Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1925 (Anul 2, nr. 47-98) 820 pag/DimineataCopiilor_1925-1669230514__pages451-500

DIMINEATA 
PNO is COPI ILOR 


REVISTĂ SAPTAMÂNALA - 
DIRECTOR: N, BATZARIA 


PRE al iz i acu sa a a w < e A A TA ; z 
RY A A Sa 


A 


„Uite un puişor orfan pe care îl adoptăm“ PRETUL 4 LEI 


PAG. 2 


primari. de fete 


Fine de an Şcolar 


Recitată de eleva Croitorescu Marioara, din clasa Il-a 
R.-Vâlcea, la serbarea distribuirei 


premiilor. 


I 
Toate fetele din clasă 
Noi cele din clasa treia 
Suntem astăzi mulțumite 
Şi voioase; şi de-aceia 

II 
Să ne daţi voie şi nouă 
Azi când clasa promovarăm 
Să vă spunem cu mândrie 
In tot anul ce E mizil 
Doamna noastră, buna Doamnă 
De-opotrivă ne-a iubit; 
Cum iubeşte cloşca puii 
Pe toate ne-a sfătuit 


Ca să fim cuminte 'm clasă 
S'ascultăm noi de părinţi 

Să putem prin munca noastră 
Ca să-i facem E ia 


Tocmai ca o bună mamă 

Luând pe fiecare 'n parte. 

Ne-a "'nvăţat lucruri frumoaş+ 

Şi din minte şi din carte 
VI 


Când acum în faţa lumei 
Nouă celor silitoare 

Ne dă premii, noi cu toate 
Vom îi recunoscătoare. 


[ar părinţilor le spunem, 
Că şi de-acum înainte 
Vom fi şi mai silitoare 
Şi vom fi şi mai cuminte 
VIII 
Deci acum ca încheere 
M'adresez lui Dumnezeu: 
„Doamne "'ndurător şi mare 
„Să asculţi şi "aa mev 


„Să dai Doamne sănătate 
„Celor ce ne îngrijesc, 
„La părinţi, la profesoare, 
„Tuturor ce ne iubesc 

X 


„Ţine Doamne 'n bună paa 
„Regele şi Dinastia 
„S-ocroteşte cu-a Ta mână 
„Neamu 'ntreg şi România”, 


Ion Margarit 


e —————— -ya 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 
Vietăţi răspânditoare de lumină 


Noi cari trăim prin locurile acestea nu cunoaştem 
decât o singură vietate răspânditoare de lumină. 
E mititelul şi drăguţul de Zicuriciu care în nopţile de 
vară luceşte, par'că ar fi o steluță căzută din cer. 

Insă, în unele ţări îndepărtate şi cu clima caldă 
sunt diferite animale, unele mai mari, altele mai 
mici cari răspândesc din corpul lor o lumină mult 
mai puternică decât aceea a licuriciului. Aşa, un că- 
lător european a văzut într'o insulă din Oceanul Pa- 
cific cum indigenii prindeau astfel de animale şi le 
puneau noaptea să le lumineze locuinţele. In vre- 
me de războiu, aceste animale erau întrebuințate 
ca să deosibească noaptea pe proprii luptători de 
luptătorii tribului duşman. À 

In alte țări femeile se impodobesc cu astfel de 
animale. Anume, îşi pun în păr mici vietăți răs- 
pânditoare de lumină şi vă inchipuiți lesne cât de 
frumos este efectul în timpul nopţii. 

Ba chiar şi animalele se folosesc de aceste vie- 
tăţi luminoase. De exemplu, se povestesc următoa- 
tele despre o pasăre. 

Pasărea aceasta îşi făcuse cuibul în ramurile unui 
arbore. In pădurea aceea trăiau o mulţime de şerpi 
cari atăcau şi mâncau pe puişorii lipsiţi de apă- 
tare. Mai cu seamă în timpul nopții, şerpii pă- 
trundeau în cuib, fără să fie observați. 

Atunci pasărea, adică mama puişorilor, puse la 
intrarea în cuib un rând din vietățile acelea lumi- 
noase, printre cate trebuia să treacă şarpele care 
at fi venit să-i mănânce puişorii. Pasărea înţelegea 
din tremuratul luminilor că se apropia duşmanul şi 
văzându-l, se arunca în luptă cu dânsul. 

Şi în apa mărei trăiesc multe vietăți răspândi- 
toare de lumină. Unele dintr'ânsele sunt aşa de 
mici, că abia se pot vedea cu microscopul. Ele dau 
o lumină roșiatică. 

Câte odată astfel de vietăţi mititele se îngrămă- 
desc în număr aşa de mare în fundul mărei că de 
departe marea se pare în timpul nopţii ca întăşurată 
într'o frumoasă lumină roşie. 

Mulţi navigatori povestesc cu entuziasm despre 
aceste frumoase tablouri maritime, cari se pot vedea 
în nopţile fără nouri. 

De unde vine lumina acestor vietăţi? In corpul 
lor au o materie căreia ii se zice fosfor (fostor e un 
cuvânt grecesc şi inseamnă purtător de lumină). 

u 


Când fosforul vine în atingere cu aerul, răspân- 
deşte lumină. 
——— DOCET Y) DCO a i ee 
Ori, ori! 


Dacă vreau să am plăcere 
Eu îmi cumpăr ciocolată. 
Şi de nu găsesc „,„Suchard”, 
Nu îmi cumpăr niciodală 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA : 
BUCUREȘTI, — STRADA SĂRINDAR 9-11 BUCUREŞTI, — TELEFON 6167 


ABONAMENTE: UN AN 
ŞASE LUNI 


150 LEI 
so „ 
26 IULIE 1925 


UN NUMAR 4 LEI 
IN STRAINATATE DUBLU 
Tianuscisele nepublicate nu se inapoiază 


g 


LAIDU CUL 


ral 


Intro după amiază 
mă pomenesc singur în 
toatä casa. 

Tata era plecat de o 
săptămână, după tre- 
buri, prin împrejurimi 
şi mama se dusese în 
vizită la coana Miţa... 

Slugile, prin curte 
în bucătărie, după tre- 
buri care încotro. Acu 
e acu! Gândesc eu. Da 
ce să fur mai întâi? 
Nasturii de sidef din- 
tto cutiuță mică, de 
lemn, negru, ascuns” 
în şitonier de mama, ori.. dulceaţa? Nasturii! 
E, ca tot mă urmăreşte ghinionul şi perde me- 
reu de o lună. Nu! Zimeură! Da, da, borcănaşul 
cu dulceaţă de zmeură făcută de mămica, alaltăieri. 
A! mai şti că-i încuiat. Ha, ha, ce noroc. Bufet des- 
chis vraişte şi zmeură care-mi face cu ochiul. Mă 
gândesc eu: lasă vorba nenişorule, acu nu-i timp de 
vorbă. Zdup, şi într'o clipită borcanul cu delceaţă 
e pe masă, Scoate hârtia, bagă două degete a- 


de Ciaudiu lazion 


dânc şi du-le la gură. 

Aşa bădie. Aşa-i şade frumos românului. Inc'odată, 
iar odată şi înc'odată. Cât ai răsuci o ţigară bor- 
canul era înghițit. Adică, nu borcanul, numai zmeura. 
Eu eram de mic bine crescut, nu eram lacom doamne 
fereşte. Pun borcanul la locul lui las uşa butetuiui 
deschisă şi plec pe uliţă, mândru, lingându-mi de- 
getele cari se lipeau cleioase. 

Seara, intru în casă şi m'apuc de o drăcie. 

Făceam vaporaşe de hârtie. Maică-mea, vine lângă 
mine şi nici una nici două, plosc o palmă, plosc 
încă una. Curgeau palmele cu nemiluita. Ce să le 
mai număr. Țipam ca muşcat de şarpe. Că hâr, că 
mâr, că eu n'am mâncat zmeura, că m'am jucat în 
bile pe maidan, că, Codârlică, pisoiul a golit bor- 
canul şi altele mai mari şi mai mărunte. 

Maica nici o vorbă. Bate în mine ca în putină, 
smântâna. Intrun târziu oboseşte. Pleacă aşa cam 
vreo doi paşi şi se reîntoarce. A uitat un rest. lnc'o 
urechială, înc'o ciupitură în obraji şi de plânsetele 
mele, coana Maiţa care a venit să vadă ce sa în- 
întâmplat, m'a scăpat. Mi-a ieşit nu-i vorbă zmeura 
prin nas. Am plâns ce-am plâns şi apoi m'am tu- 
pilat în odăiţa mea să mă. culc (n'am mai mâncat, 
nici vorbă, în seara aceia) şi pune-te nenişorule o 
vreme întreagă, să urzeşti planuri de haiduc şi de 
răzbunare. 


Chiar a doua zi, hop şi taica. M'a luat în braţe, 
ma sărutat; îmi cumpărase din târg bunătăţi: con- 
dei, placă, cărţi cu poze şi stafide. Stafidele mai 
cu seamă erau o minune. A întrebat pe maica dacă 
am fost cuminte. Maica n’a suflet nici o vorbă. S'a 
uitat numai la mine cu ochi încruntaţi. Ingheţasem! 
Chipurile m'am tăcut că nu ştiu de nimica şi i-am 
răspuns eu; că am fost cuminte, nevoie mare. Tata 
iar ma sărutat si mai mi-a dat un pumn de stafide. 


PAG, 4 


Apoi, a plecat în casă cu mama, ca să se sfătu- 
iască, ca de obicei, când se întorcea dela drum. 

Am fugit în fundul grădinii să-mi fac socote- 
lite. 

“Un borcan: de dulceaţă -golit pe nerăsuflate, două 
geamuri sparte la conu Mitriţă, bătaia cu Sică, pi- 
soiul asvârlit în căldare, chiftelele furate din bucă- 
tărie şi cărţile asvârlite cu ghiozdan cu tot pe a- 
coperiş. 


Vasăzică mai îmi vine o bătaie. Aoleo! tata mă 
bagă în sperieţi numai când strigă pe mine. Când 
îl vedeam că ridică mâna, mă făceam mic, mic cât 
un “pui de bibilică şi mă pierdeam cu totul; nu 
mai ştiam ce e cu mine, 

Am luat-imediat o hotărire de erou. Am sărit gar- 
durile şi am fugit prin ulițele orăşelului, aiurea, am 
ajuns afară, în larg, în câmpii, şi am luat-o razna, 
unde mă: duceau paşii. 

«După o fugă nebună, într'o pădurice m'am oprit. 

Eram lac de sudoare. Plin de praf, cu ochii hol- 
baţi. cu părul vălvoi. Am picat obosit pe iarbă să 
mă odihnesc. S'a isprăvit, — gândeam eu — numai 
mă - întorc acasă. Da, ce-ai face aici? Cine-mi dă 
mie: de mâncare? Şi unde dorm. Sovăiam. Imi ve- 
nea să mă reintorc acasă. Nu, nu, asta niciodată, 
Imi: veni o ideie. Mă fac haiduc. Cum trăiesc hai- 
ducii“ în păduri? Ei, aşa voi trăi şi eu. Mă şi ve- 
deam călare pe un roib, cu căciulă ţuguiată pe cap, 
cu brâul plin de pistoale, aşa cum sunt haiducii. 


Ia E e o 


„DIMINEAŢA COPIILOR" 


Insera. Păduricea se făcea tot mai mică, se strân- 
gea sub intunericul-albăstrui al înserării. 

Mi s'a făcut frică. Singur în păduricea aceia în- 
tunecată, m'am ridicat să plec. Nu!' Numai vreau 
să îndur atâtea. Mă fac haiduc şi-am isprăvit. A- 
dio proicsorul de aritmetică care mă plictiseşte cu 
socotelile şi cu tabla de înmulţire. 

Dar, ce se aud paşi? Cine să fie. Inima îmi bă- 
tea cu putere. Două umbre se apropiau de mine. Pă- 
reau că umblu în căutarea cuiva. Dădui un țipăt- 

— Aha, aici e viteazul! Unde eşti potaie? 

Tata era. Wam ascuns: într'un tutiş. Ştiam că 
mi-se apropie sfârşitul. Incepui să plâng. 

Tata şi Dinu, servitorul nostru care-l întovărăşea 
se apropiară. 

— Ei lasă gluma! Dacă ai să fi cuminte te duc 
la oraş. La circ. Şi îţi cumpăr un vagon de stafide. 

M'a dus în braţe acasă. Mama ma sărutat su- 
râzătoare şi blândă şi m'au iertat în timp ce eu mă 
tot sbăteam în hohote de plâns. 


Ai văzut purceluş? Aşa bătăi am mâncat eu pe vre- 
mea mea. Da să-ţi spun alta. Insă nu acum, că-i 
târziu. Lasă că mâine ţi-oi spune cum. am ajuns 
general. A, asta'e ceva, ceva... dar lăsăm asta pe 
pe al'dată.., 


Claudiu Ilarion 
——— oe ——— 


Mama... 


In serile-acestea de iarnă, 
Când vântul pe-atară se joacă 
Prin parcurile 'n promoroacă 
Şi prinde arar să se cearnă 
Din nouri, fulgi mari: aripioare, 
Un gând îmi aduce în taină, 
In suflet, pe maica mea dragă 
Şi-mi pare că lumea întreagă 
E bună şi poartă o haină 
Frumoasă şi de sărbătoare... 
Și mama încet mă desmiardă, 
Povestea -cu „Prâslea? mi-o spune, 
Poveste din vremile bune,... 
Obrajii mei prind ca să ardă 
Şi-o 'ntreb: „Mamă cine-i voinicul?” 
Dar mama surâde în grabă 
Şin ochii mei țintă, priveşte, 
Apoi lăcrămând îmi vorbeşte: 
„E-acel ce acum mă întreabă!” 
Şi.. nwnţeleg cine-i voinicul!.. 
Toma Răduliesc» pnenu 
PT OEI — a 
invăţătura nu se cumpără pe ban? 
LI E i 
Toţi se plâng de bani, dar de minte nimeni. 


„DIMINEAȚA COPIILOR” PAG. 5 


-— Ei, melcule, nu te apropia așa de mult, că n'ai gânduri bune cu mine- 


Trecătorul. — De ce plângi, fetiţo? Profesorul. — Ce ştii să-mi istoriseşti despre 
Fetița. — Mi-a spus mama ca să nu trec strada, Plato? i A 
până ce mor trece toate automobilele, şi eu stau Școlarul. — Slavă Domnului! — Numai lucruti 
dc-acu o oră şi ma trecut nici-unul! bune. 
Trimisă de Ţalel I.Şoidăneşti Trimisa do Iarinescu-Covaciu-Buzăb 


vc 


——— 


PAG. 6 


„DIMINEAȚA COPIILOR 


Cum cresc unghiile ?2.. 


E E RI, 
— O socoteală foarte curloasă — 


Dacă oamenii nu şi-ar tăia unghiile ar avea atunci 
nişte unghii extraordinar de lungi. 

Un învăţat doctor englez, numit Yung a vrut să 
şiie cât de repede cresc unghiile. 

Unghia creşte într'o zi foarte puţin, dar acest 
puţin poate fi măsurat de oamenii de ştiinţă. 

lată în ce constă metoda englezului Yung, me- 
todă ce ar putea fi verificată de copiii curioşi, cu 
condiţia să nu-și taie un deget din neindemânare. 

Yung a făcut experienţe cu indivizi, cum ar fi 
Haplea al nostru şi alți tovarăşi fără altă ocupaţie. 
Experiențele lui Yung au ţinut patruzeci: de luni. 
Numai un englez poate să aibă o astfel de răbdarel!.. 

Măsurile acestui doctor or inginer, nu ştiu exact 
ce meserie are acest englez învăţat, constau dintr'o 
crestătură făcută cu un foarte mic ferestrău, îne- 
grit cu negru de fum. Acest şănţuleţ se tot depăr- 
tează pe măsură ce unghia creşte, față de marginea 
Superioară a şănţuleţului ungual. 

Mulţi copii şi chiar oameni serioşi vor râde de 
experienţele acestui învăţat, care sunt însă foarte 
interesante pentru a cunoaşte maşina omenească. 
Multe lucruri cu privire la sănătatea oamenilor şi 
<hiar, firea lor se pot şti prin examinarea unghiilor, 


L. Florin 


Omul de ştiinţă, serios, muncitor, energic, are un- 
ghii mici, patrate. 

Poetul are unghii lungi, cum au şi femeile. Un 
mare învăţat e chiar de părere că omul are un 
caracter cu atât mai bun, cu cât are unghii mai 
mici. 

Iată ce găsi Yung prih experienţele sale: 

1) Unghia creşte în fiecare zi cu o zecime de mil, 
metru, în mijlociu. 

A mia parte dintr'un milimetru se numeşte mu 
cron. 

Yung găsi că media de creştere e 704 microni 
pe zi. 

Rog copiii să facă următoarea socoteală: 

a) cu câţi microni creşte o unghie într'o oră? 

b) cu câţi microni (sau fracțiuni de microni) creşte 
o unghie într'o minută? 

c) O milionime dintr'un milimetru se numeşte 
milimicron. A 

Cu câţi milicroni creşte o unghie într'o secundă? 

2) Unghiile cresc cu 3 milimetri în fiecare lună. 

Complectând socotelile învățatului englez găsim 
că în timp de un an unghia crește cu 36 milimetri. 

Un om de 75 ani, dacă m'ar obişnui să-şi facă 
manicura, ar avea unghii de trei metri. Sunt preoţi 
în Tibet, cari nu-şi taie unghiile niciodată, de aceia 
au nişte ghiare de un metru lungime, Dacă am ve- 
dea un astfel de om în Europa, ne-ar apuca groaza! 

Yung găsi şi alte lucruri, anume: 

3) Unghia degetului gros creşte mai repede ca 
a celui mijlociu. Unghia degetului mic creşte foarte 
încet. 

4) Unghiile degetelor dela mâna dreaptă cresc 
mai repede ca cele dela mâna stângă. 

5) Unghiile cresc cel mai repede la bărbaţii ma- 
turi între 30 şi 40 ani. 

L. Florin 


—— (== i aa 


Avea drepiate! 

„Vecine dragă, îl întrebă mielul pe porc, dece țipt 
când te prinde stăpânul nostru? Pe mine şi stăpân 
şi copiii mă prind în.toate zilele şi nu ţip şi nu urlu, 
aşa cum faci tu.” 

— Cum să nu ţip? îi întoarce porcul vorba. Pe 
tine te prind, ca să te mângâie şi chiar să te să- 
rute. Pe mine însă, îndată ce mă prind, mă şi în- 
junghie. Vezi, aşa dar, că între noi doi est? o ceose- 
bire foarte mare. 


„DIMINEAȚA COPIILOR”? 


Fricoșescu, vânător de urşi 


Amicul Fricoşescu are o mulţime de calități pre- 
țioase, dar şi un mare cusur: acela de a se lăuda 
atunci când mare pentru ce. Aproape fără să vrea se 
pomeneşte povestind isprăvi pe cari nu le-a făcut 
nici măcar în vis. 

Mai cu seamă îi plăcea să se laude cu nemai 
pomenitele sale isprăvi ca vânător. Adevărul este 
că fusese şi el de două, trei ori la vânătoare — nu 
singur, ferit-a Sfântul! — dar n'avusese prilej să 
tragă un foc de puşcă. Totuş, dacă ar fi să-l cre- 
dem, nu s'ar fi pomenit de când lumea un vână- 
tor mai straşnic decât amicul Fricoşescu. Spunea că 
împuşcase sute şi sute de corbi, vulpi, lupi, ba când 
îl lua gura pe dinainte, mai înşira sute de mistreți, 
de urşi. Să nu-l fi tras de mânecă, ar fi spus că 
tot el a stârpit aproape cu desăvârşire leii şi tigrii 
din pustiurile Asiei şi Africei. 

Şi când te gândeşti că în toată viaţa sa Frico- 
şescu nu împuşcase măcar un puiu de cioarăl 

Intr'una din zile iată însă că primeşte din partea 
societăţii vânătorilor o invitaţie la o vânătoare de 
urşi în munții Carpaţi. Brrr! Pe bietul Fricoşescu 
l-au trecut toţi fiorii. E! şi vânătoare de urşi! Nu 
se potrivea, dar nu se potrivea de loc. $ 

Cu toate acestea, nu avu încotro şi trebui să se 
ducă. Când inirară în pădurile de brazi seculari, 
amicul Fiicoşescu nu mai era pe lumea aceasta. 
De frică, vedea câte un urs după fiecare arbore. Ce 
să facă? Se opri din mers sub un pretext oarecare 
şi-i lăsă pe ceilalți vânători să-şi vadă înainte de 
drum. El îşi alese un loc, aşa ca o groapă unde se 
credea că este în siguranţă şi se şi pitulă acolo, 
strângându-şi cât mai mult oasele sub piele. 

Nu trecu mult la mijloc şi ce să-i vadă ochii lui 
F-izoșescu al nostru? Un urs, un urs adevărat şi 
care îi se păru nesfârşit de mare, stătea drept în 
faja ca, 


Sfinte Dumnezeule şi tu, Maică Precistă! Nenoro- 
rocitului de Fricoşescu îi se făcu părul măciucă şi 
dinţii începură să-i clănţăne, par'că ar fi fost a< 
pucat de şapte perechi de friguri. 

_Ce e de tăcut? Să fugă? Nici gând de așa ceva: 
ursul era la doi paşi! Să strige „ajutor?” De geaba. 

Nu rămânea altceva decât să ia puşca şi să tragă - 
în urs cât mai era vreme. Dar, de speriat ce era, 
îi fu cu neputinţă să ţie puşca în mână, necuri 
să ochească şi să tragă. O lăsă deci la pământ ca să 
caute scăparea tot în fugă. In acelaş moment însă 
ursul apucă puşca cu labele de dinainte, se ridică pe 
labele de dinapoi şi începu să umble şi să o ţie 
tocmai ca o santinelă, 
` Fricoşescu se opri năuc şi ne mai ştiind ce să 
creadă. Dar nu trecu la mijloc mai mult de un mi- 
nut, două și iată un țigan venind în goană şi cău- 
tându-şi ursul ce-i scăpase. Acesta era ursul — un 
urs domesticit şi dresat — de care se speriase a- 
tâta vajnicul vânător Fricoşescu. 

Tiganul vru să-i ceară iertare de teama şi emoția 
ce-i pricinuise, Fricoşescu însă îi tăie vorba spu- 
nându-i: „Din potrivă, mi-a făcut plăcere, de oarece 
ne cunoaştem de mult cu ursul tău şi suntem buni 
prieteni. Iată că i-am împrumutat şi puşca, pentru ca 
să se amuze puţin”. 

Credeţi că pățania aceasta l-a vindecat pe amicul 
Fricoşescu de boala de a se lăuda şi de a îndruga 
verzi şi uscate? Dacă vă închipuiţi aşa ceva, vă 
înşelaţi. Fricoșescu a rămas acelaş lăudăros şi min- 
cinos şi se pare că pentru dânsul a fost făcut prover- 
bul că „năravul din fire mare lecuire”, 

Vasile Stănoiu 
—— DZ 
Omul nu se bate cu băţul, ci cu cuvântul 


Nu bate unde nu ţi se deschide, 


„DIMINEAŢA COPIILOR” 


PAGE : 
;sene de IORDACHE +, Călătoria lui Hâplişor 
j i Cum se pomeneşte Hăplişor în balon 


„Dragi prieteni, ura, ura! 

Strig eu cât mă ţine gura. 

O, ce bine c'am scăpat, 

Şcoala că s'a terminat, 

N'avem lecții, nici probleme, 

Nici dictando, și nici teme.“ 

Hăplișor așa-și vorbește 

Şi de-acasă mi-o sbughește 

Prin livezi și pe câmpie, 

Sare 'n sus de bucurie, 

Ori în iarbă mi se 'ntinde 

Ori aleargă, fluturi prinde, 

Se dă tumba..., în sfârșit 

E 'ncâniat și fericit. 

Frosa-i zise: „Hăpiişor, 

Tu, deșteptul meu odor, 

Tu, mândria mea de mamă, 

Stăi pe-aproape, căci mi-e teamă, 

Că te ia Barun-Baston, 

Hot ce merge cu balon. 

Şi din aer cum zărește 

Pe copii îi și răpește, 

Unde-i duce? Ştiu și eu? 

— O, trăznil-ar Dumnezeu — 

Cică 'n ţara cea turcească, 

Unde-i pune să-i prăjească 

Şi-i mănânc'apoi cu sos, 

Nu le lasă nici un os.“ 

— N'avea grije, dragă mamá, 

Sunt voinic și nu mi-e teamă.. 
*** 


Și băiatul o și şterge, 

Tot aleargă, fuge, merge... 
Dar de-odată sa oprii 

Şi de groază-a 'ncremenii. 
Căci Barun-Baston banditul, 
De toți sfinţii afurisitul, * 

: Se zărește, iată-l sboară, 
Sa vedeţi chiar se coboară, 
Din ciubucul său fumează, 
Glonţ acuma se 'ndreptează 
Spre băiat, spre Hăplișor. 
„Vai, pierit-am, ajutor!“ 
Siriaă bietul. ...e'n zadar, 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


cu balonul 


Căci procletul de tâihar 

| ajunge, mi-l înhaţă, 

ÎI ridică-apoi pe braţă, 
Și rânjind prea mulțumit, 
Zice: „Bun ești de prăjit!“ 
Vai sărmanul Hăplișor, 
Fie-i Domnul ajutor! 
Fuge, sboară în balon, 

lar cel hoț Barun-Baston, 
la ochianul și privește, 
Toată zarea răscolește, 
Şi se uită pe câmpii 

Ca să vadă și alți copii. 
Şi răpindu-i să pornească 


Drept spre ţara cea turcească. 


Şi de-aceea hoțomanul 
Tot se uită cu ochianul 


Tot mai mult se pleac'afară, 


lar balonul fuge, sboară,,... 
Dar vedeţi ce grozăvie! 
Adică ce bucurie! 

la priviţi: Barun-Baston, 
Cade, pică din baion, 

Cu ciubuc și cu ochian, 
Cu papuci, cu fes, turban 
Şi 'ntr'un puț ce-i părăsit, 
Cade hoțul cel! cumplit. 
Cade 'n fund, acolo moare. 


Râde vesel mândrul soare. 


Dragi copii, vă bucuraţi, 
Căci acum sunteți scăpaţi. 


A pierit Barun-Baston, 

Dar rămas-a în balon 
Scumpul nostru Hăplişor — 
|| vedeţi colea sub nor 


Spre pământ cum tot priveşte 


Mulţumit, dar socotește, 
Din balonu-i cum să iasă, 
Cum să vie 'n jos acasă. 
Dar balonul — ţi-ai găsit — 
lute 'n coio-a și pornit. 
Peste văi, cetăţi și sate, 


Vai de sus ce mici suni toate! 
Cât de oameni, ce să zici? 


Parcă sunt niste furnici. 


iSiamun e 


jSe 118} 


(Va urma, 


Pr dea 


‘PÀG: 9 


Povestire de MOŞ NAE- 


PAG. ÎI Pi E II e 


pe ra =p z zu 


„DIMINEATA COPIILOR» 


Muma pădurii 


„Taci cu mama şi vino încoace, Stănică! Vino în- 
coa, că am să-ţi dau ceva! Să vezi ce are să-ți dea 
maica... Lasă că am să-l bat cu pe el... Ce a avut 
cu nepoţelul meu să mi-l ia de păr?”,,. Stănică mai 
trage un hohot de plâns şi întoarce capul spre bunica, 

— Hai şi numai plânge! Mai mare ruşinea, auzi, 
băiat mare şi să plângă! Cine a mai văzut una 
ca asta? 

În lumina pală aruncată de opaiţ, fusul sfârăie 
în mâna bunicăi care mai are o guşă de caer. 

— Hai, vin la mama să-ţi dea un măr frumos. 

— Nu, nu vreau, şi începu din nou să plângă. 

— Taci mamă, că vine muma pădurii şi te ia! 
Siai că o chem. Muma pădurii, vino încoace, că am 
un băiat care nu e cuminte, vino să ţi-l dau! Auzi 
cum latră câinii. A intrat în sat. Vino încoace să 
te scap! i 

Stănică se scoală repede şi se aşează în poala 
bunicăi . 

— Păi are şi pădurea mamă, bunicuțo? 

— Păi dar? Cum să maibă. Numai voi să aveți? 
Are şi Ca r 

Cu o mână mai udă firul să se smulgă mai uşor, 
iar cu cealaltă învârteşte fusui, 


— Şi e mare muma pădurii? 

— Mare, maică, mare. 

— Cât de mare; mai mare decât vaca noastră? 

— Mai mare. i 

— Şi ce face ea? ; 

— Şade în pădure şi când aude că nu sunt copiil 
cuminţi şi plâng, vine şi îi ia. 

— Acum o s'o mai laşi să mă ia? 

— N'o mai las, 

— Dar are să mai vie pe la noi? 

— N'o să mai vie... ce să mai caute... Fugi da 
aci, muma pădurii, că nepoţelul meu e cuminte. 

Cu ochii la opaiţ, în căutarea unei figuri căreia 
să-i poată zice muma-pădurii, — în muzica îu- 
sului — Stănică se lăsă uşor furat de somn... 

Şi visa, cum mergea spre puțu din vale să caute 
ouă de ciară. | 

Când să coboare la puţul din vale, în marginea 
pădurii, zăreşte o vacă albă de patru ori mai mare 
decât vaca lor. Uitându-se la ea, vaca s'a schimbat 
într'o matahală 'naltă cât tufa lui Marin şi neagră... 

O față sbârcită, iar sub nasul — cât o pătlă- 
gică vânătă — o gură mare, în rânjetul căreia se 
observau nişte dinţi laţi şi tăioşi. Statia stătea pe 
loc, numai mâna mare şi noduroasă, care se lun- 


d] „gea şi se scurta după poftă, fugea după el. Se as- 


cunse după un stuf, când îi apare în față mătăhala, 
Un țipăt disperat, îi întrerupse somnul. 

— Bunico! Muma pădurii! şi un tremur de snai“ 
mă îl stăpâni câteva minute. 

— Ai să mai plângi? 

— Nu mai plâng niciodată, bunicuţo. 

Şi de atuncea, de câte ori îi venea arţagul, îi trecea 
numaidecât, când îi spunea de „muma pădurii”, 


Vintilă Costescu 
I EO—O—O—O£O£OO—O—O£OO—————>— 


„intrun cuib de rândunică” 


„intrun cuib de rândunică“ este o foarte frue 
moasă povestire scrisă anume pentru cititorii şi 
cititoarele „Dimineţii Copiilor“ de cunoscuta şi muli 
talentata scriitoare doamna Elena Farago, care a 
dat şi mai înainte, atât în versuri cât şi în proză. 
scrieri de mare valoare. 

„intrun cuib de rândunică“ va fi publicată în 
„Dimineaţa Copiilor“ cu începere dela numărul 
78 şi se va continua în mai multe numere. Sun- 
tem convinşi că cititorii şi cititoarele vor urmări 
cu interes şi plăcere această frumoasă povestire. 


Citiţi „SUFLETE DE VITEN” 


® 


„DIMINEAȚA COPIILOR" 


= PAG. 14 


ALINA IN TARA MINUNILOR 


8.— In faţa Regelui 


Valetul stătea înaintea lui în picioare, legat în 
lanţuri şi între doi soldaţi cari îl păzeau. Lângă 
Rege era Iepurele Alb, ţinând cu o mână o goarnă 
iar cu cealaltă un pergament. In mijlocul Curţii 
se afla ó masă cu o farfurie de prăjituri. Ele 
erau aşa de bune, în cât, văzându-le, îi lăsau gura 
apă. „Cât aş dori, gândi ea, să se isprăvească cu 
această şedinţă şi să vie rândul prăjiturilor”. 

Alina, ca să nu se plictisească, se tot uita să 
vază ce se petrece în juru-i, 

Cei doisprezece juri, scriau cu toţii, cu multă 
băgare de seamă, pe nişte tăblițe. 

„Dar ce fac ei acum?” zile. Alina Sgripţorului. 
Ce pot scrie înainte de începerea şedinţei. 

— Işi scrie fiecare numele, zise Sgripţorul, ca 
să nu-l uite înainte de isprăvirea audienței. 

— Ceva nemaipomenit! strigă tare Alina, mâniin- 
du-se, dar se opri numai de cât la strigătul Iepurelui 
Alb: „tăcere!” Regele îşi punea ochelarii şi se uita 
de jurimprejur, ca să vază cine a vorbit, 

Alina văzu foarte bine că jurii scriau pe tă- 
bliţele lor cuvântul: nemapomenit!” ba chiar văzu 
cum unul din ei, neştiind măcar să scrie bine cu- 
vântul „nemaipomenit? ceru desluşiri de la veci- 
nul său. 

„Ce frumoaşe -vor fi tăbliţele lor, la sfârşit”, 
zsie Alina. | 


Unul din juri avea un creion care sgâria. Alina, 
căreia nu-i plăcea de loc acest sgomot, ducându-se 
încet-încet, le spatele lui, îi luă binişor creionul, 
dar aceasta s'a petrecut aşa de iute, încât sărmanul 
jure, care nu era altul de cât Bil, nici nu-şi dă- 
duse seamă de cele întâmplate. Şi neputând găsi 
creionul, fu nevoit să scrie cu degetul până la 
sfârşitul şedinţei. Mijloc prost de a scrie, căci pe 
tăbliță nu se vedea nimic, 

„Portărel! citeşte actul de învinovăţire”, 
Regele. 

La aceasta, Iepurele bătu de trei ori din goarnă, 
desfăşură pergamentul şi citi: 

Găsind nişte prăjituri alese 

Făcute de către însăşi Regina 

Un hoţ le luă şi fugi cu ele. 

„Daţi hotărîrea!” zise Regele Jurilor. 

— Nu încă, nu încă! curmă Iepurele: Măi avem 
incă ceva de făcut, 

—  Chemaţi pe martorul întâiu”, zise Regele. 

lar Iepurele, bătând din goarnă, de trei ori, 
chemă: „,Martorul întâiul!” 

Acesta nu era decât Pălărierul. El sosi, ținând 


zise 


Traducere de Tanţi Antoniu 


cu o mânâ o ceaşcă de ceai, iar cu cealaltă, o felie 
de pâine cu unt. 

„Cer iertare Măriei Voastre, zise el, de felul curi 
mă prezint; şi aceasta pentru că nu isprăvisem încă 
de a bea ceaiul, când am fost chemat”. 

— Ar fi trebuit să fi terminat, zise Regele. Dar 
când aţi început a lua ceaiul? 

Pălărierul se uită la Iepure „de care a fost în- 
soţii, braţ la braţ cu Sgripţorul. i 

„După cât mi-aduc aminte, pe la 14 Martie. 

— La 15 Martie, zise Iepurele. 

— La 16 Martie, adăugă Sgripţorul.. 

— Scrieţi!” zise juraţilor, Regele. 

lar aceştia scriseră în grabă aceste trei date pe 
tăblițele lor; şi făcând, adunarea schimbară suma 
în șilingi şi pensi. 

„Ia-ţi pălăria de pe cap, zise pălărierului, Regele. 

— Dar nu este a mea, răspunse el. 

— A furat-o!” sirigă Regele, întorcându-se spre 
juriu, care numai de cât înseamnă. . 

„Mai am şi de vânzare, adăugă Pălărietul, drept 
orice explicaţie. Niciuna nu e a mea, eu sunt pă- 
lărier”.- 

La aceasta, Regina își puse ochelarii şi privi 
pe pălărier, care îngălbeni. 

„Fă dovada”, zise Regele şi linişteşte-ţi nervii, 
căci altfel te execut numai decât”. 

Aceste cuvinte nu erau de loc din acelea cari 
puteau încuraja pe martor; el se .clătina, spriținin- 
du-se, când pe un picior, când pe celălalt şi, ui- 
tându-se pe furiş la Regina, zăpăcit, în loc de 
pâine, rupse o bucată mare din ceaşcă. 

Tocmai atunci, Alina. începu să simtă ceva ciu- 
dat de care se minună mult: Incepea să creastă. 

La început a vrut să părăsească sala ,dar, res- 
gândindu-se, se hotări să rămână atâta timp cât 
sala ar fi fost încăpătoare pentru dânsa. 

„Nu-mi place de loc, să creşti aşa de mult, zise 
Sgripţorul, care şedea lângă Alina. Nu mai pot 
să răsuflu. 

— Nu mă pot ţine, zise Alina, cu voce blândă, 
Cresc! A 

— Dar nai dreptul să creşti aici, zise Sgrip- 
torul. 

— Să nu mai vorbeşti prostii, zise 
incet; şi d-ta creşti. 

— Da, dar cu o iuțeală potrivită, zise Sgrip- 
torul, iar nici de cum ca d-ta”. După aceea, trecu 
in partea cealaltă a sălei. 

Regina nu -încetase încă de a se uita la pălă- 
rier, care tremura de frică. 3 

„Fă-ţi dovada, zise din nou Regele, supărat, căci 
aitici te voiu executa. 


Alina, mai 


PAG. 12 


— Sunt un nenorocit, urmă pălărierul cu o voce 
tremurândă. Acum o săptămână începusem să-mi 
iau ceaiul, când feliile de pâine se făceau din ce 
în ce mai mici... 

— Pentru ce? zise Regele. à 

— Intâiu a începul ceaiul, zise pălărierul 

— Cu siguranță că mă iei drept o gâscă, . zise 
Regele, urmează! 

— Sunt un nenorocit, urmă pălărierul şi multe 
fucruri se subțiau în mai multe felii... 

— Nu e adevărat! curmă iute Iepurele. 

— Ba da! răspunse pălărierul. 

— Tăgăduesc, zise Iepurele. 

/ — Tăgădueşte| zise Regele; să lăsăm aceasta de 
d parte. 

— Eh bine! oricum, Sgripţorul zice....” 

Pălărierul, urmând a vorbi, se uita mâhnit în 
furul lui; dar Sgripţorul se feri să tăgăduiască ceva, 
căci dormea adânc. 

„După aceasta, urmă pălărierul, mai luai încă 
puţină pâine şi unt. 
| — Dar ce zice Sgripţorul? întrebă unul dintre 
uri. 

— Nu-mi aduc aminte, zise pălărierul. 

— Ar trebui să vă aduceţi aminte, zise Regele, 
de unde nu, te execut”. 

Nenorocitul pălărier lăsă ceaşca şi pâinea şi căzu 
în genunchi: „Sunt un nenorocit, Măria Voastră!” 

— Mai eşti şi un nenorocit vorbitor, zise Regele. 
Dacă nu ştii de cât atât, te poţi da jos. 

— Nu mă mai pot scoboriî, zise pălărierul. Sunt 
pe parchet. 

» — Atunci, stai jos, zise Regele. 

— Mi-ar plăcea să-mi isprăvesc ceaiul, zise pă- 
lărierul, uitându-se cu mâhnire spre Regină. 

— Poţi eşi”, zise Regele; Numai de cât Pălă- 
rierul părăsi sala, 

(Sfârşitul în n-rul viier) 
——— x 0——— 


Gogănel prins de păsăr: 


Gogănel e un mare iubitor de păsări. Dar să nu 
xredeţi că le iubeşte pentru ca să se uite la ele sav 
să se desfăteze de cântecele lor cele frumoase. 

Nu, căci Gogănel ,care este un egoist şi jumătate, 
prinde păsări numai şi numai ca să le mănânce. 
Şi nu e zi dela Dumnezeu, ca să nu prindă câteva 
şi să nu le mănânce pe dată. 

Dar ştiţi cum le prinde? Nu le împuşcă, dar mai 
ales că nici nu ştie să tragă cu puşca. Face însă 
altfel, aşa cum nu face nimeni. Işi toarnă pe cap 
un cleiu cât mai lipicios şi apoi se pune la pândă, 
pitulându-se bine şi scoțând afară numai capul. Pă- 
sărele, crezând că e ceva mâncare, se lasă înşelate 
şi se duc pe capul lui Gogănel, unde rămân lipite, 
Gogănel le ia de pe cap şi le bagă în geantă. 


re a 7 7 z 


n, „DIMINEAȚA COPIILOR” 


Intr'o zi însă a păţit-o rău. In loc să prindă, a 
fost prins el. Iată cum s'a întâmplat aceasta: 


yó 


$ 


Deasupra locului unde Gogănel stătea pitulat, zbu- 
rau un stol de gâşte sălbatice. Şi acestea se lăsară 


pe capul lui, dar văzându-se păcălite, făcură o sfor- 
tare ca să se deslipească. N'au putut, însă au putut 


ultezza: să se ridice in aer cu Gogânei cu tot. Dari je 
nu se apuca strâns de un arbore, cine știe ce sar fi 
ales de Gogănel, care din ziua aceea lăsă în pace 
şi păsări si capul său. 
Esca = a E 


„DIMINEAȚA COPIILOR> 


De când nu tiu oamenii când trebue să moară 


— 


De mult în vremi ce nu s'or mai întoarce, în, 


remi când oamenii erau mai buni sau mai răi, 
Dumnezeu călătorea peste ogoare să mai vadă cum 
şi ce fel sunt trebile pe lume. 

Era la amiazi, şi Dumnezeu cu nedespărţitul său 
Si. Petru, treceau printr'un sat, căruia i-am uitat de 
nume, căci din acea vreme au trecut ani şi ani şi 
iar ani, şi eu îs bătrân tare şi nu mai am ţinere de 
minte. i 

Şi cum treceau prin acel sat, fiind zăduf mare, 
au tras în ograda unui om să şadă la umbră. O- 
mul, trebăluia pe aci, pe-acolo. 

— Bună ziua, om bun — grăi Domnul. 

— Mulţumim Dumneavoastră drumarilor — răs- 
punse omul. Şi aşa, cu încotro drumarilor, cy ce faci 
omule, s'au aşezat la umbra unui tufan, ş'au sor- 
bit o leacă ceva să-şi răcorească sufletul şi trupul 
bătut de arşiţă. Dar şezând astfel, cătară Domnul 
şi Sf. Petru, spre omul găzdar, şi văzură că se tot 
muncea să ridice un gard din nişte buruieni, din nişte 
urzici. 

S'au minunat foarte ş'a grăit Domnul: 

„Da bine, măi omule, ce faci acolo?” 

— lacă ridic un gard, ce să fac? 


PAG. 13 


— Păi cum, din buruieni? 

— PD'apoi din ce loiu face? 

— Fă-l din lemn tare, să rămâie şi celor urmaşi. 

— Apoi mam copii de fel, şi tot am să mor mâine, 
şi la ce bun. Vezi! pe acea vreme ştiau oamenii că 
le vine sfârşitul. 

Şi grăi Domnul: 

„Apoi bine, măi creştine, atunci la ce mai ţi-i bună 
munca, te căsneşti de pomană, şi-ţi urzici mâinile”. 

Omul însă lucra înainte lucrul migălos, tot su- 
cind buruiana verzuie şi ţăpoasă, zicând că până 
mâine, pân’ a muri, îi s'ar uri, de m'ar face un lucru 
Garecare. Şi s'a sculat Domnul şi Sân Pătru, luân- 
du-şi vreme bună dela omul cel ce avea să moară 
a doua zi, şi mergând printre ţarinele arse de soare 
şi băiute de vânt, s'a gândit cât îi de rău, să-şi ştie 
omul sfârşitul. Şi de atunci au rânduit, ca cei de pe 
pământ, să n'aibă ştiire de vremea când au să moară. 
Astfel, a rămas de atunci, omul neştiindu-şi sfâr- 
şitul, munceşte, şi nici gând mare, că poate spre 
seară, moartea lo găsi cuibărit, în vre-un ungher, 

Radu Boureanu 
——— DC = 


Vrăbiile 


Vrăbiile, aceste făpturi flecare strigă: „Dib, dib” 
când sboară, şi „slip, șlip”?, când sunt cocoţate. 

Când se odihnesc sau mănâncă îndrugă într'una 
„Cilp” sau Cium”. 

Strigătul lor de dragoste este, „Durr” şi „dii, 
dii, dii”. 

„Ferr”, pronunţat cu forță şi rostogolit vesteşte 
apropierea unui pericol. Dacă, pericolul creşte, ele 
scot un alt strigăt care s'ar putea traduce: 

„tellterelltelltelltell”. 

In timpul luptelor pentru cucerirea cuiburilor, băr- 
baţii strigă: 

„tell, tell slip, dell, dell dib, schlilk, etc.”, su- 
nete cari es din gâtlejul lor cu un sgomot asurzitor 
şi neplăcut. . : 

—— — DOO Á 

Bătrânul Gheorghe este în cer. Intro zi întâl- 
neşte pe Dumnezeu: 

— Doamne, ce e pentru Tine un an? 

— O clipă, răspunse Dumnezeu. 

— Dar o mie de lei? 

— Un gologan. 

— Fii bun şi dă-mi un gologan- f 

— Aşteaptă o clipă, răspunse Dumnezeu. 

Trimisă do Carol V. Pusckiasis-Piatra N. 
xx 

— Băiete, adu-mi un ou fiert! 

— Şi mie un ou fiert! Să fie proaspăt. 

Chelnerul (strigă): Să vie două ouă fierte! Unul 
să fie proaspăt. 

Trimisă de Cristea S. Dumitru-Buzău 


PA G. ï 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


CONCURSUL LUNAR No 2 


La acest nou concurs oferim următoarele premii: 


1; Un premiu numerar de lei 200. 
100. 


2. - » >? 3 » 


3, kd » n „p ” 50, 
4. Cinci volume alese din „Bibl. Dimincața“, 


lată jocurile cari trebuesc deslegate : 


5, Cinci volume alese din „Bibl. Dimineaţa“. 

De asemeni oferim 40 premii cari constau în 
câte un Almanah al școlarilor, tipărit pe hârtie 
velină şi având frumoase ilustraţiuni. 


Să se spună ce este greşit în fiecare din aceste desene. 


2) Joc în triunghiu de Egla 


u vocală 
(E afirmație 
auu nume 
oman punct cardinal 
CE E E a munte 


RE I BE N: ţară 
Dela 1—2 şi 2—3 va fi o ţară. 


3) 


incurcătură 


AAAREDCVLNE 


Găsiţi numele unui scriitor român de seamă 


XXX 


Răspunsurile trebuie să sosească la redacţie cel 
mai târziu după 20 zile dela apariţia acestui număr. 


p O ——— 


Deslegătorii concursului lunar No. 1 (urmare) 


Au dezlegat două jocuri din con- 
cursul lunar No. 1 următorii cititori 


din 
PROVINCIE 

AIUD (Ardeal).—Mircea 1. Lupeanu. 

COM. AVEREŞTI (Fălciu). — Cor- 
neliu Cehulescu. 

BRAILA. — Eustatiol M. Falchidel; 
Mişu Feldiman; Isac I. Iosefsohn;Wil- 
helm Leibovici; Frida Leibovici; Lică 
Gold; C. Lujascu; Fraţii Theodoridi; 
Nicu şi Adry Bărbulescu; Dida Neu- 
bauer; Thierer Rosamunde. 

BUZĂU. — Dan T. Nicu; Viorica 
Dănţoi; Dragi C-tin; Mirea Tudor; 
Eugenia Valerian Pavelescu; Ioan, Au- 
relian, Drăgoiu, Ecaterina şi Valeriu 
Drăgoi; Natalia Neicu; Ecaterina, Gi- 
că, loan şi Alexandru Grigoriu; Ma- 
ria Ionică; Mişea F. Ioan. 

BOTOSANI. — Teodor C. Hynek; 


V. Ghiorghiu; Lily Goldhamer; Geor- 
geta Hpostoleanu; Antoaneta Gheor- 
ghescu; Sergiu Lucian Goldmann. 

COM. BISTREŢ (Dolj). — Mihăilă 
M. Niculae. 
COM. BĂLANEŞTI (Gorj). — Cioa- 
tă Romulus. 

BĂLȚI. — Aron Libman; Eugeniu 
Vrânceanu, 

BAZARGIC. — Gheorghiu Maria. 

BOLGRAD. — D. Ghiudeţuler. 

COM. BĂRBULEŞTI (Dâmbovița ).-— 
I. I. Iacobescu, 

BACAU. — M. Anscior; Lonciu şi 
Mauriciu Bril; Tihan Sergiu. 

COM. BĂNEASA (/1fov). — Carmen 
Disgaea, 

BRAŞOV. — Ioan Şt. Ioan. 

BARLAD. — Masica Wasserman; 
Lizica şi Violeta Nicolae. 

BUŞTENARI. — Segall I, Elena, 


b BAICOI (Prahova). — Mircea Do- 


rescu. 

CRAIOVA. — David M. Sternberg; 
Th şi I. Velsan; Diam Traian; J. Du- 
mitrescu Goicianu şi Aurel; Ion Mari- 
nescu; I. Nemetescu; Gr.  Corâciu; 
Bernard Craidman; Georgescu E. Eu- 
geniu; C. G. Rădulescu; David A. 
Lewy; Jacques Caleff; C. Alexan- 
drescu; Todica Feliceanu; P.  Văcuţ 
Nelu Pirici; Corneliu P. Puţureanu; 
C. G. Rădulescu; Cânciulescu C. D.; 
Milly Zell; Paul Brädişteanu; Niek 
Ramirko; C-tin G. Rădulescu; Pău- 
nescu ,Z. Aurel; Carol şi Em. Lieber- 
man. 

CONSTANȚA. — Drăgan Anasta- 
se; Tudoraşcu Ioan; Aurelia Eug. Io- 
nescu; Stănescu Haralambie; Dima T. 
Constantin; Cristescu Alexandrina; Tă- 
năsescu Gh, M.: Ionescu S. Maria; 


a ————— 


„DIMINEAȚA COPIILOR” e ma PAG, T> 


Râpeanu R. Ioan; Emilia Vişan; Vic- 
tor Rothlănder; mpa Radu; Va- 
lentina Perjescu; T. Perjescu; Mir- 
cea Perjescu. 

CORABIA. — Emilian Cristescu; E- 
frem D. Dumitrescu; Georges Roşca. 

CAMPINA. — Const. Ihorjea. 

C.-de-ARGEŞ. — Lucia Eucaciuk, 

COM. CHITILA (1lvov). — Gh. A- 
ex. Stoeni; Dumitru M. Vasile. 

CHIŞINĂU. — Rachion Braşovea- 
„u; Theodor Stelian; Coca Stănescu; 
Boris I. Caminer. 

CAMPULUNG (Muscel). — Ghica 
N. Niculae. 

CALAFAT. — C. Ştefichi, 

CLUJ. — Sanda Dumitrescu. 

CARACAL. — Seratim C-tin. 

CHILIA NOUA. — Ilia Konstanţi- 
novsky. 

CIORANI (Prahova). — Elena M. 
Dobtescu, 

COM. DOBREŞTI (Dolj). — Nico- 
lae Popescu. ' 

DAIA (Vlaşca). — Marinescu I. Ha- 
ralambie. , 

FOCŞANI. — Paul Constantinescu 
Eugenia şi Nicolae Constantinescu; 
Spiridon Ştefănescu; Iţicovici Mina; A~ 
vram Vasile; Avram Adanian; Alexan- 
dra Moisă. 

FETEŞTI. — Dinulescu N. Ioan. 

FĂLCIU. — Hanganu C. Ştefan. 

FRĂTĂNŢII NOI. — Ana Ruscior. 

GALAŢI. — I. Aronovici; Isac Ber- 
covici; P. Bercovici; M. Marcovici; Pa- 
lade Ioan; Şerban D-tru; Grigoriu 
Teologu; Gh. Ionescu; A. G. Caner; 
Veta Bincotă; Marghiloman Ioana; Bo- 
tez Domnica; Carolina; Staricescu Ste- 
lian; M. Alexandru; Paolo Pancaldi; 
Petrachi Mihalachi; Tordace Ştefan; 
Savin C-tin; Caterina Vrânceanu; Ni- 
culiţă C. Ionel; H. Mendelsohn; Pa- 
lady Ciceiu; Valasoglu Ştefan; B. 
Schwartz; Marcel Weintraub; Radu T. 
Juster; Mira Han; Nicolae Constan- 
țin; Sabina Iserşol; Sion Gh. E- 
lena; Nicolae Bălan; Ilie şi Ecaterina 
Cardaş; Frida Frenkely; Segall O- 
zias; Thaller Thobias; Moise Mes- 
sianu; David Hitron. 

GIURGIU. — Grigoriu Virgiliu; Po- 
pescu Marinel; Zissu C. Aurel; Ilies- 
cu N. Virgiliu; Marioara Ficlănescu; 
Tică Stamatescu; Pătraşcu Cornelia; 
Steol P. D-tru. 

GHERLA (7ransilv.), — D. Titus, 

GURA HUMORULUI (Bucovina).— 
Savel Thirer. 

IAŞI. — Haim Haim; Turel Apos- 
toi; Lucia Vasiliu; Zigu Grünberg; 
Pincu Leibovici; Herşcu Herman; 
Poştică. 

ISMAIL. — S. Nichifor, 

MORENI (Prahova). — Răduţu Ma- 


n. 

MOLDOVENI (Romanați). — Ste- 
lian Voinea. 

MOVILA TECHIRGHIOL (Băi). — 
Const. M. Iarca, 

ORADEA MARE — Ecatherina Ço- 


stin; Delia Comarnic; Alexandru Bar- 
na; Dorel Comănici. 

OLTENIȚA. — Ionel Niculescu. 

OGOLA (Romanați).—Gagiu Traian. 

PODUL ILOAEI (laşi). — Simio- 
nescu D-tru; A. Popovici. 

PITEŞTI. — Leibovici M. Mauri- 
ciu; G. P. Pascali; Gh. Mihăescu; Li- 
că H. Davidescu; Lazarovici Avram; 
‘Simion Pristărescu; Nicu Gh. Stoi- 
ca; Grun I. Isac; S. G. Alexandru; 
Saul Rosentveig; Stănescu Alexandru. 

PLOEŞTI. — Ionel D. Stăncescu; 
Alexandrescu Niculina; I. M. Leon; D. 
G. Stoenescu; Mavrodin C. Florica; 
Teodorescu G. Dumitru; Popescu Şt. 


Mihail. 
PIUA PETRI (Jalomița). — Jenică 
Rădulescu. 
PLENIŢA (Dolj).—Nicolin I. Victor. 
PANCIU (Prahova) — Grigorel Bur- 


ea. 
p.-NEAMŢ. — D. B. Lalu. 


POGONA (Tutova), — Obreja Ioan. 


R.-VALCEA. — Irina Blotz; Andrei 


I. Novac; Mircea, Virginia, An ela şi. 


Viorica Arghiropol; Gică şi itinel 
Ianculescu; H. Goldenberg; V. I. Gri- 
gore; I. Muntre; Coca I. Toma; Er- 
vant. Sarkisian. 

R.-SĂRAT. — Schiffman I. Leon; 
Moriţ Iancovici; Spiru G. Ştef. Iliescu, 

ROMAN. — Silvy Rosenberg; T. C. 
Florin; Gh. Gh. Constandache; Julieta 
Caunitz; Căpitan Alex. 

ROŞIORI. — Abbay L. Nicolae, 

ROCIU (Argeș). — Viorica FI, 


Preda. 
SOROCA (Basarabia). — Mircea 
Ciherschi; Mioara Pinetta; M. Pinetta. 


SIGHETUL MARMAŢIEI. — Sep- 
timiu Sanjoanu; Corneliu Jinca. 

SIGHIŞOARA. — Tiberiu Dorin. 

COM. SEGARCEA (Dolj). — Bä- 
beanu T. Paul; Ionescu C-tin. 

SENICOLAUL MARE. — Milivoi 
Beliţan; Livius Albu. 

TĂRNAVELE DE JOS (Viaşca). — 
Drăghici B. Ionel. 

TG.-JIU. — Constantinescu V Au- 
rel; Ionel Udroiu; Ştefulescu Andică; 
Ileana Udroiu. 

TECUCI. — Frant Hoffman; Mir- 
ai Duţu; Elena Raiciu; Seidman 
sidor. 


TG.-OCNA. — Rosenberg  Aizic, 
Şterberg Sofica; I. Olteanu. 
TIMIŞOARA. — Nestorescu N. Pe- 
tre; Andreescu Alex.; Mia Vasiliu, 
T.-MĂGURELE. — Pârjol Dumitru. 
TEKIRGHIOL-SAT. — Katz Mandi. 
TIGHINA. — Cornelia C. Baroncea. 
TEKIRGHIOL-MOVILA. — Tudo- 
sie Ion; Ioan I. Drăgulescu, 
T.-SEVERIN. — Popescu St, Oraţiu 
TULCEA. — Emil Popp; Nicolau 
Cristian; Dumitrescu Elena. 
VASLUI. — Glasberg Iosif. 


Hu dezlegat câte un joc, următorii 
cititori div 


` 


PROVINCIE 


ARAD. — Eliza Aronsohn, 

AZUGA. — Neculai Cata. 

BUHUŞI. — Nicuşor Turdu. 

BRĂILA. — Elena Ppa N. 
Popa; Puiu Radovici; I. Cuşmaru; 
Ponţi Abramovici; Wilhelm Leibovici. 

BUZĂU. — Rosenstein Z. . Leon; 
Bonciu M. Georgeta; Valeriu, Ioan şi 
Aurelia Drăgoi; Didina Popescu; Mi- 
toi M.; Puiu Traian Pavelescu; Si- 
mionescu I. Victor; Iordache I. Si- 
mionescu; Octavian, Costică şi Ovidiu 
T. Teodorescu; Rosenştein Leone 

BOTOŞANI. — Dorin Dimitriu; Pe- 
tre P. Goilav; Ovidiu D. Feţcu. 


BACĂU. — luster Saul; Antoniu 
Constantin. í 

BUDEŞTI (Zijov). — Z. Orescu. 

BRAŞOV. — Niculițä Gilorteanu. 


BAZĂRGIC.-— Veselca Petcoff; Gh. 
Petcoff; Inas Valodica. 
BALŢI. — M. Rozentuler; Iosif Sie 
dicman. 
BARLAD. — Anuţa I.- Iţicsohn. 
BOLGRAD. — Nicolai Iancov. 
E nat (Ialomiţa). — Aristotel A, 
ilip. 
BOTEŞTI (Roman). — Petru Pal 
Balş (Romanați). — P. Mărculescu. 
CRAIOVA. — Maixner I. M. Iosef; 
Radu Gr. Pleşia; Zell Carol; Dumi- 


„tru Dobrescu; Puiu Zlatian; . Alice 


Stănculescu; Nicolae Ghica; Sh. Eske- 
nasy; Dodoi T, Marin; Ion Alexan- 
drescu; Marcel Lâbel; Iby Goffineanu; 
Magda Moldoveanu; S. F. Margulies. 
Marcella Esckenasy. 

CONSTANŢA. — Waldens Popica; 
Clementici Neculai; Martinescu C-tin. 

CARACAL. — Mişu şi Sanda Mäi- 
nescu. 

CLUJ. — Ludvica Ancean. 

DOLHASCA. — D. Andronache; 
Mircea V. Ioan. 

GARA DROCHIA. — Solomon Brei- 
man. 


DRĂGĂŞANI. — Spărleanu Ana. 
GARA DRAGAICA (Buzău). — E- 
caterina, Gică, Nelu şi Sandu Gri- 


oriu. 
3 FETEŞTI: — Cojocaru I. Răducan, 

TG.-FĂLCIU. — Niculai Gh. Ni- 
colau. 

FOCŞANI. — Fraţii A. şi C. Ni- 
colau; Netty Şarf. 

FÄGÄRAŞ. — Barchev 
nian; Măgărdici Artinian. 

GALAŢI. — Solomonicä Frohlich- 
man, Constantin Calotă, Munteanu Mir 
cea, Marcel Isac, C. Iliescu, Palade 
Aurelian, Palade I. Panait, Costel Pe- 
triceanu, Cazacu C. Ştefănachi, Ioan 
Onofrei, Alexandru P. Palade, N. Prun 
dis, Zaharia I. Angela, Nicolae D. 
Constantina, Bălănescu C, Ioan I. Tă- 
răbuțä, Alexandru Vasile, Niculai Sâr- 
bu, Nicolai D. Nicolai. 

GIURGIU. — Stan G, Ştefan, Olăe- 
zu Me Vasile. 


Artinian, 


HAȚEG. — Zeno Şusman. 

IAŞI: — Rodica şi Titel Mitru, So- 
aia Leibovici, Eugen Bobulescu, Abra- 
movici Isac, Avram Copolovici, Herş- 
covici David, Arthur Lorber. à 

LEOVA (Basarabia). - —: S. Toc- 


aT Are N : 
COPACENI-MOGOŞEŞTI (Ilfov).— 
Pascu Const. Dumitru. -- - s 

MACIN (Tulcea). —  Breazu--D. 
Gheorghe. | 

ORADEA-MARE. — Victor Rusu, 
Marioara Alexandru. 

OCNIŢA (Vâlcea). — Costică `“ N. 
Drossu, Alexandru T. Marinescu. 

PLOEŞTI. — Rădulescu N. Stelian. 

PIETROŞIŢA (Dâmboviţa). — lon 
G. Vătăşescu.. ... 

PITEŞTI. — Nicu I. Popescu, Da- 
videla Nachtigal, David Marcovici, Io- 
nel H. Mărăcineanu, Neluţă' G. Russu. 

PALAS (Constanţa). -—. Ioneanu  A- 
gripina. SR 

IATRA-N. —- D. Gheorghiu, : Ne- 
culai Negrescu. 

PANCIU. — Grigore -Buftdea. 

PARSCOV: (Buzău). -—' Teodorescu 
T. Octavian, Stelian: şi: Ene: M.. Ioan. 

PODU-ILOAEI. — Gicuţa Contz. . 


-"POGOANELE ;(Buzău). —  Ştefă- 

nescu I. Ion. š sei 
POPEŞTI (R.-Sărat). — Ilie Teodor 

Dârdală.; 

-:ROMAN. — Gheorghe Lazăr, Carol 

Pascal. 


RADNA (jud. Arad). —. Enăchescu 


Vasile. 
R.-VALCEA. — Eugenia Crişan. 
R.-VADULUI. — Marioara Cordo- 

neanu. 

RAŞCANI (jud. Bălţi). — Nuchim 

Haichelu. 

£ ROŞIORI DE VEDE. Eugenia Teo- 

ary. ; 

R.-SARAT. — Froim Weintraub. 
SOROCA. — M. Aibinder. 
` SHRATA-MONTEORU. — 

pescu- M. Constantin. 

` SINAIA. — Bébé şi Titi Ventijanu. 
SLATINA. '— Polichron Ileana. 
SFARCEA (Dolj). — Ionescu S. Ro- 

mulus. . ` ra 

"SUCEAVA. — Olariu Gavril. 


Precu- 


"SALCEA (Teleorman). — Corneliu. 


Balaban. 
“SILISTRA. — Petre Corâciu. 
„TECUCI. ` Aural. Şleghel, Şapira A- 


„DIMINEAȚA COPIILOR? 


vram, Marcu H. Gropper, Peneos I 
Mircea. 


- TG. NEAMTZ. — Rozner Herşcu. 
TG.-OCNA. > —  Lupuşor, Morita 

Herşcovici, Veissler. Leopold, 

i TU. — Ticu Seciureanu. 


T.„SEVERIN. — Şefcenco F. Mihail. 
Şonea C. Nicolae. 

TEIŞANI (Prahova). — Clemence 
Claudia. 

ŢIGANEŞTI (Teleorman). — Nico- 
lescu N. Dumitru. 

T.-MAGURELE. — Niculae Gh. Pa- 
lade. 

TARGOVIŞTEA. — Gh. Chişcă. 

UDINI .(Vlaşca). — Adina şi Ionel 
Constantinescu. 

VASLUI. — David Fadelman, Mihai 
Cătănescu. e 

VALEA DROGULUI (Ilfov). — Ma- 
rioara I. Perianu. a 

VALUL LUI TRAIAN (Constanţa). 
— Ştefan Iacob. . 


Au deslegat 3 jocuri (omişi): 

Beniamin Stummer Vaslui, Ratinca 
V. Florin Braşov, I. Dobrescu, com. 
Apele Vii (of. Celaru). 


Prin tragerea la sorţi au eşit unmătorii câşțigători : 
Premiul |—Una vioară model Stradivarius, ; 
Câştigată de Negulescu Elena Geta, Bucureşti 
Premiul Ií — Un album pentru colecţii de marci și 
: un pachet cu 250 mărci străine | 
Câştigat dă Ştefan St. Vineşiu, Brăila - 
Premiul Iil—Una metodă 
Câştigată de David M. Şternberg, Craiova 


ractică pentru Invăţțat vioara ` 


Premiul IV -Un abonament gratuit pe 6 luni la „Di- 
mineața Copilior“* 


Câştigat de Georges Roşca, Caracal 
Premiul V ~Patru volume scrieri alese pentru tineret 
Câştigate de Theodorescu D. Elena, Bucureşti 
i Xa 


Câștigătorii sunt rugaţi a trimite la redacţie adresele 
exacte spre a li se patea expedia premiile. 


De vorbă cu cititorii 


1. Ios.-Brăila.—„Lenuța şi Georgică”, Să nu. crezi că 
scriind prea muit,” așa cum faci d-ta, reuşeşti mai bine. 


Din potrivă, d-ta “eşti într'o. vârstă când trebue să ci-.. 


teşti cu toată atenţia, să-ţi înmulţești cunoştinţele, să-ţi 
însuseşti temeinic limba:română şi să-ţi: formezi stilul. 
Mai târziu -va veni şi vremea să fii scriitor.; : 

N. În isi — Bucata d-tale „Iubiţi păsările“ se va 

ublica, S TA ; 

z L. 01.-Orhei, — „Berbecul fermecat“, Intâiu învaţă 
bine româneşte şi: după aceea, dacă scrii, e mai bine să 
scrii în proză. decit 

Direcţie, Redacţie, Administraţie, —. Lămurim din 
nou-pe cetitori că. Direcţiei sau Redacţiei revistei îi se 
adresează, când e:vorba de-un manuscris şi. de 'tot ce 
privește conţinutul propriu -zls-al revistei. Insă când e 
vorba de abonamente şi -reînoirea lor, de' neprimirea 
vrunui număr, de primirea sau neprimirea cupoanelor 
de premii şi de chestiuni la fel, pentru toate acestea 
se adresează numai Administraţiei revistei, Direcţia și 
Redacţia neocupându-se.de astfel: de chestiuni. 

P. şi N. B.-Bacău. — „Luleaua popei“. Nu e bine să 
scriem şi nici să gândim în felul acesta despre feţele 
bisericești. Vă vom publica o glumă. i 

B. A. t ai. 
primit bucata „Doi: copilaşi” de care vorbesti într'o 
scrisoare, Altfel, am -fi luat-o - în cercetare. N'ai decât 


sa o trimiţi din nou,- 


— La-Redacţie nu sa ` 


Micei Melania-Loco. —Moş Nae îţi mulţumeşte foarte 
mult pentru diăguţele dumitale urări de însănătoșire şi 
promite să se silească să nu mai fie bolnav, ci să scrie 
regulat lucruri cari să facă plăcere cititorilor și cititoa- 
relor. Inceputul l-a şi făcut cu „Călătoria lui Hăplişor 
cu balonul, 

BI. Bl-Loco. — Iți vom publica bucata „Punguliţa“, 


„Poezia „Păsărelele“ nu merge, fiind prea slăbuţă. 


1. Ios.-Srăila.—Iţi vom publica unele glume, dar nu 
înţelegem graba și nerăbdarea d-tale de a cere răspuns 
urgent. Cu ocazia aceasta, te rugăm să scrii şi să ne tri- 
milţi mai pb. de oarece noi avem materie chiar mult 
mai multă decât ne trebue. 

A. L.-Bălţi.— „Adam și Eva“. Arta de a face versuri 
şi de a scrie poezii publicabile, e mult mai grea de cum 
îți închipui. Pentru aceasta se cere şi talent şi cultură 
şi o cunoaştere temeinică. a limbei române. De aceea, 
te sfătuim să laşi poeziile pentru mai târziu. 


OGOTO LOTON . 
Copii!!! 6 
cari treceţi clasa anul acesta, cereți®) 
de la părinții voştri să- vă cumpere 
cadou un ceasornic frumos şi bun & 
de la „PAX“, Griviței 107. s 


Atellerele „ADEVERUL“ S. A. 


3 8 ~ li 2] af ji Vi y y 
ANUL ia AATE 4 
ERS 
FÁ Fá REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ 


DIRECTOR: N. BATZARIA 


— Hai să trimitem barca după Hăplişor, PRETUL4 LE 


| PAQ, 2 


De vorbă cu cititorii 


ML M, E.R, Sărat. — Dragul meu, te înşeli când crezi 
eă-ți tacem un serviciu, publicându-ţi lucrări slabe, Din 
potrivă, îţi facem rău și d-tale și îi supărăm cu drept 
cuvânt pe cititori. Poeziile făcute de d-ta sunt slabe de 
tot, iar gluma cu Haplea ce mănâncă 'de 7 ori pe zi, 
este chiar puţin cuviinoioasă.. Pentru d-ta e mai bine și 
mai folăsitor să fii deocamdată cititor, iar mai târziu, 
când vei crește mai mare și vei fi mai cult, să devii şi 
scriitor. Nu te grăbi. 

R. R. 1.-Coustanţa. — N'avem adresa d-tale, ca să-ţi 
răspundem direct. Trimite-ne 2—3 traduceri făcute de 
d-ta—dar numai de d-ta--ca să avem ce alege. Nu vroim 
să nedreptățim pe nimeni, ci fiindcă îi iubim pe citi- 
torii noștri cu aceiași dragoste, căutăm să le spunem 
adevărul şi nu-i încurajăm la iuerări slabe, spunând că 
vunt bune, 

tciob, sau orice pseudonim dorești, dar—pentru Dum- 
nezeuscrie mai puţin, căci n'avem unde să-ţi publi- 
:ăm atâta materie şi nici vreme să citim zilnig atâtea 
manuscrise, 

i. G„Oiteniţa. — „Pentru catastrofa dela Oltenița“. 
Plângem şi noi alături de d-voastră nenorocirea întâm- 
plată, dar despre aceasta au vorbit jurnalele politice, 
jar versurile d-tale sunt—cu regret o spunem — destul 
ce slăbuţe. 

I. ©. A.—,„Viaţa cavaierească,„” Despre aceasta găseşti 
late in orice manual de istorie, aşa că e de prisos să 
ma! publicăm bucata trimisă de d-ta. ` 

5. AT. Rogu. — Bucata „Cele două fructe“ am pri- 
mit-o, dar iartă-ne, dacă nu o putem publica, de oare- 
ce am publicat mai de mult a bucată asemănătoare, 
numai că în loc de curmale pusesem smochine. 

d C. G.-Craiova.— ţi vom publica cele mai multe din 
glumele trimise, dar răbdare, să le vie rândul şi să le 
putem găsi și loc. Te sfătuim cu prilejul acesta să fii 
mai atent la ortogratie,, să laşi spaţiu între diferitele 
glume şi să nu scrii pe ambele fețe ale hârtiei, 


T. S. I„Bârlad şi altor colaboratori. — Nu e destul 


să se spună cu bucata a fost tradusă din cutare limbă 
ci trebue să ni-se arate numele autorului și titlul cărții 
sau revistei din care a fost mată, 

P. Astr.-Chişinău, — „Leul recunoscător“ e o bucată 
cunoscută, iar originalul nu e rusesc, Totuşi, poate am 
li publicat-o, dacă nu avea atâtea greşeli de limba ro- 
mână. Din lipsa de vreme ni-e cu totul cu neputin 
să stăm şi să le îndreptăm. De aceea te stătuim. 1) 
à traduci bucăţi mai scurte; 2) mai înainte de a ni-le 
‘imite nouă, arată-le unui bun cunoscător al limbei 
'omâne, ca să-ţi indrepteze greșelile de limbă, dar mai 
mu seamă tavai bine româneşte şi nu te grăbi să tri- 
miţi spre publicare. Ț 

ome emee mee GO ETET TED 0O mae m ‘Miia 

Profesorul, — Dece, Vasiliu, mai venit eri la 
şcoală? 

Eleva. — Mi-a spus mama că mă doare capul și 
de aceea n'am putut să viu la şcoală! 

Trimisă de Teodor Gh, Şovăială-Făloiu 


m e m ba m mean i m ee et 


ŞTIRI 
Din planeta Marte vine 
Ştirea, că un milionar 
A comandat la noi în ţară 
Cinci vagoane de „„Suchard?, 


„DIMINEAȚA COPIILOR? 


Ce vor să ştie cititorii, 
SON EF TERADE 


“De unde vine numele de Europa 


Fireşte, e vorba de continentul Europa din care 
face parte şi Țara Românească, De unde vine acest 
nume şi ce înseamnă el? Dacă intrebarea e uşoară, 
răspunsul de dat nu e tocmai simplu şi uşor, mai 
ales că nu toată lumea e de aceeaş părere, i 

Aşa, Herodot — ştiţi, Herodot este cel dintâiu is- 
toric din vechime şi de aceea îi se zice „părintele 
istoriei” —- spune că nu se ştie de unde vine nu- 
mele de Europa şi nici cine îi l'a dat. Adaugă insă 
că nu poate veni dela Europa, fiica unui rege feni- 
cian şi despre care va ti vorba mai jos. 

Invăţaţii din zilele noastre cred însă că numele 
continentului nostru vine dela cuvântul fenician Ae- 
rib”, care înseamnă întuneric sau apusul soarelui, 
pe când cuvântul „asu” (de unde vine, poate, numele 
de Asia) înseamnă răsărit, 

Iată acum pe scurt și povestea (o poveste mito- 
logică, deci închipuită) despre Domnița Europa de 
care am pomenit mai sus. 

Agenor, rege fenician, născut din Neptun, zeul 
mărilor, și Oceanida Libia, avusese trei fii şi o fiică 
anume Europa, foarte frumoasă, dar care era aşa 
de albă încât era bănuită că îi furase zeiţei Junona 
fardul cu care se 

Intr'una din zile Jupiter (cel mai mare zeu) vă- 
zând-o că se joacă la țărmul mărei cu mai multe 
prietene, se schimbă în taur, se gudură pe lângă 
dânsa, o făcu să-i se urce în spinare și după aceea 
repezindu-se cu dânsa în mare, o duse în înot din 


“Fenicia (pe țărmurile Asiei-Mici) până în insule 
Cr 


eta, 
După moartea sa, Cretanii o trecură în rândul 
zeităților şi orânduiră în cinstea ei o serbare ce se 


i E i 
ținea în toți anii ; ai 


Cititi „SUFLETE DE VITEII” 


„DIMINEATA COPIILOR” 


- - 


A 4 H, A | pi g s S 
Gia = a o 
Di PONEI TE CORLLOR 
REDACȚIA ŞI ADMINISTRAŢIA : 


BUCUREȘTI. — STRADA SĂRINDAR 9-11 BUCUREŞTI, — TELEFON 6:67 
ABONAMENTE: UN AN) 150 LEI | UN NUMAR 4 LEI 
ŞASE LUNI 80 , IN STRAINATATE DUBLU 
2 AUGUST 1925 i Tanusciseie nepublicate nu se inapoiază 


d 


-w 
t be 


DUPA BALON 


nn — a 


Mândri şi gatanți 
Fiare mari de tot, 
Hărămuri, 
In tact de tobe 
Şi de-arămuri 
Jucând fox-trot 
Se pupă 'n bot. 
Şi chiar din Africa-s aduşi! 
lar de priveşti în pielea lor 
Zăreşti şi câte-un ţigănuş. - 


Dar lonel vrea un balon, 

Și mama lui i-a cumpărat. 

Si-a cumpărat un balonaş 

Și lui Iordan, băiat din sat. 

Și Ionel şi cu Iordan 

Sunt mândri-acum şi bucuroşi 

Că au baloane dela Moşi 

Și merg voioşi pe trotoar 

Privind de sus pe toţi acei 

Ce mau baloane-aşa ca ei. 

Dar cum merg ei, deodată, pac! 

S'a spart balonul lui Iordan 

Şi hai Iordan începe-acum 

Un plâns să-l ţină-un anl.. 

— Dar nu mai plânge lordănel, 

Vorbeşte mama către el. 

Lui Ionel de se spărgea 

El nu plângea! 

— Apoi răspunde Iordănel, 

Ce vrei să spui 

Nici vorbă nu-i E 

sonel şi mama lui Că nici eu doară nu plângea 
Sunt la Moşi. De se spărgea al lui. 

Ce mai cai şi căluşei Th. D, Speranta 
Şi albi şi roşi!l... REEE T ar lare 

Şi lei, tigri, elefanti i tău gta ial 


PAG, 4 


„DIMINEAȚA COPIILOR» 


a ul 


Cum are să fie ziua de mâine 


. Mama Lenuţei vroia să spele a doua zi rufe. 

De aceea îi spuse Lenuţei să se ducă la bunicul 
şi să înţeleagă cum are să fie vremea mâine. Buni- 
cul Lenuţei avea un barometru, care arăta schim- 
barea timpului. Lenuţa se duse la bunicul, îl salută 
frumos şi îi zise: „„Bunicule, mama vrea să spele 
mâine nişte rufe şi de aceea vrea să ştie cum are să 
fie vremea”, 


A 
1 — Fetiţo dragă, îi răspunse bunicul, s'a întâm- 
plat o nenorocire: barometrul a căzut şi s'a spart! 
Vino să intrăm în odaie şi să căutăm o pânză de pă- 
ianjen după care să vedem cum are să fie mâine ziua. 

In zadar căutase în toate colţurile odăiei, căci nu 
dădură de nici o pânză de păianjen. Casa bunicului 
era ţinută curată şi îngrijită. 

Bunicul îi zise atunci Lenuţei: „du-te la rândunică, 
pentrucă ea poate să-ţi spună cum are să fie mâine 
vremea”, 

Lenuţa eşi în stradă ca să o întrebe pe rându- 
nică. Rândunica zbura sus, deasupra clopotniţelor, 
deasupra caselor şi grădinilor. 

„Rândunico, rândunico, îi strigă Lenuţa, mama 
are de spălat mâine nişte rufe, De aceea, fii bună 
şi îmi spune cum va fi mâine vremea.” 

— Cic-ciric, mâine vremea va îi frumoasă, răs- 
punse rândunica. Dar întreabă-o şi pe ciocârlie. 

Lenuţa se duse afară pe câmp şi începu să caute 
coicârlia. li auzi frumosul cântec, răsunând sus, sus 
de tot, Lenuţa abia putu să o zărească, aşa de 


mitá părea. Şi îi strigă: „Drăguţă ciocârlie, spus 
ne-mi, te rog, cum va îi mâine vremea?” 

Ciocărlia răspunse cântând: „Tri-li-li, tri-li-li, mâi- 
ne vremea va fi minunată”... Intreab-o însă şi pe 
broasca cea verde. 

Broasca şedea în iarbă şi orăcăia într'una. Lenuţa 
se duse la dânsa şi o întrebă despre ziua de mâine, 
La început broasca nici nu voia să stea de vorb 
cu Lenuţa. Lenuţa însă nu-i dedea pace, aşa că ş 
broasca mavu încotro şi grăi zicând: „Cva, cva, cva! 
Mâine vremea va fi minunată! Nu va sufla vântul: 
şi nu va ploua. Cu toate acestea, du-te şi la licuriciu 
şi întreabă-l şi pe dânsul.” 

Lenuţa îl căută multă vreme pe licuriciu, dar 
nu-l putu găsi. Incepuse să se inopteze. Atunci îl 
zări şi Lenuţa cum luminează, îl salută şi-l întrebă 
de vreme. 

„Mâine vom avea o foarte frumoasă zi cu soare”, 
îi zise el. 

— ţi mulţămesc, îi răspunse Lenuţa, şi vru să 
o ia la fugă spre casă, dar licuriciul îi strigă: „A+ 
şteaptă, aşteaptă, fetiţo!... Sa înoptat şi se poate să 
te izbeşti de ceva pietre. Stai să-ţi luminez drumul.” 
Şi licuriciul îşi aprinse felinăraşul şi-o conduse pe 
Lenuţa, luminându-i drumul. i 

Lenuţa ajunse acasă veselă şi povesti totul ma- 
mei sale. Maică-sa se bucură foarte mult că a doua 
zi vremea va fi frumoasă. 

Şi într'adevăr că aşa a şi fost. 

Prelucrare de N. Macedoneanul 


—— 


Cântec de seară 
După Lenau 
Paşnic amurg se coboară 'n câmpie, 
Blând aţipeşte natura — şi-acum, 
Amurgu-o "'nfăşoară în neagră mantie 
De neguri şi fum 
La tatăl în braţe, râzând aromeşte 
Copilul — şi tatăl se-apleacă senin, 
Odrasla cu ochi iubitori o păzeşte 
Şi-o leagănă lin 
Em. Ungheru 


NOTA. — Lenau, născut la Timişoara, este unul 
din cei mai talentaţi poeţi germani. Adesea, nemu- 
ritorul nostru poet Eminescu a fost comparat cu 
Lenau. 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


PAG. 5 


1UMARILE LUI MIMONCI 


mimonci— un băiat foarte neastâmpărăt— ceru 
într'o zi voe mamei sale să se joace prin grădină. 
Tot plimbându-se şi căţărându-se prin pomi, Mi- 
monci zări întrun pom, p'o cracă, un cuibuleţ cu 
uă. Cine ştie ce păsărică drăguță le va fi pus 
acolo!.. Fără să stea prea mult la gânduri, el luă 


de P, U. Rics 


un băț şi începu să le mişte, doar-doar or cădea 
jos. Şi în adevăr ouăle căzură! Dar priviți şi 
voi şi vedeți cum au căzut... Bietul Mimonci cel 
n_astâmpărat, se întoarse acasă plin de jumări 
iar mamă-sa îi mai dete.şi ea un supliment de 
bătae, pentru că îşi stricase hainele nouă note 


n. 


Dela îisvor... 


— Gazel — 


Dela isvor venea copilul, 
Privighetoarea i-a şoptil: 


„„Copile ?ntoarnă-te, isvorul 
„Te vrea, bălaiu, neprihănit!...? 


Dela isvor venea copilul, 
Și-o turturică i-a grăit: 


„Ccpile "ntoarnă-te, isvorui 
„Se turbură, că l-ai răpit! 


Dela isvor venea copilul, 
lar florile i-au şuşotit: 


„„Copile ?ntoarnă-te, isvorul 
„Cu tine-i cel mai fericit... 


Dela isvor venea copilul, 
Apoi şiret, el le-a vorbit: 


— „Nu-mi dă nici haine noui, isvorul 
„Și nici căluț de călărit!...2 


Aurei Dumitrescu-Constanţa 


PSP 


AG, 6 


„DIMINEAȚA COPIILOR 


Râșniţa fermecată 


- FOVESTE NORVEGIANĂ — 


de lia Hârsv 


Ciscă at fi fost odată doi fraţi; unul era bogat de 
nu-şi mai ştia singur de rost, pe când celalt pe 
lângă că avea o casă de copii, apoi n'avea nici după 
ce bea apă de sărac ce eta. 

= Şti ce, bărbate, zise într'o zi nevasta săracului, 
eu aşi zice să te duci pe la ftate-tău să-i ceri şi 
lui ceva de pomană, că uite, vine Crăciunul şi 
m'avem de nici unele. 

= Bine, nevastă, să mă duc dacă zici tu. 

— Ce-i, măi frate-meu? îl întrebă frate-său când 
îl văzu, 

— Păi uite aşa şi aşa, răspunse sărăntocul şi 
începu a se milogil! 

— Şti ce, frate-meu? Uite, vezi tu bucata asta 
de slănină? A ta să fie dac'oi face cum ţi-oi 
zice ëu, 

— Fac, 

— Ei, dacă-i aşa, naţi-o şi du-te la dracu. 

— Bine, să mă duc, dacă zici. 

Şi luându-și săracul slănina 'n spinare, porni sa 
dea de dracu. 

Merse el ce merse şi când fu pe 'nserate, zări 
o luminiţă la o margine de pădure. 

— Oare acolo să stee dracul? se întreba el; şi 
mai mergând o bucată dădu de un moşneag care tăia 
un buştean. 

— Bună seara, moşule, făcu săracul. 

— Mulţumim dumitale, răspunse moşul, da ’n- 
motto? 

— la, mă duc să dau de dracu şi nu prea ştiu 
drumul  într'acolo. 

— Apăi, chiar bine ai nimerit-o că aici îi poarta 
iadului. Da "n spinare ce-ai? 

— Ô bucată de slănină. 

— Bun gând avuseşi, că atâta-i dor dracilor de 
Slănină. Da să nu care cumva s'o dai pe bani ci 
să le ceri pe ea râşniţa de-o au pe laviţa din 
dosul uşii, auzi? Când o fi să ieşi din iad şi ai 
trece iar p'aici, te-oi învăţa ce să faci cu ea, că 
râşniţa ceia îi fermecată şi te-i minuna de ce poate, 
“i zise moşul. 

Săracul mulţumi moşului pentru cele ce-l învă- 
țase, deschise poarta iadului şi intră înăuntru. 

Când îl văzură dracii toţi, cu slănina în spinare, 
începură a ţopăi şi a-şi răsuci codiţa de bucurie, 
le gândeai că i-a apucat ducă-se pe pustii. 

— Staţi, bre diavolilor că vă dau la toţi, făcu 
săracul ferindu-se, că doar de vânzare mi-i. 

' — Ce ceri pe ea? îl întrebară dracii. 

— Păi ce să cer? Ia, râşniţa ceia de după uşă. 

— Ba să-ţi dăm un sac cu galbeni, ba doi, ba 
trei, ba zece, numai râşniţa nu, ziseră dracii. Vezi 


că râşniţa ceia era a tartorului şi ştiau că ţine la ea 
ca la ochii din cap. Dar săracul nostrii nu şi nu, că 
lui râşnița-i ttebue şi alta nimic. 
PN iad 


| MSA 


Văzând d 
râ; nița şi luându-i slănina din spinare, îl repe- 
peziră afară din iad. Când ajunse săracul la moş- 
neag, acesta îl învăţă ce să facă cu râşniţa şi după 
ce-i mulţumi omul precum se cuvine, porni îndă- 
răt spre casă. 

— Da pe unde dracu îmi fuseşi, măi omule, că 
de două zile stau în prag cu mâna streaşină, dor 
te-oi vedea venind. Că, iacă, mâine e Crăciunul 
şi n'am de nici unele în casă. 

—  Ehehei, nevastă, pe unde fusei eu, na fost 
neam de neamul meu. Da las’, să nu-ţi pară rău că 
nu mi-a fost drumul de geaba. Deacu am scăpat de 
sărăcie. 

Puse apoi râşniţa pe masă şi începu a râşni. 
Şi ce să vezi! Unde mi se întinse o masă plină 
cu de toate, de nici împăratul m'avea mai multe 
bunătăţi de ospătat. Și ce poruncea omul, râşnița 
pe dată şi măcina. Rămăsese femeea cu copiii cu 
guta căscată şi se uita ca la alte celea. 


„DIMINEAȚA COPIILOR? 


După ce văzu omul masa încărcată, pofti pe toţi 
vecinii la masă, ba il pofti şi pe ftate-său, care vä- 
zând ce nu-i mai văzuse ochii până atunci, îi veniá 
să moară de necaz, 

— De unde le luaşi, măi ftato-meu, că mai ieri 
te milogeai de mine să-mi fac pomană cu tine că 
mai ce pune 'n gură de Crăciun, şi acu... 

— Omul nostru tăcea mâle şi nimic nu zicea, 
Da când fu pe 'nserate şi se cam trecuse niţel cu 
băutura şi nu-şi ptea dedea seama ce face, se duse 
de aduse râşniţa, o puse pe masă şi-i porunci să râş- 


re e EE act : 


nească ba una, ba alta, care ce vrea, numaidecât 
avea. 

Bogatului, atâta-i era. II îmbiă pe frate-său cu 
o baniţă de galbeni numai să-i dea lui râşniţa, 
da săracul ba. 

— Da bine, frăţioare, dreptu-i să nu mi-o dai? 
făcu cel bogat, că de nu te trimiteam eu la dracu, 
r'aveai tu acu atâtea bunătăţi. Şi măcar de ţi-aşi 
cere-o pe degeaba! Da te şi răsplătesc cu un säc 
cu galbeni şi tu nu şi nu. 

Dacă văzu cestălalt că nu-i mai dă. pace, îi fă- 
gădui să-i dea râşñița după secerat, socotind în 
mintea lui neroadă, că pân'atunci o să macine din 
toate atât cât să-i ajungă pe toată viaţa. 

Şi se şi apucă de râşnit şi râşni omul zi şi 
noapte cât ce putu. 

Venind acu vremea, îi dădu bogatului râşniţa, 
da nu-i spuse cum s'0 oprească. 


e. PAOSTA 


Când se vi- bogatul cu râşniţa, zise nevesti-si 
să dea o fugă până la câmp să vadă ce fac co- 
saşii cu fânul cela de nu-l mai mântue; păsă-mi-te 
vroia s'o încerce el singur, să nu fie nimeni faţă. 
După ce plecă femeea, se zăvori în odae, puse râș- 
nița pe masă şi-i porunci să macine o ciorbă de 


peşte, da să macine nu glumă, 


Şi unde începu râşniţa diavolului să macine şi 
să macine până ce umplu odaia. Giaba cercă el 
s'o oprească, giaba se răsti, giaba se rugă, că râş- 
hița măcina într'una până ce-l cuprinse pe bogat 
până la glesne, apoi până la genunchi, până le 
brâu şi mai mai să-l înnece ciorba amestecată cu 
peşti de cei mărunți. 

Dacă văzu el că nu-i de glumă, descuiă ușa, şi 
o porni razna cu ciorba după el. - 

— Ja seama, nevastă, că te 'nneacă ciorba, î 
strigă el din fugă şi pieri dinaintea ei. 

— Măi trate-meu, zise el săracului când ajuns 
la aa ăstuia, ia-ţi răşniţa îndărăt că acu înneaci 
satul. - 

— Dacă îmi mai dai un sac cu galbeni, o iau, 
de unde nu, nu. 

— ţi dau, cum să nu-ți dau, numai scapă-mă 
de pacoste, făcu bogatul, bun bucuros să scape nu- 
mai cu atât, 

Săracul îşi luă râşniţa îndărăt, o puse să-i ma- 
cine bănet peste bănet, îşi făcu o casă mare şi fru- 
moasă cu acoperişul de aur. 

Acu, trecând odată un negustor străin pe acolo 
i văzând sclipind coperișul cela de aur la soare, 
întrebă a cui e casa âceia aşa de mândră. Aflând 
apoi ce și cum, se duse la omul cu râşniţa şi-l 
întrebă dacă nu-i e de vânzare. 

— Ba aşi vinde-o, de ce nu, că deacu nam ce-i 
mai cere, răspunse omul. Da să-mi dai o căruţă 
cu galbeni, 

Negustorul îi dete o căruţă cu galbeni, — luă 
râşniţa, şi când să iasă pe poartă, întreabă pe cel 
care i-o vânduse, dacă poate măcina râşniţa orice 
i-o porunci. Aflând apoi că-i deajuns să-i spui: 
macină râşniţă cutare oti cutare lucru şi râşniţă mä- 
cină, de bucurie uită să întrebe cum să facă să 
o oprească şi de grabă ca să nu-şi ia omul vorba 
îndărăt, luă râşniţa şi dete fuga cu ea pe corabia 
cu care venise. După aceia, când ajunse în mij- 
locul mării, puse râşniţa jos în corabie şi-i po- 
runci să macine sare şi măcină până ce umplu toată 
corabia. 

Văzând negustorul că numai conteneşte, de frică 
să fiu se înnece, svârli răşnița în apă. Râşniţa căzu 
la fund unde-i şi acum şi macină mereu la sare, 
Pesemne de aceia o fi martea aşa de sărată. 


——— ro n——— 
Satului care se vede nu-i trebue călăuză 
L E i 


Fapta bună nu cere laudă.: 


PAG; 3 = n „DIMINEAȚA COPIILOR» 


Desene de IORDACHE. AI ] Călătoria lui Hăplişor 
$ 2) Intâlnirea cu barza şi baba Cloanța Cotoroanja 


| Hăplişor mereu priveşte, 
t Satu-i cumva de-l zărește, 
Nu-și dă seama cât se nșeală 
Nici nu face socoteală, 
Că pe fiece minut, 
Drum prea lung a străbătut, 
Deci, răbdare, măi băete, 
lar de ţi-este foame, sete, 
În balon ai tot ce poftești, 
Casă, sat nici să gândești... 
Ci de-acum te pregătește, 
Ca să 'ntâmpini voinicește 
Aventuri primejdioase, 
Fapte mari şi curagioase. 
Şi balonul fuge, zboară, 
Ziua merge-acum spre seară, 
Când de-odată se pornește, 
Urlă, bubue, trăznește 
O cumplită vijelie. 
Ceru-i tot o grozăvie, 
Mii de fulgere-l brăzdează; 
Hăplișor îngenuchiază 
Şi se roagă tot ferbinte:: 
„Ocrotește-mă, părinte, 
Zi furtunei să 'nceteze 
Fă iar să se 'nsenineze, 
Şi mă scapă dela moarte, 
Căci sunt singur şi departe.“ 
Ruga Domnul i-a primit 
Și de sus a poruncit 
Tacă vântul, nourii piară, 
Și frumos să fie iară. 
Cum a zis şi cum îndată 
A încetat furtuna toată. 

* 
„Bună seara, Hăplişor, 
Dar de când aviator ?“ 
Oare cine-i zice-așa? 
E o barză ce venea 
De departe, iar în cioc — 
Fie toți ei cu noroc!— 
Aducea trei copilași . 
Frumușei și drăgălași. 
Cel mai mare și bălan 
Il ducea la un-ţăran, 
Cel la chip mai rotunior 


cu balonul 


Este fiu de negustor, 

lar cel oacheș la obraz 

Fiu de general viteaz. 

Astfel barza povestește, 

Dar din drum nu se oprește, 
Fuge, sboară că-i grăbită, 
l-așteptată şi dorită. 

Şi-și vorbește Hăplișor: 

„la să 'ncerc să mă cobor“, 
In pădure văd o casă, 

Par'că-i mare și frumoasă.“ 
'Ncet balonul se coboară, 
Dar un corb ce-aproape sboară 
Strigă 'n limba-i, croncănește: 
„Hăplişor, măi, te ferește, 
Fugi departe, fugi de-aci, 
Foarte rău o vei păți. 

E 'n pădure Baba Cloanţa, 
Baba Cloanţa Cotoroanţa, 

Şi pe mâna ei de 'ncapi, 

Tu cu zile nu mai scapi.“ 
Hăplișor vai! n'a auzit 
Corbul ce i-a povestit, 
Vrăjitoarea Baba Cioanţa, 
Baba Cloanţa Cotoroanţa, 
Sus pe arbori s'a suit 

Şi se pune la pândit, 
Hăplișor nu i-a de știre 

Şi vedeţi nenorocire, 

Sare baba și pe 'ndată 

De baion e atârnată. 
Hăplișor când o zărește 
Tremură și se 'ngrozeșşte 
„Vai de mine ce-am păţit, 
Vai sunt mort și prăpădit!“ 
— Nu te teme, Hăplișor, 

Nu se moare-așa uşor, 

Zice corbui care-și cheamă 
Toţi ce sunt cu el de-o seamă. 
Zboară corbii cârduri-cârduri, 
Dau năvală rânduri-rânduri, 
Baba rău mi-o ciugulesc 

Și mai rău mi-o ciocănesc, 
Și croncăne: „Fugi, tu, Cloanţo, 
„Fugi tu, babă Cotoroanţo!“ 


(In numărul viitor: Hăplişor trece în zbor Tara 
Românească). 


PAo. 103= aie 


SOTEȚÇUL 


Într'o dimineaţă, mama vorbi copiilor ei: „As- 
täzi vine bunicul pe care nu lați văzut de atâta 
vteme, şi de aceea să vä gătiţi cu hăinuțelė cele mai 
curate, Băgaţi, însă, bine de seamă să nu le murdă- 
riți, căci altminteri bunicul m'are să vrea să vă vadă!” 

Copiii făgăduiră să se păzească şi fură gătiţi ca 
de sărbătoare. Eugenia îşi împodobi cu fire de aur 
rochia ei cea nouă de catifea albastră ca cerul. 
Haina o prindea de minune, şi fata nu mai putea 
de bucurie, 


— Nu te veseli prea de timpuriu, zise mama; tu 
eşti neptevăzătoare şi cum îți pui o rochie pe tine, 
o pătezi numaidecâti 

Avea dreptate mama, căci Eugenia nu ţinea de 
loc la curățenie. Nici chiar astăzi nu putu să fie 
a! fel. 

In vreme ce ftăţiorii ei amândoi se duseră în 
grădină să se joace, Eugenia se strecură în curtea 
păsărilor şi puse găinile pe goană. Ea urmări pe 
bietele animale ce alergau ţipând, până la coteţul 
a cărui uşe stătea deschisă. Dar când intră în- 
năuntru, vântul trânti portiţa după dânsa, şi Eu- 
cenia rămase închisă fără voia ei. Stătea acum în co- 


„DIMINEAȚA COPIILOR? 


după Holimann 
tețul murdar şi nu ştia ce să facă. Bătu în ușă, 
strigă din răsputeri, lovi pereţii cu picioarele şi în: 
cercă de toate, doar o va auzi cineva. Dar nimeni 
nu prinse de veste, pentrucă cotețul se afla prea 
departe de casă. 

remea mesii se apropia; Eugeniei i se făcu foa- 
me şi ea tot în coteţ se afla. 

In sfârşit, se hotări să se strecoare pe gaura cea 
îngustă prin care intrau şi eşeau găinile. La rochia 
ei cea frumoasă nu se mai gândea. Se culcă la 
pământ, începu să se târască şi îşi strecură ju- 
mătatea trupului. Dar mai departe nu mai merse, 
pentrucă deschizătuta era prea strâmtă şi nu-i în» 
găduia să se târâie nici înapoi nici înainte. 

Ea încercă cu toate puterile să iasă afară, ori 
să-şi tragă trupul înapoi în coteţ. Dar totul fu în 
zadar. Se înţepenise de-a binelea. 

La ţipetele ei desnădăjduite se iviră maică-sa, 
bunicul, care sosise în vremea asta, şi cei doi 
frățiori. O, cât au râs cu toţii când au zărit-o pe Eu- 
gehia prinsă ca întt'o căpcană, Cu chiu cu vai, ea fu 
scoasă din temniţă şi se găsi în faţa tuturor plân- 
gând, murdară de sus până jos şi ruşinată, de-i 
venea să intre în pământ. 

— Ti-am adus o rochie nouă şi frumoasă, zise 
bunicul, ca să-ţi fac o bucurie; dar văd că tu nu 
pui preţ pe îmbrăcămintea frumoasă, căci altmin- 
teri nai fi murdărit-o aşa pe a ta. Am să pui mai 


| bine să-ţi facă un ilic de lână!” 


Cu taţii râseră din nou. 

Eugenia căpătă ilic de lână, în loc de rochie de 
mătase şi, pe deasupra, fu luată în râs de toată 
lumea. Atunci, ea îşi recunoscu greşeala, îi păru rău 
şi se îndreptă. 


Traducers de Serrina de Marselly-Bacău 


UCI ZI A. 


Utilizarea căldura soare Ja miștrea maginilor 


Inginerul francez Mouchot a reuşit să încălzească 
nişte cazane şi să pună în mişcare maşini cu ajuto- 
rul căldurii solare. 

Principiul funcţionării acestor maşini se bazează 
pe absorbirea căldurii solare pe suprafeţe mari me- 
talice. 

Primele expeiiznţe s'au făcut în Franţa, altele 
mai reuşite s'au făcut în Egipt unde s'au instalat 
mai multe maşini, cari funcţionează prin căldura 
solară. 

America a adoptat acest principiu ingenios la ma- 
şinele ei, unde a ajuns la o perfecţiune uimitoare. 


O X— 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


PAG iL 


ALINA IN ȚARA MINUNILOR 


(Urmare şi sfârşit) 
9. — Reîntoarcerea la realitate 


— „Să-i se taie capul”, porunci Regina. Dar På- 
lărierul, făcându-se nevăzut, nu putu fi prins. 

„Chemaţi martorul următor, zise Regele. 

Alina se întreba acum, care ar fi martorul următor, 


„Căci, până acum, nu prea sau strâns probe” işi 


zicea ea. 

Inchipuiţi-vă marea ei mirare, când, cu vocea lui 
cea subţire, Iepurele Alb strigă: „Alina!” 

„Aici!” zise Alina, uitând cu desăvârşire, în graba 
ei, cât de mult crescuse în câteva minute. Mişcân- 
du-se din loc, ea îmbrânci pe toţi jurii, cari că- 
zută peste oameni şi văzându-i bâţâind p'aci, p'a- 
colo, ea îşi aducea aminte de borcanul cu peşte ce 
răsturnase cu o săptămână mai înainte. 


„Oh! Vă rog să mă iertaţi!” strigă Alina, adânc 
mâhnită. Şi începu să ridice pe juri unul câte unul, 
pe cât îi era cu putinţă, căci întâmplarea cu pe- 
ştele roşu îi venea în minte şi abia îşi aducea aminte 
că trebuia să-i ridice pe toţi numaidecât, spre a-i 
aşeza pe fiecare la locul lui, ca nu cumva să li-se 
întâmple ceva. 

„Desbaterile nu pot merge înainte, zise Regele, 
potuncitor, până ce toți membrii nu-şi vor lua fie- 
câre locul lui; dar absolut toţi, repetă dânsul, a- 
păsând asupra ultimelor cuvinte şi privind aţin- 
tit pe Alina. 

Alina privi pe juri şi băgă de seamă că, în graba 
zi, îl pusese cu capul în jos pe Bil, care, mâhnit 
bătea din coadă, fără să se poată mişca. Ea se 
gtăbi a-l pune din nou la loc, „cu toate că, zise 
ea, mar fi de mare folos, oricare ar fi poziţia în 
care l-ar pune!” 

Când jurii se desmeticiră, îşi luară tăbliţele şi 
cteioanele pentru a scrie această păţanie, afară de 
Bil, care fiind prea tutburat, nu mai putea lucra. El 
pămăsese cu gura deschisă, privind în spre tava- 
nul sălei. 

„Ce ştiţi despre această întâmplare? întrebă Re- 
gele pe Alina. 

— Nimic. 

= Dar nimic? stărui Regele. 

— Absolut nimic. 

— Aceasta are mare însemnătate, zise Regele, 
întorcându-se spre juri; aceştia începură a scrie 
pe tăblițe, când Iepurele Alb zise cu mult res- 
pect: Măria Voastră! aţi vrut, poate, să spuneţi 
tără însemnătate. 

— Negreşit, aşa am vrut să spun”, zise Regele 
numaidecât. Şi işi zicea cu jumătate de voce: „are 
insemnătate, — nu are însemnătate — are însem- 


Traducere de Tanji Antoniu 


mătate — nu are însemnătate — ca să vază care 
din aceste două cuvinte sună mai îtumos. 

Unii dintre juri sctiau: „are însemnătate”, alţii: 
„Hu are însemnătate”. 

Atunci Regele, care, de câtva timp lua însemnări 
în carnetul său, strigă „tăcere” şi citi cu voce tare: 
Articolul 42: Orice persoană, care are peste un 
kilometru înălțime, trebue să părăsească sala”, 

Toată lumea se uită spre Alina. 

„Nu am înălţimea de un kilometru, zise Alina 

— Ba da, zise Regele. 

— Aproape doi kilometri, adăugă Regina. 

— Eh bine! Oricum, nu voiu pleca, zise Alina, 
Și, afară de aceasta, acest articol nu există, de cât 
în închipuirea voastră numai. 

— Este articolul cel mai vechiu din lege, zise 
Regele. 

— Atunci ar fi trebuit să fie articolul întâiu, 
zise Alina. 

Regele îngălbeni şi, închizându-şi carnetul în gta- 
bă, zise Juriului cu o voce slabă şi tremurândă: 
„chibzuiţi”. 

„Mai sunt şi alte mărturii, zise Iepurele Alb. Iată 
o hârtie găsită pe jos. 

— Ce este într'insa? întrebă Regina, 

— Nici mam deschis-o, zise Iepurele Alb, dar 
pare a îi o scrisoare trimisă cuiva de către cel 
învinovăţit, 

— lată dovada vinei, zise Regina. 

— Asia nu dovedeşte nimic, zise Alina. Nici nu 
şiiţi ce e într'însa. 

— Chibzuiţi, zise Regele, îndreptând vorba spre 
Juriu. 

„Nu, nu! zise Regina. Intâiu hotărirea şi apoi 
desbaterile. 

— Este şi nedrept şi tâmpit. zise tare, Alina. 
De când aşa! 

— Inchide-ţi gura, zise Regina, înroşindu-se ca 
racul. 

— Niciodată! zise Alina. 

— Să i se taie capul”, strigă Regina cu o voce 
ascuţită. Dar nu s'a mişcat niciunul. 

„Cine vă bagă în seamă? zise Alina. (In acest 
timp. îşi recăpătase statura ei obicinuită). Asta nu 
e decât un nenorocit joc de cărţi!” 

Acestea spuse, întregul pachet de cărţi sbură în 
aer şi căzu peste dânsa. Ba de frică, ba de supărare, 
ea scose un mic strigăt şi începând să le gonească... 
ea se regăsi întinsă pe bancă, cu capul pe genunchii 
surorei sale, care dădea la o parte frunzele uscate 
ce se desprindeau din copaci şi cădeau pe obrajii ei. 

„Scoală-te, Alina, dragă! zise sora sa. Prea mult 
ai dormit! 


PAG. 12 


— Ah, dacă ai ști ce am visat! zise Alina. 

Şi începu să-i povestească surorei sale, pe cât 
putea să-şi reamintească, ciudatele ei întâmplări; 
când Alina isprăvi, sora ei, îmbrăţişând-o, îi zise: 

„Intr'adevăr, ciudat vis! Dar să ne grăbim, căci 
e târziu şi ne aşteaptă la ceaiu. 

Alina se sculă şi intră în casă, gândindu-se încă 
odată la întâmplările ei aşa de ciudate din călă- 
toria în ţara minunilor. 


——— III ——— 


SACUL CU GLUME 

La gară, o doamnă se adresează la un ghişeu: 

„Mă rog unde se dau bilete?” 

„Doamnă, îi spune un domn, se spune carte de 
călătorie, iar nu bilet.” 

„Da? Şi unde se dau aceste cărţi de călătorie?” 

„La ghişeul de colo, pe care scrie bilete!...” 

k*k ** 

Nevasta savantului distrat spune într'o zi acestuia: 

„De ziarele cele vechi nu mai ai trebuință. Deci 
pot să le ard.” 

»Ardele, răspunse profesorul distrat, deocamdată 
nu-mi trebuie. Poate mai târziul...” 

*** 

O fetiță mică tuşea. Mama ei foarte îngrijată, 
chiamă pe doctorul casei, pentru a vedea ce are 
mica ei fetiță. Acesta ascultă cu un tub ce se pe- 
trece înăuntrul corpului. Apoi plecă recomandând 
o doctorie. A doua zi fetița fu întrebată: „Ei ce a 
fäcut doctorul?” 

„Ce a făcut? A telefonat în stomacul meul...” 

s.» 

Intr'un hotel englezesc un călător lasă într'un colţ 
o frumoasă umbrelă împreună cu un bilet pe care 
scrisese: „această umbrelă aparţine unui domn, care 
poate ţine într'o mână 20 de chilograme. Peste 
zece minute se întoarce.” 

In adevăr peste zece minute fuse indărăt, dar ob- 
servă că umbrela nu mai este la locul ştiut. In locul 
ei găseşte un bilet pe care scria: „Această umbrelă 
a fost luată de un om care face 10 chilometri pe 
secundă. El nu se va mai întoarce niciodată... 

s.e 

„Ştie deacum fratele tău să vorbească?" 

„Nici mare nevoie. El numai când ţipă, capătă 
tot ce vrea...” 

*** 

„Aşa Micule, dacă te-ai spăiat pe obraz, spală-ți 
şi mâinele.”” 

„Nu e nevoie, mămico, deoarece le ascund în bu- 


zunar |... + A 


A Culese de Wodan 
———— DC —— 


„DIMINEAȚA COPIILOR: 


Ţaramul în raiu 
a după Fraţii Grimm 

Un biet țăran murise şi veni la poarta raiului. 

In acelaş timp- muri şi un bogătaş mare ce 
se urcă şi el în cer. Sft. Petru veni cu cheile sale 
şi-i deschise poarta. Pe semne uitase de ţăranul nos- 
tru, căci- îl lăsă: afară. Țăranul auzi frumoasa pri~ 


mire ce-i se făcuse bogatului cu cântece şi muzică. 
Câ--1 sgomotul se mai potolise, sft. Petru veni ia- 
răş de-i dădu însfârşit şi lui drumul. Acesta se aş- 
tepta ca la intrarea lui cântecul şi muzica să reîn- 
ceapă. Dar totul rămase liniştit. Ingerii îi eşiră ina- 
inte şi-l primiră cu bucurie şi voie bună, dar nimeni 
nu cânta! 

Atunci el întrebă pe sfântul Petru pentru ce muzica 
nu-i mai. cântă şi, lui şi dacă dreptatea se făcea în 
cer ca şi pe pământ! 

— „Nu, îi răspunse sfântul, tu ne eşti tot atât 
de scump ca şi un altul şi vei gusta şi tu ca ceilalţi 
şi ce! ce intrase odinioară, fericirea raiului. Insă vezi 
tu? săraci ca tine intră în fiecare zi aici, pe când cei 
bogaţi nu intră în o sută de ani odată!” 


Traducere de Agripina M. Ilanioi.-Galaţi 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


PAG. 13 


FULGUŞOR DE ZAPADA 


De ziua naşterii sale, o fetiță primise în dar din 
partea unui unchiu, om care avea totdeauna minu- 
natele sale idei, un şoricel alb. Era un şoricel cât 
se poate de drăguţ, cu un păr fin şi strălucitor 
ca argintul, cu ochi ca rubinul şi cu o mustăcioară 
mândră şi ţeapănă. Fu pus să locuiască într'o co- 


LAN 


> (008 BE 
si dia mul | 


TANANI SO, P. DÀ RER 
y EAN Ea ii a a it 


[setea 
d pe 


'livie mare şi frumoasă, unde avea un aşternut moale 
de bumbac, mâncarea cea mai gustoasă şi: anume, 
boabe de grâu şi alune curățate, puse în  farfu- 
rioare de sticlă. Şi mai avea colivia o roată, care 
se putea învârti şi din lăuntru şi din afară şi pe 
ale cărei spiţe şoricelul putea să facă gimnastică. 

Fetiţa se bucurase foarte mult de darul primit, 
pentrucă ea iubea toate animalele cari nu-i: făceau 
vreun rău. Nici nu-i era frică de dânsul, cum fac 
unii copii c-ii ţipă speriaţi când văd că un biet 
şoricel ese din gaură şi merge prin odaie. Din 
potrivă, fetiţa îl lua în mână cu tot curajul şi-l 
mângâia. 

Şoricelul mavea încotro şi trebuia să se lase prins 
şi mângâiat. Se vedea însă că lucrul acesta nu-i 
face nici o plăcere, deoarece tremura din tot tru- 
pul şi de frică inimioara îi zvâcnea aşa de re- 
pede, că nici nu puteai să-i numeri bătăile. 

„Linişteşte-te”, îi zicea fetiţa, „vezi că eu nu 
sunt o pisică şi nu am de gând să te mănânc? == 


Poveste de Diax Nordau 


şi-l punea din nou şoricelul în colivie. „Văd că 
eşti încă fricos, dar te vei obişnui cu mine. Te 
voiu iubi şi te voiu îngriji, după aceea mă vei 
iubi şi tu şi vei deveni mica mea prietenă recu- 
noscătoare”. 

Nici nu dădea voie ca altcineva să îngrijească 
de şoricelul său. In fiecare zi îi curăța colivia, îi 
schimba bumbacul, îi umplea farturioarele cu mân- 
care, iar în orele calde de peste zi, punea colivia 
la fereastră. Avea însă grijă să atârne ceva verde 
în spre partea din afară a coliviei, pentru ca ochi- 
şorii roşii ai şoricelului să nu fie izbiţi de prea 
puternica lumină a soarelui. 

In acelaş timp îi. vorbea cu voce dezmierdătoare, 
zicându-i: 

„Lasă că aicea îți merge bine. N'ai nevoe să te 
vâri în găuri înguste şi întunecoase, unde îmi în- 
chipui că trebuie să fie murdar şi expus la curente 
de aer şi unde locuesc molii şi urechelnițe. Brr l? 
Fetiţa se cutremura de scârbă, gândindu-se la lu- 
crurile acestea. 

Şi zicea mai departe: „Aicea ai o căscioară fru- 
moasă, eşti ţinut la căldură şi în curăţenie ca un 
prinţ, îţi dau să mănânci bunătăţi de cari mai fi 
avut parte niciodată, afară numai dacă nu le-ai fi 
furat cu preţul vieţii tale. Iţi dau fragi şi stru- 
guri, nuci şi alune, chifle cu lapte, prăjituri şi 
bucăţi de slănină. Nu te amenință nici o pisică 
şi nu eşti nevoit să te fereşti de vre-o cursă. In 
lumea şoarecilor eşti un adevărat şoricel fericit”, 

Şoricelul nu era însă convins de această fericire. 
Stătea posomorit şi nu arăta stăpânei sale nici o 
recunoştinţă pentru grijea şi dragostea de care a- 
vea parte. Când vedea că nu se uită nimeni la 
dânsul, se juca mulţumit cu roata sau cu bumbacul 
din colivie. Sau se pieptăna şi se peria cu lăbuţele 
de dinainte cari semănau a mâini, cu aceiaşi grije, 
ca un soldat mai înainte de a eşi la paradă. Insă, 
îndată ce fetița se apropia de colivie, îşi întrerupea 
brusc toaleta sau jocul şi se vâra în aşternutul 
de bumbac. lar când stăpâna lui întindea mâna 
în colivie, ca să-l scoată afară şi să-l mângâie, 
şoricelul fugea în toate colţurile coliviei, vrând să 
scape de lunga mână a fetiţei. Când, cu toate a- 
cestea, era prins, dedea un țipăt speriat şi se sbă- 
tea furios, cât îl iertau puterile, ca să scape. 

„Nebun mai eşti!” îi zise fetiţa, fără să-şi piardă 
răbdarea. „Vei înţelege însă cu vremea, cât de mult 
îți doresc eu binele”. 

Nu e lesne de spus dacă şoricelul îşi dedea seamă 
de dragostea fetiţei. Poate, recunoştea numai că 
e de prisos să se împotrivească, Se apăra mai pu- 


PAG. 14 


ţin, când stăpână-sa îl prindea şi de aceea părea 
că se mai îmblânzise. 

Dar nici m'auzea numele de „Fulgușor de ză- 
padă” ce-i dăduse fetiţa, nu venea când era che- 
mat şi se ghemuia încruntat în fundul coliviei. Ba 
cu vremea îi pieri şi pofta de mâncare şi deveni 
slab şi pipernicit. Mai la urmă s'a lăsat chiar de 
gimnastica pe roată. Stătea amărit într'un colț al 
coliviei şi de slăbiciune abia putea să se târască. 

Văzând aceasta, fetiţa se întristă mult în Su- 
fletul ei. Se duse la maică-sa şi-i zise: „Mămico, 
vino şi vezi ce are „E nizigoe cd z0pad Nu mai 
mănâncă, nu se mai joacă şi stă mereu posomorit. 
Degeaba îmi- dau osteneala să-l înveselesc”. 

Maică-sa o întrebă zâmbind: „Şi ce faci ca să-l 
înveseleşti P” 

— Il mângâiu, îi vorbesc, ba chiar îi cânt cele 
mai frumoase cântece pentru cari tata și d-ta mă 
sărutați când le cânt. „Fulguşor de zăpadă”, însă 
nici nu pleacă urechea. Fără doar şi poate că e 
bolnav şi că trebue să-i dăm doctorii”. 

— Doctoriile nu-i vor folosi la ceva, răspunse 
mama. Cred că bietul şoricel se plictiseşte, fiind me- 
teu singur. Me 

— Dar mă are pe mine! strigă fetița. „m 


F 


veaa S 


— Precât se pare, aceasta nu-i este deajuns, Ii 
trebue un şoarece cu care să stea de vorbă. 

li se povesti drăguțului de unchiu cum stau lu- 
crurile şi iată că el aduse un al doilea şoarece 
alb, care fu pus în colivia lui „Fulausor-de-zăpadă”, 


„DIMINEAȚA COPIILOR 


„Fulguşor-de-zăpadă” îl primi pe noul venit cu 
toată prietenia. Ii făcu loc în culcuşul său de bum- 
buc, tocmai la mijloc, unde era mai cald şi mai 
moale, un loc larg şi confortabil, el mulţumindu-se 
să stea la margine. După aceea, ii puse înainte 
să mănânce toate bunătăţile aşa de gustoase; după 
ce noul prieten mâncă şi se odihni, „Fulguşor-de- 
zăpadă” îl plimbă prin colivie, arătându-i totul, 
chiar şi roata pe care făcu, în cinstea oaspetelui, 
câteva exerciţii, apoi şezu lângă dânsul şi-l mi- 
rosi şi-l linse, aşa cum face o căţea cu puii săi. 
Se schimbase cu desăvârşire: nu mai era melancolic, 
ci agitat şi grăbit în mişcările sale, ca o gospo- 
dină căreia îi vin pe neaşteptate musafiri. 

Fetiţa se uita mulţumită la munca lui „Fulgu- 
şor-de-zăpadă” şi după o bucată de vreme, vroia 
să ia şi dânsa parte la societatea celor doi şoareci, 
După obiceiul ei, întindea mâna în colivie să-i 
prindă. Noul venit sări însă din cuib şi căută o 
ascunzătoare în roată. „Fulgizor d>-zăpadă” fu dea: 
semenea foarte nemulțumit de supărarea ce i-se face, 
şi începu să sâsâie de necaz şi căută să-i apuce 
mâna. Dacă fetița nu şi-ar fi retras-o repede, cu 
siguranţă că i-ar îi muşcat-o, 

Dintru început fetița se supără şi vroi să-l pe- 
depsească pe „Fulguşor-de-zăpadă”. Pusese chia. 
mâna pe toc, vrind să-i păteze blana cea albă, 
dar se stăpâni, îi dete drumul lui „„Fulguşor-de-ză- 
padă” pe care-l apucase de ceafă şi lăsă jos tocul. 

„Du-te, nu-ţi fac nimic!” îi zise ea. „Văd că 
eşti o făptură rea şi nerecunoscătoare, dar de vină 
e prostia ta şi de aceea te iert”. 

Abia spusese cuvintele acestea, aşa cam cu ju- 
mătate de glas, că văzu stând în faţa ei o femeie 
nespus de frumoasă, cu părul blond, cu ochi al- 
baştri şi îmbrăcată într'o rochie de un albastru de- 
schis. Nici mavu vreme să se mire cum se face 
că femeia çea frumoasă a putut să intre fără să 
fie văzută, că femeia îi şi vorbi cu o voce care suna 


ca o muzică dulce: „Drăguţă fetiţă, te-ai purtat | 


foarte bine. Trebuie să fim totdeauna iertători şi 
buni cu cei slabi. Ca răsplată, să ştii că de azi 
încolo vei înţelege limba şoarecilor”. 

„Frumoasă doamnă, eşti pesemne o zână?” o în- 
trebă fetiţa cu sfială. 


— Se prea poate, răspunse zâmbind femeia cea 
frumoasă; se aplecă spre fetiţă, o sărută blând pe 
frunte şi pieri numaidecât, fără ca fetița să fi vă- 
zut că ar fi eşit, pe uşe. Fetiţa a crezut mai în- 
tâiu că visase, dar un delicios parfum de roze ce 
rămăsese în urmă în odae, o convinse că era trează 
şi că în adevăr vorbise cu o zână. 

S'a întors repede la colivie, ca să se convingă 
dacă înţelege limba şoarecilor. Mai întâiu nu auzi 
decât un sunet foarte slab, aşa ca zumzetul înde- 
părtat al unei muşte, Dar după ce ascultă mai mult 


rc? 


se: 
pes 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


şi cu o atenție mai mare, îi se obişnui urechea şi 
iată că după câteva minute putu să desluşească 
din ce în ce mai nimerit, două glasuri slabe cari 
schimbau între ele cuvinte cu înţeles. 

„Sărmanul meu prieten!" spunea una din cele 
două voci. 

— Ai dreptate să mă plângi, îi întoarse vorba 
cealaltă. Mi-a mers mai rău decât unui câine. Iţi 
spun că am dus aicea o viaţă pe care maş dori-o 
nici duşmanilor mei. 

— Dar mâncarea şi locuinţa par că sunt foarte 
bune, se auzi din nou vocea dintâiu. 


— De aceasta nu pot să mă plâng, făcu vocea 
a doua, însă numai dacă ai putea avea parte de 
o viaţă liniştită. Insă, cum e cu putinţă aşa ceva, 
când eşti toată ziua chinuit şi speriat? 

Feiija auzea foarte lămurit. Dar cine l-a chinuit, 
l-a speriat pe „Fulguşor-de-zăpadă” şi nu s'a pur- 
at bine cu dânsul? 

Şi giasul cel slab zise mai departe: „Aici se in- 
vârteşte mereu un monstru îngrozitor, mai groaz- 
nic la vedere decât o pisică. De câte ori făptura 
aceasta urâcioasă se apropie de casa mea, de a- 
tātea ori cred că mi-a sunat ceasul meu din urmă, 
E mare cât un munte. Tu nici nu poţi să-ţi închipui 
aceasta, Labele ei sunt aşa de mari, incât este in- 
tr'insele loc deajuns pentru noi doi şi pentru încă 
trei sau patru din ai noştri. Fiecare deget al mon- 
strului e lung cât sunt eu dela bot până la coadă. 
Ghiarele îi sunt lungi şi groase cât poarta casei 
noastre. Cu aceste degete cari par a îi nişte stâlpi 
monstrul mă apucă pe mine, aşa că Îmi vine ama- 
țeală şi ţip de groază şi durere. Dar la ce-mi fo- 
losesc ţipetele? Dihania n'are inimă şi nu-i pasă 
de durerile mele, Când îşi plimbă laba pe spinarea 
mea, îmi pare că umblă pe mine o trăsură foarte 
grea. Şi mă mir că nu-mi sunt zdrobite toate oa- 
sele din corp. 

„Dar dihania mă ridică până la capul ei, care 
e rău făcut, rotund şi cu totul turtit în partea de 
dinainte, fără nici o urmă de bot. Şi nici mustăţi 
n'are, In schimb, în partea de sus a ţeastei sale 


„are o pădure de păr gros şi de un galben urit. 


Ochii dihaniei sunt mari cât capul meu — crede-mă 
să nu exagerez, Şi când mă ţine drept în fața 
icestor ochi cari privesc sălbatic şi fără milă, de- 
schide ea o gură de uriaş şi scoate un urlet aşa 
de iagrozitor, încât cred că e sfârşitul lumei. 
„După chinul acesta, dihania mă pune iarăşi în 
casa mea, dar eu sunt mai mult mort decât viu 
și trebue să treacă mult până să-mi mai pot veni 
n fire. Insă, dihania nu mă lasă multă vreme în 
»ace. Nu trece mult şi începe din nou să-mi zdro- 
»ească oasele, să urle şi să mă privească ţintă 
tu îngrozitorii ei ochi de monstru, aşa că viaţa 
mea trece văitându-mă de durerea naselor zdro- 


O PAG, DB 


bite la ultimul atac şi tremurând de frica atacu- 
lui care vine”. R 

— Dar ce vrea dihania dela tine? întrebă prima 
voce. Vrea nu cumva să te mănânce? 

_— Nu cred, răspunse cea de-a doua; altfel mar 
fi mâncat până acum. Vrea numai să se joace cu 
mine. Simte o bucurie sălbatică chinuindu-mă şi 
omorîndu-mă încetul cu încetul. 

— Dragul meu prieten, nu ştii ce frică ai bă- 
gat în mine, zise vocea dintâiu. Nu cumva aceasta 
va fi şi soarta mea? 


4 -As d 

Mesa FD 

i > ris x f 
a e N, A 3 è 

} t ar 
pir A AIE % det d 
gi ERT 
> Ni 


— Nu ştiu, îi întoarse vorba vocea a doua; în 
tot cazul, aşa împreună vom putea îndura ma 
lesne nenorocirile şi suferinţele. 

Fetiţa nu vroi să audă mai departe. Jignită foarte 
adânc, alergă la maică-sa, îi povesti totul, se plânsc 
de nerecunoştinţa lui „Fulguşor-de zăpadă” şi zise! 
„Dacă eu sunt un monstru şi o dihanie, dacă de- 
getele mele sunt nişte stâlpi ce-l zdrobesc şi dacă 
glasu! meu este un urlet, nu vreau să-i mai port 
de grije”. 

— Ẹ tot ce-ai mai bun de făcut, îi zise maică-sa. 
Mulţumeşte-te să-i pui mâncare. Un şoarece, chiar 
când e şoarece alb, nu ţine la societatea ta şi la: 
dragostea ta. Şoarecele rămâne tot şoarece şi nu 
poate să se simtă fericit decât numai cu cei de 
Q seamă cu dânsul. 


Traducere din limba germană de N. Batzaria 


PAG. 16. 


Din viaţa animalelor 
e 


CANGURUL 


Cangurul este un animal foarte interesant, care 
jirăeste mai ales în- Australia. Ca înălţime ajunge 
până la doi metri, iar cu coada şi până la trei metri. 

Corpul cangurului e făcut în mod cu totul deo- 
sebit. Picioarele dindărăt şi coada sunt foarte dez- 
voltate. De obiceiu stă pe dânsele ca pe un fel de 
tripied. Pe coadă se sprijină, aşa cum. se reazimă 
un păstor pe băţul său. In schimb, piciorele de dina- 
inte sunt scurte şi cangurul se foloseşte de ele, aşa 
cum ne folosim noi de mâinile noastre. 

Cangurul se hrăneşte cu ierburi şi plante. (Ştim 
că animalelor acestora li-se zice erbivore). ' Când 
merge, sare şi o săritură obişnuită de a lui este de 
vreo trei metri lungime. Când fuge însă, face sări- 
turi dela 6—10 metri în lungime şi dela 2—3 metri 
în înălţime, aşa că sare uşor-peste copăceii ce întâl- 
neşte în drum. In chipul acesta poate scăpa lesne 
de duşmanii săi cari sunt nevoiţi să ocolească astfel 
de piedici. 

O altă particularitate însemnată a cangurului este 
punga pe care femela o poartă sub burtă. In această 
pungă ea îşi poartă puiul până ce creşte. 

Indată ce-l naşte, mamă-sa îl.ia în gură, deschide 
cu picioarele de dinainte punga de care e vorba, îl 
pune într'ânsa şi-i dă să-sugă lapte. Acolo stă el 
$scuns cu deșăxârsire până ce creşte. După ce prinde 


„DIMINEAȚA COPIILOR»: 


ceva puteri, începe să-şi scoată capul afară şi se în- 
cearcă să iasă din pungă. In adevăr, iese, se mai 
plimbă, mai paşte ceva iarbă şi după aceea se în- 
toarce din nou în pungă, 

Marcu Voinea 
ia at PE y 


ré 
PUNGULIȚA 
de Franz Hotiman . 


Mica Rica nu putea să ţină nici o taină; cum 
afla ceva, împrăştia vestea în tot oraşul. 

Intro zi veni la ea o prietenă a ei, o anume 
Eleonora şi-i spuse că vrea să brodeze mamei sale, 
de ziua ei, o punguliţă şi adăogă: 

— „Acasă nu pot s'o lucrez, căci m'ar vedea 
mama şi s'ar duce pe gârlă surpriza pe care vreau 
să i-o fac. Dar trebuie să-mi făgăduieşti că nu 
vei spune nimănui nici o vorbă despre punguliţă”. 

Rica îi promise că nu va spune nimănui nimic: 
dar abia plecă Eleonora, ea povesti totul fratelui 
său, iar acesta împrăştie astfel vestea încât mama 
Eleonorei află în aceiaş zi că fiica ei îi va face cadou 
o punguliţă. 

Când se află această necuviinţă, nimeni nu mai 
voi să vorbească cu autoarea ei şi Rica se plictisea, 
neavând cu cine să se joace. 

Traducere be Mauriciu B. 


Bine i-ai făcut! 

Repezeanu nu poate suferi muştele. Intr'o zi mânca 
la masă cu câţiva prieteni. Unul dintr'inşii lăsă de- 
odată lingura jos: 

— Holeo! Am înghiţit o muscă! 

— Bine i-ai făcut! zise Repezeanu. Grozav mă 
bucur când se întâmplă ceva rău, nesuferitelor astea 
de muşte! 


La publicarea deslegătorilor concursului lunar No 1, 
pe fost omişi următorii cititori cari au deslegat toate 
ocurile: 

Andreescu loan, Elena Alexandru, Eugenia lonescu 
Al-drescu Ion și Malvina Lazarovici, toți din București, 


CITITORII 


In numărul viitor al revistei veţi găsi 
era sala PA şi interesantei pove- 
stir 


„intrun cuib de rândunică” 


de cunoscuta scriitoare, d-na ELENA 
FARAGO. 

Povestirea aceasta va apare în mai 
multe numere la rând şi vă va procura 
clipe de nespusă plăcere. 
PO S 


atelierele „ADEVERUL“ S. A. 


DIMINEATA 
No. '( COPIILOR 


"REVISTA SAPTAMÂNALA 
Dinecroa: N. BATZARIA 


Copii! Nu mâncaţi decât fructele coapte. PREŢUL 4 LEI 


PAG. 2 


Din mitologia greaca 
DEUCALION ŞI PYRRHA 


Credinţele şi legendele popoarelor vechi arătau 
o putere de închipuire foarte desvoltată. Iată printre 
altele ce credeau ele despre potop, lucruri frumoase, 
dar pe cari noi le ştim că sunt cu totul altfel. 

De mult, e atât de mult de atunci încât anii aceia 
se pierd în negura vremurilor, oamenii se făcuseră 
foarte răi. Răutatea lor nu mai avea margini şi fără- 
delegile le ajunseseră la culme. 

Văzând Zeus, stăpânitorul atotputernic al cerului 
şi pământului, necredinţa şb răutatea oamenilor a 
hotărât să nimicească lumea. 

Și a deslăriţuit puternicul Zeus, vânturile aducă- 
toare de furtuni şi s'au năpustit acestea învitorate şi 
s'au aşternut peste mări şi pe uscat. 

Au pornit urlând sălbatic, au involburat pământul 
în goana lor, au ridicat pratul în vârtejuri spăimântă- 
toare, au pus stăpânire pe mare şi au ridicat cu ele 
spre cer talazuri înspumate. In întunericul ce în- 
văluia totul, izvoarele cerului lasă să curgă şu- 
voaie nestăvilite de apă. Şi apele cerului unite cu 
cele ale mărilor şi fluviilor revărsate s'au năpustit 
sălbatic şi au înghiţit în calea lor munţii înalţi, 
case, copaci şi oameni. 

Cât vedeai cu ochii, nu era decât o pustietate pe 
care apa 'iîşi întindea luciul ei nesfârşit. 

Un singur munte, mai înalt ca toţi ceilalţi, îşi 
ridica vârful deasupra apelor. 

Pe acest munte şi-au găsit scăparea, ca prin mi- 
nune, un bărbat şi o temee, singurele fiinţe ce au 
supravieţuit potopului distrugător. "Deucalion şi Pyr- 
rha, (citeşte Pira), aşa se numiau bărbatul şi fe- 
meia;-au fost călăuziţi pe muntele acesta şi scăpaţi 
de furia apelor, de către Zeus, căruia i-a fost milă 
de ei, căci erau amândoi buni şi cucernici. Şi a 
poruncit Zeus apelor să se retragă. 

Urletul vântului s'a potolit, şuvoaiele cerului s'au 
oprit, râurile s'au retras în matca lor, marea a în- 
ceput să-şi legene, ca mai înainte, potolit durerea, 
totul şi-a reluat înfăţişarea dela început şi pacea 
scuturându-şi din aripi s'a întins peste ţinuturi. 

Și Deucalion şi Pyrrha, văzând pustietatea din 
jurul lor; au plâns nenorocirea neamului omenesc. 

Şi le-a spus lor Zeus: „,Ție, Deucalion şi ţie, 
Pyrrho vă este dat să refaceţi lumea. Acoperiţi-vă 
capetele şi pe unde mergeţi aruncaţi în urma voastră 
oasele bunicei voastre”. Şi a înţeles Deucalion, căci 
era bătrân şi înţelept, că bunica lor e pământul şi 
că oasele bunicei lor sunt pietrele şi au făcut aşa 
cun! le-a poruncit Zeus. Din fiecare piatră aruncată 
de Pyrrha a răsărit o femee şi din fiecare piatră 
aruncată de Deucalion a răsărit un bărbat. 

Și astfel s'a populat iar lumea cu oameni. 

Aceasta e povestea potopului şi a lui Deucalion. 

Melania Mocanu 


f 


TPE tea RE 


„DIMINE AI A COPIILOR” 
Cerşetorul 


O dimineaţă de primăvară. Zorile se ridică uşor 
pe malurile zării şi ca nişte copii sburdalnici îm- 
prăştie mânunchiuri de scântei roşiatice. Soarele se 
ridică şi el greoi şi aureşte ulițele deşteptate din 
somn. 

Oamenii treziţi din visurile amăgitoare ale igni 


“işi ridică privirile mulțămite spre cer îngânând in 


grabă o rugă către Cel-Atot puternic. 

Un şir neîntrerupt de sgomote răslețe, prind să 
sboare prin liniştea obişnuită a satului, turburând 
pacea dimineții, 

E Duminică. | 

Un cerşetor slab, şi cocoşat, cu ochii stinşi, a- 
dânciţi în orbite, cu părul nins, şi-a înţepenit trupul 
sgârcit pe piatra din poarta bisericii, ca o sperietoare 
întrun lan de porumb. Peticele ce-i slujesc de îm- 
brăcăminte par fâşiile unui steag sdrenţuit de 
gloanţe... 

Oamenii trec grăbiţi pe lângă dânsul. Unii îi 
aruncă un ban în silă, alţii se opresc o clipă în loc 
îşi tac cruce şi se depărtează nepăsători. 

Și cerşetorul rămâne mult timp acolo, nemişcat ca 
o statue a durerii, cu mâna veştedă întinsă în gol... 
De pe buzele lui supte se desprinde arare un cântec 
plângător: ...cerşeşte mila trecătorilor. 

Nu ştiu de ce, când lam zărit întâia oară: acolo, 
la poarta bisericii mi s'a părut că ghicesc în gla- 
sul lui plângător de acum, ecoul unei vieţi senine 
de demult-şi că acest nenorocit fusese şi el fericit 
odată... 

Şi în fiecare zi, din puţinul meu avut de copil 
pribeag pe drumuri străine îi dădeam şi lui ceva... 
Şi în clipele acelea mi se părea că sub întăţişa- 
rea lui respingătoare — durerea veche purtată prin 
mijlocul unei lumi nouă, se întuneca şi zâmbia se- 
ninătatea duioasă a copilăriei.... 

i Const. ©. Cristea 


Almanah şi calendar 


E lesne de arătat deosebirea dintre almanah şi 
calendar. Calendarul nu cupriade decât zilele anu- 
lui, aranjate pe săptămâni şi pe luni, cu arătarea 
sărbătorilor, anotimpurilor, a mersului soarelui ` şi 
a fazelor lunei. 

Şi întrun almanah găsim toate lucrurile acestea. 
Almanahul are însă ceva mai mult. Intr'însul gă- 
sim observaţii astronomice, câte odată chiar pre- 
ziceri, poveşti, versuri, anecdote, jocuri şi proble- 
me amuzante, tot felul de curiozităţi etc. etc. 

Atât almanahul, cât şi calendarul sunt foarte vechi. 
fiind cunoscute de popoarele din antichitate. 

— = ASI —— 


„DIMINEATA COPIILOR” 


pd 


OPiiLOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAŢIA: 
BUCUREŞTI. — STRADA SĂRINDAR 9-11 BUCUREȘTI. — TELEFON € 67 


ABONAMENTE: UN AN 
ŞASE LUNI 


150 LEI 
so „ 
9 AUGUST 1925 


UN NUMĂR 4 LEI 
IN STRĂINATATE DUBLU 
Manuscrisele nepublicate nu se inapoiază 


DULUS 


Mi-aduc aminte ca prin vis de copilăria mea 
sbuciumată, de casa în care m'am născut, şi "n 
seara asta de iarnă geroasă şi pustie, gândurile 
mele rătăcesc departe, departe. 

Fără să-cunosc mângâerea şi imbrăţişările ma- 
mei, în orăşelul acela tăcut, cu case mici în care 
am văzut pentru prima oară lumina soarelui, am 
avut totuşi cei mai buni şi mai înţelepţi prieteni. 

Tata pleca dis-de-dimineaţă după treburi la mo- 
şie şi se reintorcea seara târziu. 

Rămâneam toată ziua doar cu mama Păuna, obă- 
trânică care păşea şontâc-şontâc prin curticica cu 
păsări de casă şi venea la căpătâiul meu să mă 
adoarmă cu basme. Jucăriile mă plictiseau. Eram 
de acum în şcoală. Aveam cărţi cu poze minunate, 
cu istorioare despre îngerii cerului şi despre anima- 
lele pământului, şi jucăriile nu mă mai puteau dis- 
tra. Imi plăcea să mă uit doar la ele. 

Simţeam nevoia de un prieten, de un prieten cu 
care să mă înţeleg, cu care să mă joc împreună, cu 
care să alerg prin grădină, într'un cuvânt simţeam 
nevoia unui prieten care să-mi fie ca un trate. Tata 
nu mă lăsa să ies afară din curte. „Aici în orăşelul 
acesta spunea el, nu-s băeţi de seama ta.” Umblam 
prin curte supărat, fugeam în neştire dela un capăt 
la celălalt şi apoi mă căţăram pe copaci, mă cobo- 
ram îmbuînat cu sprâncenele încruntate şi fără pic 
de veselie până osteneam. Obosit fugeam în casă 
şi mă trânteam pe canapea. 

Acolo, ori adormeam îndată, ori rămâneam cu mâi- 
nile la căpătâi şi cu ochii deschişi mari, fixaț? 
întrun colţ al odăii, ceasuri întregi. 

Mama Păuna mă dojenea mereu. Drăcuşor, te-ai 
plictisit, hai? Păi, dacă mai prieteni de joacă...” 

Eu îi răspundeam plângând şi lovind uneori cu 
piciorul în podele că tata nu-mi da voie să trec uli- 
ţele singur, că nici un băiat de seama mea nu ese 
din curte şi multe altele. 

Şi mama Păuna mă privea după sticlele ochela- 


de Claudiu Ilarion 


rilor cu nespusă bunătate, mă mângâia, îmi dădea 
dulciuri, şi mă învăţa că grădina are o sumedenie 
de prieteni şi că prietenii grădinii, pot fi şi ai mei. 


— „Cum asta mamă Păuno, am întrebat eu, nein- 
ţelegător”. 

— „Bine, puişor, uite cum.” 

In grădină vei găsi epuri, copăcei, flori, frunze, 
iarbă; în iarbă dacă vei căuta mai cu băgare de 


PAG. 4. T „DIMINEAȚA COPIILOR” 


seamă vei găsi melci şi şopârle şi multe alte gân- 
gănii mici şi frumoase. 

— „O! puişorul meu, grădina noastră e plină de 
minunăţii. Peştişorii din lac, păsărele; a, de păsări 
aproape am şi uitat. Păi, ce să-ţi mai spui de pri- 
vighetori, ciocârlii, berze, cocori şi câte altele. Du-te 
în grădină şi vei uita de prietenii pe care crezi că-i 
vei găsi pe uliţă.” 


Duluş era un căţel mic, frumos, cu blană albă, 
alb peste tot, doar pe urechi avea două pete roşie- 
tice. Nu’l băgasem de seamă niciodată. Imi spuneam: 
că ce pot eu mă 'nţeleg cu un câine? şi'l lăsam în 
pace. 

Când mă vedea, lăsa capul în jos şi închidea 
ochii. Se vede că avea teamă de mine, se temea 
poate că'l voi bate. 

Intr'o dimineaţă, umblând prin curte fără să ştiu 
ce caut şi ce vreau, am dat cu ochii de Duluş. Wam 
apropiat de el, Pam mângâiat, lam tras de urechi, 
şi nici eu singur nu înţeleg cum în mai puţin de ju- 
mătate de oră, m'am şi împrietenit cu el, parcă 
ne-am fi cunoscut decând lumea. Toată ziua am fost 
de o veselie nemaipomenită. 

Alergam cu Duluş prin grădină, fugăream prin 
curte găinile, mă căţăram ca pisicile prin copaci 
şi Duluş care încerca să urce după mine şi nu pu- 
tea, rămânea jos, lătrând cu ochii la mine plini 
de necaz şi de neastâmpăr. L'am scăldat în lac 


— aveam în mijlocul grădinii o băltoacă mare, ma- 
re, nu prea adâncă, pe care eu o poreclisem lac, — 
şi Duluş era vesel, aşa mic şi alb, curat, drăgălaş, cu 
ochii vioi, şi la mine, se ridica în două picioare, tre- 
mura capul şi mie mi se părea că râde dé atâta 
fericire ce la găsit. Ne aşezam pe malurile lacu- 
lui şi ne oglindeam în ape. Priveam cu seriozitate 
multă răţişoarele cari se scăldau şi urmăream atenţi 
peştişorii cari se jucau scoțând boturile la suprafaţa 
apei. Seara pe divan, Duluş se aşeză lângă mine, şi 
se uita şi el cuminte şi înţelept în cartea cu poze din 
care eu citeam cu glas tare basme cu zâne mici fu- 
rate de balauri uriaşi şi groaznici. 

Tata se minuna de câtă veselie m'a cuprins şi ma- 
ma Păuna când venea să mă adoarmă, ţinea în poa- 
lă pe Duluş care închidea ochii odată cu mine. 

Dimineaţa când ne deşteptam, Duluş mă întovă- 
răşea la cişmeaua din curte, unde ne spălam amân- 
doi. Beam laptele împreună şi apoi începeam rătă- 
cirile şi jocurile prin grădină. 

Toamna venise de timpuriu. Copacii şi-au golit 
ramurile de roade, frunzele au picat pe jos galbene, 
uscate şi ruginite, cerurile erau din ce în ce mai ce- 
nuşii, mai acoperite de neguri, şi soarele nu mai 
era aşa de aprins. 

Ploua. Se făcea pe fiece zi ce trecea mai frig. 
Grădina îşi pierduse farmecul. Şedeam în casă şi 
priveam dela fereastră toamna care rupea florile, 
care rătăcea frunzele şi care adusese nori negri pe 
cer şi ploaie deasă şi înceată. Duluş se făcea şi el 
tot mai posomorât şi mie îmi pierise veselia. Şi 
într'o dimineaţă, când m'am trezit, nam mai 
găsit lângă pătuţul meu pe Duluş. Dispăruse. L'am 
căutat o săptămână întreagă, am trimes oameni să’) 
caute prin toate curţile, în toate casele, am răscolit 
toate ascunzişurile, toate maidanele oraşului. Nu fu 
găsit însă nicăeri. Sufeream nespus de mult. Nu 
înţelegeam unde putea fi ascuns. 

Umblam prin casă trist, posac, îngândurat, nu mai 
mâncam, numai închideam ochii toată noaptea. Şi 
după două săptămâni un ţăran dela moşie, mi'l 
aduse acasă într'o traistă. d 

Mama Păuna nu m'a lăsat nici să'l văd. Era mort. 
Fusese călcat de o trăsură la marginea oraşului. L'am 
îngropat în grădină în apropierea lacului, acolo unde 
îi plăcea să stea cu mine şi să se oglindească în apă. 
In ziua aceea am plâns cu lacrimi fierbinţi pentru 
primul meu prieten, moartea lui m'a durut tot aşa 

“le mult ca şi moartea mamii. 

Mai târziu cu câteva zile, tata ma dus într'un o- 
răşel apropiat, la şcoala unde trebuia să rămân toată 
iarna. 


Şi azi când îmi amintesc de Duluş, amintirea lui 
face să mi se umezească ochii şi să cred că el a 
fost cel mai bun şi mai drag prieten din câţi am a- 
vut până acum. 

Claudiu Ilarion 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


(Za = 


P Emi 


AN 
PE 4 
27 KEK 
A a a 


Tassy 


R ~ 
«=> 43| 


Premiile „Dimineţei Copiilor“ 


Ce bucurie pe Nicuşor!... Ii venia să sară, să pipe 
de bucurie că a câştigat unul din multele premii 
date de „Dimineata Copiilor” cititorilor săi. Şi ce 
premiu!... Nici mai mult, nici mai puţin decât un 
gramofon. 

Un gramofon! Nicuşor are un gramofon. Cum 
să nu fie el vesel şi fericit? Ia priviți ce-a făcut. 
După ce aduse pe Sdup în fața gramofonului, pe 


Vârfurile de munții cei mai înalți din fiecare 
continent. 
Europa: Montblanc 4810 metri. 
Asia: Gaurizankar (Everest) 8.820 metri. 
America de Nord: muntele M-c Kenli 6.200 metri. 
America de Sud: Aconeaua 6.970 metri. 
Africa: Kilimandjiari 6.000 metri. 
Australia: Mauna-Kea (Havai) 4.210 metri. 
5 muntele Kook (N. Zelanda) 3.763 metri. 


care bietul căţel îl privea ne'ncrezător — Nicuşor 
învârti de manivelă, aşeză o placă şi maşinuţa năs- 
drăvană  învârtindu-şi  maşinăria începu să cânte. 
Frumos cântec! Numai că Sdup care nu prea pri- 
cepea cam cine ar putea să fie ascuns în gramo- 
fonul, care învârtindu-se cânta mereu — începu să 
latre furios, repezindu-se spre goarna din care e- 
şeau sunetele ce nu mai conteneau. 


Omul în tot timpul vieţii, trece o distanţă egală 
cu suprafața pământului luată de 6 ori, 146.000 mile. 
Tunzându-se, omul pierde în tot timpul vieţei, 10 
kgr. de păr. 


Copilăria ne arată cum va fi omul; precum di- 
mineaţa ne vesteşte cum va îi ziua. (Milton). 
Trimise de Ţalel 1.-Şoldăneşti 


S 


PAG. ô. a mmm 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


Pâţania unei maimuțe 


O maimuţă tinerică 

De vacan acas’ venea 
Şi pe drum fiind singurică 
Ea în sine aşa gândea: 


„Cei de-acasă când vedea-vor” 


„Cât sânt eu de învățată” 
„De mirare o să rămână”. 
„Toţi cu gura-aşa căscată.” 
Şi mergând tot "nainte 
Vede-o nucă necojită... 

Se gândi ca s'o mănânce 
Căci era şi çam lihnită. 
Bagă dinţii, se trudeşte 
Şi cum nuca verde-era 
Simte gust amar în gură 
Şi începu a se strâmba. 
De necaz o aruncă 'n colo 


APART ti 


Intr'un şanţ lângă'o fântână, 
Dară nuca e zărită 

De-o maimuţă mai bătrână, 
Care — o ia — o descojeşte 
Şi o sparge cun pietroi 

Şi mâncându-i miezul nucii 
Zice: „Mice maimuţoi” 


- FABULĂ — 


„Multe ai învăţat la şcoală” 
„Multe lucruri de folos” 
„Dar nu ştii să spargi o nucă” 
„Să-i mănânci miezul gustos” 
„Vezi dar, că mai ai nevoe” 
„Multe lucruri să mai vezi” 
„Deci pe cei bătrâni i-ascultă” 
„Şi în sfatul lor să crezi.” 

Şi plecă răzând bătrâna 

Tot clipind din ochi şireată, 
Pe când mica maimuţică 

Se simţea cam încurcată 

Şi luând drumul în spre casă 
Cu codiţa între picioare 

Se gândea că este bine 

Să asculţi pe cel mai mare. 
Merse dânsa ce mai merse 
Cât fu ziua cu lumină 

Când găsi o cutioară 

Cu, bulinuri de chinină. 

„Hai! s'ascult d'a babei sfaturi”, 
Zise în sine-a sa şcolarul 

Şi rupând bulinu *n două 
Aruncă pe gât „amarul”. - 

Dar de-odată scuipă-afară : $ 
Apoi ţine'te strâmbătură... 
Ş'alergând ca să bea apă 
Simţi mai amar în gură. 

„Ah! aturisită babă” 
Zise-atuncea svârlind hapul. 
„D'azi "nainte jur a tace” 
„Doară ce mă tae capul.” 
„Cin' mă puse să rup coaja” 
„Şi să "'nghit miezul amar”? 
„O prostie atât de mare” 

„N'ar tăcea-o un măgar!” 
„D'azi "nainte ştiu eu bine” 
„Fructele cum să mănânc” 
„Numai coaja le voi lua-o” 
„Iară miezul îl arunc.” 

Şi d'atunci or'când găseşte 
Fructe, nucă şi alună, 

El doar coaja o mănâncă 
Zicând: „Coaja e mai bună!” 


Isprăvindu-se vacanţa 

Işi ia traista în spinare 
Unde maică-sa "i pusese 
Lucruri bune de mâncare. 
Şi pornind apoi spre şcoală 
Cale de o săptămână 


„DIMINEATA COPIILOR” 


Intâlni iar în pădure 

Pe maimuța cea bătrână. 

„Uite iar pe cotoroanţă!” 
Zise-atunci în sine-a sa 
„Vreau să 'nvăţ minte pe babă” 
„Să-mi bat joc puţin de ea”. 
Şi cătând în traistioară 

El găsi trei mandarine 

Ce îndată le cojeşte 

Zicând: „„Profesoar'o ţine!” 


MIHSAHARQY = 


„Uite eu respect bătrânii” 
„Nw's şcolar atât de rău.” 

„Iți plac lucrurile amare” 
„Ăsta doar e gustul tău!” 
„Mai na miezuri şi de nucă” 
„De alună sau castane” 
„Dacă vrei mai am pe aicea” 
„Patru miezuri de banane.” 
Şi-i dădu atuncea babei . 

Tot ce-avea la el în sac 
Zicând: ,Cu-atât amăreală 
„Cred că am să-i viu de hac” 
Baba-atunci mâncând la miezuri 
Şi vicleană aşa cum e 

Tot clipea din ochi şireat 
Zicând: „Vai amar mai e!” 
Și maimuța tinerică 

Tot râdea necontenit 

Pe bătrâna cotoroanţă 


TIP = R paee 


ÎI N a a aa a e aer n PAG. ?, 


e e ai Da n e erai 


Cât de bine-a păcălit 

De-astă dată aci morala 

E cam greu de nime 

Fiindcă-un prost cum e şcolarul 
lar e greu şi de găsi! 

Eu încerc pe scurt s'o spun: 

Mulţi mănânc ce nu le place 


Şi găsesc că este bun. 
Petru Basiliu 


deci aie că a 54 


UN VIS 


Sunt multe zile de când n'a mai plouat şi căldura 
dogoreşte tot mai mult. 

Stau sub umbra castanului ce se află în mijlocul 
curţii părinteşti —, mă tolănesc pe iarbă cu faţa 
în sus, privesc frumosul cer albastru, vrăbiile zbu- 
rând. şi frumoasele rândunele spintecând aerul ca 


săgețile. 
Tot privind, ochii mi se închid din ce în ce mai 
mult şi curând aţipesc, — dorm. 


Mă văd agăţat de craca frumosului castan, tot 
urcând mereu spre vârf, unde rândunica ce o pri- 
visem adineauri îşi avea cuibul. 

Trei puişori golaşi ciripeau din cuib, aşteptând pe 
mama lor. Plăcerea de a-i avea în mână îmi dădu 
curaj, şi nu cu multă osteneală sunt în vârf pe o 
cracă subţire, lângă cuib, intind mâna să le iau, dar 
craca se rupe şi cuibul cu puişorii se prăbuşeşte 
la pământ. 

Aşi vrea să mă dau jos să-i ridic, dar nu pol. 
Tocmai atunci sosi rândunica, mama lor, cu mâncare 
pentru pui. Când -mă văzu, înţelese ce se întâm- 
plase, auzii desluşit cum rândunica plângea şi ofta 
după fiii ei, singura ei bucurie şi veselie. Am înțeles 
durerea ei şi începui şi eu să plâng. Din nou voiam 
să mă dau jos, dar nu puteam. Incepui să mă rog 
bunului Dumnezeu să-mi vie în ajutor, dar de fapta 
mea nesocotită şi Dumnezeu se supără. Un vânt 
puternic clătină castanul, iară eu mă legănam într'o 
parte şi în alta. Deodată, craca se rupse şi căzui în- 
tro adâncime fără sfârşit. 

Când mă deşteptai priveam cu ochii tot spre cer, 
unde vrăbiile şi rândunelele se încrucişau în jo- 
cul lor. 

Puțin mam gândit la vis şi nu mai puteam de 
bucurie că Dumnezeu nu ma lăsat să fac fapte 
rele. Povestii mamei visul meu. Ea mă sărută şi-mi 
spuse: „După cum eu te iubesc pe tine, la fel şi 
păsărelele îşi iubesc puiii lor. 

Să le priveşti cu dragoste şi să nu le faci rău. 


Pe pp Aer 
SA e o) 


ANAN AN S 


SA SN 


m gg Pag PPP perete e e 


`i 


PAG. 8. „DIMINEAȚA COPIILOR” 


A AIEE Călătoria lui Hăplişor 
3) Hăplisor trece în zbor Jara Românească 


De belciug ea mi-se strânge, 
Însă mâna-i toată sânge, 

Şi de sus se prăvălește 

La pământ și nimerește 
Drept în coșul cel încins 
Unde-i focul tare-aprins. 
Fum și flăcări mi-o cuprind, 
Păr și haine i-se aprind. 
Rău se sbate baba Cloanţa, 
-Urlă, sare Cotoroanţa, 

Dă să scape... sa sfârșit: 
Moartea cruntă i-a sosit. 
Arde baba, arde toată, . 
Se'nvârtesc în juru-i roată 
Corbii care strigă 'n fum: 
„Arză baba, arză scrum! 
Arză trupu-i otrăvit, 

Pentru rele zămislit!...“ 


Ce-a rămas din baba Cloanţa? 
Unde-i baba Cotoroanţa? 
Dusă, moartă-i pe vecie; 
Corbii-s plini de bucurie, 
Vesel e și Hăplișor 

Și răsuflă mai ușor. 


De primejdie scăpat, 
Vânt balonul și-a luat x 
Şi 'nălţându-se mai sus, | 
Merge, sboară spre Apus... 
Dâr ce-i marea cingătoare, 
Ce străluce viu sub soare? 
A, e Dunărea cea-albastră: 
Ba se vede ș'o cetate 

Cu grădini și cu palate. 
Singur Hăplișor își zice: 
„Unde oare sunt aice ?“ 
Dar plecându-se puțin, 
Vede Turnu-Severin! 

Vede podul vechiu, roman 
Ce-i făcut de Moș Traian. 
„Foarte bine-am apucat, 
Haide-acuma prin Banat!“ 


„DIMINEAȚA COPIILOR” = 
cu balonul 


Trece Orșova micuță I8 
Şi Mehadia drăguță, 

lar la dreapta când cârmește 
Ştiţi acuma ce zărește? 

Sus pe munte e un sat 

De ruine înconjurat, 
Ziduri vechi, din moși rămase, 
Urme sfinte, preţioase. 

„Ce-i aicea? Unde sunt?“ 

Şi se 'nalță din pământ, 
Glasurl tainice și 'ncete: 

„E GRĂDIȘTEA, măi băete, 

ici a fost o capitală 

Mare, mândră și cu fală, 
SARMISEGETUZA veche 
Necum nu-i găseai pereche, 
Cuib de Daci, cuib vitejesc, 
Sfântul leagăn strămoșesc!“ 


k*k 


lar balonul fuge, sboară, 

Ba se’nalță, ba coboară, 

Trece Lugoj și mai trece 

Sate, târguri cam vr'o zece. 
Pân' ce dă de un oraș 

Mare 'ntins și drăgălaș. 
„Unde-ajuns-am, Doamne, unde ?“ 
—„Timișoara“-i se răspunde. 
Hăplişor e mulţumit, 

Că balonu-i s'a oprit 

Şi că poate ca să vadă 

Case, oamenii din stradă. 

Şi grăește: „Să trăiască 
Timișoara românească! 

Că-i drăguță, că-i frumoasă, 
Par'c'ar fi, zău, o mireasă!“ 

‘Dar suflând un vântișor, 

lar pornește Hăplișor. 

Oare 'ncotro ? Cum să știi ? 
Sunt livezi și sunt câmpii, NITIA 
Sate mândre și curate i S 


Cu biserici minunate, N 
fi 
AN 


FKE aA 
\ 


aS j 


Ss 


Cai frumoși și vaci lăptoase, 
Mii și mii de oi lânoase. 


(in numărul viitor = Măpligor prin Elveţia P ZN 


€$ 
| 


Toge 


K 


“pup era — a niai daas i 


PAG. 9. 


Povestire de MOȘ NAE 


PAG. 10. 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


Cine au fost mai civilizaţi ? 


ama 


Mai mulţi europeni făceau împreună o călătorie 
prin Africa. Pe drum, unul dintr'înşii s'a îmbolnăvit 
aşa de rău, încât tovarăşii săi s'au văzut nevoiţi să-l 
lăse până la însănătoşire în coliba unui negru. Ne- 
grului i-au dat şi bani şi l-au rugat să-l îngrijească 
bine până ce se întorc şi ei. 


' Adevărul este că bietul negru, cât de neinvăţat şi 
de necivilizat era el, îngrijea de bolnav mai mult de 
cùm sar îi îngrijit de propriul său frate. 

: Nu trecu mult la mijloc, şi într'una din zile câ- 
teva zeci de europeni înarmaţi până în dinţi, debar- 
cară în apropiere de satul negrilor, şi atraseră cu 
fel. de fel de înşelătorii pe negri până la corabie. 
După aceea puseră mâna pe dânşii, îi legară cobză, 
îi aruncară în corabie şi... p'aci ţi-e drumul. Incotro? 
Se duceau să-i vândă pe nenorociţii negri cari nu 
le făcuseră nici un rău, prin diferitele oraşe din A- 
merica: Să-i vândă, aşa cum ar fi vândut orişice 
vite, pentru că, spre ruşinea omenirei, în vremea 
de mai înainte — şi nu e mult de atunci — exista 
sclavia oamenilor, cari erau cumpăraţi şi vânduți 
în pieţele “publice. 

Şi aceasta nu numai în timpurile vechi, ci şi în 
timpuri apropiate de vremea' în care trăim noi cei 
de astăzi. Mai ales s'a făcut un foarte întins şi tot- 
deodată foarte ruşinos comerciu cu negri din Africa, 
Aceşti negri erau răpiți cu deasila şi duşi spre vân- 

” zare “în îndepărtata Americă. 

` Şi la-fel au făcut europenii cari se laudă cu civi- 
lizaţia lor, cu negrii de cari am vorbit mai sus. Pă- 
tinţii, soțiile 'şi copiii celor răpiți fură cuprinşi de o 
disperare ce nu se poate descrie. In furia lor se 
duseră. la coliba unde zăcea europeanul bolnav şi-l 


PE 


AP | E 


după H, Gonel 
cerură dela negrul care îl găzduia şi-l îngrijea şi 
vrură să pună mâna pe bolnav şi să-l omoare. Aşa 
vroiau ei să-i răzbune pe cei ce fuseseră zmulşi 
dela sânul familiilor. 

Negrul însă se împotrivi cu toată hotărârea şi le 
grăi în felul următor: „Fraţilor, ceeace vroiţi să: fa- 
ceţi voi este un păcat şi o ruşine. Căci e păcat să 
omorâţi pe un om care nu are nici o vină şi e o 
nespusă ruşine să călcaţi legile ospitalităţii. 

Să ştiţi însă că nu puteţi ajunge până la dânsul 
decât trecând peste cadavrul meu. Bolnavul care nu 
va făcut vouă nici un rău, nu este pentru mine un 
european şi un duşman, ci un oaspete iubit pentru 
a cărui apărare sunt gata să-mi jertfesc şi viaţa”. 

Aşa a vorbit negrul cel cumsecade, iar ceilalţi 
negri s'au potolit şi s'au împrăştiat, fără să mai 
ceară moartea bolnavului. După câtăva vreme s'a 
însănătoşit şi a plecat în Europa, mulţumind mân- 
tuitorului său şi scârbit şi ruşinat de purtarea atât 
de neomenoasă a europenilor. 

Cât despre sărmanii negri răpiți, nu s'au mai 
întors la satul şi la familiile lor şi nimeni ma mai 
aflat vreo veste despre dânşii. 

lar la întrebarea ce am pus-o ca titlu al bucății 
de față, nimic nu e mai simplu şi mai lesne decât 
de a-i da răspunsul cuvenit. 


Vlad Nicoară 
— — — aco 


Inimă care bate.. 


Jean se plânge cu glds tare: 

— Eu de loc mam înțeles 

Dece  jrate-meu cel mare 

Mă "nghionteşte-atât de des?... 


— Vai! mă mir”, îi zice Maur, 
Un prieten bun al său, 

„„Cu-a lui inimă de aur 

„Să se poarte-așa de rău”... 


— „Da, aşa e, al meu frate 
G Are-o inimă cum zici; 
„Dar o inimă ce bate 4 
„Câte-odatiă prea... „trosc-plici/”... 
T. Castrişanu 


DO no —— 
Cine nu deosebeşte pe bogat de sărac? 
| “(nazouuin) 
XXX 
Cămăruşe fără uşe? 
(mọ) 


Trimise de C-tin Calotescu Neicu-Graiova 


a 
A a 


n AŞ 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


(Intrun cuib de rândunică, sub straşina unui tur- 
nuleț de casă boerească. 

Zi caldă şi luminoasă de sfârşit de lunie. Rân- 
dunelele şi-au scos puii la sbor pentru întâia oară. 

In cuibul rămas gol, desmorțite de toropeala în 
care le-au finut clocitul și creşterea puilor, încep 
să vorbească, — întinzându-se şi zvântându-se în 
aerul luminos, — toate fărâmele de lucruri moi 
care alcătuesc aşternutul cuibului). 


* kk 


Un julg de pană de struț: In sfârşit! Credeam că 
niciodată n'am să mai simt căldura unei raze de: 
soare şi de adierea unei bori de vânt. 

In zăduful în care trăesc de mai bine de şase 
săptămâni mi se părea că am să mă topesc de 
tot, eu care am cunoscut arşiţa deşertului. 

De n'ar fi fost gândul că ajut unei mame bune 
să-şi clocească ouăle şi să-şi crească  puişorii, 
mi-aş fi blestemat ceasul în care am fost adus aci. 

Fărâmă de viaţă moartă sunt, şi totuşi adineaori 
când am simţit întfrigurarea întâelor pregătiri de 
avântare a micuţelor rândunele, m'am simţit în- 
viorat şi temător de parcă aşi fi fost însu-mi o 
aripă gata să-şi ia zborul. 

Patru fulgi de struț încă prinși de o fărâmă de 
cotor de pană: — Vorbeşti frate, de parcă n'ai şti că 
suntem şi noi pe aici. Infrigurarea ta era geamănă 
cu a noastră şi de aceia în fiecare din noi a fost mult 
mai puternică, decât dacă am fi fost unul singur. 

Aceleaşi amintiri şi aceleaşi păreri de rău ne-au 
reînfrăţit în cuibul ăsta în care, deşi răzleţiţi şi mur- 
dari de suntem aproape putrezi, purtăm încă în noi 
o fărâmă din sufletul struţului din care am făcut 
parte. 

Ni se părea adineaori, când începusem să ne des- 
morţim, că suntem căzuţi pradă unui lung vis urât 
din care ne vom pomeni iar mândrii fulgi de pană 
vie, într'o turmă de struţi plecaţi la păscut, acolo 
undeva, departe... 

Un fulg de pană de gâscă: Da, da, tocmai aşa vi- 
sam şi eu; o baltă mare lângă un câmp verde pe 
care păşteau un cârd de boboci... 


O scamă de vată:... de gâscă, deoarece struţi prin 
țara asta nu s'au pomenit decât prin penele pe care 
le poartă doamnele la pălării. Singur eu care am 
crescut tot cam pe acolo pot înţelege durerea unui 
fulg de struţ. 

Fulgul de gâscă: Zău că-mi vine să râd; cum 
să poţi simţi o durere, tu, care nai fost niciodată 
fiinţă? 

O scamă de cânepă: Şi mie "mi vine să râd, dar 
de altceva: Cum de vă închipuiţi voi că plantele 
nu sunt fiinţe? 

Tot aşa spuneau şi nişte biete pene căzute din- 
trun stol de gâşte sălbatece, acolo în balta în care 
fuseseră puse să putrezească firele de cânepă din 
care m'am născut eu. 

Acelea însă erau pene de păsări sălbatece care 
n'aveau de unde şti ce se petrece în lume. Pe când 
tu... . 

Fulgul de gâscă (întrerupând): Cu alte cuvinte 
vrei să spui că te miri cum de gâştele rămân tot 
proaste chiar după ce au trăit în oraş. Mă mir de 
atâta îngâmfare şi te rog să nu uiţi că am stat în 
aceeaş ladă de gunoi. Şi ca să ştii odată pentru 
totdeauna că mai de a face cu un prost, dă-mi 
voie să te întreb dacă ai ceva cunoştinţe de is- 
torie? 

Scama de cânepă: A, vrei să vorbeşti de Ca- 
pitoliu? E o legendă veche de tot. Şi apoi cu ce 
poţi dovedi că descinzi chiar din cârdul acelor gâşte 
sacre, care zice-se că lau mântuit în vremi? 

Scama de vată: Cum de nu vi-i păcat să vă 
întunecaţi bucuria de a mai simţi odată căldura 
soarelui, încontrându-vă pentru un lucru de nimic? 

Fulgul de struf: Ai dreptate şi nici că se putea 
să nu cauţi să faci pace, tu, veşnica oblojeală a du- 
rerilor omeneşti! Trebue să recunoşti însă că supă- 
rarea tulgului de gâscă e foarte întemeiată deoarece... 

Scama de cânepă (întrerupând) :... Li ţii parte pen- 
tru că ştiut e, că nici struţii nau prea fost dăruiţi 
de Dumnezeu cu harul isteţimei! 

Scama de vată: De ce cauţi să înăspreşti dis- 
cordia? Uite acuşi au să se întoarcă rândunelele. şi 
mam apucat măcar să ne tihnească ceasul ăsta de 


B 


p- ie e 


a: tierra a 


tt date 


guinee. iii 


PAG. 12. 


răsuflare după atâta înăbuşeală. Ia să vorbim mai 
bine despre altceva. 


Un fulg căzut din aripa rândunelii în timpul clo- 
citului: Dar nu vedeţi ce maştigă e raza asta de 
soare care ne svântă şi ne mângâe doar ca să ne 
redeştepte dorul de viaţă şi de pribegie spre ţăr- 
murile minunate pe care nici tu tulgule de struţ, 
nici tu scamă de vată, nici nenorocita de mine nu 
le vom mai vedea niciodată... niciodată. 


Cum să mă mai pot bucura de o rază de soare eu, 


care ştiu că trebue să putrezesc aici?.. Cum să mă 
pot mângâia că nu mai fac parte din aripa rându- 
nelii dacă nici murdăria în care zac nu mi-a putut 
nimici simţirea? 

Cum să mă bucur de viaţa puişorilor ăstora căror 
nu le-am slujit decât de aşternut, când îmi aduc a- 
minte cum fremătam copleşită de grijă şi bucuria 
care se sbătea în inima rândunicii la fiecare ciripit, 
la fiecare fâlfâire de aripi a puişorilor pe care i-am 
crescut anul trecut? Bune or fi toate mamele din 
lumea asta, dar suflet duios şi inimă bună ca a 
rândunicii din care am făcut parte eu, mai rar. 

Fulgul de-struf: De ce vorbeşti numai de rân- 
dunică? Eu cred că şi rândunelul — tată, era tot 
atât de îngrijat şi de îmbucurat de puişorii lui. 

Struţii-taţi îşi clocesc şi-şi îngrijesc puii la fel 
cu mamele. Femeile clocesc ziua iar bărbaţii noap- 
tea pentru că au de luptat cu şacalii şi cu pisicile 
sălbatece care pândesc cuiburile ca să mănânce ouăle! 

Fulgul de rândunică: Rândunica îşi cloceşte sin- 
gură ouăle pentru că în timpul ăsta  rândunelul 
sboară mereu să-i aducă hrană. Aşa că are şi el o 
răspundere destul de mare. 

Fulgul de gâscă: Nu-i adevărat. Am văzut eu 
nişte rândunele care-şi părăseau ouăle şi se duceau 
să-şi cate de mâncare. 


Fulgul de rândunică: Da, s'a întâmplat şi la noi 
anul trecut. Ploua mereu de câteva zile şi rândunelul 
nu mai aducea nimic. Şi atunci rândunica nemai 
putând lupta cu foamea, s'a sculat de pe ouă şi s'a 
dus să-şi caute hrană. 

Fulgul de struț: Şi asta tocmai pe timp de ploae 
când era mai primejdios să-şi părăsească ouăle! 

Ciudat! Asta n'ar face-o un struţ niciodată. 

Fulgul de rândunică: Dar ţi-am spus că asta s'a 
întâmplat numai odată când ploaia multă era o 
mare piedică în căutarea hranei. 

Se vede că nu ştiţi că rândunelele mănâncă nu- 


__ mai gândăceii şi fluturii pe care "i pot prinde din 


zbor. 


A-ţi văzut cred că rândunelele nu prea umblă pe 
jos. Când e vremea bună rândunelul sboară şi caută 
hrană, fie pentru rândunică, cât cloceşte, fie pentru 
puişori până se fac mari. 

Anul trecut când am făcut cuibul ăsta, rândunelul 
căra şi zidea cu atâta râvnă! 


„DIMINEAŢA COPIILOR” 


Un grăunte de pământ din pereții cuibului: Da, 
ida, tot aşa a făcut şi anul ăsta până şi l'a rânduit 
din nou. Ce bucuroşi erau amândoi când şi-au re- 
găsit cuibul şi cu cât zor lau dres şi lau curăţat 
de gunoae. 

Scama de cânepă: Tot aşa cum au să-l curețe, 
adică au să ne arunce afară şi pe noi de s'or mai 
întoarce la anul. 

Fulgul de rândunică: Şi când mă gândesc că 
printre voi am să fiu şi eu care făceam parte vie 
din rândunică în timpul când v'a cărat aici. 

Ah! de-aşi putrezi odată să nu mai simt nimic! 

Scama de vată: Toţi am fost mai mult sau mai 
puţin vii sau morţi după toate prefacerile prin care 
am trecut. Şi vom pieri încet, încet, răpuşi de cine 
ştie ce alte prefaceri care nu ne vor împiedica însă, 
de a avea încă un rost în lume, căci chiar atunci 
când vom fi contopiţi cu ţărâna, sau cu cenuşa, vom 
putea folosi la ceva. 

Uite aici unde n'am fost decât nişte biete fărâme 
de viaţă şi tot n'am stat de geaba. Eu după ce am 
fost scuturat din pluşul unui macat în care stătusem 
ascuns câteva zile, am rătăcit de colo, colo, prin 
curte agăţat şi târât de nuelele măturoiului din care 
abea apucam să mă cred scăpat şi iar mă simţiam 
înhăţat şi purtat din colţ în colţ. Pe urmă a venit un 
vârtej care m'a ridicat şi m'a învârtit pe sus, până 
m'am agăţat de zăbrelele gardului. Acolo m'a găsit 
rândunica. s 

Fulgul de rândunică: Da, țiu minte, sbura şi toc- 
mai căscase ciocul să prindă o găzâ, dar când te-a 
zărit aşa alb şi pufos s'a lipsit de gâză şi te-a 
apucat pe tine. 

Fulgul de gâscă: Mai alb şi mai pufos decât mine 
nu poate îi nimic pe lume. Şi rândunica a avut mare 
noroc că m'a găsit căci numai copiii oamenilor bogaţi 
dorm pe fulgi de gâscă. 

Scama de cânepă: Norocul a fost al nostru tot 
mai bine ne-a fost aici decât în lada de gunoi de 
unde ne-ar fi dus poate drept în foc. 

Fulgul de gâscă: Rău trebue să fi trăit înainte 
dacă socoteşti ca o fericire şederea ta aici; ia spu- 
ne-mi ce slujbă ai tăcut în viaţă? Parcă aşi pune 
rămăşag că m'ai fost decât laţul cu care vreo pereche 
de gâşte albe şi frumoase au fost legate de picioare 
ca să fie vândute şi tăiate cum am fost noi. 

Fulgul de cânepă: Care noi? 

Fulgul de gâscă: Eu, adică gâsca din care fă- 
ceam parte înainte de a veni la oraş, că pe urmă 
pe ea au tăiat-o iar eu am fost băgat într'o pernuţă 
de mătase brodată cu aur care sta numai pe cana- 
peaua din salon. Cum vezi am pe ce-mi întemeia 
îngâmtarea. 

Scama de cânepă: In cărţile oamenilor scrie că 
nu locul sfinţeşte pe ins, dar se vede că la gâşte e 
altfel. N 

(Va urma) 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


Cui îi câ 


PAG. 13. 


ntase cucul? 


—Anecdotă populară turcească — 


Hasan şi Osman — după nume îi cunoaşteţi că 
sunt turci — se plimbau într'o zi de vară la mar- 
ginea unei păduri. Şi pe când, ca doi buni prieteni 
ce erau, vorbeau ei ba una, ba de alta, un cuc sbură 
peste capetele lor, se aşeză după aceea pe craca unui 
arbore din apropiere şi cântă de câteva ori „cu-cu/ 
cu-cu!” cu un glas care îi băgă în toţi sperieţii pe 
prietenii noştri. j 


Amândoi erau acum încredințați că o mare neno- 


rocire îi se va întâmpla în curând aceluia dintr 'înşii 
pentru care a cântat cucul. 

Şi Hasan începu: ,,Osmane, ştii, cucul ţie ţi-a 
cobit căci numai la tine se uita”. 

— Ba să mă ierţi, îi intoarse Osman vorba, 
cucul a cântat în partea ta, aşa că numai ţie ţi-a 
cobit. 

— Ba ţie. — Ba nu mie, începură prietenii no- 
ştri să se certe deabinelea. 

La urma urmelor însă tot ajunseră la o înţe- 
legere. 

Se inţeleseră anume să meargă la judecător şi 
acesta să hotărască cui i-a cântat cucul. 


Aci e locul să spunem că judecătorul acela trecea 
drept un om şi drept şi totdeodată aşa de priceput 
că — vorba ceia — "ţi despica şi firul de păr ini 
patruzeci şi patru. 

Hasan însă îi luă înainte lui Osman şi merse a- 
“acasă la judecător, ducându-i ca dar un covor foarte 
scump şi zicându-i: „Mâine voiu veni cu Osman ca 
să ne judeci şi să ne spui căruia din noi doi i-a 
cântat cucul. Te rog, fii bun şi spune că i-a cântat 
lui Osman, iar nu mie”. 

— Fii liniştit şi umblă sănătos, îi zise judecăto- 
rul. Covorul ce mi-ai adus îmi arată că dreptatea 
e de partea ta. ` 

Dar nici nu plecase bine Hasan. că la judecător 
vine acuma Osman, care punându-i înainte o pungă cu 
galbeni, îi ceru să hotărască la judecată că cucul i-a 
cântat lui Hasan şi numai lui Hasan. 

„Fii liniştit şi umblă sănătos, îi zise şi lui jude- 
cătorul. Punga ce mi-ai adus îmi arată că drep- 
tatea e de partea ta”. 

A doua zi iată pe Hasan şi pe Osman înfăți- 
şându-se la judecată. Judecătorul se prefäcu că nici 
nu-i cunoaşte şi începu să-i întrebe foarte aspru 
că ce vor şi pentru ce au venit. Hasan şi Osman 
i-au spus care este cearta şi neinţelegerea dintre 
dânşii. 

Judecătorul i-a ascultat cu băgare de seamă şi 
după aceea le-a zis: „Cucul nu ţi-a cântat nici ţie, 
Hasane, şi nici ţie, Osmane, ci mi-a cântat numai 
mie”, îşi încheie judecătorul vorba, gândindu-se la 
covor şi la punga plină cu galbeni. 

Marcu Ionescu 


——— DOC k 

Nicu. — Daţi-mi şi mie un bilet. 
Casierul. — Pentru stal? 
Nicu. — Nu, pentru mine. 

. +." 
Ionel. — Costele, împrumută-mă cu 20 lei. 
Costel. — N'am decât 5 lei. 
Ionel. — Atunci dă-mi pe aceştia şi-mi rămâi 


dator 15 lei. 
Trimise de Goorge Roşca-Corabia 


MĂRCI POȘTALE PENTRU COLECŢII 


B-dul Maria5 ZURI București 


Vând 200 mărci poştale străine bune cu 60 lei. conți- 
nând mărci europene colonii şi continentale diferite. 

Mi-au sosit albume de mărci format mare, cartonate, 
ultimele emisiuni. Preţul unui album lei 100. 

Vând reviste de mărci cu adrese pentru făcut schimb 
cu toate continentele, un asortiment de patru reviste 
diferite se vinde cu lei 20. 

Trimet preţul curent la mărci cu serie contra lei 5. 


PAG. 14. 2n 


e 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


JITARUL 


Simeon, Jitarul, s'a sculat in dimineaţa asta, mai 
curând ca 'n alte vremi şi parcă cu sufletul mai 
impăciuit ca "ntotdeauna. In alte zile izgonea cu o- 
cări şi zbierături, copiii ce se cocoţau pe poarta 
ţarinii, voind să vină dincoace, în spre moară de 
la colţul Stălerului, şi să se scalde în apa ce sbuc- 
nea spumoasă, după ce ;zbea în opust. 


După ce a ieşit din bordeiul lui jităresc, sa 
aşezat în faţă pe-un ciot lângă bordeiu, cătând la 
soarele ce prindea să facă cu ochiul la răsărit. Si 
cu toate că zorile erau räcoroase, el nu simțea, 
căci piruitul molcum al ciocârliilor îi răpiseră gân- 
durile din lumea celor vii. Ă 

Acum şi-aducea aminte de ce-a visat. A visat 
precum că maica lui, se 'ntorcea de la târg de 
la Miorcani, unde plecase din zori, ş'acum, venind, 
îi adusese bunătăţi şi-l mângâia cu blândeţe, peste 
perişorul bălai. Şi el era tare mic şi ronţăia bunu- 
rile aduse şi se alinta sub mângâierile maică-sei. 
Visul acesta îi adusese aminte lui Simeon. de co- 
pilărie, ş'acum amintirile veneau una după alta, a- 
semeni lânei ce se 'nşiră pe-un caer. Işi amin- 
teşte de toată vremea nevinovăţiei lui, de fiecare 
fapt neînsemnat şi zămislit către răsăritul, unde pare 
că surâde îndepărtat copilăria. 

Eri vre-o câţiva ţânci au cercat să pătrundă peste 


gard în spre moară, iară jitarul îi zări, şi dete 
o bătae ca aceea, unuia din ei, pe care putuse să-l 
prindă, fiindcă era doar cât piciorul jitarului. Ţân- 
cul plânse amarnic, şi Simeon se culcă înciudat. 

Ce avea cu copiii, nici el nu ştia, şi-i zgornea, 
şi-i suduia, de parcă cine ştie ce făceau sau ce-i 
făcuseră lui vre-odată. 

După amiazi Simeon aştepta ceva cu nerăbdare. 

Aştepta ţâncii, voia să-i împace, să le facă pe 
voie. Il îmbunaseră aducerile aminte şi visul din 


- astă-noapte şi aştepta scrutând cu. ochii întinsoarea 


drumului. 

Şi iacă! Pe sub un dâmb, ţâncii de eri fereau 
să nu fie văzuţi de jitar. li ademenise din nou 
gândul scaldei, şi-a merelor pârguite, căci prin văs- 
duh clocotea căldura. Acum ţâncii ţineau drumul mo- 
rii, însă pe departe tare, tupilându-se. 

Jitarul îi zărise şi-i aştepta liniştit în faţa boz- 
dencei singuratice. 

Țâncii ajunseră în dreptul lui, însă nu-l vedeau. 
Deodată Jitarul se ridică în sus şi strigă: 

— Pe aci mă ţâcă, pe aci!! 

Copiii cercaseră să fugă, spăimântaţi de înălţarea 
neașteptată a jitarului. 

— Staţi măi ţâcă, staţi că nu vă face badea nici 
un rău! s 

Țâncii se opriră de oparte, şi cătară nedumeriți. 

— Hai, ian veniţi, apropiați-vă, să vă dea badea 
niscai mere. -|e pjs 

Incet, încet, ţâncii veniră până lângă jitar, în- 
demnați de zâmbetul blajin ce-i. stăpânea chipul, 
şi jitarul le dădu mere pârguite, şi-i mângâie, cum 
nu mai mângâiase de mult. 

Apoi se aşeză iar tăcut în faţa bojdencei, ascul- 
tând la cântecul neistovit al păsărilor şi cătând 
spre scalda de la moară, unde i se părea că vede 
chipul copilului ce-a fost odinioară. 

Radu Boureanu 
— xc 
Ureche am şi n'aud, 
Nu mă mişc fär’ ajutor, 
Şi pe nimeni nu omor. 


(n) 
XXX 
Cresc înaltă, frumuşică, 
Şi la toţi de mine-i frică. 
Când de' om eu mă lipesc, 
Ei îndată mă scârbesc. 
(vazan) 


Trimise de Străoanu Ioan-Adjud 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


Fata cea înțeleaptă 


Ci-că trăia odată un împărat, căruia totul îi mer- 
gea deahdoaselea. Amărât şi mâhnit, îşi chemă pe 
cei mai vestiți înţelepţi din împărăție şi le ceru să 
găsească pricina pentru care îi mergea aşa de rău 
în viaţă. 


Unul din înţelepţi îi zise: „Nu-ţi merge bine, de 
oarece nu ştii care e vremea cea mai importantă în 
viaţa omului şi să te foloseşti de dânsa aşa după 
cum se cuvine”. 

Un al doilea înţelept îi zise: „„Nu-ţi merge, pentru 
că nu ştii care e omul cel mai trebuincios, aşa ca 
să te porţi cu dânsul cu toată atenţia”. 

In sfârşit, un al treilea înţelept îi grăi zicându-i: 
„Nu-ţi merge, pentru că nu ştii care treabă e mai 
importantă, aşa ca să te ţii de dânsa”. 

Impăratul nu înţelese mare lucru din răspunsurile 
acestea. Ii întrebă şi pe înţelepţii aceştia şi pe alţi 
înţelepţi să-i lămurească bine care vreme este în 
viaţa omului mai importantă, care om e mai tre- 
buincios şi care treabă e mai importantă. Nimeni 
însă ma putut să-i dea un răspuns care să-l mulţu- 
mească. 

Şi iată că ajunse până la urechile împăratului 
vestea că în cetatea sa trăeşte o biată fată, Ileana 
pe nume, orfană de părinţi, dar aşa de deşteaptă şi 


PAG. 15, 


de pricepută, că veneau oameni dela -depărtări mari, 
ca să-i ceară sfat şi îndrumare. 

Și împăratul trimise- să -o- cheme la palat. Ileana 
veni şi la întrebările împăratului dete răspunsul ur- 
mător: „Cea mai importantă vrefne în viaţa omului 
este vremea de faţă. Vremea trecută s'a dus şi de 
dânsa nu ne mai putem folosi. Cât despre viitor, 
e departe şi e necunoscut. er a, 

„Omul cel mai trebuincios dintre toţi e acela cu 
care lucrăm şi de care ne servim. Lui trebue să-i 
dăm toată atenţia şi atâta timp cât lucrăm cu dânsul, 
nici nu şade bine să ne gândim la altul. 

„lar treaba cea mai importantă e aceea pe care 
am şi început-o. Până nu o terminăm, nu „e bine 
nici să o lăsăm, nici să ne gândim la alta. Cine se 
gândeşte sau se apucă de mai multe treburi în 
acelaş timp, acela nu poate termina nici una”. 

Împăratul găsi că răspunsurile acestea sunt cât 
se poate de niinerite şi de înțelepte. 


Marcu Voinea 


Găina recunoscătoare 


~ 


Cocoşul şi găina din curtea lui Conu Alecu,. erau 
foarte supăraţi între ei. Şi aveau dece să fie supă- 
raţi, căci dacă găina găsea vre-un grăunte, hop 
şi cocoşul răsărea ca din pământ şi i-l lua cu sila. 
Intr'o zi, cum cocoşul o fugărea ca de obiceiu, găina 
îşi schimbă tactica şi năvăli în coteţul lui Grivei, 
care tocmai visa nişte oase cu carne. Cocoşul nă- 
vli şi el în coteţ, dar deodată câinele îl apucă 
de ceată şi-l dete afară. 

Cocoşul fugi înspăimântat, lăsându-şi câteva pene 
în gura lui Grivei. 

Conu Alecu care era de față, nu ştia ce să creadă 
despre asta şi se puse la pândă. Deodată văzu 
cum găina, care se oua în fiecare zi, îşi lasă oul 
în coteţul lui Grivei, iar acesta se tot învârtea 
împrejurul ei, nerăbdător. Când găina se -ouă, el 
năvăli spre ou şi cât ai clipi din ochi, oul fu 
trimis pe lumea cealaltă, prin gura largă a lui Gri- 
vei. Conu Alecu înţelese că, găina recunoscătoare, 
a dat câinelui care a apărat-o, ca un cavaler ce 
este, oul pe care-l făcea în fiecare zi. 


Prelucr. din germană de M. Druchman şi loseisoiin 


PAG. 16. 


Păâălăria păpuşii 


In sfârşit a venit 
şi vara! Dar ea nu 
aduce numai bucu- 
rii fetiţelor, le adu- 
ce şi griji! Ce oare 
e puţin lucru să re- 
înoeşti garderoba 
păpuşii?! Mica Ali- 
cia, i-a făcut păpu- 
şichii sale o rochiţă 
nouă, i-a croşetat 
şi o bluză, i-a spă- 
lat şi călcat foile de 
anul trecut — dar 
ce să facă cu pălă- 
ria? E greu de tot şi totuşi păpuşica are nevoe 
de o pălărie, că şi ea, Lizica, şi mama ei au căpătat 
câte una nouă de vară. Cu capuşonul de iarnă nu 
mai poate umbla păpuşica, prea frige soarele, şi-a- 
poi capuşonul e şi ros niţel în -spate!.. Sar zice 
doar de Lizica, ia, mare grijă de păpuşica ei. 

Dar trebue să-i facă o pălărie nouă! Fetiţei i-a 
venit o idee: Hârtie de mătasă, subţire, este în“easă. 
Alicia se apucă de o tăe în făşii de vreo 2 cm. lă- 
time, iar lungimea cât foaia de hârtie. Impreunează 
câte trei, legându-le la capăt cu o aţă şi începe să 
împletească cozi de hârtie, întocmai după cum di- 
mineaţa îşi împleteşte părul în cozi. (Vezi fig. 1). 
Apoi coase şuviţa împletită ca un fel de coşuleţ; 
la început parcă e un melc, apoi pare o farfurie 
împletită, şi în cele din urmă iese o pălăriuţă cloş, 
cu marginile niţel răsfrânte — după mărimea capu- 
lui păpuşei. (Vezi figurile). 

Acum îi trebue doar gar- 
nitura — o panglicuţă, pe 
care o ia dela hârtia de 
scris cumpărată deunăzi de 
mămica. Plicurile erau le- 
gate cu o astfel de pangli- 
că. Mama vroia s'o arunce, 
dar acum Lizica i-a găsit o 
întrebuințare mai bună. Şi 
ca să poată schimba garni- 
tura, după plac, Alicia tae şi nişte flori- 
cele de hârtie, pe care le coase de pălărie — 
ca să fie la modă. Păpuşa va purta o pălăriuţă 
când cu o fundă într'o parte, când cu floricele — 
ţi-e mai mare dragul să te uiţi la ea. 

Dar Alicia o face atentă, să umble cu băgare de 
seamă cu noua pălărie, să n'o rupă, să n'o mur- 
dărească — ar fi păcat de munca ei! 

Apoi Alicia pune la loc aţa, acul, foarfecele, a- 
runcă resturile de hârtie la coş, îşi pune şi ea pălă- 
ria şi iese la plimbare, la braţ cu păpuşica. 

Tuşica 


f 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 
SACUL CU GLUME 


——— | 
„Ah! Ionele, spune profesoara, eşti atât de mur- 
dar pe față, încât pot să-ţi spun ce ai mâncat azi 
dimineaţă.” 
„Ce am mâncat domnişoară?” 
„Cacao! 
„Nu e adevărat domnişoară. Asta a fost eri di- 
mineaţă!...” 
LE i 
— „Mămico, spune Lili care vede pentru prima - 
oară un păun, rotindu-şi coada fălos, uite-te, a- 
ceastă pasăre înfloreşte!...” 
++ x 
— Profesorul: „Crocodilul are 128 de dinţi.” 
— Elevul: „Durerea lui de dinţi n'aşi dori s'o am 
niciodată!” 


Culese de Wodan 
+ + * 


Haplea era la ùn teatru cu o haină foarte ruptă. 
Un prieten văzându-l îi zise: 

— „N'ai altă haină? 

— „Ba da, răspunse Haplea. 

— „Atunci dece n'ai îmbrăcat-o? 

— „Fiindcă e şi mai ruptă decât asta, răspunse 


» Haplea. 


Trimisă de Nelu Barasch-Loco 
++ x 


Haplea în tren: 

— Dă-mi un bilet de clasa III-a, d-le! - 

Casierul gării. — Dar unde mergi? 

Haplea (înţepat). — N'am să-ţi dau eu socoteală 
d-tale unde merg! 

Trimisă de Eugen Gh. Petrovici-Bistreţ-Dolj 
s. >» 

Aurel citeşte toată ziua în cărți despre educația 
copiilor. Mamă-sa îl întreabă: 

— Ce te face să ceteşti mereu în cărţile acestea? 

— Vreau să văd, mamă, dacă îmi faci educaţia 
cumsecade. 


Trimisă de Vitali Dudcovs'"y-Chişinău 


La concursul lunar No. 2—la JOC IN 
TRIUNGHIU - s'a tipărit din eroare că 
dela No. 1 2 şi 2—3 trebue să fieo 
tară, pe când corect trebuia să fie cules 
dela No. 2-1 şi 2 3 o ţară. 


E'n zadar! 


Când merg la teatru, Cinema 
Eu nu îmi cumpăr altceva, 
Decât „Suchard” şi iar „„Suchard”, 
Căci altfel, totul e "n zadar. 


Atelierele „ADEVERUL“ S. A. 


Bea dun aci 


DIMINEATA 
ING IGOPIILOR 


REVISTA SĂAPTAMÂNALĂ 
D'necron: N. BATZARIA 


— Am trei prieteni dragi: Căţelușul, pisicuța şi „Dimineaţa Copiilor“ PREŢUL 4 LEI 


PAG. 2 


Piersicile 

— Sandule, zise Maria către fratele ei mai mare, 
vino cu mine în curte, ca să ne jucăm de-a prin- 
selea. 

Sandu care mavea gust de joacă; se strâmbă şi 
răspunse: 

— Lasă-mă în pace; joacă-te singură. 

Maria îi vorbi frumos, îl mângâie pe frunte şi-i 
zise: 

— Zău, Sănducule, te rog mult, fă-mi plăcerea 
asta! 

Sandu care era un copil răutăcios, ţinea morţiş: 

— Nu vreau! 

Şi Maria trebui să se ducă singurică în curte ca 
să se joace. 

Afară, Maria o găsi pe Lenuţa. Lenuţa se arată 
gata să se joace cu Maria în locul lui Sănducu, şi 
Maria uită de fratele ei. 


Cele două fetiţe se jucară de minune; şi nu trecu 
mult şi mama Mariei se ivi la uşă, chemă pe cele 
două fetiţe şi le dete o farfurie cu piersici şi zise: 

— Deoarece v'aţi jucat foarte frumos şi liniştit, 
mâncaţi împreună piersicele astea. 

In timp ce fetiţele mâncau fructele, veni în fugă 
Sandu şi când zări piersicele zise: 

— Trebue să-mi daţi şi mie! Mario dă-mi vre-o 
câteva piersice. 

— Nici una, răspunse Maria. Dacă adineauri, 
când te-am rugat, te-ai fi jucat cu mine, a-şi fi 
împărțit bucuroasă cu tine. Tu însă, mai vrut, şi 
ca pedeapsă n'am să-ţi dau nici”0 piersică. 

Sănducu plecă tăcut, şi-i păru rău de greşala lui. 


Prelucrare după Hoffman 


——— 00000 — 


lepurile şi broasca ţestoasă 
după Lafontaine 


De nimic nu-i bună graba, lumea trebuie să ştie 
Când anume să pornească. Pentru-aceasta, mărturie, 
Ni-s un iepure şi-o broască ce-şi purta 'n spinare 
[ţeasta.] 
— „Eu mă prind “ajung "nainte-ţi, colon vale”, 
(spuse-aceasta] 
— „Inaintea mea? Se poate? Bagă-ţi minţile în cap! 
Să mă ’ntrec cu tine 'n fugă?” 
— „Vorbe multe nu încap! 
Vrei sau nu vrei?” 
— „Eu, vezi bine! 
Orişicând mă iau, cumătră, la întrecere cu tine. 
Dacă vrei poţi chiar de-acuma calea ta să 'ncepi s'o 
[baţi:] 
Oiu ajunge eu pe urmă paşii tăi cei mari şi laţi, 
Căci de plec cu tine-odată, prea-i victoria uşoară 
Las'că viu în urmă”. 
— „Bine!” 
Iepurele sare, sboară 
Şi la orice se gândeşte, numai la prinsoare nu. 
Pe când broasca cea cuminte mult pe gânduri nu 
[stătu) 
Şi pentrucă mult, acolo, nu putea să mai aştepte 
Inspre locul cu pricina începu să se îndrepte. 
Străbătea prin ierburi 'nalte şi cu mersul ei agale 
Nu gândea să se oprească câtuşi de puţin din cale; 
Până când, mergând într'una, lângă vale poposeşte. 
Tocmai în clipita-aceea iepurele-şi aminteşte 
De prinsoarea sa. Atuncea începu s'o iee razna 
Peste câmp, s'ajungă ţinta. Dar zadarnică-i fu cazna; 
Şi deşi fugea ca gândul şi-i era prea mare zelul 
Totuşi, tot n'a fost în stare să-şi ajungă'n fine țelul 
Ci sosi atunci când broasca ce-ajunsese'n gura văii 
Secodihpea! pe- un colţ de piatră censemna sfâr- 
pur i 


lată cum nechibzuinţa iepurelui fără minte | 
A făcut ca pân'şi broasca să i-o ia cu mult "nainte. 
Em. Ungheru 
Curiozitate matematică 
Ce nume de poet roman, căpătăm dacă adunăm 
Zero, cu şase şi cu cinci sute? 
Răspuns: OVID = OVID. 
zero + 6 + 500 
Trimisă de Molescu loan-Piatra-N.