Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1937 (Anul 14, nr. 674-725) 751 pag/DimineataCopiilor_1937-1669231404__pages601-650

Ыга ei vreme de câteva ceasuri, veniseră cu toţii la u- 
lucile grădinii si o strigară pe Ruxandra. 

— „Fato, dacă tu ne spui unde îşi line baba averea, 
iţi dăm ţie casele noastre, să fii tu stăpână pe ele. III 
dăm şi vitele din grajd, ці dăm si mobilele“. 

Dar Ruxandra răspunse râzând: 

— „Degeaba vreţi să mă trageţi de limbă, degeaba 
vreţi să mă faceţi să-mi trădez stăpâna! Plecaţi de асі, 
căci vă pierdeţi vremea fără niciun folos“. 

Atunci vecinii se supărară foc şi începură să-i spună 
fel de fel de vorbe. Plângând. Ruxandra fti povesti 
bătrânei tot ce i se întâmplase. Baba Linca o mângâie, 
scoase din dulap o rochie nouă si frumoasă si dând-o 
fetei 11 zise: „Nu trebue să fii mâhnită pentru vorbele 
pe care ţi le-au spus oameni aceea răi si necins- 
titi. Dumnezeu va da fiecăruia răsplata се i-se cuvine. 

A doua zi, alţi oameni veniră зо iscodească pe Ru- 
xandra. 

— „Eşti o proastă!“ ti spuse o femee „că ţii cu bă- 
trâna zgripțuroaică, muncești pentru ea şi până la urmă 
vei vedea că n'ai să te alegi cu nimic. Niciun ban n'o 
să vezi dela ea şi într'o bună zi o să moară si o să 
ducă în mormânt taina averii ei“. 

Fata se cam întristă auzind vorbele astea, căci drept 
e că slujea de aproape un an la bătrână și nu-i dăduse 
nicio simbrie. O rochie si o pereche de pantofi, atât. 

Iar se duse plângând fata la babă şi iar baba о 
mângâie şi îi dădu de data asta din dulap o cheie. 

— „lată cheia asta este dela pod. Când oi muri eu, 
să pătrunzi singură acolo și să te duci dreptla cufărul 
cel mare învelit în pânză cenușie şi să-l ridici!“ 

— „Cum să-l ridic, stăpâna, mea, când dumneata 
însuţi ai spus că nici zece oameni nu-l pot urni din loc?“ 

— „Curând îţi voi da un lucru cu ajutorul căruia 
vei pute să misti singură cufărul, fără nici un ajutor, 
răspunse bătrâna. 

— „Şi се să fac cu averea pe care о voi găsi în 
cutia de otel?“ — întrebă Ruxandra. 

— „Să ţi-o іеі ţie. Dar trebue să-mi făgăduiești că 
vei şti să o întrebuințezi cu folos!“ 

—,„Făgăduiesc!“ spuse plină de bucurie, fata. 

Şi trecură câteva luni dela întâmplarea asta. 

Intr'o seară, baba Linca căzu bolnavă I pat. 
Ea spuse Ruxandrei să nu cheme niciun doctor ci doar 
pe preot, căci 191 simte sfârşitul apropiindu-se. 

După ce plecă preotul, baba Ііпёа о chemă lângă 
căpătâiul ei pe Ruxandra si îi spuse: — „lată şi lucrul 
cu care vei putea urni cufărull!“ Şi 11 intinse o cheiţă 
ruginită. 

„Cu cheia asta, stăpână, voi putea mișca cufărul?* se 
miră fata, 

— „Си cheiţa asta vei deschide cufărul cel mare. 
Vei scoate din el, cu răbdare, tot ce vei găsi acolo. Când 
va fi gol, îl vei depărta de perete si vei lua de pe jos, 
cutia de oţel pe care o vei deschide cu cheia pe care 
ţi-am dat-o mai de mult. 

Şi abia sfârşi de spus cuvintele astea bătrâna fe- 
mee si îşi dădu sfârșitul. Ruxandra o plânse cu durere 
adevărată şi adâncă. 

Iar abia peste câteva zile își aminti de vorbele bă- 
trânei si se urcă în pod. 

Găsi întradevăr un cufăr învelit în pânză cenuşie 
şi îl deschise cu cheița cea ruginită. 

Dar spre mirarea ei, fata nu găsi înăuntru bucăţi 
de fier, ci două cărămizi şi o bucăţică de tablă roșie. 

— „Şi-a bătut joc de mine, bătrâna!“ Işi spuse, su- 
părată, fata“ I-am muncit degeaba aproape doi ani de zile! 


Dădu эк cufărul deoparte și găsi lângă perete o 
cutiuţă de oţel ре care o deschise cu cealaltă cheie. 

Ce credeţi că găsi într'insa ? O pungă în care era 
o singură monedă de aur și câteva bucățele de lemn. 

— „Moneda asta de aur nu-mi răsplăteşte пісі mă- 
car două luni de muncă!“ spuse Ruxandra. „Frumos m'a 
mai tras pe sfoară bătrâna!“ 

Dar după ce ti trecu supărarea, Ruxandrei ti păru 
rău că sa arătat nemulțumită de darurile pe care le-a 
lăsat bătrâna. Si fiindcă era o fată bună, luă cărămizile, 
bucăţelele de lemn și punga si spunând, „Dumnezeu 
s'o iertel“, plecă. 

Merse fata pe străzi, la întâmplare, nădăjduind să- 
şi găsească alţi stăpâni. Şi iată că fără să vrea, scăpă 
cele două cărămizi! Minune! Deodată, în faţa ei apăru 
o casă frumoasă, încăpătoare, şi fata intră în ea şi mare 
li fu mirarea când văzu scris pe tăbliţa dela use: „Aci 
locuește Ruxandra!“ 

Dar casa era goală! N'avea mobile. 

Fetei îi veniîn minte o idee; dădu drumul pe po- 
deaua casei, bucăţelelor de lemn, si altă minune: са 
din pământ răsăriră cele mai minunate mobile. Casa 
avea acum odaie de culcare, sală de mâncare, baie, bu- 
cătărie şi alte odăi, cu tot ce trebuie în ele. Ruxandra 


puse şi moneda pe pământ. Și deodată apăru o casă de 
bani pe care, deschizând-o, o văzu plină de bani... 

Să vă mai spun cât de fericită a trăit Ruxandra 
toată viaţa ei? Că sa căsătorit cu un om de ispravă, că 
are copii şi că toţi săracii găsesc în casa ei si ajutor 
şi o vorbă bună? 

Cred că aţi ghicit singuri. 


SID. DRĂGUȘANU 


Compunerile la concursul nostru literar se mai pri- 
mesc până în ziua de 13 Octombrie. 


CAP. 


SFÂRȘITUL COPILARIEI 


Cine cunoaşte firea domnului Manole Stamatiu ştie 
că e un om hotărit, care, dacă şi-a pus ир gând în minte, 
nu se lasă până nu-l duce la bun sfârşit. Totdeauna а 
fost asa şi totdeauna a ajuns la izbândă. Din tinereţe 
se hotărise să ajungă un om bogat şi acum, iată-l, nici 


ciaci zeci de ani şi e director de bancă şi conducătorul 


MESTERUL strică 


ape ee MARIN IORDA 


Părinţii uită necazurile pricinuite de copiii lor, când aceştia se 
cumințesc mai târziu. 


XV 


ghe şi cucoana Maria iltotrugau ргїп scrisori să îndemne 
pe băiat spre altă meserie. Si tot potrivit acestui plan 
l-a lăsat pe Ică să fie cât mai aproape de uzina fratelui său, 
Victor Stamatiu; ba l-a îndemnat pe acesta să caute a 
desvolta în băiat gustul si înclinările spre meseria pe 
care vrea să şi-o aleagă: spre inginerie. Si cu gândul la 


mai multor fabrici. A muncit cu sârg si pricepere şi s'a 
înconjurat totdeauna de oameni cu însuşiri alese, care 
nu l-au desamăgit niciodată, căci domnul Stamatiu, pe 
lângă alte daruri, îl are şi pe acela al cunoaşterii se- 
menilor săi. Nu s'a înșelat niciodată în prețuirea oame- 
nilor si i-a ales pe cei mai harnici, pe cei mai pricepuţi 
şi pe cei mai deştepţi. Se ajută cu ei şi îi ajută la rân- 
dul său; pentru un om muncitor şi destoinic e în stare 
să sară în foc, după cum pe un leneş si un. bicisnic îl 
lasă să moară fără nicio milă. 

Nu s'a înşelat nici asupra băieţelului slăbuţ cu ochii 
negri care i-a intrat în casă cu mulţi ani înainte. L-a 
primit cu luare aminte, l-a cântărit bine de la început, 
iar în gândul său şi-a zis: „Ista-i soiu. De aceea, Ică- 
Rică-Aurică a găsit în domnul Stamatiu cel mai dârz 
susținător. Casa acestuia a fost casa Jui. Copiii acestuia 
au fost fraţii săi, iar legăturile și buna stare a acestuia 
i-au folosit lui Ică să înveţe, fără grijă, carte; să-și îm- 
bogăţească cunoştinţele, să crească la adăpost de orice 
nevoie. Când, uneori, copiii în joaca lor îşi aminteau 
de vechiul cântec născocit pe vremuri la Câmpeni și îl 
îngânau prin casă sau prin curte. А 


Іса, Ісай, Іса 
Іса Aurică 
Meşterul Strică 
Și drege de frică, 
Domnia sa, deşi nu-și putea stăpâni râsul, 
cu înţeles: 


rostea 


— „Ziua bună se cunoaşte de dimineaţă şi eu vă ` 


încredinţez pe toţi că Aurel Dănulescu este sortit să a- 
jungă om mare. 

Aşa de îucredințat de aceasta a fost domnul Sta- 
matiu, încât de la început și-a făcut un plan al său, 
nedestăinuit nimănui, dar pe care l-a urmat întocmai 
Aşa, el l-a lăsat pe Ică să înveţe carte după înclinările 
şi pofta inimii lui. L-a văzut că are dragoste spre ma- 
tematici și ştiinţă și, după се a sfârşit liceul, l-a înscris 
la Politechnica din Bucureşti, după cum se sfătuise cu 
dascălul Grigore Păsculescu, cu toate că domnul Gheor- 


viitor, l-a hotărit pe fratele său, Victor, să încerce o 
apropiere între fabrica sa de motociclete şi fabrica de 


avioane, condusă de inginerul Vârtej. Şi nu sa lăsat 
până când n'a dus la bun sfârșit și acest gând. A isbu- 
tit să facă din două fabrici mici o întreprindere mare 
şi puternică, o uzină uriașă cum nu e alta în ţară, în 
care se fabrică în serie motociclete, automobile, bărci 
cu motor şi avioane. 

Si mai are el un gând: să-l vadă pe Icà întors in- 
giner din străinătate, după ce a trecut prin lumina şco- 
lilor dela Paris, Berlin şi Londra. 


Dovedise tulurora că băialul poale fi socotit încă 
de pe acum o glorie a țării. Noile sale concepţii apli- 
cate în tehnica motoarelor, invenţia unui compresor care 
schimba din temelie construcţia motoarelor, precum şi 
alte invenţiuni ţinute în taină იმს pentru el un capi- 
tal de preţ ce urma să rodească la timpul său. Trebuia 
numai ca băiatul să-şi cucerească toate titlurile, trebuia 
să plece în striinălate, de unde să se înapoieze cât mai 
curând învingător, pentru са să merite în ochii tuturora 
titlul de conducător şi îndrumător al marelor uzini. 

De aceea, înainte de plecare, strânsese laolaltă pe 
toți cei apropiaţi, pentru ca să se bucure împreună 1а 
o zi mare în care se hotăra soarta celor trei copii, pri- 
eteni nedespărţiţi de mulţi ani, o zi în care se pornea 
la un drum nou si greu, dar un drum care trebuia să 
ducă negreşit la o mare izbândă. 

Domnul Stamatiu se bucura văzând împrejurul său 
atâtea chipuri vesele și fericite. 


O privea cu duioșie pe cucoana Maria, femeie sim- 
plă şi muncitoare, pe domnul Gheorghe, umilul slujbaş 
de la gară, şi pe dascălul Grigore Dănulescu, care pu- 
sese cel dintâi cartea în mâna lui Aurel Dănulescu. Se 
bucura văzându-și fericită soţia, care privea cu ochii 
scăldaţi în lacrimi la cei trei tineri sdraveni şi frumoşi, 
crescuţi laolaltă sub privirile ei de mamă grijulie, mamă 


13 


care nu şliuse să facă deosebire între copiii adevăraţi 
şi copilul sufletesc venit pe ncaşteptate în casa lor. Se 
mai bucura, văzându-l pe fratele său Victor, privind cu 
nădejde în viitorul uzinelor și se bucura şi de un gând 
tainic pe care-l păstra numai pentru el, când se uita 
cât de potriviţi sunt între ei şi ce bine se inţeleg cei 
trei copii. Deaceea, numai domnul Manole Stamatiu ştia 
cum va trebui să fie plecarea a treia -zi după ospăţul 
cel mare. Cu mult înainte de ceasul hotărît, domnia sa 
începu să fie neliniștit. Trecea de colo colo, din odaie 
în odaie, grăbindu-i pe toţi. Certa slugile si cercelu bu- 
gajele copiilor. 

In sfârşit, trei automobile mari se iviră la poartă 
şi în ele se urcară: cucoana Maria, domnul Gheorghe, 
doamna Elena Stamatiu, domnul Grigore, Lenuţa, Sorin, 
Іса şi domnul Manole Stamatiu. 

Pe aerodromul fabricii aşteptau, nerăbdători, Vârtej 
şi Nenea Victor, cei doi conducători ai întreprinderii. 
Mai departe se zăreşte, învârtindu-și fără sgomot palele 
elicelor, un avion foarte ciudat. Are aripi mici şi groase, 
iar motoarele abia se zăresc ascunse deoparte si de alta 
a unei carlingi încăpătoare şi căptușită In sticlă. 

Partea de jos seamănă a corabie. Ceeace te făcea şi 
mai mult, să te miri privind această maşină ciudală, 
sunt niște roti cu pale așezate deasupra aripilor. Roţile 
acestea- se învârtesc încet si fără niciun sgomot. Un cu- 
noscător într'ale aviaţiei privind această maşină de sbu- 
rat, şi-ar spune: „Toate bune, dar patru motoare cu 
patru elice aşa de maritrebuie, să consume într'un ceas 
o cisternă de benzină“. 

Numai că omul sar fi înșelat, fiindcă aceste mo- 
toare noi, dibăcite după mintea lui Ică, consumă mai 
mult aer decât benzină, iar rezervorul ascuns sub 
podelele avionului nu este mai mare decât un geaman- 
tan. Si când te gândeşti că toată benzina din el ajunge 
pentru o sută ore de sbor! 

Cele trei automobile se iviră numaidecât de după 
haugarul fabricii şi după ce se opriră, oaspeţii coboriră 
rând pe rând. Aci urma să se întâmple ceva prevăzut 
în planul domnului Stamatiu. Dar toţi cei de faţă se 
uitau acum cu mirare la ciudata maşină de sburat. Si 
fe din pricina aceasta, fie dintr'alta, domnia sa se mul- 
tumi ca în loc de un discurs să rostească, cu glas între- 
tăiat, următoarele: 

— „Avionul acesta a fost făcut după planurile lui 
Іса... — el este ca şi copilul meu... Copiii noştri trebuiau 
să plece astăzi în străinătate... Sorin să studieze dreptul... 
Lenuţa să studieze pictura... iar 109 să-și ia diploma de 
inginer... Ştiu cât se iubesc aceşti trei copii crescuţi la- 
olaltă si deaceea am hotărît plecarea lor împreună în 
avionul dăruit de uzină... 54-1 stăpâniţi sănătoşi şi să 
vă ducă acolo unde vreţi... Eu unul nu mă sui în el, că 
mi-e frică“. Dar Ică a hotărît să-şi ducă părinţii cu a- 
vionul până acasă. 

Domnul Stamatiu аг fi vrut să mai spună ceva, dar 
se opri încruntat. Ca să nu se vadă încruntarea, se re- 
pezi, îşi sărută fata, pe Sorin şi pe lIcă. Apoi rosti cu 
glas aspru: 

— , Hai, repede, grăbiţi-vă, aşezaţi-vă fiecare la lo- 
curile voastre 1“ 

[са se aşeză la postul de comandă, alături, Lenuţa 
şi apoi pe rând intrară în pântecele mari ale maşinei, 
domnul Gheorghe Dănulescu, foarte ţanţoș, cucoana 
Maria, tare speriată, mos Grigore, foarte mândru, şi, zâm- 
bitor şi încrezător, Sorin. Bagajele fură vârite pe o uşiţă 
într'o cămăruţă din coada avionului. Un semn, cuvinte 
rostite cu duioşie, priviri înlăcrămate, şi, fără sgomot, 
întețindu-şi învârtiturile elicelor, avionul alunecă vreo 
câţiva metri pe pământ şi apoi uşor, ca un fulg, se ri- 
dică drept în sus. 

Cu mâinile strânse pe volan, Ică privea ţintă cesu- 
leţele şi cutiuţele din faţa sa. Totul fusese după preve- 
derile sale. Avionul urcase uşor, drept în sus, ca tras de 
un magnet uriaş. Se aflau la peste o mie metri înălțime. 
Făcu un ocol, răsturnând avionul ре o rână, astfel că 
toţi văzură јоз pe aerodrom cum cei rămași le făceau 
semna cu batista. Apoi îndreptă maşina şi o puse pe 
drum drept, până la Dormărunt. 

La Dormărunt? 


(Continuare în pag. 14-а) 


Concursul de jocuri pe luna Octombrie ` 


SERIA | 


CIREL 


REBUS 


Apa pR dia 


D-slegând rebusul de mai sus veți afla un cunoscut 


proverb românesc. 
ANDREI GHEORGHE 


Di 
In curând vom publica numele premianţilor la 

„ Concursul Popular“. 

Ч ЬЬЬ ЬЬ ЬЬ ЬЬ ЬЬ ЬЬ ЬЬЬ ГЬ ЬЬ ьо 


Tragerea premiilor va fi publică si se va face în 
ziua de 17 Octombrie. 


i 


In numărul viitor va începe publicarea frumoasei povești 
„Prichiduță gândul lumii” de colaboratorul nostru, 
D. Mereanu. 4 


АМАСКАМА*) 


Ce mult as vrea să mă înalț în slăvi cu un avion 
şi în timp се 1234 cu el să 1342 cu nesaţiu aerul curat 
din înălțimile văzduhului. 

L A. LAZAROVICI 


*) Anagrama e schimbarea orânduirii literilor dintr'un cuvânt. 
De pildă: 

Să furi chiar un 12345 de aţă е un 34121. 

Deslegarea: САРАТ — PĂCAT. 


CUPONDE JOCURI PE 
LUNA OCTOMBRIE 


Numele {1 pronumele 


SERIA I 


(Continuare 


Da! Fiindcă aci aştepta plin de nerăbdare, în urma 
telegramei primite dela Ică, unchiul Ioniță Gavrilaş. 
Câteva minute de sbor întins şi avionul care mânca 
peste trei sute de kilometri la ceas, se învârtea pe dea- 
supra sătucului ascuns în vale, pe marginea iazului. O 
ocolire, о coborire repede şi iată-l așezându-se pe vârf 
de deal lângă Ioniță, care rămăsese cu gura căscată. 
Când cei şase călători coboriră, Lelea Floarea, саге a- 
lerga întrun suflet, se opri năucă şi îşi puse mâna la gură. 

— „Mare minunăţie mai e şi astal“... Şi începu să 
plângă. Plângea şi cucoana Maria, și ar fi plâns şi Le- 
пиа aducându-și aminte de zilele din copilărie, dacă 
nu i-ar fi fost ruşine. Si dacă părintele Gheorghe nu 
sar fi călătorit şi el după preoteasă, de mulţi арі în 
lumea drepţilor, ar fi alergat acum să-şi strângă nepoții 
în braţe, în rând cu copiii, care sosiră înconjurând a- 
vionul cu sfială şi cu uimire în ochi. 

Dar mai uimit era Ioniță Gavrilaş, care intrase în 
avion. Se aşezase pe scăuneciul din faţă şi punea mâna 
pe toate uneltele sclipitoare, mângăindu-le cu teamă şi 
bucurându-se ca un copil. 

— „Ei, nepoate Ică, ăsta zic şi eu că-i iroplan. Stai 
în el ca în casă, te duceca gândul şi nu face nici sgomot 
шаге !...“ 

Când cele două femei sfârşiră de plâns, călătorii 
intrară din nou în avion. O svâcnitură, un „să ne vedem 
cu bine“ şi din nou maşina năsdrăvană se avântă în 
tăria albastră a cerului. Goni o vreme, lăsând să se 
desfăşoare jos, când covorul tarlalelor date în pârg, 
când nămeţii alburii ai norilor. 

Şi iată au ajuns si la Câmpeni. De sus Ică văzu is- 
lazul cel mare acoperit cu iarbă de pârgul toamnei. 
Isi aduse aminte deodată de ziua când înălțase smeul 
cel mare, își aduse aminte de pisicuţa lor, Chita, si îşi 
mai aduse aminte si de prietenul lui, Sile, prieten scump, 
credincios si totdeauna alături de el. Еі, dacă l-ar fi 
putut vedea Sile, ce mândru ar fi fost de ell... 

Maşina sburătoare făcu din nou un ocol, cobori să- 
geată în jos şi se așeză cuminte în mijlocul islazului. 

Bătrânii coborîră. Abia acum cucoana Maria arată 
cum ştie să plângă. Dar, ca vorbiţi, cei trei tineri ştiură 
să curme durerea despărțirii. Se repeziră la bătrâni, îi 
strânseră în braţe şi apoi зе închiseră în cutiuţa de 
sticlă a avionului. Un svâcnet, o ţâşnitură şi se pomeniră 
iar în văzduh, 


din pag. 13) 


— „Să ne scrieţi, copii!“ — strigă printre sughiţuri 
cucoana Maria. De sus, Lenuţa strigă. ' 

— „О să vă scriu eu în fiecare săptămână“ Fata 
privea cum se depărtează pământul sub ei şi cum cei 
trei bătrâni rămâneau jos în mijlocul câmpului, mici, 
tot mai mici. 

Abia acum copiii simţiră fiorul despărțirii. Priveau 
toți trei cum se depărtează de fiinţele dragi, dar sim- 
teau parcă o aţă nevăzută care-i lega de cei de jos. Ică 
mai făcu un ocol deasupra Câmpenilor și apoi aşeză 
mașina ре drum drept, lăsând-o să sboare întins. Ar fi 
vrut să spue ceva, dar simţea un nod се і se ridica din 
piept spre gât. 

— „Unde oprim“, întrebă din fund, după un timp, 
Sorin. — „La Viena“, răspunse Ică. ,, Trimitem o telegra- 
mă bătrânilor şi rămânem să vedem oraşul“ mai adăugă 
el, bucuros că se rupsese tăcerea. Lenuţa privea pe fe- 
reastră în jos ca pe o hartă uriaşă. 

Sorin răsfoia o revistă, 

109 privea cu luare aminte la ceasurile şi toate scu- 
lele din faţa sa. Avionul sbura minunat, motoarele lu- 
crau harnice, fără hodină, într'un bâzâit dulce, molcom. 
Ai fi zis, un stup de albine pus pe muncă. 

Lenuja se lăsă furată de un gând şi deodată se văzu 
mică, aşa cum era în vara când îl cunoscuse pe Ică la 
Dormărunt. Il auzea făcând planuri şi lămurindu-i în- 
flăcărat tainele născocirilor lui. Se vedea lângă el fă- 
când şi ea planuri, {езапа visuri... visuri де copiil... 

Acum visul se înfăptueşte aievea. Sunt amândoi în 
avionul născocit de Ісё, gonind prin văzduh, departe, 
tot mai departe. Isi lăsă capul pe umărul lui si se po- 
meni întrebând. 

— „Şi de la Viena?“. 

— „Plecăm mâine drept la Paris“ — răspunse Іса. 
„Acolo închidem avionul într'un hangar, căci l-am văzut 
ce poate să dea. Este tocmai cum mi l-am închipuit. 
Apoi ne punem cu toţii pe învățătură. Si după ce ne 
vom lua tustrei diplomele, pornim într'un raid mai 
îndelungat“. Intoarse capul și privi spre Lenuţa vrând 
să mai spună ceva. Dar fata adormise cu un zâmbet de 
fericire pe buze. 

Ică rămase nemișcat, învârtind volanul încet, си 
grije, ca să n'o trezească. 

Şi masina năsdrăvană gonea, gonea mereu, ca un 
balon din poveşti, SFARŞIT 


_ уйи Zieculctusa cu PAU / 


următorii cititori ai revistei noastre! 


APOSTOLESCU I. MIHAIL GEORGESCU G STELIAN BOMBONICA DUMITRESCU STOIAN DUMITRU ANDREI ȘT. MARIUS 


clasa IV $c. prim No. 2 băeți $c. Sf, Andrei Sc. No. 41 fete $c. Gh. Asachi 3 im. mixtă 
Câmpina jud. Prahova clasa IV-a Loco clasa IV-a Loce clasa l-a Loco e Șc. ოღი არაი 


GOLDER FIRN ROSENZWEIG ELLA ILEANA L. DAVIDESCU ROSENZWEIG AURICA SEGAL A. DOREL 


clasa 111-а Bacšu Sc. prim. fete No, 23 Şc. prim fete Șc. prim. fete No. . i 
casa IV-a Loco clasa l-a R - Sărat clasa IV-a Loco — clasa E Spira klaret სგე 


COCHINTU LAVINIA ПАМА GOLDENBERG ANA KEINSCHĂ DENISE GOLDSTEIN 
$c. Мо, 2 fete Şc. Lucaci Șc. Progresul Culturi $c. Lucaci No, 2 ყვე ეა აზერ йй 
clasa 11-а T - Măgurele clasa IV-a Leco clasa l-a Loco clasa IV-a [Loco Sc de fete No. 2 


clasa IV-a și 11-а Giurgiu 


> 


POPESCU TEODORA, _ PETRESCU ALEXANDRINA FRIEDMAN EDGAR POPESCU MARIA PAULA LOWENBERG 


$e. 54 No. 2 с" Institul St. [Marie | Şc. prim, băeți $c. prim. fete No. 2 Sc. Silivestru 
š clasa III-ტ iurgiu clasa l-a Loco lasa lll-a Roman clasa l-a Giurgiu clasa 11-а Loco 


kus. 


BALABAN MARIA MARCEL HEITNER GELA FINKELSTEIN HARI STAINBERG VALERIA CERNETCHI 


:9C, Dr. Mărgescu $c. Voința $c. Mecet $c. prim No. 3 băeți Şcoala primară 
alasa 1-а Capou slap clas 11-а Loce -clase IV-a Loco Huși clasa 111-а šlji 
“s 


k... k ირ. ს L É aa T =s დრ — ЧИРЕНЕТ ie dia 


COLECȚIONARI 


DE MĂRCI 


Colecţionari sunt toți acei obicinuiţi să strângă fel 
de fel de lucruri. Aşa, uniistrâng tablouri, alţii monede 
vechi; unii strâng vase de preț, alții cărți scumpe şi ra- 
re; şi mai sunt şi unii cari strâng tot felul de mărci 
poştale. Aceștia din urmă se numesc filateliști. 

Cea mai mare parte din filatelişti sunt copii. 

Mai mici sau mai mari. 

II vezi căutând cu nerăbdare tot felul de scrisori 
ca să desfacă depe plicuri mărcile rare cu care să-și 
îmbogăţească colecţia. 

Mai sunt copii cari au obiceiul să strângă nasturi, șu- 
ruburi, репіе vechi, bile şi cine ştie ce fel de lucruri ce 
nu mai sunt întrebuințate. 

Unii le poartă prin buzunare, că dacă le-ai întoarce 
pe dos, ai găsi acolo adevărate prăvălii. 

Sunt apoi colecționari — mai mici sau mai mari 
— cari strâng lucruri şi mai ciudate, cum ar fi, bună- 
oară: bilete de tramvai, bilete de tren, de teatru, de ci- 
nematograf, vârfuri de creioane, оригі desticlă, bucăţi 
de sticlă colorată, de stofă, hârtiuţe si tot felul de cutii 
şi cutiuţe de carton sau de tinichea. 

Desigur, a strânge astfel de lucruri este o dovadă că-ţi 
întrebuințezi fără rost un timp foarte preţios. Şi mai ales 
copiii nu trebue să-și piardă vremea cu fleacuri din 
care nu trag niciun folos. 

Strângerea mărcilor poştale este o îndeletnicire 
foarte folositoare căci învățând să caute pe cele mai 
rare şi mai de preţ, copilul învaţă multe lucruri fru- 
moase despre toate ţările lumii. 

Şi cercetarea unei colecţii de mărci poate fi tot asa 
de instructivă ca răsfoirea unui atlas geografic al 
unei cărţi de istorie. 

Deaceea, pentru a veni în ajutorul multora dintre ci- 
titorii revistei cari se îndeletnicesc în timpul liber cu strân- 
gerea mărcilor poştale, revista noastră va înfiinţa o pa- 
gină în care se vor scrie numai lucruri în legătură cu 
filatelia. Va fi cu alte cuvinte, un coll în care se vor da toate 
lămuririle necesare colecționarilor de mărci. Această 
nouă rubrică va fi intitulută Pagina Filatelică. Ea va 
fi scrisă de un om priceput care va arăta foloasele fi- 
lateliei, care sunt cele mai rare mărci din lume si cum 
se pot strânge ele. 

Şi-acum o veste pentru deslegătorii de jocuri! 

In curând se vor împărţi premiile la marele con- 
curs popular de jocuri, organizat de revista Dimineaţa 
Copiilor. lată mai jos lista frumoaselor premii ce vor 
fi înmânate acelora care le-au câştigat. 

1) Un aparat de radio, 

2) Un pin-pong 

3) O vioară 

+) Un ceas brățară 

5) 25 abonamente la „Dimineaţa Copiilor“ 
б) О minge de foot-ball 

7) Un joc de şah 

8) Un costum complet de străjer 

9) 5 premii în cărți literare 

10) O bicicletă 

11) Un aparat fotografic 

12) Una pereche ghete de foot-ball 

13) Două perechi pantofi de teniss 

14) Vilegiatură gratuită în 30 zile. Luna lunie. 


1938 Satu Lung Braşov. 


Prețul 5 Lei 


I 
; 


aQ. 


w. a... e = 
oer .—;>—— 


M 


____ 


y I 


SAONA a t ბთ ვი 
I, რვა iC МЕ АДАА A plite 9: 


> 
7 


į 


. La miezul nopții, în locul hotărît ardea un foc 
ciudat. Flăcările lui păreau că nu ating pământul si 
dădeau o lumină mai slabă ca a lunei. In jurul lui trei 
umbre, trei forme nehotărite aşteptau poruncile Nandei. 
Aceasta sta în mijlocul lor dreaptă şi poruncitoare. 
Ridicându-şi mâna, ea vorbi cu o voce în саге se îmbi- 
nau foşnetul frunzelor si vuetul nopţii. 

— „Tu, Copilul-Pământului, vei întreba stihiile, vei 
răscoli vânturile și vei afla unde a ascuns Turan, Steaua 
Roşie a împăratuiui Rovan. Du-te şi peste trei zile la 
miezul nopţii să fii асі!”. 

Una din umbre plecă. Din depărtări se auzi țipătul 
cucuvelei. 

— „Tu, Cântăreţ-de-Baltă, vei lua pe Gri, spiridişul 
focului, şi împreună veţi topi zăpezile lui Turan. Atunci 
el nu va mai avea nicio putere. Du-te si peste trei zile 
la miezul nopţii să fii aci!” 

Altă umbră plecă. In tăcerea nopţii răsună sălbatec, 
vaetul vântului. 

— „Şi tu, Aripă-de-Fier, vei căuta ре cel mai viteaz 
om de pe pământ. Să fii cu el aci peste trei zile, la 
miezul nopții!” 

A treia umbră dispăru si un chiuit sălbatec clocoti 
în noapte, 

Atunci, la un semn al Nandei, focul dispăru, în 
vreme ce ea însăşi se prefăcu într'o pisică neagră care 
se făcu nevăzută. 


Peste trei zile, la miezul nopții, în acelaș loc, acelaș 
foc ciudat era aprins si Nanda aștepta întoarcerea tri- 
mişilor. Deodată, ridicând capul, zări înaintea ei pe 
Cântăreţ-de-Baltă şi Copilul-Pământului. De departe se 
auzi apropiindu-se un galop de cal si se ivi Aripă-de- 
Fier си un călăreț necunoscut. El vorbi: 

— „Ti-am adus, Nanda, pe viteazul Alodan, саге а 
înfruntat toate fiarele pământului. El stăpâneşte si 
inelul fermecat care, dacă-l porţi, te face nevăzut”. 

— „Voinice — zise Nanda, măsurând cu privirea 
pe viteazul Alodan — avem o însărcinare pentru tine. 
Taci şi ascultă. Tu, Cântăreţ-de-Baltă, ce-ai făcut?” 

— „Eu am topit toate zăpezile lui Turan. Acum el 
nu mai are nicio putere”. 

— „Bine. Tu, Copilul-Pământului, ce-ai făcut?” 

— „Eu am întrebat stihiile, am răscolit vânturile 


$1 am aflat că Turan a scos inima Pasării-cu-Creasta- ' 


de-aur și а pus Steaua Roșie în loc”. 

— „Ai auzit, voinice? zise Nanda Te vei duce să 
aduci Steaua Roşie. Pasărea-cu-Creasta-de-aur locueşte 
în Tara Primăverii pe o stâncă înconjurată de flori 
negre. Ca să ajungi acolo, trebue să treci prin Tara 
Păsărilor, Tara Minunilor si Bărăganul Sufletelor. Te 
duci, voinice?” 

— „Mă duc, puternică Nanda”, răspunse Alodan. 

— „Atunci ţine dela mine paloşul acesta. A fost 
muiat în sângele balaurului Ochiu-de-Foc. Aduce isbândă 
întotdeauna, măi zise Nanda si înmână viteazului un 
palos lat şi greu. Iar Alodan îl luă mulțumind și plecă 
să aducă Steaua Roșie. 

Mergând, Alodan îşi repetă cuvintele Nandei: „Са 
să ajungi în Tara Primăverii. trebue să treci prin Tara 
Păsărilor, Tara Minunilor şi Bărăganul Sufletelor. Deci 
trebuia să găsească întâi Tara Păsărilor,,. 

Pe când mergea cufundat în gânduri. își aduse 
aminte că doica lui avusese o pasăre măiastră care îl 
învățase graiul păsărilor. Şi cum intră într'o pădure. 
zărind o mierlă si un botgros vorbind, îşi puse inelul 
ca să nu fie văzut şi se apropie să asculte. Auzi mierla 
rostind: 

— „Te văd cam supărat, vecine botgros. Azi n'ai 
cântat deloc. Ti s'a întâmplat ceva ?” 

— „Nu, dragă vecină, dar băiatul meu vrea cu orice 
preţ să vadă pe Măria Sa, regele nostru. Dar am auzit 
că drumul până acolo e lung si plin de primejdii”, zise 
botgrosul. 


— „Dacă numai de atâta e vorba — răspunse mierla ` 


— atunci eu pot să-ţi ajut şi-o fac cu bucurie. Ştii 
stejarul acela dela capătul pădurii? In scorbura lui 
este un talisman dăruit de împăratul Rovan regelui 
nostru, саге la rândul lui a dat-o unui strămoș de-al 
meu. Când vei pleca spre Tara Păsărilor, îl vei lua si 


nimeni nu-ți va face nimic”. 


— „О, buna mea vecină, cum să-ți mulţumesc — 
strigă botgrosul. Dar dacă nu te superi, spune-mi şi ce 
drum să iau, căci eu n'am eșit din pădure niciodată”. 
== — „E foarte uşor — răspunse mierla. Mergi drept 


spre casa lui Floare-de-Măceş, spiriduşul câmpului, şi de · 


acolo îţi va arăta el”. 

Alodan n'avea nevoe să asculte mai mult. In goana 
mare merse la stejar, luă talismanul și căută apoi locu- 
ința lui Floare-de-Măceș. Un pui de grangur i-o arătă. 
Când văzu talismanul, spiridișul îi arătă drumul. Şi 
Alodan porni. Nu făcuse nici douăzeci de pasi, si o 
umbră se ridică în faţa lui. 

— „Cine ești? De unde vii? Ce vrei?” 

Un glas îi şuerase trei întrebări. 

Răspunse cu curaj; 

— „Eu sunt prinţul Alodan și călătoresc trimis de 
„împăratul Rovan”. 

— Dovedeştel” — îi şueră acelaş glas. 

Alodan îi întinse talismanul și umbra dispăru. 

Astfel se dădură la o parte toate duhurile, tot timpul 
drumului. Dar când intră în Tara Păsărilor fu prins și 
dus în faţa regelui. 

— „Cine eşti străine? — îl întrebă acesta. — Cu ce 
drept calci hotarul ţării mele?” 

— „Măria Та — răspunse Alodan — eu sunt un 
trimis al împăratului Rovan și am o însărcinare pentru 
Tara Primăverii”. 

Şi ca să fie crezut, arătă talismanul. 

Deodată о mierlă din mulţime începu să strige. 

— „E al meu talismanul! Mi l-a furat! Hoţul! Puneţi 
mâna pe hot!” 

Păsările țipară furioase si un uliu poliţist vru să-l 
aresteze, dar Alodan îşi puse inelul si se făcu nevăzut. 
Zadarnic îl căutară păsările, căci el fugea în goana 
calului spre Tara Minunilor. 


Trecând hotarul, porni pe un drum mărginit de 
arbori. Dar toţi aveau glas. Nu era în Tara Minunilor? 

Zărindu-l, nucul se posomori și-și întări mirosul 
amar. Teiul suspină ! Fericit străinul care poate călători! 
Stejarul îl privi cu bunătate. І-аг fi dat bucuros găzdu- 
ire. Plopul se cutremură de spaimă. Un străin! Mărul 
îl privi râzând. l-ar fi dat cu drag din fructe, dar 
Alodan trecu stăpânit de un singur gând: Tara Primă- 
verii. Ajunse într'o poiană. Florile cântau şi vorbeau 
cu fluturii. Zărindu-l, îşi făcură cu ochiul. Trandafirul 
se înroşi si рагоаѓа газе cu ჩიხი! văzând mirarea ma- 
cului. Zambilele își șoptiră. Doar singură mătrăguna îl 
privi cu ură. 

Din potirul de cristal al unui crin ieşi un abur uşor 
din care se înfăptui o fată. In faţa lui Alodan sta Lera, 
zâna şi regina florilor. 

Părea o floare vie. Părul era de aur luminos, ochii 
albaştri ca marea și tot atâta de adânci, gura mică si 
roşie ca o garoafă sălbatecă. Vestmântul ei era ţesut din 
raze de lună şi încins cu beteală luată dela soare. Si 
ea vorbi: 

— „Ce soartă ţi-a mânat pașii pe aste meleaguri! 
pustii, străin frumos şi mândru. Căci nimeni decât zâ 
nele nu calcă prin ținutul meu și nimeni decât Pes- 
rea-cu-Creasta-de-aur nu-și tremură cântarea deasupra 
câmpiilor împânzite cu râs de floare“. 

— „Trimis al împăratului Rovan, am trecut munţi 
și văi, am înfruntat duhurile pe drumul Țării Păsărilor, 
eram să fiu închis de regele aceleiaşi {агі si iată-mă, 
domniţă, înaintea ta, rugându-te să-mi arăţi drumul 
spre Bărăganul Sufletelor“. 

Ochii albaştri clipiră a spaimă. 

— „Dar e asa pustiu acolo si atâta jale plutește în 
aer. Ce să cauţi tu acolo, străine?“ 

— „Nimic domniţă, nimic decât un drum. Drumul 
spre Tara Primăverii. pentru-ca, împlinindu-mi solia, să 
cat să mă întorc la Pădurea Umbrelor“. 

Lera zâmbi. 

— „расӣ vrei, vom merge împreună până la hotar. 
Apoi, tu vei merge înainte, iar eu înapoi la împăratul 
Rovan“. ML, 

Porniră. La zâmbetul Lerei, pământul în'lorea si 
cânturi minunate se auzeau. Porumbei albi sburau în 
jur şi veneau să 1) se aşeze pe umeri. Şi au mers aşa 

эк Sasi (Citiţi continuarea în pag. 6) 


LEANA era o fetiţă rea si încăpăţânată. Еа nu se 
juca frumos, ca alţi copii. Intotdeauna trebuia 
să-şi găsească o prietenă pe care s'o chinuiască, 
s'o tragă de păr, s'o bată, să-i ia jucăriile; dacă 
se juca cu pisica sau cu cățelul, le lega tinichele 

de coadă, le punea botniţe,îi tundea, îi băga în pivniţă 

sau în pod. lar pe jucării le strica de îndată ce le pri- 
mea. Nici sfatul, niei vorba bună sau aspră nu izbuteau 
să îndrepte relele apucături ale fetiţei. 

* 


* 
Intr'o dimineaţă Ileana îşi strânse toate jucăriile în 
jurul ei, aduse si pe Deli, pisica albă, şi pe Lucu, că- 
telusul cu păr cret. 


– Ascultaţi, le vorbi poruncitor, Ileana! Vreau să 
fac cu voi un circ. Vreau să fie circul meu, cel mai 
vestit din lumea toată! După ce fiecare dintre noi va 
învăţa ce trebue să facă, voi da o serbare în grădină. 
la care voi pofti să vină toate fetiţele şi toţi băieţii 
din oraş. 

Pisica Deli îndrăzni să întrebe: Dar bine, stăpână, 
ce putem noi face? Să zicem că eu şi си Lucu, căţeluşul, 
o să învăţăm vreo acrobație, dar păpuşa, elefantul de 
catifea, раіаја, maimuţica de plus, zebra de cauciuc, 
oricât te-ai strădui, ele tot jucării rămân, şi doar toată 
lumea ştie că jucăriile n'au viaţă în ele! 


— Când eu poruncesc ceva, toată lumea trebuie să 
mi se supună! Vei vedea că si jucăriile ştiu de frica 
mea, mai bine spus, а nuieluşei mele, 

— Şi când începem pregătirile pentru circ? întrebă 
Lucu, căţeluşul. 

— lată, chiar acum! Şi în fiecare dimineaţă ne vom 
scula de azi înainte la şase și vom începe repetițiile. In 
opt zile, fiecare trebuia să-și înveţe rolul bine de tot, 
căci într'a noua seară vom da serbarea. Vreau să câștig 

„ bani mulţi din vânzarea biletelor, spre a-mi cumpăra alte 
jucării cu care să fac un circ si mai mare. 

Acum aşezaţi-vă cu toţii în rând, ca soldaţii. Deli 
şi cu Lucu făcură întocmai cum le porunciră stăpâna lor. 
Dar elefantul, maimuța, zebra, paiaţa și păpuşa răma- 
seră acolo unde le pusese Ileana. 

— Hei, voi nu înţelegeţi de vorbă bună? se răsti Ileana. 

Păpuşica începu atunci să plângă. Deli si Lucu o 
priveau uimiţi, niciodată nu о văzuseră plângând. Dar 
şi mai miraţi fură, când și zebra si maimuța și elefantul 
izbucniră în plâns. Doar paiaţa își mai păstra sângele гесе, 

— Dece jeliţi acum în loc să vă aşezaţi la rând, aşa 
cum v'am poruncit eu? Şi dece nu vorbiţi? 

— Noi, jucăriile, n'avem voie să vorbim! răspunse 
раіа{а, dar acum vom trece peste porunca zânei jucă- 
riilor şi ne vora folosi de grai. Dece vrei să ne chinu- 
ești, fetifo? Ce rău ţi-am făcut noi? Cuvintele paiaţei o 
mâniară din cale afară pe Ileana. Luă nuielușa din cui 
şi începu fără milă să izbească peste obrajii păpușşii, să 
dea în elefant, în paiaţă, în maimuţă și în zebră; în furia 
ei o lovi şi pe Deli şi pe Lucu. 

— Acum, aşezaţi-vă îndată la rând! Cine mi se îm- 
potriveşte va fi crunt bătut! 

Jucăriile nu mai crâcniră o vorbă. Se înșşirară си 
toatele la perete si cu ochii înlăcrimaţi aşteptau po- 
runcile fetiţei. 

— Tu, păpuşico, va trebui să înveţi să călăreşti în 
goană pe un cal adevărat. Vei fi călăreaţa circului. 

— Tu Deli, va trebui să înveţi să cânţi la vioară! 
Vei fi prima pisică din lume care va şti să cânte un 
vals şi un cântec de leagăn la vioară! Tu, Lucu, va tre- 
bui să înveţi să scoţi panglici pe nas şi porumbei din 
pălărie, aşa cum am văzut că fac toţi scamatorii la circ! 
Tu, elefantule de catifea, vei dansa împreună cu zebra 
de cauciuc valsul pe care-l va cânta pisica. Elefantului 
îi voi cumpăra pantofi de lac, pantaloni lungi şi un frac. 
Iar zebrei îi voi lucra o rochie albă de mătase, lungă 


э Тт E A UVA 


R OCS T E 


(urmarea din pagina 5-a) 


numai într'o încântare şi un zâmbet până la hotar. 
Acolo zâna dispăru şi un glas mângâios îi zise: 

— „Te aştept, străine, în pădurea umbrelor. 

lar Alodan oftă din greu si porni să străbată Bără- 
ყმის! Sufletelor. 

Bărăganul Sufletelor este o câmpie care se întinde 
cât vezi cu ochii. Cerul ei e totdeauna înnourat, iar vân- 
tul şueră si plânge peste câmpia nemărginită. Iarba е 

„uscată şi scurtă. Nicio floare nu zâmbeşte, nicio pasăre 
nu cântă. Aci stau sufletele aşteptând judecata fapte- 
lor făcute în viaţă. Mii si mii de umbre se clatină, plu- 
tesc şi aleargă pe câmpie. Mii de suflete plâng şi sus- 
pină în Bărăgan. 

Alodan trecu în goana calului. Alerga zi şi noapte, 
dar părea că Bărăganul fuge odată cu el. Mereu aceeaşi 
câmpie tristă, aceleaşi suflete posomorâte plâng. Cu inima 
strânsă, galopă Alodan si după nouă zile şi nouă nopți, 
hotarul primăverii se arătă în zare. 

In Tara Primăverii era jale mare. Nu se mai au- 
zeau cântări, florile îşi închinaseră obrajii şi vântul nu 
mai doinea trestiilor mâhnite. Un singur gând stăpânea 
toată ţara. Pasărea-cu-creasta-de-aur e pe moarte. Alodan 


6 


fu primit la palat de însăși Primăvara Aflând pricina 
tristeţei, ceru să vadă şi el bolnava si fu dus Ја cuibul еі. 

Era o pasăre atât de drăgălaşe şi se chinuia atât 
de mult! Abia putea să respire şi părea că аге pe piept o 
greutate uriaşe. Inţelegând cauza bolii, Alodan trimise 
la Nanda o rândunică, cerând prin ea inima păsării. 
Trei zile a căutat Nanda ajutată de toţi spiriduşii. 
In sfârșit, micul Bob-de- Meiu o găsi în palatul lui 
Turan. Îndată plecă înapoi rândunica şi Alodan scoțând 

Trei săptămâni au ţinut serbările de mulţumire. 
Dar apoi, Alodan își luă rămas bun dela Primăvară, 
care-i dărui un rubin, cu darul de a duce unde ar dori 
pe stăpânul său. Alodan mulțumi şi privind rubinul, fu 
într'o clipă la răscrucea vânturilor. Acolo, Nanda îl 
aştepta. 

In seara aceea, Rovan îşi căpătă în sfârşit Steaua 
Roşie. Nanda primi diamantul şi timp de trei zile si 
trei nopţi, pădurea fermecată sărbători nunta frumoasei 
Lera cu viteazul Alodan. 


ELVIRA CALAN 


დ 


“- Fi w wg 


până în pământ. In picioare îi voi încălţa pantofi cu 


„toc înalt, Maimuţica va trebui să înveţe а umbla ре 


sârmă, pe bicicletă şi să facă tumbe ca să râdă publicul. 
Раіа{а va cânta la tobă, va spune ghiduşii si va trebui 
să înveţe асзођајіі, să se urce pe un stâlp până in vârf, 
să-și dea drumul de acolo în jos si să cadă în picioare, 
ca pisicile. 

Mâine, la şase dimineaţa, sculareal Ne adunăm cu 

i începem repetițiile. 

Ileana plecă apoi să se plimbe. Jucăriile împreună 
cu Lucu și Deli rămaseră singure şi foarte triste, foarte 
îngrijorate. 

— Ce ne facem? Ce ne facem? se văitau cu toţii. 

— Іо viaţa mea n'am scos panglici pe nas şi porumbei 
din pălărie, plângea cățelul. 

— Dar eu, cum o să învăţ să cânt la vioară? Cum? 
se văita pisica. 

Eu am o idee! spuse paiaţa. Să fugim! 

— Dacă ne dă de urmă şi ne prinde, e pe urmă 
vai şi amar de noi! zise păpușica. 

Si începură cu toţi câţi se aflau acolo să plângă 
cu hohote. 

Dar deodată, se deschise fereastra şi apăru un po- 
rumbel alb. Isi scutură о clipă aripile, apoi vorbi astfel: 
M'a trimis Zâna Jucărillor să vă spun că nu trebuie să 
aveţi nicio grije. Vă voi da fiecăruia dintre voi câte 
un fulg din aripa mea stângă si fulgul vă va ajuta să 
faceţi tot ce vă poruncește nemiloasa voastră stăpână. 
Fiţi cuminţi şi ascultători, căci zâna nu vă va părăsi. 
In ajunul serbării voi veni din nou ca să vă spun cum 
trebue s'o pedepsiţi pe Ileana, să se înveţe minte să nu 
mai fie rea. Acum luaţi-vă repede fiecare câte un fulg, 
căci trebue să plec îndată. M'a mai trimis stăpâna mea, 
Zâna Jucăriilor, si în alte case, să le vin într'ajutor şi 
altor jucării amărite. 

Păpuşica, Deli, Lucu, elefantul, zebra, maimuţica si 
paiaţa luară pe rând câte ир fulg: Apoi porumbelul sbură 

A doua zi dimineaţă începură repetițiile. Ileana fu 
uimită da cât de iscusită e trupa ei de actori! Nu şi-ar 
fi închipuit că din prima dată pisica va ști să cânte la 
vioară valsul si cântecul de leagăn, că Lucu va scoate 
panglici pe nas, porumbei, ouă, flori din pălărie, ca cel 
mai bun scamator. 

Iar maimuţica, ce să vă spun, umbla pe sârmă parcă 
ar fi umblat pe covor! Si pe bicicletă, de parcă toată 
viaţa ei ar fi fost biciclistă. 

Elefantul și cu Zebra dansau minunat, iar раіа{а 
ştia să facă atâtea drăcovenii şi atâtea hazuri. încât 
Е şi Ileana care stătea deobicei încruntată, isbucni 
n râs. 

— Păi dacă merge atât de bine chiar din prima zi, 
vom putea da serbarea mai curând de cât hotărisem la 
început, spuse Ileana. 

Vom mai repeta trei zile şi Duminică seară deschi- 
dem circul. Va fi cel mai frumos circ din lume! Nimănui 
nu i-a dat încă prin minte să facă un circ cu jucării! 
zise Ileana. 

A doua zi, totul merse strună. Păpușica călărea în 
picioare şi culcată pe spate, pe un căluţ negru. Făcu 
cele mai îndrăzneţe figuri cu un curaj nemaipomenit. 

Ileana era în culmea fericirii. 

Se duse chiar după amiază în oraş şi cumpără pan- 
tofi de lac şi frac pentru elefant şi o rochie de bal 
pentru zebră. Mai cumpără un costum de călărie pentru 


toţii 


păpuşică şi o mulţime de lucruri pe care socotea să le 


folosească la circ. Tipări bilete si afișe mari pe care 
le lipi în tot orașul. Toţi trecătorii se opreau din mers 
şi citeau afişele: „Duminică seară аге loc deschiderea 
celui mai mare si mai frumos circ din lume! Căţelul 
Lucu, scamator! Pisica Deli, vioristă! Elefantul si си ze- 
bra, cei mai vestiți dansatori! Maimuţa biciclistă! Păpușa 
călăreață! Paiaţa acrobată!“ 

— O fi adevărat ce scrie pe afişe? se întrebau mi- 
гаі oamenii unii pe alţii: Să mergem și noi la circ, 
spuneau toţi câţi citeau minunăţiile pe care le scrisese 
Ileana. 

Insfârșit, veni şi ziua reprezentaţiei. Se strânsese 
atât de multă lume. încât nu numai că nu se mai putea 
găsi un loc în grădina casei în care stătea Ileana, dar 
şi pe stradă, şi în curţile vecinilor, şi în odăi, şi pe aco- 


perişuri, stăteau oameni înghesuiți așteptând nemaipo- 


menita reprezentaţie. 


--3ძიოი-_.. Ë 


––.>»>ა–_>“ 


La orele 9 punct, Ileana, îmbrăcată într'o rochie 
frumoasă de mătase, apăru pe scenă si spuse cu glas 
tare că începe spectacolul cu prezentarea întregii trupe. 
Cortina se ridică şi elefantul, zebra, maimuța. paiaţa, 
cățelul, pisica şi păpuşa stătură drepţi, nemişcaţi, în timp 
ce tot publicul aplauda. 

Corlina se lăsă în jos, iar când se ridică din nou, 
era pe scenă doar pisica cu vioara între labe. 

— Hai, începi să сарјі valsul! spuse dintre culise, 
Ileana. 

Dar pisica stătea nemișcată. Incepu să-şi înalțe spi 
narea, să-şi zbârlească mustăţile si să miorlăie lung $ 
tare. Ba scăpă chiar vioara dintre labe şi o zbughi pe 
acoperişul casei! 


lleana nu ştia ce să facă! leşi pe scenă şi ruga iu- 


i 


mea să nu fie supărată si să aibe răbdare să-i vadă pe ` 


ceilalţi artişti. Veni Lucu, cățelul, la rând. Ce folos că 


avea pălărie, că era îmbrăcat ca un scamator? Incepu 


să latre şi o luă la goană prin grădină. 
Pubhcul făcu scandal, ceru banii înapoi, spuse că 
a fost înşelat şi са va chema poliţia. 


Ileana începu să plângă și îi rugă pe toţi oamenii 
acum să mai aibe puţintică răbdare сӣ mai are și alţi 


artişti cari fără îndoială nu o vor mai face de ruşine. 
Si iar se potoli mulţimea. 
— Acum e rândul vostru, zebra și elefantul, vă rog 
din inimă sa дапѕа{і frumos! Barem voi să mă scăpaţi, 
se rugă Ileana, 


— Vom dansa frumos, spuseră în cor zebra şi ele- ` 


funtul. y A 
Şi ieşiră pe scenă. La început, oamenii râseră si 
aplaudară când îi văzură îmbrăcaţi cu haine de oameni. 


Dar când văzură că stau nemişcați, apoi că elefantul o ` 


i-a la fugă şi zebra după el, prin grădină şi apoi pe 
stradă, îşi pierdură răbdarea. Mai mulţi dintre ei se 
repeziră pe scenă, о lua.ă în brațe pe Ileana si după 
«e fi traseră o bătaie bună, o luară la poliţie. 


— Domnule comisar, fetița asta ne-a înşelat, ne-a ` 
luat bani pe bilete si în loc de cire am văzut doar niste . 
biete animale care au luat-o la fugă! spuse un domn ` 


dintre cei cari au dus-o pe Ileana la poliţie. 


— O voi ţine închisă trei luni de zile şi în tot timpul · 
acesta îi voi de de mâncare doar apă şi pâine şi din 


când în când, câte o urechială. Să se învețe minte să 
nu mai fie rea altădată. 
Ileana izbucni în plâns, căzu în genunchi în fața 


a. 


comisarului, rugându-i s'o ierte, făgăduind că niciodată 


nu va mai chinui sau supăra pe nimeni. 

— Nu te iert, strigă comisarul, îţi vei 150931 pedeapsa: 

Doi sergenţi o luară fiecare de câte o mână pe Ileana 
şi o duseră într'o odaie întunecoasă şi rece. 

— Aici vei rămâne trei luni de zile! spuse unul 
dintre cei doi sergenti! 


a A 


— Пеапо, scoală-te, trebuie să te duci la şcoală! 


spuse mama fetiţei, trezind-o din somn. 


— 116803 îşi frecă ochii си pumnişorii, se uită prin · 


jurul ei şi dându-și seama că şi circul şi închisoarea ` 
existăseră numai în visul ei, începu să râdă de bucurie. ` 
Ea povesti măicuţei tot се visase şi făgădui că niciodată 


“nu va mai fi rea. 


Şi îşi іои făgăduiala! SID. DRĂGUŞANU 


ó 
5 


МЕХ бою Ка 


Tot în oaza, despre care 
Și-altă dată v'am vorbit, 

ა Născocilă, cu răbdare, 
; Aşteapta să-i pice'n ghiare, 
"Un şarpe boa, cumplit. 


Deodat', prin iarba deasă, 
Boa vine șuerând! 

“Lui Născocilă nu-i pasă: 

O să-l prindem noi în leasă, 
Zice el, cât de curând !" 


"Să vë spun iar о ispravă 

"A marelui vânător 
Născocilă — fire bravă — 
Zis şi „Spaima Еіагеіог!" 


Iși făcuse rost de-o scară 


‘Şi de-un cocoș pintenat. 


Și când ziua da spre seară, 
A еѕі? cu ele-afară 
Și la pândă s'a postat. 


Luă în brațe pintenatul 
Scara-o'ntinse frumușel..; 
Șarpele, — auzind cântatul 
` De cocoș, împielițatul, · 

Se târi'ncet înspre el! 


Născocilă, scara'ntinde — 
Ла spre monstru'nfometat . - 
Şarpele de ea se prinde 

Și printre trepte-și întinde ` | 
Trupul mare si tărcat. 


Si când șarpele, cu totul 
Fu pe trepte'ncolăcit, 

с Când întinse lacom, botul, 
Spre prada ce l-a momit, 


lute ca o vijelie, 

Născocilă i-a legat 

Capul, coada, c'o frânghie 
Şi cu mare bucurie 

Si-a luat scara și-a plecat! 


MOȘNEAGU | 


A е RE ы чы арин E a 


N bou, căutând ип loc unde iarba era mai bună, 
se depărtă pe nesimţite decireadă. Incepând 
să se întunece, voi să se întoarcă, dar, de- 
părtându-se prea mult, băgă de seamă că 
за rătăcit şi că-i e cu neputinţă să mai găsea- 

scă satul stăpânului său. După multă căutare găsi,' în- 
sfârşit, o cărare între niște mărăcinișuri. Porni pe acea 
cărare, dar nenorocul, care se ţinea scaiu de bou, îl 
făcu să ajungă în apropierea unui orăşel ruinat, nelo- 
cuit де multă vreme. Peste tot pustiu şi paragină. Deo- 
dată, se auziră în apropiere nişte gemete, care veneau 
dintr'o groapă, săpată de oameni, pentruca să ia de 
acolo pământul trebuincios la clădirea unei colibe, 

— „Cine-i acolo ?” întrebă boul apropiindu-se. 


— „Un biet nenorocit, răspunse o voce tristă, care 
fără ajutorul tău ar fi murit de foame”. 

Boul, recunoscând după voce că acolo era o hienă, 
strigă : | 
— „А, tu eşti, băutoare de sânge | Canalie spurcatà! 
Hm, ი”91 decât să rămâi acolo şi să mori de foame.” 

— „Vai, dece este lumea aşa de rea!” suspină hiena. 
„Eu, care aduc asa de mari foloase scăpând lumea de 
mortăciuni, ca să înlătur bolile cele mai grele! Boule, 
prietene, tu eşti o fiinţă deşteaptă, asta o ştie toată 
lumea; afară de aceasta, ai o inimă bună şi cred că 
nu o să mă laşi să mor în groapa asta! Ar fi о cruzime! 
Dar, pe tine, viteazule bou, cine te-a adus în aceste 
locuri pustii, la o oră atât de târzie?” 

— „Mam rătăcit”, spuse boul „Căutând adăpostul 
meu, am umblat multă vreme, dar în cele din urmă 
am băgat de seamă că m'am rătăcit. Ah! Ce obosit 
sunt!” 

— „Dumnezeule |” zise hiena—.,soarta îţi este scrisă 
ca să mori în aceste locuri ca si mine! Toţi străinii 
care trec prin locurile acestea sunt sfâşiaţi de lei. Nici 
să nu-ţi treacă prin gând că ai să mai vezi vreodată 
satul tău... Dar, a cui este stâna?” 

— „А lui badea Petre”. 

— „О, dar îl cunosc foarte bine, precum și locul 
unde este aşezată stâna. Cu ocălăusă bună, poţi ajunge 
acolo într'un sfert de oră; dar numai dacă vrei să mă 
scoţi din groapa asta scârboasă”. 

— „Bine pentru bine. Vreau să te scap. Dar cum 
să te apuc?” 

— „Aşează-te pe marginea gropii şi lasă-mă să mă 
apuc de coada ta. Mă voiu agăța cu dinţii, apoi te vei 
ridica şi vei face doi paşi înainte. Am să mă ridic 
astfel până la deschizătura acestei gropi în care am 
căzut cu atâta stângăcie”. 

Liniştit de vocea dulce a hienei, dar mai ales de 
frica leilor care furnicau pe acolo, boul nu se împotrivi. 
Numaidecât scoase hiena din groapă și porniră apoi la 


drum. Ea mergea, mergea... Boul o urma cu greu. 
Străbătură păduri, săriră peste şanţuri, coboriră văi, se 
încurcară în hăţişuri... Hiena mergea tot timpul înainte, 
iar din când în când, isi arunca privirea către boul 
care obosea din ce în ce mai mult. 

Câteodată, acesta întreba: 

— „Ne apropiem?” 

— „Ne apropiem”, răspundea hiena, fără 
oprească. 

In cele din urmă, boul ajungând la capătul puteri- 
lor sale, se opri. 

Aceasta era clipa așteptată de hienă. 

Se întoarse şi începu să sară la el. Boul se pregăti 
de luptă așteptând ca să prindă duşmanul în coarne. 
In gândul său, el blestema pe acest dușman atât de 
nerecunoscător. 

„„„Primele revărsări ale zorilor luminară orizontul. 

O maimuţă, care se sculase tocmai atunci, trecu ре 
acolo făcând sărituri caraghioase. Zărind pe luptători, 
îi privi cu luare aminte o clipă şi apoi îi întrebă: 

— „Pentruce vă bateţi cu noaptea în сар!” 

— „lată o nedreptate: un prieten nerecunoscător, 


să se 


un animal fățarnic căruia i-am salvat viața în ultimul. 


moment, caută să mă ucidă, sub cuvânt că mă conduce 
la locuința mea — căci mă rătăcisem. Ma făcut să 
merg până când am căzut jos de oboseală şi acum se 
foloseşte de acest lucru şi caută să mă atace!” 


— „„Minte!” spuse neruşinata пера. „Trecând pe 
lângă o groapă, acest netrebnic m'a aruncat înăuntru. 
Noroc că am unghii şi că am putut să ies după ce am 
râcâit pământul, săpând o galerie”. 


Hiena, bout și maimuța 


Maimuţa știe că boul este un nătărău şi că hiena i 


este un animal nesuferit şi laş. Şi apoi, avea o socoteală 
veche cu acesta din urmă, căci odată îi sfâşiase un pui. 
Fără să mai stea la îndoială, zise: 
— „Să cercetăm. Toate acestea mi se par încurcate 
şi nu înțeleg cum un bou putea să scoată о hienă 


dintr'o groapă. Hienă, draga mea prietenă, la doi paşi 


de aici este o groapă; ai să intri înăuntru și, pe cuvân- 
tul meu de maimuţă, sunt sigură că boul nu va putea 
să te scoată afară”. 

Hiena, era deasemenea mai mult proastă decât 
hoaţă. Fiind lăudată, nu se împotrivi şi se cobori în 
groapa arătată de .„judecător”. Când hiena ajunse în 
fundul gropii, maimuța spuse boului: 

— „Ascultă-mă, prietene! Intoarce-te în drumul tău 
şi nu-ţi mai pierde vremea cu această proastă. Pleacă 
şi nu uita că dacă ajuţi pe cei răi, tot tu aisă suferi”. 

Apoi, făcu o nouă săritură, plecă la treburile sale, 
lăsând pe bou să-şi vadă de drum. 


GHEORGHE ANDREI 


10 


SEPTEMBRIE. Sfârşit de vacanţă. 

% In curtea şcolii, la prima recreație, elevele 
se joacă fără poftă, chiar ca o umbră de 
întristare. Si totuş, ce plăcere să-ţi [revezi 

colegele după mai bine de două luni! Câte lucruri de 
povestit, câte gânduri de împărtăşit!.. 

Olguţa era înconjurată de un grup numeros care о 

asculta sorbindu-i vorbele. Căci ‘се lucruri minunate 
povestea Olguţa! j 


Copil frumos cu bucle blonde, Olga era singura fiică 
a unor părinți bogați cari îi împlineau toate gusturile: 
plimbări cu maşina, escursii, serbări, sporturi, teatre, 
cinematografe; nimic nu-i lipsea. 

. Observând întrun colț al curții, o fetiță de vârsta 
еі — colegă desigur'— dar care sta retrasă, stingheră 
şi gânditoare în singurătatea ei, Olga isi întrerunse 
firul povestirilor şi exclamă: 

— Una nouă! 

Și, după o pauză: 

‚ — Mă întreb de unde a găsit-o Doamna noastră! 
Aţi mai văzut voi vreodată aşa ceva urât şi neplăcut? 

Speriată de spusele nu tocmai binevoitoare ale co- 
legelor ei, fetița devenise si mai sfioasă, si trăsăturile 
prea puternice pentru trupul ei slăbuț şi mic schițară 
un surâs b'ând, care încerca să ascundă lacrimile ce 
o podidiseră. 

i; Сасї pentru màmica si tăticu, Marga nu fusese nici 
urâtă nici nesuferită; era în vremurile bune, când și 
Marga avea un cămin; era înconjurată de dragoste și 
fericită. Apoi veniră ceasuri grele, zile negre. 

“Așa a trecut un an. 

A crezut micuța orfană că va găsi în tovarăşele ei 
de școală prietene bune şi inimoase care i-ar însenina 
puţin copilăria ei pustiită. Dar se înșelase. Era urâtă 
şi respingătoare. 

Şi, zi cu zi, Marga se întrista şi suferea din ce în 
ce mai mult. Nicio mână prietenoasă, niciun cuvânt 
bun; toate colegele o urmau ре Olguţa, în recreaţii, la 
jocuri, în clasă. 


Trecură câteva săptămâni. 

Intr'o zi, Doamna a hotărît ca, împreună cu elevele ei, 
să facă o mică plimbare afară din oraş. 

Au mâncat pe iarbă, au cântat, au zburdat și sau 
înveselit. 

Era ре 'nserate, când, deodată, cerul se întunecă. 


Doamna îşi adună în grabă turma, dar, deabia 
apucară să fugă către o cabană care se afla la un km. 


depărtare, că un fulger sfâşie întunericul şi odată cu 
el o ploaie de vară potopi deodată câmpia. Marga 
alerga şi ea împreună cu celelalte, căutând să ajungă 
cât mai repede la cabana salvatoare, dar, la un moment 
dat i se păru că aude un strigăt în spate. Se opri. La 
capătul celălalt al câmpiei, Olguţa care se depărtase 
mai mult de colegele еі şi de care se uitase си desă- 
vârşire în zăpăceală se străduia zadarnic să ajungă 
grupul. 

Olguţa, copilul fin și delicat, temut, dar în acelaş 
timp alintat de toţi, va rămâne singură în primejdia 
nopţii... 

Olguţa, саге a făcut-o atât să sufere! 


Dar Marga nu stătu nicio clipă la gânduri. Se în- 
toarse din drum şi străbătu câmpia într'o goană. 

Olguţa, desnădăjduită. căzuse pe iarbă, plângând 
şi clănţănind din dinţi de frig şi de teamă. 

Marga își scoase haina, i-o puse pe cap şi, apucând-o 
straşnic de mână, fără niciun cuvânt, o trase lângă еа 
şi începură să alerge împreună. Olguţa prinse puteri 
noui. In mână strângea mâna unei prietene; nici nu o 
văzuse bine, nici nu știa cine este, dar simţea că-i vrea 
binele. 


Marga răsufla din greu. Străbătuse de două ori [cám- 
pia; acum nu mai putea. Inima îi zvâcuea cu putera 
şi... ciudat! Până acum tremura de frig în bluza-i sub- 
{іге de uniformă şi acum stropi de sudoare i se prelin- 
geau pe faţă. 

Izbândă! lată cabana unde se adăpostiseră colegele: 
Marga mai făcu câţiva pași şi strângând de mână ре 
Olguţa, căreia nu-i dăduse drumul nicio clipă, se pră- 
busi ca moartă. 

Când, după zile multe de friguri şi aiurări Marga 
deschise ochii, făcu un gest de mirare. Unde se afla 
oare? Era o odae mare, toată caldă,cu flori la geamuri 
şi figuri luminoase la căpătăiul patului. O doamnă ne- 
cunoscută îi surâse cu blândeţe şi o fetiță blondă—o, 
Doamne, cum seamănă cu Olguţa, colega ei! — îi luă 
mâna slăbită şi i-o mângie cu dragoste. 

g Unde sunt? îngână Marga. 

— Ai scăpat pe copilul meu primejduindu-fi chiar 
viaţa... 


— Margo, întrerupse Olguţa ре mama ei, sunt foarte 
vinovată; nu mi-am dat seama că bunătatea şi modes- 
tia fac mai mult decât un obraz frumos şi delicat. 


ЕН A г н 
Iată-mă, Marga. Fii de acum înainte surioara mea 
şi învaţă-mă să fiu ca tine: blândă si іегійіоаге. 


SONIA NEGUREI 


САР. 1. 


de D. MEREANU 


POMUL CUNOSTINTEI 


A fost odată undeva, întrun ţinut îndepărtat, ი 
grădină minunată, cum nu cred că se poate afla alta 
mai frumoasă pe pământ. Râuri limpezi şi islazuri cris- 
taline șerpuiau la vale, coborând din munţii mari, саге 
se zăreau albaștri spre răsărit. 

Fel de fel de arbori şi flori mirositoare împo- 
dobeau grădina. Zeci de lacuri liniștite răsăreau prin 
luminișuri, iar în apa lor înotau pestisori cu solzi scli- 
pitori ca aurul şi argintul. Nisipul de pe fundul lacu- 
rilor era numai din perle si pulbere de aur, iar prin 
prundişul malurilor erau presărate rubine, safire, topaze 
şi diamante. 

Belşugul florilor şi rodul pomilor nu sa pomenit 
undeva mai bogat. Dar de mândreţea păsărilor cântătoare 
şi de frumuseţea fluturilor, ce să mai vorbim? Era un 
rai grădina asta minunată, ba, poate, chiar raiul să fi 
fost, că, vedeţi dumneavoastră, cine mi-a spus povestea 
nu știa nici el dacă raiul ега sau Ба, Pare-mi-se însă 
că ştia bine, dar n’a vrut să-mi spună. 

In mijlocul acestei grădini fermecate se ridica un 
palat măreț cu turnurile de aur si cleștar. Acolo locuia 
o frumuseţe de zână. 

Inăuntrul palatului, zâna n'avea cine ştie ce bogății ! 
Nu ! Afară de o singură odaie, împodobită frumos cu 
velințe scumpe de brocat și purpură, în care locuia zâna; 
restul palatului era împărțit în zeci de odăițe mici, pe 
pereţi cărora se aflau înșirate mii si mii de cutiuţe, 
cum sunt, bunăoară, fagurii în stupii albinelor. Fiecare 
cutiuţă era bine închisă. 

In mijlocul grădiniicreştea un pom frumos, си roa- 
de mari şi roșii ca sângele. Din roadele acestui pom 
numai zâna putea să mănânce. Dacă altcineva ar fi încer- 
cat să rupă o fructă, zadarnică iar fi fost truda. 

Poamele se țineau asa de strâns legate de ramuri, 
incât nicio ființă pământească nu le-ar fi putut culege. 

In afară de zâna şi de păsările cerului nu mai 
locuia în palat decât Prichiduţă. Desigur că mă veţi 
întreba; cine e acest Prichiduţă ? 

Еі, dragii mei, Prichiduţă е un omuleţ mic, mic numai 
cât un bob de mei, dar sprinten și vioi ca rândunica 
în sbor. 

O să vă miraţi când vă voi spune ce slujbă anume 
avea de îndeplinit în palatul zânei. Slujba lui eru 
foarte plicticoasă; trebuia să stea zi si noapte să păzea- 
scă necontenit cutiuţele acelea, ca nu cumva să se 
deschidă vreuna. Prichiduţă nu se plângea, dar îi era 
ciudă că nu știa măcar ce se ascunde în acele cutioare. 
Pe lângă aceasta mai era ceva ce nu știa Prichiduţă. 
In fiecare săptămână, гапа culegea câte o poamă din 
cele roşii şi o mânca, având grije să strângă în palmă, 
sâmburii. 

O parte din ei îi înghițea, iar pe ceilalţi îi punea 
în cutiuţele din palat. 

Odată o întrebase Prichiduţă, ce rost aveau sâm- 
burii, dar ea îi spusese că e o taină pe care nimenin'o 
va afla, atâta vreme cât ea va fi stăpâna acelui pom 
roditor. 

Să nu credeţi că zâna nu făcea altceva, decât să 
stea în palat 51 să mănânce într'una roadele pomului. 


Ми! Ziua şi noaptea, prin puterea ei de zână, alerga 
pe toată fața pământului, îngrijind de toate vietăţile, 
deoarece. pe vremea aceea, nicio ființă nu avea darul 


12 


ințelepciunii. Ca şi celelalte animale, omul trăia în mare 
sălbăticiune. 


Se cățăra prin arbori, dormea prin scorburi de 
copaci, mânca hoit şi se sbenguia, toată ziua, ca mai- 
mulele. In nopţile reci de iarnă se ascundeau prin peş- 
teri si îşi duceau cu greu viaţa. 

Niciun gând nu pătrunsese în creerul lui, nimic nu-l 
indemna să-și facă un adăpost trainic si cădea tot- 
deauna pradă animalelor uriaşe, care mișunau cu duiu- 
mul pe pământ. 

Văzduhul era plin de păsări cu ciocuri în chip de 
ferăstraie, cu aripi de piele şi ghiare mai tari decât 
oţelul. 

Intr'o zi, гапа se plimba, însoţită de Prichiduţă, 
prin grădina palatului. Era chiar în ziua în care ea mân- 
case rodul din pomul fermecat. Strânsese sâmburii în pal- 
mă şi-şi ţinea pumnul strâns cu grije ca nu cumva să 
piardă vreunul. 


Deodată auziră niste tipéte spre marginea gră- 
dinii, acolo de unde începea pădurea sălbatecă, si zăriră 
pe o cracă a unui copac un pui de om, 

Jos, la rădăcina copacului sta încolăcit un balaur, 
şuerând şi țintind cu ochii lui focoși prada, care încre- 
menise de spaimă. 

Zânei i-se făcu milă, alungă şarpele şi luă în braţe 
făptura aceea plăpândă, liniştind-o prin mângâieri. іп 
graba pe care o pusese să scape pe micul animal, zâna 
deschisese pumnul în care avea sâmburii şi puiul de 
om întinse botul, scoase limba și-i înghiţi dintr'odată ре 
toţi, apoi sări sprinten pe o cracă de copac și se făcu 
nevăzut іо inima codrului. 

In clipa aceea, nori deşi şi grei acoperiră cerul. 
Fulgere şi trăznete năprasnice brăzdară văzduhul. Zâna 
luă pe Prichiduţă în palmă şi grăbi spre palat. Palatul 
insă pierise. Grădina deasemeni. In locul lor rămase о 
grămadă de ruini şi mărăcini. 

Plină de întristare, zâna îl {іои pe Prichiduţă în 
palmă şi-i grăi: „lată că a sosit ziua în care trebuie 
să-ți desvălui taina pomului cu roade minunate şi а 
cutiuţelor din palat. Pomul acela era „Pomul Cunoş- 
tinței*, iar poamele lui, „Roadele Inţelepciuni“. 

Sâmburii, pe care îi păstram cu atâta grije, erau 
„Semințele Gândului“. 


Zicând aceste vorbe, zâna fu învăluilă, deodată, 
îutr'un nor luminos şi se ridică spre ceruri. 

Prichiduţă rămase singur în pustietatea aceea si o 
tristețe amară îl cuprinse, dar aducându-și aminte де 
menirea ce-o avea pe lume, isi curmă tristeţea si porni 
prin codrul cel fără de sfârşit, să dea de urma puiului 
de om, care înghiţise seminţele gândului. 

Furtuna se deslănţui cu furie. Copacii codrului troz- 
neau şi se іпдоіац în bătaia vântului năpraznic. Ploaia 
curgea in şiroaie şi jivinele fugeau ingrozite, căutând 
scăparea pe câmpie. 

Abia atunci văzu Prichiduţă câte fiare înfiorătoare 
populau pământul. 

Adăpostit în crăpătura unei scoarţe de copac, privea 
îngrozit miile de monştri. 

Animale cu trupuri îmbrăcate în solzi tari, cu ochii 
sticloşi, care revărsau parcă din privirea lor flăcări; 
balauri ce-şi {агац trupurile nesfârşite prin ierburile 
înalte; păsări uriașe, croncănind sălbatec, tăiau văzdu- 
hul cu aripi spăimântătoare. Pe crengile groasese căţă- 
{агац speriate sute de animale care mai de care mai urâte 
la înfățișare. O mulțime de monștri саге urlau şi se tân- 
guiau și se luptau să scape de prăpăd. 

Târziu, când furtuna își potoli furia năpraznică, 


Eu am fost trimisă de Atotputernicul pe pământ 
să mă ospătez cu acele fructe. Sâmburii, pe саге 11 


păstram cu atâta grije, purtau fiecare câte un gând 
bun sau rău. Eu eram datoare să închid gândurile rele 
în câte o cutiuţă din cele ре care le păzeaitu. Tu erai 
deci „Păzitorul gândurilor rele“, iar pe cele bune le în- 
ghiţeam eu. Ele incolţeau în mintea mea si cu ajutorul 
lor gospodăream lumea. 


Precum ai văzut, puiul de om a înghiţit toţi sâm- 
burii gândului si în creerul lui, gol pâna acum, vor în- 
соці laolaltă gândurile bune cât şi cele rele. 

Greşala е а mea și v'a trebui s'o ispăşesc. Tu, Prichi- 
duţă, vei rămâne pe pământ si precum păzeai gândurile 
rele închise în cutioarele din palat, tot aşa să le pă- 
zești și să nu le dai voie să încolțească în mintea omu- 
lui. Te vei numi de acum „,Prichiduţă... gândul lumii“. 
E o grea sarcină, dar luptă, pe cât veiputea, să o duci 
la bun sfârşit. Ai grije ca gândurile rele să nu prindă 
rădăcini în mintea omului. 


Prichiduţă zări într'o poiană puiul de om, care înghi- 
{іѕе sâmburii gândului. 

Animalul sta întins pe iarbă, uscându-și la soare 
trupul ud de ploaie. Cu o vădită curiozitate își pipăia 
părul depe corp si se bucura văzând cum se usucă de 
repede în bătaia soarelui. 

— „Aha, — zise Prichiduţă, — “ începe să priceapă 
rostul lucrurilor. La muncă, dar; şi apropiindu-se de om 
cu puterea ce i-o dăduse zâna, se strecură tainic în 
mintea lui, în care sâmburii cunoștinței începuseră să 
încolţească. 

Acolo în tainița minţii, Prichiduţă văzu cum unul 
câte unul, sâmburii gândului prindeau să încolțească si 
simți cum puiul de om tresaltă la o viață nouă. 

Prichiduţă era fericit. Nu se mai simțea singur. 
Avea acum o fiinţă, în mintea căreia încolțea pe fiecare 
zi sâmburii gândului. Grija lui de căpetenie era săstâr- 


[Continuarea în pagina 14-а) 


13 


Concursul de jocuri pe luna Octombrie 


ü F 


k 


SERIA II 


Cuvinte încrucișate 


ORIZONTAL: 1) Părăsit. 5) Locul unde se vinde 
zarzavat. 10) Asalt. 11) Desluşit. 12) Sgârcit. 13) Plantă 
agățătoare din pădurile ecuatoriale. 14) Fir. 16) Intestin. 
17) Animale cornute. 19) Lac cu apă sărată în Muntenia. 
20) Recrut. 24) Metal roșiatic. 26) Animal domestic. 
29) Balaur. 30) Animal de apă. 32) Cel ce lucrează aramă. 
35) A avea răsunet. 38) Reducere fixă la mărfuri. 39) 
Piatră scumpă. 40) Munte în Armenia ре care sa оргії 
corabia lui Noe. 41) Blondă. 


VERTICAL: 1) Cu el se închide usa. 2) A asmuţi. 
3) Peşte de apă dulce. 4) In acest loc. 6) Aici. 7) Metal. 
8) Care nu e bătrân. 9) Indicà. 15) Animal sălbatice 
care se aseamănă cu câinele. 18) Interjecţie. 19) Nume 
femenin. 21) Din сапа în când. 22) Gust neplăcut. 23) 
Obiect pe care se poate urca sau cobori. 25) Insultă, 
27) Arareori. 28) Picior de animal. 30) Albitură. 31) Agăţ. 
33) Fruct. 34) Fir. 36) Astfel. 37) Broboadă. 


GHEORGHE ANDREI 
Le საა“ აარ აა“ ee e e e e ЬЬЬ ль. чь Л. ЬЬЬ чь 


In curând vom publica numele premianţilor la 
» Concursul Popular “. 


ал 


Deslegările acestui concurs se primesc la sfârşitul 
lunii. 


ნIIნL 


DESLEGĂTORII CONCURSULUI POPULAR 


(continuare) 


Kanu Darie (16); Luciene Polsky (16); Valentin 
Bărbulescu (14); Vasile Stoian (12); Tabacu I. Dumitru 
(16); Felicia Kahane (16); Stroescu Milica (10); Ginette 
Kahane (16); Russiu Zozo (16); — Ploeşti. Hanny 
Taubman (14); — Loco. Romald Schweitz (13); Solca 
(14); Ionel Apostol (16); — Loco; Beno Segall (16); 
R. Sărat. 


ЬЬЬ -ა5505ე0505050....66.. აია. -..._ 


In faţa unui juriu va avea loc în curând їпрйг{їгеа 
premiilor marelui concurs popular de jocuri organizat 
de revista noastră. Toate aceste premii notate urai jos 
vor fi date deslegătorilor noștri, prin tragere la sorții 
Impărțirea premiilor va fi publică şi se va desfăşura 
într'o sală de teatru din București. 

Premiile oferite: 

1) Un aparat de radi. 

2) Un ping-pong. 

3) O vioară, 

4) Un ceas brățară. 

5) 25 abonamente la „Dimineaţa Copiilor” 

6) O minge de foot-ball. 

7) Un joc de șah. 

8) Un costum complet de străjer. 

9) 5 premii în cărţi literare. 

10) O bicicletă. 

11) Un aparat fotografic, 

12) Una pereche ghete de foot-ball. 

13) Două perechi pantofi de teniss. 

14) Vilegiatură gratuită 30 zile în luna Iunie, 
1938 Satu Lung Braşov. 


Vom reveni cu noi amănunte numărul viitor, 


CUPONDE JOCURI PE 


LUNA OCTOMBRIE DERIA П 


Numele şi pronumele 


Adresa: 


PRICHIDUŢĂ GÂNDUL LUMII 


(urmarea din pagina 13-а) 


pească gândurile rele şi să călăuzească ființa cea nouă 
pe drumul drept al vieţii. 

Incăperea aceea strimtă în care încolţiseră primii 
sâmburi ai cunoștinței miră foarte mult ре Prichiduţă. 
Menumărate despărțituri, asemănătoare cutiuţelor pe 
care el le păzea în palatul zânei, se aflau așezate sub 
țeasta omului. 

— Munca îmi va fi şi acum destul de grea, — îşi 
zise el, — dar acum am putinţa să deosebesc seminţele 


cele bune de cele rele, și asta îmi ușurează întrucâtva 
greul muncii. 

In clipa aceea, puiul de om se ridică în picioare si 
proptindu-se bine, cu degetele-i groase. de craca pe саге 
sta, îşi făcu vânt pe o altă cracă a pomului de alături, 
apoi pe alta și pe alta, pierzându-se spre inima pădurii... 


Capitolul următor : 
LUCIFER, INGERUL RĂSVRĂTIT 


14 


DIMINEATA 
COPiiLOR [715 


Albumul cu mărci poştale 


PREŢUL LEI 5 


"BLIOTECA. Ом КЗТО (ASI 


— 


‚118: DEC 1937 1: 


m 


Brigada sgomotului 


In Paris ca şi în celelalte mari oraşe din apusul 
Europei sunt oameni întocmiţi anume pentru păstrarea 
liniștei în timpul nopţii, când bietul огазеап trebuie să 
doarmă. 

In orașul Stokholm se urmăresc cu înverşunare 
„locuitorii cu patru labe“ cari turbură tăcerea, şi fiecare 
om care are vreun câine e amendat, dacă acesta în- 
drăzneşte să latre în toiul nopţii. Insă, atunci când câinele 
își vestește stăpânul de o vizită neașteptată şi nedorită, 
numai atunci, fireşte, nu păţeşte nimic. Dar, pe semne, 
că în Stockolm nu se prea fură... şi, se vede treaba că, 
neavând ce să păzească, câinii s'au gândit că ar fi:bine să 
latre, împiedicând astfel ca stăpânii lor să fie furaţi 
de... somn. 

Dar ciudat, somnul, acest hoţ care se strecoară tiptil 
e apărat chiar de poliţie. 

Brigada sgomotului, ca să fie încredinţată că acești 
câini nu turbură liniştea si chiar că ei їпѕіѕі dorm, s'a 
folosit de un mijloc iscusit de a afla dacă se ascultă po- 
runcile brigăzii, mijloc care n'a dat însă roadele aștep- 
tate, ba dimpotrivă. 

Judecaţi şi voi: 

O brigadă care latră de minune, întocmai ca şi 


câinii, a pornit pe străzile cele mai liniștite din Stoc- . 


kolm, lătrând cât o ţinea gura. 

Cât de adânc аг fi somnul unui câine, el ciulește 
urechea la chemarea unui semen de-al lui și îi răspunde 
— aşa cere buna cuviinţă câinească. Şi în mijlocul nopţii, 
Ьіе{іі cetăţeni, treziţi din somnul lor dulce, de-o larmă 
asurzitoare, puneau pe fugă pe aceşti vânători © аі 
sgomotului. 

Ce fabulă minunată nu sar putea face din faptul 
acesta ! ? 


Păsărelele împotriva aeroplanelor 


Păsărele au primit până acum ca aeroplanele să 
năpădească tărâmurile lor, dar acum sunt hotărâte să 
li se împotrivească. La început, sărmanele, înspăimântate 
de sgomotul elicelor, fugeau care încotro și apoi, obiş- 


nuindu-se, se fereau de acești vulturi de oţel, numai 


când era nevoie, adică, atunci când erau în primejdie 
de-a fi omorâte. 

Acum sunt hotărâte să alunge pe acești oaspeţi 
nepoftiţi de pe tărâmul lor. 

Totuşi, semnalul războiului, nu a fost dat, așa cum 
se cuvenea, de către vultur. Folosindu-se de atotputa- 
nicia sa în tărâmul păsărilor, vulturul a însărcinat pe 
pescăruşi să înceapă lupta. 


7751 | II || „. 8. 


Aceştia au dat numaidecât ascultare poruncii re- 
geşti şi au făcut tot ce le-a stat în putinţă să se arate 
vrednici de solia lor. 

Primul atac a fost pornit în aceste zile cu o îndâr- 
jire nemaiauzită de un adevărat nor de pescărușşi, 
împotriva unui aeroplan nenorocit care, pornind din 
oraşul Seattle, s'a îndreptat liniştit spre Alaska. 

Aparatul, înconjurat de pescăruşii porniţi să întă- 
rească prin fapte dreptul de netăgăduit de a fi stăpâni 
pe târâmul lor, fiind lovit de ciocurile furioase în 
părțile cele mai delicate, a trebuit să se coboare undese 
găsea: în micul port Ludlow. 

E de prisos să spunem că acest fapt nu va împie- 
dica minunatele înaintări ale aviaţiei. Totuşi, lupta asta 
a păsărilor e încă una din desele răsvrătiri ale puterilor 
naturale împotriva încercărilor omului de a supune firea. 


CIA (4777 


NU UITAŢI: Pentru tipar se 
scrie citeț, cu cerneală, si 
numai ре o față a hârtiei. 


Nicuşor Tallu — Eşti prea mic са să scrii poveşti 
şi versuri cari să fie publicate. Incercările trimise sunt 
slabe. Citeşte mai mult şi învaţă; vei avea timp de scris 
mai târziu. 

I. M. Grunbaum — Ne pare foarte rău, dar nu pu- 
tem publica bucata Păsărica din colivie deoarece аге 
unele greşeli, în afară că e prea tristă pentru copii. 

Nicolae Gh. - Focșani — Dacă ai putea lungi puţin 
povestea trimisă, cam la 12-15 file ca acele trimise, am 
publica-o întrun număr viitor. 

C. Darie — Versurile sunt stângace. Apoi ai unele 
expresii cam ciudate, се însemnează: 

„lar Dumnezeu e bucuros 
Că barba-i e mai largă'“...? 

S. Jitniţchi — Poesia In sat are versuri corecte са 
ritm şi rimă. Păcat, însă, că fondul lasă de dorit. Și 
apoi, nu se spune şi nu se scrie: „Satul e umplut de 
flori“ Citeşte pe marii noștri poeţi, ca să începi a de- 
prinde meșteșugul versificării. 

Gh. Ionașcu — Publicăm orice, cu condiţia să fie 
bine scris şi pe înţelesul copiilor. 


REDACȚIA 


სასას | 


ziua, acum, noaptea, e desfăcut. Binh știe că animalul 
п’о să fugă noaptea, de teama pădurii. Dar micul Sia- 
mang e îngrijat, părul i se sburleşte de groază. Nu 
însă din pricina răgetelor depărtate. E obişnuit cu ele. 
Dar s'a clintit ceva, aproape de el, foarte aproape. In 
coteţ, o simplă cușcă așezată chiar pe pământ, şi găi- 
nile se sbat, cloncăne de teamă... : 

Rango merge încet până la fereastră şi trage trans- 
parentul, aşa cum a văzut deseori că face Binh. Pe 
urmă scoate capul afară, un cap îngrijorat, îngrozit chiar. 

Pe drept cuvânt! Tigrul e acolo! Sub lumina lunei 
se zăreşte corpul lui tărcat care dă târcoale, strivind 
ierburile înalte. 

Lui Rango i-e teamă. Să fugă, știe bine, ar însemna 
moartea pentru el. Dar şi să rămână în coliba aceasta, 
la câteva picioare de pământ, singur, cu: gândurile lui 
de animal mic, în plină noapte, îi este peste putinţă. 
Rango se întoarce la tânărul lui stăpân; merge 


nehotărit, pe cele două picioare dinapoi, dar pare 
că se sprijină şi pe cele dinainte, braţele prea lungi 
atingând pământul, chiar când animalul stă, 10 picioare. 


p 


Binh alergă în fundul colibei. Se află acolo o pușcă 
veche, scurtă, cu țeava groasă ca un burlan. Are puțin 
praf de puşcă, are câ'ți. Repede, micul malaez încarcă 
tot ce are, în puşcă si, din lipsă de gloanțe, pune lanţul 
lui Rango. Se întoarce la fereastră, pàndeste... 

Tigrul e tot acolo sovšitor. Deodată, mulțumindu-se, 
cu mai puţin, răstoarnă cotețul şi, fără să se uite, apucă 
cu laba o pasăre în plină fugă, zdrobind-o de pământ. 
Fălcile strivesc nenorocita ființă, în vreme ce, întrun 
nor de pene albe, se înalță un strigăt de agonie... 

Oasele trosnesc. Binh a văzut dela fereastră toată 
întâmplarea asta groaznică. Tigrul îi este tocmai la 
îndemână; numai arma să fie destul de puternică şi 
să-l doboare! 

Fiara ridică deodată capul, vede pe tânărul vânător 
şi, ciulind urechile, scoate un răget grozav, ca să îns- 
păimânte. copilul si arată până la gingii colții lui ascu- 
VIII ca nişte iatagane. 

Rango, îngrozit de acest strigăt, se ascunde într'o 


oală mare de pământ. 


La atingerea micului animal, Binh se trezește. Vede 
că animalul e îngrijorat, citeşte primejdia in ochii săi 
grozav de strălucitori si vorbitori; aude sgomotul făcut 
de găini în adăpostul lor, aude foşnetul ierbii, altfel de 
foşnet decât cel de şarpe sau de rozător. Aleargă și el 
la fereastră... 

Tigrul e acolo, foarte aproape. A apărut tocmai în 
mijlocul luminișului si luna îl luminează bine. Inain- 
tează către colibă, trece lângă coteţul zguduit de groază, 
dar pare că nu-l vede. Sau poate că a mirosit ceva mai 
bun. Pe tânărul malaez, sau maimuța fragedă, sau bi- 
volul care a încetat de a mai rumega şi care acum as- 
cultă, tot asa de îngrijat, fără îndoială, dar hotărît să-și 
apere viaţa. 


Şi ştie să'se descurce. Malaezulija'ochit si a tras. Zgo- 
mot mare. Tigrul s'a ridicat dintr'o săritură şi a dis- 
părut în noapte, lăsând în urmă o dâră de sânge. Pe 
Binh o va urmări dimineaţa. Dar e sigur că animalul 
ca deobicei, va dispare pentru totdeauna si nimeni nu 
va şti vreodată dacă rana a fost mortală sau tigrul a 
putut să-și smulgă ce a intrat în rană să se vindece 
încet, datorită uriaşei puteri de viaţă ce se află în el. 

Şi Binh scoțând pe Rango din oala cea mare, se 
bagă iar cu el sub cuvertură şi iar adoarme... 


I. MARIUS MIRCU 


— Intr'o zi, ce-mi vine, dragă; 


Zice el, un crocodil 
Vreau să prind, așa, în şagă! 
Și-am plecat grăbit spre Nil. 


Nici n'am apucat prea bine 
Să pândesc prada pe Nil, 
Că din apă văd că vine, 
In spre mal, un crocodil... 


Cu Născecilă'ntr'e seară, · 
Stam de vorbă'n cafenea... 
Și'ntâmplări de vânătoare, 
Din Africa, îmi spunea: 


N'am luat cu mine nici puşcă, 


Nici cuțit, atât am luat: 
Cocoșul dresat în cușcă, 
O frânghie şi-o biciuşcă 
Si îndată am plecat..! 


Născocilăcun- crocodil 


ICI bă 


Un lał făcui la frânghie, 
Lângă lot, pe cocoșel, 

II țineam, ca pe-o momeală, 
Crocodilu'n, cetinel, ` 


Venea cu gura căscată. 
Atunci m'am apropiat, 
Cu momeala şi, deodată, 
Laţul pe bot i-am băgat, 


Şi ştiind că crocodilul, 

Dacă qura i-ai închis 

Poți să faci ce vrei cu dânsul 
Cu сигај. şi cu dichis 


M'am suit pe-a lui spinare 
Şi cu biciușca i-am dat, 


Vreo trei sfichiuri pe spinare 
Si la plimbare-am plecat. 


De frânghie-l tineam bine, 
Cum ai ține'n jug un bou... 
Lumea se uita la mine, 
Cum te uiţi la un eroul... 


MOȘNEAGU 


PANTOFARUL sí PĂDURARUL 


berg, locuia un pantofar sărac. Nu avea decât o 

colibă clădită de el însuşi, din trunchiurile copa- 

cilor, aduşi din pădure cu spinarea. Oricât mun- 

cea, nu putea strânge destui bani pentru a-și hrăni 
soția și cei nouă copii. 

Adeseori erau nevoiţi să se ‘mulțumească drept 
orice hrană, cu ghinda stejarilor si ciupercile adunate 
de copii. De multă vreme nu mai cunoșteau gustul 
pâinii. 


"L Pădurea Neagră, în apropiere de muntele Schnee- 


Lângă coliba lor se afla o casă frumoasă, locuită 
de un pădurar bogat, care nu muncia decât pentru el, 
soţia şi copilul său. Aveau toate din belşug: carne, vå- 
nat, legume, vinuri parfumate şi bere minunată. Dar 
niciodată п'аг fi dat nici cel mai mic ajutor familiei 
nenorocitului pantofar. Ei râdeau, când îi vedeau tre- 
sând, slabi şi кар ca niște bețe, şi când auzeau pe 
cărmanii copii cerând pâine cu lacrimile în ochi. 


(Се) 


= “2 2 


Pantofarul ега atât de nenorocit încât se hotări să 
se omoare. Si porni cu o frânghie pentru a se spânzura 
in adâncul pădurii. Mergea trist, gândindu-se la femeea 
şi copii săi pe care-i lăsase la colibă pradă soartei lor 
nemiloase. 

Cugetând astfel, văzu pe șosea o căruță cu roatele 
înfipte în noroi si cu oiștea ruptă. — Degeaba se ostenea 
stăpânul ei s'o scoată din şanţ, repetând mereu: 


— Dacă ași avea numai o frânghie. 

Pantofarul se apropie de el, îi ajută să scoată că- 
rufa la drum bun şi-i spuse: 

— Мат altceva decât această frânghie, care ега 
să-mă ajute să scap de sărăcie; ţi-o dau însă ție pentru 
a-ţi lega oiştea. 

Eşti un om de ispravă, spuse stăpănul căruţei, 
fiindcă mi-ai întins o mână de ajutor, când erai cople-, . 
sit de nenorocirea ta. Hi voi face un dar preţios, dacă 
te vei pricepe să-l întrebuinţezi cu înţelepciune. — Să 
doreşti trei lucruri саге {і se vor îndeplini pe loc. 
Du-te cugetă mult şi fii prevăzător. 

După ce spuse aceste vorbe, căruţașul s'a făcut ne- 
văzut. 

Pantofarul se îndreptă spre coliba lui si povesti 
întâmplarea soţiei sale. 

Aceasta, pe care nenorocirea o făcuse bănuitoare, 
îşi bătu joc de bărbatul ei. 

— Ar fi fost mult mai bine dacă omul acela ţi-ar 
fi dăruit o bucată de pâine, 

— Linișteşte-te, femee, vom avea destul timp să ne 
plângem, dacă am fost înșelat. Să ne gândim la dorinţa 
cea mai însemnată. Doresc să văd aici o masă pentru 
întreaga familie, încărcată cu tot ce trebuie pentru un 
prânz bun. 

Abia sfârșise de rostit aceste cuvinte, şi în mijlocul 
odăii apăru o masă cu toate bunătăţile; sticle cu vin 
parfumat şi toate uneltele ce lipseau acelor oameni 
sărmani. 


Pantofarul si ai săi au rămas înmărmuriţi în faţa 
atâtor lucruri bune despre cari nici nu bănuiau că există. 
Nici nu îndrăzneau să se apropie de ele, de teamă de 
a nu le vedea irosindu-se. In cele din urmă, panto- 
farul îşi luă înima în dinți și porunci: 

— Copii, haideţi la masă! Azi mâncăm! 

Toţi primiră cu bucurie şi-şi potoliră foamea care-i 
chinuise vreme atât de îndelungată. 

După masă căruțașul spuse femeii sale: 

— Acum trebue să-ne gândim la celelalte două do- 
rinţi. — Се să cerem oare mai întâi? 

— Trebue să punem la adăpost pe copiii noștri, 
dându-le o avere pe care s'o poată folosi după moartea, 
noastră. 

— Ai dreptate, răspunse pantofarul, deaceea doresc 
să am atâţi bani de aur în pivniţa noastră câte grăunţe 
de mei se află într'o baniţă. 


ra 5 


_“-–იჩიაბებეასეაი-ა-ა.-_-_ a m me А2 


Pivnita se umplu pe loc cu monede de aur, toate 
noi. Erau atât de multe, încât nu puteau pătrunde înă- 
untru şi erau nevoiţi să umple cu lopata câte о baniţă, 
pentru a-i duce In odaia de deasupra. 

— Cum se poate, strigau mama și copiii, să se gă- 
sească atâta aur pe lume! Suntem acum atât de bogaţi, 
încât putem fi fericiţi nu numai noi, dar să facem si 
pe alţii fericiţi. 

— Bine ai vorbit, spuse omul. Ne mai rămâne de 
făcut o singură urare, Ce să hotărîm? 

— Bărbate, cred că averea nu face fericirea nimănui. 
Dacă noi sau copiii noştri se vor îmbolnăvi, monedele 
astea de aur ne vor putea vindeca? Pentru a fi cu ade- 
'ărat fericiţi, trebue să fim sănătoși. 

— Ceea ce spui, e foarte înţelept, şi doresc pentru 
noi toţi o sănătate desăvârşită până la adânci bătrâneţi. 

După dobândirea celor trei dorinţi, pantofarul si 
femeea lui căutară mijlocul cel mai bun de a folosi 
averea ce le venise pe negândite. — In acest timp, co- 
piii ieşiră să se joace dinaintea colibei. Nu putură ţine 
ascunsă taina bogăției lor și povestiră copilului pădu- 
rarului ce se întâmplase în casa lor. k fapt 

Copilul alergă să ducă vestea părinţilor lui, cari 
veniră să vorbească pantofarului. — Acesta uitând o- 
cările şi asprimea vecinilor săi, le arătă aurul si le po- 
vesti cum îl dobândise. ქ 

Pădurarul si femeea lui abia îşi putură ascunde 
lăcomia şi necazul, când văzură că sărmanul pantofar 
era acum mult mai bogat decât ei. 

Porniră spre casa lor şi femeea pădurarului îi spuse: 

„Aleargă repede în pădure, poate vei întâlni căru- 
țaşul, care-ţi va hărăzi si {іе ca şi pantofarului puterea 
de а ni-se îndeplini cele trei dorinţi. Trebue să fim şi 
mai bogaţi ca vecinii noştri. 

Pădurarul alergă în pădurea, unde se petrecuse în- 
tâmplarea cu pantofarul. — Zări numaidecât ре căru- 
{а$ш cu căruţa împotmolită şi cu oiştea ruptă, în acelaș loc. 

— Am nevoie de ajutorul tău, spuse căruțașul pă- 
durarului; hai să scoatem împreună roţile din noroi şi 
să legăm oiștea. 

— Tu l-ai îmbogăţit pe pantofar! exclamă pădura- 
rul. Ei bine! numai după ce-mi vei îndeplini trei dorinți, 
te voi ajuta să-ţi despotmoleşti căruţa. Іа spune, n'am 
dreptate?. 

— Bine! răspunse căruţașul, mă voi lipsi de aju- 
torul tău. lată, mi-am scos singur căruţa la drum bun. 
Nu eşti decât un om fără suflet, totuși doreşte-ţi trei 
lucruri care fi se vor îndeplini pe loc. 

După aceste vorbe, căruțașul se făcu nevăzut. 

Nerăbdător de a povesti femeii norocul lui, strigă 
fără să se gândească; 

— Aşi dori să ajung cât mai repede acasă. 

Dorinţa făcută întâia oară fără să se gândească fu 
îndeplinită pe loc. 

Fu foarte desamăgit când îşi dădu seama că pier- 
duse una din dorinţi. 


— FF n s<sn nr r F s rr r nn Y nr 


— Aveam dreptul să dorim trei lucruri, strigă el 
femeii lui, de departe, şi am avut neprevederea de a dori 
să fiu cât mai repede acasă si mi s'a îndeplinit. Nu ne 
mai rămân decât două; să ne folosim de ele pentru a 
ne dori să avem ce e mai bun şi frumos în lume. 

— Păcat, răspunse femeea, că ai pierdut cu atâta 
ușurință una din ძილში. Voi căuta la rândul meu să 


„profit de noroc. Doresc de multă vreme să am o scur- 


teică tot atât de frumoasă ca a femeii primarului; mă 
simt întotdeauna rușinată când trebue să trec prin faţa 
ei, tot cu haina asta veche. 

— Eşti nebună, femee! Ce ţi-a venit să ceri о зсиг- 
teică. Aşi vrea s'o văd spânzurată de vârful limbii tale. 

I se îndeplini pe loc şi a doua dorinţă; o scurteică 
grea, împodobită cu blană atârna de limba femeii, care 
scotea răcnete de furie. 


Pădurarul rămase înmărmurit și, pentru a potoli 
răcnetele femeii, ceru să cadă scurteica la pământ. 
Astfel fură nimicite dorinţele ce li se hărăziseră. 
Pădurarul şi femeea lui se învinuiră unul pe altul де 
prostie, fără să-şi dea seama că fuseseră amândoi pedep- 
siti pentru răutatea și lăcomia lor. 
Povestită de Coralia Diaconescu. 


11 


— 


CAP. II. 


LUCIFER, INGERUL ВАЅУВАТІТ; 


„Hei, dragii mei, vreme multă a trecut din ziua 
când Piichiduţă a rămas singur pe lume, să păzească 
gândurile omului... 

Faţa pământului s'a înoit şi s'a învechit de nenu- 
màrate ori deatunci. 

Ѕетіп{іа omului. în care încolţise pentru întâia 
oară sâmburii gândului. sa înmulţit foarte în această 
vreme, împrăştiiadu-se pe toată fața pământului 

Prin luminarea minţii învinse piedicile cele mai 
grele în drumul vidi In locul scorburilor de copaci 
şi al peşterilor, în саге se adaposteau odinioară, oa- 
menii îşi duraseră case trainice, în încăperea cărora 
erau Ѓегі{і de primejdiile din afară. In locul bâtei — 
arma lor cea dintâi — aveau acum praştia și arcul cu 
săgeți. 

Fiarele sălbatece de odinioară, spăimântătoare prin 
mărimea lor. pieriseră mistuite de foc şi apă, dar omul, 
datorită minţii, a ştiut să se strecoare prin toate pri- 
mejd i'e. 

Prin codri misunau in-šñ destule sălbăticiuni. dar 
nu mai erau asa primejdioase si mari ca odinioară. 
Arcul si prastia din màna omului trimetea moartea dela 
depărtare şi animalele toate începură sà se ferească sau 
să fie mai grijuli în faţa lui. 

De multă vreme omul cucerise focul şi lăsase sălba- 
tecul obiceiu de а mânca hoit crud. Acum îl fiigea la 
para focului binefăcător, care ardea în fiecare casă şi 
era cu mare îngrijire păzit. să nu se stingă. 

De mult înţelesese omul că undeva, în văzduhul 
înalt, e cineva atotputernic, care face soarele să lumi- 
neze, luna şi st-lele să sclipească noaptea, ploaia să 
răcorească pământul, să rodească pomii, să înflurească 
florile... 

Acestei puteri- nevăzute i-se închină şi se temu de 
ea, aducându-i jertfe pe altare anume ridicate pentru 
slăvirea Celui Atotputernic, care din înălțimile cereşti 
împărțea darurile sale pământului 

Inconjurat de slavă, Dumnezeu ocrotea lumea, aju- 
tat de cetele îngerilor 

Printre arhanghelii şi heruvimii săi era şi Lucifer, 
heruvim frumos, îmbrăcat în giulgiu alb ca toţi ceilalţi 
ingeri 

Dela o vreme însă faţa lui luminată se întunecă şi 
cu ea odată şi vestmintele sale albe. Se simţr-a singur 
şi trist în m'jlocul cetelor îngereşti şi o dorinţă necurată 
îi săpa cugetul. Voia să se răsvrătească impotriva Dom- 
nului. Râvnea să fie şi el atotputernic şi cârmuitor. 

— „Dacă în ceruri nu pot să fiu decât slugă, voi 
cobori pe pământ. să fiu stăpân“. 

Hotărit să facă acest pas. se furişă spre locul tui- 
nic, unde ardea flacăra viea cunoștinței. 

Intinse mâna să o fure, dar în clipa aceea o lumină 
mare îl înconjură si înaintea lui se ivi arhanghelul 
Mihail, cu sabia de foc în mână. 

— „О Lucifer, Dumnezeu te-a ricicat în slavă, fă- 
cându-te a'hanghe! şi tu гаупеѕіі împărăţia pământu- 
lui. Piei din înaltul cerului şi numele tău va fi şters 
dintre îngeri. Piei.... Satana. înadâncul fâră de fund!“ 

Satana se prăvăli în gol şi nu se opri decât în inima 
pământului. Acolo ardeau topindu-se deavalma, tot soiul 
de materii. „Flacăra răului“, care mocnea în pieptul 
Satanei, se aprinse mai aprig în focul veşnic nestins al 
Gheenei: 

— „Aci îmi-voi dura împărăţia. Şi din aceste adân- 


12 


curi voi împrăştia” pe pământ sămânța răului. Voi ră- 
sădi în mintea omului toţi sâmburii ре care Prichiduţă 
i-a stârpit. Lăcomia, Ura, Ispita, Hoţia. Sgâr: enia, 
Omuciderea, si multe patimi p'in care in scuriă vreme 
voi stăpâni pământul. ბ 

Astfel vorbea Satana si se bucura de isprăvile ce 
avea să facă. Un râs drăcesc îl apucă, — atât de pu- 
ternic, încât pământul se cutremură 

Din groapa, prin care Satana se scufundase în fun- 
dul Iadului, ţâşniră flăcări şi Ium, şi smoală topită, re- 
vărsându-se pe pământ. Lumea se înspăimântă foarte 
şi toate altarele pentru rugăciuni au fost aprinse. 


Toţi priveau înspăimânatnţi flăcănle ce se înălțau 
spre ceruri, са о înfruntare а tărilor dumnezeeşti. 

Din fundul pământu'ui, Satana se inà1tá pe o limbă 
de flăcări şi fum, şi plin de funingine eşi deasupra, la 
lumină. 

Càtàràndu-se ре un vârf de stâncă, îsi roti privirea 
drăcească, cuprinzând în еа d-părtările, şi-şi întinse 
mâinile spurcate pe дғахирга văilor şi câmpiilor. 

— Curând, lumea va fi a mea, — zise el rânjind, 
apoi, ungându-şi trupul cu smoală topită, luă infàti- 
şarea სის) bătrân smerit. Sprijinindu-se ре un toiag, 
porni in lume, să cerceteze şi să iscodească aşezămin- 


tele omeneşti, să vadă cum va putea “mai bine să-şi а- 


runce mrejele păcatului. 

i pui báteànese. bine meşteşuzit, ре care şi-l luase 
tare, 1 facea de nerecunoscut. То il credeau 
un pravoslavaic și-i ascultau, cu evlavie, cuvintele ti- 
clute cu Í tărnicie. 

Intr'o zi se opri la o casă în care locuiau doi fraţi 
orfani. 

Tatăl lor murise de curând. In ziua când simţise 
că-şi va da duhul, chemă la căpătâiu pe cei doi feciori 
şi le grăi: 

— „Copii mei, 
pe urmă. Mor cu | 
străduit şi am iz ut 
vărată. Feriţi- -vă dea 
inima şi cugetul curat. 
în grije pe fratele tău. аео 


simt că mi-se apropie ceasul cel de 
uria în suflet că viaţa toată m'am 
să vă cresc în credinţa cea ade- 
a în ispită şi fiți veşnic си 

fiul meu mai mare, îţi las 
le veţi lucra împreună 


şi veţi împărţi frăţeşte rodul lor. Tot frăţeşte veţi ìm- 
„părţi casa şi pământul, atunci când, Dumnezeu vă va 
| і Н pe fiecare la саза hui. 

„Vă las cu bine, copii, şi tcăiţi-vă viaţa 'înţbună în- 


i moartea tatălui lor s'au apucat să lucreze cu 
ântul şi să urmeze cu sfinţenie sfaturile rå- 


+ уйге desbinarea și oprindu-se 
'ucurie. Barba lui albă si blân- 
де tatăl pierdut. De unde 

` înfăţişare, Satana isi as- 


~ rămână la casa lor, 
"meze, 

ıl ochilor, ar fi 

“şi şi-ar fi dat 

nai o cursă 


zi de zi 
tele cel 
tul co- 


nea, 
се- 
де 


a fratelui meu și |parcă aud mugetul unei fiare, саге 
vrea să mă atace. Imi vine să mă reped la el si să-l 
sugrum. 

— Copile, zise cu glas mieros Satana, — dacă te 
repezi cu mâna goală, te va răzbi. E mai puternic decât 
tine şi de mult așteaptă o răfuială ca asta, ca să scape 
de une şi să rămâir cl singur stăpân. 

„Ura“ pe care Satana o sădise în sufletul copilului 
se aprinse şi mai mult. 

— Шшуа}а-та! ce trebuie să fac, bătrâne ? 

Satana iuă de afară un bolovan greu si punându-i-l 
în mână, 11 şopti: 

— Fratele tău doarme adânc. Isbeşte-l cu această 
piatră în cap şi-l vei adormi pe veci. Tu vei rămâne 
stăpân pe toată moşia, iar „Eu“ voi avea grije de tine. 

Dinochii Satanei scăpărau flăcări şi mâinile lui 
spurcate împingeau pe copil spre păcatul cel mare al 
uciderii... 

In clipa când copilul se îndrepta, cu bolovanul în 
mână, spre odaia fratelui său, Prichiduţă răsări deo- 
dată in mintea lui fragedă si i-o lumină cu gânduri 


bune. Atunci copilul se deșteptă са dintr'un vis urit 
și, asvârlind piatra din mână, se prăbuși, plângând a- 
marnic, pe patul său. 

Diavolul urlă de furie și se afundă iar în întunericul 
Gheenei. 

Trei zile si trei nopţi în şir a urlat Satana, tăvă- 
lindu-se prin smoala fierbinte a Iadului, să se mai ră- 
corească de năduful ре care i-l pricinuise Prichiduţă. 

Dincolo, în casa celor doi fraţi, se așeză iar pacea. 
Prichiduţă sădi, cu dichis, în căpșorul fratelui cel mic 
toate gândurile bune şi stârpi pe cele rele. Din semin- 
ţia lor aveau să iasă numai oameni drepţi si credincioşi. 

Era fericit Prichiduţă că sosise la vreme, dar se 
îngrozea la gândul că vreodată nu va fi la timp, acolo 
unde uneltirile diavoleşti încearcă să semene neghina 
printre seminţele bune. 

De aceea se rugă frumos lui Dumnezeu să-l ajute 
în sarcina pe care i-o dădu-se zâna înţelepciunii. 


In numărul viilor : 


Cap. III, POTOPUL 


ORIZONTAL : 1) Locul unde se internează bolnavii. 
6) Cel care aduce scrisorile. 11) Necăjesc! 13) Făcuţ 


š Н 
агим! үр, ES 278 
i Н 
i В 
2. : ! 
; H : 
: { : 
ы . 
ე 
' 
i 


Concursul de jocuri pe luna Octombrie 
SERIA Ш E UU E IE I IE E cu 
CUVINTE INCRUCISATE А 
SPREPART T TTT 
ЕЕГ Т 
ყე Е 


DESLEGĂRILE CONCURSULUI POPULAR 


ЛА 


mai rài 14) Posesiv. 16) Capitala unei tšri din Europa. 

8) Notă muzicală. 19) Soția lui Adam. 21) Belea. 
22) Pe el trăesc fluturii de mătase. 23) Total. 25) Pro- 
nume. 26) La fel cu 25. 27) Fructe. 28) Se desvoltă. 
30) Prindem. 32) Ce este sculptura? 33) Se pune în 
salată. 34) Cămașe. 35) Posed. 36) Neplăcută la gust. 
38) Cei care nu văd. 40) Ce este floarea? 42) Maşină. 
44) E cucoană mare. 45) Negaţie. 47) Vas de bucătărie. 
48) Uimea. 49) Plecă. 50) Nume femenin. 53) Vine pela 
gene. 54) Vorbă neschimbătoare. 55) Cel mai mare 
port al României. 57) Cal frumos. 58) Povesteai. 59) 
Plimbare. 61) Fulgeră. 62) Degetul în care se pune 
inelul. 

VERTICAL: 1) Rural. 2) Sunt. 3) Теауй. 4) Mă 
sting. 5) Cu ele se încuie ușile. 6) Mânca iarbă. 7) Mie- 
luşică. 8) A cunoaşte. 9) Pronume. 10) Tocim. 12) Sfâşie. 
13) Rămăşiţă. 15) Posedară. 18) Răpit. 20) Locuitorii 
unui continent. 22) Lună a anului. 24) Intinde. 27) Schim- 
barăm locul. 29) Pronume posesiv. 31) Fluviu în Italia, 
36) Deosebiţi. 37) Cal dobrogean. 38) Operă..39) Ano- 
timp al anului. 40) Pornit. 41) Te înscriai la ,,Ріті- 
neaţa Соріііог“ ca să primeşti revista regulat. 42) Po- 
toleai durerile. 43) Lemnar. 46) Prăjiţi. 47) Fabricant 
de oale. 50) II mănânci dimineaţa la cafea cu lapte. 
51) Cal dobrogean. 52) Оргеѕс calea. 55) Se face din 
lapte. 56) Fire. 58) Poftim. 60) Articol. 


ANDRE GHEO 


Cu N sunt la munte 
Multe și mărunte 

Cu B adăpostesc 

| f Iarna toți mă îndrăgese 
Cu V grâu fiert sânt 


' De ziua VI с 
fu “W 


| /V/ 


ZU UA 


МЕТАСВАМА 


x 


- эйи Üecutctasa си РИМИ 


IEE აა ივი „зинанын următorii cititori ai revistei noastre 


7 IOAN și GEORGE ARIE ВАТТІЕК ALEXANDRU KANEL ALEXANDRU SILVIA ALEXANDRU FLORICA 


PETRESCU Şc. Ronetti Roman Şc. Clemența ўс. Colibași $<, Colibași 
EȘc.TPopa Nan No. 9 clasa 11-а Loco clasa l-a toco` “lasa II-ა Ilfov clasa III-ა Ilfov 
clasa (11-а și 11-а Loco 


: «ЕЗ. ერ >) : i ” \ AR ' = 
MARCUS CLEINBERG BORIS BRUFMA SCHEINBERG STEFANIA MARMOR |. BERNARD “рли, АТАРЈЕН 
Şc. Tarbut $c. Sf. losif $c. Silivestru $c. prim. гот. ү ii c. Sf. Andrei 
clasa 111-а Hotin clasa Il-a Loco <lasa 11-а loco clasa ll-a Fălticeni Casa "-а Loco 


> წ ა.” Е ; 
SANDY HERSCOVICI · SOLANGE WEISMAN™ SOFICA ABPAMOVICI BARAS R. ȘLIMA KLE'N OSCAR 
$c. No. I т. $c. Lucaci ტა» Sc. ძი fete No. 4 $c. rom. fete Şc. Spaniolă 
clasa l-a Galaţi clasa Ill-a Loco Galați clasa ill-a Loco clasa 11-а Loco 


ps А ” ze ყ ° „დ м. 
FĂ, ў 2 L И  . i “ w Ў ... iale წს аА. 
GOLDENBERG Н.МЕЈМАМА .. CORINA ALCALAY JEAN SALMAN ZEILICOVICI STELA WOLFSHAUT LEON 
Pie prim Luca Mpa, Șc. prim. de fete No. 19 $c. Malbin ўс. de fete No. 3 Şc. Maria 
clasa Ша Ploeşti clasa 11-а Loco lasa ll-a Loco clasa l-a Piatra-Neamţ clasa l-a Loco 


| L ¿NE JES 
რ SREGRIED și INGEBORG 
IZU GOLDȘTEIN COHN SILVIA GOLDSCHLAGER HERMELIN HORTANSA GADOL ED. ALPERIN 


Șc. Malbin Lic. de fete Dărăbani $c. prim. de tete $c. Lucaci Şc. Primară-Unite 
clasa 11-а Loco clasa IV-a Dorohoi CI. l-ași 11-а Soret-Bucovina clasa IV-a Loco clasa l-a Loco 
15 е 
-_-_. э _ * Å ' 


PAGINA 


ү с=с % 


FILATELI 
DECE STRÂNGEM 
MĂRCI POSTALE 


Știm cu toții că pentru a trimite o scrisoare cuiva 
trebuie să lipim ре са o marcă poştală; fară această 
bucăţică de hâ'tie, poşta nu пе duce scrisosrea. Deci, 
marca postala «ste preţul ре care îl plătim pintru a 
fi dusă la lo:ul cuven t scrisoarea noastră. 

Dar mărcile au şi altă însemnătate. Ele ne învaţă 
multe lucruri folositoare, căci fiecare {ага din lume își 
are marcile е pe care, cercetânuu IC, ue putem da cu 
uşurinţă seama de înfăţişearea anumitor ţinuturi si 
popoare. 

Mărcile ne arată locuri, oameni si animale din {ări 
îndepartate, împărați, regi, preşedinţi de republică, 
oameni de ştiinţă şi privindu-le ni se pare că ascultăm 
basme minunate din o mie si una de nopţi. 

Este o mare plăcere să strângi mărci poștale din 
toate colțurile lumii si să le lipeşti în albume de preţ, 
care sunt adevărate atlase geografice. In filele unui 
album găseşti priveliști minunate din Eurora, Asia, 
Africa, America, Oceania, oameni în costume strălucitoare, 
animale ciudate, monumente таге(е şi lucrări de artă 
pe care altfel nu le-am putea cunoaşte. Privind un album 
de cateva mii de mărci poştale, ne putem Iimbogăţi 
cunoștințele tot aşa cum învăţăm multe lucruri folosi- 
toare cercetând cărţile scrise de marii învăţaţi. 

Ne plac mărcile poştale, căci ele ne desvoltă dorința 
la învăţătură, dorința de a cunoaşte lumea cu tot cene 
înconjoară. Mulțumită mărcilor poștale aflăm că minu- 
natul animal kangurul trăieşte în Australia, castorul se 
găsește în Canada. lama în Peru, girafa în Nyassa, hi- 
popotumul în Siberia, tigrul în Congo, foca în Terra Nova. 

Sunt apoi mărcile jubilare care se tipăresc la anu- 
mite împrejurări şi care sunt foarte căutate. Ele sunt 
puse în legătură cu multe fapte istorice sau întâmplări 
minunate de pe tot globul. Astfel, mărcile cu Cristofor 
Columb ‘пе înfăţişează ре cel dintâi navigator care а 
avut îndrăsneala să străbată Oceanul Atlantic descope- 
rind America. Unele mărci înfăţişează chipuri de-ale 
marilor învăţaţi şi binefăcători ai omenirii : Pasteur — 
cel care a descoperit că unele boale se iau prin mic- 
robi; Franklin, mare fizician; Volta şi mulţi alţii.) 

Strângând mărci. lipindu-le frumos în album, ne 
obicinuim să lăsăm jocurile fără rost; în felul acesta 
în loc să le cheltuim pe nimicuri, micile noastre eco- 
nomii le întrebuințăm in chip folositor, căci preţul 
mărcilor strânse creşte zi de zi. Ajungând mari ne po- 
menim că suntem stăpânii unei colecţii bogate pe care 
putem lua un preț ne!nchipuit de mare. Dar mai mult 
decât orice trebue să fie preţuită bucuria de a fi strâns 
cu răbdare si străduință o colecţie de mărci din toate 
țările şi colțurile pământului, de când sau născocit 
mărcile poştale și până în zilele noastre. O astfel de 
colecţie trebue să aibă mărci rare din care abia puţine 
se mai găsesc de vânzare. 

Care sunt acele mărci rare se va vedea altă dată. : 
Deocamdată să se ştie că printre cele mai preţuite 
mărci este si vestita marcă românească ре care se află 
tipărit un cap de bou şi care se vindecu un рге} foarte 


mare. 
STRAÂNGĂTORUL DE MĂRCI 


PRETUL LEI 5 


е 


аў 


Vânătoarea de greeri 


^ 

Când începe vânătoarea, oamenii iau pusti de vână- 
toare, laţuri. semănând moartea printre iepuri, mierle, 
potârnichi şi sitari. 

Tot așa şi copiii din Noua Caledonie, pornesc 
după vânat si iau si ei puşti ca si oamenii mari. 

Dar ei nu vânează nici păsări şi nici căprioare, ci 
„„„greeri. 

In timpul căldurilor dogoritoare, când soarele își 
aruncă razele fierbinţi pe pământul acestei ţări, şi 
oamenii se topesc de cald ce-i, greerele nu mai poate 
de fericire,,şi-şi arată bucuria cântând. 

Inchipuiţi-vă 'ce chinuitor trebuie să fie cântecul 
acestei insecte care nu numai că stă ascunsă, ci, pe 
lângă aceasta, în loc să cânte cu gura ca alte vieţuitoare, 
se foloseşte de o chitară —cu un sunet nu prea plăcut 
— pe care o ţine sub aripi. 

Dacă pe noi ne supără puţin acest cântăreţ nevă- 
zut, pentru Caledonieni însă e un adevărat chin. 

Ei socotesc greerele un fel de pacoste, şi din această 
pricină, îl urmăresc cu înverşunare. 

Şi iată încă dece: 

In primele cinsprezece zile din luna Februarie, 
greerele se pune să roadă tinerele rămurele ale arborelui 
de cafea atât de uşor si cu atâta luare aminte încâtnici 
nu se bagă de seamă că arborele suferă din pricina 
asta. 

Dar răul vine după asta. 

Rămurica înfloreşte ca şi inainte şi dă chiar fructe. 
Şi iată că fapta greerului, mai bine zis, fapta rea a lui 
iese la iveală. 

Fructele se pârguiesc si greutatea lor creşte. 

Crenguţa, саге а fost roasă până la mijloc, nu se 
mai poate susţine şi se rupe. 

Adio roade. După cum se vede e o adevărată Араз! 
Si de aceea bšstinasii urmàresc greerele cu îndârjire 
şi, bineînţeles, la timp, când insecta îşi începe lucrul ei 
atât de vătămător arborelui. 


Și pe cine să însărcineze cu această vânătoare care 
cere răbdare şi dibăcie ? 


Fireşte, pe copii, cari îşi îndeplinesc cu mult drag 
însărcinarea ce li s'a încredinţat. 

Copilul, după ce prinde greerii, îi înşiră ре o {ериѕе 
şi porneşte mai departe. 

Când prada e bogată și vânătoarea se prelungeşte, 
înfometat şi obosit, ca orice vânător care se preţuiește, 


° îşi pregăteşte singur o gustare ca să-și mai amăgească 


foamea. 

Іа greeri, aşa іпѕіга{і cum sunt pe {еризҙе, şi îi pune 
la frigare. 

După câteva minute, friptura răspândește un miros 
plăcut si copilul flămând o înghite cu poftă, fiindcă, 
lui i se pare că are un gust de alune. 

Dacă focul nu e aprins, el îi mănâncă şi cruzi. Pentru 
el sunt gustoşi şi aşa. 


_- _ 


Fluturii cari opresc trenurile 


De multe întâmplă ca unele trenuri să fie 
nevoite să “აე din pricina càtorva animale care 
se încăpă ază să meargă pe şinii. * 


cu totul neașteptat însă ca-un tren să fie 

IV. 5а inainteze de niste fluturi. 
< totuşi, faptul s'a petrecut, de câteva ori în Austria 
şi Cehoslovacia, unde facprăpăd nişte fluturi foarte 
vătămători grânelor. 

Fluturi aceștia se aşează pe linii în număr atât de 
mare, încât locomotivele strivindu-le sfârșesc prin a 
aluneca. In câteva rânduri s'au întâmplat chiar neno- 
rociri destul de mari. 


Albina însetată 


O gospodină din Canada a putut urmări câteva zile 
în sir cum o albină pătrundea prin fereastra bucătăriei, 
se ducea la cişmea şi aştepta până apărea picătura din 
care sorbea însetată, 

Intro zi, gospodina, punând la încercare pe zbură- 
torul musafir, la ora când știa că trebue să apară ü 
inchis fereastra. 

Cànd albina a venit sia văzut ç 
intra, a început să bâzăie la ca w. ს. 
să i-se deschidă. tup N 

Bineînţeles, gospodina, cav ბ 1. 
lucru, i-a dat drumul inàáunt/” 

Fericită, albina a intz 
de câteva ori, іасоасе si 
cişmea așteptând răbdă 
să-şi astâmpere setea. Í 


) 
` 


— — 


w ГЕ] 


REVISTA 


Director: MARIN IORDA 
(CQ: SGT Ө АТД PENTRU:COPII. ȘI 


TINERET 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA : BUC. STR. CONST. MILLE 7 — 9— 11. — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI, 6 LUNI 100 LEI. — EXEM. 
PLARUL 5 LEI. — IN STRĂINĂTATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCAŢILOR STRICT INTERZISA. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA 


ANUL XN 


27 OCTOMBRIE 1937 


Ne. 716 


„em 
VORBA. COPII БУУЛУУ, “€, 


Suzana — Dumitale nu-ţi pot răspunde decât foarte 
pe scurt în rubrica aceasta. Cred са fără să-ţi lămuresc, 
pricepi de ce. Aş fi însă foarte mulțumită să te cunosc 
şi să deslușşim mai pe larg gândurile care te frământă. 

Mata, draga mea Suzana, străbaţi o parte a vieţii 
care se cheamă „adolescenţă”. In acest răstimp sufletul 
nostru e frământat de fel de fel de îndemnuri, si spre 
bine şi spre rău, care până se statornicesc, într'un chip 
sau altul, ne neliniştesc şi ne pun pe gânduri cu atât 
mai mult cu cât nu apar destul de lămurite chiar nouă 
înşine. Cu alte cuvinte, mata treci printr'o „criză de 
adolescenţă”. Dacă nu eşti destul de lămurită asupra 
înţelesului acestor cuvinte, întreabă pe o persoană mare, 
care să te facă să pricepi mai bine. 


Gândurile negre care te neliniștesc atât de des e 
bine să le goneşti, căci îți micşorează voința, pofta de 
muncă, încrederea în viaţă. 

Deprinde-te să culegi din orice lucru o învăţătură 
şi dacă III place singurătatea foloseşte-o citind. Te-aș 
ruga să lași deoparte pentru câtăva vreme romanele 
şi cinematograful. Să-ţi îndrepţi atenţia şi interesul 
pentru știință. Ocupă-te cu matematica, fizica, chimia. 
ştiinţele naturale. Sileşte-ţi mintea să se ordoneze, să 
„se disciplineze, n'o lăsa să hoinărească. 

Ti-ar fi foarte folositor şi un curs mai temeinic de 
educaţie fizică. Ocoleşte lenea, visarea. Nu te lăsa pradă 
imaginaţiei саге la vârsta matale nu-ți poate aduce 
foloase. 

Vreau să te faci o fată sdravănă, voioasă, curajoasă, 
care să fie în stare să înfrunte viaţa cu încredere. 
Mai scrie-mi, Suzana, şi fii încredințată că Buniţa 
îți vrea tot binele şi că ea îţi vorbeşte din trăite. 

Vrei. să-mi trimiţi o fotografie? Mi-ar face multă 
plăcere. 

Gheorghiu Petronius. — Dacă ai fi citit mai cu 
luare aminte răspunsul pe care l-am dat unui nepoţel 
într'unul din numerele trecute ale revistei cu privire la 
clubul Shirley Temple, nu m'ai mai fi rugat să-ţi trimit 
carnetul. Dar nu mă supăr pe matale, dragă nepoţele, 
şi sunt gata să te lămuresc că deocamdată clubulinu 
şi-a reînceput lucrul şi că nici nu s'a hotărît o dată 
mai apropiată | 

Cu ce altceva ti-as mai putea fi defolos? Sărutări 
dela Buniţa. 


––_._–.7 


-_-_-"""-------–-_-_-" 


Saul Croitoru. — Sănătate, nepotelule străjer. Ia 
spune-mi, tot atât de sfios eşti ? Tot asa o iei la fugă 
când te întreabă cineva câte ceva? 

Eu cred că decând mi-ai scris cartea poștală și 
până acum ai mai crescut și la minte şi la trup! Se 
poate, băeţelule, s'o iei la goană са un prostuţ, când 
îți vorbeşte cineva ? Dece să te rusinezi ? Dece ? Numai 
când minţi, când furi, când nemulţumeşti pe cei din 
jurul tău trebuie să-ţi fie ruşine de ce ai făcut. 

Te rog să te pui în ambiţie si să răspunzi frumos, 
cum trebue, când te întreabă cineva ceva si să nu mai 
fugi, că te faci de газ! 

Fă gimnastică, hrăneşte-te bine şi nu lenevi în pat. 
Ne-am înțeles ? 

Andreişin Nina. — Nepoţică dragă, să nu mai zici 
„m'am scârbit” că nu e frumos. Şi apoi așa cum te-ai 
folosit mata Че cuvintele acestea, pe lângă că nu е 
frumos, dar nu e nici potrivit. Poţi cel mult să te 
scârbeşti de o mâncare în care ai găsit un gândac, dar 
nu de o carte pentrucă o ai de două ori. Dacă ai două 
cărţi la fel, dărueşte una din ele unui copil care n'are 
deloc. 


Vei face o faptă bună de care vei fi şi tu mulţumită. · 


Relu: — Galaţi. — In numărul viitor vă voi povesti 
o excursie a lui Neluţu şi a Floricăi la o vie, acum, la 
culesul strugurilor. 
Altfel — adică în afară de pozne — sunt sănătoşi și 
foarte drăguți. ` 
Amàndoi 11 trimet lui Relu multe salutàri. 
La fel si 


–_-»>>=ო-=ეიემმძ–ეეე'-”""''"' წ) le AN 


“ოა MI. 


05 TOADER stă jos răzemat de un brad 

` înalt, e de-o vârstă cu dânsul; l-a crescut 

când era fecior şi umbla pe aci cu logod- 

` nica lui. „Parcă a fost mai егі!“ gândeşte 

el... „Acum Ileana e babă și eu moșneag“. 

Ce-i si cu viața! Bine zice la carte: „Zilele omului ca 
iarba câmpului“. Oftează din greu, mai scutură punga 
de tutun, nici praf. Cum ar mai trage un fum! Pune 
în lulea câteva fire de buruiană, scapără amărit, vor- 
bind singur. „Bată-te norocul de babă ! Puteai duce câ- 
teva ouă la dugheană să-mi iei un pac, doar ştii, tutunul 
imi ține si de foame si de alean. i-ai găsit, cine să te 
creadă“. Trage el asa câteva fumuri, mai tușăşte, buru- 
iana e iute. Priveşte cum pasc cele trei oite, cum rup 
frumuşel firele de iarbă, ocolesc scaeţii şi buruienile rele. 

De-odată, din desişul brazilor se ivi un domn urmat 
de un“câine mare. 

— Bună ziua, moşule ! 

Moş Toader i se uită drept în faţă. Privirea blândă 
i-a mers la inimă. Așa-i credința săteanului. „Ochii de- 
oache, ochii farmecă si tot ochii mângâie. 

— Bună să vă fie, domnule, cum vi-i si inimal“ Dă 
să se ridice în semn de cinste. 

— Nu te osteni, moşule, se'ndoaie greu încheieturile 
bătrâne. 

— Dacă sânt zile multe, trăiești, ce să faci ? Numai 
în basme se pomenește de tinercță făr' de bătrâneţă! 

— Frumoasă zi şi frumoasă pădure ! zise domnul, 
cu glas blând. | 

— Da, e frumoasă când {1-1 inima bună, dar când 
eşti plin de necazuri, nu te mai bucură nici lumina 
sfântului soare! zise bătrânul oftând. 

— Da, moșule, omul e ca bradul de colo; căzut la 
pământ pare că geme şi el. 

— Apoi l-a trăsnit. Noi zicem că s'ascunde în el, 
Ducă-se-pe-pustii. Sfântul Ilie are mare năcaz pe dânsul, 
îl detună. Acum doi ani a trăsnit biserica din sat, credea 
Necuratul că sfântul nu s'o indura saprindă locaşul 
Domnului. O fi şi pentru păcatele noastre, că tare s'a 
mai stricat lumea! 

— Am fost până sus, cam obosii, stau puţin pe 
trunchiu, poate îmi spui ce necazuri aşa mari ai? 

— Heil Domnule, ferice când lumea râvneşte la 
soarta ta, vai! când te plânge! 

— Povestind, te mai uşurezi la suflet şi poate să 
te ajut. 


— Să măierţi de cuvânt. Dacă ai fi Vodă, mai zic 
şi eu! 

— Așa-ţi sunt de mari necazurile că numai Vodă- 
le poate alunga? 

— Heil Domnule, pentru fiecare năcazurile lui sunt 
mari, după felul omului. Bunăoară, lui Vodă necazu- 
rile lui îi par mari, şi pentru mine, ale mele tot așa, 
că, vezi, inimă are si El şi eu. Poate dânsul sufere mai 
tare, că-i subţire la suflet, grijile Lui mai multe şi mai 
mari, dar si ale mele, mărunte pentru altul, mari pentru 
mine. 

— Vorbeșşti frumos, moşule. Ca să ne treacă vremea, 
зрипе-{і necazurile! 

— Vezi, domnișorule, oiţele cele trei şi văcuţa pri- 
ponită colo ? Atâta am la viaţă si oi fi fost poate și 
eu gospodar în lege ! Dar nevoile, bolile, copiii, am în- 
gropat vreo şase din opt, m'au topit. Acuma, iarna e 
la uşă, vine nepoftită, şi nici lemne, nici mălai, рісі 
nutreţ pentru amărâtele de vitişoare; cât am adunat 
trebuie să-l împart cu vecinul care l-a cosit, că eu, mă 
vezi, sânt un lemn de ars în foc. Iarna la noi e lungă 
ca ziua flămândului. Doi boi, i-am vândut astă iarnă; 
n'aveam cu ce eşi în primăvară. Uscături mai cară biata 
babă cu sarcina din pădure, nu degeaba am plătit la 
primărie. Pentru ale gurii, doar niţică varză si сагіоѓі 
ce avem în grădină, că vara asta a mai dat și omida. 
Păcat de munca babei! 

— Copiii nu te ajută? 

— Hei, dragul moşului! iartă-mă сӣ-{і zic așa, să 
fii sănătos, poate îi fi vreun domn mare, dar, de pe 
vorbă se cunoaşte că ai inimă bună. Am o fată măritată 
în alt sat. Are grijile ei. Puiul dacă sboară din cuib, 
e bun dus! Băiatul când era acasă, îl aveam ca mâna 
cea dreaptă; la pădure lucra cherestea si aducea bani 
pentru ale gurii, cosea fâneţul, făcea cărături cu boii, 
şi подат mai lesne cele două capete... Dar vezi, a trecut 
anul la sfântul Gheorghe de când a trebuit să meargă 
la oaste, să-şi facă datoria către ţară; dacă el n'o merge, 
altul tot așa, atunci cine să meargă? La o nevoie cine 
să apere ţara? Vezi, am auzit din mosi strămoși că 
totdeauna am avut dușmani mulţi. Noi, pe cât ştiu eu, 
nu facem nimănui niciun rău. Nu le luăm рісі ага, 
nici copiii, nici avutul, dar străinul mereu jinduiește la 
ce-i al nostru. 

— Mai are mult de făcut oaste? 

— Păi, mai аге; poate pe la vara viitoare de-o is- 


WN 
Na; 


РА 


prăvi. Vorba е, се mă fac eu si baba, la iarnă? О să 
pierim de frig şi de foame 'n casă. Acuma, de noi ca 
de noi, ne-am trăit traiul, ne-am mâncat mălaiul! Dar 
ce face băiatul când se 'ntoarce? Nici tu boi, nici tu 
vacă, doar sărăciile de oi de le-o mai găsi. Dacă nu 
le-o mânca lupii, că dela casa flămândă, şi câinii fug. 

— Da, moşule, văd, eşti necăjit rău! Dar norocul 
nici nu ştii de unde vine! 

— De omul amărit, parcă şi norocul fuge, desi se 
zice că-i orb. 

— Rămâi sănătos, mosule! 

— Mulţămim frumos, domnule, grăbeşte, avem acuşi 
furtună, nouraşul cel alb de pe munte, e semn de fur- 
tună. 

— Ascultă, moșule, care-i numele dumitale și ре 
fecior cum îl chiamă, şi în ce armă e? 

— Vrei să mă pui la pomelnic? Pe mine mă chiamă 
Toader Goarnă. Am fost gornist pe vremea lui Cuza; 
fiu-mieu Ilie, e la infanterie, regimentul 4. 

—. Rămâi sănătos, mosule! 

— Să trăiţi! 

Domnul porni spre vale. 

Trecuseră vreo câteva săptămâni de la întâlnirea 
lui moş Toader cu domnul din munte. Baba Ileana 
mesteca mămăliga tacticos şi'ncet; nu o mai ţineau 
puterile ca pe vremuri, când făcea o mămăligă cât 
piatra de râșniţă, şi striga veselă: „„Veniţi copii, vam 
făcut o mămăliguţă bună s'o mănânce și Regiu“l voia 
să zică Regele. Moşul sta pe prispă pufăind din lulea. 
Avea tutun, mai uitase cele necazuri. Dase vitişoarele 
în seama unui băiat din vecini. Numai c'aude pe cineva 
bătând de zor în poartă şi strigând: 

— Moş Toaderel Heil moş Toadere! Ce, eşti fudul 
de urechi? 

— Care-i acolo, mă? 

— Eu, Gheorghe dela primărie. 

— Ei intră! nu-i poarta încuiată si cânele e legat! 

— Că n'am vreme de tâlc, hai repede la primărie. 

— La ce mă, Gheorghe? Doar am plătit birul, şi de 
furat, n'am furat nimic. 

— Hai repede, m'a trimis dom primar să te aduc 
pe nepusă-masă. 

— Mare comedie, uit'te, mesteca baba mămăliga. 

— Hai! vino răpede, era dom primar foc! A zis să 
te iau pe sus! 


— Stăi logofete, că nu dau Turcii! să spun barem 
babei, să nu mă caute ca pe iarba de leac. 

— Iute! Trebue să meargă şi dom primar la masă, 
mă tem că are la el 51 ре dom subprefect. 

— Mă Gheorghe, de bună seamă, sa întâmplat vreo 
poznă în comună; eu nu ştiu nici cu spatele, păcatele 
mele! 

A intrat moş Toader în casă, şi-a făcut cruce la 
icoana Maicii-Domnului, gândind: „Арага, doamne, de 
năpaste şi pe duşmani“. A spus babei că-l chiamă pri- 
marul. Màtusa Ileana începu a bodogăni: „Oare la ce 
ciorile te-o mai fi chemând?“ 

Ajuns la primărie intră tot învârtind cusma dintr'o 
mână în alta. Primarul sta încruntat la masă. 

— Ai venit, moş Toadere? 

— Să trăiţi, aici sânt, dom primar! 

— Bine, moşule, te credeam om cu scaun la cap. 

— Da ce-am făcut, dom primar, păcatele mele! Nu 
mă ИЗА vinovat cu nimic, се năpaste o fi căzut ре capul 
meu 

— Săracul! її cade vina năpaste, ha? 

— Се vinš, dom primar? 

— Bine mos Toader, sunt eu primar aci în comună, 
ori пи? 

— Vai de mine! Să trăiţi! sânteţi doar alesul nostru. 

— Atunci, sunt, si dacă ai vreun păs nu trebue să 
mi-l spui mie? 

— Dom primar, ce păs? nu mi-a furat nimeni nimic, 
nu m'a bătut nimeni, ce era să vă spui? 

— Da Măriei Sale ai avut ce-i spune? Ha? Cine ţi-a 
scris jalba, că-l învăţ eu minte! 

— Ce jalbă? Să n'am parte de ce mă rog lui D-zeu, 
dacă am făcut eu jalbă Măriei Sale! 

ჭა Rău crezi. mosule, că Măria Sa are vreme de 
prisos! El are griji multe si mari, dacă toți ca dum- 
neata i-or trimite jălaniile lor, ce ar mai fi? Eu de ce 
mai sunt aici? 


(citiţi urmarea în pag. 6-a) 


AND unchiul Matei a plecat in America, si-a a- 
dunat în jurul său pe toți nepoţii şi toate nepoa- 
tele și le-a vorbit astfel: 

„Dragii mei, eu plec departe, departe de tot, 

voi ştiţi că sunt depărtări mari între orașele 
aceleiași ţări, între ţările aceluiaș continent, dar nu vă 
puteţi da seama cât de lungă e calea, de aci din Bu- 
cureşti, capitala României Mari, ţară care se află în 
continentul european, până la New-York, în America, 
unde plec eu. 


Voi călători zile şi nopţi cu trenul şi altele cu va- 
porul. Nu se ştie, dragii mei, dacă ne vom mai vedea 
vreodată. Cred că părinţii voştri vau spus dece plec 
atât de departe. In New-York locuieşte de zece ani cel 
mai bun prieten al meu. Acolo a pus temeliile unui ne- 
gol care, pare-se, merge de minune. Pe mine mă chiamă 
ca să-i fiu tovarăş şi la muncă şi la câștig. Aci n'am 
prea avut noroc şi, pentrucă n'am avut prea mult no- 
roc, n'am putut strânge avere. Acum însă, când plec, 
vreau să vă dăruiesc vouă tot ce am. Eu nu-mi opresc 
decât un geamantan cu haine şi rufe şi banii trebuin- 
cioşi drumului. 


Toate fetele şi toţi băieţii câţi se aflau acolo, adu. 
nati în casa unchiului Matei, erau nepoți si strănepoţi- 
Ei ascultau cu răsuflarea oprită cuvintele unchiului Ma- 
tei. Pe unchiul Matei l-au iubit din totdeauna. 

— Nimeni nu știa să le vorbească atât de frumos 
ca el, nicăeri nu erau mai bine primiţi ca în casa lui. 
Unchiul Matei se pricepea de minune să-i dojenească pe 
nepoți, atunci când era nevoie, fără să-i întristeze. Nu 
se putea să-ţi dea unchiul Matei un sfat ca să nu-l ur- 
mezi, oricât de îndărătnic ai fi fost. 

S'apoi, cum ar fi putut uita vreodată cum știa un- 
chiul Matei să-i înveselească pe nepoți, de Crăciun, și 
de Paşti, pregătind fiecăruia darul pe care şi-l dorise 
în taină. Era într'adevăr uimitor şi de nepriceput cum 
ştia unchiul Matei întotdeauna să-ţi dea darul pe care-l 
visai. 

Nepoţii şi nepoatele îl credeau ре dragul și bunul 
lor unchiu, foarte bogat. Dar ei se înșelau. Unchiul Ma- 
tei se lipsea de multe ori de o haină nouă, de o carte 
scumpă pe care şi-ar fi dorit-o în bibliotecă pentru a 
cumpăra Monicăi ghiozdan nou, sau Puicăi o carte cu 
poveşti. ү 

Dar toate astea n'aveau de unde să le ştie nepoții 
şi nepoatele lui. i 

Acum fiecare se întreba în gând, ce dar scump i-o 
fi pregătit unchiul Matei de plecare? Neîndoios, își spu- 
neau toţi, darul cel mai mare si mai frumos il уа da lui 
Jenică, nepotul căruia unchiul Matei îi arătase întot- 
deauna o dragoste deosebită. Poate si din pricină că 
Jenică era băiatul surorii cu care unchiul Matei se în- 
țelesese cel mai bine, poate fiindcă Jenică fusese mereu 
bolnav în copilăria lui. Şi, firește, si faptul că Jenică 
era cuminte, liniştit, bun şi milos, îl făcea pe unchiul 
Matei să-l рге{џіаѕсӣ mai mult decât pe ceilalţi nepoți. 

— Să ştiţi, dragii mei, că nu vă voi da daruri prea 
mari si prea preţioase. vorbi unchiul Matei. Acum, іп 
preajma unei mari călătorii şi a unei lungi despărţiri 
vă pot face o mărturisire: N'am fost si nu sunt un om 
bogat. Am foarte puţini bani şi n'am case şi nici moşii, 
aşa cum își închipuiau părinţii voştri. 

Vreau însă ca lucrurile pe care vi le voi da eu să 
le păstraţi cu sfințenie. Până când fiecare din voi nu 
va trece de douăzeci şi unu de ani n'aveţi voe, orice 
s'ar întâmpla, să înstrăinaţi sau să vindeți lucrul pe 


DACĂ AI 


FIV. o DĂ 


(urmarea din pagina 5-a) 


— Dom primar, să nu mai ajung să-mi văz bă- 
iatul, dacă ştiu de vreo jalbă. 

— Bine, moşule, o să te înfund, te prind eu cu o- 
caua mică. Ascultă ce primesc de la dom Prefect: 
„Domnule primar, dă această mie de lei din partea 
Casei regale, lui moş Toader Goarnă, şi vesteşte-l că pe 
ziua de Sf. Dumitru, Ше, fiul dânsului, vine acasă.“ Ei 
ce mai zici? De unde şi până unde ştie Măria Sa? Ce 
pasăre măiastră i-a soptit că ai nevoi şi fecior la oaste? 

Mos Toader își făcu semnul crucii si zise: 

— "Uite d-ta, comedie! 

— Іа ascultă, пи fă pe cotoiul călugărit! Pe mine 
m'așteaptă subprefectul să-i dau raport. 

— Trăiţi dom primar! Nu sânt vinovat nici cât. 
Ascultă numai: o fi acum vreo câteva săptămâni, eram 
cu oiţele şi văcuţa la munte. Văd coborând la vale un 


domn, încă era după el un câne mare ciobănesc, de cei 
„boereşti“. „Bună ziua, moșule!“ „Bună“, zic eul Din 
una în alta, stând pe un trunchi de brad lângă mine, 
mă'ntrebă cum o duc, ce fac. Eu, ca omul necăjit, vă- 
zând cu ce inimă bună vorbeşte, i-am povestit de nă- 
cazurile mele, ba încă la o vorbă a Lui, tac: „Се să-ţi 
mai spui: nu-i fi Vodă să mă poti ajuta!“ Da vezi, acum 
îmi aduc aminte că parcă a zâmbit pe sub mustață! 

Primarul îi arătă portretul Regelui din perete: 

— Nu seamănă cu potretul de sus? 

Moş Toader se uită lung, clatină din cap, oftează 
şi zice amărit: 

— Da, parcă samănă. Auzi d-ta comedie! 

— Аі, moșule, noroc mai mult decât mine. Era chiar 


Măria Sa Regele Carol 1. : 283 5 
: SOFIA NĂDEJDE 


\ 


адь voi да. După acest timp puteţi face се vroiţi. 
cu el. 
Imi, făgăduiţi, copii, că aşa veţi face? 

— Făgăduim! răspunseră cu toţii în сог. 

— Bine. atunci voi începe chiar acum împărțirea 
darurilor. Tie, Monico, îţi las un ceas de aur. II vei des- 
chide capacul când vei împlini douăzeci și unu de ani 
şi îl vei vinde dacă vei avea nevoie de bani. 

Tie, Puico, îţi dau lanţul acesta făcut din safire si 
rubine. П am si eu dela părinţii mei. L-am prețuit 
cândva la un giuvaergiu şi ştiu că se pot lua bani mulţi 
pe el. Eu nu am vrut să-l vând, cu toate că uneori 
eram în mare nevoe. 

Tie, Mirceo, îți dau cutia asta de sidef. So deschizi 
peste zece ani. 

Rodicăi îi dau scrinul acesta si cu tot ce se află 
în sertare. : 

Iar lui Jenică, dragului meu Jenică, її dau acest 
album cu mărci poştale, să-l ţie amintire dela mine si 
să-l vândă doar peste cinci ani. 

Apoi, unchiul Matei îi îmbrăţișă pe toţi, fiecăruia 
în parte îi dădu un sfat bun, apoi luă o maşină, îi urcă 
pe toţi nepoţii şi nepoatele în ea, îi duse pe toţi la 
părinţii lor, iar el se întoarse acasă unde, vă închipuiţi, 
îl aşteptau destul de multe treburi, deoarece era în 
ajunul unei călătorii atât de îndepărtate. Toţi acei cari 
căpătaseră daruri dela unchiul Matei păreau nemulțu- 
ті{і. Mircea spunea că п’аге ce face cu o cutie de si- 
def si că o va deschide cât de curând să vadă ce-i 
înăuntru, căci n'are răbdare să aștepte atâţia ani. Mo- 
nica ar fi dorit un ceas de mână, nu unul medalion.., 
lar Puicăi nu-i prea plăcea lanţul; ar fi fost mai mul- 
țumită cu o broșă. 

Singur, Jenică isi 
spunea fericit: 

Il voi păstra toată viața mea ca amintire, căci е 
dela unchiul Matei care îmi e atât de drag, 

— Noi ne închipuiam, spuse Puica a doua zi când 
veni acasă la Jenică, că ţie îţi va da unchiul Matei da- 
rul cel mai scump. Ori tocmai ţie {1-а dat un lucru fără 
niciun preţ... Un biet album cu mărci poştale vechi și 
stampilate... Şi ce scoarţe urâte are albumul! Măcar să 
le fi avut de catifea. Si Puica pufni în râs. 

Jenică nu se mâhni de fel şi răspunse Puicăi că 
oricât de urât şi de fără preţ ar fi albumul, de vreme 
ce îl are dela unchiul Matei, îl va păstra şi îi va purta 
de grije întotdeauna. 

Chiar părinţiilui Jenică păreau nedumeriţi de darul 
pe care îl căpătase băiatul lor. Jenică își încuie albu- 
mul în sertarul dulapului cu cărţi şi îl tinu acolo fără 
să umble la el trei săptămâni. După trei săptămâni 
sosi prima scrisoare din America. 

Dragul meu Jenică, îi scrise unchiul Matei, deslipește 
frumos marca de pe plic, fără so гирі, și lipește-o pe 
una din filele rămase goale ale albumului pe саге {і 
l-am dăruit. In plic vei mai găsi trei mărci pe care de- 
asemenea te rog să le lipești în album. 

Din ziua aceea Jenică începu să strângă tot felul 
de mărci şi să le păstreze. Indeletnicirea aceasta îi făcea 
foarte multă plăcere şi cu vremea ajunse să ştie să 
deosebească singur mărcile bune de cele rele, cele cu 
„Viitor“ de cele fără. I 

Verisorii si verisoarele lui isi băteau uneori joc de 
€l.Lor li se părea caraghioasă colecţia si nu puteau pri- 
cepe care e rostul ei. 

Vremea trecu. Monica isi pierdu ceasul, părinţii 
Puicăi vândură lanțul unui negustor care îi păcăli, 
dându-le a zecea parte din cât ar fi meritat. Mircea dă- 
rui cutia după ce scoase banii pe care îi găsi înăuntru. 

Acum erau cu toţii mari, unii prin ultimele clase 
de liceu, alţii prin universitate chiar. Pe unchiul Matei 
îl uitaseră si uitaseră şi făgăduielile care le făcuseră. 

Ionel își dăduse bacalaureatul şi îl trecuse foarte 
bine. Grozav ar fi dorit să urmeze medicina, dar nici 
nu îndrăznea să-și mărturisească dorința. El știe си 
câte greutăţi, cu câte jertfe îl ţinuseră părinții în liceu. 
Tatăl lui era un modest funcţionar; din leafa pe care 
o avea deabia putea să mulţumească nevoile casei. 

“Acum, când băiatul ieșise de pe băncile şcolii ar 
fi dorit să-şi găsească o slujbă, să-i ajute şi el puţin. 


strângea la piept albumul și 


ს Ionel suferea în tăcere că nu se va putea face me- 
dic, visul lui îi părea cu neputinţă de îndeplinit. 


„Voi intra funcţionar undeva, voi câştiga, voi face ` 


viaţa părinţilor mei mai ușoară“, îşi spunea el încercând 
să se mângâie. iar mama și tatăl lui Jenică erau si еі 
foarte trişti. Inţelegeau suferința băiatului lor si totuși 
nu i-o puteau alina. 

— Ascultă, zise într'o zi mama lui Jenică, soţului 
ei, dacă am vinde pianul, cu banii pe care i-am putea 
dobândi, i-am plăti taxa pe un an de zile lui Jenică la 
universitate. 

— Să vindem pianul! Dar în anul următor ce mai 
vindem? | SRTA 


— Poate 50 indura Dumnezeu de noi si o face 
vr'o minune! м 
A doua zi, mama lui Jenică dădu un anunţ la ziar! 
De vânzare pianină în perfectă stare, marcă f. bună: 

Veniră mai mulţi cumpărători. Dar preţurile pe 
care le dădeau erau atât de mici, încât în cele dir, 
urmă părinţii lui Jenică îşi dădură seama că vor fi ne- 
voiţi să-şi păstreze pianul şi să-şi trimeată băiatul la 
slujbă. 

Trecuseră trei zile de când apăruse anunţul în ziar. 
Jenică primise tocmai o scrisoare dela unchiul Matei, 
fi deslipise marca şi încerca s'o lipească în album. 
Cineva sună la poartă. 

— Vezi cine e domnul acela, Mario, spuse mama 
Jenicăi, slujnicei. 

Maria se înapoie după câteva clipe: 

— Un domn care vrea să cumpere pianul. 

O licărire de nădejde se ivi în ochii tuturor. 

Domnul cel străin încercă pianul, întrebă de preţ şi 
spuse că se va mai întoarce mâine, poimâine. La ple- 
care, dădu cu ochii de albumul cu mărci poştale. Ceru 
voie să-l vadă mai de aproape. După ce întoarse două 
pagini, rosti. 

— Dar, domnule, dumneata ai aici o avere! O ade- 
vărată comoară! Uite, dacă îmi vinzi marca asta mie 
— şi eu sunt colecţionar — îţi dau îndată douăzeci de 
mii de lei... 

Jenică deslipi îndată marca si domnul cel străin îi 
numără douăzeci de mii de lei! l 

Fericirea părinților lui Jenică era de nedescris. 

Iar cât era de bucuros si de recunoscător Jenică 
unchiului Matei, vă puteți da seama singuri. 

Datorită albumului cu mărci poştale, Jenică putu 
urma cursurile facultății de medicină, putu să-şi des- 
chidă un cabinet cu toate cele trebuincioase când isi 
luă diploma de medic. x j 

Iar părinţii lui trăiră în belşug toţi anii câţi ti mai 
avură de trăit. š 

Despre unchiul Matei pot să vă spun cà e sănătos, 
bogat şi tot atât de bun şi de darnic ca înainte. E drept, 
e foarte bătrân. 


SID. DRAGUȘANU 


$ Р Z = 
-ჟ_-ჟ-_____––_–_-______-__.__. 


АСЗ, 


Фә 


Е 


Taia" 


=> V 
E i PER 


dak 


der 


Altă isprava a 


Prin Pampasul cel sălbatec 
Din Sudul American 

A plecat acum un an 
Născocilă, singuratec, 


Prin Pampasul brazilian... 


Dar aci-i fu dat să vază 

Un sălbatec indian, 

Dintre-acei cari când vânează, 
Capete de om retează, 


In Pampasul brazilian. 


Născocilă-ar vrea în goană 
Să о іа, dar-slăbânog 
Calul său cel pintenog 
N'a mai umblat prin savană 


Şi stă'n loc ca un olog 


Geaba cu biciușca-l bate 

51-1 tot îndeamnă la drum 
Calul nu vrea nicidecum 
Să-și poarte stăpânu'n spate, 


— Ce mă fac oare acum? 


7, 
81.1 маѕсосі 


О idee insë-i vine, 
Care'ndată l-a salvat; 

151 aduse aminte bine 

Că luase de-acas' cu sine 


Niste praf de strănutat.... 


Năpristan scoase cutia 
Și când s'a apropiat, 
Indianu'nfuriat, 

Ca să-i taie scăfârlia, 


Praful spre el l-a suflat... 


Și-unde'ncepu să strănute, 


Calul si cel indian, 
Ca niste foale bătute... 
„„Născocilă-o șterse iute 


Din Pampasu'brazilian... 


lar în urma lui rămase 
Indianul îndrăcit, 

Să-i tragă la aghioase, 
El și cal, până rămase 


Jos, în iarbă, năucit!... 


MOȘNEAGU 


Al jineti minte, copii, cum а pàcàlHto vul- 
реа pe Mos Martin, de a rămas sărmanul 
urs fără coadă ? Ce, aţi uitat ? Uite, să vă 
amintesc îndată, dar să fiţi cu luare aminte 
să nu se mai întâmple să uitaţi, că mă supăr. 

Cică, odată, ursul avea chef de peşte. De pescuit 
nu era chip să pescuiască, fiindcă heleşteul era acoperit 
cu o coajă de ghiaţă. Si atunci se duse ursul la vulpe 
şi-i zise dulce, dulce ca mierea: | 

— Cumătră, iacă mi s'a făcut poftă de peste. 

— Să fii sânătos, îi răspunse şireata vulpe, legă- 
nâadu-şi coada. Eu m'am săturat pentru toată iarna. 

— Ah ! se milogi ursul flămând, învaţă-mă, rogu-te, 
şi pe mine cum să dreg si să învârt şi să mă aleg 
cu niscaiva peștișori, că-mi piere glasul de foame. 

Hei, prietene, ţi-oiu spune de mă rogi, grăi tare 
vulpea, iar în gând: „Lasă, măi Martine, că ţi-o fac eu; 
crezi cam uitat buclucul cu albinele ?“ 

Aicea, dragi copii, aş trebui să vă dau o lămurire. 
Să vă povestesc adică dece vroia vulpea să se răzbune 
pe urs şi care-i pricina cu albinele. Dar întâmplarea 
asta o voi spune altă dată. Acum, ascultați mai de- 
parte : 


— Uite cum si uite cum, grăi subţire vulpea. 
Ai să te duci la heleşteul din marginea pădurii şi ai 
să-ţi vâri coada într'o spărtură a gheții. (Lungă coadă 
mai avea pe-atunci Martinică!) Buun! Ai să aştepţi 
apoi nemișcat până s'or prinde de coadă grămezi de 
peşte, — şi când аі s'o simţi grea, во tragi cu putere 
afară. 

Zis şi făcut. Ursul mulţumi cu cele mai frumoase 
mormăituri şi o luă în goană spre heleşteu. Așteptă un 
ceas, două, trei... Tocmai pe înserate i se păru că i se 
îngreuiase coada. Incercă să о scoată, — pace! Se 
prinsese bine ghiaţa şi-i prinsese si coada. Icni cu pu- 
tere şi tocmai atunci i se păru că aude hohotele de râs 
ale vulpii. : 

— Măi, a dracului treabă! îşi spuse în sine şi, o- 
pintindu-se cu putere, se aruncă cu toată puterea 
înainte. Căzu în bot, de şi-l turti pentru totdeauna. 
Apoi privi îndărăt, să vadă câţi peşti s'au prins de 
coada lui. Ce mirare şi mânie îl cuprinse, când îşi dădu 
'seama de nenorocire. 

— Măi, să ştii că mi-au mâncat-o peştii, îşi zise el 
întâiu. 

Dar când auzi iarăşi hohotele vulpii răsunând în 
pădure, îşi dădu seama că fusese păcălit. 

Aţi auzit proverbul: „Cum ţi-e fapta şi răsplata?“ 
Sunt sigur că da! Ei bine, vulpea, cât o fi fost ea de 
şireată, dar proverbul ăsta nu-l ştia. Nu-i vorbă, 


nici ursul nu era mai învăţat, dar işi värise el în cap 
că trebuie s'o facă de râs pe coana vulpe. 

„Aşa dar, chiar a doua zi se duse întins la împăratul 
animalelor să-i povestească toată ticăloşia vulpii. Pe 
atunci, împăratul animalelor era, ia ghiciţi cine ? Chiar 
cumătrul măgar! Este adevărat însă că pe vremea 
aceea nu avea urechile mai mari decât ale unui cal si 
nici glasul nu-i era mai prejos decât al unei privighe- 
tori. Se mai zice, deasemenea, că avea mintea foarte 
înţeleaptă, încât ieșise vorba: „Inţelept ca un măgar“, 
Nu este, deci, de mirare că, având atâtea minunate în- 
suşiri, măgarul nostru nu era un simplu măgar, ci chiar 
Măria Sa, Prea Slăvitul Impărat al tuturor dobitoacelor 
pământeşti. ; 

Şi iată cà intr'o bună zi, la Măria Sa Măgarul, intră 
cu sfială slujitorul său credincios, catârul, care-i spuse: 
— Măria-Ta, un fiu al poporului tău te roagă să-l 
primeşti pentru o judecată. 
Care anume ? grăi măgarul cel înțelept. 

— Ursul, Majestate, — răspunse slujitorul. 

— Să intre! Aceasta este voia mea! 

Ursul intră împleticindu-se de încurcat се era, şi 
se înclină înaintea luminatului împărat. Măgarul stătea 
întrun tron de iarbă verde și avea copitele lăcuite cu 
vopsea. Grăi dulce ca o muzică: 

— Care {1-1 vrerea, jupâne urs? 

Jupânul urs începu să povestească păţania cu vulpea, 
cum a vrut peşte, ce sfat ia dat һо{оаіса de vulpe şi 
cum a rămas fără coadă. ! 

După ce ursul termină de povestit, măgarul căzu 
adânc pe gânduri. Se gândi cât se gândi, apoi dădu 
poruncă să і se înfățişeze vulpea. Alergară trimişii îm- 


„păratulut în toate părţile, până dădură de cumătra 


vulpe, vorbind prieteneşte cu niște găinuşe. 

— Cumătră, te chiamă Măria-Sa Măgarul la ju- 
decată. 

Vulpea își luă rămas bun dela găinuşe, le sărută 
pe ciocuri şi porni spre judecată. Când sosi acolo, mă- 
garul încă se mai gândea la cele povestite de urs. 

— Іа spune, cumătriţă, este adevărat că tu l-ai sfă- 
tuit pe jupân să-și vâre coada lui frumoasă în spărtura 
aceea ? 

— Da, Măria-Tal spuse cu îndrăzneală vulpea, este 
adevărat totul. M'am răzbunat pe urs, de când cu albi- 
nele... 

— Nu mă privește ce-a fost cu albinele, strigă mă- 
garul furios. 

Toţi din jur, şi curtenii,şi vulpea, si ursul, amuţiră 
înfricoșați. Majestatea Sa bătu puţin din copită şi apoi 
tăcu îngândurat. Abia spre seară vorbi: 

— Eu, împărat al tuturor dobitoacelor pământeşti 
am hotărît cu mintea mea înțeleaptă, următoarele: 
Ursul să tragă de coada vulpii, până i-o rupe. Apoi, 
drept răsplată pentru judecata mea dreaptă, jupânul 
urs să-mi aducă trei faguri de miere. 

Toţi primiră bucuros hotărîrea împăratulai, afară 
de biata vulpe, care tremura ca o frunză bătută de vânt. 

Numaidecât, ursul, plin de bucurie, se repezi spre 
vulpe, o apucă bine de coadă și începu să tragă cu 
putere, s'o învârtească, s'o răsucească... zadarnic! Cu 
cât trăgea mai mult, cu atât coada vulpii se lungea si 
se umfla, încât se făcuse cât ип măturoiu. Ursul turba 
de necaz, făcea spume de mânie şi trăgea, trăgea... lar 
coada vulpii tot mai frumoasă se făcea. 

Râdeau curtenii, râdea poporul si râdea însuși îm- 
păratul. Atunci, plin de mânie, ursul lăsă vulpea în 
plata Domnului şi se repezi către măgar, îl apucă 
vârtos de urechi..., și trage-l, şi trage-l, ca de coada 
vulpii. Ţipă măgarul până răguși și până i-se schimbă 
cu desăvârşire vocea lui de privighetoare. lar urechile? 
I-se lungiră mult, mult de tot, încât de-atunci a rămas 
vorba! „Urechi de măgar“. S. KAZIMIR 


¿` 


bată năpraznic, călărind pe norii ce se apropiau în- 
volburaţi. 

In câteva clipe cerul fu întunecat. Trăznete spăi- 
mântătoare brăzdau vălmăşagul norilor şi dintr'odată, 
ca şi când sar fi rupt baierele văzduhului, ploaia 
începu să cadă cotropitoare pe tot pământul. 

Urgia cerului se deslănţui îngrozitoare! 

Apele mărilor se sbuciumau în talazuri uriașe şi 
se uneau cu potopul de ploaie ce cădea șuvoi din văz- 
duh, ca niște cascade, inundând câmpiiie şi văile. 

In drumul lor vijelios smulgeau din rădăcini pă- 
durile, ştergeau din temelii cetăţile, afundând în a- 
dâncuri de apă toată viaţa lumii. Din toată bogăţia 
şi frumuseţea de odinioară nu se mai zărea decât pus- 
tiul de valuri înspumate şi rar, pe ici, pe colo, câte un 
vârf ძი munte, către creasta căruia apele se suiau fu- 
rioase. Numai corabia bătrânului Noe plutea în linişte, 
ferită de furia valurilor si de focul trăznetelor. Ade- 
seori vedeau în drumul lor trupuri neînsufleţite, care 
pluteau agăţate de trunchiurile copacilor. Noe se în- 
grozea, cugetând cât de păcătoasă a fost lumea, dacă 
Dumnezeu a hotărît s'o piardă. 

Deodată, Prichiduţă, întorcându-şi privirea dela 
prăpăd, zări târîndu-se pe podeaua corăbiei un șarpe 
hidos, care căuta să se ascundă printre sacii cu grăunţe, 
pe care Noe îi luase, tot din porunca Domnului, pentru 
hrana animalelor și pentru a fi semănate, când potopul 
s'o sfârși, pe ogoare. 

Intài, Prichiduţă crezu că е din perechile de şerpi 
ce fusese luate pe corabie, dar rotindu-și privirea. zări 
оа ungher toţii şerpii, dormind incolàciti unul lângă 
altul. 

Atunci, Prichiduţă se cutremură de un gând: 

— „Satana! Numai el se putea ascunde sub acea 
infăţişare hidoasă | Se furișase, spurcatul, ca să ispitească 
familia bătrânului. 


Li 


Prichiduţă se vâri în cugetul bătrânului şi-i semănă 
un gând. 

— „Să aprindem smirnă şi tămâie, copii, zise bă- 
trânul, — ca nu cumva duhurile necurate să se adăpos- 
tească în corabie. 

Numaidecât, feciorii lui aprinseră pe altarul ce îl 
aveau în arcă mirodeniile sfinte şi toată corabia fu 
pătrunsă de plăcuta lor mireasmă. 


In aceiași clipă se auzi o bubuitură şi se răspândi 
un miros greu de smoală şi pucioosă. 

Dracul, neputând suferi mireasma sfântă, 105156 dia 
pielea şarpelui si sărind peste puntea corăbiei, se afundă 
în focul Iadului unde urletele și vaetele celor ce-și 
vânduseră sufletul Satanei nu putea întrece urletul lui 
de ciudă că fusese învins... 


Patruzeci de zile și patruzeci de nopţi a ţinut po- 
topul, apoi ploaia a stat. Norii s'au risipit în înaltul 
fără de sfârșit al văzduhului; soarele a cuprins în 
razele lui călduroase pustiul de ape și încet, încet, ele 
s'au retras în matca lor. Corabia a mai plutit câtăva 
vreme si într'o noapte senină s'a oprit pe un munte, 
care în acel loc se numea „Ararat. 

Noe a mai stat încă șapte zile pe corabie, până ce 
apele s'au retras. Atunci a trimis un porumbel si acesta 
s'a întors cu o ramură verde de măslin în cioc, semn 
că apele s'au tras în matca lor. 

Noe si cu ai săi au părăsit si ei barca şi porniră 
în căutarea unui loc bun, pentru durarea unui adăpost 
trainic. II găsiră repede şi s'au si apucat de lucru. 

Pământul bun și sătul de apă se lucra ușor și cu- 
rând holdele bogate au umplut câmpia. 


Mulţi ani a trăit bătrânul si s'a bucurat de tihna 
vieţii. Fericit îşi vedea fii şi nepoţii crescând şi inima 
îi creştea voioasă ştiind că seminţia lui va popula pă- 
mântul, înveselind singurătatea, desțelenind ogoarele ვ” 
împrăştiind pe ele sămânţa cea rodnică. 


Şi-a trăit Noe, bucurându-se de viaţă, nouă sute 
cinci zeci de ani, şi a murit împăcat la suflet — văzând 
seminţia lui cum crește şi se împrăștie pe faţa pămân- 
„tului. 

D. Mereanu 


In numărul viitor: 
CAP. IV 
S'A ARĂTAT PE CER O STEA STRALUCITOARE 


13 


P) Expozitie de animale sau o 
călătorie prin ţările calde 


Fără îndoială, acum e binevenită o plimbare prin 
țările calde. Nu toată lumea are însă putinţă să se du- 
că atât de departe. 

Atunci ce-i de făcut? 

Să aducem ţările calde la noi! Ista e singurul mi- 
jloc, şi această minune a îndeplinit-o neobositul iubitor 
de animale Aurel Popescu, care, printr'o răbdare de 
necrezut şi prin mari sacrificii băneşti a izbutit să în- 
jghebe o expoziţie în Bulevardul Brătianu cu fel de fel 
de păsări, peşti şi alte animale din America de Sud, 
din Asia, din Australia şi din insulele Filipine, lava 
şi Sumatra. 

Munca, grija si stăruinţele ре care le-a pus domnul 
Aurel Popescu pentru înfăptuirea „Expozitiei de animale 
exotice“ merită să fie scoase la iveală. 

Cititorii noştri cari ştiu numai din cărţi şi reviste des- 
pre diferitele ciudăţenii ale firii, trebue să se ducă la 
expoziţie să se încredinţeze de tot ce s'au minunat citind. 

Neîndoios, se vor minuna foarte văzând o broască 
ţestoasă lungă de un metru, pe care se poate călări 
ca şi pe un cal. Isi amintesc, cred, că am mai scris 
odată despre ea şi vor avea de data asta prilejul s'o 
vadă ei înşişi si cei s'au îndoit dacă există sau nu, 
acum se vor încredința de adevăr. 

O altă minunăţie e lupul zburător numit şi valhi- 
rul. Corpul lui e mic şi pe lături are aripi cu care zboa- 
ră. Se hrăneşte cu sângele omenesc stârnind spaimă 
printre bieţii locuitorii ai insulei lava. 

Un animal ciudat prin felul cum se înmulțește ce 
se poate vedea la expoziţie e cangurul, care timp de două 
trei săptămâni dela naşterea puilor, îi ţine într'o pun- 
gă care se află sub pântece. 

O înmulţire ciudată are şi ornitorincul. El se înmul- 
ţeşte:; prin ouă şi îşi hrăneşte puii cu lapte. In acest 
animal s'au îngrămădit o mulţime de ciudăţenii. Deşi 
corpul lui e de vulpe are un cioc de rață şi trăește 
tot atât de bine pe uscat cât şi în apă. 

Sunt apoi unele vietăţi care uimesc prin micimea 


lor. 

Aceste sunt păsările muscă numite şi colibrii. Sunt 
zugrăvite atât de minunat cu tot felul de culori stră- 
lucitoare, încât crezi cau fost făcute aşa de mâna 
măiastră a vreunui meşter în picturi, 

O pasăre frumoasă e „Pasărea paradis“ cu un 
guler în jurul gâtului. Ea trăeşte în Noua Guinee, prin 
locuri ferite de umezeală si vânt, căci altfel ar fi vai 
de penele ei mândre. 

Un alt soiu de „„Pasărea-paradis” аге un penaj 
atât de îmbelşugat încât te întrebi cum corpul mic al 
ei îl poate ducel. 

Sfătuesc pe cititorii noştri să nu vină însoţiţi de 
vreun nătăfleaţă care să facă vreo poznă, căci acolo е 
o pasăre care râde și are un râs foarte batjocoritor. 

Se numeşte cocabura. 

Afară de aceste vietăţi, la expoziţia domnului Au- 
rel Popescu veţi avea prilejul să vedeţi, dela fiinţele 
cele mai uriaşe până la cele mai gingaşe, din adâncul 
mărilor, 

Peștele ferăstrău e о vietate care are într'adevăr 
pe lături două fierăstraie tot atât de mari, ba poate 
şi mai mari са cele de oţel. El pune de multe ori în 
primejdie corăbiile şi chiar vapoarele. 

Dar câte nu sunt de văzut la această minunata expoziţie. 

Datoria fiecărui şcolar cu tragere de inimă pentru 
tot ce e deosebit în natură e să vadă animalele aduse bă 
cu atâta trudă din toate colțurile pământului de domnul 
A. Popescu, саге ne face cinste prin munca lui în = 
slujba științei. 


> GR. TULLIU 


(у ! W 


waw— — _ 


ЖУ 


Concursul de jocuri 


| pe luna Octombrie 


GINEL 


SERIA IV = 


25 
Cuvinte încrucișațe 


20) Postav țărănesc. 22) Băutură rece. 23) Veche măsu- 
ră de greutate şi capacitate. 24) Afluent al Nistrului 


în. сно 


| _–-__-_ 26) Acela. 27) Fabricant de oale. 28) Rând. 30) Cuiu. 
| Po PT BE p Ep იი”, 7 31) Tras de magnet. 32) Câine тіс. 34) Animal х 
| IZA КГ IŢI 2 care râde. 36) Trag clopotul. 38) Sfârșitul rugăciunii. 


% 40) Impărat rus 42) Gazetă. 44) A apuca. 45) Pacoste. 47) 
Nume de faţă. 48) Măsură. 49) Vas. 51) Numeral. 52) 
Sătean. 51) Inchisoare. 56) Cisma Europei! 57) Făcea 
о greșală. 

VERTICAL: 1) Urlă, strigă. 2) Lipsită de vedere. 
3) Rebus-Lexican. 4) Orăcăit de broască. 5) Animal 
sprinten. 7) Sport naţional. 8) Se pune pe cal. 9) 
Jumătate „tren“. 10) Ana alintată. 11) Păzitorii vacilor 
13) Atac. 17) Exclamaţie. 18) Primar turc. 21) Țară în 
Europa. 23) Provincie românească. 25) Despot. 27) 
Localitate istorică. 29) Bărbierit. 30) Organ al feţei. 33) 
Port la Dunăre. 35) Fierbinte. 37) Тага în Europa. 39) 
-Acrit. 40) Scop. 41) Răutăcioasă. 43) Transportate.45) 
Parale. 46) Rareori: 49) Animal. 50) Еросі. 53) Zeul 
soarelui. 55) Plec afară. 


“ა! ო ტე) ТАД 
“I! IM ЙМ ШЫ”. ЛИ 
“ КМ | (2> I | |_ 
ZEI P ს) (I) | XI | 


ORIZONTAL: 1) Oras în Basarabia. 6) Stofă groasă. 
12) Blondă (pop.) 14) A petrece iarna. 15) Unsoare 
(Mold.) 16) Provincie românească. 19) Pană de despicat. 


L. A. LAZĂR. — Galaţi. 


Deslegările acestor jocuri se primesc 15 zile dela 
apariţia numărului de faţă. 


_ Au Becul lasa cu PREMIUL 


| | ЕЕ 


următorii cititori ai revistei noastre 


| 
| 
! 
| 


РА: 1 


-— — = I“ MM" t бау" ЕГУ => — 
HALAVY SIMION MARIA V. GHELER S. M. FALICOV WECHSLER CLARA MACOVEI D. MARIA 
Sc. Maria Sc. Polizu No. 17 Şc. prim. Vâlcov 5с. No. 5 Й $c. Prim No. | 
clasa Il-a Loco clasa lll-a Loco clasa IV-a IV-a Jud. Ismail clasa Ill-a Bacău clasa l-a Jud. Prahova 
5 r 77а 


A => 
і 25 < Pa VI გოია 
scania ya ËA HAIMOVICI SUZI TONI BERCOVICI THEA SEGALL შემილია“ 
Sc. Lucaci Şc. Regele Carol II $c. prim. „Socola" $c. Lucaci წ. + prim. «8 
абе уа Loco “lasa Ill-a Loco lași clasa 11-а осо 
= = ттлт 


LUNA OCTOMBRIE SERIA III-IV 


Numele şi pronumele 


i 2-2 = жш ч) 


PAULA MALLER 


Adresa: 


EDMOND MARCOVICI 


N. R. In metagrama din numărul trecut se schimbă litera 5-a. 


Școala Мо. 3 $c. Silivestru 
Constanţa clasa 11-а осо. 
15 i z 
| ' 
ў 
.-_  “” малайы uim аныны „Ж Aa RA ә& în iu dt tu & Ага р 249609 


<. seta Haluareitătii isel 


CELE DINTÂI 
MĂRCI ROMÂNEŞTI 


Poşta este sufletul unei ţări, căci еа duce dela un 
loc la altul toate veştile, ре care le schimbă între ei 
locuitori. Dar aceste scrisori n'ar fi duse dacă n'ar avea 
lipite într'un colț marca poştală. Tot cu ajutorul mărci- 
lor se trimit dintr'un loc într'altul cărți, reviste si ziare. 

Născocirea mărcilor á fost ceva foarte folositor 
pentru omenire, căci prin ajutorul scrisorilor, cărţilor 
şi revistelor poţi afla multe lucruri însemnate, fără să 
fi nevoit să alergi ca să le vezi tu însuţi. Astfel se 
economiseşte timp, bani şi oboseală. 

Mărcile se deosebesc între ele prin culoare, mărime, 
după desenul lor şi după preţ. Colecţionarii de mărci 
trebue să {іе seamă de toate aceste deosebiri şi încă 
de alte multe lucruri ca să-şi poată alcătui albume 
frumoase si seumpe. 

Mărcile din ţara noastră, cari sunt o adevărată 
mândrie naţională, le strângem nu numai pentru noi, 
dar şi pentru prietenii noştri. E o mare bucurie să 
putem trimite mai ales prietenilor din străinătate mărci 
cu chipul regelui nostru, al scriitorilor noştri sau al 
învăţaţilor mai de seamă, sau mărci cari înfăţişează 
locurile pitoreşti ale țării. 

Cele dintâi mărci moldovenești erau rotunde; sunt 
foarte rare şi deaceia foarte scumpe. Ele aveau în mijloc 
un cap de zimbru cu o stea deasupra, amintind vână- 
toarea lui Dragoş Vodă. 

A doua serie de mărci moldovenești de la 1858 a 
fost totcu un сар de zimbru, cu о stea deasupra capului, 
între coarne şi o trompetă dedesupt. Dar forma aces- 
tora a fost dreptunghiulară, iar valoarea de 5. 40 şi 80 
parale era scrisă deusupra şi dedesuptul capului. In 
dreapta şi stânga era inscriptia porto scrisoarei, adică 
marca însemna că taxa pentru ducerea scrisorii era 
plătită mai înainte. 

La 1862 s'a făcut unirea principatelor si atunci au 
apărut mărcile cu un cap de vultur, alături de capul 
de zimbru, stema Moldovei. 

La 1865, au eşit primele mărci cu efigia domnitoru- 
lui Cuza într'un oval, pe marginile cărora este scris 
Poșta Română, sus valoarea în litere, iar jos în colțuri 
valoarea în cifre, şi la mijloc cuvântul Franco. 

Strângând mărcile româneşti si trimițându-le la 
schimb contra altor mărci, atât prietenilor noştri, în 
țară, cât si in străinătate, facem ca si aceştia să învețe 
istoria noastră națională. 

In numărul viitor vom arăta care au fost mărcile 
emise în lunga si glorioasa domnie a Regelui Carol I. 
precum şi mărcile jubiliare ce au apărut pentru a 
arăta care au fost momentele cu cea mai mare insem- 
nătate istorică din timpul primului nostru Rege. 


STRANGAĂTORUL DE MARCI 


< 
Е 
2d 
- 


ILOR 717 


Ë 
Op 


| 


PREŢUL LEI 5 


аў 


Astronomul Feodor care a însoţit expediţia lui 
Papanin la Polul Nord povesteste cum o ursoaică s'a 
apropiat lângă cortul lui depe sloi. 

Era pe la trei de dimineaţă. Straja stătea ca de 
obiceiu pe sloi iar de serviciu era la acea oră, radio- 
telegrafistul Krendel. Deodată intră în cort strigând: 

— -Trei urşi! 

Ceilalţi membri ai expediției au ieşit îndată afară 
şi văzură cum din partea nord-vestică se apropia încet 
de cort o ursoaică cu trei pui. Animalele înaintau cu 
grije şi cu frică privind mirate la cortul care se vedea 
pe împărăţia lor de ghiaţă. Câinele a început să latre 
si îndată animalele, speriate, s'au întors din cale. Unul 
dintre noi a alergat spre ele trăgând un glonte. In 
urmă s'au îndreptat într'acolo şi ceilalţi, iar înaintea 
tuturor se afla câinele „Vesely”. Goana a fost de prisos; 
urșii au dispărut între stâncile de ghiaţă si odată cu 
ei și câinele. Abia după trei ore s'a întors și câinele 
foarte obosit. 


Se ştie că animalele cele mai credincioase omului 
sunt câinii. 

Aceasta o dovedește o întâmplare petrecută de cu- 
rând la Paris. 

Intr'o dimineaţă, mai mulţi trecători au găsit pe 
stradă trupul unui bătrân care murise pe neaşteptate. 
Lângă el sta un câine care s'a arătat foarte rău în 
clipa când comisarul s'a apropiat pentru cercetări. Cu 
mare greutate a fost luat bietul câine de lângă trupul 
stăpânului său. Trecătorii au fost foarte mișcaţi de 
dragostea câinelui. 


In America si în Anglia, oamenii cari сһіпиіеѕс 
animalele sunt foarte aspru pedepsiţi. 

Intr'un oraș din America, un băiat mergea pe о 
bicicletă cu mare repeziciune, trăgând după el un câine 
în lanţ. Sărmanul animal, neputând urma bicicleta în 
fugă, se lăsă să fie târît pe asfalt. 

Trecătorii, supăraţi de purtarea nemilosului biciclist, 
chemară îndată un poliţist. La judecată, omul a fost 


pedepsit cu 4 zile închisoare, 10 lire amendă pentru 
„neomenie” şi n'a mai avut voie să mai ţie niciun fel 
de animal. 

Tot în Statele-Unite la Yonkers, d. James Morrison, 
vinovat că a omorît un căţel, aruncându-l де la al cin- 
cilea etaj, a fost pedepsit la judecată cu un an închi- 
soare. 

Foarte bine i-au făcut judecătorii | 


In Canada de Nord, mai mulţi călători au fost 
scăpaţi de la o moarte sigură prin foame, datorită 
câinilor, care au scos din pământul îngheţat un fel de 
mușchiu dovedit mai târziu ca o hrană destul de 
săţioasă. 


Din pricină că Scoţienii sunt cunoscuţi pentru 
sgârcenia lor, fel de fel de poveşti se spun pe socoteala 
acestora. Bine înţeles că acestea-s născocite și nu 
trebuesc luate ca întâmplări adevărate. 

La Londra, într'un hotel, a tras un scoţian ca să 
rămână câteva zile. Dar pentru preţul camerei sa 
tocmit atât că în cele din urmă hotelierul i-a dat 
o cămăruță în pod luminată de o mică ferestruică. 
Scoţianul a înspectat camera si după mai multe încer- 
cări a văzut că punând un scaun ре о masă și scoţân- 
du-și corpul pe fereastră, putea vedea cât e ceasul pe 
turnul unei biserici din apropiere. 

Si... са să facă есопотіе, а oprit ceasul lui]... 

Mai rar aşa sgârceniel... 


Un judecător din Wakefield (Massachussetts) trebuia 
să judece pe un căruţaș rău si nemilos pentru vina că 
a încărcat căruţa prea mult şi și-a bătut rău calul. 

A stat mult să se gândească ce pedeapsă trebuia 
dată căruţașului ca să-l înveţe minte să nu mai chinuia- 
scă animalele? 

După о chibzuită judecată, omul legii a dat ur- 
mătoarea pedeapsă: 

„Căruţașul va sta două nopţi în grajd în locul ca- 
lului, în timp ce calul va fi dus să se odihnească într'o 
pășune frumoasă“. 


LUMEA 
бай Ш ` 


— 


| 
| 
| 


P 


თ. დელი ене АО - ан T. ia 


Director: MARIN IORDA 


REVISTA 


ILUSTRATA PENTRU COPII ȘI 


TINERET 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA : BUC. STR. CONST. MILLE 7 — 9— 11. — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI, 6 LUNI 100 LEI. — EXEM. 
PLARUL 5 LEI. — IN STRĂINĂTATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCAȚILOR STRICT INTERZISA. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA 


ANUL XIყ 


3 NOEMBRIE 1937 


Ne. 717 


SĂ STÂM PUYIN 
“VORBA COPII 


Edmond Marcovici. — Voi încerca, dragul meu ne- 
poţel, să-ţi îndeplinesc rugămintea. Cred c'o să izbutesc. 

Nathan Ferester. — Te cred pe cuvânt că mi-ai trimis 
fotografia de mai bine de două luni, dar eu n'am primit-o. 
Se prea poate să fi venit tocmai în timpul în care 
am fost plecată din Bucureşti. 

Hi făgăduesc să întreb ce s'a făcut cu fotografia si 
cu adeverinţa. 

Pentru debilitate te sfătuesc să iei un leac care să 
cuprindă calciu. Să mănânci ouă proaspete, fierte,la pahar, 
să bei lapte, să mănânci carne la grătar, ficat, să nu 
te obosești mult, să faci gimnastică, să dormi opt, chiar 
zece оге pe noapte, într'o cameră bine aerisită. 

Obişnueşte-te să mănânci zilnic, dimineaţa, o cafea 
cu lapte cu cornuri unse cu unt şi miere, la zece fran- 
zelă cu unt si cu şuncă sau două ouă moi, la dejun o 
supă de legume dreasă cu smântână, o friptură la grătar, 
macaroane sau orez cu lapte şi un compot. Mănâncă în 
timpul zilei fructe şi prăjituri de casă. 

Seara mănâncă mai ușor, dar caută să-ți alcătueşti 
masa tot din mâncări hrănitoare. Să nu-ţi lipsească untul, 
mierea, smântâna, ouăle proaspete. 

Cred că şi calciul te va întări mult şi-ţi va deschide 
pofta de mâncare. 

Eu îţi urez sănătate. Mai scrie-mi cum îţi merge. 

Puiu şi Săndel Grigorescu — Negreşit că în numărul 
viitor al revistei vă voi povesti ultima ispravă a lui 
Neluţu și a Floricicăi. 

Fiţi încredințaţi că nu mi-am uitat făgăduiala. De 
Crăciun veţi avea cartea despre cei doi nepoței аі mei. 

Milsana. — Poate că acest răspuns îţi va ajunge 
mai târziu decât cel pe care îl aştepţi. Vreau, însă, să 
găseşti şi aci un cuvânt bun dela mine. Vreau să ştii 
că nu trebue să te simţi singură. De aci, de departe îţi 


| Zag mele 0, 


port de grije. Când ești tristă, gândeşte-te la mine. 

Te îmbrăţişez, draga mea fetiţă. 

Rada Niculae. — Mi-a făcut nespusă plăcere drăguţul 
desen pe care mi l-ai trimis. Il voi pune în ramă și îl 
voi păstra în odaia mea. 

Imi pare bine că ţi-au folosit sfaturile mele si că te-ai 
însănătoşit. Urmează-le și de aci înainte! 

Nicuşor Roveanu. — Nu toţi câinii sunt turbaţi, dragul 
meu! Dar fireşte că e mai bine să nu te joci şi să nu 
pui mâna pe câinii de pe stradă, fără niciun stăpân. 
Şi după ce mângâi chiar pe cățelul tău, trebuie să te 
speli îndată pe mână. Niciodată să nu uiţi acest lucru. 

Deasemenea, oricât ţi-ar fi de drag cățelul sau pisoiul, 
nu-i săruta. Arată-ţi dragostea faţă de еі, îngrijindu-i, 
dându-le hrană la timp, purtându-te bine cu ei. lar 
dacă te muşcă vreodată un câine, spune numaidecât 
părinţilor tăi. Ei vor şti cum să te îngrijească, vor ști 
dacă animalul era sau nu sănătos. 

La revedere, Nicuşor. Joacă-te cât vrei cu Azor, dar 
nu-l mai săruta pe botișor! 

Frida Haimsohn. — Roag-o ре măicuţa matale să 
te arate cât mai grabnic unui bun doctor de boli de 
piele. 

Până atunci, nu te mai scărpina; ţine-ţi mâinile 
curate şi nu mânca decât legume, făinoase și fructe fierte. 
Nu te speria, sar putea să nu fie nimic primejdios. 
Totul e să te duci curând la medic, să-ți spună cum 
trebuie să te îngrijeşti, ca să te vindeci repede, 


DREPTATEA 


CADIULU 


OI prieteni, Hazim şi Tizuş, locuiau în același 
oraş şi făceau acelaş перо{. Hotărând să 
încerce si altceva, au strâns împreună o 
sumă de bani și porniră spre Dongola, unde 
cunoşteau un neguţător bogat cu care se 

puteau înţelege de minune. 

Hazim era arab, după cum îl arăta și numele. Minte 
mărginită şi om cinstit, drept si sfânt ca însuşi profetul, 
ma fi făcut cel mai mic rău nici dușmanului său. 

Tizuș, persan de origină, era deştept, dar, păcătuia 
adeseori. . 

Hazim se unise cu Tizuş fiindcă nu-i plăcuse să 
cerceteze adevărul vorbelor grăite lui, de câţiva prieteni 
prevăzători, despre şiretul persan. 

Hazim şi-ar fi învinuit mai curând prietenii de cle- 
veteală decât pe Tizuş de necinste. 

Dovadă, el nu îngăduia ca alţii să fie şarlatani. 

Dupăce au mers mai multe zile, cumetrii noștri 
găsiră un sac plin cu monede de aur. 

Suma era destul de însemnată și ar fi ajuns peste 
măsură pentru vieţile unor negustori sărmani, cum erau 
Hazim si Tizuş. 

Hazim vorbi cel dintâi : 

— Vom înapoia acest aur stăpânului său. 

— Să-l dăm înapoi? Nici nu cunoaștem numele celui 
care l-a pierdut. 

— Să ne uităm în fundul sacului, urmă Hazim. 

Priviră, scotociră, dar nu găsiră nimic, care să-i 
pună pe urma păgubaşului. 

— Se prea poate, îacuviință Tizuş, să nu-l întâlnim 
niciodată. 

— Nu se poatel, exclamă îngrozit Hazim. 

Privirile lui Tizuş străluceau de lăcomie. 

— Prietene, câţi oameni, după ce au muncit din 
greu, pau izbutit să strângă nicio parte dintr'o comoară 
ca asta pe care am găsit-o din mila lui Allah? Fără să 
ne obosim mai mult si fără să mergem mai departe, 
sunt de părere să facem cale întoarsă spre colibele 
noastre și să ne mulțumim cu comoara picată din cer. 
Sunt oameni care-şi sdrobesc trupul şi sufletul pentru 
a deveni bogaţi; noi, din protivă, ne aflăm în stăpânirea 
unei averi dorită de mulţi din semeni noștri. Să nu fim 
şi noi prea din cale afară de sfinţi, scumpe Hazim, şi 
dacă vrei să asculţi sfatul meu, să facem amândoi cale 
întoarsă. 

Hazim primi. 

— Sunt de aceeaşi părere, fiindcă aşa găsești de 
cuviință. Dacă întâmplător vom afla cine este stăpânul 
acestor bani, sau dacă vom auzi vorbindu-se despre el, 
îi vom înapoia pe loc comoara. Ne va răsplăti împără- 
teste şi călătoria noastră tot nu va fi pierdută. 

La înapoiere, cum se aflau la depărtare de o zi de 
oraş, după ce se gândise neîncetat, Hazim spuse lui 
Tizuş: 

— Prietene, călătoria şi tovărăşia noastră se apropie 
de sfârşit; să împărțim comoara în două, păstrând-o 
câtva timp la noi, până s'o ivi stăpânul ei. Dacă nimeni 
nu va cere banii, atunci vor ajunge în stăpânirea 
noastră, folosindu-i cum vom crede de cuviinţă. 

Tizuş plănuind să-și înșele tovarăşul, începu: 

— Impărțirea şi-ar avea un rost, dacă am trage 
foloase chiar de azi de această pleașcă; dar fiindcă 
ne-am învoit să nu fie a noastră decât după câteva luni, 
socotesc mult mai cuminte să n'o lñám cu noi. 

— Atunci, cum să facem? întrebă Hazim cu nevi- 
novăţie. 

— Pentru a nu ne lăsa ispitei de a lua din ea, cred 
că ar fi mult mai bine s'o îngropăm într'un loc cunoscut 
numai de noi. 

Hazim care găsea bun tot се i se spunea, își lovi 
mâinile una de alta,în semn de încuviinţare. 


_ — 11709, exclamă el, eşti înțelepciunea întruchipată 
şi prevederea grăieşte prin gura ta. Să îngropăm nu- 
maidecât banii. 

Au ales un loc ascuns, pe care să-l poată recunoaşte 
ușor si îngropară comoara la rădăcina unui platan, astu- 
pând groapa cu pietroaie. 

— Acum, putem fi liniștiți; nu ne-a văzut nimeni 
şi numai Allah ne cunoaşte taina. 

Porniră din nou veseli la drum spre casele lor, des- 
părţindu-se ca doi buni prieteni la porţile orașului. 

După câteva zile, luând toate măsurile pentru ca 
Hazim să nu-i afle plecarea, Tizuş porni singur într'o 
dimineaţă, desgropă comoara şi o duse la casa lui. 

_ Cinstitul Hazim mavea nicio bănuială de purtarea 
vinovată a prietenului său și când sosi ziua hotărită 
de aşteptare, se duse la el. 


— Cumetre, începu е], am pierdut nădejdea de a 
mai descoperi pe stăpânul banilor. Putem acum să ne 
însuşim comoara fără teama de a păgubi pe cineva. 
Haide amândoi s'o desgropăm şi s'o împărţim între noi. 

— lată о hotărire bună si înţeleaptă, spuse Tizuş, 
făcând pe neştiutorul. Hai să scoatem comoara din umbră. 

Plecară numaidecât şi spre apusul soarelui au ajuns 
la locul cu pricina. 

Săpară pământul, îl răsturnară, scotociră cu mâinile, 
dar sacul se făcuse nevăzut. 

Hazim spuse sfios: 

— Poate am uitat locul adevărat. 

— Nu, nu! Aici l-am îngropat anul trecut. Cunosc 
platanul; aminteşte-ţi că am făcut un semn. 

— Ai dreptate, răspunse Hazim. 

Căutară semnul şi-l descoperiră. 

— lată-l! făcu Hazim, şi totuşi nu descoperim nimic. 

— Dacă nu descoperim nimic, spuse cu îndrăsneală 
Tizuş, înseamnă că a fost furată. 

— Furată!.. spuse si celalt îngălbenind. Cine ar fi 
furat-o, când ascunzătoarea nu era cunoscută decât de 
noi? 

— Vinovatul nu poate fi decât unul din noi. 

Tizuş apucă pe Hazim de gât. 

— Tu аі desgropat-o, pungașule, pentru a-mi fura 
partea. Nu trebuia să am încredere în înfăţişarea ta 


nevinovată. O asemenea faptà nu se trece asa cu una, 
cu două; mă voi plânge cât mai curând cadiului. 

Nenorocitul Hazim tremura ca varga de frică. 

— Tizuş, dragul meu Tizuș, să nu faci asta! Crede-mă, 
nu sunt cu nimica vinovat şi mă bănui pe nedrept. 

— Da, da! răspunse Tizuş, acum te cunosc foarte 
bine. Incerci să înșeli oamenii, dar cu mine ţi sa în- 
fundat. Hai la cadiul 

Tizuş târî fără voia lui pe Hazim înaintea judecă- 
torului. 

Hazim, întrebat, tăgădui cu încăpățânare si mărtu- 
risi că nu săvârşise niciodată fapta de саге îl învinuia 
fostul său tovarăș. 

Induioşat, cadiul întrebă pe Tizuş: 

— Ai dovezi? 

— Stăpâne, răspunse Tizuş, n'am alt martor decât 
copacul, la rădăcina căruia se afla îngropată comoara. 
Cu toate că este neînsufleţit şi mut, încrederea ce am 
în dreptatea mea e atât de mare, încât nu şovăi de a 
vă ruga, să cereţi mărturia platanului, care, sunt sigur, 
уа eşi din liniştea lui obișnuită pentru а cere pedepsirea 
vinovatului, în numele dreptăţii. 

Cadiul se întoarse spre vinovat: 

— Omule, întrebă el, primeşti judecata copacului? 


— Primesc! răspunse cinstitul Hazim, fiindcă sunt 
nevinovat, ceeace va mărturisi şi el. 

Cadiul, încurcat de îndrăzneala lui Hazim, pe care 
îl credea cu adevărat vinovat, primi să-și dea osteneala 
de a se duce să asculte mărturia copacului şi deaceea 
le spuse la amândoi: 

— Să fiți mâine dimineaţă înaintea platanului unde 
mă voi afla si eu. 

Tizuş se duse la tatăl său şi-i povesti întâmplarea 
Nu-i ascunse nimic; apoi adăugă: 

— Increderea ce o am în tine m'a îndemnat să-i 
fac să-şi închipuie copacul ca martor, de îndrăsneala 
ce vei desfăşura în această împrejurare, atârnă sfârşitul, 
bun sau rău, al acestei pricini. Dacă mă vei ajuta, nu 
numai comoara va rămâne a noastră, dar vom avea pe 
deasupra şi suma pe care Hazim va fi pedepsit să ne 
plătească şi vom trăi liniștiți tot restul zilelor noastre 

Tatăl, în loc să-și certe feciorul fiindcă săvârşise o 
faptă atât de urâtă, îl întrebă: 

— Spune-mi ce să fac ca dreptatea să fie de partea ta? 

Tizuş urmă: 

— Platanul despre care e vorba e găunos, două per- 
soane pot să se ascundă uşor fără a fi zărite de afară. 
Trebuie să te duci să te ascunzi în trunchiul platanului 
chiar în noaptea asta, iar mâine, când cadiul va veni 
să primească mărturia copacului, îi vei răspunde în 
locul lui, cu tărie, că nu eu, ci Hazim și-a însuşit co- 
moara, 


Cu toate că tatăl lui Tizuş nu avea un suflet prea 
gingaş, se învoi destul de greu la această înșelăciune, 
care îi necinstea pe amândoi. 

— Fiule, spuse el, părăseşte aceste gânduri negre. 
Poţi înşela oamenii, dar nu-l poţi înșela pe Allah. Cel 
care cunoaşte toate tainele lumii o cunoaște și pe a ta. 
Inşelăciunile si faptele rele acopăr de ruşine pe cei 
care le făptuiesc. la seama! 

Tizuş se împotrivi: 

— Tată, primejdia nu este atât de mare după cum 
ţi-o închipui şi faţă de folosul ce-l vom avea din această 
afacere nu trebui să mai şovăi. 

Bătrânul care voia să-i fie de folos copilului său, 
primi să-l ajute, întărind prin hotărîrea lui proverbul 
care spune: „Bogăţiile şi copii voştri vor fi pricinile 
pieirii voastre“ 

Părăsi oraşul în timpul nopţii si se duse după ară- 
tările lui Tizuş, să se ascundă în platanul găunos. 

A doua zi, la răsăritul soarelui, cadiul, însoţit de o 
mulțime numeroasă, se îndreptă spre locul arătat de 
Tizuş. Fiecare era curios să afle cum se va sfârși această 
întâmplare fără pereche; uniiluau apărarea lui Hazim, 
iar alții nu voiau să creadă că Tizuş nu era cinstit de 
data aceasta, fiindcă mânia lui părea întemeiată. 

In puţine cuvinte, cadiul aminti învinuirea lui Tizuş 
şi tăgăduiala lui Hazim, apoi rugă platanul să spună 
tot ce ştia despre această întâmplare greu de pătruns, 

In liniştea care plutea printre cei de faţă, se auzi 
un glas care pornea chiar din inima copacului: 

— Hazim, numai Hazim a luat comoara, pentru a 
nu da lui Tizuş partea ce i-se cuvenea. 

Cadiul, care nu se aștepta să primească o asemenea 
mărturie, păru mai întâi uimit. Se apropie de copac, 
văzu că era găunos, şi-şi dădu seama са înăuntru se 
ascunsese un om. 

In loc de a rosti judecata așteptată de la înţelepciunea 
lui, cadiul se întoarse spre un rob poruneindu-i: 

— Să se pună lemne în jurul acestui copac şi să 
li-se dea foc. 

Porunca judecătorului fu pe loc îndeplinită si peste 
puţin fumul des se ridică spre cer. 

Mai întâi, bătrânul nu scoase niciun cuvânt, dar 
flăcările devenind prea puternice, ţipetele lui de îndu- 
rare sfâşiară auzul celor de faţă. 

Cadiul porunci să se îndepărteze lemnele aprinse 
şi nenorocitul bătrân, pe jumătate ars, fu scos din în- 
chisoarea primejdioasă. 

Nevoit să spună ce căuta într'un asemenea adăpost, 
bătrânul mărturisi totul şi-şi dădu sufletul. 

Atunci, cadiul văzând că Hazim e nevinovat, osândi 
pe Tizuș la plata întregii sume, însușită prin înşelătorie. 

Intorcându-se spre vinovatul înspăimântat, cadiul 
adăugă: 

— 0 asemenea nelegiuire ar merita o pedeapsă şi 
mai grea, dar socotesc că eşti destul de pedepsit prin 
moartea tatălui tău si prin ruşinea ce va rămâne legată 
de numele tău. Pleacă, munceşte si pocăește-te! Alah 
e mare! 

Poporul se împrăștie mulțumit de judecata dreaptă 
şi cumpătată a cadiului. 


In românește de CORALIA DIACONESCU 


m Sua pus sub tipar „ALMANAHUL ŞCOLARILOR“ 


pe anul 1938, care va apare în curând, cu un număr 


sporit de pagini si cu numeroase desene. 7 
Anul acesta, ALMANAHUL уа fi tipărit în condițiuni 
deosebite, pe hârtie specială şi va avea printre colabo- 
ratori, pe: Mihail Sadoveanu, Sidonia Drăguşanu, Marin 
lorda, G. Silviu, D. Mereanu, N. Papatanasiu, D. Mo- 
roianu si alţii. 


sa 


VEA treisprezece ani si o chema Georgeta. 
Ar fi fost frumoasă dacă n'ar fi avut o pri- 
vire atât de vicleană şi un zâmbet atât de 
prefăcut. 

Fetiţa asta minţea şi fura, strigând şi jurând 
că e nevinovată, chiar atunci când era prinsă. 

Părinţii ei pierduseră nădejdea de a o mai îndrepta. 
Se fereau de ea ca de un hoţ: mama umbla cu cheile 
la ea și tatăl îşi ascundea banii departe de privirile 
lacome ale fetiţei. 

Ce nu încercaseră oamenii aceia cu fata lor? Fireşte, 
la început au luat-o cu vorba bună, cu dojana blândă, 
cu роуаја. Apoi au urmat certurile și după aceia bătăile. 
Si când au văzut că Georgeta tot fură, au închis-o în- 
tro cameră întunecoasă si au ţinut-o acolo о zi şi о 
noapte. 

— Аі să mai faci? a întrebat-o mama еі, dându-i 
drumul din odaia întunecoasă. 


— Nam să mai fur! a răspuns Georgeta. Si într'a- 
devăr, s'a ţinut de cuvânt. In ziua aceea n'a furat! Dar 
a doua zi s'a furișat în casa unei vecine, а descuiat că- 
mara și a furat de acolo un borcan cu dulceaţă şi altul 
cu miere. 


hoţia, căc- 


Spre seară, mama fetei a descoperit 
şi din pri 


Georgeta mâncase tot borcanul cu dulceaţă 
cina asta se îmbolnăvise, 

Indată ce s'a însănătoşit, a făcut o altă ruşine pă- 
rinţilor еі. A furat din ghiozdanul unei eleve zece lei. 
Indată, bănuielile au căzut asupra aceleia despre care se 
ştia că are năravul de a fura. Banii au fost găsiţi în- 
veliţi într'o hârtie şi pitiţi în penarul Georgetei. 

Georgeta a fost dată afară din școală. De prea 
multe ori o certase directoarea şi văzuse că-i fără niciun 
folos! Ajunse la capăt si răbdarea ei. 

Georgeta a venit acasă dela şcoală foarte voioasă. 

— Mamă, mâine n'avem şcoală! Şi nici poimâine. 
Se face curăţenie in clase. 

Mama Georgetei bănui îndată că altul trebuie să fie 
adevărul. Se îmbrăcă şifără să-i spună nicio vorbă fetei 
ei, se duse la școală. 

Acolo află din gura directoarei cum se petrecuseră 
lucrurile — „Ne pare rău, doamnă, vorbi directoarea, 
dar nu o mai putem primi. Zilnic se plâng elevele că 
le lipsesc bani şi alte lucruri“. 

Mama Georgetei părăsi cancelaria plângând cu ho- 
hote. Dar când veni acasă, n'o mai găsi pe Georgeta. 
Furase toți banii ре care îi găsise în dulap si fugise. 

Părinţii ei au plâns-o şi au căutat-o pretutindeni 
căci, cu toate că fata lor le făcuse numai amărăciuni, o 


iubeau. Era copilul lorşi, cum se spune — din sânge apă 
nu se face. 

Trecuseră zece zile de când fugise Georgeta de-acasă. 

Părinţii ei plângeau într'una şi nădăjduiau să li se 
întoarcă fata. 

— „Cine ştie ce i sto fi întâmplat!“ jelea mama! O 
fi încăput pe cine ştie ce mâini, se văita tatăl. 

Таг adevărul era următorul: Georgeta, îndată се а 
plecat de acasă, a oprit un automobil și s'a dus la Gara 
de Nord. A luat un bilet de tren până la Cluj, (fusese 
în orașul acela cu un an înainte împreună cu părinţii 
ei) si s'a dus la proprietăreasa la care locuise cu 
mama şi cu tatăl ei în cele două luni cât le petrecuse 
anul trecut acolo- 

— Părinţii mei sosesc peste câteva zile, grăi Geor- 
geta proprietăresei. Până atunci vă rog să-mi pregătiţi 
un pat şi să-mi daţi în fiecare zi de mâncare. Când vor 
veni părinţii mei, vă voi plăti. 

Proprietăreasa o primi și o îngriji cu dragă inimă- 
Dar în ziua următoare fu foarte nedumerită băgând de 
seamă că-i lipseşte din dulap o brățară de aur. După 
ce răscoli toată casa căutând-o, întrebă şi pe Georgeta 
dacă nu cumva ştie ea de urma brăţării. Ea se arătă 
atât de mirată şi de nevinovată, încât proprietăreasa nu 
o mai întrebă nimic. Dar fiindcă nu găsi brăţara, făcu 
o plângere la poliţie. In aceeaşi zi, cercetându-se baga- 
jele Georgetei, brăţara fu găsită de către un agent, as- 
cunsă în niște ciorapi. 

Fără îndoială că Georgeta ar fi fost adusă la inchi. 
soare dacă proprietăresei nu i s'ar fi făcut milă de ea 
şi nu s'ar fi rugat s'o ierte. In aceeași noapte, după се 
se potoli tot scandalul, Georgeta ieşi tiptil din odaia ei 
și părăsi casa în care fusese adăpostită și atât de bine 
primită si rătăci pe străzi, ferindu-se de sergenţi, până 
în zorii zilei. Avea cu ea doar un mic geamantan în 
care îşi înghesuise în graba plecării, o rochie şi câteva 
rufe şi banii pe care îi furase de acasă şi din саге chel- 
tuise cu drumul mai bine de jumătate. Pe drum făcân- 
du-i-se foame, întră într'o lăptărie şi ceru ceva de 
mâncare. Dar până să-i aducă băiatul din prăvălie lap- 
tele şi pâinea ре саге о ceruse, Georgeta ochind nişte 
brânzoaice, se repezi, să le ia de pe policioara pe care 
erau aşezate şi deschise geamantanul să le ascnndă 
acolo. In clipa aceea, însă, întră băiatul care servea în 
lăptărie si înțelegând îndată ce se petrecuse în timpul 
cât lipsise, îi strigă Georgetei: Scoate îndată ce ai as- 
cuns În geamantan, altfel te alegi cu o bătaie pe care 
wai s'o uiţi toată viaţa. 

Georgeta nu răspunse o vorbă. O zbughi cât putu 
de iute pe uşă, afară, și o luă la fugă. 

Când se încredinţă că n'o urmăreşte nimeni, se a- 
şeză pe scara unei case. Isi dădu seama curând că nu 
mai are nici geamantanul, nici lucrurile, nici banii, si 
că îi e o foame cumplită. Isi luă inima în dinţi şi sună 
la poarta casei pe a cărei scară se găsea. 

— Ce vrei, fetiţo? o întrebă glasul aspru al unui 
domn mai în vârstă. 

— Mi-e foame! As vrea o bucată de pâine, răspunse 
cu lacrimi în ochi Georgeta. 

Dar drept răspuns, auzi o ușă trântindu-se. Deza- 
măgită, o luă din loc. Nu mai avea curajul să sune la 
altă use. Merse ziua întreagă nemâncată pe străzi și 
noaptea se furișă într'o curte și dormi acolo, ascunsă 
după o magazie. 

A doua zi, când se pregătea să-şi părăsească ре fu- 
riş culcușul, văzu apropiindu-se de еа o femee bătrână, 
foarte slabă, cu niste ochi negri, mari si pătrunzători, 


— Nu te speria, fetiţo, îi spuse ea. Te-am văzut 
azi noapte când ai intrat în curtea mea, dar n'am vrut 
să te sperii. Dacă te-aş fi strigat, ai fi luat-o la fugă. 
De mine nu trebuie să te temi. Vino în casă, ştiu că 
wai mâncat de multe ceasuri. III voi da lapte, ouă, co- 
zonac, friptură. Georgeta întinse mâna femeiei care 11 
vorbise atât de prietenos şi o urmă în casă. In prag, 
Georgeta se opri uimită. Niciodată nu văzuse covoare 
atât de frumoase, mobile atât de scumpe! 

— Ce frumos e acil murmură Georgeta. 


llim 


— Am odăi si mai frumoase decât astea, pe cari ti 
le voi arăta și în care vei avea voie să locuiești, dacă... 

— Dacă, ce? întrebă curioasă Georgeta. 

— Dacă te vei dovedi vrednică de încrederea mea! 
răspunse răspicat bătrâna. 

— Eu sunt cuminte, eu nu spun minciuni şi nu fur, 
vorbi fata. 

— Ba chiar în clipa asta ai spus un neadevăr, grăi 
bătrâna cu blândeţe. Eu ştiu tot ce ai făcut până acum. 
Știu că ai furat în nenumărate rânduri, că ai fugit de 
acasă, că de când ești în orașul ăsta, ai vrut să furi o 
brățară și nişte brânzoaice... 

Georgeta se făcu galbenă şi începu să tremure. 

— Dar de unde ştii toate astea? îngână ea. Eşti 
cumva o vrăjitoare? 

— La întrebările astea nu-ţi pot răspunde acum. 
Dar dacă te vei îndrepta, vei afla tot ce doreşti într'o 
bună zi. 

Apoi bătrâna îi dădu Georgetei să mănânce, o tri- 
mise să se îmbăieze şi îi arătă odaia în саге va dormi. 

— Acum odihnește-te, fetiţo, şi gândeşte-te bine la 
cele ce ţi-am spus. 

Indată ce rămase singură în odae, Georgeta începu 
să privească de aproape toate lucrurile minunate care 
erau acolo. Pe pereţi atârnau colanuri de mărgele, pe 
о măsuţă erau înșirate inele, brățări. In sertarele unui 
scrin erau bomboane, prăjituri, fel de fel de bunătăţi. 

O, cum ar fi luat din toate; cât de mult o ispiteau 
inelele, pietrele strălucitoare dela bătrâna, bomboanele. 
prăjiturile. Dar se stăpâni si nu se atinse de nimic. 
Mai bine rabd, îşi spuse ea, decât să mă izgonească de aci. 

Georgeta stinse lumina și vru să se culce, dar nu 
putea închide ochii; gândul îi ега mereu 1а minunăţiile 
din odaie. In cele din urmă nu se mai putu stăpâni. 
Aprinse lumina, cobori din pat si se apropie de masa 
pe care erau inelele şi brăţările. Puse mâna ре un inel, 
dar în clipa aceea se prăbuşi pe podea toată masa şi 
făcu un zgomot asurzitor. Ingrijată, Georgeta adună de 
prin toate colţurile odăii lucrurile .râvășite, când ușa 
se deschise și în prag apăru femeea cea bătrână, pro- 
prietăreasa casei. 

— Așa dar, nu vrei să te lecuieşti de năravul tău? 
o întreba ea mâniată. Drept pedeapsă vei dormi în 
noaptea asta în odaia şerpilor. 


Zadarnic îşi ceru Georgeta iertare, zadarnic plânse 
şi făgădui că niciodată nu va mai fura. Bătrâna o luă 
de mână, trecu cu ea printr'un coridor lung, lung si în- 
gust, urcă o scară cu nenumărate trepte şi deschizând 
o ușă, o îmbrânci pe Georgeta într'o odaie. De jur îm- 
prejurul odăii erau fel de fel de șerpi. Stăteau toţi şi 
o priveau ţintă pe Georgeta. Unul din ei se apropie de 
ea 81 o muşcă de picior. Georgeta 105109. 

Când se trezi, era culcată în odaia cea frumoasă si 
bătrâna stătea lângă căpătâiul ei. Toate lucrurile erau la 
locurile lor ca şi când nimic nu se petrecuse. 


Oare am visat, se întrebă Georgeta? Dar simţi o 
durere în picior şi ridicând plapăma, văzu că e bandajat. 

— Nu voi mai fura niciodată! izbucni ea în plâns. 
Era pentru prima oară când cuvintele acestea îi veneau 
din adâncul inimii. 

Georgeta se însănătoși curând. Petrecu zece zile 
în casa aceea minunată si niciodată nu-i mai veni în 
minte să fure. 

— Nădăjduesc, îi spuse într'o zi femeea cea bătrână, 
că acum pot avea încredere deplină în tine. Astăzi îţi 
voi arăta o altă odaie, cea cu pereţii de sidef şi cu po- 
deaua de cristal. 

Intr'adevăr, în ziua aceea, Georgeta văzu cea mai 


frumoasă odaie din câte văzuse și din câte își închipu- 
ise că sunt. 2 

— Poţi sta aci până seara, îi spuse bătrâna şi ieşi. 

Georgeta începu să privească fiecare lucru în parte. 
Erau acolo flori cu feţele de aur si argint, oglinzi, mo- 
bile bătute în pietre preţioase şi cuverturi de mătase. 

„Măcar o floare de aur să am şi eu“ îşi spuse în 
gând Georgeta. Şi privi mai de aproape policioara cu 
flori. „Sunt atât de multe“ îşi mai spuse еа! „Nici пи 
s'ar cunoaşte dacă aș lua una“ Si, ne mai putând să se 
stăpânească, întinse mâna și apucă floarea. Dar vai, 
floarea de aur avea [epi ascuţiţi și Georgeta îşi sfâşie 
un deget. Incepu să plângă, îşi înfăşură degetul în ba- 
tistă şi vru să ia o altă floare. Dar şi floarea de argint 
avea ţepi. Atunci vru să ia o cutioară și văzu că şi cu- 
tioara are ţepi. Se uită bine la toate lucrurile în parte 
și îşi dădu seama că toate au cuie şi ace de gămălie. 

Seara, când ieși din odaie, îi curgea sânge din toate 
degetele... - 

— Се ai fšcut, Georgeta? Tot пи te-ai vindecat de 
hoţie? o întrebă întristată bătrâna. Apoi îi spuse să 
plece din casa ei, chiar în clipa aceea. 

— Nu mai pot face nimic pentru tine, fetito. 

Georgeta căzu în genunchi și plângând cu hohote o 
rugă pe bătrâna s'o ierte că niciodată пи уа mai greşi. 

Atunci bătrâna îi vorbi așa: Eu sunt ocrotitoarea 
copiilor răi, mincinoşi, hoţi, cu apucături rele. Eu mi-am 
luat hotărîrea să-i îndrept pe toţi. Până acum, n'am 
dat greş niciodată căci învoiala cu celelalte zâne este 
asta: dacă nu izbutesc să aduc pe calea cea bună un 
copil, mi se i-a puterea de a mai ocroti pe ceilalți. Din 
pricina ta pierd acum puterea asta. 


Georgeta fu pătrunsă de vorbele zânei, ocrotitoare a 
copiilor răi. O rugă să mai facă încă o încercare. 

Şi zâna se înduioşă. Trei luni de zile mai rămase 
acolo Georgeta. Trei luni de purtare vrednică de urmat. 
Zâna o puse de nenumărate ori la încercare şi niciodată 
Georgeta nu mai greşi. 

— Acum ești un copil bun, Georgeto. Intoarce-te 
acasă la părinţii tăi şi caută să-i răsplăteşti pentru 
necazurile pricinuite în vremea când erai mincinoasă 
şi hoață! 

Georgeta îmbrăţișă ре zână, ii mulţumi pentru 
tot ce făcuse pentru ea şi se întoarse acasă la părinţii 
ei cari fură fericiţi, văzând că fetiţa lor e vindecată de 


năravurile din trecut. 
SID. DRAGUŞANU 


Sub о salcie pletoasă 


$1 la umbra-i răcoroasă 
Undița a aruncat! 


Neaţa la 


Intr'o zi de sărbătoare 
Меа?а, vesel, s'a oprit 
“Lângă un pârău, în care 
"Era peste mult și mare, 
Dar pescuitul oprit. ` 


Undiţă ar vrea să fie, 
Dar e-un băț încârligat.., 
Aşa undiță hazlie 


N'am mai văzut niciodat!