Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1929 (Anul 6, nr. 256-304) 620 pag/DimineataCopiilor_1929-1669230585__pages201-250

mæ 


DIMINEATA COPIILOR 


-N 
h 
”] Y JA j 


rupt de sănătatea şi fericirea ta şi îţi 
ușurează traiul, pe care tu nu l-ai pu- 
tea câștiga singur. 

Ştii că trebue să-i iubeşti nu numai pe ei, dar 
şi pe toate persoanele, chiar dacă nu fac parte 
din familia ta, pe toţi câţi te iubesc şi chiar pe 
cei săraci pe cari nu-i cunoşti, nau părinţi ca 
line şi aşteaptă ajutorul dela alții. 

Mai ştii că nu trebue să-ți însuseşti alităţi pe 
cari nu le ai, căci nimic nu-i mai urât decât 
minciuna şi făţărnicia. 

Să mai ştii că o persoană care îşi câştigă tra- 
iul în mod cinstit, orice meserie ar avea, e dem- 
nă de acelaş respect, ca şi cel mai mare bogă- 
taş. Iar dorinţa de a străluci, sau de a fi invidiat 
pentru îmbrăcămintea ta, este o prostie. 

Este o faptă rea aceea de a cheltui banii pe 
nimicuri, când sunt atâția oameni, cari pau de 
mâncare. 


tii că trebue să-ţi iubeşti părinţii, cari 
sunt buni cu tine, se îngrijesc neîntre- 


LILI IL LLLLLLLEL 11111 ELL LA LL TAL LLLLLLLLLL LLIS 
(Urmare din pagina 14). 

cântatul aducerilor aminte ale tuturor păcăto- 

şilor din lume. O, Doamne, fii bun și iartă-mă!” 


De-atunci, în fiecare noapte, când e linişte a- 
dâncă, după miezul nopţei, încep  cocoşii să 
cânte. 

Și cântarea lor şi-o repetă până în zorii zilei, 
ca o veste care ne spune că veşnic păcătuim îm- 
potriva Mântuitorului şi a lui Dumnezeu, fie cu 
vorba, fie cu fapta, şi parcă ne-ar spune că nici 
în somn să nu-L uităm pe acel ce ne dă pâinea 
de toate zilele şi lumina soarelui... 


Zaharia George-Buruiană 
j ——oce ko — 


PAG. 15 


e 
CAU mm 
ZI 


După Al. Dumas Fiul 


Să ştii că e mai bine să mori de foame, decât 
pentru a te hrăni, să faci o faptă urâtă. De ase- 
menea mai află că nu trebue să spui nimănui 
un secret încredinţat de cineva sau pe care l-ai 
aflat, de asemenea să ştii că trebue să fii drept 
cu toată lumea, răbdător faţă de neştiutori, cei 
inferiori şi chiar faţă de vinovaţi. 

Să fii politicos faţă de servitori, chiar dacă ei 
nu sunt faţă de tine, fiindcă ei nu au avut fe- 
ricirea să aibă învățătura pe care ai căpătat-o 
tu. 

De asemenea este bine să ştii că trebue să te 

gândeşti la ceiace spui şi să nu spui întotdeau- 
na ceia ce gândești, pentru că ar putea să jig- 
nească persoana cu care stai de vorbă. 

Că nu trebue să-ţi baţi joc de schilozi, bă- 
trâni şi săraci, o știi. 

Şi, în sfârşit, știi că dacă te ascunzi pentru a 
face ceva, lucrul acela este o faptă urâtă şi nu 
trebue să-l faci. 

In româneşte de Micheline Delage 


DESOSNDENCOERRDDENERRECENENERNSDN ONNNNNENRUNEaaaaaaaaaaa 


Mult iubite cititor, 

Cartea „MITU MIȚIŞOR'** 
Şi SOSO!U SOSOLICI, 

Cea regină'ntre pisici, 
Uite, acum chiar a eş.t 
Şi-i plăcută ta citit, 
Toată'n versuri, ilustrată 
Şi-i frumoasă, minunată, 
iar de'ntrebi de preţul ei, 
Costă doar 20 de lei 

Ca s'o iai să te grăbeşti, 
Mai târziu nici n'o găseşti. 


„Ca să fiu senin şi vesel, 
Dragă, ce mă stăfueşti ? 

— Fuga la o librărie, 

Ia „HAPLEA LA BUCUREŞTI, 


Pin. Vas.- Loco. — Dacă eşti, precum ne scrii, un vechiu 
cititcr al revistei, ne mirăm cum de se î ce că nai citi! că 
nu e nici o nevoe să întrebi de mai înainte, ca să trimiţi 
la revistă jocur! sau alt eva. Tot ce se va gsi bun se va 
publica. Insă, pentru jocurile nepublicate nu se da nici un 
1ăspuns. 

W. Syl.-Loco. — Aşa cum sunt scrise cele două poezii 
trimise de d-ta („Nu ţi părăsi pământul“ şi . Avrora“) dove- 
desc din partea d-tale un promiţător talent literar, însă se 
cam depărtează de genul literaturei pentru copii D-ta tinzi 
spre literatura înală, care e deoseb.tă de literatura propriu 
zisă peniru copii şi tineret. 

V. Cr.-Moreni. — I tâmplarea versiiicată „Greşala Jui 
Dinu“ este destul de bună ca suniect, dar ateta nu-i deajuns 
pentru a ii pubiicabiliă. Şi versul trebuie îngrijit, eviâni 
cacotoniiie (se juca cu..), inutilele repeţiri de cuvinte, 
băgâni în acelaş timp de seamă ca versurile să nu fie 
şch'oape în ce priveste numănut de silabe, accentiil ritmic, etc. 

FI. Did.-Condeeşti. — Se pubică şi noul „Cânte: de 
leagăn” trimis de d-ta. Nu noi am îudreptat, tăind vreun 
vers din poezia, care a apărut ciuntită, ci a fost o greşolă 
de tipar. Mulţumim pentru sentimentele ce porți revistei 
şi cititorilor ei 

M, Ruck.-Galaţi. — După fe'ul scrisulni d-tale. şi mai 
ales după numeroasele greşeli de ortografie şi punctuație, 
înțelegem că eşti in vârsta mică, aşa că lucrul cel mai bun 
ce ai de facut, este să continui a li cititor până ce vei căpăta 
mai multă cultură. 

Puişor. - Basmul „Cea mai irumoasă“, trimis de d-ta, 
are un subiet foarte cunoscut şi care a fost tratat până 
acum în nenumărate rânduri. -Regretâm, prin urmare, că 
nu-l putem publica. 
` Con. Dia.-Loco. — Drăguţ] d tale „Acrostih“ . ar fi fost 
publicahil, dacă era mai mare potriveală la versuri şi dacă 
nu erau şi spuse, cari n'au dece să nu fie adevărate sau 
pub'icabile. De ex, dece nu s'ar pu'ea ca un Indian să 
cânte din vioaiă? Vezi, mai îndieaptă-l şi adă-l din nou. 


Numai cu Lei ri : 


puteți obține un volum din 


BIBLIOTECA PENTRU TOŢI 


Care cuprinde multe poveşti, isforioare, 
nuvele, poezii, anec ode; scrise de 
cei mai renumifi autori 
români şi sirăini. 


Au apărut până în prezent 
aproape 1200 numere 


Cereţi catalogul care vi se va trimite 
gratis de către: 


Librăria Editoare „Universala“ Alcalay & Go, - 
Bucureşti I | 
De vânzare la toate librăriile din țară 
11+000-0800--0009-—6r00 080 --C20--0009--609 000 --080--009--GE9-|.. 


DE VORBĂ CU CITITORII | 


la orele 10 dim. 
precis va avea loc 


Luni 1 Aprilie 192 
CULTURALA- 


ȘEZĂTOAREA HHAH 


organizată de către revista 


„Dimineaţa Copiilor“ 


5) 


o 
e 


EN 


DS OS 


o 
o 


? SANYA ` 
VENAS 


o 
o 


Biletele de intrare FI] 
| se pot lua din vreme x 


G 


SE 
af 


dela administratia 
revistei, Sir. Sărindar 
7 (parter). Tel. 6/37. w 


Tanana 
AE E 


RENUME 
După cum am constatat 
Sunt multe ciocolate °n lume. 
Dar „SUCHARD” -mi-a dovedit 
Singură-i, — cu renume. 
COT CITIT ll ile belele) 
A apărut ae a faza 
Y Pe FE 1) .. . . H 
„Milu Miţişor şi Sosoi Sosolici® 
si ! -~ Preţul lei 20 
De vânzare la librării şi la 
-chioșcurile de ziare. 
uunuunnzuanaauoeunannnanepasnuasaeaaenaaaannnanuanaanas 


„Almanahul Şcolarilor pe anul 1929“ 


9, 


E aaan r 


| 


ABONAMENTE : 1 AN 
6 LUNI 100 


7 APRILIE 1929 — No. 269, 


DIMINEATA 


COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI — Str. SĂRINDAR.?, parter. — TELEFON 6,6? 


-.—......... 


200 LEI 


Director ; N. BATZARIA 


| NUMĂR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


Manuscrisele nepublicate nu se înapolază 


REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 


vrev 


THEODOR SPERANȚŢIA 


In ziua de 9 Martie curent, a încetat din via- 
tā mult cunoscutul scriitor popular Theodor 
Speranţia 

Putem spune că nu există copil, precum nu 
există în România un om, de orice vârstă ar fi 
el, care să nu fi auzit de acest nume şi să nu fi 
citit sau să nu fi ascultat ceva din anecdotele 
lui Speranţia. 

Speranţia moare la vârsta de 74 de ani, o 
vârstă ce nar părea destul de înaintată. Insă, 
până aproape în ultimele clipe ale vieţei sale, 
Speranţa era în toată puterea trupului şi a 
minţii. Bucurându-se de o bună sănătate, el 
lucra şi scria încă. 

Cu Speranţia moare cel mai bun scriitor de 
anecdote versificate. Cu toate că era un om foar- 
te cult şi înzestrat bine în ce priveşte talentul, 
Speranţia n'a scris lucrări de literatură înaltă. 
N'a scris, pentrucă n'a vrut, ci a muncit toată 
viaţa ca să scrie pentru cei mulţi: pentru copii 
şi pentru popor. 

Aşa făcuse aproape cu un veac mai înainte 
Anton Pann, care despre serierile sale spune că 
sunt „dela lume adunate și iar la lume date”. 

In intervalul de timp ce a trecut dela moar- 
tea lui Anton Pann și până când apare Speranţia 
sa scriitor, avem, în ce privește scrierile cu ca- 
racter popular, pe neîntrecutul povestitor ro- 
mân Jon Creangă, pe Petre Ispirescu şi pe alţii. 
Numai că aceştia au scris în proză. 

De sigur, are și Speranţia destule lucrări în 
proză. Insă, el și-a asigurat în literatura româ- 
nească un nume neperitor prin anecdotele, prin 
minunatele și neîntrecutele sale anecdote în 


versuri. Cine nu le cunoaşte, cine n'a auzit sau 
n'a citit din aceste anecdote, scrise cu atâta duin 
și într'o aşa de frumoasă limbă română? 

Aproape nu este şezătoare care să nu se re- 
cite una sau mai multe din anecdotele, cari în- 
veselese pe toată lumea. 

Şi despre ce este mai mult vorba în aceste a- 
necdote? 

Cele mai multe subiecte sunt luate din popor, 
iar poporul român, un popor căruia îi place să 
râdă, se pricepe de minune ca să descopere păr- 
tile de râs şi slăbiciunile popoarelor alături de 
cari trăceşte. 

De asemeni, îi place să râdă pe socoteala oa- 
menilor cari au ceva viţii, cum sunt, de pildă 
beţivii. 

Şi Speranţia în anecdotele sale face cam ace- 
laş lucru, Råde şi ne face și pe noi să râdem cu 
poftă pe socoteala altor popoare şi pe socoteaia 
beţivilor și a altor oameni cu viţii şi defecte. 

Anecedotele sale, dintre cari multe sunt ştiute 
pe din afară de destulă lume, scapără de spirit 
și sunt pline de haz. 

Astăzi navem alt scriitor în genul acesta. De 
aceea, moartea lui Theodor Speranţia este o 
foarte mare pierdere pentru literatura română 
cu caracter popular. 

Revista „Dimineaţa Copiilor” deplânge cu a- 
tât mai mult această moarte, cu cât neuitatul 
Speranţia a fost unul din colaboratorii şi prie- 
tenii ei. 

N. Batzaria 
—— oe keo 


PAG. 4 e0eeceeee00000000000000000000oooooeeoooeoeeeoee DIMINEAȚA COPIILOR 


elu învaţă la școala primară în 
clasa patra şi e unul dintre 
cei mai silitori şi mai cuminţi 
şcolari. Niciodată nu sa în- 
tâmplat să vie la şcoală cu lec- 
ţia neînvăţată sau cu tema ne- 
scrisă. 

Când iese de la şcoală, el se 
dreaptă totdeauna spre casă şi nu hoinărește 
pe străzi stricând ghetele pe ghiaţă, bătându-se 
cu zăpada, sau alergând după căruţe şi tram- 
vae cum fac unii copii răi și neascultători. 

Intr'o zi Trică, leneșul și neastâmpăratul Tri- 
că, i-a spus lui Nelu, pe când ieșeau amândoi 
de la şcoală: | 

— Tu de ce eşti prost, Nelule, şi nu mergi 
niciodată cu noi să ne jucăm. Să vezi tu ce ghia- 
tă bună-e colo în deal şi câți băeţi vin cu sănii 
şi cu patine. Zău, hai şi tu într'o după amiază, 
că n'are să-ţi pară rău. 

— Dar n'am spus mamei acasă — a răspuns 
Nelu. e 

— Parcă trebue să ştie şi ea unde te duci... 
râse ştrengarul de Trică. 

— Nu, nu pot să merg acum. Mă așteaptă ma- 
ma. Altădată... mai spuse Nelu și plecă spre ca- 
să singur. 

Pe drum însă îi păru rău că nu se dusese și 
el la joacă. 

Işi făcu lecţiile cu gândul la ghiaţă şi la pa- 
line şi se culcă, adormind cu hotărârea că a 


de Valeriu Mardare 
doua zi se va duce cu băeţii fără să-i mai spue 
mamei. Desigur, ea nici nu i-ar fi dat voe. 

Şi iată-l că a doua zi stătu toată vremea ca pe 
ghimpi şi cum le dădu drumul de la şcoală, 
Nelu se luă cu alde Trică şi alţi derbedei ca el 
şi se pomeni tocmai colo în deal dându-se pe 
ghiaţă. 

La început căzu de câteva ori căci nu ştia: 
bine. Ba mai strică şi călimara din geantă, mur- 
dărindu-şi toate cărţile și caetele cu cerneală. 
Dar fiindcă geanta îl încurca rău de tot, o lăsă 
deoparte pe maidan cum văzuse că fac şi cei- 
lalţi băeţi. Singur Trică o ducea mai bine căci 
el nu mai avea grijă de nimic: îşi pierduse de 
mult și cărțile şi caetele. 

Și erau acolo atâţia copii, mulţi chiar de pe 
la alte şcoli. Şi toţi se pricepeau de minune să 
se joace. 

Unii aveau câte o patină legată de picior cu 
sfoară şi alergau pe ea de colo până colo. 

Cei fără patine făcuseră un gheţuş lung şi 
neted ca oglinda pe care alunecau aşa de bine 
ghetele. Chiuiau și strigau, alergând unul după 
altul pe ghiață. Când unul mergea prea încet 
era ajuns din urmă de altul și răsturnat la pă- 
mânt. Şi peste el cădeau alţii. Pe urmă iar por- 
neau, ținându-se lanţ... 

Câţi dintre ştrengarii aceştia nici nu se mai 
duceau la școală. Işi luau cărţile subţioară ca 
să-i înşele pe părinţi şi dădeau fuga drept la 
ghiaţă, pe maidan. Aici era învăţătura lor, aici 
își rupeau hainele şi ghetele. 


DIMINEAȚA GOLIA 


“Mai târziu se stârnise între copii. un războiu 
cu zăpadă. Vroiau să vadă cari sunt mai tari. 
Nelu era lângă Trică, ajutorul lui. El îi făcea 
bulgării pe care Trică îi arunca cu dibăcie în 
dușmani. 

Dar ceilalţi erau mai tari şi trebuiră să fugă. 
In grabă, Nelu își pierdu şapca şi fu călcată şi 
mototolită în picioare. 

Spre seară porniră însfârşit spre casă. 

Dar pe drum începură să se bată între ei cu 
zăpadă. Se fugăreau izbindu-se de trecători şi 
aruncau de departe cu bulgări. Un bulgăre a- 
runcat de Nelu nimeri tocmai întrun geam şi-l 
sparse. 

Copiii fugiră care încotro. Nelu nu- spuse ni- 
mic acasă de această întâmplare. 

Dar proprietarul acelei case veni la școală a 
doua zi şi reclamă căři s'a spart un geam. Insti- 
tutorul făcu cercetări şi află că Nelu era vino- 
vat. ~ 

Acum tatăl lui Nelu era chemat la şcoală să 
plătească geamul şi să i se spue ce fel de copil 
are. Până atunci, Nelu fu scos din banca întâi, 
dintre băeții buni şi mutat în fund lângă Trică 
și alți neastâmpăraţi. Acolo e locul copiilor răi 
cari hoinăresc pe străzi şi nu-şi învaţă lecţiile. 

Şi acum, uite-l sta colo în fund și plânge de 
ruşine că n'a ştiut lecţia şi de frica părinţilor 
când vor afla că băiatul lor a ajuns un derbe- 
deu şi un leneş. 


— Scoală, scoală, Nelule, că e târziu. 

Nelu se uită speriat în jur. Era dimineață. Il 
trezise mama lui să se pregătească de școală. 

—' Dar de ce plângeai prin somn, Nelule? îl 
mai întrebă mama. 

Nelu se freca mereu la ochi, parcă nu-i venea 
să creadă. Apoi îşi aduse aminte cu încetul. A- 
seară adormise cu gândul la Trică și la joacă. 


PAG: 5 


Dar nu se dusese cu el, nu se iatăăiplăse nimic 


rău. Geanta era colo pe scaun, călimara pe ma- 


să, iar şapca în cui. 


x 


geamul spart era un vis dar?... 
"Nelu, sărind 


Și geamul... 


y 


. — Nu ştiu mamă — răspunse 
vesel din pat — poate că visam ceva, dar am 
uitat... 

Și de-atunci niciodată ni se mai gândi să se 
ducă la ghiaţă cu Trică; 


Valeriu PRR 


2B3PDOBDORDSARODRDOGRODON 82 i 99 OFAPADNDORERONONAANRENDERNGONCSANEANACORNNANISONANNNANI ANTANS, (MNATAVANAAERASENERNRNRAND 


Cum să ne păstrăm cărţile 


Odată se auzi o convorbire între o carte din- 
to bibliotecă, cu un băețel ce o împrumutase. 

„Te rog, zicea cartea, nu mă atinge cu mâi- 
nile murdare. Mă voiu ruşina pe urmă, când mă 
voiu arăta băeţilor, cari ar dori să mă: citescă, 
Nu mă lăsa neacoperită sub ploaie. Cărţile, ca 
și copiii, răcesc. Citind, ai sprijini coatele pe 
mine; aceasta mă doare! . 

„Deschizându-mă, să nu mă culci cu faţa pe 
masă. Tu nai vrea să ţi se facă la fel! Nu băga 
între: foile mele creioane sau alte lucruri mai 
groase decât hârtia; astfel îmi strici scoarţele. 


Când întrerupi cititul, nu îndoi marginile spre 
a-ți însemna unde ai rămas, ci pune un semna 
mic şi curat, apoi închide-mă și pune-mă bine 
ca să mă pot odihni comod. 

„Aminteşte-ţi că după tine, eu mai trebue: ‘să 
vizitez atâţia alți băețaşi; se poate ca tu însuți 
să mă mai întâlneşti din nou şi n'ai fi mulţumit, 
dacă m'ai găsi veche, ruptă şi pătată. 

Ingrijeşte de curăţenia mea şi eu te! voiu. a- 
juta să fii fericit”. 3 i 


Din esperanto de Camil PAE. 
—— oce kn 


PAG. 6 


DIMINEATA COPIILOR 


CUM A INVĂȚAT HAPLEA LITERA f 


Zău, Moş Nae, mă miram 
Și mereu mă tot scuipam, 
à Să nu fiù deochiat, 


Le 
C 


vam ajuns om învățat. 


imi ziceam. într'una-acum: 
A, bc şi-dişi-e, 

Alt ca mine nu mai e”. 
intro zi stând în pădure, 
Să culeg la fragi şi mure, 
Aud glas cam subțirel, 
Cum tot cântă frumușel: 
Foaie verde chiparos, 
Haplea e flăcău frumos, 
Şi-i deștept nevoe mare, * 
Nu-i găsești asemănare. 

Si mi-i drag, dar ce păcat, 
Pân'acum de na "'nvățat, 


Cum e litera cu care 


„Ncepe numele-mi cel mare”. 


Văd că vine o fetiță 


Cu cămașe cu alliță, 

Cu o furcă şi un fuior 

Si cânta, cânta, de dor. 

lar frumoasă, cum să spui, 

La Hăplești cum alta nu-i. 
„Ei fetițo, cine ești? 

O întreb, cum te numeşti?” 
Galeş dânsa mă priveşte, 
Drăgălaş apoi zâmbeşte 

Si-mi răspunde c'un oftat: 
„Hapleo dragă, n'ai aflat, 
Cine sunt și cum mă chiamă? 
Şi ți-aș spune, dar mi-e teamă, 
Uite, Frosa mă numesc, 

Vai, cum tremur, mă roşesc! 
Ieri o babă mi-a ghicit, 

Căci ca tine mă .nărit, 

Dacă tu vei învăța 

Prima literă a mea”. 


— Stai c'o'nvăț! am vrut să zic, 
Insă văd că un voinic, 
Mândru, chipeș, arătos — 
Nam văzut așa frumos — 
Inainte-mi se ivește 

Si râzând îmi tot grăeşte: 
„Stii tu, Hapleo, cine sunt, 

Stii că nu e pe pământ 

Alt flăcău mai cunoscut, 

Mai viteaz și mai temut? 


Eu de colon sus săream 
„Scumpă Froso, răspundeam) 
A.b,cși d şie, 

Dintre astea care e? 

— Nu-i nici una, ci privește 
Cum se scrie, se citește. 

F, e, Hapleo, f, e, zău, 

Cu eancepe și flăcău, 
Furca, fusul și fuiorul, 
Frunza, traga şi fiorul”. 
Astfel Frosa când vorbea, 
Mă pişcă pe nas ceva. 
„Aoleu!” eu am strigat 

Si cu palma tare-am dat. 
Dar cam prost am nimerit, 
Nasul rău mi l-am turtit. 
lar în paimă când privesc, 
Oare știi cam ce zăresc? 

O furnică. „Ce-i cu tine?” 
Ea de colo: „Ptiu! ruşine, 
Haplea-ai fost și Haplea ești, 
Dacă nu știi să citeşti 
Litera cu care eu. 

Imi încep numele meu”. 


— Rog, iertare, îi ziceam — 
Și ce rău mă bâlbâiam ?— 
Eşiţi de colo..., din Blegeşti, 
Ori primar pe la Tâmpești”, 


DIMINEATĂ COPIILOR 


Insă el se supăra 

Ş'astfel vorba îmi tăia: 

„Tu ești bleg şi eşti tâmpit, 
Dacă încă nai ghicit, 

Că sunt Făt-Frumos vestit, 
Făt-Frumos cel prosiăvit”, 
Eu cu bine-l luam, 

Cam glumind îi răspundeam: 
„Lasă, nu fi supărat, 
Făt-Frumos, sunt încântal. 
Te cunosc şi încă bine, 

Văd că semeni chiar cu mine, 
Asta-i Frosa din Blegești, 


Eu sunt Haplea din Hăpleşii. 
Ce-ţi mai face, rog, Ileana, 
Prea frumoasa Cosânzeana? 
Să te rog apoi aș vrea, 

Naş să-mi fii la nunta mea”. 
Făt-Frumos se domoleşte 
Si-mi vorbi prieteneşte: 

„Cu Ileana am să viu, 

Naş la nuntă-ți ca să fiu, 
Insă vreau întâi să ştii, 

Să citeşti, frumos să scrii. 
Prima literă cu care 
'Ncepe numele-mi cel mare. 


..onananntponunnareuvonuveannanaoanervresaer» 


sovbooeoeoeeee PAG. ? 


F e, Hapleo, nu uita, 
Şi de-aicea n'oi pleca 
Până când nu voi vedea, 
S'o citeşti cai învățat 
Și so scrii chiar minunat”, 
Ei, Moş Nae, ce să fac? 
Vrând pe Făt-Frumos sămpae 
Patru ore mam căznit, 
Dar la urmă-am izbuti, 
F să scriu și să citesc 
Si frumos să-l zugrăvesc. 
Uite-aşa chiar sa 'ntâmplal, 
Eu pe f de-am învăţal. 

(Va urma) 


PNBBOBORaaozaa ae rouansnssscmrseeanureasas: 


Nu faceți ca lonel ca să nu 
pățiți ca el 


Voi, eopii mai mititei, ba şi voi, mai măricei, 
la Ionel să vă uitaţi, 'nvăţătură să luaţi. 

lonel era un băiat sburdalnic, neastâmpărat, 
în toate se amesteca, peste tot mâna punea. Ma- 
ma, tata-i tot spuneau, deseori chiar îl certau: 
„Stai cuminte, liniștit, că vei fi rău pedepsit. 
După ce o să păţeşti, ai să plângi, să te căești”. 

Il certau, dar în zadar, căci Ionel n'avea ha- 
bar. 


Invârtindu-se prin casă, lonel văzu pe masă, 
cana plină cu cafea ce fierbinte încă-era. 

Astfel singur işi vorbeşte: „Văd cafeaua se ră- 
ceşte. Haide, dar să mă grăbesc, pe tăticu să-l 
servesc”. 

Şi se duce ca so ia, dar e mic şi n'ajungea. In 
picioare se ridică. Intinde mânuţa-i mică, dar 
vedeţi ce s'a 'ntâmplat: Vai, sărmanul de băiat! 
Cade cana şi se varsă, mâna lui Ionel e arsă, ți- 


pă dânsul: „Ajutor! Aolcu! leşin şi mor!” 

Mama, tata vin în grabă, ce-a păţit nici nu-l. 
întreabă, căci vedeau cum se văeta şi cum bra- 
tul îi ardea. 

Mama-i zice: „las că-ţi trece, te spălăm cu 
apă rece”. 

Apă multă i-au turnat, iar apoi l-au desbrăcat 
şi un doctor au chemat. 

Ba l-au uns cu vaselină, ba i-au dat şi aspi- 
rină şi cu braţul tot legat a zăcut Ionel în pat. 

Multe zile au trecut, până bine sa făcut. 

După cele ce-a păţit, Ionel sa cuminţit. 
„Deci, copii mai mititei, ba şi voi mai măricei, 
să nu faceţi ca Ionel, ca să nu pățiți ca el. 

SPicuitor 


A apărut 


„Mitu Miţişor şi Sosoi Sosolici** 


Preţul lei 20 


De vânzare la librării şi la 
chioşcurile de ziare. 


Citiţi cu toţii: 


„HAPLEA LA BUCUREŞTI“ 


de MOŞ NAE 
Preţul LEI 60 . 


Grăbiţi-vă să cumpăraţi 


„Almanahul Şcolarilor pe anul 1929“ 


S 


PAĜ. 8 DIMINEATA COPIILOR 


CU CL PASA ph 4 Li LOLE 
LATUL 


Desene de GEO (10 Urmare) 


a EN 
Insă Stan ce-i zic Nătângul, „Oameni buni, le strigă dânsul, „C'a venit la târg un Ungur, 
Stiți acuma ce făcea? Nici o clipă nu mai staţi, Sau un Neamţ” e un străin 
Crede tot ce-i spune Gic Vaci şi boi ce-aveţi cu toții, Cu vr'o zece saci de galbeni 
Fuga 'n sat apoi dedea. Hai, mai iute "i înjunghiați. Și plătește bani peşin. 


Z 


á g 


„Dă un pol de păr de vacă Ce mai zarvă e 'n tot satul! Chiar viţeii mici de lapte, 
«Nue glumă, vă gândiţi.” Boi şi vaci cum mai mugesc! Vai, sărmanii, nu-s cruțaţi! 

Câte fire sunt în piele, Căci sătenii 'ntr'o ureche, Din livezi și de prin grajduri 
situ zici trei, vă 'mbogăţiţi”.. _ Cum le prind, le căsăpesc. > „Pân' la unu-s înjunghiaţi. | 


în Si 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Unlyęğsității laşi 


903 


` vada ai ca 
Pi 
i 


F 
jB 


Ibijo 


fas :) 

Sata Za 

Dup așa ispravă mare, Câţi îi văd, se miră strașnic. Nu răspund deştepţii noştri, 
Au pornit cu toți de sârg, Ce-i cu voi şi ce-ați păţit? Căci își zic în gândul lor: 
Cară pieile 'n spinare Unde duceți pieile acestea? „Dacă spunem, merg și dânșii 
Si năvală dau la târg, Au Tătarii-au năvălit?” La bogatul negustor. 


„lar de vede marfă multă, Intră 'n târg și drept lacrâșmă lar cârciumarul când îi vede, 


Nu plăteşte un pol firul, Caută pe negustor: Că sunt toți într'o ureche, E 
Vrea mai eftin, deci atuncea „Unde este? Ce-i cu dânsul?” Că-s nătângi,! scrântiți cu toții, 
Am scăpat noi chilipirul”. Tot întreabă ei de zor. Cum nu le găsești păreche, 


Vrând să-și rădă-acum de Şi-i trimise prin tot târgul. Se întorc plini de mânie, 
i Anii ui P p 

pia k A ANȘu, Pe 'nserate, când aflară, Când pun mâna pe Gigel, 

Zice: „Uite, chiar acum (ii pala iati ăi cil i C titei Gate dadurá 

A plecat la primărie. jă-i minciună, că-i poveste, e-a pățit și ce-i dădură, 

Poate-l întâlniți în drum”. Rău de tot se supărară. Să vă povestească el. 


(Va urma) 


“iS Yis 


VLYyLISIaZAINN 
vIaLoNma 


PAG. 10 


AKU 


4 P s4 


7 
A 


Ie, 


K7 A 
h 

“dA 
y 


nAi 


PEŞTIŞOR 


Ai ucia a căpătat un peştişor întrun borcan 
de sticlă. Dar nu unul obişnuit, ci un 
peştişor roşu, adus de departe, din Gre- 
cia. 

Fetița stă timp îndelungat, privind 
cum peştişorul ei îşi mişcă aripele înotând, sau 
cum se odihneşte pe nisipul de pe fundul bor- 
canului. Avea grije să i se schimbe apa şi să-i 
arunce firimituri de pâine. De multe ori o au- 
zeai şoptindu-i: „Peştişorul meu drag, cât te iu- 
besc!” 

Ca să-l aibe mai aproape, l-a pus pe dulăpior 
în odăiţa ei. Dimineaţa cum se trezea, se uita 
dacă peştişorul sa sculat, iar seara, după ce 
spunea tuturor „noapte bună”, îi spunea şi lui. 
Din zi în zi, peștișorul câștiga mai rnult loc în 
inima micuţii. 

Intro seară, fetiţa era gata să adoarmă, dar 
simţi atingerea unui corp rece. Deschise ochii 
și, ce să vadă?! Peştişorul sta pe perna ei pri- 
vind-o cu ochișorii lui, două gămălii negre: Tu, 
peştișorule?! se minună Lucica. Dar cum ai 
eşit din borcan? 

— Mi sa făcut dor de ai mei, micuța mea stă- 
până. Aş vrea să-i văd în noaptea asta și m'am 


A 


gândit că ţi-ar face plăcere e sălătorie în țara 


(//Z 


_— 


DIMINEATA COPIILOR 


Í A 
MA 


TN 


+ 


E N. 


UL ROŞU 


- de Eufrosina Semenescu 


mea. Fii fără teamă, mai spuse el văzând şo- 
văiala fetiţei, vom fi curând înapoi. Te rog nu- 
mai să mă duci la malul unei ape”. 

Lucia porni cu peștișorul şi foarte curând a- 
junseră la malul Dunărei, Aci el sări în apă ru- 
gând-o să facă şi ea la fel. Fetiţa își făcu curaj 
şi numai decât se simţi prefăcută într'un peşti- 
şor, la fel cu tovarășul ei. Inotau amândoi iute 
ca gândul. „Acum dăm în mare”, zise peşti- 
şorul”. Şi înotară mai departe. „Acum: vom a- 
junge la palatul părinţilor mei”. ` 

Lucica, prefăcută în. peşte, începu să. zărea- 
scă un palat strălucitor de lumină şi pietre 
scumpe; şi în acel palat roiau peşti de diferite 
culori. 

„Copilul meu, dragul meu copilaş, te cre- 
deam mort de mult, vorbi unul din peşti. 

— Nu, mamă, răspunse micuțul îmbrăţișân- 
du-se cu cel ce-i vorbise. Trăesc şi încă foarte 
bine, întrun borcan de sticle. Tovarășul meu e 
micuța mea stăpână și păcat că nu-şi poate lua 
înfățișarea s'o vedeţi cât e de drăgălaşă. Mă iu- 
beşte mult şi-mi poartă de grije. Lucica se în- 
duioșă şi zise: 

„Drăguţule peştişor, du-mă înapoi acasă şi tu 
îmtoaree-te la ai tăi. 


DIMINEAȚA CUPIILUh 000000000000000000000000000000000eeeteooeeece PAG. 11 


— Nu, mă voi întoarce cu tine, căci sunt des- 
tul de mulțumit în tovărășia ta”. 

După ce-și luară rămas bun dela întreaga fa- 
milie, porniră spre casă, unde au ajuns curând. 
Peştișorul sări iar -în borcan, iar fetiţa se culcă 
cuminte în pătuţul ei. 

A doua zi, privi cu teamă spre borcan, dar 
peştişorul era acolo. De atunci fetiţa nu-i vor- 
bea decât de călătoria lor. Peştişorul nu-i răs- 
pundea, dar o privea cu gămăliile lui negre. 

Lucia era sigură că el o înţelege. 

Intro noapte însă, se vede că borcanul era 
prea plin, iar peştişorul prea sătul de lunga-i 
robie, că-și luă îndemnul și zdup! sări din bor- 
can. Pe covor, începu să se zbată cu disperare, 
blestemându-şi nesocotinţa. : 

Bretenel, motanul ce dormea pe blăniţa de la 
gura sobei, fu singurul care-l auzi și puse grab- 


nic laba pe el, înghiţindu-l cu multă plăcere. De 
mult îi purta el Sâmbetele, acum se împlinise. 
Şi Lucica dormea liniștită, fără să  bănuiască 
nenorocirea dragului ei peştișor, 

A doua zi, dete un țipăt zărind borcanul gol. 

„Peştișorul meu, unde-i peștişorul meu, mămi- 
co? Și plângea frângându-ţi minţile. 

— Poate că peștişorul tău s'a întors la mama 
lui, încerca mămica so mângâe. 

— Nu se poate! Cum o să se ducă un 
peștişor atât de departe? 

— Dar nu mi-ai spus singură, că i-ai dat 
voe? Peştișorul tău era năzdrăvan. Lucica pri- 
vi în ochii mămichei, neștiind ce să facă. S'o 
creadă pe ea sau privirile obraznice ale lui 
Brebenel? Fetiţa se "nfioră. Nu, ar fi fost prea 
grozav! Şi o crezu pe mămica. 

Eufrosina Semenescu 


biet 


CITITI LILI LILI LILI LILI LL LL lebedele elle elen bl elle bă 


CORBII CEI NEGRI 


In vremea de demult, corbii, ciorile şi stan- 
cele, erau păsări frumoase, cu pene albe și stră- 
lucitoare. 

In împrejurimile Nazaretului, pe timpul co- 
pilăriei lui Isus, păsări de acestea erau foarte 
multe. 

„Nu odată Cristos le hrănea cu fărămituri şi 
grăunţe. Dar ele erau atât de lacome şi nesăţi- 
oase, că pentru fiecare fărămitură de pâine sau 
bob de grăunţe se certau, ba chiar şi se băteau. 

Odată, micul Isus se întorcea acasă. Căldura 
era nesuferită. Copilul obosise, setea îl chinuia 
şi casa cra încă departe. 

Atunci, privind în juru-i, zăreşte nu departe 
un mic izvor cu apă limpede. 

Un stol de păsări albe se răcorea bând din 
apă şi scăldându-se în micuțul pârăiaș ce abea 
curgea. 

Isus, apropiindu-se de izvor, se aplecă să bea 
niţică apă, ca să-și răcorească buzele şi limba 
uscată de sete. 

Deodată, corbii croncăniră desperat, amenin- 
țându-l cu. ciocurile deschise şi bătând din a- 
ripi. 

„Nu se poate, nu se poate! Fugi! Vrei să ne 
bei toată apa?... 

— Dragi păsărele! N'am să vă fac nici un 
rău, daţi-mi voie, numai să-mi răcoresc gura 
arsă de sete... 


Dar, păsările într'adins au început a bate cu 
aripile în apă, ca să o turbure. 

Micul Isus oftă şi merse spre casă. 

Incetul, cu încetul corbii s'au liniștit, şi cron- 
cănitul lor a tăcut. 

Dar atunci când sau aruncat din nou în apă 
turbure să se mai scalde, penele lor albe strălu- 
citoare sau făcut negre, — negre şi astfel au 
rămas pentru totdeauna. 


Virgil Onotrein-Petroşani 
—— ock 


O bucătărie curată 


La Madame Ionescu e sindrofie mare, căci azi 
e ziua micuţei sale Marioara. Şi Marioara e a- 
cum „domnişoară” mare. A împlinit şapte ani — 
mulţi înainte! 

„La spune poezia aceea cu păianjenul”, se rugă 
mama sa. Şi îndată mica Marioara, care nu este 
deloc timidă, spuse, fără răsuflare, întreaga poc- 
zie. 

„Bravo Marioaro!, o aplaudă Madame Geor- 
gescu. Dar ia spune-mi tu: ai văzut vreodată un 
păiajin? 

— Oho! răspunse Marioara grăbită, la noi în 
bucătărie sunt atâţia !”... 


Margot Capon 


Cititoare, cititori 


„Mitu Mitisor şi Sosoiu Sosolici“ 


de MOŞ NAE 


PAG. 12 


BOB SI PITI EA 


ntrun sat dela munte trăia oda- 
tă un biet cismar sărac, cu ne- 
vasta şi doi copilași. Toată ziu- 
lica îl auzeai din zori şi până'n 
noapte, bătând vrednic cu cio- 

anul cuiele de lemn: „Cioc, 
cioc, cioc, cioc”! Totuşi, sără- 
cia se ţinea scaiu de ei şi odată 
cu ea toate belelele. Erau dese zilele când n'a- 
veau ce mânca. In timp de iarnă grea rareori 
duduia soba în cocioaba lor. De cele mai adese- 
ori, zgriguliţi de frig, rău îmbrăcaţi şi rău hră- 
niţi, înghiţeau cu noduri coaja lor de pâine us- 
cată. 


Dar aşa săraci cum erau, niciodată nu şi-au 


blestemat soarta, totdeauna au muncit fără pre- 
get şi cinstit, ba mai mult, nu sa aflat om mai 
sărac decât dânşii care să le fi cerut ajutor şi 
ei să-l fi gonit. ý 

lată dece, într'o bună zi, Dumnezeu care 
vede şi aude toate de acolo de sus, din cer, făcu 
semn să se apropie de El cei doi îngeri albi și 
strălucind de lumină, ce se aflau la dreapta și 


de Traian Ştefanovici 


la stânga tronului și șoptindu-le. întâi ceva la 
ureche, zise apoi tare: „Plecaţi acum de grabă 
şi să nu vă întoarceţi în împărăţia cerului de- 
cât atunci când veţi fi făptuit cu sfinţenie tot, 
ce vam poruncit în clipa aceasta!” 

Ingerii sărutară mâna Tatălui cel Bun și fâșș! 
iși luară sborul spre pământ. 

+:+9 

Cum sburau însă ei aşa, se gândiră că nu vor 
putea să se înfăţişeze printre oameni în chip de 
îngeri. Cu puterea ce aveau, se schimbară în 
două turturele albe ca neaua, cu ochii ca mărge- 
lele şi cu un guler frumos negru, de fulgişori 
mici în jurul capului micuţ. 

Și cum vă spuneam, veseli că aveau de înde- 
plinit o faptă bună, ajunseră în curând la că- 
suţa cismarului sărac. Era cam pe la amiază. 
Unul din copii pe nume Petre, tocmai se întor- 
sese dela şcoală. Celălalt, o fetiță, Marioara, sta 
cu năsucul lipit de geamul rece şi privea cum 
viscoleşte afară. Tatăl lor lucra, iar mama ro- 
botea de colo până .colo, după treburi. 

Deodată auziră la fereastră glas de pasăre 


DIMINEAȚA COPIILOR  1090000000.ooo00000.00000ooooooooooooooooe PAG. 13 


cântând: tur-tu- 
rum!” - 

Marioara strigă: „Uite două păsărele frumoa- 
se; şi cum mai tremură de frig, săracele!” 

— Să le deschidem uşa; poate că intră ele 
singure în casă” 

Zis şi făcut. Cum deschiseră uşa, zvârr! tur- 
turelele înăuntru şi se şi aşezară pe marginea 
mesei: 

„Tur-tu-rum, tur-tu-rum. Vă mulțumim Dum- 
veavoastră” 

Copiii rămaseră cu gura căscată: 
tă, păsărelele astea vorbesc. 

— Pe mine mă chiamă Bob, mai zise păsări- 

a mai mare. 

— Şi pe mine Piţi, cântă cea micuță. 

— Eu știu să citesc, spuse Bob. 

— Şi eu să scriu, se întrecu Piţi. 


— Nevastă, sări cizmarul zăpăcit, pasăre aşa 
deşteaptă mai văzut-ai în viaţa ta vre-odată? 

— Ba eu nu, bărbate, Poate tu, că tot ai mai 
eşit câteodată din satul ista” 

Dar când se mirau ei așa, Piţi cea sprintenă 
scosese de colo de sub aripă o hârtie cu un scris 
ciudat pe ea. (pasă-mi-te: scris păsăresc) şi zise: 

„la te uită ce-am scris eu!” 

„ Atunci Bob se și repezi la scrisoare: „la să 
văd!; şi prinse să citească: „In pădurea satului, 
la o sută de paşi spre dreapta celui mai bătrân 
copac se află o comoară. Să fie comoara aceasta 
a acelui care va şti să o găsească şi să o folosea- 
scă cum se cuvine” 

larăşi rămaseră cei din casă cu gura căscată, 
Bob, dacă-i văzu aşa, odată sări la uşe şi începu 
să ciocăne în ca de zor, iar Piţi sbură pe umă- 
rul lui Petre şi-i cântă frumos la ureche : „Hai- 
de, încearcă tu!”. 

Băiatul deschise atunci ușa şi păsărelele cele 


„Turr-tuu-rum-lurr-tuu-rum, 


„Mamă, ta- 


minunate se avântară din nou în frigul de afa- 
ră. Petre, după ele. 
„la să "ncercăm, gândi el, te pomeneşti că 


scăpăm de sărăcie” 

Păsărelele săriră întâi pe poarta casei lor, a- 
poi pe a vecinului şi aşa mai departe până a- 
junseră la marginea satului. Când să dea însă 
în drumul mare, Petre văzu un moşneag ce că- 
zuse pe zăpadă şi aproape înţepenise acolo de 
frig. 

„Oh, uite pe moş Vasile cerșetorul; mă 
să-l ridic şi să-l duc la el acasă, săracul ! 

— Lasă-l că-l ajuţi când te întorci, cântară 
turturelele. (Vezi că Dumnezeu le şoptise să în- 
cerce pe copil, dacă merită sau nu comoara). 

— Nu se poate, răspunse Petre, dacă moare de 
frig până atunci ? Mă întorc repede. Şi, milos 
cum era, merse de ajută pe bătrân. Il sprijini 
cum putu și încet-încet îl duse până acasă. Apoi 


duc 


fuga se întoarse la răspântie ade găsi pe păsă- 
rele aşteptându-l pe o cracă. 


„Să mergem acum !“ Dar nu făcu zece paşi şi 


văzu jos înfundată în zăpadă, o pungă. O ridică: 


plină cu galbeni. 
„Bag-o repede în buzunar şi haide odată, în- 
demnară Bob și Piti. 


CE a NANT 


ú 


PRENT 


— Stați niţel ! Cine ştie cine o fi pierdut-o : 


Mă duc să o dau domnului primar”. Şi iarăşi o 
luă la fugă îndărăt spre sat în timp ce turture- 
lele, rămase să aştepte, îşi ziceau: „Ai văzut ce 
cinstit şi milos se poartă?“ 

N'apucară însă să isprăvească bine lauda, şi 
Petre se şi întoarse, istovit de alergătură, dar 
mulțumit de fapta sa. „Haideţi!“ 

Din nou, porniră mai departe turturelele cele 
albe. 

In sfârşit ajunseră în pădure şi cum intrară 
în ea, Bob se cocoţă pe un ştejar bătrân de tot. 
Petre înţelese. Prinse deci să numere o sută de 
paşi spre dreapta ștejarului şi când isprăvi, Piti 
se aşeză pe un alun ce se afla acolo şi începu 
să cânte: 


PAG. 14 0000000000000000ÂÂ0.0oo..ooooooeoooeoooeoeeeoe DIMINEAȚA COPIILOR 


„Tur-tu-rum, tur-tu-rum, 
Eşti bogat acum. 

Să urmezi acelaș drum 
Sprijinind ai ti părinți 
Și-ale altor suferinţi 
Tur-tu-rum tur-tu-rum, 
Eşti bogat acum.“ 


Băiatul scormoni zăpada dela rădăcina pomu- 
lui şi minune! găsi acolo o căldare plină cu bani. 
Luă din ei cât putu şi-şi umplu toate buzunarele 
Apoi acoperi restul cu zăpadă și porni spre casă. 
La poartă, cele două păsărele mai cântară odată 
„tur-tu-rum, tur-tu-rum“ şi apoi pieriră ca prin 
minune. Fericit, băiatul nostru intră în casă și 
puse pe masă toată bogăţia ce o avea prin bu- 
zunare zicând: „Haide cu mine, tată. că a mai 
rămas acolo o grămadă!“ Cismarul cel sărac luă 
un sac și, călăuzit de Petre, merse de aduse şi 
restul comorii. 

A doua zi, nespusă fu mirarea vecinilor, când 
auziră că în casa cismarului e mare veselie şi 
că merge vestea că în curând îşi vor ridica o 
casă frumoasă, cu foc în ea, și cu toate bunătă- 


tile in cămară. Auziră, dar nu crezură. Totuşi, 
fiecare îşi zicea: „Lasă să le dea Dumnezeu că 
merită. Destul au muncit şi s'au chinuit săra- 
cii!” Şi aşa a fost. Petre învăţă bine și ajunse 
curând om cu stare și învăţat în satul lui. Im- 
preună cu Marioara, sora lui, îngrijiră de părin- 
ți până la adânci bătrâneţe. 

In casa lor, veselă acum, mai trăiau însă două 
fiinţe. Petre cumpărase din târg două turturele 
pe care le botezase Bob și Piţi, aşa cum îi che- 
mase pe cei doi îngeri. 

Acestea însă nu vorbeau, ci numai cântau, în- 
veselindu-le și mai mult casa: „tur-tu-rum, tur- 
tu-rum...” lar Petre, tot milos și cinstit, continua 
în gând: 


„Eşti bogat acum. 
Să urmezi acelaș drum, 
Sprijinind ai tăi părinți 
Si-ale altor suferinţi. 
Tur-tu-rum, tur-iu-rum, 
Eşti bogat acum”. 
Traian Ştefanovici 


JUCARII 


AEROPLANE 


mecanice perfecţionate 
execufând splendide 
viraje asupra 
hangarului 


ONGARI & ROMANI 


MARI REDUCERI 
= PENTRU = 
REVANZÄTORI 


Aereoplanul 
Automobile 

- Awio-camioane 
Tramvai 


Lei 150 


IN PROVINCIE Lei 780 


STRADA MÂNTULEASA, 74 
(ORELE 9 — 12) Bucureşti 


DIMINEAȚA. COPIILOR 


NRAN NRN 


i 


i 


20000000000004-09000000000000000000000900eoeoee PAG. 15 


“ 


NERECUNOȘTINŢA PEDEPSITĂ 


e | n ţăran venea într'o zi dela târg spre 
Wi casă. Cum păşea grăbit, cu desagii în 
(9) spate pe poteca din pădure iată că se 


întâlneşte cu o vulpe fugărită. 
„Bădicule, îi zice ea, ia-mă în desagă 
la tine, căci mă urmăresc niște vânători şi mă 
vor prăpădi, dacă nu mă scapi tu. suflet de 
creştin bun! Te voiu răsplăti, cu ce voiu putea 
şi eu, cât de curând”. 

Omul, cum era bun la inimă, se gândi so 
scape şi o luă în desagi pe spinare. Nu merse 
mult și-i eşiră în cale vânătorii cari-l întrebară 
de n'a văzut o vulpe. „Nu ştiu, n'am văzut”, răs- 
punse omul şi-şi căută de drum. Când eşi din 
pădure, iată că şi casa omului nu era departe. 
Vulpea îl mai rugă s'o lase să doarmă la el, 
căci se teme să plece pe'nserate, singură prin 
locurile acelea. Omul primi, ba o şi pofti să 
doarmă în casă. Ea însă îi mulţumi zicând că 
mai bine să doarmă pe prispă și n'ar mai vrea 
să supere pe cei din casă. 

Nu-i ardea vulpii de acei din casă, ci, înţele- 
geţi, vroia să ochească de aci cam pe unde vine 
coteţul cu găini. Cam spre zorii zilei, când se 
doarme mai bine, începu vulpea să dea ocol pe 
lângă poiata găinilor, ca doar doar: găsește o 
intrare. Avea însă omul în ogradă doi câini 
strașnici, cari stăteau deslegaţi şi pândeau de 


Poveste ucrainiană 


mult mişcările vulpii. Când era ea mai adân- 
cilă în căutare, câinii se năpustese asupra ei şi 
dau s'o înhaţe. Vulpea la fugă, ei după ea, sare 
‘a garduri şi râpe, sar și ei şi aşa ajung în ini- 
ma pădurii. 

Acolo dădu ea de vizuina ei şi se strecură 
repede, înăuntru. Văzându-se la adăpost, înce- 
pu să întrebe pe rând, ochii, urechile picioarele 
şi coada, ce ajutor i-au- dat la fugă. „Ascultaţi 
voi. ochilor, ce ajutor mi-aţi dat voi mie la fu- 
git”. 

— Noi ne uitam mereu înapoi să vedem dacă 
sunt încă departe câinii, răspunseră ochii. 

— Bravo, tovarăşi, voi numai bine mi-aţi fă- 
cut” zise vulpea. Dar voi, urechilor, cum m’ați 
ajutat? 

— Noi ascultam să auzim, dacă nu cumva 
sunt câinii pe aproape, ca să nu te prindă, zi- 
seră ele. 

— Aferim, prieteni, strigă vulpea, să trăiţi, 
Acum să-mi spuneţi voi, picioarelor, ce ispravă 
aţi făcut? 

— Noi abea gâfâiam de graba cu care te-am 
adus în vizuină. 

— Să vă ţie Dumnezeu sănătoase şi sprintene 
mulţi ani, le zise vulpea. Ei, acum să vedem ce 
treabă ai făcut tu, stufoaso? grăi vulpea, către 
coadă. 


SUT: 


İY LISH2AINN 


be tat zu 


+ 


Í PAG. 16 


— Apoi să vezi, zise coada cam într'o ureche, 
u mă legănam când la dreapta când la stânga, 
oar doar te-ar. înhăţa dulăii aceia. 
— Eşi afară, eşi afară păgâno!, strigă vulpea 
lină de mânie, să nu te văd între pereţii casei 
ele!” 
“Coada fu scoasă pe gura vizuinii, afară. Câi- 
ii, cari încă nu plecaseră, ci pândeau tăcuţi în 
propiere, înhățară de coadă şi traseră cu ea şi 
pe vulpe afară. Şi cât ai trage de două ori din 
lulea, câinii făcură bucăţi mici din vulpe, răz- 
bunând astfel bunătatea stăpânului lor. 
s Fojoga 
—— ok =——— 


DE VORBĂ CUCITITORII 


I. Sut.-Loco. — „Piticii din...“. Asemenea 'egende locale 
nu prezintă, în genere, interes decât tot pentru locuitorii 


personale, întrebuințându-le fără nevoie în limba 
română. De asemenea, uneori te ţii prea mult de textul 
francez, aşa că fraza nu este tocmai românească. 


G. Sc.-Bilciureşti. -- E adevărat, precum recunoşti şi 
d-ta, că poeziile „Zadarnic“ şi „In zadar“ sunt prea grele 
pentru micii noştri cititori. Asemenea poezii nu pot îi socotite 
ca aparţinând genului literar pentru copii. Le sfatuim să fii 
mai concis, de- oarece repeţirea aceloraşi idei, piin alte 
cuvinte nu adaugă nimi: la puterea şi valoarea poeziei. 

„Ghiotoarea“ se publică. : 

N. Scud.-Loco. — „Graurul“ e o anecdotă, care'a fost 
publicată de mult în „Dimineaţa Copiilor“. Se vede că d-ta 
eşti o micuță domnişoară, care începe acum să învețe să 
scrie. Altfel, n'ai fi făcut atâtea greşeli de ortografie şi de 
punctuație. Te sfätuim să continui a fi drăguța noastră 
cititoare. 

Nic. Th.-Marghita. — D-ta ai un scris, pe care îl putem 
citi cu greu şi ne oboseşte rău ochii. Dacă î-ți este posibil, 
uimite manuscrisele copiate la maşina de scris. In afară de 
aceasta, fii atent la ortografie şi pun: tuație. 

Mih. Į. M.-Brăila. — .Noaptea de Paşti“, nu e destul 
de puie.nică şi ain trei strofe, câte sunt toate, în două ai 
inversiuni de frază, care izbesc neplăcut urechca. Cât 
despre „larnă“, cu neobişnuitul ei ger şi frig, bine că ne-am 
scăpat de ea, aşa că lucrul cel mai bun este să uilăm ce-a 
fost, „gluma“ ţi se publică. 

B. Sf.-Băileşti — Multă lume a citit şi citeşte poeziile 
ui Eminescu, dar atâta nu-i de ajuns penru ca orşicine să 
poată tace poezii frumoase. „Sbori, gândule“ şi „Rătăcirea: 
nu merg de loc pentru revista noastră, iar „Nicuşo:“ e mai 
lungă decât e nevoe. 


; utului unde legeuda a luat naştere. Traducerea d tale e 
tul de bine făcută, numai că abuzezi întru câtva de pro- 


R. Ghiz.-Loco.— Te am întrebat la această rubrică de - 


unde ai lua! bucata „Dumnezeu“, ce ne ai trimis mai de 
mult. Până acum n'am primit vreun răspuns dela d-ta. 


ODOSONESGUNSUCENEEUNGDANSENENGADEANVARONRUDRANEOGUNNRARANOrur 


- O bonboană 


O bonboană la „SUCHARD” 

Este o minune! 

Căci 'n lume am umblat 

Dar... nam găsit mai bune. 
—— ocko 


CONFERINT MUZICĂ VOCALĂ 
ŞI INSTRUMENTALĂ, DECLA- 
MAȚII, DANSURI, NUMERE 
COMICE ACROBAȚIE, ` 

TEATRU, etc. etc. 


vreme dela administraţia revistei, 
Str. Sărindar, 7 (parter), Tel. 6337. 


POVEȘTI, SNOAVE, ANEGDOTE, VERSURI 
CU DUH GASIŢI DIN BELŞUG IN ; 


„BIBLIOTEGA PENTRU TOTI“ 


; cea mai effină publicaţie. Í 

Au apărut până in prezent circa 1200 de numere 
„DE APROAPE 100 PAGINI 
Fiecare număr se vinde cu LEI 7 


Catalogul generai se trimite gratis 
ia cercre de către; 


Edit, Libr, „Universala“ Alcalay & ta, 
„Bucureşti, Calea Victoriei 27 
De vânzare la toate lbrâriile din fară. 


ATELIERELE „ADEVERUL”, S. A. 


N | 


2320000009000 050049500enetdores- a ada d d i 


DIMINEATA 
970 COPHLOR 


REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ 
DIRECTOR: N. BATZARIA. 


Doi drăguți cititori aşteaptă să li se aducă Revista. PREŢUL, LEI 5 


PAG. 2 


Pentru cei cari se băâlbăie. 


Sunt, mai ales printre copii, unii cari se bål- 
bâie. Acest defect neplăcut se observă în deo- 
sebi la cuvintele cari încep cu c, cu p sau, dese- 
ori, cu £. 

Cum am spus, bâlbâitul este un defect neplă- 
cut. Insă, este greşit să se creadă că e un defect, 
care nu se vindecă. Dovada că se vindecă o a- 
vem în faptul că mulţi copii, cari se bâlbâie, 
vorbesc foarte limpede şi corect atunci când a- 
jung la o vârstă oare care. 

După cum au constatat medicii specialiști, 
cauza bâlbâitului este de cele mai multe ori de 
natură nervoasă. Așa fiind, şi vindecarea aces- 
tui defect, care se observă mai ales la persoa- 
nele timide de felul lor, este uşoară. 

Stând singură într'o odaie, persoana care su- 
feră de această neplăcere să înceapă-a citi cât 
mai rar frază cu frază, de preferinţă versuri. 
Să înveţe o poezie pe din afară şi apoi:să o re- 
cite lămurit, fără să se enerveze “şi fără să se 
intimideze. 

Treptat, treptat, va observa că reuşeşte. să 
pronunţe din ce în ce mai bine sunetele şi sila- 
bele, cari o făceau să se bâlbâie. 


Opriri şi schimbări de ton. 


Când citim, să- ţinem totdeauna seamă de 
semnele -de punctuație, ca să facem o scurtă 
pauză. 

Regula este următoarea: Atunci când vedem 
o virgulă, să ne oprim până zicem în gând unu. 
La punct şi virgulă, să ne oprim până numă- 
ñm în gând unu, două, trei, iar la punct, până 
numărăm unu, două, trei, patru. 

Să nu citim nici odată pe un ton declamato- 
riu şi afectat, precum, de sigur, nici nu e bine 
să vorbim în felul acesta. 

Când citim un dialog, să se înţeleagă bine lu- 
cerul acesta din modul cum schimbăm tonul vo- 
cei. 

‘Si totul să fie natural, cât mai natural. 

In numărul viitor voi arăta cum înţelegem 
noi arta de a serie din ce în ce mai bine. 


Marconi ia premiul. „Nobel“ 


In lucrările sale, Marconi a fost ajutat mult = 


şi de către un învățat fizician german anume 
Braun. In anul 1909, Marconi şi Braun iau pre- 
miul Nobel, împărţindu-l între dânșii pe jumă- 
tate. 

„Să“ reamintim în câteva cuvinte ce este pre- 
miul Nobel. 

Nobel, născut la Stockholm în anul 1837 şi 
mort în“anul 1896, a fost un mare chimist sue- 
dez. EI este inventatorul dinamitei, al fulmico- 
tonului şi al altor materii explozibile. De pe ur- 
nia acestor invenţii, Nobel a câştigat o avere în- 
semnată. + 

La moartea sa, lăsă această avere în sumă de 
44 „de milioane de franeiaur, ca din venitul ei 
să se “dea în toţi anii câte un premiu pentru cele 
mai bune invenţiuni sau lucrări din cursul a- 
nului în Fizică, Chimie, Literatură, pentru asi- 
gurarea păcii în lume. 

Cel dintâi premiu pentru Fizică a fost luat în 
anul. 1901 de către învățatul german, d-rul Ro- 
entgen, descoperitorul razelor cari îi poartă nu- 
mele. 

Intre premiaţii pentru lucrări de literatură, 
cităm pe vestita scriitoare suedeză Selma La- 
gerlof, din care d-na Ana Canarache ne-a dat în 
volumul „O călătorie în lumea basmelor” o tra- 
ducere foarte frumoasă şi elegant tipărită. 

Duminica Floriilor 

Duminica Floriilor sau Floriile este precum 
se ştie, Duminica de mai înainte de Dumineca 
Paştilor. Marea şi atât de frumoasă sărbătoare 
a Floriilor este întru amintirea zilei când Dom- 
nul nostru lisus Hristos a intrat în Ierusalim, 
iar poporul i-a eşit întru întâmpinare cu ramuri 
de finic şi și-a aşternut hainele pe jos, pentru 
ca să calce pe ele Mântuitorul lumei. Plin de 
bucurie, poporul cânta zicând „Osana întru 
cele: de sus: binecuvântat este cel ce vine în nu- 
mele Domnului!” 
SORORPONENNSRARGONSNNRANAONBUOSUNNENGNANSORORNGENEEPENNGOE: 


A apărut! A apărut! A apărut! 


„Almanahul Scolarilor pe anul 1929“ 


Un volum în 130 de pagini și ou o 
minunată copertă în culori, LEI 25 


"y 


14 APRILIE 1929 — No. 270 


LAAAAAAAAAAA AARARAAAA AAA Aaaa AA 


ABONAMENTE : 1 AN 


DIMINEATA 
COPiiL.OR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREȘTI — Str. SĂRINDAR.?, parter. — TELEFON 6/67 


.rs ere ese ere 


6 LUNI 1% ,„ 
Director ; N. BATZARIA 


REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 


LA AAAAAAAAAAAAAAĂ 


200 LEI | NUMĂR 5 LEI 
IIN STRĂINĂTATE DUBLU 


Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


ÎN NARA ARARRARAAAAARAAARARAAARAAAAA RA Aaa d 


PRIMĂVARA ŞI VARA 


Primăvară, primăvară, 

Cer albastru, lună clară-— 
Câmpuri verzi scăldate 'n soare 
Cântec de privighetoare; 
Flori de vişini şi cireşi, 
Freamăt prin Ssalcâmii deşi, 
Soapte limpezi de _isvoare, 
Lungi şiragri de cocoare — 
Nopți cu străluciri de stele, 
Cocostârci şi rândunele; 
larbă, fluturi, joc de mei, 
Frunze prin stejari şi tei, 
Dimineţi fermecătoare 

Raze aurii de soare 

Bucium, ce prin munţi răsună 
Când speranțele s'adună; 
Brazi ce'n taină se frământ, 
Doine, ce pe dealuri când, 
Basme fără de cuvinte, 
Ghiocei printre morminte - 


larna aspră şi cumplită 
Se grăbeşte de plecare, 
lar pe cerul fără pată 
Norii grei se pierd în zare. 


Mândrul soare-le ia locul, 
Zâmbitor — ca niciodată, 
Și topește cu tot focul 
Haina iernei asudată. 


Copilaşi cu păr bălai, 
Farmec dulce ca în rai; 
Fete cu ochi mari, căprii, 
Zări senine, aurii, 
Visători şi visătoare, 
Bine, pace şi. ertare' — 
Visuri, dor. întinerit, - 
Din ce lume ați venit ?!... 


Am venit din cer de sus, 
Dela dulcele lisus — 
Cen a voastră bucurie 


Din mormânt, din nou învie ; 


Cu chip blond biruitor, 
Zâmbitor şi ertător, 
Bucuros că v'a scăpat 
Din al iudului păcat — 
Din a morților grea ceață, 


Dându-vă o nouă viaţă ; 
—— oc kn 


PLECAREA IERNEI 


Surăâd 


—— —— oe kN — 


Fără plâns, fără osândă, 
Fără zare şânserândă, 

Fără drumuri înspinate, 

Fără zile intunecate — 

Deci, când clopotele cântă, 
Pe sub zarea largă, sfântă; 
Vestind peste întreg pământul, 
Că-i pustiu acum mormântul 
Celui, care cu glas dulce 

A murit străpuns pe cruce — 
Adăpat cu plâns cu fiere, 

Să vă scape de durere ; 
Veniţi toți, cu mic, cu mare, 
Si cădeți lângă altare, 

Si cu preoții impreună 
Spuneți ruga sfântă bună, 

Cu glas limpede curat ; 
Christ, din morti a inviat. 


Anton Gurgu 


Crivățul, cu întristare, 
Işi retrage a sa pară, 
lar în locul său apare 
Vântuleț de primăvară. 


Copilaşi, cu păr bălaiu, 
veseli stând la soare, 
` lar tristețea de pe plaiu 
Se îmbracă *'n dalbă floare... 


Nicolae Graur 


PAG. 4 


ismarul Ilie şi poteovarul Vasile 
erau fraţi și locuiau amândoi 
la marginea oraşului, peste 
drum, unul de altul. 

Cismarul Ilie era însurat şi 
avea vre-o patru copii, dar ni- 
meni nu l-a auzit plângându-se 
vre-odată că viața e grea. O- 
mul era întotdeauna voios și în casa lui se gă- 
seau de toate cele. Copiii erau sănătoşi şi sătui 
şi curat îmbrăcați. 

In fiecare zi cismarul se scula dis-de-diminea- 
tă şi se așeza cântând la lucru, pe când fratele 
său Vasile, în casa de peste drum, dormea de o- 
biceiu până târziu. De-aceia, cu toate că potco- 
varul trăia singur și nu avea decât grija lui, el o 
ducea foarte greu. 

Fiind un leneş fără pereche, abia avea cu ce 
să-și ţie zilele de azi pe mâine şi casa lui, dă- 
răpănată şi neîngrijită, strălucea de departe a 
sărăcie. 

Și când, pe la amează, foamea îl trezea din 
somn şi nu găsea mai nimic de mâncare, îl apu- 


SES e. | 


COMOARA CISMARULUI 


DIMINEAȚA COPIILOR 


de Valeriu Mardare 


ca un fel de ciudă zărind peste drum gospodă- 
ria îmbelșugată a lui frate-său, cismarul, şi o- 
grada plină cu tot felul de vietăți. 

Atunci se culca din nou, blestemând norocul 
care nimereşte orb numai la frate-său. 

Intr'o zi însă, ne mai putând răbda foamea, 
potcovarul se hotărâ să treacă drumul la cis- 
mar şi să-l întrebe ce face dânsul de-i merge în- 
totdeauna în plin, căci tare ar fi vrut să scape 
şi el de sărăcie. 

— Lucrez toată ziua — îi răspunse cismarul 
zâmbind. 

Potcovarul îl privi cu neîncredere. 

— Bine, dar şi eu lucrez când am ce — spuse 
el — şi cu toate astea n'am ce mânca, pe când 
tu hrănești şase suflete şi mai pui și de-oparte. 
Nu poate să aibă cineva atâţia bani numai din 
muncă. Poate ai găsit vre-o comoară undeva, 
altfel... ; 

Cismarul Ilie zâmbi iarăși, dar fiindcă ştia cu 
ce leneş vorbește şi era hotărât să-l îndrepte, 
zise: 


DIMINEATA COPII LO R900%0000000000000000909000000000000000000000 PAG. 5 


— Da, e drept că am găsit o comoară de care 
tu nu știi nimic, dar fiindcă îmi ești frate, am 
să-ți spun acum adevărul. 

Și apropiindu-se de urechea lui, ca şi cum ar 
fi voit să-i descopere o taină însemnată ce nu 
trebuia să mai fie auzită și de altcineva, îl în- 
trebă: > 

— Când te-ai sculat astăzi? 

— Mai adineauri, când tu te aflai la masă cu 
nevasta şi copiii. 

— Dar eri? 

— Cam tot pe la vremea asta. 

— Şi'n celelalte zile? 

— Tot aşa... y 

— Ei vezi? se minună cismarul. De-aceia nu 
ştii tu cum fac eu de am bani. Află dar că în 
fiecare dimineață trece cu trăsura pe aici un 
boer mare şi care lasă să-i cadă 
câţiva galbeni. Eu es în drum şi-i culeg, căci de 
obicei mă scol înainte de a trece el. Dacă vrei, 
caută să fii şi tu sculat mâine dimineață și gal- 
benii ce-i vom culege, o să-i împărțim amândoi 
frățeşte. 

— Iți mulțumesc, frate Ilie, să ştii că aşa o să 
fac... : 

A doua zi, cam la un ceas după răsăritul soa- 
relui, poteovarul era sculat şi pândea trăsura 
cu boerul care aruncă galbeni în drum. Cisma- 
rul să afla încă de mult pe scăunașul lui, ciocă- 
nind. 


Dar veni ameaza, trecură spre oraş mai mul- 
te trăsuri cu boeri, însă nici unul nu se gândi 
să arunce galbeni pe drum. Ba unul se opri 
chiar în dreptul casei lui şi ceru poteovarului 
să-i îndrepte la trăsură un arc ce se strâmbase 
pe drum. Potcovarul însă îi răspunse supărat 
că acum nu are grija asta, şi-apoi nici nu şi-a 
pregătit uneltele şi focul. 

Boerul plecă mai departe. Cismarul își lăsă 
lucrul şi se aşeză la masă. Pierzându-și răbda- 
rea să mai aștepte, poteovarul alergă la frate-su. 

— Te-ai sculat cam târziu — îi spuse acesta 
când îl văzu venind. Boerul cel cu galbeni 2 
trecut astăzi înainte de răsăritul soarelul. 

Și, făcând cu ochiul către nevastă, cismarul 
adăugă: 

— Dar parcă am zărit azi dimineaţă că cine- 
va sa dat jos din trăsură şi-a intrat la tine. Ce 
căuta? 

— Mi-a cerut să-i îndrept un arc la trăsură. 

— Şi l-ai îndreptat? 

— Nu, căci nu era focul făcut şi nu-mi pregă- 
tisem uneltele. 

— Aşa?... se dumiri cismarul, clipind iarăşi 
din ochi spre nevastă-sa. Apoi vezi de te scoală 
mâine înainte de răsăritul soarelui dacă vrei să 
ai galbeni, şi, ca să nu-ţi fie urât așteptând, să-ţi 


întotdeauna. 


pregătești şi uneltele şi să faci focul, poate că 
mai trece vr'un călător cu arcurile strâmbe la 
trăsură, 


cum îl 


A doua zi potcovarul făcu întocmai 
sfătuise frate-său, dar tot nu trecu nici un boer 
care să arunce galbeni în drum. 

La amează alergă din nou la cismar. 


— Nici astăzi nu l-ai prins — îl întâmpină 
cismarul. Eu eram treaz de mult când te-ai scu- 
lat tu. Dar parcă am văzut un călăreț care sa 
oprit la tine şi te întreba nu știu ce. 

— Imi cerea să-i bat o potcoavă la cal. 

— Şi i-ai bătut? : 

— Nu. Naveam nici o potcoavă făcută. 

— Apoi vezi de te scoală mâine şi mai dimi- 
neaţă şi, ca să treacă vremea, mai ia și tu un 
ciocan în mână şi făureşte nişte potcoave să 
poţi sta înaintea unuia și altuia. 

Potcovarul iar mai aşteptă o dimineaţă de- 
geaba pe boerul cu galbeni. A bătut însă vre-o 
cinci potcoave şi a dres coasa unui țăran. Cu 
banii primiţi a putut să-și stâmpere foamea și 
i-au mai rămas și pe a doua zi. 

La amiază, cismarul l-a lămurit că boerul de 


PAG. G 00709990000090000%000000900000990009000%999992 


care era vorba nu trecea chiar în fiecare zi și 
nici nu avea zile anumite, de-aceia era bine să 
fie în fiecare dimineaţă treaz. 

Potcovarul urmă deci să se scoale tot înainte 
de răsăritul soarelui mai multe zile dearândul, 
cu nădejdea că tot va culege odată galbeni din 
drum. Şi până una alta, fiindcă tot era sculat 
şi în fiecare dimineaţă se găsea câte cineva care 
să-i ceară să dreagă ici o roată, să bată colo o 
potcoavă, să îndrepte un arc sau mäi ştiu eu ce, 


DIMINEAȚA COPIILOR 


potcovarul se culca în fiecare seară sătul şi la 
sfârşitul săptămânii putu să mai pue şi ceva 
deoparte. 

Şi-abia atunci înțelese el povestea. cu boerul 
care arunca galbenii în drum şi ce făcea cisma- 
rul Ilie de avea de toate din belşug. 

— Şi zi, comoara de unde îmi închipuiam eu 
că iai bani, nu era alta decât munca începută de 
dimineaţă, frate Ilie... 

Valeriu Mardare 


CUM A INVĂȚAT HAPLEA LITERA g 


Merge, zău, că merge strună, 
Tot se strâng şi tot se-adună, 
'Nvăț la litere mereu, 
Cum de pot, mă mir şi eu. 
Azi prin curte când umblam, 
Când din gură tot spuneam, 
Cum ea, b, c şi d; 

Care-i e şi cum e î. 
Vin cinci gâşte blestemate 
Si incep să tipe toate: 
„CGa-ga-ga-ga-ga! uţă! 
Haplea este-o găgăuţă, 
E un prost că nici nu ştie 
Literă g. cum se scrie, 
Literd cu coada'n jos, 
Ce la numele frumos, 


Strigă: 


“- Haplea este un netot, 
Pân'acuma că nu ştie 
Să citească şi să scrie 
Pe G mare şi g mic, 
Haplea nu-i bun de nimic, 
Hapleo, de priveşti încoa, 
Tu pe jos că vei vedea 
Cum e litera cu care 
'Ncepe numele cel mare 


Sn PA 
Ii Cz$a sac 
De găină — cel vestit, 

Peste tot ce-i proslăvit“ 

Zic, mereu cotcodăcesc, 

Dar o gaiţă din gutui AI! 
„Haplea e hai-hui, 
Ba-i un mare prostănac 
Când nu ştie că gândac, p3 


I ` 
' 
Ce mai zarvă, gălăgie 
Fire-al ciorilor să fie! 
Gaiţă, gâşte şi găini 
Dela noi şi din vecini, A 
Tipă, urlă, m'asurzesc, 


Gâscă, nume cunoscut, 
Ea se pune la'nceput. 


— Marş de-aici!“ şi le-am gonit, 


Insă iată c'au venit 

De găini o gloată mare 
Care strigă cu glas tare: 
„Cot-cot-cot! şi cot-cot-cot! 


Gât, gâtlei, guşat, sângav 
Gură, gard, guzgan, grozav. 
Galben, galeș şi grădină, 

Ca şi gâscă şi găină, 
Toate-acestea sunt cuvinte, 
Ce pe g au înainte, 

Draga litera cu care 

'Ncepe numele-mi cel mare”. 


sep a Pace d 


Fug de-acolo, o tulesc, 


DIMINEATA COPIILO Rossosossoocesseeoesoossesososösesososósoses PAG. 7 


Și cu glas pițigäiat Văd ghebosul nu glumeşte, 
Zice: „Hapleo, am aflat Că gârbaciul pregăteşte, 
Pân'acuma că nu ştii + fă: Să-mi încerce pe spinare. 
Să citeşti şi să o scrii, Deci, văzând că nu-i scăpare, 
“G ce-i litera-mi iubită, L-am luat mai binişor : 
G ce-i literă vestită. „Stăi, drăguță“, 'ncetişor 
Şi de-aceea nu te las, Stăi şi nu te supăra, 
Ca de-aci să faci un pas, Căci pe g voi învăța. 
A H Pân'ce nu vei învăța, Fii dar bun şi mi-l arată, 
Ga. go! E C:$ Pân'cu ochi-mi woi vedea, Să-l mai văd încă odată. 


— Foarte bine, el îmi zice, 
lan priveşte-acurm aice, 

Fii deştept şi fii dibaciu 

Ca să scapi tu de gârbaciu'“. 
Artănădu-mi o hârtie, 
Spune: „lată cum se scrie, 
Cum e g cel frumuşel, 
Ce'ncep numele-mi cu el.“ 
Rău, Moş Nae, m'am căznit, 
Dar la urmă am izbutit, 
Slavă dau lui Dumnezeu, 
Căci acuma ştiu şi eu 
Care-i g — de m'ai scula 


Merg să fac la sârlă bae, 
Căci precum mă ştii, Moş Nae, 
Dela mama-s învățat 

Să mă țin cât mai curat. 

La trei ani de două ori 

Fac o bae cât mai bună 

Zău, mă crede, nu-i minciună, 
Vite-aşa e la Hăpleşti, 

Nu ca voi din Bucureşti. 

Dar spre sârlă când mergeam 
Şi la g mă tot gândeam, 

Văd că drumul îmi atine 

Şi se-apropie de mine 


Un guşat, ba-i şi ghebos. Gunat - Ghe boa . pă q. 33 e: Și din somn m'ai întreba, 
Cu-un gârbaciu cam noduros d Pot să-l scriu şi să-l citesc, 
Cât p'aci să mă croiască — Că o ştii tu pe de rost, Fără atât să nu greşesc“. 
Ptiu, trăzni-l-ar să-l trăznească ! Că nu eşti nătâng şi prost”. (Va urma) 


GLUME 


„Cum vinzi perele acestea? 

— 30 de lei chilogramul. 

— Bine le vinzi. 

— Dar vi-le las cu 28. 

— Şi eu vi-le las”. 

tre 

Bolnavul: „Aş fi mulțumit, dacă mi Sar tăia 
piciorul drept”. 

Doctorul: „Dar pentru ce?” 

Bolnavul: „Pentrucă tot nu pot alerga cu el, 
deoarece am bătături, cari nu mă lasă să um- 


POVEŞTI, SNOAVE, ANECDOTE, VERSURI 
GU DUH GĂSIȚI DIN BELŞUG IN; 


„BIBLIOTECA PENTRU TOŢI“ 


cea mai eftină publicaţie. 
Au apărut până în prezent circa 1200 de numere 


POP R E E e PP1o94te 


DE APROAPE 100 PAGINI blu”. 
4#% 
Fiecare număr se vinde cu LEI 7 E Moş Ajunul. Tatăl lui Ticu îmbracă un co- 
Catalogul general se trimite gratis joc pe dos, în aşa fel că Ticu nu-l recunoaște. 
la cerere de către; Dar după un “eeas, la masă, Ticu zice: Inchi- 
$ puiți-vă, Moş Crăciun a îmbrăcat pantalonii lui 
c P p» E 

Edit. Libr. „Universala“ Alcalay & Go, $ Pere! RSN 

București, Calea Victoriei 21 MLLLLLLLLLELTELELLLLLITLLLLLLELILLLLLLLLEELELLILE LLELLE LLL] 
A apărut 


De vânzare la foafe librăriile din fară. x 
Cumpăraţi cu toţii noua şi 
frumoasa carte 


CI LILI LILI LL LL LL ll Lele eee belea belele alai i 


li de ii „Mitu Mitisor şi Sosoiu Sosolici“ 
„HAPLEA LA BUCUREŞTI“ i ate 


ZII = g - -— 
| pi AY pi 3 Ker 


DIMINEATA COPIILOR 


PAG.8 


0-PLUIBA 
U-SFARSZIT: 
° o D A Y oS 


"Desene de GEO (11. Urmare). Text de MOŞ NAE 


Azi e Luni şi Gigi-al nostru Dar în drum văzând pe Ticu, „Hai s'o ştergem!“ zice Ticu, 


Mai de vreme chiar se scoală, Un ştrengar tot ca şi el: Și cu-un cântec săltăreț, 
la mâncare. ia şi cartea „Hai s'o ştergem la pădure“, Uită şcoală, uită carte, 
Si porneşte drept la şcoală. li propune lui Gisel. Amândoi pornesc semeţ 


Es pe câmp şi văd acolo Măgăruşul nu le tace Insă Gigi strânse dinţii, 
Un măgar drăguţ şi mic De prieteni o primire, Ca să plângă i-e ruşine, 
„Sus pe el! strizară hoţii, Ba lui Gigi-i trage una, „Nu mă doare, zice dânsul, 


Căci se vede că-i voinic.“ ` De-l trânti în nesimţire. Zău, mă simt chiar foarte bine.“ 


iai 


POI max. 


[= | 
DIMINEAȚA COPIILOR 


PAG. 9 


niy 


loteca U 
sud Leara e 


[arzi tec 


C 
Z m 
am VP 
ma 
So 
» 7 
; ua W 9 
» . . Y . m a A e: 
Mai cu bine, mai cu răul, Ba mai puseră pe dânsul O porneşte, fuge razna A 
Izbutiră, în sfârşit, Cărți şi coşul cu mâncare, Prin câmpii, livezi şi crâng. > G 
Ca să-l prindă, să-l oprească, Speriat de-aşa povară Cum mai tremură voinicii, -a 
Şi n spinarea-i au sărit. Urechilă'n fugă mare, Unw'ntr'altul cum se strâng. m= 


mae — 


„Mai incet, mă, luate-ar naiba! 
Mai domol, ne-am prăpădit!“ 
Strigă Ticu, urlă Gigi: 
„Urechilă-am amețit!“ 


Dar când vine la o baltă, 

Pe amândoi buf! îi trânteşte, 
Până 'n gât căzură. 'n apă, 
lar măgarul o tuleşte. 


la şi cărțile cu dânsul, 
Ba şi coşul cu mâncare, 
Cei din baltă strigă 'ntr'una 
Ajutor cer şi scăpare. 


Es din apă, dar priviţi-i: 
Uzi şi plini sunt de noroi. 
Tremură de frig şi spaimă, 
Şi se vaită: „Vai de noi!“ 


lar la prânz îi strânge foamea, 
„Ce mâncăm?“ ei tot se 'ntreabă, Cam ghiciţi cum îi primiră, 
Nu-i pe câmp măcar o îrunză Pentru zece zile'mi pare, 
Şi Henio de orai Amândoi se cuminţțiră. 

i porniră apoi de grabă a ut) 


Drept acasă, dar părniții 


batista cu 


i-a pus flori la cingătoare, 
fluturi de aur şi-a pornit Bărdac la 
horă. 

De-abia eşise de pe Băncile şcolii şi 


se şi credea om mare, care a învăţat 
atâtea câte nu ştie tonal în tot satul. Zadarnic 
căutau unul şi altul să-i mai bage în cap că o- 
mul niciodată nu știe destul, că de-ar învăța 
până la bătrâneţe şi tot mai are încă de învăţat. 
Zadarnic îi dădeau toţi fel de fel de sfaturi să- 
nătoase, spunându-i totdeodată că prea se gră- 
beşte cu hora, căci Ion Bărdac nu voia s asculte 
pe nimeni. El se credea om învăţat şi zicea că 
acum are dreptul să joace în horă. 

lată-l fudul, cu nasul în sus, cu pălăria pe-o 
sprânceană, prins în horă, şi sărind cinci palme 
dela pământ în sus. 

Când era jocul în toiu, nişte săteni ce veni- 
seră să-şi adape vitele la fântâna de lângă ha- 
nul unde era jocul, făcură ce făcură, că le scăpă 
un taur din lanț. Taurul începu să scuture din 
coarne, ca şi cum ar fi vrut să svârle lumea ”n- 
treagă în cer. 

Toţi flăcăii săriră să-l apuce de coarne, să-l 
lege iarăși în lanț şi să-l domolească. După ce 

e linişti totul şi începu din nou jocul, flăcăii 
a fetele se întrebară mirați unde s'o fi dus Băr- 
dac, de nu se mai vede pe nicăeri. 

— Nu miroase a bine lipsa asta! zieeau unii. 

— Mi se pare că Bărdac sa dus după care, ca 
s'o puie pe coada taurului! spuneau alții. 

— Ba s'o fi dus la baba Ana ca să-i descânte 
de frică! 

Şi tot aşa glumeau cu toții pe socoteala lui 
Bărdac. 

Tocmai pe înserat, iată-l că se înapoiază la 
horă, ca şi cum nu sar fi întâmplat nimic. Işi 


- Fizaăzl 


DIMINEATA COPIILOR 


af 
AX 


af 3 


Srda. 


C a 


m 
M 


trase pălăria pe-o sprânceană şi încercă să se 
prindă din nou în horă.. 

Fetele începură să „putnească de râs, iar flă- 
săii dădură câteva chiote şi începură să-l ia în 
primire pe Bărdac: 


Cui i-e frică de-un cojoc 
N'are drept să intre 'n joc! 
Cine face pe "nvățatul 

Si pe minte iscusită, 

“Dar când vede el vre-o vită 
Fuge iute prin tot satul? 


lon Bărdac înţelese că toate chiotele sunt pen- 
tru el. Se retrase din horă şi plecă acasă ruși- 
nat. Din ziua aceea nu se mai lăudă la tot pasul 
şi îşi dădu seama că orice om trebuie să fie cât 
mai modest şi mai aşezat. 

Flăcăii şi fetele satului văzând ce schimbare 
se petrecuse în Bărdac, îl primiră cu bucurie în 
horă, ca pe oricare alt flăcău cum se cade. 

= Alexandru Bilciurescu 


WOORSNESUDERORRUIGBRONDOBROONANBRaS ata IAA DBranEanse >a 


Fuga, fuga toţi să daţi 
Noua carte cumpăraţi 
Care-i „MIŢU MIȚIŞOR 
şi SOSOIU SOSOLICI“ 

De MOŞ NAE e făcută 
Şi-i frumoasă, nentrecută. 


Preţul, iei 20 


De vânzare la librării şi la chioşcurile de ziare, 
CTTTTTTTITITITTTII TILL TI LL LL ae elule llabe lbeeledail ă 


Grăbiţi-vă să cumpăraţi 


„Almanahul Şcolarilor pe anul 1929“ 


DIMINEAȚA COPIILOR 9eeoeeeee00000000eeeeeev09eoeoeeoeooeeoooeoe PAG. 11 


lată cum povestese Arabii despre telul cum în- 
țeleptul rege Solomon a ales locul pe care a fost 
zidit vestitul său templu. h l 

„lerusalimul era: aproape. în - întregime un 
câmp. cultivat. Doi fraţi stăpâneau partea din 
teren unde se ridică astăzi templul. Unul din 
fraţii aceştia era căsătorit şi avea mai mulţi co- 
pii, pe când celălalt trăia singur. Amândoi lu- 
crau împreună pământul pe care îl moșteniseră 
dela mama lor. Fr ç 

„Când veni vremea de secerat, cei doi frați le- 
gară snopii și făcură două grămezi egale, pe 
cari le lăsară pe câmp. In timpul nopții, fratelui 
care nu era căsătorit îi veni un gând bun. Işi 
zise în sine însuși: „Fratele meu are nevastă și 
copii de hrănit, așa că nu e drept ca partea mea 
să fie tot atâta de mare ca partea lui. 

„De aceea, să merg să iau din grămada mea 
câţiva snopi şi să-i pun pe furiș în grămada sa. 
EI nu va simţi, aşa că nu va putea să mă re- 
fuze“. Şi făcu precum gândise. 

„Insă, în aceiaşi noapte se trezi şi celălalt frate 
şi-i zise nevestei sale: „Fratele meu tânăr tră- 
ește singur şi fără soţie, ware pe nimeni ca să-i 
dea o mână de ajutor şi să-l mângâie atunci 
când e obosit. De aceea, nu e drept ca partea 
noastră să fie tot atâta de mare ca partea lui. 
Aşa fiind, m'am gândit să merg pe câmp şi să 
pun pe furiș la grămada sa câţiva din  snopii 
noștri. El nu va simţi, așa că nu va putea să mă 
refuze”. 

Și făcu precum gândise. 

„A doua zi dimineaţa, cei doi fraţi se duseră 
din nou la câmp şi mare le fu mirarea, când vă- 
zuse că cele două grămezi de snopi erau egale 
ca şi în ajun. Nici unul, nici celălat nu puteau 
să-şi explice minunea aceasta. 

„Făcură la tel mai multe nopţi la rând. Insă 
deoarece fiecare ducea în grămada celuilalt a- 
celaş număr de snopi, a doua zi grămezile erau 
din nou egale, până ce într'o noapte, amândoi 


Soo a BI DOL IRRAȚI 


Ke- După Lamartine 


Bucăți alese din marii scriitori străini 


punându-se la pândă. ca să lămurească miste- 
rul acesta, s'au întâlnit ducând fiecare snopiii în 
grămada celuilalt. 


LAMARTINE 


„Ci locul unde un gând aşa de bun venise în 
acelaș timp şi cu atâta stăruinţă la doi oameni, 
trebuia să fie un loc plăcut lui Dumnezeu. Qa- 
menii îl binecuvântară și-l aleseră să clădească 
pe el o casă a lui Dumnezeu”. 

ss» 

Insemnare. — Lamartine (1790-1869) a fost 
unul din cei mai mari poeți lirici francezi. 

Lucrările lui Lamartine, dintre cari avem 
unele traduceri şi în limba română, sunt soco- 
tite printre cele mai frumoase opere ale litera- 
turii franceze. 

CELLE LLLLLLLLLLLTTLLLLLTETLLLLLLLLL LLLI LLLI LLLI] 


A apărut 


„Mitu Mitişor şi Sosoi Sosolici“ 
Preţul lei 20 


De vânzare la librării şi la 
chioşcurile de ziare. 


PAG. 12 -...c00000000Â000000000o000oooo0ooooooooeoooe DIMINEATA COPIILOR 


O SPAIMĂ 


a vara. Plouase o săptămână 
în şir. Se terminase prăşitul 
şi oamenii erau veseli de aşa 


ploaie tocmai la  înfloritul 
grâului. In pădure crescuse 


de umezeală, mulţi bureţi. Fe- 
meile şi mai ales copiii, um- 
blau toată ziua să-i adune. 

După atâtea zile întunecate, soarele ieşise 
mai dogoritor. Toate vietăţile stăteau la soare 
prea mărind parcă şi ele pe Dumnezeu. Tata 
se pregătea să meargă la câmp. Inhămase 
caii. 

„Care merge cu mine, ne vorbi el, să ve- 
dem grâul la Ocoale şi orzul de pe Podiş? 
Vom trece prin amândouă podurile! 

— Eu, eu, răspunserăm amândouă surorile 
deodată. 

N'a fost chip să rămânem una acasă. Tata 
a fost nevoit să ne ia pe amândouă. Mama a 
rămas cam supărată că o lăsăm singură. 

Afară, la câmp, era raiul pe pământ. O fru- 
museţe! 


Ciocârliile şi prepeliţele cântau prin ogoare. 
Albinele ieşiseră la flori şi parcă te adormeau 
cu zumzetul lor! 

La Ocoale, grâul era crescut cum nu mai 
fusese de mult. Inalt, cu spicul mare şi înflo- 
rit, iar înăuntru boabele cu lapte. Am mers 
pe o margine şi alta a ogorului, tata a luat câ- 
teva fire să le aducă acasă şi pe urmă ne-am 
pornit la deal prin pădure în spre Podiş. 

In marginea tăeturei din spre Podiş, era 
stână. Dincolo de câmpia întinsă era pădurea | 
mare, pe unde trebuia să trecem în drumul 
spre casă. Ajungând la stână, ciobanul îi zise 
tatei: 

— Ştii că dincolo sânt lupi? Mi-au spus 
nişte femei care au fost acolo după bureţi. 

— Eu ştiu că acola sânt nişte capre. De lupi 
n'am auzit. 

— Aşa mi-au spus şi mie. Eu nam văzut. 

Am lăsat ciobanul şi ne-am îndreptat în 
spre ogor. 


Tata a rămas tare mulţumit şi de recolta de 
aici. Orzul, ovăzul şi porumbul erau minunat 


DIMINEAȚA COPIILOR 


de frumoase. Am plecat spre casă. Apropiin- 
du-ne de pădure, tata ne zise: 

— Sa speriat Ion de lupii pe care nici nu 
i-a văzut. 

Femeile care i-au spus, or 
şi au crezut că-i lupul. 

Noi cântam şi făceam cununi din florile pe 
care le adunasem de pe unde trecusem. Deo- 
dată tata opri-caii din trap şi ne zise: 

— 'Tăceţi, dacă vreţi să vedeţi de cine s'au 
speriat cei ce nu cunosc animalele sălbatece. 

E timpul când caprele vin la pârâul din 
vale să bea apă, apoi se ridică la deal și pasc 
în poiana de lângă drumul pe care. mergeam 
noi. 


Am tăcut şi tata mâna caii încet. Mergeam 
cam de cinci minute prin pădure. La o coti- 
tură, tata opri caii încet. Se sculă în picioare 
şi ne zise în şoaptă: 

-— Sculaţi-vă şi vedeţi capra. Paşte în poia- 
nă. E tânără. De abia are un an. Să nu faceţi 
zgomot că o speriaţi. 

Ne-am sculat în picioare şi-am 
privirile încotro ne arăta tata. 


Am văzut'o. Era la zece metri departe de 
unde stam noi. Ce frumoasă era ! Inaltă, sub- 
tire, cu capul mic şi urechile mereu ciulite. 
Ca să poată ajunge cu gura la iarbă, ea ţinea 
picioarele depărtate unul de altul. Păştea, ri- 
dica sus capul, se uita împrejur și iar păștea. Nu 
ne mai săturam privind-o. 

Deodată la spatele căruţei din pădure au 
ieşit două femei cu traistele pline de bureţi. 
Erau străine de satul nostru. 

— Ce vă uitaţi, ziseră ele întrebându-ne? 

Tata le făcu semn să tacă şi să se apropie 
de căruţă. Au venit şi s'au suit sus cum le 
zise. 

— Voi vedeţi ceva în poiană? 
mâna înspre căprioară. 

— Ce dihanie îi asta, moșule? 

— Ce, voi nu vedeţi că-i lupul, zise tata 
glumind ? 

— Apoi am auzit noi că aici sunt lupi, 
n'am crezut. Nu mai venim pe aici. 

Şi înainte ca tata să le spuie că animalul e 
căprioară şi nu lup cum credeau, femeile o 
şterseră înapoi spre satul lor pe o cărare ce 
ducea din poiană. 

Căprioara nici n'a simţit şi păştea în linişte. 

Femeile în fuga lor au călcat pe vreascuri şi 
un pârâit a făcut atentă căprioara. 

A ridicat capul, a privit împrejur şi gra- 
țioasă ca o regină a pădurei. a pornit încet 
în desiş. 


fi văzut ALES 


îndreptat 


și le arătă cu 


dar 


A 


, PAG. 13 


Pe când noi admiram căprioara, multe fe- 
mei şi copii nu mai căleau prin pădure de 
frica lupului care nu era decât o sprintenă 
ciută roşie. 

dl Elena C. Şoltuz 


DIN ISPRĂVI VILE LUI GICĂ 


Din italieneşte 


Profesorul: Ce alta mai conţine în afară 
de clorură de sodiu? 


Gică: Peşti. 


apa, 


e... 
Ionel: Zici că te-a pocnit cu bățul peste cap? 
Dar nu e niciun semn de lovitură pe capul tău. 
Gică: E adevărat, dar ar trebui să vezi băţul! 
ete 
Gică: Mamă, e adevărat că 
valoare? 
Mama: Da, dragul meu. 
Gică: Atunci dece-i dai atâta importanță, 
vând domnul învăţător îl pune pe temele mele? 
tte 
lonel (face pe filozoful). Omul cel mai feri- 
cit din lume e prostul. 
Gică: Ferice de tine! 
Trimise de MIRA HAN-Galați 
—— oek 


zero n'are nici-o 


PAG. 14 eccccoee 


DIMINEATA COPIILOR 


; 
f 


/ 
f 


COMOARA LUI MOŞ PĂCĂLICI 


şa îl porecliseră oamenii: Păcălici. 

Era un moşneag, mărunt, cu părul în- 

cărunțit, cu genele stufoase ca. nişte 
perii. 

Toată ziua se ținea de năsdrăvănii. 

Lega cu aţă câte trei pisici la un loc, prindea 
un şoarece şi-i da drumul. Era mai mare hazul 
să vezi cum sar pisicile, deodată, ca nişte min- 
gii de argint, cum se luptă să rupă aţa. Bietul 
şoarece, după ce era amorţit de lovituri de labe, 
zăcea între ele. Pisicile ridicau labele, scoteau 
ghiarele şi câteşi trei legate, vegheau duşmanul, 
spre bucuria copiilor cari se prăpădeau de râs. 

Bine înţeles, niciodată nu făcea glume proa- 
ste. 

Il plăcea mult de tot să înveselească oamenii. 

Să-i facă să râdă, să mai uite de greutăţile 
vieţii. 

Le spunea poveşti despre mări fermecate cu 
apa strălucitoare ca soarele, despre corăbii pline 
de comori, cu bani vechi cu slove  neînţelese, 
bani vrăjiți de zânele mărilor, cari poartă pe 
frunţi chipul lunii, iar pe aripile de mătase i- 
coana luceferilor. 


A 


Vorbea domol — făcea pauze lungi — ridica 
brațele — arăta în depărtări țările pe cari le 
zugrăvea şi-apoi cu ochii pierduţi ca întrun vis 
frumos — povestea mereu. 

Oamenii îl ascultau cu plăcere şi îl cinsteau 
cu câte un pahar de vin. 

Moş Păcălici era regele calicilor. In nopţi 
lungi de iarnă când viforul spulbera valurile de 


zăpadă dealungul uliţelor pustii — în mijlocul 
casei — pe un scaun scund — moş Păcălici în- 


conjurat de ochi scânteetori şi de buze surâză- 
toare, povestea despre fata împăratului verde... 
3+» 

„Dragii moşului — le spuse el într'o noapte, 
am să vă spun ceva despre o comoară, dar să 
mă ascultați. 

— Te ascultăm, moş Păcălici, strigară cu toţii . 
în cor”. 

— In mijlocul pădurii noastre, aproape de 
fântâna hoţilor, se află o comoară. 

Eu nu ştiu locul unde întradevăr se ascunde 
comoara, dar din câte îmi amintesc din ce mi-a 
spus bunică-mea despre comoară — cine va 
face cinci paşi mari la dreapta fântânii hoților, 
spre răsărit, va găsi comoara”. 


ANUL VI DIMINEATA 
| 975 COPR 


REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ 
Dinecron: N. BATZARIA. 


„Cine poate să facă băşici de săpun aşa de mari şi frumoase ca ale mele ?“ 
PREŢUL, LEI 5 


? 


Sezătorile „Dimineţei Copiilor“. 


In ziua de Duminică, 5 Maiu, „Dimineaţa 
“Copiilor” a ţinut în sala cinematografului 
„Select“ din Calea Victoriei a 43-a şezătoare 
culturală şi artistică. Cu această sezătoare 
revista noastră îşi încheie” seria şezătorilor 
de primăvară. 

Căldura din sală, timpul frumos, care tre- 
bue folosit în zilele de Duminică pentru plim- 
bări şi excursii, precum şi faptul că se apro- 
pie examenele, aşa că elevii au acum mai 
mult de citit, au făcut ca să fie întrerupte 
frumoasele sezători, la cari copii veneau cu 
atâta drag şi bucurie. 

Aceste şezători vor fi reluate la toamnă. 


O serbare și excursii. 
3 


Deocamdată „Dimineața Copiilor“ pregă- 
teşte două lucruri : 1) o serbare ; 2) excursii. 
Serbarea va fi dată la una din cele mai fru- 
„moase grădini din Bucureşti. Data şi ziua vor 
fi anunţate în curând. Se lucrează acum la 
’ programul acestei serbări şi se fac pregătiri, 


æ pentru ca ea să reuşească spre mulţumirea şi 


| 


| 


bucuria, atât a copiilor cât şi a părinţilor. 

Se alcătueşte de asemenea un program de 
excursii cât mai plăcute şi mai instructive. 
Excursiile se vor face cu iubiții noștri cititori 
din Capitală, însoţiţi, bine înţeles, şi de părin- 
tii lor, în localităţile mai apropiate şi unde 


sunt de văzut lucruri interesante din toate: 


punctele de vedere. 

Se poate ca drăguţii noştri cititori să pri- 
mească chiar înştiințarea pentru prima ex- 
cursie mai înainte de apariţia rândurilor de 
fată. 


Ce sa făcut la şezători. 


Din lipsa de spațiu şi fiindcă se îngrămă- 
-deşte material aşa de mult spre publicare, în 
revistă nu puteam scrie în fiecare număr des- 
pre tot ce se făcea la fiecare şezătorae. 


i Acum însă vom arăta pe scurt ce s'a făcut 


„la șezătorile noastre, pentru ca şi cititorii din 
brovincie să aibă o ideie despre ele. 
Indiferent cum a fost vremea, şezătorile „Di- 
mineţii Copiilor“ s'au ţinut regulat în fiecare 
Duiminică. Incepeau la orele 10 sau 10 jum. 
“dimineaţa şi durau până la orele 1. 
Pentru a arăta că aceste şezători urmăreau, 


TOATE, Şi AMESTECATE] 


mai înainte de orice, un scop cultural, toate" 


şezătorile au început cu o conferinţă, iar toate 
conferințele au fost ţinute de d. N. Batzaria, 
căruia copiii, vrând să-i arate mai multă apro- 
piere şi prietenie, îi zic Moş Nae. 

Conferinţa dura vre-o jumătate de oră. Era 
făcută însă aşa, că nu vorbea numai Moş Nae, 
ci luau parte și copii din sală, răspunzând la 
întrebări, punând la rândul lor întrebări sau 
făcând îndreptări, ori de câte ori Moş Nae 
spunea ceva greşit -— ceeace, bine înţeles, o 
făcea în adins. 


Subiectele conferinţelor. ` 


Se înţelege că pentru fiecare şezătoare era 
alt subiect de conferinţă, aşa că au fost în to- 
tal 43 de subiecte de conferinţă, câte unul de 
fiecare şezătoare. 

Din lipsa de spaţiu, nu putem da aci o listă 
a tuturor subiectelor de conferinţe ce sau ți- 
nut. 

De aceea, ne mărginim să arătăm din me- 
morie unele din subiectele dezvoltate în con- 
ferinţele dela şezătorile „Dimineţii Copiilor“. 

Facem aceasta şi cu credinţa că domnii în- 
văţători din provincie, cari ar citi rândurile 
de faţă, sar putea folosi întru câtva atunci 
când şi domniile lor vor vroi să organizeze în 
localitatea unde se găsesc, şezători pentru co- 
pii şi tineret. Inţelegem şezători la cari să nu 
se plictisească nimeni, toată lumea să plece 
mulţumită şi să aştepte cu nerăbdare şezăto- 
rile ce urmează. 

La şezătoriile „Dimineţii Copiilor“, s'a vor- 
bit despre marile invenţii şi descoperiri şi des- 
pre autorii lor, despre scriitorii mai de seamă 
pentru tineret, despre chestiuni de ştiinţă po- 
pularizată (cutremurele de pământ, mişcarea 
pământului, despre planete, despre calendar 
etc. etc.). 

Pentru o bună parte din conferinţe au fost 
alese subiecte din istoria naţională, din geo- 
grafia ţărei, chestiuni pentru o mai bună cu- 
noaştere a limbei române, precum şi a marilor 
evenimente contimporane etc. etc.. 

La fiecare şezătoare, d. N. Batzaria, rezu- 
mând cele spuse cu o săptămână mai înainte, 
căuta să se convingă dacă ascultătorii au în- 


teles şi reţinut chestiunile despre cari fusese- 


vorba la şezătoarea precedentă. 


19 MAIU 1929. — No. 275. 


ABONAMENTE : 1 AN 


-.. tc... 


6 LUNI 1% , 
Director ; N. BATZARIA 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAŢIA 
BUCUREȘTI — Str. SĂRINDAR.?, parter. — TELEFON 6/67 


200 -LEI | UN NUMĂR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


. Manuscrisele nepublicate nu se înapolază 


REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 


PRIMĂ VARA 


Deacuma nu mai suflă vântul, 
Si crivățul a încetat; 

S'a desghețat de tot pământul, 
Si soarele frumos sa arătat. 


Păsările călătoare 

Sosesc vesele sglobii; 

Tot sburând voios prin soare 
Şi pe 'ntinsele câmpii. 


hdul murmură la vale, 
Si pe drum tot şerpuind; 
Se mai opreşte în cale 
Din loc, în loc, tot undind. 


Ionel Dumitrescu-Găeşti 


———— CZ XI —— — 


CVTYVVVVVVVVVETVYVVVYVVYVYYYVVYYTYYYYVYYYYYYYYYYYYYYYVYVYVYYYYYVVYVVIVVVYVYVVVVY 


PRETENȚIE... TE 


(S 
Nae a avut un prieten, Z m | 
Prieten bun nedespărțit ; | > cai 
Da 'ntr'o zi, aflat-o Nae |. = {7} m 
C'al său prieten a murit... | = 3 O 
i A W hc 
Nae, cu o rudă a mortului i _— i 
Se 'ntâlneşte pe cărare : >È 
Ei ca prieten, — zice ruda — | ni 
„Vii şi tu la 'nmormântare ?...” — | 
| =] 


— „Aşi, răspunse Nae 'ndată, 
Aşi fi prost atunci de-a bine ; 
Ce, par'că mortul o să vie 
Când m'or îngropa pe mine?!” 
Z. G. Buruiană 


—— CI k 


Primăvară, Primăvară 
Vino iar la noi în tară, 
Cu cocoare, 
Si cu soare, 


Si cu flori la cingătoare. 


Vino *n svon de veselie 
Şi cu iarbă pe câmpie, 
Cu isvoare 
Curgătoare 


CÂNTEC DE PRIMĂ VARĂ 


Si adu păsări cântătoare. 
Printre crengi cu frunza lată, 
Blând zefirul să străbată, 

Si sadie 

Si să 'mbie 

Florile de păpădie. 

Pe vălcele să se joace 


Și să sboare 'ncolo 'ncoace 
——— PIZ XI M 


Fluturașii 
Ingerașii 
Când prin văi glumesc cosașii. 


Primăvară, Primăvară 
D'unde eşti revino iară 
Ca "'nverzirea 
Si "'nflorirea 
Să învieze toată firea. 
Florian Didulescu-Condeești 


INELUL PRINȚESEI 


e mult de tot, trăia într'un cas- 
tel bogat o prinţesă care avea 
un inel fermecat. 

O zână îi dăduse acest inel, 
când se născuse prinţesa, zi- 
cându-i: 

„Iti dăruesc acest inel cu a- 
jutorul căruia orice dorinţă 
îți va împlinită. Dar trebue să mai ştii, că da- 
că vei avea nenorocul să-l pierzi, am scris în 
cartea destinului, că vei muri la un an, după 
pierderea lui“. 

Din pricina aceasta, e uşor de ghicit cu câtă 
grijă tânăra prinţesă păstra inelul fermecat. 

Intr'una din zile, însă, pe când prinţesa era 
în turnul cel mai înalt al palatului, pentru a 
vedea răsăritul minunat al soarelui, inelul i-a 
căzut din deget, jos la pământ. Nenorocul a 
făcut ca tocmai atunci să treacă pe acolo un 
vultur mare, cel mai mare vultur care se 
poate închipui. Acesta s'a repezit la, inel, la 
prins cu ciocul, l'a înghiţit şi apoi şi-a luat 
sborul, dispărând în aerul proaspăt al dimi- 
neţii de vară. La vestea aceasta, părinţii mi- 
cei prințese, fură cuprinși de o spaimă gro- 


zavă. Bietul lor copil, singura lor fericire şi 
mângâiere a zilelor de bătrâneţe, va muri pe- 
ste un an, căci aşa scrie în cartea cea mare 
a destinului! 

In toată împărăţia, vestea aceasta tristă 
merse ca gândul de repede. Sa dat apoi de 
ştire, că cine va aduce inelul, va deveni soţul 
micei şi atât de frumoasei prințese. Pentru a- 
ceasta, toţi feciorii de domni, de boieri, feciori 
unul mai frumos şi mai isteţ ca celalt, au în- 
ceput să caute inelul. Toţi vulturii din acea îm- 
părăţie au fost vânaţi. Pădurile rămăseseră 
pustii de aceste păsări. Dar în zadar totul! In 
corpul nici unuia n'a fost găsit inelul. 

Şi pentru biata prinţesă nu mai rămăseseră 
de trăit decât cincisprezece zile. Din pricina 
aceasta părinţii săi erau zdrobiţi de durere. 
In palat nu se mai auzea nici o vorbă. Toţi 
treceau unii pe lângă alţii, cu capetele în jos, 
cu feţele brăzdate de groaza apropiatei neno- 
rociri! 

Fuseseră chemate la Palat toate vrăjitoa- 
rele şi toate spuneau că de nu se va găsi ine- 
lul, va trebui să moară tânăra prinţesă. Im- 
potriva marelui destin nu poţi lupta ! 


DIMINEAŢA COPIILOR 99000900%90000000000000000000000000000000000ee PÁG. 5 


Dar în împărăţia peste care domnea tatăl 
prinţesei, trăia un tânăr care iubea pe această 
prinţesă. Acest tânăr o porni în lume, cu gân- 
dul ca să găsească cu orice chip, cu orice sa- 
crificiu din partea sa, inelul. Merse mai în- 
tâiu la o bătrână vrăjitoare, sfătuitoarea şi 
protectoarea vieţii lui. 

„Buna mea bătrână, unde pot găsi eu vul- 
turul care a înghiţit inelul iubitei mele prin- 
țese? 

— Copilul meu, îi răspunse vrăjitoarea, al- 
bită de vremuri, vulturul care a înghiţit inelul 
frumoasei tale prințese, e departe, e foarte 
departe! Eu îţi voi da însă un cal care să te 
ducă chiar până la el“. 

Plin de bucurie şi speranţă, tânărul încă- 
lecă pe un cal şi o porni. Merse aşa vreme în- 
delungată până ce în sfârşit ajunse în regatul 
acelui vultur. In acel moment, strigăte, ţipete, 
croncănituri grozave umpluseră văzduhul. 

Erau vultrii cari dădeau de veste stăpânu- 
lui şi domnitorului lor — vulturul cel mare 
care furase inelul că un străin le-a călcat pă- 
mântul. Cu ciocurile ascuţite, cu aripile larg 
deschise, vulturii se năpustiră asupra tânăru- 
lui, pentru a-l sfâşia. Dar calul, care era ferme- 
cat, a apărat pe feciorul pe care-l adusese. 

Deodată, apăru şi. marele vultur, cel ce ră- 
pise inelul. Era furios. De mânie penele de pe 
corp i se sbârliseră toate. Se repezi la tânăr, 
îl apucă de haine cu ciocul şi se înălţă în 
văzduh. Se ducea tot mai sus, tot mai sus, în- 
cât abia se mai vedeau ca un punct negru. 
Vulturul voia ca din înălțimea aceia uriașă, să 
dea drumul la pământ acelui tânăr, pentru 
a-l sfărâma în bucăţi mici. Dar era isteţ acest 
fecior. Şi-a legat corpul său de o ghiară a 
vulturului cu o sfoară pe care o găsise în bu- 
zunarele hainei sale. Vulturul care nu văzuse 
nimic, a lăsat din cioc pe tânăr şi a început 
să se coboare la pământ, fără să observe că 
odată cu el cobora fără nici un pericol şi tâ- 


nărul străin. Apoi, acesta luă repede un cuţit 
pe care-l adusese anume cu sine şi îl înfipse 
adânc în pântecele vlturului, de unde în a- 
devăr a scos inelul fermecat al prinţesei. 


Intre timp, tânăra prinţesă nu mai avea de 
trăit decât o zi. Dar iată că la Palat sosi tână- 
rul aducând inelul. Regele, regina şi toţi curte- 
nii îi deschiseră, larg porţile şi îl primiră cu 


mare alaju. Plin de fericire, tânărul voi ca el’ 


însuşi să pună în degetul dragei sale inelul 
pe care îl găsise cu atâta trudă. Şi după făgă- 
duiala, părinţilor, el deveni soţul prinţesei ca- 
re avea de acum înainte de trăit ani mulţi, 
plini de bucurii. In toată împărăţia sau fă- 
cut serbări şi veselia tuturor supşilor era fără 
de margini. 
Iubirea ştiuse să învingă toate piedicile. 
Prelucrare de Margareta 


NUNTA IEPURELUI 


Vulpea văduvă şi iepurele începură nunta 
lor. Ariciul-pogoniciul chema oaspeţii. Moş 
Martin tocea turte dulci în cuptor. Broasca 
cântăreaţă pe trei voci cânta. Greeraşul o ho- 
ră fluera. Jupân Ţânţar tot juca, iar Musca 
de el râdea: 

„Sai, sai, Tropăică, cu trupu-ţi subţirel şi 
picioarele-ţi lungi!” 


Se'nfurie Tropăică şi pe Muscă o împunse. 
Ea se lăsă greu — pământul zgudui. Apoi stri- 
gă cât gura o ţinea. 

„Aoleu, mor! Săriţi, oameni buni! car cu 
plăvani pregătiţi, trupul să mi-l ridicaţi. 

Tradusă de Hanca. 
——— ek == ——— 


PAG. 6 9000000000000000000000000000000ttbetetetotee DIMINEATA COPIILOR 


“CUM A INVATAT HAPLEA LITERA m 


Desene de GEO 


„Foae verde, foi de mac, 
Mec-mec-mec ‘şi mac-mac-mac, 
Foae verde de trifoi, 

Haplea e un marțafoi, 

Căci nu ştie, vai de el! 

Cum se 'ncepe vorba miel, 
Mămăligă, mamă, Mai, 

Mură, muscă și mălai, 

Foae verde, foi de linte, 
Haplea n'are-un bob de minte, 
Un mojie şi un mâncău, 
Pierde-vară și lingău. 
Mămăligă și mâncare 

Cum se scriu, habar că nare”. 


Uite-aşa cântau în cor, 


Mo. m. No.m. M m M.m. Mo 


Strâhşi în curte şi "n pridvor, 
Rate, capre şi curcani 

Si vre-o șapte mitocani. 

Vai, ce zarvă mai făceau 

Si de mine cum râdeau! 
„Ge-i cu voi, mă?“, eu le zic. 
Nu răspund ei mai nimic, 
Ci încep a murmura. 
„M-m-mă!“” a tot cânta. 
Vine-o babă făr'de veste. 
„Piei, Satano! cine este?“ 
Zic în mine, mă crucesc, 
Când pe babă o zăresc. 
N'am văzut așa pocilă, 


Nici la.chip așa zbârcită. 


Zău, să zici că-i o stafie, 
Nasu-i lung pân'la bărbie, 


Moama - oduu. M m. M m.. 


Stirbă, gârbovă, uscată, 
Tremură întruna toată. 
„Tu eşti Haplea? ea măntreabă, 
Haide spune mai de grabă. 
Cum e litera cu care 

'Ncepe numele-mi cel mare? 
— Este..., este, răspundeam, 
Doamne, cum mă băâlbâiam, 
Este a, b, c, și d, 

E.îe,h. rri: 

Ori e l, de nu mănşel... 

— Eşti un prost şi un vițel!“ 
Baba vorba îmi tăia, 

Iute bățul ridica. 

Si nu ştie să glumească, 
A'nceput să mă snopească. 
lar din gură tot răcneşte: 
„Asta nu se pomeneşte, 
Până acuma să nu știi 

Să citeşti şi să o scrii 
Scumpa literă pe care 

Pun la numele-mi cel mare. 
— Dragă maică, rog ascultă, 
Am mâncat bătaie multă, 

Ca sajung om învățat, 

Dar mă jur că nam aflat 
Cum te chiamă, cine ești, 
Rog, deci să mă desluşeşti“. 
Baba-mi zice: „Cine sunt? 
Mult vestită-s pe pământ, 
Numele-mi cel din poveste 


Text de MOS NAE 


Mama-Pădurei chiar este.“ 
Cine e, când auzii, 

Zău, pe loc încremenii. 

Insă baba-i dă'nainte: 

„De-ai avea un bob de minte, 
Tu pe dată-ai învăța, 

Că e m litera mea, 


„Căci la numele-mi temut, 


M se pune la 'necput. 

—Hai să-l punem” îi răspund, 

Dau să fug şi să m'ascund, 

Dar nu-i chip şi nu-i mijloc, 

Căci mă ține ea pe loc. 
xx 

Când cu baba tot vorbeam 

Și de m tot întrebam, 

Cum se scrie, se citește, 

Inainte-mi se ivește 

Un moşneag pe un măgar. 

Cu-un cuțit de măcelar. 

„Bună ziua” nici n'a dat, 

Ci răstit m'a întrebat: 

„Oare-i drept că tu nu știi 

Să citeşti şi nici să scrii. 


m_ă-celan 


he mMmMm 


Măcelar, moşneag şi masă 
Mână, mamă, măr, mătasă? 
M să nu ştii cum se scrie? 
Ptiu rușine, zău, să-ți fie. 
De rřo "'nveţi sa isprăvit, 
Te străpung cu-acest cuțit”. 
Când văzui că nu-i scăpase, 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Mi-am făcut o cruce mare, 
Și să 'nvăț mam apucat 
Cum e m cel blestemat. 
Insă bine wam pornit 
Când pe capu-mi s'a suit, 
O dihanie. Privesc, 

O maimuță chiar zăresc. 
„Marş de acolo!” i-am strigat, 
Dar maimuța ma muşcat, 
Si sărind 'naintea mea, 

Tot strâmbându-se-mi zicea: 
„Hapleo; jur că nu te las, 
Si te sgâriu chiar pe nas, 
Până cinci am numărat, 


PAG. ? 


Dacă m n'ai învăţat.” 
Și cu coada mă lovește, 
Sare "n sus şi mă ciupește. 
„Stai cuminte, eu îi zic, 
Stai și rabdă doar un pic, 
Uite, vezi că mă căznesc, 
Ca să scriu şi să citesc, 
M cea literă drăgușă, 
Ce se pune la maimuţă.” 
lată cum m'am chinuit, 
Până când am izbutit 
Si pe m l-am învățat 
Fie Domnul lăudat ! 

(Va urma) 


SKUURNRANANSDEOOFPERDENGENRONSNEANDINANCADE JONDENENNRUNASONANTSANN AQSNANGSOINANENSNkENNDONANANVNSSSTNNCSONNDDSAUAN ina 


DATORII DE ARTIST 


4 , r 


Un iubitor de tablouri şi om foarte bogat 
se duse să viziteze într'o zi atelierul pictorului 
francez Corot. Pictorul era tocmai gata să is- 
prăvească un tablou. 

Incântat de frumusețea tabloului, vizitato- 
rul îşi exprimă dorința să-l cumpere numai 
decât. 

„Ţi-l dau, răspunse Corot, însă cu condiţia 
să plăteşti datoriile ce are la brutar şi la mă- 
celar prietenul meu Millet. Cât despre mine, 
eu nu cer nimic. 

— Sa făcut”, 
cu atât mai vesel, cu cât îşi închipuia că da- 
toriile ce are la brutar şi la măcelar prietenul 
lui Corot au să fie mai puţine decât ceeace a 
fi dat el pe tablou. 

Insă, când a fost vorba să plătească, a văzut 
că aceste datorii erau cel puţin de zece ori 
mai mari decât suma ce i-ar fi cerut Corot. De 
doisprezece ani Millet lua pe datorie atât dela 
brutar, cât şi dela măcelar. 

Fireşte, vizitatorul n'a rămas 
descoperirea aceasta. Totuşi, plăti, mai întâiu 
pentrucă îşi dăduse cuvântul şi, al doilea, 
pentrucă văzuse dragostea lui Corot pentru 
un prieten în nevoie. 

=- :— 0003 kEm 


răspunse îndată vizitatorul, 


încântat de 


SENTINELA ADORMITĂ 


SERE CI Aa 
Câteva zile după strălucita biruinţă câşti- 
gată de Ştefan cel Mare asupra Ungurilor la 
Baia, soldaţii moldoveni aşezară într'o seară 
lagărul la o mică apropicre de oastea ungu- 
rească. ; 

Ştefan cel Mare, temându-se de vreun atac 
pe neaşteptate al- dușmanului, cerceta în 
timpul nopții împrejurimile lagărului. Şi iată 
că vede o santinelă, care, din cauza oboselei, 
adormise în picioare. LES 

In loc să se supere pe soldatul ce dormea și 
să-l certe, viteazul- şi înțeleptul Domn. al Mol- 
dovei îi ia binişor din mână lancea și stă el de 
pază. 

După câteva ore, soldatul adormit se tre- 
zeşte. Ce zăpăceală şi ce spaimă pe el, când 
văzu înaintea sa pe Ştefan cel Mare, făcând 
pe sentinela. 

„Măria Sa! strigă el, sa sfârşit cu mine! 

— Linişteşte-te, flăcăule, îi răspunse Domnul 
cu blândeţe. După atâtea lupte şi după atâta 
drum şi oboseală, îi este îngăduit unui viteaz 
să doarmă. Caută însă ca altă dată să-ţi alegi 
mai bine vremea de somn“. 
ELOCELILILTLLITIEELLLLLLLLLLLLLLLL ELERT LLE A E E E 4 

Carfea cea mai effină, mai variată, mai bogat 


ilustrată şi mai folositoare esfe, 
făra îndoială, 


„Almanachul $colarilor pe anul 1929“ 


Alcăfuit de N. BATZARIA, cuprinde o mulţime de 
tot felul de poveşti, isforioare, glume, descrieri, 
jocuri şi distracții, lămuriri despre cei mai 
mulți scriitori despre tinerei, efc., efc, 


PAG. 8 DIMINEAȚA COPIILOR 
4 
Desene de GEO 16. (Urmare) Text de MOŞ NAE 
~ 
sise! RE dă AA vezi ES. 3 A e t RET aa ae t4 | 
F + FANS ao sis netara sm aaa PE Ia 
In sfârșit, se lasă Gigi Geantăn spate și la şcoală. lar din sus, de pe > catedră | 
Pentr'un timp de nebunii, Intră 'n clasă liniștit. Zice domnu 'nvățător: 
E cuminte nu mai umblă Il întâmpină şcolarii „Bravo, Gigi! Fii de-acum 
Prin livezi și prin câmpii. . Cu urale, și bun sosit. Un elev mai silitor” 
» 
Insă-l scoate să-l întrebe, „Să-mi arăţi pe hartă Londra”, Râde clasa, râde 'n hohot 
Vrea să vadă cam ce știe. Domnu "'nvățător i-a zis. Ba și domnu 'nvăţător 
Și începe să-l asculte A răspuns de-odată Gigi: Greu se ţine. Totuși zice 
Tomai la geografie. „E la stânga de Paris!” Pe un ton răsunător: < 


ii ai 


E ARIEI ZE 77 LA: pi oaza A 0 Si ră rai E AED 70 pa O Rd Aa RE II >. 
A spite EEE NE RRR i ) Li: fi \ Ei i s w + 
IZ 
DIMINEAȚA COPIILOR ra PAG. 9 f 
$ E 
f memea. 
3563 pai 
Iann] 
punni 
- „t AE 
Kui 
s r “i 
3 3 TUNA i - t Aa ` ; A Ak s» LAR 
„Numai trântorii şi proștii — Continente?! zice Gigi — Sunt treizeci de continente? "7 Di | 
Vor răspunde ’n așa fel, Și un timp chiar stă mirat. Oare când au răsărit? SAANET ; 
Dar ştii câte continente Sunt grămezi,—apoi răspunde, Haide spune-mi tu vr'o zece!’ — | — 
Pe pământ sunt, măi Gigel? Vr'o treizeci am numărat. Gigi zise-atunci grăbit.: Ema erati 
| — Este Prutul şi Ceahlăul, — Taci din gură, măi Prostilă!” „Să lăsăm deci geografia, 
Oltul, Jiul și. Ploeşti. Zice domnu' rău răstit Văd de ea habar că mai- 
Viena, Roma, Neapol, lar de multul râs școlarii La aritmetică să trecem, J 
E Oituzul, Mărăşeşti, Iaşii. Pe sub bănci s'au tăvălit. Să vedem cu ea cum stai. 
. 
| | 
` 
„Mai întâi să-mi spui tu, Gigi, — Operații?! zice Gigi Auzind aşa trăznae, 
Operații câte sunt? | Sunt destule, dar iertare, Domnu "'nvățător striga: i i 
Intrebarea-i prea uşoară, Nu-s hirurg şi nu sunt doctor i 


„Un vițel, un prost ești, Gigi, 
Și vițel vei rămânea”. 


(Va urma) 


Deci să nu-mi răspunzi în vânt. Să răspund la-așa 'ntrebare”. 


Mee ai zi i alibi At, 


dl îti: 


iz x 


PAG. 10 


Da 
4 


elu şi Grigoraş fac duel cu săbii de lemn. 
Nelu e în clasa patra primară, iar 
Grigoraş în clasa doua. 
Amândoi învață la aceiaşi şcoală şi 
locuesc în aceiaşi curte, dar pe când pă- 
rinții lui Nelu sunt bogați, ai lui Grigoraş sunt 
săraci. ' 

Tot deauna. la joc, Grigoraș ascultă de Nelu; 
el e căpitanul! 

La duel, Grigoraş — deși mai mic, dar mai 
vânjos — se fereşte să lovească pe Nelu cu sa- 
bia. Dar nu tot aşa face Nelu. El caută cu tot 
dinadinsul să lovească pe Grigoraş, ca să-i arate 
că ştie mai bine să mânuiască sabia. 

De data aceasta, după cât-va timp de luptă, 
Grigoraş a fost lovit la mână şi-i vine să-plâgă, 
dar îşi face curaj, îşi stăpâneşte lacrimile şi în- 
vârteşte sabia cu multă iscusinţă. Vrea să lo- 
vească şi el pe Nelu, cel puţin aşa numai cu 
vârful ! 

Dar şi Nelu se ține tare. 

„Grigoraş! strigă mama acestuia, astâmpăra- 
ți-vă să nu vă loviți! 

— Nu ne lovim!” răspunse el — şi- tot învâr- 
lind sabia, lovi pe Nelu în obraz. 

Acesta începu să plângă şi părăsind duelul, 
începu să dea cu sabia în Grigoraș, 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Mama lui Grigoraş, care văzuse cele întâm- 
plate, alergă de-şi luă băiatul, zicându-i: 

„Vezi, nu ţi-am spus cu să nu te mai joci cu 
Nelu?” 

Grigoraş plângând voi să răspundă ceva, dar 
suspinele nu-l lăsau. Nelu, dându-și seama că a 
greşit, se apropie de Grigoraș și de mama lui, 
rugându-se: 

„Llartă-mă, Grigoraş, că am greşit! Nu mai fac 
altădată! Hai să citim „Dimineaţa Copiilor” şi 
să ne "'mpăcăm!” 

Grigoraş zâinbi printre lacrimi şi zise mamei 
sale : 

„Mă laşi, mămico, să mă due cu Nelu, că nu 
mai facem duel, ci o să citim poveşti? 

— Te las, dar să nu vă mai bateţi, fiindcă nu 
e frumos!” 

Şi amândoi plecară, la braţ, parcă nimic nu 
sar fi întâmplat... 

„Copii! Jucaţi-vă frumos şi iertaţi unii altora 
greşelele! 

Cei bogaţi, să nu umilească pe cei săraci, iar 
aceşti să nu invidieze pe cei bogaţi! 

Voi, cari aveţi părinţi cu stare, faceţi bucurie 
micilor orfani, celor săraci, celor nevoiaşi! 

Numai astfel veţi putea zice că sunteţi cu a- 
devârat camarazi! 

Toma Culcea 
——— om kmn 


DIMINEAȚA COPIILOR 


PAG. 11 


ZÂNA ZORILOR 


i-că nu de mult, într'o ţară din Apus, 

trăia un tânăr ucenic. de potcovar cu 

numele de Cornel, care văzând că nu 

se prinde norocul de el — dar nici el 

de noroc,— porni în lumea largă cu- 
lreerând sate şi oraşe. 

Şi aşa, după trei ani de pribegie, într'o după 


amiază răcoroasă, poposi la marginea unui 
lac, unde, primul gând fu să prindă niţel 


peşte. 

Câteva minute mai târziu undiţele erau a- 
runcate şi Cornel se afla tolănit la umbra u- 
nui copac, așteptând să-i cadă peştele în cap- 
cană. 

Trecuseră câteva ore, fără ca 
ceva. 

De-odată, văzu că pluta începe să se dea la 
fund. Imediat sări în picioare, apucă undiţele 
cu amândouă mâinile și... trase, dar mare-i 
fu mirarea când, în loc de peşte, pescuise o 
lădiţă de aur încrustată cu tot felul de pietre 
preţioase. Cornel, fără să mai stea la cum- 
pănă, deschise lădița cu uşurinţă. In fundul 
cutiuţei se afla o scoică pe a cărei carapace 
sta scris cu litere de aur, următoarele cu- 
vinte: 


el să prindă 


„Aci se află încătuşată 
„LÂNA ZORILOR“ 
prefăcută de-o vrăjitoare într'un 
peștișor de aur“. 


Iar pe partea cealaltă scria: 
„DESCHIDE-MĂ!“ 


Cornel, mai cu frică, mai încurajat de cu- 
vântul „deschide-mă“, îşi luă inima la subţi- 
oară şi deschise scoica. Un peştişor de aur 
sări jos şi dispăru în unda lacului. 

Deodată, se auzi o detunătură puternică, 
apa lacului se retrase şi din fundul ei se ivi 
o fată de-o frumuseţe răpitoare. 

Un păr încârlionţat îi împodobia faţa-i albă 
ca marmora; doi ochi negri, mai negri decât 
pana corbului, priveau blând în ochii lui Cor- 
nel, iar pe buzele-i cărnoase îi încolţi un zâm- 
bet cum numai în poveşti ne mai e dat să a- 
flăm. K 

„Vino, Cornele, zise Zâna Zorilor, vino de- 
parte de aceste locuri blestemate. Tu eşti bi- 
nefăcătorul meu şi eu trebue să te răsplătese. 
Tu vei fi bărbatul meu şi vom trăi dincolo de 
Vântul-turbat. 

Ce so mai fi întâmplat în urmă, nu ştiu, 
dar ştiu că azi — de n'or fi murit — trăesc în 
cea mai sfântă linişte sufletească şi înconju- 
rați de cele mai iubite fiinţe-copiii. 

Vasile Gh. Bratoloveanu 


lee ll iii BLIS ETLLLLLLLL LLL LILI aL LL] 


A apărut 


„Mitu Miţişor şi Sosoiu Sosolici* 
de MOŞ NAE ` 


PAG. 12 


 ŢȚĂRANUL ŞI SOARELE 


POVESTE POPULARĂ RUSEASCĂ 


fost o dată un ţăran aşa de 
sărac, că navea măcar un 
bordeiu în care să se adăpos- 
tească. Țăranul acesta se bă- 
gă slugă la un boer, ca să-i 
muncească tot anul, iar la 
sfârşit boerul să-i dea trei 
saci de grâu şi un cal. Insă, 
când veni iarna, grâul îi îngheţă şi se strică, 
iar lupii îi mâncară calul. Atunci ţăranul ple- 
:ă de acolo şi porni să-şi caute alt stăpân. 

Şi iată că e întâmpinat în drum de alt boer, 
care îi zise: „Vino să te tocmeşti la mine. 
Treaba ta va fi să pui foc sub un cazan. — 
Dar ce fierbe în cazan? întrebă ţăranul. —/Ju- 
mări de porc“, îi răspunse boerul. Dar nu erau 
jumări de porc, ci în cazan fierbeau sufletele 
păcătoşilor din iad. 

Țăranul însă credea că sunt jumări de porc 
şi de aceea, ca să fiarbă mai bine, căra la lem- 
ne cu nemiluita, făcând un foc mare şi pu- 
ternic. 

Dar un glas de înger se auzi îndărătul lui 
zicându-i: „Mai domol, omule, şi pune mai pu- 


Prelucrare de Ali-Baba 


ţine lemne“. Ascultă de glasul îngerului, însă 
stăpânul său, nemulţumit că punea acum lem- 
ne puţine, vroi să-i dea drumul şi să-i plă- 
tească pentru cât muncise până atunci. 

Ci îi şopti din nou un glas de înger zicând: 
„Să nu primeşti nimic, afară de jumări de 
porc“. Aşa făcu şi ţăranul, cu toate că stă- 
pânul său vroia să-l plătească în bani. Luă 
jumări de porc, adică din sufletele păcătoşilor 
ce fierbeau în cazan şi îşi văzu de drum. 

Merse cât merse, până ce ajunse la margi- 
nea unui rău. Obosit de drumul ce făcuse, se 
culcă şi adormi numai decât. In vremea a- 
ceasta sufletele păcătoşilor îi fugiră, sburând 
care încotro. După ce se trezi, ţăranul mai 
merse o bucată de drum dealungul râului. 

Şi iată că în apa râului se ivi o gâscă fru- 
moasă, care îi se ruga zicându-i: „,Lăticule, 
scoate-mă de aicea!“ Țăranul o scoase din apă, 
iar gâsca se prefăcu într'o fată cum nu-i gă- 
seai părechea în frumuseţe. 

„Dacă vrei, ia-mă de nevastă“, îi zise ea. 
Țăranul o luă şi se duse cu dânsa în sat la 
el. Aci oamenii îi puseră gând rău și căutau 


IERI 
Ti 


Bai Ea FA ur) 


DIMINEAȚA COPIILOR $9000000000000000000000000000000000000eoeeoeee PAG. 13 


fel şi chipuri, ca să-i ia nevasta. Intr'una din 
zile îi ziseră: „Dacă nu vrei să-ţi luăm ne- 
vasta, du-te şi află unde răsare şi unde apune 
soarele“. 
„Nevastă-sa îi dede atunci un ghem de tort 
şi îi zise: „Dă-i ghemului drumul să se rosto- 
golească şi du-te după el; dar mai înainte de 
a porni, să sari de trei ori peste mine, iar eu 
mă voiu preface într'o piatră“. 

Țăranul sări, femeia se prefăcu în piatră, 
iar el o puse într'un colţ al odăiei. Trebue să 
ştiţi că această femeie era sora Soarelui. 

Omul porni la drum, mergând după ghemul 
care se rostogolea. 

Cam în spre seară ajunse la o colibă în care 
locuia o femeie bătrână. 

„De unde vii, ginerică dragă? îl întrebă ea. 

— Măiculiţă, îi răspunse ţăranul, oamenii 
din sat vroiau să-mi ia nevasta şi mi-au zis: 
„Dacă nu vrei să-ţi luăm nevasta, du-te şi 
află unde răsare şi unde apune soarele. 

— Fiule, îi vorbi din nou baba, ascunde-te 
repede sub cazanul din bae, că altfel vine Soa- 
rele aprins şi te arde“. 

Țăranul se ascunse sub ore din bae, iar 
baba îl înveli cu o pătură. 

Puțin după aceasta, veni şi Soarele dând 
buzna în colibă. „Mamo, zise el, ce miroase 
aici a carne de om? 

— Nu, fiule, te înșeli, că pe aicea n'a călcat 
picior de om“ 

Soarele se duse în odaia de alături, ca să 
facă o bae, iar apoi se întoarse şi începu să 
bea ceaiu. „Dar iarăşi îmi miroase a carne de 
om, zise el. 

— Ei, da, îi zise baba, ne-a venit ca musafir 
ginerele nostru. 

— Unde e? zise Soarele. Să vie să-l văd!“ 

Țăranul eşi din ascunzătoare. „Ce vânt te-a 
adus pe aicea? îl întrebă Soarele. 

— Oamenii din sat vroiau să-mi ia nevasta 
şi de aceea m'au trimis să aflu unde răsare şi 
unde apare Soarele, 

— Mâine, îi întoarse Soarele vorba, te iau 
cu mine în trăsură şi aşa ai să vezi unde 
răsare şi unde apune Soarele“. 

A doua zi, Soarele se sculă în zori, puse pe 
țăran în trăsura sa de aur şi porni cu el la 
drum în înălțimile cereşti. Şi iată că în drum 
fură întâmpinați de un moşneag făcut tot din 
ghiaţă şi zăpadă. 

„Slavă ţie, Soare strălucit, grăi moşneagul 
căzând în genunchi, fie-ţi milă de mine, Moş 
Ghiaţă, şi nu mă topi cu căldura razelor tale. 

— A, ăsta-i Moş Ghiaţă!“ strigă ţăranul. Şi 
fără să mai spună altceva, se repezi cu un 


băț în mână asupra moșşului şi-l bătu şi-i 
dede, până-l făcu tot vânătăi. 

Moş Ghiaţă o rupse la fugă, iar el şi cu Soa- 
rele îşi văzură înainte de drum, până ce so- 
siră la palatul dela amiazi al Soarelui, In pa- 


latul acesta totul era numai de aur şi de 
argint. 

Soarele întrebă pe ţăran: 
unde răsar şi unde apun éu? 

— Da, ştiu, am văzut, îi răspunse ţăranul. 

— Dacă-i aşa, mai stai o zi ca musafir la 
mine, iar eu mă duc să mai luminez şi să 
încălzesc pământul“. 

Soarele plecă şi ţăranul rămase singur în 
palatul aurit. Insă, ce făcu acolo? Se apucă 
şi sparse şi sfărâmă totul. 

In ziua următoare, Moş Ghiaţă eşi din nou 
înaintea Soarelui în înălțimile cereşti şi că- 
zundu-i în genunchi, îi vorbi în felul urmă- 
tor: „Soare strălucit, cine este smintitul acela, 
care mergea ieri în trăsură cu tine? Ma bătut 
aşa de rău, că abia pot să mă mai mişc. 

— Stai, că acum mă duc şi-l prefac în serum 
şi cenuşe“, îi răspunse Soarele. Şi se duse la 
palatul aurit dela amiazi, dar care nu-i fu 
mirarea, când văzu că totul e spart şi pre- 
făcut în țăndări. 


„Ştii tu acum 


pan JNa OR i RE 


Sn 


T. 


A 


PAG. 14 90000000000000000000000000000000000000000eeeee DIMINEATA COPIILOR 


Chemă pe ţăran înaintea sa şi-i zise: „Să 
ştii că am venit să te prefac în scrum şi ce- 
nuşe, dar mai întâiu să-mi răspunzi la acste 
două întrebări: „Dece l-ai bătut ieri pe Moş 
Ghiaţă? Şi dece ai spart totul în palatul a- 
cesta?“ 

Fără să se sperie şi fără să clipească măcar 
din ochi, ţăranul îi răspunse: „Pe Moş Ghiaţă 
l-am bătut, pentrucă el a dat lupilor din pă- 
dure drumul, ca să-mi mănânce caii ce-mi dă- 
duse boerul la care eram tocmit. Aicea am 
spart totul, pentrucă tu n'ai trimis puţină căl- 
dură, ca să nu îngheţe cei trei saci de grâu, pe 
cari mi-i dăduse acelaş boer. 


— Ai avut dreptate, îi zise Soarele. Şi Moş 
Ghiaţă şi eu am fost vinovaţi. Acum însă în- 
toarce-te acasă la tine, spune oamenilor din 


. sat unde răsar şi unde apun eu şi prefă-ţi din 


nou nevasta în femeie, sărind iarăşi de trei 
ori peste dânsa. Să știi că de azi nimeni nu 
se. va mai atinge nici de ea, nici de tine. 
Ea îmi este surioară, asa că am să vă duc eu 
de grije“. 

"Țăranul se întoarse acasă, povesti oameni- 
lor din sat unde răsare şi unde apune Soa- 
rele, îşi prefăcu din nou nevasta în femeie şi 
trăi cu dânsa ani mulţi şi fericiţi. 

ALI-BABA 


CONCURSUL LUNA 


Pagina distractivă 


No. 29 


La acest nou concurs oferim următoarele 5 premii : 


PREMIUL |. — Un premiu în numerar, de Lei 200.— 
PREMIUL ||. — Cărți alese”pentru tineret în valoare de Lai 150. 
PREMIUL IlI.— Zece numere alese din „Biblioteca Dimineaţa“, 


PREMIUL IV. — Un abonament gratuit pe timp de 6 luni la 


„Dimineaţa Copillor“. 


PREMIUL V. — Un abonament gratult pe timp oa 6 luni la 


„Dimineaţa Copiilor“. 


lată jocurile ce trebuiesc deslegate : 


1). Joc în triplu triunghiu 


Ei EI BI BSeârcit 

BB Bäutură 

EBn Măşuri de timp 
Bgo Gust” 
[>] Floare 

La cusut 

E] Funcţiune 
un La cărat 
E Măsură 
Consoană 


2) Carte de vizită magică 


de N. Gh. Georgescu 


MIRESCU L. NAE i 


| FOCȘANI | 


Schimbându-se ordinea literelor, se va afla funcțiunea şi 
localitatea personagiului de mai sus. 


| 
3) Joc in triunghiu 


de Carmen Nădejde, lași 


1 

000 00 0 000 Ţară în America 
00000000 Locuitor în Ucraina 
2000000 Stat african 
0000 00 Râu în România 
00000 Lac + 

0000 Capitală în Europa 
(ORORO) | Metal preţios 

OO ea] Notă muzica'ă 

© -j Vocală 

2 Dela 1-2 Munte în Spania 


4) Lagogrif 


Cuvântul de pairu litere, este un aliment [care se pune 


în bucate. 


Tăind succesiv inițialele. cuvântului ve-ţi găsi: Verb la 


modul indicativ, notă muzicală. 


Adăugaţi la trimiterea deslegărilor şi cxponul 


pentru concurs No. 29, de mai jos. 


| CUPON PENTRU CONCURS 29| 


Dl le ll ALL LALA LL ii Li delle ll bell bbei 


Grăbiţi-vă să cumpăraţi 


„Mitu Mitisor şi Sosoiu Sosolici“ 


Preţul iei 20 


A apărut! A apărut! A apărut! 


„Almanahul Scolarilor pe anul 1929“ 


Preţul unui exemplar este numai 25 de LEI 


DIMINEA TA COPIILOR 200000090040000000000€ 


eee PAG. 15 


l chema Osman. Se pripăşise într'o sea- 

ră la vie... 
Moş Ilie vicrul stătea pe prispa cra- 
mii şi păcăia din lulea. Se lăsase seara 
şi luna se înălțase după dealuri. Şi 
cum sta moşul pândind, cu privirile ţântite în 
depărtări, de undeva se auzi un hămăit. Deștep- 
tat, moșul privi în jur. Din întunecimea nopţii 
se deprinse o umbră; se apropia încet, fără îm- 
potrivire. Apoi se opri și se prăvăli la picioare, 
cu privirea blândă, cerând parcă o mângâiere. 

Era un dulău voinic şi frumos. Il cunoştea 
vierul; îl văzuse la moşie — la curtea boie- 
rească. 

„Măi Osmane, măi, ce cauţi tu aici? 

Te-a gonit?... Aai?” 

li trecea mâna prin păr. Câinele se înfioră. Il 
privea cu ochii umezi. 

Moşul intră în încăpere şi se întoarse cu o dă- 
răbuţă de mămligă. I-o fărămiţă şi i-o puse din- 
nainte. . x 

Osman se uită cu teamă la vier, apoi — după 
ce privi îndelung mâncarea, se repezi. Inghițea 
cu îmbucături mari. Moşul îi privea cu milă. 

„Sireac de tine! — Eşti năcăzit, Osmanè!... 

Tare năcăjit? -— Apăi, ce să faci?”.., 

Câinele isprăvise de 'mbucat. Sta culcat — cu 


coada încovrigată şi ochii îi se închideau încet. 
De la stână, isvora un cânt duios din caval. 
o... 

Burniţa o ploaie rece şi picăturile cădeau dese 
— ca din sită. 

Vântul trecea cu o unduire de şuer. Vierul ieși 
în tindă. Câinele izbucni din locul de veghe şi 
se repezi la bătrân. Se gudura lângă dânsul și 
invârtea coada vesel. 

„Măi Osmane, măi... Ce mai faci tu măi?.. 
Ţi-e frig?... 

Apăi, ai să te. mai încălzeşti oleacă”. 

Apoi moşul, după ce mai vorbi o vreme p'a- 
fară, intră în odaie. Stânse opaițul, mai oftă o- 
dată din baierile inimii gândindu-se la viața sa 
necăjită și se culcă.... 

Când se trezi, era târziu. Se ridică în capul 
oaselor; în ogradă, Osman hămăia la răstim- 
puri cu îndârjire. Moşul sări din pat şi se apro- 
pie de uşă, ascultând. 

După ce desprinse flinta din părete, ieşi a- 
fară. 

Prin păcla întunecoasă a nopţii nu se putea 
osebi nimic. 

Deodată se aude un freamăt. Sunt călcături 
de oameni ce merg încet, cu băgare de samă. In 
liniștea nopţii, saud frânturi de glasuri. 

„Mă, îţi spun eu că bătrânul doarme... 


-F$ Y1- 


ILYLISH4AINN 


z 
av 
să 
O 
Sa 
tT) 
Q 
e- 


PAG. 16 


Li 
N'o să fim turburaţi... Ai să vezi că am avut 
direptate”. 
. Din beznă, zvăcueşte o lumină de fănar. Câi- 
nele latră tare, tot mai tare. Bătrânul aşează 
flinta la ochi și pușcă. O văpaie de foc zbucne- 
şte din gura flintei şi se pierde în întunecimea 


f deasă. Oamenii au tresărit şi s'au prăvălit nă- 


vălue către vier. Unul dintrînșii ridică braţul 


$ în sus... 4 


Un ţipet şi moşul pică la pământ. pa, 
Şi Osman s'a răpezit, aleargă — şi colții ic- 


! nesc din botul clăbos... 


Se luminase de ziuă când moş Ilie se trezi din 
amorțeală. Răsărise soarele roş, ca un taler, şi 
un praf de aur se unduia în văzduh. Incet, în- 
cet, turburarea bătrânului se opri. Se ridică în- 
tro rână şi cătă în jur. Alăturea, trupul câine- 
lui sta întins la soare. / 

„Măi Osmane, măi. Ce mai spui tu mă1?... 

Ce zici tu, Osmane?” 

Osman nu zicea nimic... Sta nemișcat, fără 
viaţă, cu privirile ţântite cătră cerul siniliu. 

Savian Vartolomeu 
———— onko i 


DE VORBĂ CUCITITORII 


G. Sc.-Bilciureşti. — „Ingeraşii copiilor“. E o poezie 
cam slăbuță, însă credem că descoperim în ea un talent 
promiţător, dacă, bine înțeles, munceşti, te cultivi şi te arăţi 
mai puţin grăbit să dai versurilor ce faci forma lor definitivă. 

Son. Cam.-Loco. — In poeziile „Zi de primăvară“ -şi 
„Dormi, odor!“ ai părţi bune, însă ar trebui să treci într'o 
după amiazi la Redacţie, (erele 5—7), ca să-ţi arătăm 
greşelile de rimă şi, în genere, de tehnica versului. . 

M. A. Gel.-Loco. — „Copilul cuminte“. Caută şi d-ta, mi- 
cuţule citltor, să fii un copil cuminte, sănătos şi muncitor. 
lar după ce vei creşte mai mare şi vei învăţa mai multă 
carte, îți va veni rândul să fii şi scriitor.. 

M. Ang.-Loco. — „April şi „Primăvară“. In genul acesta 
am publicat nenumărate poezii. 

Tov. I.-Chişinău. — „Sticletele“. Se cunoaşte că eşti 
încă în vârstă mică. Până ce -creşti mai mare, sileşte-te, nu 
să scri poezii, ci să înveţi carte şi să citeşti poezii scrise 
de oameni, cari ştiu cum să le facă. 

K. M. N.-Bârlad. — „Poveste“, este o poezie destul de 
drăguță şi promițătoare de talent pentru viitor. Numai că 
s'au publicat prea multe poezii cu bunici cari încep o poveste, 
aşa încât cititorii s'au săturat de genul acesta. | 

Cu ocaziunea aceasta atragem, atât d-tale, cât şi multor 
cititoii atenţia asupra greşelei ce se face de a se scrie 
„conduceţi“, <răspundeţi»>, „veţi găsi“, etc. despărțite, adică 
aşa: „conduce-ţi, răspunde-ţi, ve-ţi“. E o greşală, de care 
trebuie să te îereşti. : 

I. M. Lan.-Galaţi. — Poezia d-tale „Marica“, e destul 
de drăguță pentru un elev de clasele primare, însă nu in 
deajuns de reuşită, pentru a îi publicată în revistă. 

—— oc k= 


Premiul 


La examen cu succes, 

Am trecut o clasă, 

Premiul meu a fost „SUCHARD” 
De alt-ceva nu-mi pasă. 


N 


j 


eetos DIMINEATA COPIILOR 
LA ȚARĂ ŞI LA ORAŞ 


Doi băeţi stăteau de vorbă la marginea câm- 
pului. Unul era copil de la ţară, iar celălalt de 


“la oraş. 


__ „Când vei veni la noi, zise băiatul de la oraș, 
îți voi arăta case frumoase, palate, biserici mari 
şi străzile noastre cari sunt atât de bine lumina- 
te seara, că se pot vedea toate ca şi ziua! 

— Iar eu, răspunse băiatul de la țară, îți voiu 
arăta pomi de pe cari se culeg nuci şi prune şi 
păduri mari de brazi, unde este întuneric ca şi 
noaptea. 

'— Şi ce mă vei învăța? 

— ţi voiu arăta unde pasc oile, cum se face 
untul şi brânza din laptele vacilor noastre fru- 
moase şi unde se ară cu boii noştri mari. Te 
voiu învăța când trebue semănat grâul, orzul şi 
secara; cum se leagă snopii şi cum se store stru- 
gurii, unde se pisează inul şi cânepa. Te voiu 
învăţa cum se fac coșurile din papură şi rogoji- 
nile din trestie cari crese pe malurile lacurilor... 

— Este bine a şti de toate, răspunse copilul de 
la oraş; dar eu te votu învăţa altceva, tot atât 
de folositor: te voiu învăța să citeşti! 

Din Esperanto de C. Perlman 
——— OC X ——— 


r 


a 


La 


POVEȘTI, SNOAVE, ANECDOTE, VERSURI 
CU DUH GĂSIȚI DIN BELȘUG IN; 


„BIBLIOTEGA PENTRU TOŢI“ 


cea mai effină publicaţie. 
Au apărut până în prezent circa 1200 de numere 
- DE APROAPE 100 PAGINI 


Fiecare număr se vinde cu LEI 7 


Catalogul general se trimite gratis 
ia cerere de către: 


Edit, Libr. „Universala“ Alcalay & Co, 
București, Calea Victoriei 27 
De vânzare la foafe librăriile din fară. 


.00000000.o.oooooooooooooooooooooooooo 


5 Atelierele „ADEVERUL“ 8, A. 


` 


de 2300 e Cei 0 coc e epoci ee o EEE 


inți !“ 


um 


im ce 


i f 


i, Că o să 


A 


ne MĂNÂNC 


să nu 


agă, 


ufo dr 


'OSC 


| SEE dot aaa 


e i 


J 


? 


PAG. 2 


Pentru şcolarii silitori. 

Aducem la cunoştinţa tutulor cititoarelor şi 
cititorilor noștri că 
— aşa cum am făcut şi în alţi ani — să publicăm 
în revistă fotografiile tutulor elevelor şi elevilor, 
cari vor lua premiul l-iu la şcoală la sfârşitul a- 
nului şcolar. i 

Spunem cât mai lămurit că nu vom publica 
decât fotogr afiile celor cari vor obţine premiul 
l-iu, aşa că este de prisos să ni se trimită foto- 
grafii de ale acelo se cari vor avea premiul al 
II-lea sau al III-lea 

incă ceva. Penta ca o fotografie să fie publi- 
cată, este ndapărată nevoe ca să fie însoţită de 
o adeverinţă în toată regula dela direcţia şcoa- 
lei respective, prin. care să se constate că elevul 
fotografiat a obţinut în adevăr premiul I-iu. 

In afară de aceasta, fiecare îşi va serie — bine 
înțeles, cât mai citeţ, — numele şi pronumele, 
localitatea şi şcoala la care urmează, clasa în 
are se găseşte, precum și vârsta. 


Până la examen, mai este timp. Am anunţat . 


însă de pe acum vestea aceasta, pentru ca dră- 
guţii noştri cititori şi cititoare să aibă vreme și 
să-şi dea toată silința să înveţe cât mai bine și 
să obţină premiul l-iu. 

Adăugăm că vom publica fotografii atât ale 
elevelor şi elevilor din cursul primar, cât și ale 
celor din cursul secundar, cari vor avea pre- 
miul I-iu. 

Şi acum spor la muncă şi succes cât mai fru- 
mos. 


O nouă poveste ilustrată. 


Din n-rul viitor, vom începe publicarea unei 
noui poveşti ilustrate: „Isprăvile haiducului de 
Codru Glonţ”. Povestea aceasta, care se va conti- 
nua în mai multe numere, va apare la paginile 
8—9 ale revistei, aşa că va lua locul povestirilor 
cu Gigel. Pe n astâmpăratul acesta îl vom lăsa 
deci câtăva vreme, în speranţa că până atunci 
se cuminţeşte. 

Noua poveste, care va fi frumos ilustrată în 
culori de către talentatul nostru desenator Geo, 
este în versuri și e făcută de Moș Nae. 

Credem că iubiții noştri cititori o vor citi cu 
plăcere şi vor aștepta cu nerăbdare urmarea în 
n-rul viitor. 


am hotărit-ea în -anul-acesta-—- 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Dece nu răspundem ? ' 


Unii dintre cititorii noştri ne scriu cam supă- 
ați dece nu răspundem la întrebările ce ne au 
făcut mai de mult. 

Explicaţia pentru care nu răspundem la ori- 
ce întrebare ce ni se face, este foarte simplă. 
Pentrucă socotim că întrebările făcute nf sunt 
de vre-un folos, aşa că şi'răspunsul nostru nu 
va folosi la ceva. 

Incă de când am înfiinţat rubrica aceasta — 
şi de atunci a trecut destulă vreme — am spus 
lămurit că nu vom răspunde decât întrebărilor 
pe cari le vom socoti cu adevărat folositoare ce- 
lor ce le fac şi că nu sunt făcute aşa dintr'un 
simplu 'capriciu, sau, cum se zice, pentru ca tri- 
miţătorii să se afle în treabă. 

"Am spus în câteva rânduri: rubrica „De toate 
şi amestecate“ nu este o rubrică de distracţii. 

Stopul ei este cu totul altul: să împărtăşească 
pe scurt cunoştinţe cu adevărat folositoare. 


Câteva exemple. 


Să dăm unele exemple de întrebări făcute, 
precum am spus, aşa cam fără rost. a mititel 
cititor dela Constanța, ne întreabă: Ce înseam- 
nă cuvântul „inamovibitare?” Cine a fost Vic- 


tor Eftimiu?” 


Intrebările sunt făcute cam de mult. Totuşi, 
n'am răspuns până acum. In adevăr, cuvântul 


„inamovibitare” nu există. Pe semne, micul no- 
stru, cititor o fi auzit sau o fi citit întâmplător 
cuvântul „inamovibilitațe” dar l-a prins aşa 
cum l-a seris mai 'sus. De sigur, aceasta se iartă 
unui elev de clasele primare. Tot odată, acelaş 
elev, fiind încă prea mic, nare nevoe să ştie de 
pe acum însemnarea unui cuvânt așa de lung și 
așa de greu de pronunţat pentru dânsul, cum e 
cuvântul „inamovibilitate”. 

lar din felul cum a fost pusă întrebarea: „Ci- 
ne a fost Victor Eftimiu”? am înțeles că drăgu- 
tul nostru cititor își închipue că d. Victor Efti- 
miu a trăit cine ştie în ce vreme. 

Să-l lămurim spunându-i că d. Victor Eftimiu 
trăeşte, e pe deplin sănătos și în puterea vâr- 
stei. A scris multe şi frumoase piese de teatru, a 
scris romane, nuvele, poveşti, poezii. A scris şi 
continuă să scrie. 


DIMINEATA 
COPiiLOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
coace, nu — Str. SĂRINDAR.7, parter. — TELEFON 6/67 


ere tn... 
ABONAMENTE : r AN 200 LEI | UN NUMĂR 5 LEI 
6. LUNI 100 IN STRĂINĂTATE DUBLU 


ip e „276, director ; N. BATZAR! : 
26 MĂLU ME No. 276 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapolază 


' REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 
YYVYYYTYYYYVYYYYYYYYYYYYYYVYYYYYYYYYYYYYYYYY 


vor 


VOUA DRAGILOR COPII CÂNTEC DE LEAGĂN 


Nani, nani. copilaşi 


Voi, edii, sunte i ai mici îngeri i ila 
Scumpul mamii îngeraş, 


Care aăceli pac e "n lume. 


“Pototiți isul de lerimi; i. = Hai adormi căci Dumnezeu 
Mângăin« p'a voastre mume. Ti-a trimis odorul meu, 

Ele vă iutsc din suflet, Deacolo din paradis 

P en Tp laeri r elpe . v . Fi . 
Vă scutesc'e lacrimi grele, Ingeri — să te-alinte *n vis, 


Urmărese şpaşii voştri 


\păråndu-vale rele! Te-or purta pe-aripi zglobii, / 


Printre flori, printre copii, 
Dragii mei, vi lineţi seama 


Că sitata văubeste, Si-or sburda cântând uşor: 


Cărţi, caete, o, ce-ati cere, t- Nani, nani puișor. 
El, cu drag, vitârguėşte!... Hai te culcă, că moș Ene 
j 3 d j Vine pe cărări — alene 
Respectati păririi voştri 
9i inOții-i. pân igeaarie, Cu parfum îmbătător 
a a all fe va adormi usor 
A ici pala Dormi, că mult nu vei dormi 
E mii N Puiule, când te-i mări, 


PRI MĂ VA R Ă Vei avea doar griji — nevoi — 


Cum avem acum noi... 
Primăvară 'ncântătoari, Luna nouă argintie 
Cu dulci raze de subt siare, 
Vino, vino, mai degrabă 
Să-mi aduci pe ghiocel 
Alb cum e un mielu el. 
Să-mi aduci pe garcfiți, fă pai) LEN OAR EROTS 
Să-mi aduci pe albăstrua. Peste tot se stinge viata... 
S'alte flori tot frumușele, Nani, nani puişor, 
Cum îi plac inimei mele, Noapte bună — somn ușor!... 


Zoe D, Vâlceanu Niculae Ionescu 
DOR 00 — —— 000 00 ——— 


Printre nori şi-arală fala, 


Dormi, căci noaptea e târzie; 


PAG. 4 


90000000000eeeeet000000e0eeeeeeeeeeeeeetetet DIMINEATA „COPIILO | 


PRIMUL ZBOR AL RÂNDUNILII 


æ ovestesc aicea o amintire din 
copilărie. Inţelegeţi, prin ur- 
mare, că este vorba de o a- 
mintire veche, mai veche de 
cum aş fi dorit să fie. Am vă- 
zut în soarele aşa de plăcut 
al frumoasei zile de ieri sbu- 
rând vesele şi sprintene mai 
rândunici. 

Vederea, acestor drăguţe vestitoare ale pri- 
măverii mi-a trezit amintirea unui fapt, pe 
care vreau să-l povestesc în rândurile ce ur- 
mează, 

Eram şi eu un copil, aşa cum sunt mulţi 
dintre aceia cari îşi vor da osteneala să ci- 
tească rândurile de faţă. In streaşina casei pă- 
rinteşti din mândra şi frumoasa noastră co- 
mună de munte îşi făcuseră cuibul o pă- 
reche de rândunici. 

Ştiam că de vreo trei ani era aceiaşi păre- 
„che. Iar dacă mă întrebaţi de unde ştiam lu- 
crul acesta, deoarece, veţi zice d-voastră, 
toate rândunicile seamănă una cu alta, vă dau 
numai decât dovada. 

Intr'o zi izbutisem să prind una din aceste 
rândunici. 


multe 


€ N. Macedoneanul 


Nu ca să-i fac vreun răisau cu gândul să 
o tin închisă în colivie. Fiă să mă laud, dar 
pot spune cu jurământ cîîn viaţa mea nam 
făcut nici o dată rău vranei păsări. 

Am prins-o, i-am cusutde un picioruş o bu- 
căţică de stofă şi după aeea i-am dat drumul. 

Vroiam să ştiu dacă aceiaşi rândunică va 
veni şi la anul viitor s-şi facă la noi cuibul. 
Nu m'am înşelat. S'a ntors, însoţită de rân- 
dunel, care era soţulei. Şi trei ani la rând 
tot aceleiaşi rândunii au fost chiriaşii strea- 
şinei noastre. 

Chiria o plăteau a,ciripitul lor vesel şi cu 
prietenia ce ne ariau. Mai ales cu mine se 
imprieteniseră așa de bine, că, ori de câte ori 
lăsam deschisă fqeastra odăiei, ele intrau în 
odaie, căutau cew fărimituri de PADE sau se 
opreau aproape de mine, fără să simtă vr'o 
teamă sau sfialè. 

In primăvara ¿nului al treilea au făcut însă 
ceva mai mult. si au făcut cuibul chiar în o0- 
daia mea. Nu numai că le am permis, dar e- 
ram încântat de această nouă dovadă de prie- 
tenie. 

Din pricina acesta, aveam câte o dată şi 
unele neplăceri.