Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1925 (Anul 2, nr. 47-98) 820 pag/DimineataCopiilor_1925-1669230514__pages701-750

„DIMINEAȚA COPIILOR” 


Oglinda spartă 


Asta era ceva. Mama și tatăl erau foarte necăjiţi 
şi nedumeriţi. Oglinda cea mare din salon are o 
gaură la un colţ şi în jurul ei pornesc sute de cră- 
pături. Desigur, cineva a lovit oglinda cu o piatră, 
căci altfel cum? Toată vina cade pe Marcel, care este 
luat la cercetare. Auzind despre ce e vorba, începu 
să râdă şi rugă pe scumpii lui părinţi să părăsească 
pentru cinci minute odaia. El va face o minune cu o- 
glinda cea spartă. Părinţii lui foarte curioşi se duc 
în cealaltă odaie, unde stau foarte nerăbdători. La 
întoarcere, găsesc oglinda din nou întreagă şi nici 
urmă de crăpătură. Ce se întâmplase? 

Marcel, pentru a face o mică păcăleală, unsese 
colţul oglindei 'cu săpun, iar crăpăturile erau făcute 
deasemenea cu săpun. Pentru ca efectul să fie mai 
puternic, pe marginea conturului dat cu săpun, un- 
sese cu cerneală neagră. Apoi, când părinţii părăsiră 
odaia, luă o cârpă muiată în apă şi stersese tot de- 
senul. Şi aşa oglinda deveni din nou întreagă. 

lată toată şmecheria. 

Wodan 


DIRECT 


Vai, ce bucuroşi sunt astăzi, 

Nicu, Puiu şi Agata, 

Că direct de la „„Suchard”, 

Li se-aduce ciocolata... 
——— 00 CZ — 


Ce se aude, nu se vede şi nici nu se poate pipăi? 


(m0274) 
Trimisă de Any şi Ticu Antonescu-Țigăneşti-Teleor. 


——— ——__]——— 


Gură multă, treabă puţină. 
* E i 


E rău când te ajunge sărăcia în haine domneşti. 


Mărci postale pentru colecțiuni 


Colonii Franceze 
50 bucăţi diferite lei 25 


Cereţi Preţul curent 


Librăria Spanner 


18, Piaţa Amzei, 18 


PAG. 15. 


De vorbă cu cititorii 


Sp. Ap.-Brălla. — „Dansul Falangei“. Nu numai că 
jocurile războinicilor africani nu prezintă vreun interes 
deosebit, dar traducerea ce ne-ai trimes e plină de ne- 
ologisme. Numai în primele 3—4 rânduri am citit cu- 
vintele: „executate”, „consistă“, „duo“, „acompaniază“, 
„îrenezie”, „tantastic*, etc, cuvinte pe cari micii citi- 
tori nu prea le înţeleg. N'ai observat că noi ocolim ast- 
tel de cuvinte şi că întrebuințăm o limbă cât mai ro- 
mânească cu putinţă? Fă aşa şi d-ta și dacă ştii en- 
glezeşte, în revistele englezești pentru copii găsești lu- 
cruri foarte interesante. 

Gr. Rom.-T. Severin. — Dece nu vrei să ne spui și nouă 
numele acelor reviste „vechi“ şi anul? 

J T. Şt.-Galaţi. — Dacă vrei ca manuscrisele trimise 
de d-ta să se ia în cercetare, trebue neapărat să ne dai 
numele d-tale întreg şi adevărat, precum și adresa. 
Afară de aceasta. n'ai citit că am vestit de zeci de ori 
sa nu se scrie decât pe o singură faţă a hârtiei ? 

Din iranțuzeşte, din nemţeşte. — Iarăşi ni se trimit 
traduceri în cari traducătorii se mărginesc să spună: 
Din franţuzeşte, din nemţește“. Am spus-o de nenumă- 
rate ori şi o repetăm: Nu e de ajuns să ni se arate 
limba din care s'a tradus, ci trebue neapărat să se spună 
şi numele autorului, precum și titlul cărţi sau al revis- 
tei din care a fost tradusă bucata. Manuscrisele cari 
mau lămuririle acestea nu vor fi luate în cercetare. Și 
am mai spus că n'avem nevoe de traduceri din cărţile 
de școală, bucăţile acestea fiind cunoscute de cititori. 

Iac. S.-Galaţi. —Citeşte observaţia de mai sus. Pe lângă 
aceasta bucata trimisă de d-ta e arhi-cunoscută. 

P. P. Arad.— Dacă poezia d-talea mai fost publicată, 
la ce să o mai publicăm şi noi? Avem aşa de multe 
nepublicate şi cărora nu le vine rândul, încât nu e nici 
o nevoe de reprodus poezii publicate. De altiel, recu- 
noaștem că poezia d-tale este destul de drăguță. 

Z. Gr. Iaşi (nu Iaşii). — Spui că sunt originale nişte 
glume cunoscute și arhicunoscute și publicate de nenu- 
mărate ori? Nu e bine să spui lucruri de cari ştii bine 
că nu sunt adevărate. 

G. I. C.-Ploeşti.— „(rfanul“. E binişor scrisă, dar am 
anunţat de atâtea ori că nu e bine să scriem mereu 
despre orfani, precum nu e bine să sgândăreşti mereu 
o rană care nu e închisă. 

V. Gr. Piteşti. — Rezultatul concursului literar se va 
anunţa la timp. Poezia „Inserare“, cu toate că reamin- 
tește „Noapte de vară“ a lui Coșbuc, e scrisă cu un 
talent care promite, bine înţeles dacă va fi cultivat prin 
muncă şi prin stăruinţă. Nu o putem publica nefiind 
tocmai potrivită pentru o revistă destinată copiilor, dar 
aceasta nu ne împiedică să te sfătuim să munceşti în- 
nainte cu cred nta în izbândă. 

Ian. Ad.-Chişinău — Am anunțat mereu să nu ni-se 
trimită traduceri din cărţile de şcoală, de oarece cei mai 
mulţi cititori cunosc bucăţile acestea. 

S. M. E.-Loco.— „Pe malul Dunării“, o descriere fru- 
moasă, se adresează unui ait public decât cititorilor 
noștri. D-ta scrii frumos, dar nu în genul literaturei 
pentru copii. E un gen deosebit şi pe care ți l-ai putea 
însuşi, citind fie revista noastră, fie cărţile pentru copii. 


Poezia „După ploaie” e mai puţin reuşită decât bucata 


în proză. 3 i 
Nic. Luc.-Brăila. — Ţi-am scris personal, dar poşta 
ne a înapoiat scrisoarea cu menţiunea „Necunoscut 


La Ilie pălărie şi iarna şi vara. Ce sunt? 
(12502 Du1SVa47S) ' 
Culese de Wodan 


+ 


>> 


„DIMINEATA COPULORI 


PAG. 16. 


Azorel şi Pichirel | 


Să se plimbe mi-o pornise Dar văzându-l Azorică. 
Şoricelul Pichirel, N pi Se repede drept la el. 


Pichirel atunci sărit-a «Ham-ham-ham !» Azor îi strigă. 
'Ntr'un ghiveci ce-i răsturnat. „Nui acum chip de scăpat !“ 


Dă să-l prindă, dar nu-i lesne, Stă pitit de nu se vede: 
Căci deşteptul Pichirel, H „Geaba-l cați, măi Azorel !* 


Ba'n ghiveci îşi prinde laba, „Salutare !*: zice” Pichi 
Ţipă, urlă disperat: Şi putina mi-a' spălat. 


Atelierele „ADEVERUL“ S$. A. 


o aa gi PD Pa Rap tape 


DIMINEATA 
ING GOPHLOR 


REVISTA SĂPTĂMÂNALĂ 
D'necroan: N. BATZARIA 


N 
Ņ 
b. 
my 


WU 
i 


Ajutor! că îmi intră gângania în gurăj! PREŢUL 4 LEI 


PAQ.,2, 


yeee —— eog . —— 


ei e Africa de idle a 


Africa are o suprafață” de vreo 30 de milioane de" ` 
chilometri “pătraţi - şi o “populaţie. de 135 de mi- 
lioane de locuitori. E patria popoarelor de rasă nea- 


gră şi are, în total, trei state, „independente — şi 
chir “al pircilea f Egiptul) nu 'e încă pe deplin inds- 
perident. 

In afară de Egipt (popiăția Egiptului este de 
vrep 13 milioane de locuitori) statele independente 


din, Africa mai sunt Abisinia (imperiu cu 10 mili- + 


oane locuitori) şi Republica Liberia cu 1 milion şi. 
500 de mii. 


E] -—— — — 


Colonii europene în Africa.. 


Cea mai mare parte din Africa a. fost cuperna 
de? statele europene. Anglia şi Franţa 
doiă mari Puteri cari posedă în Africa cele mai 
multe posesiuni şi colonii. Vin apoi: Belgia, Ita- 
lia; Portugalia şi Spania. Mai e şi teritoriul in- 
terhaţional din Tanger. Şi Germania avea mai ina- 


inte de marele război câteva colonii în Africa, dar 


le- a perdut din: cauza războiului. 


ce este” Himeră ? 


Scrisă cu literă mare adică socotită ca nume 
propriu, Himera èra după credinţa (bine înțeles, gre- 
şită) a. vechilor - Greci un monstru care avea capul 
şi partea de dinainte ca 'un leu, mijlocul de capră 
şi ipartea. dindărăt de balaur cu o coadă de şarpe, 
Monstrul acesta a fost ucis de eroul Belerofon. 

Socotit ca „substantiv comun,- himeră înseamnă o 
inçhipuire absurdă, un vis ce.nu se pcate înfăptui. 


Binefacerile zahărului. 


Zahărul, unul din rarile alimente pe cari orga- 
nismul omului le asimilează direct, este mai tre- 
buincios corpului decât oricare alt aliment. Fireşte 
înșă că abuzul nu e bun. La copiii mici zahărul a- 
jută mult creşterea lor, la adulţi desvoltă şi întă- 
reşte muşchii. In acelaş timp cei cari fac drumuri 
lumgi fie pe jos, fie cu bicicleta, suportă mai uşor 
oboseala, mâncând zahăr. S'a socotit că pentru forţa 
muşchilor un chilogram de zahăr face cât 3 chilo- 
grame şi jumătate de carne şi rigal 12 A gnim ge 
legjurire» verzi. 


A bişir p 


sunt cele. 


Ce-i povestea „Lir şi Tibişir“ 2, 


Moş Nae dă, în privinţa această, cicplicăţia ur- 
mătoare: Lir și Tibişir este o localizare a poveste 
de W. Busch, intitulată „Max şi Moritz şi care : 
avut în Germania un succes nemai pomenit, apă- 
rând dintr'insa peste 100 de ediţii. 

De acelaş autor sunt şi frumoasele şi bogatele 
desene cari însoțesc povestea. 

` Moş Nae adaugă exprimând speranţa că şi ci- 
titorii 'din România Vor citi cu plăcere „Lif și Ti- 


i [A 
iù f 


$ “Tabloul Pacini taină'“* 


Un cititor vrea să ştie de când şi de cine este 
vestitul tablou „„Cina cea de taină”. Răspundem: 
Tabloul acesta este de vestitul pictor italian Leo- 


‘nardo da Vinci şi a fost’ pacta la Milan în anul 
"1497, 


State din Nordul Europei. 


La Nord şi Nord-Vest de România s'au, infiin- 
tat următoarele state cari nu existau mai înainte de 
război: 1) Ucraina cu capitala Kiev şi cu o popu- 
laţie de vreo 35 de milioane de locuitori; 2) Polo- 
nia cu capitala Varșovia şi cu o populaţie de vreo 
25 de milioane de locuitori; 3) Finlanda cu -capitala 
Helsingfors şi cu vreo 4 milioane locuitori; 4) Esto- 
nia, capitala Reval, populaţia 3 milioane locuitori; 
5) 'Letonia, capitala Riga, populaţia 3 milioane lo- 
cuitori; 6) Lituania capitală. Kovno, populaţie 9 mi- 
lioane locuitori: 7) Cehoslovacia, capitala Praga, 14 
milioane locuitori. Toatè statele acestea sunt re- 
publici... i 


Origina unor cuvinte. 


Derbedeiu, cuvânt de origină persană. In limba 
persană der înseamnă: poartă, iar der-be-der, din 
poartă în poartă, adică cel ce merge: din poartă în 
poartă, deci vagabond fără căpătâiu. Gazetă vine 
dela o mică monedă din Veneţia numită gazza. Nu- 
mărul unui jurnal costa o gazza. Buget vine din la- 
tinescul popular bulga (un săculeţ de. piele). Tarif 
vine dela Tarifa, un port la Sndul: Spaniei. şi unde, 
pe vremea calitilor arabi, PoR ce ancorau plă- 
teau o taxă oarecare, i 

ae aia ierte si 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


DiMINERTR COBiiLOR : 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAȚIA: KER ze e N A, 
"BUCUREŞTI. — STRADA SĂRINDAR 9—11 BUCUREȘTI. — TELEFON sis7 . n SÀ 


ABONAMENTE: UN AN 
, e ŞASE LUNI 
15 NOEMBRIE 1925 


150 LEI 
's n 


UN NUMĂR 4 LEN © Lo 
IN STRĂINATATE, DUBLU: sa 
Manuscrisele nepublicate, nu. se inapoiază. 


' Povestea unei PĂPUȘI. 


mbrăcată într'o rochie frumoasă de hârtie co-. 


lorată, pe cap cu-o pălărie roşie de poleală, 

şi ţinând ţanţoşă umbreluţa -ei deschisă, — 

deşi nu era pic de soare, — ea se răstăța 
| în vitrina unui mare magazin, alături. de 
tovarăşele ei de lux: o pisică de carton, care făcea 
„mi-au — mi-au”, de câte ori o trăgeai de coadă, o 
maimuţă neastâmpărată, un tânăr marinar în mare 
ţinută, un clown de porțelan, un pui de urs şi o 
minge de piele. 

Mai erau şi alte jucării. Soldaţi de plumb, muzi- 
cuți, vase de bucătărie, o sfârlează, dar păpuşa nu 
-le dădea nicio atenţie, socotind că sunt de neam 
prost. Nu-i vorbă că nici maimuța nu era mai de 
soiu: se scărpina toată ziua de purici! Şi nici clow- 
nul, care jucase într'un circ de mâna treia; dar a- 
ceştia aveau măcar meritul de-a distra societatea 
aleasă, compusă din păpuşă, pisica d2 carton, ma- 
rinarul, ursul şi mingea de piele. O, aceasta din 
urmă, era de viţă! Părinţii ei fuseseră papuci de 
piele. fină; iar marinarul călătorise mult în viaţa lui. 

Păpuşa, acum intra în lume. De abea se împrie- 
tenise în fabrica unde se născuse cu alte păpuşi, 
când un om gros cu degete brutale, o împachetase 
intr'o cutie, şi, se trezise într'o bună zi, în vitrina 
acestui magazin. La început i se păruse foarte greu, 
acest nou fel de viaţă. Pe urmă, se obişnuise, când 
îşi găsise un cerc de prieteni. 

Intr'o dimineaţă s'a logodit chiar cu marinarul. 

Inveselit de această veste, clownul de porțelan 
tăcuse giumbuşlucuri; pisica torsese şi mai frumos 
ca de obicei; soldaţii de plumb, -defilaseră; iar o 
muzicuţă cântase repertoriul ei unic. 

Seara, lumânărelele unui pom de Crăciun se a- 
prinseră în cinstea logodnicilor, —- căci, uitasem să 
vă spun, că se apropia Crăicunul. 

„_Intr'o după amiază frumoasă, când zăpada aş- 
ternuse blana ei de sticlă pe străzi, veni o fetiţă 
>gată, care cumpără păzuşa. C2 tristă a fost des- 


de Alexandru Bilciurescu 


părţirea: marinarul, nenorocit, sar fi sinucis în clipa 


aceea, dacă ar fi fost vreo apă prin apropriere, =< 
căci un marinar nu se poate sinucide decât prin înec. 
Fetiţa o duise la ea acasă şi-o culcă. într! un pat 
bogat cu dantele. 
In fiecare zi, îi schimba altă rochie. Păpuşă ču- 
noscu adevărate clipe de glorie. Veneau prietenele 


„fetiţei bogate şi care mai de care o mângâia şi o 


admira. 

Odată, veni la fetiţa cea bogată, verişorul ei, 
un băeţel nebunatic şi răutăcios, căruia nu-i plăcea 
să se joace decât de-a hoţii şi gardiştii sau să se 
ia la trântă... Fetiţa îi arătă toate jucăriile sale şi 
când veni rândul păpuşii, aşa, dintr'odată se iară 
la ceartă, apucând-o fiecare de câte un picior. 

Fetiţa fu biruită şi rămase cu un picior al- pă- 
puşii în mână. Din clipa aceea, pentru biata păpuşe 
începu un alt fel de viaţă... In patul luxos de dantelă, 
îi luă locul o altă jucărie mai frumoasă; iar“ ea 
fu exilată în cutia de carton, în care-dormise la“ma- 
gazin. Gloria e ceva efemer... Păpuşa cunoscu acum 
toate amărăciunile uitărei... Acoperită de Ba, stătu 
multă vreme într'un colt întunecos. 

Dând într'o zi peste ea, ce-i veni fetiţei să o > scoată 
iar la lumină, pe masa plină cu jucării... Care nu fu 
mirarea păpuşei când îşi văzu logodnicul: marinarul, 
care vorbea înflăcărat cu-o amazoană de hârtie.. 

Se apropiă greoi de ei, — căci pe- lângă că era de 


carton, mai avea şi-un ar hei pietate - şi se a- 
dresă marinarului: A j 
Mă mai cunoşti? - £ i 
Marinarul o măsură de sus până jos... 57 ~i5 
Cu astfel de persoane ca d-ta, mam avat nici- 
odată cunoșştiință ! i 
Rănită adânc în inima-i de carton, raspunse: 


Cum, nu-ţi aminteşti? Nu ştii... 

Hai să plecăm dragă, nu vezi: că: zdteanța 
asta ne plictiseşte, o întrerupse marinarul, şi, lu- 
ându-şi de braţ amazoana, îi întoarse spatele..... 


„DIMINEAŢA COPIILOR” 


fost odată doi fraţi negustori. Să 
zicem că pe unul dintr'inşii îl che- 
ma Jon, iar pe celălalt Gheorghe. Amândoi erau oa- 


meni deştepţi şi foarte pricepuţi la negustoria lor. 


Numai că de... gurile rele îi învinuiau, ba că dau 
lipsă, ba că vând prea scump, ba că jură pe minciună. 

Nu ştiu dacă tot ce se spunea pe seama lor era 
adevărat. Ştiu numai că nici minciună n’a fost to- 
tul. Decât vorba e că negustorii aceştia ajunse- 
seră în“ câţiva ani oamenii cei mai bogaţi din o- 
raşul acela. Ei, dar vezi că a avut dreptate cine 
a zis că bogăţia singură nu-ți dă fericirea, iar 
Ion şi Gheorghe nu erau fericiți. Ion se plângea 
că Dumnezeu nu-l hărăzise cu copii. Gheorghe se 
plângea că din cinci copii câţi avea, erau cu toții 
bolnăvicioși, slabi şi piperniciţi, de credeai că toc- 
mai atunci eşiseră din mormânt. Şi în aceiaşi noapte 
unul şi acelaş moşneag li s'a arătat celor doi fraţi 
în vis. 

„Dacă vrei ca Dumnezeu să te hărăzească cu 
copii şi să ai parte de mulţumiri şi bucurii în 
viaţă, să dai săracilor tot ce ai câştigat pe ne- 
drept, dând lipsă, minţind şi jurând strâmb”. 

Aşa ii vorbi lui lon moşneagul din vis. 

„Dacă vrei să ţi se facă sănătoşi copiii, să dai 
săracilor tot ce ai câştigat pe nedrept, dând lipsă, 
minţind şi jurând strâmb”. 

In felul acesta îi vorbi lui Gheorghe moşneagul 
din vis. | 

Cei doi frați s'au pus pe socoteli, ca să afle 
ce au câştigat pe bună dreptate şi ce au câştigat 
cu strâmbătate, dar n'au fost cinstiţi nici cu ei 
înşişi. Şi-au trecut la câştigul drept şi cinstit mai 
toată averea şi numai o parte mică de tot au so- 
cotit-o ca fiind câştigată dând lipsă, Sita şi 
jurând strâmb. 


— Poveste populară — 


de N. Baizaria 


lar adevărul era tocmai dimpotrivă. 

Şi au pornit amândoi prin lume pentru ca ne- 
însemnata sumă de bani trecută ca fiind câştigată 
pe nedrept să o dea săracilor, pentru ca în schimb 
să se împlinească spusele moşneagului din vis. 

Mergând ei aşa două zile drum, ajunseră în 
ziua a treia la o colibă veche şi dărăpănată. 
Dar mult mai dărăpănat era stăpânul colibei, un 
biet nenorocit care mavea după ce bea apă şi mai 
era împovărat şi cu o spuză de copii. 

Văzându-l, cei doi fraţi îşi ziseră: „Acesta e 
omul pe care trebuie să-l ajutăm, dându-i partea 
din averea câştigată pe nedrept!” Şi-i deteră fie- 
care câte o punguliţă cu galbeni. 

Cu banii aceştia omul cel sărac se apucă de 
negustorie de porci. Cumpără vre-o douăzeci de 
porci şi se puse să-i îngraşe. Dar tocmai când 
îi îngrăşe mai bine şi socotea să-i vândă cu câştig 
bun, dădu o boală într'înşii şi muriră cu toţii până 
la unul. 

Omul cel sărac ajunse acum şi mai sărac, dar 
nici celor doi fraţi nu le mergea mai bine. 

Şi mai rupseră ei din averea lor câte încă o pun- 
guliţă. cu galbeni şi le dădură omului celui să- 
rac, iar acesta cumpără cu banii ştofe şi alte măr- 
furi, le încărcă într'o corabie şi se duse să le 
vândă în altă ţară. Dar izbucni o furtună şi cora- 
bia cu stofe, cu mărfuri cu tot se înecă şi se duse 
în fundul mărei. 

Omul cel sărac ajunse şi mai sărac, 
celor doi fraţi nu le merse mai bine. 

Şi-i mai dădură aceluiaş om sărac câte încă o pun- 
guliţă cu galbeni, dar scrum şi cenuşe se alese şi 
din banii aceştia. 

Ion şi Gheorghe nu mai puteau de necaz. Nu 
pentrucă omul cel sărac nu se putuse pricopsi, ci 


dar nici 


„DIMINEAŢA COPIILOR” 


pentrucă lor nu le mergea. In zadar aştepta Ion ca 
Dumnezeu să-l hărăzească cu un copil, şi nu mai 
puţin zadarnică era aşteptarea lui Gheorghe să-i 


fie copiii sănătoşi şi zdraveni. In supărarea lor 
îi deteră omului celui sărac două gloanţe, zicân- 
du-i să aibă cu ce se împuşca el şi nevasta lui. 
Fireşte, nu se împuşcă nici omul cel sărac, nici 
nevastă-sa, ci îşi căutară înainte de sărăcia lor. 

Trecu mult, puţin la mijloc şi într'una din zile 
veni la casa omului sărac un pescar căruia îi se 
rupsese plumbul dela năvodul de pescuit. ,Nu 
cumva aveţi să-mi daţi ceva bucăţi de plumb, ca 
să-mi dreg năvodul?” îi zise el femeiei omului cel 
sărac. lar femeia îi dete cele două gloanţe primite 
— ştim cu ce gând — dela negustorii cei bogaţi. 

Chiar în ziua aceea pescarul, care îşi drese nă- 
vodul, prinse un peşte mare şi de o frumusețea 
puţin obişnuită. Drept mulţumire şi răsplată, îl dete 
femeiei omului celui sărac. Femeia il tăie peştele 
şi-i -găsi în burtă o bucată de diamant, mare cât 
un ou de gâscă. Diamantul acesta era aşa de stră- 
lucitor, că ziua nu te puteai uita la dânsul, iar noap- 
tea lumina mai puternic decât o sută de lămpi la 
un loc. 

A doua zi trecu pe la casa omului celui sărac un 
negustor şi-i grăi zicând: „Nu mi-l vinzi mie dia- 
mantul acesta? Iţi dau pe el zece galbeni!” 


PAG. 5. 


Omului celui sărac îi se păru suma aceasta foarte 
mare şi îşi închipui, prin urmare, că negustorul 
vrea să-şi râdă de dănsul. De aceea, îi intoarse 
vorba şi-i zise: i-l vând, dar dă-mi cât face!” 

Negustorul îi dete atunci douăzeci, treizeci, pa- 
truzeci, cincizeci de galbeni. Omul cel sărac îi zicea 
într'una: „Dă-mi pe el cât face!”, vrând să inpe- 
leagă cu vorbele acestea să-i dea mai puţin. 

La urmă negustorul scoase din buzunar o pungă 
cu o sută de galbeni şi punând-o în mâna omului cè- 
lui sărac, îi zise: „la o sută de galbeni şi dă-mi 
diamantul!” 

Văzând acum că negustorul nu glumeşte, omul 
cel sărac îşi luă seama şi-i zise: „Nu, nu-l vând 
de loc!” 

A doua zi se duse la impăratul şi-i dete în dar 
diamantul găsit în peşte. Impăratul insă fu aşa de 
mulţumit de darul acesta, încât îi dete omului celui 
sărac o bună parte din împărăție, ca să o stăpâ- 
nească de veci, el şi copiii lui şi cu copiii copiilor. 

Aşa se făcu că omul cel sărac ajunse să fie 
împărat. Intr'o zi, pe când şedea la fereastra pa- 
latului, văzu că pe stradă treceau Ion şi Gheorghe 
cari mai întâiu îl ajutaseră cu bani, iar după aceia 
îi dăduseră cele două gloanțe, ca să se împuşte cu 
mevastă-sa. Ii chemă în palat şi-i întrebă: „Mă 
cunoaşteţi?” ; 

— „Nu, slăvite împărate!” răspunseră ei tremu- 
rând din tot trupul (câci nu ştiau pentru ce îi che- 
mase) şi căzând cu frunțile la pământ. 

El îi lămuri zicân- 
du-le: „Eu sunt omul Și 
cel sărac pe care l-ați f 
ajutat cu bani. Dar se 
vede treaba că banii E 
aceştia nu fuseseră 
câştigaţi în numele lui $ f 
Dumnezeu şi deaceea $} å 
mau fost cu spor.. N e 
Când mi-aţi dat însă kA 
gloanţe, ca să împuş- Să, 
căm cu nevasta Dum- | 
nezeu a zis: „Până Ps e 
aici e puterea diavo- [taia A 
lului!” Şi El — slă- 
vit să-i fie numele — f m 
ma ocrotit, ma ridi- gug 
cat şi a făcut din mine 
ceeace vedeţi. De a- 
ceea şi voi să aşteptaţi totul dela ajutorul lui Dum- 
nezeu şi dela sfânta dreptate”. 

Din ziua aceea Ion şi Gheorghe se schimbară cu 
totul. Impărţiră la săraci cea mai mare parte din 
averea lor, ajutară pe bolnavi şi făcură danii pe 
la sfintele biserici. lar Dumnezeu vărsă şi asupra lor 
nemărginita Sa milă. Ion fu tată de copii, iar co- 
piii lui Gheorghe deveniră sănătoşi şi voioşi. 

N. Batzaria 


PAG: 6 = 


PLIMBA 


PRIN CER 


„DIMINEATA COPHLOR" 


Ceva despre Pământ 


m fost. sau mai bine zis am căutat să mer- 
\ gem în planeta Venus sau Luceafărul şi ne- 
am întors pe Pământ. Aci ne aducem a- 


AN 


“minte că şi Pământul este un corp ceresc, 
este o planetă şi chiar numărând dela soare 
este a treia planetă. Locul său în cer este între Venus 
şi Marte. Aşa. fiind, să vorbim puţin şi despre 
Pămânţ, socotit ca planetă. De aceza chiar îl şi 
scriem cu literă mare. 

Dar, staţi. că acum. mi-a dat. în gând. Noi am 
mai scris despre Pământ şi chiar în n-rul 2 al 
revistei un, articol cu titlul „Invăţatul Gică poves- 
teşte despre Pâmânt”. Vă rog deci cu tot dinadinsul 
să-l citiţi şi articolul acela, care este în strânsă 
legătură cu cele ce scriem aici. 


căuta să nu repetăm cele ce am scris. acolo. 
x + * 


Ştim că Pământul e rotund. E ca o minge, ca 
o portecală, -dar o portocală care nu se mănâncă. 
Mai ştim că e turtit la poli şi. umflat la ecuator, 
Stim de ăsemenea că: pe'el sunt munţi înalți şi văi 
adânci. Dar înălțimile sau adâncimile nici nu se 
observă de: departe, fiind un fleac de nimic în 
cempatație -cu mărimea totală a Pământului. Bună- 
oată, cel mai inalt vârf de munte (Everest din Hi- 
malaia) este de vreo 8 chilometri, pe când diametrul 
Pământului la Ecuator nu e mai puțin de 13.000 
de chilometri. .. 

Aşa dar, cam ce ar fi un bob de nisippeo por- 
tocală, acelaş lucru sunt munții pe pământ. Ei nu-i 
strică forma rotundă. 

Dacă ar fi cu putinţă să mergem la Lună, de a- 
câlo l-am vedea Pământul tot aşa: de rotund ca şi 
Luna:-dar mult mai mare şi mai frumos. 

..»., 

'Acüri să facem o` mică şi foarte uşoară expe- 
riență; dar seara la lumina lămpii. Să luăm ò minge 
albă... 

„Dece nu. o portocală?” îmi taie vorba Dorina. 


EEE ucĂ portocala o: mâncâm şi pentrnod nu. 


e. albă. 

Prin urmare,, să luăm o minge albă. de... 
cem de cauciuc. Pe mingea aceasta să facem un- punct 
de cerneală şi să ne. inchipuim că -punctul cel. rie- 
gru. Suntem „noi, iar mingea e Pământul. Să mai 


Din parte-ne vom 


să zi- 


luăm un ac de pălărie sau o igliţă de împletit şi, 
să o străpungem mingea drept pe la mijloc. > 

Observând acum ca vârtul acului să fie drept în 
sus, să o aşezăm mingea noastră în faţa unei lămpi 
şi să o învârtim (mingea, nu lampa) încet-încet. 
Vom vedea mai întâiu că o jumătate din minge e 
luminată, iar cealaltă jumătate e în întuneric. Pen- 
tru punctul cel negru e zi când se găseşte în 
partea. luminată şi e noapte când se găseşte în par- 
tea opusă. De asemenea, când punctul -cel negru e 
în -linie dreaptă cu lumina lămpii, pentru' dânsul: 
este miazăzi. 4 ES e 

Experienţa aceasta ne dă o idea de cum se face 

ziua şi noaptea şi ne arată cum e mișcarea de rota- 
țiune a Pământului, adică mişcarea pe care Pă- 
mântul o face în jurul său în 24 de ore. 
' Decât experienţa noastră are un mic cusur. A- 
cul de pălărie sau igliţa cu care am înţepat Pă- 
mântul nu trebuia ţinută drept în sus, ci înclinată 
spre stânga. Aşa e poziţia Pământului. Această po- 
ziție tace. ca zilele să nu fie egale cu nopţile: 

Dar mai ştim că Pământul, în acelaş timp în care 
se învârteşte în jurul său se mai învârteşte şi in 
jurul Soarelui în 365 zile şi un sfert şi.ceva şi 
această învârtire în jurul soarelui se numeşte miş- 
carea de revoluție, care ne dă anul şi anotimpurile. 

Aici mă aştept la întrebările următoare: ,Dar 
nu suntem şi noi pe Pământ? Şi dacă suntem, nu ne 
învârtim şi noi şi în jurul lui şi în jurul soarelui?” 

Se înțelege că ne învârtim, călătorim într'una şi 
chiar cu o iuţeală despre care nu ne putem face 
măcar o ideie. De exemplu. Dacă vă trebue 10 mi- 
nute, ca să citiţi articolul de faţă, în aceste 10 
minute aţi făcut în spaţiu un drum de 18 mii de 
chilometri. 

Vedeţi, s'a tăcut socoteala că suntem plimbaţi de 
pământ cu o iuţeală de 30 chilometri pe secundă, 
ceeace face o iuțeälă de vreo 1000 de ori mai mare 
decât a trenului care merge cel mai iute. ne 

Numai că, precum am spus-o şi în articolul, pu- 
blicat în numărul 2 al revistei noi nu simţim nici o 
schimbare, întâiu deoarece călătorim cu pământ, cu 
case, cu aer, cui tot şi al doilea, nu simţim nici o 
zguduitură, fiindcă Pământul nu merge pe ceva, 
cum, de pildă, trenul, ci- se învârteşte şi- călăto- 
reşte în spaţiul care nu are meae: ; 

- ' Vladimir Astronomia 


„DIMINEATA COPIILOR" 


„Zâna Lunei“ 


— Poveste chineză — 


n vremea împăratului lau, trăia un prinţ pe care 

îl chema Hu I, şi care era un viteaz vestit şi 

un foarte bun vânător. O dată au eşit pe cer 

zece sori cari străluceau aşa de viu şi ardeau 

aşa de puternic încât oamenii nu mai puteau 
să îndure atâta căldură şi strălucire. Impăratul îi 
porunci atunci lui Hu I să împuște pe sorii aceştia. 
Hiu I împuşcă nouă dintr'ânşii. 

Viteazul acesta avea un cal care se lua la în- 
trecere cu vântul. Il încălecă şi porni cu el la 
vânătoare. Dar calul o luă la o fugă nebună şi Hu I 
nu mai putu să-l oprească. Aşa merseră cal şi 
călăreț ia muntele  Cunlun, unde Hu I o văzu la 
lacul de jaspis pe regina-mamă, care îi dete „iarba 
nemuirirei.” Hu I o duse iarba aceasta acasă şi o 
ascunse în- odaie. ` > 

Viteazul nostru avea o nevastă pe nume Chiang 
O. Intr'o zi, pe când Hu I lipsea de acasă, Chiang 
O “gustă ;pe furiş din iarba nemurirei şi „deodată 
sbură' în sus în nouri. Când sosi la lună, se duse la 
palatul din lună şi de atunci trăeşte acolo ca „Zâna 
Lunei.” Cd ; , 

Intr'o noapte de toamnă un împărat din familia 
Tang stătea la petrecere cu doi vrăjitori. Unul din- 
tre vrăjitorii aceştia luă o prăjină de bambu şi o 
asvârli în văzduh, prăjina se prefăcu întrun pod 
până la cer pe càre se Suiră la lună împăratul şi 
cu cei doi vrăjitori. Acolo văzură un palat pe. care 
stătea scris: „Galeriile. întinse ale frigului curat.” 
In apropiere era un arbore „casia” înflorit şi de al 
cărui parfum eta plin tot văzduhul. Pe arbore stă- 


tea un om care tăia cu un topor :crăcile ce 'crescu- 
seră alături. . 

Unul din cei doi vrăjitori grăi vorbind: „Acesta 
este omul din lună. Arborele „casia? creşte aşa de 
mult că cu vremea ar întuneca toată strălucirea lu- 
nei. De aceeea crăcile lui trebue 'tăiate la fiecare 
o mie de ani.” ~ 

Inaintară apoi în galeriile cele întinse.: Nenumä- 
ratele caturi ale palatului erau de argint. Stâlpii însă 
şi pereţii erau făcuţi din cristalul cel mai'transpa- 
rent. Şi se mai găseau acolo colivii şi eleştee, în 
colivii erau păsări şi în'apă peşti cari “se mişcau 
ca şi vii. Toată lumea din lună părea a-fi de sticlă. 

Şi pe când împărat şi vrăjitori se uitau în toate 
părţile, Zâna Lunei veni la dânşii întăşurată în- 
tro manta albă sub care era o hâină de culoarea 
curcubeului. ` $ y 

Şi zâna îi. zâmbi împăratului şi îi 'zise:: „Tu 
eşti un stăpânitor al lumei pieritoare de pe pă- 
mânt. Dar trebue să ai noroc, fiindcă ai putut să 
vii până aicea.” Işi chemă apoi slujnicele cari ve- 
niră pe păsări albe şi cântară şi jutară sub arbo- 
rele „casia”! Sunete curate şi: limpezi spintecau väz- 
duhul. Mau 

Lângă arbore se mai găsea o piuliță de marmoră 
albă. Intr'ânsa un ievure “de iaspis strivea ierburi. 
Aceasta era jumătatea cea întunecoăsă a lunei. 

Când se sfârşi jocul sșlujnicelor-Zânei, împăratul 
şi cei doi vrăjitori se întoarseră din nou pe pământ. 

Işi însemnă însă pe hârtie cântecele-ce le auzise 
în lună şi porunci să fie cântate în grădinile împă- 
ratului, fiind însoţite şi de flaute de iaspis:” 


Notă. — Povestea de mai sus, tradusă- de noi din 
limba germană, a fost auzită în (hina din gura popo- 
rului de către Richard Wuhelm, autorul unui volum de 
poveşti chineze, 


PAG. 8 


„DIMINEAȚA COPIILOR" 


LIR ȘI TIBIŞIR 


O poveste de copii în șapte șmecherii 


Ascultaţi să vă vestesc 
Ce-am de gând să povestesc: 
E povestea-a doi copii, 
Meșteri mari în şmecherii. 
Cum îi chiamă? Unu-i LIR, 
lar al doilea TIBIŞIR. 


Doi ștrengari neîntrecuți 

'N fapte rele doar crescuți. 
La biserici nu-i cătaţi, 

Pe la școli să nu 'ntrebaţi, 
Ci pe câmp și prin grădini 
Şi prin curți pe la vecini, 
Unde-i rost de șterpelit, 
Unde-s lucruri de ciordit. 
Dar la urmă când gândesc, 
Mă cutremur, mă 'ngrozesc. 
Ce-au păţit? rog să răbdaţi. 
Şi pe rând tot s'ascultaţi. 


ŞMECHERIA l-a 


Localizare de MOŞ NAE 


Nu ştiu dac'aţi auzit, 
Ori în drum ați întâlnit, 
Pe bătrâna coana Lina, 
Pe bunica lui Alina, 
Coana Lina Buștuluc, - 
Singură ce-i ca un cuc. 
Povestea ieri prin vecini, 
C'avea dânsa trei găini, . 
Ş'un cocoș înalt, frumos, 
Mândru, ţeapăn și fălos. 


Când văzu aceasta Lir, 
Zice: „Dragă Tibişir, 

Hai la Lina, hai îndată, 

Căci e rost s'o facem lată!“ 
Taie patru felioare 
De o pâine- mai groscioare 


Şi de aţă le legară 


'N patru locuri ș'o-aruncară. 


'N chip de cruce prin ogradă, 
Mai în față să se vadă. 


Cocoșelul cum zărește 
Pâinea, strigă voinicește: 
„Cucurigu! fuga daţi, 
Dragi găini și v'ospătaţi !“ 


PAG. 9. 


Toate atârn-acum în jos 
» _ICu cocoșul cel frumos 
= "Şi făcându-şi oul lor, 
Dau un țipăt, p'urmă mor. 


i N 

/ f. NA 

Ele vin, s'au repezit X A MAN AI RA 
Pâinea 'ndată-au înghițit, "ia S M- A M L N M L N À 
O bucată fiecare. E 0.4 n LOM” MN.Ă 


Dar găini cu mintea mare, i 
Coana Lina, speriată] VERSITÄŢS 
Din pătucu-i sare 'ndată, S1 > 


Când văzu cea ihi 
Îi veni chiar nebunie. 


Prea târziu mi-s'au gândit, 
Că nu-i chip de despărțit. 
Trag şi ţipă ca turbate, 
De-alte alea c'apucate. 


e Aa 
Strigă, blestemă și plânge, 
à ; Mâinile de rău ea-și frânge, 

4 „Vai, sărmana, ce-am păţit! 
Se sucesc şi se 'nvârtesc Zău, mai bine-aş fi murit. 


i mai rău mi-se 'mpletesc, Dragi găini, cui m'aţi lăsat, 


boară sus, crezând c'așa Cum cocoșul s'a 'ndurat 
Se pot lesne descurca. iÈ 


` Dar priviți ce s'a 'ntâmplat: Cum“... dar coana, în sfârșit, 
n copac s'au încurcat Mâna pune pe cuțit 


PAG. ho pei it 


Taie aţa, rând pe rând, 
Morţii pică la pământ. 
Ea de jos i-a ridicat, 


d a rT a aa T a a .] Pi e a > 


„DIMINEATA COBIILOR» 


3 ti 
31) 


'N casă iarăşi: a intrat 
Şi cu-această găinărie 
Se sfârși o şmecherie. 
(Urmează şmecheria a a doua 


CELE TREI PORTO CALE 


2) — Poveste populară spaniolă — 


Da i pâine,” ' îi zise fata. 
- „N'am,” îi răspunse feciorul de împărat. 
- „Dacă n'ai, intru din nou în mica mea porto- 
cală şi mă întorc la portocalul meu. 

Portocala se închise din nou şi se făcu nevăzută 
cu fată cu tot. Feciorul de împărat nu mai îndrăznia 
să deschidă o altă portocală mai înainte de a fi 
găsit ceva pâine. In sfârşit întâlni nişte păstori 
care-i deteră o bucată de pâine; mâncă o jumă- 
tate dinir'iînsa, după aceia dându-se mai la o parte, 
deschise şi a. doua portocală. Şi din portocala a- 
ceasia ieşi o fată mai frumoasă decât cea dintâi 
şi îi zise:' „Dă-mi pâine!” 

- „Poftim l îi răspunse feciorul de împărat dân- 
du-i bucata ce-i păstrase. 

— „Dă-mi şi apă!” zise din nou fata. 

„N'am!”? 


- “Dacă n'ai; intru din nou în portocala mea şi 


mă întore la arborele meu.” 

Portocala se închise din nou şi se făcu şi ea 
nevăzută cu fată cu tot. 

Feciorul de împărat care rămăsese cu bucăţica 


Traducere Pi 1 Rura 


de pâine în mână o porni din nou la, druri şi mită 
vreme căută un izvor de apă. După ce-l găsi, um- 
plu cu apă o scoică de sidef pe care o purta la 
dânsul. Puse apoi şi pâinea şi apa pe o, piatră şi 
deschise şi a treia portocală. Ieşi şi de aci o. fată 
care întrecea în frumusețe pe celelalte două: 

— „Dă-mi pâine!” îi zise 'fata. dag m. 

Prinţul, care. nu văzuse niciodată o. frumuseţe 
aşa de desăvârşită şi care stătea uimit înaintea ei, 
îi întinse bucăţica de pâine.. Fata. zâmbi. .. 

- „Dă-mi şi apă!” zise ea. 

El îi dete şi scoica, de sidef. şi nici. nu. îndrăznia 
măcar să respire de teama că piere şi, aceaste “fată 
cum pieriseră celelalte două. : eu NI 

„Foarte bine! zise fata zâmbind, dit nou. Văd că 
eşti un tânăr voinic, fiindcă m'ai căutat aşa de. de- 
parte. Şi mai văd că-eşti şi cuminte, fiindcă ai ştiyt 
cum să-mi îndeplineşti dorința. ţi. voiu fi nevastă, 
dar cu condiţia că nu te vei întoarce numai decât la 
palatul tatălui dumitale şi că vom sta fin: an;d& zile 
în grădina cea frumoasă în care ai. cules: celé trei 
portocale.” 


„DIMINEAȚ A` COPIILOR» 


Prinţul primi bucuros. 
Uii an. întreg-trăiră ei în grădina cea frumoasă şi 


singurătecă zile de onespusă fericire. La sfârşitul 


anului- ea dete -naştere unui băiat mai. frumos decât 
soarele. Când copilul împlini 10 luni, feciorul de îm- 
părat îşi aduse aminte că tatăl său îl aştepta şi că 
prin urmare trebuia să se întoarcă în împărăție, ca 
să nu fie desmoştenit. Işi'luă pe cal nevasta şi co- 
pilul-şi o porni la drum. Când ajunse la câteva le- 
ghe de cetatea de scaun a tatălui său, -intră întro 
pădure. foarte deasă şi-i zise nevestei sale: 

„Să stai aci cu fiul nostru, iar eu mă voiu întă- 
țişa singur la palat înaintea tatălui meu şi-ţi voiu 
aduce aicea tot ce trebue pentru ca să vii înaintea lui 
cu un alai vredhic de fruinuseţea ta. 

Tânăra femeie consimţi numai decât şi pentru ca 
să” fie cât mai bine ascunsă, bărbatul ei îi pregăti 
pentru dânsa şi pentru copil o ascunzătoare foarte 
sigură: anume pe un copac mare, tocmai la locul 
unde crăcile se despart de trunchiu, făcu un fel de 
cameră pitulată printre frunze. Trandafiri agăţători 
se împleteau cu ramurile, pe când la piciorul arbo- 
relui un basin de marmoră albă strângea apa dela 
un isvor din apropiere şi care se scurgea apoi mai 
departe printr'un pârâiaș. 

Feciorul de împărat o sfătui pe nevastă-sa să nu 
se arate nimănui şi sub nici un cuvânt să nu iasă 
din ascunzătoarea ei până “nu se întoarce el. După 
aceia plecă la palat. 

Trecură câteva zile, în cari femeia fu pe deplin 
liniştită. Ceasuri întregi se juca cu fiul său, iar 
seara îi cânta cântecele cu cari dorm copiii din 
Andaluzia. 

„Merge roza să se culce 

In frumosul trandafir. 

Se culcă şi copilul meu, 

Căci ora e târzie. 

Dormi şi tu, odorul meu, 
Frumos luceafăr al dimineții.” 


„Luceafărul dimineţii” adormia în fiecare seară 
fără să plângă şi chiar înainte ca mamă-sa să fi 
sfârşit cântecul care se încheia în felul următor: 

„La la la la! 

Copilul meu doarme 

Cu ochii deschişi, 

Ca și epuraşii.” 


Ramurile copacului se întindeau deasupra izvo- 
rului şi deseori prinţesa, vârându-şi capul printre. 


frunze, se oglindea în apa cea limpede. Intr'o di- 
mineaţă văzu o tânără Arăpoaică mai neagră de- 
cât cărbunele şi care purta pe umeri un ulcior ce-l 
umpluse la fântănă. Prinţesa, curioasă, se plecă pen- 
tru ca s'o vadă mai bine. 

„O, cât sunt astăzi dè frumoâsă!” strigă Ară- 
poâica zărind în fântănă chipul prinţesei despre 
care crezu că al său. „Până acum îşi zise ea mai 


a sabia aa n 


PAG. tt. 


departe, eram cam oacheşă, astăzi însă sunt mai 
albă decât -iasomia înflorită. Zău că e păcat aşa fru- 
moasă cum sunt.să car apă. Hai să mă IORS: a- 
casă!” 

Luă ulciorul, îl izbi cu putere de marginea ba- 
zinului de marmoră, îl spatse în mii de bucăţi! şi 
se duse cântând veselă. A doua zi se întoarse cu un 
ulcior nou şi plecându-se încă odată . în apă, văzu 
iarăşi chipul frumoasei prințese. 

„la să poftească cineva să-mi zică mie cioară! 
Uite obrajii îmi sunt trandafirii, fruntea albă, iar 
părul îmi străluceşte ca aurul. Zău că e păcat să 
port apă aşa frumoasă cum sunt! Hai să mă intorc 
acasă!” 

Izbi ulciorul nou de marginea basinului de mar- 
moră, îl făcu țăndări şi plecă iarăşi cântând. veselă. 

Veni şi în ziua a treia, dar acum avea un ulcior 
de aramă; plecându-se să-l umple, văzu şi “de data 
aceasta chipul frumoasei prințese şi zise: „Dar ştii 
că sunt o minune de frumuseţe! Seamăn cu luna 
plină. Dacă m'ar vedea împăratul, m'ar lua numai 
decât de nevastă şi m'ar face împărăteasă. Zău că 
e de trei ori păcat să port apă aşa frumoasă cum 
sunt. Hai mai bine să mă duc la curtea împăratului”. 

A vrut să spargă şi acuma ulciorul, dar cu câf îl 
izbia de marginea albiei de marmoră, cu atâta ul- 
ciorul de aramă se strâmba mai rău. Prinţesa, care 
se uita la dânsa printre frunze, nu putu să-şi stă- 
pânească râsul. 

Arăpoaica o auzi, înălţă capul şi zări chipul des- 
pre care crezuse că e al său. Se plecă din nou în 
fântână, şi atinse apa cu nasul. Işi văzu în oglindă 
apoi pielea sa neagră ca păcura, buzele groase, 
ochii săi albi. li fu aşa de mare necaz încât vru 
să se răzbune numai decât. 

„Frumoasa mea doamnă, îi zise ea prefăcută prin- 
ţesei, rogu-te să nu-ţi râzi de mine, căci e aşa de 
trist să fii urâtă. Şi fiindcă nu-mi va fi vreodată 
cu putinţă ca să am chipul tău, cel puţin dă-mi voie 
să mă uit la tine cât mai de aproape pentru ca 
să-mi mai înveselesc ochii. 


— „Nici nam vrut să-ţi fac vre-o supărare, de 
aceia te rog să mă ierţi, îi răspunse prinţesa foarte 
mişcată, dar nu pot să mă dau jos din arbore.” 

— „De ce?” 

= „Pentru că aştept aicea pe prinţul care o să 
vie să mă ia. 


— „Ce păcat că nu poţi să te dai jos! Ţi- -aş îi. 
pieptănat frumosul tău păr pe care l'a încurcat vân- 
tul. Şi cum eu mă pricep la treaba aceasta, sunt 
sigură că bărbatul tău te va găsi la întoarcerea sa 
de o sută de ori mai frumoasă. 

„Să fi fost singură, îi zise prințesa: cam şo- 
văitaare, m'aş fi dat jos, dar am copilul care doar- 
me şi care sar putea trezi”. 

(Va urma) 


0000 ge 


OAH 


O n N, M 
/ Wy HM 7) ki. 4 


Par 


n moşneag avea o fată. Şi fata aceasta nu 

numai că era frumoasă să o sorbi într'un 

pahar, dar mai avea două daruri cum nu 

se poate mai. preţioase şi cum nu mai gă- 

seşti la fetele de astăzi. Vedeţi şi jude- 
ER şi d-voastră : 

Când râdea, pe buze îi înflorea un trandafir, 
iar când plângea, lacrămile ei erau boabe de măr- 
găritar. 

Moşneagul mavea nevoe să PERSEN = vreo muncă 
grea şi obositoare, strângea trandafirii şi boabele de 
mărgăritar ale fetei şi le vindea. Vestea despre îru- 
museţea cea fără de păreche a fetei moşneagului 
şi despre darurile cu cari era înzestrată, ajunse 
până la urechile împăratului, care era şi tânăr şi 
flăcău. Şi împăratul îşi zise: „Aceasta şi nu alta 
imi va fi nevastă!” Şi chemând pe sfetnicul său 
cel mare, îi zise: „Să trimiţi pe cineva şi să-mi 
aducă aicea pe fata moşneagului. Am hotărit să o 
iau de nevastă!” 

Sfetnicul trimise, ca să o aducă pe fata moşnea- 
gului şe pe fiică-sa, însoţită de mai multe sluj- 
nici, şi de oameni de pază. Fata sfetnicului îm- 
părătesc era şi ea în vârstă de măritat, însă pe 
lângă urită foc, mai era cicălitoare şi rea de inimă. 
Să vedeţi ce făcu. O luă pe fata cea frumoasă a 
moşneagului şi o duse pe drumuri pustii şi ne- 
umblate. După ce umblară şi rătăciră multă vreme, 
fetei moşneagului îi se făcu foame şi-i zise fetei sfet- 
nicului: „Surioaro, dă-mi ceva să mănânc că nu 
mai pot de foame!” 

— „Ii dau, dar dacă mă laşi să-ţi scot un ochiu!” 
îi răspunse fata cea rea şi fără de suflet. 

Şi fără să aştepte măcar răspunsul, înfipse un 
cuţit în ochiul drept al fetei moşneagului, i-l scoase 


Fata cu trandafiri 
și mărgăritar”” 


—- ba din Macedonia EA 
ae N. MACEDONEANUL' 


„DIMINEAŢA COPIILOR” 


Er ECHEZ 
pi MA 172 


> 


gi 


Z> 

EA Hi ty 
închizându-l cât mai bine. 
„Suri- 


şi-l puse într'o cutie, 
Ceva mai încolo fata moşneagului zise: 
oaro, dă-mi puţină apă că nu mai pot de sete!” 


— „ţi dau, însă dacă mă laşi să-ţi scot şi o- 
chiul celălalt”. Şi-i scoase şi ochiul cel stâng, în- 
chizându-l de asemenea într'o cutie. Apoi lăsând-o 
pe fata cea frumoasă în pustietatea şi sălbăticiu- 
nea aceea, fata sfetnicului se înțelese cu slujnicile 
şi cu oamenii de pază să-i spună impăratului că 
ea şi nu alta este fata moşneagului. 

Impăratul crezu şi se cunună cu fata sfetnicului. 
In zadar însă aştepta el ca ea să râdă şi să-i înflo- 
rească trandafiri pe buze sau să plângă şi să-i 
pice din ochi boabe de mărgăritar. Ea nu râdea nici- 
odată, dar nici nu plângea cu lacrimi, ci stătea 
toată ziua ursuză şi supărată. 

Cât despre sărmana de fată a moşneagului, ea 
fu găsită după vreo două sau trei zile de o babă care 
căuta pe acolo nişte ierburi de leac şi de descântat. 

Şi babei îi se făcu milă de biata fată fără ochi şi o 
luă acasă la dânsa. De mulţumire şi de recuno- 
ştinţă, fata şi râse şi totodată plânse. Şi numai 
decât pe buzele ei înflori un trandafir de o coloare 
roşie închisă ca sângele, iar din ochi ii picară două 
boabe de mărgăritar. 

Fata ii zise apoi babei: „Du-te cu trandafirul 
acesta inaintea porţilor palatului împărătesc şi 
strigă: „Trandafir pentru ochiu! Trandafir pentru 
ochiu!” Şi să nu-l dai na ce împărăteasa nu-ți- 
dă pe el un ochiu omenesc” 

Şi totul se întâmplă aşa cum trebuia să se în- 
tâmple. Impărăteasa auzind că pe stradă o femeie 
vinde un trandafir în schimbul unui ochiu orhe- 
nesc, se grăbi să-l cumpere, plătindu-l cu unul din 
cei doi ochi ai fetei moşneagului. Fata aceasta şi-l 


„DIMINEAȚA COPIILOR? 


puse la loc şi în două trei zile ochiul se lipi bine, 
aşa cum fusese mai înainte şi fata văzu printr'insul. 
De bucurie mare râse din nou şi un nou trandafir îi 
inflori pe buze. Il dete babei care il vându de ase- 
menga împărătesei — ştim că împărăteasa era fata 
sfetnicului — în schimbul celuilalt ochiu. Așa putu 
fata moşneagului să-şi capete din nou amândoi o- 
chii, precum îi avusese mai înainte. 

Din când în când fata moşneagului şi mai plân- 
gea câte puţin. Nu de altceva, dar ca să mai facă 
ceva boabe de mărgăritar pe cari le cumpăra tot 
- împărăteasa, plâtind pe ele bani din gros. Şi după 
ce a strâns şi trandafiri şi boabe de mărgăritar, in- 
tr'o! zi ascunse un trandafir la sân şi de faţă fiind 
şi împăratul, se făcu că râde şi scoase trandafi- 
rul zicând: „Uite, am râs şi un trandafir mi-a şi 
înflorit pe buze!” 

Impăratul îi văzu înşelătoria, dar se făcu că o 
crede. 

Intr'altă zi împărăteasa ci-că plânse şi arătă două 
boabe de mărgăritar din cele ce cumpărase. 

Fata moşului însă râdea mereu şi mereu îi în- 
floreau trandafiri pe buze, iar baba se ducea cu ei în 
oraş şi-i vindea. Trecuse toamna, se lăsase o iarnă 
grea cu zăpadă multă şi cu ger: baba vindea mereu 
trandafiri înfloriţi şi care de care mai frumoşi. 

Toată lumea se mira de unde găseşte baba tran- 
dafiri aşa de fragezi pe o vreme când nu mai era 
nici o urmă de floare sau măcar de un fir de iarbă. 
Află şi împăratul şi intră la bănueli, pe când în- 
tr'insul se trezi nădejdea şi bucuria. 

Şi împăratul le chemă pe toate fetele din cetatea 
aceea la o şezătoare la palat. Se duse şi fata moş- 
neagului şi cum intră ea, palatul întreg se lumină 
şi străluci de frumuseţea ei. Ea însă, cu ochii ple- 
caţi în jos, cu părul înfăşurat şi ascuns într'o bro- 
boadă, tăcută şi sfioasă, se aşeză într'un colţ şi 
începu să toarcă cu furca. 

Dar tot torcând, îi povestea furcii: „Şi a fost o 
fată frumoasă căreia când râdea, îi înflorea pe buze 
un trandafir şi când plângea, îi picurau din ochi 
boabe de mărgăritar. Dar fata unui sfetnic împă- 
rătesc.... şi-i spunea mai departe povestea sa. O 
auzi împăratul şi-şi zise: „Aceasta trebuie să fie 
fata moşneagului!” 

Ca să se încredinţeze şi mai bine, vru să o facă 
să râdă. 

Chemă, aşa dar, pe soitariul palatului. Şi soita- 
riul spuse şi făcu atâtea ghiduşii, că toate fetele 
şi toată lumea dela palat izbucniră în hohote de 
râs. Nici fata moşneagului nu-şi putu stăpâni râsul. 
Dar cum râse, cum pe buzele ei înflori un trandafir. 

Mai era nevoie de altă dovadă că ea era vestita 
fată a moşneagului? Fireşte că nu. Iar ce a urmat, 
5e înţelege dela sine. Fata sfetnicului fu isgonită cu 
ruşine dela palat, iar împăratul se cunună cu fata 
moşneagului şi trăi cu dânsa ani mulţi şi fericiţi, 


PAG. 13 


„Apa nemurirei“ (Amrita) 


Să nu se supere prietenul meu Vladimir Astro- 
nomul că mă amestec în chestiuni cari îl privesc 
mai mult pe dânsul. lată însă despre ce e vorba. 

Citind vechi poveşti indiene, am întâlnit o nouă 
explicaţie — bine înţeles, închipuită — a eclip- 
selor de soare sau de lună. 

Ci-că marele zeu indian Vișnu îi tăiase capul lui 
Rahu, demonului care băuse din „amrita”, adică 
„apa nemurirei” din care aveau dreptul să bea nu- 
mai zeii indieni. (Cei cari au învățat sau a citit ceva 
mitologie, ştiu că băutura zeilor despre cari grecii 
credeau că locuiesc în muntele Olimp, era nectarul). 

Vişnu nu era să-l vadă pe demonul Rahu, când a- 
cesta se dusese să bea „amrita”. Insă, Soarele şi 
Luna (le scriem cu literă majusculă, fiindcă aicea 
sunt considerate ca nişte zeități), sau' dus şi l-au 
denunţat lui Vişnu, care i-a tăiat capul. 

Dar Rahu băuse din „amrita”, aşa că, deşi fu- 
sese tăiat şi despărţit de trup, capul său devenise 
nemuritor. De atunci şi până în zilele noastre, capul 
acesta urmăreşte într'una Soarele şi Luna, cerând 
din răzbunare să le înghită. 

Câte odată le ajunge şi chiar izbuteşte 'să le 
înghită vreo oră două. Atunci se produce ectipsă. 
Eclipsa de soare, când soarele e înghiţit de capul 
lui Rahu şi eclipsă de lună, când e luna înghițită 
de acelaş cap. 

Vedeţi ce credinţe greşite au avut şi mai au încă 
unele popoare despre întâmplări cât se poate de 
naturale şi de bine cunoscute! 

.. Şi par'că îl aud pe un,cititor mai curios între- 
bându-mă: „„Dar de unde o găseau zeii „amrita” 
aceasta?” 

Se credea că era o iarbă numită „soma” şi că 
această iarbă, fierbându-se, se făcea dintr'insa bău- 
tura amrita. Pentru o astfel de băutură era insă 
nevoe şi de un vas special, iar vasul în care era 
păstrată era Luna. 

Cine mai crede astăzi în poveşti de acestea? To- 
tuşi, mii de ani popoare: numeroase au crezut 
într însele. 

o N. B. 
——— DC XI ——— 

Bunicuţul întreabă pe nepoţei ce vor să se „facă, 
când vor fi mari. 

— Tu ce vrei să te faci, 

— Ofiţer! 

— Dar tu, lonele? 

— “Cofetar, ca să pot să mănânc prăjituri multe! 

— Şi tu Gigi? îi spuse celui mai mic. 

— Eu vleau să mă fac muşteliul lui Ionel. 

* + * 


— Care-i viitorul verbului „a căsca” 
— A dormi, domnule! 
Culiese de St. Dumbravă-Câmpina 


Mitică? 


PAG. l4 


„DIMINEAȚA. COPIILOR” 


PAGINA DISTRACTIVA. 


dl N i a 


Rezultatul danau lunar No. 4 


e 


4 1) Joc poligon 


DESLEGĂRILE JOCURILOR 


2) Joc prosiri’ 
Meseria e brățară de aur 


3) Joc rombic 


2 
i Cc 
(0) u 
6C c5 
2 Mies dle 00 
wag n 
i o o A AENT 
15S | n 
T i o à t 
$ m 
4 "Ser 
10R ng 
(s) Le) 
do 
12 


cursul lunar No. 4 următorii din: 


CAPITALA 


Gruia: V. Emil, Adol Golff, Melanie 
Berman, Nicu Zaman, Totti Pascu, 
Jean Lăzărescu, Sanda Bălănescu, Flo- 
rica  Weinştein, Vasilescu Anastasia, 
Petre N. Lupea, Oprişan St. Nicolae, 
Lidie şi Argentina Rocca, Sylvia Rei- 
ter, Max şi Isidor Abramovici, Joji- 
loset şi Jacques Weintraub, Fred Di- 
nerman, Rolanda Negreanu, Sara Sin- 
er, Pătescu Niculae, Hauller Theodor, 
aul Bălănescu, Naco Maria, Lascăr 
P. Romeo, Haffner I. Marcel, Nicu- 
lescu C. Maria, Michelina Delage, Me- 
dianu 1. Petre, Calmanovici Naftali, 
Rence 'Horodensly, Cerina Corbu, Au- 
rel Popescu, Raoul Feix Katz, Ionel 
Petrescu, Ştefänescu V. Marin şi Şte- 
fănescu V. Constantin, A. Rabacki, 
Carola Finkelştein, Finette, Rechen- 
berg, Negulescu Elena-Geta şi Quin- 
tus Negulescu, Morusi |. loën, Mar- 
cus Ignatz, Vasile C. Bălţătescu, Con- 
stantinescu Odiseu, Hartner R. Alfons. 


Au dcs'egat trei jocuri din concursul 
lunar No. 4 nrmăiorii din 


175 


DESLEGĂTORII JOCURILOR 
Au deslegat patru jocuri din con- 


CAPITALA 


Georgeta Kirițescu, Gică Dincă, Tra- 
ian şi Cecilia Constantinescu, loan Al. 
Tudor, Peiigrad Romulus, Nina Ber- 
son, -Elena Massu şi Const. Massu, 
Ana Grauer, Focşaner Sofica, Ipcar 
Angeia, Paul I. Petrescu, Titu Fiertel, 
Puica F. Băncilă, Sobe Iulius, Grun- 
feld Pascu şi Mihail Dimulescu, C. 
N.. lonescu, Bebe et lon, I. Wald, 
Ionel Gottesmann, Asher Mibashan, A- 
urel Ionescu, loan Ionescu, Ana Nicu- 
lescu, Craja L. Paul, Gheorghiţă Do- 
bre, Elvira şi Constantin Macedon, 
Marioara Slăvescu, Ettinger Florica, 
Stecoza C. loan, Eugenia şi Anna Ma- 
rinescu, Corneia şi Sergiu D. Ma- 
rinescu, A.  Milicescu, C. Nudelescu, 


Voiculescu Atanase, Mihăileanu Dumi- 
tru, Ernest Ellinger, Rabinovici I. So- 
nia, Gatu I. Petre, Negri A. Sandu, 
Constanţa  Gregorianu, Georgescu N. 
Gheorghe, Popescu R. George, Lăză- 
rescu Str. şi Gheorghe Lăzărescu, Ga- 
vril Marcusohn, Maxim Silvian, Jean- 
ne Schwartenberg, Margareta Alhale!, 
Viliam şi Emil Silvian, Ecaterina Mo- 
tet, Am. E. Ricana, Florea Stan, Tina 
Georgescu, Mano-e I. Marin, lon P, 


4) Joc aritmetic 


u BEREE 20| 75130 2 | 175 
30|75ţ20| 45| 5 

a30] 5 |7o[20 

120 [4530] 5 |75 


c 
O L 
RAN 
A.N- 
N 


175 


175 

y fe da 

175 
w E ile) 
ăia ploi 
Alexandru, Niculescu Ştefan, Íonescu 
T. Grigore, Florica Berger, Cleopatra 
Theodorescu, Dumilrescu Const., Mä- 


rioara Stamatie. 


Hu mai deslegat două jocuri din con- 
cursul lunar No. 4 următorii din 


CAPITALA 


Tii Teodorescu, Petrovici Carol, 


şi M. Vermont, Socaciu C. lon, E 
ius şi Robert Capelmann, Isac şi So- 
lomon  Fruchtmann, Rosner I. Aime, 


Mihail Despotede, Georgescu S. Elena 
şi Alexandrina, Constantinescu. Luty, 
Solomon Osias şi Mariana, Adolt şi 
Izi Klein, Costel I. Niţescu, Şelman 
M. Terner, Dora. şi Herman Leibo- 
vici, Harth Wo'f, Sidonie şi Eliuţa C. 
Gartenberg, Soviany M. Sofia, Botez 
Gh. H'exandru, Roman Cătuneanu, l- 
sidor şi Jean Aron, loan şi Dumi- 
tru Popescu, Bunea M. loan, Gheor- 
ghiu I. Gheorghe, Frosica şi Mimy 
Longhin, Soghin loan şi Veea, Isac 
Orenştein, Petre loan, Amelie şi Fredy 
Goldştein, Miltrade Brănescu, Malvina 
Herşcovici, Domnica Dincă, Liviu Mos- 
covici, Costică Călin, Eise Bercovici, 


— 


i ataca Di + it acu 


+ fan, ` Simionescu - Costică, 


-Constantin,. Ionel -Haim, |. D. 


Da n . . a 
can ea a oana a aicea a CO ro = e E ~ = 


"a DIMINE AȚ A` COPHLOR” 


“Kivu. Lindenberg, Lizică D. Voineagu, ` 
Heller Octavian. - 


Au deslegat un joc din concursul 
lunar No: 4 următorii din 


CAPITALA 


Popescu Ştefan, -Oscar Mailer, Savu 
Briciu, Leopold Rosenthal, Ferman Ca- 


„rol, Bărbulescu Gheorghe, Ion Stoice- 


scu, Anuţa . Spinner, Liza Edelstein, 
Emil M:'-Heskia, Moise Ciprut, A- 
vram şi liie Permutter, Popescu Şte- 
Dumitrescu 
Gh. Gheorghe, Gr.-Romanescu, I. M. 
Cristescu, Mihail Lucisu, Sopħie Ro- 
senblatt, Georgescu Dumitru, Stana |. 
lone- 
scu, lonescu F. Nicolae, Sia G. (elevă), 
Otto Feitz, Welt Marcel, Isac Orn- 
stein, ..Dorina Marinescu, Lucian Ma- 
vrodin,» lancu Goldenberg, `Costăche- 


- Sce Dumitru, ` Alex. Goldenberg: 


-Aù deslegat patru jocuri din cuncursul 


lunar No. 4 următorii din 
- “PROVINCIE 
BRAILA: Vineşiu St. Ştefan, Al- 


“fred şi: Marcel- Zuckermann, Herman 


Rottenberg, Mircişor şi Geluţa Ciuru, 


Agar: Simon. 


BALȚI: Mayer Breimann, Solomon 
'Breimânn, Ana Breimann, Maruşca Ro- 
“Ssentuler, Raia . Acherman. 

„BUZAU: Victoria  Tintarescu, Ma- 
rioara şi Gigi Stroescu, Theodorescu 
T. Octavian, Ciupercă C. Nicotae, Pe- 
tre şi. Ana B. Constantinescu, Alexan- 


„dru S. Roth. 


BACAU:: luster' Saul. 


„+ CONSTANŢA: Tănăsescu: 'M., lan- 


cu M. Petre, - George şi Emil Be- 
sinea. t 
CRAIOVA: Triculescu -Ernestina şi 


i Paul S. Brădişteanu, Ştefănescu Mihai 
: Şi Radu. ! GER N 


CURTEA DE ARGEŞ: Oprescu Gi. 


Gheorghe, Petrescu F. Petre, Ştefan 
> G. Ştefănescu i si 


> GARA DOCHIA: Mayer Breimann. 

GIURGIU: Constantin Buibaşa, Stella 
Bane, Bane C. Merapi. 

GALAŢI: Falk Felix, Isac şi Suzana 
Feldman, Bercovici Isac, Marcel We- 
intraub, Brestescher Herman. 

HARLAU: ` Ţalic Meierovici. 

ISMAIL: David şi: Marica Steiner. 

IAŞI: Fraţii Gheorghe şi Alexan- 
dru Popovici. - j 

PLOEŞTI: . Bottez D: Constantin. 
„PRUNDU-ARGEŞ: Barbu T. Virgi- 
liu, Barbu Şt. Marin. 

PITEŞTI „Betty: şi Lică Davide- 


SSA 


SLATINA: Comşa Vasile.. . 
TULCEA: Niculae şi Lucian Papp, 
Nicolae E. Kop L 
Large biu: Tiron C. Dimi- 
rie, E 


- TIMIŞOARA: C. Bugeanu. 
TIGHINA: Toto-Eiena Filiu. 
VASLUI: losei Glasberg. 
VUTCANI-FALCIU: Virgil şi Aglaia 

V. Popa. 

SINAIA: Costică Ardelea. 


Au deslegat trei jocur. din concursul 
lunar No. 4 următorii din 


PROVINCIE 
HRAD: Marcu Manasie. 
BRAILA: Isac I. loseisohn. 


“BUZAU Gigi Stroescu, Grigore Ste- 
fanovitz, Simionescu I. Victor, Euge- 
nia şi Puiu Pavelescu, Fany Ursea şi 
Nanu Ovezea, Petre Dumitrescu. 
BOLGRAD: Solomon Rabinovici. 
RACAU: Herman  Mayersohn. 
BOTOŞANI: Coca şi Dorin Eug: Du- 
Hae Bernhard Spodheim, Şaferman 
Saul. 

BALŢI: Aroncic Liebmann, Marga 
Turturianu, I. Sorman. 

BAZARGIC: Gheorghe şi  Veselca 
Petcoit. 

CIORANI-PRAHOVA: Elena N. Do- 


brescu. ` 
CAINARI-TIGHINA: Rotaru Diomid. 
CONSTANŢA: Prodan Octavian, 


Tantza Demetrian, Stănescu I. Hara- 
lambie, Vineş I. Nicolae. 
CRAIOVA: Emilia şi Dumitru Pi- 
soski, George Leonard Divarius, Gri- 
gorie şi Lelia I. Coraciu, Georgescu 
Paula, Nicolaescu Traian, Amzulescu 


“1. Const., Vasile Turculescu, Cornelia 


P. Puţureanu, lon N. Popescu, Victor 
G. Bunescu, Nineta şi Marieta „Pra- 
lea, Lucreția Dăscălescu, Săvulescu Va- 
sile, Ana şi Misică Constantinescu, Ma- 
rieta şi Stela Marinescu. 

DOROHOI: Renée Cohn, Leon Mar- 
covici. 

DEVA: Marica şi Alex. I. Hotnog. 

FOCŞANI: M. Vanghele. 

GIURGIU: Popescu G. Marinel, Du- 
mitrescu G.' Traian. 

GALAŢI: René Baron, I. 
vici, Ştefan Valasoglu. 

HAGIEŞTI-MARNIŢA: Octavien Hu- 
sariu. 

HUŞI:: Frischoft Arnold. 


Arono- 


HAȚEG: Erich Vaina, Zeno Sus- 
mann, Alexandru David. 
IAŞI: Rodica şi Titel Mitru, Cor- 


nelia şi Gică Popa, Zigu Grimberg, 
Feibiş Lupu. 
MACIN: Breazu D. lon. 
MIROŞI (TELEORMAN): 
Bucur. 
NOUA SULIŢA: Peisach -Nusin. 
PLOEŞTI: Dinescu Cicerone, Mari- 
netle Dinculescu, Olga V. Bălan. 


Nicu G. 


PIETROȘIȚA: (Dâmb.): I. Vătăşescu." 


PITEŞTI: Jirair Elluchian, Raşela La- 
zarovici,  Leibovici M. Mauriciu. 
POIANA-CAMPINA: Vlaheli D. loan. 
ROMAN: Dăm M. Eranim, Oscar 
Grunberg, Leiser B. Ilie. 
R.-VALCEA: Coca Toma. 


R.-SARAT: Nicuşor - N. Protopope-, 


scu, Alex. Baiculescu. . 


=A aS. 


SULINA: Aurel Petru. 

SIRET: Chi'otasiu Vasile. ` 

SOROCA: L. Caplun, Mavşavici la- 
cov. 

TULCEA: lonel St.  Cormăţeanu. 


TG.-JIU: Steiania Lupulescu, Me- 
deu Gh. şi Tică. ş 
TĂRGOVIŞTE: Ileana Radu Cos- 
min. 


TIMIŞOARA: Nestorescu Va'eriu. 
T.-SEVERIN: Gh. Poso'are. 
TIBANEŞTI-VASLUI: Rică Brânzei. 
UNGHENI: Adolf Weinberg: - 


Hu d sega!t donă jocuri din concursul 
lunar No. 4 următorii din 


PROVINCIE 


ALBA-IULIA: Tiberiu  Cosciuc. 
ALEXANDRIA: Zoicica O:e:cu. 
BRAILA: Sezanov Emanoil, 
BĂLȚI: M.. Rozentuler. i 
BUZAU: Firea I. Gheorghe. 
BRAŞOV: Păcuraru I. Petre. 
BOLGRAD: Şancuţa Wein:raub. 
CERNAUŢI: Anpel Avram. . 
CONSTANŢA: D. M. Pisanty, Soare 
Avramescu, Canceanean Sache, Ra- 
binovici Marcel, Florica Hagiescu. 
CERNAUŢI: Mircea Georman. 
CRAIOVA: I. Şoimulescu, Pârvule- 
scu I. Georges, Metzulescu Stelian, 
Lelia Buescu şi Fănica Bencea, Eugen 
Stark. 
CORABIA: Valeriu Niculescu. 
CARACAL: Bărbuiescu lı Gheorghe, 
loan Georgescu, Jane Săvulescu, Zam- 
firescu V. Gheorghe, Georgescu St. 
Petre, M. Popescu. 
CERNA-VODA: Leopold Hack. ` 
CHIŞINAU: Petru H. Santza, V. 
Tordian. i z 
CURTEA DE ARGEȘ; Lucia, L.uca- 
ciuk, Coca Feldştein. ` 
CALARAŞI-IALOMIŢA: N. N. Du- 
mitrescu. 
CARANSEBEŞ: Alexandrina şi Victor 
Nuţescu, Chiva Panduru. . 
CLUJ: Ludovica Anceanu. `: 
CAMPINA: Nicuşor şi Mioara Siava, 
D. Manea. sas 
CIOCANEŞTI: Constantin Dragomi- 
rescu. : , 
DOROHOI: Clara. Salsberg, Titty şi 
Anette Ignătescu. f 
FOCŞANI: Syivia Georgescu. 
GIURGIU: Marinescu “|. Haralambie. 
GALAŢI: Albert Haimovici, > Mira 
Han, Moise  Messianu,' Phoebus, A. 
Tenenbaum, Ionescu S. Ştefan, Savin 
I Const., JS 
HUŞI: Fetița Hangeanu, L. Vasiliu. 
HAŞFALAU: Eleonora şi Iariu Crai- 
na, Pupu, Nuți, Tita. Halam: > 
IAŞI: Al. Haber, Thiřer N. Savel, 
Goldştein Emil. fint ' 
LUGOJ: George Bogams, 
'MERCUREA-CIUC: Mioara  Stâne- 


scu. : EEA E 
. OLTENIŢA: Gh. N. Enciulescu. 


“PIATRA-NEAMŢ: Alamaru ' Rubin. 


PAG. 16 


PLOEŞTI: lonel D. Stăncescu. 

R.-SARAT: Alexandru  Băiculescu, 
Abramovici Abram, Moise Ettinger. 

RAŞNOV (BRAŞOV): Suzana Săn- 


dulescu. 

RAPILEŢU-GOVORA (OLT): Emil 
Andrei, R. Petrescu. 

TECUCI: Franţ Hoffman, Hari So- 
loman, Marietta, Nitty şi Nunuţa Ni- 


tescu. 

TIGHINA: Cornelia C. Baroncea, 
lonel Saradac. 
T.-MAGURELE: Vasile 
Clența Stoicescu. 
T.-SEVERIN: Aurel 
TG.-JIU: Lazăr şi Jenica Aladjem, 
Etica Ştefulescu, Dorina Ivănoiu, I. 
N. Vâlceanu. 

VALEA LUNGA-DAMBOỌOVIȚA: A. 
Dumitrescu, M. Sterghiu. 


Moraru, 


Stoia. 


Au deslegat un joc din concursul 
lunar No. 4 următorii din 


PROVINCIE 
ANADOLCHIOI: Blăiceanu Gh. Emi- 


TONTE E D e A 
BUZAU: Stänuța I. Niculae, -Dicu -I 


lonescu. t44 Gheorghe. 
BRAŞOV: Ionel Mefian. . mom onciu Bădărău, Henry Bril. 
BISTRIŢA: Aurel Moldovan. =~ =- - Steinfeld Isidor. 


BAIA MARE: I. Grigorescu. 

BROŞTENI (IALOMIȚA): Sofia. 
Ciută. r re agny EN 

BACAU: Idel Tobias: 

BOLGRAD: Toca Gurtavoi. 

BRAILA: Elena Rosnawsky. 

BAZARGIC: Rodica Sunta. 

CAMPINA: Săvulescu Gr. loan. 

CRAIOVA: Suces Nic. Ghica, Ştefan 
Roibu, Bernard M. Moisescu. 

CHIŞINAU: V. Katz, S. Berşawski, 
M. Ghelman. 
CELEIU (ROMANAȚI): Marin Ma- 
ronca. 

CARACAL: Popescu A. Theodor, Me- 
riu Mihail. 

CERNAUȚI: Cligher Friederich, Ar- 
mand Feltz. 

CARANSEBEŞ: Colojoavă loan. 

CURTEA DE ARGEŞ: Pancea Toma. 

CONSTANȚA: Cullma Paraschiva, 
Faler Iosef. 

FALCIU: T. G. Savoială. 


PLOESTI.. Poraa zog C. 
: Popescu C. loan. 
PIATRA-NEAMŢ: Segall Simon. 
MAN: Clara  Herşcovici, Surica 
, Adela losub. 
ROŞIA DE SUS (GORJ): 
Săndulescu. 
STRESENI ce ră Părâu Zaharia 
SOVEJA: Elena Theodorescu. 
SULINA: Alexandru S. 
T.„SEVERIN: Alexe Radovici. 
AT dianan Nicolae G. 
ade. 
TG.-MUREŞ: Tănăsescu C. 
TG.-OCNA: Munteanu loan. 
TELEORMAN: Paul Stănescu. 
URZICENI (IALOMIŢA): Niculae Rä- 


dulescu. 
VASLUI (GARA): Aurora şi Geor- 


Pa- 


BURDUJENI: Marcu Cudrejtein, Lupu 


şi Simon Grimberg. Mendel, 


GIURGIU: Popescu G. Marinel. 
GALAȚI: Brambila E. Blasius, Toni 
Bercu Herşcovici, 


gică Coiciovescu. 


E i 
In numărul viitor* vom 


publica și 
Cimpa veac m o i ma 


lacobovici 


De vorbă cu cititorii 


P. lon-Loco. — In poezia „Iarna“ ai expresiuni cari 
pot fi întrebuințate în articole sau discursuri politice, 
nu în poezie. Bunioară, versuri ca „Sfidează omenirea. 
anunțându-şi venirea“ nu merg într'o lucrare poetică. 
Nu crezi apoi că e cam exagerat să se vorbească, chiar 
în poezie, de „eterna taină a ciorilor ?- 

L. Her.-Ploeşti. — Spui că a sosit „Primăvara“ şi că 
„toată natura îţi vorbeşte de ea“? Noi, din potrivă, ve- 
dem că suntem în plină Toamnă și ne așteptăm ca larna, 
care bate la ușe, să albească pământul cu zăpadă. Dar 
de ce nu iai mai bine parte la concursul literar? Mai 
mult decât orice ne bucură că ești un cititor credincios 
al revistei. 

Ar. L.-Bălţi. — Zici că povestea „Năutul cel dulce: 
este o prelucrare după fraţii Grimm. Te rugăm să ne 
spui ce ai înţeles prin cuvântul „prelucrare“ și cum 
este în original titlul povestei, căci noi avem întreaga 
colecţie de poveşti a fraților Grimm.. 

V. Tor.-Chişinâu. — Ne trimiţi bucăţi traduse din car- 
tea de limba germană de d. Candrea. Se vede treaba 
că d-ta nu citeşti revista, căci altfel ai fi văzut că am 
scris de nenumărate ori să nu ni se trimită bucăţi luate 
din cărţile de şcoală, pentru că astfel de bucăţi le cu- 
nosc mai toţi cititorii. 

M. Br.-Bălți. — Fiindcă și d-ta ai copiat dintr'o altă 
revistă glumele trimise, îţi scriem să nu te superi și să 
nu plângi, dacă nu ţi le publicăm. 

Con. A. Con.-L000. — Așa cum e scrisă bucata „Pri- 
mejdiile Mării” este cu neputinţă de publicat. Dece nu-ţi 
dai osteneala să înveţi să scrii corect, scriind numele 
proprii cu literă mare punând semnele de punctuație 
unde este nevoe de ele, făcând între cuvinte despărți- 
riie trebuincioase, etc. E mult mai puţin greu decât ne 
închipuim în genere. 

An. Con.-Bălţi. — Dragul meu, de ce ne trimiţi bucăţi 
copiate și nu spui de unde le-ai luat? Nu vrei să te 


gândeşti puţin că și vremea noastră e prețioasă şi că 
e păcat să o pierdem în felul acesta? 

Sp. Brăila.—.O vânătoare nenorocoasă...” In pri- 
vința traducerei acesteia avem de făcut aceleaşi obser- 
vaţiuni pe cari ţi le-am făcut și în n-rul trecut la ru 
brica de faţă. Am fi dispuşi să-ţi publicăm din când în 
când bucăţi scurte de tot, bine traduse și luate din au- 
tori streini cunoscuţi, iar nu bucăţi lungi şi a căror tra- 
ducere lasă cam muit de dorit. 

Ch. I. Mil.-T. Severin. — După scris se cunoaşte că 
eşti incă mic de tot. Acum pepi e sănătos, învaţă mai 
multă carte, învaţă să scrii mai frumos şi după aceea 
să trimeţi bucăţi spre publicare. 

Mosc. C..Loco. — La scrisoarea ce ţi-am trimes n’a- 
vem altceva de adâogat decit să repetăm că n'avem 
nevoe de colaborare regulată, Nu știm ce să facem cu 
câtă materie avem, necum sâ mai angajem şi alţi cola- 
boratori 

S. A..Constanţa. — „Vorbă veche“. Dragă prietene, 
vorba nu prea rimează cu tobă, iar furat cu scurt nu 
rimează de loc. Scrie mai bine în proză. 


Scandal 


Un scandal grozav pe stradă 
Doi copii se ceartă grav. 
Găsind un pachet „Suchard” 
S'au bătut făcându-l praf. 


O bS ra ae OI am mo o o a ee In Pe e e e = mmm a 
Duminică 1 Noembrie s'a jucat, pentru prima oară, 
pe scena Teatrului Naţional din CRAIOVA piesa pentru 
sopi în patru acte, în versuri, pGiutulioci“: de d. George 
u. 
Succesul piesei, care e foarte interesantă, a întrecut 
toate așteptările. „Giutulici“: va deveni astfel un nou 
prieten al copiilor. 


m 
Atelierele „ADEVERUL“ S. A. 


i 
- 


ml. £ 
ANS U CO ILOR 
REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ ana M 

Dinecron: N. BATZARIA 


Citește povestea din pagina 3al PRETUL 4 LEJ 


PAG. 2. 


Cum se împarte pământul. 


Suprafaţa totală a globului pământesc este de 
510 milioane şi ceva de kilometri pătraţi. 

Din această întindere apa mărilor şi a ahaor 
acoperä 366 milioane kilometri pătrați, rămânând 


pentru uscat 144 milioane kilometri patraţi. Aşa dar,- 


aproape trei sferturi din suprafața totală a pëmiântu- 
lui este acoperită de apă. 


Cât de adânci sunt mările 


Mările şi oceanele au aceiaşi înălțime la su- 
prafață, însă se deosibesc mult prin adâncimea lor. 
Cea mai mare adâncime s'a găsit în Oceanul Pa- 
cific, unde apa are o adâncime de aproape 10 mii de 
metri. 

Mările din Europa n'au ca adâncime nici 1000 de 
metri, iar: adâncimea Mării Negre este mai mică 
şi decât 500 de metri. 


Ce conține apa mărilor. 


Mai mult decât orice, apa mărilor şi a oceane- 
nelor conţine sare, şi anume în mijlociu 35 grame 
de sare pentru fiecare kilogram de apă. 

Sunt însă mări care au sare în proporţii mult 
mai mari. De exemplu, Marea Moartă are aproape 
100 grame de sare la un kilogram de apă, din care 
cauză nu e cu putinţă să te îneci într'iînsa. 

Apa mătei Negre are între 15—18 grame de sare 
la 1 kilogram de apă. 


Cine a fost Diogene. 


Diogene care a trăit la Atena cu vreo 300 şi ceva 
de ani mai înainte de Isus Hristos, a fost cel mai 
mare filosof cinic din timpurile vechi. Vorbea îm- 
potriva bogățiilor şi ducea el însu-şi viaţa cea mai 
mizerabilă cu putinţă. 

Umbla desculţ atât iarna cât şi vara, locuia în- 
trun butoi şi era vestit prin aceea că se lega de 
oameni pe stradă, silindu-se să-i convingă să tră- 
iască aşa cum trăia şi el. Tot Diogene este acela 
care umbla ziua nămiaza mare cu un felinar aprins 
strigând că umblă să caute un om şi nu găseşte 
nici unul. Când Alexandru cel Mare, regele Mace- 
doniei, îl întrebă dacă îi cere ceva, Diogene îi răs- 
punse: „da, să te dai mai la o parte, căci îmi ţii 
umbră”, 


— -c 


TOATE, Și AMES TETE 


Fagy d 9 Sia 
Li tu, Bat, W; DR PT câ i 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


~ 


Cât aur este în apa mărei. 


S'a socotit că apa mărilor conţine şi aur în pro- 
porţie de 50 miligrame pe metru cub, ceeace în- 
mulţit cu volumul total al apei face un bloc aşa de 
mare, încât dacă lam împărți la toţi locuitorii de 
pe pământ, am avea fiecare din noi câte 46 mii de 
kilograme de aur. Ce folos însă că cheltuelile' ce 
sar face cu scoaterea aurului din apa mărilor: ar 
întrece valoarea lui. 


„„Cunoaşte-te pe tine însuţi“. 


Adică în originalul grecesc „gnothi se ajton”. 
Cuvintele acestea erau scrise pe poarta templului 
dela Delfi, unde se găsea cel mai vestit oracol din 
timpurile vechi. Delfi era un oraş din Grecia la 
poalele muntelui Parnas. Astăzi acolo este un sat 
albanez anume Castri. Lângă satul acesta se gä- 
sesc ruinele vestitului templu care era închinat zeului 
Apolon. 


Când să întoarcem ceasul? 


Dar mai înainte de a-l întoarce, trebuie, bine 
înţeles, să-l avem. Să presupunem însă că fiecare 
din noi are câte un ceas de buzunar. Acum e 
vorba să ştim când e mai bine să-l întoarcem? 
Ca să răspundă întrebărei acesteia, s'au strâns în 
Anglia ceasornicarii cei mai pricepuţi şi au găsit: 
întâiu, că ceasurile trebuesc întoarse regulat la a- 
ceiaşi oră şi, al doilea, că cea mai bună vreme 
de întors, sunt orele de dimineaţă. Deci, toţi câţi 
avem ceasuri, să facem aşa cum ne învaţă cea- 
sornicarii din Anglia. 


Ce este un minaret? 


E întrebarea unui cititor. Răspundem: Minaret 
se numeşte turnul dela. moscheiele mahometane. A- 
proape de vârful lui e un fel de balcon circular 
de unde /ogea (popă turcesc). îi cheamă de 5 ori 
pe zi pe mahometani la rugăciune. Precum se ştie, 
la noi creştinii, chemarea la biserică şi la slujba 
sfântă se face cu ajuortul clopotelor dela bise- 
rici. Cititorii din Capitală pot vedea un minaret la 
moscheia din Parcul Carol, iar cei din Basarabia 
şi Dobrogea în multe din oraşele şi satele lor, 


i ea „ce 


înec eră I-A 
a ci d ai: tu -. 
VUNE: 


( J) 


DiMiINEARTR COBILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAŢIA : 
BUCUREŞTI. — STRADA SĂRINDAR 9—11 BUCUREȘTI. — TELEFON 6167 


ABONAMENTE: UN AN 150 LEI 
ŞASE LUNI 80 „ 
22 NOEMBRIE 1925 


UN NUMĂR 4 LEI 
"IN STRĂINATATE DUBLU 
Manuscrisele nepublicate nu se înapolază. 


Cele douăsprezece dumicaturi de pâine 


— Poveste populară sârbească — 


fost odată un împărat căruia îi murise îm- 
A părăteasa şi rămăsese văduv cu un băiat 
în vârstă mică. Băiatul, ca toţi copiii mici, 


WSV: plângea foarte mult. 

Intr'una din zile, pe când împăratul se 
pregătea să se ducă la vânătoare, copilul îi se 
aruncă de gât şi se porni să plângă şi mai tare. 
Impăratului îi se rupse inima de milă şi hotări 
să se însoare din nou, nu de altceva, dar pentru 
ca nevasta a doua să aibă grije de copil. Şi după 
ce-l linişti pe copil, cât putu mai bine, se duse 
la vânătoare. Pe drum întâlni la un izvor de munte 
o femeie voinică şi frumoasă, care umplea apă în 
douăsprezece tidve. Impăratul o întrebă mirat de 
ce umple apă în tidve. Femeia îi răspunse: „Fac 
aşa, ca să mă hrănesc; pentru fiecare tidvă cu 
apă mi se plăteşte un dumicat cu pâine şi în fe- 
lul acesta câştig în toate zilele câte douăsprezece 
dumicaturi de pâine”. 

Impăratul o întrebă mai departe, dacă se satură 
cu atâta pâine. „Ar fi chiar prea multă, îi întoarse 
ea vorba, dar îi dau mai intâiu fiicei mele să mă- 
nânce şi după aceea mănânc şi eu, aşa că ne ajunge 
tocmai pe tocmai”. 

Impăratul se miră şi mai mult şi fiindcă fe- 
meia era şi tânără şi frumoasă, îşi zise în sinea 
lui: „Această femeie ar fi bună pentru casa mea 
şi pentru copilul meu”. li spuse după aceea că el 
e împăratul ţării şi o întrebă dacă n'ar vrea să 
se mărite după dânsul. 

Ea corisimţi numai decât, iar împăratul o duse 
la palat, se cunună cu dânsa şi aşa ajunse ea să 
fie impărăteasă. 

Fetiţa împărătesei era mai tânără decât fiul îm- 
împăratului. Cei doi copii se înțelegeau foarte bine 
între dânşii şi ţineau mult unul la celălalt. Când 
împăratul căpăta ceva deosebit de frumos, îl dă- 
ruia. copiilor cari şi-l împărțeau cinstit şi frăţeşte. 


de Ali-Baba 


Impărătesei însă nu-i 
era pe plac o astiel de 
viaţă, fiindcă se socotea 
în gând: „„Dece şi copi- 
lul care mi-e străin să 
se bucure de toate bu- 
nătăţile la fel cu copilul 
meu?” De aceea îşi puse 
în cap să-i învrăjbească 
pe tată cu fiu şi să-l 
aducă pe împărat să-l go- 
nească pe fiul lui. Acest 
rău la care se gândise 
îl şi îndeplini în curând. 
Mai întâiu începu să-i povestească împăratului cum 
visează în toate nopţile visuri groaznice: Ci-că ve- 
dea că băiatul crescuse dintr'odată, că îl răsturna 
pe tatăl său de pe scaunul împărătesc şi că fä- 
cea din tatăl său şi din împărăteasă nişte slugi 
de rând. 

Vorbele acestea îl neliniştiră mult pe împărat, 
şi cum împărăteasa nu înceta să-i impuieze ca- 
pul cu tot felul de poveşti, se hotări să-l alunge 
pe băiat dela curtea împărătească. 

Și aşa feciorul de împărat şi care era acum un 
flăcău destul de mare, fu nevoit să se îmbrace 
în haine de cerşetor şi cu inima frântă de durere, 
să plece în ţări străine. 

Intr'una din seri işi căută adăpost lângă o peş- 
teră în care trăia un pustnic foarte bătrân şi cu 
o barbă albă ca zăpada. Pe la miezul nopţii auzi 
răsunând din peşteră plânsete jalnice. Dintru in- 
ceput se sperie, îşi veni însă în curând în fire 
şi se socoti în sinea sa: „Oricine ar fi, e vădit 
că nu plânge de plăcere, ci de nevoe mare şi 
grea”. t 

Feciorul de împărat intră, aşa dar, în peşteră 
şi-l văzu pe pustnic gemând bolnav şi însetat. Flă- 


e aia E m e e 


4 i (TR y 
EN Vi A 


LA fa $ îi 


căul nostru dete fuga la râu, luă apă în pumni şi 
veni alergând la peşteră. Pe drum, se poticni, căzu 
şi se lovi la genunchiu, cu toate acestea tot îi 
aduse pustnicului ceva apă în pumni. Bătrânul pust- 
nic se bucură foarte mult şi-i grăi vorbind: „„Fiule, 
nu gem şi nu oftez din pricina că sunt bolnav şi 
că mi-e sete, ci fiindcă ştiu câtă răutate şi ti- 
căloşie este pe pământ. Dar acum mă bucur văzând 
că mai sunt oameni — şi chiar în pustietatea a- 
ceasta — cari au milă de durerile semenilor lor. 
Din parte-mi, cere-mi ce vrei şi am să-ţi dau.” 

Feciorul de împărat îi răspunse zicând: „Wa 
lovit o mare supărare şi dacă ştii vr'un leac îm- 
potrivă, rogu-te, spune-mi-l!” Pustnicul îi dete un 
flueraş şi-i zise: „Nimic nu e mai uşor! Flue- 
raşul acesta te va înveseli mereu şi inima ta, 
năpădită de bucurie, va porni să salte şi va juca 
atâta vreme cât vei cânta din fluer”. 

Feciorul de împărat îi mulţumi pustnicului, plecă 
mai departe şi nu mai putea de nerăbdare ca să 
fie singur şi să cânte din fluer. Şi aşa se duse 
el departe, tot mai departe şi când văzu că era 
cu totul singur, luă fluerul şi încercă; inima se 
porni să-i salte de bucurie şi văzu cum în depărtare 
o veveriţă juca la cântecul fluerului său. Merse 
apoi şi mai departe şi aşa trecu vremea până ce, 
se tocmi ca păstor la un boer bogat. Deseori îl 
apuca dorul de cântat, dar se ferea să cânte când 
era cu oile la păşune, căci oile, auzind fluerul, 
mar fi mai păscut, ci ar fi jucat şi sărit cu toatele. 

Intr'o seară, când se întorcea acasă cu turma 
de oi, auzi de departe plânsete şi bocete şi când 
veni la casa boerului, ce-i fu dat să vadă? Boerul 
se dusese în noaptea din ajun la locul unde zâ- 
nele jucau şi işi făceau hora lor, iar împărăteasa 
zânelor îi scosese amândoi ochii; de aceea plân- 
gea şi se bocea bietul om şi toţi ai casei. 


„DIMINEAŢA COPIILOR” 


Feciorul de impărat se hotări atunci să o por- 
nească la drum şi să caute ochii boerului. Işi lăsă 
oile, luă o traistă în care puse pâine, sare şi nişte 
ceapă, îşi mai luă fluerul şi se luă după urme, 
aşa cum auzise dela boer. Nu spuse însă nimănuia 
ce are de gând şi încotro se duce. Când sosi la 
locul unde se strângeau zânele, se sperie de ceeace 
văzu: Impărăteasa zânelor stătea trântită într'un lu- 
miniş de pădure, iar douăsprezece zâne îi peptenau 
şi-i împleteau părul care strălucea. 

Voinicul se apropie şi mai mult de dânsele, zâ- 
nele se opriră din pieptănat şi împletit, dar împă- 
răteasa lor care abia aţipise, deschise din nou ochii. 
Atunci înţelese că-l văzuseră, scoase îndată fluerul 
cel năzdrăvan şi începu să cânte, mai întâiu încet, 
apoi mai tare, tot mai tare. De frică îi tremurra 
inima într'însul, dar zânele, după ce se uitară una 
la alta, izbucniră într'un râs sgomotos, încinseră 
apoi o horă şi începură să joace ca scoase din minţi. 
El îi dedea înainte cu cântatul, până ce zânele nu 
se mai puteau ţinea pe picioare. Atunci împărăteasa 
lor strigă: „Ah, nu mai pot!” Dar când nu vrea fe- 
ciorul de împărat, poftim să te opreşti din jucat 
şi din săltat. 

Când văzură că stau rău de tot, strigară toate 
întrun glas: „Oricine ai fi, te rugăm, încetează!” 
El le răspunse: „,Spuneţi-mi unde sunt ochii stä- 
pânului meu!” 

Impărăteasa zânelor se jură- pe cer şi pe pământ 
că ea nu ştie, dar băiatul nu se lăsă încântat. Ea 
îi zise atunci să se ducă la bradul pe care luna îl 
luminează mai puternic şi să dea jos dintr'insul o 
pungă de aur; în punga aceasta va găsi o cutie de 
argint, iar în cutie, înfăşuraţi în vată, sunt ochii 
ce-i caută, 

Feciorul de împărat o porni într'acolo, dar nu-şi 
lua ochii dela zâne şi îndată ce vedea că se mişcă, 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


sufla în fluer, iar ele începeau din nou să sară ca 
nebune. Aşa se duse el până la brad, dete jos punga 
de aur, găsi într'însa cutia de argint, iar în cutie 


ochii stăpânului său înfăşuraţi în vată. După a- 
ceea se întoarse acasă foarte vesel şi cântând me- 
reu din fluer. 

Ajuns acolo, îi dete stăpânului său ochii, iar stă- 
pânul său, când putu să vadă, îl încărcă cu aur şi 
cu tot felul de lucruri de mare preţ. Feciorul de îm- 
părat îi zise că nu doreşte altceva decât un cal 
bun şi arme cumsecade, căci îi place să se ducă prin 
lumea cea largă şi să facă binele. Stăpânul său îi 
îndeplini bucuros dorinţa şi aşa voinicul porni din 
nou .prin lume. 

Departe de tot merse vestea despre dânsul, ca 
despre un viteaz care poartă lupte grele şi-i ocro- 
teşte pe săraci. Şi aşa, începură oamenii să-l cheme 
în ajutor când într'un loc, când într'altul. Intr'una 
din zile primi chiar o chemare din partea împăra- 
tului, tatăl său, care trimise oameni să-i zică ur- 
mătoarele: 

„Viteazule necunoscut, am auzit de tine şi de is- 
prăvile tale şi te rugăm în numele lui Dumnezeu să 
ne vii şi nouă într'ajutor; a năvălit un balaur groaz- 
nic şi ne cere să-i dăm pe fiica noastră şi chiar 
întreaga împărăție”. 

Auzind acestea, feciorul de împărat o porni nu- 
mai decât. Pe drum se gândea şi se socotea cam 
ce fiică a împăratului putea să fie şi îşi închipui 


PAG. 5. 


că nu poate fi alta decât aceea pe care mama lui 
vitregă o adusese în casă şi care fusese aşa de 
drăguță cu dânsul. Cu astfel de gânduri sosi el 
în împărăţia tatălui său şi se duse drept la palat, 


„unde găsi totul aşa cum îl lăsase. Numai tatăl 


său îmbătrânise prea mult, de asemenea şi slugile 
şi mamă-sa vitregă. Dar fiica acesteia se făcuse 
o fată de o nespusă frumuseţe. 

Şi iată că se ivi balaurul cel groaznic şi zărin- 
du-l pe feciorul de împărat, se repezi asupra lui 
strigându-i de departe: „Tocmai tu eşti acela pe 
care îl caut de atâta vreme!” Săgeţi aprinse eşiră 
din balaur, dar calul feciorului de împărat căzu 
pe genunchi, aşa că săgețile sburară peste capul 
lui. Feciorul de împărat îi aruncă sulița, dar sulița 
se rupse în două şi nu-i făcu balaurului nici o 
sgârietură. La fel îi se rupseră toate armele şi 
acum stătea cu mâinile goale, pe când balaurul 
râdea şi înainta asupra lui. 


Feciorul de împărat puse atunci mâna pe fluer 
şi începu să cânte. Tot ce era viu de jur împrejur 
se porni să joace şi să salte. Balaurul însă începu 
să şuere şi să tremure şi să se facă din ce în ce 
mai mic, până ce se făcu o băşicuţă care sărea în- 
coace şi încolo. Feciorul de împărat se repezi a- 
supra ei, o strivi cu piciorul stâng, băşica plezni 
şi cu aceasta se sfârşi şi puterea diavolului. 

Când oamenii văzură ce se întâmplase, se bu- 
curară foarte mult, împăratul îl îmbrăţişe şi-l în- 
trebă cine şi de unde este. Voinicul îi povesti totul 


EFENI T naat i o T 


PAG. 6. 


din fir în păr. Impăratul, auzind acestea, se făcu foc 


“pe împărăteasă şi vroi să o omoare numai decât, 


dar fiul său îi se rugă să-i cruţe viaţa. Impăratul nu 
o omori, ci o trimise din nou la muntele de unde 
venise, să umple iarăşi la izvor douăsprezece tidve 
şi să se hrănească cu dumicaturile de pâine ce ar 
câştiga din vânzarea apei. 

Pe fiica ei o dete însă fiului” său de nevastă şi aşa 
voinicul acesta se urcă pe scaunul tatălui său, căci 


“până la urmă trebue să se împlinească orice voinţă 


a lui Dumnezeu. 
Din sârbeşte de Ali-Baba 


; — o0 MMi ' 
Cum e pământul ? 
„Cum e pământul?” întrebă d-l învăţător pe iu- 


bitul nostru Hăplişor. Hăplişor se cam încurcă, verzi 
uscate îndrugă, însă nu prea nimerea ca să spună 


„cum era. Atunci d-l învăţător, mergând drept la 


Hăplişor şi din buzunar o tabacheră scoțând, zise 
din sprincene încruntând: „E rotund, ţine minte, ca 
tabachera ce ai înainte. Şi acuma caută bine, să nu 
mă dai de ruşine, când vei fi examinat, de una 
de alta întrebat, de d-l Inspector ce va sosi Du- 
minică şi îl vom primi cu mare cinste şi alaiu.” 

Şi iată că în ziua de Duminecă d-l inspector 
pică în comuna Hăpleşti, cum ca dânsa nu găseşti. 


„Intră în clasă şi îl întreabă drept pe Hăplişor: „,bă- 


iete, mi-ai putea spune ce formă are pământul?” 
Häplişor, însă, uitase cu desăvârşire de tot ce-i 


“spusese d-l învățător :cu câteva zile mai înainte, 
„că nu degeaba este fiul lui Haplea. 


Invăţătorul, 
vrând să-i vie în ajutor, scoase din buzunar ta- 
bachera şi i-o arătă lui Hăplişor. Dar din nenorocire 


“învățătorul era îmbrăcat în haine de Duminică, în 
“cari avea o tabacheră cu patru colţuri. 


Hăplişor, văzând tabachera, îşi aduse îndată a- 
minte de lecţia învățată şi zise cu glas tare: „In 


“zilele de lucru pământul este rotund, Duminica, însă, 


este cu patru colţuri. 


-e = ——— 


Sosesc culegătorii 
Cântând de bucurie, — 
Și peste 'ntreaga vie 

lşi lasă. facla zorii... 


Bătrâni cu tâmple-albite 
Spun basme cu „llene” 
` Și-așa, pe nesimţite — 
lfi pare ?ntreaga vie 
— Sub aurul din soare — 
Un cer cu Cosinzene! 

r h Gons’. Goran 


DEUTR ERON, e a a a 


„DIMINEAȚA COPIILOR 
Mica prințesă Mi-Du. 


Drăgălaşului Not. 


In țara florilor şi-a frumuseții, în Japonia, trăia 
în vremuri îndepărtate, fiica unui prinţ mult de tot 
bogat. Era mică, vioaie, şi... rea. O chema Mi-Du. 

li plăceau florile. Le îngrijea ca o mamă, le iubia 
ca pe nişte prietene dragi şi: toată ziua era printre 
ele într'o grădină cu păsări măiastre şi fluturi mul- 
ticolori. 

Intr'o noapte însă, Mi-Du a visat că printre flo- 
rile cunoscute ei, 'se găsea una mare, albă, aşa 
cum nu mai văzuse până atunci. Cum s'a sculat, 
a alergat în grădină, a căutat, a răscolit toate flo- 
rile, doar, doar o da peste floarea visată, dar n'a 
găsit-o. A plâns mica prinţesă, a bătut în pământ 
cu piciorul ei mic, şi de mânie s'a făcut roşie ca 
para focului la faţă. 

Nu se mai juca, nu mai îngrijea de bietele flori, 
nu mai vroia să ştie de nimic; nu se gândea decât 
la ceeace visase. 

Peste tot locul se vorbea numai de doina micei 
Mi-Du, nimeni însă nu se găsea să o îndeplinească. 

Intr'un târziu, când oamenii au dus vestea din 
gură în gură până la capătul lumii, a ajuns şi la 
coliba întunecată a unui biet cântăreţ din mijlocul 
unei păduri, unde, ascuns, îşi cânta singur dure- 
rea, jalea sufletului său chinuit. Mult timp se gân- 
dise cum ar putea să facă o floare asemenea” celei 
dar în zadar. După ce a lucrat mult timp cu râvnă, 
a izbutit pe deplin. 

Odată gata, a aşezat-o într'o cutie cu pereţii de 
cristal şi pe o pernă de mătase a înmânat-o prin- 
ţesei. 

Mare i-a fost bucuria şi plin de fericire şi-a 
simţit sufletul la primirea darului: dorit în urma 
căruia se făcuse blândă şi bună, nemărginit de bună. 

N'a fost însă să ţie mult fericirea amândourora. 
Mânată de o curiozitate din ce în ce mai mare, a 
spart cutia, iar înăuntru în locul unei flori naturale, 
aşa precum credea ea, a găsit una de ceară. 

Cu durere a gonit dela castel pe mincinos şi ră- 
masă singură din ochii ei mari curgeau şiroaie de 
mărgăritare pe o față mai albă ca argintul crinului. 

Suferinţa i-a cuprins încet, încet tot sufletul până 
când, zdrobit, i l-a luat depe pământ. 

Pe mormântul ei au crescut florile dorite iubite 
de dânsa, cunoscute nouă sub numele de crizan- 
teme, flori crescute din durerea şi lacrimile ei. 

Zoica G. Ricci 

— Fă-mi analiza cuvântului „ghiată”. 

— Substantiv comun, de genul femenin. 

— Numărul...? ; 

— Numărul ghetei? După piciorul celui ce o 
poartă. 


QARA GRI ai Ne rapa e MUC B00 a 2 Să i EE 
f~ y PUVA D AA ey PA S TA 73004 Ee, 


M w h N 


„DIMINEAȚA COPIILOR” + 
ab it 
O palmă la timp 

ntr'un oraş comercial al României, trăia un ne- 
gustor anume Ionescu. El întâlnia aproape în 
fiecare zi pe un tânăr, bine îmbrăcat, care îl 
salută totdeauna. D-l Ionescu răspundea la 
salut, dar nerecunoscând pe acest tânăr, crezu 

că îl confundă cu altcineva. Intr'o bună zi, se 
întâlni d-l Ionescu cu acest tânăr la un prieten 
al său. Gazda vrând să-i recomande, tânărul zise: 

„Nu este nevoie de aceasta; noi ne cunoaştem de 
foarte mult timp. 

— „Cred că vă înşelaţi, spuse D-l Ionescu, cu 
toate că dela o vreme încoace mă salutaţi foarte 
prietenos, de altfel îmi sunteţi cu totul străin.” 

— „Cu toate astea vă cunosc de foarte mult 
timp şi mă bucur că s'a ivit ocazia de a vă mulţumi 
din suflet.” 

— „Pentru ce să-mi mulţumiţi?” întrebă D-1 Io- 
nescu. 

— „Asta este o poveste‘ veche şi dacă îmi îngă- 
duiți © voiu povesti. 

„Intr'o dimineață mă duceam la şcoală. Eram a- 
tunci de vreo 9 ani. Trecui prin faţa unei grămezi 
de mere din piaţă care erau aşa coapte încât îmi 
lăsară gura apă. Stăpâna lor se intoarse un mo- 
ment cu spatele la ele, vrând să vorbească cu o 
vecină. Atunci un gând rău îmi veni. 

„Să fur un măr.” 

— „Femeia mai are foarte multe, zisei eu, şi încet, 
fără să mă.simtă şi să mă audă cineva luai un măr 
şi eram gata să-l bag în buzunar; dar în aceiaş 
clipă căpătai o palmă atât de zdravănă că-mi ţiuiră 
urechile şi de frică scăpai mărul din mână. 

— „Băiete, zise omul care mi-a tras palma, care 
e porunca a 7-a a decalogului? Cred că păcătuieşti 
pentru prima oară împotriva ei. Asta să fie şi ul- 
tima oară.” 

După. ce terminai şcoala, intrai ca practicant la 
un negustor din Galaţi. De-acolo plecai în Ame- 
rica-de-sud. De câte ori veneam la negustori în 
prăvălii, mă ademenea câte ceva, dar cuvintele: 
„Asta să fie ultima oară” îmi sunau în urechi şi mă 
făceau să nu mă mai gândesc la hoţii. Aşa am rămas 
cinstit şi banii ce-i am nu e nici o para furată. 

Domnul fie lăudat!” 

Aşa povesti tânărul. După aceia apucă mâna d-lui 
Ionescu şi zise: 

— „Nu trebue oare să strâng plin de recunoştinţă 
mâna care mi-a făcut acest mare serviciu?” 

Adaptare de Selmar DF. Terner 
———n 
Dumnezeu îți dă, dar ti-i bagă în gură. 


Cine nare vara cca, iarna nu mănâncă plă- 
cinte: 


—.—————2—— 


Nicu a venit la unchiul, 
Și doi „poli? el a cerut. 
Numai pentru două zile, 
Ca “să-i dee cu împrumut. 


STR Fat: ac ERT Dr aN p Ea: 
Aici < h dit il 
N 


, 
W 
: 


PAG. 2. 


„Faptă lăudabilă“ 


Unchiu-a scos și i-a ?ntins banii, 


Dar a fost tare mirat. 
Ce va face cu-astă sumă, 
Căci îl ştie cumpătat. 


lar când s'a întors acasă, 
Pe Nicu? l-a întrebut, 
Ce-a făcut cu cei doi poli, 
Cu ei ce şi-a cumpărat? 


La ?ntrebarea lui, copilul, 
Aste vorbe el a zis: 

— „Banii nu i-am cheltuit, 
Pentru orfani eu am subscris. 


Ați văzut fapta lui Nicu, 
Dragi copii, la fel şi voi, 
Ajutaţi pe cât se poate 
Pe „Orfanii de Război”. 


DOC aaa 


NEPOTȚII 


Prin pomi o şoaptă spune vântul 
Și pomii îl ascultă toţi, 

lar jos pe iarbă stă bunicul 

De vorbă cu cei trei nepoți. 


Cu glasul rar, bunicu începe: 
„Un moş bătrân, bătrân, avea 
Trei Feţi-Frumoşi şi ca pe soare, 
Bătrânul îi privia, 


Cum alerga prin flori într'una, 
Făcând la nebunii. 

Căci Feţi-Frumoşi când sunt mici, 
Sunt şi ei tot copii.” 


Aci bunicul s'a oprit 

Privi nepoţii lung 

Şi-a zis: „O Doamne! Viaţă dă-mi 
Să pot ca să ajung, 


Să văd pe micii Feţi-Frumoși 
In fapte mari crescând, 

Aşa precum în basmul meu, 
Eu îi zăresc oricând. 


——.— 00002300 — = 


PAG. 8 „DIMINEAȚA COPIILOR” 


LIR SI TIBIŞIR 


O poveste de copii în șapte șmecherii Localizare de MOŞ NAE 
ŞMECHERIA Il-a i 


Când sărmana coana Lină, 
Mângăiată de-o vecină, 

Dor, necaz și-a potolit, 

Ştiţi atunci ce s'a gândit? 
Pe cei morţi să-i jumuiească, se PER 

Şi pe loc să mi-i gătească, Farfurie mărişoară 

Ca friptură la cuptor, la şi'n pivniță coboară, 
Tot plângând pe urma lor, 
Mi-se-apucă şi-i gătește 

Și 'n tigae mi-i prăjește. 


Lit ij») e 
CR - pe 


i / Şi din putini varză scoate - 
Dar drăcosul Tibişir După varză nu mai poate. 
Şi cu blestematul Lir, i 
Au aflat și pe furiș! 
S'au suit pe-acoperiș. 


m. 
* 


NR 
aona e 


ghi LEH EE [ 


Şi de-acolo când privesc, 
Ei găinile zăresc 

În tigae-orânduite, 

Fripte bine, rumenite. 
Intre-acestea coana Lina, 
Vezi, acum ea poartă vina, 


- aeee aaa 


Dar ștrengarii ce făcură? 


Nici o clipă nu pierdură, ==- 


Şi o undiță-aruncând, 
Prind găinele pe rând. 

Le ridică-apoi 'n sus, 
Toate patru mi-s'au dus. 
Dar în casă e Dorel, 
Micul, gingașul căţei, 
Latră cât îl ţine gura, 


„ Când fugea în sus friptura. 


” lar ştrengarii blestemațţi, 
Fug acum și-s încântați. 


**¥ 
Coana Lina iat-o vine, 
Vai, sărmana, să leșine! 
Şi văzându-l pe Dorel, 
Strigă : „Hoţul este el!“ 


tt e a 


Nu gândește, nu socoate, 


Că nu-i chip și nu se poate 


Pip Vo Ț vi PU 


PAG. 9. 


Ca un câine mititel 

Ca drăguţul de Dorel, 

Tot ce-a fost să fi 'nghiţit, 
Căci pe loc ar fi pleznit. 
Strigă Lina 'nfuriată: 

„Stai potaie blestemată! 


4 PER sir, Ge 


MANA 4 
U ERN 
33, ) TO 
4 . 4 
a EMAY 
———— ` a 


-ți arăt eu cum se fură, 
taia m mă lași făr'de friptură, 
Stai și minte-acum te 'nvaţă !“ 
Şi de coadă mi-l înhaţă, 
Câte-i dede ? nu 'ntrebațţi, 


Ci priviţi pe biestemați, 
Pe drăcosul Tibișir) 

Şi ștrengarul cel de Lir, 
Ce pe iarbă s'au culcat, 
Burta cum i-s'a umflat, 
De mâncare, iar pe gură 
Os le ese din friptură. 


Deci acum vă pregătiţi, 
Partea-a treia s'auziţi. 
(Urmează  şmecheria a treia) 


———— 0000 —— 


7 AO CE E e E PP a 


PAG. tò 


= == Eat 7 mp pe — zi Dar -a SEON 
-q uu a CD —.—_—_— = 2 — x T r en a RARE a A ROBIE, 7 Tik p à Y PE 


m „DIMINE Af A COPIILOR" 


O călătorie la planeta Marte 


& ai întâiu să ridicăm ochii spre cer şisă cău- 

] I tăm acolo planeta Marte. Am spus doar 

i: IÑ, în articolele noastre trecute că Marte este 

AER o planetă care se vede cu ochiul liber. 
Marte şi Venus sau Luceafărul. 

Pe cer, Marte nu e greu de găsit, de recunoscut, 
şi de ţinut minte. E d2 o culoare roşie închisă (roşu 
ca sângele) şi lumina îi tremură, clipoteşte. 

Este departe de pământ? In luna lui August din 
anul trecut, Marte era la vre-o 56 milioane de 
kilometri de pământ, de atunci însă s'a depărtat 
şi astăzi ar fi la vre-o 150 de milioane de kilo- 
metri. Vedeţi, prin urmare, că nu e la doi paşi. 
Şi cu toate acestea, vecinii noştri, adică vecinii Pă- 
mântului în spaţiu sunt Luceafărul de o parte şi 
Marte de partea cealaltă. Luceafărul e mai aproape 
de Soare, Marte e mai departe, iar noi suntem la 
mijloc. Şi potrivit unei reguli pe care o ştim din 
articolele trecute, Marte fiind mai departe de Soare 
decât este pământul, se învârteşte şi mai încet, a- 
proape în doi ani de ai noştri. 

Urmarea este că unul care s'ar duce în Marte, 
va avea acolo jumătatea vârstei ce o are pe pă- 
mânt. 

Dar câte minunătăţi nu s'au spus despre Marte! 
Cică acolo sunt oameni, ba chiar că oamenii aceştia 
ar fi mult mai înaintați decât noi, că ne-au făcut 
chiar semne, că ne-au dat telegrame, dar că noi 
n'am ştiut să le răspundem. Mulţi — şi încă oa- 
meni foarte învăţaţi şi foarte serioşi — erau con- 
vinşi că locuitorii planetei Marte ne-au făcut semne 
şi îşi frământau mintea cum să facem să le răs- 
pundem şi noi. Chiar a fost vorba şi să alegem limba 
în care le-am telegrafiat şi pe care „„Martienii” 
(aşa li se poate zice locuitorilor din Marte) ar 
fi înţeles-o mai lesne. Unul a socotit că cel mai 
bun lucru ar fi să încercăm să vorbim cu cei din 
Marte în limba esperanto! Ci-că în esperanto ne-am 
ti înţeles mai repede. 

-..* 

Ce este adevărat din toate acestea? Din neno- 
rocire „puţin, cam prea puţin. Oamenii din Marte? 
Dar nu i-a văzut nimeni şi tot ce se spune despre 
dânşii sunt simple închipuiri. Dar semnele cari ni 


sau făcut, telegramele cari ni s'au dat? Şi ace- 
stea sunt închipuiri tot atât de puţin adevărate. 
Nu ni s'a făcut nici uh semn şi nu ni sa dat nici 
o telegramă. Vedeţi dar, că nu e nici o nevoe să 
ne batem capul cum să le răspundem sau în ce 
lmibă să le răspundem. 

Ceeace ştim cu siguranţă despre planeta Marte, 
sunt următoarele lucruri: Mái întâiu ştim că planeta 
aceasta este de 6 ori şi jumătate mai mică decât 
Pământul. 

Al doilea mai ştim că Marte este o planetă mai 
bătrână decât Pământul. Este chiar îmbătrânită. De 
sigur, nu e ca Luna care a murit şi a îngheţat 
de mult, dar, în ce priveşte vârsta, ţine locul în- 
tre Luni şi Pământ. 

Se mai cunoaşte destul .de bine şi harta pla- 
netei Marte. Pe Marte se mai văd şi un fel de 
canale toarte largi şi de o lungime foarte mare. 
Multă vremc s'a crezut că aceste canale ar fi fost 
săpate de locuitorii din Marte şi că prin astfel 
de lucrări gigantice Martienii au dovedit că sunt 
mai înaintați în civilizaţie decât noi. Pământenii. 

Astăzi cei mai mulţi astronomi sunt de părere 
că numeroasele canale de pe Marte — unele din 
canalele acestea sunt chiar duble — nu sunt alt- 
ceva decât nişte văi adânci, dar văi cari n'au fost 
săpate de vre-o mână de om, ci s'au format singure 
în urma unor cutremure şi erupţiuni cari au avut 
loc pe Marte cu mai multe milioane de ani în- 
naintea noastră. 

Dar se mai ştiu şi alte lucruri despre Marte, 
anume că acolo e atmosferă şi e apă. Se cunoaşte 
chiar anotimpul când se topesc acolo zăpezile. Cât 
despre climă, ea nu poate fi decât mult mai rece 
de cum este pe pământ. Dece? Fiindcă Marte e 
mai îndepărtat de Soare decât Pământul. 

Dar fiindcă e aer şi apă, trebue să fie şi plante 
şi ceva fiinţe vii. De plante, se ştie că sunt. Cât 
despre ființe vii, se presupune că sunt, pot adică 
să fie, dar repetăm că nimeni nu le-a văzut. 

Oricum, având în vedere şi faptul că în Marte 
aerul e mult mai rărit decât pe Pământ, fiinţele 
ce ar trăi în Marte trebue să fie nişte fiinţe in- 
ferioare. In tot cazul, este cu neputinţă ca să fie 
acolo oameni, aşa cum suntem noi, şi cari să ne 
intreacă pe noi: în putere sau în inteligenţă. 

Viadimir Astronomul 


Puma, 


„ati A 


„DIMINEAȚA COPIILOR? 


PAG. 11. 


CELE TREI PORTOCALE 


3) j — Poveste populară spaniolă — 


— „Un copil! Ai un copil! O. ce bucurie! Tre- 
bue să fie făcut ca şi mama lui din florile tranda- 
firului, frământate în lapte. Arată-mi numai. acest 
„copil frumos şi mă duc de aicea pe deplin mulţumită. 

— „Dacă e aşa, iată că mă dau jos, zise tânăra 
femeie, îmi vei vedea copilul, îmi vei împleti părul, 
aşa cum ştii mai bine şi mă vei ierta pentru supă- 
rarea ce ţi-am tăcut-o.” 

Se dete jos şi puse pe iarbă copilul care dor- 
mea. Arăpoaica se uită minunată la dânsul, se uita 
şi la prinţesă şi tot pieptănându-i frumosul păr au- 
rit, o puse prin întrebări foarte meşteşugite. să-i 
spună povestea vieţii. 

Când Arăpoaica află ceeace doria să ştie, luă 
trei ace de oţel, spuse trei cuvinte de vrajă şi în- 
fipse acele în capul prinţesei. 

Prinţesa se schimbă numai decât într'o turturică 
albă care zbură în arbore şi gunguri aşa de jalnic, 
încât copilul se deşteptă şi începu să plângă. Ară- 
poaica a vrut să-l mângâie, dar copilul când văzu 
chipul ei negru şi urât, se supără rău de tot, ţipă şi 
mai tare şi o împinse cu pumnişorii. Arăpoaica îl 
ridică atunci în braţe şi îl privi învârtind ochii ei 
mari. „Dacă nu taci, am să-ţi zic Pricoliciu”. 

Mic cum era copilul, nici nu ştia ce dihanie e 
Pricoliciu, dar se sperie de femeia cea rea şi nu mai 
plânse. Arăpoaica se sui cu el în copacul cel mare. 

In seara aceleiaşi zile, feciorul de împărat veni ca 
să-şi ia nevasta şi copilul. Lăsând pe soldaţii de 
pază la marginea pădurii, se duse singur spre ar- 
. bore. Arăpoaica îl auzi venind şi-i strigă fără să 
se arate: „Ai venit, iubitul meu bărbat?” 

— „Da, am venit. Dă-te jos repede cu copilul”, 
îi răspunde prinţul. 

Când veni cu copilul în braţe, prinţul se dete în- 
dărăt de spaimă: „Oare unde mi-e prinţesa, zise 
el, şi cum se face că a luat o slujnică aşa de nea- 
gră?” 

— „Nu, nu-i nici o slujnică, ci prinţesa, nevas- 
tă-ta, sunt eu!” 

Feciorului de împărat nu-i venea să creadă în- 
tro astfel de schimbare; căută în copac, o în- 


rez pi e dati ulii 


Traducere de I. Bura 


trebă pe Arăpoaică: ea îi răspundea aşa de bine 
la toate întrebările, încât a trebuit să-şi zică şi el 
că această Arăpoaică şi nu alta este nevastă-sa. 

— „Dar cum se face că ai înegrit atâta?” o în- 
trebă el. 

— Precum ştii, bărbăţele, soarele şi vântul te 
înegresc. Sunt arsă de soare, dar îmi va trece cana 
voiu sta la palat. 

Necăjit rău de tot, prințul o luă pe ea şi pe fiul 
său, dar când să înfăţişe tatălui său, acesta su- 
părat îi strigă zicându-i: „Care va să zică, asta 
fuse minunea despre care-mi vorbiai. Pentru aşa 
ceva nici nu era nevoie să te duci aşa departe, 
pe când avem aicea atâtea fete frumoase. lar dacă 
cumva ai vrut să-ţi baţi joc de mine, văd că ai 
câştigat”. 

Bătrânul împărat nu se potoli decât după ce văzu 
pe nepoţelul său, dar fu aşa de amărât că are 
ca noră o Arăpoaică, încât muri câteva săptămâni 
mai târziu. Prinţul fu foarte mâhnit. Arăpoaica însă 
abia îşi ascundea bucuria, căci din ziua aceia ea 
era împărăteasă. 

Câteva zile după moartea bătrânului împărat, gră- 
dinarul văzu în aleele grădinei împărăteşti o tur- 
turică albă, care părea că-l urmează din depărtare. 
Se opri, iar turturica sfioasă dar şi prietenoasă 
se apropie de el şi începu să-i vorbească gungurind 
foarte dulce: „grădinarule, cum îi merge împăra- 
tului?” 

— „„Impăratul este sănătos”. 

„Să fie fericit. Dar împărătesei negre?” 

„Şi ea e sănătoasă”. 

„Fie blestemată! Dar copilul ce mai face?” 

- „Ca toţi cei de vârsta lui, câte odată râde, 
câte odată plânge, dar e un copilaş aşa de fru- 
mos!” 

— „Domnul să-l aibă în sfânta Sa pază! Gră- 
dinarule, îți mulţumesc!” Şi turturica zbură. 

A doua zi grădinarul tăia verdeața din grădină, 
turturica veni din nou lângă dânsul: ,„,Grădinarule, 
ce mai face impăratul?” 
(Siârşitul în n-rul viitor) 


e ——. e Tr a p a a .- 


PAG. 12. 


ocoşelul îi zise găinuşei: „E vremea când 
se coc nucile, haidem la munte să mân- 
căm după pofta inimei, mai înainte ca 

să le şterpelească veverița.” 
— „Da, să mergem!” zise şi găinuşa. 
Şi se duseră ei doi la munte şi stătură acolo 
până seara. Acum nici eu nu prea ştiu bine dacă se 
umflaseră de multe nuci ce ar fi mâncat sau dacă 
obosiseră prea mult — vorba mea e că nu mai vo- 
iau să se mai întoarcă pe jos acasă. Se apucă, aşa 
dar, cocoşelul şi făcu o trăsurică din cojile de nuci. 
Când era gata, găinuşa se aşeză într'insa şi-i zise 
cocoşelului: „Haide, înhamă-te şi trage trăsura!” 
— „Ai nimerit-o şi tu ca nuca în părete!” îi răs- 


“ punse cocoşelul. „Mai bine mă întorc acasă singur 


şi pe jos, decât să mă înham; nu, aşa nu ne-a fost 
vorba. Da, îmi place să fiu birjar şi să stau pe ca- 
pră, dar ca să trag eu trăsura, asta nu o fac!” 

Pe când se certau între dânşii, veni o rață şi în- 
cepu şi ea să mâcăie şi să flecărească: „„Hoţilor şi 
pungaşilor, zicea rața, cine v'a poftit aicea la nucile 
din muntele meu? Staţi, că vă fac eu să învăţaţi 
minte pentru altă dată!” Şi nici una, nici alta, ci 
întinzându-şi ciocul lungueţ, se repezi asupra co- 
coşului. Dar nici cocoşul nu stătu cu mâinile în bu- 
zunar. Primi voiniceşte lupta şi o ciocăni şi o izbi 
pe rață aşa de tare cu pintenii, că rața se rugă de 
iertare. Drept pedeapsă fu pusă să tragă trăsura. 

Cocoşelul se aşeză pe capră, se făcu birjar şi dă-i 
şi răsteşte-te la rață: „Haide, fuga, mai iute, cât 
mai iute!” 

Cum mergeau ei aşa, întâlniră doi drumeţi cari 
mergeau pe jos: unul era un ac de cusut, iar al 
doilea un ac cu gâmălie. „Stai, opriţi!” strigară 
cele două ace şi ziseră că numai decât se face noapte 
aşa că nu o să mai poată merge pe întunerec şi că 
chiar e prea mult noroiu pe şosea. Se rugară, aşa dar, 
să-i primească şi pe dânşii în trăsură. Au mai spus 


Purtarea calicilor 


de Frații Grimm 


că întârziaseră stând la un pahar de bere la cârciuma 
croitorilor dela intrarea în oraş. 

Cocoşelul văzându-i pe drumeţii aceştia cât sunț 
de slabi şi că nu ocupă loc mult, îi pofti în tră- 
sură, însă după ce-şi dădură cuvântul că mau să 
le umble pe picioare nici lui, nici găinuşei. Sea- 
ra târziu sosiră la o spălătorie şi fiindcă nu 
mai puteau călători pe întunerec, iar rața nu prea se 
simţa bine la picioare, căzând când într'o parte, când 
într'alta, au hotărît cu toţii să poposească la noapte 
la ospătăria aceea. 

Dintr'un început stăpânul ospătăriei nu cam vro- 
ia să-i primească, spunându-le că nu mai are loc unde 
să-i culce, gândindu-se că golanii aceia nu sunt dru- 
meţi de seamă. La urmă însă i-a primit să doarmă 
în bucătărie, lăsându-se convins de frumoasele lor 
cuvinte. Aşa i-au spus că drept plată îi dau mai 
întâiu un ou pe care îl făcuse găina pe drum, şi 
că ar mai putea să-şi oprească pentru totdeauna rața 
care se ouă în toate zilele. 

Boerii noştri au intrat în ospătărie şi s'au pus 
pe chef şi petrecere. A doua zi în zori, pe când 
toată lumea dormea, cocoşelul o trezi pe găinuşe, 
îi luă oul ce-l făcuse, îl găuri şi-l mâncară îm- 
preună, cojile însă le aruncară în cenuşea din că- 
min. Il apucară apoi de cap pe acul de cusut care 
dormea încă şi-l înfipseră în scaunul în care şedea 
de obiceiu stăpânul ospătăriei. Inţepară şi acul cu 
gămălie în ştergarul aceluiaş om, care le dăduse a- 
dăpost şi după aceea... p'aci ţi-e drumul! Rața, 
care dormea în curte, îi auzi, se deşteptă şi ea şi 
dete peste un râu pe care o şterse înotând. In felul 
acesta mergea mult mai iute decât înhămată la tră- 
sură. 


Vreo două ore după aceasta se sculă şi stăpâ-. 


nul ospătăriei, se spălă şi vroi să se şteargă cu 
ştergarul. Acul cu gămălie îi trecu însă pe obraji, 
îl sgărie rău, făcându-i o dungă roşie dela o ureche 
până la cealaltă. Se duse apoi în bucătărie şi răs- 


Ei Sosoiu, în sfârşit, 
Rândul nostru ne-a sosit. 
Hăplişor a terminat, 

Cu balonul de sburat. 

Aşa dar, ne-am înţeles 
Să ne scriem cât mai des, 
Dar în limba pisicească 
Neştiind nimeni să citească, 
Pe Moş Nae să-l rugăm, 
Frumuşel noi să-l luăm, 
Să traducă româneşte 

Tot ce scriem pisiceşte. 
Dar, Sosoiu, ce-am aflat? 
Ci-că tu l-ai sgâriat 

Pe Moş Nae şi se plânge 
Că i-a curs din mână sânge 
Ba chiar Pisu îmi spunea, 
Că legată o ţinea. 

Rău făcut-ai, şi de grabă 
Lasă orice altă treabă 

Şi te du să-i ceri iertare 
De greşeala ta cea mare, 
Ca Moş Nae, măi Sosoi, 

Nu găseşti pe lume doi, 

Să "nţeleagă-al nostru graiu, 
Şi să ştie ce-i miau-miau. 


Aail ... 


lar scrisoarea ţi-am primit 
Şi nu ştii cât ma mâhnit. 
Când văzui că Chimişor, 
Fala noastră-a tutulor, 

A murit, dar ce să-i zici? 
Soarta-aşa e la pisici 

Să murim, să suferim, 
Chinuite tot să fim. 


xxx 


Cred acum să-ţi fac plăcere, 
Şi să-ţi fie mângăiere. 
De-ţi trimit fotografia 
Ce-a făcut-o ieri Lucia, 
Ne-a luat chiar foarte bine 
Şi pe puii-mi şi pe mine. 
Şi, Sosoiu, vrei să fii 
Naşa dragilor copii? 
Naş e Pisi Cotoievici, 
Cea mai hoaţă din pisici. 
Ş'o să facem, măi Sosoi, 
Mare chef şi tărăboi, 
Ş'aşteptându-te cu dor, 
Te sărut pe botişor. 

Din limba pisicească de Moş Nae” 


coli focul din cămin, vrând să-şi aprindă luleaua, 
dar cojile de ou îi săriră în ochi. 

„Prost a mai început ziua de astăzi!” îşi zise el 
şi se lăsă supărat în scaunul său. Sări însă îndată în 
sus ţipând de durere: „„Aoleu!” fiindcă acul de cu- 
sut îl înţepase şi mai rău, cu toate că nu în cap. 
Acum se supără deabinelea şi toată bănuiala îi căzu 


pe oaspeţii cari îi veniseră aseară aşa de târziu, 
dar când se duse să-i caute, ia-i de unde nu-s! 
Din ziua aceea se jură să nu mai primească în 
ospătărie astfel de calici cari mănâncă mult, nu 
plătesc nimic, iar ca mulţumire îţi mai joacă şi 
renghiuri cât se poate de neplăcute. 
Din limba germană de Marcu Ionescu 


ST 


PAG. 14 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


CONCURSUL LUNAR N. 5 


La acest concurs oferim următoarele 5 premii: 


1) Lei 100 în numerar. 
2) » 50 » » 
3) Zece volume alese din „Biblioteca Dimineaţa“ 


4) Zece volume alese din „Biblioteca Dimineaţa“ 
5) Cinci xs E a 


i 


p n” » » 
a aa 


lată și jocurile cari trebuesc deslegate: 


1) Sacii morarului 


Un morar avea 9 saci cu făină, fiecare sac pur- 
tând un număr separat (dela 1—9). Morarul îi aşe- 
ză sacii, aşa cum e în desenul de faţă, anume: la 
mijloc un grup de. trei saci, după aceia de fiecare 
parte câte doi saci şi, în sfârşit, la margini câte 
un sac. 


Să vedeţi acum cât de deştept a fost morarul a- 
şezându-i în felul arătat. Dacă înmulţim, de exem- 
plu, numărul din perechea de saci din stânga (28) 
cu numărul de lângă el (7), vedem că ne dă ca 
rezultat numărul care este pe grupul dela mijloc 
(196). Nu obţinem însă acelaş rezultat, dacă în- 
mălțim numărul care e pe perechea de saci din 
dreapta (34) cu numărul vecin (5). 

Problema este să aşezaţi cei 9 saci aşa încât 
prin înmulțirea numărului dela fiecare pereche 
de saci cu numărul respectiv vecin să dea ca re- 
zultat numărul din grupul sacilor dela mijloc. A- 
rătăm însă că numărul sacilor din mijloc nu trebue 
să fie 196 care e dat mai sus ca exemplu ci un 
alt număr pe care-l veţi găsi şi care va corespunde 
celor de mai sus. 


2) Joc aritmetic 
de Elena Teodoreseu-Soveja 


Să se aranjeze in coloanele de mai jos nume- 
rile dela 1 până la 9 câte unul în fiecare pătrat 
în aşa fel ca adunând în orice direcţiune să dea 
suma de 15. Nu este permis a se pune acelaş 
număr de două ori. 


iza 


3) Joc în plus 
de V. C. Bălțătescu 


„Să se caute cheia acestui plus astfel ca să gă 
siți un proverb românesc. 


RPRRN MLECA 


mam»>>>m-ny 


Anunţăm pe cititori că fiecare desiegător de jocuri va trebui să adauge la scrisoarea 
prin care trimite deslegările, CUPONUL pentru CONCURS, care se găsește în pagina 15-a. 
Cititorii cari trimit deslegările pe cărți poștale, vor lipi acest cupon pe carta postală. 

Cei cari nu se vor conforma, nu vor putea lua parte la premiile acordate. 


Câștigătorii premiilor oferite la concursul lunar No. 4 


Premiul |. — Un penar cuprinzând 3 creioane negre, Premiul IIl.— Trei caete groase pentru notițe, simple, 


1 creion roşu şi albastru, 1 creion chimic, 1 toc, 10 pe- câștigate de Cerina Corbu, Bucureşti. 


nite, una gumă, câștigat de Vasi escu Anastasia, Bu- 
curești. 


Premiul IV.—Cinci volume alese din Bibl. „Dimineaţa“ 
câstigate de Ernest Ellinger, Bucureşti. 
Premiul V. — Una colecţie broşată „Dimineaţa Copii- 


Premiul ||. — Trei caete groase pentru nolițe, câști- lor- (10 numere) câștigată de Alexandrina și Victor Nu- 
gate de Vasile Turculescu, Craiova. tescu, Caransebeș 


De vorbă cu cititorii 


Inapoerea manuscriselor. — Unii dintre începători în 
ale scrisului ne cer să le înapoem manuscrisul, la caz 
de nu-l publicăm. Acestora le răspundem cu ceeace stă 
scris la pagina 3 a revistei: „Manuscrisele nepublicate 
nu se înapoiază.“ Așa dar, cel mai cuminte lucru este 
ca fiecare colaborator să şi păstreze câte o copie a 
bucății ce ne trimite. De altfel, aşa 'obișnuesc să facă 
și scriitorii formaţi şi cu experienţă. Este, prin urmare, 
inutil să ni-se ceară să înapoem manuscrisele, căci am 
stabilit o regulă și înţelegem să ne ţinem de dânsa. 

C. G. A.-Rrăila.— Ţi-ai dat o frumoasă osteneală să 
scrii două basme, dintre cari unul destul de lung. Ne 
pare însă foarte rău că nu ţi-le putem publica. După 
cum recunoşti şi d-ta, nu numai că nu e de loc respectată 
punctuaţia și—adăugăm noi— nici ortografia, dar şi 
limba în care sunt scrise cam lasă de dorit. Se vede 
că eşti încă mic, dar totdeodată şi muncitor. Deocamdată 
mulţumeşte-te să citeşti poveştile publicate de noi, 
mai târziu îţi va veni şi d-tale rândul să scrii ca să 
citească alţii. 

M. Sc.-Tulcea.— Ne:ai trimis câteva glume copiate şi 
ne întrebi dacă sunt reuşite, Dar, micuță şi drăguță 
domnişoară, glumele pot să fie cât de reuşite şi de 
frumoase, însă nu sunt de d-ta, așa că n'are dreptul 
să se laude cu ele deeât autorul lor. 

I. I. P.-Scânteia.— „Orfanul“ e o poezie slăbuţă, Din 
patru strote câte are, în trei se repetă aceiași ideie: mare 
mamă şi are tată. De asemenea „Opera lui Neghinuţă“ 
e neîngrijit făcută, nu e mai strânsă. Se vede că te 
grăbeșşti, ceace e rău, mai ales când scrii versuri. Nu 
uita că nu e destul să rimeze cuvintele dela sfârşt pentru 
ca bucata scrisă să fle o poezie. Nu rima e principalul. 


N. I. Pop„-Galaţi.— In fabula „Câinele şi lupul” zici. 


că „au convorbit destul de amical“, ceace nu merge. 
(Puteai spune: „vorbeau între ei ca doi prietem buni“): 
Mai scrii că „lupul se pregătea la luptă sau la plecare“, 
ceace nu merge de loc, findcă românește se zice „se pre- 
gătea de luptă, de plecare”, Și acestea nu sunt singurele 
greşeli într-o bucăţică de câteva rânduri. Deocamdată 
învaţă bine româneşte, mai târziu vei putea scrie 
pentru a fi publicat.“ 

N. G. J.-Ploeşti.— .Unchiul Gal” este povestirea unei 
întâmplări care, indiferent de localitatea unde s'a pro- 
dus, nare într'însa ceva extraordinar. Nu e o bucată 
literară şi nici o poveste din care să se desprindă un 
interes general. E un fapt petrecut în realitate. Cât 
despre înapoerea manuscrisului, citeşte cele ce am scris 
mai sus, 

G M. B.-Buzău. — Iţi vom publica două din glumele 
trimise, dar să fie oare adevărat că sunt chiar lăcute 
de d-ta şi nu sunt-copiate ? 

C. P. P.-Crziova.—Mai ai răbdare, că vei putea şi d-ta 
să trimiţi glume mai bine alese. Deocamdată te sfătuim 
să-ţi îndrepţi scrisul şi să-l faci mai frumos și mai ci- 
teţ, căci nu şade de loc bine unui scris urât, = 

M. S.-Soroca. — Bietul Haplea nu o ura așa de rău 
pe coana Frosa încât, să-i dorească chiar moartea și să 
spună că a doua zi după moartea ei va fi pentru dân- 
sul o zi de sărbătoare. 

M. I. D.-Arad. — In bucata în versuri „Presimţire“, 


PAG. 15 


„cade“ nu poate rima cu „vede“, iar „groază” cu „în- 

tristată“ rimează şi mai puţin. in schimb schița în 

proză „Valea Domâănului“ ce pare a fi un tragment d'n- 

tro bucată mai mărişoară. este destul de bine reuşită. | 
insă, totul ne face să credem că ai extras-o dintr'o lu- 

crare a altuia. 

R. Gai.-Loco. — Dacă ţii să ai părerea noastră amănun- ` 
țită asupra bucății trimise şi in genere asupra lelului 
d-tale dea scrie, sau treci într'o zi de lucru, orele 5-7 
după amiazi pe la Recacţie, sau dă-ne numele şi adresa 
ca să-ţi putem scrie. Explicaţiile date în scris vor fi, , 
fatal, cât se poate de sumare. 


In n-rul viitor vom publica rezultatul 
concursului literar, anunţat în n-rul 88 
al Revistei noastre. 


Ori, ori! 
Dacă vreau să am plăcere, 
Cu îmi cumpăr ciocolată. 
Şi de nu găsesc „,Suchard”, 
za îmi cumpăr niciodată... 


GHICITORI 
Am o găină ciuşă, îi curge din cioc cenuşe. 
Ce sunt? 
(pnvo]n']) 
e.e. s 
Nici în casă, nici afară, nici în cer nici pe pä- 
mânt. Ce sunt? 


(P475p842.1) 
s. +.» 
Sus tună, jos răsună şi la mijloc horă. Ce sunt? 
(maəunng) 
* k i 
Ce şade pe apă şi nu se udă? 
(vaqun) 


Mărci poștale pentru coleciiuni 


Colonii Franceze 
50 bucăți diferite lei 25 


Cereţi Prețul curent 


Librăria Spanner 


18, Piața Amzei, 18 


| CUPON pentru CONCURS V | 


Atelierele „ADEVERUL“ $, A: 


1) Haplea, ori un neam cu dânsul, 
Doarme, sforăe kor-hor! 
Şi deschisă-mi ţine omul 
Cea guriță de cuptor. 


3) Ce să facă? Unu-i leacul 
Şi-i o singură scăpare, 
Să se ascundă drept în gura 
Care stă deschisă mare. 


2) lac atunci şi Pichi-Pichi 
Să se plimbe mi-o porni, 
Dar zărind pe Cotoievici, 
El de groază 'ncremeni. 


e r4; ý 


4) Se trezeşte-acum şi Haplea, 


Insă Pisu supărat 
Strigă: „Să-ţi fie ruşine, 
Şoricelul mi-ai mâncat!” 


DIMINEATA 
ANo COPIILOR 


e 4 =ý Sc E "Peene 
REVISTA SAPTAMÂNALĂ 107 BOA] 
Director: N. BATZARIA 7, 
$ 4 l 


„Bine, mă Dorel, tocmai tu îmi rupi păpușea!“ PREŢU L 4 LEI 


—— eee 


PAG. 2 


Cine a fost Milton? 


Răspundem: Milton, adică John Milton (citeşte 
Gion Miltăn), este un vestit poet englez născut la 
Londra în anul 1608 şi mort în anul 1674. In anul 
1652 Milton avusese nenorocirea să-şi piardă ve- 
derea. Fiind orb, a dictat însă fiicei sale, cea mai 
frumoasă lucrare a sa, nemuritoarea poemă epică 
„Paradisul. pierdut” de pe urma căreia a avut des- 
tule neplăceri. 


Cine a fost Confucius ? 


Confucius a fost un filosof şi predicator chinez, 
născut pe la 550 mai înainte de lisus Hristos. 
A dus o viaţă de călătorii neincetate, predicând 
peste tot dreptatea şi celelalte virtuţi. Din predicile 
şi învăţăturile sale a eşit o nouă religie, numită 
confucizmul şi de care se ţin mai multe zeci de 
milioane de Chinezi. Tot Confucius, socotit mai 
înainte de orişice ca un mare înţelept, a scris cele 
mai vechi monumente din literatura chineză. 


Unde-i Sfântul Munte? ! 


Sfântul Munte, care se mai numeşte şi Muntele 
Atos şi Sfeta Agora, e limba cea mai estică din 
cele trei limbi de pământ cari formează Penin- 
sula Calcidică din Marea Egee. Are o lungime de 
47 de chilometri şi o lăţime până la 11 chilo- 
metri. Sfântul Munte e locuit numai de călugări or- 
todoxi, cari formează un fel de republică autonomă. 
Numărul acestor călugări (ruşi, români, greci, sârbi 
şi bulgari) este de vreo 7—8 mii şi locuesc în 
20 de mânâstiri şi mai multe schituri, sihăstrii şi 
chilii. 


Un lac sub pământ. 


Nu de mult s'a descoperit în Elveţia un lac sub- 
teran larg de mai bine de 150 de metri. In lacul 
acesta trăesc un soiu de peşti cu coadă lungă şi 
lipsiţi cu totul de ochi. Solzii acestor peşti, cari 
pot trăi şi în afară din apă, sunt de culoare roză 
palidă şi producătoare de lumină. Cât despre peştii 
fără ochi, se ştie că şi în mare dela o anumită a- 
dâncime peştii n'au ochi, neavând nevoe de dânşii. 

Mai înainte de a ajunge la lacul acesta, desco- 
peritorii lui au găsit mai multe peşteri subterane, 
comunicând unele cu altele şi situate la adâncimi 
variând dela 200—400 de metri. 


e — 


E TOATE Și AMESTECATE 


O N N i 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


[j 


Cine a fost Copernic? 


Copernic (Nicolae) a fost un învăţat astronom po- 
lonez care, el cel dintâiu, a dovedit că nu Pămân- 
tul, ci Soarele este centrul lumei noastre, compusă 
din Soare şi cele 8 planete (printre cari şi Pămân- 
tul) şi că, prin urmare, nu Soarele se învârteşte în 
jurul Pământului, cum greşit se credea până atunci, 
ci Pământul se învârteşte în jurul Soarelui. Cât 
timp a trăit, Copernic nu prea a avut însă curajul 
să spună lucrurile acestea şi mai ales că Pământul 
se învârteşte. Le-a spus într'o carte scrisă în limba 
latină şi care s'a publicat după moartea sa. Nicolae 
Copernic care. trebue să mai spunem că a fost preot 
catolic, s'a născut în anul 1473 şi a murit în anul 
1543. 


— 


Influenţa mâncării asupra caracterului 


Un medic englez, pe semne din lipsa de clienţi, 
a făcut cercetări lungi şi amănunțite, ca să afle ce 
influenţă au diferitele feluri de mâncare asupra ca- 
racterului omului. 

Iată rezultatele la care a ajuns: 

Cine se hrăneşte cu carne de vacă, devine e- 
nergic, curagios. Carnea de porc ne face pesimişti, 
cea de oaie melancolici. Carnea de vițel distruge, 
cu vremea, toată energia şi puterea noastră de re- 
zistenţă. Laptele şi ouăle ne dau isteţime la minte. 
Untul ne face nepăsători. Mărul e bun pentru in- 
telectuali. Cartofii dau naştere plictiselei şi lenei. 
In sfârşit, muştarul aţâţă memoria. 

E greu de spus întrucât toate acestea sunt a- 
devărate. ; 


Deosebirea dintre ‚veac‘ şi „secol“. 


Un cititor doreşte să ştie deosebirea dintre a- 
ceste două cuvinte. Lămurim că şi veac (cuvânt 
de origină slavă) şi secol (cuvânt de origină la- 
tină) înseamnă o perioadă de o sută de ani. In- 


` țelesul diferă însă când e vorba de cuvinte for- 


mate dintr'însele şi de anume expresiuni. Exem- 
ple: Se zice „vânzare de veci,” „locuinţă de veci”, dar 
nu „vânzare sau locuinţă de secole”. Se mai zice 
„Viaţa veşnică, veşnică pomenire”, dar nu „viaţa 
seculară, seculara pomenire”. 

In schimb, se mai zice „o tradiţie seculară”, dar 
nu „O tradiţie veşnică”, Oricum, din cuvântul veac 
sunt formate mai multe cuvinte şi expresiuni şi 
ele au o întrebuințare mai deasă. - 


„DIMINEAȚA COPIILOR” == 


J) D M. 
ERTER COBiiL 
T LOR 
REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: 


BUCURESTI. — STRADA SĂRINDAR 9-11 BUCUREȘTI. — TELEFON 6/67 


ABONAMENTE: UN AN 150 LEI | UN NUMĂR 4 Lel 
ŞASE LUNI 80 ,, ÎN STRĂINĂTATE DUBLU 


29 NOEMBRIE 1925 Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 
__ Cad frunzele „Culesul Viilor“ 
Bă EARTE! 

Cad frunzele, foşnind uşor | Zumzetul de veselie 

Desprinse după ramuri. ' Se aşterne peste vie, 

Și stropi de ploaie curg cu spor, Ca la horă te îmbie 

Lovindu-se de geamuri. Chiotul de veselie... 

Intregul codru "i ruginit, Și cu zor flăcăi şi fete 

Și lunca e pustie, Strâng în coș, cu flori în plete, 

lar satul pare amorțit Rodul care toamna-l dete, 

In ceața fumurie. ll culeg flăcăi şi fete!... 

Trec stoluri, corbii croncănind Sus la crama învechită 

Cu fipete de pradă. Toată ceata, obosită 

Pe munți, departe, vezi albind Stă la masă înveselită 

Noianuri de zăpadă. Sus la crama învechită... 

Cad frunzele încet sburând, | Și petrec în veselie 

De ger îngălbenite. Mustul dulce îi îmbie, 

Și parcă le aud plângând / In chiote de bucurie, 

La geamu-mi grămădite. Seara cade peste vie... 

Lucreția Dăscălescu-Racoviţeni de Zaharia Georye-Buruiană 
— = So ——— cc ——— 
Singur pe lume 
— Fragment — 

„Ce urit și trist e 'n lume, — „Te du, tu mâncăcios urit, 

„Să [ii şi singur şi pisoi; „Ce-ai venit nechemat pe lume; 

„Nimeni nu-ți strigă pe nume, „Să ştii dela mine doar atât: 

„Și inima ţi-e prefăcută ’n sloi. „Nimeni nu te va mai striga pe nume. 

„Mi-aduc aminte... şi perdele „Mam dus cu *n spin în picior, 

„De lacrimi, mi-au întunecat lumina. „Vărsând în van lacrimi umile; 

„Ah, ce reci sunt și ce grele i „De-atunci însă nu mai mi-e dor, 

„Ca vorbele ce mi-a spus Lina: „Decât de inima ta scumpă, copile!... 


`i 
„Si-acum cred poate şi eu 
„Că nu mai sunt în lume nevoi. 
„Si tot acum îmi pare şi rău, 
„Că nu poate să se 'nchine... un pisoi! Ion Spic 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


K ra odată un ciobănaş care s'a dus să-şi caute 
norocul în lume. Şi-a luat fluerul, c'atâta 
] a avere avea şi a sărutat mâna maică-sei. 
A mers, a mers, a străbătut țări întinse, 
a trecut ape, mări, s'a ostenit pe munți şi 
ăi, dar norocul nu şi-l mai afla. 

Desnădăjduit, poposise odată într'o pădure şi mai 
cânta din fluer ca să-i treacă de urât, când, de 
după un trunchiu gros de copac, i s'arată înaintea 
ochilor un moşneguţ alb, alb la păr, alb pe faţă, 
alb pe strae şi-l întrebă: 

— Eşti Florin cel „care a plecat să-şi caute no- 
rocul? 

Ciobănaşul nostru s'a sculat şi s'a închinat cu 
grăbire spunând că într'adevăr el este. 

— Vino după mine, i-a poruncit moşul. 

Şi l-a dus până la capătul grădinii, într'un pa- 
lat de cleştar mare şi strălucitor în care nu erau 
moblie ci numai mici lucruri de preţ: pungi cu 
bani, cărţi în care scria hotărît ceasul cel bun şi 
ceasul cel rău, talismane pe care de le purtai în 
sân, toate dorinţele ţi se împlineau... 

— Norocul tău, i-a zis moşul, trebue să fie şi 
pe-aici. Eu nu ştiu care-i. El singur trebue să vie. 

Şi l-a purtat prin toate odăile, prin toate cori- 
doarele şi sălile palatului. Dar nici un lucruşor, 
din toate minunăţiile acelea, nu s'a clintit dela lo- 
cul lui ca să-l întâmpine pe Florin. 

— Haidem în grădină atunci, i-a zis moşul. 

Acolo, noroacele erau întrupate în tot soiul de a> 
nimale, erau cai falnici şi măgăruşi urechiaţi, şi 
vaci ci lapte, şi păsări de tot felul, şi chiar pisicuţe. 

Lui Florin îi luase ochii un armăsar focos, cu 
părul negru ca corbul şi coama groasă în vânt. 

— Cu aşa cal, îşi zicea dânsul, aş spinteca văz- 
duhul, 


i 


de Alice Gabrielescu 


Dar calul păştea liniştit iarba, pe când dindă- 
răt, o păsărică albastră la pene veni zburând, se roti 
în jurul lui şi i se aşeză pe umăr. 

— lată-ţi norocul, i-a zis moşul. 

Florin se uită la pasăre, cam fără bucurie. 

— De frumoasă, e frumoasă, îşi zicea el. Dar ce 
noroc sau ce folos aş putea trage eu dela ea? 

— Du-te după dânsa, i-a zis moşul, şi ascult-o 
orbeşte. 

Florin a mulţumit moşului şi a pornit. lar când 
s'a mai uitat odată înapoi, na mai văzut nici pa- 
latul de cleştar, nici grădina fermecată. Toate, cu 
moş cu tot, se afundaseră parcă în adâncimile pă- 
mântului. Numai păsărica cea albastră şedea pe o 
creangă în faţa lui, cânta, şi parcă îl îmbia la mers. 

S'a luat Florin după dânsa, urmărind-o cu ochii 
cum sărea din creangă în creangă prin păduri sau 
se rotea în sbor lin pe câmpii. 

Au mers astfel până au ajuns la un loc de unde 
se desfăceau două drumuri. Unul, în dreapta, era 
îngust, prăpăstios şi bătut de soare, pe când cel 
din stânga era un drum lat şi vesel, mărginit de ar- 
bori, presărat cu flori şi ferit de arşiţă. Florin 
se şi pregătea s'o apuce pe aici când pasărea al- 
bastră, luând-o înaintea lui, îi dădu a înţelege s'o 
ia pe drumul cel îngust. 

Florin stătu puţin în cumpănă. Il atrăgea fru- 
museţea, răcoarea şi veselia drumului din stânga. 
Care-i norocul lui dacă păsărica nu-l scutea de nici 
o trudă, de nici o osteneală? 

Atunci însă, plecă ochii în jos şi văzu scris cu 
litere mari pe nisip: Calea Binelui în dreapta şi 
Calea Răului în stânga. 

Supus, sa luat dar după păsărică şi până în 
seară s'a chinuit pe drumul cel îngust, lovindu-se 


MNE A COPIILOR” 


pi 


: "“năduşind de căldură. 
Jovani, 
åg într adevăr, 


înțepat de spini, 
după 


a luat altă înfăţişare: copaci, flori şi izvoare ră- 
coroase se înşirase pe drumul drept din: faţa lui, 
pe când alături, calea Răului se prefăcuse într'o 
râpă în care toţi cei ce se lăsaseră amăgiţi de fru- 
museţea ei dela început, se prăvăleau şi mureau 
în chinuri. 

— Fără păsărica mea, îşi zise Florin, aş fi şi eu 
acum un nenorocit căzut în râpă. 

lar mai pe urmă, a înţeles el că ispita aceasta 
fusese numai o pildă prin care păsărica îi hotări 
calea pe care totdeauna trebuia s'o urmeze în viaţă. 

Şi când a ajuns, după lungă vreme, acasă la 
maică-sa şi a început iar a-şi vedea de oi şi de 
casă, nici un lucru nu începea până nu chibzuia a- 
dânc: E bine sau rău? 


lar păsărica albastră care-şi făcuse cuib sub stra- 
şina căsuţei parcă-i da îndemn şi voioşie la muncă 
numai cu ciripitul şi cu frumuseţea ei. In scurtă 
vreme s'a îmbogăţit, a ajuns fruntaşul satului iar 
oamenilor din. sat le grăia înţelepţeşte: 

— Nu-i nevoe să vă osteniţi, oameni buni. Pilda 
mea să vă slujească şi vouă. Fiindcă norocul stă în 
preajma fiecăruia şi numai faptele cele rele îl ìn- 
tristează şi-l alungă. El întovărăşeşte însă totdea- 
una pe omul bun, muncitor şi cu frica lui Dum- 
nezeu. ; | 


Alice Gabrielescu 
—— — DOC a —— 


câteva zile, calea Binelui 


PAG. 5. 


spicele de grâu 


după Bechstein 


De mult, foarte de mult grâul creştea cu totul 
altfel de cum creşte astăzi. Paiele erau pline de 
spice aurii de sus şi până jos la pământ. Era aşa 
de mult grâu, că toţi oamenii aveau cu ce să se sa- 
ture. Dar şi găinile şi porumbeii şi celelalte pă- 
sări aveau hrană din belşug. 

Decât, şi în vremea aceea se găseau oameni răi. 
Oameni nerecunoscători şi cari nu se gândeau la bu- 
nul Dumnezeu. 

Pe lângă aceasta, nu preţuiau de loc grâul, acest 
dar aşa de frumos al lui Dumnezeu prea Sfântul. 
Slujnicile luau grămezi de spice şi curățau cu ele 
odăile. Băieţii şi fete se goneau prin ţarini, sau se 
jucau de-a-baba-oarba şi călcau şi striveau spicele. 

Atunci se supără şi Dumnezeu care îl făcuse grâul, 
pentru ca oamenii să-şi facă dintr'însul pâine; iar 
animalele să aibă şi ele hrană în deajuns. 

De aceea, Dumnezeu grăi zicând: „Aşa nu mai 
merge! Trebue să se sfârşească cu această vreme de 
aur şi de belşug!” | 

Din vremea aceea fiecare paiu nu poartă pe dit 
sul decât un singur spic. Ba destul de des spicele 
rămân şi goale sau le strică rugina. Se întâmplă 
deseori că iarna se prăpădesc din pricina frigului, 
iar vara de căldură sau de umezeală. Atunci sunt 
vremuri de lipsă şi de scumpete şi oamenii suferă 
de foame. 

Din când în când, nrilostivul Dumnezeu face să 
mai crească câte un paiu mărunt pe care sunt mai 
multe spice. Şi este în popor o credinţă cum că 
odată şi odată toate paiele vor purta astfel de 
spice. Atunci se va împlini şi cântarea îngerească: 
„Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, pe pământ 
pace, întru oameni bună voire!” 

Decât, până la sosirea vremei aceleia nimeni din- 
tre noi nu va mai G în viață. 


Lite pierdută 


Odată Haplea se supărase aşa de rău pe coana 
Frosa, încât stătea mereu cu sprâncenele încruntate 
de te speriai uitându-te la dânsul şi mai multe zile 
de-arândul nu mai scoase o vorbă din gură. 

Răbdă Frosa cât răbdă, dar la urmă nu mai putu 
să stea în casă, fără să aibă cu cine schimba o vorbă. 
De aceea aprinse ziua nămiaza mare o lumânare 
şi începu să umble cu dânsa prin casă, căutând 
şi scotocind în toate colţurile. 

— „Dar ce tot cauţi aşa?” o întrebă Haplea, 
tot făcând pe supăratul şi grozavul. 

— „Limba ta, îi răspunse Frosa adăugând: Sunt 
mulţumită că, în sfârşit, am putut să o găsesc. 


——— —— DOC — 


— Legendă — 


PAG. 6. 


PLIMBARI 


s 
e ba - . PI 
: 1 ? 
` a > 


A 
| 


ta 


4 DN 


INTS dă 


Câteva întrebări şi răspunsuri 


ilete acestea am avut şi eu momente de mul- 
[ ţumire adevărată. Cauza acestei mulţumiri 
4 sunt scrisorile ce le am primit dela ceti- 


tori. Aceasta înseamnă că şi articolele mele 
sunt urmărite cu interes, deci munca mea 
nu este cu desăvârşire zadarnică. 

Drăguţii cititori, în scrisorile lor, îmi pun dife- 
rite întrebări la cari mă voiu sili să răspund atâta 
cât îmi stă în putere. 

Unul din cititorii aceştia îmi scrie aşa: „Aţi spus 
că planeta Marte este mai bătrână decât Pămân- 
tul. Cum şi de unde se ştie lucrul acesta?” 

Răspunsul nu e aşa de greu. Mai întâiu vârsta 
planetei Marte, ca şi vârsta celorlalte planete şi 
stele, a fost calculată de astronomi cari au găsit 
că Marte s'a format cu milioane de ani înaintea 
pământului. 

Al doilea. Admiţând chiar că s'a format în a- 
celaş timp cu Pământul, faptul că Marte este de 
vreo 7 ori mai mic decât Pământul, a avut ca urmare 
că el a îmbătrânit mai de vreme. Aşa este cu stelele 
şi cu planetele. Cu cât sunt mai mici, cu atâta viaţa 
pe ele se sfârşeşte mai repede şi ele înghiaţă şi mor. 

.Ą.-.. 


Un alt cititor atinge de asemenea o chestiune 
foarte importantă. El scrie aşa: „Dacă ne-am urca 
în vârful munţilor şi dacă de acolo ne-am uita la 
la soare, la lună şi la planete cu un telescop cât 
mai mare şi mai perfecţionat, nu e aşa că le-am 
vedea mai bine şi mai mari de cum le vedem a- 
cum?” 

Iată o întrebare căreia nu i-se poate răspunde aşa 
dintro dată da sau ba. Nu, pentrucă într'însa sunt 
câteva chestiuni şi ele trebuesc cercetate una câte 
una. 

Aşa, mai întâiu: dece să ne suim în vârful mun- 
ţilor? Ca să fim mai aproape de soare, de lună 
sau de alte planete? Dacă aceasta e cauza, am face 
mult mai bine să stăm fiecare unde suntem şi să nu 
înfruntăm primejdia de a degera sus pe crestele 
munţilor. In adevăr, ceeace câştigăm ca apropiere 
este un fleac de nimic care nu trage de loc în cum- 
pănă. 

Să facem o scurtă socoteală. Să zicem că vroim 
să ne uităm mai bine la soare şi că pentru aceasta ne 


É Ei Sai ; : PNA 

7 } ; E> : -— s “= - l his 
Aa A h. cd n oii 
ki EDD) ' minia Cd. | iz ti 


„DIMINEAȚA COPNLOpuy 


PRIN CER 


=e 


-) > SN 
CE a: 
TUTORE ut Votes 


— I 


am urca în vârful muntelui Everest, care este cel mai 
înalt munte de pe pământ. Bine. 

Dela pământ la soare este a distanță de 149 de 
milioane de chilometri. Urcându-ne pe Everest, cu 
cât am scurtat-o distanța aceasta? Cu opt mii de 
metri, adică cu 8 chilometri. Insă, pentru o depărtare 
de 149 de milioane de chilometri, 8 chilometri mai 
mult sau mai puţin nu are nici o importanţă. 

... 


Totuşi, sunt destule observatorii astronomice fă- 
cute în munţi. De pildă, cel mai mare observator 
astronomic de pe pământ se găseşte în muntele 
numit Wi/son din Statele-Unite. Observatorul acesta 
are un telescop al cărui obiectiv (geamul prin care 
se uită la stele) are un diametru de 2 metri şi 50 
de centimetri. Incercaţi să faceţi pe pământ un cerc 
al cărui diametru să fie de 2 metri şi jumătate şi 
veţi înţelege cât de mare este obiectivul şi, deci, şi 
telescopul de care vorbim. 


Dar dacă s'au făcut observatoare astronomice în 


munţi, cauza nu este pentru ca în chipul acesta să 
fie mai aproape de cer, ci cu totul alta. Anume, 
deseori stelele şi planetele nu se văd destul de 
clare din cauza stratului des de aer şi a curenților 
produşi de aer. Şi s'a zis că pe înălțimi aerul e mai 
puţin des şi permite, prin urmare, o vedere mai lim- 
pede, mai clară. 
+++ 


Să spunem câteva cuvinte şi de telescoape. Tele- 
scopul a fost inventat la anul 1609 şi anul următor 
Galileu a fost cel dintâiu care s'a uitat la planeta 
Marte. 

Telescoapele din zilele noastre sunt incomparabil 
mai mari şi mai perfecţionate. Şi bine înţeles, se pot 
face şi mai mari, dar... e un mare dar la mijloc. Dacă 
o măreşte prea mult planeta (se poate mări de 
3000' de ori şi mai mult), se pierde din claritate. 
Dacă te uiţi printr'un telescop mai mic, o vezi 
mai clară, dar se pierd multe detalii. 

Vedeţi, sunt margini peste cari nu se poate trece. 
Cât de mare îl vedem Marte printr'un telescop? 
In genere, cât de 4 ori diametrul lunei pline, ceeace 
nu e puţin. Aşa se explică faptul că se ştiu atâtea 
lucruri despre Marte. 

Vladimir Astronomul 
—— ocko 


Pi 


„DIMINEAȚA COPIILOR === 


minate PAG, ?. 


Femeia 
cea 
bătrână 


după Fraţii Grimm 


Intr'un oraş mare era odată o babă care trăia 
singură de tot în odaia sa. Şi tot stând singură, 
se gândea cum îi murise mai întâiu bărbatul, apoi 
cei doi copii, după aceea una după alta toate ru- 
dele, până ce, în sfârşit, chiar în ziua aceea îi 
murise cel din urmă prieten ce-l mai avea, aşa că 
biata babă rămăsese cu desăvârşire singură şi pă- 
răsită. 

Şi se mâhni adânc în inima sa, iar dintre toate 
pierderile acestea cea mai dureroasă pentru dânsa 
era moartea celor doi copii. In marea sa durere 
baba se ridică chiar cu învinuire împotriva lui Dum- 
nezeu. 

Şi pe când stătea aşa îndurerată şi adâncită în 
gânduri, auzi că la biserică suna clopotul pentru 
slujba de dimineaţă. Mirată că veghiase toată noap- 
tea, baba îşi aprinse lumânarea şi se duse la bise- 
rică. Când intră, văzu că biserica e luminată, dar 
nu de lumina lumânărilor, ca de obiceiu, ci de 
lumina zorilor zilei. Mai văzu că biserica era plină 
de lume şi toate locurile ocupate. Ocupat era şi 
locul ei obişnuit. 

Uitându-se la oamenii aceştia, baba văzu că erau 
cu toţii rude de ale ei cari stăteau acolo îmbrăcaţi, 
în haine de modă veche şi palizi la faţă. Nu vor- 
beau şi nu cântau, totuşi se lămurea un murmur 
uşor şi o adiere înceată. lar o mătuşe de a babei 


păşi spre babă şi-i zise: „Uită-ta spre sfântul Al- 
tar, căci ai să-ţi vezi copiii!” 

Baba se uită şi îşi văzu copiii: unul din ei era cu 
ştreangul de gât, iar al doilea era osândit să i-se 
zdrobească oasele la roata de tortură. 

Mătuşea cea moartă îi grăi vorbind: „Vezi, a- 
ceasta le-ar fi fost soarta în viaţă, dacă Dumnezeu 
nu i-ar fi luat la dânsul încă de când erau copii 
nevinovaţi.” 

Baba se întoarse acasă tremurând din tot tru- 
pul. Acasă îngenunche înaintea icoanei şi-i mul- 
tumi lui Dumnezeu că a făcut mai bine de cum ar 
fi putut ea să priceapă. A treia zi baba se culcă 
şi închise ochii pentru vecie. 

Din limba germană 


——— oc] 


Cele trei dorinţe 
După I. P. Hebel 

Trei tovarăşi de petrecere stăteau într'o zi la 
cârciumă şi după ce mâncaseră bine şi băuseră şi 
mai bine, începură să vorbească şi să trâncănească 
câte în lună şi în stele. La urmă, însă, se înţeleseră 
ca fiecare din ei să spună câte o dorinţă şi acela 
care va exprima dorinţa cea mai bună să fie scutit 
de plată. : 

Cel dintâiu dintre prietenii aceştia grăi zicând: 


doresc ca toată câmpia pe o întindere de cinci poştii 


să fie acoperită cu ace de cusut, iar pentru fiecare ac 
să fie câte un croitor şi fiecare din croitorii aceş- 
tia să coasă un an întreg saci cât mai mari. Toţi 
sacii aceştia să fie plini cu galbeni şi să fie ai mei; 
aşa voi spune că sunt mulţumit. 

Al doilea grăi zicând: „„Din parte-mi doresc ca 
aceiaşi întindere să fie acoperită cu poliţe şi pe fie- 
care poliţă să fie scrişi atâţia bani câţi ai tu în toţi 
sacii tăi şi banii aceştia să fie toţi ai mei. Aşa 
spun şi eu că sunt mulţumit.” 

La rândul său, tovarăşul al treilea zise: „Cât 
despre mine, doresc ca amândoi să aveţi tot ce aţi 
cerut şi ca să muriţi amândoi în aceiaşi noapte, 
aşa ca eu să'vă fiu moştenitorul.” 

Prinsoarea fu câştigată de acest din urmă to- 
varăş. 


D-1 Ionescu stând eri la ora zece seara la fereastră, 
îşi perdu echilibrul şi căzu în stradă. Dar, din 
fericire nu păţi nimic în cădere. După câteva zile, 
fu ‘întrebat, că ce a simţit şi ce a gândit în că- 
derea-i. Atunci răspunse: 

— „Când am ajuns la al doilea etaj, nu am sim- 
tit şi n'am gândit nimic. Ajungând la etajul întâi am 
simţit o lumină mare şi am gândit: 

„la uite-te! La Popeşti mai este lumină!... 
Trimisă de Wodan 


—— onno 


„DIMINEAȚA COPIILOR» 


LIR ŞI TIBISIR 


PAG. 8 


O poveste de copii în șapte șmecherii Localizare de MOŞ NAE 


ŞMECHERIA a treia Lângă poartă peste ea 
Un podeţ îi aruncat, 


Cui în sat nu-i este drag 
Croitorul Șterpeleag, 

Ce-i mai zice și Sugilă, 
Ba-i mai strigă și Ţăpilă, 
lar de vreţi să-l supăraţi, 
Doar Ţăpilă să-i strigați. - 


Fuga Lir cel blestemat, 
Ce-i făcut tot pentru rău, 
lute-aduce-un ferestrău 
Şi se pune pe tăiat, 


Altfel știe el să-ţi facă 


Haine bune ca să-ți placă zi i. 

Chiar de modă... ştiţi de care? ial eta ri age 

Când era şi mama-mare Dar să-l rupă și să cadă. 

O fetiță ca Zezeta, Şi ştrengarii mucaliţi, 

Dar de-i vorba de cârpit, Strigă-acum cu voce tare: 
Meşter zău mai iscusit „Mec-mec-mec! măi Nea Ţăpilă, 
Un al doilea nu găseşti, „Sâc-sâc-sâc! măi Nea Sugilă !“ 


Chiar să mergi pân'la Hăplești. 
Şi mai este om isteţ, q 
Bun de vorbă și glumeţ. AY dy dt 

Și de-aceea Şterpeleag i SIDA Ana 
Ori și cui îi este drag, li | aia, 

Insă nu lui Tibişir i. pe 

Și ștrengarului de Lir. NEG E E RT RER? 
Ei hai-hui pe când umblau ă 
Pe la meșter când treceau, j } ) 

Văd o apă cum curgea Şterpeleag e foc și pară, 


TLELI 
' vay’ . = 
ip ui i ZI FIU 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


| Şterpeleag s'ar fi 'necat, 
Ba în mână ia și cotul, I= Două gâști mi-l-au scăpat, 
Să-l croiască pe netotul. =) Le-apucă el de picioare, 


Sare 'n sus, dă fug-afară, 


Ele dau atunci să sboare, 
Sboară 'ncet și es din apă 
Şi pe Şterpeleag mi-l scapă. 


Insă podul când îl trece, 
Crac! se rupe, 'n apa rece 


Ud leoarcă, prăpădit, 
Drept în casă-a nimerit. 


Cade bietul și s'a dus, 
Doar picioarele-i vezi sus. 


ce ARE 


Palid, tremură, se strânge, 
Ba se vaită, ba chiar plânge, 
Ba pe sobă s'a urcat 

Şi se puse pe uscat. 


Dar nevasta-i ce făcea? 
O maşină că-mi lua, 


1 


Ss 


ARS, ti 


O mașină de călcat. 
Zice: „Dragul meu bărbat, 
Hai întinde-te pe masă, 
De răceala vrei să iasă 
Şi, bietul, se 'ntindea 

lar cucoana mi-l călca 


BRICIUL 


Eşind odată briciul din mânerul care-i servește 
de teacă şi aşezându-se la soare, văzu razele a- 
cestuia oglindindu-se în lama sa. Ingâmfat de acest 
lucru şi gândindu-se la viaţa sa trecută, îşi zise 
în sine: 

— Să mă mai întorc eu acolo de unde am eşit? 
Desigur că nu. Ferească Dumnezeu ca o frumu- 
seţe atât de strălucitoare să se înjosiască până n- 
tr'atâta. Ar fi o adevărată nebunie să ajung din nou 
'să rad bărbile săpunite ale ţăranilor grosolani sau 
să le tai bătăturile. E demnă lama aceasta de astfel 
de acte? Desigur, nu. Mai degrabă vreau să mă as- 
scund într'un loc fericit şi ascuns şi să-mi odih- 
nesc acolo în linişte restul vieţii. 

Aşa şi făcu. Se ascunse timp de câteva luni. In- 
tr'o zi însă, ieşind la aer şi părăsindu-şi teaca, se 
văzu la fel cu un fierăstrău ruginit, iar suprafața sa 
nu mai oglindia strălucirea soarelui. Cu amară că- 
inţă în zadar plânse ireparabila nenorocire, zicân- 
du-şi: 

— Oh, cât de bine era să-mi fi exercitat cu băr- 
bierul finul meu tăiuş! Unde-i sclipitoarea supra- 
faţă? Desigur a mâncat-o rugina cea rea şi desgustă- 
toare. 

La fel se întâmplă cu oamenii inteligenţi cari 
în loc să munciască se dau lenei. Şi aceştia, caşi 
briciul amintit, îşi pierd sclipitoarea inteligenţă şi 
rugina neştiinţei le strică mintea. 

Din italieneşte de Paul I. Papadopol 


Profesor 
——— co DŘ 


„DIMINEAȚA COPIILOR" 


Cu mașina tot i-a dat, 
Pân' ce bine l-a uscat. 


Haide-acum să nu mai stăm, 
Partea-a patra s'ascultăm. 
(Urmează sşmecheria a patra) 


GHICITORI 


Când sunt mic, din patru fluere cânt. 
Când mă fac mare răstorn pământul. 
Dacă mor, jec în joc. 
Deslegarea: (boul). 
Când e mic, suge din 4 ugere. 
Când e mare, ară, răstoarnă pământul 
Și dacă moare, din piele se fac opinci şi cu 
ele joacă la horă oamenii. 
Prlanisă goon lo:d. Popa-Costişa 


Cine intră noaptea 'n casă şi nu poate fura? 
(nun) bunun) 


t+.» 
Ce-i negru, stă pe alb şi-l face roşu? 
(apang) 
+*+% 


Ce omoară fără să omoare şi trăieşte fără să 
trăiască? 
"(7mpuyD) 
Trimise de Chirescu D. Anrel-Graiova 
——— ono 
Mama: „„Mimică de ce ai mâncat dulceaţa din 
bufet?” - 
Mimică: „„Pentrucă erea bună”. 
Mama: „Şi ce meriţi acum? 
Mimica: „Ah! mamă, un pahar cu apă”. 
Trimise de Corneliv P. Puţureznu-Craiova 


Filatelişti! 


„Contra Lei 20 trimit franco recomandat 50 mărci 
din coloniile fr nceze, bun amestec 20 ţări diferite . 


N. D. Steriopol 
Str. Minotaurului 47, Bucureşti 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


—— eea 


CELE TREI PORTOCALE 


4) — Poveste populară spaniolă — 


— „Bine”. . z 

— „Fie-i somnul plăcut! Dar împărăteasa cea nea- 
gră?” : 

— „Şi ea bine”. 

— „Să-i fie somnul fără deşteptare! Dar copilul 
ce mai face?” 

— „Azi dimineaţă, când am dus flori la palat, 
copilul cel frumos cânta”. 

— „Vai! şi eu plâng”. 

Tocmai atunci împărăteasa cea neagră apăru la 
cotitura aleei şi turturica văzând-o, zbură. 

— „Nu-mi place să văd turturici în grădină, — 
zise ea răstită — căci sunt păsări cari aduc nenoro- 
rocire. Să le prinzi pe toate şi să le duci bucătarului, 
meu, care le va jumuli de pene şi le va frige. Dacă 
în opt zile mai văd pe aicea o singură turturică, 
să ştii că dau ordin să-ţi taie capul”. 

Vrând nevrând grădinarul, trebui să asculte. In- 
tinse curse şi a doua zi turturica cea albă a fost 
prinsă şi cu ea şi alte turturici. Grădinarului îi păru 
foarte rău, căci el prinsese dragoste de această 
pasăre ciudată; vru chiar s'o scoată din cursă fără 
să-i smulgă penele. Turturica însă îl întreba în- 
tr'una zicându-i: 

— „„Grădinarule, cum îi merge împăratului?” . 

— „Bine”. 

— „Dar împărătesei?” 

— „Şi ei bine”. 

— „Dar copilului?” 

—- „Azi dimineață plângea, chemându-şi pe mai- 
că-sa”. 

— „Vai! şi eu în curând am să mor!” 

Tocmai atunci trecu împăratul şi o văzu pe tur- 
turica cea albă: „,Grădinarule, zise împăratul, du 
această pasăre guvernantei fiului meu şi spune-i 
să aibă grijă de dânsa. Prințului îi va plăcea să 
se joace cu ea”. 

Grădinarul îndeplini cu bucurie porunca aceasta. 
Turturica fu pusă într'o frumoasă colivie cu apă, cu 
boabe de porumb şi de cânepă. 

In timpul cinei, împăratul îşi aduse aminte de 
turturică şi porunci să i-o aducă la masă, pentru 
ca să o arate fiului său. 


Traducere de I. Bura 


„De unde a ieşit dihania aceasta? strigă împără- 
teasa înfuriată; am să-i tai capul grădinarului!”. 

— „Cât eşti de rea!” îi zise împăratul şi oftă. 
aducându-şi aminte de frumoasa şi atât de blânda 
fată pe care o iubise în florile grădinei minunate. 

Impărăteasa se făcu că întoarce capul, ca să no 
mai vadă turturica. Aceasta, spre marea bucurie a 
copilului, făcea încet ocolul mesei şi îi gungurea 
mereu fiului ei. Fără să se sperie de strigătul de 
bucurie al copilului, turturica luă din farfuria lui 
un bob de orez şi îl mâncă. Luă apoi un alt bob de 
orez din farfuria împăratului şi îl mâncă dease- 
menea. La urmă se apropie de farfuria împărăte- 
sei, dar nu luă nimic dintr'însa, ci ea lăsă acolo 
ceva căruia nu-i putem zice pe nume. 

— „Luaţi de aicea pasărea aceasta sau unde nu, 
să ştiţi că mor chiar acuma!” strigă împărăteasa 
în culmea furiei. Şi pe când împăratul care nu-şi 
putuse stăpâni râsul din cauza celor întâmplate. 
prinse turturica, împărăteasa cea neagră se făcu 
că leşină. 

Impăratul însă mângâia blând turturica. Şi tot 
mângâind-o, fu foarte mirat, văzând că printre pe- 
nele din cap, turturica avea trei puncte tari şi aspre. 
Suflă în pene, ca să le mai dea la o parte şi văzu 
o gămălie de ac, apoi încă una şi încă una; le 
scoase unul după altul şi când scoase şi pe cel din 
urmă ac, nevastă-sa, dar adevărata sa nevastă, adică 
prinţesa cea frumoasă, era în braţele lui. 

Râzând şi plângând în acelaş timp, tânăra fe- 
meie îi povesti cum fusese înşelată de Arăpoaică. 
Împăratul vru s'o pedepsească pe Arăpoaică, dar 
aceasta îşi revenise numai decât din leşinul ei şi 
o şterse fugind cât mai iute. Pe când o căutau, ea 
dete fuga întrun gang întunecos şi nu văzu un 
oblon deschis deasupra bucătăriei. Prin oblonul a- 
cesta căzu într'o căldare plină cu untdelemn fier- 
binte în care îşi găsi numaidecât moartea. 

Impăratul şi împărăteasa trăiră zile multe şi fe- 
ricite în frumosul lor palat şi mai făcură şi alţi 
copii, pentru ca întâiul lor născut să aibă cu cine 


să se joace. 
(Sfârşit) 


ce Ali-Baba 


— Poveste din Balcani — 


u fost odată doi fraţi cari, câtă vreme a 
A trăit tatăl lor, munceau după porunca lui, 
unul la câmp, iar al doilea păzea vitele. 


După moartea tatălui, toată povara căzu pe 
fratele mai tânăr, care muncea din zori până 
noaptea, se culca afară pe câmp şi nu dedea cu 
lunile pe acasă. Din potrivă, fratele cel mai mare 
îşi petrecea vremea cu ospeţe, cu călăritul şi cu 
vânatul. 

Cu vremea fraţii aceştia se îmbogăţiră. Să mai 
spunen! că numai fratele mai mare era căsătorit. 

Intr'o zi de sărbătoare când fratele mai tânăr 
venise şi el acasă, oamenii din sat cari aveau pică 
pe fratele mai mare, îi ziseră celui tânăr: ,Dar 
nu eşti şi tu fiul tatălui tău? Şi dacă eşti, dece să 
munceşti şi să te trudeşti numai tu, dece să fii numai 
tu ba la câmp, ba la vite, ba la livede? Dece numai 
pe tine să te arză soarele, să te bată ploile şi fur- 
tunile şi să te răzbească frigul? In vremea aceasta 
fratele tău o ţine într'una în petreceri, mănâncă şi 
bea ca un boer şi nici nu se gândeşte măcar la 
tine. Dece nu-i spui să mai muncească şi el şi să 
mai stai şi tu pe acasă să te odihneşti?” 

— „Bine, îi voiu spune!” le zise el. 

In adevăr, a doua zi când se sculă dimineaţa, 


„DIMINEAȚA COPIILOR? 


îi zise fratelui său: ,,Nene, lasă-mă şi pe mine 
câtăva vreme acasă şi mai du-te şi tu să ari ţarinele 
şi să îngrijeşti de vite.” 

Când auzi vorbele acestea, fratele mai mare să 
moară de necaz şi nu alta. Işi înghiţi însă supăra- 
rea şi chiar se făcu că e vesel şi mulţumit: „Bine 
te-ai gândit, frăţioare, îi zise el fratelui său mai mic. 
Un an de zile voiu munci'eu în locul tău. Tu stai 


. acasă şi te odihneşte. Eu mă duc încă astăzi la 


vânătoare, iar de mâine încolo am să fac ceeace fă- 


"ceai tu până acum.” 


Aşa îi vorbi fratelui său. Dar nevestei sale îi 
zise: „Să frigi pentru fratele meu un miel, dar în 
mielul acesta să pui otravă şi să-i dai să mănânce 
la prânz. Dacă seara, când mă întorc dela vână- 
toare, n'aud încă de departe plânsete şi bocete de 
morţi, să ştii că s'a sfârşit cu tine: Iţi taiu numai 
decât capul!” 

lată cum vorbi fratele cel rău. Sări apoi pe cal 
şi . chemându-şi câinii şi şoimii, se duse la vâ- 
nătoare. 

Nevastă-sa era însă o femeie bună la suflet şi 
cu frica de Dumnezeu. Când se gândi că trebuia 
să facă moarte de om şi să-şi otrăvească cumna- 
tul, se îngrozi toată. „Nu!” îşi zise ea, „mai bine 
bărbatul meu mă omoară pe mine, decât să cad 
întrun păcat aşa de greu şi să ajung lumei de ru- 
şine şi de ocară.” 

De aceea, puse un miel la frigare, dar fără să 
pună ceva otravă şi la ora prânzului îi aşternu 
cumnatului său masa. „Cum să mănânc fără fra- 
tele meu? zise el. Mai bine stau flămând şi-l aş- 
tept până se întoarce.” 

Când văzu femeia dragostea ce cumnatul îi purta 
bărbatului ei, nu mai putu să ţină ascunsă taina 
ce-i zdrobea inima şi-i mărturisi totul, - spunându-i 
cum bărbatul ei îi poruncise să-l otrăvească şi cum 
jurase că o omoară, dacă la înapoierea lui dela 
vânătoare n'aude de departe plânsete şi bocete a 
moji: 

— „Dragă cumnată, linişteşte- te şi nu te temer” 
îi zise el. Nu vei muri şi nu ți-se va întâmpla ceva 


mi at 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


rău. Ca să-l încercăm însă pe fratele meu şi ca să 
vedem ce va face el când va crede că sunt mort, 
să-l pândim când se întoarce dela vânătoare. In- 
dată ce-l zărim, eu mă înfăşor într'un giulgiu, fac 
pe mortul, iar tu îmi aprinzi o lumânare la cap şi 
mă plângi şi mă boceşti.” 

In vremea aceasta 'fra- 
teie mai mare cutreera 
munţii şi pădurile în cău- 
tarea de vâna“, dar par'că 
era ceva făcut: de câte 
ori trăgea, nu nimerea o 
singură dată. Şi iatăcă 
la înapoierea spre casă 
zări sburând sus în nouri 
un vultur din cei mari 
şi repezi împotriva lui pe 
cei doi şoimi ce-i avea 
cu dânsul. Ca fulgerul 
zburară şoimii în sus şi 
ajungându-l pe vultur, îl 
luară la mijloc şi se a- 
runcară în luptă cu dân- 
sul. 

După o luptă care nu 
ținu mult, şoimii îl ră- 
niră greu şi-l făcură să 
cadă drept lângă vână- 
tor care îl prinse şi-i 
zise: „Vezi, oricât de sus 
ai sbura, tot nu poţi scă- 
pa din mâinile mele!» 

— „O, răspunse vul- 

„turul, să-mi fi trăit fra- 
te-meu, nu doi, dar nici 
douăzeci de  şoimi nu 
mar fi putut răpune. Dar 
să i-se usuce mâna ace- 
luia care l-a omorât!” 

— „Şi cine l-a omo- 
rât pe fratele tău?” îl 
întrebă vulturul. 

Acesta îi răspunse zi- 
cându-i: „Intro zi de 

iarnă şi de furtună, pe când zburam cu dânsul deasu- 

pra mărei Negre, vântul ne împinse spre o corabie. 

Fratele meu se lovi de odgon, iar corăbierul — veste- 

jească-i-se mâna! — îl lovi cu o săgeată şi-l făcu 
să se prăvălească în mare. Şi iată cum am rămas la 
vreme de grea strâmtoare fără sprijin şi fără ajutor.” 
La auzul acestor cuvinte, vânătorul se turbură 
rău de tot, gândindu-se la fratele său, îi dete vul- 
turului drumul, iar el se duse acasă în goana ca- 
lului. Şi iată că aude plânsete şi bocete. „Fratele 
meu e mort!” strigă el în culmea desnădejdei. 
Intră glonţ în casă şi-l văzu în adevăr pe frate-su 
înfăşurat în giulgiu şi cu lumânarea la cap, pe când 


PAG. 13 


novastă-sa îl plângea şi-l bocea. „Femeie fără su- 
flet şi fără Dumnezeu!” îi strigă el nevestei sale, 
„mi-ai otrăvit fratele!” Şi nici una, nici două, scoase 
sabia, ca să-i taie capul. Dar cel care făcea pe mor- 
tul sări în sus, îl apucă de braţ, şi-i zise: „Nu ea, 
ci tu ai vrut să mă otrăveşti!” 

Văzând că acela pe care îl credea mort, trăeşte 
şi e sănătos, fratele mai mare îl îmbrăţişe pe fra- 
tele său mai mic, îl acoperi de sărutări şi-i zise cu 
ochii plini de lacrimi: „Ah, dragul meu frate, nu 
ştii cât sunt de vesel şi de fericit că te găsesc 
în viaţă!” li ceru apoi iertare pentru gândul rău 
ce-l avusese şi-i povesti toată întâmplarea cu vul- 
turul. ` 

Din ziua aceea n'au fost fraţi cari să se fi iubit 
mai mult şi să fi trăit în mai bună înţelegere decât 


cei doi fraţi din povestea noastră. 
Ali-Baba 


Povestea chininei 


Trăia odată în Peru, o ţară din America de 
Sud, un Spaniol foarte bogat, care avea mulţi ser- 
vitori şi sclavi, cu cari se purta destul de rău. 
Omul acesta avea o fiică foarte blândă. 

Dar, într'o zi fata se îmbolnăvi, avea friguri 
şi nimeni nu putu s'o vindece. O bătrână Indiană, 
care o iubea pentru bunătatea ei, îi dădu o bău- 
tură amară. Aceasta îi făcu mult bine şi fata se 
însănătoşi. Dar nimeni nu ştia ce băuse tânăra 
Spaniolă, deoarece aceasta era un secret la Indieni. 

După câtva timp, bătrâna Indiană se îmbolnăvi şi 
ea şi ştiind că mai are numai câteva zile de trăit, 
rugă pe tânăra-i stăpână să vie la dânsa. 

Bolnava îi tălmăci rostul băuturei amare: E fă- 
cută din, coaja unui copac numit chinină. 

Nu mult după aceasta bătrâna muri. Fata însă 
nu putu să ţie secretul, şi acum toată lumea cu- 
noaşte chinina sau „scoarţa peruviană”, ca o doc- 
torie foarte bună când ai friguri. 

Din englezeşte de Lala Marcovitch-Loco 


Zgârcitul darnic 


La un om bogat dar zgârcit, veni odată un biet 
sărac, cerându-i să-l miluiască. 

Bogatul care se găsea în toane bune, îl ajută cu 
bani făcând ceeace nu mai făcuse în viaţă. 

La plecare săracul îi zise: „Sărut mâna boierule, 
şi D-zeu să-ţi ajute!” 

Zgârcitul, neînvăţat cu aceasta, înţelese rău şi 
strigă furios: 

„Cum, după ce te-am miluit, vrei să-mi rupi mâna 
şi spui ca să-mi mai ajute D-zeu?” 

Georgeta M. Boncia-Buzău 


——— — 000 ———— 


PAG. 14 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


Rezultatul concursului literar 


a concursul literar, anunțat în N-rul 88 al Re- 

vistei noastre, au luat parte mai puțini concu- 

renți decât luaseră la primul nostru concurs 

literar. Aceasta se explică şi prin greuta- 

tea lui, relativ mai mare, prin aceea că din 
partea Redacției nu s'au dat lămuriri mai amă- 
nunțite în privința ilustrației. 

In schimb, Redacția revistei are plăcerea să cons- 
state că cei mai mulți dintre participanți şi-au dat 
silințe vrednice de laudă de a se prezinta cât mai 
bine şi au trimis bucăți redactate cu toată îngrijirea. 

Bine înțeles, au fost şi unii cari mau înţeles bine 
rostul concursului literar sau cari au scris cu multe 
greşeli de ortografie şi de punctuație. Sperăm că pe 
viitor şi aceştia îşi vor da silinţe să se îndrepte. 

Premiul întâiu a fost acordat harnicului nostru 
colaborator, d-lui Aurel Dumitrescu dela Constanța. 
Bucata d-sale „Câinele recunoscător”, pe care o 
publicăm mai jos, e scrisă într'o frumoasă limbă 
românească şi are preţioase însuşiri de stil. 

Mărturisim însă că a fost foarte greu să alegem 
cele două bucăţi cari meritau premiul al doilea. Erau 
numai două premii, dar nu mai puţin de 14 lucrări 
întruneau calităţile mecesare pentru a câştiga pre- 
miul. Ce am făcut? Intâiu, am hotărit ca în loc de 
două, să acordăm patru premii de al doilea, iar nu- 
mele celor patru câştigători să fie trase la sorţi 
printre cei 14. Sorţii au desemnat pe următorii: 1) 
D-ra Victoria Predescu-Buzău; 2) d. George Leo- 
nard Divarius-Craiova, a cărui bucată e în versuri; 
3) d. Neculai Gh. Mihăescu-R.-Sărat; 4) d. Nutzi- 
Burcă-T .- Măgurele. 

Bucăţile d-rei V. Predescu şi ale d-lui G. Leon 
Divarius, vor fi publicate în No. viitor. 

Iată şi numele celorlalţi zece concurenţi, ale căror 
lucrări fuseseră găsite bune pentru premiul al doilea: 
1) D-ra Sydonia Drăguşeanu-Loco; 2) Aljred Lie- 
blich-Loco; 3) Aurel P. Păunescu-Podeanu—T.-Mă- 
gurele; 4) Gigi 1. Marinescu— Buzău; 5) S. Frucht- 
mann—lLocoj; 6) Valeriu P. Pătărlăgeanu— Buzău; 
7) S. M. Enciulescu—Loco; 8) Moscovici Carol— 
Loco; 9) Vintilă Costescu—Loco; 10) Varabiev Gri- 
gore—Piteşti. 

Au mai scris destul de bine şi următorii: Capel- 
leanu Gr. Gheorghe-Loco; Alexandrescu Cornelia- 
Loco; Traian Gh. Dumitrescu-Giurgiu; Octavian Mi- 
„ halcea; Dora Gâtlan-Bârlad,; Albescu Elena-Brăila; 
Sobe lulius-Loco; M. Ștefănescu-Galaţi,; Georgeta 
M. Bonciu-Buzău,; lon lord. Popa-Costişa (Neamţu); 
Petre P. S'urdza-Loco; Elena Bardaș-Buzăui; Theo- 
dor Gh. Șovăilă-Tg.-Fălciu; Stan Ștejan-Giurgiu. 

Au mai luat parte scriind binişor, următorii: 

DIN CAPITALA: Jenică Georgescu; Elena şi A- 
lexandru Georgescu; Solomon Osiass; Tilly Gol- 


denberg; Gruia N. Emil; Katz P. Israel; Iordache 
Ilie; Lazăr Grünberg; Marioara Stamatie; Herman 
Schwartz; Cleopatra Theodorescu; Ionescu Marin. 
DIN PROVINCIE. Alexandria (Teleorman): 1o- 
nel O. loan; Azuga: N. Caţa; Bacău: Joseph Grün- 
berg; Brăila: Lizetta Bădilă; Buzău: Tity C. Ştefă- 
nescu, Maya Ştefănescu, Sburlan N. Ioan; Câmpina: 
loan Rotmiiller, I. Manea; Chișinău: V. Tordion; 
Constanța: Gheorghe P. Demetrian; Craiova: Ana 
Constantinescu; Curtea de Argeș: Coca Feldştein; 
Doicești-Dâmboviţa: Louise Livian; Galaţi: Vasiliu 
Alexandru, Coller Mondi, I. T. Ştefănescu; Jaşi: 
L. Ghelman; Mangalia: Marioara K. Kurti; Miercu- 
rea-Ciucului: Marioara I. Ştănescu; Piatra-N.: Lupu 
Ifrim; Sibiu: V. Banţa; 7.-Jiu: I. N. Vâlceanu. 


Câinele recunoscător... 


de Aurel Dumitrescu-Constanţa 


(Aceasta e bucata care a luat premiul l-iu la 
concursul literar). 


Pe hotarul singuratic al unei păduri, trăiau odată, 
retraşi de zgomotul şi clevetirile lumii, doi soţi, 
proteguiţi de aripa credinţei şi scutul sacru al ve- 
gherii Celui de Sus. Deşi oameni cu stare, ei îşi du- 
ceau viaţa din darurile naturii: primăvara să le 
crească sufletul cu cei dintâiu muguri; vara, să-şi 
cate pacea "n umbra codrului şi clinchetul isvorului ; 
toamna, să-şi odihnească ochiul, pe bolta de bronz 
a pădurii; apoi iarna, să le tâcâe inima la răsbuv- 
nirea crivăţului şi sunetul metalic al crengilor tro- 
enite... Şi le mai dăruise Dumnezeu, ăstor oameni, 
o fetiță numită Viorica, pe care o iubeau ca ochii 
din cap. Şi era ea o fetiță, pe cât de fragedă şi de 
vioaie, pe atâta de frumoasă. Albastrul ochişorilor 
ei, se scurgea, toată ziulica, după un cărucior, în 
care îşi legăna jocurile sale copilăreşti... 

Odată, un căţel se pripăşi din toată lumea, la 
casa lor. Era o umbră de căţeluş, un ăla, de mai 
stăruia în el doar chelălăitul, să arate că tot se mai 
bucură şi el de dreptul la un grăunte de viaţă. Dar 
bunătatea viitorilor lui stăpâni îi aruncă pe spate 
o blană moale şi bogată şi, aşa ajunse el un câine 
frumos, Azor. Il iubea tatăl, îl iubea mama, îl iubea 
şi Viorica. 

«Acum, era într'o frumoasă zi de primăvară. Viorica, 
aşa ca de obiceiu, se juca cu căruciorul doldora de 
păpuşi, când pe nesimţite, fu atrasă de ciripitul dulce 
al păsărelelor, de ecoul vioiu al pădurii. Poarta era 
deschisă şi nimeni nu-i putu lua seama, cum se de- 
părtează uşor. Acolo, în inima pădurii, totul respira o 
viaţă nouă. „,Viorico”, părea că-i şopteşte un ghio- 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


cel şi Viorica alerga spre el, să-i cânte şi să-i arate 
drăgălaşele ei păpuşi. „Viorico”, părea că-i şopte- 
şte alt ghiocel, iar p'ăsta-l rupea şi-şi împodobea 
păpuşile. „Viorico”, părea că-i şopteşte un alt şi 
mereu alt ghiocel. Insă pe ei, nu-i mai auzea, căci un 
isvoraş o ademenea acum. Aşa se rătăci: Viorica 
prin pădure. Dar foamea vine şi când mai cu ce-o 
potoli, o mai potoleşti şi cu lacrimi. Numai târ- 
ziu, observă cei doi soţi că fetița lor nu-i nicăiri. 
Caut-o "n sus, caut-o 'n jos, dar Viorica parcă in- 
trase 'm pământ. Işi frângeau mâinile, că noaptea 
o va apuca cine ştie unde; şi vălul ei o va înghiţi, 
poate, pe veci. In închipuirea lor, vedeau numai 
fiare de pradă nevinovată. Dar bunul Dumnezeu, nu 
poate uita pe credincioşii săi... 

In adevăr, Azor, citea pe faţa bunilor săi stăpâni, 
nenorocirea care-i copleşea. Era aşa, ca şi cum 
şi-ar fi dat seamă, că Viorica s'a rătăcit. Deaceea se 
strecură într'o clipă afară, şi mirosind urma, ca un 
iscusit cercetător, găsi pe Viorica plângând la ră- 
dăcina unui bătrân stejar. Ea îmbrăţişă pe câine, ca 
pe un iubit frăţior şi cătinel, cătinel, în urma 
urma lui, ajunse acasă cu bine. Căruciorul a fost şi 
el nelipsit. Mare fu bucuria părinţilor că-şi regă- 
siseră fata, dar mai mare fu, -deatunci încolo, iubirea 
pentru recunoştinţa câinelui, care caută de mult timp 
să le-o dovedească şi să le redea astfel pacea su- 
fletească. 


ŞTIRI 


Din planeta Marte vine 
Ştirea, că un milionar 

A comandat la noi in țară 
Cinci van “e de .„Surhard”. 


Tineri colecționari de mărci postale! 

Cu ocaz a desrhideri noului B rou filate ic in Ga aţi. 
am pus spr: vânzare diferit- Loturi compuse din 19 
serii de mărci din dìferite state cu prețul de lei 52 
sotu: 2 loturi 'ei 95 recare lot este schimbat cu alte 
mărci. Odată cu omanda tr meteţi le 5 pentru porto. 

Adresați: Biroul filatelic, căsuţa postală 137, Galaţi 


Mărci poştale pentru colecțiuni 
Colonii Franceze 


50 bucăţi diferite lei 25 
Cereți Preţu! curent 


Librăria Spanner 


18, Piaţa Amzei, 18 


"A ame is IPP 


PAG; "15 


De vorbă cu cititorii 


D-l Aurel Dumitrescu din Constanţa. cfștigătorul 
pre niului l-iu dela concursul literar, e rugat să-şi 
dea adresa. 

Gn. Mar.-Slatina, — Cele trei poezii ce-ai trimis arată 
că este in uta un talent care promite, dar m'ai incă 
experienţa şi cultura necesară ca să le faci mai reuşite. 
Acum tatal ai nepotriveli de accent ritmic de rimă, 
ai versuri de umplutură. Munceşte nainte. dar nu te 
grăbi să ceri publicarea lor. Incă ceva. Nu era nici o 
nevoe de timbre la scrisoare. 

G. M. B. Buzău. — Dacă ai şti cât de mult regretăm 
că nu pu'em så li facem plăcerea publicându-ţi două din 
bucățile trinis: | Dar vezi şi d-ta: „Luntrașul de pe 
Bistriţa“ pare mai de grabă povestirea unui fapt în- 
tâmplat. Apoi începi prea multe fraze cu „dar“ și cu 
„el. Cât despre Sosirea iernei:, cititorii preferă o po- 
veste cu iarna, iar nu să li-se spună cum este iarna. 

Gh. F -Ploeşti. — Anecdotele despre împăratii şi regii 
stieni de acum câteva sute de ani îi interesează puţin 
pe cititorii noştri. Cât despre poezia „Toamna“, vezi 
observaţia de mai sus. 4 

I. T. Şt.-Galaţi.—( ând avem povestea „Ivan Turbincă* 
de n«muritorul Creangă, crezi că mai avem voe să scri- 
em poveşti asemănătoare? lar din literaturile streine 
am dat în n-rul 3 povestea „Soidatul şi Moartea , care 
seamănă cu povestea d-tale. Să nu scrii povești lungi, 
căc! e foarte greu să le reuşeşti. 

N. P. M.-Brăila. — Vezi că n'aveai dreptate să fii su- 
părat pe no: cari în măsura posibilului ţi-am publicat 
câteva bucăţi? Dacă nai primit scrisoarea noastră, 
cauza e, presupunem, că în scrisoarea d-tale anterioară 
ne-ai dat adresa străzii cu n-rul 8, pe când acume 
n-rul 9. 

M. C. Loco.— Bucăţile destinate copiilor trebue scrise 
simplu şi tără pretenţii de literatură înaltă. Pe copii îi 
piictiseşti, dându-le descrieri şi impresii personale şi-i 
interesezi și-i distrezi, povestindu-le ceva. Insă bucata 
d tale este, chiar începând cu titlul „Cei umili“, o schiţă 
literară 

1. T. Şt.-Galaţi. — „Legenda de Crăciun” n'are cum să 
fie orginala ue d-ta, tindă nou an citit o poveste a- 
semănâtoare De aceea te rugăm să ne spui de unde ai 
luat o. 

Drag. Nic. Gura Humorului.— Trebue să ne spui de 
ui: a luat giimoie ce ne-a trimis 

Ch. D. 4.-Graiova. — Ţ.-se publică unele întrebări cu 
păcălen. 

Gr. Str.-Buzău. — Trebue să ne spui de unde ai luat 
giume + trinise 

Anonim-Gala i.— Poezia larna la sat“ este slabă de 
tot 

Avr. I. N-Loco. — „Haplea şofer“, regretăm, dar nu 
merge 

i. Mys.-Loco. — .In aer liber”. Forma şi stilul în 
care e scrisă vucata aceasta, se adresează unui alt pu- 
biic c titser decât cititorilor revistei noastre, 

I. M..Cr.-Leco. — Bucata .Ce povestește rachiul“ ar 
ma! filalocul ei intr'o toae,dest'nată în special tărani- 
lor Cei ma: muiţi dintre cititorii noștri nici nu ştiu ce 
este rachiul i 

Em. Cern.-Loco, — „Prietenie“ e binișor scrisă, dar ai 
buzezi de s-numentalizm şi a! multe neologizme. Ma- 
e şi lungå . 

A. G. S.-Elisabeta. — „Satul nostru” E vredrică de 
preţuire dragostea ce-) porţi satului d-tale de naştere, 
dar această dragoste trebue exprimată în versuri m 
reușite, 


PE RN, 


MĂ 


—— AEE a a ITP aa a a a a 


Pu m a aava AP d ” 


Un dentist fără diplo iR E and 


Azorel, vai! ce-a pățit: „Iar “oglitida - îi arată 
O măsea l-a 'nebunit, Că e găurită toată. 


Şi se vaită, latră, plânge, Dar de geaba se căzneşte, 
Ba se leagă şi se strânge, Dorul nu se potoleşte. 


Şi se duce — Azor săracul „Domnu Doctor...” însă el, 
La dentist — la domnu Racul: Zice: „Rabdă, Azorel!” 


„Una, două... nu mişca! — „Uf, scăpat-am!” zice-Azor 
Uite-am scos-o, nu ţipa!” Şi e vesel, zâmbitor. 


Atelie ele „ADZVZRUL' S. A.