Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1927 (Anul 4, nr. 151-202) 848 pag/DimineataCopiilor_1927-1669230546__pages551-600

DIMINEAT A COPIILOR 


PAG. 15. 


w 


CASA, CALUL SI CORABIA 


ai-Lu era un tânăr sătean din provincia Ka- 
goshima, pe care sărăcia îl împingea să 


muncească din răsputeri pentru părinții lui 

cu cari locuia intr'un vechiu bordeiu 6 

ploaia si vântul străbăteau cu multă uşu- 
rinta. 

Intr'o zi Tai-Lu trecând printr'o pădure întâlni o 
vulpe pe care nu o impuscá cio lásá liberá. Japonezii 
au credinţa cá vulpea întruchipează spiritul binelui 
sau al răului şi Tai-Lu era foarte credincios. Atunci 
vulpea îl opri şi-i grăi astfel: „Credinţa ta trebue 
răsplătită, Tai-Lu. Eu sunt Inari-Sama, zeul vulpilor 
şi astăzi avem serbarea naşterii noastre pe pământ. 
Alege unul din aceste trei daruri; O casă de bam- 
buş, o corabie sau un cal viteaz“. 

Tai-Lu se gândi mult, apoi răspunse: „lanari-Sa- 
ma, mi-ar plăcea mult corabia, deasemenea şi calul 
cel viteaz, dar în bordeiul părinţilor mei plouă ca a- 
fară. Aleg dar casa de bambus"... 

Abia sfârşi de vorbit Tai-Lu şi se pomeni ca prin 
vis intro casă minunată unde si-adusese părinţii 
cari erau în culmea fericirei. 

Intr'o seară nişte sgomote străbăteau întunericul. 
Tai-Lu deschise uşa să privească afară. Deodată un 
om ce fusese urmărit de patru răufăcători pătrunse 
aproape leșinat in odae. Spre mai multă siguranţă 
Tai-Lu încuie toate porţile şi trase câteva focuri de 
armă astfel că tâlharii o luară la sănătoasa. 

In urmă călătorul istorisi întâmplarea şi drept 
mulţumire îi spuse lui Tai-Lu; „Eu sunt un negus- 
tor din provincia Tin-Tao. Pentru salvarea vietei 
mele te răsplătesc cu una din corăbiile pe care le am 
şi vei putea de aci înainte începe un comerţ minu- 
nat“. 

Trecuse câtva timp. Câştigurile produse de cora- 
bia lui Tai-Lu erau frumoase, dar deseori tânărul 
japonez se gândea suspinánd la „calul cel viteaz”. 

Intr'o zi o corabie mare se opri in port. Vasul ve- 
nea din insula Formosa si avea de pasager De prin- 
(ul Yvakara, care din pricina unor ţesături ráutá- 
cioase fusese exilat din ordinul împăratului. In ur- 
mă suveranul, recunoscándu-si greşeala, îl rechemă. 
Inamicii prinţului jurará însă că acesta nu va a- 
junge viu în capitală. In ziua aceia Tai-Lu pescuia 
liniştit, când un om cu figura întunecată, veni la el 
şi-l rugă să-l conducă la corabia lui Ywakara. 

In timp ce vâslea, Tai-Lu băgă de seamă cum călă- 
torul strângea în mână un pumnal pe care-l privea 
din când în când cu ochi răzbunători. Tai-Lu pre- 
simţi o neorocire şi fără să mai stea pe gânduri a- 
plecă atât de mult barca, încât omul cel misterios 
căzu deadreptul în apă. Luă pumnalul acestuia îl 
unse cu catranul ce-l folosea la văpsitul corăbiei, a- 
poi il vàrá în teacă într'o clipă. Ajută apoi călătoru- 


lui să se urce din nou, îi dete pumnalul, vâsli şi a- 
junse la corabia prinţului Ywakara. 

Intro secundă omul cel întunecat se repezi spre 
cabina acestuia, merse în fața prinţului cu gândul 
de a-l omori. dar în zadar!... Mulțumită catranului 
pumnalul era țintuit în teacă! | 

Echipajul veni în ajutor, legară strasnic pe raufa- 
cător şi-l duseră într'o celulă. 

Prinţul Ywakara auzi de înțelepciunea lui Tai-Lu 
şi-i spuse: .Tai-Lu! Prin jscusinta ta mi-ai scápal 
viaţa ! Drept mulţumire iti dáruesc unul din cei doi 
cai ai mei şi pe deasupra porţile palatului meu îţi 
sunt veşnic deschise“. 

Deastădată Tai-Lu se bucură fără margini, căci po- 
seda nu numai casa Si corabia, ci şi calul! 

George Theo 
ーー 一 ニニ ポー ニー 一 
Am un catel mititel, 
Muscá pe Vodă pe picior. 
(212duny5) 


n 
+ 


> N VERSITĂŢII 
3 £x 


PAG. 16. < * 


DE VORBĂ CU CITITORII 


Il. Al.<Ploesti. — O asociaţie a „Tinerilor escursionisti in 
streinătate“ nu există, Este însă societatea «România», care or- 
ganizează in toti anii călătorii in ţări străine, 

D-rei Amelia-Loco.- Nu cunoaştem nici noi adresa mi- 
liardarului american Rockfel'er. Credem însă că e deajuns să-i 
scrieţi pe adresa Rockfeller, New-York, pentru ca scrisoarea să 
ajungă la destinaţie. 7 

I. Cor.-Focsani.— Adresează-te Directiunii şcolii de ofiteri 
de marină dela Galaţi, arătând vârsta d-tale și studiile ce ai 
făcut si vei ayea de acolo lămuririle necesare in chestiunea 
sadmiterei de elevi. 

Val. Tros.-Reni. — Te sfătuim din nou, bună domnişoară, 
caută şi te leapádá de obiceiul de a copia bucăţi făcute de alţii 
şi de a ni le trimite semnate de d-ta, ca st cum ar fi lucrări 
djiginale ale d-tale, N'ai nici un drept să te foloseşti de munca 
altuia. 

Ar. C. F. T. Márghita.— Despre «Vară» avem in litera- 
tura română poezii aga de multe si asa de bine făcute, cá nu 
e nici spre folosul cititorilor si nici in interesul d-tale sá pu- 
blicám altele cu același subiect, dar slabut făcute. Cât despre 
încurajare, se încurajează talentul și lucrările bune, nu cele 
cari lasă mult de dorit. 

M. Dav.-Loco. — Cele două povești trimise de d-ta dovedesc 
un bun talent literar, dar au prea puţină acţiune şi prea multă 
filozofie abstractă. Astfel de bucăţi se citesc cu greu Si citirea 
lor oboseste, Prin urmare, regretàm că nu le putem publica. 

————— oc ki z—m09—— —— 

Am anunţat un nou concurs literar si încă în condi- 
liuni foarte bune pentru colaboratori, lăsându-le anu- 
me libertatea de a-şi alege subiectele şi de a scrie fie în 
proză, fie în versuri, după cum cred ei că reuşesc mai 
bine. Sunt însă unii cititori cari, în loc de a lua parte 
la concurs, se prefac că n'au cunoştinţă de dânsul şi ne 
trimit separat spre publicare materie, pe care nu le-o 
cerem şi de care n'avem nevoe. 

Tinerii cititori, dacă vor să-şi arate hărnicia la scris, 
n'au decât să ia parte la concursurile literare, pe cari 
le anunţăm la intervale destul de dese şi să lase Re- 
dactiei grija de a face revista, aşa cum crede ea cá e 
mai bine. 

Redacţia Revistei nu stă cu braţele încrucişate, aştep- 
tând să-i vie materie de ori unde şi de orice fel, ci aju- 
tată de colaboratorii ei regulaţi, are din vreme grija ne- 
cesară pentru ca revistei să nu-i lipsească nimic. De a- 
semenea, Redacţia are şi un program stabilit în ceeace 
priveşte materia care trebue pusă în revistă, aşa Ca 
stáruinjele ce se pun pentru publicarea în revistă a cu- 
tărei sau cutărei bucăţi, scrisă sau luată la întâm- 
plare, mai mult ne încurcă decât ne folosesc. 
WBSEBERBREESENENEBEBEZENBEREEESZRESNEENSESRRERSSSESRBSEERNP" * 


Mai frumoasă nu găseşti, 

Decât „Comoara cu poveşti“, 

Poveştile sunt minunate, 

Toate paginile colorate, 

Desene sute şi sute, 

Splendide, ncîntrecute, 

Să o ei, deci. te grăbeşte, 

Pe deplin te mulţumeşte. 
F1341111111111!1-111!」!」!」!」 


Ce contine noua carte ,EVREICA T" 


Conţine cele mai frumoase povestiri ale vestitului 
scriitor ANDERSEN, bogat ilustrate și cu o splendidă 
copertă în culori. Lei 30, la toate librăriile. 


IT E bascule Rut. ^ ۶ص.‎ Guia E Pod ERI M 


DIMINEATA COPIILOR 


In numărul de față se termină frumosul Si mişcă- 
torul roman „INELUL PIERDUT”, care a fost ur- 
mărit cu un interes viu şi a stors atâtea lacrimi din 
ochii cititoarelor şi cititorilor. 

Anunţăm acum pe iubiții nostri cititori cá din nu- 
mărul 187 se începe publicarea unei foarte amu- 
zante povestiri, intitulată „TROANCĂ, FIU DE IMPÁ- 
RAT”, lucrare originală de colaboratorul nostru şi 
talentatul scriitor V. PETRESCU-VRANCEA. 

Dacă „INELUL PIERDUT” va făcut să plângeţi 
„TROANCĂ, FIU DE IMPÁRAT" vă va inveseli şi vá 
va face să radeti. 

Mai spunem cá fiecare capitol din povestirea a- 
ceasta va fi impodobit cu desene frumoase, datorite 
tânărului si talentatului desenator GEO. 

Asa dar, incepând cu numărul 187, urmăriţi cu 
toţii povestirea „TROANCĂ, FIU DE IMPARAT". 


———— 0003 kn sTo 


RENUME 


După cum am constatat 
Sunt multe ciocolate 'n lume. 
Dar ,SUCHARD" mi-a dovedit 
Singură-i, — cu renume. 
——— DOC kn 
Frica 2 
Domnisoara „Bebe“ a început să citească o 06 
de religie. : 
„Care va să zică; mamá, Adam era atunci singur 
pe pământ ? 
— „Da, scumpa mea". 
— „Sărmanul om, cum trebue să-i fi fost fricà'. 
— „Frică de cine“ ? 
— De hoți !“ 
Trimisă de Ivonne M. Spachner 
—— an Da Yi DHOG aan aaa aan 


Cine mănâncă toată ziua şi nu se saturá nici o- 
datà ? 


(PNA) 
. Qu * ې د‎ 
Cine toarce fără spor ? 
(222S27/ 
H * z * * 
۵ل‎ merge mai repede ca orice ? 
(npunn) 
: : RE 
Cine înconjoară pământul, fără a-l costa ceva ? 
(nung) 
: ا‎ XII. 
Cine nu doarme nici odată ? 
(maun A) 


— — —eoc:kz—09— ——— 
Când vedem cá cineva spune o prostie, iar noi 
tăcem sau îl aprobăm, cu aceasta nu dovedim că 
suntem politicoşi, ci arătăm, că ne lipseşte curajul. 


Atelierele „ADEVERUL“ S. A. 


REVA Eee 
の N. BATZARIA. 


SALUT ーー 
„DIMINEATA 
COPIILOR” 


d 
VATT 
24 


». 


ンド の 


PAG. 2. 


IU 


„Troancă“ Fiu'de înipărat. 


In N-rul 187 al revistei vom începe publicarea 
extraordinarelor isprăvi ale lul 7roancă, fecior de 
împărat. 
gulat in fiecare număr si va fi insotita de admirabile 
cesene, executate de către talentatul desenator GEO. 

Autorul lui ,7roancá^, este distinsul nostru colabo- 
rator d. Vintilá Petrescu- Vrancea. 


ューーー ーーーー 


Revistá si ziar. 


Cetitorul nostru M. Con. dela Craiova nu este bine 
dumerit asupra deosebirei dintre revistă şi ziar. 

Spunem mai întâi că cuvintele ziar şi jurnal au 
absolut aceiaşi însemnare. Ziar vine dela cuvântul 
românesc, zi, iar jurnal dela cuvântul francez jour, 
care înseamnă tot zi. 

Ziarul — de aci îi vine şi numele — este o foaie 
care, de obiceiu, ese în fiecare zi. Aceasta însă nu 
înseamnă că orice foaie de publicaţie, care nu ese 
în fiecare zi, este revistă. Nu, pentru că o foaie poate 
apărea şi odată pe săptămână sau de două ori pe 
lună sau chiar la intervale si mai depărtate, fără ca 
din cauza aceasta să fie o revistă. 

Deosebirea stă în conţinut, nu în timpul de apa- 
ritie. Un ziar se ocupă mai ales cu faptele si întâm- 
plările la ordinea zilei, adică publică veşti şi îşi dă 
părerea asupra lor. 

O revisă urmăreşte alt scop : răspândirea culturii, 
gustului de citire, răspândirea literaturei, a științe- 
lor, a unor anume idei. 

De aceea, un ziar îşi pierde valoarea chiar a doua 
zi după apariţie, fiindcă vestile dintr'insul se inve- 
chesc, ceeace nu se întâmplă cu o revistă. 


Ce va fi peste o mie de ani? 


Dacă ar fi cu putinţă să învieze unul, care a murit 
acum o mie de ani şi să vie în mijlocul nostru, ar 
rămânea cu totul zăpăcit de tot ce va vedea în jurul 
său, se va freca mereu la ochi şi va crede că visează. 

Se va speria, când va-vedea mergând un tren, va 
crede că umblăm cu vrăjitorii, văzându-ne că e de 
ajuns să întoarcem un buton, ca să facem lumină 
electrică, îşi va închipui că râdem de dânsul, ară- 
tându-i că putem vorbi cu ajutorul telefonului, cu 


persoane cari se află la sute de kilometri. Se va uita. 
gândi că sunt puse pentru: 


la firele de telegraf si va 
intinsul si uscatul rufelor. 
in toti sperietii. 

Si va sta omul zápácit, uluit, neinteleg&nd nimia 
şi crezând mai de grabă că visează sau că se găseşte 
intr'o lume vrăjită, 


Automobilele îl vor băga 


[si JAKAL) 


Descrierea acestor isprăvi va apare-re- ^ 


Mit 


も 


000000000 DIMINEATA “COPIILOR 


Cam aceiaşi mnpr esie vom avea peste d mie de ani 
noi cei cari trăim astăzi, dacă ar fi cu putinţă ca a- 
tunci să inviem şi să venim din nou pe pământ. Des- 
coper irile, inventiunile si toate progresele eu cari ne 
mândrim. noi astăzi, ni se vor părea atunci, de mică 


însemnătate, aşa, o simplă jucărie. 


Cu fiecare zi ce trece, lumea merge mereu înainte, 
progresând în toate directiunile. 


Despre Sherlock Holmes. 


„Cine este Sherlock Holmes şi ce a făcut?” Aşa 
ne întreabă cititorul On. St. dela Tg.-Ocna. - 

Raspundem că na făcut nimic şi aceasta pentru 
motivul că ma existat niciodată. : 

Atât numele, cât si personagiul sunt inchipuite, 
fiind născocite de către scriitorul englez Conan Doyle 
(citeşte Doail), născut la Edinburg în anul 1859. Scrii- 
torul acesta, autorul mai fmultor romane detective, a 
fost între anii 1882—1890 ca medic la un spital, 
unde era în serviciu un Italian, care se distingea prin- 
tro pricepere extraordinară in a descoperi fapte im- 
portante după urme mici şi neînsemnate. 

Italianul acesta i-a servit lui Conan Doyle pentru a 


„crea cunoscutul tip al lui Sherlock Holmes ale că- 


rui isprăvi- sunt, desigur, toate închipuite. _ 


|| 


Ne au intrecut Americanii! 


- Aşa s'a spus si s'a scris după sotul aviatorilor a- 
mericani. Ne-au întrecut Americanii, care muncesc 
din răsputeri pe toate căile progresului, pe când 10- 
cuitorii Europei se ceartă şi se sfâşie între dânşii. 

Acum vreo 500 de ani, Europenii cuceriseră Ame- 
rica. Astăzi America începe să ne cucerească pe noi. 
Nu cu armele, ci cu progresele ştiinţei, ale industriei 
şi cu puterea lor bănească, astăzi Statele-Unite ale 
Americei fiind ţara cea mai bogată de pe suprafaţa 
pământului. 

Aceasta dovedeşte că munca în bid e în totdea- 
una rásplátitá, cáci totdeauna la capatul ei este iz- 
bánda. £ 

Tinem numai să lămurim pe cititori cá prin cu- 
vântul ,Americani". nu trebue intelesi indigeni, a- 
dică Pieile-Roşti din America. 

Americanii despre care e vorba, nu sunt alții decât 
coborâtorii familiilor europene, care dela descoperi- 
rea Americei si încoace au emigrat din diferitele 
tări ale Europei în America. 

Lindbergh, de exemplu, este coborátor dintr'o fa- 
milie de emigranţi suedezi. 


——— 一 一 — 


DiMiNEATA 
COPiiLOR 


REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA 
BUCURESTI. 一 Str. SARINDAR 7, parter. 一 TELEFON 6/6? 


i ors eie 


ABONAMENTE : 1 AN 200 LEI | UN NUMAR 5 LEI 
6 LUNI 100 ,, IN STRAINATATE DUBLU 


"> 28 AUGUST 1927 — Nr. 185 Director: N. BATZARIA Manusorisele nepublicate nu se înapolază 


n... 


Reproducerea bucăţilor este strict interzisă 
vvvrrYrYYYrTrTTYYTTYYYTYYYYYTYTYTYTYYYTTTYTYYYTTTTTTYYTTYTYYYYYYYTrYrTTrTYTYTYrYrrTTTYrrvTrTrrYrrrrrrrrrrrrrrrvrv 


PUPITRUL SI CATEDRA 


YYTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTT で です 


Pupitral Catedra: 
Ce te ţii aşa de sus Domnul meu, de n'ar fi fost 
Fiindcá 'n fata mi te-a pus? „Puiul” ar fi rămas prost. 
Lucru foarte curios, El ţara muit şi-o iubeşte 
Mă sfidezi că sunt mai jos. Numai binele-i doreşte 
Ori te crezi atât de mult Pe copii de dimineaţă 
Că stăpânul ti-este cult? A À Ce-i frumos el ii învață. 
Catedra: ` Pupitrul si catedra: 
Dragul meu, tu gresesti Fiecare cu al sáu dar, 
Dacă astea le gândeşti, Amândoi suntem stejar. 
Stăpânul m'a pus astfel Tot stăpânu-i folositor 
Să privească tot la fel. La Unu’ prezent, altu 'n viitor. 
Spune-mi când m'am lăudat Adevărul adevărat 
Că stăpânul mi-e învăţat? E că-n zadar ne-am certat 
si r 
Pupitrul: Morala: ` 
Si eu aş putea să fiu trutaş Să fim uniţi tot mereu 
Că stăpânu-mi e îngeraş. Pe placul lui Dumnezeu. 
Cuminte şi ascultător Pentru ţară noi să vrem 
Și la carte silitor Să lucrăm pe cât putem 
Apoi cát il vezi de 6 Astfel România Mare 
Pentru ţară e voinic. ` Va străluci cât mai tare. 
t Wee Maria Teodorescu-Sinaia 
——— a ONG KENO a an : 
INDEMN 
Copile, când te culci rostegte-o rugăciune... Muncind aşa mereu, ajungi şi mai departe 
Aşa făcură, hát, de mult străbunii tăi Ca străbunicii tăi, ce tot rugánd s'au dus! 
Când merseră să dea răsplată la cei răi... | 
Ei fură toți gândiţi şi plini de 'n[elepciune. Ce simplă-i rugăciunea, frumoasă, te va face... 
Eşti împăcat cu tine de orice lucru bun.. 
Si-ajunserá [intirea, cu voe tot de sus... $i crezi cd cei din jur, tot binele fi-l spun... 
Ca ei te roagă şi tu, să-ți fie drag descarte... Par'că auzi cum Tatăl, vorbeşte deşi tace! 


Costin Făget 


PAG. 4. 


T E 
f 


ー Po ste populară din Tirol 一 
T = de Carol, Wolf * 


Pentru copiii mei lonel 
şi Maria spre a-i delecta 
în clipele copilăriei lor. 


O podoabă aproape uitată în Tirol a devenit iarăşi 
iubită, începând dela Expoziţia naţională, care sa 


1) Această poveste populară este tradusă din limba germană 
si este luată din colectia de „Povesti din Tirol“ a lui Carol 
Wolf. Tara Tirolului este cea mai frumoasá regiune a pecie 
supranumită chiar Perla Austriei, si în mijlocul acestui colţ de 
natură s'a creiat această poveste frumoasă. 


e DIMINEAŢA COPIILOR 


ținut la Innsbruck (Austria) în anul 1893. Este vor- 
ba de Inelul de noroc. Acestui inel i s'a dat din ve- 
chime o mare putere de vrăjire şi origina lui este le- 
gată de următoarea poveste : 

De mult, de mult, pe când acolo unde astăzi sunt 
câmpii mănoase şi pajişti verzi, erau păduri bătrâ- 
ne, în cari urlau lupii şi urşii, iar rădăcinile înve- 
chite şi scortoase ale copacilor uriasi apăreau sub 
forma unor umbre de fiinţe omeneşti schimonosite. 
numite în limba populară A/raune, trăia intr'un lu- 
miniş şi se adăpostea într'o colibă un om sărac. 

Intunecoasá si neprietenoasá apărea coliba în fala 
celor ce treceau pe lângă dânsa, căci era construită 
din trunchiuri de copaci neciopliţi, iar între ei crá- 
păturile erau astupate cu muschiul din pădure. In 
loc de use, avea un zăplaz împletit din ramuri flexi- 
bile de brad. In interior se afla un culcuş făcut din 
muschiu din pădure acoperit cu carpe sdrentuite, fel 
de fel de cioburi atârnau de cue făcute din lemn, iar 
în imjlocul colibei era vatra. 

Intunecoasă şi urâtă părea coliba, însă razele soa- 
relui se revărsau asupră-i chiar şi în zilele cernite, 
deoarece acolo era fericirea. Un om sărac se însurase 
cu o fată tot aşa de săracă şi venind cu oile şi ca- 
prele în mijlocul pádurei, îşi făcuseră acolo -adă- 
postul. 

Tinerii trăiau fericiţi şi mulţumiţi. Turma se în- 
multea din an în an şi curând omul trebui să-şi bată 
capul cum să facă un lucru nou şi trebuincios în ca- 
să : un leagăn. 

Făcu unul foarte solid şi asta a fost spre bine, căci 
abia începea să se târâie prin casă fáncul cel mititel 
şi altul venea la rând. 

Aşa a mers mereu, până când în sfârşit, trei báeli 
şi trei fetiţe înveseleau cu glăscioarele lor cărările 
pustii şi liniştite dimprejurul gospodăriei din pă- 
dure. Familia era singura, fericire a bietului om şi 
pentru ea muncea el de dimineaţă până noaptea 
târziu. : 

Câte odală isi lua pusca pentru a vâna vre-o sálbá- 
liciune şi astfel să hrănească pe ai săi cu carne, căci 


DIMINEAȚA COPIILOR999999999999999999999909999909099999999909999999 PAG. 5. 


din turma sa nu voia să jerífeascá. Altădată scobora 
in vale cáteva oi si cáteva capre, pentru ca pe pre- 
(ul lor să cumpere diferite obiecte de care avea ne- 
voe la gospodărie. 

Un saeulet cu făină albă, piele pentru ghete, felu- 
rite unelte sau chiar pânză groasă, pe care o cum- 
pira dela tesátorii din ţinut. Aducea şi cânepă. Fă- 
cuse femeii sale o roată de tors şi acum voia să facă 
şi un războiu de ţesut, pentru ca în lungile seri de 
iarnă să-şi teas& singură pânză. 

Acum coliba sa fu mărită, construind un cuptor 
de pâine şi un grajd pentru turmă. In locul găurei 
unde făcea focul mai înainte în colibă, zidi o sobă, 
căci varul îl găsi în pârâul din vale şi apoi îl arse. 
A zidit şi un cămin cu un horn mare, în care punea 
la afumat carnea animalelor sălbatice împuşeate. 

Pe neaşteptate, însă, norocul îşi luă rămas bun de 
la colibă şi în locul lui îşi făcu adăpost nenorocul. 

In chip neînțeles începură să dispară oi si capre 
din turma sa, la început mai puţine, iar apoi chiar 
multe. Păstorul nostru credea că s'au rătăcit. Incepu 
să le caute neliniștit în întreaga pădure si prin toate 
râpele. Zadarnic. 

Intorcându-se acasă, găsi în colibă o nenorocire şi 
mai mare; cel mai mare dintre băieţi pierise fără 
urmă. 

La început păstorul căută în apropierea colibei şi 
apoi tot mai departe în pădure, în prăpăstii şi prin 
stânci. Strigătul său puternic străbătea văzduhul vă 
ilor. Nici un răspuns. 

Cu inima frântă de durere, începu să caute în fun- 
dul prăpăstiilor trupul copilului său. De geaba. 

Iar când se întoarse acasă, lipsea al doilea copil, o 
fată durdulie, şi cu dânsa împreună câteva capete 
de oi din turma sa. Sármana mamá tipa de jale şi de 
durere in mijlocul pádurei si prin vágáuni. Cu ochii 
inrositi de lacrámi, pástorul scotoci din nou intreaga 
vale, fárá a putea da de vreo urmá a copiilor sái, iar 
dupá cáteva zile pieri si al treilea copil mai mare, un 
báiat. 

Pe atunci trăia în adâncul unei văi, numită Naif, 
un pustnic foarte bătrân, care era foarte cunoscut în 
tot cuprinsul pentru sfintenia sa şi pentru puterea 
ce avea împotriva vrăjitoarelor şi spiritelor din pă- 
dure. 

Din toate părţile veneau la dânsul oameni pentru 
a-i cere sfat si ajutor. Pe acest pustnic îl căută şi ne- 
norocitul păstor, acum în nevoe şi durere. 

Indată ce acesta auzi povestea cu copiii, oile şi ca- 
prele dispărute, grăi zicând : „lubitul meu prieten şi 
frate, copiii tái au fost furaţi de piticul Nórgele şi 
anume pentru a-i păzi turmele. Acum o sută de ani 
a mai făcut încă o asemenea ispravă şi atunci oa- 
menii au cerut tot ajutorul meu, astfel că şi ţie do- 
resc să-ţi dau astăzi ajutorul. Atunci lam blestemat 
pe bătrânul şi afurisitul de pitic ca o sută de ani să 
nu se mai poată mişca din stâncile colturoase din 
Pfelder şi acum împlinindu-se timpul blestemului 


meu şi-a pierdut puterea, de aceea fiinţa lui aduce 
din nou nenorociri. 


Zicând acestea, pustnicul luă o ga veche, pe 


care se alla un tap de mort, o bucatá de pergament 
şi o pană neagră, iar după aceea stoarse din mure 
zeama lor într'o ulcicá. 


Mult timp căută el şi răsfoi în acea carte; desigur 
că nu găsești uşor un scris vechiu de o sută de ani. 
Insfârşit, găsi locul căutat şi scrise blestemul pe per- 
gament, până ce stropi de sudoare începură să cadă 
pe sticla rotundă si groasă a ochelarilor. săi. 

„la aceasta, zise el şi mâine dimineaţă, înainte de 
răsăritul soarelui caută un gândac mic şi roşu nu- 
mit Ochiul lui Dumnezeu. Când cele dintâi raze ale 
soarelui se vor revársa.pe acoperişul colibei tale, as- 
varle gandacul in aer si apoi urmeazá-l, căci el va 


sbura înaintea ta. Făcând astfel, vei regăsi pe copiii: 


tăi si oitele furate din turma ta. Pe piticul cel rău 
prinde-l cu curaj, căci este în puterea ta. El poartă în 
degetul cel mic dela mâna stângă un inel de argint. 
Smulge-i acest inel şi atâta timp cât îl vei purta sau 
îl vei lăsa moştenire, acela care îl va avea va fi plin 
de noroc. Această putere de vrăjire a inelului trece 
asupra oricărui alt inel, care-va fi făcut asemănător, 
dacă va fi atins de trei ori cu cel adevărat, noaptea 


când luna luceşte pe cer”. 
Traducere de ROZA GRAMA 


(Sfârşitul în n-rul viitor) 
—— — eee; اهنت‎ 


と 


es ーー ーーーーーーー 


ーー 


PAG. 6. E DIMINEAȚA COPIILOR 


Schippeitaro, câinele cel curagios 


ー Poveste japoneză 一 


cum multă, multă vreme, pe când trăiau 
uriaşi, zmei şi balauri, cavaleri viteji şi 
domnişoare. nenorocite, în acele timpuri 
bune un soldat viteaz porni în lumea largă 
după întâmplări. i 


Merse el ce merse fără să i se întâmple ceva neo- 
bişnuit, dar în cele din urmă, după ce străbătu o 
pădure deasă, se pomeni, pe înserate, într'o parte 
sălbatică si singuratică în munţi. Nu se vedea nici 
un sat, nici o colibă, nici măcar bordeiul vreunui 
cărbunar, atât de dese câte odată în marginea pădu- 
rilor. Urmărise, descurajat, o potecă acoperită cu 
iarbă, dar in cele din urmă o pierdu din vedere 
chiar şi pe aceasta. Insera de-a binelea, şi degeaba 


căuta el să regăsească vro urmă. Toate sfortürile 


păreau că-l încurcă mai mult cu disperare în bălă- 
riile şi iarba înaltă care creştea din toate părţile. Is- 
tovit şi plictisit, rătăcea prin întunericul care creş- 
lea, până ce, deodată, ajunse in fața unui templu 


pustiu şi pe jumătate dărâmat, dar care avea încă 
un dulap. Aci ar fi fost apărat de roua ` răcoroasă, 
aşa că se hotări să-şi petreacă noaptea. Nu avea mân- 
care ; dar, înfăşurat în manta, cu sabia alături,- în- 
dată ce se întinse pe jos, adormi. 


Către mijlocul nopţii, fu deşteptat de un zgomot 
spăimântător. Crezu la început că trebue să fie un 
vis, dar zgomotul continuă, tot locul răsuna de ti- 
pete şi urlete grozave. Tânărul soldat se sculă cu 


bágare de seamă şi, apucánd sabia, privi printr'o 
gaură în peretele ruinat. Un ciudat şi groaznic spec- 
tacol i se întătisă. O ceată de pisici înspăimântătoare 
porniseră un dans sălbatec şi ingrozitof, în timp ce 
urletele lor rásunau prin noapte. Amestecate eu stri- 
gătele lor infernale, tânărul soldat putu deslusi 
hine: următoarele cuvinte : 1 


„Nu spuneți lui Schippeitaro ! 
10317011 ascuns şi încurcat! 
Nu spuneți lui Schippeitaro !” 


Luna plină isi imprástia razele asupra acestei sce- 
„ne, pe care tânărul soldat o privea cu mirare şi 
groază. De-odalá trecând miezul noptei, pisicile-fan- 
tomă pieriră, şi totul intră din nou în tăcere. 


Restul noptei trecu nelurburat şi tânărul soldat 
dormi dus până dimineaţa. Când se deşteptă, soarele 
era de multă vreme sus, iar soldatul se grăbi să se 
depărteze din locurile acelea. La lumina străucitoare 
de dimineaţă, putu să găsească urmele polecei, care 
nu se văzuse seara. Urmând-o, văzu, spre marea sa 
bucurie, că nu duce spre mijlocul pădurii din care 
eşise, după cum se temea, ci către o câmpie des- 
chisă. Acolo, văzu câteva căsuțe împrăștiate si, ceva 
mai departe, un sat. Impins de foame, făcuse o bună 
bucată de drum spre sat, când auzi o voce de femee 
plângând si rugându-se. Abia ajunseră aceste su- 
nete tânguitoare la urechile soldatului, că foamea fu 
uitată si el alerg spre căsuţa cea mai apropiată, să 
vadă care e cauza şi dacă poate da ajutor. 

Oamenii îi ascultară întrebările şi, clătinând plini 
de supărare din cap, îi ziseră că orice ajutor era za- 
darnic. „In fiecare an” ziseră ei, „spiritul muntelui 


TS 


` 


m DIMINEAȚĂ CÓPIILOR 


cere o victimă. Timpul a sosit, si chiar noaptea asta 
va înghiţi pe cea mai scumpă fiică a noastră. Asta e 
cauza tânguirilor şi plânsetelor noastre”. 

Şi când tânărul soldat, plin de mirare, întrebă 
mai departe, îi spuseră că la apusul soarelui, victima 
va fi băgată întrun fel de colivie, dusă spre acel 
templu aproape ruinat în care el îşi petrecuse noap- 
tea, şi acolo lăsată singură. Dimineaţa nu va mai fi 
găsită. Asa fusese in fie ce an, si aşa va fi şi acum; 
nu este nici o scăpare. 


Când auzi, tânărul soldat fu cuprins de cea mai 
aprinsă dorință de a scăpa pe fată. Amintirea tem- 
plului ruinat îl făcu să se gândească la întâmplarea 
din noaptea trecută, şi întrebă pe oameni dacă au 
auzit de numele lui Schippeitaro, şi cine sau ce era 
acesta. „Schippeitaro este un câine puternic si fru- 
mos”, fu răspunsul: „el este al unui om de seamă al 
Prințului nostru, care trăeşte la mică depărtare de 
aci. L'am văzut si noi adesea urmându-şi stăpânul; 
este un tovarăş viteaz şi curagios”. 


Tânărul cavaler nu întrebă mai mult, dar se grăbi 
sii se ducă la stăpânul lui Schippeitaro şi-l rugă să-i 
imprumute câinele pentru o noapte. La început o- 


“PAG. 1. 


mul nu vru, dar in cele din urmă primi să-l impru- 
mute pe Schippeitaro cu conditie sá-i fie adus ina- 
poi în ziua următoare. Incântat de reuşită, tânărul 
soldat plecă cu câinele. 

“Se duse apoi la părinţii nenorocitei fete, si le spuse 
So ţie în casă şi SO păzească cu grijă, până la intoar- 
cerea lui. Asezá apoi pe câinele Schippeitaro in co- 
livia care fusese pregătită pentru fată, si cu ajutorul 
câtorva tineri din sat, o duse in templul ruinat, şi o 
lăsă acolo. Tinerii refuzară să mai zăbovească vr'o 
clipă pe locul acela blestemat, şi se grăbiră să se co- 
boare, ca şi cum o ceată întreagă de strigoi ar fi fost 
pe urmele lor. Tânărul soldat, fără alt tovarăş în a- 
fară de câine, rămase să vadă ce se va întâmpla. 

La miezul nopţii, când luna era sus pe cer şi îşi 
împrăștia razele peste munţi, pisicile-fantome veniră 
din nou. De data asta aveau în mijlocul lor un e- 
norm pisoiu negru, mai îngrozitor decât toţi ceilalţi, 
şi în care soldatul nostru recunoscu fără multă gre- 
utate pe insus: spiritul munților. Indatá ce dihania 
aceasta văzu colivia, începu să danseze şi să sară 
in jurul ei cu tipete de bucurie şi jocuri grozave, 
urmat de tovarăşii săi. După ce socoti că a necăjit şi 
şi-a bătut destul joc de victima sa, deschise usa co- 
liviei. . 


Curagiosul Schippeitaro sări pe el si, apucându-l 
cu dinţii, il tinu strâns in vreme ce tânărul soldat, 
cu o loviturá de sabie, omori pe monstru. Cát des- 
pre celelalte pisici, prea inspáimántate ca să fugă, 
rămaseră cu ochii sgaiti la trupul mort al cápete- 
niei lor şi fură omorâte rând pe rând de cavaler şi 
de Schippeitaro. Tânărul soldat aduse înapoi câinele 
la stăpânul lui, cu mii de mulţumiri, spuse tatălui 
şi mamei fetei că fiica lor era liberă şi oamenilor 
din sat că spiritul îşi ceruse cea din urmă victimă 
şi că nu-i va mai Sunara. „Datoraţi toate acestea cura- 
josului Schippeitaro”, zise el când îşi luă rămas bun, 
şi plecă mai departe în căutarea de alte întâmplări. 

Din limba engleză de Daniela 


Citiţi, „Comoara cu poveşti“ 


PAG. 3. 


mer ERE‏ اص Ó—Y Jü —MÀ M t À—‏ مج مس 


` 


DIMINEAȚA COPIILOR 


DIN ISPRÁVILE MAIMUTII FIPS 


Desene şi text de W. BUSCH 


Prelucrare de MOŞ NAE 


v. Cum Fips e prins in căpcană 


Pentru Tips e vremeqan care 
Burta-i cere de mâncare. 
Deci tot umblă, tot miroase, 
După bunătăţi gustoase, 
Până când cu bucurie 

Vede o cofetărie, 

Plină e de prăjituri 

In tot felul de figuri, 
Cozonac şi marmeladă, 

lar covrigi sunt o grămadă. 
»Uite-aicea e de mine!“ 
Zice Fips, făr'de ruşine. 


'Ncet, încet s'a furişat 
Si covrigi a înşirat 


Rând pe rând în coada-i lungă, 


Ia mai mulţi ca să-i ajungă. 


Cofetarul Cozonat 

E alături — nişte-aluat 
Tot frământă, pregăteşte, 
Dar un zgomot îl isbeste. 
'N prăvălie sa grăbit 

Dar rămase ca tráznit. 
„Piei, Satano?!“ se cruceşte, 
Insă când se dumireşte 
Vrea să-şi ia tot înapoi, 
Că şiretul maimutoi 

Nu se lasă lesne prins, 

O zbugheşte drept, întins, 


Dar pe use când eşea, 
Domnişoara Catifea 

( ite cum s'a nimerit, 

Că 'nainte-i sa ivit. 

Tipá, tremură de teamă, 
Insă Fips n'o bagăn seamă, 
Prin picioare-i se strecoară, 


a 


Cade biata domnişoară 
Sparge cana, ba şi ea 
Nasul rău îşi sângera. 
Fuge Fips, însă acum 

Se 'ntálneste el în drum 
Cu F dk を dg Pielar, 
Ucenicul de cizmar. 

Si Co cizmă în maimuţă, 
Trage 'n cinste cel Fănuţă. 


T 


DIMINEAŢA COPIILOR 


Rău pe Fips l-a usturat Is 
Si gogoşile-a scăpat. E: I 
Iar Fănuţă bucuros 5j 


la gogosile de jos, 
Le mănâncă multumit — 


Fips acum sa întâlnit 

Cu bătrânul Stancu Rişcă, 
Care 'n cârji abia se mişcă. 
Pe alături Fips o şterge, 
Zice Stancu: „Stai, nu merge 
„Dă covrigii, nu mai pot 

Si de foame tremur tot“ 


Il vedeţi cum cârja 'ntinde, 
Cum covrigii ‘ntr'insa-i prinde, 


PAG. 9. 


Dar şi Fips cel blestemat, |... . eL 
Cârja doua i-a luat., DIBE IOTECA 
Bietul Stancu ce-a ۱77 '"ESITATE 
La pământ s'a prăbuşit. ae 

Să se scoale, ware cum, CAR $ 

Stă pe spate colo 'n drin وي‎ ont reed 
Fips tot fuge, fuge 'ntir'una, 
Pân’ pe cer se-aratá luna, 

Şi ajunge pe nserat 

La grădina dintr'un sat. 

Rupt de foame, obosit, 

Peste ziduri a sărit, 


Intră, umblă prin grădină, 
Insă soarta sa haină, 
Soartă crudă şi duşmană, 
Vru să cadă mbo căpeană. 
Urlă bietul şi răcneşte, 

Dă să scape, se ۰ 


Urlă geaba, geaba plânge, 
Cursa tot mai tare-l strânge. 
Nici atâta nu-i deajuns, 


~) SESA 
/ UL 7 1: 


ーーーーーー ji 


t 
i 


PĂG. 10. 


La urechile lui Bran, 
Grădinarul dolofan, 

Bran din casă a esit 

Si venind în pas grăbit, | 
Zice: , Motule, te-am prins! 
Tu gainile mi-ai stins, 

Dar îți viu acum de hac, 

la pofteste "ntái în sac, 
Intră bine, uite-aşa, 

Stai frumos şi nu mişca, 


Stai pedeapsa să-ţi primeşti, 
Ce-ai furat, stai să plátesti*. 
Pânăn fund l-a îndesat, 
Bine sacul l-a legat 

Si cu băţul noduros 

Trage, umflă tacticos. 

„Na?! si na! şi încă zece, 
Poate pofta-acum îţi trece 
Să vii noaptea prin grădini, 
După rațe si găini.“ 

(Pe 'mtunerec n'a văzut 
Bran ce este — şa crezut 
Că e vulpea cea duşmană 


no MY n AIE : 

ulia E 
I C MER EZ e 
a ング 


vA n MS e ~ 
f fes /S3 2/ 

£ UA 

۳۷ 

يسه ال 

C». (LLL DEEP, 
7/7 / 

4 fpe ^ 


Care prinsă fwn capcană). 
Doe bătae obosit, 


Bran — de altfel multumit — 

Trage sacul si sa dus 

Intrun grajd unde l-a pus, 

Ca să stea până la zi, 

Bran când iarăşi va veni, 

Ca mai bine să-l privească 

Si din nou să-l pedepsească. 
(Va urma) 


Mariuca —albină mică 


Părinţii Măriuchii erau oameni sărmani. Adese- 
ori, îşi ziceau: Cu ce vom creşte noi fata asta până 
se va face mare ? In toamnă îi vine vremea de şcoa- 
la. Noi no so putem da la învăţătură, neavând mi- 
jloace bánesti... 

Ea-i auzi odată vorbind astfel si tare se mai mah- 
ni. Isi vedea tovarasele de joc cum se pregăteau 
pentru şcoală. Ce era să facă ? Sá stea acasă degea- 
ba? Asta, pentru nimic în lume! 

Hotărită să meargă la şcoală ca celelalte fete, îşi 
făcu iute un plan... 

De dimineaţă şi până seara târziu, Măriuca era cu 
ochii numai pe la porţile vecinilor. Când vedea vre-o 
gospodină ducându-se în piaţă, ori voind să taie 
vre-o pasăre, ea şi sărea: 

— Vrei să-ţi duc eu coşul? 
lean să-ţi taie puii? 

Ba unora dintre gospodine din vecinătate le mă- 
tura curtea si trotuarul în fiecare dimineaţă, 


Vrei să strig un ol- 


Bine înţeles că nici un serviciu ca acesta nu rămâ- 
nea nerüsplütit. Şi, din cauză cá se mulțumea cu 
puţin de ici, puţin de colo, până când se strângea 
mult la un loc, — o porecliserá toţi Máriuca — al- 
biná micá. Seara cánd venea acasá, cádea  obositá 
de atâtea drumuri, dar era fericită si multumea lui 
Dumnezeu că-i dăduse prilejul sin ziua aceea -de-a 
mai face un serviciu cuiva, spre a mai câştiga un 
ban. Căci ea nu voia să primească pomană, ci plată! 

Astfel, Măurica îşi putu strânge bani de cărţi şi se 
duse la şcoală împreună cu celelalte fetiţe. 

Ea ajunse cea mai bună elevă şi trecu clasa mai 
uşor decât celelalte colege care o priveau de sus, 
știind cát e de sărmană. 

Părinţii Măriuchei se bucurau nespus văzând-o 
cât e de silitoare şi de supusă. Acuma ei o imbrüli- 
sau veseli, spunându-i: 4 

ー Mai înainte eram mahniti la gêndul cá avem 
un copil si că nu-l putem creşte cum se cuvine, dar 
vedem că de-am fi avut încă trei-patru copii ca tine, 
tot n'ar fi fost un prilej de máhnire !.… 

Alexandru Bilciurescu 


PE Arie 204 ai ie i 


RĂSPLATA ANIMALEL OR 


ra odată un sultan bogat şi puternic. Acesta 

c trăia intfun máre[ palat, numai cu scumpa 

e sa fiicá Zenobida. Sultanul era vestit pen- 

tru bogăţia sa si mai ales pentru irumoa- 

sele sale pietre pretioase cu cari se gátea 

numai la zile mari. Restul timpului le tinea inchise 

intr'o cutie si pe-dceasta o ascundea, chiar cu mana 

lui, intr'o pesterá din fundul grádinei ce inconjura 

palatul. In toată împărăţia nimeni nu stia cum se 
poate deschide pestera. 

Zenobida se juca in fiecare zi prin grădina pa- 
latului. Tovarasii ei de joacă’ erau- micile animale 
si pásárelele. Când o zăreau venind, toate ii sburau 
in cale, căci o ştiau cât e de bună şi cum le ingri- 
jeşte, dându-le .mâncare cu mâna ei. 

Intr'o zi, era cât pe-aci să calce un licuriciu; ferin- 
-du-se să nu-l'omoare, căzu intr'o tufa de mără- 
cini şi se sgârie. Când se ridică, văzu că în faţa 
ei se afla regele licuricilor, tare-i zise: 

„Vreau să te rasplatesc pentru bunătatea ta. Când 
vei avea nevoe, toţi licuricii vor veni să te ajute.” 


In altă zi Zenobida, jucându-se prin grădină, zări 。 


un om care se pregătea să omoare un ariciu. Alergá 
intr'acolo şi cu ochii plini de lacrimi rugă pe omul 
cel rău să aibă milă de arici. Omul se înduioşă 
şi-i dădu drumul. Inapoindu-se spre casă, Zenobida 
se pomeni față în față cu regele aricilor, care-i zise: 

„Pentrucă ai scăpat viaţa unui supus al meu, iti 
jur ca tot neamul aricesc să te ajute oridecâte ori 
vei avea nevoe." 

Intro seară, sultanul dedea un ospăț mare. Pen- 
irucă era foarte ocupat, chemă pe fiica sa, îi spuse 
secretul cu care se deschide peştera şi-o trimise să-i 
aducă cutia cu pietre scumpe. 

Un servitor însă auzi şi se luă după dânsa cu 
gândul de a-i fura cutia. El se ascunse intr'un tufis 
şi când o văzu că se întoarce, se repezi, îi legă 
gura, îi smulse cutia din mâini şi o luă la fugă spre 
zidurile grădinei, spre a sări afară. Dar regele aricilor 
văzu fapta lui şi dădu numaidecât ordin ca toţi 
aricii să se urce pe ziduri. Si hoţul nu puiu, cu nici 
un chip, să sară peste zid căci se intepa în ghimpii 
aricilor. 

Sultanul văzând că fetița nu se mai întoarce, se 
duse după ea şi o găsi legată şi leşinată în grădină. 
Din fericire nu i se întâmplase nimic rău şi după ce 
se trezi, putu să explice părintelui său ceeace i se 
întâmplase. 

Servitorii palatului alergará cu toţii să prindă pe 
hoţ. Acesta, văzând că nu poate eşi din grădină, se 
ascunsese întrun tulis, ca să aştepte acolo până dimi- 
reata când se deschideau porţile. Dar regele licuricilor nu 
dormea. La porunca lui, veniră toţi licuricii şi se 


de. Zoe V. Lecca 


urcară pe corpul hotului luminându-l ca ziua. Cre- 
zând că va scăpa de ei, hoţul aruncă cutia şi hainele 
după dansul şi o luă la fugă. Insă licuricii se lipiră 
de pielea lui şi astfel fu uşor văzut si prins de 
oamenii sultanului. 

Sultanul plecă apoi să caute cutia cu pieire, deşi 
nu credea s'o găsească, -căci era o noapte foarte in- 
tunecoasá. Dar licuricii avură grijă să se aşeze pe 
ea si $o lumineze, astfel încât sultanul SO poată 
vedea de departe. 

Si de atunci Zenobida se plimbă, fără teamă, prin 
orice loc al grădinei, ştiind că animalele recunoscátoare 
o vor apăra de orice rău. 

de Zoe V. Lecoa 
———— 00 kn e) 
Care casă nu are temelie? 
anmu vso) 
* = * 
Care clopot nu are sunet ? 
(73101020) dumu 72.7207 ガ / 


p 


Care om nu are. niciodată haine ? 
(2 の 2 の Z op qu) 
Culese de Wodan 


bisaat 


PAG. 12. 


ー Poveste populará corsicaná — 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Prelucrare de ALI-BABA 


Frumoasa Catarinella şi cu cele două surori mai 
mari ale ei se duceau să strângă lemne la picioarela 
înaltului munte Incudine. Si în toate zilele se auzea 
un glas, care zicea: „,Catarinella, urcá-te mai sus”! 

Dintru început Caterinella se speria de glasul acesta, 
intro zi însă îşi luă inima în dinţi şi zise: „Merg 
să văd cine mă cheamă”. Isi îmbrăţişe surorile si 
pieri în spre partea de unde venea glasul. 

Catarinella se cátára pe muntele Incudine, iar glasul 
se auzea mereu: „,Urcă-te, urcă-te mai sus!" 

Frumoasa fata merse aşa o bună parte din zi, 
până când dete peste un grădinar, care îi zise: „Ce-ai 
căutat în locurile acestea? Să ştii că te aşteaptă 
moartea, dacă nu isprăveşti treaba ce ţi se va 
porunci”. 

Si grádinarul duse pe Catarinella în sala cea mai 
irumoasá a celui mai frumos palat ce sa văzut 
vreodată. Această sală era plină de oameni pre- 
făcuţi în stane de piatră. „Să ştii, îi zise paznicul 
sălii, cá si pe timg te aşteaptă aceiaşi soartă, dacă 
nu duci la bun sfârşit ceeace (i se va spune. Aşa 
au patit si nenorociţii pe cari îi vezi în sală. 

— Dar ce am de făcut? întrebă Catarinella spe- 
riată. 

— Vino cu mine, îi zise paznicul. Vezi tu pe 
tânărul acesta, prefăcut ca şi ceilalţi în -stană de 
piatră, şi îmbrăcat numai în mătase şi aur? Este 


fiul împăratului, iar tu trebue să te mariti cu dânsul. 

— Dar bietul tânăr e mort, făcu Catarinella. 

— lar tu trebue să-l înviezi din nou, îi lămuri 
paznicul. Dacă nu izbuteşti, să ştii că vei fi -pre- 
făcută în stană de piatră si vei rămânea aşa de 
o sută de ori o sută de ani. Insă, dacă faci tot ce îţi 
voiu spune, vei izbuti, îl vei lua de bărbat si ale 
tale vor fi toate comorile ce vezi în palatul acesta. 

— Ce am de făcut? întrebă din nou Catarinella. 

— Va trebui să mergi prin lume, să colinzi peste 
tot şi să nu te întorci aicea decât în ziua în care 
vei îi rupt aceste şapte perechi de încălțăminte de 
fer si aceste trei bete de lemn. Incaltamintea o vei 
rupe umblând, iar betele de lemn, bătând în porţile 
caselor de prin satele şi oraşele pe unde vei trece. 

Catarinella luă cele şapte părechi de încălțăminte 
de fer, cele trei bete de lemn şi porni să colinde 
țările si împărăţiile. 

După ce merse treizeci de zile şi treizeci de nopţi, . 
fără să se oprească undeva, intr'o seară, pe când 
trecea printr'o- pădure, zări în mijlocul pădurei o 
lumină. Se luă după dânsa şi ajunse înaintea unei 
case derăpănate. Bătu în poartă şi eşi din casă 
un moşneag cu o barbă albă ce-i cădea până la 
genunchi. 

„Intră, copila mea, îi zise moşneagul; sunt o sută 


وم 
si‏ 
$ 


まう 


E as CODPIILORee€€9909900900000099999999000000090009090000000 PAG. 13. 


de ani de cand n'am vazut un chip de om. Dar 
spune-mi cine esti? 
— Sunt Catarinella si colind lumea până ce voiu 


fi rupt incltamintea de fer si cele trei bețe de 


lemn". Si Catarinella ii povesti tot ce i se intamplase. 

A doua zi, când vroia să plece, moşneagul ii dădu 
0 pară şi-i zise: „Cu para aceasta poli să canti 
cele mai frumoase cântece. Vei merge înaintea pa- 
latului împărătesc şi după ce vei cânta, vei spune: 
„Dragă pară, nu mă uita!” Indata va răsări din 
pământ palatul in care stă fermecat fiul împăratului.” 

Catarinella îşi văzu înainte de drum, trecând prin 
râuri mari, străbătând munţi înalţi, până ce esi în- 
iro cămpie întinsă. In câmpia aceasta era o colibă 
înaintea căreia săpa un biet om sărac. 

„Imi dai voe să mă odihnesc aici câteva clipe? 
îl întrebă Catarinella. 

— Bucuros, răspunse omul, dar spune-mi cine eşti, 
căci nu mai ţin minte de când mam văzut la față 
un chip omenesc.” 

Catarinella îi spuse şi lui povestea sa. lar el îi 
dădu o nucă, zicându-i: „Cu nuca azeasta poţi cânta 
orice îți place şi dacă-i spui: „Dragă nucă, nu mă 
uita!” va răsări din pământ moara împăratului şi 
va începe să macine oricât de mult grâu ai voi”. 

Catarinella mulţumi, merse înainte pe drumul sáu 
şi după un drum de un an, întâlni un pustnic bă- 
trân. Acesta îi dădu o migdală, cu care puteai face 
să vorbească şi să joace chiar şi morții. 

Mergând ea mai departe pe drumuri lungi şi o- 
bositoare, ajunse, în sfârşit, la cetatea de scaun a 
împăratului. Acolo întâlni un convoiu, care se ducea 
Sa înmormânteze De unul care murise. Catarinella 
cântă din migdală şi spre nespusa mirare a tuturor, 
mortul învie şi începu să vorbească şi să joace. 

Impăratul, care era de fată, fiindcă cel ce mu- 
fise era unul din sfetnicii lui, chemă pe Catarinella 
şi-i zise: „Dă-mi mie migdala ta şi îţi dau în schimb 


“cetatea mea de scaun şi palatul meu. 


— Nu o vând, răspunse ea, chiar de mi-ai da 
intreaga împărăție.” 

In aceiaşi seară Catarinella se duse înaintea Da- 
latului împărătesc şi se porni să cânte din nuca 
năzdrăvană. Era un cântec aşa de frumos, că im- 
păratul se sculă dela masă, vrând să vadă ce se pe- 
trece. Si văzu moara sa cum se învârtea si mácina 
mereu la grâu. 

„Catarinella, îi se rugă el, vinde-mi nuca ta. 

— Nu o vând”, răspunse ea şi lasând nuca în- 
cepu să cânte din pară. Şi pe măsură ce cânta, ră- 
sărea din pământ palatul în care fiul împăratului era 
închis şi prefăcut în stană de piatră. | 

Când îşi văzu feciorul, împăratul cât p'aci să-şi 
iasă din minţi. „Catarinella, se rugă el, dá-mi para 
ta şi ia in schimb tot ce doreşti. Iți dau toată 
împărăţia mea, îţi dau toate averile mele, îţi dau 
şi viața mea. 


— Nu, răspunse Catarinella, însă dacă vrei să-ţi 
capeţi -din nou fiul, vino si urmeazá-má. 

— Incotro?P căci nu mai văd palatul in care era 
închis fiul meu". 

In adevăr; îndată ce Catarinella incetase să cânte 
din pară, palatul fermecat pierise, parcă l-ar fi in- 
dhitit pământul. 

„Ca să găsim pe fiul tău, grăi din nou Catarinella, 
va trebui. să mergem departe, până in vârful muntelui 
Incudine. la-ţi, ash dar, trăsura şi porneşte.” 

Impăratul porum să inhane la trăsură pe atmă- 
sarii săi cei mai sprinteni şi-i zise apoi Catarinellei: 
„Suie-te alături de mine". 


— Nu, răspunse ea, mai am de rupt o pereche 
de încălțăminte de fer, aşa că trebue să merg pe 
jos. Porneşte, aşa dar, singur şi când ajungi la pi- 
cioarele muntelui Incudine, opreşte-te şi aşteaptă-mă”. 

Impăratul plecă cu tresăra, iar Catarinella o porni 
pe jos. După ce merse vreme multă şi lungă, văzu, 
spre marea ei bucurie, cá nu rămase nimic din în- 
c 引 tamintea de fer şi din cele trei bețe de lemn. 


PAG. 14. €999909999099090099000000000009000000000000009090 DIMINEAȚA COPIILOR 


Dar nici muntele Incudine nu mai era departe, 
aşa că fata sosise acolo mai înainte de a scăpăta 
soarele. Intâlni şi pe împărat şi-i zise: „Mai aş- 
teaptă puţin, că viu să te chem”. 

. Catarinella se duse drept la palatul fermecat, dar 
îndată ce păşi pragul, pădurea începu să cânte, pie- 
trele să sară şi să joace şi fiarele pádurei să vor- 
bească. Si toli şi toate strigau întrun glas: „Bine 
ai venit, Catarinella, bine ai venit!” 

Dar -iată cá se ivi înaintea ei paznicul palatului 
fermecat şi după ce văzu că frumoasa Catarinella 
rupsese umblând cele şapte perechi de încălţăminte 
de fer si cele trei bețe de lemn, îi grăi zicându-i: 
„Dă mai întâiu viaţă tutulor câţi sunt în palatul 
acesta şi după aceea vom învia şi pe fiul împăra- 
tului.” 

Catarinella inmuie un bat de lemn într'o apă ce-i 
dăduse paznicul şi atingând apoi stanele de piatră, 
zicea: „Cu puterea acestei ape îţi dau din nou viaţă”. 

Şi toti. cei prefacuti în stane de piatră incepurá 
să vorbească şi să umble, ca şi cum Sar fi sculat 
din somn, s 

Catarinella atinss la urmă si دم‎ fiul de împărat, 
care, inviind, întrebă numai decât: „Unde e tata?" 

— E aici aproape”, îi răspunse Catarinella si a- 
lergă să-l cheme. S 

Nu e nevoe să spunem ce bucurie a simţit inrpáratul, 
când şi-a văzut pe iubitul sáu băiat viu si tealár. 
Dar după ce-l îmbrăţişă şi-l sárutá* de nenumărate 
ori, îi zise: „Fiul meu, fata aceasta a colindat tot 
pământul, ca. să te scape. De aceea, trebue să o 
răsplăteşti, luand-o ide nevastă.” 

Fiul de împărat primi cu bucurie, văzând" mai ales 
cât de frumoasă era Catarinella. 

Si se fácu o nuntă, cum nu se văzuse până a- 
tunci. Dar ceeace nu sa uitat nici până în zilele 
noastre, este cá la nunta frumoasei Catarinella a cân- 
tat o muzică dumnezeiască, aşa cum, nu Se pomenise 
de când lumea şi pământul. 

Si -ştiţi dece? Pentrucă s'au pus să cânte îm- 
preună para, nuca şi migdala. の 
ALI-BABA 

Când critici pe cineva, nu uita să te întrebi: „Oare 
nam şi eu aceleaşi cusururi sau altele şi mai mari?“ 
Şi având curajul să-ți recunoşti singur defectele, 
caută să te indrepli de ele. - 


ږ # ې 

Omul care crede in minciunile ce i se spun, nu e 
un prost, ci un om de bună credinţă, pe când cel 
care minte şi ingeald este un ticălos. 
WVYVYYVVYVYYVVYYVYVYVVYYYVYYYYYYYYYYYYYVYVYYYYYYYYYYVYYVYVVYY 


,Nici n'a aparut páná acum o carte cu toate pagi- 
niile cu ilustratii in culori si cu povesti asa de fru- 
moase cum e COMOARA CU POVESTI deALI-BABA. 

Preţul unui volum format mare, Lei 80 


LI 


Din minunile de oonstruet!e ale lumel 


Turnul Eiffel dela Paris 


y 


Sks 


SERE NI REP Va yl 


dc C 
Addi vL) 


Turnul Eiffel, înalt de 300 metri, este cel mai înalt 
turn din lume. Acest turn a fost construit de ingi- 
nerul francez Alezandru Gustav Eiffel (pronunţă 
Efel, cu accentul pe al doilea e) cu ocazia expoziţiei 
universale dela Paris din anul 1889. Partea de jos e 
turnului, parte care constá din patru stálpi puternici 
de fer, se sprijiná pe patru piedestale uriase de be- 
ton, a căror temelie merge până la 14.metri inláun- 
trul pământului. 

Turnul Eiffel e făcut din fier, conţinând, în ce pri- 
veşte greutatea totală a fierului? 9 milioane de Kgr. 

Cea dintâi platformă a tubului este pătrată, fiecare 
latură având-o lungime de 65 de metri, şi este situată 
la o înălţime de 53 de metri deasupra pământului. 
Pe platforma aceasta se găsesc un teatru, un restau- 
rant si o cafenea. 

Până la vârful turnului sunt 1798 de trepte, însă 
cum sunt puţini cei cari sar încumeta să urce cu 
picioarele atâtea trepte, funcţionează ascensoare, care 
te duc până sus, fără să simţi vreo oboseală. 

Sus de tot este o sală de unde ai o vedere minu- 
nată si în care pot încăpea $800 de persoane. In o 
mulțime de prăvălioare din turn se vând ilustrate si 
tot felul de obiecte mărunte de amintire. 

Tot în turnul Eiffel este un mare laboratoriu de 
Fizică, Meteorologie şi Astronomie, precum si cea 
mai puternică staţiune din lume de telegrafie fără 
fir. - ; 

Francezil sunt cu drept cuvânt mândri de turnul 
Eiffel, care se ridică înlăuntrul Parisului. 

opens SPICUITOR 


.. IN 


PAG. 15.‏ ممومهووپموووپهمهو هه ښپوهواهچپهوپډوډښهمههوپهمه ,001110 ). DIMINEAȚA‏ 


DE VORBĂ CU CITITORII 


Kauf. K. si L. Str.-Galati. — Dintre ,anecdótele* trimise 
de d-voastră, ace» cu «Un cap scump si unul, ieftin» a fost 
publicată de mult in revista noastră, iar aceca cu Savarov nu 
prea interesează. Fiţi linistiti, avem si noi in biblioteca noastră 
cartea din eare afi tradus, asa că atunci când simţim nevoia 
putem lua noi insine. : 

Cunoastem si noi limba germană. 5 : 
„Mai știm ceva si anume că anccdotele lui Hebel nu sunt 
originale, ci o: culegere de diferite anecdote populare. 


Avr. V. C.-Buşovca. — «Vlăstare tinere». Am citit cu 


plăcere poezia d-tale, care are părţi destul de drágute, dar- nu | 


e tocmai publicabilă, din cauza că forma versnrilor cam lasă 
de dorit si, al doilea, din cauză că aceiași ideie e repetată în 
mai multe strofe. = 

Alvas-Galati. 一 Dacă ai sti căt e de greu să faci glume 
originale, care sa fle si reusite si totodata potrivite cu spiritul 
unei reviste destinată copiilor ! Nu e deajuns ca o glumă să ne 
facă să râdem, ci dintr'insa să iasă și o învăţătură, o pildă bună. 

Mir. Ge -Cernăuţi. — După scris se vede că esti încă prea 
. mic, asa că iti inchipui că «a prelucra» înseamnă «a copia» 
lacruri cunoscute si publicate de nenumărate ori Mai spui că 
ai făcut la un concurs lunar un rebus (Pui prinsoare, c'ai nas 
mare), care se cunoaşte de cel puţin 20 de ani. Continuă să 
lii cititor, 

„Jana şi Violeta-Loco. — Mai întiiu, nu trebue să spui 
nici o dată o minciună, iar când eşti prins că ai minţit, să nu 
cauţi să o dregi cu altă minciună, ci să-ți recunosti greSala si 
să nu o repeti. Asa să faceţi în viaţă, micilor si drasutelor 
cititoare, x. 

ーーーーeーー※ ポ ニー=co 一 一 一 


Bes "GZESZRUZ 


ARN ERA چا‎ 
Nam parale, — nam nimica 
Am o singură plăcere 
Când mănânc puţin „SUCHARD” 
Mi-se pare cam avere. 
"NHNEUEZGSRARSNNREEEGEESSURDGZDRRZERURMEHSRGUSSSUSUNNGUSSHS 


Cereti pretutindeni 
,Haplea— Pátánii 8 57 
Ediţia a 2 Prejul, Lei 50 


WREUERERRZEBUZESEESERRENEREUERDESENSESNBDUORNSEEBNOIGHSEREERP" ? 


; AVIZ IMPORTANT £ 

In dorința de à cunoaşte adres: tutulor colecționarilor de mărci 
din România trimit la cererea orcui un frumos asortiment de 
mărci spre alegere in val, de Lei 300. Toți cci ce doresc a 
primi mărci: spre alegere sun! rugați a trimite un mic aconto 
de lei 40 (care se restitue în caz de necumpárare) Toţi cei 
cari vor cere mărci spre alegere vor primi câte un frumos cadou. 

Profitati cu toții de această unică ocazie.. Numar pentru 
scurt bmp. Satisfactie garantată. 

PENTRU RECLAMA OFER 

NB. Pentru suma de lei 35, un splendid lot compus din 50 
bucah colonii Engleze bune, printre cari se numără si: Malay, 
Cipros, Ceilon, India, Austria, Mauricius, Trinidat, Haiderabat, 
Travancore, Tazmania, Jamaica, Notal, Indore, Go!dcoast, Gib- 
raltar、 Honcong, Sudon, Borneo, etc. etc., acest lot se exp. 
imediat, după primirea costului plus 10 lei, speze. 11 
spre convingere si veți rămâne clientul meu. 

Mărăcineanu & Kreiss, Str. Lascăr Catargiu 1-Câmpina 


MODELE DE COPIAT ŞI COLORAT 


ーー | 


ここ lS 


O mamă fericită. 


E o scroafă, dar şi ea e tot o 

mamá, cáci vedeli ce de copii — 
vreau să zic ce de purcei mai 
are. Câţi sunt? Se văd vreo 
şase, dar se poate să fie şi mai 
mulţi. Oricum, noi să ne multu- 
mim să desenám atâţia câţi Ve- 
dem. 

Să se observe cá scroafa. are 
picioarele afundate, ceeace în- 
seamnă că stă în vreo mlaştină, 
aşa cum le place poreilor. 

Se vede că e mulţumită. O îi 
mâncat si ea bine şi purceluşii, 
cari, sătui, sau culcat unii în- 
ir'alji să-i mai tragă un puiu de 
sonin. 

Cât despre colorat, credem că 
nu e nevoe de explicaţii. 

Porci am văzut cu toţii şi a- 
vem ocazia să vedem foarte des. 
Stiindu-i cum sunt, ne va fi les- 
ne să-i desenám şi să-i colorám. 


o. سر‎ — 
1 pi ve OTECA | 
を i2 ير مه‎ て で 
1 01 NA V 22 1 1 1 د‎ ٤1 
PAG. 16. د ووس‎ AT A COPIILOR 


Ce'nseamnă să fii! fricos de GEO 


| Il 
| 


un » | 
" | "n | 


ーー ニー ニー ニニ ーー 


d- B» m n» 


po ーー ーーーー من‎ ٢ um 


d í | 7 2 > 


Iartá-mé, harnică albină, nu voiu maiscormoni prin fagurii de miere. PREŢUL LEI 5 


—— سا‎ - ー ーー ーー 


PAG. 2. 099990990990909000900000090000090000009900909000€ DIMINEATA COPIILOR 


Pufinà Mitologie 


“PROMETEU 


Prometeu, unul dintre cei mai vestiți Titani — şi 
noi ştim doară că Titanii erau nepoţii celui mai 
vechiu zeu — a izbutit să facă pe om dintr'o bucată 
de pământ. A furat apoi o scânteie de foc din carul 
Soarelui şi astfel dădu viaţă primului om. Jupiter 
nu prea vedea cu ochi buni această lucrare minuna- 
tă. Chemă pe Vulcan la el şi-i zise: 

„Ascultă băiete, am nevoe de tine. Prometeu me- 
rită o răsplată pentru măiestria lui. Vei forma o fe- 
meie pe care So mărităm cu Prometeu“. - 

Isi avea Jupiter planul lui. Si întradevăr prima 
femeie care exista pe pământ a fost aceea făcută de 
Vulcan. Se numea Pandora şi era atât de frumoasă, 
încât toţi zeii o încărcară de daruri. Minerva îi dădu 
înţelepciunea ; Mercur, darul de a vorbi frumos; 
Apolon îi dărui talent muzical. Jupiter însă îşi pre- 
gătea răzbunarea : Pandora primi în dar dela el o 
cutie minunată şi bine închisă, pe care avea s'o dă- 
ruiască, ca dar de nuntă, soţului ei. 

Astfel înzestrată, Pandora fu prezentată lui Pro- 
meleu, căruia îi era destinată. Dar acesta se păzea 
de darurile unui duşman : 


„Nu vreau să shu nici de Pandora, nici de cutia ei. 


Si te rog si pe tine, Epimeteu, se adresă Prometeu 
fratelui său, „ia seama“. 

„Iţi promit cá voiu fi prevăzător, frate“ răspunse 
acesta. Dar la vederea Pandorei orice promisiune a 
fost uitată. Epimeteu o luă de soţie pe Pandora, şi 
deschise cutia fermecală. Erau înăuntru tot felul de 
rele care pot strica oamenilor: boale, războaie, cer- 
turi ; şi deodată relele acestea se împrăştiară pe tot 
globul pământesc. Ingrozit, Epimeteu, închise repede 
cutia, dar era prea târziu: nu mai rămăsese înăun- 
tru decât Speranţa. 


Prometeu îşi puse atunci în gând să înşele şi el pe 
Jupiter. Pentru asta jertfi doi tauri. In pielea unuia 
- puse carnea celor două victime, iar în cealaltă nu 
puse decât oase. Veni apoi în fafa lui Jupiter şi-i 
zise : 

„Stăpâne al zeilor, vă ofer unul din aceste două 
daruri. Vă rog să alegeţi”. 

Si Jupiter, aşa stăpân cum era, căzu în cursă, căci 
alese pielea în care nu erau decât oase. Şi se înfurie 
grozav din pricina aceasta. Porunci lui Mercur să 
ia pe Prometeu şi să-l tintuiascá pe muntele Caucaz. 
Acestui chin îi adăugă un vultur care trebuia să-i 
siâşie măruntaele timp de 3000 de ani; partea sfâşia- 
tă creştea la loc si reinoia astfel chinul. Suferea Pro- 
meteu de mai multe sute de ani dureri îngrozitoare, 
când Hercule veni in Sciţia si omori vulturul. 


Daniela 
ーー 一 c= ニニ ポー っ oo 


POVESTEA UNEI S TELE 


Se inoptase bine. A ; c 

Pe prispa. unei case ţărăneşti, cu fata îngropată 
între mâini, plângea cu hohote Barbu, băiatul gos- 
podarului Dorobanțu. Trei zile trecuseră, de când 
fratele-i mai mic, Niculi(á, tovarăşul său de joc şi 
învățătură, plecase din lumea aceasta, ca să nu se 
mai întoarcă nici odată! Moartea lui timpurie îl 
durea... : : t 

Cu ochii umflati de plâns, privi duios mulţimea 
de stele ce începeau să răsară pe bolta întinsă şi al- 
bastră a cerului, care râdea ca ochii unui copil drá- 
galas şi nevinovat. : : 

Dintre toate, una par'că era mai mare şi lumina 
ei părea mai vie. Nu putu so privească mult. Era 
obosit... と 

Raza ce venea dela stea, se prelinse încet pe sală 
şi ca prin minune începu să vorbească: 

„Barbule, nu fii trist! Pe cine plângi? Pe Nicu- 
litá, fratele tău mic şi iubit? Nu-l mai plânge, ci 
scoală-te şi priveşte-l ! | 

Douăzeci şi patru de ore, după ce Tatăl ceresc m'a 
chemat, duhul meu a stat împrejurul casei noastre 
şi a umblat pe toate locurile ce cunosteam. Apoi am 
mers acolo sus, în Imparatia soarelui. Tu nu ştii ce 
frumos e acolo! Tatăl m'a luat de mâna dreaptă, 
m'a plimbat prin tot raiul lui şi m'a întrebat ce-mi 
place şi ce doresc ; că Tatăl nostru, copiilor le împli- 
neşte dorinţele şi acolo sus îi preface în stele, îngeri 
şi flori, pe fiecare după dorinţele şi faptele lui. : 

„Eu i-am spus cá vreau să fiu o stea, să pot lumi- 
na în nopţile de vară plaiurile pe care m'am jucat 
odată. Si Domnul aşa a făcut. Sunt fericit aicea. O- 
chiul meu vă vede pe toţi şi eu ştiu gândurile voas- 
tre. Priveşte ce de tovarăşi am aici, care odată au 
fost tot copii ca mine. Nu mă mai plânge, Barbule, 
că cei fericiţi nu se plâng. Fiţi cuminţi şi faceţi voia 
lui Dumnezeu-Tatál, cá El e bun şi mare!" زې‎ 
raza venită dela stea se retrase puţin, câte puţin, 
mângâind părul buclat al lui Barbu, care nu ştia 
unde se află. Nu-i venea să creadă ochilor. Par'că 
totul fusese vis. Se reculese şi înţelese ce mare şi pu- 
ternică e mâna lui Dumnezeu. 

Privi înc'odată „steaua“ şi, par'că mulţumit şi u- 
surat, -intră în casă, apoi cu ochii atintiti la icoana 
Domnului nostru Isus Hristos, se lăsă uşor în pat, 
îngânând cu evlavie: Slavă Tie, Doamne, slavă 
Tie!" — şi adormi liniştit. 


l. |. Alexandrescu 
mBBSERBBUNDNESSESEREEUNSBNESRSUNEBUGSESERSDORSAEESRBERRBEERBSRERR 
Anunfám cititorilor cá in numărul viitor (No. 187) 
al revistei, începem publicarea extraordinarelor 
isprăvi ale lu! „Troancă“, fecior de împărat. 
Nu ne îndoim că descrierea acestor isprăvi va fi 


urmărită cu interes, emoție şi bucurie. 
۳ 


4 SEPTEMBRIE 1927 一 Nr. 186 


pe 100 


ereo bucâţitur este strici interzisa‏ و هنا 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA $1 ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. 一 Str. SARINDAR 7, parter. 一 TELEFON 6/67 
ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI || UN NUMAR 5 LEI 


IN STRAINATATE DUBLU 


Director: N. BATZARIA 


Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


BOUL SI CÂINELE 


Un bou şi-un câine, 

Câine mare şi frumos, 

Subt un pom frunzos 

Stăteau de vorbă. 

Şi cânele a zis fălos: 

— „Tu, boule, nimic nu faci. 
„Tu ştii să ari şi să mănânci 
„Ca ori ce dobitoc incult, 

„Și rare-ori să mergi la moară... 
„Dar eu 

„Muncesc din greu 

„Atât de mult, 

„Că de-oboseala cad in brânci. 
„Eu păzesc curtea, 

„Turma iară 

„Si toată noaptea stau pe-afară; 
„lar la mâncare, 

„Capăt mai puţin ca tine... 
„Si-apoi tu esti si mai iubit ca mine. 
„Pe tine, 

„Un biet dobitoc ce ştie 

„Doară ca să stea, 


„Acesta e curat noroc, 

„Pe legea mea...” 

lar boul i-a răspuns aşa: 

— „De maşi ara 

„Și nu m'aşi mai duce la moară 
„Ci aşi sta şi eu la fel ca tine, 
,Atuncea tu mai mai avea 

„Ce mânca. 

„Eu car mereu 

La hrană. pentru toti si pentru tine: 
„Astfel tu tráesti prin mine..." 


MORALA: 


Şin lume astăzi mai vedem 
Pe unii care-aDia muncesc, 
Si fac o treabá — vai de ea — 
Si-apoi incep de se fálesc, 
Zic cá sunt vrednici, muncitori, 
Uitând de binefăcători 
Ce nwncetează ca să care, 
Să le dea şi lor de mâncare... 
Zaharia George Buruiană 


ーーーーe 三 ※ ポ ーーco 一 一 一 一 


TARA MEA 


Verzi sunt pomii, plini de frunze, 
Verzi şi munţii sunt pe sus. 

Ca în scumpa-mi țară—oriunde— 
Privelişti frumoase nu-s... 


O căsuță liniştită 

Colo sus, stă sub colnic — 
In vâlceaua 'npáduritá 
Unde curge-un pârâu mic... 


Cerul e senin de-asupra 
Si zefirul-vânt uşor 
Din copaci încet adie 
Peste fața tutulor... 


Scumpă [ară fericită | 
Pretutindeni nu găsesc 
Altă țară mai frumoasă 
Ca pământul românesc. 
P. Trus. 


PAG. 4. 


DIMINEAȚA 


COP" 1 


— Poveste populará din Tirol — 


de Carol Wolf 


(Urmare si sfârşit). 


Păstorul îşi luă rămas bun dela pustnic, zicándu-i: 
„Ce trebue să-ţi dăruiesc pentru sfatul ce mi-ai dat?" 

„Prostule, răspunse pustnicul, ar fi trebuit să fiu 
mai bogat decât împăratul. Eu n'am nevoie de ni- 
mic, am tot ce-mi trebue. Mama mea este mulfumi- 
rea, tatăl meu mândria. Nevasta mea este îndestula- 
rea, sora mea bucuria vie[ei. Virtutea e cumnata 
mea, ?nfelepciunea prietena mea, şi în sfârşit, ferici- 


rea este dusmana mea, căci ea este înşelătoare. 

Si dacă văzu omul nostru cá nu poate să multu- 
mească cu nimic pustnicului, plecă de acolo. 

In ziua următoare isi atârnă la brâu o secure soli- 
dă şi luă deasemenea un baston lung pentru munte. 
Pergamentul scris de pustnic îl legă cu îngrijire la 
piept, apoi căută gândacul Ochiul lui Dumnezeu, pe 


care îl şi găsi îndată pe o frunză de măcriş. Când 
soarele isi revársá razele pe acoperişul colibei sale, 
aruncă gândacul în sus, zicând: 
Dumnezeu |“ 


„In numele 1 


Gândacul sbura înainte si omul nostru îl urma 
în pădure, peste munte, pe lângă prápástii, prin vă- 
găuni, gândacul înainte şi ciobanul după el. 

Soarele se ridicase de amiază, când ei ajunseră în- 
tr'o pădure, unde furtuna scosese din rădăcini şi as- 
vârlise unul peste altul copacii cei mai puternici, în- 
tocmai cum piatra distruge grâul. 

Grozav şi de nestrăbătut părea, însă nici un drum 
nu i se părea prea greu, nici o pădure prea deasă, 
nici o prăpastie prea adâncă, numai să-şi găsească 
copilasii. Deodată ajunse intr'un luminis. Un platou 
minunat pe vârful Alpilor se întindea în faţa ochi- 
lor săi, şi, ce bucurie! acolo pásteau oile şi caprele 
sale, păzite de copiii săi. 

Gândacul cel mic apărea acum sub forma unei 
vedenii trandafirii, devenind din ce în ce mai mare. 
Vedenia se schimbă într'o fiinţă omenească şi din- 
tr'o dată se arătă în faţa ciobanului plin de mirare 
o fetiţă încântătoare. 

Avea părul blond ca aurul, ochişorii ca albastrul 
cerului în luna lui Mai, obrajii ca floarea munţilor 
şi buzele ca cireşele ; era o zână. 

„Acolo, prietene, sub bradul acela bătrân de 400 
de ani doarme duşmanul cel mai puternic al meu şi 
al tău, piticul din Ifinger; tie ţi-a furat copilaşii, iar 
mie pe cea mai iubită dintre surori, pe Regina flori- 
lor. Răzbună-mă şi pe mine şi pe tine, căci numai tu 
singur ai putere asupra lui. Despică un trunchiu de 
copac şi prinde în despicătură barba cea lungă şi că- 
runtă a piticului. Apoi smulge-i inelul de noroc din 
degetul eel mic al mânei si du copiii acasă la mama 
lor. Pe pitic lasă-l însă în capcană“. Astfel vorbi fe- 
tita cea frumoasă si dispăru. Ciobanul despică in 
două cu securea sa trunchiul unui brad noduros, a- 
poi puse mâna în ceafa piticului şi după ce-i prinse 
barba lungă în despicătură, bătu o pană sdravănă, 


DIMINEAŢA COPIILOR »esecs^tee 


pentru a strânge şi mai bine în lemn părul din bar- 
ba piticului. 


Oh, cum se văicărea si se ruga piticul ,11 dau un 
bloc de aur, mare cât casa ta, numai dă-mi drumul. 
In pârâul din vale va curge cel mai bun vin, dacă-mi 
dai drumul. Caprele tale le voiu preface în vaci gra- 
se, tapii in cai iuți, iar din coliba ta se va înălța un 
palat, dar lasă-mă din nou liber!“ 

Cu toate promisiunile piticului, ciobanul nu se 
lăsă înduplecat şi luându-și în braţe copiii ce-i fu- 
rase piticul pentru a păzi turma de oi şi capre fu- 
rate, striga şi sărea de bucurie. 

In sfârşit, se apropie de piticul ce căzuse în cap- 
cană şi-l apucă de păr, scuturându-l bine : „Na, asta 
este pentru spaima ce a tras nevastă-mea şi cu mi- 
ne". Apoi îl scutura sdraván de ureche, zicând: „Asta 
este pentru oile şi caprele mele furate şi pentru zâna 
cea frumoasă. 

După aceasta îi scoase din deget ineluşul cel de 
noroc şi-i dete o palmă peste botisor、 spunând: „Să 
nu te mai văd niciodată!“ 

Când se înapoiă la colibă cu copilaşii săi iubiţi, 
veni şi norocul la el şi-i spuse următoarea zicătoare 
a Inelului de noroc: 


Decât aurul şi piatra de prel 
Ineluşul mai bine aduce 
Fericirea cea sfântă şi dulce. 


Căci la cel ce inelul îl poartă 
Credinţa, cea mult căutată, 
In veci va fi nestrămutată. 


Tinerefei el îi poartă 
Nevinováfia'n frunte 
Si întreaga ei virtute. 


lar de porți inelu'n cinste, 
Nenorocul n'o să poală 
Amar a te lovi vreodată. 


Inel de noroc, fácut din aur, 
Iubitei de-l vei fi dat, 
In veci de dânsa fi-vei neuitat. 


Poart'acest inel cu grije 
Si-apoi pofi fin bună pace 
Fericirea el [i-o face. 


Astăzi este ţară bogată acolo unde odată se găsea 
coliba păstorului. Vita de vie dă roade din belşug, ca 
şi piersicii, smochinii si merii împurpuraţi. In luna 
Februarie înfloresc mandarinii si viorelele pe lângă 
ziduri, iar în Decembrie trandafirii. 

Aceasta este grădina Tirolului. 

Traducere din limba germană de Roza Grama 
—— — DOC DR سب سم مو‎ 


Proverbe populare 


Iarba în curte, sărăcie în casă. 
* 


* * 
In casa altuia nu pofi sedea cum ifi place. 
ې‎ * 
Umblă pe drum cu alaiu, şi în casă mare mălai. 
* 
ې‎ "x 


Vai de casa cu mulţi stăpâni. 
—— — ocko 


PAG. 6. 


DIMINEAT.A COPIILOR 


CEI TREI FRA AȚI NOROCOSI . 


n biet om nevoias, simțind că-i sună ceasul 
morţii, chemă lângă dânsul pe cei trei fii ai 
săi şi le dete: unui un cocos, celui de al do- 
ilea o-secerá, iar celui mai mic o pisică. „E 

tot ce vă pot da, le zise el, însă lucrurile a- 
cestea, bine întrebuințate, vá pot fi de mare folos. 
Găsiţi o ţară unde ele nu sunt cunoscute şi să ştiţi 
că veţi da de noroc“. 

După moartea bătrânului, cel mai mare din 
baeti luă cocoşul şi porni la drum. Peste tot unde 
trecea, cocoşul era cunoscut. La orașe sau la ţară, 
toată lumea avea cocoşi, aşa că nimeni nu-l băga în 
seamă si nu-i dedea cine stie ce preţ pe dânsul. 

După mult umblet, sosi, în sfârşit, într'o insulă, 
ai cărei locuitori nu văzuseră încă vreun cocog. Si 


cum n'aveau nici ceasornice, nu ştiau nici odată ce 
oră este. 


Fireşte, ştiau când e dimineaţa şi când e seara, dar 
cei cari nu dormeau noaptea, nu ştiau nici odată cât 
mai este până la ziuă . 

„Priviţi ie zise băiatul, ce pasăre minunată am a- 
dus cu mine. Pe cap are o coroană de rubinuri, la 
picioare poartă pinteni, ca un adevărat cavaler. In 
timpul nopţii cântă de trei ori la aceleaşi ore, cea din 
urmă oră când răsare soarele. Când cântă la amiazi, 
e semn că se schimbă vremea“. 

Cuvintele acestea plăcură foarte mult. oamenilor 
din insulă. La noapte nu se culcară, ci stătură să 
asculte cum cocoşul a cântat la orele două, la orele 
patru şi la orele şase de dimineaţă. Intrebară apoi 
pe băiat cât le cere să li-l vândă. 

„Un măgar încărcat cu aur“, le răspunse el. Oa- 
menii îi dederă bucuros cât ceruse. 

Când ceilalţi doi fraţi, rămaşi acasă, văzură că 
fratele lor mai mare se întoarce asa de bogat, fură 


După Fraţii Grimm. 


cuprinşi de multă mirare. Ba chiar al doilea frate isi 
luă secera, şi porni şi el în căutarea norocului. 

Insă, pe ori unde trecea, ţăranii aveau seceri tot 
aşa de bune ca ale lui. In sfârşit, norocul îl duse în- 
tr'o insulă, unde pănă atunci nu se ştia ce e secera. 
In insula aceea, când se cocea grâul, oamenii trăgeau 
într'însul cu tunurile, dar din pricina aceasta se fă- 
ceau mari stricăciuni şi o groază de cheltueli. Unele 
ghiulele treceau deasupra tarinelor, altele loveau spi- 
cele, în loc să nimerească paiele, făcând să. se piardă 
mult grâu. In afară de aceasta, tunurile făceau un 
sgomot de speriat. A 

Băiatul însă le zise: „Lăsaţi-mă pe mine să secer 
altfel grâul“. Si când se porni să taie cu secera li- 
nistit şi în bună rânduială ,oamenii din -insulă rá- 
maseră cu gura căscată. „Cât ceri pe secerá ?“ îl în- 
trebară ei. 

„Un cal încărcat cu aur", le răspunse el. 

Ii deteră numai decât, iar băiatul se întoarse acasă 
chiar mai bogat decât fratele său mai mare. 

La rândul său, porni şi al treilea frate, vrând să-şi 


- găsească şi el norocul cu pisica. Dar pisici erau peste 


tot. Erau în număr aşa de mare, că mulţi pisoi erau 
înecaţi la naştere. 

In sfârşit, norocul său cel bun îl duse şi pe dân- 
sul într'o insulă, unde nu se cunoşteau pisicile. In 
schimb, erau soareci aşa de mulţi, că se plimbau si 
jucau prin odăi şi pe mese chiar în faţa oamenilor. 
Erau chiar aşa de indrázne(i, că şi lumea cealaltă si 
însuşi împăratul insulei nu mai ştiau cum să se pă- 
zească şi să scape de dânşii. 

Băiatul se duse drept la palatul împărătesc şi-i 
dete pisicei drumul. In mai puţin de o zi nu mai ră- 
mase la palat un singur şoarece în viaţă. 

Văzând aceasta, locuitorii insulei se rugară de îm- 
părat să-i dea băiatului cât o cere şi să-i cumpere 
minunata pisică. Băiatul ceru doi cai încărcaţi cu 
aur, împăratul îi dete pe loc şi aşa şi fratele mai mic 
se întoarse acasă mai bogat decât fraţii săi. 


In româneşte de Marcu lonescu 


او کي ٢ ٢‏ وچ 


— Dacá-mi urmezi sfaturile, poţi să mai trăieşti 
douăzeci de ani. | 
— Si dacá nu le urmez? 
— Eşti mort in 8 zile. 
— Bine. Am să má mai gândesc două săptămâni. 
*3** 


Bebe s'a lovit de o mobilă, de altfel fără să-şi facă 
rău. 


„Şi n'ai plâns? îl întreabă mama sa‘ 
— Nu, mamă, nu era nimeni“. 


# 


DIMINEAȚA COPIILOR999999999999999999999999€699999990909999999999€  pAG. 1. 


DOMNUL COTROBÁICI 


Gicu are cinci ani. E un băiat drăguţ iar ochisorii 
lui verzi sclipesc de neastâmpăr. Dar Gicu are două 
defecte : primul, că spune minciuni ; al doilea, rás- 
coleşte şi cotrobăeşte prin toate saltarele, însuşin- 
du-si ceia ce-i place. De aci şi numele de „domnul 
Cotrobăici”. 


De geaba îi spune mămica : „Nu e frumos ce faci! 
Când iei fără voe, înseamnă că furi“. 

Gicu plânge, promite că nu mai face, dar când 
are ocazie, uită. 

Intr'o zi, Gicu cotrobăeşte intr'un saltar si ia două 
penite. Luat de zor de unde le are, spune cá i le-a 
dat Mihai, frăţiorul mai mare. 

Zadarnic încearcă Mihai să s» desvinováfeascá ; 
Gicu susţine că el i le-a dat. Mihai cere să fie jude- 
cali de mámica. Vinovatul e adus cam cu zorul şi 
de mai multe ori încearcă s'o şteargă. 

„De unde ai luat penitele ? îl întrebă mámica se- 
ver. 

— Nu le-am luat eu, Mihai mi le-a dat, susţine el. 

— Cel care mărturiseşte că le-a luat, capătă cinci 
lei pentru puşculiţă”. 

Gicu stă pe gânduri, neştiind ce hotărire să ia; 
dar la un semn al mamei, Mihai spune: 

Iartá-má, mámico, eu le-am luat. 

— Te iert si imi pare bine că ţi-ai recunoscut gre- 
sala!" ea ii pune banii in palmá. 

Gicu face ochii mari, mari... şi izbucneste în plâns. 

„Nu-l erede, mámico ; e un mincinos. Nu le-a luat 


el ; eu le-am luat din saltarul matale”. Si el întinde 
mâna să primească răsplata. 

„Adu-ţi pusculifa, Mihai!” spune mama. 

Gicu tot nu pricepe: numai când vede banii dis- 
părând unul după altul în pusculita lui Mihai, în- 
cepe să plângă amar. 

„Ai spus că mi-i dai: de ce m'ai minţit ? 

ー Multumeste-te cá nu (i-am dat câteva várgele, 
pe care le meriţi” şi mama se scoală supărată, lá- 
sându-l pe Gică să plângă pocăit. 

Şi de data asta şi-a cerut ertare făgăduind că nu 
va mai face, dar nu ştie cât se va ţine de cuvânt. 

Eufrosina Semenescu 


ーーーー به‎ 
COPACUL FERMECAT 


eparte de aici, aproape de margineile lumii, 
era odată o grădină frumoasă care înflorea 
veşnic. 
Era înconjurată de crini ce răspândeau 
miresme îmbătătoare... Pe lângă crini erau 
fragi roşii, veşnic înrouraţi, peste cari îşi lăsau po- 
doaba florilor crengile grádinei fermecate. 

Pomii aveau trunchiurile de aur pe cari erau scrise 
fel de fel de învățături folositoare intro limbă ne- 
cunoscută. 

Câţi nu doreau să intre în grădina minunată! So- 
siau până aproape de crini, dar mireasma crinilor î 
adormea, îi ametea si se'ntorceau pe alte drumuri cu 
sufletele pline de imaginea grădinii. 

Se povesteşte că odată, câţiva copilaşi, s'au ră- 
tăcit şi au ajuns în faţa grădinii de aur. 

Copilaşii, pe cari îi păzeau îngerii Domnului, au 
putut să intre în grădină. 

In mijlocul grădinii se afla regele pomilor, care 
visa de ani de zile sub copacul fermecat. 

Regele era bătrân... Avea barba albă ca florile 
ce se scuturau pe alei, iar vestmântul sáu era 1 
din iarba de mătase înrourată. 

Purta sandale de argint. 

Mijlocu-i era încins cu un brâu alb de crini. 

Bătrânul surâdea întotdeauna si sub vraja sură- 
Sului său blând, grădina înflorea. 

Deasupra sa copacul fermecat, îşi legăna ramu- 
rile cari cântau atâta de frumos... 

Ramurile aduceau laude bunului Dumnezeu care în 
marea-i înţelepciune a făcut pământul, isvoarele, soa- 
rele şi tot ce ne încântă auzul şi ochii. 

Copiii, ou flori de zăpejoară în mâini, alergau după 
fluturi, 

Bătrânul zări copiii. 

El surâse si copilaşii se prefácurá în crini albi 
ca zăpada. | 

Crinii vorbeau aducând laude lui Dumnezeu iar 
grădina cânta, in timp ce pe deasupra florilor un 
cor de ingeri înfiora văzduhul. Const. Goran 


saga 


Ks DAN” 


“PAG. 8. 


eeee DIMINEATA COPIILOR 


CAND A FOST SI HAPLEA BOLNAV 


are grije si supárare pe biata coana Frosa: 

Haplea, iubitul si scumpul ei Haplea, cá- 

IWON, zuse bolnav. După ce dispăruse vreo trei 

a zile şi trei nopţi, fără să i se poată da de 

urmă, se întorsese acasă şi căzuse la pat. 

Căzuse la pat, închisese ochii şi dormise buştean o zi 

şi o noapte, sforăind de răsuna întreaga comună Hă- 
plesti. 


E adevărat, că după ce se trezise din somnul aces- 
la, Haplea, simțind că-l arde în stomac, a băut o do- 
niţă plină de apă şi după aceea a vrut să se scoale. 

: Dar Frosa de colo: „Nu, Hapleo, nu te misca, stai 
in pat, fiindcă esti bonav!" 

— „Dacă îţi place tie să fiu bolnav, iatá cá si eu 
am să fac la fel, răspunse Haplea întorcându-se pe 
partea cealaltă şi începu să-i tragă un nou pui de 
somn cu alte rânduri de sforáeli. 

Coana Frosa, însă, nu-şi găsea astâmpăr. „Vai de 
mine şi de mine, se văeta ea, ce nenorocire pe capul 
nostru !" 

Eşi în grabă de-acasă şi se duse să cheme pe Tă- 
nase şi pe Prostilă, ca să-l vadă si ei pe Haplea si 
să-şi dea părerea asupra boalei lui. 


Iatá-i acum pe cáte-si trei — adică Frosa, Tănase 
şi Prostilă — în consult medical. 

Tănase se uilă la Haplea şi vede că la faţă era a- 
prins şi roşu ca racul fiert. 

„Să stili că are pojar, zise el, 1-0 fi luat dela Hă- 
plina sau dela vr'un alt copil din comună“. 

Intre acestea, Haplea tuşi odată în somn. 


„Am ghicit ce este ! strigă Prostilă, duc&ndu-si de- ` 


getul aratator la tâmpla dreaptă. Haplea are . tuse 
măgărească şi pe semne că a luat-o dela Urechilă. 
Să-i fierbeti ovăz şi să-i daţi să-l mănânce“. 

Dar visând cine ştie ce, Haplea făcu în somn o 
strâmbătură, de se speriară cei de faţă. 

„E deochiat, l-a deochiat vreun duşman sau vre-o 
duşmancă!“ zise coana Frosa, frángándu-si mâinile 
de durere. 

Cum vedeţi, fiecare avea o părere deosebită despre 
boala lui Haplea, căci una e pojarul, alta e tusea mă- 
gărească şi cu totul altceva este deochiatul. Ce era de 
făcut ? 


Coana Frosa nu stătu mult pe gânduri, ci zise: 
„Merg la târgul Blegestii-de-Sus şi aduc de acolo pe 
vestitul doctor Cimitirescu. Numai el poate să-i gă- 
sească boala lui Haplea şi să-l facă bine". 

Inhămă, aşa dar, pe Urechilă la căruţă, luă cu dân- 
sa, şi pe Hăplişor, fiindcă îi era cam frică să meargă 
singură pe drumuri, şi o porni în goana lui Urechilă 
drept la Blegestii-de-sus. Se întoarse după vreo două 
ore, aducând pe vestitul doctor Cimitirescu. 


Haplea dormea încă. Il chemară, îl traseră de 
mâini, de picioare, de nas, dar de unde: Haplea cre- 
dea că-l pişcă ceva purici. De aceea, se cam ferea cu 
mâna, însă îi dădea înainte cu somnu. 

„Stai că ştiu eu cum să-l trezesc!“ zise la urmă 
coana Frosa. 'Umplu dela fântână o donit& cu apă şi 
o turnă toată peste Haplea. Numai aşa putu să fie 
trezit bolnavul nostru. | 

„Ce simţi ?" îl întrebă doctorul Cimitirescu, după 
ce Haplea îşi mai veni în fire. 

„Simt că mor de foame şi de sete, răspunse Haplea 
sărind din pat. As mânca un vițel si as bea o vadră 
de vin“. 

— „Văd eă suferi de o boală grea“, îi zise doctorul 
râzând. 

Insă, ca să nu se spue cá nu l-a căutat si cá nu i-a 
făcut nimic, s'a pus să-l ciocănească, să asculte cu u- 
rechia cum respiră, său pipăe pulsul, i-a mai zis să 
scoată limba, pecare Haplea a întins-o de trei palme, 


DIMINEAȚA COPIILOR 


într'un cuvânt a făcut aşa cum fac doctorii cu bol 
navii. 

După ce l'a sucit şi l-a învârtit şi l-a examinat bin 
de tot, doctorul Cimitirescu și-a zis în gând: „Ce n'a 
da, ca să am eu măcar pe jumătate din sănătatea lu 
Haplea!“ 

Dar nu-i dădea mâna să spue tot aşa lui Haplea şi 
Frosei, căci aceştia i-ar fi zis: „Doctorii n'au ce căuta 
la oamenii sănătoşi. Aşa dar, du-te cu Dumnezeu!” şi 
nu i-ar fi plătit nimic. 


De aceea, doctorul Cimitirescu, care era şi un mare 
smecher, incrunt& sprâncenile, se prefácu că-i tare 
ingrijal şi grăi în felul următor : ,,Hm!hm! nu prea 
imi place boala aceasta! Bine cá mati chemat la 
timp! Acum să vie băiatul cu mine..., cum îl chiamă? 

ー Hăplişor, îi răspunse Frosa. 

ー- Hăplişor, frumos nume! făcu doctorul. Să vie, 
aşa dar, Hăplişor cu mine la Blegeştii-de-sus, ca să-i 
dau într'un borcan douăzeci de lipitori. Trebue ca 
domnul Haplea să le pue toate în seara aceasta. Peste 
două zile am să viu din nou, ca să văd cum îi mai 
merge". 

Pe inserate, Háplisor se întoarse dela Blegesti, ți- 
nánd in mână cu grije si ca un lucru de cel mai 
mare preţ, un borcan plin cu apă, in care se zbáteau 
şi inotau de sus în jos şi de jos în sus douăzeci de li- 
pitori — fireşte, toate vii si toate destul de mari. 

„Ce-a spus doctorul să fac cu dihăniile acestea ?“ 
întrebă Haplea, care până atunci nici nu văzuse, nici 
n'auzise că se pun lipitori pe corp, ca să-ţi ia sânge. 

„A spus să le pui, să le pui in tine, adică să le ma- 
nânci”, îl lămuri Frosa, care se pricepea şi mai puţin 
decât Haplea. 

„Să le mănânc aşa de vii ?" întrebă din nou Ha- 
plea, făcând un gest de scârbă. 

„Nu, dragă, stai ca ti-le gătesc eu prăjite, ca să-ţi 
lingi degetele“, îl linişti desteapta de coana Frosa. 

Coana Frosa luă, aşa dar, boreanul cu lipitori şi se 
duse la bucătărie. Acolo puse tigaia pe foc, o umplu 
cu slănină şi după ce slănina se topi şi se încălzi bine, 
aruncă înlăuntru cele douăzeci de lipitori şi începu 
să le prăjească, sucindu-le şi învârtindu-le în toate 
felurile. 


wan 


UNIVERSITA 
رشا‎ ٢ ٢ 


De cánd e lumea si pámántul nu se vázuse páná 
tunci lipitori gătite si prăjite, dar dacă aşa a spus 
loctorul şi mai cu seamă un doctor ca doctorul Ci- 

itirescu ? 

Și coana Frosa era încântată de treaba ce făcea. 
„Eu una, îşi vorbea ea singură, nu mă ating de loc 
de ele, cu toate cá am mare poftă să văd ce gust au 
la mâncare. Să le mănânce pe toate scumpul meu 
811781٥1, ca să se facă din nou bine şi sănătos“. 

In sfârşit, când a crezut că sunt îndeajuns de pră- 
jite, nu le scoase în farfurie, ci le duse în tigae, pen- 
tru ca „bolnavul“ să le mănânce aşa calde cum erau. 

Haplea se uită la ele cam strâmb, luă una în mână 
Si văzu că e alunecoasă şi că nu se rupe. Strâmbă din 
nas şi o puse iar la loc, nehotărându-se să mănânce. 

Dar Frosa nu-l slăbea, ci-l îmbia zicându-i: „Mă- 
nâncă, dragă, până nu se răcesc! Jur pe viaţa ta că 
doctorie mai bună şi mâncare mai gustoasă decât a- 
ceasta nici nu sa pomenit“. 

Ce să facă şi Haplea ? Isi luă inima'n dinţi si dete 
pe gât o lipitoare prăjită. Avu însă grija ca să înghi- 
lá îndată şi două pahare de vin, căci altfel nu mer- 
gea. 

Aşa făcu, până ce le dete gata pe toate. Mâncă, adi- 
că, douăzeci de lipitori prăjite, dar în acelaş timp în- 
ghiti şi patruzeci de pahare cu vin. 

La sfârşit, era sătul, dar era mai cu seamă aşa de 
vesel şi cu chef, că se porni să cânle, să joace şi să 
sară prin casă. 


Biblioteca Univers! 


„Minune ! Mare minune ! strigă coana Frosa plină 
de bucurie. Doctorul Cimitirescu e un sfânt, e un fü- 
cător de minuni!“ 

Si se duse de se închină la icoană şi făcu o rugă- 
ciune pentru sănătatea si fericirea vestilului doctor. 

Două zile mai târziu, o trăsură se opri în faţa ca- 
sei lui Haplea şi din trăsură se dete jos doctorul Ci- 


M BIBLIOTECA | 


PAG. 10. 


mitirescu. Venea să-şi vadă bolnavul, pe care îl găsi 
sănătos. 

»Ti-au prins bine lipitorile ?“ întrebă el. 

— N'au fost tocmai rele, îi răspunse Haplea, nu- 
mai că nu se rupeau în gură și erau prea grase, fi- 
indcă Frosa — să-mi trăiască — le prăjise într'o ti- 
gae plină de untură. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


— Cum?! întrebă doctorul nedumerit. Le-ati prăjit 
şi le-ai mâncat ? 

— Doar nu era să le mănânc de vii", îi întoarse 
vorba desteptul nostru Haplea. 

Doctorul nu mai zise nimic. Luă banii pentru două 
vizite şi douăzeci de lipitori şi se duse mai departe 
în căutarea de alţi „bolnavi“ de felul lui Haplea. 

MOŞ NAE 


DIN ISPRÁVILE MAIMUTII FIPS 


Desene şi text de W. BUSCH 


Prelucrare de MOŞ NAE 


VI. Fips, fecior de casă 


E o vorbă ínfeleaptá ; 

Firea rea cu greu se'ndreaptă, 
Căci năravul din născare 
Stiti că lecuire n'are 

Pentru oamenii cei răi 

Nici pedepse, nici bătăi 

Mai nimic nu folosesc, 

Căci ei nu se cuminfesc. 
Uite-asa chiar s'antámplat 

Si cu Fips cel blestemat. 
Când stăpânul din grădină, 
Vede ziua şi lumină, 

„Să mă scol, îşi zice el, 

Să văd vulpea putintel*. 
Fiindcă crede şi-i convins 
Că-i o vulpe ce s'a prins. 
Aprinsându-şi o țigară, 
Domnu Grasu merge-afa d, — 


と‏ ارا 
Vtt 2... 99‏ 


Domnu Grasu e chemat 

Si e putred de bogat — 

Dar la grajd când a intrat, 
Ca năuc pe loc a stat. 

Nu e vulpe, ci maimuţă, 

Ba-i simpatică, drăguță, 

Cc frumos sincet păşeşte, 
Blând şi galeg cum priveşte ! 
Vine-ucuma şi sotia, 

Vine doica Eulalia, 


Poartăn braţe pe Lizica 
Şi cum râde mititica! 


Ian priviţi cum d-na Grasu, 
Din dorința lui bărbat-su, 
Ia un măr, lui Fips îl dă, 
Iute Tips îl şi mâncă. 
Toţi sunt veseli, încântați, 
Numai doi stau ca plouafi, 
Unu-i câinele Fidel, 

Văr primar ce-i cu Dorel 
Iar al doilea e Miţoi, 

Ce-i din neamul lui Sosoi. 
Pentru ei nu-i chilipir 
Nepoftitul musafir. 

Insă Fips se tot sileşte 

Să se poarte prieteneşte. 
Fips acum e răsfăţat, 

Dar şi multe a'nvăţat, 


Ştie bine să servească, 
Si pe toţi să-i mulțumească, 


سه 


DIMINEAȚA COPIILOR 


El râşneşte chiar cafeaua, 
Duce „domnului“ luleaua, 
Cară lemne, apă cară, 

Si prin casă si pe-afará 
Fips aleargă, roboteste, 
Pündn seară tot munceşte. 
Insă cea mai bună-amică 

E drăguţa de Lizică. 

El o leagănă, — "i glumeste, 
Dacă plánge,-o'nveseleste 
Si se simte fericit, 

Când de ea-i nedespărțit. 
Iar stăpânii-l răsplătesc 

Si frumos îl dichisesc, 

I-au făcut pantalonasi, 
Cum se fac la băeţaşi, 

Ba ş'o haină, o jachetá, 

Si maimuța cea cochetă, 
Sti^n oglindă, se priveşte, 
Mulțumită, îşi zâmbeşte, 


Catelusul lui Nicuşor 


murgea... Se sfürgise o zi de primăvară fer- 

mecătoare... In curtea unei gospodării bă- 
trâneşti, de oraş, frumos reînoită, se juca 
un c&telus cu părul cret si alb, cu pete ne- 
gre... Cu cât întuneca, cu atât catelusul se 
apropia de portiţa, ce ducea la o curte vecină. Deo- 
dată, se scutură victorios şi trecu portifa, fără frică 
de bătaia, ce o primea regulat, dela vecini, la lumina 
zilei. 


Acolo găsi o păpuşică mică şi frumoasă de mar- 
moră. Fetiţa, ce se jucase înainte, o uită pe jos. Că- 
telusul o prinse cu botişorul lui roz si alergă, ca o 
săgeată înapoi, foarte vesel. Nicuşor abia îl aștepta. 

Deşi nu are încă trei ani, el nu se teme nici de în- 
tuneric, nici de cáfelus, chiar când îi arată dinți- 
şorii lui albi !... AS 

Cüfelugul se apropie de el si îi întinse prieteneste 


T'otul este minunat, 
Dar lui Fips aşa i-e dat, 
Bine'n rău să răsplătească, 
Prost la urmă să sfârșească. 
(Va urma) 


„păpuşica” pe care Nicuşor o prinse bucuros cu de- 
getelele lui cele cu gropite. Ochişorii lui cei căprui 
şi vioi alergau dela părul negru al păpuşicăi la o- 
chişorii ei albaştri, apoi la gurita roşie, la mânele si 
piciorusele ei lipite de trupşorul alb. El nu mai 
văzuse aşa jucărie ! Ce bun e catelusul lui! Dar nu 
mai avu vreme să se uite la el, care se depărta 
sprinten si juca din coadă. Tare vesel şi râzând, Ni- 
cuşor aduse păpuşa în casă. Cu vocea mlădioasă, ca 
un cântec dulce, zicea: „Coca, Coca, Cocal...“ I se 
părea mai frumoasă decât Coca din oglinda dela du- 
lapul de haine, care e propriul lui chip frumos, dar 
pe câre nu-l poate prinde... 

Apropiindu-se de pătişorul lui, făcut pentru cul- 
care, legána păpuşica si cânta încet: „Nani, puiul 
mamei“, cântec cu care el adormea totdeauna. 

Dar fericirea (inu o clipă, când adormise pápusi- 
ca, se auzi un plâns din ograda vecină |... Fetiţa re- 
clama pápusica să o culce ea ca totdeauna... 

Nicuşor o dădu... Nu era însă, asa necăjit, cá rá- 
mánea cu catelusul lui iubit, care ca bun prieten îl 
va mai înveseli şi altă dată. 

Adormi liniştit cu refrenul „Nani puiul mamei” 
şi catelusul de asemeni se culcă bucuros la geamul 
lui Nicușor, fără să priceapă că păpuşica, adusă de 
el, se întoarse acasă la ea şi pe care o uitase şi Ni- 
cuşor, dacă ni'o visa, în somnul cu zâmbete ! 

Există o înţelegere între oameni şi animale, care 
e mai pronunţată la copii. Aceasta este un dar al 
naturei pentru iubirea părţilor ei. 

E Mia Dan 


Cu totii citim . .. E frumoasă, minunată, 
ŞI ne'nvesellm. Este splendid colorată, 
„(Comoara cu povești“, Optzeci de lel am dat, 
Cum alta nu găseşti, Dar sunt încântat, 


PAG. 12. 


n anul 457, pe timpul când Grecii erau despăr- 

lili de războaele dintre Spartani si Atenieni, 

trăia in Tanagra 一 - Beoţia — un sculptor cu 

numele de Hermogene, care isi câştiga hrana 

pe fiecare zi, făcând din argilă, figurine de mă- 

rimea unei palme. dar aşa de frumoase şi de gin- 
gaşe, încât se vindeau ca pâinea caldă. 

De multe ori lucra în faţa portei sale de unde nu 
lipseau spectatorii, copii care se strângeau în grupuri 
mari împrejurul său. Cu ce ochi priveau fetiţele 
toate mişcările lucrátorului, fie cá le retusa cu 
dalta, fie cá le orânduia una cête una pe masă. Si ce 
emoție pe micile tanagreene, când — aşezat in faţa 
culorilor — picta păpuşile cu roşu, cu albastru şi le 
dădea în câteva mişcări de pensulă, o gură tranda- 
firie, ochi negri, păr blond. 

Hermogene vedea bine privirile rugătoare ale co- 
piilor, dar n'avea milă. „Cereţi mamelor voastre 
bani. O pápuse nu costă scump ;zece oboli". 

Nu era rău, nici sgárcit, dar n'avusese niciodată 
copii. 

Chiar în faţa casei lui trăia o văduvă aşa de să- 
racă, încât de multe ori îi lipsea si pâinea, dar totus 
nar fi cârtit dacă ar fi fost singură. Căci biata, avea 
o fetiţă şi i se rupea inima, când se gândea — şi 
se gândea tot timpul — la lipsurile pe cari le îndura 
micuța ei. Copila nu se plângea. Cuminte, rábdá- 
toare, îşi iubea mama si nu se depărta de ea, intoc- 
mai ca o plantă tânără de aracul care o susţine, din 
care cauză fusese numită Ampelisca ; ceeace în gre- 
ceşte înseamnă „viaţa tânără”. 

Ampelisca n'avea păpuşi, nici nu se gândea să 
aibă. Ar fi fost un vis, un vis ambițios, cu neputinţă 
de înfăptuit. Gândiţi-vă doar, zece oboli! Cu banii 
aceştia trăiau cinci zile. 

Intr'o dimineaţă de primăvară, oraşul — aşa de 
liniştit de ohiceiu — se sculă în sgomotul trompete- 
lor. Armata ateniană se răspândise peste tot locul. 
Soldaţii strigau însă: „Nu vă speriaţi, nu vă facem 
nici un rău, am venit să aşteptăm doar pe duşmanii 
noştri“. 


ANAGR 


ーー - 


Singuri, Ampelisca si Hermogene nu se interesau 
catusi de putin de tot sgomotul acesta. Fetita privea 
linistitá cum sculptorul picta o pápuse, dar una asa 
de frumoasá cum nu mai vázuse niciodatá. De buná 
seamă era cea mai desăvârşită din toate pe cari le 
fácuse. 

— „Oh! dacă as avea-o as purta-o toată ziua in 
brațele mele, as mángáia-o si aş îngriji-o aşa fel c'ar 
trăi mai mult decât mine!” murmurá fetiţa. 

ー „Lasă mico, nu regreta de geaba. Te-asigur că 
dacă ai avea-o, ai sparge-o tot atât de repede ca ce! 
lalţi copii”. 

ー 50, nu... nul... 

— „Ar fi lesne, pentru că pământul e fraged si 
pentrucă nici n'o să ai vreodată statueta asta. Nu 
costă scump. N'ai decât să ceri mamei tale zece oboli. 
Si acum, 088 10, ajunge! Intrăm în casă eu şi 


` păpuşa mea". 


Si Hermogene intrá. 

Nu fácuse Ampelisca nici doi pasi, cánd intreg ora 
sul fu ridicat de strigăte înspăimântătoare: „Fuga! 
Spartanii! Spartanii !“ 

Atacul fusese aşa de repede din partea acestora, 
că Ampelisca zăpăcită, se îndreptă în fugă spre casă, 
apărându-se, cât putea mai bine de pietrele care că- 
deau din belşug. 

Era gata să ajungă în braţele mamei sale care-i 
eşise înainte, când o piatră o lovi așa de tare în piept, 
încât fetiţa căzu. 

După amiază, Hermogene lucra in curte, când 
văzu venind pe mama fetii cu care vorbise de dimi 
neaţă si care nu era decât Ampelisca. 

— „Vecine, zise femeea cu o voce aşa de înceată, 
de par'că i-ar fi fost frică să nu se audă pe ea însuşi. 
Vecine, fetiţa mea moare şi nu doreşte nimi€ alt de- 
cât o păpuşe pe care ai făcut-o de dimineaţă sub 
ochii ei, o pápuse cu rochie albastră si pantofiori 
galbeni. 

— „Știu, ştiu! 

Hermogene cu ochii în lacrămi, luă păpuşa dorită 
şi plecară împreună spre casă. 


——————————— 


DIMINEAŢA COPIILOR«ee9€909999999099909909099090090900909009009090990090009009 PAG. 13. 


- „Multumesc, mulţumesc, murmurá Ampelisca 
la vederea statuetei, acum sunt fericitá! Am păpuşa 
mea, numai a mea !“ 

Văduva, mulţumită isi imbrátisá copila ale cărei 
mâini se răciră ţinând strâns păpuşa. 

Ampelisca murise. 

Fu îngropată împreună cu statueta sub o salcie ple- 
loasá ale cărei frunze murmurau necontenit durerea 
şi dorul mamei rămase singure. 

وډوووو و و و و وای ٨‏ وو هر واو و سور عم ها 


oi porumbei şi-au făcut odată cuibul in vâr- 
ful unui copac înalt. Lucrul acesta l-a ob- 
| poser vulpea. Indata sa gândit in sine: 

ーー — Vai, dar bună ar mai fi friptura de 
„porumbel! S'a gândit un timp. Isi trudea mintea 
cum sá facá sá ajungá la puişorii de porumbel. 

— li voi speria. Acesta este lucrul cel mai bun. 
Asa a si jacut. Apoi a strigat furioasá in sus po- 
rumbeilor; 

— „Numai decât să-mi aruncaţi un pui jos, alt- 
cum mă urc sus pe copac şi-i voi mânca pe toţi.” 

Sărmanii porumbei s'au speriat foarte mult. Nu 
ştiau ce să facă. 

— „Vai de noi, dacă se urcă vulpea sus la cuib! 


De atunci s'au scurs douăzeci şi două de secole, iar 
fala pământului s'a schimbat mult. Printre ruir le 
din Tanagra, păpuşa făcută de Hermogene a fost gă- 
sită aproape tot aşa de frumoasă ca şi atunci. 

De nu mă credeţi, duceti-vá la museul Luvru din 
Paris, aveţi s'o vedeţi pe al treilea raft dintr'o vitrină, 
o sală mare. pe stânga, cum intri. 

Traducere de C.G.R. 


— „Mai bine să-i aruncám un puigor", — îşi 
ziseră unul altuia. Cum mai plângea biata porum- 
biță! m sfârșit, i-au aruncat un puişor. Vulpea l-a 
inhatat pe dată şi l-a mâncat, apoi sa dus să-şi 
vază de treburi. Vrabia a văzut acest lucru. l-a 
fost milă de bieţii porumbei. A sburat apoi la dânşii 
şi le-a zis: 1 

— „Dacă vulpea vine din nou să vă ceară un 
puiu, să nu-i dați. La strigătul ei să-i răspundeţi: 

— „Pulşorii sunt aici la cuib, dacă îndrăsneşti, 
vino şi ia-il" 

Vulpea a venit, intr'adevár, insă porumbeii n'au 
voit să ştie nimica de amenințările ei. 

— „Ce poate fi pricina?” — se gândi în sine vul- 


pea. 

Se uită apoi imprejurul copacului şi observă pe 
vrabie. Indată a înţeles, că vrabia i-a învățat pe 
porumbei să nu-i mai arunce pui din cuib, fiindcă 
ca nu se poate urca la dânşii. 

— „Stai tu, vrabie, că n'o să-ţi pară bine de 
ceeace ai făcut”, — isi zise in sine vulpea. 

— „Cum aş putea s'o păcălesc pe vrabie?” Se 
gândeşte vulpea şi se răsgândeşte. Apoi îi zise: 

— „Totuşi bun lucru aveţi voi, păsările, sburali 
unde voiţi. Răul e numai că iarna nu vă puteţi a- 
păra impotriva vântului şi a frigului”. 

— „Cum mu ne putem apăra? îi întoarse vra- 
pia vorba. Dacă vântul bate din dreapta, ne as- 
cundem capul sub aripa stângă; dacă însă bate din 
stânga, ni-l ascundem sub aripa dreaptă. Vezi, aşa ne 
apărăm de vânt şi de frig.” 

Vrabia avea chef de vorbă. Vulpea nu mai zise 
nimica. O lăsă să se laude cât vrea. 

Deodată apoi îi grăi: 

„Scumpa mea prietenă! Vorbeşti întradevăr foarte” 
frumos. Imi pare numai rău, că nu te prea pot in- 
telege. Eşti departe de mine, foarte departe. Vino 
mai aproape!” í 

La aceste vorbe dulci, vrabia sbură pe pământ 
lângă vulpe. 

„Dragă prietená, cum spuneai tu cá faci dacă bate ・ 
vântul din stânga?” — o intrebá vulpea. 

— „Cum? apoi aga!" — ii zise vrabia ascunzán- 
du-si capul sub aripa dreaptă. 

La aceste vorbe vulpea a Si pus gura pe vrabie 


şi-a mâncat-o. 
Din ungureşte de Petrinca Petre 


PAG. 14. 


PÁCALÁ SI PROSTILÁ 


Pácalá se instalase de cátva timp cu familia la Bu- 
curesti. 

Mai deunázi, intro dupá.amiazá de vará, Pácalá 
se plimba agale pe o alee din Cismigiu, cu gándurile 
duse departe. Mergánd asa, nu stiu prin ce impre- 


jurare, se imprieteni cu Prostilă, un fel de terchea- - 


berchea, adică un om fără căpătâi. 

Din vorbă în vorbă, începură să-şi. AN T eremum 
unul altuia dorintele. 

Prostilá indruga verzi şi uscate, când Păcală ii tăie 


vorba ! 


—Eu dragul meu, sunt fericit. ee me sip: 


lămâna din greu, ca să-mi intretin familia: Dar. -am o 
singură dorinţă. Imi place mult ca in fiecare, Dumi- 
necă să mă recreez, plimbându-mă: ore; întregi aci 
în Cişmigiu, singur, cu gândurile limpezite, ;printre 
aleele cu arbori, dar absolut singur.. : 

Prostilá se repezi : 

— 0, dragul meu! Cát de bine, te! Bde. Si eu 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Prin urmare Dumineca viitoare 


sunt la fel ca tine... 
ne întâlnim cu siguranţă aci, să ne plimbăm împre- 
ună |... 

; Păcală a rămas tablou. 


George 'Theo 


UESSSSSEUSESHERSUDSEHEUNESESSSNENÉENEENSE 2:2 لا ت( 1( 11 تا لت! ا! تا 1ا لا کا 11 01 1 #1 للا تا ت1 1 اا‎ LIT 8 ها ها ٥ا کا طھ 82:2 اه کا ت0 کا تا کا 08 ن2 #8 #ا‎ : TL 


SFECLA 


Dupá Schmid 


Un ţăran sărac scoase din grădina sa o sfeclă 
de o mărime neobişnuită şi de care se mirau toţi 
câţi o vedeau. 

„Mă duc, îşi zise el, să i-o dau boerului în 
dar, căci îi face plăcere când vede că îngrijim 
bine tarinile şi grădinile.” 

O duse, aşa dar, la curtea boereasca, iar boerul 
îl lăudă mult şi-l răsplăti cu trei galbeni de aur. 

In acelaş sat locuia şi un arendaş, care era foarte 
bogat, dar ne mai pomenit de sgârcit. Auzind de 
cele întâmplate, isi zise în gând: „Mă duc 7 
acum să-i dăruesc boerului vitelul meu cel frumos. 
Dacă pentru un fleac de sfeclă a dat trei galbeni, 
fireşte că îmi dă mult mai mulți pentfu vițel.” 

Ii trecu viţelului o sfoară de gât şi-l duse la 
conac, rugându-se de boer să-l primească în dar. 
Insă boerul, care înțelese numai decât gândul 
sgârcitului, nu vroia să primească vitelul. 

Dar şi arendaşul nu se lăsă bătut, ci stărui şi 
se rugă să nu-i fie respins darul ce adusese. 

Văzând aceasta, boerul, care era un om deştept, 
îi zise: „Fiindcă ţii aşa de mult, uite că primesc 
si eu darul tău, însă imi vei da voe ca nici eu să 
nu mă las mdi pre jos. De aceea, am să-ţi dáruesc 
ceva care m'a costat de douá ori si chiar de trei 
ori cát vitelul táu." 

Zise şi-i dete arendaşului, care nu se aştepta 
de loc la aşa ceva, sfecla primită dela ţăran. Aga, 
sa văzut şi de rândul acesta cât de adevărată 
este vechea zicatoare cum că: ,Scumpul mai mult 
pierde.” 


DIMINEATiA COPIILORe9999999999909999990999999990099090909990900909099099099 PAG. 15. 


DE VORBĂ CU CI TITORII 


C. A. Bal.-Loco. — Ii publicăm gluma cu vierul. D-ta 
esti încă prea mic, pentru ca să fii de pe acum scriitor. Deo- 
camdatà, să citeşti, să înveţi carte şi să creşti mare si sănătos. 

O. Sim.-Adjud. — Ascultă sfaturile ce-h dám in interesul 
d-tale. In primul rând slestx-te să-ți în irepti scrisul, care lasă 
destul de dorit. Al doilea, scrie mai ordonat, cu rândurile mai 
eri si si cu scrisul mai uniform. Al treilea, fn atent la orto- 
gratie si punctuație, Cât despre redactat revista, lasă lucrul 
acesta in grijea noastră, 

St. N. Dán-Purani. — Mos Nae regretă cà nu poate să-ți 
indephneasca dorinţa. După cum ai văzut în revistă, Haplea a 
plecat cam fără voie dela Bucureşti, mergând direct la el acasă, 
unde face pe supáratul sa sperâm însă că între timp îi va 
trece supárarea, asa că la anul viitor va ft cu putință să vie in 
vizită şi pe la d-voastră, unde, de sigur, va avea parte de o 
primire cát se puate de bnnă. 

St. Gh.-Loco - Zicem si noi din tot sufletul «Trăiască 
Regele !>. "Totus, poezia trimisă de d-ta cu titlul acesta nu e 
tocmai nimerită. In adevăr, nu uita că iubitul nostru Rege de 
astázi este un copil în vârstă mică, aşa încât comparatia d-tale 
cu ,stejarul inalt“ nu i se potriveşte 

Bart. Em!-Loco.  D-ta n'ai-compus de loc hazurile ce ne 
ai trimis, ci (e ai copiat. Insă, chiar copiindu-le, ai fácut mari 
greşeli de punctuație, 

Eşti încă prea mic, ca să trimiti manuscrise spre publicare. 

Andr. Com.-Bálti 一 Intâmplarea cu împăratul Grrmaniei 
interesează prea puţin pe cititorii români, iar din glumele trimise 


regretăm că n'am avut ce să alegem. In loc să ne trimiti astfel 
de materie, dece nu iei mai bine parte la concursul literar ? 

*.R. But -Sibiu, 一 Sé cunoaşte îndată că basmul «Pădurea 
cocoşatului», trimis de d-ta n'are un subiect popular, ci este un 
amestec cum incurcat de elemente din diferite basme, Mai 
lasa de dorit si in ce priveşte modul de redare. Asa fiind, 
regretăm că nu-l putem publica. 。 


ーーーー doc; kze9— —— 


Tăticule 


Eu voi fi sârguitor 

Voi învăţa mereu 

Să-mi ei un pachet ,,SUCHARD" 
Favoritul meu. 


Rezultatul complect al concursului lunar 
No. 19 va fi publi at în numărul viitor al 
revistei De asemeni si numele premiatilor 
esiti la sorți. 


Cereti la toate librăriile: < 


,,Copilulcrescutin peşteră“ 
de N. BATZARIA Preţul lei 50 


MODELE DE COPIAT ŞI COLORAT 


Un copil răutăcios. 


Un copil răutăcios a prins un cărăbuş, care nu-i 
făcea nimic, şi l-a legat cu o sfoară. După aceea îl 
chinuia şi făcea haz de durerea bietului cărăbuş. Ii 
dădea drumul să sboare şi apoi îl prindea iarăşi. 

Dar sfoara străpunse trupşorul cărăbuşului, cate 
muri după un sfert de oră. 

Ferindu-ne de a imita fapta copilului rău la su- 
flet, să ne mărginim să copiem desenul şi apoi să-l 
colorăm. Avem de întrebuințat câteva culori. 

E verdea(a de jos, sunt hainele copilului, capul, 
mâinile, pcioarele, sfoara, cărăbuşul. 


După progresele făcute, cred cá nu v'ar veni greu. 


< LL 


PAG. 16. »909999999999999999999999999999999999999999999 DIMINEAT.A COPIILOR 
MICA NEÍNTEL i; G E R E 


Tr 
MM 


yl 


Im ( 


| 


7 
M 


„ADEVERUL"“ S. a. 


Atelierele 


ساد 


M 


x 


ci 
tru de lapte. 


0751111... un me 


i-mi un 
— Binel Atunci 


— Dat kilo de lapte. 
— Micule, laptele om se cántáreste, 
T 


CA 
NA 
G S 


PAG. 2. 


ORFEU 

Orfeu a fost,un fiu de rege, poet si muzicant 
celebru. Călătorise mult, studiase si mai mult de 
prin cálátorii si intors in mijlocul fárei sale igi 
inváfá -compatrioții cum se pot explica visele si 
care-ar fi origina lumei şi a zeilor. 

Inainte de el, flautul era singurul instrument de 
muzică întrebuințat de Greci; e! inven lira, iar mai 
sârziu o perfection& adăugându-i încă două coarde. 
Vocea sa, unită sunetului acest instrument, în- 
cântă pe oameni şi pe zei: întreaga natură era în- 
duioşată când Orfeu începea să cânte. “Leii, urşii, 
veneau să-i lingă picioarele; fluviile se întorceau 
spre izvor pentru a-l auzi; stâncile se insufleteau şi 
veneau spre el. | : 

Toate nimfele — zane din pădure 一 admiratoare 
ale talentului sáu, îl înconjurau veşnic si voiau 
să-l aibă ca Sof. Dar dintre toate numai Euridice, 
pe cât de modestă tot atât de fermecătoare, îi păru 
demnă de-a fi soția sa, Se căsătoriră deci, şi ţineau 
mult unul la altul. Dar scurt timp după aceasta, pe când 


Euridice alerga prin pădure, fu muşcată de un- 


şarpe la picior, şi muri din pricina acestei răni. 

Orfeu, care nu se putea mângâia, neputând in- 
dupleca zeitățile cerului, nu se temu să se coboare 
în infern pentru a ruga cu stáruinfá pe zeul mor- 
filor şi a-i cere înapoi pe scumpa sa tovarăşe. Se 
auziră atunci pe malurile Stixului — apă care 
desparte infernul de lumea pământeană — accente 
etât de dulci şi mişcătoare, încât locuitorii: rega- 
tului de dincolo de lume nu-şi putură reţine lacri- 
mile. Pluton însuşi se lăsă înduioşat. Chemă pe 
Euridice din mijlocul Umbrelor nou sosite — care 
se apropie încet, căci rana sa era încă proaspătă. 
Ea fu redată lui Orfeu, dar numai cu condiția de-a 
nu întoarce capul spre a o privi decât după ce 
va 1i părăsit regatul morţilor. Euridice trecuse 
de toate piedicile care i-ar fi putut împiedica in- 
toarcerea; doi paşi mai avea de făcut şi-ar fi re- 


văzut lumina - cerului când Orfeu, uitând de jură-. 


mântul făcut, se supuse nerăbdărei de-aşi revedea 
soţia iubită! Nu mai avea acum decât un pas de 
fácut; se opri si, invins de dragostea sa, privi in 
urmă... Euridice ii fu îndată răpită.. Ea ii întinse 
braţele, dar Orfeu, când vru s'o cuprindă, nu im- 
bratise decât un abur, şi n'auzi decât un suspin 
lung şi-un veşnic rămas bun. 

Cuprins de-aceastá nouă nenorocire, Orfeu în- 
cercă în zadar să pătrundă din nou în locuinţa 
morţilor; barca cu care ar fi putut trece râul îi 
iu refuzată, si státu 7 zile acolo, fără să mă- 
nânce, scăldat în lacrimi şi prăpădit de durere. Apoi, 
după ce învinovăţi pe zeul infernului de sute şi 
sute de ori, se retrase in Tracia, fără alți tova- 
răşi decât animalele pe care le înblânzea prin 
cântecele sale, | Daniela 


a la bucata trimisă de d-ta, 


, 
* 


DIMINEATiA COPIILOR 


DE VORBĂ CU CITITORII 


Em. B.-Loco 一 Daca ai fi urmat revista noastră, ai fi vă- 
zut cá am scris deseori că nu se iau în cercetare manuscri- 
sele ai căror trimitatori nu-și dau numele întreg si adresa 
exactă, Asa fiind, regretám cá nu putem da nici un răspuns 


Gh. Z.-Vaslui. — Răspunsul ce doreşti la traducerile trimise 
de d-ta, este cá nu publicăm bucăţi traduse din “cărţile de 
școală, de oarece bucățile acestea sunt cunoscute de foarte 
multi din cititorii nostri. In loc de a ne trimite lucruri de cari 
navem nevoe, de ce nu iai parte la concursurile literare, pe 
cari le anuntam la intervale destul de dese? . ^ 

Har. V.-Loco.—-«Broasca fermecată». In biblioteca revislei 
avem complectă opera «Fraţilor Grimm», iar 67 
nostru Marcu lonescu este specialist în traduceri. Asa fiind, 
n'avem nevoa de a ni-se trimite traduceri de afară din Fraţii 
Grimm, D-ta ai fi putut face altceva: să iai parte la concursul 
literar şi asa să-ţi arăţi hărnicia la scris, 

Vas. Ion-Ploesti. — Ne scri» dragul meu, că «te-obligi» 
să trimiti pentru revistă o serie de hazuri. Te scutim bucuros 
de obligaţia aceasta, însă ducă th ca din când in când să hh-se 
publice câte o glumă, două, trebue să ne spui cinstit de unde, 
din ce carte sau revistă le ai luat. Altfel, cu toată părerea de 


- rău, dar nu-ţi putem publica nici una. 


N. Voin.-Ploesti.— „Copila si fiorile*, Ideia poeziei e bună, 
dar exprimarea vei lasă de dorit. Versurile sunt, în 'genere, 
slabe, dovedind o lipsă de experiență. Se vede că e o primă 
încercare, iar primele încercări nu prea sunt bune de publicat. 
Te sfătuim în interesul d-tale să nu te grăbeşti să faci versuri 
st să le trimiti spre publicare. . ・ 

Al. Hab.-laşi, - Dacă citeşti revista, ai avut ocazia să vezi 
că din colecţia «Fraţilor Grimm» noi dăm in traducere bucăţi 
malt mai interesante decât snoava de câteva rânduri ce ai tri- 
mis. In afară de aceasta, n'ai spus. titlul cărţii de unde ai luat-o 
şi “titlul în limba germană al snoavei. 

Ros. I. Al.-Loco  — Sileşte-te mai intaiu să-ți indrepti 
scrisul, că nu prea e citet." O dată cu aceasta, caută de învaţă 
punctuatia si ortografia, ca să nu mai scrii, bunăoară, «recu- 
noscu-si», C1 recunoscuşi, fără nici o despărțire, si numai după 
aceea să mai trimiti materie spre publicare. Un elev de cla- 
sele secundare n'are voe să făcă greşelile pe cari le faci d-ta. 

Gr. L-Loco. — In loc să iai parte la concursul literar, d-ta 
ne trimeti materie de care n'avem nevoe. Totuşi, am cerce- 
tat-o. Versurile sunt slabe, o palidă imitație a unor poezii cu- 
noscute. Nici bucata în proză nu merti Nu te grábi sá devii 
scriitor, căci arta scrisului nu e asa de uşoară, cum ţi-o în- 
chipui d-ta, Se cere mai întâiu o cultură serioasă si o cunoa- 
stere temeinicá a limbei literare. 

Schw. Mar.-Loco. 一 «Ghicitoarea» d-tale, fiind prima în- 
cercare, este firesc lucru ca ea să nu fie bine reuşită. De alt- 
fel ni-se trimit asa de multe ghicitori, cá nu mai știm ce sa 
facem cu ele. 

——— — enc; Kz506———— 


Proverbe populare 


Nu fii pentru unii mumă, pentru alţii ciumă. 
Nu-ţi băga degetele in foc, până ai cleşte. 
Mai bine truntea coli decat coada fruntii. 
Cine cârpeşte, nu se imbog&teste。 

Spărtura până e mică trebuie cârpită, 


DIMINEATA 
COPiiLOR 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCURESTI. — Str. SARINDAR 7, parter. 一 TELEFON 7 


ABONAMENTE : 1 AN 200 LEI || UN NUMĂR 5 LEI 
€ LUNI 109 。 IN STRĂINĂTATE DUBLU 


11 SEPTEMBRIE 1927 — Nr. 187 Director: N. BATZARIA Manuserisele nepublicate nu 826 58 


Reproducerea bucăţilor este strict interzisă 
TTTTTTTYTTTYYTTY 


ALBINA SI FLUTURILE CIOBANUL 


Cu părul alb, fata plăviță, 
Veşnic voios, veşnic frumos, 
Veşnic cu cuget sănătos, 

Aşa l-am pomenit pe Niţă — 
Pe badea Niţă, zis: Olteanul, 


»Fluturag frumos albastru, 
Tu ce sbori din floaren floare, 
Vin” ajută-mi să [ac mierea“, 
Zise-albina strângătoare. 


li răspunde f'uturagul : Cel mai bătrân între ciobani, 
„Tot ce faci ti Apune Voinicul între-acei „curcani”, 
Mierea ta, albino dragă, . El — Dorobanful şi Ciobanul... 
Este dulce, nu se spune. Hei!.. Máre ce era odată! 


Ce farmec, viaţă şi ce raiu, 


„Nu en lume nici o ființă — 7 4 
Ce cântece sunau pe plaiu, 


Recunosc cu bucurie — : ここ の 
- ; 。 > Ce lume dragă şi curată |]... 
Cum eşti tu de pricepulă, . is P $ ie Tt 
i ٩ y, EE Noi toți eram copii — şi Niţă 
Sá te 'ntreacăn hárnicie. : A 

Cânta de dragu nostru 'n deal, 


O doiná ,de-alea”, din caval, 
Cânta aşa de bine, Nifa. 

Pe sloatá, ploaie $i pe soare, 
188168 cu drag el turma lui e 
Proptit în boata-i de gutui, 


„Dar îmi ceri ce nu pot face, 
Legea mea nu-i S muncesc, 
Ci din zori şi până seara 
Să alerg, 6 17677 


— „Fluturaşule sburdalnic, Părea un zeu între mioare... 
Nu te supăra cà-[i spun, Ne-am petrecut zile senine 
Eşti un trântor, pierdevară, Lângă ciobanul învățat. 
De nimica nu eşti bun. El ne-a dat sfaturi de urmat 

A a Ab, Si ne-a 'nváfat ce-i rău şi bine. 
„Decât trai in trândăvie, fs R e 2 
Mult j bi if Păcal cá astăzi nu mai este 
Mult mai bine-i şi frumos : 4 : 
s MENS. uos = Indrumátorul nostru ,zeu" ; 
Sá munceşti, să fii în lume 2 : 
g 17 z S'a dus, s'a dus la Dumnezeu — 
Si la alţii de folos“. . Si vi た im a SS 

MOSULET Di viafa t-a rămas poveste |... 


ee デポ = ニョ ーー 1. I. Alexandrescu-Smeurát 


PAG. 4. 


DA 


1 n m w 
I m Um LI 


10 


En jv. ۷ 
om ln 


Fiului meu Marius 


Nane fe 


RECS. 


-.Departe,.. foarte departe,.. cât vezi cu ochii, ba 
poate mai departe, spre Soarele Răsare, se întindea 
vestita ţară a lui Sboinea împărat, bătrân viteaz fă- 
ră pereche, şi înțelept nevoe mare. El avea trei fe- 
ciori, înalţi ca brazii, voinici si chipeşi la vedere, şi... 
toți trăiau în dragostea si iubirea poporului. Si,... ce 
mai la deal la vale, iubiţi copii; pe băiatul cel mai 
mare îl chema Vifor ; pe cel mai mijlociu, Spulber ; 
iar cel mai mic, pentru că era cam prostănac, îl po- 
recliseră Troancá, şi,.. cu drept cuvânt acest nume i 
se potrivea de minune, căci ca el să-i semene, nu gă- 
seai să umbli d'alungul si d'alatul în toată îimpără- 
ţia, nu găseai să cauli cu anii. 

Cât era ziulica de mare, nu făcea altceva, decât şe- 
dea. Tolănit pe spate 'n iarbă, se pârpălea cu burta la 
soare ,cáscánd de-i plesneau fălcile; apoi se întindea 
pe pajiştea verde, şi nici ochii nu-i deschidea de le- 
ne, şi nici la masă nu se ducea bucuros, decât numai 
atunci, când foamea îi da ghes, sau când împăratul 
sătul de fii-su trimetea ostaşii să-l ia pe sus. 

Odată ajuns în sala cinei, ar fi fost mai mulţumit, 
să găsească pe cineva să-i sară mâncarea; să-i ducă 
lingura la gură, sau de se putea chiar să-i si mestece. 
Dar,... dabea că jnghitea de două trei ori, că vedeţi 
'mneavoastrá nu era máncácios, — si somnul îl bi- 
ruia ; capu-i cădea greoi pe masa plină de talere, si 
începea să sforăie, măi copii, cât zece la un loc, să 
sforăie nápraznic, în necazul fraţilor si al impáratu- 
lui şi'n râsul curtenilor şi servitorilor. 


Cum Troancă era să. piară în flăcări 
Intro zi, cam prin câşlegi, sau poate mai ‘nainte, 


DAROT a) 


DIMINEAŢA COPIILOR 


تن 


نف 
يا ~~ 


cu multă greutate fu scapatl.. Adormise pe-o şură de 
páie, iar niste copii, jucándu-se cu focul, si apropiin- 
du-se, o aprinserá. Dar,... nu trecu mult si Troancá 
deşteptându-se şi văzând primejdia, gândi să fugă, 
dar fiindu-i lene să se scoale, şi fiindu-i frică să se 
arunce jos, ca să nu-şi frângă gâtul, nu se mişcă din 
loc, ci se întoarse pe partea cealaltă. De ce să se ple- 
ce zicea el ?... Va veni curând cineva din palat să 
slingă focul, dar văzând că fumul îl îneacă, şi că flă- 
cările au început să-l dogorească, fugi în colţul cel- 
lalt 一 căci sura era mare, şi strigând, şi făcând cu 
mâna, înspre curţile împărăteşti, aştepta scăparea. Si 
servitorii palatului veniră pe dată, şi ridicând în 
sus deşiratul trup al prostului, îl duseră în palat, ne- 
pricepând nici ei ce se întâmplase. 


Troancă la vânătoare 


O dată, la vânătoare, o făcu boacănă de tot. Luat 
cu nepusă masă de fraţii săi, fu aruncat pe cal, 
dar... ţi-ai găsit cu prostul ? Adormise 'n sea!... Vă- 
zând ei ce poamá de frate au, lau legat si lau lăsat 
în plata Domnului. Si calul nestrunit a început să 
pască, şi hai, hai,... la deal sau la vale, pe drum sau 
alături,unde găsea şi el biet, iarba mai bună. 

Dar deodată, un epure esind dintr'un tufiş, sperie 
înfometata gloabă, care începu să alerge cu prostul, 
prin toate viroagele, râpele si hududuiurile pădurii, 
mâncând pământul. 

Ce te faci acum, Troancă?... Ce te faci acum, báe- 
te ?... Şi unde mi se porni tontul pe strigăt, şi dăi, si 
dăi, şi dăi... Credeai că s'a aprins pădurea, dar să se 
plece să-şi strunească calul, aşi,... nici pomeneală... 


DIMINEAŢA COPILDLOR9999000900000000000000000000000000009009000€ DAG. 5. 


Intr'un târziu, calul obosit d'alergáturá, se poticni, 
د‎ Ori aga legat cum era, se pomeni me o mo- 
cirlá 

Ajuns'a Troancá sia unde le plac rámiitofilor 
împărăției! # . P 1 

Doar Domnul stie, cunt*scápá cu tă 1... Nişte na 
naci, trecând prin părțile acelea, îl auziră gemánd.... 
îl găsiră,... apoi făcând o targă din crengi si frunzele 
copacilor, îl duseră la palat... A 

Cánd se deşteptă 'Troancá şi se văzu înconjurat de 
împărat, fraţii si toţi ai curţii, cari rádeau de el, căci 
era una de nămol, şi uitând ce s'a întâmplat, cu gura 
pe jumătate deschisă, le zise : 

„Lăsaţi-mă oameni buni, să mă odihnesc!... Ce 
vreţi dela mine? Ce vam făcut?“ şi vorbele lui se 
perdură în râsul celorlalţi. Dar împăratul, uitându- 
se la prostul care se asezase să doarmă, Sgalt&indu-1, 
ii strigă : : 


— Mă nevolnice, dar până acum ce-ai făcut ?.... 

ー Am călărit tată; am călărit!.. Am fost la váná- 
toare, ce nu ştii ?... 

— Aşa ?... Bine... Atunci spălaţi-l, şi pe urmă ur- 
caţi-l in pat. O fi obosit săracul, sapoi e timp de 
astă noapte !“ iar servitorii din porunca lui Sboinea 
ridicară pramatia împărătească. 


Cum seacă Troancă eleşteul 


Aproape se uitase întâmp rea |... Grijile nu-i dau 
pas lui Sboinea să mai bage seamă la fii-su, iar fe- 
ciorii cu dascălii, cu învăţătură, cu mânuirea arme- 
lor şi vânătoarea, mai, mai, că uitară. Dar el, măi 
copii, speriase cetatea cu poznele ce le făcea zilnic ; 


speriase pe pasnicii poporeni, pe incercatii osteni, 
bătrâni si încărunţiţi în slujbă, si n 'a câine sau 
pisică, să nu-i atârne tinicheaua de dă; nu era 


cuib de păsări prin vârfurile copacilor, ca Troancá 
să nu le strice oule, si pietre destule pe uliţi, să nu 
spargă capetele copiilor, mai mici, sau mai mari, de 
cât el. 

Intr'o după amiază, îi veni tontului un gând năs- 


trugnie. Cum sedea pe marginea elesteului, vázu un 
crápcean sbătându-se si ştiind cá împăratului ii 
place ciorba de peste, zor, nevoe, unde. mi se repezi 


in bucátàri i infáscánd o cofá din. mâna unei 
singg so d areh spfe loodü cu pricinal Se uită în 
sus, uită in Jós, măsură cu ochii 'n lung si lat, a- 


poi sumecándu-si nádragii până dincolo de ge- 
nunchi, incepu de zor sá care apa din elesteu, intr'o 


ーーー 8Toapa ce era alăturea, gândind in sine că aşa să 


sece elesteul, si să prindă toţi peştii. 

Dar treaba, mergea greu, greu avan !... N'avea spor 
de loc, şi chemând o duzină din ăi servitori ai pala- 
tului, le dădu poruncă, ca toţi să facă la fel ca el.: 

Ce fericit era Troancă, de fapta sa! Plutea în al 
noulea cer! Pe faţă i se citea bucuria, căci putea 
măcar acum, să fie de folos împăratului, să-l înda- 
toreze !... Cum au râs întotdeauna frații. de 1 
Cum lau batjocorit şi umilit, strigându-i in gura 
mare, că nu e bun de nimic, şi că umbreşte pămân- 
tul degeaba; — că numai ei sunt adevăraţi fii de 
împărat; că numai ei sunt vrednici, şi-i seamănă 
lui Sboinea... De ce nu vin acum să-i vadă ispra 
şi să-i râdă şi el?.. De ce nu poítesc acum cu 
toţii, să mai zică ceva?... Şi Troancă, gândind mul- 
tumit că i-a venit şi lui, după atâta amar de vreme, 
timpul să-i înfrunte, se porni pe râs... Dar se deştep- 
tă din visare! Incepu să-i zorească pe servitori, se 
lăsase noaptea, iar luna de după dealuri, începu să-şi 
arate fafa, să râdă sireatá în colţul gurii, de prostia 
lui Troancá. 

Impăratul, văzând că feciorul, nu dă semne de 
viaţă,....nu se arătă la masă, ingrijat cá iar face una 
bună, se porni să-l caute. Si cotrobáind. prin cea 
curte a palatuui, prin grajduri, si'n porcárie, unde 
ştia că-i place să şeadă Troancă, află într'un târziu, 
că-i pe marginea apei. 

Când văzu undei, bătrânul Sboinea se luă cu 
máinele de cap, şi se repezi la prost: 

„Ce faci, má,.. strigă plin de mânie împăratul ? 

—"Treabă, tată,... treabă. !... 

ー Ce fel de treabă, nevoe ?... 
de loc ?... 

— Cum dumneata nu vezi, se miră 'Troancá ?... Ia 
sec sárácia asta -de elesteu, să pot prinde peştele, căci 
m'am gândit că mai vârtos 1-oi găsi, stând pe pă- 
mânt, decât în apă, si stergándu-si cu mâneea că- 
măşii fruntea înăduşită, se porni să râdă: 

— Ce ştii dumneata, tată ?.... Ce ştii dumneata ?.... 
Să vezi numai ce bine o să fie la urmă, când voiu 
pune mâna pe toţi, să vezi dumneata ?" Iar împăra- 
tul făcându-şi cruce, si bátándu-se cu mâna peste 
gură, ca după altă aia, plecă amărât, lăsând pe 
fii-su să facă ce-o vrea. 

Şi prostul, şezu toată noaptea în apă. Văzând că 
de ce ia, apa tot creşte, începu să strige si să bleste- 
me, că-i eleşteu fermecat ; că fraţii pismuindu-l își 
bat joc de el, şi nemulţumit de slugele cari-i se pă- 


Ce fel, căci nu pricep 


PAG. 6. I 


rea, cá nu dau din mâini mai iute, le goni, bleste- 
mand : 

- „Plecaţi, nătărăilor, plecaţi d'aici! Sunteţi nişte 
proşti 1... Nu vá pricepeti la nimic, si degeaba stric 
mâncarea pe voi. Stricá împăratul orzul pe gâște; 
strică tata mălaul pe voi. Să vedeţi acum că pot face 
isprava singur, fără să vă mai făliţi vreodată, cá 
mi-aţi ajutat“, şi zicând asa se apucă cu mai mare 
râvnă la treabă. 

Uitându-se la cei plecaţi, începu să râdă, şi cu toa- 
te că pleoapele îi cădeau grele pe ochi, fiindcă, ve- 
deli voi, nu dormise de fel noaptea trecută, se în- 
căpățână in a rămâne deştept, si iut&ndu-si picioa- 
rele, începu treaba lăsată. Malul de pe marginea e- 
leşteului, de atâta apă, aluneca, şi se lipea de picioa- 
rele prostului ; iar mâinele îl dureau din coate, tot 
cáránd cu donita. 

Dar.… deodată dădu un țipăt, şi-o rupse la fugă pe 
mal. Ce se întâmplase ?... De pulpă îl prinsese un 
rac, care nu ştia de glumă. 11 strángea, măi copii, 
kare,… tare, ca într'un cleşte, şi nemai putând răb- 
da, goni, țipând cât îl lua gura, spre palat. Toţi se 


Ge DIMINEAȚA COPIILOR 


repeziră afară, neștiind ce sa întâmplat. Când vă- 
zură pe Troancă, începură să râdă din toată inima, 
AD prostul care se shütea ca'n gurá de sarpe, se rásti 
a ei: 

„Nu râdeţi, voinicilor.. Nu râdeţi !... Să vá văd pe 
voi, pricopsifilor. E uşor a râde, când nu te doare 
nimic, şi stai cu mâinile în sân! Ajutaţi-mi mai bi- 
ne să scap de duşmani, şi cun semn aproape po- 
runcitor,.. le arată piciorul. $ 

De frică,... de milă, sau de mai ştiu eu ce, doi ser- 
vitori il scápará de povară, si Troancá usurat, rásu- 
flá în voie, mtând câte suferise. Apoi privind spre e- 
leşteul care se vedea albind în zare, si aducându-și 
aminte de lupta care o purtase cu racul, se umilă în 
pene de mândrie : 

ー Vedeţi, neisprávitilor, cá radeti zadarnic de-mi- 
ne? Tot eu am fost mai tare, tot eu am ieşit birui- 
tor. Apoi privind la cei cari zâmbeau pe sub mus- 
titi, şi văzându-le neîncrederea, adăugă : 

«Mi-a mai rămas citra in elesteu、 dar fiţi pe pace, 
Mă voi război eu, curând. curând,... si cu ei...“ 

(Va urma) 


x , E 
BESENSPEWEENRSNBEESN WNERSENDNERSERENDEEBENHUEFKSERERRSSSTREREBRGUEBEERPUZRNREBSENUNNSERBENEREEGERNESENT 


VIATA IN AFR LIBER 
———nQ— 


CUM AM INVÁTAT SĂ INOT 


zi de vară, o zi de arşiţă. Soarele își indoise 

١ puterile lui de foc şi pământul par'cá ardea. 

Stăteam rezemat de gardul din fundul curţii, 

la umbra lui şi ochii îmi erau aţintiţi la gă- 

inele noastre, care isi scăldau penele lor în 

praful curţii. Cocoşul pintenat și încrestat se sburlea 

mai tare si nori alburii esiau din ţărâna băii lui. 

Grivei, tovarasul meu de joacă, stătea la umbra gar- 
dului lângă mine, cu limba scoasă de un co:. 

— Na, gândii eu, până şi Grivei sa încălzit sub 
limbă; tare trebue să mai fie cald, şi din ce în ce sim- 
team brobcanele de sudoare, cum îmi alunecau pe 
frunte. . 

— Nu mai e trai, imi ziceam eu; ce bine trebue 
sá fie acum de pestii si de broastele, care. stau in 
baltí la Cismigiu, si mintea má ducea la apa micá 
a Cismigiului, la râurile pe care-1e văzusem, la mări, 
ba până si la Oceanele ce le învăţasem la geografie. 
Fericeam in gândul meu pe toţi Australienii si Ma- 
laozii care au fara înconjurată de apă. 

— Dar voiu face şi eu o baie astăzi, gisei eu hotărît 
şi deodată îmi răsări în minte, nu oceane sau mări, 
nici lacuri sau râuri, ci albia de spălat rufe a mamei. 
O bucurie îmi străluci în ochi şi un surâs îmi veni pe 
buze. Albia de spălat rufe; o vedeam plină cu apă 
proaspătă şi curată, şi simţeam undele ei-cum . îmi 
răcoreau corpul. Mă dusei într'un suflet în magazia 
de var, răsturnai albia cu faţa în sus, o rezemai de 


patru lemne puse la fiecare căpătâi si imi aşezai ast- 
fel oceanul meu, în care aveam speranţe să înot ca un 
vapor. Dar în zadar cărai eu 20 de găleți de apă, în 
zadar loveam apa cu mâinile şi cu picioarele, eu nu 
numai că nu mă mişcam din loc, dar nu puteam nici 
măcar să má (iu la suprafaţa apei, dacă nu mă spri- 
jineam cu mâinile sau cu picioarele de albie... In 
noaptea aceea am visat oceane, mări, şi ălbii le spă- 
lat rufe. Dar eu vream să învăţ să înot. A doua zi cu 
noaptea in cap o pornii la unchiul meu Andrei. 
Vream să învăţ să înot si vream cu atât mai mult cu 
c&t unchiul meu, care se mirá de vizita pe care i-o 
făceam aşa de dimineaţă, începu să râdă. 

ー- Unchiule, îi zisei eu tare si înfipt, vreau să în- 
vat să înot ca un... vapor. 

De data aceasta unchiul meu se uită la mine foarte 
serios şi văzându-mă aşa hotărit, mă aşeză pe un 
scaun în fata lui si mă mângâie pe obraji. 

— Vrei să înveţi să înoţi, începu unchiul meu. Bi- 
ne. Inotul este cel mai folositor, cel mai frumos, cel 
mai bun si.ggl mai trebuincios sport (mişcări in aer 
liber, apa). Dar pentru a învăţa înotul în condițiuni 
bune trebue să ştii anumite reguli și anume: 

1) Să te obisnuesti cu apa, să nu-ţi fie frică de ea, 
de răceală şi mărimea ei. 

Organele exterioare (nasul, gura şi urechile) trebu- 


GA urmarea în pag. 7 jos. 


at 


DIMINEAŢA COPIILOR 


PAG. 7. 


PIERDEREA LUI SOSOIU SOSOLICI 


Dragii mei, nici eu nu ştiu, 
Cum să 'ncep şi cum să scriu, 
Cum să spun cât sunt mâhnit 
De 8080111 cel iubit, 

Căci Sosoiu Sosolici, 
Giuvaer între pisici, 

Nu mai este, sa pierdut, 

Für de urmă a dispărut. 
Unde se află? Unde este? 
N'am de dânsul nici o veste. 
Mai trdegte undeva? 

E furat de cineva? 

Ori e mort? Vai, ce să zic! 
Dragii mei, nu ştiu nimic. 

De când Soiu s'a perdut, 
Săptămâna a trecut. 

Peste tot l-am căutat, 

Prin vecini am întrebat, 

Pe câți oameni intülneam, 
Frumuşel eu îi rugam, 


Să nu fi ei auzit 


او وو و و مر و ور و و و وی سور هو ماو و1 و7 ه و ووه وص ورو و و وج WECOBRSUDRRZSSSESERSESLUGSSSSUBOSEEDEHZSEUD‏ 


(Urmare din pag. 6) 


esc special obisnuite cu apa; apa nu intrá in ele (in- 
leriorul lor) decát dacá noi le dám voe. 

2) Sá faci ca mişcările mâinilor şi picioarelor să fie 
mişcări regulate si naturale, si pentru ca să ai idee 
de mişcări îţi voiu arăta eu un mijloc de a învăţa 
mişcările de înot, si unchiul meu asezá două perne 
una peste alta în mijlocul casei. 

Se uită la mine şi zise: 

ー- Aşează-te cu pântecele pe perne. 

ー Bun. Indoaie braţele cu palmele impreunate 
sub bărbie şi strânge picioarele până la perne. Aşa. 

— Intinde braţele înainte si asvârle picioarele îna- 
poi, desfăcute. Trage mâinile în lături, ca lopetile u- 
nei bărci. Aşa. Indoaie din nou mâinile şi picioarele. 

ー Bun. Dacă vei învăţa aceste mişcări bine, şi apoi 
le vei face şi în apă tot aşa de regulate şi uşor, vei 
putea, înota ca un vapor. 

— Acesta este cel mai bun fel de a inota si se chia- 
mă înotul pe piept sau nemteste.… sau  brosteste.... 
Am plecat dela unchiul meu socotind în mintea mea 
cuvintee lui. In ziua ceea am stat două ore pe malul 
Cişmigiului, uitându-mă la broscoii ce locuiau în 
balta lui cum înotau. Ei parcă mă înțelegeau. Se 18- 
teau pe pântece în faţa mea, şi mă priveau cu ochii 
lor mari şi flămânzi şi imi orăcăiau  prieteneste... 
Peste o săptămână bunii mei broscoi se puteau mân- 
dri cu mine; ajutat de unchiul meu Andrei... învă- 
tasem să înot. 

1 * Locot. Paul Epureanu 
1 وټپ )اه‎ — — 


Ln 


Nu cumva de l-au zărit 

Pe Sosoiu rătăcit, 

Pe Sosoiu Sosolici, 

Ce-i regină mire pisici? 

„Ce Sosoiu? Ce fel este? 

Căci de el n'avem vr'o veste" 
Trecátorii răspundeau 

Nu sgtiffi cât mă necăjeau, 


De Sosoiu cel vestit ? 
Dar copil nu cred să fie 
De Sosoiu să nu ştie, 
De pisica cea frumoasă, 
Toată neagră şi lucioasă, 
Cu năsuțul mititel, 

Cu codifa ca sfredel. 

Cát ar fi să te cásnesti, 
Doi ca dânsul nu găseşti. 
In zadar am alergat, 

In zadar l-am căutat, 


Nu-i şi nu-i! Ai fi gândit, 

Că pământul l-a 'nghifit. 

Amărât şi plin de dor, 

Doar cu. Mitu Mitişor, 
“Am rămas şi cu Haiduc 

Si cu micul Cuculuc. 

Astia doi sunt cüfelusi, 
“Sis frumoşi şi jucáusi, 

S: ne dânşii îi iubesc, 

Dar la Soiu când gândesc, 

Simt cá "n piept ceva mă strânge, 
Inima o simt cum plâânge, 

Patru ani Chiar şi mai bine 

L-am avut tot lângă mine, 

L-am iubit, l-am alinat, 

Mult de grije i-am purtat, 

Intelegefi, prin urmare, 

Dece jalea-mi este mare, 

Si de ce nu-l voi uita, 

Cáte zile voi avea. 


4,3 


MOS NAE 
INCUNOSTIINTA RE 


Pictorul N, N. Tonita instiinteazà pe această cale pe invà- 
țătorii, mstitutorii, preoții, profesorii, părinții 一 si pe toţi acei 
ce se îngrijesc de sporul sufletesc al copiilor, că rezultatul fa 
al Il-lea concurs de desen între copii ce n'au depăşit incă vår- 
sta de 13 ani 一 se va publica la mijlocul lunii Decembrie 1927. 

Ca si anul trecut se cer pentru acest concurs lucrări în cre- 
ion sau în vopsele, făcute numai din imaginație sau numai 
după natură. Tot ce va fi copie după pozele din cărţi, reviste, 
jurnale ori cărți postale 一 sau tot'ee va trăda amestecul, in 
lucru, a unei mâini streine, mai mestere decât a coneuren!u- 
lui—se va arunca la cos, ca netrebnice şi înșelătoare. Nu se 
vor premia decât lucrările cinstit executate de mâna naivă a 
copilului. Trebue să se înțeleagă odată pentru totdeanna că nu 
ceia ce e mai «perfect» capătă recompensă în cazul de faţă, 
ci ceia ce resfrânge, mai nemijlocit, sufletul copilului şi meş- 
teşugul lui special de exprimare. Concursurile vor fi legate in 
chip de caet sau lipite pe un caet—iar nu ravasite 一 și vor fi 
expediate între 20 Sept, si 1 Dec. a. c. pe adresa N. N. Tonitza 
str. Popa Soare 66, Bucureşti. Fiecare caet cu desene va purta 
scris pe copertă: a)-numele si pronumele concurentului, b) 
anul nașterii şi locul de naștere, c) $coala la care urmează, 
d) ocupaţia părinţilor, e) adresa pe care o are acum. 

Premiati anutui trecut. anume: Dan Dobrotineanu (Pr. 0 
1500 lei— București) ; Neagu Gh. (Pr. |, 1009 lei—jud. llfov) 
si Lemnaru Vasile (Pr. III, Piatra Neamt 一 500 lei, (primul de 
6'/, ani, al doilea de 12 ani şi al treilea de 11 ani) sunt ru- 
gati a se prezenta si nnul acesta la întrecerea pe care le-o in- 
lesneste pictorul N. Tonitza. 

Revizoratele şcolare sunt rugate a împrăștia . cât mai larg 
această chemare. 

——— — ockom 


Cine ştie carte, are patru ochi. 
و‎ : : 
Omul care ştie carte de toate are parte. 


PAG. 8. esse DIMINEAȚA COPIILOR 


DIN ISPRĂVILE MAIMUTII FIPS 


Desene şi text de W. BUSCH - Prelucrafe de MOS NAE 
VII. Fips îngrijitor de copii 


Dar deşteapta Eulalie 

In cornetu-i de hârtie 

Ca s'o prindă-a reuşit, 
După ce mult sa căsnit. 
Ins'acum e mulţumită 

De isprava-i săvârşită 

Si cornetul intinzánd: 
„Pipsule, grăi rázánd, 

Ia hârtia şi să vezi 

Ce-i 'năuntru, nici nu crezi.“ 
Fips vr'un rău nu bănueşte, 


De mâncare-i, se gândeşte ^ 
ジー | (Ne 


Doarme Liza legănată, 

Doarme mica răsfăţată, 

Doarme, visuri dulci visează, 

Ca o mamă Fips veghează, | 

Toate mustele goneste | | | ١ 

Si cu báfu-i le loveşte. [i 
| 


Eulalia, neavând treabă, 
La fereastră merge grabă, g)! 


Iute laba şi-a înfipt, 

j Dar sărit-wn sus ca fript. 
| Viespea nu stă de zăbavă, 
Ci cu acu-i de otravă 

Cât mai tare îl înţeapă, 


ンジ WAB a mM 
| ) YET 79/055 bt A / [7 یا‎ 52 si) 
Unde-o viespe se tot plimbă, [|| ۷ e P xi D 

Ici si colo, locu-şi schimbă. 


f 


= 
s 


Si 


Tipa Fips, abia ce scapă, 
Dar în fire când îşi vine, 
Zice: „Am eu leac de tinel“ 
După viespe laba "tinde, 
Pan’ să numeri trei, o prinde 
Si sub scăunel turtită, 

Moare viespea rău «drobittG. 


ーー ーー 


[ glbioteos Universttiţii | 


La Lizica iar veghează, 
Muştele îndepărtează, 
Printre ele însă-i una, 
Care face pe nebuna. 


Vine, fuge, vine iar, 

Mare frică, nici habar. 
Sboară, zumaue, se-aşează 
Chiar pe doică ce visează 

Si se plimbăn sus sêm jos,— 
Fips devine furios. 


Insă, staţi, că are has, 
Musca merge pe obraz, 
Vránd'nainte să se culce, 
Ca să sugă sânge dulce. 
Fips îi strigă: ,,Esti a mea!“ 
Si cu báful când izbea, 
Drept în muscă ninievea 

Si piftie o făcea. 


: Doica iar se pomeneşte 
La pământ că, se lungeşte. 


M 


) 
N 
^ 


A 


»Aoleu! ce am 77 
Fips, proclete, m'ai pocit.“ 


Si prin gând nu-i dă că poartă 
Pe obraji o muscă moartă. 

Cât de Fips, e mulţumit 

Că cu musca s'a sfârşit, 

Sade iar pe scăunel 

S'afipeste potilistei. (Va urma) 


a —  — 


DAG. 10. 900004 


ーーーーーー- ーー マタ ーーー ーーー 


4 ; 1 


— 


e DIMINEAȚA COPIILOR 


IN LUNA SEPTEMBRIE ar 


— Ultimele zile ale Verii 一 Y 


^ o— وون‎ 


Toată grădina simţea sfârşitul verii: meri ingreu- 
nati de crăcile încărcate, aluni aplecaţi către gard, 
gândind la alunele culese, măceşi cu crăcile agatate 
în pomi vecini, cu boabele aproape toate căzute si 
mulţi alţi locuitori ai grădinii simțeau că toamna 
era-ca şi sosită. : 


Omizele, unele din ele îşi căutau loc retras ca să-şi 
teas& gogoşile, pe când altele se ingropaserá ele sin- 
gure în pământ, ca să se schimbe în cresalidă. 

Un măr tânăr din grădină, cu vecinul său alunul, 

- aşteptau coacerea fructelor în tăcere gravă. Timp de 
jo lună nu şi-au vorbit din cauza unei certe stupide, 
fiecare lăudându-se că poartă cele mai bune fructe. 
Patru săptămâni întregi au avut timp să cugete a- 
supra purtării lor nepotrivite si să devină mai în- 


găduitori unul pentru altul — dar — fu un măceş 
care la urmă, încercă să rupă tăcerea lor stânjeni- 
toare, vorbindu-le la amândoi odată ・ 


„Ce o fi făcând cărăbuşul pe vârful stâlpului de 
la poartă ?" - $ E 

„Mă încălzesc la razele soarelui” îşi zise mai mult 
către el cărăbuşul, fără să privească la măceş „pen- 
trucă simt că vine toamna rece. Dar te rog nu-mi 
vorbi, conversaţia îmi strică plăcerea”. 

„Dragul de el" exclamará râzând măceşul, alunul 
şi mărul. 

Râsul le umplu deodată gândurile şi 
voe bună, se uitară prietenoşi unul către altul. 

„Ce minunată recoltă de mere ai avut anul ace- 
sta” spuse alunul. 

„Scumpul meu prieten” răspunse lăudatul măr, 
„tocmai invidiam frumoasele alune şi tot astfel pe 
vecinul d-tale măceşul. Niciodată n'am văzut vre-u- 
nul cu boabele mai mari”. 

Măceşul, care avea o foarte umilă părere despre 
sine însăşi, răspunse. : 

„E foarte drăguţ din. partea d-tale — eu însă, nu 
sunt decât un arbore sălbatic tepos şi mi-e teamă că 
fructele mele sunt aproape fără folos. Nimeni nu 
le-a cules anul acesta şi acum sunt aproape toate pe 
jos. Vara, când isbutesc să mă catar pe gard, boabe- 
le mele se coc la căldura soarelui, dar când oamenii 
le mănâncă, totdeauna bolborosesc cuvinte rele din 


x" 


cauza ghimpilor in care se infeapá". 


plini de 


„Nu poţi să te desbari de ei ?" îl întrebă mărul. 

„Nici nu vreau, ei imi sunt de mare folos. Intoc- 
mai cum 0761616 în cârcei ale viței de vie şi ale Ro- 
chiei rândunichii (Convolvulus sălbatic) le ajută să se 
ridice — pe araci, răsucindu-se tot în sus, şi eu mă 
ag&t de garduri si pomi cu ajutorul ghimpilor mei". 

„Nădăjduesc că nu te vei prinde şi de mine” zise 


e 


y TTE هوم‎ eg] مي‎ 


DIMINEAT A COPITLÓRe400044099904044004ht944009000$996094900000. PAG. 11 


alunul cu teamă „mi-este destul că port greutatea 


propriilor mele fructe”. 

„E drept, tocmai le lăudam mărimea, acum câte- 
va zile când sau cules. Ce deosebite sunt frunctele 
tale de ale mele şi — lucru ciudat — alunele tale, 
merele şi chiar măceşile mele se fac din flori mici”. 

„Aşa este” se grăbi să răspundă alunul „dar flo- 
rile mele sunt de două feluri si înfloresc foarte de- 
vreme. Unele flori, formează cocletele adică partea 
în care sunt vârite alunele, iar altele sunt strânse ca 
un ciorchine pe aceiaş m 
coadă şi aşa de mici 
că nici nu sunt luate 
în seamă—deşi numai 
din ele singure se for- 
mează fructul, aluna 
propriu zisă“. 

„Par'că ar fi puse 
în nişte ceşti drăgăla- 
“şe cu capac de frunze, 
lipite câte două, trei, 
chiar şi cinci la un 
loc” zise mărul. 

„Noi le zicem cupe. 
Nici forma nici aran- 
jamentul lor nu sea- 
máná cu frunzele o- 

' bisnuite". 

Măceşul mulţumi 
cuviinecios. Teamá 
mi-e însă, că mărul 
nu fusese atent la ul- 
tiimele cuvinte ale a- 
lunului. Părea că ve- 
ghează cu mare inte- 
res la rândunelele a: 
dunate pe firele de te- 
1687۵1, locul lor de în- 
tálnire — de unde iar 
na iau toate odată sbo 
rul spre ţările calde. 

Si întradevăr, îi 
putea fi iertatá nea- . 
tentia、 căci infrigura- 
rea păsărelelor si ciri- 
pitul lor zorit, era 
trist ca un „rămas- 
bun” al verii. 


————áezmmmmee———— 
Cine aleargă şi sare fără picioare? — 


‘(ngg) 


Xx d 
Cu ce incepe rugáciunea copiilor? 
(D 0:11 n5) 


TURCUL SI ENGLEZUL 


La Constantinopol, un general turc serbându-şi ziua em 


nasterii, invitá la o masá ce o dedea acasá la el 
"mai multi ofiteri superiori. 

. După ce se sfârşi masa, mosafirii incepurá să vor- 
beascá despre diferite lucruri. ; Sa 

Atunci, generalul întreabă pe un căpitan Englez: 

„De ce ţara voastră înfloreşte şi se măreşte 
atât, că nici soarele nu apune la voi, iar a noastră 
întotdeauna dă înapoi?” 

— „Acum ai să vezi dece, răspunse Englezul. 

Si isi chema soldatul, care-l aştepta afara. 

. — „Dion, hei Djon. t 

Djon imediat intră. 

— „Ce doriți, d-le căpitan?” 

— „Ai să te duci la ministerul de rázboiu şi ai 
să iat deacolo cartea, pe care am lăsat-o în cabine- 
tul d-lui ministru şi să mi-o aduci: 

— „Am înțeles, d-le căpitan si soldatul esi. 

Englezul incepu sá zică generalului: i 

— „Acum, Djon a esit în stradă. Acum Djon merge 
pe strada principală. Acum, Djon este lângă pod. 
Djon a trecut podul. Acum, Djon a luat strada din 
stânga. Djon e în 1818 ministerului. Acum, Djon se 
sue pe.scárile ministerului. Djon a luart cartea. Djon 
se dă jos pe scări. Djon e în fața ministerului. Djon 
a luat strada din dreapta. Djon a trecut podul:. Djoh 
vine pe strada principală. Djon e la poartă. Djon se 
suie pe scări: Djon e aici. . 

— „Hei, Djon, dă-mi cartea, strigă Englezul. 

— „Poftiţi, d-le căpitan, răspunse soldatul si i-o 
inmana căpitanului. 

Englezul, întorcându-se către general, ii zise: 


— „Ați văzut, d-le general, de asta suntem o ţară 


frumoasă şi mare.” 

— „Eh, dar lucru mare mai e şi asta, răspunse 
„turcul, 一 aşa ceva poate să facă şi Osman al 7 

Apoi strigă: 

„Osman, hei Osman! 

Osman intră. 

— „Ai să te duci, ordonă generalul, la ministerul 
de războiu, ai să-mi iai ciubucul, pe care Pam uitat 
în odaia ministrului şi ai să mi-l aduci.” 

Osman iese. 

Turcul, ca şi Englezul, începu să zică: 

— Osman e aici. Osman e acolo. Osman e la 
minister. Osman ia ciubucul. Osman se întoarce. Os- 
man e la poartă. Osman se suie pe scară. Osman 
e aci, 

„Osman, hei! Osman! 

Osman intră. : 

— „Dă-mi ciubucul, îi zise generalul. 

— „Nu ştiu, ce mi-s'au făcut papucii. Nu pot să-i 
găsesc, deaceia, încă n'am plecat, răspunse Osman." 

— „E, ai văzut, răspunse Englezul râzând, când 
trebue să faceţi treabă, voi vă căutaţi papucii.” 

In româneşte de Ivanov Sava-Brăila 


ab 


t» 


PAG. 12. 


DIMINEATA COPIILOR 


RÁSPLATA MICULUI ALFREDO. 


ー Poveste italiană 一 
E] 


ntrun mic orăşel din Italia, bătrânul cizmar 


„Tata Piedro“ îş ducea povara anilor gârboviţi, - 


muncind din greu zi şi noapte pentru ca să-şi 
câștige pâinea de toate zilele. 

Alfredo, ucenicul lui, un baetan de vreo 9 ani- 

şori, orfan, îi era cea mai mare mângâere a bătrâne- 


telor si singurul sprijin, fără de care tata Piedro s'ar 
fi prăpădit. Era sârguitor, milos şi pe deasupra de o 
hărnicie exemplară, fapt care-l impingea ades pe Don 
Paulo, un alt cizmar, putred de bogat şi cu prăvălie 
în centru, să caute a-l ademeni prin vorbe dulci, pro- 
misiuni deşarte şi diferite daruri, spre a-l lua printre 
lucrătorii săi. 


Dar micul Alfredo era inteligent şi nu se lăsa în- 
cântat cu una cu două. Gândul că plecarea lui ar 
putea să-l piardă pe tata Piedro, îl oprea în mod ho- 
tărit de a face un pas atât de însemnat. 

Pe zi ce trecea însă, bătrânul cizmar îşi pierdea 
sănătatea şi odată cu dânsa şi puterea de a lucra. Să- 
răcia începuse de-acum a-şi face cuib în linistita lor 
cocioabă. Micul Alfredo lupta din răsputeri cu forţe 
înzecite, dar doctoriile necesare stăpânului său costau 
scump. 

Vre-o lună de zile au dus-o şiei târâş-grăpiş, dar 


într'o bună zi nu mai avură nimic de lucru si deci 
nici un gologan pentru pâine. 

Alfredo nu suferea atât de nTult din cauza lipsuri- 
lor sale, ci pentru bietul bătrân, care se topia vă- 
zând cu ochii... 

Trecură două zile de suferinţă chinuitoare. Soa- 
rele isi arunca prin țesătura zorilor undele sale aurii, 
în casa mizeriei, unde bietul Piedro. îşi ducea greul 
boalei. P 

Bătrânul dormea. 5 

Alfredo care veghia la căpătâiul lui, aruncă o pri- 
vire indurerată spre faţa palidă si suptá a-stăpânului 
său, apoi se strecură tiptil afară. 

Se opri din mersul lui grăbit în faţa unui magazin 
de vechituri, îşi scoase háinufa lui de catifea, o privi” 
pentru ultima oară şi o întinse negustorului în 
schimbul unei sume destul de însemnată pentru 


momente grele. Alergă apoi la o farmacie, de unde 
cumpără nişte doctorii, făcu câteva târgueli la o bă- 
cănie şi'n urmă o porni spre casă... 


7 اسو 


m 


| 


Deodată se'ntunecă. Nouri groşi si cenușii acope- 
riră cerul ca prin farmec și o ploae îngrozitoare se 
deslán(ui deasupra oraşului.. Alfredo înainta fără 


i 


DIMINEAŢA COPIILOR*€00990960000090090909000009090009000000099006900000 PAG. 13. 


preget, inotánd cu picioarele lui goale prin şiroaele 
de apă din cale, căci gândul lui era să ajungă cât 
mai curând cu cumpărăturile la bătrânul" suferind. 

Ajuns acasă, mărturisi micul său sacrificiu şi pri- 
mi dojeni pentru fapta lui necugetatá, care putea 
să-l coste chiar viaţa. Alfredo se arăta vesel şi voios 
cu toate că ploaia carc-l udase până la piele şi-i în- 
vineţise buzele îl făcea să-i clănțăne dinţii. 

Bătrânul era mişcat adânc şi o lacrimă i se pre- 
linse pe faţă... 

Inghili din doctoria care-l mai învioră puţin si 
după un răstimp începu să mănânce cu lăcomie din 
mâncarea adusă de Alfredo, care de frig se ghemuise 
intr'un colţ al laviţei... 

Dar salvarea Dumnezeească veni... 


Era notarul, care-i aduce lui Tata Piedro vestea ce- 
lei mai mari bucurii din viaţa lui; câştigase la lote- 
ria statului o sumă foarte însemnată, o avere colo- 
sală ! 

R 


Tata Piedro s'a insán&tosit. 

Răceala lui Alfredo n'a luat proporții, grație ingri- 
jirilor — şi astăzi ţi-e mai mare dragul să-i priveşti 
bucuroşi şi mulţumiţi, aşezaţi intr'o. briscá luxoasă 
cu care se duc să aline durerile celor nevoiaşi. 

Alfredo e de nerecunoscut: Straele lui noui îi dau 
aspectul unui fiu de boer. 

E în culmea bucuriei — şi o merită... 

George Theo 


TI 


GRIVEI 


“a 


Il găsise sgribulit, ca vai de el aproape acoperit de 
zăpada care cădea în fulgi mari si groși. Stătea ghe- 
muit la marginea pr..lvoritlui şi tremura vargă. l'au 
luat cu ei în casă si infüsurándu-l în sdrente uscate, 
i-au făcut culcusul sub sobă, la căldură. 


Bietul Grivei — aşa îl botezară pe loc — îşi întinse 
fericit trupul sgribulit de frig şi copilaşii casei cari îl 


urmăreau, cu privirile curiase în toate mişcările, să- 
riră care mai de care, îmbiindu-l cu bucățele de 
pâine, de carne sau zahăr. 

Asa a dus-o toată iarna iar în primăvară, când 
primele raze de soare, zâmbitoare şi calde, chemară 
copiii la joacă, în bătătura înverzită, Grivei era go- 
geamite câine mare cât un lup si jucăuş ca un urs 
dresat. Copiii înveseliţi de soarele primáverei, por- 
niră la joc pe câmpia plină de iarbă, urmaţi de Grivei* 
dornic şi el de joacă. Cei mari ai casei fiind plecaţi 
după treburi, casa rămase fără de pază. 

Deodată, pe când jocul era mai în toi, Grivei se- 
opri o clipă locului şi apoi o rupse la fugă spre casă. 
Copiii uimiţi, îl urmăriră de'ndată; se asezá în faţa 
usei de la casă şi râcâind cu ghiarele începu să latre 
înfuriat. Copiii infeleserá că înăuntru trebue să fie 
cineva străin şi ţipând, dădură de veste vecinilor cari 
se adunaseră în număr mare. 

Abia crăpară puţin uşa şi Grivei, dintr'o săritură, 
fu de gâtul hotului care rămase împietrit de groază. 
De geaba încercă mai apoi să scape; colții lui Grivei 
îl ţineau bine si cum încerca să facă o mişcare, colții 
i se înfigeau şi mai adânc. 

Asa a scăpat Grivei casa de hoţi şi copiii lau 
pupat frumos pe botişor şi nu sau mai despărţit de 
el niciodată, ca de cel mai bun şi iubit prieten. 


D. Constantin Mercanu 


— — — eec; kz09— — — 


Raüasunet 
Cel mai bun dessert la masá 
Este o ciocolatá buná 
„SUCHARD” ne-a dovedit-o 
“Al cărui nume, azi, răsună. 
SHUMNUESNENZURSERBEBRESSZEEENNEPSEPBEDEEREEBZEWERUNERSISSESES 


In numárul viitor al revistei vom publica 
Concursul lunar No. 20, cu mari premii. 


PAG. 14. €999999990999909999900999090909909090909090999090009€ » DIMINEATA COPIILOR 


Pagina distractivá 


-> Rezultatul concursului NDS No. 19 


— — — — 


1) Joc. în pătrăţele 


۱8۱۸۱١ A 
ا‎ ١۳١ هال‎ I 
Uc RA! 
A|U|R 
: MAIRIAMU 
P|E|RS I 
FAGĂRA ȘI 
EGIPIT 
CH LE 


—— 一 - 


DESLEGARILE JOCURILOR 


2) Joc muzical ! 


Ld 


BHIE|D ICEANU 
PAINIMN 
CAUDIE|LLA 
OTEISICU 
NDRESICIU 
ICESCIU 
2 Dela 1 一 2, ENESCU 


4) Joc aritmetic 
Tae 


` 
DESLEGATORII JOCURILOR 


Au deslegat patru jocuri urmă- 
torii cititori din 


CAPITALA 


Radu Mihail, Ionel Petrescu, Begu 
I. Fănică, Amelie Silberman, Biráu E- 
lisabeta, Eveline si Franchette Wechs- 
ler, Micheline Delage. 


Au deslegat trei jocuri, următorii 
cititori din 


CAPITALA 


Grigore F. Vasilescu, Titus I. Şa- 
han, Ljonell Broder, Haider Armin, 
Toti Pascu, Toti Filona, Jean Po- 
pescu, Marce] si Mady Hasan, E- 
milian Popescu, Viga Tanach, Lelia 
si Marcel Kaufman, Mia Brociner, Mir- 
cea Brucăr. 


Au deslegat douá jocuri urmátorii 
cititori din : 


CAPITALA 


Petrescu Gh. Eugenia, Selma Kra- 
mer, Filip Feldstain, Lizica-Ortansa Voi 
neagu, Constantinescu Gh. Stelian, Di- 
nescu S. Dumitru, Ladislav-Liebermann 
Harth Volf, Adrian A. Munteanu, Vir- 
ginia si Cleopatra Brumarescu, Va- 


sile A Constantinescu, Jeana Drăgu- 


lănescu, Jean Wechsler, Lulu Victor. 


Alexiu, Focsaner Sofica, Vasilescu Ni- 
culina, Zalmanovici Valentin, Zozo Li- 
braih, Cappon Emanuel, Edelstein 
Jean, Lola si Armand Goldstein, Lu- 
pea N. Petre, Georgescu Irina, Ste- 
fanie Perlmann, Rosner I. 'Aimé, M. 
Iuster, Ernestine si Iosefine Gertrude 
Feins, Sonia Camerman, Edu Gh.Du- 
mitru, Bálutá C. Angella, Lizica şi 
Sandu Naumescu Const. Dragomirescu 
( Colentina). 


Au deslegat un joc, următorii 
cititori din 


CAPITALA 


Eliza Baras, Carol A. Balint, Pe- 
trescu G. Eugenia, Clarice Burichovici, 
Nelu Sirkus, Catz.Paula, Rámniceanu 
Ioan, Boris Resnic, Despina Dobâr- 
leanu, Gheorghiu I. Ştefania, Lydia 
Steinberg, Barbu Leanca, Cristescu G. 
Vespasian, Grunberg Victoria, .Elena 


Georgescu, Negulescu T. Alexandru, 


Jeanetta Grunwald, Grigorescu P. To- 
ma, Gheorghe Natalia, Niculescu Ma- 
ria, Hilda Iosepovici, Titi Teodorescu 
Irimia G. Romulus, Florian Popescu, 
Poussy Balente, Stella Pia Silberstein, 
Marioara si Sofica Stamatie, Samy |. 


Berschodsckj, Ella Blitz,. Micu Gold- 
stein, Petre Mloden, Lola Cohn, Maxim 
Gh. Aurel, Alexândrina Păşceanu, Ma- 
rioara si Nae Stavrescu, Schmidt Con- 
stantin, Craioveanu Aurel. 


Au deslegat patru jocuri urmá- 
torii cititori din 


PROVINCIE 


BACAU: Mariana I. Alexandrescu. 
BARLAD: Gigi I. Costescu. 2 だ 
CAMPINA: Alexandru C. Boeru. 
DOROHOI: Cotter B. şi B. Croi- 


toru. 
HUNEDOARA: Virgil Beşan. 
ODOBEŞTI: Mundi Brener, Costel 
Mihai şi Iancu Avram, Ionel 
rescu, Ninel Gh. Panait, Ionel Eisner, 
Iacob si Iosif Avram, Tili Bercovici, 
Haim M. Bercovici. : 
PATARLOAGE: Vlad Jitianu. 
TIMIŞOARA: C. Bugeanu. 


Au deslegat trei focuri, urmă- 
torii cititori din 
PROVINCIE 


BALTI: Iosif Taleb. 
BARLAD: Beatrice, Silvia si Marcel 
Burichovici, Cecilia Sándulescu, Gri- 


زو 


———— 


DIMINEAT A COPI1L0R9000000000%000000000000000000009000000000000 PAG. 15. 


gore Costescu, Betty Bernacic, Tony 
Simovici, S. Dragomir. 

BECHET: Mişu Sp. Mateescu. 

BRAŞOV: Ivan Alexandru. 

BUŞTENI: Salomea Lazăr. 

CAHUL: Ada Loran. 

CAMPULUNG: Maria şi Roman Ho- 
rodischi. 

CIUCIULEA: Cechin Gheorghe. 

„CRAIOVA: Benica Herscovici, Du- 
mitru Pisoschi. ` 

CAMPINA: Sandu Reiter, 

HARLAU: Micu Ostfeld. 

IAŞI: Ana şi Marena Blumenfeld, 
Marcel Brün, Şmil Blumenfeld. 

ISMAIL: Cresin Alla, Vadea Ame- 
lin. 

LESPEZI: Moses Aron, Iancu Moses. 

MOINEŞTI: Valdman Haim, Littman 
Carol, Eckelman Heinrich. 

PARLITI: N. Sinder, Grosu Stefan. 

PETREESTII DE JOS: Roxane Be- 


rea. 
á PITESTI: Betty si Licá H. Davi- 


escu. 
POGOANELE: Nicolae Mihăilescu. 
RENI: Boris Haimovici 
aO DE VEDE: Petrus si Misu 
Nicolaesc 
SCANTEIA: Veinstein ؛‎ Şloim, Ma- 
tilda Haim. 
SOROCA: Anatolie Dobândă. 
STREHAIA: Grigore Romanescu. 
VASLUI: Augustica şi Nelu Ionescu. 


Au deslegat două jocuri urmă- 
torii cititori din 


PROVINCIE 


AGAPIA: Mircea M. Grumărescu. 
BALŞ: Ionel şi Grigore Nicolaescu, 
Tita Popescu, Costin F. Trifon. 
テー Vasilica Rosca 
BALTI: M. Orghenstein, nggi MENGA 
Wainber 8 
BARLAD: Veronica Guriţă, Rebeca 
si Paula Finkelstein, Silviu Costescu, 
Sclavu Ionel. 
BICAZ: Antoaneta Borş. 
BIHOR: Teodorescu Aristotel. 
BISTRIŢA: Aurel Moldovan. 
BOLGRAD: Petre Abagiev. 
AI لضف‎ Max si Clara Abramo- 


BRASOY: Israil N. Kisincvku, Je- 
Jpler, Ionel. 

LA: Tane M. Filip, Teodora 
Cu. Alexandru Anghel, Sigmund 
Scháiovici; Puiu si Lică Rosenştein. 

BUCECEA: Bercovici Samy. 

CALUGARENI: Popescu St. Ieronim. 

CAMPINA: Nelu şi Gogu Păunescu. 

CAMPENI: Emanuel Cârjoi. 

CERNAUTI: Orest Radomski. 

CHIŞINAU: Alisa Nemirovschi, Ar- 
, Ioan Staicov. 


CLUJ: Elena Russu 

CONSTANŢA: Florica Hagiescu, Ti- 
nel Alex. Stătescu, Chiril Economu, 
C. Mihail Economu. 


CURTEA DE ARGES: Ghenadie si 
Pastia Fotti. 

CRAIOVA: Bernhard M. Moisescu, 
Iulia Feldman. 

“ DARABANI: Clara Leibovici, Simca 
Feinstein ~ 

DARMANESTI: Ca ht Nicolae. 

DRACSANI: Ioan Simionescu. 
FAEESTE: George Berghiner, Iosif 


ihm 
FALTICENI: 
Wechsle 
FOCSANI: Mihai Constantin, e 
GALAŢI: Alex. şi Marcel Frisberg, 
Raşela Vertenştein, Magda Moscovici, 
Elena şi Theodora Culica. 

GHEJA: Elvira Nistor. 

IAŞI: Al. şi Lellu Haber, Cahane 


Arthur. 
td Nr Strul, 


LESPEZI: d s 
Ozias MARASESTÉ, N 
SEST Nora şi Viile Gross. 
Be Manea Ilie. 
PARLITI: M. سا‎ a 
PIATRA-N. Marioara Rapaport. 
PETROŞANI: Pretor Mircea. 
PITEŞTI: Atanasiu Maria. 
PLOEŞTI: Jacques Abramovici, C. 
Focşăneanu, R. Iaroslavsky, Elena I. 
Petrescu, Teodor Ionescu. 
RENI: Eugen şi Xenia Ebervain. 
ROMAN: aulina si Niculita Răm- 
nicean 
R. SARAT: Tudorel Drágnoiu, pes 
truş Silo. 
. R. VALCEA: Arteniza Opreanu. 
SOROCA: M. Breiman. 
SULINA: Vidovici I. Christu, Vol- 


Leopold şi Martin 


dera Ifigenia, Samsonic Cristophor. 


TECHIRGHIOL: Valentin Niculescu. 

TELEGA: Bella Calmanovici. 

TIMISCARA: Hortensia Bordovschy, 
Lovinia Bor y, Tudor Costin, Pe- 


tre si Nicu 
Blumenfeld 


Dinescu 
FARA LOCALITATE: 
Smil, Barchev Artinian. 

STRAINATATE: Paris; Angela Ga- 
gea. 


Au deslegat un joc, următorii 


cititori din 
PROVINCIE 


BACAU: Vasile I. Stoica. 

BACLIC: Cezar Baciu. 

BALŞ: Fannj Nicolaescu. 

BRAILA: Nela Rădulescu, Mărgărint 
C. Toma, Dorothée si Estrella Thierer. 

BUZAU: Petrescu C, Nicolae. 

CACIULATA: Solomon Martha. 

Mangka aa Mircea Georman, Stella 


pie 

SPOHTSINAU: Polca Svalboin, Marcel 
Bunduc, Anatolie Bol , Leon Cof- 
man, Cvaci Nicolaie, M. 'Safir. 

CLUJ: Ludovica Anceanu. 

OS Felicia B. Eftimiu, 
"e 1018 G. Elena. 

RABIA: Sandu Si Gicá Boicescu. 

CRAIOVA. Ciobancov Tudor Ilie, Po- 

pescu D. Constantin, Pavelescu Ale- 


xandru, Popescu Anastasia, Mişu şi 
Silvia Eschenazi. 
DOROHOI: Mihal si Haim Cusmaru. 
saba NENG „Tita, Nuti şi Puiu 


Ho 
د‎ fms Victor, Dordea 


FOCSANI: Aurelia S. Candelatto. 

FRUNZANESTI: C. Rádufá. 

GALATI: Petru Barutcef, Beniamin 
Crotzman. 

GHIDIGENI: Mircea Tomulescu. 

GLODENI: Zina si Elisaveta Bi- 
rincov. 

HUSI: Ghizela Grinberg. 

IAŞI: Lenuta Andreiescu, Causovschi 
Rudolf, Panu Alexandrina. 

ISMAIL: Grecov Constantin. 

LETEA VECHE: Herscovici Adolf. 

LIPCANI: Gheorghe Vasil'cov, Pe- 
tre A. Cebotarenco. 

PALAS: Ana Bellu. 

PARLITI: S. Rubinstein. 

PLOESTI: Marinescu I. Vasile. 

RENI: Ecaterina Cocalciu. 

Ecaterina Ehren-‏ وسن 
reich.‏ 

ROMAN: Traian S. Manea. 

ROSIORI: Ionel A. Bogdan. 
- ROZNOV: Alexândrina Macarie. 

R.-SARAT: Poppa I. Ortansa, N. 
Hristodorescu, Alexandrina Butoiaş. 

R. VALCEA: Dorina Berlescu. 

SAVENI: Branuta şi Rubin Cohn: 

SIBIU: Michette Brociner. 

SILISTRA: Haig - Papucianu. 

SOLDANESTI: Leiba Talic. 

SULITA: Izrael si David Caf, Nu- 
sim Peisah. 

TARGOVISTE: Gabi - Cornescu. 

TG. OCNA: Omik Stambolian. 

T. SEVERIN: Vasile Ludovig. 

TANTARENI: Costică I. Cosma, 
Georgicá Cosma. 

VISAUL DE SUS: Tessler David. 

ZGURITZA: A. Barschi. 


PREMIATII 


Prin tragere la sorți au esit 7 
torii premiaţi: 

PREMIUL I: Mariana 1. Alexandre- 
scu Bacău; 

PREMIUL II: Amelie Silberman, Bu- 
cures 

PREMIUL 111: Grigore F. Vasilescu 
București; 

PREMIUL IV: Augustica şi Nelu 
Ionescu, Vaslui 

IUL V: Zalmanovici Valentin, 

Bucureşti; 


Premiajii din provincie sunt rugaţi 
a ne înainta adresele complecte, spre 
a le expedia premiile, iar acei din 
Capitală se pot prezenta personal la 
redacţie ca să-şi ridice premiile. 


PAG. 16. DIMINEAŢA COPIILOR 


"O INTĂ MPLARE FĂRĂ CUVINTE 


6 7 3 oOo | 


Aiellerele ,,.ADEVERUL*" S. A. 
d