Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1937 (Anul 14, nr. 674-725) 751 pag/DimineataCopiilor_1937-1669231404__pages651-700

OARELE dădea în asfinfit. Prin aerul răcoros 
şi parfumat sburau păsărelele, ciripind voioase. 
Gâzele îşi iufeau bâzâitul, cercetând fiecare 
floare. Nineta, așezată pe un scaun în grădi- 
niţă, rásfoia o carte de poveşti şi părea foarte 

plictisită. Citise câteva dar parcă lenea o împiedica să 

păstreze ceva în minte. Cum sta ea așa, aude cum por- 
tifa grădinii scârţâie. 

— Ah, ce bine ar fi să vină Cecilia; ne-am duce un 
pic la plimbare, că prea m'a moleşit căldura de azi. 
Gândindu-se asa, își ridică ochii să vadă cine-i. Indată 
întoarse privirea într'altă parte. Nu se aștepta ca în locul 
prietenei dorite (o îngâmfată ca şi ea), să vină 
Zamfira, fata fierarului de peste drum. De multe ori 
Nineta vorbea disprefuitor cu Cecilia despre sărăcia 
acestei fetiţe, ba chiar o şi ura. Amândouă erau de 
părere că Zamfira nu e nici mai mult, nici mai putin, 
decât o nesuferitá. Văzând-o acum, Ninetei i-se făcu 
rău. Ea, o fată bogată şi bine crescută, să stea de vorbă 
cu o zdrenjároasá si o săracă? Nu! niciodată, gândea 


SSSA AQ 
SUN 


f 
/ 
Z 


i sal 
Aii 


mii 
j 


SN 10711 


AN ' 
SAT HTT 


M 
e 


Mu Meca Y 


U 
VM Su vd 


** 
su Meu e tutti, D 


+ 
^ MM UNS i 
MAR ta MM uec EES EES On 


Nineta, desi mamă-sa o mustra des pentru purtarea ei 
faţă de Zamfira. Fără să mai stea pe gânduri, fi în- 
toarse spatele. Zamfira, cu pagi sfiosi, merse lângă 
Nineta, o salută cuviincios şi-o întrebă ce mai face. 
Erau doar colege! 

— Nu mă întreba ce fac! Mai bine te-ai 
acasă si nu m'ai mai plictisi cu vizitele tale! 

Răspunsul acesta plin de dispreţ fu ca un cuţit în 


inima sărmanei copile. Băgând de seamă că Nineta o 
înţeapă cu vorbele ca și altă dată, se retrase uşor, lu- 


duce 


ându-și rămas bun, cu un glas aproape înnecat în la- 
crimi. Paşii ei mărunți se pierdeau în întunericul care 
începuse să se lase. Nineta se sculă depe scaun si începu 
să se plimbe împrejurul lui. Parcă Zamfira strecurase 
pe cineva în inima ei ca să-i ceară socoteală de felul 
cum s'a purtat cu ea; parcă-i zicea: „de ce-ai alun- 
gat-o ?* Era neliniştită, iar obrajii şi-i simtia svâcnind. 
Mama sa, care până atunci stsse nebăgată în seamă la 
fereastră, ieși din cameră şi-o pofti pe copila ei la 
plimbare. Spre mirarea ei însă, Nineta nu primi să se 
plimbe, spunând că nu se simte bine. Dealtfel se şi 
vedea pe fata ei. O neliniște şi mai mare o cuprinse, 
ca nu cumva mama ei să ştie ce pozná a mai făcut. 

Inserându-se deabinelea, se retraseră amândouă la 
culcare. In tăcerea nopţii, toate se odihneau, numai eà, 
Nineta, se chinuia să-și strângă pleoapele doar, doar, o 
adormi. Tot mişcându-se prin pătucul ei, mama sa simţi 
că e neliniştită, Dealtfel ştia care-i pricina, dar deo- 
camdată o lăsă, așteptând prilejul nimerit c'a s'o în- 
trebe. Zis si făcut. A doua zi, se făcu cá nu stie ca 
avut un somn neliniștit şi-i spuse să ia un cosulej şi 
să meargă cu dânsa în grădina de pomi. 

Era o dimineaţă frumoasă de toamnă. Picăturile 
de rouă străluciau ca mărgăritarele pe firele de iarbă. 
Nineta ajută pe mama ei să umple coșul cu „fructe. 
Mama sa, fără să fie văzută în timpul culesului, alese 
o piersică mare, frumoasă dar viermănoasă şi-o puse 
deasupra coșului, peste celelalte piersici. Când coşul fu 
plia, Nineta alesese cea mai frumoasa piersică de dea- 
supra si începu să muște cu lăcomie dintr'insa. Isi în- 
fipse dinţii în miezul ei cárnos. Simţi, însă ceva cránfá- 
nindu-i între dinţi. Se strâmbă un pic şi scoase repede 
piersica din gură. Nineta, foarte mirată, zise: 

— Vai, mamă, cum m'am toselat. Uite am ales 
piersica aceasta, că mi s'a părut mai frumoasă, dar 
miezul i-a fost viermănos. Mai bine aşi fi luat una mai 
putin roşiatică, poate n'ar fi fost așa rea. 

— Vezi, draga mamei, aşa te poţi înşela şi'n ale- 
gerea prietenelor. Grădina aceasta, cu fel de fel de 
pomi, s'aseamănă cu» noi, oamenii. Grădina e lumea, 
pomii aceştia pe care-i vezi, sunt oamenii iar fructele, 
piersicele acestea, faptele noastre. Tu ai luat piersica 
ce ţi s'a părut mai frumoasă dar n'a fost bună. Aga-s şi 
oamenii. Tu te porţi urit cu biata Zamfira, care-i o 
fată cuminte, modestă şi bună, iar pe Cecilia, care-i o 
neastâmpărată, o iubeşti. . 

Fetiţa, sub povara mustrărilor, lăsă capul in jos, 
tăcând câteva clipe ; apoi, sărind în braţele mamei, zise: 

— Mamă, duc Zamfirei cosuleful cu fructe şi-mi 
voiu cere iertare pentru răul ce i-am pricinuit. i 

— Bine, fiica mea | zise mama, bucuroasă, in gàn- 
dul ei, că fetiţa e pe calea cea bună. 

Nineta, voioasă, luă coşuletul si alergá întrun su- 
flet la colega ei, i-l dete și-o imbráfisá zicând: ___ 

— ]artá-má, cam fost rea cu tine. M'am purtat ca 
o îngâmfată, dar de-acum vom fi cele mai bune prie- 
tene | a 

Zamfira, cu sufletul ei bun, uitase totul. Ii mulțumi 
de neasteptatul dar şi-şi însoți noua prietenă pana la 
poartă, mulfumindu-i totodată şi de invitaţia la culesul 
strugurilor. Nineta veni abia finAndu-si răsuflarea, la 
la mama sa, spunându-i că sa împăcat cu Zamfira si 
că şi simte cugetul mai împăcat, iar aceasta o sărută 
pe amândoi obrajii, fericită că fetiţa ei sa mântuit de 
mândrie și, totodată, s'a învăţat cum să-și aleagă prie- 
tenele. 


CORINA IVAN 
10 


————— 


Cum se desemează.. 


PRICHIDUTA 


GANDUL 
LUMii 


CAP. 1V 


S'A ARĂTAT PE CER O STEA STRALUCITOARE 


Ziua pare lungă omului, şi dela răsăritul soarelui 
pana la ivirea stelelor multe ceasuri numără in măsu- 
rarea timpului. Totuşi veacurile s'au scurs ca valurile 
repezi peste ape şi sau pierdut în negura trecutului, 
cum se pierde lumina în umbra nopţii — deoarece un 
veac în veşnicia timpului e ca o clipă in viata omului. 

Bune şi rele, faptele lui s'au adunat laolaltă şi, în- 
crustate pe răbojul vieţii, cele bune i-au uşurat traiul, 
iar cele rele multe neajunsuri i-au pricinuit. 

Dar, precum ştiut este, de când lumea, că mai re- 
pede prinde răul rădăcini în sufletul omului, nu e de 
mirare cá cea mai mare parte din ei huzuresc mai 
mult cu rául decat cu binele. 

Geaba s'au abătut pe fafa lumii atâtea si atâtea 
pedepse, pe care de Sus le primeau, ca să-şi aducă 
aminte de cele sfinte. Geaba citeau in cărţile vechi 
despre Potop, despre arderea cetăților pline de păcate: 
Sodoma si Gomora, de încâlceala limbilor, în cetatea 
cea plină de erezie a Babilonuluil.. Treceau cu nepă- 
sare asupra tuturor şi se afundau mai rău în fără- 
delegi. 

Intr'o seară, zâna înţelepciunii i-se arătă în vis lui 
Prichiduţă şi-i spuse: 

„Du-te în grabă la Bethleem. Acolo se va întâmpla 
minunea cea mare. Fiul Domnului se va naste din 
Maria Fecioara şi va trăi şi pătimi, ca om, pentru ier- 
tarea păcatelor lumii! 

Cum se desteptá din somn, Prichidufá isi luă sbo- 
rul spre locul unde avea să se întâmple minunea. Pe 
înserat ajunse acolo. Adierea răcoroasă a vântului de 
seară scosese afară o mulţime de lume pestriță, care 
umbla forfota pe ulițele Bethleemului. 

Era un amestec sălbatec de oameni veniţi din toată 
Iudeea, să se înscrie în registrele romane, 

Prin valmasagul acesta, un bătrân isi croia drum, 
ținând de cápástru un asin, pe spinarea căruia se o- 
dihnea femeea lui, istovită de drum şi de boală. Toată 
ziua căutaseră un adăpost, dar niciun locşor, cât de 
mic, nu se mai găsea. Bătuse la poarta unui han al 
cărui stăpân îi era cunoscut şi-i ceruse găzduire. 

— Rău îmi pare, losife, dar hanul meu geme de 
lume ca şi toate celelalte locuinţe. Te sfătuiesc să-ţi 


cauţi un adăpost în faţa templului, sau pe la vreo fân- 
tână, cum au făcut şi alţii. 

Prichiduţă îl urmă pas cu pas si văzând jalea bă- 
tranului si chinul femeii, le scoase în cale un báie[fas, 
pe care îl întâlnise, cu un ceas mai de vreme Ja o stână 
din apropiere. Prichiduţă, care cercetase mintea copi- 
lului, găsise acolo numai gânduri bune şi era sigur că 
băieţaşul le va fi de folos celor doi străini. 

In adevăr, copilul se opri în faţa lor şi le zise: 

— Eu sunt Iosua, fiul lui Nathan din Iudeea. A- 
proape de aici se află stâna tatălui meu. Dacă vreţi vă 
pot adăposti acolo. 

Iosif primi cu bucurie si porniră spre staul, însoţiţi 
de Iosua. 

Cum au ajuns acolo, micul losua aduse în grabăo 
oală cu lapte proaspăt, pe care Maria, sofia lui losif, il 
bau cu poftă, simțindu-se mai bine. Fata i-se îmbujoră 
şi ochii turburi, din cauza frigurilor, i-se limpeziră. 

Iosif mângâie bland căpşorul buclat sl copilului: 

— Dumnezeu să te fericească, Iosua, după inima 
ta bună! Acum, hai să ne culcăm; e târziu si Maria 
are nevoie de odihnă. 

— Eu mă voi culca lângă use, zise Iosua ; — e mai 
rácoare si am sá simt mai usor cánd va veni cineva... 

Noapte buna |... 

In timpul acesta, Prichidufá sburase voios departe 
de Bethleem. 


La o răspântie de drumuri zări un convoi măreț. 
Era alaiul Magilor dela răsărit, care citiseră în stele că 
ziua nasterii lui Mesia a sosit si veneau, incarcafi cu 
daruri, să i-se închine... 

In staulul unde Iosif şi Maria găsiseră adăpost, 
plutea o linişte adâncă. 

losua dormea somn dulce de copil. Maria deasemeni 
dormea liniştită, numai losif veghea. 

După puţină vreme se auzi o frântură de cântec 
tărăgănat... Cântau păstorii din tilincă... 

Un oftat greu ieșit depe buzele Mariei făcu pe Iosif 
să tresară din atipeala în care-l dusese sunetul tilincii. 

Iosua deschise si el ochii şi-i atinti spre fereastra 
staulului, pe unde pătrundea, plăpândă, sclipirea ste- 
lelor. 

Deodată se auzi un scâncet de copil nou născut si 
în clipa aceea staulul se umplu de o lumină orbitoare, 


ce năvălea pe fereastră, dela o stea strălucitoare, care, 
chiar atunci răsărise pe cer. 

Razele stelei incununau in aureolá fruntea noului 
náscut si a Maicii Sale ! 

Iosif căzu în genunchi. Iosua făcu la fel şi cu ochii 
lui mari privind steaua care-și revărsa razele şi în părul 
său, el însuşi părea un înger coborit din cer în mijlocul 
Sfintei Familii ! 

la vremea asta, Irod, tetrarhul Iudeei, adică regele 


acelui ţinut, auzind de naşterea lui Isus si temându-se 
foarte de Cel pe care proorocii îl vestiseră că va fi 
Hegele Regilor, dădu poruncă în toată ludeea ca prun- 
cii noi născuţi să fie ucişi. Satana, preschimbat în sfet- 
nic al lui Irod, îl ispitise, spunându-i că Isus îi va u- 
zurpa tronul şi puterea regească. 

Prichidufá încercase să-i scoată din minte gândurile 
rele, dar Satana pusese stăpânire deplină pe sufletul 
lui Irod şi se bucura nespus de mult. 

Atunci... Gândul Lumii sbură ca vântul spre stau- 
lul sfânt și mare îi fu bucuria când auzi ca Iosif cu 
Maria şi Pruncul, călăuziţi de îngerul păzitor al Dom- 
nului, fugiseră, în grabă, spre ţara Egiptului. 

In staul rămăsese numai Iosua. Stătea smerit lângă 
iesle si mângâia paiele calde încă, în care se odihnise 
trupul Domnului. Numai el văzuse minunea săvârşin- 
du-se şi amintirea aceasta îi rămăsese trainic întipărită 
în minte. 

A stat așa, lângă ieslea sfântă, vreme ca la două 
ceasuri şi tocmai când se pregătea să plece, se pomeni 
cu o ceată de soldaţi de ai lui Irod, dând buzna in 
staul. 

— Hei, potaie micăl zise unul din ei, nu e aici stă- 
pânul staulului, sau vreunul din sclavii săi ? 

— Tatăl meu e stăpân, iar slujitorii lui sunt oa- 
meni liberi, nu sclavi | 

— Pe legea mea, băieţi, îmi place cum răspunde 
puiul ăsta de naparca! Are limba tare desghetata ! 
Limbuţia lui ne va prinde bine ! Răspunde repede, unde 
au fugit oaspeţii pe care i-afi găzduit aici ? 

— Nici nu mă gândesc să răspund! Căutaţi aiurea 
răspunsul, care nu-l puteţi avea dela mine. 

— Trufia ta merită o pedeapsă ! urlă soldatul înfu- 
riat şi lovi cu latul spadei în obrazul copilului. 

losua nici nu se clinti din loc. Privirea lui senină 
se pironi în ochii apringi de mânie ai soldatului si 
zâmbind cu milă, îi grăi blând: 

— „Dumnezeu să-ţi întoarcă în bine răul ce mi-l 
faci! Cred că sufletul tău s'a răcorit şi poţi pleca im- 
păcat de aici !* 

— Pe toţi zeii infernului | urlă bruta, şarpele ăsta 
merită să-l trag prin spadă, ca printr'o frigare, şi să-l 
prăjesc la para focului ! Vorbeşte plod spurcat, încotro 
au fugit blestematii aceia ? 

— Vrei să spui binecuvântaţii, nu blestemaţii !? 

Cel pe care îl căutaţi, ca să-l ucidefi, e menit să 
mântuiască lumea de păcate ! Mai bine L-ati proslăvi şi 
v'ali închina Lui! 

— Noi, să ne închinăm unui tanc ? 

— Trei regi mari din răsărit au venit să se închine 


13 


Lui si va veni o vreme când toate popoarele i-se vor 
închina. 

— Trufaşele tale vorbe mai merită o lovitură de 
spadă. 

— Loveşte ! Spada ta nu-mi pricinuieste durere, dar 
mă doare'n suflet nemernicia ta, păgânule | 

Infuriat ca o fiară, soldatul izbi cu mânerul spadei 
drept în fruntea luminoasă a copilului |... 

— Atât i-a fost nătângului, gâfâi bruta, beat de 
sânge şi luând o mână de paie din iesle, dădu să-și 
şteargă spada cu ele. 

In clipa când paiele sfinte, pe care se născuse Mesia, 
trecură pe mânerul spadei, un trăznet spintecă tavanul 
şi căzu deasupra ucigașului, mistuindu-l cu încetul, până 
ce din el nu mai rămăsese decât un pumn de cenuse, 
pe care o spulberă vântul, pe fereastra staulului, risi- 
pind-o în patru colţuri ale lumii, să nu mai rămână 
nici urmă din hoitul lui păgân. 

Ceilalţi soldaţi fugiră iogrozi{i din staul si ducân- 
du-se în lagărul lor povestiră camarazilor minunea. 
Mulţi din ei au crezut în Isus şi i-s'au închinat. 

In staul coborise iar liniștea deplină. Trupul lui 
Iosua zăcea nemișcat pe podea. Cineva nevăzut se a- 
propie de trupul lui si îi strecură în piept o picătură 
de viaţă. 

Era Prichidufá, care plângea de durere cá nu pu- 
tuse sá vie mai repede inapoi. 

Poate cà l-ar fi mântuit pe micul Iosua de moarte, 
sau, poate, voia Domnului a fost asa? Poate ca in ce- 
ruri mai e nevoie de un înger ?... Cine ştie ?... 

Adunándu-si picul de viaţă ce-l mai avea, Iosua se 
trase uşor in iesle, îngropându-și trupul îndurerat in 
paiele calde încă, unde se născuse copilul sfânt. Işi 
strânse în jurul obrajilor înfierbântaţi paiele ude de 
sângele ce-i curgea din rană şi rămase așa multă 
vreme... 

Deodată auzi ca prin vis cântecul din tilinca al 
păstorilor... ba nu! Nu era cântecul păstorilor, era altul 
mai frumos | Era corul îngerilor din cer... 

Ei cântau si pe o cărare de lumină albastră au 
coborit, fluturând din aripioare, până la ieslea sfântă. 

Iosua se simţi fericit şi uşor ca fulgerul. Nicio du- 
rere nu-i mai chinuia trupul. In preajma lui era numai 
lumină si cântec, şi îngeri, si flori... 

Sufletul sáu curat s'a descátugat de povara trupului 
a sburat cu îngerii Domnului, la cer... 
In ieslea săracă n'a mai rămas de veghe decât Pri- 


gi... 


chidufá, tăcerea $i noaplea, care aprindea, una câte 
una, candelele cerului... 
D. MEREANU 
In numárul urmátor : 
CAPITOLUL V. 
IUDA DIN ISCARIOT 


Undeva, intr’un sat de acelea ascunse prin vágáuni 
de munte, unde oamenii cresc $i tráies* luptându-se 
piept la piept cu fiarele codrilor, trăia odinioară o vă- 
duva cu stare, care avea un singur fecior, anume Ionică. 


Flăcăul ăsta era viteaz, nevoie mare! Lumea îl po- 
reclise ,,lonica fără frică“ şi nu de pomană îi ziceau 
asa! Până la vârsta aceia când flăcăii încep a se gândi 
la însurătoare, el nu ştia ce-i frical 

Mămică-sa ar fi vrut să-l vadă şi pe el aşezat la 
casa lui, cu nevastă, cu copii, şi-i tot da greș cu însu- 
rătoarea. | 

„Nu mă 'nsor, maică, până n’oi sti cei aia „frica“ 

„Hei, ái şti-o tu odată si odată, băiatul mamii ! — 
Zise bătrâna care chitise ea ceva, cu care să-i vie de 
hac voinicului. 


La marginea satului se afla o casă pustie, în care — 
zice se—umblau, toată noaptea, fel de fel de stafii 
şi duhuri necurate. 


Văzând şi văzând maica lui că n'o scoate la cap 
cu fecioru-său, se vorbl cu bătrânii satului și puseră la 
cale să-l trimeată pe neînfricatul Ionică să doarmă o 
noapte acolo, poate cá aga va afla băiatul ce-i frica 
şi-şi va vedea apoi de un rost în viaţă. 

Zis şi facut! Ionică se învoi bucuros si cum se lăsă 
seară porni spre casa pustie, fluierând si cântând ca un 
haiduc de codru. 

Intră înăuntru şi nici n'apucă să facă un pas ca se 
pomenii înconjurat de o mulţime de dihănii care scuipau 
şi miorlăiau ca pisicile si se repezeau spre el, să-l 
zgârie. 

Ionică al nostru începu să râdă gi unde-mi apucă 
o dihanie de-acelea de coadă si începu s'o'nvárteascá 


IONICA | 
FARA FRICA 


$i so plesneascá cu capul de perefil.. Apucă apoi alta 
şi alta si începu un dans si un tárüboi de se auzea páná'n 
sat, iar pe deasupra larmei glasul voios al lui Ionică, 
háulind a cântec de petrecere. 

— Măi, mái, dar cât de nazdravan îi băiatul asta! — 
se minunau oamenii.. si se duse vestea despre el peste 
sapte sate. 


Iacá numaică dintr'un sat vecin veni într'o bună zi 
o mándrete de fată, însoţită de taică-său. Bătrânul ţinea 
în mână o căldare cu apă si ghiafá în care înotau nişte 
peştişori. Fata se opri la casa văduvei—mama lui 
Ionică. 

„Am auzit, lele, că ai un fiu care nu ştie ce-i frical 
Unde-i feciorul matale? 

„lacătă-l, doamne, colo, sub nucul acela umbros din 
fundul ogrăzii. 

„Tocmai bine! zise fata si luând găleata din mâna lui 
tătâne-său, se apropie încet de locul unde dormea flă- 
căul si nici una, nici două,.. vástil... vărsă peste el apa 
din cáldarel... : 

Apa rece gi pestigorii care se svarcoleau pe trupul 
lui Ionicá, il fácurá sá sará ca ars in sus. 

»Valeu, maică, ce frică am tras!“ zise el scuturándu- 
se sgibulit. 

»Deacum cred că ştii ce-i frica, bădie“? zise fata 
şi se porni pe râs... 


Ionică râse şi el si a râs tot satul când a auzit de 
patania lui, iar peste o lună dela această întâmplare 
râdeau iar şi se înveselea la nunta lui Ionică fără fri- 
că cu fetişcana cea isteajá si mândră... 


E 


a 


o — 


SERIA | 


Concursul de jocuri pe luna Noembrie 


GINEL 


CUVINTE INCRUCISATE 


Orizontal: 3) Ţară în Europa. 7) Locuitori dintr'o 
țară din Europa. 8) Hof de codru. 12) Sărmani. 15) 
Diavolul. 16) Potrivite la vers. 17) De statură mică. 20) 
Săteni. 24) Jara in Europa. 25) Oraș în România. 


Vertical: 1) Pui de rață. 2) Nume de fată. 4) Vas 
de bucătărie. 5) Strecor făină prin sită. 6) Gust ne- 
plăcut (fem.). 9) Pari care sprijinesc via. 10) Diavoli. 
11) Târăşti pe jos. 12) Râu in Moldova. 13) Fabricant 
de rame. 14) Sat mic. 18) Nu vorbeşte. 19) Balanfa. 21) 
Asalt. 22) Prieten. 23) Obiect pentru cernut. 

IONEL L. BICHIGEAN — NASAUD. 


SOARECELE 


ORIZONTAL: 1) Otravá pentru soareci. 9) Cogea- 
mite şoarece! 10) Dànsa. 11) Sau. 12) Cum stă soare- 
cele toată ziua? 15) Cum e șoarecele din ghiarele pisicii? 
17) O vorbă a soarecelui! 18) Așa sunt soriceii. 19) Ce 
face şoricelul, fără voe, când cade în lapte? 20) Pronume. 
21) Plasă de prins peşti. 22) Soarece de „câmp“. 23) 
Asa ne sunt şoriceii pentru-căs micufi şi drăgălaşi (vorbă 
să fiel) 25) Aşa e şoricelul. 26) Il bea cu plăcere şoricelul. 


VERTICAL: 1) Privitor la neamul Chit-Chif. 2) Fluviu 
In Siberia. 3) „Ros“ până la capăt. 4) Vilă fără acope- 
rig! 5) Soarecele îl găsește gustos. 6) Se face ca şi chia- 
gul. 7) Plec. 8) La fel cu. 9) Mici si drágálasi! 13) ,,Cuier“ 
cu capetele roase. 14) Nota traducătorului. 15) Post- 
Meridian. 16) Fluviu african. 19) Strigăt ciobünesc 
22) Puţină smântână! 23) Dată fără vocale. 24) Jumă- 
tate „chip“ 


L. A, LAZAROV. Galaţi 


ANAGRAME 


1. Doi tapi s'au luat la 123456 din pricina cá nu se 
înțelegeau care din ei să 542316 mai întâi pe puntea 
unui râu. 


2. Un om a vrut să 123456 o albie dintr'o pivniţă și 
era cât pe aci să-şi rupă o 234156. 


ANDREI GHEORGHE 


Prin el, pe casă, ese fum 
Și sar scântei, de sus, pe drum 


* 
e“ ox 


Se găseşte la trăsură 
Iar de priveşti bine la el 


* 
, * 


Te miri când vezi cá e de fel 
Fácut din stuf sau papurá. 


L. A. LAZ.-Galaţi 


METAGRAMA 


Cu Z sunt pasáre aleasa 

Cu N pot face chiar o masă 
Cu B suut cáteodatá rasá 

Cu C eu pot pluti pe lac 

Cu D vin lemnelor de hac. 


A. ROTARU 


Fiecare cuvânt are cinci litere. Litera 4-a se schimbă. 


Colecţia Dimineaţa Copiilor 
conține : 

Márci din Abisinia, Tuva, China, 
Japonia si altele, marci ín 3 
colțuri si cu imagini frumoase. 


Preţul lei 125 — plus lei 20 
speze de porto. 


LE 


CAL. VICTORIEI no. 20 
BUCURESTI |, 


WILHELM NATHANSOHN 


PE 
[UNA NOEMBRIE SERIA I 


Numele şi pronumele 


Adresa: 


AGI 


Q 
H 


SAS Gf 


EREI) 
BAS 
/ 


M 


DIU EE 


(nil / 


ATELICA 


MÁRCILE ROMANESTI 


Multe din mărcile noaste poştale oglindesc 
fapte însemnate din istoria Țării. După detronarea 
Domnitorului Cuza la 23 Februarie 1866, alegerea și 
intrarea triumfală a Principelui Carol de Hohenzolern 
la 10 Mai în acelaş an, au prilejuit scoaterea unei alte 
serii de mărci, cu chipul noului domnitor. Primele 
mărci cu favoriţi, aşa cum purta noul domnitor 
al României, au fost “imprimate ia negru pe hârtii di- 
ferit colorate. Am avut astfel marca de 2 parale pe 
hârtie galbenă, aceia de 5 parale pe hârtie albastră, 

„iar cea de 20 parale pe hârtie roşie. 

Hârtia a fost la început groasă, iar mai în urmă 
subţire: Pentru mărcile de 2 şi 5 parale se deosebesc 
chiar trei feluri de hârtie : groasă, subţire si potrivită. 

Márcile acestei prime emisiuni ale Domnitorului 
Carol I, cu favoriţi, cu faţa spre stânga, are efigia în- 
trun cerc cu perle, sus stă scris Poșta Română, jos, 
valoarea în litere si în parale, iar in cele patru colţuri 
valoarea în cifre. Pe părţile laterale se deosebeşte o 
linie greacă, iar fondul e în formă de cărămizi în zi- 
dărie. Tâlcul acestei construcţii, arată, neindoios, stator- 
nicia marii dinastii pe tronul României. 

La 1 lanuarie 1868, folosirea unui nou fel de monede 
în lei şi bani, a dat prilejul si unei alte serii de mărci, 
tot cu efigia domnitorului Carol I cu favoriţi. 

De data aceasta s'au făcut altfel: Márcile au fost 
făcute în cele 3 culori naţionale pe o hârtie albă sau 
găbuie. Chipul Domnitorului Carol I cu favoriţi a fost 
aşezate, într'un cerc cu perle, cadrul s'a schimbat însă. 


Sus s'a scris Poșta Română, jos valoarea în cifre şi 
litere iar ia cele 4 colțuri s'a pus câte o rozetă. Liniile 
greceşti s'au păstrat ca şi fondul în zidărie cu căramizi. 

In urma incheerii noilor legături poştale cu Rusia 
şi Austro-Ungaria şi închiderea oficiilor poştale în Ro- 
mânia a acestor țări sa emis la 1 Aprilie 1869 o nouă 
serie de mărci. 

Efigia Domnitorul Carol I cu favoriţi a rămas a- 
ceiaşi, aşezată însă într'un cadru nou, egal pentru cele 
5 valori de 5, 10, 15, 25 şi 50 de bani, sus având va- 
loarea mărcii în litere iar jos în colțuri valoarea in 
cifre şi în mijloc în litere. Liniile greceşti s'au păstrat 
pe laturi. Hârtia acestor mărci a fost albă sau gălbuie. 
Culoarea mărcilor de 5 bani e galbenă sau portocalie, 
de 10 bani e albastră, sau violetă, de 15 bani e roșie 
sau cărămizie, de 25 bani e galbenă sau portocalie cu mij- 
locul efigiei în albastru. 


In anul 1860 punându-se o nouă taxă de 3 bani 
pentru imprimate, s'a emis în luna Mai o marcă violetă. 


Ceeace e important e că aceste mărciau fost nedin- 
fate, astfel că trebuiau tăiate cu foarfecele. De aceia 
unele au margini mari pe o parte sau două şi înguste 
pe celelalte. Marcile cu cele 4 margini mari sunt foarte 
rare, deci se înţelege că şi preţul acestora e mai ridi- 
cat. Deasemeni culorile acestor mărci se schimbă mult 
şi chiar de la emitere până acum s'au schimbat destul. 


Strângătorul de mărci 


Un nou bloc de mărci pentru filatelisti 


Cu prilejul inaintári la gradul de 
sublocotenent a A. S. Marele Voevod 
Mihai, s’a emis un bloc de patru marci 
postale cu clişeele in curs. Blocul e al- 
cátuit din cele patru valori: 


2 lei verde cu surcharge 20 lei in 
litere negre. 

6 lei verde cu surcharge 10 lei in 
litere negre. 

20 lei portocaliu cu surcharge 2 lei 
in litere negre. 

10 lei albastrá cu surcharge 6 lei in 
litere negre. 


[B ug] 


Partea de sus a blocului poartá data 
de 25 Octombrie 1937 iar jos sunt ti- 
párite cuvintele: ,Inál(area la gradul 
de sublocotenent a Máriei Sale Marele 
Voevod Mihai“. 

Valoarea nominalá a blocului este 
38 de lei. Tirajul: o sutá de mii de 
exemplare. 

Faţă de tirajul destul de redus, se 
pare că blocul va avea un frumos 
succes în lumea filatelicá şi va fi bine 
prețuit de cataloagele internationale. 


ay 


ne 


l 


£ 


BIBLII m i TUS | 


Ay [28 


— jt A 


UEP measu e A eee 


mam 


Ae wr | LL LU 


-> 


— 


Aia 


-? 


A 


P d 


Ciudatenii în lumea arborilor 


* Un călător american, Sullenberg, a descoperit in 
insula lava doi arbori cu trunchiurile apropiate care se 
contopesc la o înălțime de opt metri, dându-ne astfel 
priveliștea minunată a două trunchiuri despărțite cu 
numai o singură coroană. 


O altă ciudáfenie diu tărimul plantelor se află în 
orașul Stratford din Anglia. E arborele care mănâncă 
fier. Pe semne acest arbore caută prin acest mijloc 
să-și răzbune semenii care sunt tăiaţi fără milă de 
fierul topoarelor.., 

Iată in ce chip s'au petrecut lucrurile : Un gard de 
fier ce se afla la treizeci de centimetri de trunchiu, a 
fost încetul cu încetul înghiţit de scoarţa copacului ce 
se latia în fiecare an aproape văzând cu ochii. 

Atunci când s'a atins trunchiul copacului de gard, 
s'a băgat de seamă o creştere mai mare a lemnului în 

unctele de întâlnire. Şi această creştere a prins să se 
facă într'un chip foarte repede. Bineînţeles, fierul avea 
însuşiri minunate care făceau oa arborele să se mă- 
rească atât de iute. Acum, grilajele sunt înfipte dea- 
dreptul în scoarţa trunchiului, la o adâncime de zece 
centimetri. 


KRA 


Animale cu platose 


Intr’o istorioará veche se povesteste cá regele ani- 
malelor, plictisit, ba chiar infuriat, din pricina unor 
furnici car nu-i dádeau pace in timp ce vroia sá se o- 
dihneascá, a adunat in juru-i animalele cele mai infe- 
lepte spre a se sfatui in ce chip poate scápa de supá- 
rarea pricinuitá de insecte. 

Cerându-li-se, pe neaşteptate, un astfel de sfat, ani- 
malele nu știură ce răspuns să dea; când, deodată, 
vulpea ridică o labă ca să i se dea cuvântul. 

— După mine, — spuse vulpea, — regele nostru ar 
trebui să se înconjoare în timpul somnului de o trupă 
de pangolini (nişte animale fără dinți asemănătoare 
ariciului). 

N'aş putea să vá spun dacă părerea vulpii a fost 
urmată, dar neîndoios e că dânsa a dat cel mai bun 
sfat, căci pangolinul, care trăeşte în Africa, e un lacom 
mâncător de furnici, și pe lângă aceasta mai are o în- 
suşire : firea l-a hárázit cu o platoşe cu ajutorul căreia 
atacă si totodată se fereşte de celeiaite vieţuitoare. 

Intr'adevăr, acest animal ciudat are un înveliş ocro- 
titor alcătuit din solzi deși şi cornoși. Are un trup 
turtit și un cap ca o cápátàná de zahăr cu o limbă ce 
se întinde, întocmai ca aceia a cameleonului. 


Deşi e încet în mișcări şi lipsit de arme puternice - 


de apărare, pangolinul înfruntă ofice atac. 

Când se vede în primejdie, se face ghem, își zbâr- 

leste toate fepile, si astfel nu „mai poate fi atins de 
nimeni, ca şi ariciul. : 
Privindu-l bine, bagi de seamá cá pangolinul aduce cu 
fructele de brad. Când vrea să se coboare din înălțimea 
vreunui arbore, pangolinul nu urmează acelaș drum pe 
care l-a străbătut ca să se urce, ci sare de sus de unde 
e, ştiind bine că datorită solzilor lui orice durere e în- 
lăturată, 

In multe legende e vorba de pangolin, şi printre 
cele mai curioase e una care se aude prin unele triburi 
abisiniene. Abisinienii sunt încredinţaţi că. ţinând în- 
chis un pangolin viu într'un grajd, vacile nasc mai 
mulţi viței $i că un inel făcut din solzii lui e cel mai 
bun leac împotriva bolilor de ochi. 

Un alt animal cu platoşe şi iubitor de furnici e 
armadilul, care trăieşte în cele mai calde ţinuturi. 

Intr'adevăr, platoşa lui e mult mai tare decât a 
pangolinului și e alcătuită din plăci aşezate în chip de 
pavaj. Ea îi acopere trupul, capul, şila unele soiuri 
chiar şi coada. 

Ca să prinzi acest animal e foarte greu, deși nu 
prea fuge repede. Când se vede incolfit armadilul intră... 
în pământ de frică. Să nu credeţi cumva cá am spus-o 
în glumă, căci armadilul, întradevăr, cu ajutorul un- 
ghiilor lui scobeste pământul cu o iuţeală atât de mare, 
că e cu neputinţă să-l ajungi. 

Deacea vânătorii sunt nevoiţi să-l gonească din cui- 
burile lui cu ajutorul focului. Armadilul, dacă vede 
în apropiere vreo prăpastie, se aruncă în ea fără nicio 
teamă de primejdie, deoarece e apărat de platose. 

In Guiana şi în Paraguay armadilii sunt căutaţi 
cu o lăcomie de necrezut, deoarece carnea lor e socotită 
ca o friptară minunată. 


Cântecul unei privighetori 


Un atelier de filme americane a cheltuit suma de 
40.000 de dolari. (aproape opt milioane lei) pentru fn- 
registrarea cântecului unei privighetori. Cu toate că 
numărul acesta n'a durat decât 5 minute, totuși pentru 
acest lucru mai mulţi ingineri şi pricepuţi mestesugari 
au statla pândă 14 zile şi 14 nopţi aşteptând ca privighe- 
toarea să se apropie de microfon și să cânte. Abia în 
a paisprezecea zi inginerii au reuşit să prindă cântecul 
păsării. Dar cheltuelile făcute pentru această placă 
întrec cu mult cele mai mari lefuri cari sau plătit 
până acuma celor mai buni cântăreţi la radio. 


Numărul viitor al revistei noastre va fi închinat 
marelui scriitor Petre Ispirescu şi cu acest prilej se vor 
publica două povești minunat ilustrate. 


| is 

v 10MEA- 

DIN 7 À 

P loala ; 


` 
> 
, 
/ 
f 


N 


M— — M B 


w»--—— — — 


" ru r3 
IR p ka 
LLP! 


Director: MARIN IORDA 
REVISTA ILUSTRATA. :PENTRU COPII şi TINERET 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA: BUC. STR. CONST. MILLE 7 — 9— 11. — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE: ! AN 200 LEI, 6 LUNI 100 LEI. — EXEM. 
PLARUL 5 LEI. — IN STRAINATATE DUBLU. REPRODUCEREA GUCATILOR STRICT INTERZISA. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA 


ANUL Xiy 


10 NOEMBRIE 1937 


Ne. 718 


ORT EBUN | Conon loth 
e 


Mai acum vreo două săptămâni, mi-am luat pe cei 
doi nepofei ai mei, Florica si Nelufu, ne-am urcat toţi 
trei într'o mașină şi am plecat la o vie, unde ne pofti- 
seră niște prieteni buni. PS 

Via se afla tot in judeţul Ilfov, la vreo patruzeci 
de chilometri depártare de Bucuresti. 1 

De aproape o luna, de când le fágáduisem copiilor 
să-i duc la vie, vorbeau într'una numai de struguri, 
de must şi de vin. 

Ba, Neluţu, după ce aflase dela mine că pentru a 
avea must strugurii trebuie strivifi, s'a apucat intr’o zi 
să cumpere un chilogram de struguri din economiile 
lui şi să-i pună sub un cufăr greu. Pesteo oră s'a rugat 
de servitoare să ridice cufărul că el vrea să pună mustul 
în sticle... Biata femee nu înțelegea deloc ce are de a- 
face cufărul cu mustul, dar, în cele din urmă sa lă- 
murit! A trebuit să ia o cârpă şi să șteargă de pe jos 
,mustul* pregătit de Nelutu. 

Altădată, Floricica s'a încăpățânat să facă must. 
Ea spunea cá se pricepe foarte bine, c'a învăţat la 
şcoală. Si a cumpărat şiea două chilograme de struguri, 
i-a pus într'o ladă şi-a început să-i piseze cu ciocanul, 
bob cu bob! 

Neluţu o sorbea privind.o: — Vai, fe bine știi tu 
să fafi must, Foifico! Piolmă il bem? 

— Sigur, Nelufule! Il bem amândoi. 

La timp am sosit eu. Altfel ar fi fost in stare sa 
bea zeama de struguri, amestecată cu nisip şi cu aş- 
chiile din ladă. 

— Lasă, copii. cá o să befi must bun la vie şi o să 
mâncaţi struguri cu bobul mare cât nuca si dulce:ca 
zahărul, le-am spus eu ca să-i potolesc. MO 


plecat la vie, într'o dimineaţă senină. 

Am ajuns acolo cam după o oră de drum. 

Via era o frumuseţe. Un deal plin de struguri si o 
căsuță albă, înconjurată de un pridvor roşu şi o masă 
întinsă cu toate bunatatile pregătite pentru mâncare. 

Mai erau acolo şi alți musafiri printre cari o fa- 
milie cu doi copii, o fetiţă si un baetel. Copiii erau toţi 
în culmea fericirei că sunt la vie. Au mâncat în grabă 
la masă și au plecat pe deal, între ciorchini. 


met Gilu 
2 

După ce s'au ospătat bine cu struguri, Nelufu — 
capul drăcoveniilor — le-a spus celorlalţi tovarăşi, adică 
Floricăi, Lenufei si lui Ionel: Acum să mergem să bem 
și must. 

Si ne-am pomenit iar cu toţi patru copii în pridvor. 

— Viem must, strigă Nelutu. 

— Să vă dám şi câte un păhărel cu must, spuse 
doamna Trandafir, gazda noastră, proprietăreasa viei. 

Sună servitoarea gi îi dădu poruncă să le dea co- 
piilor câte un pahar cu must şi pe urmă să-i culce, 
să se odihnească măcar o oră. Servitoarea a făcut în- 
tocmai cum i-a poruncit stăpâna, dar a uitat damigeana 
cu must în odaia în care se culcaseră copii, fiecare pe 
câte un divan. 

Indată ce a ieşit slujnica pe use, Neluţu a sărit de 
pe canapea drept în mijlocul odăii, a luat damigeana 
lângă el, a chemat pe Florica, pe Lenuţa și pe lonel, 
şi au început cu toţii să bea din sticlă. 

Fiecare câte o inghifiturá până ce au început sa 
amefeascá. Ce mai tura, vura, s'au îmbătat cu toţii și 
au început să râdă cu hohote, să fopáie şi să spună că se 
invarteste odaia cu ei, lampa, scaunele, canapelele. 

Zgomotul asurzitor pe care îl făceau cei patru 
„chefli“ a ajuns şi pe pridvor unde eram adunaţi noi, 
cei mari, la o cafea neagră. 

— Ce s'o fi întâmplat în odaia copiilor! Ii auziţi 
cum ţipă? am întrebat eu. 

Şi îndată ne-am ridicat dela masă si ne-am dus cu 
toţii spre locul de unde venea zgomotul. Cel mai beat 
era Nelutu. Râdea și juca într'una într'un picior. Când 
m'a văzut, a început să strige: Uite, Foifico, acum avem 
două buniţe, câte una de fiecale! 

Aţi înţeles cred că din pricina mustului, pe care îl 
băuse, vedea totul de două ori. Floricica se văita de 
dureri de cap, Lenuţa plângea cá o doare burtica, Ionel 
se trântise pe o canapea şi adormise. 

Le-am făcut la toţi patru o baie mai mult rece decât 
caldă, le-am dat doctorii și i-am culcat seara la şapte. 
Erau galbeni ca ceara şi spuneau că în viaţa lor nu 
mai vor s'audá de must... A doua zi însă, Nelufu desi 
cam ruşinat, nu sa putut stăpâni să nu mă întrebe. 

— Bunifo, aseală tu elai una singulă, sau elai două?! 


BUNITA 


ee a eee ee tec at IQ 


P ES iilo: 


H 


———. — 


Mititel cum e de fel, 

Dar cu mintea de om mare, 
A pornit-o pe cárare, 
Epurilá Bimbirel. 


La'nceput a mers cu frică 
Printre bozi si balarii; 

Dar pe urmă să te fii: 
Prinde-l daca poli, badica ! 


A ajuns cu vai, cu chiu. 
Asudat — numai o apá — 
La grádina unde sapá 
Cu sátenii, chir Aliu... 


— Ce de varză, Doamne, iată! 
Si ce morcovi buclucasi... 
Să te'nduri aici să-i laşi ? 


Ce ridichi si ce salată | 


Bimbirel aşa gândește 
Şi cu gândul la mâncare, 
Pofta-i vine tot mai mare 


Şi curajul său tot crește... 


Ici e sanful cu sulfina 
Peste el — îngrăditură... 
Face-o micá sáriturá 


Si privifi-1: en grădină | 


Chir Aliu e hăt, departe... 
Poate a pornit spre casă; 
Cât de gloată, nici că-i pasă: 
Drum de-o poştă îi departe... 


Acum nici că se zăreşte 
Bimbirel dintre legume 
Roade tot din cele bune, 


Iar apoi, ştii, se gândește: 


„Cine-a spus că-mi este frică 
Dacă stau sub bălărie ? 
Stau să ronfái din gulie 


„Şi la urmă, las’ să zică !* 


Tot mergând, aşa, deodată, 
Pus pe furtişag, de zor, 
Cap | capcana de picior: 


Na gulii şi na salată ! 


Doumne, ce durere mare 
Si ce jale i-a fost data: 
N'am să mai mănânc salată 


Nici în zi de sărbătoare... 


S'a smucil in sus, în stânga 
Şi în dreapta înc'odată; 
Dar capcana încordată 


Il tinea pe loc, nalanga... 


Astazi ar fi fost friptura, 


Dar l-a ocolit norocul : 
S’a intamplat sá calce locul 
Pe acolo, Secáturá, 


Om pipernicit cu trupul 
Si la minte, un prostila ; 
Cand vazu pe Epurila 


A strigat râzând: hii! lupul! 


Ca un glonţ scăpat din pușcă 
Drept la el sa dus să-l prindă, 
Mâinile spre el să'ntindă: 


— Uite lupul, nu mai muşcă! 


Epurilă, mic cât ghemul, 
Se strânsese la pământ 
Si în sine: — Doamne Sfânt, 


la de asupra mea blestemul! 


Doar cu stânga, Secătură 


A atins capcana si 
Epurilă o sbughi, 
Fulger, peste arătură... 


Iar în urma lui, ca'n vis, 
Auzi un glas natang: 
— Ha! ha! fuge lupu’n crâng 


Nu mai vrea să stea închis... 


Răsuflând biet Epurilă 
S'a oprit în casa-i goală 
Si cuprins poate de boală 
A grăit aşa, în silă: 


Să te lupti cu sânge rece 
Cu om mare cât... vifelul 
Unul este Bimbirelul, 


Nu l-as da măcar pe zece... 


Dar de-atunci, stiti, dumnealui 
Nu a mai văzut vreodată 
Grădiniţă cu salată : 

Şi-a pus omul pofta’n cui... 


ROMEO SIMULESCU 


Nu indopati copilul cu medicamente 
La răceală sau indispozitie, fricționați-l cu 


HORIA“ 


care-i restabileste circu- 
latia normală a sângelui 
şi-i redă sănătatea. 


= Ea 


Cei Irei mincinosi 


Ghiţă Minciuná cu Petre Bragoava si cu Neacşu Pa- 
lavră se găseau în mare încurcătură. Niciunul nu mai 
avea bani si nici lemne, nici de-ale îmbrăcăminţii, nici 
de-ale mâncării | Frig, slavă Domnului, berechet, si 
foame, la fel. 

Ce ne facem Ghiţă ? întrebă Neacşu Palavră. Ne dă 
proprietarul afară din casă, pentrucá nu i-am plătit 
chiria, lemne n'avem şi ultimii cartofi i-am fiert aseară. 

Ghiţă Minciună, cel mai mare mincinos dintre cei- 
lalţi trei mincinoși, statu puţin pe gânduri, apoi spuse: 
— Mă duc eu la proprietar să-i vorbesc | Până ajung 
la el, trebuie să găsesc o minciună straşnică cu care 
să-l mai ducem cu vorba. Barem până ieşim din iarnă! 
Pe vreme bună e mai ușor să ne găsim un adăpost. 

— Bine, Ghiţă, du-te! rostiră în acelaş timp ceilalţi 
doi, Neacşu şi Petre. 

Ghiţă îşi ridică gulerul dela haină, vari mâinile în 
buzunar şi, cu toate că ploua cu găleata, porni pe jos 
tocmai în capătul celălalt al a kt acolo unde 
locuia proprietarul. 

— Buna ziua, domnule proprietar ! sprse Ghifa 


vrând să pară vesel. Am venit să-ţi vorbesc despre 
chirie ! 

Proprietarul care nu era deloc prost (ştia el cu cine 
are deaface) il luă repede : — Ce să stăm de vorbă? 
Dacă nu mi-ai adus banii, până seara trebuie să vă 
dau afară. 

— Păi ţi-am adus bani, domnule proprietar, dar 
noi vrea să (i-i dau aici în curte ! ? Primeşte-mă în casă 
să iscălim contractul! 

— Dacă asa stau lucrurile, poftim de intră ! răspunse 
proprietarul. 

Ghiţă” Minciună se aşeză pe scaun îndată ce intră 
în odaia în care îl poftise proprietarul. Isi făcu o ţigară, 
trase câteva fumuri din ea, apoi făcu către nevasta 
proprietarului: — Tare aş bea o cafelufa, cucoaná 
proprietăreasă, sau un ceai fierbinte că am îngheţat 
umblând toată ziua după șofer. 

— Care şofer, ce fel de şofer? întrebă proprie- 
tăreasa. 

— Păi vezi mata, mi-am cumpărat un automobil şi 
până oi învăţa să conduc, am nevoie de un şofer. 
Neacşu şi Petrică şi-au cumpărat și ei automobile și 
şi-au găsit şi șoferi. Sunt mai norocosi decât mine. 

Proprietăreasa auzindu-l vorbind aşa pe Ghiţă, ii 
făcu semn bărbatului ei s'o urmeze în odaia alăturată 
ca să-i spună ceva. 

— Ascultă, barbate; poartă-te bine cu Ghiţă, că 
acum e bogat şi ar fi păcat să-l pierdem de chiriaş. 

— Tare Eee prapetks 1 nevastă ! Cum îţi închipui că 


e adevărul ce spune ? Lasă pe mine; îi vin eu de hac 
mincinosului. 

Şi cei doi soţi, proprietarul şi proprietăreasa, intrară 
iar în odaia în care îl lăsaseră pe Ghiţă Minciună. 

— Să nu mai lungim vorba, spuse Ghiţă, adu matale 
contractul si, uite, eu ifi număr banii pe masă. 

— Bine, răspunse proprietarul, aduc contractul, dar 
întâi pune banii pe masă. 

— Se poate domnule proprietar, să n'ai încredere 
în mine ? făcu Ghiţă pe supăratul. Adu contractul şi-ţi 
dau banii. 

— Dă-mi întât banii si aduc apoi contractul ! Că 
vezi, mata, eu n'am uitat ce ai făcut acum trei luni; 
tot așa mai pus să aduc contractul, am iscălit de pri- 
mirea banilor şi pe urmă când a fost să-mi platesti, ai 
spus că vil a doua zi, si de atunci n'ai mai dat pe acil 

Se. poate, domnule proprietar, sá spui cà nu ai 
primit banii ? Eu ştiu că ţi-am trimis prin Neacşu si 
Petrică. Ei mi-au spus cá fi i-au dat chiar dumitale in 
mână. 

> — Asta e o minciună şi o obrăznicie ! se înfurie 
proprietarul. Pleacă îndată si înapoiază-te în timpul 
cel mai scurt cu putinţă, împreună cu prietenii dumi- 
tale. Vreau să văd dacă au curaji! să spună şi de fafa 
cu mine că mi-au det banii. 

— Bine, domnule proprietar, asa să fie cum zici 
dumneata. Mă duc să-mi aduc prietenii. 

— Du-te şi să știi un lucru: că dacă într'o oră nu 
sunteţi aici, viu cu poliția să vă dea afară din casă şi 
să vă aresteze. 

Ghiţă porni în goană spre prietenii lui. 

— Ascultafi, băieţi, zise el; să ştiţi cà ni sa infun- 
dat de data asta cu proprietarul! Nu mai merge să-l 
ducem cu vorba. Ce ne facem acum? Eu l-am minţit 
că i-am trimis banii prin voi. Acum ce-i mai spunem? 

— Eu o să zic că i-am dat banii lui Neacșu, spuse 
Petrică, şi tu, Neacşule, să spui cá mi i-ai dat mie, şi o 
să-l amefim aşa cu vorba, până ce va căuta să scape 
de noi, o să spună cá a primit banii, spuse Petrică 
Braşoavă. 

— Hai să mergem | 

Şi toţi trei prietenii plecară. 

. Trebuie să vá spun că nici Ghiţă, nici Petrică, nici 
Neacşu nu erau băieţi răi. Cusurul lor cel mai mare 
era lenea, si din pricina leneviei erau nevoiţi să mintă 
intruna. Dacă sar fi străduit fiecare să-şi găsească. 
ceva de lucru — sdraveni şi voinici erau destul, slavă 
Domnului — ar fi avut cu ce să plătească chiria, n'ar 
fi dârdâit de frig si n'ar fi flămânzit! Si, fireşte, n'ar 
fi trebuit să scornească neîncetat fel de fel de minciuni, 
unele mai gogonate si mai grozave decât altele. S'au 
învăţat însă de mici să trândăvească, şi trândăvia este 
soră bună cu minciuna şi cu hofia. 

Dar să vedem acum ce li s'a mai întâmplat cu pro- 
prietarul. 


— Uite, am venit, domnule proprietar, cu prietenii 
mei, spuse Ghiţă, 
Care dintre voi are curajul să spună că mi-a 
dat mie banii pentru chirie, acum trei luni ? 

—— Eu i-am dat banii lui Neacşu, spuse Petrică. 

— Ba nu e adevărat, Neacşule; eu ţi-am dat fie... 

— Proprietarul, care nu era deloc prost, înţelese în- 


dată cum stau lucrurile. 
. -— Să lăsăm chiria trecută la o parte, spuse el. 
Acum plăteşte-mi ce-mi datoresti pe ultimele trei luni 


şi sunteţi liberi să plecaţi. De datoria veche vă iert. 


— Hai Ghiţă, plăteşte domnului proprietar, spuse 
serios Neacșu. 

Bietul Ghiţă făcea feţe — feţe. De unde să scoată 
el trei mii de lei, când n'avea niciun franc în buzunar? 

— Vi-i dau îndată, domnule proprietar, dar să 
ştiţi că n'am toţi banii; am doar două mii cinci sute. 

— Acum n'am să vă dau afară pentru cinci sute 
de lei. Dă două mii cinci sute, şi drum bun! 


incotro 


| 


ncepu să se scotoceascá prin buzunare. 
„prieteni, Neacşu si Petrică, îl priveau uimiti. 
„gândeau ei, o fi făcut Ghiţă rost de bani ! 


. nule proprietar, zise in cele din urmă Ghiţă, 


uitat portofelul in palton... 
| ide fi-e paltonul ? 
sta mă'ntreb si eu, fiindcă paltonul meu e 
a. lese uneori singur din dulap si o ia razna 
tra prin cafenele, prin restaurante, mănâncă 
irma pleacă. 
orbesti, domnule ? se minună proprietarul. 


uzit una ca asta până acum : palton care 


igur pe stradă, fără stăpân. 

zi; domnule proprietar, ce am păţit odată 
ăsta, urmă Ghiţă. O adevărată minune. 
la un ospăț în lumea mare. Fireşte, mi-am 
il la cuier. Dar se vede treaba că paltonul 
pe mine că nu l-am aşezat si pe el la masă, 
| din loc având grije să nu-l vadă nimeni. 
năpraznic şi când să plec, ia paltonul dacă 
să-l iei ! 

a doua zi, spre seară, l-am găsit în dulap, 
nfipte în buzunare parcă vroia să-mi spună: 
ceartă ? 

mă rog, de începe! Eu sunt gata. Văzând 
i mereu feste dintre acestea, l-am legat cu 
lulap, ca pe un cáfelus. Dar a făcut ce a 
ápat din lanţ şi iar a luat-o razna! 

arul deabia isi stăpânea râsul. Nevasta lui 
mândoi se făceau că iau de bune tot cele 


vic palton, domnule Ghiță! Păcat cá nu 
ta și mie. Dacă mi l-ai vinde, te-aș ierta 
ti-as mai da şi o mie de lei pe deasupra. 
ic să-ţi aduc paltonul, spuse Ghiţă. Si ieşi 
prietarului urmat de cei doi amici ai lui. 
taţi fraţilor, vorbi Ghiţă, trebuie să găsim 
Dalton | De unde o fi, de unde n'o fi, rupt, 
um s’o găsi, să avem ce-i da proprietarului. 
iun palton vechiu de vreo zece ani, spuse 
m la un prieten. Să mergem să-l luăm. 
oră cei trei prietenii se aflau din nou in 
tarului; aveau cu ei şi un palton, dar 


: paltonul, domnule proprietar, spuse Ghiţă. 
țăros fiindcă a umblat hai-hui cam mult 
ile. Banii, se vede că i-a pierdut sau i-o fi 
din buzunare. l 

1imic, nu-i nimic, răspunse proprietarul. Se 
tui să piardă bani, dar mi-te unui palton? 
aşa e, vorbiră în cor toți trei. 

1 avut odată un papagal care vorbea destul 
sprezece limbi, spuse Petrică Braşoavă. Pe 
u nu duceam grije de nimic; papagalul 
de limba engleză, franceză, turcă si ger- 
ga o mulțime de bani. Eu nu trebuia să 
cu nimic. Dar aveam grije să-i cumpăr 
la fiecare început de an, un catalog in 
numele elevilor şi să puie note. 

le e acum papagalul? întrebă cucoana 


Á. 
iat intr'o cálátorie lungá. Dar trebuie sá 
curand. Sá vezi atunci, domnule proprietar, 
avem. Ifi plătim chiria pe şase ani înainte. 
a domnul Ghiţă cá v’afi luat şi automobile; 
^várat, nu-i asa? spuse proprietarul zàm- 
mustață. 
> că e adevărat, răspunse Neacșu ! Dar să 
| pafit cu automobilele noastre cele noi! 
nenorocire ni s'a întâmplat. * 
sat intr'un garaj si peste noapte au pierit 
:u garaj cu tot! A pierit si strada pe care 
tarajul. Am întrebat pe sergentul din post 
cu putință să se mute din loc o stradă 
ase cu tot, şi mi-a răspuns cá nici el nu-și 
dar cá nu e pentru prima oará cánd se 
ceva. Zice cá mai acum o luná, s'au mutat 
răzi şi mai multe case dela locurile lor 
singure, fără stiinfa-oamenilor. Cică a doua 
ăceală grozavă în oras, fiecare neștiind 
îndrepte ! 


| Ie 


„— Să lăsăm vorba acum, băieţi, fiindcă e târziu şi 
mai am și alte treburi, spuse proprietarul. Dumneata, 
domnule Ghiţă, fii bun, ia paltonul şi urmează-mă. 


„Mergem într'altă odaie să iscălim contractul, 


— Dar noi nu iscălim? întrebă Neacşu Palavră. 

— Ba da, dar pe rând, fiecare! Vă chem eu. Stati 
aci şi așteptați. 4 

Ghiţă îl urmă pe proprietar și 
se pomeni într'o pivniţă întunecoasă. 

— Dar unde mă duci, domnule proprietar ? 

— Uite c'am ajuns. Aici fiu eu contractele. Acum să 


facem târgul. I{i iau paltonul, dar întâi îmbracă-l sá 


vad cum ifi vine. 
Ghiţă imbrácá îndată paltonul, neștiind ce-l aşteaptă. 
— ţi vine bine, grăi proprietarul. Acum însă trebuie 


să-i spun câteva vorbe paltonului, să-l învăţ minte să 


nu mai umble haimana. 
Și unde începu proprietarul să strige: — Hoţule, 


mincinosule, ruşine să-ţi fie, umbli haimana. Şi jap o. 


palmă pe obrazul lui Ghiţă, si jap o palmă pe celălalt 
obraz, şi dă-i ghionturi şi pumni pe unde nimerea. 

— Ce faci, domnule proprietar, dece dai în mine ? 
întrebă speriat Ghiţă. 

— In dumneata dau? Dau în palton! Să-l învăţ 
minte, că acum e al meu şi pot să-i fac ce vreau. Pot 
să-l și omor dacă vreau. 


- - Nu-l omori, domnule proprietar ! Iarta-l, să vezi 
matale ce palton de treabă o să se facă, n'o să mai 
spună minciuni, o să se apuce de muncă, n'o să mai 
umble pe străzi fără niciun rost. 

Proprietarul îl desbrăcă pe Ghiţă de palton, apoi 
se duse de-l chemă pe Neacșu. Am uitat să vá spun că 
pe Ghiţă l-a încuiat întâi într'o cameră. Şi Neacşu păţi 
ya fel ca Ghiţă. Se alese si el cu o bătaie bună. Si ei 
doi, făgăduiră ca şi Ghiţă să se îndrepte,să se apuce 
de muncă. i 

Proprietarul care era un om bun îi iertă şi le fă- 
gădui tot ajutorul lui dacă într'adevăr sunt hotarifi să 
se facă oameni de treabă. 

Ce s'o mai fi întâmplat cu ei, nu ştiu... 

S'ar putea să aflu zilele astea și să vă spun și vouă, 


SID. DRAGUSANU 


= Sa pus sub tipar „ALMANAHUL SCOLARILOR* 
pe anul 1938, care va apare în curând, cu un număr 
sporit de pagini si cu numeroase desene. 

Anul acesta, ALMANAHUL va fi tipărit în condițiuni 
deosebite, pe hârtie specială şi va avea printre colabo- 
ratori, pe: Mihail Sadoveanu, Sidonia Drăguşanu, Marin 
Iorda, G. Silviu, D. Mereanu, N. Papatanasiu, D. Mo- 
roianu și alţii. 


ținându-se după el, 


atică Amst 9C. cia Pralea ta m mi 5m a rf ud on os 


IN emu) 


Ti turist > 


a 


POVESTI 


Legenda ciocârliei 


A nu vă mirafi când vá voi spune că ciocârlia 
n'a fost dela început o pasăre mofatá, aşa pre- 
cum o vedeţi azi. Ba încă ce credeţi c'a fost? 
Vă veţi cruci, nu altceva, când veţi afla cá de 


mult, de mult, a fost şi ea un om ca toţi oame- 


nii şi încă unul tânăr si voinic. Dar ascultați să vedeţi 
cum se făcu pasăre tânărul nostru. 


. Se împrimăvărase. Poenele înverzite de pe culmile 
munţilor isi aşteptau musafirii lor obişnuiţi de vară: 
păstorii cu turmele de oi. Văile răsunau de fluere cio- 
bănești, de behăitul mieilor şi al oilor, care erau mâ- 
nate sus spre munte si de bălăngănitul clopotelor de 
la gâtul berbecilor. 


In vremea aceasta, porni de undeva dintr'un sat, 
al cărui nume l-am uitat, şi un ciobănaș cu turma lui. 
Ciobănașul nostru era tânăr de tot, căci de-abia, de-abia 
începuse să-i mijeascá mustafa. De aceea, turma i-o 
păzea mai mult Dolofana, cáfeaua lui. El, cât era ziulica 


de mare, alerga ba încoace, ba încolo, după toate cui- 
burile de păsări. Ţi-ai găsit un păstor aga de tânăr să 
s'astâmpere locului! 


lată că intr'una din zile stătea si el liniştit la um- 
bra unui copac şi cânta o doină din fluier. Deodată 
începu să-l îngâne de undeva din -tufişul pădurii un 
cântec de pasăre. Dar ce cântec! Să fi stat să-l fi as- 
cultat în veci vecilor şi tot nu te-ai mai fi săturat. Cât 
despre ciobánasul nostru. ce să và spun? La auzul ace- 
stui cântec, el fu ca şi fermecat! Mai auzise el cântece 
frumoase de păsări, dar ca acesta ba. 


Nici una, nici două, şi ciobanasul porni numaide- 
cât în căutarea păsării care-i furase minţile cu cântecul 
ei. Acum nu mai avea decât un singur gând: să prindă 
pasărea şi alta nu. Astfel, își lăsă turma să pască în 
grija cáfelei lui credincioase, iar el o luă hai-hui în 
urmărirea cântăreţei. 


Nu-i fu greu să-i dea de urmă, da aci s'o prindă» 
acolo s'o prindă; ţi-ai găsit pasărea să steal Indată ce 
ciobanul ajungea la trunchiul copacului în care pasă- 
rea se lăsase, ea începea să cânte şi mai frumos, Vezi 
bine cá si ea stia că-l vrájise pe păstor cu cântecul ei, 
îatr'atât încât el ar fi fost în stare să meargă după ur- 
mele ei până la capătul pământului. Unde se aseza ea, 
hop! şi păstorul, care n'o pierdea o clipă din ochi. Dar, 
când el credea că e gata să pună mâna pe ea, pasărea 
sbarrr! mai încolo, într'alt copac, iar ciobanul rămânea 


cu gura cáscatá. Indată ce ea se așeza din nou, alerga 


şi păstorul într'un suflet in partea aceea, si aga mereu. 


Aci pe-o creangă, aci pe alta, aci într'un copac, aci 
într'altul, chip să pună mâna pe ea! 

Trei zile şi trei nopli alergă păstorul cu limba scoasă 
după pasărea cu glasul de aur, crezând „că „doar, doar 
va isbuti s'o prindă. Se vede treaba însă că de atâta 


alergătură pe nerăsuflate, oboseala îl dădu, gata în cele 
din urmă, cáci el încerca să se odihnească putin. De-. 


aceea se opri la umbra unui copac unde se lăsase pa- 
sărea, se aşeză jos și se rezemă de trunchiul lui. Fie 
că era sleit de oboseală, fie că pasărea cu cântecul ei 
vrăjit îi unsese par'cá inima cu miere, cl afipi şi se 
cufundă într'un somn lung şi fericit. Inima nu-i mai 
bătea a om viu, de ziceai că parcă gustase ţărână de 
mort. 


In somnul lui cel lung, el dormi astfel trei ani în 
şir şi poate cá nu sar fi trezit nici atunci dacă copa- 
cul acela de care se rezemase dânsul nu sar fi 
putrezit şi nu s’ar fi frânt din rădăcină de greutatea 
ciobanului. Deşteptându-se atunci, din somn, el isi frecă 


ochii şi privi buimac să vadă încotro sburase pasărea 


cea cu glasul aurit. Pasă-mi-te el credea că afipise nu- 
mai o clipitá si cá pasárea trebuia sá fie tot pe acolo 
pe-aproape. Dupá ce privi insá de jur imprejur, nu mai 
dădu nicáiri cu ochii de ea. Ii venea să plesneasca de 
necaz, nu altceva. Acum ce era să mai facă? Igi aduse 
aminte de turma lui si porni indárát spre ea, cu buzele 
umflate. 


Nu mică-i fu mirarea când, ajungând Ja oile lui, 
băgă de seamă că numărul lor era de trei ori mai mare 
de cum îl lăsase. Când îl văzu Dolofana și-i spuse ca 
el lipsise trei ani de zile de lângă turmă, ciobanulu 
nu-i veni să-şi creadă ochilor. Vezi bine că el crezuse 
doar că trăsese un pui de somn şi că se întoarse 
numaidecât. Să fi lipsit însă trei ani de zile, era intr a- 
devăr de necrezut! Dar, însfârşit, bine că se re+4zura 


şi acum. Nu mai puteau cu toții de bucurie şi pămân- 


tul nu-i mai încăpea de voie bună. Aem 
Tot mángáindu-si ciobanul oijele, numaiiată cá a- 


páru si jupánul Lup, care auzise pe datá de întoarcerea 
lui. După ce-i ură bun venit, el îl rugă pe cioban să-i, 


dea şi lui o oaie, că doar merita şi el atâta recunoştinţă 
că în lipsa acestuia el nu se atinsese nici măcar de un 
mielusel din turma lui. Bun cum era păstorul şi privind 
la numărul intreit al oilor, il crezusi nu mai statu la 
gânduri. „Ține! îi zise el lupului, ia si tu un berbec si 
du-te cu Dumnezeul: 


Ce să vă spun de necazul Dolofanei, când auzi de 
darul stăpânului său? Ea fu în stare să turbeze de mâ- 
nie. Si pe bună dreptate. Dacă jupânul lup nu se atin- 
sese de vreo oaie din turmă, apoi aceasta nu se dato- 
reste decât străşniciei cu care ea, Dolofana, păzise avutul 
stăpânului ei. Si acum stăpânul său se găsise sa dea 
de haram lupului un berbec şi încă pe cel mai frumos. 


Nu, Dolofana nu mai putu răbda atâta nedreptate şi-şi luă 


în taină lumea’n cap. Dimineaţa, în zori, când ciobanu, 
se sculă şi-o chemă ca de obicei să-i dea de mâncarel 
ia-o pe Dolofana de unde nu-i. Sirig-o încoace, strig-o 
încolo, totul rásuná'n pustiu. Aşa de mult se intrista 
ciobanul, încât, dacă l-ai fi văzut, ziceai cá i s'au inne- 
cat corăbiile. Deaceea, el nu mai stătu o clipă la gân- 
duri şi porni în lumea largă în căutarea căţelei lui cre- 
dincioase. Răscoli pământul în lung şi'n lat, dar Dolo- 
fana nicăieri. Şi așa, dus pe gânduri cum era, când 
văzu el că nu mai are nicio nădejde, începu să se roa- 
ge lui Dumnezeu. 


(Continuarea în pag. 11) 


10 


“% 


teala des 
bul vieți 
Si di 
din fir i 
— C 
grozita d 
şească, 
Dar 
înceapă i 
randunic 
„Mai va 
Se va 
mai pune 
luase sbo 
In sfa 
si-i poves 
negresit, 
„Auzi, 
numai ea 
Si nu 
urmele râ 
ea, aci er 
„Aha! 
te de cev 


U PASAR 


ibul de rândunică 


DATĂ, un şarpe nu mai putea de foame. Tot 
svârcolindu-se prin tufiş, încoace si încolo, 


. cá doar, coar va da peste vreo pradă, numai 


viată că-i cade în gură un greere. 

| — Indurare! se rugă greerele, nu mă omori 
e ti-oi face. 

tii atât de mult la viaţa ta, răspunse şarpele, 
jură cá vei face ce-ţi voi | orunci eu! 

ă fac? întrebă greerele inmármurit, 

lergi $i sá sugi dela toate vietuitoarele de 

i câte o picătură de sânge ca sa vezi care 
re sângele cel mai dulce si după aceea sa 

suflet să-mi spui. . 

nimic mai uşor ca aceasta, zise greerele: 

-mă cu viaţă şi jur cá voi aduce întocmai 
îndeplinire. 

ăcut. Greerele porni numaidecât în lumea 

epu a suge sânge dela toate fântânele care-i 

ale. Si după ce cutreera tot pământul, în 

t, află că sânge mai dulce ca al omului al- 

icât ai căuta. 

ucrul acesta aflat, greerele -se intorcea ve- 

ca să-i spună că-și îndeplinise porunca ce-i 


iată că la intoarcere se'ntâlneşte in drum 
ica. 

ziua! „Bună ziua!“ îşi ziseră unul altuia. 
încotro? prinse a-l întreba rândunica pe 


, bre! mă duc până la şarpe să-i dau soco- 
a o însărcinare pe care mi-a dat-o în schim- 
nele. 

runa, din alta, greerele îi povesti randunicii, 
văr, toată întâmplarea. 

|? cum? întrebă rândunica încă odată, în- 
'apta pe care greerele era pe cale s'o săvâr- 


i n'apucá greerele bine să caşte gura ca să 
»rioara a doua oară, si cât ai clipi din ochi, 
1arst! îi reteză limba cu pliscul spunându-i: 
im să faci isprava!“ 

ări greerele de durere cât îl lua gura, dar 
âna pe rândunică de unde nu-i, căci ea isi 
| într'o clipită, 

it, cu chiu cu vai, greerele ajunse la şarpe 
pátania sa prin semne, căci fără limba, 
mai putea vorbi. 

furisita! tuna și fulgeră șarpele. Ei bine! 
ști ce i-o pati pielea. S'a dus cu ea deacum!" 
i.ce porni şarpele val, vârtej, şuerând pe 
unicii. Dar ţi-ai găsit s'o poată prinde, căci 
ntr'un pom, aci în altul: 

i zise şarpele ca şi când şi-ar fi adus amin- 
Tu mi-ai scăpat, dar să vedem ce-o să 
cuibul şi din puii tăi!” 


Doamne Dumnezeule, 

De minuni .făcătorule, 

Prefă-mă ’ntr’o pásárea, 

Aripi fă-mi din sarica mea, 4 

lar din gluga de pe cap 

Fă-mi un mot înzorzonat 

Şi in sbor să ratacesc 

Dolofana sá-mi gásesc. 
Jumnezeu, milostiv cum e cu cei căzuţi in 
e îndură de cioban și-i ascultă rugăciunea. 
lin ochi, sarica i se prefăcu în aripi, gluga 
ve creștetul capului, și ciobanagul nostru 


Ah: | 


Când biata rândunică auzi această amenințare, de 
frică i se făcu inima cât un purece, căci doar erau în 
Joc casa ei si viața copiilor ei, la cari tinea mai presus 


de orice. 


Dar, desnădăjduită cum era, iată că-şi aduse aminte 


că nu departe de acolo cra casa unui om 
sborul într'acolo. 

— Om bun, om bun, nu má lása! se rugă ea cu 
lacrimi in ochi. Uite ce nenorocire mà paste. Cobea de 
greer se ducea sá dea veste sarpelui cá mai dulce decát 
sângele de om altul nu e, ca să trezească jivinii pofta 
de a-l suge. Ifi închipui, grozăvie. 

_ Si astf<l, biata rândunică povesti toată întâmplarea. 
Uite-aşa, şi-așa, si pe dincolo. 


şi-şi luă 


— Nu te mai necaji atât, spuse omul, îmbietor, 


rândunicii. 
Pentru fapta ta bună cine nu te-ar scăpa de prime- 


jlia care te aşteaptă? De acum încolo casa mea e şi-a“ 


ta. Ziua tcatà îţi va fi deschisă, din zcri si până'n seară 


P Mo 

uns 19 

FA Cta, Die oh 
y x ci 


Intră si egi când îţi place. Stai in tihná si să nu-ţi mai 
pese de nimic, : 

Până atunci, rândunica isi făcea si ea cuibul ca 
toate cel. lalte pasări prin pădure, prin flori si prin 
poiene. De atuncea însă ea își mulă cuibul prin casele 


oamenilor, unde şi-l face si azi si unde și-l va face . 


întotdeauna. 


Cât despre greere, ce să vă mai spun? De atunci 
el a rămas mut si zumzueste într'una de durerea pe 
care i-a pricinuit-o rândunica când i-a retezat limba. 


GH. I. GEORGESCU 


În e 


aievea ciocârliei. Iar de atunci, în fiecare dimineaţă 
pofi să-l auzi cum în zorii zo.ilor cântă şi îşi chiamă că- 
feaua, înălțându-se în văzduh, că doar, doar va züri-o 


undeva. Se vede treaba însă că bietul de el n'a găsit-o 


nici până astăzi, căci tot pasăre a rămas. 3 

Ei bine, vefi zice, dar cum de pástorul s'a gasit 
tocmai cu sarica şi cu gluga pe el in clija când se 
făcu pasăre? Vedeţi, eu uitasem să vă spun. Tot um- 
blând el după Dolofana lui, l-a apucat toamna cu ploile 
si atunci, vrând, nevrând, nu putea bietul să umble 
făr'de saricá şi făr'de glugá. Asa am auzit si eu, asa 
vă spun. GH. I. G 


PRICHIDU 


CAP. V. 


IUDA DIN ISCARIOT 


Sfânta Familie, împreună cu Pruncul, întorcându-se din 
fara Egiptului, unde fugise de teama lui Irod păgânul 
se îndrepta spre lerusalim, deoarece tiranul murise şi nu 
mai aveau de ce se teme. 

Pe drum li sa arătat Ingerul Domnului şi i-a vestit 
că în Ierusalim domnește Arhelau, fiul lui Irod. Iosif 
temându-se gi de el, s'a îndreptat spre fara Galileei şi 
s'a aşezat în cetatea Nazaret. 

Aci a crescut Pruncul şi s'au bucurat de infelep- 
ciunea Sa. 

Implinind vârsta de doisprezece ani, a fost dus, 
precum era datina, la Ierusalim, unde statu de vorbă 
în templu, cu cărturarii. Atâtea vorbe cu miez le-a grăit 
învăţătorilor de s'au minunat aceştia, zicând: 

— Au cum poate grăi atât de înţelept un copil ne- 
ştiutor de carte?. 

Scurgându-se iarăşi multă vreme şi Isus implinind 
vârsta de treizeci de ani, fu botezat în apa Iordanului 
de Ioan, fiul lui Zaharia, fiind în vremea aceea drega- 
tor al Romei la Ierusalim Pilat din Pont. 

După botez, Isus s'a retras în pustie, unde a postit, ne- 
mâncând nimic patruzeci de zile. 

Din umbra necurată a păcatului, Satana urmărea 
cu înveninată ciudă toate faptele Domnului şi găsind 
acum cel mai bun prilej ca să-l ispitească, îl lăsă să 
postească, şin a patruzecea zi, ştiindu-l flămând, se a- 
propie de El zicându-i: „Dacă esti Fiul lui Dumnezeu, 
zi acestei pietre din pustiu să se facă pâine şi ospa- 
teazăte cu ea. 

— „Nu numai cu pâinea va trăi omul ci şi cu cu- 
vântul lui Dümnezeu, răspunse Isus. 

— Diavolul nu se dădu.,bătut, ci îl duse pe un 
munte înalt şi prin puterea lui necurată îl făcu să vadă 
toate impáráfiile lumii si toate bogăţiile şi plăcerile ei. 

— „lată, zise Diavolul, {ie îţi voi da în stăpânire 
toate bogăţiile, dacă te vei închina mie! 

— „Piei din fata mea, Satano! Scris este să ne in- 
chinám si sá slujim numai lui Dumnezeu. 

Satana, văzând că nu-l poate ispiti, plecă de-acolo 
şi vârându-se printre fariseii şi cărturarii Ierusalimului, 
începu să-i aţâţe împotriva lui Christos, numindu-l 
uzurpator de lege și credinţă. 


12 


Prichidufá încerca zadarnic să alunge din mintea 
fariseilor gândurile rele, pe care le vârsa Satana, dar 
se liniştea văzând că Mântuitorul asculta cu faţă senină 
cuvintele lor pline de ură si nu lua în seamă faptele 
fariseilor. Domnul ştia „dintru început“ ce va să fiel 

Fiul Domnului, venit în lume fără Slava Cerească, 
începu să împartă lumii darurile sale cereşti. Mergea 
din loc în loc, propováduind „Cuvântul cel Adevărat“ 
şi tamaduind pe cei schilozi si bolnavi. 

Cetele norodului, insetate de adevăr si dreptate, 
sporeau pe fiecare zi, dar odată cu ele sporea şi ura 
fariseilor, ură pe care Satana le-o săpase adânc în suflete. 

Prichiduţă era fericit, văzând mulţimea care se aduna 
în jurul Domnului, însetată de adevăr. je 

Bolnavii veneau către Isus, spunándu-si suferințele 
şi pe dată Mântuitorul ii vindeca. 

Adunându-se prea mult norod în jurul său, bolnavii 
veniți din toată Galilea, din Decapole, din Ierusalim, 
din Samaria şi din toată Iudeea, si fiindu-i greu Mân- 
tuitorului să-i ajute pe toți deodată, a chemat pe cei 
doisprezece apostoli; pe Petre si Andrei; pe Iacov gi 
Ioan; pe Filip si Bartolomeu; pe Toma si Matei; pe 
Iacov, fiul lui Alfeu si pe Levi; pe Simion Canaanitul 
si pe Iuda Iscariotul, i-a trimis in lume sá vindece, in 
numele Sáu, pe cei bolnavi si pe cei stapaniti de Satana. 

— „Fiţi înţelepţi ca serpii si blânzi ca porumbeii! 
zis-a Domnul... Si au plecat apostolii să împartă ,,Cu- 
vântul cel adevărat“. 

Fariseii, învrăjbiţi de Satana, au hotărît să-l piardă 
pe Isus. S'au dus cu toţii la mai marele dregător al 
Iudeei, la Pilat din Pont, şi s'au plâns lui, spunând cá 
un oarecare Isus din Nazaret se dă drept fiul lui Dum- 
nezeu, îndemnând poporul la răsvrătire. 

— Aduceţi-l în fata mea pe Nazaritean şi-l voi ju- 
deca dupa legile poporului roman. 

Plecând fariseii dela Pilat, s'au sfătuit, întrebându-se 
pe cine să trimeată la Isus. Se temeau lasii si fáfarnicii, 
fiindcă îl ştiau înconjurat întotdeauna de ucenicii si 
credincioşii săi. 

Numai soldaţii romani atât de temuti puteau să-l 
prindă. Au mers deci în lagărul lor şi căutând printre 
centurioni, au ales câţiva mai voinici, cărora le au fă- 


găduit o bună răsplată, dacă aduc prins pe Isus in 
fata lui Pilat. 

— „Il veţi găsi în seara asta, propovăduind popo- 
rului în Gradina Máslinilor.* 


— „Bine, dar noi nu-l cunoaştem pe acest Isus! Să 
ne însoţească unul din voi şi să ni-l arate. 

Fariseii au plecat, spunând că vor trimite către 
seară pe cineva să-i însoţească. Ducându-se în templu 
s'au sfătuit îngrijoraţi, neștiind pe cine să trimeată. 
Niciunul dintre ei nu avea curajul. Erau foarte turbu- 
rati de această încurcătură, când ușa templului se des- 
chise si un iudeu se furişă înăuntru. 

— Cine esti tu şi ce vrei?, îl întrebară ei îngrijoraţi. 

— Cine sunt, nu e nevoie să ştiţi. Ce vreauosă vă 
bucure însă. Cu ce sumă mă veţi plăti, dacă mă voi 
duce cu soldaţii romani, să le arăt pe Isus? 

— Treizeci de arginţi iti dăm chiar acum! ziseră 
fariseii, necunoscându-l cine este. 

— Primesc! — zise streinul şi luând punga plecă 
turburat din templu. 

Un strein, care după îmbrăcăminte părea să fie ne- 
gustor, îl întâmpină pe treptele templului. 

— Aşa e cá a mers uşor? 

— Uşor, uşor, da! Nimic nu e mai uşor, decât să-ţi 
vinzi stăpânul! De ce m'ai ispitit si mi-ai strecurat în 
suflet pizma? 

— Dar bine, n’ai văzut că „El“ nu te iubeşte? Me- 
reu te fine departe, iar pe ceilalţi ucenici îi mângâie 
cu vorbe blânde! 

— Taci, taci, nu-mi mai aduce aminte ce a fost! 
Cine eşti şi dece te-ai agăţat de mine, îndemnându-mă 
să fac ce-am făcut? 

— Sunt un prieten, care îţi vrea binele! — răspunse 
streinul, care nu era altul decât Satana. 

Diavolul văzuse cu ciudă poporul apropiindu-se tot 
mai mult de Mesia. El sădise în mintea fariseilor ura 


13 


--— — 


tmpotriva lui Isus şi tot el adunase de prin cetafilo 
mari: din Horazin şi Betsaida, din Capernaum, din Caana 
Galileei si din máreful Ierusalim, jeluitori mincinosi si 
fatarnici pe care i-a adus în fata lui Pilat, să facă măr- 
tucie nedreaptă împotriva lui Isus. 

Mântuitorul știa de toate aceste uneltiri şi chemând 
într'o zi la sine pe trei din ucenicii săi: pe Petre, pe 
Iacov si Ioan, s'a urcat cu ei pe un munte înalt. 

Deodată s'au umplut înălțimile de lumină mare, iar 
Mântuitorul fu înconjurat de dumnezeiasca strălucire! 
Un glas venit din slăvi ajunse Ja urechile ucenicilor; 

— „Acesta este Fiul Meu iubit, prin care îmi găsesc 


bucuria mea! De™,El” să ascultați! 


Ucenicii au căzut cu feţele la pământ şi au stat așa 
cu spaimă mare, până când Isus se apropie de ei, cu 
chip pământesc, şi coborând împreună de pe munte, 
le-a spus: 

— „De cele ce afi văzut să nu spuneţi nimănui, 
până ce voi învia din morți!“ 

Ucenicii au tăcut și s'au mirat de aceste vorbe, 
neinfelegànd că Mesia proorocea prin ele apropierea 
patimilor Sale. 

In vremea asta începuse Satana ispitirea ucenicului 
luda din Iscariot. 

— Vezi?, îi spunea el, pe ceilalţi îi tine aproape 
de El, numai pe tine te îndepărtează. De ce să-l slujesti 
când n'ai niciun folos? 

Iuda se pierdu în păcatul cel fără de iertare şi-şi 
vându Inváfátorul fariseilor, pentru treizeci de arginfil 

După ce făptui nelegiuirea, se duse, ca de obiceiu, 
la cina pe care toţi ucenicii o luau, împreună cu Mân- 
tuitorul. În timp ce mâncau, Isus se ridică dela masă 
şi grăi: 

— Adevăr, adevăr, vă spun vouă! Unul din voi ma 
va vinde! 

Ucenicii s'au întristat si se întrebau cine poate fi 
vânzătorul. 

Iuda se ridică turburat şi zise cu fáfarnicá prefă- 
cătorie: 

— Nu cumva eu sunt, inváfátorule? 

— Adevăr ai grăit, tu esti! 

Turburându-se foarte, Iuda a plecat dela cină. Afară 
il aştepta Satana. luda căzu istovit pe treptele casei şi 
intorcánd privirea înlăcrămată spre ușă, se tângui 
amarnic: 

— De ce nu m'ai chemat la Tine. Inváfátorule să mă 
cerţi şi să mă pedepsesti pentru rătăcirea mea, ca să 
mă pot întoarce la Tine? 

— Nu vezi că „El“ nu te iubeşte ?, i-a soptit Satana. 


De aceea te-a lăsat să pleci. Se crede mare şi puternic 

şi nu îi pasă de tine. Arată-ţi si tu puterile şi nu lăsa 

neplătită această batjocură! À 
(Continuarea în pag. 14) 


| 


Concursul de jocuri pe luna Noembrie 


SERIA || 


Ie ————O——————— CINEL 


Animale 


E- FRANCAISE 


Colecția Dimineaţa Copiilor 
conține 100 d 
mărci din Abisinia, Tuva, China, 
Japonia si altele, marci în 3 
colțuri şi cu imagini frumoase. 
Preţul lei 125 — plus lei 20 
speze de porto. 
CAL. VICTORIEI no. 20 
OHN BUCURESTI I, 


aa 


WILHELM NAT 


HANS 


7) Măsură de pământ. 9) Cel mai mare animal. 11) A- 
nimal sălbatec de culoare albă sau brună. 12) Una din 
cele 12 luni. 13) Lac în Africa. 15) Ziua ce a trecut. 16) 
Inceput de „groapă“. 18) Pronume. 19) Oală (Mold.). 
20) Animal de apă. 21) Din nou. 23) Jucárie ce imită 
pe om. 25) Animal cu coarne frumoase. 26) Posezi. 27) 
Animal polar. 30) Umed. 31) Măsură veche. 32) Sclav. 
34) Campion. 35) Afirmatie. 36) Chemare la telefon. 
37) Animal sălbatec ce trăieşte si pe uscat şi pe apă. 

Vertical: 1) Animal foarte credincios. 2) Regele a- 
nimalelor. 3) Voios. 4) Nota muzicalá (inv).5) Animal 
cocoşat. 6) Nume femenin. 8) Animal cu un singur corn. 


10) Animal sálbatec asemănător cu pisica. 14) Animal 


foarte bland. 17) Alt animal asemănător cu pisica. 19) 
Fără vedere. (pl.) 22) Oraş în Ardeal. 23) Animal ce se 
taie la Crăciun. 24) Arbore înrudit cu bradul. 25) Conjunc- 
fie. 28) Pronume. 29) 20 lei. 30) Porti. 32) Ramurá 
mica! 33) Animal. 34) Exclamatie. 35) Notă muzicală. 


IONEL BICHIGEAN 


LUNA NoEMBRIE SERIA II 


Adress: 


PRICHIDUTA GÂNDUL LUMII 


(urmarea din pagina 13-a) 


Vorbele Satanei au fost pierirea ucenicului! Fata 
lui s'a schimonosit de ură. Ochii îi sticleau în orbite, 
ca la fiarele de pradă. 

— Il voi pierde! a răcnit rătăcitul şi a fugit ca un 
nebun, de acolo, ducându-se în lagărul soldaţilor, cum 
îl sfătuiseră fariseii aoe ey) weak E. 


SEPT e . o... © © © e € © © . e Wien lee se he” pia SS e 


Mântuitorul sfârşise predica Sa din grădina Geth- 
semani si coborând spre ucenicii Săi, care stăteau încă 
ingenunchiati, le zise: 

— „Sculaţi-vă, să mergem! lată că se apropie vân- 
zătorul. 

In adevăr, luda se apropia, înconjurat de ceata 
soldaţilor înarmaţi cu sulițe si săbii. 

— Cel pe care îl voi săruta acela este! zise Iuda, 
şi apropiindu-se de Isus îl sărută. i 

Mântuitorul zâmbi cu tristețe şi grăi: 

— „Prietene, ceea ce ai venit să faci, fă!“... 

Atunci, ostasii L-au prins şi L-au dus în fafa lui 
Pilat şi a judecătorilor. 

Judecătorii, pizmăreţi și nedrepti, L-au osândit la 
moarte prin răstignire, așa cum numai tâlharii se pe- 
depseau pe vremea aceea. 

Era în ceasul al șaselea din zi când L-au țintuit pe 
cruce şi până la ceasul al nouălea, întuneric mare a 
cuprins pământul!... 

Trăznete şi cutremure puternice au despicat pă- 
mântul până în adâncuri. Morţii au înviat si esind din 
morminte s'au arătat prin cetăţi oamenilor, care fugeau 
înspăimântați si strigau: „Cu adevărat, Fiul lui Dum- 
nezeu este“. 

Căindu-se amarnic, vânzătorul Iuda fugi departe de 
oraș, întrun loc pustiu și, așezându-se pe marginea 


unei râpe, îşi rezemă trupul obosit de goană, de trun- 

chiul unui copac şi plânse vreme multă. 
Deodată văzu apropiindu-se de el sireinul care îl 

dusese in grea ispită. Chipul lui Iuda se albi de groază! 


: Streinul nu mai arăta aşa ca odinioară, ci sub adevă- 


14 


rata sa infatisire. Râdea Satana cu rautate si întinzân- 
du-i lui luda o bucată de funie, îi zise batjocoritor: 

— „lată ce ifi mai rămâne de făcut! Si pieri de 
acolo ca o nălucă... Numai râsul sáu drücesc mai stă- 
ruia încă în auzul lui Iuda. 

Rămas- singur, vânzătorul Iuda s'a spânzurat de o 
cracă a copacului, cu funia dăruită de Satana. . 

Multă vreme hoitul lui s'a bălăbănit în bătaia vàn- 
tului şi nimeni nu s'a încumetat să-l coboare şi să-l 
îngroape. 

Intr'un târziu, Satana s'a reîntors şi desfăcând stâr- 
vul lui Iuda din funie, l-a lăsat să cadă in râpă. 

Funia a luat-o Necuratul cu el; cine ştie pentru ce 
alte dracesti meniri. 

Se spune cá hoitul vânzătorului a rămas acolo în 
fundul rápii—, páná ce vântul şi ploile l-au risipit în ţă- 
rână, deoarece nici fiarele hămesite de foame nu sau 
apropiat de carnea lui spurcata. 

Astfel, prin trádare si uneltiri viclene, Cel care fu- 
sese vestit de steaua strălucitoare cá se va naște pentru 
mántuirea lumii s'a ridicat la ceruri. 

Steaua vestitoare s'a stins si intuneric mare s'a co- 
borit pe lume, în bezna căruia necredinciosii bâjbâie, 
călăuziţi de ispitele Satanei. 

Totuşi, din inimile celor cari au crezut in „El“ a 
răsărit lumină nouă si sa împrăştiat pe fata pămân- 
tului. Isvoarele credinţei adevărate nu au secat şi cei 
insetogati de adevăr au unde îşi potoli setea. 

D. Mereanu 
In numărul viitor 
CAPITOLUL VI — Ispita în mânăstire 


Pagina medicală 


Nazuind tot spre mai bine, in dorinfa de a fi cát 
mai folositoare miilor de cititori si abonafi din tara 
întreagă, „Dimineaţa Copiilor“ va înfiinţa încă o rubrică. 
Infelegànd că mulţi copii au nevoie de o serioasă în- 
drumare ca să înveţe cum să se poată feri de primejdia 


boalelor, direcfiunea revistei a hotărît să puie la în- 


demâna cititorilor o pagină întreagă în ficcare număr, 
intitulată „Pagina Medicală“. Va fi scrisă de un priceput 
medic şi va cuprinde câte un articol şi numeroase sfaturi 
medicale, folositoare mai ales acelora dintre cititori cari 
nu au putinţă să se arate prea des la doctor. Pagina 
va avea de fiecare dată descrierea amănunţită a unei 
boale, dintre acelea de care suferă mai des copiii, precum 
şi sfaturi privitoare la prevenirea şi vindecarea ei. 
Pentru a se veni în ajutorul copiilor bolnavi, nu s'a 
precupefit nicio jertfă. Acelas medic care le va da 
sfaturi prin scris si îi va învăţa cum să se ferească de 
primejdia boalelor, îi va consulta gratuit, dându-le de 
vor avea nevoie, rețete si medicamente. Cititorii Dimi- 
nefii Copiilor se vor putea prezenta la redacţia noastră, 
unde într'o sală frumoasă si încăpătoare, funcţionează 


Către cei ce scriu lui Moş-Marin 


Mulţi dintre acei cari trimit revistei poezii, desene 
sau poveşti spre a fi publicate, îmi scriu mie, rugân- 
du-mă să pun o vorbă bună pentru ei şi să fac aşa fel 
ca lucrările lor să apară cât mai degrabă în paginile 
Dimineţii Copiilor. Desigur, aceştia îşi inchipue cá eu, 
Moş Marin, am cine ştie ce putere. Ca să-i lămuresc pe 
micii şi marii mei corespondenţi din toată fara, trebuie 
să arăt că eu nu am atâta trecere pe lângă acel care 
hotăreşte de soarta acestor lucrări şi care este directorul 
revistei. Eu trec tot ce primesc dela cititorii d-sale şi 
d-sa singur hotărăşte, după oanumită chibzuinţă, care 
anume poezii, poveşti sau desene merită să fie publi- 
cate sau nu. Eu nu am nici un cuvânt aci şi de-aceia 
cei cari îmi scriu să nu-şi pue atâta nădejde în mijlo- 
cirea pe care îmi cer s'o fac. 

Dar acei cari îmi scriu scrisori şi îmi cer orişice 
sfaturi sau lămuriri, primesc totdeauna răspuns, fie 
acasă, fie prin revistă. Oricare ar fi întrebările lor, eu 
má simt dator să le răspund la toţi pe măsura timpului 
meu liber, așa după cum dealtfel cere si buna cuviinţă. 

Si, iată, chiar acum răspund bucuros unora dintre 
cititori cari mi-au scris, cerându-mi anumite lămuriri. 

Ionel Cârstocea-Fundulea. — Află, Puiule, cá rubrica 
filatelică este aga fel întocmită pentru a fi înţeleasă de 
toată lumea şi mai ales de cei mici, dintre cari unii 
abia acum aud de filatelie. Mata spui că ai 14 ani şi 
că ai de mult un album cu mărci poștale. Bravol caută 
de urmărește revista si vei afla o sumedenie de noutăţi 
filatelice cari te vor bucura foarte mult. Vei afla la timp 
şi unde pofi găsi aceste mărci rare. 

Sandu Marinescu-Loco. — Am mai scris în revistă 
că romanul „Meșterul Strică“ va apare peste multă vreme 


A n 


un cabinet medical, înzestrat cu aparate gi instalaţii 
trebuincioase oricăror consultaţii. 


Ei vor beneficia fără nicio plată de aceste consul- 
taţii, prezentând cinci bonuri ce se vor tipări în cinci 
numere ale revistei. 

Pe baza acestor bonuri, medicul nostru, care 
este şi conducătorul cabinetului medical, va consulta pe 
copiii bolnavi, le va da sfaturi şi reţete şi în anumite 
cazuri le va da fără nicio plată chiar unele medica- 
mente. 

Copiii din provincie, cari nu pot beneficia de con- 
sultaţiile gratuite ale cabinetului medical, pot să se 
consulte, pe baza acelorași bonuri de consultaţii, prin scris. 
Răspunsul va fi dat prin Pagina Medicală a revistei, 
la rubrica Poșta Medicală, unde li se vor da toate lă- 
muririle şi îndrumările trebuitoare. 

lată cum „Dimineaţa Copiilor“, trecând peste orice 
jertfă, înţelege să fie de folos cititorilor ei, punându-le 
la îndemână şi un cabinet medical, în care să li se dea 
consultații cu totul gratuite. 


într'o carte frumoasă, însoţită de multe poze şi de o 
copertă în culori. Puţină răbdare. 

Vally Stănescu. — Te plângi pe nedrept împotriva 
Bunitei. Nu se poate ca d-neaei să fi primit scrisoarea 
matale si să nu-ţi fi răspuns. Este o buniţă prea bună, 
prea iubitoare de copii și prea bine crescută ca să lase 
pe cineva fără răspuns. Mai scrie-i odată și te vei con- 
vinge că am dreptate. Desigur că scrisoarea matale s'a 
rătăcit fie la poştă, fie altundeva. 

Nelu Stancscu-Ulesti.— Despre datele mai însemnate 


‘pentru şcolari vei citi în Almanahul Scolarilor, care s'a 


pus sub tipar şi va apare peste puţine zile. Va fi o 
lucrare cu adevărat frumoasă la care au colaborat pe 
lângă d. Mihail Sadoveanu, marele nostru scriitor, S. Dra- 
guşanu, Marin lorda, D. Mereanu şi o serie de alţi scrii- 
tori pentru copii, cunoscuţi din revista noastră. Anul 
acesta Almanahul Scolarilor va avea foarte multe desene, 
fotografii, jocuri, poveşti frumoase, versuri şi o minu- 
nată copertă în culori. 

Vasile Cirică-Urziceni. — Sborul fără motor este 
unul dintre cele mai frumoase sporturi. O serie de 
însemnări si foarte interesante fotografii vei vedea 
în Almanahul Scolarilor ce va apare în curând. lfi 
vei da singur seama de frumuseţea sborului fără 
motor. Modele sburátoare poţi să-ţi faci singur. 

Saşa Marchidan- Braşov — Voi veni la Braşov in 
luna Decembrie şi cred cá-fi voi aduce câteva cărți 
frumoase. Bineînțeles trebue să rămâi aceiag fetifá cu- 
minte si harnică la învățătură ca să nu superi pe măi- 
cufa gi tăticul tău. 


] 


a 


"ROMANIA: 


a a 
7 [IM XXv AM AL REGATULU 


Implinind 16 ani, Marele 
Voevod Mihai a intrat in 
rândurile ofiţerilor, punând 
pe epolete tresa de sublo- 
cotenent. Aceasta a prilejuit 
câteva zile de sărbătoare, 
la care au fost poftifi oas- 
peti inalfi din fárile prie- 
tene. 


Serbárile s'au desfăşurat 
în cadrul minunat al oră- 
şelului Sinaia, unde este şi 
reşedinţa regală. S'a bucu- 
rat tare ţara întreagă îm- 
preună cu oaspeţii veniţi 
din depărtări să i-a parte 
la această zi de sărbătoare. 
S'au bucurat şi filateliştii 
gândindu-se că vor avea 
prilej să adaoge încă o 
marcă în albumul lor de 
preţ, aşa cum au făcut la 
multe evenimente insem- 
nate din anii din urmă. 

De data aceasta în loc 
de o marcă, poşta le-a pus 
la îndemână un ,,bloc* de 
patru mărci de culori si 
preţuri diferite, cu chipul 
M. S. Regelui. Chipul Su- 
veranului este infatisat in 
trei poze diferite, iar culo- 
rile sunt: verde, cafeniu- 
roșcat, portocaliu si albas- 
tru. Prefurile sunt: 20 lei, 
10 lei, 2 lei si 6 lei. Dea- 
supra blocului este tipărită 
data când s'a făcut inálfa- 
rea Voevodului Mihai la 
gradul de sublocotenent: 


25 Octombrie 1937 


Jos stă scris: Inălțarea în 


gradul de sublocotenent a 


Măriei Sale Marelui Voevod 
Mihai. 


Aceste blocuri s'au vån- 
dut în ziua de 25 Octom- 
brie la toate oficiile poștale 
din ţară şi au fost căutate 
de toţi filateliştii. 

Este bine de amintit că 
M. S. Regele cât şi Marele 
Voevod sunt filatelisti pri- 
cepuţi, având bogate colec- 
tii de mărci, cu varietăţi 
din întreaga lume. 

In deosebi au fost mult 
apreciate şi puse la locul 
de cinste toate seriile de 
mărci apărute cu prilejul 
evenimentelor mai însem- 
nate dela noi 

Asa sunt seriile de marci 
O. E. T. R. cu scene din via- 
ta cercetasilor gi strajerilor 

Dăm aci o parte din ele 
cu lámuririle cuvenite. 


ROMANDA HS 


Marcă cercetdseascd, 
culoare albastra, valoare 
107-2. 


rere 


Deg A 
— KGE 
* 


culoarea verde, valoarea 


2+2. 


O. E. T. R. culoarea verde, 
valoara 2 lei. 


*- 4 
y 
j MARIA POSTA 


O. E. T. R. culoarea violet, 
valoarea 1 leu. 


Jamboreea naţională, cu- 
loare cufeniu deschis, având 
scris cu aur: MAMAIA 1934 
valoare 6 lei. 


* 


ROMANIA 


POSTA 2 LEI 
, oo EE 


* O. E. T. R. culoarea cafe- 
nie, valoarea 6--1 leu. 


In curând in Austria se 
va scoate o nouă emisiune 
de mărci a cărei valoare 
şi culoare vor fi anunţate 
la timp. 


ie | 


EXPOZITIA CARCETASEASCA 
+ 2 LEI 


Expoziţia cerceldseasca, 


iale LEI 5 


T i 


$ 


v 


| Director: MARIN IORDA 
R.E V IPS T Aaah CU STRAT APE NET RU IG OP lot” "Sq TADINPSESRAEST. 


a 
REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA: BUC. STR. CONST. MILLE 7 — 9— 11. — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI, 6 LUNI 100 LEI. — EXEM- 
PLARUL 5 LEI. — IN STRĂINĂTATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISA. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ. 


ANUL XIy 17 NOEMBRIE 1937 Ne. 719 


CUM cincizeci de ani s'a stins din viaţă meșterul Seara, târziu, după ce îşi încheia munca unei zile, 
povestitor Wetre Ispirescu. El «ste unul dintre el se aşeza la masa luminată de-o lampă săracă si 
scriitorii cei mai dragi copiilor, căci sa apropiat scria ceasuri întregi poveştile auzite în copilărie. Le 


sufletește de ei povcstindu-le basme 
şi poveşti minunate. S'a născut la 
anul 1830, în Bucureşti, ca fiu al 
unei familii sărace. Din aceasta 
pricină a fost dat la mestesug, 
neavând putinja să înveţe prea 
multă carte. La 14 ani el ajunse 
lucrător tipograf, iar mai târziu 
taființă el însuşi un atelier tipo- 
grafic. 

Trăind de mic în mijlocul oa- 
menilor modeşti, între acei'simpli 
locuitori ai mahalalelor, unde mai 
dăinuia încă viata tihaitá şi aşe- 
zată, vista rămasă moştenire dela 
bătrâni, el a auzit multe si minu- 
natezpovesti. Unchiasi bătrâni 1l 
vor fi legănat pe picioare, poves- 
tindu-i acele basme cari fac tot- 
deauna farmecul copilăriei. Fire 
simfitoare si iubitoare de frumos, 
bàiefasul a rămas cu gândul la 
acei eroi minunafi si nu i-a putut 
uita nici cànd, biruind o parte din 


scria inti'o limba sfatoasa, curata, 
fără vorbe streine, fără schimo- 
nosituri, pe înțelesul tuturor, 
pentruca să le poată citi orice 
ştiutor de carte și să le guste 
farmecul. 

Legendele sau Basmele Romå- 
nilor au văzut cele dintâi lumina 
tiparului. Mai târziu au apărut: 
Pilde si Ghicitori, Snoave, Poveşti 
morale, Jocuri de copii şi alte lu- 
crări apărute în cărţi şi reviste. 
Tot el a scris şi o istorie a lui 
Mihai Viteazul, în care se poves- 
tesc numeroase isprăvi ale voevo- 
dului muntean. / 

A intocmit si o carte in care 
se găsesc culegeri de poveşti mi- 
tologice. i 

Petre Ispirescu are un loc de 
frunte printre scriitorii noștri, 
basmele sale zugrăvind minunat 
de bine înclinările spre frumos 
ale poporului nostru. 


4 


necazurile cu care se luptase, ajunsese om în toată „Dimineaţa Copiilor” închină numărul de faţă amin- 
firea, capul unei familii numeroase pe care o ținea cu  tirii lui Petre Ispirescu, către care tineretul trebue să-ș; 
rodul muncii sale. Ba, ceva mai mult, s'a gândit să îndrepte totdeauna gândul cu recunoștință şi admiraţie. 
strângă într'o carte toate basmele auzite în copilărie, Căci pe cât de minunată este opera sa pe atât de 
pentru a le dărui la rându-i sutelor si miilor de copi- demnă de respect și admiraţie îi este viaţa. 

laşi necunoscuţi. A fost un dar de preţ pe care l-au 
gustat cu nesaţiu atâtea generaţii de copii din întreaga 

“tară. 


MARIN IORDA 


voe de cap. El avea şapte capete, trăia intr’o 
groapă şi se hrănea numai cu oameni. Cand 
ieşea el la mâncare, toată lumea fugea, se 
închidea în case şi sta ascunsă până ce-şi potolea foamea 
cu vreun drume( pe care îl trăgea ata la moarte. Toti 
oamenii locului se tânguiau de răutatea și de frica ba- 
laurului. Rugăciuni şi câte în lună şi în soare se fă- 
cuseră, ca să scape Dumnezeu pe biata omenire de 
acest nesatios balaur, dară în desert. 


fost odată ca nici-odată, etc. 
A A fost odată într'o ţară un balaur mare, ne- 


Fel de fel de fermecátori fuseseră aduşi, iasá răma- 
seră rusinafi cu vrajele lor cu tot. 

In cele de pe urmă, dacă văzu împăratul că toate 
sânt în deşert, hotări ca să dea pe fiica lui de soţie şi 
jumătate din împăraţia sa acelui voinic care va scăpa 
fara de această urgie, si dete în știre la toată lumea 
hotărîrea sa. 

Iara după ce se duse vestea în ţară, mai mulli 
voinici se vorbiră să meargă împreună la pândă si sa 
mântuiască fara de un așa balaur infricosat. Ei se în- 
feleserá între dânșii ca să facă un foc la marginea ce- 
tăţii care era mai apropiată de locul unde trăia balau- 
rul si în care cetate era şi scaunul împărăției, şi acolo 
să stea să privegheze pe rând câte unul, pe când cei- 
lalfi să se odihnească ; si ca nu cumva cela ce ar fi de 
pândă să doarmă, gi să vie balaurul să-i mănânce d'a- 
gata, făcură legătură ca cel care va lăsa să se stingă 
focul să fie omorit, drept pedeapsă, dacă va dormi când 
ar trebui să fie deștept. 

Cu aceşti voinici se intovarasi si un om verde, pui 
de Român, ştii colea, care auzise de făgăduinţa împă- 
ratului, şi venise să-şi încerce şi el norocul. 

Porniră, deci, cu toţii, îşi aleseră un loc aproape 
de groapă, si se puserá la pândă. 

Pândiră o zi, pândiră două, pândiră mai multe 


zile, şi nu se întâmplă nimic. Iara când fu, într'una 
din zile, cam după asfintitul soarelui, pe când era de 
rând viteazul nostru să pândească, ieşi balaurul din 
groapă şi se îndreptă către voinicii cari dormeau pe 
lângă foc. 

Viteazului care priveghia i se făcuse inima cât un 
purice, dară, îmbărbătându-se, se repezi, şi unde se 
aruncă, măre, asupra balaurului, cu sabia goală în mână, 
şi se luptă cu dânsul, până îi veni bine, si harst! fi 
tăie un cap, hârșt | şi-i mai tăie unul, şi asa câte unul, 
câte unul, până îi tăie şease capete. 

Balaurul se svârcolea de durere și plesnea din 
coadă, de te luau fiori de spaimă ; viteazul nostru însă 
se lupta de moarte şi obosise ; iar tovarăşii săi dor- 
meau duși. 

Dacă văzu el că távarágii lui nu se deşteaptă, îşi 
puse toate puterile, și se mai aruncă odată asupra gro- 
zavului balaur şi-i tăie şi capul ce-i mai rămăsese. A- 
tunci un sânge negru lăsă din ea, fiara spurcată, si 
curse, şi curse, până ce stinse şi foc şi tot. 

Acum ce să facă viteazul nostru, ca să nu găsească 
focul stins, când s'or destepta tovarășii lui; căci legătura 
le era făcută ca să omoare pe acela care va lăsa se se 
stingă focul. S'apucă mai întâi şi scoase limbile din 
capetele balaurului, le băgă in sân, și iute cum putu, 
se sui într'un copac înalt, şi se uită în toate părţile ca, 
de va vedea undeva vr'o zare de lumină, să se ducă şi 
să ceară niţel foc, ca să afáfe si el pe al lor, că se 
stinsese. 

Cătă intr'o parte şi într'alta şi nu văzu nicăieri 
lumină. Se mai uită odată cu mare băgare de seamă 
şi zari într'o depărtare nespusă o schintee ce abia li- 
cărea. Atunci se dete jos şi porni într'acolo. 

Se duse, se duse, până ce dete de o pădure, în care 
intilni pe Murgilă, pe care îl opri în loc, ca să mai 
întârzie noaptea. Merse după aceea mai departe si dete 
peste Miază-noapte, şi trebui să o lege şi pe dânsa ca 
să nu dea peste Murgilă. Cum să facă, ce să dreagă ca 
să izbutească ? O rugă să-i ajute a lua un copac în 
spinare, care zicea el, îl tăiase dela rădăcină : o învăţa 
el să pue cu spatele să împingă, pe când el tot cu spa- 
tele la copaci, de cealaltă parte, va trage cu mâinile, ca 
să-i pice în spinare, şi să se ducă la treaba lui. 

Miază-noapte, de milă şi de rugăciunea ce-i făcu, 
se puse cu spatele la copacul care i-l arătă viteazul, 
şi, pe când împingea, el o legă de copaci cobză, şi 
porni înainte, căci n'avea vreme de pierdut. 

Nu făcu multă cale si întâlni pe Zorilá : dară lui 
Zorilă nu prea ii da mesii a sta mult de vorbă, căci, 
zicea el, se duce după Miază-noapte, pe care o luase 
în goană. Fácu ce făcu și-l puse şi pe dânsul la 
bună rânduială, ca şi pe ceilalţi doi, dar cu mai mar® 
bătae de cap. Apoi plecă înainte şi se duse până ce 
ajunse la o peşteră mare, în care zărise focul. 

Aci dete peste alte nevoi. In peşteră, acolo, trăiau 
nişte oameni uriaşi, cari aveau numai câte un ochi în 
frunte. Ceru foc dela dânșii, dar ei, în loc de foc, pu- 
seră mâna pe dânsul şi-l legară. După aceea asezara si 
un cazan cu apă pe foc gi se găteau să-l fiarbă, ca 
să-l mănânce. 

Dar tocmai când era să-l arunce în cáldare, un 
sgomot se auzi nu departe de peştera aceea ; toţi iesira, 
şi lăsară pe un bătrân de ai lor ca să facă astă treabă. 

Cum se văzu viteazul nostru singur numai cu un- 


a —— 


chiașul, îi puse gând rău. Unchiaşul îl deslegă ca să-l 
bage în cazan ; dar voinicul îndată puse mâna pe un 
tăciune şi-l asvârli drept în ochiul bătrânului, îl orbi, 
şi apoi fără să-i dea răgaz de a zice nici cárc ! fi puse 
o piedică şi-i făcu vânt în cazan. 

Luă focul după care venise, o apucă la sănătoasa, 
şi scăpă cu faţa curată. 

Ajungind la Zorilă, ti dete drumul. După aceea o 
tuli la fugă şi fugi până ce ajunse la Miază noapte, o 
deslegă şi pe dânsa, şi apoi se duse și la Murgilă, pe 
care il trimise să-şi vază de treabă. 

Când ajunse la tovarăşii săi, ei tot mai dormeau. 
Nu începuse, vezi, a se arăta albul zilei, atât de lungă 
fu noaptea, fiindcă voinicul îi oprise cursul, şi aşa avu 
timp destul să colinde după focul care fi trebuia. 

N'apucă să afáte focul bine şi, tovarăşii săi dește- 
ptându-se, ziseră : 

— Dara lungă noapte fu asta, măi, vere ! 

— Lungă, da, vericule, răspunse viteazul. 

Si se umfla din foale, ca să aprinză focul. 

Ei se sculară, apoi începură a se'ntinde şi a căsca; 
dară se cutremurară când văzură namila de lighioană 
lângă dânșii şi un lac de sânge cât pe colo. Zgiiră 
ochii şi cu mare mirare băgară de seamă că capetele ba- 
laurului lipsesc; iară viteazul nu le spuse nimic din 
cele ce patise, de teamă să nu intre ură între dânşii, 
şi se întoarseră cu toţii în oraş. 

Când ajunseră în cetate, toată lumea se veselea cu 
mic cu mare de uciderea balaurului, da laudă sfântului 
că trecuse noaptea aia lungă de mai ajunseră iară 
la ziuă, şi ridicară până în înaltul cerului pe mântuito- 
rul lor. 

Viteazul nostru, care văzuse şi el lipsa capetelor, 
nu se frământa de loc cu firea, fiindcă se ştia curat la 
inimă, şi porni către curtea împărătească, ca să vază 
ce s'o alege cu capetele fără limbi; căci el infelesese 
că aici trebuie să se joace vre-o drăcie. 

Pasămi-te, bucătarul împăratului, un Tigan negru 
şi buzat, se dusese d'a minune să vază ce mai ala-bala 
pe la flăcăii ce stau la pândă. Si dacă dete peste dân- 
şii dormind și peste dihania spurcată fără răsuflare, el 
se aruncă cu satárul dela bucătărie şi-i tăie capetele. 
Apoi merse la împăratul cu capetele şi i le arătă, fă- 
lindu-se că el a făcut izbânda. 

Iara împăratul, dacă văzu că se înfăţișază bucă- 
tarul curţii cu izbândă, făcu o masă mare, ca să-l lo- 
godească cu fie-sa, şi puse în gând să facă o nuntă, 
unde să cheme pe toţi împărații. 

Tiganul arătă la toată lumea hainele sale, pe care 
le umpluse de sânge, ca să fie crezut. 

Când ajunse viteazul nostru la palat, împăratul cu 
voe bună sedea la masa; iară cioropina sta în capul 
mesei pe şapte perne. 

Cum ajunse la împărat, îi zise voinicul : 

— Prea înălțate împărate, am auzit cá oarecine 
s'ar fi lăudat către Măria Ta că el ar fi ucis pe balaur. 
Nu e adevărat, Măria Ta, eu sânt acela care l-am 
omorît. 

— Minti, mojicule, strigă Tiganul îngâmfat. 

Si poruncea slujitorilor să-l dea afară. Impăratul 
care nu prea credea să fi făcut Tiganul astă voinicie, 
zise : 

— Cu ce poţi dovedi zisele tale, voinicule ? 

— Zisele mele, răspunse viteazul, se pot dovedi 
prea bine; porunciți numai ca mai întâi să se caute 
dacă capetele balaurului, care stau colea la iveală, au 
şi limbile lor. 

— Sá caute, să caute, zise bahnifa. 

El însă o cam băgase pe mânecă, dară se prefăcea 
că nu-i pasă. 

Atunci căutară, si la nici unul din capete nu găsiră 
limbă ; iară mesenii înmărmuriră, căci nu ştiau ce va să 
zică asta. 

— Tiganul, care o sfeclise de tot, si care să cáia 
dece n'a căutat capetele în gură, mai înainte de a le 
aduce la împăratul, strigă : 

— Daţi-l afară, cá e un smintit si nu stie ce 
vorbeşte. ! 

Impăratul însă zise: 

— Tu, voinicule, va să zicá,ne dai să înţelegem că 
acela a omorît pe balaur, care va arăta limbile. 


— Fugi d'acolo, împărate, zise Tiganul, care tre- 
mura ca varga şi se îngălbenise ca ceara, nu vezi că 
calicul ăsta este un deşuchiat, care a venit aci să ne 
amăgească ? . 

(Citiţi continuarea în pagina 6-a) 


EN ^ spuneți, copii, afi mâncat vreodată pere crescute 
în plopi şi ati cules vreodată parfumate micsunele 
din rachite ? Dar lupi cu inima miloasă, tmbra- 
lisànd miei si jucând cu ei hora frăţiei, aţi văzut ? 

Eu, una. mărturisesc că niciodată nu mi-a fost 
dat să văd astfel de minuni. Dar sfătosul Petre Ispirescu, 
cel care desigur a iubit mult copiii, căci altminteri n’ar 
fi scris pentru ei atât de frumoase basme şi poveşti (voi 
stili că el este acuma printre îngeri şi stele, unde toate 
minunile sunt cu putinţă) spune că a fost o vreme în- 
depărtată, când lupii îi socoteau fraţi pe miei, când 
merele şi perele creșteau si în plopi şi salcâmi, când 
puricii luau pildă dela cai și purtau potcoave 
grele de fier. 


. O vreme minunată cu feli frumoşi, cu Ilene Cosán- 
zene, cu împărați, cu zane ! 
* 


x a 

Am 84 va istorisesc acum cum si-a petrecut ziua ei 
onomastică, o fetiță bolnavă. 

O chema Luiza. Avea nouă ani gi într'o zi urcân- 
du-se pe o scară șubredă, (mama ei îi spusese de ne- 
numărate ori să nu cumva să se urce pe scara aceea) 
a căzut şi şi-a rupt un picior. Doctorii chemaţi în grabă 
i-au pus piciorul bolnav în ghips si au oprit-o să pă- 
răsească patul două luni de zile. À 

. In timpul cát a fost bolnavă, au venit la ea colege si 
prietene ca să-i țină de urât. Părinţii ei i-au cumpărat 
tot felul de jucării si de cărţi cu basme. Le citise pe 
fiecare de atâtea ori încât ajunsese să le ştie aproape 
pe toate pe de rost. 

! Trecuseră două săptămâni de când Luiza era în pat, 
cu piciorul în ghips. 


JOCUL DE-A 


BASMELE LUI 


ISPIRESCU 


Intr'o dimineaţă, màicu(a ei i-a spus: Tu știi cá peste 
două ziie e ziua numelui tău ? 

Luiza s'a întristat o clipă. Şi-a amintit că anul trecut 
de ziua ei, au venit lu ea ucasă vreo zece prietene, ce 
s’au jucat şi au petrecut de minune. 

— De ce ai lacrimi în ochi, Luiza? Ifi închipui poate 
că anul acesta nu îţi voi sărbători ziua? a întrebat-o 
mama ei, îmbrăţişând-o. Apoi i-a spus cá va pregăti 
prăjituri si bomboane, că va chema ca şi în anul trecut, 
o grămadă de fetiţe. 

— Dar nu voiu putea cobori din pat, máicufál Cum 
o să mă joc cu ele? — se răsfăţă Luiza. 

Peste două zile, toată casa în care locuia Luiza cu 
părinţi ei, era plină cu flori. Máicufa pregătise fel de 
fel de bunătăți, mirosea în odăi a cozonaci proaspeţi 
și a plăcintă cu mere. 

Luiza căpătase dela părinţii ei tot felul de jucării. 
In ziua acera veni si doctorul care o incredin{a pe 
fetița cu piciorul în ghips cá peste şase săptămâni va 
putea alerga, zburda, că nu varămâneschiloadă. Pe la 
patru, incepurà să sosească prietenele Luizei. 

Si la cinci, în camera in care stătea Luiza în pat, 
erau unsprezece fetiţe, în afară de cea care își sărbă- 
torea ziua numelui, multe cutii cu bomboane, cărți cu 
povești, flori, daruri pe care le primise Luiza dela prie- 
tenele ei. 

Stăt-au toate pe scaun, adunate în jurul patului. 
Fiecare povestea câte ceva, dar nu mai era veselia din 
anul trecut. O fetiţă spuse: — Haideţi să ne jucăm de-a 
ceva ! 

Celelalte o priviră cu dojană. Cum să se joace când 
Luiza nu se poate mişca din pat? 

Dar Luiza nu vroia ca prietenele ei să se plicti- 
seascá. Se gândi puţin cum ar putea să se joace în asa 
fel, încât să ia parte la joc gi ea si toate prietenele. Si 
deodată ii veni in minte o idee. 

— Ascultati, dragele mele, spuse ea. Voi afi citit 
basmele lui Ispirescu ? 

— Sigur că da! Le-am citit! răspunseră fetiţele. 

— Ei bine, atunci vom juca următorul joc: eu am 
să vă întreb de pildă, cum se numeşte povestea în care 
este vorba de Jumătate de om călare pe jumătate de 
iepure schiop? Aceleia dintre voi careo să-mi răspundă 
aşa cum trebuie, îi dau un premiu, am destule bom- 
boane ca să vă premiez pe toate, pe rând. După între- 
barea asta, cea care ia premiul trebuie să povestească 
subiectul basmului într'o singură frază. 

— Adică, într'o singură propozifiune ? întrebă una 
din fetiţe. 

. Luiza, care de cândera in pat făcuse progrese la 
gramatică, le lămuri pe toate că o frará poate fi alcă- 
tuită din două sau mai multe propozifiuni despărțite 
între ele prin virgule. 

a aa aa na na aa aa aa na ae PPS ae ae PS aa IPS 


„BALAURUL CEL CU ȘAPTE CAPETE“, (urmarea din pagina 5-a). 


— Cine amágeste, răspunse voinicul liniştit, să-și 
ia pedeapsa. 


Et începu apoi a scoate limbile din sân şi a le a-. 


rata la toată adunarea, $i de câte ori arăta câte o 
limbă, de atâtea ori cădea gi câte o pernă de sub Tigan, 
până ce, în cele din urmă, căzu si el de pe scaun, atât 
de tare se speriase dihania. - 

. După aceea, voinicul nostru spuse toate câte a pă- 
fit, şi cum a făcut de a făcut, de a ţinut noaptea atât 
de mult timp. 

Nu-i trebui împăratului să se gândească mult 
şi să vadă cá voinicul care vorbea avea dreptale; si 
cum era de supărat pe Tigan, pentru miselia si min- 
ciuna lui cea nerușinată, porunci, si numai decât se 


aduse doi cai neinvafafi si doi saci de nuci; legă pe 


Tigan de coadele cailor, si sacii de nuci, şi le dete 
drumul. 

Ei o luară la fugă prin smârcuri; şi unde cădea 
nuca, cădea si bucafica, până ce sa prăpădit si Tigan 
i tot. 
: In urmá, pregátindu-se lucrurile, dupa citeva zile se 
fácu nuntá mare, si luá Románasul nostru pe fata im- 
páratului de soţie, şi finu veselie mare si nepomenita 
mai multe săptămâni, puindu-l si in scaunul tmpara- 
fiei; iară fata lăcrămă si mulțumi lui Dumnezeu că a 
scăpat-o de slutenia pământului, de harapina spurcată. 

Eram si eu p'acolo si dedeam ajutor la nuntă, 
unde cáram apă cu ciurul; iară la sfârşitul nunţii a- 
duseră un cos cu prune uscate, să arunce în ale guri 
cáscate. Incalecai p'o sea, etc. P. ISPIRESCU 


MT MIU E 


et.) at sits m k li 4 ens a1 — — ~ ———— a — — = 
z : CETERIS ee a e 0 TERES 
, z eT 


<$ 


— Vreți să începem jocul? întrebă Lenuta. 

— Vrem să începem chiar acum, 

— Ei, atunci ráspundefi-mi la întrebarea asta: în 
care basm al lui Ispirescu este vorba de Jumătate de 
om călare pe jumătate de iepure schiop ? Cine ştie să-mi 
răspundă are dela mine şase bomboane de ciocolată. 

— Eu ştiu! răspunse Didina, o fetiță cu năsucul 
* 9d şi cu părul tot cArlionti. In basmul „Broasca Tes- 
toasá**, 

— Nu, n'ai nimerit. 

— In „Aleodor Impărat“ sari, Auufa, fetiţa imbra- 
cata în rochie verde. 

— Ai ghicit, Anufa. Tu ailuat premiul. Acum spu- 


ne-mi şi despre ce este vorba în basm, intr’o “singură: 


frază. Poţi? 
+ — "Să incerc. ` 
Şi Anufa zise: „Aleodor Impárat a călcat din gre- 
şală pe moșia slutului de Jumătate de om călare pe 
jumătate de iepure schiop si din pricina asta a trebuit 


să-i aducă mireasa dorită, care până la urmă s'a căsă- 


torit cu Aleodor Împărat”. $ | 

— Eu n'am priceput nimic, strigá Marcela. Mà rog. 
de ce a trebuit să-i aducă prietenei mireasa dorită? 
Aleodor Impărat trcbuia să asculte de poruncile sluteniei 
ăleia? 

— Aleodor Impărat ştia-că nare voie să calce pe 
moşia pocitului si de vreme ce a greşit si şi-a recu: 
noscut greşala, nu putea s'o îndrepte decât făcând asa 
cum îi cerea urâtul ăla de Jumătate de om călare pe 
jumătate de iepure şchiop. " : 

— Pune-ne altă întrebare, Luizo, spuse Viorica. 

— In care basm este vorba de Galben de Soare? Şi 
ce era el, flácáu, smeu sau animal? 

— Era un cal năsdrăvan, răspunse Rodica şi despre 
Galben-de-Soare este vorba în basmul Ileana Sânziana, 
fata aceia de împărat curajoasă şi voinică, care cu aju- 
torul calului năsdrăvan Galben-de-Soare l-a doborit pe 
dușmanul tatălui ei si s'a măritat cu Făt-Frumos. 


"— Bravo, Rodica. Uite, ţine un premiu, mingea asta: ^ 


mică. Să ştii că e foarte bună, sare până în tavan cât 
e de mică, dacă dai odată cu ea de pământ. 

— Vreau si eu un premiu, zise Lucica. Să vedeţi cá 

la întrebarea viitoare eu răspund. Sat 
. — Să te vedem! Muss Vu 

— Ia sá-mi spunefi acum, in care basm este vorba 
de Tartá-Cot si de Strdmba-lemne ? 

— In „Dunăre Voinicul“! strigă triumfătoare Lucica. 
Dar subiectul basmului nu şi-l mai aminti decât pe 
departe şi foarte încurcat. 

— Să-i dăm şi ei un premiu? întrebă Luiza. 

— Să-i dăm, răspunseră celelalte fetiţe. 

Şi Lucica primi un pachet de ciocolată. 

Si aga, se jucară până seara. Când sau despărţit 
de Luiza, aveau fiecare câte un dar și fiecăreia i se 
părea că a recitit toate basmele lui Ispirescu. 

Luiza rămase singură! Era obosită si spuse mamei 
ei că ar vrea să se culce. à 
! In întuneric, neputând să adoarma îndată ii veni 
în minte şi alte basme ale lui Ispirescu de care uitase. 
Apoi, pe nesimţite, somnul o cuprinse şi visă acest vis: 


Se făcea cá, aga cum stătea în pat, auzi un ciocănit în _ 


geam. Era noapte si părinţii ei dormeau tn odaia vecină. 
Luiza cobori din pat şi văzu, spre uimirea ei, cum ghip- 
sul se deslipeşte singur de pe picior şi că piciorul este 
vindecat, sănătos ca şi celălalt care nu páfise nimic. 
Deschise fereastra ca să vadă cine ciocănise și văzu că 
afară nu e nimeni. Dar, înloc să se ducă iar în pat, 
se pitulă după perdea şi se puse la pândă. Trecu câteva 
minute în care nu se petrecu nimic, în care nu auzi 
niciun fel de sgomot. ^ 

Apoi, deodatá, iar ciocáni cineva in geam. 

— Cine bate în fereastra mea? întrebă Lenufa. 
| — Sunt eu, fetiţo, Broasca Testoasd, Am venit să-ţi 
spun o mare taină. Poţi să mă primeşti în casă? Putem 
sta de vorbă fără să ne audă nimeni? 

— Intră fără nicio grije. Te voiu asculta cu luare 
aminte și de vei avea nevoie de ajutorul meu ţi-l voiu 
ida fără sováialá, răspunse Luiza, deschizând fercastra 
f Drept pe covor, sări o broască țestoasă. ” 

f — Ascultă-mă acum, fetiță bună. Eu sunt o fată 
"de.tmpárat pe care blestemul unei vrăjitoare afurisite 


„Tinerețe fără bătrânețe“. Lui îi 


"trei smei fraţi, 


a prefücuto în broască ţestoasă. Acca vrăjitoare 
a acoperit cu o apă murdară palatul și moşiile părinţilor 
mei. Nu putem scăpa de blestem decât dacă un flăcău, 
tot fiu de împărat, va voi să mă ia de nevastă aga cum 
sunt acum, o biată broască ţestoasă. Cunosti tu vreun 
voinic care ar vrea să ae însoare cu mine? Dacă mi-l 
trimifi, să știi că toată viaţa mea o sa-tifiu recunoscă- 


“toare. Iti voiu da o casă plină de bogății şi iti voiu tnde- 


plini orice rugăminte. 

Luiza rămase puţin pe gânduri, apoi îi răspunse 
broscufei: — Așteapta-mă aci, mă duc să-ţi caut mirele 
care să te scape de blestem.. 

— Să te întorci înainte de a se face ziuă. Zorii di- 
minefii trebue să mă găsească in eleşteu, altfel e vai 
de mine. : us 

Luiza ieşi pe fereastră în curte si din curte în stradă. 

— Ma voiu duce, spuse ea, la fiul de împărat din 
va fi milă de biata 
broască şi va voi s'o ia de nevastă. 2 

Merse ce merse fata si nimeri la împărăţia împă- 
ratului al cărui fiu voia să cucerească linerefea fără 
bătrânețe. Il găsi pe voinic treaz, în odaia lui, visând 
cu ochii deschişi la fara în care oamenii rămân întot- 
deauna tineri. Luiza îi spuse pricina care o adusese la 
el. Dar flăcăul dădu din umeri şi ii ra.punse: 

— N'am vreme de broscuţa ta. Pe mine mă fra- 
mântă alte gânduri, alte dorinț:. Dute la Prâslea cel 
voinic. 

Si se duse la Prâslea cel voinic, dar nici el nu vru 
să se însoare cu broscufa. Spuse că are treabă cu cei 
cari au răpit t.ei fete. Prâslea cel 
voinic isi alese o logodnică dintre cele trei fete furate 
de smri. 

— Du-te la Aleodor Impărat, o indemna Prăslea. Si 
Luiza alergà într'un suflet la Aleodor Imparat. Dar tocmai. 
când ajunse ea la porţile palatului, se sărbătorea nunta 
lui Aleodor cu fata lui Verde Impărat pe care o do- 
bândise si prin vitejia lui si prin ajutorul stiucii, a 
'cóPbului gi a táunelui pe care ii crufuse dela moarte. 

Trista; Luiza plecă dela palatul lui Aleodor Impă- 
rat şi fără să ştie încotro să-şi mai îndrepte pașii, merse 
la întâmplare. Şi tot mergând așa, se pomeni în fafa 
unui palat: Batu la poartă şi paznicul o întrebă ce vrea 
la ora aceea târzie. Fără înconjur, Luiza îi vorbi de 
broască, de blestemul vrăjitoarei şi de celelalte drumuri 
pe care le făcuse. 

— In palatul acesta, vorbi paznicul, locuieşte un 
împărat cu trei flăcăi, frumoși si voinici, tot unul si 
unul. Impáratul vrea să-i însoare pe toţi trei. Doi dintre, 
ei şi-au şi găsit mirese. Al treilea se codeşte, se lasă 
mai greu, căci zice că lui nu-i e a însurătoare. 

. — Asta este omul care îmi trebue, spuse Luiza, gi 
se rugă de paznic s'o lase să pătrundă în palat. 

Tiptil, Luiza pătrunse in oduia celui de al treilea 
voinic. Si cum «1 dormea, îi suflă la ureche vorbele astea: 
Te du mâine la eleșteu, că acolo te așteaptă aleasa inimii 
tale. tza Sei ne ae esci 
Alergând, spre a ajunge acasă înainte de zorii zilei, 
Luiza se întoarse în odaia ei, unde o aștepta broscufa. 

— Ifi mulţumesc din suflet pentru ce ai facut pentru 
mine, zise broasca şi sări pe fereastră. | 


Dimineaţa, Luiza se trezi surázátoare, mulțumită. I 


‘se părea că întradevăr ea l-a trimis pe fiul de impa- 


rat la elesteu, că ea a scăpat-o de blestem pe broscufa. 

— Ştii máicutá pe unde am colindat azi noapte gi 
pe cine am văzut? L-am văzut pe Aleodor Impărat, pe 
Prăslea Voinicul, şi pe băiatul de împărat care voia ti- 
nerete fără bătrânețe! ~~ ’ 

— Aşa se întâmplă, fetiţa mea, când te gândeşti 
prea mult la ceva, nu fi dă pace nici in vis, răspunse 


máicula..... 
SID. DRAGUSANU - 


Resco? 


x 


FRICTIUNEA 


HORIAJ 


Ghinionul lui: 


lată — în pădurea asta, 
In acest frumos fagas 
Zugrăvilă smángáleste 


Chipul unui baetas. 


intre timp, un tap sălbatec, 
Fără veste, dintr'odat, 
A iesit dintr'un tufis 


Nu departe de baiat. 


Dar băiatul fără teamă 


Repezindu-se spre fap 


(a un bolovan in mână 


Si-l lovește drept în cap. 


Biblioteca FU iiis 


Tapul furios din fire 
Fuge după el, beteag, 
Dar baiatul smecher mare, 


Se ascunde sub un fag... 


Hop-hop-hopa ! Zugrăvilă, 
Atras iute de ecou, 


Intorcándu-se spre pânză. 
A rămas pe loc... tablou... 


Tapul fuge, fuge, fuge... 
$i gonind necontenit 
A dat buzna drept in... pânza 


Unde fuse zugravit... 


FATA 
CEA CUMINTE 


a A fost;odatà ca nik odată. etc. | 
A fost odată un om bătrîn care avea o 
fată mare, de se dusese vestea în lume de vrednicia ei. 
Moşneagul (unchiaşul) se căsători de a doua oară cu o babă, 
care avea şi ea o fată mare. | 
Baba însă punea pe fata unchiașului la toate greutățile 
casei; iar faia ei se clocise de şedere. i 
Biata fata unchiasului torcea, fesea, fácea pline, mátura 
şi scutura fără să zică nici pis! dará baba punea parte fetei 
sale, şi pira la unchias pe fiica lui şi o tot ocára. 
„Nu era ziulifá lăsată de Dumnezeu să nu se certe cu el ca să-şi go- 
neascá copila, si-i zicea: 

— Daca nu- -ți vei duce fata de aici, pîine si sare pe un taler cu 
tine nu mai mănânc. 

Bietul om se cam codea; dará baba într'o noapte turnă apa pe vatră, 
şi stinse focul ce-l învălise fata uncbiagului de cu seară. 

A doua zi, dis-de-dimineafá, se scoală fata să facă fozul— fiindcă tot pe ea 
cădeau păcatele—dară foc nu mai găsi în vatră. 

Atunci, de frică să nu o mai ocărască mumă-sa cea vitregă, se urcă pe 
bordei, se uită în toate părţile, doară va vedea încotrova vreo zară de foc, ca 
să se ducă să ceară măcar un cărbune; dară nu se văzu nicăiri ceea ce căuta 
ea. Cînd, tocmai cînd era să se dea jos, zări spre răsărit, abia licărind, o mi- 
titică vilvotae; se cobor! de pe coperis $i o lua intr’acolo. 

Se duse, se duse şi la foc nu mai ajunse; dará in drumul ei întâlni o gra- 
dinà părăginită, care o strigă zicindu-i: 

— Fată mare, fată mare! vino dă-mi curăță pomii ce mi-au mai rămas de 
omizi; si cînd te-i întoarce fi-oi da poame coapte să maninci. 

Se apucă fata de lucru numaidecât, și cum isprăvi îndată plecă. 

Mai încolo dete peste un puț care-i strigă: 

— Fata mare, fată mare! vino de mă sleieste, cá fi-oiu da apa recesá te ră- 


Fata slei puful şi plecă înainte. 

Merse ce merse şi dete peste un cuptor, care-i strigă şi acesta: | 

— Fată mare, fată mare! vino de mă lipeste şi mă şterge de cenuşe, și când 
te-i întoarce, iti voi da azimá calda. i Ex 

Fata lipi si sterse cuptorul, si-si cáutá de drum. 

Mai merse niţel si dete peste o cáscioará, şi bátu la poartă. > 

— Cine e acolo? ii zise dináuntru; dacá e om bun di irre, dacă nu, să. 


n 


E à E ~ a zy Pa = 
A d é + , a uy pe = J 
` pmo "2u!' 4 >» n aa ae NM ee a UTE 


coresti cand te-i intoarce. d 


nu vie; căci am o cáfeluse cu dinţii de fier si cu măselele 
de oţel și-l face mici fărimi. — 

: — Om bun, răspunse fata. Ka > 

„După ce intră, fiindu-i frică de mumă-sa vitregă să 
nu o bată dacă se va întoarce acasă, pentru că întirziase, în- 
trebă dacă nu cumva are trebuin{a deo slujnică. Sinta Vi- 
nerea, care locuia înăuntru şi care primi pe fată, îi răspun- 
se că are trebuinfá deo asemenea fată; ea rămase acolo. 

- Mai intii îi spuse că treaba ce are să facă dimi- 
neafa este să dea de mâncare puilor ce-i avea în curte; 
însă mâncarea să nu fie nici caldă, nici rece; apoi să 
scuture şi să deretice prin casă. lar Maica Sinta-Vinerea 
plecă la biserică. Fata făcu tot precum fi poruncise. 

Cînd veni acasă, Sînta Vinerea întrebă pe puii ei, 
cari erau balauri, şerpi, nevástuici,ciuhurezi, sopirle, 
naparci şi gusteri, cum le-au dat mîncarea,- si toţi răs- 
punserá cá n'au băgat de seamă dacă a lipsit ea de 
acasă: aşa de bine au fost căutaţi. 

Intră în casă Maica Sinta Vineri şi văzu toate lu- 
crurile aşezate la locul lor, şi rămase foarte mulţumită. 

După cltva timp, zise fata: 

— Maică Sintá Vinere, mi sa făcut dor de părinţi, 
fă bine şi-mi dă voie să mă duc. 

— Du-te, fata mea; dară mai’nainte caută-mi în cap, 
şi să vezi că o să curgă o apă pe dinainlea casei, şi o 
să aducă fel de fel de cutii, de tronuri şi de lăzi; pe 
care din ele îţi vei alege, aceea să fie simbria ta. 

Se așeză si îndată văzu curgând apa de care-i spu- 
sese şi spre dânsa veni nişte lăzi şi tronuri prea frumoase. 

Fata se gindi că dacă va lua o ladă d'alea frumoa- 
sele, slujba ei nu făcea atita, şi mai aşteptă până mai 
văzu că venea o cutie mică si necioplită; atunci zise ea: 

— Maică Sinta Vinere, iată că mi-am ales lucru pe 
cit face slujba mea. 

— la-l, fata mea, dacă n'ai voit să-ți alegi altceva 
mai frumos, şi du-te cu Dumnezeu. 

Fata unchiaşului isi luă ziua bună, plecă cu culia 
la subfioara, şi, întor.îndu-se pe la cuptor, căpătă o a- 
zimă caldă, și trecînd pe la puț, bau apă rece de se 
răcori; iar cînd ujunse la grădină, mîncă poame coapte. 

Fata ajunse acasă, si găsi pe tată-său zdrobit la 
inimă de mthnire; ti spuse tot ce a făcut, şi deschise 
cutia, dar ce si vază înăuntru? Mărgăritare, pietre ne- 
stemate, mărgele, iie, numai cu fluturi de aur şi catrenfe 
de mătase. 

Baba şi fiică-sa pizmuiau pe fata mosului; iară lui 
îi creştea inima de bucurie. 

Baba trimise și ea pe fie-sa să facă ce făcuse fala 
unchiașului. Se duse, se duse şi fata babei, si ajunse la 
grădina care o chemá gi pe dinsa ca să o curețe; dar 
ea răspunse: 

— Da ce! nebună sînt eu să-mi zgirii mîinile prin 
tine? à 

O lăsă şi porni mai departe, sosi pînă la puț, si 
dacă o chemă puțul, ea ti răspunse si lui: 

— Da ce! am mâncat laur ca să mă ostenesc eu cu 
tine pînă să te sleiesc? 

Şi plecă mai departe si se duse pina ce dete gi peste 
cuptor, carele o strigă ca şi pe fata unchiasului; ea fi 
zise şi lui: RESEPT: cM Mnt pat ' 

— Da ce-am văzut ca să-mi murdaresc minusifele 
si sá mà vir pin tine? 

Si plecă înainte, pina ce ajunse si ea tot la Sinta 
Vinere. 

Acolo fu întrebată ca si fata unchiasului si primită 
în slujbă, apoi Maica Sinta Vinere ii zise şi ei să facă 
ceeace zisese si fetei mogneagului,, şi plecă la biserică. 

Cînd veni Sinta Vinerea acasă toate lighioanele, cu 
giturile întinse, se plinseră că li sau opărit gitlejurile; 
intră în casă şi văzu o arababură de nu-i mai da ni- 
meni de căpătii. — os ^ 

In cele din urmă zise fata cea leneşe: 

> — Maică Sinta Vinere, mi s'a făcut dor de părinţi, 
dă-mi dreptul meu, cá mi sa urit aci, să mă duc acasă. 

= ,— Du-te, fata mea, răspunse Sinta Vinerea, dara 
mai aș'eaptă nifelus, că o să treacă o apă pe dinaintea 
portitei, aducind fel de fel de lucruri: pe care ţi-o plă- 
cea ca s'o iei, alege; iară pină atunci să-mi cauţi în cap. 

|. N'apucá să puie mîinile în capul ci si se repezi de 
luă de pe girlă lada cea mai mare și mai frumoasă ce 
văzu. Stnta Vinere fi zise: 


— men zc 


) ales astă ladă, ia-o; dară să 
nu o deschizi pînă acasă; si cînd o vei deschide să fii 
numai cu mumă-ta singură in casă, ca să nu vază ni- 
meni ce e intr’insa. i i = Fi 

Fata luă lada si plecă. —— E 2M NM 

Cind se intoarse pe la cuptor, vázu azime calde, se 
cercá s& ia, si nu putu; ea nu mai putea rábda de foame. 
Pe la puț trecu cu jind, că nu-i dete măcar o picătură 
de apă, ca să se răcorească; iară cînd trecu pe la: gră- 
dină, îi lăsa gura apá,.si nu putu nici să se apropie să 
se umbrească puţin de arsifa soàrelui. T 

Ajungind acasă, obidită de ostenealá şi flaminda, 
wavu răbdare, ci chemá pe iitmá-sala o parte şi-i zise 
să facă pe unchiag si pe fie-sa să iasă afară. 


| — Deoarece ţi-ai 


| 


C 


Cum rămaseră singurele, des. hiseseră lada; dar ce iesi 


.d'acolo? balauri, şerpi, şi cite lighioni, toate, carora le 


arsese gitlejurile cind le dase de mincare, si indata le 
sfigiarà si le mincară. rae 

Tot satul se spáimintá de întimplarea asta; si fic- 
care om băgă de seamă că asta vine dela rasplatirea 
lui Dumnezeu. Fata mogneagului însă se căsători cu un 
flácáu din cei mai frumosi ai satului, care o ceru dela 
tatá-sáu si o lua de sofie. / : d 

Mare veselie se făcu în sat la nunta lor, şi trăiesc 
în fericire pînă în ziua de azi. Cine nu crede, să facă 
bine să se uite împrejur, şi va vedea multe de aceste 


case. qo; 21 
Iar eu incálecai p'o sea, etc. P. ISPIRESCU : 


In numărul viitor va apare prima Pagină Medicală, 
noua rubrică înființată de revista noastră. 


Redactorul ei, d. dr. L Schincanu vascrie un inte- 
resant articol intitulat: Cum să îngrijim de sănătatea 
copiilor şi va da o serie de sfaturi folositoare. Dease- 
meni se vor da noui lămuriri ssupra consultațiilor gratuite 
ce se vor acorda cititorilor nostri, i 


GANDUL 


LUMII 


CAP. VI 
ISPITA IN MANASTIRE 


Orbăcăind prin intunecimea nopţii, un drumet 
obosit se opri la poarta unei mânăstiri aşezată intr’o 
vágáuná de munte, departe de lumea cetăților. 

Adunándu-si puţinele puteri ce le mai avea, dru- 
meful abia putu să-și ridice mâna si să tragă de mâ- 
nerul clopotului dela poartă. 

Cuviosul Benedict, călugărul portar al mânăstirii, 
aprinse un felinar şi deschizând poarta, zări căzut pe 
lespedea de piatră din fața porţii, pe dumetul care 
sunase. 

Numaidecât chemă în ajutor pe călugărul Anaclet, 
care sta într'o chilie apropiată şi împreună cu el ridică 
pe cel căzut, ducându-l în chilia sa. Aşezându-l în pat, 
îi dădu pe la nas cu o slticlufá în care avea oţet de 
trandafiri. 

Drumeful deschise ochii si privi buimac in jurul său. 

— Nu te teme, fiule! Aici te afli în sfânt lăcaş al 
Domnului și datoria noastră e să îngrijim pe cei sufe- 
rinzi și să găzduim pe cei fără de adăpost. Spune-mi 
cine esti si de unde vii? zise Benedict cu blandete. 

Străinul scoase un oftat si tácu o vreme. Daca lu- 
mina din chilie ar fi fost mai mare, cuviosul Benedict 
ar fi văzut privirea vicleană a străinului. 

Anaclet însă, mai tânăr și cu privirea mai ageră, 
băgă de seamă, dar socoti că din pricina suferin|ii, 
ochii stráinului sunt aşa. Aplecându-se spre patul in 
care zăcea, îl cercetă : 

— Poate cá [i-i sufletul încărcat ? Dece nu chemi 
un duhovnic să te spovedeşti ? 

— Am făcut deseori lucrul acesta, dar n'am găsit 
încă liniștea sufletească. Am fost chiar în pelerinaj la 
Locurile Sfinte... 

— Cum, ai fost la Sfântul Munte? 

— Da, am fost! Am fost si la Ierusalim, şi la Na- 
zaret şi'n cetatea Bethleemului... 

— Când ai fost pe acolo ?... 

— De mult !.. zise străinul, rotindu-si privirea ră- 
tăcită dela unul la altul... De mult! poate să fie o mie 
şi ceva de ani... 

Benedict se uită la Anaclet şoptindu-i: „are friguri 
sărmanul... aiureaza“. 


Anaclet nu prea era de aceeași părere, dar se făcu 
că este şi zise stráinului: 

— Povesteste-ne si nouă ce ai văzut pe acolo ! 

— Bucuros, dar acum mă simt foarte istovit, si v'ag 
ruga să lăsăm pe mâine. 

— Chiar aşa, fiule | zise Benedict. — Acum tot n'am 
putea să stăm. Trebuie să ne ducem la vecernie. Dormi 
liniştit si mâine 1n zori, când ne vom întoarce dela 
biserică, să te găsim limpede la minte şi odihnit. 

Rămas singur în chilie, străinul începu să tremure 
şi să geamă, neputând să sufere sunetele armonioase 
ale clopotelor, care începuseră să bată. 

Cred cá ati înțeles cá dumeftul nu era altul decât 
Satana, care cine ştie pentru ce uneltiri diavolesti se 
abatuse pela sfânta mânăstire. 

Multe veacuri trecuseră de când cumpărase sufletul 
lui Iuda, dar cu toate ispitirile lui, sămânţa credinţei 
adevărate prinsese rădăcini trainice si se’mprastiase 
în toate patru colţuri ale lumii. 

Zeci de mii de credincioşi au îndurat chinuri în- 
grozitoare. Au fost asvarliti pradă fiarelor sălbatice 
prin circuri, în văzul păgânilor, care se desfătau cu a- 
ceste înfiorătoare priveliști. Darcu cât se înmulţeau a- 
supririle, cu atât credinţa pătrundea mai mult în su- 
fletele celor obidifi si după o luptă dârză, care a ţinut 
sute de ani, adevărul a învins. 

Satana s'a înfundat iar în adâncurile iadului, spu- 
megand de mânie. Acolo în Gheena lui blestemată se 
chinuiau toţi cei care îl slujiseră în viata pământească. 
Fariseii, împărații păgâni, prigonitorii creştinătăţii, fier- 
beau în smoală topită. Acolo se chinuia Iuda, vânzăto- 
rul. Toţi se cbinuiau, deoarece aceasta era răsplata 
pe care o da Satana, după moarte. In vreme ce el se 
răsbuna de necaz, pe sufletele vândute lui, pe pământ, 
sămânţa credinţei se împrăștia rodnică. 

Prichidufa alerga fericit din loc în loc, bucurându-se 
când vedea binele punând stăpânire tot mai mult pe 
lume. 

Satana turba de ciudă și încerca în fel şi chipuri 
să ispitească lumea. 

De data asta isi pusese în gând să ispitească pe 
cuvioşii manahi ai mânăstirilor şi precum aţi văzut, is- 
butise să intre în mânăstire, schimbat întrun drumef 
bolnav şi obosit de drum, căutând să capete încrederea 
călugărilor. 


Anaclet insá nu prea il vedea cu ochi buni. Tot 
timpul cât a stat la slujbă s'a gândit la el. 


Prichidufá.. Gândul Lumii, îi cerceta gândurile: 
„Fii cu băgare de seamă, Anaclet! Străinul e un duh 
spurcat, care încearcă să vâre ispita în mânăstire | N'ai 
văzut ce privire vicleană are? Ar fi bine ca după ce se 
sfârșește slujba să iei cu tine în chilia lui Benedict 
încă vreo câţiva călugări, să-l vadă şi să-l asculte şi ei 
pe străin. Unde sunt urechi şi ochi mai mulţi, acolo e 
şi pază mai mare. 

Astfel de gânduri se frământau în mintea lui Ana- 
cal fără ca el să-și dea seama cine i le sádeste în 
minte. 


Prichidufá, când văzu că gândurile bune au prins 
rădăcini în mintea călugărului, îşi luă sborul, cine ştie 
unde, să sădească gi în alte minţi gândurile bune. 

După ce slujba se sfârşi, Anaclet se apropie de 
Benedict şi-i zise: 

— Dumnezeu să mă ierte dacă greşesc, dar în tot 
timpul sfintei slujbe m'au frământat o seamă de gân- 
duri. Nu ştiu de ce, dar eu n'am încredere în oaspetele 
tău | Pare-mi-se că e un proclet, care n'ar trebui să 
mai întârzie mult prin sfânta mânăstire. Cred că ar fi 
bine să luăm cu noi câţiva călugări să-l vadă şi ei şi 
să-şi dea cu părerea ce fel de om este. 

— Bine, frate Anaclet, dacă ai intrat în bănuială, 
așa să facem | 

In biserică rămăseseră o mulțime de călugări, care 
stăteau de vorbă între ei. 

Anaclet le spuse despre ce e vorba şi călugării se 
învoiră bucuroşi şi plecară în grabă spre chilia por- 
tarului. 


Erau între ei feţe cuvioase, care numărau zeci de 
ani de ascultare în mânăstire. 

Era prea cuviosul Medar, economul mânăstirii, 
Barnaba, fostul stareţ, Pahomie, Pancalie, Trofin, 
Bologhie si Loghie cei doi fraţi şi vărul lor, după mamă, 
aan stoghie, Gorgonie, Amost, Anicet şi încă mulli 
alţii. 

Au vrutei să intre toţi în chilie, dar au mai rămas 
şi pe afară, neavând loc toţi odată. 

Când îi văzu Satana şi când zări pe pieptul fiecăruia 
câte o cruce de argint, se făcu mic în fundul patului 
în care se prefăcea că zace. lar când, unul câte unul, 
călugării se agezará roată în jurul lui si îl blagosloviră 
cu semnul crucii, începu Satana să bâţâie de se clá- 
tina patul. 

— Ce ai, fiule ? îl întrebă blajin bătrânul Barnaba. 

— Să sti, cá are ,,ducá-se de pustii“, săracul! să-l 
strâng niţel de degetul celmic | grăi cu milă Gorgonie. 

Gorgonie era voinic ca un taur şi când apucă între 
degetele lui butucănoase degetul cel mic şi subţire al 


Necuratului, nici n'apucă să-l strângă bine, cá se porni 
Nichipercea pe niște fipete şi orăcăieli, ca broasca în 
gură de şarpe. | 

Anaclet, poate, fu singurul care băgă de seamă că 
tipetele străinului sunt numai prefăcătorii gi îi zise lui 
Gorgonie, făcând pe supăratul: . 

— Astâmpără-te Gorgonie! Oaspetele lui Benedict e 
bolnav mult mai greu decât bănuiţi ; n'are ,,ducá-se pe 
pustii“ are pe dracul în el! Trebuie să-i facem pe 
dată o slujbă de deslegare, cum e lăsat din veacuri dela 
Domnul nostru lisus Christos. 

— Satana se chircise în pat si se uita pe furis, 
căutând un loc pe unde să o sbughiascá afară, dar 
patul era înconjurat de călugări ; numai rase preofesti 
şi cruci atârnate pe piept. Acesta era un zid princare 
Necuratul nu putea să răsbească. 

Toţi călugării se uitau mirafi la Anaclet și-l întrebau 
din ochi. Anaclet înţelese și le grăi. 

— O putere venită de sus m'a sfătuit să fac ceeace 
fac. In timpul slujbei s'au coborit o seamă de gânduri 
în mintea mea si m'au făcut să înţeleg că oaspetele lui 
Benedict nu e om ca toți oamenii, ci are pe dracul în 
el — dacă nu o fi chiar Impielifatul în carne gi oase. 
Datoria noastră de creştini ne porunceşte să-i facem o. 
slujbă de deslegare. 

Dacă e numai stăpânit de Satana, se face bine pe 
loc, dar dacă e chiar el, atunci plesneste şi s’afunda, 
pentru multă vreme în iadul lui blestemat. la adu 
nifica aghiasmă, Benedict, si botează-l o leacá. Dum- 
neata, cuvioase Pahomie, pentru că ai glas mai frumos, 
citeşte-i deslegările. Voi trei, Bologhie, Loghie si Eus- 
stoghie, să-i ţineţi isonul, iar tu, Gorgonie, pune mâna 
pe cădelniţă si afumă-l. 

` Satana tremura ca o vargă şi urla ca o fiară. 

— Stropeşte-l cu aghiasmă, Benedict, să se ráco- 

rească | 


(Citiţi continuarea ín pag. 14-a) 


P 


Li 
x" 


\ 


Concursul popular de 


In dorinţa de a stârni printre cetitorii ei îndemn 
pentru îndeletnicirile plăcute si în acelaş timp folosi- 
toare minţii, „Dimineaţa Copiilor”! a întocmit anul acesta 
un interesant concurs de jocuri.” ` 

Concursul a fost alcătuit în aga fel încât toate în- 
sușirile minţii să fie puse la încercare si ca jocurile să 
poală fi deslegate de orice cetitor, tolul atârnând de 
istefimea deslegatorului. 

lată numele fericitilor deslegători: 


Premiantii concursului popular 


Un aparat de radio — Irina gi Ionel Chircá — Str. 
Maior Breziceanu, 19 Targoviste. — Un ping-pong — 
Georgescu M. Savin, Str. Delea Veche 22; O vioarà, — 


Lucian Polsky — Bd. Carol 22 — Loco; Un ceas brățară , 


— Felicia Kahane, Str. Nerva Traian 93 Loco. 

Vor primi câte un abonament pe un an la , Dim. 
Copiilor“ următorii: Vasile D. Constantin, Str. 4-a Nr. 
49 — Constanţa; Roger M. Smerghel, Str. Independenţei 
43 — T.-Mágurele; Civbanu Tiberiu, Str. Mihai Viteazu 
16 — Siret; Parhoti Eugen, str. I. C. Brătianu 93 — 
Chişinău; Iosif si lacher Moisei — Colincauti; Vasile 
Bucur — Dărmăneşti. jud. Bacău; Drogofescu Elena, 
Str. Făget 6 — Lugoj; Lehrer Medy — Str. Miti Morariu 
5 — Rădăuţi; Spiridon Mihai — Dărmănești — Bacău; 
Osias Sender — Dirmăneşti — jud. Bacău; Dragomi- 
rescu Scarlat, Str. Calomfirescu 56 bis — Craiova; Vlad 
Cazacov, Str. Vasile Conta 11 — Cahul; Tilda Rufel — 
Dărmăneși — jud. Bacău; Grünberg Rica, str. Stefan 
cel Mare 54 — Hârlău; Bogosian Alexandru, str. Bana- 
tului 32 — C.-Albá; Viola Rubinstein, str. Regele Carol 
II — C.-Albă; Stefan Z. Andrei — com, Muntenia — 
Buzău: Nutzy şi Iacob Ass — Calea Văcăreşti No. 126 
— Loco; Cristodor Victoria str. Matei Voevod 116 — Loco. 
Ange'a Stănescu, str. Sf. Vasile 6 — Loco. 

O minge de foot-ball — Tabacu Dumitru, str. La- 
birint- No. 159 Loco. 

Sob joc de sah — Cristescu Gh. str. Rotari No. 60 
— Loco. 

O pereche ghete de foot-ball: Tonel Apostol str. 
Lambru Ionescu [tI No. 13. ` 


TEIR = ART LEER. i pg 


* i d 


Won uo 


O bicicletă: Andrei Gheorghe, str. Tepes Voda 39 
— Loco. 

O pereche pantofi de tennis: Monica Hornstein, str. 
Pitagora 5 — Loco; Felix Guichard, str. Povernei 16 — 
Loco.. t | M 


Un aparat fotografic: Canu Darie, str. Romsná, 41 


Un cost. de străjer: Rusiu Zozo — Ploeşti. 

Vilegiatură gratuită, 30 de zile în luna lunie 1938: 
la Satu-Lung — Braşov. — Lidia Dimiv, str. Căp. Gh. 
Buruiană No. 1 — Loco. f 

' Vor primi cărţi literare din editura „Adevărul“ 

următorii deslegători: Cornel şi Florica Tănăsescu, str. 
Elena Matei Voevod 14-bis; Sultana G. Ion, str. Veseliei 
.97 — Loco; Cauly Stefania, sos. Viilor No. 53 — Loco; 
„Lucian Lăzărescu, str. Țepeș Voda 37 — Loco; Tani 
Ivanovici — Loco; Serban Pascu, str. Isvor 60 — Loco; 
Florica Gh. Anastasiu, Bul. Pache 62 — Loco; Rapa- 
port Aurel Prel. Popa Farcaș 23 — Loco; Fusoiu Gh. 
fundatura Serbánescu 6 — Loco; Elvira Flueras, Parcul 
Vatra Luminoasă str. B — Loco; Gheorgheyici Vasilica 
str. Clăbucet 26 — Loco; Sanda Bojogeanu,' Calea 
Văcăreşti 107 — Loco; Vlad C. Traian — Ghelengic — 
jud. Caliacra; Teodosiu Gh. Traian — Ghelengic — jud. 
Caliacra; lonescu V. loan — Gura Ocnifei — jud. Dàm- 
bovifa; Victor Otto Deutsch -- str. Stefan cel Mare 20 
— Rezina, jud. Orhei; Vizireanu Nicolae str. Mărăşeşti 
8 — Cahul; Dumitrescu P. Petre — Seminarul ,,Sf. Ni- 
colae* — R. Vâlcea; Mănescu N. str. I. C. Brătianu 22 
— Brasov; Vaituş O. Toma str. Bădescu Roşiori 28 — 
Alexandria. 

S'au acordat încă 5 
Copiilor“ următorilor;: 

Radu Fughină, str. Pârgarilor 10 — Loco; Zax Eva, 
str. lon Duca 6 — Cet. Albă; Asderban Elisa, str. Tepes 
Vodă 39 — Loco; Lizica Ardeleanu str, Horiei 19 — 
Loco; Trayana Andreescu, str. Polonă 70 — Loco; Gaby 
Boboc, str. Poloná 70. — Loco. 


——— 


abonamente la _ ,,Diminea{a 


Câștigătorii din provincie sunt rugaţi să ne trimiata 
din nou adresa exactá si marci In valoare de Lei 20 
pentru porto. Cei din Capitală se pot prezenta personal. 


(urmarea din 


Și unde se porni portarul să-l boteze si Gorgonie, 
șă-l cădelniţeze pela nas cu tămâie şi smirnă, să-i 
plângi de milă spurcatului. 

— Pancalie, dă fuga si trage clopotele | Să vie tot 
soborul, să-i cânte prohodul | 

Satana, înăbușit de mirosul smirnei si al tămâiei, si 
opărit cu aghiasmă, se umflă deodată şi plesni! Pá- 
mântul se despică sub el şi îl înghiţi, afundându-l în 
iadul blestemat. 
= — B necuvântat esti, cuvioase! Duh Sfânt s'a co- 
borit asupra ta şi te-a luminat. 

Anaclet n'ayea de unde sti ce duh anume se cobo- 
rise asupra lui, deoarece Prichidufá — prin puterea pe 
care i-o dăduse Zana Infelepciunii, se strecura pe ne- 
simţite în mintea oricui. 

x * x 

Lupta între Prichidufá si Satana era grea. Necura- 
^ dg se da bătut si mereu ráscolea minţile, ispitin- 
du-le. 

Binele a luptat mereu împotriva „răului“, dar n'a 
isbutit totdeauna să-l biruie. 

Diavolul a vàrit vrajba şi ura între popoare, a în- 
tunecat minţile celor care trebuiau să şi le păstreze 
mai limpezi. Insişi cei care slujeau pe Domnul sau 
vândut Satanei şi luând în deşert numele lui Dumnezeu, 
unelteau cu ură împotriva „binelui“. —  — 

Regii si împărații lumii, certându-se unul cu altul, 


RICHIDUTA GÂNDUL LUMII 


pagina 13-a) 


au deslán(uit focul şi moartea între popoare. Dumnezeu 
parcă şi-a întors faţa dela noi şi focurile Gheenei s'au 
revărsat asupra lumii. Masini ucigătoare au sfârtecat 
carnea a milioane de suflete nevinovate. S'au înroşit 
apele râurilor şi mărilor de sângele curs, s'a întunecat 
văzduhul de fumul tunurilor si păsăi cu cioc de fier 
au brăzdat văzduhul, aruncând foc şi moarte napraznica 
pe pământ. 3 

In cele din urmă, istoviți de lupte, sátui de sânge 
şi franti de oboseala Ingamfar.i, cei mari au oprit mà 
celul. Popoarele s'au împăcat între ele gi in unire gi 
lacrimi şi-au jelit deavalma morţii. 

Astfel, scurgându-se viața pământească dealungul 
miilor de veacuri, a ajuns pánà'n vremurile noastre, 
asa cum o vedem $i cum o trăim, 

Inainte de a încheia prima parte a acestei povestiri, 
vă pun o întrebare: mâine ce va fi?... 

La această întrebare las pe fiecare să răspundă 
cum va ccede de cuviinţă, iar în ceea ce priveşte pe 
Prichiduţă. Gândul Lumii, mă voiu grăbi să vă aduc 
noutăţi care, sunt sigur, au să vă bucure, deoarece ştiu 
că-l iubiţi, mai ales acum, după ce cunoaşteţi o parte 


din isprăvile lui. 
D. MEREANU 
In numărul următor Partea Il-a 
Prichidufá — Gândul Lumii în lumea celor buni şi mici. 
CAP. VII — POIANA FERMECATA 


» 


14 


` 


E j o IE 3 eer nt 


PF Dl td 


jocuri 


a 
L 


Premiantii concursului de vacantă 


AMAS deschis pe tot timpul verii, concursul 
de vacanţă a fost închis la 13 Octombrie. 
După această dată nu s'a mai luat în seamă 
niciuna din lucrările primite, iar o comisie 


compusă din: d-na Laura Fulmen-Raicovi- 


ceanu, d-ra Sidonia Drăgușanu, d. D. Mereanu şi d. 
Marin lorda, directorul Diminefii Copiilor, a cercetat 
răspunsurile pentru a se putea acorda premiile anunţate. 

A fost o muncă grea si migăloasă să se aleagă din 
cele câteva mii de răspunsuri primite dela cititori, |u- 
crările mai meritoase — cari au îndeplinit toate con- 
diţiunile cerute de concurs — pentru a fi răsplătite cu 
cele 20 de premii si anume: un ceas, un-aparat foto- 
grafic, un aparat de radio (galenă), două colecţii de 
cărţi literare, cinci abonamente la Dimineaţa Copiilor, 
zece fotografii ale marei artiste Shirley Temple. 

Prin concursul de vacanţă, ca si prin celelalte de 
până acum, direcfiunea revistei noastre, a urmărit nu 
numai a scoate la iveală talentele şi anumite 1nclinári 
spre frumos de cari dau deseori dovadă mulţi din citi- 
torii nostri, dar şi a le impune să urmeze unele sfaturi 
] puncte stabilite in condi(funile acestor concursuri. 
mplinind aceste puncte, concurenţii dovedeau, pe lângă 
darul de a scrie și desena frumos, înclinări spre bună 
rânduială și ascultare. Deaceea, la cercetarea lucrărilor 
şi la acordarea premiilor, în afară de felul în care au 
fost scrise lucrările, în afară de frumuseţea desenelor 
şi vârsta concurenţilor, sa ținut seama şi de felul în 
care aceștia au îndeplinit celelalte condițiuni ale con- 
cursului. Astfel, o lucrare, chiar dacă avea oarecari în- 
suşiri şi-a pierdut din valoare, dacă era scrisă pe amân- 
două fețele hârtiei, dacă depágea sau nu implinea 
numărul paginilor cerute, dacă nu era scris unde trebue 
numele, vârsta şi adresa celui care participa la concurs. 

Apoi, o descriere foarte bună, dacă se dovedea că 
a fost făcută cu ajutorul altei persoane, nu era nici 
ea luată în seamă, căci nimic nu e mai urât decâta 
înfăţişa drept a ta o lucrare la care ţi-a ajutat altcineva; 
concurenţii trebuind să dovedească pe lângă talent si o 
cinste mai presus de orice bănuială. 

Si acum iată cari au fost cele mai bune lucrări şi 
cum au fost împărțite premiile. 

Premiul 1: Vintilă Petru, de 14 ani, elev al liceului 
din Caransebeș. El a trimis lucrarea însoţită de un 
desen în creion. 

Premiul II: Elena Várzaru Vera, in vârstă de 12 
ani, elevă în clasa I secundară, com. Plătăreşti, jud. 
Cetatea Albă. Y 
i Pemiul 111:. Iacher Moisei, 11 ani, com. Colincauti 
jud. Hotin. A trimis pe lângă descriere si mai multe 
desene colorate. 

Premiul IV: Se acordă de două ori, odată lui 
Nicolae S. Gheorghe, elev al Lic. Unirea din Focşani si 
odată elevei Ortansa Balcanschi, dela Lic. Sf. Gheorghe 
din Călăraşi. ' 

Premiul V: se acordă de cinci ori si anume urmă- 
torilor : Rosner I. Edmond, 12 ani, elev în clasa III sec., 
Bucuresti ; Lotta Gurtovoy, 13 ani, Bolgrad ; Libi Serf, 
elev clasa III sec Suceava ; Silvia Petrescu clasa II sec. 
Institutul Pompilian. Loco; Aristide Haravon, cl. II, 
lic. Mihai Viteazul, Loco. 

Premiul VI: se va da de zece ori si anume următo- 
rilor : Neta Il. Dumitru Traian, 8 ani, com. Ciuperceni, 
Vlașca; Draga Micropol, 12 ani, Loco, Ioan O'' -.::u, 14 ani, 
cl. IV lic. „Traian“, Turnu-Sevverin; Sámoatácan Vic- 
toria, 11 ani, Ocna Mureşului; Neicu C. Nicolae, cl. IV 
prim, Constanta; Voiciloiu Ninetta, 13 ani, Târgul-Jiu; 
Cernds Milsana, 14 ani, Tighina; Pral Mihai, 11 ani co- 


muna Liuzii Humorului, jud. Suceava; Monia Trahten- | 


a 14 ani, Noua Suliţă; Elisabeta N. Andrei, 9 ani, 
co. : 

După cum s'a anunțat, premiul I va fi răsplătit cu 
un ceas de máná; premiul II cu un aparat fotografic; 
premiul III un aparat de radio (cu galená). Premiul 
IV se va da de douá ori si va fi alcátuit din cáte o 


serie de cărţi literare din Editura Adevărul; premiul al 
V-lea se va da de cinci ori si va consta din abonamente 
pe un an la Dimineaţa Copiilor; iar premiul VI se va : 
da de zece ori si va consta din fotografii incadrate de- z 
ale minunatei artiste Schirley Temple , 

Câstigătorii din Bucureşti se pot prezenta la re- 
dactia revistei noastre spre a-şi ridica premiile, iar cei din 
provincie trimițând 20 lei în mărci poştale pentru 
porto, le vor primi prin poştă. Pentru aceasta toţi 
cei cari şi-au văzut numele printre premiaţi, să-şi 
trimită cât mai neintârziat adresele la redacţia noastră 
arătând şi ce premiu au câştigat. 

* 


et 

Printre lucrarile primite au mai fost remarcate 
cele ale urmátorilor: Sara Heller, Loco; lon Iliescu, 
Tecuci ; Vasile Chiran, Giurgiu ; Marin Varză; Nicoli- . 
[oiu Petru, laşi; Coca Herșcovici, Bârlad ; Nicu lorgu- 
lescu-Vaslui ; Vera Beldoiu ; Vasiloiu lordan-Urziceni ; 
Nicu Matache-lalomi(a : Marion Veber, Predeal ; Jenica | 
Griimberg-Craiova ; Velter Lenandru-Trg. Mureș ; lon 
State Cluj ; Dorian Steinberg-Bălţi ; Cădăâr Ifrim-Con- 
stanta ; Victor Berea-Timişoara ; C. Cápitánescu-Caracal ; 
Erick Steinhaus-Bălţi ; Stancof Lazar; lon Duţoiu; 
Irina Ovezea-Ulesti ; Ion 1. Paraschiv-Afumati; Dinu 
Alex. Minea, Rozica Marion-Loco şi alţii. . 

Mulţi dintre aceştia ar fi putut primi chiar câte un 
premiu dacá ar fi respectat condifiile concursului, 
scriind pumai pe câte o fafa a hârtiei, dacă şi-ar fi scris 
desluşit numele şi dacă n'ar fi depăşit spaţiul arătat 
de noi. E 

Din pácate, nerespectarca tuturor regulelor con- 
cursurilor a făcut ca aceştia să nu poată fi premiaţi de - ! 
către comitetul care a citit şi repartizat lucrările Ne - 
pare rău şi nouă cum desigur le va pare şi acestora. 
Să nădăjduim, însă, că la viitoral cuncurs vor şti s. 
îndeplinească toate condifiunile spre bucuria lor şi mul-. 
fumirea noastră. 

Lucrarea concurentului răsplătit cu premiul I va 
fi publicată în revistă într'un număr apropiat. Premian- 
tul va trebui să-și trimită si o fotografie pe care o 
vom publica odată cu bucata sa. 

In curând, revista noastră va deschide un-un nou 
concurs ale căror condițiuni vor fi publicate la timp. 


JOCURI 


Anagramă 


Când mă ducla târguială, 
Intreb întâi de 1234 şi mă tocmesc, i 
Si de cádem cumva la învoială 
3124 din punga banii si platesc, 


D^. EAZ: : 
Enigma — metagrama 
Desi de-o schioapá suntem doară, | à 


De pierdem capul, bunaoara, 

Nu ne întristăm deloc, 

Cáci altul punem noi la loc, 

Si lucru de nepriceput 

Rămânem „scunzi” ca la 'nceput. 
CINEL 


Colectia Dimineata Copiilor 
confine 100 

márci din Abisinia, Tuva, China, 

Japonia si altele, marci In 3 

colțuri şi cu imagini frumoase. 

Preţul lei 125 — plus lei 20 

speze de porto. 


ELM NATHANSOHN coss) 77 


BUCURESTII 


e 

funn 

Ras tn Wt nha ah ae eG 
f PP 7 


MARCILE 


Domnitorul Carol I, care 
purta la început favoriţi, 
mai târziu purta barbă. 

Deaceea au fost puse în 
circulaţie în luna Aprilie 
1871, primele valori cu noua 
efigie a Domnitorului având 
barbă. Nu sa folosit un 
desen cu totul nou, ci s'au 
întrebuințat cadrele măr- 
cilor din seria trecută, în- 
locuindu-se numai efigia 
Domnitorului cu favoriţi cu 
aceea noua cu barbă. 

In anul 1871 au apărut 
numai trei valori cu noua 
efigie, adică mărcile de 5, 
- 10 si 25 Bani. Marca de 15 


Bani a fost schimbată abia 
în luna Martie 1872, şi aceea 


de 50 Bani în ultimul mo- 
ment, două luni înainte de 
scoaterea emisiilor 1868, 
1869, 1870, 1871 şi 1872 din 
circulaţie, la 15 Octombrie 
1872. 

Deci, este curios faptul că 


Poșta nu prea s'a grăbit a 
înlocui mărcile cu favoriţi 


DA a 


AGI 


ROMÂNEȘTI REGELE-CAROL I CU BARBĂ 


cu cele cu barbă, când va- 
lori ca 2 Bani portocalii, 
3Baniviolet au ramas pana 
la scoaterea emisiei din cir- 
culajie cu efigia cu favo- 
riţi, iar alte valori, ca 15 
Bani şi 50 Bani au fost în- 
locuite târziu şi într'un tiraj 
restrâns, prin mărci cu efi- 
gia cu barbă. 

Nouile mărci au fost ti- 
parite, ca gi celelalte, la 
Stab. Grafic I. V. Socec, 
Bucuresti, de litograful San- 
der, in coli de 100 bucăţi, 
aranjate in 7 rânduri ori- 
zontale, din care primele 
sau ultimele douá randuri 
cuprindeau câte 15 mărci, 
celelalte 5 rânduri 14 mărci. 

Pentru înlesnirea formă- 
rii colii de 100 jmărci s'a 
întrebuințat pentru cele trei 
valori apărute în anul 1871 
câte un bloc de 10 mărci, 
aranjate în două rânduri 
verticale de 5 mărci. 

Pentru marca de 15 Bani, 
care s'a tipărit la începutul 
anului 1872, s'a întrebuințat 
un bloc de 8 mărci în două 
rânduri orizontale de câte 
4 mărci. Coala era alcătuită 
tot din 100 mărci; având 
primele 5 rânduri orizon- 
tale cu câte 14, iar ultimele 
două rânduri cu câte 15 
mărci. Cele două mărci 
adăogate erau totdeauna pe 
partea dreaptă a colii. 

Márcile emisiilor 1871, 
1872 sunt tipárite pe hártie 
alba simpla, sau galbuie 
(rar). Pe hârtie vargata 
orizontal exista marca de 
10 Bani portocalie. Guma 
era albă sau gălbuie. 

Pusă in circulaţie in Apri- 


lie 1871, valoarea de 15 Bani 


in Martie 1872, ea a circulat 
până la 15 Octombrie 1872, 
fiind înlocuită atunci prin 
prima serie de mărci ro- 
mâneşti, tipărită la Paris. 

Din pricina întârzierii 
sosirii nouii serii de mărci 
tipărite la Paris,Directiunea 
Poştelor s'a văzut nevoită a 
tipări deocamdată la Bucu- 
resti o cantitate de mărci 
de 10 Bani şi 50 Bani ne- 
dantelate. 

Afară de marca de 10 Bani 
albastră-verzui, care este 
bine tipărită, mărcile de 10 
Bani ultramarine si cele de 
50 Bani albastre-roşii din 
pricini necunoscute nu au 


fost tipàiite tut uşa ca şi 
primele. 
O MARCA DE PRET 

A fost scoasă la licitaţie 
o marcă din insula Mauriciu 
care a fost vândută cu suma 
de 34.100 mărci, adică peste 
un milion şi jumătate de lei. 
ULTIMILE 
ŞTIRI FILATELICE 
In Jugoslavia au apărut 


două mărci noui pentru An- 
tanta Balcanică. 


In curand vom uvea si 
în România o serie de mărci 
ale Antantei Bal^anice. 


ENTENTE BALKANIQUE 


POSTA FILATELICA 

Grupul de copii R.-Sárat 
care se intereseaza de pri- 
mele mărci româneşti „Cap 
de bou“ sunt rugaţi să ceară 
în scris, printr'o carte pos- 
tală, catalogul gratuit de 
preţuri dela „Filatelia Bir- 
ner“ din București, Calea 
Victoriei 96. 

Nicuşor lonescu. — Veţi 
primi răspunsul despre măr- 
cile de care ne întrebaţi 
prin poştă. 

Marius Tudoran—Mărcile 
»Cap de bou* originale se 
găsesc foarte puţine şi puţini 
dintre filatelisti se pot lăuda 
că le au în albumul lor. 


s^ ^ 
ay 


/ i8 


RECRE CONECO) 


PREŢUL “LEI 5 


] Una colecție 200 mărci toate diferite lei 35. 
al dă Una colecție 500 mărci toate diferite lei 100. 
d$] Una colecție 1000 mărci toate diferite lei 200. 


Toate acestea le puteţi procura dela 


BIRNER si FRAENKEL 


Inclusiv poşta. 


Calea Victoriei, 96 


e men ms 
= du 


ew 


ee ae 


SON 
i 


ee ~- N o —À—À ———— M - 


p a S UR 


| SCAN H 


— 


STRATA 


$1 ADMINISTR 


=. Directe: MARIN IORDA 
PENTRU COPII ȘI 


ONST. MijZE 7 — 9— 11. — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI, 6 LUNI 100 LEI. — EXEM. 
qia : BUC. S. REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISA. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA. 
A 1 t 


KOOP mEONt 


“ne 


TINERET 


e^ PNR IE ice ele 24 NOEMBRIE 1937 No. 720 
PLA 
xip 
li ape 
. SUTIN : 


SA STACOPII : 


nevoită efepet un lucru pe care vi l-am 
e de câya ori in şir: pentru înscrierea in 
€Y Teme să nu-mi mai scrieţi mie. Pe 
d club era în fiinţă, puteam să trimit car- 


—iped 
» “í Shir] 
f mea can 
! 
Ha de embri, tuturor acelor care imi cereau. Acum 
DSÀ clubu i 


1 
pen tru câtă 


Deaceea, dragi neépotele si dragi nepotei, nu-mi mai 
Cérefi înscrieri în clubul Shirley; scrieti-mi despre orice 
altceva, va voi răspunde întotdeauna cu dragoste si cu 
dorința ca sfatul meu să vă fie de folos. 


Dacă clubul »Shirley Temple“ va reincepe să fiin- 
feze, vom avea grije să và dam de veste din vreme si 
atunci cu dragă inimă voiu înscrie pe toți acei cari vor 
dori să aibe carnete de membri. 

Nădăjduiesc, dragele şi dragii mei, că de data asta 
am izbutit să intelegeti şi că in viitoarele voastre scri- 
sorele veţi găsi să-mi spuneţi şi altceva decât să vă 
înscriu în clubul „Shirley Temple“, 

Vreau însă acum să vá povestesc ceva despre mi- 
cufa artistă pe care o iubiţi atât de mult. 

In America, casele de filme au început să caute alt 
copil minune, fiindcă după părerea directorilor de 
studiouri şi a regisorilor, Shirley a început să imbütrá- 
nească. Desigur, veţi zâmbi și voi cum am zâmbit şi eu! 
Cum e cu putință ca un copil care n'are mai mult de 
zece ani să fie numit „bătrân“. 

Şi totuş s'ar părea că producătorii de filme au drep- 
tate. Pentru rolurile care i-se incredinfau până acum 
fermecătoarei Shirley e nevoie de o fetiță talentată şi 
drăguță care să nu depăşească vârsta de p ani, Dels 
gase ani in sus, copiii actori, devin MER. »babe 
Bineinfeles cá ei au dreptul sá creascá mari — s 
părinţii lor, si să se rentoarcá in lumea pays a 
18-20 de ani când pot juca roluri de fete sau de băieţi 


tineri. 


Du mai lucrează sí n'ag putea să vá spun 
vreme. 


Shirley este foartá iubită de amatorii de cinema- 
tograf si mai ales de copii. Copiii din toatá lumea ag- 
teaptă nerăbdători filmele în care joacă „steaua“ lor 
favorită. Dar sunt încredințată că la fel de mult o vor 
iubi şi pe aceea care va urma pe tronul de copil mi- 
nune lăsat liber de Shirley. Sunt pe lume mulţi copii 
plini de talent, dar puţini au norocul de a ajunge la 
glorie. - 

Shirley nu e deloc tristá cá peste un an sau doi 
(poate şi mai curând) va intra într'o lungă vacanţă, 
de care se va putea folosi spre a se ocupa de şcoală 
şi spre a se odihni bine, bine de tot. Viaţa pe care o 
duc artistele de cinematograf nu este o viaţă ușoară şi 
de desfátare, cum îşi închipuiesc mulți. Dimpotrivă 
chiar, acolo se munceşte mult, istovitor de mult. 

De curând, Shirley a fost intrebată de către un ziarist 
dacă îi pare rău că nu va mai apare decât puţină vreme 
în film, 

Ea a răspuns zâmbind, cum numai ea ştie să zâm- 
bească: 

— Nu-mi pare rău, cu toate că mi-se face o mare 
nedreptate | Apoi a adăugat: — Nu-i așa că nu sunt 
bătrână, domnule ziarist ? 1! 

Ziaristul, drept răspuns, a luat-o în braţe şi i-a dat 
apoi o cutie de bomboane. 

Vă imbráfigez, dragele mele nepofele şi dragii mei 
nepofei. 


N fața judecătorului unui mig 
orăşel din China, se infáfigt 
odată un ţăran săràcăciœ, 
care se îndeletnicea cu cultura 
usturoiului, pe micul său pa- 
mânt, şi desnădăjduit povesti jude- 
cătorului, cu plànsete Indurera'e, 
despre marea nenorocire ce i sa M- 
tâmplat, rugându-l să-i dea ajutor. 

Judecătorul rămase mult timp ne- 
mişcat, apoi întrerupse vorba lungă 
şi încurcată a ţăranului şi spuse; 
„Aşa este, tu ţi-ai semănat pământul 
cu usturoiu. — Usturoiul tău este cel 
mai mare și cel mai gustos din toată 
regiunea, deoarece tu ai îngrijit și 
ai păzit fiecare fir ca pe un copil, 
și deodată ai fost cuprins de groază, 
temándu-te ca acest usturoi, cel mai 
bun din lume, ar putea să fie furat. 

Astfel ţi-ai luat salteaua de paie 
si te-ai dus pe câmp; și-ai dormit în 
ultima noapte lângă usturoiul tău, 
si-ai rugat pe Zeul câmpului Tsai-So-l 
să ţi-l păzească, însă tocmai în noap- 
tea aceea {i sa furat usturoiul, pe 
care l-ai păzit dormind; este bine? 

— „Da, Domnule Judecător, spuse 
țăranul, dar nu este bine“. 

— Taci, zise Judecătorul, nu fi se 
cuvine să hotăreşti ce este bun sau 
rău, deoarece tu eşti un prost, care 
ceri de la mine să descoperi hoțul“. 

— Şi după ce zâmbi, mai spuse: 

„Mâine, vom judeca pricina aceasta, 
dar trebuie să-ți aduci martorul tău“. 
— Păgubaşul se miră de aceasta însă 
isi finu firea in fafa judecatorului 
si jurá cá nu are martor. - 

- „Patul este martorul tău, măi 
emule! Vino deci, cum ţi-am spus, și 
adu-{i martorul cu tine. 

A doua zi de dimineaţă sala ju- 
decătoriei era plină de lume, care 
venise să asculte judecata. 

Toţi cunoșteau înțelepciunea jude- 
cütorului şi aşteptau, cu cea mal 
mare nerăbdare, desfăşurarea jude- 
cátii. 

Judecătorul păşi în sală, aruncă o 
privire scurtă spre păgubaș şi o pri- 
vire adâncă spre martorul, care, cum 
se cuvine unui pat, stătea tăcut si 
nevinovat. 

Apoi începu judecarea. Mai spuse 
odată întâmplarea și apoi întrebă 
patul dacă știe ceva despre hoţ sau 
dacă a dormit si el ca stăpânul sáu. 

Pe când patul tácea, se putea 
bánui cá salteaua se gándea la un 
răspuns bine chibzuit. — Feţele as- 
cultátorilor se luminará. 

Judecătorul tncrunta fruntea și re- 
petă întrebarea. Insă patul tot nu 
răspunse. 


Cum " - 
martorul pudecătorul, ameninţă pe 
ra căpăta ură dacă nu va răspunde 
it de | N¢cizeci de lovituri 
i Ambu. vituri cu un 
Otuși saltea, 
„când bepuleaua Stărui în tăcerea ej 
Ka polițiștilor li căzură 
edis Pu să se cutre. 


ii față 
afatura ua 
Care curând 


márea cux 
curgeau pesp tim 


a cincizecea leni pul acela ur. 


loviturile care 


i striză; Pai of 
„Destul ' T când Căzuse 
Apoi spus iat atu în masă 


fi arestați A ; 

necuviincioa p: ca» diniste, 
csândit la 30 \ „ile & faţă vor 
timp de trei \ nu rii lor 
douăsprezece ipini fi 
proaspăt, spre a fi eliberat îs în 


Sta judecata a s» 
et i pedepsiţi 
moon = Pee sensed pedeaps 
ca ràufüciton-un. slujitor. CS da 
veste pe strázile orágelului osân< 
hotarita. ; re: 
Şi peste câtva timp numeros 
pini dc usturoiu, legate cite dstit 
prezece gi purtand numele platilo- 


rului, se găseau in sala dreptăţii: 
Caută-ţi acuma usturoiul tău, a< că 


cel mai mare, cel mai frumos We 
cel mal"bun din această mulți 
me de legături — porunci judeca- 
torul, păgubaşului. Acesta putu ușor 
să asculte această poruncă. — 
Acum iar surâse judecătorul, các! 
gasie si urma hotilor. Cei amendaţi 
ură scoși din inchisoare și aduși 
înaintea judecătorului. Ei. arătară 
numele negustorului de unde cum- 
păraseră usturoiul. Negustorul fu a- 
restat — spaima fi stătea întipărită 
pe fata. — El recunoscu în genunchi 
numele omului, dela care furase us- 
turoiul cu o zi înainte. 
i Aşa se găsi hoţul, care sub povara 
= N nu putu să mai mintă, şi 
primi bătaia bine meritată fără să 
scoată un cuvânt. 
ture plni insá i se dadu tot us- 
on puit. Şi fericitul țăran fn- 
iim y la in fafa judecătorului, spre 
u fa pentru înțelepciunea sa. 
Apol luă pe bunul său martor în 
spinare gi p'esă bucuros. 


tul- 
as- 


PORCUL 
TOT PORC 
RAMANE! 


Leul, regele animalelor, a poftit odată la un ospăț 
toate dobitoacele din ţinutul în care domnea el. Dintre 
toţi numai porcii n'au fost poftiti şi cu drept cuvânt, 
căci prea erau neastâmpăraţi, nespálafi, máncáciogi. 
lacomi şi rău nărăviţi. Ei ar fi facut ospatul de râs. 
Porcii însă s'au supărat rău de tot. Auzi! să li se 
facă tocmai lor una ca asta? Să nu fie chemaţi ei 
la ospăț? Ei, porcii, cari din moşi strămoşi sunt vės- 
titi pentru pofta cu care şiiu să mănânce orice fel 
de máncare?|!.. 

S'au dus alunci porcii şi s'au plâns amar regelui, 
s'au văitat, au făgăduit cá deacum încolo vor fi cu- 
minţi, s'au jurat cá nu vor mai fi lacomi si că se 
vor purta cum se cuvine, întrucât au fost de curând 
tocmai la o şcoală unde au învăţat cum să se poarte 
în lume. Şi aşa şi pe dincolo, au spus ei multe și 
mărunte. 

Regele s'a lăsat înduplecat și a dat poruncă să 
să fie poftiti şi porcii, ceea ce s'a şi făcut, spre marea 
bucurie a râmătorilor. 

Si iată deci că au venit şi porcii la masa regească. 

Ca să arate mai bine, s'au scăldat chiar tofi- în 
apă curată — ccea ce, între noi fie vorba, se întâmplă 
foarte rar porcilor şi nici nu prea le este pe plac. 

Au venit porcii, cu nevestele lor, iar în urmă 
sburdau veseli toţi purcelusii. 

La începutul mesei au fost cuminţi şi s'au ţinut 
de făgăduiala făcută. Porcii cei mari de-abia îmbucau 
câte ceva, vroind să arate că şi ei ştiu să se poarte, 
şi dacă ici-colo un purceluş era mai sburdalnic şi 
nu mânca frumos, atunci porcul îl lovea peste bot. S'au 
mirat toate animalele ca de o mare minunăţie cát de 
bine se poartă porcii la masă, cât sunt de așezați 
şi bine crescuţi. 

Numai că mirarea n'a durat mult, căci pe la sfâr- 
şitul mesii, când să se retragă resturile mâncărilor, por- 
cii pau mai putut, se uitau cu jind la toate bunătăţile 
rămase, lăsându-le.... botul apă şi gândindu-se că decât 
să fie aruncate rămășițele, mai bine să le mănânce ei 

Si deodată s'au repezit cu râtul, porcii cei mari 
grohăind, iar purceii guițând, să înfulece tot ce mai 
rămase dela masa cea îmbelşugală. Au făcut o hăr- 
mălae si o harababură |... Nu se mai auzea decât ples- 


cáitul lor, grohăituri și guifarile lor, căci acum doar se 
simțeau ca la ei acasă, în atâta gălăgie şi murdărie. 

Celelalte animale s'au speriat uitându-se cu desgust 
cum mănâncă porcii şi purceii lor. 

Leul însă, regele animalelor, s'a uitat la toate stri- 
căciunile ce le-au făcut porcii şi a rostit disprefuitor : 
„Porcul tot pore rămâne“! 

Şi aşa a rămas până astăzi. Nu s'au schimbat porcii, 
Orice s'ar face, porcii tot porci rămân, iar lăcomia lor 
nu se poate lecui, chiar dacă le-ai da cea mai frumoasă 
creştere. 


Comunicată de A. E. REINER 


MUL de ghiafá stăpânea un ţinut întreg, plin 
de zápezi, in care razele soarelui nu patrun- 
seseră niciodată. Era o întindere mare de 
pământ despărțită drept la mijloc, de o apa 
mare, veşnic îngheţată. In apa aceea, la fund, 

era casa omului de ghiata şi acolo a stat el o buna 

parte din timp, singur, încruntat si mereu gânditor. 
Omul acesta de ghiafá fusese şi el, cândva, un om 
ca toţi oamenii. 
Era un flăcău înalt, voinic, plin de curaj şi fără 
pic de inimă. Niciodată fostul om de ghiafá n'a simțit 
dragoste, milă, prietenie pentru vreunul din semenii săi. 


De mic şi-a părăsit părinţii, spunându-le într'o seară 
că nu mai poate rămâne lângă ei, fiindcă nu-i iubeşte. 
Zadarnic s'au rugat de el să rămâie. Dar zadarnice erau 
toate rugăminţile care îi erau făcute celui care trăia a- 
cum pe un întins pământ, veşnic acoperit de zăpadă. 
Nimic nu-l putea 1nduiosa; trecea pe stradă pe lângă 
vameni săraci, bolnavi, zdrenturogi gi întorcea capul cu 
mândrie şi uneori spunea şi câte o vorbă aspră. mus- 
trându-i pe acei nenorocifi că nu ştiu să-şi ascundă foa- 
mea si mizeria şi că stau în calea oamenilor mulţumiţi, 
sătui si sănătoşi stricându-le voia buna. 

Putea să vadă un om murind în faţa sa fără ca el 
să-i întindă o mână de ajutor. Era atât de fără inimă, 
încât într'o seară văzu cum o fetiţă alunecă într'o groapă 
$i trecu pe lângă ea fără să întoarcă barem capul. 

Nu îi era milă nici de oameni nici de animale. 

Câinelui fără adăpost, îi zvârlea un picior în pân- 
tec, calului bolnav îi dădea lovituri de bici, iar gângă- 
niile le strivea cu talpa piciorului și flor.le le rupea, le 
mototolea în mâini și le arunca în apă sau în noroi. 

N'avea prieteni, n'avea pe nimeni. Plecând de acasă, 
şi-a luat bani cu el şi umbla din oraș în oraş îngrijin- 
du-se numai de flinta lui, nepăsător întotdeauna la tot 
ce se petrecea în juru-i. 

Odată, a luat foc o casă in care isi găsise un adă- 
post trecător. Casa era a unui om nevoiaș, cu mulli 
copii, cu multe nevoi. 

Flăcăul cel fără de inimă era treaz când a văzut 
cum i-a foc maldărul de hârtii din sală (căzuse câţiva 
cărbuni aprinsi pe ele) dar nu s'a urnit de pe patul 


V 


pe care se întinsese, sprea o da de veste celor care dor- 
meau linistifi. 

Când focul a început să cuprindă şi mobilele, bă- 
iatul sa sculat de pe pat, a plecat pe stradă si s'a 
plimbat toată noaptea. A doua zi dimineață a venit să 
vadă ce a rămas din casă. Şi s’a lămurit: o ruină. Oa- 
menii aceia au rămas pe drumuri, pierzând şi singura 
lor avere, casa. 

Dar iată că rătăcind aşa, din loc în loc, nimeri o- 
data intr'o pădure. Era primăvara, copacii verzi, 
cerul stropit cu stele; mirosea a flori, a iarbă verde, 
a pământ tânăr. | 

La toate acestea, însă, flăcăul nostru rămase cu totul 
nepăsător. Se tránti pe un pat moale de muşchi verde 
si mătăsos si cu ochii în pământ începu să caute gân- 
gănii, pe care cum le prindea, le omora. 

lată că deodată ii zbură pe deasupra capului o 
bufnitá. Trecu odată, trecu de două ori, de trei ori. 

Flăcăul se ridică de pe pământ și urmări cu luare 
aminte sborul pasărei de noapte. 

„Dacă o prind, îşi spuse el, îi sucesc gâtul. 

Vorbele acestea le-a spus duar în gândul lui, dar 
iată că bufnița i-se asezá pe umăr şi cu un glas ome- 
nesc îi vorbi: ,,Sucegte-mi gâtul acum“. 

Pentru prima oară flăcăul nostru simţi fiorul fricii. 
Dar numai pentru o clipă, căci îndată își veni în fire 
şi înșfăcă bufnița de gât. Atunci se petrecu un lucru de 
necrezut. Bufnița făcu o mică smucitură, se întoarse 
uşor şi scăpând din mâna flăcăului, ti sări iar pe umăr. 
Inciudat — era pentru prima oară când îl părăsea ne- 
păsarea, prinse iar bufnița, si de data asta o prinse cu 
amândouă mâinile şi o (inu strâns, sigur cá acum nu-i 
mai scapă. Dar cu o singură mişcare, bufnița sări iar 
pe umărul flăcăului şi el iar o prinse şi bufnița iar sări. 

Sări bufnița din mâini pe umăr, de douăsprezece 
ori. Obosit, scos din fire, băiatul căzu la pământ şi în- 
cepu să strige cât putea el de tare; „In pielea ta e dia- 
volul, bufnitá afurisită, altminteri nu m'ai fi doborit!*. 

Şi drept răspuns, bufnița râse de trei ori, cu glas 
de om. 

— „Nu mă mai chinui, fie-ti milă de mine, te rog“ 
— se rugă atunci băiatul. Era pentru prima oară când 
spunea cvintele „te rog“. 

— Să-mi fie milă de tine? De cel mai hain, de cel 
mai rău, de cel mai fără de suflet om de pe tot pă- 
mântul? Doar eu, diavolul, te întrec în răutate și cru- 
zime. Altminteri, n'ai nici măcar pereche. ,,Nu mi-e 
milă de tine“, — răspunse bufnița. 

— „Și ce o să mi-se mai întâmple în noaptea asta?“ 
il întrebă băiatul. 

— „In noaptea asta ţi-se va hotărî soarta. Vei fi 
supus la trei încercări“. 

Şi bufnița se făcu nevăzută fără ca băiatul să fi 
putut prinde de veste încotro a zburat. 

Indatá ce rămase s ngur, flăcăul se ridică de pe 
pământ, isi scuturá hainele de {4rana și prinzând iar 
curaj, spuse cu glas tare: „Am fost un prost! M'am te- 
mut de o biatá bufnifá*. Si ca să-și arate nepásarea și 
curajul, incepu sa fluere. 

Câteva minute se scurserá fără să se întâmple nimic. 

Apoi, ca din pământ, răsări un mosneguf cocoşat, 
slab, care cu glasul stins îi spusese băiatului că s'a rá- 
tacit în pădure si că singur nu mai poate găsi calea 
care să-l scoată de unde se găseşte. 

— „Dar dece nu pofi umbla singur? întrebă rástit 
băiatul. 

— „Fiindcă sunt orb“, răspunse sfios moșneagul. 

— „Şi ce-mi pasă mie dacă ai sau nu vedere, dacă 
vei ieși din pădure sau dacă vei rămâne pe veci aici“, 
strigă băiatul. Şi îi dădu bătrânului un brânciu,s'o ia 
mai repede din loc. 


DD za RR N N a AI a A AR A A e i ee 


| 


„Bătrânul merse câţiva paşi fără să spună niciun 
cuvânt. Apoi se întoarse pe neaşteptate și spuse vorbele 
astea: 

— „Ai fost nesocotit şi rău, flăcăule!“ Si se depărtă. 

Mai trecură alte câteva minute și flăcăul auzi nişte 
vaiete şi nişte plânsete venind de undeva de prin apro- 
piere. Apoi văzu înaîntând spre dânsul o femee desculță, 
cu părul despletit, plângând cu hohote şi purtând pe 
braţe un prunc. 

— „Ajută-mă, omule, ajută-mă, se ruga ea. Mi-e 
bolnav copilul, îmi moare dacă nu mă duc în noaptea 
asta cu el la un doctor“. 

— „Dar cine te împiedică să te duci la doctor?“ 
întrebă dispretuitor băiatul. 

— „N'am niciun ban și am nevoie să-i cumpăr co- 
pilului doctorii si trebue să plătesc doctorul. Ajută-mă l“. 

Şi cu toate că flăcăul avea buzunarele pline de 
bani, ti strigă femeii: ..Vede-ţi de drum. dacă nu vrei să 
te alegi cu câţiva bránci*. 

Femeia plecă fără să răspundă nimic. Dar după 
câţiva paşi se întoarse şi ea ca şi mosneagul si spuse: 
„Vei da socoteală de faptele tale, omule fără inimă!“ 
Apoi plecă. 

Băiatul începu din nou să fluiere și iar trecu câtva 
timp fără să se mai petreacă nimic. Apoi se pomeni pe 
neaşteptate cu un câine lângă el. Catelul schiopáta, avea 
o rană deschisă pe spate şi era slab si prăpădit. Se uita 
în ochii băiatului cu durere, vrând parcă să-l facă să 
înţeleagă că nădăjdueşte dela el un ajutor. 

— „Marş de aici, javrál* spuse băiatul, şi însoţi cu- 
vintele cu o lovitură de picior în coastele animalului. 

Câinele se făcu nevăzut ca o nălucă şi în locul lui 
apăru o femeie urâtă, neagră, înfiorătoare. Avea ochii 
sticloşi şi o privire care te îngheţa. 

— „Eu sunt sufletul tău!“ — îi spuse ea cu un glas 
şuierător. 

— „Sufletul meu?“ — se miră băiatul. 

— „Da, sufletul tău este hâd, negru, înfiorător ca 
şi chipul meu; în seara asta s'ar fi putut petrece o mi- 
nune. Eu să mă fac tânără şi strălucitoare de frumu- 
sete. Dar pentru aceasta ar fi trebuit să-l duci de mână 
pe orb pe potecile pădurii până ce ajungea pe cărarea 
care dă spre oraş, trebuia să-i dai bani, mulţi bani şi 
sprijinul tău femeii căreia îi murise copilul, trebuia 
să-ţi fie milă de câinele cel bolnav si slábánog. 

— „Cum, atât de urât e sufletul meu? întrebă bă- 
iatul privind femeia cea hâdă care-i vorbea. 

— „Da, atât de urât. Dă-mi mâna“, spuse femeia. 
Şi băiatul întinse mâna. Pielea femeiei era rece, rece 
ca ghiafa. 

— „Ce rece eşti!“ — s»use flăcăul, înfrigurat. 

— „Aşa e şi sufletul t :u, rece, de ghiaţă, niciodată 
nu s'a încălzit de milă, de duioşie, de dragoste. Vino 
cu mine, îți voi da un ţinut întreg să stápánesti. Vei 
trăi de azi înainte singur, adică cu mine, cu sufletul 
tău. Nu vei mai vedea niciun om, nicio viețuitoare“. 
Şi femea îl privi pe băiat tintă în ochi si se risipi în aer. 

In aceeaşi clipă, băiatul simţi cum se preface într'un 
sloi de ghiatá si privind în jur văzu în locul pădurii 
o întindere mare de pământ înconjurată de mormane 
de zăpadă. spintecată la mijloc de o apă îngheţată. O- 
mul de ghiatá înţelese că aceasta este fara lui. Isi găsi 
casa, în fundul apei. 

Stătu acolo singur ani de zile. 

Avu vreme în nesfârşitele zile şi nesfargitele nopți 
pe care le petrecu acolo să-și amintească detot răul pe 
care îl făcuse în viaţă. 

Şi de unde la început nu simţia nicio părere de, 
rău, într'o zi îşi dădu seama pentru prima oară cât 


(C "wo 


e 


231 


- fusese de rău, de ticălos, de fără inimă, — și îi păru 


rău. Lacrimi picurară din ochii lui, cădeau pe trup și 
topeau ghiafa. A plâns băiatul, a plâns de durere, de 
adevărată cáinfá, șapte ani încheiaţi. li erau mereu 
plini de lacrimi ochii şi din pricina aceasta nici nu 
bagă de seamă câte s'au schimbat între timp: grămezile 
de zăpadă se topiseră, apa se desghefase şi el recăpă- 
tase înfățișarea omenească. 

Si într'o zi, pe când plângea cu hohote şi se ruga 
lui Dumnezeu să-l ierte, simți că cineva îi atinge umă- 
rul. Ridică privirea si o cl'pă rămase uimit de ceeace 
vedea: înaintea lui era o fată tânără, neînchipuit de 
frumoasă. 

— „Sunt sufletul tău!“ spuse ea — si îl luă de mână. 

— „Nu e adevărat, tu esti frumoasă, minunat de 
frumoasă, iar sufletul meu e urât, e înfiorător, l-am vă- 
zut odată de mult, într'o noapte“ — răspunse omul si 
izbucni iar în plâns. 

— „Nu mai plânge. Haide, potoleste-ti lacrimile și 
ascultă-mă. Eu sunt sufletul tău, minunea care s’ar fi 
putut întâmpla atunci, în noaptea aceea, în pădure, s'a 
întâmplat acum. Urmează-mă. De azi înainte vei simţi 


milă si durere pentru cei bolnavi, pentru cei sărmani, 
pentru cei oropsifi, ifi vei iubi părinţii, prietenii; te va 
încânta cântecul păsărilor, te va desfăta mirosul florilor, 
iti vor fi dragi animalele, gâzele, toate vieţuitoarele. 
Căci acum ai şi tu un suflet cald! Si băiatul simţi că, 
într'adevăr, minunea s'a întâmplat. 


“SID. DRAGUSANU 


Colecţia Dimineaţa Copiilor 
conține 100 

márci din Abisinia, Tuva, China, 

Japonia şi altele, marci tn 3 

colțuri si cu imagini frumoase. 


Preţul lei 125 — plus lei 20 
speze de porto. 


WILHELM NATHANSOHN foci VICTORIEI no. 20 


BUCURESTI I, 


la te uita, Coana Mita, 
Vrednica, de dimineata, 
S'a întors c'un cos acasă, 


Cu cumpărături din piață. 


i) golește — si-apoi pleacă 
(Are treabă'n curticica) 
Si în timpul asta — sare 


In cosarca — Azorică... 


Linge, bietul, ce gaseste, 
— Cât e'n curte coana Mita- 
$i din cos i-atârnă-afară 


Lunguiatá, doar codita... 


Pentru ca să-și câştige pâinea, munceau din 
zori şi până seara. i 

Lucrul lor era însă foarte prost plătit, căci 
negustorul căruia fi duceau broderiile plătea numai 
lâna si canavaua spunând că restul n’are preţ intr’o 
broderie. Aşa că deabia de-și puteau cumpăra pâinea 
de toate zilele. Vecinii spuneau despre ele că trăiesc 
din lipsuri. 

Doina, care era mai mare, se necăjea adeseori gân- 
dind ce s'ar face Mioara gi ea dacă intr’o zi le-ar lipsi 
lucrul ? 

Mica Mioara nu se îngrijea însă. Ce-i lipsea? Man- 
sarda era albă și veselă şi în fereastra încadrată de 
zorele, păsările ciripeau sub streaşină. Câtera ziua de 
mare, Mioara sta pe marginea ferestrii, brodând şi cân- 
tând ca o privighetoare. Acul sbura dealungul canave- 
lei, iar fiecare cântec le sporea lucrul. 

Când termina de brodat, se întorcea către Doina şi 
râzând o întreba: — „Spune, surioară, ai rupt acul? 
Sunt sigură că te-am întrecut cu o sută de puncte“. 

Intr'o zi, cele două surori lucrau ca deobicei. Mioara 
cânta și deodată se întrerupse şi-o întrebă pe Doina. 

— „Spune surioară, dece brodăm totdeauna acelaș 
model?“ 

— „Dacă n'ai avea model, n'ai avea după ce broda“. 

— „Nu-i deloc plăcut să brodezi întotdeauna ace» 
leaşi margarete albe cu mijlocul galben“. 

— „Nu spune asta, Mioaro, când lucrezi nu-i vorba 
de ce-ţi place si dece nu“. 

— „Dar sunt îngrozitor de urâte. Ah, de-asi putea 
broda pe canavaua mea tot ce-mi trece prin minte. Uite, 
când noaptea începe să se lase, văd pe canava flori mi- 
nunate de toate culorile, ce se rânduiesc în ghirlande 
şi buchete dinaintea mea, pentru ca o clipă mai târziu 
să-se risipească ca luate de vânt. Si pasărea albastră! 
Ai văzut vreodată pasărea albastră?“ 


US, sus de tot sub acoperişul unei case mari, 
locuiau odată două fetițe orfane, Doina și Mioara. 


"d 


— „Am auzit de ea; era într'o poveste cu zane, şi 


má îndoiesc să fi existat vreodată într'adevăr“. 


— „Ei bine, eu am văzut-o! E albastră liliachie, 
are o coadă lungă, plină de stele şi o creastă mare. Am 
văzut-o adesea în mijlocul florilor mele, cum își întindea 
aripile. Când o priveam însă prea adânc în ochi, își lua 
zborul. Fără îndoială, nu-i place să fie prea mult pri- 
vită. Ce crezi tu?“ 

Doina, grăbită să-şi numere punctele; ua, doi, trei, 
patru, cinci..., nu-i răspunse la început, apoi îi grăi 
mustrátor: — „Cred că ai face mai bine să-ţi vezi de 
margarete ; broderia e departe de-a fi terminată, 
şi i-ai făgăduit negustorului că i-o duci astăzi seară, 
Hai, Mioaro, lucrează, vorba ne face să pierdem timpul“, 


Fetiţa se apucă de lucru numaidecât. Cânta cu vocea 
pe jumătate, din când în când un surâs îi trecea pe buze 
şi broda cu multă hărnicie. Acul fugea singur pe ca- 
nava, înfigându-se și trăgând firul repede după el. 


Pe înserat, puse acul jos şi strigă cu vocea trium- 
fătoare: — „Am terminat, şi am terminat bine! Gateste 
cina, eu mă duc să dau negustorului broderia. Priveşte 
cât e de frumoasă“. 

Doina scoase un strigăt de nedumerire. Drept în 
mijlocul canavelei, pe locul unde trebuiau să fie mar- 
garetele, Mioara brodase o pasăre mare, albastră, cu o 
creastă rosie; o pasăre care nu seamănă-cu niciuna 
dintre păsările cunoscute, o pasăre uimitoare, cum nu 
vezi decât în vis. 

— „Mica mea Mioară, spuse Doina, mi-e teamă că 
n’ai să fii niciodată ca lumea. Negustorul are să creadă 
că ai vrut să-ţi bafi joc de el si n'are să-ți mai dea de 
lucru. 

Vezi tu, păsările albastre sunt foarte frumoase; cu 
asta nu poţi trăi însă“. 

— „Ştiam că ai să mă cerfi, dar mi-e tot una, esti 
o soră bună!“ Spunând aceasta, Mioara sări de gâtul 
Doinei, o sărută, şi porni cu lucrul sub braţ. 

Negustorul era un om slab, cu nasul lunguiet si 
cu nişte ochi răi. Sta mereu după tejghea cu ochelarii 
pe nas şi aduna un rând lung de cifre întrun catastif 
soios. Mioara intră, dădu bună-ziua sfioasă și îi întinse 
broderia. 

Negustorul luă pachetul fără să scoată un cuvânt, 
îl desfăcu și-l privi uimit. Cu inima strânsă, Mioara îl 
privea cum increfeste sprâncenele şi cum îşi clătina 
capul uscăcios. 

— „lertaţi-mă, domnule, ti spuseea, păreţi nemul- 
tumit. Nu vá place broderia? M'am silit foarte mult!;, 

— „Te-ai silit, dar te-ai silit degeaba, se răsti ne- 
gustorul, punând degetul lui osos în mijlocul canavalei; 
dar aici poţi să-mi spui ce dihanie e asta?“ 

— „E o pasăre, răspunse Mioara plângând, o pasăre 
pe care am brodat-o pentrucă margaretele sunt urâte, 
foarte urâte“. 


Y 


7, 
Wg 7 
p Wh 


— ,Dupa gustul dumitale! Si crezi dumneata cá am 
să-ţi plătesc o asemenea broderie? Ia te uită la ea, vrea 
să facă mai bine ca modelul“. 

Negustorul împături lucrul, il dădu înapoi şi împin- 
gând-o spre use, o dădu afară. 

Mioara plecă plângând. Lacrimile se rostogoleau 
mari si calde pe obrazul ei mic. 

— ,O să murim de foame, gândea ea, cum să mă 
mai întorc acasă?‘ 

Rătăcind dealungul străzilor, obosită, se opri lângă 
zidul unei case mari. 

O mână uşoară îi atinse umărul. 

— „Dece plângi atât de amarnic, fetifo ? o întrebă 
o voce prietenoasă. 

— „Oh, doamnă, răspunse Mioara, negustorul n'a 
vrut să-mi primească broderia. Şi mi-am dat atâta oste- 
neală ca s'o fac, am adăogat chiar o pasăre frumoasă 
la mijloc“. 

— „Nu mai plâng», fetito, mai bine aratá-mi bro- 
deria“. 

Mioara întinse broderia; doamna cea străină o privi 
surâzând şi-i spuse: 

— „E o pasăre foarte ciudată, dar e frumoasă. Ai 
făcut-o fără model?“ 


h [PPP 


= 
= 


— „Da, erau atât de urâte margaretele pe cari tre- 
buiam să-le brodez în fiecare zi, şi atunci am brodat 
pasărea. Şi lucrând-o, m'am simţit veselă“. 

— „Ai dreptate, fetiţa mea, răspunse doamna. Dă- 
mi broderia. Uite o piesă de argint şi deacum înainte 
ori de câte ori ai nevoie de lucru vino la mine, n'are 
să-ţi lipsească“. 

Mioara strânse piesa de argint veselă în pumn și-o 
porni alergând spre casă. 

— „Eram sigură că are să ne aducă noroc“ spuse 
ea Doinei dându-i moneda caldă. 

Şi o strânse puternic în pumnul ei mic, de teamă 


să n'o piardă. 
SILVIA GRUIA-SOURIAN 


| Una colecție 200 marci toate diferite lei 35. 
| @ Una colecție 500 mărci toate diferite lei 100. 
B dd Una colecție 1000 marci toate diferite lei 200. 


Inclusiv poșta. 
Toate acestea le puteți procura dela 


BIRNER si FRAENKEL 


Calea Victoriel, 96 
| 


45 site) 


11 


CAP. VII 
IN POIANA FERMECATA 


Intr'o seará frumoasă de vară, după ce alergase 
vârtej prin toate colţurile lumii, luptând împotriva ,,ra- 
ului“ Prichidufá se trezi într'o poiană minunată, smăl- 
tata cu tot felul de flori mirositoare. 

Stelufele cerului sclipeau ca nişte candele gi luna 
plină, cocofatá pe-o coamă de deal, scălda poiana in 
razele de argint. . 

Licuricii, ascunsi prin iarba rourată, igi aprinseră 
luminifele şi fluturii dormeau cu aripioarele deschise, 
în potirul florilor parfumate. De undeva din desisul 
pădurii, o privighetoare isi dregea glasul, ciripind în 
triluri măiestre. 


Era aşa de frumos în seara aceea, încât Prichiduţă 
uitase de oboseală şi cu toate că se cuibărise şi el, ca un 
fluture, in potirul unei flori gingase, nu putea să 
doarmă. 

Năsucul lui mic era galben, de polenul florii. 
Inima lui, sbuciumată de răutatea pe care o întâlnise 
în lume, se umplea acum de o mare bucurie. 

O, cât de mult ar fi dorit bietul Prichiduţă să 
rămână acolo, în lumea curată a florilor, a fluturilor 
şi a gâzelor. Nimic nu putea fi mai frumos, mai curat 
şi mai aproape de Dumnezeu ! 

Ochii lui se umpleau de lacrimi, la gândul că vraja 
aceasta se va şterge, odată cu ivirea zorilor, şi că va 
trebui să plece iar in lumea plină de păcate, să lupte 
mereu împotriva „minciunii“, a „urii“ şi a tuturor re- 
lelor semănate de Satana pe pământ. 

„Dumnezeu dăduse omului atâtea daruri frumoase, 
îl creiase după chipul și asemănarea Sa, ca să se bu- 
cure de toate bunurile pământului, — dar el căzuse în 
mocirla păcatelor, ispitit de Satana“. 

Asa gândea Prichiduţă şi-şi cerea iertare, cá de 
multe ori îl cuprindea dezamăgirea. 


de D. MEREANU 


După un timp, poiana fu cuprinsă de tăcere. 

Privighetoarea igi opri cântecul, licuricii şi-au stins 
luminifele si florile, strângându-şi petalele, au căzut 
într'un somn adânc. 

Prichiduţă sburá din potirul florii şi se aşeză pe 
un firicel de iarbă, 


Firicelul nici nu l-ar fi simţit, dar Prichiduţă era ud 
de roua luată de pe floare și-l trezi din somn. Micul 
firicel tresări speriat. 

— Nu te supăra, dragă firicel, n'am vrut să te 
deștept. 

— Nu mă supăr! Am crzut că sa lăsat pe mine o 
boabă de rouă și că sa făcut ziuă. Totuşi mă uit la 
tine şi mă întreb: ce fel de gâză esti? Ai aripioare, 
dar nu eşti nici fluture, nici libelulă, nici albină, nic; 
muscă. N'am văzut niciodată o gâză să semene cu tine. 

— Chiar dacă ţi-aş spune, tot n'ai pricepe. 

— Nu cumva eşti cel pe care îl caută o zână pe 
aici ? 

— Cum; a fost pe aici vreo zână ? — întrebă Prichi- 
dufá, gândindu-se la Zâna Infelepciunii. 

— Dal Era o noapte tot aga de liniştită şi frumoasă 
ca asta. Toate florile si gâzele din poiană dormeau Si 
eu dormeam, dar m'a trezit din somn o lumină strălu- 
citoare, care cuprinsese toată pădurea. Am crezut si a- 
tunci, ca şi acum, că se luminase de ziuă. Zării în mij- 
locul poenei o arătare albă şi frumoasă ca un înger, 
care se plimba printre flori. Mam uitat mai cu luare 
aminte spre ea şi tare m'am minunat de ce-am văzut. 
Zâna călca peste gaze și flori, dar parcă nici nu le 
atingea. Nicio gâză, nicio floare n'a simţit apăsarea căl- 
“căturii ei. A trecut si peste mine, dar nici eu n'am 
simţit nimic. S'a oprit lângă mine si făcând un semn 
cu mâna. a gráit : „pe locul acesta trebuie să-l întâlnesc 
pe Prichiduţă | “ 

— De-aceea, — zise firicelul de iarbă, — când te-am 
văzut așezat pe mine, fără să simt vreo durere, întocmai 
cum nu simtisem nici pașii zânei, m'am gândit că, 
poate, pe tine te căuta zâna, că tu esti Prichiduta |... 
Firicelul de iarbă n’apuca să sfârşească bine vorba şi, 
dintr'odată, poiana toată se umplu de lumină. Din a- 
fundișul codrului se ivi Zâna Infelepciunii, călcând 
uşor pe deasupra florilor. 

Prichidufá nu ştia ce să creadă : Visa sau era aevea 
arătarea aceea minunată ? Era cu adevărat stăpâna lui 
sau era prada unui vis amăgitor? Rămăsese împietrit 
pe firicelul de iarbă şi nu se desmetici decât în clipa 
când zâna îl luă ușurel în palmă şi-l privi zâmbitoare. 


— Bucură-te, Prichidufá, că a sosit vremea de care 
ţi-am vorbit la despărțirea noastră. Sunt foarte mulţu- 
mită de tot ce ai făcut până acum. Dumnezeu în marea 
Lui bunătate te desleagă de însărcinarea grea pe care 
ai avut-o. 

De azi înainte vei avea altceva de făcut. Vei ră- 
mâne tot ,,Prichiduta... Gândul lumii“, dar nu al oa- 
menilor mari, ci al copiilor, al gázelor, al florilor gi al 
pásárilor cerului. 


Munca ta va fi mai uşoară si mai frumoasă. Vei 
învăţa pe copii să fie buni cu ființele mai mici decât 
ei si cu cei de seama lor. Ii vei sfătui şi îndemna să 
se joace frumos şi cuminte. Vei fi mereu copil între 
copii, fluture între fluturi, gâză între gâze, pasăre 
între păsări şi-i vei iubi pe toţi deopotrivă. 


12 


In mintea lor nevinovata nu-ti va fi greu sá sádesti 
gândurile bune, şi vei isbuti mai uşor să-i pregatesti 


pentru viitor, ca să fie mai buni atunci când vor 
crește mari. : 
Haidem, cát mai e noapte încă, să facem o plim- ` 


bare prin lumea celor mici; sá-i vezi 
cunosti si sá-i iubesti, Prichidufà''! 

Aşa a gráit zàna si luându-l in sbor, alături de ea, 
l-a dus in lumea copiilor, să-i vadă, să-i cunoască şi 
să-i iubească. 

Zorile abia se iviseră, purpurii, la orizont, când 
Prichidufá cu zâna se reintoarserá în poiană, lângă 
firicelul de iarbă. 

Trebuie să-te părăsesc, dragă Prichidufá. Acum cu- 
nosti solia nouă, care [i-e dată pe pământ. Ai puteri 
depline să fi oricând şi oriunde vei voi. Copiii nu te 
vor vedea niciodată, deoarece vei sta ascuns în 
mintea lor. Numai florile, gâzele si păsările te vor 
vedea şi vei putea să stai de vorbă cu ele, fiindcă între 
darurile noui pe care fi le-am hărăzit e şi cunoaşterea 
graiurilor păsărilor, a gâzelor şi florilor 

„Rămâi de acum, dragă Prichiduţă, prietenul lor 
bun, al tuturor vietáfilor mici si mai ales al copiilor, 
fiindcă numai lumea lor e cea adevărată, curată și 
lipsită de păcate, fiindcă ei sunt îngerii pământului“|... 

Astfel grăind zâna a pierit, înconjurată de lumină, 
iar Prichidufá a rămas alături de firicelul de iarbă, 


dormind, să-i 


a a 


- E —————————————— 223822325 
ae i ET a Se Sa ae UAM —— Vue CAP um SSS 


NU 
scrie citef, 
numai pe o față a hârtiei 


UITAŢI: Pentru tipar se 


cu cerneală, si 


Russu Zinaida. — Ne bucurá mult cá esti aga de 
legată de revista noastră si, mai ales, cá fii să-i devii 
colaboratoare. Dorinfa dumitale este fireascá, dar ea nu 
trebue să depăşească putinţa de a te exprima prin scris. 
Nu trebuie să te descurajezi dacă nu izbutesti dela în- 
ceput. Scrisul, în afară de oarecare înclinări, cere multă 
muncă, stăruință şi cunoaşterea adâncă a vieţii. Așa dar, 
munceşte fără preget şi nu te lăsa învinsă de unele 
neisbânzi. Bucata Nu mă uita are oarecari însușiri cari 
ne face să credem că ai putea în viitor da şi lucruri 
mai bune. Oare nu e o traducere? Pare ciudat să scrii: 

„Rugând-o pe maicufa ei de-a merge la provincie"... 
când în româneşte nu ne exprimăm astfel, nici în scris, 
nici în vorbire. Apoi, pe alocuri eşti înrăurită de scrisul 
Sidoniei Dragusanu, colaboratoarea noastră. Caută de 
refă bucata şi trimite-ne-o din nou. 


care ca şi Prichiduţă privea fermecat spre inima pă- 
durii, pe unde zâna se făcuse nevăzută. 


Cap. următor 
VIAŢA IN CODRU 


i T-—— 


i 

Corina Ivan. — Ne-ar interesa mult daca ne-ati putea 
comunica impresiile si părerile elevelor asupra bucă- 
ților ce le publicăm în revistă. Suntem bucuroşi “să 
primim gi dela ele scrisori cu dorințe exprimate pe scurt, 
aşa cum primim dela atafi alti cititori. Abonamente 
se pot face şi în oraşul dv. la depozitarul care vinde 
revista. 

lonescu M. Traian. — Pentru tipar nu se scrie decât 
pe o singură fata a hârtiei. Nu stiai? | 

Pilof C.-Sibiu. — Incercările în versuri nu sunt tocmai 
isbutite. Ai însă oarecare ușurință de a versifica ceea ce 
ne îndreptățește să credem că ai putea da lucruri mai 
bune. 

Leova Lazarovici Galaţi. — Versurile trimise nu le 
deam publica fiind slabe. In prozá isbutesti mai ușor 

ă-ţi exprimi gândurile. 

Bucata ,,Roibul“ ar merge cu oarecari mici schim- 
bări. Ne miră, însă, deose birea dintre versurile $i proza 
pe care ne-ai trimis-o. Parcă mar fi scrise de una si 
aceeași persoană. Si-apoi, pe ici pe colo, în bucăţile de 
proză parcă întâlnim oarecari reminiscenfe. Sá fie bu- 
cáfile traduse? (din ruseşte) sau esti d-ta însuţi influ- 
enfat de unii autori rusi? 

In bucata ,,Roibul* scrii asa: ,, Ani de-arándul cárase 
Crivá[ul praful negru depe stepele Siberiei și-l depusese 
pe acoperişul de şindrilă putredă al morii lui Radu 
Pleşu“... E frumos dar, mărturisim, rândurile ne evoacă 
un autor strein. Aşteptăm o lămurire din parte-ti. - 


Concursul de jocuri pe luna Noembrie 


SERIA IV 


GINEL 


Cuvinte încrucişate 


amaaaga anaaaua 


Ia HN UE AR 
ee | ee > 4 CE 
et Te | BE Pe | 
WB ME S OP ee | 
eer id | eee Ps 
3 : " MEM 


4 
^ 


| oe] OS | be] De DS 
1] ME 43 |f w v 

"WP EREL RE 
S Er IN FT er EI 
TEROR II 
ENENGS audNBNF d 
al X 119 
SES Á NEG GENE WEN 
PLEER I PI LML 
DRP pe | PA | 
IPLCCCL OFELIL LL 
"ORIZONTAL: 1) Oraş în România. 6) Mânăstire 
în Oltenia. 11) Papagal. 12) Metal. 14) Din nou. 15) 
Vârf de munte. 17) Luptător cu tunul. 19) Bărbierită. 
21) Răutăcioasă. 22) Salt. 23) Minoritar din Ardeal. 25) 
Impărat rus. 26) Măsură de pământ. 27) Stalp. 28) Or- 
gan al feţei. 30) Pronume. 31) Dres. 34) Oraş în Ro- 
mânia. 36) Obiect casnic. 37) Balaur (Olt.). 39) Podis 
în Asia. 40) Cuiu. 41) Grad în armată. 44) Sbârcitură. 
46) Pronume. 47) La răstimpuri mari. 48) Floare roșie. 
50) Conjunctie. 51) Notă muzicală. 52) Posed. 53) Zeul 
soarelui la Egipteni. 54) Pronume. 55) Brăzdez pămân- 
tul. 57) Cuvânt neschimbător. 60) Giup de albine. 62) 
Pronume. 63) Spus. 65) Copilărime. 68) Loc semănat. 
69) Apasă pe sonerie. 71) A brăzda pământul. 72) Fa- 
bricant de oale. 74) Luat de jos. 76) Jara în Europa. 
79) Operă mica! 80) Ca la 25 oriz. 81) 
Floare. 82) Nota redacţiei. 83) De statură joasă. 85) Nu 
vorbesc. 87) Ogor. 88) Casa autonomă a monopolurilor. 
89) Munte în Grecia, plin de mânăstiri. 91) Inchizătoare 
la uşă. 93) Drug de fier. 94) Scormonesc pământul. 96) 
Miazăzi. 97) Intreţine viaţa. 98) Aţâţată. 99) Ţară în 


uropa. 

VERTICAL: 1) Grad la armatá. 2) Imbrácáminte 
călugărească. 3) Arma veche. 4) Cuv. neschimbător. 5) 
Plantă care arată victoria. 6) Tarit. 7) Notă muzicală. 
8) Fruct. 9) Brázdat. 10) Supărat. 13) Numeral. 16) 
Profetul cu oiştea. 17) Stat. 18) Bubà mare. 20) Dia- 
volesc. 22) Sármaná. 24) Ocná de sare. 27) Trecatoare. 
29) Fac o săritură. 32) Mobilă. 33) Animal ispăşitor. 
34) Etaj. 35) Călăuză pe mare. 38) Uşor. 40) Suferinţă. 
42) A se face ca arama. 43) Gust neplăcut (fem. pl.). 
45) Canapea. 47) Animal de apă. 49) Pronume. 
56) Cheltuit fără niciun folos. 58) Asaltat. 59) Boltă. 
61) Musulman. 62) Soldat pe mare. 64) Punct cardinal. 
66) Fin (Banat). 67) Ca la 47 oriz. 68) Intindere de 
pământ semănată. 70) Cuiu. 73) Apă stătătoare. 74) Stra- 
mogi de-ai nostri. 75) Lac în Asia. 77) Zăpadă. 78) Oaste. 
'84) A tăia iarba. 86) Locuinţă. 87) Cufar. 88) Cu nasul 
mic. 90) Comună rurală. 92) Cuvânt neschimbător. 93) 
A-şi potoli setea. 95) Salutare. 97) „Slab“ pe jumătate. 

IONEL. L. BICHIGEAN-Năsăud 


14 


Deslegările „Concursului Popular" 


Cine o găsește ? Un cocoș. 

Proverbul: Cu răbdare şi tăcere, se face agurida 
miere. 

Cine sunt? Neaţă şi Natafleata. 

Unde sunt ? Mama este pe ceainicul cel mare. iar 
copilul pe ceainicul cel mic. 


Anugrama 


1. Fiind pe moarte, omul se 12345 din ce in ce mai 
mult, iar fata i se ipgalbenea, par'cá era de 34512. 


GHEORGHE ANDREI 
Posta jocurilor 


Th. El. Buftea. — „Globul pământesc“ este cu totul 
închis, iar ,Strugurele* este prea simplu. La şaradă 
„nă“ nu este acelaş cu „na“. „Jocul“ este prea simplu 
şi totodată greu, aşa că nu te descuraja si mai încearcă. 

Silb. Mih. Loco. — Careul are prea multe pătrate 
negre, iar aritmogriful nu merge pentrucă s'au mai 
publicat altele în felul acesta. 

Dor. Hal. si Ser. Ros. — Proverbului nu i se poate 
pune niciun desen ; încercaţi un altul. 

Wlad. Pen. — Careurile au prea multe greșeli, de- 
aceia nu pot fi publicate. 

Hir. Mel. Loco. — Nu publicăm astfel de romburi, 
pentrucă sunt prea simple. 

Anagramele nu merg. 

Br. Ber. Loco. — Mai încearcă. 

Abr. Lil. şi Nat. Faib. — Parte din ele au mai fost 
publicate, restul, slabe. 


Adr. Rot. Loco. — Astfel de careuri nu se publică. 
Din anagrame am ales, iar „Păsărica'* se reţine. 
Şil. Lug. — Cartea de vizită eprea simplă. 


Iv. El. M. Ciuc. — Saradele au greşeli la rimă. Mai 
încearcă. 

Tr. Popa. Loco. — Se publică. 

Bect. Focs. Loco. — Se publică. 

Leo. Lăz. Galaţi. — Am ales ceva. Ai talent, dar 
dacă ţi-ai da mai multă osteneală la încrucişat, ai putea 
face lucruri şi mai mai bune. 

Dar. Flor. Loco. — Am reţinut un joc. 

Ion Bich. Năsăud. — „A început școala“ a fost tri- 
mis prea târziu, iar „Broasca ţestoasă“ are prea puţine 
cuvinte în legătură cu tema. Restul se publică. In Al- 
manah s'au publicat numai jocuri compuse de redacţie. 


Deslegările acestui concurs se primesc timp de 
cincisprezece zile dela apariţia numărului de faţă. 


CUPONDE JOCURI PE 
LUNA NOEMBRIE 


SERIA II-IV 


Nemele şi pronumele 


Adresa: