Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1937 (Anul 14, nr. 674-725) 751 pag/DimineataCopiilor_1937-1669231404__pages351-400

'n gând el descălecând. Si-umple plosca bine, plănuind 
în sine: „Hai acum să cat si acel palat!“ 

Merge cale lungă, lungă să-i ajungă ; merge, nu se 
lasă, prin pădurea deasă. Nici o cărărue, dar mereu el sue. 


Peste tot, hârtoape îl pândesc deaproape; stâncile 
troznesc si se dezlipesc, — şi, croindu-$i cale, e împins 
devale, ca “să-l soarbă jos fundul fioros. 


Dar, bătrâne vraci, geaba-i tot ce faci ! EI, lipsit de 
frică, inimă voinică, — face luntre, punte, sue ’n sus pe 
munte, sue ’n sus cu greu, sue tot mereu, — si, cu chin 
nespus, tot ajunge sus, căci sfintita apă de-orice vrăji 
mi-l scapă. 

Pe un vârf semet se ’nälfa măreț, tainjcul palat, 
mut şi ferecat. 

Tocmai se ’ntreba ’n ce fel va intra, când — ce mâini 
deschid poarta grea din zid ? Puntea cade jos, iară Făt- 
Frumos nu stă mult, ci-aleargă, intră'n curtea largă. 

In palat, tăcere ; nicio adiere ! Iar ’naintea lui, ni- 
meni, nimeni nu-i; numai, nemișcate, stanele visate... 
O ! să-i fi deschis îngerul din vis? 

Insă, peste-o clipă, vraciul iese 'n pripă, iese din 
palat tare 'nfuriat, cu-ale sale slugi — să le vezi, şi fugi: 
iazme, draci, strigoi si-alte lighioi, care mai de care mai 
îngrozitoare ! Vin spre el năvală, umplu curtea goală. 

Vie ! Făt-Frumos nu-i defel fricos! Mult nu se so- 
coate, spadă lungă scoate, dă în jur cu sete, dă vârtos, 
băiete, taie 'n carne vie, — însă, ce să fie? Oricât dă 
el zor, n’are niciun spor, căci, d'un duh lovit, zece-au 
răsărit ! 

Vraciu ’nhatä-o stâncă şi în el o-aruncă ; dar voinicul 
meu sare ca un leu şi, când dă vârtos, capu-i culcă jos. 
Vraciu-atunci se 'ntinde, capu ’n mâini şi-l prinde, 


iar la loc şi-l pune, — şi să vezi minune, cum, numai- 
decât, s'a lipit de gât, — nici n'ai mai fi spus că i-a 


fost răpus! 

Ochii lui focosi cată furioși numai la fläcäu si la 
brâul său, căci, de n'ar avea el, spre-a-l apăra, plosca 
cu apă sfântă care-i înspăimântă, — o, atunci i-ar face 
orisice i-ar place ! 

Insă Făt-Frumos luptă curajos, iară în curând ce-i 
trecu prin gând? Cum avea la spate zidul de cetate, 
spada 'n mâna dreaptă, — mult nu mai așteaptă: dă în 
draci să-i frângă, iar cu mâna stângă plosca destupa 
si spada stropea cu apă din ea. 

După asta, ii! Doamne, să te ţii! Orice duh atins 
cade jos întins, iar din el nu ies zece alţi dând ghes, 
ci se scurge, groasă, zmoală puturoasă. 

Vraciul a ’nghetat : „Hait ! Mi s'a 'nfundat !“ -— Si-un 
blestem îndrugă, dând grăbit să fugă. Dar voinicu-l vede 
iute se repede şi când îl străpunge, nu fâsneste sânge 
ci țâşneşte, vere, doar catran şi fiere! 

Ceilalţi draci scäpati au fugit speriaţi şi s'au dus, 
urlând până ’n iad în fund. 

„Pe pustii pieriti, draci afurisifi !“ — strigă 'n urma 
lor, mândru ’nvingätor, plosca iar luând, stanele udând 
Şi-orice strop din ea viaţă le dădea. 

După ce termină, curtea este plină, — plină de 
curteni, sfetnici şi oșteni, slugăret, pupor, — iar în frun- 
tea lor blânda Luminiţă, tânăra domnitä, zână minunată 
nu de mult visată. 


Toţi îl înconjoară cu slăvire rară, toţi îi mulțumesc,, 
toți se veselesc. Dar privirea lui — ştiţi sau să vă maj 
spui ? — pentru toţi e oarbă, doar pe ea... s'o soarbă! 


Vrăjile s'au dus, vraciul e răpus ; totuşi, din palat, 
nici n'a mai plecat mândrul Făt-Frumos, către văi în: 
jos. Vrăjile le-a 'nvins, dar şi el fu prins, fu plecat, 


vrăjit, căci s'a "'ndrăgostit de frumoasa fată, care 'mbu- 
jorată a primit să-i fie, în curând, soţie. 


feii lor. Si pentruca să le facă bucurii din 
cele mai frumoase micuţilor, au scornit po- 
vestile. Care copilas nu a ascultat pe măi- 
cuța sau pe bunelul, istorisind un basm cu paralei, cu 
Făt-frumos cu păr de aur ori o întâmplare sugubeatä 
cu Păcală si Tândală ! 

Poveştile sunt de când lumea și cuprind întâmplări 
minunate, care de care mai de necrezut ! Povestitori de 
frunte au adunat la un loc basmele pe care le-au scor- 
nit- buniţele şi mosnegii sfătoși si le-au scris pe hârtie. 
Mesteri de-aceia cari ştiu zugrăvi chipuri de oameni si 
tot soiul de jivine, au împodobit basmele scrise cu feţe 
şi icoane colorate. O minune, nu altceva ! 

Fiindcă am pornit a scrie despre cărțile de basme, 
anume ticluite pentru voi, copilaşi, am să vă pomenesc, 
în treacăt, despre mai toţi povestitorii care au alcătuit 
astfel de cărţi. Voi trebuie să le cunoaşteţi numele și 
cărţile lor, căci scriitorii de poveşti vă iubesc tot atât 
cât şi bunelul ori măicuţa voastră. 

Să amintim, mai întâi, numele lui Charles Perrault, 
scriitor francez, născut la Paris, căruia îi datorăm mi- 
nunate „Basme cu zâne“. Vă amintiți voi de povestea 
Scufitei-Rosii, de „Motanul încălţat** sau de basmul Ce- 
nusäresii prea frumoase ?“ Ele au fost închipuite şi 
scrise de Perrault. 

Povestitori neîntrecuti au fost de-asemeni, cei doi 
fraţi Grimm, din Germania, care au adunat de pretutin- 
deni, istorioare pentru copii. Am să vă amintesc aici basmul 
cu lonel si Marioara, care se află în cărţile lor de 
poveşti. lată însă, că am întâlnit numele unui neîntre- 
cut scriitor pentru copii. E vorba de povestitorul, Hans 
Christian Andersen, născut în ţara împărţită numai și 
numai în insule, a Danemarcei. 

Andersen era fiul unui biet cismar, din orăşelul 
Adensee (insula Fionia). Şi-a pierdut, de timpuriu, pă- 
rinfii și a trăit printre pescari. Mai apoi, fiind sârguin- 
cios la carte, a ajuns scriitor de frunte încât chiar îm- 
păratul ţării l-a lăudat.. 

Citiţi, negresit, dragii mei copilasi, istorioarele nepre- 
fuite ale lui Andersen. O să aflaţi în cărţile lui, poves- 
tea sirenei care s'a schimbat în domniţă pământeană, 
povestea unei mame care și-a jertfit tot ce-avea mai 
scump pentru viața copilasului ei, întâmplările minu- 
nate pe care le izvodeste povestasul OLE-LUK-OIE, is- 
toria cufărului sburător, pățaniile soldatului de cositor 
sau basmul grădinii Raiului. Dar arătările ciudate din 
„Cartea de chipuri fără chipuri !“ Nici nu mai trebue 
să scriu aci, dacă aveţi să vă apucaţi să le citiţi, cu 
răbdare şi bucurie ! 

Daniel de Foë, scriitor englez, a vietuit prin veacul 
al saptesprezecelea si este autorul acelei istorisiri ves- 
tite, ce se chiamă : Robinson Crusoe. Mulţi, socot eu, au 


AICUTELE, tăicuţii si bunicii au iubit mult si 
M fin nespus de mult — la copilasii si nepo- 


citit povestea corăbierului care a rămas ani indelungati 
singur, pe o insulă pustie. 

Cam în aceeași vreme. a viefuit tot în Anglia, 
scriitorul Swift (citeşte Suift), care a ticluit trei cărţi 
minunate : „Peripeţiile lui Gulliver în ţara piticilor“, o 


„istorisire tare frumoasă și plină de miez. 


Fr. Bunnett, alt scriitor englez, a scris întâmplările 
„Micului Lord‘, o carte tare frumoasă si plină de miez.., 

Pe voi, copilaşi, vaș sfătui, de-asemeni, să citiți 
întâia carte din ,,Viata si întâmplările fără pereche ale 
lui David Copperfield“. Cea de-a doua carte rămâne s'o 
citiţi când veţi fi mai mari. Vreau să vă amintesc nu- 
mai, că viaţa lui David Copperfield a fost scrisă de scrii- 
torul englez : Charles Dickens. 

N'ar fi, de-asemeni, rău să citiți cât sunteţi mai 
mici.., Nästrusnicele päfanii ale lui Don Quichotte dela 
Mancha şi ale ajutorului său: Sancho Pansa“. Nici nu 
vă închipuiţi cât de hazoase sunt. Cartea în care le veţi 
găsi, a fost scrisă acum vre-o trei sute de ani, de scrii- 
torul spaniol: Cervantes. 

O povestitoare din vremile noastre este doamna 
Selma Lagerlöf, din Suedia. S'ar putea ca voi să fi citit 
cele două „Călătorii în Impäräfia basmelor“, pe care 
tot ea le-a ticluit. 


Tot în timpul nostru a scris pentru voi, un scriitor 
englez care a murit de curând, pe nume: Rudyard 
Kipling. Dintre cărțile fără de număr pe care le-a izvo- 
dit, vă amintesc aici: Marinarii fără teamă“ şi „Cartea 
junglei“. Despre Cartea junglei am să vă scriu mai pe 
larg, cât de curînd. Trebue să mai pomenesc şi de scrii- 
torul francez Jules Verne. El s'a născut în portul Nan- 
tes şi încă pe vremea când trăia Andersen a început să 
ticluiască povestiri fără zâne şi pitici, povestiri de călă- 


-torii nemaïinchipuite împrejurul pământului. Povestirile 


lui sunt anume pentru copiii mai crescuţi, căci ele cuprind 
întâmplări şi lucruri ca pentru mintea copiilor cu minte 
şi învăţătură mai mare. 

In cele din urmă, vă amintesc, dragi copilasi, că 
printre cărţile scumpe, pe care trebue să le cunoaşteţi 
sunt : „Basme din o mie şi una de nopţi“, (istorisiri din 
limba persană), Mitologia-greco-romană“, Călătoriile lui 
Odyseus“, si „Iliada“ (războiul Traian). De-asemeni, 
„Alixăndria“ (faptele viteazului împărat Alexandru 
Makedon). . 


* 
* ka 


Sunt si scriitori română care au adunat sau au 
plăsmuit basme minunate pentru voi... 

Unul din cei mai iubitori povestitori al vostra a fost 
Ion Creangă, moldoveanul din Humulești. căruia revista 
noastră i-a închinat un număr întreg, cu prilejul împli- 
nirii a o sută de ani dela nașterea lui. 

Basmele si aducerile lui aminte din copilărie sunt 
neîntrecute. 


tiis 


nn De... 
v 


a 


Concursul de jocuri pe luna lunie 


SERIA II 


CINEL 


La acest concurs oferim următoarele premii: 


10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 1 abonament pe 1 an 


3 abonamente pe 6 luni si 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor”. 


Cuvinte încrucişate 


ORIZONTAL: 1) Muncă grea. 6) E ia: Ele si pe 
apă. 11) Fäcut mai rar. 12) Suflat cu aur. 13) Pronume. 
14) A se dirämi. 15) Poftim. 16) Fire. 18) Corp geo- 
metric. 19) Pământ galben. 20) Orizont. 22) A cere în 
căsătorie. 23) Răsărit. 24) Scurt. 25). Păsări de curte. 
28) Fruct de toamnă. 31) Ate. 32) Aceea. 34) Puiul ca- 
prei. 30) Inceputul „dimineţii“ 37) A innädusi. 39) Stă- 
pânesc. 40) Lung. 42) Fără ţinere de minte. 44) Grup. 
45) Animal credincios. 

VERTICAL: 1) Cum este un negru după ce doarme? 
2) Plimbare scurtă. 3) Oraş vechiu. 4) Prepoziţie 5) A- 
salt. 6) Pasăre mândră. 7) Pronume. 8) Ca la 3 oriz. 
9) Regiune. 10) Intărâţi. 14a) Băutură. 17) Pasăre răpi- 
toare. 19) A vindeca. 21) Pleacă afară. 22) Arbore în- 
rudit cu bradul. 25) Iau ceva de jos. 26) Stă în calea 
cu va. 27) Fecior. 29) Vas mare de tuciu. 30) A duce 
ceva. 32) Acesta. 33) „Mă asemăn“ cu cineva. 37) Pro- 
nume. 38) Ca la 32 orizontal. 41) Apă în Franţa. 43) 


Pronume. 
CUSMARU F. DAVID 


DESLEGĂTORII JOCURILOR PE 
LUNA FEBRUARIE 


(PROVINCIA) 
Teodorescu I, Mircea (16) — Ploeşti; Stănculescu I. 
Marin (23) — Craiova; Cocoiaciuc V. Liviu (21) — 
Cerepcăuţi : Visarion Radu Sarcinski (21) — Cerepcäuti 
Boris şi Natalia Hlibiciuc (15) — Borceag; Beznosâi 
Debora (23) Cernăuţi ; Bela şi Ștefan Salzberger (23) 


— Craiova ; Sily Dobre (23) — Constanţa ; Leon Gh, 
Const. (23) — Huşi; Olga Novitchy (23) — Chişinău; 
Pincu Bercovici (23) — laşi; Agent Juive (23) — Galaţi 
Cervătescu Corina (23) — Iaşi ; Lora si Selly Lazarovici 
(23) — Galaţi; Paul Ciumencu (23) — Orhei; Weissy 
I. Jack (21) — Constanţa ; Lazăr H, Hary (22) — Craiova 
Silvia Cherata (23) — T. Severin ; Leitner Petre (23) 
Arad: Dimitriu 
Valentin (23) — Tighina ; Masloschi Felicia (23) Cernauti 
Cracovescu Valentin (23) — Timişoara ; Iliescu Fr. Irina 
(15) — R. Vâlcea ; Ilas Cecilia (18) — Cernăuţi ; Marcel 
şi Hans Noè (10) — Cernăuţi; Carol I. Marcu (16) — 
Roman ; Școala primară — Petreni (23) ; Constantinescu 
Emil (5) — Bolgrad; Berthold Laub (10) — Constanţa; 


Deslegările jocurilor pe luna Februarie 


PAE INCR ATA 
Area] 
A a, 77 
E ICA NTA HAN 

CRUD 


UDA) 
10! RIALL] re 


ROMS LE OGRAEIC, 


CUVINTE INCRULISAJ, 
paun á M WAA 
agita 

AA 
A ARRANI 2 


MA ARGI CET 
ces, eno. PN 
ANII (NI AIT [ANI 
ann ACER RE 


INJAISE A CIT HAN OLA] 
A RIA D 7278 AUT] 


CTAP ATA Ao INT 

LAN TAIL 
(AIG CEE! OIRN 
(CRI TAC IC 


Ghicitoare: Carte — Irina I. Chircă 

ANAGRAME: clipă - plăci Leova. 

Lazaroiu; luna - alun; rasa-arsă — Gheorghe An- 
drei, iaurt-auri — Irina Chircă; eram-mare; lampă — 
palmă, leac - cale; fălea - leafă; pot -opt; arcă-cară — 
Moş Petre. 

SARADA — parfum. Metagramă - ceată - ceapă - 
ceafă - ceară - ceață — Munteanu Alexandru. 


EUFO SUR SERIA II 


Numele şi pronumele 


Adresa: ___ 


[Urmarea din pag. 14-a) 


Petre Ispirescu şi-a închinat intreaga viaţă ca să 
adune toate basmele poporului românesc, în mai multe 
cărți: „BASMELE ROMANILOR“. 

Scriitoare de basme frumoase e si Regina 


Maria, care după pilda Reginei Elisabeta, în- 


chipueste neasemänate povestiri cu zâne si printisori. 

„Făt-frumos din lacrimă“, „Finul lui Dumnezeu * si 
alte câteva măiastre povești, a scris cel mai ales poet 
al ţării : Mihai Eminescu. « 


Prin lumea basmelor ne-a purtat adesea d. Mihail 
Sadoveanu si n'avem a pomeni decât „Dumbrava minu- 
nată“ pentru a dovedi adevărul. Dar „Poveştile“ lui Jon 


Slavici, istorisirile lui Emil Gârleanu (Din lumea celor . 


care nu cuvântă), basmele d-lui Victor Eftimiu ? 
Sunt încă mulţi bunici si bunite care se sträduesc 
să scoată, de sub condeiele lor-muiate -în cälimäri de 


aur, poveşti care să vă încânte și să vă poarte prin - 


tărâmuri nemaiinchipuite. 
N. PAPATANASIU 


PRIETENII NECUVANTATORI 


Cărţile sunt prietenii necuvântători ai omului. 
Ele il invaţă de mic rostul buchilor, pentruca 
citindu-le să i-se lumineze mintea şi să-şi imbo- 
gătească cunoştinţele despre lume şi despre 
oameni. 

Cărțile cu poveşti, insotite de ilustrații fiu- 
moase, sunt cele mai iubite de copii. In zilele 
de vacanță citesc cu plăcere cărți si reviste 
anume scrise petru ei. 


Cele mai noui cărţi apărute anul acesta sunt: 


Emil şi cei trei gemeni de E. Kastner 
Suflet de părinte de G. |. Costa-Foru 
Ultimul Mohican de F. Cooper 

Cu Jap Cotoiul in jurul lumii de 0. Rydquist 
Pasărea Norocoasă de Eliza B. Marian 


ec, EI Prețul 5 Lei 


—_ e i rt 


U 


şi-a lucrat cu măestrie, un flueras mititel. Ducåndu-l, 
cu drag, la buze a cântat si s’a gândit la „Izvorul Fru- 
musefei“ si deodată s'a trezit, chiar în poiana prin care 
izvorasul şerpuia, susurând uşor prin iarbă, ca un cânt 
de rândunea. ` 

Fără să mai stea pe gânduri, din izvor Pintea-a băut 
si mai chipes ca o floare într'o clipă s'a făcut. 

Se privea în apă Pintea şi să creadă nu-i venea! 
Făt-Frumos era acela care 'n apă se oglindea? Bucuros 
din cale-afară, a pornit la drum grăbit şi după vreo 
două ceasuri, în pădure s'a oprit! Copacii, ca niște mon- 
ştri, gurile spre el căscau şi cu crengi ca nişte ghiare 
pe Pintea-l amenințau. 

Fără teamă Pintea scoase fluierașul dela sân și 
’ncepu să-i zică-alene, doina, cântecul bătrân. Fermecati 
de-a lui cântare toţi copacii au adormit şi văzându-şi 
de drum, Pintea, din pădure a esit. 

Ajungând pe înserate în poiana florilor, îl zări din 
depărtare starostea piticilor. 

„Eşiţi toţi din ascunzişuri! — strigă el către pitici — 
fedeles legaţi pe Pintea şi-aduceţi-mi-l aici!“ 

Piticii — ascunsi prin ierburi — auzind alsău cuvânt, 
înarmaţi cu suliţi, spade spre Pintea şi-au luat avânt. 

Pintea gales îi priveşte, fără să aibă habar! Tacticos 
duce la buze fluerasul de stejar, şi-unde-mi zise o bă- 
tută, că şi pietrele jucau. Piticii, ca nişte mingi, împre- 
jurul lui săreau. 


„Aoleo şi vai de mine! — striga procletul pitic — 
starostele — opreşte cântul — Pintea că nu-ţi mai fac 
nimic!“ 


Pintea însă nici gând n’are să se oprească din cântat, 
ci bătuta românească o zice neîncetat. Au jucat piticii, 
vere — joc la toartă — afurisit, până ce, frânți de obo- 
seală, au căzut jos şi-au murit! 

De atunci — povestea spune — decând jocu-acel' au 
tras, nici urmă de piticime pe pământ n'a mai rămas! 

A mers Pintea, cale lungă, până noaptea s'a lăsat 
şi cu stelele odată a ajuns la el în sat. 

„Măi, măi, se mirau sătenii, văzându-l aşa chipos — 
cine-o fi flăcăul ăsta? N'o fi oare Făt-Frumos!“ 

„Nici nu’ncape îndoială, nu vedeţi măi, ăsta este! 
— zise un moşneg din ceată — Făt-Frumosul din po- 
veste, si socot că ne-ar sta bine în spre el să ne ’ndrep- 
tăm; bun-sosit în satul nostru voinicului să-i urăm !“ 

Intro clipă, toţi sătenii în juru-i s'au adunat şi 
'ntr'un glas, într'o suflare, bun sosit ei i-au urat. 

„Bun găsit!“ — răspunse Pintea, sărind santul dru- 
mului şi bătu încet la casa unde sta măicuţa lui. 

Maica-sa eşi afară şi 'ndată l-a cunoscut şi tare fu 
bucuroasă c'așa chipes s'a făcut. 

Ca fulgerul s'a dus vestea de norocul care-a dat 
peste Pintea şi ajunse vestea până la palat. 

Auzind domnita Alina că flăcăul s'a făcut ca un 
Făt-Frumos de chipeş, tare bine i-a părut. 

Asemeni şi împăratul foarte mult s'a bucurat si i-a 
zis zâmbind Alinei: ei, acu-l iei de bărbat?“ 

„De mi-o fi pe plac voinicul, mofturi nu am să mai 
fac, pui beteală de mireasă şi pe gânduri nu mai stau și 
de-acuma într'o lună de bărbat pe Pintea-l iau.“ 

Bucuros foarte, 'mpăratul a zâmbit cu înţeles şi a 
doua zi. la Pintea, soli, să-l cheme, a trimes. 

Solii l-au rugat pe Pintea să poftească la palat si 
de nuntă-cu domniţa să se pregătească'ndat! 

Când află dela soli Pintea anume de ce-au venit, 
cred că n'a fost om pe lume, ca dânsul, mai fericit. 

Indată ce-au plecat solii, Pintea fluerul şi-a luat si 
un cântec fără seamăn din el Pintea a cântat. Prin 
cântarea lui vrăjită, maica-sa, el şi-ai să fraţi — doi la 
număr — se văzură ca nişte prinți îmbrăcaţi. Si așa, 
gătiţi cu toţii, au purces în spre palat. Până ’n marginea 
pădurii i-a ’nsofit întregul sat. Dar când au cotit pe 
drumul care duce spre castel, zâna le eşi în cale și-i 
grăi lui Pintea astfel: „Năzdrăvan ai rămas, Pinteo! 
Cu asemenea alai, dac'ai să te duci la nuntă niciun folos 
n'0 să ai! Când te va vedea Domnița că vii la nuntă 
pe jos, o să facă haz de tine — Pinteo — si nu e frumos! 
Deaceea venii în grabă să te ajut cu al meu sfat; să 
te ’nfätisezi la curte, ca un print adevărat! Si pentrucă 
totdeauna te-ai purtat ca un om bun, cu domnifa cea 
frumoasă chiar eu am să te cunun!“ 

Un semn doară făcu zâna si din senin răsări’ © 


calească 'mpărătească trasă de opt bidivii, opt cai mai 
albi ca zăpada, cu frâu de aur înhämati; de surugii "n 
haine scumpe, cu măestrie mânati. In urma ei înşirate, 
alte calesti s'au ivit şi în pocnet de harapnic spre palat 
toate au pornit. 

Hei, târziu, pe la răstoacă, după un drum îndelungat, 
au zărit sclipind în zare turlele dela palat. 


Paznicii, văzând din turle, venind alaiul măreț, stră- 
lucind ca mândrul soare în podoabe fără preţ; trămbi- 
tele au pus la gură si de veste ei au dat, că alaiul cu 
nuntasii se apropie de palat! 

Ce să vă mai spun primirea care acolo au avut; 
cât s'a minunat Alina când pe zână a văzut şi când îl 
văzu pe Pintea așa schimbată la chip, a vrut să mai aştepte, 
ci să facă nunta ’ndat. 


„Stai, îi spuse împăratul, — unde s'a mai pomenit, 
o nuntă împărătească să se fac’ așa pripit! Să trimitem 
soli cu vestea la împărații vecini! Nu se poate aşa deo- 
dată, numai cât ai bate 'n mâini!“ 


Dar zâna, cu-a ei putere, timpul în loc l-a oprit şi, 
cât ai bate din palme, oaspeţii toţi au sosit. 

Si s'a ’ncins o nuntă, vere, nuntă cum doar în po- 
veşti şi în basmele bătrâne mai poci astăzi să găseşti! 
Am fost si eu printre oaspeţi la nuntă si-am petrecut. 
Marte din post să lipsească, oare cine-a mai văzut. Si 
am stat în capul mesii lângă, miri şi lângă nuni, caun 
oaspe ce se tragi din mari si vestiți străbuni. 

Domnița, Pintea, Impăratul nu ştiau ce să-mi mai 
dea, cum să se poarte cu mine, — să nu părăsesc nunta; 
fiindcă fără să mă laud, sau să umblu cu minciuni: 
dacă n’as fi fost acolo, poftit de mire si de nuni; cine-ar 
ma fi scris atuncea voinicia, cu toptanul si isprăvile de 
seamă ale lui Pintea Năzdrăvanul?... 


SFARSIT D. MEREANU 


NE L Dni 


De ziua ei, Corina primise un dar minunat: un 
inelus de aur cu trei diamante, aşezate astfel încât 
formau o coroană. 

— Trebuie să ai multă grije de inel, Corino, îi 
spusese bunica — ea i-l dăduse — căci inelul acesta 
aduce noroc numai ființei căreia îieste dat. 

— Cum adică, bunico? 

— Bunăoară, dacă îl pierzi si îl găseşte cineva... 

Ei bine ființei aceeia îi va aduce noroc, 

Acum ai înțeles, Corino? 

— Da, bunico, şi voi avea grije ca nu cumva să-l 
pierd. 

Aşa făgădui Corina. 

Intradevăr, fetița nu scotea niciodată inelul din de- 
get, de teamă să nu-l piardă. 

Dormea cu el, se scălda cu el. 

Trecuse un an. Era iar ziua ei de naştere. Implinea 
doisprezece ani. Primi o mulțime de daruri frumoase. 
Bunica îi dădu cărți de citit, măicuţa îi cumpără o 
rochie nouă, tăticul un ceas mic de mână. 

Corina chemase de ziua ei câteva colege dc clasă. 
Veniseră toate; fetiţele se jucau în grădină, erau foarte 
vesele. 


Spre seară, când plecaseră toate colegele, afară de 
una singură, Nuţi, Corina îi spuse prietenei ei că i-ar 
face plăcere să se plimbe amândouă înspre pădure. 

Uitasem să vă spun că toate astea se întâmpla vara, 
în vacanţa cea mare, la ferma părinţilor Corinei. 

Colegele veniseră cu o mașină și plecaseră tot îm- 
preună. 4 

Dar Nuti spuse că a cerut voie părinţilor ei să ră- 
mână la Corina până a doua zi. 

Asa dar Nuli şi Corina ieșiră pe poartă şi o luară 
încet spre pădure. 

— Tic nu ţi-e teamă, Cora? Iată, se întunecă, spuse 
Nuti, luând-o de mână pe prietena ei. 

— Nu mi-e frică, Nuţi.. Adică, singură r'aș îndrăzni 
să vin niciodată, seara, în pădure. Cu tine însă, am 
curuj. 

Ştiu, Nuţi, urmă Corina, de mult mă tot munceşte 
gândul să vin într'o seară în pădure... Imi povestea mai 
de mult nevasta grăjdarului, că îndată ce se ivește luna 
pe cer, vin în pădure o mulțime de fiinţe ciudate... 
zâne, pitici, feti frumoși... 

— Şi tu crezi prostiile astea? râse Nuti. 

— Tocmai fiindcă nu ştiu dacă trebuie sau nu să 
cred, vreau să mă încredinţez. 

Nuli s'ar fi întors bucuroasă îndărăt; începuse să-i 
fie frică sl să se mustre că primise s'o însoţească pe 
Corina în pădure. Dar singură nu se încumeta să ia 
calea înapoi, spre fermă. 

Cele două fetiţe nu mai vorbeau nimic. Mergeau 
ținându-se de mână pe aleea serpuitoare care se făcea 
tot mai îngustă, mereu mai umbrită de pomi.: 


— Nu se vor îngrijora părinţii tăi, îndrăzni să în- 
trebe Nuţi, după o tăcere lungă. 

— Când ne vom întoarce, vor fi bucuroși că ne văd 
şi... de ziua mea, sunt sigură că nu mă va certa. 

Luna se ivi pe cer. Corina simţi că-i e foarte frică, 
dar nu arăta prin nimic. 

Mergând într'una, se pomeniră pe malul unui râuleţ 
îngust care serpuia printre pietre. 

— Eu am obosit, spuse Nuţi. Vrei să stăm putin, 
aici pe mal? 

Corina nu răspunse nimic. Dar se asezä pe pământ 
şi Nuţi făcu la fel. Priveau amândouă în jos, în apa 
râului care scânteia sub razele lunii. 

Era tăcere în pădure. Troznea doar, din când în 
când, o frunză si fetitele întorceau atunci amândouă 
speriate capetele şi priveau în jur. 

Dar nici zâne, nici pitici, nici feti frumoşi nu se 
arătau. 

— Vezi — spuse după câtăva vreme Nuţi, că nevasta 
grăjdarului te a minţit. Ar fi timpul să ne întoarcem acasă. 

Corina răspunse că vrea să mai stea doar câteva 
minute să se odihnească, apoi vor porni spre fermă. 

— Ce frumos luceste inelul tău, zise Nuti. 

— Da, luceste foarte frumos. 

— Vrei să mi-l dai puţin să văd cum îmi stă şi mie 
cu el, întrebă Nuti. 

Corina se gândi o clipă că de când l-a primit, nu 
l-a scos nici odată din deget... 

Işi aminti de vorbele bunicii... 

Dar Nuti mai spuse odată: Haide, dă-mi-l, ţi-l îna- 
poez îndată. 

Și Corina îi întinse inelul... Nuţi îl luă în mână si, 
nu ştiu cum făcu, dar îl scăpă pe jos. 

Căzuse în râu? Rămase undeva pe pământ? Fetiţele 
nu putură să-şi dea seama. Căutară un ceas întreg, amân- 
două, fără să-l găsească. 

Se întoarseră foarte triste, foarte abătute. 

Corina alergă la bunică ei să-i spună cei s'a în- 
tâmplat. 3 

— Să nădăjduim — răspunse bătrâna că nu-l va 
găsi nimeni.. Desigur că a căzut în apă şi că acum că- 
lätoreste printre pietre, împreună cu râuleful. 

Corina plângea, nemângâiată. Dragul ei inelus era 
pierdut! Niciodată nu-l va mai avea! 

— Vezi ce păţesc copiii cari pleacă de acasă fără 
știrea părinţilor? O mustră măicuţa. 

A doua zi, Nuţi plecă mâhnitä că din pricina ei 
pierduse Corina inelul. 

Acum să vedem ce sa întâmplat în pădure, după 
plecarea fetitelor. 


Indată, de după malul drept al râului, cel pe care 
stătuseră Corina şi Nuţi, răsăriră ca din pământ, o 
ceată întreagă de pitici care începură — toţi cu luminifi 
în mâini — să caute ceva. 

— Trebuie să-l găsim — spuse unul dintre pitici. 
Inelul a căzut aici, pe locul ăsta, am văzut bine că nu 
sa prăvălit în apă. 

Dar deabia sfârși cuvintele acestea, si pe malul ce- 
lălalt se arătă o altă ceată de pitici, tot cu luminile în 
mâini. Ei întinseră o scară dealatul râului şi, unul câte 
unul, trecură pe malul drept. 

— Cu ce drept cälcati în ţara noastră? zise un pitic 
dintre cei care veniseră întâi. 

— Vrem și noi că căutăm inelul? spuse un altul, 
din ceata cealaltă. 

Căci pe un mal al râului, pe cel stâng, trăia un 
neam de pitici cârmuiţi de regele lor Zugun si de regina 
Adalea, iar pe malul drept, trăia alt neam de pitici al 
căror rege se numea Ofir, căsătorit cu regina Rodina. 


Cele două neamuri de pitici trăiau în foarte bună 
armonie. Niciodată, din nici o pricină nu se certaseră. 
Cei doi regi şi cele două regine se cinsteau şi-şi făceau 
deseori vizite. 


1) O CARTE MINUNATĂ: 


„Cartea Junglei“ 


CRIITORUL englez, Rudyard Kipling, mort nu de 
mult, a adunat în cele două „cărți“ ale junglei, 
mai multe şi felurite istorisiri despre jivinele 
care locuesc în pădurile greu de străbătut ale 
Indiei (Asia), care în toată întinderea lor alcă- 

tuesc ținutul sau mai bine zis împărăţia fiarelor (jungla). 

Unele istorisiri s'ar putea lega între ele, pentrucă ace- 
iaşi oameni şi aceleaşi jivine se ivesc în toate povestirile. 

In cea dintâi istorisire „Fraţii lui Mowgli‘ (citeşti: 
Mougli), aflăm că un bäetel, copilaşul unor indieni, din 
satul dela marginea junglei, s'a rătăcit în pădurea cea 
uriaşă. Tigrul care poartă numele Shere Khan ar fi voit 
să-l sfăşie, căci vânătoarea în sat i-a fost nerodnică. Dar 
un lup şi o lupoaică, din ceata Seonee, îl apără pe micut 
şi-l opresc la ei în culcuş. Micutul capătă numele de Mow- 
gli şi va creşte alături de puii lupoaicei. Mai târziu, haita 
de lupi îl primeşte alături de ea şi învățător pentru tai- 
ncle junglei îi va fi Balco (citeşte: Balù) ursul, iar apä- 
rătoare, Bagheera, pantera neagră. Mowgli va putea, când 
va fi mare să ucidă pe Shere-Khan, tigrul. Până atunci, 
în alte istorisiri vom afla cum l-au furat maimutele din 
neamul Bandar-log si cum tovarăsii lui buni: Baloo si Ba- 
gheera împreună cu Kaa, şarpele cel uriaş, lau scăpat din 
mâinile maimutelor nebune. („Vânătoarea lui Kaa“). 

In istorisirea „Cum s'a născut frica“ —, Mowgli află 
din gura elefantului Hathi o poveste de demult — care 
era o taină a junglei. . 

Iar în „Jungla coboară spre văi“ vom şti cum Mowgli 
mare si puternic. se răzbună pe locuitorii satului care-au 
gonit pe tatăl si mama sa, mânând toate jivinele ce-i sunt 
tovaräse asupra satului. 

` „Ankusul Regelui“ este o istorisire ciudată, în care 
Mowgli află o comoară mare, păzită de un şarpe cobra. 
Mowgli ia cu el un ankus, un fel de țeapă pentru mânat 
elefanții, împodobit cu pietre scumpe. Din pricina podoa- 
bei, câțiva oameni îsi pierd viața. In cele din urmă, Mowgli 
duce la loc, în ascunzis, scula cea scumpă, purtătoare de 
nenorocire. 

Despre chipul în care a luptat Mowgli împotriva câi- 
nilor rosi. fiarele cele mai sângeroase din junglă, ajutat 
de înțelepciunea lui Kaa şi de àcele albinelor negre, citim 
în istorisirea: „Câine roşu“. 

„Goana primăverii“ este cea de pe urmă poveste, în 
care mai atlăm pe Mowgli. Acesta simțind că trebue să 
se întoarcă între oameni, îşi ia rămas bun dela toți tova- 
răşii săi din împărăţia junglei, adică: Bagheera, Baloo şi 
Kaa, însoțit de cântecele lor. 

* 

Dar în „Cartea junglei“, Kipling a mai adäogat şi alte 
basme frumoase. 

Astfel, din împărăția albă a gheturilor, el aude şi scrie 
povestea „Foca cea albă“ şi întâmplarea înfiorătoare ce se 
chiamă: ,Quiquern', 

Intorcându-se iarăşi în India, ne povesteşte împreju- 
rările în care un bäetel de indian ajunge vânător, într'o 
noapte minunată. (,,Toomai al elefanților"). 

In „Slugile Märiei-Sale“ mai multe animale domestice 
vorbesc şi arată cum înțelege fiecare să-şi facă datoria. 

„Minunea lui Purun Bhaghat“ este povestea unui sfânt 
indian, care la poalele munţilor Hymalaia s'a împrietenit 
cu corbii, maimutele si urşii codrilor. Aceste îmblânzite 
fiare vin într'o noapte şi-i dau de veste că muntele pe care 
era durat templul se prăbuşeşte... Sfântul poate în felul 
acesta să vestească la vreme pe bunii credincioşi din vale, 
de nenorocirea ce-i aşteaptă. 

Am lăsat la urmă anume, povestirea care poartă nu- 
mele de: Rikki—Tikki—Tavi. Numele acesta sprintar îl 
are un fel de veveritä din jungla indianä.—Rikki--Tikki— 
Tavi a nimerit într'o casă în care locuesc un tătic şi o 
mămica, cu băețelul lor: Teddy. Rikki—Tikki—Tavi e tare 
bucuroasă că se află într'un loc tare minunat şi liniştit, 
cum e casa aceasta. Toate ar fi bune dacă n'ar afla într'o 


11 


(Scrisă de: RUDYARD KIPLING) 


zi, pe când mergea prin grădină, că în vecini, locuesc 
Nag — cobra şi soția lui: Nagaina. Rikki are prilejul să 
apere cuibul lui Danzee, pasărea croitor, de Nag şi Na- 
gaina. Mai apoi, când Nag intră în casa părinţilor lui Teddy, 
ca sa-l ucidă pe bäetel, Rikki dă alarma şi Nag e omorît 
de tatăl lui Teddy. 


Rikki sparge ouăle Nagainei şi păstrează doar unul. 
Când Nagaina vine în ceardacul casei, să se repeadă la 
Teddy, Rikki îi arată oul cel din urmă. Teddy a scăpat. 
Nagaina fuge după Rikki. Intre ele începe o luptă amar- 
nică. Lupta se sfârşeşte cu moartea Nagainei. Astfel, casa 
lui Teddy a fost mântuită de duşmanii ei cei mai aprigi, 


prin dragostea şi vitejia micutei nevästuici, 
sprintarul nume de Rikki—Tikki— Tavi. 
x 


care purta 


Cât de minunată este „Cartea junglei“ a lui Rudyard 
Kipling nu se poate spune cu adevărat decât după ce ai 
citit întâmplările, care de care mai straşnice, dintr'însa. 
Copii, citiți „Cartea junglei“. 


N. PAPATANASIU 


ges rm 


ñ Jos Redrcei | 


NU UITATI: Pentru tipar se 
scrie citet, cu cerneală, și nu- 
mai pe o față a hârtiei. 

Ludmilla Antoniu. — Bucätile trimise n’au mai fost 
cumva publicate ? 


Eugenia Negoescu. — Dece serii pe ambele fete al 
hârtiei? Astfel de manuscrise nu se pot citi. 
R. Spizer si F. Caufman. — Cele trimise nu merg. 


Cornelia Lupescu. — Jocurile trimise sunt prea 
uşoare, iar desenele trebuiau desenate cu tuş. Povestea 
cu cărbunele a mai fost publicală? 


Aurel Spiceac. — Mai târzu vom folosi, poate, bu- 
cata ce ne-ai trimis. . 
Pr. B. Pulver. — Ne pare foarte rău că în forma în 


care ne-afi trimis-o, bucata nu poate fi publicată. 
Rothman Adolf. — Nu ne-ai lămurit din ce limbă 
ai tradus povestea „Grădina Uriasului“. 
REDACŢIA 


í 


Visul dobăn 


SA se deapănă firul poveștii. 
A fost odată un ciobänas, anume Zefir. El 
trăia liniștit în coliba lui. Era nespus de fe- 
ricit pe lângă turmele sale, pe care le iubea 
mult. Era bun la suflet şi nu părea de loc 
nemulțumit de soarta lui. Stând la umbra bătrânilor co- 
paci ai pădurilor, doinea voios din cavalul său, ce pă- 
rea fermecat, căci scotea sunete nespus de duioase. Dar 
o întâmplare ciudată îi schimbă cu totul viaţa şi firea, 
cum pätesc adesea unii oameni. 

Intr'o zi însorită de vară, pe când scobora cu turma 
povârnisul unui munte, i se rătăci mieluselul la care 
ținea mai mult si care purta numele de Florin. 

Ingrijat de soarta lui, lăsă turma în paza unui prie- 
ten, iar el o luă de vale prin pădure, în căutarea mie- 
lului rătăcit. 

Tot mergând el aşa, ajunse pe un deal din margi- 
nea Braşovului. La poalele dealului, pe malul unui râu, 
se afla o cetätuie minunată, ale cărei ruine se văd si 
astăzi încă. Ciobänasul privi uimit la minunata clădire. 
Era o cetätuie cu înfăţişare foarte primitoare. Uimit de 
frumuseţea ei, uită si de mieluşelul căutat, uită si de 
turma ce-o lăsase în urmă şi se gândi ce fericit ar fi 
dacă ar putea pătrunde în cetätuie, Dar deocamdată 
nu se putea, căci nu era decât un mijloc de intrare: 
o punte, ce se cobora prin nişte odgoane. 

Se gândi elce se gândi şi în cele din urmă se aşeză 
la umbra unui nuc bătrân si atipi. 

Dar mare-i fu mirarea, când în vis i se arătă o 
zână, Era zâna codrilor. 

Ea îi zise: 

— Dragă ciobänas, ştiu că tare ai vrea să pătrunzi 
în această cetätuie. Dar să ştii dela mine că mai bine 
te-ai înapoia la turma ta și ţi-ai vedea de treabă. Acum 
eşti sănătos şi fericit. Poţi să te duci unde-ţi dă inima 
brânci: dar dacă ai să intri pe porţile cetăţuii, vor pieri 
fericirea şi liniştea ta. 

Atunci, Zefir se rugă de zână să se îndure de el şi 
să-l lase, dacă îi stă în putere, să pătrundă în cetă- 
fuie, căci murea de nerăbdare să vadă ce-i pe acolo. 

Zâna îi răspunse, că-l poate duce în cetățuie numai 
dacă se lipseşte de libertate, iar în schimb îl va face 
putred de bogat, 

Ciobănaşul primi bucuros această învoială şi dând 
mâna cu zâna, încheiară înțelegerea. 

A doua zi, la revărsatul zorilor, Zefir se trezi, dar 
mare-i fu mirarea, când văzu că are altă îmbrăcăminte. 

Era îmbrăcat din crestet până'n tălpi numai în mă- 
tase si catifea. In loc de opinci, avea niște pantofi de 
mătase, cu tocuri de lac. Vrând să se scoale, căzu de 
două, trei ori, căci nu era deprins să poarte tocurile 
atât de înalte, cum purtau pe atunci boerii. In cele din 
urmă se obişnui si râse singur de nepriceperea lui. Dar 
şi mai uimit fu când se pomeni cu o slugă, care ţinea 
de căpăstru un cal nespus de frumos. Sluga îi spuse că 


D 


D CM 


el fusese zărit din cetäfuie de stăpânu-său şi a fost tri- 
mis să-l întâmpine. 

Zefir privi mai întâi sluga care-i vorbea aşa; apoi, 
aducându-și aminte de cele spuse de zână, primi pof- 
tirea de-a fi găzduit în cetățuie. 

Incälecä voios calul si porni bucuros către puntea 
ce era lăsată în jos. Trecu peste ea si intră plin de 
voe-bună pe porțile larg deschise, împodobite cu flori. 
Descălecă si întrebă unde-i stăpânul cetățuiei. Sluga îi 
răspunse : i : 

— Ai să fii dus numaidecât în fața stăpânului meu. 

= Dar cine e stăpânul tău? întrebă Zefir. 

— E craiul Nenoroc, fu răspunsul. 

Ciobänasul îşi făcu cruce si, nedumerit, întrebă din 
nou pe slugă de numele stăpânului. Credea. că nu în- 
telesese bine numelei Intâi îi paru rău că făcuse înţe- 
legere cu zâna lipsindu-se de libertatea lui; dar văzând 
bogăţia din jurul său, parcă îi mai veni inima ia loc. 

Se aşeză liniştit pe un jilf de fildeş din sala cea 

mare în care fusese dus si se uită cu plăcere la toate 
câte le vedea. Isi închipui pe stăpânul cetätuii. ca un 
bărbat tare îndrăzneţ si voinic. Sala cea mare în care 
se afla era mai toată împodobită cu piei urşi şi de lupi, 
nemaipomenit de mari. 
Stătu el ce stătu așa pe gânduri, cândse deschise o uşă 
şi se pomeni în -fața unei priveliști nu tocmai plăcute. 
Un bătrân, sprijinit de doi oameni, venea către el. Cei 
doi aveau o înfăţişare mai mult de animale decât ome- 
nească. 

Zefir se dădu mai întâi, înspăimântat, înapoi, apoi 
vru să fugă, dar uşile erau parcă înțepenite. 

Bătrânul văzându-l pe Zefir mai de aproape, se în- 
veseli și-i zise: 

— Nu te teme, fătul meu; tie nu-ţi voi face niciun 
rău. Dar mai întâi să-mi spni dacă vrei să mă slujesti, 
Ce zici? E 

Zefir voi să răspundă ceva, dar parcă i se încleş- 
tase limba în gură. 

Văzându-l ca împietrit, bătrânul îi zise: è 

— Nu-ţi cer să mă slujesti pe degeaba; ci îți voi 
da la fiecare sfârşit de an bogății nespuse, dacă ai să 
mă asculți si vei face treaba cumsecade. Zefir, care ar 
fi vrut să fie bogat si care se simțea mulțumit, nu mai 
întrebă ce are de făcut si primi să slujească pe moş- 
neagul cél nesuferit, fără să mai ceară lămuriri. 

Fäcu învoiala pe un an cu stăpânul minunatei ce- 
tățui, . 3 

Acum ardea de nerăbdare să vadă ce mai e prin 
celelalte încăperi. ` 

Dorința îi fu repede mulțumită, căci servitorul ce- 
duse acolo îl pofti să-i arate odaia lui. Trecu prin săli 
mari împodobite cu fel de fel de arme, prin săli de 
cristal si de marmoră. Era o minunätie, nu altceva; dar 
printre aceste lucruri frumoase erau si unele ce-ljuimiră 
nespus de mult. Trecând prin sala de fildeş, lângă care 


se aflau şi nişte copaci, zări în cuiburi nişte bufnite. 
Uluit, întrebă pe slugă ce-i cu ele. Sluga, care päsea 
plin de smerenie în urma sa, îi spuse batjocoritor: 

— Aceste păsări au să te însoţească în unele dru- 
muri pe care le vei face din porunca stăpânului meu. 

— Dar cum asta? întrebă Zefir buimăcit. 

— Ai să vezi mai târziu, fu răspunsul, 

La prânz fu poftit în odaia cea mai mare a ce- 
tätuii, ca să cunoască pe tovarășii cu care avea să lo- 
cuiască de acum înainte. 

Si să vedeţi cine erau tovarășii lui de masă. Craiul 
Nenoroc îi înfăţişă pe toţi, rând pe rând: Unul era bo- 
ierul Piatră, care pornea la drum din porunca lui Ne- 
noroc şi ducea cu el pietre peste tot pe unde trecea. 
Altul se numea Secetă şi căra cu el seceta. Pe oriunde 
trecea, iarba se usca, iar apele secau. 

Altul era boierul Foamete. Pe unde trecea el, vitele 
erau în primejdie să moară de foame. Altul, boierul 
Sete. Orice fiinţă îi ieşea în cale, era ameninţată să 
moară de sete. Până și bolile erau în slujba eraiului 
Nenoroc. 

La masă, craiul era foarte vesel. Intrebat din ce 
pricină e atât de bucuros, el răspunse: 

— De acum încolo am un slujitor, care cred-că va 
îndeplini ca si mine toate câte le am pe cap. Nu va 
mai trebui să cutreer lumea si să răspândesc nenoro- 
ciri. De acum încolo, boierul Zefir se va numi boierul 
Nenorocire si va trebui să colinde lumea în lung si lat. 
De acum încolo, eu voi sta liniștit, şi aşa poate că Dum- 
nezeu are să mă ierte, dându-mi liniștea, de care am 
nevoe. 

Zefir, auzind acestea, nu mai putea de ciudă. Ar fi 
vrut să plece, dar n’avea încotro, căci făcuse învoiala. 

A doua zi, la revărsatul zorilor, Zefir fu trezit de 
razele soarelui, ce pătrundeau prin ferestruicele cetätuii. 
Se sculă vesel, crezând că acele raze îi urau bun-venit, 
Puse vestmintele scumpe ce-i fură aduse de un fecior 
chipeş. Apoi se duse să dea bunä-dimineata stăpânului. 

Acesta îi aștepta în sala cea mai mare a cetätuii 
și-i întinse bucuros mâna, când îl văzu intrând pe usa 
grea de stejar cioplit. 

— Bună dimineața, tinere, îi zise acesta. 

— Bună să fie, răspunse fostul cioban. 

— Acum să te vedem la treabă, îi mai zise bătrâ- 
nul. Azi ai să te duci pe câmpiile din preajma oraşului 
şi ai să iei cu tine pe frumoasa, dar primejdioasa grin- 
dină, dându-i ajutor ca să împrăștie pe tot cuprinsul 
acela, piatră. 

N'ai să te lași înduplecat de nici o rugăminte. Dacă 
cineva trimis de Dumnezeu îţi va ieşi în cale, ca să te 
abată din drum, să te războiești si la nevoe, să nu cruti 
nici vieţi omenești. 

Tânărul ciobănaş voi să răspundă ceva, dar nu-i se 
dădu răgaz, căci, cât ai clipi din ochi, mosneagul pie- 
rise si în faţa lui veni suita ce trebuia să-l însoțească 
în drumul ce avea de făcut, cu tovarăşa lui, Grindina. 
Si cine credeţi că făcea parte din acea suită aleasă? 
Nici n'o să bănuiţi. Erau Vântul si Vijelia, care cum 
deschideau gurile, se pornea un vânt năpraznic. 

Trăznetul făcea si el parte dintr'aceşti curteni, de 
care bietii țărani se temeau grozav, 

Porneau mai întâi norii cei negri, întunecând cerul. 


In urma lor, fulgerele ce brăzdau cerul cu limba 
lor de foc, si trăznetele înspăimântau pe särmanii 
oameni depe câmp. Pe multi din ei îi doborau 
la pământ, trăznindu-i pe loc. Cei din jur îşi făceau 
cruce înspăimântați si fugeau care încotro. 

Venea apoi ploaia cu grindina cea stricătoare. Astfel, 
această suită avea menirea să strice ce-i ieșea în cale, 
își zicea Zefir, iar el trebuia s'o poarte pe oriunde îl 
trimetea stăpânul. Frumoasă treabă avea de făcut! 

Văzând jalea ce lăsase în urma lui, Zefir, cum 
ajunse la cetätuie, voi să vorbească stăpânului si să-și 
ia cuvântul înapoi. Acum era prea târziu însă, îi spu- 
seră însoțitorii săi. Si ei fuseseră la început nişte fiinţe 
de treabă, dar bătrânul cel. blestemat aflându-le pute- 
rea prin ştiinţa lui, îi ademenise cu vorbe bune si cu 
făgădueli deşarte; apoi i-a trimis în ţinutul său să îm- 
prästie nenorocire. 

Trecuse vreme indelungată. Să fi fost ca trei sfer- 


„turi de an de când Zefir era în slujba înfiorătorului său 


stăpân. 

Era veşnic amărât, fiindcă era milos și-l cuprindea 
jalea adâncă văzând cum suferă aceia asupra cărora 
abătea nenorocirile. Simtea alături de bieti oameni nă- 
pästuiti si nu putea să facă ce-ar fi vrut. In locul bă- 
trânului, el ar fi împăgţit oamenilor bucurii, nu neca- 
zuri şi jale. Cu toate că era răsplătit impäräteste, se 
simţea nefericit. Bogăţiile acestea, căpătate în urma su- 
ferintelor multor oameni, nu-l bucurau deloc. Le-ar fi 
aruncat pe toate pe apa Sâmbetei, dacă ar fi ştiut că 
astfel îşi va recăpăta libertatea pe care n'o pretuise cum 
trebue. 

Intr'o bună zi, îşi luă inima în dinţi și spuse bă- 
trânului, că dacă nu-i dă drumul, dă foc cetäluii. 

Bătrânul văzu cât era Zefir de desnădăjduit; dar 
cu toate acestea nu-i încuviinţă plecarea, fiindcă mai 
avea să slujească şaizeci de zile. Atunci, fostul ciobänas 
ceru voe să părăsească pe două zile cetätuia. Bătrânul 
îi încuviinţă si Zefir porni pe jos, îmbrăcat în straiele 
lui ciobänesti, aşa cum venise. 

leşi pe poarta grea, trecu podul deasupra pârâului 
şi se duse drept la locul unde cu zece luni mai înainte 
dormise fără nici o grijă. Ingenunchiă în fața copacului 
la umbra căruia avusese visul în care i searătase zâna, 
ce-i vorbise. Se închină şi se rugă fierbinte lui Dumne- 
zeu să-l ierte de păcatul ce-l făcuse, când îşi dorise altă 
soartă. 

Se rugă atât de fierbinte, încât Dumnezeu se în- 
dură şi-i trimise liniştea sufletească si o arătare ce era 
plină de tâlc. Zâna i se arătă din nou, spunându-i că 
va fi iertat, dacă va sluji de-aci înainte pe bunul Dum- 
nezeu, nu se va lăcomi la bogăţiile cu care numai ne- 
curatul îl ademenise. Se trezi nedumerit și se frecă la 
ochi. Acum ciobänasul Zefir nu ştia de fusese vis sau 
aevea, căci zări în faţa lui şi acum cetäfuia. Ce să fi 
fost oare ? 

Desmeticindu-se bine, se încredinţă că toate acestea 
nu se întâmplaseră, ci fusese numai un vis urât. Acum 
își dădu seama, că omul trebue să fie mulțumit și fu 
nespus de bucuros că era numai un biet ciobänas. 


ELIZA MARIAN GODEANU 


BUEP AR SA IL 
ED … 


e 


MIHU 
SI 


PISOIUL 


Sub masă stă plângând Mihai, 
C'un deget plin de sânge: 
L-a sgâriat pisoiul, vai! — 
D'aceea-i trist și plânge. 


SP 


Chipiu-i zace aplecat 

Cu jale pe-o ureche: 
D'acum, cu Pufi a stricat 
Prietenia veche! 


Gätit ca un soldat sadea 
Lupta cu Pufi 'n glumă, 

Deși alături mai avea 
Soldați de plumb — o sumă! 


Și 'n toiul luptei el l-a prins 
De coadă, — așa 'ntr'o doară; 
Dar Pufi grabnic s'a aprins 

Și harş! — i-a tras o ghiară. 


Pe urmă, — zbughi-o! pe dulap, 
Privind chioris la dânsul... 

Și Mihu-i face semn din cap, 
Lăsând o leacă plânsul, — 


Şi-i spune: „Răule, acusi 
Tu crezi sfârșită sfada; 

Ci rana care mi-o făcuși 
O vei plăti cu coada!" 


Pisoiul 'nsă-și zise 'n gând 

Pe pisiceasca-i limbă: 

„N'am teamă! Știu eu că 'n curând 
Mânia ti-se schimbă !" 


Și adevăr grăi, c'apoi 
Bătând în fundul tobii, 
Nu șade Mihu c'un pisoi, 
Pe-un pres, la gura sobii? 


VICTOR ADRIAN 


SERIA Ill 


Concursul de jocuri pe luna lunie 


CINEL 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 1 abonament pe 1 an 
3 abonamente pe 6 luni si 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor». 


Cuvinte încrucişate 


Ñi 
PE 2 a 208 MA pad ant E et 


FE tă <a USR IN ES inci BI 


ORIZONTAL: 1) Ţară în Europa. 6) Corabia lui 
Noe. 9) Port la Dunăre. 15) Notă, 16) A pune pe aceiaşi 
linie. 18) Articol. 19) Oraş în Moldova. 20) Posed. 22) 
Acum (moldoveneste) 23) Noroiu (în Transilvania); 
24) Ţară în Africa. 27) Poftim! 28) Prima femeie. 29) 
Cuvânt neschimbätor. 30) Regiune muntoasă în vechea 
Grecie. 32) Care lucrează aramă. 33) Intinsă. 35) Măsură. 
36) Birjarul cu care facem ultima plimbare! 38) Comună 
urbană. 39) Săteni. 41) Cocă. 43) Se mistuie prin foc. 
44) Astfel. 45) Ins dintr'un popor barbar. 47) Oală (mol- 
doveneste) 48) Ce e mic, mititel, mai mare-i coada decât el. 
50) Zeul soarelui. 51) Obiect casnic. 52) Examen vorbit. 
04) Pronume. 55) Semn muzical. 59) Apă în Italia. 60) 
Râu în România. 62) Dispară. 63) Cum e câteodată 
varza? 65) Cu gust neplăcut (pl.) 66) Stäpânesti. 68) 
Campion. 69) Lună în calendarul ebraic. 70) Măsură. 
71) Poftim. 71a) Ţine! 71b) Notă. 72) Pană de despicat. 
73) La vioară. 75) Port la Dunăre. 78) Nebun. 80) Mäc- 
strie. 82) Pronume posesiv. 83) Greutatea unui vas scă- 
zută din marfa cântărită. 84) Cal dobrogean. 85) A 
pierde din memorie. 87) Apă în Franţa. 88) Animale 
domestice. 89) Sfârşitul unui „tarif“ 91) Pronume fami- 
liar. 92) Ban vechiu. 94) Epocă. 96) Animal. 98) Prietenă. 
101) Strângeai. 104) Bubă mare. 107) Intemeetorul le- 
gendar al Moldovei. 110) Pronume. 112) Pun mână pe 
ceva. 113) Diavol. 115) Gust neplăcut. 116) Pronume. 
117) Organ al feţei. 118) Posed. 119) Dreasă. 120) Măsură. 
121) Creangă. 122) Lucrez pământul. 123) Oraş în Ro- 
mânia. 125) Cuvânt neschimbător. 126) Luam apărarea 
cuiva. 129) Cuvânt neschimbător. 130) Ţară în Africa. 
131) Comune rurale. 132) Ingreuiată. 


VERTICAL: 1) Capitala unei ţări din Europa. 2) 
Pronume familiar. 3) Lipită de ceva. 4) Niciun lucru 


5) Aceia. 7) Mă ivesc. 8) Starea atmosferică a unei re- 


giuni. 9) Pronume. 10) Ce e mic mutitel si 'ngrădeşte 
frumusel. 11) Privitor la lună. 12) Agätatä. 13) A exista. 
14) Vas de bucătărie. 15) Vechiul nume al României. 
17) Stofă groasă. 19) Tragere la ţintă. 21) Se pune în 
supă. 25) Impärat al ludeilor. 26) Martora la cununie. 
30) Exista. 31) Zeul soarelni. 33) Notă. 34) Nume de 
fată. 36) Mobilă. 37) Ca la 31 vertical. 39) Pronume. 
40) Pantaloni ţărăneşti. 42) Pronume. 46) Acum. 49) Oraş 
în România. 50) Judeţ în România. 52) Ţară în Europa. 


53) Slobodă. 54a) Notă. 55) Oraş în Transilvania. 56) 
Oală (moldoveneste) 57) Pronume. 58) A anina. 59) Sa- 
lutare! 60) Răsplată pentru silinţă. 61) Ţară în Europa. 
63) Pom fructifer. 64) Poseda. 67) Ține! 70) Stăpâ- 
nesti. 73) A întărâta. 74) Pronume posesiv. 76) Notă. 
77) Unsoare (moldoveneste) 78) Pentru călărit. 79) Apă 
în România. 81) Paradis. 86) Nu vorbesc. 88) Luare în 
stăpânire. 90) Oraş în Transilvania. 92) Judeţ în Mol- 
dovu. 93) Nume de fată. 94) Pronume. 95) Personaj 
negru din basme. 96) Părul oilor. 97) Umed. 99) Mă 
sfârşesc. 100) Metal. 102) In aritmetică. 103) Obiect ne- 
cesar croitorului. 105) A se năpusti asupra cuiva. 106) 
Povestit. 108) Zeului soarelui la Egipteni. 109) Gust ne- 
plăcut (feminin) 111) Iarăşi. 113) O baţi ca să priceapă 
iapa. 114) Fir. 116) Butoi pentru cărat apă. 119) Rău- 
tăcioasă. 119a) Lichid. 123) „Olog“ fără picioare! 124) 
Aşa se mână caii. 127) Cap fără cap! 128) In loc de tu. 


IONEL BICHIGEAN-NĂSĂUD 
Cn LL LL] 


DESLEGĂTORII JOCURILOR PE LUNA FEBRUARIE 


(continuare) 


Munteanu Maria (4) Constanţa; Ene N. Petre şi 
Ene N. Elisabeta (23) Constanţa; Georgeta Teodorescu 
(23) Loco; Costel Dragomirescu (23) Ulmeni Lotty 
Marcovici (23) Botoşani; Petre Ştefănescu (23) Tecuci; 
losica Mughiustein (3) Loco; Peter Bruno (22) Târgo- 
vişte; Almeria D. Dumitru (2) Loco; Munteanu D. 
Alexandru Munteanu (23) Loco; Rotman S. Adolf (23) 
Loco; Mândru Alexandru(23) Loco; Dimitrie D. Martinescu 
(10) Loco. 


PREMIANȚII JOCURILOR PE LUNA FEBRUARIE 


Un ab. pe un an la „Dimineaţa Copiilor“ Dumitru 
şi Sanda Orzeanu — Str. Popa Savu 14 — Lo o 

Ab pe 6 luni la D. C. Lotty Marcovici — Botoşani; 
ine Isăcescu — Loco; Thais Eliad — Buftea — Jud. 

ov. 

Ab. pe 3 luni la „D. C.“ Dumitru Bârsan Str. Alion 
26 — Loco; Stănculescu I. Marin, Str. Banu Märäcine 
40 — Craiova; Vasile G. Ionela. — BI. Ferdinand 157 — 
Loco; Cenda N. Dumitru, Str, I. G. Duca 20 — Fălticeni 

Cărți în vali de 80 lei din ed. „„Adeverul“: Sändel O- 
lăreanu, Str. Regina Maria 48 — Brașov; Cahane Aron 
Str. Lascar Catargiu 67 — P. Neamţ; Ruset Gh. Ion — 
Sc. Normală-Tg. Jiu; Dimitriev Nicolai, Str. Unirei 15 — 
Chişinău; Idulescu C. Ion, Str, Viilor 94 — Călăraşi — 
Ialomița; Arnold Pascal Calea Griviței 308 — Loco; 
Taindel Claudiu, Parcul Călărași Str. D. Hârjeu 40 — 
Loco; Sanda Ing. Ionescu, Str. Corneliu Botez 4 (fostă 
Nordului) — Loco; Atanasiu S. Petrişor, Str. Dobroge 
1 — Loco; Guţu T. Valentina, Satul Lipnic 687 — Jud 
Soroca 


Amânăm primirea deslegărilor la concursul popular 
până în ziua de 30 Iunie. 


PE LUNA IUNIE SERIA III 


Numele şi pronumele 


Adresa: <- 


15 


DOUĂ VEȘTI 


Odată cu începerea vacanței mari; 
revista noastră vestește cititorilor două 
mari bucurii. In numărul viitor va începe 
publicarea romanului Meșterul Strică; scris 
înadins pentru „Dimineața Copiilor“ A- 
sadar, în timpul vacanței, cititorii vor 
putea urmări minunatele întâmplări ale 
lui Ică-Rică-Aurică, eroul romanului, un 
bäetel neastâmpărat si înzestrat cu da- 
rul de a näscoci fel de fel dc pozne si 
năzbâtii. 

Mesterul-Stricä va apărea însoțit de 
frumoase desene în culori și va fi una 
din distracţiile cele mai frumoase ale 
cititorilor pe timpul vacanței. 

Apoi, revista va începe în curând pu- 
blicarea unei pagini cu fotografii de-ale 
premiantilor l ai tuturor scoalelor pri- 
mare din țară. 

Fotografiile trimise trebuesc însoțite 
de un certificat al direcţiei școalei res- 
pective. Pe dosul lor trebue scris cucer- 
neală: numele elevului, al scoalei, clasa 
si localitatea. Premianţii I ai scoalelor 
din București se bucură de o mare fa- 
voare, obţinută pentru ei de revista noa- 
stră. Anume, se pot fotografia gratuit la 
Studioul Foto-Luvru din Calea Victoriei 
54, peste drum de Teatrul Naţional. 

MOȘ MARIN 


Prețul 5 Lei 


Asa ne jucäm la mare! 


Ciudătenii din toată 


LDA A A n N A 


Ce este televiziunea? 


Ca si aparatul de radio, cu care putem auzi tot ce 
se petrece peste mări şi ţări, televiziunea este un aparat 
adăugat celui de radio cu ajutorul căruia, în afară su- 
netelor, putem vedea pe un ecran (o sticlă mată, lumi- 
noasă) locul — şi oamenii cari vorbesc sau cântă. 

Televiziunea, care transmite chipurile dela distanţă, 
se produce prin undelc electrice, din atmosferă, fără să 
fie conduse de vreun fir. 

Acest aparat, la care învățații lucrează de 
zile, se află încă în stare de perfecţionare. 

Până acum nu sa izbutit decât transmiterea unor 
slabe fotografii din America în Europa, care aveau 
totus o asemănare perfectă cu chipurile adevărate. 

Cu toate acestea, învățații ne asigură că peste foarte 
puţin timp vom putea asculta şi vedea. acasă la noi, 
cele mai frumoase spectacole de teatru, operă, confe- 
rinte, matchuri sportive, parade, etc. din toată lumea. 

După cum vedeţi, ştiinţa omenească face progrese 
uimitoare. 


ani de 


O statuie pentru un câine 


La Chicago, unul din cele mai mare orașe din Ame- 
rica, s'a ridicat luna trecută, o statuie destul de împu- 
nătoare, în amintirea unui câine din serviciul poliţiei, 
care a murit brav si eroic în timpul datoriei, într'o 
crâncenă luptă că bandiții. 

Câinele, care era vestit în toată America si trecea 
drept cel mai inteligent şi iscusit câine din lume, 
fusese decorat, până înainte de moarte, de patru ori, 
cu felurite medalii, care i-au fost acordate pentru ser- 
viciile insemnate aduse Poliţiei. 

In timpul serviciului său în poliţia americană a 
prins peste 200 de bandiți periculoși, dintre cari vre-o 
5—6 au murit räpusi de dânsul, fiind atacat. 

In luna Septembrie a anului trecut a fost trimis în 
urmărirea mai multor criminali căutaţi de poliţie, si de 
dala aceasta i sa tras moartea. Bandiţii cari au mai 
avut de-aface cu el si în alte imprejurări, l-au recu- 
noscut si l-au ucis cu câteva gloanțe de revolver. 


Şefii poliţiei americane, drept recunoştinţă, i-au ri- 
dicat pentru slăvirea amintirei eroului lor, o statuie în 
mijlocul uneia din cele mai principale picte ate orasu- 
lui — iar ziarele din toată America i-au inchinat cele 
mai frumoase articole. 


i SAA, "AN 


Un restaurant într'un submarin 


Un restaurator din New-York avu ideea nästrusnicä 
să deschidă un restaurant întrun submarin. Deaceea, 
el cumpără la licitație un submarin vechiu dela marina 
de răsboiu. Mai mulți pereți din lăuntrul vasului fură 
scoşi spre a se face mai mult loc; peretele de bord fu 
înlăturat şi înlocuit u geamuri groase care îngădue să 
se vadă la lumina reflectoarelor viața din fundul mării. 

In fiecare seara, aproape de miezul nopții subma- 
rinul părăseşte portul şi se scufundă sub valuri la o 
bună departare de țârm. După două ore submarinul se 
reîntoarce în port, aducându-și clienţii la cheiu. 

Mai mult de 16 persoane nu pot încăpea în acest 
restaurant scufundător. Preţurile sunt însă foarte mari, 
așa că nästrusnicul restaurator câștige foarte multi bani. 


Toţi copiii au un vis 
Să se'mbrace la 


PARIS“ 


BUCURESTI Str. Smârdan 30. 
i Singurul magazin de speciali- | 
tate in confectiuni pentru : 
copii de toate vârstele : 


S 
: 


| 
4 
j 


ne URL. | 


RQ 


PA VA SAT © Ja 


# DN RATER 


PAIE. MAIRE Să 
REVISTĂ 


= DEIMINIEATA CORR LORT IPATAMGORPELOR ER 


ILUSTRATĂ PENTRU COPII SI 


TINERET 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUC. STR. CONST. MILLE 7 — 9 — 11. — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI. 6 LUNI 100 LEI. — EXEM 
PLARUL 5 LEI. — IN STRĂINĂTATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT ÎNTERZISĂ. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA. 


ANUL XIW 


23 IUNIE 1937 


No. 698 


SĂ STĂM PUȚIN DE VORBĂ, COPII! 


Dragele mele fetițe si dragii mei băeţaşi 


Cocuja Iliescu — E foarte drăguţ din partea ta că 
te gândeşti să-i faci măicuţei un dar de ziua ei. Fiindcă 
mă întrebi cam ce ai putea cumpăra cu puţinii bani pe 
care i-ai strâns în pusculifä, fără ca nimeni să ştie, 
lipsindu-te de bomboane sau de cornuri, îţi spun, dragă 
nepoticä, să te apuci să brodezi un servetel de tavă, 
sau o batistă, şi ăsta să fie darul. 

Nimic nu o va bucura mai mult pe măicuta ta ca 
un lucru făcut de mânutele fetiţei ei, asta îi va dovedi 
că te-ai gândit din vreme să-i faci o surpriză plăcută, 
că te-ai ostenit să fii cât mai placul ei. 

Bănuiesc că știi să brodezi — îmi spui doar, că 
eşti în clasa III la liceu. Nu trebuie să faci o broderie 
grea, migäloasä. Alege un model uşor dar drăguţ, lu- 
crează-l cu băgare de seamă, ai grije să nu te vadă măi- 
cufa când îl lucrezi! Surpriza să fie întreagă. Mai ai 
vreme până la ziua ei, destulă. Vei putea face ?un 
şerveţel frumos sau o batistă cu monogramä. 

Nu uita s'o felicifi pe mäicufa ta, să-i arăţi toată 
dragostea ce-i porți. 

Darul tău o va bucura mult, oricât de micut va fi. 
Cred că ştii, drăguță Cocuţă, că un lucru pe care îl 
primim în dar, sau îl dăm, nu are valoarea banilor cu 
care a fost cumpărat ci o altă valoare—una sufletească 
care nu se 1:.äsoarä niciodată. 

Te îmbrăţisează buniţa ta. 

Nina Simionescu — Imi scri, drăguță, că mereu îţi 
crapă mânuţele, că sunt atât de aspre încât ai putea 
să le întrebuințezi ca răzătoare si mă rogi să te învăţ 
ce să faci spre a avea şi tu pielea mâinilor netedă: 

Cu dragă inimă îţi răspund că: în primul rând, nu 
mai trebuie să umbli cu mâinile ude în vânt. Știu că 
mulţi copii se spală la repezeală pe mâini, fie acasă, 
fie la şcoală şi nu se mai sterg de apă cu prosopul. 
Cei cari fac astfel nu trebuie să se mire că au pielea 
crăpată. Deci, dacă şi matale, Nina, ai acest obicei, 
caută să te înveţi si cu..... prosopul! 

Deocamdată, spre a-ţi drege pielea vei face urmă- 
torul lucru, în fiecare seară, timp de o săptămână. Te 


speli bine, bine cu săpun pe mâini cu mult clăbuc şi 
te freei pe dosul palmelor cu periuta de unghii. Să nu 
te sperii dacă se inroseste pielea şi să nu te strâmbi 
dacă ustură foarte putin. După asta, te ştergi uşor cu 
un prosop şi te ungi cu glicerină. 

Glicerina simplă e prea grasă, intră greu în piele, 
deaceea e bine s'o prepari în felul următor: pui jumă- 
tate apă oxigenată, jumătate glicerină şi dacă vrei să 
miroasă frumos, torni şi câteva picături de apă de co- 
lonie. 

Peste o săptămână vei avea mânuţe de catifea şi 
vei fi recunoscătoare bunitei. 

Dar nu uita că e oprit cu desăvârşire să mai umbli 
cu mâini ude! 

Ne-am înţeles ? Nădăjduesc că da. 

Dinu Vlădescu — Imi pare foarte rău, dragă ne- 
potele, că te ameninţă o corijenţă pe care acum e cam 
târziu s'o înlături. 

Nu trebue însă să fi prea măhnit nici să vezi lucru- 
rile în culori atât de negre. 

Pregäteste-i de pe acum pe părinţii tăi pentru 
această veste spre a nu-ţi face o grijă, gândindu-te ce 
vor spune ei când vor afla. 

Vei învăţa pe îndelete în vară și cu siguranţă că 
anul viitor toate vor merge şi mai bine şi mai uşor. 

Fii cuminte si curagios, aşa îi eşti drag bunifei. 


Nu uitaţi că sănătatea pierdută e greu de 
recâștigat. Deci, e mai bine să fiți prevăzători 
în jocurile voastre, mai ales pe timpul vacanței, 
ca să nu vă imbolnäviti. 

Feriti-vä de boli cât sunteți mici, ca să 
cresteti mari si să puteți înfrunta lupta cu viața. 


tele POUAN 


E marginea unuifluviu se ’nälfau zidurile unui 
castel a cărui vechime se perdea în negura 
vremurilor. 

In acea locuinţă străveche care se oglindea 

în valurile furtunoase ale bătrânului fluviu, 

locuia un tânăr împărat cu blânda lui soţie. Amândoi 

erau oameni cu frica lui Dumnezeu şi trăiau în bună 
înțelegere cu supușii lor. 


Credinţa lui Palos împărat era ‘cu deosebire înte- 
meiată pe dreptate şi iertare; toţi oamenii din împărăţia 
lui munceau cu râvnă şi erau răsplătiți după meritul 
fiecăruia. Pământul rodea cu îmbelşugare, îngrijit de 
mâini părintești, pricepute. Domnitorii erau tineri şi 
nu aveau nici un copil. Intr'o dimineaţă, argalii văzură 
câini din curte alergând spre un colț al zidului de apă- 
rare al castelului şi lătrând cu furie; se strânseră în 
jurul lor să vadă ce era acea larmă mare. Care nu le 
fu mirarea, când văzură în marginea drumului un copil 
sgribulit de frigul unei diminefi de toamnă, cu părul 
vâlvoi, sdrenţăros, care dormea pe iarbă. Slugile îl des- 
teptară si 'ncepură să-l întrebe cum si de ce ajunsese 
acolo. Copilul privea speriat împrejur şi răspundea într'o 
limbă necunoscută: „Nescio“. Dus la împărat, acestuia 


i se făcu milă de el si dădu poruncă să-l fie la curte. 
Se văzu că era cocoșat şi-n piept şi-n spate, capul totuși 
era frumos și ochii scânteetorii de desteptäciune. Impă- 
ratul spuse că limba pe care o vorbea era „Latina“ şi 
cum o vorbea si el, îl întrebă de unde vine si cum íl 
cheamă. Bäetelul spuse că făcea parte dintr'o sleahtä de 
țigani cari veneau din spre răsărit, se ascunsese de ei 
la picioarele zidului, printre bălării, ca să scape de 
schingiuirile lor şi mort de foame şi de oboseală, ador- 
mise în acel loc. Numele lui era: Horor, adică ciumoiul, 
Horor şi rămase. 


Trăia cocosatul la curtea împărătească si era foarte 
priceput la toate. Parcă se născuse învățat. Când se 
plictiseau stăpânii lui, îl chemau să le istoriseasă snoave 
ca să le mai treacă de urât, şi-l porecliseră: „Dracu gol“. 

Impărăteasa nu mai putea făr' de el, şi îmbrăcat 
frumos o urma pretutindeni. Trecuseră doi ani de când 
era Horor la curte si 'n timpul ăsta Dumnezeu dăruise 
împăraţilor o fetiţă minunat de frumoasă care fu nu- 
mită: Porumbiţa. Horor îi făcea fel de fel de jucării şi 
nu zicea nimic dacă prințesa îl trăgea de păr, ori îi 
vâra degetele în ochi, ori îl sgâria. Nu se mişca de 
lângă ea, taman ca un câine credincios. 

Ajunsese Porumbita de paisprezece ani şi Horor de 
douăzeci. Bietul Horor cu cocoasele lui rămăsese scund 
şi mult se mâhnea de acest lucru. Era cel mai credin- 
cios din păzitorii tinerei prințese care era frumoasă 
ca o zână. 

Cum şi de ce, nu se știe, dar fata începu să lânce- 
zească, nu-i mai plăcea nimic, era tristă, nu mânca, 
n’avea chef de vorbă, nici de joacă, nici de lucru. 

Părinţii ei chemară vraci, babe, cititori în stele, dar 
toate fură zadarnice, căci Porumbiţa se topea văzând 
cu ochii. Babele spuneau că e deochiată, că i-a făcut 
cineva de urât, si alte trăncăneli, dar leacul nu i-l găsea. 
Intro zi, trecu prin faţa curţii împărătești o ţigancă 
bătrână care ghicea cu ghiocul. Horor o chemă s'o în- 
trebe de boala stăpânei lui. Vrăjitoare întinse bobii, se 
uită în scoică, plecă spre ea urechea şi spuse: 

— „Domnița voastră, coconasule, nu se face bine 
până nu-i vei aduce stelutele sburătoare de pe malul 
mării de foc care clocoteşte în fundul pământului. 

— „Dar cum să fac ca să ajung până acolo ? 

Intrebă băiatul. 

— Asta nu ştiu, zise figanca, văd în ghiocul meu 
steluțe sburătoare si pe Domnița tămăduită. Dacă te 
hotărăşti să te duci în lume să-i aduci tămăduirea, ia 
ghiocul ăsta care ghiceşte orice nume, poate ţi-o fi de folos. 

Horor dete un ban de aur ţigăncii, luă ghiocul si 
se hotărî să plece în lume pentru căutarea stelutelor 
sburătoare. Fără a spune ceva cuiva de planul lui, îşi 
umplu sacul cu merinde, luă o şubă de oaie, nişte în- 
călțăminte cu tălpile tintuite, si p'aci ţi-e drumul. 

A doua zi, argatii, curtenii îl căutară pretutindeni, dar 
în zadar. 

Porumb ţa, împăratul, împărăteasa, se mâhniră de 
lipsa lui Horor, dar n’avurä ce face. 

Bietul cocosat merse el ce merse, mai întrebând pe 
unii si pe alţii de stelutele sburătoare şi de marea de 
foc din fundul pământului, dar nimeni nu-l desluşi, ba 
unii îl batjocoreau și-i spuneau că e ţicnit. Umblase 
mult și fusese chiar silit să mai cerşească ca să si 
astâmpere foamea, căci de muncit nu putea, slut cum 
era, dar gândul îi era acelaș. Intro zi, suind pe un 
munte, călcă din nebăgare de seamă pe un şarpe, şi 
ținta dela gheata lui pătrunse pielea târâtoarei. Nu-i fu 
însă nici frică, nici silă de şarpe, luă o frunză de păt- 
lagină și-i legă rana. Acesta îi zise: 

— Ştiu ce cauţi, şi drept răsplată că puteai să-mi 
răpui viața şi n'ai făcut-o, te voi duce până la marea 
de foc din fundul pământului“. 


Mirat de vorba asta, dar fericit, Horor porni pe urma 
călăuzei, eşită pe neaşteptate în calea lui. 

Mergeau prin munți, prin văi, prin câmpii, si parcă 
nu-i mai era băiatului nici sete, nici foame, nici somn, 
așa zor avea să ajungă. Astfel se pomeni la poalele 
unui munte unde creşteau lămâi si portocali. 

— Culege, zise şarpele, portocale şi lămâi, căci unde 
te duc nu e nici de băut nici de mâncat, şi hai să por- 
nim la drum, că mult a fost, puţin a rămas. Greu era 
urcusul, căci drumul era acoperit cu pietre fierbinţi, 
dar ce n’ar fi făcut cocosatul care căuta scânteele vieţii 
Porumbiţei. Ajunşi la gura craterului (căci acel munte 
era un vulcan) şarpele se strecură printre pietre şi 
Horor îl urmă pe calea ce i-o arăta. Cu cât se afunda 
băiatul în negura prăpăstioasă, cu atât ochii sarpelui 
şi solzii de pe el străluceau si formau o dâră de lumină 
pe care o urma el. Tot înfundându-se în măruntaiele 
pământului, pierduse socoteala de când umbla. 

Din când în când se mai oprea să răsufle, mai mânca 
câte o portocală ori lămâie şi iar pornea în nestiin{a 
vremii care se scurgea. 

De odată negura se mai lumină și un fel de rază 
roşiatică, asemănătoare cu acea care învălue cerul când 
răsare soarele, se răspândi în jurul lui, si la o cotitură 
a drumului se pomeni în faţa unei mări de foc cu 
talazurile întocmai ca acele de pe faţa pământului. 
Valurile ce-şi schimbau culorile din roşu în portocaliu, 
verde, liliachiu si se sfârşeau la mal într'o spumă cenușie, 
dădeau acelei mări înfăţişarea unui neșfârșit curcubeu 
clocotitor. Priveliştea acelei nemărginite întinderi de 
flăcări era de o frumuseţe de nedescris. Călătorul nostru 
scoase un strigăt de admiraţie. La strigătul lui se ridică 
de pe valuri o pasăre de o frumusete rară, cu trupul 
de pietre sclipitoare, iar aripile şi coada de flăcărui usoa- 
re, care fâlfâiau ca nişte evantaie de pene bogate, roşii 
Pasărea de mărimea unui vultur se rotea deasupra lui 
Horor, îngrijorat de acele târcoale. Dar iată că rosti 
aceste cuvinte: 

— Cine eşti, 
liniştea? 

— Sunt un călător care caut stelutele sburătoare 
cu care să dau viaţa principesei Porumbiţa, iubită de 
mine mai presus de orice pe lume. 

— Nu ştiu de așa ceva, dar să te duc la stăpânul 
meu, regele focului.“ 

In acea clipă, pasărea se lăsă din sbor şi, apucându-l 
pe Horor cu ghiarele de cocoaşe, trecu marea cu el şi-l 
lăsă în faţa unor porţi de aur fintuite cu pietre scumpe. 
Poarta se deschise singură şi băiatul se pomeni în 
curtea unui palat săpat în lavă, de atâtea culori încât 
îți lua ochii. El intră înăuntru cu credinţă si îndrăsneală 
şi-şi zicea în sine: Dacă am ajuns eu până aici, m'oi 
descurca cum m'oi pricepe şi d'aici înainte!“ 

— Cine se 'ncumetă se vie pân” la mine? se auzi 
răsunând de odată ca o bubuitură de tun în tot palatul 
Aduceti-mi pe îndrăsneţul pământean !* 

In clipa aceea, cocosatul se simţi apucat şi târât 
de nişte ghiare nevăzute și, cât ai clipi din ochi, se 
pomeni în faţa unui tron săpat dintr'un singur rubin 
care strălucea ca un soare. 

Pe tron şedea umbra măreaţă a unui om alături de 
care se afla un câine fioros cu trei capete, care urla 
înfiorător. 

— Ce îndrăsneală nemaipomenită te-a împins până 
la mine? răspunde, zise umbra, înainte de a da poruncă 
să te arunce în marea de foc !... 

— Impärate! strigă Horor, căzând în genunchi, ia-mi 
viaţa, schingiueşte-mă cum vrei, dar dă-mi stelufele sbu- 
rătoare cu care să tämäduesc pe dulcea Porumbifa, 
care se sbate în ghiarele morții si pentru care, ca s'o 
scap, am ajuns până 'n împărăţia ta!“ 

— Asa! zise umbra, o iubeşti atât de mult ? Ei bine, 
dacă-mi spui cum mă numesc şi cum o chiamă pe soţia 
mea şi pe tatăl meu, atunci dau stelufele sburătoare“. 

Bietul băiat încremeni de frică. De unde să ştie el 
cum se numea acea umbră. Incrucisändu-si braţele se 
plecă la pământ gata să primească moartea, dar simţi 
deodată ghiocul tigäncii de care şi uitase, atârnat la 
gât. Indată i se lumină mintea şi, îmbărbătat, răspunse 
stând drept în faţa acelei nemărginite puteri. 

— O! prea puternice împărat, te numesti Pluton, 
fiul lui Saturn și soțul Proserpineil“ 


indräznetule, de vii să-mi turburi 


O ————————————————— ————— 


Când auzi zeul iadului că ghebosul știe cum îl chiamă 
precum si pe soţia sa, rămase pe gânduri, apoi strigă: 

Pentrucă văd că si tu iubeşti pe Porumbita cum 
iubesc eu pe Proserpina, îţi voi da stelutele sburătoare! 
Să se ia din marea de foc scântei şi să se pue într'un 
vas de lavă ca să nu se stingă până o ajunge Horor 
acasă. O droaie de drăcuşori se repeziră să strângă 
stelufele sburătoare, de deasupra valurilor înflăcărate, 


şi le puseră în vasul de lavă. „ţi mai fac încă un bine, 
zise Pluton, şi întinzând sceptrul lui de foc către Horor, 
acesta simţi în tot trupul o sguduitură puternică şi cele 
două cocoaşe îi periră ca prin minune, rămănând sub- 
tirel si nältuf ca tras printr'un inel. 

— Acum, întoarce-te de unde ai venit, zise umbra. 
Pasărea Fenix te va duce până în valea portocalilor.“ 

N'avu vreme băiatul să mai mulţumească, că-l şi 
apucă Fenix cu ghiarele de haine (căci acum nu mai 
avea cocoaşe) si 'ntrun minut se şi pomeni în valea 
plină de flori şi fructe de unde pornise cu şarpele spre 
fundul pământului. 

Cu vasul plin de steluțe sburătoare si cu fericirea 
în inimă. porni flăcăul spre Porumbita, stăpâna mult 
iubită la care ajunse tocmai când era să-şi dea sfârşitul 
Speriat şi desnădăjduit, când o văzu în acea stare, îi 
scăpă din mână vasul care se sparse şi de unde se 
răspândiră stelutele sburătoare. Acele scântei de viaţă 
imprästiarä umbra în care o învăluise moartea pe gin- 
gasa fată. Ea deschise ochii si întinse mâinele spre steluțe. 

Horor căzu în genunchi lângă pat plângând de 
bucurie. Porumbita avea acum în jurul capului o cunună 
de steluțe ca o zână. Ea şterse lacrimile lui Horor care 
uită toate suferințele prin care trecuse ca să aducă 


viaţă nouă Porumbiţei | 
EUFROSINA PALLA-ARION 


LASA doua secundară a liceului de bäeti „Oituz“, 
era împărţită în două tabre: una credea că 
anul acesta, premiul întâi va fi dat elevului 
Radu Gheorghiu, cealaltă era sigură că premiul 
îl va lua Mihai Dinescu. 

Intre Radu Gheorghiu si Mihai Dinescu deosebirea 
era următoarea: primul era un elev sârguincios, nu tot 
atât de bun camarad, dar nu se avea bine cu o singură 
materie: desenul! Cel de al doilea, Mihai, învăţa şi el 
foarte bine, desena minunat, dar avea notă mică la 
purtare şi afară de asta firea lui, felul lui de a se purta 
cu colegii lăsa foarte mult de dorit. 

Radu luase premiul în toţi anii—nu avusese nici 
un camarad care să-l întreacă. Dar anul acesta, Mihai, 
care învățase la un liceu din provincie, a venit în Bu- 
curesti şi s'a înscris si el la „Oituz“ unde de îndată sa 
făcut cunoscut prin silinţa lui si prin talent la desen. 

Cum vă spusesem, Mihai nu era un coleg bun si nici 
cuminte nu era. Dacă n'a: fi fost atât de strălucit la 
învățătură, desigur că de multe ori ar fi fost pedepsit. 
Dar așa, p'ofesorii erau mai îngăduitori cu el, iar colegii 
îl admirau şi nu-i luau în seamă cusururile. 

Radu era tăcut, supus; nu lua parte la jocuri, ştia 
întotdeauna lecţiile bine, numai desen 1 îi făcea multe 
necazuri. Degeaba se trudea bietul băiat să-şi multu- 
mească profesorul! Era cu neputinţă. Neîndemânar,, 
lipsă de talent, dar nicidecum nu era lipsă de bună 
voinţă. Notele celor doi elevi cari mun eau să capete 
premiul întâi erau la fel; şi unul si altul avea zece la 
română, zece la franceză, nouă la matematică, si aşa 
mai departe. O singuă deosebire: Radu avea 10 la pur- 
tare si Mihai ş pt , primul avea şase la desen si celă- 
lalt zece. 


Și profesori! erau în mare încurcătură, nestiind cui 
să dea premiul întâi. Dirigintele .lasei, caie era şi pro- 
fesor de religie, îl susținea p+ Radu; profesorul de desen, 
îl susține pe cel mai bun -elev al său, Mihai Dinescu. 

La drept vorbind, Radu nu era deloc mâhnit gân- 
dindu-se că s'ar putea ca pentru prima oară de cânde 
în şcoală, să i-o ia altul înainte. Nu-l duşmănea deloc 
* pe Mihai. Din potrivă, îi era drag si ar fi dorit să-i fie 
prieten. Dar altel: erau sentimentele lui Mihai pentru 
colegul său. Nu numai că nu-l putea suferi, dar căuta 
prin fel şi fel de mijloace să-l înjosească, să-şi bată joc 
de el. Fiindcă Mihai era foarte şiret, isbutise să-şi 
atragă de partea lui aproape jumătate din elevii clasei 
pe care îi întărâta împotriva lui Radu. j 
; — Ascultati bäeti, le spunea el, dacă iau eu premiul 
I, vă invit pe toți de vacanța mare, la mine la moşie! 
Avem acolo un lac cu bărci si un teren de foot-ball si 
o grădină plină cu pomi tructiferi! Le: 


Pomi -iu 


Dar voi trebue să mă ajutaţi ca să iau eu premiul? 

— Cum să te ajutăm, întrebă elevul Stan Ionescu, 
care se şi vedea văslind pe lacul moșiei iui Mihai. 

— Sâ-l stârniţi pe Radu Gheorghiu la joacă si la 
nebunii, să fie prins şi să i se scadă nota la purtare! 
E destul să aibă opt la purtare, în loc de zece, ca să 
fiu eu premiantul si apoi să petrecem cu totiio vacanţă 
minunată. Din ziua aceca, tovarășii lui Mihai încer.ară, 
fel de fel de viclesuguri spre a-l face pe Radu să-şi 
piardă zecele dela purtare. Dar totul fu fără nici o 
izbândă. Radu pricepuse ce urmăriseră colegii lui şi cu 
inima îndurerată de atâta răutate, căuta să se ferească 
de toväräsia lor. 

Cealaltă jumătate a clasei, care ţinea cu Radu se 
războia mereu cu cei cari ar fi făcut orice ca premiul 
să-i fie dat elevului Mihai Dinescu. 

Incordarea ajunsese atât de mare, încât cele două 
tabere puseseră rämäsag între ele. 

Si în fiecare zi discuţiile deveneau tot mai aprinse. 
Dimineaţa, dacă ajungea întâi în clasă vrunul din 
aceia care îl doreau premiant pe Mihai, scria pe tablă 
cu litere mari: Dinescu Mihai premiul I cu cunună. 

In dimineața următoare, unul din prietenii lui Radu 
Gheorghiu se silea să fie înaintea tuturor în clasă și 
avea ambiția să scrie pe tablă: Georghiu Radu, premiul 
I cu cunună. 

Radu era foaite mâhnit de tot ce se p trece în clasa 
lui. Atâta vräjmäsie nu mai întâlnise niciodată şi bu- 
curos s'ar fi lipsit de premiu, numai să în.eteze odată, 
certuril , discuţiile şi ramäsagurile. 

Il durea, mai ales, duşmănia lui M hai. Ce rău îi 
făcuse? De ce se purta atât de urât cu el? Radu a: fi 
dorit să fie prieten cu un ele: tot atâtde sârguitor ca el! 
Suntem deci amândoi la fel de buni elevi, avem note 
la fel de mari, dece n'am fi şi prieteni? 

Așa gândea mereu Radu si într'o zi luă o hotărire: 
se duse la Mihai şi îi spuse că pe el îl mâhneste tot ce 
se petrece în clasă, că îl roagă să caute să fie cuminte 
pe ultimul trimestru, spre a dobândi o notă mare la 
purtare si spre a fi apoi sigur că lui i se va da premiul. 

Dar Mihai nu fu deloc înduioşat de bunătatea su- 
fletească a colegului său. Din potrivă, îi râse în nas si 
îi spuse: Nu e nevoie să mă sfătuieşti tu ce să fac spre 
a lua premiul I! Fii liniştit, oricum, tot eu voi fi pre- 
miant. 

Radu se întoarse şi mai trist în banca lui şi de a- 
tunci nu mai făcu nici o încercare spre a şi-l apropia 
pe Mihai. 


né 


Sfârşitul anului şcolar se apropiase. Incă nu se ho- 
tărise care din cei doi elevi va lua premiul I, Gheor- 
ghiu sau Dinescu? Radu nu făcuse niciun progres la 
desen iar Mihai nu-şi dăduse silinta să-şi mărească nota 
dela purtare. 

Un singur lucru se întâmplase însă: profesorul de 
desen avusese în ultima lună cam de vreo trei ori 
prilejul să-l mustre pe cel mai bun elev al său. 

Intr'adevăr, Dinescu deşi desena foarte bine, era 
gălăgios, neastâmpărat şi izbutise să-l scoată din sărite 
şi pe profesorul care îl susținea la premiul I. 

— Aveţi dreptate, spuse într'o zi în cancelarie dân- 
sul — Dinescu este foarte zburdalnic... Şi pe mine m'a 
nemulțumit cam des, în ultima vreme. 

— Totuş nu ştiu cui să-i dăm premiul I, răspunse. 
dirigintele clasei II-a, fiindcă media nu se poate schimba. 
Şi cu şase la desen, bietul Gheorghiu mă tem că nu va 
putea lua premiu... | 


* 
x * 


Se aştepta intrarea în clasă a profesorului de istorie 


Un elev diatr'o clasă superioară veni să anunțe că 
domnul Popovici, profesorul de istorie, va lipsi, fiind 
bolnav. 

Toată clasa fu 'cuprinsă de bucurie! o oră întreagă 
de libertate! Elevii: ieşiră din bănci. se înghesuiră pe 
catedră, lângă tablă, unii se cocoţară pe ferestre. 

Dinescu Mihai luă creta în mână şi începu să de- 
seneze pe tabla cea mare...... Toţi ochii îl urmăreau 
atenţi... 


Un hohot de râs izbucni în toată clasa. Dinescu 
Mihai îl desenase pe tablă chiar pe profesorul de desen, 
venind la şcoală, cu o umbrelă deschisă în mâini, cu 
ochelari mari pe nas. 

Radu Gheorghiu nu râdea. Nu i plăceau glumele de 
soiul acesta. Stătea la locul lui în bancă şi repeta lecţia 
pentru ora viitoare. 

…In cancelarie, profesorul de desen era singur. 
Avea oră cu clasa IV şi astăzi venise prea devreme! 
Auzi zgomotul pe care îl făceau elevi clasei a II si își 
spuse că va intra puţin să stea cu ei de vorbă. 

Când se deschise ușa şi se ivi în prag profesorul 
de desen, toată clasa amuti. La asta nu se așteptase 
nimeni. Dinescu avusese vreme să se furiseze la locul 
lui şi încet, încet toţi băieţii se aşezară în bănci. 

— Cine m'a desenat pe tablă ? întrebă profesorul. 

Nimeni nu răspunse. 

Profesorul de desen ştia foarte bine cine îi făcuse 
caricatura pe tablă! Nu avea nevoie să-i spuie nimeni 
numele vinovatului. Caricatura era foarte bine făcută 
şi un singur elev din toată clasa II era înstare să de- 
seneze atât de bine! 

Totuş, fiindcă vroia să se convingă de curajul și 
cinstea lui Dinescu Mihai, se făcu că nu bănuiește nimic 


întâmplare unui băiat din clasă îi spuse: Tu ai făcut 
desenul! Tu vei lua nota trei la purtare. 

Profesorul nădăjduia ca cel învinovätit pe nedrept, 
să spuie adevărul, sau poate că, Dinescu văzând că un 
coieg al său este învinuit pe degeaba, să-şi mărturisească 
greşala. 

Dar, întâmplător, Alexandru Iliescu, elevul căruia 
i se adresase profesorul, făcea parte din tabăra care 
pusese rämäsag că Dinescu va lua premiu... aşa că täcu 
plecând ochii în pământ. lar Mihai Dinescu stătea lini- 
ştit la locul lui, nepăsător de soarta celui care se jert- 
iea pentru el. 

Atâta răutate îl scoase din särite pe Radu Gher- 
ghiu! Se ridică si spuse: Domnule profesor, eu am făcut 
desenul! 

Domnul profesor de desen ştia prea bine că Radu 
nu poate să facă o caricatură atât de izbutită. Intelese 
îndată, că el nu vroia să fie pedepsit Iliescu care era 
nevinovat, că vroia să-l scape şi pe Dinescu, numai să 
înceteze odată dusmänia. 

Dar profesorul îşi spuse în gând: mă voi preface 
că îl cred si fiindcă desenul e foarte bun, îi voi mări 
nota... In felul acesta Dinescu nu numai că nu va mai 
lua premiul I, dar şi îşi va ispäsi dureros pedeapsa. 

— D-ta. ai făcut această caricatură ? întrebă pro- 
fesorul ? 

— Da, eu. Vă rog să mă iertaţi... răspunse Radu. 

— Sunt totuş puţin mirat, fiindcă nu te ştiam ta- 
lentat... Dar se vede că n'am observat eu bine că ești 
priceput la desen. Caricatura aceasta este bună deși 
este o obrăznicie să desenezi un profesor pe tablă! 

Radu tăcea. 

Profesorul urmă: — Fiindcă văd că eşti bun la 
desen, îți voi mări nota dela șase la 9.. Iar pentrucă 
ai avut curajul să-ţi recunosti greşeala, te iert! Vei ră- 
mâne tot cu zece la purtare. 

Zicând acestea, profesorul ieşi din clasă... Tabăra 
lui Dinescu se strânse toată în jurul lui Radu. 


Cine a făcut desenul. Vinovatul 
“trebuie să mărturisească singur. 

Dar Mihai tăcu. 
Atunci profesorul vru să vadă până unde merge 
lasitatea celui mai bun elev al său și adresându-se la 


și mai întrebă odată: 


Mihai stătea singur, părăsit si rusinat. 
Nu numai că pierduse premiul I, dar pierduse res- 


pectul şi increderea colegilor săi 


PANNE EE 


SID. DRAGUSANU 


Maica lor, tare 'ngrijată; 
Să le facă viața dulce, 
Zboară într'una, ziua toată, 
Si se'ntoarce încărcată 

Cu tot ce e bun si dulce! 


Dar abia zbură iar mama 
Că unul din pui, îndată, 
Fără ca să-și dee seama, 
Fără să știe ce-i teama, 
S'avântă 'n văzduh deodată. 


Doi puisori, de prigor, 
Ciripesc, cu înfocare, 
Chemând pe mäicuta lor, 
Care a plecat în zbor 
Să le caute mâncare! 


Şi când pleacă îi sfătuiește 
Din cuib afar'să nu zboare: 
„Cine zboară o päteste, 
Ca puiul cel din poveste 
Care n'a dat ascultare. 


-— - a 


——— 


neascultator 


JO | 


Dar plăpândele-aripioare 
Nu l-au ajutat prea mult... 
Şi 'nălțându-se prea tare, 
nd a vrut ca să coboare, 
Pe pământ, jos, a căzut! 


ă, care 

-a văzu af trântit, 
L-a luat uşor de-aripioare, 
Cu blândețe si răbdare 

Si 'n cuibul lui l-a suit: 


Puiul tremurând de frică 
Girafei i-a mulțumit. 


apul face, el se st 


ine-o mai face ca mine, 
să pățească! 


edepsească | 
MOSNEAGU 


\ 


Cucul năzdrăvan 


A fast odată un moş căruia-i murise baba, lăsându-l 
cu doi copii: un băiat si o fată Pe băiat îl chema Ră- 
ducanu, iar pe fată Măriuca. 

După un timp, mosul s'a însurat din nou, luând de 
nevastă o femeie rea, care-i dusmänea pe copii. 

„Babo, — zise mosul într'o zi, — eu mă duc la moară 
să macin nişte porumb: tu taie un curcan si gätes- 
te-l, iar când m'oi întoarce, am să-ţi aduc mălai de mă- 
mäligä ! 

— Bine, unchiasule —răspunse baba. Asa am sä fac! 

Insă abia plecă mosul, că ea începu să strige: 

„Răducanule, Măriuco, haideţi la mama să vă ca- 
ute’n cap!“ 


> 


Asa 


Băiatul veni fuga şi-şi puse capul în poala ei, dar 


soră-sa — nu vru s'o asculte şi se piti. 

Cum stătea aşa culcat, Răducanu a adormit. Atunci 
baba îi puse binișor capul pe tăietorul de lemne şi-i 
reteză gâtul cu toporul, gătindu-l în locul curcanului. 

Pe la vremea prânzului, iată şi mosul dela moară. 

„Ai gătit curcanul. babo? 

— L-am gătit, unchiasule! 

Baba a făcut o mämäligutä si a pus masa. 

„Dar Răducanu unde o fi, babo?“ — întrebă el. 

Il strigă ce-l strigă, dar ia-l de unde nu-i! 

„Lasă-l în pace, unchiaşule, — zise atunci baba. — 
că s'o fi dus cu copiii la joacă! O să mănânce si el 
când o veni!“ 

Măriuca sta tristă la o parte şi tăcea. 

„Hai la masă, Măriuco, să mănânci 
curcan!“ — o chemă taică-său. 

— Nu mănânc eu carne din frätiorul meu!“ — răs- 
punse fata. 

Moşul o mai chemă iar, că era cam tare de ureche 
— dar Măriuca răspunse la fel. 


carne de 


„Ce tot zice fata asta, babo? — întrebă el neînţe- 
legând nici acum. 

— Ci-că nu mănâncă carne de curcan!“ — minţi 
vitrega. 


— Dacă-i aşa, să mănânce mămăligă goală! 

După ce isprăviră de mâncat, Măriuca strânse ma- 
sa şi adună toate oasele şi oscioarele ce mai rămăseseră 
din Răducanu, legându-le într'o basma. 

Apoi fără s'o vadă nimeni, ieşi la drumul mare, 


unde era o cruce înaltă și frumoasă, şi le îngropă. 

Peste puţină vreme, din oasele astea Dumnezeu a 
făcut un cuc. Cucul se sui pe cruce și-și cânta acolo 
povestea! 

Intr’o zi trecu pe drum un lipscan, care se ducea 
la târg cu o căruță cu marfă. Auzind pe cuc ce frumos 
cântă, se opri şi-i zise: i 

„Cântă cuce, cântă, că-ţi dau o bucată de stambă!“ 

Atunci cucul cântă așa: 

„Mama mea tăiatu-m'a 
Tată-meu mâncatu-m'a, 
Surioara strânsu-m'a, 
In basma legatu-m'a, 


La drum “mare scosu-m'a, 
La cruce îngropatu-m'a — 
Cucu, răscucu!' 


Lipscanul îi dete o bucată de stambă şi plecă. 


A doua zi sau într'altă zi, trecu pe drum un ne- 
gustor care se ducea la târg cu o căruță de încălţă- 
minte. 

„Cântă, cuce, cântă, cä-fi dau o pereche de cizmel‘, 
— zise el oprindu-se să-l asculte. 

Cucul cântă şi căpătă o pereche de cizme. 

Altădată trecu spre târg un negustor cu o căruţă 
cu pietre de moară. 

„Cântă, cuce, cântă, că-ţi dau o piatră de moară!“ 
— zise şi el, plăcându-i cântecul. 

Şi-i dădu, în schimb, o piatră de moară. 

Atunci, pasărea năzdrăvană zbură cu lucrurile drept 
pe casa lui taică-său, unde începu să strige: 

„Lele, lele, ia ieşi până-afară!:* 

Măriuca ieşi afară din casă, iar cucul îi dete bu- 
cata de stambă. 

„Taică, taică, ia ieși până-afară!“* — strigă el iar. 

Mosul ieşi afară şi primi perechea de cizme. 

„Maică, maică, ia ieşi până-afară!“ — strigă cucul. 

Baba haide repede pe uşă, crezând c'o să primea- 
scă cine știe ce; dar cucul îi trânti piatra de moară în 
cap, omorând-o pe loc. | 

. Apoi zbură în pădure, unde cântă şi azi de no fi 
murit. > VICTOR ADRIAN 


19 


1-52 à s i ÊTRE 
HN EL NE à o De 


Iată, au pornit acum 

Şi furnicile la drum. 

Ies grăbite, 

Trec zorite, 

Harnice, neobosite 
Dornice ca, mai de grabă, 
Să se-apuce iar de treabă. 


Mişună şi forfotesc, 

Vin şi pleacă, se opresc. 
Una cară 

Grea povară 


PE. 


Din lungu-i sbor 
Obositor, 

O rândunică s'a oprit 

Pe liliacu'nmugurit 

De lângă casa cu pridvor. 


Cu drag a stat 

De s'a uitat 

La streaşina-i şi-a tresärit ; 

Sub ea e cuibu-i părăsit 

Ast'toamnă, când s'a dus din 
[ sat. 


Cum l-a zărit 


In spinare, de-o doboară, 
Alta, înainte-i, iute 
Vine fuga s'o ajute. 


Câteva muncesc de zor 
Să târască-un firisor, 
Şi, trudite, 

Obosite, 

Nu se lasă biruite. 


Cad, se scoală, pornesc iară: 


Mai e timp până deseară. 


a n 


A şi pornit 

De bucurie plină, ’n sbor 
Spre regäsitul cuibusor, 

In vesel svon de ciripit. 


Incetinel 

Usor, pe el 

S'a aşezat o clip’, apoi 
Şi-a luat iar sborul înapoi 
S'aducă şi pe rândunel. 


L-a întâlnit 
Şi-au revenit 
Si el şi ea şi-acuma, iat, 


Toate-aleargă 'n jos şi 'n sus, 
Toate au ceva de-adus. 
Fiecare 

E ’n picioare 

Cât e 'ntreaga zi de mare. 
N'au răgaz să se-odihneascä: 
Acu-i vreme să muncească. 


Coborând în pas grăbit, 
Iată una a 'ntâlnit, 

C'o chitară 

Subsioară, 


unic a 


Numaidecât s'au apucat 
De reparat şi de grijit. 


Muncesc cu spor, 

Mereu dau zor. 

S'abat prin curte şi se'ntorc 
Purtând povara grea în cioc 
Si iar pornesc grăbite 'n sbor. 


Pe înserat 

Au terminat. 

De-acum e gata cuibul lor. 
Trudite, au intrat uşor 

In el şi-au adormit îndat”, 


Pe vecinul greier iară, 
Ce, atras de-atâta soare, 
O pornise la plimbare. 


— „Incotro, vecine ?” — „la, 

„Mai mă plimb şi eu aşa!” 

— „Ba, mai bine 

„Zău, vecine, 

„Hai, la treabă ici cu mine, 

„Că la iarnă iar n'ai hrană 

„Şi iar vii să-mi ceri 
[pomană!”... 


A doua zi, 

Când le trezi 

Din somn al soarelui mijit, 
In cuibuşorul lor tihnit 

Au prins voioase-a ciripi: 


„Cirip! Nu-i rău 
„Aicea, zăul 
„Nu-i nimenea mai fericit 
„Ca noi şi nici mai mulțumit 
„Că tare-i bine 'n cuibul 
[tău!” 
I. DINU 


Drpérège BUINITEI 


NDEVA departe, în Tara Negurei, în mijlocul 
unei păduri de sticlă se aflau ruinele unui 
castel ros de lepra vremii si acoperit de muşchi 
verde şi iederă acäfätoare. 

Un singur turn mai rămăsese teafăr în mijlocul 
mormanelor de ziduri năruite. Si în acest turn singu- 
ratec, în care nu pătrundea nicio rază de soare, şi'n 
care doar păianjenii îşi feseau prin colţuri pinza lor, 
îşi avea cuibul o bufnifä, ce trăia de zeci de ani, păzind 
ca o cobe bătrină, rămășițele castelului. 

Dar nu totdeauna, copacii din pădure fuseseră de 
sticlă, ci pe locurile unde se aflau ruinele se ridica, 
odinioară, un castel mindru şi frumos.,. 


Nici țara nu se numea a Negurei, iar privelistea ce 
ți se ’nfäfisa atunci, era veselă şi zimbitoare. 

Impăratui Wor cârmuia din turnul castelului, toţi 
norii din văzduh şi-i trimitea să verse ploaie la timp, 
peste ogoarele pämintenilor. 

Spre nenorocul său, Nor-împărat era vecin cu Im- 
päräfia Diavolului Schiop care era tartorul dracilor din 
iad, depe tărimul celeilalte lumi. 

Dela o vreme, Diavolul Schiop începu să pizmuiască 
buna înţelegere din împărăţia lui Nor-Impärat şi-şi puse 
în gînd să-i strice tihna. 

Prilejul nu  întirzie să vină şi Diavolul 
nu stătu pe gînduri să-l folosească. 

Din şapte în șapte ani, lui Nor-impărat îi înceta 
pentru o zi puterea sa asupra norilor. In ziua aceea 
norii erau liberi să facă ce voiesc: să verse ploaia unde 
le place, sau chiar să nu plouă... Dar si în aceste zile 
norii se purtau cuminţi si nu i se ’ntimplase nici-odată 
vre-o neplăcere împăratului. 

Dealtfel, dela începutul domniei, Nor-impärat făgă- 


Schiop 


de DINU MOROIANU 


duise lui Dumnezeu că nu se va întimpla nici-odată 
vre-o ciocnire între nori, iar Domnul îi dăduse domnia, 
însă îi spuse că în ziua în care se va întîmpla vre-o 
turburare între nori, astfel că ogoarele să numai fie 
udate la vreme şi pămintenii să aibă de suferit, va fi 
rău de el. 

In ziua sorocului, Diavolul Schiop chemă în ajutor 
pe fratele său mai mic, Dracul Arţăgos, care se strecură 
în mijlocul norilor, şi aceștia, ne mai fiind sub ascul- 
tarea lui Nor-împărat, se năpustiră orbeşte unul într'altul 
desläntuind o furtună cumplită, care păgubi foarte mult 
ogoarelor. 

Dumnezeu, așa cum hotärîse, prefăcu castelul în 
ruine, pe curteni şi slugi, în copaci de sticlă, iar pe 
Nor-împărat, într'o bufniţă... şi-i blestemă să rămînă 
astfel, pînă în ziua în care se va găsi un pämintean 
îndrăzneţ, care să-i deslege de vraje. 

Si de atunci, bufnița aștepta în fiecare noapte, pe 
drumetul mult dorit care s'o scape de blestem... 

Dar timpul trecea încet şi nimeni nu se arăta în 
preajma castelului. 

Biata bufnifä pierduse de mult nădejdea că se va 
găsi cineva care s'o mai mintuie, cînd într'v după 
amiază, pe 'nserate, un flăcău voinic bătu în poarta de 
aramă a turnului singuratec... 

Lovitura vui prin tot cuprinsul tristului turn, sdrun- 
cinind pinzele de păianjen si ridicînd colb de praf prin 
unghere. 

— Insfirşit! oftă biata bufniţă, bătind greoi din 
aripele-i butucănoase şi sbură să deschidă poarta. 

— Flăcăul care trecu pragul, era un tînăr inimos 
care aflind de nenorocirea ce se abătuse asupra bufniței, 
nu stătu o clipă în cumpănă, ci făgădui să 'ncerce orice, 
numai s'o deslege de vraje... 

Bufnita-îimpärat îi mulţumi cu lacrimi în ochi și-i 
făgădui că-l va face cel mai mare sfetnic al împărăției 
şi-i va da si pe fiica sa de soţie dacă izbutește. 

Mirel — astfel se numea flăcăul nostru — plecă a 
doua zi, odată cu revărsatul zorilor, în căutarea vizuinei 
Diavolului Schiop cu care voia să se răfuiască. 

Merse el cît merse, şi pela amiază ieși într'un lumi- 
niş. Drept în faţa lui, se căsca o vägäuna din care 
duhneau valuri de pucioasă. 

La intrare era scris pe o tăbliță: 

IMPARATIA DIAVOLULUI SCHIOP 

Mirel se avintă curagios în văgăună dar nu înaintă 
nici zece paşi, cînd iată că o broască ţestoasă îşi scoase 
capul şi picioarele din carapacea în care dormea de nouă 
ani şi-l întrebă: 

— Ce cauţi în împărăţia Diavolului Schiop? Nu ştii 
oare ce te aşteaptă? | 

— Ba da! Dar pentru asta am venit! räspunse cura- 
gios Mirel. nb i 


12 


— Bine, dar ca să treci mai departe, trebuie să-mi 
răspunzi la o întrebare! 

— Pune-ol zise hotărît Mirel. 

— Cît de departe este cerul de pămînt? întrebă 
broasca ţestoasă. 

Mirel stătu puţin pe ginduri, apoi răspunse viclean: 

— Dacă ţi-ai închipui pămîntul ca o nicovală si 
cerul ca un ciocan, atunci ciocanului i-ar trebui nouă 
sută nouă zeci şi nouă de zile ca să cadă pe nicovală. 

Broasca n'avu încotro şi trebui să se mulţumească 
si cu acest răspuns şi-l lăsă să treacă mai departe... 

Si Mirel înaintă pe un coridor plin de lilieci, şerpi, 
guzgani, gindaci... pînă ajunse într'o peşteră mare. 

Peştera avea în întregime înfățișarea unei guri de 
cloanţă stirbä, cu dinţii ascuţiţi. 

Diavolul Schiop îşi petrecea vremea punînd pe un 
drac să salte pe o coardă întinsă asupra unor cuțite 
aşezate cu virful în sus. 

— Deajuns cu scamatoriile|l tună deodată Diavolul 
Schiop, repezind piciorul de lemn în pieptul celor care 
i-l legănau. 

Vreau muzică! Să vie muzica! bătu din palme, si 
orchestra intră. Erau vre-o 30 de draci, care mai de care 
mai isteţi; unii cu instrumente de suflat, alţii cu instru- 
mente cu coarde si ’nsfirsit alţii, care-şi transformau 
coada ’n flaut şi cintau din ea. 

Drept tobă le servea o piele de măgar, de ale cărei 
patru colțuri trăgeau, finind-o ’ntinsä, patru oameni, 
care 'n viaţa lor au fost atît de sgircifi, încît mincau 
piele şi chiar pingele de ghete. 

Deaceea toţi locuitorii țării Hămesite, după moarte, 
au fost svirliți în iad, căci aşa sunt pedepsiţi cei ce’n 
viață sunt sgîrciti. 

Mulţi din ei pe cînd trăiau, tăiaseră și cozile pisicilor 
pentru ca iarna, cînd trebuia să le deschidă ușile, să 
intre în casă, să nu ţină usa prea mult deschisă — pînă 
se strecura şi coada — şi să nu se irosească astfel căldura. 

Tot aceştia inapoiau cenușa lemnelor arse, ca să li 
se scadă din preţ. 

Tartorii încinseră v horă mare si jucară ca apucafi de... 

Mirel socoti că-i timpul potrivit să se ivească şi el. 

Diavolul Schiop se înfuriă mai întîi cînd îl văzu, 
dar mai apoi, aflind că voia să scape pe Nor-împărat 
de blestem, făcu cu Mirel următorul legămînt: 

Dacă Mirel va fi în stare să ducă la bun sfirşit două 
încercări la care îl va supune, atunci vraja îşi va pierde 
puterea şi bufnița va fi iar Nor-impărat. 

— Primesc! întări Mirel. 

— Să mi se aducă armăsarul, pe Satan! răcni tar- 
torul. Intro clipă dracii sosiră cu armăsarul înseuat, 
care-şi frămiînta zăbala în gura înspumată, fremătind 
de nerăbdare. 

Cu piciorul olog scormonea 
îi duhneau flăcări de pucioasă. 

Diavolul Schiop dintr'o săritură, îi fu în spinare 
şi făcînd semn lui Mirel să-l urmeze, plesni din sfircul 
cozii care-i ţinea loc de bici si porniră.,. 

Cind ieşiră din peşteră, văzură o turmă de capre, 
păzită de un cioban. 

— Vezi turma asta? i-o arătă Diavolul Schiop lui 
Mirel. Să faci ce ştii şi să-mi aduci în pesteră o jumă- 
tate din ea. 

Mirel rămase singur pe pajiste si se gindi cam în 
ce fel ar putea să isbutească, si găsi... 

După ce aştepta pînă ce adormi ciobanul, împinse 
de coarne, deandaratelea, o parte din capre în văgăuna. 

Astfel, caprele lăsau urme ca si cînd ar fi eşit din 
peşteră. 

Cînd se trezi ciobanul şi văzu că urmele copitelor cap- 
relor arătau ca si cum ele ar fi esit din pesteră, nu le 
mai căută acolo. 

Si astfel Mirel trecu cu bine prima încercare la care 
fusese supus de către Diavolul Schiop. 

Pentru a doua oara, Diavolul Schiop încălecă pe 
calul său olog şi porni ru Mirel în lume ca să-l pună 
la a doua şi ultima încercare. 

După ce merseră cam vre-o două zile, ajunseră 
într'un sat unde un fierar potcovea doi boi, care urmau 
să fie vinduli. 

Atit vînzătorul cît si cumpărătorul erau gata ’nfe- 
leşi. Terminaserä şi cu tocmeala. 


pămîntul şi prin nări 


| ama E a II RI ca NE O iC A i a N i a a IRI i i N i E a RE 


Diavolul Schiop îşi opri armăsarul, privi un timp 
cum se potcoveau boii, apoi îi spuse lui Mirel să 
strice tirgul dintre cei doi oameni. Cum? Ce fel? Il 
privea. După cele poruncite, întoarse armăsarul olog şi 
se 'napoie spre văgăuna întunericului. 

Treaba era de data aceasta mai anevoioasă. Rindul 
trecut avusese de aface cu animale, acum însă avea 
deaface cu oameni, ceeace nu era tot una. 

Mirel se gîndi citva timp, apoi trecu la lucru. 

x À * 

Auzise că ţăranul spune unuia din boi, Hiis, iar 
celuilalt Cea. Ştia că Hiis se spune de obicei boului din 
dreapta jugului, iar Cea, celui din stinga. Se gîndi 
atunci la o smecherie, 

Il duse întîi pe bieţii oameni la circiumä de-i îm- 
bătă, apoi îi duse din nou la potcovar. Cînd cumpără- 
torul înjugă boii, Mirel făcu în aşa fel, încît pe cel, 
care deobicei sta în dreapta si se numea Hiis, îl puse 
în stînga, iar pe cel, care de obicei şedea în stînga si 
se numea Cea, îl puse în dreapta. 


Țăranul beat, nu-și dădu seamă că se schimbaseră 
locurile boilor, iar cumpărătorul văzind că ţăranul nu 
spunea nimic de felul cum fură înjugaţi boii, crezu, că 
i-a înjugat bine, ral 

Se sui dar în car si pocni din bici. Dar boii cirmeau 
tocmai altfel, de cum voia el — fiind învăţaţi se asculte 
de orînduială veche. + 2 

Atunci cumpărătorul se ’nfurie, începu să fipe fă- 
ranului că l-a înşelat... si astfel tirgul se strică. ai 

Mirel mulţumi lui Dumnezeu că l-a ajutat și în 
această împrejurare şi porni spre văgăuna „Diavolului 
Schiop“. 


* 
* * 


Diavolul Schiop n’avu încotro si trebui să se țină de 
făgăduială. Vraja se deslegă şi bufnița fu prefăcută iar 
în împărat şi toți copacii de sticlă în curteni si slujitori. 

Si din dărămături se înălță mîndrul castel de mai 
înainte. 

Nor-impärat îi dădu lui Mirel pe fiica sa în căsă- 
torie şi-l făcu primul sfetnic al împărăției, iar după 
moartea sa i-a urmat la tron... 


13 


Cei doi dușmani 


MI amintesc că pe când eram copil, o vecină a 
noastră avea un papagal frumos pe care îl ţinea 
la fereastră. Aveam cam vreo 10 ani şi iubeam 
mult animalele si păsările. Incercam în fiecare zi 

să mă apropiu de papagal şi să mă împrietenesc 
cu el. Dar nu ştiu de ce pasărea nu mă iubea de loc, 
şi cum mă vedea, începea să fipe si să-şi sbârlească 
penele. Atunci m'am gândit că ași putea să mă imprie- 
tenesc cu el dacă i-asi da zahăr. Fără ştirea mamei, am 
deschis dulapul şi am luat o bucată de zahăr, pe care 


am vrut să i-o dau. Dar nici de data aceasta n'am avu- 
noroc. El sta frumos în colivie si ciugulea seminţe. Când 
am întins mâna să-i dau zahărul, sa zbârlit tot şi s'a 
repezit asupra mea şi m'a muşcat de deget. Am început 
să plâng de durere,iar vecina mi-a legat degetul și m‘a 
mângâiat. Din ziua aceea a început între mine şi papagal 
un răsboi crunt. De câte ori mă apropiam de colivia 
lui, îl loveam cu un betisor, aruncam în el cu boabe de 
pâine şi nu îl lăsam nici o clipă să ce odihnească. Stă- 
pâna lui, de câte ori mă vedea, striga la mine şi îmi 
zicea: 

— „Băete, de ce nu laşi pasărea în pace? Ai uitat 
cum te a mușcat? Dacă nu te astâmperi într'o zi, o s'o 
pätesti rău de tot“. 

Dar eu nu vroiam s'o ascult si tocmai când îi răsco- 
leam mâncarea cu un betisor, el se repezi la mine pe 
neașteptate si îmi înfipse unghiile în păr şi începu să 
mă zgârie cât putea. Tipam aşa de tare încât răsuna 
toată strada, iar vecina abia putu să mă scape din 
ghiarele papagalului. Când m'am văzut scăpat, am fugit 
plângând, acasă. 

Intr'o zi, întrând în bucătărie si văzând pe bucătă- 
reasa noastră care curăța niște pătrunjel verde, am 
întrebat-o la ce -serveşte această plantă. Ea îmi spuse 
că se pune în unele mâncări pentru a le face mai gus- 
tuoase, dar pentru un papagal această plantă este o 
otravă de moarte. Auzind cele ce-mi spuse, am luat 
câteva fire din pătrunjel m'am ascuns în pivnifa casei 
si aculo m'am gândit în fel şi chip ce să fac. Aveam 
în mâinile mele otrava cu care as fi putut lua viaţa 
dușmanului meu. 

M'am dus la colivia papagalului şi i-am zis: 

Uite aici am nişte pătrunjel. Dacă aşi amesteca 
această plantă în mâncarea ta, aşi putea să te omor şi 
astfel aş fi răsbunat. Dar nu pot face acest rău; îţi 
dăruesc viaţa“. Zicând aceste cuvinte, am asvârlit din 
mâini pătrunjelul. 

Si din ziua aceea n'am mai chinuit papagalul. Sunt 
sigur că aş fi suferit foarte mult, dacă mi-aş fi omorît 
duşmanul 


V. C. 


14 


er 


Concursul de jocuri pe luna lunie 


SERIA IV 


GINEL 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 1 abonament pe 1 an 
3 abonamente pe 6 luni și 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor”. 


Romb 


ORIZONTAL: 2) Fac un salt. 4) Judeţ în România. 
6) Oraş în România. 8) Anotimp. 9) Obiect de podoabă. 
11) Băutură. 12) La burlan. 14) Pom fructifer. 16) Con- 
dus (animale) 18) Un soiu de jder din Siberia. 20) Hai 
la mine! 21) Listă cu greșeli de tipar. 22) Podiş în A- 
sia. 23) Fluer ciobănesc. 25) Pasăre cântăreaţă. 27) Im- 
părat în vechea Rusie. 28) Intins, 30) Mobilă. 31) Nu 
scoase niciun sunet. 33) Zăpadă. 35) Ostaş din armata 
turcească. 37) Apă curgătoare. 38) Botul porcului, 
VERTICAL: 1) Fruct. 2) Sărman. 3) Devenit rece. 
4) Vehicul. 5)Calapod. 6) Vas de băut. 7) Nume de fată. 
8) De vină. 10) Putrivnicul lui întunecat. 11) Fiară 
prinsă la vânătoare spre a fi mâncată. 13) Bătaie de 
joc. 15) Fără nici o murdărie. 16) Mărunt. 17) Scop. 
18) Traistă. 19) La răstimpuri mari. 24) Lucrai pă- 
mântul. 26) Mă ivesc. 28) Privitor la lună. 29) Fără- 
mifat. 32) Dopul butoiului. 34) Pronume. 36) Ca la 22 
orizontal. 
GAMPERE EMIL 


Triunghiu 
geografic 


1) Jud. în România 2) Con- 

tinent. 3) Apă în Germania. 

4) Apă în Franţa. 
MUNTEANU A. 


DESLEGĂTORII JOCURILOR PE 
LUNA MARTIE 


CAPITALA 

Niţă Ion (15), Moroianu Vasile (15), Colt. I. (15), 
Kovler A. Lydia (15), Jaques şi Dorel Bally (15), Dan 
Teodorescu (15), Taindel Claudiu (15), Bariha Gheorghe 
(15), Lungeanu Getuza (15), Elisabeta O. Filipescu (10), 
Felix Guichard (15), Filderman Cecilia (15), Gh. Lăză- 
rescu (15), Francois Schapira (15), Barbu Gheorghe (15), 
Munteanu Aurelia (15), Pascal Arnold (15), Felicia Be- 
novici (15), Mafia Lupescu (14), Gospodin V. Mihail 


(15), Sarra Baltoxa (14), Hoffman Adriana (12), Teodor 
Berman (15), Vladimir Paschievici (15), Ortansa Fran- 
gopol (14), Kerpel Lary (15), Sever Fănică (15), lonescu 
A. Elena (15), Lutfac Ignatz (25). 

Oleg Blagovesarschi (15), Pantazopol T, Emil (14), 
Teodorescu I. Ionel (15), Liber Carolina (15), Honig 
Bernard (15), Ascher S. Jenny (15) Cohn Mircea (15), 
lacinte Ioan şi Drăgutoiu Vasile (15), Sanda Ing. G. 
Ionescu (15), Georgescu Rassin (15). Maria Petrescu (15) 
Cornea Maria (15), lonescu Elena (15), Schăffer Puica 
(15), Erminia Lemeş (15), Maria Gârbău (15), Francois 
Schapira (15), Dan Paul M. Botez (15), A. S. Weinstein 
(15), loana Maria Șt. Fălcoianu (15), Dinu Alexandru 
(15), George Straton (15), Trayana Andreescu si Ga- 
briela Boboc (15), Desica Cuna (15), Benhrad Golden- 
berg (15), Predescu P. Constantin (12), Popovici Alexa- 
ndru (10), Sonia Cassuri (15), Șerban Dunăreanu (15), 
Ivanovici Tanti (15), Gottesman Sorin Octav (15) 

Cornelia Petraru (15), Matei Gherner (15), Sapho 
Gartenbeirg (15), Idelsohn Felicia (15) Marian Vera 
(15), Lidia Dimiu (15), losefina Holasz (15), Dimitriu 
Emilia (15), Nutzy Ass (15), Gabriel si Florina Popescu 
(15), Chelly Weisbuch (15), Paulette Ojalvo (15), Gela 
Finkelstein (15), Silberman B. Jean si lancu (15), Be- 
jan Gheorghe (1), Eleonora Solomonovici (8), Dimov 
Clara (1), Kugler Emil (6), Mircea Elman (15), Papa- 
zolu Elena (5), Welt Alexandru (1), Văcărescu Elisa- 
beta (1), Jacqoues Boucher (13), Niculescu I. (7), Kerpe 
Lany (3), Salu Elena Lulu (1), Mihai Enescu (7), Că- 
linescu Mircea (4), Ionescu Vasile (6), Florica Susu 
(10), Ghelda Horner (11), Rapaport Aurel (4). Bänäse- 
scu Victor (13), Sofica Reich şi Rosa Singer (5), Eşanu 
Wladimir (4), Miriam Hearsch (2), Cugler Emil (3), 
Sofia Murgulescu (1). 


NU UITAŢI: Pentru tipar se 
scrie citet, cu cerneală, și nu- 
mai pe o față a hârtiei. 

Felicia-Yolanda Reissig. — Nu merge. Trimite alt- 
ceva. Desenul trebuia lucrat cu tuş. 

Carte Rodica. — Eşti prea mică, desigur ca să poţi 
scrie poesii pe care să fi le publicăm. Cele trimise sunt 
mult prea stângace si, afară de asta, au si greşeli de 
gramatică si de limbă. Nu se poate scrie sau spune pe 
românește, nici în versuri şi nici în proză: „Cu-a pasă- 
rilor ciripit“, aşa cum ai scris în strofa a doua a poe- 
siei „Primăvara“, 

Teper Silvia, Iasi.— „Necazurile părintelui Neculai“, 
este o bucată bine scrisă. Ne miră chiar că o fetiţă din 
clasa III de liceu poate scrie cu atâta meșteșug. Nu ne 
împăcăm, însă, cu posna celor doui bäeti, care ar fi o 
pildă urâtă pentru alţi copii. Deaceea așteptăm altceva. 
REDACŢIA 


SE LUNA IUNIE SERIA IV 


Numele şi pronumele 


Adresa: 


15 


MEŞTERUL STRICĂ 


Este romanul tineretului școlar, scris 
înadins pentru cititorii revistei Dimineața 
Copiilor. Publicarea lui va începe în 
numărul viitor, fiecare capitol fiind în- 
sotit de frumoase ilustraţii în culori cari 
vor infätis a chipurile eroilor și scenele 
cele mai interesante. 


Incă puţină răbdare și veţi putea 
citi în timpul vacanței isprăvile minunate 
ale lui /cà-Ricä-Auricä, neastâmpăratul 
băiat cu ochi iscoditori, pornit pe năs- 
cociri nästrusnice. 


Romanul acesta, prin felul în care 
a fost scris, prin descrierea jocurilor și 
îndeletnicirile eroilor principali, se adre- 
sează nu numai copiilor ci si tinerilor 
din cele dintâi clase ale liceului. Ică- 
Rică, deși elev în clasa 4-a primară, este 
o fire de copil ciudat, pornit să facă 
niște invenţii pe care și le-a însemnat 
întrun caet tăinuit cu grije într'un loc 
numai de el ştiut. Dar de fiecare dată 
când vrea sătreacă lao nouă născocire e 
urmărit de ghinion eșindu-i deandoaselea 
tot ce începe, iar pe deasupra, mai e și 
pedepsit!... Din pricina asta, e poreclit 
Meșterul Strică. 


Prețul 5 Lei 


-e — 


ne. —— mmm 


A 


i OR "Ve | | 


E, 


ea e ne a 


f 

! 

| Q p 
| | — 

! 

t 


i 
| 
| 
| 
| 


SR RRQ PSS AVE ERE IT uns Fi A 


A Cd AR BTS ITAI EORR ES 


2 
# 


ARBORELE DE LAPTE! Dacă n'ai să te intrepti, am să-te spun tatălui tău 
DE 2 Nr SEPI e a AER — Oh. O să-i facă o mare neplăcere. 

Afară de arborele de pâine, în America meridio- — Te cred, dar n'am ce-ţi face. 
nala se găseşte și un arbore anume — Hya-Hya — din Trebue să-i spun tatălui tău că ai o mulţime de 
a cărui scoarță curge un fel de lapte dulce. De altfel greșeli gramaticale. 
Hya-Hya însemnează dulce-dulce. Pe când vom desco- — No să-i placă deloc, fiindcă chiar el îmi face 
peri şi un arbore de cafea cu lapte? compoziţiile. 


LA TELEFON 


BROASCA MUGE? 


Sgândărel (la telefon, prefäcändu-si vocea) 


In America, în jurul fluviului Orenoc se găsește un — Domnule profesor, vă rog să iertafi absenţa 
soiu de broaste care mug întocmai ca boii. fiului meu, fiind bolnav. 

Această broască uriaşă întrece în mărime toate Directorul : — Bine, bine, dar cu cine vorbese ? 
soiurile din Europa. Sgândărel (zăpăcit) — Cu... cu tata. 


Are treizeci centimetri în lungime şi cincisprezece 


în lăţime. AS 
Unele broaste au chiar o greutate de aproape un AP 


chilogram. 

Având o culoare verde deschisă pe spate, cu pete 
cafenii pe alocuri, această broască trăieşte deobicei în 
apele stătute si, uneori, nu e cu putință să-l deosebim W _ - ms $ 
de locul înconjurător, din cauza culorii lui asemănă- | Toţi popni au un vis 
toare plantelor de apă în mijlocul cărora stă liniștită. | Să se 'mbrace la 


„PARIS“ 


O MARE NEPLĂCERE BUCURESTI 

RER 0 SN i Str. Smârdan 30 si Sir. Buzești, 10 | | 
La sfârșitul anului școlar, profesorul îi spune lui |! Singurul magazin de speciali- | | 

Neaţă : i tate in confectiuni pentru | 
— La anul, cred c'ai să înveți mai bine şi ai să i copii de toate vârstele ` 


faci compoziţii mai îngrijite : 


Pa SAT) | 


a IDEA RUE ATA COPI: 


IIS ORE RE 


Pee e e m mg 


REVSI A 


ILUSTRATA PENTRU: COPII SI 


TINERET 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUC. STR. CONST. MILLE 7 — 9 — 11. — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI. 6 LUNI 100 LEI. — EXEM 
PLARUL 5 LEI. — IN STRAINATATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISĂ. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA. 
ot 


ANUL x} yi 


30 IUNIE 1937 


No. 699 


SĂ STĀM PUTIN 
VORBA. COPII ! 


Desigur că mulţi dintre voi aveţi radio acasă si 
ascultându-l, aţi putut auzi că în ultima vreme s'au 
pierdut o seamă de copii cărora părinţii neputând să 
le dea de urmă în nici un fel. s'au gândit să se intere- 
seze de soarta lor pe calea asta, a radio-ului. 

Ori de câte ori citeam în jurnale sau auzeam la 
radio că iar a dispărut un copil dela casa părintească, 
îmi tresărea inima și mă gândeam la dragii mei nepotei 
si la dragele mele nepofele de prin toate colțurile ţării 
şi tare as fi vrut să am aripi si să zbor într'o clipă până 
la voi toţi, să văd dacă nu vi sa întâmplat niciunuia 
ceva rău. 

Am luat hotărârea de a vă scrie şi de a vă lămuri 
asupra unor anumite lucruri, nădăjduind astfel să vă 
pun la adăpost de primejdii şi suferințe. 

Dragele mele nepotele şi dragii mei nepotei, fifi 
foarte atenţi când mergeţi pe stradă; nu treceţi drumul 
decât atunci când sunteţi siguri că nu vine nicio 
maşină. Uitaţi-vă bine şi în stânga şi în dreapta, mai 
ales pe străzile unde nu e sens unic. 

Nu vă urcați şi nu coborâţi din mersul tramvaiului. 
Mai bine să fiţi în întârziere, să fiţi certati chiar, de- 
cât să vă puneţi în primejdie viața. 

Vedeţi. dragii mei, cât de multe accidente se întâm- 
plă zilnic; multe din ele ar fi putut fi ocolite dacă cei 
cărora li s'a întâmplat nenorocirea ar fi fost mai atenţi 
şi mai prevăzători. 

Nu plecaţi nici odaţă de acasă fără ştirea pârinţi- 
lor — ei trebue să știe întotdeauna unde sunteţi, la ce 
oră vă intoarcefi, în așa fel încât dacă întârziaţi să 
ştie unde să vă caute și să nu-și facă griji şi gânduri 
negre. 

Nu legaţi prietenie pe stradă cu oameni pe care 
nu-i cunoaşteţi. Nu vă încredeţi în ei! 

Nu primiţi nimic de ale mâncării dela oameni 
necunoscuţi, nu vă urcați cu ei în trăsură, sau în ma- 
şină, dacă vă spun să-i urmaţi, făgăduindu-vă daruri! 

Printre aceşti oameni cari vă mângâie, care caută 
să vă încânte cu vorbe si făgăduieli, sunt de cele mai 
multe ori răufăcători cari n’au alt scop decât de a vă 
răpi dela părinţii voştri, de a vă pune să faceţi munci 
grele. chinuitoare, în folosul pungii lor. 

Nu întârziaţi seara pe stradă! Nu vă întoväräsiti 
cu copii răi, cari vă pot duce şi pe voi la relel 

Jucaţi-vă în curtea casei părintești, sau în curtea 
prietenului sau prietenei la care vă duceţi si pe care 


PF Papa a... 


părinţii voştri trebuie întotdeauna să-l cunoască, să- 
ştie adresa, să ştie ce purtări are. 

Incredeţi-vă în părinţi. nu vă ascundeti de ei, nu 
vă ferili de ei, nu-i minţiţi! Nimeni nu vă poate vrea 
binele mai mult ca ei! 

Voi nu ştiţi câtă suferinţă e pentru părintele al 
cărui copil îi nesocoteste sfatul! 

Fiţi cuminţi, nepotelelor micuţe si nepoteilor micuti, 
crufati-i pe părinţii voştri de grijile pe care le-ar putea 
aduce neascultarea voastră. 

Buniţa vrea binele vostru si vă îmbrățișează pe 
toți si pe toate cu drag. 


Ileana Demetrescu — Am răbdare, draga mea Ilenuţă, 
să cresti mare și să-mi scrii chiar cu mânufa matale o 
scrisoare. 

Sunt sigură că nu ești chiar atât de neastâmpărată 
cum spui! Si apoi, chiar dacă ai fi, eşti micuță şi ai 
toată vremea să te îndrepţi. Si ca să-ţi vie mai uşor, 
începe chiar de azi să te cuminfesti. O să vezi cum 
Freulein n'o să te mai certe şi cum toată lumea o să 
se bucure că Ilenuta s'a făcut cuminte şi ascultătoare. 

Si eu aş vrea muit să te cunosc, să-te iau pe ge- 
nunchi şi să-ți spun o poveste frumoasă cu o fetiţă tot 
mică şi neastâmpărată ca matale. 

Mai scrie-mi, fetiţă dragă! 

Vei primi carnetul şi fotografia. 

Any și Ghizela — V'am înscris și pe voi în Club, 
drägute nepotele. 

Datoriile voastre ca membre al Clubului Shirley 
Temple sunt destul de puţine şi destul de ușor de în- 
deplinit: să fiți silitoare, cuminţi, bune, să nu vă certaţi 
nici între voi nici cu colegele sau prietenele voastre, să 
nu spuneţi minciuni, să vă păstraţi corpul, fața, mâinile 
şi îmbrăcămintea curate. 

Să nu fiţi lacome, invidioasel Să vă fie milă de cei 
săraci şi bolnavi, să-i ajutaţi atât cât vă stă în putere, 

Si drept răsplată pentru toate astea, să vă duceţi 
la filmele cu Shirley pe care spuneţi că o iubiţi atât 


de mult! 
SEF Ata 
DE e gigi LIDER IRI ae 
3 


PR Lo DIET tă 
a 


À simțeam par'că stingheră într'o grădină atât 
de întinsă. 

Și deodată stinghereala mea se schimbă 
într'un simfämânt de teamă, de frică, de 
groază. 

— Da, de groază. 
Singură... eram singură. 


De ce n'or putea să vorbească florile, pomii. Dacă 
ar vorbi, nu mi-ar mai fi frică, n'aş mai fi singură. In- 
cercai să ating o floare. La atingerea mea, tresări ca 
speriată din somn şi, vai — îşi scutură rochița, par'că să 
mi dea binete. 

N'avusei curajul să merg mai departe. 

Dar acum înaintea mea era o mogâldeaţă de om, 
cu o barbă lungă până în pământ şi cu un fes roșu 
pe cap. 

Il recunoscui îndată, era acel pitic din poveștile bu- 
nicutei, din poze, era Statu-Palmă-Barbă-Cot. Şi totuşi 
îl întrebai: 

— Cine eşti tu? 

— Eu sunt piticul Puc, care îngrijesc de această 
grădină. 

— Cum? Nu eşti tu Statu-Palmă-Barbă-Cot? Nu mi-a 
spus mie bunicuţa că Statu-Palmă-Barbă-Cot e mic, cu 
barbă lungă, lungă si cu un fes roşu pe cap? Tu ești, 
ştiu eu bine. Dar spune-mi, a cui e grădina asta? 

— Eu sunt fratele lui Statu-Palmă-Barbă-Cot, care 
acum e dus departe. 

— Departe, departe... Dar a cui e grădina aceasta, 
nu vrei să-mi spui? 

— Grădina e a Domniței Primăvară. 


de ANGELA POPESCU 


— Da? Ce mare el Şi ce flori multe si frumoase 
sunt în ea. 

— Vrei să te plimbi în ea? 

— Vreau, dar tu mergi cu mine? 

— Viu, dar hai s'o luăm dela început. 

Trecurăm pe lângă flori frumos colorate, ce impräs- 
tiau un parfum atât de suav. Pe jos era un covor verde. 

— Uite, vezi florile acestea, albe ca nişte clopoței, 
auzii din nou vocea lui Puc, sunt primele flori care au 
înflorit în grădină. 

— A! îi cunosc; sunt ghioceii, nu-i așa? 

— Da, noi suntem. 

Tresării. Dar aci florile vorbesc? Cum poate să vor- 
bească o floare? Ea doar n'are limbă, gândii eu. Puc 
îmi ghici par'că gândul şi zise: 

— Aci în grădina Domniței Primăvara toate florile 
şiapăsările vorbesc. 

la să ascultăm acum „povestea ghiocelului. Vrei ? 

Si ghiocelul începu să povestească. 

A fost odată un împărat şi o împărăteasă pe care 
îi blagoslovise Dumnezeu cu un fiu neascultător. Si fă- 
cându-se acesta mare îi ceru voe tatălui său să meargă 
să-și aleagă singur soţia. Se mâhni împăratul la auzul 
acestor vorbe, dar îi dădu voe. Plânse împărăteasa si 
când fu să plece, îi spuse: Să ai milă, maică, de toţi în 
calea ta. > 

Şi plecă fiul... 

Merse el mult si prin multe impärätii, dar nu-i plăcu 
nici o domniță. Numai că se întâlni într’o zi cu un 
moşneag ce Îl întrebă: 

— Dar de ce eşti aşa mâhnit, feciorule de împărat? 

— lacă am plecat să-mi caut mireasă şi n'am găsit 
niciuna pe plac. 

— Dacă-i aşa, apoi ti-oi spune eu una. Peste două 
împărății de aci, se află un împărat cu o fată tocmai 
bună de măritat şi nespus de frumoasă. - 

La hotarul împărăției acesteia, îi ieşi în cale un 
mosneag, gârbovit, c'abia îşi mai trăgea zilele după el, 
şi îi ceru puţină apă din plosca ce-i atârna la brâu. 

Nam timp acum, mosule. Sunt zorit sajung mai 
repede la fata lui Roşu Impărat, zise el, plecând mai 
departe. 

— De mi-ai fi dat ce fi am cerut, îndată ajungeai 
şi cu izbândă te întorceai, dar așa, într'o floare să te 


` prefaci şi niciodată să nu mai ajungi. Şi floarea să se 


numească ghiocel. 

Pasă-mi-te, acel moşneag era Sf. Petru. 

Feciorul pe loc se prefăcu într'o floare albă cu 
câteva frunzisoare verzi. 

— Bietul fecior de împărat. 

Ghiocelul tăcu. Işi terminase povestea. 

Alături de ghiocel, stăteau nişte mărgăritare, înșirate 
pe un fir de mătase verde. 

— Eu sunt lăcrămioara, auzii o altă voce tremurată. 
Ascultă si povestea mea: 

Atunci când Domnul lisus Christos a fost răstignit, 
au venit la cruce, la picioarele Lui, Maica Domnului, 
Maria Magdalena şi Maria lui Cłeopa. Şi-au plâns, au 
plâns, până noaptea târziu, când frânte de oboseală au 
adormit. Iar când s’au trezit, ele au văzut în jurul lor, 
nişte floricele cu ciucuri albi, cărora Maica Domnului 


le zise lăcrămioare. Si astfel din lacrimi s'au născut 
4 y 


lăcrămioarele. 

Şi din ochi mi-a picat o lacrimă. 

— Dar pe tine cum te chiamă, mititico ? 

— Mie îmi spune vioreaua sau toporasul si cred că 
știi povestea mea. E aceea cu doi copii, aşa ca tine, care 
au fost prefäcuti ’ntr’o floare de Sf. Vineri. 

— A da, o ştiu, o ştiu. i 

— Aici sunt eu. „Nu mă uita“. Vrei s'asculţi si po- 
vestea mea? 


pè 


Când a făcut Dumnezeu florile, la început toate 
erau albe. Mai târziu le-a chemat la El să le dea culo- 
rile şi numirile. Eram aşa de mică, că n'am ajuns la 
timp. Când am sosit, Dumnezeu împărţise şi culorile si 
numirile. Am strigat: Doamne, Doamne, nu mă uita si 
dă-mi și mie nume si culoare. Si El mi-a zis: a-ţi cu- 
loarea cerului şi numeste-te „Nu mă uita“. 

Aceasta e povestea mea. 


— Ce frumoasă a fost... „la-ţi culoarea cerului si 
numește-te „Nu mă uita“. 


Trecurăm mai departe pe lângă o floare, zambila; 
ce îmi spuse că a fost cândva o fată de împărat, fru- 
moasă, încât crinii spuneau că dela dânşii şi-a împru- 


mutat albeata chipului; cerul, dela el, albastrul ochilor; 


> trandafirul, dela dânsul roseata gurei, iar luna, dela dânsa 
| auriul coadelor; bujorul dela el, rumenea la obrazului. 


Această fată murind de dorul îubitului ei,s'a prefăcut 
într'o floare. Si pentrucă pe fată o chema Zambila, floa- 
rea sa numit tot așa. Mai departe stăteau stânjenelul si 
bujorul. Acesta din urmă cum mă văzu, îmi spuse: Ai 
ascultat atâtea poveşti, ascultă şi pe a mea, 

A fost odată un băiat ce se numea Bujor. Si acest 
băiat a plecat să cuprindă lumea. In zadar l-am oprit 
toți din casă, în zadar a plâns maica sa, rugându-l să 
rămână, dar n'a fost chip să-l oprească. A doua zi, de 
durere, mama lui a murit. După câteva zile de mers, a 
poposit lângă o margine de drum. A adormit, câtă vreme 
nu se știe, căci o săgeată rătăcită i-a străpuns inima. Şi 
sângele s'a scurs, înroşind o floare albă ce se află lângă el. 

Vai ce poveste tristă şi cât de frumoasă floare. 

Iar colo într'un colţ, văzui o floare singuratică. 

— Vino şi aci, nu mă cunoşti? Sunt Floarea Paştilor. 
Ascultă si povestea mea: 

Eram mică, mică de tot, şi mama mă trimisese la 
biserică. Pe drum m'am pierdut si mam întâlnit cu o 
femee cernită care plângea. Am întrebat-o de ce plânge 
şi ea mi-a spus că i-a murit fiul. Şi fără să vreau plân- 
geam şi eu. M 

3 — De ce plângi? m’a întrebat. 
| — Plâng pe fiul tău. Atunci femeea m'a sărutat pe 
frunte şi îmi spuse: 

— De acum, fetito, te vei numi Floarea Paştilor şi 
umilii oameni te vor duce labiserică în Vinerea Mare. 

A! Iată şi trandafirii. Cât sunt de frumoși. Mă apro- 
piai de ei. Unul, cel mai răsărit, îmi spune: Cunosti, fără 
îndoială, povestea noastră. 

— O! da, o cunosc, o cunosc, 

Trec mai departe şi în spatele trandafirilor se înalţă 
tufe nesfârsite de liliac alb şi violet. Parfumul lor te 
cuprinde, te ameteste. 

— Acum mergem în altă împărăție, zise Puc, mergem 
în împărăţia pomilor. Aceasta a fost a florilor. 

— Cum? S'au terminat florile. N'am să le mai văd 
niciodată? 

— Ba da, ba da, ai să le mai vezi. 

Intrarăm în împărăţia pomilor. Toţi erau acoperiţi 
cu o mantie albă, par'că ar fi fost ninsi. 

Era atâta floare. 

Unii din pomi, mai grăbiţi, începuseră să-şi scuture 
podoaba de flori. Prin pomi se auzeau ciripituri de pă- 
sărele, care te făceau să te simţi ca în rai. 

— Ce frumos cântă păsărelele şi ce minunate sunt 
= florile acelea. Cum se numesc, Puc ? 


ii 


Ai 


2 


— Sunt florile de cais. Dar hai acum să-ţi iei adio 
dela flori, că uite, se apropie zorile? P 
Si dacă se apropie zorile? 

— Pe mine nu trebuie să m’apuce ziua aci. 

— De ce Puc? 

— Pentrucă atunci n’as mai fi şi grădina nu ar mai 
avea de cine să fie îngrijită. « 

— Atunci tu ai muri? 

— Da, aş muri. 

— Vai, atunci trebue să plec cât mai repede. Şi ce 
rău îmi pare. 

` In timpul acesta ajunsesem pe o moviliţă, de unde 
se puteau vedea toate florile, 

Il auzii pe Puc. 

— a-ţi rămas bun dela ele. 

— Adio, micufe floricele, vă las, mă duc, şi credeți- 
mă, îmi pare atât de rău, că mă despart de voi. # 

— Adio, adio, adio se auziră sutele de glasuri. e 

Dar ce se vede acolo, alb, Puc? -AN 

Puc nu mai răspunse, mă uit în dreapta în stânga, 
Puc nicăeri. A : i 

Doamne, Doamne, unde o fi Puc. $ 


— 


iu în ae Uma ate ce 2 ALT 


i i 


ve À 


z 
D 


Şi în timpul acesta auzii un alt glas: 

— Ei, nu te scoli, de când a intrat alba în sat. Era 
glasul mamei. 

— Bietul Puc, o fi murit oare ? 


R 
ak YU (fu 


AZ TEL 77 17 2 


UTU era o mică haimana fără părinţi, fără rude, 
fără nici un căpătâi! Venise în Bucureşti, coco- 
fat pe acoperişul unui tren de marfă care îl 
purtase nesfârsiti chilometri prin soare, prin praf 
şi prin fum. 

Dece era atât de singur, Nuţu? Tatăl lai plecase de 
acasă de mulţi ini. Nuţu avea câteva luni pe atunci, 
şi la vârsta aceea copiii nu prea își dau seama de ce 
se petrece în jurul lor. Pe urmă, când băiatul s'a făcut 
mai măricel, a înţeles că mama lui e bolnavă rău si 
într'o zi când ea i-a spus că va pleca undeva foarte 
departe, Nuţu a priceput că rămâne singur de tot pe 
lume. 

La început se mai milostivea câte o femee din sat 
să-i dea câte ceva de mâncare, dar cu vremea Nuţu fu 
uitat si își mai potolea foamea cu fructe pe care une- 
ori le culegea de prin grădinile oamenilor! Din pricina 
asta, Nuţu era deseori certat şi nu de rareori bătut. 
Satul îl poreclise „hoţul de fructe” si Nuţu, de ruşine, 
T hotărî într'o bună zi să-şi caute norocul prin alte 
ocuri. 


y 


Incercä sä-si agoniseascä bani de drum, muncind 
pe ici pe colo, în câteva curţi gospodăreşti, dar nimeni 
nu-i pretuia munca la cât se cuvine, fiindcă fil vedeau 
mic si credau că un copil sărac ‘set mulțumește cu o 
bucată de pâine#si cu'un pumn de cireşe. 

Văzând că n'are încotro, Nuţu luă hotărîrea de a 
călători chiar pe acoperişul unui tren, numai spre a 
putea pleca din satul în care îi merse atât de rău. 

Unde merge ttenul, spre ce orașe, spre ce sate, Nuţu 
nu știa. 

O zi şi o noapte stätu pe acoperișul trenului, nemân- 
cat. Apoi, cobori într'o staţie şi o luă la întâmplare pe 
o stradă din dosul gării. 

Era spre prânz. Dogorea un soare puternic; aerul 
era inäbusitor de cald. 

Lui Nuţu îi era foame, dar, mai ales, îi era foarte 
sete. Intră într'o curte şi se rugă de o femee să-i dea 
o cană cu apă. 

— Ai mâncat, bäetasule? întrebă femeea. Nuţu răs- 
punse că de multe ceasuri nu mai văzuse nimic în gură... 

Femeea se înduioșă si îi dădu să mănânce mult si 
bine. Apoi îl tntrebă de unde vine și ce caută în orașul 
acesta, şi când Nuţu îi povesti tot ce pătimise până 
atunci, femeea se hotări să-l ajute. 

— Eu sunt doar servitoare, aici-zise ea. Si stăpânii 
mei sunt plecaţi în străinătate. Se întorc la toamnă. 
Bani n'am să-ți dau, dar pot să te adăpostesc aici şi 


pot împărţi mâncarea cu tine. In schimb, îmi vei ajuta 
cât poţi şi cât te pricepi, la treburile casei. 

Nuţu era foarte încântat. 

Se spălă si, voios, începu să măture curtea, să-i dea 
ajutor femeii pe care uitasem să vă spun că o chema 
Veronica. 

Dar Nuţu era fără noroc! 


Intro noapte, veniră hoţii si furară tot ce era mai 
de preţ în casă. Fiindcă Veronica era de vină, fu dată 
afară de stăpânii chemaţi în ţară telegrafic. 

Nuţu se pomeni iar singur, iar pe drumuri! Era 
trist si abătut. Apucă drumul spre grădina publică a 
a orășelului şi, ajuns acolo, se aşeză pe o bancă. 

Obosit, nemâncat, Nuţu adormi. 

Când se deşteptă din somn, la picioarele lui, lungit 
pe nisip, stătea Cutu. 

Cutu era un câine fără stăpân, fără adăpost. Nimeni 
nu-l lua în seamă, nimeni nu se gândea până atunci 
să-l ocrotească. 


Cutu n'avusese până în ziua aceea "nici un nume. 
Când îl chemau copiii de pe stradă, îi spuneau doar 
„marş”, iar dacă intra în vr'o curte, se găsea întotdeauna 
cineva care să-l ia la goană; atunci i se spunea javră 
sau potaie. 

Doar Nuţu, cum l-a văzut, l-a mângăiat şi fiindcă 
n’avea alt nume la îndemână, i-a spus ,,Cutu”. Si astfel 
câinele haimana căpătă un nume. 

Nuţu rămase pe bancă până spre înserat. Cutu nu 
se mişcă de pe nisip şi se uita mereu cu ochi blânzi şi 
trişti în ochii noului său prieten. 

“1 In noaptea aceea, Nuţu dormi întrun sopron si 
Cutu îi ţinea tovărăşia. 

A doua zi de dimineaţă, cei doi prieteni luară iar 
fără nici o ţintă drumul străzii. 

Nimeriră în apropierea unui restaurant. 

Nuţu trăgea pe nas mirosul plăcut de carne friptă 
aroma à cu mirodenii și simţea un gol mare în pântece. 
li era o foame de lup. Cutu se uita la stăpânul lui si 
parcă şlia ce se petrecea cu el. 

Deodată, Nuţu îl văzu depărtându-se și intrând pe 
poarta care dădu în grădina restaurantului, 

Peste câteva minute, Cutu se întoarse cu un pui 
fript în bot si uitându-se la Nuţu avea aerul că-i spune: 
Hai să ne ospătăm acum! Tu să mănânci carnea, iar eu 
oasele! 

73 Dar Nuţu îşi dădu îndată seama că puiul fusese 
furat de pe frigare sau chiar de pe o farfurie. 

Il luă din gura câinelui (Cutu avusese grije să nu- 
si lase urmele coltilor în carnea puiului) si se duse cu 
el la patronul restaurantului căruia îi povesti cele întâm- 
plate. 

— Acum n'am ce să mai fac cu puiul ăsta — zise 
supărat patronul! Ia-l şi mănâncă-l împreună cu pungasu 
de câine. Dar să nu vă mai prind pe aici că e vai de 
voi! À 

Nuţu plecă si Cutu îl urmă trist. Dar foamea le era 
atât de mare, încât uitară curând de necazuri si începură 
să mănânce din puiul luat. 

A doua zi, trecând din întâmplare prin faţa restauran- 
tutui, patronul care era la poartă cu nişte clienţi, 
văzându-i pe Nuţu si pe Cuţu, zise cu glas tare: Iatä-i 
pe hoţii de pui! 

Si aşa, bietul bäietas căpătă şi în orășelul acela 
porecla de hoţ de pui, cum în satul în care se născuse 
o avusese pe aceea de hot de fructe. 

Porecla nu ere chiar nemeritată, fiindcă e drept că 
pungasul de Cutu devenise un fel de abonat al tuturor 
restaurantelor. 

In fiecare seară, fura dela alt birt un pui sau un 
mușchi și îl aducea lui Nuţu. 


Nuţu îl certa, se ducea să înapoieze carnea furată, 

dar nimeni nu voia să creadă în nevinovăția lui. 
De multe ori înapoind carnea furată, se alegea cu o 
bătaie zdravănă. lar în tot orăşelul, Cutu si Nuţu erau 
cunoscuți și arätati cu degetul; lată hoţii de pui! Si 
bietul Nuţu se gândea cum să facă să plece si din oraşul 
ăsta, unde se făcuse de râs în atât de scurt timp. 

Intro zi — era o căldură înăbușitoare, Nuţu își 
spuse că se va duce să se scalde în râul din marginea 
orașului. 

Fireşte, Cuţu îl urmă. Erau amândoi flămânzi si 
bătuţi, căci cu o seară înainte, câinele vrând să fure o 
bucată de carne de pe grătar, fusese prins si bătut cu 
bätul. lar pentrucă Nuţu, auzind schelălăiturile lui Cutu, 
alergă în ajutorul lui, se alese și el cu câteva vărgi pe 
spinare. 

Cel care lovise şi câinele si bäietasul fuse patronul 
restaurantului dela care Cuţu furase primul pui în seara 
zilei când s'a împrietenit cu Nuţu. 

Băiatul si câinele trecură printr'o pădurice deasă, 
merseră prin câteva alei umbrite de pomi si ajunseră la 
malul râului. Mare îi fu mirarea lui Nuţu când văzu că 
nu numai lui îi dăduse prin minte să vie să se scalde! 
Era o mulţime de lume acolo, printre care Nuţu îl re- 
cunoscu îndată pe acela care cu o seară înainte îl bă- 
tuse şi pe el şi pe câine. 

Băiatul se ascunse după un pom, nădăjduind că 
nimeni nu-l va vedea. 

Dar se inselase! Curând auzi râsete si cineva spuse: 
Päziti-va bine mâncarea, sunt pe aici hoţii de carne! 

Nuţu începu se plângă de ruşine, iar Cuţu poate că 
plângea si el cu botul ascuns în labe. 

Patronul restaurantului „Liliacul înflorit“, era un 
om bogat. Il chema Simion Crivät şiavea un singur bă- 
iefas de şapte ani, la care ţinea mai presus decât la 
orice. 

Am uitat să vă spun că domnul Simion fusese acela 
care îi bătuse pe Nuţu si pe Cutu si că tot el spuse 
acum în pădure: Păziţi-ve mâncarea, sunt pe aici hoţii 
de carne! Si tot el, îi scoase lui Nuţu porecla de hot 
de pui! 

Domnul Simion stătea lungit pe iarbă — se ospătase 
bine — iar soţia lui citea. 

Sub alți pomi, erau întinse feţe de mese în jurul 
cărora erau adunate familii întregi, care mâncau, beau» 
veseli, fără nicio grije. Nimeni nu băgă de seamă, când 
Petrică, băieţelul domnului Simion, patronul restauran- 
tului „Liliacul înflorit“, întră îmbrăcat în apa părâului 

Dar Nuţu îl urmărea cu privirea. 

Petrică înainta mereu în apă, iară acum apa i-a 
trecut de glezne, acum i-a trecut de genunchi, de mijloc, 
de umeri... CES f = 

Nuţu voia să strige, să-i spuie să nu mai meargă 
mai departe, dar e prea târziu! 

Lui Petrică deabia i se mai vedea părul şi cu må- 
nutä încercă să lovească apa! Intro clipă, Nuţu sări în 
apă şi după el, Cutu făcu la fel. 


osta == 


RUA 


y 

NU UITATI: Pentru tipar se 
scrie citet, cu cerneală, și nu- 
mai pe o față a hârtiei. 


Alex. Bolzer — Traducere nu e isbutită. Refă-o» 
dacă vrei, si se va publica mai târziu, 

Carmen Ralian — Constanța — Poemul de iarnă nu 
poate fi publicat in forma trimisă. Mai încearcă. Veţi 
fi înscris în Clubul Shirley Temple. 


RÉ tn à 


Acum deabia băgă de seamă domnul Simion că 
Petrică a lui nu prin apropiere si începu să-l strige! 
Nimeni nu știa că Petrică era cât p'aci să se înnece. 

O cucoană îl văzu pe Nuţu, înnotând grăbit spre mij- 
locul părâului si le spuse si celorlalţi. 

Petrică! Petrică! strigă îndurerată mama lui, văzând 
cum Nuţu încearcă să-i scape copilul. 

Toată lumea era adunată pe mal. Părinţii lui Petrică 
plângeau şi își frângeau mâinile! 

Dar deodată cineva strigă: A scăpat! Cel care stri- 
gase fusese Nuţu care se întorcea spre mal cu Petrică, 
pe care îl purta în spate. lar de gâtul lui Cutu își în- 
clestase bine mâinile Nuţu, și toţi trei trei veneau teferi 
spre mal. 

De bucurie că și-au văzut copilul în viaţă, doamna 
şi domnul Crivăţ nu mai știau ce să-i dea lui Nuţu si 
lui... Cutu. 

Toată lumea adunată acolo îl felicita pe Nuţu si îl 
lăuda pentru curajul dovedit. 

Acum băiatul si câinele nici nu mai ştiau la ce masă 
să se oprească şi ce să mănânce mai întâi! Toţi se în- 
treceau să-i ospăteze. 

Nuţu a petrecut o zi foarte fericită. Si cred că nici 
Cutu n'a avut de ce să se plângă. Dar mai mare i-a fost 
fericirea bäiefelului, când auzi că patronul restauran- 
tului „La liliacul înflorit” îl ia în serviciul său, că va 
avea casă, hrană la timp şi pentru el și pentru Cutu! 
Si de deasupra si leafă! 


lar din ziua aceea, Nuţu când trecea pe stradă, nu 
mai auzea ca înainte: Iată hoţul de pui!! Alte cuvinte 
îi veneau la ureche: Uite băieţelul acesta la scăpat de 
la innec pe copilul lui Simion Crivät!! 
SID. DRAGUSANU 


Florin Fieru — Oradea — Cele trimise nu pot fi pu- 
blicate în revistă. Aşteptăm altceva. 

Tudoran Marin — Buzău — Traducerea e prea, prea 
greoae. Şi-apoi nici nu face pentru copii. 

Costea Vôrtes — T. Severin — E bună povestirea 
trimisă, dar deocamdată nu poate fi publicată, deoarece 
avem foarte mult material care îşi aşteaptă rândul. 

Suli Luvisch — Paşcani — Povestea Impletitorii de 
coșuri nu merge. Altceva. 


Harry Waserman — Poeziile nu merg. Dar dece scrii 
pe amândouă fete ale hârtiei ? 

Pepelus — Ploesti. — Povestea nu face să fie publi- 
cată; are multe stângăcii şi greşeli de formă. Pe româ- 
neste nu se poate spune: Rupse câteva spice si i le dădu 
Miei a le da împăratului". 


zPATANI 


Cât ar fi drumul de mare 
Și de bine asfaltat, 
Omului, care e beat, 

Tot prost drumul i se pare, 
Tot lung si întortochiat! 


Tot așa si Betivila 
Pufăind de zor pe nări, 
Cobori cam greu, pe 
scări, 
Din cârciuma lui Dănilă 
Și plecă pe trei cărări. 


„Uite strada cum se mişcă, 
Cum se urcă și se lasă! 
Zise el mergând spre 
casă — 
„Mă zdruncină, ca o briscä 
Si să merg drept nu mă 
lasă!" 


Cu privirea lui ceapcână, 

_ Nede'n urmä-i un om, care 

` Alerga, cu disperare, . 

 Invértind o.bâtă'n mână. … 
„Ce o fi vrând cu mine  : 

„oare? 


Si voind drumul să-l 
treacă, 
A căzut de-a-berbeleacul, 
Cât era de lung, săracul, 
In gogeamite băltoacă 
Şi de-o piatră şi-a spart 
capul! 


„Poftiți, domnule, bastonul 
Zise el politicos — 

L-ati uitat în crâșmă, jos. 
M'a trimis cu el, patronul! 
Crezând că vi-i de folos. 


MOSNEAGU 


‘Nu cumva e un tâlhar, 
D'ăl de stă la drumul 

i mare ?" 
Zise Bețivilă, care 
N'avea bani'n buzunar, 
Dar era un fricos mare. 


Omul, care alergase 


“După el cu-atât amar, 


Nu avea în mână-un par, 
Ci bastonul, ce-l uitase 
B=țivi.ă la crâșmar! 


Cutia: ARGINT 


EGELE Scandinaviei, Gunther, avea o fiică 
numită Gilda, care era iubită de popor nu 
numai pentru frumuseţea ei, ci mai ales 
pentru modestia, blândeţea si bunătatea cu 
care ştia să se poarte cu nenorocitii şi săracii 

din ţara ei. 

Regele Scoției, Duncan, care auzise despre însuşirile 
Gildei, trimise crainici în Scandinavia pentru a cere 
mâna tinerei prințese. Duncan era vestit pentru carac- 
terul său generos si cavaleresc; își dovedise curajul în 
mai multe bătălii cu clanurile sălbatice ale Scoției. 
Deaceea regele Scandinaviei fu mândru de cererea lui. 

Prinţesa urma să fie însoţită în Scoţia de o trupă 
de călăreţi, iar pe lângă ea i se dădu ca însoţitoare o 
doamnă din lumea nobilă, anume Brunehilda. 

Nasa prințesei era zâna Freya, care-și iubea foarte 
mult fina. In clipa plecărei, ea îi spuse: 

„Scumpa mea Gilda, în viaţă trebue să prevezi totul, 
şi necazurile si bucuriile; deaceea voi veghia neîncetat 
asupra ta. Primeşte în dar această cutie de argint pe 
care n'o vei putea deschide fără cheia fermecată ce-ţi 
încredinţez. Ascunde-o cu cea mai mare grijă, iar lädita, 
o păstrez eu. 

— Ce cuprinde această cutie? intrebă Gilda. 


— Nicio bogăţie, niciun giuvaer, ci numai un docu- 
ment care-ţi va scăpa viaţa, dacä-fi va fi vreodată în 
primejdie. 

Călătoria fu lungă si grea, fiindcă in mările Nor- 
dului furtunile sunt foarte dese si pe coasta Scoției se 
află nenumărate stânci. Ajungând în ţară, sdrobită de 
oboseală, Gilda se îmbolnăvi şi fu nevoită să se adă- 
postească în coliba unor pescari săraci. 

— Prinţesă, îi spuse Brunehilda, nu crezi că ar fi 
mult mai bine să vestim pe regele Duncan de pricina 
întârzierii tale. 

— Da, scumpa mea Brunehilda, vesteşte-l. 


Doamna de onoare plecă împreună cu un ca- 
valer, anume Geric, care finuse s'o însoţească, cică 


pentru a o apăra de întâlniri neprevăzute. — Adevărul 
era că Brunehilda si Geric îşi făuriră un plan dräcesc. 

„Aici nimeni n'o cunoaşte pe prințesa Gilda, spuse 
Brunehilda cavalerului necinstit. Mă voi înfățișa regelui 
Duncan ca fiica regelui Gunther. Voi deveni în acest fel 
regina acestei ţări si drept răsplată te voi îmbogăţi si 
te voi incărca cu onoruri la curtea regală. 

— Dar cum voi ieși din încurcătură, când va apare 
Gilda la curtea regelui? 

— N'uvea nici o grije, voi şti eu s’o îndepărtez. 

Duncan primi pe aceea pe care o credea logodnica 
sa cu toată cinstea ce se cuvine unei fiice de rege. Bru- 
nehilda făcu pe rege să creada că toţi însoțitorii ei 
pieriseră într'un naufragiu, din care scăpase numai ea 
şi Geric. 


Duncan crezu că spune adevărul şi porunci să se 
facă toate pregătirile pentru căsătorie. 

Brunehilda şi cavalerul ei se bucurau de toată 
cinstea si nimic nu părea să li se împotrivească, când 
Gilda apăru pe neașteptate si se înfăţişă lui Duncan ca 
fiica regelui Scandinaviei si adevărata sa logodnică. 

— Femeea asta, spuse Brunehilda, este o-nebună din 
țara mea, care ma urmat până aici. Se crede fiica re- 
gelui Ghunter si logodnica regelui Scoției. O rege, go- 
neşte-o din palatul tău, altfel va da prilej la multe ne- 
mulțumiri cu cererile ei! 

Nenorocita Gilda fu deci gonită fără milă din pa- 
latul regal; se ascunse plină de amărăciune si fără un 
ban în pădurile, cari pe atunci acopereau ţara în mare 
parte. Din fericire pentru ea, întâlni o familiie de lem- 
nari cinstiţi, cari se învoiră s'o adăpostească în coliba 
lor, unde trăi ca vai de lume. 

Brunehilda se afla în culmea fericirii: femee mândră 
şi rea, peste putin timp se făcu nesuferită întregii curți 
şi chiar regelui, căruia după ce i se lăudase atât de 
mult însuşirile prinţesei Gilda, rămăsese uimit că a fost 
înşelat de trimişi săi. 

Intro zi, la curtea lui Duncan sosi un tânăr călăreț. 

„Am venit, începu el, din partea regelui Gunther 
pentru a afla veşti despre fiica sa Gilda, fiindcă este 
uimit de tăcerea ce păstrează dela plecarea sa. 

Logodnica mea a ajuns cu bine la capătul călătoriei 
şi ne grăbim pregătirile de nuntă. 

Regele porunci să fie chemată Brunehilda de unul 
din pajii săi. Când intră, ea privi pe cavalerul străin 
cu nepăsare, arătându-şi uimirea că a fost deranjată 
pentru un necunoscut. 

„Cavalerul acesta, spuse regele, vine din partea 
tatălui vostru Gunther, pentru a afla veşti, doarece se 
plânge că nu a primit nici una dela plecarea voastră. 

Acest om care se dă drept cavaler, începu Brune- 
hilda, este un sarlatan, nu l-am cunoscut niciodată. 

— Nici dumneavoastră nu sunteţi prințesa Gilda, 
fiica suveranului meu si aţi înșelat pe regele Scoției! 

La aceste cuvinte, regele Duncan rămase înmărmu- 
rit. 

„Sire, răspunse aceasta, cum daţi voie unui străin 
să batjocorească pe logodnica voastră, chiar în acest 
palat? — Să fie gonit cum a fost gonilă nebuna care 
zicea că este prinţesa Gilda.“ 

Regele nu mai știa ce să creadă. 

„lată, urmă cavalerul, arătându-i cutia de argint, 
regele Gunther m'a rugat să vă dau acest mic dar, care 
cuprinde un mesagiu si o dovadă că această 
femee nu este prinţesa Gilda. Dealtfel, numai ea are 
cheia acestei cutii şi numai ea poate s'o deschidă. 

— Deschide această cutie, porunci regele Duncan, 
Brunehildei. 

La aceste vorbe, înlocuitoarea adevăratei prințese 
se făcu albă ca varul. 

— Am pierdut cheia, spuse ea. 

— Aş putea sparge cutia, spuse cavalerul, dar cred 
că este mult mai bine ca adevărata principesă, aceea 
pe care ați vroit s'o înlocuiţi, s'o deschidă ea însăşi. 

— Vai! rosti Duncan, dându-și seama că fusese în- 
şelat, nu mai ştiu unde se află această fiinţă, care a fost 
gonită din palatul meu şi a pierit tără urmă. 

— Iat-o! strigă cavalerul deschizând o uşă, care da 
într'una din sălile palatului. 

Gilda intră, învesmântată într'o rochie minunată de 
curte, mai frumoasă ca întotdeauna. 

— Sire, nu vă lăsaţi înşelat de acesta si de această 
nebună, care vrea să ia locul logodnicei voastre. 

Fără să-i răspundă, Duncan îi spuse Gildei: 

— Aveţi, cheia acestei lädite ? 

— Da Sire, răspunse prinţesa, iat-o. 


 INCONJURUL 


A fost odată... ca nici-odată, că de n’ar fi, nu s'ar 
mai povesti.... Era o vreme când lumea nici nu visa că 
pământul ar putea fi rotund ca o minge sau, bunăoară 
ca o bilă, ci îşi închipuia fiecare felurite bazac nii, 
numai adevărul nu. Aşa, unii nu puteau pricepe cum 
de poate pămintul pluti fără să fie sprijinit pe ceva şi 
deaceea erau încredințaţi că el se reazămă pe şapte 
elefanţi. Dar unii dintre ei, mergeau mai departe şi 
se’ntrebau: — „Bine, s'o fi rezemînd pămîntul pe şapte 
elefanţi; dar elefanții pe ce se reazămă ? 

Cu vremea s'a găsit un răspuns şi la întrebarea 
aceasta. S'a spus că elefanții se reazămă si ei la rîndul 
lor pe şapte piedestale... 

Totuşi mai erau nemulţumiţi care să se întrebe: — 
Dar | up jé pe ce se sprjinä, că doar nu pot pluti 
în gol 


Pe urmă lumea s'a obișnuit cu ideea că pămîntul 
poate sta şi nesprijinit, dar era îndoială cu privire la 
forma pămintului. 

Grecii îl credau ca un fund de tobă. Mijlocul tobei 
era Marea Mediterană si pärtiile mărginaşe ale tobei, 
închipuiau munţii. 

Alţii îl credau ca o întindere mare, de forma unui 
dreptunghi şi îşi închipuiau că la marginile acestui 
pămînt se cască o genună în care dacă alunecai, cădeai 
pe lumea cealaltă.... 

Pitagora, un mare învăţat grec — renumit pentru 
ştiinţa sa matematică și mai ales geometrică — a fost 
primul care s'a gindit că devreme ce pămintul a fost 
plămădit de zei — aşa credeau cei depe atunci — trebue 
să aibă forma cea mai desăvârşită, căci un lucru făcut 
de divinităţi nu putea fi slut si cum sfera este figura 
geometrică cea mai desăvârşită, şi-a zis că pămintul 
trebue să aibe negreşit această formă. 

Socoteala lui nu era greșită, numai că forma pă- 
mintului nu se datorește zeilor, ci unor legi ale naturii 
pe care parte le cunoaştem, parte nu. 

Aristotel a fost primul care a făcut dovada acestui 
lucru, arătînd că atunci când se produce o eclipsă de 
lună - adică atunci când pământul se află între soare si lună 
— umbra pămintului ce cade pe lună are forma rotundă. 

Un alt genial astronom francez Laplace (1749—1827) 
a adus dovezi sigure, e drept, mult mai tirziu şi a făcut 
şi presupunerea că pămîntul s'a rupt din soare. 


PĂMÂNTULUI 


In anul 1492, deci cînd încă nu se știa sigur forma 
pămîntului, Cristofor Columb, plecînd din Spania cu 
trei corăbii, a descoperit un nou continent: America. 

El îşi făcuse următoarea socoteală. 

„Dacă pămîntul e rotund, plecînd din Spania si 
călătorind mereu spre apus, voi ajunge în India—căci 
căci el plecase nu spre a descoperi un nou continent, 
ci spre a găsi o nouă cale spre India, de unde se adu- 
ceau mirodenii. ° 

De abia în secolul al XVI lea se făcu dovada cea 
mai sigură că pămîntul este rotund si că nu se sprijină 
pe nimic în Univers. 

In anul 1519, luna Septembrie, Magellan, conducin- 
du-se după aceeaşi judecată ca şi Cristofor Columb, 
pleacă din Spania pentru a face înconjurul pămîntului 
şi spre a dovedi astfel că e rotund. 

Călătoria lui fu plină de o mulțime de neajunsuri. 
Mai întîi avea de luptat cu vintul și cu marea. 

Apoi, oamenii — marinari! — săi erau mărginiți şi 
superstițioşi. Işi povesteau unul altuia poveşti cu şerpi 
şi balauri care înoată în mările şi oceanele dela 
ecuator si dela marginile lumii si care înghit dintr'odată 
o corabie ca pe o muscă, sau despre corabia „Olande- 
zului sburător“ — un duh necurat care stăpinea o cora. ie 
mare, mare, încit ca să se ’ntoarcä pe loc, îi trebuia 
şapte ani şi care era condusă de niş e schelete... 

Cu chiu cu vai, Magellan sträbätu oceanul At antic 
în curmezis si trecu În oceanul Pacific prin strîmtoarea 
din sudul Americii de Sud, care-i poartă numele. 

Dar în uriaşul ocean Pacific avu de luptat cu alte 
greutăţi. Vintul nu bătea aproape deloc si corabia mai 
că nu înainta. Din pricina acestei linişti, Magelan a 
numit acest ocean. Pacific, adică liniștit. 

luni de-a-rîndul plutiră pe întinsul nemärginit al 
oceanului liniștit, a cărui suprafatä nu era încreţită de 
nico boare de vint, întinzind desnădăjduiţi  giturile 
uscate si mâinile cu pielea crăpată către cer ca să se 
îndure de ei si să le trimeală vit sau ploaie. 

Ajunseseră atit de fläminzi, încît făceau borş din 
rumegus de lemn și supă din şobolani. Construiseră 
chiar un coteţ de șobolani. în care creșteau rozătoarele 
scirboase «a pe nişte :ăini şi le tăiau pe rînd si cu 
socoteală ca să le ajungă... 

Dar ajungind în insulele Filipine, Magelan fu ucis 
de sălbatici şi corăbiile fără conducător porni. ă singure 
mai departe... 

Trecură prin oceanu Indian, înconjurară Africa pela 
sud şi în 1522, luna Octombrie, ajunseră de unde au 
plecat. 

Asa dar călătoria lor de înconjur al pămîntului a 
durat 3 ani.... 

Jules Verne — poate unicul genial povestitor de 
călătorii — scria acum vre-o două sute de ani că ocolul 
pămîntului se poate face în 80 de zile. 

Dacă facem însă o mică socoteală, vedem că acum 
400 de ani se ocolea pămîntul în trei ani, pe când azi 
în cel mult 2 sâplămiîni... 

Este întradevăr un record. Dar aceasta cu preţul 
cîtor sacrificii! Cîţi marinari înecaţi, cîte corăbii scu- 
fundate, cîte vieţi curn'ate!... Poate că în viitor, oamenii 
vor face ocolul pămîntului în cîteva ore... si ne vor 
privi pe noi cei din secolul XX cu aceași bunăvoință, 
cu care noi cei de azi îi privim pe cei de acum 400 de 
ani, cărora le trebuia 3 ani ca să dea ocol pămîntului... 

DINU MOROIANU 


Gilda deschise lädita în care se afla o scrisoare a 
regelui Gunther către regele Scoției şi un portret minu- 
nat al fiicei sale. 

»lti trimet, spuse Gunther, un portret al scumpei 
mele Gilda; merită să o faci fericită pentru însușirile 
sale.‘ 

Nu mai era nici o îndoială: prințesa care fusese 
gonită fără pic de milă, era singura si adevărata fiică 
a regelui Scandinaviei. — Väzându-si crima descoperită, 


11 


trun turn înalt, bătut de valuri. 

Gilda cea bună îşi lua din nou rangul la curte si 
în ziua căsătoriei cavalerul ce-i luase apărarea se 
schimbă deodată în zâna Freya, care se folosise de 
această siretenie pentru a nimici pe duşmanii finei sale. 

In românește de 
CORALIA DIACONESCU 


Pa) 


vw 


de MARIN IORDA 


CAP. I. 


CAETUL CU SCOARTE ALBASTRE 


Aurică... Rică.... Ică! Asa îl strigă maicä-sa, si el 
știa dacă dânsa e supărată şi vrea să puie mâna pe 
värguta din colţ, dacă e numai putintel mâhnitä si vrea 
să-l mustre cum se cuvine, sau dacă e veselă si mulţu- 
mită că a luat iar vre-o notă mare şi vrea să-l strângă la 
piept şi să-l mângâie bucuroasă de aşa odor de băiat. 
Fiindcă se întâmpla de multe ori ca elevul Dănulescu 
G: Aurel din clasa III-a primară a scoalei din Câmpeni, 
fiul micului slujbaş Gheorghe Dănulescu de la gară, să 
ia şi câte o notă mai bună. Prin notă mai bună se în- 
telege nota zece sau cel putin nouă, fiindcă, de obicei, 
bäetasul ăsta mic — mic si pricăjit, care abia trecea 
cu capul peste clanta ușii, n'avea de altfel note mai 
mici de şase. Era, cum s'ar spune, un elev bun. Trebue 
înţeles însă că nu la toate lecţiile se arăta înclinat să ia 
note bune. Asa, bunăoară, lucru ciudat, ceea cepe alţi 
colegi ai săi îi înspăimânta şi îi făcea să privească 
şcoala cu oarecare teamă, peAuricä-Ricä-Icä îl îmbia 
şi mai mult, parcă, la învățătură. Pe când nici cei 
mai buni colegi din şcoală nu luau cu uşurinţă opt sau 
nouă la Aritmetică, Ştiinţe naturale sau Geografie, el lua 
mai uşor decât ne-am putea închipui, aproape întotdea- 
una, nouă si chiar zece. 

Când în carnetelele de note, domnul institutor Păs- 
culescu scria una lângă alta notele elevilor, dacă nu 
cel mai harnic din clasă, dar cel mai sprintar îşi făcea 
şi el socoteala şi se gândea cu mirare în sine: oare de 
ce dracul ăsta neastâmpărat, cu ochii ca doi cărbuni 
aprinşi, care aci sare si ţipă în chip de cap al tuturor 
răutăţilor, aci cade pe gânduri pentru ca să puie după 
aceia cele mai nästrusnice întrebări, dece băiatul acesta 
isbuteste să înțeleagă dintr'o dată fie cele mai grele 
probleme de aritmetică, fie lecttiile de științe naturale 
siu de geografie. Si parcă în sufetul bătrânului insti- 
tutor, a cărui mână tremura când scria notele, încolfea 
un fel de părere de rău că lângă cei câțiva nouă si zece, 
trebuie să adauge un şasc la Gramatică, un şapte la 
Religie, alt şapte la Scriere și tot un șase la Compunere. 
Si când carnetelul în care era însemnată străduința 
elevului Dănulescu G. Aurel, trecea din mâna instituto- 
rului într'aceea a băiatului, iar acesta îl întindea mamei 
sale, dânsa se posomora și rostea cu durere în glas: 

—,„Aurică, iar ai luat şase la Religie!...* 

Aurică! mama rostea numele privindu-l cu asprime. 
Când se auzea chemat astfel, fie că era în curte sub 
pom, fie că era pe maidan sbenguindu-se cu ceilalţi 
copii, ştia că mamă-sa e supărată foc şi că dacă nu 
pune mâna pe vărguţă, apoi fără o bruftuială apăsată 
nu-l lasă. 

Dacă îl striga însă Rică, înțelegea că nu-i vorba 
decât de o dojană, dar o dojană sdravănă care îl făcea 
să plece capul în pământ cu năvală de sânge în obrajii 
îmbujoraţi. 
lar când glasul aspru se înmlădia frumos si rostea 
cald: „că“, bäetelul nostru știa că zecele din carnet în- 
muiase biata inimă de mamă si îl aştepta acum o mână 
caldă, asprită de munci si de spălat, care-l mângâia 
ușor pe crestet, pe frunte, pe grumaji. 

- Şi avea de ce să fie bucuroasă cucoana Maria, tot 
cum era de îndreptăţită să fie mâhnită atunci când nota 
şase o lămurea îndeajuns că Ică alei, singurul copil 
cu care o dăruise Dumnezeu, se arată așa de putin în- 
clinat să înveţe din carte, tocmai acele lecţii care i-ar 


LE hé RET = dai, Mt. Ir me aa a bei: 


S, 


„în care aflăm cine este Ică-Rică-Aurică, zis si Meşterul 
Strică, poreclă care i se potriveşte de minune, el fiind tare 
pornit spre năstruşnice născociri: 


fi putut deschide mintea si îndemna sufletul spre cele 
ale bisericestilor căi. 

Fiindcă cea mai vie dorinţă a ei era să-şi vadă băiatul 
ajuns mare. slujind în faţa altarului din casa Celui 
care stăpânește peste tot si peste toţi. 

Decât numai că Gheorghe Dănulescu, biet maga- 
ziner al gării Câmpeni, era cu totul de altă părere. 


— „Lasă-l Mario, lasă-l în voia lui pe băiat, calea 
bisericii nu e rea, dar dacă omul nu are din firea lui 
pornirea să slujească pe Dumnezeu, nu îl putem noi 
sili să imbrätiseze o meserie, la care se cere a fi bla- 


goslovit cu dar de sus. Dacă ar fi să ascult îndemnul 


inimii mele şi să pot să am cuvânt hotărâtor pe lângă 
băiatul nostru, atunci când va fi mare, dorinţa mea cea 
mai vie ar fi să fac din el un slujitor al ţării, şi tare 
mândru m'as simţi să-l văd îmbrăcat în sclipitoarea 
uniformă ostăşească, cinstită: de toți, întotdeauna şi 


peste tot“. | | 
Dar se vede că si Icä își avea socotelile lui. Și dacă 


=f 


ik 2 pole all III ; i A ES Pre 
îm ochii aceia aprinsi, ai fi putut citi dintr'odatä lămurit, 
= pătrunzând încet în inimă-i, uşor ai fi putut înţelege că 
multe planuri, multe gânduri şi multe nästrusnice închi- 
puiri se ţeseau în căpșorul băeţașului, care se arăta aci 
nespus de neastâmpărat, aci gânditor si posomorât. 

Insă darul de a citi în sufletele oamenilor nu-l au 
toți si de bună seamă, că si acei pe care Dumnezeu i-a 
înzestrat cu puterea mare de a vedea ce se ascunde în 
sufletele semenilor lor, nu ar putea să ne spuie pe loc 
cam ce planuri a făcut în cactul său de desen, scolarul 
Dănulescu G. Aurel. 

Parcă ar desena un smeu, parcă ar desena o ma- 
cara, parcă ar desena ceva în chip de cos de balon. 
Dar nu e nici balon, nici smeu, nici aeroplan, deşi are 
câte ceva din toate acestea. 

Atunci ce o fi? 

Apoi, răspunsul nu l-ar putea da nici domnul 
Gheorghe, care ar privi desenul scărpinându-se în cap, 
nici cucoana Maria, care sar uita cu ochii holbaţi la 
încrucişarea de linii svârlite pe filele de caet. Ba, și-ar 
mai pune şi mâna la gură, mirându-se grozav. 

Numai că lcă îşi păstrează foarte cu grije caetul 
ăsta, ascunzându-l după tăblia patului său. Si cui să-i 
dea în cap !să caute tocmai acolo? 


Il deschide cu mâna tremurândă, citind încă odată, 
pentru a nu ştiu câta oară, cele două cuvinte scrise 
cu o caligrafie care nu-i place nici lui şi pentru care 
domnul institutor Păsculescu abia i-ar putea da nota 
şase. Dar le citeşte cu plăcere: Pisica sburătoare. 

Nu-i aşa că n'aţi înţeles nimic? x 

Pisica e pisică şi nu va putea decât cel mult 
să se sue pe gard, să sară de acolo în pom, iar de pe 
craca cva mai înaltă să se cațere pe acoperiş. Treaba 
ei! De sburat suntem siguri cu toții că nu va putea 
sbura, nici cel puțin un stânjen de la pământ. 


i T g j 1 a EEES A. r. y x 
Asa credem noi. Dar el, Icä, crede cu totul dimpo- 
trivă. Anume, el este sigur că a născocit cevu, o mașină 
în chip de smeu, de pasăre, de aeroplan, în care pisi- 
cufa lor Chifa ar putea să se înalțe în văzduh. Aci e 
potrivit să se arale că o mașină de acest fel n’ar putea 
născoci decât un meşter foarte priceput. 

Mester s'a dovedit el în atâtea rânduri, fie acasă, 
fig la școală fie pe stradă, la joacă. 

Cine a născocit penita care cântă? 

Ce născocire mai e şi asta? veţi întreba. 

Iaca, iei o peniță stricată, care nu-ţi mai face tre- 
buinţă si te legi faţă de cineva că eşti în stare să cânli 
cu ea, să zicem, ori; „PE - AL - NOS - TRU - STEAG -E 
SCRIS - U NI - RE!“ semnalul trâmbitat în fiecare zi 
de Radio-Bucuresti, ori: „MAI- AM - UN -SIN - GUR - 
DOR“, cântecul întocmit pe nemuritoarele versuri ale 
lui Eminescu. 

Cum faci? 

lei penifa și-o înfigi cu vârful în lemnul băncii 
Apoi, cu degetul arătător începi s'o zăngăni, așa 
cum fac lăutarii când ating coardele viorii. 

Dacă încerci aşa ceva, cum a încercat el odată, 
chiar în timpul lectiei, atunci poţi uşor să te alegicuo 
urechială. Fiindcă domnul Păsculescu e un om tare 
blajin, fine la scolarii săi, dar ţine şi la liniștea din 
clasă si nu s'ar da în lături să-l pedepsească chiar si 
pe Icä-Ricä-Auricä. 

Și dascălul a avut dreptate să rostească de pe ca- 
tedră, după întâmplarea asta: 

— ,,Leclia-i lecţie, si nu se cuvine a o tulbura ni- 
meni cu nimic, nici chiar elevii cei mai silitori“ 

Ceeace înțelegând și Ică, s'a făcut roşu, cum îi sta- 
cojul, la faţă; a lăsat capul în jos, tare rusinat, dove- 
dind prin aceasta că dacă e un neastâmpărat, are în 
schimb o inimă foarte simţitoare. 

Asta nu l-a împiedicat ca, esind din clasă, odală cu 
sfârşitul lectiei să arate tovarășilor de joacă o altă 
născocire a lui. A scos din ghiozdan un fel de sârmă 
lungă cam de două palme, o sârmă dela o umbrelă ve- 
che, stricată. 

— „Cu stânga ţii sârma strâns“ — a lămurit el pe 
băieţii strânși roată împrejurul său. „Apoi ei puţin miez 
de pâine, îl uzi cu scuipat si îl frămânţi bine cu mâna 
dreapta. Când ai făcut un ghemotoc moale si mare cât 
o alună, îl înfigi frumos în capătul de sus al sârmei. 
Strângi cu stânga jos, apuci cu dreapta partea de sus 
şi tragi până când sârma se îndoiește ca un arc. Când 
i-ai dat drumul, uite, gogolosul sboară ca glontul drept 
înainte...“ i 

Si chiar ca un glonte a lovit un geam pe care l-a 
făcut țăndări. 

Aşa că lämurirea nouii „invenții“ l-a costat pe „in- 
ventator“ încă o chelfăneală bună, dată de cucoana 
Maria. 

Desigur, veți crede că lectia a folosit celorlalți bă- 
eți... : 

Aşi! 

Toţi, până la unul, sau repezit acasă, cotrobăind 
prin magazii, prin poduri, să giseascä umbrele rupte. 

Si iată-i pe toți împuşcându-se cu gogoloașe de pâine, 
gogoloase care au nimerit, bineînţeles, și prin geamurile 
caselor vecine. 

Iar cei nenorocoşi și-au primit şi ei, tainul de bă- 
tac, căci fiecare mamă știe să-l dea unui copil neas- 
tâmpărat. Dar pe când unii se ţineau cu mâinile de 
spate, sau își mângâiau urechile roşii, feciorul cucoanei 
Maria uitase de mult dichiseala cu varga de alun. El 
stă în fundul curţii sub nuc, aplecat pe caet. Trage cu 
creionul linii drepte, frânte, cercuri, fel de fel de fi- 
guri geometrice, mai mari și mai mici. 

Si Ică, în clipa când se strädueste să deseneze pe 
hârtie un smeu în chip de balon, sau un fel de aeroplan 
în chip de smeu, este adânc încredinţat că e un meșter 
foarte priceput. 

Atunci, pisica va sbura? Rămâne să se vadă în cele 
ce urmează. (va urma) 


RAAAARARARAAARAAAARAAAAAA RAR PP PP PP PP PP PP NANE 


In numărul viitor: 
TAINA UNOR NĂSCOCIRI NASTRUSNICE 


UE fr d z 


y 


A + 
$ 

3 
Li 


ii ui 


és 


Nadia leagă prietenie cu Tuska 


N clasă s'a făcut deodată linişte. 

— Fetelor... care dintre voi 

Tatianei Cornisteanu? 

Toată clasa s'a cufundat în tăcere. Nici una dintre 

ele nu mai mişcă şi se privesc tăcute, iscoditoare. 
Nadia şi-a simţit deodată obrajii roşindu-i-se tare, fiindcă 
ea era aceea care, dorind să facă o glumă, nu s'a putut 
împotrivi ispitei de a lua si ascunde pălăria Tatianei, 
— Tuşka, cum îi spun celelalte colege. 

Dar nu îndrăznia să spue că ea este vinovată, de 
teamă să nu fie certată că n'a mărturisit din capul 
locului, vina. 

Tuska a plecat dela şcoală fără pălărie. Servitoarei 

bătrâne care a venit s'o ia acasa, i-a spus că a pierdut-o 
şi n'a putut s'o mai găsească. 
Nadia se căia si în acelaș timp era stingherită de pă- 
lăria, pe care o vârâse în fundul ghiozdanului, ca să nu 
dea nimeni peste ea. Ajunsă acasă, nu ştiu cum să se 
lepede mai repede de ea. O asvârli într'un dulap, o luă 
apoi din nou ca s'o ascundă în sertarul unui birou, de 
unde o reluă ca s'o ghemuiască printre rufele dintr'un 
şifonier. 

La prânz, mânca cu noduri. Bucăţile de mâncare 
erau înghiţite deavalma, fără să mai fie mestecate și 
parcă un glas nevăzut mereu o îndemna să se grăbească 
să-i mărturisească fapta ei vinovată. 

Ce ai tu, fetiţo scumpă!... Nu ţi-e foame? sau poate 
nu fie bine cu gâtul? o întreabă maică-sa. 

— Nu, mamă... 

— S'a întâmplat cumva ceva la şcoală; 

— Nu, nimic, mamă... 

Nadia încearcă să se stăpânească. De obiceiu, când pleca 
din nou la școală, era plină de voioşie, de bucurie, dar 
în după amiaza aceasta, ar fi dorit tare mult ca ora de 
înapoiere la şcoală să întârzie, sau ar fi dorit, din 
adâncul inimii, so doară capul, ca să fie silită să ră- 
mână acasă. Dar simțea că i-ar fi cu neputinţă s'o 
mintă din nou pe maică-sa. 


a ascuns päläria 


* 


* x 


Prima colegă de clasă pe care o văzu de cum se 
inapoiä la şcoală fu Tuska, întovărăşită de servitoarea 
bătrână. Fetița purta o pălărie veche, care îi da o înfă- 
fisare caraghioasă si prima pornire a Nadiei fu să isbuc- 
neascä în râs, dar se opri numaidecât gândindu-se că 
ea era pricina acestui lucru. 

Tuska părea că nici nu bagă în seamă toate bat- 
jocurile şi glumele răutăcioase care se făceau pe seama 
ei şi a pälariei. Işi agăţă pălăria în cuier, alături de 
toate celelalte pălării elegante si drägute. 

Nadia se simţea din ce în ce mai nonorocită, fiindcă 
ştia că pălăria pe care o luase, în chip de glumă, era 
într'o stare destul de proastă şi că poale Tuşka n'avea 
părinţi bogaţi ca să-i cumpere alta în schimb. 

Paloarea cäintii se întinse pe tot chipul ei. 

— Ce, nu te simţi oare bine, Nadia? 

— Nu, domnişoară.,. ? 

— Vasăzică toată lumea a băgat deci de seamă că 
nu se simte bine? Poate că a şi aflat că ea a luat, — îi 
e parcă teamă să rostească măcar şi în gând, cuvântul 
„furat“ — pălăria Tuskei— şi acum tace din gură, nu 
vrea să mărturisească. 

Invätätoarea asculta lecţia mai departe, căci obser- 
vase glumele răutăcioase pe care celelalte scolärite le 
adresau Tatianei. 

— Fetelor, waţi bătut joc de pălăria Tatianei Cor- 
nişteanu, dar voi poate nu ştiţi că tatăl ei e foarte 
bolnav, că n'are mamă și că nu poate deci să se ducă 
singură să-şi cumpere din oraş o pălărie.l... 

Toată clasa, miscatä de cuvintele învăţătoarei, și-a 
lăsat capul în jos, iar Nadia roşi ca un rac vârit in 
apă fiartă. l-ar fi venit să plângă în faţa tuturor cole- 
gelor ei, dar se stăpâni cu toată puterea, ştiind că 


14 


aceasta ar însemna o mărturisire. Se înapoiă acasă, 
foarte supărată, şi se duse zorită în odaia mamei. 

— Mamă... trebue să mergem repede să-l vedem pe 
tatăl Tatianei... ea n'are mamă... numai o servitoare 
bătrână care nu ştie să-i cumpere nimic... Trebue să-i 
ducem câteva prăjituri Tuşkei..., fiindcă tatăl ei e bol- 
nav si nu poate eşi din casă... Să-i mai dăruim si o 
pălărie frumoasă, căci a ei e tare urâtă... 

Dragă mea fetiță, lămureşte-mi te rog mai bine, 
căci n'am putut înţelege mai nimic din tot ce mi-ai 
înşiruit tu acum... Şi apoi nu pot merge să vizitez pe 
un om pe care nici nu-l cunosc măcar... 

— Ba da, mamă, ba da... trebue... si apoi, şi apoi 
eu sunt silită să mă duc s'o văd... 

Nadia nu se mai poate fine şi izbucnește în plâns. 

— Mi se pare că în toate lucrurile acestea este o 
taină, mititica mea... Haide, n'ai vrea să mărturisești 
mamii tale totul!... 


Nadia şovăi o clipă, apoi biruită la gândul că va 
putea astfel să-şi descarce sufletul și să fie ajutată în 
felul acesta de mamă sa, ca să îndrepte prostia făptuită, 
mărturiseşte într'o răsuflare tot ce o apasă pe inimă. 

— Dar e îngrozitor tot ceeace ai făcut tul... exclamă 
maică-sa... Nu mai e nici o clipă de întârziat... vom 
merge numaidecât la tatăl Tuşkei... Vei cere însă iertare 
tovarăşei tale de clasă... Cât priveşte pălăria, de asta 
să n’ai nici o grije, am să mă înţeleg eu cât se poate de 
bine cu maică-sa... Si pe viitor să nu mai aud vreodată 
că ai făcut un asemenea lucru. urât... Nadia e încântată, 
dar nu spune nici un cuvânt. 

A pornit deci împreună cu maică-sa spre strada în 
care locueste colega ei. Ajunse în fața unei case cu 
înfăţişare modestă, dar curată, au sunat la use. O ser- 
vitoare bătrână, aceia care o duce şi o ia regulat dela 
școală pe Tuska. a intrat cu ele în casă şi le-a îndrumat 
la stăpânul ei. Tatăl Tatianei e un om încântător, ofiţer 
esit la pensie. Se află după o boală lungă, care l-a fin- 
tuit multă vreme în pat si acum stă într'un fotoliu mare, 
slăbit de boală, în faţa unei ferestre, ca să primească 
razele cald: si binefăcătoare ale soarelui, amintindu-și 
de vremea când se afla la ţară, împreună cu mama 
Tatianei, iar fetiţa lui de-acum, zburda zglobie prin 
iarba verde, sau cireşi în floare... Vizita mamei 
Nadiei îi făcu multă plăcere şi mult bine. Când Nadia, 
îndemnată de maică-sa, mărturisi totul, ofițerul o luă 
uşor de mână şi o mângâie cu vorbe dulci. lar 
când Nadia se ruga să-i îngăduie să cumpere Tuskei o 
altă pălărie, el îi spuse, mişcat că-i dă voie. In timp 
ce mama Nadiei vorbea cu tatăl Tuskei, Nadia se 
află deodată singură în faţa colegei ei de clasă. 

— Tu nu bănuiai că eu am fost aceea care ţi-am 
ascuns pălăria? 

— Ba da... te-am si văzut când mi-ai luat-ol.. 

— Şi n'ai spus nimic? 


Concursul de jocuri pe luna lunie 


SERIA V 


CINEL 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 1 abonament pe 1 an 
3 abonamente pe 6 luni si 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor”. 


„CĂ MILA" 


dat PPP" PE) 
CEE III JEU di 
TR SERPI JEVNE ANERER 


ORIZONTAL : 1) Pasăre singuratică. 4) Lac în 
Africa. 6) Nädusesc. 10) Notă. 12) Prietene. 13) 


Ţară asiatică bogată în cămile. 15) Lucrez pământul. 
17) Arbore ce crește în pustiu. 21) Nasul elefantului. 
24) Intrebare. 25) Armăsar. 26) Un colţ de raiu în inima 
pustiului. 27) Sunt. 29) Desert. 34) Un şir de cămile 
prin pustiu. 37) Mistuit prin foc. 41) Popor asiatic. 42) 
Curge murmurând în inima oazei. 43) Pasăre de pustiu, 
tovarăşa cămilei. 20) Sutar fără capete. 


— Ce vroiai să spun?... Tocmai în clipa când d-ra 
învăţătoare a băgat de seamă că n'aveam pălăria în cap, 
am intrat în clasă şi-a început să ne întrebe... 

— Cât eşti tu de bună, Tuşka... că nu mai spus... 

— Asta n’ar fi fost un lucru frumos... Era mai bine 
dacă mărturiseai tu singură... 

Nadia îşi aplecă ruşinată capul în jos şi murmură: 

— Am să mărturisesc mâine, la şcoală, si domni- 
şoarei... Apoi, cuprinsă de-o mare bucurie, sări de gâtul 
Tuskei si, după ce a îmbrăţişat-o de câteva ori, îi spuse: 

— Jartä-mä, te rog... Deacum înainte voi fi amica 
ta sinceră... Vino deci la mine să mă vezi, iar într'o zi 
să mergem împreună la circ. Spune că vrei! 

— Desigur că vreau, răspunde îmbujorată de bu- 
curie Tuska, care n'a văzut până acum niciodată vreun 
circ decât în albumurile cu poze. Dar nu ştiu dacă tata 
îmi va da voe? 

— Cum să nu, fetiţa tatii, îi răspunde tatăl, grăbit 
să-și şteargă pe furiş, o lacrimă care îi umezeste colţul 
ochilor. Apoi, întorcând-și capul către mama Nadiei, îi 
spune, puţin mișcat. 

— Aşi putea să spun, doamnă, că eu însumi sunt 
încântat de această întâmplare.., Fără ea, Tuska mea 
war fi căpătat o prietenă atât de bună... o prietenă de 
care avea atâta nevoie, biata fetiţă... După cum vezi si 
d-ta, Tuşka mea, dela moartea măicuţii ei, träeste sin- 


VERTICAL : 2) Numeral. 3) Ghebul de pe spinarea 


cămilei. 5) Ea siugură e în stare să străbată pustiul. 
7) Ţară din Sudul Asiei. 8) Un miez de nucă. 9) Il 
străbate adesea cămila. 11) Alifie. 12) A se depărta din 
drumul drept. 14) Iau. 16) Cinema în Bucureşti. 18) Fir 
de urzeală. 19) Cei ce merg prin pustiu suferă mult de 
lipsa ei. 22) Unul care nu se va mai reîntoarce din 
deşert. 23) Astăzi, 27) Oraş în Peru. 28) Topăi. 29) 
Tulpina grâului. 30) Cel ce a primit sfânta ungere. 31) 
Vas răsturnat! 32) Incă odată. 33) Oraş antic. 35) Zeul 
soarelui. 36) Inceputul alfabetului. 38) Subsemnatul. 
39) Lucrez pământul. 40) Ba. 


LEOVA A. LAZAROVICI, GALAŢI 


DESLEGĂTORII JOCURILOR PE LUNA MARTIE 


PROVINCIA 

Theodora Dr. Moscovici (15) Adjud. — Glück Mari- 
anne (9) Alba-lulia. — Ligia Oarga (10), Wallys Oarga 
(10),—Drägusin FI. Elefterie (15) Alexandria,--Aurel şi 
Rozalia Matei (15) Arad,—Bozgan Ivanka (15), — Vasile 
Silaghi 15) Arded,—L. si P. Ardeleanu 14) Asäu,— Edmond 
C. Stanciu (15) Bacău, — Lulu şi Lucia lonescu (15) 
Băicoi,—Croitoru Saul (1) Bereşti,—Martinescu I. Dimi- 
trie (6) Băile-Herculane, — Constantin Burduhosu (8) 
Bălţi,— Dascălu Mircea (6),—Perlman Livia (15) Bârlad, 
—Jeni Hartmarusi Adi (15),—Abramovici Lily si Nata- 
lița Faibis (15),—Puiu Bercovici (15),—Aurelia Conoval 
Com. Bilciuresti (15),— Teodorescu Clementina (6) Ba- 
zargic,—Smaniotto Gina (13),— Bocaiu loan (15) Blaj, 
— Nahimovici Motel si C-tin Romaniuc (5) Bolgrad, — 
Lucia Ionescu (15) Bolintinul din Vale,—Maria Bota (2). 


SERIA V 


CUPON DE JOCURI 
PE CUNA- TUNDE 


Numele şi pronumele 


Adresa: 


Deslegările acestui concurs se primesc 15 zile dela 
apariţia numărului de faţă, 


gură — singurică, alături de un om bătrân ca mine... 

Cu cine să se joace, cine să-i spuie poveşti cu zâne 
şi pisoi, cum îi plac ei... cine să-i cânte seara un cântec?... 
Eu sunt prea vârstnic pentru toate astea si biata copilă 
tânjeşte între pereţii acestei case, ca o floare... Mulţu- 
mesc deaceia cerului că întâmplarea aceasta i-a dăruit 
o prietenă... cu care cred că se va înţelege. 

Mama Nadiei a ascultat înfiorată tot ceeace îi spusese 
tatăl Tuşkei. Pornind spre casa colegei fetei ei, era ho- 
tăriîtă să-şi pedepsească odrasla, dar acum a uitat cu 
totul gândul acesta și strângând pe amândouă copile în 
jurul ei, le sopti cu multă dragoste. 

— Să fiţi bune prietene de-acum înainte... Nimic 
nu-i mai frumos în viaţă decât o prietenie trainică... 
Dar asta o să înţelegeţi voi mai bine mai târziu. când 
veţi fi mari... lar tu, Tuşka, vino de-acum regulat la 
noi să-ţi faci lecţiile împreună cu Nadia... O să vă aju- 
taţi una pe alta si aşa o să vă cunoaşteţi și intelegeti 
mai bine... 

— Dar o să mergem şi la circ? sare Tuska, care în 
tot timpul acesta visa la costumele pline de sclipiri vii 
ale clovnilur, la salturile înspăimântătoare ale acrobatilor, 
la caii aceia frumoşi împodobiţi cu pompoane care 
tropăie veseli prin arenă... şi pe care ea nu i-a văzut 
niciodată. 

— O, desigurl... 
curând... 


Te așteptăm atunci în 
PAUL B. MARIAN 


Tuska. 


15 


— 


SCOLARII SILITORI 


trec clasa, făcând astfel bucuria părinților 
cari îi privesc cu drâg. Cei cari s'au silit din 
răsputeri în tot timpul anului luând numai note 
bune, au isbutit să fie în frunteă colegilor, 
trecând clasa ca premianti. Aceștia primesc 
daruri, cuvinte de laudă din partea dascălilor 
şi, mai ales, din partea părinților — aceasta 
fiind cea mai mare răsplată pentru niște sco- 
lari sârguincioşi. — 

„DIMINEAȚA COPIILOR", care urmăreşte 
în toate împrejurările să răsplătească pe copiii 
cei mai cuminţi si mai harnici, s'a gândit să 
facă o mare bucurie eleviior cari au trecut 
clasa ca premianti |, publicându-le fotografiile 
în paginile ei. 

Dar ceva mai mult. Premiantii | din Bucu- 
rești (cititori ai revistei), se pot bucura si 
mai mult, ei fiind fotogrofiati GRATUIT la 
Studio Foto-Luvru din Calea Victoriei 54. 

Fotografiile, însoțite de adeverinte sau 
certiticate din partea direcției școalei, se pot 
aduce sau trimite prin poștă la redacția 
Diminetii Copiilor, urmând să fie publicate pe 
rând, în ordinea primirii, în paginile revistei. 

Pe plic, se va scrie citet: FOTOGRAFIE 
PREMIANT |. Şi-acum vă așteptăm!.. 


Prabul A lai 


«u 


DEMMNEALA 
SOD 


P 


Cel mai mare aeroplan din lume... 


sa gândit să construiască d. ing. S. Kleinhaus din 
America. El a si făcut planurile unui uriaş hidroavion 
(avion care pluteşte pe apă) care ar fi în stare să ducă 
în aer 600 de călători. Avionul acesta ar fi un fel de vapor 
cu aripi lungi de 167 metri şi late de 26 metri, Greutatea 
acestui avion ar trece de 700 mii de kgr., iar combusti- 
bilul care ar urma să fie înghițit de cele 32 de motoare — 
câte ar avea avionul — ar fi de o jumătate milion de kgr. 

Iuteala acestui uriaş ar fi de aproape 400 de klm. pe 
oră, iar prețul unei călătorii din America în Europa pentru 
un călător nu ar trece peste 1500 lei. 

Este foarte puțin, dacă ne gândim că o cursă cu diri- 
jabilul costă cam 7000 lei. À 

Rămâne numai ca inginerul american să găseasca pe 
cineva care să-i dea banii trebuitori ca să poată construi 
acest avion uriaş. 


Scoici cari trăesc de 3000 ani 


Făcându-se nişte săpături în Siberia, s'a dat peste nişte 
scoici înghețate, păstrate în pământ — după cum spun cei 
cari se pricep — de mai bine de trei mii de ani. 

Desigur, înghețate şi după atât amar de vreme, aceste 
scoici nu mai pot fi în viață. Puse însă în apă distilată, 
încălzită, aceste mici scoicişoare au început să dea semne 
de viață, au început să trăiască. Š 

Această dovedeşte că viața se poate păstra prin amor- 
tire multă, foarte multă vreme. 

TES > 


! = i. 


pr 


Hapuri de desteptäciune !.. 

Se zice că doui invitați din Anglia, doctorii William 
Sargent şi Guttman, au făcut o descoperire foarte însem- 
nată. Ei ar fi descoperit un fel de doctorie care măreşte 
deşteptăciunea omului. Doctoria se ia sub formă de mici 
hapuri, şi încercările făcute sunt pline de nădejdi. 

In chipul acesta se poate vedea că pe viitor nu vor 
mai fi nici copii şi nici oameni proşti. 

— „la, dă-mi, domnule doctor şi mie nişte hapuri de 
astea minunate ! — va zice Nätäfleatä. Si dupäce le va 
înghiţi, în loc să spue numai prostii, sau vorbe alandala, 
o să se pomenească vorbind ca din carte. 

— „Atunci cine o să mai facă năsbâtii şi fel de fel 
de năsdrăvănii cari să fie scrise în revistă?“ — veți întreba 
desigur voi, cititorii. 

N'aveţi nici o grijă, Nätäfleatä va şti totdeauna să 
înveselească pe cei cari citesc „Dimineaţa Copiilor. 


Un poet lucrător 


Este vorba de tinichigiul Marcel Garnier dintr'un oră- 
sel din Franţa, care s'a apucat să scrie, cu mult: talent, 
versuri foarte frumoase. 

O artistă dela un teatru din Paris, pretuind cum se 
cuvine talentul poetului-tinichigiu, a citit într'o sală poe- 
ziile acestuia făcându-l cunoscut publicului. 

Mai multi editori s'au grăbit să scoată în cărți o parte 
din aceste poezii. 


A / 4 d bn AN 


Expoziție de timbre postale 


Este mult cercetată la Paris expoziția de timbre poş- 
tale, deschisă de curând. Aci s'au expus cele mai rare mărci 
din lumea întreagă. 

In cele dintâi zile după deschidere, oamenii aşteptau 
să le vie rândul în fața porţii, făcând coadă pe o distanța 
de aproape o mie de metri. Vedeți dar ce mult sunt cău- 
tate astfel de expoziţii. 


Scoală în avion 


In şcolile din Olanda s'a găsit de curând un chip cu 
totul nou şi deosebit de a se preda Geografia. Noutatea 
stă în faptul că şcolile s'au pus în strânsă legătură cu 
şcolile de aviație, care pun la îndemâna elevilor, de câteva 
ori pe săptămână, mai multe avioane, cu care se fac zbo- 
ruri pentru cunoaşterea țării. 

Mai multi elevi alcătuiesc laolaltă o clasă şi împreună 
cu profesorul lor cutreeră în văzduh mai multe sate şi 
oraşe, în care timp elevii iau fotografii din înălțimi şi 
profesorul le lămureşte însemnătatea istorică şi geografică 
a fiecărui locsor. 

In felul acesta, pe lângă că elevii învață geografia 
într'un chip folositor şi interesant, au şi multă tragere de 
inimă pentru carte. 


F Toti copiii au un vis == 
„Să se'mbrace la 


„PARIS: 


BUCURESTI “i 
| Str. Smârdan 30 si Sir. Buzesti, 10 : 


Singurul magazin de speciali- | 
tate in confectiuni pentru 
copii de toate vârstele 


ro RE PPT | Nias 


Director: 
REVISTA ILUSTRATĂ 


MARIN IORDA 
PENTRU COPII SI 


TINERET 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUC. STR. CONST. MILLE 7 — 9 — 11. — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI. 6 LUNI 100 LEI. — EXEM 


PLARUL 5 LEI. — 


IN STRĂINĂTATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISĂ. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ. 


ANUL xIÿ 


N UMĂRUL 700! 


A apărut numărul 700 al Diminetii Copiilor. O cale 
de aproape 14 ani, străbătută săptămână cu săptămână. 
Revista care avea să devie mai târziu cea mai räspân- 
dită publicaţie pentru copii şi tineret, a apărut cuo 
statornicie uimitoare, ca să însenineze fruntile copiilor, 
să contribue la inobilarea sufletelor plăpânde si dornice 
de învăţătură. 

Dimineaţa Copiilor s'a 
născut din nevoia ce se sim- 
tea de a se da miilor si miilor 
de copii din întreaga ţară un 
prieten bun, sfătos şi hazliu. 
S'a născut din nevoia ce-o are 
orice copil de a se lega de 
alt copil, de un animal sau 
de o floare. 

A fost floarea aşteptată 
cu nădejdi în primăvara co- 
pilăriei, si când s'a ivit pe 
ogorul publicisticei, sau întins 
mii de braţe ca s'o apuce şi 
s'o răsfoiască cu nesatf, 

La 17 Februarie 1924, pa- 
ginile vesele ale Diminefi Co- 
piilor au apärut pentru prima 
dată la chioșcuri, sub formă de 
revistă, căci, până atunci, ea 
era cunoscută ca un fel de 
adaos la ziarul Dimineaţa. Dar 
dela început a fost primită cu 
tot dragul. Copiii au crescut 
odată cu revista, sau făcut 
mari şi le-a venit tare greu — 
mai târziu — să se despartă de 
prietenă lor iubită şi credin- 
cioasă. Cei cari erau numai 
de 7 ani când au cunoscut-o, 
mulți acum trecuţi de 21, 
vârsta când trebue să intre în 
oştire, alţii cari erau de 14—15 
ani sunt ajunşi la vârsta ma- 
turităţii, având ei însişi copii 
cari citesc cu aceeaşi plăcere 
ca si ei, revista Dimineaţa Co- 
piilor. 

Crescând, au trecut prietenul din copilărie copiilor 
lor, cerându-le s'o iube.scä şi s'o citească cu aceeași 
dragoste ca şi ei. Un dar de preţ, care din ce în ce este 
mai prețuit. Căci, crescând, revista siea îmbunătăţit pagi- 
nile, a ştiut să devie tot mai vie şi mai interesantă, 
pentru ca miile de cititori s'o găsească mai proaspătă şi 
mai frumoasă. 

Azi, nu e casă în care să nu fi pătruns Dimineaţa 


7 IULIE 1937 


No. 700 


Copiilor, nu e colţ în care să nu se fi aflat despre mulţi 
eroi posnasi, ale căror isprăvi nästrusnice, aşa cum plac 
copiilor, au intrat de mult în domeniul legendelor. 
Dimineaţa Copiilor are un trecut care îi dă dreptul 
să se bucure de iubirea şi prețuirea a mii și mii de copii, 
căci e cea mai răspândită 


şi citită dintre revistele asc- 
mănătoare ei. 

Azi a apărut numărul 700! 
Şapte sute de reviste în .âte 
16 pagini fiecare! — au fost 
unele, cele de Crăciun si de 
Paşti, care aveau pagini indoit 
de numeroase! 

Şapte sute de numere, de- 
osebite unul de altul, dar to- 
tuş la fel de instructive şi de 
interesante. lată 14 volume 
care dau laolaltă nu mai putin 
de 10.500 de pagini, cu peste 
20 mii de desene și ilustraţii. 

Peste 20 de mii desene 
făcute ca să placă copiilor, să 
le desvolte închipuirea și să-i 
imbie si pe ei a pune mâna 
să deseneze. 

Din Februarie 1924 sau 
scurs aproape 14 ani! Cu a- 
ceeasi emoție proaspătă cu 
care am desenat coperta numă- 
rului 1, cu aceeas emoție 
am scris rândurile de faţă si 
am desenat coperta număru- 
lui 700. 

Au trecut 14 ani, dar cre- 
dinfa şi dragostea pentru cei 
mici, curati la suflet si încre- 
zători, pentru acei cari. vor fi 
cetăţenii de mâine, a rămas 
aceeaşi de atunci. 

Priceperea dobândită în 
anii scurşi va fi spre folosul 
revistei, pe care o dorim cu 
toţii, cei cari o scriem, ca şi cei 
cari o citesc, să fie cea mai in- 
structivă, cea mai frumoasă, 
cea mai veselă şi cea mai sclipitor învestmântată. 

Si va fi! 

Căci Dimineaţa Copiilor trăeşte prin muncă, price- 
pere, însufleţire şi credinţă. 

Trăeşte ca să ducă în colţurile cele mai depărtate, 
bucurii, emoții si învățături turnate în povești minunate, 
în desene mestesugite, pe placul celor mici. 

Cât mai mult să trăiască şi să prospere Dimineaţa 
Copiilor! MARIN IORDA 


3 


„Cum! Nici acum nu ţi-ai învăţat lecţia, Andrei?. 
— întrebă, foarte supărat, împăratul 7restie. IRA 

Printisorul Andrei tăcu chitic. Se jucase toată ziua. 

„Cartea este un lucru minunat! — grăi domnul O- 
chelari, profesorul prinţişorului, privindu-şi elevul cu 
mustrare. Oricât de jos ai fi, ea te înalţă unde nici prin 
gând nu ti-ar fi trecut. 

Printisorul căscă plictisit. À z 4 

„Fiindcă de bună voie nu vrei să înţelegi, o să stai 
închis în odaia ta până ce-i ști lecţia ca pe apă. 

Printisorul se posomori, dar nu zise nimic. 


O luă înainte, spre odäifa lui. 

Intrând înăuntru, trânti ușa cu necaz. 

Pe un scăunel de lângă fereastră, se afla cartea 
cea cu lecţiile necitite. Printisorul o luă cu ciudă şi o 
aruncă afară, în prăpastia dela poalele castelului. 

Parcă se mai usurase. Obosit de atâta joacă, se în- 
tinse pe pat, cu faţa la perete. Peste câteva clipe, adormi. 

Așa adormit, vedea în vis cartea căzând în prăpa- 
stie, cu foile răsfoite de vânt. Când atinse fundul, dintr’o 
peşteră scobilă în stâncă se ivi un pitic care o ridică și 
începu să citească în ea, la lumina unui opait. Intorcea 
mereu foile şi citea, — si, cu fiecare faţă citită, creştea 
de un stânjen, cu haine cu tot. 

Printisorul tresări speriat și se sculă în capul oase- 
lor. | se păruse că uriasul se uită pe fereastră la el. 

La fereastră nu zări pe nimeni, dar cartea pe care 
o azvârlise în prăpastie era tot pe scăunel. Furios, îi 
făcu din nou vânt afară; dar, până să se întoarcă la 
pat, cartea se afla în același loc! 


De bună seamă, asta era o carte fermecată! S'o a- 
runce iar, ar fi fost de prisos. Cum să scape de ea? Ia 
să-i rup mai întâi foile, să vedem: tot o să mai vie 
înapoi? 

Foarte încântat de gândul ăsta, o sfâsie bucățele, 
bucățele mici, apoi azvârli totul în prăpastie. 

lată însă că, în timp ce stătea aplecat pe fereastră, 
privind peticile de hârtie ce pluteau uşor, coborându-se 
în adânc, — se simţi înhăţat deodată deo mână înspăi- 
mântător de mare, si ’naintea lui apăru chipul unui 
uriaş, care nu era altul decât piticul visat adineauri. 

„Vasăzică, ăsta e nesocotitul care a rupt cartea fer- 
mecată |“ — zise uriașul încruntat. n 

Se uită la el curios, apropiindu-l dé ochi, ca să-l 
vadă mai bine, apoi izbucni întrun hohot de râs răsu- 
nător. Şi, coborându-l în fundul prăpastiei, se răsti la 
el: „Acolo să stai, copil rău si neascultător ce eşti, — 
până ţi-o veni mintea la cap! 

Pe prinfisor îl podidi plânsul. Se apucă să strige — 
doar l-o auzi cineva, dar rägusi degeaba. Fiindu-i tare 
somn, n'avu încotro şi petrecu noaptea pe un aşternut 
de iarbă uscată din peştera unde locuise piticul. 

A doua zi de dimineaţă, după ce se sculă, se în- 
vârtea desnădăjduit prin prăpastia, ai cărei pereţi erau 
aproape drepţi şi netezi, — când deodată, îi veni un 
gând mântuitor. 

Adunând toate peticile de hârtie din cartea sfâșiată, 
încercă să dreagă foile la loc. Treaba mergea încet; 
însă, cum le potrivea bine, peticile se lipeau singure 
pe ruptură, de nu se mai cunoştea nici urmă. 

Insfârșit, după trudă multă, cartea avea iarăşi toate 
foile întregi. Era în după-amiaza celei de-a doua zile. 

Acum, prinţișorul începu să citească. Naiba ştie ce 
tot spuneau literele, dar el întorcea foile mereu, cu 
luare aminte. Şi, cu fiecare faţă citită, creştea de un 
stânjen. 

Când isprăvi de citit jumătate carte, se făcuse tot 
așa de înalt ca şi piticul din munte. Asta însă nu-l mul- 
fumi, ci, vrând să-l întreacă, citi cartea până la sfârşit. 

Abia acum îşi întoarse ochii împrejurul lui. Ceeace 
văzu, însă, îl înmărmuri. Prăpastia — în care-i rămă- 
seseră doar picioarele — părea mai degrabă o groapă, 
munții cei înalţi, ai fi zis că-s nişte biete mușuroaie, iar 
castelul — unde o fi castelul? 

Cum eşi, însă, afară, auzi: trosc! sub talpa lui de 
uriaș. Si, ridicând piciorul, ce să vezi? Castelul, castelul 
cel măreț al strămoşilor lui, zăcea jos, zdrobit şi terciuit. 

— Doamne, Doamne, ce făcuse | Il cuprinse o jale 
grea, sfâsietoare. Si Alteța Sa Imperială Principele 
Andrei începu să bâzâe cu foc — gogeamite uriaș! Şi, 
plângând cu suspine, se trezi din somn. 

Pe la amiază, iată şi împăratul: „Ei, Andrei, cum 
stăm cu învăţătura ? 

— Nici nu mă gândesc să mai pun mâna pe vreo 
carte, tată! — răspunse printisorul speriat, povestindu-i 
visul de astă-noapte. Ce mă fac eu dacă visul se 
îndeplineşte ? 

— Del făcu împăratul îngrijorat, începând să soväie, 
după cum îi era obiceiul. Mai ştii? Dă-o naibii de cartel 
Mai träeste lumea si fără învățătură |“. 
ra A cheamă și pe domnul Ochelari, ca să-i ceară 
sfatul. 

Când auzi despre ce e vorba, profesorul zâmbi, 

„Visele nu trebuesc înţelese chiar aşa cum ne vin, 
-- zise el. Visul Alteţei Sale e un vis cu tâlc. Piticul din 
prăpastie e omul de jos, din popor, care, ridicându-se 
prin învăţătură, va vedea că un om fără carte nu merită 
să stăpânească pe alţii si va căuta să-l dea jos de pe tron. 

Prinţişorul rămase pe gânduri. 

„Hâm“ | — zise el, — dacă-i aşa, aduceti-mi o carte 
nouă, ca să învăţ! N'aş vrea să mă gonească cineva din 
palat şi depe tron! A 

V. A. 


© NASCOCILA IN MUNȚII HIMALAIA | 


U ştiu datorită cărei intâmplări, Născocilă se afla odată, într'un P 
N sat chinezesc din munții Himalaia, aşezat la 4300 metri înălțime. _ =a 


Nici el nu-şi prea aducea aminte bine cum de ajunsese acolo, 
dar de ceea ce era sigur e că sta la o masă, într'o cârciumă murdară 
şi vorbea prieteneste cu un englez, fumând amândoi, cu poftă, din 

nişte pipe mari, făcute din spumă de mare. i 

— Vasăzică,pleci mâine pe muntele Everest? — îl întrebă Născocilă.— 

— Da, toate pregătirile de plecare sunt făcute. Am angajat 60 de chinezi 
si 360 de mägärusi, care să-mi ducă proviziile şi aparatele folositoare acestui 

> drum, nemaipomenit de greu! 

Născocilă îl privi cu dispreţ şi-i zise zâmbind: 

— Hâm! Suntem deacuma la 4300 metri înălţime, deci până sus, pe 
Everest, nu mai sunt nici patru mii de metri. Am urcat eu pe Mont-Blanc din 
Alpii Elveţiei, care au 4707 metri înălţime, dar aici, ca să urc, e o nimica 
toată — zise lăudărosul Născocilă. 

Englezul, roşu de mânie, răspunse: 

— Aş vrea să te văd ce brânză ai să faci dacă încerci să te urci pe 
Everest? 

— Pot să mă urc când dorești! 

— Pui rămăşag pe o sută de mii lei, că n'ai s’ajungi nici la două mii 
metri de aici în sus si, ori te cureti, ori te ’ntorci mofluz înapoi! 

— Tiu rămăşagul! — zise Născocilă. 

— Vom pleca fiecare pe alt drum, să vedem care ajunge mai iute în 
vârf! — zise englezul, si o şterse din cârciumă înfuriat. 

Născocilă îşi făcu numaidecât pregătirile. 

„Hei, ce crezi tu, roşcatule, că am să-mi îngreunez expediţia ca tine? — 
zise el“. 

In adevăr, nu tocmi decât două călăuze, doi chinezi: pe Li-Cel-Ciung si 
pe Ciang-Cel-Lung. 

Ciang-Cel-Lung îi ducea peria de haine, iar Li-Cel-Ciung, pasta, periufa 
de dinţi, săpunul, prosopul şi maşina de ras. 

Ca animale de povară nu luase măgari, deoarece sunt îndărătnici şi se 
încăpăţânează la drum, când ţi-e lumea mai dragă. Luase zece girafe numai. 
Ele, având gâtul lung, se putea folosi de gâtul lor, ca să urce mai repede 
anumite stânci. Deasemenea, luase oxigen, nu în cutii de fontă, ca englezul, 


ci în baloane uşoare, care nu-l împiedecau la mers, deoarece le legase cu o 
| 


sfoară la brâu. 


Afară de astea, mai luă sape, lopeti, nişte burghie, saci cu sare, dinamită, 
frânghii lungi și groase și, astfel echipat, porni la drum. 
Clima pe Himalaia se schimba pe măsură ce urca. Ziua era o căldură 


näbusitoare, iar noaptea, un frig polar. 


Născocilă găsi numaidecât leacul. Când soarele era prea dogoritor se 
adăpostea sub girafe, la umbră, iar noaptea se vâra într'un sac căptușit 


cu puf. 


Sacul era destul de mare şi stătea foarte bine în el, ba își instalase şi o 
baterie electrică, cu un bec, la lumina căruia citea ,,Dimineta Copiilor“ — 


'nainte de-a se culca. 


Pe măsură ce urca, drumul era totmai greu. Inaintea lui se puseră stavilă 
niște dune mișcătoare de nisip, care erau gata, gata să-l îngroape, dar Năs- 


cocilă le legă cu frânghii si trecu mai departe. Ajungând în faţa unei pră- 


păstii, se gândi cum să treacă de partea cealaltă. 

Inhămă girafele la frânghiile de care legase dunele 
de nisip şi, mânându-le spre marginea prăpastiei, nisipul, 
prăvălindu-se în hău, umplu prăpastia. N'apucă să îna- 
inteze prea mult şi întâlni un zid mare de stâncă tare, 
care îi închidea drumul. 

Ce să facă? Să se întoarcă înapoi, nici gând n’aveal 
Sooase burghiele dintr'un sac, şi — ajutat de Li-Cel-Ciung 
şi Ciang-Cel-Lung, sferdeliră stânca — făcând un tunel, 
prin care trecură mai departe, cu toate bulendrele. 

Mai încolo, dădură dealtă piedică. O baltă mare şi 
adâncă le oprea trecerea. 

Născocilă aruncă balta în aer cu dinamită si astfel 
își limpezi calea spre creste. 

Ajunse curând în regiunea zăpezilor veşnice şi, arun- 
când — cu pumnii — sarea din saci, zăpezile se topiră 
într'o clipă. 

Abia acum însă începea urcusul cel mai greu! Ina- 
intea lui se desfășura întinsul pustiului de ghiață!... 
Sarea se isprävise și trebuia să înfrunte cu bärbätie 
întinsul de ghiaţă. Girafele muriră toate, îngheţate, iar 
Li-Cel-Ciung şi Ciang-Cel-Lung, cu toate că inghiteau 
— cu poftă — oxigenul din baloane, n'au putut înfrunta 
gerul şi au plesnit. 

Născocilă îndură toate neajunsurile și porni, sin- 
gur, înainte. 


Punându-şi skiurile în picioare începu să sară, sprin- 
ten, din pisc în pisc. 

Insfârşit, a ajuns în vârful muntelui măreț şi tocmai 
când se pregătea să înfigă tricolorul într'o stâncă, cineva 
îl apucă pe la spate de braţ. Era roscatul de englez! 

„Ei, precum vezi, domnule englez — am ajuns îna- 
intea dumitale!“ 

„Da, dar piscul Everest n'are decât 8182 metri înăl- 
time, iar d-ta ești la 9000. Te-ai urcat prea sus, deci ai 
pierdut rămăşagul! Te rog să-mi plätesti, pe loc, 100,000 

e e LL] 

„Nici nu mă gândesc! A fost vorba: cine se urcă 
mai iute, nu cine se urcă mai jos! Nu-mi umbla mie cu 
tertipuri englezești că eu, ştii, te iau apoi pe românește 
şi n'o să-ţi meargă bine! 

Atunci, englezul, care era mai voinic, îl luă în braţe 
şi-l aruncă în prăpastie]... f 

In clipa aceea, Născocilă dădu un țipăt si se trezi 
la picioarele patului din care căzuse. Era la el acasă 
şi abia atunci îşi dădu seamă că totul nu fusese decât 
un vis. 

In seara aceea veniseră acasă cu tramvaiul si doi că- 
lători, care stăteau lângă el, pe platformă, vorbiseră 
toată vremea despre excursia unui grup de englezi pe 
muntele Everest! D. MEREANU 


D. 


| 


VEVERITA 


pr 


s fostodată... Aşa începe orice'tpoveste! 

è Prin urmare,a fost odată un împărat vestit 
în toate färile pentru curajul său. pentru nenu- 

i măratele lui bogății si pentru vânätorile ce le 


fācea în pădurea din ap opicrea palatului său. 

Cică împăratul era un vânäior atât de iscusit, încât 
în toată lumea nu se mai atla un alt om ¿are să ştie să 
oehiască fără greş pasărea din zbor. căprioara din fugă, 
vâlpea, lupul și oricare altă jivină din pădure. 

Pare-se că împăratului îi era foarte drugă această 
îndeletnicire car! costa viața atătora animale si pare se 
că, deşi fusese sfătuit d. sfetnicii săi să nu mai ucidă 
atâtea suflete în vânători, împăratul îşi petrecea bună 
parte din timp tot în pădure şi întotdeauna se into: cea 
cu câte o căprioară, cu câteva paseri, sau cu o vulpe 
pe care o aducea el însuși, pe umăr. 


Nu îi cra milă de niciun animal. li erau dragi tru- 
purile împăiate sau pieile animalelor pe care le ucisese. 
Avea o sală întreagă cu păsări împăiate, alta cu cäpii- 
oare, alta cu vulpi, cu lupi.” 

` Când primea oaspeţi, împărâtul deschidea uşile de 
la toate odăile și era foarte mândru când spunea: Toate 
aceste jivine au murit u ise de mâna mea! 


= 


Impäratul avea un băiețel pe care îl iubea mult, 
mult de tot. Bäiefelul avea doar opt ani, dar cât era de 
mititel, tot îşi dădea seama că vânătorile tatălui său fac 
râu atâtor suflete. 

Il ruga pe împărat să nu se mai ducă în pădure, să stea 
cu el acasă şi să-i spună un basm, Dar băieţelul era 
prea mic şi vorbele lui nu-l puteau îndupleca pe împărat. 
Bietele animale trăiau mereu în frică si neliniște. Mare 
jale era printre ele, căci azi murea copilul unei căpri- 
oare, mâine murea o privighetoare şi asa,zi de zi, pă- 
durea era cernită şi pustiită de viaţă. : 

O vulpe îl poreclise pe împărat „duşmanul“, şi aşa 
i-au spus pe urmă toate vietăţile din pădure. 

Numai că-l simțeau apropiindu-se pe împărat şi 
deodată răsuna prin toată pădurea uu singur cuvânt: 
„duşmanul“. Incepea goană, forfotealä, plânsete! Jalea 
înceta o clipă, când împăratul pleca, apoi reincepea 
mai mare, când se băga de seamă lipsa vreunei paseri, 
vreunei căprioare, vreunui iepure. 

Se sfătuiau în fiecare noapte animalele şi nu găseau 
niciun mijloc de apărare. 

.. In cele din urină, un cerb spuse că ştie el o vrăji- 
toare, la care dacă s'ar duce săi ceară un sfat, i-ar în- 
văță cum să scape de urgia pe care o desläntuia cu 
fiecare vânătoare, împăratul. 

Vulpea găsi că e o prostie să. fie întrebată vrăji- 
toarea, lupul fu de aceeiaşi părere cu ea, căprioarele 


spuseră că cerbul are dreptate, se amestecară şi paserile 


ur 


ES 


sară 


RR DD ES CE DRE Ca CE e nea mue pou 


PU 


în vorbă şi, în cele din urmă, se împăcară cu toții si 
porniră în frunte cu cerbul, la vrăjitoare. 

Vrăjitoarea aceea era bătrână, tare bătrână! Avea 
o faţă îngustă şi zbărcită, o gură suptă, cu buze subţiri. 
doi ochi sfredelitori şi jucăuşi «a doux mărgele. 

Nici nu fu nevoie ca cerbul să spună päsul care-l 
adus-se la ea. = 

Vrăjitoarea făcu semn animalelor să între cu toate 
în curteu ei şi le spuse: „Știu ce vreţi dela m nc! Vreli 
să vă învăţ cum să scăpaţi de monriea pe care vi-o 
pregăteşte duşmanul vostru“, 

— Aşa e! răspunse în cur toată adunătura ani- 
malelor. 

— Ei bine, zise vrăjitoarea; eu vă voi scăpa de 
moarte, dar în schimb trebue să-mi faceţi şi voi o făgă- 
duială pe care dacă wo ţineţi, mă veţi mânia rău. Si 
de mânia mea trebue să vă temeţi! 

— Spune tot ce vrei! zise o pasăre. 

— Vreau ca în ziua în care veţi fi siguri că duş- 
manul vostru s'a îmblânzit, să-mi aduceţi o cană cu apă 
din fântâna palatului. 

Animalele făgăduiră vräjitoarci să-i îndeplinească 
rugămintea, apoi făcură cerc în jurul ei şi o rugară să 
le dea sfatul fără de care viaţa le e tot mereu în pri- 
mej die. 

— Împăratul are un băieţel, spuse vrăji oarea în 
şoaptă. Impăratul îşi iubeşte copilul ca pe ochii din cap, 
urmă ea. Ei bine, eu îl voi preface în veverifä si îl voi 
aduce aci în pădure. Nu-i voi reda chipul de om, decât 
atunci când unul dintre voi, vrând să-l scape de o mare 
primejdie, va vroi să-şi jertfească viaţa pentru el. In 
ziua aceea, ţineţi minte ce vă spun, se va întâmpla o 
minune! Nu uitaţi că eu voi aştepta aciapa din fântâna 
palatului. Animalele plecară. Peste o zi chiar, împăratul 
plecă la vânătoare. Si în aceeași zi, o veveriţă apăru în 
pădure. Impăratul ucise în ziua aceea un lup şi, plin de 
bucurie, se întorcea la palat! 

Dar curând veselia sa se prefăcu intr'o cumplită 
tristețe! Fiul lui,-dragul şi unicul său fiu, pierise fără 
urmă. 

Nimeni nu era în stare să-i dea nefericitului împărat 
vr'o lămurire, vr'o îndrumare. Căci nimeni nu-l văzuse 
pe băieţel plecând şi nici vr'o fiinţă străină nu pătrun- 
sese în curtea palatului. 

Impăratul nu mai avea odihnă, nu mai avea linişte. 
Plângea şi nu înceta o clipă de a-şi căuta copilul. Tri- 
mise oameni de ai lui prin toate coljurie Ţării, făgădui 
räspläfi mari, dar nimeni nu-i putu aduce nici o veste 
îmbucurătoare, 

In timpul acesta, în pădure, fiul de împărat, pre- 
făcut în veveriţă, era păzit de celelalte animale. 

:— Cât îl vom ţine aici ? întrebă într'o zi o căprioară 
pe bătrâna vrăjitoare. 

— Vă veţi duce mâine, trei dintre voi, la palat şi îl 
veţi spune Împăratului că voi ştiţi unde se află băiatul 
lui şi i-l puteţi aduce dacă vă făgădueşte că de aci 
inaint: nu va mai face niciodată vânătoare; că nici- 
odată nu va mai omori un animal. A doua zi, 
urmând sfatul vrăjitoarei, vulpea, căprioara şi un iepure, 
trimiseră vorbă împăratului că vor să-i vorbească. La 
început; împăratul nici nu vroia să-i vadă în ochi, dar 
când află că animalele vor să-i spună ceva despre 
băieţelul dispărut, îl chemă îndată înăuntru. Vulpea 
vorbi în numele tuturor şi împăratul spuse că dacă 
într'adevăr îi aduce copil 1, el jură că niciodată nu va 
mai face rău unui animal. Vulvea, căprioara şi 
iepurele pleacă si peste un ceas se întâlnesc cu veverița. 

— lată-ţi fiul! împărate, zise vulpea, arătând spre 
veveriţă. Atunci, împăratul crezând că anima ele vroiau 
doar să-şi bată joc de el (deloc nu-i dădea prin minte 
că veverița aceea era totuşi copilul lui) se mânie atât 
de tare, încât fără să mai stea defel pe gânduri, se repezi