Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1929 (Anul 6, nr. 256-304) 620 pag/DimineataCopiilor_1929-1669230585__pages251-300

i al 


PREȚ iată cati a 3 


DIMINEAȚA « COPIILOR . 


De pildă, fie că era vreme frumoasă, fie că 
ploua, trebuia să las toată ziua fereastra des- 
chisă, pentru ca rândunicile să poată intra şi 
eşi în voe. 


Seara, când mă duceam la culcare, închi- 


deam fereastra, Chiriaşii mei nu se supărau, 
de oarece îi găseam totdeauna adormiţi în 
cuibuşorul lor. Iar când se lumina de zi, e- 
ram trezit de fâlfăit de aripi în jurul patului 
meu şi de glasuri ce îmi erau aşa de bine cu- 
noscute: „Cip-ciri-cip!“ 

Ştiam ce înseamnă: „Deschide-ne fereăstra | 
Deschide-ne fereastra!“ 

Uneori mă supăram că rândunicile îmi stri- 
cau bunătate de somn. Totuşi, trebuia să mä 
scol, ca să le deschid. Temani 

Rândunicile mele 
câteva vreme din ouă au eşit patru puişori. 
Dacă aţi văzut pui de rândunică, ştiţi că în 
primele zile nu sunt tocmai frumoşi. Ne a- 


„vând încă fulgi, au gâtul şi trupul gol. Și piue 


şi ţipă toată ziua după mâncare. Părinţii lor 


„mu mai prididese să-i îndestuleze. 


Zi de zi, puişorii creșteau, se acopereau de 


au făcut ouă şi după | 


rândunică. „A zburat sau n'a zburat?“ Aşa mă 


întrebam mereu în sinea mea. 


teg 


IIn sfârşit, când ne-a dat drumul de la 
şcoală, într'o fugă am alergat acasă, intrând 
glonţ în odaia mea. 


Acolo-ce mi-a fost dat să văd? Ceva ce nu 
„văzusem până atunci. Cele două rândunici 


pi ani, Rule când şi-ar fi luat zborul, căci e gha 


mos și totodată instructiv să vezi primul zbor č 


al unui puiu de rândunică. 

Şi aşa, într'o dimieaţă, când mă pregăteam 
să plec la şcoală, am observat o mişcare neo- 
bişnuită printre locuitorii cuibului din colţul 
odăiei. Mai cu seamă, unul din cei patru pui- 
şori eşise pe marginea cuibului, dând din ari- 
pioare şi ciripind mereu. Părinţii săi sburau în 
juru-i. 

Am înţeles. Puişorul trebuia să-şi facă pri- 
mul său zbor, prima sa eşire în lumea largă. 
Am aşteptat vre-o două, trei minute, ca să văd 
şi eu lucrul acesta, dar văzând că întârzia, 


„m'am hotărît să plec la şcoală. 


Insă, cele două rândunici mari sburau me- 
reu înaintea mea, vroind parcă să-mi aţie dru- 
mul. Şi îmi tot spuneau în graiul lor: „Cip- 
cirip! Cip-cirip!“ Ceeace cred că însemna: 
„Stai să vezi cum va zbura primul nostru co- 
pil!“ 

Am stat puțin şi am văzut ceva frumos de 
tot. Rândunicile cele mari au apucat cu ciocul 
fiecare câte o aripioară a puişorului, ca să-l a- 
jute la sbor. Dar, două, trei încercări făcute 
una după alta au fost zadarnice. Se vedea 
bine că puişorul nu era încă în puteri sau n’a- 
vea curajul să sboare. 

Am plecat la şcoată şi m'am întors la amia- 
ză. Toată vremea cât ţinuseră lecțiile gândul 
îmi era la cuibul din odaie şi la puişorul de 


i 0 ice a nat it A A 


$ TA 
CEE . 
Pc ae a OEN A De a 


gi 


tă de mult, sărmana. 

M’a mirat atâta îndrăzneală din partea rân- 
dunicilor, mai ales când ştiam că Misa era 
foarte poftitoare de păsări. 

Dacă vre-o rândunică i-ar fi 
ghiare, o mânca pe loc, fără să o întrebe dacă 
iî place sau nu. 

De aceea, nu înţelegeam îndrăzneala celor 
două rândunici, cari sburau foarte aproape de 
Misa, o gâdilau cu aripile, ba uneori o atin- 
geau şi cu ciocul. N 

Misa se sbârlea, scuipa, făcând „paf! puf“ 
sărea la ele, dar nu era chip să le prindă. 

Aruncându-mi apoi o privire în cuib, am 
văzut că lipseşte puişorul ce încercase să 
sboare cu câteva ore mai înainte. 

Aşa dar, puişorul a zburat în vremea când 
eu eram la şcoală. Spun însă din nou că nu 
înţelegeam jocul cu pisica al părinţilor pui- 
şorului. 

Insă, n'a trecut mult și am fost lămurit. Să 
vedeţi cum. După ce am intrat în odaie, una 


din cele două rândunici se apropia mai întâiu 


de mine, apoi sbura pe acoperişul din faţă al 
casei vecine, de unde îmi făcea parcă semne 
să merg şi eu într'acolo. A sburat aşa de câ- 
teva ori la rând. 

La început nu-mi dădeam seamă de rostul 
acestui sbor. Cu toate acestea, am eşit din 


„casă şi m'am îndreptat spre acoperişul casei 


Siis 


vecine. Ştiţi pe cine am văzut acolo? 


Y, 


idili Vidu: EAI a: LEWA Sa 


încăput în 


E 
d 
SM 
Ey 
i 
șI 

A 


SV 
petar 
UAG! 


a 
H 


SS RET. 
PEA TAS 


să 


PS td 


Sea 


Dă ieste aa 


i 


CI Ce RĂI 


ESL Sote R 
EVN S N pie E II ȘI 


IRI x; EE A 


PAG. 6 9900000000000000000000000000000000000000000000, DIMINEAȚA COPIILOR 


Pe puişorul de rândunică, pe puişorul care 
sburase din cuib în lipsa mea de acasă! 

Stătea la marginea acoperişului cu aripioa- 
rele lungite şi părând că nu se poate mişca. 
M'am apropiat de el şi lam luat în mâmă. 
Rândunica, maică-sa, îşi luă atunci sborul 
spre cuibul din odaie, unde se opri. 

Am înţedes, cel puţin, mi se păruse că am 
înţeles. Era semn că vroia să-i duc puişorul 
îndărăt în cuib — ceiace am şi făcut. Din mo- 
mentul în care am pus puişorul în cuib ală- 
turi de fraţii lui, cele două rândunici mari au 
şi încetat jocul cu pisica. 

Văzând toate acestea, am 
multe lucruri. 

Mai întâiu, se vede treaba că puişorul sbu- 
rase din cuib fără învoirea părinţilor săi. Se 


înţeles şi -alte 


crezuse destul de puternic, însă toate puterile 
sale au fost ca să sboare până pe acoperişul 
casei vecine, iar acolo să cadă istovit de obo- 
seală. 

Am mai înțeles că părinții săi. au încercat 
să-l aducă îndărăt la cuib, dar că n'au putut. 

Și atunci am văzut ce primejdie mare era 
pentru puisor din partea pisicii Misa. Cum să 
o ţină departe de puişorul lor? Au început să 
se joace cu dânsa, în odaie, ca să o oprească 
acolo, iar când puişorul, dus din nou de mine 
în cuib, nu mai era în primejdie, au lăsat-o și 
nu sau mai ocupat de dânsa. 

Câteva zile mai târziu, întorcându-mă de la 
şcoală, am găsit cuibul complect gol. Sbura- 
seră toţi puişorii. 

N. Macedoneanul. 


CUM A INVĂŢAT HAPLEA LITERA n 


Desene de GEO 


Foae verde de păstae, 

Vin” de grabă, drag Moș Nae, 
Să mă pupi şi 'mbrăţişezi 

Și 'ntru mulți ani să-mi urezi. 
Vrei să-ți spun ce s'a'ntâmplat? 
Află dar cam învățat 

M și nv acuma ştiu 

Cu ce litere să scriu 

Moş şi Nae, bravo mie! 

De deochi, zău, să nu-mi fie, 
Un ca mine nu găseşti 

Din Tâmpeni pânăn Hăpleşti. 
Insă vai! câte-am pătit, 

Ce ocări am înghițit! 


Vite-ţi scriu, ca să le ştii, 
Dar drăguj, te rog, să fii. 


Să nu spui nici un cuvânt, 
N'afle nimeni pe pământ, 
Despre tot ce-acum urmează, 
Strâns secretul îl păstrează. 


Cum stăteam ieri sub un nuc, 
"auzeam cântând un cuc. 
Văd în juru-mi au venit — 
Nu știu cum au răsărit — 
Mulţi băeţi şi multe fete, 
Frumușele şi cochete, 

Horă mare cau încins, 

Sar și cântă mai aprins: 
„Foae verde de fâneață, 
Haplea-i mare nătătleaţă, 
Aoleu, ce mai năuc, PR e 
Ca netrebnic stă sub nuc, 
Un nerod, un nătărău, 

Un nemernic și lingău. 
Până astăzi să nu ştie, 

Să citească și să scrie 

N o literă frumoasă, 

Ce-i atât trebuincioasă! 
Hapleo, ce nerușinare! 

De trimiti tu o scrisoare 
Lui Moş Nae, oare știi, 
Vorba „Nae” cum să scrii? 
Insă, stai nu te lăsăm, 

La bătae te luăm 

Si de-aicea nai scăpare, 
Pe n mic şi pe N 
Pân'nu "nveţi tu pe de rost, 
Ca să nu mai fii un prost. 


Text de MOŞ NAE 
— Staļi, că 'nvăţ!” eu le-am 
i i grăit, 
Dar ei toți sau repezit, 


Tot în palme mau purtat — 
Bine teafăr cam scăpat. 


Ei sau dus, iar eu mă scol, 
Când zăresc că din nămol. 
O năpârcă urdcioasă, 

Scoate limba ei băloasă 
Si-mi grăeşte: „Stai pe loc! 
Hapleo, ești un dobitoc. 
Vreau cu tine să sfârșesc, 
Să te mușc şi otrăvesc, 

Căci nu meriti să trăeşti, 
Dacă nu știi să citeşti 

N, o literă cu care 

'Ncepe numele-mi cel mare”. 
Şi dihania spurcată 

Din nămol răsare toată. 

Eu aşa când am văzut, 

Ce grozav, zău, mam temut! 
Sam fugit cum fuge vântul, 


are 


DIMINEAȚA 


Am fugit mâncând pământul, 
Cică-i fuga rușşinoasă, 

Insă-i tare sănătoasă. 

Dar nu ştiu cum s'a făcut, 
Că noroc eu nam avut. 
Când să spun că am scăpat, 
Văd că-mi iese unul beat 
Ce mergea pe trei cărări, 
Greu de tot sufla din nări. 
'N gură ține o lulea 

Ce nouri de fum scotea. 
„Stai, Her Hapleo, căci ich bin 
Doctor Neamţ dela Berlin, 
Ich luleaua am luat, 

Ich cu dânsa dich te bat, 
Dacă musai nai să ştii, 

Să citeşti şi să scrii. ~ 

N, cu care, cum ştiut, 
Neamţ se scrie la 'ncepult. 
Haide, spune, aber schnell, 


Marele scriitor 


limba germană. 


mănânce ceva. 


I se făcuse poftă de ciuperci, numai că nu 


francez Alexandru Dumas 
(citeşte Diuma, cu accentul pe a) făcea odată 
o călătorie în Germania. Era, însă, 
curcat, de oarece nu ştia nici un cu 


Cât mai gut și frumusel”. 
„Lua-te-ar naiba!” zic în gând, 
Dar de spaimă tremurând, 
l-am răspuns eu într'o doară: 
„N e literă uşoară, a 

N e gut, e schön, frumos, 
Rog, dar nu fi mânios, 

Ich bin Haplea cel vestit, 


iscusil. 

Deci, Her Neamţ, acum mă lasă 
Binișor să merg acasă 

Sin trei luni, îți pot jura, 
Eu-pe n, voi învăța”. 


Capul fain, 


Insă Neamţul... ţi-ai găsit! 
Cu luleaua ma lovit. 

Si mi-a zis cam pe nemtește, 
Si puţin cam românește: 
„Nein, Hapleo, schnell acum 
Că de nu, tu eşti un dum, 
Prost, cum zice pe la voi, 
Bun de stat pe lângă boi”. 

Si al dracului beat, 

Nu e chip, nu ma lăsat, 
Pân' pe n eu nam ştiut, 


Dumas 


foarte în- 
ânt din 


runcă o privire asupra 
semn că a înţeles şi apoi dispăru. 

Alexandru Dumas 'era vesel că reuşise cu 
desenul şi că o să mănânce ciuperci. 
i care nu-i fu mirarea când după 

Intruna din-zile, sosi într un sat din, munţii 
Pădurei Negre și intră într'o cărciumă, ca să 


Li 


COPIILOR 900%0%0000000000000000000000000000000000e0000e PAG. 7 


Lângă dânsul ma ținut”, 
Din lulea scoțându-și fumul, 
In sfârşit, îmi dete drumul. 


Pi 


Alt ceva să nu pățesc, 

Eu spre casă gloni grăbesc, 
Dar nu fac nici zece paşi, 

Văd că vin niște nuntagi. 
„Ura, Hapleo!" mi-au strigat 
S'apoi astfel mi-au cântat: 
„Foaie verde, foi de Mai, 

la să-i zicem toți din nai, 
Haplea, Haplea să trăiască, 
Intru mulţi ani să "'nflorească! 


70 Mn n Nn Ibn Nn 
Din Tâmpeni până 'n Hăpleşti 
Alt cœ dânsul nu găseşti. 

E deștept şacuma știe 

Să citească şi să scrie 

Litere câte poftești, 

Ura, Hapleo! să trăești!” 

Eu frumos le-am mulțumit, 

Și acasă am pornit. 

(Va urma) 


Nunlari 


LILLE clu 


Ciupercile lui Alexandru. 


desenului, făcu un 


Insă, 
câteva mi- 


nute văzu pe cârciumar întorcându-se şi ținând 
în mână o.umbrelă. 


Acum ori cârciumarul n'a fost aşa de deş- 


stia cum să-i explice cârciumarului, ca să-l 
înțeleagă. Ii veni atunci ideia să ia o bucată 
de hârtie şi să deseneze pe ea o ciupercă. După 
aceea, arătă cârciumarului desenul. 
Cârciumarul era un om foarte grăbit: Işi a» 


Du) 


tept, ori că ciuperca desenată de Alexandru 
Dumas semăna mai mult cu o umbrelă decât 
cu o ciupercă. Fapt e că în ziua aceea Dumas 
n’a reuşit să guste din mâncarea la care pof- 
tea asa de mult. 

——— ocem 00 — 


y SERER TER En URII POOR IRI E OE E E ETEN ETENE ROET FTP N: Ec ie Anca EAI RET PUT 
AI aie ali PERI 7 IER TNN PI ASI e iai arii mafia Di ETE SABIA) 7 
; E EA TE AESA 
(i 1 Rai, ; R e j w PARY ER 
i pă IA x -a -x ei E 
PAG. 8 s DIMINEATA COPIILOR 
" 
i A 
- 
| 
ş 
A y 
4 y 
J 
#7 | $ 
= \ i 
vo Ey, 
Domnu învăţător în. clasă Inc'o lună şi pe urmă Deci, pe muncă..., dar răsună 
Zic e; „Dragii mei şcolari, Daţi examen de sfărșit, Palmă trasă cu putere. 
A Să munciţi de zor cu toții, Vine ziua când șşcolarul „Ce-i aceasta?“ dar răspunde 
Căci ne-așteaplă zile mari. „Silitor e răsplătit. Plâns şi țipăt de durere. 
. : 
Ea 


A . 
t 19 mo o A , d 9 me ba x . 
„oleu!“ se vaită Gigi Plânge Gigi, râde clasa, ' N'au ce face, stau alături, 
„Ma bătut Serban Nămilă!“* 'Nvăţătorul — dor Stănoi, Toţi școlarii râd de ei. 
lar acesta, lung, subțire, Strigă: „Haide Gigi şi Şerbane,  Poate-așa să'nvețe minte, 
Zice: „Ma făcut cămilă!“ - “In genuchi staţi amândoi!“ Să nu fie derbedei. 


caT RI 7 
PE RI Tila 


E pl de o 
A AA A EM de 
KOSTI Ț Re AR i 


PAG. 9 „E 


$ 
| KG 
Dar Şerban de-odată sare, Domnu'nvățător se încruntă: Il croiește să-i ajungă. 
Par'că şarpe l-a mușcat: „Scoală, Gigi, vino'ncoa, „Dacă nu te cuminţeşti 
„Aoleu, Domnu, uite, Gigi “ Vin'să vezi o mâncărică, Şi de nu-ți dai tu silința, ; 
i] , A [Ti ~ si . v . , SA EL 
Cu un ac m'a înțepat. Cum e gustul de nuia“. Mult mai rău ai so pățești . - 
+ si id 
S 
j 
i 
„Hăâi şi tu, Serban Nămilă, Trec aşa vr'o trei minute, Pe catedră dor profesor 
Treci la loc şin minte ține, Unii scriu, iar alți citesc, intro carte tot citește, J 
De ridici vr'o dată mâna, La examen, ca să iasă Când şi când ridică dehii 
Este vai şi amar de tine.“ Cât mai bine se silesc. Sin spre clasăn jur priveşte. 
/ 
j Iarăşi țipete şi larmă. _ Zice Nicu, 'nvățătorul Vine noaptea și ntunerec, îi 
- „Ei, acum ce sa întâmplat? Greu pe Gigi-l pedepseşte: Gigi-i singur, singurel, o 
— Gigi sticla cu cerneală Nu- dă drumul până mâine, Bu-i veni-acum tovarăș, 
Pe caetu-mi a vărsat“. Ci la şcoală îl opreşte. li veni un şoricel, p 
` ? 


PAG. 10 00000000000000000000000000000000000000000000 DIMINEAȚA 


COPIILOR 


LEGENDA CIOCÂRLIEI 


Q fost odată, de demult, un neam foarte 
puternic — neamul piticilor dela Mia- 
zănoapte. 


Tara lor era nespus de bogată şi în- 

tinsă, că nici într'o sută de ani nu o 

puteai ocoli pe jos. Aci, domnea iubit de tot 

poporul un împărat bătrân şi înţelept. Sitari, 

căci aşa se numea, avea o fată frumoasă ca 
o zână din poveşti. 

Simţindu-se aproape de sfârşitul vieţii, vesti 
poporului că doreşte să-şi mărite domniţa cu 
un viteaz vrednic de dânsa. 

Vestea împărătească se răspândi ca fulgerul, 
dar nimeni nu cuteza să se înfăţişeze la palat. 

La ziua, hotărâtă, Sitari aştepta în sala tro- 
nului. Abia, cam pe la amurg, sosi un pitic 
îmbrăcat în zdrenţe; părea mai degrabă un 
cerşetor. Impăratul se posomorâ şi în ochi îi 
lucea o flacără de mânie. 

„Ce cauţi, nemernicule? se răsti la el. 

— Mărite Stăpâne, închinare ! Am aflat de 
dorinţa Inălţimei Voastre şi... — îngână piti- 
cul. 

— Cum, tu cersetorule, ai îndrăsnit să ceri 
mâna. fiicei mele? Piei de lângă mine, că, 
acum, poruncesc slugilor să te biciuiască. 


=` Iertare unui biet supus, Stăpâne. Nu 
ştiam“. : 

Piticul se pregăti să plece, temându-se să 
n'o păţească. Dar Sitari era. înţelept din fire. 
Ii trecuse mânia şi purtarea lui cu piticul o 
găsi nedreaptă. 

„Stai o clipă ! Hai, spune cum te cheamă. 

— Tin, Stăpâne. . 

Uite, Tin, te voiu pune la o încercare ; dacă 
nu vei isbuti, îţi vei căpăta pedeapsa. Pri- 
meşti ? 

— Primesc, Stăpâne, răspunse Tin. 

— Ei bine, pe domniţa Sunia nu o voiu da 
decât aceluia care va învinge pe regele soa- 
relui şi îi va cuceri regatul. Pentru cea din 
urmă oară te întreb : Mai stărueşti ? 

— Stăruese, Stăpâne, răspunse din nou cu 
tărie Tin. 

— Ai un răgaz de trei zile, ca să te pregă- 
teşti pentru drum. Acum, te poţi duce“. 

Ce chibzui piticul nostru ? Işi dură o maşină 
cu aripi de oţel, care sbura învârtind de niste 
rotiţe. Inăuntru, îngrămădi o sumedenie de 
arme de răsboiu? A treia zi, în zori, la semnul 
făcut de împărat din turnul palatului cu un 
steguleţ, Tin porni spre soare. Sitari urmări 
dela ferestruica palatului sborul maşinei, på- 


DIMINEAȚA COPIILOR $0000%0000000000000000000000000000000tte0eee0e PAG. 11 


nă ce o pierdu din vedere. Dar, pare-se, soarta 


nu vroia ca Tin să fie domn, căci începu o 
furtună înspăimântătoare. Maşina plutea în 
vânt, fără siguranţă ; ; deodată, se prăbuşi la 
pământ. Şi minune, se sfărămă numai ea, iar 
piticul scăpă nevătămat, Numaidecât, după ce 
şi-a venit în simţiri, se înfăţişă împăratului. 

„Stăpâne, aştept pedeapsa, îi zise el cu capul 
plecat... i 

— Nici o grijă; Tin, tito vei primi, Te“ voiu 
preface - într'o pasăre, cu cântec fermecător. 
Numele tău va fi 'cioeârlie şi totdeauna vara, 
în zori, vei sbura spre soare. Niciodată, însă, 
nu-I vei ajunge, ci vei cădea ameţită jos.“ 

Impăratul, cum isprăvi de vorbit acestea, 
porunci să-l: lege pe Tin în: frânghii, se îm- 
brăcă într'o haină lungă ţesută ‘cu aur, iar pe 
cap îşi potrivi o pălărie țuguiată, care aducea 


a căciulă. Apoi îngenunchie înaintea, unei cu-- 


tii de sticlă depe masă și întinse mâinile asu- 


Vitejia lui Ştefan cel Mare 


' Se zice că în sângeroasa bătălie dela Valea- 
Albă, din anul 1476, bătălie care sa terminat 
cu biruinţa lui Ştefan cel Mare asupra oştirei 
turceşti, la un moment dat oastea română, co- 
pleşită de numărul cel mare al Turcilor, înce- 
pu-se să de înapoi. 

Văzând aceasta, Ştefan cel Mare porunci să 
se întoarcă oştenii, cari se pregăteau să se re- 
tragă, se puse în fruntea lor şi îi duse din nou 
în luptă. 

Atunci, unul din A că a se apropie de 


„Măria Ta, ce faci? 


Ştefan cel Mare şi-i zise: 
Mergem la moarte sigură. 

— Văd şi eu, răspunse cu sânge rece vitea- 
zul Domn. Dar mai văd că dacă moartea este 
înaintea noastră, îndărătul nostru este ruşi- 
nea“. 


Şi, precum am spus, lupta sa terminat cu 
biruinţa Românilor. 


SWNNRRNSRNERSENENCANCAENSENN ISI DAND BENENRNESR Iana iau 


A apărut 


„Mitu Miţişor şi Sosoiu Sosolici“ 
de MOȘ NAE 


pra piticului. Trupul lui se sgârci de tot şi se 
preschimbă într'o grămăjoară de aluat. 
Sitari luă aluatul pe o tavă de argint şi-l a- 


şeză în cutia de sticlă. Rostind o rugăciune cu 


glas tare, o parte de cer se întunecă'aşa ca 
noaptea. Luna se ivi împreună cu trei stele în 
jurul ei. Cât ai clipi din ochi, stelele începură 
să se învârtească cu o iuţeală nebună. După 
un timp, stelele se opriră şi luna trimise spre 
palat trei raze., Stelele alunecară pe raze dea- 


"dreptul în cutie şi străpunseră cu vârfurile lor 


aluatul. Acesta căpătă înfăţişarea unei păsă- 
rele cenușii, puţin pătată cu galben, cu guşa 
crestată şi ciocul scurt şi ascuţit. Impăratul 
îi deschise. ciocul și turnă întrînsul câteva 
picături dintr'o apă verde — apa vieţii. Indată, 
pasărea, se însufleţi, bătu din aripi şi eşi pe 
fereastră afară. 

Atunci, s'a ivit pentru 
mânt ciocârlia... 


întâia oară pe pă- 


-Dodel Tanentzapi 


LEUL ŞI:EPURELE 


Un leu se imprietenise e cu un iepure. 
iepurele întrebă pe prietenul său: 

„Se zice că păcătosul acela de cocoş când càn- 
tă, vă sperie foarte uşor pe voi, leii: este adevă- 
rat aceasta? : 7 

— Da, răspunse leul; este un fapt cunoscut 
că noi animalele mari avem slăbiciunile noa- 
stre mici; de pildă, grohăitul porcilor pricinue- 
şte elefanților tremurături şi greață. 

— A, a! întrerupse iepurele. Acum înțeleg de 
ce nouă iepurilor ni-e frică de câini. 

Din Esperanto de Camil Perlman 


Odată 


| C 


€  FOTO-LUVRU 


Bulevardul Academiei 2 


CELE MAI REUŞITE 
FOTOGRAFII! PENTRU COPII 


E Sâ 0 88 089008 4080 at ta ta tat a i en a aa anna na nata e 


A apărut! A apărut! A apărut! 


„Almanahul Scolarilor pe anul 1929 


PAG. 12 


COPIILOR 


DIMINEATA 


CALUL FERMECAT 


ntro tară, departe... departe de 
aici unde n'am fost nici eu și 
nici voi, trăia un rege, care 
avea un fecior, pe care-l iu- 
bea ca pe ochii din cap. Na- 
vea decât nouă ani băiatul când 
pierduse pe mama sa, ducând 
cu ea în mormântul rece şi 
pustiu toată dragostea ei de mamă pentru sin- 
guru-i copil. 

Tatăl se însurase a doua oară, dar această 
mamă vitregă a prinţului nu numai că nu-i 
arăta dragostea curată şi caldă de mamă, dar 
îi părea rău şi de dragostea ce-o purta regele, 
fiului său. 

Mai târziu când prințul se făcu mai mare 
şi frumos, ochii nesocotitei mame-vitrege rămâă- 
neau tot mai des asupra lui, îndepărtându-se 
tot mai mult dela rege, care scobora pe scara 
bătrâneţei zi de zi. 

Prinţul bănuind gândurile mamei sale, stătea 
cât putea mai departe şi ocolia această femee 
cu suflet rău. 

Văzând mama sa vitregă că nu poate să şi-l 
apropie cu hici un preţ, se hotărî să-l otră- 
vească. Ea făcu o prăjitură, care-i plăcea foarte 


Prelucrare de Maricica Sotir 


mult prinţului şi puse în ea otravă, ca îndată ce 
o gusta să moară. 
Prinţul avea un cal pe cât de frumos pe atât 


de fermecător, căci avea darul minunilor. In 
fiecare dimineață, cum se scula prințul, chiar 
înainte de a mânca, se ducea să-şi vadă tova- 


răşul lui bun. 

In dimineaţa aceea, cum intră în grajd, prin- 
tul, calul îl sfătui să mănânce tot la masă, dar 
din prăzitură să nu mănânce. Prinţul îl as- 
cultă. Se duse în casă, mâncă/tot ce-i aduse, dar 
nu mâncă din prăjitură. Regina văzând că nu-i 
reuşise planul, se gândi numai decât la cal, căci 
numai el putea să înștiinţeze pe prinţ de moar- 
tea, care-l pândea, deci hotări să omoare întâiu 
calul. 

Se prefăcu bolnavă. Toţi doctorii care fură 
aduşi nu puteau să o însănătoşească, pentrucă 
nu era o boală de vindecat, ci ura şi răsbu- 
narea care-i rodea inima rea şi sufletul ei sec. 

Regele era mâhnit că regina nu se poate face 
bine cu toate îngrijirile date. Nu ştia ce să-i 
mai facă, dar într'o zi, Regina spuse că se face 
bine numai când va mânca ficat de cal şi nu 
dela orice cal, ci dela calul prințului. 

Regele dete poruncă numai decât să fie omorât 


B] 


DIMINEAȚA COPIILOR $0000000000000000000000000000000000000000eeeee PAG. 13 


salul, iar ficatul ce il va lua să-l frigă şi să-l 
dea Reginei pentru a se însănătoşi. Auzind a- 
ceastă veste, prințul se duse să-şi mai vadă ca- 
lul, dar nu putea să-şi stăpânească durerea de 
a se despărți de un tovarăș drag și singurul lui 
prieten, deaceea lacrimile curgeau  şiroaie pe 
fața sa îndurerată. Când auzi calul pricina 
acestei dureri, îi spuse să-şi șteargă lacrimile și 
să se ducă la rege să-l roage să-i dea voe să 
ălărească pentru ultima oară pe calul său. Cu 
glasul cel mai duios şi mai mişcător îi zise: 

„O, rege şi iubitul meu tată, dacă-ţi mai iu- 
bești copilul, lasă-l să încalece pentru ultima 
oară pe calul lui drag și apoi poţi să-l omori”. 

Regele, care nu vedea nimic rău în dorinţa 
fiului său, îi dădu voe. 

Calul cum simţi pe prinţ, că sa suit în şea, 
făcu întâi un gålop la dreapta, apoi la stânga 
şi deodată se aşternu la drum şi sbură ca o 
săgeată cu el departe în ţara altui rege. Aici 
se opriră. Prințul se dete jos, iar calul îi dete 
stăpânului său trei fire de paie. 

„Stăpâne, ori de câte ori vei avea nevoe 
de mine, să aprinzi unul din aceste paie şi voi 
fi alături de tine.” Apoi dispăru. 

Prinţul rămase pe loc trist, căci nu ştia ce 
să facă şi unde să se ducă într'o ţară pe care 
no cunoștea. Luă deci paiele, le ascunse, se 
prefăcu în grădinar şi plecă prin oraş să-şi gă- 
sească de lucru. Tocmai atunci regele acela a- 


‘vea nevoe de un grădinar şi vorbindu-i-se de 


acest tânăr, trimise să-l cheme și-l tocmi ca 
grădinar al său. 

Regele avea trei fete. Cele două fete mai 
mari se culcau întotdeauna de vreme, dar cea 
mai mică, o fire mai liniștită şi visătoare, avea 
obiceiul să se culce mai târziu, căci stătea cea- 
suri întregi şi privea pe fereastra, care dădea 
în grădină. De când sosise tânărul grădinar, 
mica prinţesă observă în toate serile când toată 
lumea dormea, că un călăreț mândru de o fru- 
museţe rară, dădea ocol grădinei de câteva 
ori şi apoi totul se liniștea în noaptea adâncă. 
Intro noapte, când luna lumina ca şi ziua, Pri- 
tesa recunoscu în călăreț pe tânărul grădinar 
și de atunci se îndrăgosti de el. ` 

După câtva timp, Regele se gândi să-şi mă- 
rite fetele, care se făcuseră mari. Cele două mai 
mari luară fiecare de soţ pe câte-un boier 
curtean — amândoi tineri, frumoşi şi bogaţi. 
A treia îi spuse tatălui său că nu se mărită cu 
nimeni altul decât cu tânărul grădinar. Regele 
respectă dorinţa fiicei sale, îngădui să se facă 
această căsătorie, dar fără niciun alaiu sau mu- 
zică şi le porunci să nu calce vreodată în palat, 
căci nu-i convenea să aibă un ginere grădinar, 
deci locuinţa lor fu baraca din fundul grădinei. 
In acest timp la curte se serba cu mare sgomot 


şi veselie nunta celor două fete, nuntă, care 
tinu patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. Fie- 
care din ele primiră ca locuință câte-un palat 
zidit în apropierea palatului regal. 

De cum se terminară serbările, în loc de li- 


niște, începu să se arate o mare primejdie—căci 
regele vecin declară răsboiu şi bătălia începu. 

In primul atac cu toate că era şi regele şi 
cei doi gineri ai săi și cu toate sforțările lor, 
care erau răsboinici de frunte, dușmanii înain- 
tau văzând cu ochii, iar ei trebuia să se re- 
tragă. Dar deodată ca un fulger apăru un că- 
lăreţ cu armură strălucitoare şi pe un cal nă- 
prasnic intră chiar în mijlocul atacului, fă- 
ându-şi drum cu sabia în dreapta şi în stânga 
rămânând numai două dâre de sânge. 

Dușmanii îngroziţi începură să fugă, care în- 
cotro vedea cu ochii, mai ales că armata în- 
curajată de acest tânăr, năvăli cu un avânt 
şi un dor de luptă pe viaţă şi moarte aşa că 
nu mai era nici o scăpare. 

Se potoli măcelul. Duşmanul pus pe fugă 


/dădu răgaz oştirilor să se odihnească. Mândrul 


călăreț primise însă o rană la braţul drept şi 
cum regele voia să-l lege chiar el şi să vadă 
cine e tânărul, care l-a scăpat de primejdie, îi 
ae a 


(Citiţi continuare în pag. 14 jos 


PAG. 14 90000000000000000000000000000000000000000e00ee DIMINEATA COPIILOR 


IONEL „CĂCIULĂ SPARTĂ“ 


` e săturase bietul Ionel — argatul satu- 

Q lui — de batjocură, de trai prost şi lân- 
cezeală în satul unde — nici el nu stia, 
cum. se pripăşise. 

Acum, cu traiul prost, calea valea, se 
mai împăca el, căci nu era singurul care nu 
prea avea după ce bea apă, dar batjocura n'o 
mai putea înghiţi. Era bietul de râsul satului. 
Dela bătrân şi până la cel mai mic copil toţi 
îl luau în râs şi toată pricina nu era decât că- 
ciula lui. O găsise cândva în scerbura unui 
copac şi cum de mic se pomenise tot cu capul 
gol, 'a fost mulţumit că-și are cu ce acoperi 
capul de vânturi şi ploi, măcar că acea căciulă 
era numai rupturi şi urâtă şi jigărită de hici 


că se cunoştea din ce fel de blană fusese croită. 


De cum a pus-o în cap însă, tot satul l-a luat 
în râs. Unul mai mucalit l-a poreclit „Căciulă 


spartă“ şi aşa i-a rămas numele, altul zicea 
că-i făcută din coada pe care şa pierdut-o ur- 
sul, altul mai ştiu eu ce, vorba e că nu mai 


D. C. Mereanu 


scăpa bietul băiat de râsul satului. A vrut el 
în câteva rânduri să o arunce pe gârlă să sca- 


PURUT JERN, 3 
f AI (4 i Si 


N 


pe de necaz, dar parcă îl oprea ceva să se des- 
partă de ea. 
Azi aşa, mâine aşa până sa hotărît omul 


(Urmare din pagina 13). 
dete la o parte masca războinică după faţă şi vă- 
zu că nu era altul decât grădinarul, al treilea gi- 
nere al său. Regele înţelese numai decât că a- 
cesta nu e un grădinar simplu, ci un prinț ade- 
vărat şi-l sili să-i povestescă istoria vieţei sale. 
Prinţul îi povesti, regele îşi ceru ertare pentru 
felul cum se purtase cu el, îl făcu mare sfetnic 
al tronului şi pe el şi fiica sa urmaşii adevăraţi 
la tronul ţărei, când el nu va mai fi. 

Prinţul puse să se construiască cel mai fru- 
mos grajd pentru calul său, care îi fusese cel 
mai bun. povăţuitor în clipele cele mai grele 
ale vieţei. 

Maricica Sotir 
———— ean kM 


DIMINEAȚA COPIILOR 000090009000000000000000000000cooeeoeeeeeeeeoe PAG. 15 


să-şi ia lumea'mn cap şi într'o bună seară îşi 
luă frumușel tălpășiţa şi: du-te, nene, şinapoi, 
nu te mai uita. 

A mers el, a mers până către miezul nopţii 
şi oboşit s'a aşezat sub un nuc să doarmă... 

lată numai că tocmai când aţipise, se opri 
lângă el un moşneag mic, mic cât pumnul şi 
o babă mică, mică numai cât un deget. Ionel 
se făcu că doarme. 

„Uite babo — zise piticul — băiatul ăsta 
e tare de ispravă şi bun la suflet dar răutatea 
oamenilor l-a făcut să-şi ia lumea în cap. 

Să ştie el că biata lui căciulă, dacă ar fi cu- 
sută cu pânză de paianjen luată dela răscru- 
cea a trei drumuri — ar avea puterea să-l facă 
nevăzut în faţa oricui, mult sar minuna. 

— Dacă-i aşa, bărbate — zise baba — hai să 
i-o coasem noj cât doarme. Nu e omenos să 
scapi prilejul, când poţi face un bine. 

— Bine zici, babo. 

Şi se apucă moșul şi baba şi-i cusură lui Ionel 
căciula, aşa precum ziseră. 


Au cusut-o, i-au pus-o din nou pe cap şi 
şi-au văzut de drum. i 

Se mija de ziuă, când plecară moşnegii şi Io- 
nel al nostru se sculă frumuşel şi-şi văzu de 
drum. Cum mergea agale pe şosea, văzu nu de- 
parte de el o ceată de hoţi cari desgropaseră 
o comoară şi tocmai o împărțeau. 

— Acum e timpul să pui la încercare căciula 
— zise el şi o îndesă vârtos pe cap apropiindu- 
se de ceata hoţilor. Aceştia îşi văzură "nainte 
de treabă. Aonel intră între ej şi unde începu 
să le care la pumni după ceafă. Hoţii, îngroziţi, 
nevăzând pe cel care da în ei, o luară la fugă 
încredinţaţi că un duh după cealaltă lume a 
venit să-i pedepsească şi fugiră care încotro 
apucă fără să mai se uite înapoi. 

Ionel încărcă pe unul din caii hoţilor toată 
comoara şi porni repede spre satul de unde 
plecase. ~ 


Și în scurtă vreme sa înstărit omul cu gos- 
y 5 
podărie împărătească, nu glumă şi mult bine 


a făcut în satul lui şi pe aiurea şi multe mi- 
nuni a mai făcut cu căciula cea minunată. 
D. Constantin Mereanu 


LA ll le ll LL LL LL LL LL LL STII ITI TITI TITEI ISTTITITPTIIT 


leosc, pleose! sună pălmuţele lui Nicu- 
Ş şor cel ghiduş! — zgomot mare, du- 
i je rere puţină, ca să se mai liniştească 


puţin. 
„Ma bătut mămieca! Uţură! Sunt 
cănăjit ! Am greşit! M'a bătut mămica“ ! 

Repetă Nicuşor şi lacrimile îi curg mereu, 
ca boabe de mărgăriar înflorit şi nici nu 
vrea să le şteargă... 

Intrun târziu guriţa tace, dar ochişorii lui 
sunt izvor nesecat. Păcat de lăcrămioarele lui, 
pentru aşa lucru trecător, dar poate se va în- 
drepta, dacă nu va uita !... 


= 


AS ` A i) 


Să zicem că : „Bătaia e din rai!“, când nu 
putem face altfel, — poate că va înţelege și 
Nicuşor acesta, măcar puţin. 

„Am făcut o poznă mare de tot şi am să 
mai fac! Mămică, te rog, nu mă bate!“ Se 
roagă Nicuşor, dar întăreşte mereu cu încă- 
păţinare, că va face mereu, mereu pozne de 
tot felul. Mama lui îl pișcă cu vărguţa la gaz- 
da bătăilor... Nicuşor plânge iarăşi şi se uită 
spre spate la locul cu durerea! 

„Mamă, nu-l mai bate, pe Nicuşor, pentru 
Dumnezeu ! Nicuşor va fi cuminte !“ spuna 
cineva de ai casei. 


"BIBLIOT 


ii | ja 


A Si i 
i r 


Din plâns Nicuşor se, opreşte bruse şi zice 
cu ciudă: 

„Las'să mă bată mama, ce-i treaba ta ?! Ce 
te amesteci!” 

„„Apoi iar începe'să plângă şi roagă pe mă 
mica să nu-l mai bată de loc, nici odată, c 
el o „iubeşte pe mămica lui“; totuşi nu pro- 
mite că va fi cuminte. Şi plânge şi plânge şi 
botează bătăişa cu prisos de lacrimi şi zgomot 
asurzitor, dar ochişorii lui rămân limpezi şi 
când scapă de bătae, râde vesel şi e mai cu- 
minte... 

In sfârşit, altă dată 

„Dragă Nicuşor, ascultă-mă, că te bat !* Nu 
sunt cuminte, bate-mă, bate-mă“, spune el ră- 
zând şiret, apropiindu-se de mama sa, la o. 
destulă distanţă, ca să nu-l ajungă. 

„Şi când mama lui se găteşte să-l atingă, 
el fuge departe, departe... Ia-l, de unde nu-i! 
Și apoi iar se apropie binişor, binişor ! 

„Bate-mă, bate-mă odată, mămică !“ repetă 
el mereu. Dar când mămica lui face un pas, 
el iar o rupe la fugă şi aşa fac până obosesc 
amândoi. Mămica lui uită pozna, el e foarte 
drăgălaş și o dau în glumă şi-i ertat. Scapă 
de bătae. j 

„Se pare că Nicuşor se teme de bătaie şi 
în serios, când e poznaş şi se face mai cu- 
minte din ce în ce mai mult. 

„Copiii, dragii mei, aşa cresteţi mari şi cu 
puţină bătae şi cu mulie dezmerdări. 

Preţuiţi-le pe amândovă și credeţi-mă că 
sunt cu mult mai bune dezmerdările dulci, de 
cât bătăile dureroase... 

Cuminţiţi-vă cu dezmerdări şi pentru ele. 


de Mia Dan 
——— OO 00 — — — . 


PARIUL. 


Am pariat cu un amic 

Şi-am câştigat îndată. 
` Că cea mai bună ciocolată 
Este astăzi doar „SUCHARD” 


Grăbiţi-vă să cumpăraţi 


„Mitu Mitisor şi Sosoiu Sosolici“ 


Preţul lei 20 


9900000000000000000000000000000000eoeeetevvvee DIMINEA TA VOPHLOR ` 


multe greşeli de ortografie şi de punctuaţ 


DE VORBĂ CU CITI TORII 


N. Ion.-Loco. — Dintre cele trei poezii trimise de d- tá, 
„Cântec de leagăn“ se publică în revistă, „n țara mea“ se 
păstrează pentru a fi publicată în. „Almar achul Şcolarilor 
pe anul viitor”, iar „Cântecul izvoarelor“, dəșṣi bine reuşită, 
nu prea se potriveşte pentru micii noştri citit ori. Te îfel'cităm 
pentru frumosul şi promiţătorul d-tale taler t. 

V. G. Moreni. — . Puiul mamei“. Am publicat multe 
poezii cu subiecte asemănătoare şi — crede- e — mai reuşite 
decât poezia trimisă de d-ta. 

Ci. Del.-Loco. — „Ghicitorile“ (neartic ilat, „ghicitori“, 
iar nu „ghicitorii“, cum ai scris), trimis: de d-ta, sunt 
ghicitori "populare româneşti şi bine cunos iute. De aceea, 
ne mirăm că ne spui că le ai îi tradus. dn limba albaneză. 

Mân. Vas.-Loco. — In- „Legenda ar ae: ai prea 
De aceea, te 
sfătuim să înveți mai întâiu bine aceste fan i aşa de simple 
şi mai pe urmă să te gândeşti a fi scriitor. 

V. U. Dum.-Ploeşti. — „Povestea javoneză“, trebuia 
tradusă mai româneşte, adică tără să întevuințezi atâtea 
neologizme ca „enormă, imensă, mag nific i, preferată", etc. 

Ar trebui apoi să lămureşti şi Sr, rug „Otchimee“. Noi 


“presupunem (ä acesta ar n numele rogelui broaştelor 


țestoase. 

O poţi traduce din nou, {nand seamă te observațiunile 
acestea şi să o trimiţi spre publicare. 
R. S. 1.-Dolj. — „A sosit luna Mai“. Mu se obişnueşte 
ca la poezii să explici prin note ce ai vrut să întelegi prin 
cutare cuvânt sau cutare vers. De altfel, în ganm poeziei 
trimisă de d-ta am publicat foarti multe. 


POVEŞTI, SNOAVE, ANECDOTE, VERSURI 
CU DUR CĂSIȚI DIN BEL UE IN; 


„BIBLIOTECA PENTRU TOT“ 


cea mai eftină publi afie. 
„Au apărut până în prezent circa 1270 de numere 
DE APROAPE 100 P/ GINI 
-Fiecare număr se vinde cu LEI 7 
Catalogul general se trin'ite gratis 
ia cerere de cătr:: 


| | 
Edit, Libr. „Universala“ Alculay & Co, 
București, Calea Victoriei 27 
De vânzare la toate ubrăriil+ din fară. 


X 


Ateliarele „ADEVERUL" 3. A 


Ei 


CEKAK AATA TORC [OAGHOAS [946 [ASIA [940 [OAOROAS LORO [OASIOAS [OROAOAS (9 yo 


LEI 5 


PREŢUL 


ntru cititorul cel mai cuminte al «Dimineţii Copiilor». 


aducând un frăţior p 


za 


» 


A venit bai 


PAG. 2 


Pi i io pe SIR 


? 


Origina cuvântului „Cişmigiu“. 

Cititorul nostru Mih. C. din Capitală, doreşte 
să ştie origina cuvântului cu care e numită cea 
mai frumoasă grădină din București. 

Cuvântul „Cișmigiu“ este de origină turcă și 
vine dela cuvântul „cismea“, adică fântână. Aşa 
dar, Cismigiu înseamnă omul care face cişmele. 
Adică, cu un alt cuvânt „fântânarul“. 

Explicaţia este următoarea: Unde e astăzi 
grădina Cismigiu, își avea locuinţa un fântânar, 
iar în jurul locuinţei erau grădinile sale în care 
făcea cultură de legume. Atât locuinţa, cât şi 
grădinile au fost răscumpărate de către primă- 
rie şi prefăcute în grădina care astăzi poartă 
încă un nume, arătând meseria primului ei stă- 
pân. 


Despre „Dâmboviţa“. 

Acelaş cititor ne întreabă despre origina cu- 
vântului Dâmboviţa, care, precum știți, este 
dul ce străbate Capitala. Acelaş nume în poartă 
şi județul al cărui oraş de reședință este Tårgo- 
vişte, fosta Capitală a ţării. 

Cuvântul „Dâmbovița? este de origină slavă 
şi sar traduce prin cuvântul „stejăriş”. In lim- 
bile slave „dâb” înseamnă stejar. De aci înţele- 
gem că „Dâmboviţa” trecea prin păduri de ste- 
jar. 


Numiri geografice slave. 


Se ştie că foarte multe din numele de oraşe; 
râuri, munți sau județe sunt de origină slavă. 
Aceasta arată că în trecut à fost în țara noastră 
o populație slavă, care a pierit contopindu-se în 
massa poporului român. . 

Dealtfel, nu numai în România, ci şi în între- 
gul orient european și în Ungaria, ba chiar și o 
bună parte a Germaniei, mai ales în Prusia, 
foarte multe nume de localităţi sunt deaseme- 
nea slave. In veacurile trecute, Slavii se întinse- 
seră în toate aceste părţi ale Europei, dar cu vre- 


d TE E ZEITEI Sp. 


| Sf A (al 
mea au dispărut amestecându-se cu popoarele 


în mijlocul cărora au trăit. 

Acelaş lucru sa întâmplat şi cu Slavii din 
Tara Românească de la cari au rămas ca amin- 
tire numele de localităţi, precun şi cuvintele 
slave din limba română. 


Despre Principatele Unite. 


Mica şi drăguța noastră cititoare d-ra El. Nes. 
de la Craiova ne întreabă unde sunt Principa- 
tele Unite, despre care a citit întro carte. i 

Am zâmbit citind întrebarea aceasta. Cred 
că aproape toţi cititorii știu că Principatele U- 
nite nu sunt decât Muntenia şi Moldova. Este 
însă un punct pe care nu-l ştiu, poate, mulţi ci- 
titori şi deaceia voim să-l “lămurim. Anume 
Muntenia şi Moldova au purtat numele de Prin- 
cipatele Unite din anul 1859, adică din anul în 
care s'a făcut unirea lor, şi până în anul 1862, 
când a fost înlocuit cu numele de România, 
care a rămas şi va rămânea pentru totdeauna 
ca numele țărei locuită de Români. 


„Noştri”, „voştri“. 

Atragem din nou atenţia tutulor cititorilor şi 
colaboratorilor noştri că este o mare şi neper- 
misă greşală să serie pronumele „noştri” şi „vo- 
ștri” cu doi i la sfârşit. Pe lângă orice cuvânt le 
am pune, pronumele acestea se scriu totâeauna 
cu un singur i la sfârșit, adică noștri, voştri şi 
nici odată, dar absolut nici odată cu doi i (no- 
ștrii, voştrii). 

Nu-i aşa că e lesne de ținut minte şi de res- 
pectat regula aceasta? 
CUNOENDHNADENASONSRDANNAODEEUSDVNANDONNOSSIREENNASBNDUNGDER 


Cumpăraţi cu toţii noua și 
= frumoasa carte — 


„Almanahul Şcolarilor pe anul 1929“ 


Preţul, lei 20 


DIMINEAȚA COPIILOR 


rile se luminară ca ziua. Arăta şi el să fie om 
de seamă, căci purta zale şi coif. O lumină tai- 
nică îi înconjura creştetul şi părea un făt fru- 
mos, venit din alte lumi. 

„Cine eşti şi de unde vii? Il întrebă Lulu. 

— Sunt împărătul luminii şi mă cheamă So- 
rin, răspunse străinul. Impărăţia mea nu are 
margini şi se găseşte în univers. Milioane de su- 
-puşi mi se închină. Eu sunt lumina, izvorul vie- 
ţii și al puterii! 

Adeseori te-am văzut printre flori şi acum 
am venit să te rog să'mpărăţești alăturea cu 
mine | 

— Sorine, craiu al luminii, — grăi Lulu, — 
nu-l pot părăsi pe tata, căci e bătrân şi nu are 
pe nimeni mai drag, decât pe mine. 

Dacă plec cu tine, cine-i va fi tatii sprijin la 
bătrâneţe? Cine-l va mângâia în ceasuri grele? 
Nu, Sorine, nu plec cu tine. Cât va trăi tata, voiu 
rămânea lângă el. r 


Dar a doua zi când se ivi, 

lar soarele pe cer, 

In palat nu se găsi, 

Domnița nicăieri. 

Căci pasă-mi-te-acel drumeț, 
Cen noapte-a poposit, 

Era chiar însuși soarele, 

Pe Lulu ce-a răpit. 

Atunci de vaiete şi plâns. 
Palatul răsuna, 

lar bietul eraiu, cu glasul stâns, 
La Domnul se ruga: 

„0, Tu, ce-atotputernie ești, 
Străinul, Tu să-l pedepseșşti. 
Părinte bun, ceresc, 
Atâta mai doresc — 
Puterile l-au părăsit şi glasu-i amuţi, 
Intinse braţele în gol şi bietul craiu muri. 


p 


lar Tatăl ceresc, care ascultă rugile celor 
drepți, l-a pedepsit pe Sorin, luându-i pe Lulu. 
De-atunci și pånă’n zilele de azi, soarele o 


PAG, $ 


caută pe întreagă bolta cerească... dela răsărit 
spre miază-zi, dela miază-zi la apus și  miază- 
noapte, dar n'o poate afla, căci diferite sunt 
căile lor. 

Adeseaori Sorin plânge şi-atunei plouă pe pă- 
mânt, iar plânsul lui îl poartă vântul pe aripile 
lui până în împărăţia Pământului, de-l auzim şi 
noi. 


lar Lulu, fiica cea cuminte, 
Cu inima ci bună, 
Stă-strajă nopţilor, de-atunci 
Şi-o chiamă mândra lună. 
de Eufros. Simionovici 


SUAPLAEDRBANTAANANCENSDANLS) 0 Ii ILLLLLLILULLLLILLLLULLLL LILI LILLE LL LA Lele LL LL LA 


O minciună de nevoe 


Un medic din oraşul american Baltimore a 
fost trezit într'o noapte de strigăte venite din 
stradă şi de puternice bătăi în poarta casei sale. 
Afară, se deslănţuise o furtună. Ploua și trăznea 
de credeai că e sfârşitul lumei. 

Doctorul deschise fereastra odăiei în care dor- 
mea și zări pe stradă un domn bine îmbrăcat, 
care îi zise: „Domnule doctor, vă rog să veniţi 
numai decât la un bolnav, care se găseşte într'o 
stare disperată. Tot odată, vă rog să-mi spune-ţi 
cât am să vă plătesc pentru vizita ce veți face? 
Bolnavul stă la celalt capăt al orașului. 


— Cinci dolari,” răspunse pe scurt doctorul. 
Apoi se dădu jos, înhămă calul la trăsurică şi 
porni în prăpădul din noaptea aceea cu domnul 
are venise să-l cheme. 

Ajunşi la destinaţie, acesta îi dete cinci dolari 
şi îi.zise: „Domnule doctor, e de prisos să vă 
daţi jos din trăsură, aşa că puteţi să vă întoar- 
ceţi acasă. Aicea locuesc eu însumi şi nu e nici 
un bolnav. V'am luat pe d-voastră, pentrucă 
nici un birjar n'a vrut să mă aducă pe o vreme 
ca aceasta“. 

——— = kM 


PAG. 6 


a 


DIMINEAȚA COPIILOR 


CUM A INVĂȚAT HAPLEA LITERA O 


Curg la litre şi plouă, . 

Că nu-s una că nu-s două: 
Tot îmi curge 'nvățătură, 

Prin urechi, prin ochi, prin gură 
“Să le număr, nici nu pot. 

Că mă 'ncurc de le socot, 

Nu mă laud, dar e drept, 


Aa C Boca IC E ea 


C'am ajuns băiat deștept, 
Sapte sate de-i umbla, 

Alt ca mine roi afla. 

Deci, repauz și pe loc! 
Să-mi mai văd puţin de joc, 
E destul cât am muncit. 
Astăzi sunt un om vestit. 
P'unde trec, sunt arătat 
Pretutindeni lăudat. 


x" 


ORB 


Insă ieri, mai înspre seară, 


ri DUTE 
Când mergeam pe câmp afară, 
Și vroiam să prind un corb, 
Peste mine dă un orb, 

Om bătrân şi cerșetor, 

Care-mi strigă: „Ajutor!” 

Eu la el mam repezit, 

Dar moșneagul ma oprit 

Și mă 'ntreabă: „Cine ești? 

— Eu sunt Haplea din Hăpleşti. 
— Fii tu Haplea, dar doresc, 
Fiindcă eu nu te zăresc, 

Ca să-mi spui cum eşti făcut 
Eşti tu chipeș sau ești slut. 

— Ba sunt chipeș, o minune, 
Despre mine mama spune 

Că nu-i altul mai frumos, 

Mai drăguţ, mai arătos. 

Dacă nasul m'ei vedea, 
Minunat vei rămânea, 

Am doi ochi cam mititei, 

Insă gura-mi, dacă vrei, 

Este mare şi e lată, 

Bag într'însa pâinea toată. 

De urechi nu-ți mai vorbesc, 
Văd că zi de zi tot cresc. 

Sunt frumos și la Hăplești 

Un ca mine nu găsești”. 


ORR 


o 90-09 

Râde orbul şi-mi grăește: 
„Hapleo dragă, te grăbeşte 
Si-ti atârnă tu de gât 
Usturoiu numai decât. 


Căci aşa frumos băiat 

Poţi fi lesne deochiat”. 

Eu am vrut să-mi văd de drum, 
Dar moșneagul zice: „Acum, 
Spune-mi, Hapleo, dacă știi 

Să citeşti tu şi să scrii?” 

li răspund eu, „De-astă parte, 


Zău, sunt tobă chiar de carte, 
Stiu la litere o droaie,” 
Insă orbul vorba-mi taie: 
„Să-mi răspunzi acum pe loc: 
Eşti tu om sau dobitoc?” 

Eu atunci mam supărat, 
Şam răspuns cam înțepat: 
„Sunt un om şi jumătate, 
Cunoscut în șapte sate”. 

El îmi zice: „Mi pare bine, 
Că ești om făcut ca mine, 
Dar te rog să-mi spui şi mie 
Cu ce literă se scrie 

Vorba om şi cum o 'ncepi, 
Spune-mi, dacă te pricepi”. 
Arz'o focul şi năpasta, ` 

Ce mai literă-i şi asta! 

Eu prin capu-mi răscolesc, 
Dar nu-i chip ca s'o găsesc. 
„Om, grăește iar moșneagul, — 
Dă şi una cu toiagul — 

Il vei scrie la 'nceput 

Cu un o, cum e ştiut. 

O e literă ca ou, 

De ro "'nveţi, rămâi un bou, 
lar cuvinte orb, obor, 

Ochiu, opincă şi odor, 

Oaie, oală şi odor, 

Stie doară şun vițel, 

Toate de o încep la fel 

Și nu-i chip, ca să le scriu, 
Litera o de ro ştii”. 

Pleacă orbul şi mă lasă, 

Eu pornesc de grab’ spre casă, 
Dar pe drum mă văd oprit 


De un câine jigărit. 
„Eu sunt, zice, un ogar, 


(ra ee St pai a 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Mi sa spus că nai habar, 
Cum să 'ncepi al meu cuvânt 
Ce vestit e pe pământ. 

Ce ruşine! Să nu știi 

Pe drăguțul o să-l scrii. 
Insă, jur pe legea mea, 
Hapleo, te voi sfâșia, 

Şi-ți înfig toti colții 'n gåt, 
De nu 'nveţi numai decât”. 


Ce să fac? Nam încotro, 
M'apucai să 'nvăț pe o. 

Și pe când mă tot căzneam, 
Ca să-l. scriu mă chinuiam, 
Pe la spate am simțit, 

Că o palmă-am fost cârpit. 
„Cine dă?” Am întrebat: 
Văd 'nainte-mi un soldat. 
„Ştii tu, Hapleo, cine sunt? 


Osleau„ .0.9. o.o. oi 


Știu, îi zic, nu-ți pară rău, 


PAG. ? 


Un soldat cam nătărău”. 
El în pene se umfla. 
Șin astfel îmi răspundea: 
„Sunt Român și sunt oştean 
De-a 'mpăratului Traian. 
Maica Roma..., dar să-mi spui, 
Căci altfel scăpare nu-i, 
Cum e litera cu care 

Scrii oştean, cuvântul- mare. 
— Mai încet, zic, c'amețesc 
Uite vezi că mă căznesc | 
Eu pe o a-l învăța 

Si cu zile am scăpat. 

Si am scris și mam silit, 
Până când uf! în sfârșit, 
Cum e o am învățat 

Și cu zile am scăpat. 


(Va urma) 


CCORSRUNASNRNESOFFODENENDRNENENNGCINNSNANA JCORGNRANNERARPNASDNATHS 'MEBBaBaaapaannuaavanabanoooauaunnusaannavacuspa aan 


PODUL DRACULUI 


——-— / 


Deasupra unei prăpastii din munţii Carpaţi, 
este un pod, căruia oamenii din partea locului 
îi zic „podul dracului”. 

lată ce se povestește despre podul acesta: Ci- 
că primarul comunei de care se ţine prăpastia 
aceea chemase în zadar tot felul de meşteri is- 
cusiţi, ca să facă un pod. Nimeni nu izbutea să-l 
construiască. 

Necăjit şi disperat, primarul își zise într'o zi 
în sinea sa: „Numai dracul ar putea să facă un 
pod ca acesta!”. 

Şi iată că i se ivi Necuratul — departe de noi 
şi de casele noastre — şi îi zise rânjind şi dând 
din coadă: „Primare, îţi fac eu podul într'o sin- 
gură noapte, dar îţi cer ca plată... 

— Cere-mi câţi bani doreşti!”, se grăbi pri- 
marul să-i taie vorba. 

La auzul cuvântului de „bani”, Impieliţatul 
se încruntă şi răspunse: „Nu, n'am ce face cu 
banii tăi! Iţi cer ca plată sufletul primei fiinţe, 
care va trece podul, 

— Fie şi aşa!“ zise primarul, care era un om 
şiret. 

Podul fu făcut într'o singură noapte, iar a do- 


- 


ua zi diavolul chemă pe primar, ca să vadă că 
e gata şi să-i plătească potrivit înţelegerei. 

Primarul veni, trăgând după dânsul un sac în 
care se părea că mișcă ceva. Când ajunse la 
pod, desfăcu sacul. Din sac eşi un câine, care 
trecu numaidecât peste pod. 

„Al tău să fie sufletul acestui câine!” îi zise 
lui Scaraotchi deşteptul primar. 

Scaraoţehi îşi lăsă în jos coarnele, îşi luă coa- 
da între picioare şi o şterse ruşinat şi mânios că 
fusese păcălit de un primar dela ţară. 

Podului, însă, i-a rămas numele de „podul 
dracului”. 


Îl e elle LL LL LL LL LLLLLLLI LL LL 13 


Mult iubite cititor, 

Cartea „MITU MIŢIŞOR 

Și SOSO!U SOSOLICI::, 
Cea regină'ntre pisici, 
Uite, acum chiar a eşit 
Şi-i plăcută ta citit, 
Toată'n versuri, ilustrată 
Şi-i frumoasă, minunată, 
lar de'ntrebi de preţul ei, 
Costă doar 20 de lei 

Ca s'o iai să te grăbeşti, 
Mai târziu nici n'o găsești. 


Fa 

y Desene de GEO 

$ / £ 

PES: 

K 

ps 

A 

UT Să-l lăsăm puțin pe Gigi 


Până când s'o cuminţi, 
Mai ales că am dorință 
Despre Glonț a povesti. 


De copil Glonţ se 'nvățase 


lar în timp de frig şi iarnă 


Zile 'ntregi să flămânzească, 


N'avea foc să se "'ncălzească. 


EI TEST TE Di. AN Sl ac aura 


, 


fa 


ilului 


Cine-i Glonț? Vă rog, răbdare, 


Rând pe rând să povestesc, 
Dar c'a fost haiduc de codru, 
De pe-acum vă vestesc. 


Dar ştrengarul nu se plânge, 
Ci-i tot vesel şi zglobiu: 
„Lasă, mamă, zice dânsul, 
Când mai mare am să fiu, 


0000000004 


văvile ves- 


GLONT 


Jur, nimic să nu-ți lipsească 


i à 
f 4 


DIMINEAȚA COPIILOR 


haiduc 


Text de MOŞ NAE 


H 


Glont crescuse "'ntr'o colibă, 
Doar de maică-sa 'ngrijit. 
Tatăl său murise tânăr, 
Om sărac şi necăjit. 


9 
— 


„Fac eu rost de toate 'n casă, PR 
Lemne, pâine şi mâncare, 


» 


Las că Dumnezeu e mare. 


— 


r TIPIC ISU PIPI S 
i o Sabau Matu i Zainea 
rE TA 


an AN 
Li N w 


153 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Zece ani nici nù 'mplinise, 
Și 'ntr'o zi se 'ntoarce acasă 
Cu găini, cu pâine caldă: 


Două zile nu trecură, 
Vine Glonț. împovărat 
C'un purcel bun de frigare, 
Dela târg ce l-a furat. 


La cizmarul Stan Bărloagă, 
Ucenic ea l-a tocmit 

Fără plată, mulțumită-i 

Să se facă om cinstit. 


> „Maro, häi să stăm-la masă. Dragă mamă, le-am furat.” 


900000009e 


PAG. 9 


ITI) JE) put a 


La 


azi | i. 


IP 


om a zi E: 


— Dar de unde aste lucruri 
Cu ce bani le-ai cumpărat? 
„— Ce mă 'ntrebi? el îi răspunde, 


Cum să furi? îl ceartă mă-sa. 
Doamne sfinte, ce rușine! 
Ce-mi fu dat să aud eu astăzi! 
Hot copilu-mi, vai de mine!” 


` 


H 

| 7 SĂ 

“| 

i 

Si nu-i zi, precum nu-i noapte, Ce necaz, ce griji pe mă-sa! i 
Să nu fure el ceva, Ce să facă, se gândeşte? 
Ouă, păsări, fructe, carne, „Hai să-l dàu la meserie, 
„In sfârșit, orice-i pica. Poate-așa se cumințeşte.” 


insă Glonţ, aşa cuminte, 
Patru zile nici n'a stat, 

Si furând trei piei ş'o talpă, 
Iute putina a spălat. 


De acolo mă-sa-l duse 

La un meşter croitor, 
Glonț fură un cot și foarfeci 
Și o şterse la picior. 


(Va urma) 


PAG. 10 


m 


ru (ge 


Vi)» 


N 
N 
N 
N 
N 
N 
N 
ALA 
N 
N 


[7 207 e Ia ITEN 


” PERSOANELE: 
Silvia de 14 ani; Ionel de 12 ani; Mioara de 9 ani. 


(Scena reprezintă un salon sau o odaie dela 
tară. In fund o uşe. Pe scenă sunt diferite mo- 
bile. Le stânga, o masă acoperită cu un covor șI 
având pe ea cărţi şi jurnale. O canapea la 
dreapta. Mai sunt scaune, fotolii, etc.). 

SCENA l-a 
Silvia, Ionel. 

SILVIA (ține în mână o pungă pe care o cro- 
setează). Da, nu mai am mult de lucru. (Se uită 
la ceasornicul ce are trecut la braţ). 

Până la masă, mai sunt două ore, aşa că am 
toată vremea să isprăvesc. 

IONEL (intră grăbit, purtând ramuri verzi de 
brad sau de vreun pom). In sfârşit, Silvio, pot 
spune că sunt aproape gata. 


SILVIA. — Ai împodobit frumos poarta cea 
mare de afară şi poarta din lăuntru? 
IONEL. — Da, să vii numai să vezi. E o fru- 


museţe, nu altceva. Cele două porţi par că sunt 
făcute de verdeață. Printre frunze am pus apoi 
şi flori, aşa că e ceva cum nu sa mai văzut până 
acum. 


SILVIA. — Şi toate isprăvile acestea le-ai fă- 
cut tu singur? 
IONEL. — "Mda..., eu şi cu Stroe grădinarul. 


SILVIA. — Adică Stroe a făcut totul, iar tu ai 
stat de l-ai privit şi poate mai mult îl încurcai, 
decât să-i fii de vreun folos. 

IONEL (înțepat). — Nu, Silvio, eu i-am ajutat 
mult, mult de tot. Am cărat ramuri, am cules 
flori, i-am ţinut sfoara, i-am spus să facă aşa, să 


| 
| 


NU v} 


A 
? 


u -À * 
de Marcu Ionescu 


potrivească  într'altfel. Pe mine mă taie capul, 
pentrucă eu am să fiu... 

SILVIA (tăindu-i vorba). — Ştiu, te lauzi că ai’ 
să fii inginer. 

IONEL. — Da, inginer şi încă de ăi mai mari. 

SILVIA. — Las-o mai moale cu ingineria ta, 
Ionel dragă. Deocamdată, abia ai terminat şcoala 
primară, aşa că până atunci... 

IONEL (umfându-se în pene). — Am terminat 
şcoala primară. Aceasta înseamnă că acum merg 
la liceu, că sunt aproape student. 

SILVIA (în bătaie de joc). — Că eşti chiar stu- 
dent, că ai intrat la Universitate, că ai isprăvit 
şi Universitatea, că te-ai făcut inginer, că ai a- 
juns inginerul inginerilor. Multe mai faci tu cu 
vorba. 

IONEL. — Ai să vezi. Dar eu tot am făcut ceva 
pentru sărbătoarea de astăzi, pentru ziua lui 
Tata-mare. 

SILVIA. — Ştiu, mi-ai spus ce ai făcut... cu 
mâna lui Moş Stroe. 

IONEL. — Ba am mai făcut ceva şi cu mâna 
mea, ca să-i dau cadou lui Tata-mare. 

SILVIA (curioasă). — Da?! N'ai fi bun să-mi 
arăţi şi mie să văd ce ai putut face? 

IONEL. — Da, însă spune-mi mai întâiu tu ce 
cadou îi faci lui Tata-mare? 

SILVIA (arătând punga ce ținea în mână). — 
Uite, punga aceasta, croşetată de mine. 

IONEL. — Şi ce să facă cu ea? 

SILVIA (cam încurcată). — Ce să facă?! Păi... 
să-şi ţie tutunul în ea. 

IONEL (râzând). — Tutunul?! Ştii că ai haz? 
Dar Tata-mare nu fumează. 

SILVIA (cam supărată). — Nu fumează acum, 


DIMINEAȚA COPIILOR  90000000000000000000000000000000000000000ooe PAG. îl 


fiindcă s'a lăsat de câţiva ani, dar poate se apucă 
iar de fumat. Insă, ia să vedem acum cadoul tău. 


IONEL (se duce la masă și ridică covorul. In 
timpul acesta îi spune Silviei încet). — Dar să 
nu mă spui. Vreau să-i fac o surpriză la masă. 


(Scoate de sub covor o hârtie cu un desen în cu- - 


lori). Uite cadoul meu: e un tablou pictat numai 
de mine. i 

SILVIA. —-Dă-mi-l să mă uit mai bine, ca să 
văd cât te taie capul la pictură. (Ilia şi-l privește 
ținându-l inversat). 

IONEL (luându-l, îl îndreaptă). — Nu aşa, Sil- 
vio, nu vezi că-l ţii pe dos? 

SILVIA. — Daa?! Nu mi-am dat seama. Şi ce 
„reprezintă acest tablou? 

IONEL. — Un loc de aici din apropiere şi unde 
am fost de mai multe ori împreună. 

SILVIA (privind tabloul cu atenție). — Dar pe 
tabloul tău văd un râu și nici un râu nu curge 
aproape de casa noastră. 

IONEL.— Te înșşeli, Silvio, ceeace crezi tu că 
e râu, e un câmp, e țarina lui Moș Toma. 

SILVIA. — A, țarina lui Moş Toma. Dar acolo 
nu e nici un arbore şi văd că pe tablou ai pus şi 
arbori. - 

IONEL (înțepat). — Dar n'am pus nici un ar- 
bore. Ceeace crezi tu că e un arbore, este o vacă. 

SILVIA (râzând). — O vacă?! Ha, ha, ha! 

IONEL (mai înțepat).—Da, o vacă! Nu vezi că 
are şi coarne? 

SILVIA. — Credeam că sunt erăcile arborelui. 

IONEL. — Păi dacă nu te pricepi la pictură? 
Apoi nu vezi că vaca mea are şi picioare? Uite: 
unu, două, trei... f 

SILVIA (continuând). — Patru, cinci. Ionel, 
vaca ta are cinci picioare. 


IONEL (tot înțepat). Văd că nu te taie de loc 
capul. Asta de aicea nu e picior, e coada vacii. 

SILVIA. — Frumoasă vacă, să-ți trăiască, și 
frumos tablou din care nu înţelegi nimic. 

IONEL. — Păi aşa este acum pictura. Spunea 
mai deunăzi cineva că astăzi un tablou este cu 
atât mai frumos, cu cât înţelegi mai puțin ce 
vrea să arate. 

SILVIA (împăciuitoare). — Fie şi aşa! Acum 
să vorbim de ceva mai important. 

IONEL (împăciuitor). — Să vorbim, dar des- 
pre ce? 

SILVIA. — Puţintică răbdare. Cadourile noas- 
tre, adică eu, punga și tu, tabloul, le vom da lui 
Tata-mare cu câteva minute mai înainte de a ne 
aşeza la masă. Insă, unde e surioarâ noastră Mi- 
oara, de n'a venit până acum? 

IONEL. — S'o fi jucând prin grădină. 

SILVIA. — Singură? Cum este ea mică, poate 
să i se întâmple ceva. 

IONEL. — N'avea teamă, nu i se întâmplă ni- 
mic, Apoi şi mama o fi prin apropiere. 

SILVIA. — Este vorba ca şi ea să facă lui Tata- 
mare un cadou, așa că trebue să vie şi ea cu noi, 
ca să-i ducem împreună cadourile. 


IONEL. — Ei, las'că vine până atunci. Dar ce 
spuneai că avem de vorbit ceva important? 


(Va urma) 


PAG. 12 oeeneneeeeeseeeteetevoooveeeeoeoooooeooeeeneee DIMINEAȚA COPIILOR 


ică a fost odată, pe vremuri 
uitate, o babă mică, mică, cât 
nu deget de mică. Işi făcuse 
culcuşul de zile negre într'o 
alună, iar când soarele îşi a- 
răta milostiva lui faţă, baba, 
cu cojocelul lânos între ume- 
rii gârboviţi, se răsucea de 
colo până colo. i 

Unde vedea şi ea mai mulți copii grămadă, 
se aşeza între ei şi cu atâta foc începea să le 
povestească, că mititeii nu mai ştiau nici de 
foame, nici de somn, ci ca duşi pe altă lume, o 
ascultau  fermecaţi. Ilene-Cesânzene şi Feţi- 
Frumoșşi, pitici buni şi smei înfricoşători, ele 
toate îi făcea să vadă baba prin poveştile ei, 
iar copii acum înfricoşaţi, acum fericiţi, erau 
numai urechi de auzit. 

Din mijlocul lor, abia se zărea mătuşica, 
aşa cât degetul. Mititeii îi aduceau în fiecare 
dimineaţă lapte, o mângâiau şi o îngrijiau, 
căci nu se pomenise încă om să ştie atâtea 
poveşti. 

De se. întâmpla să plouă, repede o băgau în 
alună şi dinăuntru i se auzea glasul subţirel 
a, sfârâitul îuslui, care-şi urma şirul poves- 
tei. l 


POVESTEA FĂRĂ SFÂRSIT 


de Mona 


Şi nici când nu rămăsesră copii cu povestea 
la mijloc, căci baba îi iubea şi le făcea pe 


„plac. 


Mai mare mirarea să fi văzut copilaşii roată 
în jurul unei alune, căci vocea slabă a mătu- 
işcăi n'o puteau auzi decât mititeii care-și de- 
prinseseră urechile. 

„Ce-or fi ascultând de-s aşa de cuminţi? te 
întrebai, dar nici prin minte nu-ţi putea trece 
că din coaja alunei se aude cea mai minunată 
dintre poveşti. La tot satul le era dragă baba, 
dar mai cu seamă copiilor. 

Şi bătrâni şi tineri, aşa o apucaseră de când 
deschiseseră ochii. 

Moşnegii şi nepoţii îi ascultaseră poveştile. 
Nici Dumnezeu nu mai ţinea socoteală de a- 
nii babei. Din cer, o privea şi EI, râzând şi u- 
neeori mai trăgea cu urechea şi la ce spunea. 
Se obicinuiseră sătenii s'o vadă zilnic la ră- 
săritul soarelui, venind între două toiage fă- 
cute din surcele cât beţele de chibrituri de 
mari şi dacă cumva întârzia, fără zăbavă 
ciocăneau în coaja de alună. Mătuşica din- 
lăuntru răspundea; 

„Viu, viu,-mi-s ferestrele cam groase şi nu 
m'au încălzit încă razele soarelui, dar acum 
scot capul“. 


DIMINEAŢA COPIILOR 
r 4 

Şi cât ai clipi din ochi, o poveste nouă se 
şi începea. Iată însă că într o bună zi, tocmai 
când povestea baba cum furase vântul fata de 
împărat, firele de iarbă începură să se cla- 
tine, iar frunzele copacilor să cânte a jale. 

„Ei, acuma am păţit- o, zise mătuşica, ma 
auzit vântul, repede să intru în alună!” 

Copiii “crezură că-i şagă, dar ca să n'o su- 
pere, îi făcură voia. 

Copacii se mişcau din ce în ce mai tare şi 
făcând un vârtej, vântul luă aluna. 

Alergând cât îi ţineau picioarele, mititeii o 
opreau din loc în loc cu căciula“ să apuce a- 
luna, vântul iar le răpea. ! 

Şi se tot întreceau ei în fugă cu vântul, dar 
până în cele din urmă, tot le luă prada. 

Plângând, copiii se întoarseră în sat şi cu 
mare greu îi putură linişti măicuţele lor. 

Era pentru întâia oară când povestea rămă- 
sese neisprăvită şi zadarnic încercaseră bă- 
trânii s'o ducă mai departe. 

Copiii spuneau într'una: 

„Nu e aşa, altfel ne-ar fi spus-o sti tvieică 
noastră“ 

Și astfel, nu mai știură mititeii sfârşitul po- 

- vestei, iar baba ajunse în împărăţia vântului: 


P entru ce ai cutezat să vorbeşti de mine, “ reu 


o întrebă Vântul, şi de ce m'ai dat de gol c'am 
furat fata de împărat?“ 

— „Vântule poznaş, răspunse baba, cum să 
nu povestesc dacă trăiam pe vremea când ai 
făcut isprava şi-am văzut totul? N 

„lată însă că te-ai dovedit hoţ şi a doua 
oară, căci m'ai răpit pe mine și-a rămas po- 
vestea copiilor fără sfârşit. Treabă de om cin- 
stit e asta?“ 

Vântul se uită la ea şi văzând-o aşa de mi- 
că, se porni pe râs; 

„Bine, mătuşico, bag şi eu seamă că ai drep- 


Pi 


PAG. 13 


tate, dar nici pe, pământ nu te mai las, că 
mi-e dor şi mie de-o poveste frumoasă. 


Baba nu se mânie şi povesti Vântului mc- 


Doar câte-odată se ruga de el: 

„Lasă-mă, Vântule, să ispr: ăvesc „povestea 
copiilor!” Vântul se . înduplecă şin adieri u- 
şoare aduse frânturi din povestea mătuşicăi. 
Cei cari i-au auzit atunci începutul, au acum 
$i ei copii, dar glasul babei îi întoarce cu 
mulţi ani înapoi, stând roată în jurul unei a- 
lune din care un glas subţirel îşi deapănă şi- 
rul unei poveşti uitate de mult. Şi iar se văd 
alergând să prindă în căciulă, o alună şi-o 
poveste... 

d Mona 


1 


PROVERBE POPULARE 


Blândul moşteneşte pământul. 
„x 
A dat Dumnezeu şi boale, dar a lăsat şi leacuri. 
s*a 
Blestemul părinților e ca piatra munților, cade 
greu copiilor. 


** x 
Cine nu e dator e destul de bogat. 
i 
Mai bine trăeşte un sărac lipit, decât un bogat 
sgârcit. 
—— ock 


GLUME 


La şcoală : 
Profesorul: „Dece n'ai învățat lecţia, Nicu- 
lescule?? $ j 
Elevul (rugător) „Iertați-mă, domnule pro- 
fesor, nam ştiut că o să mă ascultați astăzi !” 
Trimiesă de Mihăilescu S. Miron.—Brăila 
———— 00 kn 
Vânzătorul: Strengarule, tu eşti acela care-mi 
mănânci prunele? Văd sâmburi pe jos. 
Gică: Asta nu dovedeşte nimic. Eu înghit såm 
burii. 
Mira Han 
———— OR MM 


PAG. 1} ecccoceoe 


DIMINEAȚA COPIILOR 


AȘA MI-A POVESTIT O RÂNDUNICĂ 


irip, cirip, cirip! Bine te-am găsit sănă- 

tos, gazda mea iubită! lată-mă rein- 

toarsă la cuibul meu, pe care cu atâta 

dor îl aşteptam în lunga mea călătorie 

prin ţările cu veşnică vară. 

Aşa m'a întâmpinat în zorii zilei rândunica 

dragă care-și are cuibul. clădit sub straşina 
casei mele. 


Eşisem în prag să sorb aerul curat din pri- 
ma zi de primăvară cu adevărat frumoasă şi 
am chiuit de bucurie când am văzut pe cel 
mai drag sol al primăverei reîntors la cuibul 
său. 

— Cip-cirip — gazdă bună — am plecat de- 
acum o lună din ţările calde şi multe am să-ţi 
povestesc din, drumul meu dar mai cu seamă 
una. Ascultă : 

Ajunsesem cu tovarăşele mele deasupra 
unei ape mari, mari, căreia, voi oamenii, îi 
spuneţi Ocean. Vremea se arăta frumoasă şi 
am pornit în largul apei, voioase şi odihnite. 
Ca din senin însă cerul şi apa îşi schimbară 
faţa şi o furtună grozavă cuprinse întinsul 
fără de margini. Ce puteam face noi biete vie- 
tăţi în faţa urgiei năpraznice? 


D. ©. Mereanu 


Luptam din răsputeri să înfruntăm furtuna, 
dar multe din noi îşi găsiră sfârşitul în apa 
fără fund a oceanului. Nu ştiu cât am luptat 
aşa cu Moartea — însă — tocmai când ulti- 
mele puteri le puneam în contra vântului săl- 
batec, zăresc, la o mică depărtare în larg, un 
vapor măreț care asemenea mie plutea arun- 
cat de vânt ca un fulg pe faţa oceanului. M'am 
repezit fericită spre el şi mi-am găsit adăpost 
pe punte printre frânghii şi oameni. 

Întru început n'am înţeles de ce lumea se 
mişca îngrozită pe puntea vasului, apoi am 
înțeles că vaporul îşi trăia ultimele clipe. Toc- 
mai când mă pregăteam să sbor pe vârful ca- 
targului, aşa cum mai făcusem și alte dăți — 
când oboseala mă prindea pe mare — o mână 
mă prinse uşor apropiindu-mă de obrazul unei 
femei tinere şi frumoase. Biata copilă, tremura 
şi plângea înăbuşit. Deodată, continuând plân- 
sul. scrise ceva pe un bileţel, legă bileţelul cu, 
o sforicică şi sforicica de gâtul meu, apoi, dân- 

PAGi 


/, 
7/7 


[] ILH, 
M. ih, 


cm 


N 


ÎN 


A 
fz 
W 
2 
d 
[i A 


lu, H 


(| 


du-mi drumul îngână printre lacrimi: „Feri- 
cită păsărică ! Poate că cuibul tău o fi chiar 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI — Str. SARINDAR.7, parter. — TELEFON 6/67 


ABONAMENTE : 1 AN 200 LEI | UN NUMĂR 5 LEI. 
6 LUNI 100 ,„ IN STRĂINĂTATE DUBLU 


Director : N. BATZARIA . Manuscrisele nepublicate nu se înapolază 


9 Iunie 1929. — No. 278. 
REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 


CÂNTEC DE LEAGĂN fun BLIO 


Si va veni tiptil Si pânăn zori va sta de straje. trei zâne mici, AS, | i 
la tine Prin vraje cu aripi roze, eeuna SE : 
17 DEE ; ; > = ES cai Îi a as e in R 
Sănchidă geana-ļi de copil, n păr prinzându-‘i vise, în mâini cu galbene mimoze, T 
O zână albă, nevăzută. Si somn adânc ca nesfårşitul, ca să te legene pe tine... 
In mâini va ține alinător de suferinți Si vei dormi de somn învins... 
albe flori [i-o prinde ’n genele-ţi închise. Cu glasul stins, 
nemaivăzute, Si vei dormi cuprins de vraje... de leagăn, 
pe patul tău să le presară. Si vor veni trei zâne mici, mici, 
Va sta de straje Inalte cât un degetar, neauzite, 
lângă tine din țara basmelor sihastre aduse dintr'un fund de zare, 
pânăn zori, cântate *n serile albastre, din țara blânzilor pitici, 
doinindu-ți cântece senine, din țara blânzilor pitici... Să ţi-le cânte la culcare 
cântece care'nfioară, Din țara lor, cu glasul stins, 
din lumea îngerilor sfinţi... veni-vor trei zane mici... 
aa n Zaharia Gh. Buriană 
CÂINELE ŞI HOŢII 
— FABULĂ — 
Nişte hoți, surprinși de-un câine, Nu vă dau acun tărbacă! Care nu vă ruşinează: 
Foarte bun, și foarte rău, Hoti nemernici! Inapoi! Intre oameni, — char cu vază— 
Care îi lătra mereu, Ce? Mă credeţi „om“, ca voi, Şade câinile de pază!“ 
N sfr P ei r Pr m Pri ` Pri r Prid ep]? 4 a G 
N z ştiau ce y: mai facă, Ca să fur, să mint, să nper Hoţi nemernici! Inapoi! 
k Să mai tac à! i Eu nu pot să fiu mișel! Eu nu-s „om“, așa ca voil... 
Je -i arunc ă de mâncare, Nu mă vând, ca voi, pe-un os... Tail rate nima heart! 
Se repede şi mai tare. La noi, asta nu-i frumos. MORALA 
De-i şopteşte: „Cuţu, na!“ Eu sunt paznic credincios! A 
El răspunde cam așa: Neamul nostru este mare Ham, ham, ham! Ham, ham 
„Voi să-mi spuneți „cuţu“, dacă Cu o nobilă chemare, ham! 
—— ocn kome Petru & Pussy 


h 


PAG. 4 


VRĂJITOAREA CĂREIA II ERA FRIG 


— POVESTE POPULARĂ ŢIGĂNEASCĂ — 


fost odată un împărat, iar îm- 
păratul acesta n'avea copii. 

Intr'una din zile se duse să 
se plimbe cu împărăteasa la 
marginea Dunărei. Acolo vă- 
zu în apă nişte peşti frumoși, 
porunci să-i prindă, iar bucă- 
tăresei îi spuse să-i gătească. 

Impărăteasa mâncă din peştii aceştia şi se 
purcese grea. La fel se întâmplă şi cu bucătă- 
reasa, care deasemenea gustă dintr'ânşii. 
Când se împlini vremea, atât împărăteasa, 
cât şi bucătăreasa născuseră câte un băiat. A- 
ceşti copii creşteau şi stăteau toată ziua îm- 
preună. 

Fiul de împărat se rugă într'o zi de tatăl 

său zicându-i : „Tăticule, cumpără-i şi sărma- 
nului fiu al bucătăresei un rând de haine noui, 
fiindcă mi-e ruşine să mă joc cu dânsul.“ 
ə  Impăratul îi făcu în voe şi când amândoi 
copiii, îmbrăcaţi în haine la fel, se întoarseră 
la palat, împărăteasa aproape nu putea să de- 
osebească pe fiul său de băiatul bucătăresei. 
De aceea, arse cleştele în foc şi-i făcu băiatu- 
lui ei un semn, după care să-l cunoască. 

“tunci, fiul de împărat grăi zicând: „Mă 
mico, m'ai însemnat cu semnul norocului. Ess 
nu mai stau acasă, ci merg în lumea largă.“ 

Incălecă pe un cal sprinten şi iute ca vân- 
tul, îşi luă şi câinele său credincios şi porni 
la drum. Cam pe la chindie, intră într'o pă- 
dure în care era o casă. In casa aceasta locuia 
Sfânta Duminică. 


Prelucrare de Marin Opreanu 


Nu se opri mult aicea şi nici nu prea plecă 
urechia la sfatul Sfintei, care îi zise să fie cu 
băgare de seamă în pădure. In mijlocul pădu- 
rei ardea un foc mare, dar nici un suflet de 
om nu se vedea pe acolo. Tânărul fecior de 
împărat descălecă şi se aşeză lângă foc, vro- 
ind să se încălzească. 

Pe neașteptate, eşi ca din pământ o babă, 
care tremura toată şi se văeta zicând : „Aoleu, 
nu mai pot de frig !“ 

— Vino la foc şi te încălzeşte ! o poiti flă- 
căul. i 

— Mi-e frică de câine, că mă muşcă, răspun- 
se ea tremurând. 

— Nu te teme, că eu ţiu câinele şi nu-ţi face 
nimic“, o linişti tânărul fiu de împărat. 

Dar baba de colo: „Dă-mi mai întâiu un fir 
de păr dela câinele tău şi unul dela calul tău“. 

Iar el, băiat nesocotit, îi dădu aşa cum ceru 
baba. Baba aceasta era însă o vrăjitoare din 
cele mai rele. Cu cele două fire de păr, vrăji 
pe tânărul cu cal şi cu câine. Ii luă apoi de 
acolo şi-i duse acasă la ea, unde îi ascunse în 
beciu. 

In aceiaşi oră însă fratele său de lapte, adi- 
că băiatul bucătăresei, văzu cum din peretele 
din odae picură picături de sânge. Dete fuga 
la maică-sa şi-i zise: „Mămico, merg să-mi 
caut pe fratele meu, chiar de ar fi să nu mă. 
mai întorc cu zile. Am văzut că i sa întâmplat 
o mare nenorocire. 

Porni numai decât la drum, călare pe un 
cal şi însoţit de asemenea de un câine bun și 


DIMINEAȚA COPIILOR 


credincios. Intră în aceiaşi pădure şi nimeri şi 
el la casa Sfintei Duminica. Sfânta îl povăţui 
“zicându-i : „Tinere, bagă bine de seamă. La 
focul din pădure va veni o babă, care este o 
vrăjitoare foarte rea. Deschide-ţi ochii, ca să 
nu te vrăjească şi pe tine, aşa cum l-a vrăjit 
pe fratele tău. 

— Invaţă-mă, sfânto, ce trebue să fac, îi se 
rugă viteazul, dar cumintele flăcău. 

— Să nu-i dai, aşa cum o să-ţi ceară, un fir 


de păr dela calul tău şi un fir de păr dela ` 


câinele tău,“ 
Tânărul nostru se duse la focul cel mare 
şi se aşeză să se încălzească. Și iată că veni 
vrăjitoarea, tremurând din tot trupul. „Aoleu, 
nu mai pot de frig ! Aoleu, nu mai pot de frig! 
se văeta ea mereu. 
— Vino la foc şi te încălzeşte, 


o pofti bă- 
iatul. 


— Mi-e frică de câine că mă muşcă. 

— Nu te teme, că-l ţiu eu. 

— Dă-mi mai întâiu un fir de păr dela câi- 
nele tău şi unul dela calul tău, îi zise ea. 

— Nu, îi întoarse flăcăul vorba, aşa ceva 
nu se obişnueşte pe la noi. Ori vino la foc şi 
te încălzeşte, ori dacă nu-ţi-place, du-te în- 
cotro să-ţi vadă ochii.“ 

Baba se făcu foc de mânie şi începu să-l o- 
cărască şi să-l blesteme. Dar viteazul tânăr 
îi strigă câinelui: „Pe ea!“ 

Câinele îi sări drept la gât şi era gata să-i 
înfigă colții şi să o sugrume. 

„Aoleu, mor ! Opreşte câinele !* strigă ea. 

Dar băiatul : „Ori îmi aduci pe fratele meu, 
oride unde nu, s'a sfârșit cu tine. 

— Vino, că ţi-l dau, e acasă la mine şi tră- 
eşte !“ 


PAG. 5 


Tânărul se duse la casa vrăjitoarei, unde 
găsi pe fratele său de lapte încă în viaţă, dar 
pus în lanţuri şi prăpădit de slab. La plecare, 


( 
x ME eta 


„1 RI = e e 


„scoase sabia şi reteză dintr'o singură Joyitură 


capul vrăjitoarei celei rele. 

Se întoarseră apoi acasă, unde fură primiți 
cu o bucurie ce nu se poate spune în cuvinte. 
Din ziua aceia împăratul şi împărăteasa prin- 
seră şi mai mare dragoste pentru viteazul şi 
credniciosul fiu al bucătăresei, îl crescură la 
palat, îngrijind de el ca şi de fiul lor de sân- 
ge. 

° . Marin Oprescu 


“BABPRBBBURBGaBnanauBaaa5i3 i 95 OPADROANODENEENNDEEOERONNSNNONGCENEDOREDANNN INEU BRIEF (MINUNI Baaaa Baa aaaauae 


GÂȘŞTELE CÂRCIUMARULUI 


i-că întrun sat din Oltenia trăia un 

cârciumar cu numele de Vlad, care 

avea urâtul obiceiu de-a pune apă în 

rachiul ce-l vindea sătenilor. Toţi 

banii ce-i lua din vânzarea apei, îi 

punea de-oparte încuindu-i  într'o lădiţă de 

fier, în aşa fel că în scurt timp ajunse să a- 
dune o sumă destul de frumuşică,. 

Dar într'o noapte, pe când ai casei dormeau 

buştean, o scânteie, aninându-se din vatră, sa 


întâmplat să cadă pe nişte paie, cari, aprin- 
zându-se, au dat naştere unui foc puternic. 

Toate ajutoarele venite în grabă pentru stin- 
gerea focului nau ajuns la niciun rezultat: 
casa a fost mistuită până la temelie; numai 
lădița de fier rămăsese nevătămată. 

Atunci Vlad, văzându-se rămas pe drumuri, 
se hotărî să înceapă un negoț tot aşa de bun 
ca şi cârciumăritul. 

Deci, cu banii ce-i luase din vânzarea apei, 


"PAG. 6 


porni să colinde satele, cumpărând gâște pe 
un preţ de nimic, înşelând astfel pe bieţii săteni 
slabi de înger. 


Când crezu de cuviinţă că-i ajung păsările 
cumpărate, luă drumul către târg, mânân- 


DIMINEAȚA COPIILOR 


du-le cu un băț dela spate. Pe drum începu să 
cugete astfel: 

„Două sute şi cu două sute, fac patru sute; 
patru sute înmulţit cu cincizeci de lei, preţul 
unei gâște, fac douăzeci de mii de lei... o avere 
întreagă. Cu aceşti bani îmi voi cumpăra o 
casă, unde îmi voi deschide o măcelărie. Vite 
vor curge gârlă şi țăranii proşti de-asemenea. 
Doi ani, da, în doi ani voi ajunge omul cel mai 
bogat. Dar ca să nu-mi stea banii de pomană, 
cât timp mă voiu lăsa de măcelărie, am să 
cumpăr zece corăbii, cari au să-mi aducă o a- 
vere foarte mare”. 

Până să ajungă la oraş, Vlad trebuia să 
treacă peste o apă mare. Gâştele cum mirosiră 
a apă, nici una nici două, făcură „sbâârr” şi 
se aruncă în unda ei, gâgăind asurzitor. 

Le luă Vlad cu binele, le luă Vlad cu răul, 
dar gâştele ştiau una şi bună: să se scalde fără 
să le pese de strigătele şi ocările stăpânului. 

Infuriindu-se peste măsură, Vlad apucă o 
piatră şi-o aruncă după ele, gâştele, speriin- 
du-se de zgomotul ce-l făcuse piatra, în câteva 
clipe se făcură nevăzute, lăsându-l pe bietul 
Vlad cu buzele umflate. 

Tocmai atunci sa întâmplat să treacă un 
om din satul lui şi văzând cele întâmplate, îi 
zise în batjocură: 

„De, măi Vlade, ce să-i faci!.. Pe apă le-ai 
luat, pe apă sau dus!.. 

Vasile Gh. Bratoloveanu 


CUM A INVĂŢAT HAPLEA LITERA p 


Desene de GEO 


Ieri pe prispă când stăteam 
Si la cap mă pipăiam, 

Ca să văd de n'a pleznit, 

Că prea mult l-am chinuit, 
Litere băgând mereu, 
Nu'nțeleg, mă mir şi eu, 
Cum e chip şi cum se poale, 
Ca să intren capu-mi toate, 
Deci, prin el când scotoceam 
Si cu mâna pipăiam, 
Inainte-mi s'au ivit — 

Din pământ zici Cau eşit — 
Un moșneug čo barbă lungă, 
Pân'la glesne să-i ajungă, 
Sun flăcău neastâmpărat, 
Părea dracului că-i dat. 
„Bună ziua” 'mi dădură 

Si pe umeri mă bătură. 
„Cine sunteţi?” eu le zic, 


Dar flăcăul cel voinic, 
Råde, sare 'ntr'un picior 


PACALA si PEPELEA. Ph P E 


Si-mi totcântă 'ncetişor: 
„Dragă Hapleo din Hăpleşti, 


Text de MOŞ NAE 


Cine suntem, nu ghicești? 

Eu sunt P...” ci vezi moșneagul, 
Il loveşte cu toiagul. 

„Taci!” răstit i-a poruncit 
S'apoi astfel mi-a vorbit: 
„Sunt Păcală, Hapleo dragă, 
Si mă ştie lumea "'ntreagă. 
Până astăzi nu-i Român, 

Fie tânăr ori bătrân, 

> Și ori unde pe pământ, 

Stie lumea cine sunt. 

Mulţi de mine-s păcăliți, 

Insă loți sunt mulțumiți, 

g Mint, nu-i vorba, dar glumesc, 
Câţi sunt trişti, se'nveselesc. 
lar acest flăcău sglobiu, 

Pot să zic chiar că mi-e fiu, 

E Pepelea, ce să-ți spun, 

Un ștrengar și un nebun, 


DIMINEAȚA COPIILOR  00000000000000000000000000000000000000eteeee PAG., 7? 


Stii de cuiul lui vestit, Ori e poate, n său o”. 
Stii și cum l-a păcălit Dar Păcală de colo: 
Pe zgărcitul Moş Arvinte, „Hapleo dragă, nu "ncurca, 
Ce credea 'n puțina-i minte, Alte litere cu-a mea. 
Lui Pepelea hoțoman, P e literă.a parte, 
Să-i ia casa făr'un ban. Precum stă şi scris la carte. 
Dar Pepelea mucalit, Deci, 'nvaț'o-acum pe loc, 
Ce frumos mi l-a'nvârtil, Altfel, zău mă supăr foc”. d 
3 Pe Măndica i-a luat Eu mă pun să-i fiu pe plac, e i A 
4 Si cu ea cum s'a 'nsurat”. Dar aud un pitpalac R i 
DE ; Tare, zău, mă ruşinam. 
Drag Moş Nae, ce te miri? 13 ED niv Să ajung să-și bată joc 
Când: văzui ce musafiri m îi Pi Chiar un porc, un dobitoc. 
Au venit acum la mine, 5 x ~V Zic că orice so 'ntâmpla, 
l-am primit cu cât mai bine. ra A Capul tot de mi-o crăpa, 
Zic: „Poftiţi, vă rog, în casă, $ > EN Nu mă voi mişca de-aci, 
la poftiți să stăm la masă. 3 į Până nu voi izbuti, 


Până gata nu l-am dat, 
Pân' pe p n'am învățat. 
Fac o cruce, ba chiar două, 
lau o coală cât mai mare, 
Dă-i şi dă-i, mă tot căznesc 


E pastramă, varză, ceapă, 
Ca să-ți lase gura apă”. 
Dar Păcală zice: „Stai, 
Astea mai tărziu ne dai, 
Si la masă o să stăm, 


Insacum de veste-ți dăm, Pitpalae pE P A PPh Si grozav înădușesc, 
C'ai să fii al meu urmaş = Ba că merge, ba nu merge, 
Sam venit chiar să-ți fiu naș, Ce tot spune'n graiul lui: 
Naş în glume, ghidușii, „Haplea-i prost şi e hai-hui, 
? Ce-aduc haz și veselii. Și rușine chiar să-i fie! 
pm Dar te'ntreb ca și la școală: Pân'acuma să nu știe 
í Pe Pepelea și Păcală, Cum e litera cu care 
Ce cum lesne-ai priceput, 'Ncepe numele-mi cel mare”. 
Au un P chiar la început, Ghiţă porcul grohăește 
Pe-acest P frumos îl știi. Și tot zice pe porceşte: 
Să-l citeşti şi drept să-l scrii”?  „Guiţ! și groh! vai, ce mai prost 
Zic în gând: „Bat-o năpasta! Un ca Haplea n'a mai fost, 
„Ce mai literă-i și asta?... Să nu 'nvețe ca să scrie 
Dar de frică, de sfială, Litera ce-mi place mie, 
Am răspuns lui Nea Păcală: Cum să 'nceapă al meu cuvânt, Serie, Hapleo, şi iar şterge, 
„Este a, b, e, d,f, Lăudat ce-i pe pământ”. Până când pân'la sfârșit, 
Ori e g,h,j,l,. m. Eu așa când auzeam, Cum e p am nimerit, 


CITITI LILI LILLE LL JON NL LL LL LL belele ] 


GLUME — Cum, d-ta nu-ţi numeri anii ? 
T s 3 — Nu, eu îmi număr numai oile 
i . — , M 1 i-a recomandat e- dar : ză y 

Chiriaşul „Medicul m Şi ce-are-aface oile cu anii ? 


xerciţii muşchiulare ; de pildă : să taiu lemne, 
să car în spinare... ai, poate, d-ta ceva lemne 
de tăiat ?“ 


— Fiind-că dintre oi se poate pierde vreuna, 
dar din anii nu !... . 
Trimise de Dănilă N. Petre 


Gazda. — „Nu, aşa ceva nam, dar am în 
fiecare dimineaţă zece perechi de ghete de — ock 
curăţit !... 
m e... i a Ră Ss unet 
Un excursionist întâlneşte în munţi un cio- Cel hair bun dessori Ii stat 


ban bătrân : 3 
— Cu mse poate, măi omule, ca la vârsta Este o ciocolată bună 
d-tale să mai cidbăneşti. „SUCHARD” ne-a dovedit-o 
< Trebuie să ai cel puţin nouăzeci de ani !... FI] cărui nume, azi, răsună. 
— Nu ştiu. —— 00 k 


Vona. AC i i în a ` 


PAG.8 


E 7 


Desene de GEO 


Anii trec, iar glonț ajunse 
Un flăcău nu chiar frumos, 
Insă-i tare ca un taur 

Si e rău şi bătăios. 


Sintr'o zi îi spuse mă-sei: 
„Mamă, să rămâi cu bine, 
Eu m'apuc de haiducie, 

Dar cu gândul tot la tine. 


Dar nu-i place că muncească, 
N'a 'nvățat vr'o meserie. 
Fură noaptea, iară ziua 

Se gândea la haiducie. 


Ce câștig, trimit eu ție 
lar o parte am s'o dau 
La săraci, căci jur pe cruce, 
Doar bogaților să iau”. 


GLONT 


UCENIC oe HARDUC 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Text de MOŞ NAE 


Se visează domn în codru, 
De voinici înconjurat, 
Vede cum în trei județe 
Groazăn oameni a băgat. 


Plânge maică-sa biata, 

Plânge să se prăpădească, 

„Fii cinstit și stai acasă!” 

- Dar nu-i chip ca să-l oprească. 


7 -c 
, 7 
EO 
i 

i 
A ~q 
pe 

+ 

+ 


Intr'o Luni în zorii zilei, Când intră'n „Pădurea neagră”, „Eu sunt Glonţ, haiducul tânăr. 


Glonţ o șterse înarmat Din desiș un glas îl cheamă. S'am venit să haiducesc, 
Cu pistoale, pușcă, paloş „Cine ești, ce cafi aicea?“ De mi-ajută Sfântul Gheorghe, 
Si spre codru s'a 'ndreptat. Glonţ răspunde fără teamă: . Vreau aci să stăpânesc. 


é 
g 


— „Mai domol”, îi strigă glasul, „Măi băete-i zice Stroe, Glonț primeşte, iară Stroe 
Și 'nainte-i a eşit. Văd ești tânăr, dar voinic, Vrea să-l pună la 'ncercare, 
Un tăâlhar — e Stroe Cârnul, Dacă-ți place haiducia, Vrea să-i vadă iscusința 
Cen păcate-a'mbătrânit. Eu te iau de ucenic”. Și curaju-i cât e mare. 


(0 

lil 

„Din conac dela moşie — Inţeles!” Şin miez de nopåte, Incă-i noapte, când se'ntoarce 
'N astă noapte vei fura La conac Glont s'a 'ndreptat, Cu juncanul șterpelit. 
Un juncan, dar bagă seama, Intră 'n grajd, sărind pe ziduri „Bravo, Glonţ! îi zice Stroe, 

Ca să nu-ți lași pielea ta”. Si juncanul l-a furat. Văd că bine-ai reușit”. 


(Va urma) 


PAG. 10 


onel se dusese cu părinţii săi la ţară, pen- 

tru a petrece acolo cele două luni ale va- 
canţei.-din timpul verei. 

La ţară sunt câmpii şi livezi, sunt pă- 

duri şi râuri, aerul e curat şi sănătos. La 

țară trăeşti în mijlocul adevăratei naturi şi 

acolo cunoşti şi preţueşti mai bine frumuse- 

tile ei. 

Ionel era, prin urmare, mulţumit şi încân- 
tat. „Ce bine, dacă n'am pleca niciodată de 
aicea!” zicea des părinţilor săi. 

Soarele îl pârlise şi-i cojise pielea. Insă Ionel 
se bucura de lucrul acesta. „Acum semăn mai 
mult ca un ţăran”, îşi zicea el vesel. 

Intr'una din zile, eşi cu tatăl său pe câmp. 
Mergeau aşa de vreo oră, oprindu-se mereu. 
Ionel culegea flori sau alerga să prindă vr'un 
fluture. 

Insă, deodată soarele se întunecă şi nouri 
groşi acoperiră cerul până atunci senin şi fru- 
mos. „Sunt semne că se apropie o furtună, hai 
să ne întoarcem mai repede acasă”. Aşa îi 
zise tatăl său. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


deme ant AB a 


Es H povesn 
APUCAŢI DE FURTUNA 


VLADIMIR ASTRONOMUL 


Luară înapoi drumul spre casă, iuţind pa- 
sul.Dar furtuna veni şi mai repede. Se porni o 
ploaie, de credeai că se rupseseră toate ză- 
gazurile cerului. 

Ploaia ca ploaia, dar lui Ionel i se făcu de 
frică inima cât un purece, când începu să bu- 
buie şi să scapere fulgere. 

Şi venea fulger după fulger. 

„Tăticule, zise Ionel tremurând, uite colo 
un stejar mare şi lat. Hai să ne adăpostim 
sub el. 

— Nu, băete, îi răspunse tatăl său, a ne 
duce sub un arbore în vreme de furtună, în- 
seamnă a ne băga în mare primejdie: în pri- 
mejdia de a fi trăzniţi”. 

Işi văzură înainte de drum, mergând cât îi 
ţineau picioarele. Dar până la casa lor din sat 
era încă drum mult, iar furtuna părea că se 
înteţeşte şi mai rău. 

Iată însă că într'o țarină semănată cu po- 
rumb văzură un fel de colibă. Era mai degrabă 
un adăpost destul de şubred făcut de stăpânul 
țarinei. 


DIMINEAȚA COPIILOR emeeeeeeettetitetetettetteteteteeeeteoeeeeee PAG. i1 


„Să ne adăpostim în coliba aceea!” îi zise 
tatăl său, ceeace Ionel primi cu nespusă bu- 
curie. 

Şi acolo îi ploua, dar oricum, mai puţin de 
cât afară. Trăsnetele şi fulgerele, însă, nu 
conteneau. 

„Tată, întrebă Ionel clănţănind de frică din 
toţi dinţii, ce este fulgerul şi dece nu pot oa- 
menii să-l oprească?” 

Tatăl lui Ionel zâmbi la a doua întrebare şi 
apoi îi răspunse în felul în care urmează: 

„Nici vorbă nu poate fi să opreşti fulgerul, 
prin urmare, şi tunetul. Oamenii, oricât de 
mari progrese ar face în ştiinţă, nu pot să 
schimbe orânduiala şi legile naturei. S'au gă- 
sit, însă mijloace, ca să ne păzim de fulger, ca 
să-l îndepărtăm dela noi. Dar despre aceasta 
îţi voi vorbi, după ce îţi explic mai întâiu ce 
este fulgerul şi tunetul. 

„Fulgerul, dragul meu, este o descărcare 
electrică aeriană. In văzduh se strâng, apro- 
piindu-se unii de alţii, nouri deşi şi furtunoşi. 
Nourii aceştia sunt purtători de electricitate. 
Numai că electricitatea aceasta nu este la fel. 
Unii sunt încărcaţi cu o electricitate, care se 
numeşte pozitivă, iar alţii, cu o electricitate, 
care se numeşte negativă. 

„Când aceste 'două eleciricităţi we găsesc 
faţă în faţă, ce ciocnesc între ele. Din ciocnire 
se produc o descărcare electrică. Adică, vedem 
mai întâiu o lumină foarte vie. Lumina acea- 
sta este fulgerul. Auzim după aceea un bubuit 
mai mult sau mai puţin tare. Bubuitul acesta 
se numeşte tunet şi e pgomotul produs de ful- 
ger. 

„Sunt destui oameni, cari nu se sperie când 
fulgeră, ci atunci când bubue. Aceştia sunt 
nişte fricoşi, cari nu-şi dau seama că tunetul 
nu este nici o primejdie, aşa că dela el nu 
poate veni nici cel mai mic rău. Dacă nu ţi 
sa întâmplat nimic, în clipa în care a fulge- 
rat, nu mai e cu putință să ți se întâmple 
ceva când bubue. Bubuitul, precum am spus, 
nu este decât sgomotul produs de fulger. 

„Să-ţi dau un exemplu, ca să înţelegi şi mai 
bine lucrul acesta. A tras cineva cu o puşcă. 
Din puşcă a eşit un glonte şi sa auzit, cum e 
firesc, şi o detunătură. Ce te poate răni sau 
omorî? Glontele sau detunătura? 

— Glonţul, se înţelege, se grăbi să 
Ionel. 

— La fel este şi cu fulgerul. Fulgerul poate 
face rău, nu tunetul. 

„Acum să-ți lămuresc alt lucru, zise mai de- 
parte tatăl său. Uneori, fulgerul cade pe pă- 
mânt. Cum se întâmplă aceasta? Un nour se 


răspundă 


apropie mai mult de pământ. Atunci aerul 
din partea aceea se încarcă cu o electricitate 
contrarie electricității ce are nourul. Din a- 
ceastă cauză, cele două electricități se cioc- 
nesc şi se produce o descărcare electrică foarte 
aproape de pământ. Atunci se zice că a căzut 
fulgerul. - 


„Urmările fulgerului când cade în felul a- 
cesta, sunt de cele mai multe ori rele. Are o 
putere aşa de mare, că topeşte într'o secundă 
chiar metalele cele mai tari. Rupe şi prăvă- 
leşte arborii, omoară oameni şi vite, dă foc 
ogoarelor, caselor, etc. 

— Şi cum ne-am putea păzi de fulger? în- 
trebă Ionel, care nu se simţea de lor în largul 
său la auzul unor asemenea veşti. 

— Mai întâiu, răspunse tatăl său, dacă ne 
găsim afară pe câmp când ne apucă furtuna, 
să nu ne adăpostim sub arbori, ci să fugim cât 
mai departe de ei. Arborii atrag fulgerul, aşa 
că putem fi trăzniţi. 

„In casă, să nu stăm la fereastră, să nu ți- 
nem în vreme de furtună câini şi pisici pe 
lângă noi. 

— Dar care e, tăticule, mijlocul ce ai spus 
că au găsit oamenii pentru a ne păzi de ful- 
ger şi a-l îndepărta? 

— Este paratrăznetul, aşa cum se vede 'pus 
la multe clădiri importante. Ar fi de dorit 
chiar ca la fiecare casă să fie câte un para- 
trăznet, însă costă cam scump şi nu oricine e 
cu dare de mână”. 

Vladimir Astronomul 


= 
SNSUCUNRDANRODENCRENEPNREDEOONNENCRRENRORRTNNNCENNANTOUNENG 


TS E 


Nu pufefi da povafă mai bună tinerilor 
diu jurul d-voastră decât îndemnându-i = 
să citească scrierile lui === 


JULES VERNE 


Aceste scrieri prepară sufletele pentru fapte 
frumoase, pentru acte mărete, şi în acelaş 
timp sunt foarte distractive. 


Au apărut în ediţii noi: 


Copiii Căpitanului Grant 3 vol. 
Călătorie spre centrul Pământului Zr 
Insula Misterioasă Inek, 
Ocolul Pămâutului în 80 de zile je 
Cinci săptămâni în Balon 1 


Editura „CUGETAREA“ Bucuteşti ză 
Director; DELAFRAS — Sir. Mătăsari 23 


De vânzare la foafe librăriile 
Preţul unui volum; LEI 25 


PAG. 12 


0000000. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


O poveste mică, pentru copii măricei 


lecasem de acasă, lăsând pe Titel şi Lu- 
xiţa singuri. Slujnica noastră era ple- 
cată în oraş după târgueli.. După ce 
le-am recomandat să fie cuminţi, să 
nu deschiză uşile, nici geamurile, să 
nu umble la foc, ci să se joace cuminţi, i-am 
sărutat pe rând, atât eu cât şi mama lor, şi 
am închis uşa după noi. 

Titel avea pe-atunci doisprezece ani, Luxi- 
ta numai zece. Erau destul de măricei. Ne în- 
telegeam cu ei de minune, căci erau copii deş- 
tepţi. Bizuindu-ne tocmai pe deşteptăciunea 
lor, am îndrăznit să-i lăsăm singuri. Dar a 
fost o greşală, pentru care aveam să ne căim 
mai târziu. 

Abia eşisem noi pe poartă, că amândoi 
copii, înţeleşi mai dinainte, au şi uitat de sfa- 
turile noastre. 

Numai decât sau urcat în pod, pe scara de 
lemn pusă veşnic în sală, în picioare, răze- 
mată de gura podului. Ajunşi acolo, au des- 
chis ferestruica ce da pe acoperiş, şi... 

Era o iarnă frumoasă, cu zăpadă căzută din 
belşug. Acoperişurile caselor erau toate înve- 
lite cu velniţe groase de nea albă, luminând în 
nopţile fără de lună. Prin curţile oamenilor 


de A. VELEA 


cari aveau copii, stătea de strajă câte un „Moş 
Martin” pântecos, cu ochi de cărbune, cu nas 
de lemn, cu pipă de trestie, cu o coadă de mă- 
tură la subsoară şi pălărie desfundată dată 
pe ceafă. Numai în curtea noastră nu era un 
astfel de străjer. In dorinţa mea de a avea 
curtea curată, am uitat să mă gândesc la bu- 
curia copiilor. Gândeam să-i păzesc de alune- 
cuşuri şi de loviturile ce puteau căpăta din 
pricina lor. 

Dar aveam să văd mai târziu că alunecu- 
şurile nu sunt atât de primejdioase precum 
credeam. 

Titel şi Luxiţa, cu câte o lopată în mână, a- 
runcau zăpada depe acoperiş, repezind-o în 
curte. A fost o muncă prea grea pentru ei. Cum 
de n'au căzut de-acolo, mă mir şi azi, când 
mi-amintesc. 

Când ne-am înapoiat din oraş, am văzut în 
faţa curţii noastre adunată toată ceata de co- 
pii de prin împrejurimi. In mijlocul curţii, 
Titel, semeţ ca un general de paradă, se apro- 
pia şi se depărta mereu de un om de zăpadă, 
ridicat în întregime, dichisit cu toate cele tre- 
buincioase, cu o pălărie veche de-a mea în cap, 


m n 
pP S Ca SAR 23 FERRET = 


DIMINEAȚA COPIILOR ` 9000000+9000Â999900000099000000000000000ee0e PAG. 13 


făcându-i ultimele retuşări. Luxiţa însă nu era 
cu el. 

La început o furie oarbă mă îndemna să-l 
pedepsesc aspru pe Titel şi să-i distrug omul 
de zăpadă. Dar văzându-l cât era de mulţumit 
şi cu câtă râvnă priveau la el copiii căţăraţi 
pe gard, mă potolii. E drept că şi nevasta îmi 
suflase la ureche: 

„Să nu-l baţi, Grigore; iartă-l“. 

Cum ne zări intrând pe poartă, generalul 
Titel se fâstâci ca un simplu soldat. Nu ştia 
cum să înceapă ruga de iertare. 

Nu mi-am dat seama pe loc de unde provine 
zăpada şi m'am mărginit să-l trimit în casă, 


să se încălzească, nădăjduind cu aceasta, să 


risipesc şi ceata d copii de afară. 

In casă însă ne-a fost dat să cunoaştem gre- 
şala de-ai if lăsat singuri şi de-a fi curăţat 
curtea de zăpadă, aşa cum fac oamenii cari 
n'au copii pe lângă ei, pe cari să-i bucure. 


Lângă sobă, încotosmănită cu toate velin- 


tele din casă, Luxiţa stătea cu capul răzemat 
de Alina, slujnica noastră. Avea călduri mari 
şi capul îi ardea. Ne-am speriat, văzând-o 
astfel. 

Am trimis numaidecât după doctor. Acesta, 
vecin peste trei curţi de noi, veni imediat. Ii 
luă pulsul şin timp ce-l asculta, privind la 
ceas, vorbea cu Luxiţa. O descoase ca să vază 
de unde îi vine temperatura. Atunci abia am 


aflat şi noi că au azvârlit zăpada de pe aco-. 


periş, ca să aibă cu ce face un străjer în 
curte. 


PET ear IN 
J EN. o 


Până în trei zile am fost nevoiţi s'o ducem 
la spital. Titel privea trist la automobilul Sal- 
vării care transporta pe sora lui, simțindu-se 
vinovat de boala ei. 

Am trecut cu toţii nouă zile de spaimă. 
Maică-sa n'a închis ochii un ceas în tot acest 
timp. Eu mi-am neglijat trebile, Titel şi-a ne- 
glijat lecţiile. 

Când, după patru săptămâni, o luarăm pe 
Luxiţa acasă, nu mai era copilă sglobie din'na- 
inte. Luasem acasă o fetiţă plăpândă, cu ochii 
rătăciţi, cu păr rar, cu picioarele ca fusele. 
Voioşia îi dispăruse pentru multă vreme. Stă- 
tea toată ziua tăcută, învelită întrun şal şi 
răspundea anevoe la fiecare întrebare. 

Dela geam privea copiii gătiţi, întovrăşiţi de 
părinţii lar ducându-se spre şcoalele de unde 
se vor întoarece apoi mai mari cu un an şi cu 
o clasă câştigată. 


Pentru Luxiţa anul era pierdut. 
De-atunci — sunt zece ani şi mai bine — 
nu mai curăţ curtea de zăpadă până în pri- 


măvară. Dar nici Titel, nici Lenuţa nu sau. 


mai încumetat să facă om de zăpadă, deşi 
uneori i-am îndemnat eu însumi, vroind să-i 
bucur. 

Teama de boală le-a luat orice poftă de joacă 
în frig. 

Şi iată cum, dintr'o greşeală a noastră, a 
părinţilor, şi dintro nechibzuinţă a copiilor 
destul de măricei, o familie fericită a putut 
trece prin clipe de groază. 

A. VELEA 


1995 anapoapanns sooo NBavUVaBaaDoomvoeo: S0IBEDUNNDORABDNRONNEr"'DCBBODSDRDRau aaa nanannasnaonoaannenaaenoaaramn raar 


VALOAREA UNUI OM 


Vestitul pictor german  Holbain (născut “da! viată 
1498, mort la 1554), lucra într'o zi în atelierul 
său la portretul unei doamne, care nu vroia să 
fie cunoscută. lată că în timpul acesta veni un 
conte dintr'o familie înrudită cu familia regelui 
şi vroi să intre în atelier. 

Holbein se scuză foarte politicos că nu poate 
să-l primească, dar vizitatorul care, în îngâmfa- 
rea sa, credea că totul trebue să se plece înain- 
tea voinţei sale, vroi să intre cu forța.. 

Atunci Holbein, care era din fire un om foar- 
te supărăcios, iar de constituţie foarte voinic, îl 
apucă pe nobil în braţe şi-l aruncă pe scară. In- 
dată după aceasta se duse la rege, căruia îi po- 
vesti întâmplarea şi îi se rugă să nu fie pedep- 
sit. 

Pe când Holbain se găsea încă în faţa regelui, 


., 


iată că veni şi nobilul şehiopătând și ca scos din 
minţi de furie. 


„Măria Ta, strigă nobilul, cer să-i dai păcăto- 
sului acesta o pedeapsă, pe care so ţină minte 
toată viaţa”. 


Regele căută să-l potolească pe nobil, vorbin- 
du-i mai întâiu cu blândeţe, Văzând însă că no- 
bilul ridică din ce în ce mai mult glasul, îi zise 
răstit: 

„Taci şi mă ascultă. Nu-i fac nimic pictorului 
meu şi nu-ţi dau voe să te atingi măcar de un 
fir de păr din capul lui. Intre voi doi este o ma- 
re deosebire. Din şapte ţărani pot să fac numai 
decât şapte nobili, dar din şapte nobili ca tine 
nu pot să fac nici odată un singur pictor ca Hol- 
bain”. 

——— o= k=O 


fe 45 pa aa a a Marpa „în a rd 


Ae smartin agil ti PATEAR š 


TR] Eyf 
E av, 
i Ap NNG or 


ji aa e A 


PAG. 14 


DIMINEAȚA COPIILOR 


CADOURI PENTRU TATA-MARE 


(Urmare şi sfârşit) 

SILVIA. Ceva foarte important şi foarte mare. 
Anume. trebue să facem o poezie, ca să o spu- 
nem lui Tata-mare, când îi dăm cadourile. 


IONEL. — Poezie?! La asta nu mă bag, nu mă 
amestec. A - 
SILVIA. — Mă bag şi mă amestec eu. Nu de 


florile mărului am scris până acum trei caete 
cu versuri. 

IONEL. — Multe înainte. Eu n'am scris şi pam 
să scriu un singur vers în viaţa mea. Eu sunt şi 
rămân... 

SILVIA. — Știu, ești şi rămâi inginer. Dar a- 
cum să ne gândim la urarea în versuri pentru 
tata mare. (Cade pe gânduri, îşi duce måna la 
frunte, închide ochii și caută inspirație. După 
puțină gândire declamă) : 

„In această zi frumoasă” 


ară 
ETEN 


IONEL (imitând-o). — „Am mâncat şi noi 
la masă”. 

SILVIA (supărată). — Ei, taci, lonele, nu-mi 
opri inspiraţia. (Repetând ca mai sus): 

„In această zi frumoasă 

In această zi frumoasă...” 

IONEL. — (imitând-o) „A plecat Ion la coa- 
să”. Uite, că se potriveşte. Să căutăm mai de- 
parte. ) 

SILVIA. — Ci tacă-ți odată gura. Mi-ai tăiat 
inspirația, tocmai când eram cât p'aci să găsesc 
şi restul versurilor. (Zice din nou). 

„In această zi frumoasă, 


— PIESĂ INTR'UN ACT PENTRU COPII — 


de Marcu Ionescu 

Zi cu soare și ploioasă”. ; 

IONEL (izbucnind în râs). — „Zi cu soare şi 
ploioasă” se potriveşte de minune. s 

SILVIA (stând puţin pe gânduri, cam incur- 
cată). Da, soare şi ploaie nu prea merg împreu- 
nă. Dar ia să caut eu în caetele mele de versuri. 
Imi aduc aminte că am făcut o poezie potrivită 
a urare de ziua onomastică (lui Ionel). Mă duc 
până în odaie la mine şi mă întore numai de- 
vât. (Ese). 

IONEL (singur). ; 

S'a dus să caute versuri. Parcă versurile îți 
tin de cald și de foame. Par'că nu se poate să-i 
urăm lui Tata mare, aşa cum ne vine din inimă: 
„Noroc, tată mare şi să dea Dumnezeu să trăeşti 
încă mulţi ani”. Dar Silvia ţine să-i facem nea- 
părat urarea în versuri. Vrea și ea să facă pe 
grozava, pe poeta mare. (la depe masă desenul 
său şi se uită la el). 

Ce-mi spunea Silvia că țarina pictată de mine 
pare un râu şi că vaca mea seamănă cu un ar- 
bore? Mai zicea de coada vacii că ar fi un picior, 
Dar ce să-i faci? Dacă nu o taie capul la pictu- 
ră! (Intră Mioara cu capul în jos și cam abă- 
tută). 

IONEL. — Ei, Mioaro, unde ai fost până acum? 

MIOARA. — Nicăeri. 

IONEL. — Şi ce-ai făcut nicăeri? 

MIOARA. — Nimic. 


IONEL. — Şi ce cadou îi faci lui Tata-mare? 
MIOARA. — Nici unul. 
IONEL. — Şi dece nu-i faci nici un cadou? 


MIOARA. — Nu ştiu. 

IONEL. — Dar cine ştie? (Mioara tace şi nu 
răspunde). In timpul acesta intră Silvia cu un 
caet mare în mână). 

SILVIA (fără să observe pe Mioara). lată, ans 
găsit ce am căutat, (lui Ionel). Ascultă să vezi 
ce frumoase versuri serisesem eu mai de mult în 
caetul meu. 

IONEL. — Bine că a venit şi Mioara să asculte 
şi ea. 

SILVIA (care observă atunci pe Mioara). A, 
Mioară, unde ai fost până acum şi ce-ai făcut? 

IONEL (luând-o înainte, răspunde în locul Mi- 
oarei). 

N'a fost nicăieri, n'a făcut nimic, n'are nici un 
cadou şi nu știe dece mare. Aceasta-i toată po- 
vestea cu Mioara. 

SILVIA. — Nu înţeleg. Dar despre asta 
vom vorbi numai decât. Acum ascultați versu- 
rile mele. (Citeşte din caet, declamând și făcând 
gesturi mari). 


DIMINEAȚA COPIILOR 


„Mult iubite Tată-mare, 

"N astă zi de sărbătoare 3 
Nepoțeii vin din nou 

Să-ţi aducă un cadou. 

Nu e scump şi nu-i frumos, 
Dar ţi-l dăm noi bucuros, 
Ca dovadă de iubire, 

Ca un semn de amintire. 
Deci, primeşte-l te rugăm, 
Şi din suflet îţi urăm 

Incă mulţi ani să trăeşti 
Chiar o sută să'mplineşti”. 


(Către Ionel și Mioara). Ei, ce ziceţi de poezia 
mea? 

IONEL. Minunată! Dar de când ai scris-o, să 
nu fi prins mucegaiu. 

SILVIA. — Vorbești aşa de necaz că nu știi să 
faci şi tu versuri. 

IONEL. — Ba să mă ferească Dumnezeu de 
aşa pacoste. Insă, iată, ca să te împac îţi spun 
că versurile tale sunt frumoase, dar le mai tre- 
bue ceva. 

SILVIA. — Ce le mai trebuie? 


IONEL. — Să le potrivim o melodie şi să i-le 
cântăm lui Tata-mare. 
SILVIA. — Zici că e mai bine să fie cântate? 


IONEL. — Fireşte că da. Uite, am găsit şi o 
melodie care să li se potrivească, Este după cân- 
tecul 


„Foae verde lămâiţă, 
Paște calul lui Gheorghiță”. 


Uite, suflă-mi tu versurile tale şi eu am să le 
Ant. (Silvia îi suflă primele două versuri, Ionel 
le cântă după melodia de mai sus): 


„Mult iubite Tată-mare 
'N astă zi de sărbătoare. 
S'apoi, daolică 

S'apoi, daoleano...” 


SILVIA (întrerupându-l). — Stai, că nu-i nici 
o nevoe de „daolică” și „daoleano”. 

IONEL. — Ba este, că aşa vine mai frumos. 
Dar hai să facem împreună o repetiţie (Se prind 
cu mâinile de umăr şi cântă dansând).  ) 


„Mult iubite Tată-mare, 

"N astă zi de sărbătoare”. 
să 

(Observând că Mioara stă de-o parte, bozum- 
flată și gata să plângă, se opresc din joc şi cân- 
tat şi se duc la dânsa). 

SILVIA (îngrijorată). — Dar ce ai, Mioară, de 
stai aşa plouată? 


MIOARA. — Nimic. 


P 
i 
i 


PAG. 15 


SILVIA. — Nu cumva ai pierdut cadoul ce a- 
veai pentru tata mare? 

MIOARA. — Nu. 

SILVIA. — Dar unde îl ai? 

MIOARA. — Nicăieri. 


IONEL. — Eu ştiu ce a făcut Mioara cu ca- 
doul. Nu l-a pierdut, ci l-a mâncat. 

SILVIA. — Cum mâncat? 

IONEL (arătând prin gesturi). — Uite aşa, 
cum se mănâncă. I-o fi cumpărat mama o pră- 


jitură şi ea, în loc să o păstreze pentru Tata- 
mare, a şi înghițit-o toată singură. 

SILVIO. — Cum, Mioaro, ai fost aşa lacomă? 

(Mioara tace și nu răspunde). 

IONEL. — Vezi că am ghicit drept. 

MIOARA. — Eu merg să mă culc şi nu viu la 
masă. p 

IONEL. — A, a, fuge de ruşine pentru ceeace 
a făcut. 

MIOARA. — Dar ce am făcut? 

IONEL. — Ai mâncat prăjitura. 

MIOARA. — Nu-i adevărat, n'am mâncat ni- 
mic. 

SILVIA. — Dar dece n'ai nici un cadou? 


MIOARO. — Pentrucă..., pentrucă... (izbucne- 
şte în plâns). 

SILVIA. — Dece plângi Mioaro? 

MIOARA (tot printre lacrimi). 
pentrucă mi-am dat cadoul. 
ere (mirată). — "Ţi-ai dat cadoul? Dar cui 
-ai dat? ` 

MIOARA. — Unui copil sărac. 

IONEL. — Vorbă să fie! 


Pentrucă..., 


„vata 6 POD PERNA 3 i T A DIMINEAȚA COPIILOR 


MIOARA. Da, l-am dat. Imi scosesem banii ce 
aveam strânși în puşculiţă și vroiam să-i dau 
mamei, ca să-mi cumpere ea un cadou pentru 


tata-mare. Insă, mai înainte de a o vedea pe ma- 


ma, a venit la poarta de afară un bătrân orb, 
condus de un copil îmbrăcat numai în zdrenţe. 
Și moșneagul şi copilul tremurau şi abia se ți- 


. neau pe picioare de foame. Şi atunci le-am dat 
“lor banii ce strânsesem, ca să-i cumpăr lui Tata- 


mare un cadou. 

IONEL (neîncrezător). — Dar cu Prajitura ce 
sa întâmplat? 

MIOARA. — Nam avut nici o prăjitură, nu 
mi-a dat nimeni. 

SILVIA (luând-o în brațe şi sărutând-o). 
Șterge-ţi lacrimile, dragă Mioaro, şi fii mulţu- 
mită, fiindcă tu îi faci astăzi lui Tata mare ca- 
doul cel mai frumos. Acest cadou este fapta ta 


20000000000000000000000000000000000000 


DE VORBĂ CU CITITORII 


I. C.-Teleorman.— „Țara mea“. Incepi aşa: <Ţara mea 
îmi este dragă, că-i frumoasă şi-o :ubesc»>. Expresiunile ce 
am subliniat sunt sinonime. A-ţi îi drag ceva, înseamnă a-l 
iubi şi viceversa. lusă, cuvinte de prisos strică etectul unei 
poezii, mai ates al unei poezii cu caracterrpatriotic. Talentut 
nu-ți lipseşte, dar nu te grăbi să dai poeziilor ce faci forma 
definitivă şi nu te lăsa în ântat de cuvinte răsunătoare. Pe 
urmă, din d'agostea de ţară nu trebuie să ne facem un 
merit, cu care să ne lăudăm, ci o datorie pentru fiecare 
din noi. 

A. M.-Bistriţa.'— «Cămila Arabului». Dragul meu, am 
citit din nou şi cu toată atenţia şi buna voinţă traducerea 
d-ta'e din ungureşte. E o traducere care are nevoie de 
îndreptări serioase. 

Le am îi făcut cu plăcere, deşi timpul nu ne permite 
aceasta, însa te asigurăm că cuprinsui bucății nu este aşa 
de interesant, încât să merite această osteneală. Dacă 
răsioeşti colecţia revistei noastre, vei vedea că am publicat 
poveşti orientale mult mai reuşite 

$. Cop.-Galaţi. — Gluma trimisă de d-ta este scrisă cu 
multe greşeli de punctuație şi ortografie. 

B. Sc -Bilciureşti.— Cam slăbuţe poeziile trimise de 
d-ta. De alfel, ai un scris aşa de mărunt, că ne dor ochii 
citindu-le. |Bucata în proză e un fel de predică intrun gen 
de care s'a abuzat şi cam mult. 


D. I. G.-T.-Severin. — „Inserare“ şi „Bunicul“ sunt două 
încercări poetice, într'un gen, care nu este genul literaturei 


pentru copii. Ai talent promiţător, dar nu te grăbi să dai 
poeziilor d-tale forma definitivă. 


Ch. Mar.-Galaţi. — Cele două poezi trimise de d-ta 
arată un talent promiţător, dar se vede că te cam grăbeşti. 
De aceia, faci versuri şchioape şi fără destulă putere. Fil 
mai atent şi nu te grăbi să dai poeziilor ce faci forma 


definitivă. 
—— oc kn 


cea bună, care preţueşte mult mai mult decât 
toate cadourile. 

MIOARA (înseninată). — Oare aşa să fie? 
N'am făcut rău? Insă mi-e ruşine să ies înaintea 
lui Tata-mare cu mâinile goale. : 

SILVIA. — Las'că avem leac şi pentru asta. 
Facem un buchet cât mai frumos de flori şi îl 
dai lui Tata-mare din partea ta. 

MIOARA. — Dar urarea? Ce-i zic? 

SILVIA. — Urarea i-o facem tus-trei împreu- 
nă cântând cântecul meu. Haide să facem chiar 
acum o repetiţie generală. (Se prind de umăr și 
cântă dansând). 

„Mult iubite Tată mare, 

"N astă zi de sărbătoare etc...” 
(In timpul acesta cortina cade). 

Marcu Ionescu 


TRAGERE LA SORȚI, 
IN MOD GRATUIT 


la 18 August 1929, pusă de d-l M. RUBIN, 
reprezentantul firmei „„HEL/IOS*: fabrica 
de caramele cu lapte în Cernăuţi. 
Oricine strânge 50 etichete de la 
caramele cu lapte „HELIOS: 
primeşte în schimb un bon. 


Următoarele 50 premii se vor frage la sorţi 

1) O bicicletă luxzoasă. ~ 

2) Un patefon 

3) Un match îoof-ball. 

4) Un ioot-ball. 

5) Un cufåraş cu gustoase caramele HELIOS. 

5-50) Diferite premii ín ciocolată; şi în 
bonboane. 

Etichetele se predau sau se trimit prin poştă în 
plic deschis ca imprimate, timbrat cu 1 Leu, la 
adresa d-lui M. RUBIN reprezentantul fabricei 
„HELIOS* Cernauţi Str. Ştefan cel Mare, 42. 


Câştigătorii vor fi mştiinţaţi telegrafic si- vor fi 
publicaţi în ziare. 


90000000000000000000000000000000000000 


Grăbiţi-vă să cumpăraţi 


„Mitu Mitisor şi Sosoiu Sosolici“ 


N Preţul lei 20 


De vânzare la toate librăriile şi la 
chioşcurile de ziare. === 


Atelierele „ADEVERUL“ 3. A. 


Ps 
Li 


ap i 


Coat Ti imk ae AI ei 


"DIMINEATA 
|279 COPIILOR 


REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ 
si DIRECTOR: N. SATZARIA.. 


„Lenuţo, fii atentă la literele ce voi scrie ! Văd că te-a întrecut Haplea“. PRETUL 5 LEI 


«PAG. 2 


? 


Să nu uite cititorii ! 


Cititoarele şi cititorii noştri să. nu uite că 
am hotărât să publicăm în revistă fotografiile 
tuturor acelora cari în anul acesta vor lua pre- 
miul I-iu la şcoală. Vom publica fotografiile 
sub cari vom scrie numele fiecăruia, şcoala şi 
clasa. 

Spunem însă din nou, pentru ca mai târziu 

-să nu fie vre-o neînțelegere sau vre-o nemulțu- 
mire, că nu vom publica decât fotografiile e- 
levelor şi elevilor de cursul primar sau secun- 
dar, cari au luat premiul I-iu. 

De asemenea, nu vom publca decât fotogra- 
fiile, vizate de direcţia şcoalei respective şi în- 
soţite de o declaraţie a aceleiaşi şcoli prin ca- 
re să se constate că eleva sau elevul a cărui 
fotografie ni se trimite spre publicare, este 
care a luat premiul I-iu. 

Repetăm acum îndemnul ca iubiții noştri 
ctitori şi cittoare să-şi dea dtoată silinţa, pen- 
tru a lua premiul I-iu. Aceasta ca o răsplată 
a muncii lor şi spre marea bucurie atât a pă- 
rinţilor, cât şi a noastră. 


Povestiri mitologice. 


Câţiva cititori ne-au scris  întrebându-ne 
cauza pentru care de la o bucată de vreme nu 
mai publicăm în revistă povestiri cu subiec- 
te mitologice. Cititorii aceştia ne asigură că ei 
urmăreau cu plăcere şi folos bucăţile din Mi- 
tologia veche şi îşi exprimă dorinţa ca să în- 
cepem din nou cu publicarea lor. 

Le răspundem mai întâiu, spunându-le că 
dacă am întrerupt câtva timp publicarea 
unor asemenea bucăţi, aceasta am făcut-o 
înadins. Anume, întrucât ne stă în putere, ne 
dăm silinţele ca revista să fie cât mai variată, 
publicând mereu lucruri şi chestiuni, cari mau 
mai fost. 

De asemenea, căutăm ca la revistă să con- 
tribue mereu alţi colaboratori şi scriitori. 

Din aceste cauze, pe de o parte, am întrerupt 
publicarea povestirilor mitologice, iar, pe de 
altă parte, am făcut ca numele acelora cari 
scriau la revistă încă de la înfiinţarea ei, să 
apară ceva mai rar decât în trecut. 


si 


Insă, în ce priveşte . povestirile mitologice, 
vorba ceea: „gând la gând, cu bucurie”. 

Adică ne gândim şi noi că este timpul să 
publicăm iarăşi asemenea povestiri. 

De aceea, din numărul viitor vom începe pu- 
blicarea frumoaselor poveşti despre faptele 


lui Hercule, vestitul erou legendar al Greciei 
antice. 


m Ceva despre „care“ 


Ne aducem aminte că am mai scris la acea- 
stă rubrică despre întrebuințarea pronumelui 
realtiv „care”. Insă, de atunci e cam mult, așa 
că răspundem din nou la o întrebare ce ne 
face cititorul nostru M. Pet. de la Timişoara: 

Acest cititor vrea să fie lămurit asupra 
punctului ce urmează: „Pronumele relativ care 
se schimbă sau nu se schimbă la plural?” A- 
dică la nominativul plural trebue să scriem 
cari sau să lăsăm tot forma care? 

Răspundem că nu toţi scriitorii noştri sunt 
înţeleşi asupra acestui lucru. Unii scriu cari, 
iar alţii păstrează şi la plural forma care dela 
singular. Iar mult învățatul şi mult vestitul 
nostru profesor d. N. Iorga scrie la plural cari, 
când acest pronume se raportă la un substan- 
tiv masculin, însă îl lasă în forma care, când 
substantivul la care se raportă este de genul 
femenin. 

Cât despre noi, așa precum au observat citi- 
torii noştri, scriem la plural totdeauna cari, 
fără să ţinem seamă de genul substantivului 
la care se raportă. 

Cum e mai bine? Fiecare va spune că e mai 
bine aşa cum e el obişnuit să scrie, Să se ob- 
serve numai următoarele două lucruri: a) să-l 
scrii totdeauna în felul pe care l'ai ales; b) să 
nu-l întrebuinţezi prea mult, de oarece fraza 
se lungește și nu sună. frumos la ureche. 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA $I ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI — Str. SARINDAR.7, parter. — TELEFON 6/67 


ABONAMENTE : 1 AN 
6 LUNI 100 


200 LEI 


UN NUMĂR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


16 Iunie 1929. — No. 279. 


Director ; N. BATZARIA 


Manuscrisele nepublicate nu se înapolază 


REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 


PASTEL LA TARĂ 


TYYYYYYYVYYYYYYYYYYYVYYYYYYYYYr 


O casă mică, proaspăt văruită, 

Cu streșina de-ajunge la fereşti 

— Parcă şoptește basme bătrâneşti — 
Şi-i albă ca o pânză mult ghilită. 


In faţă-un falnic nuc abia "'nflorit 
Pe streșine ce mângâe cu ramuri, 
Și câteva mușcate râd în geamuri 
Sin jurul ei, e totul liniștit. 


Dar iată pe-o cărare abia 'nsemnată 
Vin cinci copii în mare veselie; 

In mânușiți au flori depe câmpie 

Şi râd şi strigă — parcă-i lumea toată, 


Mămica lor le ese înainte 

Şi-i ceartă că sunt prea ne-astâmpărați, 
Cu flori însă o 'mpacă micii fraţi 

Și îi sărută mânile, cuminte; 


Și vine și cățelul, nechemat, 

Șin jurul lor un flutur şi-un bondar 
Işi fac de joc se ceartă și tot sar, 
Când soarele pe toți i-a 'mbrăţișat 


G. Talaz 


DDC k 


DIN LUMEA BASMELOR 


Pe cărarea şerpuită ce-se pierde la fântână 
Făt-Frumos şi Cosinzeana merg ținându-se de 
mână, 
lar în urma lor — pe creangă — dăinueşte un 
canar, 
Ciugulind cu mare poftă o gogoașe de stejar. 
I 
Barbă-Cot, într'o poiană, stă de vorbă cu Tân- 
dală, 
în barbă cară sacii lui 
3 Păcală... 
Baba-Clanţa, vrăjioarea, e vårâtă în cuptor, 
De Ionel și Marioara, cei din lumea basmelor. 


Sapte smei cărunți 


Tolănit pe iarbă verde, doarme Gruia lui Novac, 
Iară Turcii morți de frică, vor să-l lege de copac, 


m mm OEE KEDO —— 


Gruia scuipă, se suceşte și-apoi sare în picioare 
„Vai !... aman !“ strigară Turcii așternând-o pe 
cărare. 


Pică pară mălăiață — suge zeamă dintr'o pară 
Strâmbă-Lemne, uriaşul—toți copacii îi doboară.. 
Prichindel — erou cu faimă — apucatu-sa cun 
smeu 
Ca s'asvăle buzduganul, colo sus, la Dumnezeu. 


Frosa, Haplea, Urechilă și deșteptul Hăplișor 
Sar cu toții pe-o colină, — ca în lumea basmelor. 
Și aci sfârșea mamare ca să-mi spuie multe, 
multe, 
Că sub ploaia de miresme, cinputea so mai 
asculte... 
Vasile Gh. Bratoloveanu 


PAG. 4 


DIMINEAȚA COPIILOR 


FLUERUL LUI IONEL 


— Poveste populară franceză — 


onel era fiul unor oameni să- 
raci. Tatăl său era croitor, dâr 
din pricina vârstei şi suferin- 
telor îşi cam pierduse vede- 
rea, aşa că aproape nu câştiga 
nimic cu meseria sa. 

De aceea, când Ionel împli- 
__mi vârsta de cincisprezece ani, 
tatăl său îi zise: „Fiul meu mergi în lume și 
încearcă-ţi norocul. Vezi de te bagă la un stă- 
pân mai bun şi din ceeace câştigi, să ne poți 
ajuta ci pe noi. 


i (i) 


A doua zi, Ionel îşi puse într'o năframă 
câteva coji de pâine uscată şi vreo trei, patru 
mere şi porni în lumea largă. Merse toată ziua 
când, pe înserat, întâlni şezând la o margine 
de drum pe un moşneag cu barba albă şi lun- 
gă, de-i cădea până la genunchi. 

„Flăcăule îi zise moşneagul, dă-mi să îmbuc 
ceva, fiindcă de ieri n'am dus nimic la gură. 

— N'am decât nişte coji de pâine uscată şi 
nişte mere, îi răspunse Ionel adăugând : dacă 
le poţi mânca, îţi fac bucuros parte şi luăm 
masa împreună, mai ales că nici eu nam mân- 
cat încă pe ziua de astăzi.“ 

Zicând acestea, Ionel scoase din năframă 
merindele. Mâncară amândoi, iar după aceea 
moşneagul îi zise: „Fiindcă ai fost cu mine 
aşi de bun şi milostiv, vreau să te răsplătesc. 
Află că eu sunt un vrăjitor puternic şi mi-am 
lua înfăţişarea în care mă vezi, numai şi nu- 
mai ca să te încerc şi să văd cum ai să te 
porţi cu un om sărac. Te-ai purtat foarte bine 
şi deaceea vreau să-ţi dau răsplata. Fă-mi, aşa 
dar, trei cereri şi eu ţi le îndeplinesc îndată“. 


Prelucrare de Marin Opreanu 


Ionel nu stătu mult pe gânduri, ci răspunse 
numai decât: 

„Intâiu. Vreau să mă pot duce într'o clipă, 
ori unde aş dori. 

„Al doilea. Vreau un arc şi săgeți, cari să 
nu greşească niciodată ţinta. 

„Al treilea. Vreau un fluer care să facă să 
joace pe oricine şi să nu înceteze, până ce nu 
mă opresc eu din cântat. 

— Sa făcut! îi zise vrăjitorul, cu toate că 
puteai să ceri lucruri mai de folos.“ 

In dete apoi un inel, spunându-i că de în- 
dată ce-l trece dintr'un deget dela mâna stân- 
gă la un deget pe mâna dreaptă, te duci într'o 
clipă ori unde doreşti. Ii mai dete un arc cu 
săgeți cari nu greşeau nici odată ţinta şi, în 
sfârşit, un flueraş mic, dar aşa de mic, încât 
putea fi ascuns în gură. 

Indată după aceasta, vrăjitorul pieri, 
du-se nevăzut, iar Ionel rămase singur. 

„lasă încerc, îşi zise el, dacă vrăjitorul mi-a 
dat în adevăr lucrurile minunate ce i-am ce- 
par 

Işi trecu, aşa dar inelul dintr'un deget de 
la mâna stângă într'un deget dela mâna dreap- 
tă şi zise : „Să mă duc numai decât în cetatea 
de scaun a împăratului !“ 

Nici nu spusese bine cuvintele acestea, că 
se şi pomeni la poarta palatului împărătesc. 
Acolo văzu strânsă mulţime mare de popor. 
Era-o nespusă zarvă şi forfoteală. 

„Ce sărbătoare e astăzi ? întrebă Ionel pe 
un trecător. 


— Astăzi, îi răspunse acesta, este tragerea la 
țintă cu arcul. Domnița Salvina, fiica unică a 
împăratului, va lua de bărbat pe cel mai bun 
țintaş. 

— Aicea e de mine !* îşi zise Ionel după ce 
mulţumi trecătorului. 

Intră în curtea palatului şi se apropie de 
locul unde se făcea tragerea la ţintă. Din faţa 
locului unde stăteau împăratul, împărăteasa, 
domniţa Salvina şi mai marii împărăției, fie- 
care tânăr, — şi veniseră fii de împărați din 
cele patru “Băvti ale pământului — trăgea cu 
arcul întrun porumbel, căruia oştenii îi dă- 
deau drumul în partea cealaltă a curţii. Po- 
rumbelul trebuia nimerit din sbor, ceeace nu 
era lesne mai ales din pricina depărtărei. 

Ar fi eşit biruitor şi ar fi luat deci în căsă- 
torie pe domniţa Salvina acela care ar fi nime- 


făcân- 


DIMINEAȚA COPIILOR 


rti, fără să greşească o singură dată, zece po- 
rumbei la rând. 

Ionel privea şi vedea că nici unul din nu- 
meroşii feciori de împărat nu putuse să nime- 
rească ţinta. In sfârşit, când se isprăvi rândul 
tutulor, se apropie de împărat şi ceru voe să 
tragă şi el. 

Impăratul îşi râse de dânsul şi chiar se su- 
pără. 

„Țărănoiu obraznic, îi zise el, îţi dau şi ţie 
să tragi la ţintă, însă dacă nu nimereşti de 
zece ori la rând, să ştii că'ţi taiu capul. 

— Să mi-l tai!“ îi întări Ionel vorba. 

lonei trase zece săgeți la rând şi fiecare să- 
geată nimeri drept în inimă câte un porumbel. 

„Ura! Ura !” strigă atunci mulţimea într'un 
singur glas. Ionel era biruitorul, aşa dar, el 
trebuia să ia de nevastă pe Domnița Salvina. 

Insă împăratului nu-i făcea nici o plăcere 
să-şi mărite fata după un copil de ţărani. 

Se sfătui prin urmare cu mai marii împă- 
răţiei, ca să găsească un mijloc şi să scape 
de Ionel. 

Atunci, un sfetnic bătrân şi socotit ca un 
om priceput la toate, grăi vorbind: „Mi se 
pare că arcul cu care a tras ţăranul acesta, 
este un arc năzdrăvan. Ia să-l mai încercăm 
dându-i să tragă cu un alt arc”. 


Ii dădură şi Ionel nu putu să nimerească 
nici o ţintă. Văzând aceasta, împăratul îi zise 
răstit: „Vad că ai umblat cu înşelătorii, ca să 
iai pe fică-mea de soţie. Şi fiindcă te-am prins 
poruncesc să fii spânzurat numaidecât”. 

Impăratul îi luă lui Ionel arcul dăruit de 
vrăjitor, îi scoase din deget inelul fermecat 
și dădu apoi pe sărmanul băiat pe mâna oşte- 
nilor şi a călăului, ca să-l spânzure. 

In mijlocul pieţei din oraş se ridică o spân- 


PAG. $ 


zurătoare înaltă, iar Ionel, pus în lanţuri, fu 
dus acolo cu tot alaiul“. 

Veniseră să fie de faţă, împăratul şi împă- 
răteasa, domniţa Salvina, toţi sfetnici şi mai 
marii împărăției, precum și tot poporul din 
oraş. x 


Dar tocmai în clipa când călăul avea să-i 
treacă ştreangul de gât, Ionel, care ţinea as- 
cuns în gură flueraşul ce căpătase de la vră- 
jitor, începu să sufle într'însul şi să cânte. 

Călăul scăpă din mână ştreangul, iar îm- 
păratul, împârăteasa, Domnița, sfetnici, curte- 
nii şi poporul se porniră să joace şi să sară 
ca apucaţi de alte alea. 

Ionel cânta într'una din flueraş. Tot cân- 
tând aşa, eşi şi se depărtă din oraş, lăsându-i 
pe cei de acolo să sară şi să joace, până ce, 
istoviţi şi prăpădiţi de oboseală, căzură cu to- 
ţii la pământ. 

Ionel merse mereu înaintea sa. Noaptea îl 
apucă într'o pădure deasă. La rădăcina unui 
copac bătrân îşi făcu un culcuş şi se pregăti 
să doarmă. Dar mai înainte de a-l apuca 
somnul, auzi prin apropiere nişte glasuri o- 


PAG. E 20000000Â00Â00Â0000ÂÂ000000000000000000000Âo0ooe DIMINEAȚA COPIILOR 


meneşti. Trase cu urechia şi înțelese că în a- 
propierea lui era o ceată de tâlhari de codru. 
Tâlharii aceştia aduseseră cu dânşii câţiva 
saci plini cu galbeni, furaţi cine ştie de unde, 
şi acum se luaseră la ceartă pentru împăr- 
ţeală. Ba de la ceartă trecură la încăerare cu 
cuţitele, străpungându-se unii pe alţii. 

„la să nu las să se omoare deabinelea!'“ 
îşi zise Ionel. Duse fluerașul năzdrăvan la 
gură şi începu să cânte. 

Dela cel dintâiu sunet, tâlharii aruncară 
cât colo cuţitele şi se porniră. să sară, ca scoşi 
din minţi. Jucară şi săriră o oră, două, până 
ce căzură jos în nesimţire. 

Ionel se duse. atunci la dânșii şi fiindcă în- 
cepuse să se lumineze de zi, putu să vadă sa- 
cii cu galbeni „pentru cari tâliar:ij erau să se 


se întreba Ionel nedumerit și neîndrăznind 
să se atingă de ei. 

„Ai, dacă îi vei întrebuința să ajuţi pe pă- 
rinţii tăi“, auzi Ionel un glas ce venea dindă- 
rătul său. 

Se întoars şi văzu că înainle-i stătea vrăji- 
torul. 

„Cu banii aceştia, puteţi duce şi tu şi pă- 
rinţii tăi o viaţă liniştită şi chiar fericită. In- 
să, află de la mine că te pândesc mari neno- 
rociri, dacă nu te mulţumeşti să trăeşti aşa 
cum au trăit si părinţii tăi şi dacă te gân- 
deşti să iei de nevastă vre-o fată de împărat 
sau umbli după lucruri cari nu sunt de tine“. 

Ionel vroi să-i mulţumească vrăjitorului, 
dar acesta pieri numaidecât. 


înjunghie. 


Ce făcu Ionel? Ce putea să facă altceva de- 


cât să ia sacii cu galbeni şi să-i ducă acasă. 


„Am eu oare dreptul să iau banii aceştia?“ 


Marin Opreanu 


CUM A INVĂȚAT HAPLEA LITERA r 


Desene de GEO 


„Ce eşti, Hapleo?” un mă 
'ntreabă, 

Vrând doar să se afle_'n treabă. 

„Eu sunt Haplea, îi răspund, 

Ba de loc chiar nu m'ascund, 

La Hăpleşti eu mam născut 

Și 'n opt sate-s cunoscut, 

— Lasă asta, el îini zice, 

Ci să-mi spui îndat'aicea 

Din ce neam de oameni ești? 

— Sunt din neamul din 
Hăpleşti”. 

De răspunsul meu râdea 

S'apoi iarăși mă 'ntreba: 


„Eşti Tătar, sau ești Chinez, 
Neam de Turc sau de Englez?” 
Eu atunci mă supăram 


Și răstit. îi răspundeam: 

„Văd vorbeşti cam fără rost, 
Neam de neamul meu n'a fost 
Tot ce spui, ci din bătrâni 
Suntem toți pui de Români. 

— Bravo, Hapleo, foarte bine, 
Eşti Român, văd, ca și mine, 


- De-i așa, te rog să-mi spui, 


Care-i litera ce pui 

La „Român”, chiar la 'nceput, 
La cuvântul cunoscut?” 

El așteaptă, însă eu 

Scotocesc prin capul meu, | 
O fi aia, o fi asta — 

N'o găsesc, bat-o năpasta. 

Și așa, când mă gândeam, 
Mă suceam şi mă 'ntrebam, 
Am simţit că la picior 

M'a pişcat ma strâns de zor. 
Sar în sus, dar când privesc, 
Stii, Moș Nae, ce zăresc? 

O dihanie de rac. 

„Ce-ai cu mine, mă, ce-ţi fac?“ 
Il întreb, dar el grăește 

Si-mi răspunde pe răcește : 
„Eu de-aicea nu mă mișc, 

Ci mai rău am să te pișc, 
Dacă nu "'nveţi tu îndată 
Litera cea minunată, 

Litera cu care eu 

Imi încep numele meu. 


Text de MOŞ NAE 


— Care literă? îi zic 
Nu răspunde el nimic, 
Dă-i "nainte tot pişcând 


Şi cu labele-i strângând. 

Insă iată că din față 

Se iveşte-acum o rață: 

Care 'ncepe: Mac, mac, mac! 
Haplea e un prostănac, 

Până astăzi să nu ştie 

Să citească şi să scrie. 

R o literă cu care 

Incep numele-mi cel mare. 
Hapleo, r, dacă nu știi, 

Cum putea-vei tu să scrii 

Nu mai mult, ci două cuvinte, 
Preţioase, scumpe, sfinte? 
Spune-mi, Hapleo, cum vei scrie 
Tu Român și Românie?”... 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Vorbe de-astea când spunea, 
Nădușeala mă trecea, 


Mă simțeam cam rușinat, 
Că pân'azi nam învățat, 
R o literă frumoasă, 

Ce-i așa de prețioasă. 
Vroind să mă răcoresc, 
Drept la moară o pornesc. 
Să mă scald în apa rece — 
Supărarea așa-mi va trece. 
Roata morii se 'nvârtea 

Și cântând apoi zicea: 
„Hapleo, fugi, că te lovesc, 
Ba și nasul ti-l turtesc, 
Nici nu vreau să știu de tine, 
Fugi încolo, că-i rușine. 
Eşti un prost, un nătărău, 
Un nerod şi un lingău, ` 
Până astăzi să nu” știi 


Să citeşti tu şi să scrii 
R ce, cum e cunoscut. 
Mi se pune la 'nceput 


— Stai, co 'nvăţ!” atunci i-am 


spus, 
bar c'o furcă și cu-un fus, 
Vine-o fată bălăioară, 
Zveltă ca o căprioară. 


A Val PE 7 


Toarce, fusul învărteşte 
Si din gură-așa grăeşte: 
„Bun e Haplea şi drăguţ, 
Dar păcat că-i cam prostuț, 
Pânacum că n'a 'nvătat 
Numele-nii cel lăudat 
Cu ce literă se scrie, 

Zău, ruşine chiar să-i fie! 
— Stai, fetițo, eu îi zic, 
Rog, răbdare ai un pic, 
Cum te chiamă, cine eşti 


RE R.R RR Da 


PAG. 7 


Căci narăţi dela Hăpleşti. 
--- Sunt Ruxandra, măi băete, 


Si vestită-s între fete. 
Nentrecută 'n hărnicie, 
Dar de loc nu-mi place mie, 
Că tu, Hapleo din Hăplești, 
Nu știi încă să citeşti, 

Nici să scrii pe R al meu, 

R ce 'ncep numele-mi eu“. 
— Stai, Ruzandro, rog, îndată. 
Insă nu fii supărată, 

Pân' zici trei voi învăța, 

R, frumoasa slovă-a ta”. 


«Ea mi-arată, lămurește, 


Cum se scrie, se citește, 

Eu din parte-mi mă căsenesc, 
Insă rău înădușesc, 

Până când am învăţat — 

Fie Domnul lăudat! 


CL LL LL LL LL LL LL LL LL dl bb belele LL LL LILI LL LL LL LL 


GLUME 


La şcoală, micul Toto, în vârstă de trei ani, 


se credea cel mai deştept. 


In clasă, fu întrebat de profesor. 
„Toto, dece nu te piepteni, când vii la şcoa- 


lă ?* 


— N'am pieptene, d-le profesor. 
— Cum, n'ai pieptene ? Ia pieptenele tăti- 


cului tău. 


PANA Aaaa ii 


idila iad aaaaadaaă 


CONTABIL AUTORIZAT, 


îndelungată practică, se oferă să ţină registrele precum 


cianţi. 


şi corespondenţa )română şi franceză), d-nilor comer- 
Deasemeni dă lecţii de contabilita'e, limba 
franceză şi orice meditații de curs inferior. 


Adresaţi scrisori închise : 
DUMITRU STANESCU 
Şoseaua Viilor 40, (sectoral 6) 


— Nici tata n'are pieptene... 
— Dar cu ce se piaptănă el? 
— N'are păr, d-le profesor. 


Grăbiţi-vă să cumpăraţi 


„Mitu Mitişor şi Sosoiu Sosolici“ 
Preţul lei 20 


De vânzare la toate librăriile şi la 
chioşcurile de ziare. === 


PAPER HHHH HHHH HHHH HHHH HHH 


Gloată 


SUCARD, SUCHARD şi iar SUCHARD! 
Strigă lumea toată — 

De aceea la cofetării 

Este atâta gloată. 


——— onm kno 


PAG.8 DIMINEAȚA COPIILOR 


'PACALESTE PR 
TROE GARNUL 


Desene de GEO 3 Text de MOŞ NAE 


Il înjunghie, jupoaie Insă treaba se cam schimbă, „Eu iau carnea, că-s stăpânul, 
Pe juncanul cel furat, Când fu vorba de 'mpărțeală,  lară pielea-i partea ta”. 

„Ce mai gras e!” zice Stroe N'are pic de cinste Stroe Zice şi lui Glonț 'nainte 

Și e vesel, încântat. Si pe Glonț acum înșeală. Pielea caldă-i aruncă. 


„Cum, stăpâne? Glonţ întreabă, „Dă-mi să duc niţel acasă, , Cu ficatul și cu pielea 
Eu mi-am pus viața ’n foc, Biata mamă flămânzeşte”. Glonţ spre casă-acum porni, 
Am furat doar eu juncanul, — Ia ficatul!” zice Stroe, Dar când intră în pădure, 


Carne tu nu-mi dai de loc? Și se "'ncruntă, se răstește. Un gând straşnic îi veni 


pr 50 


DIMINEAȚA COPIILOR 


PAG. 9 


De un brad atârnă pielea, 
Ba o prinde şi de jos, 
P'urmă-și face dintr'o cracă 
Un toiag mai noduros. 


Tare ’n piele dă cu bățul 
S'apoi strigă: „Aoleu! 

„Nu mă bateţi, nu-s de vină, 
Nam furat juncanul eu!” 


„Stroe Cârnul, el e hoțul, 
Vite-l colo îl găsiți. 
Aoleu! vă rog, iertare, 
Aoleu! nu mă loviți“. 


Trage 'n piele şi tot ţipă, 
Stroe-aude "'nspăimântat: 
„Proastă treabă, zice dânsul, 
Văd aicea nu-i de stat“. 


Biata mă-sa-i speriată. 
„Măi băete, ce-ai furat? 
Nu ti-i teamă că te-or prinde 
S'ai să mori spânzurat? 


Și crezând că sunt jandarmii, Glonţ ștrengarul iar se 'ntoarce. 
Care-au prins pe Glonț acum, Ía și carnea în spinare, 

Lasă Stroe carnea toată, Si se duce drept acasă: 

Și o şterge pe alt drum. „Uite, mamo, de mâncare!” 


S'a fost chef şi masă mare, 
Zece zile Glonţ a stat 
Lângă mă-sa, — dup'aceea 
lar spre codru s'a 'ndreptat. 
(Va urma) 


— Lasă, mamo, că mai este 
Până la spânzurătoare, 

Streangul meu nu-i încă gata, 
Dar acum vezi de mâncare”. 


PAG. 10 


DIMINEAȚA COPIILOR 


JARg O a: 
TPI LEPI 


IN VÂRFUL CARPAȚILOR 


ntr'o frumoasă zi de vară, un tânăr se 
suise în vârful muntelui Omul, care, pre- 
cum se ştie, este cel mai înalt pisc din 
lanţul munţilor Carpaţi. | 
De acolo, avea o vedere nespus de 
frumoasă asupra văilor şi câmpiilor ce se în- 
tind de ambele părţi ale Carpaţilor, precum 
şi asupra întregului lanţ de munţi. Ceeace îl 
punea în mirare, era, însă, faptul că la înăl- 
ţimea la care se găsea, simţea că e frig şi că 
de jur împrejur erau încă întinderi mai mari 
sau mai mici de zăpadă ce nu se topise încă. 
„Ciudat, foarte ciudat! zise el. Nu este nici 
o săptămână, de când eram la Constanţa și 


VLADIMIR ASTRONOMUL 


făceam băi de mare. Nu numai că la Constan- 
ţa era foarte cald, dar şi apa mărei era destul 
de căldicică. 

„Acum, însă, suindu-mă la această înălţime, 
înseamnă că m'am apropiat de soare cu vreo 
trei mii de metri. Firesc este să fie aicea mai 
cald decât la mare. 

„Cu toate acestea, pe măsură ce urcam mun- 
tele, simţeam că se face din ce în ce mai frig, 
până ce am ajuns să tremur şi să merg prin 
zăpadă. Cum să nu te mire lucrul acesta? 

— Prietene, îi răspunse însoţitorul său, care 
era un om cu experienţă şi cu mai multă ştiin- 
tă de carte, te înşeli în judecata ta şi n'ai mo- 


DIMINEAŢA COPIILOR $000900000090000000000000000000oooooeeeeeooeee PAG. 11 


tiv să te miri. Căldura sau frigul nu atârnă de 
de înălţimea la care găsim, ci cu totul de alt- 
ceva. ) ` 
„Din felul tău de a vorbi, Faà că sunt lucruri 
pe cari nu le cunoşti. De aceea, dă-mi voe să 
ți le lămuresc. 

— „Ascult cu plăcere Jămuririle d- taie, îi 
zise tânărul nostru. 

Insoţitorul său continuă apoi în modul care 
urmează : „Trebue să ştii că razele soarelui, 
când străbat aerul, nu-l încălzesc îndeajuns. 
Pământul e mai bine încălzit de soare de cât 
aerul. 

„Și aşa pământul, încălzit de razele soare- 
lui, încălzeşte la rândul său straturile de jos 
ale atmosferei, adică acele straturi cari sunt 
mai aproape de el. 

„Trebue să mai ştii însă că aerul este un 
foarte rău conducător de căldură, adică nu 
răspândeşte, nu comunică mai departe căl- 
dura ce a primit. De aceea, pe când straturile 
de jos ale aerului încălzit de pământ sunt 
mai calde, cele de sus, pe măsură ce ne suim 
la înălţimi, sunt din ce în ce mai reci. 

Al doilea. Ai crezut că aicea, în vârful mun- 
telui „Omul“, trebuie să fie mai cald, fiindcă 
ne-am apropiat de soare cu vreo trei mii de 
metri. Imi vine să râd, auzindu-te că vorbeşti 
în felul acesta. Ştii mai întâiu care e depăr- 
tarea dela pământ la soare ?“ 


La întrebarea aceasta, tânărul nostru răma- 
se cam încurcat. Invăţase el odată lucrul a- 
cesta la şcoală, dar vorba ceea: îi intrase pe 
o ureche şi îi eşise pe urechea cealaltă. 

Totuşi, în loc să mărturisească în mod cin- 
stit că nu ştie, răspunse aşa într'o doară: 


„Irebue să fie vreo cinci, şase mii de chilo- 
metri.“ 


La auzul acestui răspuns, însoţitorul său iz- 
bucni într'un hohot de râs şi-i zise: „Tinere, 
dacă între pământ şi soare n'ar fi decât o dis- 
tanţă de cinci sau şase mii de chilometri, aşa 
cum crezi d-ta, noi şi toate celelalte fiinţe 
n'am fi putut trăi măcar o secundă. Am fi fost 
prefăcuţi în serum şi cenuşe cu toate pădurile 
cu toată iarba câmpului şi n'ar fi rămas o sin- 
gură picătură de apă nici în oceanul cel mai 
adânc. Cât despre pământ, el ar fi fost un a- 
devărat cuptor aprins, de care ar fi fost cu ne- 
putinţă să te apropii. 

Insă, din fericire, soarele e mult mai de- 
parte de pământ, incomparabil mai departe 
decât ţi-ai putut închipui. 

„Depărtarea dela pământ la soare este dt 
150 de milioane de chilometri. Ai auzit ? O sută 
cinci zeci de milioane de chilometri. Iar noi, 
la înălţimea la care ne găsim în momentul 
acesta, nu ne-am apropiat de soare nici cu 
trei chilometri. Intre această apropiere şi ni- 
mic nu există nici o deosebire. 

„Ca să înţelegi şi mai bine lucrul acesta, 
să-ţi dau un exemplu. Inchipueşte-ţi că la o 
depărtare de 38 de chilometri de aici s'a aprins 
un foc mare. Nouă ni-e frig şi vroim să ne 
apropiem de focul acela. Şi mergem spre el. 
Dar ştii cu cât înaintăm ? Cu un milimetru I 
Ai simţit ceva căldură fiindcă te-ai mişcat cu 
un milimetru ? 


— Un milimetru sau nimic, este tot una, 
răspunse tânărul. 

— Tot aşa, îi întregi vorba însoţitorul său, 
este şi cu cei trei chilometri ai noştri cu care 
ne-am apropiat de soare. Este ca şi când nu 
ne-am fi mişcat din loc”. 


i Vladimir Astronomul 


Fuga, fuga toți să daţi 
Noua carfe cumpăraţi 
Care-i „MIŢU MIŢIŞOR 
şi SOSOIU SOSOLICI“ 
De MOS NAE e făcută 
Şi-i frumoasă, nentrecută. 
Preţul unui exemplar esfe numai 25 de LEI 


„Almanahul $colarilor pe anul 1929“ 


Alcăfuit de N. BATZARIA, cuprinde o mulţime de 
tot felul de poveşti, istorioare, Dame, descrieri, 
pacii i distracţii, lămuriri despre cei mai 

scriitori despre tineret, efc., etc. 


De e ia librării şi 
E ta chioşcurile de ziare. 


PAG. 12 


DIMINEAȚA COPIILOR 


ând eşti copil de. şcoala pri- 
mară şi petreci o vacanţă de 
vară la ţară, apoi sunt atâtea 
lucruri noi şi plăcute cu cari 
faci cunoştinţă. 

Astfel băeţaşului îi plăceau 
foarte mult caii şi pentru ni- 
mic în lume, seara, când un- 
chiul se întorcea acasă cu trăsura sau călare, 
el -n'ar fi lipsit la sosirea unchiului. 

Dacă ziua se ducea la scăldat, la plimbare 
pe câmp ori la jocul băeţilor din sat cu min- 
gea şi uneori uita chiar să mănânce, apoi cum 
se însera, lăsa toate cele baltă şi-l vedeai so- 
sind repezior pe cărăruşă şi strigând tocmai 
dela poartă: 

— Bunică, s'a întors unchiul? 

Dar bunica umbla după treburi şi n'avea 
când să stea de vorbă cu nepotul. 

Ionel însă nici nu mai aştepta răspunsul şi 
da fuga în ogradă la iesle sau în şură, să se 
încredinţeze singur că nu sunt acolo nici caii, 
nici trăsura. 

Dar trecea multă vreme şi de după casa lui 
Toader Sofronie se şi ivea unchiul. 

Ionel se repezi singur la poartă s'o deschidă 
şi-apoi alergă înaintea unchiului să-l ia şi pe 
el alături. 

Şi amândoi, unchiu şi nepot, intrau apoi 
foarte mândri în ogradă, pe care unchiul avea 
grijă s'o şi înconjoare de câteva ori spre bu- 
curia lui Ionel, care bătea din palme, strigând: 

— Bunică, bunică... ia uite-te la noi!... 

După această plimbare unchiul şi nepotul 
se dădeau jos şi Gheorghe rândaşul alerga să 

deshame sau să scoată şeaua 

— Gheorghe, dar azi nu adăpăm calul?... — 
întreba nerăbdător Ionel. 


Şi în locul rândaşului răspundea unchiul, 
cătând să fie cât mai serios: 

— Nu, nu... Azi l-am adăpat eu pe drum... 

Dar era numai o glumă a lui ca să necă- 
jească băiatul. Gheorghe tot trebuia să plece 
cu calul la râu să-l adape. 


Nu erau decât.câţiva paşi până la râu. Dar 
ce plăcut şi frumos drum!... Rândaşul ducea 
calul de căpăstru şi Ionel călare, cu amân- 
două mâinile înfipte în coama calului ca să 
nu cadă, i se părea că sboară, că pluteşte prin