Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1928 (Anul 5, nr. 203-255) 864 pag/DimineataCopiilor_1928-1669230553__pages301-350

DIMINEAȚA COPIILO R:5900000000000000000000000000000000000000000e PAG. 5 


toate până la astinţitul soarelui, ar îi fost prefăcut şi 
el în stană de piatră. 

Fratele mai mare căută toată ziua, dar până seara 
nu putu găsi mici o sută, aşa că fu prefăcut în 
stană de piatră. 

A doua zi începu să caute fratele mijlociu, dar 
avu şi el aceiaşi soartă. 
; „În sfârşit, veni şi rândul Prostuţului. Căută şi el, 
dar văzând că nu e chip să le găsească, se aşeză 
pe. o piatră şi se porni să plângă. Insă iată că re- 

fe furnicilor, cărora Prostuțul le scăpase viața, veni 
tu cinci mii de furnici şi cât ai clipi din ochi, cele 
o mie de mărgăritări fură găsite şi strânse gră- 
madă la un loc. 

A doua încercare era să găsească cheia dela E 
de dormit a Domniței, cheie care fusese aruncată 
mai de mult în fundul lacului. Insă, când Prostuţul 
se duse la lac, rațele pe care le scăpase, găsiră în 
mai puţin de un minut cheia şi i-o aduseră. 

A treia încercare era cea mai grea: dintre trei 


e - e Ă .. 

Maimuţoiul şi ochelarii 

După Crilov 
Un maimuţoi bătrân simţise că începe să-i 
scadă vederea. 

Cineva îi spuse că leacul cel mai bun pentru 
o asemenea, boală sunt ochelarii, 

Cum auzi aceasta, maimuţoiul dădu fuga în 
oraş şi îşi cumpără o jumătate de duzină. Din ne- 
norcire însă, el nu ştia cum se întrebuinţează 
ochelarii. 

Se suci, se învârti, îi puse când pe frunte, când 
la ceată, când în vârful capului, îi linse, îi mirosi, 
nimic. Dacă ar fi fost mai mici, i-ar fi înghiţit, 
dar îi era teamă să nu se înece. 

Ori cât sa chinuit maimuţoiul, na putut să-şi 
facă vederea mai bună. 

Atunci plin de mânie strigă: 

„Ce minciuni! Trebuie să fii un prost ca să 
te iei după asemenea vorbe. Ochelarii ăştia nu 
fac doi bani“. Şi blestemând, îi aruncă pe toţi 
la -pământ, stărămându-i în mii de bucăţi. Toţi 
proştii spun că un lucru nu e bun de nimic, a- 
tunci când nu sunt în stare să-i înţeleagă preţul 
lui. Ba dacă pot, îl şi distrug. 

de Romaniţa 


` Domniţe adormite trebuia să recunoască pe cea mai 


tânără şi mai frumoasă. Toate trei semănau întru 
totul una cu alta. Singura deosebire era că mai 
înainte de a adormi, Domnița mai mare mâncase o 
bucată de zahăr, a doua băuse un pahar de sirop, 
iar a treia luase o linguriţă de miere. 

Insă regina albinelor, pe cari Prostuţul le scă- 
pase, veni în ajutorul lui: atinse şi mirosi buzele 
celor trei Domniţe şi după aceea se opri pe buzele 
celei care mâncase miere, aşa că Prostuţul putu să 
o recunoască numai decât. 

Atunci se petrecu o adevărată minune. Se strică 
vraja, iar toţi câţi fuseseră prefăcuţi în stane de 
piatră, îşi căpătară din nou viața şi chipul lor de 
oameni. Prostuţul luă în căsătorie pe Domnița cea 
mai tânără şi mai frumoasă şi ajunse împărat după 
moartea tatălui său. 


Cât despre cei doi fraţi ai săi, aceştia luară în 


căsătorie pe celelalte două ae 
In româneşte de Marcu Ionescu 


Țăranul şi nevăstuica 
id be 


Un ţăran prinsese acasă la el o e | pe care 
se pregătea să o omoare. 

„Cruţă-mi viața, i se ruga novăstuica, tremurând 
de” frica morţii. Ştii doar că eu îți sunt de mare 
folos. Iți curăţ casa de şoareci, cari îţi fac a- 
tâtea stricăciuni.” 

Țăranul îi răspunse : „Dacă ai prinde şi omori şoa- 
recii, ca să-mi faci mie un bine, ţi-aş dărui şi eu 
viaţa. Insă tu vrei să te lauzi cu o faptă pe care 
o faci pentru plăcerea şi folosul tău, iar nu fiindcă 
te gândeşti la mine”. A ! 

St. Pr. 


—— mc = ——— 
Dacă are omul noroc, măcar să samene şi cărbuni, 
şi tot se face. 


...". 
Cine intră în cârciumă, nu intră ca să se în- 
chine. 


PAG. 6. 


DIMINEATA COPIILOR 


Către cititoare şi cititori 


Voi, drăguțe cititoare, 

Și tu, scumpe cititor, 

Prin prezenta dau de veste, 
C'am nevoe de-ajutor. 


Ca să ştți de ce e vorba, 
Spun îndată lămurit, 
C'o gentilă cititoare 

. Un pisoi mi-a dăruit. 


Un pisoi, o frumusețe, 
Rog, să nu mi-l deochiaţi, 
Căci ca dânsul un al doilea 
Nicăeri wo să aflați. 


De coloare cenuşie, 

Nici un fir de păr altfel, 
Gri-uni, cum zic Francezi, 
Zău, să tot priveşti la el. 


Cenuşii Sunt ş'ochişorii, 

Ca şi coadă şi lăbuțe, 
Doar mustăţile-i sunt albe, 
Mustăcioare lungi, drăguțe. 


Şi-i deştept, nevoe mare, 
Jucăuş, neastâmpărat, 


Când îl crezi că e departe, 
Hop ! deodată-ți sare 'n pal. 


Şi te muşcă, se pricepe 
De pe-acum la sgăriat, 
La desen şi la sculptură, 
Văd că este talentat. 


Cât de poftă, n'am ce spune, 
Prea mănâncă tot ce-i dăm, 
Lapte, carne, prăjitură, 
Tot mereu îl îndopărm. 


Vă mai spun să Ştiţi şi asta : 


E fetiță, nu-i cotoiu 
; Când o creşte şi o face, 


Dau la toți câte-un pisoiu. 


Toate bune şi frumoase, 

Insă nu e botezat, 

Vreau să spun că pân'acuma 
Nici un nume nu i-am dat. 


Cum să-l cheme ? Eu, Moş Nae, 
Zi şi noapte mă gândesc, 

Dar un nume mai de seamă 
Până astăzi nu găsesc. 


————— Doc kM 


Pusi, Lusi... zău, nu-mi place, 
Puii, Lufi, nici aşa 

Misa, Lisa, nu-s frumoase, 
Vreau cu totul altceva. 


Deci, vă rog pe voi, prieteni, 
Să-mi veniți în ajutor, 

Şi găsiți-i voi un nume 

Mai frumos, răsunător. 

Rog, gândiți-vă şi p'urmă 
Nu mai staţi voi la'ndoială, 
Ci de grabă la revistă 

Mi-l trimiteţi pe-o poştală. 


Ne vom Strânge-apoi cu toții 
La o mică şezătoare, 

De pe-acum poltesc să vie 
Cititori şi cititoare. 


Câte nume-s mai frumoase, 
Le vom pune'n pălărie, 

Şi trăgând la sorți vedea-vom 
Naşul cine o să fie. 


De primiți voi rugămintea, 
Dragii mei, să vă grăbiţi 
Pentru noul meu prieten 

Nume bune să găsiți. Moş Nae 


O CARTE CU POVEŞTI FRUMOASE 


Printre cărţile cu poveşti frumoase pentru copii, 
este, fără îndoială, şi cartea întitulată „Zâna Lacului” 
de Eliza B. Marian. 

Cartea aceasta, care a apărut în Editura „An- 
cora” din Bucureşti cuprinde 36 de poveşti cât se 
poate de bine scrise şi alese cu toată îngrijirea. 

Nu sunt poveşti originale, dar nu aceasta se cere 
dela poveşti. Povestea poate fi luată de oriunde. 
Principalul este ca ea să fie bine spusă şi ca su- 
biectul şi conţinutul ei să fie potrivite cititorilor pen- 
tru cari e scrisă. 


Din aceste puncte de vedere, autoarea cărţii cu 
titlul de mai sus a reuşit frumos, făcând o alegere 
nimerită a poveştilor şi contribuind în chipul acesta 
la îmbogățirea literaturii pentru copii, o literatură 
încă destul de săracă. Aşa fiind, e un serviciu pre- 
tios ce autoarea aduce culturei tinerelor generaţii. 

E un serviciu cu atât mai meritoriu, cu cât poveştile 
alese de d-na Eliza B. Marian sunt scrise într'o 
limbă română îngrijită, curată şi curgătoare. 

Recomandăm cititorilor noştri frumoasa carte „Zâna 
Lacului”. B 


Îl bel bl bb bl e ll nb e Celia LL LL ll Lele d 


Un sfat pe săptămână 


Mă întrebi cum e mai bine 
Tara, neamul să-l servim ? 
Să lucrăm cu spor şi cinste, 
Fapte bune să'mplinim. 
———— DOC knn 
"Fă binele pentru bine, fără nici un motiv de inte- 
res personal. (Confucius). 


Sună toba: „Bum, bum, bum!' 
Fuga daţi la „Plici şi Plum“. 
Noua carte minunată, 

Ne 'ntrecut de ilustrată, 

Când începi şi pân’ sfârşeşti, 
Zău, de râs te prăpădeşti. 

Şi c'un pol o cumpăraţi, 

Deci pe gânduri nu mai staţi“. 


PAG. ? 


DUPĂ SCHMID 


Când eram copil, venea din când în când pela 
noi um prieten de al tatei care ne spunea poveşti 
şi ne învăţa tot felul de jocuri frumoase. 

Intro zi părinţii mei invitaseră la masă pe acest 
prieten şi cum mi se servise mere, el ne zise: 

„Fiţi cuminţi, copii, căci am să vă arăt ceva fru- 


mos. Uite; iau sămânţa aceasta de măr, o taiu în 
două cu cuțitul, îi scot miezul alb şi întrebuinţez 
cojile. 


lau o jumătate, îi taiu pe marginea de sus două 
colţuri, apoi o aşez pe masă. In părţi îi pun patru 
bucățele tăiate din cealaltă jumătate, iar jos îi pun o 
bucăţică subţire şi lungă. Ce am format acum? ne 
întrebă”, j 


— Eu am j AEEA zise fratele meu cel mare, e 
un şoricel. Cele două colţuri de sus, înseamnă u- 
rechile, cele patru bucățele de pe laturi sunt pi- 
cioarele, iar bucăţica lungă şi subţire de jos, e coada”. 

Atunci tata ne zise: „Eu pot să fac ceva mai fru- 


mos. Pot să fac aşa, ca din această sămânță să 
iasă coşuri de mere, la fel cu cele de pe masă ă” 

Noi copiii am rămas foarte miraţi, şi nu ne venea 
să credem că sar putea întâmpla o minune ca a- 
ceasta. 

Tata spuse să i se aducă o oală pentru flori, 
plină cu pământ negru şi gras, înfipse sămânţa în 
el şi zise: 

„De aici va ieşi un copăcel, care când va ajunge 
copac mare, va rodi şi ne va da mere”. 

„Dar trebue să treacă ari ani până să 
mere” zise mamā. 

„Desigur, răspunse tata, căci dacă sar întâmpla 
aceasta într'o oră, ar fi o minune, care ar răscoli 
lumea. Dar chiar dacă trebue să aştepţi ani de zile, 
până când din sămânță creşte un copac, şi aceasta 
este tot o minune a bunului Dumnezeu”. 

Apoi el aşeză oala pe fereastră în bătaia soa- 
relui şi ne dete în grije să îl udăm pământul din 
când în când. 

După câtva timp apărură două frumzuliţe care se 
prefăcură întrun copăcel. 

Tata sădi copăcelul în grădină, şi după câţiva ani 
se făcu copac mare, înflori şi făcu trei mere, şi 
apoi din ce în ce mai multe. 

Noi copiii ne miram cum florile cele albe şi mi- 
rositoare se prefac în fructe roşii şi gustoase. 

După ce ne-am făcut mari, ziceam: 

„A face şoricei din seminţe de măr, e un joc 
copilăresc, care 'azi nu ne mai face nici o bucurie, 
dar ceiace a făcut tata ne va bucurao viaţă întreagă”. 

Tata ne răspunse: „Eu mam făcut nimic. Un om 
nu poate face aşa minuni. Dacă dintr'o sămânță mică 
a ieşit un copac aşa de roditor, trebue să-i mulţumim 
lui Dumnezeu. | 

Fără ajutorul lui nimic nu se face. 

De aceia datoria noastră este să observăm na- 
tura, să-i cercetăm puterile ascunse şi să le între- 
buințăm pentru binele şi fericirea noastră. 

Când suntem harnici şi hotărâți, Dumnezeu ne a- 
jută să ducem totul la bun sfârşit”. 

de ROMANIȚA | 


să culegem 


PAG. 8 be0e00000000000000000000000000000000000000ee DIMINEAȚA 


COPIILOR 


aa 


pr) 


$ 
> 


A E 


* 


= 


OPERA DELA PARIS, Clădirea aceasta este cel mai mare teatru din lume şi totodată unul din cele mai fru- 
moase şi mai luxoase 


Ilustraţia aceasta reprezintă cel mai frumos palat dela Monte-Carlo, din Sudul Fraţei, unde nu este iarnă şi frig 


DIMINEATA COPIILOR 


Fs lia aul 20 te nane aus Aaa Rai NOT 


p 


v annans e 1700 a ae 


O vedere generală a Gibraltarului dela Sudul Spaniei, dar care este în stăpânirea Englezilor, cari au întărit-o 
foarte puternic. Pe la Gibraltar se trece din Oceanul Atlantic în Marea Mediterană Spa 


TLN 


DAT ee a 


PAG. 10 $ 


DIMINEAȚA COPIILOR 


ȘEZĂ TORILE „DIMINEȚII COPIILOR“ 


Secţia de jocuri româneşti a Ligei Culturale care dă concurs la şezătorile „Dimineţii Copiilor” dela „Tea- 
trul Mic”. In mijlocul grupului este d. N. Batzaria 


Spațiul restrâns al revistei nu 
ne-a permis şi nu ne permite nici 
acum să scriem, aşa cum am îi 
dorit, despre frumoasele şi foarte 
reuşitele şezători pe cari revista 
„DIMINEAȚA COPIILOR” le ți- 
ne în Capitală de mai mult de 
două luni de zile încoace. 

Aşa, în foarte simpatica sală 
a „Teatrului Mic”, revista noas- 
tră a ținut până în ziua în care 
scriem rândurile de îață, opt şe- 
zători — regulat în fiecare Du- 
minică dimineață — afară, bine- 
înțeles, de Duminica Paştilor. 

Progamul extrem de bogat, de 
variat, de plăcut şi totodată cât 
se poate de instructiv al acestor 
şezători au atras şi atrag la ele 
un public din ce în ce mai nu- 
meros. 

Adevărul este că în fiecare Du- 
minică sunt foarte multe persoane 


cari nu pot găsi un loc în sală, 
măcar stând în picioare. Cei cari 
îşi procură bilete din vreme — a- 
dică cu câteva zile mai înainte, 
pleacă de la aceste şezători cum 
nu se poate mai mulțumiți şi aş- 
teptând cu nerăbdare şezătoarea 
ce urmează. 

In tot timpul şezătorilor dom- 
neşte în sală o atmosferă de mul- 
țumire şi de bucurie. Copii, tine- 
ref şi oameni mari, urmăresc cu 
toată atenția şi satisfacția pro- 
gramul, care diferă cu totul dela 
o şezătoare la alta. 

Acest program se începe cu o 
conferință, ținută până acum de 
d. N. Batzaria, adică de Moş Nae 
al copiilor şi se încheie cu juca- 
rea unei piese. 

Până acum d. N. Batzaria, a 
vorbit într'o serie de conferințe 
despre Edison şi minunatele in- 


venții ale lui Edison, a ținut două 
conierințe despre „O călătorie la 
lună şi în planete”, o altă. confe- 
rință despre „Cum trebue să ci- 
tim, să scriem şi să vorbim”, 
„despre Aviaţie”, şi, în sfârşit, 
cea din urmă „despre Cutremu- 
rele de pământ“. 


Ca piese, s'au jucat următoa- 
rele: „Haplea servitor”, „Cenu- 
şarul” (jucată de cititoare şi citi- 
tori de ai „Dimineţii Copiilor”), 
„Familia de cal”, „Cinel-Cinel”, 
„Haplea doctor” (aceasta s'a ju- 
cat de două ori), „Telefonul pu- 
blc”, „Pufuşor şi IMustăcioara“ 
(jucată de ucenicii căminului 
muncitoresc) şi „Interpretul”. 


Afară de cele două, despre cari 
am spus de cine au fost jucate, 
„Interpretul“ a fost jucată de ar- 
tiştii dela „Teatrul Naţional“, iar 


DIMINEAȚA COPIILOR '9000000000007.0000000000000oo0ooooooooooooe PAG. 11 


Mitică face ocolul pământului 


PARTEA ILa 
4) Mitică în căutarea raiului 


Mai înainte de a pleca dela Bucureşti, Mitică se 
întâlnise cu Moş Nae, cu care, de altfel, sunt buni 
prieteni. | 

„Ştii că fac ocolul pământului cu aeroplanul meu 
Noroc”, îi zise Mitică. 

„Să fie în adevăr un ocol cu noroc”! îi ură Moş 
Nae, strângându-i cu căldură mâna. 

„Dar nu cunoşti pe cineva în Mesopotamia, în 
ţara aceea dela Sud-Vestul Persiei?” întrebă Mitică. 

„Da, îi răspunse Moş Nae, în capitala Mesopo- 
tamiei, adică în vestita cetate Bagdad din timpurile 
mai vechi am un vechiu, şi foarte bun prieten, cu care 
ani de zile am fost împreună la Constantinopol. Prie- 
tenul acesta ocupă acum acolo un post înalt şi foarte 
important, așa că dacă îţi dau o scrisoare pentru 
dânsul, sunt sigur că îţi va prinde bine. 

— Tocmai pentru asta te-am şi întrebat”, zise Mi- 
tică mulţumit. \ 

Moş Nae făcu scrisoarea, dar după aceia îl în- 
trebă pe Mitică: „Ai, oare, de gând să te opreşti 

mult în Mesopotamia? 

— Da, răspunse Mitică, am să stau până ce gi- 
sesc bine unde a fost raiul. 

— Raiul?! exclamă mirat Moş Nae. 

— Ei, da, raiul, întări vorba Mitică adăogând: 

Raiul pământesc, raiul unde au locuit şi de unde 
au fost alungaţi din greşala lor primii noştri 7 
moşı Adam şi Eva. 

— Şi unde ai să găseşti raiul acesta? întrebă Moş 
Nae din ce în ce mai nedumerit. 

— In Mesopotamia, adică la Nordul ei, aşa cum 
stă scris la Vechiul Testament”. 

Şi Mitică, deschizând Sfânta Scriptură, citi chiar 
în capitolul întâiu (Facerea lumii) cele ce urmează: 

„Şi Dumnezeu plantă grădină în Eden despre 
răsărit şi în aceasta puse pe omul, pe care l-a 
făcut... Şi fluviu eşea din Eden, ca să adape grădina 
şi de acolo se despărţea în patru râuri. 

„Numele unui râu este Pison: acela care înconjoară 
tot pământul Havila, unde este aur. Şi numele râu- 
lui al doilea e Ghihon: e râul care înconjoară tot pă- 
mântul Cuş. Şi numele râului al treilea e Hiddechel: e 
râul care curge spre răsăritul Asiriei. Şi râul al pa- 
trulea este „Euiratul”. 


„Vezi, zise Mitică, după ce isprăvi de citit rân- 
durile de mai sus, că nu-i lucru cu neputinţă să gă- 
şeşti locul unde a fost raiul. 

„Se înţelege, adăugă el, că nu e vorba de raiul ce- 
resc, unde vor merge după moarte sufletele celor 


Arabi din Mesopotamia. stând la o cafenea cam 
dărăpănată 


drepţi, ci de vechiul raiu pământesc, de raiul, în 
care, precum ţi-am spus, au stat câtăva vreme pis 
moşii noştri Adam şi Eva. 

„i-l voiu găsi, făcu Mitică cu tărie. Il voiu găsi 
pentrucă ştiu depe acum mai multe lucruri, cari mă 
vor înlesni în cercetările mele. Ştiu, de pildă, că țara 
numită Eden în Sfânta Scriptură este o parte de pă- 
mânt şeasă şi situată cam la Nordul Mesopotamiei. 

„Cât despre cele patru râuri, numele unuia e cu- 
noscut, fiind acelaş şi în zilele noastre. Este măreţul 
fluviu Eufratul, care udă câmpia Mesopotamiei şi se 
varsă în golful Persic. Se cam ştie cum le zice astăzi şi 
la celelalte trei râuri, despre care pomeneşte Ve- 
chiul Testament, arătând chiar ţările pe cari le stră- 
bat şi direcţia în care curg. Le voiu căuta şi le voiu 


LII III LII LILI LL LLC SERA LL LL LL LL LL LL le i i INENGAENNG 


celelate de membrii socității cul- 
turale „Tinereţea“. 

In afară de piese şi conferințe, 
sunt la fiecare şezătoare jocuri 
naționale, cântece româneşti, de- 
clamații, la cari iau parte şi citi- 


torii „Dimineţii Copiilor“ şi mai 
multe numere care de care mai 


atractive. 

Şezătorile vor continua în fie- 
care Duminică, iar succesul lor 
din ce în ce mai frumos, succes 


care dovedeşte că ele erau o ne- 
cesitate adevărată, este pentru 
„Dimineaţa Copiilor“ un motiv 
de mulțumire şi totodată un în- 
demn ca să le facă mereu mai 
bune şi mai reuşite. D. C 


PAG. 12 )0000000000000000000000000000000000000000000 DIMINEATA COPIILOR 


găsi, mai ales că pentru mine, care cu „Noroc” al 
meu zbor pe zi o mie şi chiar o mie cinci sute de 
chilometri, distanţe de câteva sute de chilometri sunt 
o simplă jucărie. 

„Prin urmare, repet că raiul pământesc sau mai 
bine zis, locul unde a fost vechiul raiu pământesc, 
va fi descoperit de mine. 

„Ştiu, continuă Mitică însufleţindu-se de gândul 
acesta, că ingineri şi alţi oameni învăţaţi au cău- 
tat să-l găsească şi nu prea au izbutit. Aceasta, însă, 
nu înseamnă că nu voiu izbuti şi eu. Ei mergeau a- 
colo călări, aşa că în puţine zile oboseau şi se lă- 
sau păgubaşi. Eu, însă, fără să obosesc câtuşi de pu- 
țin, îl voiu căuta din văzduh, bine înţeles sburând 
cât mai aproape de pământ coborându-mă oridecâ- 
teori va fi nevoe, ori de câte ori vreun semn îmi va 
arăta că sunt pe calea cea bună. 

— Şi ce vei face, după ce îl vei găsi? îl întrebă 
Moş Nae râzând de ideia prietenului său. 

— Am un gând mare de tot, îi răspunse Mitică 
foarte serios. Şi cred că prietenul tău dela Bagdad 
îmi va fi de folos, ca să-l pot înfăptui. 

— Mi-ai putea spune şi mie cam ce fel de gând 
e acesta? 

— Bucuros, răspunse Mitică. După ce voiu des- 
coperi bine raiul pământesc, dar aşa ca să nu fie 
nici o îndoială în mintea cuiva, voi propune guvernu- 
lui Mesopotamiei să construiască fără întârziere o 
linie ferată până acolo. 

— O linie ferată până la raiu? 

— Da, o linie ferată până la raiu. In acelaş timp 
aducând de oriunde ar găsi florile cele mai frumoase 
şi arborii cei mai frumoşi de pe pământ, să facă 
acolo o grădină, care, pre cât se poate, să semene 
cu vechiul raiu, despre care ne vorbeşte Sfânta Scrip- 
tură. Grădina aceasta trebuie să fie mare, cât mai 
mare şi mai întinsă. 

Şi să se mai aducă tot felul de păsări vestite 
pentru frumuseţea penelor, cum e, de pildă, păunul, 
şi pasărea paradisului. 

„Să se mai facă oteluri şi alte locuinţe. 

— Dar pentru ce toată cheltuiala aceasta? în- 
trebă Moş Nae, care încă nu putea înţelege cam ce 
anume urmăreşte Mitică. 

— Pentru ceva foarte simplu, răspunse Mitică, 
pentru ca să înlesneşti oamenilor să meargă la raiu. 
In adevăr, care om cu ceva dare de mână mar dori 
să cerceteze raiul, fiind sănătos şi în viaţă şi bucu- 
rându-se de tot confortul ?”. 

Moş Nae zâmbi la ideia aceasta, totuşi îi ură prie- 
tenului său izbândă desăvârşită. 

Conversaţia de mai sus avea loc la Bucureşti, sunt 
mai multe luni de atunci. Acum Mitică a plecat cu 
aeroplanul său din Persia, ca să meargă şi să-şi în- 
tăptuiască gândul. 

(Va urna) 

In n-rul viitor: „Mitică în Mesopotamia”. 

Vasile Stănoiu 


ŞI HAPLEA ŞTIE 
SĂ MINTĂ 


Intro zi, l-am auzit pe Haplea vorbind turceşte 
sau, mai bine zis, amestecând cuvinte turceşti atunci 
când vorbea româneşte. „loc, cioc, treci la loc”, îi 
zicea lui Hăplişor. 

„Hapleo, de unde ştii turceşte? l-am întrebat eu 
mirat. 


— Din Ţara turcească, îmi răspunse el pe scurt. 

— Dar ai fost în Ţara turcească? 

— Da, şi chiar în grădina Sultanului. 

— Şi când ai fost? 

— In timpul războiului”. 

Nu înțelegeam mare lucru din aceste răspunsuri 
aşa de scurte şi de puţin lămurite ale prietenului 
meu Haplea. „Se vede că nu eşti dela Hăpleşti, îmi 
întoarse “el vorba, de aceea nu poţi înţelege mult 
ceeace eu spun în puţine cuvinte. Dar iată să-ţi po- 
vestesc întreaga întâmplare”. 

Şi Haplea îmi spuse următoarea poveste, care 
mavea decât un cusur: acela că era născocită de 
dânsul. 

„Când a început războiul din urmă, îşi începu e) 
povestea, am fost mobilizat şi eu, însă, în loc de 
a fi trimis pe front, aşa cum cerusem şi dorisem, 
m'au pus la partea sedentară”. 

„Ar îi un mare păcat ca un om ca tine să se 
prăpădească pe front”, mi-a spus d. colonel. 

„De aceea, mi-a dat să pasc un roiu de albine, 


DIMINEAȚA COPIILO RP1ooooo00o000o00000000000000000000Â00opoo 


spunându-mi: „Să ştii, Hapleo, că o păţeşti rău de 
tot, dacă se întâmplă şi pierzi vreo albină”. 

„Intro zi, însă, cam pe înserat, când vroiam să 
mă întorc cu albinele, văd că una e lipsă dela apel. 
Dau fuga să o caut, când ce îmi văzură ochii? Doi 
urşi mari şi groaznici se repeziră asupra ei, vroind 
să o sfâşie. 

„Lăsaţi-o, dihănii spurcate!” le-am strigat eu cât 
mă ajuta glasul, iar ca să-i speriu şi mai bine, am 
azvârlit cu toporul asupra lor. 

„Ce-i drept, urşii, speriindu-se de glasul meu, au 
luat-o la fugă, lăsând în pace albina, dar s'a întâmplat 
o altă drăcovenie. Acuma, azvârlisem cu atâta pu- 
tere toporul, în cât, în loc să cadă jos pe pământ, a 
fugit în văzduh, urcându-se sus, tot mai sus, până 
ce l-am zărit că picase tocmai în lumă. 

„Ce era de făcut? Nu mă puteam întoarce fără 
topor, căci mar fi pedepsit d. colonel. Spre norocul 
meu, văd că chiar în livedea în care mă găseam, ră- 
sărise din pământ o fasole, care creştea aşa de repede, 
că în câteva clipe ajunse până inä ba chiar trecu 
de dânsa. 08 RU i II 

„Nam mai stat pe gânduri, ci m'am şi căţărat 
pe fasolea aceasta şi m'am urcat până la lună. Ce 
am văzut acolo, ar trebui să stăm zile întregi ca să-ţi 
pot povesti. 

„Eu însă mai căutam toporul. Am umblat mult, 
până ce, în sfârşit, am dat peste el. Căzuse într'o 
şură de paie. Dar când să mă cobor din nou pe pă- 
mânt, am rămas încremenit: soarele uscase şi ves- 
tejise cu totul fasolea pe care mă suisem. 

„Aoleu, mi-am zis eu, sunt ameninţat să-mi sfâr- 
şesc viața la lună, iar d. colonel mă va da dezertor!” 

„Dar nu degeaba îmi zice Haplea şi mă taie capul 
la toate. Am luat paiele în cari îmi căzuse toporul, 
am împletit cu ele o frânghie cât mai lungă şi după 
ce am legat un capăt de un vârf al lunei, m'am lăsat 
în jos, având într'o mână toporul, iar cu mâna cea- 
laltă ţinându-mă de frânghia de paie. 

„Am făcut aşa o bucată de drum, când văd că frân- 
ghia era pe stârşite, iar pământul încă departe. Ştii 
ce-am făcut? Am tăiat frumos partea de frânghie, 
care era peste mine, şi am legat-o de capătul de jos 
şi aşa am putut să mai fac o bună bucată de drum. 
Când am văzut că se sfârşeşte din nou, am tăiat-o şi 
am legat-o a doua oară. Ba am făcut treaba aceasta 
de mai multe ori, până ce de atâtea tăieri şi cârpeli 
frânghia se stricase rău de tot. 

Până la pământ însă mai era o distanţă oarecare. 
Totuşi, făcându-mi o cruce şi zicând „Doamne a- 
jută”, mam lăsat în văzduh. Insă, în loc să cad unde 
trebuia, ma suflat vântul şi ma dus tocmai în gră- 
dinile dela palatul Sultanului turcesc. 

„Au sărit la mine paznicii grădinii şi m'au dus drept 
înaintea Sultanului. 


„Cine eşti tu şi ce cauţi aicea?” m'a pirit Sul- - 


tanul încruntându-se. 


AQ. 13 


„Sunt Haplea dela Hăpleşti, i-am răspuns eu în- 
cruntându-mă şi mai rău, şi am venit să văd ce fel 
de flori cresc prin grădinile voastre? 

/— Pe unde şi cu ce ai venit? mă întrebă din nou 
Sultanul, trăgând din ciubucul lui. 

— Călare pe vânt”, i-am întors eu vorba. 

Lui i sa părut că nu sunt în toate minţile sau că 
îmi bat joc de dânsul. De aceea s'a răstit la mine şi 
mi-a zis: „Să ştii că si azi înainte eşti prizonierul 
şi robul meu”. 

„Aşa am ajuns eu prizonier la Turci şi am învă- 
tat să o mai rup pe turcește. 

-= Hapleo, l-am întrebat eu, nu cumva ai visat 
tot ce mi-ai povestit? 

— Se poate şi să fi e ai îmi răspunse Haplea 
zâmbind cu şiretenie. 

MOŞ NAE 


Citiţi „Comoara cu poveşti“ 


~ 


0007 IPP a Măzii Lat 5 


PAG. 14 0000000000000000Â0oooor0000e00oeeeeeoeeoeeoaD/ MINEAȚ.A COPIILOR 


Din viaţa marelui inventator Edison 


Cum trăește. — Averea sa. — Câteva din in- 
venţiiie sale. - Un inventator practic. 


De când se pomeneşte ca băiat în vârstă mică, 
Edison a muncit aşa cum puţini oameni pot spune 
că au muncit. Şi cu toate că e om, care a împlinit 
frumoasa vârstă de 80 de ani şi a strâns o avere, 
care face dintr'insul un mare bogătaş al Americei, 
Edison nu se odihneşte nici astăzi, ci îi ca înainte 
cu munca, 


Edison privind la un bust al său, oferit de 
admiratorii săi 


Totuşi, nu se simte obosit şi la faţă arată mult mai 
tânăr decât este. Merge drept şi nu se plânge de vreo 
boală, nici măcar de lipsa de somn sau. de poftă 
de mâncare. 

E îmbrăcat simplu, foarte simplu, ba chiar exa- 
gerat de simplu. Poartă hainele largi de tot, ghetele 
cu cel puțin două numere mai mari decât îi este mă- 
sura piciorului. i | 


Despre croitorul său, se spune că Edison se îm- 
bracă de 25 de ani la acelaş croitor. Insă nu stă 
să-i ia măsură sau să-i facă probă, ci-i trimite de 
acasă un costum mai vechiu, după care croitorul 
trebuie să croiască noul costum. 

Sănătatea şi puterea de care se bucură încă nu le 
datoreşte sporturilor, ci vieţii cumpătate ce a dus şi 
duce şi acum. Ca sporturi, lui Edison, în puţinele ore 
libere de cari dispune, îi place sau să meargă la 
pescuit, sau să joace cu prietenii biliard acasă la el. 


xXx 


Am spus că graţie invențiilor sale şi întreprinderilor 
ce a făcut pentru exploatarea acestor invenţii, Edison 
a strâns o avere foarte însemnată. Este aşa de bogat, 
că dacă şi-ar preface averea în bani, vânzând tot 
ce are şi ar veni, bunăoară, să trăiască restul vieţii 
în România, ar fi, desigur, omul cel mai bogat dela 
noi. 

Intr'o zi, însă, unul din prietenii săi îl întrebă în 
glumă: „Ce te faci, dacă se întâmplă să-ţi pierzi 
toată averea?” 

Edison îi răspunse foarte serios: „Mă apuc din 
nou de vechea mea meserie; mă fac iarăşi telegra- 
fist”. 

Bine înțeles, așa ceva mare să se întâmple, însă 
răspunsul lui Edison arată curajul său în lupta vie- 
ţii şi dovedeşte în acelaş timp cât de adevărată e 
vechea zicătoare românească: „Meseria e brățară de 


» 


aur”. ) 

Precum am spus, invențiile lui Edison sunt foarte 
multe. Este de ajuns să reamintim că are peste o 
mie de brevete de diferite invențiuni şi că fabricile şi 
întreprinderile, bazate pe invențiile sale, au fiecare din 
ele capitaluri în valoare de câteva miliarde de lei 
de-ai noştri. 

Aceasta însă nu înseamnă că Edison a inventat 
peste o mie de lucruri absolut necunoscute până la 
dânsul. Nu, pentrucă cele mai multe din aceste in- 
venţii sunt îmbunătăţiri şi perfecţionări la invenţiuni 
făcute de alţii şi înaintea lui. 

De pildă, a adus, prin invențiile sale, îmbunătăţiri 
la telegrafie, la telefon şi la o mulţime de alte articole 
bazate pe forța electrică. 

Invențiile sale mai însemnate şi cari sunt cu totul 
ale lui, sunt, între altele, şi următoarele: 

1) A inventat fonograful, din care prin îmbună- 
tăţiri şi perfecţionări, sa ajuns la gtamoton patefon 
etc.; 

2) A inventat şi construit lampa electrică incan- 
descenţă, graţie căreia putem avea oraşe luminate în 
tot timpul nopţii, ca şi ziua; 

3) A inventat dinamo-ul cu curent electric conti- 


———— — — m_e 


DIMINEAȚA COPIILOR W0000oooo000000000000000000000000000000ooooe PAG. 15 


nuu. Graţie acestui dinamo se poate produce elec- 
tricitate în cantităţi mari; 

4) Cu toate că nu el este primul inventator, to- 
tuşi se poate spune cu drept cuvânt că Edison este 
inventatorul telefonului, cu ajutorul căruia putem vorbi 
cu o persoană care se află la depărtări foarte mari; 

5) De-asemenea, cu toate că telegralia era cunos- 
cută în vremea sa, el a inventat însă aparatul mumit 
duplex. Cu ajutorul acestui aparat se poate ca în a- 
cealş timp să expediezi o telegramă şi să primeşti 
alta din direcţia opusă. 


Nu putem înşira aci toate invențiile lui Edison şi ` 


nici arăta în ce anume consistă ele, fiindcă ar trebui 
să intrăm în chestiuni grele de technică şi de ştiinţă. 
Din cele arătate până aci se vede însă că Edison 
este cel mai vestit şi mai spornic inventator al vre- 
murilor de faţă şi tot odată un mare binetăcător al 
omenirii. 

Ţimem însă să nu încheiem, până ce nu+scoatem 
la iveală, încă un punct destul de important. lată în 
ce constă el. 

Au fost şi trăesc şi astăzi la diferitele popoare mulţi 
savanţi cari, în ce priveşte învăţătura, sunt cu mult 
superiori lui Edison, pentru că Edison nici nu este 
ceiace înţelegem în genere prin cuvântul savant. Au fost 
şi sunt savanţi cari au făcut descoperiri mari şi in- 
venţii mai importante decât invențiile lui Edison. 

De pildă, atâţia din astronomii celebri, inventatorii 
electricităţii, ai balonului etc. Şi nici aceştia mau fost 
oameni leneşi. Totuşi, ei nu sau îmbogăţit de pe 
wma descoperirilor sau invențiilor făcute de dânşii. 

Care e cauza? -Cauza e următoarea. Savanţii de 
care am pomenit au lucrat numai pentru ştiinţă, pen- 
tru progresul ştiinţei, fără să se gândească la par- 
tea practică a lucrului, la folosul şi câştigul ce ar pu- 
tea să aibă personal. 

Edison însă a fost şi a rămas şi astăzi un om 
practic. După fiecare invenţie îşi punea întrebarea : 
„Cum să aplice această invenţie, pentru ca de dânsa 
să se folosească şi societatea, dar să mă folosesc şi 
eu, inventatorul?” 

De acega, după fiecare invenţie mai importantă 
înfiinţa o uzină în care fabrica şi apoi vindea pro- 
dusul invențiilor sale. 

Oricum, Edison a fost şi rămâne un inventator ce- 
lebru şi un mare binefăcător al omenirei. 

N. BATZARIA 
— SFARŞIT — 


Cereţi pretutindeni 

fí. Plici şi Pium (lei 20). 

2. Comoara cu poveşti (lei 80). 

3. Evreica (lei 30). 

4. Copilul crescut în peşteră, roman 
(lei 50). | 

5. Suflete de viteji, roman cartonat 
(lei 60). 


PARIUL 


Am pariat cu un amic 

Şi-am câştigat îndată. 

Că cea mai bună ciocolată 
Este astăzi doar „SUCHARD” 


———— coc ko ———— 


Făţarnicul e ca un cărbune acoperit, care, pe 
neştiute te arde. 


- DULAPURI 
FRIGORIFERE 


(Răcitoare) 
Cele mai hune 


| solide și elegante 
u: le găsiți numai la 
i SOC. FRIGUL 

Ma Str. Doamnei No 4 


(fostă Paris) 


Palatul Băncei 
(Marmorosch Blank 


DEPOZIT: Calea Şerban-vodă, 180 


Fabrica Vieneză 
'Haine de Copii 


Bucureşti, — tr. Şelari, 5 —- Bucureşti 
(Colț cu Str. Oituz) 


CONFECŢIUNI 
„ STREINE 


Gel mal bine asortat In 
UNIFORME, 
M AN TALE 


1 
Pelerine 
pentru şcolari 


Toate uniformele școlare 
sunt confecționate conform 
indicațiunilor Ministerului 


NB. Pentru copii de funcţionari 
şi orfani, reduceri speciale. 


PE ce 
a t 


T "i s 
DRT a | | 
mi Ti 


Jen. Răd.-Loco.—,„Feerie“, chiar după titlu, este o poezie 
in alt gen decât genul literaturei pentru copii. D-ta ai talent, 
dar talentul acesta trebue cultivat şi îndrumat, lar dacă ţii să 
colaborezi la revista noastră, ar trebui să vii în persoană la 
redacţie, pentru a ţi se da lămuririle necesare. Deocamdată, 
îţi mar observăm că «adânc» nu poate rima cu «bătrân», 

C. Str.-Dorohoiu, — Iţi publicăm una din cele trei glume 
trimise de d-ta. 

I. D. Gh.„Buzău.— Poezia nu merge, având un ton prea 
declamator, Ne pui prea multe întrebări, ba ne întrebi în ches- 
tiuni despre cari noi am seris — și chiar amănunţit — fie în 
„Dimineaţa Copiilor“, fie în „Almanahul Şcolarilor* din aceşti 
trei ani din urmă. Se vede că d-ta nu urmăreşti aceste pu- 
blicaţiuni, altfel -nu ne-ai fi întrebat despre Proserpina, Sa- 
turn, despre cine a inventat aroplanul, despre numărul plane- 
telor, etc, Totuşi, vom răspunde la unele din cele despre cari 
n'am scris până acum. La jocurile trimise nu se dă nici un 
răspuns, Cele găsite bune se publică, iar celelalte se aruncă, 

Nic. Dob.-Loco.— „Visul lui lon“ este cel mult o bunişoară 
compoziție de clasă, iar nu o bucată bună de publicat. Mai 
află că substantivul copil la plural se scrie cu doi i (copii), 
când nu e articulat, şi cu trei i (copiii), când este articulat, 
iar nu cum scrii d-ta copi (nearticulat) şi copii (articulat). 

Nicol. N. N.-Loco, care ne-a trimis bucata «Cele două 
păpuşi» este rugat să treacă într'o după amiazi (orele 5 -7) 
pe la Redacţia revistei noastre, 

Sav. Gh. Avr.-Ploeşti. — Poezia d-tale «In primăvară» 
arată un progres îmbucurător, însă în genul acesta descriptiv 
s'au scris şi publicat foarte multe poezii. De aceea regretăm 
că nu o putem publica, De altfel am observat că ai şi greşeli 
de consirurţie, greşeli de cari ar trebui să te ferești, 

R. H. Vul-Loco. — Prin factura şi prin stilul ei schița 
d-tale „Orfanul“ va fi cu greu înţeleasă și gustată de micii ci- 
titori ai revistei noastre. In afară de aceasta, s'a scris aşa de 
mult despre orfani şi despre necazurile lor, încât ne ferim de 
asemenea subiecte triste, f 

Vas. Gh. Br.-T. Severin. — «Mircea cel deştept» Compară 
povestea d-tale cu poveştile populare din eari publicăm des- 
tule în revistă şi vei vedea că într'o poveste cu caracter po- 
pular nu se întrebuinţează neologisme nici expresiuni technice. 
Limba acestor poveşti trebue să fie adevăratul graiual popo- 
rului. Cele două poezii sunt slăbuțe. „Ideia lui Haplea“ se va 
publica prescurtată şi refăcută. 

Gr. Gh. Tan.-Loco. — «Paştele», bucata d-tale având un 
caracter personal și fiind: mai lungă decât ne îngădue spaţiul, 
nu s'a putut publica. 

N. I. Gorg.-Mlăjet. —In mod excepţional vom publica po- 
vestea „Coada mielușelului“ trimisă de d-ta, însă după ce o 
vom preface ca limbă şi legături de fraze. Cu ocazia aceasta 
te sfătuim să nu ne trimeți bucăţi copiate din alte cărţi şi re- 
viste, căci n'avem ce face cu ele. Te mai sfătuim să continui 
a fi cihtorul nostru, fiindcă eşti prea mic, pentru ca să fii de 
pe acum scriitor, 

FI. Dim.-Cet. Albă. — Poezia „Musca“ trimisă de d-ta e 
slăbuţă, însă arată că mai târziu, când vei căpăta mai multă 
cultură, vei reuşi să scrii lucruri bune de publicat. 

P. N. Tr.-Buitea. — Ne pare rău că n'am avut ce alege 
din cele trei poezii trimise de d-ta. Sunt slăbuțe, au compa- 
raţii puţin reuşite şi expresiuni cari nu sunt la locul lor. Te 
sfătuim să nu te grăbeşti la scris şi să nu dai poeziei forma 
definitivă. Pe lângă aceasta nu întrebuința cuvinte a căror a- 
devărată însemnare n'o cunoşti bine, 


;„Haplea— Păţănii şi năzdrăvănii“* 
Ediţia a li-a Preţul, Lei 59 


e 
E i T TN 


Negustorul şi corăbierul 
Un negustor a întrebat pe un corăbier de ce fel 
de moarte a murit tatăl său. Corăbierul a răspuns : 
„Tatăl meu, bunicul şi străbunicul meu au murit pe 
mare”. | | PE a BR al Ee 
— Şi nu vi-e teamă, spuse negustorul 


mai de- 


parte, ca să mergeţi pe mare ?” 
„Dar, spune-mi, te rog, întrebă  corăbierul, 


unde au murit tatăl, bunicul şi străbumicul tău? 
— Cu toţii au murit în pat, răspunse negustorul. 
— „Cum, întrebă de astă dată corăbierul râzând, 
„nu vi-e teamă să. vă culcaţi în pat?” 
Traducere de Alex, E. Solt 
———— 0 k 


LIBERTATEA ŞI ROBIA 


Un mânz, care păştea liber într'o livede verde, 
zări trecând pe drum un armăşar împodobit frumos 
şi cu un frâu de aur. 

„Ce animal fericit! zise mânzul oftând. Când voi 
creşte şi eu mare ca dânsul, ca să-mi pună şi mie 
o şea şi un frâu de aur ?” : 

— Fătul meu, îi răspunse maică-sa, nu uita că 
frâul de aur al armăsarului este semn de robie. Mult 
mai fericit eşti tu, care mai nici şea, nici frâu fru- 
mos, dar aşa gol cum eşti, te bucuri de toată li- 
bertatea şi alergi în toată voia. Ține minte că li- 
bertatea este mai prețioasă decât tot aurul şi decât 
toate podoabele.” 


NENNE SENINE Ra aaa PETER ele N EP e i nat 


Ascultă-mă 
mititico, 
Trebuie să creşti 
mare, sănătoasă şi ro. 
bustă, trebuie să în- 
veţi cu plăcere şi fără 
a obosi, la timpul tău 
trebuie să devii aju- 
torul şi sprijinul mamii 
în ocupațiile casnice, 
trebue deci să păstrezi 
negreşit acel dar ne» 
prețuit ce se chiamă 
sănătate. 

Ei bine, dacă vrei 
să obţii toate astea nu 
pierde ocaziunea de a 
bea zilnic o ceaşcă de 


Cacao pe care mama prevăzătoare ţi-o va da 


fo dimineaţa şi pe !care tu o savurezi cu 


multă poftă, fiind de gust excelent. 
Ai putea dori ceva 


mai delicios de cât KRON ? 


o CACAO 
De vânzare la drogherii şi mag. cu coloniale. 


Atelierele „ADEVERUL“ S. A. 


M" DIMINEATA 
|222 €OPiiLe 


DIRECTOR: N. BATZARIA.: 


„Cântă, dragă păsărică, bucuria şi frumuseţea primăverei !“ Preţul Lei 5. 


PAG. 2 


Despre oraşul_București 


Cititorul nostru Gor. I. Nic. dela Buzău ne roagă 
să-i dăm câteva lămuriri despre oraşul Bucureşti 
„fiindcă nu l-a văzut niciodată”. 

li răspundem că, din lipsa de spaţiu, este cu nepu- 
tinţă să-i dăm lămuririle dorite la rubrica aceasta. 
Sunt lămuriri cari, ori cât ar fi de rezumate, nu se pot 
da în Câteva rânduri. Il stătuim însă să-şi procure 
— fiindcă se vede că nu l-a avut — „Almanahul 
Şcolarilor pe anul 1927" şi acolo va găsi, sub titlul 
„Ce e de văzut la Bucureşti” un articol destul de 
amănunţit din care va afla tot ce este mai interesant 
despre Capitala României. In interiorul aceluiaş „Al- 
manah” va găsi şi vederi de al? câtorva clădiri mai 
de seamă din Bucureşti. 


Cine a fost... 


Umberto I, Brusilov, Venizelos? Sunt întrebările 
aceluiaş cititor. 

Răspundem că Umberto I a fost tatăl şi predece- 
sorul la tron al actualului Rege al Italiei. Născut în 
anul 1844, a devenit Rege al Italiei în anul 1878, 
urmând tatălui său Victor Emanuel II. A domnit 
până în anul 1900, când a fost asasinat de un a- 
narhist. 

Brusiiov, general rus, a luat o parte activă în răz- 
boiul mondial, obţinând succese însemnate impo- 
triva armatei austriace, care a suferit pierderi P 
mari. je] 

Venizelos (Elefterios), grec născut în insula me 
astăzi în vârstă de aproape 65 de ani, este cel mai 
însemnat om politic şi bărbat de stat ce l-a avut 
Grecia în vremile din urmă. A fost prim ministru 
al Greciei, iar de câţiva ani încoace trăeşte retras, 
locuind în Europa satı în insula Creta. 


Ce mai listă de întrebări! 


Cititorul nostru Al. Mit. din Capitală a- 
vând timp liber, ne-a trimis o listă cuprinzând 
nu mai puţin de 22 de nume spaniole şi cerând lä- 
muriri pentru, fiecare. Il întrebăm pe acest drăguţ ci- 


titor unde a găsit şi ce îi trebuesc lui explicaţiile , 


cerute? Ce plăcere simte să-şi încarce memoria cu 
date şi nume, cari nu-i sunt de vreun folos? 
Să ne răspundă mai întâiu la întrebările acestea 


şi după aceea îi vom da şi noi lămuririle ce vom 


crede de cuviinţă. 


aL PETE RP EREI 


De TOATE, și AMESTECATE] 


Origini de cuvinte 


Lămuririle ce urmează ne au fost cerute de citi- 
torul nostru P. I. An. dela Mlăjet. a 

Cuvintele casă, secere şi şcoală sunt de origină la- 
tină. Aşa, casă vine dela latinescul casa, numai că 
în limba latină casa însemna mai de grabă bordeiu, 
pe când pentru casă era cuvântul domus. In limba 
română însă cuvântul casă a căpătat un înţeles ge- 
neral de locuinţă. 

Cuvântul secere vine dela latinescul sicilem, iar 
şcoală dela schola. Mai spunem că cuvântul şcoală 
a fost introdus mai întâiu în limba română de către 
cărturarii din Ardeal. 

Cuvântul drum vine dela dromos, de origină gre- 
co-bizântină, iar cuvintele topor şi coasă sunt de 
origină slavă. a 


Cine a fost Obrenovici ? 


La această întrebare, pusă de acelaş cititor, răs- 
pundem că Obrenovici este nume de familie, iar nu 
de botez şi că e numele dinastiei sârbeşti, care a 
domnit înaintea actualzi dinastii. Actuala familie regală 
din Iugoslavia aparţine dinastiei Caragheorghevici, nu- 
mită aşa după Caragheorghe (ceeace înseamnă Ghe- 
orghe cel Negru), întemeietorul ei şi primul care. la 
începutul veacului al 19-lea a ridicat steagul libertăţii 
sârbeşti şi al revoluţiei împotriva Turcilor, cari erau 
stăpânitorii vechei Serbii. 

Cât despre familia Obrenovici, acest nume îi vine 
dela întemeitorul ei, care a fost Obren, proprietar 
de pământ. Fiul vitreg al acestuia, anume Miloş O- 
brenovici (terminaţiunea vici este la Sârbi ceeace este 
escu la Români), a fost recunoscut de către Turci 
în anul 1816 ca Prinţ al Serbiei. Ultimul rege din 
dinastia Obrenovici a fost Alexandru, omorât în anul 
1903. Cu el s'a stins această familie. 


Cereţi pretutindeni f 


f. Plici şi Pilum (lei 20). 

2. Comoara cu poveşti (lei 80). 

3. Evreica (lei 30). 

4. Copilul crescut în peşteră, roman 
(lei 50). 

5. Suflete de viteji, roman cartonat 
(lei 60). 

6. Haplea, Păţănii şi năzdrăvănii, 
ome a ll-a, (lei 50). - 


—- ce 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI — Str. SĂRINDAR 7, parter. — TELEFON 6/67 


ere ct. , 


UN NUMĂR 5 LEI 


ABONAMENTE : 1 AN 200 LEI | 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


6 LUNI 10 „ 


Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


Director: N. BATZARIA 


13 Mai 1928. — Nr. 222. 
REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 


ZI CU SOARE 


- Incotro l-o duce vântul. 
Greerele, cântărețul, 
Işi înstrună iar chitara 
Şi cu tonul lui, slumețul, 
Blasoslovind primăvara, 
La vecina lui furnică, 
Fără ură, fără pică, 
Alergă în goana mare — 
Ca să-i facă o cântare 
Şi să-i spue că pe ea, 
Cu toate că a fost rea 
RO — 


Ameţțeala lui Costică 


cc 


TYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYVrY? 


Şi din casă la gonit, 

Nu mai este necăi.t. 

E frumos, e cald, e soare! 
Şi-i atâta veselie, 

Că din zare până'n zare, 
Din câmpie în câmpie, 
Firea toată fericită 

Către ceruri a grăit 

Intr'un glas, într'o clipită:" 


„Doamne, fii în veci mărit!“ 
de D. Constantin Mereanu 


De pe deul, de pe coline, 
Din câmpii, din munţi şi văi, 
Ca un val în clocot vine 
Cântec vesel de flăcăi. 
lar din luncile'nverzite 
Gâzele-au eşit la soare, 
De căldura lui trezite. 

De pe umedele-ogoare 
Sbârnâind, un mic bondar 
A pornit, aşa, hoinar, 

Să cutreere pământul 


„Tăticule, ce-i ameteala?“ Cum îl vede micul Toto 


Intreabă Toto pe-ul său tată... 
— „„Amețeala-ţi vine-atuncea 


S'apucă să spue într'astiel 
Către noul mosafir : 
— „Eu ştiu pentru ce eşti chel: 


„Când eşti sus şi cazi de-odată“ 


Astfel îi explică tatăl, 
Să priceapă Totonel... 


Pe la ei venin vizită 
Un vecin înalt şi chel... 


Şi astăzi este horă'n vale 
La crâşmuța veche ; 

Trec flăcăi şi fete -agale 
Mândri făr'pereche. 

Arde soarele ca tocul 
Svârlind raze—suliţi — 
Şi spre horă, şi'n tot locul, 
Tineri vin pe uliti, 


„Fiind înalt din cale-afară, 


„Păru-ţi amețeală a avut 
„Și din capul Dumitale, 
„Amețit jos a căzut”... 


———— 00 RI ———— 


HORA 


Şi se prind de mâini frățeşte, 
Frământând ţărâna, 

„Zi-i, tigane, — se răsteşte 
Unul, — dă-i cu mâna, 

Să alerge viu arcuşul, 
Coardele să sune ; 

De roi da vin cu căuşul, 

Să n'am zile bune !“ 


Zaharia George Buruiană 


Si bătrânii vin şi dânşii 

La joc să sen noade ; 

Ține-te, de poți, cu gluma 
Până seara cade. 

Și când noaptea lin se'ntinde 
Invălind tot locul, 

Hora-abia atunci se sparge, — 


Bată-o norocul ! 
Pavel Nedelcu-Focşani 


PAG. 4 


Poveste populară dela Românii din Macedonia 


i-că a fost cândva într'o împărăție de 
care astăzi n'a rămas nici o urmă, 
um împărat tânăr şi nesocotit. Im- 
păratul acesta făcuse o lege de 
care să te cruceşti şi mai multe nu. 

Era o lege care glăsuia că nici 
un om să mu fie lăsat în viaţă, 

dacă a împlinit vârsta de şaizeci 
de ani. Indată ce un om, fie bărbat, fie femeie, îm- 
bătrânea şi ajungea la vârsta de şaizeci de ani, fiii 
săi trebuiau să-l ducă în vârful unei stânci înalte 
ce era la marginea cetăţii de scaun a împăratului şi 
de acolo să-l arunce în fundul unei prăpăstii de o 
adâncime de speriat. 

Vrând, nevrând, fiecare trebuia să facă aşa cu 
părinţi săi, căci, altfel, împăratul cel nesocotit şi om 
fără pic de milă îi arunca şi pe dânşii în prăpas- 
tia cea adâncă. 

Şi legea se îndeplini întocmai, câtă vreme trăi 
împăratul. RAA | 

După moartea lui, se urcă pe scaun un împărat, 
care era în toate minţile şi vroi să curme nebunia de 
a omori pe oamenii bătrâni. Mai ales vedea că de 
când nu mai erau bătrâni, iar ţara era dată pe 


DIMINEATA COPIILOR 


a 
az COAN a 
ER UY 


Sapt CA [/ 


in / 


i 


de N. Macedoneanul 
mâna unor băeţandri fără măsură şi fără ştiinţă de 
ale lumei şi vieţii, toate mergeau pe dos. 

Şi împăratul se hotări să înlăture nenorocita lege, 
care poruncea omorirea celor ce atingeau vârsta d- 
şaizeci de ani. 3 

Pasă-mi-te, tinerii nu mai vroiau să asculte şi sè 
cruţe viaţa celor bătrâni. Ştiau că dacă oamenii cu 
părul alb sunt lăsaţi să trăiască, ei nu mai puteau 
huzuri în voe şi nu se mai puteau lăfăi în slujbe 
înalte şi grase. 

Impăratul cel cuminte, vrând cu orice chip să-i 
facă să se lepede de ticăloşia aceasta, chemă într'o 
zi la dânsul pe douăzeci dintre cei mai zvăpăiaţi şi 
le vorbi în felul următor : 

„Vreau ca în trei zile să-mi răspundeţi la 23%- 
ste trei întrebări : 

1. Care piatră este cea mai prețioasă ? 

2. Ce spune apa când fierbe? 

3. Câţi metri sunt dela pământ până la cer? 

„Care din voi va găsi la aceste întrebări răspunsul 
nimerit, va fi pus în slujba de mare sfetnic al meu, 
iar care nu va putea să găsească, va îi spânzurat 

«207 əd 

Tinerii noştri plecară dela împărat cu capetele ple- 


——.— e n 


DIMINEAȚA COPIILO R 10000000000000000000000000000000000000oooooe PAG. 5 


cate în jos şi cuprinşi de mare teamă şi îngrijorare. 
„Să zicem, îşi spunea fiecare dintr'înşii în gând, că ` 
aş putea răspunde la întrebarea despre piatra cea 
mai prețioasă, dar de unde pot să ştiu ce povesteşte 
apa când fierbe şi ce depărtare este dela pământ 
la cer ?” Şi se vedea fiecare cu ştreangul de gât. 

Printre dânşii însă era unul, care nu-şi omorise pe 
tatăl său, ci de ruşine ca să mafle ceilalți prieteni 
şi tovarăşi ai săi, îl ţinea ascuns în podul casei. 

In ajunul zilei a treia bătrânul acesta văzu că 
fiul său e dus pe gânduri şi foarte îngrijorat, pie- 
rindu-i pofta de somn şi de mâncare. 

„Ce-i cu tine, băete, de te frămânţi şi te pră- 
pădeşti cu zile ?” îl întrebă el. 

lar băiatul, vărsând şiroaie de lacrimi, îi povesti 
despre cele trei întrebări ale împăratului, spunându-i 
că nu găsea răspuns la nici una, aşa că nu-i rămânea 
decât să fie spânzurat în ziua următoare. 

La auzul acestor cuvinte, bătrânul izbucni în hohot 
de râs şi-i grăi în felul cum urmează : 

„Acum poţi să-ţi dai seama că şi noi bătrânii sun- 
tem buni la ceva şi că ţi-ai făcut mai întâiu ţie un 
bine, atunci când te-ai hotărit să-mi cruţi viața mea. 

„Răspunsul la întrebările puse de împărat, grăi 
mai departe. bătrânul, este lesne de dat. Aşa, piatra 
cea- mai prețioasă din lume este piatra de moară, 
fiindcă ea macină grâul şi porumbul şi ne dă făina, 
fără de care nu putem trăi. 

„Venind la a doua întrebare, află că apa când 
fierbe, stă de vorbă cu focul spunându-i aşa: „Fo- 
cule, nu uita că eu ţi-am dat viaţă şi tot eu ţi-o pot 
lua”. Aceasta pentrucă focul e făcut din lemn, lemnul 
e tăiat din arbore, iar arborele nu poate trăi şi 
creşte, dacă rădăcinile sale nu sug apă. De ase- 
menea, apa îi poate lua focului viaţa, pentrucă n'are 
decât să se verse pe el şi să-l stingă. 

„Cât despre întrebarea a treia, ea se pare mai 
grea, dar adevărul este că e cea mai uşoară. Să 
umpli carul nostru cu ghemuri de fire de tort şi du- 
cându-te 13 împăratul, spune-i că ai măsurat şi ai 
găsit că dela pământ la cer este o depărtare tocmai 
cât lungimea la un loc a firelor de tort din carul cu, 
boi. Şi dacă zice că nu te crede, răspunde-i că mare 
decât să măsoare el însuşi”. 

Ziua următoare, flăcăul nostru se duse la palat li- 
niştit şi vesel. Fură întrebaţi mai întâiu ceilalţi ti- 
neri, dar nici unul nu putu să dea un răspuns, de 
care să fie mulţumit împăratul. 

Când veni însă rândul tânărului povăţuit de tatăl 
său, împăratul rămase uimit de răspunsurile aşa de 
nimerite ce-i dăduse la cele trei întrebări. Numai 
decât însă fu străbătut de o bănuială. „Nu e cu pu- 
tinţă, îi zise el tânărului, ca tu să fi găsit singur 
şi din capul tău frumoasele răspunsuri ce mi-ai dat, 
Trebue să fie alt cineva, mult mai priceput decât 
tine, care te-a povăţuit să vorbeşti în felul în care 
ai vorbit. De aceea, să-mi spui cine este omul acela, 
că de unde nu, să ştii că te spânzur”. 


Atunci tânărul mărturisi că el nu-şi omorâse pe 
tatăl său, care trăia ascuns în podul casei şi că 
tatăl său îl învățase să vorbească în felul arătat 
mai sus. 

Impăratul se bucură tare, aflând de vestea a- 
ceasta şi trimise îndată slujitori de ai săi, ca să-l 
aducă la palat pe bătrânul înţelept. 

„Vedeţi, 12 zise el celor douăzeci de tineri, cari nu 
putuseră să găsească răspuns la cele trei întrebări, 
că toată mintea voastră, strânsă la un loc, nu face 
cât sfert din mintea acestui om cu părul alb. Şi 
să ştiţi că el v'a scăpat pe voi toţi dela moarte. Iată, 
de hatârul lui, vă iert şi vă las să trăiţi mai departe. 
Să mai ştiţi că de azi încolo va fi spânzurat de 
viu acela care se va atinge măcar de un fir de păr 
al unui om bătrân. 


„Să vă intre la toţi în cap, zise mai departe îm- 
păratul, că mintea şi priceperea oamenilor bătrâni 
vă dau vouă, tineri nesocotiţi, binele şi fericirea în 
viaţă”. EF 

Aşa au scăpat dela moarte oamenii bătrâni, fiindcă 
din ziua aceea nimeni nu s'a mai atins de dânşii. 


de N. Macedoneanul 
——— oct o ———— 


Intro casă o mulţime de cai albi şi numai o iapă 
roşie. 
- (Hup K equ) 
s.a 


Gâsca pe apă cu pene din pădure. 
“(eyqe0)) 


Trimise de G. Grama, Tg.-Mureş. 
—— + ==0——— 


PAG. 6. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


PĂPUŞA, PISICUL ȘI CĂȚELUŞUL 


è u fost odată trei fetiţe cuminţi cari ascultau. 
întotdeauna pe maica lor... Pe una o chema 


Silvia, pe alta Aristița, iar pe cea mai mică, 


Lenuţa. 

In fiecare seară, înainte de culcare, se ru- 
gau lui Dumnezeu; apoi, mămica le săruta şi-aşa 
aadormeau sub zâmbetele ei mângâetoare. 

Silvia avea o păpuşă frumoasă, pe care i-o dăruise 
bunicul... Avea ochii albaştri, părul galben şi de căte 


ori Silvia o legăna mai tare striga : 

Aristiţa avea un pisic alb ca zăpada şi un ghem 
de lână roşie... 

Când fetița rostogolea ghemul prin odae, pisicul, 
cu lăbuţele ridicate, pândea în colţul casei, atent, cu 
ochii pironiţi asupra ghemului. 

Când ghemul se apropia de el, zdup 1... 


„Mamă ! Mamă!” 


sărea de- 
odată, îl prindea, îl asvârlea în sus şi nu-l lăsa 
in pace, până când nu venea Aristiţa ca să-l scape din 
ghiarele lui... 

Aristița botezase pisicul „Zăpejoară” fiindcă era 
tot aşa de alb ca zăpejoarele din grădiniţă. 

Surioara lor mai mică, Lenuţa, avea un căţeluş 
negru, micuţ, cu ochii galbeni pe care-l chema „Bi- 
julică”... 

Bijulică se împrietenise cu „Zăpojoară” si de multe 
ori îi vedeai pe amândoi jucându-se cu ghemul.. 
Pisicul trăgea de un capăt al ghemului, iar Bijulică 
îl rostogolea... 

Dar pisicul şi căţeluşul nu puteau suferi păpuşa... 
Când auzeau strigând, mamă! mamă |... pisicul se 
ascundea sub pat, miorlăind, iar Bijulică începea fu- 
rios: ham! ham! ham»! 

Intro noapte, fetiţele dormeau ; 
cată lângă Silvia... 

Intr'um colţ al casei Bijulică şi pisicul „Zăpejoară” 
şopteau tainic : 

— „Ascultă, dragă Bijule — eu nu mai pot să 
trăesc din cauza păpuşei... Toată ziua stăpânele noa- 


păpuşa era cul- 


stre, de câtva timp, o îmbracă, o spală, o sărută... 
iar noi suntem oropsiţi din pricina ei... 

„Ai dreptate, „Zăpejoară”, răspunse cățelul, şi eu 

m'am gândit la lucrul acesta... Ce-i de făcut ?... 

„So omorim, spuse pisicul, privind înfuriat spre 
pătucul unde dormea păpuşa... 

„Dar cum, întrebă cățelul Pi 

Cum ? ai să vezi numai decât”... 

Pisicul se strecură ca un ghem de argint printre 
fetițe şi prinse păpuşa în braţele lui... 

Lângă pat, Bijulică aştepta îngrijorat... 

Dacă se deşteaptă Silvia, gândea el?... 
de noi.. 

Pisicul sări lângă el cu duşmana lor de moarte, 
cu păpuşica Silviei, care dormea neştiutoare... 

Biju se repezi s'o înhaţe... 

„Fii cuminte, îi şopti Zăpejoară, vrei să strige să 
ne afle stăpânele noastre ? 

„So omorim strigă cățelul ! 

„Ba mai bine so ducem lui moş Guiţilă, ca s'o 
rupă în bucăţi”, îi răspunse Zăpejoară. 


Va fi vai 


* 

Moş Guiţilă dormea "adânc ; visa că este stăpân 
peste o mie de saci de grăunţe şi peste un lac 
plin de nămol şi apă răcoritoare... 

Bijulică şi Zăpejoară se apropiară pe îuriş şi îi 
puseră pe frunte păpuşica Silviei... 

Moş Guiţilă ma simţit nimic... 

A doua zi, Silvia căută zadarnic păpuşa... 

Numai Zăpejoară şi Bijulică priveau ingânduraţi 
ca nişte hoţi cum plângeau fetiţele de dorul păpuşei... 

lar moş Guiţilă se uita cu dispreţ la cele patru 
bucăţi rupte; atât mai rămăsesse din biata păpuşă. 

Const. Goran 
———— dop ———— 


STEJARUL ŞI PORCUL 


Un porc lacom, aşa cum e felul porcilor să fie, 
stătea sub un stejar înalt, mâncând ghinda care că- 
dea de sus. Cum vedea că pică o ghindă, o şi înghiţea, 
iar cu ochii privea mereu ca să pice alta. 

„Porc nerecunoscător, îi strigă stejarul supărat. Te 
hrăneşti cu rodul meu şi până acum din gura ta n'a 
eşit măcar un cuvânt de mulţumire”. 

Porcul se gândi un răstimp la ce are de răspuns 
şi după aceia îi întoarse vorba zicându-i: „,Ți-aş 
îi multumit, însă dacă ştiam că tu arunci ghinda de 
sus numai de hatârul meu şi ca să am eu ce 'mânca. 
Dar văd că ghinda cade fără să vrei tu şi fără să 
o poţi opri. De aceea, în zadar te lauzi şi ceri să-ţi 
mulţumesc pentru o faptă, care se face fără voia ta”. 

St A 


— J 


DIMINEAȚA COPIILO RO000oooo000000000Â0000000Â0000o00oooooooooeei PAG.7 


CURAGIOSUL GICĂ 


Gică o sbughi de acasă şi o luă razna pe câmp. 
Hoinărind el aşa, văzu că într'o livede paşte un 
vițel grăsuliu şi drăguţ. „Viţeluşule, hai să ne ju- 
căm!” îi zise Gică. i 


„Să ne jucăm!” răspunse şi vițeluşul în graiul 
său. -+ 

Gică însă era un băiat răutăcios şi căruia îi plă- 
cea să chinuiască animalele. Căţeluşul Pufi şi pi- 
sicuța Muti de acasă la el m'aveau parte de o oră de 
linişte din partea lui. . g - 

Gică vroi să facă la fel şi cu viţeluşul din livede. 
| apucă de coadă și începu-să-l tragă cu toată pu- 
terea. 

„Aşa ţi-e joaca?” îi zise. vițelul — şi nici una, nici 
două, îl izbi odată cu piciorul aşa de tare, că Gică 
fu trântit pe spate. $ 

Cu chiu, cu vai se sculă, dar vițelul, care se supă- 
rase deabinelea, îi strigă răstit: „Stai că te învăţ. eu 
minte, ca-să mă tragi altădată de coadă”. Şi se re- 
pezi la èl, vrând să-l împungă. 

Ce făcu atunci Gică? Făcu ceeace vedeţi în desen. 
Tremurând şi ţipând de spaimă, o tupse la fugă, 
fugărit de vițel. i. 

Din ziua aceia, lăsă în pace şi viței şi câini şi 


pisici, 
Lăiţă 


Alt corb şi altă vulpe 


j 


Un corb, dar nu acela care lăsase să-i scape din 
cioc bucata de brânză, ținea în ghiarele sale o bu- 
cată de carne otrăvită, pe care un grădinar o a- 
runcase în curtea vecinului său, vrând să-i otră- 
vească pisicile sau câinii. 

Corbul tocmai se aşezase pe craca unui stejar înalt, 
vrând să se ospăteze, când iată pică şi coana vulpe: 
„Fii binecuvântat, rege al păsărilor!” îi strigă ea de 
os. ; 
; „Drept cine mă iai?” o întrebă corbul mirat de 
tillul de rege. i , 

„Drept ceeace eşti, îi întoarse ea linguşitoare vorba, 
drept vulturul cel puternic, drept regele şi stăpânul 
nostru al tuturor, care ne duce de grije şi ne hrăneşte 
şi pe noi, sărmanii. Dece te prefaci? Oare nu văd în 
ghiarele tale darul ce Lai pregătit pentru mine? 

Corbul se simţi foarte măgulit, auzind că vulpea îl 
ia drept un vultur. „Nu e bine, îşi zise el, să-i Spun. 
vulpei că. se înşală”.. Şi ca un prost, cum îl ştim că 
este, dădu bucății de carne drumul, iar el zbură de 
acolo foarte mândru şi îngâmiat. 


Saar Dia 77 d ~- > 


DX 


4 


Vulpea râse de prostia lui şi plină de bucurie, mâncă 
pe loc bucata de carne otrăvită. Insă, fu cuprinsă 
îndată de dureri groaznice şi muri.. 

Aşa este. deseori răsplata linguşitorilor. i 

St. Pr. 


ÎL bl belle ll elle bl bel LL LILI LILI] JRRRRARCCONRtINNANNNRONERZNAICENEUEEAOENNENTENANRRNENENEN 


Sună toba: „Bum, bum, bum!“ 
Fuga dați la „Plici şi Plum“. 
Noua carte minunată, | 
Ne 'ntrecut de ilustrată, 

Când începi şi pân' sfârşeşti, 
Zău, de râs te prăpădeşti, 

Şi čun pol o cumpăraţi, 

Deci pe gânduri nu mai staţi“. 


Cum, Petrică, wai cumpărat încă 
„Almanahul Şcolarilor pe 1928 7“ 

Păcat ! Păcat! Fuga să-l iai, 25 de 
lei să dai, căci pe urmă nu-l găseşti şi 
amar ai să te căeşti. 

Unde este de vânzare? La 'orice 
chioşc de ziare şi la orice librărie, mare 
fie, mică fie“. 


PAG. 8 +00029090090000000000000309000009000oecovoce Di MINEAȚĂA 


COPIILOR 


Cum a scăpat Haplea de hoti 


Text de MOŞ NAE Desen de GEO 


npin 


2 


|. Ştiţi că Haplea niciodată 


2. Intr'o seară, când cu Frosa 
Nu se duce la culcat, Stau de vorbă şi glumesc, 
Pân'ce zdravăn, cât mai tare, Nici nu ştiu că'n jurul casei 
De trei ori el Wa căscat. 


Nişte hoți tot se'nvârtesc. 


3. Sunt şi hoţii trei la număr Intunerec când e beznă, 
Si le-a spus un mucalit, Hoţii stau mereu la sfat, 
Cică Haplea dela naşul Tot se uită pe fereastră, 
O comoară-a moştenit. Oare Haplea s'a culcat ? 


4: 


DIMINEATA COPIILOR: 


NY 


B 
rZ 
Zi 
F, 
Eg 
7 DS 
+ B: Lt 
miza a ESTEEN 
5. Mai la urmă zice unul : G. Şi se urcă sprinten hoţul, 
Y = PS S 
sEu mă urc pe-acoperiş. De frânghie s'a legat, 
Ye > =? POP > A = 
Şi de-ac olo c'o frânghie, Dar când vrea să se coboare, 
Mă cobor cam pe furiş. 


Haplea-i trage un căscat. 


| 


ri 
oi 
FE A 


A) 


i 
pi 
TE 
SI 
se 


Z 
a 


jt 


a "i a x Fr ps = e) ID A r îi 
T. „lacă pr imik; dr ags Froso !* 8. Vine-al doilea pe fereastră 
LADE PE I A Iarăşi Haplea a căscat. 
De de et, cretini eNi norit; sincă unul, Frusinico, 
N’a ştiut cum a fugit. 


După aceea merg în pat“. 


JiS n 


itih 


n 


9. — „Vai, wa prins !*, îşi zice hoțul 
Sare, cade, se loveşte. 


Cel de-al treilea nici nu-l vede, 


„Froso dragă, am sfârşit. 


Suntem gata şi cu-al treilea“, 
Ci să intre se căzneşte. Fuge hoţul îngrozit. 


PAG. 10 


a TIE PIOTR E E AT 
ra À pry 22 ȘI 


Li 


DIMINEATA COPIILOR 


Mitică face ocolul pământului 


PARTEA II-a 
5) Mitică în Mesopotam'a 


Şi aşa, Mitică părăsi oraşul Teheran, Capitala Per- 
siei, cu gândul să meargă în Mesopotamia şi să 
caute acolo locul unde fusese vechiul raiu pământesc. 

Pe drum, începu, aşa cum îi era obiceiul, să po- 
vestească tovarăşului de călătorie, credinciosului său 
câine Uragan despre ţara la care mergeau. „Uragane, 
îi zise el, ține minte că ţărei la care mergem să o 
cercetăm, îi zice Mesopotamia. 

Cuvântul „„Mesopotamia” este 


grecesc şi înseam- 
nä „ţara între râuri”. 


„Și nu ştii tu, măi Uragane, că la Babilon era una 
din cele şapte minuni din timpurile vechi şi nu cea mai 
puţin frumoasă ? Că, adică, acolo se găseau vestitele 
grădini atârnate, acele grădini din cari astăzi n'a 
rămas nici o urmă? N'ai auzit tu nimic din toate 
acestea ?” 

Un sforăit mai puternic al lui Uragan fu aai 
la toate aceste întrebări ale lui Mitică. 

„A, dormi, păcătosule | îi strigă Mitică supărat. 
Dormi şi sforăi, pe când eu îţi povestesc lucruri aşa 


Una din frumoasele moschei dela Bagdad 


„li zice aşa, fiindcă este cuprinsă între inele fluviis de idei dabunie şi caut să-ţi mai bag în capul tău ga 


Tigrul şi Eufratul, care o străbat şi îi aduc rodnicia. 


„Pe țărmurile acestor fluvii au fost în timpurile ve- 
chi, de acum câteva mii de ani, cetăţi înfloritoare şi 
vestite în toată lumea. In timpurile acelea în Meso- 
potamia erau împărăţii puternice şi o civilizaţie stră- 
lucită, pe când cea mai mare parte din locuitorii Eu- 
ropei se găseau încă în stare de sălbăticie. 

„Bunioară, wai auzit tu, măi Uragane, de vestita 
cetate a Babilonului, care era pe fluviul Eufrat, de 
Tytul lui Babel, despre care vorbeşte Vechiul Tes- 
tament, precum şi despre împărații” babilonieni, cari 
trăiau în mare lux şi strălucire şi purtau unii dintr'înşii 
nişte nume lungi, cât şapte de ale noastre ? N'ai au- 
zit tu vre-o dată de împărați ca Nabu-Cudur-Usur, 
Nabu-Pal-Usur şi alții ca aceştia? 


da. ceva cunoştinţe. Dar stai, că te fac eu să mă as 
ți.” 


Ii apucă de ceată, îl sgudui puternic de câteva 
ori şi apoi îi zise: „Dacă te mai văd că închizi ochii 
şi dacă te mai aud că storăi, să cz că te Epe din 
aeroplan.” 

Uragan se cam sperie de draik FA pă şi se 
sili să-şi ţie echii deschişi. 
zicând: „In Mesopotamia aceasta erau în = “adr 
vechi două împărăţii: la Sud, Babilonia sau Caldea 
cu capitala Babilon şi la Nord, Asiria cu, capitala 
Niniva. La Niniva s'au făcut săpături şi oamenii în- 
vătaţi au găsit... ştii, Uragane, ce au găsit?” zise mai 
apăsat Mitică, sguduind pe Uragan, 


DIMINEAȚA COPIILOR '900000000000v00000000000o0oo00ooooooooooooe PAG. 11 


Insă, văzând că Uragan tace chitic, continuă tot 
el în felul următor: „La Niniva s'a găsit un lucru de 
mare preţ, anume cea dintâiu şi cea mai veche bi- 
bliotecă din lume. Dar tu nici nu ştii din ce fel de 
cărţi este compusă biblioteca aceasta. Din plăci de că- 
rămidă arsă în cuptor. Sau găsit până acum 22 de 
mii de cărţi, adică 22 de mii de plăci de cărămidă 
şi fiecare cărămidă e scrisă cu litere în forma de ouie, 
de aceea le şi zice litere cuneifornre. 


„Şi tu habar n'ai ce belşug era în Mesopotamia de 


acum câteva mii de ani! Cât e ea de mare şi întinsă, 
era o grădină, măi Uragane, o frumusețe de gra- 
dină de verdeață, de pomi fructiferi şi de cereale.. In 
comparație cu ce a fost odinioară, Mesopotamia me 
astăzi un pustiu. 

„Dar, poate, mă vei întreba: S'a schimbat oare 
pământul şi nu, mai produce acum? Nu, pământul 


a rămas acelaş, un pământ roditor cum nu găseşti. 


aproape nicăeri. S'au lenevit oamenii şi mau. mai 
avut grije de dânsul, ca să-l stropească, să-i dea 
apa de care simte nevoe. 

„In adevăr, trebue: să ştii că în Mesopotamia plouă 
prea puţin, iar cât de nins, nici nu, se ştie ce e zăpadă. 


De aceea, încă din timpurile cele mai vechi oamenii - 


au făcut canaluri, cari brăzdau ţara în toate direc- 
tiile. Pe aceste canaluri duceau apa Tigrului şi a 
Eutratului şi udau pământul, aşa cum fac Egiptenii 
cu apa Nilului. 

Insă, cu vremea, canalurile au fost lăsate în pă- 
răsire, aşa că s'au stricat şi astupat. De aproape două 
mii de ani, adică din timpul când Mesopotamia a 
fost pierdută de Romanii, cari o stăpâneau, țara 
aceasta a dat mereu înapoi, populaţia ei a sărăcit 
şi s'a rărit, aşa că astăzi este un pustiu uscat, acolo 
unde cu muncă şi puţină cheltuială ar putea să fie 
un raiu, de belşug şi fericire. 

„Dar, adăugă Mitică, unde ne coborâm noi în 
seara aceasta?” 

Şi după un răstimp de gândire, îşi răspunse singur: 
„Fireşte, la Bagdad, în capitala Mesopotamiei, în ve- 
stita cetate a numai puţin vestitului Harun-Al-Raşid, 
acolo unde se spuneau minunatele poveşti din „O 
mie şi una de nopți”. 

„Unde mai pui că la Bagdad stă şi prietenul lui 
Moş Nae şi sper ca prietenul acela să-mi facă o 
primire bună şi să mă ajute în cercetările mele pentru 
descoperirea vechiului raiu pământesc”. 

După ce luă această hotărâre şi consultă busola, 
Mitică îndreptă spre Bagdad măreţul său Noroc şi 
în după amiaza zilei în care plecase dela Teheran, se 
cobori la Bagdad, primit cu urale de populaţie şi cu 
cinste de către autorităţi. 

(Va urma) 

Vasile Stănoiu 


In numărul viitor: „In Bagdad şi împrejurimi”. 


———— 00 kÁ 


-a -i 


Cucul şi privighetoarea 


O dată cucul, auzind. pe privighetoarea cântând, 
strâmbă din nas şi zise: „Hm! Ăsta e glas şi cântec. 
Eu unul cânt mult mai frumos decât tine.” 

La auzul acestor cuvinte de laudă deşartă, pri- 
vighetoarea isbucni în hohote de râs. Dar cucul de 
de colo: „Dacă te crezi aşa de grozavă, hai să ne 
luăm la întrecere. 

— Să ne luăm, zise şi privighetoarea, dar cine 
să ne fie judecător ? 

— Măgarul, răspunse cucul, fiindcă are urechile 
lungi şi aude mai bine decât "celelalte animale. 

— Fie şi măgarul, făcu privighetoarea, fiindcă deo- 
sebirea între strigătul tău lipsit de orice farmec şi 
glasul meu încântător este aşa de mare, că şi un 
măgar poate să priceapă şi să judece.” 

Sburară, aşa dar, până ce întâlniră pe un Ure- 
chilă oare care şi privighetoarea începu să cânte 
cea- dintâiu. Măgarul asculta cu atenţie şi întindea 


-şi ciulea urechile ca un cunoscător aeae în ale 


muzicei. 

Insă atunci când veni rândul tirai şi Steta i he 
să cânte „cu-cu ! cu-cu !” pe un glas monoton şi asut- 
zitor, măgarul nu-şi mai putu stăpâni bucuria. Se 
porni să dea din cap în semn de mulţumire şi a- 
probare, iar la sfârşit îi trase şi un sbieret, de ră- 
sunară munţii şi văile. 

Prin urmare, cucul câştigase prinsoarea. Insă sar, 
vighetoarea, în loc de a se mâhni şi a-şi face sânge 
rău, sbură de acolo râzând şi zicând : „Mi s'a cuvenit 
ce mi sa întâmplat. ZI 

„Cine m'a pus pe mine să primesc judecata unei 
fiinţe ca măgarul ?” 

Păţania privighetoarei are şi o învăţătură bună. 
Anume, că numai judecata unui priceput este de preţ 
şi trage în cumpănă. i 


St. Pr. 
-onk 
Nu ne hotărâm să lăudăm pe alţii de teama că ne 
vor fi superiori. (Voltaire). 
PI LILI LL LL LL LUI LL LL LL 


Trimeteţi copiii la 


PLAJA ARTIFICIALĂ 


Bucureşti, Str. Mircea-Vodă, 44,— Telefon 349/81 


Săli spațioase cu instalaţii de băi de soare artifi- 
cial, cu rezultate mai grabnice şi mai intense chiar 
decât soarele la mare sau pe munți. 

Copiii îşi fac tratamentul jucându-se în nisip ca la 
mare. Băile de soare artificiale sunt recomandate 
cu succes pentru: anemici, limfatici (scrofuloși), ra- 
chitici, debili, convalescenți, nedesvoltați, etc. 


FUNCȚIONEAZĂ ZILNIC, cu personal medical sub 
direcțiunea d-lui dr. greo, dela 9—1 dimineața 
4—7 seara. — LA INDEMÂNA TUTUROR, TARI ul. 
FIIND MODERAT. 


— Poveste populară rusească — 
Prelucrare de All-Baba 


bogati, dar care îşi pierduse toată 


cu ce să-şi apuce zilele. 

Neavând încotro, luă într'o zi o 
lopată şi se duse la târg, aştep- 
tând să vie cineva, care să-i dea 
de lucru. 

Şi iată că veni negustorul de aur în caleaşca sa 
aurită. Cum îl văzură ceilalţi lucrători, fugiră cu toţii 
împrăştiindu-se în toate părţile. Numai flăcăul nostru 
rămase pe loc. 

„Vrei să-ţi dau de lucru la mine ? îl întrebă ne- 
gustorul bogat. 

— Tocmai de aceea am şi venit aicea, răspunse 
tânărul. 3 

— Şi ce plată ceri ? 

— O sută de lei pe zi şi mâncare şi băutură. 

— Dar ceri cam mult, flăcăule. 

— Dacă ţi se pare că e mult, caută pe alţii. Ai 
văzut ce de lucrători erau aicea şi cum te-au zărit, 
au rupt-o cu toţii la fugă. 

— Bine, bine, îi zise negustorul, vino mâine la 
țărmul mărei.” \ 

Dimineaţa următoare flăcăul se duse la ţărmul 'mă- 
rei, unde stăpânu-so îl aştepta de mult. Intrară în- 
tro corabie şi merseră până la mijlocul mărei, unde 
răsărea o insulă. Pe insula aceasta erau munţi înalţi, 


fost odată un tânăr, fiu de oameni $; 


averea, aşa că ajunsese să maibă p 


PAG. 12 2000000090000000000000000000003w00000eeeeaee DIMINEAȚA COPIILOR 


iar aproape de țărm strălucea ca un far mare şi 
foarte viu. 

„Oare ce arde acolo ? întrebă flăcăul. 

— Nu arde nimic, e palatul meu de aur care 
străluceşte”, îi răspunse negustorul. 

Se dădură jos din corabie şi se duseră la palatul 
de aur, unde le ieşiră întru întâmpinare nevasta şi 
fiica negustorului. Fata aceasta era aşa de frumoasă, 
cum nu e chip să-ţi închipui şi cum nici în basme 
nu întâlneşti. 

Stătură la masă, iar negustorul îi zise tânărului 
lucrător : „Astăzi mâncăm şi bem toată ziua, iar 
mâine ne apucăm de lucru.” 

Fetei însă îi plăcu tânărul lucrător, care era băiat 
chipeş, frumos şi deştept. De aceea, după masă îl 
chemă în odaia de alături şi îi dete pe ascuns un 
amnar şi o piatră de scăpărat, zicându-i: „la-le, 
că o să ai nevoe de ele.” 

A doua zi, negustorul şi flăcăul se duseră la um 
munte înalt, care era tot de aur; însă nu era chip 
să te poţi sui sau căţăra pe dânsul. 


DIMINEAȚA COPIILO R1000000000000000000000000000000000000c-300000 PAG. 13 


„Mai înainte de a ne apuca de lucru, să bem 
câte un pahar”, zise negustorul. Şi îi întinse un pahar 
cu vin. Flăcăul îl înghiţi dintr'o dată, dar căzu nu- 
mai decât într'un somn adânc, fiindcă negustorul îi pu- 
sese în vin o doctorie de dormit. 

După aceea, negustorul înjunghie o mârţoagă 
bătrână, o spintecă, puse în burta-i pe tânărul a- 
dormit, mai puse o lopată, cusu apoi burta mâr- 
țoagei, iar el se ascunse într'un tufiş. 

Şi iată că veniră sburând şapte corbi megri şi 
mari, cu ciocurile de fier, apucară mârţoaga şi o 
duseră în vârful muntelui de aur. Acolo o mâncară 
toată şi se pregăteau să mănânce şi pe tânărul care 
dormea. Decât acesta se trezi, alungă păsările cele 
negre şi urâcioase şi privind de jur împrejur, se 
întrebă: „Oare unde sunt aicea ?” 

Se auzi de jos glasul negustorului zicând: „Eşti 
pe muntele de aur. Ia lopata şi dă jos aurul”. 

Flăcăul împinse şi rostogoli la poalele muntelui 
grămezi mari de aur, muncind de dimineaţa până 
seara. Negustorul care aştepta jos, încărcă nouă că- 
ruţe de aur, după aceea îi strigă tânărului: „Ajunge 
atâta! Acum rămâi cu bine! 

— Cum ? Mă laşi aicea în vârful muntelui P” stri- 
gă la rându-i flăcăul, dar negustorul nici mu în- 
toarse capul, ci îşi văzu înainte de drum. 

„Ce să mă fac? se văita bietul tânăr rămas sin- 
gur. Nu e chip să mă cobor de pe muntele acesta, 
aşa că nu-mi rămâne decât să mor de foame.” Cor- 
bii cei negri sburau deasupra capului lui, croncănind 
de bucuria că au o pradă bună. 

Insă, tot gândindu-se la ce are de făcut, băiatul 
îşi aduse aminte de amnarul şi de piatra de scăpărat 
ce-i dase fiica negustorului. Le scoase din buzunar 
şi scăpără odată. Doi tineri, ca răsăriţi din pământ, 
se iviră înaintea sa şi-i ziseră: „Ce ne poruncește 
bunul nostru stăpân ?” 

Flăcăul le răspunse: „Să mă luaţi de pe muntele 
acesta şi să mă duceţi jos la ţărmul mărei”. 

Abia spuse cuvintele acestea, că cei doi tineri, a- 
pucându-l fiecare de câte un braţ, îl şi duseră jos 
la mare. Acolo: zări o corabie, care plutea nu departe 
de țărm. „Corăbierilor, le strigă el, luaţi-mă şi pe 
mine”. 

Decât corăbierii se făcură că nici nu-l aud şi îşi 
văzură înainte de drum. Insă, deodată începură să 
sufle vânturi potrivnice şi se ridică o furtună groaz- 
nică. 

„Se vede că tânărul acela ma fost un om obiş- 
nuit, îş:” ziseră corăbierii. Mai bine ne întoarcem şi-l 
luăm în corabie”. Il luară şi-l duseră până acasă 
la el. 

Nu după multă vreme, flăcăul acesta se duse cu 
o sapă pe umeri, din nou la târg, ca să caute de 
lucru. Veni iarăşi negustorul bogat în caleaşca de 
aur. Şi iarăşi toţi ceilalţi o nupseră la fugă, pe când 
tânărul cu sapa pe umeri rămase locului. 


„Cât îmi ceri să lucrezi la mine ? p îl întrebă ne- 
gustorul. 

„Două ste de ruble pe“zi şi mâncare şi Băutură, 
îi răspunse el. 

„Cei prea mult, cu toate acestea vino mâine la 
ţărmul mărei.” 

A doua zi, tânărul se duse la stau că, se 
urcă cu negustorul în corabie şi merseră amândoi la 
insulă cu muntele de ar. 

In ziua aceea mâncară, băură şi petrecură, iar 
dimineața următoare se duseră la muntele de aur. 
Ajunşi acolo, negustorul umplu din nou um pahar 
cu vin şi întinzându-l tânărului, îi zise: „Bea mai 
întâiu paharul acesta ! j N, 


îi întoarse  flăcăul 


— Să ami 
vorba. Să bei d-ta intâiu, că îmi eşti stăpân. Ba 
să-mi dai voe să te cinstesc cu un pahar din vinul 


stăpâne, 


mer, | 
Trebuie să spunem că flăcăul pregătise de mai 
înainte o băutură de somn. Negustorul însă nu bănui 


PAG. 14 


nimic. Luă paharul plin şi-l dete pe gât, dar cum îl 
bău, cum căzu adâncit în somn. 

Tânărul nu mai zăbovi, ci înjunghie o mârţoagă 
bătrână, o spintecă, puse în burta ei pe negustor, 
mai puse şi o lopată şi cusu din nou burta mârţoa- 
gei. După aceia, el se ascunse întrun tufiş. 

Şi iată că veniră sburând corbii cei negri cu cio- 
curile de fier, apucară mârţoaga, o duseră în vârful 
muntelui de auw şi o mâncară toată. Negustorul se 
trezi, alungă păsările şi apoi se întrebă: „Oare unde 
sunt aicea ?” 

Şi se auzi de jos glasul tânărului strigând: „In 
vârful muntelui de aur. Pune mâna pe lopată şi ros- 
togoleşte aur spre mine. Când vei fi rostogolit de 
ajuns, îţi voi spune cum să te cobori din munte.” 

Negustorul n'avu încotro, ci luând lopata, rosto- 
goli de sus aur, până ce flăcăul de jos umplu până 
la vârf, douăsprezece căruţe. 

„Ajunge atâta! îi strigă din nou tânărul adău- 
gând: „Şi acum rămâi cu bine!” 

— Dar eu ce mâ fac aicea? întrebă negustorul 
cu glas plângător. 7 

— Fä ce pofteşti, îi răspunse flăcăul, Până acum 
s'au prăpădit în vârful muntelui de aur nouăzeci şi 
mouă de oameni. Cu tine Taco aita . lat ea 
cât trebuie.” 

Aşa îi vorbi tânărul şi îşi cäută de drum cu cele 
douăsprezece căruţe pline cu aur. Se duse apoi la 
palatul de aur, luă de nevastă pe fiica negustorului 
şi cărând din insulă nenumăratele bogății, merse de se 
aşeză în cetatea de scaun a împăratului. 

Cât despre negustor, el fu mâncat în vârful mun- 
telui de corbii cei cu ciocurile de fier. | 

Ali-Baba 
——— DOC kM 


OAIA CEA NESOCOTITĂ 


Intro zi de toamnă, o oaie o şterse din grajdul 
stăpânului său şi fugi în pădure. 

„Slavă Domnului, zise ea unui cerb, că am scăpat 
şi că de azi încolo pot trăi liberă. 

— Dar ce ţi sa întâmplat? o întrebă cerbul. 

— Mă săturasem, îi povesti oaia, de a trăi su- 
pusă şi de a nu mă şti stăpână pe capul meu. După 
ce că îi dedeam omului şi lâna mea şi laptele meu, el, 
ca răsplată, mă ţinea luni de zile închisă într'un grajd 
întunecos. De acum încolo însă voi avea parte de 
traiu liber şi după bunul meu plac. 

— Toate bune, îi întoarse cerbul vorba, dar cine 
o să-ţi dea hrană, când pământul va fi acoperit de 
zăpadă? Şi aicea în pădure, cine te va apăra de 
duşmani? Tu nai coame, mai dinţi ascuţiţi şi nici 
vreo altă armă, ca să te aperi singură. Gândeşte-te 
ce te faci când va veni lupul?” 

La cuvintele acestea, cari nu erau decât adevărate, 
oaia plecă ruşinată capul şi se întoarse la casa stă- 
pânului său. St. Pr. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Ultimele păţanii 
ale lui Alb-Alb 


Am luat din nou tocul şi hârtia, ca să-mi scriu pă- 
țaniile, dar văd că nu prea merge. Nu mă simt bine 
de loc. Wam îndopat cam mult în zilele de Paşti. 
De dimineața până seara, am tt o într'una pe 
mâncare. 


Am mâncat şi oase, şi carne, şi ouă roşii, şi co- 
zonac, am gustat şi din ciorba de măruntae de miel, 
ba am avut parte şi de prăjituri. 

Frumoase sunt sărbătorile de Paşt;, dar mănânci 
prea mult şi ţi se apleacă. 

Mi e limba încărcată şi gâtlejul ars. 

Aş bea ceva să mă răcoresc, însă nu apă chioară, 
că mi-e să nu fac broaşte în burtă de câtă apă am 
înghiţit zilele acestea. 

A... ce văd? Strachina plină cu lapte pentru pisoi. 
Tocmai de lapte aveam nevoe, iar când o veni pisoii, 
le arăt eu lor, dacă se obrăznicesc şi vor să-mi 
ceară socoteală. 

«N'am lăsat în strachină o picătură de lapte. Văd 
că mi-a făcut bine şi par'că mi-a luat «ireal: din 
stomah. 

Dar au venit şi pisoii să bea, auziti că nimeni nu 
sa atins de porţia lor. Ce mutră au făcut, văzând 
că strachina e goală şi linsă ! S'au uitat la mine şi... 
vorba ceea: Au văzut că pe botişor aveam putuşor, 
că adică în jurul gurei eram alb de laptele ce bău- 
sem. i 

Wau întrebat răstiţi : „Dece ai băut laptele nos- 
tru ?” şi s'au sbârlit la mine. Dar şi eu când m'am 
dat odată la dânşii, i-am făcut să fugă, sărind pe 
fereastră. i l 


DIMINEAȚA CO PIILO R990Â.00Â0Â0Â000000000090000090000000000000 PAG. 15 


„Alb-Alb, mi-a zis duduia Adela, stăpâna mea 
hai cu mine să-i faci o vizită 
căci e bolnav, 


şi a lui Bombonel, 


lui Bombonel, mititelul”. 


Poate nu-l cunoaşteţi pe Bombonel acesta. L-aţi 
cunoaşte mai bine, dacă i-am spune Jăvrel, căci e 
o adevărată javră. 

Un câine care mare un fir de păr pe el, slab, 
tremurând de frig chiar în zilele când e cald şi fru- 
mos, înfăşurat totdeauna întrun fel de manta de 
coloare albastră. E o javră, care ne face de râs şi 
ocară neamul nostru, câinesc. 

Vă spun drept, că eu unul nu-l pot suferi. Dar 
de hatârul duduiei Adela mă duc să-l vizitez. 

L-am găsit culcat în patul duduiei cu capul pe 
pernă, învelit în mantaua lui albastră şi dârdâind 
de frig. Mai mare ruşinea să-i zici câine la potenta 
aceasta. 

Duduia Adela însă a vrut să-l tar puţin la 
aer, plimbându-l prin grădină. Nu ştia nici să umble, 
ci tremura mereu, şi îi era par'că frică să calce cu 
picioarele pe pământ. O, cum i-aş rupe cojocul, dacă 
maş şti că o supăr pe duduia Adela, care, nu în- 
teleg dece, ţine foarte mult la dânsul. 

Mi-a trecut toată greața din stomac. Acum mă 
simt bine de tot. Ba chiar simt că mi-a venit din 
nou pofta. Da, da, mi e foame din nou, ceeace este 
un semn foarte bun. 

la să dau o raită pe la bucătărie să vedem cam 


ce _bunătăţi sunt pe acolo. | 


Wam dus şi am văzut pe masă o friptură de 
miel, care îmi făcea cu ochiul şi mă chema la dânsa. 
Zău, mă chema şi parcă îmi spunea : 


4 -5 


„Poftim, Alb- 


Alb, vino Si potoleşte- i foamea, că eu pentru tine 
stau aicea”. E 1] 

lar dacă te poiteşte cineva, ps să fii politicos 
şi să nu refuzi. Dar tocmai când să deschid gura 
şi să rup o felioară, ca să văd ce gust are, mă po- 
menesc din spate cu o gheată, dar ce gheată? Numai 
cuie pe dânsa, de mi-a rupt coastele. 

Cine a asvârlit-o? Nici nu mai întrebaţi, căci nu 
e decât. blestemata de Lina, bucătăreasa. 

Ah, nesuteritele bucătărese! Când o fi câinii stă- 
pâni pe pământ, am să cer regelui nostru să spân- 
zure toate bucătăresele, ca să nu rămâie nici urmă 
dintr'insele. 

Până atunci, simt că îmi e cam soim. Soarele s'a 
culcat, aşa că merg să mă culc şi eu. Noapte bună! 

Prelucrare de Vintilă Bratu 


Mai bine un dram de minte, decât un de noroc. 
* XX 


După ce s'a stricat carul, 
cineva drumul. 


de geaba mai arată 


**%* 
Pe cărarea bătută nu creşte iarbă. 
k+ i 
Omul rău e ca un cărbune, dacă nu te arde, 
te înegreşte. 
*** 
Fereşte-te de cărbunele acoperit. 


NOI VREM 
EXCELENTA 


CACAOo:OVĂZ 


4 £ | t smn 
Și iN LO E Și | 
I UNIVERSITĂȚI | 


>? A $ E : pi 


du 
DE VORBĂ CU CITITORII 


CI. Gr.-Loco.—Ne-ai trimis trei glume traduse, dar ce să 
facem dacă toate trei sunt bine cunoscute, Pe lângă aceasta 
traducerea d-tale cam lasă de dorit, 

Gal. Poh.-Galaţi. — Drăguţă domnişoară, eşti încă prea 
mică, pentru ca să poţi face poezii bune de publicat. Deocam- 
dată citeşte cele publicate de oamenii mai mari şi creşte să- 
nătoasă și cu voe bună. 

N. Tap.„Tighina. — Toate numerile revistei apar regulat 
la intervale de o săptămână unul de altul. Cuvintele engleze 
ce ne-ai trimis spre traducere, nu sunt corect scrise, Să ne mai 
spui unde ai găsit numele de scriitori despre cari ne ceri lă- 
muriri şi la ce îţi folosesc lămuririle cerute. 

Gr. Co.-Craiova. — Ne-ai tmmis două poezii rugându-ne 
să le publicăm în numărul de Paşte al revistei. Insă acest nu- 
măr era pus în vânzare de trei zile atunci când s'a privuit 
scrisoarea d-tale. In afară de aceasta ambele poezii fiind slă- 
buțe, iar noi având foarte multe cari îşi așteaptă rândul, re- 
gretăm că nu le putem publica. 

I. Bân.-Loco. Cu ocaziunea sărbătorilor de Paşte ni s'au 
trimis aşa de multe poezii, încât n'a fost cu putinţă să publi- 
căm decât o mică parte din ele. 

Var. C. Al.-Loco. — «lisus». Regretăm că apa iul nu ne 
îngădue să pubhcâm poezia d-tale, dealtfel des e drăguță, 

Il. Sand. Gal.-Loco. — Mică şi drăguță domnişoară, până 
creşti mai mare, lasă-ne pe noi oamenii mai în vârstă să scriem 
şi poezii şi poveşti, iar mai târziu iți va veni şi d-tale rândul 
să fii scriitoarea. Până atunci citeşte şi foloseşte-te de cele pu- 
blicate în revistă, 

Ir. S.-Bră'la. — Traducerea „Răsplata“ nu prea merge. 
Acea cu Bai-Ganciu, lucrare pe care am citit-o de mult în 
original o vom publica, dar după ce îi vom face oarecari în- 
dreptări de limbă. 

Ic. Gh.-Bănăţ.-Loco. — „Rândunica mării“, regretăm că 
din cauza conținutului, precum şi din cauza modului ei de ex- 
punere, nu putem publica legenda aceasta. 

Iti atragem însă atenția asupra greşelilor de ortografie (de 
ex, deseori nu pui articolul la substantive) şi asupra greşehlor 
de punctuație A 

Àl. El. Sol.-Loco.— Ca să-ți facem plăcerea, îți publicâm 
traducerea «Negustorul gi corăbierul». Cealaltă nu merge, 

Nic. P. Dum.-Loco.—Se vede că ești încă mic. Traduce- 
rile d-tale lasă de dorit. Pe lângă aceasta, nu ne-ai spus din 
ce cărţi sau reviste le-ai luat, Te sfătuim să fii mai departe 
buuul nostru cltitor, i 

Alex. Botocan-Năsăud. — i-se publică poezia „După 
iarnă“, celelalte două sunt mai slăbuțe. Te sfătuim să te te- 
reşti de cuvinte răsunătoare, dar cari nu deşteaptă nici un 
sentiment, 

Al. Ga.-Loco. — «Primăvara» e o poezie destul de dră- 
guță, dar am primit aşa de multe cu subiectul acesta, încât 
nu-i vine rândul să fie publicată nici până la toamnă. De a- 
ceia regretăm că nu o putem publica, 

Aur. Mold,-Bistriţa,. - In traducerea d-tale ai neologisme, 
dese repeprı de cuvinte și întorsături de fraze cari nu se po- 
trivesc cu construcţia limbei române Dacă vrei dă-ne adresa 
d-tale, ca să-ţi răspundem mai amănunţit prin scrisoare, 

Al. Rot.-Loco.—Cele două poezii sunt slăbuţe, deci nepu- 
blicabile. Nu putem să-ţi publicăm . gluma cu numele d-tale, 
care nu ai făcut decât să o copiezi. Trebue să ne spui în ce 
clasă eşti, mai înainte de a-ţi răspunde la întrebările d-tale, 

Sex. Dasc. Bila.—Ne pare rău că nu putem să-ţi publi- 
căm poezia «Versuri de Primăvară». Versurile n'au puterea şi 
armonia ce se cere de la acest gen de poezii. 

AL. Veim.-Bâiţi.— Mai înainte de a ne trimite lucruri spre 
publicare, te rugăm să ţi. seamă de următoarele sfaturi: 1) să 
înveţi mai bine ortografia şi punctuaţia ; 2) să-ţi dai mai multă 
silinţă la limba română. x 
DOC 00 


IP 2. 


PAG. 16 Y000000000000000000000000000000000000eeeeeee DIMINEAȚA COPIILOR 


Să ne deschidem bine ochii 


Intr'o noapte întunecoasă, în casa umii om bogat, 
care avea mai multe pisici, veniră în vizită şi alte 
pisici de prin vecini. Găsind uşa - deschisă, intrară 
toate în salon şi -se porniră să facă o muzică, aşa 
cum se pricep numai” pisicile. Ce de miorlăituri, ce 
de alergări şi sărituri, ce zarvă şi gălăgie, că trezi- 
seră din somn întreaga vecinătate. 

Se trezi supărat şi stăpânul casei, sări din patu-i 
şi cu toate că era întuneric besnă, puse mâna pe 
un băț şi intrând în salon, începu să lovească pe 
dibuite ori unde nimerea. | 

Nenorocirea e, însă, că nimerea prost şi greşit. 
Aşa, mai întâiu a izbit în oglinda cea mare şi a pre- 
făcut-o în ţăndări, apoi a dat în serviciul de ceaiu şi 
l-a spart cu ceşci, cu tot. 

După aceea, poticnindu-se, a vrut să se ţie şi a 
dat jos, stricând-o cu desăvârşire, o pendulă de mare 
preţ. In sfârşit, a. căzut şi el şi şi-a rupt nasul. 

Cât despre pisici, ele o şterseră frumuşel pe uşe, 
fără să păţească ceva. 

De sigur, mu sar fi întâmplat nici una din ne- 
norocirile acestea, dacă omul aprindea mai întâiu lu- 
mina şi apoi să fi mers să găsească pisicile. De aceea, 
trebue ca la orice lucru să ne deschidem bine ochii, 
mai înainte de a ne apuca de el. 

St. P. 
LL LL LL LL LL LL Lalele bl n nel bebe elenii, 3 


Mărci poştale pentru Colecţiuni 
Ocazie unică - Pentru reclamă 
1) 28 Buc. col, Portughaze multe noutăţi Lei 25. 


2) 30 „ „ Franceze zi Zi E pal Be 
3) 26. =» Engleze Lot superb sp A 
4) 40 » . „ mărci dif. toate ţările er (ph 
) 50, » . » bunecal.I Lot. special, 15. 

58 Se numai colonii 30 


5 
9 `, A » z 
Nou „Super Asortiment“ compus din 60 Buc. Col, Engleze, 
Portugheze, Spaniole, Italiene, Franceze, mărei de peste ocean, 
State Indiene etc ., numai pentru Lei 40. 
Comenzile se efectuează imediat după primirea costului plus 
15 Lei speze, Satisfacţie garantată. 
Abonaţi-vă cn toţii la revista „BAZARUL FILATELIC& 
50 Lei abonamentul pe un an, 25 lei pentru W an 
Cereţi noul Preţ-Curent contra 5 lei 
Leon Kreiss Str. Braşoveni No. 29, Câmpina 


Gloată 
SUCARD, SUCHARD şi iar SUCHARD! 
Strigă lumea toată — 
De aceea la cofetării 
Este atâta gloată. 


Cereţi pretutindeni 


„PLICI ŞI PLUM“ 


Preţul, lei 20. 
ATELIERELE „ADEVERUL“ S$. A. 


ua 
( 


\ N 

wW À 

N until A 
W 


N 
i We 


a ji 
N $ 
A 


K 
w 


i 


oe 


sIn sfârşit, au crescut mult doritele şi frumoasele flori ale primăverei !“ Preţul lei 5 


PAG. 2 


? 


Despra urmaşii lul Cain şi Abel = RE 


Cititorul nostru Bor., Fim. -dela Bălți ne pune o 
întrebare ce ne-a făcut să zâmbim. Anume doreşte 
se ştie cum de s'au înmulţit oamenii, dacă Adam 
şi Eva au avut ca fii pe Cain, pe Abel şi pe Sif, deci 
tustrei de sexul masculin? A 

Răspunsul e foarte simplu. Adam şi Eva n'au avut 
numei pe aceşti trei, ci au avut mâi mulți copii de 


ambele sexe, între cari pe Cain, Abel şi Sif. Citi- . 


torul nostru însă este încă. în vârstă mică, pentru 
ca să cunoască bine şi lămurit asemenea chestiuni 
care depăşesc gradul său de cultură. 


1 


——— 


Intrebări la cari am răspuns. 


Printre serisoril2 primite dela cititori găsim în- 
trebărı despre chestiuni la cari am răspuns mai de 
mult. Aşa, bunăoară, micul nostrul cititor Mircea V. 
Lep. ne întreabă cine a fost Anatole France, pe 
când noi am scris de mult în revistă despre acest 
mare scriitor francez şi am publicat şi portretul lui. 
Cititorul M, Cer dela Tg.-Ocna ne întreabă cine a 
descifrat mai întâiu hieroglitele, cu toate că am pu- 
blicat de mult că primul învăţat care a reuşit să 
descifreze vechiul- scris egiptean a fost Champollion. 
Deasemenea cititorul nostru Bon. C. Sig. dela Câm- 
pina ne întreabă cum se tipăresc revistele, ziarele 
şi. cărțile, deşi noi am. publicat la această rubrică 
un articol de o pagină în care am dat toate lămu- 
ririle. 

Aceasta înseamnă că cititorii care ne fac astfel de 
întrebări sau nau urmărit regulat revista sau au 
uitat. 


-—- -= —- 


Cine a fost... 


Regnier (Henry de) despre care ne întreabă cititorul 
nostru Al. Rot. din Capitală este un poet francez născut în 
anul 1864. Membru al Academiei Franceze, a publicat 
câteva volume de versuri şi altele în proză. Tot cu 
numele de Regnier dar cu numele de botez Mathurin 


a fost un poct francez care a trăit la sfârşitul vea- 


cului al 16-lea. Acest Regnier trece drept creatorul 
satirei clasice franceze. 5 ' 

Caton Bătrânul, despre care ne întreabă acelaş ci- 
titor a fost unul din cei mai vestiți bărbaţi din Roma 
veche. Pe când era consul, a supus Spania şi a 
câştigat şi alte victorii. Caton Bătrânul trece în is- 
torie drept omul cu cea mai severă purtare şi drept 
cel mai mare duşman al Cartaginezilor. Toate discur- 


———————— 


TOATE. și AMESTECATE] 


DIMINEAȚA COPIILOR 


surile pe care le ţinea la Senat, se. sfârşezu cu ur- 
mătoarele cuvinte: „Ceterum censeo, Carihaginam 
esse delendam” ceeace înseamnă : „Intre altele, sânt 
de părere că trebuie dărâmată Cartagina”. 


Despre „milă“ 


Este vorba, nu de sentimentul de milă, ci de mila 
ca măsură de lungime. Răspundem cititorului nostru 
M. Cer. dela Tg. Ocna că mila, cuvânt de origină 
latină venind dela cuvântul millia, ceeace înseamnă 
o mie, a fost prima unitate de măsură a Romanilor. 
O milă romană se compunea din o mie de paşi aproa- 
pe egal cu un kilometru şi jumătate. Mila marină 
engleză care se mai numeşte şi mila geografică şi 
care este cea mai întrebuințată în navigaţie are o 
lungime de un kilometru şi 852 metri. 


-= —— — 


Cine a fost Böttcher 


La această întrebare a cititorului nostru Popescu 
C. S. R.-Sărat răspundem că Böttcher sau Böttger 
(Johann Friederich) născut la 1682 mort la 1719 a 
fost un alchimist german care din cauza că practica 
alchimia a fost arestat la Dresda. Multă vreme a 
fost socotit ca inventatorul în Europa al porțelanului, 
pe urmă însă sa aflat că el a adus numai îmbună- 
tăţiri în fabricarea acestui articol. Tot cu numele de 
Böttger a fost şi un poet german care între altele 
a tradus în limba germană câteva din poemele ve- 
stitului poet Byron. 


Cel mai ușor răspuns 


Cine se închină la Brahma? Aşa ne întreabă ci- 
titorul nostru lon D. Gh. dela Buzău. Răspundem: 
Brahmaniştii, brahmaniştii sunt în număr de mai mutte 
zeci de milioane în India. 

Acelaş cititor ne întreabă: Câte planete sunt? Răs- 
pundem: opt şi anume: Mercur, Venus, (Luceatărul) 
Pământul, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, şi Neptun, 
începând cu planeta care este mai aproape de 
soare şi sfârşind cu aceia care este mai departe. 

La întrebarea cine a fost Didona, răspundem că a 
fost o regină din antichitate despre care se crede 
că a întemeiat vestita cetate Cartagina depe coasta 
de Nord a Africei cu locuitori aduşi din cetatea Tir, 


vechea cetate Feniciană dela Nordul Palestinei. 


——— 


DIMINEATA 
COPiiL.OR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAŢIA 
BUCUREŞTI — Str. SĂRINDAR 7, parter. — TELEFON 6/67 


ABONAMENTE : 1 AN 200 LEI | UN NUMĂR 5 LEI 
6 LUNI 10 „ IN STRĂINĂTATE DUBLU 


20 Mai 1928. — Nr, 223. Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 
YTYYYYYYYYYYvrYY 


SLAVĂ PRIMĂVEREI 


In calea ta renaşte lumea toată, 
Câmpia-i  smălţuităn stropi de rouă, 
Pământul tot şi'mbracă haină nouă, 
Frumoasă cum ma fost parcă vreodată. 


AAA AAAAAAAAAAR AAA ARAMA AAAAAAAAA AL 


Salui, crăiasă mândră, primăvară! 
Investmântetă'n strai de sărbătoare, 
Cobori încet pe razele de soare, | 
Senină şi curată şi uşoară. 
Şi pomiin a ta cale 'ncet presară 

Bine ai venit pe plaiurile noastre! Confetii de petale parfumate 
Insârgerată de zâmbiri senine, Ş'atâta pace cade peste toate... 
O viaţă nouă ne aduci cu tine A A E E e o 
De unde vii din zările albastre. In, veci să fii slăvită, Primăvară, 

de D. Const. Mereanu 
—— DOC i 00 ———— 


CHEMARE DUPĂ IARNĂ 


S'a dus frigul şi zăpada 
Intro lume fără nume. 
Ghioceii cu grămada 
Printre tufe stau la glume. 


Rândunică, 

Frumuşică, 

Vin prin zările albastre 
Si-adu-ne iar primăvara, 


Pe meleagurile noastre. , 
Soarele cu fața-i blândă 


Tu esti sie primăverii, ladulcoşte. temea rea: 
Auroră-a pune CN =: lar albina cea plăpândă 
Vino, şi ne cântă iarăşi înfiat Ai „ea. 


Psalmul învierii vieţii! 

Adu-ne zile cu soare, Din bordeiu-şi gospodarul 
Nopți senine: lună, stele, Săturat de închisoare, 
Adu-mi gândul, adu-mi dorul, A plecat încet cu plugul 


Adu-mi visurile mele!., Şi cu boii ca să are. 
I. I. Alexandrescu Alex. Botocan 


aeee 90009 —— ——— DOC 00 ——— 


PAG. 4 


fost odată un ţăran sărac dar si 
cam leneş la treabă. Din pricina 
aceasta nevastă-sa îl certa în toate 
| „zilele şi-i zicea: „Eşti un trântor 

şi jumătate! Nu faci nimic şi n'a- 
duci nimic în casă”. 

Țăranul sătul de atâta ceartă, 
plecă de acasă şi se duse în pă- 
dure, unde puse pe arbori lauri, ca să prindă pă- 
sări. Nu după mult, um cocostârc se prinse între 
unul din laţurile acestea. 

„Omule, începu să se roage cocostârcul, fie-ţi milă 
de mine şi dă-mi drumul, fiindcă eu am să-ţi aduc 
noroc”. 

—  Minţi, cocostârcule ! îi întoarse ţăranul vorba. 

— Nu, nu mint. Să-mi fii de azi încolo tată, iar 
eu fiul tău.” 

Țăranul se lasă înduplecat şi-i dete cocostârcului 
drumul. Cocostârcul duse pe ţăran la casa sa şi 
după ce îl ospătă bine şi frumos, îi dete o traistă 
zicându-i : „Când ai nevoie de ceva, spune numai: 
Amândoi din traistă, iar când nu mai ai nevoie, să 
zici: Amândoi în traistă! Şi acum du-te drept acasă 
cu traista asta, fără să te opreşti nicăieri.” 

Cu traista pe umăr, ţăranul luă drumul spre casă, 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Prelucrare de Dinu Pivniceru 


dar pe drum vru să încerce cam ce ispravă poate 
să facă traista. De aceea, strigă: „Amândoi din trai- 
stă I” 

Şi iată că săriră din traistă doi flăcăi, cari îi în- 
tinseră pe loc o masă cu mâncări şi băuturi îm- 
părăteşti. 

Țăranul mâncă şi bău până ce se îndopă bine, 
apoi zise: „Amândoi în traistă!” La aceste cuvinte 
pieriră cei doi flăcăi şi masa şi nu rămase decât 
traista, aşa cum. era de mai înainte. i 

Ajuns acasă, ţăranul îi zise nevestei sale: „Mergi 
de pofteşte la prânz pe primar şi pe toţi mai marii 
din sat”. 

Aceştia veniră cu toţii, dar nu văzură altceva de 
cât o traistă, ca toate traistele. 

Insă, când veni vremea de masă, ţăranul strigă: 
„Amândoi din traistă !” 

Săriră din nou cei doi flăcăi şi întinseră o masă 
cu atâtea mâncări şi băuturi, că rămase să mai mă- 
nânce şi să bea încă atâţia oaspeţi câţi veniseră. 

Dar a doua zi, când ţăranul şi nevastă-sa eşi- 
seră pe câmp, unul din oaspeţi se duse, fură traista 
cea năzdrăvană şi în locul ei lăsă o traistă obiş- 
nuită. î | ! 


Cam pe înserate, ţăranul şi nevastă-sa se întoar- 


DIMINEAȚA COPIILOR: 


seră şi îi ziseră: „Ce ar fi, dacă am sta la masă?” 

Țăranul luă traista, din cui, dar nici nu băgă 
de seamă că nu e aceiaşi şi strigă: „Amândoi din 
traistă !” însă nu eşi nimeni şi nimic. Mai strigă o- 
dată, încă odată — nimic şi iar nimic. 

Supărat, se duse glonţ la cocostârc şi îi se plânse 
că traista nu-l mai ascultă. „i-au furat-o, tăticule, 
îi zise cocostârcul. Acum îţi dau alta, căreia ai să-i 
spui la fel, dar deschide-ţi bine ochii să nu ţi-o fure 
şi pe aceasta”. 

Țăranul mulţumi şi luă drumul îndărăt. După ce 
merse puţin, se opri, şezu pe o piatră şi strigă: 
„Amândoi din traistă!” 

Şi iată că sosiră doi îlăcăi, dar în loc să întindă 
masa, unul puse mâna pe ţăran, pe când al doilea, 
care ţinea un băț tare şi noduros, începu să-l lo- 
vească, fără măcar să numere. Bietul ţăran fu făcut 
piftie şi cât p'aci să-şi dea sufletul. 

„Amândoi în traistă!” se gândi el, în sfârşit, să 
strige. Pieriră cei doi flăcăi şi traista rămase aşa cum 
era. 

„Am mâncat o. bătaie soră cu moartea, îşi zise 
el pipăindu-se peste tot şi văetându-se de dureri, 
dar lasă că tot e bună la ceva. Le arăt eu hoţilor, 
cari mi-au furat traista cealaltă”. 

Işi văzu înainte de drum, însă în loc să meargă 
acasă la el se duse glonţ la primar şi îi zise: „Fii 
bun şi cheamă-i să vie aicea toţi oaspeţii pe cari 
i-am avut la masă, fiindcă am de arătat o minune 
mai mare decât cea cu traista dintâi”. 

Cei chemaţi veniră alergând şi după ce se strânse 
toată adunarea, ţăranul strigă: „Amândoi din traistă!” 

Şi unde îmi săriră cei doi flăcăi şi când înce- 
pură să dea cu băţul cel tare şi noduros în primar 
şi în toţi ceilalţi, că ţipau cu toţii ca din gură 
de şarpe. 

„Până ce nu-mi aduceţi traista ce mi-aţi furat, 
le zise ţăranul râzând şi făcând haz, nu e chip să 
scăpaţi teferi şi cu zile”. 

Vrând nevrând, acela care o furase mărturisi fapta 
şi spuse în ce loc ţine traista furată. Țăranul, tot 
spunând celor doi flăcăi să-şi vadă înainte de treabă, 
se duse la casa omului, găsi traista şi se întoarse cu 
dânsa în odaia unde primarul şi mai marii satului 
erau stâlciţi în bătaie. 

Țăranul strigă: „Amândoi în traistă!” Cei doi îlă- 
căi pieriră şi aşa atât primarul, cât şi ceilalţi putură 
să scape. 

De acolo, ţăranul merse acasă şi-i zise nevestei 
sale: „Acum fii veselă şi mulţumită, fiindcă avem din 
belşug şi mâncare şi băutură”. Şi strigând traistei, 
întinseră o masă cu adevărat împărătească. 

Dar nevasta ţăranului nu-şi găsea astâmpăr, până 
ce nu afla ce este şi în traista a doua. De geaba îi 
spunea ţăranul: „Mai bine să nu ştii, că no să-ţi 
iasă bine”. Ea na mai putut să rabde şi a strigat: 
„Amândoi din traistă!” 

Săriră cei doi flăcăi, unul puse mâna pe dânsa, iar 


E 


| 


Z, r 1 


— 4 


celălalt începu să o croiască în lege cu băţul cel tare 
şi noduros. Trecu destulă vreme, până când femeici 
să-i trăznească prin cap şi să strige: „Amândoi în 
traistă!” 

Din ziua aceea ţăranul şi nevastă-sa duseră o 
viață îmbelşugată şi dacă maw murit, trăesc şi 
astăzi. | i 

Dinu Pivniceru 
——— o kI 


Şezătorile ,„Dimineţii Copiilor“ 


Şezătorile „Dimineţii Copiilor”, despre cari am pu- 
blicat în numărul trecut o scurtă dare de seamă, con- 
tinuă cu succes din ce în ce mai îmbucurător. In 
fiecare Duminică dimineaţa sala „Teatrului Mic” dim 
Capitală este tixită de un public numeros, care aş- 
teaptă cu nerăbbdare sosirea zilei de şezători. 

La şezătoarea de Duminică 29 Aprilie sa sărbă- 
torit „Unirea de 10 ani a Basarabiei”. Cu această o- 
cazie d. N. Batzaria a ţinut o conferinţă despre acest 
eveniment naţional aşa de important. La reuşita ser- 
bărei au dat concursul mai mulţi artişti de seamă, 
iar corul societăţii „Hora” de sub conducerea mult cu- 
noscutului maestru Juarez Movilă, a cântat diferite 
şi foarte frumoase cântece populare. La sfârşit sa 
jucat piesa patriotică „La Turnu Măgurele” de Va- 
sile Alecsandri. 

La şezătoarea din ziua de 6 Mai, între alte fru- 
moase şi variate producţiuni, a mai fost în program 
conferința d-lui N. Batzaria despre „Povestea limbei 
noastre”. Această şezătoare sa încheiat cu comedia 
„Haplea avocat” care era așteptată cu multă nerăb- 
dare de publicul dela şezătorile „Dimineţii Copiilor”. 


PAG. 6. 


COPIILOR 


DIMINEAȚA 


„Nu râdeţi, noi suntem oameni serioşi, 1oarre se- 
rioşi... 

Suntem doi copilaşi mici... 

Nicuşor, foarte cunoscut, de trei ani şi cinci luni, 
iar fetiţa, poate Viorica, fiindcă nu ştim cum o chiamă, 
să fie, pe ghicite, de doi ani, chiar şi mai puţin. 

E destul de dimineaţă, un început de primăvară, 
cu soare frumos!... Nicuşor drăguţ cu perişorul cas- 
taniu, cam răzvrătit, ochişorii verzi şi vioi, obrajii 
îmbujorați şi gurita veselă, împodobită cu musteţe de 
urme de cafea cu lapte, — pe care nici ma avut 
timp să le şteargă, — a rupt-o de fugă pe poartă. 
Până să-l prindă lumea din casă, el era departe. în 
strada liniştită a gospodarilor, dintr'un colţ al ora- 
şului Bârlad, animat numai pe strada principală sau 
în regiunea şcoalelor, la anumite ore. Şi este foarte 
gătit Nicuşor, cu capul gol, cu rochita — pantaloni 
bleumarin, — căci mare curajul pantalonilor încă, 
— cu jazheţica de lână!... 7 

Deasupra, nu-i lipseşte şorțuloţul cu buzunăraşui 
puţin destăcut, de unde picură nisip şi petricele, strân- 
se cu o zi înainte, fără să fi fost vreme să tie 
observat... Numai în picioruşe are pantofi de lac şi 


şosete... 
Nici nu-i pasă de ceva, el aleargă la greul pă- 
mântului!... lori 
Şi unde credeți că s'a oprit „Nicolae, Olae?” La 
un geam curat al unei căsuțe, mici şi joase, cu fața la 
colţ de stradă... Acolo, el ajunge abea cu căpşorul 
mai sus de jumătatea geamului. 
Prin geam se vede o fetiţă mică, în braţele mamei 
sale... Nu e frumoasă, dar e dulce, ca orice copil 
mic de tot. Cu ochişorii negri ca mărgele mici, cu 
fața albă, pală şi cu guriţa ca o boabă de smeură... 
Se uită la Nicuşor, Nicuşor o mai văzuse odată 
acolo, când se întorcea cu mama sa dela plimbare. 
O ţinea minte. Ea nu crede căci copiii mici ca dânsa 
cunosc. numai pe mamele lor dulci. Totuşi, când s'a 
oprit Nicuşor la geam, ea întinse mânuţele pe sticla 
geamului ce-i despărţea. Nicuşor atunci puse buzi- 


şoarele şi sărută de mai multe ori geamul în dreptul 
căpuşorului „fetiţei”. 

După ce repetă vesel sărutările de mai multe ori, 
se mulţămi cu atât; şi voios se întoarse îndărăt spre 
casă zicând către ai casei ce-l întâmpinau cu vocea 
dulce: „Wa ţulutat fetița pumoasă!” „Pumoasă Coca, 
păpuşica, ma sulutat, Nicolae, Olae!...” Şi cum repe- 
petase acolo sărutările, repeta acum, fericirea lui...” 

El credea că o sărutase pe ea şi că e frumoasă 
fetiţa... 

„„.O dragoste neaşteptată!... 


Pentru această drăgălaşe inocență de cavaler pitic 
şi gândac mic primi şi el sărutări multe, multe... 
dela toţi afară de fetiță... 

Acum faceţi haz, dară vreţi, de năzdrăvanul Ni- 
cuşor, ce „ţulută fitiţele”, care iubeşte la nebunie 
muzica la pateion, dar de plăcile mai zgomotoase fuge 
şı zice: „Ma frică şi mie de patefon!” | 


DIMINEAȚA COPIILLO R*oC0e00e00000000000000000o00oeoeoooooooeoeoei PAG. 7 


Mai bucuraţi-vă de Nicuşor, ce se mai teme încă, 
de „Dam Mohor, o vecină, gospodină, bătrână, urâtă 
şi rău îmbrăcată, pe care o zăreşte numai prin cră- 
păturile gardului. Totuşi e curajos la ciupit torturile 
frumos garnisite, unde mare voe, că îl papă „Dam 
Mohor”. 

Râdeţi de „Nicola2” care zice, că vaca mănâncă 
fân cu coada şi când toţi râd, se corectează ca un 
tilozot înţelept... 

Mia Dan 


———— = knn 


LUI SOSOIU SOSOLICI 


(Versuri făcute mai înainte de a pieri Sosoiu Sosolici) 


Măi Sosoiu Sosolici, 

Tu regină "ntre pisici, 

Ai o blană mătăsoasă, 

Moale, fină şi lucioasă, 

Ai şi nasul mititel, 

Drăgălaş şi frumuşel, 

Eşti vioaie şi isteață, 

Jucăuşe şi glumeuță. 

Eşti frumoasă, dar ai ghiare 

Ce le ascunzi tu în picioare. 

Şi de ce când eşti iubită, 

Tu scoţi ghiara-ţi ascuțită ? 

Și mă sgârii ? Nu vezi, oare. 

Că-mi faci rău şi că mă doare ? 

Zău, că asta nare haz, 

Deci îți spun dela obraz, 

Nu eşti sinceră amică, 

Ci ca orişice pisică 

Binele-l plăteşti cu rău, 

Ca şi toți din neamul tău. 

Moşuleţ 

ll elle LL LL LLLILI LILI] 


Sună toba: „Bum, bum, bum !” 
Fuga dați la „Plici şi Plum“. 
Noua carte minunată, 

Ne 'ntrecut de ilustrată, 

Când începi şi pân' sfârşeşti, 
Zău, de râs te prăpădeşti. 

Şi c'un pol o cumpăraţi, 

Deci pe gânduri nu mai staţi“, 


Două răspunsuri drăguțe 


Primim din partea drăguţelor 
noastre cititoare răspunsurile de 
mai jos la rugămintea ce am fă- 
cut să i-se dea un nume pisoiului 
căpătat în dar: 


Prea stimate, bun Moş Nae, 
La chemarea-ţi de-ajutor 
Maş simți prea fericită 

Să fim rude ’n viitor. 


Pentru-aşa minunăţie 

De pisoi deştept, frumos, 
Mă ofer să-i fiu eu naşe, 
Dându-i numele mai jos. 


„Virginica” să o cheme 
'N amintirea unei p:se. 
Ce-am avut-o mai înainte 
Moştenire dela Lise. 


Lise-i mama pisicuței. 
O pisică de neam mare, 
Pricepută şi deşteaptă, 
Și pestriță. pe spinare. 


De primeşti ca Să-i fiu naşe, 
Fac botez împărătesc. 
Deci, trimite-mi o poştală, 
Să ştiu să mă pregătesc. 
Velica G. Săulea-Brăila 
———— doc 0 ———— 


BOTEZUL PICUŢEI 


Moş Nae, bun prieten, 
Ce şi'n visuri te avem, 
Anişoara şi cu mine 

Intr'ajutor iți-alergeăm. 


Zici că ai o pisicuță 
Ce-i frumoasă de minune, 
Dar căreia, militica 
Nu-i puteți găsi un nume. 


Cu Anişoara de trei ceasuri 
Mereu ne ciorovăim 

Cum s'o cheme, cum Să-i zicem, 
Mai bine S'o nimerim ?!... 


Am găsit. De-acum încolo 

Are nume pisicuta. 

Nimeni să nwo strige altfel, 

Decât doar, numai „Picuţa”. 
Anişoara şi Vivi-Loco 

—— 00 00 ———— 


PAG. 8 


DIMINEATA COPIILOR 
ȘOARECELE D ȘTEPT 


DUPĂ W. BUSCH ADAPTARE DE MOŞ NAE 


— 


(Mi 

1) Soricelul Pichi-Fichi 4) Dar deştept, cum e din fire, 
Prin chelar când se plimba, Strigă: „Bravo, am găsit!“ 
P'un butoiu ceva mai mare In butoiu îşi bagă coada, 
Vede că „sirop“ scria. - Jar el râde mulţumit. 


N 
N 


Z/ 


fi 
FIII II 7727 


w 


5) Intră coada şi pe dânsa 
Ce sirop se mai lipeşte ! 
Iar când simte că e plină, 

2) „Băutura asta-mi place !“ O ridică voiniceşte. 

Zice singur, se gândeşte, | 
i 


Cum să facă să se 'ndoape, 
Jos şi sus îl tot priveşte. 


3) Pichi-Fichi mai la urmă 6) Şi se pune-apoi pe treabă, 
Vite-o gaură-a văzut, Linge, bea, se ospătează 
Insă-i mică, foarte îngustă, Şi de-atunci în orice oră 


Nu e rost de încăput. El siropuri tot visează, 


N 


N 


DIMINEAȚA COPIILOR '000000000000.ooooooooooooooooooooooreooeeeee PAG. 9 


fUn grup de şcolari dela şcoala primară din comuna PALOŞ, judeţul 
aoe ntaite, în frunte cu învățătorul GHEORGHE CERNEA 


Tip 


PPP PPP PIEPT DIE TITI TIT TILL TITI SNUR IBERNSREDENEERD IUNIE ana 


Pisa nu vrea să se joace 
„Piso, hai să ne jucăm !” îi zise Pisei micul Tra- 
ianică. 


Pisa, insă, aruncă asupra lui Traianică o privire, 


după aceia strâmbă din năsucul ei, se sbârli toată 


şi-i răspunse : 
„Nu, nu vreau să mă joc cu tine. 


întrebă 


— Şi dece nu vrei, Piso, Pisulico? o 
Traianică supărat puţin de răspunsul acesta. 


— Pentrucă eu sunt curată şi tu nu eşti, i-o trânti 
ea dela obraz. Pentrucă eu n'am pe mine nici un fir 
de praf şi nici urmă de noroiu, iar tu eşti plin de 
noroiu, şi pe mâini şi pe picioare. Eu nu vreau să 
mă joc cu copiii cari nu sunt curaţi, îi mai zise Pisa 
şi după aceia se depărtă, lăsându-l pe Traianică sin- 
gur şi ruşinat. 

Ce să facă Traianică ? Işi privi mâinile, îşi i peivă 
picioarele şi văzu că în adevăr nu era tocmai curat. 

„Stai să vadă Pisa cum ştiu să mă spăl mai 
bine decât dânsa”, îşi zise el. Intră din nou în casă, 
se duse în odaia de baie şi luând săpunul şi bure- 
tele, se curăţă şi se spălă bine peste tot. 

Când se văzu curat, se duse din nou la Pisa şi îi 
zise: „Acum vrei să te joci cu mine? 

— Acum vreau”, îi răspunse. ea, după ce îl privi 
bine şi văzu că era curat şi spălat. 

Lăiţă 


— ek = ——— 


Cel mai mare pericol e teama de pericol. 
rardin). 


(De Gi- 
**% x 
A nu cinsti bătrânețea înseamnă a dărâma casa în 
care te vei culca. (Alphonse Karr). 
*** 
Vroiţi ca lumea să vă vorbească de bine ? Nu vor- 
biți voi înşivă. (Pascal). 


` 


PAG. 10 


DIMINEATA COPIILOR 


Mitică face ocolul pământului 


PARTEA Il-a 
6) In Bagdad şi împrejurimi 


Mitică fu primit cu toată bucuria de prietenul lui 
Moş Nae şi găzduit la dânsul. Totuşi, petrecu o noapte 
nu tocmai plăcută — şi aceasta din pricina căldurei 
nesuferite. 

A doua zi dimineaţa, Mitică întrebă pe gazda sa: 
„E oare în toate nopţile aşa de cald la Bagdad?” 

— Ai venit aicea, îi răspunse gazda, în vreme de 
vară, când nopţile sunt calde, iar zilele sunt şi mai 
calde. Şi vara la Bagdad e lungă: începe în Martie şi 
ține şapte luni de zile. 

— lar după aceea începe să plouă şi să ningă? 
întrebă din nou Mitică. 


mia era frumoasă şi înfloritoare ca o grădină, acum 
însă e săracă şi pustie. 

„Ceeace se găseşte mai mult sunt nenumăratele 
bande de hoţi — sunt hoţi de uscat, cari cutreeoră ți- 
nutul călări pe cămile sau pe cai şi sunt hoţi de apă, 
căi stau la pândă în nişte bărci uşoare şi foarte 
repezi. De aceea, te sfătuesc prieteneşte să nu te în- 
cumeţi a cerceta interiorul Mesopotamiei, căci poţi 
avea parte de neplăceri foarte mari. 

— Dar cred că nu sunt şi hoţi, cari sboară în 
văzduh cu azroplanul, zise Mitică zâmbind şi adău- 


Ruinele vestitei cetăţi 


— Da şi nu, îi răspunse prietenul. Vreau să spun 
că de piouăt, plouă, dar de nins, nu ninge niciodată. 
La Bagdad şi în câmpia "Mesopotamiei nu ninge 
şı oamenii nici nu ştiu ce e zăpada. Insă, nici de 
plouat, nu plouă prea mult. Aşa, vreo 15 zix pe an, 
sar restu: timpului cer e mereu senin şi primântul 
e uscat. Din când în când, suflă vântul pustiuilui 
şi ridică nouri de praf, cari întunecă cerul şi te 
înăbuşe, că abia poţi să respiri. 

„Cât despre păduri şi verdeață, aproape nu în- 
tâlneşti, cu toate că ţara e străbătută de cursuri de 
apă aşa de importante. Odinioară, acum câteva mii 
de ani şi mai al2s pe vremea Romanilor, Mesopota- 


a Babilonului 


gând: Şi chiar de ar îi, să poftească să se ia la 
întrecere cu „„Noroc” al meu. 

— Bine înţel»s, că nu sunt hoţi cu aaroplane, îi 
întări vorba prietenul lui Moş Nae, însă cred că mai 
de gând să sbori mereu şi să nu te dai jos pe pământ. 

— Desigur că mă voi cobori pe pământ, se grăbi 
Mitică să răspundă şi să zică: Am venit să. găsesc. 
locul unde a fost vechiul raiu pământesc şi nu plec, 
până nu fac descoperirea aceasta”. 

La auzul acestor cuvinte, prietenul lui „Moş Nae 
izbucni întrun hohot de râs. „Ai, ai venit şi d-ta, 
cum au venit până acum mulți alţi străini, ca să 


descoperi raiul. Află, însă, că locuitorii de aicea l-au... - 


DIMINEAȚA COPIILO R5000000000000000000000000000eeeoooooooeoeeee PAG. 11 


descoperit de mult şi l-au găsit chiar în mai multe 
locuri, așa că, dacă ar fi să-i credem, strămoşii 
noştri Adam şi Eva au stat în câteva raiuri. 

„lată, mai zilele trecute am fost în interes de 
serviciu dealungul Eufratului şi am poposit seara 
întrun sat sărac şi murdar, care se numeşte Gurneh. 
A doua zi de dimineaţă, oamenii de acolo mau dus 
să-mi arate un arbore, spunându-mi că -este „ar- 
borele cunoaşterei binelui şi al răului”, adică acel 
arbore despre care Vechiul Testament ne lămureşte că 
era în mijlocul raiului pământesc. 


„Dacă ar -fi fost aşa, ar fi urmat ca raiul să 


îi fost în jurul satului unde poposiserm. Insă, ce mi-a 
fost dat să văd? Arborel> acela, în loc să fie un 
măr, aşa cum ştim din Vechiul Testament, nu era 
decât o biată salcie bătrână. 

„Aşa fiind, nu e tocmai l>sne să isbuteşti în ghia 
dul ce ţi-ai pus, mai ales că în afară de bandele de 
hoţi, despre cari ţi-am. vorbit, nai să poţi cutreera 
țara şi din pricina că mai să poţi îndura căldura. 
Nu uita că ai venit în luma cea mai caldă. 7 

„Insă, dacă vrei să stai aicea câteva luni, -până 
ce se mai răcoreşte veremea, atunci ai putea să-ţi 
încerci şi d-ta norocul şi să cauţi mult căutatul şt 
mult dori:ul raiu pământesc pe care noi, oamenii, l-am 
pierdut pentru totdeauna”. | 

Mitică se simţi cam descurajat, auzind cel> spuse 
de prietenul lui Moş Nae. Venise însufleţit de do- 
rința de a face una din cela mai mari descoperiri 
ce s'au făcut vreo dată şi acum trebuia să plece fără 
vreo ispravă, căci nici nu putea fi vorba să stea şi 
să aștepte la Bagdad luni de .zile, până ce trec ne- 
suferitel> călduri. 

Prietenul lui Moş Naz însă il consolă zicându-i: 
„Dacă nu găsim raiul, în schimb plecăm chiar mâine 
să vizităm. ceva foarte interesant, anume ruinel> ves- 
titei cetăţi a Babilonului. Astăzi cercetăm ce este de 
văzut la Bagdad”. i 

Căldură — o căldură de 50 de grade la umbră — 
împiedică mult vizitarea Bagdadului. De aceea, Mitică 
fu încântat când ziua următoare în zori, prietenul 
lui Moş Nae, care acum era şi prietenul său, consimţi 
să place cu Mitică în azroplan, ca să viziteze ce- 
tatea Babilonului. 

Cetatea aceasta era pe Eufrat, pe când Bagdadul 
este pe fluviul Tigru. Drumul dela Bagdad la Babilon 
îu făcut cu măreţul „Noroc” al lui Mitică în vreo oră 
şi ceva. 

Când coborâră, Mitică zgâi ochii mari, căutând 
peste tot să vadă urme de palate, rămăşiţe de ves- 
titel2 grădini, dar nu văzu decât un sat arab sărac, 
murdar, iar în jurul lui câteva gropi şi câteva gra- 
mezi de pietre şi cărămizi. 

Gropile şi grămezile acestea sunt tot ce a rămas 
din strălucitul Babilon, pe ale cărui ruine se ridică 
astăzi satul Hileh. | 

La o groapă mai mare, prietenul care il însoțea 


îi arătă că acolo fusese Turnul lui Babel, ceva mai 
încolo unele grămezi de pietre şi cărămizi arătau 
locul unde fusese mărețele pa'ate na împăraților ba- 
bilonieni. 


nici un zid în picioare. 
Vasile Stănoiu 


In numărul viitor: „Mitică dealungul Asiei Mici”. 


JALBA MĂGARILOR 


_Ci-că odată în vremea de demult măgarii se plân- ' 


seră lui Dumnezeu împotriva oamenilor, cari se poartă 
fără milă cu dânşii. 

„Cărăm în spinare pentru oameni, ziceau măgari, 
poveri, sub a căror greutate s'ar prăbuşi un animal 
mai slab decât noi. Suntem pricepuţi, răbdători şi 
cumpătaţi, mulțumindu-ne cu foarte puţin şi muncind 
zi şi noapte până la adânci bătrâneţe. 

„Insă, care ni e răsplata? Lovituri de bețe şi iar 
lovituri de bețe. Fără milă şi fără suflet cum sunt, 


oamenii nu se uită că din „pricina că suntem greu 
` înpovärați, nu putem merge iute şi nici nu țin seamă 


că aşa e mersul nostru: încet, dar sigur. Ci ne lovesc, 
ne lovesc mereu. 

„De aceea, rugămu-ne Tie, bunule Părinte, po- 
runceşte oamenilor să se poarte mai blând cu noi! 
şi să nu ne bată fără pricină”. 


Dumnezeu 'se gândi o clipă, după aceea grăi zi- 


când: „Plângerea voastră e dreaptă, însă, pe de altă 
parte, nu e chip să-i conving pe oameni că aşa 
vi este dat, ca să păşiţi încet şi să nu mergeţi 
alergând. Oamenii cred că o faceţi din lene, de 
aceea vă vor bate şi de azi înainte. 

„Am să fac însă altceva, ca să vă uşurez oarecum 


soarta. Am să vă fac spinarea şi pielea aşa de tare, . 
încât să simţiţi mai puţin durerea, iar oamenii Să : 


obosească lovindu-vă”. 

Măgarii se mulțumiră şi cu atâta. 

Invăţătura acestei fabule e următoarea: Când nu 
putem să îndepărtăm o nenorocire, să ne silim a 
fi aşa de tari de înger, incât să o putem îndura, 
fără să fim răpuşi de dânsa. 

St. Pr. 
DL LL LL LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL] 
Cereţi pretutindeni 
1. Plici şi Plum (lei 20). 
2. Comoara cu vești (lei 80). 


3. Evreica (lei 30 
4. Copilul cresc “în peşteră, roman 
5. Suflete de viteji, roman cartonat 


(lei 50). 
= 60). 
6. Haplea, Păţănii şi năzdrăvănii, 


ediția a Il-a, (lei 50). 


| 
Dar nimic mai impunător, nici o. ani de clădire, 


PAG. 12 


dată, sunt mulți ani de atunci, trăia 
într'o căsuţă dela marginea pădu- 
rei, un moş şi o babă. Credeţi poate 
că în coliba lor era linişte, urât 
şi singurătate? Dimpotrivă. Nu- 
mai veselie, râs şi soare. Bătrânii 
creşteau doi copii — un băiat şi 
o fată — rămaşi orfani. Copiii e- 
rau frumoşi, cu ochii mari albaştri şi cu părul lung 
pe umeri, de culoarea aurului. Aceşti doi copii erau 
bucuria cea din urmă în viața celor doi bătrâni. 

Intr'una din zile, bătrânul se gândi că ar fi bine 
să se semene mazăre în fundul grădinii, care va fi 
o mâncare bună în iarna care se apropia. Aşa şi 
făcu. Semănă boabe de mazăre; acestea încolțiră 
şi mazărea creştea văzând cu ochii. Din când în 
când bătrânul mergea în grădină şi privia isprava 
sa cu ochii plini de mulţumire. Dar, într'o zi, pen- 
tru a-i face parcă în ciuda bătrânului, năvăliră o 
mulţime de vrăbii şi începură să ciugulească mazărea. 
Bătrânul trimetea de atunci în fiecare zi pe fetiță 
să păzească şi să alunge păsările. Intr'o zi, fata se 
îndepărtă puţin de grădină, înaintând în pădure. Ţi- 
nea în mână un beţişor cu care alerga după vrăbii, 
zicând: 


DIMINEAȚA COPIILOR 


„Fugiţi, fugiţi, vrăbiilor, nu mâncaţi mazărea bu- 
nicului meu. Fugiţi”. 

Dar deodată fetiţa auzi un zgomot. In fața ei a- 
păru Mama-Pădurii, o temee bătrână, bătrână, înaltă 
voinică, cu um ochiu şi cu părul în vânt. In mână 
ținea un toiag. Cum zări pe fată, se apropie şi lo- 
vind-o în cap, o dobori moartă la pământ. Aşa era 
obiceiul acestei dihănii de femei. Nu cruța pe ni- 
meni, care îi ieşea în cale: nici pe copii, nici pe bă- 
trăni, nici pe săraci şi nici pe bogaţi. 

Bătrânii aşteptară pe copilă să se întoarcă, dar 
văzând că nu mai vine, trimiseră pe băiat s'o caute. 
Băiatul întâlni pe Mama-Pădurii şi avu şi el a- 
ceiaşi soartă ca şi mica lui surioară. 

Bătrânul văzând că nu se mai întoarce nici bă- 
iatul, trimise pe babă să caute copiii. Dar ce înspăi- 
mântătoare privelişte! Bătrâna găsi în pădure, în- 
tinşi jos pe pământ, pe cei doi copilaşi. Erau plini 
de sânge şi pe trupul lor se vedeau urmele ghiare- 
lor împlântate de Mama-Pădurii. Nebumă de durere 
bătrâna alergă până ce găsi pe Mama-Pădurii şi 
se. repezi furioasă asupră-i. Dar avu aceiaşi soartă 
ca şi copilaşii săi. După o lungă aşteptare, bătrâ- 
nul plecă el însuşi să vadă ce sa întâmplat de 
nu se mai întorc nici copiii şi nici baba. O porni la 
drum. Când ajunse la locul durerii, văzu alături de 
cei doi, copii, ce îşi dormeau în linişte somnul cel 


III UI ep arar 


DIMINEAȚĂ COPIILO R10000000o0000000000000000000000000000e30000e PAG. 13 


veşnic, pe bătrâna lovită şi însângerată de no mai 
cunoştea. 

Bietul moşneag, rămas singur să-şi plângă dure- 
rea, o porni la drum cu gând de răzbunare. 

Imntâlni în cale un lac pe câre zări înotând: un 
răţoi cu coada toată smulsă. Când îl văzu pe bă- 
trân, pasărea începu să zică: d 

„Moşule, eşti îndurerat şi nu poţi ierta că Mama- 
Pădurii ţi-a omorât tot ceeace aveai pe lume. 

— Dar de unde ştii? întrebă bătrânul. 

— Cum să nu ştiu? Cunosc dihania aceea care o- 
moară toate fiinţel> care îi ies în drum. Era cât 
p'aci să mor şi eu. Abia am scăpat, iar în mâinele 
ei au rămas penele dela coada mea, 

— Ai putea să-mi arăţi unde are Mama-Pădurii 
locuință? se rugă bătrânul către răţoiu. 

— Da, da”, răspunse acesta şi sărind din apă 
întovărăşi la drum pe moşneag. 

Mai departe, întâlniră o sfoară. Aceasta îi zise 
bătrânului: 


— Bună ziua, moşule. 

— Bună, raspunse bătrânul. 

— Unde mergi? 

— Merg să găsesc pe Mama-Pădurii. Trebue să 
răsbun moartea nepoților şi a nevestei mele. 

— Eu am cunoscut pe nepoţii şi pe femeia ta. Ia- 
mă cu tine şi îţi voi fi de mare ajutor. 

Bătrânul aşa şi făcu. Se gândea că sfoara îi va 
folosi să lege pe Mama-Pădurii. Bătrânul mergea 
înainte, după el răţoiul şi după răţoiu sfoara, care 
se lungea ca un şarpe. In drumul lor întâlniră un 
ciocan. Acesta începu vorba: „Bună ziua, moşule! 

— Bună, răspunse bătrânul. 

— Unde mergi? 

— Merg să găsesc pe Mama-Pădurii. Trebue să 
răsbun moartea nepoților şi a nevestei mele. 

— la-mă cu tine şi îți voi fi de ajutor”. 

Bătrânul se bucură la gândul că şi ciocanul îi 
va fi de mare folos. Il luă. Bătrânul mergea înainte, 
după bătrân răţoiul, după răţoiu sfoara şi după 


sfoară ciocanul. In drumul lor întâliră o ghindă, 
care tăie calea bătrânului zicând: 

„Bună ziua, moşule. 

— Bună, răspunse acesta. 

— Unde mergi aşa grăbit? 

— Merg să omor pe Mama-Pădurii. O cunoşti? 
Ştii tu cine e? 

— Cum să nu ştiu? la-mă cu tine şi te voiu ajuta”. 

Bătrânul aşa şi făcu. Şi cât ai clipi din ochi, se 
găsiră în fața unei păduri dese, de nepătruns. In 
mijloc se înălța o casă. Ajunseră, se uitară pe fe- 
reastră, dar nu văzură pe nimeni înăuntru. Focul 
era stins şi o ciorbă de grâu sta pe maşina de gă- 
tit. Ghinda sări în oala cu ciorbă, ciocanul se aşeză 
pe o poliţă, sfoara se întinse pe prag, răţoiul se a- 
şeză pe sobă, iar bătrânul după uşe. 

Nu după mult, veni şi Mama-Pădurii. Descărcă 
lemnele din spinare şi se apucă să aprindă focul. 
Ghinda care se găsea în ciorbă, începu un cântec: 

„Pi, pi, pi, ha, hă, ha, am venit să omorâm pe 


Mama-Pădurii. fe | APEI 

—  Linişte, ciorbă, zise Mama-Pădurii, că dacă 
nu, te voi arunca în găleată”. Dar ghinda nici vorbă 
să se potol>ască. Mama-Pădurii, turbată de mânie, 
luă ciorba şi o aruncă în găleată. Deodată ghinda 
sări în sus de pe fundul găleţii şi lovi pe Mamna- 
Pădurii drept în ochiu, singurul pe care îl mai avea 
şi pe care îl pierdu de rândul acesta. 

Mama-Pădurii voi să scape, dar fu neputinţă. 
Sfoara îi legă picioarele şi dihania împiedicată căzu 
la pământ. Sări ciocanul de pe poliţă, sări şi ră- 
țciul, sări apoi bătrânul şi în lovituri din ce în ce 
mai mari, îşi dete sfârşitul Mama-Pădurii. Astfel scă- 
pară de ea mulţi copii. 

Răul pe care îl făcea Mama-Pădurii oamenilor, 
a fost răsbunat de bietul moşneag, tot prin rău, 
aşa cum se cuvenea. Bătrânul a mai trăit, dar nu 
multe zile, căci durerea de a fi pierdut pe cei doi 
nepoţei frumoși ca doi îngeri, i-a micşorat viața. 

In româneşte de Margareta 


zita 


sui 
RNA 


PAG. 14 


IPE e e T 


DIMINEAȚA COPIILOR 


CEI TREI FRAŢI 


TR 
/ / / 
ZA / 


Q 


=> 


După Fraţii Grimm 


Un tată avea trei copii şi nimic altceva decât casa 
în care locuia. Era un meseriaş sărac, deşi muncea 
din zori şi până'n seară. Fiecare din cei trei copii do- 
rea să primească drept moştenire casa. Tatăl avea 
însă pentru toți aceiaşi iubire şi ar fi dorit să nu ne- 
dreptăţească pe niciunul. 

Ce trebuia dar să facă? Să lase cu limbă de moarte 
ca să fie vândută casa şi “banii luaţi împărţiţi la cei 
trei copii? Gândul că va trebui să vândă casa, pe 
care o moştenise din moşi strămoşi, îl chinuia pe 
bietul părinte şi îi umplea sufletul de mâgnire. 

Deodată parcă sa luminat mintea bătrânului şi a 
zis celor ţrei fii ai săi: 

„Plecaţi în lume şi învățați fiecare un meşteşug. 
Când vă veţi întoarce, voi dărui casa aceluia dintre 
voi, care a învățat mai bine meşteşugul pe care l-a 
inceput”. Această idee a bătrânului a mulţumit pe 
fiii săi cari s'au şi despărţit pentru a porni în lume, 
după ce mai întâi au hotărât ziua în care se vor în- 
toarce acasă. 

Cel mai mare între fraţi s'a făcut fierar, cel mij- 
lociu bărbier şi cel mic un mânmitor bun de arme. 
Fiecare dintr'inşii îşi învățase meşteşugul cum nu se 
putea mai bine. Fierarul potcovise chiar caii dela: 
curtea regelui. De aceia şi-a zis: „Sunt sigur pe mine, 
mă pot întoarce acasă”. 

Bărbierul era în serviciul celor mai mari şi mai 
aleşi oameni din ţară, ceeace îl făcea să gândească 
bucuros că a lui va fi casa părintească. 

Feciorul cel mic în mai multe lupte căpătase lo- 
vituri, avusese însă norocul să-şi păstreze toţi din- 
tii. Aşa că nu era deloc descurajat că va pierde moş- 
tenirea. | tad SE 


42 
r €’ 
X 


IIUJ t 


mA 


14 


FE ee 


f h, Iy 
V/A 


Pa 


In ziua hotărâtă, cei trei fii sosiră la casa ta- 
tălui lor. Neştiind cum îşi vor arăta fiecare iscu- 
` sința în meşteşugul învăţat, se apucară să ţină sfat. 

Deodată însă au zărit un iepure, care trecea în 
goană. à x i 

„Ah! iată acum mă voiu arăta un meşter bär- 
bier”. Şi zicând acestea, feciorul mijlociu luă un vas 
de marmoră, săpun şi făcu spumă. Când iepurele 
trecea prin faţa sa, i-a aruncat spuma de săpun în 
barbă şi l-a ras, lăsându-i mustăţi mici de tot. 

„lată — zise tatăl — dacă altul din voi nu va 
face ceva mai bun, casa va fi a acestuia”. 

Puțin după aceea, pe drum trecea un boier într'o 
trăsură trasă de doi cai de toată frumuseţea. Unul 
din ei schiopăta. Feciorul cel mai mare, fierarul, pot- 
covi calul şi astfel putu boierul să-şi urmeze drumul. 

„Şi tu eşti priceput, dar ce e drept şi fratele tău 
bărbierul, nu e mai pre jos. Nu ştiu la care din voi 
doi va trebui să las drept moştenire casa părin- 
tească”. Aşa a grăit bătrânul celor doi fii ai săi. Cel 
mai mic, auzind acestea, a zis; „Tată, îngădueşte-mi 
şi mie să fac dovada a ceeace am învăţat”. ; 

Şi isprăvind de spus acestea, din văzduh s'a por- 
nit o ploae. Feciorul cel mic şi-a tras sabia din teacă 
şi ridicând-o deasupra capului, o învârtea cu o re- 
peziciune uimitoare. In chipul acesta o picătură de 
ploae nu l-a atins. 

Ploua însă din ce în ce mai tare, parcă turna cu 
găleata. Atunci băiatul a început să învârtească. sa- 
bia atât de repede încât hainele sale aw rămas ne- 
atinse de ploae, par'că ar fi stat la adăpostul unui a- 
coperiş. i 

Tatăl rămase înmărmurit şi zise: „Fără îndoială, 
tu, fiule, ai săvârşit o adevărată minune. Tu vei primi 
drept moştenire casa”, | 


DIMINEAȚA COPIILOR 1000000000oo00000000000000000000000000oooooe PAG. 15 


Ceilalţi, doi frați au recunoscut şi ei că hotărârea 
tatălui era cât se poate de dreaptă. Fratele lor cel 
mic le-a spus: „Noi suntem frați şi trebue să ne iu- 
bim şi să ne ajutăm în viaţă. Dacă voiu locui sin- 
gur în această casă, în care am crescut alături de voi, 

toate necazurile şi toate bucuriile, nu mă 
voiu simţi bine. De aceea vă spun că veţi fi bine pri- 
miţi aici şi casa va fi a noastră, a tuturora. Nici unul 
din voi nu va fi mai stăpân aici, decât celălalt”. 

In adevăr, cei trei fraţi locuiau împreună în aceiaşi 
casă. Fiecare ştia un meşteşug, aşa că mu duceau 
lipsă de nimic. Se iubeau şi se ajutau, aşa că au 
trăit fericiţi mulţi ani de zile. 

In româneşte de M. H. 


—— DOC kn 


Când eşti păzit de doi 
duşmani 


Un miel, blând şi fără putere, ca toţi mieii, era 
păzit de câinele Grivei. Decât Grivei era de mult 
în ceartă cu Ursei, un dulău tot aşa de mare şi cu 
colții tot aşa de tari şi de ascuţiţi. 

Văzând, aşa dar, pe Grivei întins la soare în 
livedea în care mieluşelul păştea iarba verde, Ursei 
se repezi la el cu gura, zicându-i răstit: 

„Ce paşti aicea, nătărăule ?” 

Dar Grivei, sărind de jos, îi răspunse şi mai răs- 
tit: „Eu păzesc mielul stăpânului meu şi nu sunt 
un pierde-vară ca tine, nătângule! 

— Ba să te cari de aicea, că mielul acesta va 
fi păzit de mine.” Şi Ursei se repezi la miel şi înfi- 
gându-i colții într'o parte, începu să-l tragă spre 
dânsul. i 

Insă nici Grivei nu se lăsă, ci apucând pe miel 
de partea cealaltă, trăgea şi el cu toată puterea. 

Şi aşa, trage unul de o parte, altul de partea cea- 
laltă, până când sărmanul miel, pe care cei doi duş- 
mani vroiau fiecare să-l păzească, fu sfâşiat şi îşi dete 
sufletul. St. P. 


Trimeteţi copiii la 


PLAJA ARTIFICIALĂ 


„Bucureşti, Str. Mircea-Vodă, 44,— Telefon 349/81 


Săli spaţioase cu instalaţii de băi de soare artifi- 
cial, cu rezultate mai grabnice şi mai intense chiar 
decât soarele la mare sau pe munți. 

Copiii îşi fac tratamentul jucându-se în nisip ca la 
mare. Băile de soare artificiale sunt recomandate 
cu succes pentru: anemici, limfatici (scrofuloşi), ra- 
chitici, debili, convalescenţi, nedesvoltaţi, etc. 

FUNCȚIONEAZĂ ZILNIC, cu personal medical sub 
direcțiunea” d-lui dr. Ygrec, dela 9—1 Cea = 
4—7 seara. — LA INDEMÂNA TUTUROR, TARIFU 
FIIND MODERAT. 


ADINA CEA BUNĂ 


Mica Adina, fiindcă fusese cuminte toată săptămâna, 
căpătase un cadou. 

Jl vedeţi: e un frumos balon verde, care se ridică 
sus, cât mai sus, până unde ajunge sfoara. Ba dacă 
îi dai sfoarei drumul, balonaşul se sue până la cer 
şi se pierde în nouri, dar Adina ştie că dacă lasă 
sfoara, se duce şi balonul şi nu-l mai vede. 

Intro frumoasă după amiazi de primăvară, Adina 
fu dusă de mămiţica sa în grădina publică, pentruca 
acolo să se joace mai în voie cu balonul. 


Adina era încântată şi fericită. Dar tot alergând 
şi jucându-se, iată că vede pe o bancă un băețaş, 
care se tot uita la balonaşul ei. Băeţaşul era cam 
prost îmbrăcat şi nu părea a îi vesel. 

Adina se apropie de dânsul şi-i zice: 

„Hai să ne jucăm cu baloanele. 

— Dar eu mam balon, îi răspunse el. 

— De ce nu i-ai spus mămiţichii tale să-ţi cumpere 
unul ? îl întrebă Adina. 

—  Pentrucă mămiţica e săracă şi mare cu ce 
să-mi cumpere, îi zise băeţaşul, plecând în jos ca- 


Ştiţi ce făcu atunci Adina? Alergă la mămiţica sa 
şi i se rugă să-i dea voie să dăruiască băețașului 
sărac balonul ei. Er 

„Dar tu cu ce rămâi? întrebă mama sa. 

— Eu, răspunse Adina, am să fiu din nou cu- 
minte şi săptămâna aceasta, aşa că poate îmi cum- 
peri mie âltul.” i 

Mama Adinei nici n'aşteptă să treacă o săptă- 
mână, ci îi cumpără chiar în ziua aceea. 

Lăiţă 


GOSRNANNGAURERSOESRNEN NNENEENENEEC EINER Nanu 


Cereţi la toate librăriile: 


,, Copilul crescut în peşteră“ 
de N. BATZARIA Preţul lei 50 


23 3 = O ri 
P diais A ao AP 


'ERSITĂȚII 


IAŞI» 
PAG. 16 ul GARE DIMINEATA COPIILOR 


DE VORBĂ CU CITITORII 


Pär. Ned.-Focşaui.—lţi publicăm poezia „Hora“. Celelalte 
nu sunt în genul literaturii pentru copii, aşa câ nu se adre- 
sează publicului nostru cititor. 

Jen. Gar.-Caracal. — «Servitorul şi locotenentul» este e 
bucată care se găseşte în cărţile de şcoală, aşa că e bine cu- 
noscută de cititori De altfel dnpă scris înţelegem că d-ta ești 
încă în vârstă mică şi ai deci toată vremea ca să scrii bucăţi 
bune de publisat. 

Ion Bâr.-Loco. — „Luna Maiu“. Dragul meu, este o deo- 
schire între exerciţiile şi compoziţiile de clasă şi bucăţile ce 
se publică în revistă. Descrierea trimisă de d-ta este o destul 
de bună compoziţie de clasă, dar nu gi o bucată care să in- 
tereseze pe cititori. 

Gh. Ber.-Făleşti. — Da, ne aducem aminte că ţi-am pu- 
blicat unele traduceri, dar povestea d-tale, un rezumat al vre- 
unui film de cinematograf, nu e reuşită. De altfel, e de pri- 
sos să rezumezi filmele, de oarece filmele — în tot cazul, cele 
mai multe — sunt făcute după poveşti sau romane publicate, 
Mai află că despre o fată nu se zice „să o insoare“, ci „Să o 
mărite”. 

Jos. Ros.„Loco — „Fluturii“. Nu uita, micule cititor, că 
nu eşti decât în clasa l-a, fie ea şi secundară, aşa că n'ai 
încă nici cultura, nici experiența necesară, ca să faci poezii 
bune de publicat. Deocamdată, tot ce ai de făcut, este să ci- 
teşti cu atenţie şi spre fo.osul,tău poeziile scrise de oameni 
mai mari şi mai pricepuţi, 

Zil. Her. Focşani.— Ne rogi să-ţi publicăm anecdota (se 
scrie aşa, iar nu „anectoda“, cum ai scris d-ta) cu titlul «La 
restaurant». Află însă că această anecdotă, care este după P. 
Habbel, a fost pubheată de mult în revista noastră şi chiar 
într'o tormă mai complectă de cum ne-ai trimis-o d-ta. 

Angela C. T.-Loco.-—0 fetiță drăguță în vârstă de 8 ani- 
şori este incă prea mică, pentru a fi de pe acum scriitoare, 
Dacă ar fi aşa de lesne să scriem lucruri bune de publicat, 
n'ar mai fi nevoe de atâtea şcoli şi atâta învățătură, Până ce 
creşti mai mare şi înveţi mai multă carte, continuă să fii mica 
şi drăguța noastră cititoare. lţi va veni şi d-tale rândul. Până 
atunci. fn veselă şi sănătoasă. 

I. H. Găr.-Loco. — Poeziile ce ne-ai trimis acum vădesc 
un progres faţă de ceeace ne trimeteai în trecut. Totuși, d-ta 
ești încă prea tânăr, ca să poţi reuşi în poezii în cari dai sfa- 
turi, cum sunt «Munca» şi «Mama». «Primăvara» nu e destul 
de puternică, iar «Povestea» povesteşte prea púțin, iar în strofa 
a treia ai de trei ori cuvăntul „departe“. lacearcă înainte. 

Sol. Mar.„Loco. — «Primăvara». In poezii de gennl acesta, 
poezii cari trebue să aibă multă fineţe de limbă, expresiuni ca 
«Eşti vrednică de admiraţie» sau «Plăcerea plimbărei - sileşte 
pe om». nu sună tocmai frumos. Apoi exclamaţii ca „O ghio- 
celule! O viorea! O frumoase floricele!“ fproduc asupra citi- 
torului un efect contrariu celui aşteptat. Genul descriptiv e un 
gen în care nu se reuşeşte aşa de lesne. 


———— oc kM 
Räsunet 


Cel mai bun dessert la masă 
Este o ciocolată bună 
„SUCHARD” ne-a dovedit-o 
Al cărui nume, azi, răsună. 
0000929000000000000 000000000009900000e 
„Unde mergi, Mihai, acum ? 
— Ca să cumpăr „Plici şi Plum“, 
Vino iute, ca s'o iei, - 
Costă doar douăzeci de lei“, 


Câte capete atâtea păreri 


mea i 


„Părinte, i se rugau unui preot mai mulţi $% 
rani, cere-l lui Dumnezeu să ne trimită o ploaie. 
E Să întrebăm ce spun şi ceilalți locuitori“, 
răspunse preotul. 

Strânse, aşa, dar, tot satul şi apoi întrebă în 
parte pe fiecare ţăran ce fel de vreme doreşte să 
fie. Unii cerură ploaie, alții ziseră că vor să aibă 
o vreme frumoasă cu soare, alții că le place să 
fie răcoare. Ba unul din cei de faţă, om care n’a- 
vea nimic acasă şi tot atâta de mult pe câmp, zise 


aşa din necaz că lui nu-i place nici un fel de 
vreme. 


Preotul răspunse la rândul său zicându-le: 
„Văd că nu vă înțelegeţi ce vreme doriţi să fie. 


De aceea, să-L lăsăm pe Dumnezeu să facă aşa 
cum ştie El“, 


Conservatorul de Artă Choregrafică 
„LERIA-NIKY« 


Studii de graţie atitudine supleță 
După metoda conservatorului de artă 2 e a ică 
LERIA-NIKY CUCU 
Maestră de balet 
Reprezentanta Sindicatului Naţional Francez 
din Paris al profesorilor de dana 

Sediul: „CERCUL MILITAR“ (la: i ali 

Orele de studii 10-12 CEN m nlt ATTA 


munnununenunuanuuuunuanuanaa 1ansauuuuunnuusuunununuazaaa: 


i balet 
eo Statz Paris 


Ascultă-mă 
mititico, 
Trebuie să ti 
mare, sănătoasă ol ra. 
bustă, trebuie să în- 
veţi cu plăcere şi fără 
a obosi, la timpul tău 
trebuie să devii aju- 
torul şi sprijinul mamii 
în ocupațiile casnice, 
trebue deci să păstrezi 
negreşit acel dar ne- 
prețuit ce se chiamă 
sănătate. - 

Ei bine, dacă vrel 
să obţii toate astea nu 
pierde ocaziunea de a 
bea zilnic o -ceaşcă de. 

Cacao pe care mama prevăzătoare ţi-o va da 


Knor dimineaţa şi pe [care tu o savurezi cu 


multă poftă, fiind de gust excelent.| 
Ai putea dori ceva 


“mai delicios de cât Kanon? 


o CACAO i 
De vânzare la drogherii şi mag. cu coloniale. 


a 
stelierele „ADEVERUL“ $S. A; 


ANUL Y 


u DIMINEATA 
994 COPIiiL.O 


DIRECTOR: N. BATZARIA.2 | 


„Allo ! Spui că sa găsit Sosoiu Sosolici ? Spune m ui iute, unde este să-l văd ! Preţul Lei 5 


K2 


spre Boileau şi Mazarin? 


t întrebäri puse de cititorul nostru t; Rot. din 
lä. 
pundem că Boileau (citeşte Boat, cu accen- 
ultima. silabă) a fost unul din marii poeți fran- 
in veacul al 17-lea, un veac de înflorire a lite- 
i franceze. Născut în anul 1636 şi mort în anul 
Boileau: (numele său întreg este Nicolas Boileau- 
aux) a scris satire, epistole, o poemă eroică- 
i „Le Lutrin”, precum şi vestita sa „Art poé- 
(Arta poetică) în care a dat reguli de versiticare 
estetică literară. Aceste reguli au fost multă 
pentru poeţii ce au urmat un id de lege 


ikin, de felul său Italian, a intrat în paidi 
į în anul 1639 şi a ajuns cardinal în timpul dom- 
a Ludovic al 14-lea. In vremea minorității a- 
Mazarin a fost sfetnicul cel mai influent 
i Paitai al Reginei-Mame şi, în genere a ju- 
+ mare tol în istoria Franţei din vremea aceea. 
ăscut la 1602 şi a murit la 1661. } 


ve de ajuns o carte 


torul nostru Bon. C. Sig. dela Câmpina ne în- 
i unde poate cumpăra o carte care să-l înveţe 
să construiască aparate de cinematograf. li răs- 
m că nu ştim să existe o asemenea carte în 
română, dar că se găsesc scrise în limbi stră- 
n acelaș timp însă îi spunem că o carte nu e 
ns ca să poată învăţa construirea aparatelor 
il interesează. Aparatele acestea sunt construite 
prici speciale de către technicieni cunoscători înt 
ie. Deaceia îl sfătuim să renunţe la gândul 
i. 4 


zmtru a învăţa contabilitatea 


itorul Al. Ion din comuna Nehoiaşi întreabă 
rte ar putea cumpăra ca să înveţe să scrie în 
ular în registrele comerciale. li răspundem că 
decât să se adreseze unei librării dela oraş ce- 
să-i dea un Curs de Contabilitate practică în 
va găsi toate cunoştinţele de care are nevoie. 
nţeles, că pentru a înțelege cum trebue şi a 
losi de această carte, este nevoie ca acest cititor 
bă ceva cunoştinţe dela şcoală, mai cu seamă 
moască bine aritmetica. 


TOAŢE, Și AEST ] 


Dirijabil şi submarin 


E acelaş cititor care ne cere lămuriri despre di- 
ti abil şi submarin. Dirijabilul este balonul ‘cu cârmă 
şi se numeşte aşa pentrucă poate fi îndreptat în 
direcţia în care voim să sburăm. Este mult mai mare 
decât un ‘aeroplan, are forma lunguiaţă şi o scai 
în care iau loc pasagerii. 

Submarinul e un vapor construit aşa încât ERENS 
cufanda înlăuntrul mărei, fără ca să intre apă într'in- 
sul sau ca echipajul lui să sufere vre-o neplăcere. 
Se înţelege însă că submarinul poate naviga şi dea- 
supra apei. Submarinele sunt vase de războiu între- 
buințate ca să atace şi să cufunde vasele duşmane 
fără să fie văzute! i 


Cine. a fost Ronsard ? 


La această întrebare a cititorului nostru Bir. din 
Capitală răspundem că Ronsard` (Pierre de Ronsard), 
despre care se crede că ar fi fost de origină română, 
e un poet francez născut la 1524. şi mort la 1585. 
Ronsard a fost unul din şefii aşa numitei Pleiade. 
Pleiada aceasta era o societate de poeţi francezi din 
veacul al 16-lea, cari. se silezu să întroducă în poezie 
spiritul antic precum şi formele întrebuințate în ve- 


chea poezie greacă şi. latină. Numele de Pleiadă vine 
„dela o asociaţie a şapte poeţi tragici din Alexandria 


(Egipt), asociaţie care a existat în veacul al treilea mai 
înainte de lisus Hristos, 


Cine a fost Confucius ? 


Confucius, despre care ne întreabă cititorul nostru 
Al. C. Par. din Capitală a fost un vestit filosof chi- 
nez, care a propovăduit şi învățăminte religioase. 
Născut cam pe la anul 550 înainte de Hristos, Con- 


fucius care a.dus o viață rătăcitoare, a predicat o. 


învățătură bazată pe virtute şi dreptate. De ase- 
menea a dat precepte de organizarea statului, de dra- 
gostea de aproapele, precum şi de legăturile dintre 
părinți şi copii. Invățătura lui Confucius este mai 


"mult ò învăţătură morală. După troartea lui, numărul 


acelora cari- au primit aceste învățături a crescut 
foarte mult în China. Astăzi sunt mai multe milioane 
de Chineji, cari se ţin de doctrina lui Confucius. Multe 
din învăţăturile şi discursurile sale se apt traduse 
şi în prin este i limbi din Europa: i 


Rat 
T ae 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI — Str. SĂRINDAR 7, parter. — TELEFON 6/67 


ere eie eie ore 


Q 


NS 


ABONAMENTE : 1 AN 200 LEI | UN NUMĂR 5 LEI 
6 LUNI 1% „ IN STRĂINĂTATE DUBLU 


1928. — Nr. 224, Director : N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapolază 


REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 


RAPELULUI 


DORMI, COPILAŞ!... 


Sub paza mamei tale dulci, 


Aş vrea să fâlfâi peste oaste iar 
Şi eu să fiu acel cen mâini te port! 


Să te ridic în sus spre-albastrul clar 


Ce veşnic ţărei mele face cort. 


Vin, copilaş, ca să te culci — 
In leagăn cu parfum de flori 
De busuioc 
Și siminoc... 


Copil, cu ochi tremurători |... 


; PE A mate In vraja cântului meu lin 
Prin zdrenţele ce-au fâltâit în vânt, S'adormi, copilul meu A 
Lă 


iş vrea s'aud iar şuer ne'ncetat Un somn, [erice şi uşor; 

Și-aş vrea să te înfig pe un mormânt Și drăgălaş 

n loc de cruce celui ce-a luptat. Un îngeraş, 

Să-ţi stea de veghe, drag odor !.. 
Adormi, adormi, copil 2uvu, 

Să ai un vis prea fericit 

Cu basme şi cu feți frumoşi, 


Și, mult aș vrea să fâltâi înapoi 
Și să te 'ntâmpine, atât popor! 
Tu sdrenţuit ca vrednicii eroi, 


= = pa Si Și Ilene... 

n mâna mea să treci învingător. Cosinzene, = 
Florea Voicu Copil cu ochi drăgăstoşi! 
——— oc k 2o——— Mircea Ciobanu 
CÂNTECUL NEPOATEI 
| III V 7 
ıl pe genunchi „Nas carabas, La această vorbă dânsul, 
ă hora tare. Ciocul ras ne ras, Strânge ochii. lar nepoata, 
i din rărunchi, Ochi bazaochi, Incetând pe dată smulsul, 
u-i barba mare. Nu e de deochi. Face haz de el, — şireata|... 
[I IV VI j 
A 

se opreşte, Fruntea tăpălug, Apoi el îi cântă dulce 
de bucurie, Brazda dela plug. Cântecul din moşi strămoşi, 
şi porneşte, Părul zurzuluf, Surâzându-i, ca s'o culce, 
nte şi-l @escrie; Când îl smulgi, faci uf I“, - SŽ viseze.. feți frumoşi... 


Nicolae Graur 


PAG. 4 


— Poveste populară spaniolă — Z d) 
Prelucrare de Dinu Pivniceru 


A fost odată o furnică mititică, dar curățică 
şi gospodină, cum ma fost nici o vecină. 
Intr'o dimineaţă, după ce se spălase pe faţă 
şi pe-afară mătura, oare ştiţi voi ce gä- 
sea? Un ban, un bănişor, alb, frumos, 
strălucitor. 
ı Furnica aceasta, fiind tare cinstită de felul său, 
se duse pe la vecine şi întrebă: 

„Naţi pierdut oare nimic? Am găsit un lucru 
mic. 

— Nu, nimic nam pierdut şi nici mam văzut”, îi 
răspunseră vecinele, 

„Ce să fac cu banul acesta? Se întreba mititică 
de furnică. Mi-aş cumpăra bomboane, dar am mân- 
cat ieri aşa de multe, că mă doare burticica. Mi-aş 
cumpăra o rochie nouă, dar şi asta ce port e încă 
foarte bună.” 

Şi furnica mititică intră la o parfumerie şi îşi 
cumpără o cutie de pudră şi un pămătuf. Şi fiindcă 
ziua aceea era pentru furnici o zi de sărbătoare, 
furnica îşi încălţă pantofii de lac, îşi îmbrăcă cea 
mai frumoasă rochie de mătase, se pieptenă cât mai 
drăguţ, şi-şi dete cu pudră pe obrăjori. După aceea, 
se aşeză la fereastră, la umbra unui ghiveciu de ga- 
roafe, ca să privească la lumea ce trecea pe acolo. 

Toţi câţi o vedeau, de dragu-i nu mai puteau şi 
doreau să o ia de mireasă, fiind minune de frumoasă. 

Cel dintâiu îi vorbi Taurul, care îi zise : 

„Furnică, mititică, nu vrei să te măriţi cu mine ? 

— Ce ştii să faci, ca să-mi placi?” îi răspunse 
furnica zâmbind. 

Taurul se înţepeni mai întâiu bine pe cele patru 
picioare, îşi învârti de câteva ori coada în aer, după 
aceia dându-şi puţin capul pe spate, începu să mu- 
gească aşa de groaznic şi de tare, că sgudui din 
temelii casa furnicei şi răsturnă ghiveciul cu garoafe 
dela fereastră. 

„Fugi încolo, urâciosule Taur! îi strigă furnica 
răstită. Nici să-mi mai pomeneşti de tine.” ; 

Veniră apoi pe rând un câine roşu, care lătră, 


PTS O vE ; i un de, care cântă, o pisică albă, care mior- 
SVN [ CAT se NA 2 m cocoș verde, cântă, o p ' 
EMA SU, AS s pc nici unul din aceştia nu fu pe placul fur- 


In sfârşit, iată că a venit un greieraş negru şi 


E TE a] 


DIMINEAȚĂ COPIILO Reo.o9o000000000900000000000000000000000o0oo. PAG. 5 


siios şi se porni să cânte frumos: „Cri-cri, crică, 
vrei să-mi fii nevestică, tu, furnică mititică ?” 

Furnica îi întoarse vorba zicându-i : „„Greieraşule, 
îmi placi! Eşti făcut de Dumnezeu negru, aşa cum 
cum sunt şi eu, eşti mai mare decât mine, dar aşa îţi 
şade bine. De aceia hai să ne căsătorim şi fericiţi 
să trăim. 

„Tie îţi place umbra. In zilele de vară, când voi 
merge eu pe-alară, ca să strâng merinde, tu vei 
sta cuminte, casa să păzeşti şi să te odihneşti. In 
lunile de iarnă, vom sta împreună la colţul vetrei, vom 
mânca împreună ce am strâns eu în lunile de vară, 
eu am să-ţi povestesc tot ce am văzut prin lume, iar 
tu îmi vei cânta cântecele ce vei fi făcut câtă vreme eu 
am lipsit de acasă” 

S'a făcut o nuntă frumoasă şi greierele cu furnica 
mititică au dus-o toată vara numai în cântece şi 
veselie. Insă, într'o zi de toamnă, pe când dedea 
furnicei o mână de ajutor, ca să care acasă o smo- 
chină uscată, greierele răci şi căzu bolnav la pat. 
Furnica îl îngriji şi-i dete să bea ceaiu de muşeţel. 
Până în Duminica următoare se făcuse aproape bine. 
Cu toate acestea, furnica îi zise: 

„Eu merg la biserică, iar tu să stai acasă lângă 
foc. Şi să ai grije de mâncarea ce fierbe în cratiţă, 
dar să umbli numai cu lingura mare, iar nu cu lingura 
mică, fiindcă te arzi, te pârleşti, poate chiar te pră- 
pădeşti.” . 

Furnica plecă la biserică, însă nesocotitul de gre- 
iere, uitând de sfatul ce i se dăduse, luă lingura 
mică, pentru ca să amestece mâncarea din cratiţa 
ce fierbea pe foc. Dar această lingură era aşa de 
mică, încât greierele, ca să ajungă până la cratiţă. 
se ridică pe picioruşele de dinapoi, iar cu cele de 
dinainte se agăţă de cratiţă. Vru să -vadă şi ce-i 
înlăuntru, dar căzu într'iînsa, se arse, se înecă şi 
muri, 

Când furnica mititică se întoarse dela biserică şi 
văzu că iubitul ei greieraş, frumuşel şi drăgălaş, a 
murit ars şi înecat în cratiţă, se porni să plângă 
şi să se vaete aşa de tare, că o păsărică din apro- 
piere, cuprinsă de durere, veni şi o întrebă: „Ce 
plângi, furnică, prietenă mititică ? 

— Vai, greieraşul, drăgălaşul în cratiţă s'a înecat 
şi singură ma lăsat! 

— Dacă-i aşa, prietena mea, uite că îmi taiu şi 
eu coada.” 

Păsărica îşi tăie coada şi sbură apoi pe un tran- 

dafir înilorit. 
 „Păsărică frumuşică, oare ce s'a întâmplat şi coada 
ţi-ai tăiat ? 

— Vai, greieraşul drăgălaşul în cratiţă s'a îne- 
cat şi pe furnică a lăsat-o singură. 

— Dacă-i aşa, zise trandafirul, îmi scutur toate 
florile”. Şi trandafirul îşi scutură toate rozele, cari 
căzură moarte la pământ. 

Cam pe la chindie, veni Sosoin Sosolici, ce-i re- 


a i i a e pa 


gină între pisici, ca să-i tragă um pui de somn la 
umbra trandafirului. 

„Trandafir înflorit, spune-mi, dragă, ce-ai păţit, că 
florile ţi-ai pierdut şi toate ţi-au căzut? 

— Vai, greerașul drăgălaşul în cratiţă s'a înecat, 
pe furnică a lăsat-o singură, păsărica frumuşica toată 
coada şi-a tăiat, iar eu florile mi-am scuturat. 

— Dacă-i aşa, mă tund şi eu până la piele,” zise 
Sosoiu Sosolici, ce-i regină între pisici. Şi- Sosoiu 
Sosolici se tunse până la piele. 

După aceia se duse la fântână, ca să bea apă, 
dar fântâna o întrebă: „„Măi, Sosoiu Sosolici, tu 
regină între pisici, und’tii părul tău frumos şi dece 
eşti ca râios ? 

— Vai, greieraşul drăgălaşul în cratiţă s'a înecat, 
pe furnică a lăsat-o singură, păsărica frumuşica şi-a 


tăiat coada, iar eu, Sosoiu Sosolici, aşa mult m amr. 


întristat, că părul tot mi l-am tăiat. 

— Dacă-i aşa, uite că şi eu plâng.” Şi fântâna, 
care până atunci cânta, acum mereu, mereu, 

Vine acuma la fântână, mândră, zveltă ca o zână, 
fata marelui împărat şi pe fântână a întrebat: „De 
ce plângi, fântână ? 

— Plâng, o stăpână, căci greierașul” drăgălașul în 
cratiţă sa înecat, pe furnică a lăsat-o singură, pă- 
sărica frumuşica toată coada şi-a tăiat, trandafirul 
florile şi-a scuturat, Sosoiu Sosolici, ce-i regină'ntre 
pisici, şi-a tuns părul cel frumos şi s'a făcut ca râios 
şi m'am mâhnit şi eu şi acuni plâng mereu. 

— Dacă-i aşa, uite că şi eu, fata de împărat, de 
mult ce mam- întristat, ulciorul îl trântesc şi plâng 
şi bocesc.” 

Şi plâng şi eu, sfârşind povestea aceasta, pen- 
trucă greeraşul drăgălaşul în cratiţă sa înecat şi 
pe furnică a lăsat-o singură. 

Dinu Pivniceru 
——— o. 


LUPII ŞI MIELUL 


După Fraţii Grimm 


um mieluşel blând şi nevinovat văzu cum doi lupi 
se aruncase unul asupra altuia, muşcându-se şi um- 
plându-se de | 

La vederea aceasta, mielul, cuprins de milă, a- 
lergă, se puse între dânşii şi începu să-i stătuia- 
scă, spunându-le să se astâmpere şi să se împace. 

Miraţi de amestecul acestui mijlocitor nepoitit, lupii 
se opriră o clipă din luptă, iar mielul se bucură din 
tot sufletul, crezând că poveţele sale au fost as- 
cultate. 

Dar de odată cei doi lupi se aruncară asupra mie- 
lului, urlând şi zicând: „Ce te bagi unde nu-ţi fierbe 
oala şi ce te priveşte cearta şi sfada dintre noi ?” 

In clipa următoare, bietul miel era mort şi sfâşiat. 

Aşa păţesc cei ce se amestecă în cearta dintre 


cei răi. St. Pr. 


PAG. 6. 900000000b000000000e0d0eeeoeeeeeeoeeeteoeoee DIMINEAȚA CO 


AAAAAAAAAAA AAAAAAAAA 


4 


AA 


Bucăţi alese din marii scriitori strei 


YYvY 


Istoria unei prăjituri şi a doi conpilaşi 
după Victor Hugo 


n grădina Luxemburgului din Paris, doi copilași 

mergeau ţinându-se de mână. Unul părea de 

vre-o şapte ani, celalt de cinci. Udaţi de ploaie, 

căutau să meargă pe aleile, unde era mai mult 

soare. Cel mare conducea pe cel micuţ, amândoi 
erau îmbrăcaţi în zdrențe şi foarte palizi, având 
aerul unor păsări speriate. Cel mai mic spuse 
deodată : „Tare mi-e foame”. Cel mare, cu un aer 
protector, îşi ţinea frăţiorul cu mâna stângă, iar 
în dreapta avea un băț. 


Plouase toată noaptea şi puţin de dimineaţă, dar 
în Iunie ploile nu se ţin în seamă, așa că abia pu- 
teai să înţelegi, o oră după furtună, că plouase 
în această zi frumoasă. Pământul se uscase tot atât 
de repede ca lacrimile unui copil. 

Cei doi micuţi părăsiţi, ajunseră în dreptul unui 
mare bazin ascunzându-se îndărătul lui. Cam în acelaş 
timp se mai apropie cineva de bazin. Era un bărbat 
de vre-o cinci zeci de ani, care ţinea de mână un co- 
pilaş de şase ani. Fără îndoială, tatăl şi fiul. Co- 
pilaşul avea în mână o prăjitură mare. Micuţii noş- 
tri, văzând pe cei doi „domni”, se ascunseră şi mai 
mult în colţişorul lor. Tatăl şi copilul se opriră în 


VYYYYYYYYYYYVYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYVYYYYYYYYYVVYYYYYYYYYVYYY 


YYYYYYV! 


dreptul apei, unde câteva lebede începuse 
noate şi priveau cu o admiraţie lesne 
deoarece se ştie că lebedele sunt foarte îrur 
ales când înoată. 

In acest timp copilaşul încetă să mai 
din prăjitură şi începu să plângă. 

„De ce plângi”? îl întrebă tatăl. 

—- Nu mai mi-e foame, răspunse copil 

— Nu e nevoie să-ţi fie foame pen 
mănânci o prăjitură, 

— Prăjitura asta mă plictiseşte, este 7 

— Nu mai vrei să mănânci ? 

— Nu. 

— Arunc-o lebedelor”. 

Copilul sta la îndoială. Nu mai vroia s 
ptăijtura, dar asta nu era un cuvânt ca 
Tatăl zise din nou: „Fii cuminte. Trebui 
milă de animale.” Şi luând prăjitura din i 
lului, o aruncă în bazin. Prăjitura căzu é 
margine. „Să mergem”, zise tatăl şi luz 
de mână, se îndreptă spre aleile scăldate 

Odată cu lebedele, cei doi micuţi se 
spre prăjitura, care plutea deasupra apei. 
uită la prăjitură, cel mare spre cei doi < 
Când nu-i mai văzu, se culcă repede pr 
bazinului şi, ţinându-se cu mâna stângă, 
supra apei aproape să cadă, întinse mâ: 
cu bățul către prăjitură. Lebedele, văz: 
cul, se grăbiră să ajungă ele cele dinti 
o sforţare care clătină apa. Acest gest fo: 
pescar, căci apa se clătină împingând prè 
băţul său. 

In momentul în care soseau lebedele, bè 
prăjitura. Copilul, cu o lovitură repede de 
lebedele, împinse în spre el prăjitura, o ap 
se ridică în picioare. Prăjitura era toat: 
celor doi copii li-era foame şi sete. Cel 
rupse prăjitura în două, îşi opri pentru « 
tea mai mică, iar bucata mai mare o dăde 
său. 

In româneşte de Anicuţa Cè 


— 000: —=00— 


Lui Ionel a început să-i curgă sânge € 
Mamă-sa îi zise: 
„lonele, să nu ţii capul în jos, că o 
sânge mai mult”. 
Tatăl: Poţi să ţii capul în jos, numai 
ţii sus”. 
Trimisă de Boniowski Sigmund 


———— cop u