Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1931 (Anul 8, nr. 361-411) 750 pag/DimineataCopiilor_1931-1669230700__pages201-250

DIMINEAŢA COPIILOR 


de te făceau să crezi, că oaspeți aleşi sunt astep- 
taţi din moment în moment. După ce trecu prin 
câteva odăi, ajunse într'o sală întinsă, în mijlocul 
căreia era o masă plină de bunătăţi. Potlogarul 
işi astâmpără foamea cu câteva mâncări din cele 
mai alese şi bău şi vre-o două ocale de vin. De 
mulțumit, mavea cui mulțumi, fiindcă nu se arăta 
țipenie de om. Apoi, trecu în altă odae Si pe ur- 
mă în altele, până când dădu de o uşe, care ducea 
în curtea acelui palat. Acolo văzu o tufă mare de 
trandafiri foarte frumoşi. 

„Norocul: Marioarei!” — strigă potlogarul. „Am 
să-i duc un trandafir, cum nici n'a visat ea!” Spu- 
nând aceasta, merse la tufă şi rupse unul. Deoda- 
tă ieşi din.tufă un balaur fioros. Potlogarul răma- 
se înmărmurit. 

— „Pentru cine ai rupt trandafirul”?, îl întrebă 
balaurul. 

— „Pentru fata mea cea mai mică”, răspunse 
necăjit omul. 

— „Du-te şi adu-mi-o aici, că de nu, vă omor 
pe amândoi!”. > 

Potlogarul se întoarse acasă, dădu rochia fetei 
celei mai mari, dădu mărsgelele fetei mijlocii, iar 
celei mici îi zise: „Nenorocito! Vai de zilele tale! 
Nu puteai să-mi ceri altceva? Acum, uite, trebue 
să te duc balaurului, dela care — fără voia mea 

.— am luat un trandafir!” 

Au plâns amândoi, cât au plâns, şi pe urmă fa- 
ta i-a spus: „Taci din gură, tată! Dacă aşa mi-a 
fost scris, ce putem face? Aşa mi-a fost norocul!” 
Si plecară la balaur. 

Balaurul opri fata, iar pe potlogar îl goni din 
grădină. A tinut-o la el o săptămână, în care vre- 
me Marioara prinse milă de balaur. In ziua a opta 
balaurul o întrebă: „Marioaro, nu ţi-e scârbă de 
mine?” 


PAG. 13 


一 „Nu!” răspunse fata plină de milă. 

— „Nu-ţi sunt urât?” 

一 Nu 性 

— „Vrei să mă iei de soț?” 

一 „Vreau!” 

Balaurul o întrebă aşa de trei ori şi, încredin- 
tandu-se că fata vrea să-l ia de soţ, a dus-o la bi- 
serică, să se cunune cu ea. 


Când preotul îi puse cununia în cap, balaurul 
se prefăcu într'un prinţ foarte frumos. Fiindcă, 
uitasem să vă spun, acest balaur nu era decât un 
prinţ fermecat şi blestemat să rămână cu chip de 
balaur, până când o fată se va înduioşa de el şi 
va voi să-l ia de soţ. 

Dela biserică, s'au dus la palatul lor şi au făcut 
o nuntă mare, la care a petrecut toată lumea din 
ținutul acela. 

N. M. Cioroiu 


(Urmare din pag. 11) 
țărmuri depărtate să vă aducă pace şi bună 
voe!“ 

Atunci, prin porţile de smaralgd intră Răzvan, 
cântând ca din vis, din vioara lui cea fermecată, 
cu Maia lângă dânsul. Toţi îl lăudară şi i-se în- 
chinară, iar Regina îi sărută pe amândoi copiii, 
luându-i de mână Si asezandu-i în scaunul dom- 
niei. 

Astfel au ajuns Răzvan rege şi Maia regină, 
trăind fericiți în fundul iazului şi uitând de gri- 
jile Si necazurile ce au avut, cât au trăit în lu- 
mea oamenilor. 

Uneori, în zilele frumoase de vară, se mai pre- 
fac în copii ai oamenilor şi se plimbă pe pământ, 
dar nu mai întârzie niciodată. 

—SFÂRŞIT— 


CUVINTE INŢELEPTE 


Deseori de teama unui rău dăm de un rău şi 
mai mare. (Boileau). 

Ajută-te şi Dumnezeu te va ajuta. 

A ști să aştepţi e un mijloc foarte bun de a 
ajunge. 

Onoarea prietenului tău să-ţi fie tot aşa de 
scumpă ca propria ta onoare. 

Trăeșşte, ca să înveţi; învaţă ca să trăești. 

Unde e multă lumină e şi multă umbră. 
(Ghoethe). 

Mai înainte de a trece la faptă, gândește-te şi 
cercetează bine. 

O plăcere scurtă este deseori cauza unor du- 
reri lungi. 


—— ===> DIM INEA T A COPIELOR 


De vorbă cu un locuitor din planeta Marte 


| Ii povestesc lui Bir-Bar-Bor despre alte planete 


cultat tot ce i-am povestit în capi- şcoli şi ce fel de școli aveţi? 

tolul precedent, că Si voi, oamenii - Bine, bine, făcu Bir-Bar-Bor, te voiu lămuri 

pământeni, puteţi privi ceva mai eu despre toate lucrurile acestea și despre alte 

departe de lungul nasului şi ştiţi câ- 
te ceva — deşi foarte puţin — despre cele ce se 
întâmplă în întinderea spaţiului ceresc. 

Decât acum, zise el mai departe, să-mi poves- 
teşti tot ce ştii despre planeta noastră Marte şi 
după aceea îţi voi spune şi eu, dacă sunt sau nu 
sunt adevărate cele ce ştii Si iti voi mai spune lu- 
cruri despre care mai nici o ideie. 

- Dece mă osteneşti pe mine de pomană, i-am 


V ad, îmi zise Bir-Bar-Bor, după ce a as- „De asemenea, să-mi mai spui, dacă aveţi 
DD 


Sz; 


|] 
Z 


3 Planela Venu/ /e vede că 
o flea frumo; lucitoare. 


— 


AN ONS = 


răspuns eu, ŞI Gece uu-uu spui d-ta despre tot vc multe, dar nu spun până nu aflu dela d-ta tot ce 
te-am întrebat mai adineauri? Şi nu uita să-mi ştii. Mi-ai povestit până acum despre planetele 
mai spui, ce iel de haine purtaţi voi, dacă aveţi şi Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun. Povesteşte a- 
aripi? E o cititoare drăguță, care doreşte să fie cum despre Marte şi despre alte planete, dacă 
lămurită asupra acestei întrebări mai ştii ceva. 


~ an E 


— Stiu, cum să nu ştiu, i-am întors eu vorba, 
adăogând: ţi-am dovedit, mi se pare, că eu sau, 
mai bine_ zis, noi, oamenii pământeni, ştim mult 
mai multe lucruri decât d-ta, care te lauzi şi faci 
pe grozavul, dar până acum ai rămas numai cu 
laudele şi nu mi-ai spus aproape nimic. 

Insă, află că mă supăr şi că închid aparatul 
meu de radio, dacă, după ce îţi voi spune tot ce 
mai doreşti să ştii de la mine, nu-mi răspunzi la 
întrebările ce ţi-am făcut Si îţi voi mai face des- 
pre planeta Marte, despre voi, oamenii marţieni, 
şi despre viața voastră de acolo. 

— N'avea nici o grijă, că îţi voi povesti totul şi 
vei fi-pe deplin mulţumit, căută Bir-Bar-Bor să 
mă liniştească. 

— Dacă-i aşa, i-am zis eu la rându-mi, ascultă 
să-ţi mai spun ce ştiu despre alte planete Si des- 
pre planeta noastră Marte . 

„Intre soare şi pământ, am continuat eu sunt 
două planete, pe care noi le numim Mercur Si 
Venus. Planetei Venus, pe care o vedem bine cu 
ochiul liber, în popor i se zice Luceafărul. 


— Dece le numiţi aşa? mă întrebă Bir-Bar-Bor.. 


— Răbdare, că te voi lămuri, numele de Mercur 
este numele zeului despre care popoarele din ve- 
chime credeau — bine înteles, greşit — că era 
zeul comerciului, păzitorul călătorilor, dar Si al 
hotilor. . 

„Planeta Mercur se vede cu greu, pare că se 
ascunde, se furisează, aşa cum se ascund Si se 
furisează hoţii. De aceea, i s'a dat acest nume. 

„Cât despre Venus, numele acestei planete vi- 
ne de la zeita Venus, care în închipuirea popoa- 
relor din vechime era zeiţa Frumuseții. Si fiindcă, 
privită de pe pământ, planeta despre care este 
vorba, se vede ca o stea frumos lucitoare. de a- 
ceea i s'a zis Venus. Ai înţeles, prietene Bir-Bar- 
Bor? 

一 Am înteles, că doar nai spus cine stie ce fi- 
lozofie. mare. Decât, spune acum mai departe. 

— Am să spun, dar nu uita că eu nu sunt elev, 
iar d-ta nu esti profesorul meu, asa că nu-ti lua 
aere de parc'ai vrea să mă supui la un examen. 
Mai află că eu sunt om bătrân, asa că mi-a trecut 
de mult vremea când mergeam la şcoală și de- 
deam examene. À 


— Nici eu nu sunt tocmai tânăr, îmi observă, 


Bir-Bar-Bor. 
„— Si ce vârstă ai? Pam întrebat eu. 

— Sunt de 22 de ani, îmi răspunse el. 

— Ai numai 22 de ani şi zici că nu esti tânăr? 
i-am zis eu mirat. Apoi la noi, pe pământ, un tâ- 
năr la vârsta ta n'a terminat încă Universitatea. 

— Moş Nae, te-am prins cu ocaua mică, îmi 


- strigă Bir-Bar-Bor. Am văzut că nu ştii că 22 de 


ani de ai noştri, fac aproape 40 de ani de ai voştri 
depe pământ. Am văzut că nu ştii că planeta 
noastră Marte se învârteşte în jurul soarelui în- 


trun an de ai voştri şi 321 de zile, aşa că un an 
din Marte e aproape cât doi ani de e pământ. 

— Ştiam lucrul acesta, i-am întors eu vorba, 
dar nu mi-a dat în gând numai decât. Insă acum 
nu-mi tăia mereu vorba şi lasă-mă să-ţi poves- 
tesc despre Mercur şi Venus. ` 
_— Te las, îmi zise el. 

一 Despre Mercur, i-am lămurit eu, nu ştim bi- 
ne multe lucruri. Aceasta din pricina că e greu de 
observat şi de făcut cercetări. Stim însă că dintre 
toate planetele, Mercur este cea mai mică, fiind 
mai puțin decât a douăzecea parte din mărimea 
pământului. Mai ştim că depărtarea ei mijlocie de 
soare este de vre-o 58 de milioane de kilometri. 
Mai stim că se învârieşte în jurul soarelui în 88 
de zile, ceeace înseamnă că şi anul pe planeta 
Mercur este de 88 de zile. De aceea d-ta care în 
planeta Marte, ai 22 de ani, în Mercur vei avea 
caum 140 de ani. 

— O, nici nu-mi place să fiu aşa de bătrân, îmi 
zise Bir-Bar-Bor. 

— Ceeace mai stim, am zis eu mai departe, es- 
te că'soarele, privit de pe planeta Mercur, se ve- 
de ca un glob de șapte ori mai mare decât îl ve- 
dem depe pământ Si mult mai strălucitor. 


„Insă nu stim până astăzi bine următorul lucru: 
Dacă Mercur se învârteste în jurul soarelui, aşa 
cum se învârteşte Pământul şi planeta noastră 
Marte, adică de jur împreiur şi pe toate fetele 
sau dacă se învârteste având spre soare o jună- 
tate din suprafata lui şi totdeauna aceiaşi jumă- 
tate. asa cum. de exemplu, se învârteşte Luna în 
jurul Pământului. : 

— Si ce are aface. dacă nu ştiţi lucrul acesta? 
mă întrebă Bir-Bar-Bor. 

一 Are mult de aface,: prietene Bir-Bar-Bor, 
care, precum văd, nu prea te pricepi la astfel de 
chestiuni, cu toate că te-ai lăudat asa de mult. 

„Anume, dacă se învârteste de iur îmoreiur, 
făcând ca soarele să-i lumineze ambele emisfere, 
înseamnă că si pe planeta Mercur este anotimp 
de vară si anotimp de iarnă. In cazul acesta, din 
pricina că Mercur este asa aproape de soare. căl- 
dura în timpul verii trebne să fie de vreo 240 de 
grade. La o astfel de căldură. pucioasa si cositorul 
trebue să fie în stare continuă de topire şi fier- 
bere. 

„Insă. dacă Mercur se învârtește. arătând soa- 
relui totdeauna aceiasi suprafată, aceasta înseam- 
nă că pe inmătatea lvi este vară nesfârsită. pe 
când ne immătatea cealaltă este iarnă nesfârsită. 
Si ce fel de iarnă? Un ser cum noi cei de pe pă- 
mânt nici nn ne putem face măcar o ideie. Cât ai 
elini din ochi. noi oamenii am fi prefăcuţi acolo în 
bloenri de ghiată. 

„Dar nu e mai plăcut nici în iumătatea luminată 


(Citiţi urmare în pag. 16 jos) 


TEEI? me pin Posea 二 
a 3 人 个 


人 > 


și înflorituri de stil. 


„arhi-sătulă. Mai află că „pământ” nu poate rima 


PAG. 16 e = DIMINEAȚA COPIILOR. 


DE VORBĂ CUCITITORII | ” CAREI Tae 


D. G. D. koti 一 „Săniuta lui. Alexe” e Pr, z 
cu multe neologisme şi într'un stil cam gazetăresc;: + 
De aceea, regretăm că nu o putem -publica. gt 

L. Lob.. Loco. — Ne-ai trimis o poezie şi două 
lume, scrise cu mari şi multe greşeli de 'orto- 
grafie. i se iartă, fiindcă eşti încă în clasele pri- 
mare. Insă, acum învață carte, creşte sănătos şi 
voinic si nu te grăbi să fii scriitor. Ai pentru aceas- : 
ta toată vremea. 

"Ar, Del. Loco. — „Pace vouă” e-o poezie scrisă - 
într'o limbă greu de înțeles pentru micii nostri: 
cititori. Cu ocazia aceasta, te sfătuim să te fereşti: 
de ceeace se numeşte „beţia vorbelor”, adică de 
întrebuințarea fără rost şi folos de cuvinte mari 


? 


A. J.S. Iaşi. — „Cu vointă multe faci” „ar fi bu- 
nă, dacă ar fi mai îngrijit făcută. . - 
An. P. Cr.-Călăraşi. -一 . „Ostaşii țării mele”. 
alentul nu-ți lipseşte, dar e mai. bine ca acest - 
“talent, care trebue întregit prin cultură şi expe- 
riență, să fie întrebuințat în alte. genuri literare,- 
decât în. îndemnuri la războiaie, de care lumea e 


cu „scut”. : Vita 

D. F.-Craiova. — „Fata din crin”,. prin felul . 
cum începe povestea, nu merge. pentru revista 
noastră. Apoi nici nu e scrisă în limba în care se . 
scriu basmele şi poveştile. populare, 


(Urmare din pag. 15) - 
in continuu de soare, unde nu este numai vară Ai SE Si T Ta 人 
nesfârşită, ci şi zi nesfârşită, zi fără” noapte, zi > Un costum care s'aTremarcatila balul copiilor, - . 


care'ține de sute-de mii şi de milioane 'de-ani.: - - organizat de revista „Dimineaţa Copiilor“. . | 
„După socotelile făcute de învățații noştri, aco- i ti Bod 
lo trebue: să fie- o “căldură: de- vreo 400: de. === 一 -一 -一 一 -一 = 
grade. Ştii ce înseamnă 400 de - grade de căl- ici ati: Air e a iaca 
dură? Înseamnă că.nici o fiintă nu'se- poate naște pepe Ra 
şi nu poate 'trăi în planeta- Mercur. ~ EZE i Stig a 
„lată de- ce noi-nu' credem. să fie ființe- vii în ar CE-I MINCIUNA ? ` 
ceastă -planetă. - - PONA 
ti obl: o minciună ? 
„Cât despre: planeta Venus... dar: lasă-mă să: 3 2 
răsuflu putin, fiindcă- am obosit: ) | “Când e 'nourat, să spui că-i bună: 
(Va urma) : .  _ Când e senin că tună 
N, . BATZARIA E Şi că ciocolata Suchară nu-i: BREY aratul 


se = E Da e te a 


a 


Atelierele ADEVERUL, 人 


INDISCUTABIL CEA MAI ÎN 
:PAINEA 


BUNA 


NUMAR SPECIAL DE FA er a 


mu EDIMINIE A * 
i ilie, 


A A RE 

A 

s 
LU 


UN 
NE Sy) 
SA 


7 
7 


“rap, 
tagit! 
* 
r 


SIRIN: 


PREŢUL G LEI 


PAGES 


Duminică 12 Aprilie 1931 
la orele 10|, dimineața 
z> (Intâia zi de Paști) == 


Revista „DIMINEAŢA COPIILOR” 
VA DA 


UN SINGUR SPECTACOL 


EXTRAORDINAR 
în vasta Sală a TEATRULUI LYRIG 


(Opera Română) 
la care cititoarele și cititori noștri vor fi încântați de 
bogăția Si variaţia programului care sa pregătit. 
Acesta va fi ultimul dar şi cel mai frumos spec- 
tacol organizat în stagiunea de iarnă 1930-1931 


COPLIH 


CERETI  JERSEURILE 
ȘI CIORAPII DELA 


„GLOBUL“ 


SELARI 28 | BUCUREȘT {I 


Citiţi cu toţii 


HAPLEA 
ALTE P-ŢĂNII $! NĂZDRĂVĂNII 


Ediţia a Il-a 


*009--099--099--009--099--029- 


| NU UITA 


De vreme te scoală, 

Du-te la şcoală, 

Şi cere bani de buzunar 
Şă-ţi iei un pachet Suchard ! 


A apărut! | A apărat în volum 


Haplea 
in străinătate 


de MOŞ NAE 


Uu volum format mare de aproa- 

pe 90 de pagini, cuprinzând toate 
pățaniile lui Haplea în străinătate. 

Are o splendidă copertă în culori, 

lar toate paginile sunt îmbogă- 

tite de desene minunate de 
talentatul desenator GEO 
PREȚUL UNUI VO. 
LUM LEI 50 


De vânzare la toate librăriile. 


= DIMINEAȚA COPIILOR 


CITITORI, A APĂRUT 


„Jerfia Lilianei“ 


cel mai frumos, cel mai înduieşător 
5 cel mai interesant roman AA 
copii şi tineret 


„Jertfa Lilianei“ 


a apărut într'un volum toarte 
İrumos tipărit, împodobit cu nu- 
meroase ilustrații şi având o mi- 
© - nunată copertă în culori © 


„jertfa Lilianei“ 


este un roman care nu trebuie să 
lipsească din nici o casă. / Prețul 
unui volum format mare, Lai 80 
De vânzare la toate librăriile, 


è 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. 一 Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. 一 TELEFON 6/67. 


ABONAMENTE : 1 AN 200 LEI IN STRĂINATATE DUBLU 
6 LUNI 100 , UN NUMĂR 5 LEI 


12 April.e 1931 — Nr. 374 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapolază 


AMAN a a 


REPRODUCEREA BUCĂȚILOR ESTE STRICT INTERZISĂ 和 


940900000000000000000000000000000000000000000P000000000000000eti E a a a E a E E a E a PA E a a E E A E E E E E EE TE E EE E E E E E E EE E r r erraren 


| CÂNTECUL COCOŞILOR | 


nooveaeeeeeer etten enreotoperiee. 


; Cocoţat pun ou mai mare, 
Cocoşelul pintenat, 

$ Cântă cât îl fine gura 

Că „Hristos a înviat”. 
3 

$ 

f 

+ 


Din vecini răspunde altul 
Ca un glas mai îngroșat 
Si lovind mereu din aripi: 
„Adevărat c'a înviat!”. 


Filina 


"POPA a bee sa ora seeote eve ttertoreeboteeeeanevopeneettee 


rererere AAAA AAE ERATARA ETETE EEEE EEEE EEEE EEE EEEa Aaaa aAA AAAA AARAA AAAA AAAS EEE ia anal EETE EEEE EEEE ETEE EEE 


i : 
i 2 
bă bi 


LANA AAA AAA EERE rreran 


IN NOAPTEA SFÂNTĂ | 


Și preoții cântă în cor laolaltă Se duc spre lăcașuri cerești să asculte 
Cu îngerii Domnului din zările-albastre, Prohodul; să vadă-a luminilor porți, 
Se-aprinseră 'n noapte făcliile-astre, Să vadă cum Domnul învie din morti, 
Lumini se pogoară din slava înaltă. Și-alină de-apururi durerile multe... 


0000 PPRRRPPRARAA EE E E E E a E E E E E E E E RELA E E E E E E a E a a a a E E E E E E E E E a 


Slăvindu-L, se-aude cum cântă tot corul 


E clipa supremă a Proniei sfinte; l 
Şi clopotul rupe năframa tăcerii; 


Când pacinic se mişcă a lumii cărări 

Și joacă 'n văpaia a mii de lumânări 一 ; : ; ; i A i 4 
Si trece poporul tăcut și cuminte... E noapte aprinsă! E ceasu' Invierii... 
Și vine să iee lumină poporul... 


Mircea Ciobanul 
AAAA AAAA AAAA AAAA AAAA AAAA AAAA AAAAAAAAAAAAARARARARA AAA en ppm rr re erp 


Î0044004090001..0000r0000000700002000000000000teere 


-100400000000000000000000900000000 10000000 000eeeev0004 


FISE ERS TIE N 


DIMINEAȚA 


COPIILOR 


x 


Q7 culaţi-vă, fetelor! Sculaţi-vă, 
E fetelor!“ 

Așa strigau în noaptea 
Invierei doamna  directoa- 
re şi supraveghetoarele A- 
zilului de fete  orfame 

de războiu.  Mergeau din 
dormitor în dormitor şi re- 
petau mereu: „Sculaţi-vă, fetelor!“ 

Vroiau să le scoale, ca să meargă la biserică şi 
să ia parte la sfânta şi atât de frumoasa slujbă 
a Invierei Mântuitorului lisus Hristos. . 

Elevele se sculară Si se îmbrăcară în grabă în 
hainele de sărbătoare. Apoi, fură puse la râmd 
două câte două: cele mai mici, înainte, cele mai 
măricele, la urmă. 

Dintre toate, Dorina era cea mai mică. Abia 
luna trecută împlinise vârsta de şapte anişori — 
cei mulţi înainte. De aceea, Dorina era cea din- 
tâiu la rând, iar doamna directoare sau „doam- 


PĂPUŞA DORINEI 


ma“, cum îi ziceau 
mână. 

Dorina era, ca şi celelalte eleve ale Azilului, o 
fetiță orfană, al cărei tată căzuse ca un erou, 
luptând pentru întregirea Ţării şi a neamului. 
La Azil, fusese primită de curând, iar până a- 
tunci locuise la un unchiu al ei, „Nenea Gavri- 
lă“, cum îi spunea ea. 

„Nenea Gavrilă“ ar fi ţinut-o cu drag la el, 
numai că era aşa de sărac, încât n'avea cu ce să- 
şi hrănească şi să-şi îmbrace pe proprii săi copii 
— patru la număr. De muncit, muncea el de di- 
mineața până seara, însă ce ar fi putut câștiga 
el, care în războiu îşi pierduse un picior şi se 
alesese cu sămătatea zdruncinată? 

De aceea, „Nenea Gavrilă“ se hotărî ca pe 
Dorina să o dea la Azil. Ştia că acolo o să fie mai 
bine îngrijită. N'ar fi dus lipsă de mâncare Si 
mwar fi umblat desculta şi dezbrăcată. 

Ce-i drept, Dorinei îi mergea la Azil cum nu 
sc poate mai bine, 


pe scurt fetele, o ţinea de 


DIMINEAȚA COPIILOR i 


Drăguţă la chip şi mai ales bună, prietenoa- 
să-şi veselă din fire, Dorina ajunse îm curând să 
fie iubită de toate elevele şi cea mai alintată de 
„Doamna“ şi de supraveghetoare. 

să așa,. în noaptea Invierei, Dorina mergea 
la biserică în fruntea tutulor elevelor. 

Ce frumos a fost la biserică şi cât de mult i-a 
plăcut Dorinei! Toată biserica luminată ca ziua 
de mulțimea facliilor şi lumănărilor, corul cân- 
ta cântări nespus de frumoase, preoţii erau îm- 
brăcaţi în odăjdii strălucitoare; iar sfânta sluj- 
bă era mai măreaţă, mai înălțătoare decât în ce- 
lelalte zile de sărbători. 

Iar când preoţii şi corul au cântat, vestind ma- 
rea veste: „Hristos a înviat!“ Dorina se simţi cu- 
prinsă de fiori de îmălţare sufletească. 

La întoarcere, Dorina se gândea în sinea sa: 
„Acum ne vor duce la sofragerie şi ne vor da co- 
zonac, prăjituri şi ouă roșii. Vom ciocni ouăle 
roşii cu fetele, cu „doamna“ şi ne vom spune una 
alteia: „Hristos a înviat! — Adevărat a înviat!“ 

„Vom primi şi daruri — dela „doamna“ noa- 
stră şi dela doamna Almăreanu, ocrotitoarea a- 
zilului nostru. Mai târziu, va veni şi „Nenea 
Gavrilă“, ca să mă vadă şi să-mi aducă şi el ce- 
va. Il voi auzi venind, fiindcă piciorul lui de 
lemn va răsuna pe stradă şi în curte: poc! poc! 
Bietul Nenea Gavrilă, cât este de drăguţ!“ 

„Hristos a îmviat, copii! 

— Adevărat a înviat!“ 

Era doamna Almăreanu, care venise după ce 
elevele Azilului se înfruptaseră la sofragerie cu 
cozonac, cu prăjituri şi ciocniseră ouă roşii. Do- 
amna Almăreanu venise să-şi vadă fetiţele, că- 
rora le ducea de grijă şi să le împartă daruri. 
Adusese pentru fiecare câte un dar. Insă, Dori- 
na capătă darul cel mai frumos. 

Era o păpuşe, dar ce păpuşe? Aşa cum Dorina 
nici nu visase măcar că ar putea să aibă vreoda- 
tă. O păpuşe mare, aproape cât un copil, îmbră- 
ata într'o rochita de mătase, cu ciorăpiori tot 
de mătase şi cu pantofiori nespus de frumoşi. Si 
cât de frumoasă era la chip! Un căpşor înconju- 
rat de un păr blond şi buclat şi având doi ochi 
mari și albaștri, care se închideau ori de câte ori 
o culcai.. lar dacă apăsai puţin pe un buton, pă- 
puşa zicea: Ma-ma! Ma-ma!“ 

De bucurie, Dorina nu mai ştie pe ce lume se 
găseşte. Nu şi-ar fi dat păpuşa pentru toate bo- 
găţiile pământului. ,Se culcă Si adormi cu ea. 

Fu trezită a doua zi de un Lc ce răsuna 
pe parchetul din culoar: „poc! poc!“ 

Era sgomotul produs de piciorul de lemn al 
lui Nenea Gavrilă, care venea să- şi vadă nepo- 
tica Si să-i ureze „Hristos a înviat“. Dorina, pur- 
tând în braţe păpuşa de care nu era chip să se 
despartă, îi eşi întru întâmpinare, strigându-i: 
„Hristos a înviat, Nene!“ .Si îl sărută pe obraz. 


— eee cite == PAG. 5 


„Adevărat a înviat, nepoţico dragă!“ îi răs- 
punse Nenea- Gavrilă din a cărui ochi izvorâră 
două lacrimi. A 

Dar Dorima nu observă aceasta, ci se porni 
să-i povestească: „Vezi, Nene, ce păpuşe fru- 
moasă am căpătat dela doamna Almăreanu ca 


dar de Paşti! Şi nu- ti pot spune cât de mult fiu 
la ea! Doarme cu mine şi nu se desparte nici o 
clipă. Și priveşte ce ochi frumoşi are şi ce păr 
şi ce rochiţă de mătase are. Dar Mioarei i-ai dat 
vreun cadou de Paști? întrebă Dorina, fiindcă 
Mioara, una din fetiţele lui Nenea Gavrilă, era 
prietena ei cea mai bună. 

„Mioara, răspunse oftând amărât Nenea: Ga- 
vrilă, pa căpătat nici un cadou, pentrucă n'am 
avut cu ce să-i cumpăr. Ba m'am putut să-i cum- 
păr măcar o pereche de pantofi, aşa că sărmana 
copilă trebue să umble desculţă. Ce-i mai rău, 
este că de câteva zile a căzut bolnavă la pat Si 
tuşeşte mereu. Şi n'am bani, ca să-i cumpăr o 
doctorie şi să se facă bine“. 

Nenea Gavrilă ar fi avut mai multe de spus, 
dar îl înecă plânsul. 

Văzând acesta, Dorina îi întinse păpuşa, care 
îi era aşa de dragă şi îi zise: „Nene, ia păpuşa Si 
du-te să o vinzi la un negustor. Ştiu că vei că- 
păta bani destui pe dânsa. Cu banii aceştia, să-i 
cumperi Mioarei o pereche de pantofi şi să-i mai 
cumperi Si doctorii. Eu pot trăi şi fără ea _ 

Nenea Gavrilă n'a vrut să primească, dÀ, 
Dorina a stăruit aşa de mult, că la urma urme; ~ 
lor, a primit să ia păpuşa şi să o vândă. . 

N. Macedoneanul. 
一 -一 一 -pc 一 沙 = 一 一 一 一 一 


ee i 


PAd oeni 


Două scrisori dela Hăpleşti şi răspunsul meu 


Cine oare-ar Îi crezut, 

Ca să-mi faci ce mi-ai tăcut? 

Să mă dai pe mine-alară, 

Să-mi zici: „Hapleo, hai, te 
cară! 

Să pățesc aşa ruşine, 

N'aşteptam eu dela tine. 

Rău, Moş Nae, te-ai purtat, 

Oare, cum te-ai îndurat 

Să rupi toată prietenia, 

Să-mi strici toată bucuria? 

Mai trimis tu la Hăpleşti, 

Pe când eu la Bucureşti 

Foarte bine mă simţeam, 

Multe ori chiar mă gândeam 

Să mă mut şi împreună 

Să trăim noi viață bună, 

Impreună să lucrăm, 

Peste tot să ne plimbăm. 

Ajutor vroiam să-ți fiu 

La revistă şi să scriu 

Tot prin lume ce-am văzul 

Şi prin cât> am trecut. 

Şi vroiam la şezători 

Să vorbesc la cititori. 

Insă, vai, cum te-ai purtat! 

Incă foc sunt supărat. 

Ba mi-am zis să nu-ți mai scriu 

Şi de tine să nu ştiu, 

Dar e Paşte, ş'apoi eu 

Sunt mai bun de felul meu, 

lert mai lesne, ştiu să 'nshit 

Şi de-aceia m'am gândit 

Despre mine să-ţi vestesc 

Si de Paşti să te poitesc. 

Hai, Moş Nae, la Hăpleşti, 

Dacă încă mă iubeşti, 

Vino să ne împăcăm, 

Tot ce-a fost noi să uităm, 

Să tim iarăşi ca doi frați, 

Căci he şade rău certați. 

Deci, te-aştept cu nerăbdare 

Si-ți trimit o salutare. 

Al tău care te doreşte 

Si din suflet te iubeşte. 


De, Moş Nae, ce să-ți zic? 
Te-ai purtat ca un mojic. 


Câte-odată chiar, mă jur, 


Nu vreau să-ți dau nici „bon jur”, 
Şi n'ai fost deştept de loc, 
Ai avut aşa noroc, 

Ca “să fii pe lângă mine, 
Să'ngrijesc mereu de tine, 
Şi să-ţi fie casa, casă, 

Şi să-ţi fie masa, masă, 
Ca un cuc să nu trăeşti, 
Tot ce vrei şi ce doreşti, 
Să le capeti la moment, 
Dar 7 fost inteligent, 


Cu piciorul tu i-ai dat. 
lar acuma, minte ține, 
Nu mai calc eu pe la tine, 
Nu mai viu, de m'ai ruga 
Şin senuchi de mi-ai cădea, 
Căci pe cât sunt de frumoasă, 
Sunt mai mult ambițioasă. 
Dar. de vrei şi de doreşti, 
Poţi să vii tu la Hăpleşti, 
Căci cu drag. eu te primesc, 
Nu mă strâmb, nu te sonesc. 
Poate, chiar te voi ierta, 
De frumos te vei purta, 
Dacă ştii aşa să faci, 
Ca pe mine să mă 'mpaci, 
Deci, îți zic „alivoar” 
Să te văd la Paşte iar. 

Frosa 


DMINS474 COPIILOR 


- 


Dragii mei, nici eu nu ştiu, 
Cum să 'ncep şi ce Să scriu, 
Văd că Sunteţi supăraţi, 
Rog fierbinte, mă iertaţi, 
Dragi îmi sunteți, vă iubesc 
Și n'am vrut să vă gonesc, 
Nici prin gând nu mi-a trecut, 
Ca să fac, cum aţi crezut. 
Dar... vedeţi că s'a 'ntâmplat, 
C'am fost tare supărat, 
Am necazurile mele 

Si sunt multe şi sunt grele, 
Be revistă, ba ziare, 

N'am u vreme de plimbare. 
lar apoi m'am pomenit, 
Banii că s'au isprăvit, 

Nu puteam să vă cinstesc, 
Să vă plimb şi 'nveselesc, 
La teatru, cinema, 

Fără bani nu ne primea. 
Zău, nu ştiţi cât sufteream, 
Că nu pot, precum doream, 
Să vă tiu şi săzduesc, 

Să arăt cât vă iubesc, 

Dar la noi, la Bucureşti, 
Nu-i de loc ca la Hăpleşti, 
Unde nai de cheltuit, 
Unde-i lesne de trăit. 

Și de-aceea vam rugat, 
Cum eram de supărat, 
Singurel să mă lăsați 

Şi acasă să plecați. 

lar de Paşti că m'aţi poftit, 
Nu ştiţi cât sunt multumit, 
Aş veni chiar cu plăcere, 
Dar vă spun eu cu durere, 
Că sunt tare ocupat 

Si n'am vreme de plecat. 
Insă, viu când voi putea, 
Rog, acum a mă ierta. 

Vă urez de mii de ori 
Fericite sărbători. 


AE 


LITERE EES + 
MARA AAA AAL RLRRLLRLLLELELEELLL ERETTE ETETETT EEEEEPPPPRE ANAE E E rE E EEE EEEE EEE E E E A E E E E E E E E HHIH HHIH HH A 


| INGERUL DE P4ST | 


bd 
„Un îngeraş,aşa cum sunt toți îngerii, a aflat că 
f pe pământ surt mulți copii săraci. Şi s'a întristat 
3 mult frumosul îngeraş, când a primit vestea că 
$ de Paşti, copiii aceştia nau nici ouă roşii, nici co- 
zonac Si nici alte bunătăţi. 
„Voi merge pe pământ Si voi împărţi câte un ou 
la copiii săraci şi cuminţi”, îşi zise îngeraşul. 
Strânse, aşa dar, din cer mai multe ouă, le puse 
în şorţişor şi ceschizându-şi aripile sale mai albe 
decât zăpada, se lăsă în sbor din înălțimile ce- 
reşti. Lei . - ; 
Se coborî pe pământ în Noaptea Invierei, la o 
oră când toți copiii dormeau. Jngerasul însă se 
uita pe fereastră în casa fiecăruia. Unde vedea 
; că este copil sărac, care de Paşti nu căpătase 
: nici un cadou, îi strecura binişor pe fereastră câte 


PPPPPAPOPRRALAORORAPERAreALALARRACRRePARO LEA AARAA AAAA AARE ELEERI E E ETER TETTEEEE EEY 


e i) 
un ou. ră cae) 

Aşa, nu rămase copil sărac şi cuminte, care să ps Ny 
n'aibă oul său de Paşti. 

Insă, s'a întâmplat ceva curios de tot. Ouăle f A 
aduse de îngeraş, erau toate albe, dar îndată ce sed feat) 
au fost puse în casa copiilor săraci, s'au înroşit RANAS 
şi au căpătat o foarte frumoasă’ coloare rosie. 二 一 一 

Moş Nicoară 
PPPPRPPRARARRRRRRARRARARARAAAARA F-tr00000900000000000000 0080000: 0rooeeeee HHHH HHHH HHHHHH 
CAAA AARAARAARLLLRALRRERLLERLI 0000000 1000000 5000 00-0-00400-0304-900300 e A a ACE 


Şi clopotul mare 
Și clopotul mic, 

In graiul puternic 
Ştii, oare, ce zic? 


Vestesc elen lume, 

La”ntregul pământ, 
Că Crist Mântuitorul 
Din sfântul mormânt 


In slava-l cerească 
El viu S'a sculat i; 
Şi clopotele strigă: 
„Hristos a înviat!”. 


Lidora 
[A ORAR RRAGARAAAAARAAAAAAAAAARAAAARAAAARĂARAAAAAA E A H HHHH POETII E E E A A AAAA A AAA AAAA RAA AAAA EE EEE AE E Eaa 


| Ce spun clopotele? 


DIMINEAȚA COPIILOR 


ZEE 


一 一- = = 


arioara e încă-o fetiță mică. De 
aceea, părinţii ei mau luat-o 
şi n'au s'o ia nici în anul a- 
cesta cu dânşii la Inviere. 
„Copiii: trebue 'să se culce de 
vreme, i-a spus tatăl ei şi In- 
vierea Domnului se  sărbăto- 


reşte la miezul nopţii, dar în .. 


schimb îţi dau voie să duci flori la biserică. 
— Tăticule, lasă-mă să viu Si eu să ascult 
corul cântând Invierea lui Christos, să văd 


mulţimea de lumânărele aprinse. să văd cum . 


înviază lisus”! 

Dar tatăl ei nu s'a înduplecat. cica a 
plâng fetița Si s'a rugat de el o săptămână în- 
treagă. 

Tatăl Marioarei era foarte bogat şi avea 
lângă palatul unde loeuia o grădină acoperită 
cu geamuri şi în care creşteau tot felul de flori, 
chiar în mijlocul iernii, căci grădina aceea 
era bine închisă Si încălzită. 3 


Acum e Vinerea, mare şi Marioara s'a scu- ` 
lat disdedimineaţă ca să ia câteva flori din 


grădinița lor şi să. se ducă la biserică, aşa 
cum îi dăduse voie tăticul ei. 

Când se găsi în mijlocul florilor, îşi aduse 
aminte că prietena ei Angela, care se va duce 


t 


şi în anul acesta la Inviere, fiind cu trei ani 
mai mare, i-a spus că de data aceasta au să 
fie prea puține flori, căci e frig şi n'au înflorit 
decât ghioceii. Lumea nu va putea duce de- 
cât prea puține zambile, care se găsese numai 
la florării şi costă scump. Nu va, împodobi 
crucea Mântuitorului nici un trandafir, nici 
o lalea, nici un crin, nici o floare frumoasă şi 
parfumată cum sunt atâtea împrejurul Mari- 


oarei, care stă gânditoare, în mijlocul grădi- 


nei de iarnă a tatălui ei. Dar iată. Hotărâtă, 
se. întoarce repede în casă şi scoțând din cu- 
tia ei de lucru un foarfece mititel, se întoarce 
în mijlocul florilor. 


„„Peste un ceas nu mai era nici 0 PEK ne- 


tăiată în grădină. 


Marioara le strânsese cu grije pe o masă, ` 


unde trandafirii, crinii, lalelele, zambilele Si 


“irişii formau un morman înalt şi parfumat. 


„Ce-ai făcut, Marioaro?! se auzi vocea lui 
tăticu”, 
一 Am tăiat flori pentru Domnul Christos, 


căci unul acesta nu vor fi decât ghiocei la bi- 


serică”, aşa mi-a spus Angela... 
Tatăl Marioarei sa supărat, dar n'a avut ce 


(Citiţi urmarea în pag 9 jos) 


o 


Li 


DIMINEAȚA-COPIILOR 3 


S fost odată un croitor sărac lipit, care a- 

vea o nevastă rea Si cicălitoare. Nevasta 

c lui cea rea Si cicălitoare îi amăra într'a- 

tâta zilele, încât bietul om sătul de viaţa 

care 0 ducea cu nevastă-sa şi de sărăcie, 

îşi luă traista cu ceva merinde şi plecă în căuta- 
rea norocului. 

Merse el zile, luni şi ani şi într'o zi pe inserate 
ajunse la marginea unei poieni nespus de îrumoa- 
să. Croitorul fiind obosit de drumul ce făcuse 
peste zi, îşi puse sub cap traista cu lucrurile lui 
şi se culcă. Dar abia atipi puţin şi se deşteptă la 
auzirea unor tipete ascuţite. Croitorul se sculă, 
îşi făcu semnul crucii şi îşi zise în gând: 


(Urmare din pag. 5) 
face şi pentrucă florile erau tăiate, a trimes 
pe Marioara la biserică să le ducă însoţită de 
servitoarea, care le aşezase frumos întrun coş 
mare. 

Bătrânul preot cu barba albă 
primi florile cu mare bucurie. 

„Părinte, tăticu mi-a spus să aduc numai 
câteva flori, dar eu le-am tăiat pe toate şi 
le-am adus să nu se supere Domnul Christos 
că nu voiu veni la Inviere. Tăticu nu vrea să 
mă ia, căci zice că sunt prea mică”. 

Bătrânul preot a zâmbit şi mângâind-o a 
povăţuit-o să asculte de tatăl ei, căci Domnu! 
Christos nu sar fi supărat, chiar dacă ar fi 
venit fără flori... 


ca zăpada, 


E noaptea Invierei şi Marioara doarme... 
Tăticu intră în odaia ei şi mângâind-o uşor, 
o trezeşte... 
„Imbracă-te, tetiţo, să mergem la Inviere!... 
Nikita Macedonski 


一 一 一 一 coc< 一 六 一 oo 一 


FREE 


„Or îi ielele!” şi apoi se culcă din nou. 

Pasă-mi-te, croiorul nimerise în poiana ielelor. 

lelele se apropiau din ce în ce de el. Una strigă: 

„Suratelor! în poiana noastră doarme un om. 

一 Da! strigară toate în cor, să mergem să-l 
vedem”. 

Dintr'odată toate fură lângă croitor, 
spaimă părea că şi-a dat suflarea. 

Una din iele zise: 

„După îmbrăcăminte pare a îi un om sărac”. 

„Să-i dăruim o pungă fermecată plină cu gal- 
beni, care nu se isprăvesc nici odată, zise alta. 


care de 


— Da, să-i dăruim!” strigară mai multe în cor. 

Dar una, care părea să fie tartoriţa lor, zise: 

„Dar dacă nu doarme şi aude ce vorbim, poate 
să spuie la toată lumea despre punga fermecată 
si de-o spune, în praf şi cenuşă să se prefacă”. 

După aceea îi puse sub cap punga fermecată 
care era doldora de galbeni. 

După ce ielele se depărtară, se sculă croitorul. 
Plin de bucurie, băgă punga fermecată în desa- 
gă. După aceia, se întoarse acasă şi ascunse pun- 
ga, ca să nu afle nevasta lui. 

De când avea punga fermecată, croitorul era 
cel mai bogat om din sat. Dar fiind un um cu fri- 
ca lui Dumnezeu, nu lăsă pe nimeni nemiluit şi 
neajutat. 

Insă la ce-i foloseau aceste bogății, căci o zi de 
la Dumnezeu mavea odihnă. Nevastă-sa îl sâcâia 
într'una să-i spuie de unde are atâţia bani. Intr'o 
zi croitorul, sătul de viaţa care o ducea, îi spuse 
de punga fermecată şi unde se află, apoi se culcă, 
aşteptând să vie ielele şi să-l prefacă în scrum şi 
cenuşă. 


PAG. 10 = e 


Pe 


când stătea el aşa, auzi ţipetele nevestei 
sale. Sări din pat şi alergă în partea de unde ve- 


neau tipetele. Pasă-mi-te, ielele luaseră pe ne- 
vasta lui cea rea şi cicălitoare. 

lată cum s'a întâmplat: 

Soţia croitorului, cum aflase de punga ferme- 


cată, cotrobăi prin casă şi în sfârşit o găsi, o luă 


eco 


SMOCHINA 


Un grädinar trimise lui Bufon, vestitul om de 
ştiinţe naturale, două smochine frumoase. Aces- 
tea erau primele smochine cari s'au copt în una 
din grădinile Parisului. Micul Zane care avu mi- 
siunea să le ducă, nu văzuse niciodată astfel de 
îructe. De curiozitate luă una din coş, o privi 
mult, se minună de ea şi o mâncă. Bufon, când 
observă coşul plin cu frunze şi numai cu o singură 
smochină, pricepu îndată tutul şi întrebă pe băe- 
taş: „Dar smochina a doua?” 

— A doua? Nu ştiu! răspunse Zane. 

— Tu ai mâncat-o! Vai, primele smochine! Fala 
grădinii! Fructe vrednice de mese împărăteşti! 
Şi tu, nemernicule, ai îndrăznit să iei una. Cum ai 
făcut aceasta? Cum ai făcut aceasta? întrebă Bu- 
fon. 

Băeţaşul speriat şi cu ochii înecaţi în lacrimi, 
luă a doua smochină şi o puse în gură: „Aşa am 
făcut, domnule”. 


Din esperanto de Camil Perlman 
—— CZ i- 


şi se duse lângă sobă să scoată galbeni cât mai 
mai mulţi. 

Dar abia băgase mâna, şi se simţi trasă de 
mâini nevăzute pe coş şi apoi în văzduh. De a- 
tunci, nimeni n'a mai auzit de dânsa. 


Emilia Ghiţescu-Buzău 


_ CUVINTE INŢELEPTE 


Examinează dacă ceeace promiţi e drept şi cu 
putinţă, fiindcă o promisiune este o datorie de 
plătit. (Confucius). 

Unde sunt albine, este şi miere. (Proverb en- 
glez). 

Cine seamănă spini, culege mărăcini. (Pro- 
verb francez). 

Răbdarea este cheia care deschide toate uşile. 
(Proverb chinez). 

Pe omul sărac primeşte-l cu bunătate, chiar 
când ar fi un nerecunoscător. 

Mai vinovat de destăinuirea unui secret este 
cel ce l-a spus mai întâiu. 

Să nu te temi de moarte, dar nici să nu o do- 
reşti. (Marţial). 

Prezenţa prietenilor adevăraţi este o bucurie 
atât în fericire, cât şi în nenorocire. 

Datoria faţă de patrie nu cunoaşte nici timp, 
nici măsură. (Ciceron). 


一 一 一 -的 < 一 水 -一 ee 一 一 -一 


DIMINEATA COPIILOR == 


v 


wz 让 
wa 
Pa 


varza 


ntr'o ţară îndepărtată, trăia un împărat cu 
fica sa. Amândoi şedeau înar'un palat 


cum nu se văzuse până atunci. Această 
fica sa. Amândoi şedeau întrun palat 


căci era o prinţesă bună și blândă. Prin- 
tesa avea în curtea, palatului ei o grădină plină 
cu trandafirii cei mai frumoşi din lume. Insă 
era copleşită de o tristeţe mare, din cauză 
că dimineaţa îi lipseau cei mai frumoşi tran- 
dafiri. Chemă mai mulţi argaţi Si le zise: 

„Care din voi va prinde pe hoţi, va fi răsplă- 
tit”. 

Toată noaptea ei păziră, dar nu putu'ă să 
vadă nimic, fiindcă peste noapte adc: airă. 
Singură, prințesa se hotărî să stea noavtea de 
veghe a doua seară, se învălui într'o manta 
roşie Si se aşeză pe iarba moale Si verde, însă 
nu după mult timp adormi. 


Când bătu miezul nopţii, un vrăjitor apăru 
în grădină, rupse toţi trandafirii si când vru 
să plece, dădu cu ochii de prinţesă. Era atât 
de frumoasă, încât rămase uluit în faţa ei. In- 
nainte de a se lumina de ziuă, o luă şi o duse 
la un munte înalt, care se despică şi amândoi 
intrară înăuntru. 

Insă la această întâmplare fu de faţă zâna 
florilor Si cum această zână era bună Si iubea 
mult pe prinţesă, se gândi s'o scape. 


PAG. 11 


| — LEGENDĂ 一 | po 


Zâna se luă după ei şi când ajunse la munte, 
se făcu nevăzută şi intră înăuntru. Când vră- 
jitorul adormi, zâna sculă pe prinţesă Si o 
mângâe uşor: 

„Fii pe pace, copila mea, căci vom fugi cât 
mai repede de aci. 

— Iţi mulţumesc că eşti aşa bună şi ai milă 
de mine”, răspunse prinţesa. Apoi fugiră a- 
mândouă, fără ca vrăjitorul să fi auzit ceva. 

Când vrăjitorul se sculă, se mânie foarte 
rău şi se gândi să se răsbune pe prinţesă. Zâna 
îşi puse în gând s'o scape şi de aceea o prefă- 
cu într'un trandafir roşu. 

La palat era mare tristeţe, din cauză că prin- 
tesa lipsea. Dar zâna fiind bună la suflet, se 
arătă împăratului şi-i zise: 

„Fii fără grije, căci prinţesa se află în curtea 
palatului şi e prefăcută într'un trandafir ro- 
şu”. 

A doua zi împăratul îl căută, iar după pu- 
tin îl găsi. Ziua Si noaptea împăratul sta lângă 
acest trandafir, căci era singura lui mângâere. 
Dar ca împăratul să-şi mai vadă fica, zâna o 
prefăcuse în prințesă, însă numai noaptea. 
După puţin timp, împăratul muri Si prințesa 
rămase pentru totdeauna un trandafir roşu. 

Ghelter Franța 
一 一 一 00c 一 米 -一 oo 一 一 一 -一 


DAAD IES 


| 


1 


desene de GEO 


| HAPLEA ŞI COANA FROSA PLEACĂ SUPĂRAȚII 
| Me] S 


__ Text de MOŞ NAE 


Ce să fac să scap de dânşii? 
Nu mai pot, zău, de necaz. 
N'am un ban şi nam odihnă — 
Stai, le spun dela obraz. 


„Ba cu mese, cu teatre, 

Ba cu boala micei fine, 

Sunt dator vândut eu astăzi, 
Am ajuns ca vai de mine. 


L-am chemat întâi pe Hapiea: 


„Dragă Hapleo, cred că ştii 
Cât de mult eu ţin la tine 
Și cum aşteptam să vii. 


| da 


aa 
b] 
S 
£& 
Da 
到 


„S'upoi doctorul imi spune 
C'am nevoe să trăesc 
Liniştit şi fără oaspeți, 
Căci altiel mă'mbolnăvesc. 


„Dar iți spun ca la prieten, 

Imi ajunge cât ați stat, 

Nu mai pot să-mi văd de treabă 
Şi de bani m'am curățat. 


一 Dar, Moş Nae, zice Haplea, 
Cum să plec, când am vorbit 
Să m'apuc să scriu eu cartea 
Despre tot ce-am păţit? 


t 


NA 


„Scriu frumos, nuncape vorbă, — Cât de asta, treaba-i lesne, „Eu pun virgule şi puncte, 
Dar vreau să-mi ujuți tu mie Du-te, scrie la Hăpleşti, Văd şi de ortogratie, 
Să pun virgule şi puncte, Și treptat, treptat trimite-mi După ce le scriu mai bine, 
Să mă "'nveți ortografie. Tot ce-ai scris, la Bucureşti. Le dau la tipografie. 


— De-i aşa, îmi zice Haplea, Coana Frosa ştiţi ce zice? 一 De nu vrei, cucodnă Frosă, 
Și cu Frosa să vorbim, „Stau, rămân la Bucureşti, li răspund eu supărat, è 
Să vedem ce spune dânsa, Nu mă mişc, nu vreau nici moartă Rog, găseşteți altă casă, 
Cheam-o' să ne stătuim“. Să mă duc eu la Hăpleşti. Căci a mea-i de 'nchiriat. 


„Am să pun bilet chiur astăzi, Când văzură cum stă treaba, Zice: „Nu credeam, Moş Nae, 
Nu mai pot trăi aşa, Haplea, Frosa au plecat, Ca pe noi să ne goneşti, 
Voi lua eu seamantanul Fam condus eu pân'la sară, Nu-ţi mai scriu de uzi încolo 


Şi la țară voi pleca”. Insă Haplea supărat Nici un rând dela Hăpleşti”. 


== DIMINEAȚA COPIILOR 


onel Frăsinet era un băiat deştept, 
"voinic şi care nu ştia ce este tea- 
ma, L-ai îi putut trimite în miez 

de noapte într'un beciu întune- 
cos sau să se plimbe singur în- 
trun cimitir, că el s'ar fi dus, 
fără să clipească din ochi şi fără 
să-i tremure câtuşi de puţin 
inima. 

Avea însă un cusur, care îi strica toate însusi- 
rile bune: nu prea îi plăcea să muncească. Hoină- 
rea fără rost cât era ziua de mare sau şedea ore 
întregi trântit la umbra vreunui arbore. 

Si era mereu frământat de un gând: cum să se 
îmbogăţească dintr'odată, cum să facă să se culce 
sărac şi să se scoale a doua zi ca omul cel mai 
bogat. 

Insă, treceau lunile, treceau şi anii, dar bogăția 
la care visa lonel al nostru, nu se ivea de loc. Ba 
din pricina lenei, ajunsese ca hainele de pe el să 
fie numai zdrenţe şi ca în multe seri să se culce 
flămând. 

Dar într'una din zile s'a părut că visul lui de îm- 
bogăţire repede și fără muncă este pe cale de a 
se îndeplini. 

Fra o zi de primăvară, iar lonel se întorcea cu 
tatăl său de la oraş. 

In ajun plouase mult, iar ploaia desfundase dru- 
murile şi făcuse mari băltoace de apă si de noroiu. 
Drumul pe care mergeau Ionel cu tatăl său, trecea 
pe povârnisul a două dealuri în vârful cărora erau 
grămezi de pietre şi de cărămidă. Fra tot ce ră- 
măsese din două castele. în cari locuiseră cu sute 
de ani în urmă doi boeri vestiți pentru puterea Si 
vitejia lor. 

Deodată, lonel simţi că pământul se desface sub 
el şi că i se afundă picioarele. Dădu să iasă, dar 
văzu Că se afundă şi mai rău. 


DIMINEAȚA COPIILO RS = = = 


== PAG. 15 


„Tată, strigă el, scapă-mă, că mă înghite pă- 
mântul!". 

‘atal său, care mergea câţiva paşi mai înainte, 
se întoarse numai Qecät, îl apucă de amândouă 
mâinile, îl trase cu toată puterea şi izbuti să-l 
scoată din groapa în care căzuse. 

„Uare, ce să ne cu groapa aceasta şi cine a îă- 
Cut-07” untrebă lonel, după ce se vázu scăpat şi 
că nu mai este în primejdie. tz 

„E o poveste veche aceasta, îi răspunse tatăl 
său, şi chiar o poveste nu tocmai veselă”. Şi fiindă 
lonel ii dadea mereu zor cu intrebările, tatăl său 
îi povesti cele ce urmează: 

„In vremea când trăiau boerii din ale căror pa- 
late n au rămas aecât grămezile de pietre şi de că- 
rămidă din vârful celor două dealuri, erau în ţară 
mari turburări şi neorândueli. Cel mai puternic 
se arunca tără nici o pricină asupra celui mai slab, 
ca să-l jefuiască şi să-l despoaie de avutul lui. 

„Boerii despre cari na rămas măcar amintirea 
numelor lor, erau amânaoi oameni tare hrăpăreţi 
şi cumpliţi la suilet. Şi se inţeleseră ca tot ce strâng 
din jaf şi tâlhării la drumul mare, să împartă în 
tovărăşie. 

„Insă şi lor li era teamă să nu fie atăcaţi de alţii 
mai puternici decât dânşii. De aceea, între cele 
două palate săpaseră sub pământ un gang lung şi 
destul de înalt. In mijlocul gangului scobiseră 0 
peşteră a cărei intrare era inchisă cu zăbrele ae 
jier cât mai groase. In peştera aceasta ascundeau 
ei tote averile prădate. Se zice că au strâns acolo 
saci cu aur şi multe lăzi pline cu diamante şi alte 
pietre preţioase. 

„Dar nu le-a fost dat să se bucure în tihnă de 
aceste averi pentru cari făcuseră fără pic de milă 
atâta vărsare de sânge şi nenorociseră sute și mii 
de oameni. 

„intr'o noapte a venit împotriva lor o oaste nu- 
meroasă, care i-a omorit pe amânaoi şi le-a dă- 
râmat până la temelii palatele. Insă, comorile 
strânse în peştera din gangul de sub pământ au 
rămas neatinse. 

„Ce-i drept, s'au găsit oameni îndrăzneţi, cari au 
încercat să meargă până la peşteră, ca să pună 
mâna pe comorile de acolo. Dar nici unul dintr'înşii 
nu s'a întors cu zile, ci au pierit cu toţii. 

„Imi povestea bunicul meu că în peştera aceea 
arde un foc mare ce nu se stinge nici ziua, nici 
noaptea şi că iocul acesta e aprins şi atatat mereu 
de duhuri rele ce şi-au ales acolo locuinţa lor. Ori- 


cine cutează să se apropie de peşteră, e prins de 
duhurile rele şi aruncat în îoc, unde se îace scrum 
şi cenuşe. 

„Dar tot bunicul meu îmi povestea că numai în 
noaptea de Paşti şi numai în cele câteva minute în 
care preoţii cântă în biserică primul „Christos a 
înviat“, focul se stinge, iar Guhurile rele n'au nici 
o putere. Cine izbuteşte să ajungă în timpul acela 
la peşteră, poate să ia bogăţiile de acolo. Insă până 
acum, nimeni n'a izbutit, ci, precum ţi-am spis, 
au pierit cu toţii câţi au încercat. 

— Dar eu nu voi pieri şi voi pune mâna pe co- 
morile din peşteră!*, îşi zise în gând lonel, în care 
povestea de mai sus trezi şi mai puternic vechea 
lui dorinţă de a se îmbogăți cât mai repede şi fără 
muncă. 

Din ziua aceea, lonel nu făcea alt ceva decât 
să aea târcoale locului unde se credea că fusese 
săpat gangul de sub pământ. După multă trudă, 
îi găsi, în sfârşit, intrarea care era acoperită de ier- 
buri şi buruieni. 

Acum aștepta — vă închipuiţi cu câtă nerăbdare 
— noaptea de Paşti. Zilele îi se păreau nesfârşit de 
lungi. Dar iată că sosi și noaptea .aceea. 

Ionel, îără să spună cuiva de acasă ce gânduri 
are, luă un băț şi un felinar şi dete fuga la gang. 
Intră, pătrunse din ce în ce mai adânc, până ce 
ajunse departe de peşteră. Văzu limbile mari de 
flăcări ce se ridicau dinlăuntrul ei şi văzu şi ză- 
brelele de fier ce îi închiaeau intrarea. Ba mai 
văzu şi nişte îurci de fier, mişcate de mâini nevă- 
zute şi cari înteţeau mereu focul. 

Ionel aştepta, pitulându-se cât mai bine, ca să 
nu fie zărit. Aştepta ora când în biserici preoţii vor 
cânta „Christos a înviat“, focul din peşteră se va 
stinge, iar duhurile rele vor rămânea fără putere. 

In sfârşit, sosi şi ora aceea. lonel, luminându-şi 
arumul cu felinarul, se repezi la peşteră. Zăbrelele 
de fier se deteră singure în lături. 

Ionel pătrunse în peşteră şi ce-i fu dat să vadă? 
Ici un sac plin cu galbeni, lângă alt sac plin cu bu- 
cafti mari de aur, mai încolo o ladă plină până la 
vâri cu diamante şi cu alte pietre preţioase. 

lonel era încântat, dar şi tare încurcat. Nu mai 
ştia ce să ia şi ce să lase. 

Dar, tot stâna nehotărit pe gânduri, timpul trecu 
şi deodată se simţi cuprins de flăcări, cari îl pre- 
îăcură în scrum şi în cenuşe. Pieri din pricina lă- 
comiei sale şi din pricina că aştepta să se îmbogă- 
țească fără muncă. 

` Marin Opreanu 


"099--099-—099- 


米 


va HERDAN Sa" 


米 


PAG. 16 = 


za 


S 
N 
t 


j Uin 
ZA a S 
N 


N AP 


on Carabaşu era sărac lipit. Sin- 
gura bogăţie pe care i-o dăduse 
Dumnezeu era o droaie de copii 
- şase fete şi trei băeţi — unul 
după altul, sburdalnici, guralivi 
şi mâncăcioşi, de-l pusese pe 
gânduri pe bietul om. Din zori 
şi până'n seară muncea ca un 

rob şi tot ce câştiga azi, se ducea pe mâncare 
mâine. 

Despre îmbrăcăminte Si celelalte trebuitoare 
casei numai Dumnezeu ştie cum făcea sărmanul, 
cum o'ntorcea de-o scotea la căpătâi. Vorba însă 
că şi el şi nevasta şi copiii umblau mai mult goi. 
Când aveau ghete, naveau haine, când aveau 
haine, naveau ghete, când aveau haine Si ghete, 
bătea iarna la uşe şi rămâneau fără paltoane. 

laca aşa necăiit o ducea. bietul Ion şi i se dusese 
vestea de sărăcia lui, iar unii oameni mai glumeti 
din fire îi pusese numele Ion Calicul ş'aşa i-a ră- 
mas. 

Când venea omul de la lucru îl simțeau plozii 
înfometați de departe şi îi ieşeau înainte făcând o 
larmă de puneau toată mahalaua în picioare. 

Eşea lumea de prin case speriată şi privea la ei 
cum tăbărau ca nişte lupi flămânzi pe sacul bie- 
tului lon. Trăgeau de sac unul dintr'o parte, altul 
în alta Si ţipau: 

— Ce ne-ai adus, tată? 


Q 


Sy 


a pa se TE ZEI Ea are za 
EET A E Dt 


EE A E MES ANC e E 00 ORI ua 


COE FIICA T Ca ra e AA sita 
a RD Iei i pup Iata Mut: EO ru cal a 


AA 《 , y 
~ i i 
ti È 


DIMINEAȚA i A e ia | 


— Aoleo, numai pâine! 
— Da carne de ce nu cumperi, i 
nam mai. mâncat dela Crăciun? 


s Las că vine Paştele acuma şi vă cumpără i 


tata şi carne şi ouă roşii şi cozonac. 
Când auzeau flămânzii asta se porneau pe fipe- 
te de bucurie şi 0 luau la fugă pe stradă, fiecare 


cu câte-o. pâine în braţe şi strigau cât îl lua gura. 


一 Ne'tumpără tata cozonac! 

— Şi.ouă roşii! . Ie aL PEAN T E. 
— Şi carne. pentru. friptură! > i îs ES Sare 
Săraculton se mita. cu jind la ei şi i s se punea un 


e 


nod în gât de: durere. „Pastele se apropie, — se K3 


gândea: bietul em-— şi . eu dam nici pe ce lua 
pâine, dar thi- te Ouă şi Carne și; cozonac! 


Ridica bietul om ochii către cer şi ofta greu in- 


gânândcâte” o rugăciune. 
Sâmbăta. Pastelui 

frica lui Durnezeu îşi îmbrăcă şi Ion copiii cu ce 

bruma de liaine aveau şi-porni. către biserică. 


“Din mahalta of şi până la biserică drumul se- 


ținea drept pe: şosea: Pe drum îşi aduse aminte 
că stăpâniil la Care lucrase vremea din urmă îi 


spusese să vie 'naintea Paştelui pe la el că avea 
să-i dee ceva. Lăsă copiii să se ducă cu nevastă-sa i 


înainte la biserică şi el o porni spre casa stăpânu- 
lui. 


Când ajunse acolo,-sefăcuse seară. Prin ogra- 


dă nici urmă de om. ...- 


Deodată tresări. Din casă se auzeau gemete înă- 


buşite. Uşile dela casă erau toate date de perete. 


一 


COPIII 


SA CITEASCA. 
CARTEA CEA - A 
avu sa: IO y A A 
Minunate ilustraţiunişi hârtie velină ` 
r l PREȚUL 20 LEL 


de SELMA 


J erta Lilianei - 


Roman idila copii” şi tineret 
PREȚUL 60 LEI | 


Familia Chit- Chit Haplea in străinătate p 


- de N. BATZARIA 


Piesă de teatru pinka ‘copii 
=." gi tineret 


"PRETUL 50 LEI x 


GLUME “pentru COPIL 


PREȚUL 30 LEI 


tăticule, că 


sosi şi ca tot- crestinul cu 


Cele mai frumoase povești 
LAGERLOF 


Un volum mare, cu numeroase 
clişee în culori 


PREŢUL 120 LEI 


via păsărilor şi animalelor 


o frumoasă descriere a vețuitoa- . 
relor, pentru copii 
PREȚUL 30 LEI 


~ Câinele cel rău de care se temea o lume zăcea 
„mort lângă uşa grajdului. Ion înţelese pe dată că 
„în casă se petreceau lucruri grozave. Tâlharii ve: 
niseră să prade casa bogătaşului. 

lon al nostru îşi făcu o cruce şi se repezi cu 


curaj pe scări către camera unde se auzeau ge- 


metele. Acolo, întins pe duşumea, stăpânul cel bo- 
gat se lupta cu doi tâlhari cari voiau să-l lege. 


Jon începu să facă sgomot. mare. pe scări ca şi 


„cum ar fi cu mai mulți oameni după A si peop i 
„să strige: - 


— După mine, băieţi! Tâlharii. Sat fiu 
Când auziră: hoţii sgomotul, o rupseră la fugă 


pe. fereastră şi S'au dus şi duşi au fost. 


lon deslegă repede | pe stăpân cercetându-l dacă 


5 nu. e cumva rănit. 


Nu se alesese însă decât cu spaima. şi Scule, 
du- se de jos, strânse prieteneşte mâna săracului. 
一 Să trăeşti, Ioane. Dumnezeu mi te-a trimis 


să-mi scapi viaţa şi averea din mâna tâlharilor. 
“Datoria mea de acum este să te scap şi eu pe tine 
din ghiarele sărăciei, în care te sbaţi. „de. „atâta 
piei SA 

„Şi stăpânul. cel. podat: s'a ținut dé So De săr- ; 
bătorile. Paştelui. lon. Calicul a avut Si ouă roşii 


Si carne Si cozonaci Si haine noi pentru copii, pen- 


- trü nevastă şi pentru el şi de atunci intruna a ră- 
mas slugă credincioasă şi bine plătită la stăpânul 
-cel bogat 'şi recunoscător. 


D. C. Mereanu > 


ȘI 


-Nima călătoria î mea basmelor Inelul pierdut. 


Roman de. N. BATZARIA . 
„ PREŢUL 40 LEI 


POVESTIRI pentru COPII 


"de LEON TOLSTOI cu numeroase 
tablouri. în culori 


f PREȚUL 100 LEI 


; Raman pentru copii cu numeroase- 
ilustrațiuni 
PREȚUL 40 LEI 


Poveşti cu noroc 


Minunata carte pentru copii 
de ALI-BABA 


PREȚUL 50 LEI 


“URSULICA 


culta Pg 


pi 


PAG. 18 = 


= DIMINEAȚA COPIILOR 


E VORBA €U 
N LSCWiTSR 
i] PLANEIA 


| 


| 5) Ce mananea şi ce | 


ÆT -ai întors la aparatul de radio, prietene 
CĂ Bir-Bar-Bor? l-am întrebat eu pe ne- 
© cunoscutul prieten din planeta Marte. 
g) — Nici nu m'am mişcat de aicea, îmi 
răspunse el. 

— Dar nu ţi-a fost foame? l-am întrebat din 
nou. 

— Chiar acum am isprăvit cu masa, îmi zise 
Bir-Bar-Bor. 

— Şi ce ai mâncat? Te întreb, nu pentru altce- 
va, ci ca să ştiu cam ce mâncaţi voi oamenii din 
Marte. 

— Fiindcă eşti aşa de curios, îmi întoarse el 
vorba, îţi spun că am înghiţit cinci tablete din aer. 

— Nu te înţeleg, i-am zis eu, şi nici nu ştiu ce 
sunt acele tablete din aer. Nu cumva la voi în 
Marte, mâncarea sboară în aer, iar voi staţi cu 
gura deschisă, aşa cum e o vorbă à noastră că 
„pică pară mălăiaţă în gura lui Nătăfleaţă?” 

— Nu ştiu ce fel de vorbă e aceasta, îmi răs- 
punse Bir-Bar-Bor, şi nici n'am auzit de Nătăflea- 
tă al vostru. Insă, îţi spun din nou că mi-am poto- 
lit foamea, înghițind cinci tablete din aer. i 

„lată cum am făcut: cu ajutorul unui aparat ce-l 
port totdeauna în buzunar, am prefăcut în tablete 
azot, acid carbonic şi oxigen din aer, în cantitatea 
de care aveam nevoe, apoi am mâncat tabletele, 


manâncă şi ce beau oamenii din Marte. 


aşa cum ai mânca tablete de ciocolată. E foarte 
simplu şi aşa ceva se obişnueşte la noi de toată 
lumea.” 

Cele spuse de Bir-Bar-Bor, m'au pus în mirare: 
imi dădeam seama că nu mă minte. Pe lângă a- 
ceasta, mai ştiam şi eu din cărţile cetite că azotul, 
acidul carbonic şi oxigenul sunt lucruri de care 
corpul nostru are nevoe şi cu care se hrăneşte. 
Mai ştiam că aceste materii se găsesc în pâine, în 
carne şi în orice mâncăm. Ştiam de asemenea că 
se găsesc şi în aer. Ba chiar îmi aminteam că un 
chimist francez a prezis că va sosi.o vreme, când 
oamenii vor şti şi vor putea să-şi scoată din aer 
hrana de care au nevoe. 

Insă, eram foarte mirat, chiar şi ruşinat, aflând 
că locuitorii din planeta Marte sunt în această pri- 
vinta mult mai înaintați decât noi. 

„Şi, îl întreb eu cam încurcat pe Bir-Bar-Bor, 
voi, oamenii din Marte, vă hrăniţi numai cu table- 
te ce scoateţi din aer şi nu mâncaţi astfel de lu- 
cruri, cum ar fi, de pildă, carne... 

— Carne?! îmi tăie vorba Bir-Bar-Bor, părând 
foarte nedumerit. Dar carnea se mănâncă? Si 
chiar de s'ar mânca, de unde am putea să găsim? 

— De sigur că se mănâncă, i-am răspuns eu, 
şi este şi hrănitoare şi plăcută la gust. Mă mir 
însă că mă întrebi de unde o găsiţi. Dar la voi nu 


PAG. î9 


DIMINEAȚA COPIILOR 


sunt animale? Dar la voi nu sunt vaci, miei, ie- 
puri, tot felul de păsări? 
— Sunt, cum să nu fie, dar ce să facem cu ele? 
一 Ceeace facem şi noi, oamenii depe pământ. 


Să le tăiaţi şi să le mâncaţi carnea, bine înţeles, ` 


după ce o gătiţi. 
一 Cum?! strigă Bir-Bar-Bor în culmea miră- 


rei. Voi, oamenii pământeni, tăiaţi animalele şi le - 


mâncaţi?! Brr! Mă cutremur, gândindu-mă la lu- 
crul acesta. Dar sălbatice dihănii mai sunteţi! Si 


n'aveţi voi un pic de milă pentru bietele animale? -~ 
Dar ce-rău vă fac ele, ca să le omorâţi şi după a-: 
ceea să le mâncaţi? V'ar părea oare bine să vă 


facă şi ele la fel? 

— Chiar că ne-o fac uneori, i-am întors vorba. 
Se întâmplă ca unele fiare sălbatice, cum sunt 
leii, tigrii, lupii şi altele să prindă oameni şi să-i 
mănânce. Nu vi se întâmplă şi vouă acelaş meny 
în planeta Marte? 

一 Acum nici eu nu te înţeleg pe d-ta, îmi. zise 
Bir-Bar-Bor. Până acum nici unui locuitor. 
planeta Marte nu i-a trecut măcar prin gând să 
omoare vreun animal. Cu atât mai puţin ne-am 


gândit să le mâncăm. De asemenea, nu înţeleg ce : 


fel de animale sunt la voi, ca să sfâşie oameni şi 
să-i mănânce. Aşa ceva-nici nu S'a- pomenit în 
Marte. 

— Dar, lam întrebat eu, nu sunt la-voi în Mar- 
te, animale care: locuesc în păduri în stare sălba- 
tică şi care se hrănesc cu carne?-De exemplu, ce 
mănâncă la voi leii, lupii, tigrii? 

— Nu ştiu, îmi răspunse Bir-Bar-Bor, cum sunt 
animalele acestea pe pământ, mai ales că în lim- 
ba noastră n'avem astfel de nume şi cuvinte. Tot 
ce pot să-ți spun, este că la noi nu există nici un 
animal sălbatic şi nici un animal nu se hrăneşte 


cu carne. 


— Dacă-i aşa, ce mâncaţi voi şi ce. mănâncă a- 


nimalele dela voi? i-am dat eu mai departe cu în- 


trebările. 
— Toate animalele dela noi, mă lămuri Bir- -Bar- 


Bor, se hrănesc cu iarbă şi cu frunză, iar noi, .0a- 
menii martieni mâncăm legume, lapte, ouă şi ta- 
blete din aer. 

— Dar ce băuturi aveţi în Marte? 

— Băutura pe care o aveţi şi voi pe pământ. 
Voi, oamenii pământeni, nu beţi apă? 

-一 De sigur că bem, i-am întors eu vorba, dar 
mai avem Si altfel de băuturi, ca, de exemplu, vi- 
nul, tuica, berea, diferite lichioruri. N'aveţi şi voi 
marţienii din băuturile acestea? 

— Nu, navem, îmi răspunse Bir-Bar-Bor. Nici 
nu ştiu ce sunt şi nci nu înţeleg la ce pot folosi. 


Oare, ca să ne potolească setea, nu e de ajuns apa 


curată ce ne-a dat Dumnezeu? ， 

一 Da, zic eu, aicea ai dreptate”. 

Vă mărturisesc, mi-a fost ruşine să-i spun că 
la noi pe pământ sunt oameni care, fără. nici 0: 


din. 


nevoe şi fără să le fie sete, beau multă ţuică, 
mult vin şi se îmbată, până ce îşi pierd minţile. 
N'am vrut să-i spun lucrurile acestea, fiindcă şi-ar 
fi bătut joc de noi şi ar fi zis iarăşi că suntem săl- 
batici, că suntem înapoiaţi, că stăm mult mai pe 
jos decât dânşii, care n'au astfel de viţii şi păcate. 
De aceea, am căutat să schimb vorba şi i-am 
zis: „Prietene Bir-Bar-Bor, ai uitat că trebuia să 
vorbim -despre planetele Mercur, Venus şi despre 
planeta d-tale Marte. Adică, rămăsesem înţeleşi 
ca eu să-ţi povestesc, aşa cum făcusem despre 
- planetele Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun, tot 
ce ştim noi oamenii şi despre celelalte trei pla- 
nete. 
= Ei bine, îmi răspunse el, povesteşte, că te 


| “ascult. 


= — Nu pot numai decât, i-am zis eu. Mi-e foame 
“şi merg la masă. După aceea, mă întorc la apara- 
“tul de radio, ca să mai stăm de vorbă. 
.— Bine, te aştept şi poftă bună. Insă, adaugă 
Bir-Bar-Bor, te sfătuesc să nu mănânci carne şi 
„să nu bei decât apă. 
: *"— Am să caut să mă ţin de sfatul d-tale, atâta 
câti îmi este cu putinţă. La revedere, Bir-Bar-Bor! 
:一 La revedere, Moş Nae! 
(Va urma). 


N. BATZARIA 


ereere EHHH 


Concursurile şcolare ale „Realitătii Ilustrate” 
50.000 iei premii 


Dorind să stabilească o legătură strânsă între revistă şi 
tineretal şcolar, care întotdeauna a simpatizat cu această 
publicație, s'a hotărit instituirea unor concursuri dotate 
de premii importante. 

„REALITATEA ILUSTRATA“ va publica câte trei grupe 
de întrebări, fiecare grup adresându-se câte unei categorii 
de şcolari şi studenţi: o categorie a şcolarilor din cursul 
primar, cealaltă a celor din cursul inferior de liceu, şi 
ultima a liceenilor din cursul superior. In această din ur- 
mă categorie intră şi studenţii universitari, sau acei cari 
au terminat liceul. 

O serie întreagă de premii pentru fiecare grupă în par- 
te, va răsplăti pe cei cari vor şti să cea cele mai bune 
răspunsuri. 

Concurenţii sunt ținuți să răspundă fiecare cât mai bine 
şi la cât mai multe întrebări. Aceste răspunsuri, însoţite 
de buletinul pe care-l publică „Realitatea Ilustrată“ com- 
plectat cu datele necesare. trebuesc să fie scurte şi concise, 

Premiile sunt următoarele: 

Premiul l: Câte 10.000 te pentru fiecare categorie. 

Premiul Il: Câte 3.000 lei pentru fiecare categorie. 

Premiul Il: Câte 1.500 lei pentru fiecare categorie. 

l afară de premii în buni. mai oferă şi 25 premii de 
consolare, u 500 te: în volume, după alegere, din catalo- 
gut Editurei „Adeverul'”. 

Răspunsurile la aceste intrebări se pot trimite fie se- 
parat, fie toate odată, la adresa revistei, str. C. Mille 7, 
după terminarea seriei. Pe plic sau pe carte poştală, se va 
menționa: „Uoncursurile şcolare”. 

Amănunte în excelenta revistă „REALITATEA ILUS- 
TRATA”: i 


PAG. 20 三 = DIMINEAȚA COPIILOR 


SERIN 


OGLINDA 
si Picate ei Me d 


PĂSĂRILE | 


N 4//pP ec (2 
3 fhi Marsh I 
{7 ; N 


le, perdelele, scaunele,  măsu- 
tele şi tot ce e de scos, când se 
scutură o casă. Rezemată de fe- 
reastra dela bucătărie, o oglindă 
mare cu ramă de nuc râde soa- 
relui. 

Primul care a zărit oglinda a 


fost curcanul. 

„Ce dracu să fie? îşi zise el bombănind. Strălu- 
ceşte ca un felinar noaptea şi seamănă cu o fe- 
reastră”. 

Cu paşi măsuraţi, curcanul păşi grav spre oglin- 
dă. Cu multă prevedere, măturând pământul cu 
sfârcurile aripilor ajunse la doi paşi de ea. 

„Adevărat, e ca un geam”. 

După câteva rotogoale îi tresări prin cap să 
sară pe butucul de tăiat lemne şi să privească prin 
geamul acesta curios. Hop! curcanul sări pe bu- 
tuc! Bucuros de saltul lui frumos, bolborosi foarte 
tare cântecul curcănesc şi privi în oglindă. Minu- 
ne! fereastra nu era fereastră! 


DIMINEAȚA COPIILOR 


„Fereastra asta este curioasă, îşi zise el, măi a 
naibii fereastră!'— seamănă cu o fereastră şi nu-i 
fereastră!...” Cine l-ar fi auzit, ar fi crezut că s'a 
îmbătat sau c'a dat în mintea puilor de curcă. 

„Dar ce bolboroseşti acolo, curcane?” îi strigă 
răţoiul care, gata să-şi scrântească gâtul de mi- 
rare, privea la cel depe butuc. 


— Fereastra asta nu este fereastră, grăi în- 


că odată curcanul în hohote de râs ale răţoiului, 
care din firea lui e cam poznaş. 

— Nu râde, mitocane! — se supără curcanul — 
ce spun eu, e adevărat. Credeam că este fereastră 
şi când colo, e un fel de cuşcă cu un animal mare 
înăuntru. 

一 Cuşcă! — se miră răţoiul. 

— Ce fel de animal?! — întrebă o curcă ce toc- 
mai trecea prin apropiere. 

一 Un animal curios, buini curcanul, e roşu ca o 
coaje de rac, are ciocul negru şi mai are un mot 
atârnat de nas. Incolo, e umflat şi negru ca fundul 
unui ceaun de mămăliguţă... 

一 Ha, ha , ha... după cum văd, seamănă leit cu 
tine, curcane, hohoti răţoiul, clipind iute din ochii 
lui albaştri ca doi năsturei. 

— Să nu fii obraznic, că te cârpesc! bolborosi 
curcanul sărind depe butuc umflat şi roşu ca o go- 
goaşe prăjită. 

Rătoiul fugi speriat, ascunzându-se după putina 
cu apă. In timpul acesta se adunase toată popu- 
laţia curţii de păsări. Cocoşi, găini, pui, rate şi 
curci de toate neamurile!... Curcanul sări iar pe 
butuc, privi iar în oglindă şi mai mirat ca orişi- 
când, văzu că animalul era tot acolo. 

— Eu nu cred până nu văd! zise un cocoş berc, 
care prin obrăsnicia lui se făcuse de mult cunos- 
cut în curtea păsărilor 

— Poftim şi vezi!... şi curcanul supărat foc că 
nu-i crezut pe cuvânt, sări jos unde începu să facă 
rotogoale ca omul care se plimbă înfuriat cu mâi- 
nile la spate. Cocoșul berc privi în oglindă şi de 
mirare i-se sbârliră cele câteva pene din coadă. 

— Adevărat, — grăi el cu vocea nesigură, 一 Se 
vede un animal caraghios — cu ochi speriaţi, cioc, 
barbete şi creastă, şi e ciufulit, săracul, ca mătu- 
rica de praf... 

Cei de jos se tăvăleau de râs, afară de curcan 
care se opri înfuriat privind ţintă la cocoș: „Neru- 
şinatule, cum îndrăzneşti să te dai în locul ade- 
văratului animal? 

— Dar tu cum îndrăzneşti să spui că seamănă 
leit cu tine? 

一 Am spus eu aşa?! ţipă curcanul înfuriat. 

一 Sigur că ai spus: roşu, cu moţ, umflat şi ne- 
gru ca un ceaun! Nu eşti tu aşa?! 

Dacă nu se ferea, de sigur că era vai de pielea 
cocoșului. El sări alături şi curcanul se lovi la 
picior, fără să-l poată prinde. 

Răţoiul, ieşind de după putină, grăi grav: „Staţi, 


== PAG, 21 


fraţilor, nu vă certaţi pentru un fleac de nimic!” 
şi punându-şi ochelarii, sări şi el pe butuc. 

„Niciunul nu aveţi dreptate, zise el privind în 
oglindă: Animalul are cioc, dar ciocul nu e negru, 
e galben şi frumos ca un coltuc de mămăliguță, 
apoi nu are moţ!! — nici pomeneală. Şi mai ales 
nu este negru — dar de unde! — şi nu-i nici ciu- 
fulit, e lins prelins parcă- i dat cu briliantină.” 

Nici cocoşul şi nici curcanul nu ziseră nimic. 
Amândoi se mulțumiră să bufnească furioși; doar 
văzuseră cu ochii lor... 

O bibilică luă locul răţoiului. Ea, cum e cam 
proastă din fire, privi mult, până să'nţeleagă cam 
ce fel de animal e acela din cuşca fermecată. 

— la lăsaţi, soro, zise ea sărind jos;:nu mai um- 
blaţi cu prostii: Nu-i nici neagră, nici albă, văd 
doar cu ochii mei, e pestriță şi gata. 

Zicând acestea fugi cu paşi mărunți după coti: 
neaţă, unde o aşteptau câteva cotoare de varză 
acră. 

Un pui: de curcă, firav şi foarte timid, indrăzni 
şi el odată în viaţa lui. Cu inima bătându-i de bu- 


- curie că are ocazia să vadă ceva aşa de minunat, 


privi în oglindă. 

一 Seamănă cu fratele meu! zise el şi fugi ciu- 
îulit de curcan, care îşi creşte foarte sever copiii. 

— Ei, de ce'l baţi acum? ţipă o curcă care îngă- 
duia mult celor micuţi. 

— Nu te amesteca tu! se încruntă curcanul. 
Când am spus eu ceva, e sfânt. Cum îndrăsneşte 
el, neruşinatul, să mă contrazică? — şi sări iar 
sus pe butuc rămânând cu ochii ţintă la curiosul 
animal. 

Toţi locuitorii curţii trecură rând pe rând pe 
butuc şi: fiecare îşi dădea câte-o părere: Ba că e 
porumbac, ba că e golaş, ba că are labe galbene, 
ba că e pestriţ, ba că e ciufulit, ba că nu-i cum 
spun ceilalţi. 

Se iscă în curând o ceartă cum nu se mai vă- 
zuse încă în curtea păsărilor. Noroc că Marcu co- 
toiul trecu pe-acolo şi atras de sgomot, se apropie 
de grupul celor ce se certau. 

一 De ce vă certaţi?... 

一 - Uite-asa, aşa!... şi-i povestiră totul de-a fir 
a păr... 

Motanul, i eu cum'e din fire, se porni pe-un 
râs de săreau purici.de pe el. După ce se potoli, 
încercă să-i facă să'nţeleagă că oglinda nu-i coli- 
vie şi că ce li se părea lor că-i colivie, e oglindă. 
Şi explică-le şi explică-le, vre'o două ore şi ceva... 
Zadarnic însă; păsările nu înțelegeau nimic. 

Plictisit, motanul puse coada pe spinare Si hop! 


pe: casă. Păsările rămaseră cu ciocurile căscate 


privind în sus. In timpul acesta „Ghiţă cel mur- 
dar”, purcelul, cel mai urât personaj din curtea 
păsărilor, isbuti să iasă din cotet şi începu să râ- 


(Citiţi urmarea în pag. 22 ios) 


2 


Son i 


| Aurora, zeița Răsăritului şi Amurgului 


despre 
îost 


(a ceasta este povestea unei zeițe, 
care vechii greci credeau c'ar fi 
măritată cu un muritor. 

2 Aurora era una din cele mai gingaşe 

， din zeițele vechilor greci. Când vechii 
greci priveau culorile revărsatului de zi strălu- 
cind în cerul de răsărit „roşu, purpuriu şi roz- 
trandafiriu, ei îşi închipuiau o frumoasă fecioară, 
plimbându-se în carul ei prin porţile de mărgări- 
tar, întru întâmpinarea revărsatului zorilor. 

Rochia ei era purpurie, mantaua violetă, iar pe 

frunte avea o stea şi purta o torţă în mână. 

Ei o numiseră Aurora, zeiţa  Dimineţii, dar ea 

era totodată Si zeiţa Amurgului. Palatul ei se afla 


LEA AAA AAA AAA AAA AAA AA Adda dă 


iileana aaiaaa H 


foarte departe spre Apus, pe o insulă aşezată, ca 
un giuvaer, în miilocul mărei albastre. 

Aci erau grădini înflorite și paiisti frumoase, şi 
aci venea Aurora să se odihnească de căldura 
zilei. 

Când soarele apunea, se îndrepta iar de unde 
venise şi cu steaua strălucindu-i pe frunte, având 
torta aprinsă în mână, aştepta în dosul porţilor 
Dimineţei sosirea unui alt amurg. 

Alteori, în loc ca să se plimbe prin ceruri, se 
cobora pe o potecă strălucitoare spre pământ, 
unde era foarte iubită. Ea vărsa rouă peste plan- 
te şi flori, spre a le reînvia şi dând oamenilor o 
veselă salutare, trezea păsările, trecând. 


Â0000-0-00-09-0000000-000-0-0-00000. -0000000000000000000000000000000000000 


(Urmare din pag. 21) „OGLINDA ŞI PĂSĂRILE“ 


me bucuros prin curte. Văzând şi el lume multă 
adunată lângă oglindă, fugi într'acolo şi întrebă 
grohăind pe răţoi: „Dece v'aţi strâns, neiculiţă, 
acilea?” 

Răţoiul, bun din fire, începu să-i povestească 
dela început cum a fost. Porcul, cu gândurile cine 
ştie unde, se făcea că ascultă şi cum era cu spi- 
narea aproape de tot de oglindă, gândi că nu ar fi 
lucru rău dacă s'ar scărpina puţin. Cât ai clipi din 
ochi, oglinda căzu peste butuc prefăcându-se în 
tăndări. 


Purcelul fugi speriat de sgomot Si de vocea Li- 
nei care-l blestema fugărindu-l cu bătătorul de 
scoarţe, iar păsările speriate şi ele de întorsătura 
lucrurilor, înţeleseră abia acum rostul explicaţiilor 
motanului Marcu. Că fereastra nu era fereastră şi 
nici colivie, ci un instrument fermecat, care-ţi a- 
rată cihpul şi că de multe ori te crezi mai frumos 
decât eşti în adevăr, cum se credea bietul curcan, 
care de ruşine şi supărare, n'a îndrăsnit să dea 
ochi cu lumea decât a doua zi când totul se ui- 
tase. Mircea. Dan 


0 


ev AD Spa e 


Dar cu toate că mulţi o iubeau, nici un muri- 
tor nu-i mişcase încă inima, până se îndrăgi de 
Tithonus, îiul regelui Troiei. 

El era un tânăr voinic şi mândru, care iubea 
jocurile, dansul şi muzica. ev nis 

Tithonus o întrebă într'o zi. 

„Vrei să-mi fii soție? 


— Da. Vei veni sà locueşti cu mine în insula din . 


marea” de apus. 


— Dar uitasem, spuse el cu tristețe, eu voiu . 


imbatrani Si voiu muri. Noi nu vom putea fi îm- 
preună decât câțiva ani. 

— Íl voiu ruga pe Jupiter, tatăl zeilor, să-ți dă- 
ruiască viața veşnică”, răspunse Aurora, după o 
clipă de gândire. 

Şi astfel acordă Jupiter lui Tithonus, darul vie- 
tei veşnice şi zeița îl luă cu dânsa, în minunatele 
ei palate, unde viața părea că se scurge-ca a- 
pele unui râu de aur. 

Dar vai! Aurora rugând pe Jupiter să-l facă pe 
bărbatul ei nemuritor, uitase să-i ceară Si darul 


veşniciei tinerejei. Anii se scurgeau, iar el deve- 
nea tot mai slab şi mai bătrân. Trupul lui puternic 
se gârbovi, părul îi albi. 

Nevasta lui rămase tânără Si frumoasă can tot- 
deauna şi el era mândru de frumusețea- ei, cu 
toate că era bătrân. 

In curând se făcu prea bătrân, ca să se mai 
poată bucura de viaţă. Picioarele lui erau prea 
slabe ca: să-l ducă, ochii lui prea turburi ca să 
mai vadă. 

Un singur lucru îi mai rămăsese şi aceasta era 
vocea lui. Aurora îl tinu multă vreme lângă dân- 
sa; dar la urmă i se uri Si ei cu veşnicile lui ie- 
luiri. 

El ruga mereu zeii să-l lase să moară, dar Au- 
rora ştia că aceasta era cu neputinţă, de oarece 
ea însăşi îi rugase să-i dăruiască viaţa veşnică. 

Aurora, căreia îi era milă de dânsul, îl aduse 
din nou pe pământ, preschimbându-l într'un gre- 
ere. 

Elsa Stinculescu-Bolton 


L 


iadaaa aAA LAARA RESETE EEE EEEE EEEE EEEE RERE PAPODORELORRRALOPRPLAD PO PORAAPLAPOPEO POI LOLerLDeLeLe 


| PESTE MARE! | 


S'a svonit o veste, Rg lar zetiru-udie, 


Veste mare, Lăudând în zare, 
Cum că mâine este Pe Isus, ce 'nvie!... 


Sărbătoare!.., Veste mare]... 
Clopotele sună... Toți privesc cu preget, 
Cu putere De mirare, 


Depănând pe deset 
Inchinare. 


Oamenii S'adună 
La "Nviere. 


Un convoi de stele, Sau cerşesc iertarea 


Fără pată, De păcate, 
Scapără 'ntre ele!... Sporul şi mbunarea 
De odată, Intru toate. 


Lire nevăzute, 
De lumină, 

Cântă pe'ntrecute 
In surdină. 


S'a svonit o veste, 
Veste mare, 
Cum că mâine este 
Sărbătoare!... 
Nicolae Graur 


re 


DEEEH HH 7904 00-000000-000000+4 


LA AAaAARRARRAAAAAAAAAAARAAAAAĂAAA AAA aa aaa 


PAG. A >>> DIM INEATA COPHLOR. 
MICUL VICTOR, MARE PICTOR. 


Se-apucă şi micul Victor Şi pictează, dar de-odată, -- ---+ „Bună ziua, domnu pictor!” 
Să picteze ca un pictor — - Ce'ntâmplare prea ciudată! Zice, iar sărmanul Victor. _ 
Pictor mare, priceput, Oul... .poc! şi a plesnit, 
„Dar de nimeni cunoscut. lar din el a răsărit `- Gască' gura şi-i mirat, á 
ES .— Ba puțin s'a speriat - 
> 2 ) . A d . Bia 
w. sep p a enik A Puişor micut, golaş, : Şi de-atuncea micul Victor 
HEF $ - Insă tare drăgălaş: z Nu mai vrea să fie pictor. 
Ginei, mica surioară, ; — Moş Nicoară 
Cea fetiţă bălăioară. 


Oi 


MUL n DIMINE ATA 
| 375 COPHLOR 


REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ 
DIRECTOR: N. BATZARIA. 


i: 


ac dă aaa AI N i a e ee IRI tt 


„Să nu crezi că fumez o țigare adevărată, ci vreau numai să-mi râd de cei ce fumeasă”. 
PREŢUL, Ltl 5 


PAG: 07 SE > 


ANIVERSAREA UNIREI BASARABIEI 


Ziua de 27 Martie 1918. » 

lubiţi cititori, reţineţi pentru totdeauna în min- 
tea şi în sufletul vostru această dată: ziua de 27 
Martie 1918, căci este ziua în care frumoasa şi 
scumpa noastră provincie Basarabia s'a unit din 
nou şi pentru toate timpurile cu România, adică cu 
Patria Mumă. 

In ziua de 27 Martie 1918, “Sfatul Țării, “adică 
Adunarea compusă din: oameni aleşi de întregul 
popor basarabean, a hotărit la Chişinău ca Basa- 
rabia să se intoarcă ain nou la sânul României, de 
la care fusese smulsă cu forţa şi împotriva voinţei 
locuitorilor. 

Sfatul Ţării a hotărît, aşa dar, ca din ziua aceea 
şi pentru vecii vecilor, Basarabia să. fie un trup Si 
un suflet cu restul tării, împărtăşind cu ea toate 
bucuriile Si 一 dacă sar întâmpla 一 toate necazu- 
rile şi durerile. 

De atunci, au trecut 13 ani, iar Basarabia. se 
simte din ce în ce mai bine Si din ce în ce mai 
strâns unită cu România. 


A cui a fost Basarabia? 


Nu este fără folos să reamintim aci în puţine cu- 
vinte a cui a fost în trecut Basarabia şi cum se 
face că ea s'a găsit sub stăpânire străină. 

In veacurile trecute, adică de când a luat fiinţă 
Țara Moldovei, Basarabia făcea parte nedespărţită 
de Moldova. Nici nu purta numele ae Basarabia şi 
nici nu era vre-o deosebire între ea şi restul Mol- 
dovei. 

Locuitorii ei, românii din Basarabia, nu S'au nu- 
mit şi nici astăzi nu se numesc între ei basarabeni. 
Ei şi-au zis Si continuă a-şi zice „moldoveni“. 

De asemenea, graiul lor nu este altceva decât 
graiul vorbit în Moldova. Intre felul de a vorbi al 
unui țăran din Moldova Si al unui ţăran român din 
Basarabia aproape că nu există nici o deosebire. 
Nu numai că se înțeleg de minune, dar se socotesc 
ca fiii uneia şi aceleiaşi ţări. 


Basarabia sub ruşi. 


Precum am spus, Bâtarabia făcea parte nedes- 
părțită ain Moldova. (Civăarii noștri ştiu că prin 
cuvântul „Basarabie“ trebiie înțeleasă provincia 
dintre Prut, Nistru Si Marea Neagră). 

Insă, în anul 1812, ţarul pe atunci-al Rusiei a 
rupt-o cu sila din trupul Moldovei şi a alipit-o la 
Rusia. Ceeace a făcut el, era o mare nedreptate, 


ba chiar o crimă în toată pižcrea cuvântului. Dar 


DIMINEAȚA COPIILOR 


mai curând sau mai târziu,nedreptatea încetează, 
iar crima îşi primeşte pedeapsa meritată. 

Din ziua în care a fost răpită de ruşi şi până în 
ziua fericită când s'a întors din nou la Patria- 
Mumă, frumoasa şi îndurerata noastră Basarabic 
a trăit vremuri de cumplită asuprire. 

Românilor din Basarabia nu li se dădea voe să 
vie aici în ţară şi nici românii dn ţară nu erau lă- 
sati să meargă la frații din Basarabia. 

De asemenea, era oprită intrarea în Basarabia 
pentru cărţile, revistele şi ziarele româneşti. 


pierdut speranţa. 


Aşa trăiau românii din Basarabia sub stăpânirea - 


asupritoare a ruşilor. Cu toate acestea, ei nu s'au 
lepădat de graiul părintesc şi n'au pierdut spe- 
eranţa în sosirea zilei de mântuire, precum nu s'a 
stins într'înşii sentimentul lor de români. 
Sufereau asupriri şi nedreptăţi, dar sperau şi aş- 
teptau. Aveau credinţa că Dumnezeu nu-i va lăsa 
pentru totdeauna sub apăsarea iugului străin. 


Credinţa aceasta li s'a împlinit după suferințe şi 


aşteptări de nu mai puţin de 106 ani. 
A izbucnit marele războiu european, care a fost 


şi războiul de întregire a Ţării noastre şi a nea- 一 


muiui nostru. Intre alte urmări importante, răz- 
boiul acesta a produs şi prăbuşirea întinsei impă- 
rății ruseşti. 

Multe ţări, locuite de populațiuni ce nu erau ru- 


seşti Si pe care ruşii le stăpâneau pe nedrept, s'au - 


rupt de Rusia şi sau proclamat independente: 

La fel a făcut şi Basarabia, care s'a proclamat 
mai întâi ca republică independentă. 

Această republică a ţinut câteva luni, pentru ca 
în meuitata zi de 27 Martie 1918, conducătorii ei şi 
întreg poporul, reprezintat prin Sfatul Țării, să 
hotărască în miilocul unui entuziasm si al unei 
bucurii fără margini, alipirea de veci a Basarabiei 
la România, 


Cea din urmă şi cea dintâi. 


Marele Asbo a adus unirea cu România Si a 
celorlalte provincii româneşti: Bucovina, Ardea- 
lul şi Banatul. Insă cu Basarabia s'a întâmplat ceva 


„care deasemenea nu trebue uitat: Basarabia a fost 


ce din urmă provincie română, care a fost smulsă 
ain trupul Ţării, dar a fost şi cea dintâi, care s'a 
întors la sânul Patriei Mume. 


Românii din Basarabia nu şi-au 


Ga 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. 一 Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. 一 TELEFON 6/67. 


N 


ABONAMENTE : 1 AN 200 LEI | IN STRĂINĂTATE DUBLU 
6 LUNI 100. , UN NUMĂR 5 LEI 


19 Aprilie 1931 — Nr. 375 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


iza i , REPRODUCEREA BUCATILOR ESTE STRICT INTERZISĂ 


MAAAMAAAAAAAAAA AMARA AAA Aaa aa aa di 


2900000000900000PPPPORPRRPPPPRORARORORAROORRRAROODADOOROOONRRODORODOOROOROOORoDo coase tei Go DieG OGAC ec 7。 12 Ann 


XÆ VIN RÂNDUNICI! % 


arrera 


Dobândi că munca sfântă 
Bate tot mereu povara! 
Numai copilaşii cântă, 

Să slăvească Primăvara! 


Cum alungă iar copiii, 
Cari încins-au hora mare 
Pe covoarele câmpii, 


Inălbite scump de floare. 
Nicolae Graur 


+ 

4 

3 

Rândunici, Un convoi $ 

Nu prea mari, De: mieluşi, : 

Ci... Oi, $ 

Mici, Boi, $ 

Au pornit să taie zarea Pasc în vreme ce plugarul $ 
Iar pe plaiurile noastre, 3 
Să gonească întristarea Ca să scape de amarul, i 
In spre văile sihastre. Care-i roade crud osciorul. $ 
Prin livezi, Toţi dau zor ž 

; Printre flori Năzuind, $ 
Vezi Spor : 

Iezi, or : 

+ 


LEA ARAAAAAAARAA AAAA A ASSA LANA LINII] vooeveneeneeeoeeereraovereee 


HEAD OHA HAAA AAHH EEEO HHHH g 
$ $ 
$ $ 

PEIPER IONE PAAP PEPPER E E T, A PEPETA. 3 eeeesee 2 er pe n, it Ca Titi a dc aia 3 pari ii ac 
REC 一 -一 + 
$ $ 
: ~ PRIMĂVARA! : 
-J | .... = $ 
: 一 一 一 一 
Pe |mult frumoasa primăvară A crescut şi ghiocelul, f 
w . A w a . * 
O văd plimându-se afară, Pe câmp paşte mieluşelul. $ 
In grădină răsar flori Iar copiii tot sburdând, $ 
Şi în aer sunt cocori. Privesc păsările sburând. $ 
Primăvara se intinde Curge acum la vale râul : 
> p z A 中 
Toată fara o cuprinde. Semănat este tot grâul. : 
: Soarele a răsărit, Tot ce-i stins, acum învie 3 
: Firea s'a înveselit. Şi-i o mare bucurie. $ 
. - * 
3 Lia Ruth Şteinberg-loco 了 
aadatan aaa a ARRP RORAPOR O RARORRRARARAARA PAPA PRPPRGA PRRPARRRRA PAR AAARAA0000000000000000000000900000000000PReRPeeooeoeoroneeeeeeeea 


= DIMINEAŢA COPIILOR 


-90936898-，| = 


fost odată o pisică neagră, 
mare şi frumoasă, care avea 
un ochiu negru și altul alb. Aşa 
se născuse ea şi de-aia lumea îi 
zicea ciacâră. Dar asta n'ar fi 
fost nimic, că şi câinii uneori 

. se nasc cu un ochiu de o cu- 

loare şi altul de alta. 

Insă pisica asta avea un mare dar şi iată ce 
fel de dar avea: când închidea ochiul negru, deo- 
dată se făcea lumină mare înaintea ei; iar când 
închidea pe cel alb, se făcea un întuneric să dai 
cu degetele'n ochi. Dacă se ducea prin grădină 
ziua şi vrea să aibă întuneric, ca să no vadă 
dușmanul ei câinele, închidea ochiul alb și a- 
tunci se făcea o noapte adâncă de cădeai în 
gropi. Dacă ieşia noaptea pe afară Si vrea să 
prindă şoareci, deschidea ochiul ce! alb şi-l în- 
chidea pe cel negru, şi de-odată se luminau toate 
înaintea ei. 

Mare dușmănie aveau pe ea, din pricina asta, 
soarecii din casă şi din preajma casei. Aproape 
li se isprăvise neamul şi nu ştiau cum să scape 
de ghiarele ascuțite ale acestei crude dusmance. 

Astfel, un şoarece bătrân, — care până atunci 
scăpase cu mare dibăcie de colții ei sfâşietori, 


PISICA C 


de N. M..Nigrim 


A CÂRĂ 


umblând mai mult pe sub hambare Si pe sub du- 
lapuri, fără ca vreodată să-şi ia inima *n dinţi, ca 
să iasă la lumina ochiului alb al pisicii, se hotări 
să ţină sfat cu neamul lui şoricesc, să vadă ce e 
de făcut, că erau ameninţaţi să nu mai rămâe 
nici unul. 

Se puse deci într'o zi pe chiţiit, dând roată de 
colo-colo pe sub duşumeaua casei şi prin pod pe 
la toate mişunile Si cuibarele şoarecilor, vestin- 
du-i că a doua zi în zori, când ştia că pisica doar- 
me încă în patul stăpâne-sii, să se adune toți in 
pod ca să chivernisească cu toţii cum să scape 
de marele lor dusman. 

A doua zi în zori incepură să iasă de prin toa- 
ʻe găurelele câte un şoarece, cam puţini, nu-i. 
vorbă, — Si se strâuseră, în jurul celui bătrân cu 
supunere. Se aşezară mai întâi vreo doi la uşa 
podului de pândă, iar alţii pe la cucumele. Şi ast- 
fel începu marele sfat şoricesc. 

Şoarecele cel bătrân se sui pe o cutie veche 
aruncată în pod şi le tinu un discurs dureros. Le 
spuse pentru ce i-a chemat Si la urmă închee 
bine simţita lui cuvantare astfel: 

— Fraţilor, ne prăpădeşte ciapcâna. Vă întreb: 
ce e de făcut? Dau cuvântul lui Rozăilă, el care 


DIMINEAȚA COPIILOR == 


cât p'aci era să fie sfâşiat mai ieri de Ciacâra. 
Ge părere are? 

Rozăilă, meşter mare în ale cuvântului, se 
linse pe bot, trase cu lăbuţa peste frunte, se ri- 
dică în două labe, sprijinindu-se în coadă şi în- 
cepu : 

Fraţilor, mai întâi să dăm o telegramă de 
felicitare lui Hector, că azi împlineşte trei ani 
dela naştere, că de la el poate să ne vie scăpa- 
rea şi să-l rugăm să ne scape de duşmanca noa- 
stră, că şi el cam de mult îi poartă sâmbetele... 

Dar, cam fricos din fire, Rozăilă ceru să se 
iormeze o delegaţie care să meargă la Hector. 
Aşa, mai mulţi la un loc, aveau să se încurajeze 
unul pe altul şi lucrul acesta avea să aibă mai 
multă greutate. 

Dar Rozăilă cel dibaci în a găuri sacii cu grâu, 
spuse că el e de altă părere, pe care o va pro- 
pune în şedinţa viitoare, căci el crede că Hector 
nu va iace nimic. Se dete telegrama, iar delega- 
ţia porni cu mare băgare de seamă să întâlnea- 
Sci pe Hector. Il găsiră ocupat cu lingerea unei 
zgârieturi ce i-o făcuse Ciacâra chiar în ajun. 
Hector, când îi văzu, gata să se repeadă la ei, 
dar îşi; aduse aminte de telegramă şi îi primi cu 
bunăvoință. 

— Stăpâne mare şi voinic, uite-aşa şi-aşa, nu 
mai putem trăi. Trebue să ne scapi de Ciacâra. 

— Aveţi dreptate! Deşi aş putea s'o scutur o- 
dată de gât So las lungită-moartă jos, totuşi nu 
pot face nimic, căci aş cădea în disgraţia stă- 
pânii mele care o iubeşte mai mult decât pe 
mine. Voi ştiţi cât e de linguşitoare. Ciacâra. Ei 
bine, toate intrigile şi toate minciunile ei suni 
primite cu sfinţenie de stăpâna care o ia în poală 
şi ascultă ceasuri întregi cum toarce. Dacă aş 
ucide-o, mi-aş pierde slujba, şi mai mult ftiu la 
blana mea decât la pielea noastră. Nu-i nimic de 
făcut! sfârşi el ducându-se. 

Plecară  şoarecii  descurajaţi. A doua zi alt 
sfat şoricesc. Atunci Ronţăilă propuse să roage 
viespea cea mare, care'şi avea fagurele ei vânăt 
şi uscat lipit de-o grindă în pod, să se aşeze 0- 
dată de-a'n fuga pe capul ei şi s'o înţepe în o- 
chiul cel alb, căci de ăsta le era mai multă 
teamă. 

— Ei, zise viespea. Dar credeţi că e lucru u- 
şor? Unde-i viespea care a putut vreodată să se 
aşeze pe blana unei pisici fără ca ea să se scu- 
ture zbârlită şi s'o omoare îndată. Eu am pui şi 
nu vreau să-i las pe drumuri. Dar să vă dau un 
sfat: duceţi-vă la Forfecarul, care, ştiţi că a- 
tunci când te apropii de el, te împroşcă cu o o- 
travă de te ustură să mori, nu altceva, Si nu-i de 
mirare s'o orbească. Făgăduiţi-i şi voi hrană, că 


s'apropie iarna, şi, de! poate v'o sluji cu folos.. 


Eu nu pot nimic. Plecară şoarecii şi de-aci descu- 


rajaţi. Dar se duseră prin grădină şi găsiră pe 
ciudata insectă. 

— Uite-aşa şi-aşa, frate Foriecar, şi'ţi dăm la 
iarnă grâu şi porumb şi multe, că avem provizii 
din belşug. 

一 Bine, numai să vă ţineţi de cuvânt şi-am 
mai vorbi. 


Se puse Forfecarul la pândă şi zări pe Ciacâ- 
ra, care tocmai se pregătea să astupe cu labele, 
tot mirosind şi tot aruncând pământ peste o gră- 
măjioară de ceva. Se strecură prin iarbă în faţa 
ei şi nici cu bună ziua, nici nimic, aşa din senin, 
tast! o împroşcă cu venin. 

Ciacâra, zăpăcită puţin de usturime, se şterse 
repede cu laba linsă mai întâi cu limba, şi când 
zări Forfecarul cu pricina, se repezi cu ghiarele 
pe el şi cât ai cilpi din ochi, bietele oase şubrede 
ale insectei trosneau în măselele Ciacârei. Şi se 
zice că de-atunci pisicile prind şi mănâncă prin 
grădini şi livezi greeri, gândaci de tot felul, 
doar de vor da de îorfecari. 

Când au aflat vestea şoarecii, s'au luat de gân- 
duri, şi sau hotărît să se mute cu toată mişuna 
lor în altă curte. 

Şi aşa într'o zi văzură oamenii curţii un cârd 
de şoareci fugind în săltături cu coadele'n sus pe 
poarta mare. 

N. M. Nigrim. 


一 一 一 00c 一 米 -一 0 一 一 一 


i 


PAG. 6 


时 


daia e plină cu jucării: soldaţi de 
plumb aliniaţi ca la paradă, un tren 
electric, o menagerie cu animale de 
cârpă, un arlechin, cuburi. pentru 
construit, şi încă multe altele. 

Dimineaţa năvăleşte, timpuriu, prin geam 
în zilele frumoase de Primăvară. Cucul din 0- 
daia vecină bate orele sase. 

Mama intră în camera cu jucării, unde 
doarme Boby Si fratele său Sandy. 

Hai copii sculaţi-vă, e timpul să mergeţi 
la şcoală!” 

Copiii somnoroși se freacă la ochi Si cu gla- 
sul plin de supărare, întreabă: 

— Cum, mamă, astăzi trebue să mergem la 
şcoală? 

— Da, copii, vacanţa sa sfârşit şi trebue să 
vă -apucâţi din nou de învăţătură. 

Copiii suspină şi cu trupurile încă moi de 
somn, încep să umble prin odaie ca să se tre- 
zească complect şi ca să-şi caute ciorapii, că- 
măşile Si ghetele. Nici nu sa făcut bine lu- 
mină şi patul e atât de cald şi de plăcut! Dar 
învăţătura e învăţătură Si examenul se apro- 
pie... 

După ce şi-au pus ciorapii şi şi-au încălţat 
ghetuţele, Boby şi Sandy, se duc rând pe rând 
la lavoir-ul din odaia de baic, unde se desmor- 
tesė complect, alungând după dânşii orice 
urmă de somn şi de lence. 


Pe urmă, în sufragerie, 
Iau câte o ceaşcă de lapte 
Şi sunt gata de drum 

La ora şapte. 


Işi pun ghiozdanele în spinare, mama fi să- 
rută pe-amândoi obrajii şi iată-i în tramvaiul 
no. 14, care-i duce spre şcoala Iancului. 

In timp ce lumea se înghesuie în tramvaiu 
ca să-şi găsească un. loc, Boby şi Sandy dând 
din coate, voiniceşte, îşi fac drum până pe 
platforma din faţă, unde e mai mult aer şi 
mai puţină lume. 

— Ştii lecţiile, Boby? întreabă Sandi în 


şoapte. 
— Nu. Dar tu? 
— Nici eu. 


- Atunci o să căpătăm notă rea! 
— Da. Şi „domnul” o să se supere pe noi. 
- Dar o să-i spun că nu suntem noi de vină. 
Dar cine? b 
— Vacanța. Ea ne-a învăţat să ne lenevim. 
Drabia ne obişnuisem să nu mai învăţăm... 


Alex. Bilciurescu 


[i aaa OOOO OEEO EA HHH HH HHH HHH 


一 二 一 = 一 —— ODO 


Cereţi la librării: e 


„INELUL PIERDUT“ 


f 


DIMINEAȚA COPIILOR = SI a Ab? 


Pon A A A AAEE EEEE ELTETE TEEEEEEEEEEEEETEETETETEETEETEEEEETYEYErEEE Errr rrer rrrrrrrrrrrrrrrrr TYY rOn] 


_PRINSOAREA LUI IONEL | 


— Ba putem — Ba nu puteţi, 
Incercati, ca să vedeți, 

Mai voinic sunt decât voi, 
Deşi sunteți mari şi doi.“ . 
Este vorba pe lonel, 
Marioara şi Fănel 

Din odaie ca să-l scoată — 
Amândoi puterea toată 
Şi-o pun şi trag de zor, 

Dar să-l mişte, nu-i uşor. 
Nemişcat, se'nțepeneşte, 
Nici o clipă nu slăbeşte. 
Insă cred, pân'la sfârşit, 
Ionel e biruit. 


Â109009000999900099909000900000000000000000000009000000090eeeese” 


Filina 


băii aaa EEEE TEE EEE pm rr rrrrrrrrrrre e p OLLLILLLLELEEEEETETELIITITYTYEYEYYYYYYTEYYTTYYYYYEEE 


.999999990999999000000000000000000000000000000000000000090peeeee: 


[ PAPA ATETTETETE EEEE EEEE EEEE TETEE EEEE EEEE EEEE EE EEEE E SEa 


$ 


|| 


A plecat prin sat mămica „Nani, nani, îngeraş, Vino, înger păzitor, 

S'a lăsat-o pe Lucica Puiul mamei drăsălaş, Ca să doarmă somn uşor, 

Serzarilpocă dă Gosti: rovi aaa Oa aaa RD tă, 
dațaşul mititel. Si tu soamne, de-l adoarme, 。 


Să-l adoarmă mai uşor,. Vir de grabă tu, Moş Ene, Maica Lina 
Ea îi cântă'ncetişor : Vino, suflă-i pe la gene, 


PAG. 8 se: n DIMINEAȚA COPIILOR 


PavesTEA CELOR O TiRANToRi 


| Desene de GEO 


| 1) Cei şase trântori | Text de MOŞ NAE 


Sd-l lăsăm puţin pe Haplea 

şi pe Frosa, pe Hăplina, 一 

Mă despart cam greu de dânşii, 
Mai ales de sucmpă-mi fina. 


Insă tare mi e teamă, 
De cumva nu mă grăbesc. 
Uit cu totul o poveste 
Ce încep să povestesc. 


Aşa dar, a fost odată, 
Când şi unde, nu 'ntrebați, 
Ci mai be, de vă place, 
Voi powestea-mi S'ascultaţi. 


Intr'o țară-a fost odată 

Un. boer trecut de ani, 

Om de neam, vestit în lume, 
Dar sărac, lipsit de bani. 


De prin vremea când şi dânsul 
Avea multă bogăție, 

Un conac îi rămăsese 

Și un petec de moşie. 


lar copii avea boerul 
Tocmai şase, toți băeți, 
Insă trântori, cum ca dânşii 
Nu e chip să mai vedeți. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


XI 


(他 


Nu că erau ei proşti la minte, 
Ori la trup neputincioşi, 

Din potrivă, dar e vorba-imi 
Că rau tare lenevoşi. 


V Bat Ce 
起 ee tr | 


Pe 
t p 


E 


一 一 一 一 -一 Ce 
= = 


j 


Wa 
i 


De dimineaţa până seara, 
Altă treabă nu făceau, 
Decât stând lunsiți la soare, 
Fără rost ei flecăreau. 


Cât de poftă la mâncare, 
Zău, din parte-mi ce Să spun, 
Ai îi zis de fiecare, 

Că nu-i om ci căpcăun. 


Le spunea mereu boerul: 
„Măi copii ia mai munciti, 
Nu mai pot şi nu mai merse, 
C'am ajuns săraci lipiţi“. 


„Vreau chiar mâine să o ştergeţi, 
Să plecați în lumea mare, 

Câte patruzeci de galbeni 

Vă dau azi la fiecare. 


Dar de geuba, căci vlăisanii 
Răspundeai printr'un căscat 
Si făcând pe Surzii, iute 
Se duceau iar la culcat. 


„Apucaţi-vă de treabă, 

Orice vreți şi cùm doriți, 
Insă după un an de zile, 
Vreau cu toții să veniţi”. 


Dar boerul, deşi tată, 

Işi pierdu,. orice răbdare - - 
Şi chemându-i lângă dânsul, 
Le vorbi cu supărare. 


N'au încotr'o şi vlăjganii, 

Se gătiră de plecare, 

lar a doua zi dimineață, 

O porniră 'n lumea mare. 
(Va urma) 


PAG. 10 >= 


se 


NS 


mD 
SS 


Q Aler =ar 
NI za 
SN 


ată o istorioară ce s'ar putea crede născocită 
pentru a servi ca lecţie copiilor lipsiţi de 
cumpătare, şi care totuşi este adevărată. 
Duminica trecută, domnul şi doamna Ni- 
corescu au plecat de-acasă pe la orele două 
după amiază. Trebuia să se ducă să cineze în 


oraş şi intenționau să facă mai inainte câteva 
vizite. Au lăsat pe cei doi copii ai lor Paul şi 


Andrei, unul în vârstă de zece ani, celălalt de 
nouă — sub supravegherea. servitoarei lor Ca- 
terina, care se găsea astfel nevoită să stea acasă 
în loc să poată eşi, după cum îi era rândul, ceea- 
ce o supăra foarte mult. 

„Caterino, i-a zis Paul când au rămas singuri, 
poţi să te duci să te plimbi, dacă vrei, îţi făgă- 
duesc că vom îi foarte cuminţi; ne vom juca în 
sufragerie; dar să te'ntorci la ora şase ca să ne 
dai să mâncăm”. 


Servitoarea, care nu mai putea de dorința de 


UI 


= DIMINEATA COBIILOh 


ii lacemi 


/ 
\\ 


tr Š j 用 | A 

i , C LTI ITA LAIG R 

CRI NAL A 
DI Te 


a se duce la pilmbare, s'a lăsat înduplecată. Cum 
însă ştia că cei doi copii erau aplecaţi spre lă- 
comie, a avut grijă să ia în buzunar cheia bufe- 
tului. Apoi a eşit. 

— „Ce-o să facem? a zis Andrei. 

— Să ne jucăm de-a v'aţi-ascunsele. 

— Ah! asta e plictisitor, în doi. Mai bine să 
mâncăm ceva. 

— Şi eu tot asta vreau, dar vezi că servitoa- 
rea a luat cheia bufetului. 

一 Aida-de! parcă nu. putem să coborâm în că- 
mară!... Acolo sunt portocale, zahăr Si butoiaşul 
lui cu ţuică i sa pus eri un cep. O să facem o 
salată de portocale şi nimeni n'o să ştie nimic”. 

Paul, care era cel mai cu judecată, s'a hotărit 
cu oarecare greutate; dar în sfârşit a cedat şi a- 
mândoi au coborât în cămară. 

„Scoate ţuică, a zis Andrei; eu o să mă caţăr 
pe rafturile acestea şi o să încep una din căpă- 


DIMINEAȚA COPIILOR 


țânile de zahăr cele mai de sus, pentru ca să nu 
ne poată bănui”. 

Amândoi s'au pus pe lucru în acelaş timp; An- 
drei se căţărase pe rafturi şi atingea cu capul de 
tavan, când Paul l-a chemat în ajutorul său: 

„Vino repede, îi striga el, învârtind robinetul; 
l-am stricat şi nu pot să-l mai opresc. 

一 Astupă canaua cu degetul. 

一 Tocmai asta fac şi eu, dar degetul meu nu 
e destul de gros. Grăbeşte-te, căci tuica curge 
până spre uşă”. 

Andrei, înspăimântat, a sărit, dela înălţimea 
unde se afla, pe un butoi mare de mazgiun de 
prune aşezat în picioare întrun colţ al cămărei. 
Din nenorocire, doasele fundului s'au lăsat, sub 
această greutate, şi bietul Andrei a intrat în ma- 
giun până la bărbie. 

In zadar s'a zbătut pentru ca să iasă din acea- 
stă închisoare: era imposibil să iasă de-acolo 
fără ajutorul cuiva. O frică nebună a apucat pe 
cei doi frați; la strigătele lor, au alergat vecinii: 
trecătorii s'au oprit; au ciocănit la uşa cămărei, 


PAG. îi 


dar cei doi copii trăseseră zăvorul şi în momen- 
tul acela nu puteau să deschidă. 

Atunci au chemat un lăcătuş, care a deschis 
uşa. Când au intrat, au găsit pe cei doi fraţi 
prinşi în clei şi ne mai putând să se mişte. 

Inchipuiţi-vă hohotele de râs pe care le-a stâr 
nit acest ciudat spectacol, batiocorile amare şi 
glumele proaste ce-au început să plouă asupra 
micilor noştri mâncăcioşi!... 

Andrei când a fost scos din baia lui de magiun, 
nu mai semăna a om; iar Paul, pe care vaporii 
tuicei îl îmbătaseră, nu mai putea să se ţină pe 
picioare. 

Ca culme a nenorocului, Domnul şi Doamna 
N... au sosit tocmai în momentul în care copiii 
lor erau calul de bătaie, sau mai bine zis de bat- 
jocură, al întregului cartier. 

Supărarea lor a fost mare; dar sau consolat ` 
gândindu-se că această lecţie navea să fie 
pierdută, şi i-au iertat, ţinând seamă de cainta 
lor. 


Adaptare de Deteste 


VULPEA ȘI RAŢELE 


O vulpe se îmbrăcase în haine de lăutar. Işi 
luă vioara şi arcuşul în spinare şi se furişă înspre 
lac, unde ştia că va găsi rațe destule. Ajunsă a- 
colo, vulpea începu să cânte bucăţi vesele. In 
chipul acesta vroia să atragă rațele. Şi iată că 
rațele veniră şi începură să joace cum n'au jucat 
niciodată. Acum, copii, ascultați nenorocirea! 
Vulpea trebuia să râdă şi când rațele îi văzură 
dinţii ascuţiţi, o luară la fugă înspre lac — Si 
vulpea nenorocoasă, supărată, se uita lung după 
ele. 

Din esperanto de Camil Perlman 


ciy cu a totii 


„Strengăriile lui Gigi“ 


CITITORI, A APĂRUT 


„lerfia Lilianei“ 


cel mai frumos, cel mai înduieşător 
S cel mai interesant roman PRS 
copii şi tineret 


„ertia Lilianei“ 


a apărut într'un volum foarte 
frumos tipărit, împodobit cu nu- 
meroase ilustrații şi având o mi- 
© nunati copertă în culori © 


„jertfa Lilianei“ 


este un roman care nu trebuie să 
lipsească din nici o casă. / Preţul 
unui volum format mare, Lei 60 
De vânzare la toate librăriile. 


Â10090000000e0PPetesrt00e0eeeeee HHHH 


„COZONAC 


FAINA DE A 


PAG. 12 == 


DIMINEATA COPIILOR 


ntrun sat de la marginea unui 
râu, trăia odinioară un ţăran 
căruia toată lumea nu-i spunea 
altfel decât Vrăjitorul. Oamenii 
se fereau din drumul „Vrăjito- 
rului” şi nimeni mavea curajul 
să treacă noaptea pe la casa lui. 
Ci-că in vreme de noapte, a- 
ceastă casă era cercetată de tot felul de duhuri 
rele, dela cari „Vrăjitorul? învăţa să vrăiească 


şi să iaca farmece. 

Ba mai spunea gura satului că tot de la aceste 
duhuri afla el tainele oamenilor şi meşteşugul de 
a le citi gândurile. 

De aceea, toţi se temeau de 
căutau să-l ocolească. 


„Vrăiitorul” Si 


| — Poveste populară franceză — 


|| 


Adaptare de Marcu Ionescu 


Şi cum să nu se teamă şi cum să nu tremure 
chiar, când îl auzeau spunându-le: „Stane, asea- 
ră, după ce ai luat masa, ai vorbit cu nevastă-ta 
că ar fi bine să vă măritaţi fata după băiatul lui 
Niţă Lungu”. 

Sau altuia: „loane, dece i-ai spus fratelui tău 
Radu la ureche că vecinul vostru Neagu are na- 
sul strâmb?”. 

Şi bieţii oameni se intrebau speriaţi între dân- 
şii: „Dar de unde ştie toate lucrurile acestea, că 
nici nu ne-a călcat vreodată pragul casei? 

一 Ba eu unul i-aş da cu-ciomazul în cap, dacă 
ar îndrăzni să-mi vie în casă”, spunea un altul. 

Era insă în sat unul Stroe, care zicea că lui 
nu-i este deloc teamă de „Vrăiitorul”, că sunt 
fleacuri ce se spune despre el şi că să-l prindă 
numai odată prin apropierea casei sale, că-l va 
face să-i treacă pofta de a vrăji şi de a afla tai- 
nele oamenilor. 

„Vrăjitorul” luă de veste despre tot ce vor- 
bise şi se lăudase Stroe şi din ziua aceea porni 
asupra lui un adevărat războiu. Stroe, care nu 
ştiuse să-şi ţie gura, nu mai avea acum o clipă de 
iinişte şi pace. 

Bunioară, de câte ori lipseau de acasă el şi so- 
tia lui, găseau la întoarcere totul răvăşit, laptele 
vărsat, patul plin de apă, mâncarea împrăștiată 
prin odae. 

Stroe nu mai ştia ce să facă de necaz şi de su- 
părare. „Ah, numai să pun odată mâna pe el!” 
striga el încleştând pumnii de mânie. Decât, vor- 
ba ceea: ia-l de unde nu-i, pentrucă nici el, nici 
alt cineva nu-l văzuse pe „Vrăiitorul” intrând sau 
ieşind din casa lui Stroe. z 

Intr'o seară, Stroe se întorsese de la câmp, 
unde muncise toată ziua, obosit şi cu o poftă de 
lup. 


DUMINEA [1 COPIILOR: = 


== = PAG. 13 


„Nevastă, zise el, spune-mi ce avem de mân- 
care, fiindcă nu mai pot de foame. 

— Am nişte friptură de purcel la tavă”, îi răs- 
punse femeia. 

Insă, tocmai atunci intrase în casă „Vrăiitorul” 
Intrase, fără să fie văzut, de oarece se prefăcuse 
întrun şoarece. De altfel, aşa făcea ori de câte 
ori se ducea in casele oamenilor: lua chip de şoa- 
rece, se strecura printre găuri, aşa că mavea 
cum să fie văzut. Auzi vorba despre friptura de 
purcel şi i se făcu poftă să o mănânce. 

De aceea, mai înainte ce nevasta lui Stroe să 
meargă şi să aducă tava din dulap, unde ţinea în- 
cuiată friptura, „Vrăiitorul” se furise nevăzut în 
dulap, intră în friptură și se porni să roadă Si să 
mănânce. 

„Am să mănânc toată carnea, îşi zise el, și 
nam să las pentru Stroe decât oasele..” 

Soţia lui Stroe scoase acum tava din dulap 
şi o puse pe masă. „Nevasto, îi zise Stroe, îriptu- 
ra e rece, aşa că ai face bine să o pui în cuptor, 
ca să se mai încălzească”. 

Când „Vrăiitorul”, care stătea vârât în friptu- 
tură Si rodea mereu în juru-i auzi că e vorba să 
fie cuptorul încins, se sperie rău de tot. „Oamenii 
aceştia vor să mă frigă pe mine’., îşi zise el. Şi 
nici una, nici două, sări din friptură pe masă, de 
acolo jos în odae Si voi să scape prin fugă. 


„Ah, un şoarece în friptură!” strigă speriată 
nevasta lui Stroe, căreia, aşa cum se întâmplă 


Si cu alţi oameni, îi era tare frică de șoareci. 

Insă Stroe nici nu clipi din ochi, ci punând mâ- 
na pe un băț, se repezi să-l lovească şi să-l omoa- 
re pe păcătosul acela de şoarece care le spurcase 
bunătatea de friptură. Nu putuse să-l omoare de- 
abinelea, însă îi dete câteva lovituri zdravene. 


Şoarecele scăpă printr'o gaură şi se făcu nevă- 
zut. 

După această întâmplare, Stroe, gândindu-se 
putintel，ii zise soției sale: „Să ştii, nevasto, că 
şoarecele n'a fost şoarece adevărat, ci a fost 
„Vrăiitorul”. 

— Se poate să fi fost şi el”, îi întări ea vorba, 
crucindu-se de mai multe ori, ca să îndepărteze 
duhul cel rău. i 

A douazi, Stroe, vrând să se încredinţeze şi! 
mai bine, dacă șoarecele din friptură a fost sau! 
nu „Vrăiitorul”, se duse glonţ la casa acestuia. Il 
găsi în pat, gemând Si văitându-se de dureri în 
tot trupul. 

„Ce-i cu tine, prietene, şi ce ai păţit? îl întrebă 
Stroe, prefăcându-se că-l compătimeşte. 

— Am căzut ieri dintr'un arbore şi m'am lovit 
peste tot, îi răspunse încruntat „„Vrăiitorul”. 

一 Dar friptura de purcel cum ţi s'a părut?” îl 
mai întrebă Stroe, isbucnind în hohote de râs. 

Plecă apoi şi povesti la tot satul că „Vrăjito- 
rul” ia chip pe şoarece, aşa că de îndată ce 
zăresc un şoarece, să tabere pe el şi să-l omoare. 

Insă oamenii nu făcură numai atât, ci fiecare 
îşi făcu rost de câteva pisici bune, care toată ziua 
şi toată noaptea umblau după șoareci şi îi sfâşiau. 

„Vrăiitorul” văzu acum că fusese dat de gol, 
aşa că şiretlicul lui nu mai avea trecere. Ba oa- 
menii din sat începură să nu se mai teamă de 
dânsul, ci de câte ori îl vedeau, îl luau în râs şi 
strigau: „lată şoarecele! lată şoarecele!”. 

Ca să scape de ruşine şi de batjocură, într'o 
bună zi o şterse din satul acela. De atunci nimeni 
na mai auzit despre el. 

Marcu lonescu ; 
——— onk 


PAG IASI 


PSSN 


i iana, zeiţa Lunei, purta un arc de argint; 

de argint erau şi vârfurile săgeţilor ei. 

|! Era şi zeiţa vânătoarei şi, ca atare, 

este reprezentată într'o tunică scurtă, 

abia aiungandu-i până la genunchi, având 
o tolbă cu săgeți atârnată de umărul ei. 

Diana se aşeza uneori pe malul mărei cu îra- 

tele ei gemen Apollo şi priveau valurile murmu- 

rând la picioarele lor. Apollo îi semnală într'o zi 


un obiect rotund şi negru, care părea că plu- 
teşte pe mare. 
„Străpunge-l cu o săgeată”, o îndemnă el. 
Acum Apollo ştia prea bine ce era această 
minge rotundă şi neagră. Era capul uriașului 
Orion, al cărui tată Neptun, îi dăduse puterea 


de a umbla peste mări. 

Dar Diana nu-l putea recunoaşte la aşa o de- 
părtare şi ca răspuns al îndemnul fratelui ei, îşi 
îndreptă arcul Si întinzându-l, străpunse capul 
lui Orion cu o săgeată. 

Ea nu-şi dădu seama de ceace făcuse decât 
când apa mării aruncă trupul neînsuflețit al lui 
Orion la picioarele ei. Atunci câinele lui Orion, 
fugi spre el gemând şi linse obrazul stăpânului 
său, Diana era şi ea foarte mâhnită. 


*| DIANA, ZEIȚA LUNEI 


=> DIMINEAȚA COPIILOR 


(ij tu (ÎN 


DD pi 


„Ah, Sirius, zise ea, tu l-ai pierdul pe pământ, 
vei locui veşnic cu el în cer”. 

Şi astfel dădu lui Orion şi lui Sirius, ba şi cin- 
gătoarei şi sabiei uriaşului, un loc printre stele, 
unde lucesc până în zilele noastre. 

Diana era o zeiţă puternică cum aţi putut ve- 
dea din această poveste şi cu muritorii era bună 
prietenă, dar şi o foarte periculoasă duşmană. 

Un rege grec numit Agamemnon, 0 jigni, 0- 
morând un cerb  dintr'unul din crângurile ei 
sacre. 

Ghicitoarele declarară că supărarea Dianei n'ar 
putea fi potolită, decât prin sacrificarea fiicei lui 
Ifigenia. Agamemnon se opuse multă vreme, dar 
în cele din urmă trebui să facă zeiţei pe plac. 

Insă, când tânăra şi nevinovata fecioară sta 
legată pe altar, așteptând să cadă cuțitul, zeiţei 
i se făcu milă de dânsa. Invăluind-o într'un nor, 
o duse într'un loc sigur Si trimise, spre a îi iert- 
fit în locul ei, o căprioară. 

Elsa Stănculescu-Bolton 


Str 


DIMA NBA DA GOPIILORE => == 


(e pe ja: 


El MARIA SORE 


== DCI 一 一 一 一 一 


- PAG.15 + 


R ai 人 


ÎN i)! 


Ap n w [ 


rol Ul ji i, 


(i 


mi ) 


w 


AN) 


s 


N A \ 
L 


e câteva zile, Moş Ghiaţă nu se simțea 
tocrnai bine. Vedea că iubitul său vânt 
j Crivatul nu mai suflă cu putere şi nu 
á nu mai este destul de rece Si îngheţat. 
Mai vedea că soarele se arată din ce 

în ce mai des pe cer şi trimite raze calde. 

„Semne rele pentru mine, îşi zicea Moş Ghiaţă 
în barba-i de zăpadă. Semne rele, dar să fiu cu 
băgare de seamă”. 

Insă, aruncându-şi privirile la marginea pădu- 
rei, Moş Ghiaţă se încruntă rău de tot. Văzu 
ceva verde. Erau mai multe fire de iarbă. 

„Ce-i cu voi şi de unde aţi răsărit? le întrebă 
el tremurând de mânie. 

— A sosit Primăvara, moşule! 
firele de iarbă în graiul lor. 

一 Cip-cirip! A sosit Primăvara grăi la rândul 


îi răspunseră 


ei o pasăre, pe care Moş Ghiaţă nu o vedea mai, 


nici o dată. Era o rândunică. 
- A sosit Primăvara!” răspunseră şi cintezoii. 
lar de sus, din cer, soarele zâmbea cu şirete- 
nie şi dedea tot mai mare putere razelor sale. 

„Nu, n'a sosit nici o Primăvară! strigă Moş 
Ghiaţă, adăogând: Las'că vă arăt eu!” 

Chemă în ajutor vânturile, care aduseră nou- 
rii, iar nourii acoperiră faţa soarelui. Cerul se 
intunecă şi se porni din nou să ningă. Ninse aşa 
vreo “câteva ori din noapte. Dar a doua zi dimi- 
neata, soarele se ivi iarăşi pe cer şi topi zăpada 
din care nu rămase aproape nici o urmă. 

Firele de iarbă verde dela marginea pădurei 
se făcură acum tot mai multe, mai dese şi mai 
vii. Se auzi iarăşi vestea cea frumoasă: „A sosit 
Primăvara!” 

lar dintr'un colţ unde mai rămăsese o bucată 
de zăpadă, îşi scoase căpşorul o floare albă. 


Mos 


„Cine mai eşti şi tu? o întrebă amărât 
Ghiaţă care începuse să-şi piardă curajul, 


— Sunt ghiocelul, vestitorul Primăverei, răs- 
punse îloricica. 

„Crivăţule, iubitul meu Crivăţ, strigă Moş 
Ghiaţă desperat, vino şi inghiaţă floarea aceasta 
şi acoperă din nou tot pământul cu zăpadă”. 

Dar: în loc de Crivăţ, care pierise în cine ştie 
ce văgăuni, veni un vânt cald, care suflă cu pu- 
tere în Moş Ghiaţă şi îi topi toată barba. 

„Nu mai e de stat aicea, îşi zise Moş Ghiaţă, 
văd că a trecut vremea mea”. 

Şi pe când spriiinit pe toiagul său îngheţat, 
mergea să se ascundă în ghețarii dela Polul 
Nord, de jur împrejurul său răsuna vesela veste: 
„A sosit Primăvara!” 


PAG.:16 z 


DIMINEAȚA COPIILOR 


| DE VORBĂ CU CITITORII | 


V. Rob.-Reni. — Nu e nici o nevoe de a fi în- 
trebaţi de mai înainte, dacă primim sau nu spre 
publicare povestiri pentru cutare sau cutare ru- 

“prică. Am dat de nenumărate ori de veste că pri- 
im tot ce ni se trimite, dar nu publicăm decât 
ceeace noi credem că e potrivit cu programul re- 
vistei noastre. 

Comuna  Poiana-Mare se găseşte în județul 
olj şi este în adevăr o comună mare. 

í I. C. Rom.-Loco. — Iti publicăm „Primăvară, 
f 


S 


ite salut”. A doua seamănă cu aceasta. 

|» 10. R. L.-Loco. 一 ,Mos Păcălici” merge mai 
l bine în proză, ca o glumă scurtă. Saradele au 
fost date spre cercetare redactorului nostru spe- 
cial. 

Nis. E. Nis.-Loco. Intr'o fabulă în proză de 
câteva rânduri ai făcut mai multe greşeli de orto- 
grafie, ceeace nu e tocmai plăcut şi recomandabil 
pentru un elev de curs secundar. 

V. Diam.-Tg.-Mureş. — Povestea „Castelul 
fermecat”, verificată de d-ta, e prea lungă şi 
cam slăbuţă. Regretăm, prin urmare, că nu o pu- 
tem publica. 

Eug. Ion. 一 „Impăratul Cărăbuş”. Mică şi dră- 
gută domnişoară, până ce creşti mai mare Si în- 
veţi mai multă carte, lasă-ne, te rugăm, pe noi 
cei mai bătrâni să spunem Si să scriem povești, 
jar d-ta continuă să fii buna noastră cititoare. 

FI. Ob.-Craiova. — „Legenda lernii”. Spaţiul 
aşa de restrâns al revistei noastre ne împiedică 
să publicăm o bucată aşa de lungă în versuri. 
Precum ai ocazia să constaţi, noi în revistă nu 
publicăm decât poezii care nu trec de o jumătate 
de pagină. Aşa fiind, ne pare rău că de rândul a- 
cesta nu putem să te satisfacem. 

St. G. M.-Brăila. 一 „Rugă”. In genul acesta am 
publicat prea multe poezii. Apoi la d-ta, din şase 
versuri, câte are poezia, nu rimează între ele de- 
cât două. 

Vic. lo.-Loco. 一 Regretăm că din-cauză că e 
mult mai lungă decât ne îngădue spaţiul de care 
dispunem la revistă, nu putem publica bucata 
„Andrei cel bun’, trimisă de d-ta. 

a 


INDISCUTABIL 
PĂINEA. 


În —50 — 


in străinătate 


Uu volum format mare de aproa- 


pe 80 de pagini, cuprinzând toate 
pățaniile lui Haplea în străinătate, 
Are o splendidă copertă în culori, 
lar toate paginile sunt îmbogă- 
țite de desene minunate de 
talentatul desenator GEO 
PREȚUL UNUI VO- 
LUM LEI 50 


De vânzare la toato librăriile. 


VISUL UNUI ŞCOLAR 


Un sărman şcolar 

Umblând hoinar 

Si stând lângă un felinar 

Işi zicea: „S'am un abecedar 

Şi un pachet Suchard, 

De nimic n'aşi mai avea habar!” 


PPP... L. PPP Poe... 


HERDAN 


Atelierele „ADEVERUL“, $. A 


CEA MAI 
BUNĂ 


e ea a 
t 
9 


A 4 

li FA 

sal, i, ATA HIT 
SEA 


< 
È H ; IV) N 


Mai / Ny: 


Ea 
Iul Ten - = Fani 
a mai cuminte din toate păpuşile |, 


OO 


„Mă chiamă Gheorghe“. 


Aşa ne scrie unul din drăgălaşii noştri cititori, 
adăugând că doreşte să ştie ceva despre Sfântul 
Gheorghe pe al cărui nume îl poartă. 

l-am putea răspunde că întrun „Almanah al 
Şcolarilor” din anii trecuţi am scris despre Sfântul 
Gheorghe şi i-am publicat chiar şi cinstitul său 
chip. Se vede însă că „Gheorghiţă” al nostru era 
atunci prea mic sau că... n'a citit „Almanahul Şco- 
larilor”. De aceea, scriem acum câteva rânduri, 
ca să-i indeplinim dorinţa. 


Cine a fost Stântul Gheorghe. 


Sfântul Gheorghe, unul din cei mai mari sfinţi 
şi martiri ai credinţei creştine, s'a născut după ju- 


mătatea veacului al treilea în provincia Capado- 


cia din Asia-Mică. Era dintr'o familie bogată şi de 
neam de prinți. Incă de tânăr, intră în armată Si a- 
iunse ofiţer superior foarte distins pentru curajul 
său şi priceperea sa. 

Crescut de părinţii săi în religia creştină, Sfân- 
tul Gheorghe, deşi ofiţer în armata unui împărat 
păgân, cum erau împărații romani din vremea 
aceea, nu-şi ascundea de loc credinţa sa şi dra- 
gostea sa pentru această credinţă. 

Dar împăratul Dioclețian  dezlănţui cea mai 
sălbatică prigonire împotriva creştinilor. Toţi 
creştinii care nu vroiau să se lepede de religia lor 
şi să se închine la idoli, erau măcelăriți sau as- 
varliti ca să fie sfâşiaţi de fiarele sălbatice. 

Nici Sfântul Gheorghe nu fu cruțat, cu toate că 
împăratul ţinea mult la dânsul. Sfântul Gheorghe 
iu supus mai întâiu la chinuri şi cazne groaznice. 
Le îndură însă cu bărbăție şi eşi din toate teafăr 
şi nevătămat. 

In sfârşit, în ziua de 23 Aprilie, fu dus la margi- 
nea oraşului unde un călău al împăratului îi tăie 
capul. 


„Mă cheamă Ecaterina...“ 
„Dar acasă îmi spune Tinel.” Aşa ne scrie o 
mică şi drăguță cititoare, care de asemenea do- 
reşte să ştie cine a fost sfânta pe al cărei nume îl 
poartă. 
Răsundem că „Sfânta Ecaterina”, o mare mu- 
cenică a legii creştine, s'a născut în oraşul Alexan- 


De TOATE S AMESTECĂ 


dria din Egipt şi a trăit sub domnia împăratului 
roman Maximian al II-lea. Sfânta Ecaterina a fost 
de neam împărătesc, deci dintr'o familie foarte 
bogată. Părinţii ei erau păgâni, însă un îrate al 
mamei ei trecuse încă de mic la religia creştină 
şi devenise un duhovnic foarte stimat şi căutat. 

Duhovnicul acesta a botezat-o pe Ecaterina în 
legea creştină şi i-a dat îndemnuri şi învățături 
preţioase. De atunci, ea s'a hotărit să se devoteze 
nouei religii şi să se lepede de orice alte bucurii 
pământeşti. ; 

A refuzat să se mărite, cu toate că din cauza 


- bogăției, a frumuseţii şi a înţelepciunei sale, fuse- 


se cerută în căsătorie de cei mai de seamă tineri 
dela Alexandria. 

Impăratul Maximian, când a venit să viziteze A- 
lexandria, a dorit să o vadă şi să o cunoască. Ui- 
mit de înţelepciunea şi învăţătura ei, împăratul i-a 
făcut cele mai frumoase promisiuni, cerându-i nu- 
mai să se lepede de legea creştină. 

Insă Sfânta Ecaterina nu numai că n'a primit, 
ci a reuşit să convertească la religia creştină pe 
insăşi soţia împăratului Si toată garda împără- 
tească cu comandantul ei Poriirie. 

Din porunca împăratului Maximian, Sfânta E- 
caterina a îost bătută, supusă la tot felul de chi- 


nuri şi aruncată la închisoare, unde zile întregi e- 


ra lăsată, fără să i se dea de mâticare. 

Totuşi, ea nu s'a lepădat de religia creştină. 

In sfârşit, în ziua de 25 Noembrie a fost osândi- 
tă la moarte prin tăierea capului. 

Moaştele Sfintei Ecaterina sunt la mânăstirea 
Sinai din Arabia. 


Pierdere de vreme. 


Ceeace vrei să-ți răspundem, drăguţule cititor 
Con. Mih., este curată pierdere de vreme pentru 
d-ta, pentru mine, care scriu rândurile acestea, 
precum şi pentru toţi cititorii revistei. 

In adevăr, cui poate folosi cu ceva lista ce ne 
ceri despre toţi artiştii Si toate artistele de cine- 
matograf, despre vârsta fiecăruia şi despre aceea 
ce câştigă fiecare din ei? 

Sunt atâtea lucruri folositoare ce trebue ştiute 
şi învăţate, încât e păcat să ne perdem timpul cu 
(ucruri care nu servesc la nimic, 


已 


Li 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67. 


一 ~ 


ABONAMENTE : 1 AN 200 LEI | IN STRĂINĂTATE DUBLU 
6 LUNI 10 „ UN NUMĂR 5 LEI 


26 Aprilie 1931 — Nr, 376 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se inapoiază 
A REPRODUCEREA BUCATILOR ESTE STRICT INTERZISA 


rrrrrrorrrrrrrry 


2900099000000000000000000000000000000000000090000000000PP00000PPPePPen Pere Ea a LLET EEEETETEN ORAR ASSAS EEEE EEE EEEE E EEEE ETETE er 


cucur $ 


| AU VENIT BERZELE... % 


Au venit berzele, au venit 
Şi au adus pe-a lor aripe 
Atâta dor adânc de viață; 

Şi flori şi fluturi şi verdeață 
Şi 'nseninate, sfinte clipe- 


In codri păsările cântă 


Cucul, pasăre aleasă, 

A plecat din a sa casă, 
Să se întoarcă înc'o dată 
La căminul d'altă dată. 


A venit cu bucurie 


In luncă florile răsar, 

Ah ! Doamne, iar e primăvara, 
Pe câmpuri plugurile ară, 

Işi varsă cerul sfântu-i dar- 


In pădure şi'n câmpie, 
Să-mai cânte 'n lungul verii > 
Primul oaspe-al Primăverii. 


Tresaltă sufletul şi cântă pe oa ta ASI | >] 

In zvonul vieţii, fericit ; ORA e A aa A 3 , 

Copiii sburdă pe-afară, Veselindu-ne. într'una, n iti Sa 
Aleargă veseli, strigă iară: Cucul drag, ce pleacă iară 

„Au venit berzele, au venit“. La (câmpia de-astă vară. 


La 


Seb. Hortopan Pavel Duda 
fl a a at i Poor ee onest oReeeoeROPOROPOROROROROPOROROOPRRAARORARROORRRORRA PE 
ae doza dolore cale dc ziua le do aie hi AAA A EE E E Tati gigi REEE n ide ir og 


" PRIMĂ VARĂ, TE SAL UT.. 


———. „== 


Tril de doin cu avânt, 
Rouă pe gingaşe flori, 

Colo'n revărsat (de zori... 
Vin cu dulcea ta răcoare 

Peste câmpuri şi ogoare 
Şi sub mâna ta de aur, 

Să răsară scump tezaur... 


Când adie blând zefir, $ 
In al florilor potir... 

Ca o binefăcătoare, 
Varsă din belşug licoare, 

Cu un dor necunoscut, 
Primăvară, te salut ! 


Primăvară, te salut.... 
Cu un dor necunoscut, 
Şi mă rog de-o rândunea, 
Ce-ai trimis-o'n calea unea, 
Ca să-ți spue să mi-aduci 
Pe aripa unor cuci, 


Numai vraje, numai vânt, Ionel Ciobanu-Ramură 


人 


| 


PAG..4 s T IMANE A PA (OPIILOR 
m Qon 


TN qt 


pe sti WEJ ekile see 


| aa 一 vera 、 
; ES : | | 


e-am despărţit de atâta vreme, 
şi încă nam putut să vă trimit 
o vorbă dela noi. Dar abia, a- 
cum ne-am mai liniştit şi am 
început să ne vedem de rosturi 
şi de prieteni. Până am înăbuşit 
răscoala de aci... O! Micilor, 
vouă încă nu v'a ajuns la ure- 
che. Da, da, uitasem că nimeni na pomenit de 
rostul nostru, al rândunelelor, în potolirea răscoa- 
lei din Egipt. Să vedeţi cum a fost. 

Când am pornit din ţară, mergeam mai pe în- 
delete ca să vedem mai bine locurile pe unde tre- 
cem. In Grecia ne-am opprit puţin pe Acropolea 
Atenei să dăm o raită printre templele în ruine. 
Incepusem să le luăm  dearândul: Partenonul, 
Suchteionul Si altele pe cari oricât le-ai vedea, 
tot ai vrea să le mai vezi. Dar într'o zi, când po- 
posisem pe templul Victoriei fără Aripi, auzim 
vorbind doi călători englezi: 

„Mare urgie e în Egipt! Şi de nu s'o ţine regele 
bine, nu ştiu ce So alege cu el. 

— Nu te teme, îi spunea celalt, îi vin lui aju- 
toare” Intr'adevăr, dragii mei, ajutoarele i-au so- 
sit curând. Eram noi ce o şi luasem la picior, 
când am auzit de păsul regelui. Mare noroc a 
fost venirea noastră pentru el. Nu mai spun cât 
am avut de furcă până să-i potolim. Regele a fost 
aşa mulțumit, încât ne-a dat după aceea, un os- 
păţ cu adevărat regal. Toate muştele din Egipt 
au fost prinse şi aduse la masa noastră. lar ca 
răsplată şi mai mare, ne-a dat o slujbă de o cin- 


DIMINEAȚA COPIILOR Ea i 


EEE Se AQ 


ste fără seamăn: să ciugulim puricii de pe nasul 
crocodililor când stau în apă. O! dragii mei, de 
aţi şti câţi purici au crocodilii de aci? Mai mult 
decât toţi puricii din ţara noastră! 

Când ne plictisim de ciugulit, o luăm razna dea- 
lungul Nilului şi'n tot Egiptul în lung Si în lat. Am 
fi vrut noi să trecem şi dincolo, de partea cea- 
laltă a Canalului de Suez în Asia până în China. 
Dar acolo, ştiţi voi, oamenii sunt păcătoşi Si ne 
mănâncă cuiburile. Auzi să le placă cuiburi de 
rândunică! Parcă nici n'ar fi oameni! Dar să-i las 
încolo şi să vă spun mai bine de pe aici. 

O! uitasem... ne-am întâlnit Si cu cămila lui Ha- 
run-Aga, negustorul de piei de crocodil, priete- 
nul nostru de anul trecut care ne-a scăpat să nu 
murim de sete, când bătrânul nostru staroste ne 
mânase în pustiu. Ne-am luat după caravana lui 
Harun-Aga şi-am dat de pământul mănos. 

Acum întâlnit-o iar cu cămila cu două 
cocoaşe înainte. l-am strigat: „drum bun!” Si 
cămila a ridict o cocoaşe, adică „rămâneţi cu 
bine”. Noi tocmai ne duceam atunci în „Valea Re- 
gilor”, unde se înşiră templele măreţe. Am mers 
până la Luxor, ca să-i vedem pe cei trei Ramses. 
N'am întâlnit însă decât pe cel de al 2-lea, fiindcă 
ceilalţi niciodată nu-i găseşti acasă. 

De data asta Ramses I plecase într'o călătorie 
în Europa, iar al treilea se, dusese să se scalde 
tocmai în golful Guineei. Am fost şi pe la Tut- 
Ank-Amon. Era tot necăiit că i-au luat podoabele. 

Pe urmă ne-am întors, că se făcuse seară. Ba 
din pricina amurgului am tras şi o sperietură, s'o 
ținem minte multă vreme. Eram obosite şi popo- 
sisem pe un palmier, când deodată o arătare lun- 
guiață îşi face loc printre frunze. Ne-am risipit pe 
dată crezând c'or fi niscai păsărari. 

In văzduh ne-am întâlnit cu toţii. Nu prinsese 
nici unul din noi. Atunci, încurajați de neizbânda 


asta, ne-am adunat în stol şi ne-am dus să vedem 
ce e. De departe se vedea ceva, dar nu prea bine 
şi în tot cazul un singur om, dar tare înalt. Ne a- 
propiem de tot şi când colo, ce credeţi că era? 
O biată girafă infometată ce se ospăta din frun- 
zele palmierului. Şi noi să ne topim de frică! 
Auzi ruşine! 

Ne- -am şi depărtat, ca să brt girafa de noi, 
ba n'am spus nimic nici puilor... ami se pare că 

n'aţi aflat încă! Am scos Si ciie ti ii ‘rând de pui- 
şori de când suntem aci. Voi no să-i vedeți de 
cât la primăvară, când o să fie mari. Ne pare rău 
că nu i-am înscris Si pe ei la recensamantul popu- 
lației din România, dar cred ca nici la primăvară 
nu e prea târziu. Atunci o să-i învăţăm şi româ- 
neşte, căci aici nu ştiu decât limba egipteană. 

De asta nu ne e nouă grije. Mai de grabă ne te- 
mem că până atunci o să ne uitaţi voi, de când a 
venit iarna cu jocurile ei. Săniuţa şi patinele v'au 
luat gândul de la noi. Acuma poate că sunteţi cu 
toţii la Sinaia, „mărgăritarul Carpaţilor, a cărei fai- 
mă a mers până aci pe apele Nilului. Cât am fi 
vrut şi noi să fim acolo! Dar fracurile noastre 
sunt de vină. Sunt prea subţiri şi apoi nici nu prea 
face să te dai în frac pe ghiaţă. 

O să ne întâlnim şi o să râdem cu toţii la pri- 
măvară prin frunzişul pomilor Si streaşina case- 
lor. Va fi atâta veselie Si atâta soare atunci. Ne 
vom juca de-a goana Si de v'aţi ascunselea prin 
florile câmpiei, iar rândunica se va păuni cu rochi- 
ta ei învoaltă, pe care cred că mo să uitaţi s'o ră- 

saditi de acest an sub brazda pământului deste- 
lenit de îngheţ. Sar amări de nar găsi- o la ve- 
nire. 
Voe bună şi gând senin la joacă vă dorește 
RÂNDUNEL > 
Starostele rândunelilor din Egipt 


Lya Dracopol 


Cififì cu toţii: 


„Jertfa Lilianei“ 


Cel mai frumos roman pentru tineret. 


| NU UITA 


De vreme te scoală, 

Du-te la şcoală, 

Şi cere bani de buzunar 
Să-ţi iei un pachet Suchard ! 


HHHHHHHHHHHHHHHH 


+9-0-000009900099920000000009000000005000004peeee. 


„COZONAC 


FĂINĂ DE AUR 


RUM 


HERDAN 


oarele a răsărit. Cerul este albastru, iar 
pe sus sboară rândunelele în aerul proas- 
păt Si îmbălsămat al unei dimineti de 


*| UN PESCAR 


Moş Nicolae, pescarul, îşi luă toiagul 


în mână şi porni spre mare. Când aiunse acolo, se 
întâlni cu încă doi pescari Si se întovărăşiră să 
pescuiască. Deslegară barca lui moş Nicolae care 
era învechită de atâta vreme Si foarte uzată. A- 
cum iată-i în larg. Mâinile lor bătrâne şi zbârcite 
se mişcau iara multă anevoinţă, făcând ca barca 
să spintece apa ca o săgeată. Moş Nicolae pescu- 
eşte el ce pescuieşte, dar deodată simte plasa mai 
grea ca de obiceiu. O trase repede afară, dar ce 
să vezi: un somn mărişor se împleticise în plasă 
şi acum se sbătea in ultimele clipe. Pe acesta moş 
Nicolae socotia cu bucurie că va lua un preţ des- 
tul de bunişor. Au “pescuit ei până la amiază, dar 
nu observară că se îndepărtaseră prea mult de 
țărm. Dar deodată, cerul se acoperi cu nori şi o 
furtună sroaznică se porni. Pescarii o cam băga- 
ră pe mânecă. Incercară să se întoarcă înapoi, 
dar nu pututră din cauza viieliei. Curând însă în- 
cepură să strige după ajutor, dar nimeni nu le răs- 
pundea, afară de talazurile care se spărgeau 
de luntre. Barca ajunsese o coajă de nucă ce o 
mişcă valurile încoace Si încolo. Un torent trage 
barca spre malul stâncos al mării. Deodată se 


NENOROCIT |% 


auzi 0 pocnitură scurtă, urmată de alte câteva, 
care făcură ca barca să piară dela suprafaţa apei. 
Moş Nicolae a inotat cât a putut Si istovit apoi, se 
lăsă în voia valurilor. 

După câteva zile, pe un mal verde era trupul 
neînsuflețit al lui moş Nicolae. Un călător pribeag 
dete peste cadavrul moşului. Aceasta înştiinţă 
autorităţile care-l ridicară şi-l duseră în sat. Aci 
nu fu greu de recunoscut, căci era cunoscut în tot 
satul. Ceilalţi tovarăşi au căzut prinşi în nişte nă- 
voade ale ţăranilor. 

Sunt mai mulţi ani de atunci. In fundul unui ci- 
mitir doarme în pace moş Nicolae. Apa mării s'a 
revărsat de multe ori inundând satul, dar mor- 
mântul şi cruciuliţa lui tot au rămas, nu e vorbă 
că literile scrise s'au şters din cauza vremii. Abia 
se mai poate citi cuvintele: 


„MOS NICOLAE” 
Huppert Filip