Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1925 (Anul 2, nr. 47-98) 820 pag/DimineataCopiilor_1925-1669230514__pages601-650

i 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


į 


Trei pisicuțe mici 

Legate teate cu panglici 

Pe gât sau pe picioare 

Şi trei căţei cu clopoței 

Se fugăreau 

Şi se jucau Di 

Şi toţi şase în cor ţipau n 
Se“lăudau: 

Că fiecare-i mare 

Şi-i mai tare. 


Pisicile 
Işi îluturau panglicile 


PAG. 7. 


Şi căţeii 

Işi sunau clopoţeii; 

Zburdau 

Se tăvăleau a 

Im praful alb de pe cărare 
Sub arşiţa de soare č 


s*a 


Pisicuţele în drum 
Am adormit obosite, zi 
lar căţeii 
Când seara s'a lăsat, 
Au plecat la-culcat. ` 
j Marcu Mănasie 


Nu-i smeùl din povești? i 


„Ne spui, bunico, o poveste?” 
-— grăi nepotul cel-mai mare, 
„de-acele, ştii, cu smei, cu jeti?” 


„V'o spune buna, c'atât are, 
doi nepoței, dar vorba este... 
sunteți cuminți?... așa, ședeți”. 


„Dară, bunico, — spuse mica — 
Nu o să vină şi pe-aice, 
Zmeul acela, să ne ia?” 


„De ești cuminte, nu-i nimica”, A 
Si buna ’ncepe, basmu-a zice, 
un basm bătrân, tot ca şi ea. 


Si barba ei e-o doină dulce, 
o vrajă ce încântă firea, 
iar viersu-i curge "'ncet, încet. 


Nepoţii-s gata să se culte... 
din, când în când deschid privirea. 
Afară vântul plânge *n bocet. 


Se sgâlțâie jereastra tare... 
nepoata mică se deşteaptă, ? 
i-ẹ teamă... nu cumva e vis!? z 


Ascultă iar... şi i se pare 
că e un smeu, dar mai aşteaptă; 
să-i spună bunei? nu, nici pis. 


Si buna nici că oboseşte; 
de dragul lor se simte mare 
îşi simte "n piept şapte vieți. 


vå a 


Fereastra încă mai trosneşte... 
în geam răsună parcă, ghiare i 
“și casa geme din pereți. i 


Nepoata-ascultă... nu clipeşte... 
4 acesta-i smeul, S'o răpească... 
ba şi pe buna... ce gândeşti? 


Dar buna-ascultă? aş, vorbeşte..., 

și mica "ncearcă să-i şoptească: 

„bunico-i smeul. din poveşti?”. PR. 
Sandu Glavaciog Merenii-Vlaşca 


PAG. 8. „DIMINEAȚA COPIILOR” 


Desene de IORDACHE Călătoria lui Hăplişor 


10) Hăplişor e ales Impărat. 


Cere milă și 'ndurare 

Și 'n durerea lui cea mare 
Mâna din belciug și-a scos, 
Din balon picat-a jos. 

Şi cu dânsul toţi picară, 
Cei mai mulţi nu se sculară, 
Ci rămas-au morţi, zdrobiţi, 
lar ceilalţi mai fericiţi, 

O luară la picior 
Tremurând de Hăplișor. 
Când se duseră la sat, 

Ei la toți de veste-au dat 
Că din cer purtat de vânt, 
Coborât-a pe pământ, 

Un balaur groaznic, mare 
Ce de nimeni teamă n'are, 
lar într'ânsul un băiat 

Ce-i din neamul blestemat, 
Neamul albilor pociţi, 

Cu nămol par'că-s văpsiți. 
Mare zarvă-i în tot satul 

Şi se strânse 'ndată sfatul. 
De bătrânii pricepuţi 

Şi războinicii temuți. 

Tot se'ntreabă: „Ce să fie? 
„Ce-i această grozăvie ?* 
Zice unul: „Semne rele, 
„Ne-ameninţă vremuri grele, 
După cum am socotit, 
Merge lumea spre sfârșit.“ 
Se suciră, se 'nvârtiră, 

Cărţi bătrâne tot citiră, 

Ba la stele s'au uitat, 

Ba cu bobii chiar au dat. 
„Am găsit!“ strigat-a unul, 
Şi râzând el ca nebunul: 

- „Ha: noroc şi bucurie!“ 
Zice: „Cartea precum scrie 
„Și cum bobii-au arătat, 
Noi avem un împărat, 
Impărat trimis din cer, 
Colo sus în palmier: 


DP PPE > ype e ——— 


„DIMINEAȚA COPIILOR” — =m PAG. 9. 
cu balonul Povestire de MOŞ NAE 


Zeul nostru ni-l trimite, 
'Ncep zile fericite, 

Pentru noi ş'al nostru sat, 
Uraa! dar pentru 'mpărat. 
Haideţi să ne pregătim 

Şi cu cinste să-l primim!“ 
Când Arapii-așa vorbeau, 
Şi 'ntre ei se pregăteau, 
lată că de-asupra lor 
Sboară micul Hăplișor. 
Cum îl văd că vine 'n vânt, 
Cad cu toții la pământ, 
Semn de cinste, de 'nchinare 
mpăratului cel mare. 

„Măi dar ce e? Ce-au păţit, 
„Oare toţi au 'nebunit?* 

'N sine-şi zice Hăplișor . 

Şi oprindu-se din sbor 
Drept la dânșii se coboară, 
lac'atuncea ş'o fanfară, 
Surle, tobe și trompete, 
Cobze, fluere, flașnete 

Urlă toate, te-asurzesc, 
Cântă marșul arăpesc. 

- lar femei la gât cu salbă 
Şi bătrâni cu barba albă 
Ţin un sceptru ș'o coroană, 
Poartă ș'o manta de blană, 
Ba ș'o sabie bogată 

Şi cu perle încrustată. 

Şi mergând spre Hăplișor, 
li grăesc în limba lor: 

„iți cădem noi la picioare, 
Milă-ți cerem și 'ndurare, 

Şi vă zicem fericiți: . 
Majestate, să trăiţi! 

Tu puternice 'mpărat 

Tu, Stăpâne lăudat! 

Şi rugămu-te smeriți, 

Chiar acuma să primiţi 
Sceptrul, sabia şi blana, 
lar pe cap puneţi coroana.“ 
Vorba 'ntoarce Hăplișor: 
„Zău că-mi vine chiar să mor! 


la Nr. viitor: Impărăția lui Hăpligor 


Trutia pedepsită 


Intr'un mic orăşel de munte, se mutase din Bu- 
cureşti, un bogătaş cu cei doi-băeţi ai lui: Nicu şi 
Zamfir. La sosire, cei doi băeţi se aşezară dinaintea 
porţii şi priviră strada care li se păru ceva nou. 

— Nu-mi place de loc p'aci, zise Nicu; străzile 
sunt aşa de urâte şi murdare. In Bucureşti era 
aşa de frumos. 

Zamfir râse şi zise că trebue să ne mulţumim cu 
ceeace avem. 

Copilul unui vecin, anume Pavel, veni să se joace 
cu cei doi băeţi. 

Nicu strâmbă din nas cu mândrie -şi aruncă lui 
Pavel o privire batjocoritoare. 

— Cu tine nu mă joc! zise el mândru. Cere mai 
întâi de acasă haine ca lumea şi apoi vino la mine 
ca să ne jucăm. 

Zamfir îl luă însă de mână şi-i zise: 

Ce-mi pasă mie de hainele tale? Imi ajunge că ai 
sutlet bun şi ştii să te joci frumos. 

Vesel el plecă cu Pavel şi petrecu în tovărăşia 
iui până în seară. 

- Sa vii şi mâine la noi! zise el prietenos, por- 
nind spre casă. 
“Pavei prinse a iubi pe Zamfir şi a doua zi dimi- 
neaţă veni să-l ia la joacă. 

Zamfir. se împrieteni şi cu alţi băeţi şi toţi ți- 
neau la dânsul pentru că era prietenos şi vesel. 
„Cu Nicu însă, nimenea nu voia să vorbească. 

— Prea e mândru, ziseră băeţii, şi ne despreţueşte 
pentru că nu suntem bogaţi şi n'avem haine fru- 
moase. + 

Când voi să se lepede de trufia lui era prea 
târziu, căci nici Pavel, şi nici ceilalţi băeţi nu-l pu- 
teau iubi, ca pe frăţiorul lui. Zamfir. Aceasta era 'o 
osândă dreaptă pentru trufia lui. : 

Prelucrare de Vintilă Costescu 

Profesorul şi noul elev. 

Profesorul.— Cum te chiamă? 

(Elevul tace). 

Profesorul. — Cum îl chiamă pe tatăl tău?. 

(Elevul tace). 

Profesorul (supărat). — Cum te chiamă; mama, 
când trebuie să-ţi dea mâncare? 

Elevul. — Ea nu mă chiamă, eu vin singur. 

Din iranţuzeşte de M. F.-Bălţi 


„DIMINEAȚA CO. 


Neascultători i 


Pădurarul Axente care era un dibaci vânăt 
vea o mulţime de arme, cari atârnau pe pereu in 
odaia lui. Adesea el prevenea pe copiii lui Radu. şi 
Tudor. 

— Se poate întâmpla o mare nenorocire, dacă 
nu lăsaţi armele la locul lor. 

Cei doi băeţi însă nu ascultau şi când tatăl lor 
nu era acasă, ei se duceau în odaia lui, luau armele 
din perete şi se jucau. 

Aşa făcură şi azi. y 

Radu luă o carabină, Tudor un pistol şi începură 
a merge prin odaie, jucându-se de-a soldaţii. 

Radu zise către fratele său: 

Stii ce, Tudorică, ai să luăm la țintă şi să 
tragem amândoi în acelaş timp. 

Tudor făcu greşală de a primi. 

Băeţii ţintiră, apăsară pe trăgaciu, şi armele de- 
tunară groaznic. 

Tudor zăcea la pământ şi ţipa, iar Radu stătea 
speriat şi era palid ca un mort. 

Mama băeţilor care auzise detunătura, veni în 


grabă şi căzu aproape leşinată când îl văzu pe “ 


Tudor scăldat într'un lac de sânge. 

Glontele de carabină îi găurise aşa de rău bra- 
tul că a trebuit să i-l taie; toată viața băiatul 
rămase ciung. 

Radu se alese cu o rană la picior şi şchiopătă timp 
de 3 luni. 

De-atunci băeţii lăsară armele în pace şi deve- 
niră mai prevăzători în toate celea. 

Prelucrare de Vintilă Costescu 


SU A 


O ameninţare strașnică 
Ș 


Un cerşetor care cerea de pomană pe stradă, 
zise cu un aer disperat unui trecător care nu era 
dispus să-i dea ceva: „Domnule, dacă nu-mi daţi, 
să ştiţi că voiu face ceeace n'am făcut niciodată 
în viaţa mea!” 

Jrecătorului îi fu milă, îi dete un leu, apoi îl 
întrebă: „la i ruină ce-ai fi făcut, dacă nu-ţi 
dădeam nimic?” 

- „Maş fi *dus să muncesc”, răspunse liniştit 
E 
“i—i ——— 

Inghițitură mare să înghiți, vorbă mare să nu 

zici. 


„DIMINEAȚA COPIILOR" 


8. — (Urmare) 


Mai spunea că oamenii cari au credinţa asta se 
numesc Brahmani şi că preoţii lor sunt foarte în- 
văţaţi. 

Fulgul de gâscă: Nu-i adevărat! Brahmani se nu- 
mesc nişte cocoşi şi nişte găini mari cari se aduc 
de prin străinătăţi. Asta ai născocit-o tu acum la 
iuţeală doar te-am crede că eşti fiinţă. Unde sa 
mai pomenit ca sufletul unei gâşte să treacă într'o 
buruiană. E 

Scama de cânepă: Ştiam eu de ce mă sfiam să 
să vorbesc despre asta aşa in auzul orişicui. 

Fulgul de struf: Ei! lasă nu te mai mâhni de 
geaba, ci stai să mă gândesc puțin... De cum ai 
început să vorbeşti despre covoraşul indian mi-am 
adus aminte că parcă ştiu eu aşa ceva... Da... Stai.. 
Uite încep să mi se lege gândurile. ...Tot de in- 
dieni era vorba şi acolo unde eram... 

Fulgul de gâscă: Parcă mai eri erai din Africa. 
Ori eşti în stare să te faci şi indian din dorința 
de a-ţi vedea sufletul reiîntrupat într'o buruiană? 
Zău dacă nu mi-i ruşine să mă mai gândesc că ai 
tăcut parte din trupul unei păsări. 

De scama de vată nu mă mir: buruiană a fost şi 
buruiană rămâne şi deci trebuie să ţie hangul câ- 
nepei. 

Fulgul de struf: 
taci. Vreau să-mi aduc aminte... aşa... 
şi eu uitasem... 

Cei patru fulgi de struț: Da uitasem, dar uite 
cum revin toate... eram la Paris... spune tu mai de- 
parte noi nu putem vorbi mult că n'avem aer... 
ne-au afundat astă noapte picioruşele puilor neli- 
niştiţi. Ne-am desfăcut de tot de pe cotor... sun- 
tem aproape putrezi... vorbeşte tu şi noi te ajutăm 
cu gândul... adu-ţi aminte... eram la Paris şi mai 
erau nişte pene cenuşii....cu chenar alb... cari spuneau 
că se înrudesc cu noi... 

Fulgul de struf: Da îmi amintesc, dar foarte greu. 
Singura lipsă din deşteptăciunea struţilor e memo- 

a... Asta o ştiu de mult. 


Gândeşte ce vrei dar te rog 
acolo a fost... 


Struţii domesticiţi mănâncă” multă bătae. din pri- 
cina asta. 


Scama de cânepă: Spuneai că-ţi aminteşti ceva 
despre India. ; : 
Fulgul de struf: Da, eram la Paris, şi înainte 


de a fi pus în galantar am stat într'o cutie în care 
mai erau nişte pene... nişte pene... 

Gei zatră fulgi de struț: . ...Cenuşii, 
albe. 

Fulgul de struț: Aşa! Cu chenare albe. Spuneau 
că se numesc ,,„Nanduşi”... şi uite iar nu mai ştiu 
ce-am vrut să spun... 

Cei patru fulgi de struț: 
celea erau pene de struţ. 

Fulgul de struț: Da, acum îmi amintesc bine. 
Spuneau că sunt pene de struţ american şi ne po- 
vesteau multe din viaţa lor, dar dela o vreme ne-am 
cam certat. 

Scama de cânepă: De ce v'aţi certat? 

Fulgul de struț: Pretindeau că struţii americani 
sunt mult mai deştepţi decât struţii africani. 

Scama de cânepă: Dar cu India ce a fost? 

Fungul de pri Cu India? Nu ştiu! dar spu- 
neau că struţii americani se tem de -Indieni “aşa 
cum ne temem noi de Arabi. Mai spuneau că struţii 
de pe acolo sunt atât de prieteni cu cerbii că-şi în- 
frăţesc turmele şi trăesc-la olaltă aşa cum. noi cei 
din Africa ne întovărâşim cu zebrii. 

Fulgul de gâscă: Zău dacă-mi mai vine să cred 


cu chenare 


Ai vrut să spui că şi a- 


- că struţii sunt păsări. 


Unde s'a mai pomenit tovărăşie între pipari şi 
vite! 


Fulgul de v Ba încă ce truiiloasă: tovărăşiei 
Să fi văzut numai ce bine ne păzeam unii pe alţii!... 

Zebrii fiind mai mici de statură, struţii stăteau 
de straje în jurul lor şi cum simţiau vreo pri- 
primejdie struţii le dădeau de veste şi fugeau... fu- 
geau. zi 

Fulgul de gâscă: Adică fugea struţul din care ai 
crescut tu şi care trebuie să fi tost un mare dobitoc 
dacă nu-şi dădea seama 'că OV Apib asta era un 
fel de slugărnicie. Sa 


PAG. 12. 


Auzi colo, zebrii se odihneau la mijloc, şi struții- 


stau. de straje împrejur'să ţie piept duşmanilor! 
Să fi pottit vreo vită să ne propue nouă aşa 
ceva. 
Scama de cânepă: Adică gâştii din care făceai 
parte! 


Scama. de bată: lar v'aţi depărtat, de miezul po iz 


vestirii. . 

Fulgul de struț: Da, mai spuneau penele de struţ 
american, că pe lângă multele foloase pe care le 
aduc ei oamenilor, e şi acela că mănâncă seminţele 
mărăcinilor, înainte-de a se scutura din teci,. ajutând 
astfel la stârpirea lor. 


Fulgul de gâscă: Ce tolos trăgeau Gamenii din 


asta? 

Ceilalţi fulgi de Struț: Folosul e că mărăcinii 
se agaţă de lâna oilor şi de coamele şi de cozile 
cailor şi-i rănesc şi le strică lâna. Aşa ne spuneau 
penele de la care ştim toate astea. 

Scama de cânepă: Dar despre Indieni ce mai spu- 
neau ? 

Fulgul de struf: Spuneau că sunt sălbateci şi cruzi 
şi năvălesc în hoarde asupra struţilor. 

Scama de cânepă: Nu cred. Eu ştiam altfel. Asta 
ar însemna că brahmanii nu sunt Indieni. 

Scama de vată: Poate că tulgul de strut nu ştie 
mai mult. | 

Fulgul de struț: Nu-mi mai aduc aminte. Mai 
uşor mi-era la început când povesteam de viața 
şi de setea struţilor. Acelea le ţiu minte mai bine 
pentrucă eram încă pană la struţ viu pe timpul 
în care le-am petrecut. 

Scama de vată: Dar ţie, scamă de cânepă, ce-ţi 
mai spuneau sforile covoraşului despre India? 

Fulgul de struf: De covoraşe vorbeau şi fulgii de 
struţ american. Spuneau că la ei cotoarele penelor 
sunt atât de moi, că pot fi şi ţesute. 

Poate că şi covoraşul tău de India era făcut din 
pene de strut american. 


Scama de cânepă: Nu, nu! 

Acelea erau sfori de cânepă adevărată şi-mi vor- 
beau despre Indieni ca despre nişte oameni foarte 
buni şi foarte învăţaţi, aşa că nu ştiu ce să mai 
cred. ; 

O scamă de mătase din fundul cuibului: Faceţi-mi 
loc... faceți-mi loc... să spun şi eu o vorbă: 


Toţi: Dar cine eşti? De unde vorbeşti? 

Scama de mătase: Aici, aici, sub voi toţi... în fun- 
dul cuibului... 

(Va urma) 
— oeno —— 

lonei. -— Mamă, cocoşul nostru este prost. 

Mama. — Da, este prost, însă îi deşteaptă pe 
toţi. 


Trimisă de Toma Scribeanu-Loco 
———.—— km 


/ 


„DIMINEAŢ A COPIILORU 


Pious 


In singurătatea nopții, nu S'aude decât rar lä- 
traful vreunui câine şi, din când în că a stropi 
de ploaie picurând din straşină. A 

“Acrul e rece şi umed. 

Ghemuit într'un ungher sub o scară retrasă a 
unei clădiri mari din colţul străzii, se cocoloşeşte 
tot mai mult în zdrenţele ce-i acoperă trupul. în- 
gheţat de frig şi ploaie. Cu capul în-palme, nu 
aude decât cântecul monoton al straşinii.:... pic... pic. 

Rând pe rând, vede toată întâmplarea din ziua 
aceea care l-a lăsat pe drumuri. 

Ortan 'de mic, lucra acum la o simigirie. 

Grea şi apăsătoare era viaţa pe care o ducea 
în cămara 'aceia umedă şi strâmtă, al cărei tavan 
jos, funinginit şi înţesat de păianjeni, părea că-l 
striveşte şi înăbuşe. De dimineaţa dela cinci şi 
până seara la zece, frământa coca, mutându-se când 
pe un picior, când pe altul, ca să nu amorţească. 
De dimineaţa până seara, cazanul în care fierbeau 
gogoşile bubuia, lopata se învârtea sprintenă arun- 
când bucăţi de cocă în cuptor; iar în cealaltă parte 
lemnele ardeau, aruncând umbrele flăçărilor lor ro- 
şiatice pe pereți, ca şi când tăcute şi-ar fi bătut 
vecinic joc de umilinţa lui. Cuptorul diform, ase- 
menea unui cap de monstru, care Sar fi ridicat 
ameninţător asupra lui îl îngrozea. 

N'avea voe, nici timp să guste niciodată nimic 
din -ceeace lucra. 

Intr'o zi, însă, na putut lupta contra ispitei. A 
început să îmbuce cu lăcomie dintr'un covrig, apoi 
altul şi altul, până ce s'a săturat. 

In seara când. stăpânul, un om ursuz, cu capul 
mic şi îndesat, a băgat de seamă lipsa l-a dat afară. 

Capul îi e greu, mult de tot greu; simte o mo- 
leşeală care-l întinde la pământ în nesimţire. 

Și plouă!... iar straşina cântă -pic..., pic...., pic. 


„Zoica G. Ricci-Loco 


——— O — — — 


+ 


Răspunsuri înțelepte 


Unui om cumsecade îi se aduse vestea că mai 
mulţii dintre cunoscuţii şi chiar dintre prietenii lui 
îl vorbesc de rău. Auzind aceasta, omul cel cumse- 
cade dete răspunsul următor: „E mult mai bine 
ca ei să vorbească şi să mintă, decât ca eu să fac cele 
ce spun ei despre mine” 

Acelaş om spunea că doreşte ca cei ce-l vorbesc 
de rău să-l ducă în cârcă atâta vreme câtă le tre- 
bue pentru ca să scornească şi să povestească min- 
ciunile şi calomniile lor. „Sunt încredinţat, adăugă 
el, că vor obosi aşa de mult că se vor lepăda de 
urâtul obicei de a cleveti”. 


—— — DOC — —— 


„DIMINEAŢA COPIILOR” 


PAG. 13. 


l fost odată un biet ţăran sărac şi necăjit 
A şi care de ani de zile era păstor într'un 

„sat oarecare. Țăranul acesta n'avea alţi co- 
AV pii decât un singur băiat pe care îl lua 

în toate zilele cu dânsul, învăţându-l cum 
să fie şi el păstor. Băeţaşul înţelegea totul de mi- 
nune şi îngrijea aşa de bine de turmă, că dela 
o vreme, tatăl îi încredinţă lui oile şi nu se mai 
ducea la păşunat, .ci împletea acasă -coşuri. Le vin- 
dea prin sat şi în felul acesta mai câştiga ceva 
bani. 

Băiatul care, cât era ziua de mare, nu făcea de- 
cât să cânte şi să, fluere, ajunse în curând un 
ciobănaş foarte priceput. 

Intr'una din zile, pe când se culcase la umbra 
unui arbore, adormi şi visă un vis foarte ciudat. 
Se făcea că plecase la drum departe, foarte de- 
parte. Deodată auzi un zăngănit şi un zornăit, ca 
şi cum ar fi căzut la pământ o ploaie de galbeni 
de aur. Răsună după aceea, un tunet înfricoşetor şi 
se auziră în jurul său nenumărate împuşcături. La 
sfârşit băiatul văzu venind spre dânsul o mare 
mulţime de oşteni cu platoşe şi arme strălucitoare. 

Incepu apoi să se urce pe un munte şi se urcă 
până ce ajunse în vârful „lui. Acolo stătea un mi- 
nunat tron împărătesc, făcut din aur şi aşternut cu 


(după. Bechstein) 


catifea roşie. Băiatul se aşeză pe tron şi zise cu 
totdinadinsul: „Sunt regele Spaniei!” 

Se deşteptă însă chiar în momentul acela. Câud 
se întoarse acasă, le povesti părinţilor sâi visul 
şi le zise: „Dacă mai visez la fel, mă duc în 


` Spania să văd ce-i pe acolo. Te pomeneşti că mă 


fac rege.”. 

- „Prost mai eşti!” îi zise tatăl său, „tocmai 
pe tine au să te facă rege!” Maică-sa insă dete 
mirată din palme: „Rege al Spaniei! Rege al Spa- 
niei!” 

Ziua - următoare ciobănaşul se culcă sub acelaş 
arbore şi visă la fel. Seara le zise părinţilor săi: 
„De mai visez odată, să ştiţi că plec numaidecât 
în Spania!” 

Ziua a treia se culcă sub acelaş arbore şi visă 
pentru a treia oară că e rege în Spania. După 
ce se trezi, nu mai vru să stea şi să pască turma 
până seara, ci o duse în sat, işi puse apoi în traistă 
hainele sale de Dumineca şi ceva merinde, îşi trecu 
traista în băț şi o porni de sârg spre Spania. 
Pe înserate ajunse într'o pădure mare, de unde 
nu se zărea nici o locuinţă omenească. Işi puse 
traista pernă şi se culcă sub un arbore mai înalt. 

Nu adormise încă şi văzu mai mulţi oameni cari 
trecură pe lângă dânsul. Băiatul îşi zise în sine 


PAG. 14. 


însuşi : „Pe semne oamenii aceştia locuesc undeva 
prin apropiere. Hai să mă iau după dânşii; că 
se poate să găsesc un mai bun adăpost pentru la 
noapte”. Se sculă încet şi merse o bucată de drum 
după oamenii aceia aşa de încet, că nimeni nu 
putea să-l audă. 

Şi iată că sosiră-la o casă mare, care era sin- 
gură în mijlocul pădurii. Bătură cu toţii şi băia- 
tul se furişă după dânşii, fără ca să-l vadă cineva. 
Se mai deschise o poartă şi apoi şi oamenii aceia 
şi băiatul se pomeniră într'o odaie mare în care 
erau pe jos mănunchiuri de paie şi paturi de dormit. 

Băiatul se vâri repede sub o grămadă de paie 


de lângă uşe de unde putea să audă şi să vadă. 


tot ce se petrecea în odaie. 

Oamenii aceia erau însă nişte hoţi, 
casei era căpetenia lor. Se aşeză în mijlocul o- 
dăiei şi le zise: „,Tovarăşi, ia 'n să-mi” spuneţi 
ce aţi Năcut pe ziua de astăzi!” 

Pâşi mai întâiu un hoţ cu o barbă neagră ca 
păcura şi grăi zicându-i: „Azi de. dimineaţă, i-am 
furat unui bogătaş o pererhe de pantaloni de piele. 
Când îi scuturi, cad dintr'inşii grămezi de gal- 
beni de aur”. j 

—. „Foarte bine!” îi întări vorba căpetenia ho- 
ţilor. 

Al doilea hoţ zise: „Eu i-am furat unui general 
chipiul, un chipiu pe care când îl învârteşti, poc- 
nesc din trei: părţi împuşcături neintrerupte. 

— „Şi asta e bine!” făcu şeful. 

Al treilea hoţ zise: „Eu i-am furat unui cava- 
ler sabia. Când loveşti pământul cu vârful ei, ră- 
sare dintr'odată un regiment de soldaţi”. 

— „Nici tu mai făcut rău!” grăi şeful. 

Hoţul al patrulea şi cel din urmă grăi zicând: 
„Unui călător i-am furat, pe când dormea, ciz- 
mele. Când le: încalţi, faci cu ele la fiecare pas 
o poştă de drum”. 

— „Şi tu ţi-ai făcut treaba bine”, îi, zise şeful. 
„Atârnaţi pe perete tot ce aţi furat pe ziua de 
astăzi, iar voi mâncaţi şi beţi după pofta inimei 
şi după aceea culcaţi- vă şi vă odihniţi”. 

„ Hoţii mâncară şi băură zdravăn, apoi se cul- 
cară. In curând totul era tăcut şi liniştit. 

Ciobănaşul nostru se sculă, îşi trecu pantalonii 
de piele, îşi încinse sabia furată dela cavaler, îşi 
încălţă cismele cele năzdrăvane şi îşi puse pe cap 
pălăria furată dela general. Se strecură incetişor 
din casă şi îndată ce se văzu afară, începu să 
facă la fiecare pas câte o poştie drum. Aşa iute 
de tot sosi el în Spania. 

Chiar a doua zi se duse în cetatea in care şedeau 


iar stăpânul 


regii Spaniei şi întrebă pe un trecător: „Unde este 
aci ospătăria cea mai bună?” 
— „Măi piciule”, îi zise trecătorul, „aşa ceva 


nu e de nasul tău, ci du-te acolo unde se duc 
calicii de seama ta”. 


Băiatul însă puse mâna în buzunar, scoase un 


„DIMINEAȚA COPIILOR: 


pumn de- galbeni şi-i dete trecătorului. Acesta -se 
arătă atunci cum nu se poate mai politicos şi-i 
arătă ospătăria cea mai- bună. Băiatul luă. odaia 
cea mai frumoasă şi mâncă şi bău tot ce era mai 
scump. Il chemă apoi pe stăpânul ospătăriei şi-l 
întrebă: „Cum merg treburile pe aicea şi ce e mai 
nou în cetatea voastră?” one by 

` Omul se întunecă la față şi-i zise: ,Domnişo- 
rule, se vede că nu eşti din țara aceasta. Alt cum 
ai fi ştiut că suntem ameninţaţi de duşmani pu- 
ternici, împotriva cărora regele nostru a pregătit 
o armată de douăzeci de mii de oameni. Dar e 
prea puțin, față pe numărul cel. mare al duşmanilor 
noştri”. 

— „Nu va fi aşa de rău cum iţi închipui”, răs- 
punse băiatul şi faţa îi se lumină de bucurie. -Scu- 
tură cum se cade pantalonii cei năzdrăvani, aşa 
că dintr'inşii căzu o grămadă de galbeni de aur. 
Cu banii aceştia işi cumpără haine scumpe şi luxoase, 
îşi mai cumpără şi arme, aşa că arăta ca un tânär 
distins şi de familie mare. 

Aşaagătit se duse la rege şi-i zise: ii 
Stăpâne, iau asupra. mea ca să-i biruesc pe toţi 
duşmanii, dar dacă îmi dai de nevastă pe Domnița, 
fiica Măriei Tale”. 

Regele rămase foarte mirat, auzind că un băiàt 
aşa de tânăr se încumetă să biruiască oastea cea 
puternică a duşmanilor. Işi zise însă în gândul său: 
„Dacă nu e de vreun folos, dar nici nu poate strica 
la ceva”. De aceea îi zise băiatului: „,Primesc să 
fie aşa cum ceri. Dacă îi învingi pe duşmanii mei, 
îţi voiu da pe fiică- -mea de, nevastă şi vei fi rege 
după moartea mea” 

Băiatul se duse afară pe câmp şi lovi pământul 
cu sabia cea năzdrăvană. De fiecare dată răsărea 
din pământ câte-un regiment de soldaţi, iar el le 
era capul şi conducătorul. Incălecă un cal măreț, 
care avea o şea de aur şi frâu de aur, iar hăţu- 
rile erau acoperite cu pietre preţioase. 

Când strânse “soldaţi îndeajuns, dădu semnalul 
de luptă. 

Intre acestea, învârtea mereu chipiul pe care il 
ştim şi neîntrerupt pocneau impuşcăturile, iar cu 
sabia sa scotea într'una din pământ alte regimente 
de soldaţi. Lupta ma ţinut mult, căci duşmanii 
au fost biruiţi şi au rupt-o la fugă. 

In chipul acesta ciobănaşul a împlinit tot ce pro- 
misese regelui. Dar şi regele se ţinu de cuvânt. 
li dădu pe fiică-sa de nevastă şi-l făcu rege în 
locul său. ȘI aşa, sa implinit şi visul ciobăna- 
şului. 

Tânărul rege se gândi şi la sărmanii săi pă- 
rinţi. De aceea, îi zise reginei: „Iubita mea, eu 
sunt “băiatul unui păstor sărac. Am păscut oi "şi 
vaci şi numai printr'un vis minunat am ajuns să 
fiu ceeace sunt astăzi. Prin urmare, vreau să mă 
duc până la dânşii şi să-i aduc aicea”. 

Regina fu şi eá de aceiaşi părere. Regele îşi 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


PAG. 15. 


Castravetele năzdrăvan 


— FARSĂ ÎNTR'UN ACT — 
Persoanele : Profesorul, Ione!, Un gramafon cu o placă goală 


Ionel: De speriat! Această lecţie nu o voiu în- 
văţa niciodată! Nici nu ştiu pentruce mai e scrisă! 
“Ce câştig eu dacă ştiu cum se creşte castrave- 
teje? Asta e bun pentru Maria, căci ea găteşte... 
Vai! şi domnul profesor trebue să vie şi eu nu 
ştiu lecţia.... Şi atunci îi va spune lui papa, deci nu 
voiu mai merge Duminică la plimbare... Da, da... 
să fac ceva.... (Se uită de jurimprejur). Ha, ha... 
O idee bună!... Voiu dicta lecţia gramofonului... Tă- 
ticul a cumpărat tocmai plăci goale. (Aduce gramo- 
tonul, îl pune pe masă, îl deschide şi pune o placă). 
Ce am pentru azi?... Ah da, la botanică castrave- 
tele, la zoologie şoarecele. Intâi voi dicta castrave- 
tele... (Deschide aparatul. Citeşte din carte). Este o 
legumă de grădină, se seamănă şi la noi şi se 
mănâncă verde. Se .găteşte cu oţet şi muştar, sau 
se taie felii subţiri pentru salată... (Inchide apara- 
tul). E destul pentru castravete. Se cunoaşte că am 
învăţat... Acum despre şoarece. (Pune aparatul în 
mişcare. Citeşte:) Un animal mic de vreo opt cm. 
lungime. Capul lungueţ, blana cenuşie, mustăţi lungi. 
Se hrăneşte cu boabe de ovăz, se spală des. Puii 
cari eş dintr'insul se numesc şoricei... (Deodată se 
aude clopoţelul). Vai... vine domnul profesor! Ce 
să fac? Să iau gramofonul... Unde să-l pui? Domnul 


profesor este miop.... (Ascunde gramofonul sub 


masă). 
Profesorul (venind): Ai învăţat lecţia, Ionel? 
Ionel: Cum să nu, domnule profesor. 
Profesorul (se aşează): Vom vedea. Ce ai pentru 
azi? 
Ionel: Despre castravete şi şoarece. 
Profesorul: Foarte bine. Ce ştii despre şoarece? 
Jonel: Despre şoarece... despre şoarece... întâi 
vine castravetele... 
Profesorul: Nu e tot una? Spune despre şoarece. 
Ionel: Desigur... desigur... (Foarte .speriat, mur- 
a e 


(Urmare la Visul fericit al unui ciobănaş) 


încălţă “tismele năzdrăvane. Aşa sosi foarte iute la 
casa părinţilor săi. Acolo dădu de ştire ca să 
meargă la dânsul aceia cărora au fost odată pan- 
talonii de piele, chipiul, sabia şi cizmele”. Au ve- 
nit aceia dela cari le furaseră hoţii, iar regele li 
le-a înapoiat. 

li luă apoi cu sine şi pe părinţii săi în Spania, 
îi ţinu în cinste şi trăi şi el ca un rege fericit 
şi iubit, iar la moartea sa fu plâns de întreg po- 
porul spaniol. 

Din nemţeşte de Ali-Baba 
— — — DOE LI — —— 


mură): Poate n'o să bage de seamă... (Dă drumul la 
aparat). = 

Gramofonul (sbârnie puţin şi începe): Este o le- 
gumă de grădină, se seamănă şi la noi... 

Profesorul: Ce? 

Gramoțonul:... şi se mănâncă verde. Se găteşte 
cu oţet şi muştar.... 

Profesorul: Ce spui acolo? 4 

Gamofonul:... sau se taie felii subțiri... 

Profesorul: Şoarecele în felii subțiri?! 

Gramofonut:.... pentru salată... 

Projesorul: Băete, eşti cam zăpăcit? Spune ca- 
stravetele... 

Ionel: Castravetele? 

„Gamofonul: Un animal mic de vreo opt cm. lun- 
gime... 

Profesorul: Ce?... Ce?... 

Gamojonul: Mustăţi lungi... 

Profesorul: mustăţi lun.... 

Gramofonul: ... se hrăneşte cu boabe de ovăz... 

Profesorul: Castravetele se hrăneşte?!?!... 

Gramofonul: ... Puii care es dintr'însul se nu- 
mesc şoricei.... => 

Profesorul: Ce?! Castravetele face pui?... Aşteap- 
tă, zăpăcitule! (Se scoală şi descoperă gramofonul). 

Gramojonul (mai departe): Vai... vine domnul 
profesor! Ce să fac? Să iau gramotonul... 

(Cortina cade repede). 
Prelucrare de Elsa Glasberg 


— DOC 00 — —— 


Nu's din partea locului 


Intro seară de vară, doi oameni eşiră dintr'o 
cârciumă. Se cunoştea hăt de colo, că nu erau de loc 
certaţi cu vinul. Dintr'o vorbă într'alta, ocărând 
comuna că a pus felinarele tocmai în drumul oa- 
menilor, au ajuns cu vorba şi asupra timpului. U- 
nul zicea: 

— „Ce zici? frumoasă zi, ce soare! şi cum mai 
arde.” 

Celălalt: 

— „Ce soare, mă, nu vezi că-i lună şi încă plină”; 

— „Or eşti beat ori nai minţile în cap, de zici 
că-i noapte.” zise celălalt. Şi din vorbă în vorbă 
erau să se bată, (aveau însă grijă să se ţie de feli- 
nare ca să nu cadă), când trecu pe acolo un alt 
om pe care cei doi îl întrebară întrun glas. „Ce-i 
mă soare sau lună”. Acesta suferind se vede de a- 
ceeaşi boală le răspunse. Nu ştiu, „că nu-s din 
partea locului.” 

Comunicată de Fany Sapira-Brăila 


7. ———— |... [Nr 


. 


PAG. Di —-] „DIMINEAȚA COPIILOR”. 


De vorbă cu cititorii 


R. Mya. — „Povestea lăcrămioarelor”, scrisă pe ambele 
feţe ale hârtiei (ceiace nu se obişnueşte când se scriu 
bucăţi destinate tiparului e din cale afără lungă, iar 
expresiuni ca „drame înliorătoare“ şi aitele la fel, nu 
sună frumos în poveşti și legende cu caracter popular. 

L. A. Arad — Glumele trimise de d ta se vor publica. 
Râbdare. 

I. V. Gh -Cernăuți — „Cântecul Cintei“... Dece să ne 
batem joc de bieţii Ţigani ȘI mai cu seamă dece să injo- 
sim frumoasa noastră poezie „Latina gmtă ?* 

Rod. D. Loco — Bucăţilece ni-ai trimis arată că mai 
tirziu, când vei fi în cursul superior, vei scrie foarte 
frumos. De ocamdată te stățuim în interesul d-tale să 
citeşti cu atenţie cele scrisa de scriitorii cu experienţă 


Xen.-R. Sărat — Povestire, glume (forte puţin reu-. 


şite), ghicitori totul e scris ca o singură bucată. ~ Așa 
ceva nu se obișnuește. r 3 

Grig. Tat. Com. Pērliți (Bălți). — E frumos şi cinstit 
din partea d tale că spui că copiat glumeie şi! jocurile 
trimise. Nu le publicăm, dar ţinem să te felicităm pentru 
că ai spus adevărul, spre deosebire de atâţia cari copi- 
ază şi se jură că bucăţile copiate sunt originale. 

Sp. Ap.-Brăila. — Ne rogi să-ţi publicăm glumele, iar 
no: te rugăm să ne ierţi că nu ţi-le putem publica. Ve- 
dem că sunt originale, dar tomai de aceea nu prea 
sunt reuşite. 

Mos. C.-Loco. — „Sâmbăta morţilor", „Ceri“ în loc 
de „cer” sau „ceruri” este o licenţă poetică nepermisă. 
De altfel, întreaga poezie are o tendință de literatură 
înaltă, deci nu e pentru o revistă de copii. „lon zida- 
rul” pare mai de grabă un fapt bun pentru un ziar 
cotidian 

P. N-Loco. — „Teatru de vară“, așa cum e scrisă cu 
atâtea descrieri, cu cer albastru, etc, e mai de grabă o 
bucată despre copii decât pentru copii. 

Mai spu! că n'ai pus semnele de punctuație, fiind gră- 
bit. Nu vedem de loc motivul pentru care ai lust aşa 
de grăbit De asemenea rugăm să ţii seamă că chiar la 
începutul revistei stă scris: „Manuscrisele nepublicate 
nu se înapoiază' şi nu putem face excepţii. 

El. Bal.-Loco. -„Răsărit pe na e“. Rima e gieşită încă 
dela început, de oarece „Ssurde* nu poate rima cu „unde. 
Ai avea talent, dar talentul fără muncă şi cultură nu 
preţueşte mult. 

A. IHar.-Loco. — Căpitanul Harvey” este binişor tra- 
dusă, dar e o bucată destul de cunoscută. Ai putea 
trimite traduceri de poveşti scurte din limba rusă. A- 
cestea ar interesa, credem, mai mult. 

“1, N. Val. T. Jiu.— Mulţumiri pentru frumoase e sen- 

timente ce ie hrăneşti pentru revistă. La rându: nostru 
tti urăm multă sănătate şi un vitor cât mai strălucit. 
S'a luat notă de adresa exactă a d tale. „Toamna“ 
slăbuţă. 

Gavr, — „Departe”. E drăguță, dar e cam departe de 
gustul micilor cititori. Genul acesta de poezii cu „zări 
îndepărtate”, cu „căsuțe iupilate*, cu- „bătrâne gârbo- 
vite” etc. nu prea se potriveşte pentru o revistă de ecpii, 

N. C. Pav.-Craiova.— Rugăm dă-ne adresa exactă a 
d-tale. ca să-ţi răspundem în chestiuriea poeziilor tri- 
mise. 


3 r LI] 

G. Caţ.-T. Severin. — Dragul meu, gluma cu hârtia 
care vorbeşte, a fost de mult publicată. Aşa dar, ne 
pare rău că nu te putem satisface. Să sperăm pentru 
altă dată. 

„V. Şt. (M.). — Burdel”. Nu prea publicăm snoave cu 
țiganii, întâi. fiindcă nu credem că e bine să ne batem 


f- joc de 'bieţii oameni şi fără de aceasta destul de necà- 


jiţi şi, al doilea, fiindcă nu vedem care e partea mo- 
rală sau, cel puţin, hazlie. ` y 

R. Sol.-Tecuci. —,„Azorică“. Prima strofă e bună, dar 
poezia e cam fără stârşit. 

TI. Man. — „Basm“, Ai versuri drăguţe, dar povestea 
este prea clementară. Pare mai de grabă. un inceput de 
poveste Incearcă înainte. 

Sof. Kop.—Cele două glume trimise de d-ta au multe 
greşeli de punctuație şi mai cu seamă de limba rom ină. 
Mai înainte de a trimite ceva spre publicare, arată u- 
nui cunoscător să-ţi îndrepte greşelile 

T. I. §old. —Ghicitorile sunt copiate, iar glumele sunt 
puţin potrivite pentru revistă. 

M. Ho! „= „Septembrie“ eo versificare puţin poe- 
tică, iar vacanței nu i-se poate spune „simbol de odihnă”. 

Z. G. Br.-Loco. — „Poveste . După -părerea noastră, 
mai bine scriai o poveste, decât să scrii cum se po- 
vestește. : 

Ad. G. Vas.-Gălăraşi. — .S a sfârşit vacanța!“ Ne pare 
bine că te bucuri că a început din nou şcoala. Ne mai 
place să credem că mai târziu vei face poezii mai reu- 
şi le. a ‘ 

Str. 1.-Putna. - „Hoţiile dg prin sate“ lasă destul de 
dorit. Scrii „Ei știe să hoţeacci“, ceeace nu e corect Te 
stătuim să s'mi în proză A 

A. Basc.-R. Sărat. — Rugăm să ne spui de unde ai 
luat-o anecdota „Negustorul şi marinarul . 


—— omm 
Nici odată 


Oare cui, în lumea asta, 
Nu îi place ciocolată?! : < 
Mai ales dacă-i ,„„Suchard”... 


Nu renunţă niciodată! 
—— — 000 —— 


Ghicitori din Bucovina 


Unul ară, doi se miră, patru imping şi unul covrig. 


(n340) 
+. b 
Un soldat cu şapca roşie. : 
(məvw ) 
} * XX š 
Cine merge ca vântul şi n'ajunge pământul? 
(mpu) 
XXX 
Cine mănâncă până moare şi tot nu se satură? 
(1099 ) 
XX x 


Care gheată e cea mai tare dintre toate? 
(adnu əs mu 24p)) 
Trimise de Wodan 


Atelierele „ADEVERUL“ S. A. 


TR IPP EDITED SE PP EEE PIERE 
i = y i s SALVIE y 


* 


DIMINEATA 
ANo CODILOR 


REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ ERSA 
Di'necron N. BATZARIA OA 


ji A iy ee 7) 
j j sA r 


Frumoasă păsărică, ascultă să-ți citesc „Dimineața Copiilor! PREŢUL 4 LEI 


Plimbările lui Vladimir Astronomul 


Am citit şi eu, 
tipar, 
Vladimir Astronðmul (uf! ce lung îi este numele!) 
ne arată ce e pe-cer şi cum ne putem plimba pe 


chiar mai înainte de a fi dat la 
articolul prin care nedespărţitul meu prieten 


acolo (fireşte în închipuire). Eu unul am găsit 
că spusele prietenului meu de care nu mă despart 
niciodată sunt destul de interesante, şi mi-ar părea 
bine, dacă şi cititorii vor fi de aceiaşi părere. Ii 
doresc numai prietenului meu (zău că nu-i pot scrie 
aşa de des numele!) să nu păţească ceeace a pă- 
tit un astrolog. Vreţi“să ştiţi ce a păţit? Ascultaţi. 


Păţania unui astrolog k 


Un astrolog se uita mereu pe cer, Căutând sä 
citească în stele şi să ghicească norocul oamenilor. 
Dar tot uitându-se şi tot mişcându- se ba la dreapta, 
ba la stânga, ma văzut că chiar la picioarele sale 
era un puț deschis în care a căzut. i ; 

Să bage de seamă şi nedespărțitul meu prieten 
Vl-Astr. (aşa parcă numele îi este fhai seurt) că ui- 
tându-se la lucrurile cari sunt aşa departe să nu 
vadă pe cele de aproape şi să nu o pățească aşa cum 
a păţit-o astrologul din poveste. 


Astrolog şi astronom ? 


Astrologul e un şarlatan şi un mincinos care se 
laudă (bine înţeles, în zadar) că poate prezice vii- 
torul cuiva sau evenimentele ce se vor întâmpla 
după poziţia stelelor. Astrologului îi mai zice şi 
„cititor în astele”. Fireşte că nu trebue să credem 
un cuvânt din tot: ce îngrugă astrologii. 

Astrotomul, din potrivă, e un cărturar adevărat, 
un om serios care studiază corpurile cereşti. (Soa- 
re, lună, stele, planete, etc.) şi caută să afle legile 
şi regulile după care se mişcă în spaţiu. Astronomia 
e o ştiinţă adevărată, astrologia e-o ştiinţă falsă. 


Averea lui Amundsen 


Amundsen, cuceritorul. Polilor, e un om sărac. 
Acum vre-o 2 ani, nişte negustori au pus sechestru 
pe lociiinţa şi biblioteca lui. Amundsen nu avea 
decât un singur pol în buzunar (Polul, Sud). 

Dacă va reuşi să cucerească şi Polul Nord, a- 
verea exploratorului norvegian se va dubla, căci 
va avea doi poli. | 4 


De vorbă cu cititorii 


Pentru cititorii de altă origină, — Pe lângă cititorii 
Români, revista noastră are şi cititori a căror limbă 
maternă. nu e cea românească, Nouă ne facu plăcere 
faptul că suntem citiţi şi de copii cari nu sunt Români 
de origină. Pe lângă alte foloase, cu ajutorul revistei 
noastre, vor învăţa mai repede și mai lesne limba ro- 
mână. Unii dintr'ănşii vor să ne fie şi colaboratori. Nici 
lucrul acesta nu ne displace numai că în cazul acesta 
ei trebue să cunoască în deajuns limba română, Cel mai 
bun lucru ar fi: intâiu, să ne trimită bucăţi cât mai 
scurte, iar, al doilea, mai înainte de a ni-le trimite nouă, 
să les arate unui cunoscător, ca să le îndrepte greșelile 
de linibă, ortografie, etc. 

L. Bar.-Botoşani. — Poeziile trimise de d;ta arată bu- 
năvoință, dar totdeodată şi lipsă de experiehţă. Abuzezi, 
de interjecţiile „oh ! of!*, iar surioara d-tâle, pe care 
o compari cu un „boboc de trandătir*, n'are cum să 
„adie ca zetirul”. Nu te grăbi să faci bea Acum eşti 
incă mică. 

' D. şi C, L.-Dloineşti. — Poezia ce ne- ali trimes arată 
două lucruri: $ntâiu, că iubiţi din toată inima frumoasa 
tară românească şi, al doilea, că sunteţi încă mici pen- 
tru ca să puteţi face de pe acum poezii patriotice reu- 
şite. Veocafbdată citiţi şi mai târzia veţi scrie pentru 
ca să lie publicat.“ 

Fiindcă a copiat o glumă. — O. cititoare a Buzău 
a copiat dintr o carte o glumă. despre un poet german 
şi ne a trimis o să o pubiicăm Fapta acestei cititoare 
nu este bună, fiindcă era datoare să ne spună de unde 
a luat-o gluma, iar un alt cititor din Buzâu ne cere 
să ifacem o mustrare părintească”. lată că i-am făcut-o. 

T. T. D.-Buzău. — .Unui ieneş“. Crezi că e fremos 
să-l“jieneşti pe acela căruia îi spui „amice“ cu astfel de 
cuvinte! Să tim mai îngăduitori şi să nu întrebuinţăm 
termeni puţini politicoşi. 

E. I.-Loco. — „Boul, gâsca şi măgarul“. Ca primă în- 
cercare nu e tocmai rea. Evită repeţirea deasă a cuvin- 
telor (ai de patru ort civântul a se întruni“) şi caută 
să a o acţiune, un subiect mai cu miez, 

AL-Corabia.— „Prunul* e'o bucată binișor scrisă, 
da locul e este mai de grabă într'o carte*de citire. 

D, I. Albota. — „Poporul român” e o poezie care.do- 
vedeşte frumoase "sentimente patriotice, dar e prea în- 
cărcată de imagini şi cuvinte mari. R a dus vara” are 
inutile repeţiri. Ai atins două” genuri .gie.e de reușit. 
Jocurile vor fi cercetate de redactorul special. Nu mai 
trimite poezii. 

G. N. S.-Buzău. — ji publicăm „Intrebările cu păcă- 
leli“. „Apus de Soare . Să l lăsăm să apună şi noi să-i 
admirăm frumuseţea și măreţia. 

TI. C.-Loco.— Iti publicăm „Legenda viorelei“. 

T.G. Ş.-Fălciu. — „Toamnă“. Am fi dnrit şi noi să o 
publică, dar crede-ne că nu merge. Şi ai-rime de o 
sărăcie lucie (de ex. bruma-luna.. ploi-femei, ceeace nu 
se poale). 


mereme DER Tara m ea ET e e eee e PRI ere ee 


Atelierele „ADEVERUL“ S. A. 


PAG. 3. 


DIMINER TR COPIILOR 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAȚIA : 
E. 3 BUCUREŞTI. — STRADA SĂRINDAR 9-11 BUCUREȘTI. — TELEFON 667 


ABONAMENTE: UN AN 150 LEI 
ŞASE LUNI 80 „ 
4 OCTOMBRIE 1925 


Fetiţa a visatrău 


2? 


Din somn tresare speriată 
Fetiţa mamei cea cumințe; 

Și din odaia ei de fată, 

La patul meu âleargă'ndată, 
Rugându-mă prin dulci cuvinte, 
S'o las să doarmă 'n patul meu. 
Şi tremura suflând din greu. 


— „Fetița mamei, ce-ai visat?” 
— Vai, mamă dragă, ce de vise! 
Un câine rău, cu botul lat, . 
Lătra la mine ca turbat, 

Că şi păpuşa 'ncremenise, 

Şi când micuța a ţipat, 

Și eu plângând m'am deşteptat. 


— Fetiţa mea, i-am spus eu blând, 
“Te'ntoarce iar la patul tău. 

—  Mămico, zise ea plângând, 
Dar dacă. voi visa iar rău? e 
Şi teamă mi-e că păpuşica 

S'o peria iar mititica! 


— De nu m'asculţi, de bună seamă, 
Cam să mă duc acolo eu. 
Dar ea stioasă 'ncet mă cheamă: 
— Să nu te duci acolo mamă, 
Că-i plin de vise patul meu! 
Cristian 
——— 00 e 00 ——— 


Mai în fiecare zi, 
Peste-o nouă posn'a dat. 
Ba îşi uită pălăria, 

Ba, bastonu ’n cafenea; 
Ba, băgându-se în vorbă 
Păruială dânsul ia. 

Vai de bietul om săracul, 


UN NUMĂR 4 LEI 
IN STRĂINATATE DUBLU 
Manuscrisele nepublicate nu se inapoiază 


„Domnul Nae cel distrat“... 


Domnul Nae Papă-lapte, 
Este'un om foarte distrat. 


Toate numai la el vin. 
Si întocmai cum e scaiul 
Numai dupe el se ţin. 


Intr'o noapte pe la două, 
Veni cam chefliu acasă. 
Și sună la sonerie, 
Servitoarea ca să iasă. 


- Ce doriţi? întreabă dânsa, 
- „„Domnul!” el a întrebat. 
- Nu-i aicea cuconaşul, 

In oraş este plecat. 


— „„Aşa!! Bine! Nu-i acasă, 
Zise-atuncea cel chefliu. . 
„Dacă nu-i acâs acuma, ⁄ 
„Am să-l caut mai târziu”. 


—— rare ——— 


Îsi sc idle e a ae a 


PAG. 4. 


MOȘ BUGEAC 


-mi aduc aminte de el, de câte 
ori văd pe drum câte-o pisică 
rătăcită, nespălată, urită şi bol- 
navă, dar să nu vă inchipuiţi că 
moş Bugeac semăna cumva cu o 
“pisică nespălată. Nu! Moş Bu- 
geac semăna mai de grabă cu un 
urs eşit din bârlog, după o iarnă 
grea şi lungă, aşa era de slab, 
gârbovit şi păros. 

Când l-am văzut prima dată, 
am îngheţat de frică, apoi, înce- 
tul cu încetul, m'am deprins cu 
el, ba începusem să-l iubesc chiar. 

Se pripăşise în' mahalaua noastră într'o primă- 
vară. Pe maidanul din faţa casei noastre, maidan 
care se întindea până către băltoacele Cotrocenilor 
şi pe care cu timpul s'au'zidit sute de case, zeci 
de străzi şi o mulţime de fabrici, acolo îşi gă- 
sise culcuşul. 

In fiecare zi îl vedeam pe moş Bugeac venind 
cine ştie de pe unde, ba cu o scândurică, ba cu o 
tinichea, ba cu’ un braţ de pae sau nuele, până 
ce, într'o bună zi, îşi adună material destul ca 
să-şi clădească o colibă urită -şi strâmtă ca şi el. 
Cum a fost gata coliba, noi copiii, am şi botezat-o: 
Castelul lui Bugeac şi aşa i-a rămas numele. De 
indată ce s'a văzut: instalat, moşul a inceput să 
care la colibă sumedenie de lucruri trebuincioase mai 
de grabă unui magazin cu vechituri de fiare decât 
unei gospodării. 

Noi, copii, îl urmăream pas cu pas, observân- 
du-i mişcările cu cel mai viu interes, mai ales că 
moşul nici nu se sinchisea de noi, fapt ce ne dă- 
dea curaj. In curând,. jur împrejurul colibei, locul 
se umplu de -tinichele aşezate în formă de cutii 
pătrate, ` puse unele peste altele, aşa că-ţi făcea 
impresia unei case cu etaj. Cea mai mare parte 
“din cutii erau foste cuptoare de maşini de gătit 
şi pe acestea le aşezase mai în faţă, în special 
cele care îşi păstraseră uşile, formau parterul. Pri- 
veam nedumeriţi şi nu ne puteam închipui la ce 
poate să servească acele cuptoare puse unele peste 
altele. Curând însă. ne-am lămurit deplin de ce 
minune tace moş Bugeac şi vestea s'a lăţit ca ful- 
gerul, ducând până. peste şapte mahalale faima lui. 

Indată ce a terminat construcţia dë tinichele şi 
cuptoare, care semăna cu un fel de casă formată 
din încăperi mici, moşul începu să care un alt soi 
de material, mult mai curios decât cel de până 
acum: câini aproape morţi de foame, pisici jigă- 
rite şi râioase, înstârşit toate lepădăturile ce le 
găsea pe străzi le aducea acasă. In nişte tinichele 


č 


. 


„DIMINEAȚA COPIILOR 


de D. Const. Mereanu 


cârpite, cari serveau drept lighiane, le făcea bae 
in fiecare zi. Era o plăcere ora când lighioanele 
acelea jigărite luau baia. Văzduhul se umplea de 
chelălăituri şi miorlăituri şi din când în când, gla- 
sul moşului se răstea — de bună seamă vreunei 
pisici care nu vrea să sta în bae: ho, spurcato, 
că n'ai să mori de spălătură! Şi nu s'a oprit mo- 
şul din cărat până ce ma umplut, cu câini şi pi- 
sici, toate încăperile casei lui de tinichea. 

A- început apoi fratamentul serios al lighioane- 
lor, tratament ce consta din: bae zilnică, îngri- 
jirea medicală a rănilor de pe corp, o oră de dre- 
saj cu fiecare specie şi rasă în parte şi hrană 


aa I 


àp j 


din destul, şi cât mai bună. Desigur, vă veți în- 
treba, de unde procura moşul atâta mâncare ca 
să sature o armată întreagă de lighioane? Foarte 
simplu: cu un sac la spinare, o pornea dis de 
dimineaţă la Abator şi cu un 'ceas înainte de ora 


i] 


„DIMINEAŢ A COPIILOR” 


mesei îl vedeai venind cu sacul încărcat cu bojoci 
de vacă, maţe, pieliţe, grăsimi, pe care pensionarii 
azilului, le mâncau cu o poftă nebună. 

Incet, încet, jigodiile începură să prindă carne 
pe ele, să se vindece de răni şi în scurtă vreme, 
azilul luă înfăţişarea unei expoziţii de câini şi 
pisici de cea mai bună calitate şi atunci, moş Bu- 
geac, începu să culeagă roadele muncii sale, des- 
chizând larg porţile „castelului”, spre a ne primi, 
in fiecare după masă, să vedem câinii şi pisicile 
dresate, în schimbul unui ban de cinci sau a u- 
nui ou proaspăt. i 

Copiii dădeau năvală, ba, pare-mi-se, că şi oa- 
menii veneau tot atât de numeroşi ca şi copii, să 
vadă circul lui Bugeac. Câinii acrobaţi erau o a- 
devărată minune. Săreau prin cercuri, se dădeau 
peste cap, făceau alergări, iar. pisici:e. ţi-era mai 
mare dragul să le priveşti cum gospodăreau, în- 
tocmai ca fetiţele când se joacă de-a casa; mă- 
turau, diretecau paturi mici, făceau mâncare, ieşeau 
la plimbare în cărucioare de carton trase de câini, 


Pa N auam PAG. 5. 


insfârşit era un circ minunat. Ajunsese moş Bu- 
geac aşa de iubit în lumea copiilor. încât, părinţii, 
ca să-i sperie, când nu erau cuminţi, îi amenințau: 
să ştii că nu te mai las la moş Bugeac! Şi a- 
ceastă ameninţare era de ajuns ca să cuminţească 
pe micul neascultător. 

Câţiva ani în şir a ţinut „,Circul”, apoi... într'o 
zi de toamnă, porţile se închiseră. Moş Bugeac că- 
zuse bolnav greu. Intr'o seară, un domn cu barba 
şi cu joben în cap, intră în bordeiul moşului şi 
stătu acolo aproape o oră. A doua zi, un camion 
de circ ambulant, încărcă toate animalele, iar peste 
cinci zile un dric cu un cal, duse la lăcaşul de 
veci pe moş Bugeac. 

Bietul bătrân simțind sfârşitul, vânduse anima- 
lele- lui dragi cu jurământ că vor fi bine hrânite 
şi pe preţul unei înmormântări creştineşti.... 

„Şi iată de ce, de câte ori văd pe drum vre-o 
pisică rătăcită sau un câine slăbănog, icoana chi- 
pului lui moş Bugeac. mi-apare mereu înainte. 

D. Constantin Mereanu 


Drumul unei scrisori 


——— 


+ 

lonel căuta pe atlas, cu verii săi, oraşul Mexic. 
Acolo era tatăl său — la o depărtare de atâtea mii 
de kilometri, peste ocean; şi încă nu scrisese, după 
cel dintâiu schimb de telegrame prin care i se anun- 
tase moartea soţiei sale, iar el işi incredințase un- 
chilor copilul. 

Copiii deschiseră atlasul la pagina unde era harta 
geografică a lumii: Americile deoparte şi ici şi colo 
marile oceane; grupul continentelor noastre de alta 
şi anume: Europa, Asia, Africa sub Asia, ceva mai 
la răsărit Australia. Vaporul care pleacă din Ame- 
rica trebue să străbată oceanul, mergând multe zile 
cu foarte mare iuţeală pe o nemărginită întindere de 
apă, în mijlocul celui mai vast orizont care se poate 
închipui.. Apoi trebue să treacă prin strâmtoarea Gi- 
braltar din America şi Spania şi trebue să meargă 
dealungul coastelor Franţei pe marea Mediterană. In 
cele din urmă va ajunge în Italia. Ce călătorie lungă! 
Trebue să înconjori o-jumătate de lume! 

Unchiul când veni acasă pentru masă găsi pe 


cei trei copii discutând cu privire la acele distanţe. 

— Ah! — zise el — nu mai suntem pe vremea lui 
Cristofor Columb şi a lui Americo Vespucci. Celui 
„dintâi îi trebuiră, spre a ajunge din Spania până la 
continentul necunoscut pe care el îl descoperi, şeapte- 
zeci de zile. Noi astăzi, pentru acelaş drum, opt sau 
zece zile, înconjurați de toate înlesnirile. După cum 
vedeţi, civilizaţia înaintează. 

Și deoarece unchiul chiar fusese în America şi se 
afla încă în corespondenţă de afaceri cu câţiva mări 
negustori din New-York şi din Buenos-Aires, putu, 
în timpul mesei, să dea copiilor şi lui Petrişor în 
deosebi, o sumedenie de informaţiuni foarte inte- 
resante. 

— De cât timp va avea nevoe, aşa dar, scrisoa- 
rea mea ca să ajungă la tata? 

— In timpuri normale numai de 12 zile. 

Petrişor işi făcu în minte socotelile: nu trebuia 
să aştepte prea mult răspunsul tatălui său. 

Din italieneşte de Paul I. Papadopol 


PAG. 6. 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


Pe Haplea îl doare măseaua 


$ î! Uf! Uuuf! Zău, nu râdeţi, că nu e de râs 
| şi nu te joci eu o durere de măsea. Când 
mă gândesc la durerea lui Haplea, par'că imi 


umblă şi mie nişte fiori şi pişte junghiuri 
printre dinţi şi măsele. 

.. Şi aşa, pe bietul Haplea îl doare rău de tot 
măseaua. Ştiţi care? Uite, aia care se vede colo în 
fund la dreapta în partea de jos. 

„Una găurită şi neagră?” mă întreabă Mircea 
care se uită peste umerii mei. 

Ei, da, fireşte, aia care este neagră şi găurită. 

II doare de vre-o câteva zile. Intâi simţea că 
că parcă îl pişcă, parcă îl înţeapă cineva. Curagios 
cum “îl ştim, Haplea nici n'a băgat în seamă lu- 
crul acesta, dar de azi noapte treaba a mers prost / dete lui Haplea să bea şi să se spele cu apa aceasta, 


de tot. Din cauza durerei de măsea, n'a putut o-f dar vorba ceea: ce se potriveşte porcului, nu se po- 
mul să închidă ochii o clipă. Ba şi Frosinica sẹ  triveşte omului: 


vaetă că na lăsat-o să doarmă . mai mult de op Porcul lui Stan morarul a scăpat dela moarte, 
ore, ea care..., dar deocamdată e vorba de Haplea, Haplea însă m'a scăpat de durerea de măsea. Ce să 
nu de dânsa. scape? Nu vedeţi că falca sa umflat şi mai rău? 


Şi a venit Prostilă cu care nu mai e certat, şi i-a 

zis: „Nu fi prost, măi Hapleo, şi nu umbla cu 
descântece şi cu leacuri băbeşti. Vrei să-ţi treacă 
durerea de măsea? Să faci la fiecare zece. minute 
gargară de ţuică. Până în prânz eşti gata”, 
„E adevărat că până în prânz Haplea îu gata cu 
totul. In loc de gargară la măsea, făcea mai mult 
gargară la stomah, iar din stomah ţuica îi s'a urcat 
la cap.. f R 

Și Haplea fu gata ca să meargă pe trei cărări. 

Dar când se trezi din amețeala țuicii, se trezi 
şi durerea de măsea mai sălbatică, mai haină. 

lar prietenul Tănase îi zise: ,Hapleo, răcore- 
şte-te, pune-ţi, în apă rece partea dureroasă”. 


Când s'a uitat azi dimineaţă în oglindă, s'a spe- 
riat şi el de ce a văzut într'insa. O falcă i-sa 
umflat aşa de rău, că dacă l-ai fi văzut prin partea 

DNaceea, nu era cu putinţă să-l recunoşti. 

„Ce e de făcut, Frosinico?” întrebă Haplea ge- 
mând şi umblând prin casă ca apucat de alte alea. 

Şi Frosinica îşi dă cu gândul că trebuie che- 
mată Baba Leana pe care la toate o taie capul. „Uite 
de Crăciun, când se umflase aşa dintr'o dată por- 
cul lui Stan morarul, să nu fi fost Baba Leana, 
se ducea coşcogemite porc”. a 

Aşa dar, nu rămânea altceva de făcut decât să 
fie chemată Baba Leana, care scapă şi porcii dela 
moarte, necum să nu ştie să te vindece d2 o durere 
de măsea. E , 

Şi Baba Leana veni, bloborosi nişte. descântece Un prieten şi mai cu seamă un prieten ca Tânase 
pe cari numai ea le ştie şi le înţelege, îşi scuipă nu- poate să-ţi dorească decât binele. De aceea şi 
de trei ori pe degetul arătător, de fiecare dată fre- Haplea se şi grăbi să facă aşa cum l-a sfătuit. 
când cu scuipatul acesta măseaua cu pricina. Mai Umplu o găleată cu apă rece, şi nu băgă într'insa 
stinse nişte cărbuni în apă neîncepută de ploaie, îi numai partea dureroasă, ci-şi vâri capul cu nas, 


Li 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


e m aaa 


cu gură, cu fălci, cu tot. Il pinu în apă până când 
ne mai putând respira, cât p'aci să se înăbuşe. 

I-a îngheţat vârful nasului şi dinţii au început să-i 
clânţănească, dar durerea de măsea nici nu i-a tře- 
cut şi nici nu s'a potolit măcar. 

„Ce să fac Fro- 
so?” o întrebă el pe 
nevastă-sa aşa de în- 
furiat, parcă biata 
Frosinică ar îi fost 


i-ar fi “spus mäse- 
lei lui Haplea să-l 
doară. 

Frosa, fără să se 
| sperie de răţoelile 
lui Haplea, îi răs- 
punse liniştită: „Să 
o scoţi, asta să 
| faci”. 

— „Să-o scot, ai? Altceva nu ştii să spui: să 
o scot. Dar mai alaltăieri când te-a durut pe tine o- 
chiul, dece nu l-ai scos? Dar dacă, mă apucă mâine 
o durere de cap, să-mi scot şi capul? N'ai găsit, şi 
tu să-mi spui un leac ceva?” 

— „Leacul să ţi-l spun eu”, zise văru-so Hä- 
plinescu care, precum ştim, a fost ales acum câteva 
luni primar al comunei Hăpleştii-de-]Jos. „lată . ce 
să faci, vere Hapleo: Du-te A te culcă şi învele- 
şte-te cu toate păturile, pernele 
şi cu câte ţoale mai aveţi prin „casă. O să-ţi fie 
cam greu, dar rabdă până ce transpiri bine. Cum ai 
transpirat, cum parcă ţi-a luat cineva cu mâna du- 
rereă de măsea”. 


Şi Haplea a tăcut” 
întocmai. S'a trântit 
în pat şi şi-a arun- 
cat asupra sa toate 
păturile, p'apomele, 
cojoacele, pernele, 
salte'ele şi toate toa- 
lele cât mai erau în 
căsă. Ba i-a luat şi 

pătura lui Urechilă. 
| “A transpirat, fire- 
şte, de sa făcut în 
jurul său un lac de 
năduşeală, dar du- 
rerea de măsea — 
nici nu s'a dus şi nici nu ga 


bat-o pârdalnicul — 
potolit măcar. 

A transpirat, fireşte, de s'a tăcut în jurul său “un 
lac de năduşeală, dar durerea de măsea — bat-o 
pârdalnicul — nici nu Sa dus şi nici-nu sa po- 
tolit măcar. 

A dat Haplea la o parte şi pături şi' perne şi 
toale, a stat omul cu capul în jos şi cu picioarele 


i n E pese i MERT: m 


cojoacele, saltelele - 


PAG. 7. 


în sus răzimate de perete, ba”S'a mai băgat şi suh 
pat, sperând că acolo îşi găseşte alinare, dar totul 
a fost în zadar. Durerea de măsea nu trecea, iar 
falca se umila mereu. 

„Ci scoate-o, omule, şi nu te mai chinui atâta!” 
îi zicea Frosa, „du-te la Căluş Țiganul care ziua 
era fierarul satului, iar noaptea îşi 'vizita pe prieteni, 

. vreau să ac coteţele prietenilor şi vecinilor. In 
orele libere tăcea însă şi pe dentistul şi nu refuza 
consultaţii şi pentru orice alte boli şi metelme. 


de vină, parcă ea Căluş luă un cleşte, îl arse în foc — serviciu an- 


tiseptic, nu glumă — şi vorbindu-i lui Haplea cu bi- 
nişorul, îl îndemnă să deschidă gura. „La mine”, 
declara el convingător, „nu se încape durere. Mai 
puţin decât o pişcătură de purece. Eu, boerule, 'am 
mâna uşoară”. 

Mâna lui Căluş nu a tost tocmai grea, numai 
că s'a înşelat puţintel: a scos măseaua de alături — 
o măsea sănătoasă — în loc să scoată măseaua 
care îl durea pe Haplea. Când s'a văzut greşeala, 
Căluş l-a asigurat că e mult mai bine că a eşit acum 
o măsea care nu-l durea decât“ să o scoată atunci 
când l-ar îi durut. 


"Si acun”, adăugă dentistul-ferar, , at Să O Koa- 


„tem şi măseaua care te doare”. 


S'a aşezat din nou 
Haplea pe scaunul 
cel şchiop de din- 
naintea. fierăriei, iar 
Căluş  suflecându-şi 
mânecile cămăşii, de- 
spre cari bătrânii din 
sat povestesc că ar 
îi fòst vreodată albă 
şi făcută numai de 
pânză, arse pentru a 
doua oară cleştele în $ 
foc. După ce-l lăsă . 
puţin să se răcească, f 
îi zise lui Haplea cu, "cuvinte Mumet: „Deschi- 
de-ți gurița, ca să vedem em este celălalt măr- 
găritar care ma vrut să iasă dela inceput”. 

Dar nici de data aceasta mărgăritarul n’a vrut să 
iasă, adică n'a eşit întreg, ci s'a rupt în două. O 
jumătate a rămas lā locul ei, iar jumătatea cealaltă 
a eşit în cleştele lui Căluş, care ne dă tot el ex- 
plicaţia faptului: „Partea din măsea care na vrut 
să iasă e partea cea sănătoasă, iar, artea care a eşit 
este partea cea bolnavă. Să ştii, : Hapleo, că până 
mâine îţi trece, toată “durerea”. 

Să sperăm şi noi că va fi aşa şi Botu pric 
rea ca dentist a lui Căluş „poetii dar, mai cu 
seamă pentru liniştirea prietenului. nostru Haplea. 


care nu-şi mai găseşte astâmpăr, -=< | 
SA see a E 
4 


id 


PAG. 8. Z „DIMINEAȚA COPIILOR” 


Desene de IORDACHE Călătoria lui Hăplişor 
| 14) Impărăţia lui Häplisor _ 


la să-mi spuneţi, oameni buni, 
Sunteţi beţi ori chiar nebuni ? 
Ce 'mpărat și ce povești? 
Sunt născut, măi, la Hăpleşti. 
Hăplișor—așa mă cheamă,— 
Haplea-i tată, Frosa-i mamă!“ 
Dar Harapii... ţi-ai găsit: 
„Împărat ești, s'a sfârșit. 
Ești stăpânul lăudat 
Ce din ceruri ai picat.“ 
Când văzu-așa scrânteală, 
Nu mai stă el la 'ndoială. 
„Haide 'n voe să le fac, 
Pe nebunii să-i împac!“ 
Din balon se dete jos 
Şi pășeşște 'ncet, frumos 
Spre norodul arăpesc 
Şi spre sfatul bătrânesc. 
Doamne, ce mai veselie! 
Ce mai zarvă, gălăgie! 
Ce cântări și ce fanfare, 
Ce mai urlete barbare! 
lar când tace adunarea, 
Grav începe încoronarea. 
Spre un cort mai mărișor 
E condus cel Hăplişor. 
Şi i poftit pe tron să şadă, — 
Tronu-i dintr'un fund de ladă. 
Vânt îi fac vr'o trei fecioare, 
lar o damă de onoare, . 
Îi trecu pe umeri blana, ` 
"Alta-i puse 'n cap coroana, 
Pe când una mai bătrână 
Sceptrul greu îi dete'n mână. 
ȘI din vechi cum e lăsat, 
oate-adânc s'au închinat... 
Dar vă rog nu vă grăbiţi, 
De vreţi totul s'auziți. 
Vine-acum la Hăplişor 
Vechiul sfetnic Hara Hor 
Ce-are barba ca de nea 
Şi făcând o temenea, 
3 l-a trecut de cingătoare 


„DIMINEAŢA COPIILOR” 
cu balonul 


PAG. 9. 


Povestire de MOŞ NAE 


Sabia strălucitoare, 
Zice-apoi pe-al treilea glas: 
»Gata-i: totul, a rămas ` ===- 
Ca să afli, Luminate, - Gr 
Care-s locurile toate ü z 
Din a ta împărăție — 
Zeii falnică s'o ţie — 
Şi ce titluri vei purta, 
'N cinstea și mărirea ta.“ 
Zise și din buzunare, ° 
Cât o plapomă de mare, 
O hârtie scoase-Arapul 
Şi pe piept plecându-și capul, > 
Tot înșiră, tot citește, — 
'Ntreg norodul amuţește. 
Ascultaţi-l: „Hăplișor, 
„Împărat la MIRADOR, 
E din neamul cel mai mare, 
Fiind căzut direct din soare, 
lar frumoasa, mândra lună, 
Este vara lui cea bună. 
'Mpărăţia lui se 'ntinde 
Cât o minte nu cuprinde, - 
Patru ceasuri de-ai umbla, 
Marginea i-o poţi vedea. 
lar într'ânsa ce nu este? 
E bogată ca 'n poveste, 
enpa vaci, doi armăsari, 

pt cămile, cinci măgari, 
Nouă capre, zece oi, 
Patru ţapi și patru boi. 
lar de-am sta șam număra, 
Corturi, oameni, vom vedea 
Că-s mulțime nevăzută — 
Fac mai bine de o sută. 
Asta-i ţara Mirador, 

nălțate Hăplișor, 
Stăpâneşte-o sănătos, 
Fii slăvit și norocos !“ 


lac'așa chiar sa 'ntâmplat 
Hăplișor de-i împărat. 


lu Nr. viitor: Wăplișor pornește la Tăzhi. 


— -m~ - —— = — 


PAG. 10. 


„DIMINEAŢA COPIILOR” ` 


pai teh 
st ori 


FT ES 


Ce vedem când privim Cerul întro noapte senină? 


acă ne ar pune cineva întrebarea aceasta, am 
zâmbi, poate chiar am râde de dânsul şi 
i-am zice: „Ce să vedem altceva decât /ura 
şi stelele?” 

Şi răspunsul nostru ar fi adevărat, Aşa 
>. Ziua pe cer vedem soarele, iar noaptea, când cerul 
e e acoperit de nouri, vedem 1 şi stelele. Cine 

vede altceva, să ridice două degete şi să 'spun; 

— Eu!” se aude glasul micului meu prieten 
Mircea. 

— „Ce vezi tu, Mirceo?” g 

-—— „Peas cer ĉu văd stele, planete şi sateliți”. 

Aţi auzit? Mircea vede pe cer stele, planete şi sã 
teliți. Dacă-i aşa, hai să vedem puţin ce sunt aces- 
tea, căci mai târziu când vom începe plimbările 
noastre prin cer (de sigur, plimbări închipuite) să 
ştim mai bine despre ce este vorba şi unde ne du- 
cem. Deci, încă o dată să vedem cari sunt stelele, 
cari sunt planetele şi ce sunt sateliții. Credeţi că 
e greu? Câtuşi de puţin. E deajuns să ne uităm-un 
minut pe cer şi vom fi lămuriţi. Aşa dar, sus pri- 
virile. 

Vedem întâiu /una. Să o lăsăm la o parte. Vedem 
steaua, frumoasa stea numită Luceafărul căreia. în- 
văţaţii îi zic Venus. Luceafărul se cunoaşte: după 
aceea că e steaua care ese mai întâiu 'seara şi care 
este cea mai strălucitoare dintre toate. 

Să-l lăsăm la o parte şi Luceafărul. Dece? Pu- 
țină răbdare, veţi vedea îndată dece. 

Acum să-l căutăm pe Marte, planeta "Marte. Nici 
Marte nu e greu de găsit şi de văzut. Este o stea de 
o coloare roşie mai închisă (ca sângele) şi a cărei 
lumină tremură. L-ați “văzut şi pe Marte? Dacă da, 
să-l lăsăm deocamdată şi pe el la o parte. 


. 
Şi acum vorbesc şi eu ca d. profesor de pe ca- 


tedră. Să ştiţi, copii, căeafară de Lună, Luceatăr şi. 


Marte, tot ce vedem noaptea pe cer cu ochiul liber 
sunt şi se numesc stele. Câte sunt ele? Ce vedem noi 
cu ochiul sunt câteva mii. Numărul adevărat al ste- 
lelor este de multe zeci şi sute de- milioane, numai 


că ele nu pot fi văzute decât cu ajutorul telescoape- . 


lor. Iar fiecare stea nu este- altceva decât un soare 
— un soare aşa cum e soarele, luminând şi încăl- 


zind ca şi dânsul.- Unele din stele sunt mai mier 


decât soarele, multe însă sunt mult mai mari. 


Soarele — aceasta cred că o Stia cu toţii — este 
un corp aprins. Şi stelele, prin urmare, sunt nişte 
corpuri aprinse şi, fireşte, şi luminoase. 

Sunt acolo oameni sau alte fiinţe vii? Bine înţeles 
că nu Sunt, fiindcă n'ar putea trăi nici o secundă 
din cauza căldurii neînchipuit de mari, căci stelele, 
ca şi soarele, sunt nişte mase mari de un foc groaz- 
nic. Gândiţi-vă la cea mai caldă zi din luna lui Au- 
gust şi închipuiţi-vă ca ar fi de o sută de ori mai 
cald şi totuş n'aţi ajuns la căldura din stele. 

*** 

Dar cu vorba noastră cât p'aci să uităm de Lună, 
de /uceajăr şi de Marte. Ştim că Luna nu e stea, 
dar dece le am dat la o parte pe celelalte două? 


“Pentrucă nici ele nu sunt stele. Nu e stea nici Marte 


şi nici măcar Luceafărul care străluceşte. 

Atât Luceafărul, cât şi Marte sunt ceeace este şi 
Pâmântul pe care îl locuim. Sunt planete. 

Dacă nu vă plictiseşte prea mult o definiţie, vom 
spune că planete sunt acele corpuri cereşti cari n'au 
lumină proprie, cari sunt mai mici decât soarele şi 
cari se învârtesc în jurul soarelui. 

s Se mai cunosc după ceva. Pe când stelele stau 
tot anul la aceiaşi depărtare unele de altele, plane- 
tele, în învârtirea lor în jurul soarelui, îşi schimbă 
foarte des poziţia. Astă seară le vezi lângă cutare 
stea, iar mâine seară sunt mult mai departe. Pla- 
netele ràtäcesc pe cer, şi chiar cuvântul planete care 
e un cuvânt grecesc, înseamnă corpuri cari rătăcesc. 
: Numărul total al planetelor cari se invârtesc în 
jurul soarelui este de opt. Iată-le, începând cu cele 
cari sunt mai aproape de soare: Mercur, Venus (Lu- 
ceajărul), Pământul, Marte, Jupiter, Saturn, Ura- 


Thus şi Neptun. 


++ 


Ne mai rămâne Luna, care nu e stea şi nici pla- 
netă, ci este un satelit. Sateliţi se numesc acele cor- 
puri cereşti cari se învârtesc în jurul planetelor. Luna 
se învârteşte în jurul Pământului, căci Luna este 
satelitul Pământului. + 

Acum cred că ştim cu toţii ce sunt stelele, ce 
sunt planetele -şi ce-sunt- safeliții. 

Rândul, diiiar vom incepe, cred, să ne - plimbăm 
prin cer. Saca 

Vladimir Astronomul 


„DIMINEAȚA COPIILOR" 


PAG. 11. 


9. — (Sfârşit) 


Am auzit tot... Nu pot să vorbesc mult... sunt 
înăbuşită de murdării... Razele care v'a încălzit şi 
vau înviorat pe voi, nau pătruns până la mine... 

Sunt aproape. putredă... Vreau să vorbesc... Vreau 
să vorbesc pentru cânepă... Trebuie să-i spun ce nu 
ştie... e adevărat... sufletul rămâne, nu moare.... se 
reîntoarce plantă... animal, om... fluture, floare. Un 
suflet este mare când are multă bunătate... şi multă 
milă... f 

Scama de cânepă: De ce ai tăcut? Vorbeşte! Cât 
de rar, spune cine eşti. 

Scama de mătase: N'am când. Sunt putredă,... 
am mucezit... Am fost în India... şin Africa, şin 
America. Sunt... am fost... fir de mătase de Japonia, 
în şnurul şepcii unui explorator englez. La Londra 
exploratorul şi-a dat şapca servitorului şi servitorul 
a vândut-o unui clown... Clownul a venit în România 
şi a vândut şapca la vechituri. De acolo a cumpărat-o 
vizitiul de aici. Copilul vizitiului a rupt şnurul şi 
Pa destrămat. 

Rândunica m'a găsit în podul grajdului... şi... 
(tace). 

Scama de cânepă: 

Scama de mătase: Wam născut în. Japonia, am 
trăit. în India.. Tu te înrudeşti cu cânepa sacră... 
sămânţa de cânepă care ardea pentru jertfă... 

Scama de cânepă: Jerttă? Cui? Unde? 

Scama de mătase: Zeului cu trei capete... cu cinci 
capete... cu trei ochi... Brahmanii spun... Buda. 

Scama de cânepă: Ce spun? Cine e zeul? + 

Scama de mătase: Zeul... Siva... tu... plantă sa- 
cră... iubită de Siva. 

Fulgul de gâscă: Sacre au fost numai gâştele din 
Capitoliu. 

Scama de cânepă: St! Taci, taci te rog! 

Scama de mătase: Numai casta nobililor Indieni... 


Spune! - Spune! 


din care se ungeau regii... purtau... Ah!... nu mai pot. 
Scama de cânepă: Ce purtau? Spune! 
Scama de mătase: Brâuri, brâuri... de cânepă... 


Struţul american n'a vorbit de Indienii nobili... A- 
celea sunt triburi de sălbateci, India e mare şi în- 


ţeleaptă... Buda... Veda... Indra... India.., Japo- 
nia... Buda... înţelepciune... dragoste... bunătate. 
milă. Şi Buda şi Brahma... învăţătură... sfântă bu- 


nătate şi milă... Struţul nu ştie... Struţul m'are... 
Fulgul de struf: Cum? ce n'are struţul? 


Scama de mătase: N'are memorie... pentru... pen- 
tru 

Fulgul de E PP Pentru? 

Scama de mătase: Pentru că i-au mâncat... Ro- 


manii... creerii... Ah! 

Fulgul de struț: Când? Cum? Spune! 
\ Scama de vată: Nu ne mai răspunde, s'a ispră- 
vit. e 

Tofi în cor: Spune! spune! 

Scama de cânepă: Lăsaţi-o s'a sfârşit. 

Fulgul de struf: Dar ce-o fi vrut să spue? 

Scama de cânepă: O fi glumit. 

Scama de vată: Nu, a aiurat. Aşa aiurează şi oa- 
menii în pragul morţii. I-am auzit eu la spital. 

Scama de mătase: Nu, n'am aiurat. Am glumit... 
Este adevărat că la festivele Romanilor creerii de 
struţ erau foarte căutaţi... Eu am fost pe capul unui 
clown. Clownul râde şi când e trist. Eu am fost 
tristă şi am vrut să vă fac să râdeţi. Struţul să nu 


se supere, am glumit fără răutate... Ah!... mă înă- 
buş! mă pierd! 'Ţineţi minte... învăţătura... Buda... 
Brahma... milă... bunătate.. multă milă... Aht... 


Scama de cânepă: Săraca, ce bine i-ar prinde o 
pală de vânt! Ne-ar mai mişca puţin din loc şi pe 
noi şi ar ajunge şi la ea şi... ar... da.. ce e.. ast..ta? 

(Ultimele silabe sunt spuse de pe podeaua turnu- 
leului, căci o prăjină repezită de după un acoperiş 
vecin, a dărâmat, dintr'o pisi cuibul care zace 
risipit). 

Scama de vată: Asta este că un copil fără inimă 
a zdrobit un cuib în care tocmai atunci un gunoiaş 
nemernic a adormit de veci, aiurând despre bună- 
tate şi milă. 

Să ne luăm ră...mas... 


bun fra... (Tace înhăţat de 


„ măturoiul unui rândaş venit să strângă gunoiul fă- 


cut de rămăşiţele cuibului). 
(Sfârşit) 
——— = Kk. 


PAG. 12. 


„DIMINEAŢA COPIILOR” 


£ n morar tânăr şi`särac văzu într'o zi că pe 
apa morii venea un măr ce părea „copt şi a- 

vea înfăţişare bună. Morarul îl” prinse şi 

muşcă dintr'insul, vrând să-l mănânce. De 

odată însă se opri, gândindu-se că vroise 

să-şi insuşească un lucru străin. Işi încuie îndată 
moara şi porni întru căutarea stăpânului acelui măr. 
„Il voiu găsi şi-i voiu cere iertare că i-am muş- 
cat mărul fără să-l întreb”. Aşa îşi zise tânărul 
morar şi după ce umblă trei zile şi trei nopţi, 
fără să stea şi să se odihnească, în ziua a patra 


sosi la o grădină unde văzu mai mulţi meri în 


cărcați cu mere la fel cu mărul muşcat. Şezu jos 
la umbra merilor acelora, când iată că veni şi stă- 
pânul grădinei. 

„Ce cauţi în grădina mea?” îl. întrebă el. 

— „Am venit să- -i cer iertare că am muşcat fără 
voia ta mărul acesta”, îi răspunse morarul, lămurin- 
du-i cum de mărul cu pricina fusese -adus de apa 
morii; 

— „Nu, nu te iert!” îi- grăi aspru stăpânul gră- 
dinei. 

Morarul îi intoarse vorba zicându-i: „Să ştii că 
nu mă duc de aicea şi nu mănânc şi nu beau până 
ce nu capăt iertare din partea ta”. 

Stăpânul grădinei intră în casă — o casă mare 
şi frumoasă, — iar tânărul morar nu se mişcă din 
locul în care şezuse. 

„Dar până când ai de gând să stai la mine?” 
îl întrebă a doua zi stăpânul grădinei. 

— „Până mă ierţi sau până ce vine Moartea şi 
mă ia de aicea”, îi zise morarul. 


Stăpânul grădinei stătu puţin pe gânduri şi după 
aceea grăi din nou în felulxurmător: „Amo fiică 
în vărsta de măritat, dar e oarbă, e mută, e surtă, 
e ciungă de amândouă mâinile şi n'are nici picioare. 
Dacă o iei de nevastă, te iert pentru mărul ce-ai muş- 
cat. Altfel nu e chip să capeţi iertare din parte-mi”. 

— „O iau!” strigă tânărul morar sărind în sus. 
„O iau şi Mc orice, numai şi numai să. ştiu că mi 
s'a iertat greşeala săvârşită”. 

Stăpânul grădinei îl duse atunci pe morar în casă, 
chemă oaspeţi şi nuntaşi din toate părţile şi se porni 
o nuntă şi o petrecere mare. Numai mireasa nu îu 
adusă, ca să fie văzută de mire şi de nuntaşi. ° 

Când se înoptă, socrul îl luă pe ginere de mână şi 
arătându-i o odaie ce era mai în fundul casei, îi zise: 

„Intră în odaia aceea, căci acolo e mireasa” 

Tânărul morar intră, dar eşi numai decât după 
stăpânul grădinei şi-i strigă: „Tată socru, te-ai. in- 
şelat, m'ai dus într'o odaie unde stă o fată care are 
şi ochi şi mâini şi picioare şi nu e nici mută, nici 
surdă şi al cărei singur cusur e că o a doua ca 
dânsa nu se găseşte în lume, atâta este de fru- 
moasă”. 

Stăpânul grădinei zâmbi şi-i zise: „Nu ştiu dacă 
este frumoasă aşa precum spui, ştiu numai atât 
tă ea e fiică-mea şi că eu n'am altă fată. Pe această 
fată ţi-o dau de nevastă ţie care ai dovedit că eşti 
un om aşa de cinstit şi de Dumnezeu temător. 
Să ştii că e pe deplin sănătoasă şi că. nu-i lipseşte 


mimic. Ţi-am spus că e oarbă, pentrucă până acum 


privirile ei nu s'au oprit asupra vr'unei nedreptăţi; 
ciungă, pentrucă mâna ei ma săvârşit nici o faptă 


„DIMINEAȚA COPIILOR" 


rea; oloagă, -pentrucă n'a umblat pe drumurile ră- 
tăcirei şi ale nenorotirei. Şi ţi-am mai -zis că e 
mută, deoarece din gura ei n'a eşit până acum o 
vorbă rea şi de clevetire”. 

Morarul cel tânăr şi cinstit nu mai putea de bu- 
curie la auzul cuvintelor acestora. 

Dar stăpânul grădinei mai făcu ceva. O chemă pe 
tiică-sa, care strălucea ca luna printre stele, îi puse 


mâna ei intr'aceea a morarului şi după ce-i bine- 
cuvântă, le zise: „Până acum am avut un singur 
copil, de azi incolo am doi copii, cari vor-sta aicea 


cu mine până ce eu închid ochii şi mă duc de pe lu-. 


mea aceasta şi cari îmi vor moşteni apoi toată a- 
verea”, 
Ali Baba 


ŞTIRI 


Din planeta Marte vine 

stirea, că un milionar 

A comandat la noi ìn țară 
Cinci vagoane de Suchard”. 
XII — a 


PAG. 13. 


Deştept, dar nu tocmai cinstit 


Un om bătrân şi bogat, dar totdeodată foarte 
sgârcit avea uh singur servitor pe care îl întrebuința 
şi ca bucătar şi ca grădinar, ba îl mai punea să 
facă şi pe croitorul, cârpindu-i şi întorcându- -i hai- 
nele în toate felurile. 


Intr'o seară sgârcitul acesta se întoarse târziu. 


acasă şi-l găsi pe servitor, stând la masă şi mân- 
când un peşte fript. 

„Să-ţi fie de bine!” îi zise sgârcitul în bătaie 
de joc, adăugând: „la te scoală şi pune masa şi 
pentru mine, că nu mai pot de foame”. 

— Vai, boerule, nu e cu putinţă! Pisica a mâncat 
porţia d-voastră”.  * 

— Cum aşa? 

— Să vedeţi, boerule, răspunse deşteptul, dar 
puţin cinstitul servitor. Cumpărasem din piaţă doi 

peşti: unul mare pentru d-voastră şi unul mic pen- 
tru mine. Pisica însă care nu e proastă, ma vrut 
nici să se uite la peştele cel mic, ci l-a furat şi 
l-a mâncat pe cel mare. După aceea m'am apucat 
şi eu să-mi mănânc peşte meu”. 

Dacă-i aşa, dece nu mi-ai păstrat peştele cel 
mic? îi strigă supărat stăpânul său. 

Conaşyle, boerule, grăi servitorul, eu sunt om 
cu creştere bună şi ştiu că niciodată nu trebue să-i 
laşi stăpânului porţia cea mică de mâncare. 

——— ocn 


— Imgeraşule, îi zice unui copil un domn venit 
în vizită, ţi-am adus bomboane, şi am să ţi-le dau 
când plec. 

Copilul. — Bine, domnule, dă-mi-le: numaidecât, 
şi poţi pleca. 


k*k 
Mama. — Mario, ai impărțit pachetul de cio- 
colată cu fratele tău? 
Maria. — Da mamă, eu am mâncat ciocolata ŞI 


lui i-am dat hârtiile, pentrucă lui îi place să d- 
tească. 
Trimise de Sava Ivanof-Brăila 


Cu numărul de faţă se încheie frumoasa povestire 
„intrun cuib de rândunică“ scrisă anume pentru 
ciittorii „Dimineţii Copiilor“ de distinsa și talentata 
scriitoare d-na Elena Farago. In curând vom da ci- 
titorilor noştri un roman de care suntem convinşi că 
vor fi pe deplin mulțum'ţi. Până atunci vřoim să pu- 
blicăm două sau trei povești spaniole mai lungi de- 
cât poveştile ce publicăm de obiceiu, “iar de o fru- 
musețe care va fermeca pe cititori. Din cauza lun- 
gimei, povestea nu va putea apare intrun singur 
număr. Așa dar, cu începerea numărului viitor citiţi, 
între altele, și minunatele povești spaniole dintre cari 
cea dintâiu va purta titlul de „Mâna Neagră“. 


PAG. 12 


CAOTICO ICCC GOTIO COTO NECIO GIOCO TIO GIOGIOGIC GIOGIOGISGIE 


PAGINA DISTRACTIVA 


NUGIOGICGCOCOCIOTIE COICO TCCAC OCOC COTTI ICCC AO TOTO TOTON 


TRETO Tes 


IPAE PAT Tee 


„DImNEAȚ A COPIILOR” 
\ 


Rezultatul concursului lunar No. 3 


I. Joc muzical: 


DESLEGĂRILE JOCURILOR 


III. Joc rombic 


RICHARD WAGNER 


ÎI. Joc proverb: 


RĂU FACI, RĂU GĂSEŞTI 


Au deslegat trei jocuri din con- 
cursul lunar No. 3 următorii cititori 
din: 


CAPITALA: * 


Beatrice şi Fify Rabinovici, Manole 
I. CŒ: Cohn, Paul Calef, Nedelcu G. 
Aurelia, Benedict  Horierca, Marcis 
Penchas, Klainmann Adela, Louise Li- 
vian, Bella Schor, Irina Fronescu, Io- 
nescu T. Grigore, Andrei Ştefan, Eu- 
gene Dosogne, Otto Feltz, Costel Chir- 
culescu, Silvian Solomon, Chirculescu 
pidu. Frida Spielgelmann, Petrescu Gh. 
oan, Carol Sommer, Paul I. Scorţescu, 
Carol şi Tina Moscovici, Şmilovici De- 
bora, Elvira şi Constantin Macedon, 
Micheline Delage, Clara şi Simon A- 
gär, Mihail V. Popescu, Jacques Wein- 
traub, Lydia Cohen, Iordache D. Ilie, 
Nutnie; Bébé, Dida, Miri Donnenfeld, 
Clara Blum, Iosef —Joji Weintraub, 
Rosenblatt Sylvia, Sylvia Reiter, Sche- 
lly Finkels, Vasilescu Gh. Gheorghe, 
Dorina Braunştein, Heller Octavian, 
Mircea- Reis şi Virgiliu Eckştein Po- 
pescu Aurel, Maria Stănescu, Ionel şi 
Vena Iliescu, Edy Gruber, Abramovici 
Sotomon, Lelia Krebes, Codita I. Ni- 
coiae, Mircea I. Agapiu, Ştefanie şi 
Irina Perlmann, Paula Sternbach, E- 
lena şi Jenica D. Theodorescu, Cla- 
rice Tennenbaum, Marioara şi Lenuţa 
Soghior, Georgeta Al. Chiritzescu, Ma- 
rinescu A. Ghe. Samy Gross, Adrian 
Gh. Tudor, Ionescu Alexandru, Mar- 
cela Hermann, Dragomir Eleonora, 
Mendelsohn B., Lucasievici V. Aure- 
lian, Lucasievici V. Teodor, Elena Jo- 
jea, Elenuța Alexandrescu, 
rescu şi Gică: 4Aonescu, M.. Grünberg, 
Victor Alexandrescu, Richard Lieblich, 
Titu Fiertel, Peligrad Ilie, Găinaru 
Teodora, Marioara Feldioreanu, Sop- 
hia Schvartz, Maly Herşcovici, Isidor 
şi Sylvia Aron, Ionescu F. Vasile, Ro- 
bert Cismek, Stroescu Th. Alexe Beno 
Schlesinger, Tanţy şi Tică Frăţilă, Lu- 


Jon Flo-" 


DESLEGĂTORII JOCURILOR 


cian A. Şalu, Grigore Alexandrescu Aron 
M. Grassiany Nina şi Ionel Iotici, Ru- 
bin M. Levy, Theodora Ioseph, Sara 
Goldenberg, Elsa Göring, Grünberg, 
Carola, Cristescu Lena, Calmanovici N. 
Cerina Corbu, I. Geantă, Hlexandru 
Petrescu, "Şihman M. Terner, Mircea 
Chelaru, Simon H. Cohn, 
B. Marian, L&belsohn Hermann,, Te- 
nny, Steinberg, Jeny şi Masciu Sil- 
vian, Blumen eld Pascu şi Mişu Dinu- 
lescu, Popp G. Corneliu, Fanny Mihăi- 
lescu, Popescu Artur, Mimi Th. Ro- 
galski, Mircea şi Victor Rădulescu, 
Bogdan  D-tru, Neumann şi Adolf 
Nuşelovici, Lică şi Tity  Costoly, 
Schuldman Mimi, Leon Leibovici, Ră- 
dulescu Maria, Iorgulescu V. Constan- 
tin, Jean Lăzărescu, B. Socianu, Mi- 
hail Dogor, Arvay Alexandru, Ionel 
Bălan, Petrescu I. Paul şi Traian, Be- 
no Blasbalg, Isidor şi Max Abramovici, 
Norbert J. Gibson, Ettinger Florica, 
Elenuţa Grideanu, Leom Calmanovici, 
Dumitru Radu, Ileana Zissu, Jeny şi 
Gabriela Bonim, Mircea Paulescu, C. 
Georgescu, Totin Pascu, Henry Perl- 
mann, Gh. Iosifescu, Ioseph Marcus 
Florica Weinştein, Gheorghiu A. Geor- 
ge, Banu L. Lascăr, D-trescu C-tin, 
Constantinescu E. Venera, Tâmplaru 
C. Gheorghe, Sybila, Ochs, Dumitriu 
Liliana, Calimestu G. loan, Afrodita 
Zarzaropol Ignatz şi Amalia Steinberg, 
Sylviu Hirsch, D. Belimace, Eugeniu 
Sevilian, Jean Weitmann, Gh. şi T. 
Scribeanu, Titu Alboleanu, Dumitru Ti- 
cu'escu, Einhorn Adolf, Soviany M. 
Sofia, Evelina şi Solomon Ehrlich, A. 
nutza Herşcovici, Lola şi Armand 

Goldştein, Jeana Michelson, Costescu, 
I. Nicolae, Costescu I. Virgiliu. Preaţă 
D. Ion, Narcis şi Nelly Penchas, I. 
Hauster, Zaharia Eugenia, Nelly şi 
Aurel Pärcăläbescu,* Mişu Segall, Ale- 
xandru Lăzărescu, Eugenia Amuday, Au 
rel Marin, Radu Petrescu, Ella Fro- 
nescu, Iosef şi Rozica Herşcovici, Şte- 
fan C. Vitat, Eugen C. Chinola, Aure- 


M 
RE 
MEX 
N I 
c 


Alexandru 


vid, Niculescu D. 


- 


f 

lia Colin, Dinu Negreanu, Duţu Rap- 
paors, Aurel şi Jean Schuller, Redite 

ornstein, Ştefănescu V. Marin şi Au- 
rel, Aurel şi Lucica Ionescu, Singer 
Sara, Petrescu I. loan, Ştefănescu Con- 
stantin, Am. E. Ricanul, Anie Berles- 
cu, Ioan Al. Tudor, Maria-Elena 
G. Coandă, Lelia Krebs, Mica Lola, 
Cohn Jacques, Ionescu Grigore, Radu 
Nicolae Pancu, Marcus Ignatz, Quirin 
Robachi, Alex. I. Schnirer, Edgar Bu- 
nel, Podeanu D. Gheorghe, Nicu Mi- 
halcea, Vintilescu T. Nicolae, Ana Da- 
Maria, Gartenberq 
Alfons, Malvina Lazarovici, Maximi- 
lian Gottlieb, Gheorghe, Niculae şi loan 
Şt. Lăzărescu. 


Au deslegat două jocuri din con- 
er sf lunar No. 3 următorii cititori 
n: 


CAPITALA 


Sergiu D. Marinescu, Luca C. Stoica, 
Jenny şt Maxim Sylvian, Lică Leibo- 
vici, Mimy Dumitrescu, Armand Feltz, 
Nineta Nieulescu, Rafael şi Joseta Mos 
covici, Felicia Weisberg, Scorţescu Ste- 
lianŞ, Elena Bolaci, e Ninette Rechen- 
berg, Preda Elena, Toescu V. Crişar: 
Elena Frăţilă, Călinescu Niculina, Her- 
lan Ronenzi eg Maly şi Benedict Svarţ, 
Heinrich şi Elias Reiter, Liza Edel- 
ştein, Georgescu I. Alexandrina, Bian- 
ca Einştein, Alexandru: Albert, Bern- 
hrd Leibovici, Bărbulescu I. Mihail, 
Pandelea C-tin Nicu, Ionel Cristescu, 
Sonia Camermann, Pop Gabriela şi Mi- 
hail, Vâlsan I. Petre, Fany Kranzdorf, 
Marieta Alevra, Emil M. Heskia, 
Georgeta Grigorescu, Ionel Georgescu, 
Naftaly şi Rebeca Haimovici, Golden- 
berg Eduard, Aurel Jäger, -Horovitz, 
Iosef, Mărgăritescu Milan, M. Ionescu, 
Maria Slăvescu, Rica Strulovici, Tetty 
şi Hania Penchas, Margarita Askenasy' 
Clara Leibovici, Melanie Campus, El- 
vira Lobel, D. Marcus, Jeanna Zoller, 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


Isac, Rebeca şi Marcel Orenştein,. Ca- 
rol Weltmann, Nicu Heilpern, Her- 
man Halpern, Georgescu Aurel,, Herş- 
covici Aron, Harth Lupu, Săbăreanu 
D. Maria, 'Robert Schlesinger, ` Banu 
N. “Constantin, Nicolescu St. Constan- * 
tin, Jeana Schwarţenberg, Stecoza P. 
Ioan, Leon şi Maria Merovici, Cici şi 
Dora Mayersohn, Augustin şi Venera 
Popescu, Popescu G. Maria, Mircea 
şi Luiza Luţă, Elena Mossu şi Euge- 
nia Nicolau, Nisim Solomon, Eftimia 
P. Cica, Mircea Luţă, Manolescu V. 
Nicu, Focşaner Sofica, Teodor Ionescu, 
Ecaterina Moteţ, Adolf Golf, Iancu I. 
Silvia, Vasile C. Tomescu, Nurenberg 
S. Blumenfeld M.. Issi,  Mbntaurani 
Emma, Domnica Dincă, Samuel A, A- 
lexandru, Gaţu I. Petre, Florica Ber- 
ger, Aita Marietta, Dragomir T.” Şte- 
fan, Elena şi Georgetta Melich, M. 
Cristescu, Constanța Gregorian, Ed- 
mond Pistiner, Ionel Wittner. I. Moru 
zi, A. şi N. Vermont, Coca Ardeleanu 
Victor Scărlătescu, Negri A. Sandu, 


Au deslegat un joc din concursul 
lunar No. 3 următorii cititori din: 


CAPITALA 


I. M. Cristescu, Angela Ipcar, Si- 
donia şi Ella C. Gartenberg, Dragomir 
T. Gheorghe, Susete şi Fernando Cauly 
Zigmund Axelrad, Elise Goldenberg, 
Ecat. Albulescu, Sergiu Bischoff, E= 
lena Reischer, Paul V isman, Raşela, 
Dida şi Manase Schţager, Enciulescu 
Dumitru, I. V. Vâlceanu, Iliescu Isi- 
“dor, Riri Goldştein, Renn6e Horodens- 
ki, Carola Finkelştein, Ferman Carol, 
Florica Haralambie, Schwartz Ida, Io- 
nescu A. Elena, A. Iliescu, Isidor Rei 
n6r, Hodoronski şi Tuly Finkelştein, 
Blanche Ebner, Finkelstein Mily, Vian 
Lică, Elena, Irina, Tezi Cristescu, Cra- 
ja L. Paul, Luiza Leon, M. Blument- 
al, Manole I. Marin, Iliescu Ianọ, 
Elena Hopârteanu, Samuel Schachter, , 
Mateescu Alexandru, Mircescu Atanase 
Elsa Paulman, Jose Esra, Diamandescu 
Lucian, Pincu Leopold, Ferman Carol, 


Au deslegat trei jocuri din con- 


cunno lunar No. 3 următor i cititori 
n: 


PROVINCIE 


ARGEŞ: Barbu T. Virgiliu. 

AZUGA: Marioara Răduţă. 

BUZEU: Mimy Rădulescu, Emil Mi- 
halcea, Tintorescu V. Victoria, Sofia 
Colonel Serghiescu, Fany Ursea, Gri- 
gore “Theodorescu. 

BOTOŞANI: Alexandru Kindler, V>? 
Gheorghiu, Herman S. Negreanu, San- 
du BIomerteld, Ovidiu D. Petcu, Do- 
rina Eug. Dimitriu, Siferman Saul, 
Dăscălescu C. - Constantin, Maxim V: 
Nicolai, Prisnea I. Constantin, Dimi- 
tri Crişichi, Albert Gross, Garbiş şi 
Isabela Arachelian, Crischi, Dumitru şi 


a 


Margareta, Amaradei D. Conu, Berluţa 
şi Goldiţa Auslander. 

BRAILA: Leibovici Vilhelm, Isac I. 
Iosefsohn, Eustathos - Falchides, Ca- 
rol Glaser, lancu S. Iancu, Cotariu, 
Jean, Eugen Wagner, Rădulescu Toma, 
Spiridon, Vultepsis, Frida E m peat Lu 
pascuf C., Nicu şi Ana topol, 
Negulescu S. Nicolae, ape man, 
Haeszra, Ghişman Maica, Viz G. 
Ion, Devy Schwartz, S. Mănescu, Thie- 
rer Dorothea şi Estrella, I. Cuşmaru, 

BRAŞOV: Ioan St. loan. .. - 

BARLAD: Tache Roşu şi Groper Da 
vid, Carol Uşer. 

BALACIU: Aristotel A. Filip. 

sia AIE Isac Sol 

M. . Rosentuler, Raia cherman. 

"BA ZARGIC h. Petcoff, Alexandru 
Cojan, ' 

BOLGRAD: 6 Ghindestuler. 

BUDACHE: Elvira Lefter. 

BACAU: I. Druker, M. Buşciov. 

BURDUJENI: Carol-şi Marcu Ru- 
ckenştein. 

BALCIC: Lăzărică Leescu, Constan- 
tin Mag iari, 

BORGA: Iosif Ijisk escu. 

BROŞTENI; Sofia Ciuta. 

BAICOI: Mircea I. Moisescu. 

BARCA (Fălticeni): Gh. Chiperi. ` 

CHIŞINAU: S. Berşanski, Maria Sa- 
nielevici. 

CRAIOVA: Marieta .şi Stela Mari- 


nescu, Georges S. Roşca, Nae Balaci, 


„Constantinescu Ana, >B- M. Moisescu, 
Ştefănescu C. Nicolae, Milly şi Carol 
Zell, Creangă Ştefan, Ionel Ramună, 
Triculescu R. Ioan, Enescu I. Niculae 
Calea Ion, Teodora şi Sylvia Bucur, 
Paul Brădişteanu, Alisa şi Eufrosina 
Rădulescu, Mady Ritscher, Toma şi/10- 
nel L. Iliescu, Paul Enescu, Dora Da- 
miaroff, Petrişor Dumitrescu, Grigore 
I. Corâciu, Giculescu, Rădulescu, M. 
Ciocâlteu, Constanţa “Niculescu, Pău- 
mescu Z. Hurel. 

“CURTEA DE ARGEŞ: Coca Feld- 
Stelis” 

CONSTANȚA: Magdalena 
Gogu Demetrian, Şoşoiu Dumitru, 


Botrea, 
Fial- 


covski. A, Josif, Jancu M. Petre, Tă- 


năsescu Gh. M., Rothlander, Florian 
\ Constantinescu, Emilia G. Boldea, 

COM. CCN TA (Ilfov): Iones- 
cu. Victoria. 


CORABIA: M. Şoimulescu, Alex. 
Cascu, M: Stanescu, N. Marinescu, H. 
Gavri lescu. 


GARA CIOCANEŞTI (Ilie); Con- 
stantin. 

CAMPINA: Const. P. Horea, Manea 
P. Ioan, Nicuşor Slavu: 

CARACAL: Const. C. Serafim. 
CLUJ: Valeria Puia Magda, Magda- 
lena şi Vasile Pârnăyeanu, Dorina 
Tofan. 

CERNAUŢI: Silviu Ignatescu. 
„CALAFAT: loan: 1.- Drăgulescu. 

CIORANI (Prahova): Elena M, Do- 
brescu. 

*DOROHOI: Renée Colm, Horia Ca- 


| 
n, Mayer Brei- - 


PAG. 15 


mil Ionescu, Leibovici Bena, Leibovici, 
Samuiel, Saly Vuşiu, Leon şi Adolf 
Marcovici. 
DAMBOVIŢA: Ionel I. lacobescu. 
DEVA: Igne Gheorghe, Marica I. 


Hotnog. 
DOLJ: Eug en Petrovici, Băbeanu T3 
Paul, Mihăilă M.e» Nicolae. 
FOCŞANI: Mady Văleanu. 
FAGARAŞ :Avram Vasile, M 
ta Artinian, Ionel Giurca, Pavel | 


eth. 
"FALCIU: Virgiliu şi Aglaia Popa, Es 
tera Silberman. $ 
GRIVIȚA: Ana ‘Avramescu. 
GARBOVA (Ialomiţa): Lorica Iliescu. 
GIURGIU: Ionescu Lucreția. 
GALAŢI: Stoian Leonida, Rosent- 
hal A. Osias, Moise Messianu, Savin 
I. Constantin, Mircea Petrescu-Dâmbo- 
viţa, Landra Palade, Lothar Braunştein, 
Villy Gaspard, Iolanda, Isabela Rossen, 
A. Glauer/ Marcel Ciuntu, dea Ablas, 
Fritz Falk, Salo Kisler, B. Schapira, 
Herman Bresteşcher, Isac Feldman, 
sac Bercovici, Leopold Ghinsberg, Nes- 
tor Teich, Radu P. luster, Bulgarow 
M. Vladimir, S. Herşcovici, I. Arono- 


- 
= 


E 


- 


va, Traian |. Şerban, Mira Han, Mar- 


1]. Silberştein. 
HARLAU: HA. G. j) Cordäneanu - 


ați. 
IL TEU (Arad): Atanase Marcu. 
IAŞI: Thirer N. Savel, -Henry Bril 
Croitoru Ilie, Marcela Füred, Fişler 
David, Goldenberg Isac, Haimovici 
Leiba, Frații Gheorghe şi Alexandru 
Popovici, Nusem Herşcovici, Haim Be- 
ral, Lonciu Areşteanu, Samoil şi Adolf 
Alter. 

CEY (Prahova): eR. 


9 HAILENI: Iancu  Şaier. 
MOGOŞOAIA: Gh. Alex, Stoiciu. 
MOINEŞTI: H. Grunberg. 
ORHEI: Mircea M. Coteanu. 
OCNIŢA (Vâlcea): C. Drossu. 
OLTENIŢA: Ida şi Didi Colonel Bil- 
ciurescu. 
ORADEA-MARE: Marioara Ale- 
xandru, Ecaterina Costin şi Alexandru 


Barna. . 

ODOBEŞTI: Benedict 
Goldsfarb. 

PIATRA-NEAMŢ: Rica Solomon, 
befe şi Marta Thaller, Sises _Fein- 
go 

PLOEŞTI: Ioel fetei vap St. 
Mihail, Ionel S. Andreescu, St. V. Na- 
eit Popescu T. Elena, Botea D. Con- 

ntin, Iie G, Vasilescu, Lilly Mosco- 
Marinette Dinculescu, Mişu V. 
e Olga şi Mircea V. Bălan, Gh. 


Săvulescu, jela Necula, Curcă S. 
Mircea Grigore, Stela Stănescu, Eu- 


viitor). 


Fra 


Râpeanu 


Siderose şi 


“genia Cojocaru. 


“ (Continuare în No. 
= 


In numărul viitor al revistei vom 
publica şi premianţii cari au eşit la 


' sorţi. De “asemeni, un nou şi foarte 


interesant concurs. 


PAG. 16 „DIMINEAȚA COPIILORY 


„CUM ŞOARECII SPERIE O PISICA 


Pichi şi Chichi, doi şoricei deştepţi, găsind o cutie cu văpsea, se gândesc să joace o farsă 
lui Pisu Cotoievici. 


... Dar îşi lasă cozile- afară. Vine Pisu Cotoievici și se sperie grozav, crezând că e cine ştie 
ce dihanie. i 


DIMINEATA 


REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ 
Dinecroa: N. BATZARIA 


ýti. Yi RS | 


GA 4 


Citiţi povestea în pag. 7. PREŢUL 4 LEI 


DEA 


Märul discordiei 


„Ce este sau ce a fost acest „măr al discordiei”, 
pe care îl întâlnesc în diferite cărți şi aud chiar vor- 
birdu-se de dânsul?” Aşa ne întreabă un cititor. 

Răspundem foarte pe scurt, fiindcă întreaga po- 
veste e cam lungă şi o vom spune, poate, altădată. 

La un ospăț al zeilor (vedeţi că subiectul este mi- 
tologic) de pe muntele Olimp, Eris, zeiţa Discordiei, 
aruncă un măr de aur pe care scrisese cuvintele: 
„Celei mai frumoase zeițe”. Atunci Junona, Minerva 
şi Venus, cele trei zeițe mai însemnate, se luară 
la ceartă spunând fiecare dintr'ânsele că al ei este 
mărul, fiindcă ea este cea mai frumoasă. Deci, din 
cauza acestui măr se ivi neînțelegere şi discordie în- 
tre Zeiţe. De aceea îi s'a zis „mărul discordiei.” 


——— 


Judecata lui Paris 
(Lui Pâris cu accentul pe a). Nefiind cu putinţă să 


se înţeleagă, cele trei zeițe se duseră- din porunca: 


lui Zeus (Jupiter), care era cel mai mare zeu, ca să 
fie judecate de către Paris, fiul regelui Priam al ce- 
tăţii Troia. Paris trebuia să dea mărul aceleia pe care 
el ar fi socotit-o cea mai frumoasă. lar Paris îl dete 
zeiţei Venus despre care cei vechi îşi închipuiau (căci 
zeii şi zeițele nici mau existat vreodată) că este 
zeiţa” Frumuseţii. Din cauza aceasta îşi atrase mânia 
celorlalte două zeițe. 


De unde e sarea ? 


Sarea se scoate din ocne şi România noastră este 
ţara care are cele mai mari ocne din lume. Insă, 
afară de sarea din ocne, mai este şi sarea ce se 
scoate din mare. Sunt oare în fundul mărei ceva 
ocne, ceva puțuri cu sare? Marea de unde gă- 
seşte sare? Aşa ne întreabă un cititor. 


Răspundem: In mare nu sunt nici 'un fel de ocne 


E TOATE 9 AMESTECATE 


sau puțuri. Marea m'are sare, ci sarea ei este tot sare ` 


de uscat şi i-o duc mărei râurile cari se varsă în- 
tr'ânsa. De sigur, nu-i duc câte multă, dar mau în- 
ceput de ieri, de alaltăieri. Sunt milioane şi mili- 
oane de ani de când se varsă râurile în mare. De 
atunci şi până astăzi şi până când va fi pământul îi 
vor duce mărei mereu câte puţină sare. . 


„DIMINEAŢ A COPIILOR 


` 


„Vecinii mei“ 


Acesta a fost titlul unei bucăți publicate în nu: 
mărul 85 al revistei noastre. Autorul ei, tânărul 
Aurel Lambrino dela Iaşi, este, pe cât ştim, elev 
în cursul inferior al unui liceu de acolo. Ei bine, 
dacă va continua să 'studieze, dacă printr'o muncă 
susținută îşi va însuşi o cultură solidă şi sistema- 
tică, peste câţiva ani va ajunge un scriitor de va- 
loare. E o profeție pe care o facem cu toată bucu- 
ria, dar şi cu toată siguranţa, bazându-ne, pentru 
aceasta, pe măestria cu care scrie încă de pe a- 
cum tânărul nostru colaborator. 

Ce e cu Haplea, Sosoiu, Miţu Miţişor, 
Dorel, etc.? 


Sunt întrebări cari ni le fac cam des cititorii noş- 
tri. Răspundem: Haplea a trebuit să cedeze pentru 
câtăva vreme locul iubitului său fiu Hăplişor. Deci, 
trebue să aşteptăm sfârşitul aventurilor -lui Hăp- 
lişor, pentru ca să-l vedem din nou pe Haplea la 
locul ce şi-l avea încă dela începutul revistei. Până 
atunci însă, tot îl întâlnim la revistă, dar în bucăţi 
în proză. | 

Acelaş lucru şi despre: Sosoiu Sosolici şi Miţu 
Miţişor, al căror loc a fost de asemenea ocupat de 
Hăplişor. Cât despre Dorel, şi Azorel, credem că 
ciitorii s'au cam săturat de dânşii. 


Ce este Halimaua 
Căreia îi mai zice şi „O mie şi una de nopți‘, 


Este o minunată colecţie de poveşti persane şi 
arabe. lată cum s'a făcut legătura: dintre ele: 

Impăratul. Persiei Sehriiar, care era un tiran groaz- 
nic îşi omoară soțiile a doua zi după căsătorie, 
până ce veni şi rândul frumoasei Șeherazade, fiica 
marelui-vizir. “Ştia şi dânsa soarta ce © aşteaptă. 
Incepu însă seara o poveste frumoasă pe care nu 
o- termină până în zori. Impăratul, curios să afle 
sfârşitul, îi cruţă viaţa până a doua zi. In seara ur- 
mătoare Şeherazade isprăvi povestea din ajun, dar 
începu numai decât alta, pe care o lăsă neterminată 
până ce se lumină de zi. Impăratul vroi să afle 
şi sfârşitul acestei poveşti, aşa că amână din nou 
omorirea soţiei sale. Lucrul acesta se repetă o mie 
şi una de nopţi la rând, la sfârşitul cărora Şehe- 
razade scăpă cu viaţă. ' 


Atelierele „ADEVERUL" S. A. 


e Me 


„DIMINEAȚA COPIILORE 


J) į 


EEA 


DiMINER TE 


PAG: 3. 


(sie -! 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA : 
/ BUCUREȘTI, — STRADA SĂRINDAR 9-11 BUCUREŞTI. — TELEFON 6/57 


ABONAMENTE: UN AN 150 LEI 
ŞASE LUNI 80 „ 
11 OCTOMBRIE 1925 


UN NUMĂR 4 LEI 
IN STRĂINATATE DUBLU r 
Manuscrisele nepublicate nu se inapolazà 


Croitorul în lună 


Un croitor murise, lucru care se mai întâmplă şi 


celor ce nu sunt croitori. După ce a murit, croitorul! 


care în viaţă fusese om vesel şi glumeţ, şi-a pus 
într'o traistă sculele sale şi a pornit-o spre lumea 
cealaltă. 

Insă, nu ştiu cum făcu că se rătăci în înălțimile 
cereşti şi în loc să nimerească la rai, precum îşi pu- 
sese în gând, nimeri tocmai în lună. 


„Bine că ai venit, îi zise luna, aveam mare ne- 
voe de dumneata. la-mi măsura şi fă-mi o haină mai 
groasă, căci deger de frig în zilele şi mai cu seamă 
în nopţile de iarnă”. 


Croitorul n'avu încotro şi îi luă măsura. Luna a- 
vea pe atunci o cocoaşă destul de mare în spate, pe 
când în faţă burta îi era slabă şi subţire de tot. 
Cu toate acestea, croitorul, care fusese pe pământ 
un meşter destul de iscusit, i-o făcu haina aşa că 
lunei îi căzu de minune. 


li căzu în ziua aceea, nu însă şi în zilele şi nop- 
tile următoare. Zi cu zi luna se umfla, se îngrăşa, 
burta. îi devenea mai groasă, iar haina din ce în ce 
mai îngustă. Aceasta îi dădu croitorului foarte mult 
de furcă. Haina trebuia desfăcută, lărgită. Dar ce te 
faci că până o potrivea într'un fel, adică după mă- 
sura lunei din ziua aceea, a doua zi trebuia să în- 
ceapă din nou, stricând tot ce făcuse în ajun, căci 
peste noapte luna se umflase şi se îngrăşase şi 
mai mult. 

A In sfârşit, într'o noapte luna deveni grasă cum nu 
se mai putea. Era toată rotundă, iar oamenii de 
pe pământ îi ziceau că e „lună plină”. 

Şi nenorocitul de croitor care nu mai avea o clipă 
de odihnă trebui să lărgească în aceiaşi măsură şi 
haina ce o făcuse lunei. Acum credea. că nu mai are 
ceva de făcut şi că, prin urmare, luna o să-i dea 
voe să o şteargă de acolo. 

Dar, ţi-ai găsit! Acum se întâmplă pentru bietul 
om altă nenorocire: luna începu din nou să slăbească 


de Vasile Stănoiu 


şi să se micşoreze! Aşa dar-şi haina trebuia din nou 
făcată şi îngustată. 


Luna însă slăbea şi se micşora cu fiecare zi şi 


cu fiecare noapte, aşa că meşterul nostru trebuia 
mereu să o desfacă şi să o îngusteze blestemata 
aceea de haină. ` 

A mers aşa cu îngustatul trei săptămâni în cap, 
până când într'o noapte luna se culcă să doarmă în- 
trun pat de nour şi nu eşi să-şi facă pe cer plim- 
barea sa obişnuită. Croitorul căruia îi era lehamite şi 
de lună şi mai ales de atâta muncă la care fusese 
pus, se folosi de acest somn al lunei şi o şterse en- 
glezeşte încotro îi vedeau ochii. 

Nu ştiu dacă a nimerit la rai sau la iad. Ştiu nu- 
mai că pe la lună n’a dat nici el, nici vreun altul 
din breasla lui. ; 

——— coc kee 


Lan de grâu 


Numai plouă şi e soare 
Pe cer nu e nici-un nor. 
Din cel lan- cu grâu apare 
Curcubeul tricolor... 


Ah! ce viață, ce mireasmă 
Ne dă grâul câmpului! 
Picuri lucii de aiasmă 
Râd în floarea spicului... 
Raze calde de lumină 
Peste floricele fug 

lară ele se alină 

Urând anul cu belşug... 


Lan de aur, lan de spice 
De la margine de sat! 
Tot Românul e ferice 
Când te vede așa bogat... 
Petru A. Basiliu 


—— co LI ——— 


„DIMINEAȚA COPIILOR? 


$ 


p NN Z- 


j 
| 


— Poveste populară sârbească — 


Un rege avea doi fii. Unul era şiret şi prefăcut, 
iar al doilea bun şi drept. După ce a murit regele, 
fratele cel rău zise celui bun: „Să te duci dela mine, 
că nu mai vreau să trăim împreună. Iţi dau trei 
sute de galbeni şi un cal, aceasta ţi-e partea din tot 
ce a rămas dela tata, altceva mai de primit.” 

Fratele cel bun luă trei sute de galbeni şi calul 
şi se duse zicând: „Slavă Domnului, că mare mi-a 
fost partea din întregăl regat!” După câtăva vreme, 
s'au 'intâlnit cei doi frați pe drum, mergând amân- 
doi călare. Fratele cel drept îi strigă celui rău: „Să ţi 
ajute Dumnezeu, frate!” Cel rău răspunse: „la mai 
slăbeşte-mă! Ce tot îl pomeneşti pe Dumnezeu? 
Acum e mai bună minciuna decât adevărul.” 

Fratele cel bun îi întoarse vorba: „Hai să ne prin- 
dem că nu e mai bună minciuna decât adevărul. 

Şi aşa s'au prins pe o sută de galbeni de aur 
şi şi-au zis să le fie judecător omul pe care îl vor 
întâlni mai întâiu. Mergând ei o bucată de drum, 
Pan întâlnit pe Satana, care se prefăcuse în că- 
lugăr şi mergea călare. L-au întrebat să le spună 
dacă e mai bun adevărul sau minciuna. Ucigă-l 
crucea le zise: „„Minciuna!” Şi aşa fratele cel bun 
pierdu suta de galbeni. 

Cu toate acestea se prinse pe încă o sută de 
galbeni şi după aceea pe cea din urmă sută şi după 
judecata Necuratului, care se preschimbă în diferite 
feluri şi le eşi înainte, îşi pierdu cei trei sute de 
galbeni şi pe deasupra şi calul. Totuşi zise: „Slavă 
Domnului! nu mai am galbeni, dar mi-au rămas 
ochii: haide să ne prindem încă odată pe dânşii.” 
Aşa făcu el prinsoare şi pe ochii săi că-i mai bun 
adevărul decât minciuna. 

Atunci frate-său nici nu mai căută alt judecător, 
ci smulgând cuțitul, îi scoase ochii zicându-i: ,A- 
cum când eşti fără ochi, să-ţi ajute adevărul.” 


EI, bietul, mulţumi lui Dumnezeu şi zise: „Eu 
am rămas fără ochi pentru dreptatea lui Dumnezeu, 
dar te rog, frate, să-mi dai apă într'un vas oare 
care, ca să-mi ud gura şi să-mi spăl rănile. Şi 
să mă duci şi să mă laşi subt un brad cu mai 
multe izvoare.” 

Frate-său îi făcu în voie, îi dete apă într'un vas 
şi-l lăsă subt un brad cu mai multe izvoare. 

Pe când nenorocitul de el stătea acolo amărât, 
auzi în timpul nopţii că zânele veniseră la isvor şi 
scăldându-se, una din ele povestea celorlalte: „Ştiţi, 
dragile mele, că fata regelui s'a îmbolnăvit de râie: 
regele i-a chemat pe toți medicii, dar nu poate ni- 
meni s'o vindece.” 

„Insă, dacă ar şti şi să ia acum din această apă 
şi s'o spele cu dânsa, într'o zi şi-o noapte s'ar face 
sănătoasă. Tot aşa s'ar vindeca din această apă 
oricine e surd, orb sau şchiop.” 

Nu după mult cântară cocoşii şi zânele se făcură 
nevăzute. | 

Atunci sărmanul de orb, care era subt- brad, 'se 
târî pe mâini şi pe picioare până la apă, îşi spălă 
cu ea ochii şi îşi căpătă îndată vederea. După aceia 
îşi umplu vasul şi se duse glonţ la regele a cărui 
fată era bolnavă de râie şi grăi zicând: „Am venit 
să vindec pe fiica regelui; dacă mi-se dă voie, o 
fac sănătoasă într'o zi şi într'o noapte.” 

Când regele auzi aceasta, îi dete drumul în odaia 
fetei, iar el o scăldă în apa ce adusese. După ce 
a trecut o zi şi o noapte, fata s'a curăţat de râie şi 
s'a însănătoşit pe deplin. Regele s'a bucurat foarte 
mult şi i-a dat o jumătate din împărăție şi pe 
fiică-sa de nevastă. Aşa ajunse omul cel drept gi- 
nere de rege şi cel dintâiu pe lângă rege. 

Vestea aceasta s'a răspândit în întreaga împă- 
răţie şi a ajuns până la urechile fratelui său, care 


„DIMINEAŢA COPIILOR» 


spunea că minciuna e mai tare ca adevărul. Işi în- 
chipui că trate-său îşi găsise norocul subt brad, 
aşa că se duse şi el ca să-l caute. 

Mai întâiu luă apă în vas şi se duse subt brad. 
După aceia îşi scoase ochii cu criţitul. 


- 


Când se făcu noapte, veniră zânele să se scalde 
şi începură să vorbească între ele cum se vindecă fata 
regelui. „Se vede treaba,” îşi ziceau ele, „că ne-a 
auzit cineva când am spus că cu apa aceasta putea 
să fie vindecat. Se poate ca şi acum să ne asculte; 
hai să ne ducem să vedem.” 

Când s'au dus subt brad, Pau găsit pe cel ce 
venise să-şi caute norocul şi spunea că minciuna 
e mai bună decât adevărul. Pe dată au pus mâna pe 
el şi lau sfâşiat în bucăţi. 

lată cum i-a ajutat minciuna acestui blestemat 
de om! | 
Din sârbeşte de N. Batraria 


4 
f ——— 0 ——— 


Broasca fesioasă 


(Din îitalieneşte) 

Şi-au bătut joc atâţia de broasca ţestoasă!... O- 
mul care' are divina înlesnire de a-şi bate joc şi de 
a lovi în dreapta şi în stânga; nu odată a râs de 
milă în faţa acestei jigănii care străbate lumea fără 
a eşi din casă... şi călătorind pe apă şi pe uscat. Şi 
totuşi, în vreme ce un om mort nu e bun de nimica, 
.0 broască ţestoasă fără vieaţă ajunge pentru fabrica- 
rea a o sumedenie, din cele mai fine obiecte ca: 
evantae, port țigarete, cercei, medalioane, cărţi de 
rugăciune, lănţişoare şi cutiuţe de orice fel. 

Trad. Paul I. Papadopol 


PAG. 5. 


O păţanie 
din copilârie 
| ae Anatole Pranoe 


preţul oamenilor şi eu însumi am fă- 
cut de vreme această experienţă. 
lată cum. La vârsta de patru ani de- 
semnam pe capete, însă, în loc să aştern 
pe hârtie toate obiectele cari mi-se înfăţişau pri- 
virilor, desemnam numai soldaţi. La drept vorbind, 
nu-i desemnam după natură, natura nu poate fi 
imitată aşa de lesne. 

Soldaţii mei se compuneau dintr'un cerc pentru 
cap, dintr'o linie pentru corp şi tot dintr'o linie pen- 
tru fiecare braţ şi fiecare picior. O linie frântă ca 
un fulger reprezinta puşca şi cu baioneta — ceeace 
era foarte expresiv. Nu-i puneam chipiul în cap, 
ci îl desemnam peste cap, ca să arăt toată ştiinţa 
mea şi ca să se vadă mai bine forma capului şi 
pieptănătura. Desemnam o mulţime de soldaţi în 
felul acesta, un fel pe care îl au toţi copiii. Erau, 
dacă voiți, schelete şi chiar schelete foarte reduse. 


C eniul are de suferit nedreptăți şi chiar dis- 


-Decât aşa cum erau, soldații mei mi-se păreau de- 


stul de bine făcuţi. Ii făceam cu creionul, udându-l 
cât mai mult, ca să deseneze cât mai negru. Aş fi 
vroit mai bine să-i desenez cu penița, dar n'aveam 
voie să mă ating de cerneală de teama că îmi pă- 
tam hainele. Totuş, eram mulțumit de operile mele 
şi îmi găseam chiar talent. In curând era să rămân 
mirat eu însumi. 


Intr'o seară — o seară care nu se uită — de- 
semnam pe masa din sufragerie. Era iarna; lampa 
cu abajurul ei verde îmi lumina hârtia de desemnat 
cu o lumină caldă. Fäcusem cinci sau şase soldați 
cu metoda mea obişnuită pe care o aplicam cu toată 


m. că 
Ph VE SEDAT die rT. d Sa VA 


adm 


ii IL es Ii 


/ 


îi 


PAG. 6. 


uşurinţa. De odată, într'o scăpărare de geniu, mi-a 
dat în gând să desemnez braţele şi picioarele nu 
printr'o singură trăsătură, ci cu ajutorul a două linii 


j 


paralele. Am obținut în chipul acésta un desen care 
îți dedea iluzia realității. Era chiar viața. Am rămas 
încântat. Dedal, când făcuse statuele cari umblau 
nu cred să fi fost mai mulțumit decât mine. 

M'aş fi putut întreba dacă nu eram eu cel dintâiu 
care născocisem felul acesta de desen şi dacă mai 
înainte văzusem ori nu văzusem exemple. Dar nu 
mi-am pus întrebarea aceasta şi cu ochii sgâiţi, cu 
limba scoasă de un cot, îmi admiram prostit o- 
pera. 

Pe urmă, de oarece e în caracterul artiştilor să-şi 
supună operele lor admiraţiei celorlalţi oameni, m'am 
apropiat de mama care citea o carte şi arătându-i 
hârtia mea tu mâzgăliturile de pe dânsa, i-am stri- 
gat: „Priveşte!” 

Văzând că nu dedea nici o atenţie la cele ce-i 
arătam, i-am pus soldatul desemnat de mine pe 
cartea ce citea. Mama avea o nesfârşită răbdare. 

„E foarte bine”, îmi zise ea cu blândeţe, dar cu 
un accent care arăta că nu-şi dăduse în deajuns 
seamă de revoluția ce o produsesem în arta de- 
senului. 


I-am repetat de mai multe ori: „Mamă, priveşte!” 

— Am văzut, e bine, acum dă-mi pace. 

— Nu, n'ai văzut, mamă! 

Am vrut să-i iau din mână cartea care -îi în- 
depărta atenţia dela capo-d'opera mea. 

Mama însă nu-mi dete voie să mă ating de carte 
cu mâinile mele cari erau murdare. 

I-am strigat disperat: „Dar tu nu te uiţi, mamă!” 

Dar mama nu vroise să vadă nimic şi îmi spunea 
să tac. Jignit de atâta rea voinţă şi nedreptate, am 
bătut din picior, am izbucnit în lacrimi şi mi-am 
rupt opera mea cea frumoasă. 

„Cât de supărăcios e copilul acesta!” zise mama 


„DIMINEAȚA COPIILOR? 


suspinând şi mă duse să mă culce. 

* Eram în prada celei mai mari disperări. Judecaţi 
şi d-voastră. Să faci ca artele frumoase să salte 
aşa de sus, să găseşti un mijloc minunat de a ex- 
prima viaţa şi drept orice plată şi glorie, să fii tri- 
mis la culcare! 

Câtva timp după nenorocirea aceasta avui parte 
de o neplăcere nu mai puţin crudă. lată în ce 
împrejurare. Mama mă învățase destul de repede 
alfabetul. Ştiind, aşa dar, să fac literile, m'am gân- 
dit că nimic nu mă poate împiedica de a compune 
o carte. Am început, aşa dar, să scriu sub ochii 
iubitei mele mame, un tratat de teologie şi morală. 
Incepusem cu cuvintele următoare: „Ce este Dum- 
nezeu care...” li l-am arătat numai decât mamei, 
ca să o întreb dacă era bine aşa. Mama îmi zise 
că era bine, dar că trebuia să pun la sfârşitul frazei 

un : semn de întrebare. 

Am întrebat-o ce este un 

semn de întrebare. 
Este”, îmi lămuri ma- 

ma, „un semn care arată 
că te întrebi ceva. Se 

e pune după orice frază in- 
j terogativă. Trebuie să 
pui un semn de între- 
bare, de oarece te întrebi: 
„Ce este Dumnezeu?” 

l-am răspuns de sus 
de tot: „Nu mă întreb, 
fiindcă ştiu ce este Dum- 
nezeu |” 

— „Totuşi, te întrebi, 
copilul meu!” 

I-am repetat de două- 
zeci de ori că nu mă în- 
treb, fiindcă ştiam ce este Dumnezeu şi am refuzat 
cu toată încăpăţânarea să pun la sfârşitul frazei cu 
pricina semnul, care era în ochii mei un semn de 
ignoranță. 

Mama m'a dojenit aspru din cauza încăpățânării 
mele şi mi-a zis că nu eram decât un prost şi 
jumătate. M'am simţit atins în amorul meu pro- 
priu de autor şi i-am răspuns nu mai ştiu ce o- 
brăznicie, pentru care am şi fost pedepsit. 

Din franțuzeşte 
——— oen 

Florina, care n'are decât trei anişori, se duce 
în fiecare seară să îmbrăţişeze pe maică-sa mai 
înainte de a se culca. Florina este însă într'o că- 
măşuţă de noapte foarte lungă şi care îi se târăşte 
pe jos. Ba chiar îşi încurcă într'insa picioruşele 
Şi nu se mai poate mişca. Maică-sa care e în sofrage- 
gerie îi strigă: „Ci vino o dată, Florino, ce faci?” 

— „Nu pot, mămico, mi-am pierdut picioarele”, 
răspunse mititica de Florina. 


Trimisă de Moisei Stoliar-Galaţi 
DOC ——— 


„DIMINEAŢA COPIILOR” 


PAG. 7. 


Copiii turatti de vraăjitor 


(A se vedea ilustraţia de pe copertă) 


fost odată un vrăjitor foarte rău, dar şi 

A foarte priceput în farmece şi vrăjitorii. In- 

'tr'o zi vrăjitorul acesta a răpit doi! co- 
WSV- 


pii cari nu erau tocmai. cuminţi. Unul din 

copii era un băiat şi-l chema Titel. Titel 
nu era un copil aşa de mic. Se ducea la şcoală, 
era chiar în clasa a doua primară, aşa că ştia 
bine să scrie şi să citească. 

Al doilea copil era o fetiță. O chema /rina, dar 
toată lumea îi zicea /rinel. Irinel mavea decât cinci 
anişori şi era sora lui Titel. «; 

Vrăjitorul cel rău i-a răpit pe copii şi i-a dus 
la palatul său ascuns într'o pădure deasă şi ne- 
umblată de picior omenesc. Să vă mai spun că 
vrăjitorul acesta avea o carte mare de vrăjit. 

Când citea într'insa, putea să săvârşească tot fe- 
lul de lucruri minunate. l 

Insă, când căpcăunul acesta lipsea de acasă, Ti- 
tel deschidea şi el cartea de vrăjit şi citea în- 
tr'însa, aşa că în scurtă vreme a putut să înveţe 
o mulţime de descântece şi de vrăji şi să fie a- 
proape tot aşa de iscusit ca şi vrăjitorul. 

Intr'una din zile, pe când vrăjitorul era dus de 
acasă pentru multă vreme, Titel îi zise lui Irinel: 
„Surioară, e vremea să fugim şi să luăm drumul 
spre casă”, 


Nu trecu însă mult şi vrăjitorul se întoarse la 
palatul din pădure. Văzând că nu mai sunt copiii, 
se luă după dânşii. Era cât p'aci să-i ajungă, fiind- 
că el era mare, foarte mare şi fugea iute, foarte 
iute. 

„Cât era de mare şi cât fugea de iute?” mă 
întreabă Zezeta cea drăguță, care ascultă povestea 
aceasta. 

— „Era mare cât...., cât, stai, că am găsit: cât 
clopotniţa dela biserică. Şi fugea iute, iute, cât..., 
cât un tren, poate şi mai iute”. 

Iar. acum ascultați mai departe, dar să nu-mi 
taie cineva vorba. Aşa dar, spuneam că vrăjitorul 
era cât p'aci să-i ajungă pe cei doi copii. Titel 
însă spuse îndată nişte cuvinte ce le învățase în 
cartea de vrăjit şi iată că el se prefăcu, cât ai 
clipi din ochi, într'un eleşteu mare, iar micul Iri- 
nel într'un peştişor de toată frumuseţea. 

„Aşa e treaba?” zise cumplitul vrăjitor rânjind 
de mânie, căci el înţelese îndată ce era eleşteul şi 
ce era peştele cel frumos. Şi alergă îndărăt la pa- 
latul său, ca să ia o undiţă cu care să prindă 
peştele. Insă, până să vie înapoi, eleşteul şi peştele 
se prefăcură din nou în Titel şi Irinel şi se ascun- 
seră, sărăcuţii de ei, într'o peşteră unde dormiră 
în noaptea aceea. 

A doua zi porniră din nou la drum, dar iată 


de Ali-Baba 


că vrăjitorul care nu găsise nici eleşteu, nici peşte, 
ci numai nişte broaşte cari orăcăiau, se luă iarăşi 
după dânşii. Când îl auziră gâfâind şi urlând în- 
dărătul lor, Titel se prefăcu într'o bisericuţă, iar 
pe surioara o prefăcu într'o icoană foarte frumoasă, 
ce o puse în altarul bisericuţii. Son 

Vrăjitorul veni şi înțelese ce era bisericuţa şi fru+ 
moasa icoană din altar, dar nu putea intra înnăun- 
tru, căci sufletul său, plin de păcate, era vândut 
Necuratului. “Ce-i veni însă în gând? Fugi din nou 
la palatul din pădure, luă de acolo foc şi se în- 
toarse, ca să o aprindă bisericuţa. Dar până să 
meargă şi să vie, bisericuţa şi icoana se prefăcură 
iarăşi în Titel şi Irinel şi îşi văzură înainte de 


- drumul care ducea la casa părinţilor lor. 


Vrăjitorul cel rău nu-i lăsă în pace nici de data 
aceasta, ci se luă după dânşii cu toată mânia, căci 
îi venia să crape de necaz şi supărare. Şi fiindcă 
el fugea mult mai iute decât dânşii, îi ajunse din 
nou. Dar când să-i prindă, Titel se prefăcu în 
boabe de grâu, iar surioara în boabe de meiu. 

Nici vrăjitorul nu-şi pierdu vremea, ducându-se 
din nou la palat, ca să caute ceva, ci se pretăcu 
îndată într'un cocoş negru, care se puse să mă- 
nânce boabele de grâu şi de meiu. 

Insă Titel fu mai deştept decât dânsul, căci, cât 
ai clipi din ochi, se preftăcu într'o vulpe, care se 
aruncă asupra cocoşului şi-i rupse capul. . 

Aşa se sfârşi cu vrăjitorul cel rău şi aşa se 


sfârşeşte” şi povestea mea. 
Prelucrare de Ali-Faba 
DOC ——— 


Ursui şi veverița 


Un urs flămând eşise la vânătoare. 

A fost însă deajuns să se arate, pentru ca toate a- 
nimalele să o ia la fugă şi să se ascundă. 

Numai o veveriţă sărea veselă din arbore în ar- 
bore, de acolo de sus se uita drăcoasă la urs şi 
nici nu-i păsa de dânsul. Ursul, văzând-o, se opri 
şi-o întrebă zicându-i: 

„Surioaro,-nu ştii unde au pierit fraţii noştri şi 
surorile noastre? Nici nu-i zăresc undeva şi, nici 
nu le aud-glasul. Iar fără dânşii pădurea e aşa de 
tristă! Fiindcă eşti aşa sus, priveşte, te rog, şi spu- 
ne-mi unde sunt”. 

— „li văd, îi văd”, îi răspunse sglobia veve- 
rița. Uite-i, tocmai acum au pornit-o încoace. După 
dânşii aleargă nişte vânători cu nişte puşti lungi 
şi îngrozitoare la vedere. Iată-i că se apropie!” 

Moş Martin nici n'aşteptă ca veverița să-şi ter- 
mine bine vorba, ci îşi luă tălpăşiţa şi se duse de se 
ascunse în vizuina lui. 


PAG. 8. 


Desene de IORDACHE 


Pe pete po Ir ———— 


S 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


Călători a lui Hăplişor 
12) Häplişor porneşte la răzhoiu. 


- Şi mi-l ţin în cinste mare, 

Tot pe chef și pe mâncare. 

Şi biătul, zău, nu-i prost, 

Orice face e cu rost, 

lar la vorbă-i măsurat, p 
Cum îl prinde pe 'mpărat. 


Trec așa tre: săptămâni, 
Când în sfatul de bătrâni 
Vine vestea că Tan-Tan, 
Trib vecin și crunt duşman, 
=N Mirador a năvălit 

Şi s'a pus pe jefuit. 

O cămilă și doi boi, 

Au furat și patru oi. 

Şi în număr foarte mare, 
Vr'o treizeci și trei îmi pare, 
'Naintează cu 'ndrăzneală, 
Drept venind spre capitală. 
„Răzbunare!“ strigă sfatul 
Şi se duce la 'mpăratul 

Şi-i grăește: „Luminate, 
Strânge-ţi forțele armate, 
Cheamă 'n grabă tot poporul, 
Ca să scapi tu Miradorul 
Şi-l răpune pe duşman, 

Pe mișeii din Tan-Tan !“ 
Hăplișor mobilizează 

Toată oastea sa vitează: i 
Câtă este vreţi să știți? 
Ascultaţi și socotiți : 

Merg în frunte călăreţii 

Pe măgarii cei isteții, 

Cinci la număr, lor urmează 
Infanteria vitează, 

Unu-doi, sunt cincisprezece, 
Când îi vezi fiori te trece. 
Uniforma-i pielea goală, 
Pielea neagră, ca de smoală. 
Artileria lipsește, 

Dar marina voinicește 

A răspuns ea la chemare: 
Într'o luntre nu prea mare 


— —— e o e A e e 


nara 
3i 
E 


Pe >= 


PD e e eee er RP RP PIPI 


\ 


„DIMINEAȚA COPIILOR”. -a PAG. 9. 


cu balonul 


Trei smoliți, dar trei eroi, 
Merg vâslind drept la război 
Hăplișor își ia balonul, 
Tare-apasă-apoi butonul 

Ca furtuna glonț pornește, 
Să se lupte vitejește. 

Când Tan-Tanii l-au zărit, 
Doamne, cât s'au îngrozit! 
„Un balaur!“ strigă unii, 
Fug cu toții ca nebunii, 
Fug, dar cei din Mirador, 
Comandaţi de Hăplișor, 

Nu se lasă mai în urmă, 
Ci-alungându-i ca p'o turmă, 
În Tan-Tan au năvălit 

Ţară, oameni au sdrobit. 
„Ura, ura, Hăplișor! 

Tu erou biruitor! 

Mii de aripi pue vântul, 

Şi cutreerând pământul, 
Ducă lumei vestea mare, 
Că de când sunt lună, soare 
Incă nu s'a pomenit 

Un viteaz așa vestit“. 

In delir e tot poporul, 
Sguduit e Miradorul 

De cântări și de urale 

Și de marșuri triumfale. 


Dar drăguţul Hăplișor 

Cam e trist și gânditor, 
la cerneală, toc, hârtie 
a se pune ca să scrie. 


ui ? Nu-i greu ca să ghicești, 


Chiar acasă la Hăplești: 
„Dragă tată, scumpă mamă, 
Despre mine n'aveţi teamă, 
Sănătos sunt, mulţumesc, 
Voă-asemeni vă doresc. 

Şi vă dau de veste-acum, 
Că de când pornii la drum, 
Ce-am văzut și ce-am pățit, 
Zău că-i nemai pomenit. 


In Nr. viitor: Alte întâmplări ciudate. 


f 


Povestire de MOŞ NAE 


= ——————— 


—— Per pp map- 


N 


Un tablou frumos, dar pe care nu-l vom vedea niciodată 
„.— „Soarele este mai mare decât Pământul -de un 


Ce reprezintă, ce este acest tablou? Vom răspunde... 


numaidecât, dar mai întâiu spunem că globul cel mai 
mare reprezintă Pământul. Nu doar fiindcă este mai 
mare, dar pare aşa din cauza că cei doi copii cari 


se uită din colţul tabloului sunt aproape de el.. 


Altcum noi ştim că Soarele. leste 
de..., Gică, de câte ori este mai mare | 
Soarele decât Pământul? 

„Soarele este mai mare,... 
le scite mai mare... de... de... 
ori, domnule!” 


Soa; 
multe 


milion şi trei sute de mii de ori”, răspunde Adela 
aşa cum trebue, pe când Gică nu ştia şi vroia să 
scape cu vorbe goale. 

De asemenea mai ştim din rândul trecut că dintre 
planete — ele sunt 8 la număr, nu-i aşa? — cea 
mai mare este planeta. Jupiter, pe când cea mai 
mică este hoaţa aceea de Mercur. Ii zicem aşa, fiind 


“că se ascunde în soare şi cu greu poate îi văzută 


de pe pământ, nu cu ochiul liber, căci cu ochiul li- 


| ber nu se vede nici odătă, dar cu telescopul. 


Şi acum să ne uităm cu toţii la tablou, care re- 
prezintă soarele cu planete cari se învârtesc în ju- 
rul soarelui, cu mai multe stele şi două comete. 

Soarele îl recunoaştem numai decât: e la stânga, 
înconjurat de raze. La stânga sub dânsul e planeta 
Mercur. Vedeţi cât e de. mică şi mai ales cât e de 
aproape de soare. Din cauza acestei apropieri căldura 
pe Mercur e nesuferită. Mai jos şi spre dreapta este 
planeta Venus, căreia îi mai zicem şi... cum îi mai 
zicem, Marine? 

„li mai zicem şi Luceafărul, domnule!” 
i „Bravo, Marine, aşa este, planetei Venus îi 
mai zicem şi steaua Luceafărul, cu toate că nu e 
stea, ci planetă. 

Mai departe. Globul pe care îl vedem sub pământ 
este Luna, satelitul pământului. Luna care este..., 
dar despre Lună va fi`vorba altă dată. Mergând dela 
Pământ în sus, cel dintâiu glob pe care îl întâlnim 
şi care pare cam de aceiaşi mărime cu Luna este 
Marte, iar deasupta lui Marte este gigantul Jupiter, 
cea mai mare dintre planete. De asupra lui este mi- 
nunatul Saturn cu inelul său strălucitor. Ferice de 
cei cari au un telescop şi pot să-l vadă pe Saturn, 
căci cu ochiul liber nu-l putem vedea din cauza de- 

Ne rămân două planete şi cari sunt cele mai de- 
părtate: Uranus şi Neptun. 

Mai vedem apoi pe acest tablou stele, despre cari 
ştim că sunt sori şi comete, adică stele cu coadă 
despre cari vom vorbi altă dată. 

Mai spunem că nimeni, adică nici un om nu l-a 
văzut tabloul acesta, căci fiind şi noi într'ânsul, 
mavem de unde să-l privim şi cum să-l vedem în 
întregime. 

Şi acum la revedere, săptămâna viitoare. 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


PAG. 11. 


MÂNA NEAGRĂ 


— Povesie populară spaniolă— 


fost odată un om sărac a cărui avere era 

un măgar sur şi trei fete frumoase. Viaţa 

şi-o câştiga ducându-se în toate zilele la 

munte şi cărând de acolo apă, pe care o 

vindea în oraş. Numai că cu treaba aceasta 
câştiga aşa de puţin, încât foarte des el, fetele şi 
măgarul, posteau zile întregi la rând. 

Intr'o dimineaţă, pe când măgarul o pornise spre 
munte umblând pe acelaş drum pietros pe care um- 
blase de atâta amar de vreme, se opri deodată din 
mers.. Stăpânul său, care moţăia în dosul oalelor 
goale, îi dete o puternică lovitură de picior, stri- 
gând: „Hi, boala dracului”. 

Ceeace văzu însă înaintea sa, îl făcu să des- 
chidă ochii mari de tot: la doi paşi de măgar 
şi în mijlocul drumului era o varză, dar aşa de 
mare şi aşa de frumoasă, încât în câmpul acela 
pustiu şi ars de soare, părea că este un arbore 
uriaş. Varza era înaltă, rotundă la mijloc, iar de 
jur împrejur foile sale aspre şi umflate străluceau 
la soare. ' 

Omul nostru sări jos şi dete la o parte măgarul, 
care sforăia de poftă mare ce-i venise. 

„Cară-te de aici!.. o varză ca aceasta nu e făcută 
pentru măgar, ci mai de grabă pentru fiul mamei 
mele. Pe cinstea mea de Tio Pepe, jur că până 
acuma n'am văzut aşa ceva. Avem ce mânca acasă 
cu toții, cel puțin zece zile. Fii liniştit, drăguțul 
meu măgăruş, că şi tu vei avea partea ta”. “ 

Şi omul trase puternic, ca s'o scoaţă varza 
din rădăcină. Se auzi însă un glas groaznic: „Cine 
mă trage de barbă?” 

Țăranul se opri năuc şi speriat şi privi în ju- 
rul său, dar nu văzu pe nimeni. Işi închipui că-l 
înşelaseră urechile şi de aceia trase din nou varza. 

„Cine mă trage de barbă?” se auzi glasul pen- 
tru a doua oară. 

De data aceasta Tio Pepe sări îndărăt ca muş- 
cat de şarpe. Dar cine îşi bătea joc de dânsul? 
Câmpia, cât puteai cuprinde cu ochiul, era pustie, 


Traducere de I. Bura 


neavând decât pietre pe ea. Singurele fiinţe vii 
erau el şi măgarul său, dar care nu avea obiceiul 
să vorbească spanioleşte. 

Trebuia să se sfârşească odată cu gluma aceasta. 
Trase varza din toate puterile sale şi căzu pe spate. 
Inaintea sa stătea în picioare un uriaş înspăimân- 
tător, care tocmai atunci ieşise din pământ. Era 
înalt de vre-o sută de coţi, negru la față ca pă- 
cura, cu ochii roşii ca de jăratec, iar gura mai 
largă decât gura unui cuptor. Uriașul acesta făcu 
o mutră întricoşătoare şi strigă pentru a treia oară: 
„Cine mă trage de barbă?” 

Glasul său era aşa de groaznic că sărmanului 
Pepe i se cutremură întreaga fiinţă, pe când mă- 
garul, speriat, o luă la fugă ca şi cum ar fi fost 
alungat din urmă de un roiu de viespi. 

„Aşa dar, tu eşti acela, tu, râma dracului, care 
îndrăzneşti să-mi strici liniştea, când eu am poftă 
să mă odihnesc şi să mă întind la soare în chi- 
pul unei verze rotunde?” 

— Stăpâne, iertare, n'am ştiut! 

— Foarte bine, las” că te 'nvăţ eu acuma minte. 
Hai fă-ți de grabă rugăciunea şi când vei spune 
„Amin”, te voiu strivi sub călcâiul meu. Aştept. 
Ţi-ai făcut rugăciunea? 

— Stăpâne, nu te supăra, mă jur că nu vroiam 
să-ţi stric liniştea. Am un măgar şi trei fete de 
hrănit, fără să mă trec la socoteală şi pe mine 
nenorocitul, care-ţi sărut picioarele. Nu uita că tot- 
deauna mi-e burta goală, iar dumneata erai o varză 
aşa de frumoasă. 

— Dar ce vârstă au fetele tale? 

— Cea mai mare, Pachita, a împlinit 19 ani, 
Lolita e de 18, iar Rosarita de 17. Câteşi treile sunt 
nişte fete foarte vesele. Dă-mi, te rog, voie să mă 
întorc la ele. 

— Se poate şi să te 'ntorci. Aceasta atârnă de 
tine şi de purtarea ta. Ascultă ce-ţi spun: stau sub 
pământ într'un palat măreț unde trăiesc singur; am 
nevoie de o femeie care să-mi ducă grija gos- 


Pi 


PAG. 12. 


pòdăriei şi să-mi ţie de urit. Dă-mi pe fata ta cea 
mare. Dacă primeşti, scapi cu viaţă şi de aci în 
colo: nu vei mai. şti -ce..este foamea. Dacă nu mi-o 
dai, te strivesc-sub călcâiul meu. Alege. 

‘— Pachita va fi a dumitale! Aplice Pepe tre- 
murând -ca varga. 

— Aşa dar, pe mâine. Mă vei găsi aci după 
masă şi voiu fi tot în chip de varză; tu să-mi aduci 
pe fiică-ta; vei trage încet — dar încet de tot — 
una din foile mele, ca/să mă trezeşti. Eu voiu a- 
părea înaintea ta numai decât. Până atunci, ia a- 
ceasta din parte-mi! 

Şi uriaşul pieri, aruncându-i o pungă plină de 
galbeni. Tio Pepe se sculă şi-şi frecă ochii, ca 
să se dumirească. Când văzu jos în drum punga cu 
galbeni, iar în depărtare măgarul care alerga ne- 
buneşte, îşi dete seama că nu visează. N 

„Asta e acum! îşi zicea el scărpinându-se pe 
ceafă.. Dacă iau de jos punga, îmi pierd pe fiica 
cea mare; dacă nu o iau, sunt mort şi atunci le 
j pierd pe toate trei. Maică Precistă, învaţă-mă ce 
să fac? Şi neruşinatul acela de măgar care toc- 
mai acum mă lasă singur! O, nu voiu putea să 
umblu pe jos până în. sat. Simt că mi s'au tăiaut 
picioarele. şi -că mi se topeşte măduva din cap. 
Vai, sărmanul de mine!” 

Bietul om plângea de disperare, iar maţele-i chio- 

iau de foame; din cauza aerului înfierbântat îi 
se părea că totul joacă în jurul său. O porni la 
drum, târîndu-şi picioarele şi zicându-şi într'una: 

„Dacă trăiesc, pierd o fată! 
Dacă mor, le pierd pe toate!” 

Când, în sfârşit, putu să se ducă până acasă 
la el, să se aşeze la umbra nucului din grădină 
şi să bea o jumătate de ulcior de apă rece, putu 
să le. povestească fetelor sale pricina pentru care 
sa întors din drum şi pentru care era aşa de 
disperat. Fetele sale se arătară foarte curioase, dar 


nu supărate; cele două mai mari nu-l mai slă- . 


beau cu întrebările, pe când cea mai mică, luând 
un galben din punga ce-o adusese Pepe, se duse 
. alergând ca să cumpere de ale mâncării. 

Pachita, încântată la gândul că o să fie cucoană 
mare şi stăpână întrun palat, î zise tatălui său 
că din dorinţa de a-şi vedea pe ai săi că nu mai 
duc lipsă de cele trebuincioase vieţii, ea este gata 
să se jertfească şi să se ducă la casa uriaşului 
celui groaznic. La rândul său Lolita zise şi ea 
că dacă soră-sa nu primeşte să se ducă la uriaş, 
ea e gata să meargă în locul ei, aşa numai ca 
să-l vadă şi să mai vadă ce fel de traiu va duce 
cu dânsul. Amândouă trăncăniră aşa de mult, în- 
cât, tatăl lor, ameţit de atâta flecăreală şi de fru- 
moasele lor planuri de viitor, îşi veni puţin câte 
puţin în fire. După ce prânzi bine, totul începu să 
îi se pară că merge de minune. 

(Va urma) 
 —.—— 2 ——— 


„DIMINEAȚA COPIILORE 


Un pahar cu microbi 


De când vestitul Pasteur descoperise teoria mi- 
crobilor, cari răspândesc bolile, în fiecare zi le spu- 
nea celor ai săi să se ferească cu tot dinadinsul ca 
să nu se molipsească de microbi. 

Mai ales la masă explica membrilor familiei sale 
cât de mari sunt relele săvârşite de blestemaţii de 
microbi cari furnică peste tot şi împotriva cărora 
trebuie să ne apărăm cu toată străşnicia. 

Intr'una din zile aveau la masă cireşe. Mai îna- 
inte de a le mânca, Pasteur le cufundă încet 
întrun pahar plin cu apă, sfătuind şi pe ceilalţi - 
comeseni să facă la fel. Arătându-le după aceea 
apa turbure din pahar, ţinu o întreagă conferinţă a- 
supra numărului nespus de mare şi asupra felurilor 
de microbi cari de pe fructe au căzut în apa din 
pahar. Cu prilejul acesta le atrase încă odată a- 
tenţia asupra faptului că este o primejdie mare a- 
ceea de a mânca fructe nespălate cât mai bine. 

După lecţia aceasta îi se făcu sete. Aproape fără 
să-şi dea seama, întinse mâna, luă tocmai paharul în 
în care spălase cireşile şi îl dete pe gât, bându-l 
până la fund. 

Toţi câţi erau la masă izbucniră în hohote de 
râs. Pasteur râse şi el şi zise: „Să sperăm că mi- 
crobii îl vor cruța de rândul acesta pe duşmanul 
lor de moarte. Cât despre voi, iubiții mei copii, să 
faceţi cum v'am spus, dar să nu faceţi cum am 
făcut”, 

cpu AEA ca AED Sea EA 


O condiţie 


Ciocolata mă încântă, 
Mai mult decât o jucărie, 
Insă numai „Suchard” 
Căci tie trebue să fie. 


— COCOR ——— 
Inceputu-i anevoie, urma vine dela sine. 
+++: 
Lenea e începutul răutăţilor. ` 
t+% IA 


Limba îndulceşte, limba amărăşte. 


0 ARE ZE SE a 
$ Mee DET > a apa 5. 
| h 


„DIMINEAȚA COPIILOR” PAG. 13. 


Cum să desemnăm din memorie 


Adică fără să avem înaintea noastră şi fără să 


ne uităm la obiectul pe care vroim să-l desemnăm. 

Exerciţiul acesta e folositor şi nici aşa greu nu este. 
Fiecare din noi ştie ;să desemneze mai mult sau 
mai puţin bine şi exact un măr, o pară, sau chiar o 
portocală, fără să avem înaintea noastră obiectele 
acestea. 


Dece? Pentrucă noi vedem foarte des fructele aces- 
tea, le ştim pe din afară forma lor care, pe lângă 
aceasta, este şi foarte simplă. Oricât de puţin talent 
am avea la desen, este de ajuns să facem conturul 
lor în linii cât de simple şi puţin reuşite şi totuşi 
oricine ar înţelege că vroim să facem un măr, o 
pară sau o portocală. 

Insă nu tot aşa de bine reuşim să desemnăm un 
om sau un animal, fie acel animal chiar câinele 
sau pisica din casă cu cari suntem mai toată ziua 
împreună. Cauza este, între altele, că omul şi a- 
nimalele se mişcă, aşa că nu se înfăţişează tot- 
deauna la fel şi mai cu seamă nu totdeauna în a- 
ceiaşi poziţie. Despre modul cum putem desemna 
mai bine oameni sau animale vom vorbi altă dată 
mai pe larg. Acum să arătăm cum putem desemna 
din memorie un obiect oarecare. 

Pentru prima noastră încercare să alegem un vas, 
bunăoară un vas mai simplu, cum este cel din de- 
senul din faţă. Mai întâiu ne servim de tăbliță şi 
după aceea desemnăm cu creionul pe hârtie albă. 

Punem vasul pe masă şi ne uităm la el cu toată 
băgarea de seamă, pentru ca să-l cunoaştem cât mai 
bine şi mai amănunţit. Il privim şi căutăm să fim lă- 
muriţi. Este oare partea de sus mai îngustă sau 
mai lată decât baza? Cam de unde începe să se 
umfle la mijloc? Până unde îi ajung cozile? Până 


“la mijloc, mai sus de mijloc sau mai jos? Şi cum 


sunt întoarse? Cam cât de mare e deschizătura 
dintre ele şi trunchiul vasului? Ba chiar după ce 


SAF au i 2 
DOPA di au E N, e oltean Mali ze al DP 9 95: 


observăm bine cozile, le desemnăm cu degetul în 
aer. 

După ce facem toate acestea, îl ascundem vasul 
şi-l desemnăm din memorie. pe tăbliță. Tragem li- 
niile aşa cum ne vin din memorie, silindu-ne să 
le facem cât mai iute. Luăm apoi din nou vasul 
şi-l comparăm cu desemnul nostru, ca să vedem unde 
am greşit. Ascunzându-l- iarăşi, îl desemnăm din 
nou, îndreptând greşelile tot din memorie. 

O nouă comparaţie pentru a vedea dacă am mai 
greşit cu ceva, apoi îl desemnăm încă odată tot 
din memorie, dar de rândul acesta pe hârtie şi 
cu creionul. 

Pentru începuturile noastre ca desenatori e mult 
mai bine ca vasul să fie mic, aşa ca să-l putem 
desemna în mărime naturală. 

Incă ceva important. Vasul sau un alt obiect pe 
care vroim să-l desemnăm, să fie, ori de câte ori 
îl punem pe masă, în aceiaşi poziţie în care l-am 
pus la început. 

Şi acum, cu curaj şi voinţă, să începem să de- 
semnăm. 

D. E. Senator 
—— — POD ——— 

Haplea se plângea odată unui prieten: — „Vai 
dragă, dacă ai şti ce nenorocit Sunt căci sufăr de 
insomnie; azi noapte m'am trezit de opt ori şi 
n'am putut să adorm măcar o singură odată”. 

+s.» 


„Haplea trece printr'un târg. Un tâmplar îl în- 
treabă: 

— „Cumperi dulapul acesta?” e foarte eftin. 

— „Dar ce să fac cu el?”, întreabă Haplea. 

— „Sti ţii hainele într'ânsul.” 

— „Dar eu să umbiu gol?” se răsti “Waplea şi 
îşi urmă drumul. : 

Trimise de Robert şi Daniel Sehicsinger-Duodsógti 


——— onn 


PAG. lÉ === „DIMINEAȚA COPIILOR”. 


ALCUNE 6930519695029 AC GIOGIOGIO6IO6I 


PAGINA DISTRACTIVA TR 


CONCURSUL LUNAR N. 4 


La acest concurs oferim următoarele 5 premii: 


1. Un penar cuprinzând 3 creioane negre, un creion 3, Trci caete groase pentru notițe, simple 


roşiu şi albastru, un creion chimic, un toc, 10 4, Cinci volume alese din „Biblioteca Dimineaţa“ 


penițe, una gumă. ; 5. Una colecție broşată , Dimineaţa Copii'or“ (10 
2. Trei caete groase pentru notițe legate în pânză. numere) 


lată și jocurile cari trebuesc deslegate: 


4 


1) Joc poligon 2) iasi eătură 
; M de §. Harabagiu 
3 ĂAAA Ă 
o E E OEE 5 
R RD R R 
é AL M ISBU 
a e5 T 
2 e è Găsiţi un proverb românesc. 
> . 1 
pa e d 3) Joc în romb 
13 a ele Rea de A. şi L. Marcovici-Dorohoi 
Ñ e 9 a consoană 
e e ° 
îi ° e [] e LN notă muzicală 
4 e 2 a 9 carte sfântă 
rA 7 N N pe care cresc cereale 
109 e3 a consoană 
o (Vertical și orizontal la fel) 
(J .— 
e 
12 - 4) Joc aritmetic 
1— 2 = mâncare de Soare Avramescu-Çonstanța 
2— 3 = personagiu biblic ` s 
1- 4 = popor de neam german In căsuțele libere puneţi cifrele 
4— 5 = oraș la Mediterana 5 i S i 
îi ERE T 5, 20, 30, 45, în aşa fel înzât or 
6— 8 = in geometrie cum veți aduna coloanele verti- 
8- 5 = pom 


7— 9 = metal prețios cal sau orizontal, să vă dea suma 


11— 9 = în atmosferă 

10—11 = țară de 175 

10—12 = în pom 

12 — 3 = fluviu j 


—— — m- ? Cn a a D 


Anunțăm pe cititori că fiecare deslegător de jocuri va” trebui să adauge la scrisoarea 
prin care trimite deslegările, CUPONUL pentru CONCURS, care se găsește în pagina 16-a. 
Cititorii cari trimit deslegările pe cărți poştale, vor lipi acest cupon pe carta postală. 

Cei cari nu se vor conforma, nu vor putea lua parte la premiile acordate. 


„DIMINEAŢA COPIILOR" 


PAG. 15 


Rezultatul concursului lunar No. 3 


DESLEGĂTORII JOCURILOR Po 


Au deslegat trei jocuri din con- 
cursul lunar No. 3 următorii cititori 


din: 
PROVINCIE 


PITEŞTI: Nelu Stoia, Micu Grun- 
berg, Leibovici M. Mauriciu, Viorica, 
F. Constantinescu, Avram şi Raşela 
Lazarovici, Mişu Stănescu, Saul Rosent 
zweig, Lică H. Davidescu, Gh. Albo- 
tean 


u. 

PREDAL: Mariana Anastasiu şi 
Corra Franck, Tacu Marcella. 

PANCIU: Mircea Dumitru. 

R.-VALCEA: Ionel Băleanu, Erwant 
şi Mardiros Sarchisian, Coco Tonia Io-- 
Ionescu, Elisabeta Păuna, Florian I. 
Iotta, Harambiade D. Dumitru. 

ROMAN: Gică G. Costandache, Neu- 
licht I. Martha, Paul Şnirer. 

RENI: M. Leventhau. 

R.-SARAT: N. G. Mihäescu, Bai- 
culescu Alexandru. x 

ROMANAŢI: Dem.-Dela Romanați. 

RADAUŢI: A. Ruscior. 

SINAIA: Erna şi Daisy Herşcovici, 
Th. e il Cuan Mirea, Davi- 
descu St. Gri 

SULINA: E kart E. Sala, Alexandru 


“SARABA (Trei scaune): 
I. Rafiroiu. 

SLATINA (Olt): Ileana Polichron, 
Florica şi C-tin Maximilian, 

SIGHIŞOARA: Theodor Dan. 

SIBIU: Olga Maria Paukratius, A- 
nuţa Pandrea. 

Sofia: Virginia P. Juffu. 

pat cz dorel heodoreanu. 

T.-SEVE Jenică Basarabescu. 
„TRRGOVIŞTE: Rădulescu S. Dumi- 


echishi]: Boras Gh. Ion. 

TIGHINA: Elena Fibiu, Andrei Ro- 
taru. 

Tg.-Jiu: Daniel şi Lazăr, Aladjeni, 
Andică Ştefulescu, Marcu C. Grigore, 
C. Chirculescu 

TURDA-ARIEŞ: Czitter Alexandru. 

TARNAVA: Fa G. Crețeanu, Ma- 
rieta şi Titty St. Niţescu. 

ARLGNpI (Prahova): Elemence Clau- 


E E ETRA Demastene Ili- 
upa. y 


Eu. Ioan 


TECUCI: Viorica Edelştein. 

TELEORMAN: C-tin Nicolescu, Io- 
nel Anastasescu. 

TINDA (Tulcea): Gheorghiu E. A- 
relia, Niculae E. Popp, Breazu D. 
Gheorghe. 

TURNU-MAGURELE: Florescu T. 
Valentin, Ionel A. Stănuţescu. 

Tg. MURES Gonrye G. Demetrescu 
Puiu, P 

URZIC NI: era V. Onschi. 


Pi m O e 


COM. UDINI (Vlașca): Adina şi Ionel 
Constantinescu. 
VASLUI-ŢIBANEŞTI: Rică Brânzei. 
VALENI-DE-MUNTE: Valentin N. 
Iorga, Paulina Scorţeanu, iii I, 
Constantin. 
Au deslegat două jocuri din con- 
e lunar No. 3 următorii cititori 
in : 


PROVINCIE: 


ag ia eta Blăiceanu Gh. E- 
milia. 
BOLGRAD: Foca Gurtavoi. 
BUZAU: Pascu Damian, Gigi Stroes- 
cu, Eugeniu Lovinski, Dan Manolache, 
Simionescu I. Victor, Virgil Sârbescu, 
Dumitrescu S. Vasile, Eugenia şi Puiu 
Pavelescu, Pätar'ägeanu P. Mihail. 
BRAILA: Ionescu B. Elena, Iancu 
şi Marcu Muselis, Lisetta Bădilă. 
BRAŞOV: Todicescu Anton, Nicu 
Verzea, Niculiţță Giiorteanu, 
Constantinescu. S 
BAZARGIC: Veselca Petcoff. 
BARLAD: P. Rosner, Isac Roşner, 
Raufman B. Marcu, lancuţa Wein- 


traub. 
BALŢI: Maruşca Rosentuler, Ema- 
noil Şeinbaum, luncuw Igori, Avram 


Liebman. 

BUCECEA: Samy Bercovici. 

BACAU: Vs. Stoican. 

BOTOŞANI: Lotty Zaroff. 

DOLJ: Costinel Stănescu-Popescu, 
Aşicu şi Lenuța Popescu. 

DOROHOIU: Solomon Cohn, 
Moscici. 

DAMBOVIŢA: Victoria Ionescu. 

CRAIOVA: Chirescu D. Aurel, Pi- 
soschi Dumitru şi Emilia, Săvulescu 
Vasile, Corneliu P. Creţescu, Asica şi 
Veta Moldoveanu, Nicu şi Nety Po- 
pescu, Dincă Alex., David şi Herman 
M. Sterenerg, Chiriaca Iosifescu, Din- 
că Eugen, Predatu C-tin. 

GURI E de-ARGEŞ: ‘Constanța Th. 


ote 
COSTEŞTI (Argeș): V. Biendea. 
CHIŞINAU: Vadel Ignat. 
CARACAL: Georgescu I. Petre, Mi- 

asia Popescu, Gabrie! şi Caton Ma- 


CONSTANȚA: Florica Hagiescu, Prio 
dan Nicolaie. 
CAMPINA: Scarlat V. Dumitru, Vil- 


Liviu 


ma -Adam 

CARANSEBEŞ: Alexandrina Nu- 
tescu. 

CORABIA: Valeriu Niculescu. 
CALARAŞI: N. Dumitrescu, Fur- 


nică Savin, Nicolaie Georgescu, 
CERNĂUŢI: Mircea Adamescu. 
CEADER-LUNGA: Ruvin V. Schich- 


ye 


Virgil 


"Cluj: Ludovica Ancean. 
e SA Elia şi Mugurel Dră- 


PE FOCŞANI: Emil Hubert. 
° GIURGIU: Rica Boiu, Manu M. 
Gheorghe. - ; 
GALAȚI: Codreanu Teodor Traian, 
Sylvia Biumen, Nicu Sarapi, Marcel 
Isac, Anuţa Gingold, Gh. şi N. Iones- 
cu, Mendel Adela, Maier Adolf, Nicu 
Papadonachis, Sandu Sigmund, Ale- 
xandru N. Gh. Gheorghiu. 
HAȚEG: Zissu Sussman. 
HARLAU: Solomon  Meierovici. 
IAŞI: Abramovici Ițic, Irina Todi- 
cescu, Cornelia şi Gică Popa, Zigu 
Grunberg, Elena Casachiu. 
LUGOJ: Fraţii Aurelian şi Vasile 


Lupu 
e: MIZIL: Ticu Stoicesou, Dorina Tu- 
ran 
MOINEŞTI: Fanny Schachter, Beca 
Meşelsohn, Oscar şi Carol Littman, 
MEDJIDIA: Onescu Alexandrina. 
COM. NEDEIA: Stoenescu D. Emil. 
ORIRE -MARE: Dumitrescu A. Pa- 
u 
ORAVIȚA (Banat): Pogai Galiea, 
Paza a MARI: Petruş P. Stănes- 


$ "DLOEŞTI: Ionescu A. Victoria, Bo- 
bici N., Marcela şi Tanţa Ştefănescu. 
PIETROŞIŢA: Ionel Gh. Vătăşescu. 
PRAHOVA: Ecaterina Georgescu. 
PTR Bi N Coteiu Lupu, Ca- 
rola Rabin 
COM. PARSCOV (Buzău): Ene M. 
Florea. 
PITEŞTI: Grun S. Isac. 
RACARI (Dâmbovița) Ionescu Gh. 
Gheorghe. 
SLATINA: Florica şi C-tin Maxi- 
milian, Angelescu Angelica. 
SOROCA: Mioara Pinetta; Mărgărit 
Pinetta. 
SULINA: Naiman Aronescu. 
TIMIŞOARA: C. B 
TG.-JIU: Ticuţă P 
Udroiu. 
DAE RIND (rare Dumitru, Asos- 
ci X. Alexand 
"TARGOVIŞTE: ` Ghiocel- I. Ioan, A- 
urora I. Petrescu. 
TULCEA: Nicolau 
dor Grunberg. 
TECUCI; Safed Neculai. 
URLAŢI (Prahova): Andreescu Va- 
sile, Luca Filipescu. 
VASLUI: Tiron C. ereti, Bulan- 
cea Ion, Anişoara Dănilă 
. VLAŞCA: Dumitrescu ‘Traian. 
VALEA-LUNGA: M. Dumitrescu, A. 


Cristian, Isi- 


‘Sterghiu. 


nu, Ileana 


PAG. 16. 


Au deslegat un joc din concursul 
lunar No. 3 următorii cititori din: 


AZUGA: Ionel Mateescu, şi Nicu'ae 


aţa. 

ARAD: Letiţia Giurgiu. 
BUZAU: Isabela V. T. 
BOTOŞANI: Elvira Gh. Potcoavă, 
Rina Gh. Potcoavă. 

BRAILA: Marcel Laubman, I. Cuş- 
maru. 

BALŢI: G. Tatus, 

BACAU: Herman MKurtzberg, Sohi 
Şetter. 

BISTRIŢA: Aurel Moldovan. 

CHIŞINAU: Petre Astrahanţer, B. 
I. Caminer. 

CONSTANŢA: Aurelia, I. Galuri. 

CAMPINA: Manole Şerbănescu, Mi- 
hail W. Adam. 

CLUJ: Baroş Alexandru. 

CERNAUŢI: Mellita Eckstein, Cli- 
gher Frederic, 

DEVA: Egon Tatar. 

DOLJ: Băbeanu T. Paul. 

GALAŢI: A. Carcewschi, Mihail Fi- 
lipescu, Marin I. Alecu,  Vargheaş 
nege, 
HAGIEŞTI-MARIUŢA: (Ilfov): Oc- 
tavian Husarein. 

HATEG: Voina Farcaş. 

IȚCANI: Landau Berta, Fischler 
Frederica. 

IAŞI: Moritz Davidovici, Bercu Da- 
vidovici, H. Ghelman, Max Rosen. 

PIATRA-NEAMŢ: Enghelberg Ro- 
setta, Lică Leibovici, Edy Areştianu. 
| PLOEŞTI: St. Regina, Aurel Pău- 
nescu, Ionel Popescu, Ionel D. Stăn- 


cescu. 
PANCIU: Marin Iftimie. 
ROMAN: Adela Iosub. 


C 


a ——— e aaa initiate a îs ce ae cr 


R.-SARAT: Mircea, Naumescu. 
SLATINA: Elena Cucuselis. 
SOROCA: L. Caplin, Mosooyici Ia- 


cov. 

SOLDANEŞTI: Ţalel Israil. 

T.-SEVERIN: Betty Spiegel. 

TARGOVIŞTE: Jleana Radu Cosmin, 
Brănesou Niculaie, 

NRS Ady Ernstein. 

TECUCIU: Malvina şi Gustav Sa- 
malovici. 

TG.-OCNA: I. Munteanu. 

ŢINTEA: Nina Berzon, Didy Woort. 

VASLUI: Gheorghiu V. Panait, Io- 
nel Zoller. 

R.-VALCEA: Marioara şi Nicu Cor- 
doneanu. 

VULCAN (Hunedioara): Gavril Ar- 


delean. a 
VICOVUL DE JOS (Rădăuți): 1. 
Mayer. Ker: E 


Sosiți cu întârziere ATH 
| CAPITALA ` j 
tz € E 

1 joc 


Eduard —Puiu, Hirsch, Pino Elen- 


‘berg, Nicu Zaman. 


ia 
2 jocuri 


Marioara Stamate, Issi Iulian, Mos- 


covici Oscar, Mărculescu Saul, Vasile 
C. Bălțătescu, Dora Flachs. 


3 jocuri 
Tieng Ioan şi Dumitru Popescu, 
Philip Rabinovici, Jaques şi Luci Lo- 
be şi Virgil Oprişan, Domide C. Le- 
a. i 


„DIMINEAȚA COPIILOR 


PROVINCIA 
3 jocuri 


“ BALȚI: Solomon Breiman. 
BRAILA: René Theodossiades. 
CONSTANȚA: Soare Avramescu. 
FALTICENI: Eugenie Mihail. 
LUGOŞ: Suşni Aurel şi Vasile. 
Diverşi: Diamandescu Lucian. 

EI a 
Premianţii : 


Prin tragere la sorți au eşit urmă- 
torii premianţi: 

PREMIUL I. E 

O garnitură complectă de birou lu- 
crată în pirogravură şi compusă din 
următoarele piese: una mapă, un tam- 
pon, un. bloknotes, una -călimară, un 
clasor şi un cuţit. 

. Toate acestea sunt furnizate de re- 
numitul magazin cu obiecte naţionale 
„Marcu“ Bul. Elisabeta 10. 

A fost câştigată de cititorul Popp 
G. Corneliu din Bucureşti. 
PREMIUL II. 

Trei colecţii broşate „Dim. copiilor” 
câştigate de Magdalena şi Vasile Târ- 
năveanu, Cluj. 

PREMIUL III. ! 

Un abonament gratuit pe 6 luni la 
„Dimineaţa Copiila > câştigat de Flo- 
rica Hagiescu Constanţa. 


PREMIUL IV. 
Cinci volume alese din Biblioteca 
„Dimineaţa” şi trei numere „Bibl. 


Tineretul” câştigate de Focșaner Sofica 
Bucureşti. 
PREMIUL V. 

Un almanach al şocolarilor şi trei 
numere din Biblioteca. Tineretul câşti- 


De vorbă cu cititorii 


VI. P.-Bârlad. — <De ce îi era frică". Ţi-o publicăm 

Gr. I. V.-Glurgiu.—„Un erou“. Dacă ţii ca bucata să 
fie publicată, trebue să o refaci, povestind-o mai sm- 
plu şi lăsând la o parte iarna cu vântul şi cu descrieri 
cari întrec puterile d-tale. 

D. Mib.-Loco —„Păţania lui Moţoi“. I-ai pus numere, 
ceea ce înseamnă că în original trebue să ti fost cu a- 
tatea ilustraţii c. te numere ai pus. Fără ilustraţii n'a- 
vem ce face cu ea. !ți atragem atenţia să fii cu- mai 
multă băgare de seamă la scris şi să nu scrii, de ex., 
„Strşit”, ci „Sfârşit“, 

I. R.-Câmpina. — Ai scris şi cu creionul și pe ambele 
feţe aie hârtiei. Nu ne-a fost cu putinţă să citim. 

C. V. P..Jud. Vasluiu. —„Prea bunule Creator“ e o ru- 
găcinne cam slăbuţă Rugăciunile adresate lui Dumne- 
zeu trebue să fie puternice, să ne impresioneze și să ne 
mişte cât mai adânc. La „Oetanul de războiu“ ai rime 
imposibile. De ex. p'eca!'pelrecul. zdrobită-odată, sufe- 
rință-chinuiţ, ete, sunt rime imposibile. 

A. B.-Bacău. — „Sfârşit de toamnă“ e binisor scrisă, 
dar regretăm că nu o putem publica, întîi fiindcă a- 
vem multe în genul acesta și, al doilea, fiindcă nu ţi-ai 
dat numele întreg și adresa, Şi am anunţat de nenu- 


gate de Bulancea lon-Vaslui. 


mărate ori că nu se iau în cercetare bucăţi ai căror au- 
tori nu semnează cu numele întreg şi nu ne dau adresa 
exactă. 

AL R.-Craiova. — Bună domnişoară, ce ce ne-ai trimis 
bucăţi copiate ? P 

E. C.-Nonoiu. — Poeziile slăbuţe. De altfel, avem prea 
multe poezii. Deci, rugăm să nu mai trimiţi. Iți publi- 
căm „Cel mai mare copac“. Ghicitorile mau cum să fie 
originale de d-ta. Ne trimiți prea multă materie, mai 
cu seamă că noi nu ducem nici o lipsă. 

S. M. Ter.-Loco.—Rugăm treci într'o zi orele 5—7 p. 
m ) pe la redacţia revistei noastre. 

S. Iv.-Brăila, —,.Doi frați" sau „Cei doi fraţi“, iar nu 
„Doi fraţii”, cum greșit scrii d-ta. Bucata aceas!a nu e 
originală bulgărească. Noi am citit o în limba rusă, iar 
autorul ei este, dacă nu ne înşelăm, marele scriitor rus 
Tolstoi. Apoi şi traducerea lasă de dorit, ca şi „Femela 
săracă şi elefantul". Compară bucata „De vreme te 
culcă...”, ce apare în n-rul viitor, şi vei vedea deosebirea. 

A. Iv -Brăila.— .Glumele“ le-ai tradus din franţuzește, 
dar trebue scrise mai bine românește şi îmi e cu nepu- 
tință, din lipsa de timp, să cercetez și să îndreptez tot 
ce se trimite. f 


CUPON pentru CONCURS LV 


ZZ 


F 


ANAL 


T 
À 
N. BATZARIA 
aa L L ES 


d 


A 


REVISTĂ SĂPTĂM 
DIRECTOR: 


ENN 


- 3 D 


ANN e i 
D A N 


EONA ae 
i aN NN 
F- = z „. 
pe ——— Raat 


INE 
;. GOB 


© 


A 


PREŢUL 4 LEI 


Vă recomand pe Mițu Miţișor! 


PAG. 2. 


* 


Am putea merge până în centrui pă- 
mântului ? 


Nu, niciodată, ori cât de mult am putea să-l gău- 
rim pământul şi oricât de mari ar fi progresele ştiin- 
ței. Nu putem merge de oarece cu mult mai înainte 
de a ne apropia de centru, căldura din lăuntrul pă- 
mântului ne-ar topi, ne-ar preface chiar în aburi, 
în gaze. In centrul pământului e o căldură pe lângă 
care căldura a o mie de cuptoare din cele mai mari, 
strânse la un loc, este o jucărie, un fleac de nimic. 


Pământul se răceşte 


Fără căldura din centrul pământului nici n'am pu- 
tea trăi nici noi oamenii, nici animalele şi nici mar 
putea creşte măcar un fir de iarbă. 

Invăţaţii au putut însă să afle că această căldură 
scade şi că, prin „urmare, pământul se răceşte din 
ce în ce. Când se va răci cu desăvârşire, se va 
stinge orice viaţă de pe dânsul şi va ajunge nelocuit 
şi pustiu, aşa cum este de exemplu, luna. 

Dar, putem fi liniştiţi şi putem dormi fără nici o 
teamă. Până să se întâmple aceasta, vor trece mai 
multe milioane de ani. 


O înmulţire uşoară 


Când ai de înmulţit un număr oarecare cu 99, iată 
cum e mai lesne să faci: Adaugi la numărul acela 
doi zero (00), apoi sub dânsul îl mai scrii odată, 
fără să aduugi vr'un zero. După aceea, din numărul 
de sus îl scazi pe cel de jos şi ai rezultatul dorit. 

Exemplu: Să presupunem că vrei să înmulţeşti 
875.984 cu 99. 

Scrii aşa: 87598400 

875984 


80722416 care e rezultatul 


Copii otrăviţi cu sâmburi de zarzăre 


Intr'un oraş din Moldova, trei copii au spart 
vre-o 200 sâmburi de zarzăre şi au mâncat toate 
seminţele. Tustrei s'au otrăvit, căci se ştie că sâm- 
burii de zarzăre conţin otravă. 

Din fericire, fiind luaţi repede la spital, li s'a 
făcut spălături stomacale şi cu multă greutate au 
fost readuşi în viaţă. 

Copii, păziţi-vă de a mânca sâmburii fructelor. 

Faust 
y 
Pa 


je TOATE, $ AMESTECATE 


„DIMINEAŢA COPIILOR 


și 


De vorbă cu cititorii 


O Sh.-Loco. — Ţ -se publică unele glume și ceva cu- 
getări. Cugetările culese de d-ta sunt, cele mai multe“ 
despre copii, iar nu peniru copii. E o deosebire care tre- 
bue bine lăcută. ` 

G. S. R-Craiova. — Crezi că e aşa de lesne să faci 
glume originale? Cei cari le reuşesc sunt prea puţini și 
sunt, în genere, oameni de oarecare vârstă. 

Vă rog, corectaţi-o. Așa ne scriu unii dintre cititorii 
cari ne trimit bucăţi spre puvlicare. Alţii socotesc chiar 
de prisos să ne roage, ci ne scriu — par'că ne-ar face 
vrun hatâr—că putem sau că ne dau ei dreptul să co- 
rectăm. Din parte-ne îi rugăm și pe unii şi pe ceilalţi 
să nu ne trimită bucăţi cari au nevoe de astfel de o- 
peraţiune. Unul care nu cunoaşte regulele de punctua- 
ție, ortogratie sau construcţie a frazei să nu se gră- 
bească să fie scriitor. Intâiu să înveţe şi mai târziu va 
sosi şi vremea lui. 

'G. ©. P.-Turiucaia. — Dragul meu, poveşti cu împă- 
raţi ca Roşu Impărat, sau Galben Impărat și cu zgrip- 
țuroaice, trebue să fie foarte frumos ticluite şi scrise, 
pentru ca să mai intereseze pe cititori. Ştii că s'au scris 
și san publicat nenumărate povești de felul acesta. 

X. Y.-Loco.—. Viorica”. Ingerul păzitor al Viorichii vor- 
beşte cam lung şi-în stil de predică. Altfei, bucata e 
binisor scrisă pentru o primă incercare. 

Autorilor de glume originale.— Mulţi cititori ne tri- 
mit spre publicare glume despre cari zic că sunt origi- 
nale. li credem, fiindcă cele mai multe dintr'ânsele sunt 
puţin reuşite. Dragi copii, să nu vă închipuiţi că e aşa 
de lesne să faci glume originale şi cari, de sigur, să fie 
cu haz. Şi o glumă e cu baz nu atunci când râdem noi 
cei dintâi. ci când râd aceia cărora le o povestim. 

I. I. C.-Fălciu. — „Peţirea“. Rugăm să ne spui cum 
este titlul în original şi din care carte sau revistă ai 
tradus-o. 

T. G. Ş. Fălciu.— Iți publicăm bucata „Lemnul lui 
Dumnezeu”, dar ne dai cuvântul d-tale că n'ai copiat-o 
din vro carte sau revistă? Rugăm răspuns. 

P. di S.-Craiova. — i-am publicat „ghicitarile*, dar 
aceasta nu înseamnă să publicăn bucăţi lungi copiate 
în întregime. Dacă ştii italieneşte. ai putea trimite — 
cât mai scurte— traduceri din această limbă. 

Eug.-Loco.—„Zâna Dornică ete“ lasă de dorit ca tra- 
ducere Ai multe franţuzisme şi în ce priveşte cuvintele 
(acordă, imediat, dispăru etc.) şi în ce priveşte con- 
strucţia frazelor. (Prinţesa Lacoma nu întârzie să arate 
= ne tarda pas à montrer etc.). Spunem şi cu ocazia a- 
ceasta că se înşeală cei ce îşi închipuesc că nimic mar 
fi mai ușor decât să traducă din limba franceză. Din 
potrivă, e foarte greu, iar poveștile sunt cu deosebire şi 
mai grele de tradus, între altele și pentru că in tranţu- 
zește sunt scrise într'o limbă aşa numită de salon, pe 
când in româneşte poveștile trebue scrise într'o limbă 
populară, care e foarte frumoasă, având aşa ca o mi- 
reazmă de codru verde. 

Gr. R.-T. Severin. - Rugăm să ne spuneţi lămurit de 
unde ați cules glumele ce ne aţi trimis. 


——— no ——— 


- 


- 
o 


-~ 


y ; 25 = 
LPF R COPLHLOR 
DiIMINERT aï 
REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: 
BUCUREŞTI. — STRADA SĂRINDAR 9—11 BUCUREŞTI. — TELEFON 6167 


ABONAMENȚE: UN AN 
SASE LUNI 
18 OCTOMBRIE 1925 


so „ 


150 LEI | 


UN NUMĂR 4 LEI 
IN STRĂINATATE DUBLU | 
Manuscrisele nepublicate nu se inapolază 


Imtr'un sat de proşti 


— Poveste populară rusească — 


n moşneag şi o babă aveau o găină — o găină 
gălbinuşe şi cu fulgi la picioruşe. Şi găina 
aceasta a făcut într'o zi un ou. Moşneagul 
de pământ l-a izbit, dar să-l spargă n'a 
izbutit. Baba de piatră la izbit şi tot să-l 

spargă ma izbutit. 

Şi iată că vine şoricelul-mititelul. Cu coada oul 
l-a lovit şi să-l spargă a isbutit. 

Când văzu moşneagul că şoricelul-mititelul a 
putut să-l spargă oul, sa pornit pe plâns 
şi plângi şi plângi. Vede baba că plânge moşul 
şi unde mi-se pune şi ea să plângă şi să plângă, 
iar găina cotcodăceşte, uşile scârţie, câinii latră. 

Tocmai atunci se duceau la fântână cu găleţile în 
în mână, fetele primarului din satul acela. Şi fetele 
îl întreabă pe moşneag şi o întreabă şi pe babă: 
„Dece plângeţi?” 

— „Cum să nu plângem?” îi întorc vorba moş- 
neagul şi baba. Avem o găină gălbinuşe şi cu fulgi 
la picioruşe. Şi găina a tăcut un ou şi noi de pă- 
mânt şi de piatră l-am izbit, dar să-l spargem 
n'am izbutit. Dar şoricelul-mititelul numai cu coada 
l-a lovit şi să-l spargă-a izbutit”. 

Cum au auzit aceasta fetele primarului, au trântit 
găleţile la pământ şi s'au întors acasă plângând. 

„Vai, mămico! — îi ziceau ele mamei lor — nu ştii 
nimic, n'ai aflat nimic! Nu ştii ce de grozăvii se pe- 
trec pe lume! Moşneagul şi baba au o găinuşe găl- 
binuşe şi cu fulgi la picioruşe. Şi găina aceasta a 
făcut un ou şi moşneagul şi baba cât de mult 
s'au căznit, dar să-l spargă nau izbutit. Dar şori- 
celul-mititelul cu coada l-a lovit şi să-l spargă-a iz- 
butit. Şi acum plânge moșneagul, plânge baba, găina 
cotcodăceşte, uşile scârţie, câinii latră. lar noi am 
trântit găleţile la pământ, ne am întors din drum 
şi am alergat într'un suflet, ca să-ți spunem această 
veste groaznică”. | ' 


Tocmai atunci mama fetelor făcea pâine. Auzind că 
moşneagul plânge, că baba plânge, că latră câinii şi 
cotcodăceşte găina, aşa de mult s'a întristat, că 
aluatul tot pe jos l-a răsturnat, iar ea se porni pe 
plâns la olaltă cu fetele. 

Şi iată că la ora prânzului se întoarce și prima- 
rul acasă. „Vai, bărbate! îi zice femeia, nu ştii 
nimic, mai aflat nimic! Nu ştii ce de grozăvii se pe- 
trec pe lume! Moşneagul şi baba au o găinuşe 
gălbinuşe şi cu fulgi la picioruşe. Şi găina aceasta a 
făcut un ou şi moşneagul şi baba cât de mult s'au 
căznit, dar să-l spargă mau izbutit. Dar şoricelul- 
mititelul cu coada l-a lovit şi să-l spargă-a izbutit. 

„Şi acum plânge moşneagul, plânge baba, găina 
cotcodăceşte, uşile scârţie, câinii latră. Fetele noa- 
stre au trântit găleţile la pământ, s'au întors din 
drum şi au alergat într'un suflet, ca să 'mi spună 
această veste groaznică. lar eu aşa de mult m'am 
întristat. că aluatul tot pe jos l-am răsturnat”. 

Şi s'a pornit și primarul să plângă şi tot plân- 
gând, i-a strâns pe oamenii din sat şi le-a spus 
nenorocirea cea mare ce se întâmplase. Şi s'au por- 
nit toţi locuitorii satului acela să plângă şi din ziua 
aceea plâng mereu, pentrucă şoricelul-mititelul a 
spart un ou, lovindu-l cu coada. 

Prelucrare din ruseşte de Ali-Baba 


DOC —— 
Culmea minciunii 


Doi mincinoşi stau de vorbă. Unul spune: „Am 
cunoscut o dată un om care era atât de gras încât 
când se apleca nu-şi putea vedea picioarele din 
cauza burţii”. Celălalt îi răspwide: „Asta nu este 
nimic; eu am văzut un om atât de înalt, încât dacă 
răcea la picioare la Crăciun, avea guturai abia la 
Bobotează. 

Trimisă de Dulcy-Loco 


i 


>= 


Pe mica Lolota o văd foarte necăjită de câtva 
timp din pricina pisoiului ei Neli şi a căţeluşului 
Piki. Fetiţa nu poate suferi duşmănia în care tră- 
esc aceşti mici şi scumpi prieteni ai ei. 

Dacă Lolota pune lui Neli lapte în farfurioară, 
îndată sare cățelul şi cu limba lui mare din două 
înghiţituri dă gata farfuria. Când Piki capătă o bu- 
căţică de carne, pisoiul, ca un hoţ, o înşfacă de sub 
nasul căţelului. 

Dar asta nu-i nimic. Să vezi atunci când Lolota 
încearcă să ia în braţe pe pisoi sau pe căţel ca să 
se joace cu ei ori să-i mângâe. Cel care rămâne jos, 
nu mai are astâmpăr. Când pisoiul are marea fericire 
să stea în braţele fetiţei, Piki, invidios, se ridică în 
două labe, latră, se învârteşte în jurul fetiţei, doar- 
doar l-o ajunge pe Neli ca să-i facă de petrecanie. 

Când Neli e oropsitul, atunci e şi mai rău. 

Degeaba le spune Lolota: 

— Dragii mei, staţi cuminţi. Eu pe amândoi vă 
iubesc la fel. Vă mângâi şi mă joc cu voi pe rând. 
De ce vă duşmăniţi? In loc să vă iubiţi şi să trăiţi 
ca fraţii, voi vă rupeţi părul cu smocul şi vă. scuipaţi 

Dar Neli şi Piki, deşi înțelegeau foarte bine ce 
spune fetiţa, n'au vrut s'o asculte. 

Atunci Lolota, din cale-afară de supărată, s'a ho- 
tărit să-i pedepsească. N'a vrut să se mai joace cu 
ei, nici măcar să-i privească, parcă nici nu i-ar fi 
văzut cum se rotesc şi se linguşesc pe lângă dânsa. 

Fetiţa supărată şi-a scos din dulap păpuşa cu 
care nu se mai jucase de mult, a luat-o în braţe 
şi-a început s'o legene, s'o dezmerde şi s'o sărute 

— Tu eşti cuminte, Păpuşo, tu m'asculţi, de- 


aceea te iubesc. Tu nu sari la ceartă şi bătae ca alţii. 


Alții adică dumnealor, Neli şi Piki, care cu coada 
între picioare, umiliţi şi ruşinaţi, nu mai cutezau 
nici să-şi ridice ochii. 

Şedeau alături unul de altul, ca niciodată. Nu se 
mai certau. Toată duşmănia lor se îndrepta acum 
înspre fetiţa aceea ţeapănă, păpuşa frumoasă şi gătită 
care se tudulea în braţele stăpânei. Pe când ei... 
parcă nici n'ar fi fost. Dela o vreme, iau da să-şi 
vorbească în limba lor: 


— Ham, ham! Ce zici Neli? Stăpâna nu ne mai 
iubeşte. Ce-i de făcut? / 

Pisoiul miorlăi plângător: 

— Dragă Piki, alta n'avem de făcut decât să a- 
lungăm păpuşa. S'o batem, s'o sfâşiem... 

Un mârâit înfundat îi dovedi că şi Piki era de 


aceeaş părere. Zis şi făcut. Pe când Lolota era la. 


plimbare, pisoiul şi cățelul s'au furişat în odae, au 
sărit pe patul unde dormea păpuşa şi s'au năpustit 
asupra ei, Neli cu ghiarele, Piki cu colții. Numai- 
decât însă s'au oprit, miraţi că păpuşa nu se a- 
pără, nici nu ţipă după ajutor. 

— S'o lăsăm, a zis Piki, prea mândru ca să se 
lupte cu un inamic atât de slab. 

Şi păpuşa a scăpat numai cu o sgârietură mică 
şi cu dantela rochiei descusută puţin. 

Dar, după isprava lor, cățelul şi pisoiul s'au re- 
tras îngrijoraţi. Abia acum le venea mintea la cap: 

— Neli, dacă păpuşa ne spune stăpânei? 

— Bine zici. Miorlau-miorlau! Ce ne facem atunci? 

—  Hah-ham! Vai de noi! 

S'au întors tiptil în odae. Linguşitorul Neli şi-a 
potrivit miorlăitul cel mai duios: 

— Păpuşă! Păpuşică dragă! Să nu ne spui stă- 
pânei! lartă-me! 

Şi păpuşa într'adevăr n'a spus nimic. 

— Vezi? a zis Piki a doua zi. Ce inimă bună are 
păpuşa. Putea să se răzbune şi n'a vrut. De-aceea 
o iubeşte stăpâna, pentru bunătatea ei. De ce nu eşti 
şi tu ca ea, Neli? 

— Parcă tu eşti bun, Piki? De câte ori nu m'ai 
muşcat? 

— Trebue să ne schimbăm. Iată, eu mă pocăesc cel 
dintâi. De azi înainte să nu mai fie ceartă între noi, 

Drept răspuns, Neli a întins grațios lăbuţa, Pi- 
ki a pus-o pe-a lui deasupra şi astfel au pecetluit 
prietenia. 

Iar Lolota, bucuroasă că-i vede buni tovarăşi, a 
început să se joace din nou cu ei și să-i iubească 
acum şi mai mult. 

Alice Gabrielescu 


——— 00] => ——— 


„DIMINEAŢA COPIILOR” 


PAG. 5. 


Moartea vechiului tovarăș al lui Haplea 


A auzit şi Haplea, că pe dealul dela Biegeştii- 
de-Sus s'a făcut o moară nouă, dar o moară cu 
adevărat năzdrăvană. O moară care nu merge nici cu 
apă, nici cu vreo maşină cu foc, ci numai cu vânt. 
Suflă vântul, se porneşte şi moara. Stă vântul, stă 
şi moara, se odihneşte şi morarul. 

„Mare drăcie!” îşi zice Haplea vorbindu-şi sin- 
gur. „Dacă o fi adevărat, înseamnă că cei din Ble- 
geşti ne-au întrecut în deşteptăciune pe noi Hă- 
pleştenii”. 

ŞI ca să vadă cu ochii săi ce este adevărat din 
povestea morii de vânt, Haplea îi puse lui Urechilă 
în spinare un sac cu porumb şi o porni ca să-l ma- 
cine la moara cu pricina. 

Când sosi la Blegeştii-de-Sus şi întrebă de dânsa, 
oamenii îi ziseră mândri şi umflându-se în pene: 
„Intrebi de moara noastră cu vânt? Uite-o, se ză- 
reşte colo în deal.” 


Indemnând pe Urechilă al său, Haplea se duse 
în deal şi văzu acolo o clădire destul de ciudată. 
Nu tocmai mare şi făcută numai din scânduri, clă- 
direa aceasta nu stătea pe temelii puse în pământ 
ci era aşezată pe nişte stâlpi şi se ridica mai sus 
de pământ. Mai avea apoi un fel de aripi, patru la 
număr şi cari se întindeau ca nişte braţe uriaşe. 
Aceasta era moara de vânt de care cei din Blegeşti 
erau aşa de mândri. 

Am ‘uitat să mai spun că atunci când se duse 
Haplea, moara stătea, fiind oprită de morar. 

La fereastră şedea morarul uitându-se la Haplea 
pe care, pe semne, nu-l cunoştea. Ghici însă cam 
ce fel de om este muşteriul cel nou, când văzu că 
Haplea îl legă pe Urechilă de una din aripile morii. 

„Fără doar şi poate că ăsta este din Hăpleşti”, 
îşi zise morarul, adăugând: „Stai să-l învăţ min- 


te. Să-i dau morii drumul şi să vadă ce se va alege 
din măgar, când s'a dus să-l lege de aripă”. 

Dar Haplea care mavea habar de ce va să zică 
măcar o aripă de moară cu vânt, îl legă pe Ure- 
chilă cât mai tare şi mai liniştit, şi luându-i sa- 
cul din spinare, o porni să intre în moară. Nu 


` făcuse însă nici doi paşi, când auzi un scârţâit 


urmat îndată de un sbieret al lui Urechilă. Aruncă 
sacul la pământ şi se întoarse, când ce să vadă? 
Aripa de care îl legase pe Urechilă se pornise să 
se învârtească, trăgându-l pe măgar după dânsa. 
Bietul Haplea încremeni de groază, gândindu-se la 
trista soartă ce-l aştepta pe iubitul său Urechilă. 


Ascuns în dosul ferestrei, morarul se uită şi în, 


răutatea inimei sale râdea de isprava ce făcuse. 

Până să-şi vie Haplea în fire, aripa morii îl şi 
ridică în sus pe Urechilă. „Aoleu! Mi-se prăpă- 
deşte Urechilă!” strigă Haplea şi sărind, isbuti să-l 
apuce de coadă. Aripa morii îl ridică însă şi pe 
Haplea în sus. Il ridică, până ce coada lui Urechilă 
nu mai putu ţine. Se rupse în două şi Haplea se 
pomeni asvârlit şi trântit la pământ şi având în 
mână o parte din coadă. 

Abia atunci blestematul de morar, tot lăsând să 


= 


d 


FEG 
IN, 
i W 


meargă moara înainte, scoase capul pe fereastră 
şi luându-şi aerul unui om care nici usturoiu n'a 
mâncat, nici gura nu-i miroase, îl întrebă pe Hap- 
lea: „Ce e, prietene, cum se face că te-ai pomenit 
aşa trântit la pământ? Şi ce ţii în mână aşa ca un 
fel de coadă de măgar?” 

—  „Urechilă! E spânzurat, e colo sus! Opreşte 
scândurile acestea şi fă-le să nu se mai învârtească.” 

Aşa îi striga desperat Haplea acelui morar care 
se făcea că nici nu prea înţelege de ce e vorba. Scoa- 
se liniştit capul pe fereastră şi se uită în sus. Toc- 
mai atunci Urechilă, tras de aripă, trecea deasupra 
morii. 

„Ay un măgar!” grăi morarul. 

„Dar dece l-ai legat de aripa morii? După asta 
se cunoaşte că tu trebue să fii din Hăpleşti, dacă 
nu eşti chiar Haplea în carne şi în oase.” 

— „Măi, omule, opreşte-ţi şi clanţa şi afurisita 
ta de moară!” îi strigă din nou Haplea care, sculân- 
du-se de jos, se încercă să o oprească el însuşi, 
trăgând cu toată puterea de o aripă. Nu-i merse 
însă bine, căci aripa îl izbi cu atâta putere, că îl 
asvârli la vre-o zece metri de acolo. 

Iar când aripa de care era legat Urechilă veni 
din nou în jos, se îndură şi răutăciosul de morar 
să oprească moara. Pentru Urechilă însă era prea 
târziu: Urechilă murise sugrumat de frânghie. 


„DIMINEAȚA COPIILOR 


E de prisos să spunem cât de mult l-a plâns 
Haplea, ce şiroaie de lacrimi a vărsat pe trupul 
fără viaţă al iubitului său prieten şi tovarăş şi cu 
câte ocări l-a acoperit pe morar, care, înălţând 
braţele în sus şi dând din umeri, zicea că el n'are 
nici un amestec şi nici o vină, că numai cei din 
Hăpleşti nu ştiu că nu se leagă un măgar de aripa 
morii şi că dacă l-ar fi întrebat pe dânsul, l-ar fi 
oprit şi că asta să-i fie ca învăţătură. 

„Bine, bine!” îi zise Haplea ameninţându-l cu 
pumnul încleştat, „în curând vei vedea tu cum ştiu 
Hăpleştenii să plătească şi să-şi răzbune.” 

Morarul însă nici nu mai vru să stea de vorbă, ci, 
încuindu-şi moara şi lăsându-l acolo pe Haplea să 
se descurce cum ar fi vrut cu Urechilă cel mort, 
se duse iute la Blegeşti ca să povestească oame- 
nilor din sat cât de deştept fusese Haplea al nostru. 

Nu după mult iată-l şi pe acesta luând înapoi dru- 
mul spre casă, dar cu totul altfel de cum venise. 


Il avea şi acum pe Urechilă, numai că Urechilă nu 
mai- mergea pe picioare, ci era tras de Haplea cu 
aceeaşi frânghie cu care nenorocitul detel se sugru- 
mase şi îşi găsise moartea. 

Şi ce ruşine şi obidă când a trecut din nou prin 
satul Blegeşti! Toţi copiii, dar nu numai copiii, ci 
şi oamenii mari şi în toată firea sau strâns în 
jurul lui, răzându-şi de dânsul şi batjocorindu-l în 
tot felul. 

Unii îl întrebau: „Aşa se trag măgarii la Hăp- 
leşti?” Alţii de asemenea: „La Hăpleşti măgarii se 
leagă de aripile morilor de vânt?” 

Alţii îşi râdeau într'altfel. Se făceau, bunăoară, 


”—P >= >. 


„DIMINEAȚA COPIILOR: 


că se întrebă, şi îşi vorbesc între dânşii, chipurile, 
mai încet ca să nu-i audă Haplea: „Pân'acuma”, 
zicea unul dintr'înşii, „măgarii îi duceau pe oameni, 
iar acum iată că un om îl duce pe măgar. Cum se 
face asta?” 


— „Să te lămuresc eu”, îi întorcea un altul vorba. 
„Acela care merge înainte şi trage frânghia este din 
Hăpleşti, iar la Hăpleşti se ştie că oamenii nu sunt 
mai deştepţi decât cei cu urechile lungi, aşa că 
dacă m'ar întreba pe mine care din ei doi este mai..., 
cum să zic, mai „„Urechilă'Wdecât celălalt, zău că aş 
sta pe gânduri, ca să pot răspunde!” 

Şi râdeau şi petreceau cu toţii pe socoteala bie- 
tului Haplea, care înghiţea în sec şi să făcea că 
aude, dar care în sufletul său fierbea de mânie şi 
de ruşine. li se părea sărmanului nostru prieten că 
nu se mai sfârşeşte drumul până să iasă din Ble- 
geşti şi să se scape de oamenii aceştia cari îi în- 
țepase cu cuvintele lor mai rău decât viespele şi 
albinele. Câte odată îi venea chia să-l lase acolo 
pe Urechilă şi să o rupă singur la fugă, dar dra- 


PAG. ? 


gostea pentru acela care ani de zile îi fusese tovarăş 
şi prieten nedespărţit şi întru câtva şi gândul că 
poate apuca şi ceva bani pe pielea lui îl făcură să 
rabde totul şi să meargă până acasă, trăgând me- 
reu pe Urechilă după dânsul. 

Trei zile dela întâmplarea de mai sus, stăpânul 
morii de vânt din Blegeşti, când se duse ca de obi- 
ceiu ia moară, rămase năuc şi începu să se frece pu- 
ternic la ochi, căci nu-i venea să creadă ceeace ve- 
dea sau mai bine zis ceeace nu vedea înaintea sa. 
Nu-şi mai vedea moara! Stăteau încă la locul lor 
stâlpii pe care fusese aşezată, dar clădirea, adică 
moara propriu zisă cu aripile sale nu mai era acolo. 

Sunt treaz ori visez?” se întreba nedumerit 
morarul. Insă, nedumerirea-i pieri după ce făcu câți- 
va paşi mai înainte. Moara pe care o căuta a găsit-o 
răsturnată pe povârnişul dealului şi în bună parte 
sfărâmată. Se vedea că stâlpii pe cari se rezema 
fuseseră tăiaţi în timpul nopţii, iar după aceea îm- 
pinsă şi rostogolită. 

Cel dintâiu gând al morarului se duse la Hap- 
lea pe care îl bănui de a fi săvârşit isprava a- 
ceasta. Dar era cu neputinţă ca un singur om să 
fi împins şi rostogolit coşcogeamite moară. 

Adevărul nu s'a aflat nici o dată. Dacă îl întrebai 
însă pe Haplea, îţi răspundea zâmbind şi clipind 
şiret din ochi: „Nu ştiu, a fost pedeapsa lui Dum- 
nezeu sau râzbunarea lui Urechilă, căci Urechilă nu 
putea să rămâie nerăzbunat.” = 

2 Moş N. 
——— 000 = X 200 


De vreme te culcă, de vreme te scoală 


Petrică se culcase, dar nu dormea. Vroia bă- 
iatul să se mai joace. Maică-sa îi spuse atunci po- 
vestea următoare: 

„Odată soarele, simțindu-se obosit, se duse să 
se culce. Vântul se opri din drum şi zise: „Soarele 
doarme — mă duc şi eu să mă culc”. 

Vântul nu mai sufla şi frunzele nu mai foşneau. 

Păsărica cea drăguță, care cântă pe craca unui 
arbore, zise: „Arborii nu mai foşnesc, mă duc şi 
eu să mă culc.” 

Luna, care se înălţase pe cer, zise: „Arborii nu 
foşnesc, vântul nu suflă, soarele nu luminează şi 
totul doarme. Numai Petrică nu doarme. Stai că 
acu mă duc să-l iau.” 

— „Mămico, răspunse Petrică, povestea e fru- 
moasă, dar într'ânsa e ceva care a fost născocit. 
Poate să mă ia luna?” a 

Maică-sa îi zise: „Dragul meu, în poveste e şi 
ceva adevărat.” 

— Şi ce este adevărat, mamo? 

— „Adevărat este că copiii trebue să facă aşa cum 
fac păsările: să se culce de vreme şi să se scoale 
de vreme, ; 


Din bulgăreşte de Sava Ivanof-Brăila 


PAG. 8. „DIMINEAȚA COPIILOR” 


Desene de IORDACHE Călătoria lui Haâplişor 
13) Alte Intâmplări ciudate. 


Fie Domnul lăudat! 
Viu şi teafăr am scăpat. 
lar acuma știți ce sunt? 
Cum puțini sunt pe pământ. 
Împărat sunt, dar vă spun, 
Să nu credeţi că-s nebun, 
Sunt întreg, deștept la minte, 
Seamăn ţie, drag părinte. 
Sunt ales de un popor 
De Harapi din Mirador. 
Vreţi să știți pe unde-i ţara, 
lai pe drumul din Sahara, 
lar la stânga de cârmeșşti, 
Drept la mine.nimereşti. 
Un războiu chiar am purtat, 
Şi frumos l-am câștigat. 
Dar nu mi-arde de război, 
Ci mi-e gândul tot la voi, 
Nu-mi priește, zău, nimica, 
Fără tata și mămica, 
Deci, iubiții mei părinți, 
Rog-—și lacrimi vărs fierbinți, 
Să poftiți la Mirador, 
Ca să-mi treacă greul dor, 
Şi vă jur să vă primesc 
Cu alai împărătesc. 
Ba pe tine, scumpe tată, 
Şef te fac pe oastea toată. 
Tu, mămica mea aleasă, 
Fi-vei mama 'mpărăteasă. 
Încheind această carte, 
Ce o scriu aşa departe, 
Pe prieteni îi salut, 
Dreapta voastră vă sărut. 
Eu smeritul Hăplișor, 
Împărat la Mirador“. 

LEA: 


Trece vremea, 'ntr'una trece, 
Luni trecut-au nouă, zece, 
Dar, durere! din Hăplești 

Nu vin nici un fel de vești, 
E bietul Hăplișor 

Tot mai trist, mai gânditor