Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1937 (Anul 14, nr. 674-725) 751 pag/DimineataCopiilor_1937-1669231404__pages451-500

Acum totul era gata, asa după cum cereau planu- 
rile din caetul cu scoarfe albastre al lui Icá. Mai lipsea 
parașuta. Dar bucata de şifon rámasá' era alături. Icà 
o luă, o tăie in opt colţuri si legă de fiecare din ele 
câte o sforicicá, apoi toate sforicelele fură legate intr'un 
nod strâns. 

— „Acum, băete, parașuta e gata ; o legăm frumos 
şi o aşezăm în spatele Chiţei, pe care până când 'om 
înălța zmeul, o ţinem închisă tot în coş“. 

Băeţii luară coșul, sfoara strânsă pe păpuşoi şi 
zmeul, تو‎ o porniră prin fundul curţii. Esirá într'o grá- 
dină de zarzavat şi apoi tăiară drum drept spre câmp. 
Imprejur, cât roteai cu ochii, nici fipenie de om. Mer- 
seră așa unul după altul, până când Icá se opri. 

— „Aici înălțăm zmeul,“ spuse el. Intâi desfágurim 
toată sfoara zmeului. Tu să ţii zmeul bine, să nu se 
umfle vântul in el, iar eu agáf, după cum cere meste- 
sugul, mai departe de gurá, sfoara نو‎ cei doi scripeli. 


Când totul fu gata, Icá fugi de cealaltă parte si 
apucă pápugoiul. De departe strigă: „dă-i drumul“, si 
începu să fugă împotriva vântului, pe când zmeul se 
ridica umflat de o pală, întocmai arătării pe care bă- 


13 


iatul o văzuse cu puţine zile înainte in visul său. Era ca o 
mătăhală ce se ridica spre cer. Sile fugi şi el să apuce 
de pápusoi, ajutând lui Icá să se împotrivească tăriei 
cu care jucăria trăgea de sfoară. De la guri în jos, 
atârna drept pe pământ unul din scripeţi susținut de 
sfoară, întocmai cum la binale atârnă scripetele de 
care salahorii agaţă găleata cu var, ca s'o ridice cât 
mai uşor până sus pe schele. Aşa văzuse Icá urcân- 
du-se cu o putere mai mică greutăţi foarte mari. Si 
aşa voia si el să ridice coșul. Deocamdată trebuie găsit 
un loc pentru priponit zmeul. Cei doi băeţi începură 
să tragă de sfoară, îndreptându-se spre un pomişor 
aflat pe câmp. Cu chiu cu vai isbutiră să împleticească 
capul sforii și s'o lege de trunchiu. 

Vântul se înteţise, lovind cu putere în zmeu, astfel 
că de sus de la guri, și până jos, unde păpușşoiul fusese 
legat de pom, sfoara era întinsă puternic ca o coardă 
de vioară. 

— „Acum, zise el lui Sile, tu ia coșul și vino după 
mine până la scripete. Când ajunse, apucă cu o mână 
un capăt al sforii تو‎ cu cealaltă scripetele. 

— „Vezi tu, mai spuse Icá, bine că am pus destulă 
sfoară, pentrucă altminteri, dacă nu socoteam mai mult 
de trei ori înălțimea la care s'a urcat zmeul, ni se în- 
curcau lucrurile. Incet, ridicară capacul coșului, pe 
când Chita, cuprinsă de un fel de teamă, se făcuse mică 
întrun colț. Pe când încerca cu o mână tăria sforii, 
Sile, care abia acum se dumerise, zise şi el: 

— „Măi, dar zmeul ăsta trage aşa de tare, că dacă 
m'ai pune pe mine în cos si mai ridica în sus, tot 
m'ar ţine“. 

Decât numai că în socotelile lui Icá era prevăzut 
coșul în care să stea Chita, nu cáta mai găliganul de 
Sile. lar socoteala a easta nu era de loc pe placul pisi- 
cufei care nu înțelegea de ce fusese luată de acasă si 
purtată întrun coş întunecos, când ea sar fi simţit 
mult mai bine să stea întinsă în curte, la soare. 

Deci, fiecare cu socoteala lui. Aşa că pe când 
mâţa, tare îngrijată gi stingherită de pânza îngrămă- 
dită în coş, cu sfoara petrecută pe după mijloc, se 
întreba în gând cam ce ar putea să i-se întâmple, Icá 
se grăbi să atârne coşul de cârligul scripetelui si apoi 
să tragă vârtos de capul sforii. 

Legănându-se uşor, coşul începu să urce tras de 
scripete. Zmeul se clătină de câteva ori la dreapta si 
la stânga, apoi rămase nemișcat. 

Dacă pisicuţa Chiţa ar fi putut, printr'o minune 
oarecare, să vorbească în grai omenesc, ar fi povestit 
în clipa aceea ceva foarte ciudat. Anume, ei i se părea 
că fundul coșului împinge cu mare putere în sus, in 
timp ce trupul ei, dimpotrivă, atârna foarte greu în jos. 
Cum însă nu ştia decât să miorlăe, în grai pisicesc, 
mieună de câteva ori, dar aşa de slab, încât cei de jos 
nici nu o auziră. Deodată coşul se opri. Mânerul ajunse 
sus la câteva palme sub mătăhala de zmeu, care vå- 
jâia ca o moară. Aceasta o înspăimântă. Incercă să se 
mişte în cos, dar coșul cu zmeu cu tot, cu scripete si 
cu sfoară, se legánau bătute de vânt. Isbuti totuşi, cu 
toată frica de care era cuprinsă, să se ridice pe labele 
de dinapoi, iar cu cele de dinainte să se sprijine pe 
marginea coșului. Copiii văzură de jos cum „nacela“ 
începe să se clatine și să se aplece într'o parte. 

De sus, Chifa privea cu groază la câmpia aflată 
aşa de departe sub ea. Mieună tare speriată, ca atunci 
când un câine străin şi rău o íncolfea pe vreun gard, 
sau pe vre-o cracá de pom. In depărtare se zăreau 
gospodăriile din marginea Câmpenilor, si pisicufa infe- 
legea, simţea cá într'acolo trebue să fie si casa. Infipse 
cu putere ghiarele în coş, scoase mai bine capul afară 
căutând cu ochii prin prejur ceva pe care să sară, de 
care să se agate, ca să se simtă mai la adăpost. Nu 
văzu decât două fire de sfoară. Unul care mergea pieziș 
până la un pom, altul care fugea drept lin jos sub ea, 
până la cei doi copii. Dar alături se afla mătăhala 
albă, zmeul care vâjâia puternic. Cu toate că zgomotul 
o înfricoșa, ea simțea că acolo aşezată, pe partea de 
sus a lui, ar sta mult mai bine decât în cosuleful care 
se legăna încolo şi încoace, bătut de vânt. Făcu un 
salt şi sări. Dar, lucru ciudat, în clipa aceea, ea care 
nu greşise nici odată, sărind depe casă pe gard, depe 

(Continuarea în pag. 14-a) 


h to 


Concursul de jocuri pe luna lulie 


SERIA IV 


GINEL 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 1 abonamant pe 1 an 
3 abonamente pe 6 luni și 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor”. 


VARA 


E adi ab اف لت‎ 
SA tă dă BB IL 
SELLE 


ORIZONTAL: 1) Acum fiindcă e căldură, plecăm 


Im oues ;. 10) Lângă Călăraşi e o staţie balneară, unde 
viaţa — după nume—pare foarte ...... 11) Vrei să faci 
băi de soare? Pleac'atunci, dragă, la...,.... 12) In 


acest oraș din Ardeal se face sa am de cal. 14) Acum 
când esti însetat, o bei rece cu rahat. 15) Din această 
plantă se face pânză elegantă. 16) .,...... în vilegiatură 
să scap un pic de căldură. 19) E uşor, vezi după nume: 
nu-i decât un mic pronume. 21) Apa de-o fii mult la 
ea, inghiafá şi n'o pofi bea. 23) Pronume, cum aș 
spune, care arată o posesiune. 25) Dacă setea nu îţi trece 
îl mănânci cu apă rece. 27) Cel ce acuma urmează ar- 
ticol insemneazá. 28) Dacă stai prea mult la soare, simţi 
că te-ai „prăjit“, frăţioare, 30) Un nume masculin (de 
origine-i latin) 32) In loc de învârtit se poate spune şi 
34) Omonim el se numeşte, că poate fi domol 
sau peste 36) E o bună bătătură, acum când e cil- 


dură. 38) Cetate veche care e într'o ureche. 40) De. 


multe ori a ta viață atârnă de un firde.,.... 41) Se află 
lângă Mamaia. deci se numeşte...,..42) Cuvântul 
acesia e uşor, căci e neschimbător, 43) Cea mai mare 
uzină de căldură şi lumină (Nu te obosi în vânt, căci 
nu se află pe pământ.) 44) Acum uită-te și vezi: toate 
cuvintele „posezi“? Dacă ceva îţi lipsește cu verticalul 
intregeste. 


VERTICAL: 1) Rásuflám cu usurare; suntem in .... 
mare. 2) Noi iizicem noroi, dar ştim, cá'n Transilvania 


Go ris 3) Spre gară am pornit şi casa noastră am 
„părăsit“ 4) Nu o cáta nicáeri: S'a dus, a fost ziua de....5) 
Un nume masculin ce poate fi si femenin 6) In limba 
moldovenească, pe „acum“ vrea să'n locuiască 7) Pronume, 
ia seama bine: de persoana doua [fine 8) E-aceașş cetate 
veche care nu are pereche (ba în joc are pereche) 9) 
Cine nu a învăţat, „face clasa inc'odat'- 13) Cine n'a 
mâncat vreodată pastă dulce, îngheţată? (Aoleu, m'am 
dus, căci pe nume chiar i-am spus! 16) Pentru ca mama 
să le cate, fetele stau (ascunse). 17 E si notă muzicală 
înseamnă si pe cap se spală. 18) Eu mă duc ca să mà 
scald, fiindcă este tare ...., 20) Când faci plaje, băe- 
fele, unge-te cu el pe piele, 22) Asta, zău afi observat? 
Câinele zice cu ce-i calul inhámat! 24) Vara asta, frate 
Niţă, am avut mereu..... 26) Copac ce apa iubeşte; 
unde-i apă, acolo crește. 29) Un rezultat ce la adunare 
l-ai aflat. 31) Vă spun fără sfială: sunt simplă notă mu- 
zicală. 33) Vă dau întregul nod. E începutul lui „comod“ 
35) Pe cel ce nu-i acum cuminte, c'o..... îl faci cu minte 
36) După ce te-ai prăjit, intri'n el la rácorit. 37) Il pri- 
mesti ori si când, dar mai mult de anul nou si insem- 
nează cadou. 39) Acum fiindcă isprăvesc, să vă urez, 
mă grăbesc, s'avefi vacanţă ca în vis, crezându-vă în 
„paradis“ 
BABY FOCŞENEANU 


. ~ 
Enigma 
După ce s'a bárbierit, 
Și-a pus căciula şi-a zámbil. 
Și a rămas foarte mirat, 


Cà'n animal s'a transformat. 
GHEORGHE ANDREI 


NU UITAŢI: Pentru tipar se 

scrie citef, cu cerneală, si 

numai pe o față a hârtiei. 
Rodica Stoiau—Loco. Nu putem publica desenul pe 
care ni l-ai trimis, desi este destul de bine făcut. Caută 
de ia parte la concursul nostru literar, unde poţi face 
si desene. 
losef Bleicher—Bacău. Am dori o descriere amănunțită, 
dacă se poate, însoţită de planuri, a invenţiei despre 
care ne-ai scris. Noi am putea atrage atenţia cercurilor 
sportive din Capitală. 


SERIA IV‏ وش و 


Numele și pronumele 


Adresa: 


sd 
Deslegările acestui concurs se primesc 15 zile dela apariția numărului 
de față. 


M ESTER U 


SER I ا وت‎ 


i 


(Continuare din pag. 13-a) 


gard pe pom, de pe pom pe magazie, fără să cadă, de 
data aceasta greşi. Parcă o mână nevăzută o zvârli 
într'o parte. Se prăvălea în jos cu ghemotocul de pânză 
după ea. Vedea cum pământul începe să se apropie 
repede, tot mai repede. 

O clipă numai. 

Parcă cineva o apucă trăgând-o în sus; sfoara ce-i 
trecea peste mijloc o strângea. Vântul se umflase în 


mica paraşută si o deschise ca pe o umbrelă albă, du- 
când-o departe spre oraş... 
Ce-o mai fi si asta ? se întrebă Chiţa în mintea ei 
de pisică. 
In numărul viitor: 


Cap. VI 
VARTEGTUE 


=e ————————— -—— 


clasa cu PRIMIULI 


E" .. LIS E * B 7 Di 
— Următorii cititori ai revistei noastre! 


IONESCU C. ELENA BENEDEKZANDREI RIEMER BERTINA COHN S. MARIA CRUTESCU ELISABETA ` 
$c. Sf. Anton $c. Sf. Gheorghe $c. Lucaci $c. Lucaci $coala Lucaci 
elasa |. Loco clasa Il. Loco clasa Il. Loco clasa Il. Loco clasa ! Loco 
ates 
V 
POPOVICI |. VERONA MIŞU HERȘCOVICI ETTY IONAS ROGOBETE MARIA STERE DUMITRU 
$c. Otetelișanu $c. Migonzniky $c. Voința Școala de fete 43 Şcoala No. 14 
clasa IV. Loco clasa IIl. toco  'Clesa |. Loco Cl. III-A Loco clasa | Loce 
ANDRONIU LELIANA LEGA} ۱۸ MIHAIL SENCOVSKY EDITH LAZAROVICI ANGELA SULTANESCU 
$c. de fete Lucaci $c. Ferdinand Briceni $c. Lucaci Institutul Chosy Mangáru 
class | loeo oka MIC i do clasa ||, clasa II. Loco clasa IV Loco 
5 
e 
l | 
a j^ ٤۷ 3 E f : 
n ANA CU CI Ne. mu Nx 7 ; 
MIRELLA CĂPITĂNESCU ROLANDA FRIEDMAN LUCIAN, FELDSTEIN SEGAL MOREL / LILIA GEORGESCU 
» $c. de fete Inst. S-fta. Maria $c. de băeți ,Clementa $c. Luca Moise : Școala Domnifa-Balaga 
A clasa Il. Caracal clasa |. Loco “lasa IV. Loco clasa |. Ploești — clasa V Loc 
à . یت‎ Zita. ii 
E LUCIA GHEORGHIU SILVIA HAIMOVICI CORNELIA SPIERER MARIETA SVAITER SEBASTIAN OCHIU 
A $c. de fete 21 Şe. Avântul Şe. Lucaci $c. 23 Şcoala Gh. Asachi 
clasa Ill. Loco clasa Il. Loco clasa III. Loco Clasa Il. Loco clasa Ill laşi 
" 15 


Concursul pentru vacanță 


Suntem în toiul vacanței. La.munte sau la 
mare, copiii sburdă veseli sub ochii grijulii ai 
părinților mulțumiți. Uneori, sătuli de joacă, 
revin la carte și citesc povești frumoase sau 
reviste întocmite pentru desfătarea lor. Sunt 
zile când li-i dor de școală, de dascăli și de 
colegii de clasă. In astfel de zile, Dimineața 
Copiilor este cel mai credincios prieten al 
copiilor. 

Nici revista nu şi-a uitat cititorii. A des- 
chis un nou și interesant concurs literar, la 
care sunt chemați să ia parte toți cititorii, 

Tema concursului este: „Descrierea unei 
zile de vacanță". De acolo de unde se află: la 
țară, la munte sau la mare, copiii pot trimite 
descrierea celei mai frumoase zile petrecute 
în timpul vacanței. Ei vor trebui să ție însă 
seamă de următoarele: 1) Descrierea să fie 
făcută fără ajutorul nimănui și pe înțelesul 
tuturor. 2) Să nu depăşească cinci pagini de 
caet, scrise cu cerneală, cât mai citer si numai 
pe o singură față a hârtiei. 3) Se vor descrie 
mai ales întâmplările de haz din excursii sau 
din jocuri. 4) Cei cari au talent la desen pot 
însoți lucrările cu desene făcute pe hârtie 
albă, în creion sau în culori. Mărimea lor nu 
trebue să depăşească o jumătate de foaie de 
caet. 5) Pe ultima foaie a compoziției jos, în 
dreapta, precum și pe spatele fiecărui desen 
se vor nota lămurit numele și pronumele con- 
curentului, vârsta și localitatea, iar pe plicul 
adresat revistei se va scrie: pentru concursul 
din vacanță. Lucrările vor fi cercetate de un 
juriu anunțat la timp, odată cu numărul şi va- 
loarea premiilor. 


Prețul 5 Lei 


DIMINEATA 


ii da 0 


HAI Să MÁNCAM PEPENI! 


BIBLIOTECA 0۲ (AŞ 


| 27007 937, 


— Ó——M—— 


Pretul 5 Lei 


DECEM JE MI ri T p HU RES VUE جا ہا‎ rr z E RUPT a 4 t ui 8 
DN * PS $ ےی ا ا‎ î ; dE Did É مم سا‎ ERĂ 
۱ 3 3x. uw es : - £ وی‎ | 
t ۹ "T. 4 pu" ہے‎ 5 A 
E... 4 d 
| b AS j 23 ۹ E 1 $ JA e سھ‎ Í 
1 L4 ٠ s ai ? €^ a 7 $ ۹ i 
dev be PA 3 Ho 

.. _! Păianjeni care face mátase ; ۴ roase ale Madagascarului. Aceşti păianjeni mit stator. ws 

N LS 


E nici si nu fug din locurile unde sunt puşi. 


Un alab 
+ . In insula Madagascar trăeşte un păianjen. anume „alăbe: a: eu, 


(a se citi cu aceentul pe, e). Páienjenifa* eüre'are 0: Tunc 
gime de aproape seapte centimetri, — tese o mătase 
galbenă —aurie, subţire si mai trainică decât a gân- 
dacului. de mătase. 


Ea se poate folosi așa ,cum o face insecta fără 
să mai fie dărăcită şi toarsă. 


WE 


Alabeii se gásesc cu milioanele in finuturile pádu- 


A muril un vr 


produce vreo patru -sute de metri de fire de mătase. 
“Păcat că nü poate trăi” şi la noi, căci ar 'áduée multă” 
bogăţie ţării. 


vs 


id 


5.08 8A 

FOTOGRAFIILE scolarilor silitori, cari au trecut clasa 
cu PREMIUL | nu se publică decât dacă sunt însoțite de 
adeverinţa directiunei scoalei respective, iar pe dos sunt 
scrise: numele PREMIANTULUI, clasa, şcoala si localitatea. 


"- 


w Oo 06 


ajitor 


al timpului mosiru 


ZILELE acestea întreaga omenire a fost sguduită 
de vestea morţii lui Marconi, un mare vrăjitor 
al timpului nostru. 

De bună seamă, cu toții credem că vrăjitorii, 
acele fiinţe care ne uimesc prin minunile pe 
care le înfăptuiesc, se găsesc numai pe tărâmurile 


închipuite din basme,, plăsmuite de mintea mesterilor 
povestitori. 


Şi totuşi, printre semenii noştri se găseşte câteodată 
un om înzestrat cu daruri deosebite de ale celorlalţi oa- 
meni, cari întrec prin înfăptuirile lor pe cel mai-năz- 
drăvan vrăjitor. 2 
Cine ar fi bănuit cu ani înainte cá graiul nostru se va 
auzi peste mări si ţări, străbătând cu iufeala fulgerului, 
depărtări uluitor de mari. 


Stăm liniștiți acasă si întocmai ca în poveşti, apă- 


sûnd pe un buton năzdrăvan, auzim cântece şi conferinţe ` 


de peste mări şi ţări. Tot ceeace ne pare nouă foarte 
firesc odinioară erau lucruri bune doar pentru poveşti, care 
să desfete mintea dornică de plăsmuiri îndrăzneţe, a 
copiilor. Si iată cá un om cu însuşiri deosebite, cu o 
minte ageră si cu o uriașă putere de muncă, izbuteste 
să smulgă firii taine nebănuite și să înfăptuiască mi- 
nuni cari întrec orice _ închipuire. 

Acest om e născocitorul Marconi, născut la Grifone, 
în Italia, la 25 Aprilie 1874, 


Incă de mic. copil se îndeletnicea. cu:-fel,.de fel de. 


mașinării, pe care le strica şi le dregea, căutând in 
acest chip să le pătrundă. meșteșugul. Ca şcolar obicinuia 
să se joace cu o oglindă, aruncând razele soarelui ín 


diferite părţi. El izbutise chiar să înfiripeze un sistem 
de telegrafie fără fir dând diferite semnale. 

Odată, fiind timpul înorat, s'a supărat foarte si şi-a 
frământat mintea să găsească altfel de raze, cu care 
să se folosească si când nu are la îndemână lumina 
soarelui. 


Mintea lui iscoditoare, într'un vecinic neastâmpăr, 
căuta cu dârzenie să afle toate însușirile electricităţii, 
pe care le bănuia nenumărate, izbutind să facă la 
vârsta de 20 de ani prima încercare de telegrafie fără fir. 

Toată viața şi-o închină acestor îndeletniciri, 
căutând să aducă la îndeplinire tot ce mintea lui bă- 
nuise în tinereţe. | 

In anul 1930, întrecând pe cei mai iscusiţi vrăjitori 
din poveşti, izbuteşte să aprindă depe iáchtul său 
„Electra“, care se afla în portul Genova, lumina electrică 


“în oraşul Sidney din Australia. 


Marconi nu a fost numai un inventator, ci, prin 
foloasele pe care le avem, datorită născocirilor lui, poate 
fi socotit ca un mare binefăcător al omenirii. 

El ne-a dat putinţa. să avem legături cu semenii 
noştrii de peste mări şi ţări, adăpându-ne la diferite 
izvoare de învățătură, într'un timp foarte scurt. 

Tot lui i-se datoreste S. O. S-ul, acel semnal prin 
care călătorii de pe vapoare, vestesc primejdia în care 
se află. 

+ In: ultimul timp. a- născocit un cuţit electric cu care 
operaţiile se pot face mai uşor. 

Prin înfăptuirile sale, numele lui va trăi deapururi. 

M. C. 


ADARA ATA EOP TOR 
s REFE EES TS E GRE EAR! > 


REVISTA 


ILUSTRATA PENTRUTCIOPTIIE "S 


TINERET 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA : BUC. STR. CONST. MILLE 7 — 9 — 11. — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI. 6 LUNI 100 LEI. — EXEM 
PLARUL 5 LEI. — IN STRĂINĂTATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISĂ. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ. 
a س ص ی‎ 


ANUL Xil 


4 AUGUST 1937 


No. 704 


SĂ STĀM PUŢIN 
*VOREA, COPII 


Lenu[a Mitache. lată, dragă nepoţică, vreau să te 
despágubesc cá ai aşteptat atâta vreme răspunsul meu, 
şi, precum vezi, încep cu matale corespondenţa. 

Să-ţi răspund pe rând la întrebările pe care mi le 
pui: carnetul nu trebue vizat deocamdată. Când va 
trebui să fie vizat vom îngriji să-i vestim pe numeroșii 
membri ai clubului Shirley Temple. Deasemenea vom 
da de veste tuturor, data la care va avea loc congresul 
general. 

lar despre Nelufu şi Floricica vei afla curând si 
matale şi toţi cari se interesează de ei ce mai fac! Fac 
mereu, mereu nebuvii | 

Si eu as fi foarte bucuroasă să-mi cunosc mai de- 
aproape nepoţii si nepofelele pe care i-am dobândit 
prin Dimineaţa Copiilor. Nădăjduesc că la toamnă vom 
avea prilejul să ne vedem cu toţii la sezátorile în care 
Buniţa và va vorbi tuturor. 

Te sărut, Lenuţa, si mai scrie-mi. 

Emilia C. Scrisorica ta cu data din 1 lunie mi-a 
ajuns, prin nu ştiu ce întâmplare, deabea astăzi. E 
drept că în ultimele săptămâni n'am mai fost pe la 
redacţie să-mi ridic corespondenţa. Mi se trimetea acasă 
şi pe semne că scrisoarea ta a rămas pitită şi uitată 
într'un sertar până azi, când m'am botărât să mă duc 
la redacţie. 

Ili spun toate astea, draga mea Milus, ca să nu-ţi 
inchipui că din alte pricini a întârziat răspunsul meu. 
Eram mirată chiar, că nu mi-ai mai scris de atâta 
vreme şi eram nerăbdătoare să aflu rezultatul concur- 
sului dela Tinerimea Română. 

Acum, când aflu că ai fost printre premiate mă 
bucur din inimă, Milus, şi îți urez deplină izbândă în 
tot ce vei face şi de aci înainte. 

Tot'azi, ţi-am citit şi cartea poştală. Te voi numi 
de aci înainte pe numele pe care fi l-ai ales, cu toate 
că mie mi-e mai drag Miluş. 

Asa dar, dragă Miluş — (sic!) matale poţi să serii 
frumos | Dece n'ai concura si la concursul nostru al 
Dimineţei Copiilor 7 

Sunt sigură că vei face o compoziţie bună. 

Eu îţi spun : „succes“ si ifi mai spun ceva la ureche: 
o să mă mai gândesc dacă să-ţi trimit sau nu ce m'ai 
rugat... Matale așteaptă si fii sigură că Bunifei îi esti 
tare dragă. 

Vrei să-mi trimeţi o fotografie ? Mi-ar face plăcere 
multă, multă. 


“mei کی‎ 


Charlotte. — Cartea matale poștală n'are dată, asa 
că nu pot şti de când e sosită. Ceeace ştiu sigur e însă 
că nu mai căutat la redacţie asa cum mi-ai tăgăduit... 
Imi pare rău, micuță Charlotte, că nu ne-am văzut. Poate 
cu un alt: prilej, nu-i asa ? 

Nelufa si Florica iti mulţumesc frumos pentru iab 
dele rânduri trimise şi te sărută. Dealtfel ca şi mine! 

Leon A. David.— Imi pare foarte bine cà ifi place 
frumosul roman pe care il publicá domnul lorda in 
revistă. Cred cà toli cititorii il urmăresc cu mult interes. 

Ne poli aduce la redacţie fotografia cu iscálitura 
profesorului care să certifice premiul. Apoi vei fi pu 
blicat in revistă, aşa cum ifi doreşte inimioara | 

Mihai Demetrescu. — Dragul meu nepofel, văd că nu 
ni'ai uitat, şi lucrul acesta mă bucură mult. Povestea 
cu maimuța care a furat un copil începe în numărul: 
654 şi se termină cu 667 ale revistei Dimineaţa, Copiilor 
din anul 1936. 

Roag-o pe máicu(a ta să vie la redacţie să le cum- 

cre. 
P Te sărut, dragă Mihăiţă, şi sárut-o şi pe Ileana din 
partea mea. 1 

Vacanţă bună si sănătate ! 

Sdrica Grümberg. Bravo Sarica! Te felicit din 
inimă. Intr'adevár, să treci clasa cu media 10 e un 
mare merit. Sunt mándrá'cá am o nepoţică atât de 
harnică. Nădăjduesc că este tot atât de bună și de cu- 
minte pe cât de silitoare. 

Trimite-ne o fotografie şi roag-o frumos pe doamna 
directoare -să-serie-pe -dosul fotografiei media cu care 
ai trecut. 

Noi nu putem să cercetăm. 

Incă odată, bravo, Sarica | 

Erminia Lemes. Neluţu şi Florica sunt sănătoşi 
dar foarte nebunatici. 

Voi mai povesti curând despre poznele lor. 

Ifi mulţumesc pentru urările pe care mi le faci si 
te îmbrăţişez, 

Suzana, — Iţi voi scrie in numărul viitor. 


cati‏ مر 


mult de atunci, poate sá fie sute si sute de 
ani, de cànd se ridica pe malurile Meditera- 
nei un palat de marmură, atât de frumos, în- 
cât cine-l vedea, nu-l uita niciodată. 

Trăia în palatul acela o prinţesă frumoasă, 
frumoasă ca o zână. Despre încântătoarea ei frumuseţe 


se dusese vestea peste nouă mări și nouă ţări. Avea 
lângă ea, prinţesa Idagil — asa se numea stăpâna pala- 
tului—numai câteva domnife cu care petrecea aproape tot 
timpul, prin grădinile minunate ale márefului ei palat, 
deoarece iubea la nebunie florile, dar mai ales tranda- 
firii, care îi semănau prin culorile lor gingașe. Din de- 
părtare, plantațiile întinse de trandafiri însângeraţi for- 
mau un covor de purpură, care stârnea mirarea şi ad- 
mirafia întregii lumi. 

Printre acele flori minunate, aduse din cele mai 
depărtate ţinuturi, prințesa nu simţea nici un fel de 
mulţumire. 

Vail spunea ea celor ce o înconjurau, florile fru- 
moase se ofilesc prea repede; unele nu trăesc decât câteva 


| vend أ‎ dL] 


کک 


jMA TLO 


DOD) 


zile, altele se vestejesc numai după câteva ceasuri. Aş 
vroi să am flori, ale căror culori si frumusețe să rămâ- 
nă mereu aceleași. 

Dorinţa aceasta, prinţesă, o puteţi îndeplini, răspun- 
seră doamnele de onoare, reinoind mereu florile. 

Nu pot, răspunse prinţesa, uneori văd veștejindu-se 
flori care-mi plac foarte mult şi adeseori nu le pot în- 
locui .... Este însă o pricină care mă face să doresc să 
nu se ofilească trandafirii. Mi-a prezis o zână că în 
ziua când se va ofili o floare roşie în grădinile mele, viaţa 


mea va avea aceeaşi soartă si se va stinge odată cu 
trandafirul. 


Zadarnic încercară doamnele s'o mângâie, spunându-i 
că prezicerea zânei răutăcioase va fi înfrântă de altă 
zână, care o va apăra; Prinţesa era mereu în prada 
celei mai mari neliniști. 

Chemă înţelepţi din cele mai îndepărtate ţinuturi, 
ceru sfaturile ghicitoarelor si vrăjitoarelor renumite, dacă 
se află vreun mijloc de a păstra strălucirea florilor și 
a le împiedica să nu se ofilească. 

Ei grăiră că toate florile au o viaţă mărginită si 
nici o putere și nici un leac nu le-o poate prelungi. 

Totuşi, un bătrân înţelept, venit din ţările calde, de 
unde răsare soarele, grăi prinţesei. 

Am văzut în fara mea în mâinele unui pescar, ra- 
mura roşie a unui arbust; era tare ca fierul şi strálucia 


ca sideful, era o floare care nu cred săse fi ofilit 
vreodată.... 


De unde a luat pescarul floarea aceea minunată?. 

A găsit-o într'o zi pe malul mării, după o furtună 
puternică.,.. Am vrut să cumpăr ramura aceea ciudată, 
dar el n'a primit, si de atunci nu l-am mai văzut. 


Iată, exclamă Idagil, trandafirul sau planta cu cu- 
lori de purpură, care nu se ofilește si pe care trebuie 
buie neapărat s'o am. Nu voi avea linişte până nu o 
voiu afla. 

Nenumăraţi tineri, prinți de viţă veche, se înfăţi- 
şau zilnic la palat pentru a cere mâna prinţesei Idagil. 
Ea le trimise vorbă că nu se mărită decât cu cel care-i va 
aduce floarea de purpură și sânge, ce nu se ofilește 
niciodată. 


Foarte mulţi prinți cutreerará ţările, întrebând pe cei 
mai iscusiti grădinari, cu scopul de a găsi planta aceea 
minunată, dar nu descoperiră nicăeri floarea cerută de 
prințesa Idagil. 

Printre cei cari doreau s'o ia în căsătorie-se afla 
un print, anume Otinio, pe care un război nenorocit îl 
sărăcise şi-l gonise din fara lui. Otinio se hotări să gă- 
sească cu orice pref floarea dorită de prinţesă, dar mai 
ales vroia din tot sufletul ca frumoasa fată să fie sofia 
lui. Rătăci trist şi îngândurat pe meleaguri străine, în- 
trebând în dreapta şi în stânga pe cei ce-i întâlnea, dar 
nimeni nu aflase nimic despre floarea de purpură. 

Intr'o zi, pe când se plimba trist şi gânditor pe ma- 
lul mării, zări o sirenă care, venind să respire la malul 
apei, era urmărită de un balaur înaripat, ce scuipa 
foc pe nări. - - Monstrul încerca să-i taie orice retragere 
spre mare și nefericita sirenă îşi dădu seama că nu 
mai scapă cu viaţă, dacă nu-i vine cineva în ajutor. 


Văzând ce se va întâmpla, Otinio scoase sabia şi se 
repezi la balaur, pentru a scăpa sirena. Sângerosul ani- 
mal își întoarse mugind de furie mânia asupra prinţului, 
încercând să-l învăluie în flăcările ce-i eşeau pe nări. 


Fără să se înspăimânte, Otinio îi înfipse sabia în piept 
lăsându-l fără viaţă pe nisipul de pe mal. 

Scăpând dintr'o primejdie atât de mare, sirena spuse 
prinţului. 


—Stăpâne, ifi datorez viaţa si vreau să-ţi dovedesc re- 
cunoștința mea. Primește acest colier, care are darul 
de a ingádui celui ce-l poartă să pătrundă fără nici o 
primejdie în fundul mărilor, Sar putea să-ţi fie de fo- 
los într'o zi!.,. 


Ii dădu un colier format din crengulife de un roșu 
strălucitor, unele erau rotunde, altele erau cioplite în 
formă de trandafirasi sau alte floricele gingas pictate. 


Otinio îşi dădu seama că aceea trebuie să fie floarea 
care nu se ofileste vreodată. 


O! cát aș vrea să văd si să cunosc arbustul care 
dă asemenea flori ! 
„Nu sunt flori, răspunse sirena, noi le spunem corali. 


Tânărul prinţ rămase înmărmurit la vederea unei 
păduri adevărate de arbuști rogi, trandafiri rogi și albi, 
printre cari sirenele se jucau pline de gingășie. 

„Am aflat, spuse regina, că prinţesa Idagil dorește 
să aibă o floare de culoarea trandafirilor, care să nu 
se ofileascá. Rupe cele mai frumoase crengi si dăruieş- 
te-le prinţesei. Işi va putea împodobi odăile cu ele. Noi 
avem aici păduri întregi si te rog să iei de câte ori vei 
dori. 

Prinţul luă câteva crengi din cele mai frumoase şi 
după ce ajunse pe mal se îndreptă spre palatul prin- 
fesei Idagil, care rămase fermecată de culoarea fru- 
moasá si strălucitoare a crengilor de mărgean. 

— lată floarea căutată ; vei avea câte dorești în 


Intr'adevár au strălucirea si coloarea trandafirilor si nu 
se ofilesc. Vino cu mine în fundul mării, te voi con- 
duce la palatul reginei noastre, care este în mijlocul 
stâncilor de corali“. 

Cu ajutorul colierului, Otinio putu cobori în fun- 
dul mării, unde fu primit cu bucurie de regină şi sirene, 
care luaseră parte fără a fi văzute la lupta dintre el 
şi dragon. 


jurul tău, în grădinile sau în palatul tău. Vei putea 
avea تو‎ coliere cioplite din ramuri de mărgean, iar 
acum aştept răsplata făgăduită, prinţesă. 

Căsătoria lor a fost făcută în mijlocul unor ser- 
bări cum nu se poate mai márefe, iar coralul adus de 
sirene stârni admiraţia nuntașilor. 


In româneşte de CORALIA DIACONESCU 


(c JJa 


EM UT EEUU 


RET‏ ا کی ا 
quip Y aA‏ بت de‏ 
RAE SUM op etel‏ 


m— یں‎ 


Cadi, ۴87723" yite 


LENO, ţi-ai împachetat toate jucăriile? Vezi, nu-ți 
lua şi pe cele stricate, ia-le doar pe cele noi! 
spuse doamna Predescu fetiţei ei. 

In apartamentul frumos din strada Fântâne- 
lelor, covoarele groase de Persia erau făcute 
sul şi rezemate de pereţi, mobilele acoperite cu pânze 
albe, iar la ferestre, coli de hârtie albastră împiedicau 
lumina soarelui să pătrundă în camere. 
In mijlocul sufrageriei erau strânse geamantanele 
de piele şi baloturile de perne şi pături. 


Dudi înţelese parcă tristeţea şi părerea de rău a 
micuţei ei stăpâne, căci se uita foarte cu înţeles la Pe- 
ter, şi el cu ochii înlăcrămaţi. 

Poate vreţi să ştiţi cine e Dudi si cine e Mopsi? 
Poate chiar, Peter, ati vrea să stili cine c ?. 

Atunci sá và spun: 

Dudi e o păpuşă micuță, care a fost pe vremea când 
era nouă, foarte, foarte drăguță. Acum e cam ciudată, 
cam zdrentuitá si are două degete rupte la mâna stângă. 

Dudi şi-a pierdut degetele intr'un accidei t! O luase 
Elena intr'o zi la plimbare şi, findcă fetița vroia să a- 


Doamna Predescu pleca.cu soţul şi fetiţa ei pentru -oTa ge tife prietene: şi-a TAT păpuşa pe 0 Darică, th- 


două luni de zile în Franța. Elena nu călătorise nicăieri 
decât prin România; acum va avea prilejul să cunoască 
țări pe care le cunoştea doar din- cărţile ilustrate si din 
cărțile de geografie. 


Fetița era foarte bucuroasă, si de când aflase vestea 
acestei călători nu-şi mai găsea astâmpăr, era mereu 
cu gândul la lucrurile minunate pe care ştia că are să 
le vadă. 

Rochitele si rufele i-le impachetase máicuta. In gea- 
mantanul pe care trebuie să şi-l aranjeze singură nu 
încăpeau prea multe lucruri. Acolo Elena voia să-și pue 
cărțile ei cu povești si jucăriile. 

Dar avea multe jucări, si toate îi erau dragi, si de 
toate îi venea greu să se despară. 

Máicufa o stătuise să şile ia doar pe cele noi. Sá-si 
ia, adică, pápusa blondă cu umbreluta de soure si rochia 
roşie de mătase, să-și ia mingea argintie, mobilele de 
salonaş si masinufa de gătit cu cráticioarele și serviciul 
de porcelan. Da, astea toate ar încăpea tocmai bine în 
geamantan si ar rămâne loc pentru cele patru cărți cu 
poveşti, primite acum o săptămână. 

Elena intră în odaia ei si începu să-și umple gea- 
mantanul cu lucrurile pe care se hotărise să le ia cu ea. 

E păcat cá nu mai au loc! îşi spuse dânsa. Cu câtă 
plăcere i-aş lua si pe Dudi, si pe Mopsi, si pe Peter! O, 
ce ráu imi pare cá trebue sá má despart de ei!. 


trun parc. Dudi ar fi vrut să-i spuie Elenei că 
face bine cá o lasă singură, dar a cui e vina că feti- 
tele nu înțeleg niciodată ce le vorbesc pápusile? A cut? 
Poate a lui Mos Crăciun cá n'a orânduit mai bine lucrġ- 
rile pe acest pământ! , i 
Deabea s'a depărtat Elena, si o ceată gălăgioasă d: 
copii s'a apropiat de `banca pe care era păpuşa, si un&l 
dintre ei, un báefel obraznic, a luat-o pe Dudi si a îĝ- 
ceput să fugă cu ea în brațe. s 
Noroc că tocmai átunei se apropia Elena de bancă 
si îl văzu pe hot. E 
Elena alergá după báefel şi acesta, ca să scape, 
azvârle pe Dudi pe jos! Desigur, tot a fost bine că nj 
și-a spart capul! Dar si două degete să pierzi, nu fe 
glumă! : 4 
Mopsi este o pisicutá 'albă de plus. Are doi ochi 
verzi de mărgele si nişte mustăţi, lungi, negre si zbât- 
lite. Când era deabia adusă dif magazin, Mopsi av 
în burticică un. fel de muzicuţă, care făcea miauud, 
miauuuu! ca pisicile adevărate. “Acum Mopsi nu a 
glas, dar ochii îi lucescitot atât. de tare ca la încep 
și mustátile suni tot atât de lungi si de ţepoase. 4 
Ambitia lui Mopsi a fost să prindă Şîr ea măcai, 


S = aa 


* 


odată în viaţa ei, un soricel. Dar n'a izbutit! 5 

Dar ce-i cu Peter? Peter este un canar! E galbej 
ca o lămâie şi toată ziua: cântă si zburdă. Stă intr’ 
colivie în odăiţa Elenei şi printre gratii îi povesteșt 
păpuşii si lui Mopsi o mulțime de pozne, pe care 7 
făcea pe vremea când era liber. Căci Peter era vestit 
în lumea păsărilor pentru îndrăzneala lui. Ce nu-i.tr 
prin minte? Câte nebunii nu făcuse? 

Peter ar fi putut pleca oricând din colivie, era atât de 
uşor să împingă cu ciocul, portija!Dar canarului îi era 
foarte dragă stăpâna lui, si n'ar fi vrut s'o mâhnească. 
E drept că uneori, noaptea, iesia din colivie si se ducea 
să-şi vadă rudele şi prietenii, avea însă grije ca în zorii zilei 
să se întoarcă acasă, ca nimeni să nu știe că el fusese 
atâtea ore plecat. Doar Dudi îi cunoștea taina. 

Ei, acum după ce îi cunoaşteţi pe Mopsi, Dudi şi 
Peter, să ne întoarcem puţin si la Elena, fetița care îşi 
împacheta jucăriile. „Măcar pe Dudi s'v pot lua“ zise 
si încercă pe loc să iughesue pápusica fără două degete 
în geamantan. 

Dar păpuşa nouă, Elida — așa o boteză Elena — 
începu s'o înghiontească pe ascuns pe Dudi până când 
aceasta căzu din geamantan! 

Noroc că geamantanul era pus chiar pe podea, așa 
că păpuşa n'a păţit nimic. 

Elena, care habar n'avea de ce se întâmplase în 
geamantan, crezu că Dudi căzuse fiindcă nu avusese 
loc si, mâhnită, puse păpuşa cea veche iar pe canapea 
şi incuie cufárul. 

Peste câteva ore, Elena şi cu părinţii ei plecará din 
Bucuresti. 

Dar deabea iesirá din casă stăpânii, si Peter, repe- 
zindu-se la gratiile coliviei, începu să ciripeascá: Aţi 
văzut cá Elena nu ne iubeşte deloc? A plecat fără noi| 

.— Dar n'avea loc în geamantan, vorbi Dudi! 
ıı Dacă ţinea cu tot dinadinsul să ne ia şi pe noi, 


se 
A 
x 
Io 
- 
ہے‎ 
2 
= 
3 


Si'ntr'o clipă: una-două! 
Intră pe lábute'n baie— 


Și-apa începe să se scurgă | 
Pe terasă... ín suvoaie. Drept în capul lui Domn' T, 


Toată apa'ncet se scurge 


Printr'o streașină de tablă, 
Lâng'un čuib de rândunică, ہے‎ 


Nuci ajunge lui Domn' Trică 
Că s'a răcorit c'o baie — 
"Şi-i mai dase, pe de-asupra 


| ied. Pentru asta... o bătaie!.. 


REE Pe ar 


core ge سب ریہ‎ SR AIR DENT Tf nap n یب دشا پوس یرد‎ MERS 


E mult, de mult, trăia un rege care avea o fată 
nemaiauzit de frumoasá. De oarece era uni- 
D cul copil al lui, ii indeplinea toate dorinfele 
şi căuta să nu aibe nicio nemulţumire. Intr'o 
zi, plimbându-se prin grădina castelului, dora- 

nifa se opri lângă o tufă de liliac. 
Pe o ramură stătea o privighetoare care cânta atât 


de minunat, încât domnița rămase locului să-i asculte 
versul măestru. Spre marea ei uimire, înțelese cântecul 
privighetoarei în întregime. Era vorba de un ou de aur 
atât de frumos, încât nu avea seamăn pe lume. Când 
privighetoarea conteni cu cântecul ei fermecător, dom- 
nifa se duse într'un suflet la împărat să-l roage să facă 
tot ce-i stă în putinţă şi să i dea oul despre care glăsuise 
păsărica. Regele îi făgădui că-i va face pe plac şi tri- 
mise un sol în oraş, să-i aducă oul. Dar acesta veni 
înapoi fără el. Intrebase o mulfipe de oameni bătrâni, 
care auziseră de acest ou, insá^hici unul nu stiuse unde 
putea fi găsit. 

Când află această vesfé neplăcută, domniţa se în- 
dârji și mai mult în dorința ei și stărui atât pe lângă 


16 


împărat, încât acesta dădu sfoară in țară să se caule 
oul minunat. 

In fiecare zi, domniţa întreba dacă s'a găsit oul, dar 
întotdeauna i se dădeau răspunsuri amăgitoare, care s'o 
linisteascá numai pentru puţin timp. Dar ea nu se mai 
gândea la altceva şi din zi în zi se făcea tot mai slabă 
si mai mohorità. 

Deseori se plimba prin grădină, doar — doar o mai 
auzi cântecul care îi turburase sufletul, dar pasăr-a își 
luase de mult sborul spre alte meleaguri. 

Când regele văzu si văzu că nu e de glumit cu fiica 
lui, care se şi îmbolnăvise și slăbise ca o arătare, vesti 
în toată tara cá o va da de soţie aceluia care îi va găsi 
oul dorit. 

Mulţi s'au ostenit si i-au adus ouă vopsite cu aur, 
sau făcute din alamă, iar alţii, chiar din argint sau aur, 
dar nici unul nu era cel adevărat. Domnița nu le pri- 
mea, clátinànd din cap cu amărăciune şi spunând că nu-i 
acela pe care îl voia dânsa. 

In aceeaşi țară locuiau doi frati, anume Petre si 
Pavel. Amândoi ar fi vrut să se însoare cu domnila. 
Pavel, fratele cel mai mare, era mândru şi tare ar fi 
vrut să ajungă rege. Lui Petre, însă, îi era, intr'adevár, 
dragă domnifa, si ar fi luat-o de soţie chiar dac'ar (i 
fost o biată servitoare. Pavel, auzind de dorința domni- 
fei; se puse numaidecât pe lucru. Luă un bulgăre de 
plumb, mare cât capul unui copil, îl topi şi făcu din el 
un ou pe care îl polei cu o pojghiţă de aur. Se duse 
cu el la palat si fiindcă era foarte greu şi strălucitor, 
atât împăratul cât si fiica sa au crezut că e oul cel mult 
căutat. După cum i-se făgăduise, Pavel se însură cu 
0۰ 

Petre habar n'avea de acest lucru, si chiar ín acest 
timp căuta şi el oul cu pricina. Intr'o zi ajunse într'un 
codru des. Obosit de drum, se culcă sub un pom ca să 
se odihnească puţin. Atunci auzi un foşnet si un ciripit. 
Când se uită spre locul de unde venea sgomotul, zări 
o privighetoare sbătându-se să sboare de pe o cracă unde 
fusese prinsă în laf, Cu greu izbuti Petre să o descurce 
din firele lafului şi să-i dea drumul. Ca mulţumire, pri- 
vighetoarea începu să cânte, iar Petre, ascultă cu multă 
bucurie povestea oului de aur, frumos cum nu e altul 
pe lume. El se rugă de privigbetoare să-i arate drumul 
pe care trebuia să meargă, ca să ajungă la oul minunat. 
Privighetoarea îi ascultă bucuros rugămintea şi, ciripind 
şi fâlfâind din aripi, sbură inaintea lui, până ajunseră 
amândoi in fata unei gropi. Dar privighetoareu isi luă 
sborul spunând băiatului să aştepte, căci acolo locueşte 
un iepure, care stie unde se află oul. Petre aşteptă o 
zi şi o noapte până când, în sfârşit, sosi şi iepurele, 
Băiatul îi dădu bună ziua ii îi spuse cá o privighetoare 
i-a arătat drumul până la el și l-a întrebat dacă.nu 
cumva ştie unde se află oul pe care îl caută. 

— Da, răspunse iepurele, fiindcă zici că te-a călăuzit 
privighetoarea, îţi voi spune unde se găseşte, 

Oul de aur pe care îl cauţi se găseşte într'o vizuină, 
care se află în cealaltă parte a pădurii. E păzit de un 
balaur îngrozitor, care nu dă voe nimănui să intre înă- 
untru. Petre se gândi puţin şi-şi văzu mai departe de 
drum. Ajunse lângă un loc unde întâlni un omulef care 
plângea amarnic. El îl întrebă dece e atât de trist. Pi- 
ticul îi răspunse cá un vrăjitor i-a luat nevasta si a 
lăsat-o în mijlocul apei să plutească pe o frunză de tran- 
dafir, şi cum niciunul nu ştia să înnoate, ei erau sortiţi 
să rămână acolo până se va înduioşa cineva de soarta 
lor. Petre sări numaidecât în apă şi aduse pe nevasta 
piticului la mal. Piticul se bucură foarte mult şi-i spu- 
se băiatului că dacă va avea vreodată nevoe de un 
ajutor, mare decât să strige: ,Spiridugul izvoarelor, 
ajutá-má*. Petre îi mulţumi şi plecă mai departe. 


Indatá ajunse la vizuina pázitá de balaur. Aci se 
socoti el cum ar putea să pună mâna pe ou $i, cum nu-i 
veni altceva în minte, strigă: ,Spiridusul izvoarelor 
ajută-mă“, 

Pe dată se ivi omuleful cel mic, împreună cu tova- 
răşii lui cari începură să se învârtească în jurul balau- 
rului, încât acesta nu băgă de seamă când Petre întră 
în vizuină. când ajunse acolo, fu orbit de frumuseţea 
strălucitoare a oului, care era împodobit cu mii si mii 
de pietre nestemate. Pe ele erau scrise aceste două cu- 


vinte: „Voie bună“ Petre îl ascunse sub pălăria lui şi 
o luă la sănătoasa spre palat, 

Când îl văzu, domnita se minună foarte dându-și 
seama că acesta e oul cel adevărat. Pe Pavel il 
isgoni numaidecât şi se căsători cu Petre, care ajunse 
în curând rege. 

Și au trăit mulţi ani în „voie bună“, după cum scria 
pe oul de aur. 


Prelucrare de Cinel 


Teatrul lui Nàtáfleatá nu-i o închipuire oarecare 
ci chiar un teatru adevărat, desenat de el pe hârtie, 

“După cum se vede pe pag, 16a revistei el a desenat 
întâi fata unui teatru de păpuşi. : In partea din mijloc 
se află scena cu perdele de o parte si de alta. Ceeace 
este alb se tae cu foarfeca sau cu briceagul, astfel că 
rămâne. la mijloc un-fel.de ferestruicá. Acesta este tea- 
trul cu scena si: cortina. j 

Mai trebuesc acum actorii. 

“Dar Nătăfleaţă, care e băiat deştept, sa gândit si la 
ei $i i-a desenat dibaciu pe cercul alăturat, împărţit in 
şase. Pe fiecare despártiturá a făcut câte un actor. 
Adică: o gâscă; apoi l-a desenat pe Neaţă; s'a desenat 
pe ¢1; un gardist şi un căţel care aleargă cu limba scoa- 
să; în cea din urmă despártiturá a făcut o închisoare 
prin zăbrelele căreia privesc cei doi eroi. 

Cum ducem acum actorii în teatru? 


Ne lámureste tot meşterul Nătăfleaţă. Tai tot cu 
foarfecele si cercul cu desenul. Apoi îl vârim încet sub 
desenul care înfăţişează teatrul, având grijă ca punc- 
tele negre din cele două cercuri verzi să cadă unul 
peste altul. Prin ele se bate apoi un cuisor sau un ac 
de gămălie. Si-acum începe piesa. 

Se învârteşte cercul asa cum arată săgeata, până când 
pe scenă apare desenul No. 1 care înfăţişează pe întâiul 
actor: Gásca. Apoi, încet, se învârte si pe scenă trec: 


Sealrul Cui N ATAFLEATÀ 


11 


Neaţă, Nátáfleatá, Gardistul si Cûfelul. La urmă, se va 
vedea pe scenă închisoarea in care au tost închiși cei 
doi bàeti. 

Subiectul piesei ar fi: 

O Gáscá este urmărită de Neafd'si Nátáfleatá. Dar 
Gardistul aleargă după ei, urmărit de Cálfel, îi prinde 
şi îi bagă la arest. 

După modelul acesta se pot desena alti actori cari 
să joace alte piese. Totul atârnă de dibăcia cu care se 
fac chipurile si mișcările actorilor. : 

Acei cari nu vor sá tae revista, pot desena dela in- 
ceput si teatrul si roata cu actorii, având grijă să păs- 
treze întocmai mărimile arătate înYrevistă, 


— Loa - dora 


Acei cititori cari vor sá ia parte la CONCURSUL 
LITERAR DE VACANȚĂ să citească cu luare aminte con- 
ditiunile pe care le-am publicat în numerele trecute ale 
revistei. 


Cititorii cari doresc să-și cumpere cartea MODELE 
SBURĂTOARE de d-nii prof. Sima Simulescu si Valentin 
Popescu, să-și noteze că lucrarea a apărut în editura 
Cartea Românească şi costă lei 40. 


MESTERUL-strică 


de MARIN IOR.DA 


CAP. VI. 


VARTEJUL 

Fusese o zi foarte călduroasă. Zápuseala gonise 
oamenii prin cotloanele umbrite, pe sub copaci, prin 
odăile cu perdelele trase. 

Când, deodată, se stârnise un vânt. Nouri de praf 
învârtiţi si rásucifi ca niște pâlnii se abăteau pe străzi 
măturându-le, sueránd de la un cap la altul. Vântul 
zgàlfáia pomii, trântea uşile şi ferestrele, cá -se auzea 
ici şi colo zgomotul geamurilor sparte. Gospodinele cu 
rufe pe frânghie se grăbeau să și-le strângă, dar vântul 
posnas le smulgea din mâini si le ducea, hát, departe. 
Trecătoţii, prinși pe stradă, alergau după pălării. Unui 
vânzător de ziare vântul îi fură foile si i le împrăștie 
fără milă prin tot orașul. Se deslánfuise una din acele 
furtuni pricinuite de zápusealá, care gonește ploaia, 
răvăşeşte praful, îl spulberă şi-l vâră peste tot, că oa- 
menii simt multă vreme nisip prin ochi şi între dinţi. 
In astfel de împrejurări, mamele îşi chiamă îngrijate 
copiii în casă, ca să-i ştie la adăpost. Dar drăcuşorii 
neastâmpăraţi tocmai acum vor să stea pe stradă; le 
place să alerge de colo colo, să ţipe, să se sue pe gar- 
duri, prin pomi, sau să privească la trâmbele vârteju- 
lui ce se ridică în înaltul cerului. Nu le pasă nici de 
vântul care, suflând furios, ameninţă să-i ia pe sus, 
nici de praful ce le intră în ochi gi prin păr. Ei petrec 
şi se înveselesc ca în faţa unui spectacol măreț pe care 
foarte rar au prilejul să-l vadă. 

Dacă o cămaşe a fost furată de pe frânghie, sburată 
pe sus şi dusă cine ştie unde, pe ei nu îi mişcă necazul 
gospodinei păgubite, iar dacă pălăria unui domn serios 
pornit după treburi, e fluturată de pala vântului, şi el 
aleargă s'o prindă cu răsuflarea întretăiată, puzderia 
de copii râde si chihoteste ca în faţa a cine stie cărei 
întâmplări de haz. Ei nu se gândesc la preţul unei 
cămăși sau al unei pălării tăvălite pe jos. Ei vor să 
râdă, să se sbenguiască din plin. 

Iatá-i, sunt cu toţii în stradă: şi Ionel, şi Culae, si 
Costică, şi găliganul de Dinu. Mai departe, Nicuşor, 
Tudorică şi Petrişor au fuştit de sub privirile mamelor 
şi-și fac mendrele pe-afară. Strada e plină de ei. Pri- 
vesc cu toţii în sus parcă ar fi în aşteptarea unei în- 
tâmplări nemaipomenite. Sulurile de praf pe care 
vântul le învârtește ca pe niște stâlpi uriasi deasupra 
oraşului, în loc să-i sperie, îi inveselesc. lată, de pe o 
casă a fost smulsă de furia vântului o tablă, şi vârtejul 
o urcă în înaltul cerului, o suceşte si o răsuceşte, până 
nu se mai vede. Toate cápsoarele sunt date pe spate, 
toţi ochii iscodesc vásduhul..... 

Si în clipa aceasta, când toţi așteaptă o întâmplare 
neobișnuită dinspre marginea orașului, se iveşte o um- 
brelă mare, albă. Vântul a impins-o pe sus, a umflat-o 
şi a repezit-o în pâlnia unui vârtej, care se învârtea nebun. 
Parașuta de care atârna pisica înspăimântată e acum 
jucăria furtunii. Aci e ridicată în sus, aci e lăsată să 
coboare, aci e mototolită, aci e uniflatá, că aștepți s'o 
vezi sfâșiată în bucăţi. 

Cei de jos nu-şi pot stăpâni uimirea. 

— „la te uită, mă, un balon“... 

— „Nu-i balon, e un smeu* 

— ,Ba un avion“. 

— „Fugiţi, mă, că e o paraşută, să știți că s'a 
asvârlit vreun aviator“. 

— „Ce aviator, mă? Tu nu vezi 
un câine“? 

Biata Chita! Poate că nici odată nu-i va fi trecut 
prin gând că o să fie luată drept un câine, după cum 
poate că nici odată n'ar fi bănuit că o să ajungă jucă- 
ria vântului, bălăbănită, când încoace. când încolo, la 
peste o sută de metri deasupra oraşului. Priveşte în- 


că de ea atârnă 


12 


Aci se vede cá şi o pisică poate avea o stea norocoasă pe cer 
grozită şi abia aşteaptă să se ispráveascá cu chinul 
ăsta. O vreme a miorlăit, dar acum glasul ei, care nu 
mai e glas pisicesc, ci un țipăt de desnádejde, a pălit, 


s'a şters de răguşeală. E parcă un glas de fiinţă ome- 
nească ce-şi plânge cu durere frica de moarte. Dar glasul 
acesta nu-l aude nimeni; nu-l aud nici oamenii închişi 
prin case, nici copiii care fac mare hărmălae jos, pe străzi. 

Nu-l aude nici ea, căci miorlăitul ei e acoperit de 
suetul náprasnic al vântului. 

In mintea ei de pisică îşi inchipue că a sosit 
sfârșitul lumii. Dar dacă furtuna asta grozavă nu în- 
semna sfârşitul celor pâmântești lucruri, putea să în- 
crusteze pe răbojul vremii sfârşitul unei vieţi de pisică. 
Fiindcă vântul cel năpraznic ar fi putut sfágia pânza 


parasutei, să-i încurce sforile si biata Chiţa să se prá- 
bușească ghemotoc gi să-şi sfârșească zilele, isbindu-se 
de pământ. 

Dar lucrurile sau petrecut altcumva. După ce bu- 
căţica aceea de pânză a fost svârlită de vârtej până la 
câteva sute de metri înălțime deasupra orașului, fur- 
tuna s'a potolit. Umbrela albă a început să plutească 
spre pământ. Abia acum, copiii, cari o urmăreau cu ochii, 
au început să deosebească bine punctişorul acela negru 
de sub sforile paraşutei. 

— „Nu vam spus eu că e o pisică, má? — se răsti 
Petrus, cel mai răsărit dintre băeţi. 

— „Să vedem unde cade“ — mai spuse altul. Si 
copiii alergará insuflefifi spre locul unde credeau că 
va cădea parașuta. 

Când atinse pământul, pisica, speriată, se simţi is- 


bită cu putere de jos în sus. Peste ea căzu pânza albă, 
mototolită. Inspăimântată, rămase nemiscatá, fără să 
îndrăsnească a deschide cel puţin ochii. Și când gloata 
gălăgioasă a copiilor se apropie, ea nici nu încercă cel 
puţin să fugă. 

Rămase acolo, așteptând la întâmplare, să se îm- 
plinească voia soartei. Căci ea credea că abia acum i-a 
sunat ceasul din urmă. 2 

Petrus, care era în capul cetei, ajunse cel dintâi, se 
repezi peste pânză şi o făcu ghemotoc, strigând: 


13 


—— — M ——— —— ———————————————————————————— 


—,Am prins pisica, má, am prins o“! Incet, cu 
luare aminte, începu să desfacă ghemotocul de cârpă 
şi, deodată, de sub cute, se ivi capul speriat cu mustă- 
lile sbârlite si cei doi ochi holbaţi ai pisicufei. Apoi, 
încet, cu grije, desfăcu tot trupul animalului, care tre- 
mura din toate mădularele. 

—„Uite, mă, asta-i pisicuta lui domnul Gheorghe 
Dănulescu de la gară. Dar cum o fi ajuns să sboare 
pe deasupra orașului? Și, uite, e legată strâns cu sfoara 
peste mijloc. 

— „Ce să facem cu ea?"— întrebă un altul. 


» S'o ducem acasă la cucoana Maria, nu vedeţi 
ce speriată e?* 

Şi copiii porniră pe stradă, spre casa domnului 
Dănulescu. 

O găsiră pe cucoana Maria tare îngrijată. Intâi 
că nu putuse da de rostul pânzei pierite ca prin far- 
mec. Apoi, fiindcă, plecat deindatá după masă, feciorul 
ei, Ică, cu toată vremea care se stârnise, încă nu se în 
torsese acasă. 

Ivirea copiilor avu darul s'o lămurească deodată si 
asupra pânzei şi asupra lipsei băiatului. 

Când fu însă să afle că în întâmplarea asta o parte 
însemnată, poate cea mai însemnată, stă în strânsă le- 
gătură cu furtuna stârnită si cu pisicufa pe care i-o 
aduceau copii, biata femee nu mai pricepu nimic. Dar 
când Petrus îi lămuri, ajutat de. ceilalţi copii, că pisica 
plutea în înaltul cerului, atârnată de sforile parașutei, 
croită fără nicio milă din bucata ei de pânză, anume 
cumpărată pentru cămășile domnului Gheorghe, înţelese 
că aci îi vorbă de încă o năsbâtie a dragului ei fecior, 
Icá-Ricá-Auricá, 

„Apoi stai tu, îşi zise ea în gând, că dacă e vorba 
că nu mai păstrezi nici o măsură și ai ajuns să-mi furi 
şi lucrurile din casă, ba ceva mai mult, să-mi chinuesti 
animalul şi să-l pui în primejdie de moarte, numai şi 
numai ca să-ți aduci la îndeplinire toate gândurile tale 
deşuchiate, nici eu nu m'oi da în lături de la cuvenita 
pedeapsă“. 

Ceeace, presimţind cu mintea lui isteafá, născocito- 
rul Ică nu se arătă acasă decât înspre seară şi încă şi 
atunci cu multă prevedere. Si avea dreptate să fie in- 
grijat, pe deoparte la gândul că mamă-sa ar fi putut 
descoperi lipsa pânzei, pe de alta de soarta bietei pi- 
sicufe. 

Cáci dacá in planurile sale, el prevázuse totul, de la 
lungimea sforii şi până la mărimea zmeului si greuta- 
tea coșului, nu putuse să prevadă că tocmai în clipa 
în care el isbutise să ridice coşul pe scripetele atârnat 
de smeu, avea să se stârnească furtuna aceea grozavă. 

Atunci când pisicufa sárise din coş, când parașuta 
se deschisese şi când pala de vânt se umflă în pânza 
ei, ducând-o, hăt, deasupra orașului, ca s'o zvârle ca pe 
un lucru de nimic, în mijlocul celui mai mare vârtej, 
Ică şi tovarăşul sáu de joacă infeleserá că viaţa ei sa 
sfârşit. El credea, cum era si firesc dealtfel să creadă, 
că pânza sau sforile se rupseseră şi că bietul animal 
se prăbușise din înalt, sdrobindu-se de vreun acoperiș 
sau de pământ. Strânse cu mare greutate sforile în- 
curcate pe câmp, căci zmeul prăbuşit de vijelie se 
făcuse praf; pânza se sfâşiase, iar spetezele erau rupte 
în bucăţi. Ajutat de Sile, făcu din sfoară mai multe 
gheme şi le duse sub șopronul lelei Chiva. 

Și numai după multe ceasuri de hoinăreală, noaptea 
târziu, cuteză să se îndrepte spre casă. Intrând în casă, 
lcă se incredinfá că oricât de prevăzător ar fi cineva, 
nu poate să pătrundă dinainte taina întâmplărilor. Căci 
dacă se aştepta să primească pedeapsa cuvenită, pe bună 
dreptate, pentru fapta săvârșită, nu-i putuse trece prin 
cap că va găsi în pat dormind încolăcită chiar pe pi- 
sicuța Chifa. 

Si bucuria lui fu atât de mare, încât primi, fără să 
cârtească, mângâierile cu várgufa de alun si, desi rămase 
nemâncat, se culcă mulțumit de întorsătura lucrurilor. 


In numărul viitor: 
cap. VII. 
Griji de părinţi. 


SERIA | 


Concursul de jocuri pe luna August 


CINEL 


INSECTE 


ORIZONTAL: 2) Arbore. 3) Boltă. 5) Metal. 7) Smintit. 
8) Insectá. 9) Er! 10) Nume de băiat. 12) Ingădui 
o greşeală. 13) Ger. 14 a) Cămaşe ţărănească. 15) Epocă. 
17) Gângănii. 20) Lucrare desăvârşită de artă. 21) Ziua 
care a trecut. 

VERTICAL: 1) Insectă cu un înveliş tare. 2) Inchid 
bine. 3) Pasăre care cântă frumos. 4) Insecte care pri- 
cinuesc friguri. 6) Insecte care obicinuiesc să muște. 
8) Platá în fiecare lună 8a) Mustăţile insectelor. 
11) Insectă înrudită cu albina. 14) Insectá cântăreaţă. 
16) Gustul oţetului. (pl.) 18) Lac în Africa.19) Posesiv. 

GHEORGHE ANDREI 


PREMIANŢII JOCURILOR PE LUNA MARTIE 


Abonament pe un an la „D. C.*: Georgeta Cocár- 
jeanu, Loco. 

Abonament pe 6 luni la „D. C.*: Ortansa N. Fran- 
gopol, str. Trifoi 24, Loco; Lucia Popescu, str. Carol 278, 
Anadolchioi-Constanţa; Lizi Berger, str. Pitagora 17.Loco 

Abonament pe 3 luni la „D. C.*: Valentina Răileanu, 
str. Principele Mihai 8, Chisináu; Romulus N. Olteanu, 
Bran, jud. Braşov; Cecilia Herşcovici, str. Triumfului 10, 
Loco; Budariu Gheorghe, str. Agfton 11 bis. Botosani. 

Cărţi in val. de 80 lei din ed. ,,Adeverul*: Stáncu- 
lescu I. Marin, str. Banu Mărăcine 40, Craiova; Bozgan 
lvanca, str. M. Kogâlniceanu 1, Arad; Elena Pascal, 
Hagi-Curda. jud. Ismail; Roger Bernstein, str. Grădinii 
Publice 5, Brăila; Segal Clara, str. Dr. Virgil Bălan 4, 
Focşani ; Ionescu V. loan, Gura Ocnifei-Dàmbovifa ; 
Andreişin Nina, Pohoarnă, jud. Soroca; Edmond C. 
Stanciu, str. Poetul Grandea 9 bis; Victoria Crivăţ str. 
Cantemir-Vodă 23, Galaţi; Maria Lupescu, Loco; Toti 
câştigătorii sunt rugaţi să ne trimită din nou adresele 
exacte. 

Cei din Capitală se pot prezenta personal spre a 
reclama sau lua premiul. 


CONCURSUL POPULAR 
DESLEGATORII JOCURILOR 


CAPITALA 
Toma Gheorghe (12), Dan B. Silviu (15), Gliickman 
M. (13), Niţă Toma (2), Şerban Pascu (15), Eva M. 


Hornstein (11), Ariadna Anagnoste (13), Sanda Pojo- 
geanu (15), Niţă ٠. Ioan (9), Grigorescu Mihail (3), 
Papadopol I. Elena: (11), Viorica Iupceanu (10), Man- 
tineea şi Leuctra Arghiropol (13), Gospodin V. Mihail (8), 
Vasile Gheorghiu (2), Goldstein Beatrice (12), Sonia 
Cassuri (13), Gabriela Muza Dumitrescu (15), Molnar 
Alexandru )9), Lohr Elisabeta (11), Viorica şi Ecaterina 
I. Anghelescu (15), Iosefson Armand (2), Micaela Bar- 
cian (8), Schăffer Puica (12), Stoicu Costică (8), Gheor- 
ghe Andrei (16), Kahan L. Armand (12), Lică si Florică 
Griinstein (13), Lizica Ardeleanu (16), Simion şi Rodica 
Zaharia (14), Nutzi şi Iacob Ass (16), Marian Vera (13), 
Mirela Pătrăşescu (13), Campagna Emma (2), Papazolu 
Elena (4), Penescu Vladimir -(13), Georgescu M. Sa- 
vin (16), Cauly Stefania (16), Elena Pandele (3), Ber- 
covici Elica (14), Mincu Emilian (15), Florica si Ioan 
Săndescu (14), Camil Clarus (13), Frideric si Clara 
Herscovici (14), Elvira Flueras (15), Mayer Gustav (8), 
Stoian St. Gheorghe (9), Sarra Baltaxa (15), Schwartz 
Paula (15), Aizic Solomon (13), Bercovici Izi (13). 
Ortansa Carlide (8), Senkyr Herţa (8), Nicu M. Con- 
stantin (2), Dorojamr Gh. Victor (14); Dorel si René 
Jaques Baly (16), Cohn Mircea (9), Nălucă St. Aure- 
lian (7), Ileana Martinovici (15), Iosefina Halasz (14), 
Rapaport Aurel (15), Taites Marioara (10). Florica T. 
Lefterescu-(10), Armand Strelicescu -(9), Giovanni Ca- 
liaglin (2), Robert Kahane (11), Sultana Gh. Ion (16), 
Cândea L. Virgil (2), Blaustein W. Paul (12), Cristodor 
Victoria (16), Ionescu P. Vasile (5), Guţu Valentina (6), 
Trayana Andreescu (15), Barta Gheorghe (12), Rozy 
Singer (12), Asderban Elisa (16), Radu Fughină (16), 
Lidia Simiu (8), Komett Benu (13), Nicolae Teodorescu 
Romanați (15), Drimer C. Louis (14), Luise Kristen (13), 
Gheorghievici Vasilica (15), Reisel Herman (13), Zitta 
Jăger (6), Stainberg Vera (15), Ertzan Mihai (8), Geor- 
gescu Aurel (13), Cornel şi Florica Tănăsescu (15), 
Felicia Briefer (14), Ghiulamila D. Maria Angela (2), 
Lucian Lăzărescu (16), Abramovici Haim (3), Isac 
Leibovici (6), Florica Gh. Anastasiu (15), Nachmansohn 
M. Emanuil (10), Felix Guichard (16), Gherta Sand- 
berg (14), Fusoiu Gh. (15), Petrescu Venera (15), P. 
Radu Dobrescu (3), Culinschi Gh. (15), Kerpel Lari (13), 
Dinu P. Lucian (2), Angela Stănescu (16), Emanuela 
Marcus (15), Maria D. Lupescu (15), Ionescu A. Elena 
(15), Popovici Georgeta (7), Albert Wachsman (1), 
Hedrel Solomon (1), Egon -Ştefan  Trandatirescu (4), 
Trandafirescu Constantin (16), Gabriela Boboc (16), 
Lidia Dimiu (16), Gásca Blondă (2), Carmen si Adriana 
Christea (4), Rothman S. Adolf (16), Radu I. Geor- 
gescu (9), Rodica C. Dr. Stoian (10), Felicia Weiss (2): 
Idelsohn Felicia (15), Manole Elisabeta (2), Tanti Iva- 
novici (16), Margith Singer (2). Dorit Metsch (2), Colette 
Finkels (2), Stoicescu Alice (15), Clara Herșcovici (12), 
Maria Rogobete (16), Monica Hornstein (16), Erminia 
Lemes (15), Gheorghe A. Foteacu (2), Ion Stefánescu (15) 
Jenica Schwartz (2), Neihman Isac (2), Radu Constan-, 
tin (2), Stein Mady (2). Tabacu Stefan (14), Sándü- 
lescu Maria (13), Cordeanu Constantin (Poiană) (12), 
Scarlat. Gheorghe. (10)... سی‎ eL ARE 
(Urmare în numărul viitor) 


SERIA I 


CUPON DE JOCURI 
PE LUNA AUGUST 


Adresa: 


14 


Zi fieculcfióo cu PRIMUL | 


sess sat ٭‎ 2 e AC ri pl 
w———— "Irmátorii cititori ai revistei noastre ! „nea 


— Óm, 


; SEN A E A 
| E - SE AMO == : 
t MARIANA- CAPITANESCU AMELIA BRAUNSTEIN COHN C, BENO OLARIU ELENA CONSTANTINIU EUGENIA 
| - $c. de fete Sc. Lucaci $c. primară No. 2 Sc. Primară din Sc. „Pitar - Mog" 
: clasa" LH Caracal ` clasa III Loco. clasa. III Galaţi. clasa | __ Nichișoara-Timiș ^ clasa IV. Loco 
DASCĂLU MARGHITA PRIGOREANU RODICA DRIMER MAURICE MELLA ȘI MIHEL ZALMAN MIOARA MARINAS 
$c. Fraternitatea $c. de fete No. 8 $c. primară No: 2 *.$c. No. 2 Sc. de Fete 
clasa | Loco clasa III Loco clasa III Galaţi clasa | < Galați. -èlasa IV. Galați 
i 0 
i — m 
| " | ^" ریگ‎ 
3 + >. 
E qned 
f 
NX p. um i p: hs yw 
EMILIAN ACHIRI DARIUS WINTER ELISU RUZEA HERDAN ALEX. 
Şe- Lucaci Sc. t Iosif کرو کنا بس سیا‎ OLARIU OCTAVIAN 
f - Sc, primară din Nichigoara 
clasa | Loco clasa | Loco clasa IV. Cetatea-Albă clasa IV Lêê. aia Il, Timiș 
Tan] 
: | 
: I 
i 
A ۱ : ^ 
POMACHIAN EUGENIA ADALEIZA IONESCU : LYA SCHUBERT ' ADRIAN SOLOMON MUSCĂ AL. NICOLAE 
$c. Silivestru Sc. de fete 43 $c» Polizu $c. „M. Eminescu" $c. No. 44 
t clasa |; Loco clasa II Tecuci clasa Il. Loco ` scala |. Tg. Mureș  clasa |l. * Loco 
| 
3 1 
- ; ' i وی سب‎ | 
' CONSTANT. ST, SYLVIA EVA HARITONOV MAYER SCHUBERT 4 GHIOCEL C. DUMITRU 
» i $c. No. 43 $c. de Fete No. | $c. Cultura ALTARAS: BELA $c. Voevodul Mihai 
5i 1 clasa IV Loco  Ciasa Il Chilia-Nouă clasa Ill. Loco ۔_‎ clasa Il. clasa |. Loco 
۱ : ۱ 15 : ںی جب‎ 
یت‎ AS E LOT P - ۵7 2 Dea. ےک کا‎ on ” Ph I ہج بل‎ Ta CK 5235 قشم‎ iat ULL EE سمت‎ T Lo TAA de 


T EATRUL 
LUI NATAFLEATA 


p 


* 


— 


D 


O comoară într'o scorbură 


Un grup de drumeţi, în timp ce se urcau pe un 
munte, din pricina unei ploi puternice s'au adăpostit în 
căsuţa unui pândar. Acesta, spre a grăbi ca hainele 
drumeţilor să se usuce, a băgat în sobă un butuc de 


stejar. ; "T go E. îi 


1 f 


" CT 


Focul de abia sé Aaprinsese, cànd-1n trosnetul lem- 
nului care ardea, s'á auzit si un. sunet de--metal, din: 


acelea pe care-l fac monedele de argint, 
Intr'adevăr, în butuc se ăflau nenumărate monede 


DIN 


AU MEA 


Când záreste pe cineva se oprește, dar fuge când 
vrei să te apropii de ea. Se pare că este o maimuţă 
domesticită, împotriva căreia locuitorii n'ar fi avut 
nimica, dacă n'ar fi pătruns prin grădini si ar fi 
stricat rásadurile. 


a b e PR A 


Un pin hăzdrävan ا‎ 


1 


C—————Aaà p£É— 


aate adit cd 


^. ‘carê, În timp ce lemnul ardea, cădeau 4n járatec. ^X. Statele din sud, unde se cultivă mult bumbac, caută 
^o Q" Văzând. aceasta, cei din cabană au scos butucul să infiripeze ó altă cultură, care ar putea, la nevoie, 
# stingàndu-| cu apă. Atunci's'a băgat de seamă cà în_'să inlo£uiascá bumbacul. Se crede cá -sar fi găsit un 
- “s&orbura butucului se mai afla o sumedenie de monede'::soi de pin, caré crește în mai puţin de zece ani, din 


dé: árgint. “care sb poate! fabrica hártie. Un învăţat a izbutit să 
E $ +; scoată{ din tulpina acestui soi de pih o hârtie bună 
VS E pentru tipărirea gazetelor și-a cărţilor. 


Acelaş învățat a descoperit, în afară de aceasta, că 
“pinul din Sud cuprinde şi puţină grăsime care seamănă 


mi an 


„decât să facá-ráu. 


xd etm 


xx ۹ ۶ 


Cel mai bătrân potcovar din Franța 


Z cu ced a animalelor şi care: s'ar putea folosi pentru 
fabricarea culorilor. A i 


i ri 
Win localitatea Saucey-le-Long, din Franţa, a fost F : 
sărbătorită: zilele. acestea. pentru a 96 oară, ziua de naş- f Ew. ۱ 
»teré.a poteovarului Emile Vernet, care a împlinit in i پچ‎ A ا یا‎ ; 
acelaș timp 81 de ani de când -se indeletniceste cu Mila; lui Nátáfleatá el Ai ns a 
această meserie. Căci, cu toată vârsta sa înaintată, Bă- E a LA 


Aránul potcovaf, umflă si azi foalele cuptorülui său si 
bate ; zilnic cu o putere abia slăbită, cu: ciocanul în 

nicovala sa, spre a da formă potcoavelor. Munceste cu 

; aceiași râvnă şi voie bună ca și în tinereţe. & 
TT j : L 

3 اش 


? 


2 


O maimuță liberă într'o pădure din Franța ; 


Pd‏ ہے 


0 mâimuţă uriaşă care, după părerea unora, ar 
avea talia unui om, s'a pripăşit în carierele de Biatrá 
si in pădurile care imprejmuesc micul orăşel Domozas 
din Franţa. Ea a fost záritá în mai multe rânduri de 
mai mulţi oameni. Sic $ H 
` Nu mică fu mirarea unei gospodine, văzând ciu- 
datul animal, chiar sub ferestrele casei ei. i 
După mărturisirile femeii, maimuța e de talie niijlocie, 


j cu părul lung si cafeniu. La ineeput, oamenii au fost inspái- 


 mántáfi, însă, puţin câte „puţin, au căpătat încredere, 
"bánuind-cá maimuța e mai curân pornită pe joacă, 


prima. oară, cu mama 


^ 


Nătăfleaţă se duce, pentru 
lui là un concert. UM 
casă: că: ; 
=- Da, răspunse el, dar mi-e milă de bieţii muzicanți. 
E Dece? 6ی‎ E 
,— Pentrucá tot timpul stă pe capul, lor un domn, 


y. 


bine! 


mw i ý - ۲ ` 

„Acei. cititori čari vor să ia parte-la CONCURSUL 
LITERAR DE VACANŢĂ să citească cu luare aminte con- 
dițiunile pe care le:am publicat în numerele trecute ale 
revistei. — | 


à Cititorii cari doresc să-și cumpere cartea MODELE 
"SBURATOARE de d-nii prof. Sima Simulescu si Valentin 
* Popescu, să-și noteze că lucrarea a apărut în editura 


- Cartea Românească $i costă lei 40. 


Ţi-a plăcut, îl întrebă maică-sa, în drum spre,‏ ےر 


care-i amenință intr'una cu bastonul, dacă nu cântă 


deam AD CP VE A 


ی و ن ÁO‏ — 


f 


i E o 


Director: MARIN IORDA 


R:EVISTĂ 


ILUSTRATĂ PENTRU COPII 


ȘI TINERET ا‎ Aa 


REDACȚIA şi ADMINISTRAȚIA: BUC. STR. CONST. MILLE 7 — 9 — 11. — TEL. 3.34.30. — ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI. 6 LUNI 100 LEI. — EXEM 
PLARUL 5 LEI. — IN STRAINATATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCATILÓR STRICT INTERZISĂ. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA. 
j—————^—————————————————————————————————————— عوسی‎ 


ANUL XI 


11 AUGUST 1937 


No. 705 


SĂ STÂM PUȚIN 
IVOREA.COPII ! 


Vă răspund vouă, tuturor acelora care sunt dornici 
să afle poznele micuţilor mei nepofei, Nelufu şi Florica, 
că poate chiar în toamna aceasta voi aduna într'o carte 
pe care o voi scrie pentru nepofelele si nepofeii mei 
dela Dimineaţa Copiilor, toate páfániile, toate isprávile 
celor doi drácugori. In cartea aceea care se va chema 
„Florica si Nelufu" veţi găsi'și fotografiile lor si foto- 
grafia mea. 

Desigur că până în toamnă, numărul poznelor pe 
care le fac Florica şi Nelufu va spori mult; au înaintea 
lor o vacanţă întreagă de care vor şti să se folosească. 

Până atunci — adică până când va fi cartea în 
librării, voi mai da, din când în când, ştiri despre ei. 

Pot să vă spun de pe acum că și Florica si Nelu 
sunt foarte mândri cá vor fi „eroii” unei cărţi pe care 
o; vor citi atâtea sute de nepofele si atâtea sute de 
nepoţei. 

— ,Bunifo — mi-a spus astăzi, chiar Nelufu, să scli 
desple mine că sunt foalte, foalte cuminte și deștept, 
că sunt flumos și male că tiu să jie zunale şi cû 
Foifica este ulátá şi mă bate! ^ 


. lar Floricica s'a supãrat foc şi dupã ce i-a áruncat 
o privire plină de trufie lui Nelu, mi-a spus :. Buniţo, 
mai bine să nu mai scrii nimic despre caraghiosu ăsta 
mic, că mă face şi pe mine de râs! 

La revedere, dragii mei, buniţa vă îmbrățișează pe 
toti. ۱ 


Suzana — Scrisoarea matale dovedeşte si prin scris: 
şi prin stil că ai depășit vârsta la care fetiţele obișnuiesc 
să se joace cu păpușile. Mi-ar fi plăcut să ştiu câţi ani, 
cum îţi petreci vremea şi ce anume fapte te-a adus la 
această tristă neîncredere în oameni, atât de ciudată la 
un copil. 

Drágufá Suzana, este foarte adevărat cá bunacre- 
dinfá şi bunătatea sunt însuşiri foarte rare pe care le 
găsești la puţini oameni. Este drept, că viaţa te pune 
adeseori față cu fiinţe a căror uráfenie sufleteascá nu 
numai cá îţi face rău, dar te face să-i ocolești pe toți, 
oamenii, crezându-i pe toţi răi și hâzi. 


Dar fetiţa mea, matale nu trebue să fii tristă تو‎ ana 


máhnitá cá n'ai încă nicio prietená, nici nu trebue sá 
cauţi cu tot dinadinsul una, ci trebue să aștepți cu ráb- 
dare şi înțelepciune să-ți găseşti tovarüga a cărui suilet - 


să fie la fel de curat ca al tău. Asta nu înseamnă că 
trebue să fugi de oameni, că trebue să cauţi singură- 
tatea! Dimpotrivă, Suzana, fá-fi tovaráge de joacă, de 
plimbare, priveste-le pe toate cu luare-aminte, pune-le 
la încercare și când ţi se va părea că una dintre ele Mi 
meritá prietenie, nu te grábi sá i-o arăţi. Asteaptü s'o 
cunoşti mai bine si deabia când vei fi sigură cá e vred- 
nică să-ţi fie prietenă, numeste-o astfel. 

M'au întristat mult rândurile tale; o fetiţă care cu- 
noaste atât de puţin viata e tare dureros să-şi fi pierdut 
de pe acum încrederea în oameni! 

Fii bună și generoasă, fără să aștepți niciodată re- 
cunoştinţă. Este singurul mijloc de a nu avea deza- 
măgiri. 

Aştept să-mi mai scrii, singuratecă Suzana. ٤ 

Debora Beznosái — Dragă nepoficá, am lăsat adresa 
matale la redacţie la secţia „Shirley Temple“, şi dacă 
se mai primesc înscrieri, vei primi si mata curând 
carnetul. 

Raizer Sofa — Mulţumesc din inimă pentru urările 
făcute mie si revistei. Nelufa şi Florica te sărută şi îţi 
doresc vacanţă veselă şi bună. 

Cu privire la înscrierea în club, citeşte răspunsul 
“adresat Deborei, la această rubricá.: 

Agneta Rosinger — De jocurile populare nu mă ocup 
eu, drăguță nepoficá. Ifi urez însă noroc şi te îmbrăţișez 
cu drag. 

Dolores. Nedelescu — Te felicit, micuță Dolores, 
pentru media dobândită, dar imi pare rău că nu-ţi pot 
face plăcerea de a-ţi publica fotografia! 

In revista noastră se publică doar fotografiile ele- 
vilor câre au luat premul I. 

Dar nu fi mâhnită, Dolores, cá e păcat să-ţi faci 
inimă rea pentru atâta lucru! 

Frank Simona — Citeşte răspunsul pe care: l-am dat 
Dolorei. Vei putea trimite deslegările si fără cupoane, 

'înlocuindu-le cu banda de abonament. 
Sănătate, dragă Simone. şi multe îmbrăţișări dela 
? 


intâmplare din Tara Prostilor 


NTR'UN sătuc din Tara Prostilor se întâmplase o 

o crimă. La un pahar de vin, un lăcătuș, arfágos 

din fire, trânti o palmă tovarăşului sáu de chef. 

Acesta căzu jos si muri pe loc. Oamenii stăpânirii 

il arestará pe criminal si îl duseră in fața jude- 
căţii. După judecată, tribunalul îl osàndi pe ucigaş la 
spânzurătoare. Dar tocmai când se rostea osânda, năvă- 
liră în sala de judecată mai mulţi ţărani. 


— Luminate judecător, cerem ertare pentru acest 
păcătos de lăcătuș. In numele satului nostru te rugăm 
să-l lași cu viaţă. 


— Nu se poate, răspunse judecătorul. Lăcătuşul a 
săvârşit o crimă, şi legea cere ca el s'o plătească cu 
viaţa. Va trebui să fie spânzurat. 

—  Imdură-te de noi, domnule judecător, căci avem 
numai un lácátus în satul nostru. Dacă trebue cu tot 
dinadinsul ca să se plătească cu o moarte de om, preţul 
crimei săvârşite, atunci, dă poruncă dumneata să fie 
spânzurat unul din cei doi cârciumari, căci avem doi 
în comuna noastră, pe când lăcătuș îl avem numai 
pe acesta. 


salutul la 6 oare 2) 


nie — r )‏ ہے سے 


AND doui sau mai mulți oameni, rude prieténi sau cunoscuți, se întâlnesc, 
fie pe stradă, fie intr'alt loc, cel dintâi lucru pe care il fac este să se salute. 
Salutul datează din cele mai vechi timpuri $i el a fost totdeauna dovadă 
de respect, bunácuviinfá și afecţiune. De obiceiu, salută întâi cel mai tânăr, sau 
cel mai mic în grad. Copiii sunt datori să salute ei mai întâi pe cei mai vârstnici 
decât ei, dovedind prin aceasta că ştiu să-i 
respecte. 

Salutul se deosebeşte după timp şi după 
loc. Azi, în Europa, ne salutăm ridicând cu 
mâna dreaptă pălăria, căciula sau şapca, 
spre a ne descoperi capul, In alte vremi, 
salutul era cu totul altfel. Bunăoară, romanii, 
strámosti nostri, cari umblau mai mult cu 
capul descoperit, se salutau ridicând în sus 
mâna dreaptă, cu palma: deschisă. La alte 
popoare, oamenii se salută în alte chipuri. 
Aşa, la turci, cel care salută, duce mâna 
dreaptă, pe rând, la piept, la buze şi la 
frunte. La alte popoare din Asia, se încru- 
cișează mâinile pe piept si se face o ple- 
căciune adâncă. 

Salutul cel mai răspândit este cel pe care 
îl intrebuintám si noi: se descoperă capul, 
apoi cu mâna dreaptă apuci şi strângi mâna 
dreaptă a celui care te-a întâlnit. 

Sunt însă în unele colţuri ale pământului 
chipuri foarte ciudate de salut. 

In unele ţări din preajma munţilor Hi- 
malaia, din Asia, oamenii se salută fre- 
cându-se spate de spate. 

Apoi, în Industan, oamenii se apucă de 
barbă fără să-și spună vreun cuvânt. 

Unele caste indiane din Indiile engleze 
se salută trăgându-se de urechi. Si se trag 
sdravăn, că, după salut au urechile roşii ca 
stacojul. Acest salut este răspândit mai ales 
la popoarele numite Gonds. 

Un trib de locuitori din insula Sachalin 
când se întâlnesc, se reped unul la altul şi-şi 
suflă în ureche... 

In insulele Saint Laurent, oamenii se sa- 
lută scuipându-și în palme şi apoi îşi freacă 
bine, unul altuia obrajii. 

In unele insule din Oceanul Pacific sa- 
lutul se dă astfel: doui oameni egali în 
rang isi apropie nasurile și şi-le freacă unul 
de altul, dar doi de ranguri diferite şi le 
freacă singuri. 

Sunt si saluturi mai ciudate. 

Aşa, cetăţenii din tribul Vadai din Africa, 
când se întâlnesc se salută. foarte ceremo- 
nios, mergând.... în patru labe. 

Coreenii, cari locuesc în insula Coreea, în 
loc de salut își trag nişte palme sdravene 
de le hăuie urechile câte cinci minute!... 

lar cel mai frumos salut este cel dela 

Somali! 

Aceştia, când se întâlnesc, oriunde, se 
salută... scuipându-se în obraz!... 

Noi să ne salutăm cum am învăţat dela 
strămoşii noştri, căci e un salut frumos şi 
cuviincios descoperindu-ne si strângându-ne 
mâna. 

Sfătuesc pe copii să nu încerce în jocu- 
rile lor să se salute ca... Somalii... sau ca 
locuitorii din Coreea, că e foarte neplăcut 
să se pomenească scuipaţi sau cu obrajii 
rosi de palme! 

Cel mult, dacà pot incerca salutul negrilor 
Vadai, mergând în patru labe!... 


i 


M. M. 


indestulat chiar, la casa párinteascá, s'a ho- 
tărât într'o zi să-și ia desaga la spinare şi să 
plece în lumea largă 

Degeaba l-au rugat părinţii să rămână lângă ei; 
flăcăul era dornic să cunoască lumea și viața, să lupte 
să-și facă singur un loc -printre oameni și singur să-și 
câștige pâinea. 

La plecare, tatăl lui, un om bătrân și cunoscut în 
tot satul pentru bunătatea şi înţelepciunea lui, i-a spus 
imbráfisàndu-l: „Fiule, curând vei înțelege cá faci rău 
plecând de lângă părinţii tăi! Vei întâlni în calea ta tot 
felul de oameni, dar să nu te încrezi în toţi; mulţi ifi 
vor arăta prietenie si dragoste, te vor lingugi urmărind 
cine ştie ce lucruri ascunse, dar tu să să-i cântărești 


fost odată un flăcău înalt, voinic, bun şi curagios 
A care, cu toate cá ar fi avut cu ce să trăiască 


bine pe fiecare in parte și să nu-ţi încredinţezi inima 
şi gândurile oricui. Rareori, dragul meu, vei da 
de un prieten adevărat și deseori vei întâlni oameni 
prefácufi, mincinogi si răi. Să ştii, dragul meu, că ni- 
meni pe lume nu va ţine la tine cât finem noi, părinţii 
tái. Flácául sărută mâna părinţilor şi plecă, fágáduind 
să le trimită vești si să se întoarcă, dacă viaţa printre 
străini îi ğa părea prea anevoioasă. 

Flăcăul nostru era voios și plin de încredere în 
izbânda lui; îşi spunea că vorbele părinţilor sunt vorbe 
de oameni bătrâni, care nu cunosc lumea de azi. Că 
oamenii “sunt toţi buni, că buna credinţă şi prietenia 
adevărată se întâlnesc la tot pasul. 

Flăcăul merse pe jos o zi întreagă; seara, frânt de 
oboseală, ceru găzduire :unui hangiu, care îi spuse că 
toate odăile sunt pline de drumeţi, cá într'una singură 
se mai găseşte un pat liber, Flăcăul se mulţumi să doarmă 
în odaia pe care i-o dădu hangiul. Erau acolo patru 
paturi şi trei flăcăi, iar băiatul nostru — îl chema 
Alexandru — se trânti pe cel de al patrulea pat şi, cum 
era foarte obosit, adormi îndată. 

In desagă, Alexandru avea câteva lucruri de îmbră- 
căminte, un ceas de aur, un inel şi o pungă cu bani. 
Și, fiindcă el nu îşi putea închipui că tovarășii lui de 
odaie sunt niște hoţi, căci avea o nestrămutată încre- 
dere în oameni, lăsă desaga jos lângă pat şi dormi 
fără nicio grije. 


Când se desteptá, flăcăul nostru își căută desaga 
vrând să plece si să plătească hangiului găzduirea, dar 
mare îi fu nedumerirea când găsi desaga goală, doar cu 
un bilefel înăuntru pe care erau scrise, în bătaie de joc, 
vorbele: „Drum bun, báete, si somn ușor!“ 

Dar Alexandru, în loc să se supere, zàmbi şi-și spuse 
că, de bunăseamă cei trei flăcăi cu care dormise în 
odaie, luaseră banii și giuvaerurile doar în glumă, 
numai să-l păcălească. 

Alexandru nu spuse până în prânz nimie hangiului, 
așteptând mereu întoarcerea tovarășilor lui de odaie. 
Dar văzând că nu vin şi, fiindu-i tare foame, cobori în 
sala de jos a hanului, unde era birtul şi ceru de mân- 
care, ospătându-se bine. 

lar când trebui să facă plata, Alexandru îi spuse 
hangiuiui să-l mai aștepte până la dquà-trei după 
amiază, când va plăti şi masa si dormitul şi igi va ve- 
dea de cale mai departe. 2 

Se făcu două, se făcu trei, si Alexandru îi aştepta 
mereu pe cei trei flăcăi, nădăjduind şã-şi redobândească 
banii, ceasul, hainele și inelul. 

Se inserase si Alexandru tot mai aștepta. Veni vre- 
mea cinei si cobori sá ceará de-ale máncárii. Dar mult 
se minună când auzi pe hangiu vorbindu-i aşa; „Băete, 
eu nu-ți mai dau mâncare degeaba! Pláteste-mi prânzul 
pe care l-ai mâncat astăzi, pláteste-mi dormitul şi apoi 


vom mai sta de vorbă. 1 

Alexandru răspunse cu seninătate: „li aştept pe cei 
trei flăcăi cu care am dormit azi noapte. Ei mi-au luat 
tot ce era în desagă, vrând să facă o glumă. lată, mi-au 
lăsat și un bilet. 

Hangiul pufni în râs; — Dar nătărău mai eşti, flă- 
căule! Cum îţi închipui cá băeţii aceia au vrut doar să 
glumească şi cum crezi ca ei se vor mai întoarce? Sunt 
buni plecaţi şi degeaba mai nădăjdueşti să-ţi vezi banii, 
giuvaerurile şi hainele înapoi! ` 

Alexandru rămase înmărmurit. Fără să vrea, îşi 
aminti vorbele pe care i le spusese la plecare tatăl lui 
şi începu să se gândeasca mai mult la înţelesul lor. 

Hangiul însă voia banii pentru masă şi pentru 
odaie si fiindcă Alexandru nu mai avea nimic la el 
de cât o cruciuliță de argint pe. care o purta la gât, o 
scoase şi i-o dete hangiului. 

— Tine cruciulifa asta ca zălog, spuse flăcăul; 
curând má voi întoarce şi-ţi voi da banii pe care [i-i 
datorez, iar dumneata îmi vei înapoia cruüciulifa. 

— Drum bun, băiete, și somn ușor! râse batjocori- 
tor hangiul şi flăcăul salută și plecă. 

Toată noaptea umblă pe drum și când obosi, se culcă 
sub un copac. , Yl 

Dimineața, porni iar şi spre prânz ajunse într'un 
orăşel unde, întrebând din om în om, dacă nu stie vreo 
slujbă pentru el, fu îndreptat spre casa boerească a unui 
moșier bogat. 

Acolo fu primit ca grădinar cu simbrie bună şi 
Alexandru fu foarte mulțumit că va putea munci și că 
își va putea agonisi singur traiul. ۹ i 

Viaţa la curtea boereascá era nespus de bună $i de 
îndestulată; munca era plăcută gi nu prea obositoare. 
Stăpânii erau buni şi se arătau foarte mulţumiţi de 
grădinar. 

Dar Alexandru păstra în sufletul lui o taină. Fata 
cea mică a boerului, Miliţa, era frumoasă, avea un glas 
minunat si o privire caldă şi curată. Pentru Miliţa, Ale- 
xandru şi-ar fi dat viața şi nu era, fericire mai mare 
pentru el decât aceea de a culege flori pentru fata cea 
mai mică a boerului. En میں‎ 3 

Miliţa stătea ceasuri întregi în grădină, si-niciodatà 
nu-l ocolea pe grădinar. Dimpotrivă, s'a; Su ; e 
chiar, văzând cu câtă plăcere îl ascultă gi.c Adri i 
zâmbeşte, cá în tovărăşia grădinarului se simţea Thai 


bine decât în acea a tinerilor care veneau în vizită la 
curtea boerească. 

Dar Alexandru nu îndrăznea să-și ridice ochii la 
stăpâna lui. In inimă doar îi păstra chipul ‘şi fiecare 
cuvânt şi fiecare zâmbet. 

La curtea boereascá mai slujea” ună băiat — era 
fecior în casă și-l chema Gheorghiţă. 

' Alexandru si Gheorghiţă se împrieteniseră bine. Si 
într'o seară, Alexandru îşi deschise inima aceluia pe 
care îl credea prieten. Ii spuse cât îi e de dragă Miliţa, 
fata boerului. 

P Gheorghiţă asculta cu luare aminte si părea îndu- 
ioşat de cele ce-i spunea Alexandru, dar a doua zi chiar 
povesti tot ce aflase boerului şi boerul îi dădu sim- 
bria ce se cuvenea, grădinarului si îi spuse: „Drum bun 
báete*. Iar Gheorghiţă adaugă: „Şi somn ușor“ | 

Alexandru era mâhnit, mâhnit rău. A d. 

Isi spuse că ar fi timpul să se întoarcă la casa părin- 
tească, își spuse că traiul printre străini e greu,“anevo- 
ios. Că prietenia adevărată el n'a întâlnit-o încă și poate 
nici nu o va întâlni vreodată. E 

In noaptea aceea, flăcăul nostrufse duse să doarmă 
în pădure — cu toate că avea banj și cá ar fi putut 
cere găzduire într'un han. 1 

Alexandru státea treaz, intins “pe pământ — era 
vară — si privea în sus, gânditor la tot ce i-se întâm- 
plase în ultima vreme. ۶ | 

Deodată, ca din pământ, apăru, lângă el o femee a 


cărei faţă era acoperită cu un văl lung si alb. Femeea 


avea pe păr o coroniţă făcută din -stele sclipitoare. 

— Nu te speria, flăcăule, vorbi dânsa. N'am venit 
să-ţi fac vreun rău. Eu sunt ocrotitoarea ta şi vreau să 
te ajut. Ştiu tot ce ţi s'a întâmplat, ştiu cá ai avut în- 
credere în oameni si știu că încrederea ta a fost înşe- 
lată. Acum îmi poţi cere ce vreil 


Flăcăul rămase puţin pe gânduri, apoi táspunse:,, Iti 


voi cere să-mi dai puterea de a ghici gândurile oamenilor. 

- „ Puterea asta nu ne este îngăduit so dăm murit: . 
torilor — răspunse femeea cu Şăl pe faţă. Dar-ţie.ţi-o . 
voi da pentru o singură zi. De mâine dimineaţă şi până, 


Nu mai vreau să fiu înșelat și minţit! 


mâine seară, tu vei putea citi; gândurile oricui. De te 
vei alege sau nu cu o: învăţătură, nu ştiu. Eu ifi urez 
drum bun. „Și somn.ügor" — îşi spuse surâzând flăcăul. 
Și adormi. 

' Se trezi dimineaţa si îndată ce își aminti de cele 
ce i se întâmplase în timpul nopţii, plecă îndărăt la 
curtea boerului. Sună la poartă si Gheorghiţă veni să-i 
deschidă. لاک‎ 

— Bună dimineaţa, Alexandre, bine ai venit! Ce 
bine îmi pare cá te-ai întors! vorbi feciorul.  _ 

: Iar Alexandru citi în găndurile lui: Cine te-a pus 
să te întorci, acum, cum o să mai scâp de tine? 

: — Vreau să-i vorbesc boerului —*spuse Alexandru, 

— Boerul a zis să nu te mai ndá pe aci că-ţi 
rupe picioarele şi te dá pe mâna jandarmilor — răspunse 
Gheorghiţă. & 

Si Alexandru citi în gándurils lui: Boerul a spus 
că-i pare rău cá te-a gonit şi cd nu ştie cum să-ți dea 
de urmă, să te cheme indárát.' 


t 


Ts 


E Eu má duc să-i vorbesc boerului — zise Alexandru 
voios si se duse drept spre biroul fostului sáu stăpân. 
Pe sală îl întâmpină Miliţa. Faţa ei se lumină toată 
când dădu cu ochii de fostul grădinar. 
— Bună dimineaţa, Alexandre, vorbi ea cu 
cald si plăcut. Cât mă bucur că te-ai întors! 
| Și în gândurile ei, Alexandru citi: Vreau să fiu, 
mireasa:tà, fiindcă tu eşti bun si cinstit, tu ai un suflet 
ales si gánuurile tale sunt bune şi curate. E^ 
Alexátidru simți o bucurie coplesitoare. Ii“ sărută. 
mâna Miliţei şi-i spuse: „Stăpâna mea, nu măssimt vred- 
nic să-ţi fiu mire; eusunt un biet grădinar şi tu esti 
fată de boer. Dar daciai încredere în mine, urmează-mă. 
„In aceiaşi zi, Milifa sí Alexandru primirà binecuyán- 
târea boerului şi trimiseră o scrisoare părinţilor flácáului 
îngcare le vestea apropiata nuntă. 
In.aéeeasi seară, Alexandru pierdu puterea minu- 
nată de q citi gândurile oamenilor, dar el ştia că Miliţa 


٦ 


glasu-i 


s 


este şi îi va fi întotdeauna iubitoare si credincioasă 
şi mai ştie acum cât adevăr ascundeau cuvintele bă- 
“trânului său tată. ^" — نآ‎ TE ind 
; "IN " SID. DRAGUSANU. . ` 


br‏ یں 
b`‏ 


مہم 


es 


FOTOGRAFÍILE-scolarilor silitori, cari au.trecut clasa ` 
cu PREMIUL | su së publică decât dacă sunt însoțite de 
adeverinţa directitinei- scoalei respective, iar pe dos sunt 

scrise: numele PREMIANTULUI, casa, şcoala si localitatea. : 


x 


VIENNE Ra 


INL (ilc 


la priviți! De bună seamă 


Că știți cine-i dumneaei; 


E gaița deochiată, 


Care sterpeleste'ndatà 


Tot ce vede'n calea ei! 


Gánd se duce la plimbare 


Hotomană zburătoare, 


Toate cele le-ar fura!... 
Și dacă nimeni n'o vede 


Ca un fulger se repede. 


Intinde pliscul si ia! 


Intr'o zi sburând alene, 
Privind șiret printre gene, 
Văzu la un un geam un ceas. 
Și fără să se codească, 
Bucuroasá de-așa pleáscá, 


L-a luat si l-a dus acas'! 


3 


90 ۶8: 27 


Bibiloteca بنا‎ 


سے وو ea‏ 


Când văzură puisorii 
Maica lor ce le-a adus 


Au făcut mari ochisorii 


lar gaița mulțumită 


De isprava săvârșită 


In cuib ceasornicu-a pus 


Dar târziu, când pe afară 


Miezul nopții se coboară, 


Ceasul cel deșteptător, — 


Cunoscându-și datoria 


El își făcu meseria — 


Sunând din clopot, sonor! 


wD jos A 
وس‎ i s 


Dar puternicul lui sunet, 


Mai tare decât un tunet, 
Cuibul l-a cutremurat... 

Si pe toti puii, sarmanii, 
۲٠٠٢ smuls dela sânul mamii, 


Isi din cuib i-a aruncat! 


MOSNEAGU 


NTR'O.vará, in timpul vacanței școlare, mámica mă 

duse la mătușa mea,. care locuia atunci într'un 
oraș la mare. 

Când şcolile se închideau, mătușa se muta cu 

1 copiii ei = avea doi báefi — într'o căsuţă, aproape 
dě tot de ţărmul mării N'aveam decât să cobor cele 
câteva trepte de piatră, care duceau spre țărm şi mă 
găseam în apa mării. 

f Dealungul coastei erau nişte stânci mici, una lângă 
alfa, si noi, copiii, săream de pe una pe alta cu strigăte 
şi ;irásete. 

; La început mi-era nificá teamă, căci n u eram obis- 
ngitá cu marea. Pe lângă orăşelul unde locuiam noi, 
trecea doar un mic ráulef care seca în zilele calde de 
várá. Deaceea îmi plăcea atât de mult marea. Ore în- 
tegi sedeam pe o piatră tocită de apă si lucioasă si 
urmăream jocul valurilor. Cát de liniştită ar fi fost 
marea, micile unde tot se loveau de stânci şi spuma 
albă se risipea de jur-împrejur. Ce frumos era! Chiar şi 
۴ سے‎ 'plante- putrezite avea un farmec deo- 
sebit. 

Nicu si Jean, verii mei, stiau foarte bine sá prindá 
pestisoriicu undifa. Aveau toate cele trebuitoare pentru 
pescuit si se certau mereu pentru viermişorii lor. Adu- 
céau acasă nişte peștişori de cari nici mătuşa nu auzise 

eodată. Uueori erau argintii cu albastru sau aurii cu 
verde; totdeauna erau drăguţi şi frumoşi! Câteodată ti 
lăau cu mâna din micile gropi de sub stânci. 

i — „Uite, Nuţa, ce crab mare am prins“, îmi strigă 
odată de departe Nicu ţinând ceva în mână, care se 
mişca. e 

°  — „Nu ţi-e teamă cá te apucă de deget?“ întrebam 
eu tremurând. ۱ 

ı — „Eh vezi, eu ştiu cum să-l apuc şi nu má muşcă“, 
răspunse foarte mândru, Nicu. „Vrei tu să-l ţii ۰ھ‎ 

' cz „Nu vreau, nu vreau, lasă-mă în pace!“ 

٢ Băieții râdeau de se prăpădeau de frica mea. La 

ept vorbind mi-era rușine, căci eram mai mare decât 
ei, in clasa a 2-a de liceu, dar ce sá-i faci, tot fricoasá 
am rámas. 

Nu departe de scara, care ducea jos spre țărm, era 
o: veche terasă pe nişte stâlpi mari, infipti într'o stâncă 
lată şi neagră, de foarte mulţi ani, ce se afla acolo, 


bătută mereu de va:uri. Terasa avea si un acoperiş si 
când era furtună, stăteam acolo si mà uitam în depăr- 
tare. Vedeam marea până departe, în zare. Urmăream 
cum venea un val dela orizont și cum acelaș val, deve- 
nind în drumul lui tot mai mare, se rostogolea furios pe 


stânca de sub terasă. Imi venea şi mie să strig, să fip 
cât mă ţinea gura, împreună cu valurile gălăgioase. Iar 
ce bucurie aveam când în largul mării, între valuri 
repezi, zăream o barcă cu pânze, care plutea, săltând 
ușor ca un nescăruș alb. Câteodată. departe. la orizont 


trecea un vapor mare si greoi. Trecea mândru și lăsa 
în urma lui numai un nouraș ușor de fum. 

Mă duceam acasă și în urechile mele vâjâia marea. 
Noaptea mă trezeam din somn și auzeam zgomotul va- 
lurilor.  .ً 5 

Intr'o zi venirá in goana: mare Nicu si Jean. 

— „Nuţa, Nufa, repede, vino cu. noi, să vezi ceva!“ 

Am sárit fuga dupá ei. : 

— „Ce e?" 

— „Un delfin!“ 

Inchipuiţi-vă, să văd un delfin ce n'am văzut încă 
în viața mea. Am alergat tustrei jos, spre mica plajă 
depe. țărm. Acolo era întins pe spate ceva care semăna 
cu un porc. Culoarea burfii era deschisă, aproape roză, 
ca la un purcelus, L-au aruncat valurile. De ce oare o 
fi pierit, bietul delfin? Am stat toţi trei și ne-am uitat 
lung la el, când Nicu spuse deodată îngândurat:. 

— „E atât de mare ca şi unchiul Dodo“. 

Am isbucnit într'un hohot de râs! Auzi, să asemeni'pe 
dráguful nostru unchiu, Dodo, cu un delfin! In adevăr, 
unchiul Dodo era foarte înalt. Mai mare decât el nu 
mai putea fi un om, după părerea noastră a copiilor, 
şi ne slujea întotdeauna drept măsură. 

A doua zi, delfinul s'a făcut nevăzut. In fiecare zi, 
marea aducea alte vietáti, dar noi aveam o mulţime de 
treburi. 

Când pe la sfârșitul verii, trebuia să mă întorc 
acasă, îmi era atât de greu să mă despart de locurile 
acestea asa de frumoase, încât îmi venea să plâng. 

Spre marea mea bucurie însă, mămica şi mătuşa 
mea, după sfaturi lungi şi tărăgăneli multe, hotărîră să 
plecăm, adică mămica și .cu mine, la o altă rudă, care 
se îmbolnăvise între timp şi care locuia într o orat, 
unde se ajungea dupà patru ore de mers cu vaporul. 
Doamne, ce fericire pentru mine! Sá merg cu vaporul, 
pe care, până acum, îl vedeam numai de departe. Nici 
nu-mi venea să cred că într'adevăr o să plecăm. Mi-era 
teamă ca mămica, în cele din urmă, să nu se ràsgán- 
deascá. 

Cànd Nicu si Jean aflaserá cá plec cu vaporul, se 
uitau la mine cu multă pizmă, săracii. 

— „Vezi, Nuţa, să nu plângi cumva acolo pe -vapor. 
Ştii, toamna, marea e foarte supărată şi ais'o pățeşti“, 


10 


luminară. Incepu să-l răsfoiască repede, şi cu cât filele 
se. întorceau. una; după alta, cu atât lumina creştea şi 
arunca pe fata bătrânului dascăl un zâmbet ciudat de 
înţelegere şi uimire în acelaş timp. 

Băiatul îl privea. cu sfială, neinfelegànd la rândul 
său de ce chipul bătrânului s'a- luminat deodată. Căci 
el nu ştia că, în graba mare, plecând de acasă, în loc 
să-și ascundă după tăblia patului caetul sáu cel minunat, 
îl ascunse pe cel de caligrafie, punându-l pe celălalt în 
ghiozdan. : ۰ 

` „Apoi, vezi dumneata, își zicea în gândul sáu dom- 
nul Păsculescu, am bănuit eu că băiatul ăsta ciudat e 
mai altfel decât ceilalți. Acum încep a mă lămuri în 
multe privinţe... Şi dacă trebue să fac în adevăr o faptă 
bună, atunci neîntârziat trebue să caut a vorbi cu pă- 
rinfii săi“. 

Dar botărârea dascălului avu darul să sperie la 
început pe domnul Gheorghe şi pe soţia sa. Când Icá 


le aduse vestea că dascălul i-a rugat să treacă pe la el 
pe acasă, magazinerul se uită cu înțeles în ochii cu- 
coanei Maria si nu se putu fine.sá nu spună: 

— „Să ştii tu, Marie, că băiatul nostru iar a făcut 
vreo boroboa[fá' 

Până se făcu timpul plecării, părinţii îl priviră pe 
copil încruntaţi şi mohorâţi. Dar el nu înţelegea nici 
de ce dascălul finuse să le vorbească, nici dece ii 
oprise unul din caete, și nici de ce părinţii plecară în- 


13 


gàndurafi si tăcuţi. Când îi văzu esind pe poartă, se 
repezi să scoată de după tăblia patului, vechiul său 
prieten, caetul cu scoarfe albastre. Când îl desfăcu, 
lcă înţelese dintr'o dată greșeala; înțelese că fără să 
vrea şi-a destăinuit dascălului toate gândurile şi planurile 
din cap. 

Si cuprins de teamă, se întinse pe pat, chip să 
încerce a adormi. 

Ei, de ar fi ştiut în ce chip vorbea acum domnul 
Grigore Păsculescu despre el... 

Bătrânul dascăl cuvânta soţilor Dănulescu ca un 
frate mai mare, pornit să poarte grije alor săi. 

Două ceasuri încheiate îi descusu, întrebându-i când pe 
unul când pe altul, 

In cele din urmă, când află tot ce voia să știe, 
trecu uşor la partea care-l îngrijora mai mult si, pe 
nesimţite, se pomeni că vorbește despre copilul soţilor 
Dănulescu cu dragoste și grijă de părinte. 

— „Vedeţi dumneavoastră, nu trebue să ne pripim 
şi să judecám greşit firea băiatului nostru. Nu trebue 
să-l îndrumăm a merge pe căi greşite. Dacă firea şi 
pornirile lui, pe care acum i le cunosc destul de bine, 
îl îndeamnă să meargă într'o parte, nu trebue înturnat 
din drum şi pus să apuce o cale ce nu se potrivește 
întru nimic firii sale. Nu încercaţi să potriviţi viitorul 
băiatului după gândurile si dorinţele dumneavoastră. 

Aci, cucoana Maria nu mai putu răbda și, cam cu 
sfială, spuse şi ea: 

— „Tare mult mi-ar fi plăcut să-mi 
înbrăcând haina preoțească. 

— „Apoi, vezi dumneata, adăugă- dascălul, tocmai 
nepotrivirea asta am încercat eu să v'o lámuresc. Incli- 
nările băiatului îl duc în altă parte. Firea lui iscoditoare, 
mesteria mâinilor sale, uşurinţa cu care învaţă la Arit- 
metică, la Geometrie, la Stiinţe Naturale, îmi arată mie 
— şi trebue să credeţi că eu care l-am învăţat buchile, 
am avut putinţa să-l cercetez destul de bine — că băiatul 
ăsta ar putea să ajungă un mare născocitor. Cum îţi 
închipui dumneata, cucoană Marie, că o să poţi face 
din el un bun slujitor al altarului, cu teamă de Dum- 
nezeu şi inclinat să cerceteze sfânta învăţătură biseri- 
cească ? Eu, să vă spun drept, nu-l pot vedea pe băiatul 
ăsta neastâmpărat, jucáus si iscoditor -decât înălţând o 
casă, construind o maşină, mânând un avion sau năs- 
cocind cine ştie ce sculă de preţ, visată sau închipuită 
numai de mintea marilor învăţaţi. Pe băiatul ăsta nu mi-l 
pot închipui învesmântat in straiul negru al preoţimei. 
Nu va putea nici când să fie un bun slujitor al Dom- 
nului, căci ori va suferi, fiind nevoit să-şi înăbuşe 
pornirile, ori se va lăsa dus de ele, și, atunci dumneata 
vei fi mama unui preot care va merge pe bicicletă, se 
va juca cu smeul, va conduce automobilul, sau, cine știe, 
i-ar veni chiar poftă să încerce dii nou a face o pisică 
să sboare.... 

Si atunci va fi rău şi dumneata vei suferi cea dintâi“, 

— ,D'aia zic, luă vorba si domnul Gheorghe, cel 
mai bun lucru ar fi, cum sfârşeşte clasele primare să-l 
dăm să continue învăţătura la școala de ofiţeri”. 

Dar domnul Păsculescu îi tăe scurt vorba: 

— „Vedeţi dumneavoastră, noi vorbim aci între noi, 
dar trebue să întrebăm si pe cel care are cuvântul 
hotărâtor“. 

— „Pe cine adică ?“ 

— „Chiar pe băiat, mai răspunse dascălul, fără să 
ia în seamă privirile din ochii holbafi ai părinţilor. 

Se despártirá prieteneşte, dascălul nescăpând pri- 
lejul să arate că dacă sar întâmpla cumva ca punga 
lor săracă să nu poată face faţă prea multelor cheltu- 
eli, el cu plăcere ar pune la mijloc tot ce brumă a 
agonisit din truda dăscăliei sale, timp de douăzeci şi 
cinci de ani. 

Dar parcă nici aste cuvinte nu mulţumiră prea 
mult sufletele părinţilor lui Icá, fiindcă venind spre 
casă, domnul Gheorghe se gândea cu părere de rău că 
poate n'o să-şi vadă niciodată feciorul îmbrăcat în haine 
sclipitoare, cu decoraţii pe piept, iar cucoana Maria 
oftă cu gândul că nu va fi nici când mama unui preot 
înalt, frumos îmbrăcat în anteriu lung. 

Când intrară în casă, își găsiră odrasla adormită cu 
faţa în jos, de-a curmezisul patului. 

In numărul viitor: Cap. VIII Vacanţa 


văd băiatul 


SERIA Il 


~e 
` m^ 
D — 


cu EH anna 

- MEE AM 
TERNERA 

e 3l Bal 


گی 


ORIZONTAL: 1) Peste foarte lacom. 6) Peşte de apă 
dulce foarte gustos. 7) Nume turcesc. 9) Alifie. 10) Atârn 
12) Cel care pescueste, 16) Pronume. 17). Peşte de 
apă dulce. 18) Notă muzicală. 19) Posed. 

VERTICAL: 1) Sedea. 2) Aici. 3) Oraş vechiu în 
Caldeea. 4) Fratele lui Abel. 5) Dau foc. 8) Muncim. 
10) Armă veche. 11) Zăpadă. 13) Sec fără cap. 14) 
Peşte de apă dulce. 15) Apă în Franţa. 


GHEORGHE ANDREI 


Cuvinte încrucişate 


ORIZONTAL: 1) Acoperitoare. 6) Arma. 11) Brăz- 
dată. 12) Metal. 13) Petrecere cu dans. 15) Cheltuit fără 
nici un rost, 16) Animal de apă 18) Măsură chineză. 
19) Odae mare. 20) Chemare după catalog. 22) Pronume. 
23) Nu. 25) 12 luni. 26) Tine! 28) Pronume. 30) Bráz- 
dezi pământul. 32) Unealtă mică. 33) Poftim! 34) Acela. 
36) Ţară in Europa. 39) Fără graiu. 40) Salutare! 41) 
Indemn pentru cai. 42) Epocă. 43) Notă muzicală. 44) 
Nume femenin. 46) Tras pe sfoară. 49) Etaj. 51) Ca la 
32 oriz. 52) Posezi. 53) Tine în stăpânire. 54) Unsoare 
(Mold.) 56. Măsură de pământ. 57) Numeral. 60) Fiinţă. 
61) Sap pământul. 63) Sgârcit. 66) Trag un pui de somn. 
68) Parte tare din corpul omului. 69) Faci în bucățele. 
71) Deandoaselea. 72) Postav țărănesc. 73) Sătean. 75) 
Luptător cu arcul. 77) A îndârji. 78) Dărâmătură. 

VERTICAL: 1) Animal nobil. 2) Măsură. 3) Fruct. 
4). Conducător al Hunilor. 5) Locuinţă. 6) Unealtă. 7) 


Concursul de jocuri pe luna August 


CINEL 


Ajută la sburat. 8) Loveşte. 9) Noroiu (Trans.) 10) 
„Aer“ stricat. 13) Invelișul unor animale. 14) Posezi. 
17) Armásar. 17 a) Neprihánit. 19) Comuná ruralá. 21) 
Apă stătătoare. 24) Dușmănie. 27) Articol. 29) Alifie 
(Mold.) 30) Prietenă. 31) Lucruri de podoabă. 32) Râu în 
Franţa. 33) Negaţie. 35) Lichid. 37) Cântec de preamá- 
rire. 38) Apürea, 39) De statură joasă. 44) Greșală faţă 
de Dumnezeu. 45) Pană de despicat. 46) 3, 14. 47) Armă 
veche. 48) Pronume. 50) Râu în Franţa. 50 a) Târită. 
52) Nume femenin. 55) Băutură. 58) Condus. 59) Pădure 
deasă. 62) Zeu. 64) Anotimp. 65) Bubă mare. 66) Numai 
67) Animale de apă. 68) Fluviu în Siberia 70) Fir. 72) 
Astfel. 74) Cal frumos. 76) Diviziune de timp. 


IONEL BICHIGEAN - NĂSĂUD. 


osta = 
RIAA 


scrie citef, cu cerneală, și 
numai pe o față a hârtiel. 


Gurtovay Lotta—Bolgrad. Va merge, credem, ceva mai 
târziu. Oricum, caută de scrie şi citeşte cât mai mult. 
Myryam-Ruth-Frânkel—Loco. La vârsta de 11 ani nu 
poţi scrie poveşti pentru revistă. Ceeace ne-ai trimis 
este destul de frumos și bine scris, dar am dori să mai 
vedem si altceva. Desenele trebuesc lucrate cu tuş 
negru de desen. 

Caută de participă la concursul nostru literar, a- 
nunfat de curând. : D 
Dorel Olivenbaum — lagi. Poesia. „Noaptea în sat“ are 
câteva însușiri, dar nu poate fi publicată din pricina 
unor cuvinte foarte nepotrivite într'o revistă pentru 
copii. i 
Gáláfeanu—Galafi. Bucata ce ne-ai trimis este bine 
scrisă, dar dece ai intrebuinfat la sfârșit tocmai versu- 
rile din „Mioriţa“ ? Si-apoi, povestea lui ,,Cát-un-deget* 
parcă am mai citit-o, Aşteptăm altceva. i 
M. S. O.—Bárlad. Te rugăm să ne mai trimiţi odată 
bucata, asa cum ai refücut-o. 2 ا‎ 
C. H. „Mama“ ar: putea fi publicată cu oarecare fn- 
dreptări. pris 
Fredi Asdel — Suceava. Versurile nu sunt publicabile. 
Altceva. S : 


Celorlalţi în numerele viitoare. „să 


SERIA II 


CUPON DE JOCURI 
PE LUNA AUGUST 


Numele şi pronumele 


Adresa: 


14 


N 


N 


KESE 


e. » 


MUS P: x» aen. 


) P 
yu» ا‎ 
E 


D 


Cele mai vechi animale domestice 
ee 


Cele mai vechi animale domestice cunoscule cu 
treizeci de secole înainte de Isus, sunt: câinele, calul, 
boul, cocoşul și oaia. — : 

Mulţi vor fi uimi(i văzând că pisica nu e printre 
cele mai vechi animale domestice. Multá vreme pisica 
a trăit in stare sălbatecă si a fost socotită ca primej- 
dioasă şi aducătoare de nenoroc. ۸ x 

Cei vechi credeau că diavolul însuși locueste in 
corpul pisicii. 


Stileul este o născocire egipteană 


Intrun mormânt egiptean, vechi de peste patru mii 
de ani, s'a găsit un fel de condei rezervor făcut dintro 
trestie. La capătul tubului de trestie se află o bucăţică 
de metal în formă de peniță, iar la celălalt capăt, un 
dop. 

omagii întrebuințau un fel de toc rezervor asemá- 
nütor, pe care îl numeau „calamus strictoriu** si care 
cuprindea cerneală. : : 

Acest calamus strictoriu servea si la alte scopuri. 
Când era nou, el era umplut cu praf de stránutat, pe 
care medicii îl suflau asupra persoanelor care sufereau 
de dureri de cap. 


Poşta păsărelelor 


Poştarii rurali din unele state din america de Nord, 
unde iarna e mult mai lungă și mai aspră ca la noi, 
câmpiile și pădurile sunt acoperite cu ghiaţă şi zăpadă, 
desi sunt incárcafi cu scrisori, totuşi, în timp, ce împart 
poşta, mai fac şi o faptă bună faţă de păsărelele care 
n'au ce mânca. 

Ei primesc dela Poştă si dela oamenii de inimă 
pachete pentru păsărele, cu boabe de grâu si meiu. 


"ESOS o وو‎ 


vl UMEA 


In mersul lor prin câmpiile nesfársite, poştari varsă 
cuprinsul pachetelor, şi păsările se adună, fericite, ca 
să le inhafe. Flámándele păsărele s'au obişnuit să aş- 
tepte posta ca şi oamenii mari şi ştiu locul si ziua 
împărțirii pachetelor. Cum văd, poștarul, îi ies înainte 
aratându-i prin ciripit recunoştinţa lor 


Tuaregii 


In nesfárgitul desert al Saharei, prin regiunea Fe- 
zanului şi părțile muntoase, tráesc şi astăzi, ráslelifi, 
nişte urmaşi ai vechilor berberi: tuaregii. 

Războinici din fire, răzbunători pentru cel mai ne- 
însemnat lucru, porniţi mereu pe prădăciuni, au totuşi 
două însuşiri alese: sunt ospitalieri şi ţin foarte mult 
la cinste. 


Dacă se întâmplă ca pe la apusul soarelui, vreun 
drumef, de orice neam sau religie o fi el, să se nime- 
rească pe lângă cortul tuaregului, poate foarte bine să 
intre în adăpostul acestuia şi să-i ceară găzduire. Tua- 
regul îi va da hrană şi culcus până 'n zori. Chiar dacă 
drumeful ar fi vreun duşman neînduplecat, tot la fel 
sar purta, căci așa e legea deșertului. 

Școala grea pe care trebuie s'o urmeze copiii tua- 
regilor merită să fie descrisă. 


Tuaregul începe dela vârsta de cinci sau şease ani 
să citească, să scrie, să călărească, să socotească, să 
danseze, să îndure foamea şi setea, să nu doarmă, Si 
după toate astea învaţă cele mai însemnate învățături 
din Coran. 

Copilul trebuie să înveţe de mic să facă el singur 
cântece pe care să le cânte când maică-sa îi dă un dar 
sau când sora a fost silitoare la şcoală. 

Insfârşit, copilul trebuie să se obișnuiască să-şi țină 
cuvântul dat. 


Acel cititori cari vor să ia parte la CONCURSUL 
LITERAR DE VACANȚĂ să citească cu luare aminte con- 


dițiunile pe care le-am publicat în numerele trecute ale 
revistei. 


Cititorii cari doresc să-și cumpere cartea MODELE 
SBURĂTOARE de d-nii prof. Sima Simulescu și Valentin 
Popescu, să-și noteze că lucrarea a apărut în editura 
Cartea Românească și costă lei 40. 


PI OEI OPTA P III‏ رر تہ رو یربج 


f 


Director: 


MARIN IORDA 


REVISTA 


LL.USSTT?RTAP"T'A PEN TRC O PLT 


7 


REDACŢIA ȘI ADMINISTRAŢIA: BUC. STR. CONST. MILLE 7 — و9‎ — 11. — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI. 6 LUNI 100 LEI. — EXEM 
PLARUL 5 LEI. — IN STRĂINĂTATE DUBLU. R;PRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISA. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA. 


ANUL XIy 


SĂ STAM PUTIN 
4 1 


Trebue sá vá spun cá Nelutu a inceput sá má scoa- 
tá din sárite! Dela o vreme se ţine numai de pozne. Nu 
mai e chip sá se odihneascá omul in casá, nu mai e 
chip să-l stăpânească — necum să-l cuminfeascá — 
cineva pe Nelufu. 

Vă spun drept, dacă n'o să se mai astâmpere o să 
trebuie să-l pedepsesc rău, rău de tot. Şi numai gândin- 
du-mă ce ar putea să püfeascá strengarul, mi se rupe 
inima de milă. 

Ştiu cá voi, dragele mele nepofele si dragii mei 
nepofei, vă interesaţi mereu de soarta Floricăi şi a lui 
Nelu. Doar vouă pot sá mà plâng de ei, fiindcă... şi vouă 
vă sunt dragi şi mie îmi sunt dragi! 

Iată acum, ascultați ce a făcut domnul Nelu, Dumi- 
nică. 

Bucătăreasa adusese din piaţă nişte raci pe care 
urma să-i pregătească pentru dejun. Fiindcă mai avea 
de făcut nişte târgueli pe la băcăniile de prin cartier, 
lăsă coşul cu raci în curte, pe scara bucătăriei. Domnul 
Nelufu care se sculase Duminică în zori, fiindcă... fiindcă 
visase ceva urât şi căzuse din pat, nu-şi mai găsea 
astâmpăr nicăeri. 

A nimerit în curte si pe scara bucătăriei a găsit 
racii! Vai ce bucurie pe el că are cu ce să se joace. l-a 
luat pe toţi, cu coş cu tot, si i-a dus in bae. A dat drumul 
la apă și i-a pus pe toţii, erau vr'o paisprezece, în cadă. 
A încuiat uşa si a stat acolo un ceas şi mai bine, fără 
să ştie nimeni de soarta lui. 

Intre timp, bucătăreasa s'a întors dela târgueli; 
văzând că lipseşte coşul, a început să-l caute. să se cer- 
te cu servitoarele vecinelor şi în cele din urmă se hotări 
să se ducă iar în piaţă să cumpere alţi raci... 

Eu habar n'aveam de toată povestea asta, fiindcă 
dormeam încă, dealifel ca şi Florica şi părinţii copiilur. 

Prima care s'a sculat dintre noi, a fost Flo'ica. Si 
fireşte şi-a luat halatul si a vrut să se ducă în bae să- 
şi facă dușul. Bate Florica în ușă, bate o dată, de două 
ori, de zece ori, şi nimic! Uşa încuiată și pace. Nestiind 
ce înseamnă asta, Florica a început să se joace cu 
clanţa. Atunci Nelu, spunándu-si că zgomotul îi va trezi 
$i pe ceilalţi ai casei care îl vor descoperi in ascunzătoare, 
s'a hotărît să răspundă. A s:os cheia din broască, s'a 
uitat să vadă cine încearcă uşa si când s'a lămurit că 
e Florica, i-a spus: îți dechid dacă-mi pomi[i că nu 
mă spui la nimeni de fe ai să vezi aifi | 


18 AUGUST 1937 


„No. 706 


| Dozele mel VEL, 


Het Clay 


Florica a răspuns fără să şovăiască: Promit. Și a 
intrat in bae! Când a văzut racii înnotând în apă, a în- 
ceput să bată din palme de bucurie, în loc să-l certe 
pe Neluţu. Mai mult chiar, făcându-i-se milă de raci cá 
stau de atâta vreme flămânzi, s'a dus tiptil în cămară 
şi a luat de acolo borcanul cu orez, punga cu gris, 
fideaua şi dulceatfa de zmeură şi le-a deşertat pe toate 
în apă, ca să se ospăteze bine racii! 

Pe la nouă, când m'am sculat şi cu, am vrut să mă 
'duc la bae. Usa inchisá! M'am in tors in dormitor, 
spunându-mi că poate îşi face duşul tatăl copiilor sau 
mama lor. Dar trecând prin sufragerie, i-am văzut pe 
amândoi acolo. 

— Unde sunt copiii? Am întrebat eu 

Desigur cá dorm încă, îmi răspunse măicuţa lui 
Nelu şi a Floricăi: 

Atunci mi-a venit în minte ideea de a mă intoarce 
iar la bae... începusem să presimt ceva! 

— Deschide-ţi dracilor, sunt eu, bunifa. 

— Deschidem, răspunseră ei în cor, dacă ne promiţi 
că nu-i omori. M'am speriat, am îngălbenit. Pe cine să 
nu-i omor? Doamne, ce or fi făcut copiii în bae. 

— Promit... îngânai eu, dar pe cine să nu-i omor? 

— Pe ei! Pe racii nostri... 

Am intrat in camera de baie... 

In apă, printre boabe de orez, printre fidea şi 
zmeură, racii se plimbau sub privirile încântate ale 
Floricăi si ale lui Nelu... 

Acum apucasem să promit că nu o „să-i omor”, a 
trebuit să-mi tin făgăduielele. Dar cum nu promisesem 
cá n'am sá-i cert zdraván, le-am fácut o moralá pe care 
cred cá n'au uitat-o încă.. 

Ba mă insel; Nelu a uitat... 
zilnic! 

Uf! Nu mai e de trăit cu drăcușorii ăştia! 


nda 


Dovadă, tot ce face 


m LI i 


fost odatà... 

Departe., departe., peste trei mări albastre, 
si peste o câmpie plină de flori, e ţara rân- 
dunelelor, si acolo, in fara rândunelelor, odi- 
nioará frumoasă, trăia păstorul Saad. 

Avea păstorul Saad o turmă de mioare albe, un 
câine ciobănesc, credincios şi vioiu, un fluier fermecat 
şi o inimă bună. 

Spunea Saad. 

— Dumnezeu îmi dă sănătate, Nilul apă, câmpia 
roadă, păsărelele cântece, de ce să nu dau şi eu vitelor 
mele îngrijire bună, credinciosului meu Sadco mângăieri 
prietenești si dragelor mele rándunele fărămiturile 
pàinii mele ? 

Simteau si oifele, si rândunelele, şi florile de pe 


Sand, peste Rhodos, spre Helespont, spre plaiurile florilor 
albastre. spre tara gorunilor si stejarilor de la nord, 
până lângă insulele pierdute aproape în ceaţă. 

Aşa cum scrie în stele. 

O rândunea slăbuţă încă vroise şi ea să-şi întindă 


aripioarele spre larguri, — era singură pe lume — ai 
ei plecaseră odată peste cataractele Nilului si n'au mai 
revenit la cuibuşorul lor... — dar după un sbor scurt, 


simţi o aripioară obosită, obosită de tot, si încet — încet 
se lăsă aproape de crângul unde tocmai poposise Saad 
cu turma de mioare. 

Sadco cel mereu vioiu lătra adesea rândunelele, 
când treceau săgeată în sbor dinaintea lui cântând: 
cirip... cirjp.., dar când văzu această mică rândunea 
lăsându-se peo aripă, obosită la pământ, o privi cu 


câmp, şi Nilul, şi Sadco credinciosul că Saad e un om bun. 

Bunătatea se simte. 

Veneau primăveri, treceau primăveri, plecau fru- 
moasele rândunele spre alte mări si zări, se întorceau 
apoi din noile lor cuiburi, la vechile lor cuiburi, cu 
un nou rândunel sau o nouă dragă rândunea, dar Saad 
şi Sadco rămâneau mereu lângă turma lor de mioare 
albe, lângă bogatele lor pășuni, lângă Nilul lor sfânt, 
làngá căscioara lor cu 'n cuib de rândunea. 

— Aşa e scris! — spunea Saad: 

— O rândunică să sboare, eu să rămân păstor si 
Sadco credincios. 

Era pe timpul când în nămolul Nilului revărsat 
începe să încolțească sămânţa de grâu, când dinspre 
cataractele Nilului, dinspre Balbuk, în sbor larg, rân- 
dunele încep să treacă peste Heluan, peste Tantah, peste 


ae‏ کہ 


MINPPPUUMES رہ‎ 7 Pa a 


"NY 


ochii săi vii, înțelegători, rămânând pe loc ca să n'o 
sperie, spunându-și: 

— E o rândunică obosită, s'o las să se odihnească 
si după ce îşi va lua apoi sborul din nou, în sus, şi va 
ciripi: cirip, cirip, s'o latre, ca să ştie şi ea cam văzut-o 
pe pământ odihnindu-se. 

Sadco era câinele lui Saad. 

Câinele lui Saad cel bun. 

Şi păstorul îşi privea câinele şi rândunica. Mângâia 
câinele spunându-i: 

— Eşti inimosl — 

Câinele ridică capul, ciuli urechile, drept în sus, 
işi privi stăpânul cu ochii vorbitori, parcă i-ar fi spus: 

Stăpâne, sunt Sadco al tău! 

Saad ridică rândunica. 

Ea avea ochişorii închişi, aripioarele strânse si ini- 
mioara abia-abia de-i mai bătea. 


y - è 
"» 7 pid یق دی سی لق سار‎ a: 


po 


| 
| 
| 


boi emi a c————— aA Á 


— Ai vrut si tu, draga mea, ca si surorile tale, 
cerul si marea, rândunică, rândunică, vorbi păstorul 
într'aripatei. 

Făcu un cuib din lâna mătăsoasă a unei oife, îl 
atârnă de creanga unui rosmarin în floare, şi puse 
rândunica obosită in cuibusorul acesta moale şi cald. 
Căută câteva râme muci. le puse în apropiere pe creanga 
rosma'inului, aduse într'o frunză verde câteva picături 
de apă rece şi aşteptă cu răbdare ca păsărica să-şi re- 
vină din oboseală. 

Si râudumca îşi reveni, se imprieteni cu Saad şi 
Sadco, si după două săptămâni. voinică si iute, îşi avàn- 
tă deodată aripele în sus, ciripi lui Saad şi Sadco: 

Cirip, cirip... 

Şi porni în larg sbor spre H-Inan, apoi spre Tanntah, 
peste Sand, peste Rhodos, peste Helespont. peste plaiul 
florilor albastre, spre ţara gorunilor şi stejarilor de la 
Nord, aculo, unde erau cele din neamul ei, aşa cum 
scrie în destinul rândunelelor: 

— Rândunică cu rândunică! — 

Fapta lui Saad, inima lui Sadco o văzu îngerul 
rândunelelor. 

— Trebue să răsplătesc pe păstorul Saad şi pe 
Sadco, spuse îngerul într'ar'patelor. Chemă rândunele 
din spre Jarkon; din valea Eriei; erau cele mai apropiate. 

Veniră într'un sbor. 

— Rândunica sosită în rând cu puigorul ei, să se 
apropie! 

Rândunica şi puişorul se apropiará de îngerul lor. 

Celelalte rândunele stăteau jur împrejur. 

— Rândunelelor, când luna va trece peste templul 
lui Memphis, voi vă veţi lua sborul peste cele trei mări 
albastre, sburând peste marea de mijloc fără . oprire 
până 'n fara Oleandrilor. 

Acolo veţi v«sti pe regina rândunelelor că eu o 
rog, prin voi, să caute cea mai frumoasă floare pentru 
Saad Păstorul. 

După ce vá veţi odihni, veţi zbura. ca solii mei, 
prin toate ţările unde suat rândunele, rugând pe regi- 
nele lor, să cuute cele mai frumoase flori pentru Saad. 

Toate rândunelele erau fericite că Ingerul lor, prin 
reginele lor, va răsplăt: bunătatea păstorului Saad, 
cunoscută de tot neamul lor, până 'n cele mai depăr- 
tate ţări. Când luna trecu peste templul lui Memphis, 
cele două rândunele se avântară în sbor de săgeată, 
spre marea de mijloc, spre t^ra Oleandrilor. 

Erau rândunele din neamul cel neintrecut în sbor 
al rândunelelor din spre Saaba-Mareb. De mii de ani 
aşa era sborul lor, un sbor de lumină. 

In toate ţările, solii din Jarkon, rândunelele din 
valea Eriei, aduseră vestea si dorinţa Ingerului lor. 
Toate văile fură căutate, toate câmpiile, toate coamele 
munților. 

Florile rare fură găsite. 

In toamnă, neamurile rândunelelor poposiră din nou 
lângă cataractele Nilului cu polenul florilor rare, alese. 

Ingerul lor şi reginele lor, şi cele două rândunele 
din Jarkon plecară spre câmpia din jurul căscioarei 
lui Saad. Acolo puserá polenul rarelor flori în pământul 
bire uvântat al Egiptului. 

Saad nu simţi nimic, dar vioiul Sadco văzu munca 
ràndunelelor. 

Le lătră, látrat de prietenie. 

— Ştiu eu, vor să răsplătească pe bunul nostru 
stăpân Saad. 

Veni primăvara. 

O primăvară egipteană. 

Nici regele regilor nu văzu vreodată, nici în vise, 
așa o grădină, ca grădina lui Saad. 

Străluceau în soare lotusii Egiptului, iasomiile Ara- 
biei, trandafirii Judeei, viorelele Eladei, garoafele Ro- 
mei, macii aprinși si florile albastre din ţara Oltului, 
glicinele din (ara Galilor, rozmarinii din văile Rinului, 


pe: a : TET 

E ` 7 
gingasele nu má uita din fara Nordului florile reginei 
din (ara munţilor cu ghețari. Câte ţări, atâtea flori, 
câte flori; atâtea lumini. câte lumini; atâtea miresme. 

Când Saud trecu prin acest raiu de lumină şi culori 
cu turma sa şi cu Sadco, toate rândunelele sburau roată 
în jurul lui, ciripind neîntrerupt: 

— Cirip, cirip, cirip... 

Saad, Saad, Saad.. 

Cirip, cirip. cirip... 

Saud se opri din mers, se opri şi turma de mioare. 
Era prins în cerc de rândunele, în inel de flori. Saad 
privi spre cuibul căscioarei sale, acolo era rândunica 
cea dragă, cea cu aripioara albastră, lângă ea un pui 
de rândunea. 

Puiul de rândunea ciripca si el: 

CR ون‎ ATA [i اس ا ار و ھا‎ ۹ a 

Sails AA ES E N dia 

Saad vroi să p'ângă de fericire, dar nu putea. 

— Atâtea rá'idunele... atâtea flori... pumai pentru 
bunătatea mea... simţi in inima sa o voce spunându-i 

— Saad. tu ai fost bun cu oiţele tale. cu câinele 
tău, cu Nilul tău, cu rândunelele tale, cu florile tale. 

— Bunătatea e floarea lui Dumnezeul Vei rămâne, 


tu Suad, câinele Sadco şi rândunica în amintirea tim- 
purilor; ca răsplată a bunátüfii tale. 

Asa a fost, aşa a rămas. 

Dacă te opresti pe lângă păstorii nomazi din Egipt, 
Sudan, Arabia, Abisinia si le spui: 

Sa-ad.., Sad...co... 

Păstorii te privesc surâzători, prietenoși şi-ţi arată 
apa Nilului albastru, spre fara rândunelelor. 

Spre rândunica lui Saad... 

A fost odată un păstor Saad, el avea un câine Sadco, 
o turmă de mioare albe şi un fluer fermecat... 

Valea Pinilor THEODOR ROSEN 


5 


a7 dud. — enim 


ULMUL 
E 7 آ8‎ e 


BUFR ȘI 


privighetoarea 


strânsă prietenie se legă intr'o noapte de Iulie 
între un ulm şi o privighetoare. 
— Bună seara, ulmule, zise privighetoarea 
aşezându-se pe o creangă. Dacă nu ţi-e somn 
ili voi cânta. Ştiu un cântec nou în care e 
vorba de trei privighetori surori care au vrut să 
devină cântărețe la Operă. 
— Nu mi-e somn! Sunt nerăbdător să aud cântecul 
— răspunse ulmul. 
$ Pasărea îşi înălță glasul si in triluri minunate 
cântă un cântec atât de frumos, încât ulmul se simţi 
fericit. 


Intr'adevár, în cântecul privighetorii era vorba de 
trei privighetori surori, care după ce dăduseră câteva 
concerte în oraşul lor, vrură să se facă artiste la Operă. 
Dar cea mai mare dintre surori răguși pe drum din 
pricină că băuse apă rece. Şi nu putu să fie primită la 
Operă. Atunci celelalte două n'au mai vrut nici ele să 
cânte niciodată. 

Cântecul se isprávea asa: Truli lu-u-u-u, truli-u-u-u-u. 
truli-li, truli-la. Cele trei surori privighetori n'au mai 
cântat asa! 

Din seara aceea, ulmul simţi că viaţa lui va deveni 
mult mai frumoasă, că va avea o tovarăşă care cu cân- 
tecele ei îi va fine de urât în nopţile lungi, când doar 
câte o stea se mai desprinde de pe cer și cade cine 
ştie unde. 


Privighetoarea era foarte mulţumită că va avea 
pentru cine să cânte. Ştia o sumedenie de cântece şi de 
poveşti pe care singură le punea pe melodii frumoase, 
ca să fie ascultate mai cu plăcere. 

Privighetoarea călătorise mult, văzuse multe şi ştia 
o grămadă de lucruri. 

Prietenia dintre ulm şi pasăre mergea de minune. 
Trecuseră treizeci de nopţi de când se cunoşteau şi nici 
odată n'au avut vreo pricină de neînțelegere. 

Privighetoarea cânta, cânta mereu şi ulmul o asculta 
cu plăcere şi îi mulțumea pentru lucrurile minunate 
care le aflase dela ea. Ulmul nu părăsise niciodată pă- 
durea şi nu ştia că pe lume sunt oraşe, case, oameni. 
Dar privighetoarea care fusese pe vremuri pasăre de 
vânzare într'un mare magazin, avea într'una câte ceva 


de povestit. Dar într'o seară, înainte ca privighetoarea 
să vie la ulm, o bufnifá se aşeză pe crengile copacului 
şi râzând batjocoritor, îi spuse: — Tu ulmule, ifi închipui 
desigur că nu există pe lume, nici un glas mai frumos 
decât al prietenei tale, privighetoarea. Te laşi încântat 
de o mincinoasă si de o lăudăroasă. Dacă ai auzi odată 
cât de frumos cântă oamenii, ce glasuri minunate au ei, 
ai goni-o pe privighetoare şi niciodală n'ai mai vrea să 
ştii de ea. După ce spuse cuvintele acestea, bufnița plecă. 

Ulmul rămase pe gânduri. Să fie oare adevărat ce 
spuse bufnfa, sau numai răutatea si pizma o făcuse 
să vorbească așa? Dar privighetoarea îi va spune 
adevărul, îi va spune dacă întradevăr, oamenii au 
glasuri mai frumoase și ştiu cântece mai frumoase de 
cât ea! 

Peste puţină vreme sosi şi privighetoarea şi, ca de 
obiceiu, începu să cânt. Dar ulmul o intrerupse şi îi 
povesti cuvânt cu cuvânt, tot ce-i spusese bufnița. 

— E adevărat, răspunse privighetoarea, că şi oameni 
ştiu cântece frumoase, dar dacă sunt mai frumoase sau 
mai puţin frumoase decât ale mele, eu nu-ţi pot spune. 
Lucrul acesta îl vei judeca tu singur, căci eu voi face 
tot ce-mi stă cu putință ca să-ţi dau prilejul de a-i auzi 
pe oameni cântând. 

Dar să ştii un lucru, ulmule: bufnița vrea să ne 
strice prietenia. Fereşte-te de uneltirile ei. 

Apoi privighetoarea începu iar să cânte. Cântă în 
seara aceia doar cântece triste în care era vorba de 
prietenie, de duşmănie, de răutate. 

Ulmul asculta tăcut şi întristat. „Aşa dar, îşi spunea 
el, mai sunt în lume ființe care știu să cânte, poate 
chiar mai frumos decât prietenele mele... 

A doua zi de dimineaţă, fără să spue nimănui un 
cuvânt, privighetoarea își luă zborul din pădure si după 
câtva timp ajunse întrun orășel. Se plimbă ea ce 
se plimbă prin oraș, uitându-se pe ferestre în toate 
casele, poposind în toate curţile, până când văzu intr'o gră- 
dină mare câţiva băieţi tineri şi câteva fete tinere, stând 
sub umbra unui nuc şi ascultând cum cântă patefonul. 

Indată, în mintea privighetoarei incolti o idee: ii 
va face pe aceşti oameni s'o urmeze în pădure şi să ia 
cu ei si maşinăria asta care cântă. In felul acesta, ulmul 
va avea prilejul să asculte și cântece cântate de glasuri 
omeneşti si singur își va da seama dacă bufnița avu- 
sese sau nu dreptate... 

Privighetoarea începu să-și desfăşoare planul: se 
urcă în vârful nucului si de acolo cântă cântecul celor 
trei privighetori surori cu un glas mai frumos, mai 
melodios ca oricând. Fetele si băieţii opriră îndată pate- 
fonul şi, uimiti, ascultară privighetoarea. 

— Cât de frumos cântă! spuse o fată. 

— Mai frumos decât toţi cântăreții la un loc, vorbi 
un băiat. 

— Ştiţi ce? sări o fată. Haide să mergem cu toţii in 
pădure! Tot voiam noi să facem zilele astea o excursie. 

— Bravo! Bravo! răspunseră ceilalţi în cor. Şi îndată, 
se grăbiră să-şi pregătească pachetele cu mâncare si 
după ce fură toţi gata, un băiat spuse: — Să luăm 
patefonul cu noi! 

Privighetoarea nu mai putea de bucurie. Acum 
trebue să-i fac să se aşeze în apropierea ulmului, isi 
spuse ea. 

Și nici aceasta nu fu greu. Ajuns în pădure, grupul 
vesel de fete si báefi se aşeză chiar sub ulm, fiindcă 
privighetoarea îi atrase cu cântecele ei acolo. 

Ulmul aștepta nerăbdător să-i audă vorbind pe 
oameni, și când aceștia începură să strige, să râdă, ulmul 
se înfioră de desgust. 

— Ce voci groase si urâte au fiinţele acestea! 

Bolborosesc într'una câte ceva si eu nu pricep nimic, 
spuse copacul 

— Stai, să-i auzi şi cântând, răspunse privighetoarea. 

O fată puse o placă cu muzică ţipătoare şi curând 
ulmul auzi o voce bărbătească cântând. 


— Spune-le să înceteze, să plece de aci, se ruga 
ulmul de privighetoare. Mă supără muzica asta. 


Privighetoarea se rugă atunci fierbinte de un nor 


= 


m—M——M—M————M————————————————————— 


sá se desfacá in ploaie. Si o ploaie rece si repede cázu 
în pădure. Cei veniţi din orăşel, o luară la fugă, speriaţi 
de trăznetele si de fulgerele care însoțeau ploaia. 

Ulmul rămase singur cu privighetoarea. 

— ]ti mulțumesc din suflet cà m'ai făcut să înţeleg 
cât de mincinoasă si răuvoitoare este bufnița. De acum 
înainte nu mă voi mai lua după vorbele ei: 

Si iarăşi privighetoarea cântă si iarăşi prietenia cu 
ulmul era bună $i senină. 

Până într'o zi — când bufnița veni din nou să våre 
zâzanie între copac şi pasăre. 

— Cât esti de încrezător, ulmule! Tu îţi închipui 
că tot ce ţi-a spus privighetoarea despre viaţa oamenilor 
in casele şi străzile lor dia oraş este adevărat! Eu am 
fost în nenumărate ţări, în mii de oraşe si fi-as putea 
povesti lucruri pe care prietena ta nici nu le bánueste... 

De pildă. urmă bufnița, ţi-a spus vreodată privighe- 
toarea că există râuri mari, fluvii pe care plutesc 
vapoare încărcate cu oameni și cu mărfuri? 

— Nu, despre aşa ceva nu mi-a spus niciodată 
privighetoarea. 

— Nici despre biserici, nici despre trenuri ? 

— Nici | 

Bufnița isbucni în râs si plecă, după ce spuse ulmu- 
lui : „Dacă vrei să strici prietenia cu ea si s'o legi cu 
mine, cheamă-mă“. 

Ulmul rămase iar trist, iar îngândurat. Si când veni 
privighetoarea, îi povesti tot ce-i spuse bufnița. 

— E adevărat, dragă ulmule, că sunt ape mari pe 
care alunecă vapoarele, e adevărat cá -în ele sunt oa- 
meni care fac lungi călătorii... Dar viața lor e de multe 
ori urâtă, de multe ori sbuciumată. Liniştea si frumuse- 
fea pe care o găseşti aci în pădure, în mijlocul naturii, 
nu o vei mai găsi nicăeri. 

Dar ulmul nu o crezu pe privighetoare şi din ziua 
aceea nu o mai putea auzi cântând, căci gândurile lui 
sburau mereu pe ape, dornic să vadă vapoarele, să 
cunoască mai deaproape viata oamenilor. 

Privighetoarea era máhnitá până în adâncul inimii. 
Tinea mult la prietenia ei cu ulmul şi vedea cá răută- 
file bufniței erau aproape de a-și atinge finta. 

Şi tot chibzuind mereu cum să facă, cum să dreagă, 
îi veni în minte să se roage de vânt să o ajute. 

— Vântule, spuse privighetoarea, vreau să-l fac pe 
ulm să vadă vapoare, ape şi oameni. Cum să fac ? 

Vântul, drept răspuns, începu să sufle puternic şi 
repezindu-se printre crengile ulmului, rupse o ramură 
pe care o luă cu el, o purtă prin toată pădurea şi ieşind 
din pădure, alerga mereu gonind ramura până ce o 
aruncă în apa unui fluviu. Pe fluviu, ramura ulmului 
merse purtată de curent până ce ajunse într'un port. 
Era o vreme ploioasă, era noroi şi oameni mulţi, mari- 
nari şi negustori umblau prin portul cenuşiu $i mohorât, 
încruntaţi si grăbiţi: 

— Ce urât e aici — gândi ramura ulmului, si cât 
era de bine în pădure ! 

Dar deabia sfârşi acest gând şi piciorul unui ma- 
rinar trecu nepăsător peste ramura ulmului, strivind-o ! 


Desigur că niciodată, nenorocita crenguţă n'ar mai 
fi revăzut pădurea dacă în clipa aceia n'ar fi sosit pri- 
vighetoarea si n'ar fi luat-o în cioc. 

In pădure, ulmul stătea trist ducând dorul si 
prietenei lui si crengufei smulse de vânt. Când le 
văzu pe amândouă, fu foarte fericit. Crengufa îi povesti 
tot ce pátise, îi spuse cât de urât era portul, cât de moho- 
ráfi erau oameni si cât de dor i-a fost de pădure... 

Atunci pricepu ulmul ceace, dacă ar fi fost mai deștept, 
trebuia să priceapă de mult: că privighetoarea este o 
prietenă sinceră şi devotată, că viața în pădure este 
frumoasă si că nu trebuie să se mai încreadă în vorbele 
bufniței. 


Deatunci privighetoarea a cântat mereu doar cântece 
vesele, căci niciodată ulmul, nu i-a mai dat prilej de 
întristare. 


SID. DRAGUSANU 


PENTRU POMENIREA LUI C. G. COSTA-FORU 


S'au împlinit Duminică doui ani dela trecerea in lu- 
mea veșnică a celui care a fost C. G. Costa-Foru. Pentru 
copii, numele acesta trebue sá aibă o deosebit de mare 
însemnătate, căci el a fost al celui care a întemeiat prin 
muncă şi mari jertfe cea dintâi si cea mai isbutità revi- 
stă pentru copii şi tineret: „Revista Copiilor și a Tinerimii". 
Ani de-arândul, Costa-Foru si i-a închinat întocmirii 
acestei publicaţii, care a însemnat o dâră luminoasă în 
publicistica românească. Bun ca o rază de soare, tot- 
deauna vesel, totdeauna înclinat să facă bine şi să ajute 
aproapele. El s'a dăruit cu totul lumii celor mici, che- 
mând alături de el scriitori de talent cari l-au ajutat 
să facă din revista sa, o publicaţie dintre cele mai căutate 
pe vremuri. Ion Slavici, Cincinat Pavelescu, Gala-Galaction 
. Ion Vissarion, Victor I. Popa I. Petrovici, Elena Farago, 
A. de Hertz, Ana A. Codreanu, Lia Hârsu, lon Pas, N. 


Pora, M. Nigrim etc. iată numai o parte din cei ce au 
colaborat la revista sa. 

Apoi, tot în paginile „Revistei Copiilor și a Tinerimii” 
au încercat mestesugul greu al scrisului pentru copii o 
seamă de scriitori mai tineri, cari azi scriu cărţi si 
conduc reviste pentru copii si tineret. 

Costa-Foru a adus pe tărâm educativ o contribuţie 
neasemuit de mare si numele sáu va rămâne totdeauna 
legat de opera pe care a întrepins-o într'o vreme când 
o revistă pentru copii, într'o ţară [cu şapte milioane 
locuitori, înseamnă mai mult decât un act de mare curaj. 

Nu pot încheia aceste modeste rânduri fără a încrusta 
aci toată recunoştinţa unei întregi generaţii faţă de omul 
care a luptat şi a suferit cu zâmbetul pe buze pentru 
triumful cinstei și al dreptăţii. 

MARIN IORDA 


M‏ س 


— Tae, c'o să am eu grija, 
Când-o fi, să te opresc, 
Dar serveste-mà mai iute, 


Că am treabă, mă grăbesc! 


Nátàfleatà intrá-odatà 

Intr'un magazin, grăbit. 

— „Dă-mi, te rog, nişte 
mezeluri ! 


— Câte grame ati dorit? 


Negustorul se zoreste 
Sá-l servească.- Nátáfleatà, 
Zàri 'n față la vitrină 


Pe prietenul sáu, Neaţă... 


— Ce faci Neaţă? Vino'ncoace; ® 


Mă bucur că te întâlnesc! 
— Dar tu ce faci, Nătăfleaţă? 
— Am venit să tárguesc! 


răvălie, 


a 
01 
N » 
NÑ j » 0 0 


Si pe vorbă s'au pornit. 
Ináuntru, negustorul, 
Taie mezeluri grăbit. 


Nàtáfleata ese-afară 
Şi târziu, când 68 


Vorba-afară a sfârșit 
A rămas, bietul, crucit! 


Şi-a intrat in p 


< 


N 
ES 


3 


07 
f, 
um PA) 


ES 


j Wii 
PHEN 


E 
Pe 
کے‎ 
1: 
amd i 
kim 
نے‎ 
a 
er 


Meatà încet — 


1 zise 


— la vino puţin afară — 
Vreau să-ți spun o întâmplare 


Dar ceva foarte secret! 
Si feliile pe masă 

Cresc, se 'naltà ne 'ncetat 
Negustorul, tae'ntr'una, 
C'așa i s'a comandat! 


سے 


N fiecare dupá amiazá, cánd se intorceau dela 
şcoală, copiii obicinuiau să meargă să se joace 
în grădina Uriasului. 

Era o grădină mare, de toată frumuseţea, cu 

iarbă verde si moale. 

„Ici şi colo, împrăștiate prin iarbă, se vedeau flori 
frumoase ca nişte stele, mai erau si doisprezece piersici, 
care primăvara se încărcau cu flori trandafirii si de 
culoarea perlelor, iar toamna purtau roade bogate. Pă- 


moasă de dincolo. „Ce fericiţi eram noi acolo!“ vorbeau 
ei intre ei. ; 

Veni apoi primăvara. când tot ţinutul era plin de 
floricele si păsări cântătoare. numai în grădina Uriașului 
cel hapsin era iarnă. Păsărelele nici nu se gândiau să 
cânte într'însa, fiindcă copii nu erau acolo, iar pomii 
uitară să mai înflorească. 

Intro zi, o prea frumoasă floare iși înălța capul din 
iarbă; dar când vazu tabla, se întristă atât de mult, 


sărelele stăteau pe ramurile arborilor şi cântau atât de 
dulce, încât copiii se opreau din joc, ca să le asculte 
cântecul. „Ce fericiţi suntem noi aici!“ isi spuneau unii 
altora. 

Intr'o bună zi, Uriașul se întoarse. Fusese în vizită 
la prietenul său, zmeul din Răsărit, unde rămăsese şapte 
ani. In acest timp spuseseră tot ce aveau de spus. După 
aceea se hotărise să se reîntoarcă la castelul său. 

Când văzu copiii jucându-se în grădină: 

—„Ce faceţi voi aci?“ strigă el cu glas foarte aspru. 

Copiii fugiră în toate părţile. 

„Grădina mea este grădina mea“, zise Uriaşul, „asta 
trebue s'o înțeleagă oricine; nu îngădui nimănui să se 
joace într’ însa“. Si asa, el cládi un zid înalt în jurul 
grădinii, şi puse o tablă pe care se putea citi: 


CEI CE VOR INTRA VOR FI PEDEPSITI 


Uriasul era un om foarte iubitor de sine si rău. 
Bietii copii nu mai aveau unde să se joace. Incer- 
cará sá se joace pe drum, dar drumul era plin de praf 
şi de pietre colfuroase, si de aceea nu le plăcea. De 
obiceiu, după ce scápau dela şcoală, dădeau târcoale 
împrejurul zidului şi vorbeau despre grădina cea fru- 


10 


gândindu-se la bietii copii, încât se tupilă din nou la 
pământ si adormi. 

Singurii care se bucurau de aceasta erau Zăpada şi 
Gerul. „Primăvara a uitat grădina aceasta“, ziceau «i. 


„Şi astfel vom putea petrece aci tot anul. 

Zăpada acoperi iarba cu mantaua ei mare si albă, 
iar Gerul prinse să poleiască cu argint pomii grădinii. 
Si Criváful porni bucuros. 

Era infásurat în blăni si cât tinea ziua vuia si mugia 
prin grădină, suflând la pământ ramurile. 

„Ce loc încântător“ zicea el. „Ar fi bine să rugăm 
Grindina să ne facă o vizită“. 

Și astfel veni şi Grindina. Timp de trei ceasuri, în 
fiecare zi. răpăia pe acoperișul castelului, şi era atât de 
svăpăiată încât sfărâma o mulţime de olane; apoi pornia 
să alerge de jur împrejurul grădinei cât putea de re- 
pede. Hainele-i- erau cenușii si suflarea rece ca ghiafa. 

— „Nu pot deloc pricepe dece întârzie atâta Primă- 
vara“, zicea Uriaşul stând la fereastra şi privind grădina 
acoperită de albeaţa zăpezii, 

„Totuşi, nádájduiesc că vremea se va îndrepta“. 

Dar Primăvara nu mai venia, — şi nici Vara. Toamna 
dărui toate grădinile învecinate cu roade aurii, numai 


grădinii Uriasului nu-i dărui nimic. „Ah! e prea rea“, 
zicea . el. Si astfel în grădina Uriasului domniau Iarna si 
Crivátul. Şi Grindina si Crivátul învârtiau hora printre 
pomii grădinii. 

Intr'o dimineaţa, după ce se desteptase din somn, 
Uriașul stătea tolănit în pat, când auzi o muzică de un 
farmec deosebit. Era un svon atât de dulce pentru ure- 
chile lui, încât crezu că trec muzican[ii Regelui. De fapt 
era numai un sticlete mititel, care cânta lângă fereastra 
lui, dar vezi! trecuse atâta amar de vreme de când în 
grădina lui nu mai auzise cântecul păsărelelor, încât i 
se păru că aude cea mai fermecătoare muzică din lume. 
Apoi Grindina se opri din joc, iar Crivátul isi intrerupse 
mugetul şi un miros îmbătător se furişă la el prin fe- 
reastra deschisă. 

— „In sfârşit, cred că a venit şi Primăvara“, zise 
Uriașul. Sări apoi din pat si privi aforă. 

Ce văzu? 

Văzu o privelişte minunată. Copiii se furişaseră în 
grădină printr'o crăpătură a zidului si sedeau pe crácile 
pomilor. In fiecare pom, pe care-l puteai zări, sta câte 
un copilas. Si pomii erau asa de bucuroşi de reîntoar- 
cerea copiilor, încât se acoporiseră de flori și isi legănau 
braţele cu blândeţe deasupra capetelor lor. Păsărelele 
sburau în jur şi ciripeau din tot sufletul, iar florile pri- 
viau în sus, din iarba cea verde şi zimbeau. 

Era o icoană plină de drăgălăşie, numai într'un colţ 
era încă iarnă, in cel mai îndepărtat colţ al grădinii, si 
acolo sta un copilaș mititel. Era atât de mic încât nu 
putea ajunge până la ramurile pomului; se învârtea în 


jurui pomului şi plângea amarnic. Bietul pom era încă | 


plin de ghiatà şi zăpadă, iar Crivátul sufla amarnic. 

„Urcă-te su:, copile“, zicea Pomul, şi îşi pleca ramu- 
rile cât putea. Dar copilul era prea mititel, 

— „Ce egoist am fost!“ isi zise Uriașul, acum pricep 
dece nu vroia Primăvara să vie în grădina mea. Mă duc 
să ridic pe bietul copilas in pom, apoi am să dărâm 
zidul la pământ, iar grădina mea va fi locul de joc al 
copiilor pentru totdeauna. Era cu adevărat întristat de 
ceeace făcuse. 

Zicând acestea, se cobofi pe scări, deschise încetişor 
poarta castelului și merse în grădină. Dar când îl zăriră 
copiii, se îngroziră alât de mult, încât fugiră care în- 
cotro, dar grădina fu din nou cuprinsă de larnă. Numai 
copilaşul cel mititel nu fugi, căci ochii lui era aga de 
plini de lacrimi, încât nu putuse zări pe Uriaş apro- 
piindu-se. Uriaşul se furişă îndărătul lui, îl cuprinse cu 
gingăşie în mâini şi îl ridică în pom. 

Pomul înflori şi pásárelele veniră si cântară pe ra- 
murile lui, iar báiefagul îşi întinse cele două braţe si 
cuprinse gâtul Uriaşului, sărutându-l. Ceilalţi copii când 
văzură că Uriaşul nu era aşa de rău ca înainte, se reîn- 
toarseră în fugă si odată cu ei veni si Primăvara. 


— „De acum înainte grădina va fi a voastră, copi- 
lasilor*, zise Uriașul, apoi luă o secure mare si darâmă 
zidul la pământ. lar când la amiazi, oamenii începură 
să pornească în spre târg, aflară pe Uriaș jucându-se 
cu copiii în cea mai frumoasă grădină pe care o văzu- 
seră vreodată. 

Se jucară copiii toată ziua, iar seara venirá la Uriaş 
ca să-şi ia rămas bun. 

— „Dar unde-i micul vostru tovarăș? Unde-i băie- 
fasul pe care l-am ridicat eu în pom?“ Uriaşul îl în- 
drăgise. 

— „Nu ştim unde e“, răspunseră copiii, — „a plecat“, 

— „Să nu uitaţi să-i spuneţi să vină mâine aici, spuse 
Uriașul. Dar copiii răspunseră cá ei nu știu unde locu- 
ieste şi că până atunci nu-l mai văzuseră niciodată. 
Uriașul fu atunci cuprins de o tristețe adâncă. 

In fiecare după amiază, după ce sfârşiau cu şcoala, 
copiii veniau şi se jucau cu Uriașul. 

Dar copilaşul pe care îl iubia atât de mult nu se 
mai întoarse. Uriaşul era foarte prietenos cu toţi copiii, 
deși îi era tare dor de micul copil și adesea pomenia 
de el. 

— „Cât aş dori să-l văd!“ zicea în fiecare zi. 

Trecură ani, iar Uriașul îmbătrânise foarte tare şi 
era cu totul slăbit. Nu mai putea să se joace, ci sta 
întrun scaun mare si supraveghia jocurile copiiilor, 
minunându-se de frumuseţea grădinei sale. 


— „Am multe flori frumoase, dar copiii sunt cele 
mai frumoase flori“. 

Intr'o dimineaţă de iarnă privi afară, în timp ce se 
îmbrăca. Acum nu mai era larnă, căci ştia cá Primă- 
vara era numai adormită si că florile se odihneau. 
Deodată se freacă la ochi, crezând că se înșeală. Si 
privi, — timp îndelungat. In adevăr, era o privelişte 
m nunatá. In colțul cel mai îndepărtat al grădinii era 
un pom încărcat cu minunate flori albe. Toate ramurile 
lui erau de aur si de ele atârnau roade de argint, iar 
dedesupt stătea copilașul cel atât de drag Uriasului. 

Se cobori în grabă cuprins de o bucurie nebună, și 
ajunse până aproape de copil. Dar până să se apropie 
de el, faţa lui se rosi de mânie şi zise: 

— „Cine-a îndrăsnit să te rănească pe tine“? 

Căci în palmele copilului se vedeau urmele a două 
cuie, şi urmele a două cuie se vedeau si pe piciorusele lui. 

— „Cine-a îndrăsnit să te rănească pe Tine“? strigă 
Uriașul, „spune-mi, ca să iau palosul meu cel mare si 
să-l sdrobesc, pe loc“. 

— „Nu aşa!“ răspunse copilul, care era Domnul 
Isus; acestea sunt rănile „„lubirii.“ 

„Cine eşti tu“? il întrebă Uriașul care, cuprins de 


un neînțeles simtámánt de respect, simţi genunchii în- 
doindu-i-se în faţa copilului. 
Dar copilul surâse Uriasului si îi zise: 3 
— „Odată m'ai lăsat să mă joc în grădina ta; astăzi 
să vii si tu cu mine'n grădina Mea, care e Paradisul.“ 
Iar când în după amiaza zilei ac. leia. copiii alergară 
ca de obiceiu prin grădină, îi aflară pe Uriaş zăcând 
mort sub pom, acoperit, de florile albe. 


Traducere de A. ROTARU 


EX و‎ 


Ch599 DD DOD DDD DDD DDD DDD DDD DOD © ODD UR 


FOTOGRAFIILE scolarilor silitori, cari au trecut clasa 
cu PREMIUL | nu se publică decât dacă sunt însoțite de 
adeverinţa direcfiunei şcoalei respective, iar pe dos sunt 
scrise: numele PREMIANTULUI, clasa, şcoala şi localitatea. 


[n care se vede că un copil nea 
VACANŢA vie vacanța... ca să facă mai multe 
S'ar fi putut cre Nici că se putea mai S 
0 pă placul și i ă întocmai si p 1 


luă sfârşit tocmai în ceru îngăduinţa să-şi i 

ii uitată are: Si pe când cucoana Maria timp 
; 

$colar decâ! ele şi să calce toată ru 


maşini 


Domnul Ghe orghe cătă la cu na aria, cucoan: 
Maria se uită cu la nnul e ş nândoi 
hittir: ir con nA کے د۔‎ nâr | 2 14× Xn 1 e 

myra in sec, ramanand multa acl SI 1n- 


Ca un ecou, o 


Care ü rau pe 1 
lámurite. 01 je la gimnaziu 
I a că de « en- 

g e sbe 
asteptase vacanța cu zece ochi, nu ca 


să se odihn« 
In ajun 


catedră 


tu, nu totdeau 


ain crang; 


cure 
a! Timp are 

locul să şi-l alea 
supere careva, că 
-oteala 


0 


! Ori treh 


şop 007 Oricum, le 
lucreze neîntreri fără grije, că i- 
i ile. mai când s 
o hot Si ea nu fi 
că. soţului şi a băi ui. orânduind-o frumos ca o gospo- 
că, tu, ie o dinà harnică şi geamantane. Ică îngră- 


împreună acasă la Dormă mădea şi el într ădiţă de lemn, fel de fel de scule, 
Când va fi să iau eu col şuruburi, cue, sârmă, peste ele puse nişte cărți, printre 
într'acolo. Tocmai potrivit, ca să încerc care şi cele primite în dar dela domnul Grigore Păs- 
de pe coastă, tocmai nimerit să mă culescu; iar deasupra de tot asezá cu grijă caetul lui 
lună. Cu banii insi pe loc, cı ce facem cel drag cu scoarfe albastre. 

stând la fra tocn e ti taxele şi In gară, fugind pe peron alături de tatăl său, care 


cărțile băiatului. se lupta cu un cufăr şi un geamantan, își ducea si el 


cu mândrie cufárul de lemn în mâna dreaptă, ba 
ajuta şi mamei sale să ducă o cosnifá in care dânsa, 
revăzătoare, pe lângă alte lucruri pentru drum, mai 
uase şi ceva de-ale mâncării. 

In tren băiatul se aşeză la fereastră. Si când trenul 
porni, el urmări cu ochii pe demnul Gheorghe care sta 
pe peron, făcându-le semn cu mâna. 

Curând trenul alerga cu toată iufeala pe şinele de 
fier. Băiatul nu se mai despărți de fereastră si rămase 
acolo privind cu luare aminte cum se depăna prin fafà-i 
pânza vie a privelistilor. Vedea holdele de grâu în pârg, 
pâlcuri de copaci, păduri şi cásufele risipite ale satelor 
mici. In depărtare. abia simţit, se zărea umbra uşoară 
albástruie a munţilor. Trenul se oprea prin staţii de 
unde se urcau alţi călători și pornea apoi pulăind nouri 
de fum alb, ca să se oprească iar si iar să poruească 
mai departe. Băiatului îi plăcea mişcarea din gările 
mici, zumzetul ca de albine al mulţimii, glasurile vesele, 


ale călătorilor grăbiţi, îi plăcea legănarea trenului, pu- 
făitul locomotivei şi sgomotul roatelor ce alunecau pe 
sini. Iı plăcea să vadă alte locuri, cu oameni necu- 
noscufi, sate și orăşele pe care nu le mai văzuse. 
Când se lăsă seara şi maică-sa scoase din coşul cu bu- 
nátüti de-ale mâncării, máncà cu poftă. Apoi, cum în- 
tunericul se lăsa tot mai mult, îşi desfăcu si el lădiţa 
de unde scoase cărţile primite de la dascălul său. Se 
uită la cele cu poze răsfoindu-le de la un cap la altul, 


N a a a o‏ سس سس سس سے سی 
f —‏ 


13 


şi apoi începu să citească sorbind cu nesaf filele din 
Ocolul Pământului în 80 de zile, de Jules Verne. 

3 Şi pe când trenul silea în noapte, oprindu-se când 
și când prin staţii mici, pe când călătorii moţăiau legă- 
nafi înghesuiți unul într'altul, Ică făcea cu gindul o 
călătorie îndepărtată, prin țări ciudate alături de eroii 
cărţii. Sorbea filă după filă. In închipuirea sa se vedea 
departe, cutreerând păduri întinse oraşe locuite de oameni 
ciudafi, trecând pe poduri atârnate deasupra prăpăs- 
tiilor, trase peste ape late sau deadreptul prin vad. 
Aci era în tren, aci în diligenfá, aci pe un vapor; aci 
călătorea pe spatele unui elefant sau pe cocoaşa unei 
cămile. Din când în când numai, îl trezea larma de 
afară sau glasul conductorului care îndemna lumea să 
urce: ,,Poftifi în vagoane!“ 

Apoi iar se cufunda în citit. Pe când trenul în care 
se afla pornea harnic la drum, pornea şi el să-și con- 
linue călătoria începută odată cu cartea. Un timp mai 
întoarse filele una după alta şi apoi gândul îl duse din 
nou departe alături de eroii cărţii. li cunoscu, se împrie- 
teni cu ei si împărtăşiră împreună bucuriile si neca- 
zurile acelei călătorii minunate care (inu 80 de zile. 

Chipul băiatului aci se posomora, aci se lumina de 
un su âs blând. 

Capul ii alunecase într'o parte si Icá dormea reze- 
mat de umărul mamei sale. In mână ţinea strâns cartea 
minunată; si nu mai auzea nici glasurile călătorilor 
grăbiţi, nu mai vedea nici firmele luminoase ale staţiilor. 
El călătorea departe si călătoria finu până când începu 
să se lumineze de ziuă. 

Trenul se oprise in fata unei gări mari şi pe când 
alți călători se urcau în vagoane, cucoana Maria şi Ică, 
ir ور‎ anevoe bagajul, coborau pe peron sgribuliţi 

e frig. 

In dosul gării așteptară autobuzul, iar după un ceas, 
maşina încărcată cu oameni, cufere şi legături pornea 
prin mijlocul oraşului. 

Nu s'ar fi putut spune cá lui Icá nu-i plăcea călă- 
toria. dar sculat repede din somnul său, trezit din visul 
cel frumos. el se gândea cu jind la întâmplările din 
cartea a cári sfârșit nu apucase să-l afle. Dacă hur- 
ducăelile mașinei i-ar fi dat răgaz, cu toată larma 
glasurilor celor din prejur, ar fi deschis cartea să-și 
continue cititul. Dar se mulţumi să se zgribulească in 
culcuşul său, întâmplat să fie tot la fereastră şi aci, şi 
să privească afară. Din când în când, îşi întorcea 
privirile câtre cucoana Maria care-i răspundea printr'un 
zâmbet. 

Gândurile băiatului erau risipite; uneori îl duceau 
înapoi la Câmpenii de care i se părea că s'a despărţit 
de o veşnicie. Dintre toți acei pe care îi lăsase acolo, 
trei chipuri îi veneau mai stăruitor în minte: acel al 
tatălui său, al domnului Grigore Păsculescu, bunul sáu 
dascăl, şi cel al credinciosului său prieten şi coleg 
Dumitrescu I. Vasile, Sile cel nelipsit din toate jocurile 
sale. Cu cât se depărta mai mult de ocul în care se 
născuse si trăise, cu atât mai mult Icá simţea în suflet 
un fel de gol neînțeles. I se părea că niciodată n'avea 
să-i mai vudă nici pe ei, nici frumosul orăşel Câmpeni, 
şi atunci gândul despárfirei de fiinţele si locurile dragi 
îi aduceau în ochi lacrimi și se pomenea oftând. Cu- 
coana Maria. care simţea gândurile băiatului, îl mángáia 
duios si îl strângea uşor lângă dânsa. 

Gàndindu-se la- cei lăsaţi acasă, Icá îşi făgădui în 
gând să le scrie de cum va ajunge la Dormărunt. Voia 
să mulțumească încăodată domnului Grigore Păsculescu 
pentru frumoasele cărţi date în dar, iar lui Sile să-i 
povestească ce frumoasă a fost călătoria cu trenul si 
cu autobuzul. 

Incet, pe nesimţite, pe măsură ce soarele se ridică tot 
mai sus pe cer, se făcea mai cald. Maşina trecea iegá- 
nându-se în goană pe drumul de ţară printre lanurile 
întinse. De printre răzoare se ridicau drept în sus cio- 
cârlii mofate care cântau voioase. Uneori, dintre porum- 
bişti țuştea câte un iepure speriat. Şi atunci călătorii 
râdeau si făceau mare haz. 

Când maşina trecea prin sate sau prin cătune miri, 
copii eşeau în faţă pe șosea fipànd si fluturând-şi pă- 
lăriile, iar câinii alergau droae lătrând învăluiţi in 
nourii de praf. 

(Continuarea în pag, 14-a) 


Concursul de jocuri pe luna August - 


SERIA lil 


BUFNITA 


ORIZONTAL: 1) Fără putere. 5) Mic şi gras. 7) 
Interjec(ie. 8) In prezent. 9) Vrajă, 11) Pronume. 12) 
Plantă textilă. 14) Rude cu soacra. 16) Stăpânea. 17) 
Salutare. 19) Intinsă. 21) Boltă. 22) Apucă. 


VERTICAL: 1) Canapea. 2) Capul şi coada unui 
lin. 3) Primul om. 4) Plànset de jale. 5) Pasăre cobitoare. 
6) Tot o pasăre cobitoare. 10) Locuinţe părăginite şi 
părăsite unde se ascund bufnifele. 13) Timpul când ies 
bufnifele după pradă. 16a) Talaz. 18) Apă în Elveţia. 
20) In acest loc. GHEORGHE ANDREI 


B 


CUPON DE JOCURI 
PELUNA AUGUST 


Numele și pronomele 


SERIA III 


Adresa: 


CINEL 


ORIZONTAL: 1) In el se cară grâne. 4) Cuibul de 
ceară în care albinele pun ouăle și adună mierea 5) 
Dafin. 8) Campion. 10) Sfărâmat. 11) Pasăre de curte. 
13) Stăpânesc. 14) Unsoare (Mold.) 16) Lucrai pământul. 
19) Pulbere fină din flori. 21) Ziua care a trecut. 22) 
Poartă. 

VERTICAL: 1) A dobori. 2) Măsură de pământ. 3) 
O face albina. 4) Plante din care-şi culege albina ma- 
teria pentru fabricarea cerii si mierei. 5) Apă în Franţa. 
6) Simf al cărui organ e limba. 9) Locuinfa albinelor. 
12) Personaj negru din basme. 15) Produs al albinei. 
17) Grup de albine în sbor. 18) Deosebit. 20) Interjecţie. 


CINEL 


POȘTA JOCURILOR 


H. Zucher. — Nu publicăm astfel de triunghiuri 
deoarece sunt prea simple şi serbede. 

A. R. si A. S. W. — Loco. — Cuvinte din „Marina“ 
fiind prea grele s'a scufundat în coş. Din aceeași prici- 
nă nu putem publica nici aritmogriful. Sarada are 
următoarele cusururi: semnifiicaţiile sunt prea clare şi 
rimele uşoare. 

T. B. şi W. S. — Sarada are unele rime bune şi 
semnifiicaţii desluşite, numai cá măc nu e tot una cu 
mac, lucru ce pare că vrei să-l spui mata. Aritmogrife 
geografice am mai publicat Cartea de vizită e simplă. 
In triunghiuri nu se admit cuvinte greșite (NER). 

Const. P. Pr. — Cuvintele încrucişate au cusurul 
că nu comunică între ele. 

L. R. — Loco. — Cuvinte ca evoluţie, sacră si altele 
sunt prea grele pentru noi, cei dela Dimineaţa Copiilor. 


MESTERUL STRICĂ 


Deodată, pe câmp, într'un sat şi o pădure, autobuzul 
se opri. Sofeurul lămuri călătorilor cá se întâmplase 
ceva la una din roţi. Coborirá cu toţii jos ca să se mai 
desmorfeascá. Pe când se dregea stricăciunea, |cà se 
apropiase de şofeur si îl ajuta ba să scoată cauciucul 
de pe roată, ba să-l umfle cu pompa, după ce fusese 
lipit. Câţiva dintre călători se arătară foarte minunaţi 
de priceperea și îndemânarea cu care băiatul ajutase 
pe şofeur. 

— „Bă atul 
mecanic“. 

— „O să mă fac inginer, îi răspunse Icá voios“. 

— „Atunci — mai spuse călătorul, trebue să înveţi 
carte multă“. 

Când roata fu gata, călătorii urcará din nou și din 


ăsta, spuse unul dintre ei, e bun de 


14 


nou autobuzul porni în goană pe șosea. Trecu printr'o 
pădure, ocoliun dâmb şi apoi începu să coboare într'o 
vale. In fund curgea o apă ale cărei unde sclipeau în 
bătaia soarelui. Pe maluri se înşirau căsuțe mici albe 
acoperite cu stuf. Deasupra, in cuibur;le mari, berzele 
clămpăneau din cioc. De undeva, venea un dangăt de 
clopot, în fund printre pomi se vedea turla aurie a 
bisericuţei. 

— „Ce-i acolo, mamă? Intrebă Icá, arătând cu capul 
satul de pe malul apei“. 

— „Aci-i Dormăruntul, mái prosticelule*.. îi rás- 
punse zâmbind cucoana Maria. 

Inima lui lcá incepu sá batá cu putere. 


In numárul viitor: CAPITOLUL IX —La Dormárunt 


f z = ci -——- - 


Su Becul lasa cu PRIMUL — 


DAR AD ا ا کے‎ x ee o... . . e e نه ہر سز‎ aN 
— urmátorii cititori ai revistei noastre ! سے‎ 


———X ——Ó —— ی ر‎ | 
۴ 7 = 
3 


1 
| 
| 


—— Pon — HÀ — 
n A 


TR 
, ` Nes PN | 
ELI uL | vi à LE d S. wt iai : 
ELISABETA ANDREI HERTHA DECHNER SILVIA și VERONICA STEFANIA COSTINER SIMION DORINA 
$c. Mecet $c. Siret MOSCOVICI $c. Vasile Boerescu $c. Regele Carol Il 
clasa Il-a Loco clasa Ill-a Siset $c. No. 2 clasa l-a Loco clasa l-a Loco 
clasa IV-a și a Il-a Loco 
MARGARETA CRISTESCU VIRGINICA TOMESCU SIPOS PASCU VICTORITA si GHEORGHE ELIZA MARIA VASILESCU 
$c. Nr. 56 $c. Lucaci $c. Nr. 3 POPESCU $c. Mecet 
clasa l-a Loco clasa IV-a Loco clasa Il-a Loco $c. Nr. 41 او‎ 42 Loco clasa Ill-a Loco 
: 27 
» i 
| i 
1 r 
: i 
j t 
| 
1 
| 3 gv E ; 0س .مھ سا‎ 
| POPA N. GHEORGHE SILVIA GUGIU OSIAS LINDEMAN LIDIA IACOBSHON FLORIN GEORGESCU P. 
$c. Nr. 39 $c. de fete Nr. 26 $c. prim. Mántuleasa $c. de fete Nr. 18 $c. prim. No. 22 
| clasa Il-a Loco clasa Il-a Loco clasa l-a Loco Clasa Ill-a Loco clasa l-a Loco 
| 7 0 ۹ 
۶ $ 
۱ A 
| 3 
I سا‎ ۱ S J Xi m 4 3 وو‎ Ed " uf r pr N 
۱ JANA J. PORJES SANDA BOGDAN DREUTEL MARIANA STIEBER CAROL ALEXANDRA BOTVINIC : 
$c. Mecet $c. Lucaci $c. de fete Nr. 32 $c. Lucaci Sc. Lucaci 
clasa Ill-a Loco clasa Ill-a Loco clasa Ill-a Loco clasa Ill-a Loco clasa Ill-a Loco i 


DUDESCU N. CATERINA 


EVELINA GRINBERG MANDELBROD PAUL DREUTEL AGLAIA SEGALL MARCEL 
a $c. V. Alexandri $c. Sf. Andrei Ext. Zoe Romniceanu clasa l-a Săveni Sc. de fete Nr. 36 


clasa IV-a lași clasa Il-a Loco clasa l-a Loco clasa Il-a loco : 


i " 3 
| - j N e wu i " R i 5 
| d 1 ; 3 d Š e b , 1v. 
| 15 
se * E £ a , s 


i 


سے — 


8۰٥۰ 


NU UITATI 


CA 


Mos Marin răspunde tuturor celor cari îi trimit scrisori la revistă, dacă scriu pe o singură față a hârtiei, citef, cu 
cerneală şi... fără greșeli de gramatică 


Acei dintre cititori cari au fost așa de harnici şi au 
trecut clasa cu premiul I, să ştie că fotografiile ce ne 
trimit trebue să fie însoţite de o adeverinţă a şcoalei 
la care învaţă, să aibă pe dosul lor scris: numele și 
pronumele elevului, şcoala, clasa si localitatea în care 
se află, ca să poală fi publicate în revistă. Altfel nu 
pot fi puse pe pagina premianjilor. 

Apoi: 

Fotografiile se publică la rând, după cum sunt pri- 
mite la redacţie, cele primite mai de vreme trecând în 
rândul întâi. Cum primim foarte multe asemenea foto- 
grafii — în fiecare zi câteva zeci — cei cari ne-au trimis 
chipurile mai târziu, desigur, şi le vor vedea tot mai 
fârziu şi în revistă. 

Pentru concursul de vacanță, mă văd nevoit să atrag 
din nou luarea aminte a cititorilor noştri că: 

1) Bucáfile pe cari le trimit la redacţie să nu de- 
păşească cinci pagini de caet; 

2) Să fie scrise foarte citef, cu cerneală neagră si 
tot pe o singură pagină; 

3) Intâmplările descrise să fie adevărate, 
trăite în timpul vacanței; 

4) Pe cât se poate să fie descrise lucruri vesele din 
cele mai frumoase zile ale verii; 

5) Pe plicul în care ni se trimit bucăţile, să se 
scrie: Pentru concursul de vacanță Cititorii cari parti- 
cipă la acest concurs să afle că Dimineaţa Copiilor va 
răsplăti cele mai isbutite compoziţii cu multe şi insem- 
nate premii. Ele vor fi arătate la timp în puginile revistei. 

Din romanul Mesterul-Stricá se publică în fiecare 
număr al revistei, câte un capitol întreg. Cei cari vor 
mai mult de atât, să afle că din pricini diferite, nu se 
poate să le facem pe plac. Revista trebue să-și păstreze 
paginile si pentru celelelte rubrici: povești, ciudáfenii, 
poșta-redacţiei, jocuri, desene si fotografii. 

loael Rizibeanu — Urziceni-lalomița. Urmează pil- 
dele bune ale lui Ică. Adică: învaţă cu sârg lecţiile şi 
nu spune minciuni. Faptele rele nu-s de urmat, căci ai 
văzut ce-a pățit Icá-Ricá după fiecare năsbâtie. 


adică 


Daly ELI staţi iaşi 


Sofica lonag-Doru-Loco. Cum a aflat autorul roma- 
nului despre isprăvile lui Ică-Rică-Aurică? Nu e greu. 
Vestea despre faptele rele se duce ca vântul; cele de 
bine se aud mai greu. Cel care a scris romanul, s'a în- 
tâmplat să treacă odată prin Câmpeni, orașul în care 
trăia băiatul ăsta năsdrăvan. Dela unul. dela altul, a 
aflat o seamă de întâmplări şi pozne. Atunci a început 
să întrebe ici colo, să iscodească copiii, vecinii şi astfel 
a aflat toată viaţă lui Ică-Rică, zis si Meşterul-Strică. 
Mai târziu s'a gândit să scrie o carte în care să descrie 
o parte din viaţa acestui băiat. Romanul, după cum vezi, 
apare întâi în Dimineaţa Copiilor, astfel că cititorii 
acestei reviste se bucură de privilegiul de a-i afla cu- 
prinsul cu mult înaintea celorlalți copii, cari nu citesc 
revista noastră. 

Mia-Mara Dánciulescu-Oradea. Poţi face orice în- 
cercări, dar fără safi superi părinţii sau pe învăţător. 
Un smeu e o jucărie ca oricare alta și te poţi juca în 
voe cu el. Trebue să-l înalți pe un loc mare, sau mai 
bine pe câmp, dar să ai grijă să nu-l încurci în fire 
electrice sau de telegraf. Aş avea numai de spus că 
fetele nu se joacă cu smeul. Cel puţin pe vremea mea 
nu prea am văzut fetite înălţând smee. Eu, când eram, 
copil mic, e mult de-atunci, am înălțat odată un smeu 
mare și l-am ţinut înălțat vreo trei zile. Noaptea il 
fineam legat de-un visin din mijlocul curţii. Mulţi din 
vecinii noştri se speriaseră rău. Pe vremea aceea nu 
erau avioane — şi cum smeul meu avea o vâjiitoare 
strasnicá, vâjia de mama focului, aşa că bieţii oameni 
credeau că cine ştie ce dihanie se află prin văzduh. 
Odată, cu un tovarăș de joacă, am aprins un felinar 
cu lumânare şi l-am legat de smeul înălțat. Dar din 
pricina vântului, smeul s'a aprins şi a căzut pe o ma- 
gazie care era gata-gata să ia foc. 

După o astfel de boroboafá mi-a tras mama o bătae, 
că mi-a trecut pe multă vreme pofta să mai inalf 
smee cu felinar. 


Prețul 5 Lei 


' DIMINEATA 
COPIILOR 797 


UTICA 8۷8۸۸۳۱۶۷۲ TASI 


: | 27 007 1937 N 
PAUL ya POR ies سے نة‎ Cid liic me m رو‎ 


QuleurdUMEA 
DIN. | 
و‎ ۵24 


Patania unor cinematografisti, 


Doi oameni au avut nástrusnica idee să insta- 
leze un cinematograf intr'un sat de pescari din insula 
Gróenlanda. 

Vestea spectacolului atrase o mulțime de săteni care 
se grăbiră să intre în sala de scânduri, făcută de cine- 
matografişti. 

Sărmanii, în viaţa lor n'au văzut imagini insuflefite 
pe pânză. 

La început, totul a mers bine, dar când s'a desfă- 
surat al doilea film si au văzut pe.pânză un tren care 
părea că dă buzna în sală, sătenii, înebuniţi de spaimă, 
s'au repezit spre eşire, trântind scaunele şi băncile în 
calea lor. 

Afară, linigtifi cu greu, vrură să pedepsească pe 
organizatori, încredinţaţi că au avut deaface cu nişte 
vrăjitori. 


Câinele hoț! 


Nu e o fabulă de La Fontaine, ci o întâmplare 
adevărată: 

In ultimul timp, mai multe gospodine dintr'un sat 
din Franţa purtau pică pe un necunoscut care le spăr- 
gea sticlele cu lapte, pregătite pentru micul dejun. 


S'a făcut o cercetare si s'a hotărât să se pândească 
hoţul. 

In zorii zilei, omul pus să pândească nu văzu pe 
nimeni decât un câine care se apropia tiptil de casele 
gospodinelor, lua sticlele de lapte în gură, le trântea 
jos şi lingea cuprinsul lor. 

De bună seamă, stăpânul câinelui, chemat la poliţie, 
mărturisi că, şi-a învăţat câinele să ducă pachete sau 
sticle, dar niciodată nu i-a dat lecţii de furat lapte! 


Sgândărel si Nătăfleaţă 


Nătăfleaţă, elev în prima clasă de liceu, se întâl- 


neste cu prietenul lui din primare,pe care nu l-a văzut 
de mult timp: 

— Oh, Sgândărel! E un an de când nu ne-am întâlnit, 

— Chiar atât, răspunde. Sgândărel, nici eu nu te-am 
văzut de un an! 

— Atunci, — socoti istețul Nátáfleafá, la un loc sunt 
doi ani! 


Intrebarea lui Neatà 


Tată, întreabă Nătăfleaţă, e adevărat cà înnolătorii 


pot sta mult timp în apă. 
— Mai mult de un minut, nu poate sta niciunul. 
— Da? Dar atunci, acei cari n'au.ceas cum fac să 
ştie că a trecut un minut. 


C. G. Costa-Foru, întemeietorul celei dintâi reviste 
pentru copii, a fost în afară de un om de suflet si un 
scriitor care a dat la iveală multe cărți scrise pe infe- 


< 


lesul celor mici. 
lată, publicăm în numărul de faţă una din bucăţile 


apărute într'o carte scoasă după moartea sa. 


Acei cititori cari vor să ia parte la CONCURSUL 
LITERAR DE VACANŢĂ să citească cu luare aminte con- 
dițiunile pe care le-am publicat în numerele trecute ale 


revistei. 


mm 
(NC 


— M جو‎ M mt 


27 


S 


REEVES TUA 


e - 2 un 0 
Z2 | 
| 7n AL t Ml 
ھ1570۸‎ GODILO RE | 


Director: MARIN IORDA 
VEU S.T-RATA PENTRU: GO: Pihi 


S 


2 


56 ۹1 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUC. STR. CONST. MILLE 7 —9 — 11. — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI. 6 LUNI 100 LEI. — EXEM 
PLARUL 5 LEI. — IN STRĂINĂTATE DUELU. REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISA. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA. 
Len سی ی ی ی ی ی ی ی ی ی ی ی ی ی ی س ی ی ی ی ی ی ی ی ی ی ی ی ی ی ی ی ی ی ی ی ی ی ی ی ی ی ی ی ی ی ی ی ی ی ی ی ی ی ی ن ی ی ی ی ن ی ی ی ا‎ 


ANUL ۷۷ 


25 AUGUST 1937 


No. 707 


SĂ SAM PUTIN g 
۷60 : 
ا‎ mele 


Primesc zilnic zeci de scrisori dela voi si aproape 
în toate imi cerefi să vá mai istorisesc câte ceva despre 
Nelufu şi Floricica. 

Cum este de datoria unei bunife să-şi răsfeţe nepolei 
şi cum eu vreau să vă fac pe plac, am să vă mai spun 
iar ceva despre Nelufu. Firește si despre Floricica; ea 
e mai cuminte câteodată (nu întotdeauna) decât frăţi- 
orul ei. In întâmplarea cu racii, cred că afi văzut că تو‎ 
Floricica a fost la fel de ,,|cuminte" ca şi Nelu... 

După întâmplarea cu racii, tatăl lui Nelu a luat 
hotărîrea de a se purta mai aspru cu băieţelul cel 
zburdalnic. Si într'o zi l-a luat pe Nelufu pe genunchi 
şi mângâindu-l i-a vorbit așa: „Mă báiefasule, să ştii 
că dacă nu te cuminfesti n'o să te dau niciodată la 
şcoală, nici măcar la grădiniţă,.. 

— Atunţa fe o să mă fac, tátitule ? întrebă Nelu. 

După puţină chibzuială, tatăl lui îi răspunse: 

— Uite, o să te dau la negustorul de fructe, ăl din 
colţ, o să strigi şi tu la rând cu copilaşii lui „Hai la 
pepeni, pepeni verzi şi galbeni, pe tăiete, domnilor!” 

In loc să se întristeze, Neluţu a început să bată din 
palme plin de bucurie: 

— Tătițule, dacă o să vând pepeni toată ziua, o să 
mănânc si o să vă dau și vouă fără bani! 

In fine vorba a luat sfârşit, căci răspunsul lui 
Nelu îl făcu pe ,tátu[u" sărâdă, îi şi era greu să mai 
facă pe răul pe urmă. 

Trecuse doar o zi de când Neluţu aflase ce îl aştea- 
ptă dacă nu se va cuminţi si, găsind poarta deschisă, 
o zbughi pe stradă, unde întâlni câţiva băieţaşi cari se 
jucau în nasturi, lângă un gard. 

— Vreau să mă zoc și eu! spuse Neluţu. 

— Ai nasturi? întrebă un báiefag mai răsărit decât 
ceilalți. 

Nelufu stătu puţin pe gânduri, apoi răspunse: 

— Aduc îndată! Şi alergând intră iar în curte, se 
urcă tiptil în odăița lui, luă foarfeca şi tăie toţi nasturii 
de pe plapoma de vară. Ii vâri în buzunarul sor(ulefului 
şi plecă cu ei pe stradă, unde găsi pe ceilalţi báiefasi 
jucându-se în nasturi. 

— Uite ce mulţi am adus! spuse triumfător Nelufu. 


. © fi - * Z 

Ceilalţi băieţi se repezirá la Nelu şi într'o clipă, 
isi impárfirá între ei toți nasturii și îi dădură si lui 
Nelu trei... 

Neluţu însă era atât de mândru cá se joacă cu 
băieți mai mari decât el, încât nu murmură o vorbă. 

Incepu joaca şi, fireşte, Neluţu pierdu si cei trei 
nasturi... 

— Mai ai acasă şi alții? îl întrebă un băieţel. 

Nelufu stătu puţin pe gânduri, apoi igi aminti că 
mai sunt nasturi si pe plapoma Floricăi, pe a mea si 
pe a máicufei si pe a tăticului... Inseninat răspunse: 

— Mă duc să aduc ʻo glămadă! Dar tocmai când 
intra în odaia mea cu foarfeca deschisă, gata de tăiat 
nasturii, îl văzu Floricica. 

— Ce vrei să faci, Neluţule? 

— Vleau... vleau să mă zoc cu nasturii dela „toate” 
plapomele... 

In scurt timp, Florica se lămuri şi ce avea de gând 
să facă Neluţu şi ce făcuse! Alergă întrun suflet la 
băieţii din stradă care aşteptau noul transport de nas- 
turi şi îi rugă frumos să îi dea ei pe toţi ca să-i coase 
pe plapomă, până ce n'or prinde de veste părinţii... 

Dar băieţii n'au vrut s'o asculte. Aşa că Florica a 
fost nevoită să vie la tătuţu si să-i spuie ce făcuse 
Nelutu. Tătiţu a luat nasturii înapoi, Florica i-a cusut, 
Nelu a plâns şi eu m'am rugat de táicuful si de măicuţa 
nepoteilor mei să nu-l pedepsească pe Neluţu. 

O să vă povestesc ce a urmat, data viitoare. 


nifa 


EL LEER UE ee. 


Comissiona Sergiu — Trimite fotografia cu toate 
datele trebuincioase. 


mpi cae alei INN ON a ai a pe OO 


LINDBERG SBURĂTOR PESTE OCEAN 


OVESTEA sburătorului Lindberg nu este o isto- 
risire inchipuità de băsmuitori, de bunicii 
povestaşi meşteri, așa cum se pare a fi basmul 
cu Icar. Despre Icar, cel dintâiu călător al 
lumii — peste apele mării, am scris tot eu, 
mai demult, pe-aci, nu-i vorbă. Dar încheind povestirea, 
mărturiseam cá má îndoesc foarte, de adevărul celor 
întâmplate lui Icar şi tatâlui său, Dedalus, meşterul 
ciophtor în marmură. 

Vedeţi voi, copilasi, vremurile când sau desfășurat 
împrejurările minunate ale călătoriei lui Icar peste 
mare sunt atât de depărtate! O mărturie sigură nu 
putem afla nicăieri, cu niciun chip. Dacă lucrurile se 
vor fi petrecut cu adevărat, întocmai, nu putem şti! lar 
povestea tânărului Icar, acela care s'a prăbuşit in unde, 
cu aripile sfărâmate, rămâne numai o poveste, fără vreo 
fárimifá de adevăr! 


"Rar 


Călătoria cu aeroplanul, pe care s'a hotărit s'o facă 


Lindberg era o faptà cum nimeni până la dânsul nu 
îndrăsnise s'o pornească! Să te încumeţi să sbori peste 
Oceanul Atlantic, adică peste marea cea întinsă تو‎ adâncă 
dintre America şi Europa? Grozav lucru! — îşi spuneau 
oamenii acum zece ani, în anul 1927. Cu un aeroplan 
care se poate prábusi în fiecare clipă, ia valurile uriaşe 
ale Oceanului, cine ar încerca o astfel de călătorie, 
peste apele Atlanticului, adânci — uneori, chiar de 8300 
metri? Si încă fără nici un popas, între New-York şi 
Paris! Fără nici un popas, fără vre-o escală, cum se spune. 

Când s'a răspândit vestea că în Mai 1927 locote- 
nen!ul Charles Lindberg va porni, cu adevărat, din New- 
York — în sbor întins spre Paris, cu gândul să nu se 
oprească nicăieri, lumea întreagă s'a minunat! 

Nu era pentru întâia oară când sburâtori tot aşa de 
indrásnefi ca si el porniau peste talazele Oceanului 
Atlantic! Nu! Destui aviatori o făcuseră până atunci! 
Dar poposiră în unele locuri, aşa că sborul lor fusese 
ușurat. Nimeni nu sburase fără escală! 

In 1924, cu trei ani înainte, dirijabilul ZR-3 sburase 
dela Friedrichshaffen la New-York. 


In 1919, doi englezi, Alcock si Brown, au sburat 
depe insula Terra Nova în Irlanda numai. 

Despre dirijabilul ZH-3 putem spune cá nu e de 
mirare că a săvârşit această călătorie! lar sborul celor 
doi englezi însemna un drum mult mai scurt decât acela 
pe care şi-l hotărise Lindberg: New-York— Paris! 

سے * * 

Lindberg a avut de îndeplinit un gând îndrăzneţ. 
Americanul acesta visa de mult să împlinească o faptă 
cum nimeni nu mai încercase. Si a isbutit! 

El a avut înaintea sa o pildă strălucită, despre care 
vreau să vă vorbesc mai pe îndelete pentrucă am un 
prilej minunat. 

Aţi auzit, micuţii mei cititori, despre călătoria nă- 
struşnică a lui Christofor Columb? Iată care om a fost 
pilda cea mare a lui Lindberg, prin urmare: Cristofor 
Columb, vestitul corăbier, născut la Genua pe țărmul 
Italiei, în veacul al cincisprezecelea, adică în 1436. Anul 
trecut, în 1936, s'au împlinit, cum sar spune, nu mai 
mult decât cinci sute ani, dela nașterea lui Columb! 

Christofor Columb a trăit o viaţă întreagă aproape 
urmărit de gândul că pământul e rotund, că dacă îl 
inconjuri te întorci tot în locul de unde ai pornit! Ne- 
curmat, Columb a visat să pornească într'o călătorie 
peste apele oceanului Atlantic, să afle un drum nou 
spre ţările Indiilor, de unde se aduceau miresme şi 
poame ciudate! 

De-abia după cincizeci de ani de viaţă, Columb ca- 
pătă, din îndurarea reginei Spaniei, trei corăbii تو‎ por- 
neşte spre apus! 

Drumul i-a pricinuit multe supărări. Corăbiile de 
lemn erau şubrede, oamenii temători — căci călătoriau 
pe drumuri nouă, necunoscute. A avut însă noroc, la 12 
Octombrie 1492, să dea de pământ. Credinţa în gândul 
lui biruise! Dar Columb n'a ştiut, bietul, niciodată. că 
a dat peste un pământ nou, necunoscut! Credea c'a aflat 
Indiile din Asia! N'a avut ştiinţă Columb că dacă por- 
nesti din Europa înspre apus, înainte de a ajunge în 
Asia, dai peste pământul întins, care — mai apoi — s'a 
numit: America! Căci, pe vremea lui, harta pământului 
nu fusese întocmită cu de-amănuntul! 

Tocmai târziu, în 1520. corăbierul portughez. Fer- 
nand de Magellan a înfăptuit o călătorie împrejurul 
lumii, dovedind lumii întregi gândul lui Columb că pă- 
mântul este rotund: ca o portocală. 


Aşadar, dragi copilaşi, Lindberg aviatorui american, 
luând drept pildă hotărîrea puternică a lui Columb, şi-a 
împlinit şi el visul! 

Cu 435 ani înaintea lui, Columb s'a încumeta! să 
pornească pe nişte corăbii şubrede, înspre noul continent. 
Pe vremea lui, Columb a fost batjocorit, a suferit şi 
în hisoare pentru că a spus că pământul e rotund, că 
a aflat o nouă cale spre ţările Indiilor. 

In anul 1927, svonul cá Lindberg vrea să treacă, cu 
orice chip. peste apele întinse şi învolburate ale Ocea- 
nului Atlantic, a uimit lumea! 

Un aeroplan subţirel, ca un porumbel, cu aripi drepte 
şi lucii! Imi pare că purta numele de: Spirit of Saint- 
Louis (adică: Duhul Sfântului Ludovic). 

Orice ce s'ar spune, era o faptă neobişnuită! După 
zece ani, în timpurile noastre, lucrul nu ni se mai pare 
atât de minunat! Atunci însă, Lindberg putea fi socotit 
tot asa de îndrăsneț ca si inaintasul său Christofor 
Columb, ca toţi călătorii porniţi să afle tainelele Polului 
Nord ori Sud! 

Tot astfel, drumeţi, fără teamă de primejdii, au 
pornit spre inalturile munţilor Himalaia spre vârful cel mai 
înalt din Asia: Everest! Dar despre aceste drumuri, alți 
povestaşi mai meșteri decât mine vă vor istorisi la vreme! 


* 
* 

Gândul cel uriaş si l-a putut înfăptui Lindberg toc- 
mai în ziua de 20 Mai 1927, acum zece ani. 
Pregătirile le pornise cu multă vreme înainte, 
Mare grije avusese tot timpul cât, întruna din 
fabricele americane, se lucrase la avionul, care avea 
să-l poarte peste Ocean. Maşina de sburat a fost supusă 


la tot soiul de încercări, pentru ca să se vadă dacă e 
trainică şi bine inchegatá!