Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1935 (Anul 12, nr. 569-620) 846 pag/DimineataCopiilor_1935-1669231011__pages301-350

ANUL 12 


REDACŢIA ȘI 


ABONAMENTE: 
TE: s.uN 100 „ 


REPRODUCEREA BUCĂȚILOR x | 
ESTE STRICT apti bei | Director: N. BATZARIA 


ADMINISTRAŢIA: 
BUCUREŞTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430. 


1 AN 200 LEI 


8 Maiu 1935 


` 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 


UCL 


ar nu si de bătae. Să vedeti cum s'a întâmplat 

povestea aceasta cu ploaia şi cu bătaia. 

Mama lui Uitucilă avea o soră, care avea doi 
¿opii gemeni: un-băieţaş şi o fetiţă în vârstă de şapte luni. 
intr'o zi, mama acestor gemeni venise în vizită cu ei la pă- 
rinții lui Uitucilă. Când să plece, mama lui Uituclă, care îşi 
iubea mult nepoţii, îi zise: „„Lasă-i să mai stea la noi şi vii 
să-i iei mai spre seară.” 

Insă, nu după mult, cei doi copii, plictisindu-se şi fiindu- 
le dor de mama lor, se porniră să plângă. Văzând aceasta, 
mama lui Uitucilă îi zise acestuia: „Pune-i în căruciorul în 
care au fost aduşi şi du-te să-i plimbi puţin în Cişmigiu. Dar 
vezi să ai grije de dânşii să nu li se întâmple ceva, iar peste 
cel mult o oră să vii cu ei înapoi. 

— Bine, mamă!” răspunse Uitucilă, care, de asemenea, 
tinea mult la cei doi verişori aşa de mici şi drăguţi. 

Si Uitucilă porni cu gândul să-i ducă drept în Cişmigiu, 
să-i plimbe şi să aibă de ei toată grija. Mamă-sa îi potrivi 
bine în cărucior, iar Uitucilă plecă de acasă, trăgând încet 
cărucorul şi întorcându-se din când în când, ca să le zâm- 
bească şi să-i facă să râdă. 

Totul merse bine până la jumătatea drumului, adică 
până la un maidan, pe care se jucau mai mulţi copii. „Uituci- 
lă! Uitucilă!” se auziră deodată câteva voci. Erau prietenii 
si cunoscutii lui, care îl chemau. 

Uitucilă se opri, când iată că se apropie prietenul şi colegul 
său de clasă Ticu. „Incotro ai pornit-o cu pisoii aceştia?” îl 
întrebă Ticu, arătând spre cei doi gemeni din cărucior. „Şi 
de când te-ai făcut doică? îl mai întrebă el. = 

— Nu sunt pisoi, ci sunt verişorii mei, îi răspunse Uitu- 
cilă cam supărat. Şi mă duc să-i plimb în Cişmgiu. 

— Stii cum e mai bine să facem? îi zise Ticu. Uite, 
Nelu, care este aici, nu vrea să se joace, fiindcă spune că-l 
doare capul. Să-i dăm lui căruciorul cu copii să meargă şi 
să-i plimbe în Cişmigiu, iar tu vino să ne jucăm. Ai să vezi 
că am făcut şi un zmeu frumos, care sboară şi se înalţă sus, 
sus, până 'n nouri”. 

Uitucilă stătu puţin să se gândească. „Să merg să mă 
joc, ori să nu merg?” se întrebă el de câteva ori în gând, 
pentru ca la urmă să zică: „Bine, viu, dar să spunem lui Ne- 
lu să aibă grije de copii şi să se întoarcă mai repede”. 


Se făcu aşa cum hotărîse zăpăcitul nostru Uitucilă. Nelu” 


plecă spre Cismigiu, trăgând căruciorul cu cei doi gemeni, 
iar Uitucilă merse pe maidan şi intră în jocul celorlalţi copii. 
Uitucilă se juca înainte, iar Nelu nu se mai întorcea. 


(RIAA 


tai -ima EE 


SCĂPASE 
DE PLOAIE 


Din copilăria lui Uitucilă 


Dar iată că dintr'o dată cerul se înoură şi se porni o 
ploaie deasă. Copiii de pe maidan lăsară jocul şi alergară să 
se adăpostească de ploaie sub streaşina unei case. Bine în- 
teles, merse şi Uitucilă cu dânşii. 

Ploua din ce în ce mai tare, iar de Nelu şi de căruciorul 
cu copii nu se zărea nici o urmă. Acasă, tatăl şi mama lui 
Uitucilă şedeau ca pe ghimpi. Trecuseră mai bine de două 
ore, de când Uitucilă plecase cu cei doi copii. „Unde să fie 
blestematul? Nu cumva li s'a întâmplat ceva celor doi copii?” 
Aşa se întrebau ei, privind mereu pe geam afară. 

La urmă, tatăl lui Uitucilă zise: „Merg să-i caut”. Imbră- 
că o manta de ploaie, luă o umbrelă şi porni spre Cişmigiu, 
mai mult alergând decât umblând. După multă căutare, îi 
zări întrun chiosc, unde îi adusese un sergent de stradă, 
care îi găsise singuri şi plângând într'o alee. li părăsise 
acolo strengarul de Nelu, îndată ce văzuse că începe să 
plouă. Bieţii copilaşi erau uzi leoarcă şi plângeau țipând. 

Tatăl lui Uitucilă, ținând umbrela deasupra căruciorului; 
Ca să-i ferească atât cât se putea de ploaie, îi duse acasă. 

Ceva mai târziu, iar că se întoarse acasă şi Uitucilă, 
lăudându-se că pe el nu l-a udat ploaia. L-a înmuiat însă bine 
bătaia ce a mâncat dela tatăl său şi dela mamă-sa. Nu era 
cea dintâi bătae, cum nu va fi nici cea din urmă. 


VINTILĂ BRATU 


Un balet de copii 


NU SE INAPOIAZĂ 


Roman de mari aventuri și suferinţe 


pi d á 


Cum a scăpat Costea din robie, ajungând să fie din nou 
om liber? lată ce doreau să afle surorile şi fratele lui Cos- 
tea, precum credem că şi cititorii sunt doritori să fie lămu- 
riti asupra acestui lucru. Să povestim, aşa dar, pe scurt toa- 
tă întâmplarea. 

Secretarul dela Rio de Janeiro al guvernului brazilian 
— numele acestui secretar era Alberto Prado — obținuse 
uşor şi repede prin soţia sa, ca împărăteasa Braziliei să-l 
primească în audienţă. Mişcată şi impresionată de purtarea 
atât de cinstită a lui Mos Barbu, care înapoiase diamantul 
ce-i dăduse soldatul Traian Nicoară, împărăteasa, o femee 
tânără si foarte bună la suflet, îşi exprimă dorinţa så 
vadă pe Moş Barbu şi pe Traian Nicoară şi să stea de vor- 
bă cu dânşii. Secretarul se grăbi să îndeplinească această 
dorinţă. 

Atât Moş Barbu cât şi Traian Nicoară rămaseră uluiţi, 
când Alberto Prado le împărtăşi dorinţa împărătesei. Nici 
în vis nu sar fi gândit că ar fi putut vreodată să aibă parte 
dede o cinste aşa de mare. Să fie primiţi de împărăteasa! 

Insă Alberto Prado îi linişti, spunându-le că împără- 
teasa este foarte bună şi primitoare şi că, prin urmare, nu 
trebue să fie prea sfioşi şi să se piardă cu firea. 

Dar soldatul Traian Nicoară mai era neliniștit şi spe- 
riat. Se aştepta să fie, dacă nu pedepsit, dar cel puţin mus- 
trat, pentrucă primise cadou un diamant dela sclavul negru, 
care, precum ştim, fusese diamantul din minele împărăteşti 
dela Mondanga. 

Totuşi, conduşi de secretar, Moş Barbu şi Traian Ni- 
coară merseră la palatul împărătesc şi se înfăţişară împără- 
tesei. Pe când treceau prin grădiniie palatului, lui Moş Bar- 
bu i se umplură ochii de lacrimi si inima începu să-i bată 
în piept. In grădinile acelea era doar sărmanul, nenorocitul 
său fiu Costea. Ce fericire ar îi fost pentru Moş Barbu să 
întâlnească pe Costea şi să-l strângă măcar câteva clipe în 
braţele sale! Moş Barbu îl căuta peste tot cu privirile, însă, 
spre marea sa durere, nu i-a fost să-l vadă şi să-l întâl- 
nească. 

In schimb, împărăteasa îl primi şi îi vorbi cu toată bu- 
nătatea. I] lăudă mult pentru purtarea lui cinstită şi spuse 
câteva cuvinte de încurajare şi lui Traian Nicoară. care, 
simțindu-se vinovat, tremura şi era palid la față. 

Dar iată că pe când ei stăteau înaintea împărătesei, un 
grup de sclavi negri, månati cu lovituri de bici, trecea prin 
o parte a grădinei împărăteşti. Moş Barbu îi zări. In frun- 
tea sclavilor negri mergea un sclav alb: acesta era Costea. 
Văzându-l. Mos Barbu dete, fără voia sa, un strigăt de du- 
rere şi căzu în nesimţire. 

Mirată, împărăteasa vru să ştie pricina acestei întâm- 
plări. Secretarul Alberto Prado îi povesti pe scurt devota- 
mentul de necrezut al lui Costea, care se vânduse ca rob 
pentru a-şi scăpa familia din mizerie. Impărăteasa a fost aşa 
de mişcată de povestea aceasta, încât o năpădiră lacrimile. 

„Atâta devotament şi atâta dragoste de familie. zise ea. 
merită o răsplată frumoasă”. Porunci, aşa dar, unui aghio- 
tant ca tânărul Costea să fie adus înaintea ei. Costea fu 
adus aşa cum era, adică, îmbrăcat în zdrenţe. 

„Tinere, îi zise împărăteasa, din clipa aceasta, eşti liber. 
Libertatea ta este o răsplată mică a jertfei tale fără pere- 
che. Irtoarce-te la ai tăi şi trăeşte de azi înainte ca om li- 
ber. lar ca o amintire din partea mea şi ca un semn că atâta 
timp cât voi fi în viaţă, am să-ți duc de grijă și ai să fii 
sub ocrotirea mea, primeşte în dar inelul acesta. Să-l păs- 
trezi cu sfințenie şi să treacă la urmaşii tăi. Să fie ca un 
simbol al virtuţilor, care cinstesc familia ta. Am să poves- 
tesc şi soțului meu împăratul despre admirabila ta purtare. 
Să ştii că, începând de astăzi, viitorul tău si al familiei tale 
este sub grija şi ocrotirea noastră. Oameni buni. îşi închee 
impărăteasa vorba, mergeţi cu bine şi Dumnezeu să vă fie 


Adaptat de DINU PIVNICERU 


muna „Frăția Română“ 


pururi într'ajutor. Vă încredinţez că aflând despre purtarea 
voastră şi despre frumoasele voastre însuşiri, am simţit © 
mulțumire şi o fericire cum nu mai Ssimţisem până astăzi”. 
Spunând acestea, împărăteasa părăsi sala de audienţă. 
urmată de doamenele ei de onoare. Toţi cei de faţă au fost 
foarte miscaţi, auzind cuvinte aşa de frumoase. 
Secretarul Alberto Prado vroia ca Moş Barbu, Costea 


şi soldatul Traian Nicoară să stea câteva zile ca musafiri 
acasă la el. „Imi veţi face mie şi veţi face mai ales soţiei 


mele o nespusă plăcere, dându-i prilejul să stea de vorbă cu 
oameni din ţara sa şi din neamul său”. 

Ei însă, oricât de măguliţi se simțeau de această pro- 
punere; ardeau de nerăbdare de a se întoarce cât mai re- 
pede acasă şi de a se bucura cu ceiallți membri ai familiei 
de fericirea de care avuseseră parte — adică, de liberarea 
din robie a lui Costea. 

Plecară, aşa dar, în aceeaşi zi, iar Albert Prado îi însoţi 
până afară din oraş, făcându-le cele mai bune urări şi spu- 
nându-le să nu-l uite. 


Dela înapoierea lui Costea, belșugul şi binecuvântarea 
lui Dumnezeu se revărsară asupra familiei acestor Români 
aşa de buni, aşa de harnici şi aşa de cinstiţi. Nu după mult 
împăratul Braziliei le trimise în dar o sumă bunicică de 
bani şi le dărui încă atâta pământ, cât le dase la început. 
Alături de vechea locuinţă. clădiră o casă mare şi frumoasă. 


Măriră de asemenea, grădina, sădind o mulţime de pomi 
fructiferi. Ogoarele din jurul casei dedeau rod îmbelşugat, 


iar în livezile şi poenile întinse păşteau cirezi de vaci, turme 
de oi şi herghelii de cai. 
Dar nu trecu nici un an la miiloc, că o nouă casă răsări 


. O zână a florilor 


in apropiere. Această casă fu zidită de soldatul Traian Ni- 
coară, căruia guvernul Braziliei îi dete, de asemenea. pă- 
mânt în deajuns. 

Traian Nicoară nu locui singur în casa aceasta. Ştim 
dintr'un capitol trecut că între el şi Marioara se legaseră 
sentimente de bună prietenie. Zi de zi. aceste sentimente se 
întăreau din ce în ce mai mult. In sfârşit. când noua locuinţă 
era gata terminată. Traian Nicoară, îi zise lui Mos Barbu: 
„Să-mi dai voie să-ţi zic tată şi să cer mâna Marioarei”. 

Moş Barbu, care ţinea în adevăr la Traian Nicoară a- 
proape ca şi la copiii săi, nu respinse propunerea. Totuşi, nu 
se putu opri de a zice: „Ne iei pe cea mai harnică şi mai. bu- 
nă gospodină a noastră şi faci ca toată povara gospodăriei 
să cadă de acum în colo numai pe Anişoara.” 

Atunci Costea, roşindu-se la față, se aruncă în vorbă şi 
zise: „Tată, am avut prileiul să cunosc la Rio de Janeiro pe 
fiica unor Români veniţi din Banat. E o fată frumoasă la 
chip. foarte cuminte şi harnică la muncă. Dacă îmi dai în- 
voirea şi binecuvântarea, eu aş dori să o iau de soţie. In 
chipul acesta. Anişoara va avea o tovarăşe bună, care să o 
ajute la gospodărie.” 

Mai înainte de a răspunde, Moş Barbu strânse la piept 
pe Costea şi pe Traian Nicoară şi le zise foarte mişcat: 
„Să-mi trăiţi, copii mei! Vă dau la amândoi şi învoirea şi bi- 
necuvântarea”. 

Două luni mai târziu: avu loc căsătoria lui Traian Ni- 
coară cu Marioara şi a lui Costeă cu Dorina, fiindcă aşa o 
chema pe fiica Românilor din Banat. 

„„„Dar nu se închee aci povestea acestor familii de Ro- 
mâni. lată că după vreo patru luni veni pe neaşteptate la 
casa lui Moş Barbu un musafir, care fu primit cu cea mai 
mare bucurie. Musafirul acesta era marinarul, care se pur- 
tase aşa de frumos cu Moş Barbu, atunci când în primele 
zile de debarcate la Rio de Janeiro, bietul Moş Barbu avu- 
sese parte de atâtea necazuri şi mai ales de nenorocirea de 
a vedea căzut în robie pe iubitul său fiu Costea. Ne aducem, 
cred. aminte că, între altele: marinarul dăruise lui Moş Bar- 
bu şi familiei acestuia câteva lucruri şi o sumă de bani, care 
le prinsese aşa de bine. 

Acum, marinarul venise aducând o veste, care, cum 
spunea el, era fericită pentru dânsul. „Guvernul Braziliei, 
zise el, mi-a dat şi mie pământ, iar secretarul. guvernului, 
bunul vostru prieten d. Alberto Prado, a făcut ca pământul 


să mi se dea tot aicea. Vom fi, prin urmare, vecini. Am însă . 


două rugăminţi de făcut: să-mi dati găzduire pentru o noap- 
te, iar mâine să-mi daţi o mână de ajutor, ca să-mi fac o co- 
libă în care să mă pot adăposti, până ce îmi clădesc o casă. 

— N'ai să-ţi faci nici o colibă, se grăbi să-i răspundă 
Moş Barbu. Vei sta la noi şi vei fi 'musafirul şi prietenul nos- 
tru iubit. Ajutat de noi toţi, îţi vei clădi casa în care nu te 
vei muta decât în ziua în care va fi gata. Aşa vom putea să 
ne plătim şi noi pentru marele şi neuitatul bine ce ne-ai fă- 
cut în zilele cele mai grele şi mai dureroase din viața noa- 
stră”. 

Adânc mişcat de această propunere, marinarul dintru 
început nu voi să primească. Insă, atât Moş Barbu, cât şi 
ceilalţi stăruiră aşa de mult, că la urma urmelor, navu nici 
el încotro, ci zise cu ochii în lacrimi: „Vă mulţumesc şi vă 
rog să-mi faceţi încă un bine — cel mai mare bine: să mă 
socotiți ca făcând parte din familia voastră, căci, după 
Dunmnezeu, voi sunteţi tot ce am mai scump pe pământ”. 

Au trecut încă doi ani dela tot ce am povestit până 
aci. Era într'o după amiază răcoroasă. Moş Barbu şedea pe 
o bancă de lemn din faţa casei. Sedea la umbra unui teiu, 
dar nu era singur. Pe un genunchiu ţinea un băeţaş în vârstă 
de un an, iar pe genunchiul celălalt. o fetiţă cam de aceiaşi 
vârstă. Bàetasul era copilul lui Costea, iar fetiţa era a lui 
Traian Nicoară. Erau, prin urmare, nepoţeii bunului Mos 
Barbu, care, privindu-i şi alintându-i, părea că întinereşte 
de bucurie şi fericire 

Şi iată că veni marinarul, îmbrăcat în haine de sărbă- 
toare; deşi ziua aceea era o zi de lucru. Se apropie sfios 
de Moş Barbu şi îi zise, cam încurcându-se la vorbă: „Am 
venit să te rog, să fac o cerere..., adică o cerere de care a- 
târnă toată fericirea vieţii mele. Am venit să te rog să con- 
simți a-mi da de soţie pe Anişoara, atât de buna şi drăguţa 
dumitale fiică”. 

Moş Barbu primi numai decât şi primi cu plăcere, fiindcă 
avea despre tânărul marinar cea mai bună părere.Cât des- 


QENKA 


pre Anişoara: consimti si ea cu toată bucuria, de oarece ti- 
nea şi ea mult la bunul marinar. 

Se făcu, asa dar, o nouă căsătorie si se întemeie o nou: 
familie 

Dar vestea despre familia lui Moş Barbu şi despre rod- 
nicia pământului din ţinutul Diamantelor merse şi se întinst 
departe şi la alţi Români, care părăsiseră ţara lor şi veni- 
seră să se aşeze în Brazilia. 

Două din familiile acestea izbutiră să capete şi ele pă- 
mânt în vecinătatea pământului lui Mos Barbu. La aşezarea 
acestor noui famili de Români şi la clădirea locuinţelor. Mos 
Barbu, fiii şi ginerii săi le deteră o prețioasă mână de aju- 
tor. Mai spunem că cele două familii erau familii de Români 
plecaţi din Basarabia. Una din ele avea o fată, care împli- 
nea vârsta de optsprezece ani. 

Fata aceasta fu cerută şi luată în căsătorie de Vlad. 
care îşi clădi o nouă casă. 

Prin urmare, numărul familiilor şi al caselor sporea. 
Dela o colibă, cum fusese la început, acum răsărise un sat, 
în care domnea belşugul şi dragostea între locuitori. In câți- 
va ani, numărul caselor trecu de treizeci, de oarece veniră să 
se aşeze şi alte familii de Români. 

Intr'una din zile, Moş Barbu îi chemă pe toţi locuitorii şi 
le zise: „Avem de făcut două lucruri: întâiu să clădim o bi- 
serică în cinstea şi slava lui Dumnezeu, iar al doilea, să dăm 
satului nostru un nume, care să ne reamintească patria noa- 
stră şi neamul nostru românesc”. 

Biserica a fost clădită, iar satului i sa dat numele de 
Frăția Română. 

Astăzi satul acesta este o comună mare şi bogată. iar în 
cimitirul de lângă biserică, mormântul cel mai frumos este 
mormântul în care Moş Barbu îşi doarme somnul de veci. 


SFARŞIT 


O cititoare drăguță 


o 

Noua carte 

RILĂ IEPURILĂ 
de MOŞ NAE 

este tot ce poate fi mai frumos pentru copii. 
Coperta şi toate paginile sunt împodobite cu o 
adevărată bogăţie de ilustraţțiuni în culori, iar 
povestea neastâmpăratului iepuraş RILĂ IE- 
PURILĂ este încântătoare. 

Preţul unui exemplar, lei 20. 

De vânzare la toate librăriile. 


PBA 


a SPIRII sa la 


e câteva zile, nam primit dela Hăpleşti nici o 

scrisoare şi nici vreo veste pe altă cale. Ba chiar 

factorul, care nu era zi dela Dumnezeu să nu-mi 

aducă, fie scrisori, fie telegrame, m'a întâlnit ieri 

pe stradă şi m'a întrebat: „Oare, ce să se îi în- 
tâmplat, că nu-ţi mai scriu şi nu mai dau semne de viaţă prie- 
tenii dela Hăpleşti?” 

Imi cam încihpuiu eu ce-i cu dânşii, de au amuţit cu 
toţii. Trebue să fie tare supăraţi pe mine, că toată treaba cu 
serbarea şi teatru le-a eşit pe dos. Isi zic, pe semne, că din 
pricina mea, adică din pricina piesei, aşa cum am făcut-o, a 


fost bătae în lege şi li s'a stricat toată petrecerea. Da. da, 
asta trebue să fie: sunt supăraţi pe mine. 
Insă, fiindcă ştiu că o să le treacă supărarea, mai ales 


că nu sunt oameni răi la suflet, îi las deocamdată şi nu le 
mai scriu nici eu nimic. 

De altfel — dece să nu spun tot adevărul? — îmi pare 
bine că prietenii dela Hăpleşti mă cam slăbesc cu prietenia 
lor şi cu vizitele lor aşa de dese. Prea mau sâcâit şi nu 
mi-au dat pace ín vremea din urmă. 

Să mai spun ceva. Câteva zile după plecarea dela mine 
a coanei Frosa, cam începuse să mi se facă dor de dânsa. 
Dacă ar fi venit din nou atunci, aş fi primit-o, cred, cu plă- 
cere. Acum însă sunt mult mai bucuros să nu vie. Ba chiar 
nu mă supăr, dacă mă uită cu desăvârşire — cu toate că din 
partea ei, aşa ceva este cu neputinţă. 

Oricum, mă folosesc de liniştea de care mă bucur din 
partea celor dela Hăpleşti, ca să scriu ceva, despre care, pe 
cât îmi aduc aminte, nu prea am scris până astăzi. Vreau 
anume să scriu tot despre coana Frosa, însă din vremea când 
era mică, mititică şi trăia acasă la părinţii ei. 

Stim, că aliganta, gentila, subțirica şi potilicoasa coana 
Frosa este de fel din comuna Blegeşti. Dacă mergi pe jos, 
aşa cum Hăpleştenii fac de obiceiu drumul până acolo, dela 


Hăpleşti până la Blegeşti este o depărtare de vreo patru ore 


şi ceva. Puţini oameni din Blegeşti merg la Hăpleşti, însă 
mai toți Hăpleştenii merg destul de des la Blegeşti.- Aceasta 
din pricina că la Blegeşti se ţine în toate zilele de Duminică 
un târg, la care, precum se laudă oamenii de acolo, găseşti tot 
ce inima îţi doreşte: porci, măgari, boi, vaci, etc. Este doar 
vestit târgul de vite dela Blegeşti. 

Fiindcă e asa cum am spus, locuitorii din Blegeşti spun 
despre comuna Hăpleşti că este un îleac de nimic, pe lângă 
marea şi vestita lor comună. Pe lângă aceasta se mai laudă 
că la marginea comunei lor este un eleşteu, în care sunt şi 
peşti şi raci, dar în care se găsesc mai ales lipitori cu miile 
şi miile. Cu aceste lipitori Blegeştenii fac mare negustorie şi 
merg să le vândă prin comunele şi satele vecine. 

Si iarăşi se laudă spunând că pe când la Hăpleşti nu 
sunt decât trei cârciumi, la ei sunt şapte şi la toate cântă 
în fiecare seară lăutarii. Mai au apoi o pădurice de sălcii, 
ceeace nu se găseşte la Hăpleşti. 

Aşa dar, sunt mândri de comuna lor şi. au un dispreţ 
pentru celelalte comune, dar mai ales poartă comunei Hă- 
pleşti un necaz mare. Dece? Pentrucă- prea se vorbeşte peste 
tot despre Hăpleşti, pe când despre Blegeşti aproape nici nu 
se pomeneşte. 

Necazul lor-e cu atât mai mare cu cât judecă . în felul 
următor: „Dece a ajuns aşa de cunoscută comuna Hăpleşti? 
Pentrucă au acolo pe coana Frosa. Dar coana Frosa este a 
noastră, fiindcă e născută la Blegeşti”. 

Asupra acestui din urmă punct, dreptatea e de partea 
lor: coana Frosa s'a născut la Blegeşti. Ceeace nu prea se 
ştie bine, este anul naşterei stimatei şi atât de bine ecudatei 
coana Frosa. După cercetările ce am făcut eu însumi la faţa 
locului, întrebând în privinţa aceasta pe oamenii mai bătrâni 
din comună, coana Frosa are, ca vârstă, vreo patru zeci şi 
ceva de anişori. Ea însă s'ar supăra foc şi nu ti-ar vorbi toată 
viaţa, dacă i-ai spune că are această vârstă. 

„Sunt tinerică şi subţirică, sunt ca o şcolăriţă”. Atâta 
spuse ea şi p'urmă schimbă vorba. 

Insă Moş Pârvu, un bătrân din Blegeşti trecut de şapte- 
zeci de ani, îmi povestea despre naşterea coanei Frosa cele 
ce urmează: „Păi, coana Frosa s'a născut în anul în' care 
dăduse boala în porci. Ştiu că eu am avut şase porci şi mi-au 
murit cu toţii. 

— Dar, îl întreb eu, în ziua ori în noaptea în care sa 


E 33 HA 


Despre familia şi na 


— 


terea coanei Frosa 


născut coana Frosa, nu sa întâmplat ceva neobişnuit, aşa 
cum se întâmplă atunci când se nasc oamenii, care mai târ- 
ziu ajung să fie vestiți? 

— Da, îmi aduc aminte, îmi răspunse Moş Pârvu, care 
zice că este un fel de unchiu al coanei Frosa. Când s'a năs- 
cut ea, ştiu că a turbat un câine, care a muşcat vreo zece 
oameni din comună şi p'urmă au turbat şi ei. 

— Bun, mi-am zis eu în gând, iată un semn că trebuia să 
ajungă vestită coana Frosa”. 

Am făcut însă cercetări şi despre părinţii ei, despre fa- 
milia şi neamurile ei. Aşa am aflat că tatăl coanei Frose fu- 
sese mai întâiu paraclsier şi p'urmă cântăreţ la biserica din 
Blegeşti. Se vede că dela tatăl său a moştenit ea vocea ca de 
păsărică. 

Am mai aflat că nu era singură la părinţi, ci avusese trei 
frați şi încă două surori. Cel dintâiu copil născut a fost fra- 
tele ei Stroe, după doi ani s'a născut sora ei Mitrofana, după 
alţi doi ani s'a născut ea şi p'urmă, pe rând, ceilalţi copii. 
Mitrofana şi un frate mai mic al ei au murit mai de mult, 
ceilalţi trăesc şi astăzi. 

Stroe este cârciumar, iar al doilea frate Neacşu, căruia 
toată lumea îi spune Strâmbilă, fiindcă merge  schiopătând, 
este, — 0, ce greu îmi vine să spun! — este văcarul satului. 

lată ce am aflat, când am fost la Blegeşti, despre fami- 
lia coanei Frosa. Am uitat să mai spun că pe tatăl ei îl chema 
Stan Pârlează, însă, când o întrebi despre aceasta, coana 
Frosa zice că numele ei de familie este Pârlezeanu. Aşa i se 
se pare ei că sună mai frumos.. 

“Incă ceva. In comuna Blegeşti mai este o familie cu nu- 
mele de Sfârlează şi care se înrudeşte cu familia Pârlează. 
De altfel, mai toţi locuitorii din Blegeşti se înrudesc. 

Intre familiile Pârlează şi Sfârlează era o ură veche, 
care s'a întețit din două pricini. 

Cea dintâi pricină a fost că atunci când Stan Pârlează, 
tatăl coanei Frosa, fusese numit cântăreţ la biserică, Voicu 
Stârlează abia izbutise să fie numit paraclisier, aşa că Stan 
Pârlează era într'o slujbă mai mare decât a lui. 

A doua pricină. Stan Pârlează aiunse o dată să fie con- 
silier comunal, ba chiar timp de o lună, când se întâmplase 
ca primarul dela Blegeşti să cadă bolnav, în urma unei pe- 
treceri ce făcuse la cârciumă, Stan Pârlează să-i ţie locul. De 
atunci — cu toate că au trecut la miiloc vreo trei zeci de ani 
— nu vrea să i se spună altfel decât „domnule primar”. 

Despre Voicu‘ Sfârlează fusese o dată vorba să fie ales 
şi el în consiliul comunal al comunei Blegeşti, dar la urmă 
locuitorii s'au răsgândit, spunând că nu-i de nasul lui acea- 
stă slujbă. 

Pentru aceste două pricini, Stan Pârlează şi Voicu Siâr- 
lează, deşi neamuri, au rămas duşmani de moarte. Nu mer- 
geau nici o dată la aceiaşi cârciumă, iar când se întâlneau pe 
stradă, se uitau mai întâiu urât unul la altul, iar după aceea 
îşi. întorceau spatele. 

Şi iată că în ziua în care se născuse coana Frosa, s'a 
nimerit aşa ca şi soția lui Voicu Sfârlează să nască o fetiţă, 
căreia i sa dat numele — de altfel, drăguţ — de Blegina. 

Tatăl coanei Frosa dăduse numaidecât fuga la primar, 
rugându-l să fie naşul nouei născute. „Primesc cu toată plă- 
cerea”, răspunse primarul. O jumătate de oră după aceea, 
mersese şi tatăl Bleginei, ca să facă primarului aceiaşi ru- 
găminte. „Vii prea târziu, i-a răspuns acesta. Mi-am dat cu- 
vântul să fiu naşul fetitei lui Stan Pârlează”. 

Aceasta a fost o nouă pricină de duşmănie între Stan 
Pârlează, care nu mai putea de bucurie, şi Voicu Siârlează, 
Care nu mai putea de necaz. 

Dar dacă bărbaţii se urau aşa de tare, ne închipuim uşor 
că femeile, adică mama coanei Frosa şi mama Bleginei, se 
urau de două ori mai mult. Fiecare din ele spunea că fetiţa 
sa este de o frumusețe, aşa cum nu se mai văzuse până atunci 
la Blegeşti, pe când despre fetita celeilalte spunea că n'are 
pereche de urâtă şi pocită. MOS NA 


A degli şi hp pus siit vânzare 
MARTINICA SI PUKY 
O povestire cu multe peri TT ka 
localizare de MOS NA 
fr n lei 40 


11 x — 
À = í d£ 2 P 
= —— —— K 


' 


 TEPURASII DESTEPTI 


Ascunsă bine în locuinţa ei de sub un tufis, doamna 
lepurilă urmărea cu privirile pe un om despre care era în- 
credințat că este omul cel mai rău de pe pământ şi dusma- 
nul cel mai mare ale iepurilor. Omul acesta umbla prin li- 
vede şi se oprea din când în când, ca să pună curse în care 
să prindă iepuri. 

„Sunt sigur, îşi zicea vorbindu-şi singur, că la noapte 
au să se prindă în cursele puse de mine măcar doi, trei 
iepuri.” 

Dar doamna lepurilă era deşteaptă, fiind din părinţi 
vestiți în neamul iepurilor. Strânse mai întâiu în juru-i pe 
copiii săi și le zise: „Până mâine dimineaţa, nici unul din 

„voi să nu plece de acasă şi să nu meargă să se plimbe prin 
livede. Să ştiţi că acela care nu mă ascultă, va fi prins, în- 
junghiat şi mâncat de omul cel rău.” 

Copiii — adică iepurașii — îi promiseră să nu se miște 
dela locuinţa lor. 

După aceea, doamna lepurilă se duse la vecina sa 
coana lepurescu şi îi zise: „Coană lepurescu, a venit iarăși 
omul cel rău, duşmanul nostru de moarte, şi a pus iarăşi 
curse în livede. Ştii că de câte ori vine... 

— Ah, nu-mi mai spune! îi tăie vorba coana lepurescu, 
ai cărei ochi se umplură de lacrămi. Nu sunt nici două 
săptămâni de când a fost prins într'o cursă din livede săr- 
manul meu copil Blănilă, pe care l-am pierdut pentru tot- 
deauna.” ` Şi coana lepurescu se porni să plângă, vărsând 
şiroaie de lacrimi. 


Doamna lepurilă căută cu vorbe alese şi frumoase să-i 
aline durerea, apoi îi zise: „Mam gândit să facem ceva. 
Indată ce se înserează, să ne furişem în livede şi să ne si- 
lim să stricăm cursele puse de omul cel rău. 

— Te-ai gândit foarte bine, îi întări vorba coana lepu- 
rescu. Numai așa putem să scăpăm dela nenorocire şi pră- 
păd și pe alţi copii de-ai noştri.” 


Pentru tine o să fie, 


„Marioară, zice Sandi, 

Stai şin apă tot priveşte. 

S'ai să vezi că'n trei minute, 
Ai să vezi cum prind un peşte. 


Toată ziua lângă apă 


7 


„Dacă e de-argint ori aur, 


Să-l primeşti în dar din parte-mi 
Stiu că-ţi face bucurie”. 


Insă Sandi, care crede 
Că e cel mai bun pescar. 


Aşteptat-a în zadar. - 


Făcură asa cum se înţeleseră si merseră în livede, în- 
dată ce se lăsară umbrele nopţii. Apropiindu-se încet și cu 
toată băgarea de seamă de fiecare cursă, se căzniră să o 
strice, asa ca nici un iepure să nu poată fi prins. 

Treaba aceasta n'a fost tocmai ușoară. Dar gândin- 
du-se la copiii lor și la primejdia ce-i ameninţă, cele două 
mame de iepuri nu se speriară şi nu se deteră înapoi. Vă- 
zură că fiecare cursă era acoperită de frunze si de vrea- 
scuri. Le deteră mai întâiu la o parte, apoi, ajutându-se cu 
botul şi cu lăbuţele,  săpară si găuriră pământul în jurul 
curselor. Așa putură să le strice pe toate. 

Mulţumite de treaba făcută, cele două prietene se în- 
toarseră fiecare la locuinţa sa. 

A doua zi, dis de dimineaţă, tocmai când soarele abia 
începuse să lumineze creștetele munţilor, omul cel rău veni 
în livedea în care pusese curse. Era vesel, fiind încredin- 
tat că s'ar fi prins cel puţin patru sau cinci iepuri. 

„Opresc pentru mine doi, ca să-i mănânc, îşi zicea sin- 
gur, iar pe ceilalţi îi vând vecinului meu, căruia îi place 
aşa de mult carnea de iepure. ú 

Dela locuinţele lor, doamna lepurilă si coana lepu- 
rescu îl urmăreau cu privirile. Când îl văzură că e supă- 
rat foc, fiindcă n'a găsit măcar o coadă de iepure, râseră 
mulțumite. Omul cel rău sar fi supărat.şi mai tare, dacă 
ar fi ştiut că cele două mame de iepuri îl privesc şi îşi râd 
de dânsul. 

La urmă, în loc de iepuri, şi-a pus cursele în traistă şi 
a plecat cu capul în jos de rușine și de necaz. Din ziua 
aceea n'a mai venit la livede, ca să pună alte curse. 


STAN PROTOPOPESCU 


Pescarul drăguţ 


Nici de-argint şi nici de aur 
N'a prins Sandi nici un peşte, 
Ce a prins nu vrea să spună, 
l-e ruşine, se sfieşte. 


Vă voi spune la ureche: 
Dacă toți păstraţi secretul, 
„O cutie de sardele! 

Dar ş'aceasta ruptă, veche”. 


TUSA NICULINA 


Mines 


2 r. aa SØ 


Pr... 


Intro seară... dar promiteti 
Taina bine s'o påstrati? 
Dacă-mi dati cuvântul vostru, 
Hai, povestea-mi ascultati. 


Into seară Haplea-al nostru 


Cu Frusina sa certat, 
Coana Frosa mânioasă, 
La bătaie l-a luat. 


Dă-i cu pumnmii, dă-i cu băţul: 
„Na, măi Hapleo, hai la dracu’! 
Şi-l împinse de pe scară, 

Merse jos de-aberbeleacu. 


Lumea-a doua zi îl întreabă: 
„Ce fu noaptea pe la voi 
De-auzirăm zarvă mare 

Si bătaie, tărăboi”? 


— Bine, Hapleo, dar povestea-ţi 
Zău că nu se potriveşte. 

Un cojoc să facă zgomot 

Singur când se prăvăleşte? 


— Mai nimic, le zise Haplea, 
Ştiţi, nevasta-mi supărată 
Pe cojocu-mi cel de iarnă 
Se pornise ca să-l bată. 


Vrei gogoși să vinzi acuma, 
Căci cojocul, ştiut e doară, 
Este moale, nu se aude, 
De-1 asvârli de pe scară. 


ARTUN 


L-a lovit cu pumni si bățul, 
De pe scară l-a svàrlit. 
Asta fuse toată zarva, 
Asta-i tot ce-ati auzit: 


Haplea vorba lor le 'ntoarse: 
„Să vă spun eu am uitat. 

Că 'n cojocul cu pricina 

Mă găseam înfăşurat”. 


“OUALE x PASTI 


Roman de CHRISTOPHE V SCHMID 


3) Ouă din belsu 


Caărbunarii din vale, oameni aşa de cum se cade. se pur- 
tau cât se poate de drăguţ cu doamna străină şi copiii ci. 
Din pricina aceasta. doamna străină îşi pusese în gând să 
facã pentru dânşii ceva care să le fie de folos. Punea mereu 
ouă de o parte şi nu tăia nici unul din puişorii ce scoseseră 
cloştele. Când a văzut că are o cantitate destul de bună 
de ouă şi mai multe găini decât ar fi avut ea nevoe, tri- 
mise pe Marta să invite la ea acasă pentru a doua zi, care 
era o zi de Duminică. pe toate soțiile cărbunarilor. Măgulite 
de cinstea ce li se făcea, aceste femei s'au grăbit să meargă, 
îmbrăcate în haine de sărbătoare. Bătrânul servitor Cuno 
orânduise în grădină o masă de lemn cu bănci, tot-de lemn, 
de o parte şi de alta. 

Atunci Marta aduse un coş plin cu ouă: toate aceste ouă 
crau fără nici o pată şi albe ca zăpada. Femeile cărbunari- 
lor priveau foarte mirate. „Slavă Domnului. zise doamna 
străină. iată că avem ouă din belşug! E în adevăr frumos 
să vezi atâtea ouă la un loc. Dar e nevoe să vă învăţ ce 
aţi putea face cu ele în gospodăria voastră”. 

Cuno făcuse foc într'un colţ al grădinei şi pe focul acesta 
pusese o cratiţă mare plină cu apă. Mai înainte de a pune 
ouăle în cratiţă, doamna străină sparse un ou, vrând să a- 
rate femeilor de cărbunari ce este înăuntrul lui. Aceste fe- 
mei priveau cu atenţie şi mirare albuşul cristalin în care 
părea că înoată o mică minge galbenă. După aceea, puse 
să fiarbă atâtea ouă, câţi musafiri avea. A pus apoi pe masă 
sare şi bucăţi de pâine albă. 

Doamna străină le arătă cum se deschid ouăle şi cum 
să înmoaie în ele pâinea. Femeile cărbunarilor găsiră că 
ouăle au un gust delicios. 

„Ai în acelaş timp şi mâncare şi farfurie, ziseră ele. Şi 
cât sunt de frumoase ! Ce amestec plăcut de alb şi galben! 
Ce lesne şi ce repede se fierbe un ou ! Mai ales pentru per- 
soanele bolnave, nu s'ar putea găsi o mâncare mai ieftină şi 
mai hrănitoare”. 

După aceea, doamna străină sparse ouă în unt topit: 
lucrul acesta a fost iarăşi o minune pentru femeile cărbunå- 
rilor. „Cât de frumos este înconjurat gălbenuşul de albuş!” 
ziceau ele. Ouăle au fost apoi puse pe foi de măcriş şi gă- 
tite în felul acesta. n'au plăcut mai puţin femeilor de cărbu- 
nari decât ouăle fierte. Doamna străină le mai dete să mă- 
nânce ouă gătite şi într'alt fel. Aşa le arătă că ouăle nu sunt 
numai o mâncare foarte bună gătite singure, ci ajută să gă 
testi cu ele şi altfel de mâncări. 

După aceea, Marta aduse pe masă o farfurie mare cu 
salată. Cuno, căruia îi cam plăceau glumele, pusese într'o 
altă farfurie ouă răscoapte, pe care le lăsase să se răcească. 
Pentru a distra pe musafiri, se făcu că le scapă din farfu- 
rie, lăsându-le să cadă jos pe pământ. In cădere. ouăle fă- 
cură, bine înţeles, un sgomot. La sgomotul acesta. femeile 
de cărbunari deteră un țipăt: credeau că ouăle se sparg şi 
că albuşul şi gălbenuşul lor se împrăștie. 

Insă care nu le-a fost mirarea, când văzură că doamna 
străină le ridică de jos, le curăţă de coaje şi le tăie în mai 
multe felii ! Lucrul acesta era pentru ele o altă minune. A- 
tunci doamna străină le învăţă cum se fac ouă răscoapte şi 
puse în salată feliile tăiate. Şi acest fel de mâncare nu plăcu 
mai puţin femeilor de cărbunari. 

După ce s'a isprăvit cu masa, doamna străină dete în 
dar fiecărei femei un cocoş şi trei găini, spunându-le că o 
găină poate face pe an până la o sută şi cincizeci de ouă. 
„Mai mult decât o sută de ouă! strigară ele. Ce bosăţie 
pentru gospodăria unei case !” 

Soţiile de cărbunari se întoarseră la colibele lor pline 
de bucurie şi răspândind peste tot vestea despre preţioasele 
daruri ce căpătaseră. Toţi locuitorii din valea aceea bine- 


asa Hv `. ` oo i aa 


Aerin > 


cuvântară pe generoasa doamnă şi se rugară lui Dumnezeu 
pentru dânsa şi pentru cei doi copilaşi ai ei. 

Multă vreme în colibele cărbunarilor nu se vorbea 
mai mult decât despre găini. In fiecare zi se descoperea că 
ele au ceva nou, ceva curios şi totodată folositor. Mai ales. 
cântecul de dimineaţă al cocoșului făcu cărbunarilor o deo- 
sebită plăcere. ..Vesteşte sosirea zilei. ziceau ei. şi cheamu 
pe oameni la muncă. De când avem cocoşi. în valea noastră 
a început o viaţă cu totul alta: când se pornesc să cânte, 
fiecare din noi merge la munca sa mai vesel şi cu sufletul 
mai înseninat. 

— E foarte adevărat! întărea morarul vorba. Insă. 
când cocoşul cântă pentru întâia oară cam pe la miezul 
nopţii. pare că spune tinerilor. care mai stau şi petrec, că e 
vremea să meargă să se culce”. 

Chiar de a doua zi, soțiile cărbunarilor observară că 
atunci când găinile cotcodăcesc, este semn că şi-au făcut 
oul lor. Era. aşa dar, o adevărată sărbătoare la colibele lor. 
când le auzeau cotcodăcind. 

„Afli numai decât, ziceau ele, când s'a ouat o găină, aşa 
că poţi lua oul îndată sí să-l pui la o parte”. 

Deseori, cărbunarii. stând de vorbă cu soțiile lor. zi- 
ceau: „Aceste păsări sunt născute să trăiască la un loc cu 
oamenii. Se vede că Dumnezeu le-a făcut anume pentru a 
trăi în felul acesta. Stau credincioase în jurul casei. nu se 
depărtează mult şi vin îndată ce le chemi. Seara se întorc 
singure şi aşteaptă la poartă sau- lângă ferestre ca să li se 
deschidă. Sunt de un folos mare în gospodărie. iar hrana 
lor nu costă aproape nimic. Puţine tărâţe, ceva sămânță de 
legume, câteva boabe: atâta le este de aiuns. 

„Ceva mai mult. De dimineaţa până seara, umblă în- 
coace şi încolo, căutându-şi singure hrana. Aşa se face că 
mii şi mii de boabe, care sar pierde în timpul secerişului: 
se întorc iarăşi în folosul nostru. Găinile le strâng cu grije. 
dându-ne în schimb ouă. Chiar şi văduva cea mai săracă 
are cu ce hrăni o găină, iar oul ce capătă în fiecare diminea- 
tă, este pentru dânsa o pomană de toate zilele”. 

La rândul lor, şi cei doi copii ai doamnei străine văzură 
cât de preţios este un ou, la care se uitau cu toată nepăsarea 
atunci când trăiau în belşug! Acum erau nespus de multu- 
miţi, când pentru gustarea de dimineaţă. mama lor le dă- 
dea câte un ou bătut în lapte. Şi cât de gustoase li se pă- 
reau acum mâncările; pe care mai înainte nici nu vroiau 
măcar să le guste! Şi cum îi mulţumeau lui Dumnezeu pen- 
tru toate aceste binefaceri ! 

(Va urma) In româneşte de MARCU IONESCU 


In n-rul viitor: „SĂRBĂTOAREA OUĂLOR ROSII”. 


Trei cititori ai revistei 


- 


Ht Pe 


= stii A LT PI 


e v 
Poveste orientală 
E III de Ali Baba 
BEST ENE DIR 
n China a fost odată un împărat, cat hetoarea de care el nici n'auzise până atunci. Chemă, 
ne se înțelege, era Chinez, precum dur, pe marele său sfetnic şi îi zise: „Stă scris în acea 
erau supușii lui. Şi avea împăratul carte că lângă un lac din apropierea palatului se 
mai frumos palat de pe pământ, un | iseste o privighetoare al cărei cântec ar fi mai frumos de 
din portelanul cel mai fin şi mai secui ıt palatul meu, şi de cât grădinile mele şi decât tot ce am 
In grădinile palatului creșteau florile ci mai de preţ. Cum se face că tu, primul meu sfetnic, nu 
iar de jur împrejurul palatului erau atârna! ui spus nimic până acum despre această privighetoare? 
potei de argint, care se puneau să sune și s Dar nici n'am auzit până acum de dânsa, îi răspun- 
când intra cineva în curte sau în grădină sfetnicul. h N z 
Grădinile împărătești erau asa de întin Vreau, îi porunci împăratul, ca privighetoarea să 
dinarii nu ştiau unde se sfârșesc. Se ştia n rinsă şi să fie adusă să_mi cânte chiar în seara aceasta 
pătul lor începea o pădure frumoasă, ia! camera mea”. 

dure se întindea un lac asemeni unei o Sfetnicul o căută prin grădinile împărăteşti şi, fireşte, 
sfârşite. Era un lac adânc şi de albastrul , găsi. Se întoarse deci la împărat şi îi zise: „Trebue 
Printre crăcile arborilor de lângă lu. sā fie o minciună ceeace stă scris la cartea trimisă Măriei 

ghetoare, care cânta aşa de plăcut şi dul lale, O astfel de priveghetoare nu există. k 
om sărac, când mergea în timpul nopții | Dar cartea, îi întoarse vorba împăratul, mi-a fost 
să o asculte. „Privighetoare, cât de frun nisă de prietenul meu împăratul Japoniei, aşa că nu 
el. poate ca în ea să se scrie minciuni. De aceea, dacă până 
Veneau călători din toate părțile lur liseară nu-mi aduceţi aici privighetoarea de lângă lac, să 
rețul palat al împăratului şi frumoase tii că am să pun pe călăii mei să vă bată cu biciul pe tine 
teşti. Dar când auzeau cântecul priveghe! și pe toţi ceilalţi sfetnici”. 4 $ 
ziceau cu toții: „E mai frumos decât to! Marele sfetnic se sperie de această ameninţare. Chemă 
inapoerea lor acasă, călătorii aceştia pi si pe ceilalţi sfetnici, ba mai chemă si pe toţi oștenii şi pe 
lat si despre grădinilie împărăteşti. d tot toți servitorii palatului și începură să caute cu toţii pe pri- 
focul despre privighetoarea și despre « ial. vighetoarea cea minunată. Insă n'a fost chip să se dea de 
Oamenii învăţaţi scriau cărți mari și groa pala urma ei. Dar iată că o fetiță, care era servitoare la bucă- 
tul împăratului din China și despre grădini “esti. tărie, zise marelui sfetnic: „Eu o cunose foarte bine pe a- 
dar mai mult decât orişice era lăudată privi rea de  ceastă privighetoare. O, ce frumos cântă! In fiecare seară 
lângă lac și minunatul ei cântec. due mamei mele, care este bolnavă, ceeace rămâne de la 
Una din aceste cărți ajunse si în mâinile impărutului, Mama împărătească. Mama stă într'o căsuţă lângă lac, așa 


că în fiecare seară aud cântecul privighetorii, care mă fa. 
ce să mi se umple ochii de lacrimi. Cântecul ei este așa de 
dulce, ca şi sărutul mamei”. 

Auzind aceasta, marele sfetnic îi zise fetiţei că o să-i 
facă o leafă frumușică şi o să o îmbrace în haine noui și 
frumoase, dacă îl duce la locul unde se găseşte privighe 
toarea şi îl ajută să o prindă si să o ducă împăratului. 

Fetiţa porni cu marele sfetnic, dar si mulţi curteni se 
luară după dânşii. Pe drum, auziră un muget puternic. de 
vacă. „Aceasta trebue să fie privighetoarea | strigară câţiva 
curteni! Dar ce voce puternică pentru o făptură așa de 
mică! 

— Ceeace aţi auzit, e un muget de vacă, le zise fetița râ- 
zând. Până la privighetoare mai e o bună bucată de drum” 

Mai încolo auziră orăcăitul unor broaște dintr'un e- 
leșteu. „Aceasta trebue să fie privighetoarea! strigă preo- 
tul dela palat. Vocea ei seamănă cu vocea clopoţeilor de la 
templele noastre. 

— Acestea sunt broaște, răspunse fetița, dar nu după 
mult vom auzi cântecul privighetorii”. 

Și iată că privighetoarea s'a pornit să cânte. „Ascul. 
taţi! le zise fetița. Şi priviţi-o: este pasărea cenușie din 
craca acestui arbore. 

— E oare cu putinţă? făcu marele sfetnic. O pasăre 
asa de mică şi care nici frumoasă nu este. Se vede treaba 
că şi-a schimbat culoarea, când ne-a văzut. Dar, zise el fe- 


care rămase nespus de mirat, când citi laud espre pri- 


| | 


Ë sainia HARE - saml nr spune-i să vie la palat, ca să cânte înaintea împăra. 
i ului. i 
b aiy d „NI LEU MIRA — Viu cu plăcere răspunse privighetoarea, care înţe- 
N į LA) A A | FINNA ól | HU Hi. lesese spusele marelui sfetnic. Numai cå eu cânt mai bine 
4 $ : > 


aici, in pădure”. 

4 Pe: ; Cu toate acestea, merse la palatul împărătesc. Impă- 
V sd > gaun ` À ratul aștepta stând în scaunul său de aur din sala cea ma- 
VZ ile 5 re, iar lângă scaun era o prăjină, tot de aur, pe care trebuia 
& P” să șadă privighetoarea. Veniră în sală sfetnicii, ceilalți 


ALTA 


——_ > eesti ` z 


curteni si toate doamnele de onoare. Ba i se dete voe si fe- 
titei dela bucătărie să stea la usa salonului. 

Privighetoarea se porni să cânte şi cântă asa de dulce, 
aşa de frumos, că ochii împăratului se umplură de la- 
crămi. Sau înduioșat şi toți cei de faţă şi sau pornit şi ci 
să plângă. Impăratul îşi scoase dela gât un lanţ de aur. 
împodobit cu pietre preţioase, şi zise: „Lanţul acesta să-l 
poarte privighetoarea de gâtul ei. à 

— Mulţumesc, Măria Ta, răspunse privighetoarea. Nu 
vreau nici o altă răsplată, fiindcă am fost răsplătită înde- 
ajuns: am stors lacrimi din ochii Măriei Tale. Aceasta este 
pentru mine răsplata cea mai frumoasă”. Și se porni să 
cânte din nou, tot mai dulce, tot mai minunat. 

Din ziua aceea, doamnele de onoare îşi turnau apă în 
gură şi atunci când vorbeau, se căzneau să miste în așa fel 
gâtlejul, încât vocea lor să semene oarecum cu vocea privi- 
ghetoarei — ceeace nu era cu putinţă. 

Impăratul era asa de încântat de privighetoare, încât, 
după ce se hotărî că ea va sta toată viaţa la palat, porunci 
să i se facă o colivie mare toată de aur și îi dete titlul de 
„Marea cântăreață împărăt>ască”. Mai porunci ca doispre- 
zece servitori să n'aibă altă treabă, decât să ducă de grija 
privighetorii. 

Privighetoarea era ţihută în colivia de aur, însă i se 
dedea voie de două ori pe zi şi odată pe noapte să sboare 
afară din palat şi să se plimbe. 

In oraș, toată lumea n'avea altă vorbă, decât despre 
privighetoarea cea minunată. Când se întâlneau doi oa. 
meni, unul zicea „privi” iar celălalt „ghetoarea”. Şi la toa- 
te fetiţele, care se nășteau, li se dădea numele de Privi- 
ghetoarea. 

Dar într'una din zile împăratul primi un pachet, tri- 
mis de împăratul Japoniei. In pachet era o privighetoare 
artificială, care semăna cu privighetoarea cea vie, numai 
că era acoperită peste tot cu diamante, rubinuri şi safiruri. 
Invârteai nişte rotiţe şi privighetoarea artificială începea 
să cânte. Cânta un singur cântec, dar aproape tot așa de 
frumos ca al privighetorii adevărate. 

Mulţumit, împăratul zise: „Să le punem să cânte 
mândouă împreună”. 

Le-au pus, dar vocea lor nu se potrivea. Atunci, au lă- 
sat-o pe privighetoarea artificială să cânte singură. A cân. 
tat de treizeci şi trei de ori acelaş cântec, însă nimeni nu 
şi-a dat seama că în timpul acesta privighetoarea adevă- 
rată sburase, mergând la pădurea de lângă lac. 

Când, însfârşit, au văzut că fugise, fără să se mai în- 
toarcă, au zis că este o nerecunoscătoare, iar împăratul a 
dat o poruncă prin care privighetoarea cea adevărată era 
isgonită din împărăție. Acum toată dragostea împăratului 
și toată cinstea erau numai pentru privighetoarea artifi- 
cială, căreia i se dete titlul de „Cea mai mare cântăreață a 
împărăției”. In zilele de sărbători era pusă să cânte înain- 
tea poporului, care nu mai putea de bucurie și mulțumire. 
lar scriitorul împărătesc a scris o carte în douăzeci şi cinci 
de volume, în care aducea tot felul de laude privighetorii 
artificiale. l 

Asa a mers un an de zile, când într'o seară, roțile ce 
erau în corpul privighetorii plesniră, iar privighetoarea se 
opri din cântec si amuti. 

Au fost chemați îndată cei mai buni ceasornicari din 
împărăție, care, după multă caznă, au izbutit să repare 
întrucâtva roțile plesnite, dar au spus că de acum încolo, 
privighetoarea artificială nu trebue pusă să cânte decât o 
singură dată pe an. Vestea aceasta a amărit rău pe împă- 
rat și pe întregul popor, însă nu era nimic de făcut. 

Au trecut așa cinci ani, când, deodată, împăratul a că- 
zut greu bolnav. Se îmbolnăvise aşa de rău, că toți sfetni- 
cii și întregul popor erau încredinţaţi că n'are mult de 
trăit. Sau grăbit chiar să aleagă un nou împărat si să 
meargă să i se închine. 

Intr'o noapte, împăratul bolnav încremeni de spaimă. 
Lângă dânsul veni Moartea în chipul unui schelet si puse 
mâinile-i osoase pe fruntea lui. In acelaș timp în jurul pa- 
tului se strânseseră mai multe făpturi mici, dar ciudate la 
înfăţişare. Unele arătau destul de frumoase: ucestea erau 
faptele bune făcute de împărat. Altele însă erau groaznice 
la -vedere: acestea erau faptele rele săvârşite de dânsul. 

Tremurând de groază, bietul împărat se rugă cu o vo- 
ce stinsă de privighetoarea cea artificială: „Cântă, cântă 


a- 


1 


cântecul tău!” Dar privighetoarea amutise cu totul. Moartea 
scràşnea din dinţi şi zicea: „Pregăteşte-te, împărate, că am 
venit să te iau”, ` 

De odată, răsună dinspre fereastră cântecul cel mai 
dulce. Aşezată pe ramura unui arbore din grădină, cânta 
privighetoarea cea adevărată. Auzise de boala împăratului 
şi venise să-l consoleze şi să-i dea speranţă de vindecare. 
Si în adevăr, împăratul simţi numaidecât o uşurare, pe 
când Moartea înfuriată, striga privighetorii: „Taci! Taci 
Nu mai cânta! Fugi de aici”. 

Dar privighetoarea nu o asculta, ci cânta din ce în ce 
mai dulce şi mai frumos. Văzând aceasta, Moartea esi pt 
fereastră, strecurânduse ca o umbră si pierind în întuneri- 
cul nopţii, iar după ea, ieşiră şi pieriră şi celelalte făpturi 
cari veniseră cu dânsa. 

„Iti multumesc de mii şi mii de ori îi zise privighetorii 
împăratul. Eu te alungasem din împărăție, pe când tu, cu 
-îântecele tale dumnezeeşti, ai alungat dela mine Moartea 
şi celelalte făpturi urâciose, care se strânseseră în jurul 
meu. Spune-mi, ce răsplată as putea să-ţi dau? 

— Răsplata mi-am şi primit-o, răspunse privighetoa- 
rea. Am primit-o în ziua când ai vărsat lacrimi, auzind 
pentru întâia oară cântecele mele. Nam să uit niciodată 
aceasta. Lacrimile ce stoarce un cântăreţ, îi merg drept la 
inimă. Acum însă închide ochii şi dormi din nou, ca să te 
trezeşti bine şi sănătos. Eu am să-ţi cânt, ca să adormi”. 

Ea cântă, pe când împăratul închise ochii şi dormi 
somnul cel mai dulce şi cel mai liniştit. Soarele îşi trimitea 
razele pe fereastră, când el se trezi însănătoșşit pe deplin 
si mai voinic decât fusese mai înainte de a cădea bolnav. 
Nu venise să-l vadă nici unul din servitorii săi, pentrucă 
îl credeau mort. Numai privighetoarea şedea aproape de 
el, cântând lin şi plăcut. 

„Dulce privighetoare, îi zise împăratul, trebue să stai 
mereu cu mine și să cânţi numai când ai tu plăcere. Cât 
despre privighetoarea artificală, vreau să o sparg în mii 
de bucățele. 

— Să nu o spargi, îi întoarse privighetoarea vorba, fi- 
indcă ea a făcut atât cât a putut. Cât despre mine, eu nu 
pot sta la palat, îți promit însă să viu în toate serile si să-ţi 
cânt de pe ramurile arborelui de lângă fereastra camerei 
tale. In cântecele mele am să-ți povestesc tot binele sau tot 
răul, pe care sfetnicii tăi nu vor să ţi-l spună. Dela mine 


` vei afla tot ce se petrece în împărăție. Iţi cer însă un sin- 


& 


RR MMIINTATA 


gur lucru: så nu spui la nimeni cå eu viu så-ti povestesc 
totul”. 

Impăratul promise, iar privighetoarea sbură departe. 
Când, după vreo oră, două, sfetnicii şi servitorii veniră ca 
să vadă pe împărat, despre care erau încredințaţi că mu- 
rise, rămaesră încremeniţi, când văzură că împăratul este 
sănătos si voinic. 

lar împăratul îi întâmpină vesel cu „bună dimineaţa” 
şi râzând îi întrebă veşti despre noul împărat, pe care se 
grăbiseră să-l aleagă. 


Povestită de ALI BABA 


M 


de Zinca Milcovici 
BÆ B 


Planul celor trei nenorociti 


Dragă Mos Nae. 

După cum ţi-am promis data trecută, îţi trimit. dar cu 
oarecare întârziere, urmarea povestirii marinarului, po- 
vestire ce mi-a făcut-o, după cum ştii, în cabina vaporului, 
întrun amurg, în timp ce afară fulgii de zăpadă dansau 
zglobii în aer. 

lată ce istorisi mai departe marinarul, cu glasul înecat 
de emoție: 

„In sfârşit, mult aşteptata noapte sosi si cu ea nerăb- 
darea noastră crescu, până a nu mai cunoaşte nici o mar- 
gine. 

„Când sosi ora mesei. nici eu. nici Marga nu mai ştiam 
cum să ne stăpânim, pentru ca mama să nu observe vre-o 
schimbare la noi. 

„Numai Ionel era liniştit, ca şi cum nimic n'avea să se 
întâmple. Sărmanul!... dacă ar fi ştiut atunci ce avea să-l 
aştepte mai târziu...” 

Marinarul se opri o clipă, pentru a-și mai trage sufle- 
tul. Se vedea cât de greu, cât de grozav de greu îi venea să 
vorbească despre aceste lucruri. După o pauză, continuă: 

„Ne ridicasem, în sfârşit, dela masă si odată intraţi în 
camera noastră, ne strânserăm în jurul lui Ionel. 

— Ei, lonele, ce ai de gând să ne spui? — începu Marga 
cu vocea înceată, de frică să n'o auză mama. 

— Ce am să vă spun? Citiţi mai bine pagina asta din 
ziarul de azi și veţi afla singuri ceia ce v'as putea spune eu. 

Zicând acestea, ne întinse o foaie de ziar pe care atât 
eu. cât şi Marga o apucarăm cu nerăbdare, citind la repe- 
zeală rândurile ce ne arătase Ionel. 

Era un anunt tipărit cu litere de-o şchioapă, în care se 
făcea cunoscut că se caută de către comandantul vaporu- 
lui „Terminus”, care se pregătea să pornească într'o lungă 
expediţie de cercetări spre Polul Nord, un ajutor de fo- 
chist, căruia îi se oferea pe lângă prilejuri de a călători 
prin locuri necunoscute, şi o întreţinere din cele mai bune. 

— Ei, ati terminat de citit?” întrebă Ionel cu același glas 
liniștit. 

Marga si cu mine ridicarăm deodată capul. Da! Ter- 
minasem anunţul, dar asta nu ne împiedica să dăm nedu- 
meriți din umăr, căci nu știam ce-legătură putea avea a- 
nunţul citit, cu cele ce vroia să ne spună Ionel. 

— Că mult vă mai trebuie pentru a înțelege un lucru 
atât de uşor. Nati priceput că tot ce avem mai bun de fă- 
cut e să mergem cu ei? 

— Ce, lonele? A inebunit? Cum să mergem cu ei la 
Polul Nord? Mai întâiu că ei n'au nevoie decât de un sin- 
gur ajutor de fochist, iar noi suntem trei, printre cari și 
eu, fată, care nu pot fi la treaba asta. Apoi... oricum, asta 
ar însemna că am fugit de acasă şi aşa ceva nu se poate 
întâmpla. Nu eşti şi tu de aceiaşi părere?” mă întrebă Mar- 
ga pe mine. 

Eu nu prea eram de părerea Margăi. De! Nu în fie- 
care zi ai prilejul să pleci la Polul Nord, asa gratuit. Apoi 
mi se acrise cu viaţa asta vecinic hărțuită pe care o aveam 
acasă. 

Dar nu îndrăzneam să-mi arăt gândurile mele Margăi, 
de frică să n'o supăr, pe ea care ma crescut ţinându-mi 
loc de mamă. 

Aşa că tăceam. Dar ce rău îmi pare acuma că am tă- 
cut! Poate, dacă spuneam atunci şi eu un cuvânt, nu se în- 
tâmplau toate câte sau întâmplat. Nici eu n'as fi fost în 
locurile astea pustii, iar fratele meu, sărmanul nostru Io- 
nel, ar fi fost acuma acasă.” 

Marinarul se mai opri o clipă din povestit, scoase din 
buzunarul pantalonilor o tabacheră, își făcu o țigară bine 
îndesată cu tutun mult şi aprinzând-o, începu să fumeze li- 


niștit. 


Afară era aproape întuneric. In aer se zbenguiau ful- 
gli de zăpadă jucăuşi, căzând mari şi deşi, ca niște lacrimi 
vărsate de îngerii lui Dumnezeu. 

In cabină, singur vârful ţigării scânteia slab ca o 
stea depărtată pe un cer negru. 

Marinarul ísi reluă firul povestirii: 

„La întrebarea Margăi, eu am tăcut, 
punse: 

— Vezi? El nu spune nimc. El înţelege. Tu nu poti cu- 
noaşte chinul meu. Tu ești fată. 

Dacă vrei, stai aici. Dacă vrea si el, n'are decât să ră- 
mâie cu tine, pentru ca împreună să vă amăriţi zilele aici. 
En, dragii mei, plec. Poate, aşa ne-a fost soarta! Cine 
știe !...” 

Pe noi ne podidi plânsul. Cum? Ionel, prietenul nostru 
bun și drag, fratele nostru scump, să ne părăsească aşa 
deodată, să plece de lângă noi pentru totdeauna? Asta era 
prea mult. 

Plângeam cu sughiţuri. 

„Şi când vrei să pleci, lonele drgă? îndrăzni Marga să 
întrebe. 

— Când? Dar-cât de curând! Mam si interesat când 
pleacă vaporul „Terminus” si mi s'a spus că peste trei zile, 
aşa că trebue să mă pregătesc. Eu vă sfătuiesc încă odată 
să mă ascultați şi să mergeţi si voi cu mine. Căpitanul va- 
porului e un om foarte bun și vă va lua şi pe voi cu mine. 
sunt sigur de asta, iar vouă n'o să vă pară rău.” 

Incă odată Marga se împotrivi şi pentru ea şi pentru 
mine. 

„Nu, dragă Ionele, locul nostru e aici acasă, nu să hoi- 
nărm cine ştie pe unde, iar părerea noastră e ca tu să ră- 
mâi cu noi, nu să mergem noi cu tine. Oricât de rău ne 
simţim aici, tot avem ce mânca, avem ce îmbrăca și unde 
ne odihni noaptea. Unde să mergem? Să murim de frig şi 
de foame prin ţinuturile îngheţate sau să ne aflăm mor- 
mântul în stomacul cine ştie cărui animal sălbatec? Ho- 
tărît! Nu! Noi rămânem unde suntem. 

— Acesta e ultimul tău cuvânt, Marga? întrebă Ionel 
cu glasul tremurat de lacrimi. 

Nici el nu se simţea bine, 
de noi. 

„Ei bine, dacă nu vreţi să mergeţi cu mine, dacă aveţi 
voi curajul să mă lăsaţi să plec singur — zise lonel mai 
departe, — fie! Voi pleca singur.” 

Si spunând acestea, ne întoarse spatele cu un zâmbet 
amar pe buze, începând să se desbrace încet şi pregătindu- 
se de culcare. 

Noi, la rândul nostru făcurăm la fel, cu inima strânsă, 
cu ochii înlăcrămaţi, si cu sufletul îndurerat de ceia ce 
avea să se întâmple. 


dar lonel răs- 


că trebuie să se despartă 


In numărul viitor „DESPĂRȚIREA”. 
= 


Copii, tineri şi persoane mari vor râde cu ho- 
hote, citind neîntrecutele isprăvi ale neîntrecu- 
tei Coana Frosa. 

Un volum format mare de aproape 170 de 
pagini, cartonat, foarte frumos tipărit, împo- 
dobit cu o mulţime de desene şi cu o frumoasă 
copertă în culori, lei 60. 

De vânzare la toate librăriile. 


19 


q — 


kasor LA POLUL NORD _ 


fost odată de mult, într'o țară ce azi nu mai 
este, un împărat vestit pentru bogăția sa. 

Printre nenumăratele lui lucruri de pret, 
avea şi un inel ce-l ținea dela mosi strămoși și 
care era făcător de minuni. 

Tămăduia boale, găsea comori ascunse şi alte lucruri 
de astea, din care pricină împăratul ţinea la el ca la ochii 
din cap. Din întâmplare, inelul îi era cam larg, asa că o- 
dată când împăratul nu băgă de seamă, îl scăpă jos din 
deget. 

H căută peste tot în palat, puse şi pe slujitori să-l 
caute, dar nimeni nu putu să-l găsească. Dete atunci veste 
în ţară că cel ce va putea să-i găsească inelul, va fi răs- 
plătit cu daruri împărăteşti. Tot în ţara aceia trăia un 
cismar sărac cu o puzderie de copii pe care abia avea cu 
ce să-i hrănească. De dimineața până noaptea târziu, câr- 
pea ghete, dar nimic nu se alegea de munca sa. 

Când cizmarul auzi vestea dată de împărat, îşi zise: 

„Tot sunt eu necăjit şi sărac. Hai să-mi încere noro- 
cul. Dacă o fi să ghicesc, atunci mă îmbogăţesc, iar dacă 
nu ghicesc si împăratul pune să mă omoare, atunci tot 
mai bine scap de viața asta chinuită” 

Zicându-şi astfel, se hotărî să se dea el drept ghicitor 
atotștiutor, care poate găsi inelul împăratului. 

Zis şi făcut. Când crainicii împăratului auziră că sa 
găsit cineva care să poată spune împăratului unde este 
ascuns inelul cel nepreţuit, îl duseră pe cismar bucuroşi 
în fața împăratului. 

Aici se gândea cismarul că a nimerit-o prost de tot 
şi neștiind cum o să iasă din încurcătură, zise împăra- 
tului : 

„Slăvite împărate, 
lul tău, dar pentru asta 
gândire în care timp voi 
patruzeci de zile îţi voi spune 
până atunci să-mi dai în fiecare zi 
curcan fript”. 

Zicând acestea, cismarul gândea: 

„Dacă n'am noroc să-i ghicesc si trebue să-mi pierd 


eu îți voi putea ghici unde este ine- 
să-mi laşi patruzeci de zile de 
ăuta în cărţile mele. După 
ceeace vrei să știi. Dar 
să mănânc câte un 


13 


z 7 
Nn A 


Poveste 


MITEA 


apul, cel puţin să știu si eu că patruzeci de zile am 
mâncat din plin şi eu şi ai mei”. 

Când împăratul auzi dorinţa 
făcu pe voie. 

In timpul acesta, sfetnicul cel mai de încredere al 
împăratului era grozav de mâhnit. Un curtean de-ai lui 
găsise inelul împăratului si îl arătase la alţii, apoi temân- 
du-se ca din duşmănie cineva să nu-l pârască împăratului 
că el a găsit inelul, şi n'a vrut să-l dea înapoi, a mers îm- 
preună cu cei care îl văzură ia dânsul și care erau în nu- 
măr de vreo treizeci şi nouă si il duseră sfetnicului îm= 
păratului, Răsplătind frumos pe cei care i-l aduseseră, îl 
păstră pentru sine. 

Acum când se ivi ghicitorul acesta care spunea că el 
va sti să spună unde se găseşte inelul, sfetnicului nu-i ve- 
nea bine, căci se temea de mânia împăratului. Asa că, a 
doua zi, când împăratul vru să trimeată cismarului curca- 
nul fript, după cum fuseseră înțeleși, sfetnicul trimise pe 
unul din cei care știau taina, cu curcanul la cizmar pen- 
tru a vedea ce face acesta. 

Slujitorul, cum intră în casa 
vând nevestei sale: 

„Acesta este cel dintâi; mai sunt încă treizeci şi nouă” 

Cismarul vroia să spună că e primul curcan trimis și 
că mai are să primească treizeci si nouă de curcani până 
la ziua sorocită. 

Servitorul însă, care se simţea cu musca pe căciulă, 
înţelese că cismarul zicea de el că e primul și că mai sunt 
treizeci şi nouă, care ştiu taina inelului. 

Se înspăimântă grozav şi ducându-se într'un suflet la 
sfetnicul împăratului, îi spuse cele auzite. Sfetnicul se 
întumecă la faţă, auzind acestea şi a doua zi trmise un alt 
slujitor, care cunoștea deasemenea secretul inelului. Când 
intră pe ușa cismarului, auzi şi el cuvintele acestuia: 

„lată al doilea; mai rămân încă trezeci şi opt”. ca s 
în ziua trecută, cismarul vroia să zică de curcani că ma 
sunt treizeci şi opt până să se împlinească numărul. 


cizmarului, îndată îi 


il auzi zi- 


cismarului, 


(Citiţi continuarea în pag. 14-a) 


= vad Ð i ee 


A. ai mÝ SRT Taa Pr 


d ai dă L 


O ka 5 V] 
NLN pei 


TS II ITI FITE II: 
ta - 


De vorbă cu cititorii 


OCH. GR.-Bals. — „Neascultarea”. Şi d-ta se vedi 
ai copiat bucata din vre-o carte de cetire, dar copiind-u. ai 
făcut greşeli de ortografie si n'ai pus semnele de punctua 


ție. 

TAN. I. W.Loco. — „Primăvara”. Dragul meu. un; 
elev de clasele primare nu poate face încă poezii bune di? 
publicat. Continuă a fi cititorul nostru bun si drăgu! 

$. L.-Elie Radu. — Nu publicăm traduceri din 
tile de şcoală, deoarece sunt cunoscute. 


că 

POD. GH. T.-Piteşti. — „Zâna albă”. D-ta dråguli 4 
titoare, despre care ne place să credem că citeşti mai de 
mult „Dimineaţa Copiilor”, trebue să fi văzut că anuntåm 
mereu la rubrica aceasta că la manuscrisele ce se trimil 
spre publicare se scrie numai pe o singură faţă a hârtiei, 
fata a doua lăsându-se albă. In afară de aceasta, în po- 
vestea trimisă de d-ta ai înflorituri de stil, care sunt de 
prisos. Poveştile se scriu într'o limbă mai simplă. 

T. M.-Tighina. — „Vulturul”. Se publică. 

I. B-Lencăuţi. — „Piticii” e slab tradusă. Se spune „.co- 
mori” nu „comoare”, „pe capetele lor micuţe” nu „pe ca- 
pete lor micuţele”, „coboară din deal”, nu „coboară din 
dealul”, etc. Apoi, nu se scrie pe amândouă feţele hârtiei... 
am mai spus-o de atâtea ori ! 

M. S. — „Legenda Dafinului” are multe greşeli de lim- 
bă. Un copil nu „pedepseşte? pe altul. Pedeapsa poate fi 
dată numai de un superior unui inferior. Copilul poate să 

` se răzbune, etc... E nepotrivită pentru literatură expresia 
„ajutor mai serios”. Se spune „muriseră” la plural nu „mu- 
rise”ş. a. m. d. 

W. J.-Cernăuţi. — Poeziile sunt slabe. Dealtfel „Iar- 
na” nici nu se mai potrivește pentru timpul de acum. 
Apoi, faci mereu o greșală: Crivăţul acum dispară în loc 
de „dispare”. Lupii „dispară” în loc de „dispar” etc. 

T. S.Galaţi. — „Piatra cea de preţ” e o bucată nu 
prea scrisă de dumneata. O povestire asemănătoare a mai 
apărut de multe ori. Nu-i așa ? 

E. K. — Poezia „Lacul” nu-i rea, dar nu prea intere- 
sează o revistă de copii. 

E. D.-laşi. — „Domnița prefăcută în om de zăpadă” e 
slabă. Aşteaptă să mai crești. Atunci, desigur, ai să scrii 
mai bine. 

F. T.-Roman. — Scrie mai bine întâmplări trăite de 
d-ta, decât poveşti cu zâne. Și apoi, oricât de bună ar fi o 
bucată, nu se.publică dacă e scrisă pe amândouă feţele 
hârtiei, cum ai făcut d-ta. Á 

ALBERT. — Aceeasi observatie ca mai sus Ín ce pri- 
veste forma. Pentru fond, observaţia dela poezia „Lacul”. 

N. V.Bucureşti. — Poezia „Primăvara” e slabă. Când 
cauţi rima unui cuvânt, cauţi un alt cuvânt care să se ter- 
mine la fel cu cel dintâi, nu cum faci d-ta rimând „iar” 
cu „iar” şi „mari” cu „foarte mari”. 

B. B.-Craiova. — Desenele trimise de d-ta nu par a fi 
făcute după natură. Şi-apoi, nu sunt destul de clare. Dacă 
mai trimiţi desene, trage liniile frumos cu tuş şi trimite-le 
în plic, pe hârtie groasă. Și în nici un caz copiate după ta- 
blouri sau cărți poștale ilustrate. 

M. L.-lasi. -— Mulţumesc pentru drăgălașa scrisoare în 
versuri. 

A. G.-Bălţi. — Poezia „Păpușa” seamănă a cântec de 
leagăn si noi nu prea publicăm asemenea poezii. Nu se zi- 
ce „Are ochii ca mărgele”. Era mai bine „de mărgele”. 

G. H. — Desenul „Dimineaţa la ţară” s'ar fi publicat 
poate, dacă l-ai fi făcut frumos în tus si pe coală de desen 
sau hârtie albă mai groasă. Asa cum e, nu se poate-repro- 
duce în revistă. 

A. S.— Basmul „Florin” arată că eşti încă mică. Scrii, 
slucă în loc de „slugă” pămnt în loc de „pământ” etc... Aș- 
teaptă să mai crești, Mulţumesc pentru felicitări. 

M. C.Ploeşti. — „„Primăvara” și „Noaptea” nu sunt 
publicabile. Cu timpul, ai să scrii lucruri mai bune, citind 
până atunci cu atenţie ce au scris alții, mai mari decât 
d-ta. 

I. M.-Galaţi. — Poezia „Candela” e prea tristă. Apoi, 
conține cuvinte cu care copiii nu sunt obișnuiți și nici nu 
sunt poetice. 


DL, Poezia „Mărţișor” e bună, dar nu-i pentru re- 


vista noastra. 
GINA-Bráila. — Mulţumim pentru drăguţa fotografie. 
-plăm bucata „Titilică”. Pentru desen, cumpără un plic 
a: de tot, sau fă-l singură din hârtie de împachetat. 
gE, S.-Cavarna. — „Odă primăverii” e prea târziu a- 
a.să sc mai publice. 
B.-Bālli. — „Cum sa luat un obiceiu” nu e publi- 

B i Resita. — Nu se publică. 

WR. Nu sc publică „Pățania Lăptarului” fiind ver- 

ae fiu greoaie. x 

y F Nu se publică. Ai prea multe greșeli. 

>. Î,-Ghimbaw, — Ii publicăm o glumă. Povestea e 
prea trist: 

EP Poeziile sunt slabe. Singura mai bună „Påta- 
nia bucàtàresii™ e prea lungă pentru spaţiul ce-l avem la 
revista. 

M. 58.-Loco. — E prea târziu pentru poveşti cu ghiocei. 


- Nu se publică. 
- Poezia „Tipul meu” se publică, 

Ne place că serii frumos si curat, dar 
ne pare rău că nu-ţi putem publica bucata „Nădejdea 
în Dumnezeu” fiind slabă. 


—————————————————=3 
Urmare din pag. 13 la povestea „Bhicitorul norocos“ 


care stau 


Roman. 
Galaţi. 


Í t Loco. 


Dar slujitorul înţelese că e vorba de cei 
unde se află inelul împăratului. 

Și mai înspăimântat decât tovarășul său alergă în- 
trun suflet la sfetnic şi îi spuse cele auzite. Sfetnicul nu 
mai avea nici o îndoială că cismarul ghicitor știa unde se - 
află inelul. A treia zi duse el singur curcanul cismarului. 
Şi el fu întâmpinat cu cuvintele: 

„lată-l pe al treilea !” q 

Galben de spaimă si cu glasul tremurând, se apropie 
de cismar, mărturisi cu lacrimi în ochi că în adevăr el e 
cel care a luat inelul împăratului si că l-a ascuns. Dar se 
căieşte şi vrea să-l dea înapoi, numai nu ştie cum să facă, 
pentru ca să nu se mânie împăratul contra lui. s 

„N'avea nici o grije, îi zise cismarul, numai să faci 
cele ce îţi voi spune. Să iei inelul şi să dai să-l înghită o 
găină, cea mai mare şi cea mai frumoasă din toate găi- 
nile împăratului. Restul lasă pe mine”. ` 

Sfetnicul plecă, făcând întocmai cum îi spuse cisma- 
rul. Când, cele patruzeci de zile trecură şi sosi ziua ca cis- 
marul să spună împăratului unde e ascuns inelul, cisma- 
rul se înfăţișă împăratului, spunându-i că găina cea mai 
mare si mai frumoasă l-a înghiţit. : 

Impăratul puse de se tăiă găina cea mai mare și în 
adevăr acolo găsi inelul. Incărcă cu daruri pe cismar, tri- 
miţându-l acasă și numindu-l ghicitor împărătesc. 

Lucrul acesta nu prea-i venea la socoteală cismaru- 
lui nostru, căci se gândea că dacă altădată norocul nu-l 
va mai sluji şi nu va 'mai putea ghici cele ce se vor cere, 
atunci nu numai că toată lumea va înţelege că a fost un 
şarlatan, dar va putea să-și piardă chiar capul. Pentru ca 
să scape cu fata curată, își făcu un plan şi anume dete 
foc cocioabei în care locuia. Toată lumea îi sări în ajutor 
să stingă focul. Chiar împăratul auzind cele întâmplate. 
veni să-l mângâie. 

Când cismarul văzu de departe pe împărat, se pre- 
făcu că vrea să sară în flacări, să-și scape cartea care-l 
ajuta la ghicit sau să piară si el cu ea în flăcări. Deacum, 
dacă nu va mai putea ghici, din ce avea să trăiască? 

Impăratul, auzind acestea, îl mângâie zicându-i că va 
porunci el să i se facă altă casă si îi va da atât cât îl 
va trebui de-acum încolo să trăiască liniștit împreună cu 
ai săi. 

lată așa scăpă de sărăcie cismarul cel nevoiaș prin 
deșteptăciunea lui, 

Prelucrare de 
PUICA TEIANU 


14 


i 228 fá = par ` 2 


„Adeverul”. Adresa: 
11) Două abonamente pe un an la „D. C.”. 
RE N a 
E ee ate AIR T E ae PE Ra Es 


Concursul de jocuri pe 


SERIA |l 


Fundasi 
Wu Pala 


n REGELE FERDINAND I” [ASI 
intrată ia Bibliotecă 
nu: vm. M 


CINEL 


Dublu pătrat 


1) Capitală. în Europa. 2) Zăpadă. 3) Apă întinsă. 4) A se 
v p d deapre avion). 5) Crin. 6) Spune. 7) Pun un lucru în rân- 
uială. 


Vertical la fel. 
BALABAN ŞT. SORIN 


Grade militare 


Rândurile orizontale: grade militare. s=s. 


TITY CONSTANTINESCU 
Craiova 


Premii acordate cititorilor noştri cu prilejul 
concursului pe luna Mai 


1) Un serviciu de ping-pong. 
2) O minge de foot-ball. 
3) Două aparate de radio cu galenă. 
- 4) Un aparat de radio cu lămpi. 
5) Un costumaș tricotat „Monica”. 
6) Două costume de hae, pentru copii. . 
7) O minge de plajă. 
8) Două jocuri distractive. 
9) Două ceasornice de mână „Iellus”. 
10) Patru premii a câte 250 lei, în cărţi, din editura 


Deslegătorii concursului pe luna Februarie 


PROVINCIE : 
Elena Bărbulescu (14); Smeu Maria (14).CONSTANTA: Lucia Gh. 
Stănescu (14); Mioara Neculce (14); Petrescu Ion (14); Sandu Ma- 
ria (14); Martin N. Nicolae (14); Bebi şi Tuţu Navon (14); Silvestru 
I. Dumitriu (14). CORABIA: Teodorescu Crin (14). COVASNA: Pa- 
padopol Iustin (14). 
Kiriacescu (14); Mariana si Mirela Cpt. Căpitănescu (14); Elena Re- 
zeanu (14); Suzette Popescu (14); Sandy Eliezer (14); Darius, Vi- 
cenţiu şi Nicoletta Popescu (14); Hristea Nicolae (8); Ciobanu Eu- 
genia (14); Şerban Corâciu (14); Clain Mircea (14); Picu si Marce- 
lică Abagiu-Sfincşi (14); Paveliu Constantin (4); Viorica Maior Sta- 
vrache (4); Crina C. Ercul (14). DOCLIN: Zoe E. Vasilov (14). 
DRINCENI: Iţicovici Iancu (14). ELIE RADU: Şili Leibu (14). FĂ- 
LEŞTI: Fira Diner (14). FĂLTICENI: Păpușa Scripcaru (14); Ricka 
Huttman (14);  Verdeş Mărioara (10); Rusi Berdicevschi (14). 
FOCŞANI: Ornsteið I.-Avram (14); Ionescu I. Alex. Spiridon (6); 
Nicoyae S. Gheorghe si Niculescu S. Ştefan (14); Constantinescu 
D. Petru (14); Aurel D. Petrescu (14); Marcel Leibovici (14). GA- 
LATI: Jeny şi Lily Gogonea (14); Valentin Săpuna (14); Lisi şi 
Reta Goldfracht (14); Popovici Griinblatt (14); Virginica şi Mar- 
cela Ionescu (14); Mioara Marinaş (14); Artemise Topalian (11); 
Igel Aurelian (14); Dora Goldenberg (14); Jean si Mitică Doliș 
(14); Marius Mendelovici (14). GALBENI: Zulnia Vidrașcu. GHIM- 
BAV: Tibi Coman (14). GIURGIU: Lucica Selagianu (14); Camil 
V. Pantelimonescu (14); Nicolau A. Corneliu (14); Bruno şi Gior- 
dano Svich (14). GURA HUMORULUI: Abraham Kahan (4). HAL- 
MEI: Sandi Sturdza (4). HÂNCEŞTI: Simiş Sura (14). HLIPICENI: 
Mandi Doiban (14). HUŞI: Teodorescu Lidia (14); Renée Z. Ru- 
binştein (14); Miorica Goldenberg (14); Leon Gh. Const. (14). 
IAM: Şerban V. Aurel 14). IAŞI: Mârza Lucia (14); Cernătescu Co- 
rina (14); Vieriu Theodor (14); Iacob şi Tania Matteș (14); Aurora 
Barbu (14); Gilly Sabaresse (14); Lazăr Leibovici (14); Silvia Te- 
per (14). IOŞIA: Nadiş Nicolae (14). ISBICENI: Stancu D. Venera 
(4). ISMAIL: Dalila si Letiţia Horoiu (4); Laurenţiu Nicodim (13). 
IULA-VÂRŞAND: Sferle F. Flore (14). JADOVA: Iacob Hanna (14). 
LĂSĂU: Filip Marcu şi elevii cl. V—VII (14). LEHLIU: Picu Papa- 
diseia (14). LEȚCANI: Popovici Sava (14). MORENI: Silvia G. Ră- 
voianu (14). NĂMOLOASA: Axente Jana (14). ORHEI: Samuil Liv- 
sin (13). OLTENIŢA: Mircea R. Ioseph (13). PECICA: George Vasi- 
lievici (14); Florica Ardeleanu (14). PERIŞORU: Mioara D. Bârzu 
(4). P-NEAMŢ: Rosman Aristide (14). PIETROASA: Ligia şi Justin 
Petroşanu (14). PITEȘTI: Stroescu V. Victor (14); Nellu și Tanţa 
Podgoreanu (4); Nicuşor Dragomirescu (14). PLOEŞTI: Stănescu 
N. Rozin (14);  Recheanu H. Grigore (14); Stamatiad Margareta 


(14); Miorica Gh. Marinescu (3). POIANA-MARE: Gicu P. Licurici . 


(14). PREDEAL: Fifi Frunzetti (13). PRINC. MIHAI: Nicuşor Teo- 
dorescu (4). PUTILA: Manfred Winkler (13). R.-SĂRAT: Ionescu 
M. Dumitru (14); Nicu V. Filotti şi Mihăilescu I. Ana (14); Virgil 
Brădătaru (14). ROMAN: Adelina Drăghici (14); Puiu Mogâldea 
(13); Samuel Blumenfeld (14); Florin Herșcovici (13). SANTA- 
MĂRIA ORLEA: Stelian C. Ivașcu (14). SASCA: Tatiana Buzan (4). 
SECELEANU: Georgel Constantinescu (14). SIBIU: Dregan Dorina 
(14); Tanţa şi Mariana Hristea (3); Aureliu şi Marioara Nistor 
(14); Ada şi Vlad Gușu (14); Palade Gh. Valerian (14); loan şi 
Domnica Popescu (14); Marius, Lidia şi Ovidiu Alexiu (14); Corne- 
lia şi Constanţa Şarlea (4); Silvia Munteanu (14); Sădean Octavian 
(10); Graziella Gheorghiu (13). SIGHIŞOARA: Vlad Zănescu (14). 
SILISTRA: Valeriu Georgescu (12). SIRET: Alfred A. Popovici 
(14). SLINIC: Eugenia şi D-tru G. Tufcea (8). SLATINA: Cleopatra 
Iliescu (14); Greceanu D. Constantin şi Gh. Ignat (8); Fauta și 
Tania Harein (14). STEFANESTI: Fainstein Marcel (4). STR 
HAIA: Brezoescu Viorica (14). SUCEAVA: Roman Ernest Mochnot- 
chi (14). SULINA: Ileana Tănăsecu (14). TÂRGOVIŞTE: Zoica si 
Ionel Cpt. Dumitrescu (13). TG.-NEAMȚ: Anuţa şi Carol Schechter 
14). TG.-OCNA: Letiţia si Rodica Cernat (14). TAŞLAC: Ribca 
Croiz (12). TEREGOVA: Liviu Feneşan (14). TIGHINA: Modval Ta- 
mara (14); Camil Alexandru Mazilu (4). TIMIŞOARA. Cloase Con- 
stanța (14). TURDA: Mioara Pătăceanu (14); Mircea Raţiu (14). 
T.SEVERIN: Puica şi Gina Răiculescu (12); Silvia Cherata (14). 
UIOARA: Cornel N. David (14). URLAŢI: Savu Avramescu (13). 
VASLUI: Mănescu Tiberiu (14). VĂLIUG: Lia Ferdian (8). 


„Almanahul Școlarilor pe 1935” este minunat si foarte 
frumos ilustrat. Un volum de aproape 120 pagini costă nu- 


SERIA II 


CUPON DE JOCURI 
PE LUNA MAIU 


Numele și pronumele 


CRAIOVA: Tity Coonstantinescu (13); Radu. 


A X = P e: si 


G EA EST. DI:N AO LL FIN 


PETE AP a RA 


In ajun de Paşti, Fifina 
Căpătase drept cadou 

Un ou mare cât e dânsa — 
N'are nimeni asa ou. 


Dar Dorel, căţel sburdalnic, 

I se vâră'ntre picioare, _ 
Alergând să-și prindă mingea, 
Dar vedeţi ce întâmplare: 


Cade Fifi, sparge oul 
Și din ou au răsărit 
Puișori ce la o cloşcă 
Să se ducă sau grăbit. 


Meat 


- x. 


Păpușica privește aeroplanul! Preţul 5 lei 


In săptămâna cărţii 


Ce este „Săptămâna cărţii? 
e e e a a 


Sunt trei ani de când Ministerul şcoalelor a hotărît ca 
în fiecare an să fie în toată tara în luna Mai o Săptămână a 
cărții. In această săptămână toate librăriile aranjează câi 
mai frumos vitrinele lor, expun cărţile cele mai bune si 
mai plăcute la citit, le vând mai eftin, — de obiceiu, fac 20 
la sută rabat din preţul de pe carte, —iar autorii dau auto- 
grafe, adică isi semnează numele pe cărțile ce se cumpără 
de către cititori. (De sigur, nu si pe cărțile ce se cer gratis). 


Se înţelege, prin urmare, că scopul principal, pentru 


care a fost înființată „Săptămâna cărţii”, este de a ajuta 
cât mai mult la răspândirea cărților, îndemnând lumea să 
le cumpere. 

A fost o idee foarte bună, de oarece, în comparaţie 
cu alte ţări, la noi nu se citește destul sau, mai bine zis, nu 
se cheltueşte destul pentru cărți bune de citit. E adevărat, 
copiii şi, în genere, tineretul școlar sunt doritori să citea- 
scă, dar părinţii lor nu sunt totdeauna dispuşi să le cum- 
pere cărţi. De aceea, este foarte bine că avem o „Săptămâ- 
nă a cărţii”, când toată lumea este îndemnată să cumpere 
cărți. 

In anul acesta „Săptămâna cărţii” începe în ziua de 
12 Mai, asa că se termină în ziua de 19 Mai. 


Indemnul nostru către cititori 


- —( 

In această săptămână îndemnăm din nou pe drăguțele 
cititoare şi pe iubiții noştri cititori, care n'au cumpărat încă 
nouile cărți de Mos Nae, să nu scape ocazia aceasta de a 
le cumpăra. Precum am spus, în „Săptămâna cărţii” la ori 
ce carte cumpărată se face un rabat de 20 la sută, iar Mos 
Nae va semna cărțile acelora care doresc să aibă un auto- 
graf din partea lui. 

Cititorii noştri știu din numerele trecute ale revistei 
că în ajunul sărbătorilor de Paşte, Moş Nae a scos trei cărți 
noui: 1) Coana Frosa la București; 2) Martinică și Puky; 
3) Rilă lepurilă. Toate sunt împodobite cu numeroase de- 
sene şi ilustraţiuni, iar primele două sunt cartonate, pe când 
Rilă lepurulă are o dublă copertă în patru culori, precum 
tot în patru culori sunt ilustra iile din cuprinsul cărții. 

Spunem şi aci prețul celor trei cărți: Coana Frosa la 
Bucureşti, cu aproape 170 de pagini format mare, costă 
60 de lei; Martinică și Puky, care are aproape 120 de pa- 
gini, costă 40 de lei, iar Rilă lepurilă, care este cea ma: 
frumoasă carte în culori din câte au apărut până acum, nu 
costă decât 20 de lei. 


EPIGHRAMĂ 
Lui Vitucilă 
Cu trei zile înainte 
Face noduri la batistă în zadar, 
Căci cine să-i aducă aminte 
S'o scoată din buzunar. 


SAVU AVRAMESCU-URLAȚI 


5 LEI 
—vÅ 


A6 PAGINI 


AINUN 


puri il ` a 


Ce cărți mai sunt de MOS NAE 


In afară de cele trei cărţi de mai sus, se mai află de 
vânzare şi următoarele cărţi, tot de Mos Nae: romanele 
Răpirea celor două fetiţe, Unchiul meu Adam şi foarte amu- 
zanta carte Nouile pățanii ale lui Haplea. 

Credem că nu este nevoe să scriem despre cuprinsul 
interesant şi atrăgător al cărţilor scrise de Moş Nae. Nu 
este cititor care să nu citească în fiecare săptămână în „Di- 
mineața Copiilor” bucăţi în proză şi în versuri de Moş Nae. 
Tot aşa cum nu credem să-fie vreun cititor al „Dimineţii 
Copiilor”, care să nu fi citit până acum ceva cărți de ace- 
las autor. 

Este însă un lucru asupra căruia ţinem să atragem a- 
tenţia cititorilor noştri. Ținem anume să le spunem că în- 
dată ce se epuizează o carte scoasă de Moş Nae, ea nu mai 
apare în altă ediţie, deoarece Moş Nae publică mereu alte 
cărți noui. 


Cuculina 


„Cum te cheamă ?” 

Am întrebat o fetiţă mică cu rochiţă roşie şi păr bălai. 
Rochiţa era ruptă şi părul i-l ciufulea vântul. Am întâlnit-o 
pe răzor. Din umbrele genelor au răsărit două picături de 
cer şi m'au privit lung... 

Am întrebat-o iar : 

„Cum te cheamă ?” 

Ea, sfioasă, şi-a lăsat privirea pe mănuţe 
santeme — şi şi-a înăbuşit un gând. 

„Haide cu mine! i-am zis. Şi, tipa-tipa, cu picioruşele 
ei mici ca niste jucării, a pornit să meargă. Era desculţă 
şi iarba moale o încălţa pe jumătate. Un păun din curte 
s'a înălţat în zbor pe coama casei. Ea l-a văzul şi atunci a 
uitat de mine, străina de lângă ea. 

„Uite, pui mumos !”... 

Era atâta soare luminos în bucuria ei! Am tăcut să 
nu i-o tulbur. Atunci şi-a dat drumul gândurilor: 

„Cuculina făcutu ou!” 

Am înțeles despre cine îmi vorbea. A urmat: 

„Si Cuculina e mumoasă. Cuculina mea... 

— Îmi dai mie pe Cuculina ? 

— Ale şi mot. Nu ţi-o dau! 

— Spune-mi cum te cheamă şi iti dau ceva dulce”. M'z 
privit caid şi mi-a spus: 

„Neana”. 

— A cui eşti? 

— A mamii”. 

I-am adus bomboane. Cu mânuţele pline a suspinat de 
încântare şi ma părăsit. 

Tipa-tipa pe răzor Neana mergea. Vântul îi ciufulea 
părul bălai; iarba o încălța pe jumătate. 

4: Si: B: dus 


două cri- 


MARY MIHĂILESCU-NIGRIM 


PREȚUL ABONAMENTULUI 


Pe un an - Lei 200 


Pe şase luni 
Pe trei luni 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA 
București, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
TELEFON: 3—84— 30 


r ——§——§—§— ——(—(——(—[—(—((([ÅÅÜ(QÅWww |əë'əƏm _——ÅJT— Ü ——- — 


ANUL 12 


REDACȚIA ȘI 


15 Maiu 1935 No. 588 


ADMINISTRAȚIA: 


BUCUREŞTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


1 AN 
6 LUNI 


REPRODUCEREA BUCĂŢILOR 
ESTE STRICT INTERZISĂ 


ABONAMENTE, 


100 „ 


200 LEI 


Director: N. BATZARI 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE INAPOIAZĂ 


e 


Din copilăria lui Uitucilă 


DUPA PLIMBARE. BAȚTAF 


N anul în care sau întâmplat cele ce vom po- 

vesti astăzi, tatăl-lui Uitucilă se mutase într'o 

casă dela marginea oraşului. Nu mai vroia să 

stea în centru, unde sgomotul din stradă îl îm- 

piedeca să lucreze, adică să scrie în linişte. Am 
spus într'alt capitol că tatăl lui Uitucilă se credea că este 
scriitor şi chiar unul din cei mai de seamă. 

De aceea, a fost foarte mulțumit, când a putut găsi cu 
chirie o casă la marginea orașului. Era o căsuță mică, însă 
avea grajd si avea o curte destul de mare. 

Grajdul îi dete omului un gând, care i se păru minu- 
nat. „Am-să cumpăr, îşi zise el, o vacă si un porc. Vaca o 
så ne dea in toate zilele lapte din belşug, iar porcul îl în- 
grăşăm şi-l tăiem aproape de Crăciun, ca să avem toată 
iarna cârnaţi şi fripturi.” 

Asa şi tăcu. Din ziua aceea, tatăl lui Uitucilă stătea 
ceasuri întregi la grajd şi se uita la „„vitele” sale. Aşa spu- 
nea el: „vitele mele”, parc'ar fi avut o cireadă. Litucilă il 
însoțea deseori în această vizită la grajd. 

Grajdul acesta avea însă ceva deosebit şi anume: uşa 
nu se deschidea decât pe din afară, aşa că dacă erai în 
grajd şi te pomeneai cu uşa închisă, n'aveai cum să esi. 
Trebuia să vie cineva şi să o deschidă de-afară. De aceea, 
când tatăl lui Uitucilă mergea la grajd, de obiceiu, punea 
o piatră, care să țină usa deschisă. 

Insă, într'o zi, când merse din nou tu Uitucilă, se în- 
tâmplă să nu fie vreo piatră la îndemână. Văzu aceasta, 
după-ce deschise usa grajdului. Atunci, îi zise lui Uitucilă: 
„Să ţii uşa cu mâna, până ce văd ce mai fac vitele mele. 

— Bine, tăticule, o ţiu”, răspunse Uitucilă, punând în 
adevăr mâna pe uşă. 

Dar pe când tatăl său intra în grajd, iată că purcelul 
o sbughi pe ușă afară. Vrând să-l prindă, Uitucilă lăsă ușa 
şi o luă la fugă după el. 

„Ce ai făcut, blestematule?” îi strigă tatăl său, care se 
văzu încuiat în grajd. 

Auzind aceasta, Uitucilă lăsă porcul în pace şi se în- 
toarse la uşă. Insă clanta ușei era mult mai sus, decât pu- 
tea el să ajungă cu mâna, oricât s'ar fi săltat în picioare. 
Se căzni, sări, încercă să se cațere, dar de geaba: nu era 
chip să ajungă până la clanţă. 


me ea ee o M 


uitat-o nici astăzi. 


-O ABRUN 


——————— u 


„Tăticule, nu pot să deschid usa, zise el până la urmă. 
Să aşteptăm să se întoarcă mama” ? 

Insă mama lui Uitucilă era dusă într'o vizită, dela care 
nu era să se întoarcă decât seara târziu, ceeace însemna ca 
tatăl lui Uitucilă să stea toată ziua încuiat în grajd. De si- 
gur, aşa ceva nu-i făcea nici o plăcere. li strigă, aşa dar, lui 
Uitucilă: „Dă fuga la vecinul nostru D. Frătescu si roagă-l 
din partea mea să vie şi să-mi deschidă.” {i 

Uitucilă dete fuga să cheme pe vecinul lor d, Frătescu. 
Dar când esi din curte, pe cine îi fu dat să întâlnească? Pe 
prietenul său Ticu! Ticu împingea înainte o roabă, iar în 
roabă era Picu, un alt prieten. : 

Văzând aceasta, Uitucilă uită şi de tatăl său si de treaba 
pentru care mergea la d. Frătescu. Uită totul şi îi zise lui 
Ticu: „Ticule, nu mă duci şi pe mine puţin în roabă?” 

— Te duc, îi răspunse Ticu, dar pe urmă să mă duci şi 
tu pe mine.” 

Uitucilă se învoi, Picu fu dat jos din roabă, iar el îi 
luă locul. Ticu îl duse pe Uitucilă până departe pe câmp, 
ceeace făcu lui Uitucilă o nespusă plăcere. Acolo se opriră, 
se mai jucară cu mingea, mai culeseră flori, mai alergară să 
prindă fluturi. După vreo două ore, Ticu zise: „Uitucilă, hai 
să ne întoarcem acasă. Acum eu stau în roabă, iar tu îm- 
pingi roaba.” 

Aşa şi făcură, numai că Ticu era mai mare şi mult mai 
greu, aşa că bietul Uitucilă obosise rău de tot . 

In tot timpul acesta, tatăl său stătea încuiat în grajd, 
așteptând să vie vecinul Frătescu şi să-i deschidă. Trecu o 
oră, trecură două ore, dar nu veni nici un vecin. Incepu să 
bată cu pumnii în ușă, dar nu-l auzi nimeni. li venea să 
turbeze de necaz. 

Tot plimbându-se înfuriat prin grajd, văzu într'un col! 
o secure. Puse mâna pe această secure şi începu să spargă 
usa grajdului. O sparse şi făcu o gaură destul de mare, prin 
are esi în curte. 

Tocmai atunci se întorcea Yitucilă dela excursia cu 
roaba. Răsufla din greu de oboseală, iar sudoarea îi curgea 
în şiroaie. Insă tatăl său nu-l întrebă dece este obosit şi 
transpirat şi nici de unde vine, ci îl înhăţă şi îi trase o bătae 
pe care Uitucilă, dacă n'ar fi fost aşa de uituc, nar fi 


VINTILA BATU 


N 


VALE xx PA 


4 


; Trecuseră frumoasele zile ale verii si iată că 
iarna, care a fost foarte aspră, mai ales în ţinutul acela. 
Câteva luni la rând, colibele cărbunarilor rămaseră ca în- 
gropate sub zăpadă, aşa că nu se putea zări din ele decât 
cosurile şi o parte din acoperiş. Văgăunile munţilor erau 
în întregime pline de zăpadă. Moara nu mai mergea: cas- 
cadele amutiserå, stând atârnate de stânci. 

Asprimea iernei făcea ca fiecare familie să stea în- 
chisă în coliba sa si în jurul focului din cămin. Nu mai era 
chip ca locuitorii văiei să se întâlnească si să mai stea îm- 
preună. De aceea, mare a fost bucuria cărbunarilor când, 
în sfârşit, au văzut că zăpezile încep să se topească si că 
primăvara se pregăteşte să vie din nou cu toate frumu- 
setile ei. 

Odată cu sosirea zilelor frumoase, copiii cărbunarilor 
începură să vie din nou în număr mare la căsuţa locuită de 
doamna străină, ca să ofere celor doi copii ai ei — adică 
lui Edmond si Blanşei — buchete de ghiocei si toporaşi. Iar 
când livezile şi câmpiile începură să se acopere de flori, 
culeseră pe cele mai frumoase si făcură pentru cei doi 
copiii cununi de toată frumuseţea. 

Doamna străină, foarte mișcată de atenţia lor, zise: 

„Se cade ca la rându-mi să fac o plăcere atât de dră- 


sosise 


guţilor copii de cărbunari.' Vreau ca la Paşte să le dau o 


mică serbare câmpenească, fiindcă este cum nu se poate 
mai bine, ca zilele de Paşte să fie zile de bucurie, mai ales 
pentru copii. La Crăciun, am putut să le dau mere şi nuci 
ce cumpărasem pentru ei dela oraş. Dar ce le-aş putea da 
întrun anotimp când, afară de ouă, nu se mai găseşte alt- 
ceva? Pământul nu produce încă nimic, pomii sunt fără 
fructe, aşa că ouăle sunt primul dar al naturei, care se 
naşte din nou. 

— E adevărat, îi întări vorba Marta. Numai păcat că 

toate ouăle au aceiaşi coloare. Coloarea albă este, de sigur, 
foarte frumoasă, dar culorile diferite ale fructelor plac mai 
mult ochilor. 
Ştii că mi-ai dat un gând foarte bun? zise stăpână- 
sa, după ce se gândi câteva clipe. Voi pune ouăle să fiarbă, 
apoi voi încerca să le văpsesc. Sunt sigur, copiilor le va 
face mare plăcere să capete ouă văpsite în tot felul de cu- 
lori”. 


Buna şi priceputa doamnă străină cunoaștea ierburile ` 


şi rădăcinile ce se întrebuinţează ca văpsele. Așa putu să 
văpsească ouă în roşu, în albastru deschis, în galben ca 
lămâia şi în vioriu. Acelea din ouă, pe care le înfăşuraii 
mai întâiu în frunze verzi, eşiră văpsite mult mai frumos. 
Pe multe din ele, doamna străină scrise cuvinte înțelepte. 

„Aceste ouă văpsite, zise morarul admirându-le, se po- 
trivesc foarte bine acum când natura se desbracă de haina 
uniformă a iernei, ca să se împodobească în culorile cele 
mai felurite. Făcând așa cum a făcut, doamna care este 
atât de bună, imită pe bunul Dumnezeu, care ne dă fructe 
şi gustoase şi totodată plăcute la vedere. Cireşile sunt roşii, 
prunele sunt de o coloare închisă, perele sunt galbene. 
Ouăle pregătite de ea au toate aceste culori”. 

Sosiră şi sărbătorile de Paşte. Era o frumoasă zi de 
primăvară. Soarele se ridica în înaltul cerului şi răspân- 
dea o căldură plăcută asupra întregului ţinut. Livezile în- 
cepeau să se împestriţeze cu flori. De jur împrejur, totul 
era vesel si îndemna pe oameni să fie si ei veseli şi fericiţi. 
Incepea o viaţă nouă, zile frumoase, o adevărată înviere 
a naturei. 

In noaptea Invierei, doamna străină și bătrânul servi- 
tor Cuno porniseră la drum, ca să meargă la o bisericuţă, 
care era dincolo de munți, la vreo opt kilometri de locuin- 


EE a ne S a 
La şosea cu baloanele! 


Roman de CHRISTOPHE VON SCHMID 
Ë R r O 
Sarbătoarea ouălor rosii. 


ta lor. Toţi locuitorii din vale, care puteau face un drum 
așa de lung, merseră de asemenea la bisericuţa aceea. 

Doamna străină se înapoie cam pe la amiazi, venind 
călare pe un catâr, de care avea grije bunul Cuno. Cât 
despre ceilalți locuitori, ei nu se înapoiară decât pe în- 
serate. 

Doamna străină abia se întorsese, că văzu venind în 
grabă toţi copiii de vârsta lui Edmond şi a Blansei, care 
fuseseră lăsaţi acasă. 

Pe copiii cărbunarilor ea îi invitase pentru ziua aceea. 
Le spuse să meargă în grădina, pe care Cuno o înfrumuse- 
tase de un an de zile. 

Se orânduiră în jurul unor mese, acoperite cu pânză 
frumoasă, si şezură pe bănci de verdeață. Edmond si 
Blanșa erau în mijlocul lor. Aveau cu toţii înfăţişarea ve- 
selă şi mulțumită si în ochii lor se putea citi nerăbdarea ca 
să afle surprizele ce-i aşteaptă. Era în adevăr o privelişte 
din cele mai plăcute să vezi toate acele căpşoare blonde şi 
brune, toate acele chipuri de copii sănătoşi cum îşi împăr- 
tăşesc unii altora impresiile lor. Doamna străină zicea în 
ea însăşi: „O coroană de flori nu este aşa de frumoasă, 
chiar dacă ar fi făcută din crini si trandafiri”. 

Doamna le povesti mai întâiu într'o limbă, pe care co- 
piii o înțelegeau uşor şi în cuvinte mişcătoare despre săr- 
bătoarea Paştilor, explicându-le dece sărbătoarea aceasta 
este cea mai mare sărbătoare creștină. După aceea, fură os- 
pătaţi cu câte o strachină de lapte, în care se bătură mai 
multe ouă. Fiecărui copil i se dete în dar strachina din 
care îşi băuse laptele. 

La marginea grădinei era o pădurice de brazi, despăr- 
titi unii de alţii prin rânduri de verdeață. Doamna conduse 
"acolo pe copii şi le zise să facă fiecare câte un cuib mai 
mic cu verdeață şi cu mușchiu de pe stânci şi de pe ar- 
bori. Această propunere fu primită cu toată bucuria de 
copii, care se puseră repede pe muncă şi făcură foarte re- 
pede cuiburile. Apoi cuiburile fură așezate jos pe verdeață, 
iar fiecare copil îşi însemnă cu grije cuibul ce făcuse. 

Copiii se întoarseră după aceea în grădină. Cât de plă- 
cută le-a fost surpriza când văzură pe masă o plăcintă 
mare făcută cu ouă! Plăcinta aceasta le-a fost împărțită. 
Dar pe când ei o mâncau cu o poftă de copii adevăraţi, 
Marta se duse pe furiș în pădurice cu un coș plin cu ouă 
vopsite, pe care le împărţi în cuiburile făcute de copii. A- 


E 


ceste ouă, unele roşii, altele albastre, altele galbene, altele 
de culori închise, arătau așa de frumos în cuiburile de 
mușchiu verde si fraged. 

După ce copiii se săturaseră cu plăcintă, doamna stră- 
ina ac zise: „Să mergem să vedem ce mai fac cuibuşoarele 
voastre”. Sfinte Dumnezeule, ce surpriză nouă! In fiecare 
cuib erau câte cinci ouă de aceiași coloare şi pe un ou din 
cinci stătea scris câte ceva. Ce strigăte de bucurie scoaseră 
copiii | 

„Ouă roșii! Ouă roşii! strigă unul din copii. O, cât sunt 
de frumoase! 

— Ale mele sunt albastre !.striga un altul. Albastre cum 
e cerul. 

— In cuibul meu sunt ouă galbene, de un galben mai 
strălucitor decât fluturele, care sboară colo jos! 

— Dar priviţi la ouăle din cuibul meu: sunt de toate 
culorile!” 

Un alt băețaș strigă: „O, ce frumoase trebue să fie 
găinile, care fac astfel de ouă! Cum aș dori să am și eu o 
găină din acestea ! 

— Dar gâinile n'au putut face aceste ouă, îi zise băe- 
tasului sora mai mică a Martei. Cred că le-a făcut iepurele, 
pe care l-am văzut sărind din tufiş şi fugind cât îl ţineau 
picioarele, adineauri când strângeam mușchiu pentru cui- 
bul ce am făcut”. 

La spusele acestea, toţi copiii isbucniră în hohote de 
râs şi ziseră glumind; „lepurele face ouă roșii!” Gluma a+ 
ceasta se spune si astăzi în mai multe ţări. 

„Ce uşor este să distrezi pe copii şi să le faci plăcere! 
zise doamna foarte: mişcată, văzând bucuria lor naivă. Şi 
văzându-i, cine n'ar face bucuros cadouri? E mult mai plă- 
cut să dai, decât să primeşti. Şi cine n'ar dori să fie încă 
în vârsta fericită a copilăriei? Bucuria ce străluceşte în 
ochişorii lor, în toate mișcările lor, nu poate fi simțită de- 
cât de fiinţe cu inima curată şi fără nici o pată. Adevărata 
plăcere nu există decât pentru sufletele inocente”. 

Se părea că, acum, copiii nu mai aveau nimic de dorit. 
Totuşi, buna doamnă îi făcu să aibă încă o distracţie plă- 
cută. Bunăoară, copilul care avea numai ouă roşii, ar fi 
dorit bucuros să aibă un ou galben sau albastru. Aceiaşi do- 
rință o împărtășeau şi copiii, care n'aveau decât ouă gal- 
bene sau albastre... Doamna le spuse să facă schimb între 
dânşii, dar cu condiţia ca fiecare să-și păstreze oul pe care 
era scris câte ceva. 

Schimbul acesta a fost pentru copii o nouă bucurie, ca 
să aibă ouă de toate culorile. „Vedeţi, drăguţii mei, le zise 
doamna, asa trebue să ne ajutăm unii pe alţii. Ceeace fa- 
ceti acum, veţi avea ocazia să repetaţi în mai multe împre- 
jurări din viaţă. Dumnezeu răspândește bunătatea Sa peste 
toți oamenii şi le împarte darurile Sale, pentru ca la rân- 
dul lor, oamenii să si le împărtășească unii altora, să se 
bucure împreună de ele şi să se iubească unii pe alţii. Să 
dea Dumnzeeu ca toate schimburile între oameni să se- 
mene cu schimbul ce ati făcut voi astăzi! Fiecare a câști- 
gat din schimbul acesta si nimeni n'a pierdut nimic”. 

Micul Edmond citi ce era scris pe oul său. Copilul unui 
cărbunar rămase foarte mirat, văzându-l că ştie să citească, 
fiindcă pe atunci nu erau decât prea puţine şcoli si cei mai 
mulți oameni — fie chiar persoane mari — nici nu-şi dă- 
deau seama cât e de frumos şi folositor să ştii să scrii şi 
să citeşti. 

Copilul cărbunarului vru să ştie şi el ce era scris pe 
oul său. „O, ceva frumos de tot!” îi zise doamna. Ascultă : 
„Dumnezeu are grije de tine; mulțumeşte-l pentru bună- 
tatea Sa”. Apoi întrebă pe copii, dacă au mulțumit totdea- 
una lui Dumnezeu pentru binele ce le făcuse. Această în- 
trebare le aminti că nu mulțumiseră lui Dumnezeu pentru 
masa plăcută ce luaseră, nici pentru atât de frumoasele 
ouă ce căpătaseră. Insă numai decât își îndepliniră această 
datorie. 

După aceea, fiecare copil dori să ştie ce era scris pe 
oul său. Se îmbulzeau cu toţii în jurul bunei doamne, în- 
tinzând spre ea mânuţele şi strigând cu toţii în acelaș timp: 
„Spune-mi ce este scris pe oul meu!... Rog, citește mai în- 
tâiu ce e scris pe al meu!... Nu, nu, mai întâiu citeşte pe 
al meu !” : 

Doamna le spuse să facă tăcere, apoi îi aşeză în jurul 
ei şi luă ouăle să le citească pe rând. Pe aceste ouă erau 
scrise învățături morale, simple şi totodată scurte. Să le 


transcriem şi aici. 


5 


+ 
ai i DIMINEATA | 
rom e maia ee sineta E 2 ` amao mog iu COPLIL 3 ati 


1) Copilule, iubește pe Dumnezeu! Aceasta este prima 
ta datorie. 2) Să te ferești de păcat și să ştii că de Dumne- 
zeu nu poți ascunde nimic. 3) Dumnezeu are grije de tine. 
mulțumeşte-l pentru bunătatea Sa. 4) O inimă recunoscă- 
toare se înalță spre cer. 5) Speră în Dumnezeu. El te ajută 
la nevoe. 6) Acela care uită pe Dumnezeu este totdeauna 
nenorocit. 7) Cinstește pe Dumnezeu, atunci când te ţii de 
învățăturile Lui. 8) Rugăciunea și munca te fac bun si în- 
țelept. 9) Mila, bunătatea și gândul curat sunt trei pietre 
preţioase. 10) Un copil bun ascultă numai decât. 11) Nu 
câştigi nimic, dacă nu ești ascultător. 12) Inima bună te 
scapă de multe necazuri. 13) Copilule, când roșești, te în- 
ştiințează Dumnezeu. 14) Copilul cu suflet bun este ca un 
trandafir curat. 15) Copilule, modestia este haina cea mai 
frumoasă. 16). Să nai încredere în omul mincinos. 17) Fă- 
țărnicia este otrava vieţii. 18) Pâinea câștigată întăreşte 
pofta. 19) Lipsa de cumpătare aduce pocăință şi remuş- 
cări. 20) Sgârcenia sălbăticește inima. 21) Omul bun ajută 
oricând poate. 22) Mânia, ura și invidia sunt adevăratele 
chinuri ale vieţii. 23) Răbdarea în necazuri este un izvor 
nesecat de mângâiere. 24) Nimic nu e mai prețios decăt 
blândețea, bunătatea şi prietenia. 25) Bunătatea și nu bo- 
găția ne face să iubim pe aproapele nostru. 26) O conștiință 
bună este perna cea mai plăcută. 27) Cine face fapte bune, 
este totdeauna mulțumit. 28) Plăcerile lumești sunt trecă- 
toare; fructele virtuții nu pier. 


Copiii se căzniră să tie minte poveţile lor, pe care le 
repetau încet din când în când, ca să nu le uite. Doamna 
cea bună nu uita să-i întrebe, dacă le mai ştiu, Unii din 
copiii aceștia le repetară cu greu, alţii nu le ştiau bine și 
în întregime. Insă, nu după mult, le ştiau toți si pe toate 
fără vreo greșală. Era deajuns să le spui cuvântul dela în- 
ceput, pentru ca ei să spună restul. Nici o dată nu învăța- 
seră atâta ca în ziua aceea, cu toate că nu făceau decât să 
se joace şi să petreacă. 

Strigătele lor de bucurie pătrunseră până în fundul 
văiei. Părinţii lor, ca și copiii, care nu luaseră parte la ser- 
bare, se grăbiră să vie cu toţii, doritori de a vedea ce lucru 
nou se petrecuse în grădina doamnei celei atât de bune. Au 
fost foarte miraţi, aflând ce se întâmplase. 

„Copiii noștri, ziceau ei, au învăţat aci într'o jumătate 
de oră, ceeace n'ar învăţa la noi în şase luni de zile, atât 
de adevărat este că cu bunăvoință se biruesc toate greu- 
tățile. 
— Da, vorbi la rândul său morarul, însă trebue să știi 
cum să trezești în ceilalţi dorul de muncă si învăţătură, 
acesta este punctul cel mai important! lată, pe aceste ouă 
vedem o culegere complectă de învățături folositoare pen- 
tru tineret. O, cât de bine ştie buna noastră doamnă să se 
poarte cu copiii !” 

Doamna dete și nouilor veniţi ouă văpsite şi plăcintă ce 
prisosise. 

„Le puteţi mânca la casele voastre”, le zise ea. „Să 
aveti numai grije să păstraţi ca o amintire ouăle pe care 
am scris câte o învăţătură. 

— Nici nu ne vom atinge de ele, răspunseră copiii. 

— Foarte bine, zise doamna, dar să căutaţi să vă ti- 
neti de ceeace stă scris pe ouă”. 

Doamna mai sfătui pe părinți să amintească aceste in- 
văţături copiilor, ori de câte ori sar simţi nevoe. Părinţii 
se ținură de sfatul acesta. Dacă, bunăoară, un copil nu se 
grăbea să asculte, tatăl său, amenințându-l cu degetul, în- 
cepea să zică: „Un copil bun..., iar copilul adăuga îndată : 
„Ascultă numai decât”. Dacă un alt copil se pregătea să 
spună o minciună, mamă-sa începea: „Să mwai încredere... 
iar copilul continua: „In omul mincinos”. Se înroșea nu- 
mai decât si îi era ruşine să mintă. 

La rândul lor, şi părinţii se sileau să se țină de învă- 
țăturile scrise pe ouăle de Paști. ocne 

Copiii cărbunarilor făcură tot ce le-a stat în putință, 
zi mai plăcută. „Ei bine, le zise doamna, fiti cuminţi, fiţi 
muncitori, și veţi avea în toţi anii o serbare ca aceasta. Dar 
nici unul din voi să nu fie.rău: „serbarea noastră este nu- 
mai pentru copiii buni”. 1685 

„Copiii sărbunarilor “făcură tot ce le-a stat în putinţă, 
ca să devină cuminţi şi ascultători. 
` (Va urma) 4 [ 
i In românește de MARCU IONESCU 
In n-rul viitor: „Un ou mai prețios decât aurul”. 


5 ai iile a 4 i NN e RE, mita dă DPI si ia e ha aa zu Ei Ia RE | Aaaa = TITI 


FRUSINICA ST BLEGINA 


rusinica este coana Frosa sau, aşa cum ar vrea 

să i se spună astăzi, „Madame Eufrosine de Hă- 

pleşti”. Despre Blegina am văzut în numărul 

trecut că e fiica lui Voicu Sfârlează şi că e năs- 

cută în aceiași zi cu Frusinica, fiica lui Stan 
Parlează. Ce deosebire însă între ele două! 

Frusinica era grăsulie şi durdulie si creştea şi se în- 
grăşa văzând cu ochii. Se vedea încă de atunci că o să a- 
jungă, aşa cum a şi ajuns, să cântărească o sută de chilo- 
grame. Din potrivă, Blegina era slabă ca un tår şi pe mă- 
sură ce creștea. slăbea si se subția tot mai tare. 

Faptul acesta a fost o nouă pricină de ceartă între pă- 
rinții lor. 

„Fetiţa voastră o să fie ca un burduf, ca un butoiu”, 
ziceau despre Frusinica părinţii Bleginei. 

„Frusinica noastră o să fie roşcovană si dolofană, răs- 
pundeau părinţii Frusinicăi, pe când Blegina voastră o să 
fie scobitoare. Par'că aţi hrăni-o cu oţet. 

— Blegina noastră o să fie o mândreţe de fată, întor- 
ceau vorba părinţii Bleginei. Sprintenă şi sveltă, cu mijloc 
subţirel ca tras printr'un inel.” 

Aşa se certau părinţii celor două fetiţe. ori decâte ori 
se întâlneau. Insă adevărul este că părinţii Frusinicăi ar 
fi dorit ca fetiţa lor să nu fie așa grasă, pe când părinţii 
Bleginei ar fi fost bucuroşi ca Blegina lor să nu fie numai 
oase şi piele. 

Ce mai ceartă era însă pentru nasurile celor două fe- 
tite! Nasul Frusinicăi semăna cu nasul lui Haplea: un nas 
„rotund “şi lat în formă de pătlăgică. In toate dimineţile şi 
în toate serile, mama ei îl trăgea şi-l ţinea strâns între de- 
gete, doar, doar se îndreaptă şi se mai subţiază. Dar de 
geaba: nasul Frusinicăi rămânea tot lat si rotund. Se vede 
treaba. aşa este în familia lor, pentrucă şi duduia Pătălă- 
gica, astăzi logodnica lui Blegilă, are un nas la fel. 

Blegina însă se născuse cu un nas lung, foarte subţire 
şi ascuţit la vârt. Era oare mai frumos decât nasul Frusi- 
nicăi? Dacă ar fi tost mai scurt, ceva mai plin, mai gros- 
cior şi dacă nu sar fi terminat printrun vârf aşa de ascu- 
tit, de sigur că nu numai că ar fi fost mai frumos decât 
nasul Frusinicăi, dar ar fi putut fi un nas frumos. 

Insă, aşa cum era, oricine spunea că este un nas urit 
de tot. „Oricine”. afară de părinţii Bleginei, când vorbeau 
despre nasuri cu părinţii Frusinicăi. „Cu nasul ei de pă- 
tlăgea, fetița voastră, ziceau ei, este o pocitanie cum nu e 
alta. Să știți că rămâne nemăritată, fiindcă n'o să se gă- 
sească vreun tânăr, care să vrea să o aibă de nevastă. 

— Ba Blegina voastră are un nas, de care au să se 
sperie şi ciorile, răspundeau părinţii Frusinicăi. Să fiţi cu 
băgare de seamă şi să o supravegheați, că, asa lung cum îl 
are, într'o zi o să-l înghită.” 

Ceilalţi oameni din comună, care nu știau numele ce- 
lor două fetiţe sau nu vroiau să le zică pe nume, nu le spu- 
neau altfel decât fetița cu nasul de pătlăgică — aceasta 
pentru Frusinica — şi fetița cu nasul cât o prăjină — a- 
ceasta pentru Blegina. 

Ba chiar unii, când întrebau pe Stan Pârlează despre 
Frusinica, îi ziceau: „Ce-ţi mai face Pătlăgica?”, pe când 
atunci când întrebau pe Voicu Sfârlează despre Blegina, 
îi ziceau: „Ce-ţi mai face Prăjinica?” 

Cele două fetiţe nu semănau de loc nici în ceeace pri- 
veste pofta de mâncare. Frusinica, bunăoară, avea o poftă, 
de credeai că are în burtă şapte lupi flămânzi. Şi nu era 
de loc mofturoasă. Mânca orice i s'ar fi dat. Mânca si în- 
ghitea cu aceiaşi poftă şi ciorbă de borş, şi mămăligă, și 
'eapă crudă, şi ardei, şi castraveți muraţi, şi prune verzi, 
și mere coapte ori necoapte. 

Blegina, din potrivă, era o mofturoasă fără pereche. 
Zhiar când se întâmpla să i se deo o prăjitură, ea nu mân- 
za, până ce nu strâmba de câteva ori din nas. Nu stătea 
la masă, fără să bombâne şi, uneori, fără să plângă. „Mân- 
carea aceasta e prea piperată, asta e prea sărată, asta e 
prea dulce, asta e prea acră!” Aşa spunea Blegina pentru 
orşice fel de mâncare i se punea înainte. 

Cum nu se potriveau la mâncare, tot aşa de puţin se 
potriveau şi în ce priveşte îmbrăcămintea. Frusinica, ori- 
cum ar fi îmbrăcat-o mamă-sa, nu era nemulțumită, ci zi- 


cea: „E bine, este foarte bine! Mă prinde de minune!” La 
fel ar fi spus, chiar dacă ar fi îmbrăcat-o în pantalonii ta- 
tălui ei. E adevărat că în privința aceasta, coana Frosa de 
azi nu mai seamănă cu Frusinica de acum vreo patruzeci 
de ani. Astăzi coana Frosa vrea să fie cât mai aligantă, 
ține să fie îmbrăcată după ultima modă dela Hăplești. 

Insă, nu e atât vina ei, cât este vinovat păcătosul şi 
nesuferitul acela de  Blegilă, care i-a întors minţile, fă- 
când-o să se creadă, ba că e artistă, ba că are o voce de pri- 
vighetoare, ba că este cea mai subţirică şi mai delicată din 
câte cucoane sunt la Hăpleşti şi la Blegești. Când era însă 
o fetiță mică la părinţii săi, coana Frosa nu ştia nici ce e 
modă, nici ce este cochetărie, 

Nu la fel era Blegina. Blegina, încă dela o vârstă când 
abia începuse să vorbească, era o cochetă cum nu se mai 
văzuse. Era incredințată că — vorba ceea — este picată din 
cer şi că atunci când va ajunge să fie „o domnişoară” în 
vârstă de măritat, toţi flăcăii din Blegeşti şi din celelalte 
comune au să se prăpădească după ea. 

De aceea, încă de când era mică, ținea să fie îmbrăca- 
tă cât mai cu „şic”. Numai că fiind foarte slabă. orice i se 
punea, stătea par'că ar fi fost pus pe o prăjină. 

Asa erau cele două fetițe, care se născuseră în aceiaşi 
zi. Când au împlinit vârsta de şase luni, părinţii lor au ho- 
tăriît să dea o masă, la care să invite pe preotul din co- 
mună, pe primar, pe notar şi pe alţi fruntaşi dela Blegești. 
Dar în comuna aceasta era un singur preot, precum nu pu- 
teau fi mai mulţi primari sau notari. 

La cine să meargă? La masa dată de părinţii Frusini- 
căi sau la masa dată de părinţii Bleginei? Dacă sar fi dus 
la Stan Pârlează, sar fi supărat Voicu Sfârlează şi vice- 
versa. Ei însă nu vroiau să supere pe nimeni. 

Aşa stând lucrurile, preotul, primarul şi notarul sau 
strâns la sfat. Ce era de făcut, pentru a mulțumi şi pe Stan 
Pârlează si pe Voicu Sfârlează? Dacă unul din aceştia ar 
fi dat masa într'o zi, iar celălalt în ziua următoare, ori, 
dacă unul ar fi dat masa la prânz, iar celălalt în seara ace- 
leiaşi zile, treaba era uşor: sar fi dus la amândoi. aşa 
că i-ar fi împăcat pe amândoi. Insă, atât Stan Pârlează, 
cât şi Voicu Sfârlează, i-au poftit pe musafiri pentru seara 
aceleiaşi zile, care era o seară de Marţi, fiindcă în seara 
unei zile de Marţi se născuseră Frusinica şi Blegina. 

Notarului îi veni un gând, care îi se păru lui că este un 
gând foarte bun, un gând care — cum € o vorbă — să îm- 
pace şi capra si varza, adică si pe Stan şi pe Voicu. „lată 
ce cred eu că este mai bine să facem, zise el. Mergem mai 
întâiu la Stan Pârlează, unde ne mai îndopăm odată. Din 
partea mea, adăogă notarul, care era un mâncău fără pe- 
reche, aș putea începe cu mesele dimineaţa si să isprăvesc 
tocmai seara.” l ; 

Insă primarul şi preotul nu primiră propunerea nota- 
rului. „Nu sade frumos, ziseră ei, să mergem la Stan Pâr- 
lează şi îndată ce isprăvim cu masa, să-i spunem „să au- 
zim de bine” şi să o ştergem. O să creadă omul că ne-am 
dus numai pentru mâncare şi băutură.” 

De aceea, se mai gândiră să găsească altceva. După 
multă gândire, primarul strigă: „Am găsit! Am găsit! 

— Ce ai găsit? îl întrebară ceilalţi doi. 

— lată ce am găsit, răspunse el. Să chemăm numai 
decât aici și pe Stan Pârlează şi pe Voicu Sfârlează. După 
ce vin, le spunem asa: „Ascultaţi, oameni buni! Fiindcă 
dati în aceiași zi și la aceiaşi oră masa pentru cele două 
fetiţe ale voastre, care au împlinit vârsta de şase luni, noi 
am găsit cu cale să fie o singură masă, pe care o veţi da 
împreună și în acelaş loc, adică la casa unuia din voi doi. 
Dacă nu faceţi asa, să știți că noi nu venim nici la unul, 
nici la celălalt. Ba chiar vom spune şi celorlalţi oameni din 
comună, pe care i-aţi invitat, să nu vie.” 

Preotul şi notarul găsiră că primarul se gândise bine, 
mai ales că era si un prilej de împăcare între cei doi oa- 
meni, care se urau asa de mult. Stan Pârlează si Voicu 
Sfârlează fură, așa dar, chemaţi. La început ei nu primiră 
să dea masa împreună, dar la urmă, văzând că n'au înco- 
tro, m'avură ce face. Se trase la sorți si esi ca ospăţul să 


aibă loc la casa lui Stan Pârlează. 


MOŞ NAE 


. Veverita şi cintezoii 


O pereche de cintezoi ísi alesese pentru cuibul lor un 
loc in crăcile unui teiu din pădure. Insă, ceva mai jos de 
locul acela locuia coana Veveriţă, iar coanei  Veveriţa 
nu-i plăcea să aibă vecini. De aceea, merse la cintezoi şi 
le vorbi în felul ce urmează: „Nu vă sfătuesc să vă faceţi 
cuibul în teiul acesta. Căutaţi în altă parte, fiindcă locul ce 
ati ales, nu e bun. Ascultaţi-mă pe mine, că vă doresc 
binele. 

— Şi dece nu este loc bun pentru cuib în teiul acesta 
asa de mare şi de umbros?” o întrebară cintezoii miraţi. 

Coana Veveriţă rămase cam încurcată la această între- 
bare şi nu găsi numai decăt ce să răspundă. Stătu, asa dar, 
puțin pe gânduri, îşi frecă de câteva ori botul cu lăbuţele, 
apoi răspunse zicând: „Nu departe de aci e coliba pădu- 
rarului, iar pădurarul are două pisici foarte rele. Aceste 
pisici au să vie şi au să vă mănânce puişorii. 

— Nu ni-e teamă de pisici”, îi întoarseră vorba cin- 
tezoii. 

— Dar pisicile pădurarului sunt mari, sunt foarte 
mari, sunt rele si le place foarte mult vânătoarea de pă- 
sări. Uite, mai acum trei zile, pe când mă plimbam pe gar- 
dul dela coliba pădurarului, le-am văzut că...” 

Insă cintezoii nici n'au vroit să mai asculte ce spune 
ea despre pisici. „Ai alt ceva să ne spui că nu este bun locul 
acesta?” o întrebară ei. 

— Hm, da! răspunse coana Veveriţă. Printre crăcile 
teiului suflă un vânt, care este foarte rece. 

Suntem obişnuiţi cu vântul şi nu ne temem de el”. 
îi răspunseră cintezoii şi fără să se mai uite la ea, se şi 
apucară să-şi facă numai decât cuibul. 

După aproape o lună de zile, coana Veveriţă văzu stând 
pe craca de lângă locuinţa ei doi puişori de cintezoi, care 
îi deteră „bună ziua” şi-i ziseră: „Coană Veveriţă, priveşte 
să vezi cum o vulpe se apropie de teiul nostru. lată că vine 
alergând.” 

- Auzind că vine vulpea, coana Veveriţă s'a speriat aşa 
de tare, că a rupt-o la fugă, s'a dus să-şi caute departe de 
tot altă locuinţă şi i-a lăsat pe cintezoi să locuiască singuri 
în teiul din pădure. ST. PR. 


O jucărie periculoasă 


„Prietene Lungilă, zise iepuraşului Lungilă, şiretui 
iepure Sărilă. Vino să vezi ce jucărie frumoasă am”. Şi îi 
arătă o praştie, pe care o găsise într'o livadă, unde o pier- 
duse un copil. $ 

Lungilă se apropie, se uită la prastie, apoi zise: „Fru- 
moasă, foarte frumoasă! Insă, nu mi-ai putea spune la ce 
foloseşte? 

— Cu jucăria aceasta, îi răspunse Sărilă, asvårli pietri- 
cele în copiii răi, care nu ne lasă în pace. 

— Ho, ho! De minune! strigă Lungilă, râzând cu bucu- 
rie. Asta e jucăria, care îmi place mai mult decât oricare 
alta. Insă, nu vrei să-mi arăţi şi mie cum se umblă la ea?” 

Lungilă era asa de curios să afle cât mai repede cum 
se umblă cu jucăria aceea, că i-o smulse lui Sărilă din 
mână. 

Sărilă însă îi zise: „Bine, acum fiindcă ai luat-o, stai 
să te învăţ cum să arunci pietricele în copiii cei răi, care 
nu ne lasă în pace. Tine cât mai strâns partea aceasta de 
lemn, iar eu am să trag de această sfoară curioasă, care 
se întinde, se întinde şi se întinde... 

— Da, da, văd! făcu Lungilă, strângând cât mai tare 
de mâner. 

Insă, curiosul şi puţin deșteptul Lungilă mai văzu ceva, 
care nu-i făcu nici o plăcere. In adevăr, răutăciosul Sărilă 
dete drum sforii, care era de elastic. Elasticul acesta lovi 
pe bietul Lungilă în ochi şi îl făcu să sară în sus şi să se 
învârtească în aer. 

Când şi-a venit din nou în fire, a zis: „Nu, nu-mi place 
deloc această jucărie! 

— Te cred că nu-ţi place, îi răspunse Sărilă râzând. 
Insă, dacă ai fi fost mai puţin curios și ceva mai deştept, 
nu te-ai fi grăbit să mi-o smulgi din mână, iar eu ti-as fi 
dat-o să o ţii de celălalt capăt.” FLORICA AK 


7 
QTA i | aÐ 


+ Ag Lă 
PN n eee aa ami tf ate 4 2 2 PAIN P S, Ca RU RE ac om alina ct iti a 1 e RN ii a „a „a au NN e e =» Pie 


si Rð ð Fá] za Le Í 
e-ai pacalit, cioara 
caca ETZ 


Haplea cumpără o dată = Nu, bădie, zice Haplea, = De-i aşa, îi spune omul, 
Un ficat mai mărişor. Câini, pisici nici n'am gândit Să te'nvăţ cum să-l gătești: 
„Pentru câine-i sau pisică?” Pentru mine-i s'al meu suflet, Fierbe-l bine două ceasuri, 
Il întreabă-un trecător. De un veac tot am poftit. Dup'aceea să-l prăjeşti. 


k De a 


Pune-i sare, nu prea multă, lar pe urmă”... însă Haplea - Bine, Hapleo!” face omul, 
Și piper si nucuşoară, Zice: „N minte-i greu să ţii Scoate-o coală de hârtie 

Foi de cimbru si de chimen, Toate câte 'nşiri din gură, Tot înşiră, măzgăleşte, 
lasomie, tămâioară. Fii bun, nene, să le scrii” O reţetă "'ntreagă scrie. 


x Multumese, li zice Haplea, »Vrei så gusti cum e ficatul? Haplea râde şi-i arată 

la reţeta si porneşte, Pune-ţi pofta "n cui tu, cioară!” Cea reţetă de gătit: 

Vede însă că o cioară Insă cioara se repede, „Sâc, nu ştii cum se găteşte 
Tot în juru-i se 'nvârteşte. Ia ficatu ?n cioc şi sboară. Cioară, rău te-ai păcălit > 


DIMI 
Cori 


Y 


ansar C surpriză neplăcută mmm 
AAS 


Se livede şi „crame > Dar pe urmă, obosită, 
a a Se [n verdeață së trânteşte 
ot culege flori fr S 4 Af I se 'nchid ei ochişorii 


De “sc a ei mămică. à P S ati 
Pentru scumpa ei mămic E” Ad a YA Şi vedem că aţipeşte. 


Insă Rilà lepurilă à Că tikat e fetita, 
Şi cu, Coadă. de bumbac Când din somu-i se trezeşte! 
Papă florile toate, — ; „Unde-s florile?” se'ntreabå, 
Sunt gustoase şi le plac. Dar nici urmă nu găseşte. 
9 TUSA NICULINA 


2 


h 


> NY 


hf 
AT pe 
g 


| 


unci ictiie și 


oly era fetita unui Indian bogat si avea tot ce-i 
dorea inima, dar joaca ei cea mai plăcută, când 
frații săi erau plecați de acasă, era cu Tărcatul, 
un tigru tânăr, care însă se făcuse mare si în 
jocurile sale era câteodată cam îndrăzneţ. 

„Dragă Tărcatule, ofta Doly, dacă mereu ai să fii aşa 
de rău la joacă, mi-e teamă că tata o să creadă că e timpul 
să te duci într'o menajerie şi eu n'am să te mai pot vedea 
decât foarte rar”. 

Ca şi când ar fi înțeles despre ce e vorba. tigrul se 
trânti pe spate lângă un copac mare şi scorburos de lângă 
zidul gradinci, prin aceasta lăsând să se înţeleagă că el o 
să fie mercu blând şi o s'o lase pe Doly să se joace cu el, 
ca şi cum Sar juca cu o pisicuţă. 

Trebue să ştiţi însă că tatăl lui Doly avea o mulţime 
de duşmani, căci era bogat si mulți se gândeau să-i ia 
banii. Doi din. aceşti oameni se ascunseră în scorbura copa- 
cului, cu gândul să fure fetița. Dar le era cam frică de ti- 
gru. Unul dintr'înşii însă se gândi să ia o frânghie cu un 
lat şi fu foarte mulţumit când, în joaca lor, fetița şi tigrul 
se apropiară de copac, căci aruncă latul şi trase pe fată 
în scorbură. 

„Ajutor! Ajutor!” striga fetiţa si tigrul se uita la ea 
cum o trage şi, de furie, mârâia si izbea din coadă, dar nu 
putea să facă nimic spre a-şi scăpa stăpâna, aşa că rămase 
toată după amiaza lângă copac, mirosind si plângând. 

In acest timp, cei doi fraţi ai ei veniră în grabă în gră- 
dină, căci citiseră un bileţel prin care li se spunea că sora 


g. 


e N 73 


g 


4 = A 
a. 


NR 


4 


POWESTEA 


a unui foru 


lor a fost furată si nu va fi înapoiată decât în schimbul 
unei mari sume de bani, dată de tatăl ei. Ei văzură pe Tăr- 
catul stând şi mârâind lângă copac si își închipuiră cum 
fusese furată Doly. Unul din ei avu o idee: „Tărcatul o va 
desoperi, strigă el, să-i dăm drumul şi să mergem după 
el”, 

Insă nu spuseră nimic despre aceasta tatălui lor, de 
teamă să nu le răspundă că ar fi o nebunie să creadă că 
un tigru le va fi de folos. Dar ştiau că Tărcatul iubea pe 
mica lui stăpână şi se hotărîră să-l încerce. Legară o curea 
de zgarda lui de aur şi îi spuseră să meargă să caute pe 
Doly. Frumosul animal înţelese despre ce era vorba şi 
porni, mirosind cu băeții după el, în inima cărora nădejdea 
începu să licărească. Eşiră pe poartă şi se îndreptară spre 
junglă (adică o pădure mare şi deasă în India), iar acolo 
ajunseră lângă nişte movile. 

„Au dus-o într'o parte foarte deasă a pădurii, zise unul 
din băeţi. Numai de nu i-ar face vre-un rău”, oftă celălalt 
şi, deodată, dădură peste o bucată din rochia ei. 

„Suntem pe urmele ei”, strigă unul din frați şi se opriră 
cu toţii sub frunzele mari ale unui tufiş, pentrucă auziseră 
niște voci. Da, erau voci de bărbaţi şi apoi glasul mai sub- 
tire al sorei lor, care îi amenința. Privind printre frunze, 
văzură pe Doly legată de un trunchiu de copac şi câțiva 
oameni în jurul ei. 

Tărcatul începu să mârâe şi să tragă de curea, iar oa- 
menii se uitară împrejur cu frică. 

„Dă-i drumul! vor crede că este un tigru sălbatec”, zise 


Valla i 


Sita 


I, 


A 


ENN U] NY x=: ET TI 
N 


unul din frați. Celălalt îi desfåcu cureaua, iar tigrul cel 
mare, cu ochii săi verzi, fioroșşi, sări din frunziș în poiană, 
svârlindu-se drept spre oameni. Ei doar îl văzură si o şi 
rupseră de fugă, puţin păsându-le, ce o să facă tigrul cu 
mica lor pradă. pentrucă ei credeau că e un tigru din 
junglă. Dar Doly îl recunoscu pe Tărcatul şi îşi dădu seama 
de unde vine scăparea. Apoi, pe când Tărcatul îi lingea 
mâinile, Doly văzu pe fraţii săi venind înspre ea. 


„Ah! Deslegaţi-mă !” zise Doly și ei de grabă tăiară le- 
găturile care o strângeau. 
g NL] UTV E. UI a AAE LAA 
i TAND i.: tsi ý ZAN Si Dh 
W "IE h) Ø. 4 A Ă TIA 
vu Á le x` H 
l S , Hð 


TÜ 


N) 

pl 
ia 
TE 


2 arr 


bø ` 


Indir. . SERN 


Z 
2 


Ø 


Aas, 


FA 


>s 
ANN 


LÀ 
L 
pitt 


„Mi-ar place să trimet pe Tărcatul după ei”, zise unul 
din fraţi. Dar Doly îi răspunse că îi văzuse bine, că îi va 
recunoaşte si că are să-i descrie tatălui său, când vor ajunge 
cu bine acasă. 

„Și să ne grăbim, zise ea, căci se întunecă. Cred că 
tata nu o să mai vrea să-l ducă pe Tărcatul la menajerie 
acum, nu-i aşa?” 

Si, într'adevăr, aşa a fost. 


Din limba englzeă de LELIA B. 


Ø Ü 


PAI? 
VJ 


Revoluţia animalelor 


Agenţia dela Hăpleşti ne comunică o serie întreagă de 
telegrame din toată ţara, pe care le publicăm în ordinea 
primirii lor si al căror interes va fi observat de toţi. 

București, 15 Mai. Caii de trăsuri au hotărît să facă 
revoluție. O mare întrunire va avea loc în piaţa din faţa 
Universităţii. 14 automobile si 22 de autobuze au fost sfă- 
rimate şi 22 birjari au fost închişi întrun grajd. Un cal 
bătrân câștigător la curse a fost ales preşedinte. 

Pitești, 16 Mai. Animalele numite „fete bătrâne” au 
format un sindicat roșu. Ne aşteptăm la mari turburări. 
Pisicile, câinii şi curcile sunt în plină fierbere. 

lași, 19 Mai. — Revoluţia a câștigat Moldova. Caii de 
muncă sau unit cu vacile. Se declară stăpânii viitorului. 
Ne permitem să observăm că viitorul nu-i al nimănui. 

Craiova, 21 Mai. Toate păsările de curte au ridicat stea- 
gul revoluţiei, în urma discursului unui cocoș, care tre- 
cuse înadins Dunărea. Ouăle a 112 clocitoarge au fost sparte 
și puii liberaţi. 

Câmpulung, 24 Mai. Revoluţia se întinde. Oile urmea- 
ză mişcării. Cele din regiunea muntoasă au alcătuit S. O. 
D. M. (Sfatul oilor de munte). Au făcut o cerere care sfâr- 
şeşte cu aceste cuvinte: „Nu mai vrem să fim tunse!” 

Blaj, 25 Mai. O mare întrunire a animalelor domestice 
a celor 71 de judeţe românești, este anunțată pentru mâine, 
26 Mai. Prefectul judeţului împreună cu comandantul gar- 
nizoanei iau măsuri întinse. 

Alba Iulia, 26 Mai. Animalele sau adunat azi pe o 
câmpie pe care au botezat-o Câmpia Libertăţii Animale- 
lor. Cuvântul este dat unui câine ciobănesc. „Camarazi, 
spuse el, nu mai vrem să fim robii oamenilor! Vrem ca de 
acum înainte, fiecare să primească ceeace i-se cuvine: 
grâu, mâncare, fân. Vrem să avem o casă, vrem să...” Mă- 
garul îl întrerupse zicându-i: „Dar asta a fost totdeauna 
astfel. Am avut totdeauna un om sclav, care mi-a clădit o 
casă, care mi-o mătură regulat, care mi-aduce fân de două 
ori pe zi. Eu sunt mulțumit. Merg la cinema!” Si toată lu- 
mea se duse la cinema, după ce huiduise pe câinele cio- 
bănesc. 

București, 31 Mai. Liniştea se întinde peste tot. Toată 
lumea răsuflă ușurată. Animalele au intrat din nou în 
grajdurile lor. 


Localizare de SANDA ZAHARESCU KARAMAN 


K 
12 


AHY 


egina zânelor dăruise o dată bătrânului pitic 
Bim o lulea vrăjită. Cine fuma din luleaua a- 
ceasta, se simțea mulțumit si fericit, fiindcă toate 
ii eşeau în plin. 

Și aşa, în fiecare seară, după ce își isprăvea trebile 
de peste zi, Bim strângea în jurul său pe copiii si pe ne- 
poţii săi şi fumând din luleaua vrăjită, se simțeau cu 
toţii fericiţi. 

Numai că fericirea aceasta n'avea să țină mult. Ve- 
cinii erau miraţi și nu mai puteau de pizmă şi necaz, 
ăzând fericirea dela casa piticului Bim. _ 

Dintre toţi, broscoiul Coac-Coac era acela, care nu- 
şi mai găsea astâmpăr şi era mai ros de pizmă si necaz. 
Acest broscoiu, care locuia întrun eleșteu din apropiere, 
se frământa zi şi noapte cu gândul cum ar face, ca să-i 
răpească piticului Bim fericirea si să fie numai el fericit. 

Prefăcându-se că îi este prieten foarte bun, în- 
cepu să meargă în toate zilele şi'n toate serile la piticul 
Bim. După ce a izbutit să câștige prietenia si încrederea 
piticului, broscoiul Coac-Coac l-a întrebat într'o seară: 
„Cum se face, dragă prietene, că tie îţi merge aşa de 
„bine şi eşti mereu mulțumit şi fericit?” 

Bim a stat mai întâiu la îndoială, 
nu să-i spună secretul. Dar crezând că are de aface cu 
un prieten sincer, îi spuse că fericirea îi vine dela lu- 
leaua ce i-a fost dăruită de regina zânelor. 

Ochii verzi ai broscoiului străluciră de bucurie ră- 
ulăcioasă. Nu mai stătu mult la Bim, ci plecă, vrând să 
se gândească la ce are de făcut, ca să pună el mâna pe 
luleaua vrăjită. 

A doua zi, când Bim si ai săi plecaseră la muncă, 
așa că la coliba lor nu era nimeni, broscoiul Coac-Coac 
se strecură în colibă şi începu să caute peste tot luleaua 
vrăjită. Până la urmă, o găsi ascunsă întrun colț al 
colibei. 

O luă şi fugi iute la eleşteul său. Ce jale a fost la 
coliba lui Bim, când, întorcându-se seara acasă, n'au mai 
găsit luleaua la locul unde Bim o punea de obiceiul! In 
zadar o căutaseră piticii peste tot: luleaua pierise fără 
urmă şi o dată cu ea, pierise si toată, mulțţumirea si fe- 
ricirea piticilor. 

Plângând şi 


dacă trebue sau 


jelindu-se, se sfătuiră între dânșii ce 


au de făcut. Şi iată că Puc, fiul cel mai mic al lui Bim, 
ceru voe să meargă el si să caute luleaua. Bim îi dete 
voe, dar fără să aibă vreo nădejde că Puc ar putea-o gă- 
si. Puc însă porni la drum cu toată încrederea. 

Plin de curaj, străbătu el pădurea cea mare, până ce 
ajunse la poiana zânelor. Avea de gând să aştepte acolo 
până ce vine regina zânelor, căreia să-i ceară sfat si 
ajutor. Ştia că după ce se înoptează, zânele, însoţite de 
regina lor, merg la poiană şi dansează. 

In sfârșit iată că s'a lăsat noaptea, o noapte cu lună 
plină. Din toate părțile pădurii răsăriră, parcă ar fi 
eşit din pământ, zânele. Se porni o horă din cele mai fru- 
moase. Regina zânelor şedea pe o buturugă şi le privea, 
zâmbind de mulțumire. 

Atunci, tânărul pitic Puc se apropie de regină. Mi- 
rată, zânele se opriră din horă și alergară toate lângă 
Puc, fiind curioase să afle ce vrea Puc dela regina lor. 

Abia tinåndu-si lacrimile, Puc povesti reginei ce 
mulţumire si fericire le adusese luleaua dăruită de ea 
tatălui său şi cum această lulea asa de prețioasă pierise 
în chip tainic. Apoi căzu în genunchi şi se rugă fier- 
binte de zână să-i dea o mână de ajutor, ca să găsească 
din nou luleaua. 

Regina zânelor îl asculta cu bunătate si răbdare. Când 
a isprăvit de povestit, ea îi zâmbi şi îi zise: „Fii fără grije 
şi nu-ţi face inimă rea! Ai să găsești din nou luleaua si 
chiar acolo unde te gândeşti mai puţin. Du-te si caută și 
să ştii că mai înainte de a se lăsa din nou noaptea, o vei 
găsi”. 
In dimineaţa zilei următoare, Puc se opri din nou să 
cutreiere pădurea în căutarea lulelei. Eșise din pădure 
şi începuse să meargă dealungul eleşteului. Dar tocmai 
când trecea pe lângă un trunchiu tăiat de arbore, văzu 
că broscoiul Coac-Coac şade rezimat de trunchiul acesta 
si fumează mulțumit din luleaua vrăjită. 

Puc nu mai stătu pe gânduri, ci, repezindu-se înfuriat 
la broscoiu, îi smulse luleaua din gură. Apoi, aruncân- 
du-i o privire de dispreţ, îi întoarse spatele şi merse aler- 
gând la coliba tatălui său, căruia îi dete luleaua. 

Din ziua aceea, familia piticilor fu din nou mulțumită 


si fericită. 
MARIN OPREANU 


aaa 


F Á_]ÁÀQ—— m 


say DENEL - x 


or LA POLUL NORD 


DESPĂRŢIREA 
pap pe care am petrecut-o noi după ce Ionel ne-a 


împărtăşit gândurile lui, era din cele mai grozave”. 

Mă iartă — îl întrerupsei eu — dar parcă ziceai că 
fratele dumitale se numea Dady, de unde i-ai scos acuma 
numele de Ionel? 

„Da! Ai dreptate, numele lui adevărat însă era lonel. 
Marga se obicinuise de mică să-l cheme Dady aşa cum o 
auzia pe măicuţa noastră spunându-i, mai târziu însă după 
moartea ei, Dady şi-a recăpătat numele lui adevărat. Une- 
ori o mai auziam pe Marga zicându-i Dady şi am prins a-i 
spune şi eu la fel, dar câteodată numai, când vroiam să-mi 
facă vre-un bine. 

Și cum el de multe ori îmi făcea tot ce vroiam eu, sa 
întâmplat ca mai târziu să-l strig mai des pe numele acesta. 
lată dece m'ai auzit numindu-l Dady la început iar acum 
lonel”. 

Marinarul mai trase un fum din ţigara care aproape 
se stinsese, iar mucul scânteind din nou o clipă, lumină 
figura-i şănțuită de zbârcituri — poate de oboseală sau de 
durere şi continuă povestirea. 

„E drept că toţi trei ne-am culcat fără a mai zice vre-un 
cuvânt, atât emoția ne strânsese glasul, dar nici unul din 
noi nu putea dormi. , 

Marga plângea în pernă crezând că n'o s'o auzim, eu- 
mă gândiam cu oarecare părere de rău la locurile fru- 
moase pe unde va merge lonel şi grozav asi fi vrut să pot 
merge şi eu cu dânsul. In cât priveşte pe lonel, el se căznia 
să doarmă, dar prea era şi el singur neliniștit de planul 
ce şi-l făurise pentru a putea adormi. Astfel trecu prima 
noapte în zbucium si nesomn, iar în zori de zi, la primele 
raze ale soarelui, toţi trei eram în picioare, ca la comandă, 
harnici de a ne îmbrăca cât mai repede aşa cum n'am fost 
niciodată în viața noastră. 

Incă două zile mai aveam de petrecut împreună cu 
lonel, şi zilele acestea trebuia să le lungim cât mai mult, 
căci, cine ştie dacă aveam să revedem atât de curând pe 
scumpul nostru frăţior. 

Si pentru a face ziua cât mai lungă, nu aveam alt mij- 
loc decât a ne scula cât mai dimineaţa și a ne culca cât 
mai târziu. 

In toată ziua aceia nu mai fu deloc vorba de plecare, 
ca şi cum tot ce aflasem în ajun, era un vis urât pe care 
toți trei căutam să-l dăm uitării. 

Totuşi nu fusese vis, căci lonel ísi tot căuta de lu- 
cru prin pod, unde mama ţinea geamantanele si cuferele 
de drum. Dacă această mamă vitregă ar fi cunoscut pla- 
nurile noastre, hotărît că ne-ar fi strâns pe toţi de gât fără 
nici o milă. Dar ştiam să ne păzim bine de ea. 

' Ionel începea să-și facă bagajele. După amiază când 
toți dormiau și când noi aveam singurele momente libere 
în care puteam face ce vroiam, lonel își căra în pod câteva 
cămăși, ciorapi si batiste foarte puţine pentru ca lipsa lor 
să nu fie observată şi să dea de bănuit. Se scurse prima zi. 
Ne mai rămânea o zi şi jumătate de petrecut împreună. 
Când să mergem la culcare, Marga mă luă deoparte şi îmi 
șopti la ureche după ce se încredință că nimeni nu e prin 
împrejurimi. 

„Cred că m'ai uitat că poimâine la prânz pleacă Ionel”. 
„Desigur că n'am uitat — îi răspunsei eu. 

„Ştii la ce m'am gândit? Nu-l mai tiu de rău că vrea 
să plece. Cine ştie! Poate o fi norocul lui în țări depărtate. 
Dar ce ne facem noi amândoi „acei cari rămânem aici. Ce 
vom răspunde părinţilor dacă ne întreabă ce s'a făcut Io- 
nel? De minţit nu putem minţi, dacă spunem adevărul, 
ne găsim beleaua cu mama vitregă: ne-ar omori în bătaie, 
pentrucă n'am înștiințat-o dinainte de planurile lui Ionel. 

Te-ai gândit tu ce ne vom face noi după plecarea lui?” 

La întrebările ei nu găsiam nimic de răspuns, căci în 
adevăr mă cam gândisem, dar ce puteam face, mai ales 
eu cel mai mic dintre copii. 

„Văd că nu-mi spui nimic — urmă dânsa — se vede 
că şi tu eşti tot atât de neliniștit ca şi mine. Dar lasă, bun 
e Dumnezeu și ne va veni în ajutor”. 


de Zinca Milcovici 


La ultimele cuvinte intră și lonel şi înțelese imediat 
despre ce este vorba. 

— „La ceia ce vă gândiţi voi cu atâta teamă, m'am 
gândit eu înaintea voastră. Știu că s'ar putea să aveţi multe 
de suferit după plecarea mea, de aceia vă dau un sfat. 
Dacă vedeţi că nu mai puteţi îndura chinurile de aici, ple- 
caţi şi voi care încotro. Oriunde, vă va fi mai bine decât 
sub acest acoperământ. Eu însă, pentru ca să vă uşurez 
vouă pedepsele ce sar putea să se abată asupra voastră 
după plecarea mea, m'am hotărât să nu părăsesc casa ziua 


` în amiaza mare când suntem toţi trei împreună şi când voi 


aţi putea sti mai ușor ceia ce fac si unde sunt, ci să plec 
noaptea. Voi veţi dormi, şi a doua zi nimeni nu vă va 
putea trage la răspundere de plecarea mea”. 

Aprobarăm amândoi — si Marga si eu — ideia lui 
Ionel. 

Şi de data aceasta ne culcarăm fără a spune vre-o 
vorbă, apăsați doar de greutatea despărțirii din ziua ur- 
mătoare. Noaptea a doua n’a fost mai puțin chinuită de- 
cât cea dinainte. 

In dimineața zilei următoare, ultima care ne mai ră- 
măsese de petrecut împreună cu Ionel, văd cu mirare cum 
Marga se scoală încă mai de dimineață decât trebuia. 

După cum îți spusesem mai înainte, ea făcea toate tre- 
burile în casă, aşa că cea mai mare parte din zi o petrecea 
departe de noi, ocupată sau cu gătitul mâncării, sau cu 
spălatul rufelor, sau cu dereticatul prin casă. 

Acuma, cum se îmbrăcă, imediat începu să facă cură- 
tenia obicinuită peste tot, iar când eram si eu gata îmbră- 
cat, ea pusese de-acuma si mâncarea la foc. 

Cum mă văzu, îmi făcu semn så păşesc fără sgomot 
şi-mi sopti. 

— „Ştii că Ionel nu poate pleca fără să ia cu dânsul 
ceva care să-i aducă aminte de noi, așa că fiecare trebuie 
să-i dăm o amintire dela noi”. 

— „Să-i dăm, Margo, dar ce? 

— „Eu îi dau iconiţa pe care mi-a lăsat-o mie măicuţa, 
şi de care până acuma nu m'am despărţit niciodată. 

Tu nai iconiţe, în schimb ai ceva la care tii mult”, 

— „Eu ?... dar n'am nimica, — răspunsei eu fără să știu 
la ce se gândește ea. 

— „Ba da! Il ai pe Pussi, pe care i-l vei da”. 

— „Să mă despart de Pussi? — răspunsei printre la- 


crimi, — dar Pussi e singurul prieten pe care-l mai am”. 


— „Nu-i nimica, te vei despărţi de dânsul şi îl vei da 
lui Ionel. Tu aici mă ai pe mine, lonel nu va avea pe ni- 
meni acolo unde se duce”. 

Marga avea dreptate, așa că, pe lângă că aveam să-l 
pierd pe Ionel, trebuia să mă despart si de Pussi. 

In toată ziua aceia, Pussi era cel mai bun tovarăș de 
joacă. lar el, parcă simtia că trebuie să plece de lângă 
mine, că într'una mă căuta. Ziua aceasta a fost scurtă, prea 
scurtă chiar. Seara a început să-mi vâjâie capul, eram 


ametit, nici nu mai știam ce fac. Când se întunecă de tot, 


Marga se apropie de mine şi îmi zise: 

„Când toţi vor fi culcaţi, tu iei pe Pussi în braţe si mă 
aștepți la portiţa casei”. 

Zis si făcut. Pe la orele zece noaptea, după ce m'am 
convins că nici o suflare nu se mai aude prin casă, lam 
luat pe Pussi care miorlăia încet şi dureros ca şi cum sim- 
tia că mă părăsește pentru totdeauna, și ieșind tiptil afară, 
mă strecurai până la portiţă. Aici mă aștepta Marga cu o 
legătură în braţe. Incet, pe dibuite deschise portița ferin- 
du-se de cel mai mic zgomot, şi odată ieşiţi din curte ne în- 
dreptarăm ținându-ne de mână, spre port. 

Pe cer lucea luna plină, argintând cu razele ei marea 
ce strălucea în lumină. De departe o umbră ne făcea semne. 
Era Ionel care ne aștepta pe țărm. 

— „Mai repede, mai repede” — strigă el de departe. 
Incepurăm să alergăm spre dânsul. 

— „lată, lonele, ce să iei cu tine pe drum”, zise Marga 


(Citiţi continuarea în pag. 15-a) 


== < 2 e — 


$ 


ac 14 | 
= — = e e a e = e oii eat il 


iÒ lod 2 a II N + +> 


Concursul de jocur 


SERIA ill. 


Oraşe 


(Silabe încrucișate) 


ORIZONTAL: 1) Capitala Egiptului; 4) Cheltuială prea mare; 
7) Pronume (familiar); 8) Oraș în Spania cu vinuri renumite: 10) 
Salutare!; 11) Prăpastie; 13) Cub mic de os cu puncte pe fețe, 
pentru joc; 14) Măsură de timp; 15) Capitala statului Peru; 17) Se 
bărbiereşte; 18) Rubedenie; 19) Notă; 20) Unealtă de săpat; 22) 
Notă; 23) Istm ce uneşte America de Sud cu cea de Nord; 25) 
Conjuncţie; 26) Capitala Greciei; 28) Periferie, cartier din mar- 
ginea unui oraş. 

VERTICAL: 1) Cameră pentru provizii; 2) Vocală, - jumătate 
pântec; 3) Capitala Italiei; 4) Capitala Letoniei; 5) Ca la 22 oriz:; 
6) Un fel de mâncare (mâncară); 9) A fost înviat de Christos; 12) 
Galbenă la faţă; 14) Port în Rusia, pe malul Mării Negre; 16) Ca 
la 7 oriz.; 17) Zeul soarelui; 18) Cea mai mare și totuşi cea mai 
mică țară din Europa!; 19) Părul oilor; 21) Personaj caraghios 
din basme; 23) La păsări; 24) Părinte care ne îngrijește pe noi cu 
multă dragoste; 27) Pronume; 29) Aşa fac atunci când râd. 


I. BLOCK 


Premianții pe luna Februarie 


Un ab. pe un an la „D. C.”: Kohut Vasile, strada Consiliu Na- 
tional 10, Cluj. 

Ab. pe 6 luni la „D. C.”: Vlad Popp, strada Dr. Turnescu No. 
10, Loco; Ana Judele, strada Banu Mărăcine No. 14, Loco; Zoe E. 
Vasilov-Doclin, posta Tirol j. Caraş. 

Ab. pe 3 luni la „D. C.”: igel Aurelian, strada Canalului No. 12 
bis, Galaţi; Botoman Gh., strada Paleologu No. 3, Loco; Nicolau A. 
Corneliu, strada General Dragalina No. 26, Giurgiu; Simiș Sura- 
Hâncești jud. Lăpuşna. 

Cărţi in valoare de 80 lei din ed. „Adeverul”: Miron Rosenz- 
weig, strada lon Maiorescu No. 23, Loco; Rosman Aristide, B-dul 
Costinescu, P. Neamţ; Abrasiunea Vutierski, strada Răşcani No. 58, 
Chişinău; Stamatiad Margareta, strada Regele Carol II, Ploești; Vir- 
gil Brădătaru, Şcoala de băeţi No. 2, R. Sărat; Domnica şi Ion Po- 
pescu, calea Gusteriţei No. 34, Sibiu; Cristodor I. Victoria, strada 
Matei Voevod No. 128, Loco; Bendu Sp. Gheorghe, strada 11 Iunie 
No. 17, Loco; Vintilescu A. Gheorghe, Aleia Pictorian No. 10, Loco; 
Nadis Nicolae, strada 52 No. 2, Colonia losiu-Oradea. 

Câştigătorii cărților din Capitală suni rugați să se pre- 
zinte personal. 


RECTIIICARE: In dublu pătrat din numărul trecut s'a strecu- 
rat o greşalii. Rog a se considera la 5 semnificaţia „Floare”. 


Premii acordate cititorilor nostri cu prilejul 


CONCUISUlUI pe iuna 
DE 

g 1) Un serviciu de ping-pong. 

2) O minge de foot-ball. 
3) Două aparate de radio cu galenă. 

4) Un aparat de radio cu lămpi. 

5) Un costumaş tricotat „Monica”. 

6) Două costume de bae, pentru copil. 

7) O minge de plajă. 

8) Două jocur, distractive. 

9) Două ceasornice de mână „Tellus”. 

10) Patru premii a câte 250 lei, in cărți, din editura 
Adeverul”. 

11) Două abonamente pe un an la „D. C.”. 


Qpan 


N 
K ai `= pr iii arte r r r a 


Fundația 


mREGELE FERDINAND I” JASI 


CINEL 


Aritmogriful păsărilor 
A 


4 2446 T 


19-24: 40844 
BRA 
HT 41 


ME BAÐ VP 


49. T-256 7 

447 :4 17 dl 

PE, Æ A si 
B 


Rândul vertical A—B : păsărică din tara noastră. 
Rândurile orizontale vor da păsărele cunoscute la noi. 
Pentru ușurință : V=12 B=4 P=20 

MARTIN N. NICOLAE, — Constanţa 


“Posta jocurilor 


v 

Pal. Gh. Vol. deia e 
buia så fie un careu perfect. 

P. şi N. A. — Mai multă cuviinţă! 

lon. Cart. — Suntem bucuroşi să aflăm creiarea unei asociaţii. 
Vă urez succes! 

C. Gr. Piteşti. — Majoritatea cititorilor noştri spun că jocurile 
sunt uşoare, ba unele prea uşoare. După cum un om mare se ajută 
de dicționar, tot aşa şi un copil are voie să întrebe pe tăticu. Dacă 
jocurile nu ar stârni interes, nu ar mai întreba pe tăticu. 

And. lul.-Loco. — Nu luăm în seamă învinuirile neîntemeiate 
pe dovezi. 

Schoss-homan. 
şi alte jocuri, 


= 
„Grădina care nu înflorea” 


ună, dar îincrucişarea e greşită, Tre- 


Am publicat numai „,Omonime”. Aşteptăm 


In n-rul viitor al revistei vom publica, între altele, şi o 
minunată poveste, întitulată „Grădina care nu înflorea”. 
Această poveste, tradusă din englezeşte de Ali Baba, e de 
vestitul scriitor englez Oscar Wilde. Suntem siguri că şi ci- 
titorii noştri vor recunoaşte neîntrecuta frumuseţe si duio- 
sie a acestei poveşti şi că o vor citi si reciti cu toată plăcerea. 


Urmarea din pag. 14-a la povestea: Mikişor la Polul Nord 


desfăşurând legătura care era plină cu mâncare. Apoi des- 
făcând dela gât iconiţa, o petrecu în jurul gâtului lui Ionel. 

— „la-l pe Pussi — îi spusei cu lacrimele în ochi — el 
iti va vorbi de noi”. 

Când îi trecui pe Pussi în braţe, acesta începu să mior- 
lăie, parcă plângea, iar ochii iconiţii dela gâtul lui -stră- 
luceau ca boabele de lacrimi. 

Fără a mai sufla o vorbă, atât Marga, cât şi eu o luarăm 
la goană înapoi spre casă, urmăriţi de plânsul înăbuşit a! 
lui Ionel şi de mieunatul lui Pussi. Când am ajuns în casă. 
chiar după ce m'am desbrăcat, încă mi se părea că aud 
plânsul celor doi prieteni de care aveam să ne despărțim 
pentru totdeauna. 

(Va urma) 


SILA TEPURILĂ | d 


țocalizare de MOS NAE 


$ f BAZARI) | 


pornit la Luna Bucurestilor. Prețul 5 lei 


De vorbă 


cu cititoiri 


G. M.Brăila. — Se publică, dar te sfătuim să fii mai 
atentă la scris şi să nu faci atâtea greşeli de ortografie şi 
punctuație. 

M. B.-Loco. — „Păsărica şi pisica 

DEL. V. A. LOCO. 
ai unele veraur 


” se publică. 
— In poezia-sonet „Semânătorul” 
care îi slăbesc efectul. Asa, de pildă, sunt 
versurile „Continuând a semăna cu resemnare” și „Fiind 
văzut de pronia cerească”. In poezia „O înserare la sat”, 
inversiunile „Invăluind cu a sa umbră” „Se vede o 
turmă cu al ei păstor” sună neplăcut la ureche. Avem 
impresia că te cam grăbești să dai forma definitivă ver- 
surilor ce faci. Te sfătuim însă să fii mai atent, mai 
pretențios cu d-ta însuţi şi să nu te grăbeşti mai ales 
că nu e nici o grabă. 

MI ON.-LOCO. — „„Primăvara”. Drăguţă cititoare e 
slăbuță poezia trimisă de d-ta. Chiar în strofa întâia 
începi așa: „Primăvara cea verzie Adece „verzie” şi nu 
verde”?). cu -scufița argintie” (dece primăvara trebue să 
aibă o scufiţă argintie ?). Te sfătuim să fii buna noastră 
cititoare. 

SP. I.-BÂRLAD. Iti publicăm traducerea, mai ales 
din cauza scrisului tău îngrijit. Află însă că originalul is- 
torioarei ce ai tradus din frantuzeste, este în limba germa- 
nă, deoarece Schmid după numele lui întreg canonicul 
Cristophe von Schmid a fost german și, natural, a scris 
în limba germană. Traducerea d-tale se vede că e făcută 
după o carte franceză din colecţia numită „Bibliothèque 
Rose”. 

D.: T.-V. DORNEI. Ne pare rău că nu putem publica 
măcar una din cele două poezii ce ai trimis. Sunt slăbuţe, 
dragul meu. Apoi, în ele nu vorbeşti decât despre micile 
tale întâmplări personale, dar este bine să ne ferim a vorbi 
despre propria noastră persoană. 

|. N-MEDIAȘ. Gluma trimisă de d-ta „Socotind ca 
Prostilă”, am mai văzut-o publicată. De aceea, nu o putem 
publica din nou. 

CAR. MĂG.LOCO. — „Cum sau făcut stelele...” Ma- 
nuserisele trimise spre publicare nu se scriu cu creionul și 
nici pe ambele feţe ale hârtiei. lată două motive pentru 
care nu putem publica povestea trimisă de d-ta. 

S. A.-URLATI. Iti publicăm „Epigrama”. Poezia 
„Portul de primăvară” nu este scrisă în genul literaturei 
pentru copii. 

Mai MULTOR COLABORATORI. — In ajunul sărbăto- 
rilor de Pasti, adică, după ce n-rul de Pasti al „Dimineţii 
Copiilor” fusese tipărit si chiar pus în vânzare, am primit 
cu poşta mai multe bucăţi — unele în proză, altele în ver- 
suri pentru numărul acela. Repetăm ceeace am spus de 
mai multe ori, că manuscrisele pentru n-rele speciale ale 
revistei trebue să fie trimise cel puţin cu o lună mai îna- 
inte. Să se ştie că noi, cei dela Redacția revistei, nu stăm 
cu braţele încrucişate, așteptând să ni se trimită la întâm- 
plare materie de afară, ci pregătim din vreme tot mate- 
rialul. 


DIMINEAȚA 


Cc O P IILOR 


Revistă săptămânală pentru copii şi. tineret 
16 


PAGINI 


REDACŢIA $I 
București, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
TELEFO N: 


MIH. N. si P.-LOCO. — Ne-ati trimis spre publicare 
două poezii „Mărăşeşti” si „Insula şerpilor”. Insă, după 
scris și după multele greşeli de ortografie ce faceţi, am în- 
teles că sunteţi încă prea mici, pentru a putea fi de acum 
scriitori. Lăsaţi pentru mai târziu grija scrisului si conti- 
nuati a fi cititorii noştri drăguți. 

D- C. ISPAS, care ne-a trimis două poezii, este rugat 
să vie la Redacţie într'o după amiazi între orele 5-7. 

S. CAL.-LOCO. „Frunză verde”. Drăguţă cititoare, 
prea este slăbuţă poezia ce ai trimis. Vezi şi d-ta: „nuc” nu 
poate rima cu „dus”, nici „luptă” cu „sfântă”. De asemenea 
nu se zice „Având zile de frământă”, ci „zile de frămân- 
tare”. 

GR. A.-LOCO. — „Sezătoarea primăverii”. Citeşte-o din 
nou şi ai să vezi că nu este de loc poezie. In primele două 
strofe, bunăoară. nu sunt măcar două versuri, care să ri- 
meze între ele. 

UR. CON.-LOCO. — „Vara”. Nu uita, drăguță cititoare, 
că esti încă în clasele primare şi că, aşa dar, este prea de 
vreme să poţi face de acum poezii bune de publicat. Con- 
tinuă să fii cititoarea noastră bună. 

ER. KR.-LOCO. „Cucerirea lui Saturn”. Felul de a 
scrie al dumitale se adresaeză altui public decât cititorilor 
revistei noastre. 

D. I. S.-CONSTANT A. Iti publicăm „Povestea marii” 
făcându-i oarecari prescurtări. Nu uita că esti abia în clasa 
l-a secundară, aşa că nu poţi serie încă poveşti mai lungi. 
Astfel de poveşti se scriu de obiceiu de oameni mai în 
vârstă şi care au şi cultură şi experienţă. 

AD. BUC.LOCO. Schița „Din amintirile unchiului 
Vladimir” se păstrează pentru viitorul „Almach al Șco- 
larilor” 


TINERETUL IN SĂPTĂMÂNA CĂRŢII 


In „Săptămâna cărţii”, c opiii şi tineretul să nu ne- 
glijeze a cumpăra următoarele cărţi de Moş Nae (N, 
Batzaria):: 

Í. COANA FROSA LA BUCUREŞTI ; cuprinzând 
peripeţiile cele mai hazlii ale neîntrecutei coana 
Frosa. Un volum format mare de aproape 170 de pa- 
gini, cartonat şi împodobit cu numeroase ilustraţii, 


2. MARTINICĂ şi PUKY, cea ma amuzantă şi 
mai plăcută carte pentru copii şi tineret. Un volum 
de aproape 120 de pagini, cartonat şi având toate 
paginile îm ite cu desene, lei 40. 5 

3. RILA IEPURILA avånd coperta si toate pagi- 
nile ilustrate în patru culori şi cuprinzând o minu- 
mată povestire, lei 20. 

4. 'RAPIREA CELOR DOUĂ FETITE, cel mai în- 
duieşător roman pentru copii şi tineret, lei 60. 

5. NOUILE PĂȚANII ALE LUI HAPLEA, un vo- 
lum format mare, cu toate paginile ilustrate şi cu- 
prinzând cele mai isprăvi ale mult pozna- 
şului Haplea, lei 60. 


PREŢUL ABONAMENTULUI 


Lei 200 
100 
£ o 


Pe un an . a 
Pe şase luni 
Pe trei luni 


ys. 
>> 


ADMINISTRAŢIA, 


3 — 84 — 30 


ka Ð w 
uminica a "a 
Îi a RE aaa s 


26 MALIMARE 


orele 1012 dimineața 


SERBARE 


LA 


Opera Română 


pentru 


COPII 


si TINERET 


organizată de revista 


DIMINEAŢA COPIILOR 


si unde MOS NAE 
(d. Batzaria) va sta de 
vorbă cu copii 


Citiţi zilnic 
anunciul acestei Ø Va urma apoi un bogat şi 
foarte variat program execu- 
serbări în ziarul $ tat de artiști si clowni muzicali 
anume pregătiți pentru distrac- 


„DIMINEAȚA" tia copiilor și tineretului. 


= 
- d 


TA 
SH TY 


4i 


t 
- 
ý 


an 


REDACȚIA ȘI 


. 22 Maiu 1935 No. 589 


ADMINISTRAȚIA: 


BUCUREȘTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


200 LEI 
100 „ 


1 AN 
6 LUNI 


REPRODUCEREA BUCĂŢILOR 
ESTE STRICT INTERZISĂ 


ABONAMENTE, 


Director: N. BATZARI 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE INAPOIAZĂ 


Din copilăria lui Uitucilă 


IN EXCURSIE (U TATKUL 


atăl lui Uitucilă aştepta cu nerăbdare sosirea 
primăverii. Pricina era că acum se gândise să 
se apuce de altceva: să studieze florile şi ierbu- 
rile. „In livezile noastre şi în munţii noştri, zicea 
el. cresc atâtea flori şi atâtea plante, pe care în- 
vátatii dela noi nu le cunosc îndeajuns. Mă apuc însă eu, 
le cercetez de aproape, apoi scriu despre ele — scriu la 
jurnale. la reviste, scriu şi cărţi şi în chipul acesta ajung 
să fiu un om vestit. Poate, mă face şi membru al Academiei 
Române. Poate că mă numeşte şi profesor la Universitate. 
Poate că mă cheamă si la Universitățile străine să le fru 
conferinţe”. 

Astfel de planuri îşi făcea tatăl lui Uitucilă şi îşi freca 
mâinile de bucurie. 

In ajunul unei zile de Duminică din luna Mai, îi zise 
lui Uitucilă: „Măi, Uitucilă, băete, mâine dimineaţă plec la 
Sinaia şi te iau şi pe tine. Dela Sinaia vom merge pe jos în 
munţi. ca să căutăm şi să strângem flori şi plante cât mai 
rare. Dar îmi promiţi că ai să fii cuminte şi ai să faci tot 
ce-ţi voi spune? 

— Da, tăticule, iur!” se grăbi să răspundă Uitucilă, în- 
cântat că va face o excursie aşa de frumoasă. 

Când a doua zi sosiră la Sinaia, dela gară porniră pe 
ios, luând drumul, care ducea la munte. După vreo două ore 
de mers, ajunseră la nişte stânci, pe care zăriseră nişte flori 


şi nişte ierburi. Tatălui lui Uitucilă florile şi ierburile aces- 


tea i se părură că sunt din cele mai rare. Se grăbi, aşa 
dar. să se desbrace de haină sí să se descalţe, apoi zise 
lui Uitucilă: „Tu stai aci şi păzeşte haina şi pantofii, iar eu 
mă cațăr pe stânci. ca să culeg florile si ierburile ce am 
văzut”. 

Şi aşa, descult şi desbrăcat, tatăl lui Uitucilă începu să 
se caţere pe stânci. Se oprea des, răsufla din greu şi vedea 
că nu e tocmai uşoară treaba de care se apucase. Totuşi, îşi 
făcea singur curaj, gândindu-se la frumosul viitor ce-l as- 
teaptă. 

In sfârşit, cu chiu. cu vai, ajunse până la locul unde e- 
rau florile şi ierburile şi isbuti să le rupă. Dar cu atâta 
treaba nu era făcută decât pe jumătate. Ba chiar partea cea 
mai grea venea tocmai acum. 

In adevăr, văzu că. dacă a putut să se urce, era mult 
mai greu să se coboare. Incercă de câteva ori, dar văzu 
că nu e chip. Ce era de făcut? Uitucilă, care aştepta la poa: 
lele stâncii „nu putea să-i fie de vreun folos. Ce făcu atunci 
omul? 


Aruncă de sus florile şi ierburile ce culesese şi îi zise 
lui Uitucilă: „Pune-le bine. iar tu dă fuga până întâlneşti 
pe cineva şi roagă-l să vie să-mi ajute, ca să må cobor. 
Dar. înţelegi: fuga şi să nu te opreşti cumva în drum, aşa 
cum îţi este obiceiul”. 

Uitucilă fugi alergând. până ce ajunse la o poiană, unde 
văzu o turmă de oi şi miei, iar în mijlocul lor un măgăruş. 
„Hii, ce miei frumoşi şi ce măgăruş drăguţ!” strigă Uitucilă, 
apropiindu-se de turmă. 

Măgăruşul, văzu florile şi ierburile ce ţinea Uitucilă 
în mână, întinse capul, deschise gura şi vru să le mănânce: 
„Poftim de le papă!” îi zise Uitucilă, iar măgăruşul nu aş- 
teptă să mai fie rugat. 

După aceea, Uitucilă, care uitase cu desăvârşire de ta- 
tăl său şi de treaba pentru care venise, se rugă de păstor 
să-i dea voe să meargă puţintel călare pe măgăruş. Păsto- 
rul îi făcu pe plac, iar Uitucilă nu mai putea de bucurie. 
Merse aşa călare pe măgăruş vreo jumătate de oră. Apoi 
începu să se joace cu mieii. Alerga după ei, îi prindea, îi 
săruta şi-i îmbrăţişa. 

Pe stânca din munte tatăl său aştepta, dar, cum vedem, 
putea să aştepte mult şi bine. Pe când stătea el acolo, un 
ştrengar oarecare. trecând prin partea locului, îi luă haina 
şi pantofii ce erau pe ios şi fugi încolo. 

După vreo două ore de aşteptare, bietul om se hotări 
să se coboare. Se sgârie tot, îşi rupse cămaşa şi pantalonii, 
apoi porni în căutarea lui Uitucilă. L-a găsit în poiană şi l-a 
cinstit cu o bătaie, de care Uitucilă a uitat chiar a doua zi. 


VINTILĂ BRATU 


=° Programele cele mai complete ale tuturor posturilor europene 
1=” Comentariile amănunțite ale emisiunilor româneşti 
=>” Actualităţi din lumea intreagă radiofonică 
Æ Televiziune şi curiozităţi ştiinţifice 
12 Montaje și indrumări practice pentru amatori 
2:25 Subiectele operelor transmise prin radio 


Toate acestea le găsiţi în excelenta revistă 


1 A L í Ü RADIOFONIE 


TELEVIZIUNE 
Editura „Adeverul“ $. A. 


Ştiinţă pentru toţi 
PREŢUL 5 LEI 


Tipărită în întregime la heliogravură 


ILOR 


VALE x PA 


Roman de CHRISTOPHE VON SCHMID 
SARESTE S SST TEES ORELE EEE R EEE 


5) Un ou mai preţios decât aurul 
PRD ASR CA IDE SI ZI PEDRO SE S SI PT ET fe ZA IÐ 3 2 AD IES 


Printre cei ce luaseră parte la mica serbare despre care 
a fost vorba în capitolul trecut, doamna străină observase 
un tânăr. care NU mMpartasca bucuria venerală. Avea aproa- 
pe şasesprezece ani şi era îmbrăcat sărăcăcios. Dar îniă- 
țisarea să simpatică, felul cum se purta, aerul său de sånà- 
tate, atrăeau atenţia. Părul său lung şi blond îi cadea pe 
umeri. iar în mână ţinea un toiag de drum. 

Când mulţimea sa retras. doamna strămaă. impinsà de 
un sentiment de milă. se apropie de el şi îl întrebă despre 
pricina necuzurilor ce are. - 

„Vai! răspunse tânărul. silindu-se să-si cpreascà lacri- 
mile. tatăl meu, care era un biet cioplitor de pietre. a muri! 


acum trel saptamani. Moartea lui ne-a aruncat in mMZeriad 
cea mai neagră. Mai am un frate şi o soră mai mica decât 
nune: sarmana Noastra mama aproape ca nu mal are CU CC 


sa ne hrancuscă. Unul din fraţii ei a consimţit să Mà là ca 
ucenic si Sa mă înveţe meseria tatălui meu, ca să pot să-mi 
câstie viata si så ajut ŞI pe mama. Sunt pe drum să merg la 
el. Am făcut până acum vreo douăzeci de chilometri: îmi 
mai rămâne tot atâta de făcut, de oarece unchiul meu lo- 
cueşte foarte departe. în partea cealată a acestor munţi”. 

Doamna străină „care văzu că soarta sărmanei văduve 
se potriveste cu propria soartă, nu-şi putu opri lacri- 
mile. auzind cele povestite de băiatul cel tânar. li dete lapte, 
bua. cozonac şi câţiva bani pentru mama lui. 

Edmond şi Blanşa fură, de asemenea. mişcaţi. „la acest 
ou rosu. îi zise Blanşa. da-l surioarei tale şi imbrăţişeaz-o 
din partea mea. 

la si dela mine un ou albastru, îi zise Edmond, şi 
dă-l fratelui tău şi spune-i să vie odată la noi să stea să 
luam masa impreună” 

La rândul său. luă şi doamna un ou şi. zâmbind. zise 
tânărului: „Dà acest ou mamei dumitale. Ceeace stă scris 
pe el este cea mai bună mângâiere ce i-as putea da: „Speră 
in Dumnezeu; El te' aiută la nevoe”. Dacă ca intelege bine 
adevarul acesta şi işi face din el c regulă a purtărei sale, 
inseamnă că i-am făcut darul cel mai folositor”. 

lânărul mulţumi. Fu găzduit în noaptea aceea la mo- 
rar. iar în dimineaţa următoare. îndată ce stâncile din par- 
tea de sus a vàici tură colorate de primele raze ale soarelui. 
porni din nou la drum. având ca merinde pâine de ovaz şi 
brânza de capră ce-i pusese în traistă generosul morar. 

Fridolin (asa il chema pe tânăr) isi continuă drumul 
printre stânci, printre munţi şi văi. Merse asa de zdravàn, 
că în după amiaza zilei a doua nu era decâr la câţiva chi- 
lomtri locuinţa unchiului său. 

Când se câţară pe o stâncă râpoasă, zăn in fundul unei 
prapastu un acoperit cu O trumoasă pătură rosie, pe 
cand Iraul calului părea că este de aur. Calul înălță capul 
spre Fridolin şı se porni să necheze. ca si cum ar fi vrut 
sa-si arate bucuria şi sa-l cheme în ajutor. 

„Doamne Dumnezeule! zise Fridolin. cum de a căzut 


Nd 


de 


tali 


trumosul animal în această prăpastie groaznică? Precum 
arata. trebue să tie al vreunui cavaler. Numai să nu í se 
îi intamplat stăpânului său vreo nenorocire! Trebue nea- 
păral merg şi să văd ce este”. 


Dupa multe sfortåri zadarnice de a se cobori în pràna- 
stie. Fridolin gasi, în sfârşit. c cărare, îngustă, săpată prin 
tre stanci de apă care în anotimpul acela nu curgea. Pe -ă- 
rarea aceasta putu ajunge până în fundul prăpastiei. Acolo 
găsi un barbat întins sub o stâncă: avea înfățișarea nobilă 
si cra îmbrăcat ca un cavaler. Lancea Sa S! casca så. impo- 
dobita cu pene strălucitoare. erau alături de el. 

Vazându-l cât este de palid, Fridolin dintru inceput nu 


t dacă omul doarme ori e mort. Dar se plecă spre el 


Sia 


1 


cuprins de milă. îl apucă încet de mână şi îi zise cu o voce 
miscată: „Domnule. eşti bolnav?” 

La aceste cuvinte. necunoscutul deschise puţin ochii, 
ii tinti spre Fridolin şi scoțând un oftat, se căzni să vor- 
bsască. dar nu putu să pronunţe un singur cuvânt. In ace- 
iaşi clipă. duse mâna la gură şi arătă spre casca de alături. 
Din aceste gesturi, Fridolin înţelese că cere apă să bea. Lua 
numai decât casca şi aleră în căutarea vreunui izvor. Ni- 
şte sălcii bătrâne. pe care le găsi !a oarecare distanţă. îl 
iăcură a intelege că trebue să fie apă prin apropiere. Isi 
fåcu drum printre stânci şi tufișuri. găsi mai intâiu un pā- 
mânt umed şi îndată după aceea un izvor limpede. tåsnind 
dintro stâncă acoperită cu muschiu. Umplu casca şi se grăbi 
să se întoarcă la cavalerul culcat. Acesta båu cu nesat și 
puţin câte putin, putu, insfårsit. să vorbească. 

„Binecuvântat să fie Dumnezeu!” Acestea furà primele 
sale cuvinte. Apoi zise lui Fridolin, vorbind cu o voce sla- 
bă: „Iti mulţumesc, îţi mulţumesc de mii de ori. bunule şi 
drâguţule tânăr! Dumnezeu ţi-a îndreptat paşii spre mine. 
ca să mă scapi dela o moarte groaznică. Insă mă chinueste 
icamsa. N'ai să-mi dai ceva să mănânc? 

Dumnezeule! făcu Fridolin. dece n'am știut de mai 
inainte? Aveam în traistă pâine si brânză, dar am mâncat 
totul. Dar. stai. zise el vesel. am ouă. Ouăle sunt o mâncare 
bună şi întăritoare „aşa că iti vor face bine”. 

Spunând acestea .sc aşeză lângă străin, scoase ouăle 
răscoapte, curăţă un ou de coaie. îl tăie în felii si-l dete asa 
bolnavului, care mânca şi bea în acelaş timp. 

Fridolin se pregătea să spargă şi al treilea ou. dar ca- 
valerul îi zise: „Ajunge atâta. Nu e bine să mănânc prea 
mult dintr'o dată, mai ales după ce am flåmånzit asa de 
mult. Niciodată n'am mâncat asa de bine ca acum. Slava 
Domnului. mă simt mai în puteri. ` 


E tre flori. > IRI 


9 DIMINEATA 
VJCOPLILOB 


După “ce spuse acestea, se ridică în picioare. „Tinere, 
dacă nu mi-ai fi venit în ajutor, această noapte era cea din 
urmă din viaţa mea. 

Nobile cavaler. îi zise Fridolin, examinând mai de 
aproape pieptarul strălucit şi îmbrăcămintea măreaţă a ca- 
valerului. cum se face că aţi căzut cu calul în această pră- 
pastie groaznică? 

— Nu sunt cavaler, ci numai scutier, răspunse omul. 
şi călătoresc de mai multe săptămâni pentru interesele stă- 
pânului meu. Insă m'am rătăcit în munţii aceştia. Ma apu- 
cat noaptea pe drum şi în întuneric m'am prăbuşit cu caiul 
in prăpastie. Calul wa păţit nimic;. ci a rămas în picioare, 
pentru aceasta lui Dumnezeu. Mi-am legat rana, dar mau 
putut nici să umblu, nici să mă suiu din nou pe cal. E o mi- 
nune că n'am murit în cădere; nu ştiu cum să mulţumesc 
pentru aceasta lui Dumnezeu. Mi-a legat rana, dar mau 
apuca! frigurile. Nu mă aşteptam la altceva, decât să nor 
de foame aci. în prăpastie, când ai venit ca un înger trimis 
de Dumnezeu, ca să mă chemi din nou la viaţă. Dar, la 
rândul tău, spune-mi, tinere, ce te-a făcut să rătăceşti prin 
pustietatea aceasta?” 

Fridolin îi povesti tot ce i se întâmplase. Scutierul, 
ioarte atent. îl întrerupea din când în când, zicâgdu-i: „O. 
cât de mult îmi place să văd aceste coii de ouă roşii şi al- 
bastre, împrăştiate ici şi colo în iarbă! N'am văzut niciodată 
ceva mai frumos. Dar, rogu-te, arată-mi cul ce l-ai pus ia- 
răşi în traistă. Dă-mi-l să-l cercetez mai de aproape”. 


Fridolin i-l dete, povestindu-i dela cine îl căpătase. 
Scutierul privi oul cu atenţie: și cu ochii scăldaţi în lacrimi. 
Apoi zise: „Ceeace stă scris pe acest ou, este foarte adevă- 
rat: Speră in Dumnezeu, El te va aiuta la nevoe. Chiar a- 
cum, am înţeles eu însumi acest adevăr. Din fundul acestei 
prăpăstii. l-am cerut ajutorul, iar E! a ascutat glasul ruză- 
ciunei mele. Sfinţească-se numele Lui! Binscuvântaţi să fie 
copiii, care ti-au dat aceste ouă! Drăguţii de ei, nici prin 
gând nu le putea trece că au să scape un străin dela moartea 
cea mai crudă. Binecuvântată să fie şi doamna cea bună. 
care a scris pe ou aceste cuvinte aşa de mânsgâietoare! Ti: 
nere, zise mai departe scutierul, dă-mi mie acest ou. Vreau 
să-l păstreez, ca să am totdeauna inaintea ochilor frumoasa 
povaţă pe al cărei adevăr l-am simţit într'un chip aşa de 
puternic. Vreau ca atât copiii mei, cât şi nepoţii mei, să se 
întărească în credinţa în Dumnezeu. văzând oul şi citind 
ceeace stă scris pe el. Se poate ca, după o sută de ani, 
strănepoţii mei să povestească în ce fel unul din strămosii 
lor a fost scăpat dela moarte cu ajutorul a două ouă. Asa 
dar, dă-mi-l: îţi voi da altceva în schimb”. 

Aşa vorbi scutierul, apoi scoase punga şi dete lui Fri- 
dolin un galben pentru fiecare ou ce mâncase, dar îi dete 
doi galbeni pentru oul pe care era scrisă povata de mai sus. 
Fridolin nu era bucuros să-şi dea oul. Totuşi. văzând stă- 
»uinţele scutierului, navu încotro." 


După puţin. scutierul, ridicând ochii spre cer. Zisc: 


„Ziua este pe sfârşite: tufişurile şi stâncile încep så fie au- 
rite de soarele. care apune. De aceea, tinere. m bun şi aju- 
tă-mi să încalec. Drumul pe care te-ai coborât în prapastie, 
îmi dă oarecare speranţă că am putea cyi de aici . CA 

Fridolin îl ajută să încalece şi luă calul de frâu. După 
multă trudă şi caznă, izbutiră să iasă din prapastie şi Să 
sapuce din nou pe drumul bun. O, ce placere simti scutierul, 
când văzu iarăşi pădurile şi munţii. asupra carora soarele ce 
apunea. îşi arunca razele sale! i 

„Putem sosi chiar în seara aceasta la unchiul meu, îi 
zise Fridolin. Eu unul ţin bine la drum. iar calul dumitale nu 
va rămâne la urmă. Veţi îi bine primit, căci unchiul meu 
este un om cum se cade. Nu numai că va îi bucuros să vå 
găzduiască, dar vă va da toate îngrijirile, până să vă faceți 
tine cu totul”. | 

Când se lăsa noaptea. sosiră la căsuţa bunului cieplitor 
de pietre. Acesta primi cu prietenie pe scutier şi lovind uşor 
pe umăr pe nepotul său, îl felicită pentru purtarea aşa de 
irumoasă. Insă Fridolin îşi arătă părerea de rău ca na pu- 
tut să îndeplinească gândul bunei doamne strâăme şi al 
copiilor ei de a'trimite mamei sale, fratilor sai şi surorilor 
sale ouăle văpsite ce-i dăduseră. 

„Ce tot îmi spui? îi zise unchiul său. In adevăr, nu în- 
teleg nimic din tot ce-mi înşiri de un sfert de oră despre ouă 
roşii. despre ouă albastre şi ouă de alte culori. De aseme- 
nea. nu-mi intră în cap întrucât ouale văpsite, despre care 
imi vorbeşti. pot fi mai de preţ decât atâtea alte ouă. Insă, 
chiar dacă ar îi fost de aur, si totuşi. tu nu puteai să le dai 
o întrebuințare mai bună. Ai scăpat pe un om dela moartea 
prin foame şi te-ai purtat cum nu se poate mai bine. Te-ai 
purtat ca bunul Samaritean din Evanghelie. Acum e rândul 
meu să fac ce mai rămâne... Şi nu vei plati nimic, må înţe- 
legi?” adăuga el zâmbind. 

Scutierul arătă oul cu povata. „Este, în adevăr. foarte 
frumos. zise lui Fridolin unchiul său: dar să nu-ţi pară rău 
că l-ai dat. Galbenii ce ai căpătat. vor face mamei tale o 
plăcere mult mai mare. Dâ-mi-i să ti-i schimb: se poate ca 
mama ta să se găsească în încurcătură, când va fi vorba 
să-i schimbe”. 

Fridolin rămase foarte mirat. când văzu ce bani mulţi 
a căpătat pe galbenii săi, al căror preţ nu-l ştia 

„Vezi, îi zise unchiul! său, şi mama ta va simţi acum 
adevărul din această povaţă: Dumnezeu ajută la nevoe. E 
o povaţă mai prețioasă decât toţi banii de pe pământ, nu- 
mai că este bine să nai nevoe de un ou. ca să ţi-o amintesti: 
Fridoline. nu o uita niciodată!” 3 

Scutierul stătu la cioplitorul de pietre, până ce se vin- 
decă pe deplin, iar la plecare, avu grija şi datoria să răsplă- 
tească în mod generos pe toţi ai casei. 


In româneşte de MARCU IONESCU 
(Va urma) 


In n-rul viitor: „UN OU INCADRAT IN AUR ȘI IN PERLE” 


1 


CITIŢI AZI 
Călătoriile fantastice ale lui 


BILL GAZON 
REGELE 


Oferă premii de valoare cititorilor 
La toți chioşcarii, librarii şi vânzătorii de ziare, 


da... 


Cum s'a sfârşit marele banchet 


asa dată la Stan Pârlează pentru a sărbători 
luni dela naşterea Frusinicăi şi  Bleginei, 
incepuse destul de bine. Mai intâiu că venise o 
mulțime de musafiri. Vedeai în capul mesei pe 
primar, care avea ia dreapta sa pe mama Frusi- 


şase 


nicăi, iar la stânga pe mama Bleginei. La capătul, 


celălalt al mesei era preotul, având la dreapta sa pe Stan 
Pârlează, iar la stânga pe Voicu Sfârlează. 

Veneau apoi, rând pe rând, notarul. membrii consi- 
liului. comunal din Blegești. văcarul satului şi alţi frun- 
taşi din  comună.. Desigur, nici numărul  cucoanelor nu 
cra mai mic. Frusinica si Blegina fuseseră puse fiecare 
in câte un leagăn lângă mama lor. 

După ce preotul rosti o rugăciune pentru sănătatea 
şi viaţa celor două fetiţe, începu masa, care promitea să 
fie veselă si să se termine cât mai bine. Mai cu seamă, să 
se termine prin împăcarea familiilor Pârlează si Sfâr- 
lează. 

Aşa, cam pe la mijlocul mesei, când şi gazdele şi 
musafirii erau mai cu chef din pricina paharelor de vin 
ce dăduseră pe gât, primarul întinse o mână mamei Fru- 
sinicăi, întinse mâna cealaltă mamei Bleginei, apoi. le 
vorbi în felul ce urmează: „Hai, daţi-vă amândouă mâi- 
nile şi vă împăcaţi. De ce să nu vă aveţi bine? V'a-dat 
Dumnezeu două fetiţe. care sunt doi îngerași. Fireşte, nu 
seamănă una cu alta. Frusinica e grăsulie, iar Blegina e 
subțirică. Dar poate fi aceasta o pricină de ceartă şi de 
dușmănie? Fiecare cu frumuseţea e1 şi fiecare cu norocul 
el. De aceea. daţi-vă mâna și vă îmbrăţişaţi!” 

Văzând că primarul le ia” așa la zor, cele două femei 
nau avut încotro. Și-au întins una alteia mâna. dar în 
ochii lor nu prea se citea dorința de împăcare. 

La capătul celălalt al mesei, preotul făcea la fel cu 
Stan Pârlează şi cu Voicu Stârlează. (De altfel, primarul 
şi el se înțeleseseră de mai înainte). 

„Oameni buni, le zise preotul, plecându-se când 
spre Stan, când spre Voicu, nu păcătuiţi oare în fiecare 
zi înaintea lui Dumnezeu, purtându-vă aşa de urât unul 
faţă de celălalt? De ce vă vorbiţi de rău şi dece vă duș- 
măniţi? Gândiţi-vă că sunteți amândoi în slujba bisericii. 
Tu, Stane, esti cântăreţ, iar tu, Voicule, esti  paracliser. 
Pe lângă aceasta, mai sunteţi si rude. De aceea, e bine 
să piară dintre voi orice vrajbă si să vă aveţi ca fraţii. 
Să vă folosiți de această zi de veselie, când sărbătorim 
şase luni dela naştexea scumpelor si drăguţelor voastre 
fetiţe, ca să vă întindeţi unul altuia o mână de prietenie 
şi să rămâneți toată viața prieteni. Haide, spuneţi „Dom- 
ne ajută” şi dați-vă mâna! 

— E mai bine să se îmbrățișeze, se aruncă în vorbă 
notarul. AV 

— Da, da, så se imbråtiseze! strigară ceilalți musa- 
firi. ; 

— Să se îmbrăţișeze!” le întări si preotul vorba. 

Stan Pârlează se ridică cel dintâiu în picioare şi vru 
să se apropie de Voicu Sfârlează. Insă acesta făcu cu 
mâna un gest, vroind să arate că nu e tocmai așa de grăbit 
să se împace şi să se imbrăţişeze. 

„Mai stai, părinte, și mai stati puţintel toţi câţi ne 
înghesuiți să ne împăcăm şi să ne îmbrăţişăm, zise Voicu. 
Mai staţi, că avem o socoteală şi până nu vedem socoteala 
„aceasta, nu poate fi vorba despre împăcare. 

— Ce socoteală avem? întrebă mirat Stan Pârlează. 
Slavă Domnului, nu-ți sunt dator cu nimic. 

— Nu-mi eşti dator cu bani, îi întoarse vorba Voicu 
Sfârlează, însă alta e socoteala noastră. Cum să mă îm- 
pac şi cum să mă îmbrăţișez cu tine, când la biserică tu 
eşti cântăreţ, iar eu nu sunt decât un biet paracliser? 

— Dar dacă mai glas de cântăreţ și-nu te taie capul, 
ce sunt eu de vină?” îi răspunse cam înțepat Stan. 

Cum vedem, în loc de împăcare era gata să izbuc- 
nească o nouă ceartă. Dar se amestecă îndată preotul, 
veni și primarul dela locul său, veniră și notarul si alți 
musafiri şi căutară să împace din hou lucrurile. Ba chiar 
primarul, după ce şopti ceva preotului la ureche, făcu un 
semn că vrea să vorbească și începu zicând: „Dacă rana 


GENTA 


prietenului Voicu este că el e paracliser, pe când priete- 
nul Stan este cântăreţ, am găsit noi leacul si la aceasta. 
Ne-am înţeles cu părintele ca pe Voicu să-l facem ajutor 
de cântăreţ, dar să facă şi de acum încolo slujba de para- 
cliser. Vezi, Voicule, ce bine ne-am gândit? 

— Da. dar, zice Voicu. care nu se aștepta la această 
avansare, cu leafa cum rămâne? 

— Ce leafă ai astăzi? îl întrebă primarul. 

— 150 de lei pe lună. 

— Ei bine, pentru noua slujbă. iti vom adăuga 50 de 
lei, asa că vei primi pe lună 200 de lei. Eşti mulțumit? 
Da, sunt mulţumit!” răspunse Voicu Sfârlează. 

Ce te faci însă că acum nu era mulțumit Stan Pârlea- 
ză. „Se cheamă, zise el, eu care sunt cântăreț adevărat şi 
-are am 0 voce, cum nu se mai găseşte, voi avea o leafă 
mai mică decât Voicu. Dacă-i aşa, acum eu nu vreau să 
mă impac cu el: 

Dar ce leafă ai tu? în întrebă primarul. 
170 de lei pe lună. 

— lată că îţi sporim şi tie leafa cu 30 de lei, aşa ca 

să ai si tu 200 de lei pe lună. Nu-i aşa că eşti mulțumit? 
Acum sunt mulțumit, zise si Stan Pârlează. 

— Dacă-i aşa, haide. îmbrăţișaţi-vă! 

Cei doi dușmani vechi se îmbrățişară. pe când. 
musafirii băteau din palme si strigau: „Bravo! Ura!” 

Se înţelege că după împăcarea părinţilor Frusinicăi 
şi Bleginei, veselia şi petrecerea deveniseră şi mai mari. 
Urările şi discursurile începuseră să curgă ploaie, dar tot 
ca si ploaia curgea şi vinul. Paharele se goleau asa de 
iute şi aşa„le des, că ai fi zis că fiecare musafir avea câte 
un burete în stomah. Limbile se deslegară deabinelea. 

„„Dar ce-i asta? Cutremur de pământ? Trei, patru 
musafiri au căzut de pe scaunele pe care şedeau si au 
picat sub masă, de unde nici nu sau grăbit să se ridice. 
„Măi să ştii că se învârte si casa şi masa — Ba se învârte 
soarele Ba se învârte luna — Nu. mă, nu vezi că se 
cutremură pământul?” 

Adevărul era că li se învârtea lor capul. 

După puţin, alţi doi, trei musafiri sau dus în acelaş 
chip să stea de vorbă cu cei de sub masă. Dacă nu sar 
fi întâmplat ceeace voi povesti numai decât, pe la sfâr- 
şitul mesei i-ai fi găsit aproape pe toţi sub masă. 

S'a întâmplat însă ceva, care a stricat rostul mesei şi 
mai cu seamă a făcut să se aleagă praful din toată împă- 
carea lui Stan Pârlează si Voicu Sfârlrază. | 

lată, tocmai când petrecerea era în toi şi creștea nu- 
mărul musafirilor, care cădeau sub masă, se auzi dintr” 
unul din cele două leagăne un țipăt ascuţit. Ţipase Ble- 
gina, care îi dădea înainte cu ţipetele. 

Mamă-sa, se înţelege, alergă îndată si văzu că Ble- 
gina are sânge pe obraz: fusese sgâriată de o pisică, de 
pisica lui Stan  Pârlează. Această pisică era prietenă 
foarte bună cu Frusinica. Asa, cînd Frusinica era cul- 
cată în leagăn. mergea și ea, o lingea pe obraz, se freca 
de dânsa și se alinta cât mai bine. Frusinica nu numai 
că nu se speria de pisică dar era încântată. 

Acum aceiași pisică, văzând că mai este un copil în 
leagăn, merse și la copilul acesta, adică merse la lea- 
gănul în care era culcată Blegina.. 

Vru mai întâi să o lingă pe obraz, dar Blegina se spe- 
rie şi o împinse cu mâinile. Pisica își închipui că Ble- 
gina vrea să se joace și se intoarse, frecând-o cu coada. 
Atunci Blegina o apucă de coadă şi o strânse 'cât mai 
tare. Pisica vru să scape prin fugă, dar Blegina îi ținea 
coada ca întrun cleşte. De durere, pisica se întoarse cu 
capul spre Blegina şi întinzând o labă, o sgârie. 

Văzând aceasta, mama Bleginei se repezi înfuriată 
la mama Frusinicăi si îi băgă mâinile în păr. Se porni 
între ele două o bătae, care pe urmă se întinse si la cei- 
lalţi musafiri. Numai preotul şi primarul se căzneau să-i 
despartă, dar mau ibzutit. 

S'au bătut cu toţii ca orbii. Din ziua aceia, între fa- 
miliile Pârlează si Sfârlează, dușmănia a devenit si mai 
mare, 


toți 


MOŞ NAE 


In vara aceea. locuiam într'o casă pe care părinţii mei 
o închișiaseră la marginea mării. Intr'o dimineaţă, pe când 
ne luam gustarea, Nela, sora noastră cea mai mică, începu 
să povestească, zicându-ne: „Ce bine au petrecut şi ce fru- 
mos au cântat azi noapte la marginea mării! 

— Cine a petrecut şi cine a cântat?” am întrebat-o noi 
miraţi, fiindcă ştiam că aseară, din pricina că era o vreme 
cam urâtă, nici nu ieşisem din casă, iar Nela se culcase încă 
dela orele opt şi nu se trezise toată noaptea. 

Insă Nela răspunse, având ea aerul mirat că nu ştim. 

„Păi, azi noapte au petrecut şi au cântat la marginea 

mării copiii de zâne cu copiii sirenelor. S'au strâns mai 
multi, venind unii pe jos, alţii călări pe iepuri. pe nişte şo- 
bolani mari şi pe lilieci. iar copii zânelor. înnot. Aceştia din 
urmă nici n'au eşit cu totul din apă. 
Dar i-ai văzut tu, Nela? am întrebat-o noi din nou. 
Da, i-am văzut cum se jucau şi i-am auzit cum cân- 
tau. Am âuzit chiar cum două fetiţe mici de tot de zâne 
plângeau şi ziceau: „Plăiituri! Plăiituri!” fiindcă nu puteau 
încă să vorbească bine şi să spună prăjituri. lar când s'au 
pus să cânte, cântau aşa de frumos, aşa de îrumos! 

— Ascultă, Nela, i-am zis noi, ceeace ne spui tu că ai 
văzut. n'a putut fi decât un vis, iar cântecele ce crezi că ai 
auzit, nau putut fi decât murmurul şi sunetul undelor mă- 
TH. 

Insă Nela era încredinţată că tot ce ne a povestit, îu- 
sese adevărat. Ba chiar, când pe înserate ne-am dus să ne 
plimbăm lângă mare, ea sa oprit întrun loc şi ne-a zis: 
„Uite, aici a fost petrecerea copiilor de zâne şi copiilor de 


sirene”. 
FLORINEL 


ånd s'au dus la pescui 


Era într:o zi de sărbătoare. lepuraşii Flic, Floc şi prie- 
tenul lor. bobocul de rață Mac-Mac, promiseseră mamelor 
lor că singuri n'au să meargă niciodată la râul, care curgea 
prin apropiere. 

Mamele lor îi crezură pe cuvânt şi plecară de acasă, 
mergând pe unde aveau treburi. Când se văzură singuri, 
Flic, Floc şi prietenul lor Mac-Mac îşi ziseră: „Ce bine ar îi, 
dacă am merge la pescuit! N'o să ni se întâmple nimic”. 

Luară o undiţă şi merseră tustrei la marginea râului. 
lepuraşul Flic, fiindcă era mai mare şi se credea mai price- 
put, aruncă el undiţa în apă. După puţin, zise. vorbind pe 
şoptite: „Tăcere, fiindcă mi se pare că s'a prins ceva”. ` 

Insă, deodată, răsună în apă un plescâit puternic şi ceva 
trase cu multă putere. „Trageti! strigă Flic, văd că am prins 
o balenă”. 

Traseră tustrei cu toată puterea, dar balena trase şi 
mai tare şi îi aruncă în apă. „Ajutor! Ajutor!” au început 
ei să strige, fiindcă simțeau că se îneacă. 

Din fericire pentru dânşii, tocmai atunci trecea pe acolo 
bătrânul şi bunul pescar lepuroiu. Auzind strigăte de „alu- 
tor!” sări în apă şi îi scoase pe tusțrei la țărm. li mustrà 
însă aspru pentru purtarea lor nesocotită, iar Flic, Floc şi 
Mac-Mac îi promiseră că din ziua aceea au să asculte tot- 
deauna” de poveţele părinților lor. 

Şi asa, se întoarseră tustrei acasă uzi leoarcă, dar cu- 


minţiţi. 
DORINA 


í 
AD DIMINTATA 


Cum cra să fic împușcat Haplca 


Coana Frosa cea isteată Haplea noaptea nedormind, ` „Uite-acuma se zåreste, 
Spală rufe de dimineaţă, La fereastră stă privind. E în alb şi se 'nvârteşte 
Spală zdravăn până'n seară, „Cine umblă?” el îşi zice, Pe la rufe — nici nu-i pasă, 
Mi-le 'ntinde apoi pe sfoară. „E un hot par'că pe-aice. Zici c'ar fi la el acasă. 


„Stai, cumetre, de-i aşa, Bum! îndatun glonte trase, Se culcă. A doua zi 
Leac să-ţi dau de boala ta”. Bietul hoţ pe loc rămase. Coana Frosa când ieşi 
Alta Haplea nu gândeşte. Haplea-şi zise: „L-am dat gata O cămaşe-a lui Hăpliţă. 
la o puşcă şi ocheşte. „A primit acum răsplata”. Vede ruptă-i ferfeniţă. 


„Uite, Hapleo. vin să vezi. - Fă, Frusino, Haplea face Mulţumesc lui Dumnezeu, 
Noaptea hoţi când tu visezi, Am avut noroc şi pace, Că'n câmaşe nam fost eu. 
Hotul fu cămaşa ta, Du-te-aprinde-o lumânare. Căci într'însa de eram, 

Care vântul o sufla. C'am scăpat de răul mare. Eu pe mine mă'mpuşcam”. 


A DIMINEATA 
NE COPLILOB 


jucându-se ca Picilc Roşii 


Plici şi Plum..., dar dau de veste Şi frânghii cu ei luară, 
Că nu sunt copii cuminţi, Ca Piei Roşii vrând să facă, 
Au luat o dată caii, Işi aruncă apoi frânghia 


Făr' să spună la părinţi. Şi la luptă se 'nşiacă. 


Insă cele două laţuri Speriaţi. se saltă caii 
Vai, ce bine-s asvârlite! Şi în capete-au căzut, 
Că în cai şi drept la coadă lară lupta sângeroasă 
Amândoua sunt oprite. Se sfârşeşte 'ntr'un... sărut. 
DORINA 
Yy 


CEI TREI PRINTI 


N împărat avea trei fii: Costea, Florea şi Blându. 

Cum era şi firesc, împăratul acesta dorea ca du- 

pă moartea sa, fiul său mai mare Costea să-i ur- 

meze în scaunul domniei. Ştia însă bine că, afară 

de Costea şi de Florea, tot poporul din împără- 
ție dorea ca prinţul Blându să-i urmeze la tron. Aceasta din 
pricină că prinţul Blându se purta aşa de bine, că aiunsese 
să fie iubit de toată lumea. 

Dar împăratul se găsea în mare încurcătură. Se temea 
mai ales ca după ce moare el. să nu isbucnească turburări 
şi răscoale în împărăție. ` 

Chemă mai întâi pe toţi sfetnicii săi ṣi îi întrebă asupra 
ceeace are de făcut. Insă sfetnicii nu găsiră să-i dea nici un 
răspuns mulţumitor, cu toate că se chibzuiră şase luni de 
zile. Văzând cât de nepricepuţi sunt toţi aceşti sfetnici. îm- 
păratul îi alungă dela palat, apoi merse el însuşi să ceară 
sfat dela marele şi vestitul vrăjitor Ctiriton. 

„Nu e greu să esi din încurcătură, îi zise Ctiriton. Pune 
pe cei trei prinți la o încercare. Porunceşte să călătorească, 
şi, călătorind, să înveţe meseria de a fi împărați. Să le ma 
spui să facă ceva, care să înceapă cu litera M. 

— De ce cu litera M? întrebă împăratul. 

— De ce nu cu litera M? răspunse vrăiitorul. Dă-le timp 
de trei ani să cutreere lumea. lar acuma, la revedere, fiindcă 
eu am treabă”. 

Ilmăpratul se întoarse la palat, chemă împreună pe cei 
trei prinți şi le spuse să călătorească timp de trei ani de 
zile, dar să facă ceva, care să înceapă cu litera M. 

Prinţul Costea a vrut să ştie dece să înceapă cu litera 
M, dar împăratul se mărgini să răspundă: „Dece să nu în- 
ceapă cu litera M?” iar după aceea îi întrebă, dacă mai au 
nevoie de ceva. 

„Da, zise prinţul Florea. cred că e bine să cerem ajuto- 
rul „uriaşilor” (spunea aşa. stiind că îrate-său Costes era 
bun prieten cu o familie de uriași). 

„Sau ajutorul zânelor”, zise Costea, care ştia că prin- 
tul Blându era iubit şi ocrotit de zâne. 

„Mai bine să cerem ajutorul piticilor”, zise prinţul Blân- 
du, care ştia că prinţul Florea are prieteni printre pitici. 

Insă împăratul tăie scurt cu aceste cereri, zicându-le: 
„N'aveţi voe să cereţi ajutor nici dela uriași, nici dela zâne 
şi nici dela pitici! Să ştiţi numai că cei trei ani încep dela 
orele două după amiază din ziua de Miercuri. Acum chem 
aicea pe primul sfetnic, ca să-i spun, să scrie regulele şi po- 
vetele de care aveţi să vă ţineţi”. 

Primul sfetnic veni şi, lăudăros cum era. zise că va 
scrie nişte reguli şi nişte poveţi cum nu s'au mai văzut, însă 
vru Și el să ştie dece prinții trebue să facă ceva care să în- 
ceapă cu litera M. „Dece nu?” răspunse întrun glas împă- 
ratul şi cei trei prinți. 

Dar mai înainte de a începe să scrie regulele şi pove- 
tele, primul sfetnic socoti că trebue să ţină celor trei printi 
o cuvântare, în care vroia să spună că prinţul. care va cås- 
tiga, va face mai bine decât prinții, care vor pierde. Această 
cuvântare nu tinu decât patru ore şi patruzeci şi cinci de mi- 
nute, iar la sfârşitul ei, atât impăratul, cât şi cei trei prinți, 
adormiră buştean. 

Văzând aceasta. primul sfetnic, ieşi. umblând în vâriul 
picioarelor, si merse să se apuce de scris regulele şi pove- 
tile, de care cei trei prinți trebuiau să se ţină în timpul cà- 
lătoriei lor. A putut să le termine în doi ani şi 304 de zile. 
aşa că erau gata să fie văzute şi semnate de împărat toc- 
mai în ziua în care cei trei prinți trebuia să se înapoieze 
din călătoria făcută. 

Şi aşa, în după amiaza zilei de Miercuri, tocmai la orele 
două, au părăsit călări palatul, au mers o bucată de drum 
împreună, apoi Costea a ajucat spre Miază-noapte, Florea 


Poveste 


spre Miază-zi, iar Blându spre Răsărit, ca să găsească si 
să facă ceva. care să înceapă cu litera M. 


Prinţul Costea şi-a spus în gând că singurul lucru ce are 
de făcut, ca să fie bun pentru slujba de împărat, este să a- 
jungă a îi mai mare, peste toţi oamenii şi peste toate cele- 
lalte vietăţi de pe pământ. Călătoria mereu cu gândul ace- 
sta, dar gândindu-se în acelaş timp. şi la litera M. „Ce anu- 
me să fac, îşi vorbea singur, ca să înceapă cu litera M?”, 
dar după câteva clipe, strigă aşa de tare: „A! am găsit!”, încât 
calul său se sperie şi se ridică în două picioare. „Am găsit! 
Am găsit! zise el din nou. Dacă mă fac mare peste oameni 
şi vietăţi, înseamnă că am ajuns să fiu ceva, care începe cu 
litera M, aşa că am îndeplinit porunca tatălui meu si am 
câştigat pentru mine scaunul împărătesc”. 

In seara acelei zile prinţul Costea ajunse până aproape 
de marginea împărătiei şi poposi pentru la noapte la o câr- 
siumă, care se găsea dincolo de o pădure. Chiar în seara 
aceea, se apucă să înveţe meșteșugul, ca să ajungă meşter 
şi mai mare peste oameni şi animale. La cârciuma aceea era 
un câine care fusese învăţat de mai înainte să facă slui si 
alte lucruri. 

Costea îl chemă şi îi zise: „Slui!” iar câinele se ridică 
numai decât în două labe. ',Bun! îşi zise Costea. câinii mă 
ascultă. Inseamnă că am ajuns mai mare peste dânşii. A- 
cum să încerc şi cu cârciumarul. Ei, cârciumare, vino în- 
coa!” 

Cårciumarul veni, iar Costea îi porunci să Stea cu ca- 
pul pe masă şi cu picioarele drept în sus. Insă cârciumarul, 
care nici nu ştia despre Costea că este prinţ, îşi închipui că 
are de aface cu un ştrengar, care vrea să-şi bată joc de el. 
De aceea, în loc să asculte, îl apucă pe Costea şi-l puse să 
stea el cu capul pe masă şi cu picioarele în tavan. 

„Vai! îşi zise Costea, după ce sezu din nou drept. văd 
că meşteşugul meu încă nu se prinde cu oamenii”. 

Oricum, în săptămânile ce au urmat, a izbutit să a- 
jungă mai mare şi stăpân peste toate vietăţile din pădure, 
iar până la urmă, a putut să înveţe pe toţi leii să meargă 
după dânsul doi câte doi la rând. aşa cum ar merge şcolarii, 
pe când el însuşi mergea în fruntea lor, călărind pe leul cel 
mai mare. 

„Fraţii mei, îşi zise el, nu mă pot ajunge în meşteşugul a- 
cesta”. Incredinţat că îndeplinise în tocmai porunca tatălui 
său, Costea luă înapoi drumul spre palat. Se opri însă mai 
întâi la cârciuma, unde i se întâmplase ceeace ştim şi spuse 
leilor săi să se repeadă la cârciumar. să-l sfâsie si să-l în- 


ghità pe loc. „Asa se va învăţa minte, ca să mai fie necu- 
viincios cu un prinţ ca mine . 


Cât despre prinţul Florea, în acea hotăritoare după a- 
miazi de Miercuri, când a pornit la drum, şi-a zis după mul- 
tă gândire că tatăl său sa gândit la monedă, adică la bani, 
când a zis că fiii săi trebue să facă ceva, care să înceapă cu 
litera M. De aceea, îndată ce sosi la al doilea oraş mare din 
împărăție, merse numai decât la cea mai mare Bancă, unde 
cra cunoscut de toţi şi ceru să i se dea pe trei ani mai îna- 
inte, atât leafa sa cât şi leafa celor doi fraţi ai săi, prinții 
Costea şi Blându. Apoi, cu banii aceştia cumpără tot ce nu 
s'ar mai putea găsi. Aşa, cumpără, între altele, toate ouăle 
proaspete şi toate doctoriile, aşa încât nici un locuitor din 
oraş n'avea de unde să mai găsească un ou proaspăt sau 0 
doctorie. După aceea, prinţul Florea vându cu un câştig 
foarte mare tot ce cumpărase. Insă, după câtva timp, ouăle 
cumpărate de el se cam stricaseră, aşa că, după ce le-a vân- 
dut. el i-a învinuit pe cei dela care le cumpărăse, că i-au 
dat ouă stricate. 

In chipul acesta, nu numai că i-a silit să dea înapoi 
banii, ci, pe deasupra, să-i mai dea ca despăgubire şi o su- 
mă foarte mare. 

Si aşa, mai înainte de a se împlini cei trei ani, ajunse 
să fie omul cel mai bogat din împărăție. Putuse să cumpere 
toate casele, băncile, şi toate prăvăliile din oraşul acela, pre- 
cum şi moşii foarte întinse. ü 

„E sigur, îşi zicea el, că i-am întrecut pe fraţii mei şi 
că eu am câştigat dreptul la scaunul împărătesc”. Luă apoi 
drumul îndărăt spre palat. Insă după ce se abătu la banca 
dela care luase leafa pe trei ani înainte, îi înapoie directoru- 
lui băncii sumele ce luase pe socoteala prinților Costea si 
Blându. 


Când, la rândul său, prinţul Blându a pornit la drum 
în acea după amiază de Miercuri, el n'avea un gând hotărît 
despre unde avea să meargă sau despre ce avea să facă. 
Insă, după ce, ţinând mereu drumul spre Răsărit, merse două 
zile şi două nopţi. fără să se oprească, văzu că intrase în 
împărăţia marelui şi vestitului înpărat Măciucă. Auzise prin- 
tul Blându despre acest împărat, de care se spunea că este 
un căpcăun, şi a cărui oaste nu fusese înfrântă în nici un 
război. Cu toate acestea, fără să se sperie, prinţul Blându 
merse drept la palat, dorind să vadă şi să cunoască pe îm- 
păratul Măciucă. 

Insă când a intrat pe poarta palatului, el a văzut pe fii- 
ca lui Măciucă, pe frumoasa domniță Mirina, plimbându-se 
în grădină cu balaurul, la care ţinea aşa de mult. Chipeş 
era prinţul Blându, dar nespus de- frumoasă era  domniţa 
Mirina. In afară de aceasta, pe cât era Măciucă rău la su- 
flet şi împietrit la inimă, pe atâta de bună şi miloasă era 
Mirina. Apoi, atât ea, cât şi prinţul Blându, erau tineri şi 
bogaţi. 

In sfârşit, ca să mai scurtez povestea, spun că s'au în- 
drăgostit unul de altul, iar prinţul Blându a uitat şi despre 
împărăția tatălui său şi despre cei trei ani si despre ceva, 
care să înceapă cu litera M. Toate gândurile îi erau îndrep- 
tate spre iubita sa Mirina. N'a trecut la mijloc o săptămână, 
de când se văzuseră şi cunoscuseră, că, învoindu-se şi im- 
păratul Măciucă, s'au căsătorit, făcându-se o nuntă, aşa cum 
sunt nunțile împărăteşti din basme. 

Rămăseseră numai puţine zile până la împlinirea celor 
trei ani. Prinţul Blându nu şi-ar fi adus aminte de lucrul 
acesta, dacă împăratul Măciucă nu i-ar fi spus că a hotărit 
să cucerească împărăţia tatălui lui, că vrea să-l dea jos de 
pe scaun, iar din palatul lui să facă o casă de vânătoare. l-a 
mai spus că a şi trimis oastea, ca să aducă toate acestea la 
îndeplinire, mai înainte de sfârşitul săptămânii. 

Aflând astfel de veşti, prinţul Blându nu mai stătu să 
se gândească şi să chibzuiască asupra ceeace are de făcut. 
Sări în şeaua calului şi porni ca vântul drept spre palatul 
tatălui său. Tocmai atunci se înapoia şi prinţul Costea, mer- 
gând în fruntea leilor săi şi întâmpinat de uralele întregu- 
lui popor. 

După puţin, iată că se văzu venind şi prinţul Florea, a- 
ducând cu el un şir lung, foarte lung de cai, încărcaţi cu 
lăzi de bani de aur. Şi prinţul Florea îu intâmpinat cu urale 
de bucurie. 


11 


` F ØK 


Insă, când se ivi prinţul Blându, venind în goana ne- 
bună a calului, se întreba toată lumea cam ce ar putea a- 
răta el, ca să poată sta alături de ceeace arătaseră prinții 
Costea şi Florea. 

„Eu unul nam ce arăta ceva în felul celor ce au ară- 
tat frații mei, zise prinţul Blându. Vă spun numai că dacă 
nu mă faceţi împărat mai înainte de a se încheia această 
săptămână, aflaţi că va veni împăratul Măciucă cu toată 
oastea sa, şi că va fi sfârşitul împărăției şi al vostru al tu- 
turor. Insă, dacă mă faceţi pe mine împărat, fără să mai staţi 
pe gânduri, fiica lui, pe care eu am luat-o în căsătorie, va 
fi împărăteasă, aşa că el n'are să vă mai supere. Dar trebue 
să vă hotăriîţi cât mai repede, fiindcă oastea lui Măciucă se 
apropie”. `, i 

La auzul acestor veşti „cei de faţă, speriați, au început 
să vorbească cu toţii în acelaş timp, voind să găsească mii- 
locul de a face cât mai repede împărat pe prinţul Blându. 
Insă, iată că se aruncă în vorbă primul sfetnic împărătesc 
şi zise că nu poate îi făcut împărat decât acela dintre prinți 
care a făcut ceva, care să înceapă cu litera M. L-a întrebat 
deci pe-prinţ, ce a făcut el ceva, care să înceapă cu această 
literă. / 
„Am luat, răspunse Blåndu, pe domnita Mirina în căsă- 
torie, iar, cum vedeți, numele ei, începe cu litera M. Acum 
am venit să vă scap de moartea ce vă pregăteşte împăratul 
Măciucă al cărui nume începe tot cu litera M. Vedeţi, prin 
urmare, că am îndeplinit întocmai porunca tatălui meu”. 

Nici împăratul, nici poporul nau mai stat pe gânduri, ci 
s'au gândit să-l facă împărat pe prințul Blåndu si în chipul 
acesta, împăratul Măciucă s'a întors din drum şi n'a mai fă- 
cut împărăției nici o supărare. 


Povestită de VASILE STĂNOIU 


„PRE EEE CEE PRE N E E E BIET pap A o 


A apărut „POVEȘTI DIN TRAISTA FERME- 
CATĂ" de vechiul și distinsul nostru colabora- 
tor d. D. C. Mereanu. 

E o carte pe care o recomandăm călduros 
cititorilor noștri. 


“` 


Inelul lu mecat 


AP! jap... Jap! dap! Codrul gemea de loviturile 
securii, ce-i dobora pe cei mai falnici stejari. 

Gheorghe muncea de zor şi-şi stergea din 
când in când broboanele de sudoare cu o basma 
albastră, cât toate zilele de mare. 

Jap! iap! Grea-i munca! 

„Gheorghe!!... N'auzi, Gheorghe? 

— Ce, ma chemat cineva? x 

— Gheorghe, ascultă-mă! 

Nu-i lucru curat, se gândi omul 'şi-şi făcu cruce. 
N'auzi. Gheorghe? 

— Cine mă chiamă în pustietatea asta şi încă pe nume? 

— Eu, Gheorghe. eu!” — se auzi din nou o voce de co- 
pilă, ce venia de undeva din apropiere. 

Lui Gheorghe i se făcu părul măciucă. 

„Ce, ce-e vrei dela mine?... Unde eşti?... Cine eşti?... 

— Nu-ţi fie frică, Gheorghe! Sunt zâna codrului. Am 
fost fermecată de un pitic rău şi închisă aci. în trunchiul a- 
cestui stejar, unde stau de cinci sute de ani. Scapă-mă. 
Gheorghe. şi te voi face fericit! 

— Vei fi find tu drac, nu zână şi vrei să pui stăpânire 
pe bietul meu suflet. Dă-mi bună pace! 

— Vino mai aproape, Gheorghe. şi ai să vezi că's zână 
şi nu drac”. 

Gheorghe îşi luă inima'n dinţi şi se apropie cu băgare 
de seamă de stejar. Dintr'o crăpătură mică. zâna îi întinse 
un deget. 

„Vezi degetul meu? 

— Da, îl văd. E frumos şi alb ca de copilă. Dracul tre- 
bue să aibă ghiare şi eu nu văd ghiare... Fi! şi ce vrei dela 
mine? 

— Despică stejarul, ca să pot ieşi de aici. N'are să-ţi 
pară rău. la însă seama să nu mă loveşti”. 

Jap! jap! răsună din nou codrul. Incă o lovitură de se- 
cure şi stejarul se desiăcu în două, iar frumoasa zână ieşi 
dintr'însul. 

A „Ce mult iti multumesc, Gheorghe! Primeşte ca răspla- 
tă acest inel, el îţi va aduce noroc. Are darul să-ți împli- 
nească trei dorinţe, dacă îl pui în deget”. 


Gheorghe sta năucit şi nu-şi credea ochilor. O zână. 
o zână în carne şin oase!! Ce frumoasă e! 

Se simţea prea fericit. Şi ca să dea graiu sufletului, în- 
cepu să chiue în gura mare, să-l audă toate vieţuitoarele 
codrului. 

O! ce nar fi dat el, s'o fi putut elibera şi mântui de far- 
mec cu zece ani înainte, când era încă holtei şi n'o cunoş- 
tea pe. Maria, nevasta lui! Dar aşa a vroit soarta. El, mun- 
citor sărac. rămas de mic orfan, era sortit muncii şi se bi- 
zuia numai pe puterea braţelor şi iscusinţa palmelor sale 
pline de bătături. 

Fericirea, dreptatea, recunoştinţa... îl ocolesc pe orfan. 
Pentru el ajung truda, suferinţa şi resemnarea. Şi acestea 
sunt virtuţi. s 

Gheorghe privea la inel, îl invårtea în toate părțile şi 
credea că visează. Dar nu visa. Tinea în mână un inel ade- 
vărat, un inel de aur, ce abia îi încăpea în degetul cel mic. 
Cunoscåndu-i taina, puse securea pe umăr si o luă razna 
spre casă. 

„Mario! Mario! strigă el plin de fericire. De acuma nu 
mai mâncăm borş cu fasole şi ceapă cu mămăligă. De acu- 
ma mâncăm şi nci ca boerii, Mario. Tu nu vei mai locui in 


“bordei ci într'un palat şi vei avea maşină la scară. Iți iei O 


jupâneasă şi doică la copii şi.... ai să vezi. lar eu mi-oiu 
fuma pipa într'un fotoliu căptuşit cu piele, în fata unui apa- 
rat de radio... Ce ştii tu, Mario!... Şi copiii noştri vor avea 
guvernantă şi vor pleca vara la mare. 

— Dar ce sa întâmplat. omule? Mi se pare că 
pierdut minţile. 

— Pst! e o taină, auzi? o taină. Ţi-o spun numai ţie, dar 
nu cumva s'o afle şi vecinii!” 

Şi Gheorghe îi povesti întâmplarea cu zâna codrului. 

Mariei mai întâi nu-i venea să creadă. Se obişnui însă 
curând cu belşugul ce o aştepta. Şi de ce nu! Se şi vedea, îi 
gândul ei, cucoană în toată legea, şi i se părea că aude chiar 
clacsonul maşinei dela scară. 

Omul avea însă o foame de lup. Nevasta îi puse înainte 


ţi-ai 


(Citiţi continuarea în pag. 14-a) 


Arrr 


N fiecare după amiază, cànd se întorceau dela 

şcoală, copiii aveau obiceiul să meargă si să se 

joace în grădina uriasului. 

Era o grădină mare si frumoasă.-cu iarbă verde 

şi moale. Ici şi colo, răsăreau asemeni stelelor 
flori frumoase. Mai erau în grădină doisprezece  persici, 
care se impodobeau primăvara cu flori plăpânde albe si 
trandafirii, iar toamna dedeau fructe foarte: gustoase. Pă- 
sările se așezau în pomi şi cântau așa de dulce, încât copiii 
se opreau din joacă în dorinţa de a le asculta. „Cât de feri- 
eiti suntem aici!” își ziceau ei unul altuia. 

lată însă că într'o zi uriașul se întoarse acasă. Mersese 
în vizită la prietenul său căpcăunul şi sezuse acolo şapte 
ani de zile. După ce au trecut cei şapte ani şi după ce i-a 
spus căpcăunului tot ce avea să-i spună, sa hotărît să se 
întoarcă la casa sa, care era un palat. Când sosit, i-a 
văzut pe copii jucându-se în grădină. 

„Le faceţi voi aici?” le strigă el cu o voce aspră, iar 
copiii au rupt-o la fugă. 

„Grădina mea este numai a mea, zise apoi uriașul. 
Oricine poate înţelege atâta lucru, iar nimeni, afară de mine 
insumi, nare voe să se joace în grădina mea”. A clădit de 
jur împrejur un zid înalt şi a scris pe o scândură ceeace 
urmează: 

„INTRAREA OPRITA SUB PEDEAPSĂ SEVERA” 

Precum vedem, era un uriaş foarte egoist. 

Sărmanii copii nu mai aveau nicăieri unde să se joace. 
Au încercat ei să se joace în drum, însă drumul era tare 
prăfuit si plin cu pietre aspre, ceeace lor nu le plăcea de 
loc. Şi aşa, se tot învârteau în jurul zidului înalt, după ce 
eşeau dela şcoală. şi vorbeau despre frumoasa grădină a 
uriaşului. „Cât de fericiţi eram acolo!” îşi ziceau ei unul 
altuia. 

Sosi apoi Primăvara şi peste tot erau flori şi păsări 

cântărețe. Numai în grădina uriaşului egoist era încă larna. 
Păsările nici nu se gândeau să cânte în acea grădină, în 
care nu mai erau copii, iar pomii uitaseră să înflorească. 
Numai într'una din zile o floricică frumoasă îşi scoase căp- 
sorul din iarbă. dar când văzu scândura de pe zid. simţi 
atâta mâhnire din pricina copiilor, că se vâri din nou în 
pământ și se culcă să doarmă. 
Singurii care se simțeau bine acolo, erau Zăpada și Ge- 
„Primăvara, ziceau ei, a uitat de grădina aceasta, așa 
„ Zăpada acoperi verdeaţa cu 
iar Gerul zugrăvi în argint toţi pomii 


rul. 
că noi vom sta aici tot anul” 
albă sí mare. 


o haină 


Poveste de marele scriitor englez Oscar e 


din grădină. Apoi invitară Crivăţul să stea cu ei, iar Cri- 
văţul veni. Infăşurat în blăni, sburda toată ziua dealungul 
grădinei şi dedea jos oalele şi străchinile de pe ci min. 

„Aici e un loc încântător, zicea Crivăţul. însă trebue să 
spunem şi Grindinei să vie să ne viziteze. Veni și Grin- 
dina. Trei ore în fiecare zi, alerga ca o nebună pe acope- 
rișul casei uriaşului. până ce sfărâmă cele mai multe țigle, 
apoi o luă şi mai nebunește prin grădină, alergând cât pu- 
tea mai iute. Era îmbrăcată într'o haină cenuşie. iar su- 
flarea îi era rece ca ghiața. 

„Nu înţeleg dece Primăvara întârzie să vie”, îşi zicea 
uriașul, stând la fereastră şi privind la „grădina sa albă și 
înghețată. „Cred că s'a făcut o schimbare în mersul tem- 
peraturei” 

Insă Primăvara nu veni de loc şi nici Vara. Toamna 
dete fructe aurite la toate celelalte grădini, numai grădinei 
uriaşului nu-i dete nici un fruct. „Este prea egoist”, îşi 
zisese Toamna. Și aşa, acolo era mereu larnă, iar Crivăţul, 
Grindina. Gerul şi Zăpada sburdau toată ziua printre ar- 
bori. 

Dar într'o-dimineaţă, când uriaşul stătea treaz în pat. 
iată că auzi un cântec foarte plăcut. Cântecul acesta îi suna 
aşa de dulce la urechi, că uriașului i se păru că aude tre- 
când muzica împărătească . 

Insă nu era decât cântecul unei păsări mici, care cânta 
în fata ferestrei. Dar era aşa mult de când uriaşul nu au- 
zise în grădina sa cântec de păsări. că Í se păru că aude 
acum cea mai frumoasă muzică de pe pământ. 

Atunci Grindina sa oprit să-i mai tropăe deasupra 
capului, Crivăţul sa oprit din våjåit, iar un parfum îmbă- 
tător intră prin fereastra deschisă, 

„Cred că, în sfârşit. a sosie Primăvara 
Sări din pat şi privi afară. 

Ce a văzut? A văzul 


” îşi zise uriașul. 


priveliștea cea mai minunată. 
Printo gaură ce făcuseră în zid, copiii intraseră în gră- 
dină si se căţăraseră în ramurile pomilor. In fiecare pom 
era câte un copil. Pomii erau aşa de mulţumiţi că îi văd 
din nou pe copii, că se acoperiseră dintro dată cu flori, pe 
când mişcau drăguţ ramurile în jurul capetelor copiilor. 
Păsările sburau din pom în pom, ciripind şi cântând feri- 
cite. iar florile răsăriseră din verdeață şi priveau râzând. 

Era, în adevăr, o privelişte încântătoare. Numai îutr'un 
colț al grădinei stăpânea încă larna. Era colțul cel mai în- 


Citiţi continuarea în pag. 14-a) 


CONTINUAREA DIN PAG 12-A LA POVESTEA: 


mâncarea obişnuită şi sub cuvânt că pleacă la fântână, după 
apă proaspătă, dete o raită pe la toţi vecinii si le spuse tai- 
na. Nu trecură nici zece minute şi se pomeniră că le vin 
oaspeţi: primarul, primăreasa şi încă câteva vecine. 

„Ascultă, Gheorghe. grăi primarul. nu sunt curios, tot aş 
vrea să cunosc şi cu taina ta. Dar să ştii că nu's curios, nu- 
mai as vrea să ştiu”, 

Omul ca să scape de el, puse inelul în degetul Mariei 
şi ieşi afară. 

„Si ce-ai să-ţi doreşti, vecină? o întrebă primarul. du- 
pă ce Maria îi destăinui puterea inelului”. 

— Aceasta © las în seama lui Gheorghe, răspunse Ma- 
ria. 

— Dar la drept vorbind nici nu cred, vecină, că inelul 
acesta are darul să-ţi împlinească trei dorinţe. Imi pare că 
vrei să-ţi baţi joc de noi. Să ştii că până nu văd. nu cred. 
Aşa's eu, Toma necredinciosul. Puţini mincinoşi am mai în- 
tâlnit în viaţă? Nu te cred şi pace. 

Şi ce dorinţă ai avea d-ta. d-le primar? 

— Ei! eu aş dori să am aici pe masă o strachină cu câr- 
naţi calzi. 

— Cârnaţi calzi? De. war îi rău. se gândi femeia şi ca 
să nu treacă drept mincinoasa. zise cu glas ridicat: 

„„Inelule, vreau o strachină cu cârnaţi calzi!” Cât ai 
clipi din ochi. dorinţa ei se împlini. De uimirea celor de fată 
nici nu mai vorbesc. 

Tocmai atunci intră şi Gheorghe în casă. Văzând stra- 
china cu cârnaţi şi înțelegând ce se întâmplase, scoase Ma- 
riei inelul din deget. O mâhnire adâncă îl cuprinse, văzând 
că i-au rămas numai două dorințe. Şi fără să-și dea bine sea- 

„ma ce face. se răsti către nevastă: 

„Sta-ţi-ar cârnaţii în nas. să-ţi stea!” 


„INELUL FERMECAT" 


Asta a fost deajuns. Intr'o clipă se lipiră toţi cârnaţii 
de nasul Mariei. 

Vecinii izbucniră în râs. Râdeau toţi, de se cutremurau 
ferestrele bordeiului. 

Primarul îl mângâie pe Gheorghe și-i dădu sfatul s 
ducă nevasta la Mosi. 

„Vei face o treabă bună. — spunea el. 

— la, nu mă mai lua şi'n râs, oftă Gheorghe. Mai bine 
mi-ai ajuta să scăpăm nasul Mariei de afurisiţii de cârnaţi”, 

Atunci se puseră cu toţii să tragă de cârnaţi, dar de- 
geaba: erau crescuţi de nas şi nu se deslipeau în ruptul ca- 
pului. 

Maria, la rândul ei, ţipa cât o lua gura. Au încercat apoi 
să-i taie cu un ferestrău, dar nici aşa nu isbutiră. 

Lui Gheorghe i se umplură ochii de lacrimi. O iubea 
pe Maria, căci îi fusese tovarăşă credincioasă. părtaşa mul- 
tor necazuri. Nu-i mai rămăsese decât o singură dorinţă: 
Maria lui să scape de cârnaţi. Şi dorinţa i se împlini. 

A doua zi se întoarse codru si se plânse zânei de ne- 
socotinţa nevestei. Zâna îi zise: 

„Inelul ce ţi l-am dat. şi-a pierdut puterea. Nu mai am 
altul. Taina trebue păstrată, chiar şi atunci, când ţii la so- 
tie. De aceea să nu te miri că te-a ocolit norocul. Eu mi-am 
făcut datoria”. 

Jap! iap! răsună din nou codrul. Gheorghe munceşte 
din greu. Când oboseşte. se aşează pe un trunchiu de ste- 
jar. plânge şi zice: 

„De nu era limba. eram azi 
aceea pe care am mântuit-o”. > 

Dar eu cred cà tot era zână. lar cine nu mă crede. s'o 
caute în codrul, care tânieşte după cei mai falnici stejari ai 
săi. EUFROSINA SIMIONOVICI-CERNĂUŢI 


să-și 


fericit. Tot era drac 


N 


CONTINUAREA DIN PAG. 13-A LA POVESTEA: 


depărtat din grădină şi acolo stătea un băeļaş. Era aşa de 
mic båetasul acesta. cå nu putea ajunge până la ramurile 
pomului. De aceea, se învârtea în jurul pomului, plângând 
amar. Sărmanul pom era încă acoperit cu ger si zăpadă, iar 
Crivăţul sufla si sburda încă printre erăcile lui. 

„Copilaşule drăguţ, suie-te în mine!” îi zicea pomul. 
plecându-şi cât putea mai jos ramurile. Insă copilul era 
tare micuţ. 

Când văzu aceasta, inima uriașului se înmuie şi se 
topi. „Cât am fost de egoist. îşi zise el. Acum înţeleg dece 
Primăvara n'a voit să vie la mine. Am să-l pun pe mititelul 
acela în vârful pomului, am så dau jos zidul ce am făcut, 
iar grădina mea trebue să fie pentru totdeauna locul de 
joacă al copiilor”. Şi era foarte supărat pentru ceeace fă- 
cuse până atunci. 

Sa coborit din odaia în care şedea, a deschis larg de 
tot poarta si s'a dus în grădină. Dar copiii, îndată ce l-au 
văzut, s'au speriat asa de tare, că au şi luat-o la fugă. Și 
iarăşi se făcu larnă în grădina uriașului. Numai băețașul 
cel mititel n'a fugit, de oarece ochii îi erau asa de plini de 
lacrimi, că n'a putut să-l vadă pe uriașul când venea. 

Insă uriașul a mers. încetişor, l-a luat frumos în braţe 
și l-a pus în pom. Intr'o clipă, pomul s'a acoperit cu flori. 
iar. păsările au venit să cânte în ramurile lui. Dar băc- 
țaşul şi-a întins braţele, şi le-a trecut'în jurul gâtului uria- 
șului şi l-a sărutat. Ceilalţi copii. când au văzut că uria- 
sul nu mai este rău. s'au întors alergând, iar cu dânşii sa 
întors şi Primăvara. 


„Copii. le zise uriașul, de acum încolo grădina aceasta 
este grădina voastră”. Luă apoi o secure mare si dete jos 
zidul din jurul grădinei. Lumea care mergea la ora prân- 
zului la târg, lau văzut pe uriaş jucându-se cu copiii în 
grădina cea mai frumoasă ce se pomenise vr'o dată. Sau 
jucat toată ziua, iar seara i-au spus la revedere pentru ziua 
următoare. 

„Dar unde este micul vostru prieten? îi întrebă el. Unde 
este båetasul pe care eu însumi l-am suit în pom?” Uriașul 
iubea mai mult pe acest băeţaș, fiindcă îl sărutasc. 

„Nu stim unde a plecat, răspunseră copii. 

Să-i spuneți că mi-e dor de el şi că vreau să vie 
mâine”. Insă copiii i-au zis că ei nu ştiu unde stă băețașul 
acela, pe care nici nu-l văzuseră până în ziua aceea. De 


Guna 


„GRĂDINA CARE NU INFLOREA" 


răspunsul acesta uriașul se simţi foarte mâhnit. 

In fiecare după amiază, când terminau cu şcoala, copiii 
veneau să se joace cu uriașul. . Numai båetasul, la care 
uriașul ținea asa de mult, nu mai veni. Uriașul se purta 
foarte drăguţ cu toţi copiii, ducea însă dorul primului său 
prieten mic şi deseori vorbea despre dânsul. „Ce mult aş 
dori să-l văd din nou!” avea el obiceiul să zică. 

Au trecut ani la mijloc. iar uriașul a îmbătrânit si și-a 
pierdut puterea. Nu mai putea să se joace, ci şedea într'un 
scaun mare, privea la jocurile copiilor şi îşi admira gră- 
dina. „Am, zicea el, multe flori frumoase, dar copiii sunt 
florile cele mai frumoase”. 

Intro dimineaţă de iarnă, uriașul pe când se îmbrăca, 
se uita afară pe fereastră. Acum nu mai avea ură şi necaz 
pe larnă, fiindcă știa că larna este mai de grabă Primă- 
vara, care doarme, şi că florile se odihnesc. 

Dintr'o dată. se frecă mirat la ochi — şi privi. privi 
țintă. Ceeace vedea, era o adevărată minune. In colțul cel 
mai îndepărtat al grădinei, era un pom acoperit în înter- 
gime cu frumoase flori albe. Ramurile pomului erau toate k 
de aur, pe cånd fructe de argint atårnau in jos. Sub po- 
mul acela sta copilul la care uriasul tinea asa de mult. 

Uriasul a esit din odaie in culmea bucuriei si a dat fuga 
în grădină. Merse alergând la copil. Insă, când a venit lânga 
el, sa rosit la faţă de mânie. si l-a întrebat pe copil: „Cine 
a îndrăznit să te rănească?” L-a întrebat aşa, de oarece a 
văzut în palmele dela mâinile copilului urmele a două cuie 
şi alte două urme de cuie în picioarele lui. 

„Cine a îndrăsnit să te rănească pe tine? strigă uriașul. 
Spune-mi, ca să iau sabia mea cea mare și să-l taiu în bu- 
căţi. 

Nu, să nu-l tai, răspunse copilul, pentrucă rănile 
acestea sunt răni de iubire pentru oameni. 

— Dar cine esti tu?” mai întrebă uriașul. Și cuprins de 
o teamă ciudată, căzu în genunchi înaintea copilului. 

Insă copilul zâmbi uriașului, apoi îi zise: „Mai lăsat 
odată să mă joc în grădina ta; dar astăzi trebue să vii cu 
mine ca să te duc la grădina mea, care este Raiul”. 

In după amiaza aceleiași zile, când copiii s'au dus din 
nou la grădină, l-au găsit pe uriaş zăcând mort sub pomul, 
care era tot acoperit cu flori albe. 

Din limba engleză de ALI BABA 


Concursul de jocuri 


SERIA IV 


Rândunica 


ORIZONTAL: 
lătoriilor păsărești. 
ciorii seamănă cu un vehicul. 16) Anotimpul când rândunelele se 
întorc din ţările calde. 22) Cel ce trage cu arcul. 23) ... de Janeiro. 
26) Păsărică mică si frumuşică. 


2) Posed. 4) Zeul soarelui. 5) Anotimpul că- 
9) Boală de piele. 11) Aceea. 15) Strigătul 


VERTICAL: 1) Fir de fier. 2) A lucra pământul e tot una cu 
un papagal. 3) Tăcere! 6) Lucrez pământul sau măsură de pământ. 
7) Floare roşie. 8) A vorbit și ...... că şi ele om (2 cuvinte). 
12) Jumătate „chip”. 13) Măsură agrară. 17) Apucă! 18) Două litere 
din „măr”. 19) Ce e mic mititel! mai lungă-i coada decât el. 20) 
Cu ce se spoese casele. 20 a) Astfel. 21) Mistuesc prin foc. 24) In- 
ceput de „iuțeală”. 25) Pană... de despicat. 


NICOLAE S. GHEORGHE 


Omonim 


1)... „ Mediterană este întindere de apă din sudul 


Europei. 


B. Neumann şi Natansohn S. 


Joc de isteţime 


„In pivniță când m'am urcat, 
Peste un butoi cu vin am dat”. 
Ce greşală observați în versurile de mai sus? 
MOŞ CINEL 
Concursul de jocuri pe luna Mai are cinci serii; prin urmare 
se termină în numărul viitor. 


NICU P. VIDU 
RENI 


Formaţi din literele de mai sus numele unui cunoscut colabo- 
„rator al nostru, M. C. 


Premii acordate cititorilor noştri cu prilejul 
concursului pe luna Mai 


1) Un serviciu de ping-pong. 

2) O minge de foot-ball. 

3) Două aparate de radio cu galenă. 

4) Un aparat de radio cu lămpi. 

5) Un costumaş tricotat „Monica”. 

6) Două costume de bae, pentru 'copii. 

7) O minge de plajă. 

8) Două jocuri distractive. 

9) Două ceasornice de mână „Tellus”. 

10) Patru premii a câte 250 lei, în cărţi, din editura 
„Adeverul”. : 

11) Două abonamente pe un an la „D. C.”. 


CINEL 


Deslegătorii concursului pe luna Martie 
CAPITALA 


Mircea Teodorescu-Zig (14); Dorel şi Louis Pollingher (14); 
Corneliu Dragomirescu (14); Paulette Blanc (14); Conea Elvir 
(4); Ileana Danciu (13); Epurescu Traian (14); Edmond Moser 
(14); Calmuschi Mircea (14); Harlat Teodora (14); Nataliţa Ra- 
dovici (13); Teodorescu I. Andrei (14); Lulu Soltescu (12); Mu- 
seteanu D. Ion (14); Măriuca Bilciurescu (14); Cora si Zina Smi- 
lovici (14); Rudolf Braunstein (15); Christian V. Tomescu (14): 
Cristodor S. Elvira (14); lacomi Virginia (13); Bădescu Veronica 
(15); Klaiman Goldiţa si Rubinstein Harry (14); Ionescu I. Vir- 
gil (15); Mioare Popescu (13); Urzică C. Mircea (14);  Rădu- 
lescu Niculina-Verona (15); Avram Klar (10); Renée si Benony 
Weissman (15); Liliana Sternbach (14); Niculescu Ştefănel (15); 
Dumitru Dimopol (15); Bogdan N. Sergiu (15); Vasiu I. loan (13); 
Popa Elisabeta (14); Irina Vasilescu (14); Narbaled Lutelub Rec 
(14); Stănescu FI. Cristian (4); Baier Michel (13); Lipcovici Nelu 
(12); Moscovici lancu (14); Zaharia M. Constantin (12); Emil T. 
Pantazopol (15); Del Pincas (15); Iacob Solo (14); Alma si Bruno 
Lax (14); Elena Palita (14); Bădulescu P. Nicolae (13); Marga- 
reta Chiriţescu (13);  Miuţa si Ionel Alecu (15); Löbel Leonida 
(13); Alexandru Titei (15); Ehrmann Gunter (4); Nelica Petraru 
(10); Mircea Grünberg (4); Frida Bercovici (8); Dragomirescu 
Maria (4); Ionescu Viorica (4); Mircea D. Bărbulescu (14); Ale- 
xandru Schurberg (4); Marius Filimon (13); Stănescu N. Gabriela 
(15); Liviu Clejan (6); Elena şi Constanța Caranicola (15); Mi- 
hzilescu N. Niculae (11); Alfred Vrany (15); Cerchez T. D. (15); 
Carolina Liber (15); Bombonica V. Fussu (14); Natansohn Ştefa- 
nia (4); Norica Saraga (14); Alexndru Stotz (15); Alexandru 
Wexler (14); T. si G. Florescu (15); S. G. Radu si V. loan (14); 
Cica Georgescu (15); Strothman Egon (15); Emilia Dimitriu (14); 
Sofica Alcalay (15); Dana Negreanu (1); George Valentin Albu- 
lescu (15); Sorinel-Octave Gottesman (15); Alice Stoicescu (10); 
Drăgușin F. Petre (12); Andrei N. lulian (15);  Balabeş Maria 
(10); Klechner Carola (15); Mihail Capţa (15); Cornelia Con- 
stanța I. Voiculescu (10); Teodosiu Constantin 13); Vera Eugenia 
Chirnoagă (15); Ionescu J. (14); Dan Scarlat Alten (13); Puica 
Pribeagu (15); Simona Adania (10); Margareta Angelescu (13); 
Mircea şi Sergiu Blauștein (13); Silvia Grünhaus (15); Arjocianu 
V. Lazăr (15); Bolintineanu Ivonne (13); Spirea Petre (13); Or- 
man C. Virginia (14); Rusnac V. Constantin (14); Teodorescu C. 
Gheorghe (12); Dumitru Gujbă (15); Aurel Teodorescu (4); Lăză- 
rescu şi Maly Rafailovici (15); Bonbonel Frâncu (13); Davidov D. 
şi Carol Hacerab (13); Ghips P. Richard (15). 


CUPON DE JOCURI SERIA 3-4 


PE LUNA MAIU 


Numele și p onumele 


Doui copii precoci. 


1) In Cismigiu 


` Palatul Mogoşoaia 


3) Lacul Băneasa 


4) Universitatea 


i è 
s 


Vă plac acești catelusi? Prețul 5 lei 
A DE SES ii 


De-ale Incepătorilor 


O păpușe își povestește viaţa 


Eram gata. Mă împachetă cu alte mii de jucării; în- 
lâiu întro hârtie subțire, după aceia în paie, mai departe 
nu mai ştiu..... pentrucă eram acoperită pe ochi şi nu ve- 
deam. 

Deodată mă pomenii într'o vitrină rece si aburită, 
aşa încât nu puteam vedea bine afară. Mă aflam într'o 
cutie, legată de mâini şi de picioare prin nişte panglicu- 
te galbene. Purtam o pălărie mare de paie, dacă spun ma- 
re, vă rog să mă credeţi că nu era chiar asa de mare ca 
pălăria cea nouă a coanei Frosa. Aveam o rochie albă de 
mătase, mărgele la gât, pantofi negri de lac şi ciorapi albi. 

Mă uitai împrejur. In dreapta mea era o păpuşe mai 
mică, cu părul negru şi cu o rochie verde. In stânga, o 
maimuţă de pâslă cu o tobă în mână. în cap purta un fes, 
iar pe nas avea ochelari. De jur împrejur, erau tot telul 
de jucării, uncle mai mari, altele mai mici, unele mai u- 
câte, altele mai frumoase, altele erau lucruri. care pentru 
mine nu aveau nici o valoare; de exemplu, un creion sau 
un penar. 

După ce mă uitai împrejur, rămăsei foarte 
fiindcă mi se părea că sunt cea mai frumoasă. 


mândră, 
Multă iu- 


me, care trecea pe stradă, se apropia, privea în galantar 
și își urma drumul. De multe ori copiii se uitau la mine 


şi mă arătau cu degctul. Dacă as fi avut graiu, i-aş fi în- 
‘ebat: „Nu-i asa că sunt frumoasă?” 

Intro zi, o fetiţă se opri şi mă cumpără. Atunci iarăşi 
ca la început nu mai văzui pentru un ceas, poate, lumina. 
Peste un ceas, mă aflam într'o odae frumoasă pe margi- 
nea unui pat. Mă uitai împrejur, cum făcusem atunci când 
mă adusese în prăvălie. Era o odaie de copil. Un påtut alb, 
pe care mă aflam eu, acoperită cu o cuvertură albă, un 
garderob cu o oglindă, o măsulă cu două scaune şi un fo- 
toliu. In faţa mea era garderobul. Mă uitai în oglindă, care 
era în fata mea. Pentru prima oară îmi văzui obrazul. E- 
ram albă si cu obrajii roz, o gură mică, un nas obraznic, 
ochii albaştri si un păr negru si buclat. 

Aș fi fost mai mulțumită să am părul blond! As mai 
fi stat aşa încă mult timp cugetând, dacă nu sar fi deschis 


ușa. O fetiţă-cam de vre-o 3—4 ani, cu părul blond şi care-i ` 


cădea în bucle pe spate, intră. Avea ochii tot ca ai mei. 
Mă luă în braţe şi mă sărută pe frunte, apoi mă aşeză cu 
grije la loc. După aceia plecă. Se întoarse după puţin timp 
cu o doamnă, care era mama ei. O desbrăcă şi după ce o 
sărută, ieşi. Eu mă găseam -acuma pe fotoliu. Fetiţa în- 
genunchie și spuse rugăciunea, mai aruncă o privire asu- 
prea mea, închise ochii, iar după puţin timp adormi. 

A doua zi fetița mă luă în pat la ea. Se vedea că era 
bolnavă. Era roşie şi tușea. In ziua accea, mama fetiţei 
stătuse lângă ea. De câteva ori veni un domn mic și gras 
cu ochelari, care părea că este doctorul. După plecarea 
doctorului, veni tatăl fetiţei. şi-i aduse fel de fel de poze şi 
jucării. 

Fetița nu se uită la nici una, numai pe mine mă ți- 
nea strânsă la piept. Mi se făcuse milă de biata fetiţă. 
Dacă aş fi avut lacrimi, aș fi isbucnit în plâns. Din zi în 


DIMINEAȚA 


C O 


P IT-4+- L OR 


Revistă săptămânală pentru copii şi tineret 


16 


PAGINI S -EEJ 
——Ý—T— 


F. 
E ad 


zi oamenii care ne înconjurau, păreau mai trişti. mai ne- 
căjiți. Intr'o zi veni doctorul şi-i spuse ceva mamei. Acea- 
sta isbucni în plâns. In ziua aceea, Anişoara, “fiindcă asa 
o chema pe fetiță, părea mai tristă, mai aşezată ca întot- 
deauna. Seara închise ochii, ca să nu-i mai deschidă nicio- 
dată. 

După câteva zile fui dată în dar de mama Anişoarei u- 
nei copile mici şi sărace, care trăia prin vecini cu o bunică 
a ei, într'o căsută mică şi umedă. li făcui o nespusă bucu- 
vie copilei acesteia, pe care o chema Marioara. Fui pusă în 
odaia cea mai bimă pe care o aveau (aveau numai două 
odăi), fiind socotită drept un lucru de mare pret. Peste 
câtva timp veni la Marioara un văr de-al ei. Acesta se uită 
la mine și mă admiră. Atunci rugă pe Marioara să se joace 
cu mine. Marioara mă luă de pe pat. unde eram aşezată şi 
merse să se joace cu vărul ei şi cu mine. Vărul Marioarei 
mă luă la plimbare cu trăsura. Drept cal, legă câinele de 
o cutie mare de lemn în care intră el şi mă luă pe mine pe 
genunchi. Câinele nu vroia să meargă. Atunci Radu, vărul 
Marioarei, luă un biciu si începu să bată câinele. Acesta 
se întoarse brusc şi răsturnă cutia. Radu se sgârie de un 
cuiu al cutiei, iar eu mă spărsei în bucăţi. 

lată care a fost sfârşitul trist al vieţii mele. 


de PAULA FELDMANN 
clasa II secundarà Ext. Ortodox 


uuu] 


CARTEA 


RILA IEPURILA : 
de MOS NAE 


este tot ce poate fi mai frumos pentru copii. 
Coperta şi toate paginile sunt împodobite cu o 
adevărată bogăţie de ilustraţiuni în culori, iar 
povestea neastâmpăratului iepuraş RILĂ IE- 
PURILĂ este încântătoare. 


Preţul unui exemplar, lei 20. . 
De vânzare la toate librăriile. 


D= 
CITIŢI, CITIŢI: 
MARTINICĂ ŞI PUKY 
O povestire cu multe peripeții 


localizare de MOŞ NAE 
Preţul lei 40 


COANA FROSA LA BUCUREȘTI 
Nici nu se poate închipui o carte cu un cu- 
prins mai amuzant, mai înveselitor decât 
COANA FROSA LA BUCUREȘTI 
de MOS NAE 


Preţul, lei 60 


PREȚUL ABONAMENTULUI 


Pe un an +. Lei 200 


Pe şase luni 
Pe trei luni 


REDACTIA ŞI ADMINISTRAŢIA 
Bucureşti, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
TEEF O Mana