Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1929 (Anul 6, nr. 256-304) 620 pag/DimineataCopiilor_1929-1669230585__pages351-400

cc ———— 


DIMINEAȚA COPIILOR 000000000000000000000000000000000000000000ee PAG. 15 


merg să îmbuc ceva şi într'o jumătate de oră 
voiu fi la întâlnire“. 

Iepurele primi şi ariciul se duse. Pe drum 
își zise: „Iepurele se încrede în picioarele sale, 
dar îi voiu juca o festă. Face pe grozavul „dar 
nu este decât un prost, o să mi-o plătească”. 

Ajungând acasă, ariciul spuse nevestei sale: 
„Nevastă, îmbracă-te repede. Trebuie să vii 
pe câmp cu mine. 

— Ce sa întâmplat? întrebă femeia. 

— Am pus rămăşag cu iepurele pe un ban 
de aur şi o sticlă de şampanie că voi alerga 
mai repede ca el, aşa că va trebui să mă ajuţi. 

— Sfinte Dumnezeule! Bărbate, îi răspunse 
aricioaica, eşti în toată firea sau ţi-ai pierdut 
minţile? Cum îndrăznesti să te măsori cu je- 
purele? 

— Tăcere, nevastă! Asta-i treaba mea. Nu 
te amesteca în ceeace face bărbatul. Du-te de 
te 'mbracă şi să plecăm”. 

Ce putea să facă sărmana de ea? Trebuia 
să se supună, ori cât nu i-ar fi fost pe plac. 
Mergând împreună, ariciul zise nevesti-sei: 
„Fii cu băgare de seamă la cele ce am să-ţi 
vorbesc. Noi vom alerga pe locul acela întins 
care se zăreşte. Iepurele aleargă pe o brazdă 
şi eu pe alta. Vei sta ascunsă în brazdă şi 
când iepurele va ajunge lângă tine, ai să te 
arăţi şi ai să strigi: „lată-mă!” 

Tot vorbind astfel, au ajuns la locul cu pri- 
cina. Ariciul îi arătă nevesti-si unde trebuie 
să se- ascundă şi se întoarse pe câmp, unde 
găsi pe iepure care aştepta. 

„Haide, nu alergăm? întrebă acesta. 

— Fără îndoială, răspunse ariciul. 

— Aşa dar, fii gata!“ 


DL lee All ele ll le ll dell Led LL LL bă Î] 


Fiecare se aşeză la locul lui. Iepurele stri- 
gă: „Un, doi, trei!” şi porni ca un vârtej răs- 
colind pământul. 


Ariciul făcu trei paşi, pe urmă se întoarse 


la brazda lui şi se ascunse în ea. Când iepu- 
rele ajunse obosit ca vai de el la capătul ţa- 
rinei, nevasta ariciului o sbughi afară stri- 
gă: „lată-mă”! 

Iepurele fu foarte mirat, şi se furie gro- 
zav. Credea că este chiar ariciul; fiindcă ea 
semăna foarte bine cu bărbatul ei. El strigă: 
„Dracul e la mijloc, altfel nu ştiu cum s'a fă- 
cut!“ Să alergăm din nou înapoi până la lo- 
cul de unde am pornit”. 

Şi începu să alerge din nou de-i sburau și 
urechile în vânt. Nevasta ariciului nu se miş- 
că de la locul ei. Când ajunse la celălalt capăt 
al câmpului, ariciul îi strigă: „Iată-mă. Iepu- 
rele nu se descuraje şi spuse: „Mai alergăm 
odată A 

— Eu nu zic nu, răspunse ariciul, sunt 
gata să alerg cât vei pofti”. 

Iepurele alergă astfel de 63 de ori şi ariciul 
duse lupta până la sfârşit. De câte ori iepu- 
rele ajungea la un capăt sau altul al câmpu- 
lui, ariciul sau nevastă-sa ziceau: „Iată-mă”. 

La a şaizeci şi patra oară, iepurele nu mai 
putu şi căzu grămadă în mijlocul câmpului. 
Sângele îi ţâşni pe gură şi muri acolo. Ariciul 
luă banul de aur şi sticla de şampanie şi-şi 
chemă nevasta. Se întoarseră foarte mulţumiţi 
acasă şi dacă nu vor fi murit încă, trăiesc şi 
acum. 

Invăţătura acestei povestiri, este că nu tre- 
buie niciodată să râdem de unul mai mic ca 
noi, fie el şi un ariciu. 

In româneşte de Anicuţa Cărbuneanu 


PRIVIGHETOAREA 


Când Dumnezeu a creiat păsările, toate îl 
înconjurară şi începură să-l proslăvească. Dar 
nici una din ele nu era mulţumită de chipul 
în care fusese creiată: gâsca vroia picioare 
verzi, rața — cap roşiu, iar ciocârlia vroia să 
aibă pene roşii, verzi şi galbene. Fiecare pa- 
săre era nemulțumită de câte ceva şi ar fi do- 
rit o altă înfăţişare; numai privighetoarea a 
fost mulţumită de chipul său şi sa bucurat 
de aripile sale cari sunt de culoarea cenușie. 

Modestia privighetoarei plăcu foarte mult 


Creatorului, care zise: „Pentru că eşti mulţu- 
mită de chipul tău, vei cânta mai frumos de- 
cât toate celelalte păsări şi vei fi iubită de 
oameni“. 

De atunci ne place să ascultăm cântăreaţa 
pădurilor pe care o numim şi „regina păsări- 
lor cântătoare“. 

Din esperanto de Camil Perlman 
YYYYYYYYYYYYYYYYYYVYYVYYYYVYYYYYYVYYYYYYYYYYYYYYYVYYYVYYY 


Citiţi cu toţii: 


„Mitu Miţişor şi Sosoiu Sosolici“ 


\ 


St. 
SYE 
2293 
ari 
` a = 
\ 

z 

si 


TRE 
Li 
A 


PAG. 16 eossessesorseessossosreoreeoseeossosseosec DIMINEATA COPIILOR 


- DE VORBĂ CU CITITORII 


Sams. Kit.-Loco. — „Regele si și Tara“ . Pentru un dieve 
de clasa a douajprimară, ai un scris destul de frumos şi ştii 
să copiezi aproape fără greşeli. Insă, ce să facem noi cu 
poezii copiate ? Te stătuim să continui a fi drăguțul nostru 
cititor. 

iv. Pan.-Deva. — „Bunicul şi nepoţii“. Grădinarul care 
a amenințat cu băţul pe copilaşii ce voiau să facă pentru 
bunicul lor un buchet de flori, a fost un om rău şi nesimţ:” 
tor. De aceea, să nu-l dăm ca exemplu, mai ales că şi 
poezia trimisă de d-ta este slăbuţă. 

Al. Rot.-Loco. — Ca o încurajare şi o răsplată a stăru- 
inței tale îţi publicăm poezia „Rugăciune. Totuşi, te sfătuim 
să nu te grăbeşti a trimite bucăţi spre publicare, fie în 
proză, fie în versuri. Invaţă mai multă carte, aşteaptă să 
mai creşti şi să capeţi mai multă experienţă şi apoi îți va 
veni şi d-tale rândul că fii scriitor. 

“N, I. M.-Loco. — Punga pierdută“. Pentru un elev de 
curs secundar nu e permis să scrie în telul următor: „Vă 
dau alăturat publicarea mea pe care dacă binevoiţi a o 
publica în revista D-v.*, iar în bucata trimisă să faci la 
fiecare rând mai muite greşeli de lmbă de ortografie şi 
de punctuație. ' 

Cât despre părerea noastră, pe care ne ceri să ti-o 
comunicăm printr'o cartă poştală, îți spunem aicea, stătu- 


` indu-te cât mai stăruitor să te sileşti a învăţa mai corect 
limba română şi să nu faci atâtea nepermise greşeli de. 


ortogralie şi construcţie. 


1. Min.-Chişinău. —  Recunoştința“. Din felul cum e 


scrisă povestea trimisă de d-ta, se înţelege că d-ta nu cu- 


noşti încă în deajuns :limba română, aşa că faci nepermise 
greşeli de acord, de construcţie de frază, de întrebuințare 
justă a cuvintelor. Nu mai vorbim de oitogralie şi de 
punctuație, de. care nu ţi aproape -de loc seamă. De aceea, 
te stătuim să înveţi limba română, iar când szi vreo bucată, 
să o arăţi spre coreclare unuia care cunoaşte bine limba 
L. V. But.-Strehaia. — Mică şi drăguță cicitoare, Moş 
Nae îţi face plăcerea, publicându-ţi câteva din proverbele 
traduse din limba franceză. Iț spune numai că proverbe cu 
aproape acelaş înțeles avem destule şi în limbă rumână, aşa 
că nu prea avem revye să le luăm din limbi streine. Din 
limbi streine se pot lua cugetări de ale oamenilor mari. 
FI. Pet.-Bibeşti. — Cele două poezii („Lac de vară“ şi 
«Vânt de primăvară», trimise de d-ta, araiă un talent pro- 
miţător. Insă, fii atent la întrebuințarea şi la înțelesul 
cuvintelor. De pildă, după ce spui de crapi că sar în apă 
adaugi „Şi te mint!“, ceeace, este adevă'at că rimează cu 
„argint“, dar nu prea are înțeles. Munceşte înainte. 
————— 00 ZX 0 ——— 


Veritabil 


Un tango e frumos 
Un Blus e adorabil 
Dar eu doresc „SUCHARD” 
Că este veritabil. - 


————— += 


` pe sub bănci 


GLUME 


Ionel spune tatălui său să-i cumpere o pici- 
cletă. Dacă vei trece clasa îţi voiu cumpăra, 
îi răspunse tatăl lui. După câteva zile, Ionel 
cum e el cam ştrengar, vine vesel la tatăl său, 
şi-i spune că a reuşit şi a trecut clasa. Tatăl 
bucuros îl întrebă: „Cum ai trecut-o, ian să 
văd”. „Cum să trec!... din fund până'n fund 


Mamescu Z. Gh. Lămâiţă 
ODER kn 


PROVERBE POPULARE 


Lucru strein nu ţine de cald. 
; CTE 
Fiecăruia după cum merită. 
f tit 
Ban la ban trage. 
„Ya 
Dă-mi, Doamne, puterea tânărului şi min- 


tea bătrânului. 
ete 


O nenorocire nu vine niciodată singură. 
Trimise de Laurina V. Butanescu 


POVEȘTI, SNOAVE, ANECDOTE, VERSURI 
GU DUH GĂSIȚI DIN BELȘUG IN; 


„BIBLIOTECA PENTRU TOŢI“ 


cea mai eftină publicaţie. 
Au apărut până în prezent circa 1200 de numere 
DE APROAPE 100 PAGINI 


"Fiecare număr se vinde cu LEI 7 


- Catalogul general se trimite gratis 
`- la cerere de către: 


“Edit, Libr, „Universala“ Alcalay & Co, 
„Bucureşti, Calea Victoriei 27 


De vânzare la foafe librăriile din fară. 
96 56009090090000099009000999000009oooe 


Grăbiţi-vă să cumpăraţi 


„Mitu Mitişor şi Sosoiu Sosolici“ 


ANUL VI DIMINEATA 
|983 GMb DR 


REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ 
Oiecrona: N. BATZARIA.. 


O elevă dintro altă ţară povesteşte mătuşei sale că a luat la şcoală premiul I-iu. 


PREŢUL, LEI 5 


PAG. 2 000090006000000090000900000000000000000eceeeD/ MINE ATA COPIILOR 


? 


Din franțtuzeşte, din cngleseşte. 
. . a... A 


TA o ei acc Ag Te I Ep SI 
Când vre-unul din colaboratorii începători 
ne trimite spre publicare o bucată tradusă 
dintr'o limbă străină, scrie de obiceiu aşa: 
„Din limba franceză, din limba engleză“ sau 
din vre-o altă limbă. 

Am scris însă de mai multe ori că atâta nu 
este deajuns. E neapărată nevoe să ni se arate 
lămurit numele autorului, care a scris bucata 
aceia, precum şi.titlul cărţii sau al revistei 
din care a luat-o traducătorul. 

Spunem, aşa dar, colaboratorilor noştri să 
se ţină de regula aceasta. Altfel, le aducem la 
cunoștință că bucăţile trimise de dânşii nu 
vor fi luate în cercetare. 

Slavă Domnului, deşi suntem în anul al şa- 
selea de când apare „Dimineaţa Copiilor“, care 
până acum n'a apărut nici o dată cu o zi în- 
târziere, totuşi n'am simţit lipsa de materie. 

Din potrivă. Avem prea multă materie şi su- 
părarea noastră este că nu găsim destul loc ca 
să punem dintr'o dată atâta cât dorim. ` 


Corectarea bucăţilor. 


Mulţi dintre începători cari ne trimit spre 
publicare bucăţi în versuri sau în proză ne 
scriu că putem îndrepta noi greşelile de lim- 
pă, de stil, de ortografie sau de punctuație. 

Sunt chiar unii cari cred că ne fac o plăcere 
sau o favoare, dându-ne voe de a îndrepta ce- 
eace ei au scris greşit. 

Ca să ştie, le spunem mai întâiu acestor ti- 
neri că nu este nici o plăcere să stai, să corec- 
tezi şi să refaci bucăţi scrise de cei ce n'au 
încă destulă experienţă şi cultură. 

Unul care este obişnuit cu scrisul, este mai 
bucuros să scrie el două sau trei bucăţi pro- 
prii, decât să stea şi să refacă o singură bu- 
cată, scrisă de un începător. 

Al doilea. Dacă se pot îndrepta şi trece cu 
vederea micile greşeli de ortografie şi punctua- 
ție, însă când e vorba de a reface bucata'în ce 
privește limba, stilul, construcţia frazelor şi 
uneori chiar ideile, chestiunea se schimbă cu 
desăvârşire. O bucată scrisă cu asemenea gre- 
şeli dovedeşte că autorul ei nu poate să fie 
încă un scriitor. Bucata nu merită să fie deci 
publicată. 


Aceasta chiar în interesul celui care a tri- 
mis-o şi căruia nu e bine să-i formăm ideia 
greşită că arta scrisului este ceva uşor de tot 
şi că oricine cunoaşte (alfabetul poate deveni 
scriitor fără multă trudă și fără cultură. 


Na scrieţi bucăţi lungi. 


E un sfat ce dăm acelora, cari acum încep să 
facă încercări de a scrie bucăţi originale sau 
traduceri, pe cari ni le trimit apoi spre publi- 
care. 

Să se ferească de a scrie bucăţi lungi. Pri- 
mele încercări ale unui începător se fac cu o 
glumă, o snoavă mai scurtă, ceva ghicitori, o 
istorioară simplă. 

Nu însă cu basme şi poveşti lungi. Se prea 
poate ca subiectul să fie frumos, dar la un 
basm sau o poveste principalul este meşteşu- 
gul la povestit, felul cum ştii să spui povestea, 
iar nu subiectul povestei. 

De pildă, cel mai mare povestitor al-nostru 
este Creangă. 

Insă, multe din poveştile scrise de Creangă 
sunt luate din popor, deci nu sunt originale 
ale lui. Cu toate acestea, Creangă rămâne ne- 
muritor pentru frumuseţea limbei sale şi pen- 
tru neîntrecuta măestrie cu care ştie să po- 
vestească. 

Intoreându-ne însă la cele ce am spus la 
început, sfătuim din nou pe tinerii începători 
să se ferească de a scrie bucăţi lungi, fie ori- 
ginale, fie traduceri. 

Îl lee lee be ll dl LL LL LL LL LL LL LL LL] 


Mult iubite cititor, 

Cartea „MITU MIŢIŞOR 

Şi SOSO!U SOsSoLici::, 
Cea regină'ntre pisici, 
Uite, acum chiar a eşit 
Şi-i plăcută la citit, 
Toată'n versuri, ilustrată 
Şi-i frumoasă, minunată, 
Jar de'ntrebi de prețul ei, 
Costă doar 20 de lei 

Ca s'o iai să te grăbeşti, 
Mai târziu nici n'o găsești. 


De vânzare la librării şi la chioşcurile de ziare. 


i 


je a 


A N REDACȚIA $I ADMINISTRATrA 
BUCUREŞTI — Str. SARINDAR.7, parter, = TELEFON 6/67 


1929 — No. 283. 


14 Iulie srrrrrrrrrrerer: 


I 


i România, 

j aără-i vitejia, 
unt soimani de frunte 
Unde su agii știu sănfrunte; 
Ce vra] 1 iae este tara, 

„şte vara 
inde infle mirositoare — 
70 dțoastră-i toată floare! 


+ 


-........:. 


ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI | UN NUMAR 5 LEA 
| | IN STRĂINĂTATE DUBLU 


urat pile "= 


REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA WN n 
LAAAAAAAAAAAAAAAAAAARARARAAARAA AAA AA AAA 


ȚARA NOASTRĂ... 


Í LUNII» 
Director; N, BATZARIA 


II 


Tara noastră-i România, 
Unde creşte voinicia, 
Unde zid tot pieptul este 
Cu viteji ca în poveste; 
Tara noastră este una 
Cum pe lume nu-i nici una 
Mai frumoasă ca oricare — 
Fără chip de-asemănare! 
——— CX = ——— 


BEŢIVUL 


PPE TITI PTITIITITVTTTYYYYIY Pa 


p 
ma e 
III 4% — 


pară 


A 


mi SA, 


i i 
Tara noastră-i România, | y OF 
Unde mândră e mândria, | EAS | 
Unde vorba e cinstită | ca 
Fapta bună răsplătită; i — 
Tara noastră se întinde 
Mintea cât poate cuprinde, 
Ale noastre vechi hotare: 
Dela Tisa påla Mare! 
Gabrem 


Din zori de zi și până 'n prag de seară, 
Beţivul stă în crâșmă, bându-și banii. 

Il ocolesc în sat mai toți țăranii 

Si se crucesc, ca de o poamă rară]... 
De pune sticla cu rachiu la gură, 

O bea, scuipând, și cere-apoi mereu, 
Nu vrea să ştie ce este măsură 

Si nu i-e frică nici de Dumnezeu... 
Nevasta-acasă-i şade cu mâncarea 
Si-așteaptă, ca o slugă credincioasă, 
lar când își pierde așteptând răbdarea, 
Il cheamă-acasă, dar lui nici nu îi pasă. 


Ogoru-i stă înțelenit tot anul, 
Căci mare cine să i-l mai plivească. 
Copiii nau cu ce să mai trăiască, 


„lar el vândut-a până şi sumanul, 


Mai eri căzu, fiind beat, într'o băltoacă 
Si adormi în ea, răci grozav. 

Când se trezi, a doua zi la toacă, 

Era murdar pe haine şi bolnav. 

O vorbă bună spun și de astădată 

Şi cei de treabă îmi vor da dreptatea:... 
De-a nu intra în cârşmă niciodată, 

Că bându-ţi banii, îți bei şi sănătatea!... 


Nicolae Graur 


LUCRURI VECHI 


Căsuța mea de la tară 

Si cu via ce-o 'nconjoară, 

Nu mai sunt cum le știam, 
S'au schimbat din an în an! 

Nucul pus când mam născut, 

Vai! ce mare sa făcut! 


Si prunii cei mititei 
Sau făcut voinici și ei! 
Numai casa bătrânească, 


Gata-i să se prăbușească: 
 Gardul vechiu e ros de ploi, 


Ca și omul de nevoi... 
——— N knn 


Bunicula croşetează, 
Si din când în când oftează... 
lar motanu ’n poala ei, 
Mârâie către Grivei. 
Marta D. Rădulescu-Cluj 


PAG. 4 99000000000000000000000064000000000090000000 )| MINE ATA COPIILOR 


POVESTE POPULARĂ ITALIANĂ 


N caraojchi cel mare — departe Wi i Wi 


ANDI 


IȘI zise într'o zi: „Pe pământ 
se găseşte un drum, cel mai 
umblat din toate drumurile. 
E „drumul curiozităţii“. Am 
să deschid la capătul acestui 
drum o cârciumă şi am să tri- 
mit ca să fie cârciumari pe doi din fiii mei. 
Dar am să-i fac aşa de pociţi, aşa de groazniei 
la vedere, că toţi trecătorii vor fi cuprinşi de 
milă la vederea lor şi-i vor întreba: „Nenoro- 
ciţilor, cine v'a făcut în halul acesta?“ Toţi 
câţi vor face această întrebare, vor fi omorâţi 
pe loc şi sufletul lor vor fi adus aici, la iad. 
Aceasta va fi pedeapsa curiozităţii lor“. 

Aşa vorbi Talpa iadului. Alese după aceea 
doi din fiii săi, cari erau mai urâţi decât cei- 
lalţi, le crăpă nasul, le strâmbă gura, despi- 
când-o și lăsându-le numai câţiva dinţi mari 
şi negri, le făcu pe frunte câte o rană din care 
curgea puroiu, le găuri adânc obrazul, aşa ca 
şi cum ar fi fost ciupiţi de vărsat şi apoi le 
ziise : 

„Mergeţi pe pământ şi deschideţi o cârciu- 


ASIN a 


Prelucrare de AB) 


| irimh; turiozității. Veţi o- 


mori pe toţi câţi vă vor întreba dece sunteţi 
aşa de urâţi şi-mi veţi trimite aici, la iad, su- 
fletele lor. Nu vă veţi întoarce decât în ziua 
în care la cârciumă va veni unul aşa de nepă- 
sător, încât să nu vă întrebe dece aţi ajuns în 
halul acesta“. 

Cei doi fii ai lui Scaraoţehi făcură întocmai. 
Mulţime mare de oameni venea la cârciuma 
lor, mai ales că ei făcuseră până acolo un 
drum larg, frumos şi bine umbrit. 

Dar nu era un singur om, care să nu fie cu- 
prins de milă la vederea lor şi să nu-i întrebe: 
„Dece sunteţi aşa de urâţi?“ 

Indată după întrebarea nefasta, fiii lui Sca- 
raoţehi îi omorau, le trimiteau sufletele la ta- 
tăl lor în iad, iar carnea o găteau şi o dedeau 
ca mâncare la ceilalţi călători. 

*** 

Tocmai în vremea aceasta trăia o femeie bă- 
trână şi săracă. Toată averea ei era de trei 
galbeni de aur. Femeia aceasta avea trei copii, 
tustrei băeți. 

Intr’o zi, chemă pe fiul său mai mare şi îi 
zise: „Copilul meu, ia un galben, care este par- 


a ii a 


DIMINEAȚA COPIILOR $0000009000000000000000000000000000000000000 PAG. 5 


tea ta, şi mergi în lume să-ţi cauţi norocul“. 

Flăcăul luă galbenul de aur şi porni în lu- 
mea largă. Dar îndată ce văzu deschizându-se 
înaintea sa drumul larg şi frumos al curiozi- 
tăţii, acel drum, care ducea la cârciuma Ne: 
curaţilor, apucă pe el şi ajunse la cârciumă. 

„Dece sunteţi aşa de urâţi?“ îi întrebă el pe 
cei doi cârciumari, căci se îngrozise şi fusese 
cuprins de milă la vederea lor. 

Nici nu isprăvise bine cu întrebarea, că fiii 
lui Scaraoţehi îl omoriră, îl tăiară în bucăţi 
şi-l puseră în beciu. 

După câtăva vreme, femeia cea săracă dede 
şi celui de-al doilea fiu al ei un galben, spu- 
nându-i şi lui să meargă în lume şi să-şi caute 
norocul. Dar şi nenorocitul acesta avu aceiaşi 
soartă, ca şi fratele său. 

Nu trecu mult la mijloc şi Antonarello — 
aşa se numea al treilea fiu al văduvei — îşi 
luă şi el galbenul său şi porni de asemenea în 
căutarea norocului. 

Pe drum îi eşi înainte o femeie tânără şi 
frumoasă, dar la a cărei vedere te simţeai cu- 
prins de respect şi cucernicie. In ochii ei avea 
ceva dumnezeiesc, iar în jurul capului avea o 
coroană făcută din lumină şi din raze de 
soare. 

„Incotro, Antonarello? îl întrebă ea. 

— Să-mi caut norocul, răspunse băiatul. 

—Eşti încă prea tânăr, ca să-l poţi găsi fără 
sfatul şi îndrumârea altuia, îi întoarse femeia 
vorba adăugând: Dacă îmi dai mie un galben, 
îți voi vinde trei sfaturi, cari îţi vor prinde 
bine. 

— Toată averea..rnea este un singur galben, 
o lămuri Antonarelio, dar ţi-l dau bucuros“. 

Şi femeia îi zise: „Intâiu. Să nu te amesteci 
în trebile altora. 

Al doilea: Să nu laşi drumul vechiu şi cu- 
noscut, ca să apuci pe un drum nou şi necu- 
noscut. 

Al treilea: Să tii, când trebue, orb şi surd“. 

Antonarello fu mulţumit de sfaturile aces- 
tea, dete femeiei galbenul şi îşi văzu înainte 
de drum. Nici nu bănuise el că femeia aceea 
nu era alta decât Maica Domnului. 

Insă, când băgă mâna în buzunar, care nu-i 
fu mirarea văzând că are acum trei galbeni, 
în loc de unul, pe care îl dăduse? „A fost o 
sfântă, care a vroit să facă o minune cu mi- 
ne“, îşi zise băiatul foarte mulţumit în si- 
nea sa. 

Mergând aşa o bucată de vreme, ajunse la 
o răspântie: la dreapta se făcea un drum ve- 
chiu şi pietros, pe care mai umblase el şi altă 


dată. La stânga însă se vedea un drum nou şi 
frumos. 

Dar Antonarello îşi aduse aminte de sfatul 
ce-i dăduse Maica Domnului: „Să nu laşi dru- 


mul vechiu şi cunoscut, ca să apuci pe un 
drum nou şi necunoscut”. De aceea, lăsă dru- 
mul din stânga şi apucă pe vechiul drum din 
dreapta. 

Şi făcu aşa spre norocul său, fiindcă în şan- 
tul din drumul dela stânga stăteau ascunşi la 
pândă mai mulţi tâlhari. Aceştia l-ar îi omo- 
rît fără doar şi poate. 

După câteva zile de mers, întâlni mai mulţi 
oameni, cari se băteau între dânşii. „Să caut 
să-i despart şi să-i împac“, fu cel dintâiu gând 
al său. Insă, aducându-și aminte de sfatul: 
„Să nu te amesteci în trebiile altora“, își văzu 
înainte de drum. 

Iarăşi făcu aşa spre norocul său, căci oa- 
menii aceia sau bătut cu atâta înverşunare, 
încât au picat morţi cu toţii. Şi, de sigur, An- 
tonarello ar fi avut aceiaşi soartă. 

După alte zile de drum, Antonarello sosi, în 
sfârşit, la eârciuma ţinută de cei doi fii ai lui 
Scaraoţchi. Ii văzu pe aceştia cât suńt de u- 
râți şi de groaznici, dar se făcu că nu vede, nu 
întrebă nimic şi rămase nepăsător. Ceru doar 
de mâncare şi mâncă cu multă poftă. 

Cei doi fii ai lui Scaraoţehi să crepe de ne- 
caz şi mai multe nu. Se tot învârteau în jurul 


PAG. 6 9000000000000000000000000oooooooeooteeeeeeee DIMINEAȚA COPIILOR 


lui, se îndesau cât mai aproape, se strâmbau 
şi se poceau şi mai tare, dar Antonarello nici 
nu-i privea, nici nu le vorbea. 

La urmă, ei nu mai putură răbda şi-i ziseră 
răstiţi: „Ce inimă de piatră ai tu, care nu te 
înduioşezi de halul în care suntem şi. nu. ne 
întrebi dece suntem asa de urâţi?“ 

Antonarello le răspunse: „Eu nu mă ames- 


Scaraoţehi turbară de mânie, văzând că au 
fost biruiţi şi că au întâlnit un om nepăsător. 
Deteră cârciumei foc şi se grăbiră să fugă în 
iad, unde tatăl lor Scaraoţehi îi primi tare su. 
părat şi ca pedeapsă îi băgă în căldarea cu 
smoala cea mai fierbinte. 

Cât despre Antonarello, el îşi văzu înainte 
de drum şi în curând dădu peste noroc. Adică 


tec în trebile altora şi, când trebue, stiu să fiu 


orb şi surd“. 


La auzul acestui răspuns, cei doi fii ai lui 


norocul său cel mai mare fuseseră sfaturile 
date de Maica Domnului. 
ALI-BABA 


CUM A INVĂTȚAT HAPLEA LITERA ţ 


Desene de GEO 


Ce mai țanțoș merg acum! 


Toţi câți mă 'ntâlnesc în drum, Zice: „Stati, nu vă grăbiţi, 


Stau mirați şi îşi şoptesc, 
Despre mine tot vorbesc, 
„Ce grădină de băiat! 

„Ce deștept şi ce "'nvățat! 
„EL e fala din Hăpleşti! 
„Bravo, Hapleo, să trăeşti!” 
Chiar că naud eu mă fac, 


Dar nespus de mult îmi plac. 


Ins” aşa pe când mergeam, 
Mulţi copii din sat vedeam, 
Cum de-a turca se jucau 
Si râdeau şi petreceau, 


Text de MOŞ NAE 


Litera cu care eu 
Imi încep numele meu.” 


Insă un mai mărişor, 


Ca pe Haplea să-l primiți, 
Să vedem întâi ce poate, - 
Deci, să-i cerem să ne-arate 
Cum se scrie vorbă țureă... 
Dar priviţi, se cam încurcă”. 
Cel vlăjgan așa vorbea, 
Toată pofta îmi tăia. 

Eu în gându-mi răscolesc, 
Dar nu-i chip să nimeresc, 
„Ţurcă, turcă”, zic mereu, 
Ei, bătu-o-ar Dumnezeu, 
Unde naiba-a răsărit, 
Unde 'n drumu-mi a eşit 
lar copiii de-au văzut, 

Ca so scriu că nam știut, 


N jocul lor nu mau primit, 
Ba râzând mau şi gonit. 
Plec de-acolo supărat, 

insă tare rușinat, 

Es pe câmp, alerg hoinar, 
Dar pe nasu-mi un ţânţar 

Se aşează şi mă pișcă, 

il gonesc, dar nu se mişcă. 
Și tot zbârnăe, vorbeşte 

Si imi zice țânţărește: 


Nusul tău ca un dovleac, 
Bàz şi zum! și iar așa, 
Am să-l fac ca păllăgea, 
Fiindcă văd că wai habar 
Să citeşti, să scrii ţânţar.“ 


Cum se scrie, chiar odată, 
P'urmă, dragă, las pe mine, 
Nu te fac eu de ruşine“, 
Din pișcatu-i se opreşte. 


„Măi băeţi, eu le-am strigat, 
Mă primiți voi la jucat? 
— Te primim!” răspund în cor, „|, îmi zice se numește 


„Băz, bâz! Hapleo, am să-ți fac 


li răspund eu: „Rog, mi-arală 


Eu în semn că-i multumesc, 
Trag cu palma, îl pleznesc, 
Nasul rău mi l-am turtit, 
Dar (ânțarul e strivit. 
„Uite ţ şi pătlăgea, 
Uite cum e litera ta!” 

l-am. vorbit eu supărat 

Si de drum mi-am căutat. 


Dar de colo din tufiş 
Văd că sare pe furiș, 


DIMINEAȚA COPIILO R'40000000000000000000000000000000000000000000 PAG. 7 


Sare-un ţap cu barbă lungă, 
Gata-i, gata să mămpungă, 
Dar, deştept eu, m'am ferit, 
La pământ chiar mam trântit. 
Tapul totuşi nu se lasă, 
Căci mă calcă şi m'apasă. 
Și îmi zice: „Mec, mec, mec! 
Hapleo, rău am să te. frec, 
Nu te las să pleci de-aci, 
Până când tu nu vei ști, 

Ca să scrii chiar minunat, 


Tam-nisam l-am întrebat: 
„Stii, Moş Stroe, sau nu ştii 
Vorba tap mata să scrii?” 


In sfârşit, el sa 'ndurat 

Si de-acolo a și plecat. 

Merg pe drum şi-mi tot vorbesc: 
„Măi, dar când am să sfârșesc 
Cu atâta 'nvățătură 

Si aşa scuturătură? 

Căci de când sa pomenit, 
Pân' acum nici na eșil. 

Un ca mine învățat 

Si "n bătăi aşa svântat”, 

In astfel pe când vorbeam, 


ap, cuvântul lăudat, 

lar, precum e cunoscut, 
T se pune la'nceput. 

— Cum e $?“ am întrebat, 
Tapul zise supărat: 

„T, măi Hapleo, e ușor, 
Serii pe t și binişor 
Tragi o coadă drept sub el 
Sa eşit ţ frumusel. 

— De-i așa, eu i-am grăil, 
Sa făcut, cum ai dorit, 
Insă, rogu-te frumos, 
Lasă să mă scol de jos”. 


Won Stroe. 


La Moş Stroe nimeream, 
„Bună vreme” că i-am dat, 


Râde moşul şi-mi grăește: 
„Haplea-al nostru tot glumeşte, 
Nam nici tap și nici căpriță, 
Am o singură oiță. . 
Scrie-se, dar, cum vrea tapul, 
Pentru asta nu-mi bat capul”. 
Eu în pene mă umflam 
S'astfel moșului ziceam: 
„Tap cuvântul cunoscut, 
Are ţ chiar la 'nceput. 

Câi de ţ, e prea ușor, 

Scrii un t şi binişor 

Tragi o coadă drept sub el 
S'a eşit ţ frumuşel. 

Tot aşa se scriu ţăran, 

Tară, țâr și chiar 'Ţigan. 
Sunt şi alte-așa cuvinte, 


» 


Moşule, dar, ține minte”. 
(Va urma) 


TTIITTIITTITTTTTIITI ITI IIS III TITI TI ISI aa LL LL LL dna na nn ud 


O farsă putin plăcută 


Acum vreo sută de ani în urmă, trăia un 
scamator anume Bosco, care ajunsese vestit 
în toată lumea prin iscusinţa sa. Bosco acesta, 
de felul său Italian, vizitase şi Moldova, unde 
uimise pe toţi prin: scamatoriile sale. De a- 
tunci şi de la el a rămas chiar cuvântul „bos- 
cărie“, care se întrebuinţează şi astăzi în Mol- 
dova, însemnând „scamatorie“. 

Intr'un rând Bosco se dusese în oraşul Cons- 
tantina din Algeria. Mergând la piaţă, vru să 
cumpere nişte ouă şi întrebă pe un ţăran Arab 
cât îi cere pentru trei ouă. 

„Zece bani oul, îi răspunse Arabul. 

— Le vinzi foarte eftin, îi zise Bosco. Uite, 
eu îţi dau 50 de bani pe ou”. Şi luând trei 
ouă, îi plăti Arabului 50 de bani de fiecare ou. 


Bine înţeles, Arabul era încântat. Ba chiar 


crezu că Bosco nu e în toate minţile. Insă Bos- 
co sparse cele trei ouă în faţa Arabului şi scoa- 
se din fiecare câte un pumn de galbeni. 

Când văzu aceasta, bietului Arab să-i vie 
leşin şi mai multe nu. In coşul său mai avea de 
vânzare câteva sute de ouă. In loc să le vândă, 
se apucă şi le sparse pe toate, crezând că va 
găsi galbeni, aşa cum găsise şi Bosco. 

Ceilalţi Arabi, cari .de asemenea veniseră la 
târg, făcură la fel. Şi aşa se umplu toată piaţa 
cu ouă sparte în cari, se înţelege, nu s'a găsit 
nici un ban. 

Totul fusese o scamatorie, o farsă de a lui 
Bosco. Numai că farsa n'a fost tocmai plăcută 
pentru bieţii ţărani Arabi. 
———— = x ——— 


` 


ERAT T — FITE IRA gre a ToT TEI? ZET TEPE” ERETT ERENT 
k- caa șa ALE babei 
~it ey so s > Nji” 
7 s ripa e 3 


S PAG. 8 9900000000000000000000000000000000000000000e) | MINEATA COPIILOR 


GLAN?P.. 
găseste z. 
sac al- 
tei Pc T. 


Desene de GEO 1 Text de MOŞ VAE (ce Aa 


Y 

i 
Când văzu așa comoară, Dar curând se potolește, ` Ia o sfoară, leagă sacii, 
Sare *n sus de bucurie; Zice: „la să mă grăbesc, Dar să-i care, nu-i uşor. 
Strigă: „Ura!”, dă din palme, Dacă vin acum bandiții, Greu atârnă, ci norocul 
Ba-i mai trâge şi-o chindie. Vai de pielea-mi, ce pățesc“. li veni într'ajutor. 

' . (J Li 
% 
- d A . - - {we . . . Y - {v Li . . 
Căci în grajd găsi băiatul Deci nu pierde Glonţ o clipă, „Mamă dragă, hai deschide-mi. 
O mărțoagă, oarbă, 'mi pare, Pune sacii toți în șea, Strigă, 'n poartă ciocăneşte, IAUN 
Insă poate ca să ducă Si 'n puterea nopții pleacă, lar bătrâna îl aude, 4 
Tot bănetul în spinare. Merge drept la maică-sa. Să-i deschidă se grăbeşte. 
+ 
a 
i di + A li 


ta 


a E A 
iza ` 


Intră Glont cu calu 'n curte, 
Greu e calu 'mpovărat, 
C'abia umblă și se mișcă i 
Și e tare 'ncovoial. / 


Glonţ în grajd ascunde calul, 
Dup'aceea intră 'n casă 

Și când mă-sa aprinde focul, 
El deșartă-un sac pe masă. 


` 


Răde Glonţ şapoi răspunde: 
„Mamo, nu te mai mira, 

Tot ce vezi, sunt bani de aur 
Și-s furaţi cu mâna mea“. 


Ag cae Ps ion ieste r: 


NEGI 
OREN 


A 
WA 


„Ce-ai adus, băete dragă?” 
Maică-sa îl tot întreabă 
„Rabdă, mamo, Glonţ răspunde 
Stai, că nu e nici o grabă”. 


Curg la galbeni o grămadă 
S'o lumină strălucește. 
Când bătrâna vede asta, 
Stă năucă, se crucește. 


— Sunt furati?! Păzească 
Sfântul! 

Oare cum nu te-ai gândit, 

Că la ștreang te vor trimite, 

Că muri-vei chinuit? 


ea DR Boa Da OREI ce ear 


Rând pe rând, descarcă sacii, 
Ce-i într'înșii nici nu spune, 3 
Doar atât îi zice mă-sei: E 
„Ce-am adus; e o minune”. $ 


„Maică Precistă şi Sfântă, i 
Sunt eu trează ori. visez? E, 
Sau ce văd e arătare? n 


Nu știu, Doamne, ce să crez”. 


— Lasă,. mamo, mavea grije, 

Nu-i nimica de temut, 

Căci copacul pentru mine, 

Până astăzi na crescut”. 
(Va urma) 


PAG. 10 +0000000000000000000000000000000000000000000iD) [MI NEAȚA COPIILOR 
Povestea vestitului erou Hercule 


4). Cele douăsprezece munci ale lui Hercule. 


a). Leul dela Nemela. 


Printr'o şiretenie a zeiţei Junona, Euristeus, 
vărul lui Hercule şi care se născuse cu puţin 
mai înainte de Hercule ajunsese rege în cetatea 
Micena, aşa că eroul nostru era acum supusul 
lui Euristeu. à 

Acesta, gelos de faima lui Hercule, îi porunci 
ca unui supus, spunându-i să ducă la bun sfâr- 
şit lueruri din cele mai grele și periculoase. 

Dintru început, Hercule nu vroi să se supună, 
ci se duse la Delfi, ca să întrebe vestitul oracol, 


care prezicea soarta oamenilor și chiar a state- 
lor. lar oracolul îi spuse că trebue să se supună 
lui Euristeu şi să asculte de poruncile lui, căci 
aşa este hotărîrea zeilor. li prezise însă că la 
sfârşit va deveni şi el nemuritor, ca şi zeii şi va 
fi primit să locuiască în muntele Olimp. 

Lui Hercule nu-i plăcu de loc tot ce i-a spus 
oracolul. Se întoarse acasă aproape nebun de 
furie şi în mânia şi rătăcirea minţii sale, își u- 


cise pe cei trei copii ce-i avusese cu soţia sa Me- 
gara. 

Dar la urma urmelor, văzând că n'are încotro, 
se duse la Euristeu, supunându-se fără împotri- 
vire poruncilor acestuia. 

Prima poruncă a lui Euristeu a fost ca Her- 
cule să-i aducă pielea leului, care cutreera Va- 
lea Nemeiei din Argolida  (Pelopones, sudul 
Greciei). 

Leul acesta nu putea fi rănit cu nici o armă 
omenească. Unii ziceau că Sar fi născut din- 
trun uriaş şi un șarpe, alții că ar fi căzut din 
lună. 

Hercule porni să-l ucidă. Purta în spinare tol- 
ba cu săgeți, într'o mână arcul, iar în mâna ceas 
laltă o măciucă, făcută din trunchiul unui măs- 
lin sălbatic, pe care îl scosese cu rădăcini, cu tot 
din muntele Helicon. 

Când intră în pădurea dela Nemeia, Hercule 
îşi plimbă privirile în toate părțile, dar nu ză- 
rea nici o urmă de groaznica dihanie. De altfel, 
nici nu era cine să-l îndrumeze sau să-i arate un 
semn cât de mic. Pustii erau câmpurile şi văile 
şi nici un pas de om nu se auzea prin pădure. 

De frica leului, locuitorii ținutului nu îndrăz- 
neau să-şi părăsească locuinţele. 

Hercule cercetă pădurea toată ziua. Insă, iată 
că pe înserate se ivi şi leul după care umbla. 
Leul se întorcea la vizuină. 

Era sătul de carnea animalelor stfâșiate, iar 
sapul, coama şi pieptul erau pline de sângele 
cu care se stropise. 

Leul păşea încet, lingându-și botul. 

Indată ce-l zări din depărtare, Hercule se as- 
cunse întrun tufiş. Aşteptă acolo până ce fiara 
veni mai aproape şi apoi trase o săgeată, care-l 
nimeri între coaste şi picioare. Dar săgeata nu-i 
sgârie leului măcar pielea, ci, ca şi cum sar fi 
izbit de o piatră, căzu cât colo în mușchiul din 
pădure. 

Simţind livitura, leul ridică în sus capul său 
însângerat, deschise gura, arătându-şi dinţii în- 
grozitori şi începu să-şi rostogolească privirile 
în toate părţile. 

Hercule nu zăbovi, ci îi aruncă o a doua să- 
geată, nimerindu-l în mijlocul pieptului. Dar şi 
săgeata aceasta avu soarta celei dintâiu. Căzu 
și ea la pământ, fără săi facă leului vrun rău, 

Hercule se pregătea să tragă a treia săgeată, 
când fu zărit de leu. Izbind puternic din coadă, 


DIMINEATA COPIILO R'0000000000000000000000000000000000000000oooe PAG. 11 


cu coama. sburlită, cu ochii fioroşi și scoțând flă- 
cări, leul sări asupra lui Hercule. 

Văzând aceasta, Hercule aruncă din mână 
săgeata ce se pregătea să pună în arc, aruncă şi 
pielea de leu în care mergea îmbrăcat şi învâr- 
lind de câteva ori măciuca peste capul leului, 
îi dete în spinare o lovitură așa de puternică, 
încât leul căzu jos. I se clătina capul şi-i tremu- 
rau picioarele, pe cari abia putu să se ridice din 
nou. 

Se ridică, dar în loc să sară din nou asupra 
lui Hercule, o luă la fugă în vizuina sa, unde 
vroia să se ascundă. i 

Insă Hercule nu-i dete răgaz, ci se luă după 
el. Ca să-i fie mai uşor, asvârli depe' dânsul ar- 
cul şi tolba. , 

In vizuină, Hercule îşi încolăci braţele în ju- 
rul gâtului leului şi-l strânse, şi-l strânse, până 
ce îl sugrumă. Aşa izbuti el să ucidă pe groazni- 


cul leu din Nemeia şi să îndeplinească prima 
poruncă a lui Euristeu. 

Insă, în zadar se încercă să-l jupoaie de 
piele. Nu putea să taie pielea nici cu fierul, 
nici cu piatra cea mai ascuţită. La urmă, îi 
veni în gând să încerce chiar cu ghiarele leu- 
lui ucis. Aşa putu să-i scoată pielea, din care 
îşi făcu mai târziu o pavăză. Deocamdată, îşi 
luă şi armele cu cari venise şi porni să ducă 
lui Euristeu pielea leului ucis. 

Când Euristeu îl văzu pe Hercule înfăşurat 
în pielea groaznicei dihănii, se sperie aşa de 
mult, că se ascunse întrun butoiu. 

Din ziua aceea nu mai vroi să dea ochi cu 
Hercule, ci îi trimitea poruncile afară din 
cetate. 

Vasile Stănoiu 
(Va urma) 


DWUGENONRRRR RBS DRERSaBOBcEBNaE sera aaa uannaoeunaa. LL LL LL LILI LLILLLLIL LII LILI ITIT ITI TITI rr rr 


Intro zi de primăvară, Nicuşor fu luat de 
maică-sa şi dus în grădină. „Nicuşor, astăzi 
vom semăna cartofi”, îi zise buna sa mamă. 

„Vom semăna cartofi”, răspunse Nicuşor, 
zicând „caltofi” în loc de „cartoti”. 

Şi Nicuşor ajuta, nu glumă. Peste fiecare 
bucată de cartofi, arunca și el câte o bucată, 
două de pământ. 

După câtăva vreme, din locul unde semă- 
naseră cartofi răsăriră nişte frunze verzi. 
Frunzele verzi crescură tot mai mari şi mai 


multe şi scoaseră şi flori. Nişte flori albe 
cu un punct galben la mijloc. 
„Cartofii s'au făcut frunze şi foi”, zicea 


Nicuşor. 

Insă, cam pe la sfârşitul verei, frunzele 
verzi începuseră să îngălbenească şi să se 
veştejească. 

„Nicuşor, hai să strângem cartofii”, îi zise 
maică-sa. 


Se duseră iar în grădină. „Nu e nici un 


cartof, mămico”, zicea Nicuşor. 

Insă mamă-sa smulse frunzele verzi tră- 
gându-le cu putere dela rădăcină şi... ce văzu 
Nicusor în pământ? Cartofi, mulți, foarte 
mulți cartofi. 


CARTOFII LUI NICU 


„Cartofii noştri au crescut pe dos, mămi- 
tico, în loc să crească în sus, au crescut în 
pământ”. : 


Ajută însă şi el ca să strângă şi să umple 
coşuri întregi cu cartofi. Din ei Nicuşor mă- 
nâncă mai în toate zilele. 


Spicuitor 
LII III LLILILILIL LILI LILI LILI LILI LI LILI LII LLILLLL LL] 


„Almanahul Școlarilor pe anul 1929“ 


Alcăfnit de N. BATZAIA, cuprinde o mulţime de 
fot felul de poveşti, işforioare, glume, descrieri, 
jocuri şi distracţii, lămuriri despre cei mai 
mulţi scriitori despre tinerei, efc., efc. 


De vânzare ia librării şi 
i ta chioşcurile de ziare. 


IMPĂRA TUL PURICILOR 


mpăratul Puricil$r, se deose- 
beşte în multe privinţe de toţi 
ceilalţi, cari ca şi el, poartă 
acest titlu. 

Impărăţia lui este cea mai 
întinsă din câte au fost vreo- 
dată, fiindcă ori unde sar a- 
fla, ori unde sar duce, el se 
simte în împărăţia lui. 

Nimeni nu şi-a dat osteneala să-i tăgădu- 
iască dreptul de a se socoti stăpân, peste tot 
ce-i cuprind mintea şi ochii. 

Cât despre supuşii săi — puricii — ei i-au 
dat întotdeauna dovadă de o neţărmurită 
dragoste. Toată ziua stau pe lângă el, îl gâ- 
dilă și-l sărută, de-i rămân chiar semne. 

In loc de hlamida, pe care cu atâta măn- 
drie, o duc pe umeri împărăţii, el sa mulţu- 
mit cu o haină sdrenţuită; ca un drapel pur- 
tat prin multe lupte, pantalonii sunt jumătate 
găuri jumătate stofă, iar cismele împărăteşti, 
lucioase de-ţi vezi chipul în ele, le-a înlocuit 
cu ceva, care ar semăna cu nişte ghete, dar 
despre cari nai putea să spui sigur că sunt 
aşa ceva. 

Fiindcă o coroană de aur, presărată cu-pie- 


de Dinu Movilă 


tre scumpe, e prea costisitoare, împăratul pu- 
ricilor — care e foarte econom — a socotit, 
că pentru a-şi feri capul de ploi şi arşiţă, o 
pălărie de pae, veche şi îngălbenită, culeasă 
dintr'o grămadă de gunoae, e destul de bună. 
Dar pentru ca să pară mai impunător, să a- 
rate mai chipeş ca ceilalţi oameni a împodo- 
bit-o cu flori şi frunze, pe cari le-a vârât de 
jur împrejur sub panglica pălăriei, iar în faţă 
şi-a prins o bucată de jurnal cu poze, din care 
mai rupe câte un petic ca să-şi răsucească o 
țigare, bine înţeles, atunci când a strâns a- 
tâtea mucuri, ca să-şi încăputeze una în- 
treagă. 

Aceasta este îmbrăcămintea lui şi de săr- 
bătoare şi de celelalte zile. La el sărbătoarea 
o simte numai stomacul, fiindcă în zilele în 
care Domnul a poruncit odihnă, lumea e mai 
milostivă, mai darnică... Uitasem să spun, că 


împăratul puricilor, umblă ‘foarte mult — îi 
"place să-şi cutreere împărăţia — şi plecând 


de mic copil de-acasă, nu mai ştie unde îi este 
palatul, de acea casa lui este acolo... unde îl 
prinde oboseala. 

Vara o duce mai bine. N'are nevoe să bată 
la uşa nimănui. In acest anotimp el se simte 


DIMINEAȚA COPIILOR 


mai bine, mai fără griji, e parcă mai stăpân 
în împărăţia lui, decât pe vreme friguroasă 
de iarnă. / 

Iarba câmpului e pentru el patul cel mai 
moale, zăvoarele răcoroase îl pun la adăpost 
de zăduf, iar grădinile, cari îi ies în cale, pot 
să-i servească o masă bună, fără să mai fie 
silit să ceară. 

Intr'o zi din luna lui Cuptor, când soarele 
risipea darnic raze ascuţite cari i se înfigeau 
în ceafă ca nişte cue fierbinţi, împăratul pu- 
ricilor, ajunse la o pepenărie, care se întin- 
dea lângă malul unui râu. Pepenii dolofani 
— verzi şi galbeni, pentru toate gusturile — 
zăceau pe pământ, lăfăindu-se la căldură. 

Impăratul se opri înaintea lor, înconjură cu 
privirea tot câmpul şi când se încredinţă că 
în afară de pasările cerului şi gângăniile, cari 
se târăsc prin ţărână, nici o fiinţă nu lar stin- 
gheri de la ospăț, zâmbi fericit. Apoi cer- 
cetând grădina, alese pepenele cel mai pân- 
tecos, îi răsuci coada până se desprinse din 
vrej şi luându-l cu grije în braţe ca pe un co- 
pilaş, se duse mai la marginea apei, întrun 
zăvoi, înfăşurându-se în umbra deasă a po- 
milor. Se aşeză jos şi trântind pepenele de 
pământ, plesni, lăsând să i se vadă mărunta- 
ele roşii, peste cari picurară, ici colo, stropi 
ca de smoală. r 

N'a trecut mult timp şi din falnicul fruct, 
nu mai rămăseseră decât nişte biete coji. 

Sătul, împăratul puricilor, se întinse pe 
spate, îşi împreună mâinile sub cap şi cu mul- 
țumire în ochi privea printre frunzele pomilor. 


„către cer. Cântecul pasărilor, se îmbina mi- 


nunat cu susurul apei. O privighetoare îl 
desfăta cu cântecul ei duios, o mierlă îşi des- 
mierda puişorii. Vântul adia alene. 
De-odată cântecul privighetoarii se curmă, 
iar mierla amuţi ca prin farmec. Numai su- 


surul apei devenea tot mai desluşit, până 
când se schimbă în grai omenesc. Valurile 


frământate în culcuşul lor, şoptiră: 
„Ascultă, omule... 
Dar împăratul puricilor nu le dete răgaz 


să isprăvească, ci ridicându-se -mâniat, răs- 
punse râului: 
— Ei, haimana bătrână...; călătoreşti de- 


atâta vreme şi minte în cap tot n’ai... Eu nu 
sunt om, eu nu sunt, aşa, fite cine.. Eu sunt 
împărat... ) 

Glasul valurilar deveni mai sfios: 

— Mărite Impărate, iartă-ne dacă nu te-am 
cunoscut... Fii -slăvit, fii binecuvântat. Dum- 
nezeu să-ţi dea zile tihnite şi îmbelşugate. 


OD FREE UI II PFA FE EE S 
A ; Ce RV IA: drege, 


CIRS aU 


000009000099000. PAG. 13 


— Lăsaţi-mă în pace... Mi sa urît de-atâtea 
linguşiri şi vorbe mincinoase. Vedeţi-vă de 
treabă. pi) | 


— Nu te mânia pe noi, stăpâne. Poate îţi 
vom fi şi noi de folos vreodată. 

— Lăsaţi-mă, vă spui, că de unde nu, vă 
sec dintr'o înghiţitură. Sunt trudit de obo- 
seală şi până la palatul meu, mai este cale 
lungă. 

— Dar unde ţi-e palatul? i 

— Incolo..., spre miază zi. 

— Şi noi mergem tot spre miază-zi. Dacă 
vrei să te scuteşti de oboseală,  încalecă, pe 
spinarea noastră şi te vom duce până acolo, 
repede şi fără multă trudă. 

Impăratul puricilor tresări de bucurie. Asa 
dar, el poate merge la palatul, pe care nu la 
văzut decât în minte. Acolo de sigur e belşug 
ca la ori şi ce palat; cămăşile sunt doldora 
de bunătăţi; servitorii așteaptă doar un semn, 
ca să-i îndeplineașcă toate poftele; hainele 
scumpe stau rânduite în dulapuri; iar în graj- 

ł 


= 2 te 


PAG. 14 0000000000000000000000000000000000000000000e )[MINEAȚA COPIILOR 


duri, cai iuți ca nişte smei, sunt nerăbdători 
să-l poarte încotro îi va fi voia. 

Gândul acesta îi dete un fior. 

— Haidem, zise el, ridicându-se hotărât. Să 
nu fii supărat, râule, că mi-a fost adineauri, 
vorba prea aspră... Ştii, asa sunt împărații; ei 
au griji multe şi li se iartă, că d'aia sunt îm- 
păraţi.. 


Se dete la marginea râului şi privind în 


zare, se încredinţă valurilor umede şi noi, cari 
îl îmbrăţişară, purtându-l lin spre miază zi... 
„„„IMpăratul puricilor se trezi din somn şi 


| | Ii 


FUON S5 F 


sări drept în picioare. Era ud leoarcă. O ploaie 
binefăcătoare de vară, ropotea, plesnind frun- 
zele pomilor. Privighetoarea sburase, mierla 
îşi strângea puii sub aripi în cuib, râul îşi 
mâna valurile încet la vale, iar norii se îm- 
bulzeau pe cer tot mai deşi. 

Mâhnit că palatul lui e tot atât de departe, 
plecă trist prin ploae, fără nădejdea de a-l 
mai vedea vreodată... 

Cu o singură credinţă rămăsese: că e îm- 
părat... fie chiar şi al puricilor. 

Dinu Movilă 


| 


RETUL 


ra o zi de vară. Ion, poreclit „şiretul” 

(i stătea pe prispa casei, păcăind din lu- 

S lea şi uitându-se cu jind la fântâna 

vecinului său Timoftei. Ion. era un om 
nevastă. Avea o avere destul de bună, 


între două vârste, copii n'avea şi nici 

care 

şi-o dobândise mai mult prin sgârcenia şi şi- 

retenia lui. Sgârcit o fi fost Ion cum o fi fost, 

dar şiret era tare. Stătea de mult şi se gândia 

cum şi-ar putea face şi el o fântână, ca şi cei- 

lalţi locuitori ai satului, fără să-l coste bani. 

Deodată faţa îi se însenină şi zâmbind intră 

în casă. Nu zadarnic era Ion poreclit „şire- 
tul”... 


Noaptea cuprinsese satul. O umbră se furişa 
spre casa lui Timofte. Era Ion. Ajunse la por- 
tiţă. Deschise încet portiţa şi intră în ogradă. 
Se apropie de uşe şi bătu. Dinăuntru se auzi 
glasul lui Timofte: 

„Cine-i?... 

— Om bun. 

Şi ce vrei acum în miez de noapte dela 
un biet om sărac?!... l : . 

— Vreau să-l îmbogățesc şi să-l scap de să- 
răcie. 

Cüm? 

— ‘Ascultă, Timofte, în grădina lui Ion se 
găseşte o comoară... 


í 


DIMINEAȚA C O P 11 LO R000000009900000000009000000000400000000000e PAG. 15 


— E cu putinţă?!... 

— „E îngropată sub nucul din răsărit. 

— Ce-ai zis... sub nuc?!... 

— Ce am zis e adevărat; caută şi desgroapă 
comoara“. Timofte trase zăvorul si deschise 
uşa. Se uită 'n noapte, nu era nimeni. 


„Se vede c'a fost „Ucică-l crucea“ se gândi - 


Timofte şi-şi făcu semnul crucii. 
e . . . . . . 9 E] > 

A doua zi, cum se iviră razele binecuvân- 
tate ale soarelui, Timofte se duse la primar. 

„Ce vrei, Timofte? 

— Lucru mare! 

— Ce-i, ce s'a întâmplat, te-au prădat hoţii? 

— Nu, bade! A venit cineva astă noapte și 
mi-a şoptit o taină neştiută de nimeni. 

— Taină?! Şi care-i taina, Timofte? 

— Cică "n grădina lui Ion, ştii mata, Ion 
„şiretul”, s'ar afla o comoară. 

— Şi unde-i? 

— In grădină, sub nucul din răsărit”. 

Primarul rămase pe gânduri. 

„Auzi drăcie, îmi spunea mie bunicu, c'aici 
în sat s'ar găsi o comoară, dar a murit, Dum- 
nezeu să-l ierte şi nu mi-a spus locul... Bravo, 
Timofte, te ştiam eu om de ispravă dar de ! 
nai tu noroc, dar acum a dat norocul peste 
tine... 

„„De acu hai să mergem, Timofte. 

— Să mergem Dar nu iai mata niste oameni 
să sape? 

— Ba cum nu! iau”. 


„„Când primarul şi oamenii ajunseră, lon 
stătea în portiţă așteptând rezultatul isprăvei 
sale. 

„Bună vreme, Ion! îi zise primarul. 

— Bună, bade. Dar ce vânt vaduce pe la 
mine? 

'— Ascultă, Ion! avem să mergem la tine "n 
grădină să luăm ceva. 

— Cum să luaţi ceva? 

— Iaca aşa. Ai tu un nuc în grădină? 

— Am; 

— Apoi sub nucul ăsta se găseşte o comoa- 
ră. Am venit s'o desgropăm. 

— Cum s'o desgropaţi? Dacă-i vreuna, e a 
mea. 

— Ioane! vrei să te trimit la gros? Apoi as- 
cultă, du-ne la nuc”. 

Ion înăbuşindu-şi un oftat prefăcut, le ară- 
tă drumul. 

Au săpat oamenii primarului până seara 
târziu și nau găsit nimic. A doua zi au săpat 
şi mai adânc, dar tot n'au găsit nimic. Nu se 
vedea nici urmă de comoară. Ba lucrătorii 
erau să se înece din apa ce ţâşnise din a- 
dâncul gropii. Au plecat oamenii  desnădăj- 
duiţi, că le-a fost truda zadarnică. A răbdat 
Timofte două săptămâni grosul, şi-a luat nă- 
dejdea primarul de-a mai găsi vre'o comoară, 
numai Ion „şiretul” era mulţumit. 

Acum avea şi fântâna, care şi-o căpătase 
printr'o nouă şiretenie. 

George Val 


EBRARCERRNENSERNNENENENDRNNENUNRNNOPANEDENUNNESPERUNNENNNNA BRNNBUNRGRNNID IRENE JRE JLENUNVEBRDDUDEUVENSUNEVANDONNENGN 


SACUL CU POVEŞTI 


Foarte mult îi plăcea Marioarei să asculte 
tot felul de poveşti cu zâne, cu Statupalmă, 
cu Strâmbălemne şi cu pitici năzdrăvani. A- 
proape, nu era zi ca să nu-i istorisească tăticu 
câte una de care să se minuneze şi să râdă, 
şin somn. 

Numai, că şi poveştile acestea, vezi d-ta, 
au un sfârşit, odată. Aşa că într'o zi, tă- 
ticul, neavând încotro, trebui să spună că sa- 
cul de poveşti e gol. Incredinţă, totuşi, pe co- 
pilă să nu fie tare mâhnită, deoarece peste 
două trei zile îi va sosi alt sac. 

Dar trecură nu trei zile, ci vre-o trei luni şi 
sacul nu mai sosea. Marioara era nemulțumită, 
cum nu mai fusese niciodată, în cei şase ani, 
de când venise pe lume. 

„Nici azi nu-i sacul? întrebă ea într'o seară, 
ajunsă, pe semne, la capătul răbdării. 

— Tocmai vream să te vestesc — răspunse 


tăticul — chiar azi mi-a sosit; însă, e atât de 
greu că nici cu un camion nu-l pot aduce aca- 


să. Deaceea, l-am lăsat la biurou, iar seara . 


voiu avea grijă să scot din el câte două, trei 
povesti, ca să ţi le spun, când mă'ntore dela 
slujbă. 

— Aşa dar, sunt multe acolo, nu? întrebă 
copila, cu ochii înrouraţi de-o mare fericire. 

— Să ne-ajungă pe-un an întreg! 

— Pe un an? Atunci, știi ceva, tăticule? 
Voiu ruga pe bunicuţa, pe mămica şi pe tuşi- 
eile mele să vină la biurou, la d-ta, ca să mai 
ia şi ele câte trei, patru poveşti“. 

Tăticu se prefăcu a nu înţelege şi întrebă 
nedumerit: 

„De ce? 

— „Păi, ca să le terminăm mai repede — 
'ăspunse Marioara — şi să poţi comanda, din 
vreme, alt sac“. Traian I. Cristescu 


ipt 


Maia 


G. 160 4 


E VORBĂ CU CITITORII 


P; Gh. şi Căl. PEFR — Slăbuță, dragii mei, 
tea» voastră în versuri. Şchioapătă rău chiar dela 


producem aci strofa aceasta, ca să vă cunvingeţi şi 


/ E lungă şi e grea / Şi neînţeleasă în limbaj. 
imă ca lumea şi nici un semn de punctuație. 
. M. Biv. — „Cei trei fii“. Nu te grăbi să trimiţi 
bucăţi spre pu licare, ci sileşte-te, întâi să înveţi mai bine 
limba română în care faci multe greşeli, iar, al doilea, să 
ai un scris mai frumos. Caută apoi să faci deosebirea între 
ă şi d, ca să nu le întrebuinţezi greşit. 
De asemenea, fiind vorba de „fii“, adică de un cuvânt 
de genul masculin, se zice «oamenii din sat îi stătuiră», iar 
u .le stătuiră“, cum ai scris d-ta. 
Tot aşa, se zice „copiii începură să se certe“, 
scrii d-ta, <copii se începură a certa». 
Dum. S. Mar.-Bogaţii. — „Urianul '. 
Nu le ajunge durererea că sunt orfani, dar să-i mai chinuim 
mereu cu versuri, cari mai sunt şi slabe din cale afară. 
In loc de a scrie despre_dânşii sau de a face orişice fel de 
versuri, te stătuim spre Ďinele d-tale să înveţi ortografia, 
întrebuințarea semnelor de punctuație, mai silindu-te să ai 
un scris mai frumos. 


iar nu cum 


POVEŞTI, SROAVE, ANECDOTE, VERSURI 
CU DUH GĂSIȚI DIN BELŞUG IN; 


„BIBLIOTECA PENTRU TOŢI“ 


cea mai eftină publicaţie. 
Au apărut până în prezent circa 1200 de numere 
DE APROAPE 100 PAGINI 


Fiecare număr se vinde cu LEI 7 


Catalogul general se trimite gratis 
ia cerere de către: 


Edit. Libr, „Universala“ Alcalay & Co, 
București, Calea Victoriei 27 
De vânzare la foafe Ibrăriile din fară. 
70000000000000000000000000000..0oooooo 
Mămico 


Nu-mi place shimmy 
Nici fox-trotuj nu-mi place 
Imi place ciocolata ` 
! Deci vreau „SUCHARD” şi pace. 
x= 


—— oc 


Ney. r i i i 2 ra RN s 


ovestea ce am să vă spui / Mai bine ar ti sä nu 


Săimanii orfani !- 


TA PRE AT A, COPIILOR 
LĂ UTARII 1 LUPULUI 


Intr'o iarnă, doi Pagini lăutari — unu cu 
cobza şi celalt cu vioara — au fost chemaţi să 


cânte la o nuntă. Dar zăpada era mare de tot 


şi lupii făceau dese raite pe la stâne. 

Pentru ca să-şi mai răsbune, oamenii făcu- 
seră gropi mari — curse — dinaintea ţarcuri- 
lor, în care să cadă lupii, dacă sar mai duce 
“după oi. 

Şi cum mergeau lăutari ii pe drum, nu ştiu 
cum s'a întâmplat că în dreptul unei târle, — 
poate că se abătuseră din drum, din nebăgare 


de seamă? — au căzut într'o groapă de lupi. 


Dar groapa era adâncă şi'n aşa fel scobită, 
că nu se putea ieşi uşor dina. 

„Ce să se facă ei? că n'aveau nici măcar un 
briceag şi le era frică să nu-i mănânce lupii, 
dacă ar cădea vr'unul peste ei. Tot gândindu- 
se aşa, sau ghemuit întrun colţişor. Dar peste 
câtva timp, au auzit urlete de lupi şi în cu- 
rând s'au şi pomenit cu unul, care a căzut în 
groapă. 

Atunci — ce i-a învăţat D-zeu? — Au înce- 
put să cânte şi lupul s'a speriat şi nu sa re- 
pezit la ei. Aşa au cântat până dimineaţa — 
căci uitasem să vă spun, că ei căzuseră seara 
şi au rupt toate coardele, de n 'au mai rămas 
decât cu câte una. 

Cei de la nuntă erau îngrijaţi: dă ce n'au 
venit lăutarii? — şi disdedimineaţă au trimes 
vre-o câţiva în căutarea lor. Aceştia, trecând 
şi pe lângă stâna în a cărei groapă de lupi, că- 
zuseră lăutarii, au auzit zdrăngănind şi şi-au 
închipuit că ei trebuie să fie acolo. Repede 
s'au dus la stână, au luat o scară şi încă vre-o, 
câţiva ciobani, ca ajutoare... Au vârât scara 
în groapă, așteptând să-i vadă afară. | 

Dar cum să facă, bieţii lăutari, ca să iasă ?— 
că de-ar fi mişcat din loc, lupul sar fi repezit 
la ei. D-zeu însă nu i-a lăsat şi i-anvăţat... 


„unul, întorcându-se cu spatele spre scară, şi 


“tot cântând, a'nceput să se urce dea'ndaratele 
în sus, pân'a ajuns afară. Celălalt a făcut şi 
el tot aşa şi a ieşit şi el. 

Pe lup, l-au omorât ciobanii acolo: 
` Țiganii erau mai mult morţi, de spaima gro- 
zavă prin care trecuseră, 
văzut scăpaţi, au leşinat de bucurie. 

In ziua aceea ei n au mai putut să se ducă 
să cânte și nunta s'a făcut fără lăutari. 


: Stan Dum. 


Deaceea, cum sau 


+ 2 
E $ 
i 
> | 
R 
] 
| 
| 
+ 
i 
= 
= 
i 
} 
i 
j i 
X 33 
A 


„la priviți la Vasilache, 


4 


s 


u DIMINEATA 


GOR Orr 


REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ 
DIRECTORA: N. SATZARIA._ 


ppztsti 


SPOAR 


ce comicării ştie să facă!“ 


PREȚUL, LEI 5 


PAG. 2 000000000000000000000000000000000000eeoeeeoe DI MI NILAȚA 


t 


COPIILOR 


Schițe din viaţa ţăranilor 


Mulţi din tinerii nostri colaboratori ne tri- 
mit spre publicare schiţe cu subiecte din viaţa 
ţăranilor. Fireşte că primim şi publicăm cu 
plăcere schiţe bine scrise în, cari este vorba 
despre ţărani şi viaţa lor. 

Insă, observăm ceva destul de curios. Anu- 
me, cele mai multe din aceste schiţe sunt 
scrise de copii sau tineri, cari sunt născuţi și 
locuesc la oraş, aşa că ei nu cunosc de loc sau, 
în tot cazul, cunosc prea puţin viaţa, adevă- 
rata viaţă pe care o duc ţăranii. Pentrucă unul 
care întâmplător, a stat câteva zile la ţară, nu 
poate pretinde că e un bun cunoscător al vieţii 
ţărăneşti, al bucuriilor şi necazurilor ţăranilor. 

De aceea, asemenea schiţe, nu sunt şi nici 
nu pot fi reuşite. Se cunoaşte îndată că au în 


ele ceva artificial, ceva făcut prin imitaţia 
altor bucăţi citite. 
Cei ce scriu „Amintiri“. EEN 


Zâmbim de câte ori se întâmplă să primim 
dela drăguții noştri cititori manuscrise inti- 
tulate „Amintiri“ sau chiar „Amintiri din co- 
pilărie“. Şi dacă îi întrebi de vârstă pe aceşti 
autori de „Amintiri“, vezi că ei n'au trecut în- 
că “dă i ceeace înseamnă că încă sunt 
COPiă. işi, ei cred că pot să scrie de pe acum 
„Amintiri din copilărie”, şi că cele scrise de 
„dânşii sunt lucruri interesante de citit şi de 
ştiut. 

Le spunem  prieteneşte că se înşală. Mai 
întâiu, când îşi închipue că nu mai sunt copii. 
Şi dacă ar şti că nu e vârstă mai fericită decât 
vârsta copilăriei, nu sar grăbi să iasă dintr- 
însa mai înainte de vreme. 

In al doilea rând se înşală, crezând că. lu- 
mea va citi cu plăcere micile şi neînsemnatele 
lor întâmplări din viaţă. Asemenea întâmplări 
mărunte pot fi interesante cel mult pentru cei 


cari au trecut prin ele. Lumea cealaltă este. 


însă puţin doritoare să le cunoască. 


Al treilea. „Amintiri“ se scriu de obiceiu de 
oameni mai înaintați în vârstă, deci nu numai 
de oameni cu experienţa vieţii, ci cari au vă- 
zut şi au trecut prin multe în viaţă. 


Dece poezii aşa de multe ? 


Cititorul nostru R. St. din Capitală ne scrie 
că urmăreşte foarte regulat rubrica „De vorbă 
cu cititorii“. El însă n'a trimis până acum ceva 
spre publicare, dar îi place să citească răs- 
punsurile ce dăm și observaţiile ce facem di- 
feriţilor colaboratori. 

Şi asa, urmărind rubrica aceea, a observat 
că ni se trimit mult mai multe bucăţi în ver- 
suri decât în proză. De aceea, ne întreabă: 
„De ce tinerii fac aşa de multe poezii şi scriu 
mai puţin în proză?“ 

Nu e greu de răspuns şi de dat o explicaţie. 
Copiii şi, în genere, tinerii începători scriu 
mai de grabă şi mai bucuros versuri, de oare- 
ce sunt mai lesne de făcut decât o bucată în 
proză. 

Ca să scrii ceva în proză, dar céva mai cu 
înţeles şi cu temeiu, se cer cunostinţi, se cere 
cultură, precum şi o îndemânare la scris. E 
o muncă mai grea, deci mai puţin plăcută. 

Insă, pentru a face versuri—cel puţin aşa 
își închipue autorii lor—nu se cere cine stie 
ce învăţătură şi nici vreme prea multă. Este 
deajuns să găseşti cuvinte, cari rimează, cari 
se potrivesc la, sfârşit, după aceea să le aran- 
jezi mai mult sau mai puţin bine și... sa făcut. 

Poezia este gata. 

Acum că această poezie , șchioapătă, că e 
slăbuţă, că în ea nu găsim ceva interesant, 
ceva care să ne placă, acestea sunt lucruri pe 
cari autorul lor nu le vede sau —uneori-— se 
face că nu le vede. 


DIMINEATA 
COPiiL.OR 


REDACȚIA $I ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI — Str. SARINDAR.7, parter. — TELEFON 6/67 


-.- 


ABONAMENTE : 1 AN 200 LEI se NUMĂR 5 LEI 
6 LUNI 1% „ IN STRĂINĂTATE DUBLU 


21 Iulie 1929 — No. 284. Director: N, BATZARIA = > Manuscrisele nepublicate nu se înapolază 


 seeeneeneennnnnee 


REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 
YYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYY 


NOAPTE DE VARĂ 


YYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYY 


t 


O noapte blândă se coboară... Răsună 'n depărtări... Până târziu... în noaple. :- 
Flori albe de salcâm. Șin murmur apa merge 'n unde 
— Sburate "n vânt călduț de  Doinind încet, la vale; ; ai 

vară — Prin lunci tăcute se ascunde,  l-atăta linişte acum! 
Imprăștie parfum. Urmând eterna cale... Lot satul sa culcat, 
Si luna mândră se ridică Un cânt de bucium sună lin, Şi carele ce merg la drum 
Bălae, sus... în zări. Din plaiuri se-aud şoapte.., De mult au dejugat... 
Si-un vers duios de păsărică Pădurile prelung suspin Minerva Alexandrescu 


———— oke 


DE DEPARTE... 


UE 
Mi-e dor de râuri cristaline De vântul unei seri de vară; Date 
Si de dumbrava fermecată... DI Alt - : i i i = ei 
Mi-e dor să le mai văd odată O, dulce tară, dulce țară... =m 
Când în amurg, în triluri line, Cine-o dori străinătate... e 
Cavalul cântă pe coline. Să-i dea Domnul cât se poale! 2 ” Ea" 
Mi-e dor de lanuri legănate Olga Duţescu 1 a — (T) 
OZ k= n0 ~ f 
A ad P i ai T i 
MORMÂNTUL PĂRĂSIT pă 
ee i a } 
= i i Eng z : ; aN i 
In lunca frumoasă de lângă Prut, Pe pieptu-i sdrobit de o schijă de lun, 
Umbrită de-arini şi de sălcii, Luceşte pe veci, numai una 
O cruce stă strajă pe-o movilă de lut, Decoratie... glia... pământ desrobit, 
Lăcaș al uitării şi al păcii. Si-o poartă întotdeauna. 
lar undele apei ce curg neîncetat E tată, e frate ce viața jertfit, 
Pe lângă mormântul cu spini, Ca fara să vieţuiască! 
Stiu singure câte a îndurat, Cu mâna pe armă, aşa a murit, 
Viteazul erou din străini. Pe fii ca să-i fericească, 


In lunca cea verde pe-al Prutului mal, 
De-arini şi de sălcii umbrit, 
fără făclii şi tără de flori, 
Un mormânt stă părăsit. 
Eufrosina Simionovici-Cernăuţi 
——— SOC kM 


PAG. 4 


DIMINEATA COPIILOR 


Poveste populară din Orient 


fost o dată o Domniţă aşa de 


3 


frumoasă, că toată jumea 
nu-i spuneg altfel decât 


„Floarea împărăției”. Până şi 
părinţii ei îi uitaseră numele 
adevărat 

Și nu era numai frumoasă 
Domnița aceasta, ci mai era 
cuminte, deşteaptă şi foarte sârguincioasă la 
învăţătură. De aceea, tatăl ei împăratul o dete 
pe mâna celui mai iscusit învăţător din îm- 
părăţie. Trebue să ştim însă că învățătorul 
acesta eta şi un vrăjitor foarte priceput. 

„Floarea împărăției” îşi făcea lecţiile în o- 
dăile sale dela palat. Insă, într'una din zile 
se duse la şcoală, ca să vadă cum învaţă ce- 
lelalte fete. 

Dar ce-i fu dat să vadă acolo? Invăţătorul 
vrăjitor bătea pe o fetiţă, care nu-şi învățase 
lecţia, dar o bătea aşa de tare și fără milă, că 
biata fetiță cât p'aci să-şi dea sufletul. 

Văzând aceasta, „Floarea împărăției” se în- 
grozi nespus de mult. De groază, îşi pierdu a- 
proape minţile, aşa că, în loc să se întoarcă 
Ja palat, fugi ca o nebună până ce eşi din ce- 
tate şi ajunse la o pădure de chiparoşi. Obo- 
sită, se culcă la umbra unui chiparos şi a- 
dormi. 

Pe când. dormea, iată că a trecut pe acolo 


de N. Macedoneanul 


fiul de împărat din altă ţară. Acesta nu ştia 
cine este fata care dormea la umbra chipa- 
rosului. Văzu însă că e nespus de frumoasă 
gi îi plăcu foarte mult. O luă, aşa dar, de jos 
încet şi fără să o trezească, o puse pe calul 
său şi o duse acasă la el, adică la palatul său 
împărătesc. 

„Floarea împărăției” crescu acolo. Cu cât 
creştea, sporea la minte şi înflorea la învăţă- 
tură. Când ajunse“ în vârsta de a se mărita, 
fiul împăratului o luă de nevastă, făcând o 
nuntă care tinu patruzeci de zile şi patruzeci 
de nopţi. 

Un an dela căsătorie, „Floarea împărăției“ 
născu un copil, un băiat de toată frumuseţea. 
Insă, în noaptea a şaptea dela naştere, pe când 
„Floarea împărăției” dormea alături de iu- 
bitul ei copilaş, fu trezită de un sgomot. Des- 
chise ochii şi văzu cum un părete al odăiei se 
desface şi cum prin crăpătura făcută intră 
învățătorul vrăjitor din pricina căruia ea fu- 
gise de acasă. 

„Floarea împărăției” încremeni locului de 
spaimă. 

Insă învățătorul o unse pe gură, pe obraji 
şi pe mâini cu sânge de om, îi luă copilul din 
leagăn şi fugi cu gl, pierind prin crăpătura 
din părete. O clipă după aceea păretele se 


DIMINEAȚA COPIILO R'0000000000000000000000000000000000000000000e PAG. 5 


lipi la loc aşa de bine, că nici nu se cunoştea 
că fusese desfăcut. 

A doua zi dimineaţa, doamnele dela palat şi 
servitoarele intrâră în odaia „Floarei împără- 
tiei” şi o găsiră dormind şi pătată peste tot 
cu sânge. lar lsagănul copilului era gol. 

Şi răspândiră peste tot vestea că „Floarea 
împărăției” este o căpcăună şi că şi-a mâncat 
copilul. Dar fit! de împărat o iubea foarte 
mult, aşa că nu srezu în cuvintele acestea. 

Un an mai  “rziu, „Floarea împărăției“ 
născu alt băiat, lar şi cu acesta se întâmplă 
aşa cum se înt mplase şi cu cel dintâiu. Şi 
se întări şi mai mult credinţa că ea e o căp- 
căpcăună şi că si mănâncă pruncii. Totuşi, 
fiul de împărat nu crezu, ci o iubea tot aşa 
de mult ca şi n “i înainte. 

In anul al tre lea „Floarea împărăției” năs- 
cu o fetiţă, care îi fu de asemenea răpită de 
învățătorul vrăj tor, aşa cum îi fuseseră răpiți 
ceilalţi doi copi 

De rândul ace “a şi fiul de împărat îşi pier- 
du răbdarea şi nereuerea, mai ales că „loa: 
rea împărăţei” ?u voia să spună un cuvânt 
despre felul cur i-au pierit copiii. 

In supărarea a, fiul de împărat o trimise 
la bucătărie, ce să spele vasele şi să stea 
laolaltă cu sluji icile cele mai de rând. 

Au trecut aş: mai mulţi ani la mijloc. 
„Floarea împăr: iei” muncea ca o slujnică, 
fără să se plâng . şi fără să cârtească. și 

Intre acestea, fiul de împărat se hotărî să 
facă o călătorie îndepărtată până dincolo de 
mare. Mai înain e de a pleca, întrebă pe fie- 
care dela palat “e dar doreşte să-i aducă. La 
urmă, întrebă şi pe „Floarea împărăției” dacă 
doreşte ceva. T 

„Mie, răspuns ea, să-mi aduci piatra răb- 
dărei. Să ştii n mai că dacă uiţi, vei trece 
prin primejdii fi fete mari.” } 

Fiul de împăr: 4 plecă la drum, cercetă mai 
multe ţări şi ce! iţi şi trecu dincolo de mare, 
Când era vrem a să se înapoieze, cumpără 
darurile promise Insă uită să cumpere piatra 
răbdărei pentru „Floarea împărăției”. 

Dar abia porni torabia pe mare, că.se ridică 
o furtună, de cr'deai că se nărue şi cerul şi 
pământul. Soare] >» pieri şi se făcu întunerec ca 
în miez de noap è. Din albe, pânzele corăbiei 
se înegriră dint”o dată, iar valurile mărei 
erau gata să înghită corabia cu toţi cei din- 
tr'însa, 


Inţelese pricini furtunei şi îşi aminti că 


nu cumpărase piatra răbdărei. Dădu, aşa dar, 
poruncă să se întoarcă din drum, eşi la țărm 


si se duse în cetate, unde cumpără dela un 
negustor bătrân piatra răbdărei. 

Când luă iarăşi drumul spre casă, marea 
era liniştită ca o oglindă, soarele lumina ve- 
sel, iar un vânt prielnic sufla în pânzele co- 
'ăbiei, iuţindu-i mersul. 

Ajunse acasă, fiul de împărat împărţi da- 
rurile aduse şi dete şi „Floarei împărăției” 
piatra răbdărei. Era însă tare doritor să afle 
ce va face ea cu piatra aceasta, aşa că o su- 
praveghia şi o pândea mereu. 

Iată că într'una din zile, uitându-se prin 
gaura dela cheia uşei, văzu că „Floarea împă- 
răţiei” stătea în odaia ei plângând şi ţinând 
în mână piatra răbdărei. li vorbea şi o întreba 
zicându-i: » 

„Piatră a răbdărei, ce ai fi făcut tu în locul 
meu, dacă ar fi dat peste tine nenorocirile de 
cari am avut eu parte? 

„Piatră a răbdărei, tu nu ştii că fiul de îm- 
părat, bărbatul meu, crede despre mine cea 
mai mare grozăvie. Crede că eu mi-aş fi mân- 
cat copiii, pe când adevărul este că ei mi-au 
fost furaţi de către învățătorul vrăjitor. 

„Piatră a răbdărei, tu nu ştii că de atâţia 
ani de zile, eu fiică de împărat, stau cu sluj- 
nicile şi fac trebile cele mai de rând. 


PAG. 6 
„Piatră a răbdărei, ce ai fi făcut tu în lo- 
cul meu? 

— Eu aş fi pleznit de necaz şi supărare”, îi 
răspunse piatra răbdărei. 

Şi nici nu spusese bine cuvintele acestea, 
că, piatra răbdărei plezni, făcând un zgomot 
mai puternic decât o detunătură de tun. 

Dar o clipă mai târziu se întâmplă o ade- 
vărată minune: 

Peretele din  odae se destăcu şi „Floarea 
împărăției“ văzu că intră -învăţătorul, urmat 
de doi băieţi, doi flăcăi chipeși şi o fetiţă de 
toată frumuseţea. 

Invăţătorul, se plecă smerit înaintea ei şi-i 
vorbi în felul următor: „Floare a împărăției, 


90000000000000000000000000000000000000000000 D/M/NEAȚA COPIILOR 


aceştia, sunt cei trei copii ai tăi. Ţi i-am luat 
nu cu vreun gând rău, ci ca să le dau învăţă- 
tura de care aveau nevoe. Ţi-i aduc îndărăt 
învăţaţi şi sănătoşi. Totodată, îţi mulțumesc, 
pentrucă ai ştiut să păstrezi secretul şi să în- 
duri atâtea, fără să te plângi. De azi încolo, 
încep şi pentru tine zilele bune şi frumoase”. 

Aşa vorbi învățătorul vrăjitor şi pieri din 
nou, făcându-se nevăzut. 

Fiul de împărat văzuse şi auzise totul. Des- 
chise uşa, intră în odae şi ceru „Floarei împă- 
răţiei” iertare pentru purtarea sa. 

Din ziua aceea ei şi părinţii lor trăiră o viaţă 
liniştită şi fericită, aşa cum o doresc la; rân- 
du-mi celor cari vor citi povestea de faţă. 

N. Macedoneanul. 


SENRRREONNGEF SONNSESPECEOCEREASOENANNNONAANNNNGPHADNANSNRASONVSTRrETCNRRnNS INONNNNCRNGAALANCLADONNANANALENEDOSERGETCNA 


CUM A INVĂ TAT HAPLEA LITERA u 


Desene de GEO 


Vremea e de îrati şi mure, 
Deci, m'am dus eu lua:pădure, 
Cât mai multe ca să strâns, 


„Bună ziua, moş Martine, 
Că te văd, îmi pare bine, 
Ba mă jur, sunt încântat, 


Tezt de MOŞ NAE 


Că-ţi dau pâine cu măsline !“ 
S'alte multe îi spuneam 
Şi de loc nu mă opream. 


Căci de mult te-am căutat. 
Ce frumoasă ţi-este blana ! 


Cum Sunt pui-ți şi cucoana ? 


Cum o duci şi cum trăeşti? 


Insă ursul blestemut 
Vorba-mi taie supărat. 

Şi cu laba m'apucu 

Sin astfel îmi răspundea: 


a 
ELAGE JANED 


Căci de poftă nu mă plâns. 
Patru coşuri de mi-ați da, 
Jur, pe toate le-aş mânca. 
Si aşa, când alergam 

Si mereu mă indopurm, 
Aud paşi şun måâråit, 

Din cules eu m'am oprit. 
Şi mă uit, dar ce zăresc ? 
Tremur ş'uzi când mă gândesc. 
Văd un urs îngrozitor 
Vine'n pas ulergător. 

Altu'n locu-mi, negresit, 
Speriat, ar fi murit. 

Insă, ştiţi că-s curagios 
Deci încep Să-i zic frumos: 


Nu stiu dacă-ți aminteşti 


De un cântec ce-l cântui, 
Când prin sate tu jucai. 
Vai, ce bine iți şedea ! 
Cântecu se 'ncepe-uşu : 
„Joacă bine, moş Martine, 


„Hapleo, numai trăncăni, 


URS. U u U u. 
OE) 

Dar să ştii c'o vei păţi, 

Că te siâşiu pân zici trei — 
Treaba ta, dacă nu vrei — 
Dacă nu-mi arăţi c'o ştii 
S'o citeşti şi chiar s'o scrii 


DIMINEATA COPIILOR 


U cea literă cu care 

'Ncepe numele-mi cel mare. 
— Am păţit-o !“ zic în gând 
Şi-i răspund eu tremurând : 
„Las-o'ncolo, căci acu, 

Mie nu-mi arde de u. 


Scrie-se precum polteşte, 
Amândoi prieteneşte, 
Hai de vorbă-acum să stăm 
Si de vrei, să ne jucăm. 

Mâr ! şi bâr ! el îi dădea 
Si în labe-i mă strângeu, 
Bine că nu ma strivit, 
Suiletu-mi că n'a eşit ! 
Nu ştiu cum să scap de loc, 
Insă vezi c'avui noroc, 
Nu departe-am auzit 
De albine-un bâzåit 
Ursul iarăşi auzind, 
Bucuros în sus sărind, 
Imi strigă: „La revedere, 


Merg ca să mă'nirupt cu miere”. 


Vite-aşa chiar s'a'ntâmplat 
Eu cu zile cam scăpat. 

In pădure nu mai Stau 

La picior frumos o iau, 
Fug, alerg ca zăpăcit, 

Pân' pe câmp am nimerit. 
Sunt scăldat 'n năduşală, 
Nu mai pot de oboseală, 

Să răsuilu mă opresc 

Și la umbră mă trântesc; 
Insă-acum m'am pomenit, 
Na, căciula mi-a pierit. 
„Cine-i hoțul ?“ am strigat 
Și de jos chiar m'am sculat. 
Văd un uliu 'n juru-mi sboară, 


Tare'n cioc şi tare'n ghiară, 
El căciula mi-a răpit 
S'apoi astfel mi-a vorbit: 
„La căciulă dacă ţii 

Hai te-apucă şi să scrii. 
U cu care mă mândresc, 


Cu el încep, cu el siărşesc. 
lar de nu-l vei invăța, 
Bun rămas îti poţi lua“. 
Mă gândesc ce-i de tăcut, 
Văd căciula-mi s'a pierdut. 
Nu-i căciulă ca oricare, 
Mi-a lăsat-o tata-mare. 


Și cu binele-i vorbesc: 
„Dragă uliule, mi-arată, 
Cum e u şi jur că'ndată 
Mă apuc a-l învăța, 

Căci subțire=i mintea mea. 
Și căciula să nu-mi iai, 
Ci acuma să mi-o dai. 

— "Nvaţă ’ntâi şi oi vedea 
Ce fac cu căciula ta“, 


Deci, spre uliu 'n sus privesc 


n 
a 


PAG. 7 


N'am ce face, mă căznesc, 


Ca să scriu şi Să citesc 


Si pe u, dar am simţit 
Că mă'nțeapă — şam sărit 


Drept în sus şi am tipat, 
Căci urzici ma înțepat. 
lar un glas de undeva, 
Tot cântând, se auzea: 
„Foae verde de urzică, 
Nu ştii, Hapleo, că ulcică 
Usturoi şi ucenic, 
Unghie, undă şi unic, 
Umbră, undă, unt şi ura! 
Unu, urdă, țesătura, 
Toate-acestea, e ştiut, 
Au un u la început. 

lar pe u, dacă doreşti 

Mai uşor să-l nimereşti, 

Fă doi i, dar îi lipeşte, 

Insă, Hapleo, te fereşte, 

Să pui puncte sus pe ei. 
Haide'nvaţă, pân zici trei“. 

Eu atunci l-am învățat 


Şi căciula-am căpătat. (Va urma) 


Glonţ pe rând îi povesteşte 
Pân' atunci ce s'a 'ntâmplat, 
Ce-a făcut cu Mătrăsună, 
Cum pe hoți i-a înşelat. 


Dup'o zi sau după două, 
Merge Glonţ să târguiască 
Vin şi carne, unt şi pâine, 
Ca nimic să nu lipsească. 


Text de MOŞ NAE e 


„Vezi dar, mamo, zice dânsul, Se 'mbunează-acum şi mă-sa, 
Dela oamenii cinstiți Dă şo mână de-ajutor, 

N'am furat nici o lescae, Ca s'ascundă Glonţ comoara, -- 
Aşti sunt bani dela bandiți.“ S'o găseşti nu-i prea uşor. 


` 
ji » 
Ba mai ia şi pentru mă-sa Şi se pun acum pe viață, i 
Stofă, ghete, ş'o nătramă, — Din belşug au ce doresc, ; 
Cât de hoț e, însă are Patru saci când ai cu galbeni, D y 
Multă dragoste de mamă. Nu prea lesne se sfârșesc. } 
. ae ct 


Am uitat să spun şi asta: 
Glonţ din casă nu eşea 
Doar la poartă, căci de lume 
Ca să-l vadă, se temea. 


„lar acum, priviți-o numai! 
Cum se ține ea măreață 
Şi 'mbrăcată ca o cucoană, 
Cară 'ntr'una dela piată“. 


Nişte hoți atunci furase 
Patru boi dela moşie, 
Dela Conul Toader Lungu, 
Ce-are casă 'n deal ia vie. 


Soup or, DE A T. 
5A 


DI 0 


a% 
i 
cf să 
: 
SRR A 
a DI A 
noe 
rj Să | dă: 
z5 x ` d 
Safa 
-I | 4 
| DR CD 
Dar prin sat începe vorba „Pân' mai ieri vedeai că mama S | 

Şi se "'ntreabă fiecare: A lui Glonț, ce-i un bandit iei 
„Ce-i belşulugul ăsta, soro? Nici n'avea cu ce bea apă S SĂ 
Zău, că-i lucru de mirare. Şi trăia doar din cerşit. . ma 
SA 
i 

` Uite-aşa vorbeşte lumea, S'au aflat apoi îmi pare 
Căci dedea de bănuit, Că şi Glont p'acolo este, 4 
lar primarul cu jandarmii Deci în gând şi-au pus cu ţii, h 
S'au şi pus pe urmărit. Ca să-l prindă făr' de veste. 
i 
` y 
h 
+ 
i. i 
Foc şi pară-i conu Toader „Merg să-l prind chiar azi la Fy 
>-şi zi înios. casai "EN 
Care-şi zice mânios. i AA i A 
GI i iale ahi îi sobă Și mă jur a-l pedepsi, pu 
„Glonţ e hoțul, nu-i ni > Nimeni cum ra fost pân' astăzi, 3 
Dar nu scapă sănătos. Jur de piele-a-l jupui.“ A 
* (Va urma) E 
? 4 
poa pi 7 


PAG. 10 ' 


DIMINEATA COPIILOR 
\ 


Povestea vestitului erou Hercule 


5). Cele douăsprezece munci ale lui Hercule. 


b). Hidra dela Lerna 


Hercule primi dela Euristeu a doua porun- 
că: să ucidă Hidra dela Lerna. 

Hidra aceasta era un şarpe, 
văzuse pământul. 

Neobisnuit de mare, avea nouă capete. Din- 
tre acestea, opt erau muritoare, iar capul de 
la mijloc era nemuritor. 


cum nu mai 


dela 
Prăpă- 
semănă- 


acestia trăia în smâreurile 
Argolidei (Pelopones). 


sfâşiindu-le şi pustia 


Monstrul 
Lerna din ţar: 
dea turmele, 
turile. i- 

Hercule porni întru nimicirea acestei di- 
hănii îtnr'un car tras de doi cai şi însoțit de 
nepotul său Iolaus, care îi era un tovarăş cre- 
dincios. Ajungând la Lerna, o căutară în toate 
părţile, până ce o găsiră pe un deal lângă 


nişte izvoare în apropierea “cărora hidra își 
avea vizuina., 

Hercule lăsă pe Iolaus să ţină caii, iar el 
sărind din car, porni împotriva hidrei. Hidra 
se repezi şi ea la rându-i, ţinând ridicate în 
sus cele nouă capete şi miscându-le, ca şi cum 
ar fi fost crăcile unui arbore sguduit de fur- 
tună. 

Insă viteazul erou nu se sperie, ci sărind 
asupra hidrei, îi cuprinse cele nouă capete, 
ținându-le strâns în braţe. Dar şi hidra se în- 
colăci de un picior al eroului. 

Fără să-i pese de aceasta, Hercule trase pa- 
losul şi începu să reteze unul câte unul cape- 
tele dihaniei. Era însă o încercare zadarnică, 
fiindcă în locul fiecărui cap tãit, creşteau nu- 
mai decât alte două. 

Im vremea aceasta, un rac uriaş veni în a- 
jutorul hidrei şi muşcă pe Hercule de picior. 
Cu o lovitură de măciucă omori pe rac și 
chemă în ajutor pe nepotul său Iolaus. 

Acesta ţinea pregătită o faclă aprinsă. Cu 
facla dete el foc unei părţi din pădurea vecină 
şi luând tăciuni aprinși, ardea locul de unde 
vrăsăreau capetele noui. In chipul acesta, ele 
nu mai puteau creşte. 

Aşa a putut Hercule să 
Lerna. Rămânea însă capul al noulea care, 
precum am spus, era fără moarte. Dar Her- 
cule îl tăie şi-l îngropă apoi la marginea, dru- 
mului, punând deasupra o piatră foarte grea, 
pe care nici un om nu o putea urni din loc. 

Trupul hidrei îl tăie în două bucăţi, iar în 
sângele ei, care'era veninos, îşi înmuie săge- 
tile. De atunci, toate loviturile lui Hjercule 
produceau răni, cari nu. se! puteau vindeca 


ucidă hidra de 


(Va urma) 
ANALANCACNCCENONGNEDENANANINLANNDEDANRSNANRNUDONEDNERANDEGNE 


„INSTIINTARE 


Cu n-rul de faţă, începem publicarea foto- 
gratiilor elevelor şi elevilor cari, prin munca 
şi sârguinţa lor, au luat la şcoală premiul în- 
tâiu. De sigur, publicarea se va continua în 
fiecare număr. 

Rugăm numai să ni se trimită fotografiile 
mai din vreme, pentru a putea aranja mai 
bine şi într'o ordine mai frumoasă. 


4 


Fotografii de cititoare şi cititori, cari au obținut ia şcoală premiul l-iu 


w woen 


1) La mijloc totografia mai mare: 
D-ra Margareta Roată, clasa l-ia 
primară, Şcoala de fete No. 3-Bucureşti. 

2) D-ra Erika D. Birnbaum, 
clasa III-ia primară, Şcoala de fete No. 1, 
Călăraşi (lalomița). 

3) Campus E. Jose, clasa Ill-ia, 
Şcoala Arhiepiscopală* „Sfântul Andrei“, 
București, 


4) Sabg Nissim, clasa IV-a primară, 
Şcoala de băeţi No. 13-Bucureşti. 


5) Constantin C. Vasiliu, cl. l-ia 
primară, Şco. de băeţi No. 30, Bucureşti. 

6) Mircea H. Popescu, clasa Ill-ia 
primară, Şcoala din Comuna Răcari 
(Dâmboviţa), 


7) Nicolae Ştefănescu, clasa IIl-ia 
primară, Şco. de băeţi No. 16, Bucureşti. 


8) D-ra Elvira dell'Orto, clasa l-ia 
primară, Şcoala italiană „Regina 
Miargherita“, Bucureşti. 

9) Mircea ©. Sârbu, Şcoala pri- 
mară din Comuna Lişteava Dolj), 


PAG. 12 


DIMINEAȚA COPIILOR 


LA FURAT CIRESE 


upă ce stătu la masă, Nelu se 
apucă să-şi mai repete lecţiile 
ce le avea după amează, apoi, 
la ora două fără un sfert, îşi 
luă geanta subţioară şi zi- 

And: „Sări mâna, mamă!...”, 
porni spre şcoală. 

După o bucată de drum se 
auzi strigând din urmă: „Nelu... Nelu...“ 

Era Ionică, un tovarăş neastâmpărat. Ve- 
nia alergând cu capul gol şi gâfâind, având 
doar o singură carte subţioară, şi aceia făcută 
ferfeniţă. 

Când îl ajunse, Nelu se miră: 

— Dar aşa mergi tu la şeoală, Ionică?... 

— Dar cum?... Aşa merg eu întotdeauna — 
făcu ştrengarul vânturând cartea de un colţ, 
nepăsător. 

Acum cei doi copii mergeau alături pe tro- 
tuar. 

Nelu grăbi paşii: 


— Să mergem mai iute că e târziu. 
Dar lonică nu se grăbea. 
— Măi Nelule, eu astăzi nu mă duc la şcoa: 
lă. Am luat cartea cu mine, doar ca să nu afle 
mama. Astăzi mă duc în altă parte. Mergi 


şi tu. 
— Unde? 
— Să mâncăm cireşe. 
— Vrei să ne certe Domnul?.. — răspunse 


Nelu. Nu se poate. Hai la şcoală. 

— Nu ne ceartă. Ii spui mâine că ai fost bol- 
nav. Hai, zău, să mâncăm cireşe. Ştiu eu o gră- 
dină unde sunt o mulţime de pomi încărcaţi 
de cireşe. Şi-s aşa de roşii, şi mari, şi fru- 
moase... ` 

— Cum, să intrăm într'o grădină străină? 

— Sigur, spuse Ionică. Intrăm în grădină 
şi ne suim în copaci. 

—Dar dacă ne prinde cineva? 

— Nu ne prinde nimeni, Nelule. Stăpânul 
nu-i acasă azi toată ziua, am aflat eu. Şi cire- 


DIMINEAȚA COPIILOR 90000000000000000000000000000000000000000000 PAG. 13 


şile sunt aşa de bune şi de dulci... Hai, zău, şi 
tu odată... : 
` Nelu era cunoscut ca un băiat cuminte. De 
data asta însă după ce Ionică mai stărui şi se 
rugă de el să-l însoțească, ispita cireşelor îl 
birui. 

In loc să se ducă amândoi la şcoală, Nelu şi 
Ionică luară drumul grădinii cu cireşe fără 
stăpân. 

Ajunseră acolo şi săriră gardul nesupăraţi 
de nimeni .Dar când se pomeniră dincolo, în- 
cepu să latre un câine legat de un pom mai 
îndepărtat. 

Nelu se sperie şi voi să fugă. Ionică îl sfă- 
tui însă să nu-i fie frică de câine, căci era 
legat. 

Apoi, ca mai îndemânatec, îl ajută pe Nelu 
să se urce în pom şi apoi se urcă şi el. 

Şi se puseră amândoi pe mâncat cireşe. Câi- 
nele lătra mereu, dar degeaba, căci stăpânul 
său nu era acasă să-l audă. 

Dar după ce se mai săturară, Ionică, coco- 
tat sus în pom, începu să-l zâdărască şi să-l 
întărâte. Degeaba îl- ruga Nelu pe Ionică să 
lase câinele în pace. Micul ştrengar ţinea să 
arate tovarăşului său că el nu se teme de-un 
câine legat. 

Şi dulăul lătra şi se sbătea din ce în ce mai 
furios în lanț: 

Deodată însă lanţul se rupse şi cei doi copii 
se pomeniră cu câinele la rădăcina pomului 
tocmai când sătui şi cu sânul plin gândeau să 
plece. 

Dar acum nici gând de plecare, dulăul era 
liber. Nici nu era chip să se dea vre-unul jos: 
câinele nu se urnea dela rădăcina cireşului. 

Nelu începu să plângă. 


-— Vezi ce-ai făcut, Ionică!?... şi de data asta 
Ionică tăcea. Ii era şi lui frică. 
Ei trebuiră astfel să rămână în cireş până 


spre seară, când stăpânul grădinii veni acasă 
şi-i găsi păziţi de câinele credincios. 

El îl urechie bine pe Ionică, iar pe Nelu pe ai 
cărui părinţi îi cunoştea, îl spuse tatălui său. 

Şi dojana ce o căpătă acasă, precum şi spai- 
ma ce o trase în pom de frica dulăuiui, îl le- 
cui pe Nelu pentru totdeauna de gândul de 
a-l mai întovărăşi pe lonică-ştrengarul la fu- 
rat cireşe ori la alte năzbâtii și isprăvi ale lui. 

Valeriu Mardare 


DIN CE SUNT FĂCUTE PĂPUȘILE 


ora avea două păpuşi. Una din ele era 
făcută din ceară, iar cealaltă din por- 
J) telan. Amândouă erau foarte frumoa- 
se şi Dora avea mare grijă de ele. 
Păpuşa de ceară era îmbrăcată în al- 
bastru, iar cea de porțelan în roz. Intr'o zi 
Dora se juca frumos cu păpuşile, pe covoraş, 
când mama ei întră în odaie. 
„Aş vrea să ştiu de unde vin ele? zise Dora. 
— Cine să vină? o întreabă mămică-sa. 
— Păpuşile mele, răspunse Dora. 
— Ştii că mătuşa ta ţi-a cumpărat păpuşa 


(i 


de ceară; iar cea de porțelan ţi-am dat-o eu 
ca dar de Crăciun. 

— O, da! Asta o ştiu, — zise Dora, — şi mai 
ştiu că păpuşile se vând în prăvălii. Dar vân- 
zătorii'de unde le iau? 

— Văd, îi lămuri mămică-sa, că vrei să ştii 
cum sunt făcute păpuşile. 

Am o carte în care se arată cum se fac 
Aşteaptă puţin so aduc“. 

Mama Dorei găsi în curând cartea. După 
ce se uită în ea, zise fetiţei sale: „Povestea pă- 
puşilor”, arătându-i pozele. 


ASL 


ena" 


PAG. 14 


„Să începem cu păpuşa de porțelan.. Pri- 
veşte-o şi spune-mi câte părţi sunt făcute din 
porțelan”. Dora se uită la păpyşă şi. apoi zise: 


„Capul, gâtul, umerii, mâinile şi picioarele 

— Aceste părţi sunt făcute din argilă, adică 
dintr'un pământ moale. 

— Argilă! se miră Dora. Pentruce? Argila 
nu este roză şi albă ca păpuşica mea. Cărămi- 
zile sunt făcute din argilă. 

— Da, şi la fel sunt făcute ceştile, farfuriile 
şi multe alte lucruri frumoase și folositoare. 
Pentrucă nu este numai un singur fel de ar- 
gilă. Fabricanţii de păpuşi iau argilă mai fină 
şi fac diferite părţi ale păpuşei cu mâna. Pe 
urmă sunt puse întrun cuptor. 

— Pentruce? Aşa se face pâinea. Ce cara- 
ghios e să coci păpuşile de porțelan! Aş vrea 
să văd un cuptor de păpuşi, zise Dora. 

— Un cuptor de păpuşi este foarte mare. 
Sute de păpuşi sunt arse în acelaş timp. Dacă 
sar arde fiecare păpuşe aparte, atunci ar 
costa foarte mult. 

— Poţi să te joci cu păpuşa îndată ce iese 
din cuptor? întrebă Dora. Vreau să spun în- 
dată ce răceşte? 

— O, nu, părţile nu seamănă mult a păpu- 
şă. Când ies din cuptor, sunt fără culoare şi 
aspre, trebue să le vopsească. 

- — Dece să le vopsească? întrebă Dora. 

— Pentru a le face părul, buzele, ochii, gu- 
ra şi toate părţile care crezi că sunt adevă- 
rate. Pe urmă mai pun ceară pe ele, ca să le 
facă strălucitoare şi catifelate. 

— Şi păpuşa de ceară a fost arsă? — în- 
treabă. Dora. 


DIMINEATA CUPIILOR 
DB 


- Să 


— Nu, păpuşa de ceară este făcută într'alt- 
fel. Părţile sunt făcute întâi dintro pastă, ca 
să le dea forma, pe urmă se moaie în ceară 


D 


o x 


topită, după aceea se lasă să se usuce, iar a- 
poi se vopsesc. 

— Dar păpuşa mea de ceară are ochi ade- 
vărați şi părul tot aşa de adevărat, zise Dora. 

— Da, părul este o perucă mică făcută pen- 
tru căpşorul ei. Corpul amândorura e făcut 
din pânză şi umplut cu paie sau cu rozătură 
de lemn. 

— Câtă muncă trebue pentru a face o pă- 
puşă! exclamă Dora. Eu credeam că un om 
poate face o păpuşă în câteva minute. Acum 
văd că ia multor persoane multe zile. 

— Acum, aşa de multe păpuşi sunt făcute 
în acelaş timp, încât putem să le cumpărăm 
pe câțiva lei, îi zise mama. O păpuşă poate fi 
uneori cât un copilaş, dar atunci ea costă 
scump. 


din englezeşte de Tr. Meno 


ASORNERANSARONENANNNNNNARUDEROVANNONNDENINNTEDANNDONRENEF 
Fuga, fuga fofi să dați 
Noua carte cumpăraţi 
Care-i „MIŢU MIȚIŞOR 
şi SOSOIU SOSOLICI“ 
De MOS NAE e făcută 
Şi-i frumoasă, nentrecută. 
Preţul unui exemplar esfe numai 20 de LEI 


De vânzare la foafe chioşcurile şi librăriile. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


RS 
wo 
K V% 


upă un an de muncă sârguitoare şi pe 
deplin răsplătită, Costel şi Florica au 
intrat în vacanţă, în vacanţa mare, 
(4 vacanţa binefăcătoare cu jocurile şi 
petrecerile fără de griji. Eri unchiul 
lor, Mişu Porumbaru, a venit cu trăsura şii-a 


luat pentru toată vara la el la moşie. Nimic 
nu-i poate încânta mai mult pe cei doi fră- 
tiori ca această odihnă la moşia unchiului. 

Pădurea se întinde măreaţă pe văi şi dea- 
luri, lacul limpede în apa căruia trăesc su- 
medenie de peşti, ograda plină cu fel de fel 
de păsări, ţarcurile cu oi, ferma, sunt atâta 
prilej de desfătare şi de învăţătură despre lu- 
cruri noui, încât cei doi frăţiori nici nu simt 
cum trec de repede zilele. 

Disdedimineaţă, unchiul Mişu îi ia cu el la 
pescuit. Nici nu poate îi plăcere mai mare de- 
cât să stai pe malul lacului linistit, la umbr: 
sălciilor pletoase, să aștepți cu înfrigurare ca 
undiţa să tremure în apă, semn că un pești- 
şor s'a prins în căpcană. 

In după amiezile călduroase, pornesc agale 
prin pădure în tovărăşia lui Ilie pădurarul. 

Ilie ştie cu ochii închişi locurile unde se 
găseşte smeura mai mare şi mai coaptă, cu- 
noaşte vizuinile dihăniilor şi mai ales ştie a- 
tâtea şatâtea poveşti de vânătoare, că nopţi 
întregi ar sta Costel ca să-l asculte. 
> Intr'o zi au trecut pe la vizuina unei vulpi 
şi întâmplarea a făcut ca tocmai atunci cu- 
mătra vulpe să iasă la plimbare. Ce bucurie 
a fost pe Florica şi Costel că au văzut şi ei un 
animal în plină sălbăticie! 

Zile 'mtregi au povestit despre această în- 
tâmplare, ba au scris şi celor dela Bucureşti 


A = SAN 4» "i k 
Y j | ME st 


PAG. 15 


de 


anla 


ca despre cine ştie ce ispravă voinicească. 

Seara, când Costel se ducea călare cu caii 
la adăpat împreună cu argații — asta era una 
din marile lui plăceri — Florica privea atentă 
toată orânduiala gospodăriei unui conac de 
moşie. 

Mulsul vacilor şi al oilor, baterea putineiu- 
lui cu lapte, coacerea pâinei în testuri mari 
de piatră, hrana păsărilor, cuibăritul cloştilor 
şi toate cele le observa cu atenţie şi le învăţa 
ca pe o lecție frumoasă ce-ţi întră dintrodată 
în minte. 

Câte lucruri frumoase avea să stie Florica 
la toamnă când o'ncepe scoala! Până şi „Do- 
amna” are să se minuneze de atâta pricepere 
şi sigur că la gospodărie are să ia nota cea 
mai mare. 

Dar Costel? El care a văzut fiarele la vizui- 
na lor, a prins peşte, a tras cu pusca, a dus 
caii la pășune și la adăpat. Cu astea numai, 
şi ştii ceva Zoologie. 

Şi aşa îşi petrec copii cuminţi şi silitori va- 
canţa, iar toamna când scoala îşi deschide iar 
porţile ei, vin cu voe bună şi cu drag la şcoa- 
lă şi plini de sănătate şi putere, li se pare 
şcoala frumoasă şi învăţătura uşoară. 

D. C. Mereanu 


Cumpăraţi cu toţii noua şi 
— frumoasa carte E 


„Almanahul Școlarilor pe anul 1929“ 


Pretul, lei 25 


Fæ 
Z 
e 
ri 
sa) 
/ 
— 

> 
— 


Yog 


LOIJElă > 


PAG. 16 s0eeeeeeteeeeeeeooeneeeteoeteeeeeeeeeeeeeeeeD | MINE ATA COPIILOR 


DE VORBĂ CUCITITORII 


DER EESTI LE > 
| C. Per. Loco. — „Măgarul şi pielea de leu“ e ofabulă foarte 


cunoscută, aşă că nu e nici o nevoie să fie tradusă din 


alte limbi. Celelalte două se pnblică Răspunsul la întrebarea. 


fl-tale. „e că nu prea faci deosebirea între ă si â — şi este 
jä de uşor! 

Nic P. Drum. Loco. — Poezia „Florile“, trimisă de d-ta 
se publică. Pentru motive pe cari le am lămurit mereu, nu 
publicăm poezia „Orianul“. Te mai sfătuim să eviţi inver- 
siunile. A 

G. şi V. Ef. - Constanța. „M:mei mele“ e o poezie 
tristă, iar noi nu voim să-i facem pe cititori să plângă. > 

„Tiganul şi punga“ am fi putut-o publica, dar sunt cuvinte 
caii au nevoe să fie schimbate. „Punguţă” (se zice „pungu- 
liţă*), „lăcămos“ (se zice „lacom“). li puteţi face aceste 
modificări și să o trimiteţi din nou. 

]. Dum. Loco. — „Maica dnioasă“ e o poveste de Fraţi. 
Grimm şi a fost publicată de mult în „Dimineaţa Copiilor“ 
însă te asigurăm îutr'o formă mai corectă, ca limbă, decât 
bucata trimisă de d-ta. 

Dum. P. I. Loco. — „Holda unsă“. Intâiu : manuscrisele 
trimise spre pubicare nu se scriu pe ambele fețe ale hârtiei- 
Al doilea. Evităm să publicăm bucăți în cari un Ţigan sau 
alt străințîntrebuințează o limbă română schimonosită, precum, 
de asemenea, nu publicăm anecdote în cari sunt batjocoriţi 
alţii, fie aceştia şi mult necăjiţii Ţigani. 


F. Vic.-Ismail. — Povestea „Piticii poznaşi“, de. Fraţii 


Grimm, a fost de mult publicată în „Dimineaţa Copiilor“, 
şi a fost tradusă din limba germană, adică dm limba în care 
a fost scrisă mai întâiu. D-ta însă ne trimiţi o traducere 
tăcută din limba rusă. 

A şi I. C.-Loco,  „Tabachera de aur“. Aţi scris pe 
ambele fețe ale hârtiei, aţi tradus dintr'o carte de şcoală şi 
— maiţales—n'aţi făcut o traducere reuşită. Iată trei motive 
pentru care nu putem publica bucata trimisă de d-voastră. 

M. Gh. L.-Buzău. — Iți publicăm o glumă. Anecdota 
„Sergentul păcălit“, nu prea are haz. Ne ferim de a publica 
versuri în cari se face reclamă revistel noastre. 

Mar. Un.-Constanţa. — „Asinul cu trei stăpâni“. Zici 
că ai făcut o „prelucrare“. Ce ai înțeles prin cuvântul acesta 
şi cum ai prelucrat-o? Povestea aceasta este foarte cuno- 
scută, iar versurile nu sunt de d-ta. Aşa dar, ne pare rău 
că n'o putem publica. 


———— DOC ko 


NUMAI 


Eu când sunt cam indispus 
Imi-iau o ciocolată 
De mar exista „SUCHARD ` 
Alta, — niciodată. — 

—— — DOC ke =o 


GĂINA 


Iat-o! Cum am deschis. portita de la cotet, a 
şi sărit afară. O cunoaşteţi? E o găină ca oricare 
alta. Un singur cusur are: 

Nu face ouă de aur!!! 

Se uită în toate părţile și nu știe ce să facă. 
Să ciugulească grăunțele de pe jos, ori să se tă- 
vălească în cenușa din mijlocul curții? 

S'a hotărît. Iat-o plină de cenușă, pe frumoa- 
sele-i pene, cum se tăvălește veselă. 


Apoi se duce să bea apă din strachina din 


curte. Bea încet, cu înghiţituri mici. 
Acum ciuguleşte grăunțe, gândăcei şi viermi- 
şori, pe cari îi găseşte prin iarbă. 
Ciuguleşte într'una. Fără să se oprească. 
Umblă încet. Ai crede că umblă în.. Epa: 


rele goale, ca să nu trezească pe cineva.. # 


Apoi se-oprește. Ce e? Dispreţuitoare se uită 
în toate părțile, şi ascultă,.. 
Nimic. Și-o porneşte mai departe. 
Din limba franceză de I, Grünberg 


sunnunssannucannnonnuanunnnaaunqanauannnnnunasuansnanar “a 


POVEŞTI, SNOAVE, ANEGDOTE, VERSURI 
CU DUH GĂSIȚI DIN BELȘUG IN; 


„BIBLIOTECA PENTRU TOŢI 


cea mai ettină publicaţie. 
Au apărut până în prezent circa 1200 de numere 
DE APROAPE 100 PAGINI 


Fiecare număr se vinde cu LEI 7 


Catalogul general se trimite gratis 
la cerere de către: 


Edit, Libr, „Universala“ Alcalay & Co, 
Bucureşti, Calea Victoriei 27 


De vânzare la toate librăriile din fară. 
00009900000900900900000000000000000ooe 


VYYVYVVYYYVYVVYYYVVVYYYVYYVYYYVYYYTVVYYYYVVYYYYYVYYYYvYYr 
Citiţi cu toţii: 


„Mitu Miţişor şi Sosoiu Sosolici“ 


De vânzare la librării şi la chioşcari. 


Atelierele „ADEVERUL”, S. A. 


+ 


as 


a ere 


AS 


3 


Cititorii sunt rugaţi să găsească singuri dece se uită speriaţi cei doi copii. PREŢUL, LE! 5 


PAG. 2 


DIMINEAȚA COPIILOR 


y 


Poezia, vârsta copilăriei 

De altfel, ceeace este cu fiecare om în parte, 
aşa este şi cu un popor întreg. Adică, după 
cum fiecare din noi, atunci când, afară de 
lecţiile din şcoală, am început să scriem și 
altceva, am încercat mai întâiu să facem ver- 
suri, aşa şi fiecare popor, atunci când a înce- 
put să scrie şi să facă literatură sau ştiinţă, 
aceste scrieri au fost tot în versuri. 

De exemplu, legile vechilor locuitori ai In- 
diei, ai locuitorilor cari vorbeau limba „sans- 
crită“ sunt în versuri. Şi tot aşa sunt lucrări 
rămase din vechime despre matematică, des- 
pre Astronomie, despre Ştiinţele naturale etc. 

Mai târziu, după ce popoarele au început să 
te transforme, să se mai coacă, au început 
şi scrierile în proză. 

De aceea, se spune că poezia este la un popor 
vârsta copilăriei. 


Cum nu trebue să scriem. 


Dela un cititor pe care nu-l numim, de oare- 
ce dorința noastră este să-l îndreptăm, fără 
să-i facem vre-o supărare, primim o bucată 
însoţită de o scrisoare. 

Srisoarea începe cu fraza ce urmează şi pe 
care o transcriem, fără să-i schimbăm ceva: 

„Vă dau alăturat publicarea mea pe care 
dacă binevoiţi a o publica în revista Dv.“ şi 
punct. 

Ce avem de observat în această frază? Mai 
întâiu, că ea nu este întreagă. In adevăr, după 
ce cititorul nostru a scris „pe care dacă bine- 
voiţi a o publica în revista Dv.“, trebuia să 
facă o încheiere, pentru ca fraza să aibe un 
înţeles complect. Aşa cum a scris rămâne în 
vânt. 

Al doilea. Nu e deloc corectă din punctul de 
vedere al limbei. Nu se zice „Vă dau alăturat“, 
precum, deasemenea, nu se poate spune a 
„publica o publicare“. 

Corect româneşte şi lămurit ar îi fost în fe- 


TOATE Şi ANES EAI: 


lul următor: „Vă trimit aci-alăturat o bucată 
(era mai bine chiar să fi spus precis: o poveste) 
pe care vă rog să binevoiţi a o publica în re- 
vista D-voastră“. 

Insă, să sperăm că se va folosi de observa- 
tiile și îndreptările ce am tăcut aci şi că în 
viitor va scrie mai bine. 


Iarăşi cum nu trebue scris. 


Reproducem încă o scrisorică, primită dela 
un alt cititor, pe care deasemenea nu-l numim. 

In josul unei poveşti ce ne trimite spre pu- 
blicare, cititorul acesta scrie precum urmează: 
„Vă rog Domnul Director să primiţi bucata 
aceasta în jurnalul ,„Diminea Copiilor“. 

Precum credem că au observat numai decât 
mai toţi cititorii noştri, aicea sunt mai multe 
greşeli. 

Aşa, mai întâiu nu se zice „Vă rog Domnul 
Director”, ci Vă. rog, domnule director”, cu- 
vântul „Domnul“ fiind la vocativ. Din aceiaşi 
cauză cuvintele „Domnule Director“ —și nu era 
nevoe să fie scrise cu literă mare — trebuiau 
puse între virgule. 

Al doilea. „Dimineaţa Copiilor“ (iar nu Di- 
minea Copiilor“, cum, de sigur, a scris în gra- 
bă cititorul nostru) nu este un jurnal, ci o 
revistă. „Jurnale“ li se mai zice şi „ziarelor“, 
cari prin conţinut şi prin formatul lor diferă 
foarte mult de revistă. 

Precât ştim, Ruşii, întrebuinţează cuvântul 
„jurnal“ cu înţelesul de „revistă“, în „limba 
română, însă, nu se poate. 

Al treilea. In loc de „să primiţi“, era mai 
exact să fi scris „să publicaţi“. 

Aşa dar, serisorica de mai sus, îndreptată, 
ar eşi în felul următor: „Vă rog, domnule di- 
rector, să publicaţi povestea de mai sus în 
„Dimineaţa Copiilor“. 


BUCUREŞTI — Str. SĂRINDAR.?, 


ere n... 


6 LUNI 10 „ 


COPIILOR 


REDACȚIA $I ADMINISTRAȚIA 


ABONAMENTE : 1 AN 200 LEI I| UN NUMĂR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


ATA 


parter. — TELEFON 6/67 


e 
28 Iulie 1929. — No. 285. Director ; N. BATZARIA . Manuscrisele nepublicate nu se înapolază 


REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA $i 


LAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAI 


Flori de romaniță, Si-aţi vărsat în cale 
Flori albe, Val de mirodenii, 
Flori mici, Albe mici vedenii, 
Inflorite'n zori, Singuraşi năsturnici 
A trecut pe-aici Cu rouăn petale; 
O micuță fată, In aroma voastră 
Și-ați stropit-o toată Visele ei cresc 


ROMANIȚĂ AR ! 


Romanitc albe, 

Faceţi-i voi salbe 
Viselor ei dalbe, 

Să-i rămânăn lume 
Tot ca voi curate; 

Bine să se'ndrume 

Pe căi fermecate, . 


Cu rouă curată Si spre zări albastre Albe ca de soare i 


Pe alba-i rochiță. Ca 'voi înfloresc. 


Dragi mărgăritare, =i 


COC kn G. Talaz 


FLORI 
I 


Am fost pe câmp să culeg flori, 
Săi dau măicuţei mele ’n zori. 
Pe câmpul cel întins şi mare 
De par'că nu are hotare. 


II 


Frumoşii crini se 'ndoie'n vânt, 
Imprăștiind un miros sfânt; 
Iară gingaș și blând zefirul, 
Sărută cu drag trandafirul. 


RUGAĂCI 


O, Doamne, mila Ta să cază, 
Peste neamul românesc! 
Veșnic, Tu să-l ai în pază, 
De acei ce-l dușmănesc, 


L E 


HI 


Spre trandafiri mam aplecat, 
Dar spinii lor mau înțtepat, 

Si-atunci din måndre viorele 
Făcut-am buchetele mele. 


II 


Iubite flori, voi răspândiţi 
Atât parfum îmbătător. Veniti, 
Căci numai pe voi, viorele, 
Vă voiu da 'n dar măicuţei 
mele. 


000 00 —— i Niculescu P. Dumitrescu 


UNE 


Pace s'aibă orişicând, 

De cei răi ferit, 

Si-Ti vom zice întrun gând: 
Doamne, fii slăvit! 


r_I IMM‘ Al, Rottman-Loco 


PAG. 1 200000e000e000e090000 


primar dintr'un sat 
de satul său natal. 

„Ce-i cu tine, flăcăule?” îl 
întrebă primarul. 

— Am venit să mă bag slu- 
gă la d-ta, dacă este cu pu- 
tinţă. 

— Te primesc, îi zise primarul, tocmai am 
nevoe de un om harnic. Numai trebue să-ţi 
spun că la mine e treabă cam multă. 

— Nu mă dau eu îndărăt dela muncă, răs- 
punse Ştrengărilă. 

— Ai de îngrijit cinci vaci și un cal. Ai de 
cărat apă dela fântână. Ai de dus grâul şi po- 
rumbul la moară. Ai de stropit grădina. Aide 
cosit fânul din livede. Ai de... 


departe 


- Le fac pe toate, ori câte or fi, îi tăie Șt- 


rengărilă vorba”. 

Primarul fu mulţumit tare de răspunsul a- 
cesta. 

După aceea, îl întrebă: „Câtă plată ceri pen- 
tru munca ta? 

Nimic, decât mâncare şi culcuş”. 

Se înţelege că primarul fu şi mai mulţumit 
auzind vorba aceasta. Işi zise chiar în gând 
:ă băiatul trebue să fie cam într'o ureche, de 
vreme ce primeşte să muncească fără nici o 
plată. 

Şi adevărul este că Ştrengărilă muncea, nu 
glumea. Se scula mai înainte de a se lumina 
de zi şi nu se culca decât noaptea târziu. 

Trecu la mijloc aşa ca o săptămână. Prima- 


eDIMINEAȚA-COPIILOR 


I Mae 
e 8 


>A 


rul, nevastă-sa şi mamă-sa, adică toți ai casei 
erau încântați de Ştrengărilă. 

Intro zi, primarul îi zise: „Măi băete „până 
acum nu mi-ai spus cum te cheamă. Spune- 
mi, dar, cum îţi zice? 

— Mi-e ruşine să spun, răspunse 
gărilă. 

— Dece să-ţi fie ruşine? întrebă mirat pri- 
marul. 

— Fiindcă am un nume urât. 

Urât, ne-urât, tot trebuie să-mi spui cum 
te chiamă. 

Apoi, dacă-i aşa, zise Ştrengărilă, stând 
mult la îndoială, pe mine mă cheamă Trei 
paie'n ochi. Iţi spun însă numai domniei tale 
şi dacă mai spui la cineva — oricine ar fi el 
— să ştii că plec numai decât din satul acesta. 

„Trei paien ochi !“ făcu primarul adău- 
gând: Ciudat nume! Dar te încredinţez că 
n'am să-l spun la nimeni nici nevestei şi 
nici mamei.“ 

După o zi, îl întrebă nevasta 
„Cum te cheamă, băete ? 

— Mi-e ruşine să spun, dar dacă juri că nu 
spui la nimeni, îţi spun cum mă cheamă.“ 

Nevasta primarului jură, iar Strengărilă îi 
zise : „Mie îmi zice Mă mănâncă spinarea.“ 

La auzul acestui nume nevasta primarului, 
izbucni în râs. Cu toate acestea jură încă oda- 
tă să nu spună la nimeni. 

După o zi, două, fu întrebat despre nume de 
mama primarului. O puse şi pe aceasta să jure 
că va păstra secretul şi apoi îi zise: „Pe mine 
mă cheamă Doamne milueşte.' 


4 


Stren- 


primarului : 


DIMINEAȚA COPIILOReoeoooooooooo 


Insă, în aceiaşi seară, când cei din casă erau 
culcaţi, Ştrengărilă scoase din grajd cele cinci 
vaci, luă şi calul pe care încălecă şi... p'aci ţi-e 
drumul. Merse toată noaptea şi a doua zi ajun- 
se într'un oraş, unde tocmai atunci se ţinea un 
mare târg de vite. 

Se duse şi el la obor, ca să vândă calul şi va- 
cile. Vându mai întâiu cele cinci vaci, după 
aceea veni şi un 'cumpărător pentru cal. 

„Cât ceri pe mârţoaga aceasta? întrebă omul. 
Să mă ierţi, îi întoarse Ştrengărilă vorba, 
calul meu e cel mai sprinten armăsar ce sa 
vâzut vreodată. Nu-l dau cu mai puţin” de trei- 
zeci de mii de lei. 

— Ceri cam mult, prietene, zise omul, dar 
dacă zici că este aşa de grozav, hai mai întâiu 
să-l punem la încercare. 

Să mergem amândoi călări pe el până'n sat 
la mine ca să vedem cum ţine la drum. 

- Să mergem !* făcu şi Ştengărilă, care n 'a- 
vea, , altă treabă mai bună. 

Dar vedeţi nenorocirea. Drumul ducea prin 
satul de unde Ştrengărilă şterpelise vacile şi 
calul. Ziua aceea era o zi de sărbătoare, aşa 
că toată lumea era la biserică. 

„Să intrăm şi noi puţin în biserică, îi zise 
tovarăşul de drum. 

— Nu, eu nu intru, îi se împotrivi Ştrengă- 
rilă. 

— Dece ? i . 

— Fiindcă în satul acesta toţi oamenii sunt 
nebuni“. 

Cu toate acestea, vrând nevrând, a trebuit 
să intre şi el în biserică. Insă, ca să nu fie re- 
cunoscut, se legă la obraz, spunând că l-ar fi 
apucat o durere de măsele. 

Dar nevasta primarului îl zări şi-l recunos- 
cu. „Mamo, uite Mă mănâncă spinarea, strigă 
ea soacrei sale. 

— Taci din gură, că-i ruşine să vorbeşti aşa, 
o certă aceasta. 

— Mamo, Mă mănâncă spinarea, strigă ea 
şi mai tare. 

— Dacă te mănâncă, n'ai decât să te scar- 
pini şi să taci din gură, îi zise soacră-sa şi mai 
supărată.“ 

Femeia se ruşină şi nu mai spuse nimic. In- 
să soacră-sa, privind în spre partea aceaa, îl 
zări şi ea pe Ştrengărilă şi începu să strige: 
„Doamne milueşte ! Doamne milueşte ! 

— Femeie, tacă- -ùi gura, îi zise preotul din 
altar. Ce te amesteci în sfânta slujbă ? Ştiu 
eu când e rândul de spus „Doamne milueşte“. 

Ea însă o ţinea într'una, arătând cu degetul 
spre Ştrengărilă : „Doamne milueşte ! Doamne 
milueşte !“ 


PAG. 5 


La rândul său, primarul se întoarse în spre 
partea unde mamă-sa arăta cu degetul. Il vă- 
zu şi el pe Ştrengărilă şi se porni să strige şi 


mai tare : „Treii paiem ochi ! Trei paien ochi! 

— A înebunit primarul !“ zise preotul şi tot 
poporul din biserică. Şi se strânseră în juru-i, 
ca să pună mâna pe el şi să-l lege. 

Folosindu-se de zăpăceala din biserică, 
Ştrengărilă îi zise tovarăşului său de drum: 
„Nu ţi-am spus eu că toţi oamenii din satul 
acesta sunt nebuni ? Hai să o ştergem mai re- 
pede, că te pomeneşti că ne strâng de gât.“ 

O şterseră şi pieriră fără urmă. 

Insă, câteva luni mai târziu, Ştrengărilă fu 
prins de jandarmi tocmai când vroia să mai 
fure nişte cai. Acum e la închisoare, unde îşi 


ispăşeşte multele sale păcate. | 
Marin Opreanu 
————— = k==00——— 


PROVERBE POPULARE 


Nu-i da binelui cu piciorul, că pe urmă o să-i 
duci dorul. 
... 
Binele vine anevoie, iar răul îndată. 
LA 
Binecuvântarea părinţilor întăreşte casa fiilor. 


* * 
Decât bogat şi bolnav, mai bine sărac şi sănătos. 


„Almanahul Scolarilor pe ânul 1929“ 


Alcăfuit de N. BATZAIA, cuprinde o mulţime de 
fot felul de poveşti, istorioare, glume, descrieri, 
jocuri şi distracţii, lămuriri despre cei mai 

mulţi scriitori despre tineret, etc., etc. - 


De vânzare la librării şi ————— — 
—— la chioşcurile de ziare. 


PAG. 6 


DIMINEAȚA COPIILOR 


CUM A INVATAT HAPLEA LITERA V 


` 
Desene de GEO UTC REEN 
„Multe litere-s frumoase, 
Toate sunt trebuincioase, 
Dar ca v, pe legea mea, 
In zadar veți căuta. 
Fără v nu-mi scrii cuvântul, 
Ce răsună'n tot pământul. 
Fără v nu vei putea 
Numele-mi_a-l pronunța. 


Dacă nu veți învăța, 

Cum e v. litera mea”. 

Vite-așa eu auziam 

Intr'o seară când stăteam 

Colo'n valea de la noi, 

In livedea cu trifoi. 

„Vântule, te lauzi, zic, 

Nici nu ești asa voinic, 

Mie unul nici nu-mi pasă... 

„Dar mai bine merg acasă.” 
* * 

Dela vale am pornit, 

Insăn drum am întâlnit 

Lângă şanţ stând tolănită 

O văcuţă jigărită. 

Muge şi în limba sa 


Cine sunt, de măntrebați, 
Spun îndată, ca saflați: 

Eu sunt Vântul cel voinic 

Ce nu-mi pasă de nimic. 
Când mănfuriu, e prăpăd, 
Nimicesc ce'n drumu-mi văd, 
Arbori, case, tot dărăm, 


t be ' ; “ 
VACUTA My 
Imi vorbește cum aşa: 
„Hapleo, zău, fie-ţi ruşine, 


N’aştşeptam eu de la tine, 
Ca la bou mai mult să tii, 
Cum se scrie, tu să știi, 


Ba chiar munţii îi fărăm. 
Eu sunt Vântul și să știți, 
Vai de voi ce-o să pățiți, 


Text de MOŞ NAE 


iară vacă și vițel. 

Nu poti ca să scrii de fel. 
— Tacă-ți gura!” eu îi zic 
Si nu stau măcar un pic 
Să ascult ce trăncăneşte, 
Cum pârlita se jelește, 
Ci îmi caut iar de drum, 
Dar m'am pomenit acum, 


WEsPE.VY 


Că o viespe a zburat 

Drept pe nas şi ma înțepat 
Si de mult ce m'a durut, 
Stele verzi eu am văzul. 

Si tot spune: „Zum, zum, zum! 
„Bine că te-am prins acum . 
Și de mine rai scăpare, 

Pân pe v și mic şi mare 

Nu înveți numai decăt, 
Hapleo, tu, cel prost, urât.” 
Când aud așa ocară, 

Mă înfuriu foc și pară, 

Dau s'o prind și s'o strivesc, 
Dar nu-i chip s'o nimeresc. 
Ea mă pişcă şi mă 'nțeapă, 
Dau s'o prind și iarăși scapă, 
Tot în juru-mi se 'nvârtește 
Băzăe, mă necăiește. 

i [iza d 

Când cu vicspeu „nă luptam, 
Si so prind mă tot căzneam, 
Inaintea mea răsare 

O pocită vrăjijtoare. 

Ai fi zis că-i Baba Cloanţa. 
Baba Cloanţa, Cotoroanţa. 
Ce urătă-i, Doamne sfinte! 
N'are 'n gură nici un dinte, 
Şi-i zbăâreită, 'ncovoiată, 
Tremură din trupu-i toată... 
„Bună ziua” nu'mi dedea, 
Ci čo vargă mă pocnea. 
Trage baba — arz-o ciuma — 
Văd se 'ntrece ea cu gluma, 


DIMINEATA COPIILOR 


Dau să fug, să nu m'ajungă, 
Insă varga-i este lungă... 
Si-mi tot strigă: „Hapleo stai, 


i ra SE Vă 
VRAJITOARE. 
„Bine pofta până-ţi iai. '„Cine-aruncă? 
Auzi un neruşinat, 
Până astăzi wa învățat 
Litera v cum se scrie, 
Litera ce-mi place mie, 
Căci la numele-mi temut 
V se pune lanceput”. 


s*a 


Chiu cu vai, eu am scăpat, 
Sub un nuc m'am pitulat. 
„Bogdaproste” pân'să zic, 
Să răsuflu ş'eu un pic, 

Sus din nuc văd sau pornit 


Multe nuci şi mi-au turtit 
Nasul meu cel frumușel 
N'are nimeni un ca el. 


am strigat 

Si de jos chiar mam sculul. 
Văd o veveriţă care 

Cum din cracă "n cracă sare: 
Si îmi zice în graiul ci: 
„Hapleo dragă, dacă vrei 
Bun prieten ca să-mi fii, 
Haide 'nvață tu să scrii 

V cea literă frumoasă, 

V ce-i mult trebuincivasă. 
— Bine, dragă m'oi căzni, 
Dar, te rog, nu mi-azvârli 
Nuci pe nasu-mi că mă doare 
Și mă lasă la răcoare”. 
WOUa0aRUNID 0 atatia acas 3% rbd DU DO URADI LUAM E a Pe ama 


PAG. ? 


Tot rugând-o, în sfârșit, 
Văd că ea sa potolit. 

rm . . * * x 

Trei minute n'au trecut 
Si din nouri drept a căzut 
O bucată de hârtie 

lar pe dânsa știți ce scrie. 
V şi v tot fel de fel, 

Un mai mic, alt măricel. 
Dar pe dos de o 'ntorceai, 
La cuvinte tot citeai 

Ce un v au la 'ncepul. 

Eu așa când am văzut, 


VEVERITA 
Ca să 'nvăl! mam apucat 
Si din loc nu mam mişcat 
Până când wam isprăvil 
Si cu v cel mucălit. 

(Va urma) 


> Nicuşor învaţă să gătească 


Nicuşor e la bucătărie cu „mama-mare”. 
Lui Nicuşor îi place mult să stea cu mama- 
mare. 

Mai întâi, pentrucă mama-mare nu-l ceartă 
nici odată. 

Al doilea, pentrucă îi dă totdeauna ceva bu- 
nătăţi. 

Al treilea, pentrucă ştie multe poveşti fru- 
moase şi îi le spune lui Nicuşor. 

Și ştiţi cum încep poveştile mamei-mari? 

„A fost odată un copil mic, mititel. 

— Mai mic decât mine? întreabă Nicuşor. 

— Da, mai mic decât tine, pentrucă tu eşti 
băiat mare“. 

Şi Nicuşor se bucură, auzind că eleste băiat 
mare. 

Dar acum este la bucătărie, unde mama- 
mare prepară o salată. Nicuşor ajută şi el. 

„Farfurio, vino încoa!“ strigă Nicuşor când 
mama-mare îi spune să-i dea o farfurie. 


„Solniţo, ce nu te mişti din loc?“ zice el su- 


părat solniţei. 
Căci Nicuşor vorbeşte cu fiecare obiect. 


Şi aşa, Nicuşor prepară salată cu mama- 
mare. Nui- vorba, a făcut el treabă, dar a fă- 
cut şi o mică pagubă. A spart un ou şi i-a că- 
zut tot albuşul şi gălbenuşul pe şorţişor. Dar 
să-l iertăm, fiindcă a spus că nu mai face altă 


mama-mare iertat 


l-a şi 


dată. De altfel, 


numai decât. 
Spicuitor 


PAG. 8 00* 


Desene de GEO 


Călărind pe iapa-i murgă, 
lapă sprintenă, frumoasă, 


Conu Toader merge 'n grabă, 
Ca pe Glonţ să-l prindă-acasă. 


„Eu m'ascund-colo'n butoiul 


ji Ce-i în colțul din odae, 
ez vV . a i 
"ai Ş'orice-o spune Conu Toader, 
t, . . {v 
i C'o fi lae, ori bălae, 


ir ea, it 


DIMINEAȚA COPIILOR 


CONU POADER 


MERGE SÄ PRINDĂ 


e GLONT., 


9 


Dar nici Glonț nu-i prost la 


minte, 


Căci ştrengarul a simțit 
Ce primejdie-l așteaptă 
Si bătrânii i-a vorbit: 


„Tu priveşti 'ntâi spre mine, 
Dacă degetul am scos, 

Făr' să-ți pese de nimica, 
Da! răspunde-i curagios”. 


Text de MOŞ NAE 


„Conu Toader să mă prindă 
Chiar îndată vine, mamă. 
Să-l primeşti tu cât mai bine 
Si de loc nu-ţi fie teamă. 


lacă vine Conu Toader, 
Mânios, nevoe mare: 

„Babo, unde-i Glonţ tâlharul: PY 
Intrebă cu glasul tare. 


DIMINEATA COPIILOR 


— Dar nu știi, întreabă Toader, Ea nuci da, nici ba nu zice, 
N'are ştire despre boi, 

lară Glonţ cum o'nvățase, 
"Ntâi priveşte spre butoi. 


„Sărut mâna, zice dânsa, 
Nu știu unde s'o fi dus, Cine boii mi-a furat? 

Nu-i așşa'că Glonț e hoțul, 
(ilonţ, banditul blestemat?“. 


A plecat mai ieri de-acasă, 
Insă unde. nu mi-a spus. 


. 
Vede degetul afară 
Căse mișcă ne'ncetat: 
Şi-i răspunde-apoi lui Toader: Îl învăţ eu să mai fure, 
„Da. chiar dânsul. i-a furat!” Căci cu zile nu mai scapă. 


—Vai de pielea-i! strigă Toader — Greu să-l prindeţi! zice baba 
Doar pe mâna mea săncapă, Nu se prinde Glonţ uşor, 
Stie bine să se-ascundă 
Si ce iute-i la picior!“ 


Conu Toader ce. se crede „Dacă Glont din grajdu-mi Din butoi un deget ese, 
5 Aa 5 > ire’ si al 
Muit deștept şi iscusit, Eon ac VNE ae poate, Babo se: ndată: „Dal 
Zice BM id i Să mi-o fure până mâine, Glont primește ca să fie, 
EE hi A ez > Me . . i] . . . “ 
CE EA, CER . urte L-am iertat, iar de nu poate, Cum ai zis domnia ta“. 
[apa care-am călărit: Il jupoi eu ca p'un câine”. (Va urma) 


PAG. 10 00000000000000000000000000000000000000000000)) | MINEAȚA COPIILOR 


Povestea vestitului erou Hercule 


4). Cele douăsprezece munci ale lui Hercule. 


c}. Cerboaica din Cerineia 


Hercule primi dela Euristeu a treia porun- 
că: să-i aducă vie cerboaica din  Cerineia. 
Cerboaica aceasta avea coarnele de aur şi pi- 
cioarele de aramă şi păştea în munţii Arca- 
diei (ţinut din Pelopones). Ea fusese una 
din cele cinci cerboaice pe cari Diana (în gre- 
ceşte Artemis), zeiţa vânătoarei, le răpusese 
atunci când făcuse primele sale încercări de 
vânătoare. 

Diana lăsase din nou liberă pe această cer- 
boaică, de oarece fusese hotărât de Destin, 
căruia îi se închinau si zeii, ca ea să fie vâ- 
nată de Hercule. 

Un an de zile, Hercule o urmări într'una, 
fără să o poată prinde. Cerboaica fugea iute 
ca vântul şi nici săgețile nu o puteau ajunge- 
In urmărirea ei, Hercule merse până în tă- 
rile îngheţate dela Nord şi trecu pe la izvoa- 
rele Dunărei. 

In sfârşit, izbuti să se apropie de dânsa la 
râul Ladon din Grecia. Şi fiindcă nu era alt 
chip să o prindă, o lovi la picior cu o săgeată, 
silind-o să se oprească puţin din mers. O luă 
apoi în spinare si străbătu Arcadia, ca să o 
ducă lui Euristeu, care se găsea în cetatea 
Micena. 

Insă în drum îi eşi înainte zeiţa Diana, care 
îl mustră, fiindcă  vroise să omoare cerboaica 
închinată ei. Ba chiar s'a prefăcut că vroeşte 
să i-o ia îndărăt. 

„Puternică zeiţă, îi zise Hercule întru apă- 
rarea sa, nam prins'o de voe, ci de nevoe. Alt- 
fel nu puteam eşi în faţa lui Euristeu, care 
mi-a dat porunca”. 

La aceste cuvinte mânia zeiţei se potoli, iar 
Hercule duse cerboaica la Micena. 

d). Luta cu centaurii şi mistrețul cin Erimant 


A patra poruncă a lui Euristeu: să-i aducă 
la Micena mistrețul din Erimant. 

Erimant era un loc păduros în Grecia, unde 
un mistreţ năprasnic pustia ţinutul şi sfâşia 
tot ce întâlnea viu în drumul său. Hercule 
porni întru urmărirea mistreţului; dar în 
drum se abătu să-şi vadă pe un vechiu prie- 
ten, anume Folus. 

Folus acesta era un centaur, adică jumătate 
om și jumătate cal. Primi însă cu multă prie- 


ienie pe Hercule şi-i dete să mănânce carne 


fviptă, pe când el însuşi o înghiţea crudă. 
In timpul mesei, Hercule ceru şi de băut. 
„Iubite oaspe, îi zise Folus, e adevărat că 
am un butoiu de vin în beciu, dar butoiul a- 
cesta nu este numai al meu, ci al tutulor cen- 
taurilor. De aceea, stau pe 


gânduri, dacă e 


bine sau nu să-l deschid, fiindcă ştiu cât de 
puţin bucuroşi de oaspeţi sunt centaurii. 

— Deschide-l fără teamă, îl îndemnă Her- 
cule, iar eu îţi promit să te apăr împotriva 
tutulor centaurilor. De altfel, mi e sete“. 

Butoiul acesta fusese dăruit unui centaur 
de către Bachus, zeul vinului, dar cu porunca 
să nu-l deschidă decât după patru generaţii 
de oameni şi atunci când Hercule va trece 
pe acolo. 


(Va urma) 
Vasile Stănoiu 


-—— DOC RIO —— — 


F N 
A / 
T 


1) D-ra Velia Steliana, Clasa l-a 
primară, Scoala de fete, „Mihail 
Cogălniceanu „București. 

2) D-ra Ambrozina Nora, Clasa 
Ill-a primară, Şcoala de fete No. 18,- 
Bucureşti. 

3) D-ra Manascu L. Renée, Clasa 
l-a primară, Institutul Sfânta Maria,- 
București, 


we. 


- MW 
E Do pr 
9 


4 Sh 


4) Balica I. Dumitru, Clasa Il-a 
primară, Şcoala de băeți No. 8.- Galați. 

5) D-ra Roza Berghiner, Clasa 
IV-a primară, Şcoala de fete din Tg.- 
Făleşti, (Bălţi). 

6) Segal Osias, Clasa l-a primară, 
Şcoala Moria-A. G. Gaster,-Bucureşti. 


7) Kitfner Samson, Ciasa Il-a pri- 
mară, Şcoala de băeți No. 1,-Bucureşti. 

8) Steimberg Miron, Clasa lIll-a 
primară, Şcoala de băeți „Poenărescu“,- 
Bucureşti. 

9) Segall S. Boby, Clasa IIl-ia pii- 
mară, Şcoala de băeți No. 9,-Bucureşti, 


PAG. 12 


LEGENDA ` 
GHIOCELULUI 


j e mult-de tot, pe vremea când 
lumea era mult mai bună 
trăia în fundul munţilor noş- 
tri într'o colibă aşezată într'o 
vâlcea minunată, un biet ţă- 
ran pe care îl chema Stan. Cu 
toate că muncea din greu pâ- 
nă aducea ceva de ale gurei 
acasă, era totuşi vesel şi mulţumit. 

Boala nu-i călcase niciodată coliba şi văile 
xăsunau de versul dulce al Ruxandrei, nevas- 
tă-sa. 

lar Sănducu, Ghiocel, cum îl mângâiase ma- 
ma sa, se căţără toată ziua pe vârfurile dele 
maj ascuţite ale stâncilor să aducă micuţei 
lui sore un buchet de viorele, margarete sau 
garofiţe. 

Dar iată că într'o iarnă geroasă, Ruxandra 
se îmbolnăvi pe neaşteptate. O duse ea pe pi- 
cioare câteva zile, dar în urmă boala o dobori. 

Şi într'o frumoasă zi de Martie Ruxandra 
închise pentru totdeauna frumoşii ei ochi al- 
baştri ca zarea îndepărtată. 

Jalea celor rămaşi în- urmă nu se poate 
spune. 

Stan îşi petrecea acum tot timpul mereu 
afară din casă. Ghiocel îşi pierduse veselia. 
de altădată. 


Ochii albaştri ai copilului semănau atât de 
mult cu cei ai prea iubitei moarte. Lui Stan 
îi era urâtă casa şi copilul ce-i reamintea veş- 
nic fericirea pierdută. Ca să scape, într'o zi 
în loc să mai ia drumul muntelui, luă drumul 
satului. Şi de atunci nu se mai putu: deslipi de 
ochii negri şi plini de văpăi ciudate ai fru- 
moasei Rada crâşmăriţa. “Rada știa bine că 
Stan e om cuprins şi nu vrea să-l scape. 

Abia se împlinise anul dela moartea Ru- 
xandrei şi Rada crâşmăriţa veni cu alai de 
nuntă de se făcu stăpână în coliba din munte. 

In ziua aceia Ghiocel colindă locurile dragi 
plângând. Simţia bietul copil că de acum via- 
ţa îi va fi grea. Şi în adevăr un chin grozav 
începu pentru copilul cu ochi albaştri şi trişti. 
Căci nu era muncă grea la care să nu-l pună 
mama vitregă. i 

„Sandule, adu apă, Sandule, adu lemne, 
Sandule, fă mămăligă!“ tot aşa umbla gura 


„Radei. 


lar de când Rada simţi că va avea şi ea un 
copil, ura împotriva lui Ghiocel crescu. Numai 
avea clipă senină micuțul. Stan nu vedea şi 
nu auzea nimic. s 


Iată că veni şi iarna, o iarnă mai grea şi 


mai grozavă ca niciodată. Mormanele de ză- 
padă aproape acoperiseră căsuţa din munte 


AREN Ae PY 


DIMINEAȚA COPIILORO0000oooooo000oo00oo.000o00oo0Â00oooooooooe PAG. 13 


şi pe gerul cel groaznic Ghiocel, în hăinuţa 
lui de vară, alerga de colo până colo să facă 
toate treburile. 

Intr'o zi se porni un vifor năpraznic. Ghiocel, 
în grajd, se ghemuia tot mai tare în morma- 
nul de fân al vitelor. Deodată se auzi strigă- 
tul ascuţit al Radei. 

„Sandule, afurisitule, unde eşti? Unde te-ai 
băgat? Ce, mauzi?“ 

Ghiocel alergă. Rada îi dădu un coş şi-i 
spuse: 

„Până diseară să mi-l aduci plin cu fragi“. 

Fragi pe vremea asta? Dar de unde?...* 
dar nu putu sfârşi şi fu svârlit afară. 

Vedea bine Ghiocel că mama vitregă vroia 
să scape de dânsul. 

„De unde să-i aduc eu fragi?“ 

Asta era ca în poveşti. Şi pe fata de împă- 
rat a trimis-o mama vitregă să aducă fragi 
în mijlocul iernei şi Dumnezeu i-a îndreptat 
paşii la căsuţa din pădure a moșşneagului şi 
seara a venit cu coşuleţul plin acasă. Dacă ar 
încerca şi el? 

Are să se ducă întâiu la mormântul mamei. 
sale să se roage şi cu siguranţă că sufletul 
măicuţei îl va învăţa încotro s'o apuce. 

Ghiocel o luă la drum. Inainta cu greu. Pi- 
ciorul i se înfunda până la genunchi în zăpa- 
dă şi vântul pătrundea cu răutate prin hăi- 
nuţele lui subţiri. 

Dar nu mai are mult. Colo, la moviliţa aceia 
e mormântul. Puțin de tot mai are de mers, 
numai câţiva paşi şi iată-l a ajuns. Căzu în 
genuchi. 

„Măicuţă, măicuţă ajută-mă“. 

„Dar dacă fragii vor fi crescând pe mor- 
mântul măicuței?“ Incepu să scormonească 
zăpada. Mâinile îi căzură în curând îngheţate, 
ochii i se închiseră cu încetul, o moleşală dul- 
ce puse stăpânire pe el. 

Visa. lată pe măicuţa lui bună ridicându- 
se din mormânt, mai frumoasă ca nici odată 
şi mângâindu-l încetişor pe frunte. 

„Ghiocel, Ghiocelul meu drag“ şi glasul ei 
era atât de blând şi mângâierea ei atât de 
drăgăstoasă. Şi ea întinse palma plină de fra- 
gi roşii şi mari, el vroi să-i apuce, când mama 
vitregă se repezi şi ea să-i ia. Măicuţa aruncă 
fragii, cari se prefăcuseră în şerpi veninoşi, 
în capul Radei, şi luându-și copilul în braţe 
îi zise: l 

„Vino, vino, Ghiocel, cu mine acolo unde e 
fericirea veşnică“ şi Ghiocel se simția tot mai 
uşor şi plutind tot mai sus... 


Ca viscolul care vâjia afară intră în colibă 
Stan : 

„Unde e-Sandu, femee? 

. — Ce ai cu nătărăul acela ? răspunse ale- 
ne Rada de lângă vatră. 


F 
i Și 
į: 
$ 
: 
A 


„— Ce ai făcut cu copilul meu? Am văzut-o 
pe moartă şi ma  mustrat că mi-am omorât 
copilul. Unde e? 

Rada se sperie. 

— L-am trimis să...* bolborosi ea. 

— Vai trimis pe vremea asta ? şi Stan se 
repezi afară. 

„Ghiocel,  Sănducule“”, ţipă el dar vântul 
singur îi răspunse. Zadarnic îl strigă. In cele 
din urmă pătruns. de frig intră în casă şi se 
trânti plângând lângă vatră. Vântul, ca mii 
de blesteme, urla în jurul căsuţei. 

A doua zi ninsoarea încetase. Un soare cald 
lumina întreaga mare de zăpadă. Când peste 
câtva timp ţăranii se urcară. la cimitirul din 
deal, găsiră mormântul Ruxandrei acoperit 
de flori albe şi gingaşe, fori necunoscute până 
atunci, cari îşi ridicau cu teamă căpşorul lor 
fraged din zăpadă. De urmele lui Sânducu nu 
putură da, iar coliba din pădure pierise sub 
un morman de zăpadă. Şi atunci drumeţii bo- 
tezară gingaşa floare nouă de pe mormântul 
măicuţii Ghiocel. 

Mimoza 


PAG. 14 00000000000000000000000000000000000000000000)D)/„INEAȚA COPIILOR 


PUCE 


Credeţi că e vorba de vreun puiu de 
vrabie sau de prepeliţă? Aş! Puiu e 
chiar nepoţelul meu, un copil ca toţi 

copiii. Este însă, spre deosebire de alţii, 

foarte isteţ, bun şi cuminte. 

Dar credeţi c'aşa a fost el dela început? Da 
de unde. A fost o minune ca el să nu rămână 
de vorbă lumii şi durerea cea mai mare a ma- 
mei lui. 

Că, să vedeţi: era foarte nebunatic şi nemilos, 
măcar că mamă-sa îl sfătuia să fie mai cu- 
minte, mai bun, faţă de animale. El tot bătea 
pisicile şi câinii din curte, ba chiar se lega de 
vietăţi mai mici, când îi eşeau în cale. Cât era 


vara de lungă, el alerga după fluturi pe cari 
îi prindea şi-i lăsa fără aripioare, omora fur- 


nici, muşte şi alte gângănii. Umbla pe câmp 
toată ziua, până obosia şi în fuga lui nebună, 
cine ştie tocmai pe unde rătăcia; iar când ve- 
nia de multe ori zgâriat, obosit, mama lui îl 
certa, îi da sfaturi, ori îl pedepsia aspru. 

Insă să vedeţi cum s'a cuminţit el, că de sfa- 
turile şi pedepsele mamei sale, nu ţinea soco- 
teală. 

Odată, în toiul verii, pornit tot după fluturi, 
prin fâneaţa depe câmp, alergă, alergă fără să 
bage de seamă că se depărtase de sat şi nu se 
zăria nimeni prin împrejurimi, care să-l scoată 
la drum, sau să-l ducă acasă. Se opri la umbra 


unui prun rătăcit pe câmp şi se aşeză jos, ru: 
pând fără milă picioarele unui paiajen. Pe ne- 
băgate de seamă, îl fură somnul, adormi în 
jarba mirositoare şi începu a visa. 

Se făcea că umblau în urul lor doi paiajeni 
mari: pe unul îl strivi, iar când să pună picio- 
rul şi pe celălalt, acesta se mări mai mult, 
scoase nişte ghiare tari ca nişte cârlige, se ri- 
"dică în sus şi se agăţă de ghiata lui. 

Luptându-se cu paiajenul să-l desprindă de 
picior, țipând și zvârcolindu-se: aşa îl găsi ma- 
ma lui, care-l căutase tot timpul şi care se luase 
după urmele lui făcute în fân. 

Ea îl deşteptă, îl ridica în sus şi-i domoli 
plânsul. Puiu îi povesti in suspine înfiorătoru) 
vis. 

„Ştii de ce ai visat aşa? Pentrucă eşti nea- 
scultător şi omori fără milă tot ce-ţi iese în 
cale. D-zeu te-a pedepsit aşa cum meritai. i- 
am spus de atâtea ori, că e păcat să omori o 
insectă, cât de neobservată ar fi, căci şi ele tot 
de D-zeu sunt făcute şi El ţine socoteală de 
toate pe pământ. E păcat să omorîm sau să 
siricăm ceeace noi nu putem face. Că, uită-te 
tu: un om cât de destept ar fi sau cât de bo- 
gat, nu poate face cu mâna lui o vietate cât de 
mică“, 

Aceasta fu cea din urmă pedeapsă a lui Pu- 
iu, căci de atunci, mama lui n'a mai fost ne- 
voită să-i spună de două ori o vorbă. 


Minerva Alexandrescu 


Mult iubite cititor, 

Cartea „,MIŢU MIŢIŞOR 

Şi SOSO!U SOSoOLiciI::, 
Cea regină'ntre pisici, 
Uite, acum chiar a'eșit 
Şi-i plăcută ia citit, 
Toată'n versuri, ilustrată 
Şi-i frumoasă, minunată, 
Iar de'ntrebi de preţul ei, 
Costă doar 20 de lei 

Ca s'o iai să te grăbeşti, 
Mai tâvziu nici n'o găseşti. 


De vânzare la librării şi la chioşcurile de ziare. 


. 


„+ 


DIMINEAȚA COPIILOR? 


200 


PAG. 15 


PĂŢANIA CU LIPITOAREA 


1 cunoaşteţi pe Mielu?... Nu? 
Ei bine, Mielu e un băeţaş de cinci ani 
(atâta mi-a spus că are). Părul lui este 
negru şi lucios. Când râde — fiindcă 
mama-sa i-a lăsat plete — părul îi se 
freamătă. > 

Dacă e frumos? Da da, e frumos, tare fru- 
mos. 

Are ochii mari şi negri; gurița roşie şi mică. 
Chipul lui este alb de tot. Vreţi să mai între- 
baţi ceva?... 

Dacă e cuminte?... lată un lucru greu de 
răspuns... Eu am auzit — şi eu aud foarte des 
de Mielu — că nu-i tocmai aşa, cum trebue 
să fie un băiat mic... Insfârşit, că nu-i tocmai 
cuminte. 

Insă, de câte ori îl întreb, cu pumnişorii ri- 
dicaţi în sus, el îmi răspunde. 

„Sunt cuminte... Eu sunt foalte cuminte... Nu 
bat pisica, nu pedepsesc pe Ghiveiu şi nu su- 
păl pe mama... Eu sunt foalte cuminte”. 

Mamă-sa nu spune acelaş lucru. Dimpo- 
trivă, spune lucruri cari îl fac pe Mielu să 
roşească şi să lase privirea în jos. Deunăzi 
stam de vorbă cu doamna Smardea (aşa se nu- 
meşte mama lui Mielu). Ştiţi ce-mi spunea? 

„E un băiat rău/ şi nu vrea să m'asculte..., 
chinueşte pisica şi" câinele, se ceartă cu slu- 
gile... Nu vrea să mă asculte de loc”. 

Şi Mielu, care a auzit tot, a roşit şi a lăsat 
ochii în jos... 

Din când în când ridică privirea şi se uită 
când la mine, când la mamă-sa. 


Dar mai bine să vă spui ce a păţit Mielu 
odată, când na vrut sasculte. El spune că 
nu-i „adevălat', dar eu tot mai mult cred pe 
doamna Smardea, care de altfel mi-a şi po- 
vestit-o... 

Odată, într'o iarnă, domnu Iancu Smardea 
sa îmbolnăvit... Doctorul care a fost chemat, 
a spus că trebue să-i pună nişte lipitori. 

Doamna Smardea a cumpărat lipitorile şi 
le-a pus întrun borcan. Apoi a chemat pe 
Mielu, i-a spus să nu umble în dulap, ca să nu 
păţească ceva. 


a a a or 


După masă, toţi sau culcat. Mielu a intrat 
în odaie, a deschis dulapul, a luat borcanul 
şi-a vârât mâna înăuntru. O lipitoare îi sa 
încolăcit pe deget, el a tipat şi-a căzut jos. 

Aşa-i că n'a făcut bine?... Aţi văzut ce-a 
păţit când na vrut s'asculte? | 

Acum Mielu sa liniştit. E „adevălat, chiar 
adevălat”. S'a făcut băiat cuminte. 

Savian Vartolomeu 


UN RĂSPUNS POTRIVIT 


Un primar dintr'o comună mai îndepărtată, 
fusese poftit la masă de către un boer diniBu- 
cureșşti. 

Deasemeni mai fusese poftit şi un prieten 
de al primarului. 

Ca să nu se dea de ruşine, primarul rugă pe 


prietenul său să-l înveţe să mănânce cu fur- 
culiţa şi cuțitul. 

Când sosi 'ziua de masă, prietenul zise pri- 
marului: 

„Fiindcă sunt potfit şi eu la domnul acesta, 
am să caut să fiu cât mai aproape de tine, că 
dacă faci vreo greşeală, să te îndrept”. 


Şi aşa se şi întâmplă. Cum primarul uita 
âte ceva, prietenul îl lovea, pe sub.masă, cu 
iciorul şi greşeala era îndreptată numaide- 
ât. 

Când veni rândul cafelelor, gazda se ridică 
e pe scaun şi vorbi în felul următor: „Aceste 
eşti le-am primit de la o rudă a mea, din Chi- 
a şi se găsesc foarte greu, le dau deci în 
grija acestor domni”. 

T. Două servitoare serveau cafeaua, una ceş- 

A tile cu cafea, iar cealaltă zaharnița. 

| Primarul trebuia să fie servit cel din urmă. 
Când îi veni rândul, băgă două degete în 

i, zaharniţă. 

A Insă fiindcă degetele sale erau cam gros- 

cioare, îi fu greu să prindă bucățile de zahăr 

şi cum prindea o bucăţică, o scăpa înainte de 

a o scoate din zaharniţă. 

Şi aşa mai departe, până ce în sfârșit, isbuti 
să ia două bucățele. 

In vremea aceasta prietenul îi sufla mereu 
la ureche: „Scoate zahărul cu cleştele”. 

Dar primarul nici gând. 

La sfârşit gazda zise servitoarei: „Anico, să 
speli bine zaharniţa, c căci domnul a pus dege- 
tele într'însa” 

Primarul, după ce isprăvi de băut, aruncă 
farfuria şi ceaşca afară pe fereastră. Toată lu- 
mea rămase uimită, iar gazda spuse: „Vai, 
domnule, ce ai făcut?” 

Primarul răspunse foarte liniştit: „Doamnă, 
cum aţi fi putut întrebuința o ceaşcă din ca- 
re am băut eu?” 

Din franţuzeşte de Micheline ‘Delage 
——— onk n 


E CE-I MINCIUNA ? 


Ştii ce-i o minciună ? 
Când e 'nourat, să spui că-i lună 
Când e senin că tună 

' Şi că ciocolata Suchard nu-i bună! 


“Svr 


NL LISEGAINN 


ian li 


PETELE a 


` Cartea cea mai ettină, mai variată, mai ati 
ilustrată şi mai folositoare este, 
4 făra "ndoială, 


; „Almanahul Școlarilor pe anul 1929“ 


i Un volum în 130 de pagini și cu o 
; ` minunată copertă în culori, LEI 25 
De vânzare la librării şi la chioşcari. 


Atelierele „ADEVERUL”, S. A. 


PAG. 16 900000000000000000000000o te ceeteetoeoteteete DIMINEATA COPIILOR 


DE VORBĂ CU CI TITORII 


St. V. B.-Dolj. — „Visul unei fete “. Iti 
nou atenţia că versurile făcute de d-ta cam lasă de 
dorit, atât ca fond, cât şi ca formă. D-ta te gândeşti la cu- 


“atiagem din 


vinte cari să rimeze, însă nu şi la înțelesul şi puterea 
poeziei. De exemplu, strofa următoare: „Doresc să vii: mai 
tare (? !)/Ca să mă duci la voi/ Fu umblu pe cărare / Tu 
ia-mă dacă vrei.“ sunt versuri cari nu prea au legătură între 
ele. In strofa a doua, „cruţă“ nu poate rima cu „viaţă». Re- 
petăm sfatul: nu te grăbi să dai poeziilor ce faci forma de- 
linitivă şi fereşte=te de versuri şi de cuvinte de umplutură. 


01. D.-Loco.—Poeziile „Haiducul“ şi „De departe“ trimise 


de d-ta se publică. Constatăm cu sia că ai talent pro- 


miţător. Munceşte înainte. 

Cat. Jărăşti. — Poezia «Imnul-copiläriei“ ‘trimisă de d-ta 
se publică. 

Mich. Mich.-Loco — „Feciorul cel cuminte“ putea fi scris 
mai scurt, fără adause inutile, de asemenea avțiunea putea 
fi mai vioaie, in afară de aceasta, vedem că nu'ncepi nici 
o dată dela linie, ceace îngreuiază cetirea. 

G. M.-Băşeşti.-— Cu toată bună voinţa, dar, în afară de o 
glumă, n'am avut ce să alegem din manuscrisele trimise 
de d-ta. De ex. „Ajutaţi-vă în primejdie“ e povestirea prea 
lungită a unui fapt divers. Intâmplarea cu biciul e mai de 
grabă o nesocotință de copil, decât o „amintire“ de care ar 
face haz cititorii. Şi am mai spus că întâmplările noastre 
personale nu interesează pe alţii. Dumneata dai în bucăţile 
ce scrii amănunte de puţină însemnătate. 


POVEŞTI, SNOAYE, ANECDOTE, VERSURI 
CU DUR GĂSIȚI DIN BELȘUG IN; 


„BIBLIOTECA PENTRU TOŢI“ 


cea ma! etfină publicaţie. 
Au apărut până în prezent circa 1200 de numere 
DE APROAPE 100 PAGINI 


' Fiecare număr se vinde cu LEI 7 


Catalogul general se trimite gratis 
la cerere de către: 


Edit. Libr. „Universala“ Alcalay & Co. 
` București, Galea Victoriei 27 
De vânzare la toate librăriile din fară.