Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1925 (Anul 2, nr. 47-98) 820 pag/DimineataCopiilor_1925-1669230514__pages551-600

„DIMINEAȚA COPIILOR” 


PAG. 5. 


BOBOCUL 


E dimineaţă. In afundul zării, o viţă roşie pală, 
se'ntinde cát pofi privi cu ochii. Ti s'ar părea cá 
e o táeturá proaspătă din care а”псерші за se pre- 
lingă suvife de sânge in toate: părţile. 

Acum toate bălțile Borcei s'au împurpurat. Chiar 
şi stuturile de fipirig şi таја. 

Toată partea lui soare răsare-i un pârjol, pe 
când în apusul plin de pace, tot mai dăinuieşte Crai 
Nou, privind mizat şi palid, de după un maldăr de 
trestii, spre partea pârjolului. 

O lotcá trece lin pe întinderea sángerie а a- 
pei. Lipoveanul dintr'însa, îmbrăcat intr'o cămeşă 
roşie, cântă râguşit un cântec trist şi ne'nfeles, са 
un canon, şi zvonul se pierde departe, departe, pe 
întinsurile bălții. Iată! s'a pierdut şi lotca la o co- 
titură. E tăcere... numai vântul cântă jalnic, în frun- 
za păpurişului. 

Deodată, -ca un strigăt al dimineţii, răsună un 
mâcâit aspru, şi un cârd de гафе sălbatece, trece 
tăind iute văzduhul. După aceia se auziră pâlpâie- 
lile slabe, abea bănuite ale lupilor, gâgâitul aspru 
al gâştelor, şi în urma tuturor, isonul ce-l ţineau 
cu sfârâielile de aripi, cristeii de papură... 

Spre amiazi, un oaspete перон, turburá impárá- 
tia gingaşelor vieţuitoare, o chemare aspră răsună: 
— Gill vin' aici! 

Vre-o câteva vreascuri trosniră sub o călcătură 
greoaie, apoi, două împuşcături răbufnesc peste în- 
tinderi, prima năprasnică, la care sute de paseri 
sburară ca nebune în depărtări, iar a doua, ca un 
ecou mai slab a celei dintâi. Apoi, liniştea se lăsă 


Ж” 


1 ІІ!!! ШЕ SA RIA ; 


iarăşi, încet, încet, şi ratele se 'ntoarserá către cui- 
buri... 

De după un mánunchi de sălcii, o гађа, ieşi inso- 
fitá de patru boboci mărunți, ce-şi roteau în toate 
părţile, speriaţi, ochişorii ca nişte mărgele, Тора- 
tând cu picioruşile fragede în grabă. 

Chiar vre-o câteva gâinuşe, priviră iscoditoare de 
prin cuiburi, şoptind între ele: 

— Vai cât ne-am speriat! 

Rata ізі ducea puişorii la adăpost, vedea sărmana 
că unul 1ір: га, dar mavea ce face. De frricá, vroia 
să şi-i puni măcar pe ceştilalţi, la adăpost, şi par'că 
din piciorul alicat, lăsa dinadins sărmana o dâră 
de sânge în urmă-i, ca să se poată ţine bobocul 
rănit după ea. 

Insă bobocul nu mai venea... 

Intre acestea, pâclele serii începuseră să se lase 
peste întinderi; şi din ape, luna se ridica încet. 

Găinuşile fipau la rástimpuri, mirate de cine stie 
ce zgomot, vântul sursura in păpuriş, si cristeii sfá- 
râiau domol, domol... 


Sub un mănunchi de papură, bobocul stătea sgri- 
bulit, întrigurat, privind cu ochişorii umezi si indu- 
reraji spre cer. Se gândea la mâicuţa lui şi Ја 
fraţii cari visau acum, sub aripa caldă a mamei. 
Trupuşoru-i străpuns de alice, tremura, şi el gân- 
dea şi nu înţelegea, de ce peste ochişorii lui, se 
lasă o noapte atât de rece si neinfeleasá... 

Sus, sus pe cer, ochii stelelor, plângeau par'că, 
picnrând ne apá, lacrime de aur, pentru moartea 
bictului boboc. 

Radu Boureanu 


PAG. 6. 


„DIMINEAȚA COPIILOR? 


Моша oaspeţi ai padurei 


А fost odată un berbec cu coarnele mari şi sucite. 
Stăpânii săi îi dedeau să mănânce de trei ori pe 
zi, zicându-i de fiecare dată: „Acum mănâncă şi 
înghite, că în curând te vom mânca şi te vom în- 
ghiţi noi pe tine!" 2 З 

Berbecele se sperie şi se hotări să fugă. Intr'o zi 
eşi în ogradă şi-i strigă purcelului grăsuliu: „Hai 
să o ştergem de aici, prietene! Stăpânii noştri ne 
îngraşe, ca să me taie şi să ne mănânce. Hai cu 
mine în pădure! Ne vom face acolo o căsuţă şi vom 
trăi după placul nostru”. 

-- „„Dacă-i aşa, hai să fugim!” zise şi purcelul 
cel grăsuliu şi se luă după berbece. Ў 

Au mers cât au mers, când iată că о gâscă le 
iese în drum şi-i întreabă: „Incotro, prieteni?” 


— „La pădure, răspunse berbecele, ne vom face 
acolo o căsuţă şi vom trăi departe de oamenii cei 


— „Luaţi-mă şi pe mine cu voi”, se rugă gâsca, 
„Voiu strânge muşchiu si voiu astupa găurile că- 
sufei noastre, са să ne fie mai cald la vreme de 
iarnă”, 

— „Haide, vino cu noi!” strigă purcelul cel gră- 
suliu. 

Au mers cát au mers si le-a esit în drum iepu- 
raşul-drăgălaşul care i-a întrebat: „Incotro, prie- 
епі?” | 

— „La pădure”, răspunse berbecele. „Ne-am să- 
turat de bunătatea oamenilor, aşa că ne-am hotărât 
să ne facem căsuţa noastră şi să trăim împreună, 
Dacă poţi să ne dai la ceva o mână de ajutor, vino 
şi tu cu noi”. 

— „Se înţelege са pot”, îi întoarse vorba iepura- 
şul-drăgălaşul. „Ат dinţi ascuţiţi, ca să fac găuri 
şi labe sprintene, са за văruesc zidurile casei". 

Au mers cát au mers şi i-a întâlnit cocoşul-fru- 
muşelul care i-a întrebat la rândul său: „Incotro, 
prieteni?” 


— „La pădure”, răspunse berbecele. „Ni sa urât 
cu oamenii şi de aceea ne-am hotărât să ne facem 
în pădure o căsuţă pentru noi toţi”. 

— „Bine "ан gândit!” zise cocoşelul-frumuşelul. 
„Dacă mă primiţi, viu şi eu cu voi. Vă voiu trezi 
dimineaţa mai de vreme şi vă voiu veseli cu glasul 
meu' cel frumos”. 

— „Unde cântă cocoşul de dimineaţă, totul e cu 
spor în viaţă”, grăi purcelul cel grăsuliu. „Hai cu 
noi, cocoşelule-frumuşelule !"' 

Au sosit la pădure şi s'au pus cu toţii pe muncă. 
Purcelul cel grăsuliu dedea jos 'arborii. Berbecele 
îi căra şi-i aşeza la loc. Gâsca amesteca noroiul şi-l 
căra. lepuraşul-drăgălaşul făcea găuri şi văruia zi- 
durile, iar cocoşelul-frumuşelul îi trezea de vreme, 
ca să se apuce de treabă. 

In curând casa fu gata şi acoperită си coaje de 
arbori. Nouii stăpâni s'au şi mutat intr'insa, trá- 
ind bine şi mulţumiţi. 

Nu departe de dânşii se găsea însă o peşteră în 
care trăia un lup cu lupoaica sa. Aceştia văzură că 
se clădise o casă şi doriră să se cunoască cu ve- 
cinii lor. 

Se duse, aşa dar, lupul vrând, chipurile, să-şi 
aprindă luleaua. Insă, îndată ce a deschis poarta, 
berbecele îl şi împunse zdravăn cu coarnele. Pur- 
celul cel grásuliu îl apucă de urechi, țrăgându-l cu 
putere. Gásca îi sări în сар ciugulindu-l şi ciocá- 
nindu-l. Cocoşelul-frumuşelul începu să cânte cât 
îl ţineau puterile. Numai iepuraşul-drăgălaşul se 
sperie asa de mult, că de frică alerga zăpăcit din- 
tr'un colţ într'altul. 

Mai speriat însă fu lupul care fugi îngrozit îndă- 
гаї în peşteră. ,,Се-аі făcut?” îl întrebă nevas- 
tă-sa. „Unde ţi-e focul şi luleaua?'* 

'— „Lasă nu mai întreba”, zise lupul răsuflând 
din greu. „Ce-am рај! astăzi am să o pomenesc 
câte zile am de trăit. Indată ce am vrut să intru 
în casa vecinilor, şi un cizmar păros m'a împus cu 
un ac, aşa de tare, că am crezut că rămân mort 
pe loc. După dânsul, un fierar m'a strâns de urechi 
cu un cleşte ars în foc, iar calfa lui mă lovea în 
cap vrând să mi-l spargă. Totdeodată un vânător 
cu nişte urechi lungi alerga prin casă ca un nebun. 
Işi căuta puşca să mă împuşte. Bine că n'a găsit-o. 
lar păzitorul casei se urcá-pe acoperiş şi striga cât 
il ţineau puterile: „Pe el! Prindefi-l pe hof, prin- 
deţi-l!” Bine cá nu m'au prins, cá se si sfârşea 
cu mine". — 

— „Dacă-i aga, hai să о stergem de aicea!” 
grăi lupoaica speriată. 

— „Să o ştergem cât mai e vreme!” făcu şi 
lupul. ӨЛМЕС lau [| 
Si fugirá şi fug şi până astăzi. 

Prelucrare de Ali-Baba 


у КУ N 


„DIMINEAȚA COPIILOR» 


== PA0.?. 


Cine mai eftin pàndeste, 
Mai scump plăteşte š 


Odată călătoreau împreună vreo douăzeci de sgâr- 
с, dar sgârciţi asa cum nu. se pomenise încă pe 
vremea aceea. Intr'o zi poposiră la o cârciumă şi 
uitându-se unul la celălalt, văzură că sunt netunşi şi 
neraşi de cine ştie cât timp. 

„Prieteni”, grăi cel mai în vârstă dintre sgârciţii 
aceştia, „ştiţi ce să facem? Să-l chemăm aicea pe 
bărbierul din sat şi să-l tocmim cu toptanul, adică 
să-l învoim ca să ne tundă şi să ne radă pe toţi o- 
dată. Aşa ne va veni mult mai eftin, decât dacă 
mergem aparte fiecare din noi la dânsul.” 

— „Păi bărbier sunt eu însumi”, îi întoarse vor- 
ba cel mai tânăr dintre sgârciţi, care adăugă: „Ма: 
eftin decât mine nu găsiţi. Таја că nu cer decât un 
leu pentru două capete tunse şi rase.” 

— , Cam scump, prietene”, îi se împotrivi sgâr- 
citul cel mai bătrân. „Vezi de lasă mai eftin şi 
să încheiem târgul cu tine.” 


La m se invoirá sá nu-i dea bani in тапа 
ci sá-i pláeascá cheltuiala fácutá la cárciumá. 

„Fie şi aşa”, zise sgârcitul cel tânăr, „eu mă 
duc să-mi iau briciul, săpun, apă şi ce mai trebue, 
iar voi aşteptaţi-mă fiecare în odaia sa”. 

— „Ат dat де chilipir!” strigă vesel sgârcitul 
cel bătrân, după ce eşi tovarăşul lor care făcea 
pe bărbierul.” 

Tânărul acesta se duse mai întâiu în odaia în care 
îl aştepta: sgârcitul cel bătrân, îl dete bine cu să- 
pun nu numai pe obraji, сі şi pe nas şi ре ochi, apoi 
când trebuia să înceapă să-l radă, se izbi cu mâna 
pe frunte şi zise cu un aer cam supărat: „А, am uitat 
în odaie briciul, aşteaptă că mă întorc într'o se- 
cundă. 

In loc să meargă însă după briciu, pe care nu-l 
uitase nicăieri, se duse la al doilea sgârcit, pe care 
11 săpuni tot aşa de bine ca şi pe cel dintâiu şi cà= 
ruia îi spuse de asemenea să aştepte puţin şi să 
rabde puţin, că şi-a uitat briciul. La fel făcu şi cu 
al treilea şi cu al patrulea şi cu toţii la rând. 

Săpunul, un săpun iute şi tare, le intrase sgârci- 


` 


tilor în ochi. Ii ustura rău şi le venea să sară in sus 
de durere, rábdau însă gândindu-se cât de eftin ii 
costa bărbierul. 

In vremea aceasta ce făcea aşa zisul bărbier? După 
ce stătu puţin în odaie „răzând pe socoteala to- 
varăşilor săi, зе dete şi el puţin cu săpun ре Таја 
şi pe bărbie, după aceea eşi din cârciumă alergând 
ca un nebun şi strigând cât îl ţineau puterile: „Ре 
el! Pe ticălosul de bărbier care şi-a bătut joc de 
noi! Stai că-l învăţ eu minte!” Şi tot strigând aşa, 
o şterse de acolo şi-şi văzu de drumul său. 

La strigătele lui ceilalţi sgârciţi eşiră şi ei din 
odăile lor, dar nici nu vedeau încotro să apuce, ci 
se izbeau unii de alţii, căci nu puteau să deschidă 
ochii din cauza săpunului. 

Rezultatul a fost că a trebuit să plătească, aşa 
cum se învoiseră de Таја cu cârciumarul, cheltuiala 
făcută de tovarăşul lor cel tânăr, care îşi râse aşa 
de rău de dânşii şi să meargă apoi, unul câte unul, 
la bárbierul din sat. ` 

Marin Opreanu 


TICA 


E mica cergetoare 
Cáci ea cere de pomaná. 
N'are tatá, ajutoare 
Si nici mamá. E orfaná! 


Azi in sat e sărbătoare 
Toti petrec toţi chefuesc 
Numai micii cergetoare 
Zilele i se sfárgesc! 


Ameţită asa de foame 
Pe la tofi acuma vine 
Si le cere ,,Mi-e foame" 
„Aveţi milă şi de mine!” 


` »Ertafi-má, v-am supărat” 
„Nu vă cer decât pâine” 
„De trei zile пат mâncat” 
„Şi ah! mor până mâine!” 


Dară lumea n'o credea... 
Şi cuny'uni's răi din fire 
Pe sármana o gonea 

Indreptánd-o spre pieire... 


Şi 'ntr'o zi de dimineaţă 
Pe biata fatá o gási 
Pe flori intinsá, fárá viafá 
бі pe tofi ii párási! 
Petru А. Basiliu 


PAG. 8. `` „DIMINEAȚA COPIILOR” 


Desene de IORDACHE Călătoria lui наріѕог 
| Т) Veşti despre Haplea și Frosa 


A dormit vr'o orá-douá, 
Pán'ce simte cá mi-l plouă. 
Dup'aceea s'a sculat, 

la balonul s'a sburat. 

La Hăplești în vremea asta 
Mare-i jalea și năpasta 
„Unde-i dragul Hăplișor 2 
Unde-i mândrul meu odor? 
L-a luat, mi l-a răpit 
Ticălosul de bandit, 

L-a luat Barun-Baston, 
Hotomanul cu balon, 

Poate chiar- ce-am apucat! — 
L-a prăjit сі l-a mâncat. 
Dacă n'am pe Hăplișor, 
Vreau mai bine ca să mor!“ 
Plânge Frosa, se căinează, 
Plânge Haplea si oftează, 
Plâng sărmanii, se jelesc. 
Ei măcar nu bănuesc 

Că pieri Barun-Baston, 

Că stăpân e pe balon 
Háplisor cel mucalit, 

Care sboará mulţumit 
Peste mări infuriate, 

Peste tári indepártate, 

Până ce împins de vânt 
Merge la un alt pământ, 
Merge 'n Africa cea 'ntinsă, 
Şi de soare ce-i încinsă. 
Când acolo se oprește, 
'Ntinde capul și privește. 
Vede porturi și orașe, 

Case mari și drăgălașe, 
Vede-o {ага șeasă, toată 

Ce prin mijloc e tăiată 

De un râu blagoslovit, 

Râu din vechi ce-i proslăvit. 
Nu-s păduri și munti nu sunt, 
Dar din rodnicul pământ 
Inălțându-se spre сег, 
Crește mândrul palmier. 
„Unde-ajuns-am, Doamne, unde?'* 


— КЕБЕТЕ 


— —— Y сч ——— 


cu balonul 


--зіп EGIPT“, îi se răspunde. 
Când se uită Hăplișor, 

Vede că-i ajuns din sbor, 

De o pasăre măreaţă, 

Nu văzuse-așa 'n viaţă. 

Ce de pene strălucite! 

Ce culori mestesugite ! 
Hăplișor plin de mirare 
Zice: „De nu-i supărare, 
Spune-mi, pasăre, ce ești, 
Unde stai, сит te numesti 2“ 
— „Eu sunt FENIX, zice ea, 
Pân'acum povestea mea, 

La Háplesti de пи se stie, 
Stai, ti-o spun cu bucurie: 
Când un fenix а simțit, 

Са e cam îmbătrânit, 

Ceasul mortii nici n'asteaptá, 
Ci-n pustiuri mi-se 'ndreaptá, 
In pustiuri depártate 

Si de nimeni neumblate. 

Isi alege-apoi un loc 
Unde-aprinde 'ndat'un foc, 

'N care fenixul voinic, 

Fár' sá-i pese de nimic, 

Stá si arde, insá cum? 
Arde рап” se face scrum. 
Nu știu dacă poti pricepe, ` 
Dar minunea-acum іпсере: 
Din cenusea-i inviazá 
Mándra pasáre viteazá 

Mult mai chipese, frumoasá, 
Strálucitá, maiestoasá. 
Asta-i fenixul, amice.“ 

— ,Bravo. neicá, n'am ce zice, 
Vorba 'ntoarce Hăplişor, 

Ci să-mi spui așa din sbor, 
Care-i portul ce-am trecut? 
Care-i râul ce-am văzut?“ 
-- Văd că nu ştii geografia: 
Portul e ALEXANDRIA, 

Ce de mult a fost zidit 

De un rege renumit, 


| EA 
É Lx 
| го 


= | 


ШЕШПЕЙ! mi inghite pe ІШУІ. 


Povestire de MOŞ МАЕ 


«ы “ы” 


PAG. 10. 


„DIMINEAȚA СОР ШОРА 


миса sboară ага să vrea 


De ziua de Sfânta Maria Mare, Milică se duse cu 
părinţii şi cu cei doi fraţi mai mici ai lui la bâl- 
ciul din comuna Visurestii-de-sus, o comună unde 


ne-am dus cu toţii şi пе vom mai duce, precum veţi 


vedea ceva mai încolo. 


La bâlciu se vindeau câte bunátáfi toate, însă lui 
Milicá şi fraţilor săi nu le plăcu.altceva decât nişte 
baloane cam neobişnuit de mari. Părinţii lor le 
cumpărară deci la fiecare câte unul. Şi iată cá se 
porni un vânt mai tăricel care ridica baloanele în 
sus. Milică simţi că balonul său îl cam trage-în aer, 

Се făcu el? Luă fără să-i întrebe, şi baloanele fra- 
Шог săi, cari plângeau, dar n'aveau ce face, fiind 
mai mici decât dânsul. Le ţine pe tustrei în mână, 
când deodată se porni un vânt şi mai tare şi... pri- 
vifi şi vă îngroziţi: Milicá e ridicat în văzduh şi 
dus de puterea baloanelor împinse de vânt. A trecut 
peste acoperişurile caselor, peste vârfurile arborilor 
şi clopotnifelor bisericilor, şi-a făcut chiar drum 
printre nişte nouri negri. Sus, tot mai sus, aproape 
să ajungă la stele. Insă... auzi un pocnet puternic 
şi Milică văzu cum cade in jos cu о iufealá ame- 
titoare. 

Ce se intámplase? Cele trei baloane se izbirá 
intre ele si pleznirá. Noroc cá Milicá а cázut cá- 
lare pe ип nour alb şi moale care începu să-l ducă 
ceva mai încet spre vârful unui munte înalt. 

Milicá îşi zicea, făcându-şi curaj singur: ,In- 
dată ce mă apropii de creştetul muntelui şi sar din 
пош. Nu prea ştiu unde mă găsesc, dar tot voint 
nimeri eu drumul până acasă”. 

Pe Milică îl aştepta însă altceva. Anume, un vul-- 
tur sburá asupra lui, îl luă în ghiare şi-l duse 
spre un arbore înalt. De spaimă, bietul Milică îi se 
făcu inima cât un ригесе, Таг când văzu cá in crácile 
arborelui acela e un cuib în care patru pui de vul- 
tur îl aşteptau cu ciocurile deschise, Milică al nostru 
cât p'aci să leşine de groază. Ştia ce-l aşteaptă: 
să fie sfâşiat şi mâncat de Tur si de cei patru 
pui de vultur. 


In disperarea sa cuprinse stráns cu braţele o 
cracă mai groasă şi izbuti cu mare greu să se smulgă 
din ghiarele vulturului. Se dete apoi Jos din arbore 
şi o porni aşa într'un noroc în căutarea casei pă- 
rinteşti. Nu ştiu cum se face, că după ce umblă 
toată ziua, seara târziu nimeri drept acasă. Intră 
şi văzu pe maică-sa plângând, pe când tatăl său 
nu-şi mai găsea astâmpăr, umblând încoace şi în- 
colo prin odaie. 

Milică dete fuga să îmbrăţişeze pe maică-sa, 
când... se cutremură şi se trezi. Se frecă la ochi, 
se uită în jurul său şi văzu că este în pat şi în- 
telese atunci са totul n'a fost decât un vis. Si nu 
putea fi decât un vis, când е vorba de comuna Visu- 
resti, unde — infelegeti acum în ce fel — am fost 
si vom mai merge cu tofii. 

N. Macedoneanul 
d —99——— 


SACUL CU GLUME 


СҮТКЕ йе тогай: 
„Fiul meu, spune о mamă, simţi mai multă 
йге când dai decât când primeşti.” 
— „E adevărat mamă, mai ales când e vorba de 
palme!... 


жож ж 
Distrat. 
Boileau merge la teatru. La esire se duce la gar- 9 
derobá si cere paltonul. 
— „Митагш dv? spune garderobiera. 
— „Numărul meu? Cată-l te rog in buzunarul din 
dreapta. al paltonului, cáci acolo l'am pus, pentru 
a nu-l регде!... 
жжж 
Haplea întreabă pe Frosa: „Еі Froso ce mai 
este nou prir jurnal?” 
— „Се să fie? Citesc şi eu buletinul naşterilor, 
să văd dacă s'a născut vre'un prieten!..." 


Un trecátor milueste pe un cerşetor care spune: 
„D-zeu să te miluiască pe lumea cealaltă.” 

-- „Са! mai târziu, dragă, cât mai târziul...” 

răspunde trecátorul. 
+++ 

Un cerşetor sună la uşa unei frumoase vile dela 
marginea oraşului. Stăpâna casei îi aduce o bucată 
de carne si o pâine. Aceasta se întâmplă dimineața. 
Seara cersetorul vine iar. Stăpâna її spune supă- 
rată: 

— „Ei, dar nu ţi-am dat odată azi?” 

— „Ba mi-ai dat, sărut mâna, dar vezi că mie 
mi-e foame de... două ori pe 21!... 
——eskkjka 


„DIMINEAȚA COPIILOR» 


me 


5. — (Urmare) 


Imi pare rău că nam izbutit să te vindecăm de 
incápáfánarea asta care-ţi turbură până şi mulfu- 
mirea că mai poţi simţi. Dar uite cum trece vremea 
şi era vorba că azi să ne povestească fulgul de 
rândunică ceva din viaţa lui. 

Fulgul de rândunică: Nu, eu nu mai pot şi vá rog 
să nu stăruiţi. Sunt atât de trist si de îngrijorat! 
Ascult mereu si má infior la fiecare ciripit auzit 
din depărtare de parcă aşi ргеѕітіі o nouă nenoro- 
cire. Tu, scamă de cânepă, vorbeşte în locul meu. 

Tofi, afară de јисш de gâscă: Da. Da... să vor- 
bească, să vorbeascál.  . 

Scama de cânepă: De masi incumeta sà và po- 
vestesc câte le ştiu, nu ne-ar ajunge vara asta toată. 
Sunt o fărâmă de scamă de cânepă şi cine ştie 
dacă rămasă acolo în satul în care am crescut, n'aşi 
fi ajuns la urma urmei tot un biet gunoiaş purtat 
de vânt, până ce şi pe acolo mar fi găsit vreo pă- 
sărică plecată după aşternut pentru cuib. 

Intâmplarea care m'a strămutat dintr'un bordei 
sărac la ţară, într'o casă de oraş, şi mai ales іп“ 
го casă bogată ca asta din care am plecat, — adică 
am fost scuturat afară ca mai pe urmă să ajung 
să-mi fac tot sub асоремуш ei cel din urmă popas 
al vieţii, — am binecuvântat-o si о binecuvintez 
mereu. 

Şi asta по fac din mulfumirea cá am plecat de 
acolo deoarece port încă viu în mine, dorul prin 
care orice fărâmă de маја e legată de. pământul 
din care a crescut. 

Mulfumirea mea е întemeiată numai şi numai pe 
învăţătura la care am ajuns, datorită acelei întâm- 
plări. Astfel, n'aşi fi avut де unde-mi închipui cá mai 
putea Н o lume dincolo de balta lângă care am 
crescut si bătătura pe care m'a meliţat şi де bor- 
deiul în pragul căruia m'a tors aceeaşi mână vred- 
nică şi aspră de gospodină. 

Rămas acolo în bordeiul ei, aşi fi ajuns poate un 
fir de pânză іп сатазија unui copil, un petec din 
traista de gráunfe la gâtul unui cal, sau un fir де 
urzeală, intr'un tol țărănesc. 


ЕЗГІ ру 


PAG. 11. 


ç 
` 
47% > 
А T $ ç 
a, ` 
~ a A - » 
N = 4. а tx Жі. 
7”. P^. / 
1 [| d 2 ұм” ТЕР ҚЫРЫ s 
md A 
A || a4 y. * =. 22 V a 


Si cine stie dacá n'agi fi ajuns sá fiu fesut chiar 
іп trăistuţa în care fáranca şi-ar fi adunat toamna 
seminţele de cânepă, iar în primăvară când sar fi 
dus să şi le semene, acolo, pe pământul din care 
mi-au răsărit atâtea şiruri de străbunici, aşi fi în- 
sofit-o şi eu... Si ce bine ar fi fost!.. 

Pentru dragostea care m'a legat pe vecie de locul 
in care m'am náscut, cred cá e destulá chezágie in- 
duioşarea cu care má coplesesc amintirile, chiar în 
halul in care má gásesc azi. 

Din tot ce ne povesteau sforile cu care erau cu- 
sute cărţile copilului, in a cărui odae am stat trei 
ani, dorul şi dragostea de neam, de părinţi, de pá- 
mânt, erau cele mai puternice dintre simfirile ome- 
nesti. ; 

Am învăţat dela sforile de prin cărţi cu câtă bu- 
curie se imbráfigeazá şi se ajută când se întâlnesc 
intr'o ţară străină, oameni cári nu numai cá nu se 
înrudeau, dar nici măcar nu se cunoşteau in fara lor. 

Si aşa cred cá se întâmplă tuturor vieţuitoarelor 
pământului. j 

Dar, ia s'o iau dela început, adică de când am 
plecat dela ţară: 

жеж 


Eu m'am născut intr'un sat de munte, in саге 
vin să locuiască vara, orăşenii doritori de aer curat. 

Veniseră şi alături de bordeiul în care abia ajun- 
sesem să Ни сан de fuior pe furcă, nişte orăşeni 
bogaţi, părinţii copilului în odaia căruia vam spus 
că am stat trei ani. 

Tocmai începuse să mă răsucească pe fus mâna 
harnică a fáráncii care mă semánase şi má melifase, 
când servitoarea boerilor veni să-i ceară un cápefel 
de sfoará cu care trebuia sá coase un petec de pos- 
tav ce se desfácuse de pe salteaua copilului. 

De cum am fost cusut de saltea, am inceput sá 
stiu unde am sá má duc, cáci celelalte cápefele de 
sfoará cu care erau cusute alte petece de postav 
mi-au făcut o primire, pe care mam s'o uit nick 
odată. 

Wau întâmpinat cu atâta bucuroasă dragoste, de 
parcă le-aşi fi fost tuturor un frate, pierdut şi regá- 


РАО. 12. 


sit. W'au intrebat si mi-au povestit si m'au desteptat 
intr'o lună, де та miram eu singur cum le mai 
pot tine 'minte pe toate. 

Povesteau cápefelele de sfoară venite din atâtea 
şi atâtea străine depărtări, si ne înţelegeam şi па 
iubeam, de parcă am fi fost crescute din aceeaşi 
tulpină. 

Eram cusute pe aceeaşi saltea şi totuşi din opt- 
sprezece ochiuri câte eram acolo, doar opt fuseseră 
dela început, adică trăiseră o vreme în acelaş ghem 
de sfoară, din care lucrase plápomarul. 

Celelalte, erau venite mai târziu, una câte una, 
fiecare din altă fabrică, din altă prăvălie de pe 
alte meleaguri, căci de obiceiu în călătorii salteaua 
isi pierdea peticele a căror cusătură mai slabă se 
destrăma şi trebuiau recusute, — aşa cum se făcuse 
си mine. 

Şi de atunci, din toate câte le-am văzut şi le-am 
auzit, mi-am dat seama cât de folositoare Ha oa- 
menilor cânepa. 

Cât de bogată si cât de săracă să fie о casă, nu 
se află odae şi aproape nu se află lucru, in care 
sà nu se găsească vreo câteva Tire de câlți. 

Mi-aduc- aminte când am plecat dela ţară: та 


inveliserá, adică înveliseră salteaua intr'o pânză де | 
sac — de cânepă — сивша cu sforicică, tot de 


cânepă, şi la о Тана cu mine era învăluit un covoras 
de lână scump, а cărui urzeală era tot de cânepă. 

Mi-a povestit.în noaptea aceea de drum, pânza 
de sac, atâtea întâmplări felurite din viaţa oame- 
nilor şi-a lucrurilor... şi m'a întristat mult — căci 
atuncea ат simţit-o încolţind in mine întâi, mila 
de aproapele — sforicica cu care era cusut sacul. 
Vorbea repede, repede, şi se oprea doar ca să otteze. 
Parcă o aud şi acuma... 

— „Ош marea fabrică din Italia in care am intrat 
са de cânepă ghilită şi am eşit ghem de storicică 
de Manilla, am ajuns într'o mare magazie de port. 
Şi apoi am călătorit pe apă, şi am călătorit pe 
uscat, până am ajuns în raftul unei mari băcănii 
din România. 

Pe urmă m'am pomenit făcând parte din mă- 
runtisurile unei bărăci într'un sat de munte, aici de 
unde am plecat, şi de unde am fost cumpărată si 
adusă să cos la repezeală un sac de drum... iar 
mâine când vom ajunge, un om sau о істес de 
serviciu va lua un foarfece şi mă va tăia fărâmele, 
fărâmele, ca să mă descoase mai repede, căci li se 
va părea că un biet fir de sfoară nu-i vrednic de os- 
teneala de a fi descusut şi păstrat pentru vreo altă 
întrebuințare. 

(Va urm: ) 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


In vremea de demult 


Aţi văzut cu toţii capre, nu-i aşa? Uitaţi-vă însă 
la capra şi mai cu seamă la coarnele caprei din 
desenul de faţă. Nu-i aşa că nicien'aţi văzut capră 
care să aibă coarne atâta de mari și întoarse în 
felul acesta? Nici eu care scriu rândurile acestea 
mam văzut, deoarece desenul nostru reprezintă o 
capră sălbatică, aşa cum de mai găsesc multe în 
pădurile din Asia. Capra sălbatică din Asia este 
soră bună cu capra noastră domestică. Adică o par- 
te din caprele din Asia au fost domesticite, iar o 
parte a rămas încă în stare sălbatică. 


Când a fost domesticită capra? Nimeni nu ştie 
să spună nici despre dânsa, nici despre celelalte 
animale, căci toate, dar absolut toate animalele cari 
trăesc pe lângă noi, cum sunt câinii, pisicile, găi- 
nile, caii, vacile, etc., etc., au fost odată — о, е 
foarte mult de atunci — їп stare sălbatică. 


„Adică, de ce за пи spunem tot adevărul? Parcă 
poi oamenii n'am fost tot in stare sălbatică. A fost 
o vreme când strămoşii strămoşilor noştri nu ştiau 
să-şi clădească locuinţe şi nici haine nu ştiau să-şi 
facă, ci locuiau în peşteri sau în scorburi de arbori 
şi-şi înveleau trupul cu peile animalelor. ce omorau. 
A fost chiar o vreme când oamenii nu ştiau să facă 
măcar foc şi să gătească mâncare, ci mâncau car- 
nea crudă. 

Ei, cine mi-ar putea spune cum se numesc vre- 
murile acestea? 

— „Vremuri preistorice”, strigă Florica. 

Să-i zicem bravo şi să spunem două cuvinte şi 
de capre. Dacă-nu se ştie când au fost domesticite 
caprele, se ştie însă cum au fost domesticite. 

Anume, când se duceau oamenii la vânătoare — şi 
în vremile de cari e vorba aci, cu toţii erau vânători 
— se întâmpla să prindă de vii ceva pui de capre. 
Pe puii aceştia nu-i omorau, ci îi duceau acasă, adică 
la peştera sau la scorbura de arbore în care locuiau, 


м, 4 


\ 


,DIMINEAT A COPIILOR” 


îi ţineau închişi într'o ogradá făcută anume, ii 
creşteau pe lângă dânşii. 

Incetul cu încetul piereau din puii aceştia de capră 
apucăturile de animale sălbatice, se obişnuiau cu 
oamenii, nu se mai speriau de dânşii. După ce 
creşteau mari şi deveneau capre, făceau iezi cari 
erau şi mai puţin sălbatici decât părinţii lor. 

Şi aşa, treptat-treptat, a fost domesticită capra, 
ca şi toate celelalte animale cari trăesc pe lângă 
noi şi dela cari avem atâtea foloase. | 

Vasile Stànoiu 
—— o ——— 


Razbunarea 


Ionel era un copil rău crescut şi nu putea su- 
feri pe micul sáu coleg Andrei, cáci acesta era 
cuminte, silitor, şi-l certa adesea pentru obrásni- 
ciile lui. 

Intr'o frumoasá zi de Iunie, Ionel furá niste fa- 
sole de pe câmp. Andrei îl văzu; se duse la dânsul 
Şi-i zise: 


БА 


CI — 


-- Топеје, de nu vei duce fasolea de unde ai 
luat-o, să ştii că te voiu reclama şi vei fi pedepsit. 

Ionel care se temea de pedeapsă, se supuse şi duse 
fasolea înapoi la proprietarul ei. Pe Andrei, însă, 
îl ameninţă şi-i zise: 


—— EEE RAE E E ETER E EL — = ——— u PAG. 13. 


— Sà іс fereşti din calea mea; nu mă las рап'се 
nu mă voiu răzbuna! 

Andrei газе de amenințările lui şi plecă lini- 
ştit spre casă. 

Dar când veni a doua zi la şcoală, d-nu Dăscăle- 
scu, profesorul, care ţinea mult la dânsul îl primi 
cu Таја aspră şi nu-i dădu mâna, са де obiceiu. 

— Andrei, îi zise el, ai săvârşit o faptă rea; ai 
furat fasole. Pentru asta trebue să te pedepsesc. 

Andrei voi să se apere. 

-- Тйсеге! strigă profesorul, şi nu minţi! Ionel 
ţi-a luat fasolea şi-a dus-o înapoi la stăpânul ei. 
Eram şi eu acolo şi ştiu totul. 

Andrei fu pedepsit, deşi după cum ştim, el era 
nevinovat. Putin îi păsa de pedeapsă, dar îi pă- 
rea rău că profesorul se supărase pe dânsul. 

După clasă, Andrei se duse la domnul Dăscălescu 
şi-i ceru voie să se desvinováfeascá. Povesti totul, 
cum se întâmplase în adevăr. 

Ionel fu chemat; la început el căută să se apere 
minfánd; însă, în cele din urmă fu nevoit să măr- 
turisească cum că-l pârise pe Andrei, din răzbunare. 

Profesorul voi să-l. pedepsească cu asprime; dar 
Andrei zise: 

—  Iertaţi-l, vă rog domnule profesor; aceasta 
e răzbunarea mea. Sunt sigur că Ionel se va cu- 
minţi şi nu va mai Н atât de răutăcios! 

Profesorul îl iertă, mişcat de mărinimia lui An- 
drei. 

Ionel, însă se ruşină, ceru iertare lui Andrei şi se 
îndreptă. 

Mai târziu dintre toţi colegii lui de şcoală, îl 
iubi mai mult pe Andrei. 

Ia spunefi-mi acum, dragi copii, care răzbunare a 
fost mai bună? , 
Prelucrare de V. С. 


------соспппох------ , 


In lumea cărților 


Cea mai mare carte din lume se atirmă că a 
fost fabricată de Suedezi. 

Această uriaşe а cărţilor, cu 
pagini albe, e destinată unei 
fabrici de specialităţi Тагта- 
ceutice din Stockolm şi care în- 
serează în ea numeroasele a- 
deverinfe ale clienţilor vinde- 
cati. d 

Cartea, groasă de patruzeci 
de centimetri, când е închisă, 
cu paginele mari de unu pe 
doi metri, cântăreşte 517 ki- 


lograme! 


Drept suport ii serveste o masá de stejar, spe- 


cial lucrată. 


d'aprés J. M., AL. DROBB. 


РАО. 14. 


Bu mai deslegat câte 3 jocuri, urmă- 
torii din 
CAPITALA: 


V. С. Tomescu, Агуа) Alexandru, 
Dumitrescu Constantin, Preajá D. Топ, 
Rádulescu St. Florica, Sofica Vlaicu, 
Rasela si Clareta Herscovici, Banu Ж 
Lascar, Betty Weintraub, Inocențiu 
Robachi, Costescu I. Niculae, Costescu 
É Virgiliu, Maximilian Gottlieb, Pe- 
ligrad Ше. 


Hu mai deslegat cáte 2 jocuri, ашы 


torii din 
CAPITALA: 
A eniu Sevilian, Ioan Velcescu, Car- 
osef, Petrescu Florica, Elias А- 
Е Топе1 С. Petrescu, Rudolf Nad- 
ler, Jeana Schwartenberg, Florel О- 
fenberg, Càlinescu Niculina, ñbina Men 
del, Israel Rasela, Israil Matilda, Mir 
cescu ñtanase. 


Hu mai deslegat câte 1 joc, urmá- 
torii din 
CAPITALA: 


_ Pandelea Niculae, Constantinescu Gr. 
Ştefan. 


Hu mai deslegat câte 3 jocuri, urmá- 
torii cititori din 


PROVINCIE: МЕЛ 


BRAILA: Maria Stoica. 
BĂLȚI: Mayer Breiman, Solomon 
€ Raga Асһегтап, Manea Gün- 


"али: Mircea şi Mihai Pădură- 


lean 

BOTOSANI: Spodheim H. Melania, 
Alex. Kindler. 

BRAŞOV: Мешца Gilorteanu. 

CLUJ: Valeria Puia Magda. 

CLUJ. — Magdalena şi Vasile Târ- 
.náveanu. 

CONSTANŢA. — Fialcovski А. Iosif, 
Ioan Râpeanu, Iancu M. Petre, Victor 
Rothlàánder. 

CĂLIMĂNEŞTI. — Coca Ardeleanu. 

CAINARI Jud(. Tighina): Andrei 


Rotaru. 

DOROHOI. —  Leibovici Samuel, 
Marcovici Leon, Marcovici Adolf, Benu 
Leibovici. 

DOLHASCA. — Eugenia Mihail. 

DRĂGĂŞANI. — Popescu Aurel. 

DRAGAŞANI: N. Aragon. 

FOCŞANI. — Spiridon Ştefănescu, 
'Mariana, Alexandra şi Tuta Moisă. Ма- 
nolescu 1. Eugeniu, 


PAGINA DISTRACTIVA 


SCGISGIOGIOGSSGIOGIOGISGISGISSGIOGISOGISCGIOGISOGSSCG3SEGSOSSCGSOGISSGISG 


Dezlegătorii 


concursului lunar No. 2 (urmare) 


FĂGĂRAŞ. — Avram Octavian. 

FELDIOARA. — Margareta Holban. 

FALESTI: Emanuel Seimbaum. 

GALAŢI. — Calude Lucreția, Ca- 
lude Paraschiva, N. Alexandru, C. Ma- 
zilu, Sylvia Blumen, Bertha Falk, Co- 
dreanu Teodor Traian, Vasile Alexan- 
dru, Seoma A. Han, M. G. Ciuntu, 
Lothar Braunstein, Traian Şerban, N. 
Mazilu, Alexe Nae, Sabine Buiculescu, 
Ion Lupu, State Măruntu, Ion Costin, 
Мапоага Plesoianu, С. Avram, Vasile 
Stan. Valasoglu Ştefan, Eugeniu Al., 
Marcel Weintraub, Tiganul Gh. Titus, 
Fritz Falk. 

GIURGIU. — I. Voicu, Enache Ni- 
culina, Popescu G. Marinel, Manu M. 
Gheorghe, Nicu Georgescu, Marinel Po- 
pescu. 

GOVORA. — Ettinger Florica. 

И DROCHIA: Ana si Sara Brei- 


"GALAȚI: Isac Bercovici, Willy Gas- 
pard, Rula Bercovici, Radu P. Jus- 
ter, Gh. Ionescu. 

IAŞI. — Elena Cazacliu, Staierman 
D. Leon, Nussem Herşcovici, Golden- 
beg Isac. 

GOJ. — Venera şi Cocufa I. Flo- 
rescu. 


MOINESTI. — Littman Carol. 
MEDGEDIA. —  Onescu Alexan- 
MORENI. — Ршса Vasilescu, 


drina. 
ORADEA-MARE. — Ecatherina Cos- 
t 


in. 

ODOBESTI. — 
dict Goldsfarb. 

.OCNITA-VALCEA. — Costică Drossu 
Lică H. Davidescu. 

am E Bádulescu I. Dumitru, T. 


"PITESTI. — Міси Grünberg, Sarica 
Grünberg, Avram si Rasela Lazarovici, 
Leibovici M. Mauriciu. 

PIATRA-N. — I. A. Bedrosian, Sa- 
va G. Sava si Geta Sava. 

PLOESTI. — Jana Anghel, Ше Gh. 
Vasilescu, Marinette Dinculescu. 

PIETROSITA- -DAMBOVITA. — Me- 
licá si Rica Gh. Vátásescu, Gogu N. 
Andreescu, Іопе! Gh. Vátásescu, Miticá 
Gh. Opriţescu, Nicu A. Grigorescu. 

PODU- ILOAE, (lași). тані Gh. 
si Alexandru Popovici, Lucia Popovici. 

POIANA-SARATA, (J. Trei Scaune). 
— loan I. Rafiroiu, 

PREDEAL. — Amorella-Elena Trincu. 

POIANA-MĂRULUI, (J. R.-Sărat).— 
Mircea Naumescu. 

Pa аваа -- ВагиЬ Т. Уіг- 
giu 2 


Sidirose şi Вепе- 


PARLITI (Jud. Bălţi): I. Iuncu, Grig. 
Tatus. 

RENI. — Igor Parfeniev. 

ROŞIORI DE VEDE. — 5оуав а 
si Eugenia Necsulescu. 

R.-SARAT. — Leon Schiffman, Spi- 
ru со ног апош, Elvira Dicescu. 

1. — Ghità Ruscior, Costicà 

и 


SINAIA. — Lulu Berger. 

.STRIHARET-SLATINA. — 
Teodoreanu. 

SIBIU. — Maiana I. Popa. 

SLATINA: Ileana C. Polichron. 

SINAIA: Narcisse Cahane, Goldştein 
Alfred, Gelbert 1. Emil, Robert Co- 


TARGOVIŞTEA. — Emanuel Victor 
Kercea, Gigi Georgescu, Antonescu 
D-tru, Anyşoara T. Petrescu. 

TUZLA-CONSTANTA. — 
Constantinescu. 

TG.-JIU. — Andică Stefulescu, Alad- 
jeni S. Daniel, Marcu C. Grigore. 

TIMIŞOARA. — Mia Vasiliu. 

Т. SEVERIN. — ppe Basarabescu. 

D — Moldovan Vladimir. 

T.-MAGURELE. — Petre Nicu Di- 
nescu, Florescu T. Valentin, Tudor şi 
Constantin Dinescu. 

А TUSNAD-BAI. — Gartenberg S. А!- 
ons. 

TINTEA-PRAHOVA. — Nina Berzon. 

TEISANI-PRAHOVA. -- Clémence 
Claudia. 

TECKIRGHIOL. — Baroş Gh. Ion. 

URLAŢI. — Агйса Zuckerman. 

VASLUI. — Glasberg Iosif. 

VALENI DE MUNTE. — Gheorghe 
Papazol. 

VUTCANI-FĂLCIU. — Virgil бі А- 
glaia V. Бора. 

ZIMNICEA: Sandu N. 

ZIMNICEA. — Crăciunescu N. Ton, 
Popescu N. Alexandru. 


Dorel 


Florian 


ћи ` ss câte 2 jocuri, următorii 
cititori din 


PROVINCIE: 


ARAD: Elisa Aronsohn; 

ARAD-GAIU: lon Шпезси. 

ALEXANDRIA: Marinescu Zoe, Gh. 
Iliescu. 

AZUGA: Апу si Туса Stamatescu, 
Nell a Carnabattu. 

RBULET (j. Dâmbovița): Ionel I. 

Iacobescu. 

BADULESTI (jud. Dâmboviţa): Radu 
Carpen Ghigortz. 


ea ia ји 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


BACAU: Coca lacobitz, Antoniu 
Const. 
BRAŞOV: Titi Pascanu, Aritina şi 
Petra Cojocaru. 
BALCIC: Constantin Magiari. 
BOLGRAD: Foca Gurtovoi. 
BARLAD: Cheny Veintraub. 
BALTI: Iosif Sidicman, M. Rozen- 
ше, Lia Cotlear; 

BOTOŞANI: Albert Gross, Dorin 
Eug. Dimitriu, lonescu Adrian, Puica 
Căpitan Carpen, Coca Eug. Dimitriu, 
Crischi Dimitrie şi Margareta, Şater- 
man Saul, Агасћећа Garbis, Belufa 
şi Goldifa Auslender, Prisnea Const. 

BUHUSI: Herman Sender. 

BRAILA: Virgil si Nanachi Tomaidi, 
I Cusmaru, Ghişman Maica, Vizu- 
roiu G. Ion, Feinstein, S. Nissim, Tu- 
dorel Ionescu, Agár Simon, Davy Sch- 
wartz, Dumitrescu Nicolae, Cotariu 


Jean. 

BUZAU: Emil Mihalcea, B. Petres- 
cu, I. Mihăescu, Viorica Danfoi, Eu- 
genia Pavelescu, Mircea şi Costel Con- 
stantinescu, Puiu Traian Pavelescu, Ne- 
tti Rindman, Mimi Rădulescu, Da- 
mian Pascu, Ela Pascu, Ginel Тап- 
grădeanu, Dumitrescu P. Vasile, Na- 
talia Neicu, L. Goldenberg, Fanny Ui- 
ssea, Pompiliu Orleanu, Rachmuth Ana, 
Blum Simionel. 

кы кейш (j. Constanța): Niculae 


Giur 
CETATE (Dolj): 
Popescu. 
CALAFAT: Ghinescu Gheorghe. 
CRAIOVA: Gicu si Nutzy Popescu, 
Gica si Veta Moldoveanu, Anca Zissu, 
I. Popliceanu, Ştefănescu I. Mihai, Zell 


Gicu si Lenufa 


Mily si Carol, Stelánescu Radu, Gri- _ 


Gorie 1. Corăciu, Pisoschi Emilia, Va- 
leriu şi Tudor Pisoschi, Georael Ro- 
el Hirsch, М. Schwartz, I. "Mojoiu, 
ungescu Mihail, Bébé ‘Ritscher, Gheor 
ghe Pavlovici, I. Demetrescu Popes- 
m N. Grigorie, Bernhard M. Moises- 


CARACAL: Meriu M. Mia 

TRG. CARBUNEŞTI „git l uin 
Gh. Constantin. 

CURTEA DE ARGEŞ: Manasse Chi- 
тца, Mitică I. Moga. 

CURTEŞTI (jud. Botoşani): Ovidiu 
D. Fetcu. 

CORABIA: Nicu Marinescu, Valen- 
tin Niculescu, Jan si M. Ruchini, Ionel 
бі Vasile Drágunea, Georges S. Roşca, 
M. Stănescu, Delaromanati. 

CLUJ: lonel Valea, Vido Magda, 
Ludovica Ancean, Felicia Runcanu. 

COROEŞTI (Tutova): Georgeta şi 
Stefan Тада. 

CALARAŞI: Furnică Săvin, N. Du- 
mitrescu, Ana Rugeanu 

CHIŞINAU: P. У Ени; 

CAMPINA: Iordăchescu С. Stelian, 
Nicuşor Slavu. 

CONSTANŢA: Dinu D. Const., Belu 
Nicolae, Elena Puiu Safran, Soare А- 
vramescu, Paraschivescu Eraclie, Smut- 


nu №, s 


DARASTI (Argeş): Arsenescu Gică. 

ELISABETOPOL: Othilia Holom, E- 
lena Holom. 

FAGARAS: loan Bránzea, Avram 
Vasile, Giurca loan, Măgărdici Arti- 
nian, Artinian Сајепе, Barchev Arti- 
nian. 

FALCIU: Mina Vainberg, Zilberman 
Estera, Lilica Meilichsohn, Popica Va- 
silatos. 

FARAONI: Mihai Biráu. 

FETESTI: Cojocaru I. Ráducan, Sa- 
va C. loan. 

FOCŞANI: Damian Vasile, Fraţii А, 
şi С. Nicolau, 

GALAŢI: Săpătaru Palade, Isac Feld 
man, Frida Frenkel, Rosenthal Н. О- 
sias, Emilia Palade, Failler Eugen, lo- 
nel Gh. Gheorghiu, Moise Messia- 
nuh Phoebus, Brumă Emil, Palade 
Cicerone, Mira Han, Segall Ozias, Bran 
V. Ştefan, Suzana Feldman, Pruteanu 
Didina, Marcel Isac, L. Ghinsberg, 
Ionel Шеу, Bulgarov Vladimir. 

GIURGIU: Cristescu Eliza, Lucretia 
Ionescu, Plut. Const. Bulibosa, Bone 
Meropi. 

GAEŞTI: Radu Stoicescu. 

HATEG: Zeno Zussman. 

ILTEU (jud. Arad): Dimitrie Tráu- 
san, Marcu Mănasie. 

IAŞI: David Paul, Zigu Grunberg, 
Sofica Lupu, Gheorghe A. Popa, Ar- 
thur Lorber, Alfons Lorber,* Beatrice 
Rosenthal, Michelsohn B. Jacques, Ше 
Corber, Haimovici Leiba, Marcel I- 
chilovici, Maier Caufmann, Rodica si 
Titel Mitru, Mircea Grumázescu, Alter 
Adolf, Solomon, Rabinovici R., Alter 


Samoil. 

LIPCANI (Basarabia): Horia Hulu- 
ei. 

LICURICI (Teleorman): Traian Nicu- 


lescu. 

LEOTESTI (Котапай): 
cescu. 

MOINESTI: Littman Carol, Hermina 
Grunberg, Landman Dorina si S., Elsa 
Leventer. 

MACIN (Tulcea): Вгеаги D. Gheor- 

qhe, Avrigeanu С. Gherghina. 

MIERLESTI (Olt): Ionescu F. Gheor 


ghe. i 
MORENI: Râpeanu R. loan. 
NEGRESTI (jud. Vaslui):  Lozner 

Milu şi Paraschiv Mihai. 
OLTENIŢA: Gh. N. Enciulescu. 
ORADIA-MARE: Victor Rusu, Ale- 

xandru Barna, Mărioara Alexandru. 
ORHEI: Mircea M. Coteanu, Rina 

Drujilnaia. 

OCNELE-MARI: Serafim Etvart. 
OCNA-SIBIULUI: Emil Albu, P. G. 

Labin. 

PETROŞANI: Iuniu Globaru. 
PUCIOASA: Lică Gherman. 
PARSCOV (Buzáu): Teodorescu T. 


Octavian. 
GEEENESD (Jud. Fálciu): Carol 


ser. 
PANCIU: Grigorel Burdea. 
PODUL-ILOAE: Gicuţă N. Contz. 


Lulu Puri- 


PAG. 15. 


PITEŞTI: Iliescu М. Ion, Gheorghiu 
Toma, Stoenescu Zoe, Elena Veusang, 
Gheorghe Veusang. 

Р.-МЕАМТ: Іоп Al. Molescu, Necu- 
lai N 
PLOESTI: А. Fàtulet, нен neo. 
rescu, Margareta Teisanu, J Ená- 
chescu, Victoria Martinovici heor- 
ghiu Gheorghe. 

ROMAN: Constandache G. Gh. 

R.-VALCEA: Niculescu Eugeniu. | 

R.-SARAT: Theodorescu Gr. Tudo- 
rel, Alexandru Baiculescu. 

ROŞIORI DE- VEDE: Eugenia Teo- 
hary, Valeria Mărgineanu, lon D. Мі- 
trache. 

RAUL-VADULUI: (Vâlcea) Marioara 
şi Nicu Cordoneanu. 

SINAIA: Olga Pankratius, Polixe- 
nia Bodnaru, Florica Berger, Consuela 
Ornştein, Sterian V. Tomescu, Grigo- 
rina Bodnaru, Ionel Craja. 

SLANIC-PRAHOVA: Heler Octa- 
vian, Gheorghe C. Ionescu, Edgard Moi 


sescu. 
SIMERIA: Dàscàlescu Viorica, Dàs- 
călescu Gh. Anibal. 
SEBESUL-SASESC: Ste!a Ionescu. 
SANNICOLAUL-MARE: Milivoi Be- 
їпїап. 
ŞULETEA (Fălciu): Costică C. Popa. 
E: Nicu si Zoe Semo, Com- 


S SLOBOZIA (Ialomiţa): Deleanu N. 
Petru. 


SOROCA: L. Caplun, Movsovici I., 

SILINDIA (Jud. Arad): Simion Iov. 

TG.-MURES: C. Gheorghiade, Po- 
pescu G. Traian, Chlóe Al. George. 

TECUCI: Stefan Salomia. 

T.-MAGURELE: Pârjol Dumitru, Ап 
dreescu G. Andrei. 

T.-SEVERIN: Alexandru X. Pisos- 
chi, Şonea C. Niculae, Dumitru St. Mi- 
hăescu, Iliescu А. Mihail, Aurel I. Stoia 

TG. -NEAMT: Rosner Sura, Emil si 
Elvira Sneiberg 
P TARCOVISTER: Gigi Georgescu, E. 

о 

PINTEA (Prahova): Nina Веггоп. 

TIGANESTI (Teleorman): Nicoles- 
cu Dumitru, Petre Antonescu. 

GEESI (Olt): Radu Niculae 


TIMIŞOARA: Aurel Bogdan. 

TG.-JIU: Ileana Udroiu, Silvia Gu- 
tuleanu, Ionel Udroiu. 

TURDA: Giurescu Stelian. 

URLAŢI (Prahova): Nestorescu М. 
Petru-Valeriu, Luchian Filipescu, Va- 
sile Andreescu. 

URZICENI: A. Vasilescu, Fănică Va 
silescu, P. Vasilescu 

UDENI њи Adina şi Ionel Con 
stan 

VALENII DE MUNTE: M. R. Pa- 
raschi 

VULCAN (Hunedoara): G. Ardelean. 


ж x 


` 


TEM 


web 


РАО. 16. 


ñu deslegat câte пп joc, urmă- 


torii cititori din 
PROVINCIE 


BACAU: Margareta: Dobris: 
BISTRITA: Moldovan Aurel; 
DALTI: Abram Creicimar; 
a BABENI-—VALCEA: Eugeniu Vrân- 


“BOLGRAD: Nicolai Iancov. 

BRAILA: D. Talichis, N. Popa, С. 
Lupaşcu, Pincu Leopold; 

BARLAD: Апија Marrzon, Rebeca 
Finkelstein, Herman Herşcovici; 

BUZAU: Mihăescu Victor, Mandache 
M. Constantin, Dinescu М. Valeriu, 
Simionescu I. Victor; 

BOTOSANI: Serban Gh. Stefan; 

BREAZA DE SUS: I. Gh. lurcu; 

MM Stefan Corco- 


Y CRIIOVA: Demetrescu Tr. Vasile, 


1-21 


Maixner 1. М.. losef; 
CONSTANŢA: lon Enescu 
CLUJ: Adelina si Ileana Negruţiu; 


Pi еа (Muscel): 
"CHISINAU: Sonia Trahtenbroit; 


Istrate Flo- 


Premiantii : 


„Neculae, М. Sârbu, 


CARACAL: loan Georgescu; 
COMANESTI—BACAU: Elvira Roth: 
DRAGAŞANI: E. Mateescu, Vilhelm 


baos: 

LISABETOPOL: Eleonora Craina; 
FOCŞANI: I. Samovici, Marcela şi 

Costel Mititelu; 


"peer d MEHEDINŢI: Alex. Go- 
lumbean 
GALAŢI: Vilhelm Steinbach, Vitzy 


Alexe Gh. An- 
gela, I. Ceaplic, Popa Olga, Solomo- 
nică, Mendelsohn Mandi; 

A IAŞI: Herşcovici David, Abramovici 
йс 

rugo): ‘Gheorghe Bo dan, V. Lupu; 

ZIL: Alduleanu icolae; 

OCHIURI Ioan N. Bădulescu; 

ODOBEŞTI: Pascu A. Marcel; 

OCNELE-MARI: 1. Soimulescu; 

OCOLINA: (Jud. Soroca): Vasile si 
Z. Corobcianu; 

PLOEŞTI: lonel D. Stâncescu, Ma- 
rinescu P. Constantin, Dumitru T. lon, 
Eugeniu Nottara, Stoian G. C-tin, Rá- 
dulescu, N. Stelian, D. С. Stoenescu; 
Mity D. Stăncescu, Ştefan Vasilescu; 

P. NEAMŢ: Niculae Robu; 


^ 


IMINEATA COPIILOR! |, 


Mircea M. Theohary, Cocufa Stoices- 
ас даша Тһеоһагу; 
ROŞIA-MONTANA: Alex. Rugnariu; 
ROMAN: Gheorghe У. Lazăr; 
STREHAIA (елеске шри У. 
Gheorghe, Lupu Mihail; 
SEGARCEA-DOL]J: “Nicu Băbeanu, 
Băbeanu T. Paul; 
SFARCEA (Dolj): Ionescu Romulus; 
ŞULETEA: (Fălciu): Vlasie Steriana; 
TG. FRUMOS: Jud. laşi; 


TIGANESTI (Teleorman): Апіѕоага 
Antonescu. 

A sa Frant Hoffman, Aurel Sle- 
gne 


T. SEVERIN: Costicá I. Cherata, Au- 
rel I. Stoia, D. Gh. Ştefănescu. 

TG. ОСМА: Herşcovici Moritz; 

TARNAVELE DE JOS (Vlaşca): Drá- 
ghici lonel. 

TG. HU: I. M. Válceanu. 

SIBIU: Aurel Branfa. 3 
Паг LUI TRAIAN (Constanta): 
- VALERI DE MUNTE: -Elisa Chivu- 


VALEA LUI MIHAI (Bihor): Iovifu 


- “Dumitru, 
ROŞIORI DE VEDE: Panu Mihail, - 


1) Premiul de Ісі 200.— a fost câştigat de cititoarea Lenuta Opreanu-Bucureşti. 


- ) ala. » ” 


$ Cinci” "оше" „Biblioteca” Dimineaţa“ au fost câştigate de cititorul Emanuel Vicior Kercea-Ts 


titorul Dincă Eugen-Craiova. 


cititoarea Sylvia Cátulescu-Bucuresti. 


Blum Simionel-Buzău. 


rgovişte 
з ы "d 


Au mai câștigat câte un „Almanach al Școlarilor“ următorii 40 deslegátori : 


W. Jaworschi, Rasela Mandler, Dia- 
mandescu Lucian, Marioara Ficlănescu, 
„Dora Flachs, Ionescu Dorin, Mihail 


Milea, ce ie Naftali, Eugene 
Dosogne Geor zt scu, Costescu 
1. Virgiliu тот BUCUREŞTI. 


Ionel V. ie ағ еті Alterescu 
N. Miron-Botoşani; Ecatherina Costin- 
Oradea-Mare; Raşela  Lazarovici-Pi- 
testi; Spiru Gheorghiu-R.-Sărat; Топе! 
V. Radovici; Pisoschi Emilia şi Anca 


Zissu-Craiova; Michelsohn B. Jacques 
şi Rodica si Titel Mitru-Iasi; Traian 
Şerban, Lothar Braunştein si Valaso- 
glu Stefan-Galati; Gogu N. Andreescu 
ietrosi[a; S. Mánescu-Bráila; Пит» 
tru I Bádulescu-Ochiuri; Manu M. 
Gheorghe-Giurgiu; Marinette — Dincn- 
lescu-Ploesti; Pastia Foti-Curtea de 
Argeş; Nicu Marinescu -şi М.  Stá- 
nescu-Corabia; loan St. loan-Braşov; 
Lázáricá Leescu-Balcic; Sácároiu Du- 


mitru si Gh. М. Enciulescu-Olteniţa; 
Lia Cotlear—Báli; Rina Drujilnaia- 
Orhei; I. Samovici-Focsani; Const. P 
Horgea- Càmpina. 


Câștigătorii din capitală sunt ru- 
gati a se prezenta la administrația re- 
pistei spre a-şi ridica premiile с4- 
tigate, iar acei din “provincie să-și 
comunice prin cărți poştale adresele 
exacte spre a li se expedia premiile. 


Ce та fost cu putință 


Câţiva prieteni şi cunoscuţi stăteau de vorbă în: 
jurul unei mese. Unul dintr'înşii, от lăudăros din 
cale afară, spunea că poate să facă orice i-s'ar 
nevrând să se Тазе mai pe jos, 
„Acum să ne spui ceeace nu poţi să faci, 


cere. Un altul, 
îi zise: 


Greşeală 


căci ceeace nu pofi tu, mă prind să o fac eu". 


— „Eu pot totul, afară de un singur lucru. Iti 


dai cuvântul că-l vei face tu?” 


— „Da”, se grăbi el să zică, „spune-mi numai 


ce nu poţi?” 


( 
— „Ми pot să-mi plătesc datoriile! Mi le vei 


plăti tu, aşa cum te-ai lăudat?” 


— „Cine а mâncat din dulceaţă, Nicuşor?” 
— „Еп, mamă, dar n'am vrut căci căutam mierea. 
Era întuneric şi mam văzut се mănânc!” 


Trimise de I. Ios.-Bráila 


O condiţie 


Ciocolata mă încântă, 


Mai mult decât o jucărie, 


— PREŢUL 4 LEI — 


Insă numai ,Suchard" 
Căci bună trebue să Не. ` 
>-------------------------- l s. 


Ateleirele ,,ADEVERUL: S. A. 


DIMINEATA 


АМ! 


Ci 2 ӨН 


REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ 


DIRECTOR: N. BATZARIA 


Georgel: Ce frumoas? bucăţi am citit în „Dimineaţa Copiilor“! 


PREŢUL 4 LEI 


PAG. 2. 


De уогра си cititorii 


Sch. M.-Loco — „Пезпа cea miloasá'. Dragul meu, 
lasă pe cei mai bătrâni să scrie poveşti, iar d-ta citeş- 
ti-le si folosești-te de ele. т 

N. S. M.-R. Sărat.— Fii liniştit, caetul d-tale e în bună 
păstrare. : 4 

M. Vir.-Alba de jos.— .Orianul', Noi credem că nu 
e bine să sg.ndàárim mereu о rană ce nu se vindecă, a- 
mintind mereu orlanilor cá ei nu sunt ca ceilalţi copii. 

Ion Gh.-Craiova.—Povestea cu pistrui nu poate fi de 
d-ta, cáci по! am auzit-o de mult. 

Gher. Zer. — Traducerile d-tale au nevoe de indrep- 
tári. In atará de aceasta, nu ne-ai spus din ce carte sau 
revistá le-ai luat. 

M. L. L.-Aiud. — Povestea cu .Smecherescu* lasă de 
dorit ca formà de expunere, iar punctuatia si o tografia 
nu sunt de loc respectate. Chestia cu anunţul priveşte 
ре Administraţia revistei, nu Redacţia 

P Jor.—,Cántec de leagăn” e o traducere destul de 
reușită, dar „haine uniformi" nu merge де loc. Treci, 
dacă vrei, într'o zi pe la !'edactie între orele 5-7 p. 
m, pentru а ti-se da oarecari îndrumări. 

Fl. M.-Slatina. — Se cunoaşte din scris cá esti încă 
mică, de accea nu poţi încă de acum să scrii d-ta glu- 
me reușite. 

М. Az.-Loco.—, Мата“ este o încercare poetică dove- 
dind sentimente vrednice de laudă, nu însă o poezie 
bine cizelatá. ¿u prilejul acesta te sfátuim să nu între- 
buintezi forma infinitivală cu prepoziţiunea  .spre 
(.spre a o iubi* etc), aceasta fiind o formá invechità si 
care nu se mai întrebuinţează in scris. 

N. V. L-Loco. – “ simpatic .Melcul: d-tale, dar e cam 
slăbuţ ^u uita cá esti in clasa 11-а (Пе si licealá), аза 
cá mai е vreme până să Di scriitor. ç 

0. L. 11.-Loco. — Nu ne ai spus din ce carte sau re- 
vistă ai luat povestea cu astrologul, asa са regretăm 
că nu o putem publica, 2 

C. L.-Gala(i. — im citit „Pribeaga' d-tale cu toată a- 
tentia $i cu toată bunăvoința, dar nu prea am prins 
înțelesul.. Те sfătuim să eviti cuvintele s! frazele sună- 
toare бі câri nu spun nimic. 

С. L.-Rădăuţi. — „Zâna codrului“. Nu îngrămădi epi- 
tete şi comparații. Citirea lor е foarte obositoare dar 
nu si plăcută. Când vrei să scrii ceva pune-ti lămurit 
întrebarea: „Се vreau Sá spun? şi caută să răspuizi 
tot așa de lămurit. i 

Ағ. L.-Báltl.— Scăpaţi de pedeapsă". E о bucată scrisă 
cu multe greşeli, dar de се nu spui că ai tradus-o din 
altă limbă? Aşa е lucru cinstit. 

Eh. M.-Bârlad.— Rică" al d-tale a săvârşit o faptă 
rea față de o persoană care isi câștiga pâinea de toate 
zilele muncind cinstit. 

-Chir. Gh.-Loco. — „Din lăcomie“ arată că ai talent la 


- scris, dar caută a scrie mai concis şi mai substanţial. 


Munceşte inainte. 

I. Vâl.-Filiaşi-Bumbeşti.— E frumoasă dorinţa d-tale 
de a scrie bucăţi pentru a fi publicate, dar aşteaptă să 
înveţi mai multă carte, să сареџ experienţa scrisuiui şi 
tehnica versului. Deocamdată poeziile trimise de dta 
sunt slábute. 

‚ And. C.-Bálti. — Ai copiat frumos si bucata ,Gogosi* 
şi giumele, dar се să facem cu bucăţi copiate ? 

Al. L.-Corabia. —FExpresiuni ca „veni cu un gând pre- 
parat de acasă” si altele la fel, nu se întrebuinţează in 
limba poveştilor populare Citeşte cu atenţie poveştile 
publicate de noi şi vei vedea deosebirea. 

N. H.-Loco. - Nu ţi-ai dat numele întreg si adresa, аза 
că „șarada trimisă de d-ta nu poate fi luată іп seamă. 

AL Sim.-Sulina. — Dragu! meu, nu trimite bucăţi 


„РІМІМЬ. 
~ 


spre publicare, ci învaţă mai tntàiu | 
ortografia și punctuaţia, pe саг! nu lë 
Ziu, va veni vremea când să poţi scrie 
publicat. 

L. L. M.-Brăila.—, Paștele: a trecut cam | 
tuşi dacă сеге ce пе scrii sunt făcute numa. 
felicităm că scrii asa de frumos la vârsta de i 
miti mult pentru viitor. е; 

„Nicuşor“ 90. —Nu e deloc adevárat cá la Ecu әт se 
tràeste тага să muncesti Si acolo oamenii muncesc са 
бі іп orice alte puncte de pe pământ, 

B. M. Tr.-Loco. – „Favoritul regelui“... Prea multe neo- 
аце (favorit, comise. grațiat, acordă са să-şi aleagă, 
etc). 

VI. Ang. - Copiii să citească sau să asculte poveşti, să 
lase însă pe cei mai bătrâni decât dânşii să le poves} 
tească, fie prin grai viu, fie prin scris. ; : 

S. D.-Loco. - Muncind si negrăbindu-te, d-ta vei izbuti 
în genul de literatură pură, însă stilul d-tale nu зе po- 
triveste pentru bucăţile dest nato copiilor. 

Crin dela M.. — „Copilul și Maria“ in forma care e 
scrisă se adresează altui public decât cititorilor revistei 
noastre. 

I. М. Cr.-Loco. — Maşina d-tale de scris a făcut la 
copiat atatea greşeli, că abia dacă putem înțelege de 
ce e vorba. Serie си mâna şi cu ortografia întrebuințată 
de no! si dună aceea ne vom pronunța. 

I. C.-Olteniţa. — ,Р:гегеа”, Crezi că ar fi multi copii 
cari să înţeleagă si mai ales să guste poezia trimisă de 
dumneata ? А 

Teod. Gh. S. Fălciu, — .' heia de aur“ a fost de mult 
publicat in revista noastră. A 

Тіл. L.-P. N. — „Lăcomia“. Noi traducem din original 
bucăţile de scriitorii ruşi. Prelucrate din alte limb: de- 
cât cea rusească, işi pierd tot rarmecul. 

Mil. Gol.-Ploesti.— Foto jul"... De cen'ai ținut seamă 
de statur le ce ie am dat în nenumărate rânduri са la 
traduceri să nu se inceapă fraza cu pronumele personale 
el, ea ete., în limba rom 'па пепіпа nevoe де aşa ceva? 

P. B.-Valea Rea. — Câinele si lupul”. Din ce limbă si 
din ce carte au tradus-o? 

. C. I. S.-Galati. — .Ultima zi” e o bucată care arată 
că а! talent la scris, dar cá iti lipseste experienţa si 
tehnica versului. Sperăm că vei răuşi mai bine altădată. 

F. Ur.-Buzáu. — Dece пе trimi(j lucruri copia е? Nu 
im ГЕЗ НД puţin si la noi care n'avem vreme de pier- 

ut у : 

Gh. Ios.-Loco. — Lăsând la o parte poezia, bucálica 
„Doctorul pacalit“ nu е тоғай, fiind о încurajare pen- 
tru oamenii de rea credinţu. 


— o 


Unde era cheia 


Un maior făcea revizie la soldaţi şi găsi ре unul 
cu pantaloni murdari. Maiorul îl întrebă sever dacă 
mare alti, la ceeace soldatul îi răspunse cá are. 

— „Atunci unde sunt? | 

— „Шш ladă, să trăiţi” 

—- „De lada unde-i?” 

— „Sub pat, să trăiţi!” 

— „Atunci deschide-o şi arată pantalonii.” 

— „Nu... nu pot." 

— „Cum, nu рой când eu îţi ordon!" 

— „Мат... mam cheie, domnule maior." 

— „ра unde-i, lua-o-ar dracul?!” 

— „Ја pantalonii cei noi, să trăiţi!” 

Din ruseste de Mira Han-Galati 


\ 


„DIMINEAȚA COPIILOR» 


DIMINER TE Dai iLOR 


REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA : 
BUCUREŞTI. - STRADA SÁRINDAR 9-11 BUCUREŞTI. - TELEFON 6/67 


ABONAMENTE: UN AN 150 LEI 
ŞASE LUNI 80 „ 
13 SEPTEMBRIE 1925 : 


UN NUMĂR 4 LEI 
IN STRĂINATATE DUBLU 
Manuscrisele nepublicate nu se !паројаха 


Ce a auzit Lilica în odaie 


„Lilico”, îi zise maică-sa, „eu am puţină treabă, 
să ies, iar tu să stai acasă си jücáriile tale. Ifi 
las şi ciocolată pentru păpuşe. Mă întorc pese 
vre-o oră. 

Lilica era o fetiţă de şase ani. Asculta de rtai- 
că-sa si nu plângea când о lăsa singură acasă. 
Ştia că astăzi mámifica ei va întârzia mai mult 
ca celelalte dáfi. Totuşi Lilica пи plânse şi пц 
se sperie, ci începu să facă orânduială. Aşa, mai 
întâiu, trebuia să reguleze cu ciocolata păpuşei. 
Nu ştiu cum se face, dar astăzi păpuşa mare poftă, 
aşa са Lilica, vrând nevrând, о тапса еа cio- 
colata. 

Se înserase deabinelea şi mama Lilichii nu se 
întoarse încă. Ce să facă şi Lilica? Nu vroia să 
se joace, iar în cărţile şi revistele sale cu chi- 
puri şi poze nu se putea uita, deoarece se сат 
Mmoptase. Se trânti în fotoliul cel mare rămas dela 
bunica, Баш din palme şi strigă: „Одаје, odáifo, 
ia povesteşte-mi ceva!” şi auzi glasuri cari îşi şop- 
teau: 

„Incepi tu!" — „Ва tu ştii să spui mai же!” 
— „Ва tu eşti mai bătrână!” 

Până се la urmă răsună un glas limpede: „Li- 
lico, eu sunt soba. Mă vezi cât sunt de mare şi 
de înaltă! Ce ғар fi făcut fără de mine în zilele 
de iarnă? Mie îmi este mereu foame şi nu fac 
treabă decât după ce înghit o mulţime de lemne 
şi de cărbuni. 

In gura mea aprinsă stă un omulef, -aşa un fel 
de Sfatu-Palmă- Barbă-Cot, care sutlă tocul în afară 
şi după aceea îl suflă iar înăuntru. Să te păzeşti 
de el Lilico, fiindcă el are braţe lungi şi vrea 54 
te prindă când te apropii de toc. Când eu troz- 
nesc veselă, omuleţul meu râde şi-ţi face semne, 
să te apropii. Să ştii însă că focul arde şi да 
aceea să stai departe de el". i 


— „Iți mulţumesc”, ii răspunse Lilica. 
— „Ре mine má cunoşti foarte de aproape” — 


se auzi acum alt glas — „eu sunt masa. Stau 
zdraváná pe picioare si nu cad аза de uşor. Dar 
n'am fost din totdeauna aicea. Mai inainte eram 
sub(iricá si mare, foarte mare. Pe vremea aceea 
eram un arbore verde în pădure. Veneau păsări şi 
fáceau cuiburi in crácile mele. Dar mi-se urise sá 
stau mereu in pădure in vânt, іп ploaie şi in 
zăpadă. Intro zi mau tăiat si din trupul meu au 
tăcut aşa de multe lucruri, cá nici eu nu le ştiu, 
în sfârşit, am venit si în odaie la tine”. : 

-- өзі поі la fel, şi поі la fel!” strigară deo- 
dată mai multe glasuri. Acestea erau scaunele, cari 
se clătinau de pe un picior pe altul. / 

„Radada, radada, саг!” se auzi un alt glas. 
EU sunt iute, iute, radada, radada, scárf!" 

Era masina de cusut care/striga in felul acesta. 

Vorbi apoi în felul următor: „Ре mine pofi face 


pn 


РАО. 4. 


háinufe, rochite, сатазије, sortisor, totul pentru iu- 
bita noastrà Lilica. Dar Lilico! Tine-ti departe та- 
nusitele! Numai mămica dumitale аге voe за lu- 
creze cu mine. Cunosc un copil саге era foarte cu- 
rios. Vroia 58 se amestece şi să se үйге în toate 
celea, până când іпіго zi bof! bâț! se infepá in 
acul meu. I-a curs sânge şi nenea docforul i-a legat 
degetul.” 

—  ,Sni-snai, sni-snai! are dreptate!” se auzi 
deodată alt glas. Erau foarfecele cele mari. Eu, 
ziserá mai departe foarfecele, nu sunt fácutá pen- 
iru mánugifele mici. Odată m'au luat în mână mica 
Lenuţa si şi-a găurit sorfigorul cel nou. Lenufa 
plânse mult, iar ceilalţi copii îşi rádeau de dânsa.” 

— „Тагсш, târcul, tárcul, pe mine, Lilico, та 
poţi lua liniştită în mână”, grăi mosorelul cel alb. 

Eu nu-ţi fac пісі un rău. Numai nu te încerca 
să-mi rupi afa, cá ifi tai degetele. ЈЕ aduci a- 
minte când ne jucam іпіго zi de-a-wafi-ascunse- 
lea? Tu mă găseai mereu. Atunci mămica dumitale 
m'a certat, căci cusea cu mine şi nu putea să mă 
găsească. Eu mă ascunsesem sub dulap. Acolo erau 
şi alte jucării. Cu toatele mi. s'au plâns că tu nu 
mai vroiai să joci cu dânsele. Şi eu eram supărată 
pe tine şi de aceea nu vroiam să spun unde sunt, 
A venit însă mătuşa şi cu o lovitură ne-a aruncat pe 
toate afară.” 

— „Tic-tac, tic-tac!” se auzi un glas din perete. 
„Eu sunt mai înalt, aşa că vă privesc pe toţi de 
sus. Pe mine Lilica mă cunoaşte de mult. Eu îi iu- 
besc pe copii şi strig în toate zilele: „Lilico, e ora 
prânzului!” Lilica înţelege aceasta, îndată ce-i zic 
de douăsprezece ori dong! dong! De asemenea, după 
ce se inopteazá má aude când îi zic: „E vre- 
mea de somn, e vremea de somn!” Ea îmi răs- 
punde: „Noapte bună!” şi se culcă. Numai о dată 
adormisem şi eu, aşa că n'a fost cine să o trezească 
pe Lilica.” 


— „Scârț!” făcu uşea, dar nu putu să vorbească 
mai departe, fiindcă tocmai atunci intră în odaie 
şi mama Lilichii. Lilica nu o auzi şi nici când mai- 
că-sa îi strigă: „Lilico, fetiţa mea, unde eşti?” 

Lilica dormea aşa de dulce, aşa de dulce! Când 
maică-sa o luă de mână, Lilica se trezi mirată şi 
zise: „Аһ, mămico, nu ştii cât era de frumos! Imi 
vorbeau şi îmi povesteau toate lucrurile din odaie.” 

“Prelucrare de Ali-Baba 


bh. 


„DIMINEAȚA © 


EN VIS ` 


Bunica imi spunea aseară 
Un basm cu Feţi-Frumoşi şi Smei, 
Dar пат putut s'ascult tot basmul 
Сат adormit în poala ei. 


Şi'n somnul meu adus де vraja 
Din glasul dulce al bunicii, 
Visai povestea cu „Zorilă”, 

Cu „„Barbăcot” şi cu ,Piticii. 


In visul meu frumos si dulce 
Eram tovarăş de folos 

La veselie, la petreceri 
751 la nevoi, cu Făt-Frumos. 


Părea că am plecat cu dânsul 
In spre palatul fermecat, 

Să ne luptăm cu Smeul groaznic, 
Să scăpăm fata de'mpărat. 


Trecurăm prin păduri de-aram 
Păduri de-argint, păduri de aur. 
Ne-am răsboit cu mii de fiare 
Si am omorât cruntul „Вајацг". 


Pe caii noştri, albi ca spuma, 
Goneam "nainte tot mereu. 
..Ne despárfea о poştă numai 
De casa groaznicului Smeu! 


lată-ne ajunşi! Oprirăm caii... 
..Palatul era larg deschis... 

Dar când făcui un pas 'náuntru, 
Atunci... m'am deşteptat din vis! 


S'acuma plâng. — 'Mi-e таге focul — 
Cá'n vis eram asa vânjos 
Si c'am lásat, си Zmeul groaznic, 
Sá lupte singur Fát-Frumos. 
D. Constantin Mereanu 


———ck=t 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


| ШШ. 


Laurei, copilei mele 


răia odată de mult, tare де mult, intr'o 
împărăție frumoasă ce se 'ntindea de la 
Soare Rásare, pán' Ja Soare Apune, un 
3 împărat bătrân de tot, uitat de rele şi 
moarte, dar iubit de tot norodul. Il chema Vraje! 
N'avea copii, reazemul bătrâneții, urmaş la tron şi 
țară; mavea pe nimeni, căci împărăteasa murise de 
mult. Fusese pe vremuri cel mai viteaz din toţi 
împărații; bátuse duşmanii din cele patru vânturi; 


bătuse pe smeii de dincolo de dealuri, şi astăzi” 
neputincios si gârbov, n'aştepta de cât mântuirea. 


sufletului şi pacea aşa de mult dorită. Dar ea nu 
venea!... Dumnezeu îl tot apleca de spate să-şi vadă 
mormântul. Picioarele nu-l mai ţineau, iar mâna 
acea cu care altă dată frângea în două buzdu- 
дапш, d'abea putea să mai ducă lingura la gură. 


Intr'o noapte cu lună, Vraje neputând să doar- 
mă, esi іп cerdacul palatului, dar care nu-i fu 
mirarea, când lovi cu piciorul un copil împoşmo- 
lit şi strâns în scutece şi feşe, care pesemne fu- 
sese lepădat de cu vreme, de cine ştie cine. Bă- 
trânul apucând în braţe uşoara sarcină, se repezi 
cât îl ţineau puterile іп palat şi la lumina torfelor 
· aprinse, văzu că pruncul e băiat, un copil fru- 
mos cu ochi albaştri ca bolta înseninată a ceru- 
lui; cu părul negru ca abanosul şi mândru cum nu 
se poate spune. Impăratul cânta şi sárea де bu- 
curie. Apoi îngenunchind cu cei adunaţi să vadă 
minunea vie, mulţumi“ Domnului pentru odrasla si 
comoara căpătată, 


Trecu un an, trecură cinci, copilul creştea din 
zi in zi mai mare; mai învăţat de cât toţi învățații 


PAG. 5. 


7 ІІ: 
—v E 


de Vintilă Petrescu-Vrancea 


şi cărturarii, їп zodii şi stele; mai voinic ca orice 
strajă sau căpitan de oaste; mai înţelept de cât 
toţi bătrânii sfetnici, şi mai frumos de cât orice in 
lume. Bătrânului, îi râdea faţa de bucurie privind 
la copil cum creştea mare. Moartea dorită altă dată, 
acum nici nu mai vrea să audă de ea, şi cât era 
ziulica de mare, nu cess lua ochii de la copil, cá- 
tând să-i facă pe voe, să-i dea orice, numai să-l 
mulţumească. Făt- aa, aşa să-i zicem, Cașa fu 
botezat, era fala împărăției. 

Cuminte ca o fată mare, mintos ca un bătrân, 
şi viteaz cât zece, cu pletele în vânt, alerga de 
colo până colo, prin ograda palatului, făurindu-şi 
singur din lemn de corn, arcul şi săgețile, cu саге 
omora toate păsărelele stricătoare ce veneau în 
grădină, să ciugulească poamele pomilor... Şi azi 
aşa, şi mâini aşa, când іпіго noapte străjerii ho- 
tarelor buciumă prelung spre împărăție, iar alţii 
pe cai іші ca focul, veniră să vestească că Sfadă 
împărat, duşmanul de la miază-noapte, cu oşti câtă 
frunză şi iarbă, cât nisipul mării, năvăliseră în ţară, 
arzând şi prădând cetăţile din cale. 

Lui Vraje îi se muiară picioarele la auzul vestei 
apoi luându-şi inima în dinţi, ceru straile şi ca- 
lul lui înnaripat, şi sprijinit de curteni, încălecă. 
Dar ce fu asta?... La sunetul tobelor şi surlelor 
războinice, la glasul cornului şi nechezatul cailor, 
ochii bătrânului scăpărară fulgere; se îndreptă де 
spate, apoi înfigând pintenii in burta animalul 
dădu semnalul de pornire. 

Făt-Frumos, văzând atâta grabă, pe toți imbrá- 
сар în scuturi şi coifuri strălucitoare, pe împărat 


d 


PAG. 6. == 


cu buzduganu 'п mână, se repezi înaintea bătrâ- 
nului si apucánd frâul calului, smuci odată. 

— Се faci fătul meu, grăi Vrajă?... 

— Unde mă lăsaţi? 

— Acasă... 

— Ми staul.. Nu rămân!... Іа-та şi pe mine, 
nu te duce singur!... 

— Eşti mic, dragul tatei... 

— Oi fi, dar vreau să merg, şi muşcându-şi buza 
ca să nu strige, după cei ce dispăruseră ca un 
fulger, se întoarse în palat cu lacrimi în ochi şi 
durerea 'n suflet, amărit că e prea mic, ca să se 
poată bate cu dușmanul. lar Vraje cu vitejii săi 
gonea mereu, înainte, tot înainte, lăsând în urmă 
cetăţi, păduri şi dealuri. Pe la revărsatul zorilor, 
oştile se întâlniră faţă 'n Таја, şi începu măcelul!.. 
Ce gemete şi vaete; cerul se înegrise de ploaia 
задеј ог, iar pământul începu să se 'nroşească de 
sângele voinicilor. Acasă Făt-Frumos „şedea са pe 
ghimpi. Cutreerase toate odăile palatului, doar, doar, 
de-o găsi arme şi strae de luptă; răscolise po- 
durile -şi tocmai într'un târziu, intr'un ungher în- 
tunecos, ‘găsi ce-i trebuia. Le scoase la lumină. Ru- 
gina şedea pe ele de două degete, şi băiatul cu 
dorul de luptă, începu să le сигаје. După multă 
trudă, le făcu să strălucească ca soarele. 

Acum, cal îi mai trebuia, dar unde să gáseascá?.. 
O gloabă bătrână, bolnavă de răpciugă, trăgea să 
moară într'un “colţ al grajdului, şi atâta tot. Cei- 
lalţi îi luase căpetenia. Şi Făt-Frumos repezindu-se 
la cal îl apucă de coadă, şi-l ridică în sus. Calul 
şovăi, apoi scuturându-se odată, unde mi se făcu 
măi vere, gras ca pepenele, părul lucitor ca soa- 
rele şi la picioare îi crescu şase perechi de aripi. 

— Аба te vreau, strigă plin de bucurie Făt-Fru- 
mos, şi cât ai clipi îşi îmbrăcă straiele, ce-i ve- 
neau cam mari, şi se avântă pe sea. Іпоріаѕе!... 
Dând pinteni înaripatului, o porni lăsând în voia 
lui să-l ducă la luptă, şi calul înțelegând dorinţa 
stăpânului, sbura ca vântul, ba poate mai iute. 51 
într'un târziu, ajunse!... Oastea lui Vraje, din cauza 
mulţimii de duşmani, începu să cam dea dosul, 
iar bătrânul încolţit din toate părţile, se lupta cu 


„disperare. Dintr'o ochire, copilul văzu primejdia, 


şi fără a şovăi, scoase paloşul şi începu să-și facă 
loc prin hoardele duşmane. Măi frate, sburau ca- 
petele parcă таг Н fost. Valuri, valuri cădeau se- 
ceraţi de mâna viteazului, si înnotând în sângele 
vrăjmaş, бе repezi la bătrânul care scăpase buz- 


.duganul din тапа. 


— Ре ei băieţi!... Loveşte, ucide... strigă Făt- 
Frumos, şi ostagii desmeticiţi incepurá mai aprig 
să ѕғагте duşmanul. De unde рап” atunci ei erau 
învinşi, acum sorții isbânzii erau de partea lui Vraje 
care prinzând curaj la vederea feciorului, începu 
să dea. în dreapta şi în stânga. Un strigăt de 
spaimă scos de duşmani, străbătu cuprinsul; apoi 


„DIMINEAȚA COPIILOR 


altul de bucurie al ostașilor lui Vraje. Impăratul 
Stadă căzuse răpus de fierul ucigător al lui Făt- . 
Frumos; iar oastea lui fugea acum, mâncând pă- 


mântul. Cât ai clipi şi câmpul răsufla uşurat de 
duşmanii care pieriseră, iar cei căzuţi îşi dădeau du- 
hul, muşcând ţărâna înroşită. Lupta luă sfârşit. 
Vraje, ridicându-se în scări, făcu un semn din 
mână. Toţi amuţiră!... 

— Ostaşi!... strigă el. Acesta-i împăratul vostru. 
Să-l iubiţi ca şi pe mine, apoi uitându-se în ochii 
băiatului, grăi: 

— Dragul meu!.:. Gura mi-e mută! Aşi vrea 
să-ţi spun mai multe, dar lacrimile nu mă lasă. 
Plâng де bucurie!... Ifi mulţumesc, fiul meu, ifi 
mulțumesc! Deşi eşti copil, eşti mai bătrân ca mine. 
Să trăieşti!... Ajutá-(i Domnull.. şi toţi porniră 
veseli înapoi, fericiţi că Dumnezeu le-a dat ast- 
fel de viteaz... \ 

Vintilă Petrescu-Vrancea 
———— o j — Uy 


Nu intra unde-nu esti chemat. 


* ж ж 1 
Norocul e nimic, infelepciunea e totul. 

жж Ж 
Cel си laude mari face ispravă mică. 

s... 


Mai bine te întoarce decât să te rătăceşti. 
——k : 


„DIMINEAȚĂ COPIILOR” 


52 . ~ 

Cum se formează о regină 

Bunica regelui de astăzi al Angliei şi a iubitett 
noastre regine, a fost regina Victoria, care a stat ani 
mulți pe tron si sub а cărei domnie Anglia a făcut 
mari progrese în toate privinfele. 

lată una din întâmplările ei pe când era încă 
о prinţesă în vârstă mică. Intr'una din zile, prin- 
{еза Victoria, care era о fetiță aşa cum sunt multe 
din drágufele noastre cititoare, s'a dus să se plimbe 
afară ре câmp, însoţită, bineînţeles, de guvernanta 
ei. Mergând aşa, deterá peste o țarină semănată 
„си cartofi. Bărbaţi şi femei scoteau din pământ car- 
tofi şi-i strângeau în grămezi. Veneau după aceea 
băeţi si fete mai mici şi luau cartofii din grămezi, 
ducându-i în carele ce așteptau la marginea țarinei. 

Micei prințese îi plácu aşa de mult treaba aceasta, 
încât ceru guvernantei voe să care una din gră- 
mezile de cartofi. Guvernanta ii dete voe, însă cu 
condiţia să nu se oprească din lucru până ce пш 
cară grămada întreagă. 

După puţin, pe drumul mare ce ducea lângă фа- 
rina de cartofi se văzu trecând un elefant pe care 
stăpânii lui îl duceau să-l arate la un bâlciu ce se 
ținea în oraşul vecin. Toţi сай mungeau în câm- 
pul cu cartofi îşi lăsară lucrul şi alergară la drum, 
ca să-l vadă pe elefant mai de aproape. . 

Porni si mica prinţesă Victoria, dar „abia făcu 
câţiva paşi si se opri, stătu puţin să se gândeaskă 
şi apoi se întoarse din nou la căratul cartofilor. 

O femeie bătrână care rămăsese în câmpul cu 
cartofi, deoarece nu putea să alerge, se apropiă de 
prinţesă şi o întrebă: „Паг tu, дгадија mamei, nu 
vrei să-l vezi elefantul?” 

— „О, da, doresc foarte mult să-l văd, însă dom- 
nisoara: (adică guvernanta) m'a învăţat să nu las 
niciodată o treabă începută până ce nu o termin”. 

Prinţesa Victoria, care mai târziu deveni regina 
Angliei şi împărăteasa Indiei şi care se îngrijea 
aşa de mult de treaba ei, n'avea atunci decât vârsta 
de zece ani. Insă şi atunci şi în toată viaţa ei ves- 
tita regină se distinse prin o voinţă puternică şi 
prin o mare dragoste de ordine. 

Prelucrare de Marcu Ionescu 
——— 000 нр 


Prea grăbit 


Un savant trecând pe o siradă, sparse din gre- 
şală un geam dela o prăvălie. Negustorul îi ceru în- 
dată cincizeci de lei, costul geamului. Savantul scoase 
o hârtie de 0 sută, dar negustorul п'ауса să-i dea 
rest. 

— Үй rog să aşteptaţi, îi zise el, până se duce 
băiatul să schimbe. 

* — Sunt prea grăbit ca să aştept, răspunse sa- 
vantul. Mai bine, am să complectez suma. 

Şi sparse degrabă şi geamul de alături. 


PAG. 7, 


„isprava iui Gicu“ 


L-a trimis mama pe Gicu, 
Са să cumpere făină: 

I-a spus repede să vină | 
Pân'nu se'ntoarce táticu. 


Sboará Gicu ca nebunul, 
Prin dogoarea cea de vará. 
Fuge dânsul se omoară. 

Nu il prinzi sá dai cu tunul. 


А Dar trecând prin Mosi de-odată 
Doi prieteni a "ntálnit. ; 


бі cu ei încârduit, 
Dau năvală la o roată. — 


De aci la 'nvártitoare, 
Câte 'şi trei iatá-i suifi. 

Si prin aer învârtiţi, 

Saltá, sburdá, — strigă tare. 


Gicu luase sus făina, 
Dar de vânt fiind luată; 
Se răstoarnă de odată, 
In spre public, bat-o vina. 


Fetele se fac ca varul 

Haine, — rochii, 78 pestriţate. 
Râde lumea pe 'nfundate, 

lar el plânge ştrengarul. 


A pornit tăcut spre casă 
Dar aicea ce-a păţit? 
Mama tare mânioasă 
Zdravăn l-a mai târnuit. 
Nillu 


—— í 


Haplea se atla într'o zi cu mai mulţi rău făcă- 
-tori într'o corabie. De odată se făcu o furtună, ce 
făcu pe răufăcători să strige: 

— „Doamne, doamne scapă-ne!...” 

— ,Tácefi, spuse Haplea. Nu strigaţi. De vă 
va auzi Domnul cu siguranţă că ne vom іпеса!...” 

—— o 


due 


"e «3 ^. 


РАО. 8. ` „DIMINEAȚA COPIILOR” 
^ 
Desene de IORDACHE Călătoria lui Haplisor 


8) Un crocodil inghite pe ІШІ. 


De-ALEXANDRU MACHEDON, 
lar ce гаи vezi din balon 

E, — dar cum e cu putinţă, 
Doamne-atáta пезШпја ? — 
N'ai aflat si n'ai cetit 
Despre NILUL cel vestit ? 
Nilul falnic, Nilul sfánt 

Fár' de care-acest pământ 
Rámánea doar un pustiu 
Sterp si trist, fár' suflet viu. 
Hai să mergem înainte, 
Ce-ti voi spune, tine minte, 
Ne găsim în {ага veche, 
Ţară fără de pereche, 
Monumente-s mii și mii, 

Zei si sfinxuri și mumii, 
Piramidele vestite, 
leroglifele 'ncâlcite'* 

— „Bine, bine, zice el, 

Te oprește putintel, 

Si pe morti îi lasá'n pace, 
Căci cu dânșii n'am ce face, 
Si te rog má lámureste 
Colo 'n ара ce luceste 2 

Ма, ce mișcă jos în Nil!“ 

— „Dragă, e un CROCODIL“. 
— „Crocodil e!? Nu mai spune! 
Stai să văd așa minune, 
Mai de-aproape...^ și butonul 
ÎI atinge, iar balonul 

Se coboară 'n jos la МІ, 
Groaznicul de crocodil 

La balon când s'a uitat, 
Botul mare l-a căscat 

Şi în gura-i de cuptor 

Cad balon si Háplisor. 
Crocodilul gura 'nchide 

Şi fugind spre piramide, 
Bucuros tot dă din coadă, 
C'avu parte de-așa pradă. 
Háplisor murit-a 'n Мі! ? 

'N burta unui crocodil? 


„DIMINEAȚA СОРЇН.ОК” = PAG. 9. 
cu balonul ; Povestire de MOŞ МАЕ 


Hai să-l ріапдет, regretám 
Şi cu jale să-i cântăm 12) 
„Мезтса lui ротепіге 1“ 
— Ми, пи, càci din fericire 
Fenix, pasărea vitează, 
Ce făcea o bună pază, 
Fuga dá, se duce 'n sbor, 
Ca sá cheme ajutor: 
„Oameni, păsări si voi fiare, 
Hai veniţi, dati fuga mare 
51-1 scápati pe Hăplișor! 
Vin şi păsări multe ‘п sbor, 
Fiare, vânători cu armă, 
Ce mai sgomot, ce mai larmă, 
Toti aleargă 'n sus şi 'n jos, 
Crocodilul uricios 
Este prins și spintecat, 
Нарііѕог dar a scăpat. 
Şi făcându-şi din nou vânt, 
Se 'náltá de la pământ. 
Şi fugi, mereu fugi, 
In pustiu spre Miazăzi. 

+ 2 


Сат spre seară se opreşte, 
'Ntinde capul și privește... 
Dar să spun eu am uitat, 

Că el încă-i speriat 

Tot îi pare că-i în Nil, 
Înghiţit de crocodil. 

lar în fire când îşi vine, 

„Am scăpat, zice, cu bine, 
Când e omul cu noroc, 
Scapă de-l arunci în foc. 
Ins'acum să ne uităm, 

Unde oare ne aflăm? 

Nu sunt oameni, nu-i vr'un sat, 
Ars e totul si uscat, 

Nu sunt arbori, nu-i verdeață, 
Nu-i nici urmă de viaţă 

Сит se chiamă oare ţara 7“ 
— „E pustiul, e SAHARA,“ 

li răspunde-un glas de jos. 
Când se uită curios, 


In Mr. viitor: Hăpligor şi Negrii 


GEO tii i "С EORR RA 


PAG. 10. === 


- : „DIMINEAȚA СОРОК? 


= ` = 


DIN TINERETELE LUI HAPLEA 


Наріса cumpara muşte 


In tinereţele sale Haplea a fost un mare vână- 
tor. Ba chiar în anul..., însă despre isprăvile mi- 
nunate ale lui Haplea са vânător de urşi va fi vorba 
altă dată. Deocamdată să povestim una din întâm- 
plările sale de vânătoare. 

Intr'o după amiază de vară Haplea se opri în- 
tr'un sat, ca să se mai odihnească şi să mai îmbuce 
ceva. 

Pe când stătea de vorbă cu ţăranul, vorbind ba de 
una ba de alta, Haplea observă cá in casa јагапи- 
lui erau foarte multe muşte. 

„Cum se vând muştele pe la voi?” îl întrebă el pe 
ţăran, cu un aer ca şi cum l-ar fi întrebat despre 
preţul ouălor sau al găinilor. 


— „Ce să se vândă?” grăi ţăranul căruia îi se 
păru că па auzit bine 

-- „„Muştele, te întreb de muşte cum se vând pe 
la voi”, îi zise din nou Haplea, strigându-i cât mai 
tare la ureche. 

Țăranul crezu că Haplea vrea să-şi bată joc de 
dânsul şi-i grăi şi el în bătae de joc: „Anul a- 
cesta s'au făcut mai multe, aşa că se vând numai 
doi Ісі perechea, ре când anul trecut se vindeau 
trei şi patru lei perechea.” í 

— „Nu sunt scumpe”, făcu Haplea cu acelaş 
aer serios şi scoțând. din buzunar o hârtie de о 
sută de lei, i-o întinse ţăranului, zicàndu-i: 

„Poftim banii pentru 50 de perechi pe cari le 


cumpăr acum dela dumneata.” 

“Țăranul nici nu îndrăzni să întindă mâna să ia 
banii, căci tot nu-i venea să creadă că Haplea vor- 
beste serios. Haplea însă nu-l slábea, 

„la-ţi banii, omule, şi vinde-mi 50 de perechi 
de muşte din casa dumitale, căci, slavă Domnului, 
despre partea aceasta stai foarte bine şi ai mult 
mai multe. 

— „Паг cum să-ţi vând muşte?” grăi ţăranul 
din ce în ce mai nedumerit. „Unde mai pui, adăugă 
el, că nici nu pot să-ţi prind eu dumitale atâtea 
muşte.” қ 

— „Nici nu-ţi cer să пи Је prinzi.” îl lămuri Hap- 
lea, ci |Н сег numai dreptul de a le prinde eu vii 
sau moarte si aşa cum voiu риќеа. { De asemenea 
dreptul de a face ce vreau cu dânsele.” 

— „Раса ţii aşa de mult să cumperi muşte, uite 
că ti le-am vândut”, zise ţăranul adăugând іп gând: 
„Bine i-a zis, cine i-a zis Haplea”. 

Văzu însă numai decât că, cel puţin de rândul 
acesta, adevăratul Haplea nu era prietenul nostru. 
In adevăr, ia priviţi puţin. 

Haplea îşi încărcă frumos puşca cu două ţevi si 
stând în odaia ţăranului, ochii în nişte farfurii 
prefácándu-le în cioburi. Intorcându-se apoi pe par- 
tea cealaltă a peretului, trase drept în mijlocul unei 
oglinzi din care nu se alese decât ţândări. 

„Ce faci?” îl întrebă ţăranul îngrozit. 

, Nimic", îi răspunse Haplea foarte liniştit. ',,Fiind- 
că nu pot să le prind de vii muştele ce am cumpărat 
le împuşc şi aşa că le prind moarte.” 

— , Cum?” strigá'bietul ţăran luându-se de păr. 
„Ca să prinzi muşte, să-mi prăpădeşti toate lucru- 
rile din casă? Ia-fi banii îndărăt şi să fie Stricat 
târgul ce am făcut.” 

— Dacă ţii asa de mult să-l stricăm, iată fac şi eu 
pe plac”, făcu Haplea cu acelaş aer liniştit. „Decât, 
adăugă el, vreau şi eu o despăgubire şi chiar un 
câştig oarecare din negustoria ce am fi făcut. De 
aceea, dacă ţii să-ţi păstrezi muştele, îmi vei da 
două sute de lei, în loc de o sută câţi ai primit dela 
mine. Dacă nu vrei, eu sunt şi mai bucuros să mă 
aleg cu muştele, vii sau moarte, aşa cum voiu pu- 
tea să le prind.” 

Ce să facă şi ţăranul? Se gândeşte, se socoteşte, 
se suceşte, se învârteşte, dar la urmă îşi zice că 
tot e mai bine să-i dea 200 de léi decât să-l lase 
pe „nebunul de Haplea”, cum îl numea el, să-i 
prăpădească toată casa cu împuşcatul muştelor. 

бі acum nu-i adevărat că nu Haplea al nostru 
a fost cel prost şi cel păcălit în toată treaba aceasta? 


Moş N. 


am 


„DIMINEAȚA COPIILOR: 


6. — (Urmare) 


Şi apoi fărâmele se vor mătura şi se vor duce 


drept în ladă cu gunoi... şi de acolo, cine ştie... 
poate vreun copil sárman, găsind vreun cápefel mai 
lung, il va lua să facă o jucărie... poate о vânză- 
toare de păsări va descoperi o bucăţică numai bună 
de legat picioarele unui pui... poate vreo păsărică mă 
va scămoşa са să mă facă puf de aşternut în cuib”... 


Aşa vorbea sforicica şi eu ascultam, ascultam şi 
mă înfioram, şi mă înduioşam. 

A început pe urmă pânza de sac să ne povestească 
călătoriile pe cari le făcuse ca apărătoare de aş- 
ternut. Pe unde o mai fi săraca! Acum doi ani se 
cam învechise şi n'am mai luat-o la băi. Am zărit-o 
odată de pe o fereastră pe care eram pusă, cu sal- 
teaua la aer. Era ghemuită şi murdară de n'o mai 
recunoşteai. Făcea slujba de ştergător de picioare 
pe cerdacul bucătăriei. Vara trecută când am plecat 
la băi am zărit-o iar în curte. Era întinsă peste o 
gropniță cu var. Toamna când m'am întors mi-au 
spus sforile dela storuri că au luat-o cu ei ţiganii 
salahori cari lucraseră la reparația casei. 

Cine ştie câte o mai fi páfit, dar şi câte о mai fi 
învăţat de atunci. 

Petec de cort în şatră, scutecul vreunui pui de 
țigan, sortul unui salahor sau căptuşeala unei papor- 
nite de hamal... ori pe unde vei fi şi ori în câte 
bucăţi vei fi poate împărţit, vechiul meu prieten, 
tare aş vrea să ştii că n'am uitat noaptea în care 
am călătorit împreună. 

Celalt tovarăş din întâiul meu drum, covoraşul, 
e încă întreg. S'au ros puţin florile bătăturei de 
lână, dar sforile urzelei sunt tari. Stă mereu în Таја 
pătucului şi tăinueşte cu sforile din tălpile ghe- 
telor cari se odihnesc pé dânsul în timpul cât doarme 
copilul. 

... 
% 

Ce bine şi ce frumos era acolo іп odaia în care 
am stat trei ani. In toate nopţile ne întindeam la 
sfat până пе adormeau razele zorilor. 

Nici odată nu puteam vorbi toţi în aceeaşi noapte. 


— ~ " bo м 


Eram atâtea şi atâtea firicele de sfoară şi de сан 
în chingile scaunelor, în urzeala covoarelor, în şnu- 
rurile storurilor, în sforile cărţilor, în plasa mingilor, 
în tălpile ghetelor... 

Mii şi mii de firişoare de cânepă crescute în toate, 
părţile lumei şi împărţite de roata unei mașini, да 
stativele unui război, de vârtelniţa unei depânători. 
Singur eu care fusesem semănat, melijat si tors 
de aceeaşi mână, nu ştiam ce însemnează fabrică, 
atelier, sau prăvălie. 

Şi vorbeam mereu, aci unul câte unul, aci ales 
gându-ne în câteva pâlcuri deosebite, sufletele. 

Vorbeam, şi ne întrebam şi ne miram, şi пе сајт 
nam ca nişte fraţi buni. 

Sforile din cărţi, din plasa mingilor şi din tăl- 
pile ghetelor ne povesteau ce mai era nou prin 
lume, căci erau singurele cari eşiau prin oraş. Pe 
celelalte nu ne mai scotea la lumină decât când se 
scutura prin casă. 

Storile storurilor ne spuneau се se mai petrecea 
prin curte,căci erau singurele care se puteau uita 
pe fereastră. 

După scuturăturile cele mari de toamnă şi primă- 
vară, se făcea totdeauna о schimbare în mica noas- 
trá lume. Sfoara unui stor era schimbată in parte, 
sau înlocuită cu alta nouă. 

Un nod de saltea, sau o chingă de scaun, tot aşa... 

Cu fiecare sfârşit de an şcolar, începeam să ne 
luăm rămas bun dela sforile cărţilor cari trebuiau 
să plece din pupitru ca să facă loc altora. Cu fiecare 
talpă ruptă a încălțămintei copilului pierdeam şi câş- 
tigam câte un prieten. 

Cu fiecare nouă despărţire însă dragostea pentru 
cei plecaţi, devenea parcă mai puternică. Ni se în- 
tâmpla uneori că nu mai puteam găsi sămânţa de 
vorbă şi tăceam toţi până ce unul dintre noi începea 
să vorbească despre cei care lipseau, *— şi atunci iar 
ne porneam pe poveşti. 

Legafi la olaltá de aceiasi viaţă, de multe ori 
gândul unuia era al tutulor. Si cum aveam — pe 
semne — clipe in care dorul de cei plecaţi ne stă- 
pâneau la fel, era destul ca unul dintre noi să-şi 
spue gândul tare, ca apoi să ne înţelegem iarăşi toţi. 


“- 


РАО. 12. 


Şi cine ştie dacă іп clipa asta chiar toate sforile ` 


rămase acolo in odae mor fi vorbind despre тіпе..... 

Scama de vată: Nu ne та spui nimic? 

Scama de cânepă: Ce să vă mai spun? 

In viaţa mea, atât de săracă în întâmplări, am 
avut o singură mulţumire mare: aşa mică si nein- 
semnată cum am fost, tot am putut folosi la ceva. 

Şi mai ales sunt mulţumită că am fost între- 
buinfatá pentru treburi care-mi fac cinste. Am slü- 
jit la odihna unui copil şi am ajutat la creşterea u- 
nor puişori de pasăre, foarte iubită de oameni. 

Am auzit dela storile de prin cărţi că tot din 
cânepă se fac şi bicele cu cari se bat oamenii şi ani- 
malele, şi tot din cânepă se fac şi ştreangurile spân- 
zurătorilor. 

Am mai auzit că din cânepă se stoarce un fel de 
suc mai vâtămător decât toate băuturile spirtoase, 
cu cari oamenii nesocotiţi îşi primejduesc viața- 

Ат mai auzit că sămânţa de cânepă e bună de 
leac, şi că în Moldova, la Crăciun, din făină de 
cânepă amestecată cu zahăr se umplu turtele cari se 
numesc „scutecele Domnului”, şi că umplutura asta 
numită „jultă” le place foarte mult copiilor. 

Fulgul de gâscă: Nu cred să le placă mai mult ca 
friptura de gâscă. 

Scama de cânepă: Mai ştiu că sămânţa de cânepă 
le place foarte mult păsărelelor. 

Sunt pásárari necinstiţi, cari momesc porumbeii 
de prin curţi, aruncându-le sămânță de cânepă, саге 
le place atât de mult, încât se lasă să fie prinşi fără 
să-şi dea seama de primejdie. 

Fulgul de struț: Da, da. Asta se întâmplă si cu 
strufii când beau apă şi mai ales când sunt tare 
înşelaţi. 

Stau Arabii la pândă în preajma izvoarelor până 
îi văd că se apropie şi încep să bea. Şi atunci, ştiind 
că struţul bea cu atât nesaf încât îşi pierde orice 
prevedere, năvălesc şi trag cu puştile în plină turmă. 

Fulgul de rândunică: Dar de се nu zboară де 
cum îi simt că s'apropie? 

Fulgul de struf: Nu sboará şi nu fug pentru că 
după cum v'am mai spus sunt ca şi uldiți de ne- 
saţiul cu care se adapă. Dacă mar fi meteahna asta, 
de bună seamă, că ar şti să fugă la timp. 

Aţi auzit, cred, cá struţii aleargă atât de repede 
încât se pot lua la întrecere chiar cu un cal arăbesc. 

Un jir de păr de cal din peretele cuibului: Da... 
Da... Asta o ştiu şi eu care am făcut parte din tru- 
pul unui cal de curse. Povesteau anul trecut nişte 
peri căzuţi dintr'un mânz adus din Arabia. Ce de 
lucruri minunate spunea... 

Scama de vată: Dar unde eşti de nu te vezi? 

Alt jir de păr de cal: Suntem mai multe fire de 
păr de cal pe aicea. Facem parte din zidul cuibului 
şi nu ne vedem din cauza grunzişoarelor de pă- 
mânt printre cari suntem întretesuţi ca să nu se 
fărâme. (Va urma) 


„DIMINEAȚA COPIILOR? 


Ceva despre chinină 


Ştim, cred, cu toții ce este chinina sau sulfatul 
de chinină. Este o doctorie — brr! că amară mái 
e! — care se dă celor ce suferă de friguri. Nu 
credem însă ca toți cititorii noştri să ştie de unde 
vine si cum se face chinina aceasta. De aceea, nu e 
rău să spunem câteva cuvinte despre chestiunea a- 
ceasta. 

Chinina se capătă din coaja unui arbore care creşte 
în ţările calde şi mai ales în America. La vedere 
foile şi- mai cu seamă florile arborului de chininá 
seamănă cu acelea ale liliacului. 

Arborele de chinină e despuiat de coaja sa care e 
uscată şi vândută aşa cum este, sau îi se scoate 
dintr'insa chinina sub formă Че praf. 

Incă din vremile cele mai vechi Pieile-Roşii din 
America, inirebuinfau coaja de chinină ca doctorie 
împotriva frigurilor. In Europa chinina începe să se 
răspândească prin veacul al 17-lea. (Veacul al 17-lea | 
înseamnă dela anul 1600—1700). In vremea aceea 
un preot catolic a vindecat de malarie (friguri pa- 
lustre) pe un prinţ din Apusul Europei. Tot cam 
pe vremea aceea soţia unui guvernator englez din- 
tro provincie а Statelor-Unite s'a vindecat cu aju- 
torul chininei de nişte friguri îngrozitoare de cari su- 
ferea de mai mulţi ani. Ba chiar numele de chinină 
vine dela numele femeiei acesteia. 

Vestea despre vindecarea ei s'a răspândit până în 
Europa unde frigurile bântuiau foarte rău. Atunci 
au început să aducă din America cât mai multă 
coaje de chinină şi să scoată dintr'insa chinina іп 
formă de praf. 

Chinina se cerea din ce în ce mai mult, pe când 
numărul arborilor de chinină era mărginit. Іпсе- 
puse chiar să scadă, de oarece li-se scotea prea 
des coaja. S'a început atunci cultivarea artificială 
a acestor arbori. Astăzi sunt câmpii întinse plan- 
tate cu astfel de arbori. 

Vladimir Nicoară 


------- 


l-u— >—-— ` —— 
Ghicitori cu păcăleli 


Cum se scrie cuvântul Isac numai cu о singură 
literă. 
(205 un ad „1“ vaan] ш142$ ) 
жжж 


Се se află intre munte si deal. 
(4454 mjonluos) 
«жж 
Се vezi dimineaţa de 2 ori la amiază odată şi seara 
niciodată. 


€ (^ 7297) 
4%» 


Се е verde si face dungi rosii. 


onom 
^ Trimise de E. Comănescu- е, 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


——— — = — 


m /f 
|| а - де CLAUDIU ILARION 4 


storioara де mai la vale, mi-a spus-o ип дал- 

dăcel, pe care l-am găsit într'o noapte, pe 

masa mea de lucru, pierdut între hârtii. Era 

aproape să-l strivesc cu tamponul, când gân- 
dacul cu groaza în ochi imi ceru îndurare, cu vo- 
cea slabă şi tremurată. 

— „Dacă та іегі — mi-a spus gândacul, ui- 
tându-se cu teamă la mine, — îţi voiu spune o 
istorioară frumoasă”. 

S'a urcat apoi си mai mult curaj іп vârful, că- 
limărei, şi-a început să-mi deşire povestea cu un 
cocoşel de aur, trufaş, care а рај! din cauza a- 
ceasta, multe rele. . 


„In casa unui от bogat, ре о másufá de lemn 
sculptat, se odihnea un cocoşel „саге se spune, са 
era cu totul de aur. Odaia în care era cocoşelul, 
era o odaie mare, luminoasă, cu mobile scumpe 
{езше cu fir de argint, cu etajere, pline де mici 
jucării de porțelan, cu rafturi си cărți minunate. 
In mijlocul odăii trona cocoşelul. El era tare mân- 
dru şi nu dădea voie nimănui, nu numai să-i vor- 
bească, dar пісі să-l privească. Veşnic era într'o 
continuă sfadă cu celelalte lucruri din odaie. 


— Ce, dacă eşti cocoşel, eu care sunt o carte 
cu basme nemai pomenit de frumoase, n'am voie 
să vorbesc cu tine? 

Cocoşelul nu răspundea. Intorcea doar capul cu 
trufie şi dispreţ. 

— Cocoşel, cocoşel, strigau in cor de pe о mă- 
sufá de marmoră pestriță, câteva sticle de parfum. 
De ce nu vrei să ne cunoşti şi pe noi? Suntem 
doar vecini. 

Cocoşelul părea că nu aude. O muscă, i se a- 
şezase pe coadă. Dar, după două-trei secunde era 
jos, moartă. Cocoşelul supărat de îndrăzneala mu- 
ştei, о trânti pe podele, si musca muri strivitá. 
O căprioară zugrăvită pe o pânză înrămată în aur, 
se îndrăgostise de cocoşel. Se tot uita toată ziua, 
cu privirea plină de tristeţă. Dar cocoşelul nici 
nu voia să întoarcă bine capul. Toată lumea din 


odaie era pornita contra cocoşelului. 

Şi asta cu drept cuvânt. 

Un urs де şocolată, o cutioară de porțelan plină 
cu scoici, о sticlufá de parfum şi un scaun îm- 
brăcat cu stofe nespus de frumoase, se hotăriră 
să se răzbune. 

Ursu şopti, făcând gesturi misterioase. 

— La noapte, când cocoşelul va dormi, mă voiu 
strecura până la el şi-l voiu gâtui! 

— О! ce îngrozitor! Ce îngrozitor! rosti sticlufa 
de parfum care nu voi să auză de răzbunare şi 
se retrase. 

— Da. Ursul e curagios, е puternic, el ne va 
răzbuna pe toţi, vorbi plin de mândrie, scaunul 
acoperit cu stofe nespus de frumoase. 

Cutioara de porțelan cu scoici zâmbi mulţumită. 
Vedea, în zori, pe cocoşel mort, şi... toată lumea 
scăpată de un trântor increzut care cu îngâmfarea 
lui, a supărat pe atâţia. 

Ursul se gândi că dacă îl omoară pe cocoşel, 
se înţelege dela sine că va rămânea el cel mai 
mare peste toţi. Cel mai slăvit, mai temut si mai 
frumos dintre toţi prietenii lui din odaie. Atunci cu 
siguranţă că-l va iubi mult, mult de tot cartea 
legată în piele roşiatică care e plină de poveşti 
cu poze minunate. Nu va mai fi mândră ca până 
acum. ` 

Sticluta де parfum se văzu după moartea со- 
coşelului singurul obiect de atenţie al tuturor. Dar 
са nu se va cobori până la ei. Va fi nepăsătoăre. 
Mai ales faţă de scaunul îmbrăcat cu stofe nespus 
de frumoase care о tot plictiseşte cu dragostea, 

Etajera cu jucării de porțelan, căprioara zugrá- 
vită pe pânza inrámatá in aur, cutioara де porfe- 
lan cu scoici, — toţi, absolut toţi, gândeau la fel, 
întocmai la fel cu ursul şi си sticlufa de parfum. 

Cocoşelul dormita nepăsător, neştiind ce se tot 
unelteşte împotriva lui. Căprioara nu mai conte- 
nea să-l privească cu ochii blânzi si plânşi. 

In odaie seara se: strecurase printre perdele si 
luna îşi trimise câteva raze de argint să hoinărească 


РАС. 14. 


şi ре aici. 
păsări zburau şi stele multe, multe picau în lacul 
cu ape curate şi adormite. Greierii cântau. 


Ursul pándea cu ochii întredeschişi spre coco- 
sel. li era amarnic somn şi era şi obosit cá aler- 
gase, aşa în joacă си sticlufa de parfum, prin o- 
daie, dar era hotărit să facă ceiace trebuia.... pen- 
tru binele omenirii, si se sforţa să nu închidă ochii, 
nu cumva, Doamne fereşte, să adoarmă. Cutioara 
de porțelan cu scoici, sticlufa de parfum, etajera, 
căprioara, scaunul, toţi întrun cuvânt, adormirá bu- 
tuc. Scaunul chiar sforáia. Etajera începuse să se 
clatine — din somn — avea se vede visuri urite. 

Ursul avea gânduri încâlcite şi ciudate. Ісі fă- 
cea socotelile. Şi anume: 

— Bine! Mă arunc dintr'o săritură asupra Ші, 
îi strâng în labele mele gâtul, mult, mult de tot, 
pe urmă cocoşelul se face tot mai rece, mai moale, 
până pică jos mort. Prin urmare sa sfârşit. Bun! 
Bun! Dar, cineva mai mare peste toţi trebuie să 
fie în lumea asta. Cine să fie? Poftim întrebare. 
Eu! Se înţelege că eu! 

Dar ce se întâmplă? Maică-mea — aşa îşi tot 
vorbea singur în şoapte ursul — maică-mea care 
era о ursoaicá tare infeleaptá, ce-mi spunea? Са 
cine sapă groapa altuia.... Nu, asta nu, că ceiace 
ţie nu-ţi place, altuia nu face. Asta ar putea să 
fie aşa. Dacă eu rămân mai mare aici, n'o să-mi 
convie ca un mucalit de scaun să fie prieten cu 
mine. Sticluţa de parfum iar nu-i de seama mea. 
Piţigăiata aia de cutioară nu merită să fie in an- 
turajul meu. Care va să zică va trebui să fiu mân- 
dru, nepăsător, aşa cum e acum cocoşelul. бі într'o 
bună zi, cineva de aici, oricare, scaunul sau etajera, 
sau căprioara sau mai ştiu eu cine se va hotări într'o 
noapte să mă omoare şi pe mine. Şi aşa se va 
întâmpla şi cu ăla care mă va omori şi pe mine! 
Nu, nu, asta nu e bine... 


In cele din urmá, ursul adormi. А doua zi, сапа 
toţi se desteptará, gásirá lângă cocoselul de aur 
pe urs care tot vorbea de zor. Se párea cá ur- 
sul se afla la sfârşitul unei spovedanii. Se mai 
vedea in ochii cocoşelului multă recunoştinţă. si 
bunătate pentru ursuleţul care era deştept si cu 
care a rămas prieten până la adânci bătrâneţe. 


Claudiu Ilarion 


Totul părea cufundat în linişte. Afară ` 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


Vremea si pânza de păianjen 


Pentru ce îşi face păianjenul pânza pe care cred 
că cu toţii am văzut-o? O face pentru са să prindă 
într'însa pradă de mâncare şi anume muşte, viespi, 
furnici şi altele. Uitându-ne însă la pânza де páian- 
jen, putem înţelege, după poziţia ce o are, cum va 
fi vremea a doua zi. Vedeţi, prin urmare, că pânza 
de păianjen este un ісі de barometru şi chiar un 
barometru foarte uşor de înţeles. 

Iată сит. Când pânza păianjenului, întărită си 
nişte fire lungi, agáfate de obiectele dinprejur, stá 
atârnată drept in jos, e semn că vremea este fru- 
moasă. 

Insă, când păianjenul simte că va ploua sau că se 
va ridica vânt, scurtează firele de care e atârnată 
pânza, iar pe aceasta o ridică în sus. Stă în po- 
ziţia aceasta cât ţine vremea cea rea. Dar dacă ve- 
dem că pânza păianjenului începe să se lase din nou 
în jos, să fim siguri că vom avea din nou vreme 
bună şi liniştită. Cu cât pânza e lăsată mai în jos, 
cu atât vom avea mai mult vreme frumoasă. 

Dacă observăm că păianjenul îşi strânge pânza 
şi stă nemişcat intr'insa, trebue să ne aşteptăm la 
ploaie. Când plouă, dacă vedem că păiajenul se 
mişcă şi chiar ese din ascunzátoarea. sa, e semn 
că ploaia va înceta curând şi că vremea se va în- 
drepta. 

După felul cum se mişcă pânza de păianjen pu- 
tem înţelege cu siguranţă schimbarea de vreme pen- 
tru 24 de ceasuri. In deosebi dacă observăm seara 
că pânza păianjenului atârnă în jos, să fim încredin- 
јан că vom avea о noapte li liniştită şi. plăcută. 

байлы» w "тъш Wu 


МАРА лира SS Marcu Voinea ” 
------әс-П------- 


CONGRESUL MUTILOR 


Cei cari joacă se aşează  intr'un cerc. Primul 
îi şopteşte vecinului său din dreapta ип ordin pe 
care acesta trebue să-l execute mai pe urmă. Când 
au primit toţi ordine, conducătorul jocului se duce 
în mijlocul cercului şi Бајапа си piciorul, zice: „Li- 
nişte, congresul тиф ог începe”. Si începând си 
asta, e interzis tuturora de a şopti, nici măcar de a 
scoate vreun sunet. Acum toţi cari joacă îşi mişcă, 
muţi, mâinile, iar conducătorul anunţă pe fiecare 
ca să execute ordinul primit, care trebue făcut nu- 
mai prin mişcări. 

Unul poate are ordin să aducă un pahar cu apă 
altul să deschidă uşa, al treilea să se pieptene, etc. 

Cine scoate cel mai mic sunet vocal sau râde, 
trebue să dea un gaj. Jocul se poate aranja şi cu 
mici pedepse. 


Din germana de Elena Muntean 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


: РАС. 15. 


Pentru о minciună 


Când cei câţiva camarazi de şcoală terminará jo- 
cul, stăteau liniştiţi şi povesteau fiecare câte o in- 
tâmplare din copilăria lor. 

Gogu, căruia îi venise rândul să povestească si 
el ceva, zise oftând, dar cu multă seriozitate: 

— Să | vedeţi, dragii mei, ce am рај eu acum 
cinci ani, pentru o vorbă spusă în vânt sau mai 
bine zis pentru o minciună. = 

Ат за fiu minte întâmplarea asta cât voi trăi. 
Era într'o zi de toamnă târzie şi ploioasă. Mama 
făcuse focul căci se lăsase un frig grozav. Eu cu 
sora mea mai mică ne jucam alături de sobă tăind 
şi făcând о mulţime de figuri din hârtie. Cum fä- 
cusem acum un cocoş mare şi frumos, sora mea care 
nu avea mai mult de 4 ani începu să tipe şi să 
scánceascá săi dau ei cocoşul. De sigur і Гат dat, 
căci din cauza gurei ce făcea mâncam eu adesea câ- 
teva palme după ceată — ca fiind mai mare. Dar 
ce credeţi voi că face dânsa cu cocoşul? Il aruncă în 
foc. Necăjit peste măsură de faptul acesta nu ştiu 
cum scăpai o minciună: 

— Uite mamă, Lilica a aruncat o sută de lei în foc. 

Şi altă dată păcăleam pe mama în modul acesta 
cá Lilica ar fi stricat păpuşa, ori ar fi asvárlit'or 
pe geam, — lucru care de sigur nu ne aducea nici 
un ráu, сапа mama se convingea cá nu e adevárat. 

Dar de data asta vázui pe mama cá vine la noi 
şi luând o atitudine foarte /ѕегіоаѕа se adresă mie 
strigând: 

— Cum se poate, diavole? Si tu ai lăsat-o? 

De unde aţi luat suta de lei? Să'mi spui ime- 
diat!... Şi luând trestia de mare, începu să mă 
croiască. De geaba tipam eu să mă erte cá am 
spus ип neadevăr, са та fost nici o sută, că-am 
zis eu numai aşa... De geaba! Mama nu vroia să 
ştie nimic. In fine după ce îşi descărca bine tot fo- 
cul asupra noastră си пшаца, пе aşeză іп ge- 
nunchi, poruncindu-ne să stăm aşa până va veni 
dânsa din piaţă. 

In poziţia asta ne lăsă pe mâna servitoarei care, 
desigur ne-a protejat sculându-ne, şi pândind acum 
momentul când mama va veni din piaţă să ne a- 
şezăm repede din nou. 

Aşa s'a şi întâmplat. După un ceas când dânsa 
se înapoiase, noi ne aşezarăm repede la loc. 

Асит dânsa devenise aşa de bună!... ne-a spus 
să ne sculăm, apoi a început să scoată din geantă 
boamboane, mandarine, nuci... pe care ni le împărţi. 
Intoarcerea asta pe mine mă mira grozav şi nu mai 
infelegeam nimic. Dar mama mă lumină, când prin- 
tre lacrimi ne zise: 


— Vedeţi!... să nu mai minţiţi!... Eu în adevăr 
crezui cá perdusem dedimineaţă o sută de lei, dar 
aducándu-mi aminte unde am pus'o, am gásit'o. Insá 


minciuna ta m'a făcut să iau drept adevăr ce mi-ai 
spus. 

Am mâncat noi de sigur toate bunátáfile pe cari 
mama ni le-a adus în schimb, dar bătaia a rămas 
bătaie. De atuncea dragii mei colegi, m'am corijat 
şi n'am mai spus nici o minciună. 
5 D. Nichifor 


SACUL CU GLUME 


Domnul învăţător, întrebând pe Stan Tănase care 
sunt cele douá poluri... El ráspunde repede,.. 2. — Po- 
lul rupt si polul nou. 
Trimise de Gheorghe S. Marin-Loco 
жжж 
„Dece e luna palidă, Nicolae?” întrebă pro- 


fésorul. 
— „Pentrucă nu doarme toată noaptea,” d-le în- 


vàtàtor. 


Жжжж 


La cârciumă, ип Вейу doarme pe о laviţă. Сапа 
se trezeşte, întreabă pe cárciumar: 

— „Cât am de plătit?” 

— „Cinci litri de vin". 

— „Аһ! te 'nseli, stomacul meu nu conţine decât 
4 litri: 

— „Se şi vede, al И s'a suit în cap”. 

жжж 
Intre пога şi soacra. 


Soacra. — „Vai mi-am muşcat limba”. < 


Nora. — „Vezi sà nu te otràvesti. ! 

‚ s.. 

Inger de pază 

Lizica: (văzând un sergent ducând un vagabond 
la poliție). — Mămico, mi-ai spus că? copiii au 
câte un înger de pază, dar nu mi-ai spus că оа- 
menii mari au câte un gardist. 


жж ж 
Vin bun > 
Cárciumarul: — Uite, vinul ästa il am де 25 ani 
în pivniță! 


in b — Se vede cá n'a voit să-l bea nimeni. 
/ Din nemtesto de ІЛ. D.-Bráila 


ŞTIRI 


Din planeta Marte vine 
Ştirea, că un milionar 

А comandat la noi în ţară 
Cinci vagcane de ,Suchard". 


—— c= ——— 


m 2 па“ Io actu, Y 


е сасани о оа заа моа аа аг за е е мі» ос Р њена аи“ пите а айлыка а cr 


/ 


„DIMINEAŢA COPIILOR” 


PAG. 16. 


Intâmplare fără cuvinte 


lin duş sistematic ee 23431 


tere "X, 


al 


TA 


97 | Ateleirele „ADEVERUL“ S. А. 


DIMINEATA 
"o ФЕРЕ k OR 


REVISTA SAPTAMANALA 
DIRECTOR: N. BATZARIA 


` Ae 


(fi 
q y 


pe a = 

Ge 
уй 
ИА. 


— Noapte bună, dar tot îmi mai citesc геуізіа } теа! PREŢUL 4 LEI 


ж 


PAQE. ; 


„DIMINEAȚA 


Cum de toate ві amestecate ? 


Foarte uşor. Ne întreabă, de exemplu, un citi- 
tor sau cititoare ceva interesant. Răspundem aici. 
Sau, fără să fim întrebaţi, am aflat noi ceva inte- 
resant. Povestim pe scurt aicea. Аїсеа vom scrie бі 
despre lună si despre telegrafia fără fir si despre 
ceva din Istorie sau Geografie si despre gramatică 
sau Dorel si Azorel. De aceea її zicem De toate si 
amestecate”. 

Iar dacă mai e cineva care încă та înțeles bine- 
bine, n'are decât să citească cele ce urmează si уа 
fi pe deplin lămurit. 


De cine este poezia ,,Pe-al nostru steag''? 


Autorul acestei poezii este Andrei Bârseanul, ro- 
mân din Ardeal si care a fost ип om foarte învățat 
şi un luptător foarte priceput pentru drepturile fra- 
tilor noştri din Ardeal, atunci când frumosul Ardeal 
românesc se găsea sub stăpânirea străină. Pome- 
nim сц ocazia aceasta că si autorul frumosului cân- 
tec „La arme” (,Venifi, viteji, apărători ai (йгеі”) 
este tot un frate din Ardeal, neuitatul $/. O. Iosif, 
mort acum vreo zece ani. 

Andrei Bârseanul a murit acum vreo trei ani. 


Să vezi tot pământul fără sà càlàtoresti. 


lată ce ne scrie un cititor: „Ое oarece pământul 
e rotund şi se învârteşte, dacă m'aş urca sus de 
tot cu un aeroplan sau şi mai bine cu un balon, 
nu l-aş vedea oare învârtindu-se? Şi dacă îl văd, 
пат să văd — eu mişcându-mă cât mai puţin 
— 61 țările şi diferitele oraşe cari vcr trece sub mine? 
Asa ceva nu e oare cu putinfá?" 

Deocamdatá ráspundem acestui cititor cá aga ceva 
nu se poate. Dece? Vom mai vorbi despre aceastá 
chestiune la care s'au gândit şi: astronomii. 


Povestea lui Wilhelm Tell. 


Unii cititori n'au înţeles bine ce este cu povestea 
lui Wilhelm Tell, poveste despre care a fost vorba 
în „Călătoria lui Hăplişor” prin Elveţia. 

Iată cum e pe scurt povestea aceasta--Pe când se 
crede că trăia Wilhelm Tell (zicem „se crede că tră- 
ia, de oarece Wilhelm Tell este o fiinţă legendară), 
Elveţia era ocupată de Austriaci, Generalul austriac 
Gessler (citeşte: Ghesler) îşi infipsese în piaţa о- 
raşului Altdorf, patria lui Wilhelm Tell, o prăjină în 


TOATE. 9 AMESTEC). 


vârful căreia îşi pusese chipiul şi poruncise ca toţi 
Elvefienii cari treceau pe acolo, să se oprească si 
să salute cu tot respectul chipiul din vârful prá- 
jinei. Wilhelm Tell n'a vrut să ţină seamă de această 
poruncă ridiculă şi atunci a fost condamnat să tragă 
cu arcul într'un măr pus pe capul fiului său. Wil- 
helm Tell a tras şi a izbit cu săgeata tocmai în mij- 
locul mărului. 

Prelucrare, traducere. 

Care e deosebirea dintre ое şi ,tradu- 
cere”? 

Mai întâiu ştim că „a traduce” înseamnă a tran- 
spune dintr'o limbă intr'alta o bucată în proză sau 
їп, versuri. 

,Brelucrarea" se deosibeşte de „traducere” prin 
aceea că nu trebue în tocmai, ci schimbă, fie că 
scurtează, fie că suprimá anume părţi, Не că loca- 
lizează. 

Mai spunem că cei ce traduc sau prelucrează tre- 
bue să cunoască cât mai bine atât limba din care 
traduc, cât şi limba în care traduc. Pe lângă aceasta 
să-l mai cunoască pe autor, adică să ştie bine ce a 
scris, cari sunt lucrările lui mai însemnate, care este 
valoarea lui literară, genul principal de scrieri, etc. 

Vedeţi, prin urmare, că nu e tocmai lesne să fii 
un bun traducător. 


——— ------- 


Când vom călători си aeroplanele 2 


Se pare că nu va trece multă vreme şi toţi оа- 
menii ceva mai cu dare de mână vor putea să-şi 
aibă fiecare câte un aeroplan, aşa cum au astăzi au- 
tomobil. Aeroplanul va costa chiar mai eftin, iar 
conducerea lui este relativ uşoară. Pe lângă aceasta 
primejdia ciocnirei în aer este mult mai mică decât 
pe pământ. Când vom avea toţi aeroplane, vor îi şi 
alte schimbări. De exemplu, intrarea іп câsă va fi 
pe acoperiş, tot acolo vor trebui să stea şi portarii. 


Се ziceti, iubiţi cititori? 


Vă place vouă rubrica „De toate şi amestecate”, 
în felul cum este mai sus? Sunteţi de părere să o 
continuăm? Puteţi răspunde fără vreo sfială, căci noi 
cari o scriem „Dimineaţa Copiilor” vroim să fim 
în continuă legătură şi în prietenească înţelegere cu 
cititorii. 

Spuneţi-vă, dar, părerea, însă cu rugămintea cá 
dacă vă place, să ne lăsaţi pe noi să o scriem. 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


4) 


DiMRINERTE 


GOD: L.R 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA : 
BUCUREȘTI. - STRADA SĂRINDAR 9—11 BUCUREȘTI. — TELEFON 6167 


ABONAMENTE: UN AN 150 LEI 


ŞASE LUNI 80 
20 SEPTEMBRIE 1925 


"Nr... r “с 


Scrisori 


Am aşteptat să-mi scrii... se vede 
Că lecţiile nu te lasă... 

Sau... fericitul... ştii nu crede 

Că viaţa nu e prea frumoasă 
Când eşti departe de cei dragi... 


Mi-e dor де: tine, de  măicuţa... 
Mi-e dor de leagănul din curte, 

In care, ştii, ne dam noi hufa.... 
Mi-e dor de zilele prea scurte, 
Сапа culegeam... fii minte? fragi...’ 


Eşti mare azi... tu creşti degrabă... 
Azi mama cred că nu-ţi mai spune 
Cá pe 'nserate vine-o babă 

Ce ia pe fetele nebune 

Si le aruncá 'n ара-адапса... 


Si... poate vei uita ca mâine 

Cum ifi citeam cu drag: ,Levistá"... 
Cum ne băteam cu miez de pâine... 
Si cum, stii tu, deveneai tristá 

Cá păpuşica nu ·-тапапса... 


Sá-mi scrii, sá-mi scrii de toate-aceste... 
Tu ştii cât sunt eu де departe 

De voi... şi pentru mine-o veste 

De la cei dragi... e ca o carte 

O carte scumpă... o poveste... 


Lui Lucisor 


UN NUMĂR 4 LEI 
IN STRĂINATATE DUBLU 
Manuscrisele nepublicate nu se inapoiazà 


E cald si fructele se coc. 
Acum le este timpul lor, 
Si anul ăsta-i cu noroc. 
„„Venit-a luna lui Cuptor. 


E cald, că-i miez de zi acum. 
Bărbații sunt la lucrul lor, 

Si zarva-i mare peste drum. 
..Venit-a luna lui Cuptor. 


E cald іп sat si praf se face, 
Pierit-a үгіси "ngrozitor, ^ a 
Si scocul morii nu mai (ace. 
..Venit-a luna lui Cuptor. 


E сай si cerul e senin 
Si-un soare binejáücütor, 
Căldura şi-o revarsă °п plin. 
..Venit-a luna lui Cuptor. 


..Dar larma mare-a încetat 
Si razele de soare mor. 
Cosaşii se întorc іп sat. 
..Venit-a luna lui Cuptor. 


Acum tot satu-i liniștit 
Sătenii dorm si nici nu vor 
Să "ntoarne ziua ce-a sfârşit... 
..Venit-a luna lui Cuptor... 


Toma Ghenu Ghimeș, 30 Iulie 1923. 
——— wS V Oscar Stoenescu-Bràila 


dată e mult de atunci — un împărat 
| care pe semne n'avea ceva mai bun de ta- 
cut, dădu de veste în toată împărăţia că 
acela dintre supuşi care va izbuti să-i spună 

o minciună adevărată, adică o minciună care 
să o creadă şi el, va primi ca răsplată un măr de 
aur. li se va tăia însă capul aceluia care nu va pu- 
tea să-l facă pe împărat să creadă în minciuna 
spusă. 

Oricât de doritori ar fi fost oamenii de mărul 
de aur, ţineau totuş mai mult la capul şi la viaţa 
lor, de aceea nu prea să grăbeau să-şi încerce no- 
rocul. lar cei cari, bizuindu-se ре deşteptăciunea şi 
pe istefimea minţii lor se duseseră să indruge îm- 
páratului verzi si uscate, nu se mai intoarserá cu 
zile. 

Dela o vreme încoace in zadar aştepta împăratul 
să mai vie cineva, căci nu se înfăţişa nimeni. 

Călin, însă, un ucenic de croitor, nu-şi mai găsea 
astâmpăr. Şi ziua şi noaptea nu vedea înaintea sa 
decât mărul de aur şi numai la dânsul se gândea. 
Intr'una din zile, nemai putând răbda, îi zise stă- 
pânului său: „Јирапе, dă-mi atâţia bani ca să pot 
lua cu chirie pentru câteva ceasuri un car cu boi şi 
să-mi cumpăr şase oale mari de pământ. Vreau să-mi 
încerc norocul cu mărul de aur al împăratului”. 

In zadar se căzni stăpânul său să-l facă pe Călin 
să se lase de gândul acesta care — îi zicea el — 
„е o nebunie ce te va costa viaţa”. 

Dar Călin nu şi nu, că el e sigur că are să-l 
câştige mărul de aur şi că, la urma urmelor, nici 
nu ţine aşa de mult la viaţă. 

Ce să-i facă şi stăpânul? li dete banii cerufi şi-l 
lăsă în plata Domnului. 

Călin luă cu chirie dela un ţăran un car cu boi, 
cumpâră din târg şase oale de pământ, cele mai 


de N. Macedoneanul 


mari ce putu за găsească, le puse în carul cu boi 
şi luă drumul spre palatul împăratului. 

Impăratul îl zări venind şi se dete jos în curte 
să-l intrebe că ce caută la palat cu carul cu boi 
şi cu oalele de pământ. 

„Slăvite Stăpâne”, îi grăi Călin, „află mai întâiu 
că şi eu sunt de neam mare împărătesc şi că moşu- 
mi-o a fost chiar împărat. Pe vremea aceea moşul 
Măriei-Tale purta război cu vecinii săi. Terminase 
însă toţi banii şi fusese nevoit să ceară си îm- 
prumut dela moşul meu şase oale cu galbeni, cari 
sunt chiar oalele din carul cu boi. 

Moşul meu a pierit de mult, de asemenea şi îm- 
părăţia lui, datoria însă rămâne datorie si de a- 
ceea am venit să mi-o plăteşti, umplând din nou 
cu galbeni de aur cele şase oale de pământ”. 

— „„Minţi! Tot ce ai trăncănit e o minciună sfrun- 
tată!” îi strigă răstit împăratul. 

— „Dacă e o minciună, înseamnă că am câş- 
tigat mărul de aur”, grăi Călin foarte liniştit... 

— „Паг poate să Не şi adevărat”, grăi din nou 
împăratul, luându-şi repede seama. 

„Dacă-i adevărat, plăteşte-ţi datoria si um- 
ple-mi oalele cu galbeni de aur”, făcu Călin саге 
vedea că putuse să câştige prinsoarea. 

Impăratul pricepu că a fost prins şi neavând 


încotro, se finu de cuvânt şi-i dete lui Călin mărul 


de aur. Ba sunt unii cari mai spun că i-ar fi dat 
şi pe fiică-sa de nevastă, mie însă mi sa spus 
că împăratul acela n'avea copii. 
— ——o ——— 
La cofetărie. 
„Daţi-mi bomboane”. 
— „ріп care?" 


— „Din borcan.” 
Trimisă de Theodor Fuchs-Brăila 


„DIMINEAȚA COPIILOR" 


— Poveste populară — 


de N. Batzaria 


Ion era un tânăr muncitor, harnic şi cu dreptatea 
lui Dumnezeu. Cu toate acestea, nu-i mergea de 
loc şi prat şi scrum se alegea de toată munca şi 
truda lui. Amărât şi chinuit de sărăcia ce-l -apăsa, 
Ion îşi zise: „Ма duc acolo unde se hotărăşte по- 
rocul oamenilor şi să văd dacă mi-e scris să trăesc 
tot aşa, ori dacă mai târziu am şi eu parte de ceva 
zile mai bune”. 

Aşa isi zise Ion şi luându-şi în báf traista cu 
merinde, o şi porni la drum. Merse el multe zile 
şi multe nopţi, când iată că într'o zi cam pe la 
chindie ii esi înainte un alt drumef, dar care nu 
era decât Sfântul Ioan. „Incotro, flácáule?" il în- 
trebă sfântul. 

„Merg acolo unde se hotărăşte norocul oa- 
menilor, ca să văd dacă am şi eu parte de ceva 
noroc, căci m'am săturat de atâta lipsă şi sărăcie”. 

— Dacă-i аза", îi întoarse sfântul vorba, „ia-o pe 
cărarea aceasta care se face la dreapta şi mergi 
drept înaintea ta până ajungi la un munte înalt. 
Acolo vei întâlni un moşneag cu barbă albă, a- 
vând în fiecare mână câte un târnăcop şi săpând 
cu ele într'o vie. In mijlocul viei este o colibă. Tu 
intră în colibă, ia de acolo un târnăcop şi du-te 
şi sapă şi tu via după moşneagul cu barba albă. 
Munceşte şi tu atâta cât te ajută puterile, dar de 
vorbit, să nu scoţi măcar o vorbă din gură. Mun- 
ceste pe tăcute şi aşteaptă ca moşneagul să-ţi vor- 
bească întâiu”. | 

Ion făcu aşa cum l-a învăţat sfântul pe al cărui 
nume îl purta. Ajunse la muntele cel înalt, îl văzu 
pe moşneag săpând cu două târnăcoape, intră în 


colibă, găsi acolo un târnăcop cam ruginit şi finàn- 
du-se la câţiva paşi mai departe de moşneag, începu 
54 аре şi el via. Moşneagul nici nu-i vorbi, nici 
nu-şi aruncă măcar privirile asupra lui. 

Când s'a înserat, moşneagul se duse la colibă, 
iar Ion intră după dânsul. In colibă era іпішпегес 
beznă, căci n'aveau măcar o lumânare să aprindă 
şi nici un scaun pe care să şeadă sau vreo velinfá. 
Moşneagul începu să mănânce — numai mămăligă 
uscată şi îi dete şi lui Топ un bot, însă fără să-i 
spună un singur cuvânt. După aceea sa culcat pe 
pământul gol, fără să aibă nici си ce se inveli, 
iar drept pernă punându-şi cozile celor două târ- 
năcoape. 

Abia se culcase, că din vie se auzi un glas care 
zise: „Stăpâne, astăzi au murit trei sute де oa- 
meni şi s'au născut trei sute şi unu. Spune, care 
să le fie în viaţă norocul celor noui născuţi?” 

Moşneagul răspunse: „5а trăiască aşa cum sunt 
eu acum!” 

А doua zi, moşneagul se sculă de vreme, luă 
în fiecare mână câte un târnăcop şi se duse să 
sape via. 

Ion îşi luă si el târnăcopul şi se duse după 
dânsul. 

Munciră şi săpară toată ziua, iar seara se duseră 
din nou la colibă. Coliba era acum ceva mai bine 
decât în seara cealaltă, mai vedeai câte o pătură 
pe jos, mai ardea o lumânărică, iar pe masă era 
pâine şi mâncare gătită. Mâncară tot în tăcere şi 
după aceea se culcară. 


„Stăpâne”, se auzi din nou glasul din vie, „as- 


PAG. 6. 


tăzi au murit trei sute de oameni şi s'au născut 
trei sute unu. Spune, care să le fie în viaţă norocul 
celor noui născuţi?” 

— „Să trăiască aşa cum sunt eu acum!” grăi 
moşneagul. 

In ziua a treia au muncit la vie ca şi în cele- 
lalte două, numai că întorcându-se seara la odihnă, 
Ion văzu cá pierise coliba şi cá în locul ei se 
inál[á o casă destul de drăguță, curată si bine 
mobilată. 

Pe masă erau mai multe feluri de mâncări, o 
sticlă cu ţuică şi două sticle cu vin. Atât Топ cât 
şi moşneagul se culcară în paturi moi, dar glasul 
din vie rásuná din nou întrebând care să fie in 
viaţă norocul celor trei sute şi unu cari se născuseră 
în ziua aceea. Şi moşneagul răspunse la fel: „Să 
trăiască aşa cum sunt eu acum!” 

In seara а patra moşneagul şi Ion s'au culcat 
într'o casă şi mai frumoasă, iar în seara a cincea 
şi a şeasea au dormit în palate mari şi luxoase şi 


sau infruptat cu mâncările cele таг alese. Gla- 


sul din vie a pus şi în serile acestea aceiaşi în- 
trebare şi a primit din partea moşneagului acelaş 
răspuns pe care îl ştim. 

Ziua a şaptea era zi de sărbătoare. Moşneagul 
se sculă de dimineaţă, se îmbrăcă în haine noui 
şi o porni să meargă la biserică. Ion făcu la fel 
şi se luă după dânsul. Atunci moşneagul se opri 
şi-l întrebă: „Dece te-ai luat după mine şi dece 
ai venit aicea?” 

— „Мозше", îi întoarse Ion vorba, „am venit 


să văd dacă о să ат şi eu în viaţă parte de ceva 


noroc, fiindcă până acum mi-a mers cum nu se 
mai poate mai rău. Muncesc din zori şi până noap- 
tea târziu şi totuşi n'am după ce bea apă. A 

Moşneagul îi grăi zicându-i: „Тї minte că în 
seara dintâiu, când ai venit aicea, nam avut altă 
mâncare decât niste mămăligă uscată si ne-am cul- 
cat pe pământul gol într'o colibă. dárápánatá. Intr'o 
seară ca aceea te ai născut şi tu, aşa că oricât ai 
munci şi te-ai trudi, e în zadar: aşa a fost să 
fie soarta ta. Norocul tău stă însă în căsătorie. 
Du-te în cutare sat şi cere de nevastă pe cutare 
fată, pentrucă Таја aceea s'a născut. în seara а 
treia, aşa că ei trebue să-i meargă bine, iar tu te 
vei împărtăşi de norocul dânsei. Din tot ce veţi a- 
vea şi veţi câştiga, să nu spui însă niciodată că 
e al tău, ci totdeauna să spui că e al nevestei tale”. 

Aşa îi vorbi moşneagul şi după aceea se urcă la 
ceruri şi se făcu nevăzut, căci moşneagul acesta 
nu era altul decât Domnul Dumnezeu — slăvit 
să-i fie numele! 

Топ se duse în satul în care îi spusese Dumnezeu 
şi luă de nevastă pe fata ce se născuse în seara 
a treia. Din ziua aceea Топ nu mai era omul sărac şi 
necăjit care deseori se culca flămând. Incepu să-i 
meargă aşa de bine că în curând ajunse să Не 
fruntaşul satului. Avea însă grijea ca de câte ori 


,DIMINEAT A COPIILOR” 


îl întreba cineva „al cui е calul sau boul acela”, el 
nu zicea niciodată „al meu", ci totdeauna ráspun- 
dea: „А! nevestei mele!” Oamenii îşi cam râdeau 
de vorba aceasta, dar mai bine să râdă ei decât să 
plângă el, prăpădindu-şi averea. 

Intr'una din zile se întorcea dela târg cu mai 
mulţi cunoscuţi. Drumul 'ducea pe lângă un lan 
de grâu copt şi foarte frumos. Spicele înalte şi 
pline se legănau încet la bătaia vântului. 

„AL cui e lanul acesta de grâu?” întrebă unul. 


— „А! meu!" se grăbi să răspundă Ion plin de 
mândrie. In clipa aceea însă un foc isbucni nu se 
ştie cum dela o margine a lanului şi se întinse cu 
о repeziciune uimitaare. Până ca Ion să-şi dea bine 
seama се şi cum s'a întâmplat, aproape o jumătate 
din lanul de grâu era o mare de flăcări. 

Ion bănui că focul era ca o pedeapsă pentrucă se 
lăudase că lanul de grâu era al său. Se repezi a- 
atunci drept spre flăcări şi oprindu-se la locul până 
unde ajunseseră, strigă cu glas tare: „Dumnezeule, 
partea care a ars a fost a mea, partea cealaltă este 
însă a nevestei mele”. 

Nici nu spuse bine cuvintele acestea că focul 
se şi stinse pe loc, parcă ar fi suflat cineva în- 
tr'insul cu cine stie ce putere. 

Din ziua aceea si 54-1 fi bátut pe Ion, cá tot 
n'ar fi zis cá e ceva al sáu, cá pentru orice lucru 
врипеа cá e al nevestei sale. N. Batzaria 


„DIMINEAŢA COPIILOR” 


VESTITORII MORȚII 


Dedemult mergea un uriaş pe o stradă oarecare 
Deodată îi sări înnainte un necunoscut care-i striga: 
„Opreşte-te, nici un pas înainte!” | 

-- „Се?” zise uriasul, tu, piticule pe care pot 
sá te strivesc intre degete, tu vrei sá-mi inchizi ca- 
lea? Cine esti tu cá vorbesti astfel? 


— „Eu sunt Moartea, zise celălalt; mie nu mi se 
opune nimeni, si chiar tu, uriagule, trebuie sá te 
pleci poruncilor mele". i 

Uriaşul însă nu se lăsă convins şi începu să se 
lupte cu Moartea. Fu o luptă lungă şi grozavă. La 
urmă uriaşul birui şi Moartea stetea acum lungită 
într'un ungher. 

— „Се se va întâmpla, zise ea dacă rămân. în 
acest colţ? Nu va mai muri nimeni pe lume şi oa- 
menii se vor inmulfi intr'atáta că nu vor mai avea 
loc pe pământ. 

Intre timp veni un tânăr, voios, cântând un cân- 


РАС. 7, 


după Frații Grimm 


tec şi aruncându-şi privirea în toate părţile. Zări 
Moartea, se apropie, îi dădu să bea o băutură întări- 
toare şi. aşteptă până ce văzu că-i este mai bine. 

— „Stii tu, pe cine ai scăpat acum?” zise Moartea. 

— „Ми, răspunse tânărul.” 

— „Eu sunt Moartea, nu scutesc pe nimeni, si 
nici cu tine nu pot face o excepţie. Dar ca să-ți arăt 
cât de recunoscătoare iti sunt, ifi promit că înainte 
de a veni şi de a te lua voiu trimete solii mei.” 

Târgul se făcu, tânărul plecă, voios ca mai іпа- 
inte. Dar voioşia şi sănătatea lui nu finurá mult 
căci căzu Ја pat. 

— „De murit, nu mor, zise, căci Moartea isi tri- 
mete întâiu solii.” 

Imediat ce se făcu mai bine, era iar vesel şi în- 
cepu să trăiască din nou în bucurii. Е 

Dar їпїт'о.2ї îl bătu cineva pe umeri. Se întoarse; 
în dosul său era Moartea care-i zise: 

„Urmează-mă, ceasul plecărei tale de pe lume 
a sosit.” 

— „Сиш, zise omul, vrei să-ţi calci cuvântul? 
Nu mi-ai: promis că înainte de a veni şi a má lua 
îmi vei trimete solii tái? Мат văzut nici unul.” 

— „Тас, zise Moartea, nu ţi-am trimis un sol 
peste altul? Nu veni febra şi te trânti la pat? Nu 
ai avut amefealá? Nu ţi-a vâjâit în urechi? Omul nu 
ştiu ce să mai răspundă şi urmă Moartea. 


Tradusă de Selmar I7. Fernez 
——— ca FFrPsO.— 


E totul farmec! 


Prin ramuri, vântul uşor adie 
Lovind în pomii ce-au înflorit! 

E totul jarmec; totu-i splendoare, 
Căci primăvara iar a sosit! 


Natura toată e рагјитага 

Florile toate arunc рагјит, 

lar mândrul soare când se arată, 
Deschide parcă spre rai un drum! 


Verde'i pădurea ce-a fost uscată 
Și plin e câmpul de floricele 
lar din pădure ca altădată 
Răsună corul de filomele! 


E totul farmec; totu-i splendoare 
‚ “Câmpia 'п verde s'a îmbrăcat 

Și blânde raze bătrânul soare 

Aruncă în câmpul cu flori pictat. — . 

St. Cristofor 


——-vos,huo) 


sE 


PAG. 8. „DIMINEAŢA COPIILOR” 
Desene de IORDACHE călătoria lui Hâplişor 


9) Häplişor și Negri 


Doamne sfinte, ce zărește! 

Stă pe loc si 'ncremeneste, 

E un leu îngrozitor 

Ce-i grái lui Háplisor: 

»Buná ziua, bun sosit, 

Încotro dar ai pornit 2“ 

Háplisor, cam încurcat, 

Îi răspunde speriat: 

„Sunt de-aicea, sunt de-acolo, 

Drumu-mi este ici și 'ncolo, 

Căci sunt tatăl, ba copilul 

Cel mâncat de crocodilul. 

Din Hăplești venit-am eu, 

Zău, mă crede, Domnu Leu, 

Hăplişor, așa mă chiamă, 

Haplea-i tata, Frosa-i mamă.“ 

— „Bravo, bravo, leul zice, 

„Auzit-am pân'aice 

Despre Haplea, despre tine. 

Deci acum îmi pare bine 

Şi sunt mândru, bucuros 

бале” văd, ci dá-te jos. 

Vino să ne sărutăm 

Si frátie să јигат.“ 

Háplisor grăi: „Și eu, 

Incántat sunt, Domnu Leu, 

O, de mult aveam dorinţă, 

Ca să-ți fac eu cunoștință. 

Dar mă iartă, zău, acum, 

Nu mă pot opri din drum, 

Altă dată când mai viu 

În întinsul tău pustiu, 

Stau la tine chiar o lună, 

Îns'acum zic: Noapte bună!“ 

Astea spuse Hăplişor 

S'o porni la drum de zor. 

Merse-așa ca pret d'un ceas, 

Când răsună iarăși glas, 

Ba nu-i unul, ci sunt multe, 

| Stă băiatul са s'asculte, 

+ = | Tot ascultă, tot privește 
Ке ЖЕ ә. 2 Când sub dânsul се zàreste 2 


Pe un arbor sunt urcati 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 
cu balonul 


Zece draci impielitati. 

Toţi sunt negri, unsi си smoală, 
lar ca haine... pielea goală. 
Hăplișor mi-se cruceste 
„Piei Satano!“ 'n gând rostește 
„Ce dihănii-am întâlnit? 
Oare 'n iad am nimerit?“ 
Рос! apasă-iar butonul, 

Se coboară 'ncet balonul 
Drept la pomul cu smoliti, 
Dar de groază 'nebuniti 

De balonul cel din cer, 
Sar ei toti din palmier. 
Dau sá fugá, insá unul, 
Vrând să facă pe nebunul, 
Na, prin cap ce i-a trăznit: 
Cum belciugul l-a zărit, 

De nacelá s'a-agátat, 

"М vànt rámas-a spánzurat. 
Dracii ceilalţi... rog iertare, 
Să vă dau o explicare, 


Nu sunt draci cu coadă, ghiare, 


Ci sunt oameni ca oricare, 
Negri-Arapi, cum li-se spune, 
Fata, trup li-sunt cărbune. 
Ав! sălbatici când văzură 

Pe tovarăș, începură 

După dânsul ca să sară, 
Unu de-altul se-agăţară, 
lute, iute, рап” clipești 

Tot să stai si să-i priveşti. 
Dar viteazul Háplisor, 

Tot râzând de mutra lor, 
Zice: ,Stati, са am eu leacul, 
„Voi cu mine dati de dracul!“ 
Pe buton deci apăsă, 

În văzduh mi-se urcă, 

Dela brâu apoi a scos 

O curea și dă-i frumos, 

“În Harapul cel де-аргоаре, 
Ce nu ştie cum să scape. 
Arde-l, trage-i și-l pocneste, 
Urlá bietul si scrágneste. 


K 
r 
+ 


H Nr. viitor: Hăplișor e ales Impăral. 


Povestire de MOŞ МАЕ | 


РАД. O . 


| 
| 
|. 
| 
F 


NM у 


„DIMINEAŢA COPIILOR! 


după Iohanu Wici.ern 


PAG. 10. 

Puterea rugăciunii 
guit a A atita зр Му ан у A 
Vasul Cornelia. se afla него lungă călă- 


torie." Ajuns în largul. oceanului - Atlantic, departe 


de ţărmul american: de. unde pornise, fu apucat | 


де о furtună înspăimântătoare. “Cinci zile trecurá 
şi tot nu se domolise. furtuna. Toţi se credeau pier- 
dufi şi nimeni nu îndrăznea să se urce pe catarg 
-spre a strânge pânzele, căci. ar я Жу să-şi рше 
viata іп mare prince 5 : £ 


W 


= 


AN 


In cele din urmă, căpitanul vaporului dä ordin. 
unui marinar in vârstă de 15 ani, să se urce sus.” 
Băiatul când primi ordinul, se uită la vârful ca- 
targului, apoi іп jos “spre valurile care aşteptau 
să-l înghită. Se duse 1а căpitan şi ceru voie să se 
ducă până în -cabina sa. Ajuns acolo, se trânti în 
genunchi şi rugă pe D-zeu să-l păzească de priz | 


mejdie. După aceea, se 'ntoarse înapoi spre a-şi . 
face datoria. Nu trecu mult şi toţi îl putură vedea ` 


în vârful catargului, cáci era -cel mai sprinten dintre 


7 marinarii vaporului. * 
Furtuna începu să crească. Vaporul.sálta ca о. 


mige- pe valurile uriaşe. După им“ sfert de ceas 
curagiosul băiat reuşi să dea pânzele jos. Vaporul 


era scăpat. Ajuns jos, marinarul se repezi în ca- 
bina sa şi în genunchi mulțumi bunului Dumnezeu 
că l-a ferit de primejdie; iar când toţi de pe vapor 
vroiră să strângă mâna viteazului marinar, el răs- 


punse: ,,Mulfumi(i Celui de sus, căci el v'a scăpat 
nu eu!” 
Bot 
——— i- -—— 
Curiozităţi 


„Numele lui Maharaja de Gwalior 


La Paris a murit deunăzi Maharaja de Gwalior, 
adică împăratul provinciei indiene Gwalior. A dom- 
nit timp de 39 şi jumătate ani şi s'a urcat pe tron la 
vârsta de zece ani. 

Conform tradiţiilor brahmane, Maharaja de Gwa- 
lior а cerut să fie ars pe rug în Таја mulfimei. 
Nu i s'a satisfăcut însă dorinţa, ci, îmbrăcat în 
hainele de mare ţinută, cu toate decoraţiile şi juva- 
erurile, trupul său а fost ars  intr'un crema- 
toriu modern, iar cenuşa păstrată. 

Vreţi să ştiţi care era numele şi titlurile exacte 
ale Majestății Sale Maharaja de Gwalior? \ 

“Citiţi: \ 

Јпаштеа Sa Locotenent General Mukhtar ul Mulk 

! Shikoh Mostasham-i-Dauran Umtad-ul-Umara Ma- 
ha ahashiraja Alijah Hisan-,,us”-Saltanat . Мајагаја 
Sir Madjo Rao Scindhia Bahadur Srinath Mansur-i- 
Zaman Fidvi-l-Malika I-Mauzam-1 Rafi-ud-Darja-i” 
Ingristan, С. C. S. i С. СУ. О., С. B. E. 

Insá era cunoscut numai sub numirea de Малаға/а 
de Gwalior. | 

—— s — —— 


геі 


— „De ce eşti amărâtă, тата?” 

„Mi-au furat сеје două găini si n'am bani să 
iau a allele!" 

— ,,Sá-ti dau un sfat?” 


— „Dă-mi 
— „Vinde vaca şi cumpără alte găini”. у 
; жжж 4 

. E cuminte 


— „Petrică de ce nu eşti cuminte?” 
.— „Eu sunt cuminte, mamá, da picioarele пи 
vor să se astampere!” 
Trimise de I. Ios.-Bráila 
2 +*+ 
-Un copil auzind pe mama lui zicând că a pierdut 
Мо spune: 


— „Vai ce bine îmi pare mamă, că ai pierdut pro- 


cesul care te mâhnea atâtal...” 
—— oso — — — 


— n 


„DIMINEAȚA COPIILOR» 


PAG. 11. 


7. — (Urmare) 


Câteva firicele de јап: Tot slujba asta o facem şi 
noi cari suntem, cum S'ar zice tăria zidului. 

Un grunzisor de pământ: Tăria zidului suntem noi. 

Fulgul de rândunică: Eu care zburam încă atunci 
сапа v'au adunat rândunelele, ştiu cât aţi fost de 
folositoare toate fărâmile cari alcătuiți cuibul ăsta 
mic, peste care s'a abătut o nenorocire atât de mare. 

Eu. le ştiu bine toate. 

Un grunzisor de pământ: Si le vet sti si та 
bine când vei fi pământ ca noi. 

Scama de уай: la mai Ласер puţin să ispră- 
vească scama de cânepă şi apoi vom vorbi fiecare la 
rândul lui. 


Scama de cânepă: Се să le mai spun? Sor îi 


plictisit ascultându-mă tot pe mine. 

Scama de vată: Rămăseseşi la păsărarii cari mo- 
mesc porumbeii. 

Scama de cânepă: Da, voiam-chiar să vá spun 
o poveste pe care о ştiu tot dela sforile din cărți. 
Dar acum am să mai tac, să las rând altora. Voi 
mai adăoga doar că, ori de câte ori am pus în cum- 
până răul şi binele la care cânepa e chemată să dea 
ajutor oamenilor, tot binele a tras mai greu. 

Eram într'o vreme mâhnit că пат avut о маја 
mai bogată în prefaceri, dar si mâhnirea asta mi-am 
mângâiat-o prin mulfumirea că n'am fost intrebuin- 
fatá la ceva care ar fi putut pricinui cuiva o cât 
de mică durere. 

Fulgul de rândunică: Şi nu mai ai nici un fel de 
dorinţă? 

Scama de cânepă: Ba da, una singură. Aşi dori 
mult să ştiu ce mi s'au făcut fraţii şi surorile... 
Dar iar mă întind la vorbă. 

Scama de vată: Spune, spune tot ce ai pe inimă 
că nu plictiseşti pe nimeni. 

Scama de cânepă: Da, mi-i foarte dor de fraţii 
mei. Mă gândesc uneori şi-mi place că-i văd te- 
sufi într'o traistă agáfatá de prichiciul unei vetre, 
de umerii unui ţăran, sau de gâtul unui cal. Alte 
ori, copleşit de amintiri, mi se pare că ceva din 
mine se desprinde şi dispare prin nevăzut până a- 


v 


` 


junge acolo departe, ре malul bălții lângă care am 
crescut. 

Şi văd un pom stingher, şi la umbra lui o al- 
bioară în care doarme un copil. Copilul e înfăşat 
într'un scutec de pânză groasă, şi în firele scutecului 
îmi recunosc fraţii, iar femeia care pune un snop 
de cânepă la putrezit, e aceiaşi care acum trei ani 
m'a cufundat în acelaş loc pe mine. 

Copilaşul пи" cunosc, dar îl cunosc firele din 
scutec care sunt fraţii mei, şi au sá'l cunoască şi 
slujească şi firele puse la putrezit acum, care îmi 
sunt stránepofi. Si cum le premerg prin nevăzut de 
a-lungul zilelor, de-a-lungul anilor cari stau să trea- 
că asupră-le, mă pomenesc ajuns în pragul aceluiaşi 
bordei... 

Тагапса începe să toarcă ип ішог în care firele 
proaspăt dărăcite tremură încă de spaima dureri- 
lor îndurate in melifá... 

Apoi încet-încet та depărtez de ei şi iar mă 
întorc la mine; 

Era în asfinţit, fusul se învârtea şi eu má Tä- 
suceam încălzit şi poleit de razele soarelui, care 
mă înviorează de mi se părea că stau gata să cresc 
şi să înfloresc iar. 

Pe urmă mi-am dat seama cá amăgirea asta imi 
era pricinuită nu de o creştere ci de o scădere, căci 
сеіасе mi se părea că stă să se înalțe în mine ега 
un pufuşor desprins din iufeala fusului, care se de- 
párta plutind in aer. Si pe másurá ce se depárta si 
se înălța in sus, tot mai sus, in bătaia soarelui, 
părea aci ип gândăcel cu aripi de aur, aci о steluţă 
cálátoare. Si parcá simt incá ce tare má durea gândul 
că nu pot să mă iau după el. 

Imi ргезипјеат pe semne soarta, căci n'am prea 
avut parte de soare în viaţă... 


Uite-acum o lună, după ce fusesem aruncat la 
gunoi, şi pribegeam prin curte târât şi nămoşat, aci 
de nuelele măturoiului, aci de dinţii greblei, până 
m'a găsit rândunica... ştiam bine cât de aproape 
mi-i sfârşitul, şi totuşi eram atât de fericită că 
o mai pot simţi din plin lumina soarelui... 

Multă vreme am râvnit cu durere gândindu-mă 
ce fericite trebue să fie odgoanele corăbiilor, frân- 


РАС. 12. 


ghiile întinse prin curţi şi grădini, căpestrele cailor, 
sforile smeilor... 

M'am mângâiat mai apoi gândindu-mă că şi ace- 
lea erau tot semene de ale mele, şi că trebue să 
fiu mulţumită de soarta lor ca şi cum ar fi fost a 
mea. 

Scama de vată: Da... Da... fiecare să fie mulţumit 
de binele aproapelui şi fiecare să ştie că fără netihna 
unora, odihnă adevărată n'ar fi nicăeri. Asta am 
inváfat-o din spitalul de răsboi in care am călă- 
torit- multă vreme. Са să se privegheze som- 
nul răniților, rămâneau  neadormifi, paznicii si 
ca să li se uşureze la timp durerile lucrau fără 
de odihnă doctorii, şi pentru ca spitalul-wagon să 
poată călători fără primejdie, maşiniştii şi frâna- 
rii se chinuiau poate mai rău decât bolnavii. 

Şi nimeni nu murmura şi nimeni nu se răzvrătea. 

Am stat atâta timp în preajma eroului căruia i 
s'au tăiat picioarele. Nu Гат auzit. niciodată câinân- 
du-se. 

Luptase pentru înălţarea neamului şi era mul- 
tumit. 

Scama de cânepă: Nici eu n'am prea cârtit im- 
potriva sorei, şi nu mă desnădăjduesc la gândul 
că gunoiasul care sunt azi va fi, ca mâine, о fă- 
таёта de putregai fără de nume, irosit în pulbe- 
rea drumurilor. 

Un grunzişor de pământ: In pulberea drumului, 
intr'o glastrá de flori, intr'un răzor de zarzavat 
sau mistuit de foamea unei тате cum am fost eu... 
бі cine stie dacá odatá si odatá nu vei ajunge si tu 
un grunzişor de pământ din peretele altui cuib de 
rândunică. 

Scama de cânepă: Cine poate şti şi cine ar pu- 
tea prooroci?... Ori de câte ori mi sa părut că 
biata-mi făptură pământească е prea neincăpă- 
toare pentru toate câte le puteam cuprinde în a- 
vântârile simţirei, mi-am amintit de ceva pe care 
aş fi vrut să vi-l spun, dar nu ştiu de ce mă cam 
stiesc.. 

Scama de уай: De ce să te sfiesti? Spune! 

Scama de cânepă: Sunt atâtea gânduri frumoase 
pe care ne 5Ніш să le spunem tare până nu пе 
dăm seama cá siniţirea celor cari ne ascultă are 
o cât de puţină asemănare cu a nooastră... 

Trebue să încep prin a vă spune ce legătură e 
între clipele în care mi se părea că simţirea mea se 
avântă dincolo de Nestiut, si covoragul cáruia ii 
datorez învăţătura cea mai ciudată, dar şi cea mai 
înălţătoare asupra vieţelor. Covoraşul despre саге 
vam mai vorbit, fusese adus tocmai din India, şi-mi 
spunea că pe acolo domneşte credinţa că sufletul 
nu piere niciodată, ci doar trece dela o viaţă la 
alta, întrupându-se si reintrupándu-se, când într'o 
făptură omenească, când într'o pasăre, într'o plantă. 

(Va urma) 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


Peștişorul ce-şi iubeşte puii 


Peştii se ouă aşa de mult, încât dacă toate ouăle 
lor s'ar fi prefăcut in peşti şi ar fi crescut, таг mai 
fi incáput іп apă. Insă cele mai multe din ouăle 
lor — ştim cá ouălor de peşte li se zice icre — le 
mănâncă alţi peşti, păsările sau le luăm noi oa- 
menii. Altele, chiar când ajung să se prefacá іп 
peşti, o mulţime din peştişorii aceştia sunt mâncaţi 
de peştii mai mari. 

Este însă un peşte mic şi frumos care nu face 
pe ап decât 30—40 de ouă. Şi ce face са să le 
scape de a fi mâncate? Le pune în gură unde le 
tine până ce ouăle acestea capătă forma de peşti. 
Din cauză că ţine ouă în gură, gâtlejul peştelui 
acestuia se întinde si se subfiazá аза de mult, cá 
printr'însul se pot vedea ouăle. 

Deseori îşi scoate căpşorul deasupra apei,- pen- 
tru ca ouăle să-i fie încălzite de soare. 

Până nu se prefac în peşti, el nu mănâncă ni- 
mic. După ce capătă însă forma de peşti, le dă 
drumul în apă, ca să-şi caute singuri hrana. 

Aceşti peştişori nu se depărtează de mama lor, 
ci se învârtesc mereu în jurul ei, ca şi puii de 
cloşcă. Dacă îi ameninţă vreo primejdie, mama lor 
le deschide gura şi până ai clipi din ochi, ei s'au 
şi ascuns intr'insa. De asemenea, când se lasă поар- 
tea, ei intră din nou în gura mamei lor, ca să doarmă 
acolo. Ei când răsare soarele se duc să-şi caute hrana. 

Din cauză că peştele de care e vorba ţine aşa de 
mult la puii săi, a fost am spesiole c care igi iu- 
beste puii". / С. 


——— вос====>——— 


GHICITORI 
Ce este mare cât o prices si nu valoreazá саї 
о cireaşă? 


(2401) 
Yen жж ж 
Cine face înconjurul casei si nu intră înăuntru. 
(112494) 
жжж 


Două capete, două braţe, patru ochi, 6 раа; 
ghici “ce este? ; 


(192 əd jasy un ) 
ж 


Се ai la mâna dreaptă când mergi ре o stradă? 
(ajodap ui) 


ж ж Ж 


| Се aruncăm în sus rotund si recade cu о coadă? 
(viv әр шәуд ип) 


Ce este lucrul care este totdeauna înaintea noastră 
şi nu-l putem vedea? 
(247S0u угор A) 
Trimise de РаоПо Salvetterro-Craiova 


N 


\ 


i + f ыу 
SN тт. уу о tad df. 72 | 


РАО. 13. 


ITA. 


de Dr. |. C. Drágescu 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


ERETELE s PREPEL 


tezească drumul stăpânitorului zilei. Răsu- 

flarea lor, în chip de aburi străvezii, se 

aşternea pe văi, fluturii îşi scuturau aripile 
umezite de roua nopţii, greerul desteptat ţârâia in 
iarbă, cântu-i monoton poate tot atât de vechi caşi 
lumea, muncitorul harnic pornea de-acasă spre a-şi 
urma pe ogor munca întreruptă în seara trecută, 
iar in holdă răsuna strigătul de „pitpalac, pitpa- 
lac!": era ргере а care îşi rostea rugăciunea. 

„Pitpalac, pitpalac”, răsună din nou chemarea, 
când iată un erete trecu în zbor falnic pe deasupra 
lanului de grâu. Cântecul prepelifei îl făcu să se 
abată din drumul său şi făcând câteva rotiri dea- 
supra locului unde răsuna glasul ei, îi zise cu glas 
duios: 

— Ce dulce e cântecul tău şi cât де mult m'a 
înduioşat! Vino la marginea holdei să stăm puţin 
de vorbă. Mai alaltăieri te-am văzut o clipă şi te-am 
găsit atât de frumoasă, încât de atunci o dragoste 
inflácáratá a pus stăpânire pe mine. Nu am li- 
niste nici ziua mici noaptea. In toate zilele am 
trecut pe aici de mai multe ori, dar tu, crudo, 
nu te-ai mai arătat. Vino numai о clipă, lasă-mă 
să admir desăvârşirea trupului tău grásuf şi, ro- 
bit pe veci, să mă închin ţie ca unei zâne. 

— Sunt frumoase vorbele tale, răspunse prepe- 
ре фа; cunoşti meşteşugul vorbirei alese si ispiti- 
toare. Ti-asi asculta rugămintea, dacă nu mi-ar Н 
frică, si agi veni lângă tine... 

— Dece ţi-e frică? Sunt eu urit? Nu-ţi plac? 

— Eşti frumos, eşti falnic, eşti puternic. Dar 
mă îngrozeşti prin ghiarele tale ascuţite, prin cio- 
cul tău de fier. De aceea ifi zic: 

Ва, erete, bà, 
Nu voi asculta 
De povaía ía, 
Chiar dacă mi-ai dà 
Soarele si luna, 
Cerul şi cununa 
Vesnicei vieți. 
— Cât eşti de crudă, dragă prepeliţă! Află са 
ПОЉУ у ат ghiarele ascutite са за та pot prinde si tine 

p W a Qa >> АЗЫ; pe ramura unde та asez, spre а mă putea odihni 

АМҮ A шүу? 7 МИД зї dormi; cá am ciocul puternic spre а mă apăra 


împotriva duşmanilor. 


у = orile ісі părăsiră palatul lor de flori si 
Z inaintará ре сег сшедапа stelele са sà пе- 
Ж 


~ 


54 УСУ “ 


"ex 


— 


PAG. 14. 


— Se vorbeste mult de lácomia 5і cruzimea ta. 
Esti invinuit cá nu ai inimá. 

— Duşmanii neamului meu au iscodit si aceste 
legende. Inima-mi e dimpotrivá, largá, fragedá, sim- 
fitoare la toate durerile. Pune-má la încercare, ce- 
re-mi orice jertfá cu putintá si eu o voiu face pen- 
iru nemárginita dragoste pe care o am pentru tine. 
Imi place sá zbor ceasuri intregi peste cámpii si 
codri, vázduhul má atrage ca о prăpastie, simt 
un fel de befie cánd plutesc in aer. Ei bine, re- 
nunf la toate aceste pláceri, primesc a trăi pe pá- 
mânt, ascuns in lanurile de grâu, numai ca sà 
iiu veşnic lângă tine. 

— Despre, bunátatea inimei tale m'am incredin- 
iat acum câteva zile, când trecând pe aici tineai 
în ghiare o nenorocită de vrabie care tipa desnă- 
dăjduită. Te-ai aşezat pe copacul din apropiere, 
ai sfágiat-o cu cruzime şi ai mâncat cu lăcomie pă- 
săruica. Mi-ai dovedit atunci îndeajuns bunătatea 
inimei tale са să nu mai pot crede în vorbele-ţi 
amágitoare. 

— Dar am pedepsit-o pentru cá imi era duş- 
maná, 

— O vrabie mică şi slabă nu înţeleg cum ar 
putea fi duşmana unui erete puternic ca tine. - 

— Wa bárfit. 

— Ei şi?... Eu din fapta ta nu trag decât un 
învățământ: cei mici şi slabi nu trebuesc să aş- 
tepte milă şi dreptate dela cei mari şi puternici. 
Noi doi nu suntem făcuţi unul pentru altul: tu 
eşti rău şi crud, eu bună şi blândă; tu eşti drama 
aerului, eu sunt armonia holdelor. Du-te în văz- 
duhul pe care îl stăpâneşti şi lasă ogorul acesta 
paşnic şi lipsit de zárile întinse trebuincioase a- 
vânturilor tale, mândrule erete. 

Eretele se burzului de ciudă, îşi plescăi ciocul 
cu furie, aruncă prepeliţei o privire însângerată de 
ură ucigátoare, apoi, într'un fâlfăit măreț de a- 
тірі, se ináltá în văzduh şi pieri urmărit de „pit- 
palac"-ul voios al prepelifei. 

In. clipa aceia, casi cum intinderea intreagá a 
câmpiei, si crângul si tufişurile, s'ar fi desteptat 
slobode la viaţă, tot neamul pásáresc îşi umilă gât- 
lejul şi-şi începu concertul. Ciocârlia se inálfá în- 
drăgostită spre soarele care răsărea. Mierla şueră 
pe creasta unui stejar bătrân, cupletu-i glumeţ. Pi- 
ţigoiul ciripi lângă cuibul puilor lui. Scatiul, as- 
cuns într'un іші, isi aruncă ploaia de diamante, 
îşi înşiră mărgăritarele, risipi în aer sunete crista- 
line, pline de fantezie şi de lumină. Şi în concer- 
tul acesta strălucit, între ţipetele de bucurie si mur- 
murele de mulţumire, se auziră tot soiul de sus- 
pine melodioase, inflorind in lumină, ca si cum 
о inimă de pasăre n'ar putea cuprinde atâta fericire. 


А .. Dr. I. C. Drágescu 


—— — oo — — — 


Ve» voaye y 


= „DIMINEAȚA COPIILOR” 


incendiul şi diamantul 
и După Krilov 


Un incendiu izbucni la miezul nopţii, aprinzánd 
clădirile de prin prejur. In zăpăceala născută їп 
pierdut un diamant. 

Focul îi zise: ,Neinsemnatá ifi este strălucirea, 
şi e greu să te deosibească cineva de o bucată de 
sticlă sau de o picătură de apă, când eu sau soarele 
le luminăm cu razele noastre. Eşti atât de neîn- 
semnat, că un fir de păr e în stare să te întunece, 
pe când eu cuprind în furia mea clădiri întregi. 
Vezi că-mi bat joc de sforfárile oamenilor şi in- 
ghit tot ce-mi ese în cale, băgând în toţi sperielii 
împrejurimile.” 

-- Strălucirea mea e slabă, îi răspunde diamantul, 
însă nu-i vătămătoare, nimic nu-mi se poate imputa. 
Razele mele nu supără decât invidia. Tu străluceşti 
însă nimicind totul, şi vezi cum toţi se silesc să te 
stingă. Cu cât eşti mai furios, си atât fi se apropie 
sfârşitul. 

Intre timp lumea începu să stingă flacărea cu 
mai multă râvnă şi spre dimineaţă numai fumul 
şi mirosul greoiu mai vorbiau de cele întâmplate în 
cursul nopfei. Diamantul fu însă găsit şi deveni 


cea mai frumoasă podoabă a coroanei împărăteşti. 
Tania МУ F.-Bacău 


— ss 
„Marioara si origina munților. 
“Marioara face movilițe de nisip; deodată se o- 
preşte şi o întreabă pe mama: 
-- ,Máicufá, cine a făcut munţii?” 
— Bunul D-zeu, drăguță! 
-- Vai, că mult a mai trebuit sá care! 


* * * 
Ми итеса profesorului. 
Unchiul: — Ei Ionele, cum o duci cu învăţătura? 


E mulţumit profesorul de tine? 
Ionel. — E foarte mulţumit! Mi-a spus са dacă о 


să învăţ tot aşa, mă tine si la anu tot in clasa lui. 


De mar їі mulţumit, mi-ar da numai decât cu pi- 
ciorul. 
Trimise de 1. C. Anescu-Octiuri 
жж 


Tatăl: — Cât e ceasul, Victor? 
Victor: — 7 fix. - | 
Tatăl: — Păi, nu vezi та са е douásprezecd 
fără 5? 
„Victor: — Păi, da tată, 12—5 nu fac 7? 
Trimisă de Narcis Penchas-Loco 


бұ» 
etf 


"d "ga" .. 
De vorbă cu cititorii 

Ad. Av.-laci.— Se poate са tocmai d-ta, domnişoară, 
să compari, іп gluma ce ne-ai trimes, ре cucoane cu..., 
uite că ne Jenàm să scriem cu ce le ai comparat? Cine. 
ştie unde ai citit-o glunia aceasta. care numai haz nu 
are, şi te-ai apucat să o copiezi. Zău că n'ai faent bine. 

1. P.P:oaşti. — Băiatul marinarului” (iar nu Marina- 
ruiui) este^o bucată bunișoară care arată că mai târ- 
ziu, bine înţeles dacă muncesti, vei putea să scrii fru- 
mos. l'eocamdată te stătuim să citeşti si să te [ormezi. 

Ian. Ad.-Chişinău. — „Din nou la şcoa:ă: e o poezie 
destul de reuşită, dar până îi vine rândul să o publicăm, 
şcoala.e de mult începută. „Porumbiţa: are unele ver- 
Suri cari strică efectul. De pildă „Cu gând de suve- 
гапа“ (71). „Şi i admirând virajul“ în ioc de „Admirân- 
du-i vira'ul:. Totuşi, mai trimite, căci recunoaștem cu 
bucurie că ai talent 

Сг. Tr -T. Măgurele. — Iti publicăm gluma, dar bucata 
„Câinele dela mânăstire“ ne a fost trimisă și de alti 
Se vede că e luată dintr'o carte de şcoală, ceeace în- 
seamnă că e destul de cunoscută. 

Cât de mult s'a înşelat! — Un cititor ne scrie: ,Vá- 
zând că aveţi nevoe ue cât mai multe poezii, am făcut 
еп“. Nu se putea o închipuire mai greşită decât acea- 
sta. Oare n'a citit acest colaborator voluntar că aproape 
nu e număr în care Sá nu Пе rugăm să nu ni-se trimită 
poezii, căci navem ce facecu ele? Primlm аза de multe 
poezii, că am putea scoate ncmere. întregi din revistă 
înwersuri şi tot să prisosească. : 

Ot. 58 -Galaţi. — „Două convorbiri“ (iar nu Convor- 
biri) este о bucată în genul bucăţilor cari sunt destul 
de numeroase în cărţile de c'tire. Pe lângă aceasta nici 
n'ai spus din ce carte şi după care autor german ai tra- 
dus-o. Deci, cu regret, nu se publică. 

Aur. L.-Loco. — Pseudonimul ales de d-ta nu merge. 
De агетепеа şi fabula „Rău faci“ nu merge din cauza 
versurilor slabe. Care-e nevoia ca neapărat să scrii în 
versuri ?. 

Р- V. Brăila. — In poezia „Mamei Mele* ai versuri 
de о lungime neobișnuită si cari ingreuiazá citirea 

Tib. Cal. Loco. — Cum 7 Zici că e de d-ta vechea, 
frumoasa şi cunoscuta poezie „Câinele soldatului”, poe- 
zie pe care пісі n ai copiat о fără greșeli 2 Tinere, asa 
ceva nu e bine 

P. B. ТЛ. — Cântec de leagăn, este destul de reușită, 
dar am publicat foarte multe poezii în genul acesta. 
Te rugăm, trimite cu alt subiect. : 

P. H. Loco — „Bunicul şi Moara“ e o poezie drăguță, 
dar prin torma ei o găsim ma! nimerită pentru o revistă 
hterară, decât pentru o rev stă de copii. 

Br. V. Şt. Galaţi — Dece ne rogi să-ţi publicăm bucăţi 
pe cari le ai copiat din alte cărti sau reviste? 

V. Şt. — +M niatură de Primăvară . Dar noi am intrat 
în toamnă. бі dacă ai sti câte poezii avem! 

S. S. ІЛ. Craiova. Credem că ţi-am răspuns la rubri-. 
ca aceasta despre bucata „Lăcomia“. Jocurile cuvin- 
telor în cruce sunt prea grele pentru cititorii noştrii. 

El. б. Loco — Să lăsăm să se reverse „Zori de ziuă“ 
şi să ne obișnuim a ne scula de dimineaţă. 

DOC — —--» 


ый: жж 


РАС. 15. 


In contra ftifosului 

Intr'un sat, funcțiunea de doctor era îndeplinită 
de ип om, care habar n'avea де medicină. 

Intr'o zi, fu chemat la croitor, care se imbolná- 
vise. Doctorul il cercetă “си deamănuntul şi găsi că 
croitorul e bolnav de tifos. In contra acestei boli, 
porunci să-i dea bolnavului şuncă. De ar vrea ori 
nu — să-i se bage cu de-a sila în gură. Peste câtva 
timp femeia croitorului veni la doctor, căruia ii mul- 
tumi călduros pentru vindecarea minunată a. băr- 
batului ei. 3 2%. 

 Intr'o altă zi se imbolnávi si cismarul. Doctorul 
găsi aceiaşi boală са şi la croitor şi îi dădu cisma- 
rului acelaş leac — şuncă. Seara, femeia bolna- 
vului veni la doctor plângând cu lacrimi mari şi 
văetându-se că i-a murit bărbatul. După ce o linişti, 
spunându-i că-şi va găsi un alt tovarăş al vieţii, 
doctorul scoase carnetul său şi înscrise cu o mutră 
serioasă: „In contra tifosului e bine de dat şuncă 
numai croitorilor, însă nu şi cismarilor”. 

Din ruseşte 42 Mira Han-Galati 
———— h YFc<k= 


GHICITOARE 


Nimeni si cu cineva, 
Au intrat intr'o casă. 
Nimeni а esit ре geam, 
Cineva pe иза. 

Cine a rămas іп casă? 


е. 


ç кеі (222.75 27371419 ) 
Trimisă de Vâlsan б. Costicá-Cozasu 


Profesorul: — Ionel, cine а fost Columb? 
Ionel: — O pasăre. 

Profesorul: — Вада de seamă, Ionel, te înşeli. 
lonel: — О nu mă înşel, d-le profesor. Мај 


auzit oare vorbindu-se... de „Ош lui Columb”? 


Trimisă de E. Romanescu-Sirchaia 
қ š жжж 
D. Popescu trimițând pe fiul său la un prieten 
din Bucureşti, îi spune: 
— „Să ştii cá іс va primi foarte bine, spune-i 
că eu sunt tatăl, dar nu uita să adaugi că tu esti 


Ни! meu.” | 
Trimisă йе 6. Harabagiu-Loco 


Lucrul plănuit, е ре jumătate isprăvit. 
k** _ = 


Prin muncă cinstită, omul se ridică. 


s.. 
Cine nu lucrează, boala "1 încuibează. 
— a === 


^ue т gus 


"ed 


[\ 


1) Ha! һа! ha! Ce noroc cá nu m'a văzut ni- 
meni când am intrat în casă! Aşa se gândea Mână- 
Lungă, vestitul һофотап când se ascunse în sobă. 
Asteaptá acolo până ce coana Lucreția trecu in 
odaia alăturată, iar apoi, eşind din sobă, începu 
să caute ceva de тапсаге!... 


5) Cine, Doamne iartă-mă, mi-a mâncat frumu- 
sete de friptură? Ei, comedie ca asta! Da' cine să 
fi intrat în casă, că doar p'aci fuseiu tot timpul?! 
Vezi dumneata "татрјаге! Zi, rámásei nemâncată? 
Binee... 

4) Cel puţin să fac ceva foc, zice С'оапа Lu- 
стеђа. 


рн лт 


2) Tii! Ce friptură gustoasá! Trebue за Не de 
curcan. Uite şi-o sticlă de vin!. Ce mai chef о să 
trag!... 1198 

După се mă satur bine, intru iar în sobă şi-i 
trag un puiu de somn până ce toţi ai casei se vor 


culca... pe urmă o iau la sănătoasa. 


De таг aprinde focul, se gândeşte Mână-Lungă. 

5) Voi vedeţi ce s'a 'ntámplat? 

6) ... Ce arsură! Mă ustură şi acum băşicile... 
Noroc numai că acum stau la răcoare. Şi ce curcan 
gustos! 

P. U. Rice 


—- ——cc- Y 


O сопаше 


Ciocolata mă încântă, 
Mai mult decât o jucărie, 
Insă numai „Suchard” 
Căci bună trebue să fie. 


— — Pv ^»/Á— ELLZLLZEGIT ZA 
Banul muncit nu se prápádeste. 


жж 
Cine пи crutá рагаца, nici de galben пи i-e milă. 
ж * ж 
Unde ţi-e gândul acolo ţi-e si capul. 


Vând mare ocazie, un album de mărci Schaubek 
permanent cu toate cont.nentele. 

Mi-au sosit albume de mărci Schfanenberg formate 
mari. 

Vând 200 mărci străine bune cu lei 60 conţinând 
mărci continentale, colonii şi diferite mărci europene 

Vând reviste de mărci cu adrese pentru făcut 
schimb cu toate continentele, preţul unui asortiment 
de 4 reviste diferite Lel 20. 


L. Zuri. B-dul Maria 5 Etaj 1. Bucureşti. 


Cine stie carte are patru ochi. 
жжж 


Fierul cât de tare, tot la foc se 'nmoaie. 


PIE A = А 
REVISTA SĂPTĂMÂNALĂ 
Dingcron: N. BATZARIA 


DINER 
ANULUI 


4 


— „Ваа, та veselesc, căci revista îmi citesc“. PREŢUL 4 LEI 


РАО. 2. 


Dacă ne-am îndrepta greşelile! 


O cititoare ne scrie: „Ма trimit si eu resolutiile 
jocurilor”. Este bine? De sigur că nu. Se zice ,,solu- 
țiile” sau şi mai bine dezlegările, ceeace este si 
mai româneşte. Dar ,,ғезо/а ” nu înseamnă nimic? 
Bine înţeles cá da. Inseamnă „лосатт". 


Ceva despre Andersen 


Luna trecutá s'au implinit 50 de ani dela 
moartea Іш, Andersen (numele său întreg este 
Hans Cristian Anglersen), vestitul scriitor din care 
am dat şi vom mai da bucăţi. De fel din Danemarca, 
Andersen a fost fiul unui cizmar sărac. In copilăria 
sa a încercat diferite meserii, până când s'a dedat 
cu totul literaturei in care a ajuns nemuritor prin 
poveştile sale, traduse în toate limbile din Europa, şi 
prin altfel de scrieri. А. fost un om foarte muncitor 
şi i-au plăcut nespus de mult călătoriile. 


Dacă ar învia un om din vechime! 


„Ar crede că visează şi bietul от nu s'ar du- 
meri în nici un fel, văzând că totul e cu desăvârşire 
altfel decât în vremurile vechi. Ar vedea trenul si 
i-S'ar părea vr'un balaur ce vine sà înghită lumea. 
S'ar speria văzând cum merg, fără să Не trase. de 
cai sau de boi, automobilele sau vagoanele: tram- 
vaielor electrice. S'ar cruci si ar zice: „Piei, Satana". 
51 de geaba ne-am căzni să-l convingem că putem 
vorbi, cu ajutorul telefonului, cu oameni cari sunt 
departe de tot în alte oraşe. Ar crede că vroim să ne 
râdem de dânsul. Dar când ar vedea aeroplanele 
şi aviatorii sburând cu ele! Dar seară, după ce se 
tace întunerec, când ar vedea că e deajuns să în- 
vârtim un buton şi să facem lumină — о frumoa- 
să lumină electrică! Zău că nu . sunt mici progre- 
sele omenirei. ` 


Мапсаїі puţin, màncati incet 


Mulţi» dispeptici (oameni cari mistuie rău tot се 
mănâncă) ar putea să se vindece fără medicamente 
dacă ar pune în practică două precepte: vechi: 

1) Să mănânce puţin; 

2) Să mănânce încet. 

A mânca puţin înseamnă a nu încărca stomacul. 

А mânca, încet, înseamnă a face o bună digestie. 

Nu citiţi niciodată la masă. 

Adam 


TOATE 9 AMESTECATE 


„DIMINEAȚA COPIILOR 


Cum” sunt ,,Pieile roşii“ din America 2 


Scriitorul rândurilor de faţă a văzut vreo câţiva ti- 
пегі din rasa ,Pieilor Roşii”. Nu în pădurile sau 
câmpiile din America unde n'a fost, ci intr'un oraş 
mare din Europa, adică la -Paris. Tinerii. aceştia, 
îmbrăcaţi asa cum ne imbrácám noi cei dela oraşe, 
erau.., пісі *пи bánuifi ce: studenţi la Universita- 
tea dela Paris. ІпаЦі de statură, voinici si lafi in 
spate, nu erau propriu zis rosii la fatá, cum nu sunt 
galbeni nici chinezii sau-japonezii, ci oachesi, bă- 
tând ceva în arămiu. Diferă aşa puţin de noi cei de 
rasa albă, că dacă nu ţi-s'ar atrage atenţia, ai trec€ 
pe lângă dânşii, ba chiar te-ai uita la dânşii, fără 
să-ţi treacă prin gând că ai înaintea ta nişte oameni 
despre cari am citit sau am văzut la cinematograf 
atâtea minunăţii. E 


Tara automobilelor 


Fireşte cá e St.-Unite!... In 1916 funcționau 400 
fabrici de camioane automobile, іп 1917 numărul 
lor crescu la 550, azi nu le mai stiu nici americanii 
numărul. 

In 1917 ға fabricat 1.814.988 camioane automo- 
bile. 

In 1925 s'a fabricat un număr mai mare în pri- 
mele 6 luni. 

In America se fabrică acum 1 automobil în fie- 
care secundă. 


Câte oase äre omul ? 
In trupul nostru se găsesc 198 oase, anume: 


Coloana vertebrală 24 oase 
oasele şezutului QE 5» 
craniul ND S 8 „ 
faţa 14 5 
osul limbei ` Xen, 
coaste si stern Uk 257 
membre superioare 64 , 
membre inferioare 60 


Ce bine е за ne păstrăm toată viaţa ` сеје 198 
oase intregi! 
Faust ` 
— — — —-———  -.— ----- 
Сапа te-a înşelat cineva odată, e де vină el; 
când te-a înşelat а doua oară, eşti de vină. singur. 
* %® ж 


Inegrind ре altul пи te albeşti pe tine. 


„DIMINEAŢA COPIILOR» 


PAG. 3. 


DIMINERTR COR: iLOR 


REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA : 
BUCUREŞTI. - STRADA SÁRINDAR 9-11 BUCURESTI. - TELEFON 6/67 


ABONAMENTE: UN AN 
: SASE LUNI 
27 SEPTEMBRIE 1925 


150 КЕ! 
80 , 


UN NUMĂR 4 LEI 
IN STRĂINATATE DUBLU 
Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


Legenda cufundarului 


os Antohi bătrânul meu prieten, mi-a spus 
într'o vreme povestea cufundarului neso- 
cotit. 

Moş Antohi e ип moşneag bun са azima 
caldá, şi sfátos precum ereau odinioară bă- 
Multe poveşti mi-a spus el, în vremea co- 
Eu am 


trânii. 
pilăriei mele, care de care mai minunată. 
să caut să vi le spun pe toate câte el mi le-a pove- 


stit, căci e tare bătrân moşneagul şi mâine poi- 
mâine, о să 'nchidă ochii, s'ar fi păcat за n'aflaţi 
şi voi poveştile minunate, cari mi-au legănat co- 
pilăria. 

Ат să 'ncerc, dar de bunăseamă că пат să pot 
să vi le spun întocmai, căci avea moşneagul un dar 
la povestit, precum puţini is pe lumea asta. 

Cam aşa sună legenda cufundarului, pe care mi-a 
spus-o într'o zi când Гат aflat în toane bune... 


- In vremi străvechi, pe când Isus feciorul Sfintei 
Mării, era un băetan de vreo zece ani, se afla lângă 
casa lor un loc împrejmuit de stufării sălbatece 
prin cari mişunau sálbátáciunile spárioase, şi peştii, 
în cârduri de felurite neamuri. Aci venea Isus în 
fiece dimineaţă, şi dădea cu undifa. 


Tot în acel loc mai venea şi un băietănaş cam 
cât pruncul Isus, un rău де. copil, feciorul unui 
Clurar. A 

Intr'una din zile, Isus şedea ре malul lacului şi 
prindea peşti. Soarele eşea din ape, ca un taler uriaş 
de jeratec, răspândind lumina sângerie pe întinderi, 
Ciocârliile piruiau molcum, în văzduhul plin de ră- 
coarea dimineţii. Isus erea fermecat de atâta frumu- 
sete, şi nici nu lua seamă că feciorul ciurgrului 
sosise, si se asezase la locul lui, privindusl pe sub 
sprâncene. Si cum stăteau aşa, Isus prindea din 
belşug, ре când răul de alături nu luase: măcar un 
ciortănaş. Năcăjit, într'o vreme, feciorul ciurarului 
grăi: 4 


de Radu Boureanu 


Da bine mái, cat ai tu de gànd ва stai aci! 
nu vezi că-mi sparii pbştii?... 

Nu-ţi fac nici un rău răspunse Isus 
s'apoi.. pământu-i a! tuturor, pot sta si eu aci... 
lată cât de mare-i malul lacului... 

— Aşa? — răspunse înciudat răutăciosul, şi unde 
se repezi la Isus, şi-i smulse undifa şi peştii, svâr- 
lindu-i în adâncul apei... : 

- Du-te şi-i catá ácum, iată cât де mare-i locul! 

Isus porni plângând la тата-за, care tocmai 
venea să-şi cheme pruncul la cină. 

Fecioara Maria, aflând pricina, grăi către rău- 
tatea ciurarului: 

Da bine mái băiatule, ce rău ţi-a făcut copilul, 
de nu-i dai pace?... 

Insă nebunul nici gând n'avea să dea socoteală 
Prea sfintei, şi porni s'o suduie şi pe dânsa. 

Prea sfânta nu zise nimic, dar a doua zi, când 
Isus veni la locul său obişnuit, cam temându-se 
de nebunul de ieri, nu-l mai văzu. Ci pe apă, în faţa 
lui Chiar, dădea târcoale un soi de pasăre mo- 
(аға, care dih când іп când dădea afund, ca si 
cum ar fi cătat ceva. Păsă-mite, era feciorul ciura- 
rului blestemat de Sf. Maria, să caute lucrurile 
pruncului ei, până le-o găsi. 

Insă putea să le caute mult şi bine, căci iasmele 
bălții, le luaseră si le ascunseseră departe in afun- 
durile pământului. 


a 


Radu Boureanu 


—— — 00 00 — 


ЈЕ mai bine să întrebi de două ori decât să gre- 
şeşti odată. 
жж ж 
Gardul făcut din mărăcini, e mai tare decât даг- 
dul făcut din scânduri. 
* + 


Cine dá din mâini пи se înneacă. - 


„DIMINEAŢA COPIILOR” 


— Poveste din Maroc — 


dată, intr'o pornire de mânie Obeid-el-Kelbi, 
un şef arab, ucise cămila unei sármane fe- 


mei anume 'Anina, care trăia sub ocrotirea 
şeicului Abu-Abbas. 


Amina veni şi se aruncă la picioarele 
ocrotitorului său şi-i zise: 

„Stăpâne! Toată averea mea nu era decât o biată 
cămilă; ea mă nutrea cu laptele său şi îmi da un 
unt gustos pe care-l vindeam. Acum nu-mi rămâne 
altceva de făcut decât să mor de foame. Obeid te-a 
insultat, pentrucă n'a respectat bunul protejatei 
tale”. 

Linişteşte-te, răspunse Abu-Abbas, vei găsi 
aci toată hrana ce-ţi trebuie; iar eumá voi răzbuna 
de insulta ce mi-a fost adusă”. 

Trebuie să se ştie că Arabii socotesc insulta a- 
dusă străinilor primiţi sub acoperişul Тог ca mult 
mai grea decât aceia făcută lor înşile. Abu-Abbas 
se folosi de prima întâlnire cu Obeid, pentru a-l 
înfrunta şi după o scurtă luptă il ucise. 

Moartea acestui şef, vestit ca cel mai mare vi- 
teaz al tribului Beni-Berani, ii intáritá адапс, mai 
ales când aceştia auzirá cá Abu-Abbas, pentru са 
sá scape de furia lor, s'a refugiat la curtea Califului 
(impáratului) El-Mansur. 

Amru, fiul lui Obeid jurá sá rázbune moartea 
tatálui sáu. 

„Voi merge până la Calif, strigă Amru şi ni- 
meni, oricare ar fi puterea sa, nu má va impiedica 
de a pedepsi pe ucigátorul tátálui meu!" 

Tânărul şef al tribului Beni-Berani, pe care nici 
El-Mansur, nici Abu-Abbas nu-l cunostea, se duse 
la curtea Califului si fu primit sub cort in clipa 
cà acesta se aşeză la masă împreună cu Abu- 
Abbas şi îu şi el rugat să rămâie la curte. 

Amru-ben-Obeid era un tânăr foarte chipeş şi a- 


trăgător; nimeni nu ştia să povestească sau să cânte 
mai frumos ca el, vechile legende ale Marocului; аза 
că puternicul calif prinse mare dragoste de dânsul. 

Abu-Abbas prinse picá pe acest stráin si cáuta 
mereu sá-l ráneascá cu vorba pentru a-l sili sá se 
lupte cu dânsul. 

Intr'o zi când de faţă cu Califul, кейбірі: lui 
Obeid acoperea ре Amru си batjocurile sale, acesta 
nu mai putu să se stăpânească şi-i strigă: 

„A sosit timpul să spun că eu sunt fiul lui Obeid 
el Kelbi, şeful Ben-Beranizilor pe care tu l-ai asa- 
sinat pentru o cămilă. Am venit aici pentru ca să-l 
răzbun. 

- Cum, răspunse Abu-Abbas rânjind, in Лос să- 
mi mulfumesti, căci numai prin mine ai ajuns atât 
de tânăr şeful unui trib atât de puternic!” 

Acest răspuns îl întărită mai mult pe Amru, care 
se sculă zicând: 

„Stăpâne! nu voiu lovi pe acest ticălos după 
cum ar merita, pentrucă este oaspetele tău; dar dă-mi 
voe să plec. Cred că o să înțeleagă că toţi o să-l 
socoteascá de las, dacă nu vine să se lupte cu 
mine!” 

` Califul se retrase spunarid: | 

„Această ceartă trebue să se isprăvească după о- 
biceiurile neamului nostru”. 2 

Abu-Abbas înţelese că trebuie să se îndepărteze 
dela. curte şi să nu se mai bizue pe protecţia cali- 
tului. Indată după aceasta seicul se aruncă ре cal 
impreună cu câţiva insoţitori şi porni în spre pustiu. 
Curagiosul Amru se puse numai decât їп urmărire 
care ига mai multe zile, deoarece Abu-Abbas cu- 
cunoştea mai bine această parte a Marocului decât 
şeful Beni-Beniranzilor. 

Intr'o seară, acesta obosit de drumul care ţinuse 
toată ziua, se opri împreună cu ingrijitorii săi, 


s 


„DIMINEAȚA COPIILOR" 


într'um duar (sat de arabi). Intră іп cel mai. fru- 
mos cort şi ceru ospitalitate pentru la noapte. Stă- 
pânul fiind plecat cu războinicii săi, sofia sa il 
primi pe tânărul străin, dându-i adăpost şi mâncare 
atât lui cât şi tovarăşilor săi. 

Pe la mijlocul nopţii se auzi un mare sgomot: 
călăreţii se opriră inaintea cortului si intrară nu- 
mai decât. 

Acesta era Abu-Abbas care se 
şi cortul era al lui. 

La lumina torfelor aprinse de servitorii săi, el 
recunoscu intr'un colt pe Amru adormit pe un covor. 

Prima sa mişcare іш de a pune mâna pe suliță, 
dar se retinu şi se duse să se odihnească intr'altá 
parte a cortului. 


întorcea іп duar 


PAG. 5. 


A doua zi de dimineaţă, Amru rămase inmár- 
murit văzând pe duşman înaintea sa: 

„Ai primit adăpost la mine, zise acesta; eşti oas- 
petele meu; viaţa ta este în siguranţă atâta timp 
cât îţi va plăcea să rămâi aici”. 

Amru fu foarte mişcat de această mărinimie. 

„Tu ai ucis pe tatăl meu pentru a apăra drepturile 


ospitalităţii; azi imi laşi маја supunându-te ace- 


lorași legi; recunosc cá esti un adevărat credincios. 


. De aci înainte nici o ură să nu mai Не іпіге поі”. 


Cei doi Arabi işi strânseră mâna şi din acea 
clipă deveniră cei mai buni prieteni. 


Din frantuzeste de 0. de Cantelar 


Nicuşor pozmnasul 


Nicuşor e un băiat 

Се învață binişor... 
Intro zi l-a întrebat, 
Astfel domnu "nvățător : 


„la ascultă, Nicuşor, 
Uni ştii lecţia ce-am dat?” 
— „О știu, domnu "nvățător!... 
„Toată ziua-am învățat...” 


„Foarte bine, iată-ți pui 
„Nota zece по catalog, 
„Dacă tu jrumos îmi spui, 
„Stii pe rând, — аға te rog, — У 


" 


„Pe cei раби-еуапрће и... 
— „Ра... da... da, ei аш fost trei: 
„Unul se numea loan, 

„Altul se chema Matei!.... 


N G. Mihàilescu-R.-Sárat 


» 


РАС. 6. 


Un spânzurat norocos 


„Un om cinstit şi cum se cade avea un fiu pe care 
ar fi fost mai bine să nu-l aibă, căci fiul acesta 
era un ticălos şi un trântor. Când omul cel cinstit 
simţi că i-se apropie sfârşitul, îl chemá pe fiul 
său şi-i vorbi în felul următor: „Să nu crezi că 
am să-mi pierd vremea, dându-ţi sfaturi ca să-ţi 
schimbi purtarea. O viaţă întreagă am încercat şi cu 
bine şi cu răul, ca să fac ceva din tine, dar a fost 
de prisos. 

„Ştiu de pe acum ce se va întâmpla дира тоагіеа 
mea. Vei cheltui în petreceri si ticăloşii tot ce-ţi 
las, te vei apuca de hoţii, vei săvârşi poate şi omo- 
ruri, iar sfârşitul sfârşitului va fi că ori vei fi spân- 
zurat, ori te vei spánzura singur. Wam gândit- însă 


să te scutesc de ruşinea de a fi spânzurat în piaţă, ` 


socotind: cá e mai cinstit să te spânzuri singur şi 
intr'un loc unde nu te va vedea nimeni. 

„De. aceea, in odàita de sus, acolo unde strângem 
vechiturile, ţi-am şi pregătit tot ce- trebue: am bătut 
un cuiu mare si de dânsul am atârnat o frânghie 
foarte solidă. Te rog, prin urmare, să-mi împli- 


neşti dorinţa- aceasta şi să te spânzuri cu frânghia. 


ce ţi-am cumpărat.” 


Putin după aceasta bătrânul inchise ochii pe ve- 


cie. Cât despre fiul său, se purtă cum îi prezisese 
tatăl. Cheltui pe petreceri si ticăloşii tofi banii, 
vându tot ce se putea vinde, însă mai înainte de a 
se apuca de hoţii şi de a săvârşi moarte de om, 
îşi zise că tot e mai bine să meargă să se spânzure 
singur -şi în chipul acesta să împlinească si .do- 
rinta tatălui sáu.: 

Se duse, aşa dar, іп одаца іп care erau pregătite 
cuiul şi frânghia, îşi trecu laţul de gât, dar сапа 
vfu să tragă şi să se lase în jos, ce să vezi? Scân- 
dura in care era bătut cuiul se desfácu din tavan, 
căzu jos, iar din tavan se porni câ o ploaie de gal- 
beni de aur şi de alţi bani de argint. 

Fireşte că toţi banii aceştia erau ascunşi de bă- 
trânul tată, care nu se ingelá în credinţa si în spe- 
гапјеје sale. Anume, fiul îşi schimbă purtarea, зе cu- 
minţi, se apucă de treabă şi după câţiva ani deveni 
un om cu dare de mână şi foarte stimat şi iubit. 
Nu uita însă să mulţumească tatălui său care a- 
vusese grijea să ascundă o parte din avere tocmai 
acolo unde te-ai fi putut aştepta mai puţin. 

—— — 00 — — — 


* _ 
Fragment dintr'o scrisoare a unui párinte cátre 
fiul sáu: / 


- ,Scumpul meu fiu, îţi trimet sease cămăşi noi, 
tăcute din şase cămăşi vechi ale mele. Când se vor 
uza trimete-le înapoi са să fac, sease cămăşi noui, 
pentru fratele tău cel mai mic. 


- Trimisă de E. Comănescu-Nel:oiu 
-------дсосспую----- 


АУ TAT 255 aW»; 22 и» 


Жаа ауған а 
“ах «У ÎI 


Уесі nii mei 

li văd in fiecare zi. 

Micufi, ағадай, cu pălăriile de paie veşnic іп 
mână, n'am decât să-mi arunc ochii în ograda de- 
alături, pentru ca să fiu răsplătit cu un surâs şi-o 
vorbă dulce. De-i- chem, vin încet, -legănându-se 
ре picioruşe, până la gard şi-mi întind printre ză- 
brele mánufele lor grăsulii, iar cel mai mare. imi 
strigá vesel cu glasul argintiu: 

— Bună dimineaţa! 

Pe când celălalt, mai, mic, moţăie uşurel din сар, 
că doar l-a învățat таписа să facă , complement" 
şi gângureşte ceva neinfeles іп chip de salutare. 
Nici пат când să le răspund, că s'au şi strecurat 
pe portiţă si au răsărit іп ogradá la mine. Sunt 
numai doi, doi puişori mititei si zglobii cu părul 
auriu са grâul involburat. Victoraş, cel mai mă- 
rişor, are câte zile sunt în trei ani, iar Sănducu, 
mezinul, a trecut de doi ani. li sărut pe amândoi, 
iar ei sunt-atât de fericiți! Pe urmă, Victoraş în- 
cepe să-şi vadă de treburi. Sunt, în ogradă, o mul- 
time de lucruri de mutat şi de rostogolit, iar Hec- 
tor, dulăul, se plictiseşte cumplit fără tovarăş. Sandu, 
care ştie cine mi-e favoritul, se lipeşte atât de 
duios de mine, încât mi-e cu neputinţă să nu-l 
sărut. H iau în braţe, iar el imi înlănţue gâtul cu 
“braţele, alăturându-şi obrájorul lui gingas de о- 
brazul meu: Si- cum îl privesc аза, cu стрш lui 
voios şi dulce, tu ochişorii albaştri ca două crâm- 
peie. de cer senin, cu дигіја roşie şi zâmbitoare, 
imi pare că-i un îngeraş drăguţ, rătăcit ре pă- 
mânt. 1 fac за râdă: şi râsul lui “mi-aduce atâta 
fericire în suflet! Aş vrea să mă mândresc cu el 
la toată lumea şi cu toate acestea nimănui să nu-i fie 


„mai drag decât mie. 


De câtva timp, un fluture a prins să se rotea- 
scă împrejur în cercuri line. Sănducu îl urmăreşte 
interesat cu ochii,.iar mie îmi pare că nu-i mai lip- 
sesc decât aripi albastre de fluturaş pe umerii lui 
mici şi goi... 

Mă trezeşte din visare un правог usor: 

-- Маписћца... Дф 

Sánducu vrea la mámifica si in vocabularul lui, 
pitic ca şi dânsul, cuvintele şi-au cam scálciat forma. 
Victoraş îmi ia o mână şi Sandu îmi cuprinde din 
nou gâtul cu braţele. Trebuie să-i duc acasă, n'am 
încotro! 

51 pe când mă despărțesc de dânşii la portiţă, 
lăsându-i în grija „„mămichiţei”, ип gând poznaş 
îşi face loc în minte: 


— Се mai vecini! Aurel Lambrino-Iagi