Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1931 (Anul 8, nr. 361-411) 750 pag/DimineataCopiilor_1931-1669230700__pages401-450

= 


“seamă de rugămintea ei, 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Voevodul se supără tare mult şi strigă: 

„He, voi! căpitanii mei! Luaţi pe liniştitul Dunai 
şi duceți-l în stepa cea întinsă să-i tăiaţi capul”. 

Nemiloşii căpitani puseră mâna pe Dunai. 

„Merg cu voi, fără răsvrătire, zise el liniştit, 
desfăcându-se din braţele care-l ţineau. Dar în 
drum spre stepa întinsă nu uitaţi să treceţi pe la 
fereastra Prințesei Nastasia, care mă ţine pentru 
veci ascuns în inima ei de aur”. 

Inainte de a se opri la fereastra Prințesei, Du- 
nai grăi liniştit: „Dormi tu, Nastasia? Dece nu te 
trezeşti? Vai! Il duce pe bietul Dunai pe stepa în- 
tinsă, ca să-i taie capul.” 

Domnița dormea, când şoaptele se - strecurară 
prin odaie şi o deşteptară încet. Nici nu apucă să 
se încingă cu brâul de aur şi să-şi prindă pletele 
care îi cădeau valuri, valuri, pe umeri, şi din nou 
auzi glasul lui Dunai, de rândul acesta ca sgomo- 
tul furtunei: 

„Dormi tu, Nastasia? Dece nu te trezeşti? Vai! 
Il duce pe bietul Dunai pe stepa întinsă, ca să-i ta- 
ie capul”. 

Atunci domnița alergă cu picioruşele goale pe 
pridvorul deschis, de unde putea să vadă pe Du- 
nai şi pe păzitorii săi, şi întinzând bratele cu o ru- 
gă fierbinte, strigă: 

„Opriţi-vă, căpitani fără milă! Luaţi dela mine 
comori câte doriţi, dar când ajungeţi pe plaiul 
deschis al stepei, daţi-i drumul liniştitului Dunai. 
Şi duceţi înapoi la Voevod capul unui tâlhar sau 
ucigaş, osândit la moarte, ori care o fi, afară de 
Dunai.” 

Căpitanii făcură semn Domniței că vor ţine 
şi plecară spre luncă, 
unde liniştitul Dunai fu lăsat în voe, ca să poată 
pribegi mai departe, pe stepa nemărzinită. 

Dunai porni iară, mai departe, tot mai departe, 
până ce ajunse la oraşul Kiev, unde trase la ospă- 
tărie şi intră în vorbă cu oamenii din oraş. Află 
de la ei că Prinţul Vladimir dădea la Palat un os- 
păţ la care mâncau lebede albe şi beau vin verde, 
cum nu găseai altul mai bun şi mai scump. 

Se făcu că tocmai atunci începea la Palat cea- 
sul laudelor şi al palavrelor. Unul îşi lăuda calul, 
altul vitejia neîntrecută, un al treilea vorba sa is- 
teaţă, al patrulea tânăra nevastă, iar altul mai cu- 
minte și care nu băuse atâta. lăuda bunătatea 
tatălui său şi duioşia maicei. Dar după o vreme, 
prințului Vladimir i se uri cu atâta vorbărie; se ri- 
dică în miilocul boerilor şi le zise: 

„Nu vă lăudaţi atâta, fraților! Oare n'am şi eu 
aur roșu, argint alb şi mărgăritare scumpe cu şi- 
raguri lungi şi nenumărate? Numai despre soţia 
mea nu pot vorbi, fiindcă până acum sunt neînsu- 
rat. N'o fi pe lume vre-o Domniţă potrivită să-mi 
fie mireasă?” 

„Par'că o văd, urmă prinţul. Bălai îi este părul, 
iar sprincenele şi genele negre ca samurul cel mai 


întunecat, şi glasul e fermecător. Dacă voi găsi o 
astfel de soţie, ea va fi alături de mine fiinţa căre- 
ia îi voi putea împărtăşi cele mai tainice gân- 
duri. lar voi, boeri, viteii, şi Kievul întreg, îi veţi 
aduce cinste ca la stăpâna voastră.” 

Musafirii se uitară unul la altul şi trecură mai 
multe clipe, fără ca nici unul să spună o vorbă. 

Insă, de la locul unde şedea, se ridică îndrăzne- 
tul şi tânărul Nikitici, care ştia să citească şi sa 
scrie, şi zise: 

„Mărite şi slăvite stăpâne! Mi-ar fi oare îngă- 
duit să spun ce am pe suflet, fără teamă de moar- 
te, surghiun sau pedeapsă grea?” 

Vladimir răspunse: „Vorbeşte, Nikitici, şi Dum- 
nezeu să te ierte dacă grăieşti fără înţelepciune.” 

Atunci, voinicul zise fără frică: 

„Sotie cum doreşti nu e decât una, şi aşa de fru- 
moasă, încât nare pereche în toată întinderea pă- 
mântului. Eu n'am văzut-o, dar de frumuseţea ei 
am auzit vorbind adeseori tovarășul meu, linişti- 
tul Dunai, care şade lângă mine la ospătărie şi 
mare haine potrivite, ca să se înfăţişeze la.o ser- 
bare aşa de însemnată. i 

— la cheile mele de aur, zise Vladimir, şi des- 
chide dulapurile toate. Alege de acolo tot ce îi 
trebuie liniştitului Dunai ca vestminte şi adu-mi-l 
aici’ 

Nikitici se duse şi făcu mtoémak cum îi porunci- 
se Prințul; iar când se întorcea călare pe străzile 
oraşului, cu liniştitul Dunai alături de el, fete şi fe- 
mei, tinere şi bătrâne, se aplecau la fereastră, zi- 
când una către alta peste ulicioara îngustă: 

„De unde o îi venind aceşti flăcăi atât de voi- 
nici?” 

Liniştitul Dunai intră în sala de ospăț şi zise fă- 
ră şovăială: 


„Nu este pe lume decât e o singură Domniţă care 
poate să-ţi fie potrivită de soţie, mărite Prinţ. 
Voevodul Lituaniei are două fete. Cea mai mare, 
Prinţesa Nastasia, nu se cuvine Măriei-Tale, căci 
prea mult îi place să cutreere stepa după întâm- 


plări primeidioase, dar soră-sa, Prinţesa Apraxia . 


şade liniştită într'un iatac minunat, tivind la ba- 


‘tiste de borangic subţire cu fir aurit. Stă închisă 


într'un turn înnalt şi e păzită de trei rânduri de 
câte nouă păzitori. 


„Soarele arzător n'o poate atinge, ploile dese 
n'o pot stropi, vântul îurtunos nu poate slăbi ple- 
tele sale de aur bălai şi chiar suflarea uşoară a 
văzduhului nu poate vătăma frageda roşeaţă de 
pe obrajii ei. Eu până acuma nam văzut-o, to- 
tuşi despre frumusețea ei fără-de-seamăn am au- 
zit vorbindu-se şi ştiu prea bine ce zic: 

— Ascultaţi, voi toţi, vitejii mei! strigă Prinţul 
Vladimir, pe când ochii săi sclipeau voioşi şi obra- 
jii îi se încreţeau în zâmbete. Pe cine să trimitem 
ca sol domnesc până la depărtata Lituanie?” 


n Tape 


PAG. 13. 


PAG. 14 


Atunci unul din cavaleri grăi: 

— Măria Ta, zise, nici unul din noi n'a călătorit 
în ţări străine, cu obiceiuri necunoscute nouă, şi 
nici unul din noi nu pricepe graiu străin. Pentru o 
treabă ca aceasta unde e nevoe mai mult de di- 
băcie decât de putere, tare mă tem că nici unul 
din voinicii tăinu te-ar putea sluji cu folos. Trimi- 
te-l pe liniştitul Dunai. A fost sol la palate dom- 
neşti şi la rândul său a primit solii împărăteşti. 
Graiul străin îi este tot aşa de cunoscut ca lupta. 
Lasă-l pe el, să ceară în numele tău, pe prinţesa 
Apraxia”. 

Atunci prinţul Vladimir se sculă în picioare şi 
zise: 

„Mergi în numele meu, liniștite Dunai, la Voe- 
vodul Lituaniei şi cere în căsătorie pe Prinţesa 
Apraxia. 

— Voi porni după cererea Măriei Tale, zise li- 
nistitul Dunai, însă nu prea se cuvine să mă duc 
singur. 

— la oaste câtă doreşti, răspunse Prinţul, şi da- 
că Voevodul Lituaniei nu vrea să-mi trimeată 
domniţa cu binecuvântarea sa, ia-o şi cu bleste- 
mul său. 

— Nu-mi trebue oaste mare, zise liniştitul Du- 
nai, ci dă-mi- ca tovarăș pe Nikitici. El mi-este 


DIMINEAŢA COPIILOR 


prieten, e om de neam care ştie să citească şi să 
scrie, aşa că înţelege bine cum trebuie să se 
poarte cu lumea. Dă-ne şi doi cai tineri, aduşi 
proaspeţi de pe stepă şi care n'au purtat nicioda- 
tă şea sau frâu, apoi pregăteşte o scrisoare către 
Voevodul Lituaniei, pe care să fie scris că n'o do- 
reşti pe Prinţesa Apraxia din mândrie nesocotită, 
ci ca să-ţi fie soţie de lege”. 

Acestea toate se făcură întocmai după dorinţa 
liniştitului Dunai care părăsi Palatul în tovărăşia 
lui Nikitici. In curte îi aşteptau doi cai tineri, aduşi 
proaspeţi de pe stepă şi cari nu purtaseră nici 0- 
dată şea sau frâu. 

Apoi tinerii flăcăi se îmbrăcară cu haine de mă- 
tase şi căciuli de blană de samur, luară spedele 
lor de oţel de Damasc, arcuri puternice, bice de 
mătase împletită şi trecură în grabă prin ulițele 
înguste ale Kievului. 

După o călătorie lungă, aiunseră la palatul Voe- 
vodului Lituaniei şi intrară în curte, unde descăle- . 
cară amândoi. 

Aci, lăsând caii în paza lui Nikitici, Dunai luă 
spada în mâna stângă, iar în mâna dreaptă măciu- 
ca sa. de lemn de ulm. 

Sfârşitul în numărul viitor 
In româneşte de Maria Ionescu 


A apărut; 


Curs de preparatie 


A apărut; 


pentru 


Absolvenți a patru clase primare, cari 

candidează la licee, şcoli normale, 

seminarii, şcoli cemerciale şi de 
meserii 


Cuprinde; Compunere, Gramatică, Aritmetică, 
54 Probleme, istorle, Geografie 


de 
Petre I. Ghiaţă şi Ion Rotaru 
60 iei 


Editura „Adevărul“ S. A. Bucureşti 


160 pagini 


MIAU-MIAU 


Zice pisieuța 

Sărăcuţa, 

Către stăpănieă 

Mititica : 

Un şoricel prind eu cam rar, 
Dar tu ai totdeauna Suchard ! 


Citiţi „INELUL PIERDUT“ 


oeeo 


—— - = PAG. 15 


DININEAȚA COPIILOR = = 


Ar 
/ 
d 


f 


de Maria Sorelj 


asilică a visat azi noapte un vis cam cui- 
dat. Se făcea că venise la el un moş- 
neag cu o barbă lungă şi albă ca zăpa- 
da. Şi moşneagul i-a vorbit supărat, zi- 
cânduri 

„Vasilică, ieri ai prins în pomul din grădină o 
pasăre şi ai închis-o în colivie. Ce rău ţi-a făcut 
sărmana pasăre, ca să o prinzi şi să o închizi? 
Uite, din pricina aceasta, i-au rămas în cuibul din 
pădure cinci puişori, care vor muri de foame. Să 
ştii că fapta ta nu va rămânea nepedepsită!” 

Aşa vorbi moşneagul şi după aceea se făcu 
nevăzut. 

Vasilică s'a trezit cam speriat de visul acesta. 
„Dar nu eu, ci Petrică a prins ieri o pasăre şi a 
închis-o în colivie. Eu nam făcut altceva decât 
să privesc. Dece moşneagul a venit să mă certe 
şi să mă amenințe pe mine”? 

Aşa îşi vorbea Vasilică în pat, pe când inima îi 
bătea tare în piept.. 

Insă, după câteva clipe îşi aminti că are şi el 
în colivie un canar. „Poate, îşi zise Vasilică, n'am 
voe să ţin canarul închis”. 

Se sculă, se îmbrăcă şi alergă la „mămica”. 

„Mămico, îi zise el, vreau să dau canarului no- 
stru drumul. Se poate că şi-a lăsat şi el în pădure 
un cuib cu puişori, 


— Ce gând ţi-a mai venit! îi răspunse mămică- 
sa. Nu ştii că nu e bine să dăm canarilor drumul? 

— Şi dece să nu fie bine? Sau poate că l-am 
cumpărat cam scump? 

— Nu pentru că l-am cumpărat scump, îi lămu- 
ri maică-sa. Insă, la noi în ţară, canarii nu sunt 
obişnuiţi să trăiască în libertate, aşa că, dacă îi 
dai drumul, sărmanul de el va muri de foame, de 
frig sau va fi omorât de alte păsări. lată dece es- 
te mai bine să-l ţinem în colivie. 

Vasilică povesti visul ce 'visase. Maică-sa îl a- 
pucă cu dragoste de mâini şi îi zise: „Văd că'ai 
un suflet bun. Ieri, ai privit cum Petrică a prins 
pasărea şi a închis-o în colivie. Ţi-a fost milă de 
sărmana pasăre şi toată vremea te-ai gândit la 
ea, iar noaptea ai visat tot despre pasăre.. Numai 
că în vis totul se cam încurcă. Despre canarul 
nostru tu n'ai nici o vină. L-au prins alţii şi l-au 
adus din ţări îndepărtate. Noi l-am cumpărat şi 
nu facem rău că-l ţinem în colivie, unde este foar- 
te bine îngrijit. 

Petrică, însă, a făcut o faptă rea. Cred că şi el 
a visat acelaş vis şi că sa grăbit să-i dea păsă- 
rei drumul. Du-te şi-l întreabă”. 

Liniştit, Vasilică s'a dus la prietenul său, ca să-l 
întrebe, dacă a visat şi el acelaş vis şi dacă i-a 
dat pasărei drumul. Maria Sorel 


a PARE 
Li 

Fi 

4 

5 

Să 

| 

4 

Ps 
aR: 
| 


PAG. 16 = 


DE VORBĂ 


Mar. Gh. Mar.-Loco. — Iti publicăm povestea 
în proză şi două din poeziile trimise de d-ta. Insă, 
te rugăm să ai răbdare până le vine rândul, de 
oarece avem prea multă materie. 

P. P. Gh.-Loco. — Ne-ai trimis două traduceri 
una în proză, a doua în versuri. Fără să ne spui, 
am înţeles că sunt din limba franceză. Şi am în- 
teles din felul puţin românesc şi foarte frantuzesc 
în care ai făcut ambele traduceri. 

De pildă, în „O notă de farmacist” zici „Cine 
era acest om tânăr?” traducând din limba îran- 
ceză: „Qui était ce jeune homme ?”, pe când ro- 
mâneşte se aie „acest tânăr”, fără să fie nevoe 
de cuvântul „om” 

De alea în cula în versuri „Fusul bu- 
nicii mele” d-ta ai tradus vers cu vers şi cuvânt 
cu cuvânt, fără să te gândeşti nici la numărul de 
silabe, nici la ritm, nici la rimă. lar noi publicăm 
destul de des bucăţi în proză şi în versuri, tra- 
duse din limba franceză, aşa că aveai modele 
după care să te îndrumezi. 

S. Gr.-Ştetăneşti. — Slăbuţe şi nepublicabile 
cele trei poezii trimise de d-ta. Ascultă sfatul no- 
stru: nu e nici o nevoe să scriem cu toţii versuri, 
pentrucă o să ajungem să nu mai fie cine să le 
citească. 


14430003283430342—8388440309903000980000008300348334400833388034 tasaaasasasa 
E RC CE E 07 RE a E a IEI e TE z 


A APĂRUT REVISTA 


„REBUS" 


Numărul 2 


Publicaţie de specialitate, conţinând; 


Cele mai perfe- te forme de CUVINTE 
INCRUCIŞATE, cât şi orice formă de joc 
intelectua!. distractiv, cu ultimele nouw'ăţi în do- 
meniul acesta, având şi un SUPLIMENT, 
cu pagina şahului, bridge, sport cinema- 
tograf, curiozităţi aritmetice, glume, etc 


PREŢUL 5 LEI 


aaa 


aaa II LLLI 


U CITITORII | 


ERETI PRETUTINDENI 


BANANIA 


m a a i aa E 


Produs din făină de 
BANANE, apreciat 
în toată lumea pentru 
calităţile sale hrăni- 
toare şi reconstitu- 
ante, conţine, Vita- 
mine, Fostate, Glu- 
coză şi altele 


Uzinele la 
COURBEVOIE 
(Seine) France 


DIN FĂINĂ Sea. 
Informaţiuni la soc. 
DE BANANE „BA sr N I A“ 
4 Constanţa 
N $ Bul. Regina Maria 11 


ED HAAA H H HHHH HH 


PREMIILE ŞCOLARE 


Pentru premiile, ce se dau elevilor la sfârşitul anu- 
lui şcolar, recomandăm următoarele minunate volume: 


Cărticica păsărilor și animalelor de Ion Cireşu Lei 30 
Ursulică, romanul unui căţel năzdrăvan de P. 


Ghiaţă-l. Rotaru . . » 40 
Glume pentru copii de Horia Prundu-Petre 

Cetină . meli 
Familia lui Chiţ- -Chif (teatru pentru copii) « de` 

Ion Pas . - ap a BO 
Haplea in străinătate de Moş Nae. mia, nui a e AED) 
Jertfa Lilianei de N. Batzaria . . a DO 
Povestiri pentru copu de L. Tolstoi, trad. de 

A. Toma. . E E A) 
Iconita Zorinei de C: "Manolache SI Se Na AIE e aT 
Irozii de Anton Pan . ARTA Be 
Visul lui Bimbirică de Ion Cireşu a arc: aia E ee mate NAD 
Cei trei fluturaşi de Cetină-Chirea. . . . . „ 20 
Evreica (nuvele şi povestiri de Andersen) . e 59390) 
Povești cu noroc de Ali-Baba, cu clișee în culori 80 
Urechilă romanul unui măgar fără noroc. . . „ 22 
Viața lui Eminescu de Gala Galaction. . . . „ 8 
Din viața animalelor de G. Panu. . . . . . „ 20 


Aceste volume se găsesc de vânzare la toate librăriile 
din țară şi se pot comanda şi direct dela editura „A- 
deverul” S. A., Bucureşti, Strada Const. Mille (Sărin- 
dar) No. 7-11 trimiţându-se costul volumelor prin man- 
dat poștal și indicându-se pe cuponul mandatului nu- 
mărul volumelor comandate. Expediția se face prompt 
și franco la domiciliul indicat. Pentru  comenzlie co- 
lective ale şcolilor 25 la sută rabat. 


2-22 o-0->2- 2-00 2-o-e 


INDISCUTABIL 
PĂINEA 


HERDAN. 


CEA MAI 
BUNĂ 


Atelisrele „ADEVERUL", S. A. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


asi ee ue 


"" DIMINEATA 
COPIILOR 


REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ 
DIRECTOR: N. BATZARIA. 


up: 
“Al TA 
sir 


naie N 
Ve FA] r FOY Pa. ez Pi 
; e ţa; Ah ac wa K PA N" W, w l le 


„Să stropesc mai iute, ca să nu mă apuce ploaia”. PREŢUL 5 LEI 


=- DIMINEAȚA COPIILOR 


Fotografiile elevilor premiantți. 


Precum am făcut în anii trecuți, tot aşa şi în 
anul acesta am hotărît să publicăm în revistă foto- 
graiiile elevelor şi elevilor care au luat la sfârşi- 
tul anului școlar premiul I-iu. 

Ţinem însă ca de pe acum să spunem cât mai 
lămurit cele ce urmează: 

1) Fotografiile se vor publica în ordinea în care 
au îost primite la Redacţie. 

De aceea, rugăm.pe trimiţători să aştepte cu 
răbdare să le vie rândul şi să nu ne scrie, între- 
bându-ne mereu când se va publica fotografia lor. 
Să fie siguri că se va publica, precum să fie si- 
guri că noi nu facem nici un fel de favoruri -sau 
nedreptăți. 

2) Nu se vor publica decât fotografiile elevilor 
şi elevelor, fie de curs primar, fie de curs secun- 
dar, care au luat premiul I-iu. De aceea să nu ni 
se trimită fotografii de premianţi cu premiul al 
II-lea sau al III-lea, pentrucă fotografiile acestea 
nu se publică. 

3) Nu se vor publica decât fotografiile acelora 
pentru care direcţia şcoalei respective atestă că 
în adevăr au luat premiul I-iu. O scrisoare a tri- 
miţătorului fotografiei sau o scrisoare a părinţilor 
nu poate să ţie loc de atestat al direcţiunei şcoa- 
lei. 

4) Pentru a îi publicate, fotografiile trebue să 
fie trimise cel mai târziu până la 15 August viitor. 
Orice fotografie trimisă peste această dată nu se 
publică. 

5) Fotografiile trimise nu se înapoiază, ci se 
distrug, după ce au apărut în revistă. 


Inaugurarea unui monument. 


In dimineaţa zilei de Duminică, 21 lunie, a avut 
loc la Bucureşti inaugurarea monumentului ridi- 
cat în amintirea răposatului şi în veci neuitatului 
Take Ionescu. 

La inaugurare a luat parte foarte multă lume şi 
s'au ţinut mai multe discursuri. Intre alţii, au vor- 
bit d. profesor Nicolae lorga, primul ministru al 
Ţării, d-nii miniştri plenipotenţiari ai Franţei, ai 
Poloniei, ai Cehoslovaciei, ai Jugoslaviei şi alţi 
oameni au noştri de frunte. 

Cu toţi au preamărit meritele şi marile servicii 
aduse Ţării de către Take Ionescu, care a fost nu 


numai unui din cei mai mari oratori ce i-a avut 
vreodată poporul român, ci un patriot luminat, 
care a ajutat foarte mult pentru întregirea Ţării 
in hotarele ei de astăzi. 

De aceea, ca un semn de recunoştinţă şi'ca un 
frumos exemplu de imitat pentru generaţia:tânără 
de astăzi, i s'a ridicat prin subscripţie publică mo- 
numentul aşezat pe piaţeta din bulevardul din faţa 
casei sale. € 


Veşti bune pentru radio-amatori. 


sa, 

Intr'o conferință ţinută la „radio”, conferinţă pe 
care, de sigur, au ascultat-o mulţi din cititorii 
nostri, d. profesor Vâlcovici ministrul lucrărilor 
publice şi al comunicaţiilor, a dat veşti bune pen- 
tru toţi cărora le place „radio” şi au, bine înţeles, 
un aparat de radio. 

Anume, a comunicat că în curând postul de e- 
misiune din Bucureşti se va întări, pentru ca să 
poată îi auzit mai bine şi mai lămurit până în cele 
mai depărtate colţuri ale ţării. 

In afară de aceasta, se vor construi în Ardeal 
şi în Basarabia posturi noui de emisiune radiofo- 
nică, pe care radioamatorii din aceste provincii 
să le poată asculta chiar cu o simplă galenă. 


Pentru a citi în vacanţa de vară. 


Drăguţele noastre cititoare şi drăguţii noştri 
cititori au intrat în vacanţa mare de vară. Nu în- 
cape îndoială că sunt mulţumiţi. Au atâta timp de 
odihnă şi de distracţie. 


Insă, e o vorbă înţeleaptă care spune că nu te 
poţi odihni, atunci când n'ai nimic de făcut. Şi tot 
stând mereu, fără să faci ceva, de sigur că te 
plicțiseşti. 

Un miiloc foarte bun de a alunga plictiseala şi de 
a te distra cu folos este o citire plăcută şi uşoară. 

De aceea, sfătuim din nou pe cititorii nostri să 
şi procure pentru vacanţa de vară, între altele şi 
următoarele cărți: 1) Jertfa Lilianei; 2) Haplea in 
străinătate; 3) Inelul pierdut; 4) Ştrengăriile lui 
Gigi; 5) Miţu Miţişor şi Sosoiu Sosolici. 

Sunt cărţi care nu costă scump şi se citesc cu 
plăcere şi folos. 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREȘTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67. 


ABONAMENTE : 1 AN 200 LEI | IN STRĂINĂTATE DUBLU 
6 LUNI 10 „ UN NUMĂR 5 LEI 3 < = 


5 Iulie 1931 — Nr. 386 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


REPRODUCEREA BUCĂAŢILOR ESTE STRICT INTERZISA 


LAAAAAAAAAAAAAAAĂ revr rrr 


rrererererrererererre TTT TATARARAA LEETE AEEA AAE ARAARA RAAE AEREA EEEE E EE EERE ETE EEE REEERE EEE EEETEEEE TETTETETT E EEEE EAE EAE TEET EEEE EEE 


| 
| 


*|  PISOIN. |% 


Ei, azi am să vă spun o noutate ! 
Dar fiți cuminţi, căci pisicuța noa- 
stră 
Are pisoi micutți și se prea poate 
S'o supăraţi cu gălăgia voastră. 


Şi cum v'am spus, pisica noastră are 
Vre-o trei pisoi frumoși... fără pe- 
reche!... 
Mai toți au pete negre pe spinare 
Şi's, dragă mamă, neam de viță 
veche]... 


Cică — spunea bunicul într'o seară, 
Că mama mamii lor, pe scurt, bu- 
nica, 
Purta pe ea mereu o blană rară, 
Cum wa văzut așa nici la mămica. 


L AAAA AAAA E EEEE EEEE EEEE AAAA AAAS AEAEE EREET EREET EEEE ESEE E 


LEALE EREEEETTTEETETETEE EEEE EE EEEE EEEE EEE EEE EE EEEE EEEE EE E EE E E E 


HHH 


te 


i Bob de grâu, în tine este 


Bogăția unei țări 
Şi-a ta faimă este dusă 
Peste ţări şi peste mări 


Bob de grâu, în tine este 
Mântuirea unei ţări 

Și tu falnic creşti şi mândru 
Pe intinsuri mari de zări 


Era cuminte!... nu fura din casă)... i 

Şi locuia în casă'mpărătească 

In plus era nespus de ruşinoasă. 

Nici nu mânca, fără ca so pof- 
tească!... i 


pi 
- 
+. 
Să se mai plimbe, ea, cumva pe 
stradă?... 
Nici pomeneală!... doar la zi mai 
mare, 
Pleca şi ea să vadă vre-o paradă 
Sau undeva s'asculte-o cuvântare. 
i 
Í 
i 


Bazat pe faptul că-s vorbiţi de bine, 
M'am încrezut întocmai, dar aseară, 
Ei m'au făcut, ștrengarii, de rușine, 
Mâncând mâncarea toată din că- 
mară!... i 


Niculae Graur 


ASEET EEEEEEE EEEE EEEE EEEE E EE EEEE EE EEEE EE TETEE EE E EEEE Orrea a 


Lasă ai dia AAA AAA III rnme 


3 

i 

: 

: 

: 

Bob de grâu, micuţț şi gingaş 3 
Roadele-ţi pe Spicu-ti stau i 
Și p2 tin amar te plânge i 
Toţi acei ce nu te au. 
+ 


Bob de grâu, tu creşte mândru, 
Țării noastr> dă-i belşug 
Răsplătind si pe acela 
Dela prea iubitu-i plug. 
Marin Gh.-Marghit 


Lia Adda Aa AAAAARAAAAARALAALA AAA A ANAL H HHHH HH H NH HHHH HH HHH HHHH HHHHHHHHH H IHH HHHHHHHHHAH H 


= DIMINEAȚA COPIILOR 


de Dinu Pivniceru 


rețuiu emf un mieluşel alb, cu 
lâna moale, dar încreţită. De a- 
ceea, i sa dat numele de Cre- 
țuiu. 

Creţuiu avea, fireşte, părinţi. 
Mamă-sa era o oaie.de aseme- 
nea albă şi era oaia cea mai 
frumoasă din întreaga turmă. 
Tatăl lui Creţuiu era un berbec voinic, cu o pe- 
reche de coarne lungi şi întoarse în forma de 
spirală. Creţuiu avea şi un frate, pe care îl che- 
ma Negrilă, pentru că avea lâna neagră. Mai a- 
` yea o mulţime de unchi, mătuşi, verişori şi veri- 
soare, pentrucă toate oile, toţi berbecii şi toți 
mieii din turmă se înrudeau unii cu alţii. 

Creţuiu era un mieluşel drăguţ, dar ar fi fost și 
mai drăguţ, dacă ar fi fost mai astâmpărat şi mai 
ascultător. Insă, navea deloc astâmpăr şi n'as- 
culta de sfaturile şi poveţile mamei sale. Din pri- 
cina aceasta, lui Creţuiu i sa întâmplat o mare 
nenorocire. Ascultaţi să vă o povestesc. 

Nu.departe de livedea în care păştea turma de 
oi din care făcea parte şi Creţuiu se găsea o ca- 
să de ţărani, împreimuită cu uluci care, pe ici, pe 
colo, se cam stricaseră. La casa aceasta -venea în 


DIMINEAȚA COPIILOR 


PAG. 5 


fiecare vară, ca să stea două, trei luni, d. Barbu 
Florescu. 

D. Barbu Florescu era un om în vârstă, însă 
un mare învăţat în Botanică, adică în ştiinţa plan- 
telor, florilor şi arborilor. La ţară nu venea să se 
odihnească, dar ca să culeagă flori şi ierburi. De 
aceea, cu toată vârsta lui înaintată, se scula în 
fiecare zi în zori şi având trecută de braţ o cutie 
de tablă văpsită în verde, cutreera livezile, câm- 

piile şi pădurile din jurul satului în căutarea de 
flori şi ierburi rare sau puțin cunoscute. 

Când găsea câte una de acestea, d. Barbu Flo- 
rescu simțea mai mare bucurie decât dacă ar fi 
câştigat cine ştie ce sumă de bani. 

Umbla el aşa până la prânz, când se întorcea 
la casa unde era găzduit, iar după amiaza şi-o 
petrecea. în grădină, unde cerceta mai cu deamă- 
nuntul îlorile şi ierburile găsite, le netezea frumos, 
apoi prindea de fiecare bucăţică o hârtie pe care 
scria numele floarei sau plantei găsite. Nişte nu- 
me din-care noi n'am fi înţeles lucru mare, pen- 
trucă erau nume latinești, aşa cum sunt întrebuin- 
tate în ştiinţă. 

Intr'o după amiază, d. Barbu Florescu stătea, 
de obiceiu, în grădină, dar arăta mai mulţumit de 
cât în celelalte zile. Găsise, pe semne, o floare sau 
o iarbă foarte rară. O ţinea în mână, o sucea şi o 
învârtea pe toate părţile şi o privea zâmbindu-i 
cu bucurie. La câţiva paşi de el era pe jos cutia 
de tablă, iar pe jos alte flori şi ierburi din cele ce 
culesese în ziua aceea. 

Ocupat cu floarea lui, d. Barbu Florescu nu ob- 
servă că un miel intră în grădină printr'o -spăr- 
tură a ulucilor şi că se apropie de cutie. Mielul 
acesta era drăguţul, dar neastâmpăratul Creţuiu. 
Folosindu-se de un moment când mamă-sa se 
culcase şi adormise, Creţuiu se depărtă de turmă 
şi fără să se gândească la ce putea să se întâmple, 
intră în grădina în care stătea d. Barbu Florescu. 

Se apropie fără sgomot de cutia de tablă, o mi- 
rosi. şi o atinse cu botul. „Ce rece şi ce tare es- 
te!” îşi zise Creţuiu, nemulţumit că nu e bună să 
o mănânce. 

Insă, precum am spus, pe jos, lângă cutie, erau 
flori şi ierburi pe care d. Barbu Florescu le cu- 
lesese în dimineaţa acelei zile. Creţuiu le mirosi 
şi pe ele şi îşi zise: „Astea sunt bune de mâncat”! 
Şi fără să stea mult pe gânduri, se şi puse să le 
mănânce. 

Tocmai când era pe sfârşite, iată că d. Barbu 
Florescu ridică ochii şi privi în partea aceea. „Ce 
faci, blestematule?” strigă el supărat că mielul îi 
mănâncă florile şi ierburile la care ţinea aşa de 
mult. Şi se sculă numai decât, vrând să-l alunge. 

Insă, alunecă şi căzu peste Creţuiu. D. Barbu 
Florescu se ridică din nou, de sigur, cu multă 
greutate. Dar Creţuiu rămase lungit pe jos. Se 
svârcolea şi tipa mereu: „Beea! Beeeaa!” 


jl auzi mamă-sa oaia, îl auzi tatăl său berbecul 
şi-l auziră toate oile şi toţi mieii care păşteau în 
livede. Il auziră şi deteră cu toţii fuga, intrând 
grămadă în grădină. 

Dar îl auzi şi păstoriţa, o ţărăncuţă tânără şi 
cam iute de fire. Veni şi ea alergând şi văzu pe 
Creţuiu svârcolindu-se pe jos, iar pe d. Barbu 
Florescu stând în picioare lângă el. 

„Ce i-ai făcut mielului? zise ea mânioasă d-lui 
Barbu Florescu. 

— Eu nu i-am făcut nimic, răspunse liniştit bă- 
trânul învăţat, ci el mi-a mâncat bunătatea de 
ierburi şi flori”. 

Păstoriţa ridică de jos pe Creţuiu şi văzu a- 
tunci că Creţuiu avea rupt piciorul drept de di- 
nainte. 

„Mi-ai omorât si mi-ai schilodit mielul! începu 
ca să strige şi mai mânioasă. Acum stăpână-mea 
mă omoară şi pe mine. Mai mare ruşinea! Om 
bătrân să omoare miei! 

— Ei, potoleşte-te şi fii mai - cuviincioasă, o 
mustră d. Barbu Florescu, adăugând: Du-te şi 
spune-i stăpânei tale să vie încoa”. 

Păstoriţa se duse şi se întoarse cu stăpâna ei, 
o femee despre care se spunea că e o sgârcită 
fără pereche. Nici nu intră bine în grădină, şi fe- 
meia aceasta începu cu gura şi mai mare decât 
păstoriţa. 

Insă, d. Barbu Florescu o potoli şi pe dânsa, zi- 
cându-i: „Spune-mi cât face, că ţi-l plătesc”. 

Ţăranca îi ceru de două ori preţul cu care lar 


` fi putut vinde ea. D. Barbu Florescu îi plăti pe 


loc, fără să se tocmească şi îşi opri pentru el pe 
Creţuiu. 

D. Barbu Florescu se pricepea şi la medicină. 
Duse pe Creţuiu în casă, îi pansă piciorul şi i-l 
legă între două beţişoare. Acum Creţuiu putea să 
umble, numai că mergea schiopătând. Aşa a mers 
vreo două zile, până când sa făcut bine de tot, 
putând să sburde şi să sară ca şi mai înainte: Cu 
d. Barbu Florescu se învățase aşa de bine, că nu 
se despărţea deloc de el şi îl însoțea peste tot 
unde mergea. 

Sosi şi vremea ca d. Barbu Florescu să se în- 
toarcă la oraş. Pe Creţuiu nu-l putea lua, căci 
mavea unde să-l ţie. Dar nici nu sar fi îndurat 
să-l vândă. De aceea, se înţelese cu stăpânii ca- 
sei la care şedea în timpul verei, ca aceştia să-i. 
îngrijească, iar el să le plătească întreţinerea, lui , 
Creţuiu. j 

Când veni din nou în vara viitoare, d. Barbu 
Florescu văzu că Creţuiu nu mai era mielușelul 
plăpând din anul trecut, ci un berbec mândru şi 
voinic. 

Creţuiu a fost un miel cu noroc, fiind no să ii 
fie înjunghiat, ci o să moară de moarte'bună si 


de bătrâneţe. 
Dinu Pivniceru 


PAG. 6 


=== DIMINBAŢA COPIILOR 


e louă cu raze de soare. Cerul e albastru 
şi foarte luminat. Şi munţii sunt ţe- 
sui în fire aurii. Pulberea de scântei 
strălucitoare  învălue brazii verzi şi 
deşi care farmecă pădurea din Bistri- 

ta de la Vâlcea... 

E după amează. Cu toată răcoarea venită 
din munte, e foarte cald. Vara domneşte peste 
tot, se furişează şi în taina pădurii. Drumul spre 
pădure-e aproape pustiu, doar copiii îşi gă- 
sesc plimbare, desmierdaţi de soare albastru, 
verde, vară şi natură. Toată lumea e împără- 
ţia lor, ca în basmele, pe care le visează cu 
ochii mari deschişi! Sunt adevărat fericiţi. 

Pentru câteva clipe, marele împărat al dru- 
m-ilui străjuit de munţii de brad, e micul Mi- 
hai. 

Un copil mic, voinic, frumos şi vesel. Sa 
depărtat de oraş pe drumul bine cunoscut, de- 
şi are numai patru ani. 

Ca un paj fericit, visat de domniţe din alte 
vremuri, îşi plimbă căruciorul frumos Împo- 
dobit, cu comoara lui dragă, foarte dragă... 

O păpuşă mare de ceară, nu cu mult mai 
mică decât Mihai pe care el o vede foarte fru- 
moasă, — se leagănă în mers, în cărucior, 
plimbată de el şi parcă visează la zări înde- 
părtate. ° 

Din cărucior răsare numai capul păpuşicài 
de ceară, dintre dantelele fine şi atlas roşu. 
Mihai îşi plimbă domnița lui de ceară, unica 
în felul ei şi foarte iubită de el. 

„Desgur că e veselă păpuşica mea cea dra- 
gă“, şoptește Mihai, abea auzit numai de el și 
nici nu vrea să o mai tulbure cu privirile din 
nou. E mulţumit, că o plimbă mereu departe, 
foarte departe. 


Picurii de soare cad din plin pe capul pă- 
puşei de ceară. Cu fiecare picur, păpuşa se 
inmoaie mereu. 

Pe încetul şi părul şi ochişorii ei şi guriţa 
îşi pierd forma distinctă şi se amestecă în ma- 
sa de ceară. Apoi se desprinde capul de trup. 
Se topeşte complect. A dispărut căpuşorul pă- 
puşei de ceară! 

Acum nu mai visează „domniţa“ la zările 
albastre spre care o duce micuțul paj Mihai, 
tot mai vesel şi mai fericit... 

Nici măcar nu şi-a luat „rămas bun“, de la 
el, pentru totdeauna! 

Int”un târziu, Mihai, îmbujorat la faţă de 
jocul razelor de soare şi de adevărată fericire 
de copil, întoarce căruciorul spre casă.... 

Atunci aruncă o privire spre păpuşa, „dom- 
nița“ lui iubită... 

Nu vede nimic, nimic absolut. Se apropie 
grăbit, ca să-i pipăie căpuşorul. Nu găseşte 
decât mulţi picuri de ceară şi atâta tot! 

Incepe să plângă cu stropi mari de lacrimi. 
„Unde e căpuşorul păpuşicăi lui frumoase!?* 
In durerea lui, nici nu gândeşte că au plăcut-o 
pe păpuşica lui şi stropii de soare, care i-au 
furat-o. 

Plânge mereu, tot drumul până acasă a 
plâns nemângâiat... 

Cine e vinovat? Poate soarele, poate Mihai, 
poate păpuşa cu capul de ceară. 

Mihai nu a fost paj, nici păpuşica nu era 
domniţă, dar razele au topit-o şi Mihai a plâns 
cu adevărat! 

Acesta e adevărul. 

Durerile din copilărie ajung dulci în amin- 
tire mai târziu. 

Mia Dan 
———— 00 kn 


DININEA PA COPITLORZE Oa a NA (7.7 


PENTRU CITITORII MAI MICUȚI 


Sh O e IRI Oa Er S 


Hop, hop, Mărioară, Calcă, dragă, voiniceşte, 
Vezi că tu eşti mai uşoară, Hai şi tu mai grea le lasă, 
Sunt voinic şi pot Mai puternic vezi. de-apasă, 
Să te ridic sus de tot. Hop, hop, t2 căzneşte 


Hop, hop, Mărioară, 

Vezi că tu eşti mai uşoară, 

Decât. tine sunt mai mic, 

Insă suni eu mai voiriic. Filina 


EEEH AA A ai Ai Aaa dă 


PITT aaaad PAPP PeePePeereeeee e ere p eee LPPPORIAATLPTOPRAAAAARAIPRAPRA RI veoeoooeoereee PhoPreterere 


HOP, HOP, MARIOARĂ! 


...... 


t 


PAĜ. 5 = zami ee DIMINEAȚA COPIILOR 


CI i ia 


VESTEA CELOR O TRânTeRi 
[Derne O | rem ae mos vaz | 


bsi 

Nu pot spune, în cuvinte Că nu sunt acum ei trântori, Mândru, vesel e bătrânul 
Bucuria ce-a simţit Nătăfleţe, pierde-vară, Şi-i sărută, şi-i întreabă: 
Tatăl, când își vede fiii Ci voin:ri şi harnici, sprinteni, „Dragii mei, să-mi spuneţi mie 
Sărătoşi că i-au venit. Cum nu-s în întreaga țară. Cam ce ştiţi, ce fel de treabă”. 
Rând pe rând, flăcăii noştri „Dar duduia?" el întreabă, ; Ei îi spun cu deamănuntul 
Povestesc ce-au învățat, Arătând spre Marilena „» Cine e şi ce-i cu ea, 

Iar bătrânul, ascultându-i, De frumoasă. ce-i, îi pares  . Dar vorbind ei, fiecare 

Şi mai mult s'a bucurat. Că-i. Ileana--Cosinzeanaps:see+e++ Gu -privirea o: sorbea. 


+ 


$ 
Joosse 
i 


DIMINEAȚA COPIILOR S= RG € 


Și hornește-apoi ospățul— După masă ia cuvântul „Dacă am eu îndrăzneala, 


Ospăţ mare, 'mbelşugat — Cel mai mare dintre frați— Cel dintâi ca să vorbesc 
Sau ciocnit pahare multe E Călin, îl ştim cu toții — De domnița Marileana 
Şi mai zdravăn Sa mâncat. Zice : „Rog, să mă iertaţi, Şi să spun că o iubesc, 


Că mi-i dragă şi dorința-mi „Iar pe drept mi se cuvine, „Eu am scos-o din robie, 


Cea mai mare şi mai vie, Eu în insulă, 'n palat, Am purtat-o apoi pe brață, 
O dorință cum nu-i alta, Fără teamă de balaur, Am dar dreptul ca să-mi fie 
E s'o iau eu de soție. Pentru dânsa am intrat. Tovarăşa de viață, 


— Să mă ierţi, îi taie vorba, Ce-i și unde se găseşte, „lar în apă când căzuse, 
Dănăilă ghicitorul, Eu dla toți vam poruncit. Oare cine s'a svârlit ? 
Numai eu şi nimeni altul Eu, Dănilă, fără mine, 
Sunt cu drept eu salvatorul. „Ce să faceţi fiecare Marileana-ar fi murit, 

' Tot ce-a trebuit să fie, 
„Eu.cu darul de ghicire Deci e drept că Marileana (Va urma) 
Am știut şi am ghicit Să-mi dea mâna ca soție. 


In numărul viitor: „CEARTA PENTRU MARILENA SE INTEŢȚEȘTE”, 


= DIMINEAȚA COPIILOR 


2 EX BEBE |] Digi i 


Locuitorii din planeta 


De două zile, Bir-Bar-Bor nu m'a chemat la a- 
paratul de radio. Eu, bine înţeles, n'aveam cum 
să-l chem, aşa că aşteptam tot o chemare din 
partea lui, ca să mai putem sta de vorbă. 

In sfârşit, aseară, tocmai când mă pregăteam 
să merg la culcare, îi aud glasul la radio. 

„Prietene, i-am zis eu, unde a-i fost până acum? 
Dece două zile întregi n'ai mai dat semn de viaţă? 

— Două zile şi două nopţi, îmi îndreptă Bir-Bar 
Bor vorba. lată, nu e nici o oră de când m'am în- 
tors dela concursul de sbor. 

— Concurs de sbor cu aeroplanele? l-am între- 
bat eu. 


— Nu cu aerplanele, ci concurs de sbor cu pro- 
priile noastre aripi. Ţi-am spus doar de mult că 
noi, oamenii din planeta Marte, ne naştem fiecare 
cu o pereche de aripi. 

— A, da, tiu minte, i-am întors eu 
cum ţi-a mers la concursul acesta? 

— Bine, am eşit al doilea din trei mii de concu- 
renti. 

— Te felicit, Bir-Bar-Bor, şi îti urez ca data 
viitoare să eşi primul. 

— Mulţumesc, răspunse el. 

— Dar ce premiu ţi-au dat, fiindcă ai eşit al doi- 
lea? l-am întrebat eu iarăşi. 

— Ce e premiul? mă întrebă el la rându-i, a- 
dăugând: nu te înțeleg. 

— Premiu, i-am lămurit eu, este răsplata ce se 
dă acelora care reuşesc cei dintâi sau printre cei 
dintâi la un concurs, la un examen. De exemplu, 
la noi pe pământ, am avut acum la şcoli examene 
de fine de an, iar şcolarilor care au'eşit cei dintâi, 
li s'au dat premii în cărţi. In afară de aceasta, noi 


vorba. Şi 


Marte nu ştiu | ce sunt banii | 


LI LI 


le publicăm fotografiile în revista „Dimineața Co- 
piilor”. 

„lată, i-am zis eu mai departe, dacă d-ta ai fi 
eşit cel dintâiu la concursul de sbor despre care 
mi-ai spus, ţi-am fi pus bucuros şi fotografia 
d-tale în „Dimineaţa Copiilor” şi cititorii noştri ar 
îi fost foarte mulţumiţi să te vadă alături de foto- 
grafiile elevilor care au obţinut premiul întâiu. Ba 
chiar, pentru d-ta facem o excepţie: trimite-ne fo- 
tografia, că ţi-o publicăm, cu toate că n'ai eşit pri- 
mul la sbor. 

— Deocamdată, îmi răspunse Bir-Bar-Bor vor: 
bind serios, nam cum să-ţi trimit fotografia. Insă, 
îţi promit să ţi-o aduc, în ziua în care voi veni să 
te vizitez pe pământ. Iti spun acum că la noi, în 
planeta Marte, nu-există premii, aşa cum mi-ai 
povestit că se dau pe pământ. 


„Acelora care reuşesc la un concurs — orice 
fel de concurs ar fi — li se dă altfel de răsplată. 
Toate staţiile de radio vestesc pe locuitorii din 
planetă despre isprăvile lor şi le comunică nume- 
le. O dată cu aceasta în timpul nopţii, uzina cen- 
trală din Valea Puterei proectează pe cer fotogra- 
fiile lor şi le proectează aşa de luminoase şi aşa 
de mari, că se pot vedea de pe tot cuprinsul pla- 
netei. Cred că nu e rău să fii răsplătit în felul a- 
cesta, îmi observă Bir-Bar-Bor. 

— De, nici aşa nu e rău, i-am întărit eu vorba. 
Insă, mam grăbit să adaug: nu e deloc rău nici 
aşa cum facem noi, oamenii pământeni, care, pen- 
tru silinţă la învățături şi pentru bună purtare, 
dăm copiilor premii în bani, iar oamenilor mari, 
le dăm pentru altfel de merite şi isprăvi, premii 
în bani sau decoraţii, după cum e cazul. 


DIMINEAȚA COPIILOR === 


E Pau. 11 


— Mi-ai mai pomenit de bani, îmi atrase atenția 
Bir-Bar-Bor, şi mi-ai promis să-mi explici ce sunt 
banii aceştia şi ce faceţi cu ei. Acum ai spus un 
“cuvânt nou: decoraţii, despre care ştiu tot aşa de 
puţin, ca şi despre bani. Te rog, fii aşa de bun şi 
lămureşte-mă ce sunt lucrurile acestea despre 
care noi cei din planeta Marte nici nam auzit 
măcar. 

— Banii, i-am lămurit eu, sunt de două feluri: 
de hârtie sau de diferite metale, ca nichel, aramă, 
argint şi aur. Fiecare om pentru munca depusă de 
el primeşte plata-în bani. De exemplu, dacă eu 
sunt cizmar şi îţi fac dumitale o pereche de încăl- 
țăminte, d-ta îmi plăteşti în bani preţul încălţă- 
mintei, după cum tot în bani vei plăti croitorului, 
care îţi va face haine sau brutarului, care îţi va 
da pâine şi aşa mai departe. 

— Dar dacă n'am bani, ce le voi da? 

— Munceşte şi câştigă, i-am răspuns eu. 

— Dar copiii dela voi, mă întrebă el iarăşi ne- 
dumerit, ce muncă fac şi cum câştigă ei bani? 

— Copiilor mici, l-am lămurit eu, le dau şi le 
cumpără părinţii tot ce au nevoe. Cât timp copiii 
merg la şcoală, nu câştigă nimic, însă părinţii lor 
le duc de grije. 

— Nu prea înţeleg rânduiala aceasta, îmi zise 
Bir-Bar-Bor. Dacă un om are, de pildă, cinci copii 
în vârstă mică, iar el cade bolnav, aşa că nu poa- 
te munci şi nu poate câştiga bani, cine îi hrăneşte 
cine îi îmbracă şi îi încalţă pe copii? 

— Intr'un caz ca acesta, copiii de oameni săra- 
ci mai suferă şi ei de foame, merg desculți şi prost 
îmbrăcaţi. Se întâmplă însă ca oameni buni la su- 
flet şi cu dare de mână să le vie în ajutor sau 
chiar ca statul să le ducă puţin de grije. De exem- 
plu, statul duce de grije orfanilor de războiu. 

— Hm, da, făcu Bir-Bar-Bor, tiu minte că mi-ai 
spus că voi, oamenii pământeni, sunteţi aşa de 
sălbatici şi de înapoiaţi, că vă omoriţi unii pe alţi. 
„„Dar, adaugă el după ce se gândi puţin, dece nu 
suprimaţi cu desăvârşire banii, din pricina cărora 
cred că vă faceţi mari griji şi supărări? 


— Şi prin ce să-i înlocuim? l-am întrebat eu. 

— Prin nimic, îmi întoarse el vorba, nu e nici o 
aevoe să-i înlocuiţi prin ceva. Să faceţi aşa cum 
e la noi: fiecare locuitor din planeta Marte capătă 
tot ce are nevoe, fără să i se ceară bani. 

— Nu cumva la voi, l-am întrebat eu râzând, 
pâinea, încălțămintea, îmbrăcămintea cresc pe ar- 
bori, aşa că e de ajuns să întinzi mâna şi să le cu- 
legi? 

— Nu cresc pe nici un fel de arbori, ci le facem 
noi înşine, adică se fac de fabricile noastre, îmi 
răspunse Bir-Bar-Bor. Insă, le căpătăm, fără să 
dăm în schimb ceeace voi, oamenii pământeni, 
numiţi bani. Muncim cu toţii şi avem fiecare tot 
ce ne trebue. 

— Şi la noi pe pământ sunt oameni care s'au 
gândit să facă aşa cum spui că este în planeta 
Marte. Insă, încercările făcute au dat greş şi au 
eşit pe dos. E bine să avem fiecare tot ce ne tre- 
bue şi ca să nu fie oameni bogaţi şi oameni săraci, 
dar vezi că nu se poate. Unul e mai leneş, altul 
mai sârguitor, unul e mai econom, altul mai risi- 
pitor. 

„Aşa se face că unul a strâns avere şi a izbutit 
ca prin muncă şi economie să ajungă om cu dare 
de mână, pe când vecinul săua cheltuit tot ce 
câştiga sau n'a muncit în deajuns. De aceea, nu e 
cu putinţă ca toţi oamenii să fie deopotrivă. 

— Văd, îmi zise Bir-Bar-Bor, că la voi pe pă- 
mânt toate sunt într'altiel rânduite de cum e la 
noi în planeta Marte. Zău, ce bine îmi pare, adău- 
gă el, că nu mam născut pe pământ! Aş fi avut 
atâtea şi atâtea griji şi necazuri”. 

(Va urma) 


Pa 


2-2... 


_COZONA 


FAINA DE 


CI F 
AUR 


RUMOSI 
= 


-009--099- 


oeeo 


A apărut! A apărut! 


Haplea în străinătate 


Citiţi cu toţii 


„Ştrengăriile lui Gigi“ 


PAG. 12 == = 


DIMINEAȚA COPIILOR 


„ Povestea cununiei Prințului Vladimir si linistitul Dunai 


[| 
| 


e 

ai 
ogo 
KO 


„Aşteaptă aicea, îi zise el lui Nikitici, şi priveşte 
țintă spre sălaşul domnesc, lar dacă te chem, 
sboară!” 

„_Dunai intră în sălaşul de primire unde Voevodul 

ra aşezat pe tron. Se ploconi în faţa lui şi îi zise 
îi glas liniştit: 

— Cu bine, tăticule! 
tuanii! 

— Cu bine, liniștite Dunai, răspunse Voevodul. 
Pe unde ai mai hoinărit? Venit- -ai să lupţi împo- 
triva noastră sau să mă sluieşti ca odinioară? 


Tu voevod al mândrei Li- 


URMARE ŞI 


eneee dă 


| 
SFÂRŞIT 


voi! nemiloşii mei temniceri, apucaţi- | pe linişti- 
tul Dunai şi închideţi-l în cea mai adâncă temniţă. 
La uşe trageţi zăvor de fier, iar în'făţa uşei bui- 
tuci mari şi zăbrele de fier. Indesaţi deasupra 
grămezi mari de nisip galben. Pe: Dunai îl: veţi 
hrăni numai cu orez îngheţat şi îi veţi“ da” nuinai 
apă rece până ce şi-o veni din nou în minţi”. 
Linistitul Dunai îşi aplecă o clipă capul; privind 
la podeaua de cărămidă roşie. Apoi ridică mâna sa 
albă şi izbi masa cu pumnul, dar în aşa-fel că tot 
vinul se răsturnă din-pahare, talere plinese ros- 


In mijlocul câmpului. se întâlniă 


Liniştitul Dunai răspunse: „Viu în numele fe- 
ciorului bălai al Soarelui, Prinţul Vladimir, ca 
să-ţi cer în căsătorie pe fecioara ta iubită, Prin- 
tesa Apraxia”. 

Dunai puse apoi pe masă scrisoarea 
Vladimir. . 

La citirea ei, Voevodul Lituaniei fu' cuprins de 
nestăpânită mânie. 

„Prost şi nătâng e Prinţul Vladimir, strigă el, să 
trimită“ un sol ca tine pentru astfel de solie! He 


prințului 


lup'ătorii... 


togoliră pe jos, mesele-căzură răsturnate- şi stâl- 
pii mari ai sălaşului se legănară în colo şi încoa- 
ce, pe când tavanul gemea şi trosnea. .. 

Slugile Voevodului alergau zăpăcite în. dreapta . 


şi în stânga, iar Voevodul însuşi porni în fugă 
mare pe scara rotundă ce ducea spre:turn: Când 
ajunse în vârful înaltului turn, se ascunse după o 
blană de urs. ; 
Atunci liniştitul Dunai; sărind: -peste scairf aie? 
rit al Voevodului, prinse de câlcâi pe unul din cei 


DIMINEAȚA COPIILOR 


mai graşi servitori şi folosindu-se de el ca de o 
măciucă, începu să dea orbește în ceilalţi. 

Apoi ridicând glasul, strigă prin fereastră: „Hai - 
la treabă, Nikitici!” 

Tânărul Nikitici veni în sală, şi apucând alt ser- 
vitor de. călcâi, începu-să-l ajute pe Dunai. 

Dar nu trecu mult şi cei doi prieteni auziră glasul 
Voevodului, strigând din încăperea cea înaltă a 
turnului: 

„Opreşte-te, liniştitul meu Dunai, şi nu uita 
bunătatea mea către tine în vremurile trecute. 
Hai să 'mai stăm de vorbă amândoi şi să ne sfă- 
tuim despre cererea Prințului. Mai bine ar fi să-i 
duci ca sotie pe fiica mea cea mare, Prințesa Nas- 
tasia, că-i place să cutreere stepa, ṣi n'o să-mi fie 
aşa de urât după lipsa ei. 

— Asta nu se poate! răspunse linistitul Dunai, şi 
dă-i în dreapta şi dă-i în stânga cu măciuca sa pu- 
ternică, pe când Nikitici îl ajuta și el fără răgaz. 

— Dacă-i aşa, ia şi pe Prinţesa Apraxia, strigă 
Voevodul speriat. 

Atunci liniştitul Dunai se duse la turnul cel înalt 
şi intră în iatacul Prințesei Apraxia, unde domni- 
ta aceasta se plimba în voe, îmbrăcată într'o ro- 
chie fără cingătoare, cu părul despletit  căzân- 
du-i ca valuri aurite pe umeri şi cu picioruşele 
goale. x 

— Să trăeşti, Domniţă! zise Dunai ploconin- 
du-se adânc în faţa ei, şi iartă-mi venirea fără de 
veste. Sunt trimis de Prinţul Vladimir,  falnicul 
soare ale Kievului şi am venit să-ţi cer să-i fii 
soţie! 

— Timp de trei ani am dorit aceasta, răspunse 
Domnița şi mam rugat lui Dumnezeu, ca să-mi fie 
Vladimir soţ. 

Liniştitul Dunai sărută inelul de aur după mâ- 
nuţa mică şi albă, apoi petrecu pe Prinţesa Apra- 
xia fără întârziere în curtea palatului unde se în- 
tălniră cu Voevodul. 

— Tot odată cu Prinţesa, zise Voevodul, ia şi 
zestrea ei domnească. 

Dădu grabnică poruncă să fie încărcate trei 
care cu-aur roşu, argint alb şi mărgăritare scum- 
pe în'siraguri lungi şi nenumărate. 

Apoi Domnita se pregăti de drum şi încălecând, 
plecă-.cu flăcăii voinici pe lumea întinsă: iar pe 
când. mergeau, cânta duios şi încet doina de dra- 
goste; de desrobire, şi de tron vestit și îalnic. 

După o noapte petrecută în corturi, flăcăii se 
sculară .din zori. pregătindu-se să pornească ia- 
răşi la drum. când văzură venind duvă ei într'o 
goană. nebună,-un călăreț tătar cu calul stropit de 
noroiul câmpului. Indată ce-l zări, Dunai zise lui 
Nikitici: să-şi: urmeze drumul înainte împreună cu 


PAG. 13 


Prinţesa Apraxia, iar el rămase pe loc pentru a 
înfrunta ve îndrăzneţul călăreț. 

Cei doi luptători se întâlniră în mijlocul câm- 
pului. Fiecare din ei închipuindu- şi că celalt este 
un tătar nelegiuit, începură să se lupte cu lovituri 


răsunătoare. După câteva clipe linistitul Dunai fu 


asvârlit după cal, dar sări îndată pe sprintenele 
sale picioare şi lovi pe duşman cu măciucă, suliță 
şi spadă, până ce îl culcă în sfârşit la pământ. A- 
poi trase pumnalul din teacă şi zise: 

— Spune-mi acuma care ţi-e numele şi numele 
neamului afurisit din care te tragi? 

— Dacă aş sta eu pe pieptul tău, răspunse 
străinului, nu te-aş întreba nici de nume, nici de 
neam, dar te-aş străpunge drept în inimă. 

Atunci linistitul Dunai ridică pumnalul, gata, ga- 
ta să străpungă inima duşmanului; dar lovitura ră- 
mase pe veci oprită, căci de o dată, recunoscu în 
trupul întins la picioarele sale, făptura unei fe- 
mei, pe când din giuvelca aruncată la o parte se 
desveli părul despletit şi fruntea Prințesei Nasta- 
sia. 

Fără să spună un cuvânt, dar cu inima plină de 
remuşcare, liniştitul Dunai apucă pe Nastasia de 
mânuţele ei albe ca crinul şi ridicând-o pe sprin- 
tenele ei picioare, se uită lung, lung la ea, până 
ce-i citi în ochi iertarea; apoi zise liniştit: 

— Hai să mergem la oraşul Kiew să ne cunu- 
năm. 

O aşeză după aceea pe voinicul său fugar, luă 
măciuca şi spada ascuţită pe care le purta, şi în- 
călecând şi el, porniră înainte spre oraşul Prin- 
tului Vladimir. 

— Am venit să-mi caut sora, zise Domnița Nas- 
tasia, amintindu-și deodată de scopul goanei 
sale. ; 

— O vei găsi la Kiev, răspuase Dunai,.căci a- 
colo Prinţesa Apraxia se va cuhuna cu prințul 
Vladimir. 

Atunci Nastasia tăcu, că prea cra fericită pen- 
tru vestea aceasta şi aşa călători tot mai departe. , 

Ajunseră astfel la oraşul Kiev şi se duseră în ` 
grabă la biserică. Pe pridvorul bisericei se întâl- 
niră cu prințul Vladimir şi Prinţesa Apraxia, care. 
veniseră şi ei să fie cununaţi. 

Surorile se îmbrăţisară cu înduioşare, şi apoi 
intrară toţi împreună în răcoarea întunecoasă a 


bisericei păşind spre sfântul altar, unde le aştepta se 


preotul. 

Acolo se săvârşi căsătoria Domaitetot Apraxia 
şi Nastasia cu Prințul Vladimir și cu liniştitul Du- 
nai, pe când cununile de aur le fură aşezate ea 
frunte. 

In româneşte de Maria lai 


LETEA EEEE EEETEEEEEEEETEEEE EEEE EEEE EE EEE EEEE EEEa EE 30000000000000000000000000000 0000004 100000 F000009000000000P0D OOGA RRAPERA CRPRAAAROOPORRROORARRRoooooeeere 


9000PPPRRAO PAN OPODEOORATORAPRRRAARRAAAPARA RAPA PAPPAAOTAAOR 00000000 009000Fa DO PPOPAPRAPOROOPODOOORIPEODDROROPOROOPOOPOVORRRRRPOOPORROROReLeLecoLootoreeeoeae 


PAI: 


DIMINEAȚA COPIILOR 


[ee aa a ui 
PRIETENUL 


EONORONOHONOHNO 


ntr'o seară rece dela sfârşitul iernei, un iepu- 

re zăcea în poiana din miilocul pădurei. Pe 

arborii din prejur se învârtea o mulţime de 

ciori care făceau să răsune pădurea cu cron- 

cănitul lor. Ciorile acestea aşteptau ca.-iepu- 
rele să-şi dea sufletul şi apoi să se repeadă asupra 
lui, să-l sfâşie şi să-l mănânce. 

Adevărul este că bietul iepure n'avea mult de 
trăit. Rănit greu de un vânător la piciorul drept 
dindărăt, iepurele zăcea nemişcat de mai multe 
zile, văetându-se de dureri şi fără să îi dus ceva 
la gură, ca să-şi potolească foamea. 


Insă, în zăpada care nu se topise încă, se auzi 
scârţâit de paşi de om. După puţin, se ivi Mitruş, 
fiul pădurarului Onoireiu. 

„E un iepure!” strigă Mitruş. Se apropie şi în- 
tinse mâna, ca să-l prindă. lepurele nu putea să 
se mişte, aşa că nici nu încercă să fugă. Mitruş îl 


de Stan Protopopescu 


ON NON NON NOR NOR NOR NOR. 


ridică de ios şi atunci văzu că un picior al iepu- 
relui era aproape rupt. 

„Sărmane iepuraş, zise băiatul, care era foarte 
milostiv cu animalele, te-am rănit şi ţi-am rupt 
piciorul”. 

lepurele tremura tot. Mitruş îl puse în partea 
dinlăuntru a hainei, înfăşurându-l cât mai bine şi 
zicându-i: „Nu te speria, drăguţule, că nu-ţi fac 
nici-un rău”. 

Se întoarse cu el acasă şi îl puse în odaie la 
căldură, aşternându-i pe jos nişte paie şi nişte 
toale vechi. Puse apoi într'o strachină lapte, iar 
în altă strachină morcovi şi foi de salată. Flă- 
mând cum era, iepurele uită de frică şi mâncă şi 
bău cu lăcomie. 

In timpul acesta, se întoarse de la treaba din 


pădure şi pădurarul Onofreiu. „L-ai prins tu sin- 


gur, băete? întrebă Onofreiu pe fiul său, 


DIMINEAŢA-COPIILOh === 


— Da, tată, răspunse Mitruş, dar eu nu sunt vâ- 
nător, ca să împuşc iepuri. L-am găsit zăcând ră- 
nit şi cu o labă ruptă şi l-am adus, ca să-l scap de 
ciorile care se pregăteau să-l sfâşie. Poate că la 
noi se vindecă şi. se face iarăşi bine. 

— Să căutăm să-l facem bine, îi întoarse tatăl 
său vorba, adăogând: să-l păzeşti însă de câinii 
noştri. 

— Il voiu păzi!” zise Mitruş răspicat. 

Mitruş s'a ţinut de cuvânt. L-a păzit şi l-a 
îngrijit aşa de bine, că după puţine zile iepurele 
se vindecă pe deplin şi începu să sară prin casă. 
Ba chiar se împrieteni aşa de bine cu Mitruş, că 
toată ziua se jucau împreună. 

Mitruş era foarte mulţumit si nu mai putea de 
bucurie, când iepurele venia să-i ia din mână vreo 
frunză sau vreun morcov. 

Trecuse iarna şi sosise primăvara cu zilele ei 
calde şi frumoase. Aucma începuse să se schim- 
be şi iepurele. li căzuse părul ce avea şi căpătase 
un păr aproape alb. 


= PAG. 15 


„lepurii, îi lămuri lui Mitruş tatăl său, îşi schim- 
bă părul de două ori pe an”. 

Insă, afară de această schimbare a părului, ie- 
purele se schimbase şi în felul său de a fi. Uheori 
arăta trist, alteori era nerăbdător şi părea că 
nare astâmpăr. 

Nu cumva o fi bolnav? întrebă Mitruş pe tatăl 
său. 

— Nu e bolnav, îi răspunse acesta, însă cu so- 
sirea zilelor frumoase, i s'a făcut dor de pădurea 
verde şi de poiana înflorită. 

— Dar aci la noi este bine îngrijit şi nare să se 
teamă nici de vânători, nici de câini sau de ceva 
fiare sălbatice. 

— Cu toate acestea, îi place mai mult liberta- 
tea cu primejdii, decât robia în linişte şi siguranţă”. 

Tatăl lui Mitruş avea dreptate. Intr'o după a- 
miază, pe când fereastra odăiei era deschisă, iar 
Onofreiu şi Mitruş lipseau de acasă, iepurele sări 
pe fereastră şi fugi drept la pădure. 

De atunci, nimeni n'a aflat ceva despre el. 

Stan Protopopescu 


A Ga 


*009--089- 


z 


0 intâmplare din vaţă, in care Să se arate dragostea ce o avem către mama noastră 


u cât drag mi-aduc de tine aminte, mamă. 
Te văd ca prin vis înaltă, uscățivă şi cu 
părul castaniu. 

Ţi-aduci aminte, mamă, din noaptea a- 
ceea întunecoasă de Decembrie când 
nici o stea nu lucea pe cer, tu veneai singură pe 
drum, târziu de tot, după o întreagă zi de muncă, 
pentru ca să poţi aduce cel puţin o fărămitură de 
pâine copilaşilor tăi, care de vreo trei zile nu 
mâncaseră nimic. Tu nu ştiai, mamă, ce te aş- 
teaptă acasă: tata şedea ascuns cu toporul după 
uşă când vei intra tu să te lovească. Dar par'că 
Dumnezeu te-a îndemnat, ai intrat pe geam că 
eu eram acolo şi ţi-am făcut semn. Te-ai suit re- 
pede în pat, iar eu te-am acoperit cu plapoma şi 
m'am aşezat lângă tine să veghez, dar nam ve- 
ghiat mult timp, căci a apărut tata cu toporul și 
făcu o mişcare să mă lovească crezând că eşti tu. 
Am strigat la el şi i-am spus: „Ce faci, tată, nu 
te gândeşti că ne laşi orfani pe noi, iar pe dum- 
neata te aşteaptă închisoarea?” 

N'a răspuns nimic şi ruşinat a lăsat capul în 
jos îndreptându-se spre odaia lui. 

Atâta jertfă mică din partea mea cred că meri- 
tai, mamă, pe lângă atâtea mari jertfe care le 
făceai tu pentru noi. Eram bucuroasă că te scă- 
pasem de la moarte cel puţin ca să mai trăeşti 
vreo zece ani în mijlocul nostru, dar nu-i după 


i 


cum vrea omul, ci după cum vrea Domnul. Dom- 
nului lisus Hristos făcându-i-se milă de neîndura- 
tele chinuri, care ţi le provoca boala, te-a luat 
din mijlocul atâtor suflete care te iubeau mult de 
tot. 

Dar poate El te-a iubit mai mult decât te iu- 
beam noi. N'am avut norocul, mamă, nici moartă 
să te văd, căci mă duseşi departe de tine, ca să 
nu mă pot îmbolnăvi şi eu. 

Cu câtă durere în suflet ai murit dorindu-ne pe 
toți, dar nu ne-ai putut vedea nici pe unul, nici 
chiar pe mine, care eram mai aproape de tine ca 
ceilalţi copii ai tăi. 

De atunci sunt cinci ani, mamă, chiar acum în 
Aprilie de când tu ai plecat din miilocul nostru, şi 
de atunci în fiecare Duminică, când am vacanţă, 
mormântul tău se împrospătează cu cele mai fru- 
moase îlori roşii, galbene şi albe, iar April cu 
ceata de privighetori cântă, ciripindu-ţi cântece 
şi primăveri. 

Dormi liniştită, mamă, în locaşu-ţi sfânt, căci 
copiii tăi încă te iubesc şi nu te vor uita în veci. 

Copii, care încă aveţi mame, preţuiţi-le şi în- 
griiiţi-le cât este timp, căci ce-i mai plăcut în as- 
tă lume să ai pe cineva care te mângâie şi să 
rronunţi neîncetat acest sfânt şi sublim nume: 


Mama. Dimitrievici Teby 
Şcoala Normală „Elena Doamna“ Bucureşti 


PAG. 16 = 


DE VORBĂ CU CITITORII 


Mar. Fir.-Chişinău. — Iti publicăm o glumă din 
cele două glume trimise de d-ta. 

Z. Fir-Chişinău. — „Eroii”. E mult de când au 
dispărut „hordele tătăreşti” (cuvântul acesta din 
urmă nu trebuia scris cu t mare). „Slovă” nu 
poate rima în nici un caz cu „ţară”. Mai află 
că „aţi salvat”, „aţi apărat” se scrie aşa, iar nu 
„âtre, cum ai scris- d-ta. 

I. C. Şt.-Corabia. — Din poeziile trimise de 
d-ta, am ales poezia „„Noapte”, care se va publi- 
ca. Poezia „In căutarea rimei” nu merge pentru 
revista noastră. De altfel, ea este mai de grabă 
un exerciţiu literar. In poezia „Românul” te în- 
şeli, când crezi că românul nu face altceva, de- 
cât să cânte în toate zilele din caval. Mai mult 
decât orişice, românul munceşte, cum de altfel, 
muncesc toate popoarele. Cele două poezii cu 
subiect religios „Pe cruce” şi „Dumnezeu” lasă 
de dorit prin expresiuni de prisos sau puţin exac- 
te, „Trandafirul” nu-ţi lasă impresia unei fabile, 
ca să scoţi, aşa cum ai făcut, o „„morală”.- 

St. Chir-Loco. — „Povestea palmierului” a- 
rată că d-ta te pricepi destul de bine la traduceri, 
însă bucata aceasta ni s'a părut puţin interesantă 
pentru cititorii noștri. In afară de aceasta, nu 
uita, când sar întâmpla să mai trimiţi vreo tra- 
ducere, următoarele două lucruri: a) să scrii pe 
o singură față a hârtiei; b) să arăţi cartea sau re- 
vista străină din care ai tradus, precum şi nu- 
mele autorului bucăţei. 

Zel F.-Loco. — „Floricelele”. După scris, înţe- 
legem că eşti încă în vârstă mică. Aşteaptă să 
mai creşti, să înveţi mai multă carte şi pe urmă 
să încerci a scrie versuri, care să fie bune de pu- 
blicat. 


EOOH HHHH HHHH HHHH HHH HHHH H HHHH HHH 


STRAŞNICĂ PETRECERE 


Orice copil, mare sau pitic, 

Duminică petrece la Teatrul Mic. 

Se distrează bine şi mai ia suplimentar, 
La tombola norocoasă, un pachet Suchard. 


eee o-o-o 


INDISCUTABIL 
PĂINEA 


HERDAN. 


= = DIMINEATA COPIILOR 


A apărut; A apărut; 


Curs de preparaţie 


pentru - 


Absolvenți a patru clase primare, cari 

candidează la licee, şcoli normale, 

seminarii, şcoli comerciale şi de 
meserii 

Cuprinde: Compunere, Gramatică, Aritmetică, 

54 Probleme, Istorie, Geografie 


de A 
Petre I. Ghiaţă şi Ion Rotaru 


160 pagini 60 iei 
Editura „Adevěrul“ S. A. Bucureşti 


CERETI PRETUTINDENI 


BANANIA 


Produs din făină de 
BANANE, apreciat 
în toată lumea pentru 
calităţile sale hrăni- 
toare şi reconstitu- 
ante, conţine, Vita- 
mine, Fosfate, Glu- 
coză şi altele 


Uzinele la 


(Seine) France 
|nformaţiuni la soc. 
„BANANI A“ 

Constanţa 


DIN FĂINĂ 
DE BANANE 


N | Bul. 


CEA MAI 
BUNĂ 


Atelisrele „ADEVERUL“, $. A. 


COURBEVOIE 


Regina Maria . 110 za 


m u DIMINEATA 
|387 COPIILOR 


DIRECTOR: N. BATZARIA. 


t 
Aranni 
popa: 


Sifa Fo N pea l 
wl Rn S H i 


ipsi! 


ANu: ii D 
S f 


aab) 


pari 
yy pÀ 


~ 


a MINNI: 
aa 1119» 


DESI E A RA 


t 


4 
» 
:d 


„Adino, dă-mi şi mie din bunătăţile ce mănânci !” PREŢUL 5 LEI 


PAG. 9 === == 


? 


Despre Marconi. 

Despre vestitul inventator italian Marconi am 
scris mai de mult în „Dimineaţa Copiilor” şi i-am 
publicat chiar fotografia. 

' Insă, fiindcă am fost întrebaţi din nou de un 
cititor, care pe atunci era încă prea mic, dăm ia- 
răşi câteva lămuriri. 

Marconi s'a născut în anul 1874, în Badai ita- 
lian Bologna. A făcut studii atât în Italia, cât şi 
în Anglia, obținând diploma de inginer. 

In anul 1895, s'a înrădăcinat în mintea lui ideia 
că undele electrice pot îi folosite pentru a telegra- 
fia, fără să se întrebuinţeze firul, sârma de tele- 
graf. 

Spunem aci că „undele electrice” care se 
mai numesc şi „unde hertziene”, nau fost desco- 
perite de el, ci fuseseră descoperite de mai înain- 
te de alţi învăţaţi fizicieni, printre care cei mai 
însemnați sunt englezul Maxwel, germanul Hertz 
şi francezul Branly. 


Acesta din urmă este chiar socotit ca părin- 
tele telegrafiei fără fir, deci şi al radiofoniei. 
Marconi însă a ştiut să aplice descoperirile fă- 
cute de învățații pe care i-am numit. 


Primele sale experienţe. 


Marconi făcu primele sale experienţe la o vilă 
dela ţară a tatălui său. 

Aceste experienţe îi întăriră convingerea că se 
poate aiunge să se telegrafieze dintr'o localitate 
într'alta, fără să fie nevoe de firele telegrafice. 
Insă, pentru a putea face experienţe mai mari şi 
mai serioase, era nevoe de sume mai mari de 
bani. 


Dar capitaliştii din Italia nu aveau încredere în 
reuşita invenţiei, de aceea, nau vrut să-l ajute 
băneşte pe Marconi. 

Atunci Marconi părăsi Italia şi se duse în An- 
glia. Aci, în anul 1896, făcu experiențe în faţa ce- 
lor mai de seamă oameni de ştiinţă englezi. 

La prima experienţă Marconi izbuti să tele- 
grafieze fără fir la o distanţă de 4 chilometri. 

Era vrea puţin, când ne gândim că astăzi se 
poate telegrafia, ba chiar, cu ajutorul radiofoniei, 
se poate vorbi dela un capăt până la celalt capăt 
al pământului. 

Trei ani după aceea, Marconi stabili cele din- 


===>, DIMINEAȚA COPIILOR 


tâi comunicaţiuni radio-telegrafice între Anglia 
şi Franţa la o distanţă de 50 de chilometri, pentru 

ca puţin mai târziu să ajungă a dovedi că se poa- 
te telegrafia fără fir din Europa şi America. 


Vedeţi în ce scurtă vreme a reuşit el să-şi per- 
ia ai a invenţia! 


Maroon şi radiofonia. 


Dar dacă se poate telegrafia prin undele elec- 
trice, dece nu s'ar putea vorbi tot cu ajutorul lor? 
Adică, dacă se poate transmite cuvântul, dece nu 
s'ar putea transmite ṣi vocea omului? 

lată ce întrebări şi-a pus Marconi care a putut 
să răspundă cu tot succesul. 

Cititorii noștri, care au la casele lor aparate de 
radio, știu că undele electrice cu care primim e- 
misiunile radiofonice, se împart în unde lungi, 
miilocii şi scurte. Undele lungi sunt cele care au 
o lungime de 1000—2000 de metri, undele mijlocii 
au o lungime între 200—600 de. metri. iar undele 
scurte sunt acelea care sunt sub 200 de metri. 

Marconi a putut să constate că undele lungi se 
transmit şi se aud mai bine ziua decât noaptea, 
pe când emisiunile pe unde scurte se primesc şi 
se aud pe orice vreme şi ajung până la cele mai 
mari depărtări. 

Aşa, cu ajutorul undelor scurte el reuşi în anul 
trecut ca de pe vaporul său din portul italian Ge- 
nova să aprindă luminile electrice dela expoziţia 
din oraşul Sidney din Australia. 

In acelaş timp a putut să aibă şi o conversatie 
cu primarul din Sidney. Unul vorbea din Italia, 
celălalt din Australia și cu toate acestea se au- 
zeau şi se înțelegeau foarte bine. 


PPPPRAARAAORPPORRORRARRARRRARRORRRRRRRIRRARAARARARAARAORAARRROORORORLLOrLere 


P-P-L-L-.-.-.-.P- LL o... 


PPR H HH H H HHHH HHH HHH HH 


Citiţi cu toţii 


HAPLEA 
ALTE PĂŢĂNII ŞI NĂZDRĂVĂNII 


Ediţia a Il-a 


DIMINEATA 


COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67. 


ABONAMENTE : 1 AN 200 LEI | IN STRĂINĂTATE DUBLU 


6 LUNI 100 


12 Iulie 1931 — Nr. 387 Director: N. BATZARIA 


UN NUMĂR 5 LEI 


REPRODUCEREA BUCĂȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 


Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


Terror ve rr rrore vre 


...rooereoees 1900000080000 tH HHHH HHHH HHH HHHH Aaaa aaa AAAA 00009000 000000Pooraeoseeeteeaeoeeaee 


[*| VACANTA |% 


S'a terminat un an întreg de școală, 
Pe când acum vacanța-i ține locul. 
Copiii toți pe câmpuri dau năvală, 
Prinzând prin iarba verde iarăși jocul. 


S'ascund prin tufe plini de duioşie, 
lar cei mai mari, cu flori la pălărie, 
Incep a-și da şi-ei aer de om... mare]... 


Un moş gârbov, trântit frumos în iarbă, 
Priveşte blând copiii de pe plaiu 

Și, scărpinându-se ușor în barbă, 

Le zice-o doină jalnică din naiu... 


“ Cei mai micuţi, cu brațul plin de floare, 


Tai 


t 
pă 
+ 
- 
* 
+ 
+ 


*990PPPPPPPPPOPRRAI t l EAA AA OA HHHH HHH 


Noapte. In pătutul moale 
Mititica s'a culcat. 

Pe la geamuri se îngână 
Cântece de colindat. 


Ca un înger blond, cuminte 
Doarme dulce şi în vis 
Ea pluteşte'n lumi măestre 
Cu grădini de paradis. 


be A i HH HHHH HH HR HHHH H 


Copiii prind în jurul lui să joace 
lar el doinind priveşte lung flăcăii 
Cum învârtesc bătuta 'n colo 'n coace, 
De sa pornit să sune fundul văii. 


Și două lacrimi prind să se coboare 
Din ochii-i trişti pe fața sa cea pală, 
La gândul! că a fost băiat de școală, 
Pe când acum e moș cu barbă mare. 


— „Jucaţi copii!... le zice moșun gând, 
„Că viața trece, fără-a şti de tine. 


- „Sin fiecare tânăr — în curând, 
„Voi admira un moş gărbov ca mine!“... 
Nicolae Graur 


700000-0-0-0-0-0-0-0-9-9-00-00-04-0-0-4-0-0-99-R0-9-9 0000094040 He 


1900904990 POPTRLAARRADARARAARAARAIRPDARAARAROLeoooeoereeerareeeree 


ş 


+ 
HHHH 


| CÂNTEC PENTRU RODICA | 


Şintr'o tară depărtată 
Intr'un Staul mic, umil 
Ea visează că-i zâmbeşte 
Drăgăstos un sfânt copil. 


Pace ! Mama îi sărută 
Fermecaţii obrăjori. 

Noapte sfântă ! Pe la geamuri 
Trec, cântând, colindători. 


Aurel Marin 


PPRPOROLRAAOROLRoooreeoneoeeaeterereee” 


AAA nA LAAR AAAA ana 80004 0000090000004 eeeeeee 


i 
| 
i 


DA iii EN A TAGCO O R 


| U r RY y 
ANAY 


CELE TREI PORTOCALE 
[ Povesti POPULARA DIN TORSICA L 


Prelucrare de Ali-Baba 


mpărăteasa unei țări mari şi bo- 
gate murise, lăsând după ea o 
o fată mai frumoasă decât ziua. 
Numele acestei domnițe era 
Marioara. 

Impăratul plânse un an de zi- 
le după împărăteasă, însă după 
această vreme a trebuit să se 
căsătorească din nou. Noua sa soție născu de a- 
semenea o fată. Când fata aceasta crescu şi se fă- 
cu mare, era urâtă, aşa de urâtă, că maică-sa nu 
mai putea de necaz şi de durere, mai ales când 
vedea că Marioara strălucea de frumuseţe. Fiind 
şi rea din fire, se frământa cu gândul zi şi noapte, 
cum să facă şi ce să născocească, pentru a se 
scăpa de Marioara. 


li povestea împăratului tot felul de minciuni pe 
socoteala bietei Marioare, spunând că e trântoră, 
că nare purtări bune, că îl vorbeşte la toată lu- 
mea de rău şi multe născociri de acestea. Decât 
că împăratul nu pleca urechea la clevetiri. 

Insă, într'o zi împărăteasa îi zise silindu-se să 
verse lacrimi de făţărnicie: „Marioara a vrut să 
ne otrăvească pe mine şi pe fiică-mea. Dacă o 
mai ţii aicea, să ştii că noi plecăm dela palat”. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Nu știu cum se face, că împăratul se lăsă de 
rândul acesta înduplecat de noua minciună a îm- 
părătesei şi porunci ca Marioara să fie alungată 
dela palat şi chiar din împărăție. Nici nu primi 
măcar ca Marioara, care nu greşise cu nimic, să 
vie înaintea sa şi să-şi ia rămas bun. ` 

Cu inima zdrobită de mâhnire, porni singură 
pe drumuri necunoscute. Merse aşa la întâmplare 
zece zile şi zece nopţi, iar în dimineaţa zilei a 
unsprezecea ajunse în fața unei grădini mari în 
care se găseau tot felul de pomi încărcaţi cu fruc- 
te. Numai pe un portocal dela intrare nu erau de- 
cât trei portocalie. 

Marioara rupse cele trei portocale, fiindcă îi 
era foame şi îi era sete. Insă îndată ce deschise 
prima portocală, eşi dinlăuntru o fetiţă mică de 
tot, care crescu şi se făcu o domnişoară mare, 
cât ai clipi din ochi. 

„Mi-e sete, dă-mi apă să beau!” zise dona), 
şoara aceasta. 

In apropiere se găsea o fântână. Marioara o 
duse la fântână. Insă, ființa care eşise din porto- 
cală, era aşa de însetată, că în curând bău toată 
apa din fântână, apoi îi zise din nou Marioarei: 
„Mi-e sete. N'ai altă apă să-mi dai? 

— Nam, răspunse Marioara. 

— Dacă n'ai, eu mă duc şi te las singură, dar 
mai înainte de a pleca, ascultă să-ţi dau un sfat: 
să nu deschizi cele două portocale ce mai ai de- 
cât întrun loc unde va fi apă multă”. 

Aşa vorbi fata din portocală, apoi pieri făcân- 
du-se nevăzută. 

Mergând înainte pe drumul său, Marioara a- 
junse la un lac. „Aici pot să deschid o portocală”, 
îşi zise ea. Din portocală eşi o fată mai frumoasă 
decât cea dintâi: „Mi-e sete, zise fata. Dă-mi apă 
să beau. 

— lată lacul, răspunse Marioara. Dacă - poţi, 
bea toată apa din el”. 

Fata se puse pe băut şi bău şi bău, că în mai 
puţin de o oră nu rămase o picătură din apa la- 
cului. 

„Mi-e sete! strigă ea din nou. N'ai altă apă 
să-mi dai? 

— N'am, răspunse Marioara. 

— Dacă mai, rămâi cu bine”. Şi se duse şi ea, 
ca şi cea dintâi. 

Marioara se mâhni adânc, pentrucă ar fi dorit 
ca să aibă ca însoţitoare o fată aşa de frumoasă. 
„Unde aş putea găsi apă mai multă, îşi vorbea ea 
singură, pentru ca să potolesc setea celei de a 
treia fete, care este în portocala ce mi-a rămas? 

Dar după puţin mers ajunse la marginea unui 
râu aşa de mare şi aşa de lat, încât credeai că 
nu e râu, ci e mare. „ Aici aş putea să deschid 
portocala a treia”, îşi zise Marioara. 

Din portocală eşi o fată mult mai frumoasă 


decât celelalte două. Era încărcată de diamante | 


PAG. 5 


şi alte pietre preţioase şi purta o rochie de culoa- 
rea cerului. Se puse şi ea pe băut apă şi bău, şi 
bău, dar nu fu chip să usuce râul. 

„Marioaro, ai fost mai tare decât mine şi m'ai 
biruit, zise ea. Acum cere-mi tot ce vrei, pentru 
că eu sunt o zână şi am puteri mari. 

— Nu-ţi cer decât un lucru, îi răspunse Mari- 
oara. Să rămâi mereu cu mine şi să-mi fii priete- 
nă şi tovarăşă. 

— Rămân cu toată plăcerea şi voiu căuta să-ţi 
fiu de folos”, îi întări zâna vorba. 

Porniră amândouă la drum şi în curând sosiră 
la un palat măreț. 

„E locuinţa noastră, îi zise zâna. Aicea eşti stă- 
până. Porunceşte şi vei fi ascultată întru totul”. 

Din ziua aceea, Marioara duse la palatul zâne- 
lor un trai liniştit şi fericit. Prietena şi tovarăşa 
ei îi îndeplinea şi chiar îi ghicea toate dorinţele. 

Intr'o dimineaţă frumoasă de primăvară, Ma- 
rioara şedea la fereastră şi cânta un cântec duios 
din ţara ei. Tocmai atunci trecea pe acolo, mer- 
gând la vânătoare, fiul de împărat al ţării aceleia. 
Tânărul prinţ văzu pe Marioara şi îu fermecat 
aşa de tare de frumusețea ei, că, fără să stea o 
clipă pe gânduri, intră în palat şi o ceru în căsă- 
torie. 

„Bine, ţi-o dau”, răspunse zâna în locul Mari- 
=g Apoi tustrei se duseră la Curtea împăratu- 
ui. 

„lubitul meu tată şi iubita mea mamă, zise fiul 
de împărat, arătând spre Marioara, iată soția ce 
mi-am ales. 

— Cum se poate? îi întoarseră aceştia vorba. 
Oare ai uitat că e vorba să iei în căsătorie pe 
domnița Carniolina”? 

Domnița Carniolina era tocmai sora vitregă a 
Marioarei, adică fata împărătesei cele rele, care 
făcuse ca Marioara să fie alungată dela palatul 
părintesc. 

„Precum ştiţi şi d-voastră, zise fiul de împărat, 
Carniolina este o domniţă urâtă şi rea. De aceea 
nu mă siliţi să o iau fără voia mea”. 

Văzând că n'au încotro, împăratul şi împără- 
teasa consimţiră ca fiul lor să ia în căsătorie pe 
Marioara, despre care nu ştiau că este şi ea dom- 
niţă şi fiică de împărat. Se făcu o nuntă, care ți- 
nu o săptămână şi mai bine. 

Când Carniolina şi mama ei aflară despre a- 
ceastă nuntă, să moară de necaz şi mai multe nu. 
Carniolina plângea şi se văita şi ziua şi noaptea, 


zicând mereu: „Vai de mine şi de mine! Vai de 


mine şi de minc!” 

O lună mai târziu, ea muri de durere, şi nici 
mama ei nu trăi încă mult timp. 

Cât despre Marioara şi fiul de împărat, trăiră 
ani mulți si fericiți. Zâna nu-i părăsi, ci le duse 
de griie şi le boteză copilul dintâiu născut. 

Ali-Baba 


=a udat 


DIMINEAȚA COPIILOR 


„ămico, îmi dai voe să mă încuiu în 
t odaia mea pentru vre-o oră două? 
A v aşa întrebă într'o dimineaţă Nicu- 
JH LALA şor pe mămica sa. 
— Ce vorbă e asta? îi zise mai- 
că-sa şi dece vrei să te încui în odae? 

— Acesta e un secret, îi întoarse el vorba. 

Maică-sa ştia că nu e băiat, care să facă ceva 
rău şi de aceea, îi dete voe să se încuie în odae. 

Puțin mai târziu, din camera în care se încuia- 
se Nicuşor se auzea un cântec, adică un fel de 
cântec de vioară. Apoi, Nicuşor eşi din nou şi du- 
cându-se la mamă-sa, îi dete o sută de lei, zi- 
cându-i: „Poftim, mamă, banii aceştia pentru co- 
piii orfani. 

— Dar de unde i-ai găsit? Cine ţi i-a dat? în- 
trebă ea. 

— Acesta e un secret”, răspunse Nicuşor. 

Un secret pe care a doua zi îl spuse el însuşi. 
Anume, Nicuşor auzise că mai mulţi artişti dau 
concerte în folosul copiilor orfani. Cântă fără 
plată din gură sau din vreun instrument muzical, 
iar toţi banii ce se strâng din vânzarea biletelor, 
îi dau pentru copiii orfani. 


P-P-D-P-P-E-PL-Po-o-o 


COZONACI 


CONCERTUL LUI RICUSSE 


„Nicuşor se hotări să dea şi el un concert. Avea 
şi el o vioară, ce-i drept, o vioară care era mai 
mult o jucărie, dar, oricum, o vioară care cânta, 
iar Nicuşor mai mult sau mai puţin știa să cânte. 

Insă e vorba de unde să găseşti public? Cine 
ar îi dat măcar un leu, ca să asculte concertul 
dat de Nicuşor? 

Nicuşor s'a gândit mult la Icurul acesta, dar la 
urmă a găsit. A strâns păpuşile surorilor sale, a 
pus alături de ele şi pe Vasilache al său şi a în- 
ceput să le cânte din vioară. 

Păpusşile au ascultat cu atenţie, numai că n'au 
plătit nici un ban. 

„Nu-i nimic, zise Nicuşor, bani găsesc eu”. 
Scoase din puşculiţă toţi banii ce strânsese până 
atunci şi hotărî ca banii aceştia, care făceau la 
un loc o sută de lei, sunt din biletele cumpărate 
de păpusi şi de Vasilache. lar banii i-a dat mamei 
sale pentru copiii orfani.. 

Acesta a fost scretul şi acesta a fost concertul 
lui Nicuşor. 

Vintilă Bratu 


© 


FĂINA DE AU 


- 


DIMINEAȚA COPIILOR == ===» IMIE PAG. ? 


| PENTRU CITITORII MAI MICUȘI 


bó Ant aaa Antodal a iz tatal cdi mi-e aud ln dn ză dc dd d a 


.....ccsteo oeoeeteetteneetoneeeteonererreeeoeeeeeteeteneeeteneeenebonaeteerteveeeetasecttt 


| PRIETENUL LUI NELU] i 


Micul Nelu, când se scoală, 

Nu porneşte drept la şcoală, 
Ci la graid aleargă iute, l— 
Fr cocoş ca să-l salute. 
„Bună ziua, cocoşel! | 
Ai dormit tu frumuşel? -ot 


: 

+ - v a . . . 
Zău, cât eşti de fericit! 
Că nu eşti tu nevoit PENT SN) 
Şi de lecții să te-apuci. 

Li 


ersasognnogposreesesesesesesesosseers 


Azi la şcoală să te duci. | 

Ba gramatica, 'mpărțirea, RR A 
Ba scăderea şi 'nmulțirea, 
Nici nu-ți pasă să citeşti 
Şi să scrii, să socoteşti. | 
— Cy-cu-rigu! nu-i aşa, 
Cocoşelul răspundea, | 
Nu e nici o fericire | 
Să trăeşti tot în neştire. | | 
lar cocoş de te năşteai, 


P.esoeenacansrr penetreaza 


4 nas Gâtul tău ti- -l reteza Fii dar, Nelu, fericit, : 
Multe zile nu trăiai, Sin căldare te punea Mergi la şcoală mulţumit”. z 
Căci stăpânul tău venea, Si mâncare te făcea. Li-ri-li : 


poooeeeeeoeaoeereeresevereoteaeea e ST a PPN eere TTT SLT T TYTLE ITTELLLEILITTIILIILILITIITTTETEET 


- 
OT ALAA A A ESATE EAEE RTE TEETE EEEE EAEE EEE EEEE EETETTETTETETETTETEEEEE E a 


: | LA CE SE GÂNDEŞTE? | 


Să vedem cine shiceşte, 
Oare-acum la ce gândeşte 
Cea fetiță mult drăguță, 
Durduliż şi grăsută? 
Dimineaţa s'a sculat 
Şi gustarea şi-a luat, 
Lapte dulce, cozonac, 
Bunătăţile cei plac. 
lar acum stă gânditoare 
Şi privind mereu în zare, 
Ce să facă? tot se 'ntroabă, 
Să se-apuce ea de treabă, 
Sau să meargă prin grădină, 
Şi chemând pe o vecină, 
Să se plimb», să se joace? 
Să ghiciţi şi voi ce-i place. 
Să vedem cine ghiceşte, 
Oare-acum la c2 gândeşte 
: Cea fetiță mult drăguță, 

: Gs Durdulie şi grăsută? 


Florica 
AAAS SEESE EEEE EE EEE EREEREER E EREEREER EEEE EETE ETER ERAEAE EEEE EE EEEE Era 


HHH HH HHNHH I» TTET T TETESI LERRETET TITTTETETETETTETE SEEE (LEEI TEETTEE: 


: 
; 


[i 


PAG. 5 


Ere e =- DIMINEAȚA COPIILOR 


VESTEA CeLor O TrânToni 


| Desene de GEO | 


| Text de MOŞ NAE | 


| 13) Cearta pentru Marileana se întețeşte | 


Insă ceartă se'ntețeşte, Stan doar zice: „Cum se poate 
Căci Sorin şi Stan, Ilie, Să uitali aşa uşor? 

Ca şi Neagu, cer cu toții Eu cu mâna mea făcut-am 

Pe Domnița de soţie. In trei zile un vapor. 


„Fără meşteşugu-mi mare, 
In zadar v'aţi îi căznit, 
Căci la insula cea verde 
Nu era chip !să fi sosit. 


„Deci, Domnița pe dreptate 
Se cuvine numai mie“. 

Dar Sorin grăi la rându-i: 
„Dacă-i vorba de (soție, 


„Nu se'ncape îndoială „Fără mine, Marileana 
Eu sunt cel îndreptățit, Și cu voi ce-acum vorbiti, 
Căci vaporul rupt în două, Ați fi fost în fundul mării, 
Eu sunt care l-am lipit. De (toţi peştii înghiţiți. 


DIMINEATA COPIILOR 


— Mai domol, grăi Ilie, „Căci scăpam şi fără tine, „Sunt cu drept dar salvatorul, 


` Măi Sorine, tacă-ți gura, Dar întreb ce-ati îi păţit, Dela moarte vam Scăpat 
Văd că'n laude deşarte Pe balaur eu cu puşca-mi, Şi pe voi şi pe domniţă, 
Te 'ntrecuşi tu cu vnăsura. Dacă nu l-aş fi lovit. Deci, nu fie cu bănat. 


„Dar frumoasa Marileana „Fără rost tu să te lauzi, „Marileana, știți cu toţii, 
Pe dreptate mi se cade...“ Să spui vorbe goale "n vânt, Dacă astăzi mai trăeşte, 
Insă Neagu-i taie vorba De-i dreptate un pic pe lume, E vădit şi lucru Sigur, 
„Nu-i frumos, nici bine şade De ne-aude Domnul Sfânt, Numai mie îmi datoreşte. 


„Aţi uitat că ea murise? Uite aşa 'toți şase frații Ce sfârşit avea-va oare 

Aţi uitat că i-am cântat Au pornit să se siidească, Cearta-aceasta dintre fraţi? 
Din vioara-mi năzdrăvană Toti o cer pe Marileana, Rog, aveți puțin răbdare, 

Și căntr'astiel a înviat?“. Nu e chip să se 'nvoiască. Căci îndată o s'aflați. 


(Sfârşitul în n-rul viitor). 


EP i 


DANII = = 


DIMINEAȚA COPIILOR 


ENEA DO 


orica s'a sculat de mult, dar astăzi nu este 
voioasă ca altădată, ci are ochişorii plini 
| de lacrimi şi botişorul supărat. De ce 
=” plânge Dorica? Ce i s'a întâmplat? 
A bătut-o mămica? 
A sgâriat-o pisica? 
Sau o doare burtica?... 


Nimic din toate astea, Dorica plânge fiindcă 
Bonbonica şi-a spart capul. lar Bonbonica este 
cea mai frumoasă, cea mai cuminte şi cea mai 
deşteaptă păpuşă, nu numai dintre păpuşile Do- 
richei, dar chiar dintre toate păpusşile din lume. 
Şi o astfel de păpuşă să rămână fără cap? Vă pu- 
teţi închipui o supărare mai mare? Şi Dorica 
plânge, plânge... Degeaba o mângâie mămica, îi 
dă tăticu bonboane, degeaba Cuţu îi face slui... 
nimic şi nimeni n'o poate înveseli. 

Şi dacă aţi şti cum s'a întâmplat nenorocirea! 
Dorica dormea ca de obicei în pătucul ei împreună 
cu: Miţi, Nuţi, Lilica, şi bine înţeles Bonbonica. 
Şi tot ca de obicei Bonbonica, fiindu-i mai dragă, 
dormea alături de ea. pe când celelalte păpuşi 
dormeau la picioarele ei. 


= 


Şi Dorica visa... Se făcea că este într'o pădure 
deasă, unde era întuneric tare, ca noaptea. Şi ea 
se rătăcise pe acolo, singură, numai cu Bonboni- 
ca, fără mămica, fără tăticu. Şi i se făcuse frică, 
şi-i bătea inima, uite aşa: tic... tic... Atunci i s'a 
părut că aude un mormăit şi cum ştia că în pă- 
dure sunt lupi, (ca acela care mâncase pe Scufita 
Roşie) a început să fugă... Biata Dorica, ne mai 
ştiind ce să facă, a vrut să se suie într'un copac, 
ca să scape de lup, dar... sa rupt craca, şi... buf... 
a căzut jos. Şi s'a trezit din somn, în mijlocul ca- 
sei, cu Bonbonica lângă dânsa, care fiind mai pu- 
ţin voinică, a rămas fără cap. 

Şi acum ce face Dorica? Cu cine se mai joacă 
ea? Cu cine mai ascultă radio? Cui îi mai poves- 
teşte. ce pozne fac Stan şi Bran la cinema? 

Tii.. i-a venit o ideie, dar ştiţi o ideie minu- 
nată. Se va duce la Nenea Do cu mica ei Bonbo- 
nica şi el cu siguranţă că-i va pune cap. Oare 
când tăticu a căzut pe ghiaţă şi spuneau toţi că 
şi-a rupt piciorul, nu i l-a pus el la loc? Şi când 
bunicuța tuşea tare, na făcut-o tot el bine?... 

lat-o pe Dorica pornind... pâş... pâş... spre casa 
doctorului năzdrăvan, căruia ea îi spune: Ne- 
nea Do. 


- 


DIMINEAȚA COPIILOR ———— 


re a ara E Se pi 


„„Uşa s'a deschis încet şi'n prag apare Dorica 
cu biata ei păpuşă în mână. Nenea Do, care toc- 
mai mânca la masă, se uită mirat şi apoi zâmbind 
zice: 

„Ei, bună ziua, Dorica, ce veste?” 

Dorica s'a înroşit toată şi tremură de parcă 
ar sta în zăpadă, dar apoi îşi ia inima în dinţi şi 
răspunde: 

— Uite ce-i, Nene.Do, Bonbonica... âââ... Bon- 
binica şi-a spart... âââ... capul. 

— Da, cum se poate, dragă Dorica, ia spune- mi 
şi mie cum sa întâmplat? 

— Păi, să vezi Nene Do, eu am văzut un lup, 
mare, mare... şi fiindcă mi-era frică să nu mă mă- 
nânce, am vrut să mă urc întrun copac, şi a- 
tunci... Bonbonica şi-a spart capul. 

— Dar unde era lupul, Dorica? 

— In pădure. 

— In pădure, se miră Nenea Do, dar ce cătai 
matale acolo? 

— Apoi să vezi, spune Dorica, şi se face iar 
roşie, şi iar tremură, şi iar îi vin lacrimi în ochi— 
nu m'am dus de-adevărat, era numai în vis. 


— Aha, bine, da eu tot nu înţeleg un lucru, ce 
vrei tu acum dela mine? 


— Păi, aş vrea... aş vrea... 


— Ei, ce-ai vrea? o aiută blând Nenea Do. 

— Matale ştii multe, ai făcut bine şi pe tăticu 
şi pe bunicuţa, când au fost bolnavi... să-i pui şi 
Bonbonichii cap. 

— Să-i pun cap? Bine, o să-i pun. Uite să ştii 
că mâine îţi aduc pe Bonbonica cu capul la loc. 
Dar acum du-te acasă şi stai cuminte, că e frig 
afară şi-ţi înghiaţă nasul”. 

„„A doua zi dimineaţă, Dorica, întreabă cum se 
scoală: „N'a venit Nenea Do?” Şi nu vrea nici să 
mănânce, nici să se joace cu celelalte păpuşi. 


In sfârşit întrun târziu, soneria sună vesel: 
zing, zing... zing. Şi Nenea Do, bunul: şi dragul 
Nenea Do vine cu Bonbonica ei cu capul la loc. 

O, dacă aţi şti ce veselă este Dorica! Cum cân- 
tă şi joacă de bucurie şi ce petrecere mare are 
de gând să facă astăzi! 

Nia Pin 


san é 


Pentru cititoriii silitori 


Pentru a răsplăti sârguinţa copiilor 
la învăţătură şi pentru a da imbold 
tuturor celorlalți, revista noastră 
„„Dimineaţa Copiilor‘, a hotărit să 
publice şi anul acesta fotografiile 
copiilor cari au obţinut premiui întâi 
la sfârşitul anului şcolar. 


Fotografiile, însoţite de câte o a- 
deverinţă din partea direcţiunilor 
şcoalelor respective, se vor trimite pe 
adresa „,„Dimineţii Copiilor“, Str. 
Const. Mille 7—11 Bucureşti — şi 
se vor publica săptămânal, în ordinea 
sosirii la redacţie. 


Fotografiile trebuiesc înaintate 
până la 15 Augusta. cC., cel mai târziu. 


Cifiţi cu toţii: 


„Jertfa lilianei“ 


Cel mai frumos roman pentru tineret, 


— == == = - a a n 


La ora de gramatecă 


Profesorul: „Ionele, ia spune tu... ce se numeş- 
te compliment? , 

Ionel: Compliment se numeşte salutarea ce se 
transmite cuiva printr'o scrisoare. 


Trimisă de Lilly I. Berman 


LANA ali HHHH HH lead HH HHHH HHHH HH 


NU PLECAȚI 


în vilgiatură înainte 
de a cumpăra 


| 
„Albumul Rebus“ 


Conţinând cele mai interesante şi amuzante 
jocuri de cuvinte încrucişate, probleme, şah, etc. 
Elegant tipărit pe hârtie specială, / Preţul 
Lei 60 / De vârzare la toate iibrăriile 
depozitele de ziare şi la Editura 
<Adeverul> S. A, Bucureşti 
Sir. Const. Mille 7 — 11 


HHHH HAN HHAH HHAH HHH HHH HHH HH HHH 


= DIMINEATA COPIILOR 


RSITĂ 


POVEȘTILE 
LUI TATA NAŞU 


fost odată ca niciodată, că de 
ar îi nu s'ar povesti şi dacă este 
nu se povesteşte. Au fost odată 
doi boeri — adică un boer şi o 
cucoană — cărora le-a dăruit 
Dumnezeu o fetiţă drăguță în 
ziua de 12 Ghenarie, când creş- 
tinii prăsmuesc pomenirea Sfin- 
tei Muceniţe Tatiana, pe care mai ales în munţii 
Muscelului şi ai Argeşului toţi o proslăvesc şi se 
închină capului ei, cel din mânăstirea de la Curtea 
de Argeş. Şi tare s'au bucurat boerii, că tocmai 
în ziua aceasta au căpătat un prunc frumos şi să- 
nătos, o copiliţă pe care au botezat-o popii din sa- 
tul de pe moşia lor şi i-au dat numele de Tatiana, 
Cum se şi cuvenea. 

Şi după ce au botezat-o, părinţi s'au gândit la 
viitorul ei. 

Mama copilei s'a ostenit ca din făina cea mai 
albă cu putinţă, mai albă decât laptele, să fră- 
mânte o turtă, pe care a copt-o în spumă de căr- 
buni de lemn de măr dulce, a uns-o cu miere de 
trandafir şi a noua zi a pus-o pe pridvor sub o 
grindă de stejar, îndată ce a scăpătat soarele 
pentru ursitori. Nu au uitat însă să lase fereastra 
deschisă spre odaia copilei, pentru ca ursitoarele 
să poată vedea bine şi să-i ursească frumos. 


Cum s'a întunecat, ursitoarele s'au şi înfiinţat. 
Nu au venit însă decât opt din nouă, câte sunt cu 
toatele. Au adăstat ele cât au adăstat pe tovarăşa 
lor ce întârzia, şi dacă au văzut că nu mai vine, 
s'au apucat de ursit. Pe rând, fiecare a băgat ca- 
pul pe fereastră, au privit la copilă şi i-au ursit 
ce au vrut. Apoi s'au apucat de au mâncat toate 
ce le era pus în faţă. 

Tocmai când se gândeau să se risipească, uite că 
soseşte şi cea de a noua ursitoare. Ea era mânioa- 
să că nu putuse veni mai repede din pricina vis- 


-olului ce bântuia în văzduh, şi care o îngheţase 
şi o ostenise în drumul cel lung şi greu, din stea- 
ua în care îşi petrecea vremea până la pământ. 
Dar când au înţeles că celelalte ursitoare nu nu- 
mai că nu au adăstat-o mai mult, dar nici nu i-au 
oprit şi ei din torta cu miere, mai rău s'a înfier- 
dântat. Şi cum din fire nici nu era milostivă, tot 
focul şi l-a vărsat pe nevinovata copilă ce dor- 
mea somnul dulce în leagăn de argint şi în rufe 
de mătase. 


S'au încercat tovarăşele ei să o înduplece cu 
vorbe frumoase şi cerându-i în toate chipurile 
iertare; dar cum se poate îndura cel hain? Tot 
copila, cu chipul ei de înger, a izbutit să o în- 
moaie puţin, dacă înmuiere se poate zice că a 
fost. Căci privind la prunca cea nevinovată, fa- 
ţa-i posomorâtă s'a mai luminat o leacă, a înce- 
put să tuşească şi cu glas mai domol şi-a întrebat 
tovarăşele ce i-au ursit fetei. Cea mai tânără din- 
tre ursitoare a început atunci să-i înşire cele ur- 
site. l-era ursit fetei să trăiască până la adânci 
bătrâneţe, să fie frumoasă, cuminte, drăguță, 
harnică, bogată, să ştie lucra frumos şi să cânte 
mai dulce ca o privighetoare. 

„Fiindcă aşa i-aţi ursit voi, aşa să fie, dacă o 
trece peste patrusprezece ani, fără a fi.ucisă de 
o săgeată.” 

Părinţii fetei, care se ascunseseră după o per- 
dea, ca să afle ursita fetei şi ascultau de acolo la 
ce vorbeau ursitoarele între ele, dacă au auzit 
cuvântul ăsta, au început a se văita, de au deş- 
teptat copila din somn. Ursitoarea cea mai tână- 
ră, fată bună şi miloasă, aşa s'a înduioşat de plân- 
sul părinţilor şi de prunca ce-i privea neînţelegă- 
toare, încât nu-i venea să plece de lângă fereas- 
tra unde se ursise. A intrat la ei în odaie şi căl- 
când obiceiul ursitoarelor, a încercat să-i mân- 
gâie. l-a sfătuit să nu desnădăjduiască, ci să che- 


DIMINEAȚA COPIILOR 


=> PAG. 15 


me pe cărturarii şi dascălii lumei acesteia şi să-i 
întrebe ce ar fi de făcut, ca să apere pe copilă de 
ursita ei cea rea. 

Numai decât tatăl copilei — boer mare si bo- 
gat — a scris la toţi cărturarii şi dascălii lumei, 
poftindu-i la un ospăț. Şi au venit cu toţii. l-a os- 
pătat omul cum a putut mai bine, le-a dat mân- 
cări alese şi vinuri bătrâne, și la cafea a început 
să vorbească. Le-a povestit ce este cu ursita fe- 
tei lor şi i-a rugat cu -lacrămi în ochi să-l învete 
cum poate să-i facă de hac ursitei celei rele. 

„Rogu-vă pe voi, cărturari prea înţelepţi şi 
dascăli ai lumii, spuneţi-mi mie ce am de făcut, 
pentru asta şi eu vă voi răsplăti pe voi cum nici 
nu vă închipuiţi.” 

Dacă au auzit aşa dascălii şi cărturarii aceia, 
au trecut la sfat, un sfat ce a ţinut trei zile şi trei 


trân din ei — un filosof cu barba albă şi lugă, îm- 
brăcat în anteriu cenuşiu şi cu un culein înalt vi- 
şiniu pe cap — a dat răspunsul mult adăstat de 
părinţii fetei. Le-a spus că numai aşa vor scăpa 
pe copila lor de soarta ei, dacă o vor ţine până o 
împlini  patrusprezece ani închisă intrun turn 
boltit, cu zidurile şi boltele de piatră groase cât 
patrusprezece coţi, cu ferestre de cleştar de pa- 
trusprezece degete şi cu porţi de stejar patrus- 
prezece palme grosime. l-a încredințat că de vor 
face cum spun ei, nici o săgeată nu o va străpun- 
ge pe ea, să fie fără grije, că în chipul acesta au 
scăpat-o de moarte năprasnică. 

Aşa au vorbit şi părinţii fetei le-au mulţumit 
din toată inima, şi nu i-au lăsat să plece, până nu 
a pus în sân fiecare din dascălii și filosofii adu- 


nopti în şir. Li se făcuseră oamenilor milă de fa- 
tă şi ştiau pe tatăl ei cât e de bogat şi de puter- 
nic. S'au învoit dar să-i dea răspuns vrednic de 
răsplata făgăduită de un părinte iubitor, plin de 
bogăţie şi cunoscut de darnic ce era. 

In aste trei zile şi trei nopţi, numai limbi de ca- 
nar nu au căpătat ei de mâncare si băuturile cele 
mai dulci; pe când ei, bieţii părinţi ai fetei, nimic 
nu au luat în gură, au petrecut în post și rugă- 
ciune, pentru ca Dumnezeu să-i lumineze pe das- 
căli şi cărturari de cum e de făcut. 

Şi a treia zi în zori de zi, au eşit dascălii şi căr- 
turarii lumei din sfat. Prin glasul celui mai bă- 


naţi câte o pungă de piele cu câte o sută de gal- 
beni de aur într'însa. 

Apoi fiecare s'a suit în trăsurile ce-i adăsta, ca 
să-i ducă la casele lor. Nu dase însă încă surugii 
biciu cailor, când dintr'unul din rădvanele mai 
vechi iacă un bătrân ghebos cu barba căruntă, 
îmbrăcat într'un antereu cafeniu eşit de soare, că 
se dă jos, face: semn surugiilor să nu dea drumul 
hăţurilor şi chemă la el pe ceilalţi. Intr'o clipă toţi 
dascălii şi filosofii erau în jurul lui, ca să 1 între- 
be ce e, ce s'a întâmplat. 


(Va urma) 


== DIMINEAŢA COPIILOR 


u fost odată două broaşte. Una locuia în- 
tr'o groapă murdară de lângă portul o- 
raşului Osaka, iar cealaltă trăia într'un 
râu cu apă curată şi proaspătă, în apro- 
Zá pierea oraşului Kioto. Amândouă broaş- 
tele găsind că viaţa e prea plictisitoare, când 
stai tot în acelaş loc, s'au gândit să facă o călă- 
torie interesantă. 


„Ce-ar fi s'o pornesc spre portul Osaka, se 
gândi broasca din Kioto, căci nu e rău când mai 
schimbi aerul şi locul, ca să mai vezi şi alte lu- 
cruri cari pe aici nu se văd. 


— De mult doresc să văd oraşul Kioto, oraşul 
împărătesc”, se gândi şi broasca din Osaka. 


In aceiaşi zi şi la aceiaşi oră, amândouă porniră 
la drum, fiecare din partea locului ei. Nu se cunoş 
teau şi niciodată nu auziseră una de alta. Drumul 
ce-l străbătură era destul de anevoios, din care 
pricină înaintau foarte încet. 

Tocmai la miilocul drumului dintre cele două 
oraşe se afla un munte înalt pe care amândouă 
broaştele trebuiau să-l treacă pentru ca să a- 
iungă în oraşul mult dorit. Urcarea muntelui fu 
pentru ele o adevărată trudă. Gâfâind, ajunseră 
oboşite pe culmea muntelui. După ultimul pas 
ce-l făcură, se opriră deodată faţă în faţă. Foarte 
mirate de această întâlnire neașteptată, se privi- 
ră una pe alta cu ochii lor mari. Privindu-se ast- 
fel, începură să-şi vorbească. 


d. 


DIM!NEAŢA COPIILOR = == 


=== == PAG. 25 


„De unde vii şi încotro te duci? întrebă broas- 
ca din Osaka. 

— Viu din Kioto, oraşul împăratului, răspunse 
ea. Dar tu de unde vii? 

— Eu sunt din Osaka şi mă duc la Kioto”. 

Broaştele râseră cu poftă de aceasta şi se 
trântiră pe iarba verde. 

După câteva minute, se ridicară şi începură 
din nou să vorbească. 

„Dacă nu eram aşa de mici, zise cea dintâi, 
poate că vedeam din acest loc oraşele spre care 
mergem şi ştiam dacă drumul lung şi obositor 
merită atâta osteneală. 

— Ascultă, am o idee, zise a doua. Ce-ar fi, 
dacă ne-am sprijini una de alta şi. ridicându-ne 
pe picioarele dinapoi, poate am vedea ceva. 

— „Bine, să încercăm” zise cea dintâi broască. 

Şi broaştele se proptiră pe picioarele dinapoi, 
iar cu cele dinainte se îmbrăţişară în aşa fel ca 
să nu cadă. 

lată broaştele cum stau acum drepte şi privesc 
cu nerăbdare înspre oraşele dinaintea lor. Cape- 
tele şi picioarele lor se înţepeniră deabinelea de 
atâta opintire. 

Broaştele însă, când se ridică pe picioarele 


dinapoi, ochii lor privesc tot înapoi. Broaştele 
prostuţe din povestea noastră nu sau gândit la 
aceasta. Prin urmare, broasca din Osaka, în loc 
să vadă oraşul străin, vedea oraşul e: de naştere, 
iar cea din Kioto, tot pe al ei. 

„Ce văd! strigă cea din Osaka, oraşul împără- 
tesc Kioto seamănă cu al nostru! Insuşi râul cel 
de sus şi dealurile acelea seamănă leit cu ale 
noastre. Dacă nu se poate vedea ceva mai mult 
decât atât, e păcat să mă mai obosesc, ca să fac 
drumul până acolo. Mai bine să mă înapoiez a- 
casă”. 

Broasca din Kioto era de aceiaşi părere: 

„Dacă oraşul Osaka nu se deosebeşte de Kioto, 
e de prisos să-l mai văd”. zise ea. 

Se desprinseră şi săriră în iarbă. Mai vorbiră 
puţin şi după aceia se despărţiră. Işi sguduiră 
puţin picioarele dinainte, ca să se desmorţească, 
săltând, coborâră de pe munte salutându-se una 
pe alta. 

Aijunse acasă, ele povestiră copiilor şi nepoților 
lor despre drumul ce-l făcuseră, arătând că ora- 
şele Osaka şi Kioto seamănă aşa de bine între 
ele, cum seamănă un ou cu altul. 

Din esperanto de Camil Perlman 


Din cauză că am avut prea multă materie, con- 
tinuarea povestirei „De vorbă cu un locuitor din 
Planeta Marte” se ar:iănâ pentru n-rul viitor. 


Â1-1Â0090009009090000000000000000009000000000000000000000900000000Prereeeeeee 


Schiţele despre „dragostea de mamă”, apărute, 
una în n-rul trecut, iar a doua în n-rul de față al 
revistei şi semnate de d-rele Dimitrievici Teby şi 
Sgârcitu Elena, au obţinut premiul l-iu la con- 
cursul din anul acesta al societăţii „Tinerimea 
Română”. 


POVAȚĂ TÂRZIE 


Zicea odată un cărturar 
Către un bătrân avar: 
Viaţa nu-ţi era calvar, 
Dacă mâncai Suchard ! 


CERETLERATUTINDENI B A K A N i i 


Produs din făină de 
BANANE, apreciat 
în toată lumea pentru 
calitățile sale hrăni- 
toare şi reconstitu- 
ante, conține, Vita- 
mine, Fosfate, Gilu- 
coză şi altele 


Uzinele la 
COURBEVOIE 
(Seine) France 
Informaţiuni la soc. 
„BANANIA'* 
Constanţa 
Bul. Regina Maria 110 


DIN FĂINĂ 
DE BANANE 


POPOPOPERORA O AHAAA AHHH 


eoo 


INDISCUTABIL 
PĂINEA 


| 


HERDAN: 


CEA MAI 
BUNĂ 


PAGI ESEE 


IMINEAȚA COPIILOR 


10 intâmplare din viață, in c care s e arate dragostea ce o avem către mama noastră 


el mai duios cuvânt din lume e cuvântul 
de mamă. Ca prin ceața brumărie a 
toamnei, zăresc chipul palid şi blând al 
mamei mele. 

După moartea  tăticului în războiu, 
mama s'a retras la ţară, împreună cu mine care 
naveam decât 4 ani şi jumătate şi un frate mai 
mic. De atunci n'am mai văzut-o râzând. In haina 
cernită, cu zâmbetul trist şi privirea melancolică, 
îi plăcea să trăiască singură, devotându-şi viaţa 
pentru noi. li plăceau florile şi le cultiva ară- 
tând şi la alţii cum să le îngrijească. Lângă noi 
se afla o familie bogată cu al cărei copil eram 
eu prietenă. Era toamnă; frunzele. galbene ale 
copacilor se scuturau pe pământul umed de 
ploaie, iar florile din faţa casei erau veştejite de 
mult, căci nu mai era cine le" îngrijească, fiindcă 
mama mea scumpă zăcea în pat. 

In acest timp, părinţii copilului cu care mă iu- 
cam eu, îmi făgăduiseră că mă vor lua la oraș, 
la cofetăria pe care o aveau, iar mama mă ru- 
gase să mă duc să-i aduc nişte îlori dela o fe- 
meie care şedea tocmai în cealaltă parte a satu- 
lui. 

Era seară şi trăsura trebuia să plece la oraş. 
Aveam de ales între florile mamei care “erau 
tocmai în celălalt capăt al satului şi frica de câi- 
nii aşa de răi care alergau după mine, şi între 
plăcerea pe care aşi îi simţit-o mâncând prăjituri 
şi bomboane atât de bune, care făceau scârţ în 
gură, când le ronţăiam. In fața trăsurei care ple- 
ca am rămas la îndoială; dar nu mi-a trebuit 
mult până să aleg! Am răspuns vizitiului: „Du- 
te”, iar eu rămân cu mama mea! M'am dus unde 
voia mama şi m'am întors triumfătoare cu 
un braţ de flori, dar şi cu o pată roşie la picior. 
Mămica m'a sărutat călduros pe frunte şi buze- 
le ei vinete au mrumurat ceva, pe care însă n'am 
putut să-l înţeleg. De atunci am pierdut-o!... 


Acela a fost ultimul buchet pe care i lam mai 


adus. 

Ce glas duios avea mama mea şi ce mult o iu- 
beam! 

Cu ochii mari şi umezi, cu buzele palide, ea 
mă îndruma numai spre ce e bun şi folositor. Dar 
cerul m'a despărțit prea de timpuriu, căci eu 
nam avut parte de mamă cum au avut alți copii 
mai fericiți. Acum sunt mare, îmi dau seama de 
tot, ştiu carte, ştiu să lucrez, dar ce folos că-mi 
lipseşte duioşia şi mângâierea unui suflet de 
mamă! In vise zadarnic mă trezesc strigând-o! 


Ea nu mai vine ca’n alte dăți să mă acopere cu 
paza şi iubirea ei de mamă, iar eu să adorm fe- 
ricită sub zâmbetul şi privirea ei. Când eram 
bolnave, cine şedea de veghe nopți întregi la ca- 
pătâiul meu şi tresărea la fiece mişcare a mea? 

Mama! Ah, mamă! cum te recheamă sufletul 
meu! Pe viscol şi fulgere aş alerga dac'aş şti că 
te găsesc! 

Ce naş da să am şi eu o mamă, care să mă 
iubească şi să mă ia şi pe mine acasă de vacan- 
tă, ca să nu mai lăcrămez când colegele mele 
pronunță cu atâta drag cuvântul de mamă, iar 
când pleacă acasă şi vin mamele lor să le ia, să 
nu mai rămân descurajată ca să vie şi la mine 
mama mea să mă ia. 

Iluzii, nu mai speraţi, că n'o să se realizeze ni- 


ciodată, căci mama doarme în mijlocul florilor 
ei dragi. i bu ai dă S 
In orice parte a lumii mă voi găsi, icoana ei 


scumpă mă va călăuzi pretutindeni. 
Sgârcitu Elena 


Clasa III-a, Şcoala Normală „Elena Doamna“ 
Bucureşti 


“n-o c0-ccco-o 


| DE VORBĂ CU CITITORII | 


H. B. R.-Loco. — „Domnița cea frumoasă”. 
Dragul meu, lasă-ne, te rugăm, pe noi cei bătrâni 


să scriem poveşti, pentrucă ştim mai multe şi ne . 


pricepem să le povestim mai bine. Spunem şi a- 
cum că frumuseţea unei poveşti nu o formează 
atâta subiectul, cât mai ales felul cum e povestită. 
Mai află că manuscrisele trimise spre publicare 
se scriu pe ambele feţe ale hârtiei. 

D. I. R.-Loco. — Poezia „Privighetoarea” se 
publică. 

Mar. A. L.-Loco. „Vine iarna”. Ce fel de 
iarnă vine, dragul meu, acum în luna Iulie? Până 
la iarnă, avem destul timp. 

V. R.-Reni. — In genul schiţei „Nicuşor”, tri- 
misă de d-ta, am publicat acum de curând o bu- 
cată în „Dimineaţa Copiilor”. Ca o încurajare 
pentru sârguința d-tale, îti publicăm poezia „Cer- 
şetorul”. 

I. B.-Loco. — Istorioara cu comoara din vie 
este cunoscută de toată lumea şi se găseşte în 
toate cărţile de şcoală. l 


Atolisrele „ADEVĚRUL", $. A` 


w DIMINEATA 
| 388 co II -]-, 


REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ 
DIRECTOR: N. BATZARIA. 


„Unu! Doi! Trei! Hop, să ne aruncăm, cu curaj în apa răcoritoare!” PREŢUL 5 LEJ 


PAG. 2 E esa 


Planete şi stele. 


Un cititor care a urmărit povestirea cu Bir- 
Bar-Bor, locuitorul din planeta Marte, ne scrie 
întrebăndu-ne dece planetei Marte nu i-am putea 
spune şi „steaua Marte” şi care este deosebirea 
între „stele” şi „planete”? 

Sa-l lămurim, cu toate că, pe cât ne aducem a- 
minte, am mai scris despre chestiunea aceasta. 

Mai întâi planetele — e-vorba de planetele din 
sistemul solar — n'au lumină proprie, ci primesc 
lumina dela soare. Stelele însă au lumină proprie, 
adică fiecare stea e un „soare”. 

Insă, dacă le vedem aşa de mici, cauza este că 
se găsesc la depărtări foarte mari de pământ. 

A doua deosebire din cauza căreia planetelor 
li sa dat acest nume, este că, văzute depe pă- 
mânt, stelele au totdeauna aceiaşi poziţie, adică 
se văd în acelaş loc. Insă planetele — dintre ele 
vedem lesne cu ochiul liber planetele Venus (Lu- 
ceatărul) şi Marte — o dată se văd într'o parte 
a cerului, pentru ca apoi să fie văzute tocmai în 
partea cealaltă. 

Planetele, prin urmare, rătăcesc pe cer. De a- 
ceea, li s'a zis aşa, dela verbul grecesc plană (cu 
accentul pe 0) care înseamnă tocmai „rătăcesc”. 


Când va veni Bir-Bar-Bor? 


Acelaş cititor doreşte să ştie când va veni pe 
pământ Bir-Bar-Bor, care a promis să vie? 

Am zâmbit, citind întrebarea aceasta. 

Dragul meu, îţi spunem — dar să nu-i spui lui 
Moş Nae că ai aflat dela noi — că, precât ştim, 
povestirea cu Bir-Bor-Bor este o povestire închi- 
puită. Moş Nae na vorbit cu nici un locuitor din 
planeta Marte, de oarece până acum nu numai că 
nu s'a găsit mijlocul de a sta de vorbă cu oame- 
nii din Marte sau din alte planete, dar nici nu se 
stie încă dacă în planeta Marte există oameni 
sau altfel de fiinţe. 

In povestirea sa, Moş Nae a scris, pe de o par- 
te, tot ce se ştie până astăzi despre planeta Marte, 
iar, pe de altă parte, a arătat aşa cum își închi- 
pue el şi cum doreşte să fie în viitor societatea 
omenească. O societate cât mai înaintată din 


toate punctele de vedere, o socieate în care să nu 
fie bogaţi şi săraci, ci toată lumea să aibă în dea- 
juns. pi 

De asemenea, o societate în care oamenii să 
nu ştie ce e ura şi duşmănia, să nu fie războaie, 
nici bătăi şi certuri şi nici închisori. 


Ce aş face in vacanţă? 


D-ra Am. Maărc., o drăguță cititoare, l-a între- 
bat pe-Moş Nae: „Moş Nae, ce ai face şi cum ţi-ai 
petrece d-ta timpul în vacanţa de vară?” 

Mos Nae ne-a dat răspunsul pe care îl trans- 
criem întocmai: 

„De când nu mai sunt elev de şcoală, au trecut. 
aşa de mulţi ani, că am uitat cum îmi petreceam 
timpul şi vacanţa de vară. De asemenea, sunt a- 
tâţia ani de când nu ştiu ce e vacanţa si odihna. 

„Totuşi, iată cum mi-aş netrece timpul, dacă 
aş îi elev. Intâiu, maş culca în toate serile de 
vreme, pentru ca să mă pot scula a doua zi cât 
mai de vreme. Dacă mi-aş petrece vacanța într'o: 
localitate de munte, aş face excursii dese, dar 
căutând să nu fie nici periculoase, nici prea obo- 
sitoare. Aş căuta să mănânc totdeauna cu poftă, 
să fiu totdeauna vesel şi sănătos şi chiar să mă 
îngraş. 

„Insă, amintindu-mi mereu de vorba care spu- 
ne că e greu să te odihneşti, când n'ai nimic de 
făcut, mi-aş face o regulă ca în fiecare zi să ci- 
tesc o oră, două. Ba chiar mi-aş însemna într'un 
caet, fie impresiile ce mi-au produs cărţile citite, 
fie impresiile culese de pe urma escursiilor. 

„lată în câteva cuvinte felul cum aş întrebuin- 
ta timpul în vacanţa de vară.” 


Şcoală „primară“, .,„secundară“. 


Cititorul nostru Gh. Br. doreşte să ştie însem- 
narea exactă a cuvintelor ce am pus între ghile- 
mele. 

li răspundem că amândouă aceste cuvinte sunt 
de origină latină. 

„Primară” înseamnă cea dintâi, adică aceia cu 
care se începe învăţătura. iar „secundară” în- 
seamnă a doua. Deci „şcoală secundară” înseam- 
nă şcoala care vine după „şcoala primară”. 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67. 


ereere ero cece 


ABONAMENTE : 1 AN 200 LEI | IN STRAINATATE DUBLU 
6 LUNI 100 „ | UN NUMĂR 5 LEI 


19 Iulie 1931 — Nr. 388 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 
LA AAAAAAAAAAAAAAĂ 


TYVTYYPYVTEVYTVYTYYYYYYYYYPYYrTr 


1090909400 TETTYETTTETTTTTT TITTAT TITRARI TEEEEE EEA ETATER EEEE AAEE AAAA EEEE E EEEE EEEE EEEE EEEE EEEE EEEE EEEE ORn Coe toe a ootooeeseeeose 


CRIN.. 


FLORI DE 


| 
| 


Cu corola pariumată Și parfumul lor cel dulce 
Pus-am crini în glastră, La visări mă'nbie, 

Căci sunt florile iubite Căci e floare plămădită 
In grădina noastră. Cu sudori din glie. 


: 
f 
t 
: 
Floarea lor neprihănită, Dar de-atingi o albă floare $ 
- Floarea lor cea dalbă, Ai să-i faci o pată, 
Pare-se că e turnată Şi-ofilit atuncea crinul 
Dintr'o ceară albă. Va muri pe dată... 
$ 
+ 


„„Crinii sunt ca şi copiii 

Ce au sufletul curat: 

De-l atingi când este fraged 
Veşnic el va fi pătat... 


PPAPAPODOLORORORARROLODOLOOLACOLALOLOOROLOCOLOroLeoPpoLeetooeooree 


Nicolae Mihăescu 


£ (ZELETE TEETTE TEET EEEE E EE EEEE EE EEE EEE EEE EEEE TESE EEE EEEE EEE EEEE EE: 
- 

= 

- 

= 

- 

= 


HHHH HHHH H HHHH HAHH H HHHH HH H HAH A EEEE E Ak PP Deta E E ARE FS N 


ÎN LIVADĂ -| 


+ 
| 
i 
„Si dorm livezile în floare, O de-ai veni şi tun livezi — 
Somn dulce'n liniştea de seară, Spre seară — ai putea să vezi: 
Doar fluturii albaştri sboară 
Jp p Ti HEPA r SI 
é » d ii . . A 
Pe clopoței de lăcrămioare. Cum dorm livezile în floare, 
Somn dulce'n liniștea de seară, 
Sau dus din roșii trandafiri, aa fluturii albaştri sboară 
Doar vrăbii stând pe crengi subțiri, Pe clopoței de lăcrămioare. 
Can scrânciob par'că-s legănate. Sorin-Bottez-Rareş 
- 
+ 


Albinele'n prisacă, toate 


LEA ab ARAAAARAAAAARARAAALAAAARALĂRARARARARAAĂRAAAAAAAAAALARAAAAARARAAARAAAAALAAAAAAAAAAAAAAAAAAAARAAAARAAARALAAN ARIILE NN 


PAG. 4 == DIMINEAȚA COPIILOR 


Cei patru tovarăşi : 
câinele, pisica, cocoșul si măgarul 
E) erai ea sa 2 m aa 77 .. 


— După N. Weiller 
e 


fost odată un biet măgar, care 
nu mai putea munci. 

Stăpânul său — om rău la 
suflet — după ceo viaţă în- 
treagă se folosise de el, s'a gân- 
dit într'o bună zi să-l vândă. 

Dar, bătrânul măgar şi-a zis: 

„Nu vreau să fiu vândut. 

Dacă aşi avea un nou stăpân, poate aş îi mai 
nenorocit. 

Mai bine plec în lume”. 

Şi iată-l plecând, bietul măgar, cu paşi înceţi, 
căci puterile abia îl mai ţineau. 

A mers el aşa o bucată bună pe drumul prăiuit 
al satului, când iată că i-a eşit în cale un câine, 
bătrân şi el, istovit şi abia trăgându-şi picioarele. 

„Prietene, îi zise acestuia măgarul, nu arăţi 
deloc a fi mulțumit. Unde te duci? 

— Unde mă duc? Oh! nu mă mai întreba. Uite: 
sunt bătrân şi nu mai pot fi bun la nimic. Pentru 
acest lucru, stăpânul meu a voit să mă omoare. 
Abia am scăpat cu viaţă şi acum nu ştiu nici unde 
să merg şi nici ce-am să fac. 

— Atunci, vino cu mine, vom face împreună o 
bună tovărăşie”. 5 

Şi bietele animale, obosite de greul bătrâneţii, 
o porniră la drum, prin căldura arzătoare a unei 
zile de vară. 

N'au mers prea mult şi iată că au întâlnit o pi- 
sică miorlăind dureros. l 

„Ce ai, prietenă? îi zise măgarul apropiindu-se 
de ea. 

— Ce am? Uită-te şi mă vezi. Sunt aşa de bă- 
trână, că nu mai am nici-un dinte în gură. 

Şi pentrucă nu mă mai pot război cu şoarecii, 
stăpâna mea a voit să mă înece. Abia am scăpat 


SIE NENE E i PE a, Pa o pt O O O e a a a a 


își 


DIMINEAŢA COPIILOR == 


PAC. 5 


Li 
cu viaţă. Mă întreb însă cu amărăciune ce am să 
fac? 

— Vino cu noi, toţi trei vom face o bună tovă- 
răşie, zise măgarul. 

— Viu, fiindcă nu am altceva mai bun de făcut”. 

Zicând acestea, pisica porni la drum în mijlocul 
celor doi tovarăşi de suferinţă. 

Dar iată că trecând toţi trei pe dinaintea unei 
case din marginea satului, au zărit deasupra por- 
tii un cocoş care cânta din toate puterile „Cucuri- 
gu! „Cucurigu!” 

„Ce e cu tine, prietene, îi zise măgarul şi pen- 
truce cânţi aşa de tare acum în plină zi?” 

— Oh! nu-mi mai vorbi. 

Cânt aşa de tare, căci cânt pentru cea din ur- 
mă oară. Vreau ca înainte de a muri, să mai sa- 
lut odată soarele. 

Sunt bătrân şi mâine, stăpânii mei îmi vor tăia 
gâtul. 

Cucurigu! Cucurigu!” 

— Vino, prietene, cu noi. Toți patru vom face 
o bună tovărăşie”. 

Cocoşul nu s'a lăsat prea mult rugat şi bătând 
cu putere din aripi, într'o clipă o sburat din vâr- 
ful gardului în mijlocul celor trei tovarăşi. 

Tot mergând ei aşa, fără să ştie unde, au ajuns 
într'o pădure. Şi fiindcă se înoptase, s'au gândit cu 
toţii că aci ar îi bine să poposească. 

Zis şi făcut. 

Pisica s'a culcat pe o cracă de copac, cocoşul 
ceva mai sus; iar câinele şi măgarul s'au tolănit 
lângă o rădăcină bătrână de stejar. 

Mai înainte de a adormi, cocoşul a zărit în de- 
părtare o lumină care tremura printre me A: 
pădurii. 

Atunci a strigat tovarăşilor săi: 

„Prieteni, zăresc de aci o lumină. Desigur că 
acolo va fi o casă. 

— Dacă-i aşa, să mergem, a răspuns măgarul, 
a mergem, mai ales că aici nu ne odihnim prea 

ine”. 

Zicând acestea, toți patru au pornit încotro ve- 
deau lumina. Măgarul mergea înainte, după el 
câinele, apoi cocoşul şi la urmă de tot pisica. 

in curând, ei au ajuns în faţa unei case ce pă- 
rea să fie locuită. Fiind cel mai mare, măgarul s'a 
apropiat de fereastră şi a privit înăuntru. 

„Ce vezi? -l-au întrebat tovarăşii. 

— Ei! Ce văd? O masă încărcată cu toate bu- 
nătăţile, iar împrejurul ei câţiva oameni cari par 
a îi nişte hoţi. 

— Aici este de noi! a strigat cocoşul. 

— Bine, bine, dar cum vom pătrunde înăuntru? 
a întrebat câinele. 


— Să ne mai gândim, a miorlăit pisica. 

— Am găsit mijlocul, a spus cu o voce plină de 
bucurie măgarul. Eu mă voiu urca cu două pi- 
cioare pe fereastră, câinele se va sui în spinarea 
mea, pisica în spinarea câinelui şi cocoşul în spi- 
narea pisicii”. 

Toţi au ascultat cu bucurie acest plan şi când 
totul a fost gata, măgarul a început să sbiere, câi- 
nele să latre, pisica să  miorlăie şi cocoşul să 
cânte: 

„Hi! ha! ham! ham! miau! miau! Cucurigu! Cu- 
curigu!” 

Apoi au spart geamul dela fereastră. 

La auzul acestui sgomot asurzitor şi neprice- 
put, hoţii wau ştiut cum să iasă mai repede din 
casă şi s'o rupă la fugă prin pădure. 

Cei patru tovarăşi, măgarul, câinele, pisica şi 
cocoşul, plini de îericire, au pătruns în casă şi 


s'au aşezat la masă. Au mâncat atâta, încât ar fi - 


putut posti după aceia câteva săptămâni. 

Când au terminat masa, au stins lumina şi s'au 
culcat. Măgarul în curte pe un strat mare de pae. 
câinele lângă uşe într'un culcuş de strae, pisica în 
cenuşa ce era caldă încă, iar cocoşul sus pe o 
grindă a casei. 

Şi au adormit numai decât. Hoţii erau în A A 
re şi de îndată ce nau mai găsit lumină în casă, 
căpitanul zise: 

„Băeţi, mergeţi unul din voi şi vedeţi ce e a- 
colo în casă” 

Un hoţ s'a apropiat încet, încet de casă. Acolo 


era linişte. A intrat şi cum a văzut că luminau: 


ochii pisicii, el a crezut că sunt doi cărbuni care 
nu s'au stins încă. Voind să-i aprindă, a tras un 
chibrit, dar în acel moment, pisica i-a sărit e 
faţă, sgâriindu-l şi sângerându-l tot. 


Inspăimântat, a dat să fugă. La uşe însă, câi- - 


nele l-a muşcat de picior. Măgarul i-a dat cu pi- 
ciorul o lovitură bună, iar cocoşul, trezit şi el, 
bătea din aripi cântând cât îl ţinea gura: „Cucu- 
rigu! Cucurigu!”. 

Hoţul, înebunit de spaimă şi neştiind ce să 
creadă, abia a putut povesti căpitanului cele vă- 
zute în casă: „O vrăjitoare mi-a sgâriat toată 
fața cu unghiile ei lungi şi foarte ascuţite. La uşă 
sta un om, care mi-a înfipt un cuţit în picior. In 
curte era o dihanie care mi-a dat o lovitură puter- 
nică de băț, iar prin casă, pe deasupra sbura altă 
dihanie care striga: „Să-i prindem, să-i prindem!” 

Ingroziţi de cele auzite, hoţii nu s'au mai întors 
niciodată în casa aceia, în care, poate şi acum 
mai trăesc nesupăraţi de nimeni, cei- patru buni 


tovarăşi: câinele, pisica, cocoşul şi măgarul. 


Prelucrare de Margareta 


COPIII SILITORI CARI AU OBŢINUT PREMIUL l-iu LA INVĂŢĂTURĂ 


(1 Florica Creţu, Clasa l-a, pr. Scoala «Sancta Maria», Bucureşti. 2) Camerman E. Emilia, Clasa III-a, pr. Scoala 
«Bărăţia>, Bucureşti. 3) Bium H. Jarete, Clasa l-a, Şcoala «Bărăţiei», Bucureşti. 4) Margareta Maior Roată, 


Clasa III-a, Şcoala Nr. 3 «Romanescu», Bucureşti. 5) Mandel Armand, Clasa l-a. Şcoala «Clemenţa», Bucureşti. 
6) Alexandru Emil Gheorghiu, Clasa III-a, Liceul «Spiru Haret», Bucureşti. 7) Sandu I. Margulies, Clasa l-a, 
Şecala «Catolică», Brăila. 8) Kiapphoiz Victor, Clasa lI a, Şcoala Nr. 2 «Lucaci», Bucureşti. 9) Stânga Valentin 
Stănescu, Clasa l-a, şi dreapta Ionel Stănescu, Clasa II-a, Școala Nr. 3 «Golescu», Bucureşti. 10) Haber Sebastian, 
Clasa II-a, Școala «Sit. Andrei», Bucureşti. 1!) Traian Ionescu, Clasa III-a Şcoala societăţii pentru Invăţătura Poporului 

12) Zoe Ionescu, C'asa l-a, Şcoala de fete Nr. 12, Bucureşti. 13) Indrieşu Miron, Clasa III-a, 


Român, Bucureşti. 
Școala Nr. 39 «Take lonescu», Bucureşti. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Pe PAG. 7 


AAAA AA AAAA ESSEE EEEETEEEETE EEEE TEESE EEEE EEEE EEE TEEEEEEETETTEETE Teee 9000000000000 00000000000000000000000000000000000P0tboto00eeeeeeeeeeteseretie 


E 


l 


Răul Mitu Miţişor 

Vrea să fie vânător. 

Işi trecu o` cingătoare, 
Cisme 'ncaltă în picioare, 
lar pe cap o pălărie — 
Miar îi mare chiar şi mie. 
La pădure drept porneşte, 
Umblă, caulă, scotoceşte, 
Dar il strânge 'n cingătoare, 
lară cizmele 'n picioare 

li atârnă ca pietrouie. 

Ce mai lo», ce bălae, 
Mitu pică obosit 

Şi-i flămând şi prăpădit, 
Căci nimica n'a vânat. 
Insă tocmai pe 'nserut 

“li eşi un şoriazl , 

Mic, plăpând şi mititel. 


Cizmele c'am incăltat, 


| MITU MIȚIŞOR LA VÂNĂTOARE. | 


z 


Totuş, bir mi-ai venit“. 


| PUIŞOR SOLDAT | 


Puişor e un soldat, 
Soldăteşt2 îmbrăcat, 
Căci pe cap, precum priviți, 


Are cască, dar să ştiţi, 
De hârtie că-i tăcută 
Și cu aţă e cusută 


S'are trâmbiţă — de zor 
Suflă intr'insu Puişor. 

Are tobă, iar când bate, 
Gâşt>, rațe, speriate, 

Fug, se'mprăştie — le pare, 
C'a venit prăpădul mare. 

lar mămichii sale-i zice: . 
„Când noi mai fi eu peraic», 
La războiu când voi pleca, 
Dragă mamă, nu uita, 

De Dorel să îngriijeşti, 

Să nu-l certi şi să-l hrăneşti, 
Şi să-mi scrii tu despre el, 
Tan? drag îmi e Dorel, 

Si de tine să-mi dai veşti, 

Si rog să nu te mâhneşti, 
La războiu că voi pleca, 
Mult acolo nu voi sta“. 


Li-ri-li 


Pe e PRARRARPOPEPRPAPRRPPRRRRAPOPRAPIPePRORRAPRRPRPPPLORROO PA E E E E E E a 


ll înhaţă Mitu 'n ghiare ; 
Şi-i finu o cuvântare : Mi-am trecut o cingătoare, Şi pe loc l-a şi 'nghiţit. 3 
„Pentru tine, e păcat Miam pus pălăria mare. St. Pr. ; 
biddddăididăiiaa a aaa alia tir re re rrr rrn 1000000900900 0ottee 9000000 000000000009000000000000P0PONeanetevanos00t 
sa DAR SI ARO DE PE Ee 


LAAAAAAAAAAALAALAAAAAAAAALAA ALAALA AAAA AALA AAAA AAAA ALALA E ESTEET ETETE ETEETEETETTETETEEEETETETETETEEEETEEETEETETEEEETEEEEE EEE EEEE E Ea 


t 
Li 
i) 


Paves TEA (ee O Taiurani 


z = 14) Totul se sfârşeşte cu bine 


Text de MOŞ NAE 


Toată vremea câtă frații Doar mâhnit e rău bătrânul, Dar frumoasa Marilaina — 
Intre dânşii s'au stădit, , Rând pe rând, la toți priveşte, Doamne, cât e-de şireată! — 
Tatăl lor şi Marileana ; Tot oftează şi suspină, Tot zâmbind, se uită'n taină, 


Nici o vorbă n'au vorbit. Se frământă, se munceşte. Dar la cine? spun îndată. 


. |] 

Când e cearta pe stârşite, „Câteşi şase — zise dânsa — „Nu doresc ca el să fie 
Ea începe şi vorbeşte Dragi îmi sunteţi, dar nu vreau Prea semet şi îngâmtat, 
Si'n cuvinte bune-alese, Să fiu pricină de ceartă, Ci cu frații să se poarte 


Fiecărui mulţumeşte. lar de sot pe cine-l iau, Pân'acum cum s'a purtet. 


4 


PAG. 9 


DIMINEAȚA COPIILOR 


mt, 


Și vorbind «şa Domnița 
Pe Călin l-a'nfăşurat 
In privire drăgăstoasă, 
lar Călin s'a bucurat. 


„Şam ales de soţ să-mi fie 
Pe Călin, că e mai mure, 
Și că el veni întâiul 

Să-mi dea mână de scăpure”. 


Vlarileana iar vorbeşte 

Şi le zice: „Dragii moi, 
Vreau să fiți cu totii veseli, 
Cum le stă la cumnăţei. 


Că acasă, la părinţi-mi, 


„De-aveţi gând de căsnicie, 
Să vă Spun chiar am uitat, 


Cinci surori eu am lăsat., 


Lucurie fără margini, 

Mai să-şi iasă el din fire, 
Insă frații săi cu toții 
Cufundaţi sunt în mâhnire. 


„Toate sunt nemăritate, 
Să aflaţi, dacă doriţi, 
De-s frumoase sau urite, 
Rog la mine să priviţi. 


„Căci îmi seamănă în totul, 
Ba chiar tata deseori 

Ne confundă una cu-alta — 
Din aceste cinci surori. 

Ci a doua zi porniră 
La palatul Marilenei, 
lar acolo când sosiră, 


„Să-şi aleagă fiecare 
Câte una de soție. 


Vite-aşa vom fi cu totii 


Fericiți şi'n bucurie”. 


Nu mai Stau pe gânduri frații, 


Fiecare îşi alese 

Câte una din surori 
S'a fost nuntă, veselie, 
Cum nu este deseori. 


— SFARSIT — 
MOŞ NAE 


PAG. 10 = za = 


DIMINEAȚA COPIILOR 


0oş Nae, îmi zise Bir-Bar-Bor, îmi 

pare rău că am să-ţi dau o veste 

A BP. neplăcută. Anume, trebue să te 

Dy APER părăsesc pentru cel puţin o lună 

de zile, aşa că în tot timpul acesta 
nu mai putem sta de vorbă. 

— Ce, nu cumya ai de gând să pleci din 
neta Marte? l-am întrebat eu. 

— Din planetă nu plec, îmi răspunse el, însă 
suntem chemați la marile concursuri de rezis- 
tenţă la sbor, la frig și la căldură. Ți-am spus 
de câteva ori că am de gând să viu să-ţi fac o 
vizită pe pământ. Nu ţi-am spus aceasta, aşa, ca 
să mă laud sau ca o simplă închipuire a mea. 

„De multă vreme, continuă el, - specialiştii 
noştri se ocupă să găsească miilocul ca să putem 
merge în sbor din planeta Marte în alte planete. 
Ştim însă că sunt multe piedici care trebue bi- 
ruite. 


pla- 


DP ANAN + 
=... 


2 

A 
A 
Z 
A 


Cea din urmă convorbire cu 
Bir-Bar-Bor 


„Ştim, de exemplu, că de îndată ce ne ridicăm 
la o înălţime oare care, aerul devine rar, tot mai 
rar, până ce dispare. Prin urmare, trebue să 
ne luăm de acasă aer, ca să avem ce respira 
şi ca să nu fim înăbuşiţi. 

„Mai ştim că după ce eşim din partea în care 
este aer şi intrăm în partea lipsită de aer, tem- 
peratura scade şi se face un frig înspăimântător. 
De aceea, trebue să ne îngriiim din vreme, ca să 
nu degerăm pe drum. 

„De asemenea, mai ştim că dacă, de pildă, 
venim la voi şi ne apropiem de pămât, în timpul 
verii dăm de o căldură mai mare decât la noi, 
căldură cu care nu suntem obişnuiţi. -De aceea, 
trebue luate măsuri şi împotriva căldurii. 

— Tot ce mi-a spus până acum, i-am întors eu 
vorba, sunt lucruri pe care le ştim şi noi, oa- 
menii pământeni. La noi însă, nu e mult de 
când doi învăţaţi — profesorul Picard şi ingine- 


DIMINEAȚA COPIILOR = 


rul Kipfer — s'au urcat întrun balon la o înăl- 


‘time la care voi, oamenii din planeta Marte, nici 


nu vă puteţi gândi măcar. 

— La ce înălţime s'au urcat? mă întrebă cu- 
rios Bir-Bar-Bor. 

— La 16 mii de metri. Da, la 16 mii de metri, 
am repetat eu, crezând că-l voi face pe Bir-Bar- 
Bor să rămână mut de mirare. 

Insă, în loc de a-şi arăta mirarea, Bir-Bar-Bor 
izbucni întrun hohot de râs. 

„fLăudăroşi mai sunteţi! zise el după ce se 
mai potoli. Doi oameni pământeni au izbutit să 
se urce în aer până la 16 mii de metri şi cre- 
deţi că au făcut o ispravă, cum nu Sa mai văzut 
nicăieri. Dar pentru noi, locuitorii din planeta 
Marte, a sbura până la înălţime de 16 mii de 
metri, înseamnă a face o plimbare. Nici nu ţi-aş 
putea spune de câte ori am sburat numai eu 
până la 25 şi chiar până la 30 de mii de metri. 
Cu toate acestea, nici eu nu m'am lăudat și nici 
alt ceneva.n'a spus că am făcut cine ştie ce is- 
pravă. Noi am avut specialişti şi aviatori, cari 
Sau ridicat în aer până la înălţimea de 40 de 
mii de metri. 

„Vezi, prin urmare, îmi observă Bir-Bar-Bor 
cu o bucurie răutăcioasă, cât de înapoiaţi sun- 
teţi voi, oamenii pământeni, faţă de noi, locuitorii 
planetei Marte. De aceea, voi nu veţi izbuti nici 
odată să veniţi până la noi, pe când e aproape 
sigur că noi vom veni să vă vizităm și să vedem 
viaţa necăjită pe care o duceţi. 

— Prietene Bir-Bar-Bor, i-am ziseu cam su- 
părat, e o vorbă veche care spune că nu trebue 
să zici hop, până n'ai sărit. Adică, veniţi mai în- 
tâi şi după aceea aveţi dreptul să vă lăudaţi şi 
sq faceți pe grozavii. 

— Vom veni şi vom veni cât de curând, îmi 

răspunse apăsat Bir-Bar-Bor. Insă nu-i asa, Moş 
Nae, că ne veţi primi bine? 
Vă vom primi cu toată dragostea şi vă 
vom arăta tot ce avem mai bun şi noi pe pământ. 
Vom da în cinstea voastră serbări mari şi fru- 
moase, iar guvernul va organiza, de sigur, şi O 
impunătoare paradă militară, 

— Nu înţeleg ce înseamnă „paradă militară”, 
îmi observă Bir-Bar-Bor. 

— Parada militară, l-am lămurit eu, este o de- 
filare de soldaţi, Să vedeţi şi voi cât de bine se 
prezintă armata noastră şi soldaţii noştri. 

-— Armata?! Soldaţi?! repetă  Bir-Bar-Bor, 
exclamând nedumerit. Nu mi-ai putea spune în 
câteva cuvinte ce sunt lucrurile acestea?” 

Am crezut că mi-a venit şi mie rândul să-mi 
râd de nesştiința lui Bir-Bar-Bor şi să arăt cât de 
înapoiaţi sunt locuitorii din planeta Marte. 

De aceia, i-am răspuns zicânduri: „Nici nu mi-aş 
îi închipuit să nu ştii ce este armata şi ce sunt 
soldaţii. Soldaţii sunt tineri care apără ţara de 


Pau. 11 


duşmanii de afară. lar soldaţii, împreună cu ofi- 
terii şi cu generalii formează la un loc. ceeace se 
numeşte „armată”. Ai înţeles acum, prietene Bir- 
Bar-Bor? 

— Am înţeles şi nu prea, îmi răspunse el, pen- 
trucă nu înțeleg dece să fie nevoe să vă apăraţi 
unii de alţii. N'aveţi de cât să nu vă gândiţi să vä 
faceţi unii altora rău şi atunci nu văd nevoia de a 
vă apăra unii împotriva altora. Dacă fiecare stă 
liniştit şi îşi caută de treaba sa, înseamnă că nu 
mai sunt ceeace voi numiţi „dusmani”. 

— Aicea cam ai drentate, i-am întărit eu vorba, 
dar, din nenorocire, na sosit încă vremea când 
menirea să gândească în felul acesta şi să ajun- 
gă aşa de bună şi desăvârşită. Sperăm însă că va 
sosi şi această vreme. 

— La noi în planeta Marte, îmi zise Bir-Bar- 
Bor, această vreme a sosit de mult, adică, precât 
ştiu, aşa a fost din totdeauna. Nimeni nu pome- 
uneşte ca la noi să fi fost vreodată soldaţi şi arma- 
te sau ca noi să fim împărţiţi în „prieteni” şi în 
„dusmani”. Duşmani au fost la noi unele fiare săl- 
batice, pe care de mult le-am stârpit cu desâvâr” 
şire. 

— In privinţa aceasta sunteţi oameni fericiți, a 
trebuit să recunosc. 

După aceea, schimbând vorba, i-am zis: „Prie- 
tene, se apropie ora despărțirii şi nu ştii cât îmi 
pare rău că n'o să maipot sta de vorbă cu 
d-ta. Dacă uneori m'ai supărat şi ţi-ai bătut joc 
de noi, oamenii pământeni, în schimb, mi-ai spus 
atâtea lucruri despre care până acum, nu ştia ce- 
va vreun om de pe pământ. 

— Dar nu le-ai uitat? mă întrebă Bir-Bar-Bor. 

— Cum să le uit? Pe măsură ce mi-ai povestit, 
eu le-am scris şi le-am si publicat în „Dimineaţa 
Copiilor”, aşa că astăzi, graţie d-tale, cititorii stiu 
atâtea despre planeta Marte şi despre viaţa ce 
duceţi acolo. 

— Dacă-i aşa, îmi pare bine, îmi zise Bir-Bar- 
Bor adăugând: când viu pe pământ, o să putem 
sta de vorbă mai mult şi mai pe îndelete. Acum, 
însă, dă-mi voe să-mi iau rămas bun si să-ti zic 
la revedere. 

— La revedere, prietene, să ne vedem în cu- 
rând sănătoşi. 


SFÂRȘIT 


PI ee 


PAG. 12 E e em o = 


„Staţi să mă ascultați, că nu se cade, fraților 
să-l părăsim pe boerul acesta aşa de bun şi de 
milostiv, înainte de a mai îi deslegat o întrebare 
ce-mi vine acum în minte. Noi nu ne-am gândit la 
toate, am pierdut din vedere că săgeți nu sunt 
numai din lemn şi fier. Am uitat săgețile de foc, 
şi acum vorba e cum poate fi apărată copila de 
irica săgeţii de foc, ce, cum bine ştiţi. pătrunde 
prin zidurile cele mai tari, sîredeleşte orice 
yeam şi sparge porţile cele mai groase. La asta 
răspundeţi, rogu-vă, dacă puteţi!” 

Auzind aceste cuvinte ale ghebosului, filosofii 
şi dascălii ceilalţi au început să clatine din cap, 
ori să fluere. Au trecut în sfârşit la alt sfat ce a 
tinut şapte zile şi şapte nopţi neîntrerupt. Şi ce 
nu le-au dat de mâncat şi de băut în toată săp- 
tămâna asta, bieţii părinţi ai fetei! lar ei numai 
pâine şi apă au pus în gură, mătănii la pământ şi 
la icoană, închinându-se neîncetat. 

In sfârşit, au eşit cărturarii şi dascălii lumei şi 
din acest al doilea sfat. Şi ghebosul, în numele tu- 
turor, a sfătuit pe păinţii fetei să întindă pe d'asu- 
pra turnului în care vor încuia pe fată, un cort 
verde cu totul şi cu totul numai din mătase şi să 
stie că de vor face cum l-au învăţat ei acum, nici 
chiar săgeata de foc nu va ajunge să lovească pe 
copilă. i Y 

După ce au dat ăst răspuns, dascălii şi filosofii 
lumei au pornit să plece, dar părinţii fetei nu le- 
au dat răgaz, până nu au mai primit câte o pungă 
de câte cnicizeci de galbeni fiecare, iar ghebosu- 
lui i-au dat pe deasupra un sac cu galbeni de aur 
într'însul. 

Apoi s'au anucat numai decât de au ridicat în 
„mijlocul pădurei din marginea satului un turn de 
piatră, aşa cum au fost învăţaţi şi pe deasupra au 
întins un cort mare de mătase verde. Au adus 
meşteri zugravi, de au zugrăvit încăperile turnu- 
lui cu flori, cu animale şi cu tot ce e mai frumos 


RSITĂ 


DIN POVEȘTILE 


URMARE | 


= DIMINEAȚA COPIILOR 


LUI TATA NAȘU 


pe lume, iar în odăi, au pus cele de .trebuinţă: 
scaune, mese, dulapuri, toate lucrate în lemn 
scump şi săpate în fildeş sau sidef; pahare de 
cleştar din alene, cuțite, furculiţe şi linguri de aur 
şi argint, rufe de boranegic şi haine de postav cu- 
sute cu fir; şi au adus apoi acolo pe fată de au 
încuiat-o cu doica ei, cu doitori, învăţători şi în- 
văţătoare şi slugărime, de nu i-a lipsit nimic, că-şi 
iubeau oamenii copila mai mult ca ochii lor din 
cap. 

In turnul acela de zid sub cort de mătase ver- 
de, copila creştea voios, din zi în zi se făcea mai 
frumoasă şi mai cuminte. Şi cânta aşa de duios» că 
de când începea să cânte, păsările cerului veneau 
să-i asculte cântecul îngeresc, şi satele dimpre- 
jurul turnului, se audă glăseiorul ei de privighe- 
toare. 

Părinţii fetei erau bucuroşi, de râdeau hainele 
pe ei, că-şi închipuiau că au biruit soarta, urmând 
siatul dascălilor şi filosofilor lumei acesteia. Tre- 
cuse de mult treisprezece ani dela naşterea fetei, 
ba numai o săptămână mai era până să împli- 
nească fata patrusprezece ani şi să se mai poarte 
grija ursitoarei celei răutăcioase. 

Se gândeau aşa dar părinţii ei să prăznuiască 
împărăteşte ziua naşterei ei din anul acela, când 
aveau să o scoată din turn şi să o aducă cu alai 
la ei acasă şi fără ca să le sară inima din loc, să 
o plimbe în lume. 

In ziua aceia atât de mult așteptată, deci de di- 
mineaţă, era la părinţii fetei acasă zor mare, căci 
ci poftiseră la masă toată boerimea ținutului. 
Bucătarii lucrau în cuhnie, chelarii scoteau vinul 
din butii, sufragii aşezau mesele şi le împodo- 
beau. Boerul, tatăl fetei, alegea vinurile cele mai 
bune, iar cucoana, mama fetei, nu mai sfârșea 
frământând cozonacii şi întinzând la foi de plă- 
cintă. RS v 

Era o frumoasă zi de iarnă, senină şi geroasă. 


DIMINEAȚA COPIILOR= 


> PAG. 13 


Pământul şi tot ce e pe el se îmbrăcase într'o 
strălucitoare cămaşe de zăpadă, pe cerul azuriu 
se vedea soarele cât un fund de căldare de ara- 
mă roşie, prin văzduh diamante de ghiaţă plu- 
teau leneşe. Se apropia de amiezi. Musafirii ve- 
neau în sănii, una mai drăguță ca alta. Şi toți 
scoborându-se din privdor. o admirau pe cea 
pregătită să aducă pe Tatiana acasă. O scoică de 
argint căptuşită cu catifea vişinie fusese aşezată 
pe tălpeţi de oţel şi o blană de urs alb pusă în 
sanie, ca să apere copila de frig. Patru armăsari 
negri ca pana corbului, cu zurgălăi de argint du- 
pă gât şi cu cozi de vulpe roşie la urechi, stau 
inhămaţi şi îmbrăcați cu valtropuri de postav alb 


mp 


RR 


mari cât cearceafurile. Pisau zăpada sub copite, 
adăstând nerăbdători de a o lua la fugă, la cel 
dintâi cuvânt al surugiilor, cari nu adăstau decât 
porunca boerului să le dea drumul pe calea bătută 
ca în palme. 

Boerul deschise chiar fereastra şi era gata să 
dea semnalul plecărei bătând din palme, când cât 
ai clipi cu ochii, se făcu întuneric beznă ca într'o 
noapte fără stele. Ca un postav negru, un nour 
a acoperit cerul şi o furtună ca la Sf. Ilie se des- 
lănţui pe neadăstate. Tunetele nici nu se mai pu- 
teau deosebi de ropotul ploaiei şi de vuetul vân- 
tului. Prin lumina îulgerelor necontenite, părinții 


Tataianei priviră cum umflă vântul cortul cel de 
mătase şi cum îl ridică la cer, lăsând descoperit 
turnul, în care gătită ca o mireasă, copila lor a- 
dăsta sania care trebuia să o ducă în casa părin- 
ților ei. Şi apoi ca o săgeată de foc trăsnetul se 
scobori în turn, cutremurând văzduhul şi străpun- 
gând inima fetei. 

Părinţii ei priveau din fereastră la furtuna ace- 
ia şi când au înțeles rostul ei blestemat, tatăl fe- 
tei a căzut din picioare şi a murit, soţia lui parcă 
işi pierduse minţile, nici nu mai ştia pe unde e şi 
ce s'a întâmplat. A fost o jale neînchipuită. Plân- 
geau şi pietrele. Boerii şi cucoanele venite să pe- 
treacă la chef, au rămas să se bocească la o în- 


doită îngropăciune şi să mănânce din pomana ce- 
lor răposați. 

In acel ceas rău, sa vădit cum nu se poate mai 
rău nebunia filosofilor şi dascălilor lumei aceste- 
ia, când şi-au închipuit nebunii de ei că pot cu 
ştiinţa lor pământească să se puie în potriva a 
ce e ursit omului. 

A doua zi după asta, amărâta mamă a Tatianei 
s'a sculat cu părul alb ca fuiorul de lână şi zăpă- 
cită la minte. 


(Sfârşitul în numărul viitor) 


—. => —=—— 


PAG. 14 


natal 
z G andun 


= DIMINEAȚA COPIILOR 


n seara aceea caldă de vară a- 
dormisem uşor, sub cerul îns- 
telat, pe o căpiţă de fân proas- 
păt, în ograda bunicului meu. 
Căldura plăcută a nopţilor de 
vară mă gonise în nenumărate 
rânduri din casă, făcându-mă 
să-mi caut  culcuşul, când pe 
prispă, când pe o laviţă sub nucul bătrân din mij- 
locul ogrăzii. Nicăeri însă somnul nu mi se păruse 
mai dulce şi mai odihnitor ca pe căpiţa de fân 
moale şi înmiresmată cu parfumul florilor de fân. 

Afară de asta, parcă o vrajă cuprindea aşter- 
nutul acela. De cum adormeam, visuri minunate 
cuprindeau somnul meu, purtându-mă pe melea- 
guri fermecate, prin locuri ce numai în basme le 


întâmplări 
atât 


multe 
ciudate trăiau şi petreceau în acele visuri, 
de multe că de-aş sta să vi le povestesc pe toate, 
nu mi-ar ajunge cuprinsul unei cărţi întregi. 
Voiu încerca însă să vă povestesc din când în 
când câte unul din acele visuri ce mi-au fermecat 


poţi întâlni. Multe, nespus de 


somnul o vară întreagă, visuri ce se adăpostesc 
limpezi în mintea mea şi pe cari le-am numit „Po- 
veştile căpiței fermecate”. 

„„„Era undeva în acea lume din visuri o împără- 
tie mare, frumoasă şi bogată nespus. Domnea 
peste această împărăție (ca în toate basmele) un 


craiu vestit şi puternic, blând cu supușii şi temut 
de dusmani. O umbră de tristeţă brăzda însă veş- 
nic fața acestui craiu puternic şi de multă vreme 
zâmbetul nu mai înseninase fruntea sa îngându- 
rată. 

Nu era zi de la Dumnezeu în care sfetnicii a- 
cestui craiu să nu fie chemaţi la sfat în sala tro- 
nuuli şi de câte ori se adunau, acelaş şi acelaş lu- 
cru sfătuiau. Eu, purtat în visul meu de puteri ne- 
văzute, cum numai în vis se găsesc, luam parte la 
toate adunările acestea, fără să fiu văzut şi dela 
început pricepui pricina lor şi tristeţea împăratu- 
Îi 

De câţiva ani, feciorul său și fiica sa, singurele 
lui odrasle, cari aveau să-i mângâe bătrânețele şi 
să-l urmeze la tron, pieriseră fără urmă în timpul 
unei plimbări prin cuprinsul împărăției. De-atunci 
— zi de zi — erau trimişi soli în toate colţurile 
lumii să cerceteze. Totul era zadarnic. Pământul 
parcă înghiţise în adâncul său cele două vlăstare 
împărăteşti. 

lată că într'una din zile, când orice nădeide se- 
case în sufletul bietului craiu, bătu la poarta fere- 
cată a palatului un drumeţ prăfuit de cale lungă 
şi ceru să fie dus în grabă în faţa împăratului. 

„Măria Ta, glăsui drumeţul îngenunchind pe 
treptele tronului împărătesc, peste toate melea- 
gurile lumii aţi trimis soli să cerceteze, nu a scă- 
pat un colţişor neumblat, dar toate acestea za- 
darnice au fost şi vor fi. Dacă vrea Măria Ta să 
afle adevărul, să cerceteze în sufletul şi gândul 
său — poate că acolo, în ungherul tainic al cuge- 
telor, stă deselgarea acestei taine”. 

Impăratul ţinti cu ochi de vultur pe străinul, 
care vorbea atât de ciudat. Acesta scoase de sub 
mantaua-i ciuruită de vânturi şi ploi o cutie lus- 
truită frumos şi o puse pe treptele tronului. La un 
capăt al cutiei înşurubă o pâlnie mică şi zise: „la- 
tă Măria Ta! In această cutie stau închise o sea- 
mă de unelte şi sârmuliţe de mine alcătuite aşa 
fel, că învârtind de acest şurub, într'o anumită 
măsură, pot prinde cele mai ascunse gânduri ale 
supușilor tăi, făcându-le să vorbească prin aceas- 
tă pâlnie. Dacă Măria Ta doreşte, voiu încerca