Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1931 (Anul 8, nr. 361-411) 750 pag/DimineataCopiilor_1931-1669230700__pages101-150

| ILEANA SI PLOAIA | 


Cum mergea pe drum Ileana, 
De Dorel fiind însoțită, 

Se porneşte dre odată 

O furtună rea, cumplită. 


Plouă, plouă cu gáleatu 
Tună tare şi trăzneşte, 
Se cam sperie Ileana 

Si spre casă se grăbeşte. 


A deschis umbrela mamei, 
Insă vântul furios 


. 


Li-ri-li 


vdd wl S 
SI Y l-o suceşte; o'nvârteşte, 
i Până când o-aruncá jos. 


PARIO 00 OPERATOR 000006000000000 000000000000000000000004 0400004000 00000403 0203004 1000000 000000 000000000000) 


PAG. 6 A A + DIMINEAȚA COPIILOR 


ae —— 


3 CU HAPLEA LA BUCUREŞTI |% 
| MO | Tert de MOS NAE | 


> 


Desene de GEO 


In Sfârşit, sosirám bine — Lasă astea, zice dânsul, „Căci de când venii în Țară, 
In gară, la Bucureşti. Hai la tine iute-acasă, Am o poftă, nu mai pot, 

„Hapleo, zic, să nu te superi, Nu mai pot răbda de foame, Cât am stat flămând în lume, 
Că primit cu-alai nu eşti. Hai să mergem drept la masă”. Vreau pârleala să mi-o scot”. 


Stăm la masă, însă Haplea, Si din când în când doar spune După masă vine vorba 
De deochi, zău, să nu-i fie, Vrun cuvânt pe franfuzeste. Despre Frosa, c'ar fi bine 
Dă pe gât şi tot înghite, „Tré gustoasă, şer „Moş Nae, Ca să-i dăm o telegramă, 


Să-l priveşti, e bucurie. A jî asta bien prieşte”, Să poftească ea la mine. 


Ss 


A A A ASPAS, 9 


DIMINEAȚA COPIILOR === m= Seman 


„Ma ger Frosa, zice Haplea, „Am de gând să stau o luna, „La Hăpleşti, de azi încolo 
Foarte bine te-ai gândit, Să-i mai văd pe cititori, Să mai stau, zău, că mi-e silă, 
Ca s'o chemi să vie'ncoace, Să mai mergem la teatru Nu mai pot trăi acuma 


Fiindcă eu nu sunt grăbit. Şi la bal de sărbători. Cu Tănase şi Prostilă. 


Când aud ce-mi spune Haplea, 


„Nu mai sunt ca altă dată, „Văd şi eu că Bucureştiul 

Peste tot sunt cunoscut, Nu-i ca Londra, ca Paris, Să schimb vorba mă grăbesc, 
Și'nvăţat în lumea mare, Insă nu e ca Hăpleştii, Nu-mi convine, nu-mi dá mâna, 
Deci, la tine-o să mă mut. Unde nu pot sta închis”, Ca mereu să-l găzduesc. 


Unde pui că nu e singur, Schimb dar vorba, schimb şi Insă Haplea má'ntelege. 
gândul. „Ei, Moş Nae, zice el, 


Căci de sigur vor veni 
Frosa, Hăplişor, Hăplina, 
Zău, că mă vor prăpădi. 


Şi-i zic: ,HaHpleo, la Hăpleşti  Care-vu, se chiamă asta, 
Toţi te-aşteaptă să te vadă, Sterge-o, Hapleo, frumuşel“, 
Deci, chiar mâine să porneşti”. (Va urma) 


PAG 10 === 


Mazmef sezidiease acum in Sus cu pazulvilvoi 
si fața uda de laczimi z- 


ra încă vară. Frunzisul pomilor era încă 
verde, dar ziua se făcuse mai mică. 
Marinel avusese odată timp sásse joace 
toată ziua. De atunci însă a trecut multă 
vrerne. Acum nu se mai putea asa. Tre- 
buia să înveţe. Da, să înveţe, căci Mariñel are 
şeapte ani şi o să meargă la şcoală. 
Cuvântul acesta şcoală îl muncea mereu. Se 
căznea să înţeleagă ce este o şcoală, voia să ştie 
cum este acolo şi ce are să i-se întâmple? 


Auzise sumedenie de lucruri despre şcoală, 
clase, colegi, tablă şi burete, dar el nu putea să-şi 
lămurească nimic. Bunica i-a spus că la şcoală 
este bine şi că este o mare plăcere când te ascul- 
tă şi ştii lecţia. Pe altă parte, un văr al lui i-a 
povestit cum odată a fost pedepsit si bătut cu li- 
nia la palmă. 


Dar mama, pe care Marinel o crede întotdeau- 
na, i-a spus că cine e cuminte şi silitor (cuvântul 
acesta nu-l prea înţelege bine) e lăudat şi nu e 
pedepsit niciodată. 


Cum o fi şcoala? Marinel întreba pe ceilalţi, se - 


gândia la ce i s'a mai spus şi socotea. dar de rost, 


tot nu putea să-i dea. Tata i-a spus că trebue să 
înveţe bine şi ca să nu i-se pară pe urmă prea 
geru, Marinel a şi început să înveţe puţin. 

Marinel învăţa literele si să numere. Rar se 
întâmpla sá se încurce. şi pricepea numaidecát 
ce i-se spunea. 

Inváta cu tragere de inimă şi nui se părea 
greu, dar la şcoală se gândea tot cu teamă. Si îf 
era par'că frică. 

Era acum băiat mare şi în curând avea să fie 
elev în clasa întâia primară. Totuşi, i-ar fi părut 
bine să fie ceva mai mic. Doar atât, ca să nu tre- 
buiască să meargă la şcoală. 

Zilele treceau, însă. Si într'o bună dimineaţă, 
Marinel s'a dus la şcoală. Şi s'a dus şi a doua zi 
şi a treia zi şi mereu. 


Până atunci învățase toate“ literele alfabetului 
şi să numere până la o sută. Ştia acestea pe de 
rost şi nimeni nu putea să-l încurce. Nu ştia însă, 
dacă sunt mai multe numere decât o sută şi dacă 
alfabetul mai cuprinde şi alte litere. Dar acestea 
erau lucruri fără importanţă. El -- ştia- sá spună 
numerele până la o sută şi cari sunt literele alfa- 
betului şi asta era mult. 


1? 


DIMINEAȚA COPH LOA = Ep ț PAG. îi 


Marinel se bizuia pe ştiinţa lui şi socotea toate 
celelalte lucruri, după cum se infátisau faţă de 
această ştiinţă. Astfel pentru Marinel cel mai 
prost lucru era unul sau doi, pe când cel mai bun 
era nouăzeci şi nouă sau o sută. Deasemenea, un 
cuvânt avea pentru Marinel însemnătate cu atât 
mai mare, cu cât avea mai multe litere. 

La şcoală a mers câteva zile, fără să se în- 
tâmple nimic deosebit. 

Mai întâiu, a numărat ferestrele clasei, pe 
băieţi şi băncile, pe urmă a încercat a ghici cam 
câte litere s'ar putea scrie pe tablă. 


Cu lecţiile o ducea foarte bine, pentrucă el ştia | 


dinainte. Ştia chiar mai mult. Profesorul era un 
domn cărunt şi care vorbea frumos. Cu toate a- 
cestea, lui Marinel tot îi mai era îrică. 

Aşa s'au scurs mai multe zile de şcoală. Dar 
într'o zi la prânz, Marinel s'a întors dela şcoală 
plângând. A aruncat ghiozdanul şi s'a trântit în 
pat. Apoi a spus, că nu se mai duce la şcoală. 

Plângea cu hohote şi îşi ascundea faţa în pernă. 

Toţi au venit să-l întrebe ce s'a întâmplat. Dar 
Marinel era supărat tare si nu voia să răspundă 
nime. 

Când, insfársit, l-a rugat si mama lui să spue 
ce-a fost, Marinel a început să povestească cu 
parapon: 

„M'am săturat de şcoală! Azi domnu profesor 
m'a ascultat si am ştiut tot ce ma întrebat si 
mi-a pus numai. nota zece. Eu mai bine nu pot să 
ştiu. Am învăţat mult si ştiu tot. Dar domnu pro- 
fesor mi-a pus numai zece. Cât de mult ar mai 
trebui eu să învăţ, ca să-mi dea o sutá!? E prea 
greu şi d'aia nu mai mă duc”. 

Marinel plângea mereu. Ceilalţi rămăseseră o 
clipă gânditori, apoi isbucniră în râs. Râdeau, de 
nu mai puteau. 

Marinel, ' văzându-i râzând, începu si el sá 


DT iii A 


i cal l 


Grábiti-vá să cumpárajl 


Almanahul Scolarilor pe anul 1931 


în care găsiți o minunată şi foarte variată 


materie de citit, printre care două frumoase 
piese de teatru pentru tineretul şcolar. 


De vânzare la chioşcurile de ziare şi la librării 
PREŢUL, LEI 25 


OAMI A Dome IA HHHHHHHHHHHHHHHH 


Cititi: „Haplea in stráinátate“* 


râdă. Se ridicase acum în sus, cu părul válvoi si 
fata udá de lacrimi. 

„Măi, batá-te sá te bată norocul, tu plângi că ai 
luat numai zece? zise tatăl lui Marinel. Păi tu 
ştii că la şcoală, unde eşti tu, zece e nota cea mai 
mare? Acolo nu se dă niciodată o sută. Zece este 
cea mai mare notă şi ţie trebue să-ţi pară bine că 
ai luat zece”. . 

Marinel rămase gânditor cu faţa plină de râs si 
de plâns. I-se părea aşa ciudat ca zece să fie cea 
mai mare! 

Indată faţa i se lumină de bucurie. 

„Acum înţeleg. Eu trebue să fiu într'o clasă 
mai mare, nu numai într'a întâia. 

— Cum asta? 

— Păi, sigur. Pentru clasa întâia primară se dă 
numai nota zece, pentrucă şcolarii de acolo sunt 
mici şi nu ştiu mai mult. De asta, cea mai mare 
notă este aşa. Dar în clasele unde sunt băieţi mai 
mari şi cari ştiu mai mult, trebue să se dea şi 
note mai mari. 

Nu mă potrivesc cu cei din clasa întâi primară 
şi gata. Ei ştiu să numere numai până la zece, eu 
ştiu până la o sută. Uite, dacă nu mă credeţi, pu- 
teti să mă ascultați. 

»Trebue sá vie mâine táticu la şcoală şi să-i 
spue lui domnu profesor să mă puie în altă clasă. 
Intr'o clasă în care băieţii ştiu să numere până la 
o sută”. 

Ceilalţi începură iar să râdă. De atâta râs, ta- 
tălui lui Marinel i-au căzut ochelarii depe nas. 

Dar Marinel s'a dumerit tocmai târziu după ce 
mama lui i-a dat un pachetel de ciocolată şi i-a 
explicat că aşa este şcoala, cu note numai până 
la zece, fără sá se ţină seamă de ştiinţa şcolari- 
lor. 

Dinu Roco 


HAMAS 


CE A SPUS DOMNU MONITOR 


In clasá don monitor 
Ne spunea eri de zor: 
Cine învaţă struná, 
Capătă o notă bună 
Ba şi ceva suplimentar 
Un pachet Suchard ! 


IAH AAA AI III IIA 


Citiţi cu toţii: 


„Jertfa Lilianei"! 


Cel mai frumos roman pentru tineret, 


PAG. 12 


ntr'o dimineaţă, Ilie se sculá din 

zori, se imbrácá şi spuse párin- 
tilor că dorește sá plece în lu- 
me. Bătrânii îi dădură binecu- 
vântarea. 

Ilie, călare pe calul său Sare- 
Nouri, porni în lumea largă. Pe 
inserate ajunse lângă un cort 

mare de pânză albă, proptit de un stejar bătrân. 
Ilie se uită pe furis în cort şi văzu un pat mare, 
cu blănuri scumpe aşternute pe perne moi, şi 
totul pregătit pentru odihnă. Legă pe Sare-Nouri 
de stejar, întră în cort, se vâri în pat şi căzu în- 
tun somn adânc, care tinu trei zile si trei nopţi. 

A treia zi, pe când Ilie era tot adâncit în somn, 
Sare-Nouri ridică botul de la iarbă şi urechile 
sale ascuţite începură să tremure, căci de la 
Miază-Noapte venea o duduitură puternică, par- 
că de cutremur. Pământul se legăna d'ici colo, 
brazii înalţi din pădure se zguduiau, clátinándu- 
şi vârturile şi gata gata să cadă, iar apele râului 
se umflaserá de odată, revársándu-se pe maluri. 
Trezit de zgomot, înțeleptul animal bătu cu co- 
pita în pământ, ca să-l destepte pe Ilie, dar flá- 
căul dormea dus, ca un copil obosit. 

Atunci Sare-Nouri vâri botul prin deschiză- 
tura cortului si strigă mai tare ca furtuna, cu 
graiu omenesc: „Stăpâne, trezeste-te! Te asteap- 
tă o groaznică nenorocire. Marele Sviatogor se 
întoarce la cortul său, unde ţi-ai ales nepoftit 
găzduire. Dă-mi drumul şi lasă-mă să fug pe 
câmpul intins, pe când tu te vei sui în vârful 
înaltului stejar de pe movilă“. 

Ilie se trezi, sări în sus, slăbi frâul ce lega pe 
Sare-Nori de stejar, iar el se sui repede în vâr- 
ful înaltului copac de pe movilă. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


le SE ÎNTÂLNEŞTE 
cu ŞVUTogoR 


Când se uită în jos, văzu pe Sviatogor. Il ve- 
dea pentru întâia oară. Sviatogor era mai înalt 
decât copacii pădurei şi pletele sale văluroase 
parcă se prindeau de nouri. Pe umerii săi largi, 
ducea o cutie de clestar. Se- opri la cel dintâi 
stejar din preajma cortului şi aşezâmd cu grijă 
cutia pe iarbă, o deschise cu o cheie de aur. 

Usa de cleştar se dădu înlături fără zgomot si 
dinăuntru ieşi soția lui Sviatogor. Pe toatá intin- 
derea pámántului, astfel de minune nu fusese 
niciodatá vázutá, nici mácar inchipuitá. Era 
înaltă si mândră si păşea mlădioasă ca un cerb 
alb. Ochii săi erau limpezi şi neclintiti ca şoi- 
mul, sprincenele întunecate ca o noapte făra 
stele, iar albeata sclipitoare o gingasului obraz 
orbi privirile lui Ilie, ascuns printre crengile 
stejarului. 

Indată ce ieşi din cutia de cleştar, femeia în- 
cepu să pregătească masa pentru soţul său, a- 
sternánd o față de masă de borangic, iar pe 
masă orândui fel de fel de mâncăruri gustoase. 
După aceea se asezá la masă cu Sviatogor si 
amândoi mâncară si băură în voe. 

După ce Sviatogor mâncă după poftă şi bău 
incă mai mult, se “duse î în cort, se intinse pe pat 
si îndată adormi. Dar frumoasa lui nevastă por- 
ni să se plimbe pe luncă, cântând încet. Pe când 
colinda aşa, ridică ochii întâmplător şi-l zări pe 
Ilie care o privea aşa de neclintit, încât părea că 
nu mai are chip, ci numai ochi. 

„Dece stai acolo, flăcău mândru şi voinic? îi 
strigă frumoasa femeie. Dă-te jos din stejar, sau 
de nu, voiu spune soțului meu că n'ai fost cuvin- 
cios faţă de mine“. 

Nu prea era în firea lui Ilie să se poarte necu- 
vincios cu lumea, şi aşa, fără vorbe zadarnice, se 


pă 


» 


A 


DIMINEAȚA COPIILOR =Z====== 


PAG. 13 


cobori, alunecând uşor pe trunchiul stejarului. 
Indată ce atinse pământul, femeia vicleană îl 
apucă de mână şi îl vâri în buzunarul lui Svia- 
togor, care, simțind că se petrece ceva neobis- 
nuit, se trezi din somn. 

Sviatogor îşi întinse braţele, căscă gura mare, 
mare, şi se ridică încet sclipind din ochi, căci nu 
era aşa de tânăr ca Ilie si nu se trezea asa de 
iute, Apoi se sculă, îşi băgă nevasta în cutia de 
cleştar, închizând uşa cu cheia de aur, încălecă 
si porni iar la drum spre Munţii Sfinţi. 

Insă, pe când viteazul Sviatogor călărea aşa 
înainte, calul începu să se lase greu pe picioare 
si să se poticneascá, iar Sviatogor începu să dea 
fără milă în bietul dobitoc cu biciul de mătase 
împletită.. Dar calul întoarse capul spre stăpâ- 
nul său si îi zise cu glas de om: „Eram mândru 
că duc în spinare un viteaz cu nevasta lui, cutia 
de clestar şi toate cele, dar dacă sunt silit să-mi 
ingreunez povara cu um al doilea viteaz, nu e 
mirare că má poticnese mereu“. 

Sviatogor se uită de jur împrejur căutând pe 
viteazul de care vorbea calul. Cercetând mai de 
aproape, văzu că buzunarul îi este umflat şi are 
în el pe cineva. Trase îndată pe Ilie din adâncul 
buzunarului şi îl tinu atârnat în văzduh pe când 
striga mânios: 

„De unde vii, báete? La sunetul glasului său 
înfiorător, munţii se clătinară, pădurile se legă- 
nară şi apele umflate ale râului se revărsară. 

Lui Ilie, îi se păru că tot mai bine era să spu- 
ná adevărul. Si asa povesti cele întâmplate cu 
destulă îndrăzneală. 

Pe când povestea, ochii lui Ilie se umplură de 
groază, căci de odată  Sviatogor îşi  încruntă 
sprâncenele. Se întoarse apoi pe sea, şi după ce 
asezá pe Ilie în faţa lui, asvârli cutia de clestar 
în vâltoarea râului ce vâjâia cu furie în mijlo- 
cul stâncilor. 

„Rămâi acolo, femeie necredincioasá!*“ urlă 
Sviatogor. Apoi întinzând mâna cu o mişcare de 
cumplită scârbă, grăbi calul şi îşi făcu drum de- 
alungul prăpăstiei unui munte stâncos, vorbind 
prieteneşte cu Ilie, parcă nu sar fi întâmplat ni- 
mic. Sviatogor îl întrebă de unde venea, de pă- 
rintii lui, de vatră; apoi voi să ştie care era cel 
mai tainic dor din sufletul tânărului flăcău, si 
află astfel că era de a-l întâlni chiar pe el, vesti- 
tul viteaz Sviatogor. 

„Dar eu sunt acela! zise călăreţul cu glasul 
schimbat si aşa de dulce, încât parcă nu se po- 
trivea cu uriaşa sa făptură. 

„Bucuros m'as duce si eu printre voi oameni 
din Rusia, dar acolo sânul moale al Pământului 
e prea slab, ca să-mi poarte povara, şi sunt silit 
să străbat râpele de stânci si prăpăstiile inalti- 
lor munţi cari sunt destul de puternici, ca sá în- 
dure greutatea mea si a calului meu. 


Dar te voiu lua cu mine la Muntele Sfânt, căci 
esti un tânăr după placul sufletului meu”. 

Pe când călăreau înainte, Sviatogor spuse de- 
odată lui Ilie: 

„„Te voi duce acasă la tatăl meu; dar înain- 
te de a te întâlni cu el, ia seama să incálzesti un 


drug de fier în sobă, iar când va veni mosneagul 
cu mána întinsă spre tine, să nu cumva să pui 
mâna ta íntra lui, dar întinde drugul si lasă-l 
să apuce de fierul încins”. 

In curând ajunseră pe crestetul munţilor unde 
Ilie văzu um palat de piatră albă ce se înălța fal- 
nic pe una din culmele de stâncă. Sviatogor că- 
lări până la poartă si fu întâmpinat de către ta- 
tăl său a cărui barbă albă îl învăluia până la 
genunchi ca un morman de zăpadă. 

„Bine ai venit, — iubitul meu copil! grăi moş- 
neagul. „Bine ai venit, de trei ori. Bine ai venit! 
Rătăcit-ai departe pe câmpii? 

"— Am fost în Rusia, tată, fu răspunsul lui 
Sviatogor. 

— Si ce-ai văzut pe acolo? întrebă mosneagul. 

— Numai lapovitá, zăpada pe jumătate topi- 
tă şi pământul umed şi moale, răspunse Svia- 
togor, prea moale pentru copitele calului meu. 
Dar să vezi, m'am întâlnit cu un voinic viteaz şi 
tânăr si ti Pam adus dumitale”. 

Sfârşitul în numărul viitor 
In româneşte de Maria Ionescu 
m 00 e 00 


PAG. 14 ============> AAA 


| 
| 


gaura sa şi intră în casă. 

Zárind intr'un colț un sac plin cu grâu, se 
apropie si după ce făcu o gaură în sac cu a- 
jutorul dinților săi ascutiti, începu sá mánán- 

ce, páná ce se sáturá. 


[= frumoasă zi, un şoricel se strecură prin 
Ea 


şi am vărsat o mulţime de grâne, pentru surorile 
şi iratii mei”? 

Şoricelul nu-şi isprăvise bine vorba că pisica 
x şi făcut o săritură, l-a prins si l-a înghiţit pe 
oc. 

Se gândeşte acum pisica: „Cine e mai tare şi 


Terminând această treabă, soricelul se înve- 
seli şi îşi zise: „Cine poate să fie de o potrivă cu 
mine? Intr'adevăr, oamenii sunt şireţi; dar eu, 
şoricelul, sunt de o mie de ori mai şiret. La ce 
le-a folosit umplutul sacului cu gráu, cánd eu, mic 
cum sunt, am făcut o gaură în sac, mam săturat 


mai iute la picior decât mine? Mi se pare că so- 
ricelul se păzeşte, aleargă iute şi totuşi îmi cade 
în cursă. Eu umblu doar fără arme; nici de vicle- 
nie nu mă folosesc. O singură săritură si soricelul 
e în labele mele”. 

Gândind astfel, pisicei i se păru că nu-i nimeni 


DIMINEAȚA COPIILUR 


pă 


Í 
pd 


DIMINEATA COPIILOR 


mai puternic decát dánsa. Ba chiar trecánd pe 
lângă Grivei, ea se încumetă să-l sgárie pe bot. 
Aceasta supárá pe Grivei, care sárind la pisicá o 
muşcă până la sânge. 

Incântat de această ispravă, câinele părăsi 
casa şi alergă pe câmp, unde păştea calul stăpâ- 
nului său. Grivei îi povesti întâmplarea, termi- 
nând astfel: „Aşa ti se va întâmpla si ţie, dacă 
mă superi; într'adevăr eşti mult mai mare decât 
mine, dar eu am dinţi ascuţiţi si tari ca fierul. 
Pázeste-te, pázeste-ti pielea!” 

Câinele vroi să mai spună ceva, dar calul îi 
dete cu copita o lovitură atât de puternică, încât 
îi sparse capul. Câinele căzu mort. 

Când calul văzu această ispravă, îşi zise cu 
mândrie: „Numai eu sunt puternic. La ce folosesc 
dinţi ascuţiţi, ghiare puternice? Cu copita mea, 
eu síárám oase, sparg capete”. 


Deodată, se arătă un leu, care se apropie de 


Cine iubeşte ştiinţa, nu se satură nici o dată 
de ea. (Bacon). 

Plăteşti scump, ca să înveţi; dar cástigi mai 
mult, când ştii. 

Vrei să cunoşti mai bine valoarea banilor? In- 
cearcă să iai cu împrumut. 

Nu uita că orice minciună ese la iveală. 

Un om cu judecată ştie să se folosească de 
răul ce se spune pe seama lui. (George Sand). 

Vorba este icoana gândului nostru. 

Mai înainte de a da altora sfat, sfátueste-te pe 
tine însuţi. 

Dracul nu ia decât ceeace îi dai. (Proverb ru- 
sesc). 

E o mare calitate.aceea de a sti să uiţi. 

Foamea, ciuma şi războiul fac la un loc mai 
puține rele decât băuturile spirtoase. 

Pe prieteni nu-i sfătui să facă tot ce e mai 
plăcut, ci tot ce e mai bun şi de folos (Solon). 

Aceleași suferinţe îi unesc pe oameni de o mie 
de ori mai mult, decât aceleaşi bucurii. (Lamar- 
tine). 

Cine dă iute, dă de două ori. (Seneca). 

Cei ce se plâng de noroc, ar trebui de cele mai 
multe ori sá se plângă de ei înşişi. (Voltaire). 

Prinzi mai multe muşte cu miere, decât cu 
oţet. (Proverb). 


x% TNDISCUTABIL 


PĂINEA 


HHHHHH AAA 


| CUVINTE INTELEPTE 


PAG. 15 


cal, il sfásie în bucăţi si se ospătă. După această 
masă imbelsugatá, leul se lăudă: „Fu sunt regele 
tuturor animalelor. La rágetul meu, toţi tremură”. 


Numai ce sfârşi de spus acestea, că se arătă un 
vânător: La vederea leului, se opri, duse pusca la 
ochi şi trase. Se auzi o detunătură de puşcă şi un 
ráget de leu. Glontul nimerise tinta. O singură să- 

ritură mai putu să facă leul şi căzu mort. 


Vânătorul se apropie de el, îl privi din toate 
părțile şi zise: „Oare există cineva, care să fie 
mai puternic decât omul? Cu toate că el nare 
dinţi ascuţiţi, ghiare puternice, nici rágetul a- 
surzitor al leului, cu toate acestea”...... 

In acelaş moment, se ivi un fulger printre nori. 
Se auzi un puternic tunet şi vânătorul căzu mort, 
alături de leu. 


Aşa dar, cine e mai tare? » 
Isac Moşneaţchi 


[x] GLUME |%| 


| Puşca medicului | 


— Un medic, fiind invitat să viziteze un bol- 
nav, la ţară, luase în trăsură si pusca sa, cu sco- 
pul ca să vâneze puţin după ce va consulta pe 
bolnav. 

Pe drum s'a întâlnit cu un amic. 

„Unde te duci, doctore? îi zise acesta”... 

— Mă duc să vizitez un bolnav la o moşie. 

— Al...” 

Si observánd pusca, adáogá: 

„Şi, pe semne, ţi-e frică că nu-l vei nimeri cu 
medicamentele!...” 


Cum se poate face avere 


O mamă preocupată de viitorul fiului său, în- 
trebă pe un milionar, ce carieră să-i dea, ca să 
facă avere. ¿AR ANT 

„Doamne, cucoaná, răspunse milionarul surá- 
zând, se poate face avere prin toate meseriile, 
chiar şi prin strângerea mucurilor de ţigări”. 


LERE E EEEE AA III. 


ERDAN “só. 


BIBLIOTECA Y 
UNIVERSITĂȚII 


| DE VORBĂ CU CITITORII | 


PENTRU TOȚI COLABORATORII. — Indife- 
rent că manuscrisele ni se trimit prin poştă sau 
ni se aduc personal la redacţie de autorii lor, ele 
nu se inapoiază. Autorii acestor manuscrise ar 
face bine să-şi ţină o copie de pe ele. De altfel, 
în toate numerele revistei stă tipărit la pagina a 
Tr că „Manuscrisele nepublicate nu se înapoia- 
Z a 3 

Coc. Mur.-Loco. — Schița d-tale „;Schilod” e 
scrisă cu mult sentiment, dar prin conținutul si 
felul de a prezenta scena văzută, locul acestei 
bucăţi este mai de grabă într'o revistă, care nu 
e destinată copiilor. 

Al. St.-Ploesti. — „Luptătorii”. Deocamdată, e 
linişte şi pace la granițele tării. De aceea, acum 
avem față de ţară o altă datorie: datoria de a 
munci cu spor si în bună înțelegere, datoria de a 


munci fiecare în mod cinstit la locurile în cari ne : 


găsim. A munci în felul acesta, înseamnă a da do- 
vadă de un patriotism adevărat, nobil şi folositor 
tării. Cât despre poezia „Fulgi de zăpadă”, am 
publicat în revista noastră destule bucăți în prò- 
ză si în versuri cu astfel de subiecte. ` 

Ant. Adr.-Tecuci. — Foarte frumos din partea 
ta că îi dai tatălui d-tale o mână de ajutor, însă 
nu e vreo nevoe să spui lucrul acesta în versuri, 
mai ales că versurile făcute de d-ta sunt slábute. 


La aaa i iilor HHH HH HHHH IIA 


[| ETERRA ES 


€00000000000 Pon MPAIPIIIIAMI EEE EEET EEEE EEETEEE EEEE EE EEEE EEEE EEEE rar rr... 


A AAA? 


DRAGI CITITOARE, 


f 

i Se apropie 1 MARTIE, când nici 
uneia dintre d-vs. nu trebue 

să-i lipsească tradiționalul 


MÁRTISOR 


Pentru a putea cumpára un mártisor 
cu adevărat fin, elegant, modern şi'n - 
acelaş timp, MAI EFTIN CA ORI-. 
UNDE, adresati-vá numai la cunoscuta 
ceasornicárie din Calea Grivitei 107. 


SPAA 


P. S. Cititoarelor revistei ,,DIMI- 
NEATA COPIILOR“, li se face rabat. 


A EEE EEE EEEE E EEEE EE EEEE EEEE EE E EE EE EE E E EE E E E E E E E EE E E E E a 


|Haplea 
| în străinătate 


de MOS NAE . 


Uu volum format mare de aproa- Y 
po 90 de pagini, cuprinzánd toate 


páfanillo lui Haplea în străinătate, 
Are o splendidă copertă în culori, 
lar toate paginile sunt îmbogă- 
țite de desene minunate de 
talentatul desenator GEO 
PREȚUL UNUI VO- 
LUM LEI 50 


De vânzare la toate librăriile. 


109000000000000000000000000900000000000000000000000000000000P004 0000000000 


licențiată in educație fizică 


predă ore de gimnastică su- 
edeză, medicală şi ritmică. 


Programe speciale pentru. 
copii. | A se adresa la administraţia 
revistei sub „Educaţie fizică“ E 
EAS 
PPP 
A apărat! A apărut! i a aag 


,Strengáriile lui Gigi" 


Atelierele „ADEVERUL“, 3, A. 


S 
La VET n a AA MT E ata pro ne le du ETA Ot UC 


2 


1 
îi 


LLAMA) 


D A 


y 


DTA) 


1 PEYR PEI FAO O PU AA Y ] DAA ADA A Ip a PI DOE". ¿rre 


PAG. ¿ ebbeeeee0b0b000000099000tetoctovoooovooooeoeoooe DIMINEATA COPIILOR- 


Ce este şi ce înseamnă sărbătoarea Paştilor 


Am socotit că este bine si de folos ca în nu- 
mărul de faţă să lămurim la rubrica aceasta 


chestiunea pe care am pus-o cu titlu. Ne adu- 
cem aminte că am mai spus lucrurile acestea 
adică am explicat ce este sărbătoarea Paştilor, 
care este origina şi însemnarea cuvântului 
„Paşti” si când sa hotărît data la care trebue 
ținută această mare sărbătoare, cea mai mare 
şi mai frumoasă sărbătoare a lumei creştine. 
Insă, am crezut că € bine ca lucrurile acestea 
să fie spuse din nou, pentru ca să se întipăreas- 
:á bine în mintea tuturor cititorilor. 


Mai ţinem socoteală de faptul că au trecut 
vreo doi ani de când am lămurit origina şi în- 
semnarea sărbătoarei de Paşti. De atunci unii ci- 
titori, poate, le-au uitat, iar „Dimineaţa Copii- 
lor” a câştigat noui cititori, cari acum doi ani 
erau prea mici ca vârstă, aşa că nici nu ştiau să 
citească. 

Dăm, aşa dar, lămuririle ce 
pentru vechii noștri cititori, 
torii veniţi mai târziu. , 

Avem încă un motiv deosebit. Au aflat până 
şi copiii că în anul acesta au fost mari discuţii 
şi neînţelegeri pentru data la care trebue sărbă- 
torit Paştele: 31 Martie sau 5 Mai. 

De sigur, în revista noastră n'avem sá ne a- 
mestecám în aceste discuţii si neînţelegeri, des- 
pre cari ne exprimăm numai marea noastră pă- 
rere de rău că sau întâmplat. 

De altfel, pentru noi Jucrul cel mai de cápe- 
tenie este cum serbează fiecare Pastii, cu ce 
'gânduri curate si cu ce suflet ferit de păcat in- 
tră în această mare si sfântă sărbătoare. 


urmează, atât 
cât şi pentru citi- 


Patimile si Invierea Domnului 


Incă din timpurile cele mai vechi, creştinii ti- 
neau ca zi sfântă prima zi a săptămânii, deoa- 
rece în ziua aceasta Domnul nostru lisus Hris- 
tos inviase din morţi si tot în această zi Sfântul 
Duh se pogorise asupra Apostolilor. Acestei zile 
îi sa zis Duminică, ceiace înseamnă ziua Dom- 
nului. lar întru amintirea patimilor si a morţii 
Mântuitorului se ţineau, cu post şi rugăciune, 
Miercurea si Vinerea. Asa dar, patimile, moar- 
tea şi învierea Fiului lui Dumnezeu, erau şi 
sunt pomenite săptămânal de lumea creștină. 

Insă, în afară de această aducere aminte săp- 


tămânală, sa mai oránduit si sărbătoarea Pag- 
tilor. 


Paştele Crucii şi Paştele Invierii 


* La început sărbătoarea Paştilor era despărți- 
tá în două părţi deosebite: în Paștele Crucii si 
în Paștele Invierii. Paştele Crucii se serba în 
ziua de Vineri şi era o sărbătoare de întristare, 
cu rugăciuni continue si cu post foarte aspru. li 
zicea Paştele Crucii, fiindcă în ziua de Vineri 
Mântuitorul fusese răstignit pe cruce. Si în a- 
ceastă zi se pomeneau tocmai suferințele şi 
moartea lui lisus Hristos. In ziua de Duminică 
se serba Paştele Invierei cu bucurie mare şi cu 
cântări de laudă. Mai târziu însă sărbătoarea 
Paștelui a rămas numai ca sărbătoarea Invierii 
Domnului, o sărbătoare de bucurie, de fericire, 
de înviere a sperantelor. 


Cuvântul „Paşte“ 


Cuvântul „Paște” vine dela „pesah”, care în 
limba ebraică înseamnă „trecere”. In adevăr, 
Paştele la vechii Evrei se serba întru amintirea 


trecerei Evreilor prin Marea Rosie, atunci când,. 


conduşi de Moise, fugiseră din tara Egiptului. 
După ce trecură Marea Roşie, înseamnă că 
scăpaseră de robia în care se găseau în Egipt. 

Şi despre Paştele creștin se poate zice că e o 
trecere: trecerea dela moarte la viaţă si la fe- 
ricirea veșnică. r 


Când trebue serbat Paştele ? 


Intre credincioşii din primele vremuri ale cre- 
ştinismului -erau mari neînțelegeri în ce prive- 
şte data când trebuia ținută sărbătoarea Paşte- 
lui. Impăratul roman Constantin cel Mare (de- 
venit mai târziu sfântul Constantin), a ținut în- 
sá un mare sinod (primul sinod ecumenic) in 
anul 325 la oraşul Nicea din Asia Mică unde, în- 
tre altele, s'a hotărît ca P; aştele să se serbeze în 
prima Duminică ce urmează lunii pline după 
echinoctiul de primăvară. 

Echinoctiul de primăvară (echinoctiu e tim- 
pul când ziua e egală cu noaptea) cade în ziua 


de 21; Martie, aşa că Paştele. nu poate fi serbat’ 


mai înainte de 22 Martie si mai târziu de 25 A- 
prilie, ci în intervalul dintre aceste două dăţi. 


+ 


Cititoare, cititori 


Cumpăraţi cu toţii noua si 
=== frumoasa carte — — 


„Mitu Mitisor si Sosoiu Sosolici“ 


de MOȘ NAE 


6 


y 


Anaa 


DIMINEATA 


æ a | (2 
' i < $ 
ag 
REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA PASO E 
BUCURESTI — Str. SARINDAR. dă parter. — TELEFON 6/67 va 17] 
PS 
ABONAMENTE : 1 AN EEE,” 


200 LEI Il UN NUMĂR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU - od 


Manuscrisele nepublicate nu se inapolazá LA 


6 LUNI 100 


» 


31 MARTIE 1928 — No. 207, 


Pres 


7 


a ME e Oare O 


Director ; N. BATZARIA 


REPRODUCEREA BUCATILOR ESTE STRICT INTERZISA 


„Hristos a înviat!“ iubiţi cititori, este u- 
rarea cea mai frumoasă ce ne putem face 
unul altuia în zilele de sărbători, cari încep. 

„Hristos a înviat!“ este o urare de bucurie 
si de înfrățire, dar în acelaș timp este și un 
strigăt de biruintá. 

E biruinta binelui asupra ráului, biruinta 
adevárului asupra minciunii, a luminii asupra 
intunericului. 

Pentru aceastá biruintá a pátimit Domnul 
nostru lisus Hristos, a murit si a înviat a 
treia zi din mormânt. 

lar când în prima zi a Invierei sa arătat 
ucenicilor Săi, cele dintâi cuvinte ale Sale au 
fost : „Pace vouă !“ 

Prin cuvintele acestea, El ne-a mai arătat 
pentru ce a suferit și a pătimit atâta. Pentru 
ca să aducă între oameni pace și bună intele- 
gere. Pentru ca sá ne socotim unii pe alții ca 
frați, ajutându-se și iubindu-ne. Pentru ca să 
piară din sufletul şi din cugetul nostru orice 
gând rău, orice pornire spre vrajbă gi ură. 

De aceea, o dată cu Invierea Domnului, tre- 
bue si ca pentru fiecare din noi să înceapă o 
viață mai bună, mai curată. Să iubim adevá- 
rul, ferindu-ne de minciună, să facem tot bi- 
nele cât putem îndepărtând din noi tot gân- 
dul rău și toate s-ntimenteie ¡josnice. 

In chipul acesta să căutăm ca din frumoasa 
și înălțătoarea poruncă a lui lisus Hristos, 
care ne-a spus: Iubiți-vă unii pe alții !“ sá 
facem îndreptarul nostru în viață, lumina 
care să ne lumineze drumul. 

Iar pentru copii, Doninui și Mântuiorul no- 
stru a zis: „Lăsați copiii să vină la mine!“ 

Copiii să se siliască, aşa dar, să meargă spre 
Iisus Hristos, care i-a iubit atâta. 


00000000 10000900 000000007000000000000000 


"00000000 90000000 70000000 0000000000000000 90000000 XXODUUDO 00000000 00000000 ODO” O00000% O00000 9000000 SN 


HRISTOS A INVIAT! 


a TE 


2 4 


EA ARTO 


99000000 00000000 00000000 0000000000000000 02000000 100000000000000 190000008 DOC 2000 10000000 00000000 90009900 00000000 00000000 


Ei Ie eye Aid 


Insă, cum pot merge copiii spre lisus? 

La această întrebare, răspunsul este urmă- 
torul : să caute să se poarte în viața lor de 
toate zilele în aga fel, în cât lisus Hristos, 
carele este astăzi în ceruri, să se înveselească 
şi să-i bine cuvânteze. Iar din cele ce am spus 
până aci se înțelege lesne cum și ce fel trebue 
să fie purtarea lor. 

Să asculte de părinți si de mai marii lor, 
fiind convinși că aceștia le doresc binele. 

Să nu se gândească la nici un lucru rău și 
să se ferească cu tot dinadinsul de orice faptă 
rea. Să mărturisească totdeauna adevărul și 
să se ferească cu toată grija de minciună. 

Să fie harnici și stăruitori la muncă. Să se 
iubească si sá se ajute între dânşii. Să nu u- 
rască pe nimeni, și să facă așa cum ne-a în- 
vátat fiul lui Dumnezeu: să ierte chiar și pe 
aceia cari le-au făcut rău. 

Mai ales, să nu uite că în aceste zile de 
sărbători și bucurie sunt mulți de vârsta lor, 
cari suferă din cauza sărăciei. 

Pentru copii ai căror părinţi sunt mai cu 
dare demână să nu fie în aceste zile mulfu- 
mire mai mare decât aceea de a ajuta, fiecare 
cu ce poate și cu ce-l lasă inima, pe cei săraci. 


Să se obignuiascá de pe acum copiii sá 
facă bine. Vor vedea că nu există bucurie mai 
întreagă și mai adevărată decăt aceea de a 
ajuta, a face bine celor cari au nevoe. 

Asa să faceţi, dragii noștri cititori. Aga 
vă veţi putea face mai sincer unul altuia ura- 
rea „Hristos a înviat!” gi tot atât de sincer 
veți putea să ráspundeti: „Adevărat a înviat!“ 


„DIMINEAŢA COPIILOR“ 


O a 


PAG. 4 9000000000000000000000000000000000000000090ee00e DIMINEA TA COPIILOR 


IISUS ŞI TÂLHARII 


În e) 


n ceasul acela, când soarele îşi 
topise cele din urmă raze în 
norii apusului, Iisus Christos 
mergea cu pas domol către 
Sfânta Grădină a Măslinilor, 
unde popor nenumărat aştepta 
pios cuvântul de mântuire al 
Domnului. Mai mult ca ori- 

cánd, pe fața Lui o cutá de tristețe se săpa e 

dáne si ochii priveau duioşi drumul depărtat al 

stelelor ce se iveau una câte una pe bolta senină 

a cerului. Gândurile lui căutau în viitor, caci ni- 

mic nu-i era nestiut și apropierea patimilor de 

mult îi era cunoscută. Așa, nu-l ispitiseră Fari- 

seii în nenumărate rânduri şi nu căutau ne n- 
tat să-l piardă ? EA i Se 

o rr astfel, iată că-i esirá in cale 

trei tâlhari. tocmifi ca să-l ucidă. Mântuitorul 

se opri locului şi privind la ei, le zise: „Pace 


vouă! Apropiati-vá de mine şi faceţi ceiace v1. 


s.n 
sa poruncit”. i i det pată 
Tálharii tremurau de spaimă și nu indrázneau 
á ie. U in ei grăi: 
să se apropie. Unul din ei g N 
„Oare cine ţi-a spus că tocmiti am fost pe 
: > > 3 
bani ca să te ucidem? AS > 
— Voi înşivă mi-afi spus, grál Mântuitorul, 
căci ce tâlhar ucide fără rost un călător ce n ee 
nici sandale în picioare, necum asin cu maria 
+ d P; A 9” 
sau povară bogată? a (O pa SN 
Atunci sau apropiat de El tâlharii cei fără 
de credinţă și l-au întrebat: 


de D. Const. Mereanu 


„Adevărat: că Tu esti Fiul lui Dumnezeu? 

— Cuvântul Tatălui meu ceresc îl seamăn pe 
lume și cei credincioşi îi vor culege roadele, 
răspunse Iisus. 

— De este așa, grăi unul din tâlhari, arată-ne 
un semn și vom crede în Tine. Iată, aci în apro- 
piere își are cuibul un şarpe nemai pomenit de 
mare şi chiar în vremea asta din ouă şi-a scos 
puii. De eşti cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, te 
du la cuibul lui şi adu puii? 

Atunci Mântuitorul a zâmbit: 

„Și voi dacă-ţi avea un pic de credinţă, multe 
ați putea îndeplini, căci nici cât vietatea ce se 
târăe prin iarbă nu aveţi teamă de Dumnezeu. 
iar în fața jivinelor de codru tremurati. Iată 
vrerea voastră se va împlini, căci șarpele cel 
intelegátor a venit la chemarea mea”. 

In adevăr, la picioarele Mântuitorului stătea 
încolăcit un șarpe mare si fioros. Capul cu din- 
tii veninoși stătea sprijinit pe piciorul Domnu- 
lui şi ochii priveau țintă faţa Lui. 

„lartă-ne, Doamne! strigară tâlharii. — că 
ne-am îndoit de Tine! Alungă acest animal fio- 
ros si lasă-ne să trăim în credința Ta. 

— Pace vouă! Nu aveţi teamă. Pasările ceru- 
lui, jivinele codrilor, peştii apelor și toată su- 
flarea gi tot lucrul ale Domnului sunt”. 

Și în noaptea aceia grădina Măslinilor nu- 
măra încă trei credincioşi mai mult. 

D. C. Mereanu 


— Oc —— a — 


DIMINEAȚA COPIILOR esrcrrrriorrasnene nn óónórór.oróni.in... PAG. 5 


iubitoare de 
muncă si cea mai desăvârșită creatură, 
pe pámánt, este omul. 
Omul este regele pámántului. 
Uitati-vá la chipul lui: frunte inaltá 
si descoperitá, nas potrivit, ochi mari si strálu- 


` . . . 
ea mai cuminte, cea mal 


citori, gura mică, cu buzele mici şi frumoase, 


faţa bine încheiată. 
Priviţi întregul corp. Stă drept şi semet. 
Toate cutele feţei şi ale corpului sunt moi 
şi plăcute. 

Nu se umflă, n'are bot ca la animale sau vreo 
cocoaşe urită. Dintii sunt ascunși în gură si a- 
ranjati ca mărgăgitarul, iar unghiile subțiri şi 
aliniate. 

In comparaţie cu celelalte animale, omul nu 
este nici prea mare, nici prea puternic, dar a 
reuşit să îmblânzească întreaga lume după voin- 
ta sa. 

Aceasta aratá, cá puterea lui este in alt loc. 

Unde este ea? 

Este în creerul gi în mintea lui. Cu creerul lui, 
náscoceste diferite arme, iar cu mâna le face gi 
le întrebuinţează. Cu puterea creerului și cu iu- 
birea de muncă, omul izbuti să ajungă regele 
pământului. 

Omul a înţeles care animale pot să-i fie de 
folos. 

Le-a domesticit şi le-a pus să tragă la plug, la 
căruță, la trăsură, etc. 

Animalele dau omului carne, lână, lapte, ouă. 

Omul ucise sau goni pe acele animale fioroa- 
se şi sălbatice, care-l atacau, pe el şi pe cele do- 
mestice. 

Usucá bălțile, îndreaptă cursul râurilor, taie 
pădurile seculare, deschizându-și locuri bune 
de cultivat. 

Numai omul, printre animale, îşi inarmá mái- 
nile cu arme tari şi ascuţite. 


Omul descoperi mașinile şi le puse în. func- 
țiune pentru a-i înlocui sau a-i uşura munca, de 
asemenea trenul ca să-l transporte pe uscat, şi 
vaporul pe mare. A 

Desteleni pământul, făcând canale, pentru 
scurtarea drumului, scobi pământul pentru a-l 
putea străbate repede si ușor. 

Descoperi electricitatea, cu care se pun în 
mișcare maşini, tramvaie, trenuri, şi care se În- 
trebuinfeazá la luminatul oraselor,. la încălzit, 
la punerea în mişcare a fabricelor, etc., etc. 

Asemenea păsărilor care sboară prin văzduh, 
omul înfăptui si sborul, inventând maşinile cu 
aripi — aeroplanele — cu care poate să se în- 
nalte sus, sus de tot, cu o iutealá neînchipuit de 
mare, 

Tot omul descoperi gramofonul şi scoase din 
maşină glas de om, care cântă si fluerá. 

El descoperi telegraful, cu care ştirile de la 
distanţe de mii de km. vin la noi în câteva se- 
cunde, descoperi şi telefonul, ca să poată vorbi 
la distanţe mari. 

Omul se lasă în fundul mărilor, ca să aducă 
din adâncul apelor ceia ce a socotit că îi trebue, 
şi intră în pământ la două mii de metri, sá scoa- 
tă cărbuni aur, argint. 

Omul mai descoperi tunurile cele mai mari şi 
omoritoare, descoperi gaze asfixiante, cu care 
omoară pe duşmanul care îi calcă pământul. 

Ce a putut să i se împotrivească creerului lui? 

Ce n'a putut să facă el, cu muncă, răbdare şi 
pricepere? 

Ce i s'a strecurat prin mână neizbutit? Nimic 
nu i-a putut scăpa sau împotrivi, nici munţi, 
nici mări, nici animale, nici plante sălbatice, 
nici piatra, nici metalele, el triumfă peste tot... 

Deaceia, cu drept cuvânt, omul a fost numit 
Reyele pământului. y 

Din limba bulgară de Ivanov I. Sava 


PAG. 6 


DIMINEAȚA COPIILOR 


CUM A INVĂȚAT HAPLEA LITERA e 


Merge vestea hăt departe, 
Că sunt tobă-acum de carte, 
Patru litere să ştii, 

Să citeşti şi să le scrii, 
Care-i a şi care-i b, 

Cum e e şi cum e d, 


Zău, Moş Nae, spune drept, 
Nu sunt straşnic de deştept ? 
Si am stat, mam odihnit, 
Patru luni am hoinărit. 
Intr'o zi cam în spre seară, 
Mă plimbam pe câmp afară, 
Sajungánd la eleşteu, 

Nu ştiu cum, căci aoleu! 
Inlăuntru am picat, 


Ajout ooor IA: 


„Ajutor!” Când am sírigat. 
iată vine un mosneaz, 
Sprijinit de un toiag, 
Barba-i albă pán' la piept, 
Insă tot se tine drept. 

Si mosneagul imi grăeşte: 
„Hapleo, ştii cum se citeşte 
Litera cu care eu 

Imi încep numele meu? 


— Dar nu ştiu nici cine esti. 


— Sunt Moş Ene din poveşti, 
Sunt vestitul de Moş Ene 

Ce se plimbă pe la gene. 

lar de vrei să fii scăpat 

Si să nu fii înecat, 

Află, Hapleo, c'al meu nume; 
Peste tot ştiut în lume, 

Ene 'ncepe şi sfârşeşte, 

Cu un e, deci, vezi, priveşte” 
Si zicând aşa mosneagul, 

Imi întinse-apoi toiagul, 

De toiag m'am agăţat 

Și din apă am scăpat. 

Si zicându-i „mulțumesc! 
Vreau la fugă s'o tulesc. 

Dar Moş Ene m'a oprit: 
„Hapleo, nu fi prea grăbit, 


Stai aci şi nu te las 

N ui să taci măcar un pas, 
Până nu-mi arăţi tu mie 
Care-i e şi cum se scrie”. 
Văd Mos Ene nu glumeste, 
Ba toiagu-si pregáteste, 
Ins” atunci eu am strigat, 
„Stai, sunt mare învăţat, 
Eu ştiu a şi b şi c 

Stiu să scriu şi chiar pe d.“ 
Dar Mos Ene zice: ,Fleac!” 
Vád cá esti un prostánac, 
Dar nu-mi place vorbá multá, 
Ci priveste si má-ascultá. 
Ca să scapi tu sănătos, 
Haide pune-te frumos, 

Ca să scrii şi să citeşti 
Pe e pán' ce-l nimeresti.” 
Ce să tac? Mam apucat, 
Ins adim a rásunat 

Cântec dulce din zăvoi: 
„Foae verde de trifoi, 


È e g eE A Eee: 


å 


Haplea e băiat frumos, 

Dar la minte e cam gros, 

Auzi, Doamne, să nu ştie, 
- Să citească şi să scrie 


Elepa -E.e 99, E. 


Litera cu care eu 

Imi încep numele meu!” 
Tot cântând, iată că vine 
Și se-apropie de mine 

O tetitá ca o floare, 
Imbrăcată "sărbătoare. 
„Sunt Elena, zice ea, 
Hapleo, de vei învăța, 

E ce-i litera-mi iubită, 
Am. să fiu prea mulțumită. 
— Bine, dragă, să 'ncercăm 
Si pe e să-l învăţăm." 

Ins” acuma deodată 
Inaintemi se aratá 


Europa ¿.L.e..e E 
Insuşi domnu 'nvátátor, 
Ce cu glas răsunător 
Zice: ,Hapleo, la moment 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Spune 'n care continent 
Tara noastră se găseşte. 
Oare ştii cum se numeşte ?" 
Eu răspund cam bálbait: 
„Con-ne-tint, Cone-contit... 
Este... asta... e Blegeşti, 
Cam la dreapta de Hăpleşti.“ 
Ráde „domnul“ şi Mos Ene, 
Strâmbă fata din spráncene, 
Rád tustrei acum in cor, 
Insá domnu 'nvátátor: 
„Europa e, se ştie, 

Cu E mare chiar se scrie. 
Si mai tine, Hapleo, minte, 
Că sunt droaie de cuvinte 
Ce cu e, cum e ştiut, 

Se scriu toate la 'nceput, 
Bunăoară, el, ecou, 

Elefant, elev,.erau, 


Evanghelie şi eu 

Eminescu, eleşteu“, 

Dar Elena cea drăcodsă — 
Doamne, ce răutăcioasă! — 


LEPE: A i 


Să se afle vrând in treabă, 
Hop! deodată că mă 'ntreabă: 


PAG, / 


„Dragă Haplev, cum se chiamă 
Prima, vechia noastră mamá?” 
Eu deodată ráspundeam, 
Supărat chiar o priveam: 
„Mult iubita-mi mamă este 
Coana Sita din poveste“. 
„Ce moi Hapleo!” zice ea, 
S'astiel vorba-mi intorcea: 
„Primii oameni, cum se ştie, 
Sunt Adam şi-a lui soție. 
Eva, Hapleo, ea se chiamă 
Si e prima noastră mamă. 
Numele-i cel cunoscut 
Are e la început“ 
— Să şi-l aibe sănătos!" 
li răspund eu mánios, 
Dar să plec nu mau lăsat 
Până pe e wam învățat. 

(Va urma) 


ICAA ARACENA AAA TANCIA JUANA DAA LACAN ERICA AAA AAN ARCO CCAA AAA ro 


O SCRISOARE DELA NOUL CÁTELUS 


De acasă m'au luat, 

La revistă apoi m'au dat, 
Căci mi-au spus că Bonbonel 
Vrea tovarás un căţel. 

Drept vă spun, că la început 
Am cam plâns, nu mi-a plăcut. 
Mai ales că má temeam 

De máneare no sá am. 

Si că nu voi îi îngrijit, 

Cum am tost obişnuit. 

Insă, văd m'am înşelat, 
Simt chiar că m'am îngrăşat. 
Peste zi mă joc, glumesc, 

Nu ştiu să mă plictisesc, 
Musatiri vin o grămadă 

Vin cu toții să mă vadă, 

Mă alintă, mă rástatá, 

Să fac slui! apoi mă'nvață. 
Am mâncare cât doresc, 

Stiu că n'am să flămânzesc. 
Numai noaptea mi-e cam greu, 
Căci mă lasă singur eu, 
Toată casa să păzesc 

Si pe hoți să-i izgonesc. 

Dar când vine-apoi Moş Nae, 
Fuga la el în odae, 

Sar, îl ling, de haină-l trag, 


Ba şi-l muşc, că mi-este drag. 


El îmi zice 'ncetisor: 

„Fii. cuminte, Cuţişor, 

Căci nam vreme de jucat, 
Am de scris si de lucrat.“ 


li răspund eu: „Hai mai lasă, 
Ai muncit destul acasă, 

Vreau şi eu să mai vorbim, 
Să mai râdem, să glumim.“ 
Sar sulerg in sus şi 'n jos, 
Uneori cam mánios, 

imi răspunde incruntat: 

„Fii cuminte, că te bat!” 
Dar Mos Nae-asa glumeste, 
En îl simt că mă iubeşte, 

Pot jura că nici o dată 

Nu se 'ndurá să má bată. 
Toate bune, dar ce fel? 

Unde este Bonbonel?» 

Pân' acum nu l-am văzut. 
Fuse vorba la 'nceput, 

Ca 'mpreuná să trăim, 

Doi prieteni buni sá fim. . 

lar Mos Nae-acum mi-a spus, 
Că pe Bonbonel l-a dus, 


Ca să stea la el acasă, 
Doarme 'n patu-i şi la masd 
Cel dintâi e ospátat 

Si de toți e rástátat. 

Uite, asta nu prea-mi place, 
Zău, aşa că nu se face. 

Dar Moş Nae zice: „Stai 
Si răbdare-un pic sá ai, 
Până vremea se 'ncălzeşte, 
Pán' zăpada se topeşte, 

Si vom fuce o serbare, 
Cititori şi cititoare, 

Toti acasă îi vom chema, 
Tie numele-fi vom da, 

Mai drágut si mai frumos, 
Fii, dar, Cutu bucuros, 

E aproape ziua 'n care 

Va îi marea sărbătoare.” 
Zău, mai iute de-ar veni, 
Să mă pot înveseli. 


Din limba câinească de 


” 


BE: 


PAG.3 DIMINEATA COPIILOR 


AM 


| 


Nu-s stafii şi nici dihánit, Vin sascundă ce furase — Dar zărindu-i lângă dânsul, 
Ci vă spun ca să aflați, Si vedeţi, zău, întâmplarea Ingrozit şi mort de frică, 
Sunt tâlhari vestiți de codru, Unde-i scorbura lui Gigi, Dă un țipăt bietuk Gigi 
Vin cu pradă incárcafi. Asta li-i ascunzătoarea. Și grămadă într'iînşii pică. 


Insă hoţii... ian priviți-i, Când de zi se luminează, Pungi cu galbeni, pietre scumpe, 
Mult mai rău sau speriat, Gigi când îşi vine 'n fire, Asvárlite sunt pe jos 
Au trântit jos toată prada, E mirat de tot ce vede, Şi nu-i nimeni pe aproape: 


lute putina-au spălat. Stă, priveşte in uimire. „Zău, cam fost eu norocos”. 


4 


ETICA y 
i Bibilotooa Universit 


Isi vorbeşte singur Gigi, Merge-acasd, iar părinţii, Insă lumea nu pricepe 
Si luánd un sac mai mare, ` Când îl văd, sunt încântați, Cum averea au câştigat, 
Bagá intr'insul tot ce vede, „Bravo, Gigi, căci prin tine Si-si şoptesc unii cu alții: 


Il încarcă în spinare. Am ajuns să fim bogaţi”. ` „Zău, că lucrul nu-i curat“. 


y 


Dar strengarul de Gigică, Ca să ştii tu tot secretul, Jură Stan pe sfânta Cruce, 
Vrând să-şi bată joc de ei, Banii cum i-am cástigat Pe toți sfinţii, pe Cristos, 
lu pe Stan ce-i zic Nătângul Jură întâi că nu vei spune Că nici vorbă nwo să scoată, 
Şi-i şopteşte: „Dacă vrei - Dela mine ce-ai aflat”. lará Gigi cel drácos 


yd) mee e rS 


Cică-i spune acum secretul: „Peste tot e dat de veste „Când văzui aceasta, nene, 
R „De o lună a venit Că un pol de fiecare - Fuga-am mers s'am cumpărat 
La oras un Neamţ sau Ungur, Păr de vacă dă îndată, Dela măcelar o piele 
Om bogat, dar cam scrântit. Meargá deci oricine are. Si la tárg am br des 
a : 


ca 
Sl 
¿ma 
i, dai 
“a 
30 
=>» 


PAG. 10 iti ANOTA DIMINEAȚĂ COPIILOR 
BOERUL CEL RĂU 


ntr'un sat, care îşi resfira casele la poale de 
munţi, trăia un boer, om sgârcit si rău la 
suflet. Când ţăranii rămâneau cu datoriile 
în “urmă, faţă de el, acesta se arăta fără milă. 
Le lua recolta, vitele de lucru şi chiar uneltele 
de muncă. Dar se arăta şi mai crud faţă de acei 
cari ar fi îndrăsnit să vâneze pe locurile sale. 


n/d 


Intruna din zile, pe la începutul lui Noem- 
brie acest boer rău, căutase în zadar un om de 
meșteșug care să-i prefacă în cărbuni vre-o şase 
sute de bucăţi lemne de stejar, tăiate iarna tre- 
cută din pădurea sa. Dar vá mirati poate cu to- 
tii dece acest boer nu punea la lucru unul din tá- 
ranii cari erau nevoiţi să lucreze pe moşia sa? 

Aceasta, dragii mei, din pricină că lucrul de 
a face cărbuni e foarte anevoios şi nu oricine 
îl poate săvârși. Apoi,.pe moşia boerului nu se 
găsea nici-un om de această meserie 

Văzând că lemnele încep să putrezească de 
umezeală, boerul căzu la învoială cu un om care 
se numea Voinicilă. Acesta era un lucrător căr- 
bunar, om înalt, robust și închis la fire. Acesta 
îşi luă înaintea boerului, însărcinarea de a în- 
deplini lucrul cerut. 

„Bine, dar să ştii, omule, că eu cer un lucru 
făcut bine, îngrijit şi regulat” adăogă boerul. 

— Ce intelegeti vă rog, boerule, prin lucru re- 
gulat? reluă ţăranul cărbunar. 

— Ce înţeleg prin lucru regulat? Inteleg sá te 
apuci de muncit la ore regulate. Adică în toate 
diminetile si după amiezile la cutare oră să fii 
la lucru; iar seara să încetezi totdeauna la ace- 
iaşi oră. Să nu pierzi vremea degeaba că eu 
plătesc şi banii mei sunt scumpi. 

— Cinstite stăpâne, lucrul meu nu se regulea- 
ză tocmai asa cum crezi d-ta? Câteodată eu 
dorm mai mult, ba chiar în mijlocul zilei, căci 
trebue noaptea să fac o parte a lucrului. Aşa e 
meseria noastră, boerule, și trebue să ascultăm 


de ea, 


Prelucrare de Margareta 


— Dar găsesc, omule, că vorbeşti cam indrás- 
net, zise boerul mániat. 

— Cárbunarii, dom'le, n'au fost niciodată oa- 
meni fricosi şi slugarnici. Ei lucrează când pot 
şi unde le place si nu sunt oamenii nici-unui 
stăpân! 

— Bun, bun, lasă astea”... 

După ce preţul lucrului fu hotărât, boerul tinu 
să adaoge, pe un glas aspru şi hotărât: „Cu 
toate ne-om înţelege, dar să știi, omule, că ni- 
meni, absolut nimeni, mare voe să vâneze pe 
locurile mele. Nu se va atinge nimeni de nici- 
un animal din pădurile mele, fie el cât de mic. 
Pentru aceasta nu vei purta nici-o armă, nu vei 
pune nici-o cursă. 

— Vânat n'oi face, boerule, dar armă nu poți 
să-mi spui să nu port. Meseria mea e să stau în 
pădure o parte din timp. Dacă mă vor ataca 
fiarele, cu ce vrei să mă apăr? 

— O! Wai nici o grijă! Fiarele nu atacă de- 
cât când sunt atacate. Asa dar, rămânem inte- 
leşi. Nu vei purta armă. 

— Am înţeles, boerule. Nu voi purta nici-o 
armă, nu voi ataca nici-un animal”. 

In ziua următoare, Voinicilă îşi făcu o colibă 
în pădurea boerului şi se apucă să ardă lem- 
nele pentru a le preface în cărbuni. Si lucrul 
mergea si zilele treceau. Către sfârşitul lunei 
Decembrie boerul o porni călare să-şi viziteze 
pădurea care era nesfârşit de mare. 

Deodată, din desimea copacilor, un lup se re- 
pezi cu furie asupra boerului. Acesta descărcă 
asupra fiarei un glonte de puşcă; fiara nu muri, 
ci întărâtată de durere se năpusti cu mai multă 
furie. 4 

Calul boerului, cal tânăr, neinvátat încă la 
vânat, se sperie de focul de armă şi sărind în 
două picioare, îşi aruncă stăpânul cât colo. Boe- 
rul se ridică în grabă, dar urmărit de fiara săl- 
batică, n'avu vreme să-şi caute arma care se a- 
dâncise în zăpadă, la câţiva paşi de locul unde 
căzuse boerul depe cal. Rămas dar fără armă, 
boerul o luă la fugă. Fugea ca vântul; niciodată 
War fi crezut boerul că poate alerga asa de re- 
pede. Frica îi dădea mari puteri. După puţin, 
boerul zări o colibă. Era coliba pe care Voini- 
cilă o părăsise de vre-o două zile, îndreptân- 
du-și lucrul mai departe. Boerul intră în colibă 
si rezimă un par gros de use, ca să nu rásbea- 
scá fiara ináuntru. Timp de cáteva minute, fia- 
ra sálbatecá, din rana cáreia picáturi mari de 
sánge brodau albul zápezii, se sbátea sá pátrun- 
dă în colibă. La un moment dat, boerul se cre- 


DIMINEAȚA COPIILOR 


zu pierdut. Usa colibei abia se mai ținea. 
Boerul zápácit de frica morţii, începu să stri- 


ge rr îl tinea gura: + ri re A A dee ei 
„Ajutor, Ajutor. Sunt pierdut! ¿Y $ JERE, Apei > 


Ajutor!” 

Vocea sa fu auzitá usor, cáci anti trecutá, 
un vânt puternic sburase acoperișul colibei. 

— Cine e? Cine cere ajutor si unde e? 

— Eu. Eu, boerul satului. Un lup furios ma- 
tacă si n'am armă. Tu esti, Voinicilá? Mi cunosc 
glasul. Omoará repede fiara aceasta care má 
prăpădeşte. 

— Să omor eu un animal din e e tale? 
Oare aud eu bine, sau mă înşală ureche: 

— Nu, nu. Tu auzi bine, Voinicilá. 
fiara. Scapá-má. 

— Bucuros boerule. Dar şi mie îmi e frică de 
fiara sălbatică. Eu sunt alături urcat în stejar. 
Si apoi, uiţi, boerule, că eu WMamsyoe să: pori 
armă. Cu ce am sá“omor fiara? % 


( ia 


:ánd îţi spun. Unde îţi e securea, n "ai secure cu 
line? tal | i 
— Securea e la picioarele stejarului. E jos si 
eu suní sus. Sa date 
— Sări. la securea și omoară pa, ds 
— A! e uşor de zis! A ri dl 
— Tu esti. voinic și nu te temi. fejieăe sări si 
loveşte, căci uşa de la colibă mă lasă. O 


— Si dacă vă scap, boerule, ce pot avea drept 


răsplată? 

— Îţi dau mai multi bani. 

— Nu mă prind eu pe asa 
Vreau mai mult. 

— Ce anume? Hai spune repede, că mă vezi 
că's pierdut. 

— Cer mai întâiu, boerule, libertatea a trei 
țărani, cari zac în închisoare, aruncaţi de d-ta, 
fiindcă au vânat în această pădure. Cer apoi 
pentru mine, dreptul de a vâna prin locurile 
d-tale, toată viața mea. 

— Asta niciodată, rácni furios sgárcitul boer. 

— Gándeste-te mai bine, boerule, ce faci. 

— Mă gândesc, ticálosule, că îţi vei plăti a- 
mar această faptă. 

— Ehei, boerule, când lupul va mânca cu 
poftă din capul d-tale, nu vei mai fi periculos”. 

In clipa aceasta, lupul se mai repezi Fugi» în 
usa colibei, care abia se mai tinca. Era gata, 
gata sá cadá. O singurá loviturá si fiara or fi 
înfipt colții în boer. Acesta, în culmea desná- 
dejdei, strigă: . 

— Iți dau tot. Tot ce-mi ceri, îţi dau. 

— Jură, bocrule, pe Cristos si pe capul fiului 
d-tale. 

— Pe Cristos şi pe capul copilului meu, jur” 
La auzul acestor vorbe, cărbunarul sări și puse 
mâna pe secure. O ridică cu putere și lovi cât 


ceva, boerule. 


Y, 
— Ei, lasă astea, măi Voinicilă. Omoară fină 


MUA 
e An 


mt coles ici A i 


PAG. 11 


EE 


Dl ys 


putu mai mult în spinarea lupului. Fiara scoase 
un gemăt de care se cutremură pădurea şi se 
rostogoli, rosind zăpada cu sângele-i cald şi 
roşu. 

Boerul fu astfel scăpat. 

Işi ținu fágáduiala, sau mai bine zis, jură- 
mántul. Liberă dela închisoare trei ţărani gi 
dădu drept de vânat pe pământul său, cărbu- 
narului. 

Dar toate acestea si le-a rupt din inimă, căci 
tare sgárcit şi rău mai era acest boer! De má- 
nie, el s'a îmbolnăvit. A zăcut la pat multe zile 
şi fața lui i-a rămas mai galbenă ca dovleacul. 

Prelucrare de Margareta 


Fuga, fuga tofi să daft 
Noua carte cumpárafi 
Care-i ,,MITU MITISOR 

şi SOSOIU SOSOLICI“* 

De MOS NAE e fácntá 

Şi-i frumoasă, nentrecută. 


Preţul, lei 20 


De vânzare la librării şi la chioșcurile de ziare, 


PAG. 12 000000000000000000000000000000000000teteeetoeee DIMINEAȚA COPIILOR 


O POVESTE CU RÂNDUNICI 


EA i când ajunseră la locul ce-i 
AN spun Golgota, lisus căzu istovit 
de oboseală. Greutatea crucii 
pe care o purtase pe umeri, îl 
doborise. Siroaie de sudori îi 
curgeau pe frunte încingându-i 
trupul. 

„Răstigniți-l !  Rastigniti-L!” 
urla mulțimea intáritatá, inghesuindu-se, strop- 
şindu-se, dând buzna să-l sfásie. 

Blândul lisus, cu chipul luminat de lumină ce- 
reascá, incrucigá braţele gi ridica priviri rugă- 
toare, cerând parcă sá domoleascá furia noro- 
dului. Pentru mâniuirea sufletelor acestor rá- 
tăciţi se jertfea Mântuitorul lumii. 

Călăii crunti îl insfácará şi întinzându-l pe 
cruce, îi fintuirá mâinile şi picioarele cu piroa- 
ne ascuţite de fier. 

„Să se mântuiască pe sine, dacă e Fiul Dom- 
nului!” se auziră strigăte. 

„lartă-le lor, Doamne, că nu știu ce spun”, se 
ruga Răstignitul auzind glasurile rătăciţilor, 
cari îl dureau mai mult decât sfâșierile trupu- 
lui schingiuit. 


Sabina Drumeş 


După o bună bucată de vreme, larma se stinse 
încetul cu încetul. Nu rămaseră pe locul osândei 
decât cei doui paznici. Soarele însângerat, înro- 
şise cerul cu sânge, în partea din spre apus. 

lisus se lupta cu moartea. Prin rănile deschi- 
se de piroane, viaţa se scurgea încetul cu înce. 
tul. Dar nu scotea nici un geamăt de durere o- 
menească. 

„Apă! Apă!” strigă el într'un târziu, cu vocea 
stinsă, ars de sete. 

Un paznic, auzind strigătul, de grabă îi întin- 
se o cupă plină cu oțet si fiere. lisus, nestiind 
gustă, dar numaidecât, își feri gura cu silă. 

Apoi începu să se frământe amarnic, chinuit 
de sete, dar nu mai ceru apă. Şi chinurile cres- 
cură necontenit. li ardeau trupul și-i inteteau 
durerile pricinuite de răni. Nu mai putea îndu- 
ra ! O picătură de apă! Numai una! Si-ar fi rā- 
corit trupul şi-ar fi stins dogoarea! Dar nu ve- 
nea de nicăeri! 

Si-atunci, într'o clipă de desnádejde cumplită 
strigă: 

„Dumnezeul meu, pentru-ce m'ai părăsit?” 


DIMINEATA COPIILOR 


Dar iată, că deasupra capului cununat cu 
spini, se auzi un fâlfâit uşor de aripi. O rându- 
nică sălta în sbor, rotindu-se deasupra lui, cu 
mișcări iuți, ca o săgeată. Păsărica făcu cercu- 
rile din ce în ce mai mici si, ca şi cum ar fi în- 
teles suferința omenească a Mântuitorului, se 
lăsă în zbor, aproape de gura lui, întinse ciocul ei 
de sidef si depuse pe buzele arse o picătură de 
apă. 

Când lisus ridică mirat privirile, ca să se du- 
mirească, rândunica zvácnise în sus ca O sá- 
geată. 

„Stai că-ţi arăt eu tie, pasăre blestemată!” 
răcni înciudat unul din paznici, care văzuse to- 
tul. Si întinzând arcul, slobozi o săgeată, dar 
fără nici o ispravă. Pasărea spinteca acum văz- 
duhul, sleindu-si puterile, ca să ajungă mai de 
grabă la lacul Ghenezaret, cel cu apa limpede 
ca clestarul. Și fără să-i pese de primejdie, iz- 
buti să-i ducă lui lisus încă o picătură de apă 
în cioc. 

A doua săgeată şueră mai aproape de ea, dar 
tot no nimeri, deși paznicul era tintas iscusit. 

Mântuitorul urmărea cu spaimă priveliștea si 
inima i se strângea de durere la gândul că săr- 
mana pasăre ar putea fi ucisă. Și când o zări de 
departe, ca un punct negru, apropiindu-se cura- 
gioasă, cu o nouă picătură de apă, se cutremurá 
de neliniște. Dacă ar fi avut putere, ar fi în- 
tors-o din drum. Dar rândunica, înfruntând 
primejdia, se apropia mereu... mereu! Si iată 
că a treia săgeată sbură din arcul tintasului. 

De rândul acesta, pasărea se clătină în înăl- 
timi, ca ametitá, apoi se prăvăli muiată, pe 
pământ, cu săgeata înfiptă drept în inimă. Jos, 
pe culcus de iarbă moale, își desfăcu larg ari- 
pile, parcă ar fi vrut să-şi ia din nou sborul, 
trupsorul îi zvácni prins de înfrigurare, şi ple- 
cându-şi cuminte capul, îşi dete sufletul. 

Lacrimi fierbinți de milă se scurseră şuvoi din 
ochii lui lisus, care privi îngrozit sfâşietoarea 
întâmplare. 

„Prin jertfa ei, e sfântă pasărea aceasta“, ho- 
tări Mântuitorul, binecuvântând-o. 
CITITI ITI LL LL LL LL LL bl belele ee ele ll ADA 


. PAG. 13 


_De-atunci neamul rándunicesc rămase sfânt. 
E pă at de moarte să ucizi o rândunică. Chiar 
dacă-i strici cuibul. blestemul tot te ajunge din 


urmă, când ţi-i lumea mai dragă. Ati băgat de 
seamă, chiar copiii cei mai răi se feresc să dă- 
râme cuiburile rândunicilor sau să le chinu- 
iască puii. Par'că D-zeu insus le sopteste să nu 
se atingă de pasărea aceasta sfințită, prin jert- 
fa vieţii. 

de Sabina Drumeş 


` 


Răspuns de copil naiv 


Un domn mai în vârstă, întâlnind pe un copil 
care plângea, îl întrebă: „Dece plângi, báete! 

— Pentrucă mi-a dat mama cinci lei, ca să-mi 
cumpăr „Dimineaţa Copiilor” şi eu i-am pier- 
dut. Şi copilul se porni să plângă şi mai tare. 

„Nu mai plânge, îi vorbi cu blándete domnul, 
care îl întâlnise. Uite, îţi dau eu alţi cinci lei în 
locul celor ce ai pierdut şi mergi de-ti cumpără 
revista”. 

Copilul își șterse lacrimile, se însenină la faţă 


şi mulţumi generosului domn. O clipă după a- 
ceea, însă, căzu din nou pe gânduri, arătând că 
e mâhnit, 

„Ce ai acum? îl întrebă omul. S'ar părea că 
nu ești mulţumit și că ai vrea să începi să plân- 
gi din nou. 

— Pentrucă mă gândesc, răspunse naivul co- 
pil, că dacă maş fi pierdut pe primii cinci lei 
ce-mi dăduse 'mama, acum as fi avut,, cu ce 
mi-ai dat d-ta, zece lei”. 


PAG. 14 eeeeeee 


DIMINEATA COPIILOR 


alle cánd cántá cocoşul“ 


9 A PANA- 


ziua cánd Iuda l-a anda pe 
Domnul lisus Cristos pe trei- 
zeci de arginti — înainte de-i 
veni trimiși împăratului să- > 
prindă — Mântuitorul  státe: 

de vorbă cu ucenicii Săi. Stia 
chiar cá a fost vândut si le:spu- 
nea că în ziua accia unul din ei 
se va lepăda de Dânsul. : 

„Şi care va fi acela, Doamne?” intrebará ei în- 
tun glas... 

— Nreţi să-l ştiţi? Le răspunse lisus. Aflaţi 
dară că acela va fi cel x mai supus ucenic al meu, 
va fi Petru!” | 

— Eu, Doamne, să mă _lepád de Tine? Nu, 0- 
dată cu capul!” murmurá Petru. 

— Ba da, Petre, o ştiu foarte bine! Te vei le- 
păda de trei ori încă... Şi în clipa in care vei 
grăi cuvântul de lepădare, îţi va aduce aminte 
de spusele mele, o pasăre care n'a cântat nicio- 
dată până acum!” 

Nici n'a terminat de spus, că în fața Sa a si 
venit un soldat înarmat. N, 

„Pe cine cauţi? îl întrebă lisus.. 

— Pe lisus Cristos Nazarineanul! grăi apăsat 
soldatul. 

-— latád, iţi stă în faţă. Eu sunt!” răspunse 
blând Mântuitorul. 

Soldatul, când auzi pe cine are în faţa sa, se 
trase înapoi înspăimântat. 

Seninătatea Omului pe- care- trebuia- să-L 
piardă, îl uimea. 

Juda se alătură de soldat şi-i şopti: „Să lege 
pe cel care îl va săruta el, şi să-L ducă la jude- 
cată cât mai repede”. Si şirel se apropie de Crist 
şi-şi lipi buzele sale spurcate de obrazul cel alb 
şi neîntinat al Omului vândut pe treizeci de ar- 
ginti. Soldatul se repezi repede şi dădu să lege 
mâinele albe ale lui lisus; dar Petru, mai repe- 
de, îi smulse spada de la brâu şi cu o lovitură 
reteză de lângă cap urechea soldatului. Mântui- 
torul văzându-l, grăi: Lasá-l, Petre, să mă lege, 
căci el cu ceilalţi trimiși, nu sunt decât nişte u- 
nelte în mâinile altora mai mari ca el!” 

Si tăbârând mulţimea de soldaţi, L-au legat 
cu mâinele la spate şi L-au pornit spre judecă- 
tor, urmat de ucenicii Săi. Pe drum s'a alipit la 
convoiul ce-l. urma pe Mitos si poporul, fá- 
când astfel gloata mai mare! Toţi îl huiduiau 
si-L scuipau, strigând ca după cine ştie ce tâl- 


har... 
In curtea judecătorului Ana, ceata răsvrătită 


Z. George Buruiană 


sa oprit. lisus a fost dus sus, iar în curte ráma- 
seră ucenicii Săi şi poporul. 

Un servitor al marelului judecător, trecând 
pe lângă Petru, îl privi cu neîncredere si sopti 
către altă slugă care îl însoțea: 

„lată, vezi pe omul acesta? El este unul din- 
tre ucenicii Nazarineanului!” 

Si Petru, privind multimea poporului, fiindu-i 
teamă să nu-i facă cineva vre-un rău sopti — cu 
inima tremurândă — servitorilor: 

„Nu, eu nu sunt din ceata lui lisus, cu 
nu-L cunosc pe Omul acesta!” 

Atunci un cocos din curtea judecătoriei se o- 
pri în faţa lui si întinzând gâtul în sus, bătând 
din aripi, scoase ca niciodată un cucurigu lung 
și ascuţit. Petru îl privi mirat, cu ochii deschişi 
si mari. De el se apropiară doi soldaţi din cei 
care prinserá pe Cristos. 

„lată-l, zise unul din ei, omul acesta este o 
slugă a lui lisus. El a tăiat urechea fratelui no- 
stru! 

— Ba nu, oameni buni, le zise Petru cu frică, 
nu sunt cu acela. Eu nici nu-L. cunosc pe lisus”. 

Si ca un ecou prelung, răsună din nou în faţa 
lui cântatul cocoșului. 

Zadarnic voi să-l goneascá, cocoşul nici nu se 
clinti din loc. Un bătrân din popor se apropie 
de Petru şi-i zise: 

„Dacă nu mă insel si tu esti unul din ucenicii 
lui lisus?! 

— Eu?! răspunse Petru. Nici nu ştiu cine este 
Omul de care îmi spui. Nu-l cunosc şi nici nu 
ştiu dacă are ucenici!” Si se furișă spre poarta 
de esire. 

Dar pentru a treia oară, răsună cântatul co- 
coșului care se luase după el... Se indreptá grá- 
bit spre un loc retras. Ajungând, îşi aduse a- 
minte de vorbele lui Cristos : „Te vei lepáda de 
trei ori. Şi, în clipa în care vei grăi cuvân- 
tul de lepădare, îți va aduce aminte de spusele 
mele o pasăre care n'a cântat niciodată până a- 
cuma!...” Si căzând în genunchi, îşi împreună 
mâinile ca pentru rugă si murmurá 

„0, Doamne, cocoşul —-* pasărea aceasta care 
n'a cântat niciodată până astăzi, acuma a cân- 
tat să-mi aducă aminte păcatele mele făcute cu 
gura. 

O, Doamne, Tu esti bun si mare esti, iartă-mă 
pe mine pácátosul. 

Si fie ca de-acuma înainte, 
A A A aie 

(Citiţi continuare în pag. 15 jos 


nici 


cántatul lui sá fie 


A 


DIMINEATA COPIILOR 


tii că trebue să-ţi iubeşti părinţii, cari 

° sunt buni cu tine, se îngrijesc neîntre- 
rupt de sănătatea şi fericirea ta si îţi 
are tu nu l-ai pu- 


S Je ză traiul, pe 
tea câștiga singur. 

Stii că e să-i iubeşti nu numai pe ei, dar 
și pe toate persoanele, chiar dacă nu fac parte 
din familia ta, pe toţi câţi te iubesc si chiar ES 
cei săraci pe cari nu-i cunosti, nau părinţi 
tine si aşteaptă ajutorul dela alții. 

Mai știi că nu trebue să-ți insusesti calități pe 
cari nu le ai, căci nimic nu-i mai urât decât 
minciuna şi fátárnicia. 

Sá mai știi că o persoană care îşi câştigă tra- 
iul în mod cinstit, orice meserie ar avea, e dem- 
ná de acelaş respect, ca gi cel mai mare bogă- 
tas. lar dorinţa de a străluci, sau de a fi invidiat 
pentru îmbrăcămintea ta, este o prostie. 

Este o faptă rea aceea de a cheltui banii pe 
nimicuri, când sunt atâţia oameni, cari nau de 
mâncare. 


CITI LICIU LL LL LALLLLLLLLLLL Li 
(Urmare din pagina 14). 


cântatul aducerilor 
silor din lume. 


aminte ale tuturor păcăto- 
O, Doamne, fii bun si iartă-mă!” 


De-atunci, în fiecare noapte, când e linişte a- 
dâncă, după miezul noptei, încep  cocoşii sá 
cânte. 

Si cântarea lor şi-o repetă până în zorii zilei, 
ca o veste care ne spune că veşnic păcătuim îm- 
potriva Mântuitorului si a lui Dumnezeu, fie cu 
vorba, fie cu fapta, şi par'că ne-ar spune că nici 
in somn să nu-L uităm pe acel ce ne dă pâinea 
de toate zilele si lumina soarelui... 


Zaharia George-Buruianá 
e ———.c—+ = — — 


] a j 
VCE 


ÉS 


PAG. 15 


SN 


- cop! - 
) R 
NN. 
Rd, 


Dupá Al. Dumas Fiul 


Sá stii cá e mai bine sá mori de foame, decát 
pentru a te hrăni, să faci o faptă urâtă. De ase- 
menea mai află că nu trebue să spui nimănui 
un secret încredințat de cineva sau pe care l-ai 
aflat, de asemenea să ştii că trebue să fii drept 
cu toată lumea, răbdător față de nestiutori, cei 
pi şi chiar faţă de vinovaţi. 

Să fii politicos faţă de servitori, chiar dacă ei 
nu sunt faţă de tine, fiindcă ei nu au avut fe- 
ricirea să aibă învăţătura pe care ai căpătat-o 
tu. 

De asemenea este bine sá stii cá trebue sá te 
gândeşti la ceiace spui si sá nu spui intotdeau- 
na ceia ce gándesti, pentru cá ar putea sá jig- 
neascá persoana cu care stai de vorbá. 

Cá nu trebue sá-ti bati joc de schilozi, 
tráni si săraci, o ştii, 

Şi, în sfârşit, ştii că dacă te ascunzi pentru a 
face ceva, lucrul acela este o faptă urâtă si nu 
trebue să-l faci. 


bă- 


In româneşte de Micheline Delage 


MESA CAD SERIE. 


Mult iubite cititor, 

Cartea „MITU MITISOR** 
Şi SOSO!U SOSOLICI, 

Cea regină'ntre pisici, 
Uite, acum chiar a eşit 
Şi-i plăcută ia citit, 
Toată'n versuri, ilustrată 
Şi-i frumoasă, minunată, 
lar de'ntrebi de preţul el, 
Costă doar 20 de iei 

Ca s'o iai să te grăbeşti, 
Mai târziu nici n'o găseşti. 


„Ca să îiu senin şi vesel, 
Dragă, ce mă stăfueşti ? 

— Fuga la o librărie, 

Ia „HAPLEA LA BUCUREŞTI, 


PAG. 16 


LISEUaAIN! 


¿16 N Y 
vD)ÂLOIMSIE 


E VORBĂ CU CITITORII 


„um Pin. Vas.-Loco. — Dacă eşti, precum ne scrii, un vechiu 
cititcr`al revistei, ne mirám cum de se f ce că n'ai citit că 
nu e nici o nevoe să întrebi de mai înainte, ca să trimiti 
la revistă jocur sau alt eva. Tot ce se va g*si bun se va 
Area Insă, peniru jocurile nepublicate nu se da nici un 
răspuns. 

W. Syl.-Loco. — Asa cum sunt scrise cele dová poezii 
trimise de d-ta („Nu ți părăsi pământul“ si .„A'iora“) dove- 
desc din partea d-tale un promiţător talent literar, însă se 
cam depărtează de genul literaiurei pentru copii D-ta tinzi 
spre literatura inaliă, care e deoseb:tá de literatura propriu 
zisă pentru copii şi tineret. 


eS 


V. Cr.-Moreni. —l1támplarea versi'icatá „Greşala lui 


Dinu“ este destul de bună ca suniect, der atéta nu-i deajuns 
pentru a ii pubiicabiiă. St versul trebuie îngrijit, evirán 1 
cacofoniile (se juca cu..), inutilele repetiri de cuvinte, 
bágánd în acelaş timp de seamă ca versurile sá nu fie 
şch'oape în ce priveste numărut de silabe, accentn) ritmic, etc. 
"FI. Did.-Condeesti. — Se pubică şi noul ,Cánte; de 
leagăn” trimis de d-ta. Nu noi am isoreptat, tăind vreun 
vers din poezia, care a apărut ciuntitá, ci a fost o greşilă 
de tipar. Multumim peniru sentimentele ce porţi revistei 
şi cititorilor ei 

M, Ruck.-Galaţi. — După fe'ul scrisulni d-tale si mai 
ales după numeroasele greşeli de ortografie şi punctuație, 
înțelegem că esti in vârstă mică, aşa că Jucrul cel mai bun 
ce ai de făcut, este să continui a li cititor până ce vei căpăta 
mai muhă cultură. x 

Puişor. - Basmul „Cea mai frumoasă“, t'imis de d-ta, 
are un subiet foarte cunoscut şi care a fost tratat până 
acum în nenumărate rânduri. Regretâm, prin urmare, că 
nu-l putem publica. A 

Con. Dia.-Loţo. — Drágutul d tale ,Acrostih* ar fi fost 
publicabil, dacă era mai mare potrivealá la versuri şi dacă 
nu erau şi spuse, cari nau dece să nu fie adevărate sau 
pubicabile. De ex, dece nu s'ar pwea ca un Indian sá 
cânte din vioaiă? Vezi, mai îndieaptă-l şi adă-! din nou. - 


termite E 


puteţi obţine un volum din 


BIBLIOTECA PENTRU TOŢI 


Care cuprinde mulfe poveşti, istorioare, 
nuvele, poezii, anec ode; scrise de 
cei mai renumiţi autori 
români şi sirăini. 


Au apărut până în prezent 
aproape 1200 numere 


' Cereţi catalogul care vi se va trimite 
gratis de către: i 
Librăria Editoare „Universala“ Alcalay & bo, 

Bucureşti í | 
De vânzare la toate librăriile din ţară 
A 003-037: 


- ae 
see DIMINEAȚA COPIILOR 


¡ANC NO Și ARA 


20.000 9000009 I a e tota ta BI 


“Luni 1 Aprilie 192 
CULTURALA- | 


SEZATOARE ARTISTICA 


organizată de către revista 


„Dimineaţa Copiilor“ 


5 (53 


(OPERE d 
AH 


AE 
SL 


la orele 10 dim. 
precis ya avea loc 


2) 9, 


o 


o); 


ASLK 


N/A 


ojío 


z ojo ojlo Jojo ojlo ojlo o 
. . LISO Jo PITA 
ROS 


-a 


Biletele de intrare F 
se pot lua din vreme 
dela administratia 
revistei, Str. Sărindar 
7 (par 


ME (o ud e SD, 


SĂ 


SX 
cra 


GJ 


IAS Lera 


RENUME 


Dupá cum am constatat 

Sunt multe ciocolate 'n lume. 
„Dar „SUCHARD” mi-a dovedit 

Singură-i, — cu renume. 


A apărut - í = 
„Milu Mitisor şi Sosoi Sosolici* 
E Preţul lei 20 


De vânzare la librării şi la 
chioscurile de ziare. 


„Almanahul Scolailorpe anul 1929“ 


o 


DIMINEATA 


369 COPIILOR 


REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ 
DIRECTOR: N. BATZARIA. 


awa 
line poate ghici dece plânge copilul şi dece plânge cățelul? ri E L 


PAG. 2 >> 


y 


„Pentru pâinea săracilor“, 


Instituţia „Adevěrul”, reprezintată prin ziarele 
»Adevérul”, „Dimineaţa” şi revistele ,,Magazinul” 
„Realitatea ilustrată” şi „Dimineaţa Copiilor”, a 
luat frumoasa hotárire ca, începând dela-1 Martie 
curent, să împartă zilnic săracilor din Capitală 
câte o sută de pâini. 

Insă fiindcă numărul acelora care astăzi n'au 
cu ce să- -si cumpere o páine, este mult mai mare, 
s'a fácut si se face apel la toate sufletele bune si 
generoase, ca să contribue pentru sporirea ajuto- 
rului dat de ziarele şi revistele noastre. 

In chipul acesta, se pot aiuta mai multe familii 
şi se poate veni în ajutor nu numai cu pâine, dar 
şi cu îmbrăcăminte, încălțăminte, lemne de foc. 

Pe noi, cei dela „Dimineaţa Copiilor”, ne inte- 
resează în mod deosebit soarta bietilor copii cari 
n'au părinţi s'au ai căror părinţi sunt fără lucru si 
asa de săraci, că mau nici cu ce să-i nutrească în 
deaiuns şi nici cu ce să-i îmbrace. 


Ajutorul unui mic cititor. 


lată ce scrisoare am primit dela micul si drágu- 
tul nostru cititor Bombonelu Malter din Capitală: 


„lubite Moş Nae. Mămica mi-a citit apelul pen- 
tru pâine din ziarul „Dimineața” si cum se cere si 
contribuţia cititorilor „Dimineții Copiilor”, má 
grăbesc a înmâna prin d-ta celor lipsiţi de pâine 
suma de lei 240, strânşi pentru a ajuta săracii şi 
te rog să fie daţi fondului cerut. Eu voi mai strân- 
ge şi la ocazie voi mai trimite”. 

WAR 

De sigur, suma trimisă de generosul nostru citi- 
tor a fost dată fondului „Pentru pâinea săracilor”. 
Din partea noastră tinem să felicităm si pe calea 
aceasta pe trimitátorul ei si să-l dăm ca exemplu 
si pentru ceilalti cititori ai nostri. 


Altá faptă frumoasă. 


O elevă de liceu, d-ra A... (nu-i dăm numele în- 
treg, fiindcă în modestia ei, nu vrea să fie cunos- 
cut), strânsese din banii de buzunar ce-i dedeau 
părinţii- suma de 300 de lei. Cu această sumă ea 
avea, pe:semne, de gând să-și cumpere vre-un 
obiect care să-i facă plăcere. 

Aflând însă de crearea fondului „Pentru pâinea 


săracilor”, s'a lipsit bucuros de obiectul ce vroia 
să-şi cumpere şi a trimis acestui fond întreaga sa 
economie de 300 de lei. 

A făcut prin aceasta o faptă frumoasă şi în ace- 
las timp a simţit o mulțumire şi o plăcere mai 
mare şi mai adevărată decât trecătoarea bucurie 
ce i-ar fi procurat obiectul pentru care strânsese 
banii. 

Este multumirea şi plăcerea că a făcut un bine 
că a contribuit şi ea la alinarea suferințelor celor 
care se zbat în sărăcie şi în mizerie. 


Mulţumiri adevărate, 


Cele ce scriem în aceste rânduri nu pot fi însă 
înţelese şi pătrunse aşa cum merită de către citi- 
torii noştri mai micuti. Totuşi, este bine si de folos 
să le citească şi ei. 

Tinem anume să ştie atât cititorii noştri mai 
mici, cât şi cei mai mari, că nu există o bucurie 
mai senină şi o mulțumire sufletească mai ade- 
vărată, decât bucuria si multumirea ce avem a- 
tunci când am făcut o faptă bună, când am ajutat 
şi noi, atât cât ne au permis puterile, să potolim 
durerile celor ce suferă, să stergem lacrimlie ce- 
lor ce plâng. 

De sigur, astfel de bucurie şi mulțumire nu pot 


avea decât oamenii cu un suflet nobil şi distins şi. 


cu sentimentul de milă şi dragoste pentru aproa- 
pele nostru, care este în necaz şi suferinţă . 

Să ne silim si noi cu toţii să fim astfel de oa- 
meni. 


VIH IIA AA 


Cititi cu totii 


Haplea in stráinátate 


IIA Ae 


Să nu lipsească din biblioteca nimănui ur- 
mătoarele cărţi: 


HHHHHHHHHHH IH ddd 


1. Poveşti cu noroc, o carte apărută în volum 
format mare si cu toate paginile împodobite în 
minunate ilustrații si culori. 


2. Inelul pierdut — roman foarte înduioşă- 
tor pentru tineret. 


ha 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREȘTI — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12, — TELEFON 6/67. 


ABONAMENTE : 1 AN 
6 LUNI 100 


8 Marti» 1931 — Nr. 369 


UN NUMĂR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapolază 


REPRODUCEREA BUCATILOR ESTE STRICT INTERZISA y 


DIA Hr...» AAA 


| [x| SUNT CERCETAS! |* | 


Sunt cercetas — şi'n lume 

Numai gásesti alt nume 

Frumos si drágálas ; 
Sunt cercetas ! 


La mine, tu, de vrei 

Un sfat frumos să iei, 

Ti-l dau ca un fruntaş ; 
Sunt cercetas ! 


Cuvántu-mi tin într'una 
Si-s vesel totdeauna, 


dde 


HHHH IIA 


La sat ori la oras; 
Sunt cercetaş ! 


Pe văi umbroase şi livezi, 

Oricând mă vezi, 

Si muntilor tot eu li-s nas ; 
Sumt cercetas ! 


lar resele si tara mea, 
Cu dragoste voiu apăra, . 
Căci deviza-mi esten gánd : 
Gata ori când ! 
Constant. Federovici 


— Istoria ! Ah ce oră 
larási m'apucă fiori ! 

Si Doamne, să nu m'asculte 
Cá-mi dá doi de două ori! 


— Iliescu M. Vasile ! 


— Haiti mam dus, m'a agăţat ! ? 


— Ce lecţie avem pe astăzi ? 
— „Re... Lu... Lu... Lut... Am 


uitat ? !... 


—Frumos ! Tare bine-ți. seade ! 
Dar pe piept ce-ai vr'un pastel ? 
Nu cumva-i îi ucenciul 
Lui Sanzio Ratael ! !! 


— Aha! lacă lectiunea ! 

Imi umbla mereu prin gurá ! 

Renastere'avem pe astázi 

Căci în „ea găsim pictură“ ! ? 
Cornel Crejeanu 


HA HH H At ori AA III H H 


JIMINEATA COPIILOR 


INN 


ip 


AMINTIRE [=== de Sarina Cassvan 


răia odată, în vreme de demult 
un voevod bun la suflet cum nu 
s'a mai pomenit altul. Voevodul 
acesta avea un singur sfetnic la 
care ţinea ca la ochii din cap. 

Intr'o zi, pe când era mai 
voios, se trezi cu sfetnicul, care 
venea ca de obiceiu să-i zică ziua 
bună şi să stea cu el la sfat. 

Voevodul se uită cu luare aminte la el şi i se 
păru că e cam întunecat la faţă. Când îl întrebă 
ce supărare îl apasă pe suflet, sfetnicul lăsă ochii 
în pământ şi zise: 

„Măria Ta, sunt mâhnit, fiindcă nam destui 
bani să cumpăr tot ce mi-ar cere inima. La porţile 
curţei tale se află un negutátor, care are lucruri 
minunate de vânzare”. 

Voevodul se gândise de mult să-i facă o plăcere 
sfetnicului său si iată că găsea prileiul, deaceea 
trimise pe dată o slugă să-l cheme pe negutátor 
la dânsul. 

Acesta era un om mic de stat care purta atâr- 
natá de gât o cutie cu tot felul de máruntisuri, ca 
pistoale, cupe, scule împodobite cu nestimate si 
piepteni. 

Voevodul cumpără pentru el si sfetnic -cele 
mai frumoase pistoale, iar femeiei sfetnicului, un 
pieptene. 

Când fu să plece negustorul, zári o pungulitá 
pusă ceva mai la o parte şi întrebă pe acesta de 
rostul ei. 

In punga aceasta se găsea o cutiutá cu tabac 
şi o hârtie inegritá cu slove mărunte, pe care ne- 
gutátorul le găsise în drum spre Mecca. 


<a 


DIMINEATA A A e S APERE EA 5 


Voevodul nu le putu citi şi porunci sfetnicului 
să caute pe cineva, care să-i desluşească scrisul 
cel de neinteles şi sfetnicul se duse în grabă. 

Peste puţin timp se întoarse aducând pe învă- 
tatul Selim, care era cel mai bun cărturar, din 
câţi avea oraşul. 

Voevodul îi făgădui un rând de strae dacă va 
şti să-l desluseascá şi douăzeci si cinci de bice, de 
nu-i va da nici o lámurire. 

Invátatul se închină în faţa lui şi zise: 

„Mărite Voevod! Eu cunosc scrisul acesta”. Si 
se apucă de citit: 


„Cine va mirosi tabacul acesta şi va rosti cu- 
vântul ,Mutabor”, acela se va preface dintr'odată 
intr'un dobitoc si va pricepe graiul dobitoacelor, 
iar dacă vrea sá se preiacă la loc făptură ome- 
nească, trebue să se indrepte cu fata spre răsărit 
şi să spue de trei ori cuvântul ,„Mutabor”. Lc 

Dar sá se fereascá de a ráde, cá de nu se va 
ieri, va rámáne dobitoc deapururi”. 24 


— Cât de bine îmi pare că voi pricepe grâiul 
dobitoacelor! — zise Voevodul şi-l pofti pe sfet- 
nic pentru a doua zi la dânsul. 

Abia se crăpă de ziuă si Voevodul esi cu sfet- 
nicul său la plimbare. 

Tot umblând dealungul câmpiilor înflorite, ei se 
opriră la marginea unei ape, să se mai răco- 
rească. 

Aci văzură două berze cari se sprijineau mân- 
dre pe picioarele lor lungi şi clămpăneau din 
cioc. 

„Mă prind că îşi vorbesc de lucruri minunate, 
zise Voevodul, ce n'aş da să le înţeleg graiul! 

— N'ai decât sá miroşi tabacul si sá spui cu- 
vântul fermecat îi spuse sfetnicul si le vei înţe- 
telege”- 

Voevodul atát asteptá; numai ce duse cutiuta la 
nas şi simţi cum picioarele i se subtiazá, mâinile 
se prefac în aripi, gâtul i se lungeşte, iar trupul i 
se acopere cu fulgi. 

Sfetnicul nu stătu mult pe gânduri si... iată-l si 
pe el prefăcut în barză. Acum începură a-şi lăuda 
unul altuia rrumusetea penelor, mândria gâtului 
şi sprinteneala mersului, dar deodată se opriră şi 
ascultară. 

Cele două berze de pe marginea apei se între- 
bau de sănătate. Una din ele spuse că ar vrea să 
înveţe a juca şi se porni să-şi mişte picioarele în 
chip atât de caraghios, încât cei doi nu se mai 
putură stăpâni şi începură să râdă. 

Dar râsul acesta nu le purtă noroc, căci cu toa- 
te încercările lor de a-şi lepăda pliscul, se văzu- 
ră siliţi sá rămâe tot berze. Cuvântul fermecat+1l 
uitaseră si abia că-şi mai putea sfetnicul aminti 
de ds a cuvântului si mormáia într'una ,Mu- 
mu 

Acum rátáceau mâhniţi dealungul câmpiilor, 


gândindu-se ce să facă. De întors în oraşul lor, 
nu puteau sá se întoarcă, cine ar fi crezut că ei 
sunt oameni şi cine ar fi vrut să aibă ca voevod 
o barză? 

De hrănit, naveau cu ce să se hrănească. 
Broaştele si sopárlele le făceau silá, aşa. că nu 
se infruptau decât cu fructe. 

Singura lor bucurie erau aripile care fe ajutau 
să sboare până în oraşul lor, unde priveau de pe 
acoperişul caselor la cele ce se pau proan înăum 
tru... i 

In zilele dintâi, tot oraşul era cert si oamenii 


„se jeluiau că le-a pierit voevodul cel- blând şi 


drept. Dar în ziua a patra ei văzură de pe un a- 
coperiş, că poporul e în haine de sărbătoare, fă- 
cliile dela. biserici aprinse si auziră sunete de fan- 
fară. Un om în vestminte de aur şi argint stătea 
călare în mijlocul multimei care striga: JR? 
„Trăiască Voevodul nostru!” 
Atunci ei pricepură de ce fuseseră viaflti Negu- 


_fátorul nu fusese altul decât feciorul dusmanului 


sáu de moarte Caşmir, care-i jurase răzbunare şi 
acum îi fura scaunul domniei şi dragostea noro- 
dului: Dar inima lui de voinic era oţelită şi nu-şi 
pierdu nădejdea. ro EN 

Cátre seará sfetnicul, ca omul mai bătrân, se 
simţi ostenit şi zise: voevodului că ar vrea să se 
odihnească. 

Porniră dar in căutarea unui loc de odihnă. -.. 

Tot umblând, dádurá de un palat pe jumătate 
dărâmat, dar care trebuia să îi fost falnic, căci 
mai păstra încă urme de frumuseţe. ` 

Umblará ce umblará si numai deodatá státurá 
in loc speriaţi. Auzirá par cá pe aproape un ge- 
mát si sfetnicul prinse fricá. 

Voevodului îi dădu în gând ca în locul acesta: 
îşi va găsi scăparea şi începu să dea târcoale pa- 
latului, doar o da de cineva care să-i vie în aju-. 
tor. 

Ajunse in faţa unei uşi pe care O deschise si 
zári zgribulită întrun colţ o bufnitá care plângea” 
cu lacrimi cât bobul şi se bocea ca o babă. Când 
zări berzele, ea se lumină la faţă şi le ură bun ve- 
nit, căci îi spusese de mult o vrăjitoare că de la 
ele îi va veni norocul. 

Voevodul-barză îu mirat de graiul ei omenesc 
şi findcá găsi în ea o tovarăşă de vremuri grele, 
îi povesti cele ce i s'au întâmplat. 

Bufnița îl ascultă până la sfârşit cu milă, apoi 
le spuse că si ea fusese fată de domn si avusese. 
haine bogate. De la o vreme se pripăşise pe la 
curtea lor Casmir împărat care venea în pefit 
pentru feciorul lui Mizra. 

Fata nici nu vru să audă de máritis şi de peţi- 
tori şi tatăl ei, ca să-i facă pe plac, îi dădu pe 
uşă afară. 

Atunci bătrânul împărat se înfurie şi se jură să 
se răzbune. 


PAG. ———————————_————_—_—_— 


„Intr'o zi pe când mă plimbam prin grădina 
palatului culegând flori de iasomie, se apropie de 
mine -un slujitor care-mi dete o băutură, povesti 
ea. 

„Mi-era sete, băui şi dintr'odată má prefácui 
într'o bufnitá urâcioasă. 

Vrăjitorul mă aduse aci şi mă blestemă să ră- 
mán bufnitá până ce se va găsi cineva care să 
mă ia de nevastă aşa cum sunt! 

„Au trecut ani şi ani şi eu n'am mai văzut lu- 
mina zilei, n'am auzit glas de om şi n'am văzut 
câmpul înflorit, căci când luceste soarele, stau 
ascunsă şi numai când se arată luna, ochii mei 
îşi capătă vederea”. 

Bufnița îşi şterse o lacrimă cu aripa si voevo- 
dul se simţi intristat. 

Cât de bine semănau ursitele lor! „Nu cumva 
ştii unde e de găsit vrăiitorul acesta?” întrebă el. 

Si bufnița îi povesti că el vine odată pe lună, 


într'o sală ascunsă a palatului dărâmat, cu mai- 


mulţi prieteni, bea şi se veseleşte câtva timp, a- 
poi pleacă. 

Voevodul tresări de bucurie şi o rugă să-i spue 
încotro se află sala aceea. 

„Nu te supăra, zise buîniţa, dar nu-ţi pot arăta 
drumul decât cu învoiala, ca să mă ia unul din 
voi de soţie”. 

Berzele îură cam nemultumite de cererea a- 
ceasta şi voevodul îi fácu semn sfetnicului să-l 
urmeze. 

Se sfátuirá mult în dosul usei: 

„la-o tu, zicea voevodul, — esti om bătrân si 
nu mai ai ce pierde. 

-— Ba ia-o tu, răspundea sfetnicul, că esti tânăr 
şi eşti bun de însurătoare. 

— Cum o să iau mâţa în sac? tot răspundea 
„voevodul, dar văzând că sfetnicul se mulțumea 
mai de grabă să rămâe barză decât să ia de ne- 
vastă o bufnitá, îşi luă inima în dinţi si spuse: 
„O voiu lua tu!” 

Bufnița sări în sus de bucurie şi le spuse că ni- 
meriseră numai bine, căci vrăjitorul avea să vie 
tocmai în noaptea aceia. Porniră dar cu toţii în 
spre odaia cea ascunsă cotrobăind prin bolte în- 
tunecoase şi umede, până ce văzură în depărtare 
licărind o lumină. 

Merseră într'acolo şi proptindu-se de perete, 
ascultară, ţinându-şi răsuflarea. Dináuntru se au- 
zeau glasuri vesele şi clinchet de pahare. 

Ei priviră printr'o crăpătură a zidului şi văzu- 
ră o odaie mare înconjurată cu tot felul de scoar- 
te. In mijlocul ei se afla o masă încărcată cu bu- 
catele cele mai de soiu, iar deasupra mesei spân- 
zura din bagdadie până pe la miilocul odăiei, un 
policandru cu lumânări -boite în roşu, verde şi 
galben, cari luminau ca ziua încăperea. 

Imprejurul mesei stăteau tolániti pe divanuri 


DIMINEAŢA COPIILOR 
moi vreo opt bărbaţi, printre cari zăriră şi pe ne- 
gutátorul din palat. Toţi mesenii se rugau de el 
să-şi povestească isprăvile şi vrăjitorul nu prea 
se codea, ba încă mai punea şi câte o floricicá de 
la dânsul: 

Când ajunse la întâmplarea cu voevodul pre- 
făcut în barză, cei doi oaspeţi nepoftiti de afară 
îşi întinseră gâturile, ascutindu-si auzul. 

„Le-am dat ca deslegare a vrájei un cuvânt 
foarte greu”, siârşi vrăjitorul în hohotele de râs 
ale oaspeţilor, care nu-i dădură pace până nu le 
spuse cuvântul. $ 

Berzele numai atâta aşteptară, că si fugirá a- 
fară si întorcându-se cu fața spre răsărit, rostirá 
cuvântul de deslegare. 

Ca prin farmec, penele picară una câte una si 
în locul lor se iviră vestmintele cu care erau îm- 
brácati în dimineața când se opriserá la margi- 
nea apei. 

Voevodul se gândea acum cu amărăciune la în- 
voiala îăcută cu bufnița, dar care nu-i fu mirarea 
când întorcându-se la palat, găsi în locul ei o 
domnitá atât de frumoasă, că ar fi întrecut şi 
strălucirea soarelui cu frumusețea ei. 

El se închină si mulțumi lui Dumnezeu că îl fă- 
cuse barză, căci altfel mar fi întâlnit-o. 

Se intoarserá cátesi trei în oraş unde multi- 
mea îi primi cu bucurie, căci voevodul pe care-l 
crezuseră mort, se întorcea, aducând cu sine un 
bujor de fată, care avea să le fie stăpână. 

Când aflară cine era vrăjitorul, alergară la dân- 
sul şi-l prinserá, iar drept pedeapsă bătrânul fu 
trimis să trăiască în palatul dărâmat în care fu- 
sese domnita, iar tânărul fu prefăcut în barză, pus 
într'o colivie si aşezat în grădina voevodului. 

Ani dearándul, domnita si odraslele lor petre- 
cură pe socoteala berzei din colivie si râseră în- 
veselindu-se de păcăleala ei. 


Unii zic că barza s'ar fi împietrit pe locul acela 
si se mai vede si acum. 


Sarina Cassvan 


Didi 


BUNUL SCOAR 
BCE 


Un copil cuminte 

Două lucruri tine minte: 

Să fie bun şcolar E 
Si sá mánánce Suchard ! 


IRA IIA AI AA A 


Citiţi cu toţii: 


„Jertfa l.ilianei'* 


Cel mai frumos roman pentru tineret. 


DIMINEAȚA COPIILOR== 


ii A Aaaa Titi Titi rr rr A IAS 


IAIAMIAIIIILIIIIIIIIARAIIIAIIIMIAIIILI AAA IIAIII AIRE IAIRRAIIIIAIIRAIAIARA AAA IIA AIRE IIA Arne rrrrrr rre rr rrrrrar car orar rsrrrdrcas.s 


BE CEI TREI PRIETENI  %| 


Suntem trei, precum vedeți, 
Cum ne cheamă, dacă vreți, 
Stafi să spun numai decăt, 
Insă nu priviți urât. 

Eu sunt Doina, fată mică, 
Dar drăguță, curática. 
Mama când din somn mă scoală 
Si má 'mbracá şi má spală, 
Jur, cá nu pláng nici o datá 
Şi nu stau nici supărată. 
lar acuma vă prezint 

Pe drágutul de Pirint. 

E Harap, dar e frumos 


ERP A 3 EN > E Y 
\ 
LARA III AAAA aa TETEE 


Si-l îmbrac eu cam luxos. 

Cel din stânga, de-l priviţi, 
Foarte lesne il ghiciţi. 

Cum îl cheamă? Ce 'ntrebare! 
Căci nu e vrun lucru mare 
Orişicine doar ghiceste 


e 


Cá Ursei el se numeste. 
Maria Sorel 


AAA 


DARASA AAEE ETE EEEE TEETER AIM III IIA IIA 


HUMANA EE E E E E E A A A III IIIAAAA AIMAR 


4444040000000000000000000000000000000000000000004000000000000000 0000000000046 100000000000000000000000000000ooooooaoceooototoeeee ETETETT ETETETT 


+ mosott Li E PDA N E CEA MAI IN FA 
EES PAINEA € BUNĂ 


PAG. 8 ————_—_—_—_  _ _ __»>ESGGEI > DIMINEAȚA COPIILOR 


| COANA FROSA IARĂȘI SE SUPÁRÁ 
Desenede GE0 | MOW | Tert de MOŞ NAE 


„Ni e foame rău, Moş Nae,” Incurcat sunt eu, bietul, Fuga dau la măcelarul, 
Zic Háplina, Háplisor. Cáci de loc nu m'asteptam, Iau pastramă, mititei, 
Coana Frosa strigă tare: Ca să-mi vie dintr'o dată, Ba mai pun şi mămăligă, 


„Hai la masă cam să mor!” Musafiri atáti să am. Varză acră şi ardei. 


Fac o masă chiar pe cinste. Zice şi se'ndoapă într'una, Hăplişor si cu Háplina 
Haplea este încântat, Insă Frosa îl înrece. Nu se lasă mai prejos. 
„Bunătăţi aşa gustoase „Mi-a venit acuma pofta ' Să-i priveşti, e o plăcere, 


Până astăzi mam mâncat.” Şi pot să mănânc cât zece”, Cum mănâncă de frumos. 


DIMINEAȚA COP LO REA = PAG. Y 


Dupá masá, Frosa zice: Cánd aude Haplea vorba, „Vezi că... dragă Frusinico, 
„Hapleo, haide-acum de scoate Stă, priveşte ca plouat Vezi... că.. asta,.. cum Să-ţi spun.. 
Ce cadou ai pentru mine, Si se scarpiná pe ceafă M'am gándit eu toatá vremea 
Ce-ai adus din străinătate. Zice-apoi cam încurcat. Să-ţi aduc un lucru bun. 


„Ba şi tie şi Hăplinei „Insă vezi, ma şer nevastă, — Te-ai întors cu mâna goală?! 
Si lui Hăplişor doream Sufla vântu *n buzunar, Haplea-ai fost şi Haplea eşti... 
Să vă cumpăr multe, multe.;. Multe zile, zău, mă crede, Nătărău, fără ruşine! 

Ziua, noaptea mă gândeam. Să mânânc maveam măcar, Mi-e silă când vorbeşti.” 


lată cum răspunde Frosa „Tu, mândria vieţii mele, Dar na mers asa de lesne. 
Şi se face foc şi pară Binişor, te potoleşte. Până seara, ziua toată, ` 
Insă Haplea cu blándefe, Căci cadou sunt chiar eu însumi, Nu i-a spus o vorbă Frosa, 
Zice: „„Scumpa mea comoară! Haplea, care te iubeşte.” Ci a stat tot supărată. 


(Va urma) 


PAG. 10 


DIMINEATA COPIILOR 


Y» 


de vársta de doi ani cánd copiii sunt cu a- 
devárat copii mici si acum are cinci ani 
şi jumătate. Şi pentrucă nu mai e copil 
mic, are şi ea griji şi oarecare însemnă- 
tate. ` 
Griji are si păpuşa care trebue primenită si 
plimbatá cu căruciorul si însemnătate prin faptul 
că. părinții i-au făcut un fel de odaie a ei. Odaia 
aceasta este vecină cu odaia de culcare a părinți- 
lor si în ea mai sunt si àlte lucruri cari sunt nu- 
mai ale Lenutii, dar principalul este că doarme 
numai ea singură acolo. 


Cu toate că usa care dá în odaia de culcare a 
părinților este mereu deschisă, ea are acolo un 
pat al ei în care nu mai are voe nimeni să se cul- 
ce, un dulap mai micut tot numai pentru ea si pă- 
tucul în care doarme păpuşa. 

In prima seară când s'a culcat în odaia ei, i-a 
fost puţin frică. Uşa dela odaia părinților era 
deschisă si ei erau alături de ea, totuşi Lenuta nu 
mai dormise niciodată singură. 

Tocmai când se pregătea să se refugieze în 
camera de alături, si-a adus aminte că lângă ea 
mai este un pat, patul pápusii. Atunci a început 
să vorbească cu păpuşa care poate nu dormea 
nici ea tot din cauza fricii. Lenuta răspundea tot 
ea în locul pápusiisi asa au vorbit despre multe 
lucruri. Despre ce au să facă a doua zi si că o să 
roage pe' bărbatul bucătăresii sá repare o roată 
dela cáruciorul pápusii care s'a stricat. Si vorbind 


llo. ¿nufa nu mai e copil mic. A trecut de mult 


mereu asa, au adormit amândouă si Lenuta si 
păpuşa. 

De atunci aşa a rămas obiceiul, să vorbească 
în fiecare seară despre lucrurile cari le interesau 
şi astfel alungau singurătatea si petreceau de 
minune împreună. 

A venit vara. Ca întotdeauna vara, când plouă, 
se întâmplă să fulgere şi sá tune. i 

Lenuţa nu-şi mai aducea aminte să îi auzit a- 
semenea sgomote şi nu-i plăceau deloc. Ba chiar 
se speria. Şi tot astfel o speriau şi luminile fulge- 
relor. 

Când vedea că începe să plouă, se ducea nu- 
maidecât lângă mama ei şi nu se mişca de lângă 
ea până când nu înceta ploaia cu fulgere cu tot. 

Dar ploile erau rare si Lenuta cu păpuşa ei se 
jucau toată ziua, iar seara, ca de obicei, vorbeau 
până când adormeau. 

Nu mai plouase de mult şi Lenuţa aproape ui- 
tase de fulgere şi de tunete. In seara aceea plă- 
nuise cu păpuşa cum să-i facă o nouă rochie. Ea 
voia să i-o facă de culoare roşie şi cu volane al- 
bastre şi păpuşa par'că spunea că ar vrea oO rto- 
chie cu volane galbene. Dar pentrucă Lenuţa era 
mai mare, a rămas hotărit că colanele vor fi al- 
bastre. 

Pe nesimţite au adormit. 


Deodată a fost desteptatá de nişte sgomote 


ciudate. La început nu s'a dumerit ce este. Parcă: 
cineva cu foarte multe picioare şi cu pantofi de 


tinichea alerga pe acoparisul casei lor. 


Ar 


DIMINEATA COPIILOR 


Lenuta a deschis ochii mari, ca sá-si dea seama 
de ceiace se întâmplă. Dar dintr'odată se făcu o 
lumină grozavă. In toată odaia a tásnit o lumină 
mare de tot şi înfricoşătoare. 

Lenuţa şi-a băgat repede capul în perne. A stat 
aşa puţin timp cu răsuflarea ţinută si vrând sá 
se ascundă în asternut. 

Apoi a urmat un bubuit puternic. Sgomotul de 
afară continua si Lenuta a început să audă si cum 
curgeau streşinile. A înţeles numaidecât ce era. 
Ploua cu fulgere şi tunete. . 

Mai stătu puţin nemiscatá si pe urmă îşi luă 
perna şi sări din pat. Tocmai atunci fulgerá din 
nou. Inchise repede ochii şi fugi în odaia párinti- 
lor ei. Când se auzi tunetul, ajunsese în patul ma- 
mii ei. Când era lângă mama ei, nu-i mai era fri- 
că de nimic, aşa că acum putea să tune şi să ful- 
gere oricât, ei puţin îi păsa. > 

Afară se pornise o adevărată vijelie. Se auzea 
er vuieste vántul si ploaia cádea cu mai multá 
urie. 

Fulgerele erau dese si tunetele se auzeau tare. 
In braţele mamii ei, însă, Lenuţa nici nu se sinchi- 
sea de furtuna de afară. Dar nu trecu mult şi Le- 
nuţa fără să spună un cuvânt se scobori din pat 
şi dibuind prin întuneric, se îndreptă spre came- 
ra ei. 

Era întuneric tare şi deşi ştia bine drumul, în- 
naintă cu bágare de seamă. Aproape ajunsese 
lângă leagănul păpuşii, când un fulger lumină din 
nou cu putere geamul. Un fulger mai tare ca 
toate si după care bubuitura se auzi îndată. 

Lenuţa scoase un țipăt şi luă în grabă păpuşa 
în braţe. Tinánd-o strâns în mâinile ei mici, începu 
să alerge fără să ţină seamă de întuneric, până 
in patul mamii sale de unde plecase. 

„Unde ai fost Lenuto?” o întrebă mama ei. 

— „ţi spun... da.. să nu te superi”. 

— „De ce sá mă supár?” 

— „Pentrucă am mai adus ceva în pat aci”. 

— „Ce-ai adus? 

— „Păpuşa! Gândeşte-te, mámico, cum era sá 
rămâie ea singură dincolo. li e şi ei frică. Dum- 
neata dacă ai fi ştiut că mie mi-e frică şi că nu 
pot sá viu singură, n'ai fi venit să mă iei?” 
ei Lenutii îşi înfundă capul în pernă zâm- 

ind. 

Furtuna se deslánfuia cu mai multă putere 
sguduind geamurile casei. Mama Lenuţii, Lenuta 
şi páírusa adormiră nu după multă vreme, fără să 
mai bage în seamă lumina fulgerelor şi sgomotul 
tunetelor. 

Dinu Roco 


40000000000000000ioteeeebepaaan rn anii palti ne pică ceia PI ei 


AAA AA sa 


PAG. îi 
| CUVINTE INTELEPTE 
Bogăția nu e totdeauna un prieten, dar un 


prieten e totdeauna o bogăţie. 

Mai bine un duşman cuminte, decât un prie- 
ten prost (La Fontaine) , 

Dispretuesc nerecunostinta, socotind-o ca vi- 
tiul cel mai ordinar al inimei. (Napoleon). 

A nu fi de folos pentru nimeni, inseamná a 
trái de prisos. (Descartes). 

Totdeauna sunt mai multe lanţuri decât câini 
turbati (Proverb german). 

Virtutea este-cel mai bun 
(Franlin ). 

De nevoe şi ursul joacă. (Proverb rusesc). 

Unui câine bătut e destul să-i arăţi bátul. 
(Proverb din Corsica). 

Un exemplu bun face mai mult decât zece 
lectiuni. i 

Cinstea poate să înlocuiască alte calităţi, dar 
fără cinste, nici o altă calitate n'are valoare. 
(Washington). 

Nu spune mereu: „Vreau să fac asta, vreau 
să fac aceea“, ci fă-o. 

Cu cât te gândeşti mai puţin, cu atât vorbeşti 
mai mult. (Montesquieu). d 

Un lucru promis e un 
verb). 

Nu e surd mai rău decât acela care nu vrea 
să audă. (Proverb). 

Dacă ești supărat, 
înainte de a vorbi. 


titlu de- nobleţe. 


lucru datorat. (Pro: 


numără până la 10 mai 


A HHHH tnh 


Răspunsurile dela „întrebările cu păcăleli“ 


Litera c. 
Litera b. 
Bátránefea. 
Călin avea şapte copii. 
Cifra zero. 
Si. pescarul şi 
prind cu plasa. 
„Oglinda. 
Pisica. 
Cu litera a. 
Cuvântul „au. 


păianjenul 


AAIAIIIAIIIIIII IRA 0009 


RUMOSI 


HERDAN 


PAR ————————— == DIMINEAȚA COPIILOR 


de BERTA ROTH, învăţătoare 
1) O ceată de ţigani nomazi. 


n mijlocul munţilor, sub desi- mazi străbătea în grabă munţii, să se adăpostea- 
sul pădurei întunecate, se în-  scă în vale, mai înainte de a se insera. In urma 
tindea un iaz mare, de-o linişte lor venea a-lene, cântând voios din vioară, un 
minunată. Apa-i, deşi limpede,  băeţaş de vre-o opt ani. El nu se temea singur în 
era atât de adâncă, încât în u- pădure, ci dimpotrivă, se mai oprea din când în 
nele locuri părea neagră. lar când, să privească jocul. ager al taia ce 
de-ar fi putut vorbi rădăcinile se alungau din creangă 'n creang 
noduroase ale bătrânilor co- Privind si cântând, rătăci si aha la iaz. 

paci, ce se plecau asupra-i, sar fi aflat soarta în- Cuprinsă de tăcerea adâncă, ce domnea pe a- 


UN N| | | 
(JI 


13 


nr 


A 


TA TZIE 


A 
iz, KO f f 
A 
2227 / orrip e — SIRIA? 
fiorătoare a celor ce dormeau pe veci, în sânul cele maluri, vioara însăşi amuti şi copilul se sim- 


iazului fără tund. ti deodată foarte mic şi singur. Dar venindu-şi 
Pe la sfârşitul toamnei, o ceată de ţigani no- în fire, puse mâna pe arcus şi începu a cânta 


e CTA As w 
P 


DIMINEAȚA COPIILOR PAG. 13 


cu foc. Si iată că faţa iazului prinse a se increti 
uşor şi printre valurile străvezii se zări un chip 
frumos de fetiță, cu părul lung, auriu. 

Tigánusul nostru rămase atât de uimit, încât 
îşi pierdu cumpátul şi scăpă din mână arcugul. 
care-i căzu în apă. Frumoasa arătare dădu un 
țipăt de bucurie, cuprinse cu amândouă mâinile 
ceiace i-se părea o jucărie nepretuitá si intro 
clipă se făcu nevăzută, cu arcusul. 

Băeţaşul era iarăşi singur, mai singur decât 
odinioară, deoarece tovarása lui, vioara, nu-i 
mai putea tine de urât. Noaptea întunecoasă se 
lăsase peste munţi; frunzele uscate scrásneau 
sub paşii fiarelor sălbatice, ce se pregăteau să 
iasă la vânat... Când din vale. dela satrá, se auzi 
strigând: „Răzvan!“ „Răzvan!“ 

Fără a se mai uita în urmă, el o rupse la fugă 
in direcţia glasului ce-l chema si nu se opri de- 
cât în mijlocul cárutelor tigánesti, lângă un foc 
mare de crengi. Inainte de-a adormi, îşi aduse 
aminte de arcus si hotărî să se întoarcă a doua 
zi la iaz, ca să-l caute. 

Dar când se trezi, care nu-i fu mirarea! Pà- 


In sânul iazului se afla o grădină fără seamăn 
pe lume, cu copaci veşnic verzi, cu fructele cele 
mai rare si cu atâtea flori frumoase, încât îţi 
pierdeai minţile uitándu-te la ele. Pe crengile 
pomilor, harpe de argint cântau singure, legă- 
nate de valuri si mii de peşti roşii, verzi, albas- 
tri si aurii, jucau si se alungau prin apa lim- 
pede. lar în mijlocul grădinii, se înălța un palat 
străveziu, clădit numai în cristal si pietre scum- 
pe. 
Acolo locuia Regina Nălucilor, cu toată curtea 
sa. Ziua sta intro sală mare cu pereți de sma- 
ralgd, aşezată pe un tron de diamante. In jurul 
ei se adunau ficele sale, damele de onoare, cur- 
tenii, cântăreții si servitorii de tot felul. | 

Fusese o vreme, — uitată în negura timpuri- 
lor, când pe serile de lună, ba chiar la amiază, 
în plin soare, — regele, regina şi întreaga curte, 
eşeau la faţa iazului şi se jucau printre florile 
de nufăr. Doar oamenii răi prindeau nălucile ca 
să le aducă pe pământ, si ele, sărmanele, lipsite 
de apă, mureau în drum. — Atunci, împăratul 
riurilor, care locuia departe, în fundul Dunárei, 
trimise poruncă să nu mai iasă nimeni la faţa 
iazelor. lar de s'ar apropia vre-o fiinţă omeneas- 
că de apele lor, să fie ucisă fără milă. 

Soţul reginei plecase să ceară deslegarea aces- 
tei porunci si nu se mai înapoiase. În ziua în ca- 
re Răzvan rătăci pe acele tármuri, Domnița cea 
mai mică se juca singură, departe de palat. La 
cântecul duios al ţigănuşului, uită de porunca 
împăratului si se arătă la fața apei! 


mântul, pomii, căruțele, totul era alb: ninsese 
peste noapte şi se lăsase un ger atât de cumplit, 
încât inghetase apa în ulcioare, 

Răzvan, tot cu gândul la arcus, înghiţi în gra-: 
bă o fărămiță de mămăligă rece şi făcându-şi cu 
greu drumul prin zăpadă, ajunse din nou la iaz. 

Acolo, ce să vezi! Nu numai că crengile copa- 
cilor parcă se rupeau sub povara lor de zăpadă, 
dar ghiata ce se întindea dela un mal la altul, 
erea atât de groasă, încât nici cu toporul n'ai fi 
putut-o sparge, iar în locul unde căzuse arcusul, 
era sădită o floare frumoasă, în formă de stea. 

„Ce folos, — se văită tigámugul, — de-acum 
Pam pierdut!“ si două lacrimi mari picará pe o- 
brajii lui, arşi de soare. 

„Nu mai plânge, Răzvane, vino la primăvară”, 
zise o voce limpede ca un clopoțel de argint. 

Cine vorbea? Nu vedea pe nimeni. Vocea se 
depărta şi tot zicea: „La primăvară!, La primă- 
vară!“ 

Car inima plină de această speranță, Răzvan 
se întoarse la satrá. 


2) In sânul iazului. 


Mult se mirá si se minuná: ea nu mai văzuse 
până atunci chip omenesc, ci numai náluci, adi- 
că sirene, ale căror trupuri gingaşe se terminau 
printr'o coadă frumoasă de peşte, împodobită cu 
solzi de mărgăritare şi pietre scumpe. Bucuria ei 
fu mare, când puse stăpânire pe arcus; îl strânse 
la piept şi se inapoiá în grabă la palat. 

Acolo, îl ascunse în iatacul său, sub plăpu- 
mioara de reţea aurie ce-i acoperea patul, si se 
îndreptă spre sala cea mare, unde curtea şedea 
la masă. 

Dar mu putu mânca nimic si nu dădu nici o 
atenție la muzica harpelor si la cântecele domni- 
şoarelor de onoare. 

Regina, ca o bună mamă, se îngrijoră şi che- 
mándu-si sluga credincioasă, o trimise în cerce- 
tare, Aceasta descoperi uşor arcusul în patul 
Domniței, care mărturisi totul si mai adáogá că 
o cuprinsese un mare dor de a vedea din mou pe 
Răzvan. 

Fruntea Reginei se intunecá, ea ştia cât de pri- 
mejdios era acel dor, nu zise însă nimic ficei 
sale, ba dimpotrivă îi înapoiă arcusul si după ce 
o mángáiá pe frunte, o trimise la culcare. 

Apoi, chemándu-si iară sluga credincioasă, îi 
zise: „Du-te în grabă în sânul pământului, unde 
dorm Gerul şi Zăpada şi roagă-le să acopere 
munţii cu omát si apele cu ghiatá, ca sá înde- 
părteze pe acest fiu al oamenilor, care a răpit 
inima copilei mele“. 

(Va urma) 
————.c += — —— d 


PAG, 14 === 


DIMINEAȚA COPIILOR 


aimuta Job îşi vedea mereu stăpânul 
stând gânditor cu degetul la tâmplă si 
cu coatele pe masă. Il mai vedea muind 
o pană în cerneală si înegrind hârtie. 

După ce răsfoeşte teancuri de caete 
si de cărţi, stăpânul pleacă din cameră. 


PS 


LA T 
| 


necaz, Job rávási toate hârtiile, aruncându-le 
până în tavan şi răspândindu-le prin casă. 

Dar focul scrisului tot nu-i trecuse. Căzu pe 
gânduri. Cum stătea astfel, îi se păru că vede 
pana de scris şi se repezi la ea, băgând-o iute în 
călimară. Dar pana de scris avea ghiare ascuţite 


Maimuţa Job se bucură mult că poate si ea sá 
se gândească, potrivindu-şi degetul la tâmplă, 
dar îi pare rău că mare dreptul să înmoae pana 
în cerneală şi să mázgáleascá hârtia, albă ca o 
pârtie de zăpadă. Incercase de câteva ori să pue 
mâna pe toc şi să răvăşească manuscrisele de 
pe masă, dar stăpânul îi pedepsise îndrăzneala. 

Maimuta Job oftá amar şi adânc. După ce stă- 
pânul mai lucră puţin, îşi strânse lucrul şi plecă 
in oraş. Maimuta Job se bucură grozav. Se pitise 
subt pat, ca să uite stăpânul de ea. Cât rămase 
singură, alergă drept la masa de lucru a stăpâ- 
nului şi se necáji din cale afară, când observă dis- 
paritia tocului. Stăpânul îl încuiase în sertar. De 


căci ea era coada pisicii 


şi dinţi de ferestráu, 
Mab! Aceasta din urmă, după ce scuipă în obraz 
pe Job, alergă speriată să se curețe de cerneală. 


Mab se băgă în patul stăpânului şi îi umplu tot 
aşternutul. 

A doua zi, când se duse la sluibă, stăpânul lor 
văzu că toţi colegii din birou incepurá să râdă 
în hohote. Era plin de cerneală pe toată faţa. 
Omul se spălase pe obraz ca de obiceiu, dar nu 
se uitase în oglindă. 

De atunci, el nu mai tinu în casă animale filo- 
zoafe!... 

Alex. Bilciurescu 


DIMINEAȚA COPIILOR====- 


i-cá a fost odatá, de mult de tot, un mos- 

neag si o babă. Si ei trăiau tare din greu 
fiindcă erau săraci, lipiti pământului. 
Si numai iată că intro zi, mosneagul 
Zlse: 

„Ce-ar fi, babo, dacă ne-am strânge catrafu- 
séle şi ne-am duce într'un pustiu, unde să ne hră- 
nim cu rădăcini de pământ si să trăim ca nişte 
pustnici? Că destul ne-am chinuit pe pământul 
acesta, barem pe lumea cealaltă, când om bate 
la porta raiului, să se îndure Sfântul Petre de 
noi şi să ne deschidă. 

— Că bine te-ai gâmdit, bărbate! să mergem 
să ne pustnicim”, zise baba. 

Și s'au dus. Au mers ei cât au mers, până ce 
au ajuns întrun loc, unde nu mai cálcase picior 
de om. Acolo, sau oprit si şi-au făcut o colibă, 
să aibă unde sta. Dar după câtva timp, Dumne- 
zeu le-a dăruit un băiat frumos si voinic, de-ti 
era mai mare dragul să te uiţi la el. 

Incă înainte de a împlini băiatul un an, baba 
muri. Mosneagul îşi îngriji cât se poate de bine 
băiatul, care creștea ca din apă. 

Când ajunse mai márjisor, începu să-l întrebe 


¡faricica Pricopie 


> Y 


pe tatál sáu, cine a fácut cerul, apele si pámán- 
tul. Si mosul îi spunea că Dumnezeu. 

— Dar numai pentru noi amândoi, a făcut El 
toate astea? 

— Nu numai pentru noi, ci pentru toţi oa- 
menii. 

— Dar mai sunt si alti oameni afară de noi?“ 
îl întrebă din nou copilul. 

Mosneagul îi spuse despre oameni, despre tări 
şi oraşe. însfârşit. despre tot ce ştia si el. De a- 
tunci. băiatul ardea de dorința de a vedea lu- 
mea, de a se duce din pustietatea aceea. Dar nu 
se indura să-l părăsească pe tatăl său şi apol, 
era si prea mic, ca so pczneascá singur, spre tă- 
rámuri necunoscute. 

Il rugă, asa dar, pe mosneag, să-i spue intám- 
plári din viața oamenilor. Dar nici mosul nu 
știa ce să-i spue despre oameni, ca să-i placă. 
Deaceea, începu uşor, intro doară: „Apoi. ci-că 
a fost odată... um împărat şi o împărăteasă și... 
amândoi aveau o fată... foarte frumoasă“. 

Aci, moşul se opri, să se mai gândească. 

„Ce frumos începe! Spune, mosule, mai de- 
parte“! zise băiatul. 

Si mosul începu iar: „Și pe fata aceasta o fură 
un balaur cu douăsprezece capete si o ascunse 
întrun palat, numai si numai de aur“. 

Apoi îi mai spuse mosul, cum a scăpat-o Fát- 
Frumos si cum a ținut nunta lor trei zile si trei 
nopţi încheiate. 


(Citiţi urmarea în pag. 16 jos) 


PAG. 16 AAA 


| DE VORBÁ CUCITITORII | 


lon lon-Loco. — ,,¡Rica”. D-ta, micule si drágu- 
tule cititor, sá nu fii ca fetița neastâmpărată din A apárut! / A apărut în volum 
poezia ce ne-ai trimis. Cât despre poezii, până ce 
cresti mare şi înveţi mai multă carte, multumes- 
te-te să citeşti poeziile scrise de alţii şi nu începe A p e a 
să faci de acum versuri. 

Af. Z.-Loco. — Precát ne aducem aminte fi-am 


P A va w 
ráspuns ceva la rubrica aceasta. 
I. A. L-Craiova. — „Tiganul si găina”. Sau pu- in S rain a a e 


blicat de mult si foarte des anecdote de acestea. 


St. Mat.-Craiova. — ,Poveste”. Mai întâiu, cu- 
getarea d-tale ca ,motto” nu e chiar asa de ade- : de MOS NAE 
váratá. Al doilea. Prea lungesti descrierea în Dă vols formármaro do EEE 
dauna actiunei şi prea vorbeşti de persoana d-tale les: -E3 ia 
Al treilea. Avem prea multe povesti. pr e pagini, cuprinzând toate 
A. si M. P. — „Mugur, Mugurel” e asa de cu- pățaniile lui Haplea in străinătate, 
noscută. Are o splendidă copertă in culori, 
F. Gog. — „Grădina poveştilor”, — Expresiuni lar toate paginile sunt imbogá- 
ca atrăgeau spiritele copiilor spre „vadul melan- ¡lia de dosane minánato; 0 


coliei” n'au ce căuta într'o poveste cu caracter po- 
pular. In afară de aceasta, nu ducem nici o lipsă talentatul desenator GEO 
de materie, fie în proză, fie în yersuri. Cu totul PREŢUL UNUI VO- 
dimpotrivă. LUM LEI 50 


(Urmare din pag. 15) De vânzare la ioate librăriile. 
Ca prin farmec, se schimbă flăcăul nostru, 
nu mai era aşa de nerăbdător să plece, cum era 
înainte. Si mosul îi spunea în fiecare zi, tot alte 
lucruri noui, despre o fată frumoasă tare, pe 
care o chema Ileana Cosinzeana, despre nişte „sase să AE: 
zmei inaripati, despre záne si multe alte minu- EOS aa AA EN 


năţii. . bed: E : ITEAN FRUMOSI 
„Ce vești frumoase despre oameni, îmi spui, FĂINĂ E-AUR HERDAN 
táticule! îi zicea băiatul. 


— Nu se prea potriveşte să le zici veşti, băia- 
tul mosului, hai sá le zicem mai bine „povești“. 
Si trecea an cu an, băiatul se făcea tot mai m 
mare si poveştile mosuluj, tot mai názdrávane. = 
Dar într'o zi, mosneagul se duse după babă şi Grăbiţi-vă să cumpăraţi 
băiatul rămase singur, singurel. Atunci îşi zise 


că a venit vremea să se ducă în căutarea oame- Almanahul Scolarilor pe anul 1931 


nilor. Merse ce merse, până ce dete de un oras în care găsiți o minunat și toate: variti 

frumos, unde se băgă la un stăpân. A Și pen- materie de citit, printre care două frumoase 

tru-că era harnic si deştept, se îmbogăți curând. piese de teatru pentru tineretul şcolar. 
Si au trecut ani dearándul, nână ce băiatul a- De vânzare la chioşcurile de ziare şi la librării 


junsese bunic. Si când i se strângeau nepoţii PREȚUL, LEI 25 
roată în jurul lui, el le spunea poveşti cu zmei, 5 
zâne, Feti-Frumosi şi balauri. 

_Tar când aceştia ajungeau şi ei bunici, ce erau A OI 
să facă cu ele, decât să le spue la nepoți? 


Si asa, au ajuns poveştile şi până la noi. Mie Cititi „NĂZDRĂVĂNIILE LUI GIGI“ 


îmi plac. Şi vouă, nu-i aşa? 


Maricica Pricopie ESD PI SE 
IT — — O OK Atelierele „ADEVERUL“, $, A. 


VI In mm | 
A p 


N 


PAG. J === A 


y 


Sarea din apa mărilor. 


Un cititor care, precum ne scrie, face ín timpul 
verei bái de mare la Constanta, doreste sá stie 
cauza pentru care apa mării este sáratá.' 

„Nu cumva în fundul mării sunt puturi sau ocne 
de sare? Sau nu cumva apa mărilor a fost făcută 
dela începutul începuturilor, ca să fie sărată?” 

Aşa ne întreabă cititorul acesta. li răspundem 
spunându-i că în fundul mări nu sunt nici un fel 
de puțuri de sate sau ocne si că apa mărilor este 
la fel ca orice apă de băut. Sarea ce conţine si 
care îi dá un gust asa de puţin plăcut, este adusă 
de fluviile şi râurile ce se varsă în mare şi care o 
iau din pământul de unde curg. 

Fireste, e adusă în cantităţi foarte mici, însă 
de atâtea mii si mii de ani de când mările si ocea- 
nele primesc apa fluviilor şi râurilor, s'a strâns 
destulă sare. 


„Sare: şi „salariu'. 


Fiindcă este vorba despre „sare”, să arătăm 
aci şi origina unui cuvânt. E origina cuvântului 
„salariu” despre care. cititorii noştri ştiu că în- 
seamnă „leafă”. Credem însă că nu sunt multi 
aceia cari ştiu că cuvântul „salariu” — cuvânt de 
origină latină — vine dela „sare”, care în limba 
latină este sal, genitiv salis, acuzativ salem. 

„Salariu” (în limba latină „salarium”) însemna 
la început la romani ,portia de sare” ce se dedea 
soldaților, ca să-şi pună în mâncarea ce-şi găteau 
singuri. 

Mai spunem că în primele timpuri ale Romei, 
soldaţilor. romani nu li se plătea nici o soldă. De 
aceea, nici nu se numeau „soldaţi”, ci „militari”. 
Soldati au fost să fie numiţi de când a început să 
li se plătească o soldă. Aceasta este chiar ve- 
chia însemnare a cuvântului soldat: militar care 
e plătit cu o soldă. 

In loc de soldă, la început nu li se dedea decât 
portia de sare, care se numea „salarium”. 


Sarea ce mâncăm. 


Nu există lucru ce mâncăm (carne, ouă, legume 
fructe, grâu, porumb etc.) în care să nu fie sare. 
Este vorba de sarea ce se găseşte în ele, nu de 
aceea care se pune mai târziu. 

Ba chiar sare este în apa ce bem, precum este 


şi în corpul nostru, adică în 
carnea şi în oasele noastre. 

Aceasta înseamnă că fără sare nici nu se poate 
trăi. E adevărat că unele persoane bolnave n'au 
voe să mănânce mâncări sărate. Li se spune chiar 
să mănânce şi pâine fără sare. 

Insă, atât pâinea în care nu se pune sare, cât şi 
mâncările nesărate conțin, cum am arătat mai 
sus, puţină sare. E 

Cât despre oamenii sănătoşi, s'a făcut soco- 
teala că consumă, în termen mijlociu, 6-7 kilogra- 
me de sare pe,an. De sigur, unii mai puţin, alţii 
mai mult. 

Pentru sănătate, este mult mai bine să nu pu- 
nem multă sare în mâncări. Sarea multă face rău 
la ochi şi strică stomacul. 


sângele nostru, în 


Undele hertiene. 


Ce sunt undele hertiene? Asa ne întreabă un 
cititor, care ne spune că a citit ceva despre ele 
într'o revistă de „radio”, dar că n'a înțeles ce a- 
nume sunt ele. 

li reamintim acestui cititor că la rubrica aceas- 
ta am scris mai de mult şi în mod destul de amă- 
nuntit despre „undele hertiene”. Spunem acum în 
rezumat că „undele hertiene” se numesc aşa după 
descoperitorul lor — germanul Heinrich Hertz, 
născut în anul 1857 şi mort în vârstă tânără. 


Hertz a dovedit anume răspândirea în spaţiu 


a undelor electromagnetice, a socotit iuţeala: cu 
care străbat spaţiul şi a mai dovedit că au aceiaşi 
iutealá şi sunt de aceiaşi natură cu undele lumi- 
noase. 

Descoperirea lui Hertz a folosit foarte mult 
pentru realizarea telegrafiei fără fir, deci şi pen- 
tru radiofonie. 

Inaintea lui Hertz, savantul englez Maxwell 
dovedise aceiaşi lucruri, însă numai în teorie. 


HIHHH 


AAAA A SASAS EEEE TEESE A ESETET EES ETEEE EEEE EE EPIA 


A apărut! A apărut I 


St v an | i ML | G s H7 
LAA 


Cereţi la librării: 


„INELUL PIERDUT" 


i ma 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12, — TELEFON 6/67. 


- 


ABONAMENTE : 1 AN 200 LEI pa NUMAR 5 LEI 
6 LUNI 100 , IN STRAINATATE DUBLU 


15 Martie 1931 — Nr. 370 : Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


REPRODUCEREA BUCATILOR ESTE STRICT INTERZISA 


LAAAAAAAAAAAAAAALĂ LAAAAAAAAARAAAAAAARASAARA AA aAAi 


Â9000000000000000000000000000000000000000PP0PPPePPeePeRPPRPOPRLARRORORRAROADEAD ARIAS AAN AAA IAAF? 


lx]lcopRuL | 


Cât vezi de-aici în lung şi'n lat, De-i doborit jos de ¡secure 
Se'ntinde codrul nesfârşit... Vreunul, — plâng toți împreună ! 
In el sálas noapte-a aflat, 

Nici când lumina ma rázbit ! Si iarna când vântu-i doboară 


Plâng iar cu lacrimi de ghiatá, — 
Si plâng toţi până'n primăvară 


ea : RT ți până n 
Pom lângă pom, din vremi uitate, Când râd şi ei plini de verdeață ! 


Oftánd zi şi noapte-apropiati, 
Şi-au zis unul altuia frate 


Și Sau legat cu timpul fraţi ! Şi apa Di Natal PES 


Când verde tot, când scuturat... 
Prin veacuri însă falnic trece 
Nedespártiti sortiti să'ndure Tánár mereu si neschimbat ! 
Toti la un loc vánt si furtuná, lon Stánescu-Max 


dd AAAA EIERE SESSE ESEESE EEEE E EEEE EEEE EEEE EE TTEEEETEYEETETEEEEEETE EEE EE EE EEEE EEEE aaa Eaa 


*| cânrec |x| 


ÎPP00000PRe00Pea000000000000000000000000000000000000000000P0000000RePeeereaererte 


HHHHHHHHHHHHHA AAA AAA RIIIE IIA III IAEA HHA IIA H 


„ Dormi, micul meu, esti ocrotit Suavă, noaptea s'a întins 
De maica ta cea bună — Cu neaua peste case — 
Din slavă îngeri au venit, Iar mâine, totul va fi nins 
$ Pe fruntea ta să pună Şi poate-atunci să dorm şi eu, 
Ghirlande dela Dumnezeu, Dormi, micul meu !.., 
Dormi, micul meu !... ERT E 
Inchide ochii tăi cuminţi, 
De crivățul de-afará, tie In somn să te alinte 
Nu-ţi pese niciodată, Minunea corului de sfinți 
r Culcusul tău e'ncálzit cu Trimişi de-Atotputinte... 
A mea iubire toată — In noaptea'n care-ţi cânt doar eu, 
Şi pururi, voiu veghia mereu... i Dormi, micul meu !... 
Dormi, micul meu |... Mircea Ciobanu 


AA AA AAA Addie 


DIMINEATA COPIILOR 


'am convins că prietenul meu 
Bir-Bar-Bor este foarte curios. 
Imi pune mereu întrebări si în 
loc să-mi dea cât mai multe 
veşti despre dânsul şi despre 
planeta Marte, doreşte să afle 
dela mine ce ştim noi oamenii 
depe pământ despre Marte şi 
dsepre celelalte corpuri cereşti. 

Aşa, între altele, îmi puse întrebarea ce urmea- 
ză: „Dar dece i-afi dat planetei noastre numele de 
Marte? De unde v'a venit gândul acesta? 

— Află mai întâi, i-am răspuns eu, că nu noi cei 
de astăzi, ci strămoşii noştrii din vechime i-au dat 
acest nume. Ei care erau păgâni, au dat nume mi - 
tologice, adică nume de zei şi de zeițe la toate pla- 
netele, care, dacă ştii, sunt în număr de opt. 

— Ba sunt mai multe, îmi întoarse vorba Bir- 
Bar-Bor, adăugând: credeţi că sunt opt, fiindcă 
numai atâtea ati putut vedea şi descoperi. Decât, 
deocamdată, răspunde, te rog, la întrebarea ce 
ţi-am făcut. 

— Aşa dar, am continuat eu, fiecare din cele opt 
planete a fost botezată cu un nume din mitologie. 
lată, îţi insir numele tuturor planetelor, începând 
cu planeta care e mai aproape de soare si sfâr- 
sind cu aceea care e mai departe. Ascultă si tine 
minte: Mercur, Venus, Pământul (în vechea lim- 
bă greacă Gea), Marte, Jupiter, Saturn, Uranus 
şi Neptun. 

„Iti voi explica altă dată cauza pentru care ce- 
lelalte planete au numele ce li s'a dat. Acum să-ţi 


explic numai dece planetei voastre i sa zis Marte. 

„Marte a fost după credinţa — de sigur, greşi- 
tă — a celor vechi, zeul războiului, deci zeul că- 
ruia îi place să facă vărsare de sânge Insă, sân- 
gele este, precum se ştie, de culoare roşie, iar pla- 
neta voastră, aşa cum o vedem noi cu ochiul li- 
ber, este de un roşu închis, adică de culoarea sân- 
gelui. Din cuza acestei asemănări de culoare, stră- 
moşii noştri i-au dat numele de Marte. Ai înţeles, 
prietene Bir-Bar-Bor? 

— Am înţeles, îmi răspunse el, deşi explicaţia 
d-tale îmi pare destul de ciudată. Noi de aicea, cu 
marele şi frumosul nostru ochiu din frunte, vedem 
cu totul altfel Pământul vostru. Il vedem ca un 
glob alb, câte o dată bătând în galben. Insă, cu te- 
lescoapele noastre vedem şi munţii vostrii şi o- 
ceanele cu mările voastre şi văile voastre. Ba ve- 
dem şi unele puncte negre, despre care învățații 
noştrii spun că ar fi oraşele voastre. Dar ce ştiţi 
voi, oamenii pământeni, despre munţii noştri, 
despre oceanele, mările, văile, despre oraşele dela 
noi şi, în genere, despre viața noastră, a locuito- 
rilor din planeta Marte? 

— Prietene Bir-Bar-Bor, i-am întors eu vorba, 
ai uitat ce ţi-am spus că cei mai multi din învă- 
tatii noştri — adică din astronomii noștri, — nici 
nu cred. că ar fi la voi fiinţe, că ar fi aer, apă si 
verdeață? 

E adevărat că au putut vedea cu ajutorul te- 
lescoapelor puternice că planeta voastră este 
brăzdată de un fel de adâncituri lungi de câteva 
mii de chilometri, care au fost numite canale. Sunt 


DIMINEATA COPIILOR= 


astronomi de ai noştri, care au crezut — şi încă 
aşa cred — că aceste canale au fost săpate de 
voi, locuitorii din Marte, şi că în ele strángeti apa, 
care vine din topirea, în timpul primăverii, a ghe- 
tei şi a zăpezii dela Polul vostru Nord. S'a crezut 
că apa aceasta o intrebuintati în vreme de secetă 
pentru stropitul ogoarelor şi livezilor şi că, prin 
urmare, voi, marţienii, sunteţi mult mai inteligenţi 
si mai înaintați decât noi, oamenii de pe pământ. 

— Şi acum nu credeţi tot aşa? mă întrebă Bir- 
Bar-Bor. 

— Nu, părerea celor mai buni astronomi ai nos- 
tri de astăzi este cu totul alta. Mai întâiu, nici nu 
credem că la voi în Marte ar fi existând fiinţe ca- 
re să aibă inteligenţa, priceperea şi puterea noas- 
tră a oamenilor. Cel mult credem că trebue să fie 
ceva vietáti care duc, prin scorburi şi prin fund de 
văi, o viaţă neînsemnată, şi care sunt lipsite de in- 
teligenta noastră. 

„Cât despre canalele care brazdează planeta 
voastră, credinţa generală este că ele nu sunt câ- 
tuşi de puţin făcute de mână de om, adică de mâ- 
ná de marțian, ci că sunt săpături făcute din intám- 
plare, în urma -vr'unor zguduiri si cutremure ce 
au avut loc în planeta voastră. Dar fiindcă tu, 
prietene Bir-Bar-Bor, trebue să ştii mai bine, fi- 
indcă eşti din Marte, explică-mi, te rog, ce-i cu ca- 
nalele voastre şi spune-mi cât mai multe lucruri 
despre planeta voastră. Tot ce îmi vei spune tu, eu 
voi scrie pe hârtie şi voi scoate apoi o carte, care 
va îi citită de sute de mii şi de milioane de oa- 
meni. Va fi cartea cea mai interesantă ce s'a scris 
vreodată pe pământ. Cu aiutorul ei, numele meu 
va ajunge nemuritor, si voi câştiga sume frumoa- 
se de bani. 

— Si cam despre ce vrei să-ţi spun? mă întrebă 
Bir-Bar-Bor. 

— Despre tot ce priveşte planeta Marte si pe 
voi, locuitorii din Marte. 

lată, să-mi răspunzi, de exemplu, la întrebările 
ce urmează: Dacă planeta Marte este locuită pes- 
te tot şi câţi locuitori are? Ce fel de fiinţe sunteţi 
voi? Cât sunteţi de mari, cu ce vă hrániti, cum vă 
îmbrăcaţi, câţi ani trăiţi? De asemenea, câte limbi 
se vorbesc la voi, ce fel de limbi sunt, dacă aveţi 
state si ce fel de state, dacă vă omorâţi între voi... 

— Cum să ne omorâm între noi şi dece sá ne o- 
morâm? îmi tăie Bir-Bar-Bor vorba, părând a fi 
foarte mirat de cuvintele mele. 

— Vreau să zic, i-am lămurit eu, dacă între fá- 
rile şi popoarele voastre sunt războaie şi cu ce 
arme vá bateti. 

— Nu prea înţeleg, îmi răspunse el. In toată pia- 
neta Marte nu vei găsi un singur marțian, care să 
fie aşa de nebun, în cât să se gândească măcar să 
omoare pe alt marțian. Dar voi pe pământ vă o- 
moráfi unii pe alţii? Este cu putinţă să fiţi atât de 


nebuni şi aşa de sălbatici? Nici nu-mi vine să cred. 
Şi vă mai lăudaţi că ati fi grozav de deştepţi şi de 
civilizati! Dar la noi, adáogá el, numai fiarele pă- 
durei se sfâşie între ele. Bine că mi-ai spus, fiind- 
că aşa ceva nici nu mi-aşi fi putut închipui.” 
Drept să spun, nu prea îmi făceau plăcere cele 
ce spunea Bir-Bar-Bor pe socoteala noastră, a oa- 
menilor de pe pământ. Si nici nu puteam să-mi 
permit să-l mint, spunându-i că nici noi nu ne o- 
morâm unii pe alţii şi că nici la noi nu sunt răs- 
boaie. De aceia, am căutat să schimb vorba, adi- 


(Citiţi urmarea în pag 6 jos) 


1 e E ye 
e Forta 2 a . 


== DIMINEATA COPIILOR 


- Da, domnule profesor. 
— Bine, începe. 
YY * — Do! mi! sol! sol! 

— Sol e ăsta! ia ascultă: Sol! Sooooool! 

S00000000l! 

— Sool! Nicuşor şcoate un sunet nazal care nu 
seamănă nici a ,sol” nici a „si. 

— N'ai ureche, băete! Cântă cel puţin 
teaptă-te, Române” ca să-ţi dăm notă. 

Nicuşor începe să sbiere: 

„Dee-eşteaaa.... 

— Ho! ho! Ce ragi aşa? 

— Nu ştii nici „Deşteaptă-te, Române”. Sá te 
vedem la teorie. Spune unde se înscrie cheia de 
sol pe portativ? 


| onescu Niculae, la tablă; ştii solfegiul?... 


„Deş- 


(Urmare din pag. 5) 
că să-i dau înainte cu întrebările 
să-i fac. 

„Ei, Bir-Bar-Bor, i-am zis eu, lasă-ne acum pe 
noi şi răspunde-mi la ceeace doresc să aflu despre 
voi, cei din Marte. Aşa dar, spune-mi câte state a- 
veţi? Ce fel de lumină intrebuintati noaptea? Cu 
ce vá incálziti în timpul iernei? Sunt si la voi căi 
ferate, vapoare şi automobile? De când aveţi apa- 
rate de radio şi dacă puteţi primi veşti din alte 
planete? Ce fel de cărţi de citit aveţi si cum fa- 
ceti voi socoteala anilor, lunilor si săptămânilor? 
Ce fel... Calul = ai 

— Ei, opreşte-te, prietene, îmi táie Bir-Bar- 
Bor vorba. Mi-ai pus atâtea întrebări, că mi-ar 
trebui un an de zile, ca să-ţi răspund la toate. Insă, 
má voi sili să te lámuresc pe scurt asupra câtor- 
va din ele. 

(Va urma) 


ce începusem 


N. BATZARIA 


| ORA D UZICA |*] 


— Cheia de sol... Cheia de sol se înscrie la în- 
ceputul portativului. > 

— Esti un prost, sau faci pe prostul. Nu ştii. Ba- 
te măsura 3/4. 

— Nicuşor ia linia şi descrie în aer câteva sem- 
ne timide, cari numai tact muzical, nu sunt. 

— Treci la loc! 

„Ai nota trei cu indulgență”. 

Nicuşor s'a întors acasă, rusinat şi amárát, na 
spus nimic; a mâncat puţin şi s'a culcat, dar cum 
a pus capul pe pernă, a văzut în fata lui un por- 
tativ colosal, care nu avea nici o cheie. Şi ce să 
vezi? Profesorul de sol îi da o cheie de sol în bra- 
te, ca s'o aşeze pe portativ. Cheia era mare sI 
grea, căci era de fier, iar Nicuşor a încercat s'o 
aşeze, dar nu nimerea locul, iar liniile portativu- 
lui jucau tot felul de note. Şi iată: notele, cari erau 
rotunde, au început să scoată aripi, aripi multe, 
multe... ` 

Din fiecare notă creştea câte o pereche. Unele 
erau roşii, altele verzi şi albastre si repede, repe- 
de, notele s'au preschimbat în păsărele cântărețe: 
canari, privighetori, scatii, sticleti, mierle, cari 
săreau din linie în linie pe marele portativ fără 
cheie, si cântând atât de frumos si râzând de Ni- 
cuşor, că nu ştie să cânte nici „Deşteaptă-te, Ro- 
mâne”. 

Dar pe când cântau asa, iată că se arătă un corb 
care începu să croncăne aşa de urât, încât toate 
păsărelele fugirá şi, fapt ciudat, corbul avea chi- 
pul lui Nicuşor. Noroc că se făcuse ziuă şi că sa 
desteptat băiatul din visul lui cu gândul să înveţe 
şi el să cânte. 

Nikita Macedonski 


d 


DIMINEAȚA COVIILU n = SEO = 3 PAG. 7 


AIR I RIOR RAIL IIA RIIIFIAIIIIIIIIR EIA IAAF IIIEIIAILIIIIIAAIGA IRA RI AICA AIRE RI ALI FRII III III EEE EEEE EEA A E 


: : 
E 
E 
: 
ž 
i 
3 
+ | 


dde 
diri dE AAA 


ETA Eo HERDAN 50 ME? 


| Fara PRAIRIE LEIA AAA AAA AIM IA IAIAIAIIILEFIAIIIIIIAIIIIIIRIEIIIIIIIIIIA 


& CE-I CU FETITA ACEASTA | 


* 


De fetița ce priviți? 
Spuneti-mi, dar mai de grabă, 
Cam ce face, cu ce treabă 


Stă acolo şi priveşte? 


E 
: 
. vi . . w .ys $ 
Hai să-mi spuneti dacă stiti, Eee ¡Ds = : 
Si : : 
Oare ştiţi la ce gândeşte? : 
Poate-aşteaptă pe mămica. 
Sau dráguta, mititica, 
Fiindcá'n drum Sa rătăcit, i 
De un zid s'a sprijinit. 
Sau se poate că-i oriană, i 


Singurică şi sărmană? 


PEH IIA HI AAA 


Poate trece cineva, 

Milá sá-si tacá de ea 

Si luând-o, s'o'ngrijească, 
S'o incalte, s'o hrănească. 
Cine va ghici ce este, 


Să-mi dea, rog, şi mie veste. 
Moş Nicoară 


AAAA AAAA AAEE REA AEAEE E AAE EER ERETTE EEEE EEEE AAAA REAA A KATE ETEEEETEEETEETEEEEEEEEEEETEEEEEEEEEEETEEEE EEEE EEEE EEE EEE EEEE EE EEEE E E E E E E E E E E 


AAAA AAAA AARAA A LESES EEEE E EE EEEEEEEEEETEEEEEEE EEEE EEEEEEEEEEYEEKE EEEE TEEPTETEEEE EEEE EEEE EEEE EEEE EEEE EEEE EEE TERETE EEEE EEEE EEEE EEEE EEEE AEAEE EEE EEEE AE A 


4 
$ 


PAG. $ = m Pi —— DIMINEAȚA COPIILOR 


| COANA FROSA IARĂȘI SE SUPĂRĂ | 


Desene de GEO Žž FE | y LI 4 | _ Text de MOS NAE 


Ca să 'mpac pe coana Frosa, Făr' să spun apoi o vorbă, Chem pe Haplea la o parte; 
Oare știți ce am făcut, Cumpărai niște cercei, La ureche 'ncet i-am zis: 
M'am rugat de un prieten Mari, frumoși, cu pietre scumpe „Spune Frosei că cerceii 
Să-mi dea bani cu împrumut. M'au costat şaizeci de lei. I-ai adus dela Paris, 


„Și ca fost o glumă vorba Merse-apoi la cona Frosa. „Fii drăguță, cum ţi-e felul, 
Că nimic nu i-ai adus“ Zice: „Dragă, am glumit, Si priveşte puţintel, 
Multumind, el ia cerceii De cadou când fuse vorba, Oare-fi plac cerceii ăstia? 


Şi în buzunar i-a pus, Căci la tine m'am gândit Stai, fi-i pun eu frumușel“,