" urcă 'n spate. 


Ar vrea să-i spună: — „Măi creştine — d io. mr ips i сө]. ani, 
Ascultá, prea o faci de oaie !... — Cát eşti .de - amürit,- măi. verc 


Nu-ţi face vre:un' păcat cu mine, * Şi. mie să tot sar îmi vine! 
C'apoi o ?піогс ре altă foaie...” X. „Acuma văd -că mai putere. 
Dar l-a trecut şi-acuma rândul, "S Nici cât- un: ригес тіс ca mine; 
Căci wava a să-şi sbiere gândul... Căci vezi această greutate? . io >, 

pi . - £u, numai ец ат dus-o ?n, spate! -- > 
Un purec, 012. El să nu vadă Const. Niculescu-Novaci 
Ce e mai nou. ре la orage?... у BU eb. » 
A ghe 340 AS o ig Cereţi: la chiogcuri si librárii n-rul 2 din Biblioteca 
Desăvârşiră piramida „Tineretul“ „CLOPOTUL FERMECAT“ de ALI-BABA 
Şi bietului măgar obida, Preţul unui exemplar 5 lei, `