Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1925 (Anul 2, nr. 47-98) 820 pag/DimineataCopiilor_1925-1669230514__pages501-550

„DIMINEAȚA COPIILOR” 


jM 1. - — Р] 


| (à (4 4) A vt = : 
| 
iMi iiLOR 
DiMiNEATR COPIL 
REDACȚIA 51 ADMINISTRAȚIA : 
BUCUREŞTI. - STRADA SĂRINDAR 9-11 BUCUREŞTI, - TELEFON 667 


ABONAMENTE: UN AN 150 LEI | UN NUMĂR 4 LEI 
ŞASE LUNI 80 ,, | IN STRĂINATATE DUBLU 
16 AUGUST 1925 | Manuscrisele nepublicate nu ве inapoiază 
 — 


i lori 4 arat 
Cei trei feciori de împare 
| E re de Alice Gabrielescu 

Zimbru-Vodá stăpânea de mulţi ani peste o im- Dar la urmá, сапа Zimbru-Vodá a stat sá chib- 
părăţie întinsă, minunat de frumoasă şi de bogată.  zuiască care dintre feciori e mai vrednic de a stă- 
Avea însă vecini hrăpăreţi. Şi iată cá, în urma u-  pâni împărăţia, n'a putut lua о hotărire. Infelepfii 
nui război nenorocit, Zimbru-Vodă, învins, perdu 
aproape jumătate din împărăție pe care şi-o împăr- 
tirá între ei lacomii duşmani vecini: împăratul Alb 
şi împăratul Verde. | 

Prea bătrân са să mai înceapă un alt război, toată 
nădejdea lui Zimbru-Vodă de a-şi cuceri din nou 
țările perdute îi era numai la feciorii săi. Aştepta 
an cu an să-i vadă mari şi i se umplea inima de 
mulţumire văzând cum cresc toţi trei voinici, îndrăz- 
пей şi fără teamă. 

El se gândea: N'am să dau tronul celui mai mare 
din feciori cum e obiceiul, ci am să-l dau celui mai 
vrednic. 

Cu vorba asta, i-a şi trimes împăratul la război 
atunci când а sosit insfárgit ceasul răfuelii şi au 
pornit fiecare cu câte o rămăşiţă din oastea lui 
credincioasă: Sorin, împotriva lui Alb-impárat, Călin 
impotriva lui Verde-Impárat, iar Brumărel cel mic 
intre ei, gata la orice ceas sá vie in ajutor сапа 
unuia, cánd altuia. 

A ţinut războiul trei ani încheiaţi, cu multe sufe- 
гіп şi cu mari vărsări de sânge. La urmă, voia 
Domnului а hotărît izbânda de partea celor trei 
feciori viteji, iar Alb şi Verde-impărat, înfrânți, au 
fost izgoniți cu ruşine din tot cuprinsul împărăției. 

Sau întors după aceea Sorin, Călin şi Brumărel în 
trámbifári de surle, în strigătele de preamărire ale 
poporului până la palatul domnesc. Aici, Zimbru- 
Vodă, bolnav şi încărcat de ani, abia îi aştepta ca 
să lase tronul pe seama celui mai vrednic din fe- 
ciori. 

Unul câte unul, Sorin, Călin şi Brumărel s'au іп- 
chinat împăratului şi, de faţă cu toţi dregătorii şi întrebaţi, au clătinat şi ei din сар: Câteştrei îl me- 
inteleptii ţării, şi-au povestit isprăvile războinice,  ritau, câteştrei se luptaseră ca leii, fără frică şi fără 
vitejiile şi jertfele lor. | să pregete în fața morţii. 


РАО. 4. 


Numai unul însă putea moşteni tronul. Atunci 
Zimbru-Vodă a hotărit: Care dintre feciori va do- 
vedi la luptă dreaptă pe ceilalţi doi, a lui să fie 
împărăţia! 


LA pipi А ен 6 
, Pg 4 28 Set 


P. 


Trei zile a ţinut lupta şi ar fi putut ţine încă trei 
fără ca vreunul din feciori să se lase răpus, căci 
toţi erau deopotrivă de tari şi de vajnici. 

Faţă de nedumerirea împăratului, unul din curteni a 
zis: ,,Aceluia care se va arăta mai înţelept si mai 
mintos să-i dai tronul Măria Ta!” 

бі cei zece înţelepţi ai ţării i-au luat pe rând ре 
câteştrei feciori, descusându-i cu întrebări ісі de 
tel, amăgindu-i cu ghicitori şi cu vorbe întortochiate. 
Dar nici asta n'a dus la o hotărire fiindcă răspun- 
surile tuturor au fost саге de care mai istefe. 

Zimbru-Vodă însă, nu perdea speranţa: trebue, 
işi zicea el, să-mi dea Dumnezeu un semn ca să 
ştiu care-i cel ales. Şi într'o zi, pe când mergea cu 
feciorii la plimbare în rădvanul domnesc, iată că 
pe la mijlocul drumului caii se opresc sforăind şi 
pocnind din copite. 

— Ce este? întrebară feciorii. 

Vizitiul răspunse că jos, pe şosea, un cerşetor 
zdrenţuros care gemea si horcâia de moarte, le a- 
stupa drumul. Ce era de făcut? 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


Impăratul se prefácu adormit in rádvan са să 
lase pe feciori să dea ei răspunsul. 

= Strigă-i să se scoale, porunci Sorin, sau treci 
peste el. Nu putem perde vremea în loc pentru un 
cerşetor. 

— Sau dă-te jos şi împinge-l în şanţ, să moară 


Й acolo, zise Călin. 


Brumărel n'a dat nici o poruncă. Dar s'a scoborât 


- din rădvan, s'a apropiat de cerşetorul care zăcea іп 
| drum şi cu ajutorul vizitiului l-au pus pe picioare. 


— Ми mă lăsaţi, gemea cerşetorul, fără să-şi dea 


“seamă că are in faţa lui obraze împărăteşti. Ми mă 


lăsaţi să mor în drum, ca un câine. 
— Tată! zise Brumărel întorcându-se la rădvan. 


. Nu putem lăsa pe nenorocitul acesta aici. Trebue să 


moară şi el ca toţi creştinii, pe pat moale, cu popă 
şi lumânare la căpătăi. 
бі spre mirarea celorlalţi frați, voia lui Brumárel 


"s'a făcut. Cerşetorul a fost suit in rádvan şi adus la 
Fi palat. 


lar curând după aceea, în mijlocul serbărilor şi 
a petrecerilor care au ţinut o lună încheiată, a fost 


| uns са domn Brumărel, fiul cel mai mic de împărat. 


— De-acum pot să mor, zicea mulţumit Zimbru- 
Vodă către curteni. Dumnezeu mi-a trimes semnul. 
Un împărat пи trebue să fie numai viteaz іп răz- 


| boae şi deştept la minte. El trebue să fie şi bun 
о şi milos cu toţi supuşii. 


Alice Gabrielescu 
————o T U 


Păstoriļă 


Soarele acum se lasă... 
Dela iarbă şi trifoi 

Se întorc agale-acasă 
Miei micuti, bălane ої... 


Se întorc cu pástorifa 
Către casa din brădet 
Şi tot cântă copilita 
Nişte versuri de poet... 


Păsărelele 'npreuná 
Ison ţin în ciripit, 

Iará glasul ei răsună 
Prin brădetul înverzit... 


Turma merge legănată 

După cântul dulce-al lor 

Бап” la casa се s'arată 

In răriştea brazilor... 

Petru Вазійи 


— — — G" -— 


Precum albina culege sucul, tu, copile, sá culegi 
înţelepciune, când florile au trecut, mierea va fi 
a ta. 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


РАС. 5. 


Tase-Pămătuf tocmai se pregă- 
tea să puie apă în lighean spre a 
bărbieri un muşteriu, când pe ne- 
aşteptate intră іп „salonul” său 
de ras, tuns şi frezat, Neica Ghiţă 
Ciosvártá,  măcelarul de peste 
drum, 


— Bine ai venit jupâne Cios- 
vârtă, îl întâmpină Pămătut pe ne- 
nea Ghiţă. Imi pare bine că te mai 
văd pela mine prin „salon”. Се 
zici, d-ta de căldurile acestea? 


In timpul acesta apa curgea. 


AS 
t 


— Се=ѕӣ zic, jupan Pămătut? 
Eu unul numai stiu ce sá má fac. 
Tare mi-i teamă са de-o mai ţine 
Dumnezeu tot aşa, o să ajungem 
să пе topim cum se topeşte un 


bulgăre de ghiafá pe foc. 


In timpul acesta apa curgea. 

— Ascultá-má pe mine, neicá 
Ciosvârtă, eu cred са se apropie 
sfârşitul lumii. Păi nu vezi d-ta 
cum au început să se usuce toate 
grădinile, de parcă a dat pâr- 
jolul iadului peste ele!? 

In timpul acesta apa curgea. 


SACUL CU GLUME 


Haplea cade şi îşi rupe un braţ. Ducându-se la 


doctor acesta її spune: 
— „Te-ai rănit lângă coastă”. 


La gară: 


— „Cum să aşteptăm două ore!?" 
„Păi dece s'au făcut săli de aşteptare?!" 


ж“. 


-- Ai dreptate, dragă jupân Pă- 
mătuf. Dacă în două trei zile nu 


ne dă Dumnezeu o ploae, colea 
să ne mai înveselească semănătu- 


rile şi grădinile arse de soare, să 

ştii dela mine că o să ajungem 

să mâncăm scoarţa copacilor... 
In timpul acesta apa curgea. 


Cifra 13. 


— Dar... ce este asta jupân Pă- 
mátuf? De unde а isvorât atâta 
apă? 
— Nu ştiu, vai de păcatele mele, 
neicá Ciosvârtă. 

„51 nici nu ştiu să innot. 

— Las' cá te scap eu, dragă 
Pămătuf că eu ştiu. 

P. U. Rice 


— E imposibil, spune o doamnă, să fim 13 la 


masă. 


— Dece? Nu cred să fiţi superstiţioasă. 
— Oh nu, dar vezi că пи am decât... 12 іасатигі!.. 


„Ba lângă universitate! răspunde Haplea. 


— „Doamnă! doamnă! Toto a înghiţit un leu. 
Să mă duc după doctor?” 


francul acelal... 


-- „Linişteşte-te Mario. N'o să mă ruineze doar 


Culese de Wodan 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


URSARUL 


S'au strâns oameni pe 'ntrecute, 
Poate zeci ori poate sute 
intrun sat, Фе sárg, 

Unde-un urs, dela amiază, 
Sprinten cum е o sfârlează, 
Din joc numai încetează 

Prin întregul târg. 


Un figan си o oglindă 

Si cu-o tobă îl colindă 
Bietul, peste tot, 

Şi-i vorbeşte şi-i tot cântă 
Pe când ursul se frământă 
Ori se ia cu el la trântă 
Clătinând din bot. 


Un dănciuc si el se fine 

După ei, se duce, vine 

Ре la toți, şi-a strâns 

Bani câțiva ?піғо cutiuță 

Căci de mult timp Aghiufá 
Din necazuri nu-i mai cruță ` 
Și din griji şi plâns 

/ 


Să tot stai si să te bucuri 
De-atât joc şi giumbuşlucuri 

Ce le face-un urs... 

Nimeni ware de el teamă, 

Tofi pe nume-l strigă, 1 chiamă, 
Si пісі mau băgat de seamă. 
Vremea cum 5а scurs. 


Căci în zare, pe colină, 
Roşiatec se înclină 

Soarele ?п amurg... 

El tot cată "п jos si vede 
Se mai uită, dar nu crede, 
Căci la danciul mic monede 
In cutie curg... 


Și cum stă pe deal s'apună 
Surâzând cu voe bună 
Soarele, şiret, 

Mai trimete si-el o rază 

Si "п cutie o așază 

Ca şi-un бап micuț să cazá 


Si apune "псеї... 
loan Ciorănescu 


— — — С С .-,9--------- 


ЕНІ ЗІ AZI 


Bunicufei 
Se grábea spre-amurg atunce, 
lar a cerului vâltoare 
Aprindea un vârf de munte, 
Urieş ce poartă "п frunte, 
Diademi strălucitoare... 


бі bătrâni de ani, castanii 
Fremătau un dor de seară. 
Luna palid-argintie, 

Se ivea pe cer zglobie, 
Din tufiş de lămâioară... 


Surăzând, torcea bunica 
Firul vremii ce-o să vie, 
Chipul ei, al bătrâneţii, 
Retrăia 'п trecutul vieţii, 
Ani născuţi din veselie... 


A naturii daruri toate 
Şi-au pierdut acuma şirul 
Iar bunica 'ncovoiatá, 
Când ре pat şi când la vatră | 
А sfârşit a toarce firul.. 
Aurel Dumitrescu-Constanţa 
— Анни 


' ,DIMINEAT A COPIILOR» 


PAG. 7. 


să fie oare adevarat? 


Regele Nabusan ii zise intr'o zi infeleptului Za- 
dig: , Tu care stii atátea lucruri frumoase, nu cu- 
nosti oare vreun mijloc să-mi găseşti un vistiernic 
care să nu mă fure?” 

— De sigur, răspunse Zadig; cunosc un mijloc! 
ce nu dă greş, са să găseşti tocmai omul de care 
ai nevoe. 

Incântat de răspunsul acesta, regele il imbráfigá 
şi-l întrebă ce este de făcut. 

Zadig îl lămuri zicându-i: „N'ai decât să-i pui 
să danseze pe toţi сар vor veni să-ţi ceară locul 
de vistiernic. Acela care va dansa cu mai mare u- 
ѕигіпќа şi sprintenie, va fi fără doar şi poate omul 
cel mai cinstit”. 


— Iti baţi oare joc de mine? її grăi regele, a- 
dăugând: frumos mijloc de a-mi alege pe Ministrul 
de Finanţe! Ce, vrei să mă faci să cred că cel ce 
va şti să sară mai bine, va fi vistiernicul cel mai 
cinstit şi mai integru? 

— Nu ştiu dacă va fi cel mai îndemănatic, ii 
intoarse vorba, te asigur insá cá va fi cel mai cin- 
stit. 

Zadig vorbea cu atâta siguranţă, încât regele crezu 
că înțeleptul acesta avea vreo taină supranaturală 
de a-i cunoaşte pe oamenii de finanţe. 


(după Voltaire) 


— Nu-i nimic peste fire si nici nu-mi plac astfel 
de lucruri, îl lămuri Zadig; lăsaţi-mă să fac în- 
cercarea ce propun şi să fie convinsă Majestatea 
Voastră că secretul meu este lucrul cel mai simplu 
şi mai uşor. | aligi 

Regele Nabusan fu şi mai mirat, auzind că se- 
cretul este aşa de simplu. „Foarte bine, zise el, 
fă aşa cumte taie capul.” 

— Lăsaţi pe mine, făcu Zadig; vă veţi folosi din 
încercarea aceasta mai mult decât puteţi să vă în- 
chipuifi. 

Іп aceeaş zi, Zadig dete de ştire, in numele re- 
gelui, in tot regatul, cá cei ce se cred in stare sá 
poată îndeplini slujba de vistiernici ai Majestății 
Sale Nabusan, să se infáfigeze, îmbrăcaţi in haine 
de mátase ugoará, in ziua intáia din luna Croco- 
dilului, in anticamera regelui. 

S'au dus in total 64 de doritori sá ajungá ті- 
niştri de finanţe. Intr'un salon de alături Zadig 
pusese un taraf de láutari. Totul era pregátit pen- 
tru dans, numai cá uşa salonului acesta era in- 
chis. Ca sá mergi in salon, trebuia sá treci prin- 
trun coridor destul de intunecos. Un aprod venea 
sá ia pe fiecare candidat pe ránd si dupá ce-i aráta 
drumul, 11 lása cáteva minute singur in coridorul 
cel intunecos. 

In coridorul acesta regele care, fireste, era in- 
feles cu Zadig, pusese la îndemâna celor ce treceau 
pe acolo, grámezi de galbeni si alte lucruri scumpe 
din tezaurul sáu. 

După ce toţi candidaţii intrará іп salon, regele 
porunci ca ei sá danseze. Nici odatá nu s'a dansat 
însă mai greoiu si cu mai puţină graţie; ţineau cu 
toţii capul plecat, sira spinării încovoiată şi mâinile 
lipite de corp. 

„Ce hoţi şi pungaşi!” îşi zicea încet Zadig. 

Dintre toţi cei 64 numai unul singur dansa cu 
toată sprintenia, ţinea capul sus, se uita drept în 
ochii oamenilor, întindea fără sfială braţele si ți- 
nea corpul drept şi picioarele solid. 

„lată un om cinstit, un om cumsecade!” ісі zi- 
cea Zadig. 

Regele îl îmbrăţişă pe dánfuitorul cel sprinten şi-l 
numi pe loc vistiernic. Ceilalţi 63 fură pedepsiţi aşa 
după cum era şi drept să fie. In adevăr, fiecare din- 
trânşii, îşi umpluse buzunarele in cele câteva mi- 
nute câte stătuseră în coridorul ispitei şi de aceea 
abia puteau să umble, dar mi-te să sară şi să dam- 


seze. 


Omega 


РАС. 8. 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


Desene de IORDACHE Călătoria lui наріѕог 
4) Hăplişor іп Elveţia 


»Scumpá ţară românească, 
Domnul sfântul te păzească, 
Fără seamăn ești frumoasă 
Si bogată și mánoasá !“ 

Dar acum báiatul vede 

Si záu nici nu-i vine-a crede, 
Steaguri fálfáe streine, 
Se-aud plángeri si suspine, 
Sunt Románii cei robiti 

De-a lor tará despártiti. 
„Doamne“, zice Háplisor, 

„ nfășoară-mă 'ntr'un nor, 

Şi mai sus Tu mă ridică 

Să n'aud de jos nimică 

Pe Românii mei iubiţi 

Să nu-i văd că-s necăjiţi, 

Să n'aud cum plâng s'ofteazá, 
Soarta cum își căinează. 
Şi-ţi mai fac o rugăminte, 
Să Іе-аіції tu, sfânt Părinte, 
Ca să scape din robie 

Şi cu maica Românie 

Trup si suflet să-i unesti, 

бі ре veci să-i fericești! 


* 


Abia zice și d'odată 

Vultur falnic îi se arată, 

Rău în ghiare, tare ‘п cioc, 
Care-i strigă: „Ei, noroc! 
„incotro si cine esti ? 

— Háplisor sunt din Háplesti ! 
— Hăplișor esti? Bravo tie! 
Záu simt mare bucurie, 

Cá de tine-am auzit 

Si de Haplea cel vestit, 

Nu stiam, mái Háplisor, 

Са езі neam de-aviator. 

Dar pe-aicea ce-ai cátat ? 

Şi 'ncotro te ai îndreptat? 

— Ce-am cătat, nu știu nici eu, 
Stie numai Dumnezeu. 


экы T p— NS ы 


cu balonul 


Unde merg? Ми mă 'ntreba, 
Ci să-ţi spun povestea mea. 
Şi mergând i-a povestit 
Pân'acuma ce-a pátit. 

Şi vorbind ei tot așa 

Nor sub dânșii se 'ntindea 
Nor de toamnă, nepătruns 
Tot pământul stă ascuns. 
Trece-așa vr'o oră, două 
Háplisor simţi că plouă, 
Ba nu-i ріоае, ci-o zăpadă, 
Se pornește ca să cadă, 
Cade 'ntr'una, rece, deasă, 
Straturi-straturi mi-se lasă 
Pe balon și pe băiat 

Ce de frig a degerat. 
„Doamne, maică, strașnic ger! 
„Scris aicea-i са să pier!“ 

Însă vulturu-i zicea: 

„Fă-ţi curaj si nu te da!“ 

Şi din aripi tare dând 

Şi din gură tot suflând, 

Norul negru-l risipi, 

Jos o ţară se ivi, 

Ce mai ţară, ia priviţi: 

Munţi înalţi s'acoperiti 

De zăpezi eterne, 

Lunga iarnă ce le-așterne, 

De ghețari ce strălucesc, 

lar în văi tot șerpuesc 

Râuri multe, Rinul, Ronul, 

Si din mersu-i stând balonul, 
Vede lacuri mari, frumoase 
Vede vii, livezi mánoase 

Ba simtit-a chiar odată 

Un miros de ciocolată. 
„Unde-ajuns-am, Doamne, unde?“ 
lacă vulturul răspunde: 

„În ELVEŢIA vestită 

De viteji ce-i locuită. 

Mică-i ţara și-i cam rece, 

Dar pe multe ea le 'ntrece. 
Oameni harnici, muncitori, 

La rázboi buni luptátori. 


(in numărul viitor: Spre Roma | 


"a... 


OT 


РАО. 10. 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


Devotamentul unui cal 


Un şef arab, pe nume Abu-el-Marş, în cursul 
unei Тиріе contra Turcilor fusese rănit la braţ. De 
oarece rana sa nu era aşa de gravă, Turcii cari 
îl făcuseră prizonier, îl legaseră pe o cămilă şi 
luându-i calul, duceau cu dânşii cal şi călăreț. 

In ajunul zilei în care urmau să intre în cetatea 
Sfântul lon de Acra, poposiră cu prizonierii lor' 
in munţii Safadt. Arabul cel rănit şi ale cărui рі 
cioare erau legate cu o curea de piele, se culcase 
lângă cortul în care se adăposteau Turcii. -Peste 
noapte, trezit de durerea ce-i producea rana dela 
braţ, îşi auzi nechezind calul său care păştea cu 
alţi cai în jurul corturilor. 


Arabul îl recunoscu după glas şi neputându-se 
împotrivi dorinţei de a vorbi încă odată cu tova- 
răşul său de viaţă, se târi aşa cum putu, ajutân- 
du-se cu mâinile şi cu genunchii şi ajunse până la 
armăsarul său. 

„Sărmane prieten, îi zise el calului, cum vei trăi 
printre: Turcii ăştia? Te vor închide în vreun grajd 
cu alţi cai de rând; femeile şi copiii nu-ţi vor mai 
da să bei lapte de; cămilă nici să mănânci boabe 
de orz şi ovăz în podul palmei. Nu vei mai a- 
lerga liber, ca şi vântul din Egipt, în pustiul cel 


(după Lamartine) 


întins. Cu pieptul tău nu vei mai despica apa Іог- 
danului care îţi răcorea părul tău alb, ca şi spuma 
de pe tine. Dar dacă eu sunt rob, cel puţin să ră- 
mâi tu liber! Haide, du-te la cortul nostru pe care 
îl cunoşti aşa de bine. Du-te şi spune nevestei mele 
că Abu-el-Marş nu se va mai întoarce. Şi nu uita 
să-ţi bagi capul printre foile cortului nostru şi să 
lingi mâna copilaşilor mei.” 

Vorbind în felul acesta, Abu-el-Marş rosese cu 
dinţii frânghia de păr de capră cu care erau legate 
picioarele calului. Calul era acum liber, dar văzând 
pe stăpânul său rănit şi legat, inteligentul animal 
înţelese cu instinctul său mai bine decât i-ar fi 
spus cineva în vreo limbă oarecare. Plecându-şi ca- 
pul, apucă cu dinţii cureaua cu care era legat Abu- 
el-Mareş şi pornind în galop duse pe stăpânul 
său până acasă la el. П depuse în nisip la picioarele 
nevestei şi copiilor lui Abu-el-Marş. Odată cu a- 
ceasta, calul cel atât de inteligent şi de devotat se 
prăvăli la pământ şi muri zdrobit de oboseală. A 
fost plâns de întregul trib arab, poeţii l-au cântat 
şi numele lui a fost păstrat din gură în gură de 
Arabii din ţinutul Ierihonului. 


—— —ee—De——— 
In lumea cărţilor 
Cea mai mică carte din lume aparţine unui bo- 
gat negustor din Bombay, şi cuprinde o culegere 
de cântece sfinte. 


Se compune dintr'o sută 
de foi de hârtie de orez, 
în formă octogonală, dea- 
bea măsurând un centime- / ' 
tru în diametru si sunt le- (З "М 
gate în scoarță de mătase. г 


Sunt remarcabile fineţea 
şi claritatea caracterelor ti- 
părite in ros. Fiecare pa- ` 
gină e ornată de o таг- % > 
gine roşie. S d 

Dar, de unde vine aceastá piticá a cárfilor, nu 
s'a putut incá afla. Actualul posesor al ei, o are 
cumpărată dela un zaraf, care şi el o ауса dela 
un soldat englez care i-a vândut-o pe un pref de- 
rizoriu. 

Aceasta e tot ce se poate sti despre aceastá carte, 
intr'adevár unicá. 

Din frantuzeste de AL. DROBB. 


Clientul. — Cum vá mai merge cu sánátatea? 

Restauratorul. — Mulţumesc, merge bine! Cu ochii 
nu prea sunt mulţumit. De la d-ta de exemplu, n'am 
mai văzut de 2 luni, nici un ban. 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


PAG. 11. 


& 


2.— (Urmare) , 


Fulgul de зіги|: Dacă e vorba de locuri de cinste 
cred са ne putem lua la întrecere într'o luptă nu 
tocmai dreaptă. 

Eu am fost pană de struţ expusă іп galantarul 
celui mai luxos magazin din Paris. De acolo m'a 
cumpărat doamna de peste drum care locueşte în- 
tr'un adevărat palat. Şi dacă e vorba de cunoştinţă 
de lume apoi pot să-ţi spun că lăsând la o parte 
toate peripefiile drumului din Africa până la Paris 
şi dela Paris până aici în Craiova şi ţinând seamă 
şi de toate călătoriile pe care le-am făcut culcat în- 
tr'o luxoasá cutie de piele căptuşită cu catifea de 
mătase şi de vizitele, şi de marile prânzuri la care 
am luat parte... 

Баса таг fi decât minunăţiile câte le-am văzut 
şi le-am auzit prin teatru şi prin baluri şi tot rămâi 
foarte departe de mine fulgule de gâscă. 

Scama de уай: Amândoi sunteţi put de pasăre 
şi totuşi vá încontraţi si vá infepafi de parcă a-ţi 
fi nişte ţepi de arici. 

Fulgul de struf: Dar ghimpele cu care mă infepi 
acuma tu, din ce fel de mărăcine l-ai cules? 

Scama de уай: Eu te іпіер? de unde [i-a mai 
trecut prin minte aşa ceva? 

Fulgul de struf: Prin minte nu sărac de mine, dar 
prin fărâma de simfire pe care o mai am. 

Sunt un biet gunoiaş nesocotit si n'am nici о 
pretenţie. Am vorbit cu fulgul de gâscă ca să-i do- 
vedesc cá nu prea are pe ce-şi întemeia ingámfarea 
şi mi sa părut cá m'ai semuit cu un ghimpe ca 
să-mi aduci aminte cá struţii sunt aidoma cu a- 
ricii. 

Fulgul de gáscá: Stii cá ai haz? Ariciul e arici 
şi pasărea е pasăre. 

Cum poate fi cineva şi pasăre şi arici? 

Fulgul de struț: Va să zică n'ai ştiut că puii de 
struţ se nasc cu trupul învăluit de {ері ca ai ari- 
cilor ? 

Fulgul de gâscă: Ці bafi joc de mine dar n'ai 
nimerit-o căci oricât de prost aşi fi ţi-e prea boacănă 
minciuna. 


E ştiut doar de când lumea că orice fel de pui 
de pasăre se naşte îmbrăcat într'un puf galben şi 
moale, care cu timpul se preface in pene şi fulgi 

Fulgii de gâscă însă sunt cei mai moi din lume. 

Fulgul de struț: Nu glumesc de loc; puii de struf 
până pe la două luni au tot trupul imbrácat in 
{ері aşa cá par nişte arici cu picioare de pasăre. 

Pe urmă încep să le cadă {еріі care se inlocuesc 
cu puf şi pene cenuşii până pe la doi ani. 

De atunci încolo penele bărbaţilor se fac negre 
de tot pe trup afară de aripi şi de coadă care de 
albe ce sunt strălucesc cum străluceşte în soare 
zăpada din fara asta. Iar ale femeilor se fac ce- 
nuşii pe trup şi albicioase pe aripi şi coadă. 

Penele вігі ог sunt de o frumuseţe neîntrecută, 
aşa сит am fost şi eu şi de aceea struţul e atât de 
căutat si de prețuit de vânători. 

Fulgul de gâscă: Gânsac sau gâscă la noi e tot 
una şi oamenii ne mănâncă şi пе prefuesc la fel ca 
pe cele mai folositoare dintre păsări. 

Fulgul de síruí: Nu vreau să te jignesc câtuşi 
de puţin, dar te rog să crezi cá te ingeli. Pasărea de 
pe urma căreia se trag cele mai multe foloase este 
struţul. 

In afară de pene care sunt plătite scump, carnea, 
ouăle, grăsimea, sunt foarte prefuite şi cum struţii 
sunt foarte mari de făptură vă puteţi închipui câţi 
oameni se pot hrăni dintr'un struf. Ж 

Şi apoi dintre toate păsările pământului, struful 
e singura pasăre care-poate fi întrebuințată şi са 
vită de povară. 

Fulgul de gâscă: Cred şi eu că trebuie să fiţi a- 
devărată povară pentru oamenii care vă duc la târg 
dacă sunteţi vite. 

Fulgul de síruí: lar пи m'ai înţeles. Am vrut să 
spun cá strufii pot duce în spinare poveri mari aşa 
cum duc pe aici măgarii. 

Sunt struţi domesticiţi care duc în spate până si 
pe copiii stăpânilor. | 

Іп sfârşit, fără să mă laud, cred că fac parte din- 
trun neam de păsări mari şi vestite prin folosul 
pe câre-l aduc omenirii. Trebue să mai ştii că în A- 
frica penele de struţ sunt socotite ca un tribut 


РАС. 12. 


preţios pe care fiecare supus e dator să-l plătească 
înalţilor slujbaşi ai stăpânirei. 

Pulgul de gâscă: Arici, vită, măgar, struţ, — 
ce-i fii, — să ştii dela mine, că pasăre mai folosi- 
toare decât gâsca nu е nicăeri şi nu ştiu zău ce 
з'аг fi făcut lumea asta fără noi. lar са să ştii că 
nu mai speriat nici cu tributul, pot să-ţi spun cá 
şi pe aici cel mai preţios plocon pe care-l duc fá- 
ranii slujbaşilor de сагі au nevoie, e o pereche de 
gâşte grase. 

Scama de cânepă: Povestea odată o sfoară cu 
care era cusută o carte de religie şi-mi aduc aminte 
că spunea: ,Fericifi cei săraci cu duhul cá a lor 
e împărăţia cerurilor”, dar asta era pentru oameni. 

Fulgul de gâscă: lar. de mine te legi scamă de 
funie? 

Scama de cânepă: Dacă-ţi gâgâeşti cu atâta în- 
датіаге prostiile... 

Scama de уай: Pace fraţilor! Rândunelele au 
să se întoarcă in curând la cuib. Impácafi-vá si 
mulţumiţi lui Dumnezeu pentru bine-cuvântata rază 
de soare care v'a desmorţit şi уа inviorat de a-ţi 
avut putere să vă şi certaţi. 

Vă rog să-mi făgăduiţi cá de mâine în colo ori 
decâte ori vor pleca rândunelele din cuib, unul din 
noi va povesti câte ceva din peripeţiile viefei lor, 
prin care a trecut, până a ajuns aici, — iar ceilalţi 
vor asculta şi vor tăcea aşteptând să le vie rândul 
la vorbă. 


Fulgul de rândunică: Acum rândunica îşi va scoate 
puii la plimbare în toate zilele, iar seara îi va aduce 
la cuib. 

Pe urmă va veni o seară în care se vor întoarce 
doar părinţii. Asta va însemna că puii sunt destul 
de mari ca să se poată hrăni şi îngriji singuri. 

Pe rândunica noastră au părăsit-o părinţii după 
o săptămână de încercări de zbor şi-mi aduc aminte 
cât de speriată era de întunerecul întâei nopţi în 
care a adormit departe de aripa mamei... 

Fulgul de vată: Mâine ai să ne spui povestea ta 
căci aici eşti mai de gazdă decât noi toţi. Pe urmă, 
rând pe rând, vom vorbi fiecare căci oricât de 
mică şi de neînsemnată ne-ar fi fost viaţa, fiecare 
avem de povestit ceva. 

Mai multe grunzigoare de pământ din peretele 


cuibului: Şi noi ştim multe... multe! — Eu şi mai 
multe... — eu am fost frunză... — еп “ат fost 
greer... 


Un grunzişor mai negru: Eu am fost înghițit 
de o râmă... 

Alti grunzişori: Toate din pământ se nasc şi in 
pământ se 'ntorc. 

Alți grunzisori: Şi nimeni nu ştie mai multe са 
pământul ! ! 


(Va urma) 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


lonel vrea să se joace 


Hai Ionel, dragă Ionică, 

Vezi această păpuşică? 

Ne jucăm си еа frumos. 

Şi zicem, de bună seamă, 

Că-i eşti tată, că-i sunt mamă. 
Dar Ionel se 'ncruntá foc 

Si ráspunde агіадоє 

Cu рари$ї ец пи та іос. 


Hai Ionel, un alt joc ştiu: 

Eu sunt cal, tu, vizitiu. 

Haide, repede mă 'nhamá! 

Nu cumva să-ţi fie teamă, 
N'am să te lovesc, Ionel. 

Dar lonel se 'ncruntá foc: 

Ce crezi, cá sunt prichindel? 
C'un aşa cal nu mă joc! 


In grádiná hai, Ionel, 
Si-om culege-un buchefel 
De mixandre si gherghine. 
Vom petrece foarte bine 
Dar Ionel stă bosumflat 
Uite-l, par'cá-i un bursuc! 
Zice foarte supărat: 

In grădină nu mă duc. 


De nu vrei, nu mergem, nul 
Eu fac tot ce vrei şi tu. ` 
Vrei să пе dám Нифа-Пифа 
La plimbare cu căruţa? 

Vrei să ne jucăm cumva, 

Ion, de-a v'aţi ascunselea? 
Sau doreşti cu dinadinsul 
Sá пе fugărim de-a prinsul? 
Să "й citesc istorioare? 

Ce vrei, dragă ігайоаге? 


Vai, ce supărat Ionel e! 

Dă din cap la toate cele. 
Jucării prin casă zac — 
Nu-i nici una pe-al său plac. 
Si la urmă zice-aşa: 

Ce vreau eu, nu mă 'ntreba. 
Ce vreau eu, e foarte greu, 
Fi'ndcă vezi, n'o ştiu nici eu! 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


Recunoştinţă de animal 


Intr'o pădure din împrejurimile unui sat indian 
un báefas cam de vreo opt anişori păzea câţiva 
bivoli la păşune. 4 

Deodată, dintr'un desiş ,sári ип tigru care apu- 
când pe băiat, se căznea să-l tragă înnăuntrul de- 
sişului. T 

Báiatul, cuprins de spaimá si durere, incepu sá 
tipe si strigătele lui fură auzite de bivolii pe care ii 
pázea. 

Si atunci se întâmplă un lucru foarte curios. Bi- 
volii, în loc să fugă, veniră în ajutorul băiatului şi 
chiar unul din ei dădu tigrului o loviturâ de coarne 
atât de puternică, încât sili pe fiorosul animal să 
lase prada din gură şi să se apere de atacul bivolilor. 

Scăpându-i băiatul, tigrul se aruncă cu furie a- 
supra bivolului care îl lovise şi dintr'o săritură 
îl izbi cu laba, făcând o rană adâncă în şoldul cu- 
ragiosului animal. 

Un alt bivol însă se repezi numai decât şi dădu 
o aşa lovitură de coarne tigrului, că-l aruncă la 
câţiva paşi. Tigrul găsi atunci de cuviință să o 
ia la fugă. 

In timpul când cei doi bivoli se luptau cu tigrul, 
sărmanul băiat, trântit la pământ, după ce scăpase 
din gura fiarei, era păzit de către o bivolifá, care a- 
propiindu-se, făcea de santinelă la capul lui. 

Trecuse câtăva vreme dela această întâmplare. Cu 
toate că băiatul. fusese foarte grav rănit de tigru, 
totuşi se vindecase şi continua încă mai departe 
serviciul lui de păstor de bivoli. 

Oamenii din sat, aflând de întâmplarea băiatu- 


tului, se mirau şi nu ştiau motivul pentru care bi- 
volii in loc să fugă, la atacul tigrului, sáriserá în 
ajutorul băiatului, scăpându-l dela o moarte sigură. 

Bătrânii satului însă le povestiră cá acest báefag 
a fost totdeauna foarte milos cu animalele ce i-au 
fost încredințate spre pază şi niciodată nu le-a a- 
tins câtuşi de puţin cu ciomagul, după cum făceau cei- 
lalţi păzitori de bivoli. 

Dacă cumva se întâmpla ca vreun bivol să se ră- 
nească sau să schiopăteze, acest băiat nu se lăsa 
până ce nu-l vindeca, aşa că fapta! arătat mai sus, 
al devotamentului bivolilor, era o dreaptă răsplată 
a acestor animale faţă de bunul lor prieten. 

„Copii! fiţi blânzi şi buni си animalele, căci poate 
veni un timp când ele vor răsplăti bunătatea voa- 
strá". 

Din ruseste de Didona si N. Feodosiu 
—— -- N —320— —— 

Un prefăcut învăţat şi scriitor către un prieten: 

— „Nu ştiu cum se face cá barba mea este albă 
pe când părul meu este negru ca pana corbului”. 

„Foarte simplu, răspunse prietenul, se vede 
că lucrezi mai mult cu fălci decât cu capul”. 

Un pungaş îi spunea prietenului său că fiecare 
poate contra sumei de un leu să capete dela el un 
sfat bun. 

„Dragul meu, îi zise prietenul, eu am mulţi 
guzgani în casă. Ce să fac ca să scap de ei?” 

— „Ei asta-i, mutá-te în altă casă”. 

Din némteste de Zell C. Carol-Craiova 


—— — x — 


— —À 


РАО. 14. 


„DIMINEAȚA COPIILOR» 


ILEANA CEA FRUMOASA 


— Poveste dela Românii din Macedonia — 


Trei surori cărora le muriseră părinţii, stăteau 
într'o zi pe prispa casei lor. Cea mai mare dintre 
ele torcea un fir de in, cea mijlocie un fir de bum- 
bac, iar cea mai mică sădea nişte flori. 

Trece pe acolo fiul împăratului şi stă să asculte 
ce-şi vorbesc surorile între ele. 

Cea mai mare zise: „Dacă fiul de împărat mar 
lua de nevastă pe mine, cu fusul acesta i-aş îmbrăca 
toată oştirea şi ar mai prisosi". 


— бі eu aş putea face la fel, dacă m'ar lua pe 
mine de nevastă, grăi cea mijlocie. 

— Iar eu, încheie vorba sora cea mică, i-aş naşte 
un băiat şi o fată, frumoşi сит nu s'au mai văzut 
pe pământ: cu luna în frunte, cu soarele în piept 
şi cu stele în obraji. 

Ii plácu mult ficiorului de impárat aşa cum vorbi 
fata cea mai mică şi îi căzu cu tronc la inimă, că 
de frumoasă nu-i găseai perechea. Se întoarse din 
drum, intră în curte şi-i zise fetei: „să ştii că 
tu esti aleasa inimei mele si cá în curând facem 
nunta!” 

Dar cele două surori mai mari numai puteau 
de ciudă. Se infeleserá intre ele să o piardă, să 
o prăpădească pe sora lor mai mică. Şi-i ziseră a 


de N. Macedoneanul 


doua zi: ,Surioaro, hai să mergem în pădure la 
mormântul bietei mame!” Se duseră, nu însă a- 
colo unde era mormântul mamei lor, ci într'o altă 
pădure neumblată până atunci de picior omenesc. 
O legară după aceea de un arbore, iar ele se în- 
toarseră acasă, lăsând-o pe surioara lor să fie sfâ- 
şiată de fiarele pădurei. 

Asa stătu fata. până cam pe inserate, când iată 
că trecu pe acolo un urs mare şi groaznic la înfă- 
fisare й 

„Ursule, dragă ursule”, îi se rugă frumos fata, 
„fii bun şi taie-mi frânghia cu care m'au legat 
surorile mele!” 

Ursul îi rupse frânghia cu dinţii şi nu-i făcu 
nici un rău fetei cele părăsite. Ba chiar о linse 
pe mâini şi-i vorbi blând zicându-i: „Dacă nu vrei 
să rămâi noaptea afară în pădure, sui-te pe arbo- 
rele cel mai înalt si din vârful lui priveşte în toate 
părţile. Unde zăreşti o lumină, în spre acolo să te 
indrepfi" 

Asa îi vorbi Moş Martin, care după aceea işi văzu 
liniştit de drum. 

Se sui fata pe arborele cel mai înalt şi din 


- vârful lui zări în spre Soare-răsare о luminiţă. O 


porni într'acolo şi ajunse la un palat măreț. Pasă- 
mi-te, era palatul lui Séatu-Palmá-Barbá-Cot şi al 
celor opt fraţi ai săi. Pe cât era palatul frumos pe 
din afară, pe atâta era neingrijit, nemáturat şi necu- 
rátat ре din láuntru. 

Ileana cea harnicá nu státu mult sá se gándeascá 
ci isi sumese mánecile rochiei si se puse pe cu- 
răţat si direticat. In mai puţin de o jumătate de oră, 
totul era curat si fiecare lucru la locul lui. 


Dar Ileana nu se mulţumi cu atâta, ci mai făcu 
mâncarea, puse masa cu tacâmuri de aur şi de 
argint şi după aceea, când auzi un sgomot de afară, 
se ascunse în podul casei. De acolo se uita printr'o 
gaură, са să vadă cine va veni şi ce se va în- 
tâmpla. 

Intrară cei nouă pitici, în frunte cu Statu-Palmă- 
Barbă-Cot şi începură să sară şi să joace de bucurie 
că văzuseră masă pusă aşa de frumos şi casa aşa 
de direticată. 

Аза a mers câteva seri dearândul, până ce într'o 
zi, Statu-Palmă-Barbă-Cot nu plecă de acasă cu 
ceilalţi fraţi ai săi, ci se ascunse intr'un colţ. 

Piticul o văzu pe Ileana şi se minună şi de hăr- 
nicia сі, dar mai cu seamă de nespusa ei frumuseţe. 

După ce Ileana direticase, făcuse mâncare şi pre- 
gătise totul, se pregătea să se urce din nou în podul 
casei. Tocmai atunci însă, Statu-Palmă-Barbă-Cot eşi 
din ascunzătoare şi-i zise: „Stai, nu fugi şi nu te 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


speria, că noi piticii nu-ţi facem nici rău, сі, din- 
potrivă, vroim să-ţi mulţumim şi să te răsplătim. 
Ci spune-mi de unde şi cum ai venit până aicea?” 

Ileana îi povesti ce i-au făcut surorile sale si 
ceeace ştim că i-sa mai întâmplat. 

Statu-Palmă-Barbă-Cot îi întoarse vorba zicân- 
du-i: „Fii sora noastră, celor nouă frați pitici. Iată 
şi cheile dela nouă odăi ale palatului. Deschide 
opt odăi, dar pe a noua să nu o deschizi, că are 
să fie rău şi de tine şi de noi toţi”. 

A doua zi piticii, foarte bucuroşi că au căpătat 
o soră aşa de harnică şi de frumoasă, plecară din 
nou la vânătoare, cu dânşii mergând şi Statu-Palmă- 
Barbá-Cot. Rămasă singură, Ileana, după ce isprăvi 
de direticat şi de gătit mâncarea, se apucă să des- 
chidă una după alta odăile palatului. Deschise opt 
şi văzu că erau pline de grămezi de aur, de gră- 
mezi de argint si de tot felul de pietre preţioase 
cari de cari mai strălucitoare. 

Deschise însă şi odaia a noua. Dar ce era în- 
trinsa? Mulţime mare de oameni cu lanţuri grele 
la picioare. | | 

Erau robii făcuţi de pitici. Văzând că li-s'a deschis 
uşa, unul câte unul se strecurară şi egirá afară. 
Nu rămase decât un moşneag care de bătrân şi 
de slab ce era, nu putea să se mişte de greutatea 
lanțurilor in cari fusese legat. 

„Frumoasă fetiţă, se rugă el, dă-mi şi mie dru- 
mul. Te voi răsplăti dându-ţi um scaun de lemn 
care se închide şi se deschide cu un fir de păr şi 
care sboară în văzduh mai repede decât pasărea 
cea mai iute”. 

Ileana îi desfăcu lanţurile, iar moşneagul care 
era un vrăjitor iscusit îi dete scaunul făgăduit. I- 
leana intră intr'insul, părăsi palatul piticilor şi se 
inálfá în văzduh. 

Pe când sbura, iată că zări o fântână la care 
se coborî să bea apă. Când esi din scaunul de 
lemn şi se plecă să bea apă, văzu că fiul împăra- 
tului vine şi el la fântână, călare pe un armăsar 
sprinten. Ileana intră repede în scaun, îl închise cu 
firul de păr şi se ascunse іп fântână. ° 


Calul fiului de împărat întinse capul să bea apă, 
dar se sperie şi sări înapoi. Fiul de împărat, se uită 
şi el în apă şi văzu că într'însa e un scaun de lemn. 
Fără să ştie că e ceva înlăuntru, îl puse pe şeaua 
calului şi-l duse acasă. Peste noapte auzi că umblă 
cineva prin odaie. Era Ileana care eşise din scaun, 
ca să găsească ceva de ale mâncării. Fiul de îm- 
părat o apucă de mână şi o întrebă cine este şi de 
unde vine? Ileana îi povesti de-a fir-a-pár, cum 
feciorul de împărat, care era însuşi flácául cu care 
vorbea dánsa acum, trecuse pe la casa lor, ce spusese 
ea, ce-i făcuseră surorile si іп sfârşit totul. 

Se bucură mult feciorul de împărat că norocul 
i-a adus pe fata după care numai putea, şi-i zise: 


ЕЗ 


РАС. 15. 


„Să ştii că tu eşti aleasa inimei mele şi că de azi 
în trei zile facem nunta”. 

Dar a doua zi fu nevoit să plece la războiu, 
căci se primi vestea că împăratul vecin năvălise 
cu oaste numeroasă. O chemă, aşa dar, pe maică-sa 
şi-i, zise: „Până ce mă întorc eu dela războiu, te 
rog să ai grije de scaunul de lemn şi de trei ori 


pe zi să-i dai mâncare şi băutură”. 


Dar iată că se răspândi în toată cetatea aceea 
zvonul că la palatul împăratului este un scaun de 
lemn în care stă ascunsă o fată frumoasă cum nu 
e alta, dar ре ‘саге nimeni nu poate să o vadă. A- 
flară şi surorile Ileanei şi-şi dădură ele cu gândul 
că fata din scaunul de lemn nu poate fi decât sora 
lor. Se duseră întins la palat şi se rugară de îm- 
părăteasa mamă să le împrumute pe o zi două 
scaunul de lemn, spunând că vor să-şi facă şi ele 
p la fel. Impáráteasa le crezu pe cuvânt şi 11-1 

et 

Ele il duserá acasá, dar сапа Пеапа esi din scaun, 
o desbrácará de hainele ei cele scumpe si o duserá 
din nou in pádure ca sá fie sfágiatá de fiarele sál- 
batice. In locul ei intră în scaun sora cea mái 
mare. 

Сапа scaunul fu dus din nou la palat, impárá- 
leasa-mamá ii ducea máncare ca de obiceiu, cá ei 
nici prin gând nu-i dăduse cá acum e altcineva 


(Citiţi continuarea în pagina următoare) 


е М 


РАО: 16; Susana 


înlăuntru. Ce te faci însă cá cea din.lăuntru nu 
ştia cum se deschide scaunul, aşa că nu putea să 
iasă şi să mănânce mâncarea. 

Аза trecură trei zile şi iată că în ziua a patra 
feciorul de împărat se întoarse biriuitor dela răz- 
boiu. 

Se duse drept la scaun, il deschise си un fir de 
păr, se făcu foc de mânie şi chiar din ziua aceea 
căzu greu bolnav la pat. 

Dar unde era Ileana în vremea aceasta? Ileana 
fusese găsită în pădure de o babă, care o duse 
acasă la ea ca să-i fie slujnică. Şi ajunse până 
acolo vestea despre boala fiului de împărat. Ileana 
bănui care trebuie să fie pricina şi de aceea strânse 


- urzici proaspete, le fierse şi după ce puse іпіг'їп- 


sele inelul de logodnă ce-i dăduse feciorul de îm- 
părat, se rugă de stăpâna-sa să ducă din рагіе-і. 
urzicile acestea la iubitul ei. Cu mare greu ce o 
lăsară păzitorii pe babă să intre în palat. Intră şi 
ajungând până la bolnav, îi zise: ,,Mánàncá urzi- 
cile acestea binecuvântate de urăriie de sănătate 
ale celei mai frumoase fete din împărăție”. 

Feciorul de împărat întinse lingura în farfurie, 
când ce să vadă? In lingură era inelul de lo- 
godna sa cu frumoasa Ileana! La vederea aceasta, se 
duse, pieri dintr'insul orice boală şi durere. Sări 
їп picioare şi o porni cu baba la casa acesteia, unde 
ізі găsi pe iubita sa Ileana. 

Trei zile după aceasta s'au cununat şi s'a făcut 
o nuntă, cum nu se mai văzuse în împărăţia aceea. 

Ce s'a făcut însă cu surorile Ileanei? Eu zic să 
le lăsăm încolo, căci fără doar şi poate şi-or fi 
primit ele pedeapsa ráutáfii lor. 

N. Macedoneanul 


—— s а Pr р p wh 
` 


| 1 
,DIMINEATA COPIILOR" 


In şcoală ^ 

Іпуй оғ. — Stan Tănase, 

Stan Tánase. — Prezent. 

Inváfütorul. — Da, de ce ai lipsit eril... 

Stan Tánase. — Am avut o nenorocire in familie. 
Іпуй оғш. — Da, се nenorocire?.. 


Stan Tănase (repede). — А căzut pisica in bu- 
toiul cu borş... 


М COPII! | 
Cereti părinţilor să ма ducă după 6 la 
„LUNA PARK“ 

Cel. mai frumoase distracţii pentru copii 
Roata dracului, ghidilici, Tapul si 
croitorul, Trenul aerian, Vánátoarea 


de rate, Tir, Sport de apá, etc. 
O condiţie 


“ 


Ciocolata mă încântă, 

Mai mult decât o jucărie, 
Insă numai ,,бисһаға” 
Căci bună trebue să fie. 


Roata dracului, Ghidilici, Тари! şi 
croitorul, Trenul aerian, Vănătorul 
de rate, Tir, Sport de apă, etc., etc. 
sunt o parte din cele mai straşnice dis- 
tractii, pe cari le puteţi vedea la: 


isis A NA PARK“ 
| Deschis zilnic după 6. — Veniti su părintii 


lin curios efect de optică 


SZ 


ыс ж 


Liniile АВ şi C D sunt paralele ? Deşi la vedere, ele par curbate, se poate uşor constata са 


sunt drepte, punând dealungul lor o linie 


Atelierele „ADEVERUL“ S. А. 


DIMINEATA 
AS COPIILOR 


DinEcrTon: М. BATZARIA 


ТАҒ 


NY 
ШТА 


Гү 


LII 


VN 
nnum m, 


a - 
my. 


£ 
SS <= 
N : `= 
< 
K 


PREŢUL LEI 


— Dati-ne „Dimineaţa 7Copiilor* cu „Călătoria lui Hăplișor'- 


4 


тм 


РАС. 2. 


—— — -—-- 


„DIMINEAŢA COPIILOR” 


Semănăâătoarele de... foc 


Se ştie că stratul de prundiş pe care sunt fixate 
traversele drumului de fier, permit scurgerea apei 
de ploae şi totdeodată, împiedică seminţele aduse 
de vânt, să germineze şi să dea naştere la plante 
sau ierburi care ar invada repede linia. 

Cantonierii drumurilor de fier au dealtfel, dato- 
ria de a distruge plantele care si-ar putea face 
apariţia printre traverse. Asemenea măsură este su- 
ficientă în Europa şi, în general, în ţările tem- 
perate. 

Insă nu e pretutindeni la fel. In sudul Califor- 
niei, de exemplu, vegetaţia e aşa de abondentă, 
intensă, şi aşa de viguroasă, încât cu tot pietrişul 
şi cu toate măsurile funcţionarilor, ierburile inva- 
dează calea şi, câteodată, cauzează teribile deraeri, 
căci unele din plantele parazite, conţinând o sevă 
oleioasă,- provoacă patinarea maşinilor, iar unele 


sunt atât de groase, încât împiedică adesea fun- 
cfionarea macazurilor. : 

S'au făcut multe încercări pentru distrugerea ráu- 
făcătoarelor vegetale. S'a stropit calea ferată cu 
lichide otrăvitoare, cu acizi, dar nimic ma reuşit. 
Un singur procedeu s'a putut găsi eficace: focul. 
Si el a rămas întrebuințat totdeauna. 

Spre a curăţi linia cu foc, se folosesc locomotive 
speciale, la care se ataşează câte un vagon-cisternă, 
plin cu esenţă. De fiece parte а maşinei, câte o 


țeavă împroaşcă cu esenţă ре care o aprind scântei 


electrice. 

Şi locomotiva înaintează cu toată viteza arzând 
şi doborind vegetaţia, atât pe linie cât si ре o lár- 
gime de cinci metri de fiecare parte, până la două 
sute kilometri pe zi. 

După cum se poate constata, drumurile de fier 


sunt repede сига ес şi rămâne vântului sarcina de 
a transporta resturile arse. 

Prin unele locuri ierburile sunt atât de dese, 
că o maşină nu poate arde mai mult de patruzeci 
de kilometri pe zi. | à 

Оретайа aceasta se repetá in tofi anii. 

Pare un spectacol extraordinar cánd vezi loco- 
motiva înaintând si aruncând flacări intr'o parte 
şi în alta. Noaptea, mai ales, vederea este impre- 
sionantă. 

Mai adăugăm că un rezervoriu cu apă, stinge, 
treptat, incendiul aprins де maşină, spre a evita 
întinderea prea mare а flacărilor. 

din frantuzeste de Al. Drobb 


—— — oc 


La s 


1 


саїааї 


— , Hai să пе scâldăm la gârlă 
Că mi-e cald de mă topesc!” 

бі báetii dela târlă 

Să se scalde o pornesc... 


Cum ajung, îşi scot din foalá 
Trupul mic si bălăior 

бі cu toţi în pielea goală 

Răd şi sar într'un picior... 


Apoi sburdă-aleargă printre 
Cele calde cărărui... 

Таїа-і! vreau acum să intre 
Sá se scalde cei hai-hui. 


Că e apa mare, mică, 
Ei de asta n'au habar 
бі de-odată fără frică 
Bâlbâdăc! în apă sar... 


S-au scăldat un ceas mai bine, 
S'alte ceasuri аг fi stat... 
Lor din apá nu le vine 
Ca 5% ia spre caldul sat. 


Dar nu tine mult plácerea 
E'un proverb de mult stiut. 
De la râs la plâns adesea 
Omu trece 'ntr'un minut. 


Un figan, pungas pesemne 

Pàn' la haini s'a strecurat 

Si de-ajuns i-a fost — prea lesne 
Toate boarfele-a furat... 


Acum gloata-i ruşinoasă 

Fiindcă satul i-a văzut 

Desbrăcaţi — venind spre casă 

Бі de râs mi s-au făcut. Petro Basiliu 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


( 


DiMiNER'T 


ABONAMENTE: UN AN 
SASE LUNI 


150 LEI 
80 „ 
ЗО AUGUST 1925 


гу = 


REDACTIA ŞI ADMINISTRAŢIA : 


-т? 


LOB 


BUCURESTI. - STRADA SÁRINDAR 9-11 BUCURESTI. - TELEFON 6/67 


UN NUMĂR 4 LEI 
IN STRÁINATATE DUBLU 
Manuscrisele nepublicate nu se іпароіата 


Perdut Соріїча 1... 


Ма! Ат pierdut copilul! L-a furat cineva... vr'un 
țigan?! Cine ştie?! L-a găsit colea singur... а in- 
trat în vorbă cu el... l-a încântat... i-a spus... i-a 
promis până l-a dus niţel mai încolo... pe urmă l-a 
luat cu sila!... Şi dacă plângea copilul... ce-i păsa 
lui?! L-a târit înainte de mână... ori o trăsură... 
о căruţă... 

П bagă undeva într'o casă... într'un dindas, într'o 
bucătărie, până seara, ре urmă ia-i urma!!... 

Asa se gândeşte Marița stând іп colţul stradei, 
cu mâna la- gură şi uitându-se încoace şi încolo 
pe trotoare, pe la ferestrele prăvăliilor. 

A fost trimis-o stăpâna să pună 0 scrisoare la 
cutia poştei. 

— Ма duc şi eu mamá, cu Marița până în stradă 
la cutie, zise Ionel. 

— Du-te, răspunse mama, cată însă, ţine-te de 
Marița, nu te rázleti să te calce vr'o trăsură ori 
automobilul. 

Si s'a dus Ionel cu Marița. De câte ori esise el 
cu dânsa! 

S'a dus. 

S'au dus la cutia de scrisori. Au pus scrisoarea. 
Au trecut si mai departe la un fotograf de s'au uitat 
la fotografii. Lui Ionel ii plăcea să se uite la foto- 
grafii de copii. Marița ii arăta mai mult fotografii 
de nuntá cu mire si mireasá. Mireasa cu voal pe 
spate, cu betealá, cu flori si cu trená lungá la 
rochie. 

La fotograf vine si Dumitră, prietena Marifei. 

Au mai stat si cu Dumitra de s'a uitat si ea la 
fotografii. Pe urmă au plecat spre casă. 

Pe drum însă Dumitra se opreşte la o poartă, 
vrea să intre la Anicuţa, să-i spună o vorbă. 

Marița vrea să meargă şi ea ре la Anicuţa să 
vază ce inel a căpătat Anicuţa dela un verişor al ei. 

Dar Ionel nu vrea să meargă la Anicuţa. Ionel 
vrea să rămână în stradă să se uite la o fereastră 
unde erau mulțime de lucruri frumoase, erau pisi- 


сціе mici, păsărele, elefanţi de cauciuc, şerpi verzi 
cari se mişcau dând din cap şi din coadă când її 
luai în mână. Erau şi lebede şi maimuțe! Iară la un 
ceas, în loc de limba care mişcă ceasul era un copi- 


laş care se dedea în leagăn. Era şi un urs cu o 
umbrelă roşie! 
Ionel vrea să rămână aci la fereastră, să se uite. 
— Atunci să ştii, Ionel, să mă aştepţi aci? 


РАС. 4. 


— Da, răspunse el. 

— Da, dar să ţii minte bine; să stai aci, cá eu 
vin numai decât. 

— Bine. 

— Atunci má duc Ionel? 

— Du-te. 

— Să mă duc? Stai? 


— Stau, Mariţo! răspunde Ionel, uitându-se în- 
irun colţ la nişte soldati de plumb; stau, du-te. 

Si Marița se duce. 

Jonel se uită la fereastră. 

In timpul acesta însă, iată trec soldaţi cu muzică 
şi mulţime de copii se ţin de dânşii, mergând ju- 
când pe stradă în pasul soldaţilor. 

La muzică pe lângă soldaţi erau şi nişte băe- 
taşi micuşori dar îmbrăcaţi şi ei ca soldaţii. 

— Се soldăciori mici, zice Ionel, şi începe să 
meargă pe trotuar uitându-se la ei şi mirându-se de 
soldaţi aşa mici. 

Se miră şi se duce după ei. 

In lipsa lui vine Marița. Se apropie de fereastra 
cu jucării, dar Ionel nu e! Incotro s'o fi dus? A- 
pucá spre casá, merge o bucatá repede, se uitá 


„DIMINEAȚA COPIILOR» 


mai departe pe stradă, dar cât e strada de lungă nu 
vede пісі un copil, rázlef aşa са Ionel. 

Nu, nu е, hai înapoi pe altă stradă, pe strada 
Carol, unde sunt prăvălii mai încărcate. Merge, mer- 
ge! Lume, oameni, fel de fel, dar Ionel nu е! 

Hai pe strada cealaltă. Sâmbăta trecută a trecut 
pe-acolo: cu Ionel şi el s'a oprit la о fereastră 
ande era un automobil si in loc de sofeur era un 
broscoiu verde si cu piept alb, parcă ar fi avut o 
vestá albá. Si lui Ionel ii era asa de drag, zicea cá 
о sá-i ceará Domnului sá-i cumpere automobilul. 

Marifa e aproape sigurá cá copilul e acolo si de- 
aceea merge grăbită aproape la fugá; dar degeaba 
alergá. Ionel nu e. 

Acuma stă ea in colţul stradei si se uită unde 
sá se mai ducá. 

Se uită şi nu ştie ce să facă. Ii vine să-şi rupă 
părul de necaz. 

Ce să facă ea acuma? 

Ce să spună acasă? Dar ce-o 1i făcând copilul? 
L-a furat cineva? L-a călcat o trăsură, un automo- 
bil? Trebue să fie mai mult de un ceas de când 
aleargă şi aşteaptă. Nici nu ştie încotro să se mai 
ducă. 

Şi e vina ei. Nu trebuia să lase copilul singur. 
Copilul e copil, a văzut muzica, a văzut săldăciorii 
ăia mici, sa dus după ei. 

Era şi vina copilului că s'a dus!... Nu trebuia să 
se mişte din loc. 

In timpul ăsta iată un vardist ducând pe Ionel 
de mână. П ducea acasă. Copilul ştia adresa. 


Th. D. Speranţia 
——— [CX a 


Cântec de leagăn 


Nani, папі, dulcea mea, 

Albul mamei julg de nea, 

Сапа тоз Епе 

Ре la gene 

Va veni să le alinte, 

Fata mamei cea cuminte 

Te voiu legăna uşor, 

Ți-oiu cânta incetisor: 

Nani, nani, dulcea mea, 

Fata mamei, пи fii rea, 

Buzisoara, 

Rumeioara, > 

Ti-ai lăsat-o a plâns în jos. 

Tu nu ştii că nu-i frumos? 

Nu ştii? când plâng copilasii, 

Plâng in cer tofi îngerașii. 

Ana Codreanu-Niculescu > 

— 000—723 — —— 


„DIMINEAȚA COPIILOR” РАС. 5. 


ле: 


` 


— de Dr. І. С. Drăgescu — 


am haina stràlucitoare de culori a al- 


жа 
бін 


з 


я 

= | 
МІ 
4 


"Р са într'o zi frumoasă de vară, nea- 


murile de flori care trăiau în jurul 
Floarei-Soarelui, ce se ridica între. ele 
mândră са o regină, au fost între- 
bate de aceasta la ce se gândesc ziua 
şi ce visează ele noaptea. 

Garoafa, cea mai limbută, vorbi ea 
întâi: 

— Pe mine, după ce răsare soarele, 
un singur gând mă munceşte, iar noap- 
tea ип. singur vis má leagănă: ivirea 
zorilor. Când se deschid porţile Ră- 
săritului dinaintea zorilor, eu tresar, 
renasc, îmi deschid sânul, îmi resfir 
petalele şi tremurând de emoție, aştept 
ca cereştile culori roşiatice ori tran- 
dafirii să se oglindească şi să se în- 
tipărească adânc în vestmântul meu. 
Apoi, îmbogăţită, împodobită cu acest 
curcubeu de culori, îmi ridic capul cu 
mândrie şi fericire. 

— Eu, zise Ochiul-boului, sunt trist, 


tânjesc, când soarele se scoboară spre · 


apus şi se duce să răsfeţe flori din- 
tr'alte lumi. In starea aceasta de mâh- 
nire trec noaptea, visând mereu soa- 
rele. Dimineaţa, când el se arată la 
orizont, mă deştept din amorfeala mea, 
reînviez şi zâmbitor îmi întorc faţa 
spre răsărit, ca să mă 'mbát de în- 
tâia sărutare a Soarelui. Din clipa a- 
ceia viafa-mi este în extaz; má în- 
văluesc în lumina lui ca într'o mantie 
regească şi-l urmăresc cu privirea în 
călătoria lui pe bolta cerească. 

— Eu, grăi Floarea Socului, mă gân- 
desc la răcoarea nopţii care îmi dă 
tinereţe şi veselie, visez fluturii şi al- 
binele cari a doua zi vor veni să se 
îmbete de parfumul ascuns în sânul 
meu. Pentru cei ce mă îngrijesc şi 
ştiu să mă ferească, am putere vin- 
decătoare. 

— Eu, glăsui modestul Busuioc, nu 


go AN ient» “awu Pama Г te 


tor flori, dar în schimb am comori 
nesecate de miresme. Gândul şi visul 
meu este cum să fac binele; eu pot 
să-mă usuc, să mor, dar sufletul meu, 


„parfumul, supravieţuieşte. Eu parfu- 


mez mâna celui ce mă rupe sau mă 
striveşte. Dela mine ar putea lua pildă 
omul, сит trebue să facă binele. 

— Eu, rosti Volbura (zorelele), după 
се m'am născut si am început a creşte, 
am o singură dorinţă: să găsesc un 
razim care să mă ajute a mă ridica 
dela pământ, ca să pot trăi în aer 
curat, ferită de noroi. In schimb eu 
strâng în braţe cu iubire pe acel ce 
mă - spriijnă; та: încolăcesc in jurul 
trupului lui, îl apăr de arsita. soa- 
relui şi-l impodobesc cu pestriţul meu 
vestmânt. De multe ori, un cotor, un 
trunchiu neînsemnat sau urit, îl tran- 
storm acoperindu-l cu plăpândele mele 
petale şi delicatele. mele frunze. In 
mine, femeile şi bărbaţii găsesc o stră- 
lucită pildă de cum ar trebui să se 
poarte unii faţă de alţii: bărbatul să 
fie razimul şi apărătorul femeii, iar 
aceasta să fie mângâietoarea şi po- 
doaba lui. Pe mine numai moartea mă 
„desparte de tovarăşul si sprijinitorul 
meu; acelaşi lucru ar trebui să se pe- 
treacă între oameni. 

— Dar tu, popor de Үш mă uita, іп- 
trebă Floarea-Soarelui, ce visezi? ce 
dor te munceşte? 

-- In visurile mele două lucruri mi 


se arată: cerul albastru şi izvorul lim- 


pede. Cerul, ca să-mi împrumute din 
albastrul lui, izvorul ca să mă far- 
mece cu murmurul lui. Aşa trăesc în 
aşteptarea Ursitului meu. 

— Şi tu, Crine, dece eşti aşa trist? 
întrebă Floarea-Soarelui pe alba floare 
de lângă o răsură, 

— Vai! sunt nenorocit, şi nemân- 


^AG. 6. 


găiat voiu fi până la sfârşitul vieţii, căci ат pier- 
dut pe Crinişor, vărul meu bun. Era cel mai voi- 
nic şi cel mai frumos din neamul meu. Ne năs- 
cusem în aceeaşi zi, eu dimineaţa, el după amiază; 
trăiam aproape unul de altul, creşteam împreună, 
ne iubeam ca doi veri buni ce eram. Când ne 
ameninţa vreun viscol, ne aplecam unul spre ce- 
lălalt, пе îmbrăţişam si пе sprijineam până când 
trecea primejdia. Ne infelegeam de minune. 
„Câte visuri frumoase feseam împreună! Haina 
noastră, simbol al nevinováfiei, era mai curată si 


Б ки 


B 
W W yl ІШ қ 


N q “fF rem. 
ҮР La 


ny ПІ; е. 


ШР 


nd 


4 
WI 


mai albă decât zăpada de pe culmile munţilor; nu 
am fi putut suferi pe ea nici cea mai mică pată. 
Ne gândeam numai la lumină, visam numai pace 
şi iubire. Intr'o noapte, fără să-mi pot da seamă,— 
poate era vre-o presimţire rea — am avut un somn 
neliniştit. A doua zi m'am deşteptat, din pricina 
oboselii, mai târziu ca de obiceiu, şi întâiul meu 
gând a fost să întreb pe Crinişor dacă el a dor- 
mit bine. M'am întors spre el şi l-am găsit căzut 
în admiraţie, cu ochii-aţintiţi la o frunză а ră- 
surei. Ii vorbii, şi el, са deşteptat dintr'un vis, 
îmi răspunse: 
— „Priveşte, vere, cât e de frumos! 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


— „Се este frumos? 11 întrebai. 

— „Nu vezi tu diamantul căzut din ochii nopţii? 
Priveşte la frunza răsurei pe care străluceşte ca 
о picătură de rouă cel mai frumos diamant ce-am 
văzut până azi. Din clipa în care l-am zărit, m'am 
îndrăgostit de el si simt că de-acum viaţa mi-e 
legată de diamantul-rouă. 

— „Diamantul de rouă, acolo unde se află, este 
prea sus pentru tine, şi tu, vere, nu vei putea 
să te. înalţi niciodată până la el. Dece să doreşti 
lucruri mai presus de puterile tale? Nu ai trăit 
tu până azi şi fără acel diamant? Şi nu ai fost 
oare fericit? i 

— „Am trăit, dar fericit mam fost. Nici zâm- 
betul cerului, nici mângâierea luminei, пісі dez- 
mierdările fluturilor, nici adormitoarele legánári ale 
zetirului, nici şoaptele frunzelor nu mi-au putut 
deştepta în suflet sentimentele răscolite de acest 


„diamant de rouă. 


„Apoi, întorcându-se către obiectul dorului Іш, 
Crinişor zise: 

— „„Nepreţuit diamant ceresc, te iubesc cum пи 
a iubit nici o floare din lume; despărţit de tine, 
viaţa mi se pare fără ţel, pustie. Presimt cá voiu 
muri, dacá nu vei asculta rugáciunea mea. Coboa- 
rá-te diamant-lacrimá la sânul meu, unde ţi-am 
pregătit un culcuş moale, catifelat şi imbálsámat. 
Aici vei putea visa în linişte. Vino!... 

„Dragă Crinişor, şi eu te iubesc, dar mi-e 
să vin la tine. 
„Dece? 

„Eşti prea aproape de pământ şi aşi putea 
să fiu pătat de noroi, eu, care nu pot trăi decât 
dacă rămân nepătat. 

— „Să nu-ţi fie frică. Te voiu ascunde in po- 
tirul meu curat, te voiu apăra, te voiu iubi, te 
voiu săruta. Haide, lasă-te să aluneci în braţele 
mele. 

— „Glasul tău, Crinigor, e dulce si ademeni- 
tor: m'a câştigat. Uite, vin la tine. 

„Astfel vorbind, diamantul de rouă, se lăsă їп 
jos pe marginea frunzei şi alunecă în sânul Cri- 
nişorului. Ce sărbătoare pentru amândoi! 

„După un răstimp, Diamantul de rouă zise lui 
Crinigor : 

- ,suntem prea fericiţi. Mă tem dar cá mul- 
fumirea noastră nu va fi trainică. Dece пат muri 
acum, in pliná fericire? 

— „De ce vorbeşti de moarte, сапа simţim cerul 
în sufletul nostru? Acum când suntem nedespăr- 
fifi, trebue să trăim şi viaţa noastră trebuie să 
Не о nesfârşită sărbătoare. Sá nu ne gândim la 
ziua de mâine, să ne folosim de clipa de azi, să 
gustăm viaţa în toată -strălucirea ei. 

„Sub  înrâurirea diamantului de rouă, Crinişor 
crescu mai puternic, culoarea lui se făcu mai fru- 
moasă, parfumul lui mai îmbătător. Dar iată că, 


frică 


ре când cei doi tovarăşi isi treceau clipele fericite, | 


»DIMINEAT A COPIILOR” 


un om cu groaza întipărită pe faţă, cu părul vâl- 
voi, cu hainele rupte, veni spre ei în fugă nebună 
şi ca prin minune scăpară să nu йе ѕігіүі de 
el. In urma lui, un alt om, în a cărui privire se 
oglindea ura, înarmat cu un ciomag gros, alerga 
urlând, cu hotărîrea de a ucide pe fugar. Acest 
monstru veni drept spre noi, lovi pe vărul meu, 
îl culcă la pământ şi-l strivi, amestecându-l în pul- 
bere. Atunci auzii glasul slab al diamantului de 
rouă, tânguindu-se: „,Crinişor, Crinişor, de ce n'am 
„murit în clipa când te-am rugat! Am fi murit 
„fericiţi si nepătaţi. Au trecut pe lângă noi sti- 
„сей şi cintezi, егебі şi vulturi, oi şi capre, boi 
„Şi cai, lupi şi vulpi, dar пісі unul nu sa atins 
„de noi; a trebuit să vină omul ca să ne nimi- 
„cească. Aşa dar omul este mai sălbatic. El-e cel 
„mai rău din tot ce e pe lume”, suspină Dia- 
mantul de rouă murind. : 

,latá, Floarea-Soarelui, jalea pe care o port, 
sfârşi Crinul”. 

Florile tăcură toate, întristate de povestirea Cri- 
nului, îngrijorate de soarta pe care o pot avea 
şi ele, dacă în adevăr omul e aşa de rău. Şi în 
liniştea firei, în seninătatea zilei, nu se mai auzi 
decât ciripit de paseri, fálfáit de aripi, bâzăit de 
albine, (агай de lăcuste in fânul de curând cosit 
în care zăceau trupurile moarte ale atâtor flori 
jertfite 


— „Nicu, dece răspunzi obraznic profesorului?” 

— Хат răspuns obraznic, dar i-am arătat că 
eu ştiu mai bine ca el. El spunea că dacă mă duc 
şi cumpăr 10 nuci, iau din grădina unui om încă 
20, am 30 de nuci!” 

— „Da, aşa е, dar tu ce i-ai zis?” 

— „l-am zis că nu mai am nici o nucă”. 

— „De ce?" 4 

— „Раі dacă mă duc în grădina unui străin, a- 
cesta mă prinde, mă bate, îmi ia şi nucile mele. 
crezând că 's dela el şi mă dă afară”. 

Trimisă de I. Ios.-Bráila 


Georgicá la școală 


Tatăl. — Ce ai făcut azi la şcoală, Georgică. 
Fiul. — Am împărţit pământul în două emisfere. 


РАС. 7. 
Cei patru miniştri înţelepţi 


Un împărat chinez hotărî să mărească birurile în 
{ага sa, dar cei patru miniştri ai săi se impotri- 
viră 

Atunci împăratul îi izgoni dela curte. 

Un chinez care-şi pierduse cămila întâlni pe unul 
dintre ei pe drum şi-l întrebă, dacă n'a văzut-o. 

— Ми! răspunse fostul ministru. Dar nu ега 
schioapă? 

— Ba da, zise chinezul. 

Mergând mai departe, întâlni pe al doilea înţelept 
şi-l întrebă la Ісі, 

— Nam văzut пісі о cămilă, răspunse acesta. 
Dar nu era oarbă de ochiul drept? 


-— Ba da, zise chinezul bănuind că ambii dru- 
тер îi văzuseră cămila, tăgăduesc. 

Mai departe întâlni pe al 3-lea care nu văzuse că- 
mila, dar îl întrebă, dacă nu era prea scurtă de 
coadă şi înfine pe al 4-lea care îl întrebă, dacă nu 
era bolnavă de stomac, lucruri care fiind foarte ade- 
үйгаіе, fácurá pe chinez să se ducă deadreptul la 
Impăratul şi să reclame pe cei patru foşti miniştri 
ca pe nişte tâlhari cari cunosc perfect semnalmentele 
cámi'ei sale furate. 

Impăratul îi chemă numai decât şi începu jude- 
cata. 

-— De unde ştii că era schioapă? întrebă pe cel 
dintâi. 

—- Am văzut urmele copitelor pe şosea, erau nu- 
mai dele trei picioare de cămilă. 

— De unde ştii că era oarbă de ochiul drept? 

-- Palmierii şoselei erau mâncaţi de frunze nu- 
mai pe pattea stângă a şoselei. 

-- De unde ştii că-i lipsea coada? 

-- Am văzut pe şosea urme de sânge, răspunse 
al 3-lea. 

Strechiile cele mari provocau prin infepáturi scur- 
geri pentru că nu se putea apăra de ele cu coada. 

Impáratu! uimit de aceste răspunsuri întrebă ре 
cel de a! 4-lea: 

-- ,De unde ştii cá era şi bolnavă de stomac, 
dacă п'аї văzut-o?” 

— Pentru că pe şosea urmele picioarelor de di- 
nainte erau adânc înfipte în pământ, iar urma picio- 
rului de dindărăt era foarte uşor infiptá din cauza 
durerilor de stomac care o făceau să-şi strângă 
burta şi să se lase uşor pe piciorul de dinapoi. 

Chinezul care stătuse de faţă la judecată, plecă 
mâhnit că bănuise pe cei 4 foşti miniştri de tâl- 
hărie iar Impăratul încântat de atâta înţelepciune 
ce găsise în foştii săi sfetnici, ii rechemá de îndată 
la curte şi le promise că biruri nu vor mai fi puse 
şi legi nu va mai da în contra sfaturilor lor. 

Ошора 


———©=с====—=——— 


PAG. 8. —— „DIMINEAȚA COPIILOR” 


Desene de IORDACHE Călătoria lui Hâplişor 
5) Prin Italia frumoasă 


бі mă simt și eu ferice 

Că mi-am cuibul meu aice. 
Deci, dragutá, mă opresc, 
бі drum bun eu iti doresc.“ 


ж жж 


Hăplișorul се făcea? 
Tot pe gânduri că-mi cădea, 
Se gândea, drăguţ de el, 
La eroul Wilhelm Tell. 
Şi la fiul lui ce-a stat 
Neclintit, ne'nfricosat, 
Ca viteazul sáu tatá 
Să-i asvárle o săgeată. 
Dar báiatul cum se stie, 
Si precum la carte scrie, 
Măr pe capul sáu ţinea, 
Wilhelm Tell deci trebuia 
Bine-atáta să ochiască, 
Drept în măr să nimerească. 
Căci puţin de-ar fi greșit, 
In băiat ar fi izbit. 
Dar de Domnul ajutat, 
Wilhelm Tell a câștigat. 
Tot gândindu-se așa, 
Háplisor mereu zbura. 
Drumu-i e spre Miazăzi. ` 
Altă ţară se ivi: | 
Тага ce-i іп sărbătoare 
Gingașe și zâmbitoare, 
Flori, verdeață, bucurie, 
Vesel cânt de сіосагіїе, 
Cer albastru, soare cald, 
Mare 'ntinsá de smarald, 
„ Cântă oameni, cântă firea, 
Şi stăpână-i fericirea. 
lar din văile bogate, 
Din grădinile aromate 
Un parfum се te-ameteste 
Tot vázduhul "І copleseste. 
Hăplișor văzând isi zice: 
„О, се bine este aice! 


ТС Y er 


d 7 Ж rwx ay —— > 


„DIMINEAȚA COPIILOR”. : — - PAG. 9. 


cu balonul . Povestire de MOS NAE 


Ce frumos, dumnezeesc, 

Таи c'aș vrea să mă opresc. 
Numai nu știu unde sunt“ 

Şi se'naltá din pământ 

Glas ce-i cântec de fecioară : 
„Nu știi ce-i această țară? _ 
E liaiia mánoasá, 

Vesnic tánárá, frumoasá. 

Si m'așteaptă, căci acum 
Sunt tovarásu-ti de drum, 

Cá e bine, mári báete, 

Să vezi totul pe'ndelete“. 
latacum lângă el 

Sboară ип sprinten porumbel | 
Care începe şi-i vorbește 
Chiar curat 'talienește. 
„Vedi, vedi, Haplisore 
»Guardia, Como si Majiore 
Che irei lacuri sint frumoase 
Vile case mult luxose 

Questa este la Pavia 

Della Бейа Lombardia. 

Veni veni, ад-ті lo mano 

5! тегагето la Milano 

Şi-i arată acolo „Domul“ 

O biserică ce omul, 

Stă'n uimire când o vede, 
Că visează mai mult crede 
De frumoasă ce-i și mare, 
Cum pereche nu prea are. 
Şi-i arată și palate, 

Case mari, grădini bogate, 
Тигіе, pieti și fântâni 

Ce rămas-au din batrâni. 
Si plácándu-i mult Milanul, 
Zice: „Las, mai viu la anul“. 
Sboară-apoi peste Alpenini, 
Peste parcuri și grădini 

Cu lămâi cu portocali, 

Ba mai vede și curmali. 
Dar se'naltá-un vántisor, 
Inpingánd ре Háplisor. 


(n numărul viitor: Alte peripeții prin Italia) 


т 
V d 


mita 


РАО. 10. 
O pátanie puţin obişnuită 


Un negustor din aceia cari îşi poartă maria în 
spinare şi umblă cu dânsa din sat în sat, trecea 
într'o zi de vară printr'o pădure unde îşi aveau 
locuinţa o mulţime de maimuțe. Negustorul se a- 
şeză să se odihnească la umbra unui castan şi 
desfăcând legătura іп care avea de vânzare mai 
multe duzini de căciuliţe de bumbac, scoase o că- 
сіційа, şi-o puse іп сар şi după aceea se culcă să 
adoarmă. 

upă ce dormi vreo oră două, se trezi, dar ui- 
tându-se la legătura in care isi ţinea maria, dete 
un strigăt disperat: toate căciuliţele de bumbac dis- 
păruseră. 


„Ajutor! hoţii!”, dar cine să-l audă în pădurea 
aceea în care rar se avânta vr'un drumef singuratic. 

Totuşi, aude іп jurul sáu un sgomot nelămurit. 
Ridicând capul, ce-i fu dat să vadă? O întreagă 
armată de maimuțe, având fiecare in cap câte о 
сасіційа de bumbac, sáreau din cracă іп cracá, fă- 
când fel de ісі de strâmbături şi răzându-şi de 
bietul negustor. Iată cine îi furase marfa! 

Supărat, negustorul începe să dea cu pietre în 
maimuțe. Fu însă un gând foarte rău, căci mai- 
muţele zvârliră asuprá-i o adevărată ploaie de cas- 
tane. 

Văzând aceasta, negustorul se porni să le ocă- 
rască. Maimufele îi răspunseră la fel, scoțând nişte 
strigăte cari їй rupeau urechile. 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


Bietul om nu mai ştia ce să facă. Se credea rui- 
nat, prăpădit. In disperare, îşi scoase căciuliţa din 
cap şi о trânti la pământ. lată ce аг fi trebuit 54 
facă din capul locului! In adevăr, chiar în momen- 
tul acela maimufele cari, precum ştim, simt o mare 
plácere сапа pot sá imite pe cineva, isi scoaserá cu 
toate căciuliţele din cap şi le azvârliră cu gesturi 
de supărare în capul negustorului. 

E de prisos să spunem cât de mare a fost bu- 
curia omului acesta, care puse din nou mâna pe 
toată maría sa şi o şterse numai decât din pădurea 
unde maimufele fac astfel de farse puţin plăcute. 


——. o k= ——— 
Iubire de mamă 
Vecinul nostru — domnul Neculai Postelnicu — 


vechiu slujbaş al Statului, de când a eşit la pen- 
sie, nu mai are altă îndeletnicire, de cât o grijă 
şi o dragoste nemaipomenită pentru câini. Are... 
ре nemințite... peste zece câini unul şi unul de 
graşi şi frumoşi. a 

— Nene Neculai — ii zise tata intr'o zi — 
dă-mi bre si mie un câine. D-ta ai о turmă şi 
eu mam măcar unul să-mi păzească bătătura. 

--уМесіпе, câinii ăştia nu i-aş da pentru nimica 
in lume; dar, îți promit din cei mici când о fáta 
căţeaua cea mare — Nora — aia vărgată şi cu 
urechile lungi. А! ce mai câini о să scoaţă. Ti- 
gri nu altceva. 

Şi unde începu vecinul să-şi laude câinii de par'că 
şi-ar fi lăudat copiii. In adevăr însă, că toţi meri- 
tau lauda lui. | 

Іп sfârşit, се să mai lungim vorba, peste două 
săptămâni aveam si noi un cáfelus, de-ţi era mai 
mare dragul să-l priveşti. I-am făcut un coteţ lângă 
uşa bucătăriei şi nu-l mai slăbeam cu giugiulelile 
şi mângâierile. Micuful însă, luat prea de vreme 
dela sânul maică-sei, scărma toată ziua şi tipa de 
ne 'mpuia urechile. 

Peste câteva zile ne pomenim la poartă cu Nora, 
cáfeaua vecinului, lătrând şi sgâriind cu laba іп 
poartă. M'am grăbit să-i deschid şi spre marea mea 
uimire о văzui îndreptându-se spre coteful câinelui. 
O clipă am crezut că vrea să îl ia şi mă apropiai 
de cotef s'o opresc. Aci însă rámásei inármurit. 
Nora sta liniştită lângă câţel iar acesta sugea scán- 
cind încetinel ca un copil infometat. 

De atunci, Nora, vine în fiecare dimineaţă, prânz 
şi seară de-şi alăptează сафеіші iar acesta nu mai 
Ира ca altă dată. Vedeţi dar, dragi copii, dacă la 
nişte animale dragostea părintească e atâta de mare 
vă puteţi închipui cât îi de mare dragostea părin- 
filor voştri pentru voi, pentru voi cari, de!... să-mi 
Не ertat cá v'o spun,... ii cam supăraţi adeseori 
fără să vă gândiţi că greşelile voastre le întipăresc 
în suflet mâhnire adâncă şi care mâhnire numai 
cuminfenia şi bunătatea voastră o poate şterge. 

D. Constantin Mereanu 


„DIMINEAŢA COPIILOR” 


cuib 


МАТ 
Фе v4 
Elna 


de 
(TYT (à e 


3. — (Urmare) 


Scama de vată: Din pământ m'am născut şi 'n 
pământ am să mă întorc. Multe ştiu şi multe aşi fi 
vrut să nu le ştiu şi după ce ve-ţi vorbi toți am 
să vorbesc şi eu. 

Той în cor, afară de julgul de gâscă: Sá ne spui... 


să ne spui... st! tăcere... vin rândunelele... vin. 
- жа ж 
A doua zi. 
Scama de vată: Lungă noapte si lungă dimi- 
neatà! 


Fulgul de rândunică: пеѕѓаг- 
şită pentru mine. 

Un grunzisor de pământ: Аі dreptate căci tu ai 
făcut parte vie din biata rândunică şi poţi simţi du- 
rerea, pe care noi doar ne-o іпспірціт. De nesfâr- 
şire însă tu nu poţi vorbi încă de oarece nesfârşi- 
rea începe după ce te геїпіогсі în pământ, asta o 
ştiu eu care am fost odată furnică lucrătoare într'o 
cetăţuie mai măreaţă decât ale oamenilor. Acolo să 
vedeţi muncă şi răbdare, şi isteţime şi supunere 
în faţa sorții. Acolo nimeni nu întreabă „de ce" 
şi fiecare se sileşte să-şi facă datoria. 

Fulgul de rândunică: Sunt atât de sdrobit că nu 
mai ştiu dacă nimicirea de care mă simt copleşit, 
începe de dincolo, sau dincoace de viaţă. leri mă 
căinam că am trăit prea puţin... 

Azi aşi vrea parcă să putrezesc repede; cât mai 
repede. 

. Acelaș grunzigor de pământ: Fiecare putrezeşte 
atunci când i-a venit vremea să se reîntoarcă іп pă- 
mânt. 

Fulgul de rândunică: Şi când mă gândesc că 
ieri mă jeluiam pe тіпе!... 

Ah! aripioarele lui, plăpânde ce abia cunoseu- 
seră întrigurarea întâiului avânt spre soare... Şi pe- 
nele cele atât de mici şi fragede, că te mirai cum 
s'o fi sbătut si cum l-o fi durut! Eu care ат 
simfit-o sbătându-se pe a mamei lui doar din sfiala 
de-a se vedea singură în întuneric, atunci, în noap- 
tea când o părăsiseră părinţii, — simt că îngheţ 


Lungă pentru voi, 


de milă gândindu-mă în ce chinuri o fi murit, să- 
rácuful! 

Am stat si am ascultat astá noapte sá aud ce-si 
spun părinţii. Am veghiat si am ascultat, dar сі 
táceau ca amuţiţi. 

A întrebat întrun târziu unul din puişori: 

- Mamă, unde ni-i frăţiorul? 

бі rândunelul a răspuns: 

— Taci, taci... culcafi-vá şi dormiţi frumos. Să 
nu prea vá răsuciţi subt aripile mamei, cá e tare 
trudită şi bolnavă. 

бі ға întins tăcerea iar, şi eu ascultam mereu 
căci credeam că aşteaptă să-şi vadă adormiţi puii, 
ca să poată jelui în voe. 

Dar a trecut toată noaptea şi nici mama, nici 
tatăl mau scos cuvânt. 

lar când a început să se lumineze de ziuă, unul 
din puişori a întrebat: 

— De ce nu începi să ciripeşti, tată? ori nu 
ne mai facem rugăciunea de dimineaţă azi? 

Şi rândunica a răspuns: 

— Tatăl tău e obosit, ciripeste tu. Eşti băiat. 
şi te-ai făcut mare. Invafá-te să-ţi faci rugáciu- 
nea, căci ca mâine te vom lăsa să-ţi porţi de grijă 
singur, cum l-am lăsat ieri pe celalt. 

— Cum? L-aţi lăsat să se шысы dinadins, а 
întrebat puiul. 


— Da, aşa cum am să vá las şi pe voi în cu- 
rând, si de-aceia cată să va deprindeţi să vă pur- 
taţi de grijă singuri. 

Fulgul, de struț. Ce mare durere şi câtă putere 
de stăpânire 

Cum i-o fi dat în gând şi cum o fi putut-o 
rosti minciuna cu care şi-a liniştit puişorii !... Şi 
ce a mai fost pe urmă? Eu пат auzit nimic. 

Fulgul de rândunică: Се să mai йе... Ştiţi cred, 
că rândunelele se deşteaptă înaintea tuturor pă- 
sărilor şi întâiul „Bine aţi sosit şi azi” către zo- 
rii cari abia mijesc, e ciripitul lor. 

Abia la vre-o jumătate de ceas încep să se audă 
vrăbiile, porumbeii şi celelalte păsări. 

Şi-au început puişorii să ciripească, mdi intàiu 
sfios şi rar, de-abia se auzea: „itt, itt... itt", dar 


РАС. 12. — Uu uui u Uu —— ——— 


încet; încet au prins "єйга) si au putut să îngâne 
şi un: ,tzerr" destul de-desluşit. ; 
Fulgul de тш Şi tatál-ce..fácea?, - , 
Fulgul de ründünicá: Се să facă? Táceau amân- 
doi, tăceau mereu. şi eu mă gândeam cât de а- 
Чапса trebuie să le fie desnădejdea dacă şi-o ass 
сипа sub.-atáta tăcere! { i 


Зсата de bată: Ді dreptate, asta o ştiu şi еп 
din spital; пісі oamenii” nu prea vorbesc când sunt 
loviți? de o nenorocire mare... dar ia spune, ca să-ţi 


mai aniügegti tristeţea, ciripitul rândunelelor--nu e 
totdeauna la îel?. Spuneai odinioară cá puişorii au . 


ajuns să îngâne două feluri de sunete.- Sunt mai 
multe? z 
Fulgul de rândunică: Da, sunt. Şi fiecare îşi are 
înţelesul deosebit. Eu ieri, de cum le-am auzit stri- 
gătul din depărtare, am ştiut că, ori li sa şi în- 
tâmplat ceva, ori sunt în mare primejdie. 
Scama de cânepă: Şi nouă nu ne-ai spus nimic... 


Fulgul de rândunică: Ce era să mai spun... Ай. 


înţeles ce s'a întâmplat de cum aţi văzut că lip- 
seşte un pui. Şi atunci am ştiut şi eu ce a în- 
semnat strigătul lor desnădăjduit. 

. Scama de cânepă: De unde ştiai cá е desnădăj- 
duit? 

Fulgul de rândunică: Ат auzit întâiu un „Ы- 
vist” scurt şi apoi un ,,devihlic" îngrozitor pentru 
mine, care-i ştiam înţelesul... Nu l-aş mai fi ştiut 
şi nu l-as mai fi auzit!... 

Fulgul de struț: Si ce crezi că. sa întâmplat 
cu puiul? 


Fulgul de rândunică: Ştiu eu?.. L-o fi prins 


vre-un uliu. Uliul e o pasăre blestemată care ar 
trebui să piară din lume. 

Fulgul de gâscă: Da, da, l-am văzut şi си o- 
dată. S'a repezit ca fulgerul întrun cârd de bo- 
boci şi l-a inháfat pe cel mai frumos. 

Scama de vată: Inhaţă şi el ce poate, căci n'are 
alt mijloc de a se hrăni, şi dacă am sta noi să 
ne gândim adânc, ne-am da seama cá asta n'o face 
din cruzime, сі din nevoe. Si cum şi nevoile şi 
` bucuriile tuturor vieţuitoarelor pământului sunt rân- 
duite de voinţa celui A-Tot puternic, nu noi nişte 
biete gunoiaşe nesocotite, avem căderea să le ju- 
decăm. 

Eu n'am de unde şti ce scrie prin cărţile oa- 
menilor în privinţa asta, căci nici pe câmpul pe 
care ат crescut, nici prin făbricile şi prăvăliile prin 
cari am trecut, nici în spitalul de războiu de unde 
am plecat infágurat în jurul ciotului, care' fusese 
un picior omenesc, nu se vorbea din cărţi. Toţi 
oamenii, prin mâna cărora mi-a fost dat să trec, 
lucrau. mult şi vorbeau puţin. 

Aci, de cum am ajuns în casă, eroul de război 
şi-a schimbat oblojala, şi toată pătura de vată din 
care făceam parte, a fost aruncată în foc. 

(Va urma) 


з 


„DIMINEAȚA COPIILOR" 


Tudorel 


Tudorel se "піогсеа acasă dela şcoală. 


„Tot пе-а dat drumul “mai devreme”, se gândi . 


Tudorel. „Ce-ar fi să mă duc'să văd trenul”, căci 
lui Tudorel. її plăcea foarte. mult să privească cum 


‘trec trenurile. Si cum se gândi, aşa făcu. Ajuns 


lângă. gară se aşeză pe iarbă si se uită vesel in 
zare. Nu trecu mult şi Tudorel. zări fumul care se 
apropia си" о iufealá - uimitoare. 

»Licá!" „LicăP” auzi el айшпсі o. vece.de етее 
“care ғспета pe un copil de vreo patru ani, се se 


juca între şine. Femeea, zărind trenul ce se a- 
propia, începu să strige cu disperare. 

Tudorel se repezi în goană la copil şi îl smulse 
din locul, pe unde, mai târziu cu câteva clipe, trecu 
trenul ca un fulger. 

Femeea îşi strânse copilul în braţe, de bucurie 
că scăpase dela o moarte sigură. Tudorel se strecură 
prin mulţimea ce se adunase în jurul femeii. A- 
casă nu spuse nimic despre cele întâmplate. 

A doua zi la şcoală, profesorul intră, însoţit de 
femeea cu copilul. | 

“Ба îşi plimbă ochii roată prin clasă şi, zărind 
pe Tudorel, îl arătă cu degetul, zicând: „Iată 
cine a scăpat viaţa copilului meu!” şi, apropiindu-se 
de el, îl sărută pe frunte. Atunci profesorul zise 
întregei clase: „Dragi copii, Tudorel a făcut o faptă 
bărbătească şi sunt mândru că pot să-i strâng 
mâna, ‚ж Вої. 


- 


„DIMINEAȚA COPIILOR” : 


PAG. 9. 


DARUL IBLELOR 


Ne grămădisem toţi nepoţii în jurul bunicului şi 
nu-l mai slăbeam cu rugáminfile; ba, spune-ne о 
poveste cu Zmeu, ba, una cu Muma pădurei, ba, 
cu Ghionoaea, insfársit, vrând nevrând trebui să ne 
facă pe plac şi începu: 

А fost odată un negustor bogat ce făcea педої 
prin părţile Brăilei. Treburile îi mergeau de mi- 
nune şi аг fi putut zice că-i foarte fericit de таг 
fi avut o nevastă rea si cicálitoare care-i făcea viaţa 
nesuferitá. De aceia căuta şi el să-şi facă negoţul 
cât mai departe de casă, să nu mai audă ocările şi 
botjocurile lui. Intr'o seară, obosit de muncă, porni 
către casa lui — drept să spun — cam cu puţină 
dragoste şi apucându-l noaptea într'o pădure îşi 
făcu un culcuş de muşchi şi iarbă într'o poiană 
şi punându-şi haina căpătâi se lăsă în voia som- 
nului. Deodată... pe la miezul nopții, fu trezit de 


un sgomot ciudat ce venea din inima padui chiar 


spre poiana unde-şi făcuse culcuşul. 

— Or fi Ielele — se gândi negustorul. 
^ Isi făcu câteva cruci şi se ghemui in culcuşul sáu 
pretăcându-se adormit. 

-- Ісісіс, dragii mei, ne spuse bunicul, sunt nişte 
duhuri cu chipuri de femei cari umblă noaptea prin 
văzduh şi prin păduri cântând şi jucând. Dacă în 
drumul lor întâlnesc vre-un om, îl prind în hora 
lor, îl imbie la joc, îl întreabă căt de toate şi dacă 
bietul om răspunde e vai şi amar de el că pe dată 
îl poceşte. Dacă omul doarme însă trece pe lângă el 
fără a-i face vreun rău, ba, îl dărueşte chiar cu câte 
ceva folositor. Aşa... negustorul nostru, ştiind toate 
acestea se prefăcu adormit buştean şi numai cu 
coada ochiului privea din când în când să vadă ce 
se petrece în jurul lui. | 

Cântând si dânţuind, lelele — căci ele erau — 
se оргіга în poiană unde incinserá o horă mare. Pa- 
sămite poiana ceia era tocmai „Poiana Ielelor” şi 
negustorul nemerise în ea fără să ştie. 

-- Suratelor, ţipă deodată una dintre ele, un om 
doarme în poiana noastră! 

— Unde, unde? strigară toate repezindu-se pe 
urma celei care le strigase. Intr'o clipă fură toate în 
jurul negustorului care îngheţase de frică si amortise 
de jurai că doarme, ba, că şi-a dat duhul chiar. 

— Cine să fie? întrebă una. 

— După port pare a fi negustor, zise alta, un ne- 
gustor sărac că de-ar fi bogat n'ar fi mas el noap- 
tea în pădure, ar ЇЇ găsit undeva un han să doarmă 
la adăpost. 

— Hai să-l miluim cu ceva suratelor, adăogă alta, 
hai să-i dăm o pungă cu galbeni din care ori câţi 
bani ar lua să nu se isprăvească niciodată. 

— Da, da, aşa să facem! strigară toate. 

— Dar dacă se preface — zise alta care după 


de р. Const. Мегеапи 


“pss OLE părea a fi tartariţa lor — dacă nu doarme 
şi aude ce vorbim şi va povesti şi la alţii cele іп- 
tâmplate; praful să se aleagă de el. Astfel zicând 
îi puse sub căpătăi o pungă şi apoi încet, încet sbu- 
rară una câte una, făcându-se nevăzute în înaltul 
cerului, 

Când їп încredinţat că s'au depărtat cu totul ne- 
gustorul se sculá Біпізог îşi imbrácá haina şi luând 
punga o şterse p'aci încolo. 

De atunci încolo mulţi ani dearândul negustorul 
nu mai avu nevoe de muncă. Om cu frica lui Dum- 
nezeu însă, nu lăsa pe nimeni nemiluit şi ajuta toată 
sărăcimea. 


Scotea bani din pungă si impárfia în dreapta şi 
stânga, în- ciuda nevestei care murea de necaz ne- 
ştiind de unde -avea bărbatul ei atâta bănet. i 

Ani dearândul l-a tot pisat pe bietul om, la tot 
ocărât, i-a amărât atâta viaţa că într'o bună zi sătul 
de atâta cicăleală, sătul şi de viaţa lui care deşi 
bogată numai fericită nu era, se apucă şi-i spuse 
de-a fir a păr toată povestea. 

După ce termină de povestit se aşeză omul în pat 
şi aşteptă liniştit să moară. Deodată sări din pat 
speriat de fipetele neveste-si. 

Ce se întâmplase? Nevastă-sa după ce aflase po- 


М, 


РАО. 14. 


vestea а dat fuga іп casă, а cotrobăit până а găsit 
punga şi apoi se ascunsese în vatra spre a scoate 
bani câţi mai mulţi ca să-şi potolească lăcomia. 


Nu apucă însă să үйге bine тапа-іп pungă că se 
simţi înşfăcată de/păr, de mâini nevăzute si intr'un 
minut fu trasă, си `pwr(8à cu tot, іп sus; pe horn si 
dusă în văzduh — cine ştie unde. Pasămite tot bles- 
temul Ielelor se întorsese asupra ei, că, prea rea 
fusese şi prea lacomă. 

De atunci, negustorul nostru, rămas cu destulă 
avere: case, moşii, acareturi, a mai trăit mulţi ani 
liniştit şi singur, ajutând pe cei săraci şi a murit la 
adânci bătrâneţi, de moarte bună şi plâns de toată 
lumea. | р. Constantin Мегеапи 


i Roata dracului, Ghidilici, Tapul si 


croitorul, Trenul aerian, Vănătorul , 
de rate, Tir, Sport de apă, etc., etc. 
sunt o parte din cele mai strasnice dis- 
tractii, pe cari le puteţi vedea la: 
„LUNA PARK: 


Deschis zilnic după 6. — У°" cu părintii 


In numărul viitor vom publica deslegările şi 
deslegătorii jocurilor din CONCURSUL LUNAR 
No. 2. 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


Ceva despre cartofi 


Dacă nu s'ar fi descoperit America — ceeace nu . 
era cu putinţă — n'am fi ştiut nici până astăzi 
ce sunt cartofii. Căci de acolo ne-au venit cartofii... 

„Și tutunul tot din America a venit”, іші tăie 
Mitică vorba. 

— Mai bine nu venea otrava aceasta care face nu- 
mai rău şi nici un bine şi de care copiii, dacă ţin 
la sănătatea şi chiar la viaţa lor, trebuie să se fe- 
rească cu tot dinadinsul. Deocamdată, să vorbim 
însă numai despre cartofi. 

Cel ce i-a adus mai întâiu în Europa a fost un 
Englez care călătorise în America. A semănat câţiva 
cartofi pe proprietatea sa din Anglia. Pământul fiind 
potrivit şi îngrijirea bună, cartofii prinseră bine, 
făcură frunze şi flori albe. 

Englezul nu ştia însă că partea cea bună, cartofii, 
cu alte cuvinte, se găsesc în pământ, iar nu deasupra. 
El îşi închipui că nu le-a priit în Europa. A fiert 
însă frunzele si а poftit si pe prietenii săi să le ' 
încerce gustul. Ce gust şi ce încercare? 

Frunzele şi zeama lor erau de o amărăciune cât se 
poate de neplăcută. 

Englezul de care e vorba a dat atunci foc frunze- 
zelor de cartofi ce mai rămăseseră pe câmp cu gândul 
că după ce ard să semene altceva în loc. Dar îu 
izbit de un miros pe care îl cunoştea din America. 
Апите de mirosul ce-l răspândesc cartofii copţi 
în foc. Mirat, зара puţin şi dete la rădăcină peste 
cartofi pe cari el îi aştepta să crească deasupra 
pământului. 

Inţelese atunci cum se cultivă cartofii. Din An- 
glia cartofii s'au răspândit şi în celelalte ţări din 
Europa, ajungând са în acele ţări în cari nu se face 
în deajuns grâul şi porumbul, cartofii să înlocu- 
iască pâinea. 

—— c 


Mila... 
Il cunoaşteţi voi pe Gică? 
E-un băiat ce-adeseori 
Câte-un leu sau doi ajută 
Pe sărmanii cerșetori... 
Când la poartă vine vre-unul 
Dintre-aceea ce-s sărmani 
Si se roagă „pentru milă, 
Gică fuge de-i dă bani... 
lar acesta-i mulțumește 
Si se roagă pentru el 
Să-i dea minte, sănătate, 
Са să јасй-аѕа la fel... 
Intro zi veni la poartă 
Un căţel тіс si flămând... 
— „Plec să-i dau un leu! — îşi zice 
Milostivul Gică п gând. 

N. G. Mihăilescu-R.-Săra 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


SACUL CU GLUME 


Profesorul (către Ionel). — Cum ai spart gea- 
mul dela cancelarie Ionele? 

Ionel. —-Vite aşa d-le profesor (spărgând alt 
geam). 


Trimisă de Iorgulescu V. C-tin-Loco 
* * 
Termometrul 
— Ia, uită-te, Ioane, câte grade aratá termometrul 
din balcon. 
— 45, conaşule. 
— Prostii! Se vede cá nu ştii să citeşti ca lumea! 
— Ba, da; la stânga 20 şi la dreapta 25. 
++ з 
Fiu! prevăzător 
Tatăl. — Ці fágáduisem cá am să-ţi cumpăr bi- 
cicletă, dacă treci clasa, şi văd că n'a avut niciun е- 
fect. Ce dracu ai făcut în timpul din urmă? 
Fiul. — Ат învăţat să merg cu bicicleta. 


+++ 
De ce e măgar? 


Doi frați luându-se la ceartă, cel mai mare îl ocă- 
răşte pe cel mai mic cum îi vine în gură, şi la urma 
urmei îi zice: 

— Eşti un măgar! 

Cel mai mic îi răspunde liniştit: 

— Foarte bine, dar spune-mi, te rog, dece sunt eu 
măgar, pentrucá Ці sunt fie frate, ori pentrucá, îmi 
esti tu frate mie? 

Trimise de Berbitá Foot Ballistul R.-Sárat 


* ++ 
Unchiul către Ionel. — Acum, Ionel să facem o 
listá a datoriilor tale. 
lonel. — О clipá unchiule, dá-mi voe mai intài 


să-ţi umplu cálimara. 
Trimisă de I. D. Petniceanu Caransebeş 


Toată lumea ştie cât e de vorbáreafá cucoana 
Chiriţa. Zilele trecute, simțindu-se сат rău, se duse 
la un doctor. 

— Nu-i nimic, îi spune acesta, după ce o ascultă 
şi o văzu, — aveţi nevoie de puţină odihnă. 

— Numai! Doctore dragă, uită-te la limba mea... 

— Tocmai şi limba. 

Trimisă de P. şi N. Buiuc 


PAG. 15. 


Oaia şi câinele 


Câinele şi oaia, prieteni de vreme "'ndelungată, 
Isi povesteau frățeşte-odată, viața lor cea blestemată. 
Eu plâng si mă 'njior, zicea cu lacrămi sărmana oaie, 
Când cuget subt:cát nenoroc a noastră soartă se ?п- 
/doaie. 
Tu, slugârind pe от fär de răsplătire, 
Vesnic supus, duios si plin de credință, 
Tu biet primeşti drept pref pentru-a ta sluijre, 
Ciomege, si-ades chiar moartea te-ameninţă. 
Eu, care ?n tot anul le tot dau cald vestmânt, 
Care lapte le dau, si le 'ngras moşie, 
Eu zilnic văd сат mieii sunt trántifi la pământ. 
Si injunghiati. — Vai, ce sălbăticie! 
Tovarásii lor lupii, înghit ce mai rămâne, 
Victime ale acestor tâlhari nelegiuiți, 
Numai pentru ei muncim, de ei suntem jertfiți; 
lată soarta grea, şi-a mea şi-a ta, paznic de 
s [stâne! 
Аға e, — câinele-i zice, 
Dar crezi tu că-i mai ferice 
De cei care ne prepară 
Necaz si viață-amară? 
Crede-mă, dragă surioară, par'că tot mai rău 
° [ar fi 
Dac-amarul în loc să-l suferim, — noi altora 
[l-am urzi. 


M. Mihăileanu, Profesor, Piteşti 


Апипійт de pe acum pe cititorii noștri că la 
Concursul lunar Мо. 5 
printre alte premii, vom oferi şi 


O garnitură complectă de biurou 
lucrată în pirogravură si compusă din următoarele 
piese: una mapă, un tampon, un bloknotes, una că- 
limară, un clasor si un cuţit. 

Toate acestea sunt furnizate de renumitul magazin 
cu obiecte nationale „Marcu“ Bul. Elisabeta 10. 


Nici odată 


Oare cui, în luinea asta, 
Nu îi place ciocolată?! 
Mai ales dacă-i „Suchard” 
Nu renunţă niciodată! 


- COPII! 
Cereti părinţilor să vă ducă după 6 Іа 
„LUNA PARK“ 
Cel. mai frumoase distracţii pentru copii 
Roata dracului, ghidilici, Tapul si 
croitorul, Trenul aerian, Vánátoarea 


de rate, Tir, Sport de apá, etc. 


ee IE 


SK ч 


+ ній 
етее AISI 


wa 


PAG. 16. 


„DIMINEAȚA COPIILOR" 


Broasca si barza 


Intr'o zi o barză adormi reze- 
mată pe un picior. Pe când visa 
mulţumită, o broască, Coana Bol- 
bucufa, se gândi să-şi bată joc 
de ea. Dintr'un salt fu ре ciocui 
сі, începând să orăcăie veselă. Ce 
te faci cu-o broască pe cioc, coaná 
barzá? 


Ls w 


S'a gândit, s'a răsgândit fel si 
chip, fără să poată găsi mijlocul 
prin care ar putea să se decoto- 
rosească de ea; broasca şedea pe 
ciocul ei privind-o obraznic în ochi. 
Deodată barza noastră desfácu cio- 
cul repede, aruncând-o pe broască 
în sus. 


Dintr'un început Bolbucuţa se 
crezu scăpată. Priviţi însă cum bar- 
za noastră isi dă repede ciocul 
pe spate, aşteptând să-i cadă în 
сі cea mai gustoasă dintre broaşte. 
Şi-a máncat-o dintr'o 'nghifiturá! 
Să-i fie de Біпе!... 


P.U.Rice 


one — —F 


"ul y 
АКС ico ШӨ 
NO. ре 

REVISTA SĂPTĂMÂNALĂ 
DinEcron: N. BATZARIA 


Т r 


— Nici ре malul mărei nu пе despărțim de „Dimineața Copiilor“ PREŢUL LEI 4 


РАС. 2. 


Animalele cari nu-și plătesc chiria 


Sunt animale cari, caşi mulţi oameni, au o adeva- 
rată groază de a-şi plăti hiria. 

Deşi nu o plătesc cu bani ca noi oamenii, ci prin 
muncă, ceeace revine cam la acelaş lucru, totus a- 
tunci сапа pot, cautá sá саре de ea prin orice 
mijloace. 

In primul тапа, vin hofii de locuinfi, cari sunt 
si cei mai numerosi si ii intálnim in deosebi prin- 
tre pásárelele cele mici cari in cea mai mare parte, 
deobicei, se dau inláturi dela muncá. 

De exemplu, lástunul care seamănă atât de mult 
în aparenţă, си rândunicile, n'are totus nimic co- 
mun cu aceste curagioase vestitoare ale primáverii. 

Departe de a-şi сізді cuibul ca si ele, lástunul se 
mulţumeşte să fure locuințele gata făcute dela ne- 

погосіНі grauri sau dela bietele vrábii. 

Certăreţ, brutal si neChibzuit, lástunul hárfueste 
fără încetare pe proprietari şi-i forțează sări cedeze 
cuibul. 

Dacă femeia este ocupată cu clocirea ouălor, el 
o chinueşte încât biata păsărică este nevoită să-şi 
părăsească ouăle şi Dumnezeu ştie cu câtă durere. 

Câteodată nici lăstunul nu-şi ajunge scopul do- 
rit şi atunci se mulţumeşte cu o crăpătură în zi- 
duri sau in clopotnife, locuinţă gratuită, pe care o 
căptuşeşte cu fire de paie şterpelite în sbor de la 
alte păsărele ce-şi clădesc cuibul. 

Lăstunul are totus si o scuză, aceea că-i este 
foarte greu de a se lăsa pe pământ să-şi adune 
materialul pentru construcţie; pe pământ abea poate 
să umble sau mái bine zis să se târască şi сапа 
vrea să-şi ia sborul, cu foarte mare greutate poate 


să se ridice în aer. 


Dar cel mai şiret dintre e ate este vulpea, că- 
reia îi trebuie o locuinţă încăpătoare şi care а gă- 
sit un mijloc puţin obicinuit de а şt-o procura. 

Ea se pune în căutarea unei vizuini de viezure si 
lasă la intrare cartea sa de vizită sub formă de 
murdărie rău mirositoare. 

Viezurele care este curăţenia însăşi, părăseşte nu- 
maidecât locul pe care vulpea mai puţin delicată se 
grăbeşte să-l ocupe. 

Intr'adevăr vulpea “face о bună afacere căci vi- 
zuina viezurelui este săpată cu foarte multă artă. 
Incăperea principală este mare şi foarte bine în- 
treţinută, din ea pleacă numeroase ganguri de la 
şapte până la zece metri. lungime cari ajută la pre- 
menirea aerului sau la fugă i de pericol. 

Alte” multe animale se mulţumesc să locuiască in 
spărturi naturale de ex.: liliecii se ascund prin peş- 
teri sau clopotnife vechi, şopârlele, în crăpături, 
crabii, sub pietre şi alte nenumărate insecte, cari 
se adăpostesc sub scoarţa arborilor. 

—— — o 


Tipel si Tapel 


după R. Demel 


Micul Petrică şedea prin mijlocul odăiei şi se 
uita la picioruşele sale grăscioare şi rotunde, în- 
cálfate cu ciorapi pestriţi. Ciorapii erau cu dungi 
roşii şi albastre. Şi cum stătea şi se uita, Petrică 
se lasă de odată pe spate şi ridică picioarele în sus. 
Şi iată — ele nu mai sunt picioare, ci doi soldaţi 
mari si adevăraţi. Ре unul îl cheamă Tipel, iar 
pe celălalt Таре!. 


Tipel avea nasul roşu, iar Tapel vânăt, fiindcă 


"tocmai atunci veniseră de afará, iar afară era straş- 


піс de frig. 

Petrică le strigă deodată: „Inaintee, marş!” aşa 
cum un ofiţer le strigă soldaţilor la cazarmă. Tipel 
şi Tapel au început să meargă şi încoace şi în- 
colo în aer şi înainte şi îndărăt. 

Petrică striga  intr'una: ,,Stàng, 
drept!” 

Cei doi soldaţi se aprinseră aşa de mult, că nici 
nu mai vroiau să asculte de glasul lui Petrică. Au 
pornit-o ca nebunii іп pas alergător. ` 

„Pe loc, stai!” strigă Petrică la urmă. 

Obosise aşa de mult, încât voia să se ducă să 
ia puşca lui tăticu al său şi să-i împuşte ре cei 
doi soldaţi aşa de nebuni. 

Сапа infeleserá aceasta, soldaţii se speriară foarte 
mult, că de frică шир! căzură са morţi la pământ. 

Şi iată că s'a văzut din nou că ei п'ац fost sol- 
daţi, ci două picioruşe grăscioare şi rotunde, încăl- 
fate cu ciorapi pestriţi. ` 


drept! Stâng, 


N —— øn | 


Despre sgârciţi 


Un înţelept zicea următoarele despre oamenii sgâr- 
сій: „Sgârcitul, chiar când аге lăzi pline de bani, 
nu-i folosesc la nimic, de oarece cheile acestor lăzi 
nu le ţine el, ci diavolul -- departe de noi şi de 
casele noastre!” 

Un alt înţelept se exprima tot despre sgârciţi in 
telul următor: ,,Sgárcitul e ca un cal, о gloabá care 
poariă vin şi bea apă sau, dacă vreţi, ca un măgar 
care e încărcat cu aur, dar se hrăneşte cu márácini". 

оов ——— » " 


«бої 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


DIMINERTR als - о 


REDACŢIA SI ADMINISTRAŢIA: 
BUCUREȘTI. - STRADA SÁRINDAR 9-11 BUCUREŞTI, — TELEFON 6157 ^ 


ABONAMENTE: UN AN 150 LEI 
SASE LUNI 80 , 
30 AUGUST 1925 


Minunea 


Din amintirile чофі copil 


UN NUMĂR 4 LEI 
IN STRĂINATATE DUBLU 
Manuscrisele nepublicate nu se inapoiază 


cc 
tatal 


TETTE ая 


rr 


M — de RADU BOUREANU — 


n seara asta de vară, vezi ce linişte domneşte 
peste cuprinsuri, ce lin şi ce duios sună 
clopotul în văzduh, şi trăgănat răsună in 
afundul văilor. 
In casă e pace şi bine, candela pâlpâe sub 
iconostas tremurându-şi para roşiatică... - 
Şi tata începu: 


— In seara asta am să- fi spun o întâmplare, 


tare îndepărtată, dar care ş'acum, o am aevea сит 
s'a petrecut, şi-o tin minte cu sfințenie, ca pe-o 
moştenire din străbuni... 

Vezi tu, copile, icoana ceia cu Sfânta. Mărie, ce 
fine. pe Cristos ре brafe?... Priveşte-i lemnul în- 
vechit, priveşte-i văpseaua scorojită, şi vezi cu câtă 
blándefe cată spre noi. 4 

Icoana asta ne-a ferit pe noi, adică pe bătrânii 
mei şi pe mine; de mult, de la un greu necaz. 
Nu ţi-am povestit încă până acum, erai prea mic.. 
dar acum ascultă... 

A trecut vreme de atunci, părinţii mei stăteau 
tot aci, căci neam de neam, nu ne-am putut destace 
de aste pământuri, caşi cum un jurământ al vre- 
unui strămoş ne-ar fi legat de ele. | 

Fiecare din noi a rămas aci, îngriijnd de in- 


tinderi, privind cum plugurile răstoarnă glia umedă, “ 


cum oamenii risipesc sămânţa imbelşugaţă -printre 
brazde, cum răsare grâul în primăvară, şi cum din 
‹ holdele aurii prin cari miguná pitpalacii, flácáii-si 
făuresc câmp de luptă, intrând си coasele, lup- 
tând си holda, până ce apune soarele si 'nroseste 
ogorul ca pe-un câmp de bătae. і 

Si іп vremea când eram eu micuf, cum eşti tu 
acum, aveam la curtea noastrá un om cu credinfá, 
unul mos Dumitru, blând „cu păr cărunt şi câ- 
“періп, şi se mai oploşise şi-un căţelandru micuţ 
şi tare frumos, la care ţineam са la ochii din cap. 

Eram trei prieteni nedespărţiţi, unde pornea moş 
Dumitru, porneam şi noi coadă după el. 

Moşul ista era de fel din ţinuturile din preajma 
Orheiului, aproape de fara rusnacului... | 

Ades... când îl pălea dorul de-acasă, prindea să 


„cânte din caval, şi asta în serile de vară, când nă- 
pădesc amintirile peste tot omul. Şi suna cavalul . 


cu atâta foc, încât părea, că luna şi stelele au 
încremenit sus pe cer, stelele lăcrimând, iar luna, 
vărsând în chip de lacrămi, pusderie de raze. 

Ce făceam. noi- zilnic pe acea vreme, nu mai 
Ип minte, si la се bun ţi-aş înşirui lucruri fără 
de vre-o seamă. Ştiu atât: Moşul era bun ca azima 
caldă, ne făcea pe voie, căta cu drag la mine, şi 
era tare cu credinţă tatei... 


“> 


РАС. 4. 


Іп vremile acelea, pătulele, hambarele tatei ge- 
meau de gráunfe, si băerile pungei, nu le putea 
strânge una de alta. 

Mulţi ştiau astea, dar nimeni nu cercase să ne 
calce pragul. 

Dela o vreme însă, se tot svonia că în codrii 
Ulieşilor, se aciuiaseră niscai tâlhari, cari prăda- 
seră câteva gospodării şi uciseră un biet ovrei, 
împreună cu nevasta şi copchilaşii... 

Uşile oamenilor prindeau să se închidă din vreme 
şi straja satulei se indoise. Toţi tremurau. Tata, 
de la o vreme umbla turburat, şi-şi curáfase pistoa- 
lele ruginite, ce hodiniseră până acum pe părete. 

Cu toate că mintea mea nu putea să cuprindă 
multe 'n acea vreme, presimfeam primejdie, din 
curățirea armelor, din forfota neliniştită a slugilor. 

Era 'ntr'o după amiază. Tăcerea cutreiera coclaurii 
şi soarele ţinea drumul apusului, încet, încet, ca un 
călător trudit... 

Mă jucasem tot timpul си cáfelandrul meu zglo- 
biu, care sărea în preajmă-mi, hămăind voios ne- 
voie mare. Să-l fi văzut alergând nebunatec după 
orătenii, oprindu-se scurt, látránd la curcanul cel 
соЦов, ce-şi roşea mărgelele şi bolborosea înciudat 
blesteme, apoi venind gudurându-se, către mine. 

Astfel ne-am jucat noi, până 'n deseară, сапа 
poarta scârţâi prelung, şi intră pe poartă, domol, 
carul cu care pornise moş Dumitru, în zorii zilei, 
la Piatra... 

Taica se arătă în pervazul uşii, şi-l întrebă: 


„DIMINEAȚA Сх 


— Ce veste moş Dumitre? 

— Vestea de care mă 'ntrebi îi bună, ап. 
am vorbit cu premarele din Piatra, dar veste 
ji-aduc din partea noastră, de aci. Ştii tâlharii се. 
cu pricina ovreiului, Го ucis pe Ше, baciul cela 
bătrân şi Бип... Păcat sărmanul, om de 70 de ierni, 
să nu moară el de moarte bună. Nu i-ar mai răbda 
Dumnezeu Sfântul, că multe suflete au ars ei. Să 
vezi ре Máriuca, fata mortului, cum plânge şi se 
sbuciumă, mai mare mila... 

— Păcat... — mai oftá moşul, şi porni tăcut, 
dejugând boii, ducándu-i la hodină. 

Tata n'a zis nimic, dar de bună seamă, că se 
va fi gândit, că hoţii tot vin, s'apropie, si pe 
тапа, cearcă gospodăriile înstărite... 

А rămas impietrit o vreme, privind apusul înroşit 
ca о rană, apoi, intră pe gânduri în casă. 

Era seară, tăcere mare domnea peste întinderi, 
afară întuneric orb, şi frasinii de după coastă prin- 
seră a fremăta uşor. 

In casă tot tăcere. Таіса, stătea ingándurat, mama 
asemenea, cu pruncul pe braţe... Şi... nu ştiu cum, 
intr'un timp, îi lunecă privirea pe icoana din párete. 
Se îndreptă într'acolo şi prinse a se ruga. 

Intr'un timp, câinele începu să latre îndârjit a 
străin. Nişte paşi dupăiră în tindă, coteiul se re- 
pezi lătrând iar... dar, par'că cineva-l isbi de moarte, 
căci schelălăi cu durere si ати... 

Tata dădu uşa "п lături, vre-o patru umbre cer- 
cară să pătrundă către lumină, dar o altă umbră 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 
se repezi "паіпіса lor, rupându-se din besnă, а- 
şezându-se 'naintea uşii. 

Era moşul Dumitru cel gârbov, care acum în 
vreme de cumpănă părea uriaş ca o stâncă. O 
armă detună, moşul căzu trăsnit pe spate, mama 


se aruncă la icoane  văetându-se, inál[fánd prun- 
cul spre fecioara ce zâmbea neliniştită. Tata căta 
să mai stăvilească cu o spangá năvala hofilor, dar 
cele opt mâini il ţintuiră podelelor, şi un glas 
rágusit ii strigá: 
> — Dai bani, dai bani, brel... 

Si ceilalţi ca. un răsunet, sopteau: 

— Dai bani, dai bani! 

Din colţul de unde má pitisem, mi s'a părut cá 
fecioara sfântă din icoană a zâmbit privind către 
uşe, şi mi s'a năzărit ca întins mâna într'acolo... 
Şi tot ca şi mine, mama s'a 'ntors şi-a putut să 
vadă, cum sătenii, ce prinseseră de veste, se nă- 
pustiseră de pe la ei, şi dup'o scurtă luptă, le- 
gaserá fedeleş tâlharii..... 

In urmă tata s'o sculat buimac, s'o închinat că- 
tră icoană ş'a pornit pe urma prinşilor... 

Eu am rămas plângând, peste trupurile neinsu- 
fletite a moşului şi a cáfelului cari cercaserá să ne 
apere viaţa. " 

Am mângâiat cu mm trupul cáfelandrului, in- 
cet încet, parcă de teamă să nu-l deştept din som- 
nul ce-l troienise, уат sărutat mâna moşneagului 


de 70 de ierni, care-şi dăduse viaţa pentru noi: 
Radu Boureanu 7” 


PAG. 5. 


Teiefonui îngerilor 


In mica-i odae, cuprinsă de-un gând 
Lizeta priveşte păpuşile sale... 
Mămiţă ei scumpă s'a dus de curând 
Spre cerul cu îngeri, Газа lungă cale... 


Văzându-şi tăticul venind depe drum 
S'a dus să-l sărute, uitând de 'ntristare: 
-- „„Tăticule, ziua mămichii e-acum 

Şi vreau de aceea să-i fac o urare. 


Văzut-am baloane ce urcă în sus. 
Mămichii voiu duce veşti bune prin ele!” 
Şi ochii ei limpezi luceau de nespus 

Ca două albastre şi dulci viorele. 


51-1 roagă ducându-l de mână 'n salon: 
— „„Tăticule, — tasa e cá faci ce fi-oi zice? 
Să-mi faci pentru îngeri un mic telefon, 
Prin el cu mămica vorbi-voiu de-aice”. 


Şi -două lungi fire táticu-a adus: 

— „Vorbeşte acuma, prea scumpă păpuşă, 
Căci îngerii-aşteaptă de-acolo de sus”. 

Si palid se-ascunse apoi după uşă. 


— „О zi fericită în raiul ceresc 
Aş vrea s'ai, mămico, grăi copilifa. 
M'auzi tu de-acolo?” — „О, da, mulţumesc!” 
Răspunse-atunci tatăl în loc de тапа. 
din #rantuzeste de Ioan Ciorănescu 
—pe0e s. 


O pedeapsă puţin obișnuită 


Socrate, vestitul filosof grec din timpurile vechi, 
pe când într'una din zile se întorcea din piaţă acasă, 
fu lovit cu o piatră drept în frunte de un băiat, 
care hoinărea pe stradă. Indatá îi se făcu un си- 
cuiu mare pe frunte. ' 

Socrate îl văzu pe băiat şi află dite: cum il 
chiamă şi al cui este, însă nu-i zise nimic. -Insá, 
când se duse acasă, se aşeză în faţa oglinzii şi 
scrise cu cerneală pe cucuiul din frunte numele băia- 
tului care îl lovise. Şi acum când se ducea la tre- 
burile sale sau la prieteni, fiecare citea pe frunte 
numele vinovatului. 

Aceasta fu pedeapsa puţin obişnuită ce Socrate 
îi dete băiatului celui rău crescut. Pe lângă aceasta 
nici nu era nevoe să-l întrebe pe Socrate din ce 
cauză îi se făcuse cucuiul de pe frunte. 


Ж 
Scandal 


Un scandal grozav pe stradă 
Doi copii se ceartă grav. 
“Găsind un pachet „Suchard” 
S'au bătut făcându-l praf. 


nistar d 


PAG. 6. 


„DIMINEAȚA СОРОК? 


Povestea celor doi fiuiuraşi 


Era frumos şi soare. Doi fluturaşi zburdalnici 
zburau voioşi printre flori. Amândoi erau frumoşi; 
unul. avea aripioarele negre pătate cu galben iar 


altul negre împestriţate cu roşu. Se iubeau ca fra- 
ţii, căci, văzuseră lumina zilei pe aceiaşi crenguţă. 

Dimineaţa erau treziţi de cântecul păsărilor şi 
părăsind floarea pe care au dormit îşi începeau 


joaca fără grijă. Dar să-i cunoaşteţi mai bine, să _ 


le spun numele. Pe cel cu galben îl chema Nini 
iar pe celălalt Dodo. 


Nini era mai cu judecată şi de multe ori şi-a 
scăpat frăţiorul nebunatec din ghiara unei pisici. 
Різісціа, era şi ea mică, şi-i plăcea joaca, numai 
că nu i-ar fi mers bine fluturaşului. 

Intr'o dimineaţă, în timp ce se jucau, un báefas 
veni spre ei c-o plasă de prins fluturi. Ei, plini 
de spaimă, începură să zboare zápáci[i. 

— Hai, dragă frăţioare, să ne ascundem unde 
iarba-i mai înaltă şi florile mai dese, spuse Nini. 

— Dacă ţi-e frică, du-te de te ascunde; eu vreau 
să necăjesc pe acest copil rău ce nu ne dă pace. 

— Eu nu mă ascund fără tine, spuse Nini ru- 
gându-l din nou. Dar Dodo nu voi să-l asculte. 


Băeţaşul văzând cât de furios e Dodo, se luă 
după el. In zadar Nini zbura prin fața lui, ca să 
dea răgaz frăţiorului să se ascundă. Dodo obosit 
se aşeză pe o floare. Nini alergă să-i dea ajutor, 
dar copilul pusese mâna pe el. Atunci Nini, rugă 
pe-o albină să-i scape fráfiorul. Acesteia i se făcu 
milă de sărmanul îluturaş, zbură spre copil şi-l 


înţepă la mână. Copilul dete un țipăt si alergá în 
casă uitând de fluturaş, care căzu la pământ. 

Nini; mulţumi albinei pentru binele ce i-a făcut şi 
se întoarse la fráfiorul lui. 

— Hai, dragá Dodo. Scoalá-te cáci ai scápat. 
Báefasul nu mai e aci. 

— Nu pot, ráspunse el. Poate cá m'am speriat 
prea tare. Lasă-mă să mă odihnesc şi să-mi recapát 
puterea. 

Dar mai târziu, când îşi întinse aripioarele gata 
să-şi ia zborul, nu putu şi căzu pe-o margaretă 
din apropiere. 

— Се ai dragul meu, de ce nu poţi zbura ca 
înainte? 

— Am fost încăpățânat, scumpul meu Nini. Báe- 
jasul mi-a luat puterea de-a zbura. 

Nini era foarte mâhnită de nenorocirea fratelui 
său. Pentru el пісі trandafirii nu mai erau atât de 
frumoşi nici mirosul garoafelor nu-l mai îmbăta ca 
înainte. - =: 

Dodo regreta cá nu şi-a ascultat fráfiorul, dar 
era prea târziu. Şi acum vedea el cât de fericit era 
înainte. 

— Lasă dragul meu, nu mai fi mâhnit. Dormi 
în culcuşul ce ţi l-am făcut din petale de flori, mă- 
папса ce-ţi voi aduce şi în curând îţi vei dobândi 


iar puterea. Atunci vom zbura în câmp, unde vom 
îi fără grijă. 


ү 
1 


A 
„DIMINEAȚA COPIILOR” 


Dar Dodo nu putea fi mângâiat. Nu mânca şi 
voia să moară. 

Intr'o zi, stăteau unul lângă altul; şi în timp 
ce Nini căuta să-l încurajeze, o pisică se strecură 
printre flori şi puse laba pe Dodo. Nini, când îşi 
văzu frăţiorul iar în pericol de moarte, se lipi de 
botul pisicei. Aceasta, deschise gura şi prinse flu- 
turaşul de aripioară şi fugind cu el îl mâncă. 

Dodo, părăsit, muri de foame şi de supărare. 
Avea remuşcări că el era pricina răului. 

А doua zi, trandafirul îşi scutură petalele îngro- 
pând ре Dodo într'un morman de frunze рагіц- 
mate. 

Iată unde a adus neascultarea unui fluturaş. 


Eufrosina Semenescu 


Bucatareasa 


Dupá Paul Demel 
Vrea Mariía să gătească, 
N'are cratiţă, tigae, 
Nu-i nimic, căci іа tüblifa 
Din ghiozdanul lui Călae. 


Vrea Marita să gătească, 
М'аге carne, mare pui. 
Nu-i, nimic, căci {а căciula 
Ce lon a pus-o ?п cui. 


lar acum mâncarea-i gata, 
Si сит știu că jlămânziţi, 
N'asteptafi vro rugăminte, 
Ci la masă hai veniți! 


——— N ——— 


— у 


Comoara 


Ай, ce întâmplare. Un- 
chiul meu mi-a promis să 
mă facă moştenitorul lui, 
şi acum... nici ип testa- 
ment... nici o vorbă unde 
se găseşte ascunsă averea 
lui. Am căutat peste tot; 
în dulap, în bufete, în 
noptiere, până şi sub pat, 
dar nimic, nimic, nimic... 

Am scotocit peste tot, 
în pat, în saltele, în perne, 
dar nimic, nimic, nimic... 
Ah,  unchiule,  unchiule, 
pentru imprudenfa ta si 
prin imprudenfa ta ce-ai 
fácut din nepotul táu... 

Nu-mi rămâne decât 
să-mi spulber creerii sub 
frumosul tău portret. Ah, 
unchiule... Priveşte din în- 
nălţimea cerului, unde voiu 
veni să te întâlnesc, cum 
va muri nepotul. 

Dar nepotul, foarte e- 
тойопаї,  greşeşte ţinta, 
şi in loc să-şi nimereascá 
fruntea, mâna îi tremură 
şi glontele pornit cu vi- 
teză, nimereşte în ochiul 
drept al portretului. Un 
sunet bizar, tabloul se lăsă 
în jos, şi nepotul văzu 
plin de bucurie că por- 
tretul unchiului său, ш 
era decât o uşe secretă, 
care ascundea comoara fă- 
găduită şi comoara visată V 
de nepot!.. 

Adaptare de Wodan 


— 0 2 mu 
Cineva întreabă ре un ţigan: „Câți cai ai mă ți- 
gane?” 
Tiganul. — Trei cu vaca să trăiţi! 
Trimisă al 7rd €. Petrus-R-Sárat 


Când se fac? mare 

— „Când te faci màre, Ionel?” 

— „Сапа o să-mi facă mama pantaloni lungi!” 
Trimise de I. Ios.-Bráila 


—T — 
PAG. 8. „DIMINEAȚA. COPIILOR” 


Desene de IORDACHE Călătoria lui Hăplişor 
6) Alte peripeții prin Italia 


lute drept spre Miazăzi. 

Ş'o cetate se ivi, 

Port la marea cea întinsă. 
Însă zarea ce-i încinsă? 

A pucioasă ce-i mirosul? 
Hăplișor cel curiosul 

Nu-s ce face, ce 'nvárteste, 
Că balonul mi-l pornește 
Drept în jos, dar vai, sărmanul! 
In Vezuviu, în vulcanul 
Tocma'n gură se coboară. 
Auleu, biet, cum se'nfioară, 
Cum se zbate, svârcolește, 
Dar noroc că nimerește 

In nacelă un buton 

ÎI apasă, - cel balon 
Zboară 'n sus, fugind ca vântul. 
A pierit acum pământul, 
Cu vulcani, cetăți și sate 
Şi cu câmpurile toate. 
Fuge, fuge Háplisor, 

Urcá, trece printr'un nor 
Rupe s'altul, incá unul. 

lar balonul ca nebunul, 
Dá-i nainte, urcá 'ntruna, 
Parc'ar vrea s'ajungá luna. 
Hápligor e multumit, 

Zice: ,Bine-am nimerit, 
»Ce plácere, bucurie, 
Merg la luná, bravo mie! 
Záu cá merg s'o cuceresc 
Pun si steagul románesc. 
Fálfái-vei, tricolor, 
Împlântat de Нарііѕог.“ 

Şi cuprins de veselie, 
laca-i trage ș'o chindie. 
Dar un glas atunci răsună: 
„la-ţi tot gândul dela lună, 
Şi mai bine te gândești, 
Сит s'ajungi iar Іа Hăplești.“ 
Hăplișor în jur priveşte, 
Dar pe nimeni nu zărește. 
Cine oare i-a vorbit 


7 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


cu balonul . 
бі din nori mi-s'a ivit? 
Aeroplan cu-aviator, 

Vine lángá Háplisor. 
Buná ziua-i dà si 'ntreabá, 
„Oare 'n lună ai vro treabă? 
Neamuri ai de vizitat? 
Haplea-acolo s'a mutat? 

Măi băete, du-te-acasă, 

Lună, stele tu le lasă, 

Căci la ele până sbori, 

Pieri în drum de şapte ori.“ 
Нарііѕог se supăra 

Şi cu tifla că-i dedea, 
De-acolo se depărta 

Şi din nou se cobora. 

Dar balonul — arză-l focul — 
Inceput-a iarăși jocul, 

Se coboară ca turbat, 

De-alte alea ca-apucat. 
Merge, cade drept în mare 
Şi cuprins de disperare 
Hăplișor mi-se 'nvárteste, 
Când un alt buton zărește, 

ІІ apasă — la minut 

Stop! balonul a stătut. 

Nu pe apă, 'n marea-adâncă, 
Ci se lasă pe o stâncă. 
Hăplișor atunci ce face? 
Zice : „Aşa mai bine-mi place, 
„Bună-i baia, dar — pardon! — 
Nu la fund si пи'п balon.“ 
Şi 'n nacelă scotocind 

Şi о unditá găsind, 

Din balonu-i a eșit 

бі s'a pus pe pescuit. 

Cu grămada prinde pește 

Stă băiatul şi-l gătește 

Şi pe loc se ospătează, 

Bea, mănâncă, își urează 
„Mult noroc și bucurie, 
Veselă călătorie !“ 

Ва ре stâncă-apoi s'a 'ntins 
Şi de somn a fost cuprins. 


(In ПШ viitor: Veşti despre Haplea și Frosa) 


қиқаң а 1 == 
3 R 


/ 


- 


PAG. 10. 


` „DIMINEAȚA COPIILOR? 


URIAȘII LUMEI PLANTELOR 


In Kalifornia sunt aşa numiții arbori „Mamuth” a ` 


căror vechime е socotită de peste 4000 ani. Au о 
înălţime de peste 80 metri. Din nenorocire, indienii 
în anii precedenţi, au ars aceşti pomi uriaşi în 
interior, ca să-i folosească drept „Wigwam”. Acum, 
natural, indienii nu mai locuesc în ei. Turişti şi 
călători însă, se urcă din curiozitate înăuntru. Un 
american, care a cercetat aceşti arbori ,„,„Mamuth”, 
a socotit, că în unul din aceşti uriaşi scorburoşi, 
ar avea loc un pian şi 150 elevi. 

Aceşti arbori nu sunt însă în nici un caz cei mai 
înalţi. Arborele Eukalyptus, din Australia, ajunge la 
înălțimea de 170 metri. Arborele capătă primele 
ramuri numai la înălţimea de 100 metri dela pă- 
mânt. Un astfel de arbore întrece înălţimea domului 


O floare uriașe 


din Bolonia (Кош) şi chiar а pyramidei Keops 
din Egipt. 
India posedă o plantă cu adevărat minune. 


Acolo creşte un smochin, din a cărui trunchiu cresc 
rădăcini aeriene, cari caută calea spre pământ ca 


Un kaktus interesant 


să se fixeze acolo. In felul acesta sau format hale 
de îrunze la înălţime de 60 metri, cari au fost aco- 
perite cu liane si plante cáfárátoare, încât numai 
о mată lumină verzue abia răzbate. 

Dar nu sunt numai arbori игіазі, sunt şi flori 
uriaşe. In Africa creşte o floare mare de 2 metri. 
Din nenorocire nu miroase prea frumos. Іп Suma- 
tra încă creşte o astfel de floare uriaşă, aceasta însă nu 
tinde spre înălţime, ci se lungeşte pe pământ. 

Diametrul acestei îlori ajunge la 3 metri. 

In fertila regiune Arizona creşte planta Jukka, un 
soiu de palmier ce ajunge înălţimea de 32 metri. Acolo 
sunt şi cei mai bizari kaktuşi. Vânturile dese pe 
acolo îi strâmbă în cele mai ciudate forme. Repro- 
ducem mai sus un kaktus care probabil în creştere 
a fost încovoiat de vânt, aşa încât a doua oară 
a prins rădăcină şi apoi dela mijlocul tulpinei a 
crescut încă odată în sus. In sfârşit, ce să mai 
spun despre bogăţia Floridei (America), in pal- 
mieri. Acolo, în apropierea oraşelor, s'au transfor- 
mat palmieri ce creşteau sălbateci, în frumoase gră- 
dini de palmieri. 
Elena Muntean 
——— 009 — —— 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


PAG. 11. 


* 


4. — (Urmare) 


Singurá eu am rămas agáfatá între perii pluşului 
unui macat din care am fost scuturatá afară, după 
cum vam mai spus. Scama de cânepă ar putea 
vorbi mai bine în privinţa celor despre cari vor- 
beam adinioară. 

Scama de cânepă: Ai vorbit ca un adevărat în- 
felept, căci din toate câte le ştiu de pe la sforile 
din cărţi, asta e învăţătura care se desprinde din 
tot ce s'a putut cerceta de către marii învăţaţi ai 
lumei. Eu ce să mai spun: Uliul a mâncat un pui 
de rândunică şi toate rândunelele sunt de părere că 
asta este o mare nelegiuire. Socotiţi însă сай gân- 
dăcei şi câţi fluturaşi au fost prinşi şi aduşi în cui- 
bu/ ăsta drept hrană puişorilor, până ce au prins 
puteri să zboare, pentrucă la rândul lor să nimi- 
cească alte atâtea şi atâtea mici gângânii zbură- 
toare. 

E dureros să ne gândim că bietul puişor a fost 
răpus din viaţă chiar în desfătarea întâiului zbor. 
Dar oare aripioarele atâtor nesocotite gângânii, cari 
cad pe fiece clipă prada unui cioc de rândunică, 
nu s'ar fi avântat spre soare cu aceiaşi sfântă bu- 
curie a dragostei de viaţă? 

Şi nu suntem oare datori să ne supunem fără câr- 
tire Aceluia cărui trebue să-i mulţumim, nu numai 
că ne-a dat viaţă, dar că ne-a hărăzit cu simfirea 
prin care ne putem preţui si cumpáni şi durerile 
бі plácerile. 

Fulgul de gâscă: Vorbeşti foarte frumos, dar ori- 
şice ai spune, eu tot nu te cred în stare să poţi simţi 
bucuria sau durerea unei fiinţe. Şi nu pot înţelege 
că o gâscă trebue să se mângâe cu gândul că uliul 
care i-a inháfat bobocul din cârd, a fácut'o реп- 
trucá si el avea acasá un pui, pe care trebuia sá-l 
hráneascá. 

Dacă ar fi după tine ar trebui ca gâştele să mul- 
ţumească şi oamenilor pentrucă le tae şi Іс mă- 
nâncă. 

Scama de уай: Ne-am avântat în lucruri cari 
trec dincolo de priceperea noastră şi totuşi şi din 
asta s'ar putea dovedi că Cel care pe toate le-a 


| 
| 


rânduit, e singurul în stare să le înţeleagă rostul. 
Care om аг fi în stare să creadă cá noi chiar, aici 
ne putem bucura de viaţă în felul nostru. Şi cine 
ar putea să creadă că unii dintre noi, am trecut 
prin viaţa cea adevărată, mult mai neştiutori şi 
mai nepăsători decât párem а fi azi. 

Uite, eu abia acuma mă gândesc că durerea ful- 
gului de rândunică с izvorâtă din simţirea care 
fine in lume cheia dragostei de neam. 

Atát mila aceia mare pe care amr vázut'o infrá- 
find si contopind sufletele oamenilor in faţa unui 
rănit sau unui mort, acolo în spitalul de război, cât 
şi ura care le clocotea în piept şi "п ochi împotriva 
vrăjmaşului care le răpusese un frate de arme, erau 
pornite dintr'o simţire geamănă cu aceia ce abătu 
asupra fulgului de rândunică, desnădejdea de care 
e stăpânit acum. 


Scama de cânepă: lar ai vorbit ca un mare în- 
felept şi iată іші dau seama că cine priveşte si 
ascultă cu luare aminte la cele ce se petrec în 
preajmă-i, le înţelege şi le desluşeşte uneori mai 
bine decât aceia cari le cunosc numai de prin cărţi. 

Fulgul de rândunică şi fulgul de gâscă sau răz- 
vrătit împotriva ціїціці hrăpăreţ pentrucă uliul, deşi 
pasăre, li-i deopotrivă de primejdios si gâştelor 
şi rândunelelor. 

Şi dacă nişte bieti fulgi căzuţi dintr'o pană pot 
simţi încă atâta dragoste pentru neamul păsărelelor 
din care au făcut parte, doar ca podoabă sau vest- 
mânt, e lesne de închipuit ce trebue să simtă însăşi 
pasărea pentru puişorii sau neamul ei. 

Асеіа$ mare dragoste de пеат o avem si noi 
plantele, pe cari Dumnezeu ne-a înzestrat cu viaţă 
deosebită, a cărei simţire nu e încă cunoscută al- 
tor vieţuitoare şi asta poate tocmai din pricină că 
lupta noastră pentru trai, nu e atât de înăsprită de 
nevoi cum е a fiinţelor. 

Fulgul de gâscă: Уа să zică ai ajuns să recunosti 
că nu eşti fiinţă! 

Scama de vată: De ce nu o laşi să vorbească? 

Fulgul de gâscă: Vă ţineţi parte pentru că vă în- 
rudiţi. Asta. am înţeles-o de când afi început po- 
vestea cu neamul vostru. 


9 


PAG. 12. 


Scama de cánepá: Recunosc cá nu sunt o fiinfá 
desăvârşită prin făptură, dar de oarece am fost 
înzestrată cu:o simţire asupra căreia îmi place să 
cred cá nu үй mai indoifi, mă mir de ce, tu, fulgule 


de gâscă, stărueşti іп incápáfánarea de a mă socoti 


neinsuflefitá. | ! 

Scama de vată: Mai ales aci unde suntem са şi 
întrăţiţi prin folosul pe care l-am adus deopotrivă. 

Fulgul de gâscă: Adică ре саге l-aţi adus voi 
căci eu am fost mai moale si mai folositor decât 
voi toţi la un loc. 

Cei patru fulgi de strut Фе ре fărâma de cotor: 

Ai uitat se vede că suntem. şi noi pe aici... 

Fulgul de rândunică: De unde am plecat şi unde 
am ајипѕ!.. Uite eri parcă nu-mi dădeam seama 
cât de urâtă vă era cearta. Azi, însă, când sunt 
atât de îndurerat de nenorocirea bietelor rándunele, 
înțeleg şi cát am fost eu de uşuratec іп váicáreala 
mea de ieri, si cât sunteţi voi de nesocotiţi cu în- 
ráirea asta zadarnicá. 

Scama de уай: Da, da, numai o mare suferinţă 
poate îndepărta din suflete indemnurile micilor nea- 
junsuri din care se altoesc cu timpul simfiri urâte, 
ca acelea ale pizmei si îngâmfării. Poate si pentru 
cá Dumnezeu nu ne-a hárázit insugirea de a putea 
dovedi prin fapte cá prin simfire suntem semeni cu 
fiinţele, poate si pentru cá ne-a dat in schimb pu- 
terea de a creşte si de a ne inmulfi fără prea multă 
ostenealá, judecata noastră e mai limpede şi mai 
dreaptá. 

Fulgul de gâscă: Si de drepţi ce sunteţi, má bat- 
јосогій mereu. 

Scama de cânepă: Nimeni n'a vrut să te batjo- 
corească şi singur eşti vinovat dacă fără să vrem 
*-am jignit cu ceva. Vorbim şi noi aşa ca să пе 
treacă vremea, îmbucuraţi cá ne mai putem da sea- 
ma de viaţă, de timp si mai ales de sfânta lumină a 
soarelui, pe care o simţim şi o binecuvântăm la fel 
cu tine. 

Tu care zici că ai trăit şi la ţară, şi într'un salon 
de oameni bogaţi la oraş şi mai ai şi însuşirea de 
a fi tăcut parte vie dintr'o ființă, ar trebui să le 
înţelegi astea toate mai bine decât noi. 

Fulgul de gâscă: Adicá să cred cá bulmbacul şi 
cânepa sunt fiinţe ca şi mine! Ei asta nu şi пи! Ori 
cât v-aţi sili să mi-o dovediţi. 

Scama de уай: Dar n'am vrut să-ţi dovedim 
decât că cel puţin aici eşti la fel cu noi toţi. 

(Va urma) 


Roata dracului, Ghidilici, Tapul şi 
croitorul, Trenul aerian, Vânătorul 
de rate, Tir, Sport de apă, etc., etc. 
sunt o parte din cele mai straşnice dis- 
tracţii, pe cari le puteţi vedea la: 


„LUNA РААК“ 
| Deschis zilnic după 8. — very eu psrim 


„DIMINEAŢA COPIILOR” 


Pátania sfântului Petre 


Mergea odată Dumnezeu si cu Sf. Petre ре pă- 
mânt. Era o zi de vară caldă, fără pic de vânt. 
— Doamne, zise Sfântul, de-am ajunge mai iute 


într'un sat că mor de sete. Căldura asta mi-a uscat 
gâtul. š i 

— Uite Petre — răspunse Dumnezeu — vezi 
femeea ceia, colo 'n câmp la seceriş? Du-te şi-i 
cere o cană de apă. SIMA 

Sfântul dădu fuga şi ceru femeii apă. 

— Cum nu streine — zise femeia, — aşteaptă nu- 
mai o clipă şi alergând la căruţă care era trasă sub 
un nuc bătrân, la umbră, femeia venii cu un цісіог 
plin cu apă гесе. Sfântul Баи pe săturate si mulfu- 
mind femeii, înainte de a pleca o întrebă: Cum se 
face femee că lucrezi singură la câmp fără de nici un 
ajutor ? ы 

— Sunt văduvă şi n'am pe nimeni să-mi ajute. 
Tata e bătrân, mama de asemeni şi fraţii care-i am 
sunt prea mici ca să poată munci. Sfântul plecă 
şi-i spuse lui Dumnezeu: Doamne ar trebui să ajuţi 
mai- mult pe această femee sărmană care numai cu 
braţele ei hrăneşte o casă de oameni. 

— Această femee — zise D-zeu, aşa сит e, e 
mulțumită şi vei vedea cà răbdarea şi puterile ei 


“sunt destul de mari ca să mai ajute'şi ре alţii. 


Astfel vorbind Dumnezeu şi cu; Sfântul, ajunseră 


„DIMINE АТА COPIILOR” 


în marginea: unei păduri unde se încrucişeau mai 


multe drumuri. 

— Petre, vezi colo la umbra mesteacănului acela 
un om? Dute de-l întreabă pe ce drum să apucăm 
ca să ajungem mai repede intr'un. sat. 

Ducându-se, Sfântul dădu peste un flácáu de 
vreo 25—26 de ani care dormea buştean. 

-- Тіі!, zise Sfântul, acum pe vreme de muncă, 
aşa putere de flácáu să doarmă? şi... harş! ii arse 
o palmă sdravănă; dar, leneşul pas să se scoale. 

— Doamne, Doamne n'am mai pomenit aşa leneș! 
Cum il pâţi.răbda pe fata pământului, Atotputernice. 

— Hei, Petre! Vezi tu leneşul ăsta?! Asta va lua 
de nevastá pe femeia cea vrednicá. 

— Cum se poate Doamne? Numai spune că imi 
vine să-i mai dau câteva palme. 

— Să ştii Petre că pentru palma pe care i-ai 
dat-o vei mânca două bătăi sdravene dela acest leneş. 


Ац trecut de atunci сайта ani şi Dumnezeu veni 
iarăş cu Sfântul prin acele locuri şi apucându-i noap- 
tea într'un sat, traserá în gazdă la o casă frumu- 
şică din marginea satului. 

— Oameni buni zise femeia care-i întâmpină în 
prag, D-zeu mă ştie că vă primesc cu dragă inimă 
dar să ştiţi că am un bărbat rău, leneş şi Беру 
şi dacă se va întoarce beat acasă tare mi-i teamă 
că o să vă ia la goană. 

— Lasă femee nu-i nimic. Se va întâmpla aşa 
cum o vrea Dumnezeu şi Sf. Petre trăgând cu coada 
ochiului către D-zeu, intră şi el în casă. 


Femeia le aşternu de culcare îi ospătă şi apoi 
urându-le somn bun se duse să-şi vază de copii. 

— Petre, zise D-zeu, asta e femeia ceia care ţi-a 
dat să bei apă şi care Ті-ат spus... dar n'apucă 
D-zeu să sfârşească vorba са în cameră se năpusti 
bărbatul femeii, beat mort si înşfăcând ре Sf. Petre 
care se culcase la marginea patului îi dădu o chel- 
făneală sdravănă, apoi eşi afară înjurând. 

— Doamne, zise Sfântul, nebunul când o veni 
iar înăuntru, iar mă іа 1а bătae. Lasă-mă să trec eu 
în locul Тай la perete că în Tine по să dea. 

— Bine Petre, zise D-zeu şi schimbară locul. 


Abia se aşezase Sfântul 18 perete са şi intră 


beţivul -іпарої în casă. 

— Pe cel dela margine îl cinstii cum se cuvine — 
zise el — mi-a rămas cel dela perete... şi... fără 
multă tocmealá il înşfăcă iar pe Sfântul şi-i mai 
trase o bătaie, apoi mort de oboseală şi de băutură 
Әейуш adormi pe prispă şi nu se mai trezi decât 
târziu, când soarele era sus pe înaltul cerului şi când 
Dumnezeu şi cu. Sfântul ajunseseră departe de 
casa lui. 

— Doamne, Doamne, cum ai putut să rabzi si 
să mă laşi în mâinile beţivului să-mi rupă oasele. 

-- Ці aduci aminte Petre când ai dat o palmă 
leneşului care dormea la marginea pădurii асипт 


PAG. 13. 


câţiva ani. Leneşul acela este cel care ţi-a tras două . 


bătăi după cum ţi-am şi spus atunci cá se уа în- 


tâmpla. Am lăsat să se întâmple aşa ca altădată să 
nu mai faci nimic fără sfatul Meu. 
Şi de atunci, Sfântul, nu mai face nimic până nu 
cere sfatul lui Dumnezeu. 
D. Constantin Mereanu 
——— k — — — 


Ce pierzi adesea şi cu toate acestea e mereu 
cu tine? 


(7ndv9) 
LJ 
Ce e mic mititel se tulburá si vodá de el? 
(272217) 
жжж 


Тек văzut într'un loc unde п'аї fost şi nici 
mai putea să fii vreodată. 
(npuijdo up) 
Trimise de R. Theodossiade-Bráila 


/ 
š ж ж ж 


Са să ны za petele de cerneală, nevătămând 


cartea, muiem о pensulă în soluție de sare de 14- ғ 


mâie şi pata dispare imediat. 


і COPII! 
Cereti părinţilor să vă ducă după 6 la 
„LUNA PARK“ 
Cele mai frumoase distracții pentru copii 
Roata dracului, ghidilici, Tapul şi 
croitorul, Trenul aerian, Vânătoarea 


de rate, "Tir, Sport de apá, etc. 


РАС. 14. == \ „DIMINEAȚA: COPIILOR” 


= PAGINA DISTRACTIVA [= 


C GiÓGIOGIOGICGXOGIOGI 610619 6:919610616G19 3106:96:0 6:9 8:96:96:90:9G:0 6196196:0619G19 3:06: 6:96:98:96:6 G9 6:9 191.4 


CONCURSUL LUNAR М. З 


La acest concurs oferim urmátoarele 5 premii: 


1Ж О garniturá complectá de birou 3. Un abonament gratuit pe timp de 6 luni la 

lucrată in pirogravurá şi compusă din următoarele Dimi Cópiilor" 

piese: una mapá, un tampon, un bloknotes, una cá- „Dimineaţa Copiilor . 

peri бут PM de renumitul magazin 4 Cinci volume alese din „Biblioteca Dimineafa" 
oa unt furnizate de r и : A AR š À 

cu obiecte nationale „Marcu“ Bul. Elisabeta 109 şi No. 1, 2, 3 din Biblioteca „Tineretul. 


2. Trei colecţii broşate „Dimineaţa Copiilor“ câte 5. Un „Almanach al şcolarilor“ ре 1925 si No. 


10 numere fiecare. 1, 2 şi 3 din Biblioteca „Tineretul“. 
latá si jocurile cari trebuesc deslegate: 
1) Joc muzical 2) Joc proverb АА АА 
de Soare Avramescu О Е В Fa 
11 R S 


Gàsiti cheia acestui joc 
pàtrat si veti afla un рго- ŞT: 
verb românesc. ` 


f 4 3) Joc rombic 
e ІН consoană 

ü m и animal 

B H H ш ш сої 

ишш fluviu 
m consoaná 


Q7 Vertical și orizon'al la fel. 
а ж * ж 


In această cheie muzicală se găseşte şi numele Răspunsurile trebuesc trimise la redacţia revistei 
unui mare compozitor. Care este? cel mai târziu peste 20 zile de la apariţia acestui 
асын 273-444 număr. 


Anuntám pe cititori că începând chiar cu CONCURSUL LUNAR Мо. 3, fiecare deslegător 
de jocuri va trebui să adauge la scrisoarea prin care trimite deslegările, CUPONUL pentru 
CONCURS, care se găseşte în pagina 15-a. Cititorii cari trimit deslegările pe cărți pos- 
tale, vor lipi acest cupon pe carta postală. 

Cei cari nu se vor conforma nu vor putea lua parte la premiile acordate. 


Rezultatul Concursului lunar No. 2 


Dezlegările jocurilor: II. — Joc în triunghiu : 
І. — Desene greșite: Py in 
Figura No. 1. — Găinile si puişorii nu înoată. T dud желі au 
: No. 2. — Puişorul e de găină si nare atlas li ban (sau Lotru) 
ciocul cum trebuie. Canada Olanda 
, No 3. — Leul nu se caţără pe pomi. tat 
» No. 4. — Tigrul fiind animal carnivor Ш. = Incurcáturá : 
nu.se hrăneşte cu fân. DELAVRANCEA 


I 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


Deslegătorii 


Au desiegat câte trei jocuri urmá- 
torii cititori din: 


CAPITALA: 


Ionel N. Petrescu, Elenufa Grideanu, 
Cáfulescu шін şi Abram, W. Ja- 
worski, Malvina Lazarovici, Alexan- 
dru Petrescu, Iosifescu Gh., Nelly si 
Hurel Párcálábescu, Gh. si Т. Scri- 
beanu, Constantinescu Gr., Sali Slo- 
cever, Mihail Milea, Nellu Augustin 
Popescu, Blumenfeld Pascu, Sylvia I., 
Jeana Michelsohn, Alterescu N. Miron, 
Benjamin Michelsohn, Ioan Moruzi, E- 
lena, Alexandru şi Mircea Marcovici, 
Elena Găinaru, George Бору, ЕН 
Solomon, Silvian Solomon, Leana Ră- 
dulescu, Iosef Marcus, Nisim Solomon 
Nedelcu С. Aurelia, Lucia В. Dumi- 
triu, Nicu Bandel, Jenny şi Maxim Sil- 
vian, Jetty şi -Hania Penchas, Ionescu 
Ion, Rosenblatt Silviu, Jeana Bernard, 
Găinaru Teodoru, Lenufa si Jeana 
Theodorescu, Eugen Dosogne, Alex. 
Scribeanu, Pop Gabriela, si Mihaela, 
Micheline Delage, Ionescu F. Maria, 
Lenufa si Victor Alexandrescu, Euge- 
nia Amuday, Beatrice si Fify Rabi- 
novici; Eschenazy Peya, Afrodita 
Zarzaropol, Márgáritescu Milan, Au- 
rel Ionescu, Lenuţa Opreanu, Vasiliu 
Th. loan, Popp G. Corneliu, Elsa 
Glasberg, Nicu Zaman, Ştefan C. An- 
tal, Horowitz Iosef, Ionel Klapper, Fe~- 
licia Weissberg, Spiegel Silvia, Mar- 
got Ştefănescu, Alex. I. Schnirer, Mar- 
cus Ignatz, Angela Ірсаг, Nuţi Io- 
nescu, Eugenie Marcus, V. Bálfátescu, 
Silvia Goldenberg,, Enrico Goldenberg, 
J. Goldenberg, Constantinescu Odiseu, 
Oprea N. Aurelia, Ionescu Dorin, Be- 
nno Grunberg, Апша Ionescu, Feli- 
cia Marcus, Schwartz Ida. Calmanovici 
Naftali, Vasile C. Bálfátescu. 


Au deslegat cáte douá jocuri ur- 
mátorii cititori din : 


CAPITALA 


Alexandru Тапійгеапи, Ghe(u An- 
toaneta, Haimovici Naftali, Bianca Ei- 
senstein, Iacob Asael, Sara Goldenberg 
Pantazi Sofia, Ioan Al. Tudor, Stecoza 
P. Ioan, Sto:ca Lucia, Petre G. Ete- 
neanu, S. Iuster, Elsa Paulman, Că- 
lin Tánfáreanu, Olimpia Тапідгеапи, 
Edy Gruber, Lola si Armand Goid- 
stein, Zimnicea Gheorghe, Nuţi, Bébé, 
Dida si Miri Donnenfe!d, Constanţa 


Gregorian, . Marcus Herman, Biu- 
menfeld Pascu, Henry | Perlman, 
Iorgulescu | V. | Constantin, Geor- 


ge Oprescu, Cornelia Stoia, Raschelle 
Gross, lancu Gross, Gaţu І. Petre, 
Goldani Arthur, Pepi Lindenberg, Ki- 
vu Lindenberg, Samuel Alexandru, 10- 
nescu T. Grigore, Sura Locher, Gaţu 


I. Petre, Lucian Salu, Sobe Iulius, I. 
Cufumina, Alex. Cesa Parthenie, Io- 
nescu T. Vasile, Sobe Pina, Izidor si 


Jean Aron, Vena si Paraschiva Ilies- 


cu, Lupu Harth, Bébé Gross, Samy 
Gross, Zaharia Eugenia, Jean Edels- 
tein, Alegretta „Hasson, Zaharia Vil- 
helmina, Dragomir Eleonora, Lazăr 5. 
Niculae, Rosner 5. Аїтё, Georgeta 
Grigorescu, Cosma Maria, Elisabeta şi 


Ionel Trifu, Soghior Ion şi Soghior | 


Vasilica, Alexandru Ioan, (com. Gri- 
viţa-Loco), St. Mihălcescu, Ionescu T., 
Сша Engher, Melania Moscovici, Ti- 
beru Crăciunaru, Marcela Papagalani, 
Rathofer, Voina I. Ioana, Marcel En- 
gher, Lizica D. Voineagu, (Quintus Ne- 
gulescu, Manole 1. Marin, Aron М. 
Grassiany, Zoe Niculescu, Ştefania Ni- 
culescu, Elena Preda, Anişoara Nicu- 
lescu, Zoe. Cărciog, Philipp Rabino- 
vici, Marcel Efraim, Апа Chihăescu, 
Stella М. Levy, Costescu І. Virgiliu, 
Costescu І. Nicolae, Blănaru І. Maria, 
M. Ionescu, Mihail Popescu, Matei S. 
Tănase, Lucasievici Aurelia, М. Gold- 
man, Schor А. Bella, Chercheaţă G. 
Ioan, Garbis D. Mihail, Adina Moră- 
rescu, Zaharia I. Veiss, Bruh Maria, 
Tileagă loan, Totti Pascu, Marioara 
Feldioreanu, Mauriciu Sobel, Theodor 
Svoboda, Lucia C. Stoica, Alexandru 
Tudose, Sandi Stoica, Cristescu Elena, 
R. Kamerling, Bogdan T. Petre, Nicu 
Bercescu, Mendelsohn Bernard, Geta 
Elena Negulescu, Laura Blum, Titi 
Teodorescu, Iliescu Isidor, D. Ticules- 
cu, Oprişan H. B., Elena si Jenica 
Theodorescu, Dora Flachs, A. şi M. 
Vermont, Isac şi Rebeca Orenştein. 


Au deslegat câte un joc următo- 
rii cititori din: 


CAPITALA 

Georgeta A. Kiritzescu, Leon Maria 
Merovici, Stavrescu Maria, C. Leibo- 
vici, Totti Pascu, Popescu Vasile, Ioan 
М. Cristescu, Niță 5. Maxim, 
Perietta Levy, Schwartz Etty, 
Finke!stein Mily, Sola, Ana Blatt, Ni- 
culescu Dumitru, Ecaterina Ştefănescu, 
Lobelsohn Lazăr, Adolf şi Izi Klein, 
Claudia Lagerbruck, D. Diamand, Ra- 
şela Veiss, Elena Melich, H. Halpern, 
Georgescu I. Elena, Alexandrina Geor- 
gescu, Раш -І.  Craja, | Nicu- 
lescu Anghel, Ionel Bălan, Goff 
Adolf, Regina Rencus, Emil M. Hes- 
kia, Senater Roza, Raşela Mandler, 
Sidonia C. Gartenberg, Epştain Jea- 
nette, Vasile Niculescu, Luţă Mircea, 
Ghinsberg Nathan, Diamandescu Lu- 
cian, Ionescu G. Const. Marcela Her- 
man, Melamed Rasela, Aurel Chiru- 
lescu, Gh. Cârciog, Banu N. Constantin, 
Beatrice şi Nicu Heilpern, Ecaterina 
Moteţ, Arno Hilf, M. Blumenthal, Ro- 
meo Săndulescu, Nicolae Orăşan, Vir- 
gil Ion, Moritz Segal, Marioara Ficle- 
nescu. à 


—- nF Vrn_TLr Ñ... эне аш ы PAG. 15. 


Bu deslegat 3 jocuri, următorii сі- 
titori din: 


PROVINCIE 


ALBA-IULIA. — Elena 
bescu. 

BALTI. — Aron Libman. 

BACĂU. — І. Drucker, E. Cercavski, 
M. Ruscior. 


Bassara- 


AR PECHE ан — Toto Elena 

iliu. ! 5 
BUDEŞTI-ILFOV. — Zoe Orăscu. 
BOLGRAD. — David Ghindentuler. 


с BĂLTENI-OLT. -- Vişan D. Диге- 
1а. \ А 
BALCIC. -- Lăzărică Leescu. 

BOTOŞANI. — Alexandrina Topală, 
Jenny Weinstein, Alterescu N. Miron. 

BRĂILA. — Jean Cotariu, Muzelis 
Iancu, Haralambi V. Cozadinos, Ca- 
tina V. Cozadinu, Iosif E. Segall, M. 
Goldstein, Hrisenti si Panait Florias, 
Eustatios М. Falchidis, Clara si Si- 
mon Agár, S. Mánescu, Salmanowitz, 
Negulescu S. Nicolae, Thierer Dorothée 
Negulescu S. Nicolee, Thierer Сого бе, 
Thierer Estrella, Spiridon si Mihai 
Vultepsis, C. Glaser, Rubin Goldstein, 
Lică Aur, Frida Leibovici, Iancu S. 
Iancu, M. Hr. si С. Theodoridis. 

BRAŞOV. — Săcăroiu Dumitru, Me- 
lanie Opran, Ioan St. Ioan. 

BREAZA DE SUS. — Stela Dinescu. 
_BUZĂU. — Pătărlăgeanu P. Mihail, 
Doru Manolache (Párscov) Victoria 
Tintorescu, Puiu şi Eugenia Valerian 
Pavelescu. 

BISTRET-DOLJ]J..— Mihăilă M. Ni- 
спіге, Mihăilă . Anastasia. 

CIORANI-PRAHOVA. — Elena Do- 
brescu. 

CAMPINA. — Scarlat V. D., Const. 
P. Hor;ea. 

CIOCANESTI-LFOV. —  Dragomi- 
rescu C-tin. 

C. DE ARGES. — Pastia si Ghe- 
nadie Foti. 

CRAIOVA. — Marieta si Stela Ma- 
rinescu, Thea Kraidman, loan si Bicá 
Pisoschi, Mercela Kraidman, Grigore 
Coráciu, Ionel V. Radovici, Chirescu 
D. Aurel, Romeo Marder, Dincă Alex., 
Nyck Pavel, Hydarpe-Curyon, М. Р. 
Harry, Nyck Ramirro, Puiu Zlatian, 
Triculescu В. locn, Dincă Eugen, Er- 
nestina şi Pavel S. Brádisteanu, Aurel 
si Nicu Páunescu, Aurel si Jeen Dumi- 
trescu—Coicianu,  Stefánescu Ştefan, 
Carol si Em. Lieberman. 

СЕЕ | Ap 


In numărul viitor vom publica si nu- 
mele tuturor celorlalți deslegători pre- 
cum şi premianfii cari au esit la sorți 
la concursul lunar No. 2 


CUPON pentru CUNCURS Ш | 


` Atelierele „ADEVERUL“ S. А. 


Ж. 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


UNDE DUCE NESOCOTINTA de Moş Ene 


PAG. 16. 


Mircea si Vasilică erau de multă vreme doi bumi prietenia s'a rupt. 
“tovarăşi de joacă. Intro bună zi însă, pentrucă Năbădăiosul Mircea, ca să-şi răzbune, alergă în 
Vasilică nu voise să se joace de-a războiul, cu curte unde puse mâna pe un pietroi dintre acelea 
ghiulele şi bombardament, aşa cum voia Mircea, ре cari le pregătise drept „ghiulele” pentru joc. 


Fără să precugete ceeace mergea să facă, Mir- а scăpat neatins. Pietroiul căzu însă pe o bancă 
cea veni în apropiere de Vasilică şi-i zvârli pie- сагеѕе găsea în spatele lui Vasilică біре care se gă- 
troiul. sea un vas plin cu aluat moale. Ce se întâmplă a- 

Ca prin minune, Vasilică, incovoindu-se pe dată,  tunci? 


ГЕ. + 

A. A 2 

Banca se răsturnă ре dată şi făcu са vasul сц După cum vedeţi dragi copii, o dată mai mult 
aluat să sară în senz contrar, adică tocmai pe ca- se adevereşte proverbul bătrânesc care spune că 
pul nesocotitului băiat care aruncase pietroiul. „cine sapă groapa altuia cade singur intr'insa". 


DIMINEATA 
с: COPIILOR 


REVISTA SAPTAMÂNALĂ 
DiRgcron: N. BATZARIA 


“Z ЖҰР 


317 di 


M т 


РАО. 2, 


De vorbă си cititorii 


C. 3.-Іп poezia „Zori de Iunie“ ai un vers „Din Nor- 
dul Boreal* care îi strică tot efectul. „Nord boreal“ nu 
înseamnă decât „Nord nordic“, ceeace nu se poate spune, 

L. R, S.-Loeo. — Citește cele се am scris în bucăţica 
„O greşeală nepermisă“ si sileşte-te să te lereşti de ast- 
К! e dia pe cari un Român n'are niciodată voe să 
e facă. 

М: L-Lugoj.—In cele două poezioare ale d-tale ,Ru- 
güciune* $1 „Dim. Copiilor“ arăţi bunăvoință, dar se 
vede că nu cunoști încă reguiele de rimă, de accent rit- 
mic, de număr de silabe la fiecare verset. Când mai 
târziu vei învăța si lucrurile acestea, vei scrie bine. 

Р. Sal.-Craiova. — Ці vom publica unele ghicitori. 
Anecdote despre suverani streini îi interesează puţin 
pe cititori: români. 

8. I. H.-Buzău.—Ne scrii așa „Având o carte germană“. 
Atâta nu-i de ajuns, Cum îi zice cărţii și autorului ei 7 
Al doilea. Până nu ne trimiţi o bucată, nu ne putem 
pronunţa. 

б. M. Gh.-Bráila. — Fabula „Calul si măgarul“ trimisă 
de mult de d-ta, e bunicicá, dar cum dela d-ta пе aş- 
teptăm la ceva mai реп, nu ţi-o publicam. 

Ion L-Bazargic — Poezia „Dorul тей" arată cá esti 
un bun patriot, pentru care te felicităm, dar mai arată 
că ești încă prea mic pentru ca să poţi face poezii pa- 
triotice reușite. 

Florin-Loco. — Poezia d tale .Farmec“ e frumoasă si 
te stătuim să o trimiţi unei reviste literare, căci ea se 
adresează altui public decât acela al revistei noastre. 
D-ta ai un talent foarte promiţător. 

C. р. M.-Chisináu.— Regretám că „Păţania lui Bubi“ 


nu e publicabilà. E slábutá si mare acţiune care să in- . 


tereseze. Fiind, precum spui, prima іпсегсаге a d-tale 
nici nu se putea să tie altfel. 

M. P. B. — „Amintiri“. De obiceiu scriitorii isi scriu 
amintirile la sfârşitul carierei lor, ре când d-ta vrei să, 
începi scriindu-ti amintirile din „copilărie“, cu toate că 
eşti încă un copil. Asa ceva nu se face. бі apoi crezi 
că-i interesează așa de mult pe cititori întâmplările 
noastre personale ? 

Tib. Cal.-Loco.— „Viteazul“. Astăzi nu mai sunt zmei, 
pentru ca .Viteazul* d-tale să-i fi putut omori. 

ІЛ. N. Gh -10с0. — „Regele nostru“. Dacă ai sti cât е 
de greu să faci o poezie patriotică reuşită, nu te-ai 
grăbi să scrii şi să ceri să-ţi publicăm. 

Er. S.-Sascut, — „vulpea s! lupul“. Dacă ai tradus-o 
din trantuzeste, n'ai văzut că în original dialogul e ces- 
pártit prin anume semne si nu e scrisă, așa cum ai fá- 
cut d-ta, întreaga bucată un sir neîntrerupt de rânduri? 

Dum. Iog.-Adijud. — Caută să fii sănătos, să înveţi 
carte şi după се че! creşte mai mare, vei scrie poezii 
frumoase, pe cari ti le vom publica, К 

К. Iv.-Silistra. - Cântecul „Când am fost păstor“ (Со- 
gato beh ofcearin) îl ştim si noi, dar dacă il publicăm 
asa cum l-ai tradus d-ta, micuțul nostru cititor, nu este 
frumos. 

Pal. Cic.-Galăţi. – Vrei un sfat folositor? Sileste te si 
îndreaptă-ţi scrisul, са să fie mai frumos si mai citel. 
Pe lângă aceasta, nu scrie ránduri asa de îndesate unul 
într'altul. 

D. May.-Ploesti, — Poezia ,Preferin(á" e destul de 
drăguță, însă unele cuvinte de prsos „La flori cu aler- 
сат", sau versul al 4-lea dela strofa а 2а „O port са 
şi la Jiu (9 1) її slăbesc efectul. Se vede însă că ai talent, 
așa că te stătuim să muncești înainte. | 

Н. si Ed. S.-Bustenari.—.Cele două zeițe“ eo bucată 
care prin forma ei literară si chiar prin conţinute mai 
de grabă despre copii decât pentru copii, cari iubesc 
povestiri şi lucruri mai simplu expuse. 


— sasa КУ ше ны Т S лут 


„DIMINEAȚA COPIILOR”  ; 


VI. Cup. —.Haplea a câștigat“, Să-l lăsăm ре Moş Nae 
cu povestile în versuri despre Haplea si “Hăplişor, iar 
d-ta o poţi scrie anecdota în proză, însă cât se poate 
mai pe scurt $ 

‚Н. Ehr.-Loco.— Drăguţa d-tale bucată „Bătrânul mu- 
zicant” este mai potrivită pentru o revistă de literatură 
pură, decât într'o revistă destinată copiilor, 

Nillu-Craiova. — Vom publica două poezii. Scuzati cá 
se răspunde cu întârziere, scriitorul acestor rânduri lip- 
sind de mult din Bucureşti. Rugăm a ne comunica a- 
dresa exactă. 

Ап. Al.-Timişoara. — „Hanul din pădure“ pare а fi о 
traducere, dar d-ta nu ne spui lucrul acesta 5і nici ап- 
torul și limba din care ai tradus. Dealttel, nu este cine 
ştie ce interesantă 

D. A. Ar.-Loco. — Regretăm că nu-ţi putem publica 
traducerea „Тага trântorilor“ pentru motivul că noi am 
publicat de mult—e drept cá în proză — absolut aceiași 
poveste. Cât despre versurile în ritm poporan, ele sunt 
cam slabe. : 

R. D.-Ochiuri. — Eşti prea mic ca să poţi face glume 
originale reușite. у 


Маі ри{їпе роегії! 


E o rugăciune ferbinte ce o facem cititorilor cari 
tin cu orice pret sá ne fie si colaboratori. Pentru 
Dumnezeu, trimiteti-ne mai puţine poezii, căci mi-se 
rápeste o vreme foarie prețioasă cu cercetarea lor 
şi nici n'avem ee face cu ele. 2 

Cei cari пе trimit poezii spre publicare пе scriu 
că о fac aceasta din dragostea ce o au pentru revistă. 
Ei bine, în numele revistei îi asigurăm că ne fac şi 
plăcere si un mare serviciu netrimitandu-ne toate 
încercările lor practice. 

Dacă о iubiţi cu adevărat revista, fiti cititorii ei s 
lásati-ne pe noi să publicăm, atât în proză cât şi ini 
versuri, bucăţi pe cari le socotim noi că sunt mai 
nimerite. Avem atâta oxperienfà, са să ştim ce place 
cititorilor. 

Şi ceva curios: Cititorii noştri ne scriu mereu să 
publicăm cât mai puţine poezii, dar tot ei sunt cei 
cari ne trimi: mereu. 

Vroiti ca „Dimineaţa Copiilor* să iasă din ce în ce 
mai bună şi mai plăcută? Aveţi încredere în noi şi 
lásati-ne grija scrisului. Repetăm că avem materie 
mai multă decât ne trebue. 

DIRECTIUNEA 


O gresealá nepermisá 


Cercetând manuscrisele trimise, avem ocazia să 
constatăm că unii dintre cititorii noştri fac o neper- 
misă greşeală de іпігобпіпіагеа pronumeiui perso- 
nal. lată un exempiu luat dintr'o poezie ce ni-sa trimis 
spre publicare: 

y... Ce răi sunt oamenii cu пої, 
„Cu toate cá LE apărăm de-atâtea nevoi.“ 

Greşala este cá nu trebue zis „le apáram* ci , ii 
apărăm“. In adevăr, e vorba de „oameni“, deci de un 
substantiv de genui masculin. 

Si nu-e o simplă scăpare din vedere, pentrucá ceva 
mai jos aceiaşi greşală se repetă. De altfel, am 
cunoscut-o si la alti coraboratori. Asa, ne aducem 
aminte că am citit fraza următoare: „Dumnezeu 
cheamă pe copii şi ie binecuvântă“ pe când trebuia · 
scris „îi binecuvântă“, 

Credem că tinerii colaboratori nu vor mai cădea în 
greseala aceasta. 

а k 


і 


„DIMINEAŢA COPIILOR» 


(| uU - 


LL 


DiMiNERTIE 


COPiiLOR 


REDACTIA SI ADMINISTRATIA : 
BUCURESTI. — STRADA SÁRINDAR 9—11 BUCURESTI. — TELEFON 6/67 


ABONAMENTE: UN AN 
SASE LUNI 
6 SEPTEMBRIE 1925 


150 LEI 
BO rs 


UN NUMĂR 4 LEI 
IN STRĂINATATE DUBLU 
Manuscrisele nepublicate nu ве inapoiazà 


CALIFUL SI POETUL 


Unul dintre aceşti poeţi, anume Е/-На- 

" san, cu toate minunatele sale poezii, era mai 

sărac decât cel din urmă hamal din cetatea 
Mechinez. 

Locuinfa sa, un biet bordei infundat intr'o stra- 
dá intunecoasá, n'avea nici curte, nici o grádiná, 
unde să poată respira aerul, să admire cerul sau 
să cultive florile, pe cari îi plăcea atât de mult să 
le cânte în versurile sale. 

Cu toate acestea, Calitul îi trimetea adesea sume 
mari, ca recompensă pentru poeziile sale, dar poetul 
era risipitor şi împărțea din belşug prietenilor săi 
aurul ce-l primea; aşa că el rămânea mereu sărac. 

Intr'o zi când fermecă pe Calif şi toată curtea sa 
prin citirea unei poeme mai strălucitoare decât toate 
operile sale de până atunci, Abd-el-Mumen îi spuse: 

— „Hasan, dorinţa mea este de a merge să iau 
masa la tine, într'una din aceste zile. 

— О! stăpâne, răspunse poetul, eu nu sunt demn 
de o aşa mare onoare şi casa mea este atât de 
mică şi săracă încât mi-e ruşine să te primesc. 

— Си toate acestea, eu vreau să fiu oaspetele 
tău, ne-am înţeles! 

— Atunci, stăpâne, îngâdue-mi câtva timp să-mi 
pot repara şi curăța casa, să te pot primi in chip 
cuviincios. 

— Bine, dar cât timp ifi trebue? 

— Cel puţin un an, Stăpân al Credincioşilor. 

— Este prea mult; n'am atâta răbdare. 

— Atunci numai câteva luni. 

— Bine. Ці îngâdui acest răgaz; să mă înştiinţezi 
când vei fi gata." 

Hasan cu o sumă de bani pe care i-o împrumu- 
tară prietenii săi, isi drese căsuţa, curáfi ferestrele 


alifului Abd-e/-Mumen, din familia Almoha- 
(7 zilor îi plăcea literatura şi ocrotea ре poeţi. 


şi vărui pereţii, dar din nefericire nu putu să o 
mărească, fiind înconjurată de vecini. | 

Când totul fu gata, el merse la Calif şi printr'o 
poezie il vesti că „umila sa locuinţă va fi fericită 
să primească Soarele Marocului şi că venirea Ca- 
lifului va fi ca şi a vulturului în cuibul unei sár- 
mane bufnife." 


ШІ 
Ш 


7 Abd-el-Mumen, fermecat, îi zise: 

„Mâine dimineaţa voiu fi la tine". 

Poetul, dis-dedimineafá, întinse o masă си tot so- 
iul de prăjituri, dulcefuri şi fructe şi aşteptă ре 
sultan. 126 

Acesta sosi іп curând însoţit de vizirul sáu şi 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


câţiva ofiţeri. Dar casa era atât de mică încât nu- 
mai prinţul şi vizirul putură să intre. | 
„Bietul meu Hasan, zise prinţul, poezia nu te-a 
îmbogăţit, dar ştiu pentru ce; fiindcă eşti tot atât 
de darnic, pe cât ai de mult talent.” | 
Califul se aşeză la masă şi тапса cu poftă. | 
„Ce dulcefuri şi fructe delicioase”, exclamă el, 
„şi cât sunt de mulţumit de vizita mea! Acum, dra- 
аш meu Hasan, trebue să-mi arăţi toată casa ta. 
— Ah! stăpâne, asta mi-ar fi foarte greu, căci 
nu am decât această singură odaie! 
— Vrei să ne ascunzi avufia ta, spuse Califul, 
sunt sigur că este mai mare casa, decât atâta cât 
spui tu. 


— О, Stăpâne al Credincioşilor, crezi că aşi pu-: 


tea să іс insel pe tine, Impăratul meu, care m'ai 
încărcat întotdeauna de binefaceri! 

— Бі bine, vom vedea, zise Abd-el-Mumen, să 
vie un zidar!” 

Indată ce veni zidarul, îi porunci să deschidă о uşă 
în perete, р | š l 

„Stăpâne, strigă poetul, Coranul opreşte de а 
atinge zidul vecinului şi acesta nu-i al meu decât 
pe jumătate. 

— Deschide, totuşi o uşe, zise Califul zidarului. 

— „Vai! ce o să zică vecinii mei!” se plânse 
El-Hasan. 

Сапа deschizátura fu destul de mare, Califul, 
vizirul şi ofițerii trecură prin zid, urmați de poet. 

Іпігага într'o minunată grădină plină de. ar- 
bori rari, de flori frumoase 5і de plante din toate 
țările; jocuri de ape răspândeau o dulce răcoare; 
іп chioşcuri, bogat mobilate, sclavi aşteptau ordine 
dela stăpânul lor. 

„Vezi, dragul meu Hasan, că aveam dreptate 
când spuneam că este mult mai mare casa ta decum 
credeai tu. 


— О, stăpâne, crede-mă, această grădină şi a- 
ceste chioşcuri nu-mi aparţin. Nici nu ştiam de 
existenţa lor. 

— De acum sunt ale tale, ţi le dăruesc împreună 
cu această pungă care iti va servi să le întreţii cum 
se cade. Imi va face întotdeauna plăcere să viu să 
ascult aici poeziile tale.” 

Poetul se aruncă la picioarele Califului şi în ver- 
suri improvizate unde isi puse toată inima şi re- 
cunoştinţa, proslăvi marea sa bunătate. 

„Poete, zise Abd-el-Mumen, niciodată n'am să 
pot face îndeajuns pentru tine, dacă eu pot să-ţi dau 
bogăţia tu. ne farmeci şi înalţi sufletul nostru. Ge- 
niul tău împodobeşte domnia mea şi mulţumită ver- 
surilor tale nemuritoare, numele meu va fi cunos- 
cut generaţiilor celor mai îndepărtate.” 

Din iran'uzeşte de 0. С. 
— — — (0c Á 


Raàsplatà.. 


Lui Fănică 
Plugar ce fluturai sămânța, 
Pe brazda țarinei, odată 
Si-fi făureai din mii de bulgări, 
Nădejdea zilei de răsplată... 


Ce-apoi cerșeai din -cer o rază 
De-un strop de ploaie şi de soare, 
De-olaltá suferind cu bolta; 

Ifi fu şi bolta 'пашійоаге. 


Ве ир de roade-si pleacă holda, 
„Sub secera ce vrea răsplată, 
| Că "n spicul purtător de aur, 
Ti-e munca sfântă si curată... 


Aurel Dumitrescu-Constanta 
— — —— QC =O