Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1935 (Anul 12, nr. 569-620) 846 pag/DimineataCopiilor_1935-1669231011__pages351-400

ANUL 12 


29 Maiu 1935 No. 590 


REDACȚIA S! 


1 AN 


ABONAMENTE : 
6 LUNI 


100 „ 


REPRODUCERE À a 
esre srrict INTERZISĂ Director: N. BATZARI 


DIMINEATA 
COPIILOR 


ADMINISTRAŢIA: 
BUCURESTI.—STR. CONST. MILLE (SÁRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


200 LEI 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE INAPOIAZĂ 


Din copilăria lui Uitucilă 


CA SA PRINDA-HOT 


==» iii! lui Uuitucilà aflase cà de câteva zile sosi- 
ură în oraş cinci mari învăţaţi di nstrăinătate. 
Desp.e unul dintr'insii se spune că este un poet, 
cum nu-i găseşti perechea. Al doilea cică ar fi 
fosi un autrod de povești, pe care lumea se bă- 
lea să-l cumpere. 

Despre al treilea se zicea că este un mare istoric, al 
patrulea că e un inventator vestit, iar al cincilea că este 
cel mai bun cunoscător al tuturor arborilor, plantelor şi 
ierburilor. Pe tatăl lui Uitucilă, acest din urmă savant îl 
interesa mai cu osebire. 

Insă, nici tatăl lui Uitucilă, nici alt cineva n'ar fi 
putut spune de unde se știa despre oamenii de mai sus 
că ar fi savanţi asa de strașnici. De asemenea, nimeni nu 
citise ceva din cărţile multe și groase ce ziceau ei că ar 
fi scris. Dar, vorba ceea, nu poli ştii totul, mai ales 
când este vorba despre oameni si lucruri din ţări stră- 
ine. Fiecare din cei cinci spunea despre tovarăşii săi că 
sunt savanţi cum nu se mai găsesc pe faţa pământului. 

Oricum o fi povestea aceasta, ceeace trebue să ştim 
noi este că tatăl lui Uitucilă a umblat si a căutat fel si 
chip să-i cunoască si să-i invite intr'o seară la masà. Cei 
cinci savanţi, deşi spuneau că timpul li e foarte preţios, 
primiră totuşi invitaţia. 

„Este, ziseră ei, o deosebită plăcere pentru noi, ca 
să mai stăm de vorbă cu un om asa de învățat”. Acest 
om asa de învăţat era, chipurile, tatăl lui Uitucilà. 

Simtindu-se foarte măgulit de cinstea care i se face, 
tatăl lui Uitucilă se îmbrăcă pentru seara aceea cu tot 
ce avea el mai bun si mai nou. La fel făcu, de sigur, și 
mama lui Uitucilă. Ea nu îmbrăcă numai rochia cea mai 


nouă, ci isi puse şi toate giuvaericalele ce avea: cercei, 
inele aproape la toate degetele, brățări, brose, coliere 


etc. 

Dar nici Uitucilà n'a fost uitat. A fost si el dichisit 
si pieptănat cum nu se poate mai bine. Ba chiar tatăl său 
tinu să-i dea si câteva poveţe de purtare bună. 

„Uitucilă băete, îi zise el, să nu mă faci de ruşine la 
masă faţă de musafiri. 

Nu te fac. tăticule. 


"ER — ^o 


Să nu-ţi bagi degetele'n nas, asa cum ai obiceiul. 

Nu le bag. tăticule. 

Să nu te repezi la mâncare, ci să aștepți 
servească mămica. 

— Nu cer, tăiicule, 

Să nu ceri de două or? prăjituri. 

— Nu cer, tăticule”. 

Au venit şi musafirii şi s'au așezat cu toţii la masă. 
Masa a mers cum a mers. Uitucilă a uitat numai pe ju- 
mătate povetele ce-i dăduse tatăl său. Asa, nu şi-a băgat 
decât de două ori degetul în nas şi sa repezit numai o 
singură dată la mâncare. 

Insă, după masă, pe când trecuseră in salon. mama 
lui Uitucilà chemă la o parte pe tatăl lui Uitucilà și-i 
sopti la ureche: „Imi lipsește brățara dela braţul stâng. 
Cred că mi-a furat-o unul din musafiri. 

— „Stai că o găsesc îndată”, ii răspunse el tot în 
soaptá. Apoi, adresându-se către musafiri le zise: „Inchid 
lumina si fac întuneric. Rog pe acela care a luat brà-tara 
soției mele, să o pună pe această farfurie de argint. După 
ce fac întuneric, am să număr până la 50". 

Făcu asa, iar când aprinse din nou lumina, 
vadă? Nu numai cà nu esi la iveală bráfara, dar pieri 
fără urmă şi farfuria de argint. 

„Aţi făcut o glumă frumoasă. zise tatăl lui Uitucilà 
silindu-se să pară vesel. Acum închid din nou lumina, 
iar acela care a luat brăţara si farfuria să le pună pe 
masă. Voi număra din nou până la 50”. 

Dar pe când tot numărând. ajunsese cam pe la 30 
auzi deodată două tipete; ţipase sofia sa si fipase Uitu- 
cilă. Făcu iarăşi lumină, ca să vadă că soției sale ii pie- 
rise un colier frumos dela gât, iar lui Uitucilà „marii” si 
.cinstitii" savanţi (?) ii scoaseră pantalonii. 

Totuşi, fiecare din musafiri zicea: „Nu ştiu nimic. 
n'am luat nimic. Mă rog, noi nu suntem hoţi!” 

Tatăl lui Uitucilà nu mai făcu întuneric. Nu de alt- 
ceva, dar se temea să nu-l fure şi pe el întreg. 


să tc 


ce să 


VINTILĂ BRATU 


OUALE PASTI 


Roman de CHRISTOPHE VON SCHMID 


6) Un ou incadrat în aur si in perle 


In lunile anotimpului bun, nimic nou nu sa în- 
tâmplat în valea locuită de cărbunari. Aceştia își culti- 
vau micile lor petice de pământ şi mergeau la pădure, 
pentru a face cărbuni. Femeile îngrijeau de gospodăria 
casei și creşterea multor găini, pe când copiii întrebau 
mereu, dacă sărbătorile de Paşti mau să vie din nou în 
curând. 

Insă nobila doamnă străină căzuse la griji grele. 
Cuno, bătrânul şi credinciosul servitor, care o urmărise 
în retragerea ei, care îngrijea de treburile ei si din când 
în când, făcea călătorii mai mult sau mai puţin lungi 
pentru dânsa, nu mai putea părăsi valea si locuinţa, fi- 
ind aproape totdeauna bolnav. Puterile îi scádeau din zi 
în zi şi când toamna începu să îngălbenească frunzele, 
Cuno era asa de bolnav si slab, că nu mai putea esi din 
casă. Abia dacă se târa până în fala porții, ca să se mai 
încălzească la razele soarelui. 

Buna doamnă vărsa în tăcere multe lacrimi pentru 
“suferinţele sărmanului bătrân, in care ea şi-ar fi pierdut 
ultimul său sprijin. De asemenea, se întristă mult la 
gândul că, odată cu sosirea iernei, nu va mai primi veşti 
din tara sa, asa că va fi condamnată să rămână despăr- 
tità de întreaga lume. 

Insă, parcă atâta nu era deajuns. lată că o astep- 
tau si alte încercări si suferinţe aspre. In adevăr, într'o 
zi, cărbunarii, care se întoarseră dela pădure, povestiră 
că cu o noapte mai înainte, pe când sedeau liniștiți in 
jurul focurilor ce aprinseseră, văzură venind la ei patru 
străini, îmbrăcaţi în cămăși de zale si purtând căști, să- 
bii si lănci. Străinii aceștia ziseră că sunt vasalii conte- 
lui de Schroffeneck, care tocmai atunci venea la munte 
cu un mare număr de călăreţi. Cărbunarii mai poves- 
tiră că cei patru străini îi întrebară despre tot ce se pe- 
trece în ținutul acela. Morarul se grăbi să ducă aceste 
veşti domnei străine, pe care o găsi stând lângă patul 
în care era culcat bunul și bătrânul servitor Cuno. 

La auzul numelui de Schroffeneck, doamna îngăl- 
beni la față si strigă: „Sfinte Dumnezeule, e duşmanul 
meu înverşunat! Nu încape nici o îndoială că el mă ca- 
ută pe mine. Nu cumva cărbunarii au spus celor patru 
străini cà eu mă găsesc în locurile acestea?” 

Morarul căută să o linisteascá, asigurând-o că e! n'a 
auzit din gura cărbunarilor cà ar fi fost vorba despre 
dânsa si cá cei patru străini sau apropiat de foc numai 
ca să se încălzească şi că sau îndepărtat în zori. „Insă, 
adăugă morarul, cărbunarii i-au văzut că tol se mai în- 
vàrtesc prin împrejurimi. 

Scumpul meu Oswald, zise morarului doamna, de 
când m'ai adăpostit în această casă a ta, am văzut că 
ești un om drept, bun la suflet si cu frica de Dumnezeu. 
De aceea, am să-ţi destăinuese toate nenorocirile mele 
și spaima îndreptăţită de care mă vezi cà sunt cuprinsă. 
Știu că ai să-mi dai ajutor si sfaturi bune. 

„Mă numesc Rozalinda si sunt fiica ducelui de Bur- 
gundia. Doi conti distinși, Hannon de Schroffeneck şi 
Arno de Lindenberg, vroiau să mà ia fiecare în căsătorie. 
Hannon era foarte bogat si foarte puternic. Avea multe 
Éastele si mulţi osteni, însă era un om cu sentimente jos- 
nice si cu multe păcate. Arno era unul din cavalerii cei 
mai nobili si cei mai viteji din toată ţara, însă, in com- 
paratie cu Hannon, era un om sărac. Dela tatăl său, 
care, de asemenea, era un om de seamă, nu mostenise 
decât un castel dărăpănat, iar sufletul sáu nobil il im- 
piedeca să se gândească de a se îmbogăţi prin violenţă. ' 


„Inima mea a ales pe Arno. Tatăl meu a aprobat 
această alegere. Am adus soțului meu ca zestre moșii in- 
tinse şi mai multe castele frumoase. Am trăit in intele- 
gerea cea mai desăvârşită, iar în fiecare zi sporea feri- 
cirea noastră. 

„Insă Hannon, înșelat în aşteptările sale, jurase so- 
tului meu si mie o ură nepotolită. Totuşi, se căznea să-şi 
ascundă gândurile rele; îi era teamă să-şi dea pe față 
dușmănia ce ne purta. Dar iată că soţul meu a fost ne- 
voit să urmeze pe împărat la războiu împotriva popoa- 
relor păgâne. . 

„Trebuia ca şi Hannon să meargă la războiu, dar sub 
diferite pretexte tărăgana cu pregătirile sale, Lăsă, aşa 
dar, să plece împăratul şi soțul meu, el promițând că în 
curând va merge după dânşii. 

„Pe când soțul meu se lupta la granițele țării şi se 


acoperea de glorie, respingând pe numerosii duşmani, 
trădătorul de Hannon năvăli pe proprietățile noastre, 


care nu mai aveau de cine să fie apărate. Prăpădi toate 
împrejurimile, jefui unul după altul castelele noastre, aşa 
că mie nu-mi rămase alt ceva de făcut, decât să fug pe 
ascuns cu cei doi copii ai mei. Bătrânul si atât de bunul 
Cuno a fost îngerul nostru păzitor cât timp a ţinut ace- 
astă fugă asa de periculoasă, in care eram amenințată 
în tot momentul să cad în mâinile lui Hannon. Cuno m'a 
condus în aceşti munţi, unde am găsit un adăpost aşa 
de bun. : 


DIMINEATA 
VY CoPIIiLeR 


„Aveam de gând să stau aci până în ziua în care 
soțul meu sar întoarce dela războiu si ar smulge pă- 
mântul nostru si castelele noastre din mâinile lui Han- 
non. Cuno trebuia să mă părăsească din când în când, ca să 
se coboare la ses si să afle veşti despre mersul războiului. 
Dar veştile aduse până acum de el erau cát se poate 
de întristătoare. Hannon stăpânea mcreu avuiul nostru, 
iar războiul continua la granițele ţării cu succese schim- 
bătoare. 

„Insă, în curând se va împlini anul de când Cuno 
a căzut bolnav și de atunci nu mai am veşti noui despre 
războiu, nici despre iubitul meu soţ. Ah, cine ştie dacă 
n'a căzut, răpus de sabia dușmanului! Ori, poate, Han- 
non a aflat să sunt aici si acum iată-l aproape de noi... 
Ce va fi cu mine? Ce vor deveni copiii mei? Moartea 
este răul cel mai mic ce am de așteptat din partea lui 
Hannon... Te rog, scumpul meu Oswald, spune cărbuna- 
rilor si roagă-i si din partea ta să nu mă trădeze! 

— Să vă trădeze?! făcu morarul. Nu, nici odată! Cu 
toţii sunt gata ca la nevoe, să-şi dea viața pentru scá- 
parea voastră. Mai înainte ca Hannon să vă facă o su- 
părare cât de mică, să știți că el va avea de aface cu noi 
loti. Fiţi dar fără grije, nobilă doamnă!” 

La fel au vorbit si toti cărbunarii, când morarul le-a 
împărtăşit vestile de mai sus. „Să poftească! strigară ei. 
Să poftească! Ii vom arăta drumul cu securile si lopetile 
noastre”. 

Cu toate acestea, doamna străină era tare neliniş 
tită. Nu mai avea curajul să părăsească locuinţa si nici 
pe copii nu-i lăsa să iasă. Işi petrecea zilele si nopţile, 
fiind mereu frământată de teamă si de grije. In sfârșit, 
când liniștea sa lăsat din nou în partea aceea si când 
nu sau mai văzut oameni înarmaţi, încercă si ea într'o 
zi să facă o scurtă plimbare. Era o frumoasă zi de toa- 
mnă, după mai multe săptămâni de ploaie si de timp 
urât. 

La câteva sute de pași de locuinţa ei se făcea o bi- 
sericutá. In bisericuţa aceasta era o icoană frumoasă, în- 
făţişând fuga Maicii Domnului în Egipt. Icoana fusese 
adusă de Cuno dintr'una din călătoriile sale si fusese pusă 
în bisericuţă, pentruca stăpână-sa să găsească în icoană 
[o mângâiere despre propria sa fugă. Bisericuța era în do- 
sul unei stânci înalte, iar arborii frumoşi îi umbreau 
intrarea. Era un loc, care avea ceva melancolic şi tăcut; 
te simțeai acolo, cuprins de o emoție plăcută. 

Cărarea ce ducea până la bisericuţă era mărginită 
de stânci plăcute la vedere si de stufisuri. Această cărare 
era plimbarea obișnuită a nobilei doamne străine. Merse 
şi în ziua aceea, însă nu fără să simtă o strângere de 
inimă. Căzu în genunchi cu copiii săi pe o bancă dela 
intrarea în bisericuţă. Gândindu-se că şi soarta sa sea- 
mănă cu soarta Maicii Domnului, care, de asemenea, se 
văzuse nevoită să fugă cu Dumnezeiescul Copil într'o 
țară străină, doamna se simţi asa de mișcată, cà din ochi 
i se porniră lacrimi. Işi făcu mai întâiu rugăciunea, apoi 
se asezá pe bancă. 

Cei doi copii ai săi se distrau culegând mure dea- 
lungul stâncilor si strigând de bucurie, când vedeau că 
fiecare mură coaptă este un fel de strugure de un ne- 
gru strălucitor. Putin câte puţin, copiii se depărtaseră la 
o distanță destul de mare. 

Pe când doamna stătea singură frământată de tristele 
sale gânduri, un bărbat esi dintre stânci si înaintă spre 
bisericuţă. Purta, asa cum poartă pelerinii, o lungă haină 
neagră, peste care avea o manta scurtă. Pălăria sa era 
împodobită cu scoici de mare, în mână purta un baston 
alb si lung. Arăta a fi om înaintat în vârstă; avea însă 
înfăţişarea nobilă și mersul solid și sigur. Părul lung, care 
îi cădea în dezordine pe umeri, era alb, precum tot albă 
ca zăpada îi era barba. Insă obrazul său avea încă frăge- 
zimea tineretei. 

Nobila doamnă fu cuprinsă de spaimă la  vederea 
acestui străin. Dar el o salută respectuos și intră în vorbă 
cu dânsa. La început, ea vorbea cu multă ferire, privea 
la străin cu ochi de teamă şi se căznea să se încredin- 
teze, dacă poate avea încredere intr'insul. 

„Nobilă doamnă, îi zise, în sfârşit, pelerinul, và rog 
să aveţi încredere in mine. Aflaţi că nu-mi sunteţi ne- 
cunoscută. Vă cunosc mai bine decât v'ati putea închipui. 


Pe md dif 


enun 


Știu că sunteți Rozalinda de Burgundia. Cunosc soarta 
tristă, care v'a silit să căutați un adăpost în mijlocul 
acestor stânci sălbatice. Cunosc, de asemenea, foarke 
bine pe soțul d-voastră, de care sunteți despărțită de trei 
ani de zile. De când ați plecat dela castel, multe lucruri 
vau mai întâmplat. Dacă Arno de Lindenberg, soțul 
d-voastre, tráeste încă in inima voastră si dacă doriți să 
aflaţi veşti despre dânsul, eu unul và pot da vestile cele 
mai bune. 

„Aflaţi, asa dar, că sa încheiat pacea si cà armata 
creştină s'a întors încununată cu laurii biruinţii. Soţul 
d-voastre a cucerit din nou toate moșiile şi castelele sale 
si Hannon, blestematul vostru prigonitor, fuge acum la 
rândul sáu. Mai ántàiu se ascunsese în munţii aceștia. 
însă a fost silit să iasă și să se retragă în ținuturi si mai 
îndepărtate. Soţul d-voastre nu mai are acum decât o 
singură dorinţă: dorința de a găsi din nou în d-voastră 
pe buna si iubita sa soție. 

— Cum? Am să-l văd iarăși pe scumpul meu Arno! 
strigă Rozalinda aproape esindu-si din fire. Te binecu- 
vintez, Dumnezeul meu!" 

Zicând acestea căzu în genunchi, iar lacrimile ince- 
pură să-i curgă din belșug pe obraji. „Dar, adăugă ea. Tu, 
Dumnezeul Bunătăţii, ai văzut lacrimile mele, ai auzit 
gemetele mele, ai ascultat rugăciunile ce zi şi noapte am 
îndreptat către Tine! O, Arno, Arno! De ce nu sunt làn- 
gă tine chiar in momentul acesta? De ce nu pot să-ţi pun 
în braţe pe copiii nostri, care erau încă asa de mici. cànd 
i-ai părăsit? Grübeste-te să auzi pentru întâia oară din 
gura lor dulcele nume de tată! Ah! continuă ea. întor- 
cându-se spre pelerin, mă întrebi dacă mă mai gândesc încă 
la soţul meu, dacă amintirea sa mai trăește in inima mea! 
Alergati! Alergati! strigă ea lui Edmond si Blansei, care 
státeau sfiosi la o parte, privind spre stràin cu un aer 
curios. 

Veniti càt mai repede!" 

In românește de MARCU IONESCU 


Sfârșitul în n-rul viitor 


CUM CREŞTEA FRUSINICA 


à batem în lemn, zicea într'o seară soțului său 

Stan Pârlează. mama Frusinicăi. Fetiţa noastră 

crește, se ingrase zi de zi, si nu plânge mai nici- 

odată, iar până astăzi n'a durut-o măcar odată 

capul. 

Asa este, să nu-i fie de deochi, îi întărea vorba 

Stan Pârlează. Insă; mai zicea el, Frusinica noastră are 
o poftă, că mănâncă ea singură aproape cât noi toţi din 
casă. Si ce are să fie, când o creşte mai mare! 
Lasă cà e un semn bun si are cui semăna, zicea 
solia sa. Asa îmi place să fie: sănătoasă şi să aibă poftă 
de mâncare, nu ca „sfrijita aceea de Blegina”. 

Adevărul este că Blegina merita să i se spună sfrijită. 
Mai întâiu cà tipa, plângea mereu, așa că i se auzea gla- 
sul — un glas ascuţit și pătrunzător — atât ziua, cât şi 
noaptea. Al doilea, la mâncare era o mofturoasă din cale 
afară. Orice „bunătăţi” i sar fi dat. ea strâmba din nas 
si zicea că nu-i place. Nu-i plăcea laptele. nu-i plăcea car- 
nea, nu-i plăceau cozonacii. li plăcea însă tot ce era acru, 
tot ce era cu oţet cât mai mult. Dacă i sar fi dat, ar fi 
fost in stare să mănânce şase lămâi dintro dată, numai 
că la Blegesti lumea nu prea era obișnuită să dea bani 
pe làmài, 

Si asa, pe când Frusinica se ingràsa şi creştea vă- 
zànd cu ochii, Blegina rămânea tot slabă ca un tàr si se 
făcea zi de zi mai galbenă. mai pământie. 

Această deosebire între cele două fetițe, care se năs- 
cuseră. precum ştim. în aceiași zi, era o nouă pricină de 
necazuri si de certuri între părinţii lor. Desigur, cei mai 
rău necăjiţi erau părinţii Bleginei, pe când părinţii Fru- 
sinicăi se mândreau cu fetiţa lor roscovanàá si dolofană. 

Dar părinţii Bleginei mai să moară de necaz, când 
aflarà cà Frusinica a si început să se tie pe picioare si 


chiar să umble. pe când Blegina lor mergea mereu pe 
patru labe. Au încercat ei să o tie pe picioare, au vrui 


chiar să o facă să umble cu deasila, însă de geaba: Ble- 
gina se trântea jos, plângând si tipànd ore întregi. Si 


este sigur să ori au fugit de acasă, ori şi-au astupat ure- 
chile, ca să audă, în ziua in care Stan Pârlează si ne- 
vastă-sa au dat o masă mare, pentru a sărbători bucu- 
ria lor cea mare: bucuria că Frusinica — desi nu impli- 
nise încă anul — umbla foarte bine, putând esi chiar sin- 
gură în curte. 

„Un copil ca Frusinica noastră nu sa născut încă la 
Blegesti", zise plin de bucurie bunicul ei, care ținea mai 
mult la Frusinica decât la toti ceilalți nepoti si nepoate. 

Acum Frusinica putea fi lăsată din când în când sin- 
gură acasă, numai că din pricina aceasta, erau să se în- 
tâmple adevărate nenorociri. Asa, intr'una din zile, era 
cât p'aci să cadă în foc şi să se ardă. lată cum sa intàm- 
plat aceasta. 

Frusinica, pe lângă alte însuşiri, mai avea darul că 
era curioasă afară din cale. Vroia să ştie orisice, să pună 
mâna pe orisice lucru și să guste orişice. Si asa, intr'o 
zi. mamă-sa făcuse focul în vatră, apoi iesise după trebuni. 
Rămânând singură, Frusinica mergea. de colo până colo 
prin odaie. Din când în când, se mai oprea să se joace 
cu o păpuşă, pe care i-o adusese bunicul său. O păpuşe 
pe care o cumpărase la bâlciul din  Blegești, plătind-o 
zece lei, ceeace făcuse pe ceilalți locuitori din Blegesti să 
spună despre el că e mână spartă și că aruncă banii pe 
fereastră. Era o păpuşă..., dar sunt sigur că dacă as sta să o 
descriu, mă aştept ca dràágutele cititoare să strâmbe din 
nas şi să zică: „Dacă am avea noi așa păpuşă, nici nu 
ne am uita la dânsa”. 

Frusinica însă era încântată — si aceasta cu atât mai 
mult, cu cât Blegina n'avea nici un fel de păpuşă. De ace- 
ea, o ţinea toată ziua în braţe si nu se despărţea de ea 
nici noaptea. 


Dar în ziua aceea, după ce se jucă puţin cu păpuşa, 


se apropie de vatră. Văzu cà arde focul mare şi vru să 
se joace cu el. Intinse, asa dar, mânuţele-i gráscioare si 
încercă să apuce flăcările. Insă. se dete numai decât îna- 
poi, scoțând un țipăt de durere. Din fericire, atât tatăl, 
cât si mama ei, erau în momentul acela in curte. Auzind 


tipetele, se înțelege că alergară în casă. Acolo văzură cá 


Vit EX e 
" 


Frusinica se cam arsese la nàini. y 


„Proastă mai e Frusinica noastră! zise Stan Pârlează, 

adică tatăl ei 

Ba să mă ierti, îi întoarse vorba mama Frusini- 
căi. Nu e deloc proastă, ci e foarte deşteaptă: a vrut să 
ştie cum e focul. Acum când a aflat că focul arde, ea n'o 
să se mai apropie şi o să se ferească. 

Si ca nu cumva Frusinica să se deoache după ispra- 
va ce făcuse, mamă-sa se grăbi să o scuipe de câteva ori 
$i să-i treacă de gât o pungulifà roşie. 

Dar Frusinica dădea mereu probe de „marea ei des- 
teptăciune”. Nu le putem povesti pe toate aci, căci ar fi 
să scriem o carte întreagă. Insemnăm numai încă vreo 
două, trei. așa cum ne aducem aminte. 

Intr'o zi, mamă-sa se apucase de spălat rufe. Le puse 
in odaie într'un cazan mare in care făcuse lesie. După 
aceea, eşise in curte. 


E ze 


Frusinica a văzut spuma ce se făcuse deasupra caza- 


nului. 

„Acăl, acăl!” a început ea să zică bucuroasă. Trebue 
să ştim cà Frusinica zicea acăl pentru zahăr. Crezând, 
aşa dar, că în cazan este zahăr şi fiind lacomă de felul 
său, se plecă spre cazan si întinse cât mai mult amân- 
două brațele. Se plecă asa de tare si întinse asa de mult 


braţele, că se pomeni ea însăși în cazan. Insă căzu în 
picioare, aşa că îi rămase afară capul. 
Apa din cazan nu era rece, ci plăcut de  căldicică. 


Totuşi, oricare alt copil sar fi speriat si s'ar fi pornit să 
tipe şi să plângă. 

Dar Frusinica nici nu sa speriat, nici n'a tipat si 
nici n'a scos măcar o lacrimă. Dimpotrivă, simţi o plà- 
cere, ținea cu mâinile de marginile cazanului si tro- 
păia cu picioarele. Stropii de apă, care sărea, o stropeau 
pe obraz. Ea râdea si tropáia si mai tare. 

E adevărat cà a vrut să guste acăl, adică spumă de 
săpun. A luat cu amândouă mâinile şi a pus în gură. 
Dar deodată sa strâmbat, a scuipat totul si a zis: „Nu 
dun! Nu dun/". Pentru ea dun însemna bun. După aceia 
a continuat să stea în cazan, tropăind şi râzând. 

A stat aşa vreo oră, adică a stat până ce sa întors 
mamă-sa din curte. Când a văzut-o unde este, biata fe- 
meie sa speriat şi sa grăbit să o scoată. 

DAY 


Seara, îi povesti lui Stan Pârlează intâmplarea 
am spus cu că e o proastă”, îi zise acesta. 

„Să mă ierti, făcu ea supărată. Frusinica noastră a 
arătat că îi place gospodăria. Să ştii că o să fie o gospo- 
dină fără de pereche!” 


Dar Frusinica nu se lăsa de posne. Intraltà zi — 
era o zi de vară — mamă-sa se apucase să facă dul- 


ceață. Fiind o zi caldă, o făcea in curte. iar Frusinica se 
învârtea în jurul ei. 

După ce a fiert dulceaţa, a pus-o. întrun  lighean 
mare, ca să se răcească, iar ea sa dus până în casă. Fru- 
sinica nu pierdu vremea, ci dete fuga la lighean si isi 
băgă inláuntru capul. vrând să mănânce deadreptul cu 
gura. Dar iată că se pomeni cu capul tot în dulceaţă. Cât 
p'aci să se inábuse, dacă în momentul acela n'ar fi venit 
mamă-sa să o scoată. O scoase murdărită de sus până 
jos. Ai fi zis că luase o baie în dulceaţă. 

Bine înțeles. se grăbi să o spele, să o curețe si să-i 
schimbe rochita. cámàsuta. ciorapii şi pantofii. Frusinica 
nu plângea, ci făcea altceva. Apuca rochiţa si o lingea. 
Apuca pantofii, ciorapii, cămaşa si făcea la fel. De gcaba 
ii spunea mamă-sa: „Fetiţo dragă, nu fi asa de lacomă că 
nu e bine"! 

— „Dun! Dun!” răspundea Frusinica, lingând mereu 
dulceata pe unde apuca. 

„Ţi-am spus eu că este o proastă”, zise seara 
Pârlează. când află si de această întâmplare. 

— Ba e o deşteaptă fără seamăn, îi întoarse soţia sa 
vorba. A văzut cà dulceata e bună si n'a vrut ca lucrul 
bun să se prăpădească de pomană”. Și ca să nu se deoa- 
chie, o scuipă iarăşi de câteva ori si îi trecu de gât incă o 
panglicutà roşie. 

lată cum creştea Frusinica si iată câteva din ispră- 
vile ei, mai înainte de a împlini vârsta de un an. 


MOS NAE 


» 5 pa 1 y i 
ud m AT 


Stan 


Corabia visurilor 


Buni prieteni, rog să-mi spuneţi, 
Au de seamă ali băgat 

Că'n corabia cu visuri 

Peste noapte ati umblat? 


Ea din aur € făcută, 
Dela stele, dela soare. 
Insă razele de lună 
l-au ţesut o pânză mare. 


Când e noapte. miez de noapte, 

Vă ridică ea din pat 

Si în lacul unde-i somnul, 

Vă pornește la plimbat. : 


lar in lac, precum se spune. 
E o insulă frumoasă, 
Locuità e de vise 

Care vin la voi acasă. 


Ochisorii vostri noaptea. 

Tot deschişi dacă-i ţineţi. 

Si Mos Ene de nu vine. 

Tot ce-am spus, o să vedeţi. 


MOSULET 


Vântule. vàntulet' 


4 Măi vântule, vântuleţ. 

=, Văd că prea eşti îndrăzneţ. 

SS Rog. fii bun. te potoleste, 
Să nu suíli nebuneste, 

Cà nu-mi faci vr'o bucurie. 

Vezi că am o pălărie, 

Pălărie nouá-noutà, 

Că mă îace-aşa drăguță. 

Vrei s'o iei tu de pe mine? 

Vántule, nu-ţi şade bine! 

Lasă-mă să merg acasă, 

Că m'aşteaptă toti la masă. 


DORINA 


Lasă-mă Miţule! 


„Lasă-mă, Mitule! îi zicea lui Mitu Mifisor micuța şi 
dráàguta Lili. Lasà-mà, nu vreau să mă ajuţi tu. Acum sunt 
destul de mare, asa cà pot duce singură mamei ghemul ace- 
sta. Lasă-mă. cà tu mai rău mă incurci". 

Insă Mitu Mitisor nici nu vrea să audă de urechia ceea. 
Apuca firul de tort si îl trăgea cu lábuta. Trage Mitu, trage 
Lili. până la urmă Lili a scăpat din mână ghemul, care a cà- 
zut rostogolindu-se pe jos. 

Mitu Mitisor nu mai putea acum de bucurie. Se culca pe 
burtă, se lungea. apoi dintr'o dată sărea la ghem, asa cum 
ar fi sărit la un şoarece. Lili să căznea să-l ridice de jos. dar 
Mitu nu se lăsa. : 

Dar iatà cà a intrat in camerà mama micei Lili. A dat 
afară pe Mitu Mitisor si a luat de jos ghemul. Drăguţei Lili 
i-a dat o bombonică si un sărut. 


FLORICA 


DIMINEATA 
Qeri ILOR 


- — ———— P MGR 5". Ahaia E OET 1290 


a A iai 


Haplea nu-i acasă 


Intr'o zi de dimineaţă Zice: „Lasă'ncolo haina, f A - 
Haplea merge drept la piaţă Vreau să-ţi spun eu astăzi taina 1 Care taină? no ntreabă, 
Și ntâlnind un croitor, Hai acasă pân” la mine. Vezi că plouă, am şi treabă 
Ce lucra, cusea de zor. Co să-ţi pară foarte bine". Insá Haplea: „klai, nu sta, 

; Ci ascultă vorba mea! 


"N poarta casei câ i vi 'oanei F 

h a casei când ei vin, Coanei Frosa stiti ce-i zice? , = ată ai z 

Haplea-i zice: „Stai puti Dosis: sufi ce-i zice! Cel de-afară stă și-l plouă, 
1994 puţin, „Dacă vine vr'un p'aice Stă un ceas, ba chiar şi două 

Pe nevasla-mi s'o vestesc Si de mi ü ă "C ceia n: di Manat 

nf reis d te v bur deae 2! de mine dacá'ntreabà, „Ce-i cu Haplea de nu vine? 

up aceea te poftesc". Spune-i că sunt dus la treabă”. Şi-a bătut el joc de mine? 


Din lăuntru Haplea-i zice: 


Bate'n poartă supărat Nu-i acasă, a plecat, 

Strigă: „Hapleo, mai uitat”. E la vie, la săpat. „Omule, nu sunt aice 

Coana Frosa auzind, - Ce plecat si ce la vie? Printr'o poartà de-am venit 
li strigă de sus gràind: M'a luat din prăvălie. Prin cealaltam-.şi esit". : 


" DIMINE 
AHA 


Miki Maus şi ou 


Michi Maus, vai sărmanul! 
Parcă este osândit 

Zile 'ntregi să flămânzească 
Să tot fie necăjit. 


Insă iată că norocu-i 
Pe la prânz în drum i-a scos 
In poiana din pădure 


Vai ce ou mai fu si ăsta! Nu se sparge. Bietul Michi, 
Michi Maus îl loveşte Când aceasta a văzut. 
Cu ciocanul, dar zadarnic, „Dim corabia lui Noe, 
Michi Maus se cázneste Zice, oul a căzut”. 


TUSA N ICULINĂ, 


Din marii scriitori străini 


E drumul cel mare trecea un soldat umblând în 
pasul de mars. „Un, doi! Un, doi!” Soldatul a- 
cesta avea ranita in spate si cra incins cu o sa- 


bie. Fusese la război. iar acum se întorcea aca- 
Si cum mergea, dete peste o vrăjitoare bă- 


trână. Era goaznic de urità şi buza de jos-ii cădea pe piepi. 
Vrăjitoarea îi zise: „Bună seara, voinice! Frumoasă 
sabie mai ai şi ce mare ţi-e ranita! Se vede că esti un soldat 
adevărat! De aceea te voi face să câştigi chiar acum bani 
asa de multi câţi ai vrea să ai” 
— „iți mulțumesc din suflet, 
răspunse soldatul. 

„Vezi tu arborele acela mare? îi zise mai departe 
vrăjitoarea, arătându-i un arbore din apropiere. Pe din- 
lăuntru e scobit cu totul. Dacă te urci până în várf, vei 
vedea de acolo o gaură prin care te poti lăsa în jos până 
la rădăcina arborelui. Eu îţi voiu trece o frânghie în jurul 
mijlocului pentru ca să te pot trage în sus, îndată ce mă 
vei striga” 

Dar ce am de făcut ? întrebă soldatul. 

„Să cauli bani, asta ai de făcut! Află cà îndată- 
ce ajungi jos, te vei găsi intr'un gang lung si luminat ca 
ziua, deoarece ard intr'ànsul peste o sută de lămpi. Vei 
vedea acolo trei porti. Le poti deschide, căci cheia stă 
la fiecare în broască. Când intri în odaia dintâi, vei vedea 
pe ladă mare pe care stă un câine. Câinele acesta 
are o pereche de ochi mari cât două cesti de ceai. Dar să 
nu-ți pese de aceasta. Iti voi da sortul meu cu pătrăţele al- 
bastre, ca să-l asterni jos pe pardosea. Du-te atunci drept 
şi cu curaj asupra câinelui, înfaşcă-l si pune-l pe sortul 
meu. Deschide apoi lada şi ia oricáti bani poftesti. Să ştii 
insă că sunt numai bani de aramă. 


vrăjitoare bătrână!” ii 


jos 


Insă, dacă îţi place. mai bine să ai bani de argint, 
du-te în odaia a doua. Si acolo stă un câine care are ochi 


cât două roţi de moară. Nu te speria, ci pune-l pe sortul 
meu şi ia-ţi bani cu nemiluita. 

Dacă, din potrivă, vrei să ai mai bine galbeni de aur. 
poti să capeti atâţia câţi vrei, dacă intri în odaia a treia 


f: 


ZE 
i£ 


"e / M / / A 
CEL NAZDRAVAN 


de Andersen 


Insă câinele care stă pe lada de bani. are doi ochi mari 
fiecare cât un turn rotund. Să ştii că e un câine şi jumătate. 
însă să nu-ţi pese. E de-ajuns să-l pui pe sortul meu, că 
nu-ți mai face nimic. la-ti apoi din casă atâția bani câți 
iti doreşte sufletul” 

„Dar ştii că 
soldatul. 

„Ce trebue să-ţi dau în schimb, căci îmi dau cu gàn- 
dul că ai vrea şi tu să te alegi cu ceva” 

„Nu vreau nici un ban, îi întoarse vrăjitoarea vor- 
ba. Tot ce iti cer este să-mi aduci un amnar vechiu pe care 
l-a uitat bunică-mea, pe când fusese acolo jos pentru cea 
din urmă oară” 

— „Bine”, făcu soldatul, 
de mijloc” 

Am trecut-o, 
albastre” 

Soldatul se cátàrà in vârtul arborelui, se lăsă în jos 
prin gaură si ajunse, asa precum îi spusese vrăjitoarea, 
întrun gang mare luminat de o sută de lămpi. Deschise 
usa cea dintâi. Oho! lată-l câinele cu ochii mari cât două 
cești, si care îl privea țintă. 

„Eşti un băiat drăguţ!” 
sortul vrăjitoarei. 


nu e de loc rău tot ce imi spui!” zise 


„dacă-i aşa, trece-mi frànghia 


ia acum si sortul meu cu pătrăţele” 


îi zise soldatul şi-l puse pe 
Isi umplu apoi buzunarele cu bani de 


aramă, închise lada. puse din nou câinele pe ea si se duse 
in odaia cealaltă. Ei la naiba! Acolo era câinele cu ochii 
cât roțile morii. ; 

„Nu e bine să te uiti cu ochii asa țintă la mine” 
îi zise soldatul. „că s'ar putea să doară ochii!” Zicând 
acestea, îl si puse pe şorțul vrájitoarei. Insă, când zări 


pgrămada de bani de argint din ladă. asvârli cât colo toti 
banii de aramă si isi umplu buzunarele si ranita numai cu 
bani de argint. 

După aceea se duse în odai aa treia. O ! dar era groaz- 
nic! Câinele de acolo avea în adevăr doi ochi mari cât un 
turn rotund si ochii aceștia i se învârteau in cap ca două 
roti. 

„Bună seara!” îi zise soldatul salutànd militàreste, fi- 
indcá până atunci nu văzuse un câine ca acela. Dar după 
ce îl privi o bucată de vreme, isi zise în gândul său: „Ajun- 
ge atâta!” Puse si pe câinele acesta pe pardosea pe sortui 
vrăjitoarei şi deschise lada. Doamne Dumnezeule! Ce mai 
de grămezi aur ! 

Soldatul aruncă toti banii de argint cu care isi umpluse 
buzunarele si ranita si luă în locul lor galbeni de aur cu 
cari isi umplu si buzunarele si ranita şi chipiul, până si ciz- 
mele, asa cà abia putea să umble. Acum stia si el cà are 
bani! Puse din nou câinele pe ladă, închise usa odàiei si 
conis strigă: „Ei. vrăjitoare bătrână. trage-mă în sus!” 

- „Mi-ai adus si amnaru!?" întrebă ea 
„Drace, grăi soldatul, am uitat cu totul de amnar” 
Se duse din nou şi-l luă. Vrăjitoarea îl atrase în sus. 

„La ce-ti trebue amnarul?” întrebă soldatul pe vră- 
jitoare. 

— „Aceasta nu e treaba ta. 
dă-mi mie amnarul” 

— „Vorbă să fie!” zise soldatul. „Ori îmi spui numai 
decât la ce îţi trebue amnarul, ori de nu, trag sabia și îţi 
tai capul” 

- „Nu, nu spun!” grăi ea. 

Soldatul îi tăie capul. Vrăjitoarea zăcea acum întinsă 
pe drumul cel mare. Soldatul îşi puse toti banii în sortul ei, 
făcu o legătură pe care o luă în spinare, vâri şi amnarul 
în buzunar și se duse drept la oraș. 

Orașul era drăguţ. Soldatul se duse la otelul cel ma: 
luxos şi ceru odaia cea mai frumoasă. 


Tu te-ai ales cu bani, acum 


10 


X 


d i o taa Ado 


bBaiatulhui de serviciu care trebuia să-i facă cizmele, ii 


se pāru cà cizmele acelea sunt prea  jerpelite pentru un 
domn asa de bogat. dar soldatul n'avusese când să-şi cum- 
peie altele. A doua zi isi cumpără însă o pereche de cizme 
care făcea să siai şi să te uiti la ele, precum si haine din 
cele mai elegante. Soldatul arăta acum ca un boer de sea- 
mă si care de care se grăbia să-i povestească despre minu- 
năţiile din oraş. despre împărat, precum si despre cât de 
încântătoare era Domnița fiica împăratului. 

„Cum as putea să o văd?” întrebă soldatul. 

„Nu e chip să o vezi la faţă”, îi răspunseră cei din 
jurul lui. „Domnița aceasta locueşte întrun mare castel de 
aramă, apărat de jur împrejur cu o mulțime de ziduri si 
de tunuri. Nimeni, afară de împărat, n'are voe să meargă 
la ea, fiindcă i s'a prezis cà va lua în căsătorie pe un sol- 
dat prost, ceeace împăratul nu vrea să primească. 

Totuşi, soldatul ducea un trai vesel, mergea regulat 
la teatru. se plimba cu trăsura în grădina împăratului și 
dedea săracilor bani multi, ceeace era frumos din parte-i. 
Ştia din zilele sale de necazuri cât e de rău când n'ai un 
ban în pungă. Acum era om bogat, avea haine frumoase si 
primea mulli prieteni. cari îl lingusiau si ziceau de dânsul 
că e un tânăr drăguţ si un cavaler desăvârşit. 

Dar :tot chefuind în toate zilele, fără să primească de 
undeva, se pomeni într'o dimineață cà n'are în pungă de- 
cât doi gologani de aramă. A fost asa dar nevoit să lase. odă- 
ile luxoase în cari locuise până atunci şi să se mute tocmai 
sus intro odàità de sub acoperiș. De asemenea, trebuia 
să-şi facă singur ghetele si chiar să le cârpească. Nu-l mai 
vizita nici un prieten, fiecare găsind că sunt prea multe 
trepte de urcat. 

Intro seară întunecoasă, bietul om n'avea cu ce să-și 
cumpere o lumânare; isi aduse însă de odată aminte că 
se găseşte un muc de lumânare în amnarul ce-l găsise în 
arborele cel scobit. Scoase din buzunar amnarul și acel 
capăt de lumânare, dar abia lovi amnarul de cremene și 
țâșniră scântei, că usa odăiţii se deschise brusc si înaintea 
soldatului se ivi câinele .care avea ochii cât două cești de 
ceaiu si pe care soldatul il văzuse în cea dintâi odae de sub 
arbore. Si câinele întrebă: „Care-i porunca, stápàne?" 

— „Ei, dar ce-i asta?” strigă soldatul. „Văd că am un 
amnar  năzdrăvan cu ajutorul căruia pot căpăta tot ce 
vreau! Fă-mi rost de ceva bani!” îi zise el câinelui. 

Sfár! şi câinele se făcu nevăzut. Sfâr! Si iată-l întor- 
cându-se şi aducând în gură o pungă mare şi plină cu bani. 

Soldatul ştia acum cât de minunat era amnarul ce-l 
avea. Dacă lovea odată în cremene, venea câinele care se- 
dea pe lada cu banii de aramă. Dacă lovea de două ori, ve- 
nea câinele care păzea lada cu banii de argint, iar dacă 
lovea de trei ori, venea cel ce şedea pe lada cu galbenii de 
aur. Se mută din nou în odăile cele luxoase și ieși îmbrăcat 
în haine elegante. Numaidecât toţi prietenii dădură fuga 
și-l asigurarà că ţineau asa de mult la dânsul! 


"m 


PE E PTT Nu 1201122 dina. 


Si soldatul se gândi în sinea sa: „Dar e un lucru din 
cale afară de ciudat că n'am cum s'o văd pe fiica împăra- 
tului! Toată lumea zice că e nespus de frumoasă, dar ce 
folos de frumuseţea ei, dacă stă mereu închisă în castel de 
aramă. Să nu fie oare cu putinţă să o văd? Dar unde mi-e 
amnarul?" 

Lovi odată si iată cà apăru câinele cu ochii mari càt 
două cești. 

„Văd că e noaptea târziu”, îi zise soldatul, „totuşi am 
o dorinţă fierbinte să văz pe Domnița, fie măcar o clipă!” 

Câinele ieși numaidecàt pe use'si mai înainte ca sol- 
datul să se fi putut gândi la ceva, câinele se întoarse cu 
Domnița, care dormea pe spinarea lui si era asa de fru- 
moasă, cà intelegeai inadtà că este o adevărată fiică de im- 
páàrat. 

După aceea câinele plecă din nou cu Domnița, însă 
în dimineaţa următoare, pe când împăratul şi împărăteasa 
îşi luau gustarea, Domnița le povesti cà la noapte visase 
ceva foarte ciudat cu un soldat şi cu un câine. Cică ar fi 
călărit pe câine si soldatul ar fi sărutat-o. 

„E o poveste foarte frumoasă!” zise împărăteasa. 

Pentru noaptea următoare a fost orânduită o bătrână 
damă de onoare dela palat să vegheze la patul Domniței. 
ca să vadă dacă cele spuse de Domnità sunt sau nu un vis: 

Din partea sa, soldatul nu mai putea de dorul de a 
vedea din nou pe frumoasa Domnità. Asa dar, după ce 
se înoptă, câinele o luă din nou şi o adusein goana mare. 
Dar şi bătrâna damă de onoare isi incáltà o pereche de ciu- 
bote prin care nu trecea apă si alergă după câine tot asa 
de iute. Când îl văzu unde intră, îsi zise singură: „Acum 
știu casa!” si cu o bucată de cretà făcu pe poarta otelului 
o cruce mai mare, Se întoarse după aceea la castel si se 
culcă liniştită. Putin mai in urmă veni si câinele, aducând 
pe Domnita. 

Dar când câinele cel deștept văzu crucea pe poarta 
casei soldatului, luă si el o bucată de cretà si făcu câte o 
cruce pe toate porţile din oraş. Fireşte, era ceva foarte in- 
teligent, căci dama de onoare nu mai putea să nimerească 
poarta cea adevărată. 

A doua zi dimineața, veniră împăratul; împărăteasa, 
bătrâna damă de onoare si toti ofiţerii, ca să vadă unde fu- 
sese Domnița în- timpul nopții. 

„Aici!” zise împăratul când zări prima poartă insem- 
nată cu o cruce. 

- „Ba e acolo, bărbăţele!? zise împărăteasa văzând o 
altă poartă cu semnul crucii. 

— „Ba e asta!” „Ba e cealaltă!” strigau toti, căci ve- 
deau cruci pe toate porţile. Atunci înţeleseră că orice cău- 
tare -era zadarnică. 

Impărăteasa era insă o femeie nespus de deşteaptă 
pe care o tăia capul pentru ceva mai mult decât să se plim- 
be cu trăsura. Luà foarfeca sa cea mare de aur, tăie o bu- 
cată de stofă de mtăase si făcu dintr'insa o pungulità mică 
şi frumoasă pe care o umplu cu boabe de meiu. Cusu apoi 
pungulita aceasta, căreia îi făcuse o găurice. 

Cinele veni din nou la.noapte, luă în spinare pe Dom- 
nità si alergă cu dânsa la soldatul care o iubea asa de tare 
şi care ar fi devenit cu dragă inimă un print, ca să o poată 
lua de soţie. 

Boabele de meiu cădeau mereu dealungul drumului 
dela castel până la locuinţa soldatului. Câinele însă nu ob- 
servă lucrul acesta. In dimineaţa următoare, împăratul si 
împărăteasa văzură lămurit unde anume fusese Domnița, 
i! luară pe soldat și-l aruncară în închisoare. 

Ce mai. întunerec și plictiseală era. în temniţa aceea! 


» 


„Ba chiar îi mai ziceau: „Mâine vei fi spânzurat!” De bună 


seamă că nu era o plăcere să audă astfel de veste. Pe dea- 
supra îşi uitase amnarul în odaia dela otel. A doua zi di- 
mineafa, văzu printre gratiile de fier dela fereastra inchi- 
sorii sale că oamenii alergau în oraș, ca să se uite cum îl 
spânzură. Auzi tràmbite si văzu soldati defilând. Toată 
lumea era în picioare. Ba încă un ucenic de cizmar care 
purta sort de piele si era incáltat cu papuci, alerga asa de 
iute, cá un papuc i-a scăpat din picior si a lovit tocmai 
zidul îndărătul căruia stătea soldatul nostru. 

“Soldatul il strigă zicându-i: „lan ascultă, băete, nu 
e nevoe să te grăbești asa de mult, căci nu se va întâmpla 
nimic până nu viu eu. Insă, dacă ai vrea să te repezi până 
la otel unde am stat si să-mi aduci de acolo amnarul meu, 


(Citiţi continuarea în pag. 14- 


RENT a cma meat 


să 5 


MR d à P 


 FARFURIA 


DE PORTELAN 


— Poveste engleză — 


H! A început să mi se facă somn! Mi se pare 
că am să mă duc la mine să mă culc puţin”. Si 
mama mare a Lenuţei puse mâna la gură să 
înăbuşe un căscat usurel. Cam pe la ora aceasta 
a după-amiezei, intotdeauna i se făcea ei somn. 
Lenuţa de-abia aștepta să-i sosească timpul. când maică-sa 
mare o să se ridice pentru-somnul ei de după masă. 

„Ce ai să faci, drăguță, între timp”? o întrebă bătrâna 
cucoană, zâmbindu-i dulce, pe când se scula din scaun. 

Inimoara Lenutii începu să ciocănească cu repeziciune: 
„Mamă-mare, cred că am să mă duc în odaia cu vechituri, 
ca eri, dacă se poate”, zise ea în grabă. „Iarăşi? îi zàmbi 
mama mare, clătinându-și capul, de toţi cárliontii înce- 
pură să joace. „Bine. dar nu văd ce joacă poate să găsea- 
scă o fetiţă ca tine într'o cameră prăfuită şi plină cu co- 
mori învechite. 

— Imi place să privesc podoabele si desenele vechi si, 
mai ales, lada veche din colt, râse Lenuta cu vioiciune. Si, 
știi, mamă mare, eri am găsit o muzicutà veche, care, in- 
chipueste-ti, càntà! ` 

Zău! zise cucoana bătrână, trebue să viu şi eu oda- 
tă şi să mai arunc din vechituri”. 

Mama mare zicea întotdeauna aşa. Aşa de des, că toți 
râdeau când o auzeau vorbind despre aceasta. Stiau ei cà 
nu prea se ținea de cuvânt. 

Si mai dând încă o dată din cap, zâmbind către Lenuta, 
bătrâna cucoană eşi foarte măreață din cameră. 

Fetița noastră trebuia să stea cu maică-sa mare o lună 
şi, fiți siguri, că se bucura foarte mult. Mai ales când i se 
permitea să umble în camera prăfuită, plină cu vechituri, 
din podul casei. 

Si nici nu apucă să iasă bine mama mare, că Lenuta 
se repezi pe scară, urcând câte două trepte si, cât ai clipi 
din ochi, fu înăuntru. ( 

Pot să vă spun cà era o odae grozavă, cu lăzi vechi si 
fel de fel de lucruri, ba chiar si o ghitară prăfuită, pe care 
Lenuta cu o zi înainte, cântase așa credea ea un cân- 
tec tare frumos. 

Scáárt! făcu capacul lăzii, când îl deschise Lenuta. Ea 
scoase mai multe lucruri si, tot umblând asa, odată dădu 
peste o foarte frumoasă farfurie de porțelan, proptită între 
două perne. Ah! era cea mai frumoasă farfurie din lume! 


De un albastru deschis, pe care era pictată o grădină chi- 
nezească, la mijloc cu un lac albastru ca cerul, înconjurat 
de pomi în floare, iar pe marginea apei stătea o foarte 
drăguță prinţesă cu părul negru ca smoala. 

„Oh! Ce frumusete!, murmură Lenuţa. E si un castel 
zi chiar doi cerbi!” Era asa de bine făcut, încât Lenuta 
se si vedea umblând in grădină, ba chiar simțea adierea 
vântului prin florile de cireş. 

Uitându-se la desen, scoase mărul ce-i rămăsese dela 
masă, cu gândul să-l mănânce în farfuria cea frumoasă. 

„O voi." începu ea râzând, dar, deodată, surâsul 
pieri de pe fata ei, iar ochii îi se făcură rotunzi de mirare. 
Desenul din farfurie se prefăcu în ceva viu şi adevărat. 
Cerbii păşiră gratiosi peste marginea farfuriei. ciresii şi 
prunii cu adevărat foșniră si, peste măsură de minunată, 
Lenuţa văzu pe prințesa mititică, făcându-i semn cu mâna 
să vie mai aproape. 

Si iată că Lenuta se văzu umblând pe cărarea serpuità 
către lac, care lucea ca diamantul în bătaia soarelui si isi 
dădu seamă că se afla în mica grădină chinezească. 

„Bine că ai venit, îi zise mica prinţesă. Vai! sunt asa 
de bucuroasă că te văd, dragă Lenuta. Eu, prinţesa Fir de 
Trandafir, sunt aşa de nenorocită!” 

Nenorocită, se miră Lenuta apropiindu-se încă. 

Prinţesa nu-i ajungea mai sus decât genunchii si părea 
mai mult o foarte frumoasă pàpuse. Dar păpuşile nu se 
trântesc în iarbă si nu plâng cu hohote in mánutele lor 
trandafirii, căci asa făcea prințesa Fir de Trandafir. Le- 
nuţa nu putea spune nimic, admirând-o din toate puterile 
cât era de frumoasă. Pe cap avea o coroană, care strălu- 
cea în mii de culori în lumina soarelui, iar rochia ei era 
toată de aur și argint, cu mâneci lungi, lungi ca nişte aripi. 
Cu vârful degetului, Lenuta atinse ușurel coroana de pe 
capul prinţesei, ca să se incredinteze dacă, cu adevărat, 
era in viaţă. 

„De ce esti nenorocită? îi murmură ea. 

— Pentru că unchiul meu, Mandarinul, e supărat pe 
mine, zise prinţesa plângând și uitându-se cu ochii plini 
de lacrămi la Lenuţa.. Sa supărat că i-am spus că-i este 
nasul prea lung si acum... hà,hà! 

— Ei! acum ? o întrebă Lenuta. 


Zi 


— zice că o să mă incue, un an întreg, în turnul 
meu, începând cu apusul soarelui de astăzi. Nici măcar nu 
um să pot să mă plimb în grădina mea iubită. Ah! ce am 
să mă fac!” 

Prinţesa era asa de tristă, că Lenu(a simţi că are să 
plângă şi ea. „Tare aş vrea să-ţi ajut, strigă ea iute, dar 
cum. mă întreb?” 

— Din ce ţară vii? întrebă Fir de Trandafir, ridicând 
din nou fata ci drăguță. 

— Din România, zise repede Lenuta. 

— Ah! e tare departe”, oftă prinţesa din China. Cum 
as vrea să pot să sbor cu tine acolo!” 

Lenuţa dădu un strigăt. „Dar nu este chiar asa de- 
parte! De-abia am venit de acolo — numai de zece minute, 
adăugă, amintindu-și de odaia cu vechituri. 

— Zău! zise prinţesa, stergàndu-se la ochi cu o batistă 
cât o marcă poştală. Vai! la-mă acolo, draga mea Lenula. 
he-pe-de. Până nu ne vede unchiul meu din palatul de 
colo”, 

Fără multă vorbă, Lenuţa întinse braţul, plecàndu-se 

căci vă amintiţi cât era de mică prințesa — si porni grà- 
bită cu ea pe cărare, către o portifà roşie, peste care alărna 
o salcic. 

Dar, vai! nici nu apucară bine să ajungă, că se si auzi 
un sgomot ingrozitor. Printesa Fir de Trandafir se opri cu 
un ușor țipăt de spaimă şi Lenuta rămase înmărmurită. Doi 
soldati chinezi, fiorosi, le tăiau calea cu sulitele. „Indărăt, 
prinţesă Fir de Trandafir, sau o să fie rău de tine! Man- 
darinul te priveşte din palat”. Cu o privire disperată la 
Lenuta, prinţesa alergă înapoi în grădină, pe când Lenuta 
rămase în loc. 

.D-ta vii cu noi, tânără domnişoară”, strigară ei si 
priveau așa de înspăimântător, încât Lenuţa nu îndrăzni 
să nu-i asculte, cu toată micimea lor. „Dă-ne batista d-tale!” 
cerură ei si, din două învârtituri, îi legară mâinile la spate. 

„Ce-ce o să-mi faceti?, întrebă ea, luându-și inima in 
dinți. Vreau să mà duc acasă”, 

Drept răspuns, soldaţii o întoorseră pe loc şi, ducân- 
d-o de cordonul dela rochie, o îndrepiară spre palatul 
Mandarinului. 

Ce palat măreț, nu và mai spun! Lenuta uită de toate 
când tu împinsă într'o sala mare, numai aur şi marmură, 
apoi într'o odae mai mică in care atârnau lămpi si mici 
ianterne chinezeşti si aci, pe un tron de aur cu pernă de 
mătase, şedea chiar Inălţimea Sa Mandarinul. Avea ochii 
ca ai prinţesei, dar faţa îi era mândră si aspră si numai se 
uita la Lenufa pe când isi făcea vânt, încoace şi încolo, cu 
evantaliul verde. 


„B-Bună ziua”, se bâlbâi Lenuta. încercând să fie po 
liticoasă. 

Marele Mandarin nu răspunse, dar o altă persoană, ce 
şedea mai în spate, inaintà, Era primul ministru Mester la 
Toate al palatului și aproape tot atât de puternic ca însuși 
Mandarinul. Se strâmbă foarte urtt la Lenuţa si, din una 
din marele lui mâneci de mătase, scoase un sul de hârtie. 

„Prea nobile Mandarin, desfăcu el sulul, aceasta e per- 
seana care a îndrăznit să intre în vestita ta grădină şi să 
vorbească cu prințesa Fir-de-Trandafir. 

— Mare Mandarin., întrerupseră soldaţii, care tot mai 
țineau pe Lenufa de rochità, am găsit-o încercând să fugă 
cu prințesa”. 

Mandarinul desfácu buzele: „Știu, zise el încet. 

E o persoană periculoasă, urmă primul ministru 
Mester-la Toate, care trebue pedepsită sever. Am aci câteva 
păreri, 

— Stai!”, zise Mandarinul serios, asa de serios că pri- 
mul ministru începu să tremure. 

.Fetito, ce îi spuneai nepoatei mele, prințesa?” vorbi 
el, închizând evantaliul cu un sgomot ascuțit. 

Lenufa isi găsi vocea: „Era foarte nenorocită, pentru 
că ţi-a spus cuvinte urite. Plângea asa de tare şi...” 

Un zâmbet uşor străbătu faţa mandarinului. „Ah! care 
va să zică plângea! 

— Si asa se şi cuvenea, mormăi imbufnatul prim mi- 
nistru. Auzi să râdă de nasul Inălţimei Tale?" Mandarinul 
se uită de sus la bătrân, care începu să tremure ca o frunză. 

„Fetiţo, zise Mandarinul, ca să ne convingem deabine- 
lea, ce părere ai de nasul meu?” 

Lenuţa deschise nişte ochi foarte mari la nasul Man- 
darinului. „Cred că este un nas foarte frumos”, zise ea în- 
tirun suflu. Adevărul este, că nici un alt nas nu sar po- 
trivi fetii d-tale”, 

Mandarinul dete din cap gânditor. 

„O părere foarte inteleaptà, zise el. Cea mai inteleaptàá 
pe care am auzit-o dela un timp încoace” si deschise din 
nou evantaliul. „Soldaţi, duceti pe fetiţă alături, in timp 
ce am să mă gândesc ce pedeapsă am să-i dau". Lenuta se 
uită la el cu frică, dar, spre marea ei mirare, el îi dădu din 
cap şi zâmbi. Soldaţii o duseră în. camera alăturată şi se 
asezará la use, dar Lenuţa auzi un sgomot ușor si văzu pe 
însăşi prinţesa apărând intr'o use cu un deget la buze. 

.Sááss!" zise ea încet, „ia asta, Lenuta, ţi-o fi foame”. 

Si Lenuta văzu în mâna prinţesei aceiaşi farfurie de 
porțelan albastru, pe care o găsise în odaia cu vechituri. 
Si pe ea era un măr roșu. Clipi din ochi si întinse mâna 
să-l apuce, dar... 

Poc! 

Un sgomot puternic o făcu să deschidă ochii si se trezi 
stând pe podeaua prăfuită, cu farfuria de porțelan albastru 
în mână. lar sgomotul era dela capacul lăzii. care căzuse 
şi se inchisese. Dar Lenuta e sigură cà n'a fost un vis, pen 
trucà nu şi-a mai găsit mărul. Se vede că l-a uitat în palatul 
Mandarinului. Voi ce credeți? 


Din limba engleză de LELIA BARBULESCU 


Prieteni şi cititori din Epir-Grecia a 
E Diminetii Copiilor : 


EI Ep za A md e s n I. m. , ^ 


—-MIKISOR LA POLUL NORD —— 


Soarta celor rămași acasă m de Zinca Milcovici 


„A doua zi avea să înceapă chinul nostru. Aceasta O 
ştiam si eu si Marga, aşa că toată noaptea ne-am gândit cum 
am putea scăpa. Nu găseam nici un mijloc. 

In zori. ne trezirăm amândoi la fel de osteniti, de parcă 
toată noaptea tăiasem lemne. Marga începu treaba ei obis- 
nuită din casă, iar eu umblam fără nici un rost prin curte, 
căutându-l pe Pussi, pe care ştiam că nu-l voi mai găsi. E- 
ram nelinistit, căci nu sitam ce are să se întâmple la masă, 
unde tata şi mai ales mama vitregă, nu permiteau niciodată 
să întârziem. Veni ora prânzului şi parcă înadins atât Mar- 
ga, cát si eu ne-am găsit de treabă, ea dereticând prin bu- 
cătărie, eu smulgând buruieni care mai că inábusiau nişte 
pansele de toată frumuseţea. 


— „Haideţi odată la masă, supa fumegà în castron, ta- . 


tăl vostru vă aşteaptă, si voi acu v'ati găsit de treabă. le- 
neşilor ce sunteţi. Toată ziua nu faceţi nimica şi când tre- 
buie să veniţi la masă sau să mergeţi la culcare. atunci và 
hàrniciti la treabă”. 

Mama când începea să vorbească, n'o mai puteai opri 
si ne cicălea până nu mai găsea cuvinte rele cu care să ne 
încarce. Auzind-o strigándu-ne, ne inghetase inima de frică. 

— „lată, venim numai decât, răspunse Marga din bu- 
catarie. 

—, Şi eu sunt aici”, spusei si eu. 

Ne asezaràm tàcuti la masă. 

— „Unde-i haimanaua de lonel? — întrebă cu glas as- 
pru mama vitregă. — oricât îl cert, oricât caut să-l învăţ, 
tot un copil rău şi o haimana rămâne. Când are să crească 
mare, are să fie un hot sau un vagabond”, mai spuse dânsa, 
cu răutate. 

„Ei! nu te mai necăji şi tu, Lenuto dragă — căută ta- 
ta so imbuneze — lonel e un copil plăpând. îi cam place 
libertatea, dar sunt sigur cá e intelegator. Răposata mama 
lui il iubea ca ochii din cap şi toate voile îi le făcea. Desigur 
cà mi era bune dar in schimb, el nu iesia din cuvintele ei. A- 
cuma, dacă ii place mai mult să hoinărească, e pentrucă 
stând acasă. fiecare colt aici îi vorbeşte de mama lui. Dar 
cu timpul are să se liniştească si...". 

Insă nici nu sfârşi bine să-i ia apărarea, că mama sări 
cu vorba. 

-~ „Da, desigur, ai vrea să mă vezi si pe mine făcându-i 
toate chefurile. 

Dacă mama lor i-a făcut pe plac mereu. acuma a ajuns 
Ionel o haimana. 

Eu nu pot creşte copiii aşa. Ei trebue să stie de frică, 
nu să creadă că totul trebue să meargă după voia lor. alt- 
fel vor ajunge toti nişte haimanale. 

„Poate să ai si tu dreptate — răspunse tata impà- 
ciuitor. Dar unde e lonel? Noi am.máncat supa si el încă 
na venit. Fratele vostru se cam intrece cu gluma. Acuma 
când are să vină, să ştiţi că va mânca in bucătărie drept 
pedeapsă”. 

— „Ba eu aş spune ca să nu-i mai dăm mâncare azi. 


pentruca să se înveţe minte altă dată”, zise mama mai dus- 
mănoasa. 

De data asta tata-nu-i mai luă apărarea, ci zise doar: 

„Lenuţo dragă, eu trebue să plec după masă si mă în- 
torc abia peste două zile, tu fà cum crezi cu lonel”. 

— „Lasă, n'avea nici o grije — răspunse ea care abia 
atâta aştepta — iti promit ca, până ce tu te vei întoarce 
din drum. lonel are să fie un model de cumintenie. Ştiu eu 
cum să-l desvát pentru totdeauna de haimanalácuri". 

“Noi nu rosteam nici un cuvânt si tremuram ca varga, 
atât ne-am speriat auzind că tata pleacă de acasă si ne lasă 
in seama ei. 

După masă tata isi făcu bagajele si luându-și rămas bun 
dela mama vitregă, ne spuse apoi nouă cu un aer mustrător: 

„Cred că niciodată n'o să faceți ca lonel, si n'o să vă 
uniti la nebuniile lui. că atunci are să fie rău de voi". 

Spunând acestea, plecă, iar noi ne duserăm să ne 
căutăm fiecare de treabă. Marga să spele vasele, eu să 
mătur odaia de mâncare şi apoi să-i aiut la spălat, iar ma- 
ma să-şi facă somnul obicinuit de după amiază. 

[n timp ce îi aiutam Margái, o intrebai cu neliniște: 

„Ce zici tu că are să se întâmple când totul se va des- 
coperi?” 

— „Stiu şi eu? Ori o să mâncăm o bătae zdravănă, ori 
o să răbdăm de foame cine stie cât...” 

— „Dacă ar fi numai atâta!... parcă nu-mi vine să cred... 
Cine stie ce are să-i mai treacă prin minte zgripturoaicei. 
să ne facă. mai ales că tăticu nu este acasă...” 

— „Toate ca toate. dar lonel unde să fie acuma? 
zise Marga schimbând gándul* 

— „Unde? Pluteşte liniştit spre pământuri frumoase şi 
necunoscute răspunsei eu. Dar ia spune cu adevărat, 
Margo, nu-ţi pare rău că nu l-am ascultat să fi mers si noi 
cu el? Sunt sigur cà am fi fost primiţi pe bord, iar acuma 
eram si noi departe de iadul de aici. Ne ducea vaporul în 
tara gheturilor si a zăpezilor veşnice, şi...” 

— „Despre ce vapor vorbeşti şi despre ce ţări şi ghe- 
turi?" — se auzi o voce mâniată. : 

Incremenirăm amândoi, fără să putem scoate o vorbă 
căci în pragul uşii stătea mama vitregă care asculta ceia 
ce vorbiam. : - 

— „N'auziţi când vă intreb? Despre ce vorbiti acuma?" 
Ce? Ati amuţit? Ori vreţi să vă desleg limba cu ciomagul? 
la să faceţi bine, să -veniți repede să-mi spuneţi tot ce ati 
vorbit, altfel ştiţi voi că numai bine nu vă aşteaptă. Acum 
faceți repede ce vam spus” 

Marga si cu mine ne uitam unul la altul si nu ştiam ce 
să facem. Zgripturoaica putea să ne şi omoare aflând de is- 
prava lui 'lonel si mai ales când are să stie că am fost păr- 
tasi la fuga lui. ATEM 

Văzând că noi nu ne mişcam, mama vitregă se apropie 
de noi şi apucându-ne pe amândoi de mână, ne trase după 
dânsa în camera ei. | (Va urma) 

In numărul viitor: „MĂRTURISIREA SI PEDEAPSA”. 


MVAAAUARARARARARRRARRARARNRAAPARAPRAPARRIARARARRIARAR ARINSRIVARARIARARARARAPARRFARARIARIAFUARARARRIARARININRAPRN 


URMAREA DIN PAG. 11-A LA POVESTEA: ,AMNARUL CEL NÁZEDRÁVAN" 


iti voi da patru gologani. Dar dă fuga si să vii numaide- 
cât!” Ucenicul de cizmar, dorind să câștige cei patru golo- 
gani, fugi ca vântul, aduse amnarul, îl dete soldatului şi.. 
ascultați acum ce s'a întâmplat. 

Afară din oraş fusese ridicată o spânzurătoare în jurul 
căreia stăteau soldati si sute de mii de oameni. Impăratul 
si împărăteasa stăteau pe un tron măreț. 

Soldatul fusese urcat pe scară, dar când au vrut să-i 
treacă frânghia în jurul gâtului. se rugă să i se împlinea- 
scă o dorinţă, mai înainte de a fi pedepsit. Dorea anume 
să fumeze o lulea. Ar fi cea din urmă lulea ce ar fuma-o 
în viaţa aceasta! 

Impăratul ii făcu în-voe, iar soldatul scoase amnarul 
şi scăpără foc odată, de două ori, de trei ori. Si să vezi 
minune: cei trei câini sau ivit îndată, atât cel cu ochii 
mari cât două cești, cât si cel cu ochii ca două roli de moa- 
rà, precum şi cel care avea ochii cât un turn rotund. 


14 


sn 


"Ii env PS 


- cs MR 


.Scápafi-mà. căci vor să mà spânzure!” le strigă sol- 
datul. Si unde mi se repeziră câinii pe judecători si pe 
sfatul întreg, îi apucară pe care de picior, pe care de nas 
şi-i aruncară mai multi stânjeni sus în văzduh. Căzând, 
toti nenorocitii aceia fură zdrobiţi si prefácuti în bucățele. 

„Nu vreau! Nu vreau!” striga împăratul, dar câinele 
cel mai mare isi înfipse colții si în împărat si in împă- 
răteasă şi-i asvârli după ceilalţi. Se si ingrozirà soldaţii si 
tot norodul începu să strige: „Drăguţule soldat, tu să ne 
fii împărat si să iai pe Domnița de nevastă!” 

După aceea soldatul fu pus in caleasca împărătească. 
iar cei trei câini mergeau înainte, jucând şi strigând: 
„Ura!” Pe stradă toti strengarii suerau în degete, pe când 
soldaţii prezintau armele. Domnița esi din palatul de ara- 
mă şi deveni împărăteasă, ceeace îi făcu o nespusă plă- 
cere. Nunta tinu opt zile in sir, iar cei trei câini stăteau la 
masă la rând cu oaspeţii si deschideau ochii mari. 


Fundația | 
„REGELE FERDINAND 1" IAŞI m 
x€ B a T 
Concursul de jocuri “pe; luna Maiu 
Ziua UIT. UWY... 103.. ] 
reren V = = 


CINEL 


SERIA V 


Triplu pátrat Proverb ascuns 


qo OZ zar ma wa 


1) Prieten. 2) Pisică. 3) Pantalon țărănesc. 4) Oraş în Olte 
nia. 5) Baie. 6) Dau apă la vite. 7) Judeţ în Basarabia. 8) Mă avânt. 
9) Rudă. 10) Sprijină vita de vie. El. : N i 1 ms 
i 3 yon s Găsind cheia acestui joc veţi afla un cunoscut proverb romă- 
ENACHE VIRGIL pese a = die: 


Sibiu NICOLAE S. GHEORGHE 


Cel mai distractiv joc in aer liber 


| Brevet Regal Román 
| No. 21850 PRISMA 


SBURATOR“ 


MODUL DE INTREBUINTARE : 


Cu mâna stângă prindem ţeava 
Suport „T“ (fig. I) in care seaflă 
introdus axul „A“, al Omului Sbu- 
rător (fig. II) iar cu mâna dreaptă 
tragem de un cordon ,C** de cå- 
nepà, înfăşurat în formă de spirală 
împrejurul axului A, imprimând 
astfel acestui ax o viteză de rota- 
tiune care la rândul ei animă 
„Omul Sburător* într'o mişcare de 
ascensiune, mulțumită celor două 
aripioare în formă de elice „E“. om 


Pretul leí 30 


De vánzare la toate librariile 
şi magazinele de jucării 


PRISMA 
FABRICA DE REQUISITE ŞCOLARE 
Fig. ! Bucureşti Sos. Grozăvești, 26. Tel. 3.84.62 


Premianţii concursului din „Almanahul $colarilor“ 


Ab. pe un an la ,,D. C.": Filip Marcu inv. Lăsău-Jud. Hunie- 
dosra; Stefan Axente Gininaziul Leova jud. Cahul; Sofica Alcalay 
str. Spaniolă 2 Loco. 

Ab. pe 6 luni la 


„D. C.": Chiritescu Margareta str, g-ral An- 


ghelescu 24 Loco; Hary Zilberman str. Principesa Maria 53 Galaţi; . 


Geormăneanu Gh. Dunăre, str. Libertăţii 30 Craiova; Bădescu Teo- 
dor str. Mureşanu 6 Bălţi; Dobre R. Nicolescu, Bălteni-Olt; Eugenia 
Dimitriu, str. Reg. Ferdinand No. 23, Tulcea. 

Ab. pes luni „D. C.": Mihai N. Apostolescu, str. Rahova No. 
235, Călărași-lalomiţa; Craiu Mihail Piaţa Radu Negru 38, T. Seve- 
rin; Stefan Petcu, str. Aurel Vlaicu 112, Loco; Voiculescu I. Ca- 
melia Str. Dr. Mihalovici 5 Loco; Nàsturas Oltea Piaţa Avram lancu 
No. 8 Sf. Gheorghe; Erika si Monika Goritz Câmpina; Larise Bătă- 
reanu, Ciocălteni Jud. Orhei; Leagul Valentin str. Reg. Ferdinanu 
No. 60 Chişinău; Mioara Neculce str. Dragoş Vodă 11, Constanţa; 
Lilly Dimopol, calea Mosilor No. 270, Loco; Aurian Sideriu strada 
Sisescu No. 12, Loco; Mihăilescu Nic. Paul str. Silvestru 57 Loco. 

Cărţi in val. de 120 lei: Sarfstein Izrail str. Stefan Iosif 22, 
Bălţi; Mirciulică Marinescu str. Abramescu 2, R. Vâlcea; Saul si 
Suly Eilenberg Dudesti 102, Loco; Germaine Nachmias str. Plante- 
lor 12 Loco; Mihai Sintescu Com. Borăneşti jud. Ialomița; Ràdu- 
lescu P. Nicolae str. Crisana No. 16 Loco; Atanasiu I. Anton str. 
Nicu Filipescu 37 Constanţa; Suzete D. Popescu Calea Bucureşti 
No. 5^Craiova; Alexandru Rosenberg Calea  Mosilor 65 B.-Loco; 
Ovidiu si Tatiana Sebescu Calea Victoriei 11, Braşov; Pohata Gheor- 
ghe str. 6 Noembrie No. 10 Suceava; Ema Smitcovschi Leova jud. 
Cahul; Garfunkel Mircea, Popa Soare 20, Loco; Despina I. Petrescu 
Calea Domnească 319 Târgoviște, Ciorman Silvia, Bul. Regina Ma- 
ria 34 Recita jud. Caraș. 


Premii acordate cititorilor noştri cu prilejul 
concursului pe luna Mai 


1) Un serviciu de ping-pong. 

2) O minge de foot-ball. 

3) Două aparate de radio cu galenă. 

4) Un aparat de radio cu lămpi. 

5) Un costumas tricotat „Monica”. 

6) Două costume de bae, pentru copii. 

7) O minge de plajă. 

8) Două jocuri distractive. 

9) Două ceasornice de mână „Lellus”. 

10) Patru premii a câte 250 lei, în cărţi, din editura 
„Adeverul”. 

11) Două abonamente pe un an la „D. C." 


Premiantii concursului pe luna Martie 


Ab..pe 1 an la „D. C.": Miuta si Ionel Alecu str. sf. Apostoli 
13, Loco; 

Ab. pe 6 luni la ,,D. C.": Elena Morăranu str. Hepites No. 11, 
Brăila; Mundi si Buti Wilder str. Traian No. 12 Bârlad; Mihail 
Capta Calea Vácáresti n Loco: 

Ab. pe 3 luni la , C: Firtulescu T. Elena, Băileşti-Dolj; 
Ada Flitian str. sf, Gheorghe No. 15 Cet. Albă; Sorinel Octave Go- 
Mmenn Bd. Maria 84. Loco; Alexandru Stotz str. Impăcării 20, 
oco - 

Cărţi în val. de 80 lei: A. Cofner si A. Tucherhalfer str. Hara- 
lambie No. 6 req Alevtina Denisova str. Sf. Episc. Cioroga- 
riu No. 10 Oradea; Leucutia Maria str. Treb. Laurian 7, Oradea ; 
Erica Pomárleanu str. Nemtescu No. 7 laşi; Niculescu  Stefánel, 
str. Stefan cel Mare 212 Loco; Urzica C. Mircea str. Mitropolitul 
Dosoftei 22 Loco; Teodosiu Constantin 13 Str. Radu Popescu 20, 
Loco; Emilia Dumitriu str. G-ral Demosthene 15, Loco; Artemis 
Topalian str. Domnească 127 bis Galaţi. 


e " 
m. 0 gw NU 


Pásárele 


ORIZONTAL: 1) Pasăre cu pene frumoase; 4) Păsărică fr umos 
colorată; 11) Păsărică foarte cunoscută; 13) Bărbierit; 14 ,, Ari" in- 
vers; 15) Pronume; 16) Ciocârlie; 18) Ajutător al viitorului (Gr.) 
x Lulea 20) Intărât 21) Nume (nu de pasăre) 23) Dă naştere 24) 
Cal 25) Ca la 18 oriz. 26) Pronume 28) Belsug 30) Măsură de pă- 
mânt 31) Munţi in Creta 32) Gratiatà 33) Pasăre cu ciocul lung 
35) „Hulubi” fără cap, rămân tot asa 37) Tine! 38) Pronume 40) 
Salină 42) Provoace 45) Posedă 46) Tinte 48) Scrumbie sărată si 
uscată 50) .... de Janeiro 52) Păsărică cu glas piţigăiat 55) Privitor 
la Ebrei 56) Pasărea cu colacul. 

VER TIC AL: 1) Pasăre cu voce máiastrá 2) Oraş în Elveţia 3) 
Numeral 4) Mănunchiu de spice 5) Capitala Albaniei 6) Pană... de 
despicat 7) Animal 8) Pasăre de pradă 9) Pronume 10) Scoasă în 
afară 12) Pasăre de pradă 17) Uite! 19) Pasăre mică 22) Pasăre 
ce seamănă cu rândunica 23 a) Imbrăcăminte 25) Pasăre foarte 
răspândită la noi 27) Primul om 29) Trei litere din ,Trotus" 30) 
„Ba” (invers 31) Gust particular 34) Zeul soarelui 36) Sunt 39) 
Obiect casnic 41) Locuinta păsărelelor 43)  Figurà 44) Glumă 
(Mold.) 47) Canton elvetian 18) Strig 49) Culoare 51) Sau 53) 
Pronume 54) Poftim! 

NICOLAE S. GHEORGHE 


Joc de istetime 


Mâine am fost la un muzeu 
Si-am văzut un cimpanzeu 
Ce greşeală observati în strofa de mai sus? 


MOS CINEL 


Deslegările jocurilor pe luna Martie 


Intrebare cu tâlc. — T.-Severin, T.-Rosu. T.-Măgurele: 
Petru Daba-Sag. : 
Saradá. — Mărunt de D. T. Cerchez. 


Carte de vizită. — Medic Vaslui. Mandi Dolban. 


Şaradă. — Panoramă: Cristina si Petre Cernea. 

Enigmă. — Bou: L. Socolik si E. Meilich. 

Intrebare cu tálc. — Tg.-Jiu, Tg.-Mures etc... Daba Pe- 
tru-Sag. 


ROUTE Moldova.— Roman, Focsani, Bárlad, Doro- 
Vaslui, lași: 


hoi, Botoşani, Puica Margareta C. Dolinescu. 


ARBORI cnc muz 
[S|T| £i 7| A RAM IRI T] AIR] 


A [A 5Dnmpr; ^ r9» 
Ic [A Zi E mmuu m 
[SUA A |M|A]WERM [7 |C [A | 


MEMINI MEO 
H ada ; 


[^ DÀ klate! 


GAGE VA A Iw 
AINE! [RW A e | A ZA 
E [AES] | c |o |u] 


E 


SERIE 
DENGE 


uti 


EIE 
HASEN 


Soluţiile acestui concurs se primesc 20 de zile dela apartia nu- 
mărului de față. 


CUPON DE JOCURI 
PE LUNA MAIU 


Numele şi pronumele 


SERIA Y 


Adresa: 


BEL 562. 5 siz 


E 


= m i ai = z2 
2 i ; , E 
` 6 A. nai: D 3 e 
Do < - 2 » 
D = - - eS t = M 
OX = - v - E " A 
=> — ^ ERU LIA E 2 E - > 
y CENE DP t "A o Ce ngn 
< ` ka T ^ LL 7> La = -m a 7. 


Sărbătoarea Națională de 8 lunie. Trăiască Regele. Prețul 5 lei 


De toate 


O nouă rubrică 


Sub titlul „Din copilăria oamenilor vestiți”, cititorii 
nostri vor găsi in n-rul de faţă al revistei întâmplări din 
viaţa din copilărie a vestitului compozitor muzical Mozart 
si a nemuritorului pictor italian Rafael Sanzio. Suntem 
incredintati că dràgutele cititoare si iubiții cititori vor citi 
asemenea bucăţi, nu numai cu plăcere, dar si cu un mare 
folos pentru dânșii. 

Folos, pentrucă, pe de o parte capătă cunoştinţe des- 
pre oameni al căror nume rămâne nemuritor totdeauna, 
iar, pe de altă parte, pentrucă faptele ce vom povesti aju- 
tă la întărirea curajului de muncă si la înălţarea speran- 
telor pentru viitor. 

De aceea, credem că îndeplinim o dorinţă a cititoare- 
lor şi cititorilor, înființând noua rubrică, pe care o vom 
continua. și in N-rele viitoare ale Dimineţii Copiilor. 

Totodată ne folosim de acest prilej. ca să le punem în 
vedere să nu stăruiască pentru publicarea de bucăţi slabe, 
scrise de copii, care abia acum încep să învețe carte. Nu e 
păcat să lăsăm pe din afară atâtea lucruri bune, pentru a 
pune în locul lor bucăţi foarte slabe? 


Ceva despre Mozart 


Mozart pe numele său întreg Wolfgang Amedeu 
Mozari a fost un mare muzicant si tot atât de mare com- 
pozitor austriac. S'a născut în anul 1756 şi.a murit in anu] 
1791, cecace înseamnă cà a murit tânăr, de oarece la moar- 
tea sa n'avea decât vârsta de 35 de ani. Cu toate acestea, 
Mozart a scris foarte multe compoziţii muzicale, care. se 
cântă şi astăzi în toate ţările din lume. Asa, dela el au ră- 
mas simfonii, opere, concerte, sonate, ete. Cele mai cunós- 
cute sunt: Răpirea'din Serai, Nunta lui Figaro, Fluerul 
f-rmecat, Don Juan, precum si màáretul său Requiem. (Cu- 
vântul Requiem" este un cuvânt latin si înseamnă paras- 
las, adică rugăciune care se cântă pentru odihna sufletelor 
celor morti). 

Despre Mozart este vorba în bucata „Micul vrăjitor”, 
care se publică in N-rul de faţă. Precum se vede şi din acea 
bucată. Mozart a fost ceeace se numeşte „un geniu precoce”, 
de oarece încă dela o vârstă mică el cânta minunat din di- 
ferite instrumente muzicale si dedea concerte, care faceau 
admiratia tutulor ascultătorilor. 


Ceva despre Rafael 


In bucata „Un ait geniu de şapte ani” este vorba des- 
pre Rafael, cel mai mare pictor al Italiei si unul din cei 
mai mari pictori ai lumei. Rafael numele său întreg este 
Rafael Sanzio — s'a născut în anul 1483 în orășelul Urbino, 


acolo unde la vârsta de șapte ani a făcut minunata pictură 


pe un vas de porțelan, și a murit la Roma în anul 1520. 
Aceasta înseamnă că si Rafael, ca si Mozart, a murit destul 
de tànár. n'avea decât 37 de ani. 


Rafael a lucrat ca pictor mai întâi în orăşelul său de 
naştere Urbino, apoi la Florenţa şi după aceasta la Roma. 
Madoncle (chipurile Maicii Domnului) pictate de el sunt 


neintrecute ca frumuseţe artistică şi înălțare morală. lar 
unul din tablourile sale, tot cu subiect religios Schimba- 
rea la fată este socotit, si cu drept cuvânt, ca „o produc- 
lie supraomenească”, atât e de frumos şi admirabil. 


Explicații de cuvinte muzicale 


In bucata „Micul vrăjitor” se spune că doi muzicanți 
si tatăl lui Mozart au vrut să cânte „un trio de vioară”. 

Cu acest prilej să explicăm unele cuvinte, care se intàl- 
nesc în bucăţile muzicale şi care sunt de origină italiană. 

Când cineva cântă singur din gură sau din vreun in- 
strument muzical, se zice că „execută un solo, Când cântă 
doi, se zice duet. Când sunt trei se zice trio, de patru se zice 
quartet, de cinci se zice quintet, iar de şase, sextet. 

Tot în legătură cu bucăţile muzicale se întrebuinţează 
si alte cuvinte italiene. Aşa, se zice allegro despre o bucată 
muzicală, care este cântată cu vioiciune, repede; andante, 
când este o melodie, care se:càntà mai încet. mai lin; pas- 
sionato, când e cântată cu insufletire. cu emotiune; adagio, 
cànd trebue càntatà mai incet, mai rar. 


Ce-i cu fotogafiile cititorilor? 


Răspundem pe scurt si cât mai lămurit la această intre- 
bare ce ni se pune destul de des de către cei ce ne-au tri- 
mis spre publicare fotografii de ale cititorlor de astăzi sau 
de ale viitorilor cititori. Astfel de fotografii sau strâns 
mai multe sute. 

Răspunsul nostru este precum urmează: Am spus — şi 
chiar de mai multe ori — că noi n'am înțeles să publicăm 
portrele de cititori, făcute la fotograf. ci numai vederi luate 
de cititori cu aparatele lor fotografice. Tinem să desvoltăm 
in cititori gustul si simţul artistic, plăcerea sj inclinaţia spre 
ceeace este frumos. Tot asa cum publicăm cele mai fru- 
moase desene făcute de dânşii. 

Cât despre portrete de cititori, publicăm în toti anii 

şi la fel vom face şi în anul acesta portretele acelora 
care iau la finele anului școlar premiul l-iu sau premiul 
al Il-lea, fie cà sunt în cursul: primar, fie că sunt în cursul 
secundar. x j 

De aceea, rugăm să nu ni se trimită fără rost portrete 
de cititori sau de viitori cititori, fiindcă nu mai publicăm 
astfel de portrete. 


= 


COANA FROSA LA BUCURESTI 
Nici nu se poate închipui o carte cu un cu 
prins mai amuzant, mai înveselitor decât 
COANA FROSA LA BUCURESTI 


de MOS NAE 
Preţul, lei 60 


DIMINEAŢA 


Revistă săptămânală pentru copii si tineret 


16 PAGINI 5S LEI 
E d 


PREŢUL ABONAMENTULUI 


Pe un an . Lei 200 


Pe şase luni 


Pe trei luni Zo 


REDACTIA SI ADMINISTRATIA 
Bucureşti, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
TE L E F QN 3 — 84 — 30 


5 lunie 1935 No. 591 


REDACȚIA ȘI 


200 LEI 
100 4 


1 AN 


ABONAMENTE: 6 LUNI 


REPRODUCEREA BUCATILOR 
ESTE STRICT INTERZISĂ 


(AND 


áptámána trecută, la casa părinţilor lui Uiticilă 
“a bătut, s'a ciocànit si sa zugrăvit de diminea- 
ta până seara. 
Tatăl lui Uitucilà hotărîse să facă reparaţii si 
infrumusefári mari, așa încât casa să arate cât 
mai nouă, nouţă. 

Din tot ce făcuse, ceeace a dat camerelor o înfăţişare 
cu totul alta, a fost noua zugrăveală, făcută de cel mai is- 
cusit meșter din oraş. 

In sfârșit, când reparaţiile erau gata şi zugrăveala us- 
cată, tatăl şi mama lui Uitucilă au trimis vreo şaizeci de 
invitaţii pentru o masă de seara, „masă care va fi urmată de 
dans”, aşa se scria în invitaţii. 

In după amiaza zilei în seara căreia trebuia să aibă 
loc masa si dansul, părinţii lui Uitucilă merseră în oras 
după târguieli, așa că Uitucilă rămase singur acasă. Nea- 
vând ce face, se plimba dintr'o odaie în alta, privind la 
zugrăvelile noui. Atunci, îi veni un gând. ,Mester a fost 
zugravul, isi zise el, si frumos ne-a zugrăvit casa, dar dun- 
gile albastre ce-a tras in salon sunt cam subțiri si cam de- 
parte unele de altele. Ce ar fi sà mà apuc eu sà le fac mai 
groase si mai apropiate? Tot văd că a prisosit văpseaua”. 

A trecut numai decât dela vorbă la faptă. Până atunci, 
Uitucilă nu zugrăvise nici odată, dar fiindcă zile la rând 
se uitase la zugrav, şi-a închipuit că meseria aceasta este 
cea mai uşoară. 

A luat găleata cu văpsea, a adus din bucătărie o scară, 
pe care sa suit, si sa apucat de zugrăvit, adică de ingro- 
şat si de apropiat dungile albastre din salon. Ce-i drept. 
o parte din văpsea cădea pe perete, pe când o parte mai 
mare îi cădea pe haine, pe mâini si pe faţă. Insă asa este 
când faci pe zugravul: trebue să te mai murdărești. 

Uitucilă a zugrăvit si sa murdărit binisor. Nu sa lă- 
sat de theabă decât atunci când stia că părinţii săi trebue 
să se întoarcă din oras. El însă nu dorea să fie văzut, căci 
“ar fi putut întâmplat ca ei, nemulțumiți de treaba de care 
se apucase, să-i fi cântat pe spinare cântecul ,,Foae verde 
lámáità, aoleu, ce bătăiţă!” lar de bătae era în deajuns de 
sătul. 

De aceea, se grăbi să ducă înapoi la bucătărie şi gă- 
leata cu văpsea şi scara. Ba mai făcu ceva. După ce se 
frecă si se spălă cât mai bine pe mâini si pe obraz, isi 


QMEN 


DIMINEATA 
COPIILOR 


ADMINISTRAȚIA: 
BUCURESTI.—STR. CONST. MILLE (SÁRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


Director: N. BATZARIA 


UCL 


© 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE INAPOIAZA 


Din copilăria lui Uitucilă 


| FACE PE 
ZUGRAVUL 


scoase hainele murdărite, pe care le ascunse în dulap si 
se îmbrăcă în costumul său de sărbătoare. 

„Dece te-ai îmbrăcat în costumul acesta?” îl întrebă 
la înapoierea acasă mamă-sa. lar Uitucilă, care precum îl 
știm, e deștept foc, se grăbi să răspundă: „Ca să fiu gata 
pentru masă și serbare”. 

lată că s'a înserat, iar invitaţii au început să sosească 
unul după altul. După ce au stat la masă, au trecut cu 
toții in salon, unde trebuia să aibă loc dansul. S'a dansat 
mult și frumos. 

Dar nu poti dansa intr'una fără întrerupere. Trebue să 
te opresti, ca să mai răsufli. Dansatorii. doamne, domni- 
soare si domni, se opreau din când în când si se odihneau, 
unii sezànd pe scaune. alții mai tineri stând lipiti de 
peretii salonului, de peretii pe care cu cáteva ceasuri mai 
inainte ii zugrăvise Uitucilà al nostru. 

Nimeni nu bágase de seamă isprava făcută de Uitu- 
cilă si cà era pe pereţi o zugrăveală nouă, care se lua. Dar 
la un moment dat, unul din domini zise sotiei sale: 

„Adino dragă, dar rochia ta este în spate toată murdă- 
rită de vàpsea. Sunt nişte dungi albastre de sus până jos”. 

Doamna cât p'aci să leşine de necaz. Avea o rochie 
scumpă de mătase, pe care atunci o îmbrăcase pentru în- 
tâia oară si o făcuse inadins pentru petrecerea din seara 
aceea. 

Insă, iată cà si altă, sj altă doamnă si cele mai multe 
domnisoare pátiserà la fel. Cât despre domni, aproape nu 
era unul a cărui haină să nu fie pătată si murdărită în 
spate. 

Se înţelege că lucrul: acesta nu le-a făcut nici o plă- 
cere. S'au supărat cu toţii pe părinţii lui Uitucilă si au ple- 
cat, fără- să le spună bună seara. Uitucilă însă tăcea chitic, 
dar cam tremura de teamă. Cam bănuia el ce răsplată îl 
așteaptă. 

In seara aceea părinții săi isi închipuiseră că vina « 
a zugravului. Dar a doua zi, când mama lui Uitueilà căută 
niște haine în. dulap, a dat peste hainele pline de văpsea 
ale lui Uitucilă. 

Ce a urmat, înțelegem uşor: i sa cântat pe spinare 
cântecul ,,Foae verde làmáàità, aoleu, ce bătăiţă!” 


VINTILĂ BRATU 


A 


OUALE = PAST | 


Roman de CHRISTOPHE VON SCHMID 


7) Un ou incadrat în aur şi în perle 


— Urmare 


Edmond şi Blanşa veniră alergând lângă mama lor. 
„Edmond, îi zise mamă-sa sărutându-l si incuraján- 

du-l. ca sà-i piarà sfiala si sà poatà vorbi làmurit. Vino mai 
aproape s? spune rugăciunea ce facem în toate dimineţile 
pentru tăticu.” 

Edmond isi încrucişe braţele si cu o voce înduioşată, 
ținând ochii ridicaţi spre cer, rosti rugăciunea ce urmea- 
ză: „Părinte ceresc, fie-Ti milă de doi bieţi orfani! Táticul 
nostru este la războiu; veghiază asupra vieţii sale, care ne 
este asa de prețioasă. Iti promitem să fim buni si cuminţi, 
pentru ca tăticu, atunci când se va înpaoia, să fie multu- 
mit de noi și să ne iubească. Sfinte Dumnezeule. ascultă 
rugăciunea noastră! 

— Acum, zise din nou mama celor doi copii, spune tu, 
Blansa, cum ne rugăm noi în toate serile, mai înainte de a 
merge la culcare.” 

Blansa, care era o fetiţă cu părul blond, buclat si cu 
obrăjiorii de coloare trandafirie, isi incrucise bratele, asa 
cum făcuse fratele ei, ináltà spre cer frumosii săi ee pen 
albaştri si zise cu o voce dulce si sfioasă: „Bunule Părinte, 
care esti în ceruri! Mai înainte de a merge să ne odihnim, 
Te rugăm încă odată pentru bunul tată ce ne-ai dat pe pă- 
mânt. Dă-i si lui o noapte liniștită şi fericită, iar îngerii 
Tăi să-l păzească de orice atac dușman! Coboară, de ase- 
menea, somnul dulce pe ochii bunei noastre mame, pentru 
ca să mai poată uita grijile si necazurile sale. lar dacă nu 
se va putea ca ea să aibă parte de odihnă, fă cel puţin să 
să odihnească tăticul! Fă aşa ca această noapte să fie cea 
din urmă noapte a dureroasei noastre despărțiri! Fă să 
sosească îndată ziua atât de dorită în care să-l vedem 
din nou! 

— Amin! Amin!” zise mamă-sa, împreunându-și mâi- 
nile si inàltànd spre cer ochii săi scáldati în lacrimi. 

Pelerinul, care asculta, nu mai avu puterea să-și păs- 
treze sângele rece, ci izbucni în suspine. Intro clipă, isi 
smulse şi aruncă departe de el părul, care era o perucă 
falsă, barba, care era de asemenea falsă, precum şi man- 
taua si haina de pelerin. In loc de pelerin, apăru acum un 
războinic acoperit de aur si de purpură, tânăr, chipeș, plin 
de putere si de viaţă. Intinzând braţele spre soția sa si spre 
copiii săi, strigă din fundul inimei sale indurerate: ,,Roza- 
linda, soţia mea! Edmond, Blanşa, iubiții mei copii!” 

Buna doamnă Rozalinda rămase mută de bucurie si de 
mirare. Cei doi copii, care la primele suspine ale pelerinu- 
lui se uitaseră la mama lor, ca şi cum ar fi vroit să o roage 
să vie în ajutorul acestui pelerin, se  întoarseră spre el, 
când auziră că sunt chemaţi pe numele lor, si rămaseră 
uluiti de surpriză la vederea schimbării atât -de repezi a 
pelerinului. Amintindu-si poveştile ce le citea mama lor. 
işi închipuiră că bătrânul pelerin se prefăcuse numai de- 
cât într'un înger, atâta li se păru de frumos. Si adevărul 
este că Arno era cavalerul cel mai frumos din întreaga 
oaste creștină, 

O, ce nespusă bucurie simţiră, când aflară că acest 
oștean frumos este tatăl lor. iubitul tată despre care mama 
lor le vorbea asa de mult! El, doamna Rozalinda, Edmond 
si Blansa, sub stăpânirea unui farmec încântător, se cre- 
deau că sau întâlnit în cer. 

Asa au trecut câteva ore, ca si cum orele acestea n'ar 
fi fost decât minute. 

Doamna Rozalinda află dela soțul său că el venise cv 


E ^ . 

si sfârşit — 

o escortă numeroasă, ca să o caute si că lăsase escorta in 
urmă din cauza drumurilor rele. 


li mai spuse că el, vrând să fie mai repede la dânsa 
si la copii, o luase înainte pe jos și îmbrăcat în haine 
de pelerin. pentruca îmbrăcat în felul acesta, să poată să 
vadă, fără să fie recunoscut, cum este ea şi cum sunt copiii 
ca sănătate şi să o poată pregăti pentru înapoierea acasă. 

Doamna Rozalinda îl întrebă cum de izbutise să desco- 
pere locul unde se retrăsese ea cu copiii. 

.Scumpa mea Rozalinda! ii răspunse el. Intâlnire 
noastră este rodul binefacerilor tale faţă de săraci si mai 
ales faţă de copiii din valea aceasta. In binefacerile tale să 
vedem, asa dar, o răsplată a lui Dumnezeu. Fără sentimen- 
tele tale generoase, noi încă nu ne-am fi putut vedea si 
întâlni. Se poate chiar să nu ne fi întâlnit nici odată, de 
oarece duşmanii nostri te impresurau din toate părţile si 

rai mereu amenințată să cazi în mâinile lor. 

.Hannon te urmărea cu oamenii săi. N'a părăsit aceşti 
munți decât atunci când a aflat de sosirea mea. Vezi, 
adăugă Arno, arătându-i oul pe care stătea scris: Speră în 
Dumnezeu, El te ajută la nevoe. De oul acesta sa servit 
Dumnezeu, ca să ne strângă din nou la un loc. 

„De mult trimisesem pe mai multi din oamenii mei, 
ca să te caute, însă totul a fost în zadar. Intro zi, am vā- ` 
zut cá se întorsese Egbert, unul din scutierii mei; întâr- 
ziase aşa de mult, că pierdusem speranța de a-l mai vedea. 
Cazuse într'o prăpastie, unde aștepta să moară de foame. 
Dar iată că fu găsit de un băiat, care îi potoli foamea cu 
două ouă și îi dete oul acesta ca o amintire a fericitei sale 
scăpări dela moarte. 


„Sfinte Dumnezeule! Cât de mare a fost surpriza mea! 
Ti-am recunoscut numai decât scrisul tàu. Egbert si eu am 
pornit îndată în goana nebună a cailor spre acea carieră 
de marmoră unde lucra băiatul. Băiatul acesta m'a condus 
până aici. Dacă inima ta cea bună nu te-ar fi îndemnat să 
dai copiilor din vale o serbare cu ouăle de Paşti, dacă nu 
te-ai fi gândit în acelas timp si la învățătura acestor copii 
si la plăcer a lor cu ajutorul frumoaselor cuvinte ce ai 
scris pe ouă; si dacă atât tu, cât și iubiții mei copii Ed- 
mond si Blansa ati fi fost mai puţin milostivi față de băia- 
tul acela sărac, care era pentru voi un străin necunoscut, 
nici o dată n'ar fi sosit pentru noi frumoasa zi de astăzi. 


„Da, cea mai mică binefacere ne atrage binecuvânta- 
rea lui Dumnezeu, atunci când această binefacere porne- 
ste dintr'o inimă curată: este ca o sămânță, care dă roade 
din belșug. Vedem că Dumnezeu răsplătește mila chiar aci 
pe pământ. Gândiţi-vă bine la aceasta, iubiții mei copii! 
Dati săracilor, dati-le din toată inima: căutaţi să fiti asa 
cum este buna voastră mamă. Ajutati pe cei nenorocili si 
veți avea parte de ajutor; fiti milostivi si veti avea parte 
de milă. Veţi putea atunci să vă sprijiniți cu încredere în 
ajutorul lui Dumnezeu şi veţi găsi din nou în viitor infáp- 
tuirea vesnicului adevăr înscris pe acest ou, adevăr asa 
de bine dovedit prin tot ce s'a întâmplat cu noi înșine. 


„Gândiţi-vă mereu la ziua de astăzi si nu pierdeţi spe- 
"anta în Dumnezeu, fiindcă EA nu ne va părăsi niciodată. 
Am să încadrez oul acesta în perle si în aur si am să-l a- 
târn deasupra Sfântului Altar dela bisericuța noastră, ca 
o amintire a fericitei noastre întâlniri” 


QNEN 


"EZ 


Intre acestea, noaptea se apropia si se vedeau cáteva 
stele lucind pe bolta cerească. Contele Arno merse cu doam- 
na Rozalinda la locuința acesteia din valea cărbunilor. 
Edmond si Blansa alergau înaintea lor. Acolo ii aştepta o 
nouă plăcere. Găsiră pe Egbert si pe Fridolin, cari se gră- 
biseră să spună lui Cuno despre fericita înapoiere a iubi- 
tului său stăpân. Această veste aproape că-l vindecase pe 
bunul bătrân Cuno de boala de care suferea. 

Fridolin le eşi cel dintâiu întru întâmpinare şi salută 
cu bucurie pe doamna Rozalinda si pe copiii ei, ca pe 
nişte vechi cunoștințe. După el, veni scutierul Egbert, că- 
ruia ouăle îi scăpaseră viaţa. Salutà pe doamna Roza- 
linda cu tot respectul si zise: „Permiteţi-mi, nobilă con- 
tesă, să vă sărut mâna binefăcătoare, care, cu ajutorul lui 
Dumnezeu, mi-a scăpat viaţa”. 

Contele Arno imbrátise cu toată dragostea si duiosia 
pe bătrânul său servitor Cuno si strânse foarte mişcat 
mâna bunului morar, care se îmbrăcase în cele mai fru- 
moase haine de sărbătoare. In seara aceea, luară cu toţii 
masa împreună. 

A doua zi, ce de bucurie a fost în toată valea! Vestea 
că un cavaler bogat şi puternic este soţul doamnei Roza- 
linda, puse în mişcare pe toată lumea. Mari şi mici, aler- 
gară să-l vadă, asa că nu puteau încăpea cu toţii în casă 
Contele Arno esi cu doamna Rozalinda, salută cu toată 
prietenia pe acei oameni aşa de buni si le mulțumi pen- 
tru tot ce făcuseră pentru solia si copiii lui. 

„Noi n'am făcut nimic pentru dânsa. ziseră ci cu lacri- 
mile în ochi; ea ne-a copleşit pe noi cu binefaceri”. Con- 
tele stătu mult de vorbă cu dânşii, vorbind cu fiecare în 
parte. Cu toţii fură mulţumiţi si miscati de bunătatea si 
prietenia ce le arată. 

In timpul acesta, câţiva cárbunari arătaseră escortei 
contelui drumul ce ducea la vale. Nu după mult, răsună 
sunet de iram iar dintre cei doi munţi acoperiţi de 
păduri, se iviră multi cavaicri; precum si scutieri, unii pe 
jos, alții călări. Armele lor stráluceau 1a razele soarelui. 
Cu toţii salutará pe doamna Rozalinda cu strigăte de bu- 
curie, care fură repetate de ecourile văilor şi stâncilor. 

Contele Arno stătu câteva zile la căsuţa din valea căr- 
bunarilor. În ajunul plecării, dădu locuitorilor o masă bo- 
gată. Vedeai intruniti în jurul aceleiaşi mese morarul. 
cărbunarii, scutierii, contele Arno şi familia sa. La sfârşi- 
tul mesei, contele făcu daruri bogate tutulor invitaţilor si 
mai ales morarului. Marta rămase mai departe în servi- 
ciul doamnei Rozalinda. 

Contele nu uită în darurile ce făcuse nici pe bunu! Fri- 
dolin şi familia acestuia. cărora le asigură existenţa. Apoi, 
adresându-se copilor de cărbunari, le zise: „Vreau, micii 
mei prieteni, să nu se şteargă amintirea sederei în valea 
aceasta a familiei mele. De aceea, am să las o sumă de bani 
din care în toţi anii. la sărbătorile de Paşti, să se împartă 
la toti copiii ouă văpsite în tot felul de culori. 

`— Şi eu, zise buna contesă, vreau ca în amintirea cà 
am scăpat cu bine din atâtea încercări, să fac acelaş lu- 
cru pe proprietăţile noastre, unde fiecare copil să pri- 
mească la Paşti câte un ou văpsit”. 

Aşa s'a şi făcut, iar acestor ouă văpsite li s'a zis ouăle 
de Paşti. Putin câte puţin, obiceiul acesta se întinse în 
toată lara. 

Când obiceiul a pătruns si în alte ţări, locuitorii acestor 
țări ştiau, ce-i drept, despre modul cum doamna Roza- 
linda scăpase din acea vale de cărbunari şi cum scutierul 
Egbert scăpase, datorită ouălor văpsite, dela o moarte sigură 
din prăpastia în care căzuse. Numai că pentru noi toti cei- 
lalti, aceste două fapte, petrecute cu sute de ani acum in 
urmă, nu pot fi o pricină îndeajuns pentru a le sărbători 
in fiecare an amintirea. 


Insă ouăle de Paşti ne amintesc nouă şi copiilor nostri 


un alt fapt mult mai mare, mult mai important şi care ne 
atinge pe toti de aproape. Este mântuirea din păcat şi din 
rău prin biruința asupra păcatului și a răului a Màntuito- 
rulu nostru lisus Cristos. Sărbătoarea Paştilor este in ade- 
văr sărbătoarea mântuirei. asa că înseamnă să indeplinim 
gândul Mântuitorului, când facem din Paști o sărbătoare 


de bucurie pentru copii. —— P Y. 

Iubirea faţă de oameni nu este, oare, temelia religici 
creștine si semnul deosebitor al adevàratilor crestini? Fi 
da. obiceiul de a împărţi de Paști ouă roşii la copii va a- 


ur aen. - 


9 
Liiva 


Yu A TAS 


minti si părinţilor si tutulor oamenilor duioasa grijă ce ne 
poartă Dumnezeu si va fi ca o chezășie a sentimentelor Sale 
părintești. 


Mântuitorul însuși ne-a spus doar: „Este, oare, printre . 


voi un Singur părinte, care să vrea să dea fiului său un 
şarpe în loc de un ou? Si dacă voi ştiţi să dali copiilor vostri 
ceeace le este de folos şi plăcut. cu atât mai mult Tatăl 
vostru ceresc va şti să dea acelora care îi îndreaptă rugă- 
ciuni, darul cel mai frumos dintre toate darurile, vreau să 
zic Duhul Său Sfânt”. 


In româneşte de MARCU IONESCC 
SFARSIT 


Ziua de S Iunie 


Ziua de 8 lunie este o frumoasă sărbătoare — nalio- 


nală şi o zi de mare bucurie pentru tot poporul román. In 


adevăr, în ziua de 8 lunie sa urcat pe gloric *1 Tron al 
oitul Rege 


României Majestatea Sa Carol al II-lea. mult 
al Românilor. 


Dela urcarea Sa pe Tron, Majestatea Sa Regele Caro! 
al Il-lea muncește neintrerupt si cu toată dragostea pen- 
tru binele si progresul Țării si Natiunei. Mai ales, în înalta 
Sc înțelepciune, dă puternicul Său sprijin pentru o rás- 
pândire cát mai mare a învăţăturei de carte, deci pentru 
propásirea culturei. 

Uràm Majestății Sale viaţă cát mai lungă si mai feri- 
cità si strigăm din tot sufletul: „Trăiască Regele!” 


DIMINEAȚA COPIILOR 


"pe y 


^ 


Frusinica e din ce in ce mai inteligentá 


Frusinica a implinit un an. O astfel de zi nu poate trece 
fără să se dea o masă si fără să se facă o petrecere. 

Știm însă că tot în aceiaşi zi implinea vârsta de un an 
și Blegina. Dacă părinții Frusinicăi hotăriseră să dea o ma- 
să si o petrecere cu lăutari, se înţelege cà nici părinţii Bie- 
ginei nu se puteau lăsa mai prejos. Deci, au hotărit si ei ca 
în aceiaşi zi să dea o masă si o petrecere. 

Insă, se ivi si acum greutatea, care se ivise. atunci 
când cele două fetiţe împliniseră vârsta de şase luni. Mu- 
safirii din Blegesti, care trebuiau invitati, erau aceiaşi: 
primarul. preotul, notarul, membrii consiliului comunal, 
fierarul, văcarul satului, ete. Atât Stan Pârlează, tatăl Fru- 
sinicài, cât si Voicu Sfârlează, tatăl Bleginei, ţineau fie- 
care să-i aibă la masă și la petrecere. Dar oamenii nu se 
puteau rupe în două, ca să meargă la amândoi. 

E adevărat, pentru sărbătorirea celor şase luni de la 
nașterea fetitelor, se dăduse, precum ne aducem aminte, o 
masă comună la casa lui Stan Pârlează. Dar iarăşi n'am 
uitat cât de prost sa sfârşit acea masă. De aceea, nici nu 
mai putea fi acum vorba să se dea iarăşi o masă la un loc. 

In sfârşit, după multe chibzueli si stáruinte din partea 
primarului si a preotului. “a putut ajunge la înţelegerea 
următoare: masa să aibă loc în aceiași zi, însă Voicu Sfâr- 
lcază să o dea la prânz, iar Stan Pârlează să o dea seara. 
In chipul acesta, musafirii, de care am pomenit mai sus, 
vor putea merge si la unul si la celălalt. De la prânz până 
scara ar sta si ar petrece la Voicu Sfârlează, iar seara ar 
merge la Stan Pârlează. Asa puteau fi impàácati amândoi. 

S'a luat încă o hotărîre: atât Blegina. cât si Frusinica, 
să fie aşezate la masă între primar si preot — ceeace, bine 
inteles, era o deosebită cinste. 

Masa si petrecerea sau început, asa dar, la Voicu Sfâr- 
lează. In tot timpul acestei mese, Stan Pârlează şi soţia sa 
se invàrteau în jurul casei lui Voicu, vrând să vadă şi să 

afle ce si căte feluri de mâncări se servesc la masă, câţi in- 
vitali sunt, dacă se petrece bine sau nu. 

Doreau, adică, să vadă si să afle totul, pentru ca 
masa lor de seară să caute a face mai bine si mai mult. 

Adevărul este că n'a fost nevoe să stea loată vremea 
lu pândă şi să dea mereu târcoale casei lui Voicu. Cam pe 
la mijlocul! mesei, au văzut ceva, care le-a făcut mare plă- 
cere, pe când părinţii Bleginei n'au mai putut de necaz si 
de ruşine. lată ce anume sa întâmplat. 

Precum am pomenit mai sus, Blegina fusese pusă între 
primar si preot. Atât primarul, cât si preotul, căutau să-i 
vorbească si să o facă să râdă şi să fie veselă. Dar în ziua 
aceea, Blegina era mai posomorită si mai ursuză decât ori 
'ànd. Tot asa. nici odată nu se purtase mai urit la masă, 
de cum s'a purtat în ziua când era sărăbtorită, pentrucă 
împlinise vârsta de un an. De 9eaba îi făceau semne ma- 
mă-sa si de geaba Voicu Sfàrleazà o tot ameninţa cu dege- 
tul. Blegina se purta urit la masă si făcea numai prostii. 

Asa, mamă-sa ii legase de gât un servet, Dar când au 
pus pe masă ciorba — era o ciorbà de burtă — Blegina și-a 
desfăcut servetelul şi... l-a trântit în farfuria primarului. 
Primarul a fost stropit de ciorbă si pe haine si pe obraz. 
Mai mult ca să o sperie putintel. el a lovit-o pe mână, zi- 
cându-i: „Fii cuminte, Blegino!” 

Insă, parcă i-ar fi tăiat mâna sau parcă i-ar fi pus-o 
pe járatec, asa sa pornit Blegina să tipe si să urle. A tre- 
buit ca mamă-sa să o ia de la masă si să o ducă în casă! 

Când s'a mai potolit, a adus-o din nou la locul ei între 
preot si primar. Dar mai bine n'ar fi adus-o, fiindcă iată 
ce poznă a mai făcut. Pe la mijlocul mesei, se servea pas- 
tramă cu fasole albă. 

Fasolea fusese fiartă cu zeamă multă, asa că era mai 
de grabă o ciorbă de fasole, in care inotau bucăţi de pas- 
tramă. 

Drept in fata Bleginei fusese pus un castron, din care 

„trebuiau să se servească preotul si primarul, iar acesta ar 
fi scos şi pentru Blegina. Numai că Blegina n'asteptá de 
loc să-i vie ndul şi-să fie servită. 

Fiind prea lacomă si în acelaș timp, prost învățată să 
mănânce la masă, Blegina se ridică pe scaun şi mai înainte 


la 


QITEN 


de a putea fi oprită, îşi vâri amândouă mâinile în castron. 

Dar mâncarea din castron era fierbinte. Blegina deci 
se opări si se fripse rău de tot pe mâini. Ne închipuim ușor 
ce tipete de durere a scos. Insă nu sa mărginit să ţipe, ci a 
răsturnat si castronul, care s'a vărsat tot pe hainele preo- 
tului; Preotul a sărit in sus, mai ales că se fripsese. A sărit 
în sus şi a plecat furios de la masă. 


Voicu Sfârlează şi mama Bleginei au sărit la ea, spe- 


riati cá li se prăpădeşte odorul de fetiță, că rămâne — 
Doamne fereşte! — cu mâinile arse pentru toată viața. 


Mama Bleginci tipa, tinàndu-i fetiţei isonul. Ceilalţi musa- 
firi sau ridicat şi ei dela masă, plecând care încotro. Asa 
s'a stricat petrecerea de la Voicu Sfârlează. 

Seara, aceiaşi musafiri sau dus la masa si la petrece- 
rea de la Stan Pàreleazá, care nu mai putea de bucurie, 
văzând rusinea ce pátise vărul său Voicu Sfârlează. 

Si la această masă Frusinica a fost pusă între preot si 
primar. S 

Dar câtă deosebire între purtarea ei si purtarea Bie- 
ginei! Frusinica nu numai că nu stătea posomorită şi ur- 
suză, ci nu mai putea de veselie şi râdea tot timpul. Când 
mamă-sa i-a legat servetelul la gât, ea nu l-a desfăcut si 
nu l-a aruncat în ciorba primarului sau preotului. 

Ce-i drept, mâneca mult si la fiecare fel de mâncare. 
cerea să i se scoată de două ori. E adevărat că, după ce 
golea farfuria, se apuca să o lingă. cecace — bine înţeles 

nu şade de loc frumos. Insă, i se ierta si i se trecea cu 
vederea defectul acesta, care venea din marea ei poftă de 
mâncare si din lăcomie. Ba chiar primarul, văzând-o cum 
nu lăsa nici o farfurie nelinsă, zise râzând: „Să nu-i fie de 
deochi! Frusinica are o poftă zdravănă”. 

S'au întâmplat la masă şi alte lucruri, care, de aseme- 


nea, nu erau frumoase. Asa, chiar de la început, adică a- 
tunci când sa servit ciorba — era o ciorbă de borş cu peri- 
soare iată cà pisica sări pe genunchii Frusinicái si isi 


băgă botul în farfuria ei de ciorbă. In loc să o gonească, 
Frusinica o lăsă să mănânce împreună cu dânsa. Mamă-sa, 
nevoind să-i facă pe musafiri să aibă despre Frusinica o 
ideie rea, se grăbi să explice: „Fetiţa noastră, zise ea, este 
foarte bună şi milostivă cu animalele. 

- Dovadà că are suflet bun”, îi întări preotul! vorba. 

Si fiindcă Frusinica avea suflet bun, dete voe si câi- 
nelui să vie şi să mănânce din farfuria ei. 

Mai făcu ea şi alte boroboate. însă din acelea de care: 
iți venea mai mult să râzi, decât să te superi. Asa, la pră- 
jituri, tocmai când primarul ducea prăjitura la gură, Fru- 
sinica se repezi, i-o smulse din mână si o puse în gurita ei. 

„Nu fi aşa de lacomă!” o certă primarul, trăgându-i o 
pălmuţă, de sigur, uşoară de tot. 

Frusinica nu se îneruntă si nu plânse, ci inchipuin- 
du-si că o màngàe sau cà o gâdilă, se porni să râdă si să 
zică: „Dun! Dun! (Adică „bun, bun"). 

După masă mai înainte de a se porni dansul — iar 
dansul însemna hore si sârbe — sa dat „marea reprezen- 
tatie" cu Frusinica şi s'a văzut cât este de deşteaptă. 

Unchiul Stroe veni eu o puşcă — se înţelege. pusca nu 
era încărcată — si cu o traistă goală, trecută de umeri. 
Frusinica, văzându-l, fugi să se ascundă după o ladă. At- 
unci unchiul Stroe strigă câinele său de vânătoare şi-i zise: 
„Caută! Caută!” 

Câinele căută si se opri la locul unde era ascunsă 
Frusinica. Se opri si începu să latre. Unchiul Stroe alergă, 
duse pusca la ochi si prefăcându-se că trage, strigă de două 
ori: „Bum! Bum!" 

Indată după aceea, Frusinica se lungi jos, ca şi cum 
ar fi fost împuşcată. 

Dar reprezentatia nu se isprăvi cu atâta. „Aport” ii 
strigă câinelui unchiul Stroe, Câinele apucă pe Frusinica 
de rochitá, o ridică în sus si o duse unchiului Stroe, care 
o băgă în traistà, plimbând-o apoi prin casă. Toată vremea 
cât a fost plimbată în traistă. Frusinica râdea. bătea din 
palme si striga: „Dun! Dun!" 


! MOŞ NAE 


EN MIJLOCUL 


Eu, Moş Nae, care scriu aceste rânduri, n'am să uit 
așa de repede marea bucurie ce am avut şi ceasurile atât 
de plăcute ce um petrecut în ziua de Sâmbătă, 25 Mai. 

Se ştie cà în ziua de Sâmbătă, 25 Mai, toate scoalele pri- 
mare din Capitală au sărbătorit Ziua Primăverii. Oraşul 
Bucureşti spunem aceasta pentru cititorii din provin- 
cie — este împărțit în patru sectoare: Sectorul I (Galben), 
Sectorul II (Negru), Sectorul III (Albastru) si Sectorul 
IV (Verde). Fiecare sector al Capitalei are câte un pri- 
mar şi un consiliu comunal, iar pentru ceeace am putea 
numi gospodăria întreagă a Capitalei, este un primar 
general. 

După această scurtă lămurire, să mă întorc la ceeace 
începusem să povestesc. 

' Asa dar, în ziua de Sâmbătă, 25 Mai, toate scoalele 
primare din Bucureşti au sărbătorit Ziua Primăverii. Săr- 
bătorirea s'a făcut printr'o excursie si petrecere de dimi- 
neata până seara la o pădure din împrejurimile Capita- 
lei. Numai că elevele si elevii fiecărui sector sau dus în- 
tr'alt loc. Aceasta si din cauza că fiind prea mulli copii, 
nici nu era cu putinţă să fie cu toţii împreună. 

Si asa, scoalele primare dela fiecare sector şi-au ales 
ate un loc unde să facă excursiunea si sărbătorirea Pri- 
măverii. 

Scoalele primare dela: Sectorul I Galben sau dus la 
pădurea Pantelimon, scoalele dela Sectorul II Negru s'au 
"dus la câţiva chilometri mai departe de Pantelimon, ła 
pădurea numită Pustnicul, care este lângă mânăstirea Pa- 
sărea. Scoalele dela Sectorul III Albastru sau dus la 
Măgurele, iar cele dela Sectorul IV Verde la pădurea de 
la Băneasa. 

Primăriile dela fiecare Sector au luat parte şi au dat 
ajutoare, pentru ca sărbătoarea să iasă cât mai bine, iar 
copiii să fie cât mai mulţumiţi, precum au și fost. 

Eu, Moş Nae, fiindcă sunt consilier comunal la Secto- 
rul I Galben si mă ocup si de scoalele primare din acest 
Sector, am mers la pădurea Pantelimon si de dimineaţa 
sână seara am stat în mijlocul copiilor. Adică, vorba vine 

i am stat”, deoarece drágutii de copii nu m'au lăsat să 


DRAGUTILOR COPII 7 


mă odhinesc măcar o clipă. Toată vremea se strângeau 
grămadă în jurul meu, îmi puneau tot felul de întrebări 
despre „Dimineața Copiilor”, care li este aşa de dragă, 
despre coana Frosa, despre Haplea, despre nouile cărţi 
ce-am scos. 

Şi dacă ar fi fost numai atât! Dar, aşa bătrân cum 
sunt, a trebuit să mă prind în horă și să joc cu ei, a trebuit 
apoi să mă fotografiez cu mai multe grupuri — și ce rău 
îmi pare că n'am măcar câte una din multele fotografii ce 
am făcut! Le-as fi pus pe toate în Dimineața Copiilor. Insă 
unele mi le-au luat, din altele nu mi sau dat încă. De 
aceea, in n-rul de față nu se publică decât puţine. 

Dar în acea zi de Sâmbătă, 25 Mai, drăguţii de copii, ` 
strânși în frumoasa pădure de brazi dela Pantelimon, nu 
s'au îndurat deloc să mă lase. Fiecare şcoală vroia să merg 
la locul unde era ea, asa că mă trăgeau din toate părţile. 
Imi mai cereau să le tiu minte numele la fiecare copil. 
Uite, capul îmi este plin de nume. După aceea, m'au pus 
să le promit că am să vizitez fiecare şcoală şi fiecare clasă. 
Am să mă silesc să mà tiu de promisiune. 

„Mai poti să te fii pe picioare?” m'a întrebat un prie- 
ten seara. E adevărat că eram tare obosit, însă tot atât de 
mulțumit, că am putut petrece o zi în mijlocul atât de 
dràgutilor copii. 

E drept cà as fi fost si mai mulţumit, dacă as fi putut 
merge şi la copiii din celelalte trei Sectoare. Dar n'a fost 
cu putință, mai ales că eram. obligat să stau cu scoalele 
din Sectorul I Galben. Voi căuta însă să mă cunosc de 
aproape şi cu copiii din celelalte Sectoare, cari îmi sunt 
tot atât de dragi. 

In ziua de Sâmbătă, 25 Mai, am văzut doar pe copiii 
dela Grădiniţa de copii No. 47 din Sectorul II Negru, fiind- 
că şi ei erau în pădurea Pantelimon, precum seara am mai 
putut vedea la pădurea Pustnicul, unde am mers, un alt 
grup de elevi, tot dela Sectorul II Negru. 

Incheiu, spunând încă odată că nam să uit repede 
bucuria ce am avut şi frumoasa zi ce am petrecut în mij- 
locul copiilor. 


Asa scapă de pârleală 


Merge Haplea, merge bietul, Dar un râu când vru să-l treacă „Jur pe sfinții, mucenicii, 
Tot plângând s'oftànd amar, Cade Haplea, fuge n apă. Banii câţi iau pe măgar, 
Ca să-şi vândă cocoşelul „Doamne mare!” strigă dânsul, lumânări pe la biserici z 
Şi inbitul său măgar. „Vin mai iute de mă scapă! S'undelemn să duc in dar 


Scapà Haplea, trece râul, „Dacă banii pe măgaru-mi „Nu degeaba-mi zice Haplea, 
lar apoi se socoteşte: La biserici cheltuesc, Nu degeaba sunt deştept...” 
„Să mă ierte Domnul Sfântul, Ce-mi rămâne? Mai nimica. Și aşa, vorbindu-si singur, 
Văd jurai eu cam prosteste, Insà stai c'o potrivesc. La Obor se duce drept. 


z 


"ul singur., 


„Cum vinzi, Hapleo, máàgárusul ?" lacă banii... însă Haplea: „Si nu-mi vând măga! 


Il intreabà-un oare-care. „Mai domol. să-ţi spun să ştii Zici ce fel de socoteală 
„Zece lei, răspunde Haplea, Zece lei e Urechilă, Este asta? Mă bădie, 
Dacă nu-i cu supărare. Dar cocoșul e trei mii. Doar asa scap de pàrlealà." 
DIMINEATA 


x COPI1L09 


. [n excursie cu păpuşa 


A AT 

A E » ni 

UL m... 
(PI 


26) 


qain ttt MERE 
. - 
B n LI 


1) Cu fetita-i dragà Fifi 2) Frumusel ea pune masa 
Fifi e păpuşă doară — Pe verdeață, la răcoare: 
Merge Gina să prânzească „la poftim, Fifino dragă, 
In livedea cea de-afará. Haide, -papă tu mâncare! 


t) Mai tăceţi, voi, păsărele! 


3) „Nu ţi-e foame? Mie-mi este! di d ) 
Vine mama'ncctisor 


Tot ce-a fost, sa isprăvit, Sima sa ză 
Acum nani, puiul mamii!” Si le duce pe-am: i 
Sà se culce'n patul lor. 


.. Șamândouă au dormit. MARIA SOREL 


CE MAI 


PRIETEN DEVOTAT 


O poveste după Oscar Wilde 


A fost o dată un tânăr cinstit si muncitor, al cărui nu- 
me era Hans. Hans locuia singur într'o colibă mică din 
mijlocul unei grădini. 

In tot ținutul acela nu se găsea altă grădină cu flori 
aşa de multe şi aşa de frumoase. Hans le îngrijea. mun- 
cind de dimineața până seara, apoi le vindea. Cu banii ce 
lua pe ele, isi mai cumpăra si el de-ale mâncării sau vreo 
haină ori ceva încălțăminte. 

Hans avea prieteni multi, dar acela care zicea cà ii 
este prietenul cel mai devotat, era morarul Hugh. Numai 
că prietenia lui Hugh era ciudată de tot. Aşa, îndată ce 
primăvara răsăreau primele flori, Hugh mergea cu un cos 
mare su culegea cele mai bune si mai multe flori. La fel 
făcea si în timpul verei. când se coceau prunele si ciresile 
din grădina lui Hans. 

„Adevăraţii prieteni, zicea Hugh, trebue să aibă totul 
in tovărăşie”. Insă nimeni nu-l văzuse ca şi el să dea lui 
Hans un lucru cât de mic. Și era doar om bagat. Avea, în 
afară de moară, o turmă de oi, vreo zece vaci cu lapte, 
avea vii şi livezi, pe când bietul Hans era sărac lipit. Era 
asa de sărac, încât în timpul iernii suferea si de frig si de 
foame. 

In toate lunile de iarnă, morarul nu dedea pe la Hans 
si nu-l poftea nici o dată la dânsul. „Nu e bine, zicea el. să 
superi cu vizite pe prietenii, care sunt în necazuri. De ase- 
menea, nu este bine să-l chem la noi. O să vadă că noi avem 
de toate şi o să se amărască mai rău. lar pe un prieten, la 
care tii, nu trebue să-l amărăști” 

Asa vorbea morarul, care era un sgárcit si un egoist 
fárà pereche. 

Insă Hans era mulţumit cà i se arată prietenie. 

Indată ce sosi iarăşi primăvara şi răsăriră florile, mo- 
rarul, luând coșul sáu mare, dete. fuga la grădina lui Hans. 
„Hans. îi zise el, ştii că toată iarna am vorbit despre tine 
si ne-am gândit la tine. 

E foarte drăguţ din partea voastră, 
Eu credeam că m'ati uitat. 

Mă mir, când te aud vorbind în felul acesta, îi în- 
toarse Hugh vorba. Un prieten adevărat nu se uită nici 
odată... Dar ce flori frumoase mai ai în grădină! 

- Sunt frumoase, dar cam puţine, răspunse Hans. To- 
tuşi, atâtea câte sunt, am să le culeg si am să le duc la 
oraş să le vând fetei primarului, iar cu banii să-mi iau 
înapoi roaba. 

— Să-ţi iei înapoi roaba?! făcu morarul mirat. 

cumva ai făcut prostia să o vinzi? 
Am fost silit să o vând, îi răspunse Hans. larna a- 
ceasta a fost foarte grea pentru mine, aşa că n'aveam bani 
să-mi cumpăr pâine. De aceea, mai întâiu mi-am vândut 
nasturii de argint dela haina mea de Duminică, apoi lan- 
jul de argint dela ceasornic, după aceea, fluerul meu cel 
mare, iar la urmă am vândut şi roaba. Insă astăzi merg 
să-mi răscumpăr roaba şi sper ca în vara aceasta, să-mi 
răscumpăr şi celelalte lucruri. 

— Hans, îi zise morarul, am să-ți dau eu o SANA E a- 
devărat, este veche şi cam acd asa că eu n'o mai în- 
trebuintez. Totuşi, o poţi repara. Vezi, prin urmare, ce 
prieten bun şi generos sunt. 

In adevăr, esti foarte generos, îi răspunse Hans în- 
duiosat. Si bine că am o scândură nouă cu care să o pot 
repara, 

— Ai o scândură nouă?! zise Hugh. E tocmai ce-mi tre- 
bue pentru acoperișul magaziei mele de grâne. S'a făcut 
o gaură mare, asa că atunci când plouă, grâul o să se ude 
și o să se strice. De aceea, fiindcă eu am să-ţi dau roaba, tu 
poti să-mi dai chiar acum scândura. E drept, roaba mea 


răspunse Hans. 


Nu 


10 


face mai mult decât scândura asta, dar un prieten adevă- 
rat nu se uită la astfel de lucruri.” 

Hans intră în colibă şi se întoarse cu scândura. 

„Nu e chiar asa de mare, zise morarul, asa că nu cred 
că o să rămână vreo bucată, cu care să repari roaba ce am 
să-ţi dau. lar acum, fiindcă eu am să-ți dau roaba. tu tre- 
bue să-mi dai în schimb flori. Uite coșul ăsta: umple-l cât 
mai bine.” 

Bietul Hans rămase  înmărmurit. Dacă ar fi umplut 
coșul, nu-i mai rămânea nici o floare, asa cà n'ar fi avut 
ce să vândă la oras. Totuşi, n'avu încotro, ci umplu coșul 
adus de morar, care plecă, ținând pe un brat coșul plin 
cu flori, iar pe umeri scândura cea nouă. 

Ziua următoare, pe când Hans, sculat cu noaptea 
cap, agăța de gard nişte flori, iată că morarul veni din nou. 
De rândul acesta ducea în spinare un sac plin de făină. 

„Hans, dragă Hans, îi zise el, vrei să fii aşa de bun 
şi să duci sacul acesta până la târg şi să vinzi făina pe un 
pret cât mai bun? 

Imi pare foarte rău, răspunse 
mult de muncit. Trebue să agă| aceste flori. 
scot buruienile şi să stropesc grădina. 

Am înțeles! zise morarul încruntându-se. Credeam 
că, fiindcă eu am să-ţi dau roaba, ai fi putut să-mi faci si 
tu un serviciu.” 

Rusinat de aceste cuvinte, Hans isi lăsă treaba si luând 
sacul în spinare, porni cu el la târg. Sacul era greu, dru- 
mul până la târg era lung. iar ziua aceea era o zi foarte 
caldă. Merse totuși la târg, pierdu acolo mai multe ceasuri, 
până ce putu să găsească capra sacul de făină un cum- 
părător, care să-i dea preţul cel mai bun, după aceea, luă 
înapoi drumul spre s satul său, unde ajunse seara târziu 
rupt de oboseală și mort de foame. 


Din pricina prea marei, oboseli, bietul Hans nu s'a pu- 
tut scula a doua zi de vreme, așa cum avea obiceiul să se 
scoale. De aceea, când morarul se duse la el, ca să-și ia 
banii pentru sacul de făină, Hans era încă în pat. 

„Prietene, îi zise morarul, văd că începi să te lene- 
vesti, iar lenevia nu şade bine unui tânăr. Asta ţi-o spun, 
fiindcă iti sunt un prieten devotat. 

- Drumul de ieri má obosise, răspunse Hans, si de a- 
ceea am stat ceva mai târziu in pat. Si se sculà numai 
decât. i 

Treacă pentru astăzi, îi întoarse morarul vorba, dar 
îndată ce te îmbraci, să fii asa de bun si să vii să-mi repari 
magazia de grâu. 

— Dar, căută Hans să se scuze, astăzi am prea mult 
de muncit la grădină. Florile au rămas nestropite și... 

Bine, bine, făcu morarul încruntându-se. Credeam 
că fiindcă iti sunt prieten și fiindcă ţi-am promis să-ți dau 
roaba mea cea veche, puteai să-mi faci atâta serviciu. Dar 
dacă nu vrei...” 

Hans n'asteptà ca morarul să isprăvească fraza. Se îm- 
brăcă la repezeală și fără să aibă timp să arunce măcar o 
privire asupra florilor sale, care aveau o nevoe asa de 
mare de a fi stropite, dete fuga să repare magazia de grâu 
a morarului. Munci fără întrerupere de dimineața până 
după apusul soarelui. Tocmai atunci veni si morarul să 
vadă ce a făcut. 

.Drágutule Hans, îl întrebă el, ai reparat bine gaura 
dela acoperis? 

— Da, am reparat-o bine, răspunse Hans. 

Ah, ii întoarse morarul vorba, nu este plăcere mai 
mare decât plăcerea de a munci pentru alţii! Insă acum, 
fiindcă ai isprăvit treaba aceasta, mergi acasă şi te odih- 


Hans, dar astăzi am 
apoi: trebue să 


"T or 


rog ca mâine dimineaţă să-mi 
alegi un loc mai -bun de pă- 


neste. deoarece am să te 
duci oile la munte şi să le 
sunat". 

Sărmanul Hans tresări la auzul nouei cereri a mora- 
rului. Pentru ziua următoare se gândea să muncească în 
grădina sa, mai ales că florile, care rămăseseră nestropite 
două zile, erau în primejdie de a se vesteji. Totuşi, nu avu 
curajul să-i spună aceasta morarului, ci în dimineaţa ur- 
mătoare porni cu noaptea "n cap să-i ducă oile la păşuna- 
tul din munte. 

Când se întoarse seara târziu, nu se mai putea line pe 
picioare de obosit ce era. Totuşi, îşi „zise: „Mâine o să fie 
vremea frumoasă, aşa că o să pot munci toată ziua in 
grădină”. 

Isi făcu însă această socoteală fără morar, care veni 
si în dimineața aceea, mai înainte ca bietul Hans să se fi 
putut apuca de munca din grădină, şi îi.ceru să meargă 
cu el si să-i dea o mână de ajutor la moară. „Fiindcă iti 
sunt prieten si fiindcă am să-ţi dau roaba mea cea veche, 
îi zise el, cred că și tu trebue să-mi dai o mână de ajutor”. 

Hans merse si acum, tot asa cum a trebuit să meargă 
şi în zilele următoare. Florile din grădină se uscau şi se 
vestejeau, el însă se mângăia cu gândul că morarul îi este 
un prieten aşa de bun. 

Asa trecu vara si sosi toamna cu ploi şi vânturi reci. 
Intro seară era noaptea târziu Hans stătea la focul 
din cămin. Afară ploua cu găleata. Se mai stârnise o fur- 
tună, de credeai cà e sfârşitul lumei. Hans se pregăteă să 
se culce, când iată că auzi bătăi în poarta căsuţei sale. 
.Irebue să fie vreun drumet, care sa rătăcit”, isi zise el, 
grăbindu-se să deschidă. Insă nu era nici un drumet, ci 
morarul in carne şi 'n oase. Morarul avea un felinar aprins. 

.Drágutule Hans, îi zise el, mă găsesc în mare în- 
curcătură. Băiatul meu cel mic a căzut de pe o scară şi sa 
lovit rău, iar eu pornisem să merg la doctor. Dar doctorul 
stă departe şi noaptea estè asa de rea. De aceea, mam 
gândit că este mai bine ca să mergi tu în locul meu: Stii cà 
ti-am promis să-ţi dau roaba mea cea veche, asa că se cu- 
vine ca şi tu să faci ceva în schimb. 

De sigur, trebue să fac! răspunse Hans. Plec chiar 
indatà. Te rog numai să-mi dai felinarul. fiindcă e prea 
intunerec afară si mă tem să nu cad în vreun sant. 

Imi pare rău, zise morarul, dar vezi că am un feli- 
nar nou, asa că ar fi pentru mine o mare pierdere, dacă 
se întâmplă ceva cu el. 

Dacă-i asa, îi întoarse Hans vorba, merg si fără fe- 
linar”. Imbrăcându-se la repezeală si luând în mână un 
băț, porni la drum. 

O, ce furtună groaznică si ce întunerec adânc era în 
noaptea aceea! Bietul Hans nu vedea la doi paşi si abia pu- 
tea să umble si să se tie pe picioare din pricina vântului, 
care sufla asa de puternic. Totuşi, făcându-și curaj, ajunse 
până la casa doctorului si bătu în poartă. 

„Cine-i? întrebă doctorul, scotànduesi 
reastră. 

— Sunt eu, Hans. Fiul morarului a căzut de pe o scară, 
s'a lovit rău, iar morarul vă roagă să veniţi numai decât. 

Bine, am să viu!” răspunse doctorul, care porunci 
să i se pregătească îndată calul, iar el, după ce isi incáltà 
cismele sale înalte şi luă un felinar aprins, porni spre casa 
morarului, pe când Hans alerga pe jos în urma lui. 

Insă furtuna se intetea din ce în ce mai rău, iar ploaia 
'ádea în valuri de apă. Sărmanul Hans nu vedea unde 
calcă si nu putea să se tie după calul doctorului. La urmă, 
se rătăci intr'o mocirlă, care era foarte periculoasă, fiind 
plină de găuri adânci, şi căzu într'una din aceste gropi, 
unde se înecă. 

Trupul său fără viață a fost găsit a doua zi de nişte 
păzitori de capre şi dus la coliba din grădină. 

Toţi locuitorii satului merseră la înmormântarea lui 
Hans, iar în fruntea tutulor mergea morarul. „Mie mi se 
cuvine, zicea el, să merg în frunte, fiindcă eu i-am fost 
prietenul cel mai bun". Si din când în când, isi stergea 
ochii cu o batistă mare de buzunar. 

„Moartea lui Hans este, de sigur, o pierdere mare p«.. 
tru noi toti", zise fierarul satului, când, după înmormânta- 
rea lui Hans, se strânseseră mai multi la cârciumă, unde 
se asternuserá pe băut si pe chefuit. 


'apul pe fe- 


La rândul său, morarul vorbi zicând: „Oricum, pentru 
mine mai ales este pierderea mare. de oarece eu aproape 
că-i dădusem roaba mea cea veche, cu care acum nu știu 
ce să mă fac. Imi stă mereu în drum si mă încurcă si esie 
aşa de veche şi prăpădită, că nu mi-ar da nimeni un ban 
pe ea, dacă aş vrea să o vând. O să am însă grijă ca de 
azi încolo să nu mai dau nimic la nimeni. Văd că ai me- 
reu necazuri, atunci când vrei să fii darnic.” 

Aceste cuvinte au fost ca un fel de discurs de înmor- 
mântare pentru nenorocitul Hans, care din ziua aceea a 
fost uitat de toată lumea. 


Povestită cu prescurtări de ALI BABA 


CARTEA 
RILA IEPURILA 
de MOS NAE 


este tot ce poate fi mai frumos pentru copii. 


Coperta si toate paginile sunt impodobite cu o 
adevărată bogăţie de ilustrafjuni în culori, iar 
povestea neastâmpăratului 
PURILĂ este încântătoare. 
Preţul unui exemplar, lei 20. 
De vânzare la toate librăriile. 


iepuraş RILĂ IE- 


LA SERBAREA PRIMAVERII 
Elevii din Sectorul IV Verde umplándu-si sticlele cu apă 


il 
Aat 
“HCOPILILLOR 


A 7 : 


VANTULE 


ántule( era un vânt mititel care, împreună cu 
fratii săi trebuiau s'ajute soarelui ca pe pământ 
totul să fie în bună ordine. Insă Vàntulet era un 
strengar fără de seamă. ue 
Intruna din zile soarele ii zise: „Astăzi 
sbura pe pământ şi vei lua de pe arbori îmbrăcămintea, 
căci în curând va sosi iarna, astfel cà toti pomn să se poa- 
tă odihni”. Aa A DE A 
Vàntulet făgădui că se va tine de cuvânt fără să tacă 
vreo pagubă, şi plecă la drum. ; pu 
Intài se duse in pădure si le smulse pomilor imbrăcă- 

au început să se vaete şi să se plângă in- 


vei 


mintea. încât 
tre ci. : MP eot E 
După aceea se lăsă spre frunze si le invàrti asa de tare, 
că frunzele obosite căzură grămadă la pământ. 

După ce se plictisi, plecă mai departe şi ajunse la un 
loc pe care plutea o barcă cu copii veseli. 


| N àntulet însă suflă asa de tare, încât răsturnă barca. 
Bieţii copii începură să lipe. 


Pe când ajunse 'n oras, luă toate pălăriile oamenilor 


de pe cap. Devenind din ce în ce mai furios, se repezi pe 
acoperişul caselor, luându-le învelitoarea. 

l'iglele căzură jos deasupra oamenilor şi sparseră unuia 
capul. 

Atunci lui Vàntulet începu să-i pară rău si cu consti- 
inla incárcatà se grăbi să ajungă mai curând înapoi spre 
cer. 

Insă soarele văzu toate acestea şi-l pedepsi foarte as- 
pru. 

Multe săptămâni nu mai avu voe să se 


coboare 
pe pământ. 


mai 
.  Dupá ce-şi ispási pedeapsa, intr'una din zile fu trimis 
iar de soare pe pământ ca să destepte pomii din somnul 
iernei si să le spună cà "n curând va sosi iarăși primăvara. 


ACA 
$ 


Vântuleţ făgădui din nou să nu mai facă nici o prostie, 
căci se plictisise în timpul săptămânilor de pedeapsă. încât 
îi veni şi lui acum mintea la cap. 

Pe drumul ce-l făcea spre pământ se întâlni cu nouri 
plini cu zăpadă. 

Neputând să-i dea la o parte, îi desfăcu, iar fulgii moi 
de zăpadă se lăsară la pământ. 

Dar se sperie singur de năzdrăvnia se făcuse şi se 
gândi să nu facă decât lucruri bune pe pământ. 

Desmorti toti arborii si se 'ndreptà spre oras. 

Pe drum zări rufe "'ntinse si nu se putu opri, până ce nu 
suflă în ele, astfel în cât câteva bucăţi sburară prin aer. 

Pe când însă se afla deasupra orașului, zări câțiva co- 
pii săraci, care se plângeau şi se văetau unul altuia, că nu 
mai au nimic de mâncare. i 

Tocmai sosi un domn în lungul străzii. lar Vàntulet ii 
scoase pălăria din cap. 

Copiii săraci, fugind după pălărie, căpătară pentru a- 
ceasta un bànut din partea domnului. . 

Vântuleţ, însă plecă multumit.spre cer, căci de data a- 
ceasta putuse să facă si el ceva bun si folositor. 


ANCUTA 


19 


(A PUONIAIA 


Din copilăria oamenilor vestiti 


Micul vrăjitor 


Doi muzicanți, Wentzl şi Schachtner, sau dus într'o zi 
la tatăl vestitului compozitor muzical Mozart, ca să facă 
un trio de vioară, adică ei doi şi tatăl lui Mozart, trei. Mo- 
zart era pe atunci uu copil de șapte ani, asa că nici vorbă 
nu putea fi, ca el să ia parte la acest concert. 

Cu toate acestea, intră nepoftit în cameră şi ceru să i 
se dea şi lui voe să cânte din vioară. Insă tatăl său, care 
ştia că micul Wolfgang — acesta era numele de botez al 
lui Mozart — nu cântase si nu luase nici o dată lecţii de 
vioară, nu numai că nu-i permise, ci îl făcu obraznic 
şi-l dete utară din odaie. Dar cei doi vizitatori, văzând la- 
crimi în ochii copilului, se rugară de tatăl lui să-l lase să 
cânte ca încercare. 

Tatăl iui Wolfgang se lăsă induplecat si îi dete o vioa- 
rà, ca să cânte si el. Asa se începu un concert în patru. Insă, 
abia cântaseră câteva minute, că muzicantul Schachtner 
se opri din cântat, puse jos vioara şi ascultă mut de mirare 
felul minunat cum cânta micul Mozart. „E un mic vrăji- 
tor!” zise el, cuprins de admiraţie. 

Câţiva ani mai târziu, pe când Mozart era în vârstă de 
paisprezece ani, făcu o călătorie în Italia. In Joia din Săp- 
tămâna Patimilor, merse la vestita Capelă Sixtină dela Ro- 
ina şi ascultă admirabila muzică, scrisá pentru două coruri 
de compozitorul italian Allegri. 

Mozart ascultă cu toată atenția, mai ales că îşi pusese 
în gând să o cânte şi el. Insă n'avea cum să ia o copie de pe 
bucata aceea, care era scrisă întrun singur exemplar şi 
cra păzilă cu atâta severitate, că nu se dedea voe vreunei 
persoane străine măcar să-şi arunce asupra ei o privire. 

Dar Mozart se căzni să ţie minte pe din afară toate no- 
tele si după ce esi dela capelă, merse la otel si o scrise din 
memorie dela început până la sfârșit. 

Ziua următoare se duse din nou la Capela Sixtină, 
unde știa că o să se cânte din nou aceiași bucată. Copia scri- 
să de el o ţinea ascunsă în partea dinlăuntru a pălăriei și 
în tot timpul cât cânta corul capelei, el urmărea cântarea 
după notele ce scrisese, vrând să îndrepte greșelile ce ar fi 
făcut. 

Două zile după aceasta, adică în Duminica de Paşte, 
Mozart ceru capel-maestrului dela Capela Sixtină să-i dea 
voe să cânte el bucata lui Allegri, fără să se uite la ceva 
note. 

Capel-maestrul râse de cererea acestui băiat de pais- 
prezece ani. Insă când Mozart se aşeză la orgă şi cântă în- 
treaga bucată nu numai fără nici o greşeală, ci mai frumos 


de cum o cântase cineva până atunci, mirarea capel-mais-, 


trului iu mai cunoştea margini. „Eşti un mic vrăjitor!” 
strigă el, cuprins de entuziasm. 


Un alt geniu de șapte ani 


Acum mai bine de patru veacuri în urmă, trăia în ora- 
sul Urbino din Italia un artist pe numele de Benedetto Ro- 
neoni, care era meșter neîntrecut la făcutul vaselor de por- 
telan smáltuit. Pe vasele făcute de el alti artisti pictau de- 
sene care de care mai frumoase. 

Insă iată că Ducele dela Urbino comandase un vas 
mare de porțelan, promițând o răsplată bogată artistului 


care ar picta pe vas desenul cel mai frumos. Benedetto Ro- 


neoni ținea asa de mult să mulțumească pe Duce, că, la 
randul său, promise să dea de soţie pe frumoasa sa fiică 
Pacifica aceluia care ar face desenul cel mai reușit. 

Unul din lucrătorii lui Benedetto, fiind tare îndrăgostit 
de Pacifica, tinea mortis să facă el desenul cel mai frumos, 
dar se temea că n'o să poată izbuti. Despre speranţele si te- 
merile sale vorbea în orele libere cu un băiat de şapte ani, 
p. numele de Rafael. 

Rafael îi zise: „L.asă-mă pe mine să pictez vasul in lo- 


i8 


Ary 


cui tàu". Lucrătorul -— numele său era Luca — râse de 
propunerea aceasta, însă Rafael stărui așa de mult, că Lu- 
ca până la urmă consimti să-l lase. : 

Rafacl se incuie în odáifa in care locuia Luca si munci 
singur trei luni de zile fără întrerupere. La sfârşitul celor 
trei luni, Luca rămase mut de admiraţie, văzând frumuse- 
lea fără seamăn a desenului pictat de Rafael. Era pe de- 
plin încredințat că acest desen va câștiga premiul întâiu. 
Dar fiind în acelaş timp un om cinstit, nu vroia să și-l în- 
suşească, adică să spună că este făcut de el. 

Au găsit însă, în înţelegere cu Rafael, un mijloc de a 
esi din încurcătură. Vasul a fost trimis, spunàndu-se că a 
fost pictai de un artist necunoscut. 

„Cine a făcut această pictură minunată?” întrebă Du- 
rele de Urbino. Şi iată că, spre mirarea tutulor, micul Ra- 
fael, copil de şapte ani, se infátise Ducelui, spunând că el 
este autorul. Atât Ducelui, cât şi celorlalţi care erau de faţă, 
nu le venea să creadă că Rafael ar fi în stare să facă un 
desen asa de frumos. 

Insă când Rafael a cerut pe Pacifica de soţie, asa cum 
isi dăduse cuvântul tatăl ei, au râs cu toţii, de oarece Paci- 
fica era aproape de trei ori mai în vârstă decât Rafael. Dar 
Rafael se grăbi să adauge: „Eu am făcut desenul pentru 
Luca, iar Luca iubește pe Pacifica. De aceea, eu mă las de 
dreptul meu si cer să o ia el de soţie”. 

Acest pictor, care s'a dovedit aşa de priceput la vârsta 
de şapte ani, a devenit mai târziu nemuritorul Rafael San- 
zio, unul din cei mai mari pictori din toate timpurile şi de 
la toate popoarele. 

STIE-TOT 


* - 


Mărturisirea si pedeapsa 


Mai mult morţi decât vii am ajuns la usa odăii mamei 
Ea o deschise si ne împinse înăuntru, apoi așezându-se pr 
un scaun, ne sili să îngenunchiem la picioarele ei: 

„Și acuma să-mi spuneţi despre cine si despre ce vor- 
biţi în bucătărie. Nici nu mam putut odihni de zgomotul 
pe care-l fáceati acolo, si am venit să vă spun ca să mai tă- 
celi, ca să respectaţi odihna mea, ca să nu 
VOI 

„Grozav mai munceşte ne 
drăznim să-i spunem ceva. 


lenevesc ca 
gândeam noi, fără să în- 


„Hai! grăbiţi-vă, cà nam vreme de pierdut cu voi. Io- 


nel lipseşte de acasă, iar voi vorbiti de vapoare, de ţări cu 
ghețari... 
Ori spuneți repede tot ce ati vorbit ori... —” si se ri- 


dicà luând din cuiul de langă geam un bici pe care tata il 
căpătase in dar dela un rus, prieten al lui. Când Marga 
văzu biciul, se făcu albă ca ceara de spaimă si bâlbâind 
mai mult decât vorbind spuse: 

„Avem să-ţi spunem tot, 
nimica” 

„Bine! Vă ascult. 
despre ce vorbiti. 

„Vorbeam despre... 


dar te rugăm să nu ne faci 


Să spui tu. Marga, că eşti mai mare, 


lonel. 

„Aha ! Despre lonel si ce spuneati despre dânsul ? 

„Spuneam că el e departe de aici şi că trebue să fie 
fericit călătorind pe un vapor frumos spre țări cu ghețari 
şi zăpadă veşnică” 

„Cum aţi spus ? lonel pe vapor? A plecat? Unde? 
Când ?" şi spunând acestea cu vocea tremurândă de mâ- 
nie sări să ne bată. Marga izbucni în plâns. 

„Spuneai că dacă mărturisim tot, 
mica” 


nu ne faci ni- 


Mikişor la Polul Nord 


de Zinca Milcovici 
P 


zise 
când a plecat lonel ? 


„Hai ! spune mai departe” 
nou pe scaun 

„Eri noapte. 

„Unde a plecat ? 

„Spre Polul Nord 

» Cu ce? 

„Cu vaporul „Terminus” 

„la spune-mi totul cum sa întâmplat intrebà ea cu 
glas stăpânit, dar se vedea că ochii îi scăpărau de mânie. 

„lonel a spus acum trei zile, că vrea să plece, pentru 
că... pentrucă... 

„Pentru ce ? — întrebă mama râcnind. 

„Pentrucă mata îl necăjeai prea tare şi nu-mi mai pu- 
tea îndura tot ce îi făceai. 

„Aşa, va să zică. el a fugit de acasă, şi încă din cauza 
mea, pentrucă eu îi vroiam binele si căutam să-l indrept 
pe drumul cel bun, să nu mai fie haimana, mereu pe dru- 
muri. iar voi, copii răi ce sunteţi, voi stiali toată nelegiui- 
rea lui si nu numai că mie nu mi-ati spus, dar voi l'ati mai 
si ajutat să fugă. Drept pedeapsă, de azi înainte nu mai a- 
veți ce căuta aici în casă. Tocmai o prietenă a mea din o 
raşul vecin m'a rugat odată să-i spun dacă nu cunosc vre- 
fată care să vrea să înveţe croitoria. 

Atunci nu cunosteam pe nimeni, acuma te trimit pr 
tine, Marga, la ea, vei învăța să cosi si o vei asculta orbește. 
lar tu, Sandule îmi spuse mie te duci cu Marga în o- 
rasul vecin si acolo să-ți găseşti tu singur de lucru. Aici 
nu mai aveţi voie să và intoarceti. 

„Dar să mai vedem odată pe tătucul nostru drag”, în- 
drăzni Marga să adauge. 

„Pe tăticul nu e nevoe 


ca asezandu-se din 


răspunse Marga tremurând. 


să-l mai vedeţi, pentrucă după 


(Cititi"continuarea in pag. 15-a) 


Based albă +... 
Bluză pânză albă drill 
ofiteresc pentru co- 
mandanfi . e e 
Bluză pânză albità pt. 
străjeri si strájerite, 
talia- e vue Nt ADU 
idem Il «e... 
Idem o: lx 
Pantaloni pânză bleu- 
marin pt. comandanți 
idem strájeritalia I 
idem is RA) 1i 
idem ES MEN 
Fwstă pânză bleuma- 
rin pt. comandante 
idemstràjerite talia I 
idem E I... 170 
idem S: “HI 


MOCIORNITA 


UNIFORME PENTRU 


STRÁJERI ;STRÁJERITE 


. Lei 40 | Fular pt. comandanti 
Fular pt. strá eri, băeţi 

| Centura de piele cu in- 
Jambiere de lână pt. 


Jambiere de lână pt. 


Bocanc: pt. băcţi 10 lei No 


| — mică metalcal.Il „ 25 


De vânzare la depozitul OETR-uu Galea Victoriei No. 52 


(Pasagiul English) și la depozitele de vânzare ale fabricilor 


MOCIORNITA 


BUCUREŞTI: Str. Carol 29. Calea Griviței 128 si Şoseaua Mihai-Bravu 12 (Obor). 
PROVINCIE: Cluj, Braşov, Craiova, Galaţi, Ploesti, Roman, Tecuci, Buzău, Constanţa : 
Câmpulung şi Târgovişte, 


si comandrnte. . . Lei 60 


Ue "UR Vp T 


signa ... - » 90 


comandanţi . . . . , 80 
străjeri - 4.3. v v1.70 

| Ciorapi scurti pt. stră- 
jeriţe . . 45 


Pantofi băeţi si fete 8 lei No. 
Insigna mare metal 
emailat calit. L.. 
» dew i ass 


lei 35 
» 20 


n. II | E Li 


ATA 


DIMINE 
"UCOPLILOB 


Concursul de jocuri "ge" ma lunie 


SERIA I 


Triplu pătrat 


PITIS RDI DIET E WERE: e 
A * Jj PN NEC a 


1) Ocol de vite; 2) Gust neplăcut; 


tărie; 5) Nume de băiat; 6) Stat; 7) Deandoaselea; 8): Câine de 
vânătoare; 9) Strămoșii nostri; 10) Arbore. 
Vertical la fel. 
COSTEA C. 
a E 
Joc de istetime 
Aseară, când am sosit la mare, 
j Am admirat un răsărit de soare. 
Ce greşeală observați în versurile de mai sus? 
MOŞ CINEL 
O i 
monime 
1) Tonel din orașul . s , citeşte un . SEDET 
care personajul principal e un general . ; „care a dat 
dovezi de vitejie în luptele îndreptate impotriva Dac ilor. 
2) Câţiva: betivi.. . eu sticlele pline de . 
HELLER A.-HUSI 
Syl. W, Constanţa; lon Turcu; P. M. C. D., Bârlad: D. R., 
Loco; Dag. Nacht, Chiş.; Z. S., Braşov; Sch. Ver., Fălticeni: N. 


-"Lipc. M. Gh., Loco; Pol. 


Mitty; P. P., Lehliu; Nic. 


3) Pasăre; 4) Vas de bucă- 


Val.; Aba. Vol, Cernăuţi; Cerchez D-tru- 


A. Cor., Giurgiu; Mic. St., Loco; S. Pop, 


Letcani; Rod. D. fon, Brăila; Iv. Zac. si Mar. Neum.; L. E., Clisi; 


D. L., Loco; Z. Sc., Braşov; Lis. Dr. P., Herţa; M. si D. Ar.; V 
Grig.; R.- Alb, Loco; B.’ 
Cavarna; L. A. B., Lóeo; 


I. N. T., Bacău; Dav. si L. Chit.; Al, Vols, Cernàuti; Tr. G., Loc 
Stefn. M., Ploesti; L. Dr., 


as. 


C., Criuleni; VL Cost., Letea; Pop Inst., 
Laz. H. F., Craiova; Ion A., Loco; Rech. 
*H. Gh., Ploesti; Arm. Sab., Cernăuţi; N. Lipc.; Mont. Wink, Putila; 


Loco; M. Gold, Huşi; A. U.. Loco; 


Clec, Loco; B. Clec, Loco; Drag. N., Loco; L. L., laşi; Pod. Gh. 


Loco; Pen. elt, Galaţi; 1. 
, Uioara; D. L., Loco; Fălc. IMA. Ko 


C. Virg., Loco; C. N. D 


T.. Orhei; I. M. Lugoj; B. f Loco; Or 


Moroeni; N. P. si L. L, C.Lung; S T. N, D. si A. V.; Mih. Ap. 


JMárasi; Calm. M., Loco; 


E). Sot.,. Cavarna; P. P., Lehliu: NT 


0; 


m. 


Că 
Că- 


h., 


Pr. Mihai; G. G., Loco; G. D. c si Ig.: P., Slatina; V. A., Ploesti; 


VI, W.0.si M. E., M: 


R, si. S. P. V., Ploesti; I. G., Fălticeni; 


Gh., Pitesti. — Jocurile acestor (HER nu sunt publicabile. 
Sch, Tef., Loco; T. €, Craiova; S: Mat., Uioara; S. B. N., M. 
Bir.;.H. A., Huşi. — Acestora li se publică un joc. , 
Dog. Nacht. — Jocurile sunt cam slabe. 
Nu luăm în seamă deslegările fără numărul exact de cupoane. 


Ionel Cart., Craiova. 
constitui o asociaţie, 


P. 
K 


Funda'ia 
PRESELE FERDINAND |» JASI 


— la tibiiotecă 


03273 - 8 73^ 279 


3 1415 142 
16 17 2 18 
15 3 5 8 1319 
5 4155 
10$ 35 1256 495 6$. 3 
16 74 2 16 


1 3 7148 6 se 1277 


Inlocuind cifrele cu litere, veţi obţine în rândurile orizontale 
numele unor judeţe dintr'un ţinut românesc. 
Dela A la B: ţinutul unde se află judeţele. 
PAPADOPOL JUSTIN 


Deslegările acestui concurs se primesc toate odată la 


sfârşitul lunii. 


Urmarea din pag. 14-a Mikişor la Polul Nord 


cele ce ati făcut, el singur n'are să vrea să và mai vadă pe 
voi. 

„Dar nu cunoaştem drumul spre oraşul wecin, e de- 
parte, si acum se inopteazà, unde să mergem? 

„Şi ce mă priveşte pe mine ? Pentru gresala voastră 
trebue să và căpătaţi răsplata. Dar nu veţi pleca chiar a- 
cuma, pentru că vasele nu sunt încă spălate. Intài sfărşiți 
de spălat, dereticati în bucătărie. pregătiţi mâncarea pen- 
tru diseară, apoi plecaţi”. Spunând acestea ne împinse a- 
farà din odae. Ne apucarăm de treabă cum puteam. 

„Mama pădurii vrea să plecăm noaptea chiar”, spuse 
Marga. 

Eu tăceam si căutam să fac treaba cât mai repede. 

„Stai ! Mi-a venit o idee" — zise Marga deodată să 
vezi cà nici mâncare nare să ne dea diseară si nici pe 
drum n'o să putem lua nimic. Eu voi pregăti ceva de mân- 
care pentru noi pentru diseară”, şi spunând-acestea, tăiă 
o bucată de pâine si fierse câteva ouă. 

Marga avusese dreptate să pregătească de-ale mâncă- 
rii pentru drum, căci altfel am fi pornit flămânzi si fără 
nimic cu noi. Se inoptase bine de tot, când iesiràm pe por- 
tita casei, Marga cu scrisoarea dată de mama vitregă către 
prietena din orașul vecin, eu cu legătura cu mâncare, mer- 
gând amândoi spre o ţintă necunoscută. 


(Va urma) 
In numărul viitor „PERIPEȚII IN NOAPTE”. 


CUPON DE JOCURI | 
PE LUNA IUNIE SERIA I 


Numele si pronumele 


Adresa: V CEP t CORE uod ORCI 


— Primim cu bucurie propunerea de a 
L4 
15 
DIMINEATA Y 
COPLI1ILOR 
(a N | 
- l— NE i a > - alas "A "——— a 


P EL 


„n grup de copiii din Sectorul IV Verde 


Copiii dela dife rite scoli din Sec torul 
de Galben 


Fotografii dela ; 
Serbarea 
Primăverei ¢ 


r ; - 
" — — ut. 


zi 


Copilul cu struguri. Tablou de vestitul pictor spaniol Murillo. Preţul 5 lei 
“ZINA SAT SD E 


e-ale începătorilor 


Zi ploioasă 


Afară plouă. Cerul s'a întunecat. Micuța Lili e singură 
în camera sa si e cuprinsă de o frică neinteleasá. Singură- 
tatea ce-o împresoară îi mărește si mai mult frica. 

Lili auzi ceva fosnind. Inima începu să-i bată neregu- 
lat, în timp ce ochii căutau să străpungă întunerecul. La 
lumina unui fulger văzu pe Mona, pisica ei, care venea 
spre ea. Mona sări pe divan, si i se asezà în poală, torcând 
mulțumită. 

Frica se risipea încetul cu încetul. Lili 
singură de tot. Fra cu Mona. 

Dar deodată tràsnetul răbufni, sdruncinând geamurile. 
Lili speriată isi afundă căpuşorul blond în pernă, ca să 
nu mai vadă ce-o să se întâmple. 

Târziu îşi ridică încetişor capul să vadă urmările tune- 
tului. In cameră e si mai intunerec. Mobilele au forme ne- 
deslusite. Parcă sunt nişte brate puternice, care vor s'o în- 
hate, Iar o cuprinse frica. 

Isi strânse pisica la piept si fugi fără să se oprească 
până'n odaia bunicutei. Se asezà în vechiul ei scaun de 
lângă sobă, ca să asculte povestea ce-i va spune bunica. 

Căldura se împrăștie în tot corpul ei moleşindu-i-l Era 
fericită. Spaima îi trecuse. Acum era la adăpost. O linişte 
covârșitoare se asternu peste sufletul ei, pe măsură ce bu- 
nica începea cu glasul dulce si întretăiat refrenul obișnuit 
al poveştilor: 

„A fost odată”... 

Si simtemintele acelea de linişte si de mulțumire, îm- 
preună cu murmurul fermecător al povestei, fură atât de 
"puternice. încât ea nu-mai simțea decât capul-care era greu 
ta plumb:.l şi ochii cari se închideau pe nevrute. 

Ca prin vis Lili mai auzi glasul bunicii: „Ș'a'ncălecat 
pe cal şa plecat”... 

A dormise. 


nu mâi era 


DORA 
Liceul Carmen Sylva-Timisoara 


Mama 


S'a'nserat. E lună plină. 
Bolta e deplin senină 

Văd co umbră'n cimitir 
Duce'n mâini un trandafir. 


Mama unui copilas 

Care doarme ingeras, 

Sub pământul proaspăt pus, 
Alungit cu fata'n sus. 


In genunchi ea pumnii-si strànge 
Si amarnic plànge, plànge.., 
Pànà ce, cu ochii reci, 
S'a culcat si ea pe veci. 
PODGOREANU GH. TANTZI 
Clasa II-a liceală-Piteşti 


Privighetoarea 


In nopțile senine, când cerul pare punctat cu miliarde 
de ochi aprinsi, ati ascultat înălțându-se către tăriile văz- 
duhului trilurile dumnezeesti ale privighetorii? 

Dacă n'aţi auzit trilurile ei, n'ati încercat fiorii apropie- 
rii de minunăţiile ingeresti. Prima seară când am auzit 
privighetoarea, n'o voiu uita niciodată. 

Era o seară de vară, una din acele seri minunate pe 
care le cântă poeţii. Mă aflam la ţară. la o mátusà a mea. 
Geamul odàii mele dădea drept în luncă. Neputând dormi 
m'am aşezat la fereastra larg deschisă să privesc afară. 

Cerul era acoperit cu stele, iar luna isi trimetea ra- 
zele sale ca nişte săgeți de aur, luminànd pământul. 

In aer plutea o mireasmà dulce, un parfum de flori, 
care te îmbăta. 

Freamătul copacilor si murmurul pârâiașului, 
marginea luncii, era însoţit de cântecele păsări telor. 

O ce seară minunată! O seară plină de poezie. 
putut să o descriu, aș fi făcut cea mai frumoasă 
despre noapte! 

Cum stam asa, ascultând păsărelele care cântau, am 
adormit. 

Nu ştiu cât timp am stat aşa, dar când m'am trezit, mi 
sa părut că mă aflu pe altă lume și că aud o muzică înge- 
rească, o muzică aşa cum e în poveşti. 

Toate păsările încetară, numai una singură continua. 
Era ceva dumnezeese cu glasul acela plin de armonie. -Cu- 
rioasă să văd pasărea aceea, care scotea triluri aşa de mi- 
nunate, luai lampa şi o îndreptai spre luncă. In fundul lun- 
cii, pe craca unui copac şedea o pasăre mică, de culoare 
cenusie, care cânta. Ea era aceea care prin cântecul ei 
prefăcuse lunca în adevărat raiu. 


dela 


Să fi 
poezie 


Privighetoarea? Din 
gătlejul acela micut scotea triluri pe care nici un instru- 
ment sau voce omenească nu o putea întrece. 

O! Regină a păsărelelor, tu m'ai făcut să trăiesc clipe 
pe care nu le voiu uita niciodată! 

Nu cred să existe om care să o fi auzit şi 
acele clipe pe care le-am trăit eu şi să le uite. 

Eu însă nu le voiu uita nici odată. 


CRETEANU MARGARETA 
clasa Il-a sec. 
Liceul „Regina Maria”-Bucureşti 


să fi trăit 


CITIŢI, CITIŢI: 
MARTINICĂ SI PUKY 


O povestire cu multe peripetii 
localizare de MOS NAE 
Pretul lei 40 


| DIMINEATA 


C OP I ILOR 


Revistă săptămânală pentru copii şi tineret 


5 LEI 


PREŢUL ABONAMEN TULUI 


Lei 200 
7oo 
Zo 


Pe un an .... 
Pe şase luni.. aa . w 
Pe trei luni . . .. 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA, 
București, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
TELEFON- -3—54 


` 


12 Iunie 1935 No. 592 


REDACȚIA ȘI 


1 AN 
6 LUNI 


REPRODUCEREA BUCATILOR 
ESTE STRICT INTERZISĂ 


ABONAMENTE: 
r= to. 


METRE DESINIT: V 


ADMINISTRATIA: 
BUCURESTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


200 LEI 


Director: N. BATZARI 


EATA 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE INAPOIAZĂ 


ind spargi pusculifa 


E ziua sa Uitucilà căpătase. între alte cadouri, 

şi o pusculità în care să-și strângă bani. Puscu- 

lita, făcută din tablă văpsită, i-a fost dată de 

către mătuşa-sa — Tanti Lucretia, cum îi spu- 

nea el si ceilalţi ai casei. Ca o saftea, Tanti Lu- 
cretia pusese in pusculità si 20 de lei. 

„Nu o vom sparge, îi zise ea, decât in ziua în care se 
va fi strâns suma de 1000 de lei. M'ai înţeles? 

Am înţeles”, răspunse Uitucilă. 

In aceiaşi zi. mamă-sa si tatăl său puseseră fiecare 
sâte 20 de lei. Va să zică, Uitucilà avea acum în pusculità 
60 de lei, ceace lui îi se părea că este o adevărată avere, 
cu care se poate lăuda. De aceia, chiar în după amiaza 
acelei zile, când ieşi în stradă si întâlni pe prietenii lui 
Ticu si Picu, le zise: „Am o puşeuliţă cu şaizeci de lei inà- 
untru. 

— Te lauzi, îi răspunseră aceştia. Nu te credem, până 
ce nu vedem cu ochii noștri”. 

Ca să vadă si Ticu si Picu, desteptul nostru Uitucilă 
dete fuga acasă, luă pusculifa si se întoarse cu ea. „Acum 
vedeţi? îi întrebă el. 

— Da, vedem că ai o puşculiţă si că sună ceva înlăun- 
tru. Insă, in loc de trei poli, cum zici tu că ai, se poate ca 
în pusculità să nu fie decât trei bani de câte doi lei fiecare”. 

Uitucilă se jură cà are trei poli, dar Ticu si Picu nu 
vroiră să-l creadă pe cuvânt. ,,Las'cà te ştim noi că esti un 
lăudăros şi un mincinos”, îi ziseră ei. 

Tocmai atunci, iată că trecea unul care vindea înghe- 
tată. Celor trei copii le lăsă gura apă, mai ales că inghe- 
tata era de vanilie, ceeace lor le plăcea asa de mult. Insă, 
tustrei la un loc, n'aveau măcar nici cinci lei. Atunci Ticu, 
care era mai mare şi totodată mai smecher, zise lui Uitu- 
cilă : „Tu care te lauzi că ai bani aşa de multi, dece nu 
scoţi din pusculità douăzeci de lei, ca să cumpărăm înghe- 
tată? Uite, dai tu astăzi, iar rândul viitor fac eu cinste. 

— Dar n'am cum să scot, îi întoarse Uitucilă vorba. 
Banii ce pun în pusculità nu pot fi scoși, decât dacă spar- 
gem pusculita. 

— Te-a păcălit cine ţi-a spus cá nu ies, îi zise Ticu. 
Dă-mi mic pusculita să încerc şi ai să vezi cum-au să cadă”. 

Ticu luă pusculita în mână, o suci, o învârti pe toate 
părțile, o scutură cât mai tare, izbi cu pumnul in fund, ți- 
nând-o cu gaura în jos, dar totul a fost de geaba: din puş- 
culiță nu cădea nici un ban. 


NS 


Din copilária lui Uitucilà 
———H— M 


Dar Ticu era ca o pisicà atunci cánd simte cà prin 
apropiere e un șoarece: nu se lasă, până ce nu-l prinde. 
Aşa si el cu banii din pusculitá: nu vroia să se lase, până 
ce nu-i scoate. De aceea, îi zise lui Uitucilà: „Mă, ştii ce as 
face eu în locul tàu? As lua un topor şi as sparge-o. De 
asa bani de care nu poţi să te atingi, mai bine lipsă”. 

Uitucilă se lăsă înduplecat de aceste vorbe. Se întoarse 
deci în curtea casei sale. Ticu si Picu mergeau după el. 
aduse un topor din casă si începu să izbească în puşculiţă. 
N'a fost nevoe de multe lovituri, deoarece puşculița, find 
de tablă subţire, se sparse numai decât. Cei trei poli căzură 
jos pe pământ, iar mai înainte ca Uitucilă să aibă timp. 
Ticu se repezi, îi luă de jos şi vru să fugă. 

Văzând aceasta, Uitucilă se aruncă asupra lui, ca să-i 
ia banii. Dar Ticu era mai mare si mult mai voinic. De 
aceea în loc să-i dea lui Uitucilă banii îndărăt, începu să-i 
care la pumni, să plângă si să ţipe. Auzind lipetele, tatăl 
său ieşi din casă, iar Ticu, luând banii, o rupse la fugă. 

Tatăl lui Uitucilă văzu pe jos pusculita spartă și nu 
mai întrebă ce i s'a întâmplat, ci sa pus pe Uitucilă să în- 
tregească bătaia începută de Ticu. Si așa bietul Uitucilà a 
rămas fără pusculità, fără bani, dar sa ales cu două rân- 
duri de bătae. 


VINTILĂ BRATU 


DIMINEATA 


con» 


a Copiii sunt învăţaţi cum să umble pe stradă. 


cu peripeții de Oscar Wilde 


1) Cum a fost gásit acest copil 


Doi oameni săraci mergeau spre casele lor, străbătând 
c pădure mare de brazi. Era iarna si o noapte cu un ger 
aspru. O zăpadă groasă acoperea pământul si cràcile ar- 
borilor. Ramurile mai mici se plecau rupte sub povara 
zăpezei. Când cei doi drumeţi, care erau nişte bieti tàietori 
de lemne, ajunseră la o cădere de apă, văzură că apa stă 
nemişcată şi atârnată în văzduh, deoarece o sărutase Moş 
Ghiatà. 

Gerul era asa de aprig, cà până si fiarele pădurii si 
păsările se îngroziseră, ne mai ştiind ce au de făcut. 

„Uuu! urla lupul, pe când mergea schiopătând prin 
desiş, cu coada între picioare, aşa frig blestemat nici nu 
sa mai pomenit! De ce nu se îngrijește guvernul să ia 
măsuri? 

Cip-cip-cirip! ciripesc nişte vrăbii. Bătrânul pă- 
mânt a murit şi l-au înfăşurat într'un lintoliu alb! 

Pământul se pregăteşte de căsătorie, iar haina în 
care sa îmbrăcat, este haina lui de mire", soptirá una al- 
teia două turturici. Picioruşele lor trandafirii erau cu de- 
săvârşire degerate, cu toate acestea, cele două turturici 
credeau de datoria lor să vorbească despre lucruri plăcute. 

Insă lupul urlă supărat, zicând: .Vorbiti prostii! Và 
spun eu că totul este din vina guvernului, iar dacă nu mă 
credeți cumva, să ştiţi că vă sfásiu si vă mănânce! 

Cât despre mine, se aruncă în vorbă pasărea cio- 
cànitoarea care era o filosoafă născută, nu dau un ban pe 
explicatii, care nu folosesc la nimic. Ceace simt, este cà in 
noaptea aceasta e grozav de frig". 

Și in adevăr cà era un frig grozav in noaptea aceea. 
Micile veverite, a căror locuinţă era în crăcile unui brad 
înalt, isi frecau una alteia botul, ca să se mai încălzească, 
pe când iepurii se făcuseră colac în vizuinele lor, neindráz- 
nind măcar să se uite, ca să vadă ce mai este pe atară. 

Singurele vietáti cărora frigul se părea că le face plà- 
cere, erau bufnitele. Penele li se făcuseră ca piatra din 
pricina gerului, dar se vedea că lor nu le pasă. Isi roteau 
de jur împrejur marii lor ochi galbeni si se strigau una 
pe alta dealungul pădurei: „Tu-hit! Tu-hu! Tu-hit! Tu- 
hu! Ce vreme încântătoare avem în noaptea aceasta!” 

Cei doi tăietori de lemne mergeau înainte, suflând pu- 
ternic în mâini si izbind cu cuiele mari de fier ale incáltà- 
mintei lor în zăpada întărită. Intr'un rând, căzură amân- 
doi într'o groapă adâncă, din care ieşiră albi ca și morarii, 
când pietrele morii macină făină de grâu. Intr'un alt rând 
alunecară pe ghiata ce se asternuse deasupra unei mlas- 
tini. Căzură si se desfăcură legăturile lor de lemne, pe care 
ei le ridicară de jos, legându-le din nou. 

A treia oară crezură cà se rătăciseră. Din pricina a- 
ceasta, fură cuprinși de o spaimă grozavă, fiindcă știau că 
zăpada este necruțătoare cu cei ce adorm în brațele ei. 
Insă îşi puseseră încrederea în paza Sfântului Nicolae, care 
duce de grije tuturor drumeţilor. Cu această încredere se 
întoarseră din drumul greșit, pe care apucaseră, umblară 
cu toată băgarea de seamă şi, în sfârşit, putură ajunge la 
marginea pădurii. De acolo zăriră jos, în vale, luminile sa- 
tului în care locuiau. 

Erau așa de veseli că scăpaseră teferi, încât sau por- 
nit să râdă cu voce tare. Pământul li se părea acum ca o 
floare de argint, iar luna ca o floare de aur. 

Dar după ce râseră în deajuns, se întristară din nou. 
deoarece își amintiră cât sunt de săraci. Si începură să-și 
zică unul altuia: 

„De ce am râs si ne-am bucurat si nu ne-am gândit cà 
viața este numai pentru cei bogați, iar nici decum pentru 
nişte pârliţi, cum suntem noi? Mai bine ar fi fost de noi să 


DIMINEA 
rcov 


fi murit de frig în pădure sau să fi fost  sfàsiati de vreo 
fiară sălbatică. 

E adevărat, răspunse tovarășul sáu de drum, unii 
au prea mult, iar alţii au prea puţin. Nedreptatea este stă- 
până in lume. In partea noastră sunt numai necazurile si 
saracia . 

Dar pe când se tànguiau în felul acesta, iată cà sa pe- 
trecut un lucru foarte ciudat. O stea strălucitoare şi fru- 
moasă a căzut de sus, din cer. . In căderea ei, steaua a tre- 
cut pe lângă celealte stele. Cei doi tăietori de lemne pri- 
veau, cuprinsi de mirare. Si li sa părut că steaua sa dus 
să cadă printre nişte sălcii din apropierea unei stâne. 
Stâna aceasta era la o aruncătură de piatră de locul unde 
erau dânşii. 

„Să ştii că în locul unde a căzut steaua, trebue să fie 
o oală cu galbeni de aur!", strigară ei si porniră la o fugă 
nebună, aşa de lacomi erau după bani. 

Unul dintr'insii putu să alerge mai iute decât tovarășul 
său şi să-l întreacă. Făcându-și drum printre sălcii, ajunse 
în partea cealaltă, iar acolo — poftim minune! Pe zăpada 
albă se vedea ceva, care în adevăr părea a fi de aur. In 
câteva sărituri a fost la locul acela, a întins mâinile şi a 
văzut că găsise o haină tesutá cu aur, împodobită in chip 
ciudat cu stele şi înfășurată de mai multe ori. 

Strigă atunci tovarăşului sáu cà în adevăr găsise co- 
moara ce căzuse din cer. Când a venit si al doilea tăietor 
de lemne, sau așezat amândoi în zăpadă şi au desfăcut 
haina de aur, cu gândul să-şi împartă banii de aur. Dar, 
vai, nu erau nici bani de aur, nici bani de argint şi nici 
vreun fel de comoară, ci numai un copilaş, un prunc care 
dormea. 


Un mic artist negru 


4 
Aa 
» 


„Văzând aceasta, unul din cei doi tàietori de lemne 
zise tovarăşului său: „Nu se putea un sfârșit mai prost al 
sperantelor noastre. De un copil ne ardea nouă acum? Hai 
să-l lăsăm uici și să ne vedem de drumul nostru. Suntem 
oameni săraci si avem amândoi copii, asa că nici nu e bine 
să luăm pâinea dela copiii noștri, ca să o dăm unui copil 
străin”. 

Insă tovarășul său îi întoarse vorba, zicându-i: .Sun- 
tem săraci si avem copii, dar ar fi o faptă rea si urità să 
lăsăm pe mititelul acesta să piară aci în zăpadă. De aceea 
eu, cu toate cà sunt tot asa de sărac, pre cât esti si tu, si 
am mai multe guri de hrănit si prea puţin de-ale mân- 
cării, totuşi am să-l iau la mine acasă. iar nevastă-mea tre- 
buc să-i ducă de grije". 

Si asa, acest tăietor de lemne îl ridică de jos si cu toată 
duiosia, îl infásurà bine în haina tesutà de aur, ca să-l pă- 
zească de frigul cumplit şi porni pe dea! în jos. drept la sa- 
tul său. Tovarásul sáu de drum se mira de atâta slăbiciune 
sufletească, despre care zicea că este o adevărată nebunie. 

Dar când intrarà în sat, zise aceluia care luase copilul: 
„Tu ai copilul. de aceea, dă-mi mie haina ţesută de aur, 
fiindcă eram doar intelesi să impártim tot ce am fi găsit. 

Să mă ierti, îi răspunse bunul tăietor de lemne, dar 
haina nu este nici a mea, nici a ta, ci este numai a copilu- 
lui”. Cu aceste spuse, își luă rămas bun dela tovarășul său 
și merse acasă la el unde bătu în poartă. 

Când nevastă-sa deschise poarta si văzu cà sotu-sàu 
sa întors bine şi sănătos, îşi trecu braţele în jurul gâtului 
lui, îl sărută, îi luă din spinare povara de lemne, îl curăță 
de zăpada de pe haine si de pe ghete şi-l pofti apoi să in- 
tre în casă, 

„Ce ai găsit? îl întrebă ea. Arată-mi 
oarece casa noastră este goală, asa că 
mulțime de lucruri”. 

El desfácu pe copil din haina de aur în care era în- 
fásurat şi i-l arătă. 


mai 
avem 


repede, de 
nevoe de o 


i s 


b. 


" 


l'ai 1 | vise e lave i shi $ 
.. " z * «i. 
Vai, omul lui Dumnezeu! zise ea, N'avem noi destui 


copii de-ai nostri, ca să mai aduci un copil străin, care să 
stea la vatra noastră? Si de unde știm noi că acest copil n'o 
să ne aducă vreo nenorocire? Cum o să-l putem îngriji?” 

Și era mânioasă pe el. 

„Ascultă, femeie, îi întoarse vorba tăietorul de lemne; 
copilul acesta este căzut dintro stea”, Si îi povesti chipul 
ciudat cum îl găsise. 

Insă ca nu vroia să se potolească, ci își bătea joc de el 
şi îi vorbea supărată și îi zicea: „Copiii noștri duc lipsă de 
pâine, iar noi să hrănim pe un copil străin? Şi cine ne dă 
nouă de mâncare?” 

EI îi răspunse: „Dumnezeu, care duce de grije păsări- 
lor din văzduh si le dă hrană, va avea grije si de noi. 

— Insă în timpul iernei nu sunt atâtea păsări, care 
mor de foame? întrebă ea. lar acum nu suntem oare în 
toiul iernei?" , 

Omul nu mai ráspunse, ci státu nemiscat in pragul ca- 
sei. Dar un vânt îngheţat, care veni din pădure si pătrunse 
în casă prin uşa ce stătea deschisă, o făcu pe femeia tăie- 
torului de lemne să tremure din tot trupul si să-i zică: „Nu 
vrei să închizi uşa? Intră în casă vântul îngheţat, iar mie 
îmi este frig. 

— Dacă ţi-e frig în casă, unde focul arde în vatră, ce 
trebue să fie afară?” o întrebă el. Dar femeia nu-i răspun- 
se, ci merse să se încălzească la focul din vatră. 

După puţin, se sculă însă de lângă foc, se uită lung la 
soţul ei, iar ochii îi se umplură de lacrimi. Omul intră re- 
pede în casă, puse copilul în brațele ei, iar ea sărută pe 
acest copilas şi-l culcă în pătucul in care era culcat copilul 
lor cel mai mic. 

A doua zi dimineaţa. tàietorul de lemne luă ciudata 
haină de aur şi o puse într'o ladă mare. La rândul ei, ne- 
vastă-sa scoase dela gâtul copilului un lant de chilimbar 
si îl puse de asemenea în aceeaşi ladă. (Va urma) 


Din limba engleză de ALI BABA 


LEONORA 


Ci-ca fost odată, undeva * pe pământ o iarà fru- 
inoasà şi bogată cârmuită de un împărat bătrân, cu barba 
albă, cum sunt toți împărații din poveşti. 

Era mult de când i se pusese pe cap coroana ţării si 
anii apăsau 0 povară grea pe umerii săi. O rază de 


ET 
~E 


lumină în viața lui, in care grijile domniei teseau o 
pânză deasă de 'ntunerec, o aducea fiica lui Domnița 
Eleonora. 


Nu era frumoasă Elconora, dar ochii, ei adânci cu 
cearcăne mari şi sprâncene frumos răsfrânte spre tâmple 
dădeau înfățișării ei o blàndelà şi o  drăgălăşenie ce 
adeseori nu pretuia mai puţin decât o frumuseţe deose- 
bită, dar rece. 

Păsările, florile îi plăceau mult, ca, de altfel, tot ce 
era în natură. 

In revărsatul zorilor sau la amurg stătea ceasuri în- 
tregi la fereastra iatacului ei ce,se găsea în aripa pala- 
tului ce dădea înspre mare. Acca întindere de apă fără 
sfârşit, cu culori şi. lumini deosebite, valurile ce se fugă- 
reau sălbatec, lovindu-se cu un sgomot surd de stâncile 
de pe mal o atrăgeau ca si cum un fir nevăzut le-ar fi le- 
gat de inima ei, si legătura devenea, parcă, din zi în zi 
mai strânsă. 

Timpul trecea. 

Eleonora trecea de șaptesprezece ani. Impăratul ar 
fi vrut s'o vadă căsătorită, căci se simtia tare slăbit si 
n'ar fi voit, ca după moartea lui, să rămână sceptrul greu 
în mâinile ei slabe si nepricepute. Dar ei nu-i plăcea nici- 
unul din prinții care-i cereau mâna. Ea isi visase altfel vii- 
torul. 

Nu stia bine cum şi-l dorea, dar aștepta. 

Si el nu întârzie să vină. 

Intruna din zile, zări acolo unde cerul se împreuna 
cu apa, trei puncte albe, care se apropiau şi se măreau 
din ce în ce. 


[i] 


Erau trei corăbii cu pânze care veneau de departe 
tocmai din Miazá-Noapte: un cavaler cu ochi de un al- 
bastru senin cu unduiri verzi ca marea venise s'o ia cu el 
în castelul lui de piatră cu turnuri şi ziduri groase. 

Eleonora însă nu putea să-și părăsească țara a cărei 
conducere avea să-i rămână în grijă după moartea ta- 
tălui ei. Atunci corăbiile îşi întinseră pânzele şi începură 
din nou lunga plutire spre Miază-Noapte, lăsând un văl 
de tristeţe pe chipul si sufletul Domniței fericită o clipă. 

Se scurseră ani. 

Impăratul se duse în lumea celor drepți. 

Sfatul ţării arătă Eleonorei că nu trebue 
are datoria de a lăsa un moștenitor regatului. 

„E voinţa poporului, Domnilà !" 

Eleonora nu răspunse. Părăsi cu paşi mari şi linistili 
sala tronului si intră în iatac, îndreptându-se spre fe- 
reastra prin care îşi văzuse visul venind, ca să plece, 
apoi, pentru totdeauna/ 

Marea vuia. In valurile, care se 
vedea parcà doi ochi albastri cu 
chemau. Intinse mâinile spre ei. 

Da! acolo e împărăţia ei, în fundul mărilor, de- 
parte de lumea in care n'a putut găsi fericirea. 

Si valurile o inghitirà într'o clipă. 

Deacum, dela fereastra iatacului, nimeni n'avea să 
mai privească, în revărsatul zorilor sau în amurg, intin- 
derea de apă fără sfârşit care se frământă de veacuri. 


uite că 


sa 


incrucisau sălbatic, 
unduiri verzi, care o 


Și valurile au dus pe spinarea lor până departe, in 
tara Nordului, povestea tristă a Domniței cu ochi adânci 
si sprincene frumos răsfrânte spre tâmple... 


TILLY-JEANNE GHIULEA 


AINUN 


> 


3 


1 


* 


YA "1 PI? >> T cp 


Intâmplări interesante despre Frusinica 


Unchiul Stroe prinsese atâta dragoste de nepotica sa 
Frusinica. încât mergea in toate zilele, uneori chiar de 
două ori pe zi să o vadă şi să se joace cu dânsa. Ba mică, 
aşa cum era, o lua deseori să o plimbe prin comună şi să 
arate locuitorilor din Blegesti ce màndrete de nepoţică are 
el. Câte o dată, o purta în braţe, altă dată o punea în tra- 
ista cu care mergea la vânătoare, fiindcă unchiul Stroe era 
un mare vânător. 

Frusinica nu plângea de loc, atunci când unchiul Stroe 
v purta în braţe, însă nu mai putea de bucurie, când o pur- 
ta in traistă. Ràdea toată vremea si zicea: „Dun! Dun!" 

Locuitorii din Blegești, făceau, de asemenea, mare 
haz, când unchiul Stroe, având pe Frusinica în traistă, tre- 
cea pe străzile comunei mândru şi semet, par'că ar fi avut 
în traistă vreun cerb sau vreun urs, pe care l-ar fi îm- 
puscat. 

Ca să mai glumească, oamenii îl întrebau: „Nea Stroe, 
ce ai adus astăzi dela vânătoare?” 

El răspundea râzând: „O căprioară”. Alte ori zicea : 
„O veverità" sau „o potârniche”, sau „o porumbitá". Cum 
vedem, găsea pentru Frusinica tot felul de cuvinte de mă- 
gulire şi de alintare. 

După ce isprăvea cu plimbarea, mai făcea câte un po- 
pas la cârciumă, unde el isi lua portia de vin, iar pe Fru- 
sinica o indopa cu „bunătăţi”. Asa, uneori îi dădea o bu- 
cáticà de zahăr, alte ori o măslină, alte ori puţină pastra- 
mà friptà. Frusinica — să nu-i fie de deochi mânca to- 
tul si mai cerea o dată. Şi toată vremea era veselă si há- 
zoasă, dar devenea si mai veselă, când unchiul Stroe ii dă- 
dea să înghită câte un pahar de vin. Frusinca îl dădea pe 
gât, de nu lăsa măcar o picătură. Ba cerea regulat încă un 
pahar: „Dun! Dun!" 

„Dece, ziceau ci, unchiul Stroe să stea toată ziua cu 
Frusinica, să o plimbe, să o îndoape cu toate bunătăţile si 
să o resfete în toate felurile, iar asupra fetiţei noastre să 
nu-şi arunce măcar privirile? Si Blegina noastră ii este tot 
asa de nepoată, cum îi este si Frusinica. Unde mai pui că 
Blegina e o fetiţă frumoasă si deşteaptă, pe când Frusinica 
e o pocită și o proastă, de n'are pereche?” 

Aşa vorbeau părinţii Bleginei în necazul si în invidia 
lor. Ba chiar mama  Bleginei nu mai putu să rabde. Se 
duse la unchiul Stroe si îi zise: „Ascultă, nene, nu sade de 
loc frumos să te joci şi să te plimbi toată ziua cu netoata 
şi urita aceea de Frusinica si să nu te uiti la odorul nos- 
tru de Blegina. Fă bine si mai plimbă-o si pe dânsa. 

- Mai întâi, răspunse supărat unchiul Stroe, Frusinica 
nu este nici netoată, nici urità, ci e o fată deşteaptă si cea 
mai drăguță din Blegesti. Totuși, ca să-ți fac pe placul tău, 
am să viu mâine dimineaţă să iau pe Blegina şi să o ma! 
plimb şi pe dânsa” 

Unchiul Stroe se tinu de cuvânt. Ziua următoare mer- 
se la Sfârlează, adică la casa părinţilor Bleginei, luă pe 
Blegina, o puse în traistă, aşa cum făcea şi cu Frusinica, 
apoi porni să o plimbe prin comună. 

Dar ce deosebire între cele două fetiţe! Unchiul Stroe 
nici nu trecu bine de colțul străzii, cà Blegina începu să se 
sbată în traistă si să lipe. Stroe, care se cam aștepta la astfel 
de pozne, căută să o potolească, scoțând din buzunar o 
bomboană şi dându-i-o să o mănânce. 

Insă ştim că Blegina era o mofturoasá şi jumătate. 
Așa, în loc să se bucure că se alesese cu o bonboană şi în 
loc să spună ca Frusinica: „Dun! Dun!" ea puse, ce-i drept 
bonboana în gură, dar o scuipă numai decât, izbind pe un- 
chiul Stroe tocmai în vârful nasului, tocmai unde unchiul 
Stroe avea un neg, care îl cam durea. „Măi, da, răutăcioasă 
mai esti!" îi zise el. Si ridică mâna, prefăcându-se că vrea 
să o lovească. Adevărul este că vroia numai să o sperie, fă- 
când-o să tacă şi să se potolească. : 

S'a întâmplat însă dimpotrivă. Blegina nu numai că 
nu se potoli, dar începu să se sbată si să tipe si mai tare. 
Se sbătu asa de tare, că la un moment dat pică din traistă, 
căzând drept într'o băltoacă de noroiu. 

Acum tipa si mai tare si era plină de noroiu pe faţă, 
pe mâini si pe haine. Bietul Stroe nu mai ştia ce să-i facă. 
O duse mai întâiu la fântâna din mijlocul comunei. vrând 


să o spele si să o curețe. O spălă si o curăţă asa cum putu, 
de oarece Blegina se sbátea, tipa si urla, de credeai cà o 
înjunghie cineva, apoi. după ce o mai şterse cu batista si 
cu mâneca sa dela cămașă. o băgă iarăşi în traistă, fiind 
hotărît să o ducă numai decât îndărăt la părinţii ei. 

„Să-mi spună Cufu, dacă o mai iau vreodată pe nă- 
pàrca asta!” zise Stroe supărat. 

Pe când se întorcea spre casă, oamenii îl întrebau, asa 
cum se obisnuiserá: „Nea Stroe, ce-ai adus astăzi dela vâ- 
nătoare ? 

- O bufniţă”, răspundea el imbufnat. Duse acasă la 
ea pe Blegina şi din ziua aceea nici nu mai vru să audă de 
dânsa. 

Dar întâmplarea aceasta aprinse şi mai tare necazul 
si invidia în sufletul părinţilor Bleginei. Supărat era Voicu 
Sfârlează, tatăl Bleginei, dar de zece ori mai supărată si 
mai furioasă era mama Bleginei. Supărată foc pe unchiul 
Stroe, supărată pe Frusinica, supărată pe părinţii Frusini- 
căi, supărată pe locuitarii din Blegeşti — în sfârşit, supă- 
rată pe toată lumea. De atâta supărare, o săptămână în- 
treagă nici nu esi din casă. 

Insă, când se mai potoli, îi veni un gând care i se păru 
minunat: Așa, stând într'o seară de vorbă cu soţul său Voi- 
cu îi zise: „Voicule, m'am gândit cà e mai bine să ne fa- 
cem că ne împăcăm cu părinţii Frusinicăi şi chiar cu un- 
chiul Stroe. Sá ne împăcăm si să-i poftim Duminică la 
masă. Aci să ne uităm mai bine cum face si ce drege proas- 
ta şi pocita aceea de Frusinica, de îi este dragă unchiului 
Stroe si fac haz chiar toti locuitorii din Blegesti, După ce 
vedem toate aceastea si după ce mai vedem cum se poartă 
cu dânsa unchiul Stroe, să învăţăm şi noi pe Blegina noas- 
tră să facă la fel. Desteaptá cum este, are să facă îndată 

mai bine și are să întreacă pe tâmpita de Frusinica. 

— Da, Blegina noastră e deşteptă”, îi întări vorba Voi- 
cu Sfârlează. 

După ce luară această hotărire, mama Bleginei porni 
chiar în ziua următoare să se împace cu unchiul Stroe si 
cu părinţii Frusinicăi. Pe unchiul Stroe îl întâlni tocmai 
când se plimba prin comună, având pe Frusinica în traistă. 
Unchiul Stroe mergea mândru si semet, iar Frusinica rà- 
dea şi bătea din pálmute de bucurie. 

Când văzu aceasta, mama Bleginei se făcu la faţă ver- 
de de mânie si de invidie. li venea să sară la Frusinica si 
să-i scoată ochii. Totuşi, se potoli si căsnindu-se să zâm- 
bească, se apropie de ea si zise: „Ce drăguță mai este m:- 
titica !" 

— Dar par'că ziceai că e o netoată si o pocită, îi răs- 

punse unchiul Stroe încruntându-se. 

Am glumit, îi întoarse ea vorba. Am spus așa, ca să 
o rásfát... Dar, dragă unchiule, adăugă mama Bleginei, so- 
[ul meu si eu te rugăm să ne faci plăcerea si să vii Dumi- 
nică la masă la noi”. 

Unchiul Stroe rămase mirat, auzind această invitaţie. 
Știa el că părinţii Bleginei nu-l pot suferi si mai stia că 
sunt niște sgàrciti fără pereche. De aceea, zis e: „Dar ceva 
„apucat să mă poftiti la masă? Nu cumva vau născut pi- 
sicile ? 
îi răspunse ea cam intepatà, 
insá, de, esti unchiul nostru si dorim sá te avem si noi o 
dată la masa noastră. 

— Bine, ca să nu vă stric plăcerea, am să viu, zise un- 
chiul Stroe, după ce stătu puţin la îndoială. Dar aveţi şi 
alti musafiri? 

— O să mai poftim, îi răspunse ea, pe Stan Pârlează, 
pe nevastă-sa şi, de sigur, au să aducă şi pe mititica acea- 
sta. „Şi ca să nu-i dea unchiului Stroe timp să facă si alte 
întrebări, se grăbi ea singură să zică: „Am văzut că nu 
sade frumos să nu ne avem bine noi, care suntem neamuri 
de aproape. De aceea, vrem să piară orice vrajbă şi să ne 
avem cât mai bine unii cu alții”. ; 

Spunând acestea, se îndreptă, mergând direct la casa 
părinţilor Frusinicăi, ca să-i invite si pe dânșii. 


MOS NAE 


6 


; Aera 


` a ^ pu 


ALE Y 


estitul și înțeleptul Sultan Harun-al-Rașid che- 
mă intro zi pe Marele Vizir, adică pe primul 
său sfetnic si îl întrebă: 

„Câţi bani sau cheltuit în anul acesta pentru 
aducerea în oraş a apei de băut? 

- S'au cheltuit cincizeci de mii de galbeni. Măria Ta, 
răspunse Marele Vizir. 

Să fie oare adevărat că sa cheltuit 
Sultanul. 

— Cum vă puteţi îndoi, Înalte Stăpâne? îi întoarse 
vorba Marele Vizir, adăogând: lată, dacă nu este adevărat, 
să-mi crească numai decât un cucuiu în nas!" 

Abia spusese aceste cuvinte, că Marele Vizir simţi în 
vârful nasului o mâncărime grozavă. Isi duse mâinile. la 
nas şi începu să se scarpine. Totodată isi tinea nasul as- 
cuns de teamă că, poate. ar fi răsărit vreun cucuiu, iar 
Sultanul nu-şi mai lua ochii dela el. 

Adevărul este că pe nasul Marelui Vizir răsărise un 
cucuiu în lege, care creştea şi se mărea văzând cu ochii. 
In mai puţin de două minute se făcuse ca un copăcel, din 
care porneau diferite ramuri. 

Sultanul se porni să râdă, numai că era un râs acru, un 
râs prin care căuta să-şi ascundă supărarea, pe când Ma- 
rele Vizir, amărit si zdrobit de ruşine, crezu că poate scăpa 
din încurcătură, născocind o nouă minciună. 


atâta? stărui 


/ 


` gànd una după alta trei mniciuni, 


# 
j 
4 
[^ 
A 
A hy 


/, 
„Inalte Stăpâne, zise el bâlbâindu-se, este firesc să-mi 
fi răsărit pe nas cucuiul acesta. De câteva zile mi se făcuse 
pe nas un neg — un neg mic de tot. Insă, din pricina căl- 
durei din camera accasta, căldură sporită de razele puter- 
nice ce tàsnesc din ochii tăi împărăteşti, negul a crescut, 
prefăcându-se în cucuiul acesta așa de mare”. 

Dar Sultanul nu se lăsă îmbătat cu apă rece, aşa cum 
spune o vorbă: „Să fie oare adevărat, stărui el, că din pri- 
cina căldurei din cameră si a razelor ce zici cà ar tásni din 
ochii mei, negul tău sar fi prefăcut in cucuiul acesta asa 
de mare, unde este loc pentru ca păsările să-și facă cuibul 
lor ? : 

- Jur cá este adevărat! se grăbi să răspundă Marele 
Vizir, însă roşindu-se tot până în albul ochilor. 

- Dacă nu este adevărat, ce zici să ti se mai întâmple? 
il mai întrebă Sultanul, care cam începuse să se supere. 

— Dacă nu este adevărat, îi întoarse vorba Marele 
Vizir, să-mi crească numai decât o barbă cât un metru de 
lungă !" 


Nenorocitul si nesocotitul de el! Nici nu isprevise bnie 
de spus aceste vorbe, că simţi la bărbie o mâncărime si o 
usturime, ce-l făcură să-i dea lacrimi în ochi. Par'că îl în- 
tepau mii si mii de viespi si albine. Isi duse repede amân- 
două mâinile la bărbie, începu să se scarpine tare, dar ră- 
mase îngrozit, când simți că bărbia îi era plină de păr. 

Si iată cà se porni să crească o barbă, dar ce barbă? 
O barbă lungă și stufoasă, cum nu se mai văzuse până 
atunci. Şi creştea barba aceasta cu fiecare clipă. Creştea, 
acoperindu-i tot pieptul şi trecând de genunchi. 

Marele Vizir cât p'aci să leşine de spaimă si mai mult 
nu. Totuşi, inchipuindu-si că poate ascunde de Sultan 
această barbă, cum nu găseai a doua în tot oraşul, încercă 
să o acopere cu mantaua. Dar de geaba: nu era o barbă, 
care să poată fi ascunsă. 

Isi ridică ochii spre Sultan si văzu că Sultanul il pri- 
vea cu nişte priviri pline de ameninţare. Văzându-se pier- 
dut, Marele Vizir isi închipui că poate esi din încurcătură, 
îndrugând o nouă minciună. 

Se prefăcu, aşa dar, că râde şi vorbi râzând: „Curios, 
foarte curios. aproape de necrezut! Eri am cumpărat dela 
cirieva o alifie, despre care spunea că are o putere neobis- 
nuità de a face să crească părul. Eu nu credeam, totuşi, fi- 
indcă omul mă zorea, i-am cumpărat o cutiuţă. Astăzi, toc- 
mai când vroiam să viu la Măria Voastră, mi-am zis: „la 
să-mi dau puţin pe bărbie cu alifia aceasta!” M'am uns 
asa, uşor de tot, însă acum vede si Măria Voastră că omul 
a avut dreptate”. 

Dar Sultanul care era foarte deștept, înţelese că Ma- 
rele Vizir îi povesti o nouă minciună. De aceea, îl întrebă: 
„Să fie*oare adgvărat tot ce mi-ai spus despre alifie? 

Jur că este adevărat! răspunse nesocotitul de Mare 
Vizir. grs 

Dar dacă nu e adevărat, întrebă din nou Sultanul, 
ce zici să ti se mai întâmple? 

— Dacă nu e adevărat. zise Marele Vizir bâlbâindu-se, 
să vie călăul şi să-mi tae capul!” 

Şi iată că se ivi călăul, par'că ar fi răsărit din pământ. 
Trase sabia din teacă si fără să aștepte vreo poruncă din 
partea Sultanului, tăie dintr'o singură lovitură capul Mare- 
lui Vizir, care își găsi moartea, fiindcă mai întâi furase 
banii împărăteşti, iar după aceea vroise să scape indru- 
care de care mai go- 


gonatà. 


VASILE STANOIU 


Cum a căzut Haplea 


Altă treabă neavând, ; Toti o ştim, de nu mă'nşel, Totusi Haplea se urcá 
Ce-i trecu lui. Haplea'n gând? Cam ce casă are el: — Si de treabà sc-apucà. 
Sus pe casă să se sue, — O cocioabă dărpănată, Ici sindrila-i putrezită, 
Ce-i stricat la loc sà puc. De'mpingi tare, cade toată. Colo grinda-i prăpădită. 


„Am s'o fac eu ca si nouă, Haplea singur isi vorbeste „Aoleu, maică, am murit! 
Să nu-mi pese când mă plouă, -— Și se nvârte, se suceşte, Sunt piftie, sunt zdrobit, 
Un palat, nu altceva, Dar odat'alunecá — "Deed: capul si picioare, . 
O să fie casa mea.” Jos grămadă buf! pică. Aoleu, trupul cât mă doare!” 


r 


Vi 'aninii ! Jai a M > D » rosteste * 1 2 HM 
Si] intreabi nir ajutor " Spune Haplea, povesteste, — Cum căzut-am vreţi să ştiţi? 
1-1 întreabă toli de zor: mmm Bine vorba nu sfârşeşte, -—— Hai pe casă vă suili 
„Cum se face de-ai căzut? Vin şi alţii cu'ntrebarca: Uem => ati 
? E 9o Ni "ape: z Jos de-acolo v'aruncati, 
Cum si unde te-a durut? „la mai spune întâmplarea! Cum mă doare o s'aflati." 

(A PIMINTATA 

"A COPIILOR 


wj 


Ce mai barbier! 


1, 


e 


Surioarei sale Nina 
Zice Ticu: „Stai să vezi, 

Am să-ţi fac o coafură 

Mai frumoasă de cum crezi.” 


Nina-l crede, stă s'o tundă, 
„Don frizer” a isprăvit. 

In oglindă când se uită, 
Biata Nina s'a'ngrozit. 


3 à ries 


"^ 


GAS 
ZE 


J pit 
Plânge, ţipă, cà din casă 
Speriată, mama vine, 
Când o vede cum e tunsă, 
Strigă: „Nino, ce ruşine!” 


E Xx 
———€ — 
lar „frizerul” isi primește, 

Isi primește o răsplată. 


Cred că de-astă meserie 
Nu se-apucă altă dată. 


0— 


TUSA NICULINA . ' 


i 
7, 


"d 


— Poveste — 


Au fost odatà trei frati, care aveau o grádinà. In grà- 
dina aceasta nu crescuseră alti pomi roditori decât numai 
un păr. Fiecare din cei trei frati păzea la rând perele. ca 
să nu vic hoţii si să le fure. lată însă cà într'o noapte trecu 
pe acolo-un cerşetor bătrân si se rugă de fratele, care pà- 
zea, să-i dea o pară. 

In loc de una singură, stăpânul părului rupse mai 
multe si dându-le cersetorului, îi zise: „la aceste pere. care 
sunt ale mele, însă nu-ţi pot da din perele, care sunt ale 
fraţilor mei". Cersetorul îi mulțumi, luă perele si merse în 
drumul său. 

Ziua următoare, stătea de pază fratele al doilea. Cer- 
setorul veni din nou si îi ceru si lui o pară. Insă si fratele 
acesta rupse mai multe şi-i zise: „la aceste pere. care sunt 
ale mele, dar nu-ţi pot da din perele, care sunt ale frați- 
lor mer 

O zi după aceea, cersetorul. venind din nou, ceru si 
celui de-al treilea frate să-i dea o pară, dar şi acesta îi dete 
mai multe si îi vorbi la fel ca fraţii săi. 

In ziua a patra cersetorul veni mai de vreme, vrând să 
găsească acasă pe tustrei fraţii. De rândul acesta era însă 
îmbrăcat in haine călugărești si asa de schimbat la faţă, 
că cei trei frati nu putură să-l recunoască. După ce le dete 
„bună dimineaţa”, le zise: ..Veniti cu mine". : 

Merserà asa cu toţii, până ce ajunseră la un râu. „Ce 
dorinţă ai?" întrebă călugărul pe fratele mai mare. 

Doresc, răspunse acesta, ca apa râului să se prefacă 
în vin şi ca vinul să fie al meu, pentru ca să pot deschide 
o cârciumă si să câştig bani multi. 

Fie asa cum ai dorit!” zise călugărul si în aceiaşi 
clipă apa râului se prefăcu toată în vin, iar fratele mai 
mare clădi acolo o cârciumă. 

Călugărul merse mai departe cu ceilalți doi frati. Asa 


ajunseră la o câmpie, care era plină cu porumbei sălbatici. 
„Ce dorinţă ai?” întrebă el pe al doilea frate. 

— Doresc, răspunse acesta, ca toti porumbeii de pe càm- 
pie să fie prefácuti in oi, care să fie ale mele. As face o 
stànà mare si as cástiga bani in deajuns. 

— Fie asa cum ai dorit!” zise călugărul. In aceiaşi 
clipă toti porumbeii de pe câmpie fură prefăcuţi în oi, iar 
fratele al doilea se opri acolo, ca să facă o stână. 

Călugărul merse mai departe cu al treilea frate. Mer- 
gând aşa, ajunseră într'o poiană dela marginea unei pă- 
duri. „Ce dorinţă ai?” întrebă călugărul. 

— Nu doresc altceva, răspunse al treilea frate, decât 
să mi-ajute Dumnezeu să mă căsătoresc cu o fată harnică 
şi cuminte, cu care să trăim în bună înţelegere şi să mun- 
cim împreună. 

- O să fie aşa cum ai dorit!” îi zise călugărul, zâm- 
bind de mulţumire. După aceea, călugărul îşi luă rămas 
bun dela acest frate mai tânăr si de atunci, cei trei frati 
nu mai aflară ceva despre dânsul. 

Trecu asa un an de zile. Acela dintre frati, pentru 
care călugărul prefăcuse în vin apa râului. ajunse un om 
foarte bogat. Şi cum n'ar fi ajuns, când pe el vinul nu-l 
costa nimic și-l vindea pe un pret bun, mai ales cà era un 
vin cum nu se mai văzuse prin părțile acelea. Nici fratelui, 
pentru care călugărul prefăcuse porumbeii sălbateci în oi, 
nu-i mergea mai prost. Avea doar o turmă de mii de oi, 
care îi dădeau si miei, si lână, si lapte, si unt, şi brânză . 

Cât despre al treilea frate, acesta rămăsese sărac, dar 
era mulțumit de traiul ce ducea. Se căsătorise cu o fată 
bună şi cuminte si isi făcuse o colibă în poiana de unde 
se despártise de călugăr. El și nevasta sa munceau de di- 
mineata până seara si desi câștigau prea puţin, nu se plân- 
geau nici odată. Dimpotrivă, coliba lor răsuna de râs s! 
veselie. 


"m 


10 
A 


APNA 
NI COPLLLOR - 


Și iată cà la sfârşitul anului, cersetorul se ivi din nou. 
Insă acum nu era îmbrăcat in haine călugărești; ci tot ca 
un cerşetor. Se prefăcuse adică in cersetorul, care ceruse, 
rând pe rând, dela cei trei frati pere din grădină. 

Merse mai întâi la cârciuma fratelui mai mare si văzu 
că această cârciumă era plină de călători, care nu se mai 
săturau bànd din vinul asa de gustos. Cersetorul intră în 
cârciumă şi ceru să i se dea de pomană un pahar cu vin. 
Insă stăpânul cârciumei îi răspunse, vorbindu-i cu aspri- 
me: „Dacă as da oricui trece pe aici vin fără parale, am 
să ajung si eu un cerșetor ca tine”. Il îmbrânci și-l dete 
afará din cârciumă. 

Insă cerşetorul făcu doar un semn cu mâna şi în ace- 
iaşi clipă vinul se prefăcu iarăşi în apă, aşa cum fusese 
mai înainte. Apoi zise cârciumarului: „N'ai fost vrednic de 
darul ce ti s'a făcut! Du-te să-ţi pázesti din nou perele din 
grădină”. 

De acolo, cersetorul merse la al doilea frate si văzu că 
are o stână mare şi că este si el om bogat. Intră în stână si 
îi zise: „Fă-ţi milă şi pomană si dă-mi să beau un pahar cu 
lapte, cá nu mai pot de foame si de sete”. 

Dar si fratele acesta îi vorbi cu asprime si ii răspun- 
se: „Dacă as împărți laptele meu la toţi cerşetorii, care 
trec pe aici, în curând am să ajung si eu mai rău decât ti- 
ne”. Si asa cum se purtase fratele său, îmbrânci si el pe 
cerşetor şi-l dete afară din stână. 

Insă cerşetorul făcu un semn cu mâna si în aceiaşi cli- 
pă toate oile se prefăcură din nou în porumbei sălbatici, 
care sburară departe. Apoi zise si acestui frate: „N'ai fost 
vrednic de darul ce ti s'a făcut! Du-te să-ți păzești perele 
din grădină”. 

De acolo, cerşetorul luă drumul, care ducea la poiana 
din pădure și ajunse pe înserate la coliba fratelui al treilea. 
Il găsi pe acesta muncind cu nevastă-sa. „M'a apucat seara 


De vorbă cu cititorii 


AD. HUT., Fálcáu.— „Impăratul Laurent". Nu uita cá 
esti în clasa IIl-a primară, iar copiii la vârsta d-tale citesc 
poveşti făcute de oameni mai mari şi care se pricep mai 
bine. Va sosi vremea ca să fii si d-ta scriitor. Deocamdată, 
continuă să fii drágutul nostru cititor. 

K. DE H., Loco. — „Moşul si Mioara”. Ca să-ţi facem 
plăcerea, ţi-am publicat una sau două bucăţi. Acum ne tri- 
miti o poveste cam lungă. Astfel de poveşti se scriu însă de 
oameni care au mai multă cultură şi experienţă. Dumneata 
eşti însă mic. 

Poţi trimite bucăţi mult mai scurte. 

NAT. SCHAP., Galaţi. „Băiatul orfan”. Micule si 
drăguțule cititor, bucăţile ce se trimit spre publicare nu 
se scriu cu creionul si se scriu numai pe o singură faţă a 
hârtiei, lăsându-se faţa a doua albă. Apoi, un copil din 
clasa l-ia primară trebue să continue a fi cititor. 

GEOR. PET., Loco. — Iți publicăm „Păţania lui Bot- 
Gros”. Despre „Primăvară” s'au publicat prea multe poe- 
zii. 

LAZ. F., Craiova. 
cată de mult. 

MIH. TUR., Loco. — „Primăvara”. Dragul meu, e slă- 
butà poezia trimisă de d-ta. Chiar in prima strofá, „să se 
joace” nu poate rima cu „frumoasă”. Apoi despre „Primă- 
vară” s'au tot publicat poezii, încât cititorii sau săturat 
de ele. 

L. R., Cernăuți. 
se publică. 

I. GH.-P., Loco. — Ne pare bine că „Dimineaţa Copii- 
lor” a putut contribui la formarea scrisului d-tale. Poezia 
„Dor de sat” va apare în viitorul „Almanach al Scolarilor". 

I. J. Ghe., Iaşi. — „Eleonora”. De sigur că se publică. 
Te felicităm pentru frumosul si promitátorul tàu talent. 

LOR. A. A. Loco. — Drăguța d-tale schiță „O noapte 
de vară” este bine scrisă, aşa că se publică. Am şters însă 
cuvintele despre Moş Nae, căruia nu-i place să se vorbeas- 
că despre el în revistă. 

SAR. M. Loco. — Ca să-ți facem plăcere, îți publicăm 
„Amintirea din şcoala primară”. Continuă însă a fi buna 
noastră cititoare. 

D. V. A., Loco. — Iti publicăm poezia 
a înflorit”. 


— Istorioara ..Cinstea" a fost publi- 


— „Păcatul”. Slăbuță. „Bogatul nobil” 


„Zarzărul meu 


pe drum, le zise cersetorul, si m'a apucat si foamea. Face- 
ți-vă milă şi pomană și găzduiţi-mă pentru noaptea acea- 
sta!” 

Ei il poftiră bucuros în colibă şi-l puseră la locul de 
cinste. Insă, când a fost vorba să-i dea de mâncare, fe- 
meia ji zise ruşinată: „N'avem decât puțină mămăligă us- 
cată si două căpăţâni de ceapă, iar în loc de vin, să ne 
ierti că nu-ţi putem da decât apă dela izvor”. 

Cerşetorul zàmbi si răspunse zicând: „Vă inselati! Eu 
știu că aveţi pâine albă si proaspătă, aveţi pui fripti si mai 
aveţi o damigeană plină cu vin. 

— De unde să avem noi aceste bunătăţi, din care n'am 
gustat în viața noastră?” răspunseră ei doi, foarte mirali 
de vorbele cersetorului. 

Dar cerşetorul zise femeiei: „Caută acolo unde ai pus 
mămăliga si cele două căpăţâni de ceapă si ai să vezi că 
este așa cum am spus”. 

Cu toate că nu-i venea să creadă, femeia merse şi în 
adevăr că a fost așa cum spusese cerşetorul. A găsit pâine 
albă si proaspătă, a găsit pui fripti si a găsit o damigeană 
plină cu vinul cel mai plăcut la gust. 

Văzând această minune, cei doi soţi căzură în genun- 
chi înaintea cersetorului si îi ziseră cu un glas, care le tre- 
mura: „Vedem că esti un om sfânt trimis de Dumnezeu. 
Te rugăm, prin urmare, să ne dai binecuvântarea! 

— Binecuvântarea lui Dumnezeu să fie asupra voas- 
tră şi asupra casei voastre!” zise cersetorul, a cărui față 
se lumină, iar în jurul fruntii sale se cobori o cunună stră- 
lucitoare. Făcu apoi cu mâna un semn si coliba se prefăcu 
intr'o casă mare si bogată în care cei doi soţi asa de buni 
trăiră ani multi si fericiţi, fără să ducă lipsă de ceva. 

Pasă-mi-te, cersetorul acela nu era altul decât Sfântul 
Petru. 


DINU PIVNICERU 


Mitu Miţișor şi-a pus copiii la uscat. 


AMEN udis 


, Acum vre-o 120 de ani, un băiat de 14 ani făcea pe 
Jos drumul dela orăşelul Odense la orașul Copenhaga, 
Capitala Danemarcei. Băiatul acesta era fiul unui cismar 
sărac, "Totus, strângând ban cu ban, reuşise în câțiva ani 
de zile să strângă suma desigur, foarte mică — de trei- 
zeci de silingi. 

Apoi, convinse pe părinţii săi să-i dea voie să meargă 
la Copenhaga, unde să-şi caute norocul. 

Deşi mergea pe jos, băiatul era vesel şi cânta tot dru- 
mul, mai ales că avea o voce frumoasă. Nu primise o 
creştere aleasă, iar cât despre carte. abia dacă stia să scrie 
şi să citească. Totuşi. se vedea că este stofàá intr'insul. Trăia 
cu închipuirea într'o lume făurită de el. lume în care lo- 
cuiau uriași, zàne si pitici. Visa despre castele ca din bas- 
me si despre palate vrăjite. 

Băiatul acesta nu era altul decât Hans Christian An- 
dersen, vestitul scriitor pentru copii si tineret. 

Când a ajuns la Copenhaga, a mers numai decât la tea- 
tru, sperând să capele un loc de cântăreţ sau dansator. 

Nu numai că n'avea o figură plăcută, dar avea si o în- 
fățişare ciudată prin felul cum era îmbrăcat în haine fă- 
cute dintr'un costum vechiu al tatălui său. 


La teatru, a fost priomit de doamna Schall, care pe! 


vremea aceea era o cântăreață vestită. Văzând chipu-i 
cam grosolan si stângăcia cu care vorbea si se mişca, doam- 
nei Schall îi se făcu milă, ba chiar își închipui că băiatul 
nu prea este în toate minţile. Era cât p'aci să-i spună 
să plece, când tânărul nostru se descáltà si intrebuintànd 
pălăria ca un fel de tobă, se porni să danseze si să 
cânte din toate puterile sale. Doamna Schall se sperie, de 
data aceasta fiind încredințată că băiatul este în adevăr 


nebun. De accea,  chemáà- pe servitori, spunându-le să-l 
dea afară. 
Oricum, sărmanul Hans nu-şi pierdu curajul, ci 


continuă să trăiască în lumea visurilor sale. Căută peste 


tot de lucru, dar fu respins de pretutindeni. La urmă, 
când rămăsese fără un ban, îşi luă inima în dinți si 
merse la Siboni, directorul Academiei de Muzică. Siboni 


era la masă cu mai multi musafiri. Hans Andersen stă- 


rui să fie primit si să i se dea voie să arate cum ştie 
să cânte şi să danseze, ceeace Siboni îi permise. 
In fata lui Siboni si a musafirilor acestuia. Hans 


cântă şi dansă un program întreg, dar puse atâta inimă 
şi sentiment. că la sfârşit, izbucni în lacrimi. Fu primit 
să locuiasă pentru câtva timp la Siboni, însă. din cauză 
că îşi pierduse vocea, a fost dat afară si din casa aceasta. 

Câtva timp rămase din nou singur si fără vreun 
sprijin, până ce fu ajutat de un poet danez pe nume Guld- 
berg. Sfătuit şi ajutat de acest poet, Hans Cristian Ander- 
son reuşi să ajungă scriitorul de poveşti, care i-au făcut 
numele nemuritor. 

S'a născut în anul 1805 si a murit în anul 1875. 


Copilul care scria la lumina lunei 
VS AER AR i MEIR CER PER 


Vestitul compozitor german Sebastian Bach era abia 
în vârstă de zece ani. când rămase orfan de mamă şi de 
tată. Atunci merse să trăiască la fratele său Cristophor, 
care cânta din orgă la o biserică din alt oraș. 

Christophor era foarte gelos pe Sebastian, pentrucă 
vedea marea pricepere a acestuia la muzică. Pe Sebastian 
însă nu-l nelinistea gelozia fratelui său, toate gândurile 
sale fiind îndreptate spre o carte ce cuprindea bucăți 
din eei mai mari compozitori şi care carte era a lui Chri- 
stophor. l-a cerut-o de câteva ori, vrând să copieze acele 
bucăţi, însă Christophor nu vroia să-i dea cartea nici mă- 
car să se uite la ea. 

Insă, într'o noapte cu lună plină. Sebastian ieşi pr 
furiş din odaia în care dormea, merse în odaia în care 
fratele său tinea cartea încuiată întrun dulap si izbuti 


opilarianccă jità alui Anderse 


Din copilăria oamenilor vestiti 


să o scoată. Era pe cât de fericit, pe atâta de speriat. 
S'a întors în camera sa si deschizând fereastra s'a apu- 
cat să copieze notele la lumina lunei. N'avea bietul Se- 
bastian măcar o lumânare, așa că ori de câte ori se ìn- 
tuneca fata lunei, el era nevoit să se lase de seris şi să 
se culce din nou în pat. 

Așa a muncit Sebastian şase luni întregi la lumina lu- 
nei, până ce ajunse la ultima pagină. Insă, tocmai pe când, 
cu inima plină de bucurie, copia ultimele note, iată că 
fratele său Christophor a intrat pe neaşteptate în odaie 
şi i-a luat atât cartea, cât si copia făcută. 


I AE 
^ [t 


Sá 
T 
"C 


A 


eam Scbasiian Bach. 


In zadar a plâns şi o protestat Sebastian împotriva 
acestei nedreptăţi. Sufletul lui Christophor era plin de 
ură si gelozie. 

Totuş. munca lui Sebastian n'a fost zadarnică. Melo- 
diile pe care le copiase, îi intraseră în mintea sa şi în 
sufletul sáu, de unde Christophor n'avea cum să le smulgă. 
Muzica marilor compozitori îi deschisese un drum minu- 
nat, făcându-l să ajungă la rândul său un compozitor, 
ale cărui bucăţi sunt pline de putere si de frumuseţe. 


STIE-TOT 


12 


-— QNA 


: 
G 


SERIA |l 


CINEL 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărţi în valuare de 800 lei, 1 abonament pe 1 an, 9 
abonamente pe 6 luni şi 4 abonamente pe 3 luui la „Dimineaţa Copiilor“ 


Aritmogriful animalelor 


76 7$ 17 6 R 

75 2 1513 2 74 10 
707 4 6 zi 
3 


Rândurile orizontale: Animale. 
Rândul vertical: Animal foarte inteligent. 
Pentru ușurință: 4—2; M—8. 
ALFRED VRANY-Loco 


Romb silabic 


1) Este, 2) Mâncare din grâu ce se imparte ca pomană. 3) Dare 
afară din şcoală. 4) Cel ce împușcă animalele. 5) Notă. 
CAROL L. COVO-Loco 


Polindrom 


Orişicum mă veţi citi 
Tot lichidă eu voi fi. 
IOSEF STEINBERG 


Carte de vizită 
EMIL N. MIHAIESCU| 


—— au 


Ce poet român preferă domnul din cartea de vizită? 
DARIUS si VICENTIU P. POPESCU 


Soluliile acestui concurs se primesc la sfársitul lunii. 


Deslegările jocurilor din „Almanahul Scolarilor"' 


1) Metagramă: Moti, Omar, sită, navă, artă, eram. 4/nilialele: 
Moş Nae. 
Schimbând inițialele, obţinem: Hoti, amar, pită, lavă, erta, 


aram. /nitialele: Haplea. 
MOS CINEL 


2) Carte de vizitá: Inginer Craiova. 
. CINEL 
3) Saradă glumeatá: Doagă. 
CINEL 
4) Sinonime: Sclav, mâhni, eroic, caval, haine, elită, rămân. 
Initialele: smecher. Finalele: viclean. 
MOS CINEL 


5) Reconstituire: Albina, Lipnic, eroare, compas, Suedia, al- 
viță, noapte, domnie, Rovine, Iordan. 
Initialele: Alecsandri. 
CINEL 
6) Metagramă: Lord, cord, Nord, Ford. bord. 
: PUICA MARGARETA C. DOLINESCU 
7) Dreptunghiu silabic: Roma, mană, nară, raze, zece, Cezar, 


zarvă, văcar. 
IULIAN ROTHENBERG 


FRIDA BERCOVICI 
Canari, năpădi, ridicătură, tunari, 


8) Logogrif-Enigmă: Schior. 


9) Dublu pătrat silabic: 
rărite. 
CONSTANTIN SARBU 


10) Pătrat: Paris, Amara, Rănit, Irina, Satan. 
NICOLAE S. GHEORGHE 


Urmarea din pag. 14-a la povestea: Mikişor la Polul Nord 
J]... 


Chiar în noaptea aceca trebuiau să vie iarăşi să mai 
aducă nişte lucruri furate. 

„Și nu ştiu cum să fac cu voi, unde să vă ascund ca să 
nu vă găsească, de nu, vă omoară şi pe voi şi pe mine, con- 
iinuă omul cu glasul tremurat. 

Dar nu vom face nici un rău nimănui, îndrăznii eu 
cu jumătate de gură. 

— Apoi, am un plan” zise Marga, care nu vroia cu 
nici un chip, nu numai să continuăm drumul în noapte. 
dar nici la oraş nu dorea să ajungă. 

„Ce plan ai? întrebă pădurarul curios. s 

— Vrei să scapi de hoți si de năpasta care s'ar putea a- 
bate asupra dumitale, dacă te-ar prinde poliția? Intrebă 
Marga. 

Desigur că vreau, răspunse pădurarul repede. 

— Atunci iată ce vom face; continuă Marga. Când vor 
veni hoţii, dumneata să te plângi lor că de câteva nopţi nu 
poti dormi, pentru că două umbre vin şi te necájesc. Ei 
nu te vor crede, fiindcă ei nu pot înţelege ce înseamnă ca 
două umbre să nu te lase in pace. Atunci dumneata lasă-i 
pe ei şi te du de te culcă. Noi în timpul acesta vom fi as 
cunsi sub patul dumitale, si vom fi înveliți în două cer- 
seafuri albe, iar în dreptul fruntii sub cerseaf vom avea 
câte o lumină mică. După ce te vei fi culcat, noi vom esi 
incetişor de sub pat, ne vom apropia de ei, fără să ne sim- 
tă şi când vom fi lângă dânșii, îi vom speria. Si să vezi 
cum au să o ia la goană, fără să mai pun vreodată piciorul 
pe aici”. 

Da! Planul nu e rău si cred că va izbuti. Să-l în- 
cercăm”, răspunse pădurarul. 

In adevăr, făcurăm întocmai şi scăparăm în noaptea 
aceea de hoţi pentru totdeauna. Pădurarul, drept mulțumi- 
re, ne întrebă dacă n'am vrea să rămânem cu dânsul în 
colibă. El cu mine vom tăia lemne, iar Marga va îngriji de 
mâncare. Primirăm propunerea cu mare bucurie. Acolo 
am rămas amândoi până când aflarám vestile triste dela 
Ionel, lucru ce-ţi voi povesti acuma. 

In numărul viitor „SPRE POL”. 


SERIA II 


CUPON DE JOCURI 
PE LUNA IUNIE 


Numele și pronumele 


Adresa: 


arat 


v 


copilul neastâm 


torul 


Pic 


A, 


Buufl Și a căzut pictorul 


lar te-ai mișcat! 


Nu mișca! Uf! í 


E N + [i 
BEES 0 AS 
K "S 1 “a 

Soups gon ) A) Dun ce M E 

| Ẹ 

disi * 

un 


Preţul 5 lei 


un cátel 


A^ d = 
e-ale incepatorilor 
O amintire din școala primară Dulce la mine se uita, 
—  — — HÀ — € Cu bucurie imi zàmbia 
S'acuma face tot asa. 
Cànd ii spun cà lectiile am stiut, 
La scoalá cànd m'a ascultat, 
Mulțumită râde ea 
„Tu, dacă mă vei asculta 
O fată bună te vei prezenta”. 


Când mă gândesc la zilele pe care le-am petrecut in 
clasele primare, îmi vine să plâng. Insă ceva care m'a im- 
presionat mult şi pentru care chiar în momentul când 
scriu acestea, am o adâncă remuscare, a fost o întâmplare 
care a avut loc chiar în curtea scoalei. 

Era recreatie când eu si mai multe colege ale mele ne 
jucam de-a baba-oarba. Una din colege, Margareta | FOTINIA V. ARAMĂ 
o fată foarte săracă a cărei mamă era spălătoreasă, dar Şcoala „Ortodoxă, Galaţi 
care ne întrecuse pe toate la învățătură, a fost legată la 
ochi şi jocul începu. > > : 

In toiul Joca tot sărind împrejurul ei, nu stiu cum Zarzărul meu a'nflorit! 


am făcut de am trântit-o jos. Ea începu să plângă. 


De frica doamnei Directoare, am fugit lăsând pe Eri dimineaţă "n zori când m'am trezit, 
biata fată jos lungită de durere. Dar venind profesoara, Cu bucurie mare am privit 
za nu spuse cine a trântit-o. Când am venit acasă şi am La zarzărul din mica mea grădină, 
spus mamei toată întâmplarea, mama m'a mustrat foarte Care "ntr'o noapte tăcută si senină 
mult. După câteva zile m'am dus la Margareta, care tot In taină a "nflorit 
mai era in pal, si i-am cerut iertare, după cum mă învă- Şi-am fost cuprins de-o bucurie mare, 
tase mama. Ce bună era! Ma iertat si ne-am îmbrățișat De-o bucurie nebunească, uimitoare 
ca două bune colege. Si-atunci în curte iute-am alergat 
SARINA MARCUS Si cu nesat nemărginit am admirat 
București Un zarzăr si o floare. 
Din acea clipă am fost nespus de fericit 
Bogatul nobil S'apoi în calea mea pe cine-am întâlnit 


Cu "nsufletire mare le-am comunicat 
Evenimentul ce 'ntr'o noapte sa 'ntàmplat 
„Zarzărul meu a 'nflorit”! 


In oraşul Ciang-Lung din China, trăia odată un om 
foarte bogat cu numele Fu-Nang. El avea în serviciul său 
un servitor foarte ascultător. Dar nu ştiu cum se intàm- DELIO V. AUREL 
plà, cà intr'o zi, servitorul, ștergând niște vase de porte- 
lan, a scăpat unul din mână, spárgàndu-se. Solia bogăta- 
şului l-a pus pe servitor să repare paguba, dar acesta 
nevrând, a fost dat în judecată. Soţia bogátasului, pregă- Hot prost 
tindu-se de drum pentru judecată, se pomenește că și 


elev cl. IV lic. „Cantemir”, București 


bărbatul ei face acelaş lucru. Un hot s'a furisat abil 
Atuncea ea il intrebà: Intr'o ogradă din vecini 
„Incotro te duci?” Si s'a ascuns apoi, tiptil, 
— La judecător, răspunse simplu Fu-Nang. Chiar în... cotetul cu găini. 
La ce bun să mai vii si tu? Am să știu singură Stăpânul casei l-a simţit. 
ce să vorbesc la judecată. Afară iese îndrăzneţ. 
— Mă duc, zise bogatul, nu ca să te ajut pe tine, ci Cun par în mână pregătit, 
să-l apăr pe servitor. Pe tine toată lumea te cunoaşte ca S'aşează "n use la cotet. 
sotia bogatului Fu-Nang sí n'ai nevoie de ajutor, dar pe Apoi, la drept ingrijorat, 
servitor cine-l cunoaște? Cine să-l apere?” — Lipsit de arme si lumini — 
LEON RETER Intreabá grav si ráspicat: 
cl. II sec. Lic. Cernăuţi — E cineva pe la găini? 
Iar hoţul, prost din firea lui. 
Cum mă iubește mama Uitând cu totul binele, 


H dete drumul glasului: 


: quie" à Wise oor RPM 
Mama, care m'a nüscut Suntem, doar noi... găinile! 


Si de mică m'a crescut, 1 DORIUS P. POPESCU 
In leagăn mă legăna Craiova. 


PREŢUL ABONAMENTULUI 


“DIMINEAȚA 


COPIILOR 


Revistă săptămânală pentru copii şi tineret REDACȚIA $I ADMINISTRAȚIA 
București, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 


16 PAGINI 5 LEI TELEFON: 3— 84—30 


Po sn w8 E oa te E200 
Pegaso a teera Las OD 
Pe trei luni 


REDACŢIA ȘI 


19 lunie 1935 No. 593 


IMINEATA 


ADMINISTRAŢIA: — 


BUCURESTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


1 AN 200 LEI 


ABONAMENTE : 


SLUNI 100 , 


REPRODUCEREA BUCATILOR 
ESTE STRICT INTERZISĂ 


Director: N. BATZARI 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE INAPOIAZĂ 


0 mică râsbunare a lui Uitucilă 


e când cu întâmplarea cu pusculita, Uitucilà nu 
mai auzea vorbă bună din partea “tatălui sáu. 
Acesta stătea posomorit şi îi vorbea supărat. 
Dacă ar fi fost numai atât, Uitucilă al nostru 
nu şi-ar fi făcut chiar aşa de mult inimă rea. Ce 
te faci însă că era altceva mult mai important pentru dân- 
sul. Acest „alt ceva” era că tatăl său nu-i mai dădea nici 
un ban. Vroia si bietul Uitucilă să-şi mai cumpere un co- 
vrig ori ceva ciocolată ori vreo minge nouă. Mergea la ta- 
tăl său si i se ruga frumos, zicându-i: „Tăticule, dà-mi 
cinci lei să-mi cumpăr un toc si o peniță! Tăticule, dă-mi 
zece lei să-mi cumpăr un caet!" 

Adevărul este că Uitucilă nu cerea bani, ca să-şi cum- 
pere tocuri, penite sau  caete, ci, asa cum am spus, ceva 
bunátáti de ale mâncării ori vreo minge de jucat. Insă, de 
geaba cerea şi se ruga: tatăl său nu-i dădea nici un leu. 
„Nu dau bani la haimanale care nu știu să-i păstreze!” 
Așa răspundea la toate cererile şi rugámintele lui Uitucilà. 
lar dacă Uitucilà stáruia mai mult, tatăl său îi mai trăgea 
câte o pălmuţă şi-l dădea afară din cameră. 

Din pricina că nu mai avea un ban de buzunar, Uitu- 
cilă isi pierduse si pe prietenii săi Ticu si Picu. Aceştia 
nu vroiau să fie prieteni cu un „calic”, dela care nu puteau 
avea nici un folos. 

Precum vedem, Uitucilà o ducea prost din ziua în care 
se lăsase înșelat de Ticu şi Picu, ca să-și sparg gà pusculita. 
Numai intr'o privință nu se putea plànge c că duce lipsă si 
anume, în ceeace priveşte bătaia. Aproape nu era zi dela 
Dumnezeu in care tatăl său să n'aibă grije să-l croiască, 
fie cu bátul. fie cu palma. 

Dar iată cà se întâmplă ceva, care il făcu pe Uitucilă 
al nostru să-și frece mâinile de bucurie şi să-și zică: „In 
sfârşit, m'am răzbunat si eu puţin!” Să povestim această 
întâmplare, fiindcă este destul de interesantă, dacă nu 
chiar şi amuzantă. 

Intruna din zile, un automobil foarte luxos se opri la 
poarta casei în care locuia Uitucilă împreună cu părinții 
săi. Din automobilul acesta se dete jos un domn îmbrăcat 
cum nu se poate mai luxos și mai elegant. Avea monoclu 
la ochi. guler tare, cravatà din mătasea cea mai fină. mã- 
nusi albe de piele. pantofi de lac si un costum nou, nouţ, 
după ultima modă. Cum se mai spune, era un domn scos 
ca din cutie. 

Domnul acesta sună la poartă, iar când servitoarea 
veni să-i deschidă, el nu vru să intre. ci ii dete cartea sa 
de vizită ca să o ducă tatălui lui Uitucilă. Tatăl lui Uitucilă 
luă cartea de vizită şi citi pe ea: Contele de Tantarol" 
Numele ii era necunoscut, insà, cànd este vorba despre un 


DIMINEATA 


Din copilăria lui Uitucilă 
—————————— 


conte, adică despre un nobil, trebue să socoteşti ca o mare 
cinste cà vine să-ţi facă vizită. e 

De aceia, tatăl lui Uitucilà se- grăbi să meargă el in- 
suşi la poartă și să-l roage pe d. conte de Tantarol să pof- 
tească în casă. Spunând că mare vreme. de pierdut, con- 
tele vorbi precum urmează: „Sunt preşedinte la şapte so 
cietăți de binefacere. La societatea pentru ocrotirea gusa- 
tilor, la societatea pentru ocrotirea leprosilor, la societatea 
ologilor, la societatea de înmormântare a befivilor, etc. 
Avem însă nevoe să fim sprijiniți de toti oamenii de binc. 
Vă rog, prin urmare, să dati şi d-voastră atâta cât vă lasă 
inima” 

Tatăl lui Uitucilă, răspunzând că se simte măgulit de 
cinstea ce i se face, se grăbi să-i dea frumusica sumă de 
patru mii de lei. Contele de Tantarol îi strânse mâna in 
semn de mulţumire si plecă. 

Două zile după aceasta, pe când mama lui Uitucilă 
citea un ziar, strigă deodată: ,.Ascultati ce serie la gazetă! 
Si citi ceeace urmează: „De cátev va săptămâni încoace, un 
escroc si un pungas, care îşi zice contele de Tantarol, se dà 
drept preşedinte al unor societăţi de binefacere, care nu 
există, si merge prin casele oamenilor, cerându-le bani. 
Multi naivi s'au lăsat inselati de acest escroc. Insă ieri i s'a 
infundat: a fost prins de poliţie si trimis la închisoare. 
unde mai stătuse doi ani de zile. Nu sa putut da însă de 
urma banilor en care au fost pungásiti atâţia oameni” 

Auzind acestea, tatăl lui Uitucilà se făcu galben la faţă 
şi începu să tremure de mânie. Dar Uitucilă nu mai putea 
de bucurie si isi zicea: „In sfârşit, mam răzbunat!” 


VINTILA BRATI 


In așteptarea „Dimineţii Copiilor” 


JI COPIILOR 


COPILUL CĂ Z UT 


O poveste cu peripeții de Oscar Wilde 
TASER FOT S La TRUE, DECO Fa DU CERE ESP UB SPI E FIDE OTE CRM RAMS D 


2) Cine era mama copilului 
„o NO SI Cp DE i E PRI are E DPI VIT PI zatann REIES RE DER NEUTRON TERREI) 


Copilul căzut din stea creştea cu ceilalți copii ai tăie- 
torului de lemne, stătea la aceiaşi masă cu dânșii si era to- 
varàsul lor de joacă. An de an, se făcea tot mai frumos la 
chip şi înfăţişare, aşa că toţi copiii din sat îl priveau cu ad- 
miratie. Ei erau arsi de soare si cu părul negru, pe când el 
era fin si alb ca fildesul curat, iar părul, care îi cădea in 
buele, era de culoarea spicului de grâu. De asemenea, bu- 
zele sale erau roşii ca foile de mac, ochii săi ca viorelele 
lângă un râu cu apă limpede, iar corpul său era ca narci- 
sul de pe câmp, mai înainte de a veni secerătorii. _ 

. Insă această frumuseţe trupească a avut pentru dânsul 
urmări rele. In adevăr, pe măsură ce creştea, devenea în- 
gâmfat, rău şi egoist. 

Dispretuia pe copiii tăietorului de lemne, precum si pe 
ceilalţi copii din sat, spunând despre dânşii că sunt de 
neam prost, pe când el este de neam mare, fiind căzut din- 
tr'o stea. In curând, se făcu cu dela sine putere un fel de 
stăpân asupra lor şi spunea că ei îi sunt servitori. 

N'avea nici o milă de săraci sau de cei care erau orbi, o- 
logi ori aveau vreun alt betesug. Arunca intr'insii cu pietre, 
ii alunga din sat, poruncindu-le să meargă aiurea la cerșit. 
Asa se face că nimeni nu mai venea să ceară de pomană în. 
satul acela. Fiind îndrăgostit de propria sa frumuseţe, lua 


peste picior pe cei slabi si pe cei urîţi la chip, bátàndu-si 


rău joc de dânşii, lubindu-se numai pe sine însuși, îi plă- 
cea ca în timpul verei, când vânturile státeau liniștite, să 
stea lungit la fântâna. din grădina preotului si să se uite în 
apă, ca să-și admire chipul si să râdă de plăcere, văzând 
cât este de bine făcut. 

Deseori, tăietorul de lemne si nevastă-sa îl certau zi- 
rându-i: „Noi nu ne-am purtat cu tine, așa cum te porţi tu 
cu bietii oameni necăjiţi şi părăsiţi, care n'au pe nimeni 
să le dea o mână de ajutor. Dece esti asa de rău, faţă de 
aceia care au nevoie de milă si sprijin ?" 

De asemenea, bătrânul preot din sat îl chema deseori, 
il povátuia să iubească toate fiinţele vii si îl povăţuia, zi- 
cându-i: „Să nu faci rău nici unei muşte, de oarece si ea 
este o făptură a lui Dumnezeu. Păsările, care sboară prin 
păduri, au dreptul să se bucure de libertatea lor. Să nu le 
intinzi curse şi să nu le prinzi pentru simpla ta plăcere. 
Dumnezeu a făcut si viermii, si soarecii şi sobolanii si toți 
aceştia isi au fiecare locul si rostul lor pe pământ. 

Cine esti tu, ca să aduci necazuri în lumea lu Dumne- 
zeu ? Până si vitele de pe câmp laudă pe Domnul din ce- 
ruri". 

Insă copilul căzut din stea nu pleca urechia la astfel 
de poveţe, ci continua să fie rău şi împietrit la inimă şi se 
ducea la ceilalţi copii şi făcea pe căpetenia lor. Copiii îl 
urmau și ascultau de dânsul, de oarece era chipeș, iute la 
picior si stia să danseze, să fluere si să cânte frumos. Si il 
urmau, ori unde îi ducea şi făceau tot ce le poruncea. lar 
când a străpuns cu o trestie ascuţită ochii intunecafi ai u- 
nui şobolan, ei au râs, tot așa cum au râs şi au făcut haz, 
când l-au văzut că aruncă pietre asupra unui biet om le- 
pros. In orisice treabă, el şi numai el îi conducea, aşa cá, 
trecând vremea, se făcură si ei răi la suflet si impietriti la 
inimă: 

Intr'una din zile, iată că o cersetoare nenorocită tre- 
cea prin satul acela. Era îmbrăcată in zdrente, iar picioa- 
rele îi sângerau din pricina drumurilor-lungi şi rele, pe 
care umblase. Rea de tot era starea în care se găsea biata 
cersetoare. Simtind că puterile o părăsesc cu desăvârşire, 
se asezá la umbra unui castan, vrând să se mai odih- 
nească. 

Insă, îndată ce o văzu copilul căzut din stea, zise celor- 


lallti copii: „Priviţi! Vedeţi o cersetoare păcătoasă și mur- 
dară, care sa aşezat sub acest castan frumos şi înverzil. 
Veniti să o alungăm de aici, fiindcă prea este urită si po- 
cità !* 

Se apropie, asvârli cu pietre în sărmana femeie si o 0- 
cări cu cuvintele cele mai urîte. Ea îl privea cu groază in 
ochi și nu-şi mai lua privirile dela dânsul. Insă, când tăie- 
torul de lemne, care spărgea niște butuci prin apropiere, îl 
văzu ce face, dete fuga la el, îl certă şi îi zise: „Văd că în 
adevăr ai o inimă de piatră si nu ştii ce este mila, căci ce 
rău ţi-a făcut această femeie nenorocită, ca să te porţi cu 
dânsa intr'un chip asa de urât”? 

Dar copilul căzut din stea, în loc să se astâmpere şi să 
se cuminteascá, se mânie foc, izbi cu piciorul în pământ si 
îi răspunse, zicându-i: „Cine eşti tu, ca să-mi vorbeşti în-fe- 
lul acesta? Eu nu sunt fiul tău, ca să ascult de poruncile 
tale!” 

Când cerşetoarea auzi aceste cuvinte, dete un țipăt pu- 
ternic şi căzu în nesimţire. Ci tăietorul de lemne o duse a- 
casă la el, iar soţia tăietorului o îngriji. Când cersetoarea 
și-a venit din nou în fire, tăietorul de lemne si soţia sa i-au 
dat să bea si să mănânce. 

Insă ea nu vroi nici să bea, nici să mănânce, ci zise 
tăietorului de lemne: „N'ai spus oare că ai găsit pe aces! 
copil în pădure? Si de atunci, nu sunt tocmai zece ani de 
zile” 

Tăetorul de lemne îi răspunse: „Da, lam găsit în pă- 
dure şi de atunci au trecut tocmai zece ani de zile. 


Un grup de cititori dela o şcoală din Capitală 


TUM M Rem n e ae 


" A 

— Si ce semne ai găsit pe el? Il întrebă din nou cer- 
şetoarea. N'avea oare trecut de gât un lănţişor de chilim- 
bar ? Si nu era înfășurat intr'o haină ţesută cu, aur si îm- 
podobită cu stele ? 

— E tocmai asa cum ai spus”, îi întări vorba tăieto- 
rul de lemne. Zicând acestea, scoase din ladă haina copi- 
lului si lántisorul de chilimbar si le arătă cersetoarei. 

Dar când ea a văzut lucrurile acestea, sa pornit să 
pos de bucurie şi să zică: „EI este! El este iubitul: meu 
iu, pe care îl pierdusem în pădure ! Te rog, fii bun si tri- 
mite numai decât pe cineva să-l cheme, fiindcă eu am cu- 
treerat tot pământul ca să-l găsesc”. 

Atunci tăietorul de lemne şi soţia sa merseră, chemară 
De copilul căzut din stea si ii ziseră: „Du-te acasă, fiindcă 
ai să găseşti acolo pe mama ta care te aşteaptă”. 

El merse alergând, fiind cuprins de mirare si de 
mulțumire. Insă, când a văzut că femeia care îl așteaptă, 
este cersetoarea, a râs dispretuitor si a zis: „Eei, dar unde 
e mama mea ? Fiindcă aici nu văd decât pe această cerse- 
toare de rând”. 

Dar femeia îi răspunse: „Eu sunt mama ta. 

— Trebue să fii o nebună, ca să-mi spui prostii de a- 
cestea! strigă înfuriat copilul căzut din stea. Eu nu sunt 
fiul tău, fiindcă tu esti o cersetoare si esti urâtă si îmbră- 
cată in zdrenfe. De aceea, cară-te de aici si fă asa, ca să 
nu-ți mai văd mutra!” 

Insă ea strigă din nou zicând: ..Iti spun din nou că tu 
esti fiul meu iubit, pe care te pierdusem în pădure”. Zi- 
când acestea, femeia căzu în genunchi si întinse brațele 
spre el. „Nişte hoţi, zise ea mai departe, te-au furat dela 
mine si te-au lăsat să mori. Insă eu te-am recunoscut, inda- 
tă ce te-am văzut, tot aşa cum am recunoscut şi cele două 
semne: haina tesutà cu aur si lántisorul de chilimbar. De 
aceea, fii bun si vino cu mine, căci am cutreerat tot pămân- 
tul căutându-te. Vino cu mine, copilul meu, fiindcă am ne- 
voe de dragostea ta". 

Insà el nici nu s'a miscat din loc, ci si-a inchis cu de- 
sávàrsire inima impotriva ei. In odaie nu se auzea acum 
alt glas, decât plânsul femeiei, care plângea zdrobită de 
durere. 

Până la urmă, copilul căzut din stea, deschise gura si 
vorbi, însă vocea îi era aspră si amară. „Dacă esti cu ade- 
vărat mama mea, zise el, ai fi făcut mult mai bine să fi stat 
departe şi să nu fi venit aici, ca să mă faci de râs şi de ru- 
șine. Până acum, eu credeam că sunt copilul vreunei stele, 
iar nu fiul vreunei cersetoare, asa cum spui.tu că sunt, De 
aceea, cará-te de aici si fă așa, ca să nu-ți mai văd mutra ! 

— Vai, fiul meu |! strigă sărmana femeie. Nu vrei oare 
să-mi dai un sărut, mai înainte de a mă duce de aici? Fi- 
indcă nimeni n'a suferit atât cât am suferit eu, până ce 
am putut să te găsesc. 

— Nu, nu te sărut! răspunse el. Mai de grabă aş săruta 
o năpârcă, ori o broască, decât să te sărut pe tine". 

Văzând asa, nenorocita mamă se ridică în picioare, esi 
din casă si plecă, luând drumul spre pădure si vărsând la- 
crimi amare. Cât despre fiul ei, îndată ce a văzut că ple- 
case, simţi o mare bucurie si dete fuga la ceilalţi copii, 
vrând să se joace cu dânșii. 

Dar copiii când lau văzut că vine, se porniră să 
râdă, să-și bată joc de dânsul şi să-i zică: „Nu vezi că esti 
la faţă urât ca o broască si desgustător ca o năpârcă ? Hai, 
cară-te de aici, fiindcă ni e scârbă să ne jucăm cu tine!” 
şi-l alungară din grădina în care se jucau. 

Ci copilul căzut din stea s'a încruntat si şi-a vorbit 
singur, zicàndu-si: „Ce vorbe sunt astea, care mi-au spus 
copiii? lan să merg la fântâna din grădina preotului si să 
mă privesc intr'insa. Ea o să-mi arate cât sunt de frumos”. 

Merse la fântână si se privi în ea, dar vai! văzu că chi- 
pul îi este ca un chip de broască, iar corpul sbârcit ca tru- 
pul unei nápárci. Atunci, se trânti în iarbă, plânse si isi 
zise: „Fără doar şi poate că am fost pedepsit pentru pă- 
catul în care am căzut. In adevăr, păcatul meu este de ne- 
iertat: mi-am respins pe mama, am alungat-o si m'am 
purtat cu dânsa ca un copil rău si fără suflet. De aceea, 
am să merg să o caut peste tot si n'am să știu de odihnă 
până ce nu o găsesc”. 

Dar iată cà veni la el fiica mai mică a tăietorului 
de lemne. Această fetiță îi puse mâna pe umăr și îi zise: 


ARTEN 


„Ce-ți pasă că ţi-ai pierdut frumuseţea? Stai cu noi, iar 
eu n'am să râd de tine”. 

El însă îi răspunse: „Nu, nu stau! M'am purtat cu 
mama ca un copil fără suflet si fără inimă. lar dacă m'am 
făcut asa de urit, este ca o pedeapsă şi ca un blestem pen- 
tru păcatul ce am săvârșit. De aceea, trebue să mă duc și 
să cutreer tot pământul ca să o găsesc. Si n'am să mă liniș- 
tesc până ce nu capăt iertarea ei". 

Si asa, a fugit în pădure şi a chemat-o pe mamă-sa să 
vie la el, însă n'a căpătat nici un răspuns. O chemă toată 
ziua, iar când soarele apuse, se culcă si el pe un asternut 
de frunze. Dar păsările si celelalte vietáti ale pădurii fu- 
geau departe de el, căci isi aduceau aminte de răutatea si 
de cruzimea lui. Rămase singur, afară de o broască urită, 
care stătea privindu-l, si de o năpârcă tot asa de urită, care 
se târa pe lângă dânsul. ^ 

Când se sculá a doua zi de dimineaţă, culese câteva 
mure, cu care își potoli de bine, de rău, foamea, apoi por- 
ni mai departe prin pădurea cea mare, plângând intr'una. 
Intreba pe oricine îi ieșea în drum, dacă din întâmplare 
n'ar fi văzut pe mamă-sa. 

Asa, îi zise sobolanului: „Tu, care poti merge inláun- 
trul pământului, spune-mi, nu cumva e acolo mama?" 

Dar șobolanul îi răspunse: „Tu mi-ai orbit ochii. Asa 
dar, cum vrei să știu?” 

Intreabă pe cintezoiu: „Tu, care poţi zbura peste vâr- 
furile arborilor celor mai înalți si poti vedea tot pămân- 
tul, spune-mi, nu cumva poți să vezi si pe mama mea?" 

Insă cintezoiul îi răspunse: „Tu mi-ai smuls aripile, 
numai asa, din plăcere răutăcioasă. Asa dar, cum pot eu 
sà sbor?" 

Intrebà pe cintezoiu: „Tu, care poti sbura peste vår- 
in crăcile unui mesteacăn: „Unde mi-e mama?” 

Insă veverița îi răspunse: „Tu mi-ai omorît pe mama, 
Nu cumva acum umbli ca să omori şi pe mama ta?” 

Copilul, care se credea căzut din stea, plânse, plecă în 
jos capul şi se rugă de iertare dela toate făpturile lui Dum- 
nezeesti. Merse apoi mai departe prin pădure, căutând pe 
mamă-sa. 

In ziua a treia ieşi în partea cealaltă a pădurii si luă 
drumul prin o câmpie întinsă. 

Când trecea prin sate, copiii isi râdeau de el și-l lo- 
veau cu pietre, iar țăranii nu-i dădeau voe să se culce nici 
în grajd, aşa de murdar si de respingător arăta nenorocitul 
de el. Si nu era nimeni, care să-l compătimească. 

De asemenea, nu putea să afle nici o veste despre cer- 
şetoare, care era mamă-sa, cu toate că trei ani în şir a cu- 
treerat lumea, umblând si ziua si noaptea. Uneori, ii se 
părea că o vede pe drum drept înaintea sa. Atunci, o che- 
ma si alerga după dânsa, până ce picioarele îi sàngerau de 
pietrele ascuţite ale drumului. Insă, nu o putea ajunge, iar 
aceia care treceau pe drum si pe care îi întreba, ziceau cá 
nu 0 văzuseră nici pe ea, nici pe vreo altă femeie, care să-i 
semene. Si isi râdeau si făceau haz de necazurile si sufe- 
rintele lui: 

In cei trei ani, cât a cutreerat lumea $i pământul, n'a 
avut de nicáeri parte de un semn de milă si de prietenie. 
Oamenii erau asa cum fusese el însuşi în vremea când era 
rău si îngâmfat. 

(Va urma) 
Din limba engleză de ALI-BABA 


CARTEA 
RILĂ IEPURILA 
de MOS NAE 

este tot ce poate fi mai frumos pentru copii. 
Coperta si toate paginile sunt impodobite cu o 
adevărată bogăţie de ilustrafiuni în culori, iar 
povestea neastâmpăratului iepuraş RILĂ IE- 
PURILĂ este încântătoare. 

Preţul unui exemplar, lei 20. 

De vânzare la toate librăriile. 


Frusinica şi Blegina. fiindcă erau verisoare si fiindcă 
aveau aceiaşi vârstă, ar fi trebuit să fie si prietene bune si 
să se joace împreună. E adevărat. Unchiul Stroe a incer- 
cat să le împrietenească si le-a pus de câteva ori să se joa- 
ce amândouă, însă a trebuit să se lase págubas, fiindcă ve- 
dea că nu merge. Precum am văzut din tot ce știm până 
acum, cele două fetițe nu se potriveau de loc una cu alta. 
Frusinica era de felul ei mai bună, mai încrezătoare, pe 
când Blegina, fiind rea. n'avea încredere în nimeni si că- 
uta mereu să fie cât mai răntăcioasă. 

Aşa se face că ori de câte ori rămâneau ele două şi se 
apucau să se joace, se începea cu cearta. ca să se sfârşea- 
scă cu bàtae si cu sgârieturi ce-şi făceau una alteia. 

lată, într'o zi. unchiul Stroe le-a dus în grădină si le-a 
zis: „Hai să và jucaţi de-a baba-oarba”. Insă nici Frusini- 
ca şi nici Blegina nu știau cum e jocul acesta. Atunci un- 
chiul Stroe, scotándu-si din buzunar batista, legă la ochi 
pe Frusinica si îi zise: „Acum caută să mă prinzi pe mine 
sau să prinzi pe Blegina". Si ţinând de mână pe Blegina. 
începu să se învârtească, să sare și să cânte in jurul Fru- 
sinicài. 

Frusinica, ținând braţele întinse, căuta să prindă pe 
unchiul Sroe sau pe Blegina, dar treaba nu era chiar asa 
de uşoară. In sfârşit, ca să-i facă plăcere, unchiul Stroe sc 
lăsă prins singur. 

Acum se legă el la ochi si porni să prindă pe una din 
cele două fetiţe. După vreo trei minute de alergătură, putu 
să prindă pe Frusinica. „lată, ati văzut cum este jocul dea 
baba-ourba, le zise el. Eu mă duc, fiindcă am treabă. Ju- 
cafi-Và voi două, dar să maud cà v'ati certat!" 

După ce legă din. nou la ochi pe Frusinica, unchiul 
„Stroe se duse la treaba ce spunea cá are, Hămânând eie 
două singure, Frusinica se luă după Blegina, vrând să o 
prindă. Insă acum se văzu cât de răutăcioasă era Blegina. 

Rupse mai întâi o ramură din ciresul din grădină si 
începu. mai întâi să o atingă si să o gâdile pe Frusinica, 
dar după aceea, chiar să o lovească de-a binelea. Nu se as- 
tâmpără, decât atunci când Frusinica îi zise: „Să ştii că 
dacă mai dai odată, îmi scot batista dela ochi si te iau la 
bătae”. 

Blegina ştia că Frusinica este mai voinică decât dânsa, 
așa! că, dacă ar fi fost vorba de bătae, ea sar fi ales cu bă- 
taia. De aceea, n'o mai lovi cu ramura de cireş, dar se gån- 
di la alte răutăţi. 

Așa, căută să o atragă pe Frusinica spre un pom din 
grădină şi să o facă să se izbească de trunchiul pomului. 
Intr'un rând Frusinica se lovi chiar asa de tare, că-i răsări 
un cucuiu în frunte. 

Apoi, văzând un purcel care se pliniba prin grădină, 
Blegina îl prinse si ţinându-l în braţe, se apropie de Fru- 
sinica, strigând: ,,Cu-cu! Cu-cu!" Frusinica întinse braţele 
și simţi că prinde ceva. Isi închipui că prinsese pe Blegina 
şi de aceea. isi luă batista dela ochi, ca să vadă că... linea 
în braţe purcelul, care era un purcel asa de blând, cà nu 
scoase toată vremea nici un țipăt. 

Era cu purcelul în brațe, pe când Blegina se strâmba 
de ràs. 

Frusinica se lăsă din nou să fie legată la ochi si jocul 
merse înainte. Dar de data aecasta se întâmplă ceva rău 
de tot. lată ce anume sa întâmplat. 

In grădina in care se jucau cele două fetițe, era o 
šroapă in care se aruncau toamna frunzele uscate ce că- 
deau din pomi. Tot strigând „Cu-eu! cu-cu!" Blegina căută 
să ducă pe Frusinica în partea unde se găsea groapa. Ne- 
bănuind ceva rău, Frusinica mergea mereu după Blegina, 
intinzând braţele si silindu-se să o prindă. Dar când ajun- 
seră tocmai la groapă, Blegina se apropie şi mai mult de 
Frusinica si se lăsă chiar ca Frusinica să o prindă de 
mână. 

Insă. tocmai când  Frusinica vroia să zică: „Te-am 
prins!” şi să-și scoată batista dela ochi, Blegina se dete la 
o parte. Frusinica făcu un pas înainte si... se pomeni drept 
în fundul gropii. Cât de rău se sperie sărmana de ea! Le- 
gată cum era la ochi, nu stia ce i se întâmplase. Când isi 
scoase batista dela ochi si văzu unde se găsește, se porni să 
plângă si să tipe. Plângea de rușine si de necaz, dar plân- 


gea si de durere, fiindcă. în cădere, se lovise rău la brațul 
drepi. 

Ce făcu însă Blegina? Acum se văzu şi mai bine marea 
ei răutate. 

In loc să o ajute ca să iasă din groapă, ea îi zise: „Să 
ili fie de bine !” apoi fugi drept acasă la ea, unde nu spuse 
un cuvânt despre toată întâmplarea. Zise numai că nu vrea 
să se joace cu Frusinica. — . 

Frusinica plànse si ţipă in groapă vreo oră si mai bine, 
dar nu o auzi nimeni. Atât Stan Páàrleazà, tatăl ei, cât si 
mama ei, erau duşi afară la câmp. de unde n'aveau să se 
întoarcă decât seara târziu. De asemenea. unchiul Stroe, 
luându-și puşea pe umăr si chemàndu-si ogarul, plecase la 
vânătoare. aşa cum avea obiceiul să meargă în toate zilele, 
cu toate că erau puţine zilele când se întâmpla să împuște 
$i el vreun epure sau ceva păsări. 

Precum vedem, nu era cine să audă plânsul si tipetele 
“rusinicăi si să meargă să o scoată din groapă. Dar după 
vreo oră sé potoli si ea, închise ochisorii si adormi. Se în- 
serase, iar ea dormea încă. Tatăl si mama ei se întoarseră 
dela câmp si rămaseră mirati, ba chiar se cam speriară, 
când văzură că Frusinica nu este acasă. 

„Unde să fie? Unde să fie?” se intrebau ei cuprinşi de 
ingrijorare. Cum să le dea în gând cà Frusinica doarme 
in fundul gropii din grădină? 

„a urmă, Stan Pârlează zise: „Să nu fie la cârciumă 
cu unchiul Stroe”. Merseră deci la cârciumă, dar cárciu- 
marul le spuse că el a văzut pe unchiul Stroe când a ple- 
cat la vânătoare, fără să fi avut cu el pe Frusinica. 

Si mai speriaţi, părinţii Frusinicăi începură să întrebe 
prin vecini, dar fără să meargă şi la casa lui Voicu Sfâr- 
lează. Stiau că Frusinicăi nu-i plăcea să se ducă acolo. Ve- 
cinii le-au spus că nu o văzuseră de loc în ziua aceea, dar 
că văzuseră trecând prin sat o căruţă cu ţigani. 

„Să ştii că ne-au răpit-o țiganii! începu să se vaete 
mama ei. Frumoasă cum este, au pus ochii pe dânsa si au 
furat-o. Aoleu, sa dus fetiţa noastră! Sa pierdut frumu- 
setea si podoaba din Blegesti! Aoleu si valeu!” Asa se vă- 
eta mama ei, rupàndu-si părul de durere. | 

Insă Stan Pârlează nu se pierdu de tot cu firea, ci zise 
soţiei sale: „Dacă-i aşa, haidem la postul de jandarmi să 
cerem ca jandarmii să se ia după ţigani si să-i prindă”. 

Porniră amândoi la postul de jandarmi, când iată că 
din partea cealaltă a drumului yăzură venind pe unchiul 
Stroe, care se întorcea dela vânătoare. Unchiul Stroe se 
întorcea vesel, căci avusese noroc în ziua aceea: împuş- 
case două prepelite, pe care le purta în mână în asa fel, ca 
să le vadă toată lumea. 

„Incotro ati pornit la ora aceasta ?" 
şi pe mama Frusinicăi. 

Vai, unchiule, nu știi ce sa întâmplat, nu ştii ce ne- 
norocire grozavă a căzut pe capul nostru!” începu să i se. 
lânguiască mama Frusinicăi. 

Nedumerit si speriat, unchiul Stroe o întrebă: „Ce ne- 
norocire zici că sa întâmplat? 

— Frusinica, sa pierdut Frusinica ? 
ne-au furat-o ţiganii ! Vai de noi si de noi ! 

Dar stai, femeie, ii zise unchiul Stroe, Nu te pierde 
asa cu firea. Când am plecat la vânătoare, cu am lăsat-o 
pe Frusinica jucându-se de-a baba-oarba cu Blegina. Chiar 
eu însumi le-am arătat cum este jocul. De aceea, haidem 
să mergem să întrebăm acasă la părinţii Bleginei”. 

Merseră tustrei. Bine înţeles, Frusinica nu era acolo. 
iar Blegina se culcase si adormise. A fost însă trezità din 
somn. Luatà de scurt, a trebuit să spună tot ce se intàm- 
plase, cum căzuse Frusinica în groapă si cum ea, speriată. 
o lăsase acolo si se întorsese acasă, fără să spună ceva pă- 
rintilor săi. 

„Dacă-i aşa, zise unchiul Stroe, după ce dete Bleginei 
două palme pentru purtarea ei răutăcioasă, Frusinica tre- 
bue să fie şi acum în groapa din grădină”. 

Se intoarserà, asa dar, acasă, intrară în grădină si gă- 
siră în adevăr pe Frusinica, dormind dusă în fundul gro- 
pii. O luară binişor de acolo, numai că ea nu se trezi ci îşi 
văzu înainte de somn. 

MOŞ NAE 


întrebă el pe tatăl 


Ne-au răpit-o, 


Aryen