Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1931 (Anul 8, nr. 361-411) 750 pag/DimineataCopiilor_1931-1669230700__pages151-200

DIMINEAȚA COPIILOR 


Când se face seară, 'mi zice: 
„Hai mai iute să mâncăm. 


Pâr’ ce Haplea-i potrivește „Cum mă prinde, scump Moş Şi să mergem la teatru, 
Nae?“ Astăzi vreau să ne distrăm“. 


In oglindă se admiră, 


Coana Frosa e 'n mirare, 
Mulțumită, îşi zâmbește. 


Stă, se uită nemişcată 


I-a trecut, nu-i supărată. 
li răspund eu: „Dumnezeește!“ 


t 
IS 


>, 
ui 
ay 


s> 


Să nu spuneți coanei Frosa, Insă, treacă de-astă dată, 


Că mă plâng, dar nu mai pot, Hai să-i fac o bucurie, 
Nu-s bogat şi "am de unde Merg şi cumpăr trei bilete 
Bani din pungă tot să scot. Colo sus la galerie. 


Da, să mergem, dar la teatru 
Gratis, nu ne va primi, 
Haplea n'are nici lescaie... 
Va să zică, voi plăti. 


i | 
A) i 


Giaiă. Giza 


Se cam strâmbă coana Frosa, Cât de Haplea, ştiţi ce face? La eșire coana Frosa 
Zice ’n loje că-i mai bine, 'Nchide ochii şi porneşte, Vede o plăcintărie 
La un loc cu mitocanii Ca să sforăie, să doarmă, Ș'a mâncat, zău, să mă credeţi — 
Ca să stea, ti e rușine. La sfârșit doar se trezește. A mâncat chiar o tipsie. 
(Va urma) 


PAU. 10 = 


DIMINEAȚA COPIILOR 
DELA BALUL 


In după amiaza zilei de Duminică 22 Februarie a. c., revista „Dimineaţa Copiilor‘ 
a dat un bai pentru copii, carea avut loc în saloanele Roxy din Bucureşti, Pe lângă 
numeroasele distracţiuni care au înveselit pe drăgălaşii cititorii ai revistei, s'au 
premiat cele mai frumoase costumări şi cei mai drăguţi copii. 


> h 
f 


DIMINEAȚA COPIILUN Ep == 


ss DIMINEȚII COPIILOR: 


? 
+ 
R 


i 2 


senig 


Balul a avut un succes desăvârşit, copiii amuzându-se până la orele 9 seara, 
într'o atmosferă de caldă prietenie. Publicăm aci un număr de fotografii ale copiilor 
cari au obținut premii sau distincțiuni. In mijlocul grupului numeros de copii 
se află... Moş Nae. i 


„XA 


PAG. 12 = 


X 


¿(U 


Dar Domnița Maia, (aşa îi era numele), care 
nu putea dormi, gândind la cele petrecute, auzi 
această poruncă şi hotări să i se împotrivească. 
Nu departe de locul unde întâlnise pe Răzvan, 
într'o peşteră de sub mal, locuia un crap bătrân 
de care nălucile se temeau, căci era vrăjitor ves- 
tit. Maia se hotărî să-i ceară ajutor; luă într'o 
mână salbe de aur şi pietre scumpe, în cealaltă 


arcuşul şi se furişă afară din palat. Merse mult 
prin apa adâncă. 

Insfârşit, ajunse la peşteră, depuse giuvaerele 
pe prag, cum era obiceiul, şi închinându-se în 
faţa crapului, îi povesti totul, cerându-i ajutorul. 


DIMINEAŢA COPIILOR 


Vrăjitorul care se plictisea în singurătate, fă- 
gădui s'o ajute, — doar i-ar trece de urât. „Insă, 
zise el, nu pot nimic în contra Gerului. lazul va 
îngheţa şi pe tot timpul iermnei vei fi despărțită 
de Răzvan. Dar de mă vei asculta, îl vei revedea 
la primăvară, numai să nu-mi eşi din vorbă. De- 
ocamdată stai aci până mâine, căci desigur cân- 
tăreţul se va întoarce, cu tot Gerul şi Zăpada“. 

A “a . 


VAZA 


h 
2 
2 


Fi 


A, 


s) 
AEA 


ZE 
“za 3 Z 
Să 


Biata Maia se ghemui în peşteră, acoperindu- 
se cum putu cu părul ei auriu şi cu câteva frun- 
ze uscate, iar împrejurul ei apa îngheţa de-abi- 
nelea şi Crivăţul gonea zăpada pe pământ. Stă- 
tu aşa până se lumină de ziuă! 


DIMINEAȚA COPIILOR: 


Nu trecu mult şi se ivi şi Răzvan, vânăt de 
frig. Domnița îl privi cu înduioşare prin stratul 
de ghiaţă ce-i despărţea şi strigă cum o povăţui- 
se vrăjitorul: „Nu mai plânge, Răzvane! Vino la 
primăvară! la primăvară! la primăvară!“ 

Apoi se depărtă în grabă, căci era cuprinsă 
de ger şi peştişorii care-i făceau drum prin ghia- 
tă, nu mai puteau de osteneală. Când ajunse în 
iatacul ei, toţi dormeau în palat. 


Afară de Regină, nimeni nu ştia că pe pământ 


PAG. 13 


era vânt şi zăpadă. In lumea Nălucelor e veşnic 
vară. Acolo nu se ştie nimic de nevoile omeneşti. 

Astfel petrecură iarna. Maia, legănată de va- 
lurile calde ale lacului, se juca cu surorile ei 
prin grădina fermecată şi seara adormea la cân- 
tecul harpelor. lar Răzvan, zdrențăros, desculț, 
leşinat de frig şi de foame, tremura sub rogoji- 
na căruţei. Dar în culcuşul lui făurea vise de aur 
şi când Crivăţul sufla mai tare, îşi amintea de 
primăvară. Şi domniţa, când totul dormea în pa- 
lat, se uita la arcuș şi se gândea la Răzvan, 


pământ. Peste munţi şi peste văi, pe câmpii şi 
prin păduri, ea venea cu flori, cu fluturi, cu iar- 
bă verde şi fragedă, iar soarele ce-o însoțea, era 
bălan şi blând ca o fetiță. 

Primăvara se aşeză pe malurile vechiului iaz 
şi copacii înverziră, rădăcinile noduroase se îm- 
brăcară în muşchiu nou, Păsările zidiră cuiburi, 
viorele fricoase scoaseră capul la lumină. 

Când auzi ciripitul vrăbiilor, Maia cunoscu că 
pe pământ se făcuse primăvară şi inima ei se 
înveseli. Pieptenă cu grijă părul ei auriu, se îm= 
podobi cu salbe şi brăţare, luă arcuşul în mână 
și se îndreptă spre peştera crapului. . 

Acesta, foarte voios, cu creangă verde la ure- 
che, dădea lectii de înnot unui cârd de pestişori 
noui născuţi. Ij trimise acasă şi întorcându-se 
către Domniţă, o întrebă care-i era gândul. 

„Vreau să-l chem pe Răzvan, răspunse ea fără 
şovăială. Dar de va afla Regina, va pune să-l u- 
cidă, iar pe tine te va închide în fundul pămân- 
tului. ta 

— Il vom ascunde, nu-l va vedea nimeni. Fie 
după voia ta! — zise vrăjitorul. Desfă-te dar de 
pietrele scumpe ce le porți pe tine şi împodobeş- 
te-te numai cu frunze şi cu flori“. 

Aşa făcu și Maia. „Acum, urmă crapul, eşi de 
trei ori din apă și strigă odată la Apus, odată la 
Miază-zi. odată la Răsărit: Răzvane, a sosit pri- 
măvara |“ 

Si Maia strigă odată la Apus, dar nimeni nu 
răspunse, odată la Miază-zi, dar mimeni nu răs- 
punse, odată la Răsărit: „Răzvane, a sosit primă- 
vara!“ 

Atunci, din depărtare, peste munţi și peste văi, 
peste câmpii, peste păduri, — un glas răsună 
clar de tot: „Viu!“ 

In aceeaşi dimineaţă, primăvara sosise şi în 
câmpia unde poposea șatra. Soarele, având pof- 


POARI HH 


m HERDAN A 


X 


HHHHHH HHH 


mângâie fața lui Răzvan. Acesta se trezi deoda- 
tă şi văzând toată podoaba de verdeață ce se în- 
tindea în jurul lui, înțelese că scăpase de iarnă. 


Dar n'apucase bine să deschidă ochii, când auzi 
o voce limpede, ca un clopoțel de argint, care 
zicea: 
„Răzvane, a sosit primăvara!“ 
— „Viu! răspunse el fără a se mai gândi. Luă 
vioara în mână şi plecă la drum. 
(Va urma) 


PEPEE HEAHEA HHHH 


Li 


PP, a o ~ aaa ae ze 


E DIMINEAȚA COPIILOR 


s fost odată un împărat mare, care avea 
o singură fică. Cu toate că era încă des- 
tul de tânără, era aşa de frumoasă şi de 
deşteaptă încât i se dusese vestea în 
' lume. 

Dar i se mai dusese vestea şi pentru altceva, şi 
anume: pentrucă era tare mofturoasă. Trebuia 
să-i faci voia, astfel se supăra foarte. Se făcuse 
fată de măritat şi moituroasă tot rămăsese. 


Chiar tatăl ei, marele împărat, ca să n'o supere, 
îi făcea toate voile, numai şi numai s'o vadă vese- 
lă. Impăratul ar îi dorit mult s'o vadă măritată şi 
cum domniţei nu-i era nimeni pe plac, pentrucă ni- 
meni nu i se părea destul de curagios, dădu porun- 
că să se adune într'o anumită zi toţi prinții din 
tinutul lui şi din ținuturile învecinate şi fiecare să 
povestească ce faptă mare şiecuragioasă făcuse. 
Domnita trebuia să aleagă pe cel mai curagios. 

In ziua hotărâtă, se scoase tronul afară în grădi- 
nă, se aşeză lângă el un scaun frumos pentru Dom- 
niţă şi voinici din toate părţile se adunară să-şi 
povestească isprăvile. Nici unul nu fu pe placul 
domniței, când deodată împăratul zăreşte un făt 
frumos chipeş, ce sta mai la o parte răzimat de 
gard. 

„Păşeşte "'ncoace, voinice şi spune-ne şi tu ce- 
ai făcut? 

— Eu mam făcut nici o faptă mare, Măria Ta, 
răspunse voinicul, care nu era altul decât Voini- 
cul Codrilor. 


DOMNIȚA CEA MOFTUROASĂ 


— Atunci de ce-ai mai venit? 

— Am venit, Măria-Ta, să făptuiesc aici ceva, 
pentrucă numai văzând cu ochii o faptă, poţi ju- 
deca dacă-i destul de mare”. Zise şi se repezi la 
Domniţă, o prinse de mijloc, se aruncă cu-ca pe 


cal şi înainte ca înmărmuriţii curteni să poată a- 
dăoga vre-o vorbă, adăugă: 

— Este oare mai mult curai decât să răpeşti o 
fată, care nici măcar nu ştii ce fel de soţie îți 
va fi ? 

Voinicul se afundă în codri şi pieri în desişul 
lor. Mai întâiu împăratul fu foarte supărat de în- 
drăsneala voinicului, dar pe urmă îşi dădu seama 
că numai un astfel de om curajos poate s'o stăpâ- 
nească pe Domnița cea mofturoasă şi când mai 
văzu că şi Domnița este încântată de voinicia îlă- 
căului, făcu o nuntă aşa de mare, încât cred că 
nici până azi nu s'o fi sfârşit. 

Lisabeta 


PPPAARAAAAA 0APPAAPAPROOOPOPRARPOPRAOOPROAOOCODIOAOPAROPODOORODOLOARELRRALee 


Citiţi cu toţii - 


Haplea în străinătate 


wn DIMINEATA 


REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ 
DIRECTOR: N. BATZARIA. 


| 371 COPIILOR 


„Vezi, Ileano, mi se pare că păpuşica e bolnavă, are pailpitaţii”. PREȚUL, LEI 5 


Pát. 2 = 


DIMINEAȚA COPIILOR 


? 


Spre Polul! Nord 


Mulţi exploratori curagioşi şi alți oameni de 
ştiinţă au încercat până acum să ajungă la Polul 
„Nord. Lămurim aci că ceeace se numeşte „Polul 
Nord“; nu trebue înțeles nici ca vreun vârf de 
„munte, nici ca- vreun alt semn, ca vreun punct 
care să se deosibească prin ceva de ceeace este 
în jurul lui. Polul Nord este capătul nordic al 
axei pământului, o axă care, de asemenea, este 
închipuită, fiindcă ea nu există în adevăr. 

Totuşi, la acel punct închipuit, numit „Polul 
Nord“ sau încercat destui oameni să ajungă. 
Insă, până astăzi mimeni n'a putut să ajungă, 
făcând drumul pe jos. Blocurile de ghiață şi ză- 
pada veşnică din ţinuturile acelea i-au împiedi- 
„cat pe oameni să meargă până la ceeace era ţinta 
călătoriei lor. 

Au fost însă unii — ce-i drept, foarte puţini — 
care au reuşit să sboare deasupra Polului Nord. 


Cătătoria pe sub apă 


Am scris şi altă dată în „Dimineaţa Copiilor“ 
despre ceeace şi-a pus în gând comandantul Wil- 
kins Elsworth. Anume, ajutat şi de alți oameni 
de ştiinţă sau pricepuţi la călătorii, comandantul 
acesta vrea să facă o călătorie din Europa în 
America, trecând pe la Polul Nord. 

Insă, din cauza blocurilor de ghiaţă şi a ză- 
pezii, nu poate face această călătorie pe la su- 
prafață. Nu vrea, de asemenea, să încerce o călă- 
torie prin văzduh: cu aeroplanul. 

De aceea, sa hotărât să călătorească, trecând 
sub ghiață şi zăpadă. 

Sub ghiață şi zăpadă este apă. Deci d. Wilkins 
va trece prin apă cu ajutorul unui submarin, 
care a fost botezat cu numele de „Nautilus“ şi 
şi-a ales oamenii cu care să întreprindă călătoria. 

Acum, atât el, cât și însoțitorii săi fac toate 
pregătirile necesare, pentru ca să reuşească în 
călătoria lor, prima în felul acesta ce sa între- 
prins până astăzi. 

In curând „Nautilus“ va şi porni la drum. 


Cutremure de pământ 


In săptămânile din urmă, au avut loc în dife- 
ritele părți ale pământului cutremure de pământ 
foarte dese şi care au pricinuit pagube cât se 
poate de mari. Printre aceste pagube, cele mai 


de regretat sunt sutele de oameni care au murit 

sub dărămăturile clădirilor ce sau prăbuşit. 
Cele mai violente cutremure de pământ au 

avut loc, aşa cum-am scris şi într'unul din nu- 


merele trecute ale revistei, în insula Noua Ze- 
landa din Oceania. 


“Dar în săptămânile şi în zilele din urmă s'au 
produs cutremure de pământ și în țări foarte 
apropiate de ţara noastră. De pildă, un cutre- 
mur foarte violent a avut loc în Albania de Sud, 
cauzând pierderi mari mai ales în frumosul oraş 
Corița şi în comunele dinprejur. 


Atât la Coriţa, cât şi în aceste comune locuese 
şi mulți români macedoneni, deci fraţi de ai 
noştri, cari au suferit mari pierderi. 

De exemplu, la Coriţa sa prăbuşit, între altele, 
şi frumoasa biserică română, zidită de puţini ani. 


In Jugoslavia şi în Grecia 


In aceste două tări sau produs, de asemenea, 
în zilele din urmă dese şi violente cutremure de 
pământ. A suferit mari stricăciuni tinutul prin 

care curge fluviul Vardar, care se varsă în Ma- 
rea Egee nu departe de oraşul Salonic. In ținutul 
acesta zeci de mii de oameni au rămas fără adă- 
post, amenințați de foame şi de diferite boli. 

Printre nenorociții aceştia se găsesc şi mulți 
români macedoneni. 


Să nu ne fie teamă! 


Să nu ne fie teamă că şi la noi în ţară sar pu- 
tea întâmpla astfel de cutremure de pământ. 
România este, din acest punct de vedere, în a- 


PA Li 


fară de „zona periculoasă“, adică de ţinuturile ` 


unde, din cauza că pământul pe dedesubt nu 
este destul de solid, se produc sguduiri, făcând 
să crape şi să se nărue coaja lui. 

In apropierea regiunilor amenințate de cutre- 


mure de pământ sunt vulcani, unii stinși, alţii în- 


activitate. La noi nu sunt astfel de vulcani, iar 
pământul este destul de solid. 


De sigur, se pot întâmpla și la noi — aşa cum . 


sau mai întâmplat — cutremure de pământ. Nu- 
mai că ele vor fi uşoare, aşa cå nu vor pricinui 
pagube mari. De aceea, să fim liniștiți și Rila 
nici o teamă. 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67. 


ABONAMENTE : 1 AN negy ieie na 
6 LUNI 19 ,„ IN STRAINATATE DUBLU 


22 Martie 1931 — Nr. 371 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapolază 


REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 


LAAAAAAAAAAAAAA AAA AG AARAAAAAA A) 


Lilia aaa diana aaa AH 


| 


| CÂNTEC DE SEARĂ | 


Pe un pat de flori culcată într'un bunget de pădure 
Zâna militică 'nchide lin micuțele-i pleoape. 


: 
š Vine somnul de departe pe aripi de vânt s'o fure, a 
ț ’: Pe când greeri stau de strajă împrejurul ei, aproape : 
ție iți 
: Și adoarme mititica, fiindcă a venit Moş Ene 

Z Și i-a picurat pe gene praf de somn și praf de vise, 
Pe când greerii şi-acordă mandolinele, alene, 


A Pitulaţi lângă pătuțul cu podoabe de narcise. 
a d afac Aurel Marin 


Î0000-0-00-PRRe 00-0-00-0-00-0-0-00000000000000-0-0-0009-9-00000000000000ere 
+22440000099090994900000000090909009900000000001 0000990000ee 


Painea aaadaaadaaaaadaaaaaadanaaă 


A A A caza ta dit heat a OCINE soi OC RE 
i | NEPOȚELUL | i 
> | | $ 
: ea e O E š 
: Cu ochii negri, de cărbune, Să cânte dulce din guriță, - 
$ Ei A i - 
i Cu gene mari şi'n colțul gurii Şi spune versuri, cu tot zelul... 
z Cu zâmbet dulce, e-o minune Si-l iubest ‘sici a 
- v v .. - b n 
$ Adevărată a naturii p g Şoc + i i ip 
$ Nepotul meu, e o minune... ă e deştept şi e cuminte- Ș BIBLA 
a La şcoală Nicu'nvaţă bine $ F - u Că 
$ De vrei să afli cum îi zice, Şi stă cu mare luare-aminte || |. OP 
>d > au. v e y . pn. +9 n 
z El stă frumos, îți spune tare: De-l sfătueşti să'nveţe bine... ` i$ 
$ „Mă cheamă Nicu” şi ferice | Ez 
+ > > > .. . v s EuS 
š Ca nimenea, nepotul pare, A ochii merie a spa i 3 
$ Aşa-i de gingaş şi ferice. pă iezi iata a iad ză ad $ 
š Cu zâmbet dulce e-o minune $ 
d - < . - 
z De-o lună aproape nepoțelul Adevărată a naturii 3 
: E şi şcolar la grădiniță Nepotul meu, e o minune... $ 
: Șinvaţă-acolo cu tot zelul Nicolae Mihăescu : 


AS 4 


lá 


t 


DIMINEAŢA COPIILOR 


Piga 


qe 
-a 
nn 


SA 
a) 


i 
TAS 


- 


ami 
ea 


& 
de Lya Dracopol adenn 9o 
e? 


x 


ntrun ținut de miază-zi, domnea 
Tăciune-Impărat ai cărui supuși 
cu pielea ca bronzul se străduiau 
să-i facă toate voile. Fiindcă și 
împăratul își dădea tot sufletul 
pentru dânșii. Mai ales știau ei 
că toată bucuria lui Tăciune- 
Impărat erau copiii săi Cărbu- 
nel şi Scânteoara. Deaceea, când se prăznuia ziua 
de naștere a vreunuia din ei, tot ţinutul era în fier- 
bere. 


Trei zile înainte nimeni nu mai muncea, ci se a- 
şeza la frământarea turtei pentru vlăstarul împără- 
tesc. In vremea asta nimeni nu mânca nimic, fiind- 
că atunci trebuiau să înghită toate turtele aduse de 
ei. In dimineaţa zilei se adunau în curtea palatului, 
unde îi așteptau mese întinse încărcate cu plăcinte 
și chiupuri cu vin. Copilul stătea în capul ospățu- 
lui urcat pe un scaun înalt de fildeș. Ii sărutau mâ- 
na cu toţii, apoi treceau la locurile lor și stăteau 
în picioare până ce împăratul rupea mulțimea de 
turte în capul odraslei. Apoi împărțea și câte o 
pungă măricică de parale. Şi bucuria ținea până 
sfârșeau și plăcintele și vinul. După aceea își cău- 
tau de drum și așteptau sărbătoarea celuilalt copil. 

Acum se apropia ziua Scânteoarei și începuseră 
să se frământe iarăși. Numai odraslele împărătești 
tânjiau dela o vreme. Se plimbau tăcuți și gânditori 
prin grădina palatului. Părea că nu mai văd nisi- 
pul roșu de mărgean și nici pomii cu frunzele 


pe 
ichik: a — 


f ; n ; vopsite. Nu auziau nici pasărea verde cu cioc în- 
N N covoiat ce striga după dânșii: „Joacă! joacă!” Nu 

f j V Nb | vedeau nici broasca lor albastră și nici pisica cea 
p” N OVa Hi l | vărgată. Mergeau și-și aruncau câte odată ochii în 


urmă, uitându-se cu ciudă la slujitorii ce se țineau 


A 


DIMINEAȚA COPIILOR 


după dânșii ca niște umbre de mătase roșie. Ce 
şi-ar mai fi trecut ei degetele prin bărbile lor lungi 
de ajungeau până la canaful verde al papucilor ! 
De câte ori nu-i rugaseră dânșii zadarnic să-i lese 
să dea o fugă până la pădurea cea mare ce-i zicea 
„pădurea otrăvită”. O vedeau dela fereastra iata- 
cului lor și li se părea nespus de frumoasă. De câ- 
teori însă pomeneau de asta împăratului, îi dojenea 
zicându-le: 

„Nu vă ajunge grădina palatului? Acolo e urât și 
v'am mai spus că în mijlocul ei se află o vrăjitoare 
care fură copii și nu-i mai dă înapoi.” 

La început crezuseră ei de vrăjitoare. Pe urmă 
însă au socotit că e o păcăleală și dorul li se făcu 
şi mai mare. Zi și noapte se frământau cum ar face 
să se strecoare până acolo nevăzuţi de nimeni. 

Ziua veseliei se apropia și ei tot mai posomorîți 
se făceau. Toţi or să petreacă, numai dânșii vor sta 
singuri, părăsiți de slujitorii beţi.. Aci gândul li 
se lumină deodată. Să rămână fără pază, e tocmai 
ce vroiau ei de atâta vreme! Ha! Ha! Râseră și aş- 
teptară ei de-acum cu nerăbdare sărbătoarea. Ochi- 
ră bine poarta și drumul ce ducea la pădure. 

Insfârșit, veni şi ziua aceea. Seara în ajun fură 
mai tăcuți ca de obiceiu și în iatacul lor sfătuesc 
iarăși mult. Somnul îi prinde vorbind tot de fugă. 

Adorm... și se văd dimineața îmbrăcaţi în haine 
strălucitoare. Sunt în curtea palatului. Impăratul 
a terminat tocmai, cu împărțirea banilor. Vinul stă 
la voia oricui. Sfetnicii și slujitorii au băut mult și 
nu mai știu de nimeni. Ei sunt singuri așa cum au 
vrut. Se iau de mână și se strecoară pe poartă. Ini- 
ma le e cât un purice, dar își fac curaj din ochi 
şi-o iau la fugă fără popas. Obosesc însă repede și 
se opresc. Pădurea nu e chiar așa de aproape cum 
li se părea lor. 

„Ce ţi-e frică?” se răstește Cărbunel ca să-și îm- 
prăștie teama. Scânteoara dă din cap, adică „Nu!” 
Şi o croesc din nou la fugă. Deodată se opresc în- 
spăimântați. Pădurea după care fug, stă întunecată 
înaintea lor. Dar e așa deasă, că îi înghiață de frică. 

„Să ne întoarcem, scâncește Scânteoara. 

— „Nu, zice Cărbunel, s'o vedem bine, că nu mai 
putem veni altădată.” 

Stau puțin și hotărăsc să se întoarcă, dar se lasă 
un întuneric așa des, că-l poți tăia cu paloșul. Nu 
mai văd nimic și nu știu pe unde au venit. Incep 
să plângă, dar tac repede, căci se apropie două lu- 
mini, doi ochi lucioși. 

— „Vrăjitoarea, smârcăe Scânteoara. 

Ochii sunt lângă ei și văd o babă mai grozavă ca 
întunericul ce râde scoțând la iveală un colț de oțel 
în gura fără dinți. Pe umerii ei stă o pisică cu 
ochi sticloși. Seamănă cu pisica lor, dar are șapte 
cozi. De frică se fac una cu pământul. Dar baba 
le dă curaj cu vorba ei prefăcută: 


== PAG, 0 


eram 


„Nu mai plângeți, că vă duce baba la voi acasă. 
Mergeţi după mine.” 

Se iau după ea și intră în pădure. Dar nu fac de- 
cât câțiva pași și vrăjitoarea, căci ea era, îi înșfăcă 
pe amândoi. Incep să țipe, dar nimeni nu-i aude. 
Pisica îi scuipă ca să tacă. Merg așa până la o co- 
libă, unde baba ciocăne de trei ori. Ușa se deschi- 
de, intră și baba lovește odată în pământ. Inaintea 
lor se cască o pimință neagră ca iadul. Coboară și-i 
„aruncă pe o movilă de pae. Baba pleacă. Ei zăresc 
și alte culcușuri pe care se mișcă copii. Sunt palizi, 
slabi și toți au o pată roșie pe gât. Un glas pițigă- 
iat răsună din fundul pimniței. 

„Şi voi ați căzut în mâna vrăjitoarei? 

— Cine ești tu? îl întreabă Cărbunel. 

— Eu sunt feciorul unui împărat de răsărit și 
am fugit de acasă, ca să văd pădurea. Dar m'a prins 
sgripțuroaica și nu m'am mai putut întoarce. 

— Nu te-a omorît? zice tremurând Scânteoara. 

— Nu, ea ne omoară pe încetul, ne suge sângele 
pela gât cu colțul ei de oțel.” 


Pimniţa se deschide. Cărbunel și Scânteoara nu 
mai scot nici o vorbă. Sgripțuroaica vine drept la 
ei. Ii ia și urcă. După ei vine feciorul împăratului 
de răsărit și pisica. Merg și ajung la un iaz. Baba 
le dă câte o găleată să care apa iazului într'o groa- 
pă. Ea pleacă şi pisica stă de pază. Cum cară, bă- 
iatul aude un glas ce vine din găleata lui. Se uită 
şi vede o broască albastră, ca broasca din grădina 
lor. 

„Cărbunel, zice ea, asvârle-mă iar în iazul meu 
și te voi ajuta pe tine și pe Scânteoara. Eu sunt 
zâna lacului și am scăpat și alți copii din mâna 
vrăjitoarei. 

— Te duc, dar să-mi spui cum să scap, zice Căr- 
bunel. 

— Să nu dormiţi î în noaptea asta și când baba va 
intra să-și sugă sângele, va merge întâi în fund. Ii 
știu obiceiul. Atunci voi strecuraţi-vă afară și ve- 
niți până aci. Luaţi seama însă că de vă prinde, vă 
închide în colivia de fier.” 

Broasca zise şi se aruncă în lac, iar ei așteaptă 
seara. In sfârşit, e întuneric şi baba îi trimite la 
culcare. Ei se chinuiesc să rămână treji. Pe la mie- 
zul nopții ea intră în pimniţă şi se duce în fund. 


“Cărbunel și Scânteoara se furișează afară. Dar vai! 


Pisica îi simte și schiaună de ți se ridică părul mă- 
ciucă. Intr'o clipă baba e lângă dânșii. 

„Las'că nu-mi mai scăpați voi,” sbiară ea cu spu- 
me la gură. 

Ii ia, urcă cu €i copacul cel mai înalt al cagfatai 
și-i închide într'o cușcă cu gratii de fier. Apoi ră- 
mân singuri și vântul le intră în oase. Plâng și se 
sbuciumă amarnic. Dar aud un gâfâit și se opresc. 
E o pasăre verde. 


„Sunt dela zâna lacului, îi zice ea. Vă trimete 


cingătoarea asta. Să vă legați cu ea și veți ajunge 
sburând la tatăl vostru, care se află spre miază-zi.” 

Pasărea se face nevăzută. Ei se leagă cu cingă- 
toarea și pe dată se fac mici ca două păsărele. Ies 
prin gratii și cu aripile întinse își iau drumul de 
sus... O durere ascuțită în genunchi îi face să sară 
buimăciți. Deschid ochii și înaintea lor văd în- 
treaga curte privindu-i speriată. 

Ce se întâmplase? Pe la miezul nopţii credincio- 
sul care păzea la căpătâiul lor, îi văzuse deodată că 
încep să se svârcolească. La început crezuse că e 
un vis trecător. Dar sbuciumul lor se întețise. Ba 
începuseră a și țipa. Atunci vestise pe împărat și 
împărăteasă. Incercaseră să-i trezească. Dar cine se 
putuse apropia de dânșii? 

Tipau și se frământau de parcă erau munciți de 


ES DIM INR AF AC OBITE OR 


necuratul. Deodată îi văzură că se ridică tăcuți în 
picioare. Şi întinzând mâinile ca două aripi, se a- 
runcară jos. Căzură în genunchi și de durere, se 
deșteptară. Acum se uitau speriați împrejur. Abia 
în zori putură fi liniștiți că nu sunt în ghiara vră- 
jitoarei, ci cu împărăteasa. Dimineaţa, poporul se a- 
dună să sărbătorească pe mica domniță. Tremurând 
încă, Scânteoara fu scoasă în brațele unui sfetnic 
de gâtul căruia se ținea strâns. Când dădu cu ochii 
de pădurea cea mult dorită, își întoarse înfricoșată 
capul. De-atunci Cărbunel și  Scânteoara nu mai 
cerură să se ducă la pădure. Iar Impăratul scrise 
în ciaslovul de aur al țărei că „Intâia oară pe lu- 
me doi copii, copiii lui Tăciune-Impărat, au avut 
deodată acelaș vis năprasnic, ca pedeapsă a gân- 
dului lor ascuns”. 


Lya Dracopol 


|©] GHICITORI ŞI IN 


Nu sunt mare, dar vezi bine, 
De mă pierzi, e rău de tine. 
Căci afară tot vei sta, 
In casă nu poţi intra. 


Limbă nam şam vorba mare, 
N'am plămâni şam glasul tare, 
La dureri, la sărbători 

Eu iau parte deseori. 


TREBĂRI CU PĂCĂLELI |ø! 


Zău, nam nici o bucurie, 
Am frumoasă pălărie, 

Dar sunt tare necăjită, 
Căci de cap eu sunt lipsită. 


yTy% Insă inima-mi — să ştiţi, Stau mereu pe un picior, 
Mă simți, însă nu mă vezi, N’o cătați, căci n'o găsiți. Hai ghici, dragă cititor. 
Nu-i chip să te'ndepărtezi, x* x * 


Viața eu nu pot să-ți dau, 

Dar de fug, viața îți iau. 
**% 

N'am picioare, dar îți spun. 

Că alerg ca un nebun 

Eu nici când nu mă opresc, 

Dar din pat nu mă urnesc. 


Nu sunt doctor, totuşi, eu 
Vă iau sângele mereu, 

De mă prindeţi, ca răsplată, 
Mă ucideţi voi îndată. 
Deci, am singură scăpare, 
Ca să sar, să fug mai tare. 


Hrana mea e apa, vântul, — 
Şi vă dau la toți cuvântul — 
Nu mănânc eu alt ceva, 

Insă toată treaba mea 

Ziua, noaptea-i să muncesc, 
Hrana voastră să gătesc. 
Răspunsurile se vor publica în n-rul viitor. 


FATA CUMINTE. 


Dac'o fi cuminte fata, 
N'o să uite tata 

Să-i aducă 'n dar 

Un pachet Suchard ! 


Citiţi cu toţii 


HAPLEA 
ALTE PATĂNII ŞI NĂZDRĂVĂNII 


DIMINEAȚA COPIILUR: ne Eee eee PAG. 7 


: 
i 
: 
$ 


ea E, re Mae ie ORL e 


"BICIUL LUI MIRCEA. 


Mircea-i vesel șincântat, 


Căci un biciu a căpătat 

Și se joacă-l învârtește, 
Pac! și poc! îl tot pleznește. 
Și îşi zice Mirciulică: 
„Vreau acum o trăsurică. 


Și doi cai mai mititei, 
Dar frumoși şi sprintenei. 


PORORAA AAAA AAAA AAAA AAA 
(AREARE RARER TEETER RARER E AEEA ARARE EREEREER ERTER TEEEErrEr rrr 


„li înham la trăsurică, 

Stau pe capră, nu mi-e frică, 
Strig: „Căluţilor, hi-hi!“ 

Ei ca vântul vor fugi. 


„Spuneţi toţi câți mă priviţi, 
De puteți voi să ghiciţi 
Incotro vreau să pornesc, 


t 


Până unde mă opresc? 


„Să vă spun, căci n'aţi ghicit, 

Merg la unchiul meu iubit, 

La Moş Nae'n Bucureşti, 

Ca să-mi spună el povești“. 
Moş Nicoară 


SARĂ adaaaaaaal 


“INDISCUTABIL 
PĂINEA 


CEA MAI 
BUNĂ 


HERDAN 


PAG, zen = > ——— DIMINEAȚA COPIILOR 


HAPLEA ŞI FROSA NU VOR SĂ PLECE | 


Zău, că buni sunt musafirii, . Țiu la Haplea, mi-i prieten, Tiu de-asemoni şi la Frosa, 
Dur nu-i tocma bucurie, Şi de doru-i am oftat, Că-i deşteavtă, că-i glumeață, 
Ca să stea ei toată vremea, Ins'aceasta nu înseamnă Dar nu vreau să stea la mine 
Să-i hrâneşti o veşnicie. Că pe veci l-am adoptat. Cât o fi ea în viață. 


Nu mai pot şi nu mai merge, Rău schimbată-i coana Frosa! Cer iertare, dar spun iarăş, 
Vreau şi eu odihna mea, Toată ziua se găteşte. Nu mai pot şi pace bună 
Nu mai pot umbla întruna Vrea plimbări şi vrea distracții, Să rămânem noi prieteni, 


La teatru, cinema, Altceva nu se gândeşte. Fâr'să fim tot împreună. 


PAG. 9 


DIMINEAȚA COPIILOR = Ea a 


Aşa dar, le-am spus eu astăzi: „Deci pleca-voi chiar diseară, 


Singuri nu puteţi să stafi, 
Altceva dar nu rămâne, 
La Hăpleşti voi să plecaţi, 


„Dragii mei, ce râu îmi pare 
Că mă cheamă la Craiova, 
Unde am o treabă mare, 


— Nu, Moş Nae, zice Frosa, 
Stăm şi singuri, te-aşteptăm 
Pân'te'ntorci dela Craiova, 

Cum putem noi ne distrăm,“ 


Aţi văzut ce spune Frosa? 
Şi deloc nu mi-a plăcut 


Să o şterg şi să mă mut. 


ma Mur Ac 
LA TING. 


„Deci, mă mut aci la tine, 
Să-mi dai mână de-aiutor, 
Să pui virgule şi puncte, 
Eu nu-s încă scriitor." 


„Şi aş scrie franţuzeşte, 
Insă iarăs mă gândesc, 

Sunt român, nu-mi şade bine 
Limba mea să-mi părăsesc. 


Insă Haplea-mi svune alte : 
„Ştii, Moş Nae, c'ar fi bine 
Mă gândesc chiar ca de-acasă Ca să scriu cu de-amânuntul 
Ce-am văzut prin țări străine. 


„O să iasă ceva straşnic, 
Carte cum nu s'a văzut 


Vreau să ştie toată lumea 


Eu p''n câte am trecut. 


lată ce gândeşte Haplea, 

Dar nu fac de asta haz, 

Am să rabd vr'o două zile 

P'urmă-i spun dela obraz. 
(Va urma) 


ntrun oraş dintro ţară depărtată, toată 
lumea era fericită 

Când lucrătorii oboseau, se duceau li- 

niștiţi la culcare şi piticii lucrau: pen- 
tru ei. 

Veşnic încălţaţi cu sandalele lor, soseau ve- 
seli. Jucau, cântau: „Unu, doi, trei să mer- 
gem în pas!” 

Apoi începeau. 

Sutlecându-și mânicile, frecau scândurile, 
spălau vasele, lustruiau ghetele, aprindeau fo- 
cul, făceau treaba dela bucătărie. 

Lumea dormea dusă încă și treaba era de 
mult gata. 

Cred şi eu că era bine! 

Dar într'o zi, croitorul oraşului avea de ter- 
minat un rând de haine pentru o nuntă şi era 
tare grăbit. 

Şi se întâmplă ca acest biet croitor să fie 
un leneş şi jumătate.. In loc să lucreze, se 
culcă. 

Abia adormise, că piticii se şi aşezară la 
lucru. 

Iată-i, croind, tăind, cosând. Brodează garni- 
tura, gulerul. 


Ce haine frumoase! Leneşul nostru se trezi 


DIMINEAȚA COPIILOR 


căscând. Şi numai 
râdă. 

Frecându-şi mâinile, zise soţiei sale: 

„Au venit piticii. Să predăm hainele, fără 
să mai pierdem timpul!” 

Dar nevasta croitorului era tare curioasă. 

Luă hoabe de mazăre uscată şi le răspândi 
pe scări şi pe duşumea. Apoi aşteptă. 

Iată că noaptea, piticii noştri urcă scara. 

Primul care intră alunecă pe un bob de ma- 
zăre, se răstoarnă peste tovarăşii săi, cari se 
rostogolesc cu toţii până la cel din urmă. 

Unde vor cădea? Intr'o căldare mare care 
se aşezase acolo pentru un văpsitor. Numai 
că, din fericire, căldarea era goală. 

Ţipară ei, se supărară; şi aveau dreptate, 
sărmanii omuleţi! 


văzându-le, începu să 


PAG. 11 


Nevasta, croitorului, care-i auzise, luă lu- 
mânarea ca să vină să-i vadă. Dar abia ajunse 
în capul scărei, că piticii o şi luaseră la fugă. 

Nu sa mai întors nici unul. Şi din ziua a- 
ceea, în oraşul acela trebuiau oamenii să lu- 
creze, ca şi în toate celelalte oraşe. 

Fiecare trebue să facă ceeace are de făcut. 
Trebue să spele, să calce, să aprindă focul, să 
gătească, să-şi coasă hainele, nimeni nu le 
ajută decât lucrătorii de meserie. 

“Dar ce se aude? lată maşinile care, de di- 
mineaţă până seara, lucrează cât sute de oa- 
meni. Cum se grăbesc, cât de repede merg! 
abia poţi crede. 

Oare s'au întors piticii? 

Aurel Marin 


2-2... 22-02 2-o-o 


[X| cEDRUL|X 


Um cedru crescuse printre brazi şi între ei îşi 
împărțiră  prieteneşte ploaia şi lumina soa- 
relui. Cedrul însă crescuse peste capetele brazi- 
lor, că putea să vadă împrejurimea şi o mulțime 
de văi frumoase din îndepărtare. 

Văzând aceasta, brazii îi ziseră cu supărare: 
„Cum îndrăzneşti să te ridici peste noi, tu, care 
ră a atât de mic, că noi te-am hrănit şi îngri- 
ji 

Şi cedrul le răspunse: 
care mă face să cresc!“ 

In apropierea cedrului se aflau şi nişte spini. 
Aceştia, mânioşi şi ei că cedrul este atât de fru- 
mos, strigau: „Vai de acel prea mândru; s'a îm- 
fumurat de înalt ce a crescut!:... 

Când vântul sgudui cu putere ramurile cedru- 
lui, ele împrăştiau un miros de balsam în toată 
țara. Spinii se înfuriară din nou: „Vai de el! 
Mândria lui muge ca şi undele mării! Sfinte din 
ceruri, fă ca acest blestemat să piară dinaintea 
noastră !“ 

După câtva timp, veniră câțiva oameni, ca să 
taje cedrul şi iată că strigăte de bucurie isbuc- 
niră: „Aşa pedepseşte Domnul pe cei mândri; 
aşa sfârşesc cei ce se cred puternici!“ 

Şi cedrul căzu sub loviturile de topor, zdro- 
bind totodată şi pe spinii care se pierdură sub 
ramurile cedrului. Căzând, cedrul le spuse: „Am 
stat şi voi sta!“ Apoi fu ridicat de oameni şi dus 
ca dar pentru palatul regelui din ţara Ofir. 

Din esperanto de Camil Perlman 


„Plângeţi-vă  Aceluia 


| CUVINTE INŢELEPTE 


Dacă vrei să-ţi păstrezi prietenii, păzeşte-ţi 
limba. 3 

Nu e bine ca un părinte să-și laude copiii. Dar 
nu e ruşine mai mare decât ca un fiu să vor- 
bească rău de părinţii săi. 

Nu e om mai greu de convins decât acela care 
se plânge mereu de soartă. 

Ceeace nu cheltueşti, nu e niciodată pierdut. 
(Schiller). | 

Un om fără un prieten este ca mâna stângă 
fără mâna dreaptă. (Proverb chinez). 

Iute şi bine nu merg nici o dată împreună. 
(Proverb italian). 

Două lucruri nu pot fi privite fix în faţă: soa- 
rele şi moartea. (Proverb). 

Cântă în primejdie și râde în nevoe. (Alphon- 
se Karr). 

Poartă-te cu duşmanii aşa ca şi cum într'o zi 
ti-ar deveni prieteni. 

A trăit destul omul care a trăit în mod folo- 
sitor. F 

Toți câți au ghiare nu sunt lei. (Proverb ori- 
ental). 

A vorbi, este a semăna, a asculta, este a cu- 


„lege. (Confucius). 


Glasul adevărului are un accent care nu în- 
șală niciodată. 
Bătaia de joc arată sărăcia inteligenţei. 
Când te gândeşti la cei ce nau nimic, puţinul 
ce ai ţi se va părea destul. (Jefferson). 
———— co x ———— 


DIMINEAȚA COPIILOR 


PAG. 14 ——— = 


AA 
OZ 


de BERTA ROTH, învăţătoare 


lurile fermecate 


> 


4) Pe ma 


=== ICE SEES 


In fiecare zi, chiar înainte de-a se lumina bine, să vrea, îi insuflă dorul de a cunoaşte pământul. 
Maia bătea la uşa peşterei. Acolo se despuia de Insfârşit, într'o dimineaţă, cum străbătea ape- 
salbele şi brăţările ei de pietre scumpe, câ să se le spre peşteră, Maia auzi păsările vestindu-şi în 
împodobească numai cu frunze şi cu flori; lua limba lor că pe poteca din pădure venea un băe- 


o Aa tt R 


N 


J 


YN 
XY 


arcuşul în mână şi aşezându-se pe o foaie mare  ţaş. Inima-i săltă în piept de bucurie. Se găti în 

de nufăr, aştepta. grabă şi nu apucase bine a se aşeza pe frunza-i 
Bătrânul crap venea să-i ţie de urât şi-i po- de nufăr, când... iată-l pe Răzvan. 

vestea despre cele ce se petrec în lume. Aşa, fără Ca şi întâia oară, el rămase uimit de frumu- 


me = PAG. 13 


DIMINEAȚA COPIILOR 


sețea Domniței, dar ea îi întinse arcuşul și-l ru- în grabă la palat şi povesti stăpânei sale tot ce- 
gă să cânte, eace văzuse. 

„Sub degetele lui agere vioara plângea, şoptea, Atunci aceasta intră într'o mare mâhnire şi 
râdea; în pomi păsările tăceau ca să asculte, porunci ca toată lumea nălucilor, dela mic până 
peştişorii scoteau capul din apă, ca să audă mai la mare, să se întrunească în sala tronului şi 
bine, — până şi bătrânul crap avea lacrimi în când fură adunaţi, ea le vorbi întrastfel: 
oh. Mara 2 AANE AED Ro _ „Aflaţi, voi toți locuitori ai iazului, că fiica 
„Apoi, cei doi copii şezură pe iarbă şi începură mea cea mică a înfrânt porunca împăratului. 
să povestească: Maia despre minunile palatului N i z PE ENS 
străveziu; Răzvan dešpre drumurile grele unde esocotind-o, ea a eşit pe rola apei şi de două Aa 
se înfundau căruțele, despre popasurile şatrei € îşi petrece vremea cu un fiu al oamenilor“. 


seara, în jurul focului. 


Li se părea că se cunosc de când lumea şi prin- 


Un fior de groază trecu prin întreaga adunare. 


Numai un bătrân curtean, cu părul cărunt şi sol- 


seră aşa de mare dragoste unul de altul, încât Zii tociți de vreme, cuteză să răspundă: 
nu se mai puteau despărți. 


„O, Măria Ta! Ai uitat oare că, cel ce petrece 


Astfel trecură două zile. Domnița nu venea la 
palat decât la orele de masă şi fugea repede la 
malul unde-o aștepta Răzvan. A treia zi, Regina 
băgând de seamă că fiica ei cea mai mică lipsea 
ore întregi, chemă pe sluga credincioasă şi-i po- 
runci s'o urmărească, fără însă a- fi văzută. 
Maia era atât de dornică ca să-l vadă pe Răz- 
van, încât nici nu se uită în urmă. Când ajunse 
la mal, sluga credincioasă a Reginei se ascunse 
după rădăcina de nufăr şi află totul. Se întoarse 


trei zile cu o nălucă, devine atot-puternic asu- 
pra ei? lată-ne în a treia zi; de nu-l vom ucide 
înainte de apusul soarelui, acest fiu al oameni- 
lor îţi va răpi fiica. Prefă-te că nu ştii nimic și 
când Domnița va fi plecată la cina de seară, îl 
vom prinde şi-l vom Omori“. 

— „Aşa să fiel“ strigară într'un glas, Regina 
şi întreaga curte. 


O e 200 — —— 


(Va urma) 


PAG: 14:03 


DIMINEAŢA COPIILOR 


mul unei mări. Trăia singuratec şi îşi a- 

gonisea cu trudă pâinea de toate zilele. 

De ce era el silit să trăiască singur? N'a- 
vea şi el un rost pe lume? 

Povestea lui e tristă şi am să v'o spun îndată. 
Plecase într'o zi spre America, să muncească a- 
colo, să câştige parale multe şi apoi să se întoar- 
că mulțumit în ţara lui dragă, la familia lui. Dar 
vaporul, pe care se îmbarcase, se lovi de stânci 
şi se scufundă. Ca prin minune, el singur scă- 
pă de la înec, agăţându-se de-o barcă de salvare. 
vare. 

Abia peste câteva zile, barca fu aruncată pe 
mal şi naufragiatul scăpat de la peire. Ţinutul 
în care a fost aruncat, era însă pustiu şi nu pu- 
tea spera la nici un ajutor. Deci, aşa sleit de pu- 
teri cum era, merse la balta din apropiere, tăie 
stuf cu cuţitașul său şi îşi înjghebă o colibioară 
în care putu peste noapte să-și odihnească tru- 
pul obosit. 

De trei zile însă nu mai mâncase nimic. Foa- 
mea îl chinuia mult. Porni deci pe malul mării 
în căutarea pâinii. Se depărtă încet de colibioa- 
ra lui. Merse el ce merse, şi în amurgul serii dă- 
+ du de digurile de piatră ale unui port aşezat pe 
țărmul mării. Copleşit de oboseală, petrecu 
noaptea la adăpostul digurilor. A doua zi intră 
îm oraş, unde, găsind de lucru, seara mâncă 
vârtos. 


A ra odată un pescar, care locuia împreună 
= CU cățeluşul său într'o colibioară pe țăr- 


*| PESCARUL NOROCOS |* 


Mai munci întreaga săptămână şi câştigă o 
mână de parale, cu aceste parale cumpără unel- 
te pentru pescuit şi se întoarse iar pe ţărmul 
mării, în pustietate. Dorul de colibioara lui și 
mai ales de barca în care îşi salvase viaţa, îl 
rechema. 

La marginea oraşului, găsi un căţeluş pe care 
îl făcu părtaş de suferinţe, luându-l la coliba lui. 
Aici, cu uneltele pe care le cumpărare din oraş 
şi cu barca, se apucă să pescuiască în mare. 

Din zi în zi, prindea meşteşugul pescuitului şi 
se întorcea cu peşte mai mult la colibioara lui. 

Și când strângea mai mult peşte, pornea la 
târg cu el, îl vindea, îşi cumpăra hrana şi ceeace 
prisosea, strângea, în speranța că odată cu aceşti 
bani strânși, peste câţiva ani să poată pleca în 
lume şi să-şi găsească soţia şi copilaşii lui dragi. 

Dar iată că pescarul acesta era un pescar no- 
rocos, căci într'o zi de toamnă o furtună mare 
veni şi aruncă pe țărm o mulțime de peşti mari 
şi mici. 

Pescarul nostru se puse pe treabă şi ajutat şi 
de căţeluşul său, strânse lângă coliba lui o gră- 
madă de peşte. Apoi duse câteva zile dearândul 
peştele la târg cu barca lui şi luă atâta bănet, în- 
cât putu să umple un sac. Era bogat, acum, pu- 
tea deci să plece în lume să-şi caute familia. Işi 
luă cățeluşul şi porni. Şi cine ştie dacă nu cumva 
în monetul acesta nu se simte fericit lângă ai 
lui? 

P. Manolache 


DIMINEAȚA COPIILOR =~ 


D departe o fată nespus de săracă. 
Pentru ca să poată să trăiască, lucra 


Rămăsese orfană la vârsta de 12 ani. 
la gherghef de dimineață până seara. Câştiga 


A pun bătrânii că odată trăia întrun oraş, 
Locuia într'o odăiță săracă la mahala. 
puțin. 


Câteodată — seara — adormea flămândă. Era 
aşa de bună şi miloasă ! Când vedea un sărac 
sau vre-o bătrână, ochii i se umpleau de lacrimi 
şi cu mâinile încărcate cu bucăţi de pâine îm- 
părțea totul sărmanilor. 

Copiii o iubeau mult. Ea le povestea întotdea- 
una basme frumoase cu împăratul roşu şi cu 
împăratul verde. 

Odaia sa întunecată se umplea câteodată de 
copii şi de glume. 

Veneau căpşoarele luminate de zâmbete şi se 
rânduiau lângă ea sorbindu-i poveştile. 

e... 

In peretele de la răsărit avea icoana Mântui- 
torului cu fruntea în spini. 

Intotdeauna se ruga ca să-i ajute să fie bună, 
milostivă şi sănătoasă. 

Intr'o noapte, în vis, Pa văzut pe Iisus cum tre- 
ce pe valuri de lumină dealungul cerului încon- 
jurat de heruvimi. Vedea semnele piroanelor pe 
palmele Lui şi pe picioare, vedea fruntea Sa în- 
sângerată sub cununa de spini, vedea ochii Săi 


== PAG. 15 


PASARICA 


blânzi cu privirea dulce cum lasă din el izvoare 
de raze. - 

| Copila săracă vedea pe Mântuitorul lisus şi în 
vis îngenunche, întinse braţele plăpânde spre 
EI, se rugă şi-i spuse: 

— „Ajută-mi să fiu bună şi sănătoasă”, 

esio 

In fiecare dimineață, la fereastra odăiței sale 
venea o păsărică albă. Ii bătea în geam cu cio- 
cul. Se uita cu ochi buni la fată. 

O vedea cum lucrează la gherghef — o vedea 
cum împarte pâine săracilor şi cânta păsărica 
de bucurie la fereastra ei multă vreme. 

„Mai înainte de a sbura îi cânta în graiul pă- 
săresc : 


„Ce ti-i inima'ntristată 

Ce ţi-i inima pustie?... 
Un prinț mare o să vie 

Să-ţi aducă bogăţie 

Şi coroana nestemată... 

Eşti săracă ? nu mai plânge 
Tu vei fin curând mireasă, 
Tu vei fi împărăteasă, 


Tu comori de bani vei strânge... 
Fată mică, fată bună, 

Vin rădvane'mpărăteşti 

Pe sub soare, pe sub lună. 

Gata fii... să le întâlneşti”... 


(Citiţi urmare în pag. 16 jos) 


PAG. 10 -5 
 [ DE VORBĂ cu CITITORII | 


G. Rom. — „Un-fluturaşṣ”. Poezii cu caracter 
-oarecum filozofic nu se potrivesc: pentru: micii 
noştri cititori. 

„Vas, St. Vas. Loco. - Dragul meu, te-am cre- 
zut din capul locului că, eşti unui din cititorii re- 
vistei noastre, dar aceasta nu înseamnă că trebue 
neapărat să colaborezi. Noi suntem mult mai mul- 
tumiţi, când cititorii noștri se mulțumesc să fie ci- 
titori, lăsându-ne nouă grija de redactare a re- 
vistei. lar poezii cu subiectul „larnă” sau „Noap- 
tea de iarnă” am primit atâtea, că nu mai ştim ce 
să facem cu ele. 

Pen. H. N. Galaţi. 

' scene din viața din America, noi publicăm tradu- 

» ceri după scriitoriitor, cum au şi apărut în „Dimi- 

- neaţa Copiilor”. 

f A. Gh. Gh. Focşani. — Versurile „Lá: plimbare” 

7 arată din partea d-tale un oarecare progres, dar 
“nu sunt încă publicabile. Unde mai pui că avem a- 
şa de multe, că nu mai ştim ce. să facem cu ele. 

Col. Al. Loco. — „larnă”. O poezie cu un su- 
biect de care s'a uzat și abuzat peste măsură. In 
afară de ceasta, vorbeşti despre d-ta: însuţi, ceea- 
ce interesează puţin pe cititori. . í 

C. I. Botoşani. — Şi poezia trimisă de d-ta are 
acelaş subiect: „Iarna”. Insă, chiar dacă iarna ar 
dura tot anul şi n'am putea publica toate poezii- 
le ce ni s'au trimis. Apoi, după scris, întelegem că 
d-ta eşti încă în vârstă mică, asa că e mai bine să 
continui a îi drăguțul nostru cititor. 


A apărut I s l. A apărut în volum 


Haplea 
in străinătate 


Uu volum format marë de aproa- 

pe 90 de pagini, cuprinzând toate 
pățaniile lui Haplea în străinătate, 

Are o splendidă copertă în culori, 

lar toate paginile sunt îmbogă- 

tite de desene minunate de 
talentatul desenator GEO 
PREȚUL UNUI VO- 
LUM LEI 50 


— „Ingerul selavilor”. Pentru 


De vânzare la ioate librăriile. 


(Urmare din pag. 15) 
Păsărica venea în fiecare zi. Cânta totdeauna 
şi spunea în toate cântecele acelaş lucru. Fata 
îi da boabe de grâu să mănânce și se minuna în 
adâncul sufletului de spusele păsării albe. 

Intr'o zi, feciorul împăratului se întorcea de 
la vânătoare în amurg prin oraşul unde locuia 
copila. 

Asa cum trecea — din întâmplare — prin. ma- 
halaua fetei — auzi o larmă de copii mici. Işi 
ridică ochii la fereastră, zări o fată şi doi Ci 
Fata îi învăța să se roage. 

Induiosat, feciorul apă ritul, 


z> = — An 


bit A Ad ru tă La LARAGBARĂRAA AAA AAA AAA ad 


=== 


Citiţi cu tou iertat brd 


o chemă la 


pajat: 


Impăratul bătrân îi luă mâna dc âptă şi i-o 
_puse în mâna dreaptă a fiului său. După o lună, 
o nuntă .mare se încinse-la palat. Fata săracă 
era împărăteasa țării. Nunta a ținut multă vre- 
me şi poate mai ține” şi astăzi, 
3 s Cadi Goran 


Atelierele „ADEVERUL“, $, A. 


Haplea în. străinătate 


RSI PRR PO PDA E E E VEDERI pre Re, A 


A aprut I A  apărati 


„Strengăriile lui Gigi“ 


-a m. nana nem ie e 


Ttterrrrrra 


PREŢUL, 


1H 


DU 


pt 


iţa mea‘‘ 


ăd 


LEANA 


Hi 


t 


LUI 
-primul trandafir din gr 


acesta e 


iule, 


„Pu 


IC TEITLI II FIII Mi 


iii 


re s 


e 


TD m | Pagina distractivă 


„ “CONCURSUL LUNAR Nr. 37 


La acsst concurs oferim următoarele 5 premii: 


n : 
Că 


+= DIMINEATA COPIILOR 


PREMIUL III: Cărţi alese în valoare de Lei 200 — 


PREMIUL I: Cărţi alese îa valoare de Lei 300. — 5 IV: îi mn » » » 150. - 
-an II: » » » » » » 250. — m Ni iri » n E] » s 100. — 
P JOCURILE PENTRU DESLEGARE: 


ea | 1) Cuvinte încrucişate. 


r i). Cel care face 
;* Faţă falsă. 7) Se asocia. 9) „O cucoană maře ca- 
“re mare de mâncare!”... 12) Substanţă: cu care se 


ORIZONTAL: prăjituri. 6) 


spală diriţii..13) Om mic. 14) Popor vecin cu 
noi: 16) Stradă (îr.). 18)- Interiecţie. 19) Nega- 
ție. 21) Pentru cusut. 23) Joc de copii. 24) De ce 
trebue să se ocupe un copil care merge la şcoală? 
26) In acel loc. 28) Gustul untului de ricin. 30) 
Preot evreu. 31) Vestitor (fig.). 33) Haină preo- 
țească. 

VERTICAL: 2) Zăpadă (Mold.). 3) Punct car- 
dinal. 4) Două litere din toc. 5) Paşă turc. 7) Adu! 
(strigăt adresat câinilor de vânătoare. 8) Mesia 
cel mult dorit. 10) Lichid cu care se readuce în 
simţiri cel. care. a leşinat. 11) Instrument de tras 
linii perpendiculare. 15) Pierdut din vedere. 17) 


Extaziat. 19) Pentru plimbat pe lac. 20) Pentru 
plimbat prin aer. 22) Cum este la gust o poamă 
necoaptă? 25) Pentru-plimbat pe uscat. 27) Pică. 
29) Autorul primei corăbii. 32) Două litere din 


port. a 
11... eeoo0OPOPoaaPoOPRPPROPRRRRRARAPROPOOARODOROROLReReeseLeoeoooLooRAoee 
A Ea 2) Monogramă. 


Intrebuinţând fiecare literă odată, sau de mai 
multe ori, se va obţine un proverb de 19 litere, re- 
feritor la păţania unor mâncăcioşi. 

Proverbul începe cu o literă egală cu 50, în la- 
tineşte. > wia 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCURESTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/81. 


-r -ere rr... 


ABONAMENTK: 1 AN 200 LEI | UN NUMAR 5 LEI 
$ LUNI 1% IN STRAINATATE DURLU 


29 Martie 1931 — Nr. 372 Director: N. BATZĂRIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


REPRODUCEREA. BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 


Yrrrrrrrroorvrrre 


vreo rr rr 


ÎS: 
RALE EEEEEEEEEEETEETEETEETEEETEEKEETETTEEEEE E EEETEEEEEEEEEEEE EE E EE EEE EEEE EEEE a aa a aa a a a a E ro ont tt te PPODPDROROLEROTCRCOO POPI 0ORDROPRP D0OPOOROOODO ata se 


BRADUL 


Dichisit cu pietre nestemate. 


Vara “n munte bradul ne-a fost Păsărică drăgălaşă, 

; frate, Ce vii vara pe la noi, 
Multe zile-am petrecut sub el Când pământul e'n cămisă 
Fără gânduri, ca un mieluşel, Si s E E E 
Cu mioarele nevinovate. ò PE bilei mbrăcați de tai 

3 Să primeşti salutul ostru a 

Unde sunteţi ceasuri neuitate? Copiluşii ce sburdăm, “pai : 
Fără-astâmpăr niciodată aria $ 
Fiecare ram pare-un cercel Şi fugim şi alergăm, KOR 


Dar şi-acum e intre noi frăťe; 

El pe semne şi aicea ştie 

Cât de mult i-am îndrăgit noi 
frații. 


Suntem mici şi totuşi mică 
Eşti şi tu ori cum ai fi, 
Şi-mi placi, dragă rândunică, 
Când începi a ciripi. 

Glasul tău mă'nviorează, 
Când stau la umbră sub nuc, 
lar de îmi soseşte somnul, 
Eu îți spun: „Mă duc, mă duc 


Al. I. Paraschiv 


PPP toeneeeeet 000 PPOOOePORereRoCeROROLORoee Deo poeeooeea bee Dboe ee 00000000 ob eteee 0 ree 


Cåte-odată pare că se 'ntreubă: 
„Cine sunt aceşti voinici de 
treabă 
De-au luat cu atât avânt Car- 
patii?” 
Ionel Dobrin 


LARREA EEE TEETTTETETETETTTITITTETEITITETTETTIETETTTT TE 
EETTEELETEIILELEEELELLILELEEEITILIT] 


(EETTIE TETE TrrITYrrrrrrrrrr err orrrrrrrrr r rrr rrrrrrrrrn 


$ 
Bradul astăzi nu mai e la fel, 
$ 
: 
i 
: 
: 
i 


De vraja doinei din cavale. Să vii cu soare nou, cu viată. Si dorul meu se toarnă 'n cântec, 
Te-aştept, — a zânelor stăpână, Cu mine te doreşte-o. lume... In imn de Slavă către tine, 
Cu dup'o noapte—o dimineaţă, Mi-e dor de cântecele tale, In rugăciune, în descântece, — 
Te-aştept, — să vii cu flori în De farmecele fără nume, Speranța zilelor senine. 

mână, I. I. Alexandrescu 


RRRA LEE RARITET REET E EEEE EEEE EEETTETTETETEETE TEE ETEEEEE TE EEEEETETETEEEE EEEE EEE AE EEEE EEEE EEEE EEEE EETETETETTTETTTTYTEEEEEEEYEEETEEEEEE EEEE 


; 


N] 


j | 


1040600000 HHIH H HHLA HHHH 


4 


8 
hi 
E EEE : Si 


A A 


ara, M 
(A 
A 7 7 


$ 2 l 
I 
o% |: | 


SE Se 


ie 


DIMINEAŢA COPIILOR 


O 


G? 

nse, 
COSA 
ISO 
N Posea dest 
ISIS 

(> COSOI 
(CE 


CEI DOI PICTORI 


adacanononononaol| 


e o cărare din munţii Pădurii 
Negre din Germania de Sud, 
mergeau într'o zi doi tineri de 
aceiaşi vârstă. Amândoi erau 
svelţi şi bine făcuţi. Oricine îi 
vedea, zicea: „lată doi, băeţi 
frumoşi şi ar fi greu să se spu- 
nă care din ei doi este mai bine 


decât celălalt”. 

Aceşti doi tineri erau pictori. Se întâlniră la o 
cârciumă şi împinși de aceleaşi gusturi, hotărâse- 
ră să facă drumul împreună. 

Unul din ei se numea Carol. Era brun şi 
părul lung şi buclat, căzându-i frumos pe umeri. 
Al doilea, pe nume Franţ, era blond, iar părul său, 


avea 


de asemenea buclat, îi încadra chipul 
plăcut. 


„Incotro ţi-e drumul? întrebă Carol pe Frant. 


în mod 


Poveste de Charles Guyon 


ON NON NON NOR NOR NOR NOR | 
— Merg la curtea contelui din oraşul Heidel- 
berg. 

— Ce întâmplare! exclamă Carol adăogând: tot 
acolo merg şi eu. j 

= Şi poate pentru acelaş motiv? 


Da, prietene, îi întoarse Carol vorba, merg 
să concurez pentru mâna prințesei Edwige. Cred 
că n'am pretenţii prea mari”, încheiă Carol cu un 
aer de îngâmiare. 


Să lămurim aci motivul pentru care cei doi 
pictori mergeau în vechiul oraş Heidelberg. Con- 
tele şi stăpânul acestui oraş avea mai multe fete, 
pe cari le măritase după prinți vecini. Insă Ed- 


wige, cea mai mică, în vârstă de 18 ani, era o 
prințesă încăpăţânată şi cu un caracter. foarte 


ciudat. De altfel, era şi foarte răsfăţată, fiindcă 
părinţii ei nu-i eşeau din voe şi îi îndeplineau toa- 
te dorinţele şi toate capriciile. 


DIMEN EATA COPIILOR 


= o PAG: 5 


Când a fost vorba de măritişul ei, prințesa Ed- 
wige a declarat că nu va lua în căsătorie decât 
pe un artist, adică pe un pictor, pe un poet sau pe 
un muzicant şi anume pe acela care va obține 
premiul întâiu la concursul organizat în cinstea 
ei. 

De aceea, tatăl ei dete peste tot de veste ca la 
o zi fixată de mai înainte să se prezinte la con- 
cursul din Heidelberg orice pictor, poet sau mu- 
zicant, doritor de a lua în căsătorie pe frumoasa 
prinţesă Edwige. 

Vestea aceasta stârni mare vâlvă în 
poeților şi artiştilor şi fiecare se puse pe 
ca să câştige mâna prințesei. è 

Acesta era motivul pentru care Carol şi Franţ 
mergeau la Heidelberg, la concursul care trebuia 
să înceapă a doua zi dimineaţa. Amândoi erau ne- 
răbdători să ia parte la acest concurs. 

Carol, vanitos şi îngâmiat, îşi închipuia că ni- 
meni nu se poate măsura cu el. Cu toate că nu- 
mele său nu era cunoscut încă în Germania, el 
se socotea pe sine însuşi ca unul din pictorii cei 
mai mari. Mai credea că subiectul ce alesese, nu 
putea decât să placă prinţesei Edwige şi să o ho- 
tărască să-l aleagă pe el. In afară de aceasta, se 
credea aşa de bine făcut la chip, că numai pentru 
această însuşire ar fi meritat mâna prinţesei. 

Franţ, din potrivă, era un tânăr plin de modes- 
tie. Nu se socotea că este un pictor aşa de iscusit, 
de aceea lucra mereu, ca să se desăvârşească în 
pictură. Subiectul ce alesese pentru tabloul său 
îi fusese inspirat de o întâmplare fericită, dar de 
la concurs el se aştepta mai mult să-şi facă nu- 
mele cunoscut, decât să ia în căsătorie pe fru- 
moasa prinţesă. 

La intrarea în oraş, cei doi pictori se despăr- 
ţiră. 

„Ne vedem mâine la palat, zise Frant. 

— Da, mâine e ziua cea mare, răspunse Carol, 
şi aştept să fiu cel ales. 

— ţi doresc din tot sufletul, îi răspunse Franţ. 

— Ah, să fiu prinţ! Să locuesc într'un palat! lată 
visul meu. 


lumea 
lucru, 


oDi parte- -mi, zise Franţ, îmi iubesc mai mult 


arta decât orice altă strălucire şi măreție”. 

A doua zi Carol se prezentă la palat, îmbrăcat 
aproape ca un prinţ întrun costum ce-l luase cu 
chirie. Franţ se duse îmbrăcat modest, ținându-şi 
la subţiori tabloul şi așteptând să-i vină rândul. 

Contele, înconjurat de familia sa şi de Curtea 
întreagă, se aşezase într'un tron înalt. Alături de 
el stătea prinţesa Edwige, minunat de frumoasă 
dar rece şi semeaţă. 

Cei dintâi începură poeţii să declame versuri. 
Mulţi dintre ei stârniră admiraţie şi aplauze din 
partea celor de faţă. Numai prinţesa Edwige stă- 
tea rece şi nepăsătoare. 


După poeţi, muzicanţii cântară cântecele cele 
mai armonioase şi mai atrăgătoare. Dar prinţesa 
stătea mută şi rece. 

In sfârşit, veni rândul pictorilor. Când Carol se 
înfăţişă înaintea curţii, fu primit cu aprecieri mă- 
gulitoare. 

„E un prinţ!” îşi şopteau unii altora. 


Carol îşi arătă tabloul, care reprezenta castelul 
dela Heidelberg pe colina cea verde ce se ridică 
deasupra oraşului şi râului. Vechiul castel. care 
strălucea sub razele unui soare viu care înfăşu- 
rase în lumină toată câmpia. Contele şi curtea 
întreagă îşi exprimară marea lor mullţumire. Nu- 
mai prinţesa Edwige tăcea. 

Totuşi, Carol îşi zise în sinea sa: 
Mâine voiu-îi soţul prinţesei Edwige”. 

Veni apoi Franţ. Tinuta sa modestă, trăsăturile 
sale pline de bunătate și de nobleţă făcură im- 
presia cea mai bună. Insă a fost o explozie de en- 
tusiasm şi admiraţie, când dete la o parte pânza 
care acoperea tabloul. 

Tabloul acesta nu era decât portretul prinţesei 
Edwige, însă un portret de o îrumuseţă - ideală. 
Lumina şi strălucirea culorilor îl făceau aşa de 
viu, încât credeai că este prinţesa, iar nu portre- 
tul ei. 

Contele şi toţi curtenii priveau muţi de admi- 
raţie şi erau adânc mişcaţi. Pentru întâia oară, 
prinţesa Edwige păru că se deşteaptă din somn. 
Se ridică de la locu-i, îngenunchie înaintea tată- 
lui ei şi zise, arătând pe Franţ: „Acesta e tânărul 
pe care l-am ales!” 

Urale puternice acoperiră cuvintele acestea. 
Franţ a fost dus în triumi în palat, unde a locuit 
în aşteptarea zilei de căsătorie. 

“lar îngâmiatul Carol a fost nevoit să se întoar- 
că, fără nici o ispravă, acasă la-el. 


In româneşte de Marcu Ionescu 
CI FI ——— 


„Am biruit! 


Linguşitorii trăese pe socoteala celor ce îi as- 
cultă (La Fontaine ). 

Omul simte mai bine exemplele decât sfatu- 
rile. (Chateabriand). 

Te bucuri mai mult de soarele care răsare, de- 
cât de soarele care apune. 

Cine critică defectele altuia, își arată propriile 
sale defecte. 

Orice plietisește, afară de muncă. 

Nu e deajuns să ştii ce este înţelepciunea, ci 
să ştii să o aplici. 

Cine nu-și găseşte liniştea în sine însuşi, în za- 
dar o caută în altă parte. 

Cei mai buni medici sunt: doctorul Veselie, 
doctorul Dietă şi doctorul Liniște. 

Nu promite ceva ce nu poţi îndeplini.. 

Când începi o treabă, gândește-te la sfârșitul 
ci. G 
E nenorocit acela care este mereu neliniștit 
pentru ziua de mâine. (Seneca). 


MICII CORNELIA BUJOR ŞI NELUŞ 


see DIMINEAȚA COPIILOR 


Brutarul. — „Sa scumpit pâinea. 

Clientul. — De când? 

Brutarul. — De azi. i 

Clientul. — Atunci, dă-mi două de ieri“. 
are 4 


Păgubaşul (alergând după hoţul care i-a fu- 
rat ceasul): „Stai, stai, nu fugi! 
Hoţul: Ba să mă ierți, stai d-ta că nu te fugă- 
reşte nimeni“. 
tee 
Petrică se face actor. 
Ii se dă un rol în care trebue să zică: 
„D-le, în anticameră e un om de vre-o 50 de 
ani care aşteaptă să intre“. 
Petrică se încurcă şi zice la reprezentaţie: 
„D-le, în anticameră e un om care de 50 ani 
aşteaptă să intre“. 
4+3 
O fetiță de 4 ani întreabă pe mama ei: „Mă- 
mico, tu când erai mică, erai băiat ori fată?“ 


ARABU 


Aceştii doi cititori ai revistei noastre s'au produs de câteva ori la şezătorile artistice-culturale ale 


„DIMINEȚII COPIILOR". Cornelia Bujor, 
minunată dicțiune. Spune versurile cu o adevărat 
un pianist cu renume. Cântă la pian cu o sig 


din Bucureşti, în afară de calități muzicale, posedă şi o 


ă artă.  Neluş Arabu, din Focşani, promite să devină 
uranţă şi fineţe care au stârnit admiraţia tuturor: 


DIMEN EATA COPIILOR === == PAG. ? 


PENTRU CITITORII MAI MICUȘI 


p 


AAA AARRE RIEEEEEEEEETEEEETETETTTTETYTEYYYYYTYYYEEEYYETErEYETETTYErErOre erenneren LARISA LEIZATETEETETTTTETETTITETTETETTETETEETETTETTEEEE S EEE 


EAAAAE SASEAR T EEEE ERETTE 


Eu sunt micul toboșar, 
Bat mereu şi n'am habar. 
Cât mai tare „bum!” şi „bum!” 


Bat în casă şi pe drum. 


POOO HOOOOOOOO AAAA AAA AAAA H 


Bat, copiii se trezesc 


Pooseeeeeeereeeerțooseeereoeee 
POPPOO AAAA AAAA EAA e rea AAAA AAAA AAAA AAAA AAAA EELT 


Şi la şcoală se grăbesc, 

„Bum!” şi „bum!” hai vă sculați, 
Leneşilor, nu mai staţi, 

Hai la muncă, datorie, 

Nu la lene, irândăvie. 

Cine nu vreu să muncească, 
N'ure dreptul să trăiască. 

Eu sunt micul toboșar, 

Bat mereu şi n'am habar. 


Lidora 


aada R EE 
. 


me POTI TNNN IEN NNE LINA AAA AAA al 900 00000Pe0eĂeA00e0000000000 00000 dovoavaooeesooee Po Peeoreoeranaraeereteoree 


LEA Aaa AAA ARAAAAAAAAAAAAAAAARAAAAAAA A AAA AAA e e e e e i e i e 


eorr] EAR ETTEKEETE EEEE AASER AEREE EEEE E EEEE E TETEE TEREE EEEE EEEE AEAEE EEEE EE EEEE ETETETT ETEEEEEEEEE EE EEEEEEEE EEE EE EEEE EEE EEE EETEEE EEEE E EEEa 
[i 


î r a cc =e 


beetttoooseseosessssese 


Â07900000090000 00090009 eetereereeeteteeeeeeteeereeeeeteee 


e Sa ua E ~ ai i 


oeer PEERI HHH 


x% | | _COZONACI FRUMOSI 


FAINA DE AUR HERDAN 


SE IMBOLNĂVEŞTE HĂPLINA | 
E Ip ae Pa a E! 


In sfârşit, îmi dete Haplea Stăm târziu în noaptea-asta, A trecut şi miezul nopții, 
Vorba că s'a hotărât De-una, de-alta mai vorbim. Se'nchid ochii şi căscăm. 
La Hăpleşti să plece mâine, Zău, îmi vine greu acuma „Noapte bună! — Noapte bună!“ 
Deşi e cam amărât. Gândind că ne despărțim. Vremea e să ne culcăm. 


Dar deodată în oda O 'ntrebăm, ea printre lacrimi Noi sărim în sus de grabă 


Coana Frosa-a năvălit „Zice: „Vai, veniţi îndată, Şi ne ducem S'o vedem. 
Speriată, tipă, plânge. Că Hăplina e bolnavă, Am găsit-o în pătucu-i, 


„Coană Froso, ce-ai pățit?“ S'a umplut de bube toată“, Dar cum e ne speriem. 


DIMINEAȚA COPIILOR == 


Că se sbate şi tot geme, 

Și imi pare c'aiureuză, 
„Unchiul Stroe!... Urechilă!“ 
Tot vorbeşte şi visează. 


Și aprinsă e la tată, 

lar pe mâini şi pe picioare. 
Plină e de bube roşii. 
Cred pojar micula c'are. 


„Hai să-i punem termometrul, 
Să-i luăm temperatura“. 

Dar Hăplina nu ne lasă, 

Țipă cât o ţine gura. 


„Nu vreau! Doare! Nu, Moş Nae! 


— Stai, fetițo, nu-i nimic, 
Că nu doare termometrul.“ 
Cu blândețe tot îi zic. 


In sfârşit, se linişteşte, 
Termometrul ne arată 
Patruzeci şi trei de grade 
Mă 'ntristez eu deodată. 


Toată noaptea lângă dânsa, 
O veghem ş'o îngrijim, 

lar a douazi pe un doctor 
Să-l chemăm noi ne grăbim. 


Domnu doctor Curăţilă 
Vine, o examinează 

Şi se "'ncruntă şi re Spune 
Că el nu mai garantează, 


„Poate scapă, poate moare, 
E poiar, dar cazu-i grav. 
A murit acum trei zile 

Un copil ce-a fost bolnav“. 


Ce mai doctor, ce mai vorbe! 
Zău, am vrut să-l dau afară, 
Să ne spună de Hăplina, 
Că se poate ca să moară! 

(Va urma) 


PAG: 10 === 


Sărmanii copii stăteau de vorbă pe iarba ver- 
de şi nici prin gând mu le trecea că-i paşte vre-o 
primejdie. Bătrânul crap însă căsca de urât, şi 
ce-i veni în cap? Să se uiten fundul apei cu o- 
cheanul. 

Văzu pe Regimă mânioasă, cu toţi curtenii în 
jurul ei şi ducându-se în grabă la palat, află 
hotărârea mălucilor. Se întoarse întristat acasă. 
chemă pe copii şi îi înștiinţă de soarta ce-l aş- 
teapta pe Răzvan. 

„De-acum, fiul meu. ia-ti rămas bun dela noi 
şi întoarce-te în lumea ta. 

— Niciodată, — răspunse cu foc copilul — nu 
mă voiu despărți de Maia. 

— Nici eu, grăi Domnița cu ochii plini de la- 
crimi, nu mă voiu despărţi de Răzvan. O! Tu. 
care eşti atât de puternic, scapă-ne!“* 

Plânseră şi se rugară, până ce bătrânul vrăji- 
tor se înduioşă şi luând cu sine arcuşul, se în- 
chise în peşteră. 

Copiii aşteptau cu ochii ţintiţi pe uşă. Insfârşit, 
crapul apăru din nou, ținând în dinţi arcuşul ce 
lucea ca aurul. Il puse jos pe iarbă şi zise: 

„lată ce pot face pentru voi: Pe tine, Domniţă 
Maia, te voiu preface în fetiţă şi cât va ţine vara, 
vei cutreera lumea de care ești atât de îndrăgos- 
tită, iar ţie, fiul meu, îţi dăruesc arcuşul acesta 
care de-acum este fermecat. La cântecul lui, 
chiar fiarele sălbatice vi se vor închina şi toate 
dobitoacele pădurilor vă vor sluji, iar oamenii vă 
vor cinsti, primindu-vă în casele lor. Tu să ve- 
ghezi asupra Domniței şi când se va ivi pe cer 
primul cârd de cocori în sbor spre țărmuri cal- 
de, să vă întoarceţi paşii spre iaz. Aici, eu voiu 
preface pe Răzvan în curtean de-al Reginei; 
Maia îşi va lua din nou chipul de Nălucă şi veţi 
trăi fericiţi în palat. 


de BERIA ROTH, învăţătoare 


găsi iazul îngheţat şi când se va prinde cea din 
urmă pojghiță de pe faţa apei, Maia va muri”. 

Răzvan şi Maia făgăduiră vrăjitorului să-l as- 
culte în totul şi să nu-i iasă din vorbă. Atunci, 
el lovi pe Maia cu arcuşul fermecat şi coada-i 
de peşte se prefăcu în picioruşe mici şi albe, 
de-ţi era mai mare dragul să te uiţi la ele. Apoi, 
crapul dete arcuşul lui Răzvan, iar acesta şi Ma- 
ia îşi luară rămas bun dela bătrânul lor prieten 
şi ţinându-se de mână, plecară pe cărarea ce du- 
cea în pădure. 

Tocmai atunci asfinţea şi soarele. 

Umblară până ce se întunecă de-abinelea. Maia 
se cam temea, dar Răzvan ascultând de pove- 
tele crapului, începu să cânte. 

Deodată li-se înfăţişă un urs mare şi voinic, 
“are se închină în faţa lor şi-i pofti în peştera sa. 
Acolo îi cinsti cu miere şi cu fragi, le aduse în- 
tro frunză de lipan apă limpede dela isvor și 
după ce le aştermnu paturi moi de iarbă verde. 
se puse streajă la gura peşterei, ca să-i păzească. 

A doua zi, copiii mulțumiră ursului şi-şi vă- 
zură de drum. Peste tot arcuşul făcea minuni. 
Albinele le-aduceau miere, păsările le arătau is- 
voarele, fluturii, paturile de frunze... până când 
ajunseră în câmpie și deteră de un sat. 


| 5) In jumea oamenilor. 


Maia se miră mult, fiindcă nu văzuse niciodată 
case şi gospodării, nici săteni la munca câmpu- 
lui, nici mai cu seamă copii de vârsta ei şi a lui 
Răzvan. 

Ţigănuşul puse mâna pe arcuş şi toţi se strân- 
seră în jurul lor. Nu se mai săturau ascultând 
“ântecul minunat şi privind la Maia, care era 


DIMINEAȚA COPIILOR === 


De Sa 


PAG. 11 


atât de 
nare. 

Apoi sătenii îi cinstiră şi-i poftiră la casele lor. 

Astfel umblară toată vara prin sate şi prin 
oraşe. 

Pretutindeni oamenii le eşcau în cale cu me- 
rinde şi îi primeau cu mare alaiu, iar copiii îi 
chemau la jocurile lor. Când într'o zi, fiind în 
drum spre un oraş mare, unde avea să se țină 
un bâlciu vestit, se ivi pe cer primul cârd de 
cocori, în sbor spre țărmuri calde. 

Răzvan, deşi oftă, vroi să-şi întoarcă paşii spre 
iaz, dar Maia îl opri zicând: „Cum te înduri să 
pleci? Gândeşte-te cât de frumos va fi târgul și 
„ce bine avem să petrecem. iar la întoarcere ne 
vom grăbi şi crapul nu va ști nimic“. 


frumoasă, încât nu-i văzuseră asemă- 


Aşa dar, merseră înainte, până deteră de un 
sat unde poposiră. Răzvan, ca de-obiceiu, se puse 
să cânte din vioară. dar de astă-dată nimeni nu 
se grăbea să-l asculte. Numai un sătean strigă 
din curtea vecină: 

„Ce vrei, măi Tigane, de scârţii la uşa mea? 

— Un adăpost şi ceva de mâncare“, răspunse 
mirat Răzvan, care se aștepta la altă primre. 

Omul le deschise poarta amevoe, le aruncă un 
boț de mămăligă rece, şi arătându-le întrun colţ 


al ogrăzii un morman de pae puterede, le zise să 
se culce pe ele. 

Apoi intră în casă zicând: „Să nu Vaud scrâş- 
nind din seripcă, fiindcă vă arunce peste gard”. 

Răzvan şi Maia se culeară, dar mu putură dor- 
mi, căci umezeala îi răzbise până la oase şi Îi 
durea inima de vorbele aspre ale săteanului. Dar 
dimineața se încălziră la soare şi uitară de nc- 
azuri, privind la pregătirile locuitorilor în ve- 
derea bâlciului. Bărbaţii îşi pregăteau carele 
pentru drum, femeile căleau albituri, iar fetele 
încercau salbe în faţa oglinzii. 

Răzvan şi Maia trăseseră nădejde să fie pof- 
titi și ei să se urce în vre-o căruţă, dar nimeni 
nu-i băgă în seamă şi vrând, nevrând, o luară 
pe jos. 


3 5 it zi = 


= z 


Şi iată că la intrarea în oraş, se ivi pe cer al 
doilea cârd de cocori, însă nici de astădată Răz- 
van şi Maia nu-şi întoarseră paşii spre iaz, ci. 
dimpotrivă, îşi văzură înainte de drum. Cum se 
întumecase de-a binelea şi amenința a ploaie, ți- 
gănuşul, încrezându-se totuşi în arcușul său, în- 
cercă să cânte; dar vioara dete nişte sunete atât 
de îngrozitoare, încât oamenii speriați, eşiră la 
fereastră în cămaşa de noapte, iar străjerul fără 
multă vorbă îi duse la închisoare şi-i aruncă în- 
t”o temniță adâncă. (Va urma) 


PAG. 19 >&= 


== DIMINEAȚA COPIILOR 


ȘI 
AN 


3 


u cred să mai existe sau să fi 
existat cândva un copil mai cu- 
rios decât nepotu-meu Ghiţişor. 
Şi să vă dovedesc acum, că am 
dreptate, când zic aceasta: 

Ghiţişor are patru ani (cei 

| mulți înainte!); e băiat cumin- 
AR iii te; e ascultător; îşi iubeşte pă- 
rinţii, iubeşte deasemeni şi pe unchiu-său Detes- 
te, ale cărui istorioare îl fac uneori să râdă cu 
lacrimi. El ar fi copilaşul cel mai drăguţ din 
lume, dacă n'ar fi aşa de curios. Pe toţi îi scoate 
din sărite cu veşnicele lui iscodeli şi întrebări, 
dar mai cu seamă pe Ecaterina, servitoarea lor. 
O! vai de păcatele ei! cum o mai chinuie toată 
ziulica: 

„Ecaterino, ce zi e azi? 

— Luni: 

— Dar ieri, ce zi a fost? 

— Marţi. 

— Cum? 

— Duminecă, am vrut să zic. 

— Ai vrut să zici? Hm! Dar alaltăeri, ce zi a 
fost? 

— Alaltăeri? 

— Da, alaltăeri! Răspunde, fără ca să-mi mai 
arăţi ochii tăi de pește fiert!“ 

Când aude aşa, servitoarea îl lasă şi se plân- 
ge cucoanei, că d-l Ghiţişor... Dar cucoana îi îm- 
pacă repede, şi întrebările continuă: 

— Ecaterino, ce zi ai spus ca fost alaltăeri? 

— Alaltăeri... o, da! era Sâmbătă. 

— Sâmbătă? Da’ de ce n'a fost Vineri? 

— Pentru că aşa a lăsat Dumnezeu. 

— Da” de ce-a lăsat D-zeu aşa? 

— Fiindcă aşa a vrut El. 

— Da” de ce-a vrut El aşa?“ 

Și fiindcă Ecaterina, deşi nu e tocmai proastă, 
nu poate să-i răspundă, Ghiţişor se supără și dă 
din picioare, bătându-şi din nou joc — că la asta 
se pricepe tare! — de ochii cei albi ai servitoarei. 
Aceasta se supără şi ea; cucoana jar se ames- 


tecă; pacea iar se încheie pentru scurt timp; în- 
trebările continuă: 

„Ecaterino, ia te uită afară: nu cumva plouă? 

— Ba da, plouă. 

— De ce plouă? 

— Pentru că prea m'ai întrebat mult. 

— Şi de ce te-am întrebat prea mult? 

— Fiindcă eşti curios ca o mahalagioaică. 

—: Şi de ce sunt curios ca o... ce-ai zis tu? 

— Fiindcă...“ 

Servitoarea, negăsind un răspuns, tace; ba 
chiar se preface că are altă treabă şi-l lasă pradă 
curiozităței lui nesatisfăcute. 

Scenele acestea se repetă, puţin schimbate, 
foarte adesea, și nu numai cu Ecaterina, care 
era cât p'aci să plece din serviciu din cauza lui. 

Mai alaltăeri câmd, ducându-mă pe la ei, am 
aflat de aceasta, l-am chemat la mine, l-am aşe- 
zat pe genunchi şi i-am zis: A 

„Ghiţişor, puiule, toată lumea, de câtva timp, 
e nemulțumită, e supărată pe tine. Prea ești cu- 
rios. Prea eşti... lată o să-ţi spun o istorioară cu 
un copil care era, tot ca tine, curios. Să vezi cum 
a fost el pedepsit... Era odată... 

— Când? m'a întrerupt Ghiţişor. 

— Era odată, de mult, am reluat eu, era un 
băiețaş micuț şi drăgălaș tot ca' şi tine, dar tot 
aşa de curios. Toată ziua punea la întrebări ce- 


lor mari. - yi 

—- Ce fel de întrebări? - 

— Tot felul de întrebări, multe din ele fără 
nici-un rost.... Intro zi, mamă-sa... 

— Cum o chema? 

— Adriana. 

— Dg’ de ce no chema ca pe mamiţica, Ado- 
rata? 

— Fiindcă aşa o botezase naşă-sa... Intr'o zi, 
mamă-sa l-a trimes la plimbare cu servitoarea 
lor. 

— Da” de ce nu se ducea ea? 

— Fiindcă avea altă treabă. Deci l-a trimis cu 
servitoarea. 


>> PAG: 10 


DIMINEAȚA COPIILOR 


— Dag’ cum o chema pe servitoarea? 

— Gumo chema?! Margareta. 

— Dg’ de ce n'o chema Marița, ca pe-a doam- 
nei Calomfirescu, ori Ecaterina, ca pe-a noastră? 

— Tot din cauza maşă-sei. Dar, dragă Ghiţişor. 
dacă mă întrerupi aşa mereu, no să-mi mai 
sfârşeşe niciodată povestea. Facem din ca un fel 
de „Basmul cu cocoşul roşu“ 

— Cum e „Basmul cu cocosul roşu?“ Spune- 
mi „Basmul cu cocoşul roşu!“ Vreau să știu 
„Basmul cu cocoşul roşu!“ 

— Nu acum; şi dacă n'ai să fii cuminte şi n'ai 


„Sunt foarte periculoşi pentru cine se apropie 
de ei: îl înghite ca pe-o nimică !“ 

Ionel, că aşa îl chema pe băiețaş... 

— Da’ de ce? 

— Ionel, cu toate că-i spusese servitoarea să 
nu se apropie de rechini, împins de curiozitate, 


nu sa putut opri până ce mu i-a întrebat: „Cum 
vă chiamă? Ce faceţi? De unde veniţi? Unde 


staţi? Câţi copii aveţi? şi altele“. Şi rechinul cel 


mare (că era unu mai mare şi doi mai micşori), 
piictisit de întrebările lui, a deschis puţin gura... 
a făcut: hap! şi Ta înghițit!“ 


să încetezi cu întrebările, n'am să-ţi mai spun 
nici povestea copilului cel curios; ba am să-ți 
mai întind puţin urechile, că prea sunt mici? 

— Da” de ce sunt mici? 

— Pentru că nu sunt mari... Aşa dar, băiețaşul 
ăsta curios plecase la plimbare, pe marginea 
mărei, cu Margareta, servitoarea lor.  Intr'un 
loc mai jos ceva, au văzut trei rechini, și fiindcă 
el nu ştia ce sunt, a intrebat pe servitoare. „Ăștia 
sunt rechini!“ i-a răspuns ea înspăimântată. 


Cu ochii larg deschişi şi cu gura căscată, ne- 
potu-meu Ghiţişor mă privea nespus de mirat. 
Noi ceilalţi ne uitam la el şi credeam că l-am 
învins, l-am... Dar deoadtă: 

„Da cum era în burta rechinului?* ma între- 
bat Ghiţişor. 

Fireşte, că neputând să-i răspund, m'am făcut 
că nu-l aud — şi am vorbit despre altceva 

Deteste 


Cheia, Aerul, Râul și albia lui, Clopotul, 
Purecele, N aparda: Moara. 


09999p9ooto0 00096 


Cititi „NĂZDRĂVĂNIILE LUI GIGI“ 


CE A SPUS DOMNU MONITOR 


In clasă don monitor 
Ne spunea eri de zor: 
Cine învață strună, 
Capătă o notă bună 

Ba şi ceva suplimentar 
Un pachet Suchard ! 


——— onko 


PAGE A O e e er eee a ea eee Sei Să 


== DIMINE AFA. COPIILOR 


rietene Bir-Bar-Bor, i-am spus eu a 
doua zi, nu uita că îmi eşti dator cu 
răspunsuri la întrebările ce ţi-am 
făcut. lată, am înaintea mea un caet 
mare ca să scriu în el tot ce-mi.vei 
spune despre planeta Marte şi despre voi mar- 
tienii. Incepe, că te ascult şi stau cu creionul în 
mână. 

— Ei, nu e nici o grabă, îmi întoarse el vorba. 
Lasă că am să-ţi povestesc tot ce doreşti, însă 
mai înainte am eu câteva întrebări să-ţi fac. Nu 
te supăra, prietene..., dar ştii că până acum nu 
mi-ai mai spus cum te chiamă? 

— Copiii, i-am răspuns eu, îmi zic „Moş Nae”, 
aşa că m'ai putea numi şi d-ta la fel. 

— Ei bine, prietene Moş Nae, nu te supăra că 
am să-ţi fac unele întrebări, ca să văd, dacă vei 
putea înţelege tot ce am să-ţi povestesc şi ca să 
mă conving dacă ştiţi şi voi oamenii de pe pă- 
mânt cum stau lucrurile în celelalte planete şi 
corpuri cerești. 


=) 


EESSI 


la un adevārat examen. 


— Care va să zică, vrei să mă supui la un exa- 
men. 

— Aşa dar, vorbi mai departe Bir-Bar-Bor, ce 
v'a făcut pe voi oamenii depe pământ să credeţi 
că la noi în planeta Marte nu sunt fiinţe şi că 
Dumnezeu — nu-i aşa că şi voi credeţi în Dum- 
nezeu? 

— Desigur că şi noi credem în Dumnezeu, i-am 
întărit eu vorba. 

— Foarte bine! Aceasta este din partea voastră 
o dovadă de înţelepciune, zise Bir-Bar-Bor, adă- 
ogând: ce v'a făcut să credeţi că Dumnezeu a fă- 
cut, aşa de pomană şi fără nici un rost şi folos, 
atâtea milioane şi milioane de sori, de stele, de 
planete şi alte corpuri cereşti şi că a ales numai 
planeta voastră — Pământul, cum îi spuneţi voi, 

“ca să fie locuit iar peste tot în Univers să nu 
mai existe nici o fiinţă vie? Dece vă credeţi aşa 
de grozavi? Dece vă închipuiţi că Pământul vos- 
tru care, la urma urmelor, nu e decât o planetă 
oarecare de prea puţină însemnătate, ar fi cen- 


DIMINEAȚA COPIILOR === 


E PAG; 19 


trul Universului şi singurul loc unde Dumnezeu 
ar fi hotărât să se nască fiinte? Zău, că voi, oa- 
menii pământeni, sunteţi nişte închipuiţi şi nişte 
lăudăroşi de nesuferit, cu toate că de cele mai 
multe ori nu vedeţi mai departe de lungul nasului 
vostru. 

— Mai domol, prietene Bir-Bar-Bor, mam îm- 
potrivit eu. Nu te iuți si nu spune cuvinte cari 
iicnesc şi supără. Noi, oameni pământeni, nu sun- 
tem lăudăroşi şi nici nu facem pe grozavii. De a- 
semenea, nu spunem că Pământul ar fi centrul 
Universului şi că Dumnezeu pe ale cărui gânduri 
şi planuri noi nu le putem pătrunde și ghici, a fă- 
cut tot ce se vede şi tot ce nu se vede din simplă 
plăcere pentru El sau pentru plăcerea noastră. 

Noi nu spunem decât ceeace a putut să dove- 
dească până acuma ştiinţa, adică studiile şi cer- 
cetările specialiştilor şi învăţaţilor noştri. 

Şi ce anume aţi aflat şi aţi dovedit până a- 
cum? mă întrebă el cu un zâmbet cam ironic. 

Ascultă şi nu-mi tăia mereu vorba, i-am răs- 
puns eu. Deocamdată, să lăsăm deoparte stelele 
şi celelalte corpuri cerești cari sunt în afară de 
sistemul solar. Ştii că prin „sistemul solar” înţe- 
legem soarele cu cele opt planete (în care intră şi 
Pământul şi Marte) care se învârtesc în jurul lui, 
precum şi cu sateliții ce se învârtesc în jurul pla- 
netelor. Ştii, de exemplu, că Luna este satelitul 
Pământului, fiindcă... 

Lasă explicaţiile acestea, îmi tăie vorba Bir- 
Bar-Bor. Imi spui lucruri pe cari la noi le ştiu şi 
copiii de trei ani. 

— Cer iertare, i-am răspuns eu, nevrând să-l 
supăr. Deci, să ne ocupăm mai întâiu de sistemul 
nostru solar. Chestiunea este următoarea: în soa- 
re, în cele opt planete şi in sateliții acestor pla- 
nete sunt sau, mai bine zis, pot fi şi pot trăi peste 
tot fiinţe vii aşa cum sunt pe Pământ? 

— Si cum sunt în Marte, îmi întregi 
Bir-Bar-Bor. ; 

— Puţină răbdare, prietene, şi nu mă întrerupe 
în tot momentul. Vom vorbi şi despre Marte. Dar 
dacă îmi tai mereu vorba, îmi pierd şi eu şirul. 

— Bine, bine, nu te supăra, imi zise el, şi spune 
mai departe. 

Să ne oprim, aşa dar, deocamdată la sistemul 
nostru solar şi să cercetăm dacă peste tot pot fi 
sau nu ființe vii. Vezi că nu susţiu că pentru fiin- 
tele acestea trebue neapărat să fie oameni, aşa 
cum suntem noi cei de pe pământ, adică să aibă 
inteligența noastră, să fie făcuţi ca noi şi să um- 
ble in două picioare. Pot fi făcuţi oricum, pot mer- 
ge în patru picioare, pot sbura ca păsările sau se 
pot târî pe pământ ca șerpii, ba chiar pot trăi în 
apă ca șerpii. Chestiunea principală este: sunt 
sau nu sunt ființe vii? X 

— Şi d-ta ce crezi despre acestea? mă întrebă 
Bir-Bar-Bor. 


vorba 


Vei afla numai decât. Pentru ca într'o pla- 
netă sau într'alt corp ceresc să poată fi fiinţe vii, 
adică să se poată naşte viaţa, trebue mai întâiu 
ca acolo să fie aer şi apă, iar, al doilea. să nu fie 
nici cald din cale afară, nici prea frig. 

De exemplu, cum s'ar putea naşte viaţa şi cum 


LUNA ESTE 
SATELITUL 
PAMANTULUI! 


ar putea trăi ceva ființe în soare unde tempera- 
iura la suprafață este de vre-o 6000 de grade de 
căldură? Şi cum ar putea fi viață şi fiinţe vii în 
lună, un corp ceresc mort de mult, lipsit de aer 
şi de apă? Şi mai află, prietene Bir-Bar-Bor că 
din cauză că luna nare în jurul ei un strat, adică 
o manta de aer, în timpul nopții se face acolo un 
irig de aproape 300 de grade sub zero. Să te 
văd pe d-ta să rezişti şi să trăeşti la un astfel de 
irig, cum nici nu ni-l putem închipui. 

— Dar, îmi întoarse vorba Bir-Bar-Bor, na 
fost oare o vreme când luna trăia, când adică a- 
vea şi ea aer şi apă? Dece n'ar îi atunci și în lu- 
nă fiinţe vii? 

- Asupra acestui punct, i-am răspuns eu, se 
prea poate să ai dreptate. Când luna era aşa cum 
este azi pământul, e foarte cu putinţă ca să fi fost 
şi în ea fiinţe vii, despre care nam ştiut şi nu 
vom şti niciodată cum şi în ce fel erau făcute. 
Când luna a murit, când adică, răcind şi pierzân- 


=A 


PAG: 10: == E 


du-şi aerul şi apa, n'a mai putut să trăiască în ea 
nici o fiinţă vie. 

— Aicea ai adus-o destul de bine, mă 
Bir-Bar-Bor. 

— Să trecem acum la celelalte planete. Dintre 
acestea, patru şi anume Jupiter, Saturn, - Uranus 
şi Neptun, sunt încă la începutul formaţiunei lor. 
Prin urmare, până acum nau fost locuite şi nici 
astăzi nu sunt locuite. 

Jupiter şi Saturn, care sunt cele mai mari, s'au 
stins abia de câteva milioane de ani. Nu s'au ră- 
„cit şi nu S'au întărit deajuns, pentru ca să aibă o 
"coajă solidă, aşa“ cum are pământul, şi. pentru ca 
pe această coajă să se poată naşte şi trăi ceva 
fiinţe. 

Cât despre Uranus şi Neptun, se ştie cu sigu- 
ranţă că aceste două planete nu sunt decât o 
massă de vapori fierbinţi, aşa că nici nu poate fi 
vorba de existenţa pe ele de ceva fiinţe. 

Aceste patru planete nu vor fi niciodată locuite. 
Când, după multe milioane de ani, va sosi vre- 
mea să se mai răcească şi să se mai întărească, 
prinzând la suprafaţă o coajă solidă, soarele care 
nici acum nu le poate încălzi, îşi va pierde toată 
căldura şi nu va îi şi el decât o stea stinsă. 

Ne rămân, aşa dar, de cercetat planetele 
Mercur, Venus şi planeta d-tale Marte. 

Dă-mi acum voe să mă opresc, ca să mai ră- 
suflu şi eu şi să mai răsufle şi cititorii. 

(Va urma) 


lăudă 


N. BATZARIA 


4100000000000 0000000000000000000000000000040P00re0PeRaneeeranaer cete rereteee 


|] EnaA | * | 


9040000000000000000090000ootebta roooeeoeneneeteneneeeseorea HHHOH H 


Citiţi cu toţii 


„Strengăriile lui Gigi“ 


=> DIMIN E A TA CORTILE OR 


| DE VORBĂ CUCITITORII 


Aî. Zar. Loco. — Din cele trei poezii trimise de 
d-ta, îti publicăm, ca încurajare, „larna”, însă cu 
titlul schimbat. Cele două nu prea merg. D-ta ai 
talent, dar acest talent trebue îndrumat şi mai ales 
cultivat. 

Cor. P. Loco. — „In ţara unde nu e şcoală” eo 
bucată prea lungă pentru ce ai vrut să povesteşti. 
lar spaţiul revistei noastre este aşa de mărginit! 
Reeretăm, aşa dar, că nu o putem publica. 

ñ. Her. Tecuci. — „Vine larna” e slăbuţă. Apoi, 
iarna a venit cam de multişor, iar până i-ar fi ve- 
nit poeziei d-tale rândul să apară, iarna va fi tre- 
cut. Scriem doar mereu, rugând pe cetitori să nu 
mai trimită poezii, fiindcă avem prea, prea multe. 

FI. Go. Loco. „Cu: săniuţa” este o poezie 
cam- lungă şi cu versuri cam greu de înţeles pen- 
tru micii noştri cititori. 

Foc. I. Tulcea. — In loc de-a lăuda în versuri 
slăbuțe frumusețea şi bogățiile Ţării, e mult mai 
bine și mai folositor să muncim, făcându-ne fieca- 
re datoria în mod cinstit. Nici poezia „Nelu” nu 
merge. a 

N. Z. Buc. Loco. — Poezia „In Ianuarie” ar fi 
mers pentru numărul de Anul nou, dar nu s'a pu- 
tut, mai ales că este şi cam lungă. Acum e prea 
târziu ca să o publicăm. 

M. Gol. Loco. „Cer ertare”, frumoasă ca stt- 
biect şi ca sentiment. Sunt însă unele versuri cu 
un număr neobisnuit de silabe. De. pildă, versul: 
„Cer ertare si în loc de bobârnac, trimit un salut”. 

Au. Roh. Loco. — Povestea d-tale „Găina cu 
ouă de aur” are un subiect destul de bun. dar atâ- 
ta nu-i de ajuns pentru ca o poveste să fie intere- 
santă la cetit. Trebue și povestită frumos. In afa- 
ră de aceasta, d-ta ai scris'o toată în şir fără să 
începi o singură dată dela capul liniei. 

FI. Gh. şi Gh. I. — Vi se răspunde şi dv. cu pri 
ma parte a răspunsului de mai sus. i 

M. şi St. M. Craiova. — Ne trimiteţi o povesti- 

re, iar noi avem aşa de multe! 
„AL Pis. Stănești. — Cei cari scriu poveşti pen- 
tru revistă, sunt oameni mai bătrâni şi au învăţat 
mai multă carte. Insă un copil de clasele primare 
ar face mai bine să fie cititor. 


"i: HERDAN i 


Atelierele „ADEVERUL"“, S. A. 


Ie, 


| 


F 
| 
| 


FNE j Oj ma D 


La ce s'o fi gândind oare acest copilag frumos ? 


Spore ee de E Ar A e eee e sat 


Discuţiuni despre ploaie. 


Fiindcă iubiții noştrii cititori nu sunt încă în - 


vârsta la care, de obiceiu, oamenii citesc ziare, 
ei nau putut să afle de discuţia ce a avut loc în 
ziarele dela noi despre ploaie şi despre chestiunea 
de a se şti, dacă oamenii pot sau nu pot să atragă 
ploaie prin miiloace artificiale. 

Prin „mijloace artificiale” se înţeleg „mijloace 
ştiinţifice”, dar nici de cum vrăiitorii sau descân- 
tece, care nu sunt decât o simplă înşelătorie. 

Până acum, ştiinţa a reuşit ca în parte să risi- 
pească în timpul verii nourii care aduc grindină. 
li risipește, trăgând asupra lor cu tunul, atunci 
când sunt aproape de pământ. 

Am citit, de asemenea, că o dată ar fi reuşit să 
îndepărteze şi ploaia. 

Anume, într'o zi de primăvară, erau mari aler- 
gări de cai pe hipodromul unui oras din Statele- 
Unite ale Americii. Venise lume multă, când iată 
că pe cer s'au ivit nouri ce amenințau cu ploaia, 
care era să strice petrecerea. Atunci s'ar fi reuşit 
ca nourii aceia să fie împrăștiați. 

Dar discuţiunea din zilele acestea din ziarele 
dela noi a fost în sensul de a se ști dacă oamenii 
de stiință pot sau nu pot, cu miiloace ştiinţifice, să 
facă să plouă, atunci când vor ei. 


Cum se formează ploaia. 


Pentru a înţelege mai bine chestiunea de mai 
Sus, nu e rău să reamintim în câteva cuvinte cum 
se formează ploaia . 

Din cauza căldurei soarelui, o parte din apa de- 
pe pământ se evaporează, adică se preface în a- 
buri. Vaporii aceştia se urcă în aer. 

Când se strâng mai multi la un loc, formează 
nourii. Dacă acolo sus, unde se plimbă, nourii dau 
de un strat de aer rece, ei se transformă din nou 
în apă, care cade pe pământ sub forma de ploaie. 

In timpul iernei, din cauza frigului din aer, nou- 
rii se transformă în apă, care îngheaţă și cade pe 
pământ sub forma de zăpadă. 

Cât despre fulgere, ştim că se produc din cioc- 
nirea unor nouri împinși de vânt şi veniti din di- 
recții opuse. lar trăsnetele nu sunt altceva decât 
sgeomotul produs de fulgere. 

Dar să ne întoarcem la ploae. Precum stim, de- 
la Polul Nord vin curenti reci. Crivățul, de pildă, 
este un curent rece dela Polul Nord. 

Dela miazăzi şi anume dela ecuator şi din Ocea- 


nele dela Sud vin curenţi calzi. Curenţii reci dela 
Polul Nord împing și ridică sus în aer curenţii 
calzi dela ecuator şi din Oceane. Sus, aceşti cu- 
renți calzi şi masivi ce-i însoțesc, întâmpină stra- 
turi reci de aer şi iarăşi formează ploaia. 


Experiențele unei românce. 


Ploaia se formează aşa cum am arătat mai sus 
în putine cuvinte. Insă, o româncă. d-ra Mărăci- 
neanu, care, de altfel, e foarte cultă și are docto- 
ratul în stiintele fizice, sustine că d-sa poate să 
facă să “louă în zilele în care nu va ploua în mod 
natural. Sustine că poate să atracă ploaia prin 
miiloce artificiale. adică prin miiloace stiinţifice, 
iar nu prin ceva descântece sau vrăjitorii. ` 

Miiloacele d-sale stiintifice sunt o substantă chi- 
mică, numită „sare de uraniu”. Pune sare de ura- 
niu într'o farfurie, pe care o tine câtva timp la 
soare. Prin miilocul acesta. d-ra Mărăcineanu cre- 
de că poate să înxrămădească nouri pe cer şi, ca 
urmare, să facă să plouă. 

Spune chiar că a făcut până acuma mai multe 
experiente. care i-ar fi reusit. O astfel de exneri- 
enţă ar fi făcut și în primele zile ale lunei Mar- 
tie. 


Reuşesc în adevăr astfel 


de experiente ? 


La această întrebare, ceilalti oameni de stiintă 
dela nni răspund că nu reusesc si că, prin urmare. 
d-ra Mărăcineanu se înseală, când crede că mij- 
locul întrebuințat de dânsa poate să atrasă ploaia. 

Acesti oameni de stiintă spun că. cel puţin până 
astăzi, stiinta ma reusit să facă să plouă atunci 
când cerul e senin si când pe pământ se simte a- 
devărată nevoe de ploaie. 

Altfel, nu s'ar fi putut închipui o binefacere mai 
mare. decât să facă să plouă când vrei. O bine- 
facere pentru lunile de secetă din timpul verii și 


pentru tările unde plouă rar sau chiar unde nu, 


plouă de loc, asa cum sunt unele ţări în Africa. 
Insă stiinta omenească n'a putut să ajungă până 
la astfel de progrese. 
Cât despre experiențele d-rei Mărăcineanu. se 
va putea şti ce este cu ele nu acum când plouă 
dela sine, ci vara, când sunt luni de secetă. 


m a enee mae a a a a i i a a ae e a 


iz 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67, 


-.- 


ABONAMENTE : 1 AN 200 LEI UN NUMAR š LEI 
€ LUNI 1% ,„ IN STRAINATATE DUBLU 


5 Aprilie 1931 — Nr. 373 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se inapolază 


REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 


r 


1999090900000900000000000000000000000000P000P00000000PPePPePRAPI PRPPAOOPALERIDEOOARREAARR0 00 1000 00000000000000000000000000000000000000097 AAEE EEE EEEE EEE EET 


Mici şi plăpânzi, albi ghiocei, Mama către albină zice : 
Aduceți soare în ochii mei. „Fugi de para lumânării!” 


TA pen Dar albina, nărăvaşe, 
Voi din fărâna rece ieşiţi Nu-i din neamul ascultării. _ 
Dorul şi visul să vă ’mpliniți. : ; 
Lângă flacără se 'nvârte. 
Zum-zum-zum!” S'a dus o- 
aripă 
N'ascultă de sfatul mamei 
Și sa ars și-acuma ţipă. 


$ 

: 

$ 
Mici şi plăpânzi, stropi de lumină, i 
Cu voi pământul la cer se'nchină. 
$ 

: 


Şi vă sărută cerul şi zarea 
Să vă urzească mai albă floarea; 


Î110000000000009000000000000-00000000-0000-000000-22000000000ttter0a 


„Sânge nebunesc şi tânăr, 
Nu te lua după albine. 

Și păzeşte-te de flăcări, 
Dacă vrei să-ți meargă bine. 


De ’nghet şi brumă să vă ia 
seama, 

Cum are grijă de mine, mama. 

G. Talaz 
909900d5000etee8330000000000900000000030t000000600i0 3000000500 cotteporroisilossessisoivtoistestestóbeorotoossosessessedteriosio retes seast 


x| RUGA |% 


' il 
D999 9000400000000 bePOPPOCROPORRRPOODORRORRRRREAARA-A0P0004 a 


1 Const. Delataia 


Â9000000000Pevereoeeeeeeeteeeeeeeeeeeoeeeereeae ereng 


O, Doamne, care eşti atât de mare, Acum când sunt sănătos, o Doamne! 
Ascultă-mă pe mine un copil! Aş vrea să-Ti mulțumesc Tie întâi. 
Căci ruga Ta de milă iubitoare, 


M'a mântuit pe mine în April Primește ruga mea, Ceresc Părinte! 


Indreaptă paşii mei mereu spre bine. 
Arată-mi calea Ta atât de bună, 
Si mai trimete-o rază către mine. 

Coin Alexandru 


Eram bolnav, bolnav de tot pe moarte, 
Și mama mea plângea la căpătâi... 


Î100000000PP0090 00000000 erereeeeretetitereeeeeecetroreverea: 


Î+040001000000ea AAAHHH HHA AHA .» 


i 
f 


Vom. 


—— DIMINEAȚA COPIILOR 


III] 
yi H 
HHI 


II 
ÎN, 


| 


Adaptare de Dinu Pivnteoru | oo 
Adaptare de Dinu Pivniceru P<] 
o? 
i uera în tot satul un copil mai 
rău crescut decât Radu. Singu- 
ra ființă care i se potrivea la 
purtare era câinele său Mârlei. 
Radu supăra pe toată lumea 
şi mânca bătaie dela toată lu- 
mea. 

La fel şi cu Mârlei, o javră 
nesuferită, care se dădea la toţi trecătorii, se băga 
între picioarele cailor, alunga şi muşca oile şi 
mieii. 

lată, într'o zi de Duminică, Radu, însoţit de 
Mârlei, eşi din sat şi o luă razna pe câmp. Toc- 
mai atunci un ciobănaş îşi ducea la păşunat tur- 
ma cu oi. 

„Mârlei, pe ele!” zise Radu asmuţindu-şi câi- 
nele. Atâta aştepta şi Mârlei. Se repezi în turmă, 
lătrând ca turbat, musşcând în dreapta şi în stân- 
ga şi împrăştiind oile în toate părţile. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Insă, nu-i merse bine cu un berbec, care, în loc 
_de a o lua la fugă, îl înfruntă, îl împunse cu coar- 


nele, îl răsturnă la pământ şi îl sili să fugă-cu coa- 


da între picioare, urlând şi schelălăind. 

Dar şi Radu işi avu partea sa. Ciobănaşul, un 
băiat voinic, îi aruncă o piatră, care îl nimeri 
drept în gură şi îi rupse trei dinți. Radu o luă la 
sănătoasa, ţipând de durere. 

l-a trecut durerea, însă nu s'a cuminţit. Aşa, 
pe când se întorcea spre sat, văzu stând la un 
gard o fetiţă, care avea lângă ea o găleată plină 
cu lapte. 

„hadule, îi zise fetiţa, care îl cunoştea, ajută-mi 
te rog, să iau pe umeri găleata aceasta. O aduc 
tocmai dela stână şi m'am. oprit puţin aicea, ca 
să mă odihnesc. Dar e grea şi nu pot să o ridic 
singură. 

— lți ajut cu plăcere”, îi răspunse Radu. Ridi- 
că în sus găleata, dar când să o pună pe umerii 
îetiţei, se făcu că se împiedică şi.... vărsă tot lap- 
tele pe biata fetiță. 

Incântat de această ispravă, îşi văzu înainte 
de drum, sărind de bucurie, pe când fetița plân- 
gea şi se văita. 

Ceva mai încolo, văzu că mai mulţi copii din 
sat se jucau într'o livede cu mingea. Ceru să ia 
parte şi el la joc, iar copiii îl primiră. 

Insă, când îi veni şi lui rândul, în loc să arunce 
mingea aşa cum trebuia, o asvârli într'o groapă 
plină cu noroiu. Copiii alergară într'acolo, dar 
pe când erau strânşi cu toţii în jurul groapei, Ra- 
du dete un brânciu copilului ce se găsea mai la 
urmă. Acesta căzu peste vecinul său, aşa că, dând 
unii peste alţii, căzură cu toţii în groapa cu no- 
roiu. 

Radu ştia ce-l aşteaptă, de aceea, nu stătu să 
vadă cum au să iasă copiii din groapă, ci se de- 
părtă cât mai iute, urmat de Mârlei. 

La marginea drumului, un biet măgăruş păştea 


liniştit. Radu rupse o tufă de mărăcini, i-o legă” 


de coadă şi asmuţi apoi pe Mârlei, care începu să 
muşte pe măgăruşul acela de picioare. Insă mă- 
garul; înfuriat, îl plesni aşa de tare pe Mârlei cu 
o lovitură de copită în cap, că Mârlei rămase 
mort. pe loc... 

Radu, rău şi nepăsător din fire, lăsă acolo pe 
Mârlei şi merse mai departe. 

Din partea cealaltă a drumului venea un bătrân 
orb, care căuta să se călăuzească, ajutându- -se de 
băţul său. 

„Moşule, îi zise Radu vrând să-şi bată joc de 
sărmanul orb, nai văzut trecând pe aicea o fetiță 
îmbrăcată într'o rochie verde, cu o pălărie de 
paie şi cu un coşuleţ de ouă pe cap? 

oinice, îi răspunse bătrânul, sunt douăzeci 
de ani de când mi-am- pierdut lumina ochilor. De 
aceea, eu nu văd nimic”. 

Ce se gândi atunci Radu cel rău? Prefăcându- 


se că îi este milă de orb, îi zise: „Vino să mân- 
căm împreună merindele ce am în traistă”. 

Il luă apoi pe orb de mână şi ducându-l înain- 
tea unei grămezi de noroiu, îi zise: „Şezi jos, 
fiindcă aicea e umbră şi verdeață”. 

Increzându-se în cuvintele lui Radu, bătrânul 
se aşeză, dar se pomeni căzând în grămada de no- 
roiu. Atunci înţelese răutatea lui Radu, care îi 
râdea în faţă. Intinse mâna şi apucând o mână 
de a lui Radu, o duse la gură, muşcând-o cu pu- 
tere. 

A trebuit ca Radu să jure că de acum încolo se 
:va purta bine, pentru’ ca bătrânul orb să-i dea 
drumul. 

Dar a fost un jurământ de care nu sa ţinut 

inici un sfert de oră. 
„In adevăr, întâmplarea  îi-scoase, în: drum pe 
un cerşetor, invalid de ambele picioare. şi care, 
mergea în cârji. Radu scoase din buzunar un leu 
şi îl aruncă înaintea invalidului, zicând că i-l dă 
de pomană. = ' 

Invalidul se plecă să ridice leul de jos, dar a- 
tunci îi luă o câriă, invalidul căzu, pe când Radu 
luând din nou leul; se depărtă făcând haz şi râ- 
'zând, 

Insă de acum a inceput să i se înfunde. lată, la 
dreapta drumului văzu o grădină cu pomi rodi- 
tori. „Dacă aş intra să rup nişte mere!” îşi zise 


el. 2-4 
:. Sări gardul, dar fu zărit de stăpânul grădinei, 


“care, punându-i mâna în ceafă, începu. să-l cro- 


'iască zdravăn- cu băţul. După ce îl svântă în bă- 
i tae, îi dete drumul. 

“Plângând şi abia ţinându-se pe picioare, Radu 
luă drumul spre casă, jurându-se în sinea sa să 
se cuminţească... Dar îl pândea altă nenorocire. 

“Când se pregătea să sară un pârleaz, cineva îl 
apucă de un picior şi îl trase cu-putere. Era cer- 
şetorul invalid, care nu-l lăsă până ce nu-i dete 
o-lecţie meritată, pentru că îl înşelase şi îl făcuse 
să cadă. 

După ce, cu chiu, cu vai, scăpă din mâinile cer- 
-şetorului, apucă pe o cărare, vrând să ajungă 
mai repede acasă. Dar iată că dete peste copii, 
pe care îi aruncase în groapa de noroiu. Nici nu 
pot spune câte a primit din partea acestora şi nici 
cum a putut să scape din mâinile lor. 

Cum mergea ţipând şi urlând, zări pe măgăru- 
şul care omorâse pe Mârlei. Radu îi sări în spi- 
nare, însă din urmă copiii se porniră să strige şi 
să facă un sgomot mare, că măgarul, speriat, 
trânti pe Radu tocmai într'o grămadă de pietre. 
in cădere, Radu îşi rupse un picior. - ; 

La tipetele lui de durere, alergară vecinii, îl 
puseră pe o targă şi îl duseră acasă la el. 

Acum Radu zace bolnav, însă e hotărât ca, du- 
pă ce se face bine, să se lase de apucăturile rele 
şi să-şi schimbe purtarea. Dinu Pivniceru 


>= DIMINEAȚA COPIILOR 


Mm. ca Lydia Varsano, din Constanţa, în etate 
de 6 ani şi jumătate, care a obţinut premiu de 


Emping la „Balul Copiilor“, organizat d2 
A revista „Dimineața Copiilor“ 


LET AA AA A HH aaaaaaad 


ERREA EEEE EEEEEE KEE ETE ETETE EEEE EEEE AEAEE EEETETETETE EEEE TE EEEE EE EEE 


-ra t 


Cififi cu toţii: 


„Jertfa l.ilianei'“ 


Cel mai frumos roman pentru tineret, 


GLUME COPILĂREŞTI | 


Căpitanul dăduse ordin să iasă în front toți 
bacalaureații. Un țigan se strecoară printre ei. 

„Ce ești tu? 

— Bacalaureat. 

— Dar tu? 

— Bacalaureat. 

— Da tu, ce cauţi, tigane? 

— Şi eu sunt balaur-iat, trăiţi don căpitan !. = 

o... 

Un profesor de religie povestea copiilor cum 
în iad ar fi un foc mare de tot, care nu sar 
stinge niciodată. Fetiţa unui negustor de căr- 
buni se apropie de profesor şi-i zise: „Ah! dra- 
gă domnule, wai putea d-ta să-i spui dracului 
să cumpere cărbuni dela noi?“ 

o... 

Mama întreabă pe Georgică: „Ce ai vrea să-ţi 
aducă barza? un frățior sau o surioară?* 

— Un cal de călărit“, răspunse el iute. 

tte 


Intro seară târzie, mama se întoarse cu Pe- 
trică acasă. Pe cer era lună plină, iar în baltă 
orăcăiau broaştele: „Ascultă mamă, zise micu- 
țul eu aprindere, ascultă cum cântă luna“. 


Giumici 


STRAŞNICĂ PETRECERE 


Orice copil, mare sau pitic, i 
Duminică petrece la Teatrul Mic. 

Se distrează bine şi mai ia suplimentar, 
La tombola norocoasă, un pachet Suchard. 


Grăbiţi-vă să cumpăraţi 


Almanahul Şcolarilor pe anul 1931 


în care găsiţi o minunată şi foarte variată 
materie de citit, printre care două frumoase 
piese de teatru pentru tineretul şcolar. 


Da vânzare la chioşcurile de ziare şi la librării 


PREȚUL, LEI 25 


DIMINEAȚA COPIILOR a PAG. ? 


DEAR AA AAAAAARAAAAAAAAAAAAAAA AAA AAA mreana pri e LAASTE EEEE TEETE EEEE E EEEE EETEEEEETEEEETE EEEE EEEa aa 


LAJ 


j PPPAPPPOPARRARRRRARORARAAA ARAD RARARAAARARAAAAA RARA ELEELE EEE ETEEYEEYTTEY ATOPE EEEREN rrr rrn nren renerne 


CĂ TEI PEDEPSIȚI 


A venit un musafir, Ins'acum, vă rog, priviți, De Gvucă să-şi vorbească : 


CREER EEREEEEEEEEEKEKEEEETETTTEEE EEE EEE EEEETEEEE E EEEE EE 0000000000040 00000000 E EEEE E E EEEE E E E E E E E 


Dar Azor şi cu Zefir, Cât de trışii sunt şi mâhniţi, „Vine noaptea şi scăpăm 
Doi căţei rastâmpărați, Căci veni Stăpânul lor, Şi atunci ne răzbunărm, 
(Care latr că turbați, Şi-i legă de lănțişor, Vreun hoț de umblă'ncoa, 
Drept la el s'au repezit, Stau căţeii, se privesc, Este vai de pielea sa, 
Vrând să-l muşte negreşit. Dar de loc nu se căsc, Lc ptaoare-i apucăn , 
Musaftirul speriat, Cs în limba câinească Cât mai tare îl muşcăm”. 
lute putiria-a spălat. Florel 


HHHH 009 HHH HH HHHH HHHH HHHH HHHH HHHH HHHH HHHH 


: Î100000990000000000000000000000090000000P0000erereretetePreeeeteteetereeeeeeee 100000000000000000000000000000000000P0PP0PPP0PePeoerhoeeeeeeee 


POPORARPROAOLOROLAORORARoCConoRoaoooetooeee 


RUMOSI:." 


FĂINĂ DE AUR HERDAN 


PAG. 8 


DIMINEAȚA COPIILOR 


| MUSAFIRII NU VOR SĂ PLECE | 
IDesenede GEO | 400 | Text de MOŞ NAE 


Patru nopți şi patru zile I-a scăzut temperatura Picioruşele-i — drăguța 

Au trecut şi în sfârşit, Şi mai doarme liniştită Parc'ai zice că-s de vată 
Slavă Domnului, Hăplina Nu mai are bube roşii, Greu se scoală, greu se mişcă 
Spre mai bine a pornit. Insă-i slabă prăpădită. Ziua "'ntreagă stă culcată 


O, 
(a 
c 
Ea 
a7 S 
A slăbit şi coana Frosa ; Insă zi de zi, micuța Domnu doctor Curăţilă 
De nesomn şi de necaz Merge tot spre vindecare, Zice mândru şi 'ncântat: 
lară Haplea şi cu mine A scăpat ea dela moarte — „Ei, vedeți cât sunt de meşter, 


Suntem galbeni la obraz. Văd, norocul nostru-i mare. Cum Hăplina a scăpat?“, 


DIMINEAȚA COPIILOR PAG. 9 


Dar când dă el socoteală, „Dă-i, Moş Nae, zice Haplea, Asta 'nseamnă „nici o dată“, 
Nu ne face, zău, plăcere. Ți-i plătesc eu mal târziu Dar nu-i alta de făcut. 
Pentru vizite, rețete Cu câştigul dela carte — Merg la bancă, la prieteni, * 
Şase mii de lei ne cere. Dela cartea ce-am să scriu. Peste tot iau cu 'mprumut. 


„Stii, Moş Nae, 'mi spune Frosa, „Asta-i lipsă, zic în gându-mi Nu mai pot şi nu mai merge, 
Nu mă simt nici eu prea bine, Frosa să se 'mbolnăvească Am pierdut orice răbdare, 
Am luat pojar, îmi pare, Şi pe domnul Curăţilă De nu pleacă ei de-acasă, 
Boala dragei de Hăpline”. lar Moş Nae să-l plătească“. Fug, mă duc în lumea mare. 


„Coana Froso, 'ntorc eu vorba, — „Hai, plecaţi, plecaţi de grabă, — Din potrivă, zice dânsa, 
Şi vorbesc chiar cam răstit -—— Mergeţi dragă, la Hăpleşti, Eu aci mă simt mai bine 
Cât ati stat la mine "m casă, Căci vedeți, nu vă prieşte Deci, nici vorbă de plecare, 
Rău şi prost voi vați simţit. Aerul la Bucureşti. Stăm, Moş Nag, tot la tine“. 


(Va urma) 


PAG. 10 =e 


= DIMINEAȚA COPIILOR 


de BERTA ROTH, învăţătoare . 


| (Urmare dela cap. 5) În lumea oamenilor | 


In zadar chemară şi bătură în păreţii slimoși 
pe care se prelingea o apă rece, numai şobolanii, 
liliecii de noapte şi toate dihăniile urâte ce vic- 
tuiau în întunericul temniţei se treziră la glasul 
lor. 

Rămăseră închiși până la ziuă, când veni tem- 
nicerul să le aducă apă şi pâine neagră; atât 
plânseră și se rugară, încât el se înduioșă și le 
dete drumul. Dar cum se grăbiau spre câmpul 
bâlciului, se ivi pe ceal treilea cârd de cocori. 

Amândoi îngălbeniră şi stătură'n loc; când de- 
odată izbucni muzica vestind deschiderea târ- 
gului. Luându-se de mână, fugiră într'acolo, fără 
a se mai uita înapoi. 

Şi mult se mirară şi se minunară, căci era un 
pâlciu cum nu se mai pomenise, unde se aduna- 
seră oameni şi mărfuri din lumea întreagă, mu- 
zicanţi şi scamatori de tot felul. 

Răzvan şi Maia priviră cât priviră, iar pe la 
amiazi, făcându-li-se foame, băgară de seamă că 
toţi în jurul lor stau şi mâncau. Se apropiară de 
un cort mare şi frumos, unde numai lume avută 
şi negustori bogaţi beau și se înveseleau şi băe- 
taşul puse mâna pe arcuş. N'apucase bine să 
câmte, şi iată că vioara începu să urle şi să răc- 
nească, de-ţi îngheţa sângele în vine. 

Toţi se înspăimântară şi sculându-se în picioa- 
re, îi aruncară în cap căni şi străchini; cei mai 
de aproape îl loveau cu ciomagul. 

Nici Maia nu fu cruţată. Mulțimea, îndârjin- 
du-se, era gata să-i sfâşie, când izbutiră să se 
strecoare pe sub pânza cortului şi să se ascundă 
după o căruţă cu grâu. Plini de sânge, sdrobiţi, 
înfometați, stătură până seara, ghemuiţi între 
saci. 

Numai după ce se înoptă, îndrăsniră să pără- 
sească bâlciul şi de data asta îşi îndreptară pa- 
şii spre iaz. 

Atunci începu o cale lungă şi grea.Pe arcuş nu 


se mai puteau bizui; ca să-şi astâmpere foamea, 
erau nevoiţi să cerşească sau să se mulțumească 
cu porumbul stricat, ce găseau pe eâmp, în urma 
secerei. De dormit, dormeau pe pământul gol, 
iar când dădeau de o clae-de fân, se socoteau fe- 
riciţi. DR asi 

Nu trecu mult şi începură ploile de toamnă: 
din cer curgeau şiroaie, iar pe drum aluneca pi- 
ciorul prin băltoace, de nu puteai înainta. 

Răzvan ofta după rogojina lui dela şatră şi 
Maia era dornică de iatacul. ei cald şi neted. 
Când ajunseră la poalele munţilor, căzu prima 
zăpadă şi isvoarele prinseră o uşoară pojghiţă 
de ghiaţă. a 

Atunci începu lupta pentru viaţă, umblând zi 
şi noapte nepăsători de urletele fiarelor ce dă- 
deau târcoale în jurul: lor, cum şi de foamea ce-i 
sfâşia. Frigul ce se făcea mereu mai aprig, îi 
vestea că iazul se acoperea cu ghiaţă și că vor 
ajunge prea târziu. 

Nu departe de iaz, Maia plecă capul pe umăr 
și căzu la pământ, zicând lui Răzvan,*cu lacrimi 
în ochi: „De-acum simt c'o să mor. Lasă-mă aci 
şi întoarce-te în grabă în lumea tal“. 

Răzvan o ridică în brațe şi strângându-și toate 
puterile, fugi cu dânsa până la iaz. De zăpadă 
multă ce-l acoperea, nu i-se mai cunoştea faţa, 
dar în iaz, în locul unde fusese floarea ?n formă 
de stea, se mai zărea puţină apă limpede. 

„Grăbiţi-vă, grăbiţi-vă!“ strigă bietul crap, 
care deşi fusese tare mânios, oftă de bucurie vă- 
zân duci, 

Nu apucă bine Răzvan să se strecoare prin 
sloi cu Maia, — că ghiața iazului cu un sgomot 
îngrozitor se închise asupra lor. Vrăjitorul, fără 
a pierde vremea, îi lovi cu arcuşul, prefăcând 
pe Maia în Nălucă şi pe Răzvan în curtean de-al 
Reginei. Apoi îi duse într'o cămăruţă din pește- 
ă, bine încălzită întradins: pentru“ dânşii și-i 
lăsă să se odihnească. 


DIMINEAȚA COPIILOR = 


i PAG. 11 


eat = aai a 


——————== — 


6) Regele Iazului | 


Sub stratul de ghiaţă, lumea nălucilor era în 
fierbere. Câtva timp după plecarea fiicei sale, 
pe care o socotea pierdută, Regina aflase că so- 
tul ei, dus de mult la împăratul râurilor, pierise 
in drum; şi acum vrând, nevrând, după timpul 
cuvenit, aveau să aleagă un nou Domn, chiar a 
doua zi după sosirea lui Răzvan şi a Maiei. 

In palat era mare zarvă: tapiţerii împodobeau 
cu flori sala cea mare, bucătarii se întreceau 
pregătind mormane de coifuri și mâncări de tot 


Z 


felul, cântăreții îşi potriveau instrumentele, ju- 
pâniţele şi doamnele de onoare înşirau mărgele 
şi pietre scumpe, iar curtenii făceau prinsori 
care dintre ei va fi ales împărat. 

Numai regina singură în iatacul său plângea 
şi se plângea că nu are un fiu sau măcar un 
ginere ca să-l ridice la Domnie. 


Dar crapul vrăjitor veghea. 

Cum se lumină de ziuă, sculă pe Răzvan şi pe 
Maia, îi puse să se spele şi să se pieptene fru- 
mos, şi deschizând comorile pământului ce se a- 


flau sub stăpânirea sa, scoase două coroane de 
diamante ce luceau ca ziua, două mantale împă- 
răteşti tesute din pietre scumpe, inele, salbe și 
brățări cum nu se mai văzuseră pe lume, îi găti 
și îi împodobi, de la soare te puteai uita, dar la 
dânşii ba! 

Apoi, lovind cu arcuşul peștişorii ce-i slujeau 
de biciu, îi prefăcu în curteni şi'n Năluci, îi îm- 
brăcă numai în mărgăritare şi îi aşeză pe două 
rânduri în urma celor doi tineri. 


WU 2 
\b 


A 


Insfârşit, dădu vioara şi arcuşul în mâna lui 
Răzvan şi îi porni pe toţi cu mare alaiu spre pa- 
lat. 

Cât despre el, se curăţi şi se netezi, îşi aşeză pe 
nas o pereche de ochelari de aur şi luând un 
dum mai scurt, ajunse înaintea lor la palat, 
în sala de onoare, unde se adunase întreaga 
curte şi începu să strige: 

„Voi, toţi locuitorii iazului, curteni şi năluci, 
închinaţi-vă Domnului Răzvan, care a venit din 


(Citiţi urmarea în pag. 13 jos) 


PAG. 12 => 


=DIMINEAȚA COPIILOR 


4 a 
anis’: y 
IAEN: 


EOQNRONOQOHONRNOHNOM |© de 


fost odată un potlogar, care 
vindea — din oraş în oraş — 
ghete cârpăcite şi era aşa de 
sărac, că aproape n'avea ce să 
mănânce. 

Singura lui mângâere erau 
cele trei fete pe care le avea şi 
la care ţinea ca la lumina ochi- 


lor. 

Intr'una din zile, plecând de acasă cu vechitu- 
rile lui de vânzare, îşi sărută fetele şi le întrebă 
ca de obiceiu: „Ce să v'aduc?” 


— „Mie, zise cea mai mare, să-mi cumperi o 
rochie-de mătase!” 


— „Eu vreau să-mi iei un şir de mărgele fru- 
moase ca mărgăritarele!” spuse a doua. 


— „Mie, tată, să-mi aduci un trandafir!”, în- 


MARIOARA CEA MILOASĂ 


N. M. Cioroiu (] 


NON NON NON NOR NOR NOR 


drăzni să ceară cea mai mică dintre fete, 
oara. 


— „Bine, dragele tatei”, vorbi blând potloga- 
rul şi porni la drum. 


Merse el zi şi noapte, străbătând multe sate şi 
oraşe, până când îşi vându toată marfa. Atunci, 
se gândi şi la fetele lui, pe care trebuia să le 
bucure, aşa cum şi Dumnezeu l-a bucurat pe el, 
trimiţindu-i în cale muşterii. Tocmai ajunsese în- 
trun târg mare. Cumpără o rochie frumoasă de 
mătase pentru fata cea mare, cumpără deaseme- 
nea un şirag de mărgele pentru fata miilocie, dar 
nu găsi de vânzare trandafiri, ca să împlinească 
şi dorinţa fetei de-a treia. . 


Tot mergând pe străzi şi privind n dreapta şi'n 
stânga, văzu un palat mare, cu porţile deschise. 
Intră înăuntru. Toate uşile erau date la perete, 


Mari-