Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1928 (Anul 5, nr. 203-255) 864 pag/DimineataCopiilor_1928-1669230553__pages451-500

DIMINEATA COPIILOR 


— Tocmai asa, se grăbi lupul să-l incredinteze. 

— Nar H rău, grăi ciobanul râzând. Decât e 
vorba, dacă te pun păzitor la oi, pe cine să pun, ca 
să-mi păzească de tine bietele oi? Noi oamenii n'a- 
vem obiceiul să punem hoţi să ne păzească avutul 
şi casele. | 

— Am înţeles, răspunse lupul murmurând, ai în- 
ceput să-mi ţii predici. Rămâi cu bine”. 


V 


„Of! dacă n'as fi aşa de bătrân, le-aş arăta eu 
ciobanilor şi oilor. Dar nam încotro, trebuie să fac 
pe şiretul”. Aşa îşi zise lupul şi se duse la al cin- 
cilea păstor. 

„Ciobane, mă cunoşti? întrebă lupul. 

— Cel puţin, îi cunosc pe cei de-o seamă cu tine. 

— Pe cei de-o seamă cu mine?! In cazul acesta 
te înşeli foarte mult. Eu nu sunt un lup ca toţi lu- 
pii, ci un lup care vreau să leg frăție cu toți păs- 
torii şi cu toate oile. Eu n'aş fi în stare să sugrum 
ŞI să mănânc o oaie vie, chiar dacă ar fi să mă coste 
viaţa. Mă hrănesc numai cu oi cari au murit. Dă-mi 
dar voie ca din când în când să viu în cercetare la 
turma ta şi atunci când o fi vre-o oaie moartă... 

— E de prisos să-mi spui mai departe, îi tăie 
păstorul vorba. Un lup care mănâncă oi moarte, se 
obişnueşte repede să ia drept moarte oile bolnave 
şi drept bolnave, oile sănătoase. Deacera, nu aş- 
tepta nimic dela o prietenie cu mine”. 


VI 


„Dar trebuie să mă dau peste cap şi să născocesc 
tot ce poate născoci o minte de lup, ca să nu mor 
de foame”. îşi zise lupul şi se duse la al şaselea 
păstor. 

„Ciobănaşule, grăi lupul cu blândeţe, cum îţi place 
blana mea? 

— Blana ta? îi întoarse ciobanul vorba. Stai să 
mă uit puţin la dânsa. Da, nu e rea. 

— Dacă ţi-a plăcut, ascultă, ciobănaşule, sunt bă- 
trân, aşa că nu mai am mult de trăit. Hrăneşte-mă 
până la moarte şi iti las ca moştenire blana. 

— Glumeţ mai eşti, jupâne lup. Asta este un fel 
de socoteală a sgârciţilor. Dar până ce mori, o să 
mă coste blana ta de şapte ori atâta cât preţueşte. 
Insă, dacă ţii cu tot dinadinsul să mi-o dai, dărueşte- 
mi-o numai decât!” 

Zicând acestea, păstorul puse mâna pe o mă- 
ciucă, iar lupul o rupse la fugă. 


VII 


„Ce oameni fără milă! strigă lupul cuprins de mâ- 
nie. Dacă nu vor să le fiu prieten, am să mor ca 
duşmanul lor, mai înainte de a fi răpus de foame”. 

Fără să stea mult pe gânduri, lupul se repezi in 


PAG. 11 


casele păstorilor, le sugrumă câţiva copii, iar după 
aceia căzu răpus de loviturile păstorilor. ` 
Cel mai bătrân dintre păstori grăi zicând: „Cred 
că n'am făcut bine scoțându-l din fire pe bătrânul 
lup şi împiedicându-l să se îndrepte, cu toate că ştiam 
că îndreptarea lui vine prea târziu şi e tăcută de 
nevoie”. 
In româneşte de Stan Protopopescu 


` ———c=— — 
Pentru pisoiul lui Mos Nae 


In No. 228 al revistei noastre am publicat c 
listă destul de lungă cu numele propuse de drăguţele 
cititoare şi de iubiții cititori pentru pisoiul lui Moş 
Nae. De atunci însă am mai primit câteva nume. 
Pentru ca să împlinim dorinţa trimiţătorilor, le pu- 
blicăm şi pe ele. 

D-ra Venera V. Tănăsescu din Capitală propune 
numele de Missi, deoarece, scrie ea, acest nume con- 
ține sunetele pe cari o pisică le aude mai bine şi 
se pare că sunt sunetele ce o desmiardă mai mult; 
Cititorul Henri Thomas din Capitală propune trei 
nume: Lola, Pufu, Zizi; Cititorul Tiberiu Oprin dela 
Ghilad (jud. Timiş Torontal) propune mumele de 
Viori:a; Cititorul Ștefăniță Radu Manoliu “Teţcanu dela 
Zvoriştea propune următoarele nume: Cotolac Mis- . 
tigri, Mis-grisette; Cititorul Alex. C. Parteniu din 
Capitală propune două nume: Miauleţ şi Mistigri; 
D-ra Edith Blumenfeld din Capitală propune numele 
de Spirdonira. 

 —— k scad 


PAG. 12 


DIMINEATA COPIILOR 


PASĂREA ADEVĂRULUI 


(URMARE) 


Poveste populară spaniolă 


Pustnicul stătu un timp pe gânduri şi apoi grăi 
zicând: „Te ajut încă de rândul acesta. Urcă-te din 
nou pe munte, treci pe la fântâna de argint şi 
pe la stejarul aurit şi mergi mai departe, până ce 
dai de o grădină mare. Mii de păsări vor cânta în 
jurul tău; să nu prinzi nici una din ele, ci să înaintezi 
până la mijlocul grădinei. Acolo vei vedea o grămadă 
de pietre albe. Stai şi priveşte: O frumoasă pasăre, 
albă ca zăpada, va veni să stea pe o piatră rotundă, 
va da din aripi, va cânta, iar la sfârşit îşi va pune 
capul sub aripă. Să nu pui mâna pe ea mai înainte 
ca pasărea să fi dormit, căci dacă din nenorocire 
Hi scapă, ai să fii pretăcut în stană de piatră, aşa 
cum au păţit toţi câţi s'au dus acolo”. 

Juanillo îşi luă rămas bun dela pustnic, urcă mun- 
tele, trecu pe lângă fântână şi pe lângă stejarul de 
aur şi intră după aceia într'o grădină mare plină 
cu tot felul de păsări. Găsi locul unde erau grăme- 
zile de pietre şi stătu să aştepte. 


O pasăre albă ca zăpada veni şi se aşeză pe o 
piatră rotundă. Pasărea dete din aripi şi începu să 
cânte zicând: „Sunt Pasărea Adevărului; cine mă 
va prinde? cine mă va prinde? Dacă nu mă vrea ni- 
meni, să mă lase, să mă lase”. 

Pasărea se întoarse de mai multe ori în jurul 
ei, îşi ascunse capul sub aripă şi încetă de a cânta. 
Juanillo wavu răbdarea să aştepte până să adoarmă 
bine. Intinse mâna, pasărea sbură, iar Juanillo: fu 
pretăcut într'o stană de piatră la fel cu celelalte pietre. 

In vremea aceasta Juanilla care privea în toate di- 


Prelucrare de Dinu Pivniceru 


mineţile oglinda ce-i lăsase îrăţiorul, văzu, că oglinda 
se întunecase toată. Juanilla înţelese atunci că din 
pricina dorințelor ei Juanillo e în primejdie şi se 
porni să plângă amar. 

„ Bătrâna vrăjitoare, care pică tocmai atunci, vă- 
zând-o că plânge, se bucură nespus de mult. Insă 
făcându-se că e tristă îi zise Juanillei: „Dacă ţii aşa 
de mult la frăţiorul tău, mergi şi-l caută”. 

Juanilla încălecă un cal şi porni pe drumul pe care 
mersese şi fratele său. La poalele muntelui întâlni 
şi ea pe bătrânul pustnic. 

„Cine ţi-a dorit aşa de mult răul, 
trimită aicea? o întrebă el. 

— Nu m'a trimis nimeni, viu să-mi caut frăţiorul. 
Nu lai văzut trecând pe aici? Până acum a fost de 
trei ori la Muntele Minunilor, însă de rândul acesta 
nu s'a mai întors. 

— Nu eşti tu aceia care doreai Pasărea Adevă- 
rului? o întrebă din nou pustnicul. . 

— Nu-mi arde acum de pasăre si nu mă gân- 
desc decât la fratele meu. Te rog, bunul meu pă- 
rinte, ajută-mi şi mie aşa cum) lai ajutat şi pe el. 

— Am sà te ajut, copila mea, fiindcă ai venit 
aicea împinsă de dragoste, iar nu de lăcomie. Dar 
se poate ca să te prăpădeşti şi tu. 

Nu mi-e teamă, îi întoarse Juanilla vorba. 

— Dacă-i aşa, urcă-te sus pe munte, însă află 
că leul si şarpele ce vei întâlni, se vor arunca a- 
supra ta ca sà te sperie. Mergi înainte cu curaj si 
du-te până la grădina păsărilor: Acolo e fratele tău, 
însă nu-l vei vedea decât după ce prinzi Pasărea A- 
devărului. Numai pasărea aceasta poate să-ţi spue 
ce ai făcut”. pepe 


Pustnicul îi arătă în amănunte ce trebue să facă, 
pentru ca să puie mâna pe pasăre. Juanilla îi mul- 
tumi din suflet şi porni înainte. Leul îi aţinu drumul, 
şarpele se aruncă asupra calului ei, dar Juanilla- nu se 
sperie, ci ajunse până la grădina în care intră şi 
aşteptă. Şi iată că veni Pasărea Adevărului, dete 
din aripi şi începu să cânte zicând: Sunt pasă- 
rea Adevărului, cine mă va prinde? cine mă va 
prinde? Dacă nu mă vrea nimeni, să mă lase, să 
mă lase”. 

După aceia se întoarse de câteva ori în jutu-i 
şi apoi îşi ascunse capul sub aripi. 

Cu toate că inima îi tremura de nerăbdare, Jua- 
nilla aşteptă până ce pasărea adormi bine. Când 
văzu că nu se mai mişcă, întinse: mâinile şi o 
prinse: „Pasăre a Adevărului, spune-mi unde este 
fratele meu? 

— Este printre pietrele albe ce vezi în jurul tău. 


ca să te 


DIMINEAȚA COPIILOR 29.oCo.ooo0o0.000.00.00.000ooo00ooo0ooooooo PAG. 13 


— Şi cum să-i dau din nou viaţă şi făptură de om? 

— Turnând pe el câteva picături din apa dela 
fântâna de argint. z 

— Vrei să-mi ajuţi, pasăre drăguță? 

— Eşti stăpâna mea, aşa că eu am să îndepli- 
nesc toate poruncile tale. Sá mergem mai întâi la 
fântâna de argint”. 

Când leul văzu că Juanilla vine ținând pasărea 
pe palmă, se grăbi să se culce la picioarele fetei. 
ļuanilla umplu cu apă un urcior de cristal ce găsi 
lângă stânca de smarald si se întoarse la grădină, 
ca să stropească pietrele. Cum cădea picătura pe 
fiecare stană de piatră, piatra se prefăcea în om. 
Insă nici unul din aceştia nu era Juanillo, aşa că 
Juanilla începuse să-şi piardă nădejdea. Dar când 
vărsă cea din urmă picătură văzu că Juanillo se 
ridică numai decât în picioare. Fratele şi sora se 
îmbrăţişară cu duioşie pe când ceilalţi oameni cari 
înviaseră, nu ştiau cum să mulțumească Juanillei. Por- 
niră cu toţii să coboare muntele, fără să se mai gân- 
dească să rupă ramuri din stejarul de aur sau să 
ia apă din fântâna de argint. 

Insă Juanillo şi Juanilla duceau cu ei Pasărea A- 
devărului. Indată ce sosiră acasă la ei, pasărea zbură 
în ramurile stejarului cu frunzele de aur şi începu să 
cânte însoţită de muzica frunzelor şi de murmurul 
plăcut al apei de argint. 

„Acum când ai şi apa de argint şi stejarul de 
aur şi Pasărea Adevărului, ce ai să-mi mai ceri, 
drăguță surioară? o întrebă Juanillo. 

— ţi cer să nu ne mai despărţim niciodată”, 
răspunse Juanilla. 

Bătrâna vrăjitoare prinse de veste că cei doi co- 
pii pe care ea îi trimisese la Muntele Minunilor, se 
întoarseră teteri şi sănătoşi. Plină de ciudă, veni să 
vadă cu ochii ei, însă îndată ce puse piciorul în 
poartă, Pasărea Adevărului. se aruncă asupra ei lo- 
vind-o rău cu ciocul. 

„Du-te, vrăjitoare aturisită, şi dacă te mai prind 
pe aicea, să ştii că îţi scot ochii şi că îți smulg 
măduva din cap”. 

Vrăjitoarea fugi ţipând şi se sperie aşa de mult, 
că două zile după aceasta muri. 

Pasărea Adevărului zise celor doi tineri: 
nu vă gândiţi să vă căutaţi părinţii? 

— Suntem gata să pornim în căutarea lor, dar 
încotro să apucăm? 

— Tu, Juanillo, du-te la palat şi spunei-i îm- 
păratului că îl pofteşti să vie aicea ca să-i arăţi 
cele trei minuni”. 

Juanillo se duse la Ci iar împăratul îi promise 
să vie în ziua următoare. Juanilla, foarte mişcată 
de vestea aceasta, îi zise pasărei: „Ce trebue să fac, 
drăguță pasăre, ca să primesc mai bine pe împărat? 

—  Găteşte numai o mâncare şi pune masa la 
umbra stejarului de aur lângă fântâna de argint, 
iar tu îmbracă-te ca şi cum ai fi fata împăratului”. 

Când veni a doua zi împăratul şi văzu pe cei 


„Dece 


doi copii aşa de frumoşi şi care semănau aşa de 
mult între dânşii, oftă de durere aducându-și aminte 
că şi el ar fi putut avea copii în aceaşi vârstă. 

Juanillo şi Juanilta îl duseră în grădină. Pe când 
împăratul -se minuna privind cum; ţâşneşte în sus 
apa de argint, toate frunzele de aur, mişcate de 
un vânt uşor, se porniră să cânte zicând: „Bine 
ai venit, împărate, bine ai venit” i 


şi începu şi Pasărea Ade- 


Apoi frunzele tăcură şi 
vărului să cânte la fel. De jur împrejur veniră sbu- 


rând toate păsările şi miile de frunze cântau în 
cor: „Bine ai E ai. împărate, bine ai venit”. 

Impăratul era încântat. Ceru să i se povestească 
felul în care cei doi tineri au izbutit să aibă minunile 
acestea, apoi zise: „Aşa ceva e de necrezut! 

— E încă ceva şi mai de necrezut, răspunse 
Pasărea Adevărului din vârful stejarului de aur. 

— Ce anume? întrebă împăratul. 

— Ca un împărat să crează că e ceva cu ne- 


putinţă. | 

— Nu înţeleg ce vrei să spui, îi întoarse împă- 
ratul vorba. 

—  Impărate, grăi din nou pasărea, aminteşte- ți 
de cuvintele ce ai auzit într'o seară la poarta unei 
case sărăcăcioase: „Eu una vreau să mă mărit cu 
împăratul. Am să-l iubesc fără să-i cer altceva decât 


w— Iy ALE TJ. far. S rm Ra. O: ¿”y ZV ii NSF iC ë z Sasa: a 74 


PAG. 14 1000000000000000000000000000000000000oeeoeee DIMINEAȚA COPIILOR 


să mă lase să trăesc cu dânsul. Am să nasc un 
băiat viteaz ca el şi o fetiţă mai frumoasă decât 
ziua, aşa că dacă ar fi mai târziu să mor, vederea 
acestor copii să-i înveselească inima”. 

La amintirea acestor cuvinte împăratul îşi ascunse 
capul în mâini şi se porni să plângă. Pasărea A- 
devărului zise mai departe: „Cum ţi-ai putut închi- 
pui ca aceia care ţi-a vorbit aşa putea să-şi omoare 
copiii?. Impărăteasa ma avut nici o vină, iar cei 
doi copii, fiii tăi, stau în fața ta”. 

Impăratul nebun de bucurie la vestea aceasta, se 
rugă de Pasărea Adevărului să-i povestească în- 
treaga întâmplare cu cei doi copii. După aceia îm- 
păratul alergá la palat ca să puie în libertate pe 
impărăteasa; atât el, cât şi Juanillo şi Juanilla se 
aruncară în braţele împărătesei. 

In aceaşi zi cele două surori ale împărătesei luau 


masa împreună. După ce se indopaseră cu tot felul 
de mâncări, la sfârşitul mesei o pasăre albă şi fru- 
moasă veni la fereastra odăiei lor şi le grăi zicându-le: 
„Impăratul şi-a găsit din nou copiii şi porunceşte să 
vă duceţi la palat”. 

La vestea aceasta cele două femei se îngroziră aşa 
de tare, incât nevasta cofetarului înghiţi fără să-şi 
dea seama un os de peşte şi se înecă, iar nevasta 
bucătarului, nebună de spaimă eşi afară şi se aruncă 
în put. a | 

Pasărea Adevărului nu se despărţi toată viaţa de. 
împărat, de împărăteasă şi de cei doi copii şi trăiră 
cu toţii ani mulţi şi fericiţi, aşa cum îmi doresc 
şi mie şi cum doresc la toţi câţi vor citi povestea 
de față. 

Dinu Pivniceru 


LAPTELE 


După Schmid 


Marcel, fiu de oameni bogați dela oras, se dusese 
într'o frumoasă zi de vară să se plimbe pe câmp. 


Intră la o stână şi ceru un castron cu lapte. După 
aceea, aşezându-se la umbra unui arbore, fărămiţă 
pâinea în lapte şi începu să mănânce ou poftă. 

Fănel, copil sărac dintr'un sat vecin, trecea tocmai 
pe acolo. Văzând pe Marcel, se opri locului. Fănel 
era slab, palid de nemâncare şi mizerie. Privea trist 
cum Marcel mănâncă şi ar îi dorit să ia şi el parte, 
dar era prea sfios, ca să-i ceară. 

E drept că Marcel avu o clipă gândul să-i lase şi 
lui Fămel ceva, însă acest gând bun îl părăsi numai 
decât, aşa că mâncă şi bău totul. După ce goli cas- 
tronul, băgă de seamă că la fund erau scrise câteva 
versuri. Le citi şi se înroşi până în albul ochilor. 

După aceea, ceru dela stână să i se umple din nou 
castronul cu lapte şi mai ceru şi o bucată mai mare 
de pâine. Se rugă apoi de Fănel să se apropie, îi 
fărămiţă pâinea în lapte şi-l pofti să mănânce. 

„Versurile din fundul castronului, zise Marcel, tre- 
buesc scrise pe fundul tuturor farfuriilor oamenilor 
bogaţi”. 

In adevăr, cuprinsul acestor versuri era precum 
urmează: 

„Nu vreau să fiu servită 
La oamenii bogaţi 
De nu gândesc să ajute 
Pe cei înfometați”. 
———— = pa ———— 
Decât orb şi călare, mai bine şchiop şi pe jos. 
x % * 
Hainele împrumutate nu tin de cald. 
* * * 
Se laudă oala că va sparge càldarea. 
——VWÁk=o———— 


PĂZIŢI COPIII 


Cel mai eficace prevenitiv pentru paralizie 
infantilă este tratamentul razelor la plaja 
artificială str. Mircea Vodă 44, suprave- 
ghiaţi de medici specialiști, precauţiuni 
strict higienice. 


' 


DIMINEAȚA i dl A Id: a ut AN al ic caca. diane, PAG. 15 


O răutate a piticilor 


După Fraţii Grimm 


Intro zi nişte pitici răutăcioşi ii răpiră unei femei co- 
piul din leagăn şi în locul său puseră o dihanie. 
Dar ce dihanie? Avea un cap mare de tot, o pe- 
reche de ochi de cari te speriai şi cerea într'uma să 
mănânce şi să bea. 

Biata mamă a copi'umui răpit se duse la o vecină, 
ca să-i ceară sfat. Vecina ii zise să ducă dihania în 
bucătărie, s'o pună pe vatră, să aprindă foc şi să 
fiarbă apă im două coji de ouă. Văzând aceasta, 
dihania are să râdă şi după aceea are să se facă 
nevăzută. 

Femeea făcu aşa cum îi spusese vecina îi; Indată 
ce văzu pe îoc cojile de ou în cari fierbea apa, 
dihania strigă: 

„Ce frumos, de necrezut, 
Până acuma n'am! văzut, 
Ca să fiarbă apă în ouă 

Şi nu-i unul, ci sunt două” 

Spunând versurile acestea, izbucni în hohote de 
râs. Atunci o mulţime de pitici, parcă ar fi eşit 
din pământ, veniră şi aduseră copi'ul ce-l adevărat, 
iar dihania o luară cu dânşii şi pieriră. 

— [== 


Cu n-rul viitor începem publicarea frumoa- 
sei povestiri „„ȘORICELUL ALB” scrisă anu- 
me pentru „„Dimineaţa Copiilor” de un dis- 
tins colaborator al nostru. Povestirea acea- 
sta, care este frumos ilustrată, va apare 
în mai multe numere. 


——-—v. — 


In n-rul de faţă, Haplea nu prea e des- 
tept, când, ascultând de Prostilă, s'a dus 
să bată toba la casa unde vroiau să fure. 
In n-rul viitor însă păţania „„Impărţeala lui 
Haplea” veți vedea că simpaticul nostru 
prieten se pricepe uneori să păcălească şi 
el pe alții. 


Mai "nainte de-a pleca 

Pe la bài, rog, nu uita 

Prima grije-a ta să fie, 

De la chioşc sau librărie 

Ca pe „PLICI ŞI PLUM” să iai 
Si douzeci de lei să dai. 


Când eşti băiat drăguţ 


„Nu e aşa că ai să fi ` amas ai i mai să plângi 
până mă întorc eu?” Aşa îi grăi lui Ale im maică-sa. 

— „Da, mamă, răspunse micul Nicuşor, am să 
fiu cuminte şi nam să plâng”. 

Nicuşor se tinu de cuvânt, nu plânse şi toată vre- 
mea fu cuminte. 

Când se intoarse acasă, mama sa nu veni cu mâi- 
nile goale. Avea o cutie destul de mare şi destul de 
grea. H chemă pe Nicuşor şi-i zise: „Hai să des- 
chidem cutia impreună şi să vedemi ce este într'insa”. 

O deschiseră. Ce credeţi că era in cutie? Tot felul 
de bunătăţi, vreau să spun jucării cari de cari mai 
frumoase. Un tren care, după ce-l intorceai odată, 
alerga singur în toată odaia, o trâmbiţă mică, o 
sabie de lemn, soldaţi de plumb şi alte lucruri pe 
cari nu mai pot să le insir. 

— „Toate acestea, îi zise maică-sa, sunt pentru 
tine, iubitul meu copil. Ti le-am adus ca răsplată, 
fiindcă m'ai ascultat şi ai fost cuminte. Invaţă-te însă 
să te porţi bine tot aşa şi atunci când nu aştepţi să 
fii răsplătit pentru buna ta purtare”. 

Desigur, Nicuşor a fost foarte mulţumit de daru- 
rile căpătate şi a căutat întotdeauna să fie bun, 
drăguţ şi cuminte. Sfătuim pe micii noştri cititori să 
se poarte şi ei ca Nicuşor din povestea de față. | 

— += F izt 


Leul, vulpea şi câinele 


Leul, regele animalelor, chemă pe toți supuşii săi, 
ca să-şi spună păsul şi necazurile. 

Cea dintăiu păşi inainte-i oaia, care se plânse că 
nu are parte de o zi liniştită din pricina lupilor. „Mă 
urmăresc peste tot, imi fură mieii şi mi-i sugrumă, 
ba caută să mă stâşie şi pe mine”. 

Sărmana oaie povesti cu atâta durere viaţa-i a- 
mărâtă şi obidită, încât câinele, care era de faţă, fu 
năpădit de milă şi începu să blesteme pe lupul cel 
urâcios. 

„Nu şade frumos să vorbeşti şi să te porţi în 
felul acesta înaintea domnului şi stăpânului nostru, 
ii zise vulpea dojenindu-l şi adăugând: Potoleşte-ţi 
mânia şi fă ca urechile Măriei Sale să nu fie supărate 
cu cuvinte de blestem şi ocară”. 

Leul însă, se întoarse spre vulpe şi-i zise încrun- 
tând din sprâncene: „Lasă-l, că spune bine, ceeace 
spune. Purtarea lui îi face cinste. 

De acea, de azi încolo el va îi păzitorul şi ocro- 
titorul oilor. lar tu, şireată şi linguşitoare vulpe, piei 
din ochii mei! Cine aude fapte săvârşite de ticăloşi 
şi nu simte într'insul nici o milă, este el însuşi un 
ticălos”. 


St. Pr. 
—— k= 


j Là 
í Li + 
à 


wap wmswrr — — — - 


PAG: 16. “oc DIMINEATA COPIILOR 
— 


— ii 


“DE VORBĂ CU CITITORII 


L. V. St..Loco — „Crinul“. Observăm că întrebuințezi 
fără vreo nevoe un şir de epitete, cari mai degrabă slăbesc 
etectul unei poezii. Bunioară, în strola întâia zici de crin că 
e „suav, plin de viață, că e sublim, că are floarea albă“, 
pentru ca numai decât să adaugi în mod inutil că are „vest- 
mântul ca zăpada, dar cu o nuanţă roză dalbă“, că e „can- 
did de mii de ani“. Te slătuim să te tereşti de beţia cuvin- 
telor, cari nu spun nimic sau aproape nimic. In deosebi, 
când e vorba de copii, trebue să se scrie cât mai simplu 
şi mai lesne de înţeles. 

Bir. Ber.„Loco.—lţi publicăm cele două „hazuri“, cu toate 
că—întie noi fie zis — nu sunt tocmai originale. Cât despre 
povestirea după Andersen, credem că nu ţi-ai îi dat oste- 
neala să o scrii, dacă ai îi ştiut că ea se găseşte tipărită în 
cărţile ce conţin în traducere poveşti de Andersen. 

+ Gr.-Loco. — Observațiile ce facem incontinuu cu pri- 
vire la versurile ce ni se trimit, ne îndreptățesc să credem 
că tinerii cari ţin să ne fie colaboratori au înţeles cam în ce 
fel trebuesc scrise poeziile din li:eratura pentru copii. In loc 
de asemenea poezii, cari să intereseze pe cititori şi să le 
placă, d-ta ne oferi sonete cu descrieri de cari sa uzat şi 
noni peste măsură. Prin urmare, regretăm că nule putem 

ublica. 

° Il. M. R.-Ploesti.—In poezia „Dece plângea Ghiorghiţă?“ 
răspunsul copilului la întrebarea „dece plângi ?“ nu e tocmai 
bun de dat ca exemplu. De altfel, atât în poezia aceasta, 
cât şi în „De vorbă cu păpuşa“, ai versuri şi repeţiri de Cu- 
vinte cari slăbesc efectul, iar inversiunile „a ta stăpână“, 
„a sa soţie“, „ai lui frați“, nu sunt nimerite şi te stătuim să 
te iereşti de ele. Mai supraveghează ortografia şi punctuaţia. 

N. A. Cos.-Galaţi.—. Gimnastica maimuţei“ ne face im- 
presia că ar îi extrasă din vreo revistă, unde era publicată 
cu ilustraţiuni. Cam aceiaşi impresie — de bucată copiată — 
produce şi „Mâhnirea lui Sorin“, fiindcă unul care vrea să 
facă versuri, trebue să cunoașcă regulele cele mai elemen- 
tare de ortogratie şi punotuaţie. Te scutim de osteneala de 
a ne trimite versuri, având la redacţie mult mai multe de 
cât ne trebue. : 

A. Rot.-Loco. —Trebue să ne spui cinstit de unde ai luat 
bucata „După faptă `si răsplată“. Precât ne aducem aminte, 
am văzut-o într'o „Carte de citire“. 

S. Gh. Av.-Urlaţi. — Scrii aşa: „Aceştia mâncând o, se 
va oirăvi“, pe când trebuia scris „se vor otrăvi “ Mai încolo 
„âi spune“, pe când se scrie „îi spune“. Apoi, „închipueşte-ți“ 
se scrie aşa, iar nu întrun singur cuvânt. De asemenea, vo- 
cativul, când e în corpul propoziţiunei se pune intre virgule. 
Vezi câte greşeli ai făcut într'o bucăţică de câteva rânduri. 
Până nu te îndrepţi de astfel de greşeli, nu te grăbi să fii 
scriitor. 

AL N. Vas.-Loco. — „României“. Poezii în cari fiecare 
strofă începe cu interjecţii şi exclamaţii, sunt, chiar din cauza 
aceasta, slăbuţe şi versuri de începător. Unie mai pui că 
nu „România“ este urmaşe a două ţări, cum scrii d-ta, ci 
„Românii“ sunt urmaşii celor două popoare — Dacii şi Ro- 
manii. Repetăm, ceeace am spus în dese rânduri, că poe- 
ziile cu caracter patriotic se reuşesc cu greu. 

Dust.-laşi. — Spui singur să-ţi scuzăm scrisul neglijent, 
fiindcă mai răbdare la scris. E un semn rău. Cel ce vrea să 
devie scriitor, trebue să aibă multă răbdare, stăruinţă, câte 
odată chiar să-şi refacă, încet şi cu toată atenţia, de trei ori, 
de patru ori manuscrisul. In afară de aceasta, ai scris pe 
ambele fețe ale hârtiei, ceeace împiedeză înireptările ce am 
putut face. Regretăm, prin urmare, că nu putem să-ţi publi- 
căm bucățile trimise, 

1983883 52aaa 


Cereţi pretutindeni 


„PLICI SI PLUM“ 
PREŢUL 20 LEI 


| 


e A 
Cuvinte înțelepte 
— | | ! j 
Un om dela oraş, foarte bogat, dar slab şi bolnă- 
vicios, plimbându-se într'o zi la țară, întâlni un tă- 
ran, bătrân trecut de 90 de ani, dar care mergea 
drept şi sprinten. 
„Cum de ai trăit până acum şi eşti încă asa de 
sănătos?” întrebă bogătaşul. 
Țăranul cel bătrân îi răspunse: „Beau numai când 
mi-e sete şi mănânc numai când mi-e foame”. 
wunúnúunúununúuqananununanaunusnununanuuanaunuansanaúununanununanunnuúunnar, 


ANEMIE—DEBILITATE 


NOI VREM 
EXCELENTA 


CACAO o:OVAZ 


Anunţăm pe ciltitorii cari doresc să se aboneze 
la „DIMINEAŢA COPIILOR“ că vor primi la fiecare 
abonament câte un supiiment gratuit de 5 volume 
cu povestiri alese din „Biblioteca Tineretul“, 

Preţul abonamentului a rămas acelaș, adică 200 
lei pentru un abonament pe timp de un an, sau 100 
lei pentru un abonament pe timp de şase luni. 

Cititorii din provincie pot trimite banii prin man- 
dat popia pe adresa revistei, iar cititorii din Capi- 
tală pot achita chiar ei însăşi la administraţia re- 
vistei „Dimineața Copiilor“ str. Sărindar 7—11. 

Suplimentele gratuite se eliberează imediat iar în 
provincie se expediază prin pachet poştal. 


RENUME 


După. cum am constatat 

Sunt multe ciocolate 'n lume. 
Dar „SUCHARD” mi-a dovedit 
Singură-i, — cu renume. 


ATELIERELE „ADEVERUL“ S, A, 


wW DIMINEATA 
Soek E 


SAPTÂMANALĂ 
DIRECTOR r NO BATZANIS 


„Il prind sau nu-l prind ? Eu zic că e mai bine să nu-l prindă.“ Preţul, Lei 5 


PAG. 2 '0000000090000000900000000 


Poezie cultă si poezie populară 


Drăguţa noastră cititoare, d-ra Lucia Con dela Ti- 
mișoara ne roagă să-i răspundem, la întrebările ce 
urmează: „Ce înseamnă poezie cultă şi ce înseamnă 
poezie populară? Care este deosebirea între ele şi 
după ce le putem cunoaşte?” 

Răspundem că „poezie cultă” este o poezie făcută 
de um poet pe al cărui nume îl cunoaştem. Adică 
are un autor cunoscut şi, în genere, are o formă mai 

îngrijită, mai literară. 
` Vedeţi, nu zicem înadins că este mai frumoasă 
decât poezia populară, pentrucă nu sunt puţine poe- 
ziile culte, cari majung nici pe departe frumusețea, 
vioiciunea şi fondul, miezul poeziilor populare. 

Poezia populară nu poartă numele unui autor. A- 
proape de nici una nu se poate spune de cine a 
fost făcută şi când a fost făcută. Desigur, este şi 
ea opera cuiva, în genere a unui om din popor şi 
fără multă ştiinţă de carte. Cu timpul însă a suterit 
schimbări, a fost, cum, se zice, frământată de popor. 


Prin ce se deosibese 


Prin ce se deosibesc poeziile culte de poeziile 
populare, adică după ce le putem cunoaşte? 

Mai întâi după forma lor exterioară, după modul 
cum sunt rimate. La toate poeziile populare rima 
este îimperechiată. Aceasta înseamnă că versul întâiu 
rimează cu versul al doilea, al treilea cu al patrulea 
şi aşa mai departe. 
`- La poeziile culte însă rima poate fi. încrucişată 
(versul întâiu cu al treilea, al doilea cu al patrulea), 
sau îmbrățişată (intro strofă de patru versuri, versul 
intâiu rimează cu al patrulea, iar al doiiea cu al 
treilea). Sau poate fi încrucişată şi altfel, cum, de 
pildă, într'o strofă de patru versuri să rimeze nu- 
mai versul al doilea cu al patrulea, iar întâiul cu al 
treilea să nu rimeze. 

Mai toate poeziile populare au versul de opt si- 
labe, când ultimul cuvânt din vers are accentul pe 
penultima silabă şi de şapte silabe când cuvântul 
din urmă are accentul pe ultima silabă. (In primul 
caz rima se sie femenină, iar în al doilea, 
masculină). 


Alte deosebiri 


Sunt şi ate deosebiri, după care cunoaştem că 
o bucată în versuri este o poezie cultă sau populară. 
Aşa, în primul rând, este limba. 

In poeziile populare limba e simplă, uşoară. Nu 
găsim întinsa cuvinte întroduse mai târziu (aces- 


De TOATE 9 AtEsTE(Aii 


tea se numesc neologism), precum nu găsim termeni 
technici sau expresiuni greu de înţeles. 

Este o limbă, asa cum este graiul poporului, în 
deosebi al ţăranu'ui, iar nu al acelora dintre orăşeni, 
pe cari o spoiaă de cultură îi faze să întrebuinţeze 
o limbă cu aşa zise cuvinte radicale, puse fără rost 
şi nelalocul lor şi de ca:e îţi vine mai de grabă să 
râzi. 

Simple ca limbă, uşoare şi curgătoare ca stil, poe- 
zile populare se mai deosebesc şi prin aceea că 
mau înflorituri inutile, figuri poetice, comparații, cari 
deseori nu lămuresc nimic şi se potrivesc, asa cum 
zice proverbul, ca nuca în părete. 

Un sentiment, o dorinţă, un necaz sau o bucurie 
ce au de exprimat, le exprimă fără înconjur şi cât 
mai lămiurit. Nu se cere nici o sfortare, ca să inte- 
țelegi lesne şi de îndată ce a vrut să spună autorul 
anonim al unei poezii populare 

Nu e la fel însă cu foarte multe din celelalte po2- 
zii. Pentru exacta înțe'egere a lor se cere chiar o cul- 
tură, pe care nu o posedă orişicine. 


Poezii culte în forma populară 


` 


"Desigur, sunt şi poeţi (e vorba de poeții cultii, iar 
nu de poeţii populari), cari au scris poezii în forma 
poeziilor populare. Au făcut-o însă înadins, adică 
au vrut să scrie aşa şi astfel de poezii avem destule 
în literatura cultă română. Unele dintr'insele sunt 
chiar de-o rară frumuseţe. 

De exemplu, cât de frumoasă este poezia lui E- 
minescu, o poezie care începe cu aceste versuri: 

„Codrule, codruţule, 
Ce mai faci, drăguţule, 
Căci de când nu te-am văzut, 
Vreme multă a trecut”. 

Sau altă poezie tot de Eminescu: 
„Deta Nistru pânla Tisa 
Tot Românul plânsu-mi-s'a, 
Că nu mai poate străbate 
De atâta străinătate”. 

Şi mai ales versurile din aceiaşi poezie în cari se 
roagă hú Stefan cel Mare, ca să se scoale din mor- 
mânt şi să scape Moldova de duşmani: 

„Stefane, Măria Ta, 

Tu la Putna nu mai sta, 
Lasă-Arhimandritului 

Toată grija schitului, 

Lasă grija sfinţilor 

Pe seama părinţilor, 

Clopotele să le tragă 

Ziua'ntreagă, noapteantreagă”, etc. 


ABONAMENTE : 1 AN 200 LEI 
6 LUNI 100 ,, 
15 IULIE 1928. — No. 231 Direclor: N. 


LA EXAMEN 


Surioarei mele 
Odată cu venirea frumoasei zi de vară, 
Văzduhul tot răsună de râsete sglobii. 
Mirat de-atâta larmă, în-grabă sunt afară 
Şi văd că înspre şcoală trec cârduri de copii. 


Se duc, cum eu odată făceam acelaş drum, 
Să'ngroape anul care le-a fost ca o povară. 
Cu veşnica problemă a vieţei de acum, 
Şi-apoi să hoinărească trei luni întregi de vară. 


La şcoală, mic şi mare, in băncile de lemn, 
Aşteaptă să se curme această grea povară. 
Părinţii, de'a spate, prin semne îi îndemn, 
Să-şi dea toată silința, să scape de ocară. 


S'a terminat in bine examenul de an, 
Cu premiile 'n braţe, trec mândrii către vatră. 
Eu i-urmăresc. Şi ochii ce mi-au rămas în van, 
i 'mtorc şi fac o rugă la Maica Prea-Curată. 
Ionel D. Răducanu 
———— DO 0 


LA RECRUTARE 


Lui Stănică Dănciulescu 
Din comuna „Dealu Mare”, 
l-a venit acuma timpul 

Să meargă lu recrutare. 


Ajungând Stănic' acolo, 
Colonelul Brad Ilie 

L-a întrebat în ce armata 
Ar dori el ca să lie. 


— „Sä trăiţi”, zice Stănică, 
„Mi-ar fi mare bucuria 

„Dacă voe mi-ar da domnul, 
„Să "'ngrijesc... bucătăria”... 


Salustius Turdeanu 
——— 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI — Str. SĂRINDAR 7, parter. — TELEFON 6/67 


erecto cie erie 


UN NUMĂR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


BATZARIA 


REPRODUCEREA BUCATILOR ESTE STRICT INTERZISA 
wyyyyyyyyyyyyyyy 


RUGĂCIUNE 


Doamne fă să-i fie somnul 
mei uşor ca îulgiin vânt 
împrejur să-i cânte îngeri ` 
cântec sfânt. 
LX 
| 
Să-l desmierden vis Fecioara 
ca pe blândul fiu Isus — - 
către Tine să-i îndrepte 
gând supus 


In bătrâni fă-l să găsească 

mila Ta — iubirea Ta 

chipul sfinţilor din rame 
vorba Ta... 


Al. Alecu 


TARA PĂPUŞILOR 


Tara asta e departe... 
Acolo unde se-adună 
Cerul sur şi mare-albastră 
'Si-si dau mâinile 'mpreuná. 


Cresc prin pomi numai bomboane, 
Lucruri dulci şi acadele. 

Şi când plouă, plouă-acolo 

Cu cercei şi cu mărgele. 


Toate casele sunt mici... 

La ferestre şi la uşi 

Stau şi-ţi spun bineţe 'n cale 
Prietenoasele păpuşi... 


Niculae N. Manolescu 


poese — G aa a 


Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


PAG. 4 *@*@@ 


P (Poveste italiană) 


m văzut intro vilă şapte perechi 
de pantofi de lux, făcuţi de ciz- 
marul cel mai bun. In fiecare di- 
mineață, Vasile servitorul, stând pe 
scara care ducea în curte, îi făcea 
şi le dedea lustru. Dintre aceşti pan- 
tofi, o pereche erau pantofi, mici 
de copil şi erau făcuţi dintr'o piele 
Iucitoare de culoare roşie. 

Ştrengarul Rigurcio, fiul unui ţăran sărac, privea, 
vârându-şi nasul printre zăbrelele dela poarta de 
afară a viei. Cât de frumoşi îi păreau micii pantofi 
roşii, cari încălțau în toate zilele picioarele lui Sabi, 
fiul proprietarului! Si îi era ruşine lui Riguccio de 
opinci'e sale vechi şi rupte. 

Sabi venea deseori să stea de vorbă cu Vasile, 
pe când acesta făcea pantofii. Intr'o dimineaţă, Sabi, 
zărind la poartă pe Riguccio, se apropie de dânsul 
şi îl întrebă cu un aer de stăpân: „Eşti din satul de 
pe moşia noastră? ; 

— Da, îi răspunse Riguccio, sunt fiul lui Guercia, 
care lucrează la maşină. 

— La care maşină? La automobil? 

— Nu, la batoză, adică la treorătoare, îl lămuri 
Riguccio. kaag 

— Hm! făcu Sabi, strâmbând din nas, credeam 
că vorbeşti de automobi!. Noi avemi unul: e o maşină 
foarte frumoasă. 

— Si batoza e frumoasă, îi se împotrivi Riguccio. 

— Ah! suspină Sabi, dacă vreau să merg cu 
masina, trebue mai întâiu să muncesc. lau lecţii chiar 
şi acum vara, fiindcă mi-am pierdut anul, iar tata 
nu vrea să repet clasa. Tu, din potrivă, poţi hoinări 
în voe toată ziua. 


după Teresah 


— E adevărat, dar cum aş 
ca d-ta! 

— Ai vrea să fii ca mine? întrebă Sabi mirat din 
cae afară. Dar nu ştii cât e de plicticoasă conjugarea 
verbelor? In loc de a învăţa verbe, aş dori de o 
mie de ori mai bine să mă pot căţăra în voe pe 
arbori şi să caut cuiburi. 

— Sunt lucruri mult mai plăcute, decât să cauţi 
cuiburi, zise Riguccio dând din cap. lar în gândul 
său: De pi'dă, să încalţi o pereche de pantofi roşii”. 

Intre acestea, Vasile isprăvise cu lustruitul celor 
şapte perechi de pantofi. „Să intrăm în casă”, îi 
zise el. lui Sabi. 

Sabi fugi alergând, iar Riguccio rămase mirat şi 
nedumerit. „Să He oare adevărat, îşi zicea el în 
gând, că doinnişorul acesta nu-şi dă seamă de fe- 
ricire? Si poate oare să-i placă să fie ca mine, care 
sunt încălțat cu o` pereche de opinci vechi şi rupte? 

-— Ascultă, îi ziseră mustrător opincile, ajunge cât 
ne-ai luat peste «picior. Nu ştii că tot acum Sabi 
trânteşte în odae pantofii săi roşii şi plânge spunând 
că ar vrea să fie ţăran? 

— Şi dece vrea să fie ţăran? întrebă Riguccio, 
căruia nu-i venea să creadă. 

— Pentrucă tatăl său i-a spus cà profesorul, care 
îi dă lecţii, îl aşteaptă la oraş, unde Sabi trebue 
să plece numai decât, ceeace mi-i face nici o plăcere”. 

Tocmai atunci se ivi o zână plină de râutăţi. 
De o mie de ani, de când trăia pe pământ, nu 
făcea decât să joace copiilor şi chiar oamenilor mari 
tot fe'ul de renghiuri şi feste. 

Zâna aceasta auzise tot ce spusese neastâmpăratul 
Sabi şi după ce râse cu răutate, se făcu din nou 
nevăzută. Ştiţi la ce se gândi dânsa? 


vrea să fiu şi eu 


i 


DIMINEATA COPII LO R'Owooeoeococeocooceoogoetoeooe toroa q PAG. 5 


In noaptea următoare, pe când toată mmea era vitorii îi vorbeau cu respect, iar şoferul îi spusese 
cufundată în somn, schimbă patul celor doi copii, la ureche: „Am auzit că astăzi. eşim cu automobilul 
fără ca să-şi dea cineva seama. In afară de aceasta, si că vii şi d-ta”. 
făcu ca atât Riguccio, cât şi Sabi să uite anumite 
lucruri, însă nu pe toate, precum veţi vedea numză 
decât. 

Aşa dar, dimineața, Sabi sa trezit în bordeiul lui 
Riguccio. Se piictisise aşa de rău în ajun şi dorise 
aşa de mut să fie ţăran, că nu fu foarte mirat 
văzând că se găseşte într'o odaie atât de sărăcăcioasă. 
li păru chiar că e un lucru firesc. Sări din pat, isi 
încălţă bucuros opincie şi dete fuga să se spele la 
fântâna din curte. 

„Riguccio! îi strigă meică-sa. 

— Sunt aicea, mamă”, răspunse el, care nu-şi -mai 
amintea că -e Sati, aşa de mult îi se părea că 
este în adevăr Riguccio. 

Lă vila boerească lucrurile se petreceau din potrivă. 
S'a trezit şi Riguccio, prefăcut acum în Sabi. Işi 
luă cafeaua cu lapte, făcu baie, se îmbrăcă întrun 
costumaş alb, încălțţă cu bucurie frumoşii pantofi roşii 
şi răspunse de asemenea mamei, când îl chemă: 
„Sabi!” 

După aceea, Sabi cel neadevărat şi Riguccio cel 
neadevărat porniră fiecare în drumul său: cel dintâiu 
la lecţie, iar al doilea să ducă tatălui său, care 
lucra departe pe câmp, mâncare. 


In aşteptarea aceasta, însă, trebuia să meargă pe 
jos până la oraș, unde îl aştepta profesorul. Vasile, 
care- îl însoțea, se miră văzându-l că umblă mei 
încet şi mai greu de cât de obicei. 

„Ce ai? Nu cumva te dor picioarele? i 

— Nu ştiu, răspunse Sabi, dar văd că mă cam 
supără pantofii. 

— Nu vorbi prostii, îi şoptiră pantofii, ci vezi 
de te obişnueşte cu noi, aitfel, mai să mai fii Sabi”. 

Sabi, care, de altfel, îşi amintea bine că e Riguccio, 
se gândi cu oarecare părere de rău la picioarele 
sae libere de mei înainte. Dar privind minunaţii pan- 
tofi roşii, îşi văzu îneinte de drum, fără să spue 
ceva şi fără să se plângă. In alte privinţi se schim- 
base aşa de desăvârşit în Sabi, că ştia aproape lecţia. 
O ştia destul de rău, ca şi Sabi, dar, în sfârşit, tot 
o ştia. 

Insă, mai încinte de a intra în odaia în care era 
aşteptat de profesor, femeia care îngrijea de casa 
protesoruiui, socoti că trebue să-i facă puţină morală. 
De aceea, îi vorbi în felul următor: 

„Caută să fii cât mai atent la lecţie şi să prinzi 
bine tot ce îți spune d. profesor.. Altfel, va fi rău. 
De asemenea, bagă bine de seamă să nu caşti, să 
nu prinzi muşte, să nu baţi din picioare sub bancă, 


Sabi — dar vă rog să nu uitaţi că mai înainte era 
Riguecio — nu se simţise nici o dată aşa de fericit. să mu... 


Maică-sa îl spălase pe cap cu apă de Colonia, ser- `— Pentru Dumnezeu, ajunge atâta! ii tăie vorba 


Sabi speriat de câte are de făcut. Sunt sigur că 
wam să le pot ţine minte pe toate”. 

După aceasta, fu chemat de profesor, care era 
un bătrân înalt, cu o barbă lungă şi purtând pe nas 
o pereche de ochelari de o mărime neobişnuită. 

Lecţia merse destul de bine, numai că la sfârşitul 
ei băiatul simţea că înţepenise din pricină că stătuse 
nemișcat. Il furnica prin picioare. Pe drum, îi zise lui 
Vasie: „Să ştii că acum îmi scot pârleala: dau fuga 
şi mă suiu în cel dintâiu arbore ce găsesc”. 

Vasiie, care nu ştia că acest Sabi era Riguccio, 
crezu că băiatul nu mai e în toate minţile. I strânse 
de braț şi îi zise: „Nu înţeleg ce fel de apucături, 
sunt acestea? E mai mare ruşinea!” 

La vilă, îi găsi pe toţi la masă. Supa se răcise 
şi mici nu era pe gustul său. In timpul mesei făcu 
tot felul de stângăcii, aşa că fu certat de tatăl său, 
de maică-sa, iar sora sa mai mare şi cei trei fraţi 
al săi îşi râdeau de dânsul. 

Totuşi, în ziua aceea, Sabi — să nu uităm că 
era. Riguccio — fu luat la plimbare în automobil cu 
toţi ai casei. Numai că în maşină, băiatul nu-şi gă- 
sea astâmpăr şi nu putea sta locului. Fraţii săi îl 
certau zicându-i: „Nu ţi-e ruşine să ne loveşti me- 
reu cu picioarele?” 

Să lăsăm acum pe Sabi — care era Riguccio — 
în “automobil, unde nu mai putea de frică, şi să 
vedem puţin de Riguccio cel meadevărat, adică de 
Sabi cel adevărat. Cu un coşuleţ, trecut de. braţ, 
acest Riguccio ducea tatălui său de mâncare, vesel 
că poate să cutreere câmpii şi livezi în toată voia. 

Pe drum, picioarele începură să-l ardă şi să-l mă- 
nânce. Era încălțat cu opinci, dar fără să aibă și 
ciorapi. „Ce fel de treabă e aceasta? se întreba 
el. Până acum, puteam umbla par'că mult mai bine”. 

Ceva mai încolo, întâlni un ţăran, care mergea 


descult, purtându-şi opincile în mână. „Fac şi eu 
la fel’, îşi zise Riguccio, adică Sabi. Se descălţă 


de opinci, dar un ghimpe îi iatră în picior. 

„Să mă suiu în pomul acesta, se gândi el. Acolo 
îmi va fi mai lesne să-mi scot ghimipele”. 

Pomul în care se sui neadevăratul Riguccio eră 
un smochin cu crăcie îndoite şi întinse, că stăteai 
întrînsele ca întrun fotoliu. Dar abia se aşeză, că 
un câine ciobănesc se repezi la dânsul. 

Riguccio, adică Sabi, se porni pe plâns, mai ales 
că nu îndrăznea să se dea jos. Spre norocul lui, 
veni stăpâna câinelui, potoli câinele şi asa băiatul 
putu să se coboare din smochin. Acum nu se mai 
uită mici la dreapta, nici la stânga, ci merse glonţ 
la tatăl său, căruia îi dete coşuleţul cu mâncare. 

Tatăl său — adică tatăl adevăratului Riguccio — 
era om bun, numai că avea um cusur: credea că 
mijlocul cel mai potrivit de a-i aăta fiului său dra- 
gostea, era să-i tragă pumni în spate. li căra la 
pumni cu nemimita şi se strâmba de râs. Pumnii 
însă erau zdraveni şi dureau rău de tot. 

Şi aşa, după ce mângâie pe neadevăratul Riguccio 


cu o ploaie de pumni, tatăl său deschise coşuleţul. 
Cum strâmbă din mas băiatul, când văzu că mân- 
carea era nişte fasole, cari mirosea puternic a u- 
sturoiu! 

Insă tatăl său era încântat de- mâncare, pe când 


băiatul mânca încet, fără poftă şi simţea că gură, 
gâtiej şi stomac îi luaseră foc. 

Luă înapoi drumul spre casă, tuşind, scuipând şi 
văitându-se toată vremea de arsuri e din piept şi din 
stomac. li era inima amărătă şi picioarele umflate. 

Intre acestea, Mirina, zâna cea bună, îi zise zânei 
celei rele, care făcuse toată încurcătura: „N'ai de 
gând să sfârşeşti odată cu ráutàti'e tale? Ce plăcere 
ERA ca la vârsta ta să chinueşti aşa pe bieţii co- 
pii?” 

Drept răspuns, zâna cea rea izbucni în hohote 
de râs. Tocmai atunci trecea pe drumul mare, mergând 
cu o iuțeală nebună, automobi'ul în cae Sabi — a- 
dică Riguccio — tremura ca frunza bătută de vânt. 
Pe drum, mergea pe jos Riguccio — adică Sabi — 
care nit tremura mai puţin. 

„Cum să mă feresc şi unde să mă ascund? striga 
el zăpăcit şi cuprins de groază. N'am mers niciodată 
pe jos pe drumul mare, așa că mam întâlnit auto- 
mobi, cari să dea buzna peste mine... Aoleu! Să- 
riji, ajutor!” 

Şoferul, ca să nu calce pe băiatul ce stătea teapám 
în mijlocul drumului, frână aşa de puternic, încât 
maşina se răsturnă, asvârlind în praf şi în noroiu 
pe toţi cei dinăuntru. 

„Sfinte Dumnezeule! strigă buna zână Mirina, ce-i 
nenciccirea aceasta? 

— Nu te speria, îi şopti la ureche zâna cea rea, 
numai Sabi — adică Riguccio — şi-a cam făcut rău 
la pizioare”. 

In adevăr, tatăl, mama, sora şi cei trei fraţi ze 
strânseră cu toţii în jurul lui Sabi cel neadevăra!, care 
plângea şi tipa, pipăindu-şi picioarele. „Aoleau! mi-am 
rupt picioareie; vă rog, scoateţi-mi aceşti blestemati 
de pantofi”. 

Insă, văzându-şi iubiții săi pantofi, ce strigăt de 
bucurie dede Riguccio cel neadevărat! li încălţă nu- 
mai decât şi cât ai cipi din ochi, deveni din nou 
Sabi, un Sabi neaoş din creştet până în tălpi. Cât de 
bine se simţi acum, cum uită si de ghimpele din pi- 
cior, şi de câinele ciobănesc, şi de pumnii „ce (náncase 
şi de usturoiul din fasole! 

Pe de ată parte, când Sabi cel neadevărat, adică 
Riguccio, îşi simţi picioarele libere şi văzu în mâinile 
lui Riguccio cel neadevărat opinci'e sale, sări la el, i le 
smulse şi o rupse la fugă, alergând ca un nebun de 
teamă că îl ajunge automobilul. 

„Ştii, mamă, zise Sabi urcându-se din nou în au- 


tomobi!, am visat că mă făcuzem ţăran şi jur că ma. 


fost tocmai răw”. 
La rândul său Riguccio, căţărat întrun copac înalt 


Citiţi urmarea în pag. 7 jos. 


DIMINEATA COPIILOR 
Copilul care se roagă 
După Schmid 


o 


b. a ` r Tim E Say ` 

O văduvă săracă spunea intro zi copiilor ei cari 
erau încă în vârstă mică: „Dragii mei, astăzi n'am 
ce să vă dau de mâncare. In toată casa nu e un co- 
dru de pâine şi nici un ou. Rugaţi-vă, ass dar, de 
bunul Dumnezeu, fiindcă El e bogat şi puternic şi 
fiindcă ne-a spus El însuşi: „Indreaptă-te spre mine 
când eşti la strâmtoare, iar Eu îţi voiu veni în aju- 
tor”. 

Costică cel mic, în vârstă de abia şase anişori 
plecă la şcoală. Era flămând şi în suflet sintia o 
nespusă mâhnire. Pe când trecea înaintea bisericei, 
a cărei poartă era deschisă, intră înăuntru. Văzând 
că nu e nimeni în biserică, începu să se roage cu 

(Urmare din pag, 6) 
spunea păsărilor, cari se strânseseră în jurul lui: 
„Astăzi am văzut un automobil răsturnat. N'as vrea 
pentru nimica în lume să fiu băiat de boe.”. 

lar buna zână Mitina grăi la rândul său: „Fiecare 
să stea la locul său şi să se poarte cum îi e portul”. 

Prelucrare de Ali-Baba 


PAG. > 


glas tare: „Tatăl nostru carele eşti în ceruri, suntem 
cinci copii şi mavem ce mânca. Mama mare acasă 
nici pâine, nici făină. Rogu-Te dar, dă-ne ceva de 
mâncare, ca să nu pierim cu toţii de foame. Ajută- 
ne, Doamne, care eşti puternic şi bogat. Tu poţi să 
ne ajuţi foarte lesne, căci ne-ai promis Tu însuţi”. 

In felul acesta se rugă micul Costică în nevino- 
văţia sa de copil, iar după ce-şi făcu rugăciunea, 
mer_e drept la şcoală. Când s2 întoars2 acasă, văzu 
pe masă o pâine foarte mare, un castron plin cu 
ciorbă şi un coşuleţ plin cu ouă. „O, strigă el sărind 
în sus de bucurie, binecuvântat fie Dumnezeu care a 
ascu'tat de rugămintea mea. Mămico dragă, nu e- aşa 
că un înger ne-a adus tot ce e pe masă? 

— Nu, răspunse mama lui Costică. Totuşi, Dum- 
rezeu ţi-a ascuitat glasul. Pe când tu te rugai în bi- 
serică, te-a auzit nevasta primarului. Tu mai văzut-o, 
dar ea te-a văzut. Mişcată de rugăciunea ta, s'a grăbit 
să ne aducă tot ce vezi aicea, aşa că ea a fost tri- 
misă de Dumnezeu în ajutorul nostru. Deaceea, iu- 
bi ii mei copii, mulţumiţi cu toţii bunului Duimhezeu, 
care vine totdeauna în ajutorul celor săraci şi ne- 


voiai”. 
— =s 


LUPIRS ŞI QILE 


După Crilov 


Lupii îşi făceau de cap. Bietele oi erau sfâşiate 
şi mâncate fără nici o milă. 

Impăraâtul animalelor, care voia ca toţi supușii să 
fie mulţumiti, auzind de cele ce se petreceau, hotărî 
să pună capăt acestui jaf. Pentru aceasta trebuiau 
chemate toate animalele la sfat. 

Tobele începură să bată, trâmbiţele să sune şi 
îndată tot poporul se adună în jurul scaunului îm- 
părătesc. 

După ce arătă cum stau lucrurile, impăratul întrebă 
ce să facă. 

Unii erau de părere, că la urma urmei lupii nu 
erau asa de vinovaţi. Că oile au fost totdeauna 
nemulțuimite de soarta lor. 

Alţii, din contră, spuneau că lupii sunt plini de 
cruzime şi nu ţin seamă de nimeni. 

Că ar trebui să fie spânzurați, sau să fie alungați 
din împărăție şi câte şi mai câte de acestea. 

După mult tămbălău, după ce erau aproape să se 
bată, dacă respectul pentru împărat nu i-ar Ñ oprit, 
se ajunse la următoarea hotărâre: 

Când un lup va mai îndrăzni să ia pielea de pe o 
oaie, aceasta fără nici o vorbă să-i ia de gât şi 
să-l ducă în fața judecății. Va primi o pedeapsă din 
cele mai mari. 

Istoria spune că o hotărâre aşa dreaptă nu s'a mai 
văzut de mult în împărăția animalelor. 

Romaniţa 
——-k= 


PÀG. 8 


DIMINEATA COPIILOR 


f 
< 


em 


EN 


— 
— 
a 


ün m 


| 


7 
E 


' 


Desene de IORDACHE 


ka. y 


d / iza Ds nS e 
> HIANY e 
Cu Tănase şi Prostilă Si tustrei pornesc la bålciuri, Dar la bâlciu sunt de vânzare, 
Haplea e 'n tovărăşie, Chiar la bâlciul din Bleseşti, Bunătăți cu mii şi mii, 

După ce-a trecut o vreme De-acolo s'aducă mărfuri, Vrei să cumperi tot, se cere 
De la „Marea găinărie”. Să le vândă la Hăpleşti. Să ai multe bogății. 


Insă Haplea şi tovarăşi, Dau târcoale prin tot bâlciul, Mai la urmă hotăriră, 
Nu prea umblă cu mulţi bani, Sus, în jos se tot opresc Ca să cumpere doi miei, 
Nu de alta, dar li-i teamă Ca să cumpere mai ieftin, Ba ş'o oaie pe deasupra 


Să nu-şi facă mulți duşmani. Stau, socot şi se gândesc. Căci şi dânşii sunt doar trei. 


DIMINEATA COPIILOR 


Dar pe drum, când merg spre casă Deci Tănase vrea să-i taie, „Să-i păstrăm! strigă Prostilă, 
Nu prea cad ei la 'nvoială. Piei şi carne mai de grabă Ca să crească şi pe urmă, 
„Văd cu mieii şi cu oaia Să le vândă. „Altfel, zice, - An de an sporesc şi tată, 
Nu e nici o procopseală“. N'am făcut noi nici o treabă.“ In curând avem o turmă”. 


hândul e să spue Haplea „Unul cea şi altul hais, „Socoteala-i foarte lesne, 

Ce gândeşte că-i mai bine : Unde-ajungem, cum eşim ? Ştim ce-avem doar de împărțit. 
„Mai intâiu, le zice dânsul, Si de-aceea 'n bună pace Să 'mpărțim aşa ca nimeni 

Nu cu ceartă, că-i ruşine. Haide să ne despărțim. Să nu fie păcălit. 


„Voi, Prostilă şi Tănase, „lar acuma ce rămâne ? Vite-aşa deşteplul Haplea 
Partea voastră vă luaţi. Eu şi oaia facem doi. Frumuşel mi s'a "'nvârtit, 
lac'un miel să fie al vostru Deci al doilea miel e-al nostru, lar Tănase si Prostilă, 


Si 'mpreună să-l mâncaţi. Căci un miel aveți şi voi“. Impăcați, i-au multumit. 


PAG. 10 


Poveste populară 


n ţăran lucra de zor la câmp, fără să se o- 

SI] diimească o cipă. Şi iată că trecu pe acolo 

Împăratul, care îi strigă: „Mai domol, prie- 
terie!” ; 
Țăranul însă îi întoarse vorba zicandu-i: 
„Trebue să muncesc din pricina celor treizeci şi doi, 
pentru ca cei şapte să poată hrăni pe cei cinci şi 
să măi prisosească ceva pe deasupra”. ` | 

Impărabul nu intelese nimic din cuvinte'e azestea. 
„Lămureşte-mi această ghicitoare, H zice el, şi iti 
dau o pungă piină cu galbeni, însă dacă te legi cu 
jurământ că mai să o spui altuia, până ce nu mai 
văzut pe mine de o sută una ori. 

— lată un târg, care îmi place de minune, tăs- 
punse ţăranul, adăugând: Cei treizeci şi doi sunt 
dinţii din gură, cari cer de mâncare în toate ziiele. 
Cei cinci, sunt cele cinci luni de iarnă, când nu e 
de lucru, asa că nu pot câştiga nimic. De aceea, ce- 
lelalte şapte luni trebue să mă hrănesc în cele cinci 
luni de iarnă. Şi trebue să mai prisosească ceva, 
pentru ca să pot plăii dările către împărat. lată de 
ce trebue să muncesc de zor şi fără odihnă”. 

Foarte mulţumit de răspunsul acesta, împăratul se 
intoarse la palât şi chemând la un ospăț pe toli 
sfetnicii şi curtenii, le povesti ghicitoarea ce auzise 
deia ţăranul cel muncitor, spunând. că aceluia care va 
putea să o dezlege, îi dă o parte din împărăție şi 
îl numeşte pe viaţă ca întâiul său sfetnic. 

Unul din sfetnici, care era mai deştept, îşi zise 
în gând: „Am câştigat! Merg să-l găsesc pe ţăran şi 
să-mi spună el ghicitoarea”. 

Isi încălecă îndată calul şi o porni pe câmp, stri- 
gând fiecărui ţăran ce întâlnea: „Mai domol, prie- 
tene!” Insă ţăranii îl priveau miraţi şi nu răspundeau 
nimic. 

La urmă, dete, după multă alergătură, de ţăranul 
care vorbise cu împăratul şi îi zise şi lui: „„Mai 
domol, prietene!” 


de Vintilă Bratu 


Ţărânul îi răspuase numai decât: „Trebue să mun- 
cesce din pricina celor treizeci şi doi, pentu ca cei 
şapte să poată hrăni pe cei cinci şi să mai prisosească 
ceva pe deasupra”. 

Auzind acestea, sfetnicul îşi zise tresărind de bu- 
curie: „Ăsta e omul meu!” Şi scoțând din buzunar o 
pungă piină cu galbeni, îi grăi zicându-i: „Punga 
e pentru tine, dacă îmi spui dezlegarea ghicitorii. 

— Câţi galbeni sunt într'însa? întrebă şiretul țăran. 
_— O sută în cap, răspunse sfetnicul împărătesc. 

TE Dacă-i aşa, s'a făcut târgul”, făcu ţăranul si 
după ce rmmără bine galbenii şi văzu că întradevăr 
sunt o sută, îi spuse şi sfetnicului, ceeace îi spusese 
împăratului. 

Plin de bucurie, sfetnicul se întoarse în goana calului 
la palat şi îi zise împăratului: „Stăpâne, am câştigat! 
lată ce înseamnă ghicitoarea”. Şi îi povesti, aşa cum 
îi spuse ţăranul. 

Dar nici împăratul mu era om, pe care să-l poti 
îmbăta cu apă rece. Din răspunsul stetnicului său 
bănui că nu acesta, ci tot deşteptul ţăran îi spusese 
ghicitoarea. De aceea, închise pe sfetnic intro odaie 
şi porunci ca ţăranul să fie adus numai decât la palat. 

Țăranul veni, luându-şi înfăţişarea unui om care 
— vorba ceea — nici usturoiu n'a mâncat, nici gura 
nu-i miroase. Impăratul, însă, îl privi încruntând din 
sprincene şi-i zise răstit: „Dece ţi-ai călcat jurământul 
şi ai trădat secretul cu ghicitoarea? 

— Nu mi-am, călcat nici un jurământ şi n'am trădat 
nici um secret, îi întoarse ţăranul vorba adăugând: 
Ne-am înţeles să nu spun altuia ghicitoarea, până nu 
văd pe Măria Voastră de o sută una ori. Şi aşa am 
şi făcut. Boerul care mi-a cerut dezlegarea ghicitorii, 
mi-a dat o pungă cu o sută de galbeni, iar pe fie- 
care galben era chipul Măriei Voastre. Asta înseamnă 
că te-am văzut de o sută de ori. Şi te mai văzusem 
ieri, când m'ai întrebat de ghicitoare, ceeace face 


tocmai o sută una ori. Aşa dar, aveam dreptul să 
spun ghicitoarea şi la alţii”. 

Impăratul, foarte mirat de deşteptăciunea ţăranului 
îşi zise în gând că sfetnic mai bun şi miai priceput 


decât acesta, nici nu e chip să se mai găsească. De 
aceea, lui îi dede o bună parte din împărăție şi 
tot pe el îl numi mare sfetnic, în care slujbă ţăranul 
rămase până la sfârşitul vieţii. 

Vintilă Bratu 


s<munumnnanunnarnunnunusnúnusanúnassanasununauasnúununasnunansanasananunannuaunúusúusn=as LL LL LL LL LL Lalelei 


Şarpele călărit de broaște 


(Indiană) 


Un şarpe bătrân stătea nemişcat la marginea unui 
eleşteu, fiindcă nu mai avea putere să alerge după 
broaşte şi să le prindă. Broaştele veniră până la o 
mică depărtare de dânsul şi-l întrebară: „Dece nu 
ne vânezi şi nu ne mănânci ca altă dată? 

— Nu mai am voe, răspunse şiretul şarpe adăo- 
gând: Mai alaltăieri, pe când alergam după o broască, 
am muşcat din nebăgare de seamă pe un Brahman, 
care a şi murit din pricina aceasta. Insă, am fost bles- 
temat de tatăl său şi osândit ca de acum încolo să 
nu mă mai ating de broaşte, ci să le plimb, pur- 
tându-le călare. Aşa dar, vedeţi că nu mai pot să vă 
mănânc”. 

La auzul vestei acesteia, regele broaştelor sări din 


apă, se căţără fără teamă pe spatele şarpelui şi nu 
mai putea de bucurie, văzând cum e dus călare şi 
plimbat. 

Pofta de călărit se trezi şi în celelalte broaște, cari 
făcură la fel. 

Intr'o zi, însă, şarpele se pretăcu că nu mai poate 
de slab ce este şi îi zise regelui broaştelor: „Stăpâne, 
nu mai pot să mă misc, fără să mănânc; de aceea, 
dă-mi ceva să-mi apuc sufletul. 

— Ei bine, îi întoarse vorba regele, care înebunise 
de dragul călătoriei, mănâncă în fiecare zi câte şase 
broaşte”. Poi Wes pe [ȘI 

Şi aşa, şarpele tot mânca şi se îndopa cu broaşte, 
până ce nu lăsă nici una în viaţă. Ba nici regele lor 
nu avu parte de o soartă mai bună. 


Pa 


St. Pr. 


PAG. 12 00000000000000000000000000000@0oçqqoçoqeosooqoooq DIMINEAȚA 


COPIILOR 


— 0 POVESTE — 


(cu care... nam putut a- 
dormi pe Magda și Mircea) 


1). Copiii furaţi de moşneag 


„Să tot lie vre-o 40 de ani de-atunci. Şi eu eram 
un copil; poate mei răsărit decât voi. Intro după 
amiază de vară, mergând spre Broşteni, nu ştiu cum 
mam lenevit pe la jumătatea drumului, că in loc să 
grăbesc, să ajung, m'am abătut din cale, m'am suit 
pe deal, şi lângă răsullătoarea tunelului părăsit dela 
Boroaia m'am tolănit la umbra unui copac stufos şi 
mare, care fiind singur p2 muchea dealului pleşuv, pă- 
rea că-l străjueşte. O boare de vânt ce abia adia, îmi 
ainta obraii. Nu-mi dau seama, dacă am închis, sau 
nu ochii; dar ştiu că tot ascultând bâzâitul albirelor, 
mi s'a părut, că încep a le cunoaşte graiul, şi că ele, 
cu zumzetul lor monoton, încearcă să mă adozrmă, 
spunându-mi o poveste... 


A fost odată un moşneag bătrân-bătrân, cu o 
barbă albă-albă, şi atâta de lungă, încât un fir de 
păr din barba lui mar fi încăput, dacă Lai fi de- 
pănat pe o macara de aţă. Nu ştia nimeni unde stă şi 
ce face. 

Era tăcut, părea blând şi nume din când în când 
era văzut prin târg făcând cumpărături, cu care pornea 
spre barieră. Şi iată că într'o dimineaţă, umblând el 
prin târg, tot pe străzi dosnice, unde întâlnea vre-un 
copil mai zburdalnic, îl prindea, îl lega de gât cu un 
lir din barbă, şi mergea mai departe. La inceput, co- 
pilul prins se zbătea, plângea, căuta să rămâie în 
urmă, dar când vedea că e strâns de gât cu firul de 


păr, pe care ni-l putea rupe cu mânuţele lui, isi 
p.eca în piept căpuşorul, ofta şi se ducea ascultător 
după moşneag. Cine i-ar fi întâlnit, şi mar fi văzut 
jirul de păr subțire, nici mar fi bănuit cá copilul e 
legat. | I 
` Până la amiază se adunaseră 29 de copii şi nu 
mai erau decât puline case până la marginea târgului. 

Deodată iese dintr'o curte sărăcăcioasă un copil 
in fugă, cu un ban în mână, şi cearcă să treacă strada 
chiar prin fața moşneagu'ui. Moşneagul haj!, pune 
mâna şi pe el, îl leagă şi porneşte şi mei grăbit, 
ieşind din târg. 

De cum zu ieşit, au părăsit drumul mare, au trecut 
printr'o livadă (în care moşneagul s'a oprit şi le-a 
dat fructe), au trecut peste un câmp întins, pe care 
nu se vedea decât departe-departe o stână; au mai 
trecut pe lângă o pădurice (de tare copiilor le era 
tare frică, şi au răsuflat uşuraţi, când au trecut de 
ea) şi după ce au mai ocolit un vârf de deal, au dat 
de o deschidere mare, ca o gură de cuptor uriaş şi 
au intrat pe acolo sub pământ, nu însă mai înainte 
ca mirii prizonieri să nu fi făcut o ultimă, dar za- 
darnică împotivire. 

Dar cu toate că au intrat sub pământ, înăuntru 
nu era întuneric. era o încăpere mare, lungă, aşaca o 
pivniţă largă şi bine boltită. Şi cu toate că nu avea 
fereşti, avea în partea de sus o deschidere destul 
de mare, pe care se vedea colţişorul unui nouraş de 
pe cer. De-o parte şi dz alta, de-alungul păreţilor, 
erau treizeci de pătuşoare de copii, curate, cu plăpu- 
mioare roz, si lângă fiecare câte un dulăpior, fără 
nimic pe el. 

Moşneagul s'a scotocit prin buzunare, a scos o 


DIMINEAȚA COPIILO Reeeeeseeeeseo0ooo0o0o0.0000000000vo0900ooooeo PAG. 13 


pereche de foarfeci, a strâns în mâna stângă mă- 
nunctiul celor 30 de fire de păr, şi cu mâna dreaptă 
le-a tăiat dintr'odată, iar copiii au simţit cum se slă- 
beşte legătura dela gât; dar cu toate acestea nici 
unul nu şi-a scos părul de după gât şi n'a incercat 
să fugă, pentrucă erau încă îngroziţi de răpirea lor şi 
de locul unde se găsesc. 

Ca să le aducă inima la loc, moşneagul i-a netezit 
pe toți pe cap şi le-a vorbit cu blândeţe: „Să nu 
vă fie frică, copii; voi staţi aici şi vă jucaţi; aveţi 
voie să faceţi tot ce veţi vrea — numai usa din fund 
să n'o deschideţi”... 

Uitându-se spre fundul odăizi, copiii au văzut o 
uşă, ca a unui dulap zidit în perete; dar când au 
întors capul, abia au mai apucat a vedea pe moşneag 
ieşind pe unde au intrat şi închizând nişte uşi grele 
pe cari nici nu le văzuseră la venire. Si iar li sa 
strâns inima, auzind cum se întoarce cheia de două 
ori. 

Rămaşi singuri, copiii au stat o bucată de vreme 
tăcuţi. Ei nici nu se cunoşteau între dânşii — decât 
vre-o doi trei — şi nici nu li era gândul la joacă. 
Numai din când în când se auzea câte un oftat. Dar 
din suspin în suspin, unul mai micut a dat în plâns... 
Indată s'a desprins dintre ei copilul cel de pe urmă 
prins, Georgică, şi cu toate că el insuşi era un plod 
de vre-o şapte anişori, sa apropiat de cel mai ne- 
norocit şi a început să-l mângâie. „Nu mai plânge, 
i-a zis, că nu ni se poate întâmpla nimica rău; voi 
nu vedeţi, că aici totul e pregătit pentru noi? N'aţi 
văzut că moşul e bun? Eu nu am nisi o teamă — 
că ascut pe mămica; şi ştiu eu, că dacă asculţi de 
mămică, nu ţi se poate întâmpla ceva rău. Mie îmi 
pare rău fiindcă nu m'am întors acasă să duc mai 
degrabă pâinea, după care mă ftrimesese — şi am 
pierdut şi banul”. 

lar s'a făcut tăcere. Copiii s'au mai liniştit; au în- 
ceput a se grupa câte doi trei; ba unul chiar a râs -— 
cine ştie de ce drăcie. 

După un timp, un alt băiat, dar mai mare” (poate 
să fi avut chiar 10 ani), murder îmbrăcat şi cu hai- 
nele aninate în multe locuri; un băiat despre care 
oricine putea să ghicească uşor, că nu cam ascultă 
de măjnica lui, a strigat hotărît: 

„Măi băeți, eu deschid uşa! 

— N'ai auzit, că a închis-o? 

— Nu aceia; cea din fund”... 

Şi îndată s'a îndreptat într'acolo, urmat de alţii. 

Georgică, înspăimântat de~ neascultare, a început 
să țipe: „Nu vă duceţi!... Nu se poate!... Să nu des- 
chideți, că mie mi-a spus mălmica o poveste, în care 
tot aşa o fată a fost oprită să deschidă o uşă, şi 
când a deschis-o, a eşit o mulţime de balauri şi... 
broaşte, şi au mâncato!” Copiii şi-au amintit cu toţii 
o poveste la fel. Gândul, că după uşa aceea, aşa de a- 
proape de ei, sunt balaui — şi nu mai era niciunul, 
care să nu creadă că balauri trebue să fiè — le-a 


îngheţat glasul şi avântul. Fiecare a început să-şi 
amintească păcatele: că ma ascultat pe tata; cá a 
vărsat donița ve:inei; că a aruncat o piatră după un 
om ghebos; că a legat o tinichea de coada unui 
câine — şi atuma, dacă nu mai era nici vorbă, ca 
vreunul să deschidă uşa, frica lor era ca înseși dihă- 
niie să nu o deschidă, şi să-i pape până la unul. 
Ce-a făcut lupul cu cei trei iezi cucuieţi? Nu mai era 
chip de stat acolo. 

Mai mult pe şoptiie unul dintrinşii a intrebat: 
„Oare pătuşoarele acestea sunt grele? N'am putea 
noi pune unul peste altul şi să fugim pe sus?” Dar 
nici ma apueat a sfârşi vorba, şi un pat a şi fost 
tras în mijlocul odăei. De împotrivirea lui Georgică 
nu mai ținea nimeni seamă. 


x 


lată, însă, că în locul patului, ei zăresc un capac; 
şi tot planul lor de fugă sa indreptat spre el. 

„Poate pe aici e o ieşire. 

— Dar dacă e o pivniţă? 

— Să-l deschidem. 

— Deschide-l tu. 

— Ba tu. 

— Nu aşa. Să ascu'tám întâi, dacă nu mişcă ceva. 

— Pune urechia. > 

— Ba pune-o tu”. 

In sfârşit unul mei curajos, murdar îmbrăcat şi cu 
hainele aninate în multe locuri, care desigur că nu 
asculta de mamica lui, ţinându-şi răsuflarea, sa a- 


PAG. 14 @6000000000000000000000000000000000000000%*@*e0 DIMINEAȚA COPIILOR 


plecat încetişor tleasupra capacului — şi... repede s'a 
sculat, galben lẹ faţă: auzise o rozătură uşoară! 

In acelaş timp, printr'o mică gaură făcută în capac, 
a ieşit din podele, un şoricel alb. Copiilor li s'a părut 
că iese un elefant, aşa de tare s'au speriat şi s'au 
îndepărtat. i ! 

Dar şoricelul acesta, cu blăniţă albă şi botişorul 
roz, nu era ca toţi şoarecii, ci era năzdrăvan, adică 
ştia multe, şi vorbea ca oamenii! Vorbea cam ascu- 
tit, dar îl puteai uşor înțelege. Şi cum a ieşit, s'a suit 
fuguța pe cel mai apropiat dulăpaş şi a început să 
vorbească: 

„Bine aţi venit, copii!... Să nu vă fie frică... Mo- 
şul, care v'a adus aici, e cel mai, bun omi din lume. 
Fără de el, cine ştie ce pisică mar fi mâncat; şi 
ar fi fost păcat, pentrucă şi eu sumt um suflet de 
copil, ca voi — dar am fost b'estemiat. Am necăjit, a- 


cum trei ani, o bătrână, care trebue să fi fost vrăji- 
toare, şi m'a făcut şoricel alb pentru trei ani, şi numai 
in 'ajunul fiecărui an mă fac copil pentru câteva cea- 
suri. Şi an şi acum doi ani, când ami devenit copil 
am găsit adus zici câte un copil pentru câteva ceasuri, 
iar de mâine dimineață — pentru totdeauna. Să 
nu vă fie frică. După uşa din fund nu e nimic; e altă 
odaie. Dar aţi făcut bine că n'aţi deschis-o, pentrucă 
bunicul s'ar fi supărat numai că sunteţi neascul- 
tători. 

Mai bine luați şi vă jucaţi. Alegeţi-vă fiecare câte 
un pătişor, şi sub fiecare pat este câte o cutie, la fel 
cu asta, cu jucării. Eu am să miai lipsesc puţin -— 
că mai any treabă”. 

Şi şoaricelul a pierit. 

Lo. Pa. 

(Va urma) 


musususrcunaunannanúuunasuqanusuunasununanunu; PPP PEPSI LILI LL UL LL LL LL LL les 


LA UN BOTEZ DE PITICI 


După Fraţii Grimm 


s to 


A fost odată o servitoare săracă, dar harnicá şi 
curată. Mătura şi deretica în toate zilele, îngrijind 
bine de casă. Intr'o dimineaţă, când voia să se apuce 
de lucru, găsi pe jos o scrisoare. Fiindcă nu ştia să 
citească, lăsă mătua întrun colţ şi se duse să a- 
rate stăpânilor săi scrisoarea. 

Scrisoarea aceasta era o invitaţie dela pitici, cari 
o rugau să le fie nașe la un copil. 

Servitoarea nu se putea hotări ce să facă; în 
sfârşit, după ce se gândi şi se răzgândi, se hotări 
să meargă, deoarece aflase că e periculos să res- 
pingi o invitaţie a piticilor. i 

Trei pitici o luară si o conduserá intr'o peşteră, 
din munte, unde era locuința lor. Totul acolo era 
mic-mititel, dar asa de dràgut, încât era o plăcere 
să tot priveşti. Lehuza sătea culcată întrun pat de 
abanos încrustat cu perle si era acoperită cu o pla- 
pomă brodată toată cu aur. Leagănul copilului era 
de fildeş, iară baia de aur plin. 

După botez, servitoarea voia să se înapoieze nu- 
maidecât la stăpânii săi, însă piticii o rugară stărui- 
tor să stea trei zile cu dânşii. Aceste trei zile fură 
petrecute în veselie şi sărbători, căci piticii sunt de 
obiceiu nişte ființe foarte drăguţe. 

După ce trecură cele trei zile, piticii îi umplură bu- 
zunarele cu galbeni de aur şi o însoţiră până la eşirea 
din peşteră. Sosind la stăpânii săi, începu din nou 
să muncească aşa cum! făcea în toate zilele şi isi luă 
mătura din colţul în care o lăsase. Dar spre nespusa 
oi mirare, în loc de a găsi pe stăpâni, văzu că 
în casă locuesc oameni străini, cari o întrebară cine 
este şi ce caută acolo. Atunci servitoarea află că 
nu stătuse la pitici numai trei zile, precum îşi închi- 
puise ea, ci şapte ani in cap, iar în timpul acesta 
stăpânii îi muriseră. 

—— Ah n 


DIMINEATA COPIILOR 


CADU TARE ERA JE 


PAG. 15 


Pagina distractivă 


Rezultatul concursului lunar No. 25 


DESLEGARILE JOCURILOR 
1) Proverb ascuns 


2) Joc muzical 


1 
1) N U MERAR F A 
2) E FRACTIE M | 
31 CER AMICĂ eg 
41] FĂRĂ |ÎIMATĂ D O 
55| NOR MAL R E 
UL. A 
Primul careu: Nu e cer fără nor s „a 
3) Joc în pătrat LA 
2 Dela 1 2: FILADELFIA 
DD AP-A. LATA e YE PU RR A E aa 
2) ALUNE 
3). L:-U PARA 4) Şaradă > 
4y Ac MILE 
5) TEACA AMIN TIRE 


DESLEGATORII JOCURILOR 


Au deslegat patru jocuri urmă- 

torii cititori din 
CAPITALA 

Constanța Gregorian, Titi Nicu- 
lescu, Anton H. Muster, Samuel Mam- 
not, Saul Leibovici, Dinu Conitz, Cleo 
patra Duzescu, Ionel Mitrani, Nora 
şi Ritla Gross, Kleimann-Adela, Lelia 
şi Marcel Kaufmann, Ştefănescu Cleo- 
patra, Ştefănescu Marin, Ştefănescu 
Constantin, Ştefănescu Aurel, Birn- 
baum Bernardo, Lăzărescu Niculae, 
Brătescu Gh. Gheorghe, Elena Massu, 
Otto. Feltz, Aron Behar, Hedviga Ta- 
nach, Stella Silberştein, Uschersohn 
I. Heinerich, Uschersohn I. Oscar, 
Sorel Avramescu, Rozica Lazarovici, 
Nedelcu M. Ion, Voinarovschi Vic- 
tor, Mihail Angelescu, Bibi si Lydia 
Zelțer, Elena Vasilescu, V. Ciurea, 
Wechsler Mauriciu, Lalescu Nicolae, 
Steinberg Teodor, Leonida, Sergiu si 


Silvia Sandulescu, Dinu Albulescu, 
Madeleine Schvartz, Emilia Necula, 
Dumitrescu G. Eugenia, Alice Na- 


lanson. Simon Janetta, Gheorghe Ne- 
cula, Otilia Hoffmann, George M. 
Tabacu, Victor Sabetay, S. Bischoff si 
M. Arie, Eugenia Şt. Coşuleţ, Po- 
pescu V. Mihai, Leonte N. Ilie, Ar- 
nold Abramovici, Kestler Alexandru, 
Peretz Alexandru, Bobi S. Segal, De- 
nise Mitrani, Vulcanescu Gh. M, Meca 
I. Iie, Boriss Gh. Virgiliu, Dida Be- 
dreag, Lydia Mareş, Grigorescu D. 
Dumitru, Bobeica Nicolae, Erica 
Schânbaum, Panaitescu C. Grigore, 
Natalia Nicolicescu, Dumitrescu M. 
Emil, Virginia Angelescu, Ruru si 


Ionel Lascarov-Moldovanu, Frank C. 
Retty. Sophie şi Mişu Marienberg, Ga- 
nițchi Sergiu, Petru Balenty-Budu, Le 
tilia Ràdule cu, Ionescu Cristea, Mia 
Conn, Mircea A. Munteanu, Goldmann 
Lyda, Adrian A. Munteanu, Barasch 
Cornel. Rozalia Goldenberg, Emanuel 
Rabinovici, Iordan Ilie, Elvira 
Dell'Orto. Micu G. Lerner, Edithe 
Blumenfeld, Nelly Marcu, Nelu Sir- 
kus, Mateescu A. Alexandru, Anton 
Donciulescu, Penchas Siréne, Aurel 
Moritz, Aristide Pappo, Getta Fein- 
ştein, Mircea Juster, Hary Juster, 
Elsy Marcovici, Iordan Pentre, Gol- 
denebrg Osias, Alexandrina Pene cu, 
Emilia şi Laura Dăscălescu, Stan lon, 
Rostoker Milly, Jeana si Sandu Dră- 
gulănescu, Dumitru Blănaru, Elena 
si Lucia Dumitrescu, lonak G. Adrian, 
Nicu S. Gherassy, Focşaner Soliza, 
Breyer A., Manolescu T. Nicu, Sin- 
ger Carol, Zitta Fildermann, Edu Gh. 
Dumitru, Marioara Gany, Daisy Ka- 
merling, Blanche si Leopold Ebner, 
Iulian-Țică Dulberger, Eufrosina M. 
Vrânceanu, Mircea M. Vrânceanu, A- 
nastasiu A. Maria, Silvia Pauker, 
Lys King, Dorel Schick, Florica Io- 
nescu, Costel și Marioara Cocea, Ha- 
riclia Coca D. Voineagu, Lilly Schi- 
ler, Marcella Rosenblum, Sabina și 
Leonard Segall, Spie Carol, Daisy 
Rubinştein, Florin N. Ionescu, Eu- 
gen Marian, Zoe P. Melchisedec, E- 
manuel Rabinovici, Hary Cohn, Lola 
Cohn, Adina şi Beatrice Bernescu, 
Venera V. Tănăsescu, Agata Pă- 
unescu. Alex. Clonaru, Iacob Assael, 


Isi si Elise Bercovici, Zaharache I. 
Alfred. 


Au deslegat trei jocuri, următorii 

cititori din 
CAPITALA 

Mircea I. Agapin, Sofia Naimann, 
Rosman A. Tiberiu, Puiu, şi Sandu 
Woinarovski, Dorin si Florin Dran, 
Schein Steriana, Ionescu A. Aurelia, 
Elba Laub. Otilia Pop, Ionescu Ma- 
ria, Minna Schurberg, Etty Watts, 
Aglae V. Metaxa, Tomaşescu Gheor- 
ghe, Lola şi Armand  Goldștein. 
Schmith Constantin, Marcel si Alice 
Hasan, Emil si Charlotte Sireitman- 
Micheline Delage, Beatrice Spinner, 
Coleta-Speranta Petrescu, Nelu Eco- 


nomu, lonel I. Chircă, Lidia Avra- 
movici. Lenuta Budrescu, Victoria 
Andreescu, Ionescu Anton, 


Au deslegat două jocuri următorii 

cititori din 
CAPITALA 

Adina Moscovici, Dobrescu Mircea, 
Nicolau N. Nicolae, Mândra Pala- 
descu, Costea Maria, Paula Tannen- 
zapf, Lya Coletta Ştefănescu, M. So- 
lomon. 


Au deslegat un joc, următorii 
cititori din 
CAPITALA 
Copa Maria, Levy Rubin, Max Gher- 
son, Aroneanu I. Aurel, Weltt I. Al- 
bert. 


In numărul viitor vom publica nü- 
mele deslegătorilor din IAD şi 
al premiatilor. 2 Ç 


i 3 i 
“DE VORBĂ CUCITITORII 


V. Roş.-Galaţi.— „Sfârşit de an“. Stătuindu te să renunti 
la pseudonime cam fără rost, iţi spunem că poezia trimisă 
de d-ta e slabuţă. Nu cunoşti nici tehnica versului, potrivi- 
vea numărului de silabe dintr'un vers, accentu! ritmic, etc. 
In afară de aceasta, poezii cu explicaţii de cuvinte nu se o- 
bişnuesc de Joc. Incă ceva. Dece scrii cuvintele „liniștiți“, 
„scuzaţi“, ráspuudeti“, despărțind printr'o liniutá pe și dela 
"= N lor ? Fii atent la aceste reguli elementare de orto- 
grafie. 

Ben. Schw.-Galaţi. — „Puterea adevărului”. Te credem 
când ne spui că e foarte greu să faci povestiri, nuvele şi 
poezii. Ştii însă care e cauza principală a greutăţii? Aceea 
că eşti incă în vârstă mică, n'ai, prin urmare, nici cultura, 
nici experienţa necesară, precum de asemenea, ru cunoşti 
în deajuns limba literară. De aceea, continuă să fii cititor, 
iolosindu-te de cele scrise de oameni mai în vârstă şi mai 
învăţaţi decât d-ta. Iti va veni şi d-tale rândul. 

St.-Intorsura.— Citeşte oricare poezie publicată, compa- 
rá-o cu bucăţile trimise de d ta şi despre cari crezi că sunt 
în versuri şi vei vedea că te-ai înşelat, când, scriind rându- 
lile în forma de versuri, ţi-ai închipuit că ai făcut poezii. 
Bucăţile cărora d-ta Je zici „poezii“ n'au rimă, n'au număr 
potrivit de silabe, în sfârşit nau nimic din ceeace toată lu- 
mea numește „poezie“. 

Nic. N. N.-Loco.—A trecut mai bine de o lună de când 
ţi-am comunicat la această rubrică să treci într'o după a- 
miazi la redacţia revistei noastre, pentru a-ţi propune unele 
îndreptări la bucata d-tale „Cele două păpuşi“. De oarece 
până acum n'avem n ci un răspuns din partea d-tale, ma- 
nusciisul nu-l mai publicăm, cu toate că, dacă i s'ar fi tă- 
cut unele sch'mbări, ar îi fost bun de publicat. 

N. Gr.-Loco.- Credem că ar fi mai bine ca poezia „Lă- 
custa“ să o retaci, menţinând ritmul şi numărul de silabe 
din prima strofă până la sfârşit („Lăcusta, lăcusta, Prin la- 
nuri se-avântă“), iar în rândul al doilea evitând unele ex- 
puneri oarecum banale, cum, de pildă, că „lăcustele apar 
când se coace grâul“. Fii, de asemenea, atent la construc- 
tia razei, ca să nu scrii „Lăcustele face bobu) în mormanuri“. 

C. F. Tr.-Ştirbey.— „Românul“. Poeziile patiotice, când 


„au un ton prea declamator şi cuvinte de umplutură, sea- 


mănă mai de grabă cu un discurs rostit de un vorbitor me- 
diocru şi care caută efectul în fraze goale şi răsunătoare. 
Citeşte cu băgare de seamă frumoasele posat poetice cu 
caracter patriotic ale marilor noştri poeti şi vei vedea că in- 
tr'insele nu sunt nici ocări, nici ameninţări lără rost la adresa 
sei popoare şi nici cuvinte cari să nu fie bine aşezate la 
ocul lor. 

Găl. N.-Bălţi. — Drăguţă domnişoară, ca subiect, poves- 
tea trimisă de d-ta „Prinţul norocos“ este destul de fru- 
moasă. Află însă că e o deosebire mare între a îi o po- 
veste şi a putea să o scrii aşa, ca să placă cititorilor. D-ta 
eşti încă în vârstă mică, de aceea nu poti să scrii de pe a- 
cum poveşti. Cel mai bun lucru este să citeşti cele scrise 
de oameni mai în vârstă şi cari au cultura şi priceperea 
necesară. 5 

L. Tur.-Loco. — ,Copilúl si fluturele“. Ar fi mai bine si 
poezia d-tale ar îi mai reuşită, dacă ai înlocui cuvântul 
„prea“ din versurile 2 şi 3 din strofa întâia, Relă-o, aşa cum 
îţi spunem şi trimite-o din nou. 

L. D. Råd -Loco. — lli publicăm poezia „La examen“, iar 
poezia „Dor de primăvară“ o păstrăm ca să apară în „Al- 
manahul Şcolarilor* pe anul 1929. bastelul despre „larnă“ 
ar fi mai bine să-l trimiti unei reviste literare. 

Al. Al.-Constanța. - Poezia „Rugăciuhe“ pentru Dan se 
publică, A 

Th. Ş.-Fălciu.— „Cântec de leagăn“. Cu toate că poezia 
d-tale este destul de reuşit scrisă, totuşi nu o publicăm, de 
oarece cu subiectul acesta şi aproape cu termeni la fel, am 
publicat o mulţime de poezii. 


PAG, 7000000000000000000000000t00eeeteeeeeeeeoeeee DIMINEAȚA COPIILOR 


In n-rul viitor vom publica, între altele, şi la pa- 
ginile 8-9, o foarte amuzantă păţanie a lui Haplea, 
întitulată „„Tot Haplea mai deştept". 

In acelaş număr, cititorii vor găsi, scrisă de 
Ali-Baba, o minunată poveste spaniolă cu titlul 
„„Viteazul Tomasito**. Suntem siguri că şi acea- 
stă poveste va fi citită cu o papă plăcere. 
usanmnanmnunnnuununucumnunusnunaunnanusununnuunanasusnannúunuúunuu 


P AZITI COPIII ç 


Cel mai eficace prevenitiv pentru paralizie 
infantilă este tratamentul razelor la plaja 
artificială str. Mircea Vodă 44, suprave- 
ghiaţi de medici specialişti, precauţiuni 
strict higienice. 


Cereţi pretutindeni A 


„PLICI SI PLUM“ 
- PREŢUL 20 LEI 


Ascultă-mă 
mititico, 
Trebuie să creşti 
mare, sănătoasă şi ro- 
bustă, trebuie să în- 
veţi cu plăcere şi fără 
a obosi, la timpul tău 
trebuie să devii aju- 
torul şi sprijinul mamii 
‘în ocupațiile casnice, 
treb. e deci să păstrezi 
negreşit acel dar ne- 
prețuit ca se chiamă 
sănătate. 

Ei bine, dacă vrei 
să obţii toate astea nu 
pierde ocaziunea de a 
bea zilnic o ceaşcă de 


Cacao pe care mama prevăzătoare ţi-o va da 
e dimineața si pe care tu o savurezi cu 
ROA multă poftă, fiind de gust excelent. 
Ai putea dori ceva ` Knor 9 
mai delicios de cât á 


J 


o CACAO 
De vânzare la drogherii si mag. cu coloniale. 
 Gmununnnuunuannun anannane 


A VENIT VACANTA! 


Cea mai plăcută şi mai antrenantă ocupație, pentru 
şcolarii mai mari, în timpul vacanței, e rezolva- 
rea jocurilor distractive pe care le publica revista 
„„Realitatea Ilustrată“*. z i 

Ultimul număr al acestei reviste, pe lângă un joc 
ilustrat de silabe încrucişate, cum nu s'a mai publicat 
în româneşte, găsiți condițiunile unui concurs între 
autorii de jocuri distractive. 


unnusunuaaqunucununuununanusunaanuaananananusnaqanaunananara, 


O bonboana 


O bonboană la „SUCHARD” 
Este o minune! 

Căci 'n lume am umblat 

Dar... m'am găsit mai bune. 


— [N  —< = $ 
ATELIERELE sADEVERUM SEE k: 


"y 


ANUL W DIMINEATA 
|232 COPIILOR 


DIRECTOR: N. BATZARIA. 


Aţi dori să vă fotografieze acest fotograf mic, dar care se crede artist mare ? 


Preţul Lei 5 


PAG. 2 ' : 


Ce este Universitatea dela Vălenii de 
Munte ? 


Zilele acestea am primit din partea mei multor 
cititori întrebarea de miai sus. 

Spunem mai întâj pentru cei cari nor fi ştiind că 
Vălenii-de-Munte este o comună urbană din judeţul 
Prahova aşezată. in regiunea dealurilor şi aproape 
de râul Teleajen. La Văleni sunt multe livezi de 
pruni şi din prunele de acolo se face cea mai bună 
ţuică din ţară, cunoscută sub nutnele de ţuică de 
Văleni. 

Orăşelul Vălenii-de-Munte a devenit insă cunos- 
cut în toată tara prin „Universitatea populară N. 
_ Forga”, numită aşa după numele d-lui N. Iorga, ves- 
titul profesor şi învăţat român, care a întemeiat-o. 


— 


Cum funcţionează Universitatea dela 
Văleni. 


Cursurile „Universităţii populare N. Iorga” se țin 
în timpul verei şi durează o lună — dala 15 Iu- 
lie la 15 August sau, aşa cum sa făcut anul acesta, 
dela 1 lulie la 1 August. | ` 

Aceste cursuri sunt ascultate de studenți, studente, 
învăţători, profesori, avocaţi, etc. Merg şi tineri şi 
mrg şi oameni mai in vârstă. 

Pentru a putea lua parte la ele, nu se cere nici un 
fel de certificat şi, bine înţeles, nu se trece nici un 
examen. Oricine e liber să le urmeze. 

Huditorul acestor cursuri este coinpus din Români 
veniţi din toate părţile Ţărei. Acolo se întâlnesc, se 
cunosc, se împrietenesc şi în modul acesta se stabi- 
lesc legături frumoase şi solide. Trăesc cu toţii o 
lună de zile în aceleaşi idei şi sentiniente înalte şi 
respiră cu toţii un aer de cultură, de dragoste de 
(mai bine, de o dorinţă de a lucra cu puteri unite 
pentru binele Tàrei şi al nezinului. 


Auditori minoritari 


Dar la Universitatea populară dela Vălenii-de 
Munte nu merg numai Români de origină, ci şi mulţi 
din concetăţenii noştri de altă limbă şi origină. Merg 
acolo îndemnați de dorința de a învăţa româneşte 
şi de a cunoaşte mai de aproape cultura poporului 
român şi sufletul românesc. 

După o şedere de o lună de zile — şi cei mai 
imulţi vin regulat în toţi anii — aceşti elevi de bună- 
voe pleacă dela Vălenji-de-Munte nu numai cu miai 


De TOATE și AMESTECĂ 


DIMINEATA COPIILOR 


2 


bune cunoştinţe despre limba şi cultura română, des- 
pre trecutul poporului român, dar şi cu idei mai bune 
şi mai frumoase despre Tara Românească şi po- 
porul român. Pleacă ducând cu dânşii sentimente 
de bună prietenie pentru tot ce este românesc. 

Şi aşa, intre ate binotaceri, Universitatea populară 
dela Văleni ajută la apropierea şi împrietenirea din- 
tre toţi locuitorii Țărei, fără deosebire de limbă şi 
naţionalitate. 


De către cine şi ce fel de cursuri se tin? 


Cele: mai multe cursuri se ţin de către profesori 
deia toate Universitățile din Țară. De sigur, în frun- 
tea tuturor stă d. profesor N. Jorga. 

Zilnic d-sa ţine câte-o prelegere (lecţie) de cel 
puţin o oră, vorbind imai ales despre chestiuni cari 
interesează trecutul Tárei şi al poporului. 

De altfel, fiecare profesor este pe deplin liber 
să-şi aleagă subiectul, In fiecare zi de lucru se ţin 
între 4—5 cursuri. 

In afară de profesorii români, vin să ţină Cursuri 
şi profesori de a'tă naţionalitate (Saşi, Unguri, etc.), 
precum vin şi vestiți profesori dim străinătate. 

Mai tin cursuri şi profesori dela şcolile secundare 
şi conterenţiari imai. buni din Ţară. 

Intre profesori -şi elevii de o lună sunt legături 
de camaraderie, mai ales că deseori acela care azi 
stă ca elev pe bancă, mâine este la rândul său pro- 
fesor. 


Cămin şi cantină. 


Studentele, studenţii şi, in genere, tinerii lipsiţi 
de mijloace plătesc pentru toată luna suma de 1500 
lei. In schimbul acestei sume, au pentru tot timpul 
acesta locuinţă şi masă. Trebuie să se ştie că Uni- 
versitatea populară dela Vălenii-de-Munte nu este 
înființată şi întreţinută de Stat, ci este intemeiată 
de d. profesor N. Iorga şi ea se întreține prin 
propriile ei -mijloace, fără vreun ajutor din partea 
statului. Cu atâta mai mare este meritul îundatoru- 
lui ei, d. profesor N. Iorga. 


Mai 'nainte de-a pleca 

Pe la băi, rog, nu uita 

Prima grije-a ta să fie, 

De la chioşc sau librărie 

Ca pe „PLICI SI PLUM“ să iai 
Si douzeci de lei să dai. 


REDACTIA SI ADMINISTRATIA 
BUCUREŞTI — Str. SARINDAR 7, parter. — TELEFON 6/67 


ABONAMENTE : 1 AN 200 LEI | UN NUMĂR 5 LEI 
6 LUNI 10 „ IN STRĂINĂTATE DUBLU 


22 IULIE 1928. — No. 232 Direc'or: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 
REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 
vrYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYY YYYYYYYYYYYYYYYY 
Mama má 'nvata Nu ştiu de trece Urcă pe dealuri, 
"o dintâi Pas — | teapa oma saa i Coboară iar — 
ot ce e n urmă, Prin flori şi iarbă Nu ştiu dincolo 
In urmă las. Zarea albastră. 4 SIT 
Ce flori răsar. 
Ce e în juru-mi Mă duc cu mama . 
Abia de ştiu — Până în vale — Si; mă înde 4 
Si văd 'nainte Nu Ştiu ‘nainte Şi mă in eamnă 
Drum cenuşiu. De mai e cale. Pasul voinic, 
i 2 $ Dar de dincolo 
Mă duc cu mama Mama mă lasă — N i ceia E 
Până n colnic, Nu Ştiu de ce,... u Ştiu nimic. 
Ce e dincolo Văd' înainte G. TALAZ 
Nu Ştiu nimic, Că drum mai e. 
—— o k= 
aF EP, de MOSULET 
Când privesc ce mă 'nconioară, Am pe Mitu, pe Azor, E frumoasă şi curată 7 
Ce-i prin casă şi pe-afară, Si mai am în dulăpior — Si 'n mătase e mbrăcată. 
Strig din suflet bucuros : Jucării nenumărate, Ce mai am, de vreți să ştiţi: 
„Doamne, cât e de frumos !“ Să ghicească cine poate — Am părinții mei iubiti, 
Ce măreț e mândrul soare ! Am un tren, un cal de lemn, Am pe mama, pe tăticu, 
Ce frumoşi sunt pomii 'n floare! Puşcă am de tras la semn, Am pe frățiorul Nicu 
Prin livezi şi pe câmpie Am şi o bucătărie, Toti sunt buni si mă iubesc, 
Este doar o bucurie. Si nu e chiar jucărie, Toti de mine se ngriiesc. ` 
Lângă mine, ian priviţi : O găleată, lopățică, Deci, să zicem „Să trăiască, SpA 
am prieteni fericiţi, Ba mai am o păpuşică. Domnul sfântul să-i păzească ! 
————— ock . 
° . - 
Scrisoare de la Voichiţa 
Nenicule, Să vezi, lui badea Neculae i-a căşunat să-l dee jos 
-obraiii s i lacrämi. c Hats Că ci-că el l-a pus acolo în nu ştiu care an ploios 
Cu-obrajii şerpuiț de lacrámi, cu sulletul indurerat Si cum n'avem un stâlp în vatră la oameni răi să ţie piept 


[Iti scriu aceste rânduri triste, nenicule îndepărtat. ă £ Mi ° 
Tu ştii caveam în fața casei un dud bătrân, un vechiu bunic, Ni La tăiat el badea, care credeam că e atât de drep'... 


„Moş Verde“, cum îmi spune mama că ii ziceai, când erai mic. Dacă trăia tăticul nostru — îmi zic în gând cum plâng şi scriu — 
Mai ostenea bădița Nae să ducă dudul 'a sicriu ? 


m bip toe pe voii erp lup: mir le cur pei Oho ! m'ar îi indrăznit unchieşul să-şi bată asttel joc de noi 
z miere zah i 7 e š 

Moş Verde-al tău subt umbra cărui sedeai vacanţa gânditor Nenicule, când vii acasă să stăm de vorbă amândoi ? 

Ta fost săracul dat să moară de junghiuri grele de topor. P. conf. Cristian Sârbu 
a 


.. 


PAG. 4 


DIMINEATA COPIILOR 


VirEAzuL, TomAsITo 


Poveste populară din Andaluzia 


n împărat avea un fiu de paispre- 
zece ani, curagios şi îndrăzneţ, pe 
care-l chema Tomasito. Intro zi, pe 
când se plimbau împreună în în- 
tinsele grădini ale palatului, ajun- 
seră înaintea unei fântâni, care era 
ascunsă între migdali şi trandafiri. 
O tăcere desăvârşită domnea în 
acest loc răcoros. Frunzele nu foşneau, nici o pa- 
săre nu cânta în arbori, iar apa curgea şi ea tăcută 


pierzându-se in nisip. Un portoeal isi pleca dea- 
supra apei limpezi crăcile sale îndoite de portocalele 
coapte şi câţiva paşi mai departe un trandafir gata 
să inflorească avea pe dânsul trei muguri nespus 
de mari. 

„Nu cunosc fântâna azeasta, zise impăratul, dar 
văd că e foarte frumoasă- şi bine umbrită; vom 
veni aci şi mâine şi dacă rozele înfloresc până a- 
tunci, le vom rupe, ca să le dăm mamei tale.” 


Prelucrare de Ali-Baba 


A doua zi, când veniră din nou, unul din cei 
trei muguri se deschisese într'o floare nemaipomenit 
de frumoasă. Nu numai că era frumoasă, dar ea 
singură răspândea un miros mai plăcut şi mai pu- 
ternic decât o întreagă grădină de flori. 

Impăratul rupse roza, pe când Tomasito, plecat 
asupra fântânei, strigă: „Tată, văd că în fundul a- 
pei slrăluceşte firul de aur al zânelor. 

— Nu vorbi copilării, băete. Vino şi nu tulbura 
apa fântânei”. 

Tomasito ascultă de nevoie. Pe când umbla a- 
lăturea de tatăl său, îşi aducea aminte de ce-i po- 
vestise o servitoare bătrână: „In fântânile din ţara 
mea, spunea servitoarea aceasta, când străluceşte în 
apă um fir de aur, dacă îl apuci şi-l depeni, să ştii 
că de firul acesta este agăţată o zână.” Şi Toma- 
sito îşi zicea singur: „Ce maş fi dat să văd dacă 
intr'adevăr este vre-o zână în fundul apei!” 

Impăratul dădu împărătesei floarea. Impărăteasa, 
căreia îi plăcu foarte mult, o puse pe masă in- 
teun vas cu apă proaspătă. In jurul acestei mese 
stăteau cucoanele şi fetele dela Curte şi brodau. După 
câteva minute însă au început să fie cu toate cu- 
prinse de nelinişte; unele trânteau jos lucrul şi visau 
şi oftau; altele, abia se stăpâneau să nu cânte; 
în sfârşit, altele mişcau picioarele, ca şi când ar fi 
auzit o horă îndrăcită. Guvernanta bătrână care le 
suprâveghia, se uită la ele încruntată, tuşi, bombăni, 
însă totul în zadar. Zâmbind, împărăteasa le zise: 
„Cred că v'ar plăcea să vă plimbaţi puţin. Mer- 
geți în grădină şi intoarceţi-vă după vre-o jumătate 
de oră. Cred că atunci veţi lucra cu o plăcere mai 
mare”. 

Dar bătrâna guvernantă grăi clătinând din cap: 
„După câte am înţeles, fetele sunt turburate de mi- 
rosul acestei roze. Niciodată n'am respirat un parfum 
mai îndrăcit. Eu însămi, dacă nu m'aş stăpâni, aş 
începe să cânt şi să joc; mă simt întinerită cu cel 
puţin şaizeci de ani. De aceea, dati-mi voe să a- 
runc această floare, căci gândesc că mirosul ei aşa de 
puternic nu e semn bun. 

— Mi-a dat-o împăratul, răspunse împărăteasa, 
şi vreau s'o păstrez din dragoste pentru dânsul. 
Du-o în odaia mea şi pune-o în lădiţa de aur în 
care-mi pun giuvaericalele. Acolo se va veşteji şi 
va pierde ceva din acest miros pătrunzător”. 

Bombănind, bătrâna guvernantă luă roza cu un 
aer de scârbă, o trânti supărată în lădița de aur 
şi după ce închise bine capacul, întoarse de trei 


DIMINEATA COPIILOR 


PAG. 5 


ori cheia de toamă 'că fuge floarea. „In sfârşit, zise 
ea împărătesei, ne-am scăpat de floarea blestemată; 
acum pot să se întoarcă şi fetele cari se plimbă prin 
grădină”. 

In adevăr, fetele se întoa:seră, se puseră din nou 
pe lucru şi până seara lucrară cu totul liniştite. 

Noaptea următoare, pe când împăratul dormea dus, 
a fost trezit speria! de un glas care-i zicea: „Stă- 
pâne, deschide-mi!” Dintru început, împăratul crezu 
că-l cheamă împărăteasa, dar văzu că împărăteasa 
dormea. „Stăpâne,deschide-mi!” se auzi pentru a 
doua oară. Impărsâtul, trezindu-se bine, se sculi. 
„Stăpâne, deschide-mi!” zise din nou glasul nerăb- 
dător — iar glasul părea că vine din lădiţa de aur. 

Impăratul deschise lădiţa. Din lădiţă eşi o fată 
mai frumoasă decât toate fetele din Spania; avea o- 
brajii mai albi decât zăpada şi presăraţi cu un tram- 
dafiriu uşor. Şi răspândea un miros mai plăcut şi 
mai puternic decât o grădină plină cu flori. 

„Sunt Regina Rozelor, îi zise: ea. la-mă de ne- 
vastă. 

— Cum să te iau? îi răspunse împăratul mirat. 
Vezi că sunt căsătorit. 

— Dacă-i așa, îi intoarse ea vorba, să ştii că eu 
Sunt din clipa azeasta stăpână peste tot palatul”. 

Deacolo Regina Rozelor intră în sala aurită a 
tronului şi chemând pe căpetenia paznicilor, îi zise cu 
glas poruncitor: „Luaţi pe împărăteasa care doarme, 
duceţi-o în închisoarea de sub pământ şi zidiţi uşa 
închisorii”. 

Impăratul auzea aceste porunci ciudate, dar nu în- 
drăznea să se împotrivească, fiindcă îi pierise tot cu- 
rajul. Stătea aiurit, cu ochii holbaţi şi nu scotea o 
singură vorbă. 

Văzând acestea, paznicii luară pe împărăteasă, o 


duseră în închisoarea de sub pământ şi zidiră pe 
dată uşa închisorii. 

A doua zi dimineaţa, Tomiasito veni, dar fu foarte 
mirat văzând că în locuinţa mamei sale găseşte pe 
Regina Rozelor. 

— Tu nu îmi eşti mamă, i se împotrivi băiatul. 

— Eu sunt aceia de care va trebui să asculti. 


pif 
AV NUD 
TU TUIA Te 


— DPI PIPI ez 
— ai i o Pestii dc Eau E a pe e ae i 2 TE AERE STIM 


PAG. 6 000000000000400000000000000000000000000*00e00 DIMINEAȚA COPIILOR 


— Voi asculta, dacă-mi porunceşte-tata, însă nu 
va putea să-mi poruncească să-ţi zic mamă”. 

Spunând cuvintele acestea, Tomasito îşi îndreptă 
privirile- spre tatăl “său, însă împăratul întoarse ca- 
pul, iar Tomasito eşi fără să sărute mâna Reginei 
Rozelor. 

Două zile la rând, Tomasito căută pe maică-sa 
în tot palatul; se cobori în beciuri, trase cu urechia 
la toate uşiie închisorilor, o chemă pe nume, strigă, 
însă totul fu în zadar. Se urcă din nou, făcu pe di- 
nafară ocolul tuturor zidurilor şi deodată se opri îna- 
intea unei mici deschizături. Auzise că îl cheamă 
cineva şi se părea că glasul vine din pământ. To- 
masito căzu în genunchi înaintea ferestruicei şi strigă: 
„Mamă, tu, mă chemi? Aicea sunt eu, Tomiasito”. 

Era în adevăr împărăteasa, care-i spuse lui To- 
masito cum fusese zidită uşa închisoarei şi cum lă- 
sată fără nici o hrană, era osândită să moară de 
foame şi sete. Tomasito dete fuga la bucătărie, luă 
câteva merinde şi o sticlă cu vin şi prin ferestruică 
i le întinse mampi sale, iar după aceea se întoarse la 
paat. Insă îi jură că are s'o scape. 

La palat nu găsi pe tatăl său, care plecase pentru 
mei multe zile la vânătoare, iar Regina Rozelor îl 
cnemă ŞI îl zise: „Tomasito, n'a: voie să eşi din palat 
până .la înapoierea tatălui tău”. 

Băiatul nu răspunse, însă seara se întoarse din 
nou la ferestruică ducând şi arum mâncare pentru 
maică-sa. 

„Trebuie negreşit să mă scap de obraznicul a- 
cesta”, işi zicea în gând Regina Rozelor. Şi merse sin- 
gură la fântâna din care eşise. Acolo totul era liniştit 
ca şi odinioară, doar cei doi muguri de roze pe care-i 
lăsase împăratul, nu mai erau p2 trandafiri. 

Regina Rozelor se apropie de fântână şi se plecă 
deasupra apei; un fir d2 aur strălucea în fund. Puse 
mâna pe el şi începu să-l depene. H depănă mult, 
iar când firul de aur ajunse un ghem gros ca pumaul, 
epa începu să fiarbă şi dintrinsa eşi o femeie care 
semăna ca două picături de apă cu Regina Rozelor 

„Surioară, îi zise azeasta, să-mi a'uţi să piară To- 
masito. Mâine îl voi trimite aici la tine; opreşte-l 
cu farmecele tale şi ţine-l în palatul nostru până în 
ziua in care se va prăpădi, fără să ia de veste tatăl 
său”, 

„Ziua următoare, Regina Rozelor chemi p2 Toma- 
sito şi îi zise: „Du-te şi umple un urcior cu apă 
dela fântâna zânelor”. 

Tomasito porni călare, luând un urcior de pământ. 
Mei înainte de a ajunge la fântână, întâlni un cer- 
şetor bătrân, care îi întinse mâna. Tomasito, care 
avea suflet bun, opri calul şi dete cerşetorului un bam 

„de argint. „Dumnezeu să-ţi răsplătească însutit, răs- 
punse cerşeto:ul. Dar încotro ţi-e drumul, fiule ? 

-— Merg să iau apă dela fântâna „zânelor.. . 
„„— Dază-i așa, îi zise din nou.gerşetoriul, ascultă-mă, 
fiindcă eşti în primejdie. In fântâna aceea locuesc 
două zâne, cari sunt surori cu Regina Rozelor. Ele 


au să încerce să te oprească acolo; dar să nu le pri- 
veşti şi nici să le asculţi, ci să iei apă repede fără 
să te dai jos depe cal”. 

Tomasito mulțumi cerşetorului şi făcu întocmai. In 
adevăr, la fântână văzu două fete tinere cari-l chemau 
şi-l rugau să descalece, decât el nu le privi şi nu 
le ascultă, ci după ce umplu urciorul cu apă, se în- 
toarse într'o fugă la palat. 

„Du acest urcior stăpânei tale, zise el unei sluj- 
nice şi spune-i că Tomasit-o s'a întors dela fântâna 
zânelor”. Când află vestea aceasta, Regina Roze- 
or se făcu foc de mânie. După câteva zile chemă 
din nou pe Tomasito şi îi zise: „Vreau să-mi aduci 
trei portocale dela fântâna zânelor”. 

Tomasito porni călare si în drum întâlni din nou 
pe bătrânul cerşetor. căruia îi spuse unde merge. 

„Dacă vrei să scapi cm viată. îi zise cersetorul, 
rupe portocalele din goana calului”. 

"Când aiunse la fântână. Tomasito văzu pe cele 
două fete tinere cari îl asteptau. Una din ele îi a- 
runcă un lal, el însă nu se opri, ci rupse portocaiele 
din goana calului şi întorcându-se la palat, le trimise 
Reginei Rozelor cu aceiași slujnică. 

Regina Rozelor, care nu-şi mai încăpea locului 
de mânie şi blestema pe surorile sa'e, chemi p-atru 
a treia oară pe Tomasito şi îi zise: „Te gonesc de 
la palat. Dacă mai mergi să vezi pe maică-ta, să 
ştii că am să poruncesc să-ţi taie numai decât capul”. 

Tomasito părăsi palatul şi porni la drum, unde 
întâlni pe cerşetorul bătrân care îl întrebă: „„Inco- 
tro ai pornit din nou, fiule? 

— Nici eu nu mai ştiu. Regina Rozelor m'a alun- 
gat, iar tata nu-mi duce deloc de grije. 

— Ascultă, băete, dacă eşti băiat de curaj, an să 
te învăţ eu cum să scapi pe mama ta. Ştiu drumul 
care duce la paiatul zânelor şi te voi însoţi până a- 
colo. Caută să intri înăuntru, unde într'o odaie sin- 
gurețică vei vedea trei lumânări aprinse: lumânăriie 
acestea sunt viețile Reginei Rozelor şi ale celor două 
surori ale ei. E de auns să sufli odată şi să le stingi, 
pentruca în aceiași clipă cele trei zâne să moară. 

— Să mergem”, răspunse Tomasito. Se desbrăcă 


de hzinele sale bogate, isi trecu o manta găurită pe: 


care i-o împrumutase cerşetorul, îşi înegri mâinile şi 
fața şi aşa merseră amândoi până la palatul zâne- 
lor, unde Tomasito intră singur. 

Unei zâne, care etau acolo, Tomasito îi zise: ,Re- 
gina Rozelor te aşteaptă la fântâna zânelor. 

— Dar cine eşti tu? îl întrebă ea. 

— Sunt păzitorul de capre dela palat, răspunse 
Tomasito. 

— Si dece nu ne-a chemat aşa cum făcea până 
acuma? Ç 

— Mi-a spus ceva, cum că mar fi putut prinde 
firul de aur din fântână, dar bine, bine, n'am înţeles 
nici eu. 

— Plec cu soră-mea, îi zise zâna, iar pe tine te 


DIMINEATA COPIILO Reeeoqo000000000000000000000000000000000000% 


inchidem zicea până la intoarcerea noastră. Dacă ai 
minţit, să-ţi iai rămas bun dela viață”. ; 

Tomasito. fu inchis intr'o odăiță, care, n'avea altă 
ieşire decât o use cu zăbrele de fier. Cu toate azes- 
tea, putu să iasă şi începu să cerceteze palatul. 
După ce a deschis şi închis sute de porţi, a;unse 
într'un gang întunecos şi se izbi de o poartă grea şi 
ferecztă p2 cae o deschise cu mari opinteli. A- 
tunci Tomasito văzu că intro odaie fără terestre 
erau trei lumânări cari ardeau în trei mari şteşnice de 
aur. Unul din stfeşnicele acestea, mai frumos decât 
celelaite, era împodobit cu o ghirlandă de roze. 

„Şteşnicul acesta trebuie să fie viața Reginei Ro- 
zelor” îşi zise Tomasito şi-l puse la o parte:- După 
aceea, ridicându-se în picioare, suflă din răsputeri pe 
celelate două lumânări - cari se stinseră. 

Luând lumânarea, care. era viaţa Reginei Rozelor, 
Tomasito se intoarse la palat. Când sosi acolo, merse 
drept la Regina Rozelor, care era gălbenă la față şi 
tremura toată, asa cum tremura pe drum, suflată de 
vânt, flacăra vieţii sale. „Ascultă, îi zise Tomasito. 
îti cer să dai mamei mele drumul şi după aceea să 
pleci numaidecât dela palat. 

— Nu plec şi maică-ta va muri chiar în 
ceasta. 


seara a- 


— Dacă-i asa, să ştii că tu vei muri înaintea ei”. ` 


Tomasito eşi din sală şi se apropie de lumânarea 
care adea încă. Era gata s'o sufle şi s'o stingă, însă 
tatăl său împăraiul se ivi p2 neașteptate. Tomasito 
se repezi'la el, îl imbrăţişe şi-i zise: „Tată, spune-mi 
pe cine iubeşti mai mult: pe. mana sau pe Regina 
Rozelor? 

De bună seamă pe mama ta, răspunse împă- 
ratul, cuprins de remuşcări şi revenindu-şi în fire. 
Atunci stinge lumânarea aceasta”. 

Impărâtul, fără să ştie despre ce e vorba, suflă 
si lumânarea se stinse. In aceiași clipă, însă, ţipete 
groaznice răsunară în palat: Regina Rozelor murise. 

„Ce este? Ce s'a întâmp!a:? întrebă împăratul. 

— A murit Regina Rozelor, îi lămuri Tomasito, iar 
mama aşteaptă în fundul beciului ca să fie scăpată”. 

Impăratul dete fuga la beciu şi ajutat de lucrători, 
dărâmă zidul închisorii şi scăpă pe împărăteasă. Toţi 
servitorii pe care zâna cea rea îi gonise, se bucu- 
rară nespus de mult văzând că buna lor stăpână este 
încă în viaţă. 

„Vezi, îi zise bătrâna guvernantă sărutându-i mâna, 
am fi făcut mai bine, -dacă striveam. acel traridati ir 
blestemat. 

— Să nu mai Cati de el, ràspunse nipar- 
teasă. Totul s’a-sfârşit cu bine, isr Dumnezeu, Că- 
ruia ii multumesc nespus :de mult, mi-a hărăzit un 
băiat asa de viteaz şi care mi-a scăpa! viața. 

ALI-BABA ` 


Cereţi pretutindeni 


„PLICI SI PLUM“ 
PREŢUL 20 LEI 


PAG. ? 
Capătul de fringhie 


după Schmid 

Gică şi Niculiţă, doi băeţi mici, găsiră pe drum un 
capăt de frânghie veche. Si iată că se porni între 
dânşii ceartă şi strigăte, de răsunau- munţii şi văile. 
Fiecare voia să fie stăpân pe fleacul acela: de frânghie. 
Gică trăgea de un capăt, Niouliţă de capătul celalt, 
căutând fiecare so smulgă din mâinile prietenului 
său. Traseră asa de mult şi aşa de tare, că frânghia 
se rupse, iar in aceeași clipă amândoi căzură şi se 
rostogoliră în noroiu. 


In vremea aceasta un drumieət, care trecea pe acolo, 
le zise: „lată ce se întâmplă cu ozinpenii, cari se 
ceartă pentru ua fleaz de nimica! Fac mare sgomot 
şi tămbălău, iar la urmă ce câştigă? Nimic altceva 
decât că es acoperiţi de ruşine, tot asa cum voi v'aţi 
murdărit de noroiu”. 

— — — kz h a. 

Prietenii sunt ca vinul: cu cât sunt mai vechi, cu 

atât sunt mai buni. (Eclesiastul), 
* * * 

Cine are zece prieteni, n'are nici unul. (Malesher- 

bes). 


PAG. Š DIMINEATA COPIILOR 


de MOS NAE Desene de IDRDACHE 


Un boer bogat si mare Dă de veste să se strângă Fiecare ce doreşte, 
Sí se Spune, cam scrântit, Toţi țăranii din comună, Spue tot ce a scornit, 
Intr'o zi, neavând de lucru, Si din satele vecine Dar să fie o minciună, 
Să vedeți ce i-a trăznit: Si să spue o minciună. Cum boerul n'a-auzit. 


lar răsplata e o pungă, Merge lumea, merge'n fugă, „Eu, grăi întâi Nea Ghiţă, 
Plină doldora cu bani, Umnle curtea boerească, Am avut un servitor, 
Ba minciuna de-i frumoasă, Şi de față cu boerul, Mincinos şi mare trântor 


Va mai da şi doi juncani. latăncep să povestească. Si un hot îngrozitor. 


DIMINEATA COPIILOR 


„Intr'o zi, furându-mi boii, 
Dela mine a fugit, 

Zile'ntregi nu-i dam de urmă, 
Zici pământul l-a'nghițit. 


„După multă-alergătură, 
Când nu ştiam ce să mă ftac, 
L-am găsit — bătu-l-ar boala 
L-am găsit într'un dovleac. 


„Stând cu boii, hotomanul 
Ştiţi acolo ce făcea ? 

—  Deschizând o cizmărie, 
Cizme, ghete, tot croia“. 


Cam strâmbând din nas boerul 
Zice : „Zău, nu mi-a plăcut, 
„Nu e nou, ce-ai spus acuma, 
Chiar de mult e cunoscut. 


„Treacă altul“. Este rândul 
Lui Nea Stroe Păpuşoi, 
Ce-şi incepe-acum povestea: 
„Vai, nu ştiţi ce-a fost la noi. 


„Un țăran, vecin cu mine, 
Tot de pureci s'a umplut, 
Insă pureci cât o gâscă, 
Jur, cu ochi-mi i-am văzut. 


„Neputând să rabde omul, 
Intr'o zi şi-a'ntins la soare 
Si sumanul şi cămaşa, 

Dar vedeți minune mare: 


„Ei, boerule, îți place 
Frumusețea de minciună ? 
— O ştiam, grăi boerul 
Și nici nu-i aşa de bună“. 
(Va urma) 


„lute purecii fugiră 

Cu cămaşă şi suman, 

lar stăpânu-i tot aleargă, 
Căutându-i de un an. 


SORICELUL ALB 


URMARE) 


2) ogiinaa fermecată 


Peste vre-o cinci minute toate paturi'e erau trase în 
mijlocul odăei şi din. cutiile de su» ete au inceput să lie 
scoase fel de fel de jucării, fără ca să fie două la fel. 
Era un cat, care la fiecare trei pasi necheza şi da din 
cap; era o cutie cu bucățele mici de piatră colorată, cu 
care se putezu face sute de feluri de clădiri frumoase; 
o lanternă magică; era un grup de un negru si un 
ab, desbrăcaji până la brâu, ținăndu-se de brațe, 
față în faţă, şi pe care, dacă-l trăgeai de o ştoară, 
începeau să se lupta... adevărat; urşi, elefanți, mu- 
zic — ce nu era? 

Numntei în cutia hú Georgică nu sa găsit nimic. 
Nimiiic — nimic! Nici măcar un titirez! — Georgică 
sa așezat cuminte p2 marginea patuhi, a lăsat buza 
in jos şi era mai-mai să plângă; dar sa stăpânit 
şi numai a oltat.. Ceilalţi copii nu mai puteau de 
bucurie; ţipau, . făceau haz, se împrieteneau parcă 
sar fi cunoscut de când lumea, isi treceau unul dela 
ațul jucăriile; ai fi zis, că e un rai, dacă mar fi 
fost un iad!’ 

Deodată un copil, care cercetase toate làditele, 
să vadă, dacă na mai rămas ceva nescos, se o- 
preşte la lădița lui Georgică şi se miră:lădița asta nu 
e ca toate ceielalte! Toate au fundul de lemn lustruit, 
mumzi asta par'că are parchet pe jos. — Si întradevăr, 
fundul lădiței era format din trei rânduri câte de zece 


bucățele. Georgică 'sa dat şi el jos de pe pat, s'a- 


aplecat în ládiá şi pipăind bucăţelele, a văzut că 
nu sunt decât treizeci. de 'oglinjioare, aşezate cu 
faţa în jos. Ce să facă el cu treizeci de oglinjioare? 
A dat câte una fiecărui copil, şi fiecare copil, fireşte, 


alta o arăta rotundă, ca o... 


DIMINEATA COPIILOR 


de Lo. Pa. 


sa witat în ogiinda sa, dar... nu s'a recunoscut: 
erau oglinzi anume făcute, ca să pocească fața o- 
mului. "Una arăta fața lungă ca o aună anericană 
aună moldovenească; 
ata boţită ca o armonică; alta ingusta fruntea şi 
lățea fălcile... 

Numai în ogiinjioara lui Georgică nu se vedea 
nimic. Nimiiic-nimic! Te uitai în ea ca întrun fund 
de farfurie. Şi de unde la descoperirea... parchetului 
se făcuse o linişte, de sar fi putut auzi şi respiraţia 
unui om, care ar fi dormit afară la luminătorul odăei, 
încetul cu încetul a. început să râdă un copil, apoi 
doi-trei, şi acuma râdeau în hohote 29 de copii. 
Dar Georgică? 

Georgică sa suit iar pe marginea pătuțului, cu 
gândul la mămica hú şi se uită cu jale la batjocura 
de jucărie, de cate a avut parte. De-odată ochigorii 
lui se măresc, ñata i se face palidă, aproape albă, 
şi două lacrimi mari îi isvorăsc şi se rostogolesc 
de-oparte şi de ata a năsucului: oglinda lui era 
fermecată. In ea vedea numai el şi vedea ce dorea 
ma mat să vadă: pe mămica, azasă. 

Mămica lui sta axasă, tot pe merginea patu'ui, 
cu ochii înroşiţi de plâns, iar pe două scaune de 
lângă masă şedeau două vecine bătrâne, cu mâinile 
la gură şi clătinând din cap. Şi iată. că se deschide 
uşă şi intră un comisar; ol dă mălmicăi un bad 
banul gășit în drum —; îi spune nu Știu ce; salută 
şi pleacă — iar mamica lui isbucneşte din nou în 
plâns. 

Și Georgică a rămas pe pat, cu ochii in oglindă, 
oftând sau chiar p'ângând. Câţiva dintre ceilalți copii 


DIMINEATA COPIILOR 


îduioşați de nedreptatea aceasta — pentru că ei cre- 
deau că Georgică plânge din pricina jucăriei sale 
— sau apropiat de el să-i dea jucăriile lor sau 
măcar să-l îndemne, să se joace cu el. Georgică 
însă le mulțimea frumos şi nu primea nimic. In 
cele din urmă a rămas singur, şi copiii şi-au văzut 
de joacă. 

Dar şi jocul lor a început să lâncezească. Lumina 
venită pe sus era din ce în ce mai slabă; in odaie 
era aproape întuneric; şi dela veselia cea mare sa 
trecut cu încetul la linişte — şi iar a început să se 
audă, din ce în ce mai des, câte un oftat. 

Nici Georgică nu mai vedea ceva. 

—  „Sorice!-şoricel” — a strigat el. Şi şoricelul 8 
venit. 

Copii'or li-e frică pe întuneric. 

Şorice'ul sa urcat repede pa o perdeluță, a ros 
o sforişoară legată de un şurub din perete şi sa 
făcut 'umină. Apoi le-a spus: „lertaţi-mă; m'am luat 
cu ate treburi şi am uitat. De-aculmia trebue să vie 
şi bunicul. Până atuncia însă ar îi bine să vă îm- 
brăca;i frumos. Căutaji fiecare în dulăpaș şi veţi găsi 
tot ce vă trebue”. 

In dulăpaşe altă bucurie. Fiecare a găsit câte un 
rând de hăinuţe noui, toate la fel, de catifea albastră, 
tunsă în dunguiiți subţiri; câte un guieraş alb, care 
acoperea umerii; ciorăpai până 13 jumătatea pulpelor 
şi pantoliori de lac. Când s'au îmbrăcat, ai îi crezut 
că sunt fraţi. Numai unul, un găligan mai mare (poate 
chiar de zece ani) care până atunci avusese niste 
haine murdare şi aninate în multe locuri, acuma ră- 
măsese cu genunchii murdari. Desigur că aceta nu 
cam asculta de mămica lui. 

Copiii şi-au păturit frumuşel lucruşoarele de-acasă 
şi le-au pus în dulăpaşe, in locul celor noui (numai 
unul le-a lăsat trântite pe pat, dar acelea nici nu 
făcea să fie strânse, că erau murdare şi aninate in 
multe locuri...). 

Cu lumina aprinsă; cu hăinuţe noui; înconjurati de 
tot felul de juzării — ei îşi treceau ogliniioaraie de 
ia unul la altul şi astfel veselia sa aprins din nou. 

„Dacă vai învăţa un joc nou? — a spus unul — 
Fiecare la pătuțul lui!” 

Curioşi, copiii s'au dus pe la paturi; dar a rămas 
şi unul fără pat. Ei lau luat drept Georgică; dar 
acesta era la patul lui, cu ochii în oglindă. De unde 
răsărise acest copil? Cine era? 

Era şoriceiul alb! Şi era, desigur, cel mai drăguţ 
dintre ei: grăsuţ, blond ca aurul, cu ochii mari... 
numâi cu Georgică ar fi putut îi asemănat, şi chiar 
confundat. Era insă puţin mai mărişor ca el. 

„Cine eşti mata?” 

— Eu sunt şoricelul alb. 

— Şi cum te chiamă? 

—  Şoriceiul alb. 

— Nu aşa. Cum te chema înainte de a fi şoricel? 

— Tot şoricel... Adică pe mine mă chiamă Aurel, 
dar mămica mă alintă în tot felul; şi din Aurel, 


PAG. îi 


mi-a zis Aurică, apoi Rică, pe urmă Ricel — şi 
ajunsesem să-'mi zică Şo-Ricel, pentru că umblam 
şi mă învârteam ca o sfârlează”. 

Dar pe când copilaşii înconjurau, cu dragostea 'n : 
ochi, pe nou! lor pieter şi gazdă, sa deschis binişor 
uşa din fund şi sa ivit un ait moşneag; adică era 
tot aceia, dar acuma avea barba tăiată numai până 
la piept, părea mai tânăr mult şi îi îmbrăţișa. pe 
toți cu un zâmbet dulce ca o sărutare. El i-a în- 
trebat, dacă au fost cuminţi, dacă s'au jucat frumos, 
dacă le plac hăinuţele şi dacă li-e dor de asasă. 
Unii au spus hotărât, da; alţii au spus, că ar vrea, 
ca şi cei de-acasă, să vie aici; doi-trei au tăcut. 
Moşneagul le-a spus că au să meargă cu toţii acasă, 
cu jucării, cu hăinuţe, cu pătişorul fiecăruia — dar 
abia a doua zi. Până atunci trebue să stea la masă 
şi la culcare. (Va urma) 


PĂZIȚI COPIII 


Cei mai eficace prevenitiv pentru paralizie 
infantilă este tratamentul razelor la plaja 
artificială str. Mircea Vodă 44, suprave- 
ghiați de medici specialiști, precauţiuni 
strict higienice. 


PAG. 12 


DIMINEATA COPIILOR 


BUNĂTATEA RĂSPLĂTITĂ 


r, AA = 
Z APNEA 


icuşor şi lonel erau veri, dar se iubeau ca 
fraţii. Ionel îşi pierduse mama de multă 
vreme şi fiindcă tatăl -său fusese nevoit să 
plece într'o călătorie lungă, îşi încredințase 
copilul frateiui său care avea pe Nicuşor şi 
o fetiţă. 

Ce fericire pe el! Avea acum un frate. Nu-i ve- 
deai niciodată unul fără altul. 

Tatăl lui Ionel plecase toamna şi acum) era în toiul 
iernii. Cu toate acestea, lacul din parc nu îngheţase 
încă şi copiii erau foarte supăraţi că nu pot patina. 

Intro noapte însă dădu un ger straşnic. 

Cum se sculă, Ionel începu să joace şi să strige cu 
bucurie: „A îngheţat lacul! A îngheţat lacul!” 

Unchiul însă îi zise: 

„Lacul nu e destul de îngheţat; aşteaptă până mâine 
şi atunci vă veţi putea juca în voie”. 

După masă, cei doi copilaşi ieşiră în curte să se 
joace cu zăpadă. Peste puţin veni sora lui Ni- 
cuşor să-l roage să-i repare o roată la căruciorul unei 
păpuşi. 

Nicuşor se duse, dar când se înapoie, nu-şi mai 
găsi fratele. După multă căutare, grădinarul îi spuse 
că la văzut intrând în parc. 

Totuşi, nici aci nu era. Când ajunse aproape de 
lac, Nicuşor auzi o voce, care striga ajutor. Era vo- 
cea lui lonel. 

Acesta, fără să ţină seamă de sfaturile unchiului, 
se dusese să se dea pe ghiaţă. Ghiaţa fiind subţire, 
se sparse şi Ionel intră până la gât în apă. Ny i se 
vedea decât capul şi mâinile cu care se ţinea de 


Prelucrare de Margareta Ioaniţescu 


(a <Ë 


marginea gheții. ñcum mâinile îi erau aproape în- 
gheţate, iar puterile începeau să-l slăbească, aşa că 
începea să se scufunde. 

Ce să facă bietul Nicuşor? Nu se putea duce până 
la el să-l tragă, căci ghiaţa pârâia sub picioare. 

Alergă să ceară ajutor la o căsuţă de lucrători din 
apropiere, dar era pustie. 

Văzând o scară sprijinită de părete, îi veni o i- 
deie. O târi până la lac şi apoi o împinse culcată 
pe ghiață până aproape de Ionel. 

Cum scara era prea scurtă, se lungi cu faţa în 
jos pe ghialá şi o împinse mai departe, aşa că lonel 
se apucă cu mâinile de ea şi căţărându-se încet, 
încet, ieşi la mal. 

Ce bucurie pe ei! Ionel îi mulțumi lui Nicuşor îm- 
brăţişându-l şi plecară veseli spre casă. Din neno- 
rocire, a doua zi Nicuşor era bolnav rău. Din cauză 
că stătuse culcat pe ghiaţă, căpătase o răceală ştraş- 
nică. | 

lonel se ruga toată ziua lui Dumnezeu să scape 
pe acela care şi-a pus viaţa în pericol pentru dânsul! 

Rugăciunea îi fu ascultată. Nicuşor se făcu să- 
nătos. 

După puţin timp, se intoarse şi tatăl lui Ionel şi 
când auzi cee întâmplate, nu ştia cum să mulțumească 
lui Nicuşor. li promise că îi va aduce ceva frumos 
de tot. 

Intro dimineaţă, pe când se îmbrăca, Nicuşor auzi 
în curte pocnete de biciu. Alergă la fereastră. Nu-i 
venea să creadă ochilor de ce vedea. 


ST — a E x sms - = = 
Citiţi urmarea în pag. 13 jos. \ 


DIMINEATA COPIILOR 


PAG. 13 


CURCANUL SI SOARELE 


A fost odată un curcan care privea cu dispreţ 
celelalte orătănii din curtea gospodăriei în care trăia. 

Intotdeauna când vrea să înspăimânte bietele găini, 
înălța gâtul, umila aripile şi începea să strige în fru- 
moasa limbă curcănească, uitându-se urât la popo- 
rul pasărilor cari fugeau speriate... 

Numai jupân Guijilă nu-l băga în seamă. 

Sta tolănit la umbra dudului unde avea băltoaca 
plină cu nămol ri apă în care îşi răcorea ciolanele 
în fiecare zi. 

Jupân Guiiă era un somnoros fără de pereche. 

li plăcea să mănânce câte un sac de grăunţe pe 
zi şi să doarmă zile întregi... 

Era el, nu-i vorbă, puţin cam posomorât câteodată 
când işi aducea aminte de ziua Crăciunului... dar 
nu slăbea de loc din cauza aceasta. 

Intro zi, o puică nadoieană, albă ca zăpada, vrând 
să fie apărată de mâria curcanului, îi mărturisi cu 
glasul plin de bunătate: 

„Stăpâne, eşti frumos ca soarele!.. 

„Cum?... se răsti curcanul infuriat? Puică urâtă, 
cum îndrăsneşti să mă superi? 

„Eu sunt mai frumos de:ât soarele. El nu are 
ciucuri roşii de aur cum am eu. Razele lui se sting 
seara... Ciucuiii mei sciipesc şi noaptea”. 

Puica se făcu mică, mică de tot şi plecă pe Turis 
să se ascundă in bătăriile din fundul grădinii. 

Curcanu! se plimba încruntat certând găinile, rațele, 
gâşteie şi bobocii. 

Jupân Guiţiă dormea nepăsător în nămol. 

Visa că 'neamul porcesc se infráteste ou oamenii, 
că nu mai sunt cuțite pe pământ. 


(Urmare din pag, 12) 


La o trăsurică galbenă cu roti roşii, erau inhămaţi 
doi cai mici, negri ca tăciunele. Hamurile păreau de 
argint. Pe capră stătea lonel care, când îl văzu, îi 
zise: 

„Domnul mu doreşte să se plimbe? 

— Cu cea mai mare bucurie”, strigă Nicuşor şi 
din câteva sărituri, era în trăsură. 

Atunci Ionel îi spuse: 

„Acesta e daru! pe care ţi-l face tata, fiindcă mi-ai 
scăpat viaţa”. 

Vă pute i î: chipui bucuria lui Nicuşor. 

Şi astfel plecară la plimbare, pe când părinţii fe- 
riciți le sb-igară din urmă: 

„Călătorie frumoasă”. 

Si fiindcă Ionel mavea mamă şi nici tatăl său nu 
putea să stea mereu acasă, l-a lăsat la părinţii lui 
Nicuşor, iar el venea întotdozuna să-l vadă. 

Prin bunătatea şi ouraju! lui, Nicuşor a căpătat pe 
lângă um dar frumos şi um frate drăguţ şi iubitor. 


—— = 


Curcanul mânios. ajunse la marginea gropii lui 
Guiţilă. i 

H văzu dormind... Un gând rău ii stredeli creerul. 

Dacă laş speria puţin pe Guiţilă somnorosul, îşi 
zise e]?... 


Zis şi făcut. Pe când Guiţilă visa că ospătează 
în raiul grăunţelor, curcanul destăcu aripile şi sări cu 
zgomot mare peste porc. |. 

Jupân Guiţiiă deschise ochii şi gura. i 

I apucă pe curcan binişor şi-l întfundă în nămol 
ca să-l răcorească... 1 Ý, 

Card a eşit curcanul plin de nămol, abătut, cu 
a.ipi e pleostite, găinile cotcodăceau de bucurie, spu- 
nând parcă în limba găinilor: 

„Bine i-a făcut! Bine i-a făcut!” 

Const. Goran 
———Oc<=—:+=s 

In numărul viitor, vom publica şi celelalte nume 
primite dela cititoare şi cititori pentru pisoiul lui 
Moş Nae. Spunem însă că botezul pisoiului a fost 
amânat pentru mai târziu, după ce vor trece lunile 
de vară şi de căldură. Până atunci îi vom spune 
Pisu. Ziua în care îi se va da numele adevărat va 
fi de față şi pisoiul, care se face foarte frumos. 
Numai că lui Moş Nae îi este cam frică să nu-l de- 
oache cineva. 

In numărul viitor, cititorii vor găsi în revistă, 
pe lângă multe alte bucăţi, şi două poveşti de toată 
frumuseţea. Titlurile lor sunt: „Călătoria la soare” 
şi „Naşa broaştei”. 


————— ok 00 ——— 


PAG. 14 


DIMINEATA COPIILOR 


Rezultatul concursului lunar No. 25 


DESLEGATORII JOCURILOR 


Au deslegat 4 jocuri, următorii ci- 


titori din 
PROVINCIE 

ALEXANDRIA : George N. Geor- 
gescu, Mimy, Tunia şi Milică Rădu- 
lescu. 

ARAD.: Nicolescu Nicolae. 

BACAU : Craus Conrad, V. V. L 
Naciolse, 

BUFTEA: Armand Avramescu. Ge- 
orgian Stelian. 

ALS: Fănică Nicolaescu. 

BAIA DE ARAMA: Pereamu G. Gri- 
gore, Pereamu I. Nicolae. 

BAZARGIC : Emilia Gavrilescu, 

BALTENI: D. Nicolescu-Olt. 

BALȚI: S. Berac, M. Iasan, M. Oi- 
pue, Iacob Braunslëin, Isac 
Moşneaţchi. 

BARLAD : Costel Nichitovici. Ghe- 
orghe Hasan, Kitzler M. Naum, 
Ivanciu L Petru, Olguta Brener. 

BISTRIŢA: Aurel Moldovanu, Tur- 
tureanu I. Teodor. 

BIXAD-OLT : Dan Marinescu, Dinu 
Ranetti. 

BOTOŞANI : Melania Spodhrim. 

BRAŞOV : Minculescu Mihail, Tă- 
nase Dumitru, Alexandru si Nicu N. 
Ivan, Sami Abramovici. 

BREZOIU : Nicolaescu Viorica. 

BRAILA : Letiţia Prodanof. D. 
Şteiner. Aristot N. Vultepsis, Oscar 
Silberman,  Arihur Popescu, Maria 
Steiner. Mişu şi Maria Dragomirescu, 
Haimsohn B. lancu, Radu D. George, 
Dumitru Radu I. Singlea, Felicia și 
Maxim Aizicovici. 

BUCECEA: Bercovici T. Samy, Is- 
rael şi Ana Ghingold, 

BUŞTENI: A. şi G. Georgescu, 

BUȘŞTENARI : Ionescu N. Victor. 
C. Rosen, Pompilia Dogărescu. 
„BUZAU: Victoria Popescu, Mircea 
şi Pompiliu P. Constantinescu. Do- 


rel şi Lică Borștein, R. L Tudor, 
Nicu Teodor, Alecu Mihai. 
CALIMANEŞTI : Mitică D. Pope- 
scu. 


CAMLINA : Sandu Peiter, Gh. Cupu, 
Camil Pascal. Bella Ca'manovici. Ana 
Păunescu, Cecilia D'rner, Ponioaschi 


Sign und, 
ARBUNEŞTI : Popescu Lucia, Si- 
mioneta Gheorghe, Dida şi Viclorel 
Bellu. 

CAMPULUNG : Eugeniu Chinţoiu, 


Claudiu Forgaci. 
Elisabeth Hack, 


CERNAVODA : 
Ferdinand Homeck. 

CERNAUŢI: Jean L Mihalcea, Ge- 
orgeta Mihalcea, Luţia Dragoș. 

HIŞINAU : Mihail Scomorovschi, 
Brakev  Artinian, Eugenie  Russev, 
Liudmila Ciugureanu, Boris Baranov- 
schi, Vasilii Scocicov, Iosif Lebel. 
Moise Buharovici, Nicolai  Novosa- 
ctiuc, Gheorghe Popescu, Mihail Iur- 


“Alice 


cenco. Anghel Nicolaides, Ştirbăț E- 
ugenii. 
St. 


COLENTINA : 
Constantin. 

CONSTANȚA : Arhire I. Elena, Za- 
haria Eleonora-Stela M. Economu, 
George şi Valeria M. Eftimu, 

CORABIA: Puica Răiculescu, Fe- 
lician Popescu, 

CLUJ: Samuel Lazarovici. 

CRAIOVA : Paul si Aurel F. E- 
nescu. Bică Pisoschi, Ilarion Simi- 
onescu, Jean si Marie Munteanu, A. 
şi R. Morgenştein, Schuster Sonia, 
Rădulescu. Ionel şi Gabriella 
Moscu, Pelvina Combicscu. George I. 
Nicola, Marian Cucu. Mauriciu Mar- 
cu, Jonji Condulescu. Gh. C. Du- 
milrescu. Petrescu Paula. Aurica si 
Mişu Becheru, Petrescu S. Marius. 
Stamate Mihai. 

CRUSOVAT: Eleonora Onuţă. 

DARMANEȘŞTI: Tony Enghelberg. 
Mathilde Rufuc, Sima Enghelberg. 

DOLJ: Rodica C. Petrovici. 

DOROHOI: Isidor Abramovici. B. 
A Croiloru. Bernard şi Marcel Vais- 
man. 

DRAGOSLAVELE: Titu M. Catrinu. 

FALEŞTI: Georges Berghiner, Iosef 
G. Fihman M. Grinman. 

FALTICENI: Despina V. Tempea- 
nu. Anăslăsoaei Ioana. 

FOCSANI: Sandy şi Rosalie Grin- 
berg Raişel Emilia. Eugeniu I. Mano- 
lescu. Nicolae T. Nicolau, Elena G. 
Şeptilici. losit şi Iacob Avram, Jo- 
landa Nicoară, Viorica V. Bălănescu. 
` GALAŢI: Coca C. Canellos, Lică 
Stoicescu, Moise A. Rachştein, H. 
Mendelsohn. Zucman I., Bebe Avadic, 
Ionescu Gheorghe, Cicerone Ath. Pa- 
lade, Izi Natanson, Alterescu Iuli, Io- 
nel Kraus, Florin Abeles, Manoliu 
Daniel, Niţă Cotârlici, Beno Leibo- 
vici, C. Stănică, Efstate M. Dumitru, 
Raoul Goldenberg, Canelide Georges, 
Sylvia Brociner, Aurel Dimitriu, Ene 
C. loan. Anghelescu N. Mihail, Alex. 
şi Blanche Frisberg. Doscas Jean, E. 
Edelstein. Nicu I. Delabaltă, Dudy D. 
Alfonso, M. P. Stamatiad, Herşco- 
vici Avram, Bernadi Spiegler. Sissy 
Effrajasit, Stefan Roman, Macovei A. 
Const. şi Nicu I. Dumitriu. 

GAEŞTI: Gh. Nicolaescu. 

GIURGIU: Teodor Simionescu. Du- 
mitrescu M. Teodosie, Dumitrescu M. 
Milan, Manu Gheorghe. 

HEILIŞEU (Dorohoi) Costel Bră- 
ilescu. 

A GU AMAE Eugenie Chr. Cer 
chez. 

HOREZ-VALCEA: Vergu Petre, Bâl 
teanu L Marcela. Pătroi Marina, Ter- 
leci lon. Drăgulescu Constantin. 

IACOBENI: Viorica Sisu. 

IAȘI: Selly Haber, Arsene Constan- 


Dragomirescu 


lin, Palaghia Gh. Gheorghe, Lilica 
Bercovici, Elisabeta şi Ştefan Cănilă. 
Dobrovici Dorin. 

ISMAIL: Alla Cresin, Marcel Kra- 
welz: 

MEDGIDIA: Mircea Maior Stefan. 

MIZIL: Bălănescu M. Stefan, Mi- 
oara Tudoran. 

MOINEȘTI: Faingold Gustav. 

MOTATEI: Coletta Alexandridi. 

ODOBEŞTI: Iosif M. Avram, A- 
vram Iacob, Const. Gr. Mihai, Isidor 
Zeidel, Ana Zeidel, Marcel Tirleloi, 
Lenuţa Sp. Helciu, Tity Dragomir, 
Eizner Ionel. 

ODORHEI: Roiu C. Gheorghe. 

PARLIȚI: Simon Rubinştein, Haim 
Ghelman, Boris Strijinim, M. Coif- 
man, Boris Gh. Doreşchevici. 

PATARLOAGE: Vlad M. Jitianu, N. 
şi V. Tomescu. 

PIATRA-NEAMŢ: Viorica Ghiţescu, 
Nelu Feinștein, Xenia Petrov, Mari- 
oara Rapaport. 

PITEŞTI: Florica P. Nicolescu, A, 
Sarian, Lică H. Davidescu. 

PLOEŞTI: Alexandru G. Folescu, 
Nicolescu A. Nicolae, Nidia Cireșş, 
Dinopal Ardan. 

PREJMER: Dorina Ludu. 

RADAUȚŢI: Petru C. Vasiliu, 

RENI: Xenia şi Eugen Eberxain, 
Boris Haimovici, Fira Marcovici. 
“ROMAN: Surica şi Avramică Froi- 
movici, Lică M. Rosenberg, Alexan- 
dru si Eugenia Căpitanu. 

RACOVA (Bacău): Constantin si 
Nicuşor Pelrovanu. 

R. VALCEA; George I. Alexandres- 
cu. Dora Protopopescu, Puchcin I. 
Ioan. 

SAMBATENI: Gheorghe Lupas. 

SILISTRA: Vlad Gh. Ioan, Ale- 
xandru Nicolau, Mişu Popescu, Se- 
bastian Kosloff, Herbert Grimowsky, 
Erich-Gabe. 

SMEURAT-VALCEA: Tyti şi Nycu 
Lăcăluşescu. 

TATĂREŞTI: Alexandru Melenciuc. 

TÂRGOVIŞTE: Săndulescu N. Spi- 
ridon. Marinescu I Didona, Gheor- 
ghe D. Mocănescu, Nikita I. Popescu. 

TELEGA: Nadeja Ciutac. 
de QA Dida Stanciu, Comes 
Titu. 

TG.-JIU: Marcel A. Chilimon. 

TG.-OCNA: Leon Dollingher, So- 
phie  Herşcovici, Tila Halperin. 

TIMIŞOARA: Veveriţa Tiberiu, C. 
Bugeanu, loan V. Balea. 

T. MAGURELE: Lucreția şi Mar- 
areta G. Palade, Marin A. llescu. 

T. SEVERIN: Nicu Boceanu, Je- 
nică Pomojea, Nicu N. Senchea. 

TULCEA: Dumitru Albu, Marachi 
O. George. Th. Sfestarof. 

URZICENI: Vulcan D. Elenuţa. 

VASLUI: Aurora Nicolau. 


DIMINEATA COPIILO Reoeeoeoeo0000000000000000000e*+ocoeeooeoeooeooo PAG. 15 


VALCOV: Dumitru D. Pascu. 
VARGHIŞ: Sasu Margəreta. 


Au deslegat 3 jocuri, următorii ci- 


titori din 
PROVINCIE 

BAZARGIC: Gheorginda Eleonora. 

BALCEŞTI: Diaconescu D. Mihail 

BARLAD: Lotty si Aronică Carpen 
Silvia şi Marcel Burichovici, Anuţa si 
Bernhard Hicsohm. 

BOGDANA: Lucian O. Săndulescu, 
lcă O. Săndulescu. 

BRAILA: Marioara C. Florescu, 
Claudiu E. Bejan, Schonfeld G. Ar- 
nold, Ghinea C. Marcel. 

BUZAU: Cezar Nilulescu. 

CAHUL: Ada Loran. 

CALAFAT: Eracle D. Popescu: 

CAMPINA: Cazaban I. Nicolae. 

CHISINAU: Staicov Vera. 

CLUJ: Brănişteanu Margarela. 

COMARNIC: Mircea Aronovici, 
Doru T. C. Pelroni şi Ady G. M. 
Petroni. 

CARANSEBEŞ: Ivan Ilie. 

CRAIOVA: Iréne Naum. 

DOROHOI: Leon Marcovici 

GIURGIU: Manu M. Dumilru. 

HARSESTI: Ghilescu S. lon. 

LAŞI: Joel Thenen. 

LESPEZI: Moses Aron, Tu:hv Ban- 
del. 

LIPCANI: I- Şinder, Em. Zaiţev, 
E. Acherman. 

NEHOIU: N. Gorgan. 

ODOBEȘTI: Herşeu Leibovici. Do- 
rel. Nathan şi lonel M. Eisner, Grai- 
nich Moritz. 

PARLITI: Grossu Fănel. 

PITEŞTI: Ecalerina Rizzu, Traian 
M. Zamľirescu. 

PLOEŞTI: Ionescu I. Ioan, Elena 
M. Dobrescu. 

ROŞIORI DE VEDE: Vasile D. Ni- 

» 


o CACAO 


De vânzare la drogherii și mag. cu coloniale. 


bustă, trebuie să în- 25 
veji cu plăcere şi fără 
a obosi, la timpul tău 
trebuie să devii aju- 
torul şi sprijinul mamii 
în ocupațiile casnice, 
trebue deci să păstrezi 
negreşit acel dar ne- 
prețuit ce se chiamă 
sănătate. 

Ei bine, dacă vrei 
să obţii toate astea nu 
pierde ocaziunea de a 
bea zilnic o ceaşcă de 


Cacao pe care mama prevăzătoare ţi-o va da 
“ dimineața şi pe care tu o savurezi cu 
rio multă poftă, fiind de gust excelent. 
Ai putea dori ceva Knor 9 
mai delicios de cât á 


colae. 
SAULEŞTI: Doru Căpitan Floroiu. 
SFT. GHEORGHE: Florica Ionescu, 
Mircea Tigoianu. 
SINAIA: Simona Catargi, Lucreția 
L Bangal. 
SLATINA: Georgescu Mihail. 
ŞTEFANEŞTI: Olimpia Nicolaide, 
TATAREŞTI: Gheorghe Adărov. 
TARGOVIŞTE: Bădulescu L D-tru. 
TIMIŞOARA: Cosma Nicul:e 
TITU : Jenny şi George Stănculescu. 
URZICENI: lonel S. Popescu. 


Au deslegat 2 jocuri, următorii ci- 


titori din 
PROVINCIE 


ADJUD: Leon Leibovici, Elica A- 
bramovici. 

BARLAD: Traian S. lonescu. 

BACAU: Ervin Svarl. 

CARACAL: Timica si Felicia lo- 
nescu. 

C ‘MPINA: Sandy, Wohi, Cavaropol 
Gheorghe. 

CERNAUȚI: Sternberg Berl. 

CLUJ: Dragomir Virgil. 

COMRAT: V. Demianov. I Cantar. 

CONSTANȚA: M'rcea V. Lepădatu, 
Alex. Felmeri. 

CRAIOVA: Nicolae I. Elena. 

FETEŞTI: Popescu St. Gh. 

GALAȚI: Constantin Velichi, Jean 
Goldsman. Cleopatra Cramidiothi, Li- 
via C. Stoianovici. Macoviciuc Mihail. 

GIURG.U: Eugen D. Sitefàniu, 
Rugină C. Ioan, Crăciunescu V. Mi- 
hail. 

IAŞI: Davidovici Bercu. Brill Ia- 
cob, Ana Aramă, Hodoroabă Corne- 
Ha. Hodoroabă Constantin. 

PLOESTI: Danielis O. Alecsy, Sle- 
lian Ionescu, Gheorghe Baican 

RENI: Monea Cerneavschi. Mimica 
Stalbovski. Valentina Trosin. 


mititico, 
Trebuie să cresti 


fine, lei 40. 


lei porto. 


R. SARAT: Popescu C. Soare, An- 
dronache Maria. aK 

SLATINA: Constanta V. Ploestea- 
nu. 

SMARDIOASA: Florescu Alexandru 

STREHAIA: Lupu G. Mihail. 

VASLUI: Israel lacobovici. 

Au deslegat 1 joc, următorii ci- 


titori din 
PROVINCIE 

AIUD: Margareta Dreguţiu. = 
„BARLAD: Ciula şi Sima Moscovici, 
Licusor Sarf. 

BUZAU: Delcescu T. Mariette. 

CHIŞINAU: Marcel Bunduc. 

CHITILA: Leon L. Nathan. 

GALAŢI: Popick  Şonţi, Bellemo 
Dante. 

LIPCANI: Gh. Vasiliev. 

IAŞI: Ghenia si Roza Zaivis, Dra- 
gomir Niculai. 

PANCIU: Grigorica Burdea, 

PITEŞTI: N. Anamian fiu. 

TULCEA: Natlulea Carbonschi. 

CAPITALĂ | 

Deslegări sosite cu întrâziere : 

Aristel D. Pandele (4), Jose L Gol- 
dring (3), Sandu Zăveanu (2), Bar- 
der Dorel (3). 


PREMIAŢII 


Premiul I Dumitrescu G. Eugenia, 
Bucureşti. - 

Premmiul II Ionel şi Gabriela 
Moscu, Craiova. 

Premiul IJI Olguţa Brener, Bârlad. 

Premiul IV Bobeica Nicolae, Bu- 
cureşti. 

Pr. V Grossu Fănel, Părliţi. 

Premiaţii din provincie sunt rugaţi 
a ne înainta adresele complecte, spre 
a le expedia premiile, iar. acei din 
Capitală se pot prezenta personal la 
redacţie ca să-şi ridice. premiile. 


ll LL LILLE TITEI LII LL LL LL le elle 


Ascultă-mă Colecţionari de mărci postale ! 


Ocazie unică! Preţuri excepţionale ! 

25 state, America de Sud, î. fine, lei 25. 

mare, sănătoasă şi ro- 25 . indiene, Cochinanschal. Indore etc., lei 25. 

„ ahicane (lără Egipt şi col. îranc.), lei 25 

Pachet „Optimus“ conţinând 20 state (fără Europa) extra- 


Frumoase cadouri la comenzi de peste 60 lei. Cereţi pret- 
curent special de a'bume. -Banii prin mandat posta! plus 15 


Lică Sternberg, Piaţa Carol 12, Botoşani 


E sfânt 


O cutie de bonboane 
De „SUCHARD” mă încântă 
Precum şi ciocolata lor 
E — pentru mine sfântă. — 
CITITI TILL LILLE LILI BLA LI LLLLLLILILLALIL LILI Lai LL] 


Citiţi „Comoara cu poveşti“, 


ATELIERELE „ADEVERUL“ S. A. 


ST ra 


s. 


— |rpnava UNUI = 4 


ACEITAVA ÎNCEPUT MA! ÎN- 
TÂiv CU 5 . /TÂnND LANGA 
“TQ iG: $ 
= “ss JÀ vÀ FIE RufinE, 
LUNTETI Cu TOȚII PLÌNI DE 
PRAF 


—„CiME E PLIN DE pQArF2“€ÍN- 


TREBĂ JupAmQaT š 
—DEJPRE CINE E VORBA?“ 
JTRIGĀ Rf itin A 
„Cui sPui ASTA?“ ZISE 
RĀSTITA S DEPE Ca E- 
JARIND DE NEcAZ, 


lar 2 JE RĀVTURNĀ, 
a îvi ÎNFIP/E N 1 ÎN TA, 
Z -Azu NAJ Š 


PÂNA si EEn a; 


JE A DA DE rd 
-RARE CĂ LE ZIFE CĂ 
JZunT PLINE PE PRAF, 
DAR NEASTÂMPÄRAȚUL 
NU JE MULŢUMI CU VORBA, 
JARINR DIN LOCUL BELA 


DIMINEAȚA cOPIILOR 


A ||, întcepu să DEA gi SĂ 
FE ji BE PESTE TOT. 
PE [ETF văzu un 
fi ÎL BETE JOa JE RE- 
-PE Zi Apoi LA Rh, LA 
fi LE ȘTERJE fi cu- 
-RĀTI BINE, VRU JÀ yTEAR 


-GA și za) =n IZBi 


un Ñ Zi Rupe 


CÂZU PESTE un VRAF 


DE (SË , ACESTEA PESTE Do- 


-UÂ ff], capi SE JPARSERA o 
Îi DEDEA ÎNAINTE „TRA/E 
UNA DE o ASVÂRLI cÁ T 


COLO e SPARSE (Q DELA FRU- 
-MOAJA % DEPE T „TRÂn- 


Ti DE pe E po Bi 


O PD DE CAFEA , DETE Jor 


DN 2 o D iL Er 


FEO RÄ e uA Suv 
i ACEIASI SOARTĂ $? ÎN cå- 


-DERE îsi pupre Își un f, 


DUPĂ cE FĂCU ACESTE I(rPRAVI Z, în SFARSIT, 
SE ArTAMPARA, 


— O —— 


e 
PREŢUL LEI 5 


rar 


. 
) 


~ 
- 
° 
š 
® 
= 
a 
m 
` 
`~ 
~ 
š 
~ 
š 
= 
- 
- 
< 
ç 
Pi 
© 
9 
` 
- 
° 
Fa 
< 
Ni 
h 
~ 
` 
`~ 
~ 
~ 
` 
- 
š 
© 
£ 
a 
© 
9 
` 
`~ 
3 
° 


iră. 


lalți îl adm 


ep 
i 


Ce 


faţă este ? 
e cu culori, 


cuti 


ta de 


Coper 


arată o 


PAG. 2 * 


Iarăşi potop de versuri? 


Am zis înadins „versuri? şi nu „poezii, de oa- 
rece nu orişice bucată în versuri merită numele de 
poezie. Pentru ca să putem spune că avem de aface 
cu o adevărată poezie, nu e de ajuns să ni se dea 
rânduri înşirate şi ale căror cuvinte dela urmă să 
se potrivească, „să sune din coadă” cum zice poetul. 

Se mai cere ceva şi acest „cova” este principalul. 
Se cere ca într'o limbă aleasă, întrun stil potrivit 
subiectului, fără versuri sau cuvinte de umplutură, fără 
inversiuni, cere sună neplăcut la ureche, fără gre- 
sel de acord şi de construcţie, să fie exprimat fru- 
mosul în forma cea mei reuşită cu putință. 

Dacă e o poezie de sentiment, trebue mai întâi 
să fie bine simțită de autorul ei, pentru ca să tre- 
zească şi în noi sentimente asemănătoare. 

acá într'insa se povesteşte ceva, trebue ca po- 
vestea să fie naturală, nefortatá, clară şi concisă. 
Să nu se lungească vorba mai mult decât e nevoe. 


Alte exemple 


Dacă @ o poezie cu caracter patriotic, ea trebue 
să fie viguroasă, energică, cu versuri lapidare, şi 


“mai ales fără exclamaţii şi cuvinte goale, cari ii 


i 


slăbesc efectul. 

Se iînşeală cu voe sau fără voe -— aceia cari 
îşi închipuesc că o poezie patriotică este un fel de 
discurs şi mai ales un discurs de calitate inferi- 
oară — rostit la anume ocazii de oratorii de ocazie. 

Se înşeală, precum se înşeală asupra adevăratei 
însemnări a cuvântului patriotism, asupra datoriilor 
ce are acela care îşi zice şi se crede patriot. 

Patriot mu este acela care, după ce se bate cu 
pumnii în piept şi faze spume la gură, întinde apoi 
mâna ca să fie răsplătit sau să ceară pomană dela 
stat. 

Patriot nu este acela care trăncăneşte fără rost, 
ci acela care face fapte bune şi folositoare. E omul 
care, trăind în mod cinstit din propria sa muncă, 
dă, aşa cât poate, şi un aujtor pentru ca lara să 
fie mai bine. 

„Patriotism” înseamnă iubire şi muncă sporrică pen- 
tru ţară, iar nu vorbărie goală şi nici decum apucă- 
turi de a face altuia rău. Adevăratul patriot, cre- 
iază, nu distruge. 


De TOATE 9 AMESTEC: 


Poezii pentru copii 


_ Cât despre poeziile destinate mai ales cititorilor 
în vârstă „mică, din cele ce publicăm de atâţia ani 
în revistă, din sfaturile şi îndrumările ce dăm în- 
continuu, fie aci, fie mai ales la rubrica „De vorbă 
cu cititorii”, credem că s'a înţeles îndeajuns cam în 
ce fel trebuesc să fie scrise. 

O poezie pentru copii poate fi in genul patriotic, 
în genul descriptiv (de ex. un pastel), în genul na- 
rativ (o fabulă, o anecdotă), poate fi luată din viaţa 
copiilor, poate să ne arate sentimentele de dragoste 
şi de recunoştinţă ale copiilor pentru părinţi etc. „etc. 

Precum vedeţi, genurile, ca şi subiectele sunt multe 
şi diferite. Insă, nu oricine poate izbuti. Se cere ta- 
lent, un talent cu care te naşti, dar se mai cere 
cultură, experienţă şi voință stăruitoare. 

Un copil care abia a trecut de vârsta de zece ani, 
mare cum să fie poet. El abia cunoaşte forma lite- 
relor şi se încurcă la fiecare rând în ce priveşte or- 
tografia cuvintelor şi punctuaţia. Nu numai că mare 
cunoştinţe literare, dar nu cunoaşte nici cele mai 
simple reguli de felul cum se scrie un vers, de numărul 
de silabe dintr'insul, de regulile rimei, ale accentului 
ritmic etc. 


Copiii să nu se grăbească 


Pentru toate motivele arătate până acum, îi sfă- 
tuim pe copii să mu se grăbească să facă versuri şi 
să ni le trimită spre publicare. Faptul că ai găsit că 
„trumos” rimează cu „gu:tos”, că „soare“ rimează 
cu „răcoare” si cu aiutorul lor ai potrivit câteva 
rânduri. nu înseamnă că ai făcut o poezie, care e 
bună şi care trebue neapărat publicată. 

Asemenea încercări de începător se păstrează cel 
mult în caetul în care le ai scris, ca amintire pentru 
mai târziu. A 

De asemenea, dela o poezie se cere să fie bună, 
să placă, iar vârsta autorului este un amănunt, care 
care nu interesează pe cititor. Dacă îi spui că poezia 
este slabă, fiindcă autorul ei e in vârstă mică, are 
tot dreptul să-ţi răspundă: „Dece n'aşteaptă să 
crească, să înveţe mai multă carte, să capete ex- 
periență şi apoi să scrie? Dece se grăbeşte, mai ales 
că nimeni nu se plânge de lipsa de poezii”. 

De aceea, copiii mici să mu se grăbească. Să se 
mulțumească deocamdată cu cititul poeziilor făcute 
de cei mai mari, mai pricepuţi şi mai învăţaţi decât 
dânșii. Le va veni si lor rândul. 


` 


29 IULIE 1928. — No. 233 


/ ABONAMENTE : 


DIMINEATA 
COPiiLOR 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA 


BUCUREŞTI — Str. SĂRINDAR 7, parter. — TELEFON 6/67 


1 AN 
6 LUNI 1% ,, 


Direc!or: N. BATZARIA 


wvyvyyyyyyyyyyyyyy 


200 LEI | UN NUMĂR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 


VISUL LUI SORIN 


Mama lui Sorin lăsase 
De cu seară, in privdor, 
Trei borcane cu dulceaţă, 
Pentru musafirii lor 


Invelită in şervete ude, 

Ca să se răcească, 

Peste noapte 'ncet ca hoţii, 
Sorin vine cu 0 ceaşcă 


Si borcanul cel mai mare, 
Repede căt ai clipi, 

De dulceata din 'năuntru, 
Sorin, lacom il goli. 


Apoi, cu şi când acolo 
Nimic nu s'ar fi 'ntâmplat, 
Liniştit ca o păpuşe, 

S'a dus din nou la culcat. 


— Cine a mâncat dulceata ? 
(Tipă-a doua zi mămica!) 


Sorin tace ca un peşte, 
Tace, nu zice nimica. 


Dar în urmă, Strâns cu uşa, 
Sorin, blând ca şi un miel, 
Ca să scape de pedeapsă, 
Povesti in acest fel : 


„Vai, mamă! să vezi, —azi noapte 
Am avut un vis ciudat : 

Se făcea că era noapte 

Și cum stam culcat în pat, 


Veni doctorul la mine 

Si cam astfel îmi grăi : 

„De stomac să Ştii, Sorine, 
Curând te vei imbolnăvi. 
N'ai să mai mănânci nimica, 
De toate să-ți fie greață 

Si de lapte şi de carne 

Si de tort şi de dulceaţă“. 


——— [=o — 


Si-anzind cu toate astea, 

Că dulcetii-o să-i duc dorul 
M'am sculat din pat azinoaple 
Si tot cercetând pridvorul, 


De borcanul cu dulceaţă 
Spre norocul meu am dat 
S'am mâncat, din el, mămico, 
Până când m'am săturat. 


- Ce tot minţi ? Nu ţi-e ruşine ? 
Lacomule, hoț ce eşti ! 

O să-ți dau un vis acuma 

Cât vei fi să pomeneşti. 


— Zău, mămico! -— Sorin zice— 
Visu-a fost adevărat, 

Că acum mă doare burta 

De nu pot să stau în pat“. 


D. C. MEREANU 


NENOROCIREA 


„Stan Petrescu, pentru ce-ai in- 
/ tárziat 2“ 
Intr'acest fel, a 'ntrebat 
Profesorul supărat 

Pe-elevu "'ntârziat... 

„Mă ertaţi, domn profesor, 

Eu veneam cu mai mult zor, 
Insă am întârziat 


Acasă fiindcă s'a 'ntámplat 
O nenorocire mare 
In familie la noi: 
Un pisoi 
Umblând după şterpelit, 
A căzut azi-noapte, 
— Din greşală — 
Intr'o oală 
—— vk — —— 


'N care mama ținea lapte, 
Si 'ntr'insa s'a înecat... 
Azi de dimineață dară, 


Eu am stat, 


Ca să-l scot din oală-afară, 
D'asta am întârziat“ !... 
Zaharia George Buruiană 


PAG. 4 


YAI as 


DIMINEAȚA COPIILOR 


CĂLĂTORIA LA SOARE 


Poveste populară slovacă 


< = a curtea unui împărat trăia odată 
< un autor de bucătar, băiat in vâr- 
stă tânără. Dacă băiatul acesta ar 
fi fost îmbrăcat în haine noi şi 
curate, fără doar şi poate că în 
toată ţara nu l-ar fi întrecut ni- 
meni în frumuseţe, atâta era de 
chipeş şi de bine făcut. 

Băiatul acesta făcu cunoştinţă cu fata împăratului 
care era cu un an mai tânără decât dânsul şi se 
împrieteniră aşa de bine, că nu trecea o zi în 


care domniţa să nu stea cu dânsul de vorbă în 
grădina împărătească. Sfetnicii împăratului nu pri- 
veau deloc bine prietenia aceasta. O domniţă prie- 
tenă cu o slugă dela bucătărie! Deaceea, îl sfătuiră 
pe împărat ca să izgonească pe tânărul dela curte. 
Impăratul, care era un om în vârstă, ţinu seamă 
de sfaturile lor şi porunci ca băiatul să fie alungat. 
Insă domniţa izbucni în lacrimi şi plânse aşa de mult, 
că împăratului i se făcu milă şi porunci din nou ca 
tânărul să fie lăsat aşa cum era până atunci la 
curte. 


Din ziua aceea cei doi copii se jucau mereu îm- 


Prelucrare de Marin Opreanu 


preună, mai ales că nimeni mu mai îndrăznea să-i 
oprească. An de an, crescură, ajunseră să nu mai fie 
copii, dar prietenia dintre dânşii se întări cu atât 
mai mult. Domnița era acum în vârstă de măritat. 
Si cum vestea despre nespusa ei frumuseţe mer- 
sese la cele patru colţuri ale pământului, veniră de 
pretutindeni feciori de împărați ca să o ceară de 
nevastă. Domnița însă nu primi pe nici unul, ci 
îi dădu înainte să se joace cu sluga dela bucătărie. 

Impăratul se supără foc şi-i strânse pe sfetnici, 
ca să vadă împreună ce-i de făcut. Aceştia îl sfătuiră 
să dea poruncă şi tânărul să fie omorât. Impăratul 
însă avea inimă bună, aşa că nu se îndură să 
asculte de sfătul acesta. Atunci sfetnicul cel mai în- 
țelept îi vorbi în felul următor: ,Luminate stăpâne, 
dacă nu te lasă inima să faci moarte de om, să-l 
trimitem pe tânăr undeva de unde, chiar dacă ar 
umbla o sută de ani, tot nu e chip să se întoarcă. 
Să-l trimitem la Soare, ca să-l întrebe dece înainte 
de amiazi se ridică mai sus, tot mai sus şi dece încăl- 
zeşte totul mai mult, tot mai mult, iar după amiazi 
se coboară din ce în ce mai jos şi încălzeşte totul 
din ce în ce mai puţin?” Sfatul acesta inteleptesc fu 
pe placul împăratului. „Cel puţin, zise el, fiică mea, 
dacă nu-l vede aşa multă vreme, are să-l uite”. 

Chemară aşa dar pe băiat, îi deteră bani şi merinde 
de drum şi-l trimiseră la Soare, ca să aducă de 
acolo răspuns la întrebare. 

Frumoasa domniţă se despărţi de dânsul cu la- 
crimile în ochi. Flăcăul porni la drum, fără să ştie 
în cotro să apuce, deoarece nu era nimeni să-i arate 
drumul care duce la Soare. Se lăsă aşa dar să 
facă precum l-o sfătui mintea sa; nu mergea îm- 
potriva Soarelui, ci în urmă lui, anume în partea 
în spre căre apune. Merse aşa multă vreme străbătând 
pustiuri, văi, şi păduri neumblate până ce ajunse 
într'o ţară în care domnea un împărat puternic, dar 
lipsit de vedere. Când împăratul acesta află despre 
făcăul care mergea la Soare, îl chemă numaidecât 
înaintea scaunului său de aur, pentru că şi el avea 
nevoie de un sfat bun, pe care numai Soarele putea 
să i-l dea. 

„Mergi la soare, flăcăule? întrebă impăratul cel 
orb. 

— Da, inalte Stăpâne. 

— Dacă-i aşa, întreabă-l, rogu-te, dece eu un im- 
părat aşa de puternic am orbit tocmai acum la bă- 
trâneţe? Dacă îmi aduci răspuns şi leac, să ştii că 
îți dăruiesc o jumătate din împărăție”. 

Băiatul făgădui că va face în tocmai, mai primi 
din partea împăratului şi alți bani şi merse may 


SSB 


4i 


departe umblând mereu şi ziua şi noaptea până ce 
ajunse la marginea unei mări. 

Marea aceasta era nesfârşit de întinsă şi de adâncă. 
Acum băiatul nu putea să apuce nici la dreapta nici 
la stânga, fiindcă Soarele apunea tocmai îndărătul 
mărei acesteia. Intrebându-se ce are de făcut, rătăcea 
el gânditor încoace şi încolo. Si iată că veni la 
dânsul un peşte care pe jumătate era în apă şi 
pe jumătate deasupra apei; avea burta ca şi ceilalţi 
peşti, însă spinarea îi strălucea ca o bucată de aur, 
strălucea ca şi Soarele. > 

„De unde vii şi încotro mergi? îl întrebă peştele. 

— Doresc să trec în partea cealaltă a mărei şi să 
stau puţin de vorbă cu Soarele, fiindcă am să-l 
intreb ceva. 

— Te duc eu până acolo, îi răspunse peştele, 
dacă-mi dai cuvântul că ai să-l întrebi din ce pri- 
cină eu un peşte așa de mare nu pot să mă afunid 
cu totul în apă, aşa cum fac peştii ceilalţi? 

— Voi face întocmai, îi zise băiatul şi sări în 
spinarea peştelui care îl duse în partea cealaltă a 
mărei. „Să treci iar pe aicea când te întorci; eu 
te aştept”, îi zise peştele, iar tânărul îşi văzu înainte 
de drum, trecând prin ţinuturi pustii unde nu cânta 
nici o pasăre şi nu era nici un suflet viu. 

Nu mai avea mult până la capătul pământului, 
Acum putea să vadă aproape de el cum se culcă 
soarele. Dete fuga într'acolo atât cât îl ţineau pi- 
cioarele. Când sosi, Soarele se şi culcase la sânul 
mamei sale, care-i pământul. 

Flăcăul nostru făcu Soarelui o piecăciune şi după 
aceea îl întrebă: „Cum se face că tu, Soare, până la 
amiazi te sui miai sus, tot mai sus, şi încălzeşti mai 


Ur i 
AA l ie 


— 


Z SÁ 


`S 


NSS 


Ë 


Af 
iM 


t 


„A 


mult, tot mai mult, iar după amiazi te cobori mai 
jos tot mai jos si incàlzesti mai puțin, tot mai 
puţin ?” : 

Soarele îi răspunse zicând: „Intreabă, tinere, pe 
stăpânul tău dece după naştere creşte mereu şi se 
întăreşte în puteri, iar când începe să imbătrânească 
se pleacă spre pământ şi slăbeşte din ce în ce 
mai mult? La fel e şi cu mine. Mama mă naşte pe - 
mine în fiecare dimineață ca un băiat frumos, iar 
în fiecare seară mă înimormântează ca un mi sneag 
slăbit”. 

După aceasta băiatul l'a întrebat din nou: „Dece 
cutare împărat puternic a orbit tocmai acum la bă- 
trâneţe, pe când înainte vedea aşa de bine? 

— A orbit pentrucă în semeţia şi îngâmitarea 
lui vroia să fie de o potrivă cu Dumnezeu şi pentrucă 
poruncise să i se facă de sticlă un cer cu stele, 
pentru ca în chipul acesta să i se pară că el stă- 
pâneşte lumea întreagă. Dacă s'ar pleca cu smerenie 
înaintea lui Dumnezeu şi dacă ar dărâma cerul de 
sticlă, îşi va căpăta din nou vederea. 

Băiatul întrebă pentru a treia oară: „Şi dece nu 
poate acel peşte să se cufunde până în adâncul apei, 
aşa cum pot toţi ceilalți peşti? 

— Pentrucă ma mâncat încă o bucăţică de carne 
de om. Dar să nu-i spui aceasta, decât după ce ai 
trecut dincolo de mare şi te-ai îndepărtat binişor dela 
țărm”. i É I ! I 

Băiatul mulţumi Soarelui şi îşi luă rămas bun 
dela dânsul. La plecare Soarele îi dete şi o haină 
care putea să fie închisă foarte bine într'o coaje de 
nucă; era o haină făcută din razele lui. 

Băiatul se întoarse îndărăt la ţărmul mărei. Cum 


PAG. 6 0000000000... DIMINEATA COPIILOR 


îl zări, peştele începu să-l întrebe ce răspuns i-a 
dat Soarele; el însă i-a zis că nu-i poate spune 
nimic decât după ce-l trece în partea cealaltă a mărei. 
Neavând încotro, peştele îl luă în spinare şi il 
scoase la ţărmul din faţă. Băiatul, îndată ce a eşit 
pe uscat, a început să alerge ca un nebun şi pe 
când alerga, îi destăinui peştelui răspunsul Soarelui. 
La auzul răspunsului peştele turbă de mânie, ca şi 
cum toţi dracii ar îi intrat într'iînsul. Cu coada izbea 
aşa de tare apa încât apa se revărsă şi ajunse până 
la băiat’ cuprinzându-l până la brâu. Peştele însă 
nu putea să înoate în apa aceasta, fiindcă era prea 
puţină pentru dânsul, aşa că băiatul putu să se 
îndepărteze, fără să i se întâmple ceva neplăcut. 

După ce a mers aşa multă vreme, a sosit la 
impăratul cel orb. 

„Ai întrebat, îi zise acesta, dece mi-am: pierdut 
vederea? 

— Ţi-ai pierdut vederea, îi răspunse băiatul, 
fiindcă ai vrut să fii deopotrivă cu Dumnezeu. Insă 
dacă dărâmi cerul ce ai făcut din sticlă şi dacă te 
pleci în ţărână înaintea lui Dumnezeu, vederea ţi se 
va intoarce din now”. 

Impăratul făcu aşa şi isi căpătă vederea, iar drept 
răsplată îi dete băiatului o jumătate din împărăție. 

Acum băiatul, despre care nu trebuie să uităm 
că nu era decât o slugă la bucătărie, se făcu im- 
părat. Cu toate acestea, în loc să stea în noua sa 


împărăție, se grăbi să. se întoarcă acasă. Si a 
făcut foarte bine, fiindcă abia intrase în cetatea de 
scaun şi auzi sunând toate clopotele dela biserici. 
„Ce s'a întâmplat de sună clopotele? întrebă el pe 
trecători. 

— Se mărită fata împăratului”. 

La auzul acestor cuvinte băiatul, după ce se gândi 
o bucată de vreme, scoase din coaja de nucă haina 
ce-i- dăruise Soarele şi după ce o imbrăcă, se duse 
la biserică şi se aşeză în banca din faţă. 

Nu după mult iată că veniră şi nuntaşii. Fiecare 
se uită mirat la tânărul ce avea o haină aşa de 
bogată şi de strălucitoare şi se întreabă unul pe 
altul cine este şi de unde a venit, dar mu-l cunoştea 
nimeni. Si iată că veni şi mireasa. Cum îşi aruncă 
privirile asupra lui, ea nu mai întrebă nimic, ci se 
repezi la dânsul şi strigă în gura mare că nu se 
mărită decât după tânărul acesta. 

Când împăratul luă de veste ce se întâmplă în 
biserică, chemă pe băiat înaintea scaunului împărătesc. 
Băiatul îi povesti din fir în păr tot ce se petrecuse. 
Când a ajuns la sfârşitul povestei, luă pe tânăra 
domniță de mână, îngenunchiară amândoi înaintea 
împăratului. care le dete binecuvântarea, iar după 
aceea se duseră la biserică unde fură cununaţi. 

Din ziua aceia au trăit fericiţi, iar băiatul, după 
moartea bătrânului împărat s'a urcat în scaunul îm- 
părătesc şi a domnit ani mulți şi spre binele poporului. 

MARIN OPREANU 


a > 
wammnununnuunsnuncrunununasunasanasansnanunanununqauanuunanancununancaunúunaasnsarunasaanwnu 'anúnunnsununasasusunanununaanunununasnanannunqa! 


O SCRISOARE DELA PISOIUL LUI MOS NAE 


Eu, pisoiul lui Mos Nae, 

Ce-s plăpând şi încă mic, 
Naşe, nasi, primiţi din parte-mi, 
Rog, primiți-mi un pupic. 

Este tot ce pot trimite 

Ba vaş da ş'un şoricel, 

Dar n'am prins nici un pân astăzi 
Căci sunt încă mititel. 

Când voi creşte şi voi prinde, 
Vă trimit eu bucuros 

Şi-l aleg chiar pe sprânceană, 
Cát mai gras şi mai gustos. 
„Dar Moş Nae, văd, mă ceartă : 
„Taci, măi Pisu, ce tot zici ? 
Cine vrea să-i dai tu şoareci, 
Care plac doar la pisici ? 

„Nu mănâncă nimeni şoareci, 
Ba ni-i scârbă s'auzim. 

Deci, toți şoarecii din lume 
Bucuros ți-i dăruim.“ 

De-i aşa şi nu vă place, 

Zău, că nu-i vr'o supărare, 
Mi-i opresc toți pentru mine 
Şi-i mănânc cu poftă mare. 


Toate bune, dar un lucru, 

Drept vă spun, nu mi-a plăcut, 

Că din pricina căldurei 

Voi botezu-mi n'aţi tăcut. 

Să rămân eu fără nume ! 

Cine-i naşu-mi să nu ştiu ! 

Pâr târziu şi pân la toamnă 

Numai Pisu eu să fiu ! 

Zău, mă supăr şi sunt gata 

Să vă sgâriu — ce gândiţi ? 

Eu sunt mic dar rău la ghiare 

la poftim de le priviți. 

Ca să-mi treacă supărarea, 

Cititori şi cititoare. 

Vă grăbiţi, rog, cu botezul 

Si făceți o sărbătooare. 

Să poftească toți şi toate, 

Care nasi au vrut să-mi fie, 

Dar cu mâna goală nimeni 

Nu dau voe ca să vie. 

Să-mi aduceți toți cadouri, 

Tot ce credeți că-i mai bun, 

Pân' atunci „la revedere, 

„Să trăiţi !” la toți vă spun. 
Din limba pisicească de Moş Nae 


DIMINEATA COPIILOR eee 


3 
3 


Dragoste de tată 


de Henriette Waltz 
scriitoare franceză pentru tineret 


Copi'aşul acesta care doarme liniştit în leagănul 
lui, va trebui să se facă un om mare. Prea mult îl 
mângăe mama sa. Prea multă iubire îi arată. Copilul 
văzând această purtare a mamei sale, poate că nu va fi 
ascultător totdeauna. Noi, acei cari auzim spunân- 
du-ne du'ce cuvântul „tată”, noi, muncim din zori 
şi până'n seară pentru copilaşii mici cari azi dorm, 
dar cari vor fi mâine oameni mari. In somnul lor 
presărat cu vise de fericire şi naivitate, in somnul 
lor liniştit, ei maud sgomotul maşinilor din atelie- 
rele noastre de lucru, ei nu ştiu toată storţarea noa- 
stră în munca de toate zilele. Toate acestea le vor 
şti mâine, când nu vor mai fi copii. Azi, dorm şi 


când noi plecăm la lucru dimineaţa şi când ne în-- 


toarcem seara. 

Mama trebue să facă pe copil prin toate îngri- 
jirile ei, un om mare, sănătos, voinic. Va fi cea 
mai mere bucurie a tatălui când va ieşi pe străzile 
o'a?ului, într'o zi frumoasă de sărbătoare, ţinând de 
mână p2 copilul său crescut mărişor. 

Car, în acea zi, să nu mi se dea hainele de săr- 
bătoare. Nu, ci hainele din zilele de lucru. Trebue 
să ştie şi să fie mândru copilul, că tatăl său este 
un muncitor. 

In drumul nostru, pe străzi, vom zice bună-ziua, 
prietenilor şi cunoscuţi'or noştri. Ne vom opri în 
fața uzinei; vom vedea cum maşinile se învârtesc 
în goana lor nebună conduse de mâini omeneşti; 
ne vom opri mai departe în fața unei brutării. Acolo 
vom vedea pâini rotunde, pâini lungi, pâini albe şi 
pâini negre. Până să se facă această pâine care 
ne hrăneşte pe noi, va fi trebuit ca plugari harnici 
să are pământul, să-l semene cu grâu, să îngrijească 
şi să-l secere. 

Grâul, să-l pretacă la moară în făină şi apoi bru- 
tarul să facă pâinea. Mai departe vom privi pe un 
cismar, care plecat ziua toată la masa de lucru, face 
ghete şi pantofi, pentru copii şi oameni mari; a- 
ceastă încălțăminte ne va apăra de frig şi de apa 
ploilor. 

Cărbunarul, cu mâinile şi fața neagră, e de ase- 
meni un prieten al nostru. Dacă mar fi el, noi n'am 
avea focul care ne încălzeşte şi ne strânge pe toţi 
în timpul iernei împrejurul sobei. 

lată ce voi arăta copilului, pe care îl voi învăța 
să iubească şi să cinstească munca. El îmi va pune 
o ploae de întrebări, eu mă voi pleca în jos spre el 


ne cine: ee atita n e 


PAG. ? 


AAMAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA AAAMAAAAAAAAA AAA AAAMAAAA AAA 44 AAAA AAAAAAAAA 


Bucăţi alese din marii scriitori streini 


VYYVYYYYYYYYVYYVYVYYYYYYVYVYYYYYYYVVYVYYVYYVVVYVYPVYYYYYYYVYVYYYVYVYYevVvYr 


AAAA AAAA AAAA AA AAAA AAAA AAA AA] 


şi îi voi răspunde la toate. Câteodată, voi merge 
poate prea repede şi el cu pizioruşele lui mici nu se 
va putea ţine de mine. Mă va trage însă tot înapoi 
de mână. Ne vom întorce acasă, unde ne vei aştepta 
tu, o mamă bună şi o soţie harnică. Te vom ve- 
dea dela fereastră cum te uiţi în calea noastră. Vom 
găsi bucatele gata, ca'de şi gustoase. Plimbarea noa- 
stră ne-a făcut mare poftă pentru masă. 

Când copilul nostru va creşte mai mare, tatăl său 


îl va întovărăşi până la şcoală. El va purta ghioz- 
dan frumos pe spinare. In el va ţine tăbliţa, căr- 
tile şi o bucată de pâine pe care s'o mănânce în 
recreație. Dar copilul nostru va creşte mereu. Il 
voi lua apoi cu mine în atelierul de lucru. Va fi 
tovarăşul meu nedespărţit care va învăța multe dela 
mine. Va face lucruri aşa de minunate! 

— Dar ce zici tu? Nu vrei să vezi copilul aşa 
de repede mare ? 

Fii liniştită. Mulţi ani de acum înainte va fi co- 
pilaşul tău mic şi drag, care doarme liniştit în lea- 
gănul său. Mulţi ani de acum înainte, va avea ne- 
voe de sprijinul tău de mamă bună şi de ajutorul 
meu, al tatălui său. Până atunci, el e azi um copilaş 
mic ae cărui picioruşe mau atins incă pământul şi 
din a cărui gurițţă n'am auzit încă şoptind dulce: 
mamă, tată! 

El e mic, mititel şi doarme liniştit în leagănul 
său, 

In româneşte de Marg. H. 
———pbOFK =o. -TU 

Cine e înşelat odată, e vrednic de compătimnire. 
Dacă acelaş om se lasă înşelat a doua oară, merită să 
fie dojenit; iar dază se lasă înşelat şi a treia oară, 
poţi spune despre dânsul că e um nebun cu care 
nu-i nimic de făcut. 

—— vk —— 


PAG. Š ; š +è DIMINEATA COPIILOR 


mapya 


Vine altul — mi se pare, „Am să spun si eu povestea-mi,  „„Pân'acum o lună vreme 
Stan Tâmpilă din Tâmpeşti E ceva chiar minunat, Eu acasă am avut 

„Ei, boerule, începe, Da aceea, depe-acuma Un şalău din balta noastră, 
Mii de ani să ne trăeşti ! Pot să zic „am câștigat.“ Ce de mic eu l-am crescut. 


„A'nvățat şalăul nostru, „Stid să mature, să spele, ,A murit acum bietul, 
Chiar ca oameni să vorbească, Si mâncarea ne gătea, Dar minciuna povestită, 
Să deretice prin casă La cântat wavea păreche, E frumoasă, se cuvine 


Si de toate să'nsriiească. Căci la tot se pricepea. Deci să lie răspătită. 


DIMINEATA COPIILOR 


— Mai domol, grăi boerul, 
Nu-i aşa cum ai crezut 
Treacă altul“. Niţă Strâmbul 
Cum urmează a'nceput: 


„Nu e chip şi nu-i putință, 
S'auziți voi o minciună, 

Ca povestea-mi întâmplată, 
Mai frumoasă şi mai bună. 


„Sunt de-atunci trei ani de zile, 
Cu corabia pe mare 

O pornisem zece oameni 
Drept spre Soarele-răsare. 


„Dar o groaznică de broască, 
Hop ! din apă a eşit 

Si corabie şi oameni, 

Intr'o clipă ne-a'nshiţit. 


„Si am stat un an în burta-i, 
Ne-am hrănit cu carnea ei... 
Ei, boerule, minciună 

Mai frumoasă ce mai vrei ? 


— O ştiam, grăi boerul, 
Treacă altul”. — l-a venit 
Si lui Haplea rândul vorbei. 
Zice: „Eu de povestit, 


„Mai nimica n'am ce spune, 
Insă am nişte hârtii 
Dela tata, care scrie 
Că boerul zece mii 


„l-a rămas dator din vreme... 
lată ce-am de povestit“. — 
Sa răsteşte rău boerul, 

Zice: „Hapleo, ai minţit. 


— De-am mințit, cu-atât mai bine, 

Asta 'nseamna-am câştiteat. 

— Văd, m'ai prins” făcu boerul, 

Boi şi bani pe loc i-a dat. 
(SFÂRŞIT) 


PAG. 10 


(URMARE) 


3) Ce povesteşte o babă 


Apoi, deşi la unii le mai făcea inima tic-tac de 
frică, au trecut cu toții prin uşa din fund şi au 
intrat într'o altă odaie, aproape tot atâta de mare, 
luminatá frumos şi cu opt mesişoare câte cu patru 
scaune; iar pe mese, fel de fel de bunătăţi. Erau 
ridichi mici cât nucile... mari, albe, roşii şi lilachii, 
în jurul unor boţişoare de unt de toate formele: 
măr, rac, ceasornic, căimară şi altele; era o îfripturică 
de miel, fiecare bucăţică având şi un oşcior, pe care 
copiii îl găseau mai bun decât cărniţa (şi în care 
Georgică şi-a lăsat un dinte); erau două feluri de 
cireşe mari, albe şi negre; dar ce le-a plăcut mai 
mult copiilor, au fost nişte ouă frumoase de ciocolată, 
în care sună câte ceva — dar pe care cei mai 
mulţi nu le-au mai putut mânca, şi le-au luat cu 
ei, când “au trecut iar dincolo. f 

După ce s'au mai jucat un timp, la sfatul moş- 
neagului, s'au desbrăcat, s'au rugat lui ,Doamne- 
Doamne!”, cei mai mulţi au sărutat mâna moşului, 
şi Sau culcat în pat, învălindu-se cu plăpomioarele 
până la nas. 

Ca să-i adoarmă, moşneagul a început să le spui2 
o poveste: - 


„Dragi copii, se zice, că a fost odată, 

un moşneag şi-o babă. Ei aveau o fală; 
fata o găină; găina un pui; 

puiul o insectă, sub aripa lui... 

Intr'o dimineată, sa sculat moşneagul 

co dureren sale. Când şi-a luat toiagul, 
căl chema bătrâna, să mai facă treabă, 
abia mişca moşul. Baba îl întreabă, 

de ce nu-i mai iute? N'aude, că-l cheamă? 
Biet moşneagul nostru începu să geamă : 
„Eu ştiu ale mele — tu ştii ale tale; 

am răcit ast'noaplte ; am un junghi în sale, 
şi mă tem căi vremea sănchin şi eu steagul... 
Când aude baba, (că-şi iubea moşneagul) 
şi-a făcut o cruce: „Doamne! Lasă mi-l |...“ 
La luat de mână, ca pe un copil, 

la dus în odaie, de Va pus în pat, 

şi-a plecat la poartă... Unde a plecat? 

A plecat, saducă doctorul de plasă ; 

dar, în raba mare biata babă lasă 

portita deschisă — si lăsând portita, 

hai, în urma babei, pleacă şi fetita... 

Dar de-a plecat fata, cogemite fată, 

de-a plecat găina — nu e vinovată: 

şin urma găinei, de-a plecat un pui, 
socotiți voi singuri, care-i vina lui ?... 

Cát despre insectă, ce putea să facă, 


fiind sub aripă? Trebuia să tacă, 


[i 


ȘSORICELUL ALB 


DIMINEATA COPIILOR 


de Lo. Pa. 


şi să mearg'acolo, unde-o duce puiul: ` 


cu căruța-i roata, daco fine cuiul]... 

Rămas singur moşul, chinuit de boală, 

scuturat de friguri, şovăind se scoală, 

şi o porneşte razna pe drum înainte... 

Mai apoi îşi pierde ținerea de minte, 

şi pierdut, pierdut rămâne, pe drumuri străine... 
Când se'ntoarce baba, nunțelege bine: 

unde e moşneagul ?... unde e găina ?... 

unde-o fi fetița ?... Toate, bat'o vina, 

zburdă pe coclauri |... Unde-i puiul mic ? 

(De insectă, baba, nu ştia nimic |...) 

Merge ea şi "'ntreabă la vecini ; nu lasă 

un drumel în pace — şi iar vine-acasă ; 
disdedimineață, udată de rouă, 

pleacă iar şi 'ntreabă....; trece-o zi... trec două... 
Nu dormea nici noaptea ...; nu-şi făcea bucate... 
Sim sfârşit porneşte în lume să-i cate | 

Dar pornind bătrâna, pe şosea, spre moară, 

şi-a luat cu dânsa şi o og'ingioara, 

nu ca să se vadă, cum îi stă gătită, 

ci, de bună seamă, că era vrăjilă ... 


— Ssst!.. i | 

Șorice'ul ab a dus u1 degeţei la gură şi a adăugat 
în şoaptă: „Copiii au adormit... 

Intr'adevăr, copiii adormiseră cu toţii. Erau ca nişte 
îngerăşi, cari... îşi murdăresc pernuţeie cu ciocolata 
topită în pumnişorii strânşi. Singur Georgică strângea 
încă în pumni comoara !ui, mămică lui, oglingioara... 


*.. Aa, 

In timpul acesta în târg era o zăpăceală! 

Abia se închidea uşa de la comisariat după un 
tată supărat sau o mamă în lacrimi, şi intra un altul, 
care spunea aceleași vorbe: „Astăzi dimineaţă co- 
pilul meu a ieşit puţin în stradă să se joace — 
şi nu s'a mai întors. L'am căutat pe la vecini; Pam 
căutat pe la rude — şi nu-i!”... Numai, la întrebarea 
comisaru'ui, dacă copilul era cuminte, părinţii se cam 
incurcau: li era ruşine să spuie adevărul. 

Până în seară se vorbea de lipsa a vre-o sută 
de copii, şi chiar fusese arestaţi vre-o opt ţigani, 
dintre cari şapte şi mărturisise, dar, cu toate caznele, 
nu vroiau să spuie ce au făcut cu ei... 

Cel mai mult se mira lumea de dispariţia lui Geor- 
gică, pe care îl ştia copil cuminte, ţinut din scurt 
de mămica lui şi cu atâta mai mh, cu cât acum 
trei ani — chiar mâine sunt trei ani! — a dispărut 
şi un at frate al lui... Dar cel puţin acela nu era 
aşa de liniştit. La mama lui Georgică veniau, să o 
mângâie, toate vecinele. Sub seară a venit şi un 
comisar, care i-a dat banul găsit în drum şi i-a 


DIMINEAȚA COPIILOReee004000000000000000000ovo0o00ooooeoooeooeoeec. PAG. 11 


spus, că se fac cercetări şi cà mâine-poimâine copilul 
va fi găsit; dar vorbele acestea de alinare nu o 
puteau opri, să nu isbucnească din nou în plâns. 

Inainte de a se întuneca, a venit şi o străină. 
Era o babă bătrrrână-bătrână, şi cu fața atât de 
sbârcită, încât, pe lângă ea, smochina, stafida sau 
sbârciogul ar îi părut întinse, ca trei bobite de 
poamă coarnă... 

Cât era ea de indurerată, mama lui Georgică tot 
sa sculat de la locul ei, sa dus în calea bătrânei, 
şi sa întrebat-o blând: 

„Ce doreşti, mătuşă? 

— Adăpost, maică... Şi numai până mâine — că 
Sunt o biată călătoare. 


— Stăi aici... Poate că eşti flămândă. Uite, este 
pe masa de mâncare — că eu nici mu m'am, atins 
de ea. Nu e cine ştie ce, dar îți poţi potoli foamea”. 

Şi în timp ce vecinele, bucuroase că au cu cine lăsa 
pe mama lui Georgică, au început să se ducă, of- 
tând, pe la casele lor, străina ma mai aşteptat să 
fie rugată, şi sa pus la masă. 

Biata bătrână!.. Ce pomană!.. Se cunoştea, că nu 
i se întâmplă prea des să mănânce mai binişor. La 
început aproape numai înghiţea şi se auziau duimicatele 
Cum îi a'unecá pe gâtul uscat, împingând înainte. 
mărul lui Adam. Dar şi mai pe urmă, când aproape 
să se sature, nu prea mesteca, ci numai moltăia, 
că nu mai avea, sărmana, nici un dinte. 

Osteneala drumului; masa, îmbelşugată pentru ea, 
şi mâncată în grabă; căidura din casă — au moleşit 
îndată pe bătrâna, care cine ştie de pe unde venea, 
aşa că numai s'a lăsat puțin pe patul moale ce i s'a 
arătat, că á şi adormit-butuc. 

Dar wa dormit prea mult. Când cocoşii au prins a 
cânta a doua oară, ea a şi început să-şi fosneasci 
lucrurile, să se îmbrace. i 


„Mai dormi, mătuşă, că mai este până la ziuă — 
i-a zis mama lui Georgică. Š 

— Nu pot, Iti mulțumesc; dar trebue să plec, că 
eu am mult de mers. 

— Dancotro te duci? 

— Nici eu nu ştiu! ' 

— Nu ştii unde te duci?! $ 

— Nu, maică. Eu umblu din loc in loc. Poate-s 
treizeci de ani de când n'am dormit două nopți in 
şir în acelaş loc. Cu mine-i o poveste întreagă. Eu 
caut în lume pe omul meu”... 

Mama lui Georgică a crezut că străina e o biată 
nenorocită, care nu ştie ce spune — şi a lăsat-o în 
voia ei. Dar când era gata, tot i-a mai zis din milă: 

„Mai stai, să-ţi fac ceva cald să mănânci şi. te 
rog să iai cu dumneata ce voi mai găsi prin dulap. 

— Să stau, dacă zici — a răspuns bătrâna — 
Dar şi eu am o rugăminte la dumneata: te-am, auzit 
toată noaptea oftând şi frământându-te. Ai o durere 
mare şi un suflet bun. Dacă plină de griji, cum! eşti, 
ai fost atâta de bună cu mine, spune-mi şi mie du- 
rerea ta, că baba ştie multe, şi poate să te pot a- 
juta... Nu te uita la ţoalele de pe mine, că eu sunt 
săracă şi nam bani; dar un stat bun poţi să primeşti 
de la o babă, care a cutreerat lumea”. 

Şi în timp ce apa din ibric începuse să fâşie şi apoi 
să bolborosească, încinsă de flacăra albastră a spir- 
tuui, mama lui Georgică, oprindu-se numai ca să 
viteze, a spus bătrânei cum şi-a pierdut băeţelul. 

Când şi-a sfârşit spovedania, bătrâna s'a sculat de 
pe marginea patuiui, s'a dus la ea, i-a luat palma 
stângă şi s'a uitat lung în ea — apoi, cu multă bu- 
curie i-a spus: „Nu fi supărată; ai să-ţi găseşti co- 
pilul... Ascultă-mă pe mine... o să ai o bucurie mare; 
o să ai o bucurie mai mare decât te aştepţi! Si 
mi se pare că pot să te ajut şi ew”... | 

Mai gândindu-se puţin, bătrâna s'a dus, de şi-a 
luat de pe un scaun de lângă uşă o bocceluţă, a pus-o 
pe masă şi a destăcut-o. Erau câteva rufe şi puţină 
mâncare. A despăturit o fustă cârpită, a scotocit 
prin buzunare şi a scos de acolo, cu multă grijă, o o- 
glinjioară... Să juri, că era oglinjioara lui Georgică. 

„Vezi oglinda asta? E vrăjită. Şi nu sunt pe lume 
decât două la fel. Una o am eu şi una trebuie să o 
aibă omul mieu, pe care îl caut. Dacă crezi in puterea 
ei, poţi vedea in ea pe cel ce cauţi. Ia uite, maică), 
în ea şi spune-mi ce vezi?” 

Mama lui Georgică, tremurând toată, a luat oglinda 
în mână şi s'a uitat în ea. La început parcă nu des- 
prindea bine ce vede; dar când ochii i s'au deprins, 
izbucnit în hohote... 

„ Ce vezi? ' 

— Da, văd pe Georgică... E pe marginea unui 
pat şi se îmbracă... Dar sunt multe paturi acolo şi o 
mulţime de copii cari dorm... Pe pat străluceşte ceva... 

(Va urma) 
——o k — 


————— 
La Concursul lunar No. 25 a mai deslegat 2 jocuri 
Sandu Zăveanu, din Capitală, 


PAG. 12 


DIMINEATA COPIILOR 


NASA BROASTEI 


POVESTE POPULARĂ 


e când se plimbau printr'o livede, 
trei surori văzură o broască mare 
şi umflată, care le privea cu nişte 
ochi mari, ca şi cum ar fi vrut să 
le înghită. 

„Urâcioasă dihânie, cum m'am 
speriat!” strigă cea mai mare dintre 
” surori. 

„Să o omorâm!” zise sora mijlocie. 

Şi erau gata să o omoare, dar soia mai mită 
le opri zicându-le: „Să nu faceţi una ca asta! Până 
şi un viermişor are dreptul să trăiască. Să lăsăm 
dar pe biata broască să se bucure şi ea de viaţă”. 

Celelalte două surori izbucniră în hohote de râs, 
iar sora cea mare îi zise în bătaie de joc: „„Despre 
prtea mea, poţi să o iai cu tine şi să o culci chiar 
în patul tău. 

— Ba poţi să-i fii şi naşe, grăi sora mijlocie, 
căci, precum văd, în curând broasca va face pui. 

— Dece nu m'aş face şi naşe? ii se impotrivi sora 
cea mică. Si broasca este tot o făptură de a lui 
Dumnezeu”. 

Din ziua aceea, trecură şapte săptămâni, iar surorile 
uitaseră cu desăvârşire de broască. 


s S = 


de Marcu Ionescu 


sea 


Insă, iată că într'o dimineaţă, un tânăr, îmbrăcat 
în haine frumoase, intră în odaia lor şi îndreptându-se 
spre sora cea mică, i se închină până la pământ 
şi îi vorbi în fel următor: 

„Stăpânii mei vă trimit cele mai bune “urări de 
sănătate şi vă roagă să aveţi bunătatea să veniţi 
până la dânşii. Afară vă aşteaptă trăsura”. 

Iute, iute, fetişcana se pregăti de plecare şi se 
sui în trăsură. Patru cai negri zburară ca vântul, 
pe când surorile ei priveau nedumerite dela fe- 
reastră. 

Trăsura, care era toată de aur, se opri înaintea 
unui palat înalt, care avea două zeci şi patru de 
ferestre spre Răsărit şi douăzeci şi patru de ferestre 
spre Apus. Inaintea fiecărei ferestre era sădit câte 
un arbore de aur şi în fiecare arbore isi făcuse 
cuibul o pasăre de aur. 

Când tânăra fată se dete jos din trăsură, văzduhul 
răsună de cântecul păsărilor de aur, cari îi urau 
„bun sosit”. Fata intră într'o odaie frumoasă şi cu 
păreții acoperiti de aur ce strălucea mai puternic 
decât soarele. Intr'un pat de aur stătea culcată broasca, 
gemârid de durere. 

Indată ce văzu pe tânăra fată, broasca se îndreptă 
spre dânsa şi-i zise: „Acum câtăva vreme ţi-ai dat 
cuvântul să-mi fii mase şi de aceea te-am Chemat 
astăzi”. 

Abia atunci fata îşi aduse aminte de broasca în- 
tâlmită în livedea în care se plimba. De aceea, îi 
zise: „Bucuros, nu eşti şi tu o făptură de a lui 
Dumnezeu ?” 

In aceiaşi clipă broasca năştea un copil foarte 
frumos. O moaşe bătrână, care era de faţă, luă pe 
noul născut, îl scăldă, îl înfăşe. 

„lubita mea naşe, grăi din nou broasca, ia copilul 
şi du-l la botez, la biserică”. 

Fata îl luă şi se duse cu el la biserică. Dar 
îndată ce copiui a fost botezat şi binecuvântat de 
preot, acasă, broasca plezni şi din pielea ei răsări 
o femeie tânără şi frumoasă.