Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1933 (Anul 10, nr. 464-516) 818 pag/DimineataCopiilor_1933-1669230776__pages701-750

MENDELSSOHN 
-BARTHOLDY 


Aşa, dela acesta din urmă avem, între altele, atât de 
frumosul vals „Dunărea albastră”, precum şi operetele: 
Sânge vienez, Liliacul, Războiul vesel si Voevodul Tigani- 
lor, jucate în traducere și de trupe românești. Mai ales o- 
pereta „Voevodul Țiganilor” a avut un succes aproape fă- 
ră pereche, fiind jucată de mai multe sute de ori. 


MENDELSSOHN-BARTHOLDY (Feliz) este un vestit 
compozitor german, născut la Hamburg în anul 1809. Dela 
el au rämas bucăţi muzicale numite simfonii, oratorii, pre- 
cum și operele Visul unei nopți de vară, Edip la Colonna, 
Antigona. 


GRIEG (citeşte „Grig”) Edvard este un muzicant gi 
compozitor norvegian. Şa născut in anul 1843 in oraşul 
Bergen, port al Norvegiei la Marea Nordului, şi a murit în 
anul 1907, 

Grieg a compus numeroase lieduri („lieduri” inseam- 
na romanțe cântate,) însă compoziţia mai cunoscută si mai 
răspândită este opera Peer (citeşte „Pir”) Gynt după o 
piesă a lui Ibsen, vestitul autor dramatic norvegian. 


PUGCINI GIACOMO, născut în anul 1858, mort în anul 
1924, este un vestit compozitor italian, autorul mai multor 
apere, care s'au jucat si continuă a fi jucate şi la noi în 
ară, 


POLITOR 


BEETHOVEN 


MUZICALI 
STRAI 


STRAUSS 


Iată titlurile acestor opere: Manon, al cărui subiect este 
luat din romanul scriitorului francez Abatele Prevost. Bo- 
ema cu subiectul din strierea „La vie de Bohême” de H. 
Murger. Tosca cu subiect luat din drama scriitorului fran 
cez V. Sardou și în sfârșit, frumoasa operă Madame But- 


terfly. 


BIZET (citește „Bize” cu accentul pe e) Georges este 
um distins compozitor francez. S'a născut la Paris în anul 
1838 si a murit în anul 1876. 

Bizet a scris, între altele, şi câteva opere, dintre care 
cea mai populară a ajuns să fie opera Carmen, care are 
atâtea melodii frumoase si lesne de reţinut. 

In afară de Carmen, Bizet a mai scris operele Arlezia- 
na, Pescuitorii de perle şi Frumoasa fată dela Perth. 


MOZART Wolfgang-Amedeu, muzicant si compozitor 
austriac, sa născut la Salzburg in anul 1756 şi a murit, ră- 
pus de tuberculoză, la Viena în anul 1796. 


Incă de când era un copil de șase ani, Mozart dedea 
concerte în public. A scris foarte mult: simfonii, opere, 
concerte, sonate etc. Cele mai cunoscute sunt operele Nun- 
ta lui Figaro, Don Juan şi Fluerul fermecat, 

De asemenea, este celebru un „Reguiem” (cântare la 
morţi), care a fost pentru Mozart ca un câtec de lebădă, 
morţi), care a fost pentru Mozart ca un cântec de lebădă, 


05161, nu vrei 88 inveti tu carte in locul meu, in- 
treba Beby odată pe unul dintre colegii lui de 
şcoală. 

Dacă îmi faci acest serviciu, iti dau un pol 
de fiecare lecţie. 

— Cum nu, primesc cu multă plăcere, răspunse Cos- 
tel. De ce ne-am pierde vremea învățând amândoi, când 
ar fi mai simplu să învăţăm numai unul, vorbi Costel. 

Foarte încântat ca’i se prinse gluma, Beby, scoase un 
pol pe care îl înmână prietenului său şi plecă fredonând 
o arie la modă „O Mona” plimbându-se împreună cu Mi- 
cufu, cânele său pudel care îl însoțea de obicei în toate hai- 
manalicurile. Š 

Costel luă polul, plecă la cofetărie sau la cinemato- 
graf, se întoarse acasă bucuros, mai cântă puțin la vioară, 
si nu 10 9818. nici el, cum nu învăța nici Beby. 

Vremea trecea repede cum s’ar fi înălțat un zmeu pe 
timp vijelios. (Aşa trece orice vreme care e să aducă omu- 
lui o neplăcere). Intro bună zi examenul batu la usa si 
haetii noştri 181 bătură în cap așa cum faci atunci când 
vrei să încerci un pepene să vezi dacă. e copt sau nu. 

— Mai bäete, zise Costel către Beby pe care îl asculta 
la lecție. 

— Mi se pare că tù nu știi nici o iotă pentru examen, 

— Măi băete, zise la rândul său Beby către Costel, 

Mi se pare că tu nu ştii mici o iota pentru examen. 

Baetii răsfoiră repede cărțile, se ascultară unul pe al- 
tul si constatară că amândoi avură dreptate. Nici waul din- 
tre ei nu pricepeau o iota din toată lectia. 


— Ce să ne facem noi acum? se întrebau baetii îngri- 
jorati plimbându-se de colo până colo negăsindu-și locul. 
Ochii nu li se mai ridicau din pământ, buzele li se întin- 
deau ca niște ciocuri de barză supărată, iar inima şi-o sim- 
{eau grea ca un sac plin cu bob. 

— Ce să ne facem noi acum? se întrebau ei mereu foar- 
te îngrijoraţi. 

— Ştii ce să ne facem? isi dădu părerea Beby. Să ne 
apucăm repede să învăţăm tot după vechiul sistem. 

— Bine, bime, dar e vorba că suntem în întârziere. E- 
xamenul ne bate la usa. Când si cum am mai avea timpul 
necesar de a recâștiga- tot ceeace am pierdut din invata- 
tură până acum? ' f 

— Cand gi cum? replica Beby. Foarte simplu. $i Beby 
continua: 

Cand te gândești că ti ia altul înainte la examen, si 
tu rămâi de codirlă, iti vine poftă de învăţătură cum fi-ar 
veni de un cozonac, iar când te gândești cum ne-ar veni 
nouă elevilor eminenti de până acuma, 58 ne vedem .de-o- 
dată rămași repetenti, o să ne vină poftă de învăţătură ca 
de-o sută de cozonaci. 

— Chiar ca de-o sută, mi se pare că e cam exagerat, 
răspunse Costel scärpinändu-si ceafa, dar ca pentru o ju- 
mătate diatr’aceasté sută parcă tot îţi vine, termină Costel. 

— Este? întrebă Beby mândru de ideea sa. 

— Este, -răspunse Costel pregatindu-si repede cărţile 
să înveţe din nou după vechiul sistem; fiecare pentru el. 


ALEXANDRU BILCIURESCU 


eee ee ' 


” 


| 


CEI 4 POETI* 


POVESTE INDIANĂ 
MIRI SE ROT ESN Dee e 


NTR'UN sat din India trăiau o dată patru fraţi. 
Erau cu toţii tineri, voinici la trup si se trăgeau 
din neam mare, idin neamul numit al Brahma- 
nilor, care sunt boerii Indiei. 

Insă, tocmai fiindcă se trageau’ din neam 
mare, şi-au închipuit că atâta li este deajuns şi că n'au, 
deci nevoe să învețe carte sau vreo meserie oarecare. Au 
crescut gi au trăit, asa dar, ca trântorii, cheltuind si mân- 
când averea ce le rămăsese dela părinţi. 

Dar această avere s'a dus toată, asa că sărăcia si foa- 
mea s'au aşezat în casele lor. Erau însă tuspatru căsătoriţi, 
iar nevestele lor 'se plângeau zi şi noapte de traiul amărât 
ce duceau. Ba îi mai certau 81 le spuneau: „Vedeţi câţi 
Brahmani merg mereu la palatul împărătesc şi se întore 
cu daruri bogate, în schimbul unor poezii ce fac pentru 
„împărat. Dece nu faceţi şi voi la fel? 

— Pentruca, răspundeau ei, noi suntem fără invata- 
tură de carte, asa că nu stim să facem poezii”. 

Insă soțiile lor nu le 'dedeau pace, ci îi indemnau me- 
reu să facă fiecare din ei câte o poezie si să le ducă impä- 
ratului. 

Mai mult casă scape de gura nevestelor, cei patru 
fraţi se hotărâră să le facă pe plac. () lună la rând îi ve- 
deai în toate zilele, unul stând până seara încuiat în odaie, 
altul plecând afară pe câmp, altul mergând la pădure, al 


patrulea la tarmul unui râu din apropiere. Acolo, isi luau- 
capul între mâini si ceasuri întregi stăteau nemiscati gân- 
dindu-se la poezia ce ar trebui să facă pentru împărat. 

. Stăteau ei așa adanciti în gânduri, însă zilele treceau, 
iar ei nu izbuteau să facă măcar o jumătate de vers. Vezi 
că și pentru versuri se cere pricepere şi se mai cere învă- 
țătură de carte. Dar, precum am spus, cei patru fraţi erau 
$i nepricepufi si nu ştiau nici să scrie, nici să citească. 

La sfârșitul lunei de gândire, fratele mai mare zise 
celorlalţi trei: „Haidem mai bine să pornim şi să mergem 
la Curtea împăratului. Se prea poate ca pe drum, văzând 
atâtea lucruri noui, să ne vie si versurile, pentru care ne- 
am frământat în zadar o lună de zile”. 

Se sculară deci cu noaptea în cap şi porniră spre ce- 
tatea împăratului, Era o zi frumoasă de primăvară. După 
ce făcură o bucată de drum, iată că răsări şi soarele, ilumi- 
nând livezile inverzite şi câmpiile înflorite. 

r Când văzu cât era de frumos sus, pe cer şi jos, pe pă- 
mant, fratele mai mare se opri din mers si strigă: „Stați, că 


de VASILE STANOIU 


mi-au venit versurile!” Si dupa puţină gândire, spuse ce- 
le două versuri ce unmeaza: 


„Dacă soarele ar fi de mâncare, 
Eu l-ag pune la [rigare!” 

Precum vedeţi, versurile acestea numai frumoase nu 
evau şi numai versuri nu se puteau numi. Omu! însă era 
încântat de ele si le spunea mereu, ca să nu le uite. Fraţii 
săi îl lăudară, privindu-l cu admiraţie, dar si cu invidie. 

Merseră înainte. Drumul îi ducea acum pe lângă o 
grădină cu flori. Văzând frumuseţea florilor. fratele al doi- 
lea se opri si strigă: „Staţi, că mi-au venit şi mie versuri- 
le!”. Se gândi gi el putin 51 spuse apoi versurile ርሮ ከፐ-- 
meaza: 


ፖ 


„Aș vrea să fiu ca o prăjină 
Si să stau în această grădină”. 

— Bravo! îi ziseră ceilalți trei fraţi. Ai nimerii-o gi tu 
bine”. . 

Si merserä înainte, cei doi fraţi mai mari, spunându-și 
mereu versurile, ca să nu le uite. Drumul 11 ducea acum pe 
lângă un lac. In apa limpede a lacului se vedeau pești în- 
notând, 

La vederea peștilor, al treilea frate se opri si strigă la 


‘rândul său: „Stati, că si mie mi-au venit versurile!” Si spu- 


se versurile ce unmeaza: 


„Oricine are un peşte, 
Ori il frige, ori prajeste. 

— Minunate versuri!” îi ziseră fraţii săi. 

Numai fratele cel mai mic, oricât se căzni şi trudi, nu 
putu să facă nici o jumătate de vers. Cu toate acestea, mer- 
se si el la palat si se înfățișă împăratului. 

Rând pe rând, ceilalţi trei fraţi spuseră împăratului 
versurile făcute de dânşii. Insă, fin loc ca împăratul să fie 
mulțumit. şi să-i răsplătească, asa cum se așteptau ei, se 
mânie, fiindcă isi închipui că nătărăii aceia au venit să-și 
bată joc de el. Porunci, așa dar, servitorilor să dea fieca- 
ruia câte douăzeci de bețe. 

După aceea, întorcându-se spre fratele 
îi zise: „la să auzim şi versurile tale! 


cel mai mic, 


— Imparate prea slavit! 
Pe frații mei i-ai pedepsit, 
Insă-așa li se cuvine, 
Să le fie, dar, de bine!” ` 
Asa răspunse dintr’o dată fratele cel mai mic. Impăra- 
tului îi plăcură versurile acestea, fiindcă erau versuri de 
om sincer. 
[1 dete prin urmare o sută de galbeni, iar omul se în- 
toarse acasă cântând și sărind de bucurie. 
VASILE STANOIU 


ae zii 


ANA ieri, nu mă gândiam nici o data la întreba- 
rea de mai sus. Ce am să fiu în viaţă? Nu știu, 
n'am cum să ştiu. Sunt încă mic, am inainica 
mea atâția ani de mers la scoala, de inväfat 
carte. Cand am să termin liceul, oi vedea şi oi 
lua o hotärire. 

Insă, începând de ieri, nu mă gândesc decât la „ce să 
fiu în viaţă?” 

Dar, poate, mă întreabă cineva: „Ce te-ai apucat să te 
gândești la lucrul acesta ?”. 

Nu m'am apucat de loc şi nici gând n'am avut să mă 
gândesc 18 așa ceva. Insă ieri, 1. profesor ne-a spus în cla- 
să: „Pentru mâine veţi face o compoziţie, răspunzând în- 
trebării Ce vreau să fiu în viata? In compoziţia aceasta nu 
veţi răspunde cu lucruri citite în cărţi şi nu veţi întreba pe 
cineva, ca să vă spună ce trebue să scrieţi. Fiecare va ras- 
punde sincer întrebării, scriind aşa cum simte el că are în- 
clinare”. 

Asa ne-a spus profesorul. Si acum, stau şi mă gân- 
desc, dar nu e chip să răspund într'un fel. 

Ce vreau să fiu eu în viață? Care meserie sau profe- 
siune îmi place mai mult?... Dar, stati: ርር am auzit eu 
despre asta dela părinţii mei, dela bunicu, dela mătușele 
mele. 

Uite, îmi aduc aminte că Tanti Adela a citit compo- 
zitia ce facusem acum două luni despre ,,Frumusefile na- 
turale ale României” şi a strigat încântată: „Să știți că 
Nicuşor al nostru o să ajungă un scriitor celebru!” 

Prin urmare, aș putea începe compoziţia de acum, scri- 
ind: „In viaţă vreau să fiu scriitor”. Insă aceasta îmi face 
mai puţin de un rând, iar d. profesor me cere să scriem cel 
putin două pagini. 

Să căutăm altceva. Bunicu m'a văzut că desemnam 0 
casă. 1-8 plăcut aşa de mult desenul meu, că a zis plin de 
bucurie: „Să ştiţi că Nicușor al nostru o să ajungă un ar- 
hitect celebru!” 

Prin urmare, aș putea începe compoziţia de acum, scri- 
ind: „In viaţă vreau să fiu arhitect”. Dar văd că si cu asta 
n'am făcut nimic, de oarece nu mai găsesc să scriu altceva 
despre ,,cariera” mea de arhitect. 

Intr'altă zi, unchiul Dinu, privind cum mă luasem la 
trântă cu Fänel, ma văzut cum lam träntit la pământ. 
„Să ştiţi, zise el, că Nicuşor al nostru o să ajungă un atlet 
celebru!” 

lar Tanti Lia, pe care am convins-o cu vorbă multă și 
cu lingușiri si mai multe să-mi dea din dulceata pe care 
o tinea ascunsă, a zis: „Să ştiţi că Nicuşor al nostru o să 
ajungă un avocat celebru!” 

Insă surioara Doina, care ma pus să-i dreg papusii 
sale piciorul rupt, văzând că, de bine, de rău, l-am putut 
drege, a bătut de bucurie din palme si a zis: „Să ştiţi că 
Nicuşor al nostru o să ajungă un doctor celebru!” 

„„Nu merge, vad că nu merge, Am să ajung de toate 
si în toate am să fiu „celebru”, Mai bine o să scriu în fe- 
191 următor: „In viaţă vreau să fiu ceeace vor hotari Dum- 
nezeu, părinţii mei şi norocul meu”. 

NICUSOR 
Pentru conformitate MARIA SOREL 


In locul zmeilor de altădată, copiii înalță astăzi 
aeroplane... 


Marele Voevod Mihai pe bicicletă, egind pe poarta 
palatului regal. 


(Foto-Berman) 


POVESTE 
ህበ ፡=::822::4- 


a marginea unei păduri era o căsuţă de piatră. 
O dată, căsuţa aceasta era albă si nouă, acum 
însă era neagră şi dărăpănată. 

In căsuţă locuia o femeie bătrână cu cei pa- 
tru nepoți ai săi, copii în vârstă mică şi orfani 
„de tată şi de mamă.. Dintre toţi, numai Tifa era mai ră- 
“sărită, așa că putea să dea bunichii sale o mână de ajutor. 

Tita mergea la pădure 81 culegea fragi sau ciuperci, 
pe care le vindea la târgul din apropiere. 

Insă, intr’o zi Tita se ântoarse târziu dela pădure si 
se întoarse descultä si fără basmaua in care isi înfăşura 
capul. ‹ 

„Ce-i cu tine? o întrebă bunica-sa. Ce ti s'a întâmplat, 
de te-ai întors fără ghete, fără ciorapi şi fără basmaua de 
pe cap?” 

lar Tita îi răspunse, povestind cele ce urmează: 

„Pe când culegeam fragi, sc ivi pe neaşteptate, par'că 
ar fi esit din pământ, o femeie bătrână, foarte bătrână. 

— Asa cum sunt eu, îi tăie bun'.ä-sa vorba. 

— Nu, zise Tita, mult mai bătrână si mai sbarcita. 
M'am speriat, când am văzut-o. Dar femeia mă privi cu 
ochi blânzi, din care curgeau lacrimi, si îmi zise: „Am 0 
nepotica ide vârsta ta şi care n'a mâncat de două zile, fiind- 
că n'am avut ce să-i dau. N'ai cumva o bucăţică de pâine, 
ca 58-81 potolească foamea?” 

„Mi-a fost milă şi i-am dat bucăţica de pâine ce lua- 
sem pentru mine. Dar femeia cea bătrână mi-a vorbit din 
nou, zicându-mi: „Picioarele nepofichii mele sunt numai 
răni, fiindcă m'are nici ciorapi, nici încălțăminte. Nu vrei 
să fii asa de bună și să-mi dai ciorapii tăi si pantofii tai?” 

„Mi s'a făcut 13፲፳5 milă de sărmana fetiţă și i-am dat 
şi pantofii si ciorapii. Dar bătrâna îmi mai zise: „Biata 
1168 nepotica are gâtul umflat si ó dor urechile, fiindcă 
mare cu ce să-şi infäsoare capul si să se apere de frig. 
Nu vrei să fii asa de bună si să-mi dai basmaua ta?” 

„l-am dat şi basmaua din cap... Atunci bătrâna îmi 
dete floarea aceasta şi îmi zise: „Numai cu atâta pot să 
te răsplătesc pentru inima ta cea bună. la această floare 
albastră, pune-o întrun vas si tine-o la fereastra odăiei 
tale. Să o ingrijesti, fiindcă se poate ca intr’o zi 58-41 a- 
ducă noroc”, ረን 

Asa povesti Tita, iar bunicä-sa nu o certă, ci doar îi 
zise: „Bagă de seamă să nu racesti, aşa descul{a cum ai 
rămas si fără bäsmäluta ta de cap”. 

Tita tinea floarea întrun vas aşezat la fereastra o- 

. dăiei sale. Era o floare cum nu mai este alta la fel. Al- 
bastră, dar de un albastru mai frumos decât albastrul ce- 
rului, avea numai două foi, care se deschideau dimineața 


Ar ~ 


AR „AR 
CENNY NNNNA 
\ = -.. NNN ሚሜ 
Ku ` ` aan 


de ALI-BABA 
ጅ::8ጭጅ፡፡:፡፡:፡ man 


şi se închideau seara. Intre cele două foi era însă o coro- 
08 ca de aur. O coronifä, care zi de zi strălucea mai pu- 
ternic decât soarele, 

Trecură așa la mijloc vreo trei sau patru ani. Floa- 
rea cea albastră se făcea tot mai frumoasă, însă la fel 
se făcea 81 1118. 

Și iată că intruna din zile Tita a: ii tropot de cal. Se 
duse la fereastră şi văzu că un tânăr se oprise lângă fe- 
reastră. Era um tânăr chipeș, voinic şi îmbrăcat în haine 
de războinic. Tânărul acest: privea ţintă florea si ofta 
mereu. 

„Frumoasă duduita, zise Titei tânărul războinic, a ta 
este floarea aceasta? 

— Da, este a mea”, răspunse Tita cam zăpăcită la ve- 
derea acestui tânăr așa de chipeş. 

i flăcăul tresări, când văzu cât este Tita de frumoa- 
să. „Ni mi-o dai mie? se rugă el cu o voce blândă si cam 
stinsă, 

— Nu pot. , n'am voe să ţi-o dau, zise Tita roşindu-se 
până în albul ochilor. Femeia bătrână, care mi-a dăruit-o, 
mi-a spus să am grijă de. ea şi să nu o dau la nimeni. 

— Dar dacă iti spun că de floarea aceasta atârnă nu 
numai norocul, ci şi viaţa mea?” îi întoarse tânărul vorba. 

Cuvintele acestea o pătrunseră pe Tita până în fun- 
dul inimei. Şi isi zise în sinea sa: „Decât să moară el, un 
tânăr așa de chipeş, mai bine rămân eu fără floare”. Apoi 
scoțând floarea din vas, o intinse tânărului necunoscut. 
zicându-i: „A ta să fie! Ti-o däruesc!” . 

Si sa vedeţi minune. 191818 ce tânărul luă floarea, co- 
ronifa din mijlocul ei se mări, se desprinse din floare, 
se prefăcu intr’o adevărată coroană împărătească de aur 
si ridicându-se putin în văzduh, merse să se oprească 
tocmai deasupra capului Titei. 

Văzând aceasta, tânărul sări din cal, intră în casă şi 
întinzând Tiţei amândouă mâinile, îi zise plin de bucurie: 
„In sfârşit, te-am găsit! Tu esti aleasa inimei mele și pe 
tine te caut pretutindeni de trei ani de zile. Stă scris în 
cartea vieţii mele că îmi va fi soţie aceea, peste capul că- 
reia se va opri coronita din floarea albastră a norocului. 
Şi cât sunt de fericit, văzând că tu ai să fii iubita mea 
soție. 
— Dar cine esti? îl întrebă Tita si rușinată, dar si in- 
cântată de norocul peste care (Äduse. 

— Sunt fiul unic al împăratului” 

Si iată cum 1118 cea bună a ajuns sofia fiului de im- 
părat și mai târziu împărăteasă. 


ALI-BABA 
Fe 


13 


O INTAMPLARE DIN AMERICA 


AX din oraşul american Chicago (citeşte „Ci- 
cago”), avea două ocupaţii: măturător la pri- 
mărie şi... contrabandist de băuturi spirtoase. 

Leafa ce i se plătea pentru slujba de mă- 
turător era un fleac pe lângă ceeace câștiga el cu meseria 
de contrabandist. Slujba de mäturätor îi servea însă ca 
un mijloc să-l creadă lumea că e om cinstit și cum se cade. 

51 ce mulțumit era Max de meseria de contrabandist! 
Castiga bani mulţi şi avea pentru sufletul său tot felul de 
băuturi. ; 

‘Dar într'o zi, lui Max i se păru că i se înfundă. Toc- 
mai se asezase pe terasa locuinţei sale, ca să bea dupa 
pofta inimei o nouă băutură, când factorul postal îi aduse 
un pachet mare. lar pe pachetul acesta scria: Fragil — 
Foarte urgent. 

Curios si cam neliniștit, Max se grăbi să desfacă pa- 
chetul. Care nu-i fu însă mirarea, văzând că într'o cutie 
era un porumbel alb. „Cine îmi trimite porumbelul acesta 
şi pentruce mi-l trimite?” se întrebă Max nedumerit. 

Insă văzu că atârnă ceva sub aripa dreaptă a porum- 
belului. 

Era un tub de tablă, închis cu un capac tot de tablă. 
Max deschise capacul şi văzu că în tub este un bilet. » 

Scoase biletul din tub 51 îl citi. Dar pe măsură ce-l ci- 
tea, Max îngălbenea la faţă. scräsnea din dinți si inclesta 
pumnii. 

In adevăr, biletul avea cuprinsul ce urmează: 

„Dacă nu dai porumbelului îndată drumul, însă după 
ce pui în tubul de tablă o hârtie de 5000 de dolari, să ştii 
că va fi denunțat poliţiei depozitul unde fii ascunse băutu- 
rile ያ ce ai adus prin contrabandă”. 

ăpăcit şi speriat, Max nu mai ştia ce să facă, ce ho- 
tărire să ia. S’a gândit mai întâiu 58 sucească porumbelu- 
lui gâtul si cu asta să pună povestei un capăt. Dar n'a a- 
vut curajul. 

Max simţea: deci nevoia de un sfat, de o părere. Che- 
ma, așa dar, pe fiul său Tom. Tom n'avea decât 16 ani, cu 
toate acestea era un ከ8181 desghetat, priceput si întrecea 
pe tatăl său în curaj şi şiretenie. 

„Dragul meu, îi zise Max, citește biletul ce am primit 
cu porumbelul acesta 51 spune şi tu ce avem de făcut”. 

Tom citi biletul 81 după ce stătu puţin să se gândească, 
zise: „Dă-mi voe, tată, să fac așa cum ştiu eu, că o să iasă 
bine”. 

Max avea toată încrederea în priceperea fiului 
Tom şi de aceea, îi răspunse: „Fă asa, cum te taie capul 

Tom se duse în camera in care aveau telefonul si ceru 
poliţia. Auzind aceasta. tatăl sări în sus ca muşcat de 58ፐ- 
pe si îi strigă: „Eşti nebun? Chemi poliţia ca să dam cine 
ştie de ce bucluc?” 

Insă Tom îi făcu semn să se potolească, upoi vorbi la 
telefon, zicând: „Allo, poliţia? Vă rog, veniţi numai decât 


său 


አሬ. 


Ne 


2 
Tr Gry - 


de DINU PIVNICERU 


Tee Le 


în Strada a 22-a, etajul 31, ascensorul 11. E ceva foarte 
urgent”. 

Câteva minute mai târziu, veni un agent de poliţie, 
om care se credea deștept, nevoe mare. Tom îi povesti 1:3- 
tâmplarea şi îi dete să citească biletul. Agentul de poliţie 
se frământă puţin cu gândul, apoi zise: „lată ce aveţi de 
făcut: tăiaţi porumbelul, puneţi-l la frigare si mäncati-l 
sănătoși. i 

— Se poate să facem una ca asta, domnule comisag? 
sări cu vorba istetul Fom. Nici tatăl meu, nici eu nù mân- 
cam carne de porumbel, precum nu ştim ce înseamnă mă- 
car o picătură din băuturile spirtoase. In afară de aceasta, 
mai suntem 81 membri ai „Societății pentru protecția ani- 
malelor”, 

— Atunci, ce-i de facut? întrebă agentul de poliţie cam 
încurcat si cam plictisit. 

— V’am ghicit gândul de polifaiu fin si deştept, se 
gräbi Tom cu vorba. 

Adic>, v’ati gândit să-i dăm porumbelului drumul, iar 
noi să-l urmărim cu un aeroplan, ca să vedem casa la care 
se va opri. Mai luăm cu noi si un puternic aparat de foto- 
grafie, ca să fotografiem din văzduh casa. După aceasta, 
d-voastră faceţi o perchezitie şi puteți pune mâna pe tică- 
losul, care a vrut să ne pungäseascä. Nu-i aşa, domnule co- 
misar, că la aceasta v’ati gândit? 

— Da, la asa ceva mă gândeam si eu”, răspunse cu 
jumătate de gură agentul de poliţie. 

Agentul a cerut dela prefectura de poliţie să-i trimită 
un aeroplan mic, unul din acelea cărora li se spune ,,8ሮ- 
roplane-muscă”. In aeroplanul acesta intrară agentul “le 
poliţie si Tom. 

Deteră. apoi porumbelului drumul, iar ei il unmarira 
cu aeroplanul. 

Porumbelul sbură până la marginea oraşului, unde 
începu să se lase în jos, până ce se opri pe acoperișul unei 
case. j 

` „Asta el” strigă Tom. Si când aeroplanul sbura deasu- 
pra casei aceleia, Tom indreptä spre ea aparatul fotogra- 
fic si luă două vederi. Apoi, făcu ceva la care nu te-ai fi 
așteptat: sări din aeroplan şi se lăsă în jos cu parașuta, 
căzând, fără să se lovească, într'o grădină publica. De aci, 
intră în primul atelier fotografic ce întâlni în drum 81 dete 
cliseele, ca să i le developeze si fixeze, adică, să-i scoată _ 
după ele pe hârtie vederile ce luase din aeroplan. _ 

In timpul acesta, iată că si agentul de poliţie se cobori 


Po e 


cu aeroplanul nu departe de locul acela. Fara să miai piar- 
dă vreme, merseră amândoi drept la casa pe acoperișul 
căreia se oprise porumbelul. Bătură la poartă şi ር51 să 16 
deschidă un om care avea înfăţişarea unui bandit. 

„Domniata, îl întrebă agentul de poliţie, ai triinis la d. 
Max din strada No. 21, etajul 31 un porumbel cu un bilet în 
care acuzai pe nedrept pe d. Max că este contrabandist si 
“ii cereai cu ameninţări să-ţi trimită 5000 de dolari? 

— Nu, n'am făcut asa ceva!” răspunse omul. 

Insă, la judecată nu mai putu să tăgăduiască, de oare- 
ce Tom avea dovada: fotografia casei în momentul in care 
porumbelul se lăsa pe acoperiș, 

Judecătorul condamnă deci pe Smith, căci aşa îl che- 
ma os omul acela, la 5856 luni inchisoare. 

azand ca n’a putut sa scape, Smith se intoarse spre 


judecător şi ነ ከ1 in ‘elul ce urmează: „Este adevărat că 
eu am trimis lui Max porumbelul cu biletul prin care îi 
ceream 5000 de dolari. Insă. este tot atât de adevărat că şi 
Max e contrabandist de băuturi spirtoase, pe care le tine 
ascunse in strada a 40-a la subsol”. 

Se făcu numaidecat perchezitie la adresa aceasta si 
s'a găsit în adevăr ua mare depozit secret de băuturi spir- 
toase. 5 - 

Atunei judecätorul condamnä si pe Max la sase luni 
închisoare. „Ati vrut, le zise el adr sându-se la amândoi, 
să vă säpafi unul altuia groapă, însă ati căzut amândoi in 
groapă. Tinere Tom, aceasta să-ţi fie ca învăţătură”, ca să 
ştii că cine apucă pe drum greşit, mai curând sau mai târ- 
ziu sfârşeşte rău”. 

DINU PIVNICERU 
[SEE CESE 


HOTELUL COPIILOR ፪፪፪፪ 


. 


La Berlin se găsește un hotel 
numai pentru copii. E vorba 


de găzduirea copiilor care 
vin odată cu părinții în 
marele oraș si în timpul 


când aceștia, având diferite 
treburi de rezolvat, îşi lasă 


copiii la hotel. 


Sus: Dormitorul 
copiilor. 
Jos: Camera ሠሪ 


toaletă. 


76/4 ዐ /ሪ tijă puterniod | / Jioni Pilotta, în vârstă de 
11 ani, din orașul Milano (Italia) e in stare să ducă 
în spate pe tatăl si pe frățiorul ei. 


Dela expoziţia päpusilor din Berlin. lată 
nutru papusi-cucoane care fac o partidă de bridge 
(joe de cărți) 


Str engarir aceștia au înființat curse cu adevărat nour. 

instalaţi în cauciucuri vechi de automobile şi mänari 

de prietenii lor, copiii provoacă hazul și enriozitatea 
străzii. 


Pe cocoasa cam.lei nu este chiar. atât de rău să 
călătorești... 


ገር sant 852፡' 


PREŢUL 5 LEI 


VOIOSIE... 


(Foto M reules u) 


` 


cititori 


RIMIM mereu scrisori in care dragutele cititoa- 
re si iubiții noştri cititori isi arată bucuria și 
multumirea pentru modul cum apare ,,Diminea- 
fa Copiilor” 81 pentru cuprinsul ei 

Dăm aci aproape în întregime scrisoarea pri- 
mită dela mult drägufa noastră cititoare, d-ra Vivy Tuilia 
din Bucureşti. 

„Dragă Moş Nae! De opt ani de zile, adică de puţin 
timp după apariţia primului număr al minunatei reviste 
„Dimineaţa Copiilor”, citesc regulat toate numerele. 

„Citesc multe reviste, însă această revistă ına atrage 
mai mult. 

„Toate romanele 51 poveștile scrise cu mult gust de 
colaboratorii ca Ali Baba, Vasile Stănoiu etc au fost citi- 
te si admirate nu numai de mine, ci de toţi copiii din fa- 
milia mea. Dar cel mai așteptat dintre toți este Haplea. 

„Nouile gi hazliile päfänii ale lui Haplea stârnesc 
conversaţia celor mici. Printre cititoarele şi cititorii mai 
mari a fost admirat noul d-tale roman „Răpirea celor două 
fetițe”. 

„Insă, cea Mai mare si mai plăcută surpriză a fost 
noua schimbare a revistei. 

„Din parte-mi vă urez să aveţi acelaș succ: 5, pe care 
l-aţi avut până acum cu revista d-voastră 81 să dea Dum- 
nezeu ca ea să apară tot aşa până la N-rul 5000 Atunci va 
fi un adevărat triumf. 


„Dragă Moş Nae, în așteptarea altor surprize, care nu 
vor întârzia să se arate, te felicit încă o dată pentru succe- 
sul avut si care îl vei avea, căci nu mă îndoesc de acea- 
sta”, 

Vivy Tullia — Bucuresti 


La rândul ei. d-ra Tutzy Barasch dela lași ne serie cele 
ce urmează: 

„Dragă Mos Nae! Cand a apărut în „Dimineaţa Co- 
piilor” începutul romanului „Răpirea celor două fetiţe”, 
am simţit o bucurie nespusa 51 o duiosie fără margini, 
pentrucă subiectul acestui roman este foarte induiosätor. 
Dar mai ales sfârşitul romanului mi-a produs mai multă 
bucurie şi mulţumire. 

„De aceea, vă fägäduesc că voi rămâne si în viitor o 
cititoare credincioasă a „Diminetii Copiilor”. Sunt foarte 
sigură că toţi cititorii revistei au simţit aceiași du.oșie si 
milă în timpul citirei romanului”. 

Draguta d-ra Tutzy încheie cu urări de sănătate, pen- 
tru care îi mulțumim din tot sufletul. Acum se publică in 
„Dimineaţa Copiilor” frumosul roman „Copiii curagiosi’ 
de distinsa scritoare d-ra Alice Gabrielescu. 

Moş Nae însă dă de pe acum de veste tutulor cititoare- 
lor și cititorilor că pregăteşte un nou roman, despre care 
speră că va fi citit cu aceiaşi plăcere. 


DE ALE INCEPĂTORILOR 


Un copilas... un ingeras! 


Era odată un copilas așa de drăguţ, 

Cu părul blond de aur și tu ochi senini. 
Se juca în grădină, călare pe un cäluf 

Si sărea vesel printre florile de crin. 


~ 


Dar când calul de lemn s'a 'mpiedecat, 

Copilul a căzut cu capul pe piatra rece, 

In mintea lui toate s'au întunecat 

Și a gemut: „Mamä!... mă doare... si nu-mi mai... trece!” 


Aci e mort ‚pe aleea frumoasă de flori 

Si printre bucle curg picături de rubin, 

L-a chemat Domnul Sfânt la El, dincolo de nori, 
lar sufletul copilului se urcă lin. 


Și în cer e un ingeras asa de drăguţ, 
Cu părul blond de aur şi cu ochi senini. 
Se joacă, sus, in rai călare pe un \cäluf 
Și trece ușor printre fiorile de crin. 


Sunt bolile de Plămâni 
vindecabile? 


Această întrebare extrem de importantă preo- 
cupă pe tof: acei cari suferă de astmă, catar 
de plămâni, tuse invechits, brong'tă, rägugeali 


veche, şi nu au găsit încă vindecare. Toti 
aceşti, bolnavi primese dela noi . 
Absolut gratuit o carte cu ilustratiuni 


scrisă de d-l Dr. Guttman asupra temei — 


Sunt bolile de plămâni vindecabile? 


Pentru a da posibilitatea f ecărui bolnav de a 
se edifica asupra suferinței sale am decis ca să 
trimitem această carte, fiecărui gratuit şi franco 
de porto pentru binele tuturor. Srriţi o carte 
poştală (trancată cu Lei 6) cu adresa exactă la 


PUHLMANN & Co., Berlin 
Miggelstrasse 25-25 a. 364 


MARGARETA PETCU-LOCO 


Mia este o fetiță dragdlase cu părul blond şi cu ochi 
negri. Intr’o zi a spart um ghiveciu cu flori; mama ei 0 
certă gi o ameninţă că o va spune tatălui ei. Seara când 
veni tatăl ei acasă, mamă-sa îi povesti întâmplarea. In 
buzunar avea un pachet de ciocolată pregătit pentru Mia. 
Când auzi ce făcuse, nu-i mai dădu pachetul de ciocolată 
și-l păstră pentru a doua zi ነበ cămară, fără să fi crezut 
că e văzut de Mia, care stătea ascunsă după geam. 

Seara, după ce toată lumea adormi, Mia scobori uşor 
jos in cămară. Lângă cămară era odaia servitoarei Lina. 


Oo Oe nah 


Mia observă întrun colt pachetul si se gândi să mănânce 
numai pe jumătate, dar când văzu ce bun e, îl mâncă tot. 
Cu gura murdară de ciocolată ieşi afară din cămară. Dar 
când vru să iasă, rochia i se prinse in usa dela cămară. 
Crezând că este un hof, ţipă. „Ajutor! ajutor!” strigă ea. 
Servitoarea cu mătura, tatăl ei cu revolverul, mama-sa 
cu găleata de apă veniră în ajutor. Mare le fu mirarea 
tuturor, când o găsiră pe Mia cu degetul în gură şi cu 
gura plină de ciocolată si cu rochia prinsă în ușă. 
PAULA FELDMAN 


- 


ሃሬ 


REDACTIA si ADMINIST 


SARINDAR), 12. 8 


REPRODUCEREA BUCATILOR 
INTERZISĂ 


ESTE STRICT 


Manuscrisele nepublicate nu se 1 


ra 


ereche de papagali fusese adusă tocmai din 
„Mexic. Era o pereche de papagali rari si ca 
frumuseţe și ca inteligență 

Papagalii aceștia fuseseră puşi fintr'o co- 
livie mare de fier, atârnată lângă fereastra sa- 
lonului unui conac boeresc dela fara. De acolo puteau ei 
să vadă câmpiile întinse, livezile inverzite şi pădurea de 
stejar. Nu vedeau însă nici flori, nici arbori, așa cum 
cresc in fara de unde fuseseră aduşi. . 

Numai soarele era acelaș, dând aceiaşi lumină bine- 
facatoare, 

Dar dupa putin timp, soţia papagalulvi muri şi papa- 
galul rămase singur si amărât. Insă, intr’o zi de vară, stă- 
pâmul conacului aduse în salon o cutie, așa cum papagalul 
nu văzuse până atunci, 81 o aşeză chiar în fafa coliviei. 

Și iată că la o anumită oră, umblă puţin la cutie, în- 


RATIA 
BUCURESTI. — STRADA CONST. MILLE 
TELEFON 324/70 


12 Noembrie 1933 —- Nr. 510 


1 AN 200 LEI 
6 LUNI 100 „ 

IN STRAINATATE DUBLU 
UN NUMĂR 5 LEI 


Abonamente : 


Director: N. BATZARIA 


poiază 


OARE 


3 


ርሮፎሎ፡፡።መ።ዉው:: ጢሙ ee 
În ፡፡፡፡፡ፍሓጠ I 
D= 


U | 


vârti nişte butoni gi... spre nespusa uimire a papagatilui 
cutia se porni să vorbească. Mai întâiu să vorbească, apo; 
să cânte. Să vorbească, aşa cum vorbesc oamenii, şi să 
cânte la fel. 

Papagalul rămase uimit, dar şi speriat. Aceasta, pen- 
trucă în pădurile din Mexic, unde se născuse si crescuse, 
el n'auzise despre minunata născocire care se numeşte 
radiofonie, şi, de sigur, nici nu văzuse vreun aparat de 
radio. 

Papagalul privea cu ochi uimifi şi sperafi, iar cutia 
ii dedea înainte cu vorba si cu cântul. Papagalul nu în- 
telegea nimic din tot ce spunea cutia, precum nici can- 
tecele ei nu-i trezeau vreo amintire. ን 

[፡ 1... ce-i aceasta? Deodată dim cutie începură să 
fäsneascä accentele unui cântec, care îl făcu pe papagal 
să tresară în colivie și să dea puternic din aripi. Ba 
după câteva clipe, se porni si el să cânte, insofind cântecul 
cutiei. 

Aparatul de radio transmitea acum o arie, pe care 
papagalul o auzise de nenumărate ori în fara Mexicului. 
O auzise și o învățase. 

El nu știa că ariei acesteia poporul din Mexic îi spu- 
nea „cântecul soarelui”. Era un cântec de slavă şi de mul- 
tumire către soarcle măreț, care dă lumină, care dă cäl- 
dură — întrun cuvânt, care dă viaţă. 

Colo, în Mexicul depărtat, papagalul îl auzise cântat 
de padurari si de vânători, de plugarii care brazdau pă- 
mântul cu plugul, de drumeţii, care se avântau în pădurile 
nesfârșite. 

Şi acum, iată, acelaş cântec, cu aceleaşi cuvinte, ră- 
sună din cutia ce stătea în fafa lui. 

„Dar cântecul se sfârşi şi din cutie se auziră acum 
notele pline si puternice ale wnei orchestre. Papagalul însă 
cânta îmaimte cântecul soarelui. 

In salon veni stăpânul său. Papagalul cânta înainte 
cântecul soarelui, ridicând din ce în ce mai mult vocea. 

Seara târziu, tot se auzea glasul papagalului, însă din 
ce în ce mai încet, până ce amufi cu desăvârşire. Amuti 
în clipa in care papagalul, răpus de dorul ţării sale de 
naștere, închise ochii 81 muri. 


MARIA SOREL 


NINE 


COP 


ROMAN PENTRU COPII 


os 
= Ce 


de ALICE GABRIELESCU y 


4) ACASĂ LA BUNICUL 


፦ Ai ars bine mâncările, Madamo? Ai făcut friptura 
ca o talpă de ghiatä, cum ţi-e obiceiul: Ai nimerit borșul 
ca un compot de mere şi compotul ca o zeamă de bors? 
Ada bunatatile la masă, să vedem dacă se poate mânca 
ceva. 

Kati râdea, liniștind pe copii, care ascultaseră spe- 
riaţi. 

— Boeru place glum. La mini hıcäreasä prima’ntai. 

Intr’adevar, toate bucatele erau minunate, afară de 
friptură care nu era de loc, căci inc: »use săptămâna ma- 
re a patimilor și domnul Vernescu 'inea postul ca orice 
bun creştin. 

In toate serile până la sfintele | sti, lua pe copii la 
denii. In Vinerea Mare, după amia.i, aprinse lumânări 
groase la icoane şi copiii trecura pe sub aer, masa care în- 
chipue mormântul Domnului nostru Isus Christos. O jia- 
crimă le picură din gene gândindu-se la mormântul acela 
aevea, unde = pentru vecie, anul trecut, pe mama 
lor tânără si bună, pe tatăl blând şi puternic. Domnișoara 
Emilia era si ea orfană, dar de mulţi ani, şi durerea räz- 
bea mai înăbușit. Cât priveşte pe domnul Vernescu, el era 
ca americanii. Găsea că-i o necuviinfä să-ţi arăţi lacrimile, 
sau măcar să trădezi o durere, o mähnire, fata de alţi oa- 
meni. De aceea, cu atât mai mult suferea, dar numai când 
era singur. 

A doua seară, Sâmbătă, nu merseră la denii, dar nici 
nu se culcară la ora obișnuită. Aproape de miezul nopții, 
plecară la biserică. Pentru prima oară luară parte la sluj- 
ba Invierii, pentru prima oară, la miezul acelei nopţi, Vic- 
tor şi Mioara simfira fiorul clipei când preotul, venind din 
altar cu lumânarea aprinsă, trezi” biserica întunecată si 
tristă cu chemarea de bucurie: 

— Veniti şi luaţi lumină! Christos a înviat! 


LUMEA NOUĂ 


Rudele doinnului Vernescu nu erau numeroase: o soră 
ceva mai bătrână ca el şi o nepoată tânără, de curând mă- 
11918. 

Sora, mătușa Raluca, avea o casă frumeasă cu opt- 
sprezece odăi, din care ea nu locuia decât una. Celelalte, 
mobilate frumos şi scump, grijile de două ori pe an, stă- 
teau încuiate, ርክ storurile trase, cu nici un lucru clintit de 
la locul lui. ; 

Bătrâna nu avea prietene, nu primea pe nimeni. 

— Ce? Să-mi calce lumea pe covoare să le murdă- 
rească? 

Servitori nu ţinea decât o biată baba idioata. 

— Slugile dacă-s deştepte, te fură, zicea ea. Mai bine 
ma lipsesc. 

Poarta era zavorata totdeauna cu două lacăte, 81 biata 
mătuşă Raluca, bogată de nu-și mai putea număra banii, 
sănătoasă că sar mai fi putut bucura de viață, isi trecea 
zilele singură cuc, săturându-și foamea cu colţuri de pane 
veche, punându-și petece la rochiile pe care le purta de 
treizeci de ani, și mereu tresärind de teama hofilor și a 
risipei. 

Domnul Vernescu voi să-i facă de Paşti o vizită. Luă 
si pe nepofei. Bătură în poartă, bătură în geamurile casei 
dar nimeni nu răspundea. Totuşi, bătrâna era acasă și 
poate ne frate-său l-ar fi primit, dar văzuse copiii şi se în- 
groza la gândul că ei au să puie mâna pe vreun lucru si 
să-l mute de la locul lui. 


4 
+ 


Când îi veneau musafiri, ea avea obiceiul să trimeată 
pe servitoare ca să spue că nu-i acasă. Baba cea idioată 
esea atunci la uşă şi spunea ርክ glasul ei ascuțit: 

„Nu-i acasă cucoana-mare, nu-nu !” 

In ziua aceea de Paşti, dăduse drumul babei si n’avea 
pe cine trimete. Văzând ca frate-säu şi nepoții bat intr’una, 
ce-i veni în gând ca să scape de ei? Se imbrobodi până pe 
ochi, se arătă la ușă, cräpänd-o numai puţin și zise, piti- 
gaindu-si glasul ca baba ei: | 
Cucoana nu-i acasă. Nu, nu-u-u! 

Domnul Vernescu o recunoscu însă numai decât si ră- 
mase incremneit. Apoi, în loc să se supere, începu să -râdă 
cu, hohote. 

— A! Ce rău îmi pare că nu te-am găsit acasă, dragă 
Ralucä! Dar unde ai plecat, mă rog? መ 

Văzându-se descoperită, bătrâna fugi rusinata de la 
ușă si nu se mai arătă. 

La nepoata Natalifa era cu totul altceva. Lume, mu- 
zică, dans, în casa ei mare şi frumoasă. Indopa pe copii cu 
prăjituri, dădu unchiului cafea gi lichioruri, îi întrebă de 
sănătate, fără să asculte răspunsul, apoi sări întrun picio! 
şi nu se mai ocupă de dânșii. Avea atâţia prieteni cu care 
trebuia să vorbească, să-i distreze, şi domnul Vernescu, pă- 
găsit, maj statu puţin şi esi supărat, mormäind: 


WEIL) 


Prietene nedespartite 


— La revedere la anul. Pfu... parca-s straini, nu rude. 

Gândul îi mergea la domnigoara Emilia, atât de iubi- 
toare gi de atentă față de copii, atât de aproape de inima 
lor. 4 

— Nu o rudă, dar nici o mamă n’ar puiea-o .. trece. Nu- 
mai la ea e nădejdea copiilor, dacă mor eu. 

Gândind aşa, se miră tot el! 

— Ce-mi veni gând de moarte? Sunt destul de sănătos, 
nu-s nici aşa bătrân. Ce-mi veni? 

Se uită împrejur. I se păru că era cineva, aproape, 
care-i suflase gândul morţii. Căci într'adevăr, Dumnezeu 
trimete adesea vestitorii săi, numai că puţini îi aud soapta 
şi mai puţini se înduplecă s'o creadă. 


TUDORICA ACROBATUL 


Abia a doua zi de Paști, copiii îşi aduseră aminte de 
Tudorică, băiatul de pe maidan. 

— A spus că o să ne arate ceva mai frumos. Poate că 
umblă acum prin aer fără sârmă. 

Domnişoara Emilia începu să râdă. 

— Asta nici un acrobat-scamator n’ar putea. 

De unde să-şi inchipue ea că tocmai acesta era gândul, 
încă neîndeplinit, al micului Tudorică, să umble prin aer 
fără sârmă. 

Ajunseseră pe la jumătatea drumului, 
şoara Emilia se opri, necăjită. 

— l-am făgăduit bäefelului o cămașă și am uitat s’o 


când domni- 


iau. 

In gând, își zise cu tristeţe: „Aşa uită cei ce au de 
toate”. 

Dar, cu toată părerea de rău, nu se mai întoarseră din 
drum, căci ar fi întârziat. 

Când ajunseră, se mirară. Pe maidan nu era nimeni. 
Nici lumea de data trecută, nici Tudorică nicăeri. La colţ, 
un bäetan lung şi negru la faţă le ceru de pomană. In 
fund, bordeiul babei părea pustiu. Tocmai la celalt colț îl 
zăriră şi pe Tudorică si merseră spre el. 

— Nu mai umbli pe sârmă? îl întrebară copiii. 

— La ce să mai umblu? mormăi băiatul cu capul într'o 
parte. Nu se mai uită nimenea. Au văzut toţi. 

— Dar ne-ai spus că ştii ceva mai frumos. 

_— Nu-s eu de vină că nu ştiu. 

"Vorbea incruntat, cu capul într'o parte si domnisoara 
Emilia băgă de seamă că se ferea de olog care de departe 
întindea gâtul lui negru, parcă ascultând. Cotiră strada, ca 
să nu mai fie văzuţi. 

— Stai așa pe stradă toată ziua? îl mustră Emilia bla- 
jin pe ştrengar. N'ai nici o treabă ? 

Băiatul plecă ochii, ruşinat. 

፦ Am fost toată iarna într'un atelier mecanic care s'a 
închis. 

— De ce s'a închis? 

— Fiindcă meşterul a căzut de pe aeroplan. 

— Era un atelier de construit aeroplane?’ 

— Nu. De reparat automobile. 

— Atunci de ce spui că a căzut de pe aeroplan? 

— Păi dacă a căzut. Toată lumea l-a văzut căzând. La 
Băneasa, când cu serbarea. 

— Am fost și noi, zise Victor. 

i Sr Atunci l-afi väzut pe domnul Manoil si aeroplanul 
ui 

፦ Manoil? Sigur ca l-am väzut. El ር mesterul tau? Si 
de ce a inchis atelierul? 

Lui Tudoricä ii dädurä lacrimi. Vorbea cu multä dra- 
goste de mesterul lui. 

— Säracul domnu Manoil! 51-8 cheltuit tofi banii cu a- 
paratul acela, a fäcut datorii gi a rämas särac lipit. Nici 
atelierul nu-l mai poate fine. L-a vândut. 

— Erai lucrător acolo? Ifi plătea? 

፦ Nu, că inväfam. Acum caut loc și nu mă primeşte 
nicăeri cu leafă. 

— Dar ce-are aface asta, Tudorică, și cu ce voiai ከ. să 
ne arăţi? întrebă Victor. 

=> Are. l-am spus eu intr’o zi lui domnu Manoil: Aşa 
cum merge mașina asta cu aripi de cauciuc ca o pasăre, de 
ce n ar merge si un om? l-ar trebui aripi mai mici, prinse 
de umăr 81 ar sbura iac'așa, dând din mani. Ştii că nn-i 
rău ce te-ai gândit? mi-a zis meşterul. Am să'ncerc să-ţi 


croesc o pereche de aripi îndată după serbare. Dar acum, 
cât e el de supărat, nici nu vrea s'audă... 

Isi șterse ochii cu mâneca murdară și deodată întrebă 
luminat la fafa: 

— Sunteţi bogaţi tare, dumneavoastră? 

Băiatul, desi zdrenfuros si murdar, era drä;:uf și-i pri- 
vea atât de rugator, parca de la ei atârna fericirea gi viaţa 
lui. 

Mirafi de întrebare, copiii se priviserä, nestiutori: erau 
oare bogaţi? Domnișoara Emilia zâmbi către Tudorică. 

— De ce întrebi? 

— Pentru meșter. Dacă găseşte bani să facă alt aero- 
plan cu care sunt sigur că o să sboare fără să cadă, atunci 
îmi face si aripile mele. Ori nu sunteţi asa de bogaţi? 

— Să-i spunem bunicului, ziseră din inimă Victor şi 
Mioara. 

Domnișoara Emilia lămuri: 

— Copiii n’au părinţi. Jar despre bunicul lor care-i 
tine, noi nu ştim cât ር de bogat. Dar avem să-i spunem. 
Insă mai înainte de aripi, îţi trebue o cămașă, dragă Fu- 
gi Poţi să vii la adresa asta, mâine dimineață? Te 
asă ? 

— Oho, mă lasă, dacă-i vorba de căpătat, zise el ra- 
zând. Dar ştiţi, să nu-mi daţi cine știe ce cămașă faină. Ia 
așa una mai veche, poate să fie și ruptă. 

Din nou, mirare pe copii. 

—Mai bine să fie veche? 

Strengarul râse iar. 

— Sunt 0881. Dacă mi-o daţi nouă si faină, mi-o ia tuşa 
si mi-o vinde. 

Domnişoara Emilia îl mângâie, întristată. 

— Săracul de tine, ce părăsit ești. la spune-mi, stai 
በ58 degeaba pe stradă si în zilele de lucru? Esti marisor 
acum. Câţi ani ai? 

- Am doisprezece, răspunse el, 51 pe urmă se înver- 
guna: 

—- Nu stau degeaba. Câştig. 

— Cästigi? 


« 


(Va urma) 


Înainte de a porni în văzduh, aviatorul acesta aseultä 
cântecul unui mi lăutar care-i doreşte drum bun. 


( Foto- Berman) 


Fotografiile cititoarelor si cititorilor cari au luat la școală premiul al II-lea 


Paul Ionescu Bârsescu Doina-Florica Taubman Sandu 
clasa I-a primară clasa Il-a primară clasa IV-a primară clasa I-a primară 
Şcoala de ከ8611 No. 28 şcoala de fete „Pr. Carol” scoala de fete „Iancu Zalomit” scoala” de bäeti Mixtă „Voini: 
Bucuresti T.-Mureş București București 


Feder Felicia 


Blumenteld Frida Dinică N. Zaharia Elenbogen Aron clasa I-a primară 
clasa IV-a primară clasa I-a primară clasa IV-a primară Institutul Societăţii Ortodoxe a 
şcoala de Rit Spaniol şcoala de bäefi din Băneasa scoala de bäeti No. Femeilor Române 
București București Bârlad Galaţi 


Finchelescu `N. Saul Pârvu Angela Minuta ፲. Iacobsohn Rosenberg Alexandru 


clasa I-a A. primară clasa I-a primară clasa IV-a primară ን clasa II-a primară 
şcoala de băeţi No. 24 şcoala de fete No. 24 bis şcoala de fete „Israel.-Romau:ră scoala de ከ8611 No. 1 
Bucureşti Bucureşti Tg.-Ocna Bucuresti 


Bercovici Frida 


clasa II-a primară Goldenberg 8. Daniel Ioanid P. Petre 
scoala de fete Fraternitatea clasa I-a primară clasa Il-a primară clasa IH-a primară 
» ኣኣ scoala de ከ868 No. 17 scoala de băeţi No. 5 scoala de fete No. 8 
Bucuresti Bucuresti Bucuresti Bucuresti 


Mendelovici Rita 


69158 M. Mihail y Sali Gologan clasa l-a primară 
clasa III-a primară clasa III-a primară scoala de fete „August T. clasa IIl-a primară ና 
școala de băeţi No. 28 școala de fete „Polizu” Laurian scoala de bäefi ,,Maituless..” 


Bucuresti Bucuresti Bucuresti Bucuresti 


Li 


ነ፥ 


Fotografiile cititoarelor si cititorilor cari au luat la scoala premiul al II-lea 


+ =ዉ፡ - ፻ = 
Octavia Bobocica Bucşa Mitran L Corneliu Aurelian Francisc Nargen Renée Braunstein 
clasa IV-a primară clasa III-a primară clasa IIl-a primară clasa 111-ቧ primară 
scoala de fete din Râșnov scoala de ከ8611 „Alexandru şcoala de fete No. i scoala de bäeti „Stefan Golescu 


Jud. Braşov Costescu” Tecuci Bucureşti 
Com. Suburbană Grivita n 


Heidenbusch Lidia 


Dumitru Pătraşcu Mitrany Henriette clasa Il-a primară Schvartz M. Iacob 
clasa IIl-a primară clasa III-a primară școala de fete „Ştefan Golescu” clasa III-a primară . 
scoala de băeţi No. 3 scoala de fete No. 1 Bucuresti scoala de baeti „T. T. Maibin 

Bucuresti Galati Bucuresti 


clasa IV-a primară Vichi Behas 
£ a . $ መቸም Roman SCO: „Spiru Hai 
scoala de fete „Stirbey-Doamne” te an re Marin < Constanta 
Bucuresti A 


7 R 29 MG 
oe በቹ say Rotenberg D. Ghizela 
į: ፲፪ clasa IV-a primară 


scoala de fete din com. Onesti 


ጋ Pichiş Sase 
Grigorescu P. Georgeta Betta 8. Hirschfeld clasa I-a B. primară 
clasa Ii-a B. primară clasa IV-a primară scoala de fete No. 2 
scoala de fete No. 14 scoala de fete Brăila Bucuresti 
Bucuresti 


E 


Poplingher BÉ, Paul 
ciasa 1-8 primară 
scoala de bäefi „T. T. Malbin’ 
4 
Țintea Stolen Poplingher M. Silvia Calmanovici M. Sergiu 
scoala de bieti „I. 1. C. Brä- clasa IV-a primară clasa T-a primară clasa III-a primară | 
tianu” București şcoala de ete No. 24 „coala de ከ8811 „Lucaci 
Jud. Brăila Cornelia Maior Zănescu _ București Bucuresti 
clasa Il-a primară — a yer car 
ne ና ስ መን şcoala de bieti „T. T. Malbin” 
~ Bucuresti 


CÂT TINEA 


Hape 


A CANA Frosa 


1) Cum era Haplea rasfatat 
Desene de GUSTY Text de MOŞ NAE 


Cam de mult a fost o vreme ፦ Mai ales drăguța Frosa De deochi, zău, să nu-i tie, Ar mânca şi zi şi noapte, 
Ce mai vreme, dragii mei! — Nu mai ştia cum să-l alinte, Dar precum afi auzit, Fie carne, fie peste, 

Pe când Haplea si cu Frosa {il îndoapă toată ziua Coana Frosa nu se vaetă Ori pastramă sau fasole — 
Au trail ca porumbei. Cu mâncări şi cu plăcinte. Cum că pofta i-a pierit. Prosei totul îi pricste. 


Dar in primii ani de nuntă Giugiulindu-!, ፲8518188 994 E ca Haplea făr'să spună, Orice vrea să ceară Haplea 
Ea flämändä ar fi stat Tot cu vorbe de-alintare: Ea dorința să-i ghicească, Şi măzbâtii orice-ar spune, 
Chiar trei zile, doar să vadă „Porumbelul! Mititelul!” Doar aşa, dintr'o privire, „Minunat!” răspunde Frosa, 


Haplea că s'a indopat. Bucuria ei cea mare Si pe dată s'o 'mplineascä. Zice toate că sunt bune 


Dacă, bunio: Haplea Fros. ta'ntoarce vorba: Dacă Haplea spune: „Froso, La Häplegti, Tâmpeni, Biegestii 
Vrea să un la plimbare, „Da, “sh mergem, dragul meu! Hai la cârciumă să mai stăm! Peste tot să fi umblat, 
d afară ă, tună Pe o vreme-aşa frumoasă — Da, drägujule, să mergem, O pereche mai unită 
Aş vrea să mă plimb şi eu. Mai petrecem, mai dansăm”, Nu e chip să fi aflat, 


BT ee 
> ar." Yin 


Intr’o seară, când acasă Zice Haplea: „Dragă Froso, „Ştiu că-i bună, că-i lăptoasă Coana Frosa la 'ndoială 
Lângă sobă se'ncălzeau Mi-a venit acum un gând: Şi că-i tânără, dar vreau Nici o clipă chiar n’a stai, 
Şi cu cântece şi râset Tu ce-ai spune dacă vaca ፡ 


Şi de glume se țineau, La Blegesti o duc ş'o vând? 


Dar se vede că de-acasă Căci degeaba ceasuri multe 


- 5 609821 de vrem x 
end Be Int Haplea pg sm d igi Bun rămas când şi-a luat, La Blegesti s'a învârtit 
Dar aș da și o cireadă, Spre Blegesti să vândă vaca, Când 691 din poartă nara Şi degeaba'n gura mare 
Mulfumit să văd că esti” Merge, cântă fericit. Chiar cu 818091 a călcat. Despre vacă a vorbit. 


Dar isi zice Haplea’n gändu-i: 
„Cum să fac să mä’nvärt 
doar Să-i dau vaca, iar în schimbu-i 
supărat. i Acest cal să-l şterpelesc?” . 

። (Va urma 


Că e tânără, lăptoasă, 
Că e blondă, că-i voinică_ ată lumea a 
Un cuvânt nu spune nimeni, z 

Un client măcar nu pică. Si e tare 


In n-rul viitor! „Dela vacă la... purcel“, 


POVEST 


AMA, mi-i foame! se piânse fetiţa. 

-  Linişteşte-te, draga mea, 
o îmbună mama ei. 

— Dar dece nu mergem să mâncăm, 
mă ?, începu copilul după o clipă. 

Pentrucă nu avem ce mânca”, fu răspunsul. 

Atunci mititica începu să plângă amarnic. Mama ei 
o luă în braţe; legänänd-o, strängänd-o la piept, si säru- 
tänd-o, plânse împreună cu ea. 3 

Mama acestei fetite-era o femee tânără şi frumoasă, 
căreia îi murise de curând bărbatul. Rămăsese cu copilul 
singur: pe lume şi cum nu avea nici o avere, trebui să 
muncească, pentru ca să câştige cele de trebuinfä pentru 
dânsa si pentru fetiţă. Era croitoreasă îndemânatecă si 
foarte harnica, dar nu găsea totdeauna de lucru şi atunci 
îi mergea prost. Căci brutarul, măcelarul şi băcanul nu 
sunt nici ei oameni bogaţi asa că nu pot să-ţi de a fără 
parale, nici să te aștepte vreme inuchingata. Dacă mai cu 
ce plăti, nu capefi dela ei nici cafea. nici zahăr, corn? sau 
pâine, cartofi sau untură, cărbuni pentru sobă si maşină 
51 nici petrol pentru lampă. 

Acum erau din nou vremuri fara de lucru, ultimii bani 
economisiti fuseseră cheltuiţi. De două zile nu mai ardea 
focul în sobă, deşi era iarnă și ger şi nici petrol nu era în 
lampă, cu toate că se întuneca de vreme. Fetiţa nu mânca- 
se nimic toată ziua, iar mamă-sa flămânzea de două zile. 

„Nu: , zise fetiţa cu vocea stinsă. Dacă nu mä- 
nânc o bucae ie pâine, mor. 

3 mamă-sa, lăsând-o din brațe. Nu vei mu- 
in pat să te încălzeşti, apoj ma voi duce 


linisteste-te ! 


ma- 


ri. Te voi baga 
să-ți aduc pâine 

- Da mamă, aşa să faci, dar, te rog, curând, curând!” 
murmură mititica, în timp ce mamă-sa o desbrăca şi o a- 
seza in pat. 

Mama ietifei se duse la vecina dela etajul întâi. A- 
ceasta era o femee foarte bogată, dar sgärcitä si neindu- 
rătoare. Invidia pe tânăra văduvă care, cu toată sărăcia, 
cra mai fiumoasă si mai impunătoare decât dânsa. 

„Dragă vecină, se rugă femeia, imprumutä-mi, te 
rog, numai câţiva lei. Ti-i voi înapoia din primii bani ce-i 


i0 


MAX NORDAU 

SES TEE. 

voi câștiga. Sau dă-mi ceva de lucru. Fetița mea şi eu flă- 

mänzim şi inghefäm de două zile; copilul meu plânge, 
pentrucă n'am de unde să-i dau pâine”. 

Doamna cea bogată ascultă nerăbdătoare şi răspunse 


imbufnata: „Aici nu se împrumută nimic! Dacă ai 
da mereu, la urmă de tot ai rămânea fără nimic. Nici de 
lucru r’am pentru dumneata. Du-te în plata Domnului. 


să. -mi las copilul să moară de foame? strigă fe- 

meia f frängändu-si mâinile. 
- Dece nu amanetezi sau vinzi ceva? întrebă doam- 

na cea bogată. 

Nu mai am nimic de amanetat sau de 
tu răspunsul. 
ለ58 ?, făcu doamna cea bogată cu un surâs rău- 
tăcios. In tot cazul, mai ai cozile lungi aurii. Ce-i trebue 
unei muritoare de foame un păr atât de bogat? Pentru 
el vei căpăta cu siguranţă o sumă frumoasă de bani”. 

Biata femeie privi un moment tristă pe vecina cea 
neîndurătoare, apoi plecă cu o salutare mută. 

In adevăr, avea un păr minunat, lung, des, mătăsos, 
galben ca aurul; când îl despletea, o invelea ca o haină 
regească; când il impletea, părea că raze de soare se ju- 
cau pe mâna ei si pe pieptan. 

Cand vecina cea invidioasă o sfätuise să-şi tundä 
parul, singura si nepretuita ei podoabă, o săgetase in ini- 
mă. Dar acum, când stătea în stradă şi se gândea la copi- 
lul ei care aştepta flămând, sus în mansarda rece şi în- 
tunecoasă, se hotări repede la jertfa cea grea. 

1.8 colţul străzii era o frizerie. In vitrină stăteau bu- 
sturi de ceară cw pieptănături frumoase si artistice, pe- 
ruci de toate culorile şi sticlute cu parfumuri, de forme 
minunate. Pe geam scria: „Se cumpără păr auriu si alb 
cu preţuri mari”. 

La această prăvălie se duse tânăra mamă. La uşă se 
opri un moment nehotărâtă. 151 luă apoi inima în dinţi 
şi intră. 

„Ce dorifi?, o întrebă coaforul, un omulet ርዐርዐ59 cu 
ochj negri patrunzatori. 

- Iertafi-mä, domnule frizer, răspunse femeia sfica- 
să, cumpăraţi în adevăr păr auriu? 


vândut, 


— Desigur, aveţi de vândut? 

— Al meu, domnule frizer, dacă doriţi. 

፦ Aşa, aşa, hm! hm!, făcu micul cocoşat și-și odihni 
asupra ei privirea pătrunzătoare. Să văd”. 

O conduse în fundul prăvăliei. Ea își scoase repede 
pieptănul şi acele de cap si 1858 să-i cadă cele do'a cozi 
grele, aşa încât capetele ajungeau până la călcâie. 

Frizerul dete un țipăt de mirare: „Ce! Aceste cozi 
vreţi să le tundeti?” 

Ea dădu doar din cap, par'că o strângea cineva de 
gât şi nu putea scoate nici un sunet. Intoarse obrazul, pen- 
truca omul să nu vadă lacrimile care îi curgeau 810816 
din ochi. 

„Dar ştii că nici odată nu vor mai creşte cozile atât 
46 frumoase?” 

In loc de răspuns, ea dădu doar din umeri. 

„Dece le tai? E păcat! 

— Pentrucă trebue! începu ea şi isbucni în sughifuri. 
Am un copilaș acasă, care flămânzeşte şi degeră. Nu am 
bani, de lucru nu găsesc şi nimeni nu-mi ajută. Nu-mi 
rămâne altceva de făcut. 

፦ Asa, asa, hm! hm!, făcu el din nou. Privirea sa 
pătrunzătoare se opri o clipă asupra ei, ca si cum ar fi 
vrut să o străpungă. Păru că se gândește puţin, apoi spu- 
se deodată cu voce aspră: „Dacă ţii, cu orice preț — mie 
mi-e tot una. Luaţi loc. Cât cereti? 

፦ Nu cunosc preţul. Mă încred în dumneata. 

— „Ne vom învoi”. El scotoci puţin printre foarfecile 
şi briciurile care stăteau pe mäsufa de marmoră din pe- 
rete, nu luă însă niciunul din ele, ci deschise un sertar 
şi scoase repede un obiect pe care ea nu putu să-l deose- 
bească în grabă; i se păru însă a fi o cutie de piele lun- 
gareata. 

„Inchideţi ochii!” îi porunci omuleful cocosat. Ea 
ascultă. Dar 5፤ prin pleoapele închise îi fulgeră ceva îna- 
intea ochilor, i se păru că îi pâlâie o flacăre peste pielea 
capului. Scoase un strigăt si lesina. 

Când își veni în fire, omuletul stătea in fata ei, o stro- 
pea cu apă de colonie şi bombänea: „Ce insemneaza acea- 
sta? Fii cuminte!” 

Ea își trecu amândouă mâinile prin cap. Era gol. Co- 
zile erau pe mäsufa de marmoră. Păreau că licăresc. Fri- 
zerul le luă şi le puse pe un cântar. In cealaltă tipsie puse 
atâţia bani de argint, până ce ajunseră greutatea păru- 
lui. Pentru aceasta avu nevoie de douăzeci şi opt de mo- 
nete, căci părul cântărea peste o jumătate de chilogram! 

„Aceste cozi ar fi trebuit -ântărite cu aur, nu cu ar- 
gint, dar 81 eu trebue să câştig ceva”, zise frizerul când 
totul fu gata. 

Ii numără cei optzeci si patru de lei in mână, luă în- 
să înapoi o monetă 51 zise cu un surâs misterios: ,,111 o- 
presc trei lei. Vei afla pentru ce”. 

Când mama fu iarăși în stradă, era atât de zăpăcită, 
ca si când sar fi trezit dintr'un somn greu. Simţi însă ar- 
gintul greu în buzunar și aşa își dădu seama că nu visase. 

Acum era bogată şi putea cel puţin să-i ducă ceva 
copilului. Alergă la cea mai apropiată prăvălie 51 nu cum- 
pără numai pâine, cărbuni, cafea şi zahăr, ci luă și co- 
zonac, unt si un ou. Nu observă că în prăvălie toţi se uitau 
mirati la capul ei; era prea grăbită. 


Acuma femeiei nu îi mai părea rău că își jertfise pă- 
rul său frumos. Când amândouă se săturară, fetița ador- 
mi îndată, 51 mamă-sa se lungi alături în acelaș pat. 

In dimineaţa următoare, o trezi vocea senină a copi- 
lului, care strigă mirat: „Mamă, dece nu ţi-ai împletit pă- 
sul aseară?” 

Ea tresări — într'adevăr părul ei, des, lung și mă- 
täsos ca întotdeauna era împrăștiat si cădea în valuri pe 
plapomă. Sări din pat, dar nu trebui să meargă până la 
oglinda din perete, ca să se convingă că întradevăr avea 
din nou păr, căci odată sculată în picioare, părul îi căzu 
în valuri din cap până la călcâi şi o înveli ca o mantie 


regească de aur. 151 împleti repede cosifele, se îmbrăcă - 


în grabă și fugi la frizer. 

„Domnule frizer! Ce-i aceasta? Esti 
vrăjitor?” 

— Fiţi liniștită! răspunse omuletul cocogat și privirea 
sa pătrunzătoare părea că o sfredeleste. 

„La mine totul se face cu lucruri naturale. Pregătesc 
o apă de păr, care nu mai are pereche. Mulțumită ace- 
steia, părul crește din nou peste noapte, mai frumos gi 
mai des ca înainte. Cu apa aceasta vam spălat capul 
când aţi leşinat şi pentru aceasta vam oprit cei trei lei. 
Aţi înţeles? 

Cum să vă mulțumesc! zise femeia încet 51 vru 
să-i apuce mâna ca să i-o sărute. 

— Fiţi sănătoasă! strigă frizerul brusc și se dete cu 
un pas înapoi. Căutaţi-vă de drum. Nu am timp”. 

Când ea era la usa, o strigă însă din nou. „Incă ceva, 
dragă doamnă. Dacă vă va mai merge prost vreodată, nu 
mai trebue să tunzi cozile. Taiati numai un lat de palmă 
din vârfuri, dar nu mai mult. Duceţi capetele la cel mai 
apropiat giuvaergiu, care le va cumpăra, căci este aur 
curat. Creste la loc. Dar toate acestea numai dacă aveţi 
numaidecât nevoe 81 nu vă puteţi ajuta în alt chip. Nu 
uitaţi aceasta. Si acum, să auzim de bine!” . 

Când se duse acasă adâncită în gânduri, o întâlni in 
tindă vecina cea sgärcitä, care tocmai voia să plece la 
plimbare cu trăsura, cum făcea în fiecare zi. Femeea cea 
invidioasă rămase ca înlemnită, deschise ochii mari 51 stri- 
gă: „Dar, femee, — mi se pare, nu erai oare aseară cu 
cozile tăiate? 

— Da, vecină, aşa eram aseară, răspunse tânăra vă- 


scamator sau 


-duva, dar au crescut din nou peste noapte. 


Când, însoţită de cărbunar, se urcă pe scara locuin- - 


tii sale, cu cumpărătura împachetată, vecina cea bogată 
stătea în pragul casei si o cerceta răutăcios. Observă nu- 
maidecat că isi pierduse minunata podoabă de păr şi îi 
strigă zâmbind cu răutate: „Mi-ai urmat povata. Ai fă- 
cut bine. De acum încolo nu vei mai pierde timpul cu 
pieptănatul”. 

Femeia nu se onfi, ci trecu grăbită înainte. Dar când 
ajunse la usa ej, p':r pachete!» îns şi isi legă basmaua 
pe cap, pentruca felifa să nu observe nimic. 

De foame, copilul nu adormise încă. Primul cuvânt 
când intră mamă-sa, fu: „Mamă, ai adus pâine? 

— Da, draga mea!, strigă mamä-sa. Intr'o clipă fu la 
pat 51 isi aco>c i copilul cu sărutări. Şi cozonac. unt, un 
ou şi încă multe alte lucruri bune. Iată!” 

li dădu numaidecât o bucăţică de pâine, din care fe- 
tifa muşcă cu lăcomie, apoi făcu foc în sobă și aprinse 
lampa, fierse cafeaua şi oul. In mansardă era iuminä, cald 
şi plăcut, copilul era mulțumit, râdea și vorbea. 


1 


— Vrei să-ţi baţi joc de mine, mormăi răutăcioasa 
bogatase; cum e cu putinţă? 
— Frizerul mi-a spălat capul tuns ርክ o apă de păr 


foarte tare si dela aceasta mi-a crescut părul repede îna-- 


poi, mai des şi mai lung decât înainte”. 


Răutăcioasa sgârcită nu spuse nici un cuvânt,ci arun-: 


că vecinii, care era din nou mult mai frumoasă decât 
dânsa, o privire plină de ură. O lăsă în tindă şi porni în 
fuga mare la frizerul cel cocoșat. 

„Vrei să-mi cumperi părul?” întrebă ea, după ce in- 
tră în prăvălie fără să salute. 

Omuletul cocosat o privi răutăcios cu “chii săi negri 
pătrunzători si răspunse. „Părul d-voastra nu prefueste 
nimic, așa că nu vă pot da ceva pe el”. 

Ea își stăpâni supărarea şi zise: „Nu face nimic. Vi-l 
dăruiesc. Tăiaţi-l. 

— Dar dece? întrebă el. 

— Pentrucă vreau să-mi crească din nou mai repede 
şi mai des ca vecinii mele, croitoresei... Nu este dept ca 
o femeie care moare de foame să fie mai frumoasă de- 
cât o doamnă cu stare şi distinsă cum sunt eu. 

፦ Asa, așa! murmurä micul cocoșat, cum doriţi”. 

O așeză pe un scaun, însă nu scoase din sertar cutia 
misterioasă, ci luă una din foarfecile care erau pe masa 
de marmoră și apucă codifele de culoare nelamurita, ca- 
stanie-negricioasă. Una, două, tăie codifele si le aruncă 
cu dispreţ întrun colţ. Capul rămase gol, ር8-ከ venea să 
isbucnesti în ras când îl priveai. „Gata!” puteţi pleca, îi 
zise el obraznic. 

— Dar apa de păr? 

— Care apă de păr? 

— Aceea, mulțumită căreia creşte părul repede, mai 
frumos ca înainte. 


(Citiţi continuarea în pav. 15-a jos) 


Li 


„fost odată un tâmplar, care, de câte ori mun- 
cea, avea obiceiul să spună: „A, dacă ar fi ran- 

deaua de aur! A, dacă ar fi ferestrăul de aur! 
ነ 'A A, dacă ar fi ciocanul de aur!” 

Şi iată că într'o seară, după ce tâmplarul 
ispravise de lucrat, o mână nevăzută deschise uşa încuiată 
a atelierului lui, iar în atelier intră o zână. Zâna aceasta 
strâns: toute sculele tâmplarului, scule care erau. unele de 
fier, altele de 0161, şi în locul lor lăsă tot atâtea scule fă- 
cute din aurul cel mai curat. După aceasta, zâna pieri, fă- 
cându-se nevăzută. 

Ne închipuim lesne bucuria tâmplarului. Se porni să 
sară, să cânte 81 să zică: „Văd că mi-a pus Dumnezeu mâ- 
na ’n cap! Acum nu mai am nevoe să muncesc. Mâine 
vând aceste scule de aur, ce mi-a adus zâna cea drăguță, 
şi banii ce capăt pe ele îmi ajung, chiar de ar fi să mai 
trăesc trei sute de ani”. 

Cu astfel de. gânduri vesele, tâmplarul se culcă, însă 
de prea mare bucurie, aproape nici mu închise ochii. A 
doua 21 dete fuga la atelier, ca să ia sculele de aur 81 să 


meargă să le vândă... Dar rămase încremenit locului de 
ceiace îi fu dat să vadă. In locul sculelor de aur, erau ia- 
räsi vechile sale scule, unele de fier, altele de oţel. 

Tâmplarul se frecă de mai multe ori la ochi, de oare- 
ce credea că il insealä privirile. Dar nu-l inselau: nu era 
nici urmă de vreo sculă de aur. ,, Oare am visat eu aseară? 
Ori a fost o păcăleală a zânei?” Așa se întreba el şi nu 
era chip să se poată dumeri. 

Insă- acum n’avea alt ceva de făcut, decât să se apuce 
din nou de lucru. Incepu să muncească, dar fără nici o 
plăcere. 


Si iarăşi se porni să zică: „A, dacă ar fi rândeaua de 
aur! r= daca ar fi ferestraul de aur! A, daca ar fi ciocanul 
aur 


Asa spuse el multe zile la rand, până ce într'o seară. 
după ce închisese atelierul şi după ce se înoptase, zâna 
veni din nou cu un coș plin de scule de aur. Le puse pe 
masa de lucru a tâmplarului, apoi, strângând toate scu- 
lele din atelier, pieri si se făcu nevăzută. 

„De rândul acesta ştiu eu ce am de făcut, îşi zise tâm- 
plarul când rămase singur. Strâng toate aceste scule de 
aur şi mi le pun sub pernă, iar mâine dimineaţa merg cu 
noaptea ’n cap să le vând”. 


Făcu așa precum zise, însă, când se trezi dimineaţa 


DIE AWIR 


din somn, văzu că i se întâmpase altă poznä. Din grămada _ 
de scule ce pusese sub pernă, nu rămăsese decât un cio~ 
canas de aur. Toate celelalte scule pieriseră fără urmă. 

„Poftim nenorocire! strigă tâmplarul supărat şi scăr- 
pinându-se la ceafă. Din toate sculele mele şi din toate scu- 
lele ce mi-adusese zäna, nu m'am ales decât cu ciocănaşul 
acesta. Adevărat, este de aur, dar asa de mic, încât cu ba- 
nii ce as putea prinde pe el. abia dacă pot să-mi cumpăr 
scule ca acelea ce am avut până aseară”. 

Eşi, asa dar, în oraş, ca să vândă ciocănașul de aur. 
Tocmai atunci împăratul mergea să se plimbe în trăsură 
deschisă. à 

Impăratul văzu ciocănașul de aur gi îl cumpără, dând 
tâmplarului o pungă plină cu galbeni. Cu banii aceștia 
tâmplarul merse să-și cumpere scule. Insă, tocmai când se 
învoia despre pret cu negustorul, veniră doi oșteni dela 
palat, îl luă pe sus şi îl duseră drept la închisoare, arun- 
cându-l într'un beciu întunecos. 

Ce se întâmplase? S'a întâmplat că ciocanasul de aur 
se prefăcuse în mâinile împăratului într'un ciocănaș de 
fier vechiu. Impäratul își închipui, prin urmare, că fuses’ 
înșelat si de aceea dăduse poruncă să fie închis tâmpla- 
rul şi, în afară de aceasta, să i se ia îndărăt şi punga cu 
galbeni — ceeace oștenii au gi făcut. 

lată-l, aşa dar, pe nenorocitul tâmplar închis, fără un 
bam 51 fără o sculă. Zilele treceau, iar el stătea închis în 
ኮርር181 umed şi întunecos. 

Dar într'o seară se întâmplă din nou, ceeace până a- 
na atunci i se întâmplase de două ori. Iarăşi veni zâna şi 
iarăşi îi aduse un cos plin cu scule de aur. Insă tâmplarul, 
văzându-le, se feri de ele şi se cutremură, ca şi când ar fi 
văzut pe Necuratul. . # 

Dar veniră paznicii închisorii şi îi ziseră: „Dacă ne 


‘dai pentru noi măcar una din sculele acestea şi dacă ne 


mai dai ciocänasul de aur, ca să-l ducem împăratului, să 
ştii că împăratul o să-ţi dea drumul din închisoare. 

— Luati-le toate si faceţi ce vreţi cu ele!’ le răspunse» 
tâmplarul. 

Pagnicii nici m'așteptară să le zică de două ori. Puserä 
mâna pe toate sculele de aur, si le impärfirä între dânşii, 
însă duseră împăratului ciocănaşul de aur, zicandu-i: 
„Tâmplarul vă dăduse din greșeală un ciocănaș de fier, 
în locul acestui ciocänas, care este de aur”. 

Văzând aceasta, împăratul porunci ca tâmplarul să 
fie scos din închisoare şi-i dete îndărăt punga cu galbeni 
ce-i plătise pentru primul ciocänas. Cu banii aceștia tâm- 
plarul isi cumpără scule de fier si de oţel şi de atunci nici 
prin gând nu-i mai trecu să dorească scule de aur. 

MARIN OPREANU 


ASMUL pe care am să vi-l povestesc uzi, copii, 
nu este cu împărați vestiți si Domnife prea fru- 
moase, ci o poveste..., dar mai bine să vi-o spun 
pe rând si o sa’ntelegeti. 

A fost odată de demult, în vremuri foarte 
depărtate, o corabie vestită ce plutea în largul mării. Și 
această corabie era, copii, în stăpânirea unor pirați gro- 
zavi, care semănau jale si prapad pe vasele rătăcite in 
calea lor. Si inraiti în fardelegi erau pirații, şi mii de morţi 
aveau pe suflet. Iară corabia lor era plină de aur gi nesti- 
ntate, prada lor, toate bogăţiile pământului se aflau strån- 
se acolo în pântecele ei, si pe cât de mare le era avutia, 
tot pe atât de nesăturată lăcomia. Şar fi putut cumpăra 
{ari nenumărate cu aurul lor mult... 

Dar iată că Domnul Dumnezeu care pe toate le vede 
şi pentru toate găseşte pedeapsa si răsplata cuvenită, hota 
ri să trimită năpasta asupra lor pentru păcatele şi fărdele- 
gile multe. 

Si pluteau corăbierii cei sortiti de Dumnezeu pedep- 
sei, de săptămâni îndelungate, pe o mare caldă şi liniștită 
ca undelemnul. Şi parcă pieriseră corăbiile din drumul 
lor, căci nici un vas nu le ieşea în cale, şi merindele le e- 
rau pe sfärsite şi apa din butoaie scădea văzând cu ochii. 
Dela o zi la alta le venea tot mai puţin de cap, iar setea 
le era tot mai cumplită. Soarele dogorea, căldura înăbu- 
sitoare le usca gâtul. Marinarii rătăceau inebuniti de se- 
te pe punte, inghiteau aerul, doar şi-ar mai potoli arsura, 
dar aerul era uscat, sărat şi cald. Şi-au încercat atunci să 
bea din apa mării, dar era rea, amară şi sărată şi-au arun- 
cat-o iar. 

Şi-n rătăcirea lor, unii au blestemat 
zeu, iar alţii au strigat: „O, îndurare, 
apă, ci dă-ne, Doamne, ploaie!” 

Dar cerul era albastru, albastru fără pată. Şi tot mai 
mare se făcea zăduful. Cumplită era mânia lui Dumne- 
zea. Acum butoaiele erau goale, o cana doar le rămăsese, 
în care fiecare isi înmuia buza 58-51 amăgească setea. Si-o 
păstrau cu grijă, şi-ar fi făcut chiar moarte căpitanul, de- 
ar fi îndrăznit cumva vreunul să bea măcar o picătură 
mai mult decât i-a fost sortit. 


Si într'o zi, — erau acuma patruzeci de când muriau 
de sete, o pasăre, o rândunică mică în drumul ei spre soa- 
re-răsare, s'a ratatcit şi-a picat de ostenitä ce era pe pyn- 
tea lor. 

S'au strâns cu toţii în jurul trupului ei mic, şi erau 
morţi de foame gi erau nebuni de sete. Si au privit plă- 


atunci pe Dumne- 
vrem-un strop de 


panda victate, cu ciocul larg deschis, ce abia isi mai tra- 
gea duhul. Au ridicat-o încet, cu grijă, i-au dat ei cea din 
urmă fărâmă, hrana lor. 51 apa, apa pentru care ar fi facut 
moarte între ei, au răspândit-o darnic pe trupul osenit, 
10. ciocul mic. 

Şi-a venit din nou in fire rândunica, sa înălţat uşor 
şi-a ciripit către Dumnezeescul tron în semn de prea mă- 
rire. x 

51 Domnul si-a plecat lumina spre ei, si-o lacrima ርር- 
reasca a curs din ochii Dumnezeesti. 

Pe dată în ceruri nori grei s'au strâns, o ploaie in si- 
roaie a binecuvântat pământul. Şi apă, apă multă a curs 
spre 1856105816 guri. 

Și-au înţeles cei făcători de rele minunea si pocaiti si 
indreptati deacum spre bine, au mulţumit lui Dumnezeu. 


SILVIA GRUIA 


MAE STRAveBACET 
DELA‘CONS STAATS (OPERA -PARIS) 
PEDERTORI COMPLETE + 
PENTRU -ARTISTE m 
የ'፣ሑ6ሀ፳| -SPECIALE - PENTRU -COPII- 
-CURSURI SERALE e» 


| BUCURESTI 


MARO. ER ሥር ር SES i ር 


Interesu) propriu ıl orcărui bolnav, care caută să fie vindecat 
de astma, 56213 plămânuʻui si alte boli similare, este să se folo- 
sească de oferta făcută d: către Pahlmann & Co., Berlin 364. 
Müggelstrasse 25 — 25-a şi să ceară o broşură ilustrată, care i se 
va remite complect + ratuit. 

Tinefi seama de anunțul din pagina 2-a- 


is 


Unde Cede 
FLOARE A 


POVESTE 


A să aflați unde creşte floarea bunafafii, citiți 
până la sfârşit povestea de față. 

Un împărat bătrân avea doi fii, care erau 
gemeni: Voinicel şi Vitejel. 

Impăratul tinea la amândoi deopotrivă, de 

2arece amândoi erau buni, ascultători, chipesi la înfăţi- 

sare şi voinici la trup. De aceea, împăratul hotări sa dea 
fiecăruia o jumătate din împărăție şi o jumătate din a- 
vere, 

Insă împăratul acesta avea o piatră nestemată de o 
mărime neobişnuită şi da un pret foarte mare. Să o dea 
lui Voinicel? Să o dea lui Vitejel? Iată ce gând îl frămân- 
ta pe împărat, care mu găsea nici un mijlor, nici o esire, 
mai ales că piatra nu putea fi tăiată si împărţită în două. 

Intr’una din zile, impäratul se plimba pin pădure, 
gândindu-se mereu la diamantul său, fiindcă piatra cea 
nestimată era un diamant. 

Pe când mergea dus pe gânduri, văzu cum o pisică 
sălbatică se luase-dupa o pasăre si cum cra cât p'aci să o 
prindă si să o mănânce. Dar împăratul aruncă üupä pisi- 
că cu un băț, pisica se sperie și fugi, aşa că pasărea scăpă 
dela moarte. 

Si ce să vezi? Pasărea se agezä pe o buturugä în fafa 
împăratului si cât ai clipi din ochi, se prefăcu într'un pi- 
tic, îmbrăcat într'o blană scumpă. Mai înainte ca împăra- 
tul să se poată dumeri de schimbarea aceasta, piticul în- 
cepu să-i vorbească în felul ce urmează: 

„Află, împărate, că şi eu sunt un împărat: sunt împă- 
ratul piticilor din pădurea aceasta. Imi venise însă gândul 
ca, așa, pentru plăcerea mea, să mă schimb într'o pasăre. 
dar fără ajutorul tău, eu aş fi fost acum în burta urâcioa- 
sei pisici sălbatice. Vreau însă să te răsplătesc, nu cu bani. 
fiindcă ştiu că 881 nevoe de bani, ci vreau să te rasplatesc. 
scăpându-te de gândul ce te frământă cu giuvaerul pe cu- 
re mu știi căruia din cei doi fii ai tăi să-l dai ca moştenire. 

„lată ce ai de făcut, împărate, vorbi mai departe piti- 
cul. Vei chema pe Voinicel si pe Vitejel şi vei da giuvac- 
rul aceluia care după trei luni de zile ifi va aduce floarea 
bundtatii. 

—Dar ce floare este aceasta, de care nici n'am auzit 
până astăzi? întrebă împăratul mirat. 

—- Este o floare roşie ca sângele și strălucitoare ca 
soarele, îl lămuri piticul, adäogänd: vei mai spune fiilor 
tăi să plece fiecare în altă parte și fără să fie însoţiţi de 
cineva. Și nu vor veni să se infäliseze înaintea ta, decât 
după ce se încheie trei luni din ziua plecării”. 


= 
— 


de ALI-BABA 


Asa vorbi piticul, apoi intra in pamant, mergaud a- 
colo unde era împărăţia sa. Intors la palat, împăratul che- 
mă pe Voinicel si pe Vitejel gi le spuse să facă intocmai 
aşa cum îl sfătuise piticul. 

Cei doi fraţi plecară călări, fără să fie însoţiţi de alt 
cineva, şi apucară fiecare pe alt drum. Vitejel umblă ce 
lună întreagă, cutreierând câmpii, livezi şi păduri, însă 
fără să dea de vreo floare, care să fie aşa cum spusese pi 
ticul că este „floarea bunätätii”. 

Dar iată că în ziua din urmă a lunii dintâi flăcăul no- 
stru zări ascunsă în iarba dintr’o livede o floare roşie ca 
sângele gi care strălucea ca soarele. „Aceasta trebue să fie 
floarea bunätätii!” strigă el vesel si se repezi să o rupă. 

Insă, iocmai când întinse mâna, auzi un geamăt በር du- 
rere veninid de mai încolo. Vitejel lăsă floarea si a- 
lergă într'acolo. Jos, pe iarbă, văzu o fetiță. Ea era care 
gemea si plângea. 

„Ce-i cu tine, fetiţă mititică? o întrebă Vitejel. ም 

— Am căzut din cireşul acesta, pe cand culegeam ci- 
resi, si mi-am rupt piciorul, răspunse ea. Acum nu mă 
mai pot ridica de jos, părinţii nici nu ştiu unde să mă cau- 
te, asa că sunt osândită să mor aci de foame ori sfasiata 
de fiarele sălbatice, dacă nu vrei să mă scapi. 

Asa dar, fii aşa de bun, cum te arată chipul, ia-ma 
pe calul tău si du-ma la părinţii mei. Dumnezeu te va răs- 
plăti pentru binele ce-mi vei face”. 

Vitejel, induiogat de rugămintea fetiţei. o-luă pe calul 
său şi o duse la casa părinţilor ei, o casă care era departe 
de locul acela. Apoi, se întoarse, ca să rupă floarea buna 
(881. Insă, oricât de mult o căută şi oricât răscoli toată li- 
vedea, m'a fost chip să o găsească. Floarea pierise fără 
urmă. 

Văzând că nu este altceva de făcut, Vitejel porni din 
nou la drum în căutarea unei alte flori a bunătăţii. Si, 
iată că la sfârşitul lumei a doua, zări la marginea unei pă- 
duri o floare la fel cu ceeace găsise în livede. Vitejel sări 
din cal și alergă să o rupă. 

Insă tocmai când întindea mâna, se ivi înaintea sa, 
parcă ar fi eşit din pământ, un mogneag slab, galben la 
fata şi tremurând din tot corpul. Mogneagul acesta 1 se 
rugă, zicându-i: „Flăcăule, am un singur fiu, care este de 
vârsta ta şi care pleacă acum la războiu, ca să-şi apere ta- 
ra. la-mă, te rog, pe calul tau si du-mä până la el, pentru- 
că simt că n'am să mai apuc ziua când se va întoarce. Și 
vreau să-l văd mai înainte de a închide ochii pe vecie”. 

Lui Vitejel i se făcu milă de moşneag. Lăsă deci floa- 
rea bunätäfii, îl sui pe cal şi-l duse la fiul lui care se afla 
departe, tocmai la graniţa ţării. Insă, când se întoarse la 
pădure, floarea bunätäfii pierise fără urmă, asa cum pie- 
rise şi floarea din livede. 

Aşa dar, Vitejel porni din nou la drum. Aproape de 
sfârșitul lunei a treia ajunse într'o vale, unde zări întrun 
tufis o nouă floare a bunătăţii. „Pe aceasta o iau şi mă in- 
torc repede, ca să o duc tatălui meu”, isi zise Vitejel. $i 
sări din cal. " 

Dar tocmai când intindea mâna, ca să o rupă, se ivi 
înaintea sa um băiat, care plângând şi suspinând, îi zise: 
„Mama trage să moară şi sunt singur, cu dânsa. la-mă, te 
rog, pe calul tău şi du-mă până la tata, care este la stâna 
din vârful dealului. Vreau să-l chem să vie numai decât 
acasă”. y 

Lui Vitejel i se făcu milă de băiatul acesta. 1.858 ne 
ruptă si această floare a bunätätii si duse pe băiat la sta- 
na din vârful dealului. Dar când se întoarse de acolo, văzu 
că si această floare pierise. 

Cele trei luni se impliniseră, aga că Vitejel se văzu 


14 


nevoit să ia îndărăt drumul spre casă, fără să fi găsit floa- 
rea bunatatii. 

La intrarea îm curtea palatului, se întâlni cu fratele 
său Voinicel, care se întoarse vesel şi mândru, fiindcă el 
aduce floarea bunätätii. Se infätisarä amoândoi tatălui 
lor impăratul, care grăi zicând: „Voinicel a adus floarea. 
deci lui i se cuvine giuvaerul”. 

Insă, tocmai când vroia să deschidă cutia în care ţinea 
pretiosul giuvaer, iată că se ivi piticul din pădure. 

„Măria Ta, zise piticul, dece nu întrebi mai întâiu pe 
fiii tăi ce au facut şi ce li Sa întâmplat în cele trei luni, cat 
-au fost plecaţi de acasă? 

— Dar Voinicel mi-a adus floarea bunatatii, aşa că lui 
i se cuvine giuvaerul, răspunse împăratul. 

— Giuvaerul se cuvine lui Vitejel şi numai lui Vitejel, 
ii întoarse piticul vorba. De trei ori a găsit floarea bunătă- 
tii şi n'a rupt-o, fiindcă a ascultat de glasul inimii sale 
bune si milostive, 

„Mai află, împărate, că floarea bunătăţii nu creşte pe 
câmp, in livezi sau păduri, ci ea creşte şi înfloreşte nu- 
mai în inimile oamenilor. Floarea bunätätii, zise mai de- 
parte piticul, n’are frunze şi n'are foi, ci este făcută din 
dragoste față de aproapele, din milă şi din fratie. O astfel 
de floare a crescut şi a înflorit în inima lui Vitejel. Deci, 
lui i se cuvine giuvaerul promis”. ; 

Impăratul văzu că piticul are dreptate și dete lui Vi- 
tejel pretiosul giuvaer. 

ALI-BABA 


vontinuare dela povestea din pag. 11-a: 


„APA DE PAR“ 


— Costa optzeci şi unu de lei, spuse el. 

— De asta nu-mi pasă, răspunse ea cu trufie, am bani”. 

Frizerul luă banii, apoi deschise o sticlă şi îi stropi 
pe cap, câteva picături care miroseau a păcură şi a pu- 
cioasă. O ustură şi o arse grozav, dar își stăpâni durerea. 
„Ca să fii frumoasă, poţi suferi puţin”, se gândi ea si ple- 
că mulţumită, în timp ce frizerul închise ușa după ea, cu 
un râs batjocoritor. 

Când se întoarse acasă şi o zăriră soţul ei şi servitorii, 
își împreunară mâinile înspăimântați. Ea însă zise: „Aş- 
teptati”! Se duse în odaia de dormit si se băgă in pat 
ca o bolnavă. Acolo stătu cu răbdare toată ziua şi dormi 
până seara târziu cu convingerea că până în ziua urmă- 
toare îi va trece necazul. Se sculă disdedimineata, căci 
nerăbdarea nu o lăsă să doarmă. Prima mişcare fu aceea 
de a-şi cuprinde capul cu mâinile — ah! era tot atât de 
chel, cum îl lăsase foarfecile frizerului cocoşat. 

„Poate că nu merge aşa repede”, se gândi ea și mai 
stătu în pat încă douăzeci şi patru de ore. Dar 51 în ziua 
următoare era tot așa de cheală ca înainte. Atunci se îm- 
brăcă mânioasă, îşi îmbrobodi capul cu voalul şi pălăria și 
se repezi ca o frutună la frizerul cel cocoşat. 

„Omule, m’ai înşelat! îi strigă ea. 

— Nu-ţi dau voe să-mi vorbești în felul acesta! răs- 
punse el aspru. 

— Apa dumitale de păr e o păcăleală. Părul nu mai 
îmi crește. 

— eg copii sau cel putin un copil? 

u. 

— Apa mea de pär isi face efectul numai la mame. 
Aceasta puteaţi să o ştiţi”. 

Totul fu zadarnic. Pentruca să nu rămână urâtă si 
caraghioasă ca o sperietoare de păsări, trebui să-şi facă 
rost de o perucă şi pentrucă părul nu-i mai crescu nici- 
odată, trebui să poarte peruca până la sfârșitul vieţii sale. 

“Tinerei mame îi merse însă dela acea oră din ce în 
ce mai bine. Avea Întotdeauna de lucru, părăsi în curând 
mansarda și se mută la etajul întâi. Nu fu niciodată ne- 
voitä să taie vârfurile cozilor sale aurii. 181 crescu fiica 
si când aceasta fu de douăzeci de ani, frurnoasä, cuminte şi 
cultă, o mărită cu un tânăr de treabă. Au avut mulţi copii 
şi dacă n'au murit, mai trăesc şi astăzi. 

In romänegt: de TIHAL 


1 


ርኢ) 
እ 


DORINTA 
DE A 
COLABORA 


criem rândurile acestea nu atât pentru micii si 

drägufii nostri cititori, cât mai ales pentru per- 

soanele mai mari, care ne trimit bucăţi în pro- 

ză sau in versuri și tin să colaboreze la revista 

e noastră. Acestor persoane le atragem deosebita 
atenție asupra celor ce urmează: 

„1; „Dimineața Copiilor” nu este o revistă de folklor. 
adică de culegere a productiunilor literaturii populare, tot 
așa cum nu este o publicaţie cu pretenţia de a înlocui căr- 
tile de scoala. 

Dc aceea, pe noi care ne îngrijim de acum aproape de 
zece ani de redactarea revistei, me interesează mai puţin 
origina populară 8 unei poveşti, lucrul principal fiind cu- 
prinsul povestei și forma în care este redată. De asemenea, 
suntem putin dispuşi să publicăm bucăţi al căror loc este 
numai în cărțile de şcoală. 

2) Literatura pentru copii este un gen aparte — şi nu 
tocmai uşor — de literatură. Ca să poţi reuşi în genul a- 
cesta, se cere şi talent, dar se cere şi cultură 51 pregătire. 
lar cultura şi pregătirea se capătă muncind, urmărind şi 
cercetand ceeace s'a scris şi se scrie în. genul acesta în li- 
teratura popoarelor mai înaintate. 

Se înșală aceia care, fără să-şi dea o astfel de ostenea- 
la, isi inchipuese că pot scrie bucăţi reușite, brodând bu- 
cäfi pe subiecte arhi-banalizate: un copil orfan, un copi! 
a cărui mamă este bolnavă si vine un bogätas, care il a- 
jută, un mogneag şi o babă fără copii şi altele la fel. 

3) Din bucăţile ce ni se trimit spre publicare, — re- 
petăm, de către persoane mari -— observăm că autorii lor, 
‘desi vor să colaboreze la revista noastră, socotesc însă de 
prisos să citească revista, pentru a vedea spiritul în care 
este redactată si programul pe care îl urmăreşte. Aşa se 
face că din zece bucăţi ce ni se trimit, abia una dacă poate 
fi publicată. 

Citirea regulată si atentă a revistei este însă o primă 
datorie pentru cei care doresc să colaboreze. 

Rugam stäruitor să se tind seamă de observațiile de 
mai sus. 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


3 


Sus: lecție la o scoala de agricultură. 


Mijloc: In germania există școli in aer liber, 

chiar gi în timpul iernii. Iată pe aceste eleve 

la lecție, învelite în pă uri, pe aceste zile 
friguroase de toamnă. 


Jos: Elevii unei școli interne din străinătate, 
își fac toaleta de dimineaţă. 


mprimată la foto-rotogravură în atelierele „ADEVE SA, 


9158 
gm 
A 


x 
< 


PRETUL 5 LEI 


A < E Ai H Eins 


CA 


CONCURSUL NOSTRU DE JOCURI 


Oferim deslegätorilor acestor jocuri, trei premii in cărţi alese din editura „Adeverul _ 


ŞTIINŢA SI CIMILITURILE 


Chimistul Lavoisier, spunea că „Nimic nu se pierde, nimic nu 
se câștigă, totul se transformă“. Acesta este un mare adevăr 
ştiinţific, însă în cimilituri lucrurile se petrec altfel. 

Iată două pilde : 

1) Rästurnänd un arbore veți obţine nimica. 

2) Amestecati părțile unei cereale și veţi obține „trandafiri“ 
si apoi „nimic“. 


LOGOGRIF-ENIGMA 


Intreg sunt un „arbore“ care, 

Dau frunze mirositoare, 

De taiati coroana, devin si in gust. 
Căpătând înfățișare de „arbust“. 
De urmaţi cu acest tăiat, 

Mă fac foarte, foarte „delicat“. 
Sfarsind acest lucru însă cu milă, 
Arborele se reduce la o „textilă“. 


METAGRAMA 


I) ሴ III) 
m m m m Figura geometrică. BM N m Fără coadă. 
Beem Calif arab MEENE Gust neplăcut 
Na aa Cale ferată BMRB a Linistitä 
8688(885፤5391ክ9፻ጺ EEEE I f 0 8 e. 
Bm mm Doream noroc. NENEN G r a m 
88828 Rege (povesti) mM m m m Lucrai pământul. 
II) Dela I la II Serlitor român. IV) Dela III la IV Sehimbänd iniți- 
ae is obtine un gen cultivat 
ENIGMÄ 


O literă e lucru mare, ፊዴ. 
Fără ea n’ar fi cuvinte. gy 
Totus 6 una fara valoare, 

Cred că o să-ţi aduci aminte. 

Să o ghicesti de-i ti in stare, 

Zic că esti băiat cu minte! 


Dezlegările se pot trimite până peste 15 zile dela apariția acestui număr, pe o simplă carte poștală, împreună 
cu cuponul din pag. 16-a. 


De vorbă cu cititorii 


MARG. P.-Loco. — Din cele trei poezii trimise de d-ta, 
sa publicat poezia. „Un copilaș... un ingeras” la rubrica 
„De ale începătorilor”. Da, ai un talent: promiţător, însă 
ai nevoie de cultură. Poţi trece într'o zi după amiază — 
ore 5-7 — pe la redacţia revistei noastre. 

L. THEOD. T--MAGURELE. — Raspundem la drägufa 
d-tale întrebare, spunändu-fi că se cere muncă prea multă, 
pentru ca revista să poată apare. de două ori pe säptämä- 
mă. In afară de aceasta, trebue să lăsăm cititorilor şi tim- 
pul necesar, 58-81 înveţe lecţiile dela şcoală.. 

Noi publicăm fotografiile celor care au luat premiu la 
sfârșitul anului şcolar. Dacă 81 1981 si d-ta premiu, scrie- 
ne de urgenţă, ca să-ţi publicăm fotografia trimisă. 

C. ROS-RADAUTI. — Dragul meu, de sigur că poţi tri- 
mite povestea. Dacă nu e lungă si este bine scrisă, ţi-o pu- 


blicam. Iti publicăm 81 fotografia, care trebue însoţită de, - 


adeverinţa ‘directiunii şcolare. 

IOR. T. L-Loco. — „Amintiri dela războiu” Dragul 
meu, nu uita că mult iubitul Mare Voevod Mihai sa näs- 
cut câţiva ani după sfârşitul războiului, aşa că poezia ce-i 
închini nu se potrivește cu adevărul. In afară de aceasta, 
nici nu e bine să pomenim mereu de ,,lesuri barbare”, ci 
să căutăm a trăi în pace 81 bună înţelegere cu toată lumea. 
In poezia „Vine Toamna” ai nepotriveli de acord grama- 
tical şi de construcție. De exemplu, nu se spune „norii a 
început să alerge”, ci „au început”. De asemenea, nu se 
spune „se călătoresc cu ele”, ci „călătoresc cu ele”. Nu te 
grăbi să dai poezilor ce faci forma definitivă. 


Anunțăm pe cititorii nostri că am întrerupt organi- 
zarea \obisnuitelor spectacole de Duminică, până la a- 
propiata vacanță a Crăciunului. 

Spectacolele care se dau acum la teatrul Roxy nu sunt 
organizate de revista „Dimineaţa Copiilor”. 

Pentru sărbătorile de Crăciun pregătim două festiva- 
luri artistice, care vor constitui o mare bucurie și ዐ sur- 
priză plăcută pentru toţi cititorii nostri din Capitală. 


pie 
I 


TOAMNÄ 


Mi-a bătut în geam aseară, 
Cu sideful ei din cioc, 

O micuță păsărică, 

Ce plângea după noroc. 


„Dar dece — i-am zis mirată — 
Nu plecași cu ceata 'ntreagä, 
Spre nisipuri încălzite, 

Si-ai rămas pe-aci pribeagă? 


Tu nu vezi că te pändegte ae 
. Iarna hädä si geroasä? 
Si mai poți cădea in ghiare 

Unui corb in zi cetoasä... 

— Știu, răspunse mititica, 

Si de-aceia am rămas, 

Ca să aflu în pieire - 
"Drumul lung fără popas. 
Păsărelul meu, in luptă 

Cu-o pisică hräpäreatä 

A crizut cu ochii 'n sânge 

Inır’o bună dimineață. ____ 


Pentruce s@mi ያያያዘ jalea 
Prin nisipuri încălzite 

Și să 'ncurc la puii-mi sborul 
Prin poenile. ’nflorite? 


Hai! fereastra mi-o deschide, 
Nu vreau frimituri sd’fi cer — 
Cât pisica vânătoare, 

Să 'mpiineascä sfânt mister... 


GALLIA TUDOR 


ANUL 10 19 Noembrie > — Nr. 511 


IMINZATA 4 
COPI LLOR) 


REDACȚIA și ADMINISTRAȚIA 
BUCURESTI. — STRADA CONST. MILLE 
SĂRINDAR), 12. m TELEFON 324/70 


1 AN 200 LEI 
Abonamente : 6 LUNI 100 ን 
IN STRAINATATE DUBLU 


UN NUMĂR 5 LEI 


REPRODUCEREA BUCATILOR 


ESTE STRICT INTERZISĂ 
Director: N. BATZARIA 


Manuscrisele nepublicate nu se inapoiazä 


CINSTE UNUL ለሁ 


N u sunt multi ani de când sa întâmplat ceeace credit. Se înțelege că i-am dat. Insă, ceeace este aproape de 


am să povestesc în rândurile ce urmează. necrezut, e că din ziua aceea Fidel nu mai cumpără pâine 
Căpitanul Stegăreanu, un veteran al răz- dela mine, ci ia dela brutarul din colţ. Nu înţeleg ce l-a 
boiului dela 1877, îşi trăia bätränetele, retras facut să se poarte in felul acesta. 


într'un orășel de provincie. Rămas văduv şi — Ba eu înţeleg foarte bine, îi întoarse vorba căpita- 
fără copii, avea ca tovarăș nedespärfit pe Fidel, un câine nul Stegăreanu. Fidel al meu se ştie dator şi cinstit cum 
pe cât de credincios, pe atâta de inteligent și priceput. este, îi e ruşine să mai dea ochii cu d-ta”. 


Fidel făcea servicii ca un om adevărat. Când, bună- 588 cum i-a trecut lui Fidel ruşinea? Căpitanul Ste- 
oară, bătea cineva în poarta casei, Fidel dădea fuga și gäreanu l-a dus la brutar şi i-a plătit acestuia de fafa cu 
deschidea poarta cu laba. Dacă acela care bătea în poar- e] datoria de 14 lei. 
tă era vreun cunoscut de al căpitanului Stegăreanu, Fidel VINTILA BARTU 
il primea cu semne de bucurie. Daca era cineva pe care ና 
nu-l văzuse până atunci, mârâia gi lătra, dând in felul a- 
cesta stăpânului său de veste. 

Dar Fidel făcea gi altfel de servicii. Asa, în fiecare di- 
mineafä căpitanul Stegäreanu 41 atârna de gât un cogulet, 
iar in cosulef îi punea un ban de douăzeci de lei. 

Fidel mergea mai întâi la vânzătorul de ziare. Acesta 
îi pumea în coșuleţ două ziare, lua polul şi oprindu-si şase _ 
lei, punea restul in cosulet. De acolo Fidel trecea la bru- 
tar, care lua cei 14 lei, restul dela ziare, si pentru suma 
aceasta punea in ር059]ር1 pâine. 

Insă, într'o dimineaţă, căpitanul Stegăreanu, din ne- 
băgare de seamă, îi loc să pună în cosulet douăzeci de lei, 
puse numai șase. Fidel merse mai întâiu la vânzătorul de 
ziare. Acesta luă cei şase lei si puse în cosulet două ziare. 

Acum Fidel, deşi nu mai avea bani în cosulet, merse 
totuși si la brutar. Brutarul, cu toate că văzu că in coșu- 
H nu mai sunt bani, 11 puse, ca de obiceiu, pâine pentru 

lei. 

Trecură câteva zile la mijloc. Intr'o zi, pe când că- 
pitanul Stegăreanu egise prin oraș, fu chemat de brutar, 
care îi zise: 


» titi, domnule căpitan, că îmi sunteți dator cu suma 
de 14 lei? 

"— De când îţi sunt dator? întrebă la rându-i căpita- 
‘nul, adăugând: în fiecare dimineaţă eu di dau lui Fidel 
bani, ca să-mi cumpere ziare 81 pâine. 

— Pe semne însă că într'o zi i-afi dat numai pentru 
ziare, aşa că Fidel a venit la-mine, ca să cumpere pâine pe 


ም DIMINEATA 


COPII 


ROMAN PENTRU COPII 


de ALICE GABRIELESCU 


5) TUDORICA ACROBATUL 


— Păi da, se mândri el, uneori câte zece lei, ba 51 câte 


cinsprezece. 
— Cum? Faci ceva treabă pe la case? 
— Mmda... fac... 


— Spune drept, Tudorică. Ce faci, cum câştigi? 

Sub privirea caldă si poruncitoare a domnisoarei Emi- 
lia, băiatul se ruşină şi-i isbucniră din gat sughifuri şi sus- 
pine. ፡ 

— Eu nu vreau aşa, crede-mă, domnişoară, că nu 
vreau. Dar ce să fa-a-c? hohoti el printre lacrimi. Trebue 
să dau tusei bani ca să-mi plătesc mâncarea-a-a. Ei mă pun 
să cerşe-e-esc, eu nu vrea-a-au. 

Infiorată, domnișoara Emilia îi netezi părul. 

— Taci, Tudorică, taci, lasă că ai să găseşti tu un loc 
şi ai să scapi de asta. Auzi, băiat voinic, cerşetor! 

— Nu găsesc loc cu lea-a-afă... 

— () să căutăm 51 noi. Lasă plânsul. Uite zece lei cât 
trebue să aduci azi si du-te frumusel acasă. Dar care ei te 
pun să cersesti? Nu stai numai cu tusa? 

— Mai este și bădia, fecioru-său, mai al dracului. 

— Taci, nu vorbi așa, că nu-i frumos. Nu cumva bădia 
este ologul de la colțul străzii, care se tot uita adineauri la 
noi? 

Copilul făcu din cap, că da. Victor glumi: 

— El cel putin nu te poate bate, că abia se fine pe cärji. 

— Da-dé, ce-mi mai trage şi el cu cârja. 

— E îngrozitor, zise domnisoara Emilia, depărtându-se 
cu copiii, după ce-şi luase ziua bună de la bietul Tudorică. 
Dacă nu l-om putea ajuta să scape? 

Seara, când ajunseră acasă, Mioara se dădu pe lângă 
domnul Vernescu, rugătoare. 

— Bunicule, am să-ţi spun ceva. 

— Ssss! făcu domnul Vernescu in soapta. Sa trecem 
dincolo si 58 incuiem usa, sa nu በር-8908 nimeni. 

Fetita izbucni in ras. 

— Doamne, bunicule, ce haz ai. Dar nu am să-ţi spun 
cine ştie ce secret. Vreau numai să te ’ntreb: esti dumneata 
foarte, foarte bogat? 

Domnul Vernescu deveni dintr'odată serios şi aproape 
trist. 

— Curioasă întrebare, zise el. Dar, deoarece vrei nu- 
maidecât să știi... nu! nu sunt foarte bogat, nu sunt nici 
măcar bogat fără foarte. 

— Ce rău îmi pare! 

— Iti lipsește ceva? Pentru ce ţi-ar părea bine să fiu 
bogat? 

— Pentru un aeroplan, dragă bunicule. 

Domnul Vernescu încremeni de mirare. 

— A-e-ro-plan! 

Kati, care punea dincolo masa, izbucni și ea: 

፦ Aaa! ()00! Domnișoara vrei sbore cum rândunic! 

— Ba, nu. Mie mi-ar fi frică. Dar știu un bäefel sărac 
care ar vrea să sboare cu aripi de cauciuc la umăr. 

Bunicul începu să râdă. 

— Vasăzică, nu mai e vorba acum de aeroplan, ci nu- 
mai de aripi la umăr. 

— Să-ţi explic eu, bunicule, se amestecă Victor, că Mi- 
oara începe totdeauna de la coadă. 

— Dacă-i vorba că nu-i poveste, zise bunicul, am să în- 
feleg mai bine de la domnisoara Emilia. 

Guvernanta se apropie, bucuroasă de curiozitatea ba- 
iranului. 

— Nu-i poveste, domnule Vernescu. 

Apoi spuse, cu vorba ei potolită şi măsurată, tot ce 


4 


ştiau si nădejdea pe care micul mecanic şi-o pusese în- 
tr'înşii. Bunicul se înduioșă. 

— Bietul copil, ar trebui să-l ajutăm. Dar aripi de-a- 
cele au mai încercat şi alții gi n'au putut sbura. Iar cât de- 
spre un aeroplan nou pentru meșterul Manoil, trebue o 
avere pe care n’o am, şi nicis’o am, n’ag jertfi-o, deoarece 
nu mă pricep şi nu ştiu dacă sistemul lui e bun sau rău. 

— Dar il bate cu cârja, bunicule. 

— Ca să scape Tudorică al vostru de la mătuşa cea 
rea, nu-i trebue numaidecât aripi. Vă făgăduesc că o să-i 
caut un loc cu leafă, cum vrea el, şi o să meargă la ser- 
viciu cu picioarele. Nu-i bine și așa? 

— Te rog, bunicule, să-i găsești un loc. 

— Mai întâi, vreau să vorbesc şi eu cu el. Mâine, când 
o veni pentru cămașă, să-l văd dacă-i băiat de ispravă si 
dacă merită să mă ostenesc. ` 

Insă, a doua zi, pe când îl asteptau pe baetas, iată ca 
intră pe poartă un lungan negricios, binişor îmbrăcat, care 
ceru să vorbească cu domnul Vernescu „pentru Tudorică”. 

Bătrânul îl primi, întrebându-l: 

— Dar de ce n’a venit băiatul să ia singur cămaşa? 

Lunganul se ploconi. 

— N’am venit numai pentru cămașă, boerule. Dati-mi 
voe sa vă explic. Deoarece stimafii dumnevoastra nepoți 
au atata bunavointa pentru bietul meu frate, m’am gandit 
ca si dumnevoastra... 

„Se opri, încurcat de privirea fixă a bătrânului. 

— E fratele dumitale? Mi s'a spus că are numai o mă- 
tusa. 


Nu mai plânge, Beby. 


Cm 


— Locueste la mätusä-sa, dar duce trai rău acolo, dupa 
cum au văzut stimatii dumnevoastra nepoți. Eu sunt ser- 
vitor si boerii nu mă primesc cu el. Ag vrea să scap pe 
bietul meu frate dându-l la o meserie. 

— Păi cine te împiedică? se răsti domnul Vernescu, 

iritat de ploconelile lui prefacute si de „stimatfii” fără rost. 
` — Dati-mi voe, Aici in Bucuresti nu am putut găsi nici 
un loc. Dar am cunoscut eri un mecanic din Cluj care 
pleacă diseară în orașul lui şi vrea să-l ia ca lucrător. Ii 
dă casă, masă, un mare noroc cade peste bietul şi scumpul 
meu Tudorică. Insă, ce credeţi dumnevoasträ, am eu bani 
să-i dau de tren? Am cu ce să-l imbrac mai omeneste că-i 
curg zdrentele, saracutul? N’am, boerule. La inima dumne- 
voastră miloasă, m'am gândit să mă jelui. 

lar se poticni cu vorba, căci domnul Vernescu stramba 
din nas la milogelile lui. Iși adună însă curajul şi încheie: 

— Cinci sute de lei dacă-mi daţi, boerule, vă sărut 
mâna. 

In clipa aceea, se petrecu ceva neobicinuit. Lunganul 
dădu un țipăt şii duse mâna la picior. Domnul Vernescu 
tresări şi privi:sub masă. Motanul, care desigur dăduse târ- 
coale, ca de obicei, pe lângă musafir, nu găsise altceva mai 
bun de făcut decât să-și înfigă ghiarele în pulpa lunga- 
nului. 

— Aoleo! Câţţ... Mars... 

Motanul nu dadea drumul. Infigea cu nadejde. 

— Boerule, vai de mine, tipa omul. O fi turbat. 

— Moţoc, vino ’ncoace, strigă domnul Vernescu. 

Dar nici pe boer nu-l asculta, ca si cum știa el, Moţoc, 
ce are de făcut şi că bine face ce face. 

Văzând că nu-i alt chip, domnul Vernescu luă un bas- 
ton. şi croi pe motan în lungul spinării. Moţoc desprinse a- 
tunci ghiarele, se uită lung, cu niște ochi de om nedreptăţit 
la stăpânu-său, apoi ieşi pe usa pe care-l alunga. 

— Ptiu, al dracului, zise Lunganul, ușurat. lertaţi-mă 
de vorbă proastă, boerule, dar îndrăcită pisică aveţi. Mi-a 
dat sângele, aoleo... 

Bătrânul îi tăie văicăreala, bătând în masă. 

— lată ce am de răspuns. Imi ceri cinci sute de lei. 
vasăzică. Dar dumneata ești pentru mine un om din toată 
lumea. Nu te cunosc si-nu-ti sunt dator nimic. Totuși. 
fiindcă nepoților mei le e mila de Tudorică, dau banii a- 
ceştia cu o condiţie. Intoarce-te peste un ceas cu fratele du- 
mitale, că zici că ţi-e frate, —.cu meşterul din Cluj care 
vrea să-l ia, că zici dumneata că-l ia, şi cu toate actele lor 
în regulă. Facem un contract pentru băiat şi mergem si 
la poliţie să-i puie viza. Ai înţeles? Ap, 

Lunganul se ofari. 

— Dumnevoastră n’avefi încredere in mine? 

— Am, n’am, veniti cu tofii peste un ceas. 

Si-l impinse afara. 

— Dacă nici ăsta nu-i un mincinos şi un șarlatan, isi 
zise bătrânul când rămase singur, apoi mă las să-mi radă... 
sprâncenele. 

Inainte se zicea „să-mi radă barba sau mustatile”, dar 
acum obiceiul nou le rade şi fără să fi pierdut cineva un 
pariu. 

La plecare, Lunganul dădu cu ochii de copii cari se ju- 
cau prin curte, 81 89-81 ascunse destul de repede obrazul. 

— Parcă am mai văzut undeva mutra asta, zise Victor 
oprindu-se din joc. 

— Stai, că-mi aduc aminte şi eu, întări Mioara. 

— Da-da-da, este ologul cel negricios de pe maidan. 

Mioara ridică din umeri. 

— Vrei să zici că seamănă cu ologul. Asta îl vezi ce 
picioare bune are. 

— S'ar putea să fie chiar el, zise guvernanta pe gân- 
duri, 81 intră 18 domnul Vernescu, părându-i-se de nevoe 
să-l puie în cunoștință. 

Domnul Vernescu își plesni palmele una de alta. 

— El trebue să fie, domnişoară Emilia. Un şarlatan şi 
un ከ01. Face pe ologul şi a crezut că-s prost să mă scuture 
de cinci sute de lei. 

Apoi zâmbi: 

— Să ştii că rămân cu sprâncenele întregi. 

Intr'adevăr, cum n'a intrat seara un munte 
tot așa n'a mai venit nici Lunganul cu actele. 

Din toată întâmplarea, cel mai păgubit până acum, si 
-pe nedrept, era bietul Tudorică, rămas tot fără cămașă. 


in casă, 


NENEA INSPECTORUL 


EEE ERTS BE SBA EIS ee CEATA 

După cină, veni un inspector de la poliţie, prieten 
vechiu cu domnul Vernescu. Se întâlneau uneori, când la 
unul, când la altul, si jucau sah pe țigări. Ei n’aveau voe 
dela doctor să fumeze, căci le strica pieptul şi stomacul, 
dar năravul prost luat din tinerețe îi făcea să se bucure 
când câştigul la şah le dădea dreptul la o țigară. 

Când află întâmplarea de peste zi, inspectorul ridi- 
că glasul. 

— Hei, đar nu merge 858! Lasă că-i vin eu de hac 
ologului. n pun eu pe fugă cu cârji cu tot, să-i sfârâe 
tălpile. 

Mioara izbucni într'un râs cristalin. 51 râsul îi era de 
cântăreaţă, în triluri ceva mai repezi ca la cânt. 

— Vaai! Tare as vrea să-l văd pe olog fugind să-i sfa- 
râie tălpile. 

Victor adăugă: 

— Eu 1-85 pune să facă gimnastică cu cârjile. 

— Asta ar fi o petrecere, zise inspectorul. Păi chiar 
pentru mâine, copii. Hei, nu merge aga cu nenea. Să ştiţi 
că vim să vă iau cu automobilul poliției la ora patru. 
ኣርክ? 

— Mai e vorbă? Te așteptăm, nene inspector. 

ሙ Draguti nepotei ai, domnule Vernescu. 

— Dar nu-i păcat să se facă olog? O să-l pedepseas- 
că Dumnezeu, zise cuminte Mioara. 

— Până la Dumnezeu, o să aibe de furcă cu mine. 
Cui îi place să şeadă in loc să mănânce, îi trec prin cap 
toate relele. 

— Dar Tudorică nu vrea să şeadă, nene inspector. 

— Las'că văd eu mâine ce poamă e si Tudorică al 
vostru. ፻1 o fi făcând pe ciungul. ፲፪ vindec eu pe amân- 
doi, lasă. 

— Ii vindecă doctorul. Nenea doctorul de la poli. 
tie, ha, ha, ha. 

— Draguti nepotei ai, domnule Vernescu. 

(Va urma) 


Cine primeste lupta cu mine, 


DIN SCRIITORII ROMANI 


Wr ota 


de ION L. CARAGIALE 


Ion L. Caragiale este cel mai mare, adică cei mai ያ 
lentat scriitor dramatic român. Deşi au trecut aproape 50 
de ani de când Caragiale a scris nemuritoarele sale co- 
medii, totuși ele sunt jucate si astăzi cu tot succesul, pre- 
cum citirea lor formează o deosebită plăcere intelectuală. 

lată, în ordinea în care le-a scris, titlurile comediilor 
lui Caragiale: O noapte furtunoasă, Conu Leonida fata cu 
reacţiunea, O scrisoare pierdută (această comedie este 
cea mai frumoasă) ጆ De ale Carnavalului, iar în anul 
1890 a publicat drama intitulată Năpasta. 

In afară de piese de teatru, Caragiale a scris si nu- 


fost odată un împărat si o împărăteasă sănă- 
1051 şi voinici, dar tot mahniti fiindcă de aproa- 
pe zece ani de cand se luaseră, duceau degeaba 
dorul unui copil macar. 
enind vremea 58 plece imparatul la ፲85- 
boiu departe, cum trebue să se întâmple oricărui împărat 
într'o poveste, după ce şi-a sărutat soția, i-a zis: 

፦ Maria ‘Ta, eu acum plec și numai Cel-de-sus știe 
cand m’oi întoarce. Să te gasesc sănătoasă! Dar să ştii 
că la ’ntoarcere trebue să găsesc şi copil în casă; de unde 
nu, pâine și sare cu mine nu mai mănânci. 

e urmă, a ’ncälecat si a plecat. 

A trecut dela astea o lună... au trecut trei... cinci... a- 
proape nouă — suna a pace — și mici un semn. 

De grijă 51 de supărare, sta biata împărăteasă în odaia 
ei, fără să mai vază pe nimeni decât pe o bătrână credin- 
cioasă, care o crescuse pe ea de mică, de când rămăsese 
fără mamă; sta închisă cu bătrâna, ofta ‘si jelea, că ce o 
să se facă ea când o da ochii de soţul ei. 

Văzând că se prăpădește de atâta inimă rea, i s'a fă- 
cut bătrânei milă şi s'a gândit că i-ar mai risipi gândurile 
negre. Şi așa, într'o zi, pe la scăpătatul soarelui, a luat-o, 
81 amândouă, îmbrăcate ca nişte cocoane de rând, să nu 
le cunoască nimeni, sau dus la plimbare într'o pădure... 

Acolo, umblând ele încet, amândouă duse pe gânduri, 
iată că găsesc o figäncufä tinericä, sdrenfäroasä si lihnită, 
stând jos pe o buturugä îm acea singurătate, cu un danciuc 
aproape gol în braţe; fi dădea fafa; el sugea și ea plân- 
gea. 

— De ce plângi, fetico? a întrebat-o bătrâna. 

— Cum să nu plâng, coconifä?... Nu mai mă fin pi- 


cioarele de nemäncatä.. si pruncul nu vrea să ştie —. 


cere... Si n'am ከበር88 inimă să-mi fac seama singură: să-l 
amor si pe el si să mă omor şi pe mine!... că dă Dumne- 
zeu prunci cui nu-i trebue, la o păcătoasă ca mine, şi la 
cine trebue, nu-i dă! 

— E băiat? 

ሙ Băiat, săru'mâna! 

— De cate luni? 

— La noapte ኻ de zece zile. 

De prisos să ne mai lungim la povestit cu deamănun- 
tul toate... Destul să spunem că, peste un an dela plecare, 
întorcându-se împăratul biruitor dela răsboiu, a găsit a- 
casă mare mulțumire: cocon împărătesc, de trei luni în 
vârstă, dar crescut cât unul de un an.. . Si doica o mân- 
drete ‘de fată oachese, îmbrăcată numa’n mătăsării, ca 
orice doică la cocon împărătesc. Și sa bucurat foarte mult 
împăratul despre toate. 

Sa făcut botez cu paradă mare si sa ’nveselit noro- 
dul întreg, că, firește, soarta i. părăţiilor este legată de a 
împăraţilor — si lauw botezat Florea Voevod. 

Cnestea voimicelul, gi mu mai putea o lume după el, 

ă'n adevăr era o minune de băiat; iar doica, la care mulţi 
se uitau lung, le spunea: 


vele, schițe umoristice si povești. Din poveştile lui, dăm 
mai jos povestea „Florea-Voevod”. 


Caragiale nu se gräbea de loc la scris. Din potrivă, 
scria foarte încet și cu toată băgarea de seamă. Se oprea 
mult asupra fiecărei fraze şi asupra fiecărui cuvânt. Acea- 
stă atenţie şi talentul său extraordinar au făcut ca scrierile 
lui să fie adevărate perle ale literaturii române. 


Caragiale s'a născut în anul 1853 in‘comuna Margi- 
neanca din apropierea Ploestilor si a mnri la Berlin in 
anul 1912. 


— Ia nu vă uitaţi aşa, par'că n’afi mai văzut መ 
să nu mi-l deochiafi. 

Când a ajuns băiatul la vreo şase anișori, impăratul 
a însărcinat pe un curtean de credință să-l învețe mânui- 
rea armelor, călăria, înotatul, jocurile felurite și cânta- 
rea din harfa si din gură, — în sfârșit toate câte trebuesc 
pentru desăvârşirea unui tânăr care va să ’mparateasca. 

Doica, iubind foarte mult pe băiat, îl însoțea mereu 
în ceasurile de 'nvăţătură; și, astfel, învățătorul, care pre- 
1118 si el mult pe scolarul său asa de deștept si cu fru- 
moase apucaturi vitejesti, văzând-o zi cu zi, a ajuns să 0 
placă atâta pe doică, încât a răbdat cât a răbdat, până 
wa mai putut, si a cerut-o în căsătorie; iar dânsa, plăcân— 
du-l asemenea, că era om de seamă şi mândru, 511 vedea 
că ţine şi el mult la băiat, bucuroasă l-a luat. 

51 i-au cununat chiar împăratul şi împărăteasa, dân- 
du-le mare cinste şi daruri scumpe. 

Când a iatrat in biserică mireasa — gătită de mama- 
sa subtsochii nunului — cu flori şi beteală de aur în pă-” 
ru-i negru, cu chipul şi trupul, si cu zâmbetul 81 mersul 
acela, pășind așa ‘de cuminte, nici îndrăzneață, dar nici 
sfioasa — a rămas toată lumea încremenită, nu altceva, 
că'n adevăr era o arătare. 

Mai mulțumit ca oricine de această căsătorie a fost 
tânărul Florea Voevod; el îi iubea mult, şi pe mama doica 
si pe învățătorul lui; avea si de ce: si ei îl iubeau pe 
el destul. 

Când îl vedea aruncându-se pe cal sălbatic prins de 
coamă 'n fuga mare, şi când se’ntorcea cu calul adineauri 
nebun, acu domolit gi plin de spumă, cand îl auzeau pe ur- 
mă cântând din gură si cu harfa de te sfintea — amândoi 
soţii läcrimau 811 luau în braţe 511 sărutau, şi ‘fiemeea 
zicea: 

— Mulţi feciori de 'mpärat or mai fi; da si ca asta al 
nostru, nu mai crez altul!.. s’a isprävit! 

Au träit ei 858 cu totii la Curte, în buna pace, linistifi 
si fericiţi, fiecare cu partea si gandul lui, pân'a împlinit 
ከ Voevod douăzeci si doi de ani — un flăcău ca un 
brad. ብ 

Dar intr’o zi, iată că vine dela palat curteanul, inva- 
tatorul lui, acasă şi zice vesel: 

— Ştii tu um lucru, dragă nevastă? 

— Ştiu, daca mi-ei spune... . 

— S'a hotărât: îl însurăm pe Florea. 

— Pe băiatul nostru?... cum asta? 

— Ei! cum!... iacașa, cum sensoară toți flăcăii. 

— Cine- însoară? 

፦ Ei cine!... împăratul şi împărăteasa... 

— Cu cine? ; 

— Cu fata unui craiu vecin. 

— Asta nu se poate! auzi? coscogea fecior de’mparat 
58 ia o fata de craiu!... Asta nu se poate! 

— De ce nu? 


a p II | 


— Fiindcă trebue să ia fată tot de 'mpărat pe potri- 
va lui... Nu! asta mu se poate, în ruptul capului! 

Şi repede sa gătit și nvăpăiată sa dus la palat să 
dea ochi cu împăratul şi cu ’mparateasa, să-i întrebe: cum 
se poate fără știrea şi-a ei, care l-a crescut pe băiat, să ho- 
tărască dânşii aşa de soarta lui? si, răspicat le-a spus că 
_ Flomică al ei nu poate lua pe oricine, că lui Florică al 
ei îi trebue pe puţin o fată de 'mpărat; de unde nu, nu tre- 
bue, că, slavă Domnului! tânăr e, frumos ር, voinic e, fe- 
cior de 'mpărat mare e! Are vreme să mai aştepte pän’o 
găsi una pe potriva lui. 

Impăratul a zis una, împărăteasa două, doica nouă.. 
au început să se ’ntefeascä femeile la vorbă, si din vorbă 
la 'mpumsäturi si de-acolea, ceartă la toartă. Împărăteasa 
de-atâta tevatură, ca s'o tae scurt, zise: 

— Insfarsit, asa a hotărât politica Mariei Sale impa- 
ratului, așa am hotărât eu — așa trebue sa 
tulă vorbă! 

— Ba nu! ba, da! 

Doica, înfierbântată grozav, a fipat odată, ah! şi a 
lesinat. 

Sari! taţi... O descheiä la sân 81 dä’i cu oţet de tran- 
dafiri. 

Vine si Florea: 

Șimcepe să se vaite ca un copil mic şi să se bată cu 
pummii ’n cap. 

Impäräteasa — leșină şi ea. ` 

Imparatul, strasnic de turburat de toate astea strigă: 

— Eu stric, că m'apuc să vorbesc politică cu niște fe- 
mei nebune! 

Impărăteasa se deşteaptă şi pleacă foarte mahnita de 
asemenea cuvinte. 

Se destepta şi doica; se uită la 'mpăratul si, lovindu- 
se cu pumnul, începe să se bocească fläcäului: 

ሙ Nu ይር poate, maică! nu voiu, maică, moartă tăiată! 
nu te dau, Florică, decât după fată de potriva ta! Sa nu 
mă faci de rușine, Florică mamă, că mă omor! 

*  Florică o mângâie plângând gi zise: ° 

— Nu, mamă, nu! fără voia ta nu fac mimica! 

Impăratul, ţinând şi el foarte mult la doică şi auzind 
şi vorbele băiatului, nu sa îndurat să le strice hatârul, 
si le-a zis: 

— Daca nu vrefi voi, bine. 

S’a facut rasboiu pentru asta; căci craiul vecin, care 
avusese făgăduiala de căsătorie pentru fiică-sa, n'a putut 
suferi o astfel de mesocotire. Răsboiul s'a sfârşit ca toate 


răsboaiele, cu pace. lar peste un an, plimbându-se pe la ' 


Curțile din lume Florea Voevod, însoţit de doica si de în- 
văţătorul lui, s'a dat în dragoste — că era ochios, — ርክ 0 
tânără vestită de frumoasă, fata unui împărat, mai mare 
chiar decât tatăl lui; şi numai-decât, între cele două 
Curți, sa pus la cale căsătoria. $ 

Când s'a făcut-nunta -aceea strălucită cu mari petre- 
ceri în grădinile împărăteşti, toată lumea s’a ’nveselit; dar 
mai mult ca toți doica. 

A privit lung la mire şi mireasă, cum se plimbau prin 
grădină, încet, i-a arătat soțului ei 51, strălucindu-i ochii 
de mulțumire, a zis: 

፦ Asa da, Floric’al mamei! aşa înţeleg 51 eu: Să ia 
fiecare pe potriva lui! 


1. L. Caragiale 


se facă! des- - 


Cititorii noştri, 


fotografi amatori 


Fotografii făcute de citi- 
toareln noastre Zoe şi 
Mariana Firicä dela 


Chişinău. 


FoTo-LUVRU 


Doi prieteni... 


CÂT TINEA 
Cana Frosa 


2) Dela vacä la... purcel 


Desene de GUSTY Text de MOS NAE 
GRAS PERERA SE DELETE EEE 


La străinul cu märjoaga „Ai un cal, dar văd c’aratä „Dar de vrei să-ți dau eu vaca, — Nici un ban, răspunse omul, ' 
Merge Haplea mai încet Cam 518ከ91 şi bătrâior, Alta cum nu mai găsești, Insă târgul să nu stric, 

Şi să nu-i ghicească gândul, Dacă este de vânzare, lar în schimb să-mi dai tu Eu-ti dau calul, tu-mi dai vaca 
li vorbeşte cam siret : N'ai să-l vinzi aşa uşor. Şi nu-ţi cer mai mult nimic.” 


calu- 
Pe deasupra ce-mi plăteşti? 


Se’nvoeste Haplea'ndată, Insă singur când rămâne ‚La Häpl 
፡ ጃ cand eu si Frosa a sa’ ees 
Ba chiar zice'n gândul său: Isi vorbeşte mulțumit: 0 58 የበቃቸው ciate ጾ ከኤ. ታዝ ze proceso ንው 
eg dea calul lui pe vacäl „Ce destept am 1051, mäi nene, Au sä crape Häplestenii Nărăvașul cal, deodată, 
un prost şi nätäräul Ce irumos l-am păcălit! De necaz şi de mânie. Drept în sus s'a ridicat, 
8 


Haplea-l mângăe ș'alintă: Ba să muşte se Am päfit-ol p'urmă-şi zice Nu mai ştie ce să tacă, 
„Fii cuminte, stai trumos!” Ba 559990 cu perry Calul ăsta e turbat, Insă vede că venea 

Insă calul sare’n lături In zadar bietul Haplea Mă omoară, mă dă gata... Un țăran ce de căpăstru 
Şi necheazä furios, Il tot ia cu binisorul, Văd că rău m'am ingelat.” Un măgar îl tot trăgea, 


Cum îl vede, Haplea-i zice: — Bucuros! răspunde omul, Fac deci schimbul, Haplea este Iar acum neavând vr'o treabă 


„Oare vrei să-mi dai măgarul, Insă să se ştie bine, Foarte vesel şi'ncântat. Să mai stea pe la Blegesti, 
Iar în schimb să-ți dau, măi Pentru calu-fi nu vei cere „In sfârşit, 151 zise singur, Haplea 'ncalecă cu gândul 
vere, Nici un ban tu dela mine.” De märjoagä m'am scăpat!” Să se’nloarcä la Häplesti, 


Calul ästa, armäsarul? 


Pes eere ን “አ ~ 
IE ን ፦ 
ue 


Linistit sta mägärusul „Hi, drägufulel” îi zice „Hi, mă! Hi, mă!” Haplea strigă. E degeaba! Urechiatul 
Şi nici mare nu era, Şi uşor îl cam croeste, Dă cu băţul, dă mai tare. Parcă e infepenit, 
Haplea’ntinde doar piciorul Dar măgarul nu se mișcă, „Hai porneşte, mă, odată, Din urechi, din coadă mişcă, 


51 se saltă iute'n sea, Nici un pas nu se urneste. C'am să-ți dau eu de mâncare!” Dar pe loc stă neclintit. 


cdi ” 


Vin copii şi altă lume, „Ptiu, al naibii!” zice'n urmă Dar atunci văzu că vine „Nu vrei tu să-mi dai purcelul, 
Rad cu toţii si fac haz, Si se dă jos ruşinat, Un țăran care purta Eu să-ți dau acest măgar? 
Iar lui Haplea, biet, îi vine „Am păţit-o şi cu ăsta, Un purcel nu tocmai mare — E voinic şi tare sprinten, 
Să turbeze de necaz. Fire-ar ceasul blestemat!” Haplea 'ndată-l întreba: Parc'ar fi un armäsar.” 
In n-rul viitor: „DELA  PURCEL... LA UN COCOSEL”. (Va urma) 
9 


EBY a primit 100 de lei de la buna sa mama 
care i-a spus: 

— Acesti bani, te vei duce sa’i 181 bacanu- 
lui din colt pentru targuelele pe care le-am fa- 
cut la el. Fii cuminte si vezi să nu'i pierzi pe 


drum. 

Beby luă banii şi plecă la drum întocmai așa cum a 
fost povatuit de către mäicufa sa, numai că banii tot 1-8 
pierdut, şi cuminte tot n'a putut să fie. Când văzu băiatul 
că nu mai este chip să scoată banii de nicăieri, intra la 

grijă. 

— Tare sunt curios să văd cum am să 
curcătura asta, îşi zicea el singur. Dar 
o idee de care Beby se simţi salvat. 

Cum îl zări pe (Codriţă, unul dintre cei mai buni prie- 
teni ai lui Beby, îi esi [80105 înainte spunându-i: 

— Ştii, prietene, că vam lăsat pe jos pe toţi din banda 
noastră? 

— Cu ce ocazie? întrebă Codrita. 

— Cu ocazia că eu am devenit un inventator. Am ፲በ- 
ventat un telefon, răspunse Beby. 

Dar Codrifä nu se prea sinchisi mult de snoavele pric- 
tenului său pe care îl cunoștea prea bine. 

— Nu cumva nu mă crezi? întrebă Beby cam intrigat. 

— Poftim să-ţi dovedesc şi ai să te convingi, reluă el, 
fără 58-81 piardă curajul. Fără să mai treacă multă vreme 
Beby dădu lui Codritä un căpătii de sfoară, pe care Beby 
îl prinse şi el de o parte fugind așa câţiva paşi dându-se 
după colţul unei case. De acolo Beby începu să vorbească 
la telefon. 

— Alo! Alo!! începu Beby. 

— Alo! răspunse Codrifä, cine vorbește acolo? 

— Alo! aici Beby, răspunse acesta. 

Asa-i că se aude ce vorbesc? Aşa-i că e bună invenția 
mea? Apoi continuând repede Beby mai adauga: 

— Te rog împrumută-mă cu 100 de lei că am mare 
nevoe de bani. 


ies din toată în- 
deodată îi veni 


10 


— Alo! răspunse Codrifä care pricepuse intenţia prie- 
tenului său de la tot începutul. 

— Alo! Aici Codrita, acolo Beby? 

— Da, aicea Beby, răspunse inventatorul mândru și 
bucuros. 

— ፻፲ bine, dragă Beby, continuă Codriţă. Află că aici 
nu se aude nimic şi deci telefonul inventat de tine nu poa- 
te fi bun. ። i 

Terminând conversatia telefonică, Beby se văzu sin- 
gur în stradă, gândindu-se la o invenție mai reușită şi cu 
mai mult noroc decât cea dintâi. 

-ALEXANDRU BILCIURESCU 


Ghicitori si intrebari cu pacaleli 


Mă porţi in spate pe afară, 
Dar nu simţi că sunt povară, 
Tu știi doar că port în mine 
Inväfätura ta spre bine. 


Neagră sunt la’nfafisare, 
Insă ceiace-i de mirare, 

E că atunci când mă albesti, 
Inveti si mult te foloseşti. 


= 
፦፦-. 


1911, ce-i in mine, n'ai habar, 
Te uiţi ca pisica’n calendar, 
De aceea, nu prea mă iubesti, 
Insă, dacă te sileşti 
Nu vei avea nici odată 
Prietenă mai devotată. 
Stie-tot 


Deslegarile se vor publica in n-rul viitor. 


ARDIHINERTA 


CART NU CPESTE 


POVESTIRE ITALIANA PENTRU CITITORII MAI MICUTI 


N vârful unui deal a fost odată um sat. Un sat cu 

o sută de case și o sută de oameni, fiindcă în sa- 

tul acela pentru fiecare om era câte o casă. Și 

să vedeţi ce fel de case. Pentru copiii mici erau 

niște căsuțe mititele, iar pentru oamenii mari 
erau şi casele mari. Dar încă un lucru, de care nu ne pu- 
tem mira în deajuns. 

Când începeau copiii să crească, în acelaș timp creş- 
teau şi casele, de sigur, mult mai Malte decât dânșii. 

Mica Lizeta, care n'avea decât şase anisori, locuia in- 
tro căsuţă mititică, cu uşile joase, cu ferestre micute, cu 
un patuc mititel si cu scăunaşe ca pentru păpuși. Insă, şi 
mai mică decât casa ei era căscioara îm care locuia fratio- 
rul ei Titel, baetas drăgălaș în vârstă de patru anisori. 

Din potrivă, Ștefan şi Șerban, unchii celor doi copii, 10- 
paine în două case mari, cu porţile înalte, cu ferestrele 

rgi. 

Intr'o zi Lizeta şi cu fratiorul ei Titel se jucau în live- 
dea dela marginea satului. Si iată că veni un cocosel miti- 
tel si le zise: „Primifi-mä si pe mime să mă joc cu voi. 

፦ Fugi încolo şi du-te să te joci cu gäinile! fi strigă 
Lizeta. Dacă nu te duci, îi mai zise ea, să ştii că am să-ți 
rup coada!” 

Cocoșelul plecă în jos capul si se depärtä. Se opri însă 
la marginea livedei și se întoarse spre Lizeta, care se luase 
după dânsul. Si ce să vadă Lizeta? Cocoşelul creștin, cre- 
ștea mereu. In mai putin de două minute, se făcuse de ze- 
ce ori mai mare de cum fusese până atunci. 

Lizeta încremeni locului de spaimă. Dar cocoșul — 
pentrucă acum nu mai era un cocogel — îi vorbi Lizetei, 
zicändu-i: „Fiindcă nu m'ai primit în joc si ai vrut să-mi 
rupi coada, te blestem ca. să nu mai cresti, ci să rămâi aşa 
cum esti acum. Toţi ceilalți copii vor creşte şi cu ei, vor 
crește si casele lor. Numai tu si căsuţa ta ie rămâne aşa 
cum sunteţi”. 

Au trecut a= la 
sese CE 


mijloc şi s'a întâmplat aşa cum spu- 
eră toți copiii și crescuseră si casele 


11 


lor. Titel, fratiorul Lizetei, crescuse si se facuse un flacau 
înalt si voinic, iar căsuţa sa ajunsese mare cât un palat. 

Numai sărmana Lizeta rămăsese atâta câtă era în ziua 
în care fusese blestemată de cocoşel. Bine înţeles, nici 
căsuţa ei nu crescuse. 

Din pricina că rămăsese o pitică, Lizeta plângea şi 
ziua 81 noaptea. Şi cu cât plângea mai mult, cu atâta se 
făcea mai urâtă, fiindcă se ştie că se fac urâţi copiii, care 
au obiceiul să plângă mereu. 


Ca să o facă să-și mai uite durerea si necazul, un- 
chiul ei Şerban i-a cumpărat un automobil. Era un au- 
tomobil mic, mititel, ca si 132618. Lizeta se plimba toată 
ziua cu automobilul, ceeace o făcea să mai uite că rămă- 
sese o pitică. 


Dar äntr’una din «ባዬ pe cand se intorcea dintr’o es- 
cursiune, Lizeta văzu că doi tâlhari, înarmaţi cu cuțite 
şi pistoale, intrau in casa fratiorului ei Titel. 

„Tâlharii merg să omoare pe iubitul meu frätior!” 
strigă ea sărind din automobil, dete fuga în casa lui Titel. 
Insă unul din tâlhari o îmbrânci şi Lizeta merse jos pe 
scară de-a rostogolu. Apoi tälharii legară pe Titel și-l 
luară cu dânşii. 

Lizeta se ridică de jos cu vânătăi pe trup și cucuie pe 
frunte. Cu toate acestea, inghifindu-gi durerea gi făcân- 
du-și curaj, se urcă în automobil si se luă după tälharii, 
care duceau cine ştie unde pe fräfiorul ei Titel. li ajun- 
se totmai la intrarea intr’o pădure. Opri automobilul și 
luându-și vânt, putu să sară până la capul unuia din cei 
doi tâlhari, pe care îl mușcă de nas. 

De durere, tâlharul dete un țipăt si se rostogoli 
pământ. 

Mica, dar curajoasa Lizeta făcu la fel şi celui de 
al doilea talhar, care, de asemenea, se präbusi de durere, 
După aceea, desfăcu frânghia cu care era legat fratiorul 
ei Titel si amândoi luară îndărăt drumul spre casă... 

Insă, nu era chip să meargă amândoi în automobilul 
Lizetei, fiindcă automobilul acesta era mic de tot. Ce făcu 
atunci Titel, care, precum am spus, era un flăcău înalt gi 
voinic? Lua îmtr'o mână automobilul, iar în mâna cealaltă 
pe Lizeta. 

Dar când ajunseră la intrarea în sat, ce le-a fost dat 
să vadă? 

Casuta Lizetei crescuse, prefăcându-se într'o casă a- 
proape tot aşa de mare ca a lui Titel. In balconul acestei 
case era cocoșul, care blestemase pe Lizeta să nu crească. 
51 cocoşul, după ce cântă de trei ori, îi zise Lizetei: 

„Aceasta e casa ta cea nouă. Când ai fost rea gi te-ai 
purtat rău cu mine, te-am blestemat. Acum când -ai fost 
bună si curajoasă, am vrut să te räsplätesc, dändu-ti ima- 
poi ceeace iti luasem”. 

De bucurie, Lizeta începu să bată din palme și să 


la 


- cânte. Insă, fiindcă se mișca si se sbătea prea tare, coco- 
. şelul zise lui Titel: „Pune-o jos, ca să poată cânta si sări 
- in voe”. 


Dar îndată ce atinse pământul, Lizeta simţi cum crește. 
li creșteau picioarele, îi creșteau brațele si îi creștea tot 
corpul. Până să numeri până la trei, Lizeta crescu mare, 
făcâmdu-se fata cea mai voinică şi mai frumoasă din satul 
cu o sută de case şi o sută de oameni. è 


MARIA SOREL 


um te mai simţi, mămico?” întrebă Ionel, umi- 
cul fiu al unei văduve sărace si bolnavă, care 
privea tristă la razele palide ale unui soare 
blând de toamnă. Vreau să ştiu, dacă trebue să 
instiintez doctorul, când mă intore dela şcoală. 
Tot mă duc eu pe la domnul Secăreanu să-mi dea ghetele 
pe care mi le-a făgăduit acum. două zile, Stii că stă peste 
drum de dumnealui. 

— Astăzi nu, lonică mamă. Mă simt ceva mai binisor 
51 cred că mu voiu avea nevoe nici de doctoriile pe care 
mi le-a spus să le iau în caz că mi-e mai rău. 

— Bine, mämico... Săru' mana!” Si Ionel pornește mai 
bucuros spre şcoală, urmărit de privirea atrăgătoare a 
mamei sale, privire care-l intovärägeste până dispare in 
larma străzii. 

După ce-a eşit dela școală, Ionel sa abătut din drum 
spre domnul Secăreanu. In fata casei d-sale, o grădiniță 
de flori îi atrage atenţia micului elev. O ştia el, nu-i vor- 
bă, dar de data aceasta ceva neobişnuit îi isbea privirea: 
erau câţiva tradafiri infloriti, care isi räsfätau culoarea a- 
prinsă în nişte ghiveciuri mari, făcute par'că intr’adins. 

„Doamne, ce frumoși sunt!... isbucni copilul plin de 
admiraţie. De ce n'aveam şi noi barem unul... Da’ ce-ar 
fi dacă... dacă aș rupe unul si 1-85 duce mamei?... Dom- 
nul Secäreanu are atâţia. Uite pe ăla din margine... N’ar 
fi nimic. 11 ascund în ghiosdan”. 

Odată incoltit gândul acesta de a rupe trandafirul, cu 
greu putea sa i se mai împotrivească. Inchipuindu-si câtă 
bucurie va produce mamei sale, când îl va vedea, copilul 
nu mai stă o clipă la îndoială. Deschide portita binişor, ca 
să nu facă sgomot si după ce se încredinţează că nu-l obser- 
vă nimeni, rupe trandafirul şi-l ascunde cu grijă în ghioz- 
dan, apoi ese închizând-o cu aceeaşi grijă, dar mai repede 
51 mai înfrigurat de teamă. 

După ce sună și e poftit de o servitoare înlăuntru, 
domnul Secăreanu îi dă un pachet cu ghetele făgăduite. 
Copilul ia pachetul şi nu ştie cum să mulțumească, 858 e 
de încurcat în fata acestui om despre a cărui bunătate s'a 
dus vestea. 

„Ei iti plac trandafirii mei? -— îl întreabă Secäreanu 
când coboară scara spre a-l petrece după obiceiu. 

፦ Da, domnule Secäreanu..., răspunde copilul infrico- 
gat de asemenea întrebare care i se pare pusă intr’adins. 

— Ştii ce? urmă Secăreanu. Dacă vrei, poţi lua si tu 
unul. Nu prea sunt multi, dar n'are nici-o importanţă unul 
mai puţin”. 

Copilul şovăe, roseste şi nici nu cutează să intre în 
grădiniță. Inima 1 se sbate în piept ca o păsărică prinsă 
în 181... 

„Dacă nu indraznesti, am să [1-1 dau eu”. 51 Secăreanu 
intră în grădiniţă, căutând din ochi unul mai deschis. Când 
se hotărăşte în sfârşit să rupă pe cel care i se pare mai ni- 
merit, se opreşte locului şi strigă poruncitor: 

— „Mario!... 

— Da, conagule! răspunde servitoarea alergând intr’- 
un suflet la auzul stapanului, 


12 


— Cine-a rupt un trandafir de-aici? Tu trebue sa stii!... 

— Zau, conaşule, să mă träzneascä Dumnezeu dacă 
ştiu !.. zice biata fată tremurând de spaimă. 

— Nu ştii? Bine. Vom vedea noi! o ameninţă stăpânul 
fulgerător din ochi, apoi se întoarce binevoitor spre copil, 
intinzändu-i trandafirul: Tine, puiule, si nu fi îngrijorat de 
dumneaei. Am să descurce eu lucrurile... Dar ce-ai... se mira 
el, observändu-i paliditatea feţei si privirile rătăcite. Par’cä 
nu ţi-e tocmai bine. 

— Domnule Secäreanu... îndrăzni copilul să spună cu 
glasul sugrumat, eu l-am rupt... Voiam să-l duc mamei... 
lertati-ma”... 

Secăreanu rămâne uimit si nu pricepe nimic, iar ser- 
vitoarea își revine din spaima care-o pironise locului cu 
câteva clipe mai înainte. 

„Adevărat?!!! Unde-i?... 

— In ghiozdan!” răspunde copilul întinzându-i-l. 

Neräbdätor, Secäreanu deschide ghiozdanul si dă ርክ 
ochii de trandafir. 11 ia şi-l priveşte mulțumit, apoi s’a- 
propie de copil, abia stapanindu-si lacrimile şi-l sărută e- 
motionat pe frunte. 

„N'ai făcut rău, micuțul meu. Uite, pentru purtarea 
ta frumoasă, am să-ți mai dau unul”. 


. . . . . . 


Ionel, plin de fericire, par'că sboară spre casa, unde-l 
așteaptă mămica sa. Doamne, cât de bucuroasă are să fie 
când îi va spune ce bun a fost cu dânsul domnul Secărea- 
nul.... 


D. NICOLESCU-OLT 


Be ais 


7 
A, 


copii întrun orfelinat din străinătate 


Un grup de 


DIN C LOPOTNITA 


VECHE LEGENDA POPULARA 


mtr’o vale retrasă din judeţul Neamţu se găsea 
mai de mult o mânăstire închinată „Celor 40 
de mucenici”. Din mânăstirea aceasta astăzi 
n'au rămas decât grămezi de pietre. De aseme- 
nea, grămezi mai mici de pietre se văd în ju- 
mânăstirei. Sunt ruinele dela casele oamenilor din 
muna, care, după numele mânăstirei, se numea „Cei 

J de mucenici”. 

Insă, a mai rămas ceva. Acolo unde se vede că a fost 
clopotniţa mânăstirei, stă şi astăzi un arbore. E un dud, 
care, de bătrân ce este, abia dacă mai da câteva frunze 
în timpul primăverii. 

Despre dudul acesta se poveştește o legendă, pe care 
am auzit-o dela un ţăran bătrân de prin partea locului. 
O povestesc şi eu aicea, aşa cum mi-a rămas in minte. 

_ Ci-că acum mai multe sute de ani, într'o căsuţă din 
apropierea mânăstirei trăia tânărul Neagu şi cu mamă-sa, 
care era văduvă. Trăiau dim ceeace le putea da grădina 
din jurul casutei lor. Insă grădina era mică, iar pământul 
nu tocmai roditor. Asa că Neagu si mamă-sa abia aveau 
cu ce să-şi tind zilele. Ba nu puţine ori se culcau seara 
flămânzi. 

Intro seară de Sâmbătă, Neagu se întoarse acasă, a- 
ducând pe brațe un mare buchet de flori roşii. Le cule- 
sese pe o coastă de munte şi le adusese, ca să împodobeas- 
că cu ele icoana Sfintei Duminici. 

56 înoptase mai de mult. Neagu 51 mamă-sa se pre- 
găteau să se culce, când auziră bătăi în poarta casei. 

„Oare cine să fie la ora aceasta?” se intrebara ei mirati. 
Dar crezând că este vreun drumet rătăcit, Neagu alerga 
să deschidă. Deschise şi ce-i fu dat să vadă? In pragul 
porţii stătea o fecioară ‘de o nespusă frumuseţe. Avea pă- 
rul ca de aur, ochii albaștri, trupul svelt 51 chipul zâmbi- 
tor. lar în jurul capului se părea că poartă o cunună 
făcută din razele soarelui. 

„Bucurosi de oaspeţi?” întrebă fecioara cu un glas 
ce părea un cântec de îngeri. Si intră în casă, fără să 
mai aștepte vreun răspuns, de oarece Neagu și mamă-sa 
erau atât de uimiti, în cât le pierise graiul. 

Zâmbind si pasind asa de ușor, încât credeai că nici 
‘n’atinge pământul, fecioara aceasta merse drept la buche- 
tul de flori roşii, aduse în seara aceea de Neagu, făcu la 
1916818 o cunună, și-o trecu pe cap, apoi vorbi zicând: 
„Mulţumesc că v’ati gândit la mine. lată acum si răsplata 
mea”. Zicând aceasta, puse pe masă o pungulifä de mă- 
tase si esi pe use, mai înainte ca Neagu și mamă-sa să fi- 
putut spune măcar o vorbă. 

A trebuit să treacă mai multe minute, ca să-și vie în 
fire şi să poată vorbi. 

„Cine să fi fost fata ori femeia aceasta? întrebă Nea- 
gu pe mamă-sa. De ce ne-a luat florile 51 ce ne-a lăsat în 
pungulita de pe masă? 

— Trebue să fi fost sfânta Duminică, răspunse mamă- 
sa, făcându-şi semnul crucii. Si trebue ca in pungulita să 
fie vreun dar prețios”. 

Desfăcură pungulita si văzură că înlăuntrul erau 
vienmi de mătase, de sigur, viermi care încă nu cnescur 
seră. 

„Da, zise Neagu, darul lăsat de Sfântă e în adevăr 
foarte preţios. 11 vom îngriji, îi vom crește 81 vom scoate 
din ei multă mătase, pe care o vom vinde la oraș. Bi- 
necuvântată să fie sfânta Duminică! — Amin!” îi întări 
mamă-sa vorba, făcându-și din mou semnul crucii. 

Se apucară, așa dar, să îngrijească și să crească vier- 
mii de mătase. Insă, pe măsură ce creșteau, viermii se fă- 
ceau tot mai lacomi şi aveau nevoe de tot mai multă mân- 
care. lar mâncarea lor — singura lor mâncare — era, 


sh 


de MARIN OPREANU 


asa cum este si în zilele noastre, frunzele de dud. 

Dar Neagu şi mamă-sa n’aveau in grădină decât un 
singur dud. In câteva zile, frunzele acestui dud fură mân- 
cate până la cea din urmă. 

Văzând aceasta, Neagu porni în căutarea de frunze 
de dud. Goli cei câţiva duzi ርር răsăriseră pe marginea de 
drum, asa că nu erau ai cuiva. Insă viermii de mătase a- 
veau nevoe de mâncare, de tot mai multă mâncare. 

Această nevoe îl făcu pe Neagu să intre pe furiş în 
grădinile şi livezile altora si să rupă frunze de dud. Asa 
se face că într'una din scri fu prins de boerul, care stă- 


pânea mari de întinderi de pământ, şi osândit să stea în- 


13 


chis două luni de zile în clopotniţa mânăstirei. 

Aproape de vârful clopotniței era un fel de odäitä si 
acolo erau închiși taţi cei osândiţi pentru o vină oarecare. 

Se lăsă noaptea, o noapte întunecoasă fără lună si 
fără stele. Neagu plângea in închisoarea sa, mai ales când 
se gândea că, rămași fără mâncare, toţi viermii de mă- 
tase au să moară. p 

Dar iată că pe neașteptate, odaita in care era închis 
se lumină ብር o lumină mai puternică decât lumina soare- 
lui 51 în aceiaşi clipă, înaintea lui Neagu se ivi Sfânta 
Duminică. Sfânta tinea într'o mână un pumn de pământ, 
iar în mana cealaltă un bob mărunt. ; 

„Asterne pământul acesta pe jos si pune în mijlocul 
lui bobul ce ti-anf adus, iar la fiecare miez de noapte. 
aruncă mamei tale frunzele ce vei vedea că răsar”. 

Atâta spuse Sfânta Duminică, apoi pieri, odată cu ea 
pierind si lumina din odäitä. Rămas iarăși singur, Neagu 
asternu pe jos pământul si puse în mijloc bobul mărunt. 
Și ce să vezi, dragul meu? 

Cât ai clipi din ochi, din bobul acela răsări un copă- 
cel. Era un dud si creștea, creștea văzând cu ochii. Până 
la miezul nopţii, se acoperi de frunze mari 51 fragede. 
Neagu rupse frunzele acestea si le aruncă mamei sale, 
care aştepta jos. 

Așa făcu el în toate nopţile, două luni la rând. Acum 
Neagu fu scos din închisoare. In vremea aceasta însă casa 
i se umplu de gogosi de mătase. Mătasea, lucrată de mama 
lui Neagu, fu vândută la oraș pe un pret foarte bun. 

Au trecut multe suta de ani dela întâmplarea de mai 
sus. Cu toate acestea, trăeşte încă dudul ce a răsărit intr’o 
moapte în vârful clopotniţei dela mânăstirea „Cei 40 de 
mucenici”. 


MEDIA 


DDOFESÖRL yy | 


ሙሎ 


+ 


DE ፈ /ሥ/>/፣/መሪ/--ዱ ` 


rinfisorul Stejar rămăsese orfan de tată şi de 
mamă încă dela vârsta de cinci ani. Asa dar, 
Zeprintisorul Stejar trăia singur, singurel în pa- 
latul său, care nu era un palat, 858 cum sunt de 
abiceiu palatele de prinți si împărați 

In adevăr, palatul printisorului Stejar nu era clădit pe 
እ የ ci plutea în văzduh, înfășurat întrun nour, care 
ăcea ca oamenii să nu-l poată vedea. Din când în când, 
prinfisorul zicea: „Palate, coboarä-te!” Şi palatul se lăsa 
jos pe pământ în vreo poiană dela marginea vreunei pă- 
duri sau la marginea vreunei ape. 

Insă, si pe pământ rămânea tot infäsurat în nour 859 
că nici aici oamenii nu puteau să-l vadă. Cand printisorul 
Stejar se satura de stat pe pământ, zicea: „Palate, suie-te!” 
Si palatul se ridica din mou în văzduh. 

Toate bune, numai că printisorului Stejar nu era cine 
să-i dea învăţătură de carte şi lecţii de bună creştere. De 
aceea, lăsat de capul lui, printisorul Stejar — de altfel, 
voinic si chipeș — nu știa aproape nimic, precum nu ştia 
cum trebue să te porţi bine şi- frumos. 

_ Dar când împlini vârsta de cincisprezece ani, igi zise 
singur: „Va trebui să-mi caut profesori, care să mă înveţe 
carte şi să-mi dea lecţii de creştere mai bună, fäcändu-mä 
să mă îndrept și să mă vindec de multele mele defecte”. 
După aceea, adăugă numai decât: „Palate, coboară-te!” 

Palatul se cobori într'o poiană de la mârginea unei pă- 
duri. Prinfisorul Stejar eşi din palat, voind să mai cercete- 
ze împrejurimile. aoe 

Când să intre in pădure, văzu ivindu-se înaintea sa 
doi oameni, care nu semănau de loc între dânşii. Unul era 
foarte înalt, foarte slab si deşirat. Al doilea, din potrivă, 


era scurt, îndesat, gras şi rotund, de credeai că este un bu-. 


toiu. Aveau însă si unul şi celălalt câte o barbă lungă si 
ascuţită la vârf. 

„De unde aţi mai răsărit şi voi?” îi întrebă printiso- 
rul, izbucnind la vederea lor într'un hohot de râs. 51 nici 
una, nici două, îi apucă pe amândoi de barbă si ținându-se 
cu mâinile de barbile lor, se porni să facă tumbe. 

„Nerusinatule şi obraznicule! strigară cei doi oameni, 

rora-le venise să leşine de durere. Trebue să fii băiatul 
-ga grăjdar, ca sa te-porfi aga cu noi,-profesori ves- 
tifi”. 

-La auzul cuvântului „profesori”, prinfisorul Stejar le 
lăsă bărbile in pace, ba chiar le ceru iertare şi le zise: ,,A- 
flafi mai întâiu că eu nu sunt băiat de grăjdar, ci sunt un 


14_ 


de VASILESTAÄNOIU 


print bogat si puternic: sunt prințul Stejar. Mai aflaţi că 
am nevoe de profesori, ca să mă înveţe carte, dar mai & 
les buna creștere: De aceea, veniţi cu mine la palatul meu 
şi fiţi profesorii mei. La sfârşitul fiecărei zile am să vă dau 


pentru osteneala voastră câte o pungă plină cu galbeni. ) 


Insă, [11 să-mi spuneţi pe fata toate defectele ce am, ca să 
mă vindec de ele”. 

Se înţelege că cei doi „profesori” se gräbirä să pri- 
mească o astfel de slujbă. Să câștige îm fiecare zi câte o 
pungă plină cu galbeni, ca să nu facă aproape nimic, pre- 
cum vom vedea numai decât. 

Merser la palat, iar la intrarea în grădină printisorul 
Stejar sări peste niște flori frumoase, călcându-le 81 stri- 
vindu-le. 

„Oare am făcut bine? întrebă el pe cei doi profesori. 
Si mu e un defect să calc 51 să strivesc florile? 

— Ai făcut foarte bine, se grăbiră să răspundă pro- 
fesorii. Este o mare cinste pentru flori să fie călcate gi 
strivite de picioarele Inältimei Tale. 

— Dar am făcut bine şi când vam tras de bărbi? 

— A fost o glumă de băiat deștept”, îi întoarseră ei 
vorba. - 

Și tot ce făcea prinţul, ei ziceau că face foarte bine şi 
că n’are nici un defect. Dacă, bunăoară, printisorul Stejar 
prindea o pasăre şi 41 sucea gâtul, profesorii îl lăudau pen- 
tru îndemânarea sa şi ziceau că a făcut foarte bine. Dacă 
chinuia o pisică, ei, deasemenea, strigau într'un glas: „Ce 
deştept e prinţul nostru şi ce tânăr fără defect!” 

lată cam in ce fel cei doi profesori căutau să-i dea 
lecţii de bună creştere şi să-l vindece de multele lui defec- 
te si păcate. Asa că prinfisorul Stejar, în loc să se îndrep- 
te, se făcea din zi în zi mai rău, însă tot fiind încredinţat 


„că n’are nici un defect si că tot ce face, este bine făcut. 


In schimb, cei doi profesori, adică, cei doi lingușitori 
se alegeau la sfârșitul fiecărei zile cu câte o pungă cu 
galbeni. In scurtă vreme, ajunseră oameni foarte bogați 
si ‘isi clădiră case ca niște palate. 

Intr'una din-zile; pe când prințișorul Stejar se plimba 
la marginea unui eleşteu, văzu că din apăa sărit un 
broscoiu mare și verde. Prinfisorul se repezi la broscoiu, il 
prinse şi începu să-l strângă şi să-l chinuiască. 

„Dece ești aşa de rău crescut şi mă chinuesti fără vreo 
pricină? îl întrebă broscoiul văetându-se. 

— Eu sunt rău crescut?! răspunse prinfisorul mirat 
si tare mäniat. 

Dar profesorii mei imi spun toata ziua ር8 sunt cel mai 
bine crescut si ር8 n’am aici un defect. 

— Profesorii tăi te mint, fiindcă sunt niște lingusitori 
de-rând, îi întoarse broscoiul vorba. Te laudă, când esti de 
fata, şi te vorbesc de rău când sunt singuri. Și dacă mă ici 
cu tine la palat şi mă fii numai o zi, am să-ţi deschid ochii, 
ca să vezi pe ce mâini de oameni ai încăput”. 

Prinfisorul Stejar se învoi şi duse la palat pe broscoiu, 
ținându-l ascuns sub pulpana hainei, ca să nu-l vadă pro- 
fesorii săi. 

In timpul mesei, prinfisorul călcă de câteva ori, așa 
cum obișnuia să facă aproape în toate zilele, pe profesorii 
săi pe bătături, pricinuindu-le dureri mari. Dar în loc să 
se vaete şi să-l mustre, cei doi lingusitori, prefăcându-se 
că zâmbesc ziceau: „Ce cinste pentru picioarele noastre, 
ca să fie călcate de picioarele Inaltimei Tale!” 

In afară de aceasta, Stejar arunca în farfuriile pro- 
fesorilor oasele dela mâncarea sa şi fărimiturile de pâine: 
„Cât e de bun si darnic prinfisorul nostru!” ziceau ei. 

La sfârşit, se apucă să se joace cu bărbile lor, trăgân- 
du-le cu putere. Inghitandu-si durerea gi lacrimile, profe- 


sorii ziceau: ,,Ce destept si glumet este printisorul nostru!” 
Si nu-l mai scoaseră din „deştept și glumet”, când, prega- 
tindu-se să plece la casele lor, fiindcă se inoptase, Stejar 
suflă 81 le stinse de vreo treizeci de ori felinarele, cu -nre 
aveau să-și lumineze drumul. 

In sfârşit, plecară, după ce-i făcură printisorului Ste- 
jar a mulţime de ploconeli. Atunci broscoiul zise: lui Ste- 


“jar: „Printisorule, haidem să ne luăm după dânșii, dar fără 


să ne simtă și să ne vadă”, 

Stejar auzea acum ce îşi vorbeau cei doi profesori în. 
tre dânșii. 

»Printisorul nostru, zicea unul dim ei, este cel mai rău 
crescut tânăr din câți am văzut in viata mea. Nu merită 
măcar sa crească portii, necum să fie un print bogat și pu- 
ternic. 


— Cum l-aș lua la palme, când obraznicul şi mojicul 
mă trage de barbă! zicea al doilea profesor. 

— Şi eu cum Las aşterne pe jos si 1-85 trage vreo su- 
tă cu batul, când mă calcă pe bătături si îmi aruncă in 
farfurie oase şi fărimituri! Dar rabd și tac, fiindcă mă 
gândesc la punga cu galbeni. 


rae BJ 


ን Eleve de liceu 


— Şi eu rabd şi tac din aceiaşi pricină”, îi întări vor- 
ba tovarășul său. ኮ 

Jar broscoiul ii soptea printisorului la ureche: „Auzi 
ce spun de tine şi în ርፎ) fel te laudă?” 

Intre acestea, cei doi profesori, luminându-și drumul 
cu felinarele, se afumdarä în pădure, când înaintea lor se 
ivi un cerșetor bătrân, însoțit de un băiat în vârstă mică. 
Băiatul — nu se ştie ce i-a venit — a suflat si a stins unul 
din cele două felinare ale profesorilor. Atunci profesorii 
îl infäscarä, îl trântiră pe jos si începură să-l lovească gi 
să-l calce cu picioarele. 

Băiatul tipa, dar profesorii îl loveau şi-l călcau înainte 
fără pic de milă. Văzând aceasta, printisorul Stejar se re- 
pezi în mijlocul lor, îi îmbrânci şi îl scäpä pe sarmanul 
băiat al cersetorului. . 

După aceea, le zise profesorilor, vorbindu-le cu aspri- 
me: „Când acum vreo oră eu vam stins felinarele de vreo 
treizeci de ori, nu v’ati supărat, ci mă lăudaţi și spuneati 
că. sunt deștept si glumet. Insă acum, când băiatul acesta 
a suflat o singură dată şi a stins numai un felinar, ati vrut 
să-l omorati in bätae. 

„In afară de aceasta, am auzit tot ce aţi vorbit pe so- 
coteala mea. Sunteţi niște lingusitori de rând şi niște nă- 
tărăi. De aceea, să nu mai puneţi picioarele la palatul 
meu. Cat despre averea ce aţi făcut cu banii mei, să știți 
că va fi nimicită de foc până mâine dimineaţă”. 

Sfârșitul povestei este că prinfisorul Stejar sa rugat 
de broscoiu să-i fie profesor de bună creştere gi că dela 
broscoiu a învăţat ceeace nu putuse să înveţe dela cei doi 


lingusitori. 
~ VASILE STANOIU 


leagan 


Cântec de 


Dragul' mamei puigor, 
Hai, te culcăncetișor 
Că mereu. te-oi legäna: 
Nani, nani, na. 


Floarea mea, floare. de crin, 
Ca să-ți fie somnul lin 

O să-ți cânt mereu așa: 
Nani, nani, na. 


Dormi senin și liniștit 

Să crești mare, fericit 

Căci tu esti nădejdea mea... 
Nani, nani, na. = 


EUGENIA PETRESCU 


Prog < 
hits 
ER 


făcând exerciții de gimnastică pe terenul O. N. E. F. din Bucureşti 


ENTE 


a i 


| 1101081/1(175፻9) An 


La o şcoală pentru copii mici, 
jocuri distractive. 


PA RIS.— Orchestră formată numai de copii, sub 
| conducerea unei maestre, ezecută bucăţi clasice și 
moderne, obținând mari succese ! 
EEE 


La şcolile din Viena sa introdus si un curs obli- 

gatoriu de patinaj. lată pe elevi inträna intr’o 

sală specială amenajată cu un patinaj pe ghiafä 
artificiald. 


mprimată la foto-rotogravură 8 erels 7 A CUPON PE 


PREŢUL 5 LED 


ves = s 


Vestita scriitoare suedeză Selma Lasherlöf a a implinit 15 de ani 


NCEPAND să scriu rândurile de față despre ves- 
tita scriitoare suedeză Selma Lagerlöf, care in 
ziua de 20 Noembrie a. c. a implinit frumoasa 
vârstă de 75 de ani, gândul mi se duce la că- 
lătoria ce am făcut acum mai mulţi ani în Sue- 

dia si in Norvegia. 
Ce {ari minunate sunt Suedia gi Norvegia! Minunate 
prin frumuseţile lor naturale, dar si prin munca şi har- 


nicia oamenilor, prin ceeace se numeşte cu drept cuvânt 


„eivilizatie”. 

Bunäoarä, in aceste douä färi astäzi aproape nu existä 
om — fie bärbat, fie femeie, fie tänär, fie bäträn — care 
sä nu stie sä scrie si sä citeascä. La noi, in Romänia insä 
— mi-e rusine sä spun — numärul nestiutorilor de carte 
trece de 50 la sutä din totalul populaţiei. 

Şi ce curate sunt orașele din Suedia şi Norvegia şi ce 
curati şi îngrijiţi sunt oamenii, fie ei țărani sau cei mai 
modesti muncitori dela orașe! Si bine crescuţi, politicosi, 
ferindu-se de cuvinte de ocară. 

Suedia este patria vestitei scriitoare pentru tineret 
Selma Lagerlöf. Născută dintr’o familie săracă, Selma La- 
gerlöf a urmat şcoala normală gi a devenit institutoare. 
Până când a împlinit vârsta de 32 de ani, numele ci era 
necunoscut, de oarece ከህ publicase nimic până atunci. 

Insă, în anul 1890, un ziar feminin, care apărea la 
Stockholm, anunţă un concurs literar cu premii. Selma La- 
gerlof luă 51 ea parte la acest concurs, trimițând bucăţi din 
scrierea sa Goesta Berling, scriere pe care o avea în ma- 
nuscris. 


Nu numai că a FRE premiul, dar prin scrierea 
„Goesta Berling” a devenit dintr’o datä celebrä in Suedia 
si in multe täri din Europa. $i a mai castigat ceva: bani, 
destui ca să poată trai din venitul lor și să-şi dea demisia 
din locul de institutoare. 

In adevăr, scrierea ,,Goesta Berling” a fost tradusă in 
principalele limbi din Europa și sa vândut în sute de mii 
de exemplare. 

După succesul acesta, Selma Lagerlöf sa devotat cu 
totul literaturii, scriind multe lucrări, ajunse de asemenea 
celebre. Printre acestea, pomenim minunata scriere „Că- 
lătoria lui Nils Holgersson”, tradusă în limba română de 
doamna Ana Canarache. 

In 1909, Selma Lagerlof obtine premiul Nobel, despre 
care am dat lămuriri intr’ unul din n-rele trecute ale „Di- 
mineţii Copiilor”. Iar de atunci, mai multe Academii si 
Universităţi au ales-o ca membră a lor. 

Acum, când împlinea vârsta de 75 de ani, ştia bine că 
va primi atât din Suedia, cât si din celelalte ţări, o mul- 
time de scrisori si telegrame de felicitare, precum si tot 
felul de cadouri. 

Si ce făcu Selma Lagerlof? Anunţă prin ziare să nu 
i se trimită nimic, nici cadouri, nici telegrame, nici măcar 
o simplă cartă poştală de felicitare, ci toţi banii ce gar fi 
cheltuit pentru lucrurile acestea, să fie daţi societăţilor, 
care se ocupă cu ajutorarea săracilor. 


Această hotărâre a celebrei scriitoare este cât se poate 
de frumoasă. 


N ንእ 


jocuri, trei 


Orice colaborare sau deslegare la jocuri să poarte mențiune 


premii 


CONCURSUL NOSTRU DE JOCURI 


Oferim deslegätorilor ac-stor 


în cărţi alese din editu a „Adeverul 


A FOST O DATĂ. 


ORIZONTAL: 1) Cel mai popular povestitor de snoa- 
ve. (2 cuv.) 5) A mișca. 10) Plantă textilă. 11) Numeral. 
12) Povestitorul din Humuleşti. 14) Proaspăt. 16) Pânză de 
818. 18) Asa cum e capul lui Haplea. 19) Ce sunt Sfanma 
Piatră şi Strâmbă Lemne?. 21) Nume feminin. 23) Privitor 
la naţiune. 26) Modest. 27) Stofă groasă. 28) Destept ca.. 
Prostilă. 30) Balaur (Olt.) 31) Suliţa împrejmuită cu iede- 
ră. (Mit.) 33 Soţul raţei. 35) Locuitor din Elada. 36) Pove- 
stire măreaţă în versuri. 39) Am îm mână. 40) La şezătorile 
noastre vine multă .... 42) Cunostiam. 44) Mi se cuvine 45) 
Pronume. 46) Avură un vis. 49) Sau. 50) Vulcan în Euro- 


pa. 52) Măsură agrară. 53) Pe pământ sunt numai doi; 


nord si sud. 54) Apuci. 55) Poveste. 56) Ce e Ileana Cosân- 
zeana? 


VERTICAL: 1) Pline de minuni. 2) Caracterul celor o- 
norabile. 3) Negatie. 4) Plantă străină. 5) Sui. 6) Adevărat. 
7) Tine! 8) A pune într'o sumă. 9) Personaj din basmele 
lui Dulfu; face toate anapoda. 12 Conjunctie. 13) Om ves- 
nic înghețat (basmele lui Creangă). 15 Pierdere din memo- 
rie. 17) „Dimineaţa Copiilor” revistă pentru copii si .... 20) 
Posezi. 22) Stăpânesc. 24 Om negru ca un arap (Cr). 25) 
Joc de societate pentru copii. 29) La sticlă. 32) Anecdotă. 
34) Zane rele. 37) Continent. 38) Om veşnic însetat (Crean- 
ga). 41 Nume masculin. 42) Uriasi cari sboara pe cai înari- 
pati. 43) Notă muzicală. 44) Fruct. 47) Pe ce încalecă po- 
vestitorul la sfârșitul poveștii. 48) Creangă. መን Interjectie 
de mânat caii. 

DE CINEL 
„pentru Cinel” 


Dezlegările se pot trimite până peste 15 zile dela aparıfia acestui număr, pe o simplă carte poștală, împreună 
cu ruponul din pag. 16-a. 


GHA TEN 
OPILLOR | ድ d 


Se = wo? 


pt 
sp 


% 


SĂRINDAR), 12. m 


ኔ 


REPRODUCEREA BUCATILOR 
INTERZISA 


ESTE’ STRICT 


Manuscrisele nepublicate ባህ se 


NTR’O zi când ploua tare şi pământul era plin 
A de apă şi noroi, mama îi spuse Luciei: „Fii aten- 
ze tă, Lucio, uită-te pe unde calci că altfel îți vei 
murdäri pantofii”. 

Lucia mergea cu ochii pe sus, în loc să fie 
atentă. Deodată nu văzu o băltoacă cu apă si paf! intră cu 
picioarele în apă... Se înțelege că se stropi cu noroi pe ea 
însăşi, precum şi pe mama ei care se supără. 

Lucia murdară toată, trebui să intre în casă să se cu- 
rete. 

In altă zi mama îi spuse: „Lucio, du-te si cumpara-mi 
un mosor de aţă alba ca să-ţi cos rochifa. 

— Da, mamă”, răspunse Lucia. 

Lucia plecă să cumpere mosorul de afta dela o prăvă- 
lie, dar ea mergea distrată pe drum şi nu se gândea la ceia 
ce îi spusese mama sa. Ajungând la prăvălie, întreabă: 
„Eşti bună să-mi dai um mosor cu ata? _ 

— Ce culoare? întreabă vunzătoarea. 

Lucia nu-şi amintea, albă? neagră? 

Ea răspunse la întâmplare. 


N 


ፍ* | ))\ 


/ 
í 


tes x ም ፏ . = 


REDACTIA si ADMINISTRATIA 
BUCURESTI. — STRADA CONST. MILLE 
TELEFON 324/70 . 


inapoiaza 


1 AN 200 LEI 
6 LUNI 100 „ 

IN STRAINATATE DUBLU 
UN NUMĂR 5 LEI 


Abonamente : 


Director: N. BATZARIA 


„Neagră”. 
51 se întoarse cu un mosor cu 818 neagră. Insă mama 
sa avea nevoie de aţă albă. De aceia îi spuse: „Nu se coase 
o rochie alba cu aţă neagră, zăpăcito! Trebuie să te duci sa 
schimbi mosorul”. 

Lucia a trebuit să se ducă înapoi. Mamă-sa o aştepta, 
însă rochia n'a putut fi terminată pentru a doua zi Dumi- 
nică, fiindcă nu era timp în deajuns. 

„Lucia! Lucia! tare esti zăpăcită! Intr'o zi o să ti se 
întâmple ceva rău de tot”, zise mama. Şi mama ei avea 
dreptate. Ascultati ce a pafit într'o zi Lucia. 

Se duse să cumpere ceva. Mergea ca de obiceiu cu na- 
sul în vânt. In drumul ei erau văpsitori cari vopseau fata: 
da unui magazin. Văpsitorii aceştia puseseră găleţile cu 
văpsea pe trotuar. Toată lumea le putea vedea. Dar dacă 
mergi privind în aer, sau întorcând capul în urmă, cum 
poţi vedea ceeace este în faţa ta? Şi Lucia privea în urmă 
la o mică prietenă care sta la geam. li făcea semn cu mâna: 
„Bună ziua-Bună ziua”. 51 deodată buf! se izbi de găleata 
cu vopsea roşie, găleata se răsturnă, Lucia căzu, cu amân- 
doi genunchii în vopseaua care curgea. Vru să se ridice şi 
se izbi de găleata cu vopsea verde, care se răsturnă iarăşi 
şi iat-o pe Lucia pe jos cu mâinile în vopseaua roşie şi cu 
genunchii în cea verde. 

„Zăpăcito! zise zugravul, n'ai ochi?” 

Lucia se porni să plângă. Un trecător o ridică mânjită 
toată de vopsea verde 51 roşie. Mâinile îi erau verzi, vârful 
nasului roșu, pantofii resi, genunchii ei la fel, părul verde 
si roşu, rochia si sortul deasemenea vopsite... Ce va zice 
mama? Mama a dojenit-o. A trebuit să-i spele toată îm- 
brăcămintea şi obrazul, frecându-l tare, că vopseaua se 
lua foarte greu. După aceasta, vă asigur că obrazul Luciei 
era roşu de atâta frecătură. Pe urmă trebui să-i ajute ma: 
mei sale să curețe hainele și deasemeni trebui să plătească 
vopsitorului care era foarte supărat, si Lucia a plătit vop- 
seaua cu bani din pusculita ei. 

Vă asigur, din această zi Lucia mergea liniștită și ው 
tentă pe stradă și nu cu nasul pe sus. 


Din limba franceză de ROUA PANAITIU 


N 


QOPI 


ROMAN PENTRU COPII 
[e | 


6) TUDORICA 


Inspectorul era şiret, nevoe mare. Când venea rân- 
dul domnului Vernescu să mute piesa de şah, el tocmai 
atunci strecura lauda: „ draguti mepotei ai”, si bunicul 
era așa de măgulit şi tulburat, că muta anapoda. Pier- 
duse mai toate piesele si în curând pierdu 51 pe rege. 
Sah si mat. Fără rege, resturile oştirii nu mai înseamnă 
nimic. 

Domnul Vernescu, învins, se ridică şi aduse o cutie 
alba, > 

— Poftim, ai câştigat ţigara. 

Dar inspectorul strâmbă din nas. 

— Proastă invoialä am mai facut şi noi. Deoarece ți- 
gara ne face rău, ar trebui s’o furneze cel care pierde, 
drept pedeapsă. Dar mai bine să lăsăm  învoiala asta 
proastă şi să facem alta, bună. Avem lume nouă, să fa- 
cem reguli moui. N’ar fi bine, când pierde unul din noi, 
să câştige copiii? Eu îmi iau mascotă pe Mioara şi o bo- 
tez Zâna Sahului, iar dumneata pe Victor si dacă n’ai 
altă idee, l-ai putea porecli „Victoriosul”, că sună mai 
lămurit ca Victor. 

— Vreau să fiu „victoriosul”, zise Victor serios, dar 
nu numai la jocul de șah. Vreau să înving la vioară ca 
Enescu 


Spunând aceasta, păru dintr'odată celor dim casă mai 
înalt si mai semet, ca si cum dorinţa lui era o prezicere 
şi o făgăduială. 

— Să dea Dumnezeu, ziseră inspectorul şi domnul 
Vernescu într'un glas. 

Domnul Alexian urmă învoiala începută. 

— Cine pierde, dă mascotei celuilalt cinci bomboane 
englezeşti. Se aprobă? 

— Cer bomboanele, zise Mioara ridicând donă de- 
gete. Eu am câștigat. 

Domnul Vernescu o potoli. 

— Mâine o să le cumpăr. Nu puteam să prevăd, | 

— Dar am prevăzut eu, zise inspectorul si aduse din 
antreu o cutie frumoasă din care numără cinci bomboane 
rotunde şi colorate. 
_ Era dreptul Mioarei să mănânce singură bomboanele. 
Dar avea dreptul să le şi împartă, câte una la fiecare 
din cei de fata. Aşa şi făcu, rămârând toţi apoi in astep- 
tarea rezultatului următor, cu ciudatul câștig kare nu 
va păgubi pe nimeni. 


FUGA OLOGULUI 


A doua zi, Victor si Mioara bägarä de seamă că Mo- 
106 9 era nicăeri. Lipsea de cu seară, dar printre mul- 
tele lui obiceiuri bune, avea şi pe acesta rău, că lipsea 
uneori noaptea, umblând hoinar prin vecini. Poate că el 
se scuza când pleca, poate zicea cu miorlăitul cel politi- 
cos: „Nu m’asteptafi diseară, sunt invitat la prieteni”, 
dar cine-l înţelegea? 

Dimineaţa însă, totdeauna îl aflai acasă, spălându-și 
lăbuţele, urechile, ochii si tot părul cu mare râvnă, fara 
să aștepte să-i zică cineva: „Uite, esti murdar după urechi. 
Sau: „Na! iar te-ai pătat pe degete”, așa cum trebue să 
le spui copiilor mereu. De aceea, unii oameni, decât să 
aibă copii, le place mai bine să ţie în casă pisici sau câini 
cari nu le fac nici un necaz cu lenevii sau mofturi. 

Asta o spunem pentru cine ştie ce copii răi care nu-s 
de fata. Toţi cari citesc acum sunt harnici şi curafi, iar 
mofturi proaste m'au avut niciodată. 

Așa dar, Moţoc mu era nicăeri. Nici pe balcon, unde 
făcea dimineaţa bae de soare, cum îi recomandase pesem- 


Bares 


Jereo 


de ALICE GABRIELESCU 
ACROBATUL 


ne doctorul de pisici, nici pe gardul de salcâmi, unde pan- 
dea uneori hoteste câte-o vrabie, ca să facă putin sport, 
de necaz că nici la casa asta nu găsise șoareci, — și nu 
era nici în garajul din fundul curţii, unde-i plăcea lui să 
cotrăbăiască prin colţurile pline de întuneric cine ştie 
ce comori presupuse. 

— Sa nu i se fi întâmplat ceva, bietul Moţoc. 

Kati, bucätäreasa, îi mai linişti pe copii.- 

— Ce întâmplat? Pisic nu faci accident. El păzeşti o- 
tomobile mai bine chit capil. Ias’ nu speriati. Chind foa- 
me, vine el napoi. ። 

Dar trecu toată dimineața, veni ora prânzului, şi 
Moţoc, aşa de mâncăcios de obicei, tot nu venea. . 

Văzând supărarea copiilor, domnul Vernescu înce- 

să aibe remușcări pentru bătaia ce-i trăsese în ajun 
motamului. Parcă-l vedea cum eşise din odae atunci, cu 
capul sus, cu coada feapänä, cu [851 rari si mäsurafi, ca 
o ființă jignită pe nedrept în onoarea ei. 

Alt animal, după bătaie, ar fi eşit scâncind, umilit şi 
cu coada între picioare, iar Moţoc ieşise ca un om nobil, 
cu o privire care umilea pe cel ce-l bătuse. 

Dar unde să se fi dus? Să se aciueze pe lângă alt 518- 
pân, nu era de demnitatea unui asemenea boer-motan. La 


- fosta lui stăpână, cucoana Maria, nu ştia drumul, căci 


venise de acolo cu träsura şi băgat în paneräsul cu dan- 
tele. Unde o fi rătăcind vagabondul? 

Cu masa si mâncările bune, mai uitarä de el. După 
aceea, Victor lua ca de obicei vioara pentru o jumătate de 
ore de muzică. Mioara îl acompania la pian. Era timpul 
cel mai plăcut dih zi pentru domnul Vernescu. 151 dăduse 
îndată seama că aveau într'adevăr un mare talent, copiii, 
si dacă de pe acum cântau cu atâta simfire, pătrunzând 


ሩ oe) ee ፈያ 
O banană gustoasă. 


(Fotto Wells) 


ዕ 


፲፪ 


mupe 


gr 
Ñ 
y 


astea care încurcă lumea cu lenea si 
N’aş vrea ca Mioara să ajungă ca ea, o „bună-de-nimic”. 


rt ii te 


፦ 


atât de bine înţelesul cântecului, se ዑ!!!ር8 spera că 
târziu vor fi amândoi adevarsti artiști. 

Soneria de afară, anunțând un musafir, intrerupse pe 
la mijloc frumoasa sonată pe “are o cântau. 

Pe ușă, își băgă născiorul <ragut şi bine pudrat, ne- 
poata Natalita, vorbäreatä ca întotdeauna. 

፦ Bună-ziua, unchiule. Pa, copii. Ce mai faceţi? Cân- 
taţi înainte, nu vă deranjati. 

Dacă vor cânta înainte, nu te-oi mai የን መ ልሃ ሀፍ 
tine, zise domnul Vernescu. 

Natalita râse. 

— Asa? Dumneata nu poţi să faci două lucruri odată? 
Atunci trebue să-ți pară timpul foarte scurt. Vezi ce dră- 
gufä sunt că vin să-ţi întorc vizita așa curând? Si câte 
am eu de făcut. 

Unchiu-său o măsură cam batjocoritor de la păiăriu- 
fa ei cât o tichie pe-o ureche, până la pantofii cu tocuri 
înalte de-un cot. 

— Şi mă rog, ce atâta ai de făcut? Poate 5-81 luat o 
ocupatie, o slujba? 

— Dumneata glumesti. Eu am mai multe treburi ca 
una cu slujba. 

— Mă faci curios. Ia să vedem, ce atâtea treburi. 
Dimineaţa, nu-i aga, te scoli ca orice gospodină la ora 
şase 

— La şase? îi tăie vorba, Natalita, miratä. Mă culc la 


mai 


două noaptea şi să mă scol la şase? Abia la zece mă | 


dau jos din pat. 

ሙ Vasăzică patru ceasuri, în fiecare dimineață, pier- 
dute cu somnul. De la zece la unsprezece să punem toa- 
leta, baia. Cred că nu-i mult un ceas. 

፦ Un ceas ti-o fi trebuind dumitale, Mie, 
două. - 
— Vasăzică, cinci, numără el pe degete. Pe urmă ieşi 
să te plimbi. 

— Cum mă plimb? Am treburi. Mă duc sau la croi- 
toreasă si astept la încercat cu ceasurile, sau la coafor 
unde nu scap cu tunsul, ondulatul şi manucura decât du- 
pă două ceasuri, sau după târgueli, care-s foarte plicti 
coase când nu găsești anume stofa de rochie pe care .. 
văzut-o în jurnal şi trebue să cauţi din prăvălie în pră- 
vălie. Aşa m'am amefit azi, umblând până la unu si jumă- 
tate. Şi dumneata zici că mă plimb! 

Domnul Vernescu socotea, murmurând: 

— Dela unsprezece, încă două ceasuri 81 jumătate. 
Vasăzică şapte si jumătate. 

— Ce tot numeri acolo? 

— Ceasurile tale pierdute. Tu le zici ocupate. 

— Să ştii că ma supăr, unchiule. 

— Nu-mi dai voe să mă mir că după ce-ţi faci acasă 

toaleta două ceasuri, mai pierzi alte două la o prăvălie 
unde te piaptănă şi-ţi taie unghiile? Cât despre croito- 
reasă 81 stofe, cred că n’ai rupt încă vraful de rochii pe 
care fi l-ai făcut anul trecut. Si acum altele? Pfu... 
Of, unchiule, şi dumneata ce „vorbeşti. Lasă, că nu 
mă supăr. Auzi, să port rochiile până se rup. la mai bine 
să vorbim de altceva. Ce frumos cântau copiii adineauri. 
Stii ce, unchiule? Trimite-mi-i disearä, cä am invitat o 
mulțime de prieteni si să avem şi ceva muzică. Vino şi 
dumneata. 

— Să nu ne aștepți. Parcă prietenii care vin la tine 
se inebunesc după muzică? Pfu, ei flecăresc de-ale lor şi 
tu vrei să cânte copiii așa deoparte, ca să fie ” animatie” 
Ori poate vrei să-i auzi tu? Atunci stai smirnă pe cana- 
peaua aceea un sfert de ceas şi zic copiilor să cânte. 

Natalita se uită la ceasornic. 

— Vai de mine, nu pot, nu pot. E ceasul două si m’o 


poate. 


ቨ așteptând barbatu-meu la masă. Vezi că n'am liber mă- 


car un sfert de ceas, unchiule? 

— Piu! Halal gospodină, dacă te-asteaptä bărbatul cu 
masa. Hai, du-mi-te, (6810, şi mai vino intr’o zi cand iti 
vei da seama ce goale, şi de prisos suni multele tale treburi. 

Copiii rămaseră și după plecarea Natalifei, cam sfiiti. 
De când gedeau la unchiul, nu-l mai auziseră pufnind sau 
răstindu-se la cineva. 

— Am luat-o cam repede, zise domnul Vernescu, inte- 
legând tăcerea sfioasă a copiilor. Mă scot din fire fiinţele 
impaunarile lor. 


ta a eivi awisi 
vt ሕጨ 


Surioara si fratiorul /... 


Totdeauna o sfătuesc pe Natalia. 1 mi-i nepoată, dar 
unde tine ea seamă de ce-i arăt : că-i bine şi că nu-i 
bine? 

1 Copiii tăcură iarăși, apoi Mioara zise cu glasul ei lim- 
pede: 

— Ea, întotdeauna când fac ceva mă întreb: oare bu- 
nicul ce-ar zice? E bine asa, sau nu-i bine? lar dacă mi se 
pare că dumneata nai fi tocmai mulțumit, îndată îmi iau 
de seamă. 

Domnul Vernescu trecu repede o privire mulțumită 
de la Mioara spre domnișoara Emilia, bănuind de unde 
venea sfatul. Apoi, ne mai putandu-si birui induiosarea, 
ridică pe Mioara de subsuori, o pupă pe obraji si nu-i mai 
dădu drumul. 

፦ Asa să te gândești totdeauna, copilito. Dar fagadue- 
şte-mi ca şi atunci când eu n'oi mai fi lângă tine, tot ርክ 
gândul ăsta ai să-ţi începi treburile: „Oare unchiul ce-ar 
zice: fac bine sau rău?” Aşa ai să capetio înţelepciune 
mai timpurie. 

ሙ Iti făgăduesc, unchiule. 

— Aţi pierdut ceva, domnule Vernescu? întrebă Emi- 
lia, văzând pe boer că se uită neliniștit în jurul odăii. 

— Pfu, da... Nu, m'am pierdut. 

Căuta de unde-i venise iarăşi gândul rău: când n'oi 
mai fi... 

„Ce Dumnezeu! Sunt sănătos”. 

O lammă veselă care venea de-afară, schimbă gându- 
rile. Domnul Alexian, inspectorul de poliţie, sosise, aga 
cum fusese învoiala, si, după obiceiul lui, striga pe copii 
cu tot felul de porecle, in timp ce suna de zor clacsonul 
ascutit. 

፦፦ Privighetoarea crangurilor! Fetita cu scufita! Zana 

lui! 


Asta era Mioara. 

— Victoriosul! Viitorul Enescu! Violonistul! Trei de 
V. Asta era Victor. - 

Zâna Sahului şi Trei de V se arătară râzând, trăgân- 
du-si în grabă pardesiurile pe mâneci. Fără zăbavă, inspec- 
torul îi îndesă în automobilul închis şi porni, căci era un 
om ocupat şi numai de dragul copiilor se hotarise să piar- 
de un ceas cu afacerea ologului din strada Nopţii. 

— Domniasa domnul Moţoc sa întors? întrebă el. 

(Va urma) 


Nicolae Gane, născut la lași in anul 1835, mort în anul 
1916, este unul din bunii noștri nuvelisti. Dintre numeroa- 
sele sale nuvele apărute în câteva volume, cele mai reușite 
suni „Petrea dascălul” şi „Aliutä”, pe care o publicăm mai 
jos. 


La curtea bătrânului boer Gane se pripăşise un Turc, Aliufä, ~ 


jucăria copiilor şi omul de credinţă al casei. Oriental fatalist până 
în adâncul sufletului său, nu-l turbură nimic, nici vestea că crun- 
tul haiduc Bujor va călca locuinţa stăpânului său. El ştia că va fi 
ce va fi scris. 


RA în luna lui August, pela strânsul pânii, când 
tata primi scrisoarea dela Bujor. Se fine mare 
sfat la curte de trebue să ne supunem sau să ne 
împotrivim. In toată casa nu erau decât două 


susanea lungă pe care Turcul o rezema pe cracana când 
se cobora la iaz să impusce rațe. In sat asemenea nu era de- 
cât un singur puscas, care nici odată în viata lui nu se lup- 
tase decât cu vânatul din pădure; prin urmare, nu era mare 
speranţă în puterea noastră de împotrivire. Cu toate aces- 
tea, părerea 191 ላ11918 de a me opune cu arma la năvălirea 
hotilor, împărtăşită si de noi, copii nestiutori de primej- 
diile ce ne amenințau, precumpäni asupra ideii de supune- 
re susţinută fără osebire de toate slugile din casă. Imi aduc 
aminte şi acuma, adause tata surăzând, cu 'ce încredere în 
voinicia noastră insfäcai teaca iataganului lui Aliufä şi-l in- 
vârtii în dreapta şi în stânga împrejurul meu, doborind cu 
gândul toţi hoţii la pământ. 

— O! numai să vie Bujor! ziceam în mintea mea, si va 
vedea el. 

Apoi, după planul lui Aliufä un om fu 856281 în clopot- 
0118 bisericii ce era aproape de poarta curfei, cu porunca 
îndată ce va zări hoţii în depărtare, să tragă clopotele pen- 
tru a ne da de veste. Douăzeci de oameni înarmaţi cu cio- 
mege, cu coase şi topoare, fură ränduifi la poartă, sub co- 
manda vânătorului din sat si câte alti douăzeci la fiecare 
ușă de intrare a caselor boeresti, în totul ca la 60 de oameni 
cari, deşi rău înarmaţi și nedeprinşi cu luptele, erau destul 
de numeroşi pentru a pune stavilă hofilor, mai ales când 
aceştia aveau să vie ziua mare, cu pieptul deschis, în urma 
unei scrisori prevestitoare. Câte un pahar de rachiu fu îm- 
pärtit la fiecare străjer, şi multämitä îmbărbătărilor ne- 
contenite ale lui Aliufä, ei se ţineau bine la posturile lor. 

Două ore stăturăm aşa în așteptare... când deodată o- 
mul din clopotniță prinse să sune. El zări un colb pe mu- 
chea dealului învecinat, şi puţin după aceea numărară 13 
insi calari care se iviră pe muche unul câte unul si se co- 
borau acum pe drumul ce ducea la curte. Un fior trecu prin 
inimele tuturor. 

— Copii, tineti-va bine, strigă Aliuta străjerilor ce se 
framantau de neastampar. Alah e cu noi. 

Muti erau acum cu toţii si cu ochii afintifi asupra dea- 
lului invecinat, de unde venea primejdia, dar, dupa cateva 
minute, puturăm vedea şi noi cei din ogradă cum se cobo- 
rau haiducii la pas liniştit, cântând par'că veneau la masă 
mare. Ei se oprirä un moment dinaintea crägmei unde Bu- 
jor îi cinsti cu câte un pahar de vin, apoi porniră din nou 
spre curte. Acum se trecuse de saga, aveam sa dăm piept 
la piept cu hoţii, să impuscäm intr’insii, să fim impus- 
cati de dânşii si câţi din moi aveau să moară?... si câţi să 
scape? 

lată întrebarea ce şi-o punea fiecare, întrebare groaz- 

„nică, ce o vedea zugrăvită cu culorile spaimei im fata tutu- 
ror. lar eu, care o oră mai înainte făcusem atâta ispravă 
cu teaca ialaganului lui Aliuta, simţii acum că mi se tae pi- 
cioarele si fără voe mă apropiai de tata. Tata era galben ca 
ceara, tăcut şi în aşteptare; sar fi zis că-şi numără bătăile 


‘ 


puşti, una a tată-meu şi cealaltă a lui Aliuta, o 


SSS መ መመመ 


DIN SCRIITORII ROMÂNI 


inimei; sträjerilor de asemenea nu le era la îndemână. 
Ceeace-i turbura cu desăvârșire era neinchipuita linişte 
cu care veniau hotii asupra lor, par’ca nici nu le pasa ca 
sunt 60 de oameni gata 58-1 primeasca cu coase 81 cu to- 
poare. In acelas timp, clopotul suna mereu a restriste, 
şi cu cât mai mult suna, cu atât haiducii se apropiau. Par'- 
că vestea ceasurile morţii. 

— Ah! lată-i... iată-i... sosesc! 

Ajuns dinaintea bisericei, Bujor deodată se opreşte, 
ia la ochi pe clopotar si... 0! Doamne, ce văzui?? 


In momentul in care trăsni arma, văzui pe nenoroci- - 


tul clopotar căzând de-a roata în aer, din înălţimea turnu- 
lui, cum ar cădea 0 farcä din vârful unui plop. In acelaşi 
moment spaima räsbätu cu iufeala fulgerului în inimile 
tuturor, spaima morţii care întunecă mintea şi îngheaţă 
sângele în vine, şi într'o clipă toți străjerii, atât cei dela 
poartă, cum şi cei dinprejurul casei, aruncară la pământ 
ciomegele, coasele, topoarele si care ’ncotro prinseră să 
fugă ca niște nebuni, nevoind să mai ştie de glasul tatălui 
meu si al lui Aliuta, care căutau să-i stăpânească. lar când 
cei doisprezece haiduci călări impestrifafi ርክ gäitane si 
cu pustile pe umăr se arătară în dreptul porții, nici o su- 
flare de om nu mai era în curte afară de noi si de Aliuta. 
Atunci... parasiti de toţi, intrarăm în casă ca în ultimul 
loc de scăpare, iar Aliutä închise usa cu zăvorul. Momen- 
tele erau înfricoşate. Auziam împrejurul nostru glasul 
haiducilor, zăngănitul armelor, sforăitul cailor, iar peste 
glasurile toate şi toate sunetele, domnia glasul lui Bujor 
care făcea rânduială între haiduci. 
— Spargeti ușa! strigă el. 


is 


ሥ 


Deodată auzii lovitura unui topor ce se infipse in use, . 


apoi auzii o a doua și o a treia lovitură, urmate de multe 
alte, care răsunau in însăşi inimile noastre. Dar în același 
timp auzii aceleași lovituri și la ușa din dos, încât eram 
acum cuprinși din două parti, si fara nici un mijloc 
de scăpare. 

De ce însă primejdia se făcea mai mare, de ርር Aliufä 
se îmbărbăta mai mult. Cu iataganul in mână, el sta la 
crăpăturile uşii gata să reteze capul celui întâi ghiaur ce 
s'ar ivi, dar nici unul nu se ivi, numai topoarele curgeau 
ca ploaia, până când uşa fändäritä căzu cu totul din fä- 
{ani. Atunci Bujor se întâlni faţă ’n fata cu Ali. Il recu- 
noscu dintre toţi, fiindcă el era cel mai înalt, mai chipos 
si mai fioros. 

— In lături, ghiujule! strigă hoţul. 

፦ In lături, tu câine! răspunse Ali repezind iataganul 
asupra capului lui Bujor, însă fierul Turcului întâlni fie- 
rul hofului si ambele scäpärarä de 1916818 loviturii. Ei stă- 
tură apoi o minută şi se priviră în ochi. Hoţul avea fata 
crudă, dar dispretuitoare a unui om ce nu-i vine să se 
pue la luptă cun potrivnic bătrân, iar acesta, nu mai era 
Aliufä cel bun, pe genunchii căruia săriam noi ca niste ve- 
verife. Era zis in legea lui să apere cu pieptul casa ce-l a- 
dăpostise, şi toate puterile din tinerețe, toată sălbăticia ie- 
nicerească îi revenise ca prin farmec. Drept sta el acum ca 
o lumânare, hotărît, ameninfätor, cu fruntea increfitä, ርክ 
dinţii inclestati, si se uita si chibzuia unde să lovească 
din nou. . 

— Așa te de-acum cu 


vreau, Turcule, zise Bikor; 


‘mine la luptă dreapta! iar voi, adaose el tovarasilor sai, 


staţi si priviţi cum căpitanul vostru ştie să pedepsească 
obrăsnicia unui Turc. 

— Aci în pragul usei am să-ţi sap groapa, răspunse 
Ali, şi lupta iarăși se incäerä. 

Bujor îşi păstra cumpătul şi lovia cu măsură, pândind 
toate apucăturile potrivnicului său, iar mânia Turcului 
mergea tot crescând, 51 mişcările lui, din ce in ce se iuteau, 
par'că puteri nouă curgeau necontenit in vinele lui. Dela 
o vreme însă, fiarele lor nu se mai ciocneau, nu mai sca- 
parau, ci, lipite, incolacite, alergau impreuna, cand in 
dreptul pieptului, când în dreptul ochilor, când deasupra 
capului, întocmai ca doi fulgeri ingemanati. - 

Hoţii, cari intraseră acum in casă, priveau lupta cu bra- 
[616 încrucișate, siguri fiind, de mai înainte de izbânda că- 


7 


= 
ኤ i s Fund ር Da 


„Banda veselă“! pozează pentru ,, Dimineaţa Copiilor“ ፡ 


pitanului, iar noi ‘galbeni. inmänmurifi, asteptam cu tre- 
mur minuta, hotărâtoare, fiind de asemenea siguri de mai 
înainte, că oricum se va sfârşi lupta, tot rău va fi de noi... 

Când deodată Turcul desprinzändu-si arma de arma 
dușmanului său, făcu un pas îndărăt, făcu nişte ochi mari, 
peste măsură, strigă „Alah” şi ca un tigru însetat de sânge 
se aruncă asupra lui Bujor. : 

Un freamăt trecu prin rândurile hofilor... Atunci... O! 
spaimă! O! urgie! Atunci trăsni fără veste o puşcă îndă- 
rătul meu, de care toate geamurile se cutremurară, 51 prin 
fumul ce näväli în odaie, văzui pe Aliufä, pe bătrânul si 
viteazul Aliufä, îngenuchind. Lovit im spate de unul din- 
tre tovarășii lui Bujor, el scăpă arma și căzu la pământ, 
scăldat în sânge. In faţa acestui neaşteptat sfârşit, Bujor 
el 105951 rămase un moment aiurit, cu hangerul în mână, 
nedumerindu-se ce să facă, apoi deodată îşi încruntă pri- 
virile, ca un om ce şi-a luat o groaznică hotărire, se în- 
dreaptă cu paşi sunători spre noi, care stam fără suflare 
grămădiţi unul peste altul, trecu alături de mine atingân- 
du-mă cu haina gi se opri înaintea hofului ce omorise pe Ali. 

፦ Cine nu cunoaşte lupta dreaptă si ucide pela spate, 
ucis trebue să fie!... zise el, despicând în acea clipă, capul 


ucigașului în două; apoi cu fata şi mai cruntă în care era 


scrisă şi osânda noastră de moarte, el se întoarse iarăşi 
spre noi, afintindu-ne de astădată, drept în ochi, par'că 
ar fi voit înadins să ne prelungească agonia; merse până 
la locul unde zăcea Aliuţă la pământ, îl privi un moment 
în tăcere, tăcere infricogatä din care nimeni nu știa ce 
are să iasă, căci noaptea se făcuse sub genele lui... când 
iată minune mare... faţa lui deodată se însenină ca si când 
o rază de sus i-ar fi străbătut prin creeri şi îndreptându-se 
către tovarășii săi, zise: 

— Copii, acest bătrân ucis miseleste a apărat o casă 
de creștin şi el era Turc. Dumnezeu nu ne va ajuta, dacă 
pe lângă păcatul morţii lui, vom mai adäogi şi alt păcat... 

Să mergem de acil... 


Ascultători de glasul căpitanului, hoţii își făcură sem- 
nul crucii, încălecară si se duseră in lume, numai haidu- 
cul cel ucis rămase la locul lui. Nu departe de dânsul, Aliuta 
sedea si el fără mişcare, cu faţa acum îndulcită de sufla- 
rea morţii, si cu ochii deschiși afintifi asa cum îi avea e! 
în rugăciunile de dimineaţă când rătăcia cu sufletul în 
ţările cele calde ale copilăriei lui. 


w 


ያሜ TINEA 
“ለዘለ EROSA 


3) Dela purcel la... cucosel 


Desene de GUSTY 


Text de MOS NAE 


Nici nu’ncape îndoială Iar în schimb să ia măgarul, Rămânând cu purcelusul, la o sfoară şi de coadă 
Că țăranul s'a grăbit Căci se ştie de oricare, Haplea stă şi-l tot priveşte: Frumuşel mi l-a legat. 
Ca lui Haplea să-i dea porcul — Un măgar decât purcelul „E slăbuj, dar hrana bună „Hai, prietene, acasă, 

Un purcel mic şi sfrijit. Are prețul mult mai mare. In curând îl întăreşte”. Căci aicea nu_i de stat!” 


Şi porneşte... dar purcelui 


Ba prin case vrea să intre, Nici în prai nu prea-i displace, „Am păţit-o! Zice Haplea. 
Vezi că este cam poznaş, Ba îndată ce zăreşte Nici în gropi şi nici în șanțuri, Văd că iar mi s'a infundat, 
Drumul drept nu vrea să mear- De noroiu vreo băltoacă, Doar pe drum nu vrea să mear- Porcul ăsta — lua-l-ar naibal— 
4 Fuga’n ea se täväleste. : De-alte alea-i apucat”, 
Ci se joacä drägälas. Decât dacă-l pui in lanţuri. - 
8 


mir. 


Sta la marginea pe drum, pe-o Insă vede că spre dânsul Nu mai stă pe gânduri Haplea, „Hai să facem schimb, măi vere, 


piatră Un țăran acum venea E târziu şi se መ 2 e, Dă-mi tu oaia, eu purcelul, 
Şi e tare necăjit. Cu o oaie jigărită Deci, ţăranului îi zice E un porc de rasă bună 
Zice: „Când plecai de_acasă, Spre vânzare o ducea, „Bună seara” și-i vorbeşte: Şi frumos 6 mititelul”, 


Zu cu stângul am păşit.” 


Se’nvoi de grabă ţăranul, phai, drăguță, zice Haplea, Este drept, că oaia merge, Fiindcă behăe şi plânge, 
Dar in sinea-i sa gândit, gr acasă, la Hlăpleşti. Nu mai face ca purcelul, Plânge fără de ’ncetare 
Haplea că-i într'o ureche târziu, ne-apucă noaptea, Dar, po semne'n ziua aceea Plânge tristă şi'amărâtă 


Şi că rău l-a păcălit. Deel, la drum să te gräbesti”. Işi pierduse, biata, mielul. Te cuprinde milă mare, 


Simţitor cum este Haplea, Se porneşte deci să plângă, Dar nu trece nici o oră, „Dă-mi tu gâsca, eu-fi dau oaia” 
- per: ታዳ asus; Plange tare, sgomotos, Se'ntâlneşte cu-alt ţăran Zice Haplea, tot plangand, 

Îi 555281 am plânge oala, Plânge el şi 7... oaia,— Cu o gâscă de vânzare, Iar ţăranul — ce mai vorbă? — 
Nici el însuşi n'a răbdat. Un concert, zău, prea duios. ‘ Sau, imi pare, un 985688. Face schimbul chiar râzând. 


„E turbată!” zice Haplea. Jar femeia duce’n braje 
Şi 6 tare supărat, Un 60605 mai mititel. 
tarziu si se Când din urmă îl ajunse Haplea ’ndatä face schimbul, 
Să nu 86 jefuit. bi picant intreaga ema O femeie dintr'un sat. — Gasca በ፳ pe cocosel 
In numărul viitor: „PRINSOAREA LUI HAPLEA CU STAN TAMPILA”. ET . (Va urma) 


 ከህርሀ8፻ነፐቢዐዩደ 


E ţărmul dinspre asfinfit al unei ape mari şi in- 
tunecate, îşi făurise palatul un păgân. 11 chema 
lafet-Bucur si trăia aci cu fata lui Ghiuzla si - 
credinciosul său Ibrahim cel frumos şi tânăr. 
Se pripăşise păgânul pe locurile acestea venind 

dinspre răsărit, intr’o corabie plină de lucruri nepretuite: 

aur, scule şi armăsari fără seamăn. Cu pământenii ce-i gă- 
sise el aci isi ridicase măreţul palat. Si tot ei îl slujeau cu 
credinţă. Dar nu ştiu cum, de când Iafet călcase pământul 

țărmului, parcă nu mai era el Bucur tătarul falnic 51 

crunt de care Ghiuzla se temuse întotdeauna, iar Ibrahim 
nu îndrăznise vreodată să-l privească în ochi. Din zi în zi 
tot mai blând şi mai smerit se arăta. Lepădase hainele cele 

strălucitoare 81 trăia umilit ca un pământeam lipsit de a- 

vutii. Pomenile si praznicile pentru cei săraci, se țineau lant 
la palatul său. Se străduiau ei, Ghiuzla şi Ibrahim, să afle 
ce patimă munceşte pe bătrân. Degeaba însă, căci lafet 
mereu îngândurat, nu scotea o vorbă nimănui. 

Trecu 858 o bucată de vreme când, într'o bună zi, se 
întoarse luminat la palatul său. Chemă la sine pe căpe- 
tenia slugilor și după ce se sfătui câtva cu el, ospătă bine 
cum de mult nu mai făcuse. Apoi trimise să vină Ibrahim 
şi porunci ca nimeni să nu le turbure sfatul. Se aşeză pe 
un tron, trase pe Ghiuzla lângă dânsul, iar Ibrahim se 
rândui la picioarele lor. Gândi ce mai gândi şi începu: 

„Află, fata mea şi tu Ibrahime, că eu nu m'am năs- 
cut din neamul în care am ajuns la mare cinste si avutii. 
Ținutul de unde am venit cu voi, de peste apa, nu e ţara 
mea si nici a voastră... Să vedeţi cum a fost. Era intr’o-zi 
călduroasă când eu, Bucur copilandru, păzeam turma lui 
tătâne-meu la umbra unui fag bătrân, chiar pe locurile 
unde ne aflăm acum. Atipisem doar, când o vijelie nă- 
prasnică mă destepta si buimacit, până să mai scâncesc eu 
ceva, mă gi luase tătarul pe armăsarul său. Ce s'o mai fi 
făcut pe urma mea, nu ştiu. Eu însă creşteam mândru şi 
voinic în adăpostul lui Ghirai tătarul. Dar pentru ei nu 
mai eram Bucur. Toţi îmi spuneau lafet. Vrednic si cre- 
dincios cum eram, am ajuns la mare cinste. Şi când fu 
să-mi iau nevastă, putui să mi-o aleg din prăzile aduse din 
ținutul de unde mă aduseseră şi pe mine. Mai târziu, când 
se prăpădi muma Ghiuzlei şi credinciosul tot din neamul 
acela mi-l alesei. Tu eşti Ibrahime! Zadarnic însă toată 


bogăţia si cinstea neamului tătăresc, căci dorul de plaiu- » 


rile mele nu-mi dădea pace. Şi când se vede, mi se împlini 
sorocul fără multă chibzuiala, cum știți, imi incärcai a- 
vutul 51 iată-ne pe tărâmurile noastre. 18 821 după multă 
strădanie, cu sufletul si legea sunt iarăş Bucur. De voi am 
avut eu în grije. Aşa am rânduit ca mâine chiar tu, copila 
mea 81 tu Ibrahime, să lepädafi, ca și mine, legea voastră 
păgână şi straele cele tătărești. Apoi, la ospatul ce voi da, 
tu fata mea iti vei alege un mire din toţi câţi vor veni aci. 
Nu uita că toate bogăţiile acestea sunt ale tale. Alege dar 
potrivit tie”. 

Vorbea lafet, vorbea de ospäful ce va fi, apoi de nunta 
fetei si toată veselia, dar Ghiuz'a nu-l mai auzia. Cu inima 
strânsă cata la Ibrahim. Ibrahim tăcea posomorät. lafet nu 
vedea şi vorbea într'una. 

— „lar tie, Ibrahime, iti voi face rândul cum ti se cu- 
vine. Si-ti voi găsi nevastă dupa plac”. 

Sfärsi lafet, isi imbräfisä copila si plecă cu Ibrahim să 
- 1) Din volumul «Legende Româneşti», de Lya Dracopol - Fudulu, 
care va apare în curând. - 


10 


de LYA DRACOPOL-FUDULU 


vada el însuşi pregătirile ce se făceau pentru a doua zi. 


Isi mângâia barba şi inima i se umplea de bucurie la for- 
fota slugilor. Vitei si miei întregi se învârteau infipfi în fri- 
gări dealungul bucătăriilor. Buţile cu vin se deschideau 
una după alta, iar plăcintele isi așteptau rândul la cup- 
torul așezat în curtea palatului. Odaia oaspeţilor fu îm- 
podobită cum nu mai fusese până atunci gi lafet porunci 
să făurească fetii un scaun numai si numai din aur şi ne- 
stemate. 
Doar negrul nopţii potoli roiul din curte si palat. - 

A doua zi din zori, începură iar. lafet zăbovi de astă 
dată mai mult în iatacul său, căci avea să se împodo- 
bească mai mult ca de obiceiu. Apoi porunci să vină Ibra- 
him la dânsul. Alergă sluga, cătă încoace, cătă încolo, dar 
Ibrahim nicăieri. Se încruntă Iafet ca de o rea prevestir« 
cand sluga se întoarse fără credincios şi trimise Ghiuzlei 
vorbă să fie gata. De data asta sluga veni într'un suflet pur: 
tând un rävag în mână. መ 

Citea Iafet, citea şi barba îi tremura de mânie. Ghiuzly 
copila lui, să-i calce dorinţa şi Ibrahim să-i necinstească 
batranetea? i 

Si bunul Iafet-Bucur se cäträni la suflet si se făcu ia, 
Iafet cel crunt. Spumegând de mânie porunci: 

— Puneti-mi seaua pe Zara! 


= 


Dar Zara fugea departe pe plaiuri cu Ghiuzla și „ | 


Ibrahim. 

— „Chebir! Chebir! räcni lafet. d : 

Si mai iute decat credeau slugile ca-i ingadue batra- 
በ168, Iafet-Bucur incälecä vlăstarul Zarei si porni cloco 
tind pe urmele fugarilor. 

— „Du-mä Chebir, căluțul meu, du-ma pe calea mu- 
mă-ti Zara, şi-ţi voi da să mănânci inimile necredinciosi 
lor ce mi-au înegrit batranetea. S 

Şi Chebir gonea adulmecând suflarea Zarei. 

- Departe Zara fugea pe cărări nestiute, împinsă parcă 
de furia lui Iafet. i 

Cinci zile si cinci nopți fugiră Ibrahim si Ghiuzla, că 
lauziti de soare si de lună. Dar în dimineaţa zilei a şease: 
nu mai mai putura fugi. Ajunseră tocmai la mraginea une 
păduri 51 iy ኣኒ aci. De băut aveau ei, dar de mâncat ioc 
Si cine ştie încotro ar mai fi apucat-o, când numai iacă nu- 


ማች ግን7 “ገ የ፦ ee Ai ni m: Isaia 
“ሽሮ 
ፖ 


„irren ወጁ አጣ E 
site. 0፤ Bie e 
Biserica lui Bucur, ciobanul. |