Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1936 (Anul 13, nr. 621-673) 864 pag/DimineataCopiilor_1936-1669231122__pages401-450

In ce priveşte gradul de culturâ şi de civilizafie, 
sunt iarăşi mari deosebiri in Brazilia. Aşa pe când la oraşe 
este o civilizaţie, ca si în orașele din Europa, sunt şcoli 
de tot felul, teatre, tramvaie, lumină electrică, bulevarde 
mari şi frumoase, clădiri impunătoare, în interiorul 
țării sunt triburi de indigeni, care trâesc și astăzi în 
stare aproape sălbatecă. Se mai spune chiar că printre, 
acești indigeni ar fi şi mâncători de oameni. 

Este totuși adevărat că Brazilia este o ţară bogată 
şi de mare viitor. Aşa, în Brazilia se cultivă cafea mult 


Canalul numit „Do Mague“, unul din cele mai fru- 
moase şi mai moderne locuri: de plimbare din - orașul 
Rio de Janeiro, 

د 


mai multă decât în oricare altă ţară de pe pământ. 
Când cafeaua este în floare, vezi, cât poţi cuprinde cu 
ochiul, o întindere de un alb ca bumbacul. 

Afară de cafea, cu care se face un export în canti- 
tăţi foarte mari, în Brazilia sunt şi bogate mine de 
diamant. 

Să mai spunem, pentru a termina cu aceste lămu- 
riri, că Brazilia este străbătută de unul din cele mai 
mari fluvii de pe pământ. E Amazonul, a cărui lungime 
este de 6.200 de chilometri. 

ŞTIE-TOT 


e DD 


Un sfat bun: citiți noile cărți „STAN ȘI BRAN, 
„MICHI MAUS IN TARA VISELOR” şi „ȘERBAN ȘI URAGAN 
IN AVION", fiindcă veți fi încântați de cuprinsul lor. 

Ce mai lae, ce bălae, câteși trei sunt de Moș Nae, 
minunate, cartonate şi'n desene prea bogate. Mergeţi dar 
la librărie şi le luați cu bucurie. 


EEE‏ ج ص > ڪڪ 


Eu citesc „Stan şi Bran", tu citeşti „Michi Maus in Tara 
Viselor", el citeşte „Șerban şi Uragan în avion" şi cu toții le 
citim pe toate trei. 


De ce plângi, Petrică ? 


— Plâng, fiindcă n'am fost cuminte şi de aceea tă- 
ticu nu mi-a cumpărat cărțile „STAN şi BRAN" „MICHI 
MAUS IN TARA VISELOR” și „ȘERBAN ȘI URAGAN IN 
AVION". 

— Ei bine, spune-i că ai să fi cuminte şi roagă-l să-ți 
cumpere cât mai repede aceste cărți, că pe urmă nu se 
mai găsesc." 

Ce cărți citesc astăzi copiii ? 


Intrebarea este de prisos, fiindcă se ştie că toți co- 
piii citesc astăzi „STAN şi BRAN şi „MICHI MAUS IN 
TARA VISELOR", ambele de MOŞ NAE, Sunt cărțile, care 
plac mai mult. „STAN şi BRAN” costă 30 de lei, iar „MICHI 
MAUS IN ȚARA VISELOR" costă 50 de lei. 

Amândouă sunt cartonate și amândouă sunt minunate, 

De vânzare la toate libră 


Imprejurimile orașului Rio de Janeiro, admirate 
pentru frumusețea lor sălbatică. 


rămână ei singuri stăpânii Braziliei şi să alunge pe cei- 
1311 coloniști din Europa. / 

Aşa se face câ Brazilia este singurul stat din Ame- 
rica, a cârui limbâ şi oficialâ şi vorbitâ de populafie 
este limba portugheză, pe când in republicile latine din 


America din centru şi de Sud limba vorbită este limba 


spaniolă. 

Până mai acum un secol şi ceva, Brazilia era o 
colonie a Portugaliei. Insă în anul 1822 a devenit inde- 
pendentâ de Italia, proclamându-se imperiu şi punând 
pe tron ca împărat pe un print din familia regală a 
Portugaliei. Mai târziu, sa prefăcut în republică, așa 
cum este şi astăzi şi cum sunt toate statele din America. 

Populaţia este foarte amestecată în ce priveşte ori- 
gina şi coloarea pielei. Aşa, avem mai întâiu populaţia 
indigenă, numiţi indieni din cauza greşelei ce a făcut 
primul descoperitor al Americei Cristofor Columb, care 
nu știa că debarcase în America, dar își închipuia că 
deharcase în India 


Minunatul parc al Muzeului dire orașul ' Brazilian 
Sao Paolo (Sfântul Paul). 


نت 


Indigenii din Brazilia au fost supuşi de către Por- 
tughezii veniţi din Europa. Cu timpul însă, cei mai 
mulți Portughezi s'au amestecat prin căsătorii cu indi- 
genii. In chipul acesta, a eşit o rasă cu sânge portughez 
şi sânge indigen. La rândul lor, mulți din aceștia s'au 
amestecat, tot prin căsătorii, cu Negrii. Negrii nu erau 
originari din America. Aşa cum sa întâmplat şi în ce- 
lelalte state din America, ei au fost aduşi din Africa, 
de unde fuseseră luaţi cu sila ca sclavi şi puşi să mun- 
cească întinsele moşii, pe care le stăpâneau Portughezii. 

Din aceste scurte lămuriri se vede cât de amestecată 
este populaţia Braziliei. Alături de urmașii coloniștilor 
portughezi, care nu s'au amestecat cu indigenii sau cu 
Negrii, alături de acei indigeni şi Negri, care, de ase- 
menea, sau păstrat neamestecafi, sunt atâtea şi atâtea 
.corcituri, că nu le mai dai de capăt. 

Insă, precum am spus, limba ţării este limba portu- 
gheză, iar religia este cea catolică. 


ititorii 
de oarece avem la revistă prea multă materie, care își 
aşteaptă rândul. 

P. Ş.- Rădăuți. — Drâgulâ cititoare, eşti încă prea 
mică, pentru a scrie de pe acum poveşti. Aşteaptă să 
mai creşti şi să înveţi mai multă carte. Abonamentul la 
„Dimineaţa Copiilor“ costă 200 de lei pe un an şi 100 
de lei pe şase luni. 

M. Sal.-Ploeşti. — „Câinele credincios“. Cu acelaş 
subiect au apărut poezii mult mai frumoase. Încercarea 
d-tale e slăbuţă, aşa că ne pare foarte rău că mo putem 
publica. Coutinuă a fi bunul nostru cititor. 

Cor. Bar.-Loco. — „Legenda mării“ se publică la 
rubrica „De-ale începătorilor“. 

M. Zal. - Teleneşti. — „Iubirea aproapelui“. Dragul 
meu, lasâ-nc nouă gfija scrisului, iar mata continuă să 
fii bunul nostru cititor. 

Eà. Virgil.- Sibiu. — Moș Nae, care îţi doreşte multă 
sănătate, îţi răspunde pe această cale că i-au plăcut 
versurile ce ai trimis cu ocazia „Concursului literar“. 

* Af. Cut. -Cetatea Albă. — „Şopotul fulgilor de ză- 
padă“. Din cauza că am avut foarte multă materie, 
bucata d-tale n'a putut fi publicată, cu toate că era 
destul de bună. Avem însă credința că până la iarna 
viitoare, o vei face şi mai frumoasă. Deocamdată, iti 
dorim multă sănătate şi voe bună. 

CI. W.-Loco.— La rubrica „De-ale începătorilor“ iti 
publicăm poezia „Eroii“, căreia a trebuit să-i facem 
oarecari schimbări. In bucata în proză „Sărmanul“ scrii 
despre nenorocifi, pe care —aşa cum am spus deseori 
— e mult mai bine şi mai de folos să-i ajutăm cu fapta. 
decât să scriem despre necazurile lor. 

Michy. - Loco. — Bucata trimisă de d-ta se publică 
la rubrica aDe-ale începătorilor“. Moş Nae îţi multu- 
meşte pentru urările de sănătate ce-i faci. Û 


E E E EE E 


FILFISON 


+ 


Te س‎ 


.ا 


Câteva reguli de gramatică 


3 


1. Vocativul se desparte totdeauna prin virgulâ. Dacâ 
este la începutul propoziţiunii. virgula se pune după el, 
dacă e la sfârşitul propozifiunii, virgula se pune înain- 
tea lui, iar dacă este în corpul propoziţiunii, se pune 
intre două virgule. 

Exemple. Puiule, vino să ne jucăm. Dece n'ai fost 
astăzi la şcoală, Puiule ? Vino, Puiule, să mergem la 
şcbală. 


2 Pronumele noştri, voştri nu se scriu nici o dată 
cu doi i, ci totdeauna cu un singur i. 


Exemple. Părinţii noștri, părinţii voştri. 
3. El sau ca zari, ghici, se împotrivi, miresi etc., 


adică toate verbele de conjugarea a patra se scriu la 
persoana a treia singulară a perfectului simplu cu uni 
la sfârşit. iar nu cu doi î, cum am observat că scriu unii. 


G. A. P.-Roşiori de Vede.—Poezia „Doina“ se publică 
la rubrica „De-ale începătorilor“. Sfătuindu-te să fii mai 
atent la semnele de punctuație şi să nu te grâbeşti a 
da versurilor ce faci forma definitivă, iti răspundem că 
nu ducem lipsă nici de bucăţi în versuri, nici de bucăţi 
in proză. Avem materie mult mai multă decât putem 
publica. 

P. Z.-Sulina. — Slăbuţe, dragul meu, cele două incer? 
cări în versuri trimise de d-ta. De altfel, ni se trimit 
aşa de multe poezii, că nu mai ştim ce să facem cu ele, 

H. W.-Loco. — Ti-am publica povestea ,,Negustorul 
şi calul nârâvaş“, dar mai întãiu trebue să ne spui de 
unde ai luat-o. Ni se pare că ai copiat-o dintro carte, 
iar în cazul acesta n'ai voe să o semnezi cu numele tău. 

Fel. K.-Loco.— „Floricica“. In patru pagini, câte are 


povestea trimisă de d-ta, nu începi mai nici o dată de? 


la capul liniei şi vedem că nu faci despârtirile ce tre- 
buesc făcute, atunci când este un dialog. Mai vedem că 
nu intrebuinfezi ghilemelele. Te sfătuim să nu scrii de 
acum poveşti lungi şi în genul popular, de oarece pen- 
tru astfel de poveşti se cere şi experienţă şi o bună 
cunoaştere a limbei române populare. 


Så ă e bună, 

Bea. G.-Loco. — lti “publicăm la rubrica „De-ale e rea یٹ‎ erp” TE 
incepâtorilor“ schița „Viorica şi Teddy“. - xaz j nu 0 ru nici a una A 

Liv. R.-Loco.— „Marele viteaz“. Drãgutã cititoare Când mâ strigă: „Filfison ! 
intro poezioară de şase versuri, aişpatru versuri, ale Dau fuguţa la salon, 
căror rime nu merg. Aşa, „viteaz“ nu prea rimează cu Cu frac galben pe spinare, 
„azi“. („Viteaz“ rimează cu „treaz“, breaz“, chiar „haz“ Cu cravată, guler tare, « 
etc.). De asemenea „torturã“, al cârui accent e pe u, nu . Cu monoclu, cu caschetâ 
poate rima cu „mătură“, al cărei accent e pe ă din prima * : x 
silabă. Aşa dar, ne pare rău că nu o putem publica. ( Pe-o ureche, dar cochetă. 

Ei. Em. - Loco. — „Tara mea“. E foarte fr s că al a 
sentimente aşa de bune pentru Tara noastra, numai că ٨ „Mã aşez pe canapea 
versurile in care exprimi aceste sentimente, sunt slâbufe. è Râsfatat de doamna mea. 
Să ştii că poeziile în gen patriotic se reușesc greu. , + Mâ pofteşte la bomboane 

Sai. N. H.-T. Severin. — In povestirea „Nelu cel vi- Şi mâ 'nvafâ cu... fasoane. 
teaz“ repeti prea des aceleaşi cuvinte şi începi de câteva ê 
ori fraza cu cuvintele „Când ajunseră“. Versurile lasă ° PE ^ : 
de asemenea de dorit în ceeace priveşte numărul de > Pe potâi nu bag an Pa 
silabe și accentul ritmic. Fii apoi mai atentă la între- Dar de ele mi-este teamă 
buinţarea semnelor de ptătctuaţie. De pildă, nu desparfi Şapca să nu-mi şterpelească, 
nici o dată vocativul prin vir „ ceeace este o greşală. Gulerul să nu-mi bofeascâ, 
De aceea, Moș Nae, care îți mulţumeşte pentru cuvintele y Ri = 4 
drâgute ce i-ai scris, iți dă sfatul să refaci bucata, în- سو‎ ta As Pe E -x 
dreptând greşelile, şi să o trimifi din nou, ca să fie غد و د ور مه و‎ 
publicatâ. Blana să nu-mi tăbăcească. e 

A. M. şi V.-Timişoara. — Moş Nae vă îndeplineşte Filfison am fost şi sãnt 
dorinţa şi publică două din cele trei bucăţi ale talen- De când sânt pe-acest pământ 
tatei voastre colege. Şi voi fi pân'la mormânt. 

S. St.- Oradea. — lată că îţi facem plăcerea şi iti >, 
publicăm scrisoarea trimisă. Se publică cu întârziere, . Grig. T. (Moş Gore) 

10 


—— 


„Vă iert de rândul ..esta, dar dacă mai faceţi odată, 
să ştiţi că praful se va alege din voi toţi. lar ca să nu 
mai greşiti, iată ce o să faceţi. De pe aripile fluturilor 
veţi lua praful cu mai multe culori şi cu praful acesta 
veţi zugrăvi câteva flori, în care am să mă culc. Puteţi, 
prin urmare, să scuturafi fără nici o frică florile albe, 
însă, dacă vă atingeti de vreo floare colorată, să știți 
că vă ] una cu pământul“. 

Aşa porunci regele piticilor. Nu ştia însă că o zâ- 
nişoarâ scosese câpşorul dintr'o micșunea și auzise totul, 
Zânişoara se grăbi să dea de veste reginei lor, 
care strânse numai decât sfatul zânişoarelor, pentru a 
chibzui despre ceeace au de lăcut. Sfatul hotări ca chiar 
din ziua aceca să ia toate florile la rând şi să le colo- 
reze. In chipul acesta piticii, temându-se de porunca 
dată de regele lor, nau să mai scuture florile, fiindcă 
au să fie colorate, aşa că şi ele, zânişoarele, au să fie 
lăsate să doarmă liniștite. 

Se apucară deci şi zugrăviră în culorile cele mai di- 
ferite o mulţime de flori. Tocmai când zorile zilei lu- 
minau nourii cu o lumină trandafirie, ajunseră la spi- 
noasc, despre care am pomenit mai sus. „Cum doriţi să 
vă zugrăvim 77 le întrebară zânișoarele. 

Spinoasele râspunserâ întrun glas: „Aşa cum e 
culoarea nourilor, luminaţi de zorile zilei.“ Zânişoarele 
le făcură în voe şi le schimbară şi numele, mia ا‎ 
din ziua acea trandafiri. 


Acum, zânişoarele erau liniștite din partea piticilor. 
Intro noapte, pe când, fără să fi văzute ori simţite: de 
oameni, intrau prin case şi se uitau zâmbitoare la copiii, 
care dormeau, au zărit într'o odaie sârâcâçicasâ un co- 
pilaş, un adevărat înger, care dormea în leagăn, legă- 
nat de mămica sa. 

Două zânişoare au venit să se furişeze între buclele 
blonde ale mititelului şi să doarmă acolo. Dar fură oprite 
de zâna, care dă copiilor vise frumoase. Zâna sărută 
ușor pe copilaş pe frunte, apoi zise: „Tatăl copilului a 
făcut treburi bune la târg, dar păcat că acum stă la 
cârciumă cu doi hoţi, care vor să-l îmbete şi să-i fure 
banii. 

— Să, mergem îndată și să-l scăpăm!“ răspunseră 
zânişoarele, 

Sburând prin întunerecul nopţii, ajunseseră în câ- 
teva clipe la cârciumă și intrară în odaia în care tatăl 
copilaşului bea la o masă cu doi hoţi, care căutau să-l 
îmbete. Insă zânişoarele se grăbiră să răstoarne masa 
şi paharele. 

„Duhurile rele!“ strigară hoţii cuprinşi de spaimă 
şi o rupserâ la fugă. Aşa scăpă tatăl copilaşului şi se 
întoarse acasă cu toţi banii ce câștigase, 


MOŞ NAE 


یم 


O poveste pentru mari 7 pentru mici 


. 6 


flori 


U, Moş Nae, scriu această poveste pentru Puica 
şi pentru Puiu, micii şi drâgufii mei prieteni. 
O seriu pentru dânşii, dar doresc să fie citită 
de toate drăguţele cititoare şi de toţi iubiții 
mei cititori. 

Imi spuneţi că o veţi citi cu toţii? Dacă-i aşa, vă 
mulţumesc şi scriu mai departe. 

Cică a fost o vreme, care a trecut de mult, de foarte 
de mult, când florile 48 decât. o „singură culoare : 
toate erau albe. Albi erau crinii, albi şi 
astăzi — albi erau şi macii, albi erau trandafirii, albe 
erau mărgăritele, micşunelele şi câte alte flori mai sunt. 

Florile nu erau mulfumite, că au toate acciaşi co- 
loare, însă cei mai nemulţumiţi erau trandafirii. Mai 
întâiu, pentrucă. erau de un alb spălăcit, al doilea, pen- 
trucă n'aveau nici un miros, iar al treilea, pentrucă nici 
nu li se spunea trandafiri, ci aveau un nume nu toc- 
mai frumos: spinoasele. Li se spunea aşa din pricina că 
aveau — aşa cum au şi astăzi — spini, cu care intepau. 

In vremea aceca, zânişoarele cele mici, mititele şi 
pilicii cei mici şi păcălici işi aveau culcuşul lor in flori. 
Insă, nu se culcau de vreme, aşa cum ne culcăm noi, 
oamenii, şi mai ales cum se culcă toţi copii buni şi 
cuminţi, ci totdeauna după miezul nopţii, atunci când 
cântau cocoşii, vestind că se apropie revărsatul zorilor. 
Până la ora aceea, zânişoarele dansau şi sburdau în li- 
vedea lor, iar piticii făceau la fel în pădurea lor. 

Totul ar fi mers bine, dacă piticii, care de felul lor 
sunt cam râutücioşi, nu s'ar fi trezit înaintea zânelor şi 
nar fi mers să scuture florile în care dormeau zânişoa- 
rele, făcându-le pe acestea să cadă şi să se rostogolea- 
scă pe jos. 

Bietele zânișoare se speriau tare şi plângeau şi mai 
tare, însă piticii cei răi se strâmbau de râs şi făceau 
mare haz. 

Dar într'o noapte se întâmplă ceva grozav pentru 
pitici. Crezând că într'o floare dormea tot o zânișoară, 
merseră, umblând în vârful picioarelor, şi scuturară 
floarea aceea... Când colo, ştiţi cine a căzut din floare? 
Regele lor, Măria sa Puc, marele rege al piticilor. Ridi- 
cându-se furios şi scărpinându-se de durere la partea 
pe care căzuse, se răsti la pitici, zicându-le: „Blestema- 
tilor şi neruşinafilor ! Cum ونس‎ voi să scuturați 
floarea pe care dormeam ۴ 

Tremurând din tot trupul, piticii se lăsară în genuchi 
şi îi răspunseră : „lertare, Măria Ta ! Credeam că doar- 
me o zână“. 

Auzind câ este vorba despre zâne, regele piticilor se 
mai potoli, de oarece şi el le purta zânelor mare necaz, 
aşa că îi făcea plăcere să vadă cum sunt scuturate de 
pe flori şi rostogolite jos pe pământ. De aceea, stătu 
puţin să se gândească, apoi vorbi din nou şi zise: 


ğ‏ جم 


7 


Gl o 
rumoma J 67 


Poveste orientalâ 


mare de marmoră, împodobită cu toate bogăţiile îm- 
părăţiei. : 

La vederea atâtor frumusefi, Nuredin, plin de feri- 
cire, scoase o pungã cu bani şi zise bãtrãnului: 

„Te rog, dă-mi voie să facem un ospâf, în noaptea . 
aceasta“. 

Sclavii împodobiră masa cu cele mai mari bunătăţi, 
cu fructele cele mai rare şi cu vinurile cele mai alese. 

După ce Nuredin aprinse cele nouăzeci și nouă de 
lămpi minunate, încrustate cu pietre preţioase, se aşezâ 
la masă împreună cu frumoasa Persană. 

In .timpul acela, Califul Bagdadului, văzând pe fe- 
reastra palatului său toate lămpile conacului aprinse, 
voi să afle el însuși ceeace se întâmplase. 

Deci puternicul Harun al Raşid, îmbrăcând haine 
de cerşetor, se furişe in grâdinâ şi ajunse sub fere- 
strele conacului, tocmai când frumoasa Persană începea 
să cânte la sunetele unei lăute. 

Minunat de vocea tânără şi de cuvintele duioase ale 
cântecului, stăpânul Bagdadului dori să vadă pe aceea 
ce cânta, dar fără să fie recunoscut. In timp ce se gândea, 
zări deodată un pescar, care locmai scotea din apă doi 
peşti de toate frumuseţea cu solzi de aur. Harun al Raşid 
îi cumpără şi îi duse tânărului Nuredin. Nuredin îi primi 
şi porunci să-i frigă. După ce gustă din peştii minunafi, 
Nuredin întinse Califului o pungă cu bani, mulfumindu-i. 

„Niciodată n'am primit un dar aşa de scump!“ 
zise el. 

Califul luă răsplata şi apoi îl rugă pe Nuredin: 


„Stăpâne, îmi dai voie să-ţi cer ceva? Aş vrea ca 
soţia ta să-mi cânte unul din cântecele ei frumoase.“ 
Frumoasa Persană, fără să se lase rugată a doua 
oară, luă lăuta şi cântă cântec după cântec, iar Califul, 
fermecat, o asculta în tăcere. Intre cântece Nuredin تا‎ 


povesti întâlnirea și căsătoria lui cu frumoasa Persană, 
precum şi fuga lor la Bagdad. 

Atunci Califul mărturisi cine era și porunci îndată 
ca în locul lui Zenebi, Nuredin şi frumoasa Persană să 
fie aleşi regele şi regina Basorei. 

O corabie a Califului, o corabie de aur, cu pânze 
de purpură şi cu vâsle de fildeş, duse pe tânărul sultan 
al Basorei in fara sa. Şi aci poporul sărbători nouăzeci 
şi nouă de zile şi nouăzeci şi nouă de nopți, în cântece 
de lăută, venirea Sultanului Nuredin şi a frumoasei 
Persane. 


. In românește de MARA CRAUZF 


12 


Man 


AND vestitul Harun له‎ Raşid ajunse calif 
(impârat) al Bagdadului, alese pe vârul sâu 
Zemebi sultan al oraşului Basora dela golfuj 

persic. . : 
Zenebi, cum se urcă pe tron, se puse să-și 
caute o tovarășă, care să fie demnă de a-i fi regină. 
Porunci, aşa dar, Marelui Vizir, sfetnicul său cre- 
dincios, să-i găsească o femeie, aşa cum dorea el: fru- 
masă, infeleaptâ şi cinstită. Timp de multe zile şi multe 
luni căută sfetnicul în toată împărăţia, pe aceea care 
trebuea să fie regina Basorei; până când într'o zi un 


negustor îi aduse o sclavă persană de toată frumuseţea. 

Marele Vizir o adăposti în palatul său şi hotărî مد‎ 
ducă Sultanului. Dar se întâmplă că tânărul Nuredin, 
fiul Vizirului, să întâlnească pe frumoasa Persană în 
palatul părintesc, se îndrăgosti de ea şi n'o mai lăsă să 
plece delângă dânsul. 

Când bietul Vizir află tot ce se petrecuse, stătu mult 
timp la îndoială, fără să știe ce să facă, deoarece avea 
de ales între marea lui dragoste pentru fiul său Nuredin 
şi credinţa pe care o datora stăpânului său. 

După multă chibzuială, bătrânul îngădui fiului său 
să se însoare cu frumoasa Persană. 

Curând sultanul fu înștiințat despre această faptă 
şi în mânia sa, porunci ca Nuredin şi frumoasa Persană 
să fie aduşi la palat. 

Nuredin, prinzând de veste, fugi din Basora împreună 

cutânăra Persană pe o corabie, care se îndreptă spre 
Bagdad. 

Ajunşi la Bagdad, amândoi rătăciră fără ţintă toată 
noaptea pe străzile întortochiate şi întunecoase ale ora- 
şului. Spre revărsatul zorilor, Nuredin cu tovarâşa sa 
intrară într'o grădină. Dar grădina nu era ca toate gră- 
dinile, ci era o grădină minunată în care pomii și flo- 
rile erau de aur. 

Obosiţi de atâta drum, se aşezarâ la marginea unui 
izvor răcoros, la umbră, şi adormiră îndată. 

Spre seară Nuredin fu trezit din somn, de un moş- 
neag care intrase în grădină. ` 

„lertaţi-ne, zise Nuredin, că am adormit aici, dar 
suntem străini în Bagdad şi... nu mai ştiam unde să ne 
ducem, când am dat de această grădină, care este în- 
tradevâr locul cel mai frumos de pe pământ. Ce norocos 
eşti de a fi stăpânul unei asemenea minuni“! 

Dar grădina era a marelui Calif Harun al Raşid şi 
bătrânul nu era decât pazaicul pomilor cu roadele de 
aur. Totuși, măgulit de a fi luat drept stăpânul ei, duse 
pe Nuredin şi pe sclava persană în conacul din mijlocul 
grădinei, așezat drept în faţa palatului. 

Se urcară pe o scară de aur şi ajunseră într'o sală 


PURE (11)‏ ۱ئ7 په 
etli aga 0 77‏ 
u (PJ ۶۱۱۲۸۱۱ | | | |‏ 


k 


Și La văzut un măgar 
Şi l-a văzut un măgar 
Și a râs de el i-ha 


I-ha-ha 
I-ha-ha 


Şi a râs de el i-ha 
I-ha-ha-ha-ha!“ 


Cântecul ăsta frumos îl ştie dela Tedy-Bâr, care l-a 
învăţat dela Martinică și Puky. 

O cârtifâ scoate capul din pământ, să vadă cine 
cântă, dar nu vede nimic, fiindcă, știți, cârtifele nu 
au ochi. 

O mierlă flueră in tufiş: lepurache îi face cu ochiul. 

O: veverifâ îi aruncă in cap trei alune, dar el nu se 
supără, căci, am mai spus, e foarte vesel. Nu știu sigur 
dece, dar cred pentrucă are o cravată nouă, cu pică- 
tele roşii. 

Trecând pe lângă lac, Mussiu Oac-Oac îl pofteşte la 
o cafelufâ. 

„Imi pare foarte rău, dar nu-mi dă voie doctorul să 
beau cafea: mă enervează.“ نک‎ lepurache trece mai 
departe. 

Se înserează. 

In poiană Greer Greerescu scârfâie din vioară: 

„Of! dor, dor! 
Of! mor, mor!“ 

Licuricii işi aprind luminile. 

Păsărelele s'au dus la culcare. 

Incep să sboare liliecii şi fluturii de noapte. 

Luna se ridică, rotundă şi bălae. 

Iepurache devine melancolic şi nu ştie de ce: „Poate 
că mi-e foame. 

Sigur că mi-e foame!“ zice tare, când vede niște 
frunze tinere. 


Și după ce se satură, pleacă acasă să se culce. 


MARGARETA PETCU 


Li 
Qer TAIA 


Iepurele a plecat la plimbare. 
E foarte vesel. Cântă: 


„A fost odată un elefant 


Un lilifant 
Un pirlifant 
Şi făcea bae la Şirand 
Şi făcea bae la Ştrand 
Şi La pişcat un 7 
Un fânfar 
101 7 


> 


Concursul de jocuri pe luna lunie 


CINEL 


SERIA ١ 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 1 abonament pe 1 an, 
3 abonamente pe 6 luni şi 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor”. 


ORIZONTAL: 1) Pasăre cântăreaţă cu pene galbene. 
5) Insecta. 9) Fiinţă. 10): Oraş în Ardeal. 12) Lucrez 
pământul. 14) Personagiu biblic. 16) Macagiu. 19) Aluat. 
21) Domn al Moldovei. 23) Pisoiu. 24) Podiş în Asia. 
25) Necăjesc. 27) Furat. 30) Clar. 32) Naşa, 33) Prin el 
ese fumul. 35) Zeul soarelui. 37) Servește la spălat. 39) 
Salutare. 40) Apă în Muntenia. 41) Oraş în Moldova. 

VERTICAL: 1) Hornar. 2) Posed. 3) Campion. 4) 
Fluviu în Germania. 5) Pronume. 6) Două vocale ase- 
mănătoare. 7) Cuvânt neschimbător. 8) Laf. 11) Animal 
domestic. 13)-Fruct. 15) Intreg. 17) Oraș în Basarabia. 
18) Dreg. 19) Cartea sfântă a Turcilor. 20) Vatră. 22) 
Fac o săritură. 23) Untdelemn sfinţit. 25) Şir de trepte. 
26) Stâlp. 28) Fântână. 29) Sătean. 31) La sticle. 33) 
Se face din lapte. 34) Cenuşiu. 36) Ca la 12 orizontal. 
37) Pronume. 38) Lac in Africa. 39) Salutare. 

GRAZZIELA BAICU, Loco 


Carte de vizită 


Ce funcţie are în magistratură domnul din cartea 
de vizită ? 


C. ROTĂU 


LAZĂR LEIBOVICI, lași 


CUPON DE JOCUR 
PE LUNA IUNIE 


Numele și pronumele 


SERIA III 


e ê 


ORIZONTAL: 1) Instrument pentru tăiat. 5) Om 
care se ocupă cu măcinatul grânelor. 9) Continent. 11) 
Notă. 12) A ocroti. 13) Campion. 14) Arma. 16) Fir. 
17) Dușmănie. 18) Pantalon țărănesc. 20) Cal dobrogean. 
21) La răstimpuri mari. 22) Plecat. 23) Locuitor al unui 
popor din Asia. 25) Etaj. 26) Zeul soarelui. 28) Potolesc. 
30) Nume turcesc. 31) Nume de fată. 33) Pronume fe- 
menin plural. 34) Afirmatie. 35) Vasăzică. 37) Şi. 38) 
Vânzător de blănuri. 40) Suim. 41) Lovit rău. 

VERTICAL: 1) Cotete. 2) Pronume posesiv. 3) Trei 
litere din „mina“. 4) Ghimpi. 5) Uimită. 6) măsură ve- 
che de greutate. 7) Zeul soarelui. 8) Apar deodată. 10) 
Pasăre. 11a) Viteză. 13) Ogoare bune de arat. 15) Dai 
naştere. 17) Aplauze. 19) Rin fără vârsare. 23) Vindem 
tara. 24) Ca la 7 vertical. 25) Dar. 27) Agât. 29) Nerod. 
32) Macagiu. 35) Balaur (Olt.) 36) A lucra pământul. 
38) Două litere din „cub“. 39) Plantă textilă. 

DOREL HALANAY şi SERGIU ROSSIN, Loco 


Omonime 
1) Când am vizitat ... Sulina, mi-am rupt... 
dela mâna dreaptă. 
HARRY GOLDHAMMER 
2) Pe un... înflorit am văzut zburând un ... Am, 
crezut că e un șoarece. 
3) Oraşul ... din Basarabia are multe... şi 
mocirle. 
GRAZIELLA BAICU, Loco 
Când m'am dus în ... de culcare, am văzut că 
mingea mea de foot-ball are... spartă. Tata care el 
deputat mi-a promis că in drum spre .. . Deputaţilor 
o să-mi cumpere alta. 
A. S. 7 
5) Nişte . . . neastâmpăraţi au rupt nişte .. . după 
niște acte. 
E. STANISLAV, Giurgiu 
. . O cămaşe, am . . . din greşeală 


MAGAZINER MIRIAM 
Când am văzut frumoasa ... a pomului, mi-am 


amintit de admirabila . . . regală. 
GHIZELA ROZEN 


6) După ce am. 
cu piciorul pe ea. 


وت 


 006:16001)1-1۴ singuri! 


Cuvântul stingher 


Aci sunt mai multe cuvinte. Patru cuvinte aratâ nişte lucruri 
care au aceiași însușire. 

CARTE CAET TOC CARNET REVISTĂ. 

Toate lucrurile sunt din hârtie, afară de TOC, care e din 
lemn: deci deslegarea e TOC. 

Citiţi cu băgare de seamă cuvintele de mai jos şi răspundeți 
care e cuvântul căruia îi lipsește însușirea care o au celelalte 
cuvinte : 


1) LAPTE CAŞ RIDICHE BRANZA IAURT. 

2) AUR FIER ARGINT DIAMANT ARAMĂ. 

3) LIGHEAN CALDARE TINICHEA TAVA BURLAN. 

4) INSULĂ CONTINENT AMERICA FLUVIU 
OCEAN. 

5) NAS OCHI GURA INIMA OBRAZ. 


لح _——_—_———————————— ڪڪ 


Niţu loan (24); Orhei: Costică Anatole (3); Pârteşti de 
Jos: Cincinat Boca 34; Piteşti: Florica şi Mioara Petrache 
(48), Gabi Pascu (37); Ploeşti: Lola L.-Col. Bubulan (50), 
Vintilescu N. Teodor (20), Teodorescu S. loan Mircea (17), 
Stela Ionescu (36), Dionisie Jardin (10); Pojorâta: Ar- 
mand Engels (13); Preazna: Mircea I. R., Popescu (42); 
Râciu: Tigoi Ileana (44); R. Sărat: Mihnea Radu, Lt. 
Moisescu (49), Benno Segal! (50); Roman: Ştefan Novac 
(6), Saşa Smelt (6); Roşiorii de Vede: Florescu M. An- 
ghel (39), Iordan M. Aristide (39), Geo.ıgescu Petre (39); 
Sângcorz: Ganz Aron (39); Sântămăria-Orlea: Stelian 
C. Ivaşcu (48) ; Sf. Gheorghe: Dima Verona (42) ; Silistra: 
Gobjilâ Valerian (49), lonel V. Silvestru (32); Slatina: 
Lucy Ciocan şi Nadia Ivanov (45), Estera Farm. Căp. 
Harein (39); Strehaia: Brezoescu Viorica (39); Tecuci: 
Ecaterina Lucănescu (38), Minel Herşcovici (35), Samy 
Petraru (50); Teregova: Stefan Bubenec (42), Liviu Fe- 
neşan (38); Tg.-Jiu: Popescu I. Virgil (39); Tg. Mureş: 
Sabina Filip (16), Precup Octavian (9); Tg. Neamţ: 
Anuţa şi Carol Schechter (47); Tighina: Duliu Gheorghe 
(9) ; Țigănești: Eleonora Nicolescu (41) ; Limișoara: Anny 
Cohen (50); Todireni: Armand S. Doiban (50); Traian 
Val: Alphonse şi Beatrice Leibovici (49); Turda: Tufu 
Pătăceanu (39); Tureni: Ovidiu Galis (8); T. Severin: 
Volinirescu Vasilica (27), Mănea Gheorghe (14); Valea 
Putnei: Nichitovici Rodica (20); Târgovişte: Constantin 
Zwirner (50). Aureliu V. Viorica Elvira(3) Loco, Dorel 
Ardeleanu (50) Pecica, M. Apostolescu (48) Câmpina, 
Alfred Schăchter (49) Iţcani, Lucia Maria Selagianu 
(47) Cetatea Albă. 


P o şta jocurilor 


D. H. şi S. R. — Publicăm proverbul şi cuvintele 


încrucişate. 
E. Gavr. Loco. — Am reținut numai locul publicat. 
C. Tăn. Loco. — Omonimele trimese s-au mai pu- 
blicat. 


M. V. Mat. Loco. — La fel ca mai sus. 

St. Georg. Prea multe jocuri combinate. 

Cus. D. — Jocul combinat are cuvinte întrebuințate 
în alte jocuri şi proverbul nu e exact. 

Jen. Berc. — Ca mai sus. 

Tut. Const. Loco. — Trecefi, vă rog, pe la redacție 
Publicăm cuvinte încrucişate. 

D. şi A. Hal. — Se publică 

V. H. Turnul-Severin. 
Il. Ret. E, M. Gh. Al. St. 
nu sunt publicabile. 


Ba Loco-K -D 
02020 reactia citita 


mirad ia 8 


| mi İM m 


v e ŞAN 


15 


Cuvinte cu înțeles asemănător 


İn fiecare grup sunt două cuvinte cu acelaș înțeles. 

De o pildă: CASĂ VIAȚĂ PALAT TRAI, BORDEI PIVNIȚĂ. 

Cuvintele cu înțeles asemănător sunt: TRAI ȘI VIAȚĂ. 

Cititorii sunt rugați să ne arate care din cuviintele de mai 
os au acelaș înțeles. 


i) ACE CUE TRANDAFIR GHIMPI GAROAFE 
TEPI ARICIU VULPE LUP. 
= 2) GROAPA CANAL PIVNITA INTUNERIC FRIG 
BECIU. 

3) FOC CĂRBUNE LEMN LUMANARE CEARĂ 
IZBUCNIT ISVOR POTRIVIT REUŞIT CAZNIT TAŞNIT. 

4) INCALZIT VEŞNIC TRAINIC VOINIC SCUMP 
REZISTENT. 

5) LIMPEDE GEAM PAHAR STRĂVEZIU TIPLA 
LUMINĂ TRANSPARENT. 


Joc combinat 


COLOANA A: 1) Oraș în Moldova. 2) Brâu în care 
țăranul poartă parale. 3) Vasede sticlă. 4) Cu el se 
măsoară greutatea. 5) Codru. 

COLOANA B: 1) Pantaloni ţărăneşti. 2) Produs al 
albinelor. 3) Tari. 4) Sac soldãtesc 5) La lacăt. 

COLOANA C: 1) Ladă mică. 2) Numele unui dom- 
nitor muntean. 3) Opri la închisoare. 4) Săteni 5) 
Parte a feţei. 

ECATERINA LUCANESCU, Tecuci 


Premianfii jocurilor pe luna Aprilie 
Cărți în val. de 80 lei, din ed. „Adeverul': 


Dinu Gh. Alexandru, str. Sabinelor No. 40 Loco: 
Bachmann Marcel, str. Dr. Gh. Scarlat, 8 Vaslui; Sta- 
nian Veleriu, str, Prunaru Nr. 19 Loco; Adelaida Căp. 
Capitanopol, Bd. Eminescu 69 bis Botoşani; Jenică Ber- 
covici, str. Bucşinescu No. 21 Iaşi; Tudor C. Constantin, 
str. Ecoului 2 Loco; Alexandru. Borş, str. Gen. Berthelot 
24 Bălţi; Gobjilă Valerian, str. Regina Elisabeta No. 10 
Silistra ; Lulu şi Paula Ardeleanu, Dărmăneşti jud. 
Bacău ; Anghel V. Niculaie, str. Biserica Jelaboi No. 7 
Focşani. 

Câştigătorii din Capitală sunt rugaţi să se prezinte 
personal. 


Deslegătorii jocurilor pe luna Aprilie 
Oradia: Minerva Marta (22), Păsculescu George (19), 


tse 


FOTOGRAFI DELA CONCURSUL DE 
DRA 


Alice Melic 


anı 


Marianna Hansen 
4 ani 


Maxim Rabinovici 
2 anî 


Olimpia Popa 
3 ani şi 4 luni 


< 
پګ 


E 
Û ۴ < ` 
<... د‎ N 
m A "> 
vr 
4 = ٠ * 


yiz 


„Cine vrea să-i dau cireșe dulci și gustoase 7" Preţul 5 lei 
یوي مور‎ katin, سه‎ SE aer 


"de «^4 


le citească, pentruca să se convingă că amândouă sunt 
minunate. 

Adâogâm din partea noastră că romanul „Sufiete 
de viteji", despre care pomeneşte cititorul nostru Nelu 
Teodorescu, nu se mai găseşte de vânzare, fiindcă s'au 
vândut toate exemplarele ce apăruseră. 

Harnicul cititor Liviu Feneşan, cl. V-a primară, dela 
Teregova, ne scrie : 


In vacanţa Paştilor am cetit următoarele cărți: 
„„Nouile pâtanii ale lui Haplea", „Stan şi Bran", „Doctorul 
Mititelu, medicul animalelor” şi „Răpirea celor două 
fetițe“. 

Toate aceste cărți mi-au plăcut foarte mult. 

Cartea ,,Nouile pâtanii ale lui Haplea“ este o fru- 
moasă povestire hazlie. Mi-a plăcut mult despre scrân- 
teala Coanei Frosa. 

Mi-a plăcut mult şi cartea „Stan نو‎ Bran“ pentru 
curajul şi vitejia lui Stan. 

Cartea „Doctorul Mititelu“ este un roman foarte 
frumos, de aventuri. Mi-a plăcut cum doctorul Mititelu 
plecase în Africa, iar apoi venind acasă a ajuns om 
bogat, mulţumită bicefalului. Cartea „Răpirea celor două 
fetiţe: le-a întrecut pe toate. Victoria, o fată săracă, 
atunci când a venit în România, apoi a fost adoptată, 
de un inginer, iar când a şi moştenit o avere însem- 
nată de câteva milioane lei. 

Drăguţa şi, precum ne scrie, devotata noastră citi- 
toare ludita Goldstein din clasa I-a secundară, Institutul 
Anglo-Speranţa, București, ne scrie : 


Dragă Moş Nae, 

Citind în „Dimineaţa Copiilor“ despre concursul li- 
terar, m'am bucurat foarte mult, dar am tot amânat să 
scriu, având multe teze. Acuma am puţin timp şi mâ 
grăbesc să răspund. In vacanţa de Paşti am citit urmă- 
toarele cărţi: „Stan şi Bran", „Michi Maus în țara viselor" 
şi „Răpirea celor două fetițe“. 

Toate le-am cetit cu o deosebită plăcere, fiind toate 
trei frumoase. In prima carte, Stan încurajează pe ceti- 
tori cu puterca şi cu curajul sâu, cu care dintr'un om 
sărac lipit pământului, a ajuns fără să vrea împărat. 
„Michi Maus“ este şi ea frumoasă. Mi-au plăcut foarte 
mult peripefiile lui Michi într'un vis dat de zâna Sbu- 
rătina. Dar „Răpirea celor două fetiţe“ le întrece pe 
amândouă. Am admirat curajul celor două prietene, mai 
bine zis surori, care au înfruntat atâtea chinuri, cu atâta 
bărbăţie şi credinfâ'n Dumnezeu, ajungând la urmă la 
casa lor, Acuma sunt în așteptarea altor cărți de dum- 
neata, care mă fac să petrec atâtea ceasuri libere. 


| DIMINEAȚA ٠ 


COPIILOR 


ABONAMENTULUI 


P e فا‎ n { a n اک کہ ہک 010 کو پر اہر‎ Lei 200 
Fe page MIRÎ? وت مھ رو د‎ +. ke 0 
P e trei luni له‎ di ونم نم سو وا‎ a LI] 50 


PREȚUL 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
București, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
TELEFON: 3—sa—3O 


a concursul literar 


Răspunsurile | 


Drâgutii cititori Marieta şi Bebe Pigulea dela Caracal 
scriu la sfârşitul răspunsului, pe care îl publicăm, ca 
să-i anuntâm prin scrisoare ce premii au căpătat la 
concursul literar. Le spunem, tot așa cum spunem și 
cititorului Bela Salzberge tot din Caracal, care ne cerce 
acelaş lucru, că se cam grăbesc, cerând premii. Premii 
nu se dau la toți câţi au răspuns la concurs, ci numai 
la unul sau doi, ale căror răspunsuri vor fi găsite că 
au fost mai frumoase. Mai spunem că aceste premii vor 
fi în cărţi după o listă pe care o vom publica într'unul 
din numerele viitoare. 

lată acum răspunsul cititorilor Marieta نې‎ 
Pigulea : 

Stimate Moş Nae, 

Citind revista D-voastră, am văzut pe o pagină, 
concursul literar în care spuneţi cititorilor ce cărţi au 
citit şi care le-a plăcut mai mult. Noi am citit cele două 
cărţi „Michi Maus in fara viselor“ şi „Stan şi Bran“. Am 
văzut că e mai frumoasă cartea „Stan şi Bran“, fiindcă 
este scrisă în versuri. Vă rog să ne anunţaţi premiile 
prin scrisoare. 

lată şi răspunsul cititorului Bela Salzberge : 


rmare 


Bebe 


Stimate Moş Nae, 

Citind „Dimineaţa Copiilor“ cu nr. 636, am văzut 
pe o pagină „Concursul Literar“, în care spuneţi citi- 
torilor ce cărţi au citit şi care carte le-a plăcut mai 
mult şi dece le-a plăcut. Eu am citit „Michi Maus în 
tara viselor“ şi „Stan şi Bran“. Mi-a plăcut mai mult 
, „Michi Maus in fara viselor“, fiindcă are aventuri fru- 
٢ măase. Imi place şi „Stan şi Bran“, dar cu mare plâ- 
cere citesc pe ,,Michi Maus in fara viselor“. Vă rog să 
ne râspundeti cât am câștigat la concurs. 

Cititorul nostru Nelu Teodorescu, clasa 11-4 primară, 
Constanța, ne scrie : 

Dragă Moş Nae, 

In vacanţa Paștelui am citit următoarele cărţi: 
„Michi Maus în țara viselor" şi o carte mai veche scrisă 
tot de D-ta, „Suflete de viteji“. 

Amândouă mi-au plăcut așa de mult, încât nu pot 
să fac o deosebire între ele. Incepând cu ,,Michi Maus în 
tara viselor“, în care minunăţiile ce a visat micul pisoi 
m'au făcut să nu mă opresc până n'am terminat-o şi 
şi sfârşind cu a doua „Suflete de viteji“, in care se 
povestește atât de frumos despre vitejia micului Ionel 
şi a căpitanului Vârtej, amândouă au fost foarte frumoase. 

Neputând să hotărăsc care mi-a plăcut mai mult, 
deoarece amândouă au fost frumoase, dar fiecare în alt 
fel, nu pot decât să sfătuesc pe cei ce nu le-au citit, să 


PAGINI 


24 lunie 1936 No. 646 


U N EXEMPLAR ٭‎ LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE INAPOIAZĂ 


COPLILOR 


ADMINISTRAȚIA: 
BUCUREŞTI.—STR. CONST. MILLE (SÂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


Director: N. BATZARIA 


REDACȚIA ŞI 


200 LE 


1 AN 
ABONAMENTE: 
100 , 


6 LUNI 


REPRODUCEREA BUCĂȚILOR 
ESTE STRICT INTERZISĂ 


— Dece numai decât ? S'a întâmplat ceva ? am în- 
trebat eu mirat. 

— Nu s'a întâmplat nimic, îmi răspunse Uitucilă, 
dar vreau să-ţi arăt ceva ce n'ai văzut până acum, ceva 
la care nici cu gândul nu te gândeşti“. 

Mai mult n'a vrut să-mi spună, ci a stăruit să merg 
numai decât cu dânsul. l-am făcut in voe şi m'am dus. 
Insă, în loc de a mă pofti în casă, îmi zise să mergem 
în grădină. Grădina e o grădiniţă în fundul casei în 
are locuește Uitucilă. 

După ce am intrat în grădină, Uitucilâ aduse o scară 
şi o sprijini de zid. Intră apoi din nou în casă şi se 
întoarse cu ceva mare şi infâşurat în pânză. „Ce este 
în pânza aceasta? l-am întrebat eu. 

— Aşteaptâ o secundă şi ai să vezi“, îmi răspunse 
el, zâmbind cu șiretenie. 

Apoi, ținând cu toată băgarea de seamă pachetul 
acela mare, se sui pe scară şi ajunse sus pe zid. Acolo, 
desfăcu pânza şi... apăru o pereche de aripi făcute din 
pene de fulgi. Fără să-mi lase timp să-l mai întreb ceva, 
se grăbi să-și treacă de braţe aripile, şi zise tare: „Unu! 
doi! trei!“ şi mişcând aripile cu braţele, se lăsă de pe 
zid. Se lăsă, crezând că se va ridica în văzduh şi va 
sbura, când colo... veni glonţ la pământ. Din fericire 
pentru dânsul căzu pe verdeață şi pe pământ moale, aşa 
că nu se lovi prea rău. 

Totuşi, când se sculă, il văzui că merge şchiopâtând, 
ceeace înseamnă că se lovise la picior. 

„Ce te-ai apucat să faci nebunia aceasta? lam صا‎ 
trebat eu. 

— Nu este nici o nebunie, îmi răspunse el frecân- 
du-şi piciorul la care se lovise. Am văzut însă că e ceva 
ce nu merge. Se vede treaba că n'am făcut aripile în- 
tocmai cum le făcuse Dedal. Am să mai citesc odată tot 
ce stă scris la cartea mea despre dânsul. 


— Dar ceeace se scrie despre Dedal e o simplă po- 
veste, o poveste născocită, am căutat eu să-l lămuresc. 

— Las'că ştiu eu mai bine, îmi tăie vorba Uitucilă. 
N'am reuşit acum, însă e sigur că voi reuși data vii- ` 
toare. Dă-mi răgaz câteva zile şi pe urmă ai să te mi- 
nunezi, când mă vei vedea sburând ca 0..., ca 0... 

— Ca o cioară“, i-am răspuns eu râzând. 

Să așteptăm săptâmâna viitoare care vine, ca să ve- 
dem ce năzdrăvănii o să mai facă prietenul nostru Ui- 


tucilă, 
VINTILĂ BRATU 


a0 “UNUCMA 


3 


AU de veste că ştiu dece Uitucilă stătea zile 

întregi încuiat intro odâifâ din fundul casei 

sale. Ştiu dece avea pe haine pene şi fulgi. 
precum ştiu pricina pentru cate citea cartea 
întitulată Secretele aviației. 

Acum pot povesti şi pot da totul pe faţă, de oarece, 
precum se va vedea, tot ce învârtea şi lucra prietenul 
nostru în taină aşa de mare, a eşit tocmai pe dos. Dar 
mai bine să povestesc dela început și să spun pe rând 
cum s'au petrecut lucrurile. 

Uitucilâ îşi pusese în gând să se facă aviator. Ori- 
cine altul în locul lui ar fi căutat să meargă la o şcoală 
de aviaţie, să facă practică cu vreun aviator de meserie, 
apoi să-şi cumpere un avion cu care să înveţe a sbura. 
Insă Uitucilă, fiindcă nu este ca orişicine, a vrut să facă 
cu totul într'altfel. 

„N'am nevoe să mă înveţe cineva, işi zise el. lau o 
carte şi învăţ singur cum se sboară. Şi am să învăţ aşa, 
ca să întrec pe toţi aviatorii de până astăzi şi ca să ră- 
mână cu gura căscată toţi câţi m'or vedea sburând“. 

Cumpără, aşa dar, cartea cu titlul „Secretele avia- 
tiei“. Apoi se încuie într'o odaie, vrând să o citească şi 
să o înveţe cât mai bine. 

In capitolele dela început ale acestei cărţi era po- 
vestea despre Dedal şi fiul său Icar. Vestitul arhitect 
Dedal, ne spune o legendă greacă de acum mai multe 
mii de ani, fusese pus de către regele Minos să locuiască 
împreună cu Icar într'o insulă mică de lângă marea صا‎ 
sulă Creta. Ii pusese acolo, ca să nu poată fugi. Atunci 
Dedal, strângând pene dela gâşte sălbatece şi lipindu-le 
una de alta cu ceară, făcu două perechi de aripi: una 
pentru dânsul şi a doua pentru fiul său Icar. İşi potri- 
viră aceste aripi şi sburară, fugind prin văzduh din 
insula cea mică. 

Povestea aceasta este o legendă, adică nu e un fapt, 
care să se fi petrecut în adevăr. Insă Uitucilă, citind-o, 
rămase convins că e pe deplin adevărată. Şi ce-şi zise 
deşteptul de el? „Am să fac eu astăzi ceeace Dedal şi 
Icar au făcut acum câteva mii de ani. Am să-mi fac o 
pereche de aripi şi am să mă ridic în văzduh“. 

Merse, prin urmare, la piaţă, cumpără o grămadă 
de pene şi fulgi, mai cumpără sfori şi ceară, după aceea, 
se încuie în odaie. Nu vroia să fie văzut de cineva, nu 
vroia să afle nimeni mai înainte de a 'fi făcut aripile. 

In ziua în care, în sfârşit, aripile erau gata, Uitu- 
cilă dete fuga la mine. „Vintilă, îmi zise el, te rog, vino 
numai decât acasă la noi. 


Da 


—— RS 


ICA PRINTES 


Roman de H. F. BURN ET 7‏ وس 
Durerea ,.domnului" din India.‏ .16 


In românește de MARIA SOREL 


înmormântat. Şi se părea că-mi pierdusem cu totul me- 
moria, Luni întregi dearândul nu-mi aminteam de fiica 
lui Crewe. Chiar când, în sfârşit, începusem să-mi amin- 
tesc de existența ei, această amintire era înfășurată ca 
într'un fel de ceaţă.“ 

Se opri câteva clipe şi işi trecu mâna pe frunte. 
„Ba chiar şi acum îmi pare că totul nu este încă lă- 
murit în mintea mea. Așa, căpitanul Crewe trebue să-mi 
fi vorbit vreodată de pensionul la care își pusese fetiţa. 
Nu crezi şi d-ta la fel? 

— Se prea poate să nu-ţi fi vorbit niciodată lămurit 
despre această chestiune. Se pare chiar că nici nu ţi-a 
spus vreodată numele adevărat al fiicei sale. 

— Căpitanul Crewe o numea de obiceiu cu o po- 
reclă de alintare, născocită de el. Vorbind despre dânsa, 
spunea numai „Mica stăpână”. Dar blestematele de mine 
alungaseră orice alte chestiuni: din capetele noastre. Vor- 
beam numai despre minele de diamant și despre nimic 
alt ceva. 

Dacă mi-a vorbit şi despre pension, am uitat, am 
uitat! Şi nici odată n'am să-mi pot aduce aminte! 

— Stai, stai! îi zise d, Carmichael. Vei vedea că o 
vom găsi, Vom continua să căutăm pe Ruşii, care au 
adoptat-o. Doamna Pascal dela Paris îmi spunea că îi 
se pare că acești Ruşi ar fi la Moscova. Ne vom folosi 
de aceste spuse ca de o urmă. Am să merg şi la 
Moscova. 

— Dacă aș fi fost în stare să călătoresc, te-aş fi in- 
sofit şi eu, răspunse d. Carrisford. Insă, nu mai sunt 
bun decât să stau aci, infâşurat în blâni, şi să privesc 
focul. In flacăra focului mi se pare că văd chipul tânăr 
şi vesel al căpitanului Crewe, care se uită țintă la mine. 
Mă priveşte ca şi cum mar întreba ceva. 
Uneori, îl văd noaptea în vis, stând drept în fața mea 
şi întrebându-mă mereu cu voce tare acelaş lucru. Oare, 
poţi ghici ce mă întreabă ? 

— Nu pot ghici tocmai exact, răspunse d. Carmichael 
cu 0 voce înceată. 

— Mereu mă întreabă: 
este Mica stă 

Apoi, d. تج‎ apucâ de mânâ pe d. Carmichael 
şi o finu strâns în mâinile sale. „Trebue să fiu în stare 
să-i răspund! Trebue! zise el. Ajută-mă să o găsim. Te 
rog, ajutâ-mâ!“ 


„Tom, prietene Tom, unde 


In aceași seară, în partea cealaltă a zidului, Sara 
vorbea în odâifa sa cu șoarecele ei, cu d. Şoricovici, care 
venise să-și ia mâncarea obișnuită. 

„Prietene Şoricovici, îi zicea ea, e greu să fii astăzi 
prinţesă, mai greu decât ţi-ai putea închipui. Este din 
ce în ce mai greu, pe măsură ce se lasă frig şi străzile 
se umplu de noroiu. Când mai adineauri Lavinia își 
râdea de rochia mea murdară, mi-a venit deodată în 
minte un răspuns minunat, însă m'am oprit tocmai la 
timp. Când ești prinţesă, nici nu-ţi stă bine să te apuci 
şi să răspunzi la astfel de persoane, ci trebue să-ţi muşti 
limba și să taci. Aşa am făcut şi eu. A fost frig azi 
după amiază, prietene Şoricovici, iar în noaptea aceasta 

o să fie şi mai frig.“ 

Dintr'o dată, își luă capul în mâini, aşa cum făcea 
deseori când era singură. „Oh papa, zise ea în şoaptă, 
ce mult timp a trecut de când eram Mica ta stăpână!“ 

„lată ce sa întâmplat în seara aceea în fiecare 
parte a zidului. 


(Va urma) 


D. Carrisford se enerva, pe măsură ce vorbea. Așa 
i se întâmpla totdeauna când îşi amintea de nenorocirile 
din trecut. D. Carmichael se uită la el îngrijorat. Vroia 
să-l întrebe despre unele lucruri importante, dar trebuia 
să-i vorbească liniștit şi cu toată băgarea de seamă. 

„Ce te făcea să crezi, îl întrebă el în sfârșit, că fe- 
tifa ar fi fost pusă la un pension din Paris? 

— Mama fetiţei, răspunse d. Carrisford, era Fran- 
fuzoaicâ, iar eu auzisem că dorinţa ei era ca fiică-sa 
să fie educată la Paris. Din aceasta mi-am zis că trebue 
să fie acolo. 

— In adevăr, îi întări vorba d. Carmichael, aşa ar 
trebui să fie.“ 

D. Carrisford se plecă putin înainte şi lovi în masă 
cu mâna sa lungă şi foarte slabă. 

„Carmichael, zise el, trebue să o găsesc. Dacă mai 
trâeşte, de sigur că trebue să fie undeva. Dacă n'are pe 
nimeni şi e lipsită de mijloace de traiu, este din vina 
mea. Cum m'aş putea face bine şi aş putea trăi lini- 
ştit, când port pe conștiință o povară aşa de grea? Schim- 
barea neașteptată نو‎ atât de norocoasă în chestiurea mi- 
nelor a făcut să fie îndeplinite visurile noastre cele 
mai fantastice. lar în vremea aceasta se prea poate ca 
„fiica sărmanului meu prieten Ralph Crewe să cerşeascâ 
pe străzi! 

— Nu, aşa ceva nu e cu putință! îi se împotrivi 
Carmichael. Caută să te linişteşti şi să te consolezi cu 
gândul că în ziua în care va fi găsită, vei avea să-i dai 
o avere impărătească. 

— Dece n'am avut destulă putere să mă ţin bine, 
atunci când se părea că lucrurile luaseră o întorsătură 
rea! se văetă d. Carrisford cu un ton de adâncă descu- 
rajare. Şi cred că nu mi-aş fi pierdut curajul, dacă ar 
fi fost în primejdie numai averea mea și nu şi averea 
altora. Bietul căpitan Crewe pusese în afacerea minelor 
toţi banii. 

„Avea în mine toată încrederea şi îmi purta toată 
dragostea. Şi a murit cu credinţa că l-am ruinat eu, Tom 
Carrisford, prietenul său din copilărie! A murit încre- 
dinfat că eu aş fi omul cel mai de rând! 

— Rog, nu-ţi face învinuiri aşa de mari. 

— Nu-mi fac învinuiri pentru motivul că afacerea 
era cât p'aci să se prăbușească, dar îmi fac învinuiri că 
mi-am pierdut curajul eu însumi. Am fugit ca un pungaş 
şi ca un hoţ, din pricina că n'am îndrăsnit să dau ochii 
cu Crewe, prietenul meu cel mai bun, şi că-i spun că-l 
ruinasem pe el și ruinasem pe fetița sa.“ 

D. Carmichael, care era un om cu suflet bun, puse 
prieteneşte mâna pe umărul d-lui Carrisferd. „Ai fugit. 
îi zise e din cauza că remuşcârile îndurate îți turbu- 
raseră mintea. Aproape că nu mai erai în toate minţile. 
Altcum, ai fi stat şi ai fi ţinut piept loviturilor soartei. 
Adu-ţi aminte că după două zile dela fuga ta, ai fost 
dus la spital şi culcat cu sila în pat şi că, în prada unor 
figuri violente, ai aiurit toată vremea. Nu uita aceste 
lucruri.“ 

i D. Carrisford îşi lăsă fruntea pe mâini. „Sfinte 
„Dumnezeule, aşa este! zise el. m de groază. De 
săptămâni întregi nu mai dormeam. İn noaptea în care 
„am fugit de acasă, mi se părea că sunt înconjurat de tot 
felul de dihănii groaznice, care se strâmbau şi işi râdeau 
“de mine. 

— Starea, în care te găseai, explică purtarea ta, îi 
“răspunse d. Carmichael. 

Aşa dar, cum era cu putință să judeci drept şi cu 
site rece?“ 

Carrisford clătină din cap. „lar când mi-am venit 
„din nou în fire, bietul căpitan Crewe murise şi fusese 


o poveste dintr'o noapte de vară m 


— Şi ce fructe face? 

— Nici un fel de fructe. 

— Dacă nu face fructe, la ce foloseşte ? 

— Dă umbră. 

— Umbră ?! zise copilul. Dar umbra nu folosește la 
ceva, aşa că şi copacul acesta nu e bun de nimic“. 


Tatăl copilului râse de acest răspuns, însă ulmul 


„cel bătrân simţi o durere, ca şi cum i-ar fi împlântat 


cineva un cuţit în inimă. Să audă spunându-se că nu e 
bun de nimic! El care de ani şi ani de zile stătea drept 
şi falnic la marginea viei! Să nu fie bun de nimic el, 
la adăpostul căruia trăiau atâtea flori şi atâtea plante 
şi în ale cărui ramuri atâtea păsări işi făceau cuiburile! 

1 se părea acum că foşnetul frunzelor, cântecul gree- 
rilor şi adierea vântului nu spuneau altceva decât cu- 
vintele: „Nu eşti bun de nimic! Nu ești bun de nimic!“ 
Gândul acesta îl frământă toată noaptea. 


Dar iată că, mai înainte de a se lumina de zi, un 
fulger străbătu cerul, urmat numai decât de puternicul 
bubuit al tunului. După câteva clipe se porni o ploaie, 
cum nu se văzuse de mult. Ploua, par'că ar fi turnat 
cineva cu güleata. In acelaş timp, vânturile s'au grăbit 
să iasă din peșterile lor din văgăunile munţilor şi să 
sufle cu toată furia, deslânfuind o vijelie cumplită. 

Atunci ulmul cel bătrân se infepeni pe trunchiul său 
şi işi întinse cât putu mai mult crăcile şi ramurile, vrând 
să ferească de prăpăd florile şi plantele din jurul său. 
Pierdu o mulţime de frunze, ba i se rupseră nu puţine 
ramuri, însă el finu vitejeşte piept ploaiei şi furtunei și 
scăpă de nimicire tot ce era în jurul său. 

In zorii zilei ploaia încetă, iar vânturile, potolindu-și 
furia, se întoarseră în peșterile lor din vâgâunile mun- 
tilor. Atunci şi iedera, şi ramura de viţă, şi fasolea verde 
şi toate florile şi celelalte plante, bucuroase că au scă- 
pat dela moarte, se îndreptară spre ulmul cel bătrân : 
îi ziserâ într'un glas: „Iţi mulţumim din suflet, moşul: 
fiindcă, dacă nu erai tu“.... 

Auzind aceste mulţumiri, ulmul cel bătrân uită ar 
răciunea şi durerea ce-i pricinuiseră spusele copiii 
şi işi zise în sine sa: „Tot sunt bun la ceva!“ 


DINU PIVNICE 


اد اا سر سو vê)‏ 4 
بس ` ` 


E inserase. Ulmul cel bâtrân, care crescuse la 

marginea unei vii, stând acolo ca un strâjer 

puternic, se pregătea să se culce. Frunzele sale 

de un verde frumos și strălucitor foşneau su- 

flate de adierea lină a vântului de vară. In 
foşnetul lor, ce părea un susur dulce, ele povesteau bă- 
trânului ulm tot ce văzuseră și auziseră în ziua aceea. 
li povesteau despre roua dimineţii, despre măreţia soa- 
relui, despre nouile cântece ale păsărilor, despre frumu- 
sefea sburdalnicilor fluturi, despre nouraşii argintii, care 
se alungau unii pe alţii. 

Dar iată că soarele s'a dus să se culce, iar în locul 
lui a răsărit pe cerul senin luna plină, însoţită de miile 
şi miile de stele. Păsările se întorceau la cuiburi, strân- 
gându-se unele într'altele, ca să le ţie de cald. In văzduh 
se înalţă acum cântecul greerilor, cărora le luminau 
drumul licuricii, care işi aprinseră felinâraşele. 

Bătrânul ulm asculta în tăcere și cântecul greerilor 
şi tot ce-i povesteau frunzele. In aceea caldă noapte de 
vară se simțea pătruns de voe bună şi de fericire. Se 
bucura de răcoarea plăcută a vântului, care adia printre 
ramurile sale. 

Insă, ceeace făcea marea sa mândrie şi fericire, era 
faptul că de el atârna viaţa atâtor flori şi atâtor plante 
ce creşteau în jurul său şi ocrotite de dânsul. ledera, 
bunăoară, nu putea trăi decât agâfatâ de trunchiul bă- 
trânului ulm. La fel făcuseră şi câteva tulpine de fasole 
verde şi o ramură de viță. Apoi, toate florile şi toate 
plantele ce creşteaau de jur împrejurul său, se simțeau 
aşa de bine apărate în zilele şi în nopţile, când se des- 
lânfuia furtuna. 

Ce-i drept, uneori ele cam bombăneau și își arătau 
nemulțumirea, zicând : „Moșule, prea ne acoperi cu um- 
bra ta şi nu laşi razele soarelui să ajungă până la noi“. 

Dar ,,moşul“, adică ulmul cel bătrân, nu se supăra, 
ci le răspundea cu un aer de părinte îngăduitor: „Fiţi 
pe pace, bunul Dumnezeu, care a orânduit totul, știe ce 
a făcut. Şi nu vedeţi că s'a inoptat? De aceea, încetaţi 
cu vorba goală şi dormiţi“. 

Se pregătea şi el să doarmă, când iată că auzi paşi, 
care se apropiau. Erau paşii a doi oameni: un tată cu 
copilul său, bâefaş în vârstă de vreo opt anişori. Când 
se apropiară, copilul întrebă pe tată său: „Cum îi spune 
acestui copac aşa de mare? 

— Ti spune ulm. 


AITEN 


ت١٦‎ 


— Unde e casa ta? 

— Departe, atât de departe, incât nu se vede mâcar 
acoperişul. Şi stăpâna e rea şi Titel şi mai rău. Nimeui 
nu mă poate suferi. Știu că sunt urâtă, dar nu e vina 
mea. Şi nu sunt bună de nimic. O să stau aşa, aici pe 
bolovanul ăsta. Şi laptele şi făina să stea tot aici. Să 
mă întorc la stăpâna aia rca? Şila Titel care mă trage 
de păr? Nu, nu, mulţumesc. Nu mai mă întorc! 

— Inţeleg, înţeleg, biata Ilenucă”, zise piticul 
pădure. 

De unde o fi ştiut el cum o chiamă ? llenuca ar fi 
vrut să-l întrebe, dar nu avu timp, fiindcă piticul luă 
puțin nisip şi i-l aruncă în ochi. lar ea, încet, încet, 
adormi. Şi îndată ce adormi, veniră toţi piticii din pă- 
dure, toţi la fel, cu hâinufe roşii şi cu pălării fuguiate. 
O luară de mână și făcură o horă frumoasă. Apoi sbu- 
rară cu ea departe. Trecură deasupra părâului şi îi 
arătară pietricelele din apă, care străluceau la soare şi 
câprifele cu clopoțel la gât. Ilenuca era chiar fericită, dar 
deodată piticii pieriră, afară de acela care vorbise cu 
ea. Erau în faţa unei ferestre mari şi de după fereastră 
se auzea: Toe! Toc! Toc! Erau cheile, cheile stâpânci! 
Ilenuca începu să tremure, cu toate că cheile, erau mai 
degrabă îngrijate decât înfuriate. Par'că ziceau : „Toc! 
la te uită, domnule! Unde o fi? Tec, Toc, Toc! 

— Despre cine vorbesc 7 întrebă fata. 

— Despre tine, răspunse piticul, priveşte !” 

İlenuca privi pe fereastră. O văzu pe stăpâna sa 
care se învârtea prin odaie bombănind şi apoi se așeza 
pe scaun, cu faţa întunecată : „Nu se mai întoarce, nu 
se mai întoarce Ilenuca asta ! Sunt două ceasuri de când 
a plecat. Nu-i bună de nimic ! Sunt două ceasuri şi ju- 
mătate de când a plecat! Unde o fi? 

„Doar i-am zis să bage de seamă pe drum! Dars'o 
fi întâlnit cu cineva şi o fi mâncat-o”. 

Atunci se auzi un picioruş, care bătea în podea şi 
o voce subfiricâ plângând. Chiar plângea cu adevărat 
şi zicea. 

„Nu vleau ! Nu vleau! Să n'o pape pe llenuca! 
llenuca e drăguță ! Ştie să facă jucălii! Of, vleau pe 
Ilenuca ! Vleau pe Ilenuca !“ 

Din partea cealaltă a geamului, Ilenuca simţi că-i 


din 


0 


LENUCA era o servitoare; oluaserâ din munţi, 

când era mititică şi de atunci uitase să mai 

crească. Până şi cosifa ei era atât de mică, 

încât nu putea s'o aşeze pe cap şi îi atârna 

de sub basmaua roşie. Și fiindcă în munţi 
Ilenuca suferise de frig, năsucul ei era mereu roșu ca 
şi mâinile. Aşa că ştia că e urâtă şi că din pricina asta 
nu poate fi iubită. Stăpâna ei era bătrână şi rea şi ca 
să pară نو‎ mai bătrână şi mai rea, purta pe cap un fel 
de scufie şi avea un mănuchiu de chei grele la cingâ- 
toare. lar stăpânul ei, Titel, care avea numai câţiva ani 
şi era gras, cu nasul cârn, nu ştia să zică altceva decât: 
„Vleau !* şi o trăgea de cosifâ. 

İlenuca era întotdeauna foarte obosită, dar nu era 
vina ei, dacă era aşa mică. İşi dădea silinfa să fie ascul- 
tătoare, să muncească şi să facă lui Titel jucării fru- 
moase. Toate erau în zadar, fiindcă toată ziua o certau 
şi îi ziceau că nu-i bună de nimic, 

Şi era chiar aşa. Nu era bună de nimic biata Ilenuca. 
Ascultafi ce-i s'a întâmplat din cauza asta într'o zi. Era 
în ziua în care stăpâna o trimesese să ia o găleată de lapte 
şi un sac de făină. 

Biata llenuca se întorcea acasă şi rândunelele râdeau. 
„Uite, un sac de făină care umblă singur !” pentrucă 
sacul era mult mai mare decât fata. lar găleata tremura 
în mâinile ei, aşa că mereu se vărsa câte puţin lapte. 
Atunci Ilenuca par'că auzea cheile stăpânei, care făceau 
amenințătoare: „Toe! Toc! Toc!" 

La un moment dat, fata nu mai putu să meargă 
înainte şi se opri tocmai la începutul pădurii. Se aşezâ 
pe un bolovan şi nu vru să plângă, fiindcă ştia că o 
femeie mare nu trebue să plângă. Insă işi scoese bas- 
maua roşie ca să-şi şteargă sudoarea de pe frunte şi 
atunci piticul din pădure a crezut că plânge. 

„Dece plângi 7 o întrebă el drâguf. — Nu plâng, răs- 
punse Ilenuca, findcă sunt mare şi eruşine să plâng”. 

Piticul din pădure işi scoase pălăria cu respect şi 
întrebă: 

„Cui duci laptele ăsta ? 

— Nimănui, zise Ilenuca! Nu mai merg înainte, nu 
pot să car aşa ceva greu. Sunt eu de vină dacă nu cresc? 
Nu mai mă întorc acasă şi gata. 


ANTI 


De vorbă cu cititorii 


Ad. C. Cap. - Botoșani. Anecdota „La barieră“, tri- 
misă de mata, se publică la rubrica „De-ale începăto- 
rilor“. 

An. R.- Loco. „Seara“ e o poezie destul de reușită, 
dar prin forma şi stilul ei se adresează mai de grabă 
unui public cititor mai înaintat decât majorităţii citito- 
rilor noștri. 

Pr. Mar. - Suceava. Drâgutâ cititoare, lui Moş Nae îi 
pare foarte rău că nu-ţi poate face plăcerea de a-ţi pu- 
blica poezia. E drept, poezia exprimă sentimente fru- 
moase, însă într'o formă cam slâbutâ. Lasă de dorit nu- 
mărul de silabe al versurilor şi rima. Apoi, cam repeti 
aceleiaşi idei. Un sfat bun: nu te grăbi să dai poeziilor 
forma definitivă. Incearcâ din nou lucrând mai încet şi 
cu mai multă băgare de seamă, iar Moş Nae va fi bucu- 
ros să te încurajeze. 

P. R. ۷.۰ Călărași. „A sosit iarăși primăvara“. Bună 
şi drăguță cititoare, aşteaptă să mai creşti şi să înveţi 
mai multă carte. Deocamdată, continuă a fi buna noastră 
cititoare. 

M. L. Ar.- Loco, „Paştele“ a trecut de mult, iar până 
la Paştele viitor suntem siguri că vei face o poezie mai 
frumoasă decât aceea ce ne-ai trimis. 

Rob. R. - Loco. „Leapşa“. Drăguţă domnişoară, ai făcut 
o poezie destul de bună, însă n'ai fost destul de atentă 
la rime. De pildă, „cârd“ nu prea rimează cu „rând“, 
iar „răchită“ nu rimează de loc cu „potolit“. Mai ob- 
servăm că la unele strofe faci să rimeze versul întâi cu 
al treilea (în afară de al doilea cu al patrulea), pe când 
la alte strofe nu te ţii de regula aceasta. Incearcă îna- 
inte, de oarece talentul nu-ţi lipsește. 

Ban. M.- Loco. Dragul nostru cititor, nu uita că ești 
încă în clasa a Il-a primară, aşa că e prea de vreme 
să fii scriitor, Aşteaptă, că îţi va veni rândul. 


UN PALPITANT 
ROMAN EXOTIC 


„in munți, căpitane, femei albe multe, femei 
phalang tse, câpit-ne!““—legenda care circulă dela 
Pak-Nam la Hai-D yı ng... legenda pe care păstorii o 
şoptesc micufelor Laotiene din L-Bang, legenda Fe- 
meilor Albe care trâesc undeva, dincole de munte, 

de ,, Piatra-care-tremurâ“, această 
enigmatică legendă e firul care csi- 
lăuzeste expediția în necunoscut, 
prin Indochina misterioasă, a celor 
trei cutezători prieteni — noii „Trei 
Muşchetari“ ai unor aventuri fan- 
fastice, porniţi spre 


Ez‏ ہت 
bc. p>‏ 


> کے 
` سر 
MAREA TAINĂ‏ 
OMAN PASIONAL EXOTIC‏ 
ds JEAN D'AGRAIVES şi Œ. FRANKAU, apărut în „ROMA-‏ 


NELE CAPTIYANTE“ — 15 Le’ 260 pagini. 
Cereţi-l la chioşcari şi librari 


bate inima tare şi şopti, cu glas tremurat: „Dar cum? 
Titel mâ iubeşte ?”. 

Piticul din pădure zâmbi închizând pe jumătate 
ochișorii săi roşii şi îşi mângâie barba. lIlenuca mai 
privi pe fereastră, spre stăpâna ei. Şi iată, văzucă pe 


sub ochelarii bătrânei alunecă o lacrimă. 
adevărată, care aburi sticla ochelarilor. 

„Dar cum ? zise llenuca mişcatâ. Şi stăpâna îmi 
vrea binele ۰ 

Piticul zâmbi din nou, închizând de tot ochişorii 
xoşii. 

„Merg numai decât sâ-i duc gãleata şi fãina ! 

— N'are aface, "zise piticul din pădure. 

Şi Ilenuca se trezi. Era pe un bolovan la marginea 
pădurii. Piticul pierise şi lângă ea era găleata cu lapte 
şi sacul cu făină. 

„Uite, ciripiră rândunelele, cum fuge acum sacul 
de făină !“ 

Păsărelele, care sburau pe sus, nu vedeau decât 
sacul și n'o vedeau pe Ilenuca. Dar toporaşii şi brân- 
duşele, care înfloresc pe pământ, o vedeau. Şi şopteau 
între ele: „Ce frumoasâ-i! Ce frumoasă-i !” 


Intradevâr, lenuca era frumoasă, pentrucă ochii 
ei fericiţi străluceau ca cerul şi ca munţii. Şi nu era 
deloc obosită, știți. Era numai foarte grăbită, pentrucă 
lui Titel îi era desigur foame şi acasă nu era lapte. Era 
mai fericită acum, decât atunci când sbura cu 
piticii din pădure. 

Era fericită, că se întoarce la stăpâna-sa, care desigur 
o s'o certe, fiindcă e bătrână şi obosită. Dar acum ştia 
că îi vrea binele. Şi Titel o trăgea de cosifâ, fiindcă era 
mic, dar şi el o iubea. O să-i facă atâtea jucării acum! 

Da, era chiar fericită. 

Şi toporaşii, brânduşele şi toţi copacii din pădure 
îi zâmbeau şi îi vroiau binele. Ii şopteau : 

„Ce frumoasă eşti, Ilenuco ! Ce frumoasă eşti 


Era o lacrimă 


و 


Din italieneşte de GIOTA 


N | | | 
N |, NA NN. : ١ 
A LR ۱ 


: XWÊ 
A ٧۷ cA 1 N ` ON 
YAN N NNN, 


de câteva ori — nimic. Pâtrunse in desiş, căută la dreapta, 
la stânga, dar de Negru nu se zărea nici o urmă. 

„Ce să fi pâfit Negru, de nu se mai arată?“ se în- 
trebă Lică, simțind că încep să-l treacă fiori de teamă. 
Il mai strigă de câteva ori, apoi îşi zise: „Merg să-i 
spun lui Gică să vie să-l căutăm împreună“. 

Se întoarse, așa dar, acasă, mai mult alergând, decât 
umblând. 

„Gică, zise el fratelui său, s'a pierdut Negru în pă- 
dure. Haidem să-l căutăm. 

— Să mergem numai decât!“ răspunse Gică. 

Porniră deci amândoi pe drumul pe care mai îna- 
inte Lică mersese singur. Ajunseră la poiană şi la de- 
sişul in care Negru intrase şi pierise. Au căutat peste 
tot, l-au chemat de mai multe ori pe Negru pe nume şi 
l-au chemat şi prin fluerături, însă totul a fost în zadar. 
Negru nu se vedea venind de undeva şi nici nu răs- 
pundea la chemare prin vreun lătrat. 

Lică şi Gică nu mai înțelegeau nimic... dar ce-i sgo- 
motul ce se aude? 

Parcă e cineva care taie cu securea un stejar. Ba 
se mai aude şi o voce de om. Par'că ar vorbi cineva 
supărat. 

„Să nu fie ceva Tigani?“ zise Gică speriat. 

Privind încă o dată în jurul lor, văzură că începu 
să se lase întunerecul serii. Atunci, fără să-şi mai spună 
ceva, o rupseră amândoi la fugă. Fugeau, de le răpăiau 
tălpile... Dar par'că îi urmăreşte cineva. Da, da, se luase 
cineva după dânşii. Bine înţeles, acest cineva nu putea 
fi decât sau un hoţ sau un Tigan. 

Lui Lică şi lui Gică, inima le bătea în piept, gata 
să-l spargă. Le tremurau picioarele şi tremurau din tot 
trupul. Insă, teama de a fi prinşi le dăduse par'că aripi. 
Când îi vedeai cum fug, îţi venea să crezi că nici ma- 
ting pământul. Nu s'au oprit decât atunci când au in- 
trat în curtea casei lor şi au văzut că sunt în siguranţă. 


utin plăcută 


< مت 


yel LA ۱ 
jll سر‎ Ze 
کي‎ ll Y ٧ 
“7 1 : Ay. e. 


SANN 
UP 000 


0 
1 WW 


ICÂ şi Gică erau doi frați gemeni, iar Fönel 
era prietenul şi colegul lor de clasă. 

Lică şi Gică erau copiii unui pădurar, iar 
casa pădurarului se găsea — cum e şi firese— 
lângă pădure. Pâdurarul avea doi câini de vâ- 

nătoare şi un câine de casă, al cărui nume era Negru, 
numit așa după coloarea părului său. 

Negru ţinea mult la stăpânii săi, dar ţinea tot aşa 
de mult şi la Fănel, care îi aducea totdeauna ceva bu- 
nâtâfi de mâncare. 

Intro zi— era chiar prima zi de vacanţă — Lică luă 
pe Negru și merse să se plimbe prin pădure şi să mai 
culeagă fragi. Insă, când ajunse aproape de un desiş, 
auzi un strigăt: par'că chemase cineva pe Negru. 

Negru, auzindu-se chemat, intră in desiş şi după 
câteva clipe se făcu nevăzut. Lică stătu să-l aştepte să 
se întoarcă. Aşteptâ el cinci minute, zece minute, un 
sfert de oră, dar Negru nu se mai întorcea. 11 chemă 


EROILOR 


Ostași, viteji ai României 
Cu piepturi tari ca de oţel, 
Voi aţi fost jertfa datoriei 
A unui falnic, scump drapel! 


Voi aţi luptat 01 6 

La Mărăşeşti, Mârâşt:, Oituz. 
Trecând prin gloanţe, fum și ceaţă 
Şi printre schije de obuz. 


Râmas-afi un simbol, o pildă, 
Căci aţi căzut învingători! 
Veţi fi slâvifi oricând cu cinste, 
O, mucenici nemuritori! 
ION STANESDU-MAX 


Elevele și elevii premianfi din Capitală pot fi foto- 
grafiați gratuit pentru „'Diminzața Copiilor”, de către 
STUDIO WELLS, Calea Victoriei No, 43, etaj, prezintând 
atestatul dela şcoală cum că au luat în adevăr premiu. 


پټييرننېمېييپنینميينننمينينننننننن زد ود ردقھدی یں 
Ce cărți citesc astăzi copiii ?‏ 


Intrebarea este de prisos, fiindcă se știe că toți co- 
piii citesc astăzi „STAN şi BRAN”, „MICHI MAUS IN 
TARA VISELOR" şi „ȘERBAN ŞI URAGAN IN AVION” de 
MOȘ NAE. Sunt cărțile, care plac mai mult. „STAN şi BRAN" 
costă 30 de lei, iar „MICHI MAUS IN TARA VISELOR" şi 
„ȘERBAN ȘI URAGAN IN AVION“ costă 50 de lei. 

Câteși trei sunt cartonate şi câteşi trei sunt minunate: 

De vânzare la toate librăriile. 


SITE RE a ZRT r r ê. وم‎ 


Dar în aceiaşi clipă a intrat şi Negru în curte. Ne- 
gru, care, cu limba scoasă afară, tremura tot. 

Cei doi frați au avut atunci curajul să privească 
îndărătul lor, ca să vadă cine îi urmărea. Ştiţi pe cine 
au văzut? Pe prietenul lor Fănel, care se strâmba de râs. 
Fănel făcuse toată păcăleala. El prinsese în pădure pe 
Negru şi îi finuse botul cu mâna, ca să nu poată lătra. 
El lovise în stejar cu un băț și vorbise, îngroșându-și 
vocea. Tot el se luase după dânşii, făcându-i să creadă 
ză sunt urmăriţi de hoţi sau de Tigani. 

Acum Fănel râdea de păcăleala sa, dar Lică şi Gică 
“au supărat aşa de tare, că din ziua aceea nici mau 
mai vrut să-i vorbească. . 

DORINA GRADINARU 


Cele trei cărți „STAN ŞI BRAN” „MICHI MAUS IN 
TARA VISELOR” şi „ȘERBAN şi URAGAN în AVION“ sunt 
minunate. A începe să le citeşti, înseamnă a nu le lăsa, 


până ce nu le termini, „Stan şi Bran" are 190 
de pagini şi sute de desene în culori. Totuși, nu costă 
decât 30 de lei. 

„MICHI MAUS IN TARA VISELOR” și „ȘERBAN Şi 
URAGAN IN AVION” au aproape 160 de pagini fiecare 
Prețul, 50 de lei. Câteşi trei sunt cartonate şi au splen- 
dide coperte duble în culori. 


De-ale 57 


La barieră 


Un ţăran venea la oraș, cu un car plin de saci. Peste 
saci, ţăranul mai pusese pui, găini şi câteva gâşte. 

Boii îi erau slabi şi osteniţi de drum. La barieră, 
după cum era mai înainte obiceiul, țăranul nostru fu oprit. 

„Ce ai în saci 7 îl întrebă slujbaşul de colo. 

Țăranul se plecă la urechea slujbaşului şi-i spuse 
o vorbă. 

„Nam înţeles ! spune mai tare, bre !“ răspunse ace- 
sta. Țăranul mai spuse a doua oară vorba, dar slujba- 
şul tot nu a înţeles. 

„Am ovăz, domnule“, zise ţăranul a treia oară, dar 
foarte încet. 

„Ei, şi ! De ce nu spui mai tare? 

— Ca să nu mă auză caii“ 


ADELAIDA CĂPITAN CAPITANOPOL 
CI. HI Liceul Carmen Sylva Botoșani 
Doina 


Ce nume poate fi mai dulce 
Pe-această lume istovită, 

De sarcina pe care-o duce, 
Să fie tot nefericită ? 


De sigur, doina cea frumoasă 

E numele neperitor, 

Ce-l simţi cu inima-fi voioasă, 
Atunci când tu îl cânfi de dor. 


Cum este mama pentru tine 
Cu glasul ei alinător, 

Aşa e doina pentru mine, 
Pe care-o cânt incetişor. 


Păstrează doina ta, Române, 
Cea din vechime moştenită, 
Ca să o cânfi la vremuri grele, 
Căci pentru așa a fost menită. 


GOGU A. POPESCU-BURDEA 
elev cl. I Liceu Roşiori de vede 


Dăm de veste că, așa cum am făcut în anii trecuți şi 
în anul acesta vom publica fotografiile cititoarelor și ci- 
titorilor, care au luat la sfârșitul anului școlar premiul سنا‎ 
sau al Il-lea. 

Insă, nici o fotografie nu va fi publicată, dacă nu este 
însoțită de atestatul direcției şcoalei respective cum că 
în adevăr cititoarea sau cititorul a cărui fotografie ni se 
trimite spre publicare a luat premiul l-iu sau al اه‎ 

Mai spunem că fotografiile vor fi publicate în ordinea 
primirei lor şi că nu se va fine seama de nici o stăruință 
pentru a se trece peste această ordine. 

Pe dosul fiecărei fotografii trebue să se scrie cât 
mai citeț numele, pronumele, școala, clasa pentru care s'a 
luat premiu și localitatea. 

Mai întâiu vor fi publicate fotografiile elevelor şi ele- 
vilor, care au luat premiul l-iu şi după ce se va termina 
cu ele, va începe publicarea fotografiilor acelora, care au 
luat premiul al Il-lea. 

Fotografiile se publică gratuit. Dată până la care 
pot fi trimise este 15 August a. c. 


مو 


| 


غلا 


gen 


Un vis 


Păcat! Aş fi vrut să-l trãesc. Voiu încerca să-l scriu» 
dar nu va avea acelaş farmec. Intr'una din serile vacan- 
tei, nu putui adormi până târziu. Eram singură, în odae 
era întuneric, iar aerul rece de afară pătrundea înăun- 
tru. Mă apropiai de fereastra deschisă. Pe cer străluceau 
luna şi stelele; mi se părea că-mi zâmbesc. 

Imi lipii obrajii infierbântafi de pervazul ferestrei 
şi adormii. Deodată din lună se desprinse o scară făcută 
de trandafiri. Mă urcai pe ea şi dâdui de o grădină. 
Apucai pe aleea ce era în faţa mea. Mersei multă vreme 
admirând florile, Deodată apăru lângă mine una dintre 
cele mai dragi colege. Era imbrăcată cu o rochifâ albă 
de trandafiraşi, iar pe cap o coronifâ roşie, tot de tran- 
dafiraşi. 

Pornirăm înainte pe alee. La capătul ei se vedea un 
castel îmbrăcat în trandafiri albi. Ne apropiarăm sfioase 
de el, în timp ce inimile ne băteau cu putere; aveam 
o presimţire. 

Deodată, colega mea mă prinse puternic de braţ, 
arâtându-mi ceva. Deasupra uşei sta scris cu litere de 
trandafiri roşii. „D-na Stella M." 

Apăsai cu mâna tremurândă pe soneria făcută dintr'o 
floricică delicată, de culoare albă. Uşa se deschise numai 
decât şi în prag apăru steaua vieţii noastre. Era mai 
frumoasă ca oricând. Purta o rochie albă garnisită cu 
trandafiraşi roz, iar pe cap avea o coronifâ de diamante 
şi rubine. Ne sărută îndelung, se uită la noi cu o pri- 
vire blândă şi apoi, cu un zâmbet pe care nu l-am mai 
văzut nici o dată la o fiinţă omenească, se întoarse şi plecă. 

Ne luarâm de mână şi plecarăm înapoi. Incepurăm 
să coborim scările, dar când mai aveam trei trepte, mâ 
împiedicai şi căzui. De spaimă mă trezii. Eram tot lân- 
gă fereastră. Lacrimi fierbinţi începură să mi se prelin- 
gă pe obrajii râcifi de răcoarea nopţii. Nu mai aveam 
lângă mine nici una din acele ființe dragi pe care le 
văzuserăm. Luna strălucea pe cer cu aceeaşi vioiciune. 
Vântul adia uşor. Abia acum îmi dădui seama că totul 


fusese doar un vis... 
GEORGESCU HORTANSA 
MARCULESCU NADJA 
Gi UIB, 
Liceul „Regina Maria“ București 


Prima zi de şcoală 


Era o zi frumoasă de toamnă, când soarele ardea, 
iar copacii nu-şi schimbaseră îmbrăcămintea lor. In a- 
ceea zi îmi spusese mama că voi merge la școală. Sim- 
team şi totuşi, parcă nu eram ca întotdeauna. Vedeam 
bine că mi se vor deschide porțile unui drum plin de griji. 

Mă gândeam că de acum încolo voi lăsa păpuşa a- 
proape'n părăsire şi că va trebui să-mi iau un aer mai 
serios. După masă, am scuturat ghiozdanul, care miro- 
sea Încă a piele nouă şi am pus cu Îngrijire un condeiu 
şi o tăbliță. Mă gândeam, parcă cu frică, la filele când 
trebuia să invâf să citesc şi să scriu şi parcă mă sim- 
team neputincioasă de aşa ceva. 

In sfârșit, veni seara. Am pus ghiozdanul la capul 
patului, pe un scaun, iar eu m'am culcat. Dimineața, 
m'am sculat mult mai de vreme ca de obiceiu şi îmbră- 
cată in uniforma vărgată, am pornit spre şcoală, inso- 
کات‎ de tata. Pe drum, erau fel de fel de copii. Toţi imi 
păreau necunoscuți, afară de o prietenă de a mea. Când 
am intrat în curtea şcolii, am văzut o mulțime de copii. 
Unii veseli, dar alți nu prea. 

In sfârşit, a sunat şi clopofelul. Am intrat în clasă, 
strângând tot mai mult mâna tatii. D-ra învățătoare ne-a 
spus să fim cuminţi, dar eu stam la îndoială, neștiind 
dacă pot îndeplini această condiţie. După lecţie am ple- 
cat acasă. Mergând pe poteca îngustă şi prăfuită, am 
văzut, departe la marginea satului mai multe căruţe. 


Erau nişte ţigani. 
MAGDA LYA . 
CI. 111 A. Liceul Carmen Sylva Timișoara 


19 


Multe, plăcute și diierite 


Cel mai mare tablou 


Cel mai mare tablou din lume este „Nunta dela Cana", 
pictată la Veneţia de celebrul pictor italian Paul Vero- 
nese. Tabloul are o lungime de zece metri și o lăţime 
de şase metri. 


Toboşarul lui Napoleon. 


۴ Ma 

Tâiafi capul cu trunchiul toboşarului şi lipifi-le pe 
un carton. Faceţi acelaș lucru cu discul şi trupul tobo- 
şarului. Unifi trupul cu mijlocul tobei, înfigând un ac 
în punctele B. 

Apoi îndoiţi partea A, după liniile punctate şi lipifi 
partea de jos pe un carton: acesta e decorul. 

Acum apucafi toboșarul de codifa C şi ţineţi-l în faţa 
decorului, cum se vede în poza D. 

Mişcând codifa C în dreapta şi în stânga, toboșarul 
va bate din tobă. 


deget. Văzând aceasta, apăsă cu palma mâinei. Acum 
marca s'a lipit de palmă. 

„Stai că am eu ac de cojocul tău!“ işi zise Zăpăcilă, 
Luă, în adevăr, un ac şi aţă şi cusu pe scrisoare marca 
postală. 


Cine este „John Bull“? 


Aşa ne întreabă un cititor, spunând că a găsit nu- 
mele acesta într'o carte. 

Răspundem: John Bul (se pronunţă Gion Bull) e o 
poreclă, prin care e numită națiunea engleză, şi înseamnă 
loan Taurul — taur în înțelesul de a arăta puterea şi 
incâpâfânarca Englejilor. 

Și alte naţiuni au câte o poreclă. Aşa, pentru Franţa 
se spune Marianne, pentru America de Nord, Unchiul 
Sam etc. 


Din sfatur'le lui Moş Nae 

Moş Nae sfătueşte pe copii să nu pună bani în gură. 
Obiceiul de a băga bani în gură este un obiceiu urât şi 
totodată periculos. Așa, să nu uităm că banul, fiindcă 
“trece prin o mulțime de mâini, este murdar, având pe 
el un număr nesfârşit de microbi aducători de boli. Prin 
urmare, băgând bani în gură, ne dăm singuri cine ştie 
ce boală, de care nu va fi uşor să ne vindecăm. 

Moş Nae mai sfâtueşte pe copii să nu ţină nici de- 
getul în gură, mai întâiu, pentrucă nu şade frumos, iar 
al doilea, pentrucă se poate întâmpla ca nici degetul să 
nu fie curat. 


Ce trece prin geam şi nu-l sparge? 


(Privirea) 


Zăpăcilă scrisese o scrisoare pentru mătușa sa, care 
locueşte în provincie. O puse în plic şi închise plicul. 
Acum nu rămânea decât să lipească marca. 

După ce o udă cu vârful limbei, o puse pe scrisoare, 
apăsând cu degetul. Insă, văzu că marca se lipise de 


gi 


دا 


Insâ Suedia este un fel de raiu pentru copii, adicâ 
este o farâ unde copiilor li se duce mult de grije, De 
pildâ, şcolile primare din Suedia sunt adevârate palate, 
iar cărţile pentru copii sunt tipărite cum nu sc poate 
mai frumos. 


Mânat de această dragoste şi grije pentru copii, مو‎ 
vernul suedez propuse Selmei Lagerlöff, care prin seric- 
rile de până atunci se dovedise o povestitoare minu- 
nată, să scrie cărți pentru copii şi tineret. 

Precum se ştie, copiilor le place să le povesteşti. 
Fosta învăţătoare Selma Lagerlöff ştia foarte bine lu- 
crul acesta. De aceea, prima ei carte pentru copii a fost 
o poveste sau, mai bine zis, o serie de poveşti pentru 
copii. Titlul ei este „Minunata călătorie a lui Nils Hol- 
gersson”, : 

Cine este Nils? Ni-l arată autoarea în puţine cu- 
vinte. „A fost o dată, ne spune ea, un băiat cam de pa- 
trusprezece ani, înalt, deşirat şi cu părul blond spâlâcit. 
Nu era cine știe ce de capul lui. Se gândea: mai mult 
la somn şi la mâncare. li plăcea de asemenea să facă 
tot felul de farse“. ` 


Din pricina firei şi purtării sale, Nils nu era iubit 
de nimeni. Suedia este încă o ţară cu pământ sărac, 
adică puţin roditor. Acolo oamenii trebue să muncească 
mult și din greu, pentru a-şi putea câştiga pâinea de 
toate zilele. Cine nu muncește, e socotit ca o ființă de 
prisos, ba chiar rău făcătoare. De aceea, pe Nils, care 
era un trântor, nu-l aștepta un viitor frumos. 

Insă, i se întâmplă ceva— ceva ce nu se poate în- 
tâmpla decât în povești. Un pitic îl preface şi pe el în 
pitic. Lui Nils, lumea nu-i spune acum altfel decât De- 
getul, fiindcă fusese făcut mic cât un deget. 


Bietul Nils nu mai putea de ruşine, văzându-se pre- 
făcut într'o făptură aşa de mică. Dorea să nu-l mai 
vadă nimeni, nici chiar proprii săi părinţi. 

Dar iată că într'o zi de primăvară, văzu sburând 
un cârd de gâște sălbatice, care se întorceau din 6 
calde şi se îndreptau spre Miazănoapte. Gâscanul Martin, 
care era al pârir' 'or lui Nils, vrea să meargă şi el cu 
gâştele sălbatice. Nils îl apucă cu amândouă mâinile, 
căutând să-l vpreascâ. Insă Martin e mult mai puternic, 
aşa că se ridică în văzduh, luând şi pe Nils. 

Călare pe acest gâscan, Nils călătoreşte dealungul 
întregei Suedii, văzând tot ce este mai de seamă de văzut. 
Şi aşa se înșiră sub ochii lui toate frumuseţile Suediei,— 
pădurile, lacurile frumoase, orașele şi satele, munții şi 
văile. Vede totul și învaţă o mulțime de poveşti şi le- 
gende. 

După o călătorie lungă şi însoţită de multe primejdii, 
se întoarce acasă, unde îşi căpătă din nou vechea sta- 
tură şi înfăţişare de tânăr, dar de un tânăr hotărât să 
muncească şi să fie cum se cade. 


MARIN OPREANU 


12 
orun 


Selana EER UF 


Vestita scriitoare suedezâ pentru tineret 


Lagerlöff, ale cărei scrieri au fost traduse în 
cele mai multe limbi de pe pământ. 

Dăm aceste lămuriri şi cu scopul ca dră- 
gufele cititoare şi iubiții cititori să vadă un exemplu de 
răbdare şi de stâruinfâ la muncă şi de răsplata ce aş- 
teaptâ pe cei harnici şi stâruitori. 

Selma Lagerlöff s'a născut în anul 1860, intr'o loca- 
litate din Vermland, unul din cele mai frumoase finu- 
turi ale Suediei. E un ţinut bogat în păduri și în la- 
curi. Acolo își petrecea ea anii copilăriei, ducând o 
viaţă simplă şi necăjită, părinţii ei fiind oameni săraci. 

Selma Lagerlöff muncește, pentru ca mai târziu 
să-şi poată câştiga singură existenţa. Se înscrise la Școala 
normală de învăţătoare şi după ce o termină, este nu- 
mită ca învăţătoare în micul port Landskrona. Corăbiile 
şi vapoarele, care veneau şi plecau din acest port, tre- 
zeau într'însa dorul de călătorii, dorul de a cerceta și 
cunoaşte ţări străine şi îndepărtate. Dar salariul mic, 
cu care era plătită, nu-i îngăduia să-şi îndeplinească 
asemenea dorinţe. 


Așa ajunse ea până la vârsta de treizeci de ani: o 
învățătoare bună, iubită de eleve, dar necunoscută. Nu 
scrisese sau, mai bine zis, nu publicase nici un rând. 
Şi deodată devine celebră. 


Cum? Publicând scrierea numită Legenda lui Gösta 
Berling. Ne spune ea însăşi ce a îndemnat-o să scrie a- 
ceastă lucrare ce i-a servit ca prima treaptă pentru a 
se sui pe scara celebritâfii. 


In anul 1888, a fost chemată în comuna sa de naș- 
tere, ca să fie de faţă la vânzarea prin licitaţie a casei 
sale părintești. Nu s'a putut pentru Selma Lagerlöff o 
durere mai adâncă, mai sfâşietoare. Insemna ruperea 
până la nimicire totală a tot ce iubise în trecut, nimi- 
cirea tutulor amintirilor şi legăturilor din copilărie. 


Sub impresiunea acestui fapt, în care văzuse o ne- 
norocire grozavă, se apucă să scrie „Legenda lui Gösta 
Berling“. Apariţia cărţii a stârnit un entusiasm puternic 
în toată Suedia. Ca un semn de recunoștință naţională, 
guvernul suedez îi dă Selmei Lagerlöff bani destui, ca 
să se retragă din locul de învăţătoare şi să se ocupe 
numai cu scrisul. li mai dă bani, ca să-şi poată inde. 
plini marea şi vechia ei dorinţă — aceea de a face că- 
lătorii în ţări străine. 

Datorită acestui sprijin al guvernului, Selma La- 
gerlöff face mai întâi o călătorie în Italia, iar mai târ- 
ziu la Ierusalim. 


OM da aci pe scurt unele lămuriri despre viafa 
şi lucrările vestitei scriitoare suedeze Selma 


La înapoierea din călătorii scrie şi publică alte 
scrieri, care o fac din ce în ce mai cunoscută. Răsplata 
şi recunoştinţa urmează gloriei: i se dă titlul de doctor 
al Universităţii din oraşul suedez Upsala, iar în anul 
1909 primește cea mai mare răsplată literară: vestitul 


premiu Nobel. 


= 


ATA 


— Băieţii mamii, se rugă mai apoi Mojata 067 cei- 
lalfi copii ai ci, ajutaţi pe tratele vostru beteag... Măcar 
să se urce'n pom, când vine noaptea.. El nu poate, 
ştiţi bine. 

— O să-l ajutăm, mamă, dar nu ştim când venim, 
la culcare şi... ca să-l așteptăm pe el, pierdem prea 
mult din somn... 

— O, copii, copii! zise atunci iubitoarea mamă, za- 
darnice sfaturi vam dat înainte de ziua despărțirii... 
Dumnezeu ştie câte alte greşeli o să faceţi, dacă şi'n 
celelalte cazuri, o să-mi uitaţi indemnurile date,..“ ° 

Era spre toamnă. Puii crescuseră mari, se făcuseră 
găini şi cocoşi adevăraţi. Intro noapte, o creangă din 
mărul în care dormeau, se rupse sub greutatea păsărilor 
îngrăşate, producând spaimă şi discufiüni. 

„Ar fi bine să ne mutâm, işi dădu părerea Pufița, 
care era cea mai ascultată din adunare. Cunosc un loc 
unde nu trebue să ne mai obosim urcând în copaci, ca 
aici — şi unde este şi adăpost în caz de ploaie... 

— Unde e locul? întrebară fraţii şi surorile. 

— Sub hambarul părăsit... 

— Ba nu, copii, vorbi Mofata înspăimântată de ho- 
târirca pe care o vedea ca și luată de odraslele ei. Acolo 
e loc primejdios. S'a mai întâmplat odată nenorocirea 
şi maş dori să pâfifi şi voi ca surorile şi fraţii mei... 

— Aşi! se opuse adunarea. Cine ştie de când va fi fost 
stârpită vulpea aceia... Să mergem sub hambar... 

— Pentru Dumnezeu, ascultaţi-mă!“ le strigă mama 
din toate puteriile. 

Dar. cei unsprezece svăpăiaţi mo ascultară. 

Rămase în po, ca, iar pe a doua treaptă a scării, 
puiul şchiop. > : 

O, sfântă este vorba mamei! 

Când dase gerul şi lighioanele pădurii fipau incolfite 
de foame, cei unsprezece copii neascultători ai Mofatei 
fură răpiți de vulpe... Stăpâna le găsi în zorii zilei numai 
fulgii smulşi în lupta cea mare. 

„Ah, plânse ea zile în şir, dacă sar fi ținut după 
asta din pom, nu mi s'ar fi întâmplat nenorocirea... Cum 
٤: ANAMA کے‎ 

“nga, era Moţata, sâraca... 


MARIN RADU VOINEA 


Mason” 


4 


b ece. PN: Petrică ? 

. «ang. fiindcă n'am fost cuminte şi de aceea tă- 

ticu nu mi-a cumpărat cărțile „STAN şi BRAN" „MICHI 

MAUS IN TARA VISELOR" şi „ŞERBAN ŞI URAGAN IN 
AVION». 

— Ei bine, spune-i că ai să fi cuminte şi roagö-l să-ți 

cumpere cât mai repede aceste cărți, că pe urmă nu se 

mai găsesc.” 


: ; 13 i 


OISPREZECE puişori avea Motata. Şi îi erau 
dragi ca ochii din cap. Să nu le fi făcut cineva 
vre-un rău, că era în stare de orice. Se sburlea 
toată, se înfoia şi, dacă se întâmpla să ajungă 
pe duşman cu ciocul, apoi era vai de pielea lui. 

Stăpâna nu mai avea alte cloşti cu pui. Era femeie 
săracă și singură. Până când şi cele cincisprezece ouă 
pe care le adunase pentru Mofata, când băgase de 
seamă că are de gând să “cadă la clocit, erau de căpătat. 
Dar cu toată sărăcia vieţii sale, găsia un pumn de mălai 
să-l moaie în apă şi să dea brană la puişori. 

„O! işi zicea ea, când ci vor creşte mari, ograda mi 
se va umple de îndestulare. Pe puţin voiu avea zece 
găini outoare, de pe urma cărora voiu putea trăi şi cu 
mai bine, având la îndemână câteva ouă pentru mân- 
care şi vânzare, ca să nu mai cerşese de pe la vecinele 
care nu mă socotesc decât o biată cerşetoare... 

Şi datorită grijii ce le purta, hrănindu-i, precum şi 
pazei din partea mamei lor, puişorii creşteau văzând cu 
ochii, ciripitul lor se îngroşa din zi în zi, pufuşorul lor 
se transforma în pene, ciocurile lor se curâfau de dun- 
gile galbene ale întâielor zile. 

Era prin Cireşar. Se înroşiseră vârfurile cireşilor de 
roadă nouă, coaplâ sub soarele mereu mai fierbinte. 

Mojata işi adunase copiii la umbra unui dud, din 
fructele căruia abia sfârşise de ospătat împreună cu ci. 

„Copiii mei, începu Mofata a le spune în limba sa, 
peste câteva zile fiecare dintre voi va trebui să-şi câ- 
ştige existenţa singur, după cum l-o tăia capul. Afi băgat 
de seamă, desigur, că această despărţire a unora faţă 
de alţii, vă este poruncitâ nu de mine, nici de altcineva, 
ci numai de legea firii, care nu ne lasă să stăm toată 
viața împreună. 

„Mie care vă sunt mamă, ar trebui să-mi pară rău. 
Totuşi, sunt fericită că mi-a dat soarta norocul de a vă 
vedea mari şi gala să răzbiţi singuri prin viaţă. Sunt 
fericită apoi că vam putut aduce până aici sănătoşi تو‎ 
voinici, nepierzând niciunul din doisprezece, lucru destul 
de gren pentru o mamă neputincioasă ca mine... 

„Acum, pentrucă despărţirea vă poate veni în gând 
chiar mâine, fin să vă dau un sfat şi anume: Dacă vă 
despărțiți, nu uitaţi totuși că sunteţi fraţi De va cădea 
vre-unul în nevoie mare, voi toţi să vă daţi mâna pentru 
a-l ajuta, că aşa cere legea frățeniei şi aşa e bine să 
facă fraţii între ei. Alte sfaturi nu văd ce v'aş mai putea 
da, în afară de cele pe care le ştiţi. Niciodată însă să 
nu uitaţi vorbele pe care le-aţi auzit dela mine astăzi. 

— „Bine, mamă!“ râspunserâ puiandrii. Şi se cul- 
cară cuminţi, la umbra dudului. R 

Mofata avu dreptate. Chiar de a doua zi câţiva pui 
nu mai răspunseră la chemarea ei. Luând alte drumuri, 
care încotro, adică începuseră să trăiască de sine stă- 
tători, cum e legea naturii. După o săptămână, abia un 
puiu mai rămăsese pe urma Moţatei. 

„Ce ai tu, dragul meu, de nu faci ca frăţiorii tăi? 
îl întrebă într'o după amiază maică-sa îngrijată. 

— Mamă, răspunse puiul cu teamă, am o meteahnă. 
De câtăva vreme, mă doare grozav de rău piciorul stâng... 
Şi mi-e greu să găsesc în mine curajul de a te părăsi, 
atâta timp cât nu mâ simt în stare a trăi prin mine 
însumi“... 

Mofata -îl azcultă cu durere, dar în fața lui arătă 
voie bună, să nu-l intristeze. Meteahnă ştia ca ce'nsem- 
'ncazâ pentru un suflet de tânăr. 

„Ei, lasă, puişor, Co sâ-ft treacă“... 

Şi-şi apropie capul de ochii trişti ai puiului... 

Dar încurând puiul începu să schioapete, apoi schioa- 
pătă deabinele. Maică-sa îl urmărea desperată. 

„Hei, Pafifa, strigă ca într'o zi pe una din fiicele sale, 
ai grijă şi ajută pe fratele tău cu ceva din agoniseala 
ta, că el nu poate umbla ca tine... 

— Bine, mamă, am să-l âjut. 
e greu singură... : 


Dar şi mie imi 


Concursul de jocuri pe luna lunie 


CINEL 


SERIA ٧ 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărți in valoare de 800 lei, 1 abonament pe 1 an, 
3 abonamente pe 6 luni şi 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor”. 


Surpriză 


Cuvintele se citesc dela litera A spre numere. 

1) Dibăcie. 2) Locuitori unei ţări din Asia. 3) Se 
mistue prin flăcări. 4) Sprijinitor la vie. 5) Instrumente 
de luptă. 6) Oraş în România. 7) Corabia lui Noe. 
8) Rareori (poetic). 

Pe primul cerc, veţi obţine — dela 1 la 8 — carte pe 
care învăţăm să citim. à 

Pe unul din cercuri va fi aceaşi literă. 


RODICA ING. ALEX. IONESCU 
Loco) 


Deslegătorii jocurilor pe luna Mai 
CAPITALA: 


Stanian Valeriu (39) Elena Gavrilescu (3) Armand 
G. Strelicescu (12) Seli Zilberştein si Madi Zaharia (2) 
Tărărescu Georgică (39) Ionel Grigore (11) Cazan Matei 
şi Marian Mitu (6) Niki Ceaclan (17) Berceanu Elisa- 
beta (3) Anca M. Filotti (4) Pârvu C. Vasilica (13) Bă- 
dita Negrei (35) Mircea şi Speranţa Nica (23) Tanfi 
Bărbulescu (10) Dogaru Virgilia (13) Stoicescu Alice 
(39) Dorel şi Aristide Halanay (39) Florette Stoleriu 
(12) Aurora şi Gilly Dogaru (4) Graziella Baicu (39) 
Jenica Amârâşteanu (30) Lăcătușu C. Ovidiu (38) Gela 
şi Osias Finkelştein (31) Speranţa Grunberg (30) Ban- 
del Morel (12) Dinu Ghe. Alexandru (31) Elena Palita 
(38) Trandafirescu Gaby (19) Tanti Grigorescu (3) 
Nina Mignon Madeleine Vretos (39) Aurelia lonescu (39) 
Florin Oprescu (14) Elise S. Avram (38) Schely Stark 
(24) Rodica Ing. Alex. lonescu (38) Mihaela Viorica 
(39) Sorel Avramescu (39) Sultan Ghe. Ion (15) Valen- 
tina Serianu (39) Nutzy Georgescu (39) Segal Renca (39). 


(Continuare in n-rul viitor) 


Deslegările acestor jocuri se primesc 15 zile dela 
apariția numărului de faţă. 

Se vor atașa cupoanele respective, iar pe plic se va 
menţiona pentru ,,Moş Cinel.“ 


AA 


Cuvinte încrucişate 


KE LE ca 
gm 


ORIZONTAL: 1) Odaie mică. 6) Munte în Armenia. 
12) A potoli durerile. 14) A păsui. 15) Salutare. 16) Val. 
19) Unsoare (Mold.) 20) Posed. 21) Care nu se poate 
citi bine. 23) Poftim. 24) Stat. 26) Numeral. 27) Nume 
rusesc. 29) Fir. 31) De mai multe ori 365 de zile. 32) 
Baltă mocirloasă. 33) Nume de fată. 35) Ca la 31 oriz. 
37) Stâpâneşte. 39) Loc'de luptă. 41) Lichid. 43) Şcolar. 
45) Numeral. 46) Alungat. 49) Cum fac gâştele. 50) Notă. 
51) Tras pe jos. 52) Patru anotimpuri. 53) Ucidea. 56) 
Ridicat. 59) Ocnă de sare. 60) Personaj caraghios creat 
de Moş Nae. 
VERTICAL : 1) A dobândi. 2) Metal. 3) Notă. 4) 
12 luni. 9) Zeul soarelui. 10) Localitate în Banat. 11) 
Săteni. 13) Umplută. 17) In prezent. 18) Fir. 21) Pros- 
tănaci. 22) Tinerime. 25) Stau pe loc. 28) Cepilul vacii, 
30) Lucrezi pâmântul. 31) Nume de fată. 34) Chipeş. 
36) A prospera. 38) A-şi lua sborul. 40) Organ al omu- 
lui. 41) Căpitan turc. 42) Nume de fată. 44) De aceiaş 
`ărime (fem). plur. 47 Artist de cinema. 48) Patru litere din 
catitâ“. 54) Oală (Mold). 55). Inceput de „risipã“. 57) 
Două consoane din „pungă“. 58) Articol. 
5) Pasăre de curte. 7) Le răspândește soarele 8) Posed. 


DOREL ŞI ARISTIDE HALANAY LOCO. 


N. R. La jocul combinat de Ecaterina Lucănescu la 
coloana B, rândul 4, avem: nume femenin. 

In’ jocul de cuvinte încrucişate de Tudor Constantin 
îndreptăm următoarele semnificații: 20 orinzontal) Gura 
porcului. 22) Pronume masculin plural. 


SERIA 


CUPON DE JCOURI 
PE LUNA IUNIE 


Numele şi pronumele 


و 


14 


gun 


zed GORÊ,‏ . جا 


CUVINTE INCRUCISATE 


YAMAN‏ 1711187 ھصھ 
RAT WC ANAIDIA]‏ کر 

MİDE SMS 3 

NİİL Sİ 2211 61 

701 38900143 و 
HE‏ 1 


5. GHEGHE 


RIAA SAL RIA TH 
ا د دو‎ Z/ 


ملسم ۰ع SMARU‏ 


OC yek 


MARIENNE KEL 


ML 


me 


e کے‎ 


Enigmâ - Ural; Aral - Puica Margareta, C. Dolinescu 

Carte de vizită : Comerciant — Dody H. Stark. 

Cuvinte cu înţeles asemănător: profet-prooroc, pustiu- 
deşert, cărare-potecă, raft-politâ, rest-râmâşifü. 

Cuvinte cu înțeles cu totul deosebit: milâ-cruzime, 
chibzuit-nesocotit. tulbure-limpede, 
clintesc-înţepenesc. 

Greşeli de tipar: 1) focul, sobe. 2) table, horn. 3) 
iarba. 4) făină. Nicolae S. Gheorghe. 

Cuvinte cu două înţelesuri; post: soldat-mâncare; 
cursă; şoareci-alergare; cremă ghete, prăjitură; casă: 
bani; locuinţă. 

Formarea cuvintelor: creion, carte, peniță, călima 


ghiozdan, caiet. /4 i d: 2ji l 


Deslegările sunt făcute desenatorul Nicolae Alexiu 
dela .„Institulut Geografic Militar.“ 


proprietar-chiriaş, 


1 
سه‎ dÎ 2n. 


Deslegările jocurilor pe luna Mai 
CUVINTE INCRUCISATE 


CUVINTE 7 1 


RARA d 
٣۱۹۱۸۰58 
I HOG TET 
rik? N 


JOC COMBINAT 


U [R]LJA[ TÎ ı ۱:48 [TIAR] 


15. 


UNELTE 


GAMPER EMIL -LOCO 


TAa LT 
“ا‎ RIAINID EA 


o>‏ حدا 
٤‏ -اے 


ARAT ARTE 
TIN UPR 
ARAMA 00۸1 Al |& 
۳۱۷۱۱ لمالنالالطالماا‎ ۱.1 

ANARE BÎ‏ و 
۱٤۸۸۸‏ 
A| Ric PA u RIAH |n!‏ ناو 
۸۱۸ ۶۱۱۱۸۱۱۸/۸ 
KA A| A YA C| ARADI‏ 1 

clu | BZZ PJA ۱۲۱۸۱۱۷ ٤ 
SA TIA RA FIA] IL [NA] 
TAAA c UYMA 
1ن افانلا‎ 


0 


U | R]A Z 
CUVINTE INCRUCISATE 


PIE LII İNİZ SJUJPJATR 
تا‎ NA DAWA 
RION TIO TAL AlC| 
ol P فا‎ ۷۱۱ ۸ 
۸۲۸۸۸۷ 


2111015 0 5۲ A ۰۹ ۱[1:3۱ 11310 از انا‎ 
BÎ] ı |[BIAINPc 5اں۱‎ |0۱۸ ۸ ۸ 37 
TAA RYA DYA Y ٦۸۱۳۴۹۱۸۱۰۸۸۸ 
DİA 2۸۵ ۷۱۸,۱ LÎC|EJ|A]S| 0ءء‎ 2 
/ AMLATN ARI Za) "۷81-205 111981 20 30 


CİAİNJAR 


NIE Poi THA 


Cuvinte cu înțeles asemănător: ştire-veste, clipă-mo- 
ment, mofturi-fleacuri. vraf-treanc, văpaie-flacără. 

Legătura între cuvinte: Incălțăminte-desculț. grâu-lan, 
gheată-piele, vişinâ-cireaşâ, hof-cinste. 

Omonime: 2) post—lonel Bichigean. 2) muşte— 
Wald Hermann. 3) ham — Savu Avramescu-Urlaţi 4) ras 
— Cohn Paul 5) mie — Popescu Heana-Tg. Jiu. 6) boboc 
— Marcel Bercovici-P.-Neamţ. 7) colt — Schoss-Roman 
8) băcan — Creangă Dumitru-Constanfa. 9) pisa — Marius 
Filimon-Loco. 10) baterii— Munteanu Alexandru-Loco. 

Anagramâ: rus-urs-sur — Stânescu Eugenia-Loco. 

Cuvinte cu acelaș înţeles ceartă-sfadă, evlavios-pios, 
leafâ-platâ, belşug-spor, grabă-zor. 

Jocul silabelor: sora, toba. sapa, cofa. ruga. nuca, 
pila, sita,, luna, buza. 

Omonime: 1) roşie —Zalupca Constanţa. 2) ulcior 
— Ligia Dragomirescu-Buzâu, 3) cadă — Georgescu M. 
Savin-Loco. 4) repede — Stănescu Eugenia 5) coc — Bea- 
trice Leibovici. 6) Ghiveciu — Moise Goihman. 


melemen. 


FOTOGRAFI DELA CONCURSUL DE 
DRĂGĂLĂŞENIE AL DIMINEȚII COPIILOR 


Puiu Al. T. Teodorescu 
I an şi 5 luni 


Mariana Kubryk apaa 


Moreanu Pâpuşa 
4 ani 7 


an! 
٦ Ê 


one! Apotecker 
| an şi TÜ luni 


Clarise Zingher Petrina Potop 
4 ani 2 ani 


"وا 


یئ شس 
N‏ 


اس دک SA‏ 


Pretul 5 lei 


Y 


JE کو‎ 
0۸0م‎ 
^ پر له‎ e e 2 
~a “won. 
> A nên 


. î 


d 


wv 


joacă în 6 


ad 
Li 
2 
2 
32 


ê 
€ 
3 
a. 
€) 
را‎ 


La 


لب Xa N Gİ‏ 3د 07 دت iin‏ جے 


unsurile la concursul literar 


Urmare 


Am citit cărțile următoare : Răpirea celor două fe- 
tîje. Jertfa Lilianei, Stan şi Bran, Michi Maus în țara vi- 
selor, Doctorul Mititelu, şi Copilul crescut în peşteră. 

Toate cărţile mi-au plăcut foarte mult. In „Răpirea 
celor două fetiţe“ mi-a plăcut curajul Victoriei, când a 
fugit dela locuinţa hofilor. In „Copilul crescut în peş- 
teră“ m'a împresionat revederea lui Pârvu cu mama sa. 
In „Doctorul Mititelu“ mi-a plăcut râsplâtirea maimu- 
telor pentru bunătatea Doctorului Mititelu. In cartea 
„Stan şi Bran“ am râs când Stan a luat de nas pe Bran 
şi l-a dus prin trei sate. In „Jertfa Lilianei“ am admi- 
rat pe viteaza Liliana, care a scăpat pe tatăl ei, negân- 
dindu-se un moment la dânsa. In ,,Michi Maus“ mi-a 
plăcut când a visat ce va fi în anul 2936. 

Doresc să scrii cât mai multe cărţi, care să-mi facă 
tot așa o plăcere. 


Drăguţa cititoare Clara Herşcovici din clasa a Il-a 

primară Loco, ne scrie : 
Dragă Moş Nae, 

Vă răspund şi cu la concursul literar care l-aţi or- 
ganizat în revistă. De când am început să citesc mai 
bine, adică de când sunt în clasa a doua,am cetit multe 
cărţi, căci îmi place să citesc mult. Printre ele sunt ur- 
mătoarele: Coana Frosa, Copilul crescut în peşteră, Isto- 
rioare pentru Puiu, Doctorul Mititelu. Moara Piticilor, Rilă- 
lepurilâ şi Martinică şi Puky. Cel mai mult mi-a plăcut ,,Co- 
pilul crescut în peşteră“, căci este foarte înduieşător, atunci 
când Pârvu a fost răpit de baba acecia. Te rog, Moş 
Nae, să mai scrii cărţi multe şi să te ajute Dumnezeu 
să trâeşti mulţi ani fericiţi şi să fii sănătos. 


Drăguţa cititoare Măry Hendelus din clasa a IV-a 

primară, Cernăuţi, ne scrie : 
Dragă Moş Nae, 

Deoarece m'am tăiat la mână, n'am putut să răspund 
la concursul literar. Acum însă sunt sănătoasă şi mă 
bucur mult că pot să-ţi scriu. Află deci că sunt o nouă 
cititoare. 

In vacanţa Paştelui am citit trei cărți: „Şerban şi 
Uragan în avion”, „Coana Frosa la Bucureşti" şi „Michi 
Maus in tara viselor” „Șerban și Uragan“, mi-a plăcut 
mult, deoarece este o carte interesantă şi foarte instru- 
ctivă. „Coana Frosa“, mi-a plăcut, căci este foarte haz- 
lie; cartea aceea m'a făcut să râd de diferitele năzdrăvă- 
nii ale coanei Frosa. „Michi Maus“ însă mi-a plăcut cel mai 
mult, deoarece m'a făcut să visez şi eu ca „Michi Maus“. 

Ifi mulţumesc din suflet pentru cărțile scrisc şi te 
rog să scrii cât mai multe cărți. 


ln lela SNe bek 200 
ES H BIGE aA 
و هدو ہے‎ iy 0 
REDACȚIA ŞI ADMINISTRATLA 
București, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
TELEFON: 3—84—30 


Drâguta şi devotata cititoare Constantinescu Ligia 
din clasa 111 د‎ din T. Măgurele, ne scrie: 


Domnule Director, 


Nu mă decid să spun care carte mi-a plăcut mai 
mult. In timpul liber care l-am avut, am citit următoa- 
rele cărți: Coana Frosa la București, Michi Maus în țara 
viselor şi Aventurile lui Păturei. Din toate aceste cărţi 
mi-a plăcut mai mult „Coana Frosa la Bucureşti “. 

Este o carte foarte hazlie în care „Coana Frosa“ ţi-a 
scos peri albi cu șederea ei la Bucureşti. Nici „Michi 
Maus“ n'a fost mai prejos, căci a fost tot aşa dehazlie. 

Aventurile lui Păturel de Arnould Galopin mi-a 
plăcut pentru felul cum autorul francez ne descrie peri- 
pefiile şi aventurile întâmpinate în Africa. 

Dumneata, Moş Nae, ai scos o mulţime de cărţi 
foarte frumoase şi care eu ca o veche cititoare mi-am 
făcut datoria cetindu-le. 

Cu acestea termin umilele mele rânduri care vi le 
adresez. 


Drâguta cititoare Olga Daia din clasa III-a primară, 
cititoare căreia îi dorim să nu mai fie nici o dată bol- 
navă, ne scrie: 


Iubite Moş Nae, 


Eu am fost bolnavă două săptămâni. Doctorul nu 
mi-a dat voe să citesc mult si totuşi tăticul meu mi-adus 
câteva cărţi: 

„Răpirea celor două fetițe”, „Michi Maus în țara vi- 
selor" şi „Martinică şi Puky“ 

Mi-au plăcut toate foarte mult. „Răpirea celor două 
fetiţe“ mi-a plăcut pentru îngrijirea D-lui Bunăreanu 
(bun cum îi arată numele). ,,Martinicâ şi Puky“ mi-a 
plăcut cu „cangur cu buzunar“. „Miky Maus“ mi-a plă- 
cut în anul 2936, căci ne arată ce va fi în viitor. 

urez sănătate, mult iubite Moş Nae, şi te rog să‏ تن ڑا 
mai scrii câteva cărți.‏ 


Altă drăguță cititoare Ruth Cohn din clasa a Il-a pri- 
mară, Botoşani, şi căreia de asemenea îi dorim multă 
sănătate, ne scrie : 


Dragă Moş Nae, 


De mult doream să vă scriu şi acum mă bucur foarte 
mult că pot să-ţi răspund la .,Concursul literar“. 

De patru săptămâni stau în pat şi singura mea dis- 
tracfie e să citesc. Am citit multe cărţi şi de alti autori, 
dar nici una nu mi-a făcut atâta plăcere ca cele scrise 
de mata. 


| DIMINEAŢA 


COPIILOR 


Revistă săptămânală pentru copii şi tineret 


16 PAGINI 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE ` 
NU SE INAPOIAZĂ 


DIMINEA 
COPIILOR 


ADMINISTRAȚIA: 


BUCUREŞTI.—STR. CONST. MILLE (SÂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


200 LE 
100 ه‎ 


ilâ i s'au 1 


1 lulie 1936 No. 647 


REDACȚIA ȘI 


1AN 
6 LUNI 


REPRODUCEREA BUCATILOR 
ESTE STRICT INTERZISĂ 


ABONAMENTE: 


fără să fie văzuţi?“ lam întrebat eu, cu toate că nu-mi 
venea să cred că sar găsi cineva —oricât ar fi el de 
hot — ca să-şi pună pielea în primejdie, numai şi numai 
pentru a fura nişte aripi, adică, o grămadă de pene şi 
fulgi ce nu i-ar fi servit la nimic. Să fure numai atâta 
şi să nu se atingă de alt lucru din casă! Era o întâm- 
plare ciudată, foarte ciudată. 

Dar Uitucilă continua să se vaete, să se tragă de 
păr şi să-și tragă pumni. A trebuit să-l apuc de mâini, 
să i le tiu cu sila şi să-istrig: ,,Potoleşte-te, omule! La 
nevoe, faci tu şi alte aripi. Pene şi fulgi se găsesc în 
deajuns“. 

Abia după o jumătate de oră, Uitucilă sa mai li- 
niştit pufintel. Am intrat amândoi în casă şi iată că a 
venit şi soția sa. ,,Nevastâ, o întrebă el, nu ştii cine mi-a 
furat aripile?“ 

Ea n'a răspuns numai decât, dar uitându-mă la 
dânsa, am observat un zâmbet de şiretenie. Atunci, m'a 
trecut o bănuială: oare, n'o fi ca 7 

Această bănuială s'a întărit, când am auzit răspun- 
sul ei: „Cine şi-a făcut pomana şi ţi-a dorit binele, scă- 
pându-te dela moarte?“ zise ea. 

Uitucilâ însă se aprinse din nou. „O să vedeţi ce am 
să fac, o să vedeţi! zise cl, umblând agitat prin odae şi 
trântind jos hainele şi orice alte obiecte, pe care punea 
mâna. O să vedeţi că eu... eu care sunt Uitucilă şi fiindcă 
sunt Üjtucilâ, am să... am să... 

— Ai să stai la masă,“ i-am întregit eu vorba, de 
oarece Lina, servitoarea, adusese mâncarea. 

Uitucilâ a stat la masă şi, pentru moment, potolin- 
du-se, a uitat şi de aripile furate şi de hotărârea de a 
se face aviator cu orice preț. 

Insă, după masă, nu ştiu cum se face că am avut 
nenorocita ideie de a aduce vorba despre paraşute şi 
parașutiști. 

In loc să spună ceva, Uitucilă sări de pe scaun şi 
merse de luă cartea „Secretele aviaţiei“. Intoarse mai 
multe pagini, apoi se opri la un capitol şi zise mulţumit: 
„Asta e! Am găsit! Ê 

— Ce ai găsit? l-am întrebat eu. 

— Am găsit capitolul in care te învaţă cum să devii 
paraşutist. O să vedeţi.“ 

Să așteptăm şi să vedem ce va eşi şi din această 


scrânteală. 
VINTILĂ BRATU 


RECUM am povestit săptămâna trecută, Uitu- 
cilă mi-a spus să am câteva zile răbdare, pen- 
tru ca apoi să mă minunez,văzându-l cum 
sboară. Socotind însă că. de-ar fi chiar să aş- 
tept ani de zile și tot n'am să apuc ziua in 

care să-l văd pe Uitucilă sburând, am şi uitat de treaba 
aceasta şi nici n'am mai dat pe la dânsul. 

El însă —o minune a minunilor ! — n'a uitat de loc. 
N'a uitat că trebue să se facă aviator şi că trebue să 
sboare, A continuat, aşa dar, să. se încuie în odâifa din 
fundul casei sale, să citească mereu cartea „Secretele avia- 
ției” şi să cumpere grămezi de pene şi fulgi, cu care să 
facă o nouă pereche de aripi, mai mari şi mai bune 
decât acelea cu care, în loc de a sbura, se prâbuşise la 
pământ. 

In zadar îi spunea sofia sa că este o curată nebunie 
ceeace vrea să facă şi în zadar îl sfătuia să se lase, pen- 
tru a nu-şi rupe gâtul. Uitucilă dădea din umeri şi zicea: 
„Lasă, nevastă, că pe tine nu te taie capul la astfel de 
treburi“. 

In sfârşit, după ce trecură la mijloc vreo patru zile, 
Uitucilâ veni din nou la mine. „Vintilă, îmi zise el, fără 
măcar să-mi dea „bună ziua“, hai acasă la mine şi să-ţi 
arăt ce sunt şi ce pot face. 

— Vrei să-mi arăţi cum știi să cazi din nou ? l-am 
întrebat eu râzând, 

— Să-ţi arăt cum ştiu să sbor, iar nu să cad“, îmi 
răspunse el cam supărat. 

M'am dus. Ca şi rândul trecut, aşa şi acum, în loc 
să mâ poftească în casă, m'a poftit în grădină, „Stai şi 
aşteaptă puţin“, îmi zise el, dând fuga la odâifa in care 
fabrica aripi. Insă... ce-i strigătul acesta ? Ce s'a întâm- 
plat ? Oare, îl înjunghie cineva pe Uitucilă ? 

Am alergat şi eu cât mă ţineau picioarele. Când 
m'am uifatla Uitucilă, am crezut că înnebunise. Se trăgea 
de păr, se lovea cu pumnii în piept, işi rupea hainele 
şi tipa : „Aoleu! Aoleu! 

— Ce este? Ce-ai pâtit? l-am întrebat cu în nedu- 
merire. 

— Aripile! Mi au furat aripile!“ răspunse el cu o 
voce sugrumată. 

lată ce nenorocire mare i se întâmplase! I-au furat 
aripile ce făcuse din nou şi cu care era încredinţat că 
o să sboare sus, sus de tot, până să se piardă în nouri. 

„Dar când ţi le-au furat şi cum au'pututintra hoţii 


ONEN 


-ٌ “9+ 


TESA 


DD 


fetiță si mai săracă. 
۰ İn româneşte de MARIA SOREL 


de bine. Dar cred că poli reuşi totdeauna, dacă stărui 
în deajuns. De câteva zile încoace, m'am căznit mult în 
felul acesta şi am văzut că începe să-mi meargă mai 
bine. Când îmi merge rău de tot şi mă apasă necazuri 
grele, mâ silesc cât mai mult să mă incredintez pe mine 
însămi că sunto prinţesă. Imi zic singură: „Sunt o 
prințesă şi chiar o prinţesă din neamul zânelor, iar din 
cauza că sunt o zână, nimic nu-mi poate face rău și nu 
mă poate face să sufer.“ Nici nu-ţi închipui, Becky, cât 
de mult gândurile acestea mă fac să uit necazurile“, işi 
încheie Sara vorba cu un râset. 

Avea, de altfel, destule prilejuri să se gândească la 
altceva, decât la necazurile sale, tot aşa cum avea de- 
stule prilejuri să se întrebe dacă este ori nu este o 
prințesă. Insă, prilejul cel mai însemat l-a avut intr'una 
din zilele cele mai groaznice pentru dânsa, şi care nu 

sa putut șterge din memoria ci, chiar după trecere de 
ani de zile. 

De vreo săptămână încoace, ploua fără întrerupere: 
O ceaţă deasă şi rece se aşternuse peste străzile alu- 
necoase ; peste tot era noroiu — acest noroiu lipicios al 
Londrei. Intâmplarea a făcut ca tocmai într'o astfel de 
zi, Sara să fie trimisă de mai multe ori în oraș după 
târguieli. Aşa i se întâmpla ci în zilele cu vreme urâtă. 
A fost trimisă mereu, până ce sărmana de ea fusese 
udată până la piele. Nişte pene vechi de pe pălăria sa 
tot atât de veche luaseră o înfăţişare absurdă, iar ghe- 
tele ei găurite absorbiseră atâta apă, că nu mai era loc 
pentru o singură picătură. Să adăogăm la aceasta că 


nu i se dase să mănânce la prânz, de oarece miss 
Minchin găsise cu cale să o pedepsească tocmai în ziua 
aceea. 


li era așa frig şi era aşa de llămândă şi obosită, 
încât se făcuse vânâlâ la faţă. Infâtişarca ci aşa de 
nenorocită îndemna pe trecătorii de pe stradă să se uite 
la ca cu priviri de milă. Ea însă nu-și dădea seamă de 
lucrul acesta. Mergea grăbită, tot silindu-se să se gân- 
deascâ la alt ceva. 

Adevârul este câ simtea mare 
Gândurile şi inchipuirile erau pentru 
mijloc de a nu pierde cu totul curajul. Insă, în ziua 
aceea era mai greu decât oricând să-și găsească mân- 
gâiere şi curaj în gânduri şi închipuiri. Ba tot gândin- 
du-se şi tot făcându- şi închipuiri, simţi că o răzbește şi 
mai tare frigul şi că foamea o chinueşte şi mai rău. 
Totuși, stăruia cu încăpățânare în a se gândi la alt 
ceva. Așa, pe când apa amestecată cu noroiu îi trecea 
prin ghetele rupte şi pe când vântul părea că încearcă 
să-i smulgă de pe dânsa jacheta subțire, Sara, tot um- 
blând, işi vorbea singură, cu toate că nu vorbea tare, 
ba chiar nici nu mişca buzele. 

„Să ne inchipuim, îşi zicea ca în gând, că am haine 
uscate. Să ne închipuim că am ghete bune, o manta 
lungă şi călduroasă, ciorapi de lână şi o umbrelă nouă. 
Să ne închipuim că tocmai când tree pe lângă brutărie, 
unde se vând chifle calde, găsesc pe jos un ban de un 
şilinig, care nu este al nimănuia. Să ne mai închipuim 
că intru la brutărie, cumpăr cu șilingul găsit şase chifle 
scoase tocmai acum din cuptor și că le mănânc pe toate, 
fără să mă opresc.“ 

Aşa işi vorbea Sara în gând, iar noi trebue să spu- 
nem că uneori se întâmplă pe lume lucruri din cele 
mai ciudate, Şi Sarei i sa întâmplat la ora aceea un 
lucru foarte ciudat. Trecea în partea cealaltă a străzii 
tocmai când işi vorbea în felul arătat mai sus. Ghetele 
i se afundau în noroiu. Căută să se ferească de noroiu 


nevoc de aşa ceva. 
dânsa singurul 


PEERY RES KÎRE LA de H. F. 


17. Sara întâlneşte o 


Iarna din anul acela fusese foarte aspră. Erau zile 
în care Sara se afunda în zăpadă, atunci când era tri- 
misă în oraş după târguieli. Zile şi mai rele erau însă 
atunci când se topea zăpada şi se amesteca cu noroiul. 
In alte zile, ceața era aşa de deasă, incât felinarele de 
pe străzi trebuiau să fie ținute aprinse toată ziua, iar 
Londra lua înfăţişare: 1, pe care o avusese cu mai mulți 
ani în urmă în acea după amiazi când Sara, rezimân- 
du-şi capul pe umerii tatălui ci, străbătea în trăsură 
străzile oraşului. 

In astfel de zile, ferestrele dela casa în care locuia 
Familia cea mare arătau mult mai simpatice şi mai 
prietenoase, iar camera in care stătea de obiceiu ,,dom- 
nul“ din India strălucea de căldură şi de bogăția cu- 
lorilor. 

Insă, cu atât mai rece şi mai tristă era odăiţa bic- 
tei Sara. Se isprăvise cu frumoasele răsărituri şi apusuri 
de soare. Ba Sarei i se părea că pieriseră chiar şi ste- 
lele. Nourii se lăsau jos până la ferestruica din acope- 
rişul odăiţei. De coloare cenuşie sau gălbuie, deseori se 
prefăceau în ploaie torențială. Chiar în zilele când nu 
era ceaţă, la orele patru după amiazi se făcea întune- 
rec. Când pentru o treabă oarecare, Sara se urca la 
odâitâ, era nevoită să aprindă o lumânare. 

In aceste zile mohorâte bucătăreasa şi servitoarele 
deveneau şi mai ursuze. Se purtau şi mai rău cu Sara 
şi se purtau cu Becky, ca şi când nenorocita de Becky 
ar fi fost o sclavă, iar nu o fiinţă liberă. 

„Fără dumneata, miss, îi spunea Becky într'o seară 
când mersese in odâifa Sarei, şi fără tot ce-mi pove- 
steşti, cred că cu aş muri. Nu fi se par acum adevărate 
toate suferinţele prizonierilor din închisoarea Bastilia ? 
Stăpâna noastră miss Minchin seamănă din ce în ce 
mai mult cu şeful temnicerilor dela Bastilia. Aproape 
că văd atârnate de cingătoarea ei acele chei mari des- 
pre care îmi spui că le poartă şeful temnicerilor. Cât 
despre bucătăreasă, ea seamănă în totul cu temnicerul. 
Mai povesteşte-mi ceva, miss. Fii așa -de drăguță şi 
povesteşte-mi despre eşirea sub pământ ce ar trebui să 
săpăm sub zidurile închisorii noastre. 

- Am să-ţi povestesc ceva care să ne tie de cald; 
răspunse Sara, căreia îi clânfâncau dinţii. Du-te şi ia-ţi 
pătura, îmi voi lua şi eu pătura mea, ne vom infâşura 
amândouă, vom sta pe pat cât mai strânse una într'alta, 
iar eu Îți voi povesti despre pădurea caldă, unde sa 
născut maimuța „domnului“ din India. Când văd pe 
această maimuţă stând pe masa de lângă fereastră şi 
privind afară cu ochi aşa de trişti, sunt totdeauna în- 
credinfatâ câ se gândeşte la pădurea caldă în care sărea 
şi işi agăța coada de nucii de cocos. Aş dori să ştiu 
cine a prins-o şi dacă și-a lăsat acolo o familie, căreia 
ii ducea de grije, hrănind-o cu nuci de cocos. s 


— E adevărat, miss, că povestea aceasta încălzește 
zise Becky recunoscâtoare, Ba chiar şi Bastilia noastră 
pare a fi mai caldă, când povesteşti despre ea. 

— Cauza este că poveștile mele te fac să te gân- 
dești la alt ceva, răspunse Sara, înfășurându-se aşa de 
bine in pâturâ, incât nu lâsase afarâ decât chipul sâu 
mic şi oacheş. Am băgat de mult de seamă lucrul ace- 
sta. Gândeşte-te la altceva, ori de câte ori eşti în sufe- 
rință. 

— İfi reuşeşte mijlocul acesta?“ întrebă Becky, pri- 
vind-o cu ochi plini de admirație. 

Pentru câteva clipe, Sara încruntă sprânceriele. 
„Uneori îmi reuşeşte, iar alteori nu-mi reuşeşte, răs- 
punse ea sincer. Insă când reușesc, mă simt cât se poate 


qeren 


amam ~- 


- 


şi mirosea plăcut. Tocmai atunci brutăreasa punea îna- 
intea brutăriei alte chifle calde. 

„Să am iertare, îi zise Sara, dar-nu cumva aţi pier- 
dut banul acesta?” Şi îi arătă banul ce găsise, 

Femeia aruncă o privire asupra banului. apoi se 
uită lung la Sara, la chipul mititel şi drăgălaş al Sarei 
şi la îmbrăcămintea ei, acum veche şi ruptă. dar din 
care se vedea că fusese odată o înrbrăcăminte elegantă, 

„Pe legea mea nu-i al meu! rispunse brutârcasa, 
Nu cumva l-ai găsit? 

— Da, l-am găsit în noroiu, zise Sara. 

— Păstrează-l, mititico! Poate că a stat acolo o sâp- 
tămână întreagă şi numai Dumnezeu ştie cine l-a pierdut. 
Niciodată n'ai să poţi găsi pe stăpânul lui. 

— Ştiu că nu pot, răspunse Sara, dar m'am gândit 
că e mai bine să vă întreb pe d-voastră. 

— Prea puţini sar fi gândit la aşa ceva, zise bru- 
tăreasa, pe al cărei chip se citea în acelaş timp mirarea, 
mila şi prietenia pentru Sara. „Vrei să cumperi ceva? 
adăogă eă, observând că Sara se uită la chifle. 

— Dacă se poate, dafi-mi pe banul meu patru chifle“, 
răspunse ea, dându-i banul de argint. 

Femeia puse într'o pungă de hârtie câteva chifle. 
Sara văzu însă că pusese şase... Nu vă supăraţi, zise ea, 
dar am spus patru chifle. Nam alţi bani să cumpăr mai 
multe. 

— Am pus două mai mult, ca să se potrivească la 
cântar, răspunse brutăreasa, zâmbind cu bunătate. Cred 
că ai să le poţi mânca. Oare, nu ţi-e foame?“ 

O ceaţă s'a aşternut pe ochii Sarei. „Da, răspunse 
ea, mi-e tare foame şi vă mulțumesc foarte mult pentru 
bunătatea d-voastră și — vroia ea să adauge — afară stă 
o fetiță, care este mai flămândă decât mine“. Insă toc- 
mai în momentul acela au intrat în bucătărie vre-o doi, 
trei clienţi, care păreau grăbiţi, aşa că Sara sa măr- 
ginit să mulțumească încă o dată şi să plece., 


(Va urma) 


np mm  m _َ_ ®َRMÃV‏ يڪ ج ڪڪ 


Fotografiile premiantilor 


Dăm de veste că, aşa cum am făcut în anii trecuți, şi 
în anul acesta vom publica fotografiile cititoarelor și ci- 
titorilor, care au luat ia sfârșitul anuiui școlar premiul l-iu 
sau ات‎ 76 

Insă, nici o fotografie nu va fi publicată, dacă nu este 
însoțită de atestatul direcției școalei respective cum că 
în adevăr cititoarea sau cititorul a cărui fotografie ni se 
trimite spre publicare a luat premiul دنا‎ sau al İl-lea. 

Mai spunem că fotografiile vor fi publicate în ordinea 
primirei lor și că nu se va ține seama de nici o stăruință 
pentru a se trece peste această ordine. 

Pe dosul fiecărei fotografii trebue să se scrie cât 
mai citet numele, pronumele, școala, clasa pentru care s'a 


luat premiu și localitatea. 
Mai întâiu vor fi publicate fotografiile elevelor şi ele- 


vilor, care au luat premiul I-.u și după ce se va termina 
cu ele, va începe publicarea fotografiilor acelora, care au 


luat premiul al II-lea. 
Fotografiile se publică gratuit. Data până la care 


pot fi trimise este 15 August a. c. 


= 


Elevele și elevii premianti din Capitală pot fi foto- 
grafiati gratuit pentru „Dimineața Copiilor”, de câtre 
STUDIO WELLS, Calea Victoriei No, 43, etaj, prezintând 
atestatul dela școală cum că au luat în adevăr premiu. 


In editura „Principele Mircea" a apărut cartea „Pat 
şi Pataşon,, de cunoscutul nostru colaborator D. Mereanu. 

Acest volum cu năzdrăvănii pline de haz se găsește 
de vânzare la toate librăriile și chioșcurile din țară. 


geek 


cût pulea mai mult, aşa că privea mereu în jos, ca să 
găsească un loc mai bun, unde să pună piciorul. Insă 
când era uproape de trotuarul din faţă, văzu că strălu- 
ceşle ceva în noroiu, Era un ban mic de argint, călcat 
de mai multe picioare, dar tot strălucind puţin în no- 
roiul de care era acoperit. Ca valoare, era mai puţin 
decât un 6 

Intro secundă, banul acesta a fost în mâna învine- 
tila de frig a Sarei. 

„Oh, oftü ca, e un ban adevărat, un ban adevărat!“ 

Şi atunci — vâ rog să mă credeţi — Sara privi drept 
la prăvălia din faţă. Prăvălia aceasta era o brutărie. O 
femeie cu o înfăţişare veselă. voinicâ şi cu obraji tran- 
dafirii punea la fereastră un coşulet cu chifle scoase 
tocmai atunci din cuptor— nişte chifle mari, rotunde, 
care Îți făceau pofta şi erau împodobite cu stafide. 

Emoţia ce simlise din pricina banului găsit, vederea 
chiflelor şi mirosul atâta de plăcut de pâine caldă, ce 
venca din brutărie, făcură ca, pentru câteva clipe, Sara 
să-şi piardă aproape cunoştinţa. Totuşi, îşi dădea seama 
că n'are dece să stea la îndoială pentru a-și însuşi ba- 
nui ce găsise. Se vedea bine că banul acesta zăcuse de 
câtva timp în noroiu şi că stăpânul lui se pierduse în 
marea mulțime de trecători, care umblau pe străzi 
toată ziua. 

„Cu toate acestea, işi zise Sara cu un aer oarecum 
ingrijorat. voi merge să întreb pe brutăreasa, dacă nu 
l-ar fi pierdut cumva.“ Şi aşa, trecu în partea cealaltă 
a străzii şi puse piciorul în pragul brutăriei. Văzu însă 
ceva, care 0 făcu să se oprească. Era o fetiţă, care 
arăta şi mai părăsită, şi mai nenorocită decât ea însăși, 
o fetiţă, care era mai de grabă un pachet de sdrențe, 
printre care eşcau două picioruşe goale, vinete de frig 
şi murdârite de noroiu. I se vedeau picioarele, pentru- 
că sdrerftele în care era înfășurată, nu erau destul de 
lungi. Mai vedeai căpşorul fetiţei cu părul ciufulit, cu 
obrajii murdari şi cu o pereche de ochi mari, adânci 
și înfometați, 

Sara înţelese din privirea fetiţei cât era de flâ- 
mândă nenorocita aceasta şi simţi îndată pentru dânsa 
o simpatic adâncă. 

„Această fetiță, işi zise ea oftând, este un copil de 
oameni săraci şi ¢ mai flămândă decât mine.“ 

Căt despre fetitâ, ca aruncă asupra Sarei o privire, 
apoi sc dete puţin la o parte, ca şi cumar fi vrut să-i facă 
loc să treacă. Sărmana de ea era obișnuită să se dea în 
lături în fața oricui. Ştia că dacă din întâmplare ar 
vedea-o vreun sergent de stradă, i-ar spune să nu stea 
locului. ci să circule. 

Sara strânse in mână banul de argint şi stătu la 
îndoială câteva minute. După aceea, se apropie de 
felită şi o întrebă: ,.Ti-e foame?“ 

Fetiţa se strânse şi mai mult în sdrenţe. .Nu cum- 
va glumeşti ? întrebă ca cu o voce răgușită. Mă întrebi 
pe mine, dacă mi e foame ? 

— N'ai mâncat azi la prânz? o întrebă din nou Sara. 

— Nam mâncat nici la prânz, răspunse ea cu o 
voce şi mai râguşilâ, nam mâncat nici azi dimineaţa şi 
nu voi mâneca nici diseară. Nu mi s'a dat nimic. 

— Dar de când n'ai mâncat ? o întrebă Sara. 

— Nici cu nu ştiu. Astăzi nu mi sa dal nimic. Am 
cerut peste tot, dar n'au vrut să-mi dea.“ 

Numai privind-o, Sara se simți şi mai flâmândâ 
şi mai slăbită. Insă gândurile ciudate, pe care i le ştim, 
începură să o frământe din nou. Sara începu să-şi vor- 
bească sie însăși. cu toate că inima îi era străpunsă de 
durere. 

„Dacă sunt o prințesă, trebue 53 mâ port ca prin- 
tesele. Când 1710168616 erau alungate de pe tron تو‎ 
lāsate in sărăcie, ele împărțeau totdeauna pufinul ce le 
rămânea cu persoanele, care erau mai sărace şi mai 
flâmânde decât dânsele. Dacă banul ce am găsit, ar fi 
fost un şiling întreg, aş fi putut cumpăra şase chifle. 
Şase chifle împărțite între mine şi fetița aceasta n'ar fi 
fost deajuns, ca să ne săturăm amândouă. Dar tot e 
mai bine decât nimic.“ 

Apoi, întorcându-se spre fetiță, îi zise: „Aşteaptã 
un moment“, şi intră în brutărie. In brutărie era cald 


Poveşti uitate 


Terme mı 


Boul cel nâzdrâvan 


Bătrânul se duse din nou, de data aceasta până in 
bucătăria palatului, unde i se dete de mâncare. Dar 
fiul său, care știa şi aceasta, îl trimise pentru a treia 
oară. Împăratul îi zise: „Dacă fiul tău poate să aibă 
un palat ca al meu, îi dau pe fiica mea de nevastă.“ 

Băiatul se uită în corn şi deodată răsări din pă- 
mânt un palat, mai frumos chiar decât palatul împăra- 
tului. Dar împăratul mai ceru ca flăcăul nostru să aibă 
tot atâtea vite ca şi dânsul. Băiatul deschise cornul cel 
stâng şi căpătă mai multe vite decât avea împăratul. 

A doua zi își înhămă caii la trăsură şi se duse să 
ia în căsătorie pe fiica împăratului: Tinerii fură cunu- 
nati şi se dete apoi un ospăț mare şi bogat. 

Dimineața următoare veni zâna, ca să pieptene pe 
mireasă, aşa după cum îi promisese băiatul. Mirele îi 
zise miresei să nu se sperie, ci să fie liniștită. 

Intr'un colt al odăiei era lâna toarsă şi în lână trei 
coji de pâine. Şi cojile de pâine începură să vorbească 
şi să zică : „Zâno, dacă eşti dela Dumnezeu, du-te la 
Dumnezeu, iar dacă eşti dela diavol, du-te la diavol !“ 

Zâna pieplenă pe tânăra mireasă şi apoi pieri şi se 


făcu 


nevăzută. 


O veche poveste de Ali Baba 


fost odată un văduv care avea un singur fiu. 
Omul acela luă în căsătorie pe o femeie vă- 
duvă care de asemenea avea un fiu. După ce 
se căsătoriră, stătură să socotească ce fel de 
vite trebue să păzească fiecare din cei هل‎ 
Femeia zise: „Fiul meu să păzească vacile, iar fiul 

tău, boii“. Aşa se şi făcu. Femeia îi dete fiului său o 
traistă plină cu pâine şi brânză, celuilalt însă numai 
cojile ce tăiase din pâinea fiului ei. 

Fiul cel vitreg păzea boii şi plângea mereu. Intr'un 
and un bou îl întrebă: „Drăguţule ciobânaş, ce-i cu 
tine de plângi într'una?* Băiatul îi răspunse : „Cum să 
nu plâng, prietene, când sunt mereu flămând, fiindcă 
acasă mi-se dă să mănânc numai cojile ce rămân din 
pâinea fratelui meu î?“ 

Boul îi întoarse vorba zicându-i: „Dacă eşti flă- 
mând, scoate-mi cornul meu cel drept şi într'însul vei 
găsi şi de mâncat şi de băut“. Aşa făcu şi băiatul şi în 
câteva zile era'mai bine hrănit decât fratele său vitreg. 
Mama cea vitregă se puse la pândă și află de unde își 
lua băiatul mâncarea. Se făcu apoi bolnavă şi zise că 
moare, dacă nu-i se dă să mănânce ficatul boului cu 
pricina. Auzind vestea aceasta, ciobânaşul se puse din 
nou pe plâns, iar boul îl întrebă: „Ce-i cu tine şi dece 
eşti din nou mâhnit ?“ 

Băiatul îi răspunse: „Cum să nu fiu mâhnit şi su- 
părat, când ştiu că vine măcelarul să te ia şi să te 
injunghies ۰ 

Boul îi zise: „Când vine măcelarul să mă ia, tu să 
stai la poarta grajdului și să-mi sări în spinare, îndată 
ce mă vezi că es.“ Aşa făcu şi băiatul, iar boul îl duse 
intro ţară aşa departe, că i-ar fi trebuit ani mulţi ca 
să se întoarcă până acasă. 

Boul îl duse pe băiat la o pajişte şi-i zise: „Aici 
mă voiu lupta cu un bou gras,care nu mă va dobori; 
după aceea mâ voiu lupta cu unul slab şi acela 
mâ va omori. După ce mor, tu să-mi iei amândouă 
coarnele, dar să nu te uiţi în cornul cel stâng mai îna- 
inte de a sosi acasă ٠ 

Flăcăul nostru nu putu însă să rabde şi să nu se 
uite în cornul cel stâng şi de aceea, când ajunse la un 
pod, şezu jos şi deschise cornul acela. De odată se re- 
peziră din corn afară aşa de multe vite, că te apuca 
frica uitându-te la ele. Şi băiatul se puse din nou pe 
plâns. 

Sub pod erau mai multe zâne şi o zânâ veni și-l 
întrebă ce are şi dece plânge. Băiatul îi povesti întâm- 
plarea, iar zâna îi zise că ea poate să-i strângă din nou 
vitele în corn, dacă îi dă voe să-i pieptene nevasta în 
dimineaţa zilei de după căsătorie. Băiatul îi promise, 
mai ales că se gândi că nici nu era sigur că sar căsă- 
tori vreodată. După aceasta zâna îi puse din nou vitele 
in corn. 

Băiatul merse mai departe şi ajunse acasă. Acolo 
nu găsi decât pe tatăl său, iar casa dărăpănată cu to- 
tul. Se rugă de tatăl său,'care nu-l recunoscu, să-i dea 
un adăpost la noapte, dar bătrânul îi zise: ,,N'am decât 
colțul acesta, dacă îţi place, culcă-te acolo.“ Băiatul îi 
răspunse că: se mulţumeşte şi cu colţul acela şi după ce 
îi spuse tatălui său cine este, îi zise să meargă la îm- 
părat şi să-i ceară pentru dânsul pe fiica împăratului 
de nevastă. 

„Bătrânul nu îndrăzni să iasă înaintea împăratului, 
ci se duse până la poarta din lăuntru a palatului şi se 
opri acolo. Se întoarse apoi acasă și zise: „Nu, fiule, 
nu-i nimic de făcut.“ Fiul său, care văzuse totul in corn, 
ii întoarse vorba zicându-i : „N'ai vorbit cu împăratul. 
si du-te şi vorbeşte-i ١ 


۸۱۸۵۸۸۸۸۱۲٣۷ 


ele purtând câte şase felinâraşe de diferite culori. „Aceste 
felinăraşe sunt pentru iluminafia din seara aceasta“, 
zise Silviei broasca ţestoasă, care mergea în fruntea ce- 
lorlalte. 

Insă, apa Oltului, care până atunci curgea liniştită, 
se turbură dintr'odată. Se turbură tocmai la mijloc. După 
câteva clipe, iată că eşirâ, venind din fundul râului, trei 
fete, dintre care una avea părul galben ca spicul de 
grâu, a doua avea părul negru ca pana corbului, iar a 
treia avea părul roșcat. Totuşi toate trei erau nespus de 
frumoase. 

Cele trei fete se apropiară în înnot de Silvia şi-i zi- 
seră: „Vino cu noi, ca să te împodobim pentru sărbă- 
toarea din seara aceasta. 

— Cine sunteţi voi şi unde mă chemați să viu? le 
întrebă Silvia nedumerită. 

— Suntem zânele Oltului şi te kehen sã vii la lo- 
cuinfa noastrâ din fundul apei, ii râspunserâ ele. Aisã 
vezi ce locuinţă frumoasă şi ce frumos o să te împo- 
dobim“. 

Lucru ciudat! Silvia nici nu se gândi că ea nu póate 
merge in apă şi mai ales, nu poate merge in fundul 
râului, ci se duse numai decât cu cele trei zâne. Umbla 
pe apă, ca şi cum ar fi umblat pe pământ. 

Aşa ajunse ea până la locuinţa zânelor. Această lo- 
cuinfâ era o peşteră, însă nu o peşteră întunecoasă, de 
oarece era luminată ca ziua. Nu vedeai nici un fel de 
lămpi, ci pe pereţii ei era o mulțime de diamante, ru- 
binuri şi alte pietre preţioase, care dădeau şi ziua şi 
noaptea o lumină vie şi cât se poate de plăcută. 

Cele trei zâne luară mai multe din aceste pietre pre- 
fioase, făcură un colan şi-l trecurâ de gâtul Silviei. Mai 
făcură o cunună de flori — niște flori din care Silvia nu 
văzuse până atunci — şi i-o puseră pe cap. 

„Acum, zise zâna cu părul galben ca spicul de grâu, 
să o îmbrăcăm şi într'o rochie frumoasă“. 

Zicând acestea, deschise o ladă făcută din lemn de 
abanos și încrustată cu sidef. Din ladă scoase o rochie 
albă şi uşoară ca fulgul. Unii ar fi zis că această rochie 
e de mătase, adevărul însă este că era făcută din pânză 
de păianjen. A 

Silvia o îmbrãcã şi vâzu câ este tocmai pe mâsura 
ei şi că o prinde de minune. Dar era dat ca în ziua aceea 
Silvia să aibă parte numai de lucruri minunate. Așa, 
pe când se uita la rochie, văzu că apa Oltului se lumi- 
nează toată, parc'ă ar fi aprins cineva mii şi mii de 
lămpi. 

„Incepe sărbătoarea, îi ziseră cele trei zâne. Haidem 
să mergem şi noi“, 

Insă, când să iasă din peşteră, Silvia se trezi ... 
fiindcă adormise la ţărmul Oltului, așa că totul n'a fost 
decât un vis— ce-i drept, un vis foarte frumos. 


DINU PIVNICERU 


ILVIA terminase cu bine anul şcolar. Nu numai 
că n'a rămas corigentă, — despre așa ceva 
nu putea fi măcar vorba —ci a luat şi un 
premiu. E drept, a luat premiul al doilea. 
Ar fi putut lua chiar premiul întâiu, dacă 

mar fi fost timidă de felul ei. Se emoţionează şi uneori 

se cam încurcă la răspunsuri. 

Oricum, şi premiul al doilea este un premiu foarte 
frumos. Câte eleve şi câţi elevi n'ar dori să-l aibă? 

Şi aşa, terminând cu bine anul şcolar, dar slâbufâ 
de munca pe care a trebuit-sâ o depunâ, Silvia a fost 
trimisă să petreacă vacanţa de vară la o moşie pe care 
un unchiu al ei o avea în apropiere de râul Olt. La 
marginea Oltului stătea Silvia ceasuri întregi, Ii plăcea 
să audă murmurul apei, care par'că spunea poveşti din 
trecutul îndepărtat al Ţării şi neamului. li mai plăcea 
să vadă peştii înnotând şi stoluri de păsări sburând în 
văzduh. lar vântul îi aducea o răcoare plăcută şi o um- 
plea de voe bună. 

Dar intro după amiazi, Silviei îi fu dat să vadă şi 
să audă ceva neobişnuit, ceeace a pus'o în uimire. Mai 
intâiu văzu trei raci, ţinându-se coadă, sărind şi făcând 
tot felul de tumbe. 

„Ce i-a apucat pe raci să facă astfel de năzdrăvănii "٠ 
zise Silvia, vorbind cu glas tare şi râzând de ceeace 
vedea. 

S'a oprit însă din râs, ba chiar s'a speriat pufintel, 
când — lucru ce nu s'a mai pomenit vreodată —a auzit 
că racii îi răspund, vorbindu-i cu graiu omenesc: „Sun- 
tem veseli, pentrucă în seara aceasta este sărbătoarea 
Oltului“. 

. Dar până se dumerească, Silvia auzi un cântec, 
cântat în cor: 


RF 
„Oltul nostru cel spumos, 
Oltul nostru cel frumos 
Astăzi te sărbătorim 
Şi cu toţii te slăvim“. 


Privi în juru-i să vadă cine sunt cei ce cântă, dar 
cât putea cuprinde cu ochiul, nu văzu pe nimeni. To- 
tuşi, cântecul se auzea din ce în ce mai puternic şi din 
ce în ce mai aproape. lar acest cântec venea din lăun- 
trul râului. Silvia se uită în apă şi trebui să se frece de 
câteva ori la ochi, de oarece nu-i venea să creadă că 
ceeace vede, poate fi adevărat. Cântau peştii! Ei forma- 
seră un cor, preamărind râul, care era locuinţa lor. 

Dar ciudăţeniile se urmau fără întrerupere. lată 
acum că zece broaște țestoase eşirâ din apă, fiecare din 


س 


Când doi se joacă, al 100183 67 


„Liliano , zice Ticu. Amândoi merg in grădină, 
In grădină, hai, afară, wa Ticu nu s'a lãudat, 

Sã vezi cum lovesc eu mingea, Câci lovind-o cu piciorul, 
Ce de sus o fac sã sarã,” Mingea sus s'a ridicat. 


Dar de sus câzu puternic 

Drept in capul lui Dorel. 
|; Stele verzi văzu bietul, 

Drâgâlaşul de căţel. 


Insă p'urmă se răzbună, 
Căci cu mingea a fugit — 
Liliana și cu Ticu 
In zadar l-au urmărit. 
MAICA LINA 


Multe, 1 şi diferite 


Din scrisoarea Ninei Ce sunt eu de vină? 


Micuta Nina serie tatălui său: „Tăticule, iti scriu din 
pat, fiindcă e ora de culcare. Mă grăbesc să termin, pen- 
trucă vreau să sting lampa, ca să nu mă vadă purecii 
şi să mă pişte. Şi te-aş săruta, dar am mâncat usturoiu, 
aşa că imi miroase gura“, 


Unde sunt ? 


Tatăl. „Să-ţi fie ruşine, Victore ! Iată, d. învățător 
imi scrie că ai rămas ultimul din clasă”. 

Victor. „Ce sunt eu de vină, tăticule, dacă a căzut 
bolnav elevul, care era- ultimul ? 


Cele nouă muze 


După Mitologie, adică, după credința despre zei a 
vechilor Greci şi Romani, Muzele — în număr de nouă — 
era fiicele lui Jupiter (Zeus) şi a Mnemosynei (Zeița Me- 
moriei). Fiecare din ele avea sub conducerea şi ocroti- 
rea sa câte o știință sau artă. 

lată numele lor: Cleo, Muza istorici; Euterpe, Muza 
muzicei; Talia, Muza comediei; Melpomena, Muza trage- 
diei; Terpsihora, Muza dansului; Erato, Muza elegiei 
(poezie tristă) ; Polimnia, Muza poeziei lirice (sentimen- 
8 a € N ٩ talâ); Urania, Muza astronomiei; Caliopi, Muza elocinfei 
Fiecare din cele două case din desenul de față are (a vorbirei frumoase) și a poeziei eroice. 


câte un locuitor. Dar unde sunt? Câutafi-i că îi veţi După credința vechilor Greci, Muzele locuiau în mun- 
găsi în desen. fii Parnas, Pind şi Helicon. 


Cum a scăpat Zăpăcilă de o cioară 


Luându-și o pernă din casă, Zăpăcilă se culcase să Totuși, cioara nu s'a lăsat. Insă cioara fu văzută de 
doarmă afară în grădină, Iată însă că o cioară, care pisica lui Zăpăcilă. Pisica sări asupra ei, iar cioara, 


tocmai în ziua aceea îşi făcea cuibul, văzu cele trei A A k دول نې سه مين‎ 
fire de păr, câte mai are Zăpăcilă pe cap şi se repezi, speriindu-se, fugi sburând. Numai câ pisica sâri in capul 


vrând să le smulgă. Cioara trăgea cu putere, aşa că Zãpã- lui Zăpăcilă şi işi infipse adânc ghiarele. Zâpâcilâ scâpâ, , 
cilă s'a trezit din somn. prin urmare, de cioară, dar se alese cu sgârieturi. 


و 


2105100۳ چک 
(Nope‏ 


\ 


De-ale începãtorilor 


Cum s'a făcut „floarea Soarelui" 


Legendă 


Zâna Sorina stătea pe malul mării. Părul ei blond 
cădea în valuri aurii pe umeri. Privirea-i era pierdută 
în zarea albastră și senină. Dreaptă ca o statue, înaltă, 
îmbrăcată într'o rochie de mătase aurie, arăta ca o în- 
truchipare vie a Soarelui, a cărui soră vitregă era. Nim- 
fele mărilor în frunte cu stăpâna lor zâna Marina, veniră 
s'o admire. Şi cum era în amurg, Soarele însuşi, în loc 
să-şi urunce ultimele raze pământului pe care îl părăsea, 
le adună asupra ei şi rochia şi părul Sorinei străluceau 
ca aurul. Pescarii în bărcile lor se opreau s'o vadă 
mai bine. 

Zâna Marina însă o luă de mână şi-i spuse: 

„Surioară dragă, vino cu mine să vedem Soarele 
când se duce acasă.“ 

Şi plecară. 

Pe drum, Sorina zări un pescar, care i se păru ne- 
spus de frumos. A doua zi îl chemă la palatul ei. 

Pescarul veni, pentrucă și el iubea pe zâna cu părul 
de aur. Trăiră amândoi fericiţi trei luni de zile. 

Dar Soarele nu privea cu ochi buni pe cei doi tineri. 
El iubia în secret pe Sorina şi fiindu-i numai frate vi- 
treg, voia să-i fie soţie. 

Şi pentrucă alesul zânei nu era dacât un pescar, 
Soarele se plânse reginei zânelor de sora sa. Regina, 
supărată, preschimbă pe Sorina într'o floare galbenă ca 
părul ei Apoi descoperind că Sorina e nevinovată, îi 
dete darul de a se învârti după Soare, ca să-i aducă 
mereu aminte de fapta lui urâtă. 


WANDA BENARY 


Un drăguţ cercetaş 


Greierele 


Amurgul serii s'a lăsat încet. Frumoasa regină a 
nopţii a coborât pe o scară ţesută din razele lunii şi 
desfăcându-şi mantaua cea bogată, a împrășştiat-o pe 
pământ. Copii micuti cu cârlionfi negri ca noatea așteaptă 
pe bunul Moş Ene, ca să-i trimeată în fara viselor, o 
țară atât de frumoasă, cum numai în poveşti există. Ei 
o cunosc foarte bıne, fiindcă în fiecare noapte câlâto- 
resc în frumuseţea ei. 

Intră pe alei umbrite de pomi aurifi, in care cântă 
păsărele colorate minunat, cu ciocuri de diamant şi cu 
viers dulce. Departe se aud muzici ingereşti în ritmul 
cărora dansează femei frumoase şi tinere, îmbrăcate în 
rochii bogate şi sclipitoare. Palate mârefe se înalță peste 
tot, iar printre iarba de smarald susură isvoare ce isto- 
risesc poveşti frumoase, cum numai în lumea minunilor 
se pot auzi. 

Şi toţi copiii se gândesc cu drag la lumea aceea fer- 
mecată şoptind ingrijati: 

„Mamă, Moş Ene, nu vlea să vină in seala asta ۴ 

— ,Ba vine îndată, puiul mamei“, ii răspunde 
mamă-sa. sărutându-l dulce. 

Şi întradevăr Moş Ene se iveşte în poarta cerului. 
E mtcut, vesel, şi cu o barbă albă, ce îi ajunge până la 
brâu. Stă de vorbă cu sfântul Petre. Bunul Moş Ene, e cam 
vorbâret, Dar să nu spuneţi nimănui, ce vam spus, 
fiindcă dacă o auzi Moşuleful, poate se supără, spunând 
că noi copiii îl vorbim de rău. 

Sărmanul Sfântul Petru nu ştie cum să-l facă să 
plece odată. Işi învârteşte cheile în mână şi dă din cap 
zâmbind silit. 

„Destul, prietene, du-te de adoarme-fi copilaşii.“ 

— „Da, da. numaidecât. Numai două cuvinte.“ 

Şi moşuletul spune, spune de zor, şi nu mai 
isprăveşte. 

Deodată ridică ochii spre ceasul de deasupra porţii 
cerului şi rostește: 

„Aoleu, e târziu! La revedere, prietene. 111 mai spun 
eu şi mâine. Nu e aşa că e interesant ce ţi-am po- 
vestit?“ 

Şi veselul moş se prăvăleşte ca o sârmülufâ pe scara 
tesutâ la repezeală din razele lunii. Se aude încă mult 
râsul lui de Moş sfătos. 

Ajuns pe pământ, începe să colinde pe la case, fă- 
cãndu-şi fericit datoria sa frumoasă. Când a terminat 
cu toţi! copilaşii, zâmbeşte cu drag, văzându-i cum dorm 
de frumos, iar apoi se pregătește să se urce din nou in 
cer. Dar deodată aude la piciorul său un cântec frumos 
de mandolinâ. Se apleacă repede şi vede în iarba, ador- 
mită şi ea. un mic greeraş: e cântăreţul micilor gângănii. 
Cu pelerina largă pe umeri şi cu mandolina în mânâ, 
stă în pragul casei sale şi cântă. E atât de fericit, încât 
Moş Ene a rămas pe loc uitându-se la el: 

„Ei! bună seara, moşule!“ zise greerele. 

— Bună seara, cântârefule. Dar ce eşti atât de 
fericit? 

— Sunt fericit, că nu doresc nimic pe lume şi chiar 
dacă doresc ceva, doresc lucruri mici, pe care le pot 
avea. Nu doresc niciodată imposibilul.“ 

Greerele işi întoarce capul înspre orașul adormit 
cufundat în noapte, şi spune: 

„Copii drăguţi cu părul bucălat, să nu doriţi nicio- 
dată prea multe. Să doriţi doar lucruri, pe care le pu- 
teți câștiga şi veţi fi fericiţi.“ 

— Bună seara, cântâretule, mă duc, zise Moș Ene. 

— Bună seara, moşule.“ 

Greerul eântă mai departe, fericit. Melodia lui dulce 
se pierde în noapte, în timp ce Moş Ene şopteşte: 

„Aşa e, copii, are dreptate greerele. Imitati-l şi veti 
fi fericiţi.“ 

MIHAILESCU SMARANDA CI. Vl-a 
Liceul Domnița Ileana-Sibiu 


Pi 


0۸ب 


İntro zi au trecut pe la vizuina unei vulpi تو‎ în- 
tâmplarea a făcut că tocmai atunci cumătra vulpe să 
iasă la plimbare. Ce bucurie a fost pe aceşti copii că au 
văzut şi ei un animal sălbatec în plină libertate ! 

Zile întregi au povestit despre această întâmplare, 
ba au scris şi la Bucureşti, acasă. 


Seara, Costel se ducea călare cu caii la adăpat, îm. 
preună cu argafii, asta era una din marile lui plâceri- 

Florica privea cu o atenţie toată orânduiala gospo- 
dărească a conacului; mulsul vacilor, caprelor şi oilor, 
baterea putineiului cu lapte, coacerea azimei în festuri 
mari de piatră, hrana păsărilor de curte, cuibăritul cloş- 
telor; toate cele le observa atentă şi le învăţa ca pe o 
lecţie frumoasă, care îţi intră dintr'odată în minte. 

Câte lucruri frumoase avea să ştie Florica la toa- 
mnă, când s'o începe şcoala ! 

Dar Costel ? El care a văzut fiarele în vizuina lor 
a prins peşte cu plasa şi cu undiţa, a tras cu pușca, a 
dus caii la păşune şi la adâpat! Cu astea numai şi știi 
ceva zoologie ! 

Aşa îşi petrec copiii silitori şi cuminţi vacanţa, iar 
toamna, când școala işi deschide larg porţile, ei vin cu 
voe bună şi cu drag la școală, Plini de sănătate şi putere, 
li se pare școala frumoasă şi învățătura uşoară. 


D. MEREANU 


UPĂ un an de muncă sârguitoare şi pe deplin 
răsplătită, deoarece Costel şi Florica au luat 
premiul întâi cu cunună, au intrat în vacanţă, 
— vacanţa mare! Vacanţa lipsită de griji, va- 
canfa binemeritată după străduinţa ce au depus 
în timpul anului școlar. 

Eri unchiul Mişu a venit cu automobilul şi i-a luat 
la moşie, pentru toată vacanţa. 

Nimic nu-i încântă mai mult pe cei doi frâfiori ca 
această odihnă la moşia unchiului. 

O pădure deasă de stejari se întinde până la poa- 
lele munţilor falnici. In curtea conacului, mare cât un 
parc, se plimbă pe luciul unui lac limpede o sumedenie 
de lebede. Parcul e plin de păsări cântătoare, insfârşit, 
totul parcăe făcut anume pentru recreafie şi desfâtare, 
încât cei doi frâfiori nici nu simt cât de lungi sunt zi- 
lele de vară. 

Disdedimineaţă, unchiul Mişu îi ia la pescuit. 

Cât e de plăcut să stai pe malul lacului liniștit, la 
umbra sâlciilor pletoase, să aştepţi, cu înfrigurare ca 
undifa să tremure în apă; semn că un peşștişor sa 
prins în ca! 

In după amiezile călduroase, pornesc agale, 
pădure, în tovărăşia lui Moș Grigore pădurarul. 

Moş Grigore ştie cu ochii închiși locurile unde se 
află zmeura mai mare şi mai coaptă. Cunoaşte vizuinile 
dihăniilor, cuiburile păsărilor şi, mai ales, ştie atâtea 
poveşti vânătoreşti, că au stat, Costel şi Florica, nopți 
dearândul să-l asculte. ۰. 


prin 


Ün zmeu, o 73103 si doi copii 


Zâna il privi mânioasâ, dar ce era să zică ? 


„Bine, — răspunse ea, — am să-i gãtesc !“ 

li luă de mânâ pe Fânel şi pe Lenula şi se întoarse 
cu ci în bucătărie. Aici ii înbrãtişã induioşatâ. 

„Sã nu vâ fie fricâ! — ii linişti ca. Am sâ vâ pi- 
tese undeva bine, iar zmeului am să-i spun că friptura 
s'a ars şi am aruncat-o la câini. 

— Numai dacă n'om izbuti să scăpăm mai devreme!“ 
— zâmbiră copiii, povestindu-i tot ce se întâmplase. 

Atunci zâna vărsă apa din găleată şi arătă zmeului 
găleata goală. 

„S'a isprăvil apa, — zise ca. Mă duc la put să aduc alta. 

— Bine, — îi dădu voie zmeul, — du-te !“ 

Zâna plecă, dar nu la put, ci pe câmp, unde începu 
să scormonească prin toate clăile de fân, ca să găsească 
vârguta pierdută, Căută ce căută, dar nu găsi nimic. 

Deodată un vultur se cobori din zbor în apropiere 
şi prinse un şoricel în ghiare. Zâna asvârli cu o piatră 
în vultur, iar acesta scăpă jos şoricelul, care veni la 
zână şi o întrebă: 

„Pot să-ţi fiu cu ceva de folos, zână bună ? 

— Nu poţi, şoricelule, — răspunse ea, — căci nici 
tu nu știi unde este vârgufa cea vrăjită, care m'ar scă- 
pa de Zmeul Rababor ! 

— Ba ştiu! — făcu şoricelul bucuros. E în claia de 
fân de lângă vizuina mea. Uite, chiar în claia asta ٠ 

Zâna căută acolo, găsi vârgufa şi, multumind şori- 
celului, se înapoiă la palatul lui Rababor. 

„Pe unde mi-ai întârziat atât de mult, nevastă ? 
se răsti la ca zmeul, plin de bănuială. Ziceai că te duci 
la puf să scoţi apă — şi apă te-ai făcut, ba mai vii şi 


- fără găleată! la să te închid eu niţel în pivniţă, ca să-ţi 


mai treacă pofta de hoinăreală !“ 

Insă, când voi s'o apuce de mână, Zâna Copiilor 
scoase vărguța din sân şi-l lovi cu ea, făcându-l un gân- 
dac. Tocmai atunci se ivi pe ușă şi servitorul cel roş- 
covan, iar gândacul, dând să fugă, nimeri drept sub tal- 
pa lui şi fu terciuit. 

Zâna il preschimbă şi pe servitor întrun bârzâune, 
care sbură afară pe fereastră; apoi sui pe cei doi frâ- 
tiori întrun pat, alături de ea, şi, atingându-l cu văr- 
gula cea vrăjită, patul se ridică în sus prin acoperiș şi-i 
scoase iarăşi la lumina soarelui, pe pământ. 

Aflând că zâna lor a scăpat şi s'a întors înapoi, toţi 
copiii o întâmpinară bucuroşi, cu flori şi cântece. lar 
Fănel şi Lenuţa, ai căror părinţi erau oameni nevoiaşi, 
primiră în dar din partea ci, drept recunoștiinţă, pala- 
tul lui Rababor, strămutat la porunca zânei, în locul 
căsuţei sărăcăcioase. 

VICTOR ADRIAN 


Serban și Uragan în avion 


Este a treia carte de MOȘ NAE. „ȘERBAN ȘI URAGAN 
IN AVION" povestește minunatele peripeții și aventuri ale 
unui Românaş, care, însoțit de un câine — Uragan — a 
făcut cu un avion construit de dânsul ocolul pământului, 
vizitând o mulțime de țări și popoare și având parte de 
întâmplări din cele mai interesante. E o carte, care, de 
sigur, va plăcea foarte mult cititorilor, mai ales că îi dis 
trează și în acelaș timpii învață o mulțime de lucruri folo- 
sitoare. 

Prețul unui volum format mare, împodobit cu multe 
vederi și având o dublă copertă în culori, lei 50. De vân- 
zare la toate librăriile. 


Poveste 


ANA Copiilor se afla în mijlocul unei cete de 
măcuţi şi-i învăţa un joc nou, când deodată 
cerul se întunecă, făcându-se beznă ca noaptea. 
Peste câteva clipe, însă, întunericul se risipi, 
sar copiii văzură cu spaimă că zâna nu-i nică- 
eri, — numai vârguta çi cea vrăjită, care-ţi îndeplinea 
orice dorinţă, o găsiră pe jos. 

Atunci, ghicind că zâna lor cea bună a fost răpită 
de vreun zmeu, începură să plângă şi se risipirâ pela 
casele lor. 

Printre copiii aceştia se aflau însă şi 401 7 
mai inimoşi, Fãnel şi Lenufa. Găsind vürgufa zânei, ce 
le dădu prin gând: „Hai s'o luăm cu noi, că poate ne-o 
ajuta s'o scăpăm pe zână din ghiarele zmeului !“ 

Luară deci vârgufa şi porniră ţinându-se de mânâ. 
Pe drum, o pisică albă, care sta într'un pom, îi opri 
şi le zise: 

„Eu văd şi pe întuneric şi ştiu cine a furat-o pe zână. 


— Cine, pisică dragă ? — întrebară copii. 
— Zmeul Rababor, — răspunse pisica. A furat-o şi 


a dus-o în palatul lui din miezul pământului, ca s'o ia 
de nevastă. 

— Şi pe unde s'o luăm noi, ca să ajungem acolo ? 
mai întrebară Fănel şi ۰ء1‎ 

— Uite, pe aici, — răspunse pisica, ducându-i până 

“la o groapă mare şi întunecoasă. Lumea îi zice Groapa 
fără fund, dar ea răzbeşte tocmai în miezul pământului, 
pe tărâmul celălalt“. 

Cei doi frâfiori mulfumirâ pisicii pentru lâmuririle 
date, apoi Fânel se atinse pe sine şi pe surioaralui cu 
vârguta vrâjitâ, rostind cuvintele: „Sã nu ni se intâm- 
ple nimic căzând jos!“ — şi se aruncarâ amândoi în adânc. 

Şi începură să cadă pe o întunecime nepătrunsă — 
şi căzură, şi căzură, de le venea să creadă că într'ade- 
văr groapa asta n'are fund ! Întunericul însă începu să 
se destrame din ce în ce, în cele din urmă, se pomeniră 
buf ! pe o claie de fân dintr'un câmp cosit de curând. 

Deasupra lor, în loc de cer, se întindea o boltă înaltă 
şi neagră, în care nici nu se băga de seamă gura gropii 
prin care-și dăduseră drumul. Imprejur, peste lot, era 
lumină ca ziua, dar lumina asta nu venea de sus, ci 
din pământ. 

„lată-ne şi în miezul pământului! — grăi Fânel. 
Acum e vorba să găsim palatul zmeului şi s'o scăpăm 
pe zână !“ 

Se coborirâ depe claie, insâ abia fâcurâ câfiva paşi, 
câ se ciocnirâ de o namilâ de om doar cu un ochiu in 
frunte şi cu o barbă roşie încâlcită. Fânel vru să întin- 
dă vârguta vrăjită, ca să se apere de primejdie, dar ia-o 
de unde nu-i! Le scăpase, se vede, în cădere, şi acum 
trebue că se afla ascunsă prin fân. 

„Ce cătaţi voi aici, prichindeilor ? — se răsti la ci 
uriașul. la poftiti încoace să vă duc la stăpânul meu, 
Rababor, că tot nu i-ar fi ajuns numai o căprioară friptă! 
Adineauri prinsei o căprioară, iar acum pe voi; aşa mai 
zic şi eu care să fie mulțumit ٣» 

Şi-i luă pe copii la subţioară, aducându-i la curtea 


zmeului. 
Când îi văzu, Rababor începu să-și lingă buzele. 
„Aha ! — strigă el bucuros, — ăştia sunt copii mici! 


De mult n'am mai mâncat copii mici... O să-i dau să-i 
gătească şi pe ei nevastă-mea şi o să-i mănânc pe amân- 
doi diseară, odată cu căprioara“. 

Şi o chemă pe nevastă-sa. Dar cine credeţi că era 
nevasta lui Rababor ? Chiar Zâna Copiilor ! Pasâ-mi-te, 
zmeul, cum o furase, se şi însurase cu ea şi o trimisese 
la bucătărie ! 

„Uite, nevastă, copiii ăştia, — îi spuse el, —să mi-i 
găteşti pentru masa de seară, cu sos de mărar!“ 

(Măi, măi, că al naibii mai cra zmeul! Tocmai ea, 
Zâna Copiilor, să-şi gătească supușii cu sos de mărar!) 


İY 


A trâit bietul mâgar aşa de bine fârâ mâncare, يی‎ 
intro după amiazi, pe când trăgea căruciorul, a căzut 
pe stradă şi a murit pe loc. Un comisar de poliţie îi 
făcu lui Chiftelufâ proces verbal pentru purtare fără 
milă față de animale. Chiftelutâ a fost dat în judecată 
şi osândit la inchisoare. 

La judecată a venit şi stăpânul măgarului, cerân- 
du-şi banii pe măgar. 

„Să mă ierti, îi zise Chiftelutâ, dar măgarul, care a 
murit, era încă al tău. Nu spuneai aşa tot timpul?“ 

După ce a eşit din închisoare, Chiftelutâ na mai 
vrut să se apuce de nici o treabă, ci toată ziua umbla 
hai, hui, fără nici un rost. 

Insă, când trecu printr'o livede, zâri pe jos ofrân- 
ghie, „Dacă iau frânghia aceasta de jos, işi zise el, nu 
inseamnă că am furat-o. O fi aruncat-o vreunul, care 
navea nevoe de ea, aşa că o pot lua, fără să mi se 
poată spune că aş fi hot O iau şi o duc la târg să o 
vând, iar cu banii ce capăt, îmi cumpăr o multime de 
bunătăţi.“ 

Apucă, aşa dar, frânghia de un capăt și porni să 
meargă la târg. Dar, după ce o trase, văzu că întâmpină 
impotrivire. „So fi prins in ceva buruieni capătul celâ- 
lalt“, işi zise el. Şi trase cu toată puterea. Nu-şi dete os- 
tencala să se întoarcă şi să vadă ce este la capătul ce- 
lălalt al frânghiei, ci se mulțumi că acum merge mai 
uşor. 

Aşa ajunse cl în comună, când, cam prin mijlocul 
comunci, băgă de seamă că iarăşi frânghia nu se trage. 
„Dar ce are blestemata de frânghie?* zise Chifteluţă su- 
părat şi se întoarse să vadă. Atunci văzu — ceeace ar fi 
trebuit să vadă dela inceput — că celălalt capăt al frân- 
ghici era trecut de gâtul unei vaci. 

„Dece s'a legat vaca de frânghia mea? işi zise el. 
Dacă tine neapărat să meurgă şi ea la târg, nam ce-i 
face. Eu vând acolo frânshia, iar vaca nare decăl să se 
descurce cum poale” 

Insă Chiftelutâ n'a apucat să meargă până la târg, 
deoarece, tocmai când să iasă din comună. a fost văzul 
de stăpânul vacii. Omul a pus mâna pe el şi l-a dus la 
judecată. învinuindu-l că a vrut să-i fure vaca. 


„Domnule judecător, zicea Chiftelutâ plângând. jur 
că nam furat nimic. Am găsit numai o frânghie şi am 
mers să o vând la târg. Ce sunt eu de vină, dacă vacii 
i-a plăcut să se lege de frânghia mea“. 

Dar judecătorul n'a ținut seamă de aceste spuse, ci 
l-a osândit la un an închisoare. 


STAN PROTOPOPESCU 


HIFTELUTA : aşa il spunea toată lumea acestui 
om, căruia nu-i plăcea să muncească. Am 
căutat şi eu să aflu pricina pentru care i se 
spunea în felul acesta, dar nimeni n'a ştiut să 
mă lămurească. L-am întrebat chiar pe dânsul, 
zicându-i: „Care e numele tău adevărat şi dece ti se 
spune Chifteluţă? 

Păi, numete meu adevărat, îmi răspunse el, ar 
fi parcă Tănase. [mi aduc aminte de când eram copil 
mic, ca mama mă alinta, zicându-mi Tânâsicâ, 7 
lumea îmi spune Chifteluţă şi e un nume, care imi 
place“ 

li plăcea numele, dar nu-i plăcea munca. „O viață 
are omul, zicea el, şi nu e bine să o prâpâdeşti mun- 
cind.“ 

Totuşi, nuvoia de a mânca îl sili să se apuce şi el 
de o treabă. Umbla numai să găsească o treabă uşoară, 
cât mai uşoară. Se mulțumea să câştige cât de putin, 
dar să muncească şi mai puţin. 

Şi iată că intruna din zile un cunoscut al său ii 
zise: „Măi Chifteluţă, nu vrei să-ţi vând măgarul? 

Şi ce să fac cu el? îl întrebă Chiftelutâ. 

- Ai putea să-l inhami la un cărucior şi să vinzi 
prin comună fructe şi zarzavaturi. 

Nu e tocmai grea treaba aceasta., îi răspunse 
Chiftelutâ, dar e vorba că cu nu am un ban, ca să-ți 
dau pe măgar. şi nici un ban ca să cumpăr cărucior 
si marfa ce-mi trebue.” 

Fiind om bun la suflet, stăpânul măgarului primi să i-l 
dea pe credit. 

„Mi-l vei plăti în şase luni, îi zise el lui Chiftelutâ, 
dar să ştii că până atunci, măgarul nu e al tău, ci este 
tot al meu, aşa că ţi-l pot lua oricând.“ 

Chiftelufâ se învoi cu această condifiune, mai ales 
`ã n'avea nimic de pierdut. Mai găsi pe unul, care îi 
dete un cărucior pe credit şi încă pe cineva, care să-i 
dea pe credit fructe şi zarzavaturi, 

lată-l deci pe Chiftelutâ negustor — „comerciant de 
trufanbale,“ işi zicea el. 

Ar fi putut câştiga în deajuns cu negustoria aceasta, 
numai că pentru aceasta sc cerea ceva: să muncească 
in cele şase zile de lucru ale săptămânei şi, dacă ar fi 
fost de odihnit, să se odihnească în ziua a şaptea — în 
ziua de Duminică. 

Insă Chifteluţă făcea tocmai pe dos: muncea o zi 
şi se odihnea şase zile la rând. Se înţelege că în felul 
acesta, Chiftelutâ nu câștiga nici măcar atâta, ca să 
poată cumpăra pentru măgar ceva fân ori ceva paie. 
Ce se gândi însă deşteptul de el? „Dece nu l-aş învăţa 
pe măgar să nu mănânce? 0 să-i fie, poate, greu la in- 
ceput, dar pe urmă se obișnueşte“. 

E adevărat, nu-i tăie dintr'o dată mâncarea, ci o 
impufina din zi în zi mai mult, până când îi zise: „Acum 
te-ai învățat fără mâncare. Aşa trebuie să trâeşti de aci 
înainte.“ 


13 
DIMINEATA 
"6٥ ٤11 وه‎ 


N 


Concursul de jocuri pe lunalulie 


CINEL 


1 abonament pe 1 an, 


10 premii in cărți în valoare de 800 lei, 


SERIA | 


La acest concurs oferim următoarele premii: 


3 abonamente pe 6 luni şi 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor". 
Cuvinte încrucisate 


1 


COLOANA A: 1) Instrument muzical cu coarde. 2) 
Plantă verde. 3) Instrument agricol. 4) Fruct. 5) Ser- 
veşte la luminat. 6) Se pune pe plic. 7) Grup. 8) Şir 
de trepte. 

COLOANA B: 1) Sătean. 2) Mic curs de „apă care 
se varsă într'un râu. 3) Fir de metal. 4) Se micșorează. 
5) Locuinţă regească. 6) Cort. 7) Pom fructifer. 8) Obi- 
ceiu prost. 

COLOANA C. 1) Urmă de cerneală. 2) A vâri. 3) Co- 
mandant turc. 4) Dau naștere. 5) Şeful bisericii cato- 
lice. 6) حر‎ 7). Nu vorbeşti. 8) Bubă. 


İntrebuinfând, pentru fiecare rând, aceleași litere 
ca și la jocul 1, coloana A, veţi obţine cuvintele cu ur- 
mătoarele semnificaţii: 

COLOANA A: 1) Vas de băut. 2) Popor asiatic. 3) 
Capitala Cehoslovaciei. 4) Ucid. 5) Parte a mânii. 6) Ca- 
meră unde se storc strugurii şi se păstrează vinul. 7) In 
ea se pune sabia. 8) Nevoiaş. 

İntrebuinfând, pentru fiecare rând, aceleași litere ca 
şi la jocul 1 coloaua B, veţi obţine cuvintele cu urmă- 
toarele semnificaţii: 

COLOANA B: 1) Anin, agâf. 2) Latâ. 3) Stat pe loc. 
4)- Soldat bătrân. 5) اض نہ‎ ghetei. 6) Gust neplăcut. 
7) Face o scrisoare. 8) Ze 

COLOANA C: 1) Pământ lucrat. 2) Obiect rotund 
cu care se joacă copii. 3) Staţie de cale ferată. 4) Va- 
luri mici. 5) Pisică (Mold.). 6) Mobilă. 7) Deschid gura 
din cauza lenii. 8) Gust neplăcut (fem.). 


BADITA NEGREI, LOCO‏ مز" 


CUPON DE JCQURI 
PE LUNA IULIE 


Numele şi pronumele 


SERIA 1 


ORIZONTAL: 1) Bârbâfelul ciocârliei. 8) Vehicul. 
9) Epocă. 10) Desagă. 12) Animale. 13) Pasăre răpitoare. 
14) Pronume posesiv. 16) Poartă. 18) Câine de vână- 
toare. 21) Autor de poezii. 23) Pasăre călătoare din fa- 
milia picioroangelor. 24) Afluent al Oltului. 25) Viaţă. 
27) Oră.28) Zeamă. 30) Două consoane din brad. 32) Sca- 
tiu fără coadă. 33) Pronume. 34) Lucrez cu acul. 36) Cum 
spui când o strigi pe Ana? 37) Stâpâneşte. 38) Păsărică. 

VERTICAL: 1) Animale. 2) Unsoare (Mold.). 3) Cerşi. 
4) Inchisoare militară, 5 Pasăre ce poate fi şi sălbatică. 
6) Campion. 7) La faţă. 8) Pasăre cu picioarele lungi. 
11) Cu ele impuşti păsărelele (art.). 15. Cufit mare de 
tocat. 17) Una din cele șapte taine ale Bisericei creştine. 
19) Garanţie. 20) Paradis. 21) Aşa face pușca. 22) Exista. 
26) Fugă. 28) Imi cade din mână. 29) Grup de păsărele. 
31) La sticle. 33) Ziua care a trecut. 35) Notă. 37) Ce 
e mic, mititel şi 'ngrâdeşte frumuşel. 


BADITA NEGREI, LOCO 


Dublu joc combinat 
A گیا‎ b 


İmer ge اعود‎ 
HI [le «lele ۵ 
اه اعت‎ ale 


mi |‏ ہی ےج ہت 
108006 مي 


1 


Desledafi-lc singuri! 


1) bogat — avere: DEŞTEPT — pâine putere minte 
bani noroc. 
2) croitor — haine : BUCATAR - sobă ac mâncare 


farfurie masă. 

3) cerneală —toc: VAR— perete caiet alb piatră 
bidinea casă. 

4) urs — fragi: CAPRĂ — friptură trandafir varză 
lapte oaie. 


5) fierăstrău — lemne : — FOARFECĂ piatră fier 
topor stofă apă. 


Legătura între cuvinte 


In fiecare din rândurile următoare, cele două cuvinte dela 
nceput au o oarecare legătură între ele. După ce ați băgat de 
seamă care e legătura dintre aceste două cuvinte dintâi, trebue 
să aflați numai unul din cuvintele scrise cu litere groase din 
dreapta, care poate să fie legat în acelaș fel cu cuvântul scris 
cu litere mari. 

De-o pildă: 

Om — unghii: PISICA — ţepi şoareci ghiare blană copite, 
Aci deslegarea e „„ghiare". După cum omul are unghii, tot așa 
pisica are ghiare. 


Deslegătorii jocurilor pe luna Mai 


riana Mihăilescu (36); Stoian Teodorescu (18); Badea 
Georgescu (30); Constantinescu Dumitru (32); Drago- 
mirescu Miron (30); Dincă Vasile (29); Marcovici Au- 
rel (14); Corund: Bela şi Elisaveta Bertalon (14); Cra- 
iova : Dinculescu N. Cornelia (19) ; Elisabeta Popescu (15); 
Liana Anastasiu (31); Rodica N. Oancea (21); Coca Pan- 
tazoglu (31); Ştefan Goldschmidt (31); Mărculescu Pa- 
vel (16); Spirescu Eugen (24); Maria Fărcăşanu (48); 
Curtea de Argeş: Filoteu 1. Vasilescu (39); Dărmănești: 
Spiridon Mihăiţă (30); Doclin: Zoe S. Vasilon(31); Do- 
rohoi: Harry Goldhammer (35); Bercovici Florian (31); 
Spirache Elvira (13); Focșani: Cuşmaru F. David (28); 
Bebeluşa Florian Finkelstein (39); Stoenescu Gheorghe 
(13); Şerban Ştefan (42); Minculescu Georgeta (16); 
Silvia Doina (9); Galaţi: Ilie Aneta (32); Ritta Laub 
Miiller (39); Mondy Wassermann (31) Billy Beno (29); 
Gutulescu Gh. (31) M. Marinaş (31); Grozăvescu Stefania 
(14); Pavelescu Dan (18); Marius Stârcea (39); Giurgiu : 
Eugenia Mișu Gheorghiu (31); Elena P. Stanislav (35); 
Dumbrăveanu Constanţa (35); Săpunaru Viorica (13); 
Haralambie Steliana (35); Galda de jos: Gliga Benia- 
min (39); Greaca: Şcoala primară No. 2 (39); Hunia: 
Stănescu C. Paula şi Lăpădatu Petre (3); Huşi: Renée 
Z, Rubinstein (39); Leon Gh. Constantin (31); Stoicescu 
Sorina (48); laşi: Ionel Triandof (2); Rotenberg Ber- 
nard (6); Corina Cernătescu (39); Hodoreanu Traian (14); I. 
Bercovici (39); Kamma Deva (9); Lassernolu Maya (16); 
Coca Pachs (3); Ițcani: Victor Oberlioffer (38); Lefcani : 
Popovici Angela (39); Lugoj: Stela Vlădău (2); Mira 
Milea (7); Menfi din față : Jana şi Florica M. Cornea (39); 
Mogoşani : Eugen St. Teodorescu (38); Motğeni: Chivoiu 
1. Simion (2). 

Părteşti de jos: Cincinat Bocu (38) ; Pietroasa-Vâlcei: 
Ligia şi Justin Petroşanu (38); Ploeşti: Vintilescu N. 
Teodor (30); Teodorescu Ioan Mircea (19); Ionescu D. 
Stella (28); Mărculescu loan (30); Sotirescu Eugenia 
(16) ; Constanţa Bădescu (15) ; Horia Tomescu (13); 
Pitești : Meculescu Constanţa (38) ; Gaby Pascu (31); 
Florica şi Mioara Petrescu (39); Simona Goldstein (38); 
Bărbulescu Mihail (25); Preazna: Mircea 1. R. Popescu 
(38); Perişow: Sică C. loncu (4); R. Sărat: Mihnea Radu 
Moisescu (31); Roşiori de Vede: Iordan M. Aristide (2); 
Sibiu : Mircea Alexiu (39); Viorescu Stelian (17); 
Petrescu Eleoa (16); Basăm Dumitru (19) ; Bădulescu 
Eugenia (39) ; Virgil Popescu (20) ; Sighet: Knobloch 
Ştefan (2); Paraschivescu Dragomir (32); Bănciulescu 
Doina (30); Silistra: V. Gobjilâ (39); Ionel V. Silvestru 
(36) : Kurt Mamulian (20); Slatina: Estera Farm. Căp. 


Harein (30); Barbu Anghelescu (17); Mihăileanu Amica . 


(17); Speteni: Costel și Elena Georgescu (38); Strehaia: 
Bregoescu Doina (29); Suliţa: Valerian Ursan (18); 
Tecuci: Nelu Petraru (39); Teleneşti: Aurel Stoiu (4); 
Taregova: Liviu Feneşan (30); Tg. Neamț: Anufa şi 
Carol Sechter (38) ; Țigănești: Elena Nicolescu (35); 
Timişoara : Cohen Anny (21); Turda: Tutu Pătăceanu 
(12); Vaslui: Bachmann Marcel (39); Zimnicea: Aurel 
Toma Marinescu (36); Bacău: M. Hausfater şi I. Davi- 
dovicf (31); Comarnic: 1. M. Mihailescu : ri 


اه 1 


CAPITALA: 
(continuare) 


Anuta Reichenberg (39); Sally Rosenkrantz (14); 
Felicia Ionescu (13) ; Marin Turnescu (32) ; Palade 
Georgescu (29) ; Stoian Pâtrâşcanu (35) ; Licâ Giurcu- 
lescu (34), Mazareta Blumenfeld (38); Dumitru Tabacu 
(39), Gottesman Octav Sorin (39); Penescu Vladimir 
(38); Chiraleu St. loan (29); Nicolae A. Ciaclan (9); 
Cornelia Petraru (39); Savin Georgescu-Esperanto (38) ; 
Bolsacov Alexandru (38); Venera Vasile (37); Dum- 
brâveanu Georgeta (16); Rudolf Braunstein (20); Puiu 
Schwartz (2); Pinhas losef (5); Dobrescu Nicolae (7); 
Marioara Rogobete (32); Esterica Reichenberg (39) ; 
Minculescu Octavian (39); Gălcescu Mitică (35); Baciu 
Emilian (39); Georgescu Pavel (25); Părvulescu Dobre 
(25); Sebastian Goldenberg (15); Colţescu Mioara (17); 
Sorina Papaianopol (15) ; Manea Tocker (28); Gica 
Negreanu (15); Ilie Seidman (3); Carol Leibovici (15); 
lacoby Alexandru (17) ; Croitoru Maria (17); Nicolae 
Alexiu (39); Bădulescu Ştefan (13); Ion Bunescu (17); 
Spirache Cristian (17); Lorin Ghidionescu (30). 


PROVINCIE 


Asău : Lulu şi Paula Ardeleanu (38); Arad: Marcel 
Titu Crişan (38); Jana Gabriela Georgescu (38); Aurel 
şi Rozalia Matei (36); Panaitescu Virgil (14); Constanti- 
nescu Stan (18); Maria Răducanu (35); Armeniş : Eugen 
Criveanu (38); Azuga: Cornelia Pogaci (4); Gabriela şi 
Angela Formina (5) Bârlad: Pleșu Rodica (37); Pavlov 
Veronica (39); Abramovici Lily şi Natalita Faibiş (37); 
Marinescu Voicu (18); lon Cunescu (37); Sorina Do- 
brescu (48) ; Mimy Cioacă (18) ; Blaj : Smaiovici Bela (13) ; 
Elefterescu Vasile (19); Tănase Frânculescu (3); Po- 
rumbaru Eugen (16); Borceag: Boris I. Hlibiciuc (8); 
Braşov : Stinghe N. Minodora (23) ; Popescu Dumitru (14); 
Olteanu Pericle (35); Grünberg Simona (16) ; Mândrescu 
Virginia (35); Botoşani: Michaela C. Ciulei (32); Po- 
pescu Valeriu (16); Oproiu Marinele (35); Stela Geor- 
gescu (13); Goldman Artulea (16); Bercovici Dică (2); 
Manolescu Dora (17); Brăila: Marcovici Sergiu (13); 
Meropi N. Travlos (36); Priceputul C. Cristina (38); Bă- 
dulescu Vladimir (13); Buftea: Ioana și Corneliu Bros- 
che (35); Câmpina: M. Apostolescu (38); Mihailovici S. 
Hamy (29); Dumbrăveanu Gheorghe (3); Protopopescu 
Sebastian (16); Nicolae Dumitru (3); Cartojani: Con- 
stantinovici Victoria Iulia (37); Cerepcăuţi: Livin Co- 
caiaciuc (35); Sarcinsehi Radu Traian (35); Cernăuţi: 
Bâduleşteanu Dan (11); Lâcustâ Ghizela (14); Floricâ 
Pâtraşa Veta Logican (30); Sâvulescu Andrei (6); Pâr- 
vulescu Ton (20) ; Milla Elise (16) ; Veigartner Sergiu (13) ; 
Cetatea-Albâ : Lidia Cinarov (4); Tamara Marcovschi 
(39); S. Malinovschi (20), Lucia Maria Selogianu (35); 
Colin David (16); Isecovici Ionel (37); Marcu Golden- 
berg (13); Coca Dumitrescu (14); Chişinău: Margareta 
Sochelarie (31) ; Păcuraru Didone (16) ; Pinhas Iancu (12) ; 
Cişmele : Ghins şi Samuel Crasnov (37); Comana : Lenufa 
Bărbulescu (31); Constanța: Nelu Teodorescu (30); Ma- 


QITEN 


Desene făcute de cititori 


7 Făcut de Fuchs Silvia 


BIROUL TATII 
Dan Breteanu Bacău să. CI | B Liceul 
۲ A 


Carmen Silva" Bucureşti 


PE BANCĂ 
Ștefănescu P. Viorica 


Miki Maus se gândește ce să facă 


Desen de Puiu Basarabescu Brașov 


Pretul 5 lei 


w 


ana nu vine ٥ 


A 


Repede, 


Răspunsurile la concursul literar 


Drâgâlaşul cititor Horia Radu Adlersberg, clasa l-a 
primară Loco, ne scrie : 


In vacanța Paștelui am citit cărţile : „Stan şi Bran“ 
şi „Michi Maus în fara viselor“. Cartea, „Stan şi Bran“ 
mi-a plăcut foarte mult, căci era hazlie. Ma tăcut să 
râd cum a zis Bran cârciumarului: „Dă-mi de apă un 
pahar“. Apoi mi-a plăcut şi ciudâtenia lui Stan de a-l 
trage de nas pe Bran. 

Din cartea ,,Michi Maus în fara viselor“ mi-a plăcut 
cum au început să cadă trei soldați în capul servitorului. 

Vă mulțumesc pentru osteneala de a ne scrie cărți 
aşa de frumoase. 


Micul cititor Poldy losifescu din clasa I-a primară 
Loco, ne serie : 


Am citit cörtile : „Michi Maus în Tara Viselor“, „Stan 
şi Bran“ şi „Coana Frosa la București“. 

Toate mi-au plăcut foarte mult. Insă din toate mi-a 
plăcut mai mult „Michi Maus in Tara Viselor“, fiindcă 
mi-a plăcut de năzdrăvăniile lui. 

Abia aştept vacanţa să-mi cumpăr şi „Serban şi 
Uragan în avion“, 

Vă mulțumesc pentru osteneala pecare vi-o dali 
pentru aceste cărți, şi vă doresc să fiți sănătoși şi să mai 
scriți multe cărţi, care fac mare bucurie copiilor. 


Fotografiile premiantilor 


Dăm de veste că, aşa cum am făcut în anii trecuți, şi 
în anul acesta vom publica fotografiile cititoarelor și ci- 
titorilor, care au luat la sfârșitul anului școlar premiul l-iu 
sau al İl-lea. 

insă, nici o fotografie nu va fi publicată, dacă nu este 
însoțită de atestatul direcției şcoalei respective cum că 
în adevăr cititoarea sau cititorul a cărui fotografie ni se 
trimite spre publicare a luat premiul l-iu sau al Il-lea. 

Mai spunem că fotografiile vor fi publicate în ordinea 
primirei lor și că nu se va ține seama de nici ٥ 56 
pentru a se trece peste această ordine. 

Pe dosul fiecărei fotografii trebue să se scrie cât 
mai citet numele, pronumele, şcoala, clasa pentru care s'a 
luat premiu şi localitatea. 

Mai întâiu vor fi publicate fotografiile elevelor şi ele- 
vilor, cari au luat premiul l-iu și după ce se va termina 
cu ele, va începe publicarea fotografiilor acelora, cari au 
luat premiul al Il-lea. 

Fotografiile se publică gratuit. Data până la car” 
pot fi trimise este 15 August a. c. 


PREȚUL ABONAMENTULUI 


Pa ناو‎ Lei 200 
Pe șase luni . 100 
Pe trei luni 50 


REDACTIA ŞI ADMINISTRATLA 
Bucureşti, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
TELEFON: 3—sa—30 


Urmare 


O drăguță cititoare dela Buzău ne scrie: 


Cu toate că nu mă cunoaşteţi, vă comunic că, sunt 
o bună cititoare a ,, Diminefii Copiilor“. Mă cheamă Zelig 
Suzana. Sunt în vârstă de 9 ani şi jum. merg în cl. I-a 
la şeoala de fete „Dionisie Episcopul“, din orașul Buzău. 

In vacanța de Paști am avut plăcerea să citesc o 
mulțime de cărți care sunt: „Jertfa Lilianei“, „Stan şi 
Bran“, Michi Maus în tara viselor“ şi „Aventurile lui 
Tirtiricâ“, Pe toate le-am citit cu plăcere, pentru că au 
fost foarte frumoase. Dar vă spun că cel mai mult din 
toate mi-a plăcut „Jertfa Lilianci“, care arată grozavele 
chinuri pe care le-a îndurat Liliana, 


Micuța cititoare Puica Schäffer cl. I-a A. secundară, 
Loco, ne scrie: 


N'am putut să vă răspund până acum pentru că am 
avut mult de învăţat. 

In vacanța Paştelui am citit: „Doctorul Mititelu“, 
„lconița Zorinei“ şi „Răpirea celor două fetițe“. Cartea 
„Doctorul Mititelu“ mi-a plăcut foarte mult, deoarece 
ne arată bunătatea doctorului față de animale şi cum 
el a sărăcit din cauza lor. dar nu le-a dat afară. Din 
cartea ,İconita Zorinei“ mi-a plăcut mult credinţa ei. 

Cartea „Răpirea celor două fetițe“ mi-a plăcut, pen- 
trucă e o poveste foarte frumoasă şi duioasă. 


Drâguta cititoare Ghizela Rozen (nu ne spune nici 
clasa, nici localitatea), ne scrie: 


Am şi cu plăcerea, să vă răspund că şi eu iau par- 
te la concursul literar. Am citit frumoasa carte „Jertfa 
Lilianei", care ma impresionat mult cetind adevăratele 
jertfe faţă de tatăl său. Ce curaj a avut ea. când a 
intrat în temniţă cu portarul, ca să nu fipe când şi-a 
văzut tatăl! Am mai citit şi cartea, „Haplea în străinătate”, 
cum sărmanului i s'a făcutrău pe vapor şi n'a știut cum 
să ceară o lămâie. 


O mică prietenă a „„Dimineţii copiilor“ d-ra Felici 
Dr. Solomon dela Focșani ne scrie: 


Pe mine, m'a abonat un unchiu al meu la „Dimi- 
neața Copiilor“ în luna Ianuarie. Dacă spun că ma a- 
bonat în luna Ianuarie nu trebue să credeţi că nu citesc 
„Dimineaţa Copiilor“ dela 5 ani. 

Acum vreau să dau răspuns la concursul literar. 

In vacanţă am citit: 

„Michi Maus în tara viselor" și „Stan şi Bran", Mai 
mult mi-a plăcut însă ,,Michi Maus* şi anume în anul 2936. 

Cu respectuoase saluturi. 


COPIILOR 


Revistă săptămânală pentru copii şi tineret 


16 PAGINI 5 LEI 


ANUL 3 8 lulie 1936 No. 648 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA: 
BUCUREŞTI.—STR. CONST. MILLE (SÂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


TAN 200 LE UN EXEMPLAR 5 LET 


ABONAMENTE : 
6 LUNI 100 , IN STRĂINĂTATE DUBLU 
REPRODUCEREA BUCĂȚILOR : MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
ESTE STRICT INTERZISĂ NU SE INAPOIAZĂ 


ASILE GHIOAGX venea dela târg în brişca lui  de'an picioarele tocmai când sunt eu mai grăbit ! Parcă 
n? ag ?ıısese î ărămsia PA neo ۶ . - ہیں : بی‎ ۰ 
c un cal. Fusese în cãrãuşie, adicã dusese la numai tu ai mers, parcă numai tu ai rãbdat de foame !... 
£ 7 « "f J > چ‎ « . ` g . ` 7 spy w ` + e 
târg marfa unui negustor مس وم او‎ de două Ai noroc că mi-e silã să mü mai dau jos.. dar de 
zile, era pe drumul întoarcerii acasă. Dar nu : @ğai o bâtă si de te-oi atinge cu ea pe spinare 
mergea gloaba; nu mergea gloaba deloc |... Oi. یس اوسر دلو وچ سے‎ 2 Peppa 
Era în amiaza unei zile de vară, Soarele cocea, Doamne, Doamne, de mai alerga tu ca 8۳3353111 7 
drumul dogorea şi era lung, pustiu, în suiş şi fără pic tului Ilie pe bolta cerului !.... 
de umbră. lar un somn afurisit, amestecat aşa cun fel Calul a pornit. Ghioagă iar a afipit. Calul iar sa 
de slăbiciune, nu-l lăsa deloc în pace pe Ghioagă... 


` , : A : : "it... Si aşa până ce au ajuns în Plaiu. Dar când, 
„Dece nu 5'or fi plantând şi şoselele astea ? Doamne OP™t- لب‎ aşa J : 


deaci, au intrat în Pădurea Haiducului, pe unde drumul 
coboară domol spre Valea Mare, cum era umbra deasă şi 
calul nu se mai oprea, Vasile Ghioagă se lăsă pe spate 
în brişcâ, işi acoperi faţa cu pălăria şi adormi buştean... 

Pe la mijlocul pădurii, răsări de după fagi un om 
în armat. Era uu hot. Hoţul opri calul, îl deshămă, incâlecâ 
pe el şi se făcu nevăzut... 

Către seară, Ghioagă simțind cü brişca iară sa 
oprit, indemnâ calul la drum, aşa cu ochii inchişi şi cu 
pâlâria pe nas: 

Hi, gloabâ, nu dormi ! Hi, gloabă leneşe, hiii !.. 


GEORGE AMAN. 


multe parale mai face şi o umbrã de pom, la vremea 
ci !“ se gândea el. 

In traistă, avea Ghioagâ trei sticle cu rachiu. Ca să 
mai prindă putere, deşârtâ una pe gât. Dar mai rău sa 
înmuiat. Ochii i s'au închis, capul i-a căzut înainte, şi 
a adormit... Calul mai merse cât mai merse; apoi, sim- 
tind că stăpânu său a adormit, s'a oprit şi el ca să mai 
răsufle putin. Două zile de drum, fără nici o oprire şi 
fără nici un pic de mâncare, îi ajungeau şi lui. Dar 
cum a stat calul, s'a trezit şi Ghioagă : 

Te-ai oprit, hai ? gloabă păcăloasă! Cât ai de gând 
să mă tii pe drum? la te uită colo: mai-mai sadoarmă 


3 


QETE 


سے 


ICA PRINTES 


Roman de H. F. BURNETT 
18. Intâmplarea dela brutărie 


İn româneşte de BABA RADA 


Acum, incâlzeşte-te colea 
femeea, şi ascultă ce-ţi spun cu: ori vei mai 
avea nevoe de o bucată de pâine, să vii să-mi ceri. 
Ne-am înțeles ? să vii pentrucă niciodată nam să te las 
să pleci cu mâna goală. 


lângă sobă. ii spuse 
De câte 


De cum se depărtă de brutărie, Sara începu să-și 
mănânce chifla care-i mai rămăsese. Era încă destul 
de caldă şi mirosea frumos. Rupea bucățele mici, mici 
de tot ca să-i ajungă cât mai multă vreme şi le mesteca 
binişor, pe gûnduri. 

Să zicem că este o chiflã magică, se gândea ca, 
şi fiecare inghititurâ însemnează o masă întreagă... Dacă 
ar fi adevărat, deabia aş mai putea merge pe stradă, 
de atâta mâncare... 

Când ajunse în parcul din faţa pensionului „Min- 
chin” începuse să se însereze, toate casele erau lumi- 
nate. La fereastra, unde fetiţa vedea de obiceiu, Familia 
cea Mare adunată într'o cameră, transperantele nu erau 
trase. Aproape întotdeauna la ora aceasta, Sara vedea 
pe d. Montmorency aşezat întrun fotoliu mare încon- 
jurat de o mulțime de copii cari râdeau şi vorbeau toţi 
deodată cocotati clae peste grămadă pe braţele foto- 
liului, pe genunchii şi câteodată şi în spinarea tatălui. 
In seara aceea toată lumea era adunată ca de نات‎ 
în jurul bătrânului, dar el nu stătea în fotoliu şi toată 
lumea părea agitată. 

D. Montmorency pleca în călătorie, o trăsură stătea 
in fața porții, iar o servitoare aşeza în ea geamantanele. 
Copiii alergau în toate părțile şi se agâfau de hainele 
bătrânului. La drept vorbind bătrânul acesta nu era aşa 
de bătrân, iar mama copii lor era tânără şi frumoasă. 
Sara se opri un minut la fereastră ca să vadă cum 
tata ținea în braţe pe cel mai mic dintre copii, iar cei- 
lalti îi săreau de gât să-l sărute. 

„Dare o să lipsească mult timp de acasă ? se întrebă 
Sara. In trăsură sunt multe geamantane. Cum o să-i 
ducă dorul copiii! Şi mie o să-mi fie dor de el cu toate 
că nici nu mă cunoaște”. 

In clipa aceea, uşa se deschise şi în lumina caldă 
dinnăutru apăru călătorul cu câțiva copii în jurul lui. 

— O fi multă zăpadă la Belgrad? întrebă micuța 
Janette. Peste tot o fi numai ghiafâ 7 

— Ai să vorbeşti cu Regele ? întrebă altul. 

— O să vă scriu la toţi ce este pe acolo, le răs- 
punse tatăl râzând. Am să vă trimit fotografii și tot 
ce-o fi frumos. Acum intraţi în casă că prea este umed 
şi răcoare afară. Mi-ar părea mult mai bine să rămân 
cu voi decât să mă duc la Belgrad. La revedere, la reve- 
dere puii mei ! Dumnezeu să vă aibă in grije. 

Seobori repede treptele şi se urcă în trăsură. 

— Dacă ai să găsești fetiţa pe care o cauţi, trans- 
mite-i sărutări din partea noastră, îi strigă Guy din uşe. 
Pe urmă, toţi intrară în casă. 

— Ai văzut pe Fetita-care-nu-este-cerşetoare ? în- 
trebâ Janette pe Nora. A trecut acum prin faţa casei 
noastre. Avea hainele ude şi îi era frig. Am văzut-o 
“And a întors capul să se uite la noi. Mama spune că 
hainele ei au fost probabil ale unei fetițe mai bogate 
care nu le mai poartă pentrucă sau rupt. Cei din pen- 
siunea ,,Minehin” o trimit în totdeauna să le facă ser- 
vicii în oraş, tocmai când e vreme mai rea. 

Sara traversă strada şi scobori în subsolul pensiunii. 

Auzise pe tatăl copiilor că pleacă în căutarea unei 
fetiţe şi se întreba cine o fi fetița aceea. 

In vremea asta, tatăl Marei Familii se îndrepta spre 
gară ca să ia trenul care-l va duce la Belgrad, unde 
trebuia să caute pe fetița căpitanului Crewe. 


Micuța cerşetoare stătea încă acolo, ghemuită în colțul 
uşii. Privea drept înaintea ei cu ochii înlăcrimaţi. Sara 
o văzu cum își şterge cu dosul palmei lacrimele depe 
vartul nasului. li întinse o chiflă. 

Uite ceva cald. li spuse ea, punându-i chifla pe 
genunchi. 

Micuța, privi surprinsă. Sar fi zis că norocul ăsta 
care-i cădea ca din cer, o înspăimânta. Apucă, cu amân- 
două mâinile, bucăţica de pâine şi muşcă repede din 
ca, cu toată gura. 

Doamne, ce bună e murmură ea cu gura plină... 
Doamne, ce bine... : 

Sara scoase din sãeulet celelate trei pâinişoare şi le 
puse în rochifa fetiţei. Sunetul vocii ei de copil flămând, 
ii făcea rău. 

E şi mai lipsită decât mine, se gândi ca. 
de foame. Eu nu mor de foame. 

Micuța sâlbatecâ continua să-şi mănânce chiflele 
când Sara se îndepărtă. li era aşa de foame încât nici 
nu se gândea să-i mulțumească, chiar dacă ar fi ştiut 
să zică „mulțumese” ..Nu era decât un biet animal 
rătăcitor. 

La revedere, îi zise Sara, şi plecă. 


Moare 


Când ajunse pe celălalt trotuar, işi întoarse capule 
Gerşeloarca ținea în fiecare mână câte o franzeluţă. Nu 
mai mânca. Stălea aşa, cu gura plină şi se uita după 
Sara, Fetiţa îi făcu un semn din cap.Micuţa cerşetoare, 
deschise ochii mari şi, după ce o mai privi o leacă işi 
scuturâ şi ea câpşorul sburlit. Apoi, rămase cu ochii 
pironiti înspre fetița care se depârta. După o clipă, bru- 
lăreasa ieşi în poartă. Când dădu ochii cu mica cerşe- 
toare exclamă : la te uită, mi se pare că fetița aceea a 
dăruit pâinifele cerşetoarci. Şi cu toate astea am văzut 
din ochii ei cât îi era de foame. De ce le-o fi dat? 

Râmase un moment pe gânduri şi apoi se adresă 
micei cerşetoăre. 

—- Cine ţi-a dat pâinifele ? 

Fetița îi arătă pe Sara care era deja departe, 

— Şi ce ţi-a spus ? mai întrebă brutăreasa. . 

- Ma întrebat dacă mi-e foame. 
- Şi ce i-ai răspuns ? 
lam spus că : sigur că mie foame. 
Pe urmă a intrat în prăvălie să cumpere chifle 
şi ti le-a dat? 
Vetifa răspunse dând din cap. 
Cüte ţi-a dat? 
Cinci. 

brutârcasa rămase iar câteva minute pe gânduri. 

— Nu și-a păstrat decât o pâiniță, murmurâ ea. 
Biata fetiţă ! Probabil car fi mâncat singură cel puţin 
zece... 

Se uită lung in josul străzii să mai zărească pe 
Sara. Fata dispăruse. 

„Ce rău îmi pare că a plecat aşa de repede, se 
gândi bucătăreasa. Dacă aş fi ştiut, i-aş fi dat de două 
ori mai multe chifle. Pe urmă se întoarse înspre cerşe- 
loare. 

- Acum îţi mai e foame ? o întrebă ca. 
Sigur că mie foame. Mie îmi este în totdeauna 
foame. 

Brutăreasa deschise uşa larg şi chemă pe mica cer- 
şetoare înăuntru. © 

Fetița se ridică încet şi, trâgându-şi picioarele, intră 
in prăvălie. 

1 se părea că visează. Ce minunat lucru să fii invi- 
tată întrun loc unde, peste tot e numai pâine, unde-i 
cald, și bine. 


ger 


İMİFECEPFCO 215117 


ziulica întreagă, cu 353۳61616 ci, le ajuta, le îngrijea 
puii, —intr'un cuvânt, işi vedea de treabă 

Când se împlini luna fierbere mare! 
regină? 

Zânele se adunară în Grădina Trandafirilor, Fiecar« 
era sigură de sine. 

Aşa de sigure erau zânele de frumuseţea 
făcuseră, încât nu se învoiră cu nici un chip 
cunoască altă faptă mai de preț decât a lor. 

Se cerlau, aşa dar, —cât erau de zâne! Mai, mai să 
ajungă la păruială! 

Micuța Zână a Păsărelelor işi astupă urechile. 

„Lăniştiţi-vă, surioarelor! — zise ca mustrătoare. Nu 
e frumos ce faceţi! Cum se potriveşte asta cu cererile 
voastre?“ 

Ca prin farmec, zânele se potoliră. Işi plecară ochii 
in jos, iar ruşinea le imbujorü obrajii 

Voiau să fie regine, să conducă şi sü stăpânească 
pe alții, dar nu erau în stare să se stăpânească ele sin- 
gure! 

Fu o clipă de tăcere. 

„Uite cine a făcut cea mai de seamă faptă! — grăi 
atunci o bufnitã bătrână şi 1016163013, care le ascultası 
dela început. Să aduci pacea cu o vorbă bună, ieşitâ din 
suflet, pretueşte mai mult decât întreaga voastră trudă 
de o lună de zile, cu care ați căutat să luați ochii lumii! 

Toate privirile se întoarseră spre Zana Pâsârelelor, 
luminate de acelaş gând 

„Tu să fii regina noastră! — strigară zânele întrun 
singur glas. Tu ai făcut fapta cea mai frumoasă! 

O! — zise zâna Păsărelelor cu modestie, — dar cu 
nu vreau să fiu regină!“ 

Şi se duse, lăsându-le în plata Domnului 

Zânele rămaseră uimite. Cine, să fie acum 
Regina Zânelor? 

De data asta, însă, cred că sau înţeles fără să mai 
fie nevoie de gălăgie! VICTOR ADRIAN, Ploeşti 


Cine să fir 


celor ce 
să re- 


oare, 


Ce mai bucătari! 


POVESTE 


ANELE se hotărâseră să-şi aleagă o regină. 
Până atunci fuseseră de capul lor. 
Se învoiră cu toate s'o İncoroneze pe cea 
mai de seamă dintre ele. Zâna care ar fi 
facut fapla mai frumoasă urma să le 
fie stăpână şi conducătoare 

Aveau răgaz o lună de zik 

Să fi văzut bătaie de cap pe zâne! Care să fie fapta 
cea mai frumoasă ce-ar putea face, ca să arale că asupra 
trebue să se oprească alegerea? 

Astfel, Zâna Viermilor de Mătase se gândi că, împo- 
dobindu-se cu o rochie cum nu sa mai pomenit încă, 
se va dovedi vrednică de rangul cel înalt. 

Intre munţii de Miazânoapte se găsea o vale stearpă 
şi stâncoasă. Zâna Florilor o umplu de flori şi verdeață. 
Asta zic şi eu că era o ispravă! 

Nici Zâna Holdelor nu se lăsă mai prejos, căci nici- 
odată nu crescură mai înalte şi mai bogate grânele. 
Toată lumea o binecuvânta. 

Ursitoarele ursiră numai soartă fericită. Norocul celor 
născuți în luna lulic! 

După cum vedeţi, — o întrecere în toată regula! Unde 
te "'ntorceai, zânele forfoteau trebăluind pline de zor şi 
de speranţă. 

E drept, însă, că fură şi alte zâne care inteleserâ 
pe dos. Astea erau zânele cele 6 

O săptămână întreagă a căzut piatra peste vii, pră- 
pădind ţinuturi întregi, numai şi numai pentrucă Zâna 
Furtunilor işi pusese în gând să ajungă Regina Zânelor 
Frumoasă faptă, nu?! 

Şi, oare, nu tot din pricina asta a dat râpciuga in 
cai şi gălbeaza în oi şi bântuiră câte şi mai câte boli, 
printre oameni şi animale? Zâna Bolilor, mâ rog, ținea 
cu orice pref să le întreacă pe toate celelalte tovarâşe 
ale sale! 

Numai Zânei Păsărelelor puţin îi păsa ! Era o zână 
mititică şi aurie la pâr —o bomboană de zână! Se juca, 


cea 


ci 


JA 


Poveşti uitate 


iar după ce eşi din pădure, drumul îl duse dealungul 
țărmului mărei. Acolo văzu că valurile aruncaserâ pe 
uscat o știucă mare, care se zbătea în zadar, ca să intre 
iarăș în apă. 

„Bietul peşte“ işi zise flăcăul, stai să-l scap dela 
moarte! Şi apucându-l cu băgare de seamă, îl aruncă 
în apă. După puţin știuca scoase capul din apă şi-i zise: 
„Să ştii că vei fi răsplătit pentru binele ce mi-ai făcut! 
De aceea, când te ajunge vre-o nevoe, să mâ chemi în 
ajutor şi cu vin îndată“. 

Mai încolo, voinicul nostru întâlni un corb, care se 
luase la ceartă şi la bătaie cu un roiu de albine. 

Si cum se întâmplă deseori şi la oameni, se certau 
şi se băteau pentru o nimica toată. Tânărul îi împăcă, 
iar corbul şi albinele ii ziserâ: „„Voim să te râsplâtim 
pentru binele ce ne-ai făcut şi de aceea să ne chemi ori 
de câte ori vei avea nevoe de ajutorul nostru!“ 

Şi tot mergând înaintea sa, İlâcâul cel bun ajunse 
în sfârşit şi la palatul împărătesc. „Ce cauţi aicea?“ 
il întrebară paznicii. 

— „Am adus mere dătătoare de sănătate şi vreau 
să vindece pe Domnitâ de boala ce o chinueşte!“ 

Aşa le răspunse el, iar paznicii se uitară in coş şi 
văzură că în adevăr era plin cu mere şi încă din cele 
mai frumoase. Se grăbiră, aşa dar, să-l ducă înaintea 
împăratului care il băgă îndată în odaia unde bolea şi 
se chinuia frumoasa Domnitâ. 

Băiatul îi dete Domniței să mănânce un măr. Nici 
nu-l mâncase bine şi iată că Domnița putu să ridice 
capul de pe pernă. După ce mai mâncâ şi un al treiles 
măr, se făcu aşa de bine, că juca şi sărea prin odaie. 

Impăratul nu mai putea de bucurie, văzându-şi co- 
pila însănătoșită. Vru chiar să o mărite numaidecât după 
băiatul care o vindecase, Decât ea începu să-i zică: „Nu, 
tată, că aşa iute nu merge, că eu nu-l pot lua de băr- 
bat decât după ce face câteva isprăvi mari, ca să-i meargă 
vestea în lume. Bunăoară, să vedem dacă poate să gă- 
sească inelul ce ţi-a căzut în mare acum douăzeci de ani“. 

Impăratul îi spuse băiatului dorința Domniței. 

Dintru început băiatul se mâhni și se posomori, dar 
gândindu-se la știucă şi la cuvintele ei, dădu fuga la 
țărmul mării şi o chemă într'ajutor. Nu trecură nici cinci 
minute la mijloc şi ştiuca îi aduse în gură inelul pe care 
il găsise în fundul mărei, iar la rândul lui băiatui se 
grăbi să-l ducă împăratului. 

Impâratul fu foarte mirat, văzând că tânărul îi gă- 
sise aşa de repede un inel pierdut de atâția ani de zile. 
Şi chemând din nou pe Domniţă, îi zise: „lată că voi- 
nicul care te-a scăpat dela moarte ţi-a împlinit dorința 
cu inelul, aşa că, acum pregâteşte-te să te cununi cu 
dânsul. 

„Rogu-te, nu mă lua aşa iute, tată, îi întoarse ea 


> 


Când 
sul morții, ii chemă lângă dânsul şi le spuse 
că nu le lasă avere decât o grădină cu pomi 
roditori. li mai lămuri că în grădina 4 


N tată avea trei fii. îi se apropie cea- 


e un măr pe care cresc mere dătătoare de 
sănătate, dar nu le spuse care este acest măr şi în care 
parte a grădinii se găseşte, 

Omul muri, iar fiii săi işi împărtiră între dânşii grã- 
dina. Vreau să spun că nu o 1110373 ۱0031 66 
Hindeă cei doi frati mai mari luară pentru dânșii toată 
orădina cu tot ce se găsea într'însa, iar fratelui lor mai 
mic nu-i dădură decât un singur pom roditor. Ba încă 
işi ziseră că dacă aşa ar fi să fie ca tocmai în pomul 
ıcela să crească merele dătătoare de sănătate, ci tot le-ar 
putea strânge. fiindcă ar cădea pe pământ, iar tot pă- 
mantul din grădină era al lor. 

Intr'una din zile se dete veste în țară că Domnița 
e greu bolnavă şi că tatălei, împăratul, o dă de nevastă 
şi mai dă o jumătate de împărăție aceluia care ar vin- 
deca-o. 

Şi iată că fraţii se gândiră să-și încerce şi ci no- 
rocul. Cel mai mare culese intr'un coş cûte un măr din 
loti merii ce avea în grădină şi o porni întins în pala- 
tul împărăției. Drumul ducea printr'o pădure mare şi 
deasă in care, cum intră, fu întâmpinat deo femeie bă- 
trana. 


„Flãcãule, il întrebă ca, ce bunãtãti ai în ووی‎ ۶ 

„Broaşte şi şopârle!“ îi răspunse băiatul rãstit. 

„Dacă-i aşa, să fie şi să rămâie broaste şi şo- 
pârle!“ ii zise baba, văzându-și înainte de drum. 

Cât despre băiat, el merse glonț la palat. 

— „Ce cauţi aicea“ îl întrebară paznicii. 

- „Am adus mere dătătoare de sănătate şi am ve- 
nit să vindec pe Domnitã“, îi lămuri el. Dar când paz- 
nicii ridicarâ capacul coșului, văzură că întinsul nu 
erau decât broaște şi șopârle, Şi crezând că băiatul a 
vrut să-şi râdă de dânşii, îi traseră o sfântă de bătaie 
şi apoi îl goniră de acolo. 

Fratele al doilea işi încercă şi el norocul, umpiând 
un coş cu mere culese în grădină. Insă, când intră în 
pădure şi fu întâmpinat de babă care îl întrebă ce are 
in coş, el îi răspunse supărat: ,,Şerpi şi nâpârci!“ 

„şerpi şi nâpârci să fie şi să rămâie!“ îi zise fe- 
meia. 

Ce i sa întâmplat după aceea, intelegeti lesne: و‎ 
ales şi el, ca şi fratele său, cu o bătaie din partea paz- 
nicilor dela palatul împăratului. 

La urmă umplu şi fratele mai mic un coş cu mere 
culese din mărul său și porni şi el întru încercarea no- 
roculni, In pădure ii eşi şi lui înainte femeia cea bă- 
trână care îi grăi în felul următor: „Bună vremea voi- 
nice, ce ai în coş?“ 

Flăcăul îi întoarse vorba zicându-i: „Bună să-ţi fie 
inima, maică, in coş am mere dătătoare de sănătate“, 

— „Să fie şi să rămâie mere dătătoare de sănătate!“ 
ii zise ea. 

Şi drâgulul nostru tânăr işi văzu înainte de drum, 


de care să se sperie şi să fugă!“ Şi ducându-se la tatăl 
său împăratul, îi zise: „Tată, dacă flăcăul după care vrei 
să mă mârifi poate să-mi aducă din iad cei trei tăciuni 
aprinşi, nu mâ mai impotrivesc şi sunt gata să mă cunun 
cu dânsul“. 

Se îngrozi bietul băiat, când auzi de noua dorință a 
Domniței. Cum să meargă el în iad şi cum să ia de acolo 
tâciunii aprinşi? 

De aceea, işi zise că e mai bine să se întoarcă acasă 
şi să se lepede de gândul de a se face ginere de im- 
părat. Dar iată că-i veni în minte corbul care se certa 
şi se bătea cu albinele. 

Corbul care se crede că ar fi un ucenic de al lui 
Scaraofchi se duse sburând la iad, luă tăciunii cei aprinşi 
şi-i aduse băiatului. 

Aci se încheie şi povestea noastră. Hăutăcioasa de 
Domnifâ nu mai avea încotro. Luă de bărbat pe tâ- 
nărul cel bun şi deştept. 


ŞT نکر‎ 
ANANIN 


X N 
MAŞA AŞ 


Se uita drept înainte şi mergea cu pași foarte regulafi, 
ținând picioarele aproape ţeapăn. 

Se opri la prima săteancă pe care o salută foarte 
cuviincios şi plecă mai departe, fără să cumpere nimic. 

„Nu prea e vorbâref işi spuse mama Catinca, săteanca 
în faţa căreia sa oprit. 

După trei paşi se găsea în faţa lui moș Costache, 
pe care îl salută la fel de frumos, dar nici de la el nu 
cumpără nimic. Şi aşa, se oprea pe rând în faţa tuturor 
sătenilor, zâmbea la toată lumea şi saluta pe fiecare fă- 
ră să scoată vreo vorbă sau să facă vreun fleac de cum- 
părătură. După ce ocoli toată piaţa, sătenii crezură că 
pleacă. Nici gând de aşa ceva. Omul îşi reîncepu plimbarea 
în jurul pieţei, tot aşa de senin ca şi până acum. 

Pe semne că nu s'a uitat destul de bine, işi ziceau 


Citiţi continuarea în pag. 9 


vorba, dacă vrei să-l iau de bărbat, să facă mai întâiu 
un palat tot aşa de mare şi de frumos ca al nostru, dar 
să fie numai»de ceară şi să strălucească aşa cum stră- 
luceşte aurul!“ 

Când împăratul îi împărtăşi flăcăului această nouă 
dorinţă a Domniței, flăcăul mai întâi se posomori, dar 
după aceea se gândi la albinele pe cari le împăcase cu 
corbul şi le chemă în ajutor. Albinele veniră in nenu- 
mârate roiuri, se puseră pe muncă şi numai într'o sin- 
gură noapte clădiră din ceară un palat, care strălucea 
ca aurul şi era chiar mai măreț şi mai frumos decât 
palatul împăratului. 

Impăratul era nu se poate mai mirat de minunea 
ce vedea înaintea ochilor. Domnița nu era mai puţin 
mirată, dar mai mare la dânsa era pica şi ciuda. Nu 
putea să priceapă cum de se face că tânărul acela, care 
nu arăta cine ştie ce ca 'nfâfişare, o scotea aşa de iute 
la capăt. 

„Stai, îşi zise ea în gând, că am să-i mai cer ceva 


Necunoscutu 


NTR'O zi, Ionel, fiul unui plugar sărac, rugă 
pe mama lui să-l ducă la bâlciul săptămânal 
din târgul apropiat. 

Dar mamă-sa îi spuse: 
— Bine, lonele, cine o să păzească 6 
dacă tu ai 53 7 

— Mămico, doar ştii prea bine că oile sunt foarte 
ascultătoare şi că Azor poate să le păzească şi singur ! 

lonel stărui atât de mult, că mama lui fu nevoită 
să-i făgăduiască că-l va lua la târg. 

Dar nici Marioara, sora lui lonel, nu se lăsă mai 
prejos şi mama lor trebui să-i ia pe amândoi. 

Pe drum, lonel explică mamei lui că în timp ce pă- 
zea vitele, a văzut trecând un şir lung de care. Un car 
avea înfăţişarea unei cuşti şi înăuntru se aflau o mul- 
time de maimuțe care făceau fel de fel de strâmbături. 
In alt car a văzut un măger alb cu vergi negre. (Nu e 
nevoie să mai spun că e vorba de o zebră). In altul a 
zărit o gâscă uriaşe cu un gât foarte lung. (Gâsca asta 
avea un cusur: era strut). 

— Copii mei, desigur că e un circ care se îndreaptă 
spre oraş. Merg cu voi, dar vă spun de pe acum că nu 
pot să vă însoțesc la circ: Mai întâiu pentrucă trebuie 
să fiu devreme acasă să pregătesc mâncarea pentru tata, 
şi apoi e prea scump pentru punga noastră. Dar oricum, 
o să vedeţi animalele în cele două ore cât stăm la târg. 

Toţi trei mergeau într'o căruţă trasă de un măgar 
slăbănog, care, deşi nu se prea grăbea să-și vadă seme- 
nii, sosi destul de devreme. 

Mama, dupâce işi rândui marfa, dădu voie copiilor 
să se ducă să vadă animalele. 

Indată ce începu târgul, copiii văzură un om destul de 
ciudat. După hainele lui negre părea să fie un boier mare. 


ہے وسو ونوسا 


حم 


NUİ COPIL 


Pevsalê din cartea „Zâna isvorului 7 


care n'avea părinți şi era îmbrăcat totdeauna doar ۰6 
23111385015 cârpită şi lungă până la pământ, pe care o 
avea dela moşul lui, care îl ținea cum putea, din 
sărăcia lui. 

Maică-sa, se vede că şi ca se gândise la aşa ceva, 
pentru că m'apucâ bine Tudorică să sfârşească rugă- 
mintea, că ea il mângâe pe frunte şi îi spuse: 

Bine, moş Tudorică, dacă aşa îți spune ţie inima, 
aşa să fie! Fugi de ia straele de pe lavilâ şi i le dă- 
rueşte ! Şi dă-i şi betele alea roşii, că ţi-am luat cu 
altele, cu mărgele. 

Şi Tudorică într'un suflet s'a şi aflat în coliba prie- 
tenului lui cel necăjit. 

Când Va văzut Marinică cu brațele pline de strae 
frumoase şi curate, mai-mai că i-a venit să plângă de 
bucurie. El n'avusese de când eră aşa podoabe şi bucuria 
lui era şi mai mare când se gândea că, cu ele o să se 
ducă la şcoală, chiar dela început. 

La serbare au venit oameni cu copiii: lor chiar din 
mai multe sate. După sfânta steştanie, părintele Gheor- 
ghiță a rostit o cuvântare foarte frumoasă plină de 
poveţe folositoare pentru copii. După părintele Gheor- 
ghilâ a grâit domnul învăţător aşa de frumos, cu grai 
aşa de blajin, că parcă citea o poveste minunată. 

La plecarea dela serbare, pâlcuri-pâlcuri de oameni 
şi copii se răspândiră spre casele lor. Părinţii lui Tudo- 
rică mergeau domol, tăifăsuind, întrun grup de vecini. 
După ei, intro droae de bâefaşi, veneau şi Tudorică şi 
prietenul lui, Marinicâ. Era o câldurâ foarte mare, aşa 
că oricine işi poate închipui bucuria copiilor când se 
lreziră în față cu un puști de ţăran care striga cât il 
ținea gura : 

—- Rahat cu apă röce ! Rahat cu apă rece! 

Cred că lupii din codru să fi tăbărât, mar fi golit 
mai repede cutia cu rahat şi donicioara cu apă a mi- 
cului negustor. Dar nu trecurã câteva ceasuri decând 
bünii săteni ajunseră la casele lor şi ce să se pome- 
0638637: trei dintre copiii cei mai voinici, în loc să se 
joace şi să se sbeguiască, cum le şedea lor bine, se 
trântiseră deodată pe pături, istovili şi tăcuţi, parcă nu 
li era de-a bună. Când se făcu noapte, mare grijă 
cuprinse pe părinții lor. Bieţii oameni se învârtiră in 
jurul bâetilor, cari se ghemuiau în aşternuturi şi dâr- 
dâiau de se cutremurau paturile cu ei. 

Cui i-ar fi putut da prin gând de unde venise paco- 
stea asta? 

Numai tatăl lui Tudorică nu stătu multă vreme pe 
gânduri; el inhâmâ roibul la brişcâ şi porni în puterea 
nopţii să. aducă pe domnul doctor, care işi avea reşe- 
dinta într'o comună apropiată. Pe domnul doctor, tatăl 
lui Tudorică îl adusese numai pentru copilul lui, dar 


UDORICĂ era un 36161 frumuşel şi cuminte. 
Mama şi tatăl lui erau nişte ţărani vred- 
nici, credincioşi şi de omenie şi aveau şi ceva 


avere, agonisita cinstit prin munca braţelor 
lor. Şi Tudorică era singura lor odraslâ, sin- 
gura lor bucurie şi nădejde a bâtrânefii. Din cauza asta 
părinţii lui îl iubeau foarte mult. Până să vie vremea 
de şcoală, Tudorică navea altă meserie decât să se 
joace şi să alerge prin curtea lor mare, curată, cu fân- 
lâna de piatră, uneori singur-singurel, alteori cu alți 
bâetaşi de potriva lui, din vecini. Se mai juca el nu e 
vorbă, cu căţeii, cu oitele albe şi blânde şi cu câprifele 
Bane eee şi cu bãrbi, ca nişte drãcuşori caraghioşi. 
Fatăl lui Tudorică se gândea cu multă dragoste la 
el; in gândul lui de ini el îşi vedea odorul isprâ- 
vind şcoala primarâ din sat, dupâ asta plecând la oraş 
să înveţe la liceu şi după liceu la alte școli şi mai de 
ispravă, din care ies doctorii, preoţii, inginerii şefii de 
pădure, ofițerii şi alti dregâtori luminati. 

Deaceea, in Duminica in care دک‎ făcut sfânta sfe- 
ștanie a Şcoalei, Tudorică intră in sala cea mare, ținut 
de mână de tatăl lui, care nu mai putea de bucurie. 
Toţi părinţii se uitau cu drag la fefii lor în ziua aceea, 
dar tatăl lui Tudorică cra omul cel mai mândru de 
băiatul lui. Şi pe bună dreptate, căci Tudorică nu era 
numai un böâefel deştept şi frumos: el avea şi o inimă 
atât de bună şi miloasă că, dacă şi pe un câine, sau 
chiar pe un pui de găină il vedea că tânjeşte a boală 
şi nu se mai joacă prin curte, el îl lua în braţe, il 
mângâia, îi schimba apa din strachinâ şi îi da să mă- 
nânce din mâna lui de copil. Când trecea prin fata 
porţii lor un cerşetor în cârji, sau câte un biet orb, 
care cânta din flaut, ori vreun olog purtat în vreo că- 
rutã hodorogită, ca un trăsnet se repezea Tudorică în 
casă, sau în bucătărie şi, fie că eşea cu o bucată de 
pâine, fie că cerea câţiva gologani maichii lui, el nicio- 
dată nu lăsa să treacă un biet cerşetor fără să-l milu- 
‘iasc. Când a venit ziua să se ducă la şcoală, care cre- 
defi că a fost primul gând ce a încolţit în mintea lui ? 
Primul lui gând a fost să se ducă la maica lui, să-i 
sărute mâna şi s'o roage frumos ca hâinutele lui cele 
vechi — pentrucă lui îi făcuse unele noi și frumoase — 
să le dea lui Marinicâ Bâltan, prietenul lui sărman, 


Tocmai în răstimpul acesta, căzuse. Sfânta Maria Mică 
şi la biserica din sat se făcea, ca în toţi anii, slujbă 
foarte frumoasă. De astă dată însă, cei trei copii bol- 
navi nu se aflau, ca de obiceiu, la sfânta biserică. 

Când începu sfânta Evanghelie şi toţi oamenii se 
lăsară în genunchi, deodată printre trupurile lor aple- 
cale în rugăciune, se strecură încetişor, deabea finân- 
du-se pe picioare, un bâetaş slâbut, cu chipul supt, plin 
de suferinţă, care înainta tremurând spre altar. 

Am venit să mă rog lui Dumnezeu pentru sănăta- 
tea lui Tudorică, răspunse Marinică, cu glasul stins de 
boală, unui unchiaş care-l întrebă dece-a venit aşa bol- 
nav la biserică şi, cu mare greutate putu să-şi facă loc 


până la sfintele icoane împărătești, unde căzu în ge- 
nunchi. 


— Dumnezeu să vă apere pe toli!, că sunteţi copii 


de ispravă, răspunse moşneagul, şi işi șterse uşor, cu 
mâneca hainei, o lacrimă ce i se ivise în gene. 

Peste trei patru zile, toți copiii erau vindecafi. Dar 
Tudorică n'a ştiut niciodată că între rugăciunile părin- 
tilor se strecurase şi ruga nevinovată a bunului lui 


prieten sărman, Marinică. 


mică vioristă. 


Două drăguțe cititoare. 575 


care nu i-a fost mirarea când ajungând în sat, alţi doi 
părinţi i-au eşit înainte, rugându-l cu lacrimi în ochi să 
vadă şi pe copiii lor! După ce cercetă pe fiecare şi 
puse fel de fel de întrebări, domnul doctor spuse pă- 
rintilor că copiii boleau din cauză că băuseră apă rece 
infierbântafi. După ce le dete câteva leacuri şi invâfâ 
pe părinţi ce să le mai facă, domnul doctor plecă. Câte- 
va zile copiii se perpeliră în pat în ghiarele frigurilor. 


Continuare din pag. 7-a „„Necunoscutul din bâlciu“ 


unuii. De altfel nici nu se prea uita la marfă, ci privea 
drept înainte. 
Mătuşa Catinca, când îl văzu pentru a doua oară în 
faţa ci, crezând că nu are parale, se răsti la el: 
Pleacă cerşetorule ! 


Omul nu se supârâ deloc şi işi 
bind şi salutând. 

Crezând că e surd, moş Costache îi strigă cu o voce 
puternică 


azu de drum, zâm 


Am să-ţi turtese pălăria, dacă mai încurci lumea 
de pomană, caraghiosule ! 
Dar omul nu se supără. Când să înceapă pentru a 
cincea oară plimbarea în jurul piefii, oamenii îi strigară: 
„Destul, destul !... Dacă nu te opreşti, te omorâm! 
Şi, cu toate că fu lovit cu o roşie, omul işi continuă 
drumul, zâmbind şi salutând. 


Atunci, mulţimea înfuriată chemă paznicul piefii ca 
să-l oprească. Paznicul sosi îndată şi-l întrebă : 
- Ce pui la cale domnule ? Te rog să ne lâmureşti! 
Nici lui, omul ciudat nu-i răspunse nimic. 
Supărat, paznicul puse mâna pe el. Şi-o retrase însă 
imediat, urlând, parcă ar fi fost curentat. Omul se opri 
şi încetă să mai zâmbească şi să salute. 


Directorul circului, auzind zgomotul din piaţă veni, 
în mijlocul oamenilor, surâse şi le vorbi astfel: 


Oameni dragi, am cinstea să vă arăt o minune 
omenească cum nu sa mai văzut pe suprafaţa pămân- 
tului. Acest om este făcut în întregime din bucăţi de 
lemn şi de fier. Are rotife, o baterie electrică, arcuri şi 
fire de fier. E regele oamenilor automafi, şi am să v'o 
dovedesc îndată. Când apăsăm aici, merge; când apăsăm 
dincolo, vorbeşte. 

lată : 

„Oameni dragi“... spuse omul automat. 

Cineva, zise directorul circului, o fi atins din gre- 
șală butonul cu pricina, căci omul mecanic a stat cumin- 
te sub pânză, așteptând momentul când trebuia să intre 
în arenă. 

Acum, toată lumea sa dumerit şi sa liniştit. Bucu- 
ria acestui sfârşit neașteptat alungă mânia din inimile 
lor. Vor avea deacum ce să povestească iarna, la gura sobei. 

Două ore mai târziu, când săteanca sosi acasă, lonel 
ii spuse la ureche că el a fost acela care a apăsat pe 
butonul buclucaş. 

Traducere de CINEL 


لیت 


کاب کہ ال )الا 


Ei aşi! râspunse sofia lui, ia.copilul şi du-te ina- 
intea lor“. 

li dădu copilul care tipa cât il ţinea gura. 

„Şi după aceea? întrebă berbecul, care nu era prea 
deştept din fire. 

— După aceea vei striga cât vei putea de tare: „Aţi 
venit la timp! Copilului meu îi este foame!,, Atunci vei 
vedea ce se va întâmpla!“ 

Berbecul ieşi din adăpost. Când îl văzu leopardul, 
trase cu atâta putere de curea încât ar fi fugit pe loc, 
dacă şacalul nu Var fi tras înainte. 

„Să trâeşti Gobi! exclamă berbecul, l-ai adus pe leo- 
pard tocmai la timp! Micuţului meu îi este foame. 

— Să fugim“ strigă leopardul înspăimântat. 

Trăgeau amândoi de curea — Gobi hotărât să înain- 
lco- 


teze iar leopardul să dea bir cu fugiţii —şi cum 

pardul era mult mai puternic, in mai pufin de 38 

minute tûra pe şacal după el intro goană nebună. 
Goniră, goniră astfel, până pierdură din vedere ani- 


malul fioros, apoi Gobi căzu la pământ nimicit de obo- 
seală. 

Era prea slăbit de foame ca să meargă mai departe; 
insă leopardul care nu- -şi putea veni în fire din cauza 
fricei, deslegă cureaua, şi porni mai departe. 

Peste pini trecu o căruţă încărcată cu peşte şi fiidcâ 
inainta foarte încet, şacalul încercă să sară în ea pe la 
spate. 

„Decât nimic, e bun şi peştele", işi spuse el. 

Era însă prea slab ca să poată face o săritură 
căruţa trecu înainte. 

Se auzea scârfâitul altei căruţe, care se apropia din 
ce în ce mai mult şi Gobi se întinse cât era de lung 
ووي‎ şoselei, ca şi cum ar fi fost mort. 

„Din blana lui voi face o haină pentru fetiţa mea“, 
spuse pescarul când îl văzu. 

11 ridică şi-l asvârli în căruţă. Nici Gobi nu dorea 
altceva. Cu toate că nu i-ar fi plăcut câtuşi de puţin să 
servească de blană fiicei cârufaşului, voia cu orice pref 
să se afle în apropierea peștilor. 

După ce-şi potoli foamea, începu să-i arunce unui 
după altul pe drum. Se făcuse întuneric, ieşise luna și 


şi 


10 


Revî ل0‎ ] 
> 


“pl a 


îa 


TW 9 0 
FA 


r 
r. Ni 


P~ m ے‎ i + 
۷ 
ده‎ 


۷ “va 


AND 


leul pornea la vãnãtoare lua întotdeauna 
cu el pe Gobi, şacalul. 
Gobi era un vãnãtor mult mai bun decât 


leul. De câte ori omora un vãnat spunca 
acesta este al meu unchiule! Unchiul îl 


privea cu un ochiu atât de încruntat încât Gobi, se rãs- 
gândea pe loc spunând: „nu, desigur, rămâne al tău“. 

Atunci unchil leu sfâşia cu poftă vânatul, iar Gobi 
răbda. 

— Nu fac decât să iau partea care mi se cuvine, îl 
lămurea unchiul. 

— Ai dreptate, răspundea Gobi supus. 

Aşa şi trebuia să fie! hotăra leul privindu-l fix. 
Dacă vrei „mâine, mă vei însoţi din nou la vâ- 
nătoare, adăoga el cu un ton de incuviinfare. 

A doua zi Gobi, nu voi cu nici un preţ să-şi intâl- 
dească unchiul, şi plecă singur la vânătoare. 

Spre amiază întâlni pe leopard, unul din prietenii 
săi, care alerga peste câmp ca şi cum ar fi avul o du- 
zină de vânători pe urmele sale. 

Nu mă pot opri! strigă el; nu departe de aici 
am văzut un animal îngrozitor. Are coarne răsucite şi 
e de patru ori mai mare ca tine. Lasă-mă să mă ascund! 

— Aşteaptă putin!“ spuse şacalul. 

Prinse pe leopard şi voi să afle cu orice preț amă- 
nunte despre fiinţa care-i speriase prietenul. 

„Dar acela nu este decât un berbec! spuse el râzând 
şi nu-ţi poate face nici un rău. Hai să-l prindem pentru 
prânzul nostru. Mor de foame“. 

Gobi işi dădu multă osteneală până să-l linişteascâ; 
dar în cele din urmă, când leopardul află cât se pur- 
tase de rău în ajun leul faţă de prietenul său, se învoi 
să meargă cu el. 

„Lrebue să mă legi de tine, fiindcă altfel voi lua-o 
la goană când voi vedea berbecul“, spuse leopardul clăn- 
țănind din dinţi. 

Gobi legă o curea de piele în jurul trupurilor lor şi 
porniră repede la drum. 

„Numai să nu ne mai ajungă unchiul, şoptea el pri- 
vind în toate părțile; dacâ-şi va lua şi de data asta par- 
tea leului, atunci vom muri de foame“. 

Berbecul când îi văzu venind, intră în adăpostul lui 
pentru a-şi vesti soţia. 

„Ce ne facem acum? strigă el; 
dul să ne sfâşic! 


vine Gobi şi leopar- 


geren