Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1927 (Anul 4, nr. 151-202) 848 pag/DimineataCopiilor_1927-1669230546__pages801-848

PAG. 9. 


„Haplea!“ strigă întrun glas, Eu sunt încă supărat, 
Căci revista fără mine, Când am fost la el în gazdă, 
O yčisese cam fără haz. Cam afară chiar ne-a dat. 


7) „Astăzi însă uit eu totul, ; 8) „Ba să vie toți ai nostri, 
Şi-i urez cu bucurie: Hăplişor şi Urechilă 
Sănătate, la revistă Si Măplina şi Sosoiu 
Incă mulţi ani el să scrie. Şi Tănase şi Prostilă. 


TIS 


RS 

9) „Şi să-i dăm o telegramă : 10) „In această zi frumoasă 
Dă-mi tu tocul şi hârtie, Drag Moş Nae, să primeşti 
Sau mai bine zic că este ; Tu si scumpa-ne revistii, 
Eu dictes, tu, Froso,'"serte. Urări multe din Haplesti". 


MOŞ NAE 


PAG. 10. +940000000000000000000000000000000000000000000D | MIN EATA COPIILOR 


XIV 


Săgeţile arcagi!or nimereau- bine, loveau in plin, 
cei atinşi de moarte, muscau ţărâna înroşită. 

Nici mapucau să se apropie, şi o altă buturugă, 
san stâncă, svârlită din înălţimi, huruind napraznic, 
îi făcea grămadă. 

Dar veni şi noaptea. Obosită, hoarda duşmană, se 
odihnea în corturi.. Ici, colo, câte unul de veghe, 
se pârpălea pe lângă foc, blestemându-şi soarta, şi 
cetatea ce nu putea nici în ruptul capului să tie cu- 
cerita. Ă 

Pe la miezul nopții, când duşmanii dormeau mai 
bine, se întorceau pe partea ceailaltă, şi când li- 
miştea se lăsase în rândurile lor, Troancă care se 


sfătuise mult cu Tăgârţă, dădu poruncă să-i aducă - 


câinii şi pisicile, şi unşi apoi cu smoală, şi după 
ce le dădu foc, îi svârli de sus, spre corturile dus- 
mane. 

Măi copii! Animalele ,speriate cu focul purtandurl 

în spate, de usturime fugeau, fugeau cum mau fă- 
cut-o niciodată, şi cătându-şi loc de scăpare, într'o 
clipă ba si mai si, corturile de pânză ale dusma- 
nilor ierau o mare de flăcări. 
„ Buimăciţi din somn, neștiind ce-i cu ei, ce s'a în- 
tamplat, luându-le ochii flăcările ce săreau si fo- 
păiau prin noapte, şi văzând drăciile acelea miş- 
cătoare fugind printre picioarele lor, o rupseră şi 
ei la fugă, care încotro nimerea, şi vai Doamne, asta 
nu le era deajuns. o 

Mult se mai speriară, când văzură că din cetate 
pornesc o mulţime de matahale, lungi şi deşirate, îră- 
mântând pământul, şi şontăhăind la lumina focului. 
Acum. e acum, gândeau săracii !.... Cu necuratul nu 
se puteau răsboi, şi lăsând în urmă totul, gândin- 
du-se doar să scape cu viaţa, răcnoau si fipau, ca 
din-gură de şarpe. 

Se ingrosase gluma! Cu Troancă nu era de şu- 
guit, gândeau ei, şi loviti din față şi spate, cu mâi- 
nele goale, căci îi luase prin somn, se lăsară prinşi. 

Insugi împăratul duşman, fu măcelărit. Ceilalţi cari 
tot mai credeau într'o minute, cei mai indarjiji luptă- 


PEH s (UPARBE 
de Y PETRESCU 


~ 


tori, văzându-se fără căpetenie, şi pentru a nu că- 
dea robi în mâinele nem'losului Troancă, se omoriră, 
iar alţii mai iute de picior se pierdură în desișul 
codrului, din dreapta câmpului de bătaie, multumind 
cerului că au rămas cu viaţă. 

Când zorile se iviră, din corturile; armele şi pro- 
viziile dusmane, nu mai era decât un maldăr de 
cenuşe,... iar pe câmpia întinsă, nici o scafarlie din 
oastea viteazului Siadă împărat, să le dai bineţe, ci 
doar mormane întregi de trupuri sângerânde. 

Aşa era lupta pe atunci, dragi copii, si de isbanda 
lui Troancă, se duse vestea peste nouăzeci şi nouă 
de hotare. 

Călare pe năzdrăvanul- lui, împreună cu cei ră- 
masi, intră triumfător în cetate, iar poporul imbra- 
cat în straie de sărbătoare, cu .surle şi tobe, cu cân- 
tec de ţimbală si lăută, cu flori primi pe impăratul 
lor, mândru să juri- că-i țintuit in sea, privea batjo- 
coritor mulţimea, ca şi cum ar fi spus : 

„Nătărăilor,... vedeţi ce-a fost în stare să facă 
feciorul împăratului Sboinea?! Alături de el,... sfet- 
nicul Tăgârţă, şontâc,... şontâc, călare pe calul său, 
cu ochii de vultur, sfredelea norodul. Multe ar fi vrut 
să spună, dar - aducându-şi aminte că e mai bine 
să tacă, tăcu. Şi aşa, măi copii, oastea lui Troancă, 
călare pe cai şchiopi, câştigă lupta cea mare, spe- 
riind cu matahalele acelea, viteaza oaste a lui Stadă 
Impărat. 


Si petrecu norodul din fara lui Troancă, zece zile 
şi zece nopţi încheiate, st ar mai fi petrecut mult 
timp, dacă mu dădea Dumnezeu o sfântă de ploaie, 
să mi-i răcorească bine, căci de, ca la joc, se înfierbân- 
taseră. A 
(Va urma). 


00 fi Dg — ——— 


DIMINEATA COPIILO 


PAG. 11. 


FETITA DE ZAPADA 


ta, joi bla: drak: (pos de. zdpadi, cea | 
= toate ' lucrurile. 
Copiii se jucau pe străzi şi 


tepa obrazul, alergau râzând şi strigârid. La 
o fereastră un ţăran cu nevastă-sa, privea la jocu- 
rile copiilor. 

Deodată femeia incepu să plângă: 

„Dece plângi?! o întrebă bărbatu-său. 

— Cum să nu plâng! Suntem bătrâni si n'a- 
vem copli. Noi n'o să cunoaştem această bucurie. 

— Nu plânge, bătrânico, ci mai bine hai si noi a- 
fara să facem o fetiță de zăpadă. 

leşiră n vara cu Are E o. Aa de ve spec 
brațele, picioarele, capul, micul ei corp, erau mi- 
nunate. 

— Deodată această păpuşe de sacul se insu- 
ileţi. Ochii ei se făcură albaştri; zambi şi întinse 
bătrânilor braţele ei albe. . 

„Uite, uite, strigă bătrâna, păpuşa noastră de ză- 
pada, trăeşte”. - 

Țăranul nu-şi credea ochilor. 

„Bunul Dumnezeu- ne trimete această mângăiere 
pentru bătrânețea noastră. Bătrâno, ia repede fe- 
tita si du-o in casă”. 

Se intoarserč în casă si nu se mai săturau so pri- 
vească, s'o mângâie si s'o sărute. 

După mult timp de gândire ca să găsească fetei lor 
un nume, au hotărit so numească Zăpezica. 

Trălau fericiți toti trei. 

oz nemti a Ali v tă a ie. sira 
cea mai frumoasă fetiță din sat. Era drăguță, bună 
şi  ascultătoare. Cânta mereu şi părinţii ei o iubeau 
mult. 

larna trecu. Soarele de primăvară încălzea pă- 
mântul; câmpiile începuseră să înverzească si să in- 
florească. Dar Zăpezica mu se bucura de sosirea pri- 
măverii. Cu cât se făcea mai cald, cu atât era mai 
tristă şi se ascundea la umbră. 

Mahnirea ei crescu mai mult la primele călduri 
ale verii. 

„Ce o ti având Zăpezica? gândeau cei doi bă- 
trâni; mo fi oare bolnavă? Nu mai cântă, nui se 
mai aude ciripitul ei dulce; veselic i-a pierit”. 

Bătrânii erau foarte intristati din pricina aceasta 

şi căutau în zadar, cum ar putea să vindece pe fe- 
ta lor. 

In zilele, in cari soarele era gonit de norii mari 
şi negri, ce erau impinsi de vânt, ea surâdea din 
nou şi vorbea puţin, dar când se arăta iarăși soa- 
rele cel frumos şi atât de drag copiilor, se ascundea 
cu teamă. 

Züpezica aştepta cu nerăbdare întoarcerea iernii. 


i făceau bul-. 
gări de zăpadă. Nesimţitori la Frigul ceile în- . 


De Rusalii, toată lumea se duse la pădure. 
„Hai să te plimbi cu noi, Zăpezico”, îi spuseră 
prietenele ei, şi o luară cu ele. 

Fetiţele cântau şi vocea frumoasă a Zăpezicăi aco- 
perea pe a însoțitoarelor el. 
Seara veni şi odată cu ea veni şi răcoreala pă- 

durii. 
Zapezica se distra si nu vedea nenorocirea apro- 
piindu-se. | - 
S'au aprins focuri şi in semn de veselie au sărit pe 
deasupra cântând şi râzând. 

Căldura rugului fiind prea mare, Zăpezica şedea 
la o parte. 

' "Vino cu noi, nu ne părăsi”, 
nele ei. 

Atunci Zăpezica îşi făcu vânt şi sări pe deasupra 
rugului, dar. vai! flacărea o atinse şi se topi deo- 
dată. 

Prietenele ei auziră un vaet trist si văzură un 
nour uşor dispărând. 

Când sa vestit bătrânilor moartea fiicei lor, jalea 
a fost mare. 


îi strigau priete- 


s Din frantuzeste de Daria Ghenovici 
m —— —— VER a —— Teva 


PAG. 12. see 


DIMINEATA COPIILOR 


@ Nea Va- 
ile, cizmarul din. colţ. Dacă nu, vă 
spun că om mai vesel gi; mai glumeţ 
ca dânsul se: găseşte greu de tot. 
Cântă, râde şi glumeşte, cât e ziua 
de mare. 

Cât de muncit, aceasta -e: altă so- 
coteală. Poate că ar munci şi el mai 
mult; dacă nu s ar gândi mereu la chefuri gi dacă... 
şi-ar cunoaşte ceva mai bine meseria. 

Fireşte, Nea /Vasile e cizmar: are doar gi cogcoge- 
mite firmă peste uşa prăvăliei. Numai, că'de... cum 
să vă spun ? Dacă aveţi nevoe de încălțăminte, aţi 
face mai bine să întrebaţi de alt cizmar; mai ales că 
nici nu e sigur că pe Nea Vasile îl găsiţi. la prăvălie. 


Incolo, e băiat de zahăr, nu altceva. 

„Şi aşa, Nea Vasile al nostru fu apucat; într'o zi 
de dorul de a cutreiera ţara. Igi încuie, aşa dar, pră- 
“vălia şi o luă razna. până ce într'o seară ajunse în- 
trun târgușor din Oltenia. Ştia şi el din auzite că 
Oltenii sunt oameni deştepţi gi vroia să vadă dacă, 
in ce priveşte deşteptăciunea, are ceva de învățat de 
la. dânşii. 

Drumul îl duse la o cârciumă, unde la o masă: 
erau strânși vreo zece Olteni, cari beau gi-petrecegu. 
Nea Vasile le dădu „bună seara” şi apoi, , fdrd să, 
aştepte să fie poftit, se aşeză gi el la aceeaşi masă. 

„De unde “0 fi răsărit calicul acesta ?" îşi şoptiră. 
la ureche Oltenii, nemulţumiţi că un străin, care, 
după îmbrăcăminte, n'arăta a fi om cu punga plină, 
se băgase printre dânşii. 

Ca să se scape de nepoftitu] musafir, Oltenii se 
infeleserd între dânşii să-şi pue pe rând unul altuia 
diferite ghicitori. Acela a cărui ghicitoare a fost ghi- 
cită, să pună un pol într'o farfurie ce era în mijlo- 
cul mesei. Aşa va face fiecare, iar la urmă toţi banii 
să fie luaţi de acela, a cărui ghicitoare nu va putea 
fi ghicită. 

„Când o vedea că e vorba să dea-gi el-un pol, cali? - 
cul acesta se va grăbi să spele putina”, îşi ziseră Ol--. 
tenii. 

- Decât Nea Vasile, aflând despre ce'este Saiki odri 
foarte mulţumit gi se aşeză 'şi-mai bine la locul său. 

Incepu, așa dar, col mai în vârstă dintre Olteni: şi 
zise: „Când intri la Runossa pe-la Obor, ce ai la 
mâna dreaptă ?” : ni 


ju ştiu dacă il cunoastefi 


Ceilalţi Olteni se. făcură că nu pot să ghicească, 
aşa că cel care. pusese -ghicitoarea se adresă lui Nea 
Vasile şi-i zise: „Ai putea oare să ghicesti d-ta ?" 

Nea Vasile. zAmbi şi răspunse : 
decât de ghicit ghicitoarea d-tale. Pe la Obor sau ori 
pe unde ai intra la a: di la. mâna dreaptă:.ai 
cinci degete”. ; 

Olteanul încruntă din sprincene şi. zise : 
ai ghicit”. REJA 

Al doilea Oltean puse ghicitoarea următoare : „De 
ce mielul, după ce e înjunghiat, e jupuit de piele vi 

„Pentrucă n'are pene, altfel în loc de a-l jupui 
Par fi jumulit", fu răspunsul ce se dete ghieitogitei 
acesteia. 

Un al treilea Oltean întrebă: „Din câte părți- merg 
drumurile la Craiova? 

— Din nici o parte, nu merg drumurile, răspunse 
Nea Vasile, ci noi mergem pe ele“. AR: Stai a- 
cesta fu .nimerit. 

„Cine- vede mai mult, întrebă un. alt Oltean, cel 
care are doi ochi sau cel care are un ochiu? 

— De bună seamă, cel:cu un ochiu,-răspunse Nea 
Vasile, fiindcă el vede la celalt doi ochi, pe când 'la 
el nu se vede decât un ochiu“. . -.. 

Oltenii vedeau că Nea Vasile găseşte la: toate: TÄS. 
puns potrivit. De-aceea se gândeau cum să-i. pună 
întrebări: mai greu de ghicit. Şi aşa, unul întrebă zi- 
când: „Care lumânare arde mai lungă, lumânarea 
de ceară sau lumânarea de seu? 


— Nici una, răspunse Vasile, căci pe: agi ce” 
ard, amândouă se scurtează. 

— Dar unde sunt munţii cei mai: înalţi ? 

— Acolo unde sunt .văile mai adânci”, 
punsul lui Nea Vasile. 

In sfârşit, cel din urmă Oltean întrebă cam răstit: 
„De ce iepurele aleargă peste munte? ~“ 

— Dacă muntele ar avea de desubt o gaură, iepu-: 
rele ar. trece prin gaură”. Oltenii Pierde .cu:tn- 
trebările lor. 


„Aşa este, 


fu 'răs- 


Acum veni rândul lui Nea Vasile ca să pue şi al o»! 


ghicitoare. Precum. era invoiala, dacă nimeni din 
cei de faţă n'ar fi ghicit-o, Nea Vasile urma să.ia 
toţi polii câţi se strânseseră în. farfurie. 3 

Nea Vasile, însă, făcu altceva. Lud polii, ti băgă-. 
in buzunar gi se sculă să plece, fără să mai :spue : 


„Nimic mai lesne: 


DIMINEAȚA: COPIILOR 


PAG: 13 


„Mai încet, cumetre, îi strigară Oltenii, că n'ai 
câştigat încă. Spune întâiu ghicitoarea şi dacă nu o 
ghicim, poţi să iai banii”. 

Nea Vasile zâmbi cu şiretenie. şi zise: „Vroiam să 
vă scap de osteneala de a vă bate capul zadarnic, dar 
fiindcă ţineţi aşa de mult la ghicitoarea mea, ascul- 
taţi: Primul lucru il ştiu numai eu; al doilea îl 
ştiţi voi, iar eu nu-l ştiu; al treilea nu-l știți nici voi, 
precum nu-l ştiu nici eu. Ia să vedem, ghiciţi ce 
este”. 

Se gândiră şi se trudiră mult Oltenii, dar nu.fu 
chip sd găsească un răspuns. 

Ei, vedeţi, le spuse Nea Vasile, că am avut-dreptate, 
când am luat banii? Cât despre ghicitoarea mea, ea 


este precum urmează : Primul lucru pe care îl ştiu 
numai eu, este că nam acasă alți pantaloni mai 
buni, ca să-i îmbrac în locul pantalonilor acestora, 
cari sau rupt. Al doilea lucru, grăi el mai departe, 


întinzând pălăria ca unul care cere de:pomană, este 


că numai voi ştiţi dacă vreţi să mă ajutaţi să-mi 
cumpăr stofă pentru alţi pantaloni. Iar al treilea lu- 
cru, pe care nu-l ştiţi nici voi precum nu-l ştiu nici 
eu, este dacă croitorul din cartierul meu ar vrea 
să-mi coasă fără parale pantalonii”. 

Oltenii nu mai avură ce spune, iar Nea Vasile, se 
alese cu zece poli câştigaţi cu deşteptăciunea lui. 


Dinu Pivniceru 


IMUSORVOONRNOGSERNCERESRNCSNESENSDDE NUNE NE NENE (CAH NNENRNNNNENENUNUNENNENC NUANHUNNOONENNNNEUNEANN UN Nun 


.APOLLON (ZEUL SOARELUI) 


pollon, fiul lui Jupiter si 'al Latonei era so- 
cotit de Grecii vechi, ca fiind unul dintre 
zeii cei mai însemnați. 

El era zeul “Soarelui, avea darul de a 
ghici viitorul, era regele poeziei şi al mu- 
tot el ocrotea pe cei buni şi pedepsea pe 


zicii şi 
cei răi, 

Intr'uma din zile, pe când Apollon era copil, ră- 
tăcea „pe muntele Parnas aproape de orașul Delfi. 
Dintr'o văgăună, se năpusti asupra lui un monstru 
care scotea strigăte şi fluerături ..inspăimântătoare | 
Era. şarpele Python, din a cărui gură eşeau flăcări 
de foc! Tânărul Apollon îl lovi cu o săgeată mbrtală 
si despue pe Python de pizlea sa, zicând : „Ăşa să 
piară toţi monştrii!” i 

Şi astfel muntele Parnas, rămase ca un loc pre- 
destinat zeilor. Aci, se clădi -un templu de toată 
frumusețea în cinstea lui Apollon şi aci veneau de a- 


cum ‘inainte popoarele să afle viitorul. Apollon ve- 
dea totul; El cunoştea chiar ceeace se va întâmpla 
pe viitor, ba, ceva mai mult, ghicea toate secretele 
inimelor. Aceasta datorită vrăjitoarei sale Pytia care se 
aseza pe un scaun cu trei picioare acoperit cu pielea 
lui Python, aproape de crăpătura muntelui de unde 
ieşeau. nouri de vapori cari o făceau să vorbească. 

- Tot atât de tipuldoător ca Apollon, era fiul său 
Esculap. 

Acesta vindeca učinek căci cunoştea toate se- 
cretele soarelui si ale aerului curat de unde isvoră- 
ste sănătatea. El mai cunoştea şi numeroase plante 
pe cari le -folosea ca medicamente. Atunci,. Pluton, 
regele Impărăţiei Morţilor,. îi zise într'o bună zi lui 
Jupiter : 

„Tu mi- ai dăruit-o impărăţie i in care nu mai vine 
nimeni şi in care toţi mă batjocoresc de când Es- 
culap vindaci oamenii şi chiar dă viaţă celor ce au pier- 


dut-o. Ei au curajul să spună că vor fi mai puternici 
decât mine şi chiar decât tine.” 

Auzind acestea, Jupiter se mânie adânc, şi din- 
t'un gest al său, Esculap căzu lovit de trăsnet. 
Dar mai înainte de a fi fost uitat, Esculap deveni 
zeul medicinei. A 

Apollon, rănit astfel în dragostea sa de părinte, 
porni să-şi răzbune fiul. Omori pe Cyclopi, aceia cari 
măsceciseră trăsnetul furios, Jupiter îi strigă: ,,m- 
drăsneţule | te crezi poate la adăpost față de lovi- 
turile mele? Eu voiu învia Cyclopii, tu insă vei fi 
timp de 4 ani exilat din Olimp şi vei păzi turmele 
regelui Admet”. 

“Apollon se supuse. In locurile unde îi fusese dat 
să rătăcească atâta vreme, fu uşor recunoscut prin 
cântecele sale fermecătoare. Chiar Regele il inconjurči 
cu toată cinstea si cu toată admiraţia sa. In acelaș 
timp, Mercur, fratele lui Apollon, inventă lra ar 
monioasă cu care Apollon avea să farmece ciobanii 
şi animalele câmpiilor in timpul zilei, pe Regele Admet 
şi prietenii săi în timpul vegherilor târzii. 

Intr'una din seri, Regele l-a ascultat pe Apollon 
cu o nemărginită tristeja, apoi i-a zis: „Cântătorule 
divin, lira ta nu va putea să umple inima mea de 
bucurie, până ce nu-mi voi aduce în casă ca soţie 
pe frumoasa Alcesta; dar tatăl său nu o va da 
decât acelui prinţ care va veni, pentru a-i cere mâna, 
intro trăsură la care să fie inhamaji un leu şi un 


mistreţ. Si cum aşi putea eu să imblanzesc şi să 
pun la trăsura mea astfel de animale ?...” 

In revărsatul zorilor, se găsea în faţa palatului o 
trăsură trasă de lei şi mistreți, vrajiti de tira lui Apollon. 
Agesta se adresă Regelui zicând: „O! tu, al cărui 
suflet nu-şi găseşte liniştea, ieşi acum si iti alege 
pentru trăsură animalele cari să te ducă în căutarea 
frumoasei tale logodnice”. 

Şi mai înainte ca seara să coboare ču intune- 
ricul. său, Regele Admet sosise, aducând in palatul 
său strălucitor pe tânăra soţie. 

lar când s'au împlinit cei patru ani de exil, Apollon 
îşi luă locul său printre zei. El este acela care stră- 
bate în fiecare dimineaţă cerul cu un car tras de: 
patru cai minunaţi, aruncând săgeți de aur. El este 
acela care răspândeşte lumină prin cele mai întu- 
necate colţuri, dând veselie şi sănătate. 


M. H. 
Ce-i în casă şi afară. A 
4 - d s "(emum]) 
Ana stoj 
grasa, umple casa. 
"(edme1) 
ka od + 
Păhăruţ vărgat, pe cer aruncat. 
| "(maqnam)) 


Culese de Micheline Delage-Loco 


-  —— m 


DIMINEATA C O PIIL0.R90000000990000000000000099999009009999999999 PAG. 15. 


Pagina distractivd 


Rezultatul concursului lunar No. 21. 


—— —me — 


DESLEGARILE JOCURILOR 


1) Jocul patratelor 


CANA 
AMAR 
NARA 
ARATARE 
AMAN 
RAIE 
ENERGIC: 
GASI 
ISAC 
CICOARE 
AMAT 
RATE 
ETER 


2) Omonim in versuri 


MERCUR 


DE VORBA CU CITITORII 


Gr. Con.-Ismall. — In interesul d-tale te sfatuim ca mai 
întâi să înveţi bine hmba română, pentru ca să nu mai scrii: 
«Ce-ti mai fac copacii, ce sega ele (?!) mor ?» şi nici: «Căci 
nori alb! greu Ze înăduşesc» (?!). 

Eşti încă prea tânăr, asa că ai inaiutea d-tale o viață în- 
treagă, pentru a deveni scriitor. Deocamdată, continuă să fii 
cititor, 

Ion. El.-Palas. — Glumele trimise de d-ta au fost. publi- 
cate de mult şi, în afară de acəasta, prin conținutul lor,-nu 
se potrivesc pentru revista noastră, Prin urmare, regretăm că 
nu le putem publica, 

T. Dr.„Craiova. — Versurile trimise de d-ta se adresează 
prin subiectul si forma lor, astui publie cititor decât marei 
majorităţi a cititorilor Revistei noastre, Totuși, am ales poezia 
«Doina», care va fi publicaiă, 

Iv. iv. S,-Brščil 1. — lfi reinoim sfatul ce ţi-am dat nu de 
muh şi anume să nu încerci traduceri de lucrări literare în 
falul celor carı ne ai trimis, până nu-ți insusesti bine limba 
română gi până nu capeți gi d-ta o serioasă cultură literară. 
Fereşte-te de asemenea de a începe frazele cu pronumele per- 
sonale „el“, „ea“, căci astfel de traze nu sună tocmai plărut 
la ureche si trădează îndată traducerea făcută de un începător. 

Neg. Mih.-Alba lulia.— Ce să facem cu «Cântecele» aša 
de bine cunoscute ce ne ai trimes? Acestea fiind făcute de 
alţii, d-ta n'a: dreptul să le semnezi, numai pentru că ţi-ai dat 
osteneala să le copiezi. 

T. Grig.-Loco. - „Papagalul“ este o bucată în genul căreia 
se găsesc in ,Carjile de citire“, aşa că n'avem ce face cu dânsa. 

ov. Iorgovan este un basm cunoscut şi publicat de mult. 


3) Şaradă 
AN-IN 


4) Jocul dreptunghiurilor 
1 $ 


BUZĂU 
URATA 
TUDOR 
4 MOARA 
PARIS 
EGIPT 
VESER 
PUTNA 
ARGES 
2 Dela i — 2 Budapos'a 


In numărul viisor al revistei vom publica numele 
tuturor deslegătorior si ale premianţilor. 


În afară de aceasta, trimițătorul lui a scris cu creionul, Re- 
zultatul ? Nu se publică, 

D. I. Păş.-Loco. — «Cearta florilor» ar fi fost mai bine 
să o fi scris în proză şi într'un stil simplu de poveste. Versu- 
rile d-tale sunt foarte lungi, aşa că citirea lor devine obo- 
sitoare, Mai ai cuvinte de umplutură si unele neologisme, cari 
strică in bună parte efectul, Sarada a fost dată spre cercetare 
redactorului nostru special, 

Mar. D. N.-Loco.—Bucata trimi:ă de d-ta — ,Chilipirul" 
după Hebel — a fost de mult publicată in revista noastră sub 
tittul „Pentru banu mei“, 

N. lon.-Craiova. — Fabula „Lupul şi câinele“, trimisă de 
de d-ta, se găseşte in toate cârțile de școală, D-ta ești încă prea 
mic, pentru ca să fii de pe acum scriitor. Crește, învaţă, ci- 
teste ce scriu oamenii mai în vârstă gi cu experienţă şi îţi va 
vgni şi d-tale rândul să fii scriitor. 
kan 


Cald 


Fie iarna cât de aspră , 

Gerul nu mă sinchiseste 

Când iau un pachefel ,SUCHARD" 
Sufletul mi-i încălzeşte. zs 


INN ONEDNRNEENENNE NONE NNENOEN, NUEDENENENENUNENENNNNRNNNENENEENO 


` Din cauza abundenței de materie, continuarea po- 
vestirei „Mitică face acolul pământului” se *amână 
pentru numărul viitor. 


Atelierele „ADEVERUL“ S, A. 


S 


PAG. 16. DIMINEATA- COPIILOR: 


CUM SE SCHIMBA CHIPUL OMULUI 


NEINCREZATOR 


RĂU DISPUS PLANGE DISPRETUITOR PLICTISIT 


m DIMINEATA 
| 201 COPIILOR 


A 


Iasi 


„Măi băeţi, e frig, hai mai bine să ne citim în casă revista |" 


PAG. 2. 


+ 


DIMINEAȚA COPIILOR- 


Origini şi însemnări de cuvinte. 


Sunt lămuriri ce dăm la întrebările puse de mi- 
cul nostru cititor C. A. Balint din Capitală. 

1) Mânăstire, adică locul unde trăesc călugări sau 
călugăriţe, este un cuvânt de origină greacă. In 
limba greacă se zice monastirion; 

2) Clopot este un cuvânt de origină slavă. Numai 
atât că în limba slavă cuvântul clopot (ruseşte hlo- 
pot) nu înseamnă clopotul însuşi, ci sgomot, de unde 
şi sgomotul făcut de clopot. Deci, în limba română 
s'a luat efectul pentru a arăta cauza însăşi. 

3) Potcoavă este de asemenea un cuvânt de o- 
rigină slavă. 
pus din două cuvinte: din prepozitiunea pod, care 
corespunde cu prepoziţia română sub şi din covati 
care înseamnă a făuri; 

4) Biciu, la fel cu cele două cuvinte de mai sus, 
este tot de origină slavă. Şi în limba slavă se zice 
bici. 

5) Mediteran este un cuvânt de origină latină şi 
citeai propriu zis „care este în mijlocul pământuri- 

. De aci vine si numele de „Marea Mediterană”, 
eri oarece această mare este între Europa, Asia şi 
Africa. 


Intrebări diferite. 


Intrebările cărora le răspundem in rândurile de 
față ne-au fost puse de drăguţa noastră cititoare 
d-ra Val. Trog, dela Reni. 

Mânăstirea Tismana, una din cele mai frumoase 
mânăstiri din ţară, se găseşte în munţii din judeţul 
Gorj, lângă râul Tismana. Zidită de Mircea Vodă 
în anul 1392, mânăstirea Tismana are o poziţie pito- 
rească, şi o arhitectură frumoasă. 

Pierre Louys este un poet francez. care trăeşte şi 
astăzi. Născut la Paris în anul 1870, cea mai fru- 
moasă lucrare poetică a lui sunt aşa numitele ,,Chan- 
sons de. Bilitis". 


Pierre Veber este de asemenea un scriitor francez. 


O întrebare cam naivă. . 

Cititorul nostru Em. St. din comuna Independența 
ne pune următoarea întrebare : 

„Romanele cari se publică sunt intr'adevčr petre- 
cute sau personagiile dintr'însele sunt închipuite ?" 

Am seris că întrebarea aceasta e cam naivă, de 
oarece dela o lucrare literară, fie ea poveste sau ro- 


man, se cere ca ea să fie bine scrisă şi ca faptele po-- 


vestite într însa să fie verosimile, adică să se poată 


In limba slavă cuvântul acesta e com-' 


întâmpla, fără însă ca să se fi întâmplat în adevăr. 

Amănuntul acesta, adică dacă faptul povestit s'a 
intâmplat sau nu, nare nici o importanţă. Totul 
este cum e scrisă lucrarea. 

Mai spunem pentru lămurirea sa că de cele mai 
multe ori, atât faptele, cât şi personagiile din ro- 
mane sunt închipuite. 

La cele două întrebări ale sale, privitoare la şcoli, 


răspundem negativ, iar prima întrebare nu trebuia 
să ne fie adresată nouă. 6 


Cine a fost Cervantes ? 


Răspundem acestei întrebări, pusă de cititorul nor" 


stru C. A. Bal. din Capitală, că Cervantes (numele 
lui întreg este Miguel de Saavedra Cervantes) este 
Spaniol şi nemuritorul autor al nemuritoarei: opere 
„Don Quijote”, acest minunat roman, care. deşi scris 
de mai bine de 300 de ani, se citeşte şi astăzi cu toată 
plăcerea si cu tot folosul, atât de tineret, cât şi de oa- 
menii mai în vârstă. 

Cervantes, născut la, 1547 în orăşelul Alcala de He- 
nares din Spania, mort la 1616 la Madrid, a fost în 
tinereţele sale. ofiţer in marina de războiu spaniolă 
şi în această calitate a luat parte la marea luptă na- 
vală dela Lepante, unde un soldat turc i-a retezat 
braţul stâng. A mai stat cinci ani şi în robia pira- 
tilor din Algeria. 

Adăugăm că romanul său ,.Don Quijote” a fost 
scris ca să ia în râs romanele de cavalerie, cari cu- 
prindeau tot felul de prăpăstii şi de cari era foarte 
pasionat publicul cititor spaniol. 


Blasco Ibanez. 


` 


Răspundem aceluiaş cititor că Blasco Ibanez, năs- 
cut în anul 1869 în oraşul Valencia (Spania), este u- 
nul din cei mai de seamă romancieri spanioli din 
zilelė noastre. 

Blasco Ibanez, din ale cărui romane sunt unele 
traduceri şi în limba română a mai scris, pe lângă 
romane. si descrieri de călătorii, precum şi diferite 
broşuri politice. 

De vreo câţiva ani încoace, Blasco Ibanez s'a sla 
bilit la Paris. 

Franz Hoffmann, născut la 1814, mort la 1882, este 
un scriitor german, care a scris foarte mult pentru 
popor şi tineret. 

Răspundem aceluiaş cititor că despre Hauff am 
dat în revistă lămuririle necesare, aşa că nu putem 
scrie de două ori în aceeaş chestiune. 


| DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREȘTI. — Str. SARINDAR 7, parter. — TELEFON 6/67 


, a ai aii 


ABONAMENTE : 1 AN 200 LEI || UN NUMĂR 5 LEI 
$ LUNI 1% , IN STRĂINĂTATE DUBLU 


18 DECEMBRIE 1927 — Nr. 201 Director: N. BATZARIA Manusorisele nepublicate nu se Tnapolază 
on sducer -a DUC olor este sarict interzis 
"'"ivvvvvvvvvvvvv , 


SIRETENIE COPILUL SI CARTEA \ 


~ 


„Nicuşor gi Aritina au lucrat temele toate, 
Cd's copii cuminţi şi harnici gi voesc a nu se-abate 
Dela vorbele „lw Domnu"; acum pot să joace'n voe 
Coarda, smeul gi chiar furca, cum î-anvățat moşul 
Stroe... 
Au ieșit din casă-afară. Aritinei, Nicu "i zice: 
„Că e lae, că-i bălae, că e vale sau colnice, 
Prea ne-am jucat mult de-acestea | Să jucăm ceva 
t - nou, oare ?” 
— „Ce ?” întreabă Aritina, cu dorință şi mirare... 


A trecut mult timp, copile, 
De când tu wai mai citit 
Si prin colțurile dosite 
Fără teamă m'ai pitit! 


E uşor să scapi de mine 
Când eşti mic şi nu te temi 
Şi când crezi căn viața tntrGagM a, ns e e ona 
Vei trăi ca'n alte vremi. |; IRI cubi i 
, BIRBLIOT ECB 


—,Bine... dar la jocul nostru trebue un măr pe-alese, — Dar ce vrei tu, cărticico,t TIA IVERSI Pr 
Cere tu la mama Mare..." Aritina nu'nfelese Fără lucru n'am gezut, tata deea pie 
Smecheria, ci pe dată îi aduse poamă rară. Bilele şi căruciorul k LA DI 
— „Să ne jucăm de-a ispita, haide, dragă surioară | Nu-mi sunt prieteni din trepp > 
S'a jucat si-Adam cu Eva." 
— „Cum ?" mai zise Aritina. — Ce plăcut va fi si jocul 
—,4i să vezi tu; dar păcat e că nu-i aici baba Dina... Când lecţiile ţi-ai sfârşit 
Uite-l, tu mi-l pui la gură şi-ascunzând bine-adevărul lar pe cartea ta, copile, 
M'aduci pe mine 'n ispitd, iar atunci eu... pri S'o dosesti nici wai gândit. 
mărul”. 
I. I. Alexandrescu Gh. Bujorel-Călimăneşti 
! -ock —— —— eat k k 
CAVALUL DOINA 
Si cântă şi plânge cavalul, Cu triluri încete şi mărunte 
Cu sunetu-i dulce şi jalnic, Coboară în seară peste munte, 
El cântă mărirea străbună, Pluteşte alene pe tainic pripor 
A neamului nostru cel falnie. O doină de jale şi dor. 
Duiosul lui sunet în noapte, Suspină cavalul încet peste văi ` 


Si luna aruncă prin cetini văpăi 
Te-adoarme cântarea trecutului dus 
Pierzându-s'odată cu luna'n apus. 


Titus Drăgujescu 


Cu freamăt de frunze se 'ngână, 
Prin el îşi alină durerea, 
Bătrânul cioban dela stână. 


Demetrian Ben Cârâc 


PAG. 4. 


„PEŞTERA NEACR 


SE | 


t 
—— 


zli 


ŢI 
ail) A 


jt 


Poveste populară din Normandia 


ătrânul pădurar Petre stătea îna- 


“dute în pădurea din față. 

„La ce te gândeşti, Petre?” îl 
întreabă nevastă-sa, care veni să 
şeadă lângă dânsul. 

„Mă gândesc, femeie, ii  răs- 
punse el, la câţi arbori am tăiat 
în viaţă, la munca fără răgaz ce am muncit de când 
mă pomenesc, la -viața făcută numai din chinuri şi 
lipsuri. 

— Dacă e vorba de muncă şi de chinuri, apoi nici 
eu n'am stat cu -brațele încrucişate si nam avut 
parte de o zi de odihnă. Ce vrei, bărbate? Aşa 
ne a fost sortit: să muncim din greu şi să suferim. 

— Şi toate acestea, îi întoarse Petre vorba, din 
pricina voastră, a femeilor, vreau să zic din pricina 
străbunei voastre Eva. Dacă ea mar îi fost curioasă 
şi mar fi ascultat de cuvintele de ispită ale şar- 
pelui, astăzi am fi fost cu toţii în raiu, unde ne-am 
fi plimbat printre flori, fără. să muncim si să ne 
ostenim. Dar am pierdut raiul şi am pierdut şi fe- 
ricirea din pricina că voi femeile sunteţi aşa de cu- 
rioase. 

— Par'că voi bărbaţii sunteţi mai breji, îi răspunse 
nevasta-sa cam rdstita. 

— Om fi având si noi bărbaţii cusururile noas- 


intea colibei sale cu privirile pier- 


DIMINEAȚA COPIILOR 
K 
VL 


Adaptată de MARIN OPREANU 


tre, dar vorba mea e că, in ce priveşte curiozi- 
tatea, ne daţi cu mult înainte. lată, mă prind că 
dacă astăzi Dumnezeu Sfântul ne ar pune in raiu, 
tu sau alta ca tine veţi face cum a făcut Eva şi îl veţi 
pierde din nou. 

Văd că pe ziua de astăzi ţi s'a întâmplat ceva, 
bărbate, de vorbeşti cam într'aiurea”. Aşa îi zise 
nevastă-sa -şi se sculă supărată, ca să intre în co- 
libă. | ST 

Tocmai în clipa aceea însă Petre si ea auziră 
că din bătrânul stejar, care umbrea coliba lor, se 
porneşte un sgomot, aşa ca un fâşăit. Nu a- 
dia nici un vânt, cu toate acestea frunzele foşneau 
şi se mişcau crăcile stejarului. 

Cei doi bătrâni ridicară ochii în sus si... ce le fu 
dat să vadă? Sărind din cracă în cracă, asemeni 
unei veverite sprintene, o făptură omenească, o fată 
frumoasă si subţirică, se cobora din vârful steja- 
rului. Avea obrajii trandafirii, părul auriu, gâtul alb 
ca marmora şi tot albă ca zăpada era rochia în 
care era îmbrăcată. 

„E mai frumoasă decât un înger!” strigă Petre, 
care nu se putea dumeri de unde a răsărit fiinţa 
aceasta. 

Mulțumită şi măgulită de cuvintele de laudă ale 
pădurarului, Zâna pădurii — căci aceasta era fata 
cea frumoasă — se apropie cu paşi uşori de cei 


- 


DIMINEATA Ba ANN pola dan PAG. 5. 


doi bătrâni, cari se sculaseră în picioare. In mana 
dreaptă zâna ţinea o pungă, iar în mâna stângă 
o oală de pământ bine închisă şi pecetluită. 

„Am auzit, zise ea cu un glas ca murmurul ar- 
gintiu al unui rău, că vă plangeti de soarta voastră 
şi am venit să vă scap de muncă şi sărăcie. Tine, 
Petre, punga aceasta. Intr'insa sunt treizeci de gal- 
beni de aur. După ce-i cheltuiţi pe aceştia, alți trei- 
zeci le vor lua locul. Nici odată nu vor fi nici mai 
mulţi, nici mai puţini. 

„lar acum, Suzano, căci aşa o chema pe nevasta 
lui Petre, ia si tu oala aceasta de pământ. Veţi 
merge amândoi şi o veţi îngropa în fundul Peş- 
terei Negre. Să băgaţi însă bine de seamă să nu 
vă vadă nimeni şi să mai ştiţi ceva: nici odată nu 
vă veţi duce sd: o desgropaţi si să vă uitaţi ca 
să vedeli ce este intr'insa. Altfel, să ştiţi că in 
clipa in care o veţi deschide, vor sbura pentru tot- 
deauna galbenii din punga ce v'am dat şi cu dânşii 
va sbura şi fericirea voastră”. 

Uimiţi de norocul neaşteptat, Petre şi Suzana se 
jurară pe toţi sfinţii că vor face întocmai cum le-a 
spus zâna cea atât de bună. Zâna, dorindu-le tot 
binele, îşi luă rămas bun şi se întoarse în pădure, 
făcându-se nevăzută. 

Pentru Petre şi Suzana începură acum zile bune 
şi frumoase. Cu galbenii din pungă îşi cumpărară 
mai întâiu de ale mâncării: came, pâine albă, pră- 
jituri, tot felul de fructe, ei cari până atunci nu 
mâncau decât mămăligă cu ceapă. şi: mai făcură 
rost şi de un butoiu cu vinul cel mai bun, ei cari 
toată viața nu băuseră decât apă dela izvor. 

Ba îşi mai cumpărară şi o vacă şi o trăsură 
cu doi cai si o mulţime de lucruri de ale gospodă- 
riei. Făcură încă ceva: luară o fată din sat, ca 
să le ajute la trebile casei. 


Traiul lor era o neîntreruptă plăcere. N'aveau ne- 
voe să muncească şi nici o grije pentru ziua de 
mâine. Cum se isprăveau cei treizeci de galbeni din 
pungă, alți treizeci le luau locul. Aveau îndată orice 
doreau şi orice pofteau. 

Aşa a mers luni, multe luni de zile. Dat vezi că 
omul nu e nici odată mulțumit cu ceeace- are si că 
vidfa fără muncă si in trândăvie plictiseşte, ba a- 
junge chiar să fie o povară. Apoi, când mai ce 
face, stai şi te gândeşti şi deseori te gândeşti la 
lucruri, cari mumai bune şi plăcute nu sunt. 

Mai ales nevasta lui Petre începu să fie frămân- 
tată şi chinuită de tot felul de ganduri. 


„Petre, îi zicea ea pădurarului, nu prea merge 
cu sărăcia aceasta de treizeci de galbeni. Ce poţi 
face cu .dânşii? Mai nimic. Dacă am avea, însă, 
o comoară, am părăsi cocioaba aceasta şi ne am 
duce într'alt loc, unde ne-am cumpăra un conac bo- 
eresc cu o grădină mare de jur împrejur şi cu un 
eleşteu la mijloc şi am trăi şi noi ca boeri adevă- 
rati. 


— Toate bune, nevasto, îi răspundea Petre cu 
blândeţe, dar unde e comoara? 

— Unde să fie? se grăbea Suzana să-i întoarcă 
vorba. In oala de pământ din „Peştera Neagră”. 
Sunt încredinţată că intr'insa e o comoară, căci, de 
grea ce era, abia am putut-o duce pe braţe. 

— O fi, Suzano, dar nu uita că am iai să nu 
ne atingem nici odată. 

— Am jurat! Şi ce-i dacă am jurat? Mergem, o 
dezgropăm, scoatem banii dintr'insa, o punem iar 
la loc şi apoi ne ducem departe de aici, asa că 
zâna nu ne va da de urmă. 

— Nu, femeie, o mustră el, jurământul e jură- 
mânt şi aduce nenorocire pe capul celui care îl 
calcă. 

— Rămâi tu cu jurământul, îi răspundea ea răs- 
tită, iar eu cu comoara”. 

Aşa îi vorbea lui Petre Suzana si aşa îl chinuia 
fără să-i dea răgaz nici ziua, nici noaptea. Până 
la urmă, bietul om, ca să se scape de atâta cică- 
leală, ii zise: „Fă cum crezi, eu nu mă amestec!” 

Noaptea următoare, pe când Petre dormea dus, 
Suzana porni în grabă la „Peştera Neagră”. Pă- 
trunse înlăuntru si sgâriând pământul cu mâinile, 
desgropă oala, ii rupse peceţile si o deschise. Dar 
îi veni să leşine, când văzu că înlăuntru nu era 


PAG. 6, '0000040000000000000000000000000000000000ecee DIMINEATA COPIILOR 


altceva decât cenuşe. Se grăbi să o îngroape iar 
la loc şi să ia înapoi drumul spre casă. 

Acasă altă nenorocire: în pungă nu era nici un 
galben, ci şi punga era plină. cu cenuse. 

S'a sculat si Petre si amândoi îşi plângeau ne- 
norocirea. Tocmai atunci. se deschise usa colibei si 
„se ivi „Zâna pădurii”. 

„V'aţi ţinut de jurământ?” întrebă ea. 

— Da, zano drăguță, se grăbi să mintă Suzana, 
oala e tot la locul ei. 

— Este, e adevărat, îi întoarse zâna vorba, dar ai 
dezgropat-o, te-ai uitat .intr'insa şi nai văzut de- 


cât cenuşe, precum cenuşe e şi în punga ce vă 
dăruisem. Tu, Suzano, eşti pedepsită pentru curio- 
zitatea străbunei voastre Eva, iar tu, Petre, eşti pe- 
depsit, pentrucă mai fost destul de tare, ca să-ţi 
opreşti femeia de a-şi călca jurământul. Rămâneţi 
cu bine şi apucaţi-vă din nou de muncă si înce- 
peţi iarăşi traiul vostru necăiit din trecut”. 

Şi adevărul este că din ziua aceea şi până la ora 
morţii, Petre si Suzana fură nevoiţi să muncească 
din greu şi să îndure multe lipsuri şi necazuri. 

— Marin Opreanu 


elle dle bl ll ln 8 n n nn nn nn ll ll di LILI LII LILLE LL LL LL ll belele belele 4 


Povestea copăcelului care a plecat să se plimbe 


A fost odat'un copăcel, 
Creştea'n pădure, subfirel 

Sin jurul lui, pe lângă el 
Creşteau copaci gi pomi a fel, — 


Stăteau la rând cu toții : 
Bătrâni şi tineri, mici şi mari, 
Si moşii şi nepotii, 

Mesteceni, tei, fagi şi stejari, 
Cum staţi şi voi la şcoală. 

Dar voi la şcoală-aveţi loc, 

In codru nu era deloc, 

Ci mare'nghesuială. 

Aceasta nu era pe plac. 

De fel micufului copac. 


Si ce şi-a zis: „Eu nu rămân; 
Eu plec să-mi fac pe lume-un rost. 
Aici sunt mic gi mi-e stăpân 
Oricare lemn înalt şi prost. 

Voi căuta alt adăpost — 


Sin locul care-l voi alege 

Acolo singur voi fi rege, 

Si nici un tei gi nici un fag 

Să nu-mi umbrească locul drag, 
Mă vreau la larg, să-mi fac de cap, — 
Aici mi-e strâmt aici nu'ncap |”... 


Si copăcelul nostru-acum 

Porneşte binigor la drum; 

Prin vânt şi arşiță cumplită 

Străbate calea prăfuită, 

“Gemând el calcă pe pietroae, 

Din mijloc vântul mi-l îndoae, 4 

Dar dorul altor zări îl mână — 

Si merge, merge, merge, până 
—  B-aproape a cădea'n țărână.. 

Ajunge-acum la o fâneaţă 

Cu musefel, cu izmd creaţă. 

Si-un pârâiaş, ca de cristal. 

Si apa clară din izvor 

Pe copăcel mi-l răcoreşte 

Si setea i-o mai potoleşte: 

Avea lumină multă; soare, 

Venea şi-o undă de răcoare 

Pe aripa unui vânt uşor. 

— „Aci rămân, ce bine-mi pare | 

C'am nimerit să vin încoace l” 

Strigă copacul şi de zor 

S'a învârtit întrun picior 

Şi-a început pe plaiu să joace, 

Să scuture nebun din plete, 

De libertate să se'mbete, — 

Si... tot în joacă gi în şagă 

Trecu în grabă vara'ntrengă ; 

Tot dănțuind şi tot jucând, 

Zburară frunzele-i pe rând, 

Sin toamnă, iată s'a trezit 

Că stă golaş şi desfrunzit. 


Şi-a spus pârâului aşa: 
„De ce-mi furagi hăinuța mea 


DIMINEATA COPIILO Reeeeeteeei i ovoooooooea PAG. ?. 


Mă zbat în frig şi în nevoi, 

Dă-mi frunzulițele înapoi !” 
Pârâul limpede i-a- spus : 

„Frunzişul tău de mult s'a dus N'ai vrut să rabzi ? — ei, azi! 
L-au îngropat a mele ape, Ba Aici nu este loc de stat". 

Si nu e chip să-l mai desgroape”... ` Z 

— „Vai soare, soare mângăios, z 
Redă-mi frunzigul meu umbros”. 


Acest răspuns l-a căpătat : 
„La noi nu-i loc pentru fugari | 
De ce-ai plecat ? 


— j,Frunzigul nu ti-l pot reda, 
. Il arse arşița mea grea”. 


— „O vântulețule nebun, 
La loc frunzişul vreau să-mi pun”. 


— „Să-l pui, drăguță, — cum să-l pui? 
Frunzigul verde vezi că nu-i, 

Căci l-am suflat cu-ai mei. plămâni 
In văi adânci şi în fântâni, 

Si Lam suflat în depărtări 

Pe culmi înalte, peste mări”. 


Tocmai atunci trecu Mihai, 
Bătrânul pădurar din sat, 
Văzându-l desrădăcinat 

Pe copăcel l-a înfăşcat 

Şi-a spus : „Aici e strâmt, nu-i loc 
Dar ți-oiu găsi un loc pe foc!“ 


Si l-a tăiat în bucățele 

Moşul Mihai, cu a sa bardă. 

Aprins-a focul cu surcele 

Si crengile le-a pus să ardă 

lar toată iarna, cu văpaia d 
Mihai şi-a încălzit odaia. 


; k žni : Marinescu Dumitru-Craiova 
a De-acuma ştiu eu ce să fac”, ' prosim z 
Şi-a zis în gând micul copac, 
„Frunzişul nu mai pot să-l pun, 


y Mi-e frig, străin sunt, can surghiun, , g CERBUL ŞI CALUL 


è 


Aicea singur nu pot sta, i E 
Mă duc iar la pădurea mea; T} Intro margine de pădure, se întâlneşte calul 

i Tot vrând să stau rdzlet, semel, ui cu un cerb şi-i zise: 

id Mă frânge viscolul şi înghel ; i A „Dece eşti aşa*de neghiob, cerbule? Dece nu te 
Doar mulfi, uniți pot împreună i ; supui oamenilor? Cu armele, cw câinii nu te-ar mai 
Sănfrunte vifor şi furtună. — $ 4 goni; vara, iarna te-ar hrăni din belşug ca si pe 
Măcar că sunt şi ei-săraci g * mine. 

Mi-or fine cald ceeilalfi copaci”. š 7 — Bi dreptate, îi răspunse cerbul, dar pe lângă 
Porneşte pomul prin ninsoare i É toate aceste lucruri bune, mar întrebuința si la că- 
Pe vânt şi ger în goana mare. H 5 lărit sau la trasul căruţei”. Zicând acestea, cerbul cu 
Şi merge, merge, merge, până — ` * fruntea ridicată se înfundă în pădure. 

Dă de pădurea lui bătrână ; 1 V Libertatea e cea mai neprețuită comoară. 

Da icari i-a intre — i 

p si pă a sei Y zv m, 3 Din ungureşte de Petrinca Petre 
Pe paltini şi pe brazi, — si pe LADJE CEE ana —5—— 


- SN 3 


PAG. 8. 9000000900000 000 0009000000000 O ODP OODPP DOVO 0O DIMINEAȚA COPIILOR 


SCENE DIN VIATA JAPONEZELOR 


a 


Desenul de mai sus reprezintă un grup de domnişoare japoneze, fotografiate din spate, pentru ca să li se 
vadă frumoasa şi destul de complicata lor coafură. ? 


Patru doamne japoneze, pe semne patru prietene, stau de vorbă la ceaiu. In Japonia nu se stă pe scaune, 
ci se aşează jos turceste, 


$ 
Í 


a E E a i caut E 
DIMINEATA COPIILOR da PAG. 9. 


x ea 


i) 


VEDERI D 


NIMO III ace 


pse e 


i ESCURIALUL este un vestit palat-mânăstire, clădit 
în anul 1563 de către Filip II, regele Spaniei în apro- 
piere de Madrid, în fundul unei văi triste şi uscate. la 
poalele munţilor Guadarama. 

Ca şi natura înconjurătoare, aşa şi Escurialul, deşi 
foarte impunător prin proporţiile şi arhitectura sa, 
are o înfăţişare tristă. Are o bibliotecă bogată şi e lo- 
cul de înmormântare a familiei regale spaniole. 


==] | 


, pa: AA NO or NY poi 


fra 


A 


CURTEA LEILOR DELA ALHAMBRA. Sute de ani 
Spania a fost sub stăpânirea Muarilor (Arabilor). Cel 
mai frumos monument ce a rămas dela Maurii din 
Spania este vestitul palat Alhambra dela Grenada, des- 


N 


ibiloteca Ui 


B 


[ 


4. 


e 


SPANIA 


mar Or na srna 
zma 


LUPTELE CU TAURII sunt in Spania unul din spec- 
tacolele pentru cari publicul se pasionează foarte mult. 
Aceste lupte nu sunt atâta de frumoase, pe cât sunt de 


` sălbatice, trezind un sentiment de groază şi totodată 


de milă pentru bietele animale înjunghiate. Uneori, în 
aceste lupte îşi găsesc moartea sau se aleg cu răni 
grave şi luptătorii cu taurii, aşa numiții toreadori. 


pre care marele nostru poet V. Alecsandri a scris o 
poezie foarte frumoasă. Desenul de mai sus reprezintă 
renumita „Curte a leilor dela Alhambra”, un capo-de-o- 


peră de arhitectură, 4 


PAG. 10. 


TROANCA 


DIMINEATA COPIILOR 


FIU DE IMPARAT 


de V. PETRESCU-V 


XV 


Drept recunostiinja pentru că-i scăpase de oastea 
duşmană, poporenii se sfătuiră, şi după alte trei zile 
de gândire, ca şi caii lor să semene cu cei din graj- 
durile palatului, le tăiară câte un picior. Măcar a- 
tat ziceau ei să facă, pentru acel ce-i scăpase cu 
fața curată!... 

Și ce mai la deal la vale?! De isbânda lui Troancă 
se duse vestea cum am mai spus, peste mări şi 
şi ţări, şi când auziră şi fraţii săi începură să-l piz- 
muiască. Intr'un suflet alergară la Sboineasă-i spună, 
iar bătrânul bătându-se cu mâna peste gură, în- 
cepu să râdă: 

— Hei, feciorii meil... Nu-i pentru cine se pregă- 
teşte, ci-i pentru cine se nimereşte. De ce să vă 
pese vouă de el; de ce să vă pară rău de ceeace a 
făcut? Aţi uitat proverbul acela care spune: 

„Fă-mă Doamne cu noroc, 
Şi aruncă-mă în foc?!” 

Aşa e astăzi, şi cu Troancă. De unde până eri, 
aici nu era bun de nimic, acum în ţări străine, 
după ce-a ajuns împărat, face şi minuni de vitejie. 
Lucru curat nu-i la mijloc, feţii mei, dar este o vorbă: 
„Ulciorul nu merge de multe ori la apă, aşa se va în- 
tâmpla si cu el, căci, ziua bună se cunoaşte de di- 
mineaţă”,... şi dacă nu l-aşi cunoaşte eu tatăl lui, 
ce prămatie e, cine altul să-l cunoască. Dar numai 
dacă Dumnezeu să-i fi dat un dram de minte, sau 
să-i fi intrat în glagorie, povefele mele. Atunci măi 
băeţi, de bună seamă că Troancă, nu mai e Troan- 
că, sa făcut om ca toţi oamenii. Şi bătrânul în- 
chizându-le gura, îi făcu să se depărteze, cu gân- 
dul la cel dus. 


Troancă pleacă iarăși să-și caute soaţă 


Acum copii, e timpul, să ne întoarcem la viteazul 
nostru ! 

Norodul văzând că împăratul nu are tovarăşe si 
dorind un moştenitor din neamul lui Troancă, pen- 
tru ca ţara să nu rămână fără împărat, după multă 
chibzuire sfatul ţării hotărâră, să-i cate soaţă. Si ce 
mai la deal la vale ?... Spre cele patru vânturi se 
purcese să alerge solii, cu poruncă strașnică, să-i 
găsească lui Troancă, o fată pe sprinceană. dar toată 
strădania fu zadarnică ! 

Parcă în toate fetele frumoase dăduse  strechea. 
Cari erau de măritat aveau câte un betegug, si sfetni- 
eii parniţi să-l ginerească pe împărat, se întoarseră 
plouaţi. 


— Nu-i chip, ziceau ei; De bună seamă că Troan- 
că nare noroc, sau poate Ucigă-l toaca, şi-a băgat 
coada şi aici ! 

Auzind feciorul lui Sboniea, despre ce e vorba, îşi 
aduse aminte că înainte d'ajunge împărat, pornise, 
după aşa ceva, şi fără a mai sta la vorbă, după ce 
lăsă în locu-i doi din cei mai vârsnici sfetnici, spre 
a avea grije de domnie, într'o bună zi se pomeni 
călare. alături de Tăgârţă, ducându-se spre împără- 
ţia lui Papură-Vodă, spre a-i cere fata de nevastă. 

Şi merse măi copii,... şi merse cale lungă să-i a- 
jungă... Trecu munţi şi dealuri vreo şapte, şi văi şi 
ape cam tot atâtea; trecu păduri întinse şi câmpii 
mănoase, şi.... după o lună încheiată, iacă si ei a- 
junseră în cetatea lui Papură. 

Ce de frumusftee !... Ce de bogăţie !... Şedea argin- 
tul svâriit pe pereţi cu lopata; pomii grădinelor fă- 
ceau numai fructe de aur; puteai târgui din ori 
şi ce dughiană, fără să dai vreun ban; plăcintele şi 
colacii şedeau  înfipţi în stâlpii porţilor, iar câinii 
purtau covrigi în coadă. 

Măi copii, măi !... Curgea vinul pâraie prin şan- 
turile drumului, iar tăvile cu friptură se opreau sin- 
gure la nasul fiecărui drumef, si trebuia cu tot dina- 
dinsul să mănânci din toate, căci poporul lui Pa-- 
pură se supăra foarte, când un străin, nu se supu- 
nea obiceiurilor ţării. 


„> Aşa ţară, n'a pomenit d'atunci pământul. Leneşii 


de prin alte locuri veneau cu toţii, căci acolo era 
de ei. Nicăeri nu era mai multă risipă, şi avea şi de 
unde, căci munţii nu erau ca pe la noi de stânci, ci 
din caş şi urdă; prin văi şi vâlcele curgea laptele 
bătut gata, iar drumurile toate erau pline de unt. 
Ba mai încolo, se topea la soare o movilă de alviţă, 
şi din nori curgea în capul drumeţilor o ploaie de 
bomboane. Ce ştiţi voi, copii, de fermecata ţară a lui 
Papură ?... Toţi oamenii împărăției erau zaharisiţi 
de buni ce erau. şi gândesc că n'aţi da cu piciorul 
nici voi, şi v'ati duce acolo bucuroşi, ca şi cei doi 
Troancă si Tăgârţă, cari căscau gura, minunându-se 
la fiecare pas. » 

Gata fericire pentru străinii veniți în țara lui Pa- 
pură Vadi. Acolo nimeni nu muncea! Era deajuns 
sá întindă mâna, spre a lua fripturile si plăcintele 
insirate pe garduri. Ba ceva si mai mult, câinii ve- 
neau la tine gudurându-se gi întorcând coada, lăsau 
să cadă din ea, covrigii gi colacii rumenifi. 

Dar ce vă voi spune acum, le întrece pe toate. 

In piaţa cea mare a cetăţii era o balanţă cu tipsii 
de aur, iar de jur împrejur, înşiruite, fel de fel de 


DIMINEATA CO Pil LO Resesovo000906965028000500400000099900909099% PAG. n. 


bunătăţi, mâncăruri 
stăpânirii. Ostaşii din garda împăratului, forfoteau 
de colo până colo, aşteptând să pună mâna pe alt 
străin, pe care-l cunoştea după strae. (Vedeţi voi, în 
țara aceea, şi portul era altfel). Şi tocmăi atunci, 
dădu sfântul, ca Troancă si Tăgârţă să descalice. 
Cât ai clipi, si fu luat pe sus. Apoi maj marele oastei 
il aşeză pe feciorul lui Sboniea în balanţă, gi făcând 
semn celor cu mâncările, după ce-l cântări să vadă 
cât mănâncă, îl pofti să deschidă gura. Troancă a- 
tâta aştepta. Ii era foame, că flămânzise tot căscând 
gura la bunătăţile ce le vedea, şi, începu să îmbuce, 
măi copii, de credeai că toţi calicii se bat la gura lui. 
Iar acel care doar atât avea de făcut, il indopa bine. 

Şi mâncă, şi mâncă Troaneă, să crezi că atunci se 
sculase după boală, şi după ce trecu de greutatea 
care era hotărâtă de legile ţării, fu aşezat binişor în- 
tr'o caretă de aur, şi acum se uita la Tăgârţă, care îşi 
cam dăduse în petec. Tot uitându-se, când a venit 


alese, şi vinuri din pivnițele 


pe la acele bunătăţi din garduri, fără să-l vadă 
Troancă, se repezise la o ciosvârtă, şi acum stricân- 
du-şi foamea, înghiţea cu noduri. 

Dacă văzu mai. marele oastei, 
cinstea pe ruşine, şi nu a mâncat atât să vină la 
greutate, cam supărat îl ridică şi pe el, şi punându- 1 
in caretă alături, de Troancă, îi zise: 


— Obiceiurile ţării mele, să nu vă fie cu bănat, e 
ca fiecare căciulă să mănânce zece ocale. Dar,... pen- 
tru că tovarăşul dumitale, le-a ‘întrecut, te ne 
socotind ce-a rămas dela el.... la dumneata. Altfel,.. 
mă vedeam silit să nu-ţi dau drumul, până nu' ve- 
neai la greutate. Şi amândoi, răsuflând uşuraţi, du- 
pă ce mulţumiră pentru ospătare, făcură semn, şi 
careta împărătească cu cei zece cai roibi, porni în ga 
lop, si cat ai bate din paima; sau ai răsuci o figare, 
ajunse la palatul lui Papură. 


(Va urma) 


Din cauza abundenței de materie, publicăm abia acum cea de a treia bucată, care a meritat de asemenea 


premiul al treilea la „Concursul literar” din No. 181. 


DORINȚA | LUI IONEL 


ntr'un sat, nu departe de aici, calea nefiind mai , 


lungă decât să arunci odată bastonul gi să mai 
mergi câtva timp pe jos, locuia lonel cu pă- 
rinţii lui. Ca să ştiţi mai multe despre el, tre- 


'buie să spun că era un băiat bun şi învăţa ` 


bine, dar cea mai mare plăcere având atunci când 
citea revista ,lui", mai ales acum când e vacanţă. 
Ionel are vre-o 13 ani, e înalt, slăbuţ şi are o înfă- 
țişare blândă, plăcută. 

Cum sta, într'o zi şi se juca cu pisica... Miţu Miţi- 
şor (de n'o cunoaşteţi), iată că poarta se deschide şi 
intră „Nenea Miron”... ştiţi care aduce „poşta”... şi 
îi dă revista. El o ia, ti mulţumeşte şi pleacă cu ea 
şi răsfoind găseşte: 

„Un concurs literar”. _ 

„Publicăm un concurs pentru cititorii noştri. 

Oricine are voie să- si aleagă o bucată ce va dori. 
fie proză sau fie poezie”. 

Mai găsi apoi câteva lămuriri. Intoarce o pagină,... 
dar nu poate să citească şi se frământă. Ce să fie 
cauza ?... ah! numai buclucaşul de concurs. Igi adu- 
ce aminte că n'a luat parte la nici unul... 
ar trimite şi el o poveste... 
nica. Se gândeşte... 
căută un subiect în cărţile lui de şcoală: nu- i şi nu-i. 
„Să fac o poezie” îşi zice în gând „dar cum"... Duce 


căci ştie atâtea dela bu- 


degetul la frunte ca şi cum ar vrea să prindă ceva ` 


ce ar voi să sboare şi luând un creion scrie: 


„Noaptea umbrele îşi lasă 
Peste întinsul pământ. 


o op e 


dar dacă 


dar sunt prea lungi. De geaba ` 


Stelele încep să iasă 
Şi s'adie un fraged vânt”... 
li pare foarte frumoasă“ deşi vede că rândul al 
2-lea schiopătează. Dar acum mai departe pe lucru. 
Nu voesce să spun că n'a reușit, dar mai mult de 
cât strofa aceia n'a mai scris. „E aşa de greu să scrii 
poveşti” — îşi zice — „nu credeam”... Merge apoi în 
bibliotecă, ia o carte ce i-o dăruise unchiul său... ştiţi 
unchiul Stroe şi copiază o nuvelă. Câtă muncă mai 
pune pentru a o copia, dar în sfârşit a izbutit. „Mâi- 
ne o trimit, de sigur si să vezi că o să-mi dea şi pre- 
miu” 
Mirat se uită la „Poşta Redacţiei” şi îşi vede nu- 
mele... dar ce ?... lată ce-i scris: 
„Ionel... Nu putem lua în seamă bucata „fă- 
cută” de d-ta, fiindcă nu e făcută cum zici, ci 
e copiată.. aşa că nu o putem publica cu nu- 
mele d-tale”. 


Ionel dete un țipăt... în adevăr... el copiase bucata 


şi acum... ah! numele lui să fie publicat că a voit să 


înșele... ah! şi începu să plângă... Ce să facă ?... Ru- 
şine de-asta... prea mult... 
în fine se... deşteptă... A fost numai un vis ?... şi dete 
o fugă să vadă unde e scrisoarea cu bucata „făcută 
de el" şi ce să vezi ?... scrisoarea nu era trimisă... Ce 
bucurie pe el... O luă repede, o rupse şi o băgă în foc. 
La concurs nu ştiu de-a mai luat parte, însă ştiu 
că de-atunei lonel nu se mai gândeşte să ingele pe 
alţii... iar când îşi aduce aminte de întâmplarea lui. 
începe a râde... Virgil Bulz-Gurahonj 


că Tăgârţă a dat 


Se gândi, se răsgândi, dar 


PAG. 12. 


oc si Florica, intorcandu-se de la bdi, au ru- 
gat pe mama lor să le deschidă lada cu ju- 
cării. Dar in loc să se bucure ca altădată, 
au început să plângă văzându-le roase de 
şoareci. 

- - Spune, mamă, întrebară copiii, de ce au fost 
şoarecii atât de răi cu noi şi pentru ce ne-au stricat 
jucăriile ? 

- E o poveste lungă, dragii mei. Dar ca să vă 
alin necazul, am să vi-o povestesc chiar acum... 

Doc şi Florica se aşezară blând lângă mama lor. 
Ea le şterse ochii de lacrimi, 

„A fost o vreme de demult când şoarecii vorbeau 
ca şi oamenii. Ei aveau un primar care le purta 
de grijă, le comanda, şi le dădea sfaturi cum să-şi 
caute hrana. Tot pe vremea aceea era şi un castel 
măreț cu moşii întinse. Castelul aparţinea unui prinţ 
care avea multi copii. Ei duceau o viaţă fericită 
dar erau toţi nedrepţi şi răi la suflet. 

Intr'o zi vem la prinţ primarul şoarecilor. Acesta 
purta pe cap o pălărie foarte înaltă cu două pene 
verzi. Pantalonii şi tunica sa erau albaştri, gulerul 
şi plastronul alb ca laptele. 

Prinţul îl primi stând pe tronu-i, pe care era aş- 
ternută o blană de hermină. Primarul se apropie res- 
pectuos si: salută ducând laba la pălărie. 

— Spune-mi păsul care te-a îndrumat spre mine, 
destoinice primar, spuse prințul. 

Vorbesc în numele a sute şi mii de şoareci, lä- 
sati pe pământ de Dumnezeu, care vă roagă să 
binevoifi a da ordin slugilor domniei-voastre să a- 
runce rămăşiţele mâncării în dosul zidului cel mare. 
Astte! soarecii având hrana asigurată, nu vor mai 
nimici semănăturile si toţi agricultorii vor fi mul- 
tumiti !" 


a 


îi sărută si începu: * 


Prinţul făgădui primarului că-i va satisface cererea > 


iar acesta mulțumi, 
mant . 


făcând temenele până la pă- 


DIMINEAȚA COPIILOR 


eşi în curtea castelului nerăbdă- 


Fericit, primarul 
tor să povestească aceasta supuşilor săi. 
Dar în curte, copiii prinţului îl înconjurară, 
gioşi şi batjocoritori . 
Ce primar măreț! Parcă ar îi piticul Prichin- 


gălă- 


del ! 

- Ce mai mustăţi ca două tarnuri ! 
Şi ce coadă! Ce mai coadă! Parcă 
de surugiu! 

—  Nechibzuit e din partea voastră faptul că mă 

batjocoriţi astfel, le spuse primarul. Eu nu sunt un 
moft cum mă credeţi voi, ci sunt primar... 
Tu eşti primarul Coadă-Biciul isbucniră toţi 
copiii deodată, nemai putând de râs. Câţiva din ei 
aduseră nişte pisici ca să le arunce asupra primarului, 
el se făcu nevăzut. 

Intr'alta zi, pe când se afla împreună cu tot po- 
porul său în dosul zidului cel mare, rozând resturile 
de mâncare, auzi un cor -sonor si vesel. Erau ia- 
răşi copiii prinţului care se urcaseră pe zid şi stri- 
gau batjocoritori în gura mare : 

Cine oare-i ceata asta 

De pocifi şi de pitici ? 

E poporul cu primarul 
“Prea destoinic Coadă-Biciu ! 

Primarul şi şoarecii rămaseră muţi de mânie văzând 
cum sunt batjocoriţi de aceşti copii răi şi obraznici. 

— Noi mam vrut să facem rău oamenilor, şi in 


e biciu 


MOTIIAdOD WLVANIMIGJ> 


dorinţa de-a le cruța semănăturile ne-am hrănit cu 
rămăşiţele din bucătăria prinţului, — iar, acum, drept 
mulţumire, nu ni se dă pace!” 

După ce vorbiră astiel, işi puseră o labă pe piept 
şi ridicară spre cer cealaltă, jurând că se vor răz- 
buna ! 

Trecură câteva zile... Copiii prinţului, obosiţi de 
atâtea plimbări, cerură să li se deschidă camerile cu 
jucării. Aci găsiră toate atât de roase şi de stricate în- 
cât nu mai puteau face nimic cu ele. m 

Copiii începură să plângă, dând vina pe servitori. 
Dar dintr'un colţ se auzi o voce ascuţită şi batjocori- 
toare: 


Care-i meşterul faimos 

Ce-a venit, tiptil, şi-a ros 

In odae, la copii, 

Fel de fel de jucării: 

Cai de lemn, păpuşi de vată, 

Urşi şi miei de ciocolată, 

Cărucioare, hățuri fine, 

Vaporaşe, trenuri, şine... 

Cine a venit pe-aici 

Si a ros cu dinți de briciu, 

Fără frică de pisici ? 

Ghici, copile, ghici, ghici, ghici ? 

Vrei să afli: Coadă-Biciu ! 
Alexandru Bilciurescu 


PAG. 13 


tinar V pu | 


x v; JP ii 
N ci si FI ii ui 


m t K 


E wi e 3 ih 
JJ a S j- 


ri il ST 
je ae, 


AN 


=l 
it 


Mitică face ocolul pământului 


FXI. Alte peripeții de ale lui Mitică. 


Mitică îşi indreptase aeroplanul spre China. In 
drum, însă, îi veni alt gând. „Ce-ar fi, măi Uragane, 
li zise el credinciosului său câine, dacă ne-am abate 
puţin din drum şi am face un scurt popas în insula 
Ceilan dela sudul Indiei ? Nu de alt ceva, dar mă 
simt cam răcit şi ştiu că la Ceilan se găseşte ceaiul 
cel mai bun de pe pământ, aşa că două trei cesti de 
ceaiu nu ne-ar strica de loc. 

— Ham—ham-ham | răspunse Uragan în graiul 
câinesc, adică: Fie aşa cum vrei tu, stăpâne!” 

Mitică deschise harta ce avea mereu la îndemână, 
consultă busola şi apăsând un buton, îndreptă fal- 
nicul său ,,Noroc" spre marea insulă Ceilan. 

Cam pe înserate, se lăsă în sbor lin la aerodromul 
de acolo. 

Coborârea acestui aeroplan necunoscut şi despre 
care nu se primise nici o veste, produse printre lo- 
cuitori gi mai cu seamă printre reprezentanţii auto- 
rităţilor engleze din insulă, o surpriză nespus de ma- 
re. Nu ştiau oamenii nici fara de unde vine, nici sco- 
pul sosirii sale. 

Insă, după ce Mitică le dădu lămuririle cuvenite, 
toti cei de faţă nu găseau cuvinte ca să-şi exprime 


admiraţia pentru curajul şi isprăvile tânărului avia- 
tor român. 

Puțin după aceasta, Mitică fu: rugat să meargă la 
guvernatorul insulei, care avea să-i ceară un servi- 
ciu de cea mai mare importanţă. 

Mitică se grăbi să se ducă, iar guvernatorul, pri- 
mindu-l cu toate onorurile îi vorbi în felul următor: 
„Cu câteva ceasuri mai înainte de a aterisa d-ta, sa 
întâmplat în insulă ceva extraordinar. Anume, mai 
mulţi bandiți indieni. după ce prin spionii şi gazdele 
lor de aicea au zbutit, fără să-i putem vedea, să strice 
motoarele de la cele trei aeroplane ce avem deo- 
camdată în insulă, au pătruns la Banca noastră Nafi- 
onală si au furat o mare sumă de bani. După aceea, 
făcând uz de arme, sau strecurat din oraş şi au dis- 
părut în pădurile din apropiere. Bin pricina aceasta, 
urmărirea lor este foarte anevoioasă. 

„De aceea, vorbi mai departe guvernatorul, vreau 
să te rog pe d-ta, ca să ne dai o mână de ajutor, pen- 
tru ca să-i putem prinde sau nimici pe bandiții aceş- 
tia, cari nu sau mai făcut vinovaţi şi de alte crime şi 
ticăloşii. Anume, însoţit de unul din ofițerii nostri, 


PAG. 14. 90000000000000Â0oooooooooooooeooooeoeoeeoeeeDIMINEAȚA COPIILOR 


care va lua cu dânsul gi o mitralieră, să binevoesti 
a te pune în urmărirea, bandiţilor. 

E de ajuns să descoperim ascunzătoarea lor, că pe 
urmă nu va fi aşa de greu să punem mâna pe 
dânşii. 

— Fiind vorba de o faptă bună, adică de pedepsirea 
unor răufăcători, răspunse Mitică, mă pun la dispo- 
zifie cu toată plăcerea. Tiu numai să adaug că nu e 
nevoe de altă mitralieră. deoarece eu am una pe ae- 
roplanul meu şi vă asigur că nu dă greş nici odată”. 

Guvernatorul englez îi mulţumi cu toată bucuria. 
Se hotări ca Mitică, însoţit de ofiţer, să pornească 
a doua zi în zori în urmărirea bandiţilor indieni. ` 


In adevăr, abia se luminase de zi şi Mitică, având 
acum doi tovarăşi — pe ofiţerul englez care cunoş- 
tea bine poziţiile din insulă şi ascunzătorile bandiți- 
lor şi pe nedespărţitul său Uragan — se ridică în ve 
duh şi porni în direcţia arătată de ofiţer. 

De desubtul lor erau câmpuri întinse tu plantaţii 
de ceaiu: Indiene, închise la faţă, lucrau de zor în 
argifa soarelui. Strângeau, orânduindu-le cu băgare 
de seamă, frunzele de ceaiu. 

Peste puţin, aviatorii nostri lăsară ‘în urma lor 
plantațiile acestea şi sburau încet şi cât mai jos dea- 
supra unei păduri ce părea că nu are margine. 

Ofiţerul englez privea mereu cu binoclul în toate 
direcţiunile. 

Aeroplanul sbura acum deasupra unei văi, adânci. 
Deodată ofiţerul strigă: „.lată-i, grupul acela de oa- 
meni ce stau la umbra boabab-ului |! Ei sunt ban- 
diţii ! 

— Dacă-i aşa, stai că le arătăm noi, zise Mitică, lă- 
sându-se jos de tot cu aeroplanul. 

Când fură la vreo sută de metri, Mitică îi zise ofi- 
terului : „Dacă ştii să umbli cu mitraliera mea. trage 
o salvă, dar aşa mai mult în vânt, ca să-i sperii. 

Ofițerul făcu întocmai, iar bandiții, ingrozifi, că- 
zură în genunchi şi ridicând în sus braţele, se ruga- 
ră să fie cruţaţi, făcând semne că se predau. 

„Aruncaţi armele şi legaţi-vă unii pe alţii” le 
strigă ofiţerul cu glas tare. 

Bandiţii nici n'aşteptară să li se spue a doua oară. 
Asvârliră cât colo armele şi care cu brâuri, care cu 
frânghii ce aveau la dânşii, se legară unii pe alţii. 

După aceea Mitică aterisă aproape de locul acela, 
ofiţerul englez se dete jos din aeroplan şi, cu revol- 
verul in mână. porunci bandiţilor să meargă inain- 
tea sa. 

Aşa fură prinşi 
Ceilan. 


periculoşii bandiți din insula 
Vasile Stănoiu 
„Mitică în China”. 


BETI LL LL ll ele ol bell le den needed 


Citiţi „Comoara cu poveşti“ 


In n-rul viitor: 


NOURUL ŞI FLORICICA 


Era in mijlocul verii. Intro vale o floricica ofilită 
zise unui nour: 

„Nouraş ce sbori cu aripi de fantomă, udă-mă cu 
picurile tale de rouă binetăcătoare, si pe firicelele 
mele uscate iarăşi se vor ivi puterile de viaţă ale 
verii”. 

— Nam să-mi uit de tine, — zise nouraşul; — 
dar mai înainte am altceva de făcut. Aşteaptă-mă, o 
să mă reintorc." 

Cu acestea s'a dus mai departe. Si floricica plecată 
spre pământ, muri. Nouraşul se reintoarse si pe fi- 
ricelele uscate îşi revărsă stropi binefăcători. Vai, 
e târziul... [E 

Faţă de cel nenorocit adesea suntem nepăsători 
cu toţii; dar de cade sub povara greutăţii sale, il 
cercetăm si cu lacrimi târzii îi udăm mormântul. 

E în zadar; pentru preţul nici unei comori din lume 
şi nici a unei lacrimi vărsate nu-l poți învia pe 
mort. 


Din ungureşte de Petrinca Petre 
PCI RI — —— — 


Si colfat 
Si codat 
Si istet 
Şi măreț. 
(md) 
k » x 
Avem o closed, in pământ cloceste, in pământ 
scoate pui. 
"(mţoan1sq) 


r*+ 


Strigă Titiana dela Poiana, s'o aperi de găini, că de 
câini nu-i e frică. 
(ema), 
Culese de Micheline Delage-Loco 


SDESRRRTDRDENNASNONACSNRADARNEUNESENCONECSERNSZENNETORDUCEL 


Numărul viitor al revistei este numărul 
special de Crăciun. Acest număr va apare 
in 24 de pagini cu o bogăţie de desene şi 
ilustrații si cu un material cât mai bogat şi 
variat. 


ONANRESENNAVACNSANNNSNESNNSNNNPNANRREOVSSEDERRONRVARIRRICC 


Marea serbare organizată pentru citi- 
torii gi cititoarele noastre, are loc Duminică 18 
Decembrie crt. la orele 9% dimineaţa precis, in 


vasta sală a teatrului CINEMA CAPITOL din B-dul, 
Elisabeta. 


Va fi un bogat program cultural gi artistic la care 
cititorii vor petrece de minune. 5 
Biletele se găsesc la magazinul DEGEN din Calea 
Victoriei (lângă Capşa) gi la sediul revistei ,,Dimi« 
neața Copiilor“, Str. Sărindar No. 7, parter, 


DIMINEATA COPIILOR 


PAG. 15, 


Pagina distractivd 


Rezultatul concurenti lunar No. 21 


DESLEGATORII JOCURILOR p 


Au deslegat patru jocuri urmă- ODOBESTI: Iacob și Iosif Avram. Au deslegat 


u oc următorii 
torii cititori din R. VALCEA: Jean Constentinescu. — cititori din dea 


R. SARAT: Alexandru Băiculescu' ROV 
CAPITALA Tudorel Drăgnoiu, Popescu Soare. a kij 
Ma pate SIBIU: Emil Oltean. BRAŞOV: Ionel Furnica. 
en piia aeara gocecu, T. MAGURELE: Aşendorf Avram. ă BRĂILA: Claudiu E. Bejan, Bu- 
Viorica Haraga, Hocganer Sofica, Pe- T- MUREȘ: Dida Stanciu. RAT Na i 


BARLAD: Nechitovici Constantin. 


tre N., Lupea. Au deslegat trei jocuri următorii CLUJ: Elena Russu. 


| Au deslegat trei jocuri următorii cititori din $ 1. COMARNIC: lon G. Făcăleţ, Ion 
| cititori din ceia NI AN Niculai Dogărescu, C. 
ALA VIN ogărescu. 
; NAJEL A FĂLTICENI: Moses Aron. 
Constantin Dragomirescu (Colenti- BALTI: Iosif alel. GALATI: Edith Itzkowitz, lsabela 


na), Gh. I. Niculescu, Niculescu D. CONSTANŢA: Chiril  Economus  Laschin, Mariette O. Capoianu, Bă- 
D-tru, Mia Brociner, Angela G. Ni- Constantin M> Economu. Vătafu Con-  lănescu D. Eugeniu. 
tescu, Tunsu A. Aureliu, Ernerst Me- stantin: IASI: Cernes Aron. 


nezer, Selmo loseph, Elena Massu. CRAIOVA: Eugenia Pagarini, Ma- INDEPENDENȚA (Covurlui): Emil 
rye Munteanu. Stanciu. | 

Au deslegat două jocuri următorii ')RAGASANI: Lenuţa Ignătescu si MOVILA - TEKIRGHIOL:  Drăghi- 
cititori din Eugen Pagarin. / ceanu Constantin. 

CAPITALA FOCŞANI: Marta Körner, Nicolae MLAJET (Buzău): Traian Ghionaru 
T. Nicolau. ORĂȘTIE: Ilie Mossora. 

Nicu Brener, S. Berșadsky, Hein- GALAȚI: Theodora Culica. COM. OCOLINA: Vasile Molcea- 
tescu V. Victor, Petrescu Gh. Eu- ISMAIL: Aurel Englezu. novšky. ela. i 
genia, C. Răduţă, Mia Conu, Solomon JASI: Selly Haber. PITEȘTI: Betty si Lică H. Davi- 
Martha, Elevul G. I. I., Adela gi Au-  ODOBEŞTI: Const. Gr. Mihai. descu. £ 7 
urelia Mihăilescu, Brener Mundi. PLOESTI: Dorin Petrescu. PALAS: Elvira loneanu. f 

PARLITI (jud. Iaşi): Boris Doros- PARLITI. (jud. lagi): Bugra Ele- 
Au deslegat un joc următorii kevici, nuta, Grossu Ştefănică. _ - 
cititori din T.-MAGURELE: Andreiescu Gh.An- R. SARAT: Mircea M. Iliescu, Au- 
CAPITALA drei. | "ROMAN. Ana Blumenfeld. <- 
TULCEA: Andrei N. Sandu. SEJ decora ger 
Marcel. si Mady Hasan, Dida, Fă- SLOBOZIA: -Surugiu, I- Gheorghe. 


nică şi Lenufa Georgescu, Lola Cohn, Au deslegat două jocuri următorii ACI Aa: (jud. Vaslui): ein- 
Harry Cohn, Al. Clonaru, Birnbam cititori din SSeti Mole, 

1. Bernardo, einstein Sag. Durs e PAL, DOL 
mitru 1. Florica, Ştefan N. Chircu- ' Prin tragere la sorţi au eşit urmă- 
lescu: ZVAR A torii cititori cărora li se atribue pre- 
BRAILA: Theodora şi Aurel Cara- Mille: 

Au deslegat patru jocuri urmă. Man, Dorothče şi Estrelle Thierer;,, Premiul I: Palade Ath. Cicerone sa 


x Pi . ti 
Va aori Slo BRASOV. mir pe TEŠ » 1: Viorica Haraga București 
t x - i $ : Marta rner. şa 
PROVINCIE us RA Sor, Gherş Frimer, ki IV: Ernest Menear, Buen: 
a a > si 2 . . ič reg 
zodii Stanciu Emil, Chiriţă Du PR I. Novacovici, I. P. f V: Jeana Drăgulănescu, Bu- 
BLAJ: Valeria M. Olteanu. "FALESTI: Iosif Fihman curesti 
BRASOV: Alexandru si Nicu Ivan. LUDUŞ: Olivia Popa. ži ssor 
GONSTANJA. Coliici Begato, PITESTI: Florica I. Nicolescu. Premiaţii din Provincie sunt rugaţi 
CRAIOVA: Mihail şi Nicu Ciocăl- P. NEAMŢ: Sava Lică. a ne trimite din nou adresele com- 
teu i ROMAN: Maria E. Macovei. Ş pose spre a li se expedia premiile, 
FOCŞANI: Avram Iancu. R. SARAT: Anagnastopol D. Ni- lar acei din Capitală sunt rugaţi a 
GALAȚI: “Palade Ath. Cicerone: COlae. se prezenta pelina -y d: la re- 
Mira Han, Bobea Gherghina, Victoria R. VALCEA: Oprea Gheorghe. vistei unde vor primi premiile. 
Chihaia. SLATINA: Theodorescu N. Stefan. ae: 
GAESTI: I. Geo. TELEGA: Anuţa Leibovici. In numărul viitor vom publica 
COM. INDEPENDENŢA: Soare T. T. SEVERIN: Eugen Pamoja. concursul lunar de jocuri N. 22, 
Gheorghe. ZALĂU: Yamgoci Eugenia. cu mari premii. 


das . — v Li 4 


— m em e 


PAG. 16. 000000000000000000000000009000000090000000090/ MINEATA COPIILOR 


DE VORBĂ CU CITITORII 


Con. Gh.-Buzău. — Cuvintele cu cari termini cele 4 ver- 
suri dm prima strofă a «Maimuloiuim păcălit» sunt: ostenit, 
pătruns, pustietatea, siruf. Gum vezi, au sunt două cari să ri- 
meze între ele, Ghicitorile cunoscute, [a întrebarea d-tale ti 
se va răspunde la rubrica respectivă 

Ad. Gh.-Loco. = «Chiţulică si Pufică» e, ca o primă în- 
cercare, hinigor reuşită, fără a fi însă publicabilă. A, bine 
înțeles, nevoe de sfaturi şi îndrumări, cari nu se pot da în 
câteva rânduri. Muncind şi având răbdare, vei ajunge să scrii 
lucruri bune de publicat. Dara ai fi adus-o d-ta, ti sar fi dat 
lămuriri verbale mai amănunțite, 


Em, St.-independenţa. — Incercările d-tale in proză si 
în versuri sunt slăbuțe. După felul cum serii, se vede că d-ta 
eşti încă in vărstă mică, aşa că cel mai bun lucru este să 
continui a fi cititor. Nu există în calendar un sfânt cu nu- 
mele de care ai întrebat d-ta. 


M. C. T.-Loco. —Evităm să publicăm poezii triste în ganul 
poeziei «Copii săraci». Anecdota versificată «Dece nu-l bati?» 
ar merge, dacă ai retusa-o puţin, scoțând unele cuvinte de 
umplutură, unele expresiuni nu tocmai exacte „Acasă'n degra- 
bă“, şi „Unde umblați ?* (o mamă; adrecându-se copilului ei 
nu întrebuinţează persoana a doua plurala). 

N. M. Pl.-R.-de-Vede. — Din cele trei poezii trimise de 
d-ta, am reţinut, ca fiind mai bună bucata «Uu colindul», fără 
să şim de pe acum dacă spaţiul ne va permite să o pub'icăm. 

L.L.-Loco.—,,Gregala papugii" gi <Tiganul la vie» (în ge- 


a ano OSVIGEIOD SRN SVEA 
è. 


„SUPER JUCĂRII“ MECANICE 


AEROPLANUL care execută impresionante virage 
deasupra hangarului său 
PREŢUL LEI 210 


> 


Mai recomand deasemenea 
jucăriile următoare: 


GSO SES 


nul acesteia din urmă e mai bine să nu încerci a scrie) sunt 
mai! puţin reuste decât poezia ce ţi-am. publicat. D-ta ai ta- 
lent, dar fimd la început, ai nevoe gi de îndrumări. Inc ăceva 
nu te grabi să dai poeziilor forma definilivă. A 

G. Car.-C. Lung. — «Miti» este scris cu teudinţă de lit - 
ratură pură, sau în sbl de literatură didactică, adică în gen 
de o poveste, spusă cât mai simplu. Regretim deci că nu o 
putem. publica. 3 

M. Ver.-Loco, — In «Când eram copii» serii că azi «eşti 
om mare». Ins; scrisul d-tale arată că eşti prea mic si mal 
ales faci nepermise greşeli de ortografie De exemplu, începi 
mai toate cuviutele din fraza cu literă mare, ceeace nu se 
permite. Invata să serii româneşte mai întâiu pentru d-ta, pe 
urmă să te gandesti să scrii pentru altli, — 

Cat. Con.-T:migo ira. — «Gluma» trimisă de d-ta e luată 
dintr'o carte de şcoală. De aceea, regretim că nu o putem 
publica. 

I. M. Av-.Odobeşti.— Hazurilor şi ghicitorilor trimise de 
d-ta le lipseşte următorul lucru: cele bune sunt copiate, lar 
cele originale sunt slăbuțe. De aceea, nu le putem publica. 


—— XI — 
PARIUL 


Am pariat cu un amic 

Şi-am câştigat îndată. 

Că cea mai bună ciocolată 
Este astăzi doar ,SUCHARD" 


SOOSIS VANNS 


Ñ 


AEROPLANUL S. 13 


jcu HANGARUL său] + 


Auto-Torpedo cu garaj Lei 160 rit 

Auto-Limusina a s 540 

Auto-Camion ik „ 160 4 
Tramvai electric cu remiza ,, 160; UNI URES K 
Locomtiva cu tunel su RODE MM a 


Aceste preţuri se înțeleg: 


Jucăriile predate acasă la cumpărător: 
Expediția se face contra expedierei unui mandat di 
poștal, de egală valoare, pe adresa: 


P. M. CONFALONIERI 


Str. Sf. Apostoli 15, Galatz 


Revanzatorilor precum si angrosistilor acordăm 
mari reduceri. 

AEROPLANUL.: Este jucăria ce excelează prin ingeniozitatea mecanismului său ştinţiitic, perfecțiunea liniilor, 
iorma-i frumoasă şi întrece orice alt tip, având o consacrare universală. Este construit din aluminium si otel, fin 
emailat la foc, imitând la perfecțiune marile aeroplane ce servesc la transportul pasagerilor. 

HANGARUL : Acesta constă dintr'o cutie brevetată care deschisă se transformă întrun somptuos hangar văpsit 
în culori elegante, cu persoane fixe şi mobile. Este înzestrat cu un schelet mecanic, o antenă ce se ridică, şi coboară, 
de o balanţă ca steag, ce se poate demonta şi de un glob al Pământului. El este deci foarte instructiv si, va permite 

9 copiilor de a învăţa diferitele operaţiuni de mcntare. Această operaţiune terminată şi arcul strâns, aeroplanulj va 
"începe a se invarti în jurul hangarului său, iar când va fi atins viteza sa, va efectua virajii splendide. 


g 
DIIGO STIE GOSSIDLNISTNI TEMO DES PET DNO SSE DVIGNI STI SIDO SET) SIDO sod 
Atelierele ,ADEVERUL% S. A. 


ID ? 
ZE 
= | 
m. 
ai 
C GDS STI DENI EDO CSN SSI 


> 


D 


CASTS 


è 


7 7 


a ; stan 4 š ; f Wm 
> <= ga. % 4 0 Z; P 


Qoi 


CU ga: m si ni s R 


nose mia? 
Z 


PNE VIRI ASA RN ie aie Srk 


nosek ee BE RS aa ae Z NS dia Tae NE Ne pn NE a t rane. e 
“iad o NM zi ai > Spot S- K mad, W X y 


ea Pi copiii 


Nașterea Dobe ubni nostru Iisus Christos 


ue 


Dam mai jor cele scrise de “Stinţii Evaughelişti . “Luca. si “Mateiu se A nașterea, Domnului si mâna, 
tii orului nostru lisus „Christos. 


După Sfânta Evanghelic dela PUCA: g 


In zilele adelša, ieşit- a poruncă dela Cezarul Au: 
gust ca să se înscrie toată: lumea. 

2. Această Înscriere s'a. făcut întâi pe când Qui- 
rinus era ocârnntitorul Siriei. 

:3. Deci, toţi mergeau să se îniserie, fiecare in ce- 
“tatea sa (de obârşie). 

<4, Atunci sa. suit şi Iosif- din` Galileea, din oraşul 
Nazaret,- în ludeia, “ta oraşul, tui David, care se nu- 
"meste. Betlesrii, pentru că „era: din casa şi diń nea- 
rali Ani Diivid, " sp aie 


diti lui, si 'care era grea. 
si ge Dar pe când serau ei în Betlečm, sau. implinit 
‘zilele ca ea-să nască.. ) 

7. Si a'-născut pe fiul ei cet întâi născ Şi: ka 
infasurat “şi l-a culcat în. iesle, căci nu mai: era loc, 
a “ei, in casa de“ DOpas.; 7. 

“lar în partea locului erdu. păstori, cari, 
pe MA, ţineau strajă, noaptea, lângă tis:mele lor. 

9. Si" iata “că îngerul Domnului “a- statut lângă ei 
-şi- mărirea Domnului i-a învăluit în lumină, - iar ei 
s'au iniricogat'.cu frică mare. = 

10. Dar îngerul- le-a zis: „Nu vă jenat "Căci 
iată vă binevestese vouă bucurie mare, care. va fi 
pentru tot poporul; 

11. Ca,.in oraşul lui David, astăzi vouă sa născut 
(un) Mântuitor, care este Christos, Domnul. 

12. Şi acesta este semnul ce'va, dau: veti gasi 
un prunc“ infasat, culcat in jesle". 


15..Şi deodată s'a făcut împreună cu a îngerul mul- 


time de Gaste cerească, 
zicând: 


14. Mărire întru cei de sus lui -Dummezeu şi. „pe 
pământ . pace, între oameni: bimevoire! . 


lăudând pe Dumnezeu si 


15. lar dupči ce ingerii s'am depărtat dela ei, la. 


Cer “păstorii vorbiră unii -către alţii: Să mergem, 


_ dară, până. la Betleem, să vedem lucrul acesta ce 


să făcut si: pe, care Domnul ne-a dat -să-l cunoaş- 
tem. : 


a pi 


16. Si grăbindu- se au venit şi au “aflat pe Maria. 


„si pe Iosif şi pe prunc, .culcat în iesle. 

217: lar. după ce l-au văzut au destăinuit cuvântul 
grdit- lor despre: acest copil. 
18, Și toţi câţi auzeau se “mirău- de întâmplarea 
“pe care: le-o spuneau păstorii... ==" 

19. Ci: Maria: păstra toate. see lucruri sk zi cain- 
pănea în inima ei. Zi 


SDE 


- rind si lăudând pe Dumnezey, : 
"ziseră şi Vizuserči- prec 


ZASEG cain 
PR 


RI VE EN ati, 


maind . 


ce-ţi voit spune; ` 


„După Stânta Evanhelie dela MATEJ : 


> fat dacă. sa născut lisus în Betleemul lud2ei, in zi- 
lel “hui hod împăratul, „iată magii de. la răsărit du 
venit in lerusalim întrebând: ~ = 

2 Unde este- împăratul ludcilor cel ce sa! născut? 
căci am „văzut “la Răsărit steaua lui si am venit 
să ne: închinăm lui.. 

3. Áuzind: (de aceasta) impăratul, Irod. -s'a tulburat l 
şi tot lerusălimul împreună cu el '' 


4. Si adugând pe toti arhiereii si oblaki popo- te Ă 
7 rului cercetă de la ei: unde este să se nască Christos? `- 
5.-Ca să, se înscrie. împreúnă cu Maria, cea loga: 5 


5. Atunci ei ii răspunseră: in Betleemul ludeei, > 


> “căci asa este scris de protetul:. 


6: Si tu Betleeme, pământul Iudei, nu 1 “oști ile loc” 


“cel mai mic dintre căpeteniile lui Iuda, căci din tine © =: 


va ieşi povăţuitorul care va paste pe poporul meu. 
Israel. . d 

ke Atunci - rod a Chemat în ascuns pe magi şi-a 
aflat de la ei lămurit în ce vreme s'a arătat steaua. - 


8. Apoi trimitandu-i la Betleem l-a zis: Mergeti. j 
„Şi. “cercetaţi cu deamănuntul despre prunc şi dacă - 


il veţi afla vestiti- mă şi pe mine, ca să viu si eu 
să mă inchin lui. 

9. lar ei; ascultând , pe Impăratul, au plecat şi iată 
steaua pe: care-o văzuzeră în Răsărit mergea înaintea 
lor» până cea venit- -şi a stat deasupra? urde erar 
pruncul. 2 

10. Şi. văzând: ei” steaua Sau bricurat cu bucurie 
keč: foarte. 

Si intrând în casă, “au văzut. pe prunc im- 
salii cu Maria muma lui, -şi căzând“ (la pământ). 
s'au închinat lui, şi deschizând. vistiriile lor lei 
adus lui daruri: aur, tămâe si smirna. 

12. -Jar luând” știință în vis să nu se mai - in- 
toarne la Irod, pe altă. cale s'au dus in țara lor. 
13.- -După plecarea magilor, iată îngerul Domnului 
se arătă in.vis li Josif, zicând: -scoala-te, ia prun- 
cul şi pe.muma lui, si fugi in Egipt şi stai acolo până ` 

fiindcă kod are să caute pruncul 
ca să-l omoare. pralni 


14. Iosif se sculă, luă, noaptea, pruncul si pe 


„muma. lui..şi plecă: in- Egipt. 


15. Si fu acolo până la săvârşirea lui Irod; ca 
să se împlinească cuvântul spus de Domnul, prin 
profetul care. zice : din Egipt. am chemat. pe fiul 
meu. ' : 

16. lară când irod văzu ca. a fost amiăgit de 


magi, . sa maniat foarte” şi trimițând (călăi) ucise pe 
toti, pruncii, 
„lui, de doi ani si mai în jos; după timpul pe ca-. 


ce erau în Betleem si în toate hotarele 


re-l lămărise dela . mâgi. 


f 


BUCUREŞTI. 
ABONAMENTE : 


25 DECEMBRIE 1827 — Nr. 202 


y 
MOŞ CRĂCIUN CU COLINDUL, 
Copilagule, la geamuri Nici n'a'nserat cuinsecade 
Astă noapte se. arată 4 Sin tot satul, zăpăcindu-l, 
Moş Crăciun, purtând pe spate Au pornit-o tofi copiii 
Trista-i mare încărcată Prifisiito draja bučuriik 
Cu bomboane, lucruri scumpe sa E i td 
. Rari de tot şi minunate, = Cu colindul. 
Ce le împarte pe de-arindul. s; deda 
La copii cu bunătate. Å >i orbeste dând năvală 
„Te-ai purtat cum se cuvine, Prin curți; despărțiți in serii, 
Pe părinți i-ai ascultat” ? Lângă geamul dela tindă ` 
Aj p’ A y 4 , F <) . a + . v 
El te'ntreabd... gi tu parcă Zic in cântec o colindă 
li răspunzi neîncetat : De't K 
. e 4 Sí xy 
Am fost bun, gi toate-acestea 3 e Seti, 
Le-am făcut mereu, gi-acum"... Si: târziu? EA 
A A a. pa ssh arz ( - o 
Pe când el îți lasă darul eni! PALI 4 plea- ceta + 
Si porneşte *ncet la drum...! Ostenifi' de colindare 
Dimineața o nespusă ; Bucurogi ca sd se culce y 
Bucurie pentru dar Pe “acasă 'ncet se duce 
Par'cd-ti spune la ureche: . Fičcare. 
Mog Crăciun s'arată iar” f | 
ssl b nae Nicola 4 
Costin Făget e Mihail Plegoianu-R.-de-Vede 
—— — — 000 kn OC if Re - 
Mamă mare, sărut mâna, lari mama gE dej Tuga Lena-i sănătoasă ? 
Sănătate îți doresc, Şi deretică prin casă, Nenea Dinu tot voinic ? 
De Crăciun că viu la tine Coase, toarce făr odihnă N Suntem supăraţi pe dânsul, 
Prin aceasta te vestesc. Și găteşte pentru masd, f Că de mult wa scris, nimic. 
Vrei să afli cum e tata, Pe la voi ce nou mai este? ti 
+ z d k x 9 P =f Ma A Ii. MI " Li A zd $ a 
Cum € KEARN cum sunt eui Br zăpadă multă afară î ‘ H Spune-le că viu acuma! ^. 
fe m ine, pănă astăzi, nca nuci şi ceva str gira i. Si le dă o sărutare, 
| ome trez 1 ` e į .% + sečne A 
Mulţumim lui Dumnezeu. Mat păstrezi tu în camara ' '. Sdrutdndu-fi fie mâna, | 
Cât de tata, ştii că dânsul Lui Grivei, te rog, îi spune R i w, inehei a“ mea scrisoare. 
= vi } 4 > a’ 2 > E 
Tot munceşte ne'ncetat, Complimente dela mine NICUSOR 


no on a o ONO OO 
R >producerca bucdfilor este strict interzisă 


Obosit se'ntoarce-acasă 
Bietul tată pe'nserat. 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAȚIA 


6 LUNI 1% ,, 


— Str. SARINDAR 7, parter. — TELEFON 6/67 


1 AN OO 200 prsi bej očesi LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


Director : N. BATZARIA Manuserisele zapublicate nu se înapolază 


Cam crescut, că merg la şcoak. 


Să se poarte deci "mai bine. Conformitate Mogulej 


7 - 
.. pi 


Lă 


DIMINEATA COPIILOR 


/ 


gi ie o. s 
x s: 4 
PIJE Sod 


lal A SKA - 
RA (sina 


„S'A NĂSCUT 
MÂNTUITORUL!“ 


de N. BATZARIA 


n seara zilei de 25 Decembrie era 
sgomot şi o mişcare vie în cetatea 
Beileemulii, o cetate de obiceiu a- 
şa de tăcută şi liniştită. De câteva 
zile, venise acolo lume multă din 
; celelalte părţi ale Palestinci si mai 
cu seamă din ţinutul Galileei. Se 
dăduse poruncă de către autorită- 
tile romane ca să vie la Betleem, în cetatea lui David, 
pentru mnumărătoare, fiindcă împăratul roman ţinea 
să cunoască numărul supușilor peste care se întindea 
nemărginita sa putere. 

In poarta casei în care locuia bogata văduvă Des- 
pora era un grup de femei. Erau în grupul acesta femei 
din Betleem şi femei venite din Nazaretul Galileei. 
Femeile. din Betleen.isi cam radeau de semenele lor 
din Galileea. 

Rădeau, pentrucă acestea din urmă aveau un ac- 
cent cam diferit la vorbă şi râdeau mai cu seamă de 
simplicitatea şi naivitatea lor, Femeile din Betleem 
erau mai rafinate, se duceau des la Ierusalim. Se 


DIMINEATA COPIILO Roecceeeetee0000000090000000000Â0000000000000e. PAG. 5. 


închinau acolo in măreţul templu al lui Solomon şi 
vedeau desfăşurându-se în toată strălucirea ei atot- 
puternicia romană ce părea de neclintit. 

Galileencile erau mai simple, mai nestiutoare, ddr 
mai curate la suflet. Povesteau si ele despre aerul 
sănătos, despre verdeafa si frumuseţile naturale ale 
ținutului Galileei. 

„De pe înălțimile Nazaretului nostru, spunea una 
din ele, se vede ca o mare şi nesfârşită oglindă 
lacul Genesaretului, iar mulţimea de cetăţi din jurul 
lui par ca nişte perle adevărate. La noi cerul e mai 
senin şi soarele mai plăcut. La noi...", dar paşi ce 
se auzeau în apropiere o făcu să-şi întrerupă povestea. 
Atât ea, cât şi celelalte femei se grăbiră să se re- 
tragă speriate în curtea casei si să încuie poarta in- 
dărătul lor. 


Pe dinâintea porţii trecu o patrulă de soldaţi romeni, 
din mandrii si neinfricoşaţii legionari, cari ţineau sub 
supunere si ascultare mulțimea de ţări şi popoare 
din cele trei continente. 

„Sau speriat potarnichile din Betleem!” zise zâm- 
bind unul dintr'înşii. 

Patrula romană îşi văzu înainte de drum şi peste 
puţin pieri zgomotul paşilor ce călcau greoiu şi apăsat 
pe pietrele cetăţii. ` ; 

Poarta dela casa Desporei se deschise din nou 
şi grupul de femei eşi iarăşi pe stradă. 

„Uf, Romanii! exclamă supărată Despora adăogând: 
Oare când ne vom scăpa de dânşii? 

— Când se va împlini vremea!”, 


f răspunse în- 
trun oftat o femeie mai în vârstă. s 


Intre- acestea, se auzi sgomot şi se"observd o miş- 
care in staulul, care era alipit de casa de peste 
drum. 

„Oare cine stă in staulul acela? întrebă o femee din 
Betleem. ja), 

— E tamplarul Iosif si cu Maria, ii răspunse una 
din grupul femeilor din Nazaret. Bieţii oameni! a- 
dăugă ea. Sunt săraci, dar sunt cunoscuţi şi iubiţi 
în tot Nazaretul pentru purtarea lor cea bună şi pentru 
omenia lor. Am făcut împreună drumul dela Nazaret 
până aicea şi toată vremea Maria a suferit mult”. 

Dar mişcarea din staul se făcu mai mare şi atrase 
băgarea de seamă a tuturor femeilor ce stăteau de 
vorbă în noaptea aceea rece şi întunecoasă dela sfâr- 
şitul lui Decembrie. Lumina slabă a unei lămpi de 
pământ proecta şi mărea umbrele cari se agitau, 


umblau de colo colo. La un moment dat se auziră 
chiar oftaturi şi plânset de durere. 

Si tăcură, amuţiră femeile din Betleem si cele din 
Galileea. Stăteau toate cu ochii ţintă spre staulul de / 
peste drum şi trăgeau cu urechea la orice glas, la orice 
sgomot ce venea de acolo. 

Orele treceau. Era aproape miezul nopţii, când 
din staul răsună ţipătul unui copil, al unui nou năs- 
cut. 

‘In aceiaşi clipă se petrecu ceva nebămiit de tot. 
Intâiu cerul, care până atunci era negru şi acoperit 
de norii groşi, se însenină dintr'o dată şi se arătă 
în toată strălucirea lui. Se însenină, fără să sufle 


Citiţi urmarea în pag. 7 jos. 


A trecut un veac, amice, 

Vesti de tine nu mi-ai dat, 
Nici un rând şi nici o vorbă — 
Văd de tot că mwa uitat. 


Intrebam eu pe prieteni, 
Pe Haiducy pe Ciobanel: 
„Nu ştiţi oare ce mai face, 
Cum îi merge lui Dorel?” 


Imi spuneau că te văzuse, 
Cam slabuf şi schiopătând, 
Ba cu coada ruptăn două 
Pentâlnise întrun rând. 


Mai târziu aflat-am iarăşi 
Pai plecat din Bucureşti, 
Că te-ai dus prin locuri multe 
Si cai fost chiar la Hăpleşti. 


Şi-mi veni un dor'de tine, 

Că să-ți scriu mam apucat, 
Si să-ți spun, amice dragă, 
Un moment nu te-am uitat. 


Află, dară, că din parte-mi 
Sănătos sunt şi voinic, 
Oase, carne, am de toate, — 
Nu duc lipsă de nimic. 


intr'un rând, acum o luni, 
Cu Griveiu ne-am inhdfat, 
El mi-a rupt urechea stângă, 
Dar nici cu nu m'am lăsat. 


DIMINEATA. COPII LO R9000040000000000000000000000000000000000000e PAG. 7. 


Mai pe urmă cu Mopsilă, 
Ne-am bătut de ne-am smintit, 
M'a umplut şi el de sânge, 
Dar şi eu l-am tăbăcil. 


Ai aflat de bietul Turcu 

Că e mort de-acum trei luni — 
Zău, lam plâns ca pe un frate, 
C'a fost unul din cei buni. 


Si Haiduc, frumosul câine, 
Nu mai este, a murit, 
Oameni răi şi fără suflet 
Intr'o zi Vau otrăvit. 


Din limba câinească de MOŞ NAE 


Nici Sosoiu' nu trdeste, 
Unde este? măi Dorel, 
Nu e nimeni să ne spue, 
Am rămas doar fără el. 


“Cât de Pind, zis Cuculică, 
Si de micul Ciobănel 

Iţi trimit prin subsemnatul 
Complimente fel de fel. 


Rog primeşte si din parte-mi 

Sărutări prietenesti 

Si Crăciunul să-ți aducă 
„Carne, oase, cât poftesti. 


AT tău iubit prieten, Azorel 


CITITI TITI TITI TITI ICI LILI LILI LL LL LL LL LL LL LL LL LL LL LE LL LA ll belele dle n ll bull 


(Urmare din pag. 5) 


cel mai mic vânt, ci aşa ca şi. cum o mână nevă- 
zută ar fi dat dintro. dată în lături perdeaua în- 
tinsă a nourilor. lar peste pământul rece se lăsă o 
căldură binefăcătoare, o căldură de primăvară. 

. Dar ce sunt aceste glasuri ca de îngeri şi de 
unde vin ele? 

„Par'că vin de sus din cer”, grăi o femeie din 
Galileea. Şi ridicându-şi ochii în sus, femeia aceasta 
văzu o stea mare şi strălucind cu o putere neobiş- 
nuită 

„A mai fost o astfel. de stea pe cerul din Betle- 
em?” întrebă ea. Priviră şi celelalte femei şi nu se 
puteau dumeri cum de se face câ a răsărit o ase- 
menea stea, pe care nimeni mo văzuse până a- 
tunci. 

„Să şiiţi, zise iar femeia din Galileea, să ştiţi că 
steaua e semn că in noaptea aceasta sa întâmplat 
la Betleem o minune mare”. 

“Grupul de temei îşi uitase acum de somn. Nu mai 
lua în seamă că noaptea trecuse de jumătate. Pri- 
veau cu toatele la steaua cea nouă şi la cerul, care 
era de o măreție ne mai pomeriită. 

„Unde este? Unde sa născut Acela, căruia tre- 
bue să ne închinăm şi să-i ducem darurile noastre?” 

La auzul acestor cuvinte, femeile îşi întoarseră 
capul si desluşiră în faţa lor mai mulţi păstori. 

„Am auzit glasuri cereşti, le lămuriră ei, iar glasu- 
rile acestea ne spuneau să mergem şi să ne în- 
chinăm Celui- care a venit acum în lume, ca să o 
mântuiască de păcatele ei. 

— Jata-l, colo în staulul de peste drum, le răs- 
punse Galileeanca, simțindu-se cuprinsă de o inspi- 
raţie Dumnezeiască. E fiul Mariei din Nazaret. Lui 
-se cuvine să vă inchinati". 

Şi se luă şi ea după grupul de păstori. 
Celelalte femei îşi înălţară din nou privirile la cer 


femeile- cari 


spre steaua cea nouă şi atât de luminoasă. Insă, ce 
le fu dat să vadă? Steaua care călătorea încet pe 
bolta cerească, venind dinspre Soare-Răsare, se opri 
drept deasupra staulului în -care născuse Maria din 
Nazaret. şi-l lumină tot. mai vių si mai. puternic de- 
cât soarele zilei. 

„E o minune, o "mare si nespusči. “minune!” ex- 
clamarši' ele: si pdr'ca împinse "de-o“putere nevăzută, 
îngenumchiară cu “toate. în țărână şi se întoarseră 
cu faţa spre staulul. de- peste drum. 

lar -de' undeva. din depărtare. se auzi. glas, 
care răsună în întreaga cetăte a E Betleemului: „Sa ral 


cut “Mântuitorul!” :—— 


— Sa născut Mântuitorul!” repeta în. văzduh ĉo- 
rul îngerilor. 

„Sa : născut Mântuitorul” Strigară intr'tin “glas: şi 
căzuseră, în genunchi.. Si. sculându-se 
de jos, se grăbiră să meargă şi ele. la 'staulul ` in 
care se născuse cu, adevărat MAR Aer: “urmei. 


N. BATZARIA 
OT Nk m de 5 ' 
SERGENTUL ŞI COPILUL E 
Sergentul. — „Cauţi ‘pe friifiorul tău ? Hi ajut” eu 


să-l găseşti. 
Copilul. — Nu este nevoie să-l cauţi! . 
Sergentul. — Dece ? 
Copilul. — Pentrucă noi ne jucăm deaascunselea!" 
Trimise de:M.'Voina-Loco 


x x x 
Spot. -mi cat face 4 pisici si či pisici”, 


zise. Pe- 
trică prietenului său Gică. pod 


4 
z RE A 
še 


Gică : „Fac 7 pisici”. i MA, 

Petrică: „Dar cât face o pisică, un vierme şi o 
vrabie ?” . 

Gică: „Nu ştiu”. E 

Petrică: „Foarte simplu : numai ò pisică, fiindcă 


viermele e mâncat de vrabie, vrabia e mâncată de 


- pisică, aşa că nu rămâne decât pisica”. 


PAG. 8. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


DE MOS-AJUN 


ntr'un vagon de clasa III-a, stătea Mihăluţă 
strâns melc din pricina gerului năpraznic ce 
anunţa Crăciunul. 3 
— Voi găsi oare pe vreunul dintre ai mei la 
gară ? Işi zicea el în gând. Nu cred. Nu le-am 
scris nimic despre venirea mea acasă, Nici eu sin- 
gur nu ştiam dacă voiu putea veni. Şi ce bine o să-i 
pară tatii şi mamii când mă vor vedea. Parcă văd 
cum o să-i găsesc: mama şi tata, în jurul mesii, tă- 
cuti, ascultând poveştile bunicului, care desigur va 
sta ghemuit lângă vatră. A! Şi ce bine o să le pară! 
Parcă-i aud întrebându-mă: „Cum o duci, taică, la 
oraş ? Meşterul e bun cu tine ? Nu suferi de foame, 
de frig, de oboseală ? Spune adevărat, tăicuţă ! Poa- 
te că te-ai răsgândit şi vrei să rămâi acasă. Las'o'n- 
colo de meserie! Fă-te plugar. cum am fost şi noi! 
Nici viaţa plugarului nu-i urâtă când ştii s'o trăeşti!” 
Iar eu să le răspund: „E bine! E bine! Nu sufăr 
nimic, tăicuţă! Nimic, măicuţă! Nimic. bunicule!” 


„Şi niciodată nu le voi spune adevărul! Voi su- 
feri până când voi învăța meseria. Apoi, venind în 
satul meu, o să devin un fierar vestit. Câştigând 
multe parale, părinţii mei şi bunicul vor putea sta 
în casa lor, nu ca acum. Şi sunt cei mai săraci oa- 
meni din sat. Dar nu vor mai fi multă vreme! A! 


di 


Dar cum se vor bucura când mă vor vedea! O să 
mă opresc la geam... Voi privi înăuntru si apoi stri- 
gând: Bună dimineaţa la Moş-Ajun! le voi da de 
veste c'am sosit. E - 

Gândindu-se astfel, bunul copil nu băgă de seamă 
că trenul se oprise la gara unde trebuia să coboare 
şi că pe urmă o pornise mai departe... Când află a- 


„ceasta, îl podidi plânsul şi se cobori într'o staţie 


foarte îndepărtată de satul său. Acolo nu cunoştea. 
pe nimeni. Atunci, îşi aminti o vorbă înţeleaptă a 
bunicului său : 


Vorba bună şi supusă-i 
Purtătoare de noroc: 

Poţi prin ea să scapi de apă, 
De prăpastie şi foc! 


Se rugă deci de unul dintre căruţaşii ce erau in 
gară. Dar niciunul nu-l primea: Bucuros. taică. ti 
ziceau ei, dar nu e drumul intr'acolo ! Atunci, o por- 
ni singur la drum. Calea era lungă. Osteneala il co- 


— plegea.., 


Dacă m'aş odihni puţin ? Se strânse ghem şi se a- 
şeză la marginea unui şanţ. Lumina pălea ca o lam- 
pă secată de gaz. Fulgii cădeau tot mai deşi şi noap- 
tea cobora din ce în ce mai mult. 

Mihăluţă amorfit de frig nu mai simţi nimic si a- 
dormi în frig. 


Acasă, bunicul şi părinţii vorbeau: 

— Ce mohorită ne e casa. N'avem şi noi în jurul 
nostru un copil pe care să-l vedem roşu la faţă şi 
bucuros, cu traista la spinare, venind dela colinde... 

Să stingem lampa, să ne culcăm şi să fie Dumne- 
zeu cu noi si cu Mihăluţă care-i atât de departe! 

Dar iată că se auzi la geam: Bună dimineaţa la 
Moş Ajun! 

— Ce voce cunoscută! "Si cât de slabă! 
pierdută !... Deteră buzna la uşă... 

Mihăluţă intră slăbit, sgribulit, cu fața suptă si 
palidă. dar blândă şi surâzătoare. 

— Bucurogi de colindători ? întrebă el, aruncân- 
du-se în braţele părinţilor. 

— Bucuroşi, taică, bucuroşi! răspunseră aceştia 
fericiţi. 

Stând pe vatra cea caldă, el le povesti apoi cum 
l-au ridicat nişte săteni buni la suflet, cum l-au pus 
în căruţă şi cum i-au turnat rachiu pe trup ca să-l 
înzdrăvenească. zlot 

— Dumnezeu să răsplătească pe toţi aceia care a- 
jută pe altul la vreme grea, spuseră părinţii şi buni- 


Cât de 


cul cu ochii înlăcrămaţi. 


Alexandru Bilciuresca 
pr a NITJO —— —— — 


r 


Puse RS Mico + aia bv ON Za 


DIMINEATA 


Poveste ponsa oropani 


— d ia PI tai 


ae ST ARD zi; 


FS 


inci femei, toate fără copii, erau în- 
tro zi la secerig. lată că- întrun 
tufiş femeile acestea zăriră un ou 
mai mare decât un ou. de gâscă, 
4 mare cât un cap de om. Si se porni 
KO între ele o ceartă si o sfadă, pentru 
că fiecare zicea că ea si nu alta il 
văzuse. mai întâiu. 

Insă la urmă se înţeleseră ca fiecare dintr'insele 
să stea câte opt zile pe ou şi să-l clocească, aşa 
cum fac gâştele si găinile, iar ce o eşi din ou -să 
fie al tutulor. 

In sfârşit, pe când clocea femeia a cincea, auzi 
ca un mârâit venind din lăuntrul oului. Trase cu 
urechea şi putu să desluşească următoarele cuvinte: 
„Mămăligă cu ceapă! Mămăligă cu ceapă!” 

„Ho-ho! zise ea, sărind în sus de bucurie, că 
era cât p'aci să spargă oul, dar ăsta e glas de co- 
pil, iar nu cârâit de boboc de gâscă!” 

După aceea făcu cu băgare de seamă e gaură 
in ou si de odată sări dintr'iasul un copil, dar ce 
copil? Unul mai urât, mai groaznic decât pocitania 
aceasta n'ai fi găsit să fi cutreerat tot pământul. A- 
vea capul mare, mare, iar trupul mic, mic, de te 
mirai cum de poate să poarie aşa dovleac de cap. 

Si îndată ce a eşit din ou, „Mârăilă Ou-de-gâscă că”, 
fiindcă asa a fost botezat, se porni să ţipe si să 
urle, de răsuna tot satul: ,,Mamaliga cu ceapă! Mă- 
măligă cu ceapă!” 

Fiecare din cele cinci femei aduse de grabă câte 
un coşcogemite ceaun plin cu mămăligă, iar Mărăilă, 
până numeri trei, o dete toată pe gât, de ma rămas 
o fărimitură. 

A doua zi şi în zilele celelalte fu si mai rău cu 


UNI) v FER SI i 


BIBLIO ZA 


FHI} 


- Adaptată de Ali-Baba 


; PEARS, Mărăilă creştea din oră în oră, asa că în 


câteva zile ajunse asa de mare si înalt,-că trebuia 
să te urci pe o scară, ca să-i scoţi căciula. Dar 
pofta lui de mâncare creştea şi mai repede. 

Manca atâta cât n'ar fi putut mânca douăzeci de 
oameni la un loc. 

„Ăsta e Prapadila!" işi ziseră . bietele. femei, cari 
nu mai aveau cu ce să-i: astupe - gura. Si hotăriră 
să-i facă vânt, ca să nu moară ele cu. zile. ş 

Mârăilă le întoarse vorba zicând: „Dacă voi n'avefi 
nevoe de mine, nici eu n'am nevoe de voi”. Si luân- 
du-si în mână un băț, care era trunchiul. celui mai 
înalt stejar din pădure, o porni pe drumul mare. 

Intră în curtea unei gospodării ţărăneşti dintr'un 
alt sat şi întrebă: „Nu se găseşte ceva de lucru 
şi pentru mine? Ca plată, nu cer decât să mă peep 
pe mâncare”. 

Țăranul, văzându-l că e un vlăjgan cum nu mai 
întâlnise un al doilea până atunci şi auzind, pe de- 
asupra, că nu cere decât de mâncare, il. si primi 
pe loc şi-i zise: „Am o țarină, care e plină de 
pietre şi bolovani. Du-te şi o curăţă”. 

Mârăilă se duse la țarina aceea şi văzu că erau 
intr'insa bolovani aşa de mari şi grei, că nici zece 
cai nu i-ar fi putut urni din loc. Pentru dânsul însă 
bolovanul cel mai greu era ca o minge cu care se 
joacă copiii. 

In mai puţin de o oră nu rămase în toată fa- 
rina nici o pietricică. Numai că, în loc de a face o 
grămadă intr'un coli, Mârăilă băgă în buzunarele 
sale toţi bolovanii şi toate pietrele. 

Aşa încărcat, se întoarse la stăpânul său şi-i zise: 
„Stăpâne, ce mai am de lucrat?” 


DAG. 10. 400000000 00000000000000000000000000000000009 DIMINEAȚA COPIILOR 


— Păi nu ţi-am spus să curefi țarina de bolovani 
şi. de pietre? Du-te si apucă-te de treabă! 

— Sa şi făcut!” îi întoarse Mârăilă vorba şi de- 
şertă în curte toţi bolovanii şi toate pietrele. 

La asa ciudăţenie țăranul rămase tâmpit de mi- 
rare, dar o si cam băgă pe mânecă. „Halal să-ţi fie, 
îi zise el, că harnic ai fost. Vino acum să stai la 
masă”. 


Ce să stea la masă? In câteva minute Mârăilă a 
dat gata tot ce se gătise pentru stăpânii casei, pentru 
toti oamenii de serviciu şi pentru musafirii ce erau 
aşteptaţi in ziua aceea. 

„Mai dati-mi, că nu mam săturat încă!” striga 
intruna Mârăilă. 

„Ascultă, băete, ii zise ţăranul speriat, tu nu eşti 
de mine, că într'o lună de zile mi-ai mânca şi casa 
cu acoperiş cu tot. Du-te mai 'bine la Curtea împă- 
ratului, că acolo e şi de lucru şi găseşti mâncare din 
belșug. id 


Merg si la impăratul”, răspunse Mârăilă lu- 
ându-şi rămas bun. 

La Curtea impărătească i-au spus ca mai întâiu 
să meargă la pădure şi să taie câţi arbori va putea 
în două ore. 

»Bine!" zise Mârăilă, care trecu întâiu pe la un 
fierar şi-i spuse să-i. faca un topor de două sute 
de ocale greutate. 

Ducându-se apoi la pădure, unde mi se puse să 
taie şi să dea jos dintro singură lovitură de to- 
por toti arborii, începând cu cei mai grosi şi mai 
înalţi. Nu trecu la mijloc nici o oră, că în toată 
pădurea nu rămăsese în picioare un singur copăcel. 

li strânse apoi toţi grămadă unul peste altul, se 
înhămă singur şi aşa târi pădurea întreagă până 
la Curtea împăratului. 

Văzându-l, împăratul se sperie, de-i tremura inima 
ca un purice. „Aoleu, peste ce dihanie am dat!” îşi 
zise el în gând. De frică, îl luă cu binişorul şi-l 
întrebă: „Cam ce doreşti să ţi se dea de mâncare?” 

— Mai întâiu vreo douăzeci de cazane de mămă- 
ligă cu ceapă”, răspunse Mârăilă. ` 

„Ăsta îmi mănâncă si imi prăpădeşte toată îm- 
părăţia”, îşi zise împăratul dus pe gânduri. De aceea, 
se bucură foarte mult, când primi vestea că im- 
păratul vecin pornise cu oaste împotriva lui şi nă- 
vălise in ţară. 

„Acuma e vremea să mă scap de Mârăilă”, se 
gândi el şi chemând pe Mârăilă, îi zise: „Măi voinice, 
strânge pe vitejii mei şi du-te să te baţi cu duşma- 
nul, care mi-a cutropit împărăţia. 

N'am nevoe de ajutorul vitejilor tăi, răspunse 
Mârăilă, merg să mă bat singur”. 

Işi făuri la fierarul din sat o măciucă de o mie 
de ocale greutate şi ceru să-i dea merinde pentru 
drum. 

Fură injunghiati treizeci de boi, pieile lor fura cu- 
sute una de alta şi aşa se făcu un sac, care a fost 
umplut cu mămăligă cu ceapă. 

Mârăilă luă intr'o mână măciuca pe care-o a- 
runca în sus şi o prindea iar, jucându-se cu dânsa, 


îşi aruncă pe umeri sacul acela făcut din treizeci de 


piei de bou şi porni întru întâmpinarea oastei duş- 
mane. Dar când dete ochii de dânsa, simţi că-i chior- 
ide maţele de foame. 

Se aşeză, aşa “dar, jos şi începu să imbuce. Duş- 
manii au început să tragă asupra lui cu pusti şi 
cu tunuri. „Măi, lăsaţi-mă că ma gadil", striga Mâ- 
răilă ori decâte ori era nimerit de gloanţe. Intr'un 
rând, o ghiulea îi intră în gură. Mârăilă o scuipă 
şi ghiuleaua căzu îndărăt în oastea duşmană, făcând 
prăpăd în jurul ei. 

Insă, când o altă ghiulea nimeri tocmai în bu- 
cata de mămăligă ce ducea la gură, Mârăilă se su- 
pără foc, lăsă o clipă mâncarea şi punând mâna pe 
măciucă şi se repezi în oastea duşmană, strigând: 
„Să vă arăt eu, când nu mă lăsaţi să-mi văd în 
tihnă de mâncare!” 


DIMINEATA COPIILOR 0000000000000000000000Â0000Âoooooototeeoeee PAG. 11. 


Nu trecu nici o jumătate de oră la mijloc şi praf 
şi pulbere se alese din această oaste. 

După aceea Mârăilă îşi văzu înainte de mâncare 
şi apoi se întoarse la palat, ca să vestească im- 
păratului că i-a dat gata pe toţi duşmanii. 

Impăratul se bucură la vestea despre biruinţă, dar 
bucuria îi pieri numai decât, gândindu-se că tot nu 
sa- scăpat de Mârăilă. De odată însă îi veni un 
gând. „,„Mârăilă, băete, îi zise el, e atâta vreme de 
când Scaraojchi nu mi-a trimis tributul. De. aceea, 
du-te la iad şi cere-i să-ţi dea tot ce imi datorește”. 

Mârăilă nu zise nu, ci umplându-şi din nou sacul 
cu mămăligă si luându-şi în: mână măciuca de fier, 
porni drept la iad. Dar pe drum fu apucat de foame 
şi mâncă tot ce avea în sac. După aceea merse la iad, 
însă nu găsi acolo pe Scaraoţchi, ci numai pe mama 
mare a lui Scaraoţchi. 

„Ascultă, babo, îi zise Mârăilă, ma trimis împă- 
ratul să-mi dati tributul, că altfel nu mă misc de 
aici”. 

Când auzi astfel de vorbe, bunica lui Scaraoţchi 
izbucni întrun hohot de râs, de se cutremură toată 
încăperea iadului. „Nu eşti în toate minţile, baete, 
când vorbeşti de un tribut ce am datora împăratului. 
Ştii când îi vom plăti? Când va cădea -din rădăcini 
bradul dela intrare”. 

Spun aci că la porţile iadului era un brad aşa de 
gros, că douăzeci de oameni nu puteau să-l cu- 
prindă cu braţele. Insă Mârăilă se duse şi dintr'o 
smucitură zdravana il smulse din rădăcini si îl duse 
în iad, ca să-l vadă bunica lui Scaraofchi. 


Văzându-l, aceasta se sperie aşa de rău, că îi-umplu 
cu galbeni de aur sacul în care Mârăilă îşi ţinea mân- 
carea şi ştiţi cât de nesfârşit de mare era sacul 
acela. ) 

Aşa putu Mârăilă să ducă la bun sfârşit şi treaba 
aceasta. 

Pe împărat însă il apucă o groază nespusă vă- 
zând că Mârâilă se întoarse teafar si din iad. A- 
cum se gândea unde l-ar mai putea trimite, undeva 
de unde să nu se mai poată întoarce cu zile. 

Dar şi Mârăilă ghici că impăratul îi pusese gând 
rău şi de aceea işi zise: „Stai că ţi-o fac şi eu!” 

II rugă, aşa dar, să iasă până afară în curte, spu- 
nându-i că vrea să-i arate ceva. Dar când împăra- 
tul eşi în curte, Mârăilă îi dete un picior, lovindu-l 
cu atâta putere, că -Împăratul sbură, cu coroană, cu 
tot, sus în văzduh, aşa de sus că pieri în nouri şi 
de atunci nu se mai întoarse -pe pământ. za 

Mârăilă îi luă locul, mai luă de nevastă pe Dom- 
nija şi domni ani mulţi si liniştiţi. Unde? "In care 
împărăție? 

Nu mă întrebaţi, că nam fost nici eu pe acolo, 
aşa că nu v'aş putea spune. 


DLR bel belele ele lee All NNNNNNEENNONENNNNN URNE NERNRANN) 


Un apel către cititori 


` IUBIȚI CITITORI, 


Intiinţat de persoane din cea mai bună societate si 
insuflefite de dorința de a uşura, pe cât e cu putinţă, 
nevoile şi durerile copiilor orfani şi săraci, există de 
multă vreme la Bucureşti instituţia de binefacere, care 
poartă numele de „LEAGĂNUL ŞI DISPENSARUL 
SFÂNTA ECATERINA”. 

»Leagžnul" acesta adăposteşte şi ajută mulţi copii 
rămaşi orfani, iar celor săraci le dă îngrijire medicală 
gratuită şi altfel de ajutoare. 

Acum, cu ocazia sărbătorilor de Crăciun, copiilor a- 
cestora „lLeagănul” le va da îmbrăcăminte, jucării, 
precum şi bonuri, cu cari părinţii celor săraci să-şi 
cumpere carne, pâine, zahăr şi alte alimente. 

Vă rugăm cu tot dinadinsul şi pe voi, iubiţi cititori, 
să veniţi în ajutorul acestor copii, pentru cari ,LEA- 
GĂNUL SFÂNTA ECATERINA” se strădueşte asa de 
mult şi face jertie aşa de mari. 

Să vă spunem şi cum îi puteţi ajuta. 

După ce vă rugaţi frumos de părinţii voştri şi le ob- 
ţineţi voia, le-aţi putea trimite ceva haine, pe cari nu 
le mai purtaţi, jucării, cari s'au învechit sau de cari 
v'aţi săturat. Ba aţi putea trimite şi alimente. 

E o faptă bună şi care va aduce multă bucurie în su- 
filetele biejilor copii orfani şi săraci. 

Iată şi adresele la cari puteţi trimite ce vă lasă ini- 
ma voastră cea bună şi simfitoare. 

Doamnei Ecaterina Caragea, strada Basarabiei 14 sau 
Doamnei Marcela Radovici, Splaiul Mihai Vodă 2. 

„DIMINEAȚA COPIILOR” 


Colind din țara pdpusilor 


Leroi Doamne, 
Leroi Doamne, 
Noi aducem vestea bună... 
„Intro noapte fără lună, 
Doar c'o stea pe cer, 
— Intrun staul de oier, — 
Fiul Marelui Stăpân 
Sa născut pe paie 'n fân, 
Fără scutecele albe. 

Florile sunt dalbe! 


Si la iesle au venit 
Craii Magi din Răsărit 
Lui să li închine daruri, ~ 
Sd-I aprindă pe altaruri 
Smirni multă şi tămâie, 
Aur l-au adus în salbe. 
Florile de măr sunt dalbe |..." 


lată Noaptea de Crăciun... 
Cete, cete merg pe drum 
Si colindă pe la uşi 
Pe la case de păpuşi... 

7 Niculae N, Manolescu 


PAG. 12. voesevi DIMINEATA COPIILOR 


MUSAFIRUL LUI HAPLEA 


Desene de GEO 


Text de MOŞ NAE 


pa TP 


1) Pe la Moş Ajun spre seară 2) „Bucuros de oaspeţi, Hapleo? 
Haplea dă de chilipir, — Bucuros, dar cine eşti ? 
Când să meargă şel cu steaua, Pin'acum un om ca tine 
Fi pică un musafir. N'am zărit pe la Hčplesti. 


s PES 


ALN 


4) Niitčijleatči se'nsurase 
Cu mčditusa-ti de cumnată, 
Inţeles-ai dară, Hapleo, 
Că-ţi sunt rudă-apropiată.“ 


3) — Cine sunt? răspunde ăla 
Ku sunt văru-to Gârleaţă, 
Căci nepot sunt de nepoată 
Al lui Nenea Nătăfleaţă. 


DIMINEAȚA: COPIILOR v PAG. 13. .- 
5) „E nepotul de mătuşe SR sa „-. 6) Totuşi, zice: „Vino, vere, 
Haplea singur îşi vorbeşte — Ia poftim de întrăn casă.“ 
Al nepoatei de cummnată ! i Si primindu-l cu plăcere, 
Asta cum se potriveşte ?" Il aşeasă drept la masă. 


7) Trece noaptea, idr a doua si 8) Nu plec pin'la Bobotează, 


Nea Gârleaţiă stând lungit, Vreau să stau să-ţi fac phăcere, 
Zice : ,,Hapleo, 'n astă noapte Si s'o facem cât mai lată. 
Oare ştii ce m'am gândit ? Deci, te bucură, măi vere." 


9) Ce să-i zică bietul Haplea ? 10) Scărpinându-se la ceafă, 
Cum l-ar fi svârlit afară ! Zice: „Hm ! de, cum doreşti! 
Dar nu merge, i-e ruşine, - Dar mi-e că ti se-urăşte 
Cum să-i spue: „Hai te cară !" Multă vreme la liăpleşti.“ 
- (Va urma) 
DAR DORRAGRNIDĂDNISASCERIOGREBDERDINIDEBUL aRBIREDEBRENDORARNRIDRARIROROIRONINDZARRODaDESANDSRDAASODEPaRanaanaumtăanann 
„Nicule, zise în clasă. d. profesor de geografie, gă- „Vă rog, domnişoară, fiţi bună şi sculaţi-vă un 
seste pe hartă America !” moment”, zise un grădinar unei domnişoare, care. 
Nicu o găseşte. După aceasta, d. profesor, întor- şedea pe o bancă dintr'o grădină publică. 
cându-se spre clasa întreagă, întrebă: ,,Spunefi-mi, „Dece să mă scol ?” întrebă ea mirată. 
' cine a descoperit America ?” „Ca să pun un bilet: „Atenţie, banca e proaspăt 
— „Nicu |" strigară toţi elevii întrun glas. vopsită 1” 


"m 
ETS ; e's 


PAG. i4. 00000000000000000Âooooooootoooooooooooooooe DIMINEAȚA COPIILOR 


de Eufrosina Simionovici 


fost odată ca niciodată, că de n'ar 
fi, nu s'ar povesti. 

A fost odată o babă şi un moş- 
neag cari îşi aveau căsuţa lor la 
marginea unei păduri de fag. 

Amândoi erau oameni foarte 
sărmani. Mogneagul lucra fluiere 
şi tilinci pentru flăcăii şi băieţii 
din sat, iar baba, de cum începea vara, strângea prin 
pădure fragi şi ciuperci şi le ducea la vânzare. 

lată că într'o zi, pe când se afla în pădure, întâlni 
o zână, care îi ceru o mână de fragi. 

— Cum să nu-ţi dau maică, când eşti atât de dră- 
gălaşă şi pari a fi şi bună! — Zicând acestea. baba 
îi întinse canita întreagă, plină cu fragi. Zâna îi 
mulţumi şi plecă. v 

Deodată se porni o ploaie mare cu tunete gi ful- 
gere, de credeai ca se prapadeste lumea si baba nu 
mai putu strânge nimic. Veni acasă cu mâna goală 
şi se puse să pregătească ceva de mâncare. Prăji 
nişte ciuperci, făcu mămăliguţă şi se aşeză cu moş- 
neagul la masă. 

Dar nu luară nici o îmbucătură, când iată că se 
deschise uşa şi intră în casă un bătrân cu barba albă 
ca zăpada, ce-i ajungea aproape până la brâu, cu 
privirea blândă şi plină de bunătate. 


— Oameni buni, — se rugă el, — sunt lihnit de 
foame şi rupt de oboseală; făceţi-vă pomană eu un 
biet drumeţ si daţi-mi ceva să mănânc. 

Baba şi moşneagul, buni la suflet şi primitori cum 
sunt toţi Românii, îl poftiră la masă, iar streinul se 
puse pe infulicate, încât cât ai bate în palme. nu mai 
rămase nimic. 

Şi în seara aceea bătrânii se culeară flămânzi. însă 
mulţumiţi cau ajutat un nevoiaş. i 

Dimineaţa, când se seculară, streinul le zise :—Pen- 
trucă sunteţi amândoi buni la suflet si milostivi, ce- 
reti dela, mine ceva şi vă voiu da. 

- Prietene, — zise moşneagul, — suntem bătrâni 
şi săraci şi nu prea putem lucra. Vedem că şi d-ta 
eşti sărac şi nu-ţi putem cere bani, cu cari să putem 
impinge cele zile dăruite de Dumnezeu. Dacă însă 
e cu voia d-tale, dăruieşte-ne ce vei crede că ne va 
fi de folos. 

Atunci Dumnezeu, căci el era streinul, ridică de 
jos o covăţică ce era plină cu fluiere luerate de mos- 
neag si le binecuvanta zicand: 

Aceste fluiere sa nu lipsească la nici o vatră 
românească. Sunetul lor să fie asemenea cu zumze- 
tul albinei, cu ţârâitul greierului, cu trilul mierlei 
şi murmurul izvoarelor. Viersul lor să aducă mân- 
gâiere celor mahniti, să aprindă focul dragostei de 
neam şi glie şi să fie răsunetul sufletului unui neam 
ales, neamului românesc. Covăţica va avea darul să 


è DIMINEATA COPIILOR PAG. 15. 
- DIFERITELE IJUTELI 
SUNETUL- ` 
JA E” METRI Pe secunoă. 
a č o 
HD - LUMINA - mi 


De 300.000 KM. pe SEČUNDA 


18 KILOMETRI PE ORA 


se umple din nou cu fluiere, după ce le vei vinde 
pe toate şi nu vei mai avea nevoie să munceşti la ele! 

— Dar eu cu ce rămân, — suspină baba ? 

— Şi ce-ai dori, — o întrebă Dumnezeu in bună- 
tatea lui ? 

— Aş dori să am şi eu o fetişoară, să umble in pă- 
dure in locul meu, „căci vezi, păcatele mele, is bă- | 
trână şi cu greu mă mai pot pleca, — zise baba. a A00 KIIMETRI. 

— Ai inebunit babo hči, — se răsti moşneagul! ; ' 

Fată îţi trebuie. când singură n'ai ce pune în gură, 
şi-apoi acum la bătrâneţe ? ! 

Atunci Dumnezeu alese din covăţică fluierul cel 
mai frumos, îl binecuvântă, îl întinse apoi babei şi 
se făcu nevăzut. In clipa aceea fluierul se prefăcu 
intr'o fetişcană frumoasă, care semăna aidoma cu 
zâna din pădure. 

Şi din ziua aceea fata umbla în locul babei după 
fragi şi ciuperci. 

Doina, căci aşa o boteză baba, cutreiera tot ţinutul 
acela si cânta atât de duios, încât ascultand-o, frea- 
mătul pădurii înceta, izvoarele nu mai curgeau, flu- 
turii tremurau din aripioare, iar pădurea se umplea 
de flori mirositoare. Când obosia, cânta din frunze; 
atunci pasările pădurii se luau la întrecere cu ea. 

Euirosina Simionovici 


PE 


O KM. PE ORA 


„25 


$ 


PAG. 16. OOTOVODIIIIIVILOVIIVIVIIIVITITIVVVOITVACA DIMINEATA COPIILOR 


. 

Lizica e nerăbdătoare; se a- 
propie Crăciunul. Moş Cră- 
ciun ! Ce cuvânt magic! Si 
Lizica închide ochii şi-l 
vede. E bătrân, bătrân şi 
-gârbovit. Pe piept îi stă răs- 
firată barba albă -şi mare. 
In cap are o căciulă tot 
albă; Poartă cojoc şi cizme. 
Dar sacul lui ? Ce minună- 


tie! E încărcat cu tot felul de jucării. 

Sunt atât de multe, încât n'au mai încăput si mo- 
sul. le-a atârnat si pe-afară. Si toate astea numai 
pentru copiii cuminţi. Pe cei obraznici el nu-i iu- 
beşte şi câte odată, în loc de daruri, le aduce câte-o 
vărguţă. 

Moş Crăciun mai are şi un pom în braţe, dar il 
duce acolo unde sunt copii mai mulţi. Lizica e sin- 
gură şi ei îi pune întotdeauna toate darurile sub 
pernă. 

Printre toate jucăriile. Lizica găseşte o păpuşe 
mare. cu o rochie roz de mătase, pălărie frumoasă 
şi pantofi de lac. Aceia e pentru ea căci de mult o 
doreşte. Si fetița îşi încrucişează mâinile pe piept. 
ca si cum ar îmbrăţişa-o. Cât de dragă-i va fi şi 
cum o va alinta... 

Dar Lizica se 'nerunta. I se păru că vede şi-o văr- 
gută. O fi oare pentru ea ? Intr'un:an întreg i se în- 
tâmplase să supere de multe ori pe mămica sau pe 
mama-mare. De tălicu nici vorbă nu era! Ce spu- 
nea el era sfânt- ṣi Lizica nu crâcnea nici in gând. 

Numai de nu sar fi dus mica spioană, păsărica, 
să povestească moşneagului neascultările ei. 

Astfel îşi petrecea fetiţa zilele, înaintea Crăciunu- 
lui, frământându-şi sufletul, gândul şi inimioara. 

Sosi şi ,Ajunul". Ce nerăbdare pe- dânsa! Se cul- 
că mai de vreme ca de obiceiu, căznindu-se să a- 
doarmă. Dar somnul nu voia să-i închidă pleoapele. 
Mama-mare, ca aceia care de mult nu mai ducea 
dorul lui M6ş Crăciun, adormise de mult. In came- 
ră era linişte, liniştea ce domneşte întotdeauna în 
` noaptea minunii. Căldura era dulce iar candela îşi 
răspândea lumina-i blândă. Pendula bătu miezul 
nopţii si Lizica se'nfiord. Era ora când Moş Cră- 
ciun coboară pe pământ. Şi ce frică-i era c'o va găsi 
trează. Nu, n'ar fi avut curajul să privească pe sfân- 
tul bătrân. 

Dar iată: uşa scârţie încet şi cineva se strecoară 
în cameră. Inimioara fetiţei încetă să mai bată şi 
ea îşi închise ochii având puterea să şi-i ţie strânși. 


poi 


Cum să taeae bască ca să privească pe cel ce nu 
voia sč se arate nimănui ? 

O mână caldă şi moale îi mângâie fruntea, îi aşe- 
ză buclele, îi ridică perna, o inveli bine, mai întâr-" 
zie puţin prin cameră şi se îndreptă. spre uşă eşind 
fără zgomot.. . 

„Mamă-măre, mamă-mare, scoală:te că a venit, 
Moş Crăciun. Aprinde te rog lampa să văd ce mi-a 
adus”. 


Şi ea incepu să răscolească patul ia nu găsi 
nimic. E ; 

— Poate fi so fi pik fetita mamei, spune bă- 
trâna. 


— Nu mamă mare, spuse fetița mâhnită. A fost 
aci !. I-am simţit mâna caldă şi moale cum mi-a 
mângâiat: fruntea. Oh, a fost el. Moş Crăciun, ce 


mână caldă şi moale... , 


Culcă-te, Lizico. Mai e pân' la ziuă. Vom vedea 
mâine-ce ţi-a adus. 


Lizica se culcă cuminte şi adormi curând, căci o 


pace sfântă ii strecurase în suflet mângâierea lui 


„ Moş Crăciun. 


< OO 
Citiţi umarea fn pag, 17 Jos. . 


DIMINEATA COPIILO 


PAG. 17. 


UN COPIL MILOS 


liaş, fiul Mariei şi Dumitru Ungureanu, era în 
clasa a treia primară. Un copil scund, plăviţ, cu 
părul creţ si galben ca spicul de grâu copt — şi 
cu ochii, două mure mari, ascunși sub niste 
sprâncene arcuite şi stufoase, care-i dau o înfă- 
țişare deosebită de a celorlalţi copii din sat. Era foar- 
te sărac; dar în schimb avea un suflet bun şi era 
muncitor şi deștept. Oamenii îi mai ziceau şi .,mi- 
los”, pentru că îşi da şi pâinea dela gură, când era 
vorba de cei mai mici şi mai săraci ca dânsul... 

Moartea lui lăsase o amintire de sfânt, în inimile 
consătenilor săi... 

Era în iarna grozav de geroasd a anului una mie 
nouăsute șaptesprezece. Tatăl său pribegia prin Mol- 
dova. El şi mamă-sa rămăseseră acasă, într'o comună 
za Nordul Olteniei, la adăpost de năvălirile nem- 
ilor. 

Afară ningea şi vântul îşi spunea cântecul, flue- 
rând ascuțit prin ferestrele sparte şi lipite cu hârtie. 
Mama-i se dusese la oraş, să târguească ceva de ale 
mâncării. lemne, o cămaşe, un veston si o căciuliţă 
pentru „puiul” ei, 

Rămase singur acasă, fără pic de foc în sobă, doar 
cu o cămăşuţă pe el, culcat într'un colţ pe niste pae 
„cu numele de pat. Gerul domnea, ca la el acasă. To- 
tuşi, lui nu-i păsa de asta — se gândea că pe dru- 
murile troenite rătăcesc alţi copii. mult mai săraci 
ca el şi cărora nimeni nu le întinde o mână de a- 
jutor... e PE în 

Din când în când, vântul aducea până la urechile-i 
învineţite de frig, tipetele răguşite ale copilului ve- 
- cinului, care, orfan de mamă si tată. sta în pat — 
fără cămaşe — învelit cu un fol, par'că ciuruit de 
gloanţe. 


(Urmare din pag, 16) 


A doua zi, mama-mare o deşteptă cu un sărut. 
„Uite, fetiţo, ce ţi-a adus Moş Crăciun”. Și ea deschi- 
se dulapul păpuşei. Un bšeftel in hăinuţe albastre, 
sta vesel între două mandarine, iar sub masa din 
sufrageria păpuşei, pe un servefel, o moviliţă de a- 
lune, smochine, migdale, curmale si stafide. 

Era departe de aşteptările Lizichei. Dar dânsa nu 
se mai gândea la păpuşa cu rochie roz, ce-o dorise 
atât. Strângea la pieptu-i pdpugica micuță, dar in 


suflet purta bucuria cea mai mare: „Mângâerea lui - 


Moş Crăciun”. 

E mult de-atunci. Lizica acum e mare. Din toate 
serile de Crăciun, acea noapte cu liniştea ei sfântă, 
cu blânda pălpâire a candelei şi cu mângâerea mâ- 
nei moi şi calde, ii sunt cele mai scumpe amintiri. 

, Eufrosina Semenescu 
———— 0 97 De — — 


Te cunoaştem, sărăcie, din timpul o- 


Iliag își aminti vorbele spuse de d. învăţător de 
şcoală : „cine are două cămăși — să dea şi celui care 
n'are una, că aşa a spus Mântuitorul lumii !” Cum el, 
cu aceea pe care i-o aducea mama se făcea două, se 
gândi să dea pe cea după el, vecinului. 

Chemă pe Sandu, se desbrăcă, îi dete cămaşa lui 
si se despărțiră, sărutându-se... Un fior de fericire îi 
cuprinse sufletul: făcuse o faptă bună, aşa cum scrie 
la carte. Se jertfise pe el, pentru binele semenului 
său !... 

Se îngropă în paiele reci şi privi mulţumit pe fe- 
reastră. cum un ţurţur atârnat de straşina casei 
zâmbea lungindu-se, scurtându-se, luând chip de 
om, de sabie, de înger, de... visa, săracul !... 

Apoi, i se părea că era într'o grădină mare şi pre- 
sărată numai cu flori de toate felurile şi el dormea 
îngropat în ele. O femee blândă. cu o cămaşe albă, 
albă, mai albă decât spuma laptelui, în mână, venea 
către el... Il îmbrăcă, il luă în braţe si îl... sărută !.... 
Era Maica Domnului... $ 

Când a venit mamă-sa... murise!... Sa aflat în ur- 
mă de fapta lui „mare” şi de aceea moartea lui a lă- 
sat o amintire de sfânt în inimile consătenilor săi... 


I. I. Alexandrescu 


———o mf moe— —— 


PAG. 48. 


TROAN CA 


"DIMINEATA COPIILOR 


FIU DE IMPARAT 
ode V. PETRESCU-V. 


XVI 


Troancă, Tâgârţă și Papură Vodă 

Măi copii... Poate din auzite, din basmele bunicii, 
sau din ştiu-eu ce, să-l cunoaşteţi pe Papură. * 

Bun la suflet, bun, să-l pui la rană, dar la minte 
stricat, mai dihai ca ceilalţi doi, pe cari i-aţi cunos- 
cut: 'Troancă si Tagarta. Capul chel pe din afară, să 
juri că răsărise luna sau soarele, iera cam tot aşa şi 
pe dinăuntru. Scurt şi gros. .să-l dai de-a rostogolul. 
Picioarele de două palme, botocănoase, şi aduse înă- 
untru, îi sprijinea trupul buhav de băutură. Ochii 
blegditi, şi nişte mâini, vai doamne, umflate si pu- 
TEM, groase si nodoroase, de credeai că sunt alte 
alea. 

-Imbricat cu o mantie lungă, nu din purpur, her- 
mină sau mătase scumpă, ci din papură împletită, 
şi chiar străin să fi fost prin părţile acelea, uitân- 
du-te la straiele lui, ai fi cunoscut cu eine ai d'aface. 
Pe cap purta o coroană, tot aşa. făcută din stuful 
“bălților, şi ce mai la deal la vale, in găteală Papură 
Vodă, nu era ca ceilalţi împărați ce cheltuesc averi 
pentru straie, el era cumpătat, şi chiar condurii din 
picioare, ierau de lemn, şi pe d'asupra, în loc de 
piele, sau altceva.... din lâna oilor. 

Nu tot aşa era şi în odăile palatului. Aveţi răb- 
dare, copii, şi vă voi spune, dar mai întâi, să vedem 
ce sa întâmplat cu cei doi. După câte ştiţi, ajunseră. 
Călcând cu sfială, pe covoarele întinse, îşi dădu u- 
nul celuilalt coate, îmbiindu-se mereu, şi nestiind 
care din ei să-şi iee inima în dinţi, să păşească mai 
departe. Căscau-gura uitându-se la cele ce vedeau o- 
chii, căci aşa mândreţe nu se găsea oriunde. Pietre 
nestimate, şi aurul împrăștiat peste tot, îţi luau 
văzul. 


Fântâni săritoare, peşti aripati, şi câte alte drăco- 


venii, strânse ani cu ani de poporul lui Papură. de. 


strămoşii ce se odihneau sub glie, sau de însuşi 
Vodă, care nimic nu i se părea prea scump, să nu-l 
plătească din visterie, pentru a nu le lua alţii, vecini 
ai împărăției lui. 

Dar nedumerirea lor nu finu cât lumea, lici de 
după o uşă se ivi Papura Vodă, înconjurat de sfet- 
nici si curteni, şi întinzând lui Troancă mana—par- 
că Var fi cunoscut de-o mie de ani, îi spuse râzând: 

— Fii bine venit, voinice. în împărăţia mea... Ce 
vrei, şi cu ce pot să-ţi fiu de ajutor? 

— Apoi să trăeşti, Mărite, am auzit că ai fată de 
măritat şi... 


m 


— Am priceput!... A ta este!... Te cunosc. prea 
bine, şi bătându-l pe umăr, îl pofti să şeadă. Dar el 
nu pricepea o iotă. Incepu să se pipăe, să vadă dacă 
nu visează; nu înţelegea cum Papură il ginereste 
aşa de uşor, gi începu să se gândească... Dar deodată 
faţa i se lumină, dun zâmbet. Aducându-şi aminte 
că este in ţara minunilor; aducându-și aminte de 
plăcintele şi colacii de prin garduri, pricepu că în 
împărăţia lui Papură, chiar nevestele se capătă aşa 
de curând şi uitându-se pe sub sprâncene la Tă- 
gârţă, care râdea, începu gi el să râdă. Dar când văzu 
şi pe fată, mândră ca un boboc de roză, inima în- 
cepu să-i bata să juri că-i sparge pieptul, un nod i se 
urcă in gat, şi privind nehotărit minumea vie, înce- 
pu să învârtească căciula în mână. Nu se aştepta la 
aşa. găzduire, la aşa ţară, şi la aşa frumuseţe de fată. 

— Halal... strigă el, într'un târziu venindu-şi in 
fire. Aici e de mine !... şi dând un chiot, stiti, româ- 
neşte, intră înăuntru in sala cinei, să ciocnească cu 
Papură şi să bea o cupă de vin, în sănătatea dom- 
niţei. Dar păcate, sau dracu îşi vârâse iar codiţa. 
căci nici n'apucă să facă câţiva paşi, se împiedică de 
covor, si hait,.. cât era de lung,... lat jos. 

Se făcu roşu ca focul... Incepu să ingane ceva, 
cătă la Tăgârţă care-i făcea semn să se scoale, şi vă- 
zând că ceilalţi râd, ca să facă la fel, şi să nu supere 
pe nimeni, se porni şi el pe râs. 

Si... peste două zile, nunta se făcu cun alai, cum 
nu sa pomenit, de când-e lumea şi pământul. 

Venise tot norodul, şi jocurile gi cântecile ţinură 
săptămâni şi luni încheiate. Juca Troancă de muma 
focului. Bătea talpa voiniceşte. Stricase două rân- 
duri de ciobofele, iar Tăgârţă trei perechi de opinci, 
şi chiuind voiniceşte, şi îndemnând pe ceilalţi, înce- 
pură sârba, ştiţi colea, cum numai în fara lui vă- 
Zuse. 

Intr'un târziu, sfârşiţi de oboseală, fiecare se por- 
niră spre vetrele lor, iar Troancă înfăţişându-se cu 
nevasta, înaintea lui Papură-Vodă, ceru învoire să 
plece. 

— Cum, fiule, aşa curând ? 

— Apoi de, tată soerule ! Nu m'aş grăbi, dar m'aş- 
teaptă norodul ţării mele; m'aşteaptă grijile dom- 
niei. 

Si a doua zi, câteşi trei, adică el, nevasta şi fratele 


Tăgârţă, plecară călări spre împărăție. 


DIMINEATA COPIILO R9900000900000000000050000b5obos is soesdose: PAG. 19. 


Dușmani,.. şi iar duşmani Na: 


„Zilele, i se păreau, ceasuri. Pe calul lui mândru, 
un murg tintes si buestraş, căci uitasem să vă spun 
că-l schimbase, ca şi Tăgârţă. în ţara lui Papură, 
mergea alene, uitându-se din când în când, cu coada 
ochiului la draga lui nevastă, care nu înţelegea de 
ce Troancă nu-i vorbeşte. Săraca, nu-l cunoştea bi- 
ne !... El ar fi spus câte verzi gi uscate, câten lună 
şin soare ; ar fi spus tot ce-i trecea prin minte, dar 
se temea să nu-i scape iarăşi o prostie, şi să nu râdă 
nevasta sa de el. Tăcea chitic, căci îl învățase Ta- 
gârță să tacă; tăcea feciorul lui Sboinea de voe de ne- 


voe, măcar Cavea atunci mâncărici la. limbă. Dar 
tocmai, când era aproape de hotarele împărăției si 


se vedea verde în zare. verdele câmpiei, îşi dădu în 
petec ca tiganul. Punând dreapta streşină la ochi, si 
aplecându-se in sea, se uită în lungul drumului, si 
deodată se înspăimântă. 

— Măi Tăgârţă... Ce se vede colo ?... 

— De,... ştiu,-stăpâne, răspunde sluga !... 

— Măi !... Par'că-i o ceată de călăreţi !... 


d == ON 


jitev 


— Aşi, de unde, se amestecă si nevastă-sa in vor- 
bă. O cireada de vaci |... 

— Cum, cum ?... Ce vaci, ce-mi tot spuneţi mie ?... 
Nu-i adevărat !... Eu văd prea bine !... 

Sunt călăreţi. Ori câtă pricină !.:. Or vrea sfadă |... 
Ei sunt atâţi, noi numai doi; n'am chef să mă răz- 
boesc acum !... Mai bine să ne abatem din drum, si 
zicând aşa, smuci frâul calului: Alăturea era o livadă 
plină de pomi. şi descălecând se aşezară în iarba 
mare, să treacă duşmanii, ca apoi să-şi cate de drum. 

Troancă, de când cu mustele, elesteul, şi celelalte 
daraveri, o cam băgase pe mânecă, şi acum tot ce ve- 
dea, i se părea dugnran |... 

Păţise săracul destul pentru a se feri de năpastă, 
dar vedeţi voi, copii, că socoteala d'acasd nu se cam ' 
potriveşte cu cea din târg, şi a vedea că-i cam aşa, a- 
tunei ascultați. 

(Va urma) 


CITITI CLU LL ele elle belele elle e el 


„Numerele viitoare din „Dimineaţa Copiilor” se 
vor vinde tot cu cinci (5) lei exemplarul”. 


PAG. 20. 


e DIMINEAŢA COPIILOR 


POVESTEA LUCRULUI NEISPRAVIT 


răguța a învăţat să coasă. Pentru că e cu- 
minte, mămica ei i-a desenat pe o făşie 
de pânză albă, o poveste întreagă, p2 care 
= ea să o coasă cu aţă de toate culorile. 
Drăguţa e fericită | 

Pe făşia de pânză se răstaţă o frumuseţe de că- 
sujd ţărănească cu prispă si flori în ferestre. In mij- 
locul curţii e desenată stăpâna casei, pe care o bo- 
tezat-o lelea Anuţa. In mână are o găleată cu mân- 
care pentru Ghiţă, purcelul care o aşteaptă nerăb- 
dător in faţa ceaunului: gol. Mai departe se vede 
un bčejas (Niculăiţă, băiatul lelii Anuţa) cu sorful 
plin cu porumb. Cu o mână fine sorful iar cu cealaltă 
aruncă grăunţe păsărilor ce dau fuga din toate păr- 
tile. Si pânza e plină cu: pui, cocoşi, găini, rațe, 
gâşte şi curcani înfoiaţi ce se reped la porumb. 

Şi toate frumusetile astea sunt ale ei, ale Drăgu- 
tei. Ea% să le coasă cu aţă de toate culorile, iar când 
vor fi gata, câte lucruri nu va putea face din ele! 
Un şorţuleţ, sau poate o pernă pentru odăiţa ei, 
sau o față pentru o măsuţă, sau... sau... atâtea lu- 
cruri frumoase şi folositoare | 

...Si plină de veselie, se apucă de lucru... Da, dar 
vezi că lucrul nu merge aşa de repede cum gândeşti! 
Ba chiar merge încet de tot cu mâna ei nedeprinsă 
cu lucrul... 


„Ce-ar fi, dacă aşi lăsa pe mâine ?” îşi zice Dră- 
guța care abea a isprăvit de cusut cu aţă albastră 
sorful lelii Anuţa! Zis şi făcut... A strâns frumos 
pânza, aţa, degetarul de care e aşa de mândră, 
le-a pus pe toate în coşuleţ şi s'a apucat de joacă... 

A doua zi şi-a adus aminte de frumuseţile de pe 
făşia de pânză şi i-a venit iar chef de lucru. Da, dar i 
s'a urit să lucreze tot cu aţă albastră! Ar vrea să mai 
lucreze si cu roşu... O mai lasă şi ea pe lelea A- 
nufa pe altă data. Acum o să facă purcelul cu rogu... 
O să fie o minune! 

Dar firul de aţă nu i-a ajuns decât pentru trei 
picioare... Or trebui să pue altul în ac. Oh! Ce 


plictiseală si cu pusul firelor 1... la mai bine să lase 
pe mâine... - £ 

Şi azi aşa, mâine aşa, pe fâşia de pânză a Dră- 
guței se putea vedea: capul si sorţul albastru din 
lelea Anuţa; un porc. numai cu trei picioare; un 
ceaun fără fund; niste gâşte fără cap, nişte pui 


„fără picioare, bietul Niculăiţă cu sorful plin de grăunțe 


şi fără nici-o mână, iar din frumusețea de căsuță 
numai zidurile si -ferestrele cu flori! 

Mai mare jalea! 

Acum lucrul Drăguţei zăcea in fundul cosulefului, 
fără să-şi mai amintească vre-odată de el. — 

Trecură aşa, cam vre-o trei săptămâni. Se fă- 


DIMINEAȚA COPII LO Ressescseeeeseeoeeecoooooceeecasecotoertone:s PAG. 21. 


cuse noapte si Drăguţei ii era somn. Sărută mâna 
părinţilor se 'desbtäsă frumos, îşi făcu rugăciunea 
şi se culcă. De cum puse capul pe pernă, adormi 
adânc, fără . vise, 

Nu ştiu cât să: fi fost ceasul. In odae era tăcerd 
adâncă. Tata si mama dormeau. Cande'a de sub i- 


coane imprăştia o lumină slabă şi blândă. Si în tă-- 


cerea asta sfântă, numai ce prinse a se auzi nişte 
vaete, niste piânsete şi fel de fel de sgomote cari 
de cari mai ciudate. 

Dragufa deschise ochii şi care nu-i fu mirarea când 
văzu inainte-i căsuţa cu prispă si flori în fereastră 
dar. ca vai- de ea, fără acoperiş, fără uşi de par'că 
trecuseră tătarii pe acolo. 

Biata lele Anuță, numai cu sorjul pe ea, fără mâini 
si fără picioare se văeta cât o lua gura că nu se 
poate mişca, nici da de mâncare porcului mort. de 
foame şi şchiop. Prin curte, gâşte fără cap alergau 
ca nebune, in vreme ce pui şi găinile fără picioare 
abea se târau ca râmele pe pământ, piuind şi cot- 
codăcind înebuni:e de foame. In m.j:ocul lor Niculăiţă 


plângea cu hohot că nu le putea da măcar un bob 
din porumbul din sorf, pentrucă el n'avea -mâini. 
Si era un plâns şi o jale, de sar fi înmuit şi pie- 
trele de miă. 

Drăguţa pricepu că toată jalea asta numai ea a 
pricinuit-o şi se porni şi ea să plângă cu sughifuri. 
Plângea de se sguduia patul! Ce-era de făcut ? Cum 
să-i scape? Se întreba ea plângând. Şi iată că 
lelea Anuja dă cu ochii de ea. Si nici m'o- certă, nici 
no ocări, pentrucă oamenii desenaji sunt mult mai 
buni si mai ertători decât ceilalţi. Ci privind-o cu 
ochii înmuiaţi în lacrimi, îi zise cu blândeţe =; Nu mai 
plânge, Drăguţo ! Plânsul tău nu ne ajută la nimic. 
Răul ce ne-ai făcut fără să-ţi dai seama, il poţi 
îndrepta lucrând .Pune-te pe lucru şi mântueşte-ne 
cât mai e timp, căci a!tfel pierim cu toţii!” 

lată de ce când se trezi mamicufa din somn, găsi 
pe Drăguţa lângă fereastră, cosând de zor la gas 
ei cu desenuri. Si de atunci vă rog, să credeți că 
na mai lăsat nici un lucru neisprăvit. 

Alexandra Mihăilescu 


Marilena doarme cu bunicuta 


Via- 


Noaptea fură lumina zilei încetul cu: încetul... 
ta din Bucureşti nu încetează câtuşi de puţin, totuşi 
găsim linişte de noapte în unele cartiere de boieri 
vechi, sau bameni pasgnici şi învăţaţi... 

Micuța Marilenă, — de trei ani şi câteva luni, — 


trebue să se culce cu bunicuţa ei de vreme... 
crese copiii mari |... 

Ochişorii ei negri pierd strălucirea diamantului, 
fiind acoperiţi pe încetul cu pânza gingaşă a“ gene- 
lor frumoase ce se lăsa alene peste ei... „Domnul 
cu somnul se apropie”. Imaginaţia ei vioae şi foarte 
inteligentă. îl vede pe „Domnul cu somnul”!... 


Aşa 


„Taci, bunicuţă, ca sd nu fugă!" îngână glasul ei 


dulce, care abia se aude. „Te rog, bunicuţă, culcă-te 
si matale cu mine !" spunea ea si mai încet, punând 
manufa la guriţă ca bunicuţa să. înţeleagă. . 


Marilena în haina ei de noapte albă si fină se a-- 


şează, ca un îngerel cu tenul de bronz, 
lături de bunicuţa. 

Până să o fure somnul, se luptă cu el, şi nu uită, 
ba chiar bagă repede mânuţa sub perna bunicutei, 


în pat, a- 


„să prindă somnul ; şi cu degetele ei pline de somn, 


mângâe la ochi pe bunicufa ei dragă, ca să i-l dea 
tot, tot 1... Apoi vâră iar manufa sub pernă şi iar 
mângâe ochii bunicufei. 

"A venit Domnul cu somnul şi doamna cu perina! 
Dormi, bunicuţă!” Sopteste ea. cărând necontenit 
somnul cu pumnişorii ei plini, — încet, ca să nu 
fugă, — în ochii bunicii ei, luminafi de melancolia 
trecutului, de bucuria prezentului şi de grijile viito- 
rului... 

Când sa încredinţât că bunicuta doarme bine, bi- 
ruită si ea de somn vâră alene mânuţa să culeagă 
somn şi de sub perinuţa ei pentru ea. 

Mângâe odată gi ochişorii ei:somnoroşi, apoi md- 
nufele ei se lasă lenese si respiraţia ei liniștită de 
somn sună ca o muzică dulce în surdină... 

Intr'un târziu a adormit şi bunicuţa... Ambele 'vi- 
sează |... 


Desigur, Marilena vede prin somn, întreaga po- 
veste „Scufiţa roşie. pe care o spune ea foarte bine 
ziua, după cum a auzit dela buničufa, sau vede ba- 
lauri, de care acum nu se mai teme de loc, căci o 
păzeşte bunicuţa, bine, bine... 

Dar bunicuţa ce visează ? Nu stim. 


" Poate osvede pe micuța Marilenă, -mare gi feri- 


-cită 1? Poate vede bătrâneţile. ei adânci şi liniștite 


între nepoţii ei iubitori 1... 
Şi noaptea din Bucureşti vueşte în depărtare, pare 
că n'ar fi linişte de noapte !... Mia Dan 


DAG. 52. 9000000090060 09000600000000000000090000000009D/ MINEAȚA COPIILOR 


DE VORBA CU CITITORII 


N. Gor. — Dragul meu, avem aşa de multă materie, care 
îşi aşteaptă rândul să fie publicată, încât n'avem ce face cu 
manuscrisele trimise de d-ta. De altfel, versurile d-tale sunt 
simple încercări de începător, care trebue să înveţe gi să mun- 
cească mult, până ce va reuşi să scrie lucruri bune de pu- 
blicat, 

Al. Al.-Constanta. — «larna» este o bucată descriptivă, 
aşa cum sunt în toate cărţile de cetire, iar „Castelul“ în felul 
cum e scrisă, e o poezie care nu se potriveste cu programul 
revistei noastre, Preferim poeziile cari povestesc ceva și po- 
vestesc într'o limbă simplă, ugoară.. 

M. Rap.-P.Neamţ. — Credem, bună domnişoară, că sunt 
de d-ta încercările în versuri ce ne-ai trimis, dar crede-ne si 
d-ta pe noi, când iti spunem că sunt încercări slăbuțe si că 
nu è în interesul d-tale să fie publicate. 

C. A. Bal.-Loco. — «larna». Dragul meu, un elev de: cla- 
sele primare ur face mai bine să citească poeziile făcute de 
oameni mai în vârstă gi cu experienţă, decât så compună el. 
Nu te grăbi să fii scriitor, iti va veni rândul, 

I. St.-Cruiova. - în «Cântec de leagăn» m'ai altă rimă de. 
cât în la-la-la, ceeace nu prea- merge. Cam lasă de domt şi 
„Cânta o privighetoare“. Avem impresia că te cam grdbesti la 
scris şi nu insisti în deajuns asnpra formei cât mai reuşite a 
versurilor. 

Autorului bucății „Ochelarii“: (numele nu i s'a putut 
citi) îi spuuem că bucata aceasta se găsește publicată în toate 
cărţile de şcoală, asa că n'avem ce face cu dânsa, 

I. C. Pod.-Buzau,— Te rugăm să continui a fi cititor, lă- 
sându-ne nouă grija scrisului. Fii sigură că avem materie mai 
multă decât ne trebue. 


St. Gh. D.-Câmpina. — Sperăm că dindu-ti silinta, vei 
putea să faci poezii şi mai reuşite decât cele două ce ne ai 
trimis si pe cari regretăm că nu le putem publica, mai ales că 
avem foarte multe cu acelaş subiect. na. 

V. Tr.-Reni. — Fabula cu «Lupul”şi vulpea» există si în 
limba română, aşa că nu e nici o nevoe să o traducem . din 
limba rusă, Din ruseşte ai putea traduce, bunioară, fabule de 
Crilov cu subiecte originale. Volumul cu «Haplea» costă 50 de 
lei ediţia a ll-a. Din ediția l-a n'au mai rămas. k 


RO a lenleelelatslnninnkaianici 

Filmul cu „Haplea“ pe care abonaţii şi citi- 
torii noştri din Capitală Pau văzut pe pânză 
cu prilejul serbării date de „Dimineaţa Co- 


piilor“, va rula la Cinema „Capitol“ toate 
sărbătorile Crăciunului. | | 


PITT LILI a aaa nn aul 


Cereti la toate librăriile — —— 
III si chioscurile de ziare 


„Almanahul Scolarilor" 


= PE ANUL 1928 
PREŢUL 30 LEI 


ELL LL LL LULLLLUL LL LALA ll Lee n Cella be e e bb ben Dell bebe e bell 


» 


VICTORIILE REPURTATE jl 


ÎN 1927: 
Circuitul „Principele Nicolae“ 285 km. | 
Cupa „Negel“ 570 km. | 
Şampionatul National de fond 100 km. - - | 
Circuitul „Marvan“ 210 km. — 

Trei probe cicliste de viteză | 


GR. CRISTEA & Co, 


BUCUREȘTI 
CALEA VICTORIEI, 88 


(Piaţa Palatului Regal) 


REPREZENTANŢA GENERALĂ: | 


L_ 


DIMINEAȚĂ COPIILOR 


[LA 


PAG. 23. 


Pagina distractivd 


CONCURSUL LUNAR No. 22 


La acest nou concurs oferim iiziiišjrela 15 proi 


PREMIUL |. — Rechizite şcolare în valoare de lei. 300 — sau 
banii în nume'ar—după alegerea premlatulul. 
PREMIUL il. — Un abonament gratuit la „Dimineaţa Copiilor: 
4 pa timp de un an. 
PREMIUL til. — Volume alese din editura pAdeverut“ în va- 
loare de lei 150. 


1) Joc în romburi 


lulocuiţi căsuţele libere cu următoarele cuv'rite : 


Orizontal ; 1) consoană; 2) animal; 3) rege vestit; 4) oraş 
în America de sud; 5) încăpere sfântă; $ mişel- fricos; 7) con- 
sonantă; 8) consonantă; 9) la orice om; 1 

cardinal; 12) oraş mare în Europa; 13) când chemi pisica; 14) 
consonantă; 15) consonantăr; 16) trecătoare ; 17) niurdariti; 18) 
îndestulat; 19) calic; 20) nici un sgomot: 21) consonantă : 22 
consonantă;- 23) verb; 24) pânză de. căptuşeală ;.25) stricat; 20) 
versific cati 21) fecior Jon bănățean; 28) consonantă, . 

Vert la fel. 


=> 


iš oa IV, — Un volum „Comoara cu Poveşti“, 


) măcelar; 11) punct 4 


în valoare 
de lei 80 şi un volum sklapina; (ediţia li-a) 
fn valoare de lei 50. 


PREMIUL V. — Un abonament „gratuit pe timp de 6 luni la 
PREMIUL VI 


„Dimineaţa Copiilor“. 


XV, — 10 premii constând în câte un exemplar 
„Almanahul Scolari or'' pe 1928, 


lată jocurile: 


ax: 2) Joc în zig-zag 


O O Inginer scoțian (în legătură cu lumina elecirioă) 
O Monedă veche in Romania 
Locuinţă 
Dumnezeu la turci 
Arbore 
O Ţară in Asia 
O O Navigator portughez 
D Lichid spirtos 
“Zeu 
Pictor” roman 
MI Dela t-u Capitala unei țări dintre un continent 


4) Logogrif — 


Cuvântul de cinci litere este o comodă. 

_Tăind succesiv inițialele dela început, veh găsi: 
Plantă mirositoare. 
Fluviu in Europa. ~- a paj 
Plantă textilă. 5 iie i sS. 3 4 


o MIRNI, —— 


‘Qdată cu deslegările cititorii trebue să trimeată si cuponul de concurs No. 22 din pag. 28. i 


euuunnnsnnuaaurana: aanaaaay muuuunnannaaanuna mmannnnnnaaaaannaanaeannananoanuananaanaanana ae snr ananaaracanneanaanana 


BICICLISTUL ŞI DRUMEȚUL 
Drumeful, —, „Ce-i asta ? Nu ştii să suni 7 


Biciclistul, — p sun “stiu, dar i nu ştiu să merg. cu 
bicicleta !” ie, 


a ee 


Numai pentru scurt timp. Desfacerea totală a întregului stol 


de mărci postale, Vând- 100 mărci poştale streine bine asortate. - pi! 


cont nand: Colonii şi mărci continentale cu 50 lei, împreună 
cu 2 mărci jubiliare gratis, Reviste de mărei cu adrese. de. fă- 
cut schimb vând cu 10 lei una. 

L. Zuri. B-dul Maria 5 Etaj |. Bucureşti. 


IS nr AR Da DE PE AS REED CIEL ABE OC RI RPR ZI EET 2 BE IDR Emmi 


Gloata' 


= SUCARD, SUCHARD şi ièr SuČHARDI 
Strigă lumea toată — " ; 
De. aceca la cofetärii ai a 
"Este atâta TA 


CUPON PENTRU CONCURS 72 | 


PAG. 24. 


DIMINEATA COPIILOR 


Hih, mi m 
(EM 


> IT pred drei Li P/I “|| 


„Frumoasă păpuşică mi-a adus Moş Crăciun ! 


e e = o 
" Atelierele „ADEVERUL“ S. A;