Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1937 (Anul 14, nr. 674-725) 751 pag/DimineataCopiilor_1937-1669231404__pages551-600

Insă musca, vezi potaie, 
Cu-atât nu s'a mulțumit; 
Cu-alte muște din odaie, 
Bârăind — ca o brezaie — 
Spre Kiang-Lin s'a repezit! 


Dar cu mintea-i inteleapta — 
Mandarinul învățat — 

A găsit leacul îndată 

Şi prin inteleapta faptă 

De muște el a scăpat! 


Cald.... 
In miezul verii... 
Pitulate la umbra deasà prin ogradà, cu ciocurile 


cascate, respirând anevoe aerul cald, găinele mofaiesc 
învinse de zăpuşală. 

Soarele arde. Pe malul gârlii s'au adunat copiii să 
se răcorească în apa rece. 

Pe așa căldură nu mai ciripesc nici gureşele vrăbii; 
doar seara se sbenguesc prin pomii umbroși. 

Cald..... Dogoarea soarelui joacă în faţa ochiului ca 
valurile unei ape tremurătoare. 

Nicio vietate nu mai umblă fără rost. 

Liniştea tiuie în urechi prelung şi trist. 

Din când în când, vreo muscă nepotolită sbârnâie 
mărunt din aripi, hoinărind prin aerul cald. 

In fundul grădinii, sub tufa de liliac, stă tolănit, 
cu gura căscată, cu urechile blegi, înmuiate de soare, 
Dulău, paznicul curţii, câine voinic, làfos. 

Il avem la uşă de câţiva ani. 

Când nil-a dăruit vecinul Niţă, îl găsise pe stradă 
şi lui nu-i trebuia; era ca un pumn de vata neagră, în 


Incepe să mârâie înfundat, nemulţumit. 

Albina înțelegând că l-a supărat, cocofata pe floare, 
întreabă în graiul ei, priceput de Dulău. 

— „Dulăule, de ce mârâi? Nu-ţi fac nicio neplacere !* 

Dulău răspunde morocănos: 

— „Sbârnăitul aripelor tale mà înfàràtà. Nu pot sà 
dorm tihnit.... Pleacă de aici! Nu găsești mai încolo alte 
flori?“ 

Jignită de purtarea lui, albina càutà să-i arate că 
nu vrea să plece cu una, cu două. 

— „Ce ma gonesti așa?... Nu vezi că eu lucrez, tn 
vreme ce tu dormi ca un lenes?.. Eu aduc mai mult 
folos omului decât îi aduci tu!... Auzi?“ 

— „Eh!... Mofturi!... O biată albină neputincioasă 
ce folos poate să aducă oamenilor?“ 

— „Mult folos... Mierea pe care-o adun cu e hrăni- 
toare si căutată de oameni. apoi ceara..... 

„Las'o. Eşti. mică de parcă ai fi un bob de po- 
rumb şi faci o gură... 

Mâniată că o ia în bătaie de joc şi nu vrea cu nici- 
un 'chip să-i recunoască puterea, albina se prinde cu el 


care luceau doi ochi mici, două mărgele negre şi lucioase. 
Parcă era un căţeluş-jucărie, cum sunt cei din vi- 
trinele magazinelor cu jucarii. 
A crescut pe nebagate de seama si mai mare decàt 
asteptasem. 
Il ràsfàtam cu felurite cuvinte, iar în jocurile noastre 
copilăreşti era nelipsit. 
Se bucura de toată bunăvoința pe care i-o aràtam; 
o înțelegea şi-o pretuia. 
Ne făcea multe giumbuslucuri și noi râdeam cu poftă... 
Până când termin lecţiile și pot să pornesc la 
rau, la scăldătoare, el se culcă la umbră. să mă aştepte. 
Rareori ciuleste câte o ureche, o ridică drept în sus, 
doar o auzi flueratul de plecare. 
Si pare tare mâhnit că nu mai pornim odată. 
Lângă tufa liliacului se înalţă rumenà și rotundă 
în lumină, 0 floare a soarelui vânjoasă. 
~ O albină vine să strângă un strop de miere din 
floarea galbenă. 
Isprăvind, se lasă mai jos pe o floare de chiparoasă. 
Dulău stă cu botul lângă tulpina chiparoasei, să se 
împărtășească din mireasma ei, 
Aripioarele albinei sbârnâie lin, că deabia se aude, 
dar îl supără pe Dulău. 


10 


să-și măsoare amândoi puterile si cine iese învingător 
acela e cel mai tare dintre amândoi. 

Fără niciun semnal, fără niciun martor, începe lupta; 

Dulău nici nu se ridică de jos, ci vrea s'o prindă 
cu gura, fiindcă sboară prin jurul capului său, bâzâind, 

Sireatà şi sprintenă, albina-se repede şi cu o mişcare 
dibace îi înfige in nas acul pe care-l poartă ascuns. 

Străfulgerat de durerea înțepăturii, cât e de voinic; 
chelă'ăind parcă l-a bătut cineva cu ciomagul, Dulău 
se ridică și-o rupe la fugă, să se ascundă în bucătărie, 
lăsând albina biruitoare. 

Ea isi adună mai departe mierea, liniștită dar şi 
mândră -că a isbutit să se arate mai puternică decât 
Dulău, ce se credea neînvins, în vreme ce el, pitit sub 
maşina de gătit, în bucătărie, îşi linge vârful nasului; 
căutând să-și amorfeascà durerea lăsată de ac. 

E amàràt; rusinat că s'a dovedit mai slab decât o 
biată albină neputincioasă. 


ln gând prinde să îşi zică: 
— „Bine spune-o zicătoare, 
„Buturuga cât de mică 4 
Iti răstoarnă carul mare!“ 


ZAHARIA G. BURUIANA 


ANTEC PENTRU SOMNUL TA 


Cu nuiaua dintr'un sànger 


Rupta ’n faptul blândei seri, 
Te-a atins pe gene-un inger, 


Asta seara ca si eri. 


Si la fel ca eri, măicuţă, 
Ai s’ dormi cuprins de vis, 
Cu ci psorul pe pernifa 


Si cu gandu’n Paradis. 


Tot ca eri, cu grijà multà, 
Stau si-ti lului cantec mic, 
Bucuroasà cà m’ascultà 


Inger blond de borangic. 


Nani, nani... Dintr’un sànger 
Am cules un vis sfios 
Si pe părul tau de înger, 


Eu l-am presărat frumos. 


Dintre visele de seară 
Care picotesc pe prag, 
Purtător de primăvară, 


Tu mi-eşti visul cel mai drag. 


Cel mai drag mi-esti tu, copile, 
Şi mă sbat să mi-te cresc 
Ca pe-un lujer de zambile 


Mlădios... Să te iubesc... 


Tot asa cum fiecare 
Mamă pruncul și-l iubeşte... 
Nani, bobocel de floare... 


Doamne, mare tu mi l creste. 


Nani, nani, strop de rouă, 
Floare rară de lumină, 
Dormi că seara visuri plouă 


Pe privirea ta senină. 


Nani, nani, într'un sânger 
Am cules o viaţă eu, 
S’o tràesti ca si un înger, 


Numai tu, copilul meu! 


ZAHARIA G. BURUIANA 
11 


CAPITOLUL XII 


GANDURI TRISTE 


— „Acuma lasă-] si tu, Marie, nu-l mai bate atâta 
că îl nàucesti”. 

Dar cucoana Maria, amarnic de supărată, lovea cu 
sete si nici nu lua în seamă vorbele cumnatei sale, 
Florica. 

— „Numai boclucuri îmi face băiatul ăsta... Putea 
să ia foc şi casa mare şi să ardem cu toții ca soarecii“. 

Dar focul nu s'a întins până la casa mare, căci au 
sărit vecinii si care cu ce a putut, cu donite, căldări, 
hârdaie, a carat apă de la puful din bătătură. In schimb, 
căsuţa veche în care se afla atelierul, a ars cu vâlvătaie, 
ca un chibrit, până în temelie. 

— „Ducă-săl“ a zis scurt Ioniță Gavrilas, tot era ea 
veche și aveam de gând să ridic alta. La drept vorbind, 
nici nu-mi pare rău. Păcat numai că a mâncat băiatul 
bătae din pricina astei întâmplări.“ 

Dar băiatul gândea altfel: „E păcat că flacările 
mi-au mistuit şi caetul meu în care aveam însemnate 
o groază de invenţii noi.“ Si cu gândul ăsta porni să 
urce pe costis. 

La urma urmei, o bàtae mai mult sau mai putin 
în viaţa unui om nu-i mare lucru. Necazul e altul gi 
aci Ica nu-şi poate înmuia părerea de rău, care l-a cu- 
prins, căci se gândeşte cu jale că n'a apucat să se fo- 
losească cum trebuia de moara de curent Dacă ar fi 
fost mai prevăzător, să nu fi lăsat la întâmplare sâr- 
mele din mână, sau dacă sar fi gândit cel puţin să 
tragă manivela, pentru ca roata să se învârtească sin- 
gură, desigur nu sar fi întâmplat nenorocirea şi el ar 
fi putut să se încredinfeze mai apoi dacă lămpile legate 
la sârmele motorului ar fi luminat sau nu. Dar așa... 
De un singur lucru este sigur: că mașina a mers gi că 
motorul a dat curent. 

A ajuns sus pe deal și cuprinde cu privirea toată 
risipa de case din vale. In fund, apa leneşe curge clipo- 
cind. Pe Ica îl cuprinde tristeţea. .,Ce bine ar fi dacă“... 
dar gândul îi rămâne nesfârşit, isi amintește de alte 
încercări neisbutite. Isi aminteşte de întâmplarea de la 
Câmpeni cu pisica sburătoare, de smeul cel uriaș, de 
prietenul lui, Sile. Oare ce o fi făcând Sile ? 

Icà se lungeste pe iarbă cu fata în jos, cu obrajii 
cufundafi în palme. Au trecut două săptămâni de când 
i-a scris lui Sile și până acum niciun răspuns. Să-i mai 
scrie sau să aştepte ? Ce să-i scrie? Dacă nu sar fi 
întâmplat ca focul să-i nimicească maşina, ar fi avut 
mai mult curaj și acum poate că i-ar fi scris cum a 
dus la capăt invenția cu moara electrică. Dacă flăcările 
nu i-ar fi mistuit şi caetul, dacă mama lui n’ar fi aşa 
de pornită si supărată, poate că ar avea curajul să se 
apuce de barca cu motor. Ehei, nici n’ar fi greu lucru. 
lei bicicleta Lenufei şi-o asezi în picioare dealungul 
bărcii. O prinzi bine de margini cu niște stâlpuşori sau 
cu nişte sârme, dar astfel, încât, urcàndu-te pe ea, să 
poţi învârti pedalele și roata dinapoi. Si e uşor de 
înţeles că dacă legi într'un chip oarecare — ştie el cum — 
un fus de o roată cu dinţi, care roată să fie pusă în 
legătură cu roata bicicletei, fusul se învârte, iar dacă 
în capul fusului pui o morișcă cu pale, se învârte şi 
morișca. Si-atunci iată cum ai pus motor bărcii. Dar 
barca unchiului Ioniță a fost si ea mistuită de flacări. 
Atunci? 


Ică ridică uşurel capul, îşi sprijină bărbia în pumnii 


mici şi priveşte departe. Ehei, câte invenţii n’are el în 
cap. Priveşte jos pe pod cum trece scârţâind un car cu 
boi. Animalele trag, se opintesc în juguri ca să urce pe 
drumul de costise povara grea. Roatele se învârtesc 
greoi si carul urcă greu pe povarnis. Ca să coboare de 


OESTERUL strică 


de MARIN IORDA 


Care ne arată că bătaia e ruptă din raiu... si folosește uneori, 
mai ales, copiilor sburdalnici. 


pe o muche în vale si apoi să urce iar, fi trebue unui 
car cu boi aproape o jumătate de ceas, timp mult şi 
animale muncite. 


El, Icà, ar face altfel, ar trage de pe un deal pe 
altul o funie lungà de sàrmà si pe funia asta ar atàrna 
pe scripeţi un fel de pod mare care s’ar mişca dintr’o 
parte într'alta, ducând oameni, animale si căruţe. 

Roiul de musculite bâzâie prin apropiere. Prin iarbă, 
gaze harnice misunà de colo până colo. Două furnici 
se muncesc să dea de-a-rostogolul un bob de -zece ori 


mai mare decât ele. Un boul lui Dumnezeu urcă încet 
pe un fir de costrei. O gâză cafenie cu trup de catifea 
se învârte bâzâind in cercuri mici şi apoi cade mototol 
în iarbă. Ică o ridică pe un vârf de pai şi o ajută să 
sboare. Gâza încearcă de vreo câteva ori să se avânte 
în văzduh, dar cade. Băiatul o prinde usurel între degete 
si o priveşte cu luare aminte, „Are aripile prea mici“ — 
se gândeşte. „Dacă aș avea chef gi n'aș fi aga de su- 
părat, i-aş lipi eu cu gumarabică peste aripioarele ei 
alte aripi mai mari. Atunci cred cà ar sbura mai uşor.“ 

Dar gâza sboară si asa şi, luată de o pala de vânt, 
se duce, hăt, departe. Băiatul o urmăreşte cu privirea 
până se topește ca un punctişor în depărtarea luminoasă. 

Si tot aşa sboarà şi gândurile lui, departe, tot mai 
departe. 

Ici se gândeşte cu necaz că n'a putut duce la bun 
sfârşit niciuna din invențiile lui. Le-a chibzuit bine pe 
hârtie, a lucrat cu socoteală, dar până la urmă totul s'a 


împotmolit. Dece? Trebuie să fie ceva de care el nu-și 
dă seama, se vede că îi scapă minţii lui unele lucruri 
pe care alţii le-au învăţat. Atunci? Ce trebuie să facă? 
Să caute să înveţe cât mai mult,ca să priceapă cât mai 
mult din rostul lucrurilor. Şi iată cum fuge cu gândul 
la şcoală. O să se înscrie în toamnă la un gimnaziu din 
București. Ar putea să se înscrie şi la Ploeşti, dar la 


București are rude gi pe fratele domnului Gheorghe la 
care va putea locui. De altfel îi spusese si Lenuţa ca 
la Bucureşti şcolile sunt mai mari, străzile mai largi şi 
oraşul mai. frumos. Apoi ea l-ar putea duce să vadă 
uzina lui nenea Victor, unde se fac automobile şi moto- 
ciclete. Asta ar vrea el de mult să vadă. 

Şi restul zilelor petrecute la Dormărunt n'au mai 
fost ca cele de la început. Băiatul era îngândurat şi 
tăcut. Sta mai mult pe lângă casă şi citea în cărţile dă- 
ruite de domnul Grigore. Degeaba încerca acum Ionità 
Gavrilaş să-l înveselească; 

— „Ci că las-o focului de supărare” — nepoate Ica. 
„Ce atâta necaz pentru o magazie dărăpănată. A ars... 
a ars... ducă-se, ce să ne facem noi sânge rău de pomana“.. 

Dar Ica surâdea trist şi isi vedea înainte de citit. 

Intr'o dimineaţă începu să plouă des, o ploae mă- 
runtă dintr'un cer coborit parcă deasupra acoperişului. 
Câteva zile plouă într'una. Vremea era tristă şi Ică nu 
mai esi din casă. multă vreme. 

Trecuse o lună de când se afla la Dormărunt. Vă- 
tășelul primăriei mai aduse într'o zi un plic galben scris 
cu cerneală violet. Era dela tata, adresat cucoanei 
Maria. Dânsa îl desfăcu şi citi rândurile domnului 
Gheorghe. Spre. sfârşit: se încruntà puţin şi ochii i se 
umplură de lacrimi. Dar se tinu bine, astfel cà Icà nu 
băgă nimic de seamă. 

y Tatăl vestea că treburile slujbei îl finuserà mai 
niult la Câmpeni, dar că va sosi chiar a doua zi la 
Dormărunt. 

— „Dar despre Sile nu scrie nimic tăticu, mămico? 
Oare de ce nu mi-o fi răspuns la scrisoare?“ 

— „Lui Sile, dragul mamei, i sa întâmplat o mare 
nenorocire, încă de acum trei săptămâni. Dar tatăl tău 
n'a vrut sà fi scrie, ca să nu te mâhnească. Acum ţi-o 
spun, căci tot ar fi trebuit s'o afli odată.“ 

— „Şi ce sa întâmplat cu Sile”? —întrebà cu glas 
tremurat Ică. E bolnav? S'a rănit? Ce are?“ 

Cucoana Maria isi lăsă capul în jos, ne mai putân- 
du-şi stăpâni ropotul de plâns. 

— „Pe Sile l-a călcat un automobil pe când se juca 
cu zmeul“... 

Inima lui Ici atârna acum ca de un fir de păr. 

— n9i?%... 

pia Maria a isbucnit în plans: 

— „Săracii, părinţii luil... spunea ea printre suspine. 
Apoi isi îmbràtisà băiatul si plànserà asa multă vreme. 

Icà nu mai întrebà nimic. Presimtise el de mult cà 
lui Sile i se întâmplase ceva rau. 

A doua zi sosi si tatăl aducând dela oraş un cos cu 


fel de fel de bunatafi. Pentru Icà, din partea domnului 


Grigore, aduse nişte cărţi si 0 scrisoare. 


Câmpeni 19 Iulie 
Dragul meu Ica, 


Cred că ai auzit de nenorocirea intàmplatà cole- 
gului tau Sile. Nu a fost cu destulà luare aminte 
la joc si a plătit cu viața lui această greşeală.. Te 
știu cam sburdalnic si pe tine, ba, poate, chiar esti 
cel mai sburdalnic dintre elevii mei. Caută de nu 
te lăsa furat în jocurile tale nevinovate. 

Fii cu luare aminte ca să nu pricinuesti durere 
părinților tăi. Gândește-te la Sile, gândește-te la 
câtă jale trebui să fie în sufletele părinţilor lui... 


Rândurile bătrânului dascăl îl puseră pe Ică pe gân- 
duri.' Acum se gândea la ziua plecării si ar fi voit ca 
ea să vie cât mai repede. Dar nu puteau pleca, fiindcă 
tata avea treburi la Dormărunt; trebuia să vândă locul 
ca să aibă bani pentru taxe si cărţi de scoala. 

O întâlni pe Lenufa gi îi povesti şi ei despre moartea 
colegului său, Sile. Fetiţa îl ascultă eu luare aminte și 
plânse şi ea alături de Ica. 

— ,Acum”, spuse el, nu mai am niciun prieten. $i 
dacă plec la Bucuresti, atunci...“ 

— „Atunci, o să vii la noi să te joci cu fratele meu 
şi să-l cunoşti si pe nenea Victor. l-am scris şi tatii 
despre tine, despre invențiile tale şi mi-a spus că vrea 
să te vadă.“ 


(Continuarea in pag. 14) 


13 


Concursul de jocuri pe luna Septembrie 


SERIA III 


GINEL 


ZEP EL i N U L * A. ee li - Ploesti — Triunghiuri nu publicàm si sa- 
rada e slabà. 


T. E. - Buftea — Mata spui cà a treia parte zăpadă 
nu-i, si deslegarea e nea, cuvânt sinonim cu zăpadă. Din 
lamurirea matale s’ar putea înţelege că e vorba de alt- 


dicci Ad is ceva, care nu e zăpadă. 
JEME JE Meee Din pricina aceasta nu se poate publica. 
aa aoe aia L. S. — Slabute. 
G. I Şt. - Brădeşti — Jocul ware niciun subiect si 
nici nu e simetric. 


DESLEGĂTORII CONCURSULUI POPULAR 


PROVINCIA 


Galaţi. Semo Kanner (8), Crivat Victoria (14),Frank Simona 
(10), Eva Zamler (13), Elenifa Spiliotis (13), Leova A. 
Lazarovici (15), Rodica Stănescu (2), Gătaia: Ioan Co- 
pacianu (4). Ghelengic: Teodosiu Gh, Traian (15), Vlad 
C. Traian (15). Giurgiu: Stànisteanu Alex. (10), Preda 
A. Oprea (9). Goldeni: Olga Stanciu (13). Gura Ocnitei:! 
Ionescu V. loan (15). Hârlău: Rica Grimberg (16). Hàr- 
şova: Andrei V. Dorel (14). Horăşti: Lidia Cârlan (1). 
Huşi: Leon Gh. Const. (15). laşi: Iosica Murghinstein 
(13), Rica Fisch (11), Cernatescu Corina (15), Musiu S. 
(1), Gheorghe Badila (2), Popovici Neculai (14), Sylvia 
Teper (8). Ismail: Gheorghe Cujba (14), Hristescu Con- 
stantin (2), Lazar Berenson (6), Smilevici Moise (13). 
Lipnic: Russu Gh. Zinaida (15), Guţu Valentina (7). 
Lugoj: Ilin Maria (15), Dragotescu Elena (16). Mandresti: 
Arnautu Gh. Iulia (2). Medea: Dragos M. Bonis (15). 
Miercurea-Ciuc: Ivascu Romeo (15). Mogosani: Eugenia 
Gh. Teodorescu (7). Mogoşoaia: Taulescu Dràguta (1). 


ORIZONTAL: 1) Vechilul din figură. 7) Cioparteste. 
10) Transportà! 12) Rubedenie. 14) Obiect casnic. 15) 
A sta deasupra apei. 17) Vehicul de formà rotundà care 
pluteste prin aer. 20) Plec. 21) Nu vorbesc. 23) Butoiu 
pentru transportat apa. 27) Diviziuni de timp. 28) Ter- 
minat. 30) Avion. 34) Fluviu în Germania. 35) Parte a 
zepelinului care se se învârte în aer. 37) Câmp semă- 
nat. 38) Conducătorul Hunilor. 39) Ta à în Europa. 
42) Boală de piele. 43) Măsură de pământ. 44) Gust 
neplăcut. 45) Pronume. 46) Tin în stăpânire. 
VERTICAL: 1) Pasàre de prada. 3) Agezatà. 4) 
Animal. 5) Intins. 6) Parte a zepelinului in care stau 
oamenii. 8) „Cap“ rupt. 9. Pronume. 10) Notă muzicală 
11) Acoperi cu unsoare. 16) Felicitată. 16 a) Exist. 17) 
Negatie. 18) 365 de zile. 19) ...... ciocârlie. 21 a) Rau în 
Franţa. 22) Alungarăm. 24) Brăzda pământul. 25) Con- 
junctie. 26) Diviziune de ttmp. 29) In acest loc. 31) Lo- 
vitura prea. 32) Notă muzicală. 33) Pronume. 36) Metal. Mologa: Jolondcovschii Nicolae (8), Moreni: Ludovic 
40) Existam. 41) Pronume. Roseman (1), Giovanini Foso (15). Muntenii: Stefan Z. 
IONEL BICHIGEAN-NASAUD Andrei (16). Noua Sulità: A. Balaban (14), Raisi Tuhan- 
schl (9), Monia Trahtenbroit (15). Oprisani: Mircea 
Eugenia (3). Oradea: Nufa si Dimi Bilang (4), Agneta 
POSTA JOCURILOR Rosinger (15), Leitner Petre (14). Orhei: Nicolae Gud- 
zevici (5), TEET Săndulescu (4), Valerian Savifchi 
R.S — T. S. si T. B. — Nu publicăm iocuri de (2) I Titov (8) Pancata: Petrovici Milan (13). Petreni: 
cuviate luce fara subiect si Likert ye Elevii cl. IV. sc. primara (14). Petrosani: Nicu I. Martian 
Sill G.- Galati — „Se culeg strugurii“ e frumusel (2). Piatra Neamţ: Solomonicà Herman (7). 
incrucigat, dar partea de sus si partea de jos nu sunt 
în legătură cu restul jocului. Triunghiuri nu publicăm 
Pl a aaa Pati. CORON DEAR SERIAIII 
pescu — Desenele nu primim decat in 
legătură cu concursul literar. Jocurile sunt cam slabufe. LUNA SEPTEMBRIE 
Mai încercaţi! 


I. C. M. - Vâlcov — Am mai publicat astfel de 


anonime. 
I. R. - Constanta — Saradele sunt prea simple. 
P. A. O. - Giurgiu — In saradà spui cà cerul e un Adresa: 


frau. Nu cred cà tofi cititorii stiu acest lucru! Enigma > RS 


e grea. Cartea de vizità e simplà. Palindromul e cunoscut. x wt act 
Lob, Elena — Careurile trebuesc facute in tus. De- Incepând de astăzi nu mai primim fotografiile 


altfel încrucișarea e bunicică. celor cari au luat premiu. 


MESTERUL STRICĂ 


(Continuare din pag. 13) 


Copiii vorbeau acum ca doi oameni mari cari fac Lelea Floarea plângea, ținând colţul tulpanului la 
p'anuri de viitor. Se despàrtirà cu făgăduiala să-şi scrie ochi. Numai Ioniță Gavrilas râdea cu hohote, iar când 
şi să se vadă la Bucureşti. porni maşina, el strigă: 


Domnul Gheorghe îşi sfârşi repede treburile la Dor- — „Şi nu uita,. nepoate Ică, să-mi scrii si mie ce 
mărunt. Găsi un cumpărător care îi dădu preţ bun invenţii ai mai facut...“ 
pentru loc. Mai rămaseră câteva zile aci și apoi. într'o Ceea ce nepotul încuviintà, dând din cap. 
dimineaţă, însoţiţi de unchiul Ioniță si mătuşa Florica, Fines ilies 
pornira cu toţii, incarcati cu buccele si cufere pe uliţă SS va 
spre şosea, la staţia de autobuz. Când sosi maşina, isi CAP. XIII P 
luară rămas bun şi se aşezară tustrei pe o bancă din faţă. Din nou la scoala | 


14 


— — 


at trecut hada cu PREMIUL | 


ARE giri ee o... e o e e LI ee 
Cut: Următorii cititori ai revistei noastre! „nenea 
RED RR TA] FETISH Sa ee eens TEPER va SIT ee ee 


ee 


er ca Se + 3 oa ; | 
BÂRSAN CONSTANTIN COHEN THEA TONY ANDREISIN NINA LILLY BARUCH SOLOMON ELIAS 
$c. Donescu Șc. Lucaci Șc. prim. Pohoarnă $c. de fete Romanescu No. 3 Sc. Mântuleasa 

clasa IV-a Loco clasa Ill a Loco clasa Il-a ZA clasa IV-a Loco clasa Ill-a Loco 


DORIAN OSIAS IUREA ROMULUS VICTOR DRAGOMIR HERMINA IOSUB 


Sc. Rosetti $c. Voința $c. prim. Tg. Frumos Sc. No. 39 $c, Lucaci 
clasa Ill-a Loco clasa IV-a Loco clasa Il-a jud. laşi clasa Ill-a Loco clasa Il-a Loco 


3 i 
NITESCU „EMILIA SILVIA HONIG KESSLER ANDY SZUKITSCH FR. ION 
Sc. Voevodul Mihai No. 17 $c. prim. Mixtà 13 Septem. Sc. Cultura Șc. Luca Moise Sc. prim. Mixa No. | 
clase [V-a Loco clasa l-a Loco clasa l-a Loco clasa l-a Ploesil clasa l-a Com, Bugtenar 


E A Mec $ 


PETRE TĂNĂSESCU 


È 
f 
iati i i ME | să Ai i să d ic. Ac Pu 27) 
MESARIU VICTORIA ROSIN HARY GHERSON ASDERBAN ELISA I. CRISTIAN MORAR MARTA NICHITSORG 
> $c. Regina Maria No. 27 Şc. prim. Spaniolă Sc. Carmen Sylva Sc. No. 56 ,,M. Eminescu" $c. Cuibu cu barza 
clasa Il-a Loco clasa Ill-a Loco c'asa IV-a Loco. clasa l-a Loco clasa l-a Loco 


y m È 
EN DS MAD art) aus sd 3 P 55. 
> ZAMBILA ION EUGENIA ASCHER IONESCU VICTOR MIRIAN BOKSNHORN BERURIA FRANCHEL 
$c. No. 35 $c, Barafiei Sc. Petru Maior $c. prim. Fraternitatea Şe. Cultura” 
clasa Ill-a Loco clasa Il-a Loco clasa IV-a Loco clasa l-a Loco clasa Ill-a Loco 


14 


CATEVA RASPUNSURI 


Cativa cilitori ai revistei imi cer lamuriri 
asupra unor chestiuni la cari ei n’au putut afla 
încă răspuns. Mă grăbesc a le da, mai ales ca 
ele pot folosi si altora. 

Ionel Dumitrescu întreabă ce trebue să faci 
alunci când eşti muşcat de un câine pe care îl 
banuesti că e bolnav de turbare. 

Un câine turbat se poate cunoaște după înfă- 
tisare. Are ochii tulburi, roşii, iar -din gura 
deschisă îi curg bale. Un astfel de câine trebue 
ocolit. Dacă te-a muşcat, trebue să te duci numai- 


decât la un medic, care îţi va face mai multe. 


injecții, punându-te la adăpost de primejdie. 

Dacă te mușcă, însă, un câine care n'are 
înfăţişarea unui animal bolnav de turbare, tot 
trebue să fii îngrijat. Câinele trebue pus sub 
cercetare şi văzut în fiecare zi, sau chiar dus la 
un medic veterinar. Căci el poate să fie bolnav, 
să aibă pe dinţi şi pe limbă microbii cari dau 
boala turbării. In cazul când se dovedeşte că e 
turbat, cel muşcat trebue să înceapă şi el trata- 
mentul împotriva turbării, căci microbul i-a intrat 
în sânge. Numai astfel poate scăpa. Câinele va 
fi omorit. 

Deaceea, cel rffai bun lucru e sà nu mângâ- 
iati sau să vă jucaţi cu câinii depe stradă, pe 
care nu-i ştiţi ai cui sunt. 

Nelu Obreja. — Fii fără grijă, lui Ică-Rică 
nu i se va întâmpla niciun rau, E drept căe 
putin (?) cam neastâmpărat si neascultător, dar 
dorința lui de a născoci tot felul de năsbâtii este 
mai mare decât el. Din astă pricină, ai văzut, 
mănâncă multe bătăi. 

In revistă nu putem publica mai mult decât 
un capitol de număr. Te încredinţez. că încă 
înainte de sărbătorile Crăciunului, romanul va 
apare într'o carte frumoasă, însoţit de numeroase 
desene și cu o copertă în culori. 

Până atunci, răbdare. Mulţumeşte-te cu atât 
cât apare în revistă. 

Nelly Butculescu. — Concursul literar este 
încă deschis. Poate concura orice școlar, fără 
nicio taxă, dar trebue să tie seamă de conditi- 
unile publicate de nenumărate ori în revistă. 

Cine are talent la desen poate trimite şi desene. 

Dece spui că vrei să-ţi baţi joc în ceea ce 
vei scrie de nişte prieteni cu care ai petrecut 
vacanţa la Balcic? N’ar fi frumos ca după ce 
te-ai jucat cu ei, după ce ati făcut atâtea şi 
atâtea isprăvi, să-i batjocoresti, nici chiar în glumă. 

Ti-ar plăcea dacă ti-ar face la fel? 

Scrie lucrurile asa cum s'au. întâmplat, dar 
fără să pricinuesti cuiva vreo supărare. va 

lonel Aviatorul. — Esti într'adevăr aviator ? 
Nu cred. Esti prea mic. Cred, însă, că tare fi-ar 
plăcea să ai un avion al tău, cu care să 'spinteci 
văzduhul. E foarte plăcut să sbori si mai ales 
cu un avion condus de tine. 

După ce vei învăța carte, poţi să intri într'o 
şcoală de pilotaj unde în scurtă vreme, dacă vei 
fi sârgu ncios, poţi să înveţi a pilota un avion. 


Până atunci, mulfumeste-te să le priveşti | 


cum sboară pe ale altora. 

Dacă vrei să-ţi faci singur un avion mic, fie 
cu motor, fie fără, poţi să te apuci, după ce îţi 
vei fi cumpărat o carte în care se arată pe larg 
şi foarte lămurit cum se construesc astfel de 
jucării. 

Apoi, se mai găsesc şi scrieri din cari se 
poate învăța cum se fac chiar avioanele mai 
mari, fără motor, numite planoare si cu care 
sboară tineretul. 

cu planorul este foarte plăcut şi el 
se in cu uşurinţă, dacă ești răbdător. Revista 
no “va publica mai tărziu ceva în legătură 
cu acest fel de sbor. 


. Prețul 5 Lei 


Pe 


SUA ted în 
pe STALEY if; 
a. AA Ea CY, 
Ria i nu 
CGS eee 
A fap = 
\ fe a A 
ca EA: per & 
i Sef i eee 
îs Di age 
» dr” JX 
N a Yes 


ta dA 


2 
i iy > 


2 “e Mo vied gd i 


ni 
IP =. 


vi anti Oa 


d 
| 
x 
i 
i 
ii 
| 


ENE ATA 
SIL. OR 711 


o 
y 


Cristale vii 


- Apele mărilor nu se mirginesc numai să găzduiască 
tot soiul de peşti si plante, dar mai cuprind tot felul 
de vietàti străvezii, strălucind în fel de fel de culori, 
par'c'ar fi nişte cristale vii. 

Printre aceste făpturi deosebite, întâietatea o au 
meduzele, alcătuite, ca să spunem aşa, din apă, cor- 
pul lor fiind în întregime din lichid si învelit intr’o 
pielità subţire. 

Meduza nu e altceva decât un fel de gelatină stră- 
vezie, uneori limpede ca şi cristalul, alteori seamănă 
cu opalul, sau e de un albastru palid sau un trandafiriu 
deschis. 

La unele soiuri, mijlocul e roșu, albastru sau violet, 
iar restul e străveziu. 

Sunt unele care trăesc în adâncimea întunecoasă”a 
mărilor. Au o strălucire scânteietoare. 

Din unele meduze, care cântăresc şase sau şapte 
kilograme, nu s'a putut scoate decât vreo zece, douăsrre- 
zece grame de pielifa; restul era apa. 

Totuși, aceste baloane de săpun, pline de viaţă, ce 
strălucesc atât de frumos, bătând când în albastru, când 
în azuriu, sunt în stare să călătorească foarte mult. 

In timp ce înnoată, par nişte clopote de sticlă, 
umbrele sau ciuperci străvezii ce trag nişte firisoare 
sau ciucuri subțiri, 

In mările dela polul nord, meduzele alcătuiesc unul 
din alimentele de căpetenie ale balenelor. Uneori sunt 
atât de multe, încât acoperă o suprafaţă de mai mulţi 
kilometri pătraţi. 

Un alt animal străveziu, care te uimeşte prin ferme- 
cătoarea vioiciune a culorilor, e băşica de mare sau mica 
galeră, deoarece, întocmai ca un vas, pluteşte pe valuri, 
rămânând la suprafaţă, chiar când apa e neliniștită. 

Aceste făpturi seamănă cu nişte cutii plutitoare din 
care ies mii de perle, însufletite de o putere nevăzută, 
Acest animal e făcut întocmai ca şi o corabie sau o 
barcă, astfel că poate sta foarte bine la suprafaţa apei. 
Când cuprinde prea mult aer, iese afară din apă; 
atunci când vrea să secufunde din nou, nu face altceva 
decât că dă afară aerul de prisos si se coboară pe dată. 

După cum vedeţi această basica de mare, cum o 
nanese marinarii, poate fi socotită ca un mic submarin 
viu ! 

Locuitorii din insulele Antile spun că bășicile de 
mare au o otravă puternică, pe care sălbaticii o folosesc, 
prefăcută în praf, ca să omoare oameni si animale. 

Dacă vreun peste nesocotit se incumete, atras de 
splendoarea acestor stele ale mării, să lovească acele 


firisoare ce par atât de nevătămătoare, brațele băşicii - 


cu mișcări fulgerătoare, il înfașcă, il intepenesc, incola- 


cindu-se in jurul lui, întocmai cum face şarpele cu. 


prada sa. O băşică nu mai mare decât o nucă, poate 
sà omoare o scrumbie. 

Asemenea unor frânturi de stele, căzute de pe 
bolta cerească, sunt castravetii: de mare, care deabia 
se zăresc în apă, datorită numai faptului că strălucesc 


în mii de culori. Aceste animale se găsesc, mai ales, 
în Marea Mediterană. Pielea lor e trandafirie, presărată 


cu pete roşii. Şi nu numai at&t: fiecare castravete e ^`. 


prevăzut cu opt spice azurii, pe care se mişcă necontenit, 
încoace şi încolo, strălucind în toate culorile curcubeului, 
multe firisoare subţiri. 

Dar cel mai ciudat cristal viu e sabia de mare, 
care se întâlnește mai ales în mările care scaldă coastele 
Greciei. 

Acest animal, desvoltat peste măsură în lungime, 
are înfățișarea unei lungi panglici gelatinoase, ale cărei 
margini sunt prevăzute cu două şiruri de firișoare scurte. 

E o privelişte încântătoare să te uiţi la esarfele sti- 
cloase, cu mii de străluciri, argintii, viorii și purpurii. 


In timp ce înnoatà, aceste animale, par nepăsătoare,. 


la tot ce le înconjoară, dar abia atinse de un mic 
pestisor, esarfele supărăcioase se încolăcesc deodată în 
formă de spirală şi strâng prada până ce moare. 


CONCURSUL DE VACANŢĂ 


Cititorii cari participă la concursul nostru literar 
cu tema „Descrierea unei zile de vacanţă“, vor trebui 
să tie seamă de următoarele: 1) Descrierea să fie făcută 
fără ajutorul nimănui şi pe înțelesul tuturor. 2) Să nu 
depăşească cinci pagini de caet, scrise cu cerneală, cât 
mai citeţ si numai pe o singură faţă a hârtiei. 3) Se 
vor descrie mai ales întâmplările de haz din excursii 
sau din jocuri. 4) Cei cari au talent la desen pot însoţi 
lucrările de desene făcute pe hârtie albă, în creion sau 
culori. Mărimea lor nu trebue să depăşească o jumătate 
de foaie de caet. 5) Pe ultima foaie a compoziţiei, jos, 
în dreapta, precum si pe spatele fiecărui desen se vor 
nota lămurit numele şi pronumele concurentului, vârsta 
şi localitatea, iar pe plicul adresat revistei se va scrie: 
pentru concursul de vacanţă. 


(ELLOS NA ION TEE TREE PEPI Ee SET IE ZA 
In editura ,,Adeverul" a apărut cartea „Suflet de părinte" 


de C. G. Costa-Foru care se găseşte de vânzare latoate 


chioșcurile din farà. 
Preţul 40 lei 


Fotografiile premianfilor publicate în revistă nu se 
maizînapoiazà.. 


> 


») 


Director: MARIN IORDA 


REV Sea a EO eT RATA 


PENTRU COPLI 


SI TINERET 


REDACȚIA SI ADMINISTRATIA: BUC. STR. CONST. MILLE 7 — 9— 11. — TEL. 3.84,30. — ABONAMENTE: 


1 AN 200 LEI, 6 LUNI 100 LEI. — EXEM. 


PLARUL 5 LEI. — IN STRAINATATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISA. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA 


ANUL XI 


SA STÀM PUTIN 
LVORBA, COPI 


Sarica Grunberg. — Ti s'a publicat fotografia ? Eu 
am dat-o îndatà ce am primit-o, sà se faca cliseul. Daca 
încà nu a apàrut în revistà, inseamnà cà au fost altele 
mult înaintea ei si cà nu trebue să-ți perzi răbdarea, 
fiindcă în curând îţi va veni rândul si matale. 

Iti doresc tot atâta spor si isbàndà în noul an 
şcolar ca şi în cel care a trecut. 

Sănătate si voe bună dela Nelufu si Floricica. 

Haiusca Aronzon. — Nepoţică dragă, mă miră că 
mi-ai scris si altădată, fiindcă, iată, deabia acum, cu 
cartea poştală pe care mi-ai trimis-o, fac cunoștință cu 
matale. 

Despre înscrierea în clubul Shirley Temple, dacà 
urmàresti posta mea, ai aflat, desigur, că deocamdată 
„clubul e încă în vacanţă. 

Să stăm acum de vorbă despre frica matale de 
moarte | Fără îndoială că dacă ai citit cărţi cu bandiți, 
cu fel de fel de aventuri, dacă în orele libere, în loc să 
te joci la aer curat, să alergi, să râzi, matale îţi fră- 
mànti mintea ca să faci poezii, această frică îţi vine 
dintr'o oboseală a creerului și din cauza bazaconiilor 
pe care le citeşti. Aşa cà, cel putin şase luni de aci 
înainte nu vei citi decât cărţi vesele cu istorioare in 
care vei găsi îndrumări bune şi nu pricini de neliniște 
şi frică. Citeşte colecţia din „Biblioteca roz”, traduceri 
din franţuzeşte. Sunt acolo o mulţime de cărţi foarte 
dragute, scrise de Contesa de Ségur. 

Nu mai face decât compunerile de care ai nevoe 
la şcoală. Joacă-te, fă gimnastică, stai de vorbă cu cole- 
gele tale şi nu te mai gândi la prostii. Roagă-te în 
fiecare seară lui Dumnezeu să-ţi dea gânduri bune si 
să fi-le gonească pe cele rele. N'ai nici o pricină să te 
gândeşti la moarte; îngerul tău păzitor te fereşte de 
toate primejdiile. Tu trebue să fii cuminte, să- -ți vezi de 
carte, să citeşti lucruri folositoare şi când ţi-o mai veni 
în minte gânduri urâte să le gonesti. Sa le spui aga: 
„Lăsaţi-mă în pace, mie nu mi-e fricà de nimic, decât 
de Dumnezeu, şi Dumnezeu ştiu că are grije de mine.’ 

"Scrie-mi cum îţi mai merge. 

Sănătate şi voe bună. 

Charlotte, — Nu-ţi mai spun „micuță Charlotte” ca 
să nu te superi... După părerea matale eşti „domnişoară”, 
dar eu te socotesc tot copilaș şi, iată, îţi fac în ciudă 


şi-ţi mai spun odată micuță, mititică, prichindicà 


22 SEPTEMBRIE 1937 |. 


| Diagolimele 


mei dida 


Charlotte ! $i acum să răspund pe rând potopului de 
întrebări: 1) Ca sà nu mai fii nervoasă, te sfătuiesc să 
te culci în fiecare seară la nouă. Să bei înainte de a 
stinge lumina un pahar- cu lapte rece, să te scoli dimi- 
neafa la șase, săo rogi pe măicuţa să-ți facă un masaj 
bun pe tot corpul, frecându-te cu un prosop aspru, udat, 
stors bine si stropit cu alcool curat. 

Vei face apoi cinci sau zece minute gimnastică, 
(figuri pe care le ştii dela şcoală) apoi te vei spăla cu 
apă caldufà (apă stătută care să aibă temperatura ca- 
merei) gi vei bea o cafea cu lapte (cu f. puțină cafea) 
cu două chifle unse cu unt gi miere. La toate astea e 
nevoe şi de voința ta; adică trebuie să ai mai multă 
răbdare, mai multă orânduială în tot ce faci si mai 
multă cumpăneală. 

Mi-ai făgăduit că vei asculta sfatul meu si mi-ar 
părea bine să-ți fie de folos. 

2) Shirley Temple nu este pitică ! N’are sdpteapie- 
zece ani! 

3) Numele meu adevărat e BUNITA. Sărutări dela 
mine, Nelufu si Florica. i 

H. Zucker. — Trimite* diploma. Pentru jocuri si 
cuvinte incrucisate întreabà pe domnul Ginel.. 

Florica si Nelutu îţi multumesc cà te interesezi de 
ei. Iti trimit multe’ salutàri. ’ 


Milus. — In numărul viitor „al revistei iti voi scrie 
mai mult, draga mea priétena. Miżar fi plăcut sà nu te 
„tocmești” şi să-mi trimifi fotografia, fără să-mi pui 
condiţia de a ţi-o trimite eu întâi... Te sărut totuși si 
nu voi uita să-ți scriu mai mult în celălalt număr. 


ZS 


| (I 


Com 
A 
= 


de D. MEREANU 


A fost odată o văduvă săracă lipità, care avea un copil. 

Sărmana femeie rămăsese văduvă când copilul n'avea nici două 
luni. Bărbatul ei muncea din greu pe moșia unui boier, un un- 
gurean rău şi sgârcit, care îl punea la treburile cele mai grele, 
pentru o fiertură, o bucată de pâine și un amărit de adăpost. 

Cu o zi înainte de a-şi boteza copilasul, omul fusese trimis de 
ungureanul hapsân în codru, să taie cu securea un copac. 

Copacul căzuse peste el, făcându-l zob — şi biata femeie rămase 
singură cu copilasul nebotezat. 

Nici n'apucase biata femeie să-l îngroape bine, că boerul ii 
spuse să-şi ia catrafusele şi să plece pe-aici încolo, că el n’are de 
ce s'o mai ţie. 

Geaba se rugă biata văduvă de ungurean să aibă milă măcar 
de copilasul nevinovat! 

— ,,Fie-ti milă, boerule! Cu ce să-l cresc, dacă mă alungi?“ 

— „Dă-l la câini să-l mănânce! Asa ai să scapi de povară“ — 
strigă înfuriat sgàrcitul, alungànd-o. 

— „Câinii să te mănânce pe tine, spurcatule! îl blestemă 
femeiea indurerata şi, luându-și pruncul în braţe şi bruma de lucruri 
ce mai avea pe lângă casă, plecă de-acolo plângând. 

Merse ea cât merse, până ce se pierdu printr'o pădure şi, ne- 
ştiind încotro s'apuce, şi-a făcut acolo, într'o poenifa, o colibă din 
crengi de copaci, hotarindu-se să sălășluiască acolo până ce Dum- 
nezeu o va lumina ce să facă. 

Acolo a stat văduva cu copilul, nebotezat, vreme ca la cinci ani. 

La vremea asta a trecut prin poenita unde-si avea văduva bori 
deiul, Dumnezeu şi cu Sân Petru — cari — pe vremea aceea mai 
umblau încă pe pământ, îmbrăcaţi în straie omeneşti. 

— ,,Vezi tu Petre, aici şade o biată văduvă, izgonită de un bo- 
gatas zgârcit, la care bărbatul ei muncise cinstit şi fusese doborit 
de un copac, pe care zgârcitul îl pusese să-l taie. 

Sărmana femeie în desnădejdea ce-o cuprinsese, l-a blestemat 
să-l mănânce câinii, şi de cinci ani şi până acum ea nu scapă zi în 
care să nu Mi-se roage Mie, să-i iert păcatul ce l-a făcut, bleste- 
mându-l pe ungurean!“ 

— „Şi i l-ai iertat, Doamne?“ 

— „Fiecare lucru la vremea lui se face, Petre! In pustietatea 
asta nici n'a avut cine-i boteza copilul...“ 

— „Să i-l botezăm noi, Doamne!“ 

— „Să i-l botezim, Petre!“ şi intrară în colibă unde găsiră pe văduvă stând singură şi cârpind la nişte 
zdrente ale copilului. 

— „Am auzit, femeie, că ai un copil de cinci anişori care nu-i botezat şi am venit să-l botezăm!,, 

Văduva nu mai putu de bucurie, auzind dorința celor doi drumeti. 

— „Nu vă supăraţi, oameni buni, o să mai staţi oleacă. Băiatul îi dus prin codru să culeagă poame, 
mere, ciuperci si tot soiul de bunătăţi, pe care le găsește prin pădure și cu care ne amăgim foamea. 


4 


parl ji ih du aj și 


v A 
ath 


ne" sult 1 e ei 1 ntr'un € 
cma) “i vi on pi ri 
iff n pe prp 
tea WM, il 
i nl if - Ta dl | 
alte pit. il mi i, Wi h! jure sl fh th 
a oe un buche i o ei rr call i- sgàrcit ual să m mănânce, : re- 
ce pumne re crescuse. ezeu i-a dăruit cop nul Det de asa d A pi mal í it prin ograda, sau 
fiindcă în Pi fost să plece, DION zeau casă and lau i câţi, bucăţi! cia 
Cand ` ş fru osul să taie! întrun | „def ASUL remor noastre iti = 
lula? Tot Pre vei E > Pl începu să creas fig răi na — .Deacum, — frate Muntean, — să plecăm in lume, 
3 „ = > ” I 
” „Dela botez mbratisàndu-si maica, Po in lume, după voinicii; poate ne gàsim norocul! 
l cat alții a sa C ae ie poran Ja E: cale si au ajuns într'o cetate 
ipatru zi I îi spuse ce "au mers te 
ee tro sa + e antenei Ei toate i vasurile mare unde sta împăratul acelei ţări „Soare Apune“, 
la nina ia bine? e: ungureanul hapsàn. asa il chema pe imparat si era tare îngrijat, deoarece 
de Ra ear fript îl mănânc, de-mi cade în oastea împărăției vecine — care era cârmuită de soi 
A ay lecat voinicul, lăsând-o pe maică-sa frați: de Vifor si Crivàf. era pe picior de război, îm- 
e pate i A potriva lui, fiindcă bătrânul împărat n’a vrut să-i cu- 
A nune cu fetele lui: pe Vifor cu domnita Aurora, iar pe 


A mers el asa cale de vreo două luni si intr’o zi 
şa întâlnit cu un flăcău de-o seamă cu el și la ani. gi 
la'nfăţişare. Flăcăul avea o bâtă mare în mână. 

- Din vorbă în vorbă s'au împrietenit si Pădurean 


t cum îl cheamă, al cui e si un'se duce. 
e regio osi Muntean. sunt feciorul uneivaduve 


i — 


si mà duc în lume sà dau de un ungurean hapsàn law 


taica a slugărit şi-a murit de-atàta robit, iar pe 
mmaicà- mea a senile ungureanul când eram mic de-o 
şchioapă şi nebot-zat. Maica mea l-a blestemat să-l mă- 
nance câinii. dar până s’o ’mplini blestemul ei, merg 
să-l găsesc şi să-l croesc numui odată, în moalele capului, 
A cu bâta asta pe care mi-a dat-o nănaşul, Ta cinci ani. 
| sori, când m'a botezat.“ 

„Apăi si eu tot într'acolo merg. voinice! — tot 
la bodril ungurean să-i plătesc ce-a pătimit şi maica- 
mea cu el! Povestea mea e la fel cu ata. Frați de eram 
şi-aşa de bine nu ne potriveam! Hai sà fim să de 
cruce si să nu ne mai desparfim până la moarte! Tu 
te numesti Muntean,iar eu Padurean. Tu ai o bâtă dela 
nànas, iar eu, un palos; ce-i poruncesc, aia taie! 

— „Iar bâta mea în ce-ai da cu ea, seacă! Nici cà 
se poate mai buna potrivealà, frati de cruce sà ne fa- 
cem! 

Atunci Pădurean se tiie la un deget cu palosul și-l 
tăie si pe Muntean. Muntean supse sânge dela Padurean 
şi Padurean dela Muntean... In felul ăsta se făcea fră- 
tia de cruce pe vremurile acelea şi pe cei ce se uneau as- 
tfel nici moartea nu-i despàrtea pe unul de altul ! 
După ce făcură 1-gătura aceasta voinicească, s'au îm- 
tăia si au pornit la drum, cântând de hăuleau 
văile! 

Au mers ei cât au mers, până ce au dat de-o pă- 
dure plină de ciulini şi mărăcini. Pas pe trece prin eal 

Pădurean ridică paloșul si zise în sinea lui. „Ce-am 
gândit, palos, să tail“... 

Si unde- -mi începu paloșul să taie mărăcinii și ciu- 

d lini, că'n mai putin de-un ceas făcu o i done largà 
să treci cu carul prin ea! 
|» Halal, de-aşa paloș năzdrăvan! — zise Muntean 
şi porniră mai departe. 

Eşind din pădure, iaca altă stavilă în calea lor! O- 
mlaștină tare neplăcută la miros se întindea cât e zarea, 
înaintea lor. Nu tu barcă, nu tu plută, pe toată întin- 
derea ei... 

Muntean întinse bâta şi grăi: „In ce-oi da sà sece!“ 
— şi-mi ’ncepu să-i care cu bâta pe fata apei... Unde 
dădea, apa seca și trecură repede de partea cealaltă. 


Halal de-aşa bâtă năzdrăvană, frate! — zise Pă- 
durean. Si plecarà mai departe. 
A Lungă era calea, dar mai lungă e povestea, asa că 


o să lăsăm deoparte toate câte au intâlnit pe unde au 
umblat, până ce au ajuns unde sta ungureanul. 


um gecam, ni RI 
| sl cu a “te ma al, jaan zici, fr eae 1 


— „Ei, cu ce-l stergem dintre ce-i vii? Cu palogul 


{l tăiem sau cu dita] secăm, frate Pădurean? 


yl 


i a?! Lume: 


GAP inpgiulii Hi i 
VW PP 


t 
9 vil i LA d | i 


Crivăţ cu Zorina. 

Fetele erau frumoase ca două zane, iar Vifor şi Cri- 
vat urâţi si hapsàni ca doi căpcăuni. Cum era sà le 
dea împàratul, fetele? 

Soare Apune, desi avea oaste numeroasă, n’avea pe 
cine să pună în capul oastei; el era prea bătrân și-i 
era teamă să nu fie biruit. 

Când au auzit Pădurean şi Muntean despre ce e 
vorba, s'au înfățișat împăratului şi i-au spus că ei îşi 
pun capul că vor duce oastea la biruinţă. 

So: Apune se bucurà foarte si avea si de ce. Fla- 
căii arătau chipesi si voinici. Se învoi si dădu poruncà 
oștilor sà asculte de cei doi tineri. Trimise apoi soli lui 
Vifor si Crivat sà le spună că nu-și dă fetele după ei 
şi că e gata de luptă, 

Când au auzit cei doi frati împărați vestea, s'au 
năpustit furioși cu oastea întreagă, ca o vijelie asupra 
oastei lui Soare Apune. Padurean, care sta în fruntea 
oștilor, ridică palogul, se gândi la ceva si unde-mi în- 
cepu palosul să secere la dușmani cum seceră coasa în 
lanul de grâu. 

Cădeau dușmanii ca spicele şi văzând Vifor şi Cri- 
vàf prăpădul, o tulirà cu oastea ce le-a mai rămas si 
o suiră pe corăbii de unde începură să bată țărmurile 
dușmanului cu tunuri mari, făcute din lemn de cireş. 

Soare Apune nu avea oaste de apă și se sperie vă 
zând că dușmanul îl atacă dinspre mare. 

Atunci intră în luptă şi Muntean cu bâta lui! Unde 


dădea, apa seca; corăbiile se răsturnau pe nisip şi pa-. 


losul lui Pădurean secera. 


Cei care au mai scăpat din oastea dusmanà sau 
predat, iar Vifor şi Crivat au fugit, mâncând norii, şi 


s'au ascuns în negurile și sloiurile de ghiatà dela mia- 


zănoapte. 

După această nemaipomenită izbândă, împăratul 
Soare Apune a dat lui Pădurean de soție pe domnifa 
Aurora şi l-a făcut împărat în locul său, iar lui Mun- 
tean pe domnita Zorina si tronul lui Vifor si Crivat. 

La nunta celor doi frati de cruce au venit si ba- 
trânele lor mame, care când s'au văzut una cu alta nau- 
mai putut de bucurie. Ele erau surori și de mult le 
despàrfiserà necazurile, iar acum aceeaşi bucurie le adu- 
sese una lângă alta. 

Domniţele Aurora şi Zorina erau deasemeni feri- 
cite că vor avea fiecare câte o mamă iubitoare, deoarece 
ele nu cunoscuseră iubirea de mamă, fiind prea mici 
când împărăteasa — maica lor — murise. 

Astfel, cu ajutorul Celui de Sus, totul se împlini 
cu bine — aşa precum ar trebui să i se “împlinească 
oricărui om cu frica lui Dumnezeu. 


5 


pi să-] tăiem si cu aa să i 


VIATA FARA 


NTR’UN orășel a poposit, într'o seară, o femeie 
tânără şi frumoasă. Câteva zile după sosirea ei 
în orăşel, toată lumea nu vorbea decât despre 
frumoasa necunoscută. Cum se numeşte ea? Cu 
ce se îndeletniceşte? Şi ce caută în acel orăşel 

destul de urât, destul de mohàrît? Cine este ea, frumoasa 

necunoscută? lată câteva din întrebările pe care şi le 
puneau toți oamenii, care treceau prin fata casei pe care 

o închiriase femeia cea tânără. Proprietăreasa casei nu 

putea da nicio lămurire. Ea spunea că femeia cea fru- 

moasă a venit într'o seară şi a spus că doreşte să în- 
chirieze casa. Proprietăreasa i-a cerut un pret potrivit, 
dar femeia cea tânără i-a dat înzecit decât îi ceruse. 

— „Dece imi dai atâţia bani?“ a întrebat, mirată, 
proprietăreasa. 


— „Vreau să-ţi închiriez casa şi să-ţi cumpăr tăcerea. 
Nu vreau să-mi faci niciun fel de întrebare, nici cine 
sunt, nici cum mă chiamă, nici ce caut în acest orăşel. 
Te învoieşti ?* 

— „Mă învoiesc, răspunse proprietăreasa, căreia 
banii necunoscutei îi prindeau foarte bine. Era o femeie 
destul de sărmană; avea cinci copii de îngrijit şi o gos- 
podărie întreagă. 

Aşadar, proprietăreasa nu era în stare să răspundă 
niciunei singure întrebări din cele multe pe care 1 le 
puneau toți oamenii din orășel. 

— „Spune-ne măcar cum își petrece vremea femeia 
cea tânără şi frumoasă? se rugaseră oamenii. Proprietă- 
reasa dădea mereu, mereu acelaşi răspuns: „Stă cât e 
ziua de mare și adesea si noaptea fierbe buruieni“. _ 

Câţiva oameni vrând să se încredinfeze că proprieta- 
reasa frumoasei necunoscute nu minte, s'au hotărît să 
se urce pe acoperişul casei şi să privească de acolo prin 
horn, în odaia în care stătea femeia cea tânără. 

— „Intr'adevăr, necunoscuta fierbe buruieni! spuseră 
cei care se urcaseră pe acoperiş. Și vestea se răspândi 
întâi în tot orașul, apoi în oraşele vecine. 


BS 


— „Desigur cà femeia cea tânără este o vrăjitoare! 
Cine ştie ce rău vrea sà ne facă!“ spuseră nişte fete tinere. 

— „Să mergem la ea! S'o rugăm sà ne primească!“ 
spuse o fetişcană și celelalte primiră. 

Cele patru fete bătură la fereastra casei in care 
stătea femeia tânără şi frumoasă. 

— „Cine sunteţi voi? Ce voifi dela mine?“ grăi 
dinăuntru un glas foarte plăcut. 

— „Vrem să-ţi vorbim, vrem să știm dacă esti sau 
nu o vrăjitoare.“ 

Atunci, apăru la fereastră femeia cea tânără şi fru- 
moasă şi, surâzând, le spuse fetelor că le pofteşte la ea 
în odaie. 


„___— „Vreți să știți dacă sunt sau nu o vrăjitoare? Vă 
inchipuiti poate că am venit în orășelul vosiru cu cine 
știe ce gânduri rele, vă închipuiti poate că aci, închisă 
în odaia mea, printre buruienile mele, uneltesc impo- 
triva voastră?“ 


| DI nuladrizgirà i is uni j \ 
al || 


| i j ll ol 


wi | 


_ ON 
hi. Va VOL spune ce fac cu buruienile pe care le 
Si mecunoscuta se ridică de pe scaun, deschid 
dulapior si scoate depe o policioarà trei sticlelibark:. | 


— „lată“, spuse ea, cele trei licori pe care le-am 
scos din buruienile mele. Le zicefi voi buruieni, dar nu 
știți că sunt plante pe care eu le-am cules, cutreerând 
lumea toată, cățărându-mă pe stânci, coborând în peșteri 
A 3 n i vite i.in e > î 7 
umblu după plantele din care am Su fae decât să 
vedeți acum în aceste trei sticle« "95 licorile ce. je 


—, De optzeci de ani |«— râseră în 


„Dar dumneata n'ai mai mult de dont, Cele patru fete. 
spusă o fată. Cisicinci de ani!“ 

— „Vă ingelafi crezând Căsaunt tà 
femeia. Am o sută doi ani. Peste un an răspunse 
atât de tânără, fiindcă beau în fiecare seară duri! Ariat 
cea violetă, cea din sticla dela mijloc. Dacă as 
din licoarea verde nu mai muream niciodată, dar 
îmbătrânit necontenit, până la vârsta de optzeci de ani, 
apoi asa as fi rămas mereu, mereu“... 

Cele patru fete ascultau uimite tot ce le spunea 
frumoasa femeie. : 

— „Şi în sticla cu licoare roşie, ce e?“ întrebă o 


fatà. 
— „Cine bea din licoarea roşie, trăiește pana la 


șaizeci de ani deplin sănătos, deplin mulțumit, incon» 
jurat de dragoste şi de cinste“, 

— „Aşadar, dumneata esti totuşi o vrăjitoare“, 
spuse cu o voce sfioasă, cea mai oachese dintre fete. 

Femeia zâmbi doar şi le privi pe rând pe cele patru 
fete, fără să răspundă nimic. 

Atunci o altă fată, cea mai mărunţică gi cu ochii 
verzi, vorbi aşa: — „Desigur că ai de gând să vinzi 
licorile pe un pret foarte mare... Nimeni din orășelul 
nostru nu este atât de bogat încât sà fi le poată cum- 
para!“... : 

— „Nu voi face negot cu licorile mele. Nu pentru 


< 
LL 


$ 


CODE PPP A a eee 


asta m'am străduit atâta vreme! Dumineca viitoare le 
voi împărţi tuturor acelora care vor veni să-mi ceară!“ 
Fetele plecară air eg la casele lor si povestiră tot ce 
aflaseră. Până a doua zi seara, vestea că femeia cea 
tânără şi frumoasă va împărți Duminecă licorile ei 
minunate se răspândi în întreg oraşul si în orașele vecine. 
lar până Duminecă, aflaseră locuitorii întregii ţări. 


ES TEE TI T ee ee 0. ieri eo Piti 2 mu ii 


O învălmășală de nedescris fu în acea Duminică 
„dimineaţa, în faţa casei în care locuia frumoasa femeie 
tânără. Oamenii se înghionteau, se loveau, se împingeau 
'ca să ajungă mai curând acolo; câţiva au fost rău de 
tot răniţi în învălmășală, iar alți câţiva şi-au găsit chiar 
moartea, călcaţi în picioare de aceia cari vroiau să bea 
cât mai curând din licorile minunate. 

: Femeia cea tànàrà esi la fereastrà si de acolo vorbi 
astfel mulţimii: 

„Să rămâie. aci doar aceia: cari vor să fie tineri 
„până la o sută de ani si apoi să moară!“ 

Ceilalţi să vină mâine.. 

; Atunci, spre nedumerirea ei, femeia cea tânără si 
‘frumoasă văzu cum toată mulțimea pleacă, 

»Asadar,” îşi spuse ea, nimeni nu doreşte să ră- 
mână tânăr atât timp cât trăeşte si într'o bună zi să 
moară. Poate că toţi vor să bea din licoarea roşie, a- 
ceea care dă sănătate, tihnă sufletească, respect până la 
80 de ani“, îşi spuse stăpâna celor trei sticle. 

Şi spre a se încredința dacă a ghicit sau nu dorinţa 
‘mulțimii, a doua zi ieși iar la fereastră si vorbi: „Să ră- 
mână aici cei cari vor să bea din licoarea rosie!, adică 
“aceia cari se mulțumesc să trăiască în deplină sănătate, 
mulțumire si respect până la 80 de ani. Ceilalţi să 
vină mâine.” 

Si iarăşi se risipi întreaga omenire adunată in faţa 
“casei în care locuia ciudata necunoscută. 

Aşadar, isi spuse cu amărăciune femeia, toţi, toţi 
vor să bea din licoarea cea verde, din aceea care dă 
viaţa fără de sfârșit. Şi în ziua următoare se adunară 
iar ee acelei ţări. Si toţi băură din licoarea 
verde. 


* 
* * 


Trecurà ani de atunci. In fara aceea nimeni nu mai 
murea. Viata se depàna mereu, mereu, fara nicio in- 
trerupere. Se nasteau copii in fiecare zi și în puţină vre- 
me tara aceea deveni neîncăpătoare. Si din ce trecea 
timpul, numărul oamenilor sporea şi nimeni nu murea, 
bătrânii deabia se mai târau, deabia mai zăreau cu 
‘ochii lor obosiţi, deabia mai auzeau! . 

* Curând, pământul nu mai putu să potolească foa- 
'mea atâtor guri. Grâul, porumbul chiar când era re- 
‘colta bună, nu puteau ajunge la atâtea milioane de 
oameni. 

+ Imcepu o scumpete şi o foamete cumplită. 

Stăteau bietii oamenii claie peste grămadă, câte o 
sută într'o casă, si împărțeau câte douăzeci o pâine. Din 
pricinile acestea, oamenii se dusmàneau rau, nu se. mai 
puteau înţelege unii cu alţii, se luau la ceartă si la bătaie 
pentru un coltuc de pâine sau pentru o lingură de ciorbă. 
Cea mai mare parte dintre bărbaţi n'avea de lucru; 


-erau prea multe braţe si prea puţini bani şi prea puţină 


muncă pentru atâta omenire. 

„Şi bărbaţii cari nu puteau munci erau nevoiţi să 
îndure cu famiile lor foamea cumplită. Flămânzeau 
oamenii, inghefau de frig, ajunseră unii din ei să n‘aiba 
unde. să se adăpostească pe vreme rea, dar nimeni, 
nimeni nu murea, 


Erau copii cari își cunoșteau străbunicii bunicilor 
lor. Toată ţara gemea de oameni, de lipsuri şi de su- 
ferin{a. 

O, ce n’ar fi dat cei bătrâni, fără vedere, fără auz, 
fără dinţi în gură, flămânzi si zdrentuiti, să-se sfârșească 
odată viaţa lor! Ce n’ar fi dat oamenii acelei ţări să li 
se ia viata cea fără de sfârşit si toate să fie iar cum 
erau înainte de a fi băut din licoarea cea verde. Să-și 
aibă fiecare om casa lui, pâinea lui. ~ eri 

Zadarnic o căutau pe aceea care le dăduse să bea 
din licoarea vieţii fără de sfârşit! Ea murise de mult 
şi după moartea einu se mai găsiră nici sticlele si nici 
buruienile. Jalea era din cefn ce mai mare. Până când 
oamenii își amintirà de Dumnezeu! Se rusinaserà de urâ- 
tele lor fapte şi începură să se pocăiască, să fie mai 
îngăduitori unii cu alţii. Si iată că Atotputernicului i 
se făcu milă de cei cari lăcomindu-se să trăiască cât 
mai mult, trăiseră atât de rău gi de prost... K 

Si ca să-i încerce, dăcă pocăința lor este adevărată. 
Dumnezeu trimise in tara aceea o noapte care tinu sapte 
zeci si două de ore. Intr’un întuneric cumplit, oamenii 
stătură tot timpul îngenunchiați, cerând iertare lui Dum- 
nezeu. Niciunul nu se gândi să se folosească de întu- 
neric si să ia pâinea sau perna semenului său. z 


Atunci, Dumnezeu făcu lumină. Trimise un stol de 
îngeri pe pământ să ridice viețile celora doboriţi - de 
bătrâneţe. Si încetul cu încetul, toate fură ca înainte, 
iar cum le rostuise Atotputernicul.. E 
_ Oamenii pricepură că trebuie să se mulţumească cu 
o viata vremelnică spre a putea lăsa loc si celora cari 
vin după ei. Mai pricepură că toate sunt alcătuite pe 
lumea asta cu rost si cu o socoteală si cà cel care vrea 
să treacă peste puterea lui Dumnezeu ispăşeşte cumplit 
această îndrăsneală. SID. DRAGUSANU | 


Cărţi școlare, rechizite 
De toate mi-a luat mămica, 


La librăria „ALCALAY", 


Deci nu-mi lipsește azi nimica! 


Lipa, lipa, două gâște 
„Merg voioase înspre sat, 
Prind în cale râme, muște 
Si-alte gaze de mâncat. 


Bar deodatà pe-o carare, 
Jos, în praf, ele-au văzut 
Două artificii, care 

Vreun copil le-o fi pierdut... 


Cu gusita'nfometatà 
Géstele s'au repezit 
Spre-artificii și îndată 
Lacome le-au înghițit. 


$terpelici, știți, hotomanul, 


Le urmărea pe furiş 
Şi'ntinzând spre ele arcanul, 
Le trase într'un tufis ! 


I7/ŞTERPEL!CI 


/ ) 


or 


MOSNEAGU 


— „Mă baeti, — ne spuse odată unchiul, pe când ‘ 


noi, copiii, tàbàrîsem, pe el cu zor nevoie sà ne mai 
povestească ceva — eu v’ag spune povestea cu licurici 
spe prichici, dar mi-e teamă că o ştiţi“. 

5 Şi cum noi sărirăm cu gura căpecum căn'o ştiam 
şi nici n'am auzit de ea, el urmă: 

k — „Dacă-i p’asa si nu v’a povestit-o încă nimeni, 
oi încerca să v'o spun, dar dacă cumva o fi sà mà 'ncure 
şi sto iau anapoda, sà nu vă supàrafi pe mine... 
„Aşadar, astamparati-va cu chihoteala si -cu topàitul 
$i ascultați“, si unchiul tăcu deodată. 3 J 
© .— »Apài, nu ne-o spui?“ — întrebă un {ane mai 
herabdator. Ş 

è :— „Staţi măi, copii ai lui Dumnezeu, să mă gândesc 
oleacă, să-mi adun gândurile risipite, că eu astă poveste 
fam auzit-o de tare de mult, dela nasu-meu, odihnească-l 
Sfântul în împărăţia Lui, şi d'atunci sunt ia mai bine 
de trei sferturi de veac, că eram şi eu tot un gândăcel 
neastâmpărat ca voi. 


A fost odată un ţăran bogat, care avea doi feciori. 


„Pe unul îl chema Alambe — adică Haralambie — iar 
pe celălalt îl chema Miailă — adică Mihail. Dar deşi 


frati de sânge, născuţi din aceiași părinţi, cei doui fe- 


ciori erau cu totul deosebiți unul de altul. Pe când 
Alambe era, deşi abia scăpat de armată, un om în toată 
firea, chibzuit la minte, harnic si pornit să ducă o viaţă 
de muncă şi cumpătare, celălat frate era, desi mai mare 
cu doi ani, un neisprăvit, un leneş şi cu totul lipsit de chib- 
zuială în tot ce făcea. Cât ti-i ziulica de mare el sta, 
lungit cu burta la soare de-l bàzàiau muştele pe fata. 
La masă, mânca din gros cât șapte, dormea bustean, iar 
în zile de sărbătoare nu ieșea din cârciumă. In schimb, 
spre marea mulţumire a tatălui lor, Alambe muncea 


‘din zori până în noapte la farnà, ara cu plugul sau tre- 
băluia prin ogradă, 'că se cunoștea unde punea el mana; 


Aşadar, pe cât era de bucuros de unul din fii, pe atât: 


era bătrânul de cătrănit de purtările celuilalt. 

Ba, colac ‘peste pupăză, bitul bătrân se pomeni 
într'o zi cu Miailă că-i vine drept în faţă şi-i spune cu 
îndrăsneală: È 


“= „Ştii ce un, tăicuţule?i 

— „Ce-i măi băete“ — îl întrebă la rândul său bă- 
trânul cuprins de-o presimtire ciudată. i 

— ,Apai, tăicuţule, eu m'am gândit cà par fi rău 
sà te descotoresti de mine, cà vàd eu cà nu prea mà 
vezi cu ochi buni..." 

— „Drept e, mai Miailă, că nu sunt mulțumit de 
purtările tale, dar în ce fel înţelegi tu sà mă descoto- 
resc de tine?“ ‘ts 


= „Taică -dragă — răspunse lenesul — mie să-mi 


dai jumătate din ce mi-se cuvine şi-oi pleca dela casa 
dumitale“... si 
-© Când auzi bătrânul asa ceva, să-i vie alte alte alea 
de ciudă. Se înfurie grozav, se supără si se îmbolnăvi 
că, de inimă rea, căzu la pat. Zăcu vreo câteva zile şi 
în cele din urmă, sărmanul, muri într'o seară cu ochii 
în tavan. 

Astfel, mai curând de cât s’ar fi aşteptat el, feciorul 
cel leneș se văzu stăpân pe jumătate din averea părin- 


„tească. . 


Dar în loc să ia pildă dela fratele său Alambe, în 
loc să-și lucreze pământul, să-şi ridice o casă şi să-şi 
cumpere unelte si vite de munca, Miailă se puse pe traiu. 
Astfel că, după un an, pe când cel dintâiu îşi rostuise 
o gospodărie cuprinsă si se însurase cu o fată din sat, 
pe măsura lui, el înjumătăţise averea rămasă dela bă- 
tran. O ducea numai întrun chef şi-o petrecere, înhăi- 
tându-se cu alti neispravifi de teapa lui. 

Mai trecu un an si se văzu fără nimic, sărac lipit 
pământului, căci irosise totul; nici tu casă, nici tu pà 
mânt, nici tu vite sau unelte de muncă. 

Ajunsese un biet muritor de foame, cerşetor fără 
rost, care pribegea din loc în loc, cerând o coajă de 
pâine. In cele din urmă, fratelui său i-se făcu-milă şi-l 


luă argat în curte. ><- 


Dar gândul lui Miailă nu era la muncă. Visa să se 
îmbogăţească dintr'o dată, fie găsind pe drum o pungă 
cu aur, fie desgropând o comoară. Deaceea, umbla 
trălălău toată ziulica, uitându-se pe jos, chip să găsească 


der | 


eee eee ee 


punga cu bani, sau săpând pe la rădăcinile copacilor 
din pădure, ca să dea — credea el — de o comoară. 

Intr’o zi se abătu prin sat un fel de vrăjitor, care 
zicea că ştie multe meşteşuguri diavolesti. Asa, spunea 
el, între altele, căpoate vinde pe câţiva gologani, taina 
care duce la descoperirea de comori ascunse din vechi 
timpuri sub pământ. Bineînţeles că era un înșelător 
fără pereche, care căuta să înșele încrederea oamenilor 
şi să le ia gologanii pe nimic. 

El vindea ierburi făcătoare de minuni, care deschid 
toate lacătele, vindea prafuri care te fac mai istet la 
minte, ape care vindecă cele mai adânci răni si cele 
mai rele bube si câte si mai câte. 

Miailă cum îl văzu se și duse la el. 

— „Ai ceva care m'ar putea face să găsesc comori?“ 

— „Desigur că am, flăcăule — îi răspunse mieros 
înşelătorul. Cum dai doui bani de aur, cum afli taina 
comorilor“... Ce făcu, ce drese Miailă, se împrumută de 
bani, sau el ştie de unde îi luă, că veni cu ei şi-i puse 


în palma vrăjitorului. Acesta îl luă deoparte şi-i şopti 
în taină: 

— „Uite, flăcăule, într'o seară întunecoasă după ce 
toți din sat s'au culcat, esi încet pe poarta din dos a 
ogrăzii. Dar să ai grijă să mergi deandaratelea, adică 
cu vârfurile în urmă si cu călcâiele înainte. Când ai 
ajuns în pădure, numeri 13 copaci la stânga, apoi 13 la 
dreapta şi te opresti. Faci 13 pași înainte, mai numeri 
cinci copaci la stânga şi iar te opresti. Te uiţi împrejur 
şi vezi care-i cel mai bătrân dintre copaci. Ii dai de 
13 ori ocol dela dreapta la stânga, dar mergând tot dean- 
daratelea. Te opresti si începi sà sapi. Si sapi, si sapi, 
şi sapi.... Când ai ajuns cu săpatul cam cât un stat de 
om, dai de-o căldare veche de aramă. In ea găseşti co- 
moara. O ei frumusel și-o duci acasă. Si-ai scăpat de 
sărăcie |..* 

‘ Vrăjitorul își strânse traista cu ale lui meşteşuguri 
diavolesti şi o luă la sănătoasa. Dar după vreo câţiva 
pași se opri şi spuse: 

- — „Nu uita, flăcăule, când vei săpa, să nu care 
cumva sà te gândești la licurici pe prichici, că nu mai 
dai de- comoară cât fi hâul!“ 

— „Şi ce nevoe am, îşi zise în gând Miailà — să 
mă gândesc tocmai la licurici pe prichici?* : 

Trecurà câteva zile. 

-īşi făcu rost de nişte harlete şi sape bune, noui 
nouţe, ca să taie bine pământul, si într'o seară întune- 
coasă de nu vedeai la un pas înaintea ta, porni pe 


poarta din dos a ogrăzii, spre pădure. Bineînţeles, mergea 
deandaratelea. Dar cum era o besnă nemaipomenită, 
cum se lupta să ducă și sculele de săpat, mergând cu 
călcâele înainte, se împiedeca la tot pasul şi cădea 
peste cap. 

— „Ei, greu e să desgropi comoril* îşi zicea el. Si 
pornea mai departe, tot deandaratelea si tot căzând pe 
jos prin mărăcini şi scaeti. 

Cu chiu, cu vai, ajunse şi în marginea pădurii. 
Numără atàfi copaci la stânga, atàti la dreapta; făcu 
atâţi pași încolo, atàti încoace, se învârti, se suci şi 
începu să sape așa după cum îi spuse vrăjitorul cel 
viclean. 

— „Acum — îşi zise el — o să dau de comoară“. 

Dar parcă era un facut! De cum înfipse casmaua 
în pământ, îi veni in minte tocmai ce nu trebuia să-i 
vie, adică: Licurici pe prichici. 

Incepu să sape furios, căutând să alunge gândul. 
Dar parcă un drăcşor aciuiat în preajmă îi şoptea în 
ureche: „Licurici pe prichici... licurici pe prichici!“ 

— „Ei şi ce-am eu cu licuriciul? — strigă el plin 
de mânie. Cum imi vine sà mă gândesc tocmai ‘a prostia 
asta?“ 

Sapa de zor, dar nu-şi putea scoate din cap gândul. 
Curgea apa după el asvarlind afară din groapă bolovanii 
de pământ, dar gândul i se ’nvartea tot în jurul licuri- 
ciului. Când groapa ajunse ca la un stat de om, el se 
plecă si începu să sgândăre cu mâinele doar de va da 
de comoară. Nu găsi, bineînțeles, nimic, fiindcă tot timpul 
nu se gândea decât la licurici pe prichici... 

— „Fir'ar să fie afurisit de licurici — zise svarlind 
cât colo sculele. Eşi din groapă si se duse de se culcă. 

Şi astfel Miailă se vindecă de meteahna de a mai 
descoperi comori. i 

Dacă văzu şi văzu că nu-i rost de traiu cu lenevia 
şi nu poate scăpa de nevoi, se puse flăcăul pe muncă 
şi isi făcu în scurtă vreme gi el un rost şi-o gospodărie 
la fel cu a fratelui său. 


Ba, după o vreme se însură gi intră și el în rândul 
lumii... M. M. 


Vom începe în curînd publicarea intimplarilor 
năzdrăvane ale lui Prichidutà, scrise de colaboratorul 
nostru D. Mereanu, cunoscut din frumoasele poveşti 
publicate în revista noastră si din cărțile pentru copii 
apărute în timpul din urmă. 


à camias co 


CAP. 


DIN NOU LA SCOALA 


Si băiatul s'a ţinut de cuvânt si a scris unchiului 
său din Dormărunt, întâi dela Câmpina, împărtăşindu-i 
jalea şi durerea pe care o găsise acolo în urma morții 
lui Sile. Apoi i-a scris în toiul pregătirii de plecare la 
Bucuresti; şi i-a scris şi după ce a dat examen la Li- 
ceul Gheorghe Șincai, unde a isbutit să fie primit prin- 
tre primii. Și îi scrie şi acum când după doi ani a tre- 
cut în clasa treia,elev sârguitor si pus pe învățătură 
temeinică. Ii scrie ca unui prieten vechi, cel putin odată 
pe lună, astfel că Ioniţă Gavrilas, deşi infundat la Dor- 
mărunt, deşi departe de viaţa care curge repede la Bu- 
cureşti, a putut afla tot cei s'a întâmplat nepotului său 
de când s'au despărţit şi până acum. 

Venit în oraşul mare, într'o Sâmbătă seara, a- 
dus de Domnul Grigore, fostul său dascăl din clasele 
primare, Ica a fost găzduit la un fiu al acestuia. 

Duminică s'au plimbat prin oraş, a văzut străzile 
largi, casele cele înalte, piețele şi statuile măreţe. 
Au trecut prin grădinile publice, prin muzee şi s'au 
plimbat pe străzi. lar seara, băiatul a căzut frânt de 
oboseală. De a doua zi a început să se ducă la şcoală, 
unde a cunoscut pe toţi colegii şi profesorii. N'a avut 
timp să se simtă prea străin şi prea singur, căci viata de 
muncă si de învăţătură din şcoală nu-i da răgaz să se 
gândească la prietenii, la jocurile şi la poznele de altă 
dată. Ica era hotărît să înveţe cu sàrg şi din cel dintâi 
an îşi arătă înclinările spre ştiinţe. 

La câteva zile după sosirea în Bucuresti, Ici se duse 
şi o întâlni pe Lenuţa, aşa după cum se înteleseserà la 
Dormărunt. Cunoscu pe fratele ei, pe părinţi si pe un- 
chiul Victor. In mijlocul lor se simțea ca între ai săi. 
Se împrieteni repede cu toţii. Şi de la început nu se mai 
deslipi de Sorin, fratele Lenutei, care era de aceeaşi 
vârstă cu el. Invata la altă scoala, dar timpul liber şi-l 
petreceau împreună. Işi făceau lecţiile intr’o odàità li- 
niştită, îşi împrumutau cărţi, iar la plimbare. sau Du- 
minica la teatru sau la cinematograf erau nedespartifi. 

Familia Stamatiu era înstărită si copiii nu duceau 
lipsă de nimic. Casa cea mare din strada Plantelor se 
afla în mijlocul unei curţi largi, în fnndul căreia era 
o grădină cu alei şi ronduri de flori. Vara,cânde cald, 
copii isi petrec ziua întreagă aci. Aurel e nelipsit, parca 
ar fi de al casei, parcă ar fi al treilea copil al domnului 
Stamatiu, omul acela vesel, putin gràsut, roscovan la 
fata si pus pe glume, 

De la Lenuta au aflat toti de inventiile si ispravile 
lui Ica. Ba ştiu si cântecul pe care copiii din Câmpeni 
îl născociseră de mult pe seama lui: 

„Ică, Rică, Aurică 
Meşterul Strică şi 
drege de frică“. 

Știu toţi că băiatul ăsta neastâmpărat cu ochii vii 
ca jăratecul vrea să se facă ori inginer. ori aviator, ori 
explorator vestit. Nenea Victor l-a descusut odată într'o 
după masă și s'a încredinţat că băiatul are planuri mari. 
Intre altele Ică l-a lămurit asupra felului în care ar 
vrea el să facă înconjurul pământului cu un aeroplan 
născocit de el. Nenea Victor îl ascultă cu toată luarea 
aminte şi e încredinţat că băiatul ăsta va ajunge în a- 
devăr să uimească lumea cu născocirile lui. L-a dus de 
nenumărate ori să vadă cum se lucrează motocicletele 
şi bicicletele, în fabrică. Si fiindcă s'au împrietenit dea- 
binelea şi nenea Victor are mulţi cunoscuţi, i-a dus pe 
copii la o fabrică de avioane. Au văzut acolo cum se 
croesc aripile din bucăţile mici de brad, cum li se dă 
forma cu fâșioare subţiri de lemn ca niște foi de hârtie, 


MESTERUL strică 


de MARIN IORDA 


Se vede aci că Ica n'a înşelat așteptările dascălului Grigore. 


XIII 


cum se toarnă motoarele, cum se cioplesc elicele si cum 
apoi toate aceste bucăţi se îmbină în chip minunat, ca 
să alcătuiască un avion cu aripi subțiri si lungi, cu trup 


ca de pasăre, ca să poată aluneca mai uşor pe palele 
de vânt ale văzduhului. 

Ba, la plecare, un domn foarte plăcut la înfăţişare, 
care, plimbându-i prin fabrică, îi lămurise pe copii cum 
se lucrează feluritele părţi ale unui aeroplan, le dădu 
copiilor un dar care-i bucură foarte mult, Era un avion 
mic de pânză cu motoras de gumă uşor si așa fel făcut, 


12 


încât să poată sbura. Inginerul le arătă cum se invar- 
teşte de elice cu degetul, până ce crâmpeiul de sfoară 
de gumă se răsucește bine. Apoi când i-ai dat drumul, 
svârlindu-l în sus, micul avion fasneste cu putere si 
sboară. Copiii s'au bucurat foarte mult primind darul, 
iar Lenuţa si Sorin, recunoscând că Ica e cel mai pri- 
ceput dintre ei şi în ale aviaţiei, au lăsat avionul în 
grija lui. 

Unchiul Victor i-a suit din nou în maşină şi a por- 
nit afară din oraș, oprind pe marginea şoselei pe o li- 
vadă înverzită. Aci au încercat micul avion si s'au bu- 
curat când l-au văzut sburând pe sus în rotogoale mari, 
bâzâind din elice ca un bondar 

Era încredinţat inginerul, om tânăr cu vederi largi, 
cu studiile făcute în școlile din Germania si din Franța, 
că în băiatul cu ochii iscoditori care vede toate lucrurile 
într'alfel decât ceilalţi copii, care înţelege într'o clipită 
taina celei mai încâlcite masinàrii, se ascunde sâmbu- 


rele unui mare născocitor. De multe ori îşi dă seama 
că el, om care-şi tocise multi ani coatele pe băncile şcoa- 
lelor, care -ascultase atâtea prelegeri şi lecţii la şcoala 
din Charlotenburg, care urmărise ani de zile cursurile 
şcoalei politechnice de la Paris, care răsfoise atâtea tra- 
tate de mecanică, de aero-dinamică, de construcţii na- 
vale, om care, în sfârșit, se juca desfăcând şi îmbinând 


la loc orice motor cu explozie, se găsea de multe ori 
pus în încurcătură de câte o întrebare a băiatului. In 
clipele acelea se simţea parcă mic şi umil, iar băieţașul 
din fata sa creştea şi cu cât îl priveu mai serios si mai 
adânc el, Victor Stamatiu, care făcuse o teză pe vre- 
muri la Paris, încât uimise pe profesori, se simţea tot 
mai nestiutor. Om cu mintea bine cumpănită, pricepea 
însă că fiecare isi are pe pământ dramul lui de istetime 
si de pricepere, rostul si ursita lui. $i că bogăţia minţii 
nu ţi-o poate fura nimeni. De aceea, el se gândea că 
Ică numai un rost are în viață: acela de a-şi pune 
în adevărata lor preţuire însuşirile alese cu care-l în- 
zestrase Dumnezeu. 

Il căuta pe băiat ca pe un prieten vechi de seama 
lui. Uneori ajuta copiilor să-și facă lecţiile si apoi ră- 
mânea cu Ica ceasuri întregi de vorbă. Se mira și el] 
cum de-şi putea lăsa treburile uzinei cu peste o sută de 
lucrători, ca să stea de vorbă cu un copil. Se tesuse 
între ei doi un fel de legătură tainică şi atunci când 
inginerul nu putea veni acasă la familia Stamatiu, Ica 
sărea repede în şeaua bicicletei si din câteva învârti- 
turi de pedale era la uzină. Aci, în sgomotul atelierelor, 
printre maşinile care-și învàrteau, harnice, roţile, printre 
curelele alergătoare si bancurile ce se mişcau incoace si 
încolo, el se simţea mai bine ca oriunde. 

Ică îşi făcuse prieteni între maeștrii si lucrătorii 
fabricii de motociclete. Cunostea toate atelierele şi toate 
secţiile, căci le cercetase pe rând de mai multe ori. 
Câteodată rămânea ceasuri întregi să privească cum 
se taie, cum se strujesc şi se slefuesc in ate subţiri, cum 
se scobesc, cum se găuresc drugi întregi de oţel. 

Ii venea, parcă, să pună mâna pe pila si să pileasca, 
să tae în carnea albă a fuselor, alături de ceilalţi lu- 
crători. Seara, când se întoarce acasă în odàita lui mică 
în care locuia la domnul Tase, finul dascalului 
Grigore, îi jucau prin minte numai mașini, roţi, curele, 
fuse şi arcuri. lar în urechi îi răsunau sgomotele ma- 
sinilor . si strigătele oamenilor ce alergau grăbiţi de 
colo colo. 

Atunci, după ce îşi mai recitea odată lecţiile, se 
desbrăca grăbit şi adormea cu gândul la ai săi. Isi a- 
mintea de căsuţa lor de la Câmpeni, de domnul Gheor- 
ghe, de cucoana Maria, părinții pe care îi vedea asa de 
rar. Işi amintea de stràdufa. îngustă cu case batranesti, 
de scoala mică cu clasele înghesuite, de domnul Gri- 
gore Păsculescu, dascălul cel cumsecade, de lecţii, de 
tovarasii de clasă, si isi amintea şi de chipul umil, su- 
pus si gata totdeauna să intre în voie allui bietul Sile. 
In toropeala somnului care începea să-l cuprindă, Ica 
vedea chipuri îndepărtate, auzea glasuri cunoscute, re- 
trăia clipe trăite de mult. departe la Câmpeni sau la 
Dormàrunt. O vedea pe Chifa, pisicuta lor ţărcată, atàr- 
nând în sus în văsduh, sub parașuta umflată de vânt. 
Auzea lătratul ascuţit al Inimioarei, cățeluşa cu coada 
tăiată şi cu urechile ciulite, auzea glasul aspru al ta- 
talui său. vorbele mângâioase sau dojenitoare ale mamei, 
auzea râsetul sănătos al lui Ionità Gavrilas, susotelele 
şuerate ale lelei Chiva, tânguelile molcome ale lelei 
Florica, 

Pleoapele greoaie se lăsau ca nişte perdele de plumb. 
Prin cap îi hăuiau gânduri încâlcite. 

Unde se afla? 

La Bucureşti? 

La Câmpina? 

La Dormărunt? 

Parcă susură o apă. Să fie apa iazului din Dormă- 
runt? Parcă vâjâie o moară. Să fie vâjâitul roţilor din 
uzina lui Nenea Victor? Se aud niște strigăte. 

Departe, tot mai departe, glasuri de copii cântă. E 
un cântec cunoscut. Se apropie. Putin, încă putin şi 
acum iată-i lângă el, deschid gura şi strigă cu toţii: 

„Ică, Rică, Aurică, 
Meşterul Strică 
Si drege de fricăl“... 

Elevul Aurel G. Dănulescu din clasa treia gimna- 
zială a adormit de mult. Visează că e aviator mare, că 
pleacă cu un avion inventat de el să înconjoare pă- 
mântul întrun singur sbor, fără oprire. Colegii si cu- 
noscufii îi cântă înainte de plecare cântecul lui cunoscut 

„Ică... Rică... Aurică“... 


In numărul viitor: Cap. XIV-Trec anii 


13 


£y 


Concursul de jocuri 


pe luna Septembrie 


SERIA IV 


CINEL 


A început scoala 


ORIZONTAL: 1):Strigàtul oii. 3) Camarad de scoalà. 
8) Cu nasul mic. 10) Artă ce se predă în scoala.” 12) 
Vechiu. 14) A spune lecţia după carte. 15) Aici.” 16) 
Măsură de capacitate. 18) Pronume. 19) Enervare. 21) Tră- 
este în apă și se învaţă la intuiţie. 22) Notă muzicală. 
23) Vânzător de bere. 24) Obiect al scolarului. 25) Pa- 
rale. 26) Nu ţine drumul drept. 28) Brăzdată. 30) Lu- 
crau pământul. 31) Acolo este oprit elevul când nu ştie 
lecţia. 32) S'a început anul nou: şcolar. 


VERTICAL: 1) Masa elevului. 2)Ingădui o greşeală. 
4) Odinioară (presc.). 5) De multe ori elevul nu o ştie. 
6) Si mai ales „când sună că s'a terminat ora“, e bucuria 
elevului. 7) Nume femenin. 8) Obiect şcolăresc. 9) In- 
terjectie. 11) Ca la 9 vert. 13) Camera de dormit a ele- 
vului!! 17) A merge înăuntru. 19) Ca elevul să treacă 
trebuie sà..... 20) Şcoală mai mare. 21) Obiect al elevului. 
22) Cotoiu. 23) Drug de fier. 24) Despre cea românească 
se învaţă în clasa III-a. 25) Negatie. 27) Nu. 29) Cel 
mai silitor dintre scolari. (Campion). 


GHEORGHE ANDREI 


DESLEGĂTORII CONCURSULUI POPULAR 


PROVINCIA 


P. Olt. Rozalia Vulcănescu (15), Pitesti: Constantinescu Flo- 
rentina (12). Nicu M. Constantin (2). Ploesti: Atanasiu 
Miorica (15), Dănuţ M. Charas (15), Florica Popescu 
(15), Duţu I. Dumitru (15), Cogan Bertina (15), Sergiu 
Singer (14). Puiu şi Carol Lévenstein (13), Popescu C. 
Camil şi Alice (12), Grigore Ghica (8), Filofteia Stancu 
(8), Marieta Franck (5), Elvira Popescu (2). Putineiu: 
Velcea A. Vera (9). Râmnicul-Vâlcea: Victoria Popa 
(2), Dumitrescu P. Petre (15). Râşcani: Avram Tunde- 
itnic (8). Rădăuţi: Etty Weintraub (7), Lehner Madi 
(16), Emil Arthur Tcaciuc (14), Manfred Fuchs (2). 
Reni: Cernàuteanu Vladimir (1). Reșița: Creţu Mihai 
(15). Viorica Sighete (7), Kabat Hilda (1), Revina: 
Vietor Otto Deutsch (15). Roman: Goethe Feldman (15) 
Margot Adler (15), Emilian Ghelber (15). Rosiori-de- 
Vede: Fotescu Margareta (15). Sanca: Petrea si Costea 
Ciornea (25). Satu-Mare: Lasarman Alexandru (1), Cocea 
I. Alexandru (9). Sărmașu Mare: . Weisz Ileana (2). 
Zeletin: Ursachi Octavian (2). Sibiu: Alexiu Ovidiu (14), 
Nandriș Traian (15), Miclos Iosif si Maria Miclos (13). 
Sighet: Szmuk Hedviga (14) Basch Iuliana (2). Sighi- 


soara: Knoll Stella (14). Silistra: Marian P. Anchescu 
(10). Simeria: Silvia Makei (3). Siret: Iancu Silber- 
mann (5), Ciobanu Tiberiu (16). Slatina: Stancescu I. 
Ioan (1). Slanina. Eugenia Dobrovolschi (13). Solcea: 
Vasile Bosinceanu (14). Soroca: Tuiu Elena (1). Stefà- 
nesti: Mielu si Marcel Margulis (5). Storojineţ: Haint 
Iurman (14). Suceava: Hardy Sabe (15). Taslac: Pas- 
lavschy Platon (5). Targoviste: Irina si Ionel Chirca 
(16), Egetò D. Elisabeta (15), Nicolae Cristea (3), Ionescu 
Sonia (1). Târgu-Mureş: Lorânt Gavril (14). Tecuci: 
Raşela Solomonovici (15), Trică Eugeniu (2). Teiuş: 
Trif Paraschiva (3). Tighina: Cernàs Emilia (12), Di- 
mitriu Valentin (2). Timişoara: Agueta Szanto (14), 
Herşcovici Artur (10), Crainescu Valentina (2). Tircan: 
Maghiar Anita (11). Titu: Moni Ghelber (9). Topliţa: 
Schauer Emil (15) Traian Val: Al. şi Beatrice Leibovici 
(12). Turda: Pussy Derioiu (11), A. Ionescu (10) Tulcu 
Pavel (3). Turnu-Măgurele: Marcel Halpern (25), Dia- 
conescu Alexandru (15), Roger M. Smeghel (16), Marin 
A. Iliescu (13), Cochintu A. Lavinia (13), Knobloch D. 
Nicolae (8). Vaslui: Bachman Marcel (14). Vârfuri: 
Gh, I. Banulescu (1). Vijnita: Steigmann Trude (1). 
Zarojani: Ion Romaniuc (1). Zavoiul-Orbului: Eugeniu 
Gh. Teodorescu (7). Iasi: Dali Rehter (6). Zarojant: 
Dumitras Constantin (2). Volintiri: Slij Elena (7). Galati: 
Arnold Wechsler (2). Pucioasa-Zărăfoaia: Neumann J. 
Eugeniu (2). Simeria: Augustin-Risnitia (2). Stolnicenii 
Vechi: Eufimie Bucincianu (5). Cetatea-Albà: Bogosian 
Alexandru (16). Budesti: Ilie Radu Stanca (4). 


2000 ıı 


OFERA ZIARUL 


0 
O OININERTR 


0 PENTRU NOUL 
soc ! 


ASEMĂNARE) 
: > Zb&NIC 


Amănunte în ziarul „Dimineața"” ai 


CUPONDE . To 
LUNA SEPTEMBRIE SERIA IV 


Numele şi pronumele 


Adresa Ă 


Deslegările se trimit după apariţia numărului viitor. 


b 


ʻ 
i 
> 
> 


Au trecut dara cu PREMIUL 


următorii cititori ai revistei noastre! 


Pr 7? > A i j i di LR 
DUMITRU si GEORGETA [MENDI -BAICHIS} TRAIAN STEFANIU MOTIC GLALFER EXAREVSCHI OREST 
DOBRINESCU Sc. Sf. Andrei Sc. No. 42 Sc. prim. Teche $c. Balabanca Mare 

$c. prim. No. 2 clasa Il-a Bucuresti clasa l-a București clasa l-a Caliacra elasa V-a Jud. Cet. Albă 


cl. Il-a gi Ill-a Bucureștii Noi. 


a 


ANISOARA și TANTA LEOPOLD WEINREB RABINOVICI DORA ANDREI BERGNER ° TOFFLER VICTORIA 


5 da 4 $c. Clementa i $c. prim. Anna Konţuţ l Sc. Sf. losif Sc Spiru Haret 
c. Reg. Maria clasa l-a Bucuresti clasa Il-a lași clasa IV-a București clasa Il-a Bucureşt: 


clasa Ill-a și l-a Bucuresti 


COSTEL OPRISAN GHEORGHE BOGNER — LYDIA si LORELLA” F IVICTORITA MESARU | CLAUDIA SCHMIDT 
$c. prim. Nr. 14 $c. prim. Nr. 22 Sc. Lucaci je.prim. No. 27 Reg. Maria - $e. Lucaci 
clasa l-a Bucuresti clasa l-a Bucuresri clasa IV-a :, :c București clasa Il-a? "București clase l-a ; Bucurest 


f 
ARSY 
Bia e XA By g 
Sasa ANEMIA AINBINDER SRUL IRENE WEINEF JAQUES \WEINREB VASILESCU ANGELO 
Sa. ‘Emo oimai $c. primarà Nr. $c, prim. de fete Nr. 38 g9c. Schewitz Thierin {Sc. Sf. Gheorghe 
clasa IV-a Hotin clasa Il-a Bucuresti clasa '-a Bucuresti — clasa Il București 


clasa Ill-a și Il-a Bucuresti 


E 4 \ ARS 


a DRESCHER |. SOLOMON IANCU M. ION MIRCEA STEINBERG | MERLESCU GH. EUGENIU.. . 
à $c. Enachita Văcărescu | $c. Dr. C. Angelescu $c. Sos. Pantilemon $c. Golescu ; $c. prim. No. 43° = >, 
È. clasa IV-a și Il-a București clasa Ill-a București clasa Il-a Bucures'y clasa | Bucuresti clasa l-a - București > 
sf | i n rie e E 


i Te 


DIMINEATA 


SO Păila OR 


d 
Nazurile elefantului Kumbo 


Toată lumea ştie că elefanții sunt dè felul lor ciu- 
dati, încât uneori se încApàfàneazà ca gi copiii cu toane 
şi nu e cu putință să-i mişti din loc nici măcar cu un 
milimetru. 


es 
Dez) 
Ce rusine pentru un astfel de animal aga de urias 
şi înzestrat cu atâta istetime. 


Dac'ar fi măgar, ar mai merge... sà nu meargă, dar 
aga... 


Nu de mult, s’a putut citi in ziare ciudata veste 
că elefantul Japino, mândria Gradinei Zoologice din 
Brooklin, (New-York) că deşi cincizeci de paznici îl loveau 
cu vergi lungi si încercau să-l tragă cu lanţuri groase 
întrun camion, el nu se urnea niciun centimetru. 


Ce se petrecea în capul animalului în acel moment 
nu se poate şti întocmai, dar lucru sigur e că neîndu- 
plecatul Japino isi atinti privirea ochilor săi limpezi 
asupra unui copilaș bălai. 


ZII N 


Văzând că orice stràduintà de a-l urni e fără folos, 
copilasul se gândi să dea încàpàfànatului animal câteva 
nuci. 


SA 


La prima nucă, Japino a îngăimat ceva în semn de mul- 
fumire, la a doua a facut un pas inainte gi la a treia 
a sărit frumusel în camion. * 


z::AUMEA 
bai VU 


` Incăpăţânarea lui Japino, după părerea mea, e din 
pricina că în ziua aceea el voia să fie luat cu binele nu cu 
asprime, cum au încercat păzitorii grădinei. Precum 
vedeţi, şi animalele au mândria lor. 


Ceasul ciudat 


Samtaro Fumno, ceasornicar japonez, a fabricat un 
ceas care merge 400 de zile fără să fie întors, în acest 
timp, nici măcar odată. 

Ca să-l întorci e deajuns să invartesti o singură data, 
cheia. După încercările care s'au făcut s'a dovedit că în 
timp de un an ceasul rămâne în urmă numai cu 6 minute. 

Când aceste ceasuri se vor vinde cu preţuri eftine, 
cei care întârzie nu vor mai putea spune că ceasul a 
rămas în urmă cu jumătate oră. 


CONCURSUL DE VACANŢĂ 


Cititorii cari participă la concursul nostru literar 
cu tema „Descrierea unei zile de vacanţă“, vor trebui 
să tie seamă de următoarele: 1) Descrierea să fie făcută 
fără ajutorul nimănui şi pe înţelesul tuturor. 2) Să nu 
depăşească cinci pagini de caet, scrise cu cerneală, cât 
mai citet şi numai pe o singură faţă a hârtiei. 3) Se 
vor descrie mai ales întâmplările de haz din excursii 
sau din jocuri. 4) Cei cari au talent la desen pot însoţi 
lucrările de desene făcute pe hârtie albă, în creion sau 
culori. Mărimea lor nu trebue să depăşească o jumătate 
de foaie de caet. 5) Pe ultima foaie a compoziţiei, jos, 
în dreapta, precum gi pe spatele fiecărui desen se vor 
nota lămurit numele şi pronumele concurentului, vârsta 
şi localitatea, iar pe plicul adresat revistei se va scrie: 
pentru concursul de vacanţă. 


In editura ,,Adeverul" a apărut cartea „Suflet de părinte" 
de C. G. Costa-Foru care se găseşte de vânzare latoate 
chioșcurile din țară. 


Preţul 40 lei 


„Fotografiile premianfilor publicate în revistă nu se 
mai înapoiază. 


. In numărul viitor se publică ultimul capitol din 
minunatul roman ,, Mesterul Strică “. 


az’ 


E >) SIMs 


N 


we 


3 


Director: MARIN IORDA 


REV SATTA ULUI S TRATA 


PENTRU CIO. PF. 


SEAMEN ER ET 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA : BUC. STR. CONST. MILLE 7 — 9— 11. — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI, 6 LUNI 100 LEI. — EXEM. 
PLARUL 5 LEI. — IN STRAINATATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISA. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA 


ANUL XIy 


29 SEPTEMBRIE 1937 


No. 712 


SA STAMI PUTIN 
IVOREA COPII | Dale 
AORE 7 


Marieta Suteanu — Mi-a placut mult desenul pe care 
mi l-ai trimis si iti mulţumesc frumos pentru el. Spune-mi 
drept, chiar matale știi să desenezi atât de bine şi să 
pui culori atât de potrivite? 

Aş fi cu atât mai bucuroasă să ştiu că nu l-ai copiat 
şi că nu ţi-a ajutat nimeni. Oricum, sunt miscatà că 
te-ai gândit să-i faci Bunitei o bucurie. Si să ştii cà ai 
izbutit. Te sărut acum gi îţi urez sănătate si spor la 
invafatura. , 


Gică si Elena Venturatos — Deslegàrile trebuesc 
trimise în timp de cincisprezece zile dela data când a 
apărut ultima serie din concurs. Numele deslegătorilor 
se publică mai târziu. 


Comuna Chercea-Brăila — Matale ai uitat să te is- 
càlesti, nepotico! 

Pentru inscrierea in clubul Shirley Temple nu se 
plăteşte nicio taxă, dar deocamdată nu se fac înscrieri. 


Eugenia Bordoja — Mă bucur mult că mai am o 
nepofica drăguță şi cuminte. Te primesc cu mult drag 
în rândurile nepotelelor si nepoteilor mei dela ,,Dimi- 
neaja Copiilor“ si îți spun: bine ai venit! Bunifa te îm- 
brafiseaza. 

Insignà nu-ţi pot trimite pentrucà nu mai avem de 
mult niciuna. Când va începe sà funcţioneze iar clubul, 
ni se va aduce o cantitate nouă de insigne şi atunci, 


dacă îmi vei reaminti, iti voi trimite şi matale una. 


Lenuţa Matache — Dulce nepoticà, răspunsurile mele 
întârzie, fiindcă primesc foarte multe scrisori dela ne- 
pofelele si nepofeii mei şi răspund fiecăruia pe rând. 
Dacă aş putea sà vă răspund tuturor deodată, aş fi mul- 
țumită, să nu và las să aşteptaţi atât de mult. Curând, 
poate chiar în numărul viitor, vă voi povesti câte ceva 
despre Nelutu şi Floricica. Le voi spune cà Lenufa le 
trimite sărutări si sunt singură că se vor grăbi să-ţi tri- 
meată si ei matale. 

Bunita te îmbrățișează. 


Floricica şi Nelutu Săndescu — Mă bucur mult că 
mai am o Florică şi un Nelut, în afară de cei doi ne- 
potei poznasi ai mei. 


Nelufule, matale faci tot atât de multe nebunii ca 
Nelutu meu? Si matale, Floricico, semeni cu Floricica mea? 

Tare as vrea sà vă cunosc! Câţi ani are Florica şi 
câţi Nelutu? 

Cartea mea în care voi povesti toate năzbâtiile lui 
Nelufu şi Florica, cred că va fi în mâinile cititorilor 
Diminefii Copiilor pe la sfârşitul lunei Noembrie. Dar 
până atunci am să vă mai povestesc eu câte ceva despre ei. 

Vă sărută pe amândoi, Buniţa. È 

Milus Milsane — Vezi că îmi fin făgăduiala? Nu 
te-am uitat, dragă Milus, dar nu ţi-am trimis fotografia 
gi... nu ştiu sigur dacă ţi-o voi trimite. As fi nedreaptă 
cu prea multe nepofele care vor şi ele să aibe fotografia 
mea. Ori o bunità adevărată n’are voie să mâhnească 
pe unii si pe alţii să-i bucure. Ea trebue să fie dreap» 
tă cu toţi. 

Dar eu vreau să ştiu cum arăţi, dragă Milus si te 
rog pe mata să-mi trimiti mutrişoara matale. 

Poate că vei veni în București și că mă vei vedea 
În care şi oase. 

Orisicum, atunci când va apare cartea despre Nelutu 
şi Florica, va apare si fotografia mea. 

Nu mai e mult până atunci. 

Te îmbràtisez cu mult drag, Milus! 


ALIFUL Abd-el-Hamid, care stàpànea, odinioara, 
orasul Bagdad, era foarte iubit de poporul sàu, 
fiindcă se arăta darnic și binevoitor faţă de 
supușii săi si streinii cari veneau să-i cunoască 
tara. 

S’ar fi putut crede cà sub stăpânirea unui prinţ atât 
de înţelept toate mergeau ca pe roate, totuşi nu era aga. 

— „Avem un calif înţelept, spuneau locuitorii, totuşi 
suntem striviti de biruri, soldaţii sunt prost îmbrăcaţi, 
şcolile sunt niște ruine şi comerţul merge de râpă“. 

Plângerile acestea ajunseră în cele din urmă la 
urechea califului Abd-el-Hamid, care se mâhni cum nu 
se poate mai mult. 

— „E de mirare” spuse el, „sfeinicii mei nu fac decât 
să slăvească starea şi belșugul în care se află imperiul, 
iar poporul se plânge neîncetat. Pe cine să cred? Ce să 
fac? 

Intr'una din zile, un bătrân ceru voie să vorbească stă- 
pânitorului. După îmbrăcămintea sa ciudată părea un 
străin şi semăna cu un indian. 

— „Cine esti tu?“ — îl întrebă Abd-el-Hamid. 

— „Sunt fakirul Elim si vin de pe malurile Gan- 
gelui“. 

— „Om sfânt“ - strigă califul - „„faima ta a ajuns până 
la mine. Am aflat că regii de pe malurile fluviului sfânt 
nu fac nimic fără sfatul tàu,si e un noroc pentru mine 
de a-ți cere inteleptele tale sfaturi“. 

— „Sunt aici pentru a-ți {fi de ajutor“, răspunse 
fakirul. „Despre dreptatea şi bunătatea ta‘s’a auzit până 
la mine şi totuşi în toată împărăţia ta poporul se plânge 
neîncetat“. 

— „Ai dreptate, nemulţumirea lor a ajuns până la 
mine“. 

— „Ai nenumărați dregători şi judecători cari conduc 


— „O ce giuvaer frumos!*— spuse califul. „Fiindcă 
judecata, care are loc în fiecare zi, va începe, voi lua 
şi eu parte, pentru a-mi da seama, de azi, de puterea 
acestui talisman“. 

— „Vei vedea tu însuţi cà nu încerc să te înşel“. 

In ziua aceea, voi să audă plângerile şi nemulţumirile 
supuşilor săi, să judece el însuşi procesele si să dea pe 
loc hotàrîrile. Nerăbdător de a-și da seama de puterea 
inelului, porunci să fie aduşi împricinaţii sau locuitorii 
nemulțumiți ai Bagdadului. 

Cei dintâi cari i se înfăţișară fură doi locuitori, 
numiţi Ali şi Hamed. 

— „Spune ce doresti!“, porunci califul celui dintâi. 

— „Puternic stăpânitor al credincioşilor“, răspunse 
Ali, stânjenit că se afla pentru întâia oară înaintea 
marelui monarh. ,,Hamed e aici de faţă, era prietenul 
meu de multă vreme, sau, mai bine zis, lăsa să se creadă 
că ar fi prietenul meu. Maghernifa lui se invecineste cu 
a mea şi aveam multă încredere în el. Nevoit să por- 
nesc într'o călătorie lungă, i-am încredinţat o làdità plină 
cu monede de aur, pe cari nu îndrăzneam să le las în 
prăvălia mea. A primit să-mi păstreze lădiţa, dupa ce 
i-am arătat cuprinsul“. 

— „Fii liniştit“, îmi spuse el, „nimeni nu se va atinge 
de aurul tău si îl vei găsi asa cum mi l-ai încredinţat“. 

Lipsa mea fiind mai lungă decât mă aşteptam, la 
înapoiere, m'am dus drept la Hamed pentru a-i cere lă- 
dita cu bani. 

— „Iat-o, îmi spuse el, se află în stare bună şi dela 
plecarea ta nu şi-a schimbat locul“. 

Increzător în prietenul meu, i-am mulțumit din 
inimă si mi-am dus comoara acasă. Care nu-mi fu mi- 
rarea când am descoperit că nu cuprindea decât'monede 
de plumb. 


trebile ţării. Prea încrezător în ei, îi laşi liberi să le 
conducă după placul lor. Cred că eşti prea bun şi pierzi 
prea multe din vedere“... 

— „Bănueşti că sunt înșelat de miniștrii mei?“ 

— „Nu dau vina pe nimeni, dacă ai însă încredere 
în mine, fă o încercare, privește mai de aproape ceea 
ce face fiecare din ei“. 

— ,,Dar, cum ai vrea să le cercetez mai bine fap- 
tele, decât cum fac? Până acum numai rapoartele lor 
au fost singurul mijloc de a cunoaște si judeca starea 
imperiului meu.“ 

— „Atunci iti voi da prilejul să vezi de aproape și 
cât mai limpede toate. faptele miniştrilor si supuşilor 
tăi... Iată un rubin fermecat, prin care.vei putea vedea 
tot ce se petrece în statele tale, vei cunoaşte faptele şi 
gândurile miniştrilor ca şi supușilor tăi“. 


Degeaba m'am plâns lui Hamed. Mi-a răspuns că 
nimeni nu se atinsese de làdità si m'a dat afară din 
casa lui. Mă rog înaltei Voastre dreptàti pentru a-mi 
înapoia ceea ce a fost al meu“. 

După ce Ali sfârşi de vorbit, califul se adresă lui 
Hamed. 

— ,,Ai auzit ce învinuiri fi s'au adus“, îi spuse el. 
„Ce ai de răspuns?“ 

— „Vestit stăpânitor al credincioşilor, mărturisesc 
că acest Ali a minţit cu îndrăsneală. I-am dat lădiţa asa 
cum mi-a fost încredințată“. 


— „Ai văzut totuşi că înăuntru se aflau monede de 
aur; cum se face că acestea s'au schimbat in plumb?“. 
— „Cred că numai deasupra se afla un rând de 
monede de aur, iar dedesubt era numai plumb. Omul 


acesta a încercat sà mă înșele, silindu-mà să-i dau aur 
în locul plumbului“. 

— „Din ce ţară erau aceste monede de aur“, întrebă 
califul pe Ali. 

— „Erau toate bătute la Damasc, fiindcă numai cu 
acest ţinut fac eu comerţul meu cu covoare“ 

Califul puse rubinul la ochiul său drept şi văzu că 
un mare număr de monede de aur se aflau îngrămădite 
în pivnita lui Hamed. 

_ — „Hamed“, întrebă el, „tot nu vrei sà inapoiezi 
comoara lui Ali?“ 

— „Mi-a dat plumb, nu i-am dat decât plumb şi nu-i 
mai datorez nimic“. 

— ,,Mintil“ — strigă Abd-el-Hamid, înfuriat de atâta 
îndrăsneală, — „lădiţa nu cuprindea decât monede de‘aur 
cu efigia Damascului şi se află ascunse în pivnita ta“. 

Nedumerit că i s'a descoperit fapta, negustorul măr- 
turisi greşeala sa, aruncându-se la picioarele califului 
şi cerşind îndurare. Cu toate astea fu luat de păzitori 
si aruncat în închisoare. 

Intră apoi un om pe care doctorii îl învinuiau de 
minciună si nestiintà. 

— „Ce a făcut acest om?“, întrebă califul. 

— „Tine mortis că are un leac, care vindecă toate 
suferinţele şi-l vinde foarte scump bolnavilor cari nu 
mai au încredere în noi. şi mor în mare număr“. 

— „Care este leacul tău?“ - întrebă califul pe sarlatan. 

— „lată-l” lămuri vinovatul, arătând o sticlutà plină 
cu lichid limpede. Leacul acesta fără pereche mi-a fost 
încredințat de un mare învăţat“. 

Califul puse iarăşi rubinul la ochi si văzu că cel 
ce se dădea vindecător isi umplea sticlutele la un isvor 
cu apă limpede. 

— „Leacul acesta nu este altceva decât apă, pe care 
o iei de la isvoarele învecinate; nu esti decât un sar- 
latan si ai ucis nenumărați nenorocifi cari s'au increzut 
în tine“. P 

Doctorul şarlatan, mărturisindu-şi şiretenia, fu dus 
la închisoare. 

Se înfafisà apoi un surdo-mut, care nu răspundea 
decât aceste cuvinte: cuik/ cuik! la toate întrebările ce 
i se puneau. 

— „Omul acesta“, spuse reclamantul „este cunoscut 
ca un cal breaz pentru sgârcenia lui. A împrumutat 500 
lei dela mine, pe atuncea nu era nici surd nici mut, 
iar când am venit să-i cer banii, nu mi-a răspuns decât: 
cuik! cuik!* 

Califul privi iarăşi prin rubinul său si văzu că 
surdo-mutul era şi el un sarlatan. Voi să vadă până 
unde va merge cu îndrăzneala. 

— „Ce ai de răspuns?“— întrebă el, 

— ,,Cuik! cuik!* 

— ,,Asa! esti mut si surd! Ia seama, vei pierde punga 
care atârnă la soldul tăul“... 

Sarlatanul uitându-și rolul, privi spre şoldul lui, 
pentru a-şi păzi punga. Fusese prins cu màta’n sac și 
cei de fata isbucnirà în râs. 

— „Douăzeci de lovituri de baston să-i se dea acestui 
mincinos neruşinat“, porunci califul — „şi să fie închis 
pana-si va plăti datoria“. 

Califul voi apoi să-şi cunoască miniştrii şi pe cei 
din apropierea lui. Descoperind că mulţi din ei nu erau 
decât lingusitori, încercând numai să-l înșele, pentru a 
trăi pe socoteala sa, pentru a dobândi ce doreau, îi goni 
pe toţi dela curte. 


(CE) 


22 


"099--089--009--009--099--099--009--0i 


TERE 
JI è | UNE Ga 


Mahnit peste măsură, înapoie fachirului piatra mi- 
raculoasă. 

— ,,Tine-ti talismanul“, îi spuse el, „nu vreau să-l 
mai întrebuirţez, fiindcă nu văd în jurul meu decât hoţi 
şi trădători“. 


— ,,Maria-Ta“, răspunse Elim - „vam dovedit numai 
că oamenii au nevoie să fie supraveghiafi de aproape gi 
conduşi de o mână hotàrîtà. Piatra aceasta o veti putea 
înlocui, cercetând singur tot ce se află în jurul Tau, 
fiindcă nu este decât simbolul ochilor stăpânului, care 
trebuie să se afle pretutindeni, pentrua dobândi ordine 


şi ascultare”. 
Povestită de CORALIA DIACONESCU 


9 


E Radu, l-a trimis, într'o dimineață, mama lui, 
la plimbare cu guvernanta. 

Domnisoara Ilse, asa o chema pe guver- 
nantà, era o fiintà foarte putin prietenoasa 
şi drăguță. Lui Radu nu-i plăcea de fel noua 

lui guvernantà, ti pirea ràu dupà cea care plecase 
acasă, în satul ei, din pricină că trebuia să îngrijească 
de un frate bolnav. 

Domnişoara Ilse, cu toate că nu era prietenoasă, cu 
toate că avea un nas lung şi ascuţit, nişte ochi mici şi 
gălbui, un coculet în creștetul capului, nişte mâini osoase 
şi roşii, avea un suflet foarte bun și poate, că, daca 
n’ar fi pătimit şi ea atâtea dureri în viaţă, ar fi fost 
mai veselă și mai prietenoasă cu oamenii. Dar vezi că 
biata domnişoară Ilse’ era prin case străine, îngrijind 
copiii altora, depe la vârsta de șaptesprezece ani. Câte 
suferinti nu cunoscuse in tot timpul acesta, căci nu 
toate mamele copiilor știu cum sà se poarte cu o gu- 
vernantă, nu toate se gândesc că și guvernanta e om, 
că trebuie să-i vorbeşti frumos și să-i dai tot ce trebuie, 
să-i plăteşti leafa la timp. lar despre unii copii, ce să 
mai vorbim! Sunt răi, mofturosi, încăpăţânaţi si prin 
purtarea lor ştiu să scoată din fire pe cei mai răbdă- 
tori şi buni părinţi şi pe cele mai binevoitoare guver- 
nante. 


= 
AN 


-iS 


Domnişoara Ilse avusese foarte puțin noroc în viața 
ei. Nici de stăpâni buni nu prea avusese parte, nici de 
copii ascultători. 

Iată, acum nimerise intr’o casă in care dela început 
s'a simţit bine! Doamna Mirona, mămica lui Radu, era 
o cucoană bună gi înfelegàtoare, darnică şi niciodată 
nu se incrunta sau ridica tonul. Tatăl lui Radu era 
bogat, bun, glumea mereu si stia, totuşi, să fie mai 
aspru când trebuia. 


Domnişoarei Ilse i sa dat @ odaie albă, luminoasă, 
cu mobile noi si frumoase. 

De Radu, ce sà va spun? Era de o neinchipuita 
drăgălăşenie. Avea şase ani si jumătate si purta plete 
ca o fetiţă. Avea cei mai frumoși ochi albaştri pe care 
i-am văzut vr'odată, un năsuc cârn şi drăguţ şi o gură 
cu dinţi mici si albi. 

Domnisoarei Ilse i-a fost drag bàietasul, de îndată 
ce l-a văzut, dar cum vam mai spus, ea nu stia cum 
să-şi arate dragostea, era tăcută, părea supărată şi 
încruntată mereu. 

Radu a început să plângă când a văzut-o pe noua 
lui guvernantă şi n'a vrut deloc să dea mâna cu ea și 
nici să primească mâncare dela domnisoara Ilse. 

— ,,Aisa te obisnuiesti cu ea, Raducule‘*‘ — îi spunea 
mamica! „Fii si tu mai puţin uricios, încearcă să te 
imprietenesti cu dànsal“ 

Dar Raducu nu putea s’o vada în ochi pe domni- 
soara Ilse. lar guvernanta era foarte tristă, cà nu izbu- 
teste sà si apropie pe bàietas, căci îi plăcea mult la 
stăpânii ei cei noi şi i-ar fi părut rău sà fie nevoită sa 
plece din pricina bàietelului. 

Dar sà ne întoarcem de unde am pornit! Spuneam, 
prin urmare, cà într'o dimineață mama lui Radu l-a 
trimis cu guvernanta la plimbare. Intài băieţelul n'a 
vrut, a plâns chiar, a mâncat şi câteva pălmiţe, dar în 
cele din urmă, când s'a amestecat şi tăticul şi când i-a 
spus asa cum nu mai el ştie să spună: „Radulec, te vei 
duce numaidecât cu domnisoara Ilse la plimbare“ — 
Radu n'a mai crâcnit o vorbă, căci stia el si din 
alte întâmplări aproape asemănătoare că nu e de glu- 
mit cu tăticul. I-a întins mâna domnisoarei Ilse si pri- 
vind încruntat, mereu în jos, a pornit la plimbare. 


La toate vitrinele Radu se oprea și dela toţi vân- 
zătorii de bomboane de pe stradă ar fi vrut să cumpere 
ceva. Domnisoara Ilse, firește, nu-i îndeplinea toate 
dorinţele. Ea știa că dacă i-ar fi cumpărat atâtea bom- 
boane câte ar fi dorit copilul, sar fi întors cu el, acasă, 
bolnav. l-a cumpărat o prăjitură dela o cofetărie, şi 
atâta tot. Radu era foarte nemulţumit. 

Tot mergând, au ajuns la Parcul Carol, Domnisoara 
Ilse s'a așezat pe o bancă si a început sà croseteze. 
Radu avea mingea, lopăţica si găleata de nisip la el. 
A pus toate jucăriile pe banca si tiptil, tiptil a luat-o 
din loc. 

Cand domnisoara Ilsa a ridicat ochii depe salul de 
lână la care croseta, a văzut cà Radu nu e prin apropiere, 
a început întâi să-l strige apoi, speriată, cu lacrimi în 
ochi, alerga prin Parc, chemându-l pe Radu. 

Dar Radu nu putea răspunde. Căci, iată ce patise 
între timp. Indată ce s'a văzut scăpat de sub suprave- 
gherea guvernantei, neastâmpăratul băieţel a luat-o 
singur pe o aleie, apoi pe alta, a cotit si a ajuns pe 
altă aleie şi după un timp Răducu şi-a dat seama 
că s'a depărtat mult de locul unde o lăsase pe guver- 
nantă, şi a vroit să se întoarcă. 

Mergea băiatul, mergea mereu şi nu mai ajungea 


la banca lui! Si cum ar fi putut ajunge când drumul 
pe care apucase era gresit? 

Radu începu să plângă. Dar deodată îi ieși în cale 
un om, nici prea tânăr si nici prea bătrân, care îl întrebă 
dece plânge si după ce îl mângâie, îi făgădui că-l va 
duce cu o maşină acasă la părinţii lui. 

Radu își şterse lacrimile şi întinse mâna cu încre- 
dere omului care se arătase atât de bun cu el. 

leşiră amândoi din parc si, întradevăr, omul acela 
opri o maşină si îl urcă pe Radu în ea. El se asezà 
alături. | 

Maşina porni și Radu era mulţumit că în curând 
va ajunge acasă la el! 

Dar după o călătorie de aproape o oră, Radu începu 
să devie nerăbdător: — ..Nu mai ajungem odată, dom- 
nule“ — întrebă el. 

— „Indată, îndată. Mai e foarte putin!” 

Radu aşteptă iar. Si mașina mergea, mergea într'una, 
Radu se uită pe fereastră şi văzu uimit că mergeau de-a 
lungul sinelor de fier, că maşina lor urmărea un tren: 

Radu începu să plângă cu hohote, să-l roage pe 
omul acela să-l ducă la părinţii lui. 

— „Dacă mai scoţi o vorbă, dacă mai plângi, e vai 
de tine. Acuma ascultă ce-ţi voi spune eu si bagă bine 
în cap! Eu vreau să mă urc în trenul acesta, fiindcă 
sunt urmărit de poliţie. Am furat un inel si o brățară 
cu pietre scumpe. A 

Te voi lua și pe tine în tren; tu vei sta într'un 
vagon de clasa I, singur, iar eu într'altul, alăturea. Tie 
îți voi încredința bijuteriile, le vei ţine ascunse în 
cAptusala pălăriei tale. Cand va veni controlorul, vei 
spune că eşti cu mămica ta, că ea e dusă la vagonul- 
restaurant să cumpere ceva“. 

Radu nu răspunse nimic. Maşina mergea cu o viteză 
nebună. Curând trenul se opri într'o staţie; omul care 
il răpise pe băieţel cobori şi el, cumpără două bilete 
şi se urcă cu Radu în tren. 

— „Să stii aici în compartiment si să nu cracnesti! 
Dacă sufli o vorbă, te azvârlu pe fereastră.“ 

Radu se asezà pe locul arătat de omul acela. 
Rămase singur în compartiment. 

. Peste puţină vreme veni controlorul, Radu arătă 
biletul și, fără să spuie o vorbă, făcu semn controlorului 
să descoase captuseala pălăriei lui. 

„Controlorul nu pricepu întâi nimic. Apoi văzând 

bijuteriile, văzând că băieţelul vorbeşte doar prin semne, 
că e galben şi tremură, începu să înţeleagă că prin 
apropiere trebuie să se afle şi răufăcătorul. 
„_ Controlorul scoase bijuteriile din căptuşală, o prinse 
la loc şi plecă cu inelul și bratara în buzunar. La 
prima staţie, el telefonă poliţiei şi tocmai când hoţul 
îşi citea ziarul, încredințat că a scăpat de primejdie, 
se pomeni cu doi comisari cari fără multă vorbă îl 
arestară. 

Radu fu adus acasă deabia seara. Părinţii lui şi 


Ilse plângeau cu hohote. Mamiéa lui Radu o invinovatea 
mereu pe guvernantă că n'a avut destul de multă grije 
de băieţel. 

Vă puteţi închipui 
revăzut copilul. 

— „Datorită lui, am putut prinde pe vestitul hot, 
Tudorică zis Mână lată, zis Oţelul“, spuse comisarul 
care primise însărcinarea de a-l aduce pe băieţaș acasă. 
Şi povesti cum făcuse semne Răducu controlorului ca 
să descopere bijuteriile ascunse în căptușala pălăriei. 

— „Pe domnisoara Ilse nu o mai tin, Răducule“, 
spuse mama băiatului. „Văd că n'are destulă grije de 
tine. Să plece dela noi!“ 

Răducu sări de gâtul guvernantei, o sărută pe obraji 
şi spuse: „Ba să o ţii la noi, mămicol Ea e bună şi 
are grije de mine. Eu am fost rău si m'am purtat 
urât cu ea“. 

Fireşte, domnisoara Ilse n'a plecat. Ea a stat în 
casa aceea ani multi. Radu s'a făcut băiat mare, 
e ofiţer acuma si domnisoara Ilse e tot in casa părin- 
tilor lui. Are odaia ei, scaunul ei de lângă sobă, e 
bătrână, dar cât e ziulica de mare croseteazà pentru 
Răducu! Ba un sal, ba mănuși, ba o flanelà. 


Iar lui Radu si acum îi mai spun cei din familie, 


„Polițistul“. 
SID. DRAGUSANU 


Vom începe în curînd publicarea intimplarilor 
năzdrăvane ale lui Prichidutà, scrise de colaboratorul 
nostru -D.. Mereanu, cunoscut .din frumoasele poveşti 
publicate în revista noastră și din cărţile pentru copii 
apărute în timpul din urmă. ? 


bucuria părinţilor când şi-au 


Intr'o zi plina de soare 
Mâzgălescu prin pădure 
Umblă atent în cercetare 
Vrea un peisaj să fure 
Din pădurea 'ncântătoare 


La un mal de iac s'opreste 
Si căzut în admirare 
Vede'n largul apei clare, 
Gratioasa cum pluteste 

O lebada visatoare! 


Panza de pictat indata 
Pe șevalet o așează — 
Si cu artă el picteaza 
Lebăda cea minunată, 
Ce pe apă - alene 'noată: 


“Curând, pe pânza săracă, 
Mâzgălescu, cu răbdare, 
Isbuti 'n culori, să facă, 
Cu perfectă-asemănare 
Lebăda plutind pe apă. 


Mulfumit de-a sa lucrare, 
Sub un arbore se 'ntinde. 
Gânduri vesele-l cuprinde 
‘Si se 'ntreabă, cu mirare 
Cam ce pret să ceară, oare, $ 
Pe tablou când îl va vinde? 


Dar ghinionul, mi se pare, 
La tot pasu-l urmăreşte... 
Din frunzisul des si mare, 
Venind - tiptil - pe cărare, 
Un vânător se ivește. 


Şi când tabloul zăreşte 
Cu adevărat el crede | 
că-i vânat ceeace vede 

Si 'ntinzând Pușca, ocheste 
Trage, și'n plin nimereste! 


(A: 
Li fm! | 
4 


Mâzgălescu se repede' 
Speriat de 'mpușcătură 
Spre tablou însă când vede 
Ce-a rămas din el. isi pierde, 
Bietul om, orice măsură... 

Spre vânător se repede 

Si ca paguba să-și scoată 
li ia pușca drept răsplată. 


MOSNEAGU 


~ O carte minunatà © la E 


Comoara 


OBERT-LUDOVIC STEVENSON, unul din po- 

etii si scriitorii de povestiri minunate din 

Anglia, sa născut in 1850 la Edimburg. A 

murit în 1894. Una din istorisirile lui poartà 

numele de: Insula comorilor (Treasury Isle). 

Această povestire vreau s'o scriu aci, cât mai pe scuri, 

pentru copilasii iubitori de cărţi de călătorii nemai- 
închipuite. 


oa 
* * 


Jim Hawkins era copilul unui hangiu, care durase un 
han, pe una din coastele Angliei. La hanul ,,Amiralul 
Benbow“, a poposit intr’o zi un bàiràn marinar, tare 
arfagos si iubitor de băutură. Căpitanul, cum i se 
spunea, nu era decât un pirat temut, care ducea 
cu el taina Insulei Comorilor. Avea însă o tea- 
mă nestăpânită de Marinarul cu un singur 
picior. Intâmplarea face ca la han să 
vină unul din tovarășii lui. Câi- 
nele negru, pirat de-asemeni, 
care-i cere harta insulei. 
Mai apoi, un orb 
aduce un semna 
de răzbunare 


pr Ss căpitanului, 
Sa oe 
să le încredinfezetaina 
comorii. Căpitanul moare 
de spaimă, iar în lada lui fere- 
cată, micul Jim află harta insulei 
comorilor şi fuge din calea piraţilor 
care atacă hanul. 
El o încredinţează doctorului Livesey, care ii 
= îngrijise tatăl. Acesta dimpreună cu lordul Tre- 
lawney hotărăsc să pornească în căutara comorii din 
insula in care bătrânul căpitan de pirati Flint o ingropase. 
Corabia Hispaniola este curând închiriută. Cât des- 
pre echipaj, va fi adunat de către un oarecare Long 
John Silver, un marinar cu un singur picior. Jim Haw- 
kins se teme că John Silver ar fi marinarul cu un 
singur picior, de care vorbea Căpitanul. Dar John Sil- 
ver nu pare deloc a fi un piratsi bănuelile lui Jim pier. 
Numai apoi, în timpul călătoriei, Jim, ascuns într'un 
butoi, află adevărul. John Silver este cu adevărat un 
pirat, iar cei mai multi dintre marinarii tocmiti de el 
pe bord îi sunt tovarăşi. Piraţii uneltesc să pună mâna 
pe comoară si pe corabie, să ucidă pe stăpâni şi să se 
facă nevazuti. Micul Jim nu pierd: vremea. Destàinueste 
totul doctorului și lordului, cari se sfătuesc cu căpitanul 
chiar în noaptea aceea. Hispaniola ajunge în faţa in- 
sulei comorilor. A doua zi, cei mai multi dintre mari- 
narii pirati coboară pe țărm. Jim se furiseazà într'o 
barcă si fuge în insulă. Aci află pe unul din vechii 
tovarăşi ai pirat ilui Flint, care fusese părăsit pe insulă. 
Ben Gunn făgăduește lui Jim că dacă va putea să se 
întoarcă in Anglia, va încredința lordului taina comorii. 
Intre timp, de pe corabie, lordul Trelawney cu 
doctorul şi căpitanul, ajutaţi de marinarii credincioşi, 


pentrucă nu voia- 


10 hs 


- ar STINE TY ove: ae alll Ek dac an 


- aye ee 


nre tat re 
Pa adi , 


a 


dim insula 


Povestire de: R. L. STEVENSON 


carà pe uscat intr’o casà, duratà de mult pe insula, 
provizii si munifii, si se adăpostesc acolo. 

Dar John Silver cu tovarășii lui îi atacă întàritura, 
rezistă, şi piraţii se întorc în pădure. Vasul a rămas în 
stăpânirea lor. Silver — venind în solie, caută să ho- 
tărască pe lord Trelawney să-i incredinteze harta insulei. 
Dar solia nu izbutește. Jim Hawkins — îndreptat de 
Ben Gunn, ajunge la întăritură şi istoriseste doctorului 
despre întâlnirea lui cu Ben Gunn. Doctorul Livesey 
se hotàreste să primească ajutorul omului din insulă, 
iar Jim Hawkins, neastâmpăratul, fuge din întăritură, 


ajunge la țărm, află barca lui Ben Gunn si se în- 

dreaptă spre corabie. Se hotăreşte să taie frânghia 
ancorei, pentruca astfel corabia să fie dusă de curent pe 
uscat, iar piraţii să nu se mai poată folosi uşor de ea. 

Pe bord, unul din pirați a ucis pe un altul, iar el, 
rănit. (Hands) caută să-l înșele pe Jim, îndemnându-l 
să conducă corabia într'un golf, pe un banc de nisip. 
Jim vede că Hands vrea să-l ucidă si, sprinten, înşeală 
pe pirat şi-l împușcă. Corabia e acum la adăpost, din- 
colo de vederea piraţilor, pe nisip. Jim aleargă pe 
insulă, se rataceste si cade ostatec în mâinile lui Long 
John Silver şi a tovarășilor acestuia. Silver e acum 
căpitan. Dar el ştie că dacă apără viata lui Jim, îm- 
potriva furiei celorlalţi — care vor să-l omoare, va 
scăpa si el de spânzurătoare, la întoarcerea în Anglia. 
Silver — în taină — vrea” sà se dea de partea’ doc- 
torului. X 

Fără să dea de bănuit, porneşte cu tovarășii lui 
spre locul comorii. Are la el harta, pe care a căpă- 
tat-o dela doctor. 

După multe cercetări, ajung la groapa unde a fost 
adăpostită comoara. Dar comoara a fost desgropată. 
Tovarăşii lui Silver se răscoală împotrivă-i. In clipa 
aceea, din tufiş, doctorul Ben Gunn si tovarășii trag în 
pirati. Silver e făcut ostatec. Comoara fusese cărată, de 
mult, de către Ben Gunn, în alt loc. Bucuria doctorului 
şi a celorlalţi e nemărginită, când află de isprava lui 
Jim Hawkins, care a pus «erabia pe nisip, în golf. 

Comoara va fi dusă la bord. John Silver va fi în- 
chis în corabie. Dar Ben Gunn îl eliberează, de frica 
lui Long John Silver, marinarul cu un singur picior, 
care ar putea aduce alte nenorociri. x 

Toată lumea își va căpăta partea de comoară, la 
Bristol. Povestea se încheie, astfel, cât se poate de fe- 
ricit. 

Aceasta este, micuti cititori, istorisirea foarte pe 
scurt, a cărţii Insala comorii, care a fost tălmăcită şi 
în graiul nostru. + 

ab, Pai N. PAPATANASIU. 


e 
. xo 2 


sn al Mariei, prietenul meu din 
lui. 

a o zi de toamnă, dulce şi luminoasă. 
a plin de lumină şi plin de prospe- 
brad. 

dau în albăstrimea cerului, mesteacănii 
¿au la soare şi brazii își clătinau cântând, 

erde. 
scat sub un gorun, priveam cerul si măreția 


Munții, brâie în jur, codrii verzi, departe, departe 
de -tot, după Valea Cerbului, vârfurile Buzăului — şi 
hăt, peste ei, o negură de zare mărginită cu cerul. 

Se clătina cetina bradului ca o pădure din basme. 

Când, de unde o fi venit înaintea mea un pui de 
căprioară? 

Subfirel si rikt cu ochişorii căprii, mari, vorbitori, 
cu pielea căprie-roşiatică-cenuşie, mă privea. 

— „Ce-i cu tine, mà vericule?“ il intrebai eu. 

Ca pricepu el graiul meu, Dumnezeu știe! dar sim- 
{eam după ochisorii lui că nu-i a bună pentru el. 

— „Ce-i cu tine, mă? Mila Domnului!“ Se propti 
făptura Domnului înaintea mea, dădu din cap, vorbi în 
limba lui; nici că behăit era, nici că răget, nici că muget, 
nici că vorbă era, dar graiul lui tot era. 

Oi şti eu limba păsărească, dar limba căprioarelor, ba! 

Mă privi, așa omeneste, se întoarse pe subtirelele 
sale picioare, dădu din căpşor de câteva ori, iar mă 
privi şi parcă îl înţelesei; zicea: 

— „Vino, omule, cu mine! Vino!“ 

— „Hai! omuletule, că vin!“ 

El o zbughi, sglobiu, pe-o cărăruie de făget, vioiu. 
Eu, după el, voinicește. 

Sărea sprinten subfirelul pui de ciută grăbit. Mă pri- 
vea din când în când, cu ochi de copil. Eu după el. 

Lângă o răscruce de tufani se opri. 

O groapă nu adâncă, nu mare, dar rotundă, gi’n ea 
o căprioară căzută in capcană. 

Se zbatuse biata vietate mult, 
sfârşită de oboseală. 

Puişorul începu să-i spună în limba lor: 

— „„Mămucă, omul acesta a venit să te scape, e un 
om bun“, 

Eu nu ştiu limba lor, dar uite! simțeam că asa îi 
spune puiul de câprioară. 

Dădui la o parte ramurile de mesteacăni, mă lăsai 
în groapă, săltai căprioara în sus, era sleită de puteri, 
o pusei pe picioarele din faţă pe pământ, mă opintii si 
eu, şi iată-ne afară din groapă. 

Căprioara şi iedul plângeau... aveau lacrimi. 

Simfii din nou răsuflarea cea caldă a hofului de 
pui, lângă mine, aproape de mâna mea. 

— ,,Hei Ce-i mă, sfert de om? 

De Doamne, om sunt şi-mi venea, uite-asa, 
plâng şi eu. 


| 


era o spumă, era 


să 


A — 


Veni şi căprioara lângă mine, isi puse capul pe mâna 
mea şi-mi zise: 

— „Sunt şi eu mama şi-ţi mulţumesc pentru mine 
şi copilul meu că mi-ai scăpat viata”. 

— „De soro! că tot omul trebuie să se ajute 
în nevoie, ei aşa e omenia, să he ajutăm în nevoie“. 

Luai puişorul de căprioară în braţe, era usurel, şi-l 
sărutai pe frunte. 

— „Că drag imi esti, puiule!“ 

Inima-i bătea foarte tare. 

Simtii limbuta lui pe fata mea. 

— „Vânător esti tu, mà? sau ce egti?“—mà întrebă 
cineva, in mine. 

— ,,Hei! ba om sunt! Vine la mine puiul sà-i scap 
màicufa si eu sà mi-l fac plocon?“ 

— „Lasă Ioane! lasă Ioane! cà bine făcuşi!:* 

Pădurea îmi vorbea, pădurea mă privea. 

Toată cetina îmi zicea: 

— „Nu esti tu Ioan al lui Radu-Mariei din Poiana 
Tapului? 

— „Ba eu sunt, mă creştinilor!“ 

Ne despartiram. 

Cale de jumătate de ceas, căprioara si puiul imi 
adulmecară pașii. li mai zării odată după goruni şi la 
răscrucea aceasta scosei strigătul de vânătoare. 


r ER 


Căprioara si puiul mà privirà încrezători gi intrarà 
în desișuri. 

Au trecut zece ani de atunci, dar eu căprioare nu 
mai împusc, nici pentru oimp§aratie. 

Codrul cântă lin, molcom, cerul e albastru... si eu 
văd un pui de căprioară... subtirel si fraged, cu ochişorii 
căprii, mari, vorbitori, cu pielea càprie-rogieticà-cenugie, 
mă privest îl întreb: 

„Ce-i cu tine, pui de căprioară?... 
răspunde: 

— „Ce-i cu tine, pui de căprioară?.. 


Valea Cerbului TEODOR ROSEN 


Ecoul pădurii îmi 


11 


t 


@ES 


Lsi 


si 


i 
A 


Fg: 


aw > 
de MARIN IO na 
CAP, XIV 
TREC ANII Se dovedeşte că Icà este totuși un adevărat inve S 
Anii trec, unii după alții, nici mai repede şi l-au aşteptat din vreme la gară, petrecuți de-o droaie dè 


nici mai încet de cum am vrea noi sà treacă, 
ci aşa după cum i-a orànduit cel de sus. Oamenii îm- 
bătrânesc, copiii cresc, iar fața lucrurilor se schimbă, 
pe nesimţite, dela o zi la alta, Multe s'au schimbat la 
Câmpeni, la Dormărunt şi la Bucuresti. Şcoala din tar- 
gusorul ascuns între dealuri e acum mai dărăpănată, 
deşi copiii cari intră si es pe poarta mare sunt tot asa 
de gălăgioşi ca mai înainte. Tipà, sar si se aleargă unii 
pe alții.: Dela fereastra cancelariei, domnul Grigore Păs- 
culescu, adus de ani, cu bărbuță mică, mai rară si mai 
albè ca altă dată, îi priveşte cu vechiul său zâmbet de 
bunăvoință. ,,Lasà-i sà sburde” - se gândește el, „să sburde 
acum cât îs mici, că se cumintesc ei după ce or creste 
si-or învăţa carte“ Spunându-şi lucrurile astea, el se 
gândeşte la Ică, neastâmpăratul său elev de altă dată, 
care acum e un tânăr desirat ce il întrece cu mult in 
înălțime, e un băiat aşezat, gânditor si tare cuminte. 

Domnul Grigore aşteaptă să vină directorul şcolii 
ca să vorbească ceva cu el, căci domnia sa a eşit 
de mult la pensie si de mult nu mai învață pe copii, 
taina minunată a buchilor. Intârzierea directorului îl 
nelinişteşte şi din pricina asta bate cu degetele-i osoase 
şi îngălbenite de tutun, că ai zice că-s de chilibar, în cer- 
ceveaua ferestrei. Trebue sà sfàrseascà repede ce are 
de orànduit la scoala, căci, astăzi, dumnealui, domnul 
Gheorghe Dănulescu si cucoana Maria pleacă la Bucuresti. 


Şi în adevăr, după ce a mântuit vorba cu noul di- 
rector, se îndreptă grăbit spre uliţa din marginea o- 
rasului. In casa domnului Gheorghe Dănulescu, fost 
magaziner al gării, eşit şi el de câteva luni la pensie, 
e azi mare forfoteală. Cucoana Maria stropoleste şi a- 
leargă de colo colo, veselă si sprinţară, parcă nici n’ar 
fi femeie de aproape cincizeci de ani. Face pachete, 


 oràndueste lucrurile în cufàrase si din când în când se 


“mai repede si pe la bucătărie, mai mișcă oalele pe plità 
sau mestecă în cràtiti. Au timp berechet să mănânce si 
să soarbă pe îndelete şi cafeluta, înainte de a pleca la 
gară. Dar dumneaiei se grabeste cum sa grăbit întot- 
„deauna. Numai domnul Gheorghe își orànduieste domol 
niște socoteli într'un catastif cu file sdrentuite. 

— „Lasă tu, Marie, nu te grăbi atâta, că trenul tot 
la ceasul lui hotărît vine şi pleacă!“ 

Dar în prag se iveste deodată domnul Grigore, care 
începe să-i ia, nemulţumit, la rost. 

— „Cum, încă nu sunteţi gata?!” — se miră dum- 
nealui. „Nu v’ati făcut cuferele? Apoi ce fel de treabă-i 
asta, să lăsaţi totul în cea din urmă clipă? Eu m'am 
sculat de azi dimineață dela cinci si mi-am orânduit 
toate lucrurile. Am fost şi la biserică şi trecui si pe la 
şcoală ca să iau de la director copiile după foile ma- 
tricole ale băiatului.“ 

Și iată că din nou cucoana Maria se porneşte pe 
plâns. 

— „Băiatul mamei”, rosteste ea printre lacrimi, „de 
când nu l-am mai văzut!...“ 

Dar domnul Gheorghe se înfurie: 

— „Nu boci, femeie, si nu te -văita atâta că nu-s 
nici două luni de când l-ai văzut.“ 

— „Aşa, acum luafi-va si la harţă“ — sare cu gura 
domnul Grigore. ,,Luafi-va si la bătaie, esiti în stradă, o- 
_carifi-va bine, ca să aibă lumea de ce râde. Si în timpul 
ăsta, trenul o să ne treacă pe sub nas şio să rămânem 
să plecăm cu personalul de seară, care ajunge la Bu- 
curesti abia la miezul nopţii.“ 

‘ Dar trenul nu le-a trecut pe sub nas si dumnealor 


prieteni si cunoscufi. 
Asa cà, la sase seara coborau în gara de nord, 
întâmpinați de doi flicai si o godănacă de fată, care le 


(UMBRA BANII! 
PNA MANI : 


PTL i 


9 


g uman 
a 


7 VA 


A 


făceau semne de pe peron. Unul din băieți poartă o- 
chelari cu ramă neagră, e înalt, cu par bălai ca mă- 
tasea porumbului, iar de sub mânecile scurte ale că- 
măşii albastre es afară două brațe arse de soare. E 


Sorin Stamatiu, licențiat în litere, şi lângă el, soră-sa; Le- 
nufa, în- rochie de olandă albă, ține in mână o rachetă 
de tenis. 


12 


Dar cel de al treilea tânăr? 

E chiar el, Ică-Rică-Aurică! E îmbrăcat la fel cu 
prietenul sàu: pantaloni albi lungi, strànsi în talie, ca- 
mase albastră cu mâneci retezate. Fata-i prelungă ii e 
pàrlità de soare. Nici n’a asteptat sà opreasca bine 
trenul si a sărit pe scara vagonului, năpustindu-se in 
compartiment. 

— „Mamă, mamă, credeam că nu mai soseşte tre- 
nul“. Si o îmbràfisase pe cucoana Maria care nu mai 
contenea cu plânsul. 

— „Ce faci tată?... Şi dumneata, moş Grigore?“ — 


Intrebările veneau una după alta şi nimeni n'a-. 


ştepta răspuns. 

— „Aţi crescut cu toții“ — spuse domnul Grigore — „că 
gata-gata să nu vă mai recunoaştem. Barem duduia 
Lenuţa de când n'am mai văzut-o, de înainte de a pleca 
la băi, parcă a mai crescut de o schioapa!“... 

Urmafi de doi hamali, se îndreptară toţi spre egire. 


Ica isi luă părinţii în mașina lui, împrumutată de ne- 
nea Victor, iar cei doi fraţi si cu mos Grigore se suirà 
într'o maşină de piaţă. 

In curtea casei din strada Plantelor slugile aler- 
gau puse pe foc, de colo colo, se trânteau uși, se a- 
uzeau pași grăbiţi şi glasuri rastite: Toată zarva asta o 
făcea un singur om. 


13 


Domnul Manole Stamatiu, care nu-şi mai încăpea 
in piele de bucurie, certa servitoarele, se răstea la 
jupâneasă, cicălea bucătăreasa si mustruluia pe fecior, 
se repezea în sufragerie, schimba un tacâm, aşeza un 
scaun sau mișca un vas cu flori cu un deget mai la 
dreapta sau mai la stânga. Vorbea la telefon, se mai 
repezea prin salon de mai schimba o vorbă două cu 
musafirii şi apoi iar se lua pe urma slugilor, cicălindu-le 
ba de una, ba de alta. 

In sfârşit, două mașini se opriră la poartă. Domnul 
Stamatiu nu mai avu răbdare şi cobori în fugă scările 
până în curte. 

— „Hai domnule, odată, că mi sa făcut lehamite 
să vă tot aștept atâta. Hai, duceti-và sus în odăile du- 
mneavoastrà, dichisiţi-vă repede si coborîti la masă, că 
mi-e o foame de lup... Si tu, Costache, ce stai gi te 
uiţi ca un bleg? Pune mâna pe bagaje si du-le sus!” 

Apoi trecu domnul Stamatiu în salon, să mai stea 
de vorbă cu musafirii, pe când soţia sa, doamna Elena 
Stamatiu, se duse să întâmpine pe noii sosiți. 

La ora opt, toată lumea era în salon. Musafirii a- 
sezati pe grupe, prin colţuri, vorbeau între ei, veseli, 
punându-și fel de fel de întrebări. lată, într'un colf 
stau: domnul Victor Stamatiu, care acum are fire ar- 
gintii la tâmple, domnul Grigore şi domnu Gheorghe. 
Pe o canapea cucoana Maria stă între doamna Elena 
Stamatiu si Lenufa, iar la fereastră, Ica, Sorin, doi co- 
legi de facultate si directorul fabricii de avioane vor- 
besc cu aprindere. Domnul Stamatiu n'are astâmpăr o 
clipă. Trece din grup în grup, se amestecă în vorbă, 
răspunde neîntrebat sau pune întrebări fără să mai ast- 


epte răspunsul. Râde fără pricină, căci e vesel şi nu-și - 


poate stăpâni voia bună, 

— „Eu, spune domnul Grigore Dănulescu — pe bă- 
iatul ăsta îl ştiu de când era o gâgâlice de copil... 
Neastâmpărat si iute ca spirtul...! Şi născocitor, nevoie 
mare... 

Intâmplarea cu pisica o știți? Şi domnul Grigore se 
porni s'o povestească. 

— , Va pârlit soarele pe toţi trei, Lenuto mamă,” 
spuse cucoana Maria. „Barem Ica al meu a fost negri- 
cios totdeauna, dar pe Sorin nu l-am văzut niciodată 
aşa, se vede că soarele de mare e mai puternic decât 
la noi la deal...“ 

— „Noul compresor inventat de Ica, spuse directo- 
rul fabricei de avioane, poate constitui o adevărată re- 
voluţie în tehnica motoarelor cu explozie. Randamentul 
motric creşte cu peste opt zeci la sută, pe când consu- 
mul combustibilului scade sub zece la sută. Motorul a- 
cesta aplicat la vehiculele automobile sau la avioane 
este o adevărată minune. Graţie faptului că se reduce 
consumul la o cantitate minimă, obținându-se cu toate 
acestea o putere neînchipuit de mare, vom putea construi 
cu timpul motoare de motocicletă pe care să le poţi 
tine în buzunar. 

Graţie spiritului inventiv al lui Aurel care a desco- 
perit o nouă formulă în tehnica motoarelor, folosind 
mai mult aer decât combustibil, graţie faptului că el a 
închipuit un aparat de sburat, bazat pe noi calcule ae- 
rodinamice, cred că vom putea construi în uzinele 
noastre motociclete şi automobile foarte eftine — puse la 
îndemâna tuturor— şi vom putea realiza un avion de 
turism de 6 locuri cu dublă comandă, echipat cu un 
motor de concepție nouă foarte mic, dar capabil să dea 
o forță de două sute cincizeci de cai cu o viteză de trei 
sute două zeci chilometri pe oră. Consumul combusti- 
bilului abia s'ar ridica la preţul de câţiva lei suta de 
kilometri.“ ; 

— „Asta e peste putință“, rostește unul din tineri, 
cu hotàrîre. 

— „Aşa am spus şi eu când Ici Dănulescu mi-a în- 
fàtisat prima dată planurile motorului si al avionului.“ 

— „Nu cred” — mai spuse din nou tânărul — „că un 
astfel de avion să poată fi realizat.“ 

— „Tocmai de aceea v'am invitat pe toţi să veniţi 
mâine să vedeţi cum sboară noul avion“. 

— „Cum, întrebă din nou tânărul — avionul a şi fost 
construit?“ 

— „De două săptămâni sboară zi la zi...“ 

— „Şi noi care nu stim nimic“. 

(Continuarea in pag. 14) 


ee Ne N N N ARI RO ai a ta aa a 1r"r1m= 


SERIA V 


CUVINTE INCRUCISATE 


AoA Pe 
PCCP E 
TE rts am 


dl Waa 2 

5 SEE eee BI 
9 

ooo E He Oi OA le AES DN 


ORIZONTAL: 1) Grad la marină. 6) Păsuit. 11) Cadra. 
12) Locuinţa. 13) „Gât“ fără gât. 15) Şiruri. 17) Nu. 18) 
Părăsesc. 20) Salfi. 21) Podis in Asia. 22) Nume feme- 
nin. 24) Increţitură la haină. 25) Atmosferă. 26) Metal. 
28) Arbore înrudit cu bradul. 29) Fàrà graiu (feminin). 
30) A stârni. 31) Oraş in Peru. 33)) Navaleste. 35) La 
răstimpuri mari. 38) Groapă lungă si puțin adâncă. 39) 
Brăzdează pământul. 40) Vehicule. 41) Pronume posesiv. 
44) Ceaşcă. 45) Măsură de pământ. 46) Pasăre care poate 
imita glasul omului. 50) Măsură chinezească. 51) A face 
cu aur. 52) Plecăm. 54) Animal asemănător la corp cu 
şoarecele și sboară numai noaptea. 55) Lovită rău. 


VERTICAL: 1) Tara în Europa. 2) Alifie. 3) Ca la 
35 oriz. 4) Gust neplăcut, 5) Loc semănat. 6) Pe mo- 
ment. 7) Intindere de apă. 8) Campioni. 9) Poftim! 10) 
Impărat roman. 14) Puternic. 16) Ridicàturà de nisip. 
17) Lovesti. 19) Săracă. 20) Amàrît. 22) Brăzdată. 23) 
Prietenă. 26) Fir. 27) Astfel. 31) Judeţ în România. 32) 
Fuior gata de tors. 34) Dibăcie. 36) Lac în Asia. 37) 
Localitata industrială în Banat. 42) Anotimp. 43) Mo- 
bilă. 46) Fii clogtii. 47) Strop. 48) Frig mare. 49) Peste, 
51) Articol. 53) Notă muzicală. 


IONEL BICHIGEAN — NĂSĂUD 


.reeeeeeoececoeococococcosococososos-o>--_>_»>_>_->-.r'eo-. 


In curànd vom publica numele premiantilor la 
» Concursul Popular “. 


Deslegările acestui concurs se primesc 15 zile dela 
apariţia numàrului de fafa. 


Concursul de jocuri pe luna Septembrie 


CINEL 


PROVERB ASCUNS 


"N 
ERE 


Ta LY 
GEN 


Se vor înlocui cifrele cu litere în asa fel încât să 
căpătaţi nişte cuvinte, pe care citindu-le în ordinea a- 
rătată de literele din capul fiecărui cuvânt, sà aflaţi un 
cunoscut proverb în legătură cu iepurii. 

Cifrele folosite în acest joc sunt: 

AA AA CC DDD EEEE G III L NNN O PP RRR 


UUUUU 
Pentru uşurinţă: P=5, A=13, D=1, I=3, L= 11 
ANDREI GHEORGHE 


oo 


In numărul viitor Moş Marin va da lămuriri asupra 
unei noui rubrici pe care revista o va înfiinţa şi care 
va fi intitulată Pagina Filatelică. 


CUPONDE JOCURI PE 
LUNA SEPTEMBRIE SERIA V 


Numele și pronumele 


Adresa: 


MESTERUL STRICĂ 


(Continuare din pag. 13) 


— „Pentru că am avut grije să ţinem în mare taină 
noua invenţie si încă o vom mai fine, făcând încercă- 
rile noaptea...“ 

— „Până cand?" 

— „Până ce tânărul Dănulescu se va întoarce dela 
Paris cu diploma de inginer“. 

— „De ce?“ 

— „Avem noi socotelile noastre“ — răspunse clipind 
pret din ochi, directorul. 

„Dar socotelile astea mi-le datorati mie“, se a- 
mestecă în vorbă domnul Stamatiu. „Dacă nu eram eu 
să-l bat la cap pe Victor, să te iscălesc şi pe dumneata, 


14 


să-i conving pe acţionari că cele două uzini trebui să-și 
unească forţele ca să ajungă o întreprindere mare, dacă 
nu puneam si eu ceva si decă nu era peaci şi Ica Mes- 
terul Strică sà scoată din càpsorul lui așa minune de 
planuri asa-i că n’ajungeati aci? Dar ştiţi una? Hai la 
masă că-mi vine lesin de foame”. Musafirii se asezarà, 
fiecare la locul său, iar domnul Manole Stamatiu, în 
capul mesii, făcu semn servitorilor să aducă repede ca- 
stronul cu ciorba de curcan. Si ospàtul începu... 


In numărul viitor: 
CAP. XV. — SFARSITUL COPILĂRIEI 


“ 


Sa Becul dasa cu PRIMU I 


PRIESTESS 2e sa. e nÊ e e SER OE 
următorii cititori ai revistei noastre ! umani 


y 


A K E > aes Si Ai Ì PE e 9 
DUMITRU si ELENA RIZOIU ELISABETA CUZMINSCHI ALLA PETRUȘAN ECATERINA MIRCEA gi NELLU NEGRILA 
| BENESCU $c, Baratiei $c. prim. Mixta No. | Sc. prim. Chitila $c. prim. Com. Horia 
| $c. Donescu și No. 27 clasa Ill-a Loco clasa IV-a Soroca clasa Ill-a Triaj clasa l-a gi Ill-a 
| Loco Jud. Constanţa 
> de 


RE MELE RIA, 
ALFRED SCHAPIRA HIMEL BERCOVICI O. FLORETTE  ȘURUPARU N. VIOLETA PERETZ HENRIETTE NATAN GOLDȘTEIN 
Sc. de băeți Cultura Sc. primarà de fete $c. Mixtà $c. prim. Spaniola Sc. No. 37 
clasa Il-a Loco clasa Ill-a Fălticeni clasa l-a Boteni-Dambovita clasa Ill-a Loco clase IV-a Loco 
| 
| —— 


O 


DOMINTE SILVIA JOSE SEGAL IOSIF SCHWARTZ HEMPEL CHARLES DAN STELUTA 
Sc. prim. Mixtà No. | Sc. No. 30 Spiru Haret Sc. primarà Sc. Sf. Andrei Panta! | 
clasa IV-a Soroca clasa l-a Loco clasa IV-a Botoşani clasa IV-a Loco Sack ae a Bacău 


— 


—— 


Zi 


MARIETA și LORA KREITZER MARIETA MANOLESCU cli sesti FELICIA PAUL si EUGEN DIMITRIU : È 
HIN 
> Sc. de fete No. 4 i Sc. Progresul Se. Al. Donescu No. 33 ELIAS si IZU CO 
N clasa l-a și IV-a Loco Focșani clasa l-a Loco clasa IV-a si l-a Loco clasa l-a și Il-a Bârlad 


i nd 
è MIHAI ZELTER ANGELA DOBREOGLU BERCOVICI FLORETTE GEORGESCU G. ZAHARA DEDI MAUTHNER 
í $c. Silivestru No. 7 Șc. No. 9 de fete $c. prim, Şc. Roneti Roman 
f clasa Ill-a Loco clasa Ill-a Brăila clasa Ill-a Fălticeni clasa l-a Loco clasa l-a Loco 
15 


er 


pre 


Biblioteca Unixersitstii laşi 


NU SPUNETI MINCIUNI! 


Deşi om bătrân, îmi plac foarte mult copiii cuminţi 
şi ascultători, imi place să-i caut, sà vorbesc şi să mà 
joc cu ei. Am multi prieteni printre copii, mai ales 
printre acei care vin sau îmi trimit scrisori la re- 
vistă, punându-mi felurite întrebări, rugându-mă să 
le răspund cu câte un sfat sau o vorbă de folos. O 
fac cu mare bucurie. 

Dar copiii întreabă vrute si nevrute, câte în lună 
şi în stele. 

Şi uneori vin cu nişte rugăminţi cari sunt, cu 
toată marea noastră bunăvoință, a acestora dela re- 
vistă, peste putinţă de îndeplinit. Dar dacă ar fi numai 
atâta, n’as avea motiv să fiu îngrijat, căci, la urma 
urmei, de când îi lumea si cât va mai fi ea, copiii au 
fost si vor rămâne nişte fiinţe foarte dràgufe, pline 
de haz si de simţire, însă grozav de iscoditoare. 

Sunt unii cari. ca să ne silească a le răspunde 
după cum vor ei, obişnuiesc să pună în scrisorile lor 
şi unele întâmplări pe care, dacă te gândești bine, vezi 
că nu prea se potrivesc cu adevărul. 

Cu alte cuvinte, se folosesc de minciună. 

Si asta e rău. E rău pentrucă nimic temeinic nu 
se poate face în viaţă sprijinindu-te pe minciună. 
Copiii trebuie să fugă de minciună, să spună adevărul 
cu fruntea sus, oricare ar fi împrejurarea care i-ar sili 
să se poarte altfel. Fiindcă sunt unii dintre ei cari, 
după ce au făcut o greşeală, ca să scape de pedeapsă, 
mint, întorc altcum lucrurile, numai ca să înlăture o 
urecheală sau o dojană mai aspră. Răul Foarte rau! 

Cine a făcut o faptă neîngăduită trebuie să-și pri- 
mească si pedeapsa. Unii copii isi închipuie cà prin 
minciună scapă de pedeapsă. Greşeală. De multe ori 
minciuna este aceea care măreşte asprimea unei 
pedepse. lar adevărul te scapă de ea. Şi să vă dau 
o pildă: 

Mă aflam deunăzi la Brasov, într'o familie cunos- 
cută de multă vreme. Era aproape de ora mesii şi 
aşteptam cu toţii sosirea unei drăgălașe fetiţe, şi dacă 
vreţi să stifi, pot să vă spun cà se numeşte Saşa, ca 
să ne aşezăm şi să mâncăm. 

Toţi aşteptam sosirea Sasei cu mare nerăb- 
dare. Să vă mai ascund că eu, care abia picasem 
dela drum, eram înfometat ca „un lup? Tatăl fetiţei, 
d. Grigore Marchidat, si măicuţa ei, cucoana Mărioara, 
încep să fie din ce în ce mai ingrijati. In sfârşit, 
dacă văd şi văd ei că fetița întârzie, hotărăsc să ne 
așezăm la masă și fără Sasa. Nu-şi puteau ascunde 
însă supàrarea că fetița lor ne-a făcut atâta s’o 
aşteptăm. In sfârșit, într'un târziu, cucoana Marioara 
spune: „Dacă după ce-o veni, o să-mi mai spună şi 
vreo minciună, o să-i trag Saşei o bătaie să mă po- 
menească. 

După câtăva vreme, cine se ivește în pragul uşii? 
Sasa”. 

sula Unde mi-ai umblat până acum, domnişoară ? 
(Sasa are abia trecut de şapte ani?),o întrebă mamă-sa. 

Vă spun drept, mă aşteptam so văd pe fetiţă 
încurcându-se la vorbă şi încercând sà îngâime cine 
ştie ce minciună. Dar Sașa, nu! Cu glas răspicat, pri- 
vind-o în ochi pe màicuta ei, spuse: 

— „Nu te supăra, màicutà, cà am întârziat la 
masă. După ce am plecat dela școală, pe drum, am 
întâlnit nişte comedianţi dela un circ. Toţi copiii s'au 
luat după ei pe stradă şi m'am dus si eu cu ei până 
la cortul din marginea oraşului, unde se aflau o 
mulțime de custi, cu fel de fel de animale. Erau gi 
niste. maimufe foarte drăgălaşe cari făceau tot felul 
de năsbâtii... Acum ştiu, maicufo, cà am greşit si o 
să mà pedepsesgtil... Si glasul fetiţei începu sà tre- 
mure putin. 

Dar maică-sa, în loc $o pedepsească, o luă in 
braţe si sàrutànd-o, ii spuse: „Le iert, fiindcă ai spus 
adevărul“. 

Vedeţi dar cum adevărul te scapă de pedeapsă 
mai repede decât minciuna! 


hes - Manin- 


Preful 5 Lei 


f 
m. 


mm i 


| 
] 
i 
i 
| 
4 


Li 


he 
> 
13 
a 


LOR [713 


COP 


D 
| 
| d 


LA 
4 A 
cole M a SOIA PRETI, SEO. a A rr. > e w 


Cd 


Chibriturile fricoase 


De necrezut, dar adevărat: chibriturilor le e frică 
de săpun si... fug de el. i 

Luaţi un vas plin cu apă si lăsaţi să plutească dea 
supra câteva bețe de chibrit. 

Apoi, încetişor, încetigor, băgaţi, deodată, chiar in 
mijlocul befelor, o bucată oarecare de săpun. 


. SAARIN 


Numaidecât, chibriturile se vor depărta, parcă fns- 
pàimAntate de săpun, întocmai ca gi unii copii mici că- 
rora nu le place... curăţenia. In schimb, dacă în locul 
bucății de săpun, veti pune o bucată de zahăr, veţi ve- 
dea că befisoarele care s'au dus înspre marginea vasu- 
lui se adună liniștite în jurul zahărului. 


Pietricica de "argint 


O pietricică albă, din acelea care se găsesc prin ni- 
sipurile aduse de şuvoaiele de apă sau care se găsesc pe 
plăjile mărilor, poate căpăta foarte uşor înfăţişarea ar- 
gintului. Puneti pietricica sub flacàrea unei lumânări 
aprinse în aşa fel încât să se acopere în întregime cu 
fum şi apoi înfundafi-o într'un pahar cu apă. 

Ce se întâmplă? 


Piatra, la început albă şi apoi neagră, acum, în mij- 
Jocul paharului cu ‘apa, pare că e în întregime din argint. 

Incercafi şi veti vedea că lucrurile se vor petrece 
intocmai. Piatra nu se preface în argint; ceea ce vedem 
noi nu-i altceva decât o părere care se datorește băși- 
cilor de aer dintre negru de fum gi apă. Aceeași încer- 
care izbuteşte şi cu un ou de găină. 


‘ae MEA 


Cât mănâncă unii viermi? 


Voi, copii, fără îndoială, aveţi poftă şi mâncaţi des- 
tul de bine. 

Dar vai ar fi fost de voi dacă afi fi avut pofta de 
mâncare a viermilor. 


Doe | 


Aceste vietafi au o nevoie de hrană nemaipomenită. 
Ei înghit într'o singură zi atât de multă hrană, încât 
după ce s'au săturat, au o greutate de două ori mai 
mare decât corpul lor. 

E un soiu de vierme, numit vierme de cartof, care 
se hrăneşte cât cinci, adică de cinci ori greutatea cor- 
pului său. 


Așa se lămureşte dece aceste vietafi sunt dăună- 
toare grânclor Dacă, ferească Dumnezeu, voi afi fi 
fost la fel ca aceşti viermi {i fi trebuit să mâncaţi vreo 
sută cincizeci de kilogiame de hrană pe zi. Săraca 
mamă, cât ar fi trebuit să cheltuiască pe de-ale mâncării. 


“i = 
ROMANUL „MEŞTERUL STRICĂ" APARE IN VOLUM 


In numărul acesta s'a sfârșit povestea lui Icà-Ricà-Auricà, 
băețașul năsdrăvan, poreclit si Meșterul-Strică. Foarte 
mulți dintre cititorii revistei ne-au rugat prin scris să 
scoatem în volum romanul publicat în revista noastră. 

Le-am făcut pe plac! cartea a și intrat sub tipar 
și în curând se va găsi la toate librăriile din farà. 


Cititorii cari participă la concursul nostru literar 
cu tema „Descrierea unei zile de vacanţă“, vor trebui 
să tie seamă de următoarele: 1) Descrierea să fie făcută 
fără ajutorul nimănui şi pe înţelesul tuturor. 2) Să nu 
depăşească cinci pagini de caet, scrise cu cerneală, cât 
mai citeţ gi numai pe o singură faţă a hârtiei. 3) Se 
vor descrie mai ales întâmplările de haz cin excursii 
sau din jocuri. 4) Cei cari au talent la desen pot însoţi 
lucrările de desene făcute pe hârtie albă, în creion sau 


„culori. Mărimea lor nu trebue să depăşească o jumătate 


de foaie de caet. 5) Pe ultima foaie a compoziţiei, jos, 
in dreapta, precum și pe spatele fiecărui desen se vor 
nota lămurit numele şi pronumele concurentului, vârsta 
şi localitatea, iar pe plicul adresat revistei se va scrie: 
pentru concursul de vacanţă. 


Fotografiile premianfilor publicate în revistă nu se 
mai tnapoiard. 


d 


ZA 


vini] 
ari 


KENIS TA ILUSTRATA 


Director: MARIN IORDA 
PENTRU CO.P TT *$1 


È ny 
I : 


= «=» BEL R He 
‘COP EORE 


TAN ER. ET 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRATIA: BUC. STR. CONST. MILLE 7 — 9— 11. — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI, 6 LUNI 100 LEI. — EXEM. 
PLARUL 5 LEI. — IN STRĂINĂTATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISA. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA 


ANUL XIV 


6 OCTOMBRIE 1937 


No. 713 


SA STAM PUTIN 
KORBA COPII | 2go 
en 7 


Erna Taler. — Dragă nepoticà, am băgat de seamă 
că aproape toţi copiii pe cari părinţii lor îi ràsfatà prea 
mult, devin foarte nervogi. Sunt sigură că dacă mamica 
matale în loc să te mângâie când plângi gi te superi 
pentru orice nimic, nu te-ar băga în seamă sau fi-ar 
spune să taci, pe un ton mai aspru, ai învăța, cum să-ţi 
stàpànesti dracusorii. 

Si dacă matale vrei într'adevăr să devii un “copil 
drăguţ si cuminte, care ştie să primească o dojană. fara 
să se supere, căruia să nu-i sarà fandàra din orice 
fleac, trebuie în primul rând să te deprinzi să fii mai 
domoalà, mai puţin repezită, să începi să-ți stăpâneşti 
dracusorii. 

Copiii nervosi fac multe necazuri părinţilor lor gi 
nu se pot face iubiti nici de prieteni, nici de rude. 

Deci când simţi cà îţi vine sà tipi, sau sà plângi 
din pricină că te-a nemulțumit ceva, respiră odată a- 
dânc de tot, apoi numără rar până la şaizeci, tare sau 
în gând. Ai să vezi ce minune se întâmplă: tot numă- 
rând nu numai că îţi trece supărarea, dar uiţi chiar 
pricina pentru care ai fost supărată. 

Te mai sfătuesc in afară de cele scrise mai sus, să 
bei dimineaţa lapte si să mănânci două lingurife de 
miere curată de albine. 

La prânz, să nu mănânci mâncăruri grele, tocături, 
sosuri. Mănâncă o friptură bună, făinoase, ova, com- 
poturi, fructe. Pela 3 după amiază, după ce ţi-ai făcut 
somnul, bea o limonadă rece cu lămâie şi zahăr. 

Seara nu-ţi încărca stomacul. Bea după masa de 
seară un ceai de tei indulcit cu miere, Iar înainte de 
a stinge lumina, un pahar cu lapte rece. 

Urmează sfaturilezmele câtva timp gi’vei vedea cât 
de bine o safte simţi. 


(3) 


Te imbrafisez, drăguță Erica, şi fagaduieste-mi să 
ma asculti! 

Naftali Myriam. — S’a primit fotografia matale gi 
cred cà dorinţa ţi-a fost îndeplinită. 

Felicitări pentru sàrguinta la invàfàturà gi succes 
în noul an. 

Acum, dragele mele nepotele si dragi mei nepotei, 
să và răspund tuturor acelora care vă interesaţi de Ne- 
luţu şi Florica şi de cartea pe care o voi scrie în curând 
despre ei: 

Lucrez:mereu la carte şi cred să v'o dau înainte 
de Crăciun. li veţi cunoaşte astfel mai bine pe cei doi 
nepotei, le veţi vedea gi fotografiile si veti afla cum își 
petrec vremea, cum vorbesc şi ce pozne mai fac. 

In viitorul număr al revistei, vă voi povesti cum a 
vrut Nelufu să patineze zilele trecute. 

Dacă nu nvar fi aşteptat de atâta vreme scrisorica 
nepoticai Erna, căreia ca bunifà a tuturor nepofelelor 
si nepoteilor, am vrut să-i viu tntr’ajutor cu sfatul meu, 
chiar în numărul acesta ai fi aflat patania cu patinajul. 

Vă spun depe acum, că tn ,, Dimineaţa Copiilor “ 
de săptămâna viitoare nu voi răspunde scrisorilor pe 
care le voi primi, (le voi lăsa pe săptămâna următoare) 
fiindcă vă voi vorbi despre Neluţu și Floricica. 

Şi ei vă iubesc pe voi mult şi mi-au spus săfacun 
pachet mare cu sàrutàri şi să vi le împart la toți 4 

Eu và îmbrăţişea cu drag 


TARE 
JI * | 7 L& - 


- Basm japonez de Dinu Moroianu — 


M un prieten pe care il cheamà Mizutro, e 
japonez si cunoaste multe basme din {ara 
sa. Deaceea, într'o după amiază, când am 
fost poftit la el, după ce m'am așezat cu 
picioarele încrucişate pe o pernu{a. şi am 

sorbit câteva înghitituri dintr'un ceai japonez, foarte 
gustos, l-am rugat să-mi spună un basm mai frumos 
pentru cititorii mei... Şi iată ce mi-a povestit: 

= i: - 

..Odinioara, e mult, foarte mult timp de atunci, în 
locul unde se ridicà azi arhipelagul japonez, nu se 
vedeau decat valurile unui ocean mare si larg cat toata 
lumea. 

Szanghi — zeul zeilor si primul zeu — se gândi ca 
ar fi bine dacà ar face în mijlocul acestui ocean ne- 
màrginit, un petec de uscat. Se coborî pe luciul întins 
în mijlocul oceanului si începu sà izbeascà apa cu un 
palos de argint. 

Fulgere svacneau la fiecare izbitură si spuma apei 
bătute sărea stropind până departe... dar din aceasta 
spumă se născu pământul japonez... 

Pe urmă Szanghi — zeul zeilor şi primul zeu — se 
gândi să facă şi un soare, care să lumineze acest pământ. 
Aşa se făcu că Szanghi creiă şi pe Amaterasu — zeiţa 
soarelui. 

Dar zeul zeilor şi primul zeu nu o creiă pe 
Amaterasu ca pe orice altă zeiţă, ci o făcu să urzească 
fire aurii la un război de țesut — care era soarele — 
şi să le răspândească apoi în lume sub forma razelor 
care împrăștie lumină si căldură. 

Pentru ca japonezii să-şi mai aducă aminte din 
când în când şi de el — marele zeu al zeilor si primul 
zeu: Szanghi, creiă si pe Susano, zeul vântului, care cu 
urgiu sa îi înspăimănta pe muritori si le amintea de 
mărirea şi puterea stăpânului lor. 

Venind vremea ca Amaterasu — zeiţa soarelui — să 
se mărite, Susano isi puse 'n cap să se însoare cu ea, 
Dar dânsa se temea de firea lui vijelioasă si răspunse 
nobilor care veniseră s'o peţească, că şuşoteşte cà nu 
s'a împlinit încă sorocul màritisului, așa că să mai aibă 
răbdare şi să aştepte. 

Susano răbdă un an, răbdă doi, răbdă trei, dar în 
al patrulea trimise iar peţitori la Amaterasu. Si din 
nou s'au întors cu acelaş răspuns. 

Atunci Susano se ’nfurie şi se repezi ca un turbat 
până la războiul de ţesut al zeiţei soarelui unde răvăși, 


rupse şi încâlci firele, iar apoi se 'ntoarse potolit acasă.. 

Amaterasu se "'nspăimântă grozav de vizita neas- 
teptatà a lui Susano si se ascunse intr’o văgăună din 
luna. 

Astfel, ne mai fiind nimeni care sa urzeasca firele 
aurii din războiul de ţesut raze; pământul se cufundà 
într'un întuneric adânc, atât de adânc, încât nu-ţi vedeai 
nici mâneca kimonoului dacă ţi-o fineai înaintea ochilor... 

Bieţii japonezi nu ştiau ce sà mai creadă si se ru- 
gau fierbinte lui Szanghi să-i mântuiască de năpasta 
care le venise din senin, mai ales că nu se ştiau atât 
de vinovaţi, încât să merite o astfel de pedeapsă. 

De altfel, toate puterile cerului se ‘ngrijorara de 
lipsa lui Amaterasu, căreia nu-i mai dădeau de urmă. 

Luceafărul însă fu cel ce o găsi ascunsă în vă- 
găună — si desi o rugă să iasă, ea nu voi şi se ’ncà- 
pățână să rămână în peşteră. 

Atunci, zeitățile ceruluise adunară la sfat să vadă 
în ce chip ar putea îndupleca pe zeiţă să ‘iasà din 
ascunzătoare. 

Tot Luceafărul găsi mijlocul. 

Aduse în faţă o ceată de muzicanți si îi puse să 
Ante împreună cu zeița dansatoare Mus-Me. 

Apoi se duse la gura văgăunii şi-i strigă lui Amaterasu: 

„Am găsit o altă zeiță, pe Mus-Me, mai frumoasă 
si mai îndemânatecă decât tine. -Jat’o, dansează în fața 
peşterii!.. Mus-Me, vino mai încoace să te vadă si 
Amaterasu 1... 

Aş vrea s'o văd şi eu pe Mus-Me, aleasa noastră, dar 
de eşit din peşteră nu voi esi niciodată! răspunse Amate- 
rasu — care nu se putu împotrivi curiozităţii de a vedea 
pe noua zeiţă“. 

„Nici nu-i nevoie să ieşi. Vom pune o oglindă la 
intrarea văgăunei, ca să vezi în ea chipul dansatoarei !“ 
o încredintà Luceafărul şi, punând o oglindă, Amate- 
rasu isi privi fără să-şi de seama tocmai chipul si se 
minună în sinea ei de frumuseţea fetii văzute. 

Dornică s'o vadă în întregime pe dansatoarea Mus- 
Me, zeiţa soarelui esi pe nesimţite din peşteră, luminând 
deodată toată lumea... 

Pe dată Luceafărul prăvăli un bolovan astupând 
intrarea peșteri, iar alt zeu tăie cu un cuțit drumul de 
întoarcere spre peșteră si astfel Amaterasu rămase 
afară... 

De atunci, de câte ori norii apar pe cer, soarele 
dispare, zeiţei fiindu-i frică de Susano, zeul vântului 
care salaslueste în mijlocul norilor. 

lar Luceafărul care prinse dragoste de dânsa, o 
ceru în căsătorie, dar Amaterasu numai voi să se mă- 
rite— mai ales când auzi că el fusese cel ce-i pregătise 
capcana... 

Iar Susano — zeul vântului, trimite mereu, de atunci, 
pețitori, şi toți se'ntorc fără nicio nădejde.. 

Si chiar pana azi, Amaterasu, zeița soarelui, a 


rămas nemăritată... 


an 


SCARA T 


sa 
Peng 
iae 


AUA 


Odinioară, când popoarele Africei erau nevinovate 
şi fericite, aveau o scară de aur care se ridica dela 
pământ până la cer. 

Din timp in timp, un vestitor îmbrăcat în alb sco- 
bora pe scara aceea, ducând cu elo știre pentru cineva 
de pe pământ, pentru un copil, uneori pentru o fată cu 
chipul drăgălaş sau pentru vreun mosneag. 


Chipul lor se lumina pe %candascultau ce le gràia 
vestitorul; apoi punàndu-si màinele intr’ale lui, îi ducea 
pe scara acea luminoasă spre cerul întins şi albastru. 

„Rămâneţi cu bine!“ strigau ei voioşi în timp ce ur- 
cau, iar cei lăsaţi în urmă rugau pe vestitorul ceresc să-i 
cheme şi pe ei cât mai curând. 

Dar, cu trecerea anilor, lumea se schimbă, 


Oamenii cari sa multumiserà să trăiască in adă- 
posturi făcute din crengi și frunze de copaci, îşi clà- 
dirà case înconjurate de grădini frumoase pe care.nu 
voiau să le părăsească nici pentru a se sui pe scara,de 
aur. Incepură să iubească petrecerile şi dansurile, iar 
când zăreau câte un vestitor ceresc fugeau din calea lui. 

„Lasă-ne”—spuneau ei—,,pământul este destul de bun 
pentru noi”. 

Intr'o ai, vestitorul fu nevoit să se întoarcă singur; 
nimeni nu voise să asculte ce avea de spus. 

Plecase sà ia o fetiţă, dar mamele învăţaseră 
pe copii să se teamă de el gi s'au ascuns. Atunci sa 
înfăţişat unui om bogat, dar acesta na voit să-şi 
părăsească locuinţa, sclavii si turmele de vite. 

De mâhnire, vestitorul își ascunse faţa în rochia 
albă cu care era învestmAntat, pentru a nu i se vedea 
lacrimile. x 

Cineva îl bătu pe umăr. „Frate, fiindcă n’au voit 
să vină cu tine, mă voi duce eu să-i aduc.“ 

Cel dintâi vestitor era tânăr, frumos, cu chipul 
strălucitor de frumuseţe și păr galben ca spicul grâului; 
al doilea era galben si gârbovit, iar în privirile lui se 
citea suferinţa. 

„Sunt Boala” spuse el unui om bogat. ,,Ti-am adus 
o veste din ţinutul ceresc“, 

„Ştiu, dar nu sunt încă pregătit“, răspunse omul 
cel bogat. š 

Vesfitorul sui gi el întristat scara gi în 
trimis un altul. 

Iar când acesta luă de mână pe omul bogat, omul 
uită ospàful pe care îl da în seara aceea, casa lui mi- 
nunată gi sclavii săi frumoşi. 

„Suat gata“ — spuse el pe loc, fiindcă al treilea ves- 
titor se numea Moartea gi nimeni nu se poate împotrivi 
chemării sale poruncitoare. 

Mai tntAi se temurà de el; dar într'o zi, o mamă 
tânără ` care-l privea pe când urca scara de aur, ducând 
în braţe pe copilagul ei, îi văzu pânza ce-i ascundea chi- 
pul, dându-se în lături, iar chipul acela era numai 
frumuseţe si bunătate. 

Luase copilul în braţe şi copilul îl privea zâmbind. 

„Voi spune tuturor să nu le mai fie teamă de el, 
hotări în sufletul ei, tânăra mama". 

De atunci, popoarele cu pielea de culoarea întu- 
nericului, primesc pe vestitorul morţii cu aceeași îngă- 
duintà ea gi strămoşii lor de odinioară. 


locul lui fu 


Povestită de CORALIA DIACONESCU. 


DINIOARA, un rege al vechei Turingii, simfind 
că i se apropie ceasul morţii, chemă lângă 
el pe cei trei feciori ai săi, Bertram, Carl si 
Claus, în fortăreaţa sa din Sittenberg și le 

zise : 

„Copii, în fara noastră este obiceiul ca regele să 
aleagă pe urmașul său la tron. Pentru toți am aceiași 
dragoste. Aveţi toţi trei lipsuri și merite. Nu vreau să 
hotărăsc la întâmplare, alegând pe unul dintre voi fără 
un motiv temeinic. Urmasul meu va fi cel care-mi va 
aduce lucrul cel mai nimerit de a face fericirea oameni- 
lor. Duceti-va si căutaţi | Peste un an la aceiaşi dată, 
trebuie să vă aflaţi din nou în jurul meu !” 

Bertram, cel mai mare, căruia fi plăcea luxul şi 
risipa, porni spre un ţinut depărtat, unde se spunea că 
se aflau în pământ mine nesfârşite de aur. 

„Voi căuta“, gândi el, —,,un bulgăre de aur si-l voi 
aduce tatălui meu. care mà va lăsa urmaşul său. Intr’a- 
devăr, ce poate fi mai folositor ca acest metal preţios? 
Cu bogăţia îţi indeplinesti toate dorințele; îți poţi în- 
făptui toate plăcerile si poţi deveni fericit; esti puternic, 
ai legiuni de soldaţi temuti, fortărețe, corăbii; eşti 
stăpânul pământului. Iată, lucrul cel mai nimerit de a 
face fericirea oamenilor”. 

Carl, al doilea fiu, era mai înţelept. Gândea că 
bogăţia fără sănătate nu poate aduce fericirea. Călători 
deci în India, unde un brahman bătrân îi dărui o plantă 
care vindeca toate durerile şi îndepărta toate bolile. 

„lată ce voi duce tatălui meu. Sunt sigur că urma: 
şul lui la tron voi fi eu. La ce poate folosi aurul şi 
puterea, dacă nu te poţi bucura de plăcerile vieții? 
Sănătatea este totul: cu sănătatea Ulan desti bogatie 
si devii stăpânul celorlalţi; cel putin nadajduiesti într’o 
viață lungă de bucurie si spor” 

Claus, cel mai tânăr dintre cei trei frati, isi zise: 

„Nu am trăit destul pentru a sti care este lucrul 
cel mai folositor pentru a face fericirea oamenilor. Ple 
să cer sfatul vrăjitorului Maugis, naşul meu, care fiind 
foarte înţelept, imi va da poate vreo povata folositoare”. 

Tânărul print porni deci să facă o vizită bătrânului 
Maugis. 

„Singurul lucru în stare de a face fericirea oame- 
nilor este înțelepciunea. Aceasta nu se găsește cum 
se găsesc ` pietrele preţioase şi aurul: se află chiar 
în sufletul oamenilor: depinde de ei de a şti s'o folo- 
sească”, 

La data hotărită de rege, cei trei feciori ai săi i 
se înfăţişează la castelul Sittenberg. Bertram îi arătă 
un minunat bulgăre de aur, adus de el din ţinuturi 
depărtate. 

„Aurul este un lucru minunat“ —grăi regele, „dar să 
vedem dacă fraţii tăi au găsit lucruri mai intergsante 
ca tine”. 


Carl, al doilea fiu, dădu tatălui său planta care 
aduce oamenilor sănătate. 

»01” extlamă regele, „sănătatea este lucru nepretuit. 
Să auzim acum ce a găsit şi fratele vostru cel mai mic”. 


Claus, cel{maiftanar, mărturisi că nu'adusese decât 
o singură frază : ,,Infelepciunea este singurul lucru în 
stare de a face fericirea oamenilor”. 

„Fiule, tu esti învingătorul”, hotărî regele ; „tu tre- 
buie să conduci poporul după moartea mea. Nici aurul, 
nici sănătatea, cu toate însușirile lor, nu ajung să aducă 
fericirea oamenilor, dacă înainte de toate nu sunt în- 
zestrati cu înţelepciune, care este cunoaşterea adevărului, 


binelui şi răului, te îndeamnă să fii prevăzător gi-fi dă 
putere sufletească. Omul înțelept poate dobândi averea 
de care are nevoie ; ştie prin purtarea sa să-şi păstreze 
sănătatea, este iubit şi cinstit de toţi ce-l înconjoară; 
este cu adevărat fericit. Cel care n’are înţelepciune 
pierde mai curând decât crede, si aur, gi sănătate”. 


ar 


Povestità de-C. D. ` 


Il cunoasteti, negresit, 
Pe-omul cel mai iscusit, 
Născocilă poreclit? 
mai știți, socot prea bine, 
si mine, 
Că-i un strasnic vânător, 
Zis si „Spaima Fiarelor”! 


Intr'o vară mi — se pare — 
A plecat la vânătoare, 

La vânătoare de lei, 

In pustiul Africei, 

Fără pușcă sau pistoale, 
Dar nu cu mâinile goale! 


Născocilă adusese — 

In oaza'n care trăsese — 
Cu el niște lele! 

Să nu credeți că cu eie 
Vrea gimnastică să facă, 
Urâtul ca să-i mai treacă! 
Născocilă nu e prost, 
Le-adusese el cu'n rost! 


Le-aseazà lângă o apă 
Unde leii se adapă, 

i nici cât ai zice peste 
acă un leu se zărește! 
Leul prada când o vede 
Răgiad, spre ea se repede! 


Născocilă atât aşteaptă _ 
| Spre paralele se'ndreaptà 
Si cand fiara cea viteaza 
In viteză de sfârlează 
Trecu... Spaima fiarelor 
A facut un salt usor 

Si căzând pe-a lui spinare 
A pornit pe leu calare 


Și cum are sânge rece 
Fiarei după gât petrece 
Născocilă, o frânghie. 
Fiara, spumă de mânie, 
Se sbate cu disperare 
Insă latu'l strânge tare 


_ Obosit, leul s'oprește 
Gâfâind lângă-un copac 
Născocilă îl privește 

Cum se sbate și-i graeste: 
„Lasă ca-ti vin eu de hac! 


Peste-o cracă mai groscioara | 
Trecu celalt cap de sfoară 

Și leul fu ridicat 

Și pe cracă spânzurat. 
Născocilă meditează 

Și dintr'o lulea fumează 
Zicând: „aşa vânătoare 

Mai zic si eu, fratioare! 


MOSNEAGU 


RAIA întrun oraş mare, pe o stradă dosnică 
şi întunecată, o femee bătrână şi foarte bo- 
gatà. Femeea asta n’avea rude, n’avea prieteni. 
Tràise toată viaţa în singurătate si mare cum- 
pàtare. Cei care o cunosteau spuneau cà bà- 

trâna are bani multi, îngropaţi sub podeaua din camera 
ei de culcare, că are proprietăţi mari prin alte orașe și 
multe pietre preţioase. 

Asa vorbeau oamenii, dar câte lucruri adevărate gi 
mai mult neadevărate nu vorbesc oamenii unii despre 
alţii? Dacă bătrâna avea sau nu avere nu putea ști 
însă nimeni. 

Ducea, cum vă spuneam, o viaţă cumpătată, mo- 
destă chiar. 

Locuia într'o căsuţă albă, scundă, înconjurată de o 
grădiniță plină de flori. Bătrâna era adesea văzută de 
vecini, stropind florile sau stând la fereastră şi dând 
firimituri de pâine păsărilor cerului. 

Bătrâna — baba Linca — așa fi spuneau vecinii, 
n'avea nici măcar o slugă care să-i dea ajutor. Singură 
îşi văruia căsuţa, de Paște, singură iși mătura odăile si 
îşi spăla rufele. 

— „Dacă ar fi bogată, și-ar lua o slugă care s'o 
ajute!“ — spuneau unii. 

— „Nu vrea să-și ia slugă de teamă să nu o jefu- 
iască de bogății!“ — răspundeau alţii. 

Dar mare fu uimirea tuturor, când, într'o dimineață, 
vecinii văzură în grădiniţa bătrânii o fată cam de vr'o 
paisprezece, cincisprezece ani, drăguță, pieptănată cu co- 
zile pe spate, stropind florile. 

Toţi câţi o văzură năpădiră pe ea cu întrebări: 
„Dar cine esti tu?“ „Eşti cumva rudă cu bătrâna?“ „Sau 
poate baba Linca a murit?“ 

Fata răspunse sfioasă că baba Linca a luat-o de 
milă în casă, că o văzuse trecând pe stradă plângând, 
şi întrebând-o cei s'a întâmplat, fata a spus că a rămas 
fără slujbă, căci stăpânii ei o izgoniseră, fiindcă, din gre- 
sala, spărsese nişte farfurii. 

— „Şi te-a primit bătrâna în casă?” se mirau vecinii. 

— „Da, mi-a spus că şi ea are nevoe de o slugă care 
să-i dea ajutor la gospodărie. Acum rămân aci“. 

Vecinii se risipiră fiecare pe la casele lor. Dar a 
doua zi veniră iar la ulucile grădinii să o iscodească pe 
fată, să le spună dacă drept e că bătrâna e bogată, că 
are bani mulţi îngropaţi sub podeaua din odaia de cul- 
care, dacă are pietre preţioase. 

Dar fata dădea din umeri gi răspundea la toate tn- 
trebările; „nu ştiul“ 

Din pricina asta, vecinii începură să prindă pică pe 


+ 


fată. O chema Rizaadi era fearte harnied şi pe ni- 
meni nu supăra. 

Incepură să ajungă la urechile, bătrânei fel de fel 
de vorbe, că fata ar fi vorbit rău de ea, că fata vrea 
s'o sugrume într'o noapte gi să-i ia toţi banii. Veneau 
vecinii și vecinele si o tot ponegreau pe Ruxandra, doar, 
doar bătrâna s'o hotări s'o izgonească. 

Dar haba Linca era mulțumită de fată si nu se lua 
dup’ bârfelile si vorbele rauvoitorilor. 

— „Ce au impotriva ta, oamenii ăștia, Ruxandro, că 
tot vin să mi te pârască?'-o întreba bătrâna. 

— „Sunt supăraţi pe mine că nu le spun dacă ai 
bani îngropaţi sub podea, dacă ai bijuterii şi proprietăţi. 
Eu le răspund că nu știu şi ei cred că nu spun adevărul“. 

— ,Dar dacă ai sti adevărul, ce ai face, Ruxandro, 
când te-ar iscodi vecinii?“ 

„Aş face așa cum mi-ar porunci stăpâna mea. 
Dumneata ai fost bună cu mine, m'ai cules de pe dru- 
muri, cum oare aș putea sà uit vreodată câtă recunog- 
tinta iti datorez?“. 

Batranei fi plàcu foarte mult răspunsul fetei, dar 
își spuse că vrea s'o pună și la încercare, să se încre- 
dinfeze dacă, într'adevăr, ea este atât de bună si cre- 
dincioasă precum spune. 


Si într'o seară, baba Linca o chemà pe Ruxandra şi 
ii spuse „De tine nu vreau sà mà mai ascund! Tie îţi 
voi spune adevărul. Ei bine, sunt foarte bogată! Dar nu 
tin banii ascunși sub podea cum cred vecinii ci într'o 
cutie de oţel pe care am ascuns-o în pod, după un cu- 
far vechi. Cufărul este atât de greu — căci este. plin 
cu bucăţi de fier — încât nici zece oameni n’ar putea 
să-l clintească din loc. Iar cutia de oţel este ascunsă 
intre cufăr şi perete. 


Fata asculta cu ochii măriţi tot ce-i spunea baba Lincas 

A doua zi, pe când Ruxandra era în grădină şi cu- 
legea flori, o vecină vîrî capul printre uluci si îi spuse 
fetei — „Ei, ai aflat unde isi tine baba averea?“ 

Dar fata răspunse: „Chiar dacă as sti, n'aş spune 
nimănui |“ 

Era pentru prima oară când fata nu răspundea ca 
altădată, dând din umeri: „Nu ştiu“. 

Vecina se duse fuga acasă şi acolo se sfătui cu o 
soră aei,cu o cumnată şi cu bărbatul ei. Si după ce vor- 


10