Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1928 (Anul 5, nr. 203-255) 864 pag/DimineataCopiilor_1928-1669230553__pages601-650

DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI — Str. SARINDAR 7, parter. — TELEFON 6/67 


1 AN 200 LEI || UN NUMĂR 5 LEI 
6 LUNI 100 IN STRĂINĂTATE DUBLU 


ABONAMENTE : 


Manuscrisele nepublicate nu se înapolază 


Director: N. BATZARIA 


16 SEPTEMBRIE 1928. — No. 240 
REPRODUCEREA BUCATILOR ESTE STRICT INTERZISA 


VULPEA PĂCĂLITĂ 


TIT 


TYYYYYYYYYYIYYYYYYYYYYYYYYYYYYY: 


. 


Racul zice: „Foarte bine, 
Dar te fac, zău, de ruşine“. 
Si porniră, dar încet, 

Racul. nostru cel şiret, 
Se-agátá de-a vulpei coadă, 
Făr să-l simtă, tár' să-l vadă. 
Fuge vulpea nebuneste, 
Drept "nainte tot priveşte, 
La picioare cum e iute, 
Urcă dealul 'n trei minute. 
Colo'n vâri deci ajungând, 
Obositá, răsuflând, 

Dă din coadă, vânt işi face, . 


Racule, când ui venit, 
Căci pe drum nu te-am zărit ?” 
Racu-i zice liniştit 

Si nici pic de obosit: 

„Ei, cumătră, ai pierdut, 
La-alergut te-am. întrecut. 
Am venit de multişor, 
Că-s mai iute la picior“. 
Coana vulpe rusinatá, 
Fuge, merge ca plouatá, 
lar cumva de-o întâlniți, 
Cum a fost, nu-i povestiti, 


Coana vulpe cea isteatá 
Intr'o zi de dimineață, 
Când trecea pe lâng'un lac, 
Se'ntálneste cu un rac. 
Vrând să-şi râdă acum de el; 
„Racule, eşti frumuşel, 
N'am ce zice, dar as vrea, 
Să-ţi văd hărnicia ta, 

Căci picioare wai puţine, 
Hai te prinde dar cu mine, 
Sus pe deal sá ne urcám, 
Intr'o fugă să-l luăm“. 


Astfel vulpea îi vorbeşte, Moşuleţ 
Si cum îl batjocoreste, Dar de-odatá strigă : „Drace! i pent 
— E O — —— 

O bucătăreasă-odată Azi, in clusă cel din urmă 
Fu chemată 'n judecată A intrat lon P dată ; BEN | 
De stăpânii săi, la care HUA ARON SVAT 
f E Intrebá domn profesor. 
AID A a 
Ea fusese servitoare... — Má ertati, grăi elevul, 
Blánd, judecátorul — o 'ntreabá Dar acas' avu cu mine 
- „la să-mi spui mata de grabă Tatăl meu, puţină treabă... 
„Cam ce ştii ? Dar spune drept !” — „Si ce treabă-avu cu tine?”... 
Ea, cum sta cu capu *n piept, A are £ i bed pe bine; 
SERANO i ântu ; 
Il ridică, zicând tare : = spe “ceată : 
cap VERZI ta RA E Treaba ce-o avu cu mine!.. 
„Eu ştiu să fac de mâncare”. Ştiu că-mi trase o bătaie! 
Z. GEORGE BURUIANA CA 


PAG. 4 


buoverossrcros DIMINEATA COPIILOR 


IMPÁRTITOAREA DE FLORI 


u ştiu dacă ati fost vreodată 
prin Strada Lucrătorilor dela 
marginea oraşului. Dacă n’ați 
avut vreun drum pe acolo, vă 
spun că e o stradă îngustă, 
tristă şi sărăcăcioasă. E locui- 
tă de oameni necăjiţi, mai toţi 
lucrători cu ziua la o fabrică 


din apropiere. 

Plata li e mică şi neîndestulătoare, aşa că nu- 
mai cu greu si cu multe lipsuri își pot întreține 
familiile. 

lar multi dintr'înşii au care patru, care cinci 
copii, ba chiar mai mulţi. 

Copiii aceștia, desculți mai tot timpul anului 
şi îmbrăcaţi în haine ce mamele lor le fac din 
hainele învechite ale tatălui lor, n'au curţi spa- 


tioase in care să se joace, nau grădini cu pomi, 
flori si verdeață. De aceea, în orele lor libere îi 
vezi jucându-se în noroiul si praful din stradă. 

Sunt galbeni la faţă, mai ales că n'au parte 


Adaptare de Margareta H. 

de o hrană mai bună, iar pe suflet le apasă un 
fel de tristeţe şi amărăciune. Când îşi ridică o- 
chii în sus văd cerul mai totdeauna acoperit cu 


Sh d> fum ce ies din coșul fabricii. Rar de 
tot, așa de două trei ori pe an, sunt duși de pă- 
rintii lor în vre-o zi de Duminică, afară pe 
câmp la verdeață, sau la umbra plăcută a vreu- 
nei păduri. 

Asa este Strada Lucrátorilor si asa tráese săr- 
manii ei locuitori. 

Dar acum câţiva ani, un bătrân, care părea 
a fi om cu dare de mână, cumpără nu departe 
de fabrică, un maidan întins. Până atunci, mai- 
danul acela servea ca depozit de gunoae şi tot 
acolo se aruncau animalele moarte, ghetele ve- 
chi, cioburi de vase sparte, cutii goale de sar- 
dele, ete. 

Insă bătrânul care l-a cumpărat, a pus oa- 
meni să-l curețe, l-au împrejmuit si a tocmit a- 
poi zidari si alţi lucrători. In scurtă vreme, a- 
cestia au clădit o casă în formă de vilă. Au ve- 
nit după aceea grădinari şi au sădit pomi şi au 
semănat flori si verdeață. 

In chipul acesta, uritul maidan de odinioară 
era acum prefăcut intro grădină de toată fru- 


DIMINEAȚA COPIILOReeeocoooooooooooooooooooooooooooooooooooooooe PAG. 5 


musetea, în fundul căreia se ridică vila 
nouă, nouă noutá. 

„După ce totul a fost gata, au venit să locuias- 
că şi stăpânii ei. 

Cine sunt aceşti stăpâni ? lată ce erau cu- 
riogi să afle nu numai copiii, dar si ceilalţi lo- 
cuitori din Strada Lucrătorilor. 

“Na fost greu de ştiut şi nici greu de ținut 
minte. Stăpânii vilei si ai grădinii nu erau de 
cât doi: bătrânul care cumpărase maidanul si 
o fetiță mică, o fetiţă căreia nu i-ai fi dat mai 
mult de şapte anisori. 

„ȘI nici avea mai multi dráguta, dar slábuta 
şi palida fetiță. Era frumoasă la înfăţişare, pă- 
rul îi cădea pe umeri în bogate bucle aurii si 
mergea îmbrăcată intro rochitá simplă, dar fà- 
cută dintro stofă fină şi scumpă. 


cea 


Insă fața ei slabă şi palidă şi mersu-i încet si 
anevoios, arătau că dráguta copilă e suferindă. 

Copiii din Strada Lucrátorilor, aveau acum 
un loc frumos de plimbare, un loc unde să vază 
şi să admire pomi, flori şi verdeață, adică fru- 
museti de cari erau lipsiţi în tristele şi sărăcă- 
cioasele lor locuințe. Indatá ce ieșeau dela şcoa- 


lá, sau îndată ce fiecare dintr'insii îşi isprăveau 
treaba ce aveau pe acasă, o porneau cu toți în 
fugă şi cu mare bucurie la „Vila cu flori”, căci 
asa botezaserá ei vila în care locuiau omul 
cel bătrân si fetița cea suferindă. 

De sigur că nu intrau înăuntru. Nici n'ar fi avut 
curajul să ceară voe sá se plimbe printre aleele 
umbrite sau să miroase mai de aproape florile 
care răspândeau un parfum îmbătător. Li se 
părea că asa ceva nu e de dânșii și că prin ur- 
mare ar fi să ceară un lucru ce nu e cu putinţă. 

Erau însă mulțumiți că li se permite să stea 
în jurul grilajului si de acolo să privească la 
frumusețile dinăuntru. í 

Mergând în toate zilele, ajunseseră să cu- 
noască foarte bine toate florile şi toți pomii ce 
puteau cuprinde cu privirile. 

Ba, chiar fiecare dintr'insii îşi aleseseră câte 
un pom si câte o floare pe care le socoteau oa- 
recum ale lor şi cărora le duceau de grijă. A- 
dică nu le duceau altfel de grijă, decât că ur- 
măreau zi de zi, cum cresc şi înfloresc. 

Deseori îi auzeai vorbind între ei: ,Tranda- 
firul meu a înbobocit” — Liliacul meu e gata 
să înflorească. — In anul acesta, mărul meu o 
să dea mere multe”. 


Intorcându-se acasă, povesteau părinților lor, 
progresele ce făceau peste zi, floarea sau po- 
mul lor. 

Insă, intro zi de primăvară, copiii văzură ie- 
sind din vilă pe domnul cel bătrân si pe fetiţa 
cea suferindă. Fetiţa purta pe braţe un mare şi 
frumos buchet de flori de liliac. 


PAG. 6 ecccocoooooosososooooorooooeoovovooovooeooee DIMINEATA COPIILOR 


„Sunt flori din liliacul meu” își zise în gând 
Ionel, fiul de opt ani, al unui lucrător. Spusese 
aga, fiindcă în adevăr, florile fuseseră rupte din 
liliacul pe care şi-l alesese el şi pe care îl soco- 
tea ca fiind al lui. 

Avu chiar curajul să se apropie de-fetitá, 
voind par'că să vadă mai bine cum sunt făcute 
florile lui şi cât de plăcut li-e mirosul. 

Fetiţa îi observă însă mişcarea şi privirile-i 
pline de dorinţe. - | 

„Vrei şi tu o floare din acestea” ? îl întrebă 
ea cu un glas blând gi cu zâmbet pe buze. 

„Oh ! da” răspunse Ionel, roşindu-se până ’n 
albul ochilor și întinzând o mână care îi tre- 
mura de emoție. 

Fetiţa îi puse în mână câteva ramuri de flori 
de liliac şi îşi văzu mai departe de drum. 

lonel fu atât de mişcat de neasteptatul dar, 
încât uită chiar să-i mulțumească. Cuprins de 
bucurie, o luă la fugă si se duse drept acasă, 
voind să arate mamei sale ce căpătase din par- 
tea fetiţei dela „Vila cu flori” i 

Ziua următoare, fetiţa ieşi din nou din Vilă 
însoţită de bătrân, care era bunicul ei, căci co- 
piii o auziseră de câteva ori spunându-i : „Bu- 
nicule”. 

De rândul acesta, nu numai Ionel ci si alţi 
copii se apropiară mai mult de fetiță, care pur- 
la iarăși un mare buchet de flori de liliac. 

Copiii se apropiară fără să aibă însă curajul 
să ceară o rămurea cu flori. Dar fetiţa le ínte- 
lese dorinţa. Deaceea, întorcându-se spre bu- 
nicul său, îl întrebă zicându-i: „Bunicule, îmi 
dai voe -să împart copiilor toate florile acestea? 

— Dacă iţi face plăcere Florico, imparte-le”, 
îi răspunse bătrânul, 'cuprinzând-o într'o pri- 
vire de duioşie. 

Aşa aflará copiii că pe fetiţa dela vilă o chia- 
mă Florica. Totuşi, în loc să-i spună pe nume, 
nu-i ziceau altfel, decât „Impărțitoarea de flori”. 

Zi de zi, numele acesta i se cuvenea mai bine 
micei si suferindei Florica. In adevăr, ori de- 
-ateori ieşea, dânsa împărțea copiilor din florile 
ce creșteau în grădina vilei. 

Dar bunicul, care era foarte mulţumit de dăr- 
nicia Florichii gi de bucuria copiilor de lucră- 
lori, făcu ceva mai mult. 

Spuse anume  grădinarului său să cumpere 
ghivece si să pună în ele flori cu rădăcină, cum 
ar fi: trandafiri, liliac, garoafe, muscatá si alte 
flori. 

Indată ce una din florile acestea prindea şi 
începea să, infloreascá, el chema pe cáte un co- 
pil de lucrátor si 1i dáruia floarea cu ghiveciu 
cu tot. În chipul acesta, în scurtă vreme, în 
strada Lucrătorilor se produse o. mare şi fru- 
moasă schimbare. La toate ferestrele vedeal 


ghiveciuri cu flori de cari, atât oamenii mari 
cât şi copiii, aveau o deosebită grijă. 

Insă, de câteva zile, „Impărțitoarea de flori”, 
nu se mai vedea ieșind din vilă și nici plimbân- 
du-se prin aleele din grădină. Sa răspândit 
vestea că a căzut bolnavă şi că nu se mai pute: 
scula din pat. Tristi si îngrijoraţi, copiii de lu- 
crători se duceau si întrebau pe grădinar sau 
pe un servitor, despre sănătatea micei şi atât 
de drăguţei lor prietene. 
. Cei întrebaţi dădeau 
deau oftând gi zicând: 
„Nu-i merge bine. Dumnezeu sá aibă grije de 
tat 
lar într'una din zile, copiii rámaserá ca tráz- 
niti aflând că mica „Impărţitoare de flori” a 
murit. 

Cu durerea în suflet si îndemnafi de acelaş 
gând, se duseră cu toţii departe pe câmp, mer- 
seră până la marginea unei păduri si culeserá 
toate florile pe cari le-au găsit în drumul lor. 
Acesta era darul adus prietenei decedate. 

Intrară în odaia în care sta culcatá „Impăr- 
titoarea de flori” şi depuseră în jurul ei toate 
florile. 

Deodată se răspândi un miros de 
câmp si miresme de codru verde. 

Si... să vedeţi minune! 

Din gura copilei moarte, ieşi un oftat, apoi 
ea făcu o mișcare, se sculá si zise: „Bunicule, 
cine mi-a adus aceste flori, cari miroase mai 
plăcut decât florile din grădina noastră?” 

Bunicul stătea inmármurit si înmărmuriţi e- 
rau si copiii. 

Medicul chemat în grabă, a spus că a fost o 
simplă letargie, adică un somn provenit din 
cauza slăbiciunei. 

Din ziua aceea, Florica începu să se simtă din 
ce în ce mai bine si în scurtă vreme se însănă- 
toși pe deplin, spre marea bucurie a copiilor 
din strada Lucrátorilor. 


din cap, sau răspun- 


ca: 


flori de 


Margareta H. 


DIMINEATA COPIILOR 


PAG. ? 


VULPEA ŞI VIEZURELE 


Viezurele nătâng si fricos, mai fricos chiar 
decât epurele, rábda, dela o vreme, cumplit de 
foame. Nmic din ceeace i-ar fi putut folosi drept 
hrană, nu mai găsea în jurul vizuinei lui. Và- 
natul fugise la mare distanţă de acolo şi bietul 
viezure Wayea curajul să se depărteze prea 
mult de casă. Intro zi, hămesit de foame, îşi 
luă inima ?n dinţi si, tupilindu-se pe după ar- 
bori, ajunse la marginea pădurii, pe unde cur- 
gea o apă mare si plină cu peşti. La malul ei 
un pescar tocmai se pregătea să arunce năvo- 
dul. Viezurele, când văzu omul, gata să o ia 
inapoi la sănătoasa ; dar, îi eşi în cale cumá- 
tra vulpe. f 

— Bun găsit cumetre ! zise ea. Ce vânt te-a 
adus aici? Mi se pare mie că ţi-a venit poftă 
de peste si ai venit să dai cu undiţa. 

Viezurele tăcu. Vulpea ghicise. Nu venise el 
inadins pentru pește, însă tot foamea îl adusese 
p'acolo | 

— Uite ce e cumetre — adăogă vulpea — hai 
să ne prindem tovarăşi! Vezi tu pescarul ace- 
la ? Coșul lui e plin cu peşte gustos si proaspăt. 

Hai să il furám ! 

— Cum ? întrebă viezurele speriat şi gata so 
rupă la fugă. 

— Ho! Nu te speria voinicosule, că n'am sá 
te pui să duci tu greul. Uite cum : eu o iau prin 
faţa omului şi mă prefac oloagă de picioarele 
din'napoi. Omul, văzându-mă aşa neputincioasă 


'se va lua după mine să mă prindă. După ce se 


va *depărta o bucată bună de coşul cu peste, tie 
nu-ţi rămâne de făcut decât să iei coșul și so 
ştergi cu el în pădure. Ne vom întâlni în faţa 
locuinței tale ca să impártim prada fráteste. 

Viezurele, care mostenise dela părinţi frica 
si sfatul de a nu lega niciodată továrásie cu 
vulpea, rupt însă de foame si fericit că din to- 
'ărăşia cu vulpea îi va veni o hrană bună cu o 
muncă destul de uşoară, primi târgul. Atunci, 
vulpea, prefăcându-se beteagă de picioare, în- 
cepu să se târască pe marginea gárlei schemând 
de durere prefácuá. 


Cum o văzu pescarul porni în goană după ca. 

— Tii ! ce mai cojoc o să-mi fac din tine cu- 
mătră — gândea el. 

Vulpea, mai táris, mai în patru labe îşi păslră 
distanţa până când crezu că Pa depărtat destul 
de cos şi odată își scutură blana si ca glontul 
se afundá în pădure. s 


In vremea asta viezurele luase coşul cu pește. 


și o aştepta pe cumătra vulpe în fața vizuinei. 
— Ea fă patru grămezi egale cumetre — zise 
vulpea sosind. 
— De ce patru cumătră ? 
— Fă asa cum îţi spui eu şai să vezi. 
Viezurele făcu precum îi spuse vulpea. 


Vulpea se seulá tantoge în două labe şi grăi: 

— Grámada asta „mi se cade” pentrucă eu 
am găsit planul furtisagului ; astálaltá gráma- 
dă „mi se cuvine” fiindcă eu am dus greul pre- 
făcându-mă oloagá si  astálaltá e „părticica 
mea”.- : i 

Zicând asa, își luă grămezile de peste deo- 
parte si începu sá "'nfulece. Bietul viezure, ră- 
mase năuc si în cele din urmă se apucă gi el sá 


“mănânce din grámájoara lui care nu-i ajunse 


nici să-și ameteascá foamea. 
Niciodată să nu te intoyárásesti cu cei răi si 
vicleni. 


————— 000 Xe 09 ——— 


PAG. 8 DIMINEATA COPIILOR 


Desene de IORDACHE Text de MOŞ NAE 


Nu prea ştiu şi nu fiu minte, Când făcuse Huwtea-al nostru, Fel de tel de piei de iepuri 
Pân'acum de-am pomenit „Marea sa gdinárie”, Numai de-astea şi angro, 
De Hăplescu, văr cu Haplea, Invărtea pe-atunci Háplescu De-i duceai vr-o altă piele, 
Si ca dânsul iscusit. 5 Un comerț de pielărie. Ti-o asvârlea el cât colo. 


Insă vrând să strângă multe, Luni întregi lipsea de-acasă, Intr'o zi la-acest Háplescu 
Nu mai sta tot la Háplesti, Vezi, aşa-i negustorie, Hop! şi Haplea a venit 
Ci mergea la bálciu, la târguri, Rabzi şi suferi, însă p'urmă E primit cu mare cinste 


Mai cu seamă la Blegeşti. Te resteti in bogăție. Și la masă e poitit, 


PAG. 9 


DIMINEATA COPIILOR 


ză 


Beau, mănâncă, spun la glume. „A murit cutare babă, Dar Hăplescu-apoi întreabă: 

Si vorbesc despre Háplesti, lar în baltă s'a'necal Despre-ai mei nu-mi dai vr'o 
De prietenii de-acolo, Sapte porci şi patru gáste, Cum o duc ei fără mine? veste? 
Haplea dă mereu la veşti. Si Nátangu s'a 'nsurat“. Dine-acasă totul este? 


Scărpinându-se la ceafă, - Ce spui, Hapleo? Bietul Murgu! Care cârne ? Care vacă? 
Zice Haplea tástácit : Ei, dar: cum i-S'a 'ntâmplat ? Omu'ntreabă necájit. 

„Hm, da, totul merge bine, A murit în ziua care - Vaca voastră, care vacă ? 
Hm, doar câinele a murit. Carnea vacii a mâncat. Ştii că ea s'a prăpădit. 


Până sus şi-a rupt piciorul, — Nu mai spune ! Biata soacră! — Asta-i bine? strigă omul, 

'N ziua când am îngropat A murit, ah, vai de mine! Hapleo, văd scrântit că eşti, 

Pe bătrâna-ți coană soacră, - A murit—s'o ierte Domnul! — Morti sunt soacrá, câine, vacă.. 
Ce rămas bun şi-a luat. Altfel, totul merge bine. Sau mai ai şi alte veşti? 


(Va urma) 


EDADES A "UD. TAR AO UA 


PÁG. 10 


DIMINEATA COPIILOR 


„FRĂȚIOR SI SURIOARÁ 


OTHILIE WILDERMUTH 


„Nu e nimeni acasă, domnule învăţător, care 
să vadă de copil”, atunci incuviintá prieteneste 
domnul învăţător, ca micul Ionel, care se uita 
plin de.respect la el, să stea la şcoală, dacă e 
cuminte. | 

Si Ionel, zău nu era un copil gălăgios!: Când 
ceilalţi scriau, el sgâria, liniștit, ceva pe ciobul 
lui; când citeau, privea foarte serios în hâr- 
toaga lui de carte, iar când cântau, o, când cán- 
tau, apoi cânta si el cu vocea lui lină, din ini- 
má. Si astfel, frátiorul venia mereu la şcoală 
şi când era vreme frumoasă se juca în grădi- 
nita domnului irvátátor şi apoi şi doamna in- 
vátátoare îl lua câteodată cu copiii ei. 

Toţi copiii îl numeau „frăţiorul” si se impá- 
cau minunat, îi aduceau mere, nuci şi cozonac. 
Când se. jucau, el sta în mijlocul lor, sub un 
măr diñ curtea şcolii şi privea jocul lor; „frăţio- 
rul” ajunsese astfel o persoană însemnată, deși 
mică. Când vreun copil sărea mai pe lângă el 
cu nebágare de seamă, deodată strigau toţi cei- 
lapki i 

„Lasă frátioru 'n pace!” 

Acasă, gospodăria pádurarului, era, fireşte, 
tristă; se gândise el, că poate găti mâncare 
singur, dar fot meșteșugul lui sta în a frige vá- 
natul şi a prăji cartofi. Dar, deoarece vânatul 
era rar si cartofii gi mai rari, toată cina lor era 
numai. pâine şi ceva must de mere, dacă nu pu- 
nea Barbara vreo supă la foc. Şi curăţenia ca- 
sei suferea. E e 

llenuta se silea sá mai deretice prin casă, dar 
era prea micá si abia putea ridica un ciubár 
cu apă. Frátiorul voia şi el sá „facă gigea” prin 
casă şi se invártea ca o suveicá pe lângă Ile- 
nuţa, pe sub paturi si mese, ceeace nu făcea 
tocmăi bine pantalonilor săi, si în grabă, de 
multe ori presăra cenuge în loc de nisip pe tin- 
dă, asa că biata Menutfa de multe ori nu mai 
știa încotro s'o apuce. 

Pantalonasii făceau noi ochelari, cari erau în- 
chişi iar cum da Dumnezeu, căci nu voia să-i 
dea hainele de sărbătoare să le strice. 

Miloasa Veta, bătrâna cusutoreasă a satului 
îi întâlni odată : „Ei, sufletele, cin” ţi-a împletit 
găurile asa, că parc's niște plăşi de prins peste, 
păcatele mele ?” 

„Eu” zise Henuta cam incurcatá, „dacă n'am 
putut mai bine !” 

— „Cred, sufletelul mamii, cred, că amar îi 


de copiii fără mamá, da, copilașii babii, așa-i 


(Urmare) 


in româneşte de Prof, V. Tempeanu 


cu beleaua de cusut ; dar lasă, sufletul mamii, 
că mare sá mai fie aşa”. 

Si cusutoreasa Veta se duse la pădurar şi-i 
spuse că vrea să "ngrijeascá ea de copii, dacă 
o lasă, să stea în casa lor, că proprietarul ci nu 
mai vrea so tie, cică se mută el însuși în casa 
în care locuia bătrâna. Pădurarul primi cu dra- 
gă inimă. Baba Veta veni cu cutiile ei de ace, 
cu pernite roşii, cu ace rupte, un pat si o láditá 
pe care era zugrăvit un tulipan si un mánunchi 
de rosmarin. Ce-i drept, nu mai era iubita mă- 
mitá, dar tot era mai bine de copii, de când 
venise baba Veta. Ea le cusea háinutele, invátá 
pe Hlenuta sá coase si sá ţese, şi când era vre- 
mea rea stăteau cu ea. Ionel îşi cládea castele 
din surcelele pe cari le tăiase tatăl şi bătrâna 
trăgea cu urechea când Ilenuţa citea báetasu- 
lui frumoase povestiri din Biblie, si surádea fe- 
ricită, când vedea ce grije are surioara de fra- 
tele ei. i 

Bucătăreasă nu prea era baba Veta ; dar tot 
se pricepea si la altceva, decât la prăjit cartofi. 
Ştia să fiarbă supă, să gătească ciorbă — si lol 
era altceva. 

Vara rămânea baba singură, că „frăţiorul” 
sta mai bucuros p'afară, când era vacanță, și 
Ilenuța sta-cu lucrul de mână în grădină. în lo- 
cul în care stătuse răposata mamá în ultima ei 
seară. Uneori eşiau împreună înaintea ta- 
tálui. Era, sub un pom, un bolovan mare îm- 
brăcat cu muschiu și pe el sta Ilenuţa cu lucrul 
în mână ; dar putea ea mereu să stea asa ? As! 
Indată se scula şi se făcea că e câine care a- 
leargă pe Ionel, epurasul. Apoi se ascundea în- 
trun bordei, care ziceau ei că e casa de zahăr 
şi frátiorul rontáia pe afară gi ea striga : 


Hotomane, hop aga ! 
Ce cauţi în casa mea ? 


„Mai ales îi plăcea lui Ionel, când Ilenuţa se 
făcea cucoaná mare şi el se ducea cu o tabliá 
subtioará, şi llenuta zicea : „Ascultă, Domnule 
architect, as vrea să-mi fac un castel frumos, ce 
spuneţi ?... 

„Da, am şi desenat unu” zicea domnul archi- 
tect şi-i arăta ceva pe tabla de piatră, care se- 
măna tocmai cu un castel, dacă-i spuneai cuiva 
de mai înainte ce e. 

„Foarte frumos” zicea Ilenuţa „să-mi faci u- 
nul tocmai asa” Si atunci se apuca să clădească 
cu lemne si pietre, muşchi și scoarță de copaci. 


mp a. 


` 


DIMINEATA CO bil L.0 Reeooetee000000000000900000990000090009000d00 PAG. 11 


Când se plictisea îi ajuta şi „cucoana”, până 
ce castelul era gata, şi se părea minunat de 
frumos şi-i plăcea arhitectului, ostenitoarea lui 
construcție, cu pietricele frumoase albe. 

Cel mai plăcut loc de joc al copiilor era mor- 
mântul mamei. De multe ori veneau aici seara, 
după ce isprăveau scoala, pentrucá nu era asa 
departe de şcoală ; ei-au adus buchetele si apoi 
au plantat şi flori din grădiniță ; dar sau ves- 
tejit aşa de repede! Baba arătă Ilenuţii, cum 

„să împlânte florile, ca să se prindă, si ea plantă 
un trandafir frumos, pe care frátiorul si surioa- 
ra îl îngrijeau ca pe un copil. Deseori porneau 
dis de dimineaţă, ca să-l ude. ASES 

Frátiorul trebuia să aducă stropitoarea si I- 

` lenuța o umplea cu apă de la isvor, iar când 


„venea iarna, îl înveleau în. pae. Trandafirul dădu 


flori minunat de frumoase, încât copiii credeau, 


„că asa flori să umbli o lume şi nu găseşti, căci 


erau flori din cer, pe cari le trimesese mámica. 
Aduserá şi ghiocei gi lácrámioare din pădurt ; 
iar tatăl agezá un brádulet şi llenuta un chi- 


_ paros. ’ ; 


„Aşa”, zise Tonel, oare azi serbează mama po- 
mul de Crăciuh? E adevărat, tată, că în eer e 
totdeauna Crăciun, si că bunul Dumnezeu știe 
ce să-i dăruiască mamii, ea să-i placă ? 

— „Da, puiule” răspunse Henuta, „acolo, în 

- cer, are mama tot ce vrea, că e la Mântuitorul 
si acolo e asa de frumos, ca si când totdeauna 
ar fi Crăciunul”. > : 


„A, da”, zise frátiorul liniștit si apoi ea poate 
foarte bine să se joace si cu jucăriile vechi, 
dacă nu capătă altele noi”. 

Lipsă nu duceau copiii, chiar mai puţină de 


cât atunci, când aveau pe mămica lor. Toţi din 
sat se bucurau, când vedeau cum se iubesc co- 
pilaşii, şi cum se purta Ilenuţa cu frátiorul si 
cum nu mânca nimic si nu se juca cu nimic, 
fără sá nu împartă tot ce avea cu fratele ei. 
Când, pe timpul culesului fructelor, treceau pe 
lângă vreo grădină, totdeauna îi chema stăpă- 
nul si le scutura vreun prun sau păr váratec, 
încât pâriia pământul. lar lonel striga cât îl 
ținea gura de bucurie si de frică să nu-l loveas- 
că vreuna. / 4 

Menuta își umplea şorțul şi se bucura când 
vedea că si baba e veselă, când îi punea bogă- 
tia din sort, pe masă. Ce-i drept, baba Veta nu 
mai putea morfoli decât prunele moi si rău se 
supăra, când Ionel îi zicea : „O, babă Veto, ti-au 
rămas dinţii, ca oalele pe gard”. 

Pădurarul se bucura, că toţi iubeau pe copiii 
lui şi se făcu mai puţin aspru si morocános față 
de. oamenii săraci, cari luau cráci din pădure, 


“ba, chiar punea vorbă bună pe lângă silvicultor 


ca să le dea voie să adune uscături. (Va urma) 


COPILUL ŞI PERELE 


Un ţăran avea în grădina sa câţiva peri de o 
frumuseţe rară, cari făcea niște pere mari 
şi gustoase cum nu se găseau prin impreju- 
rimi. In fiecare vară, când perele erau coapte 
bine, culegea cu îngrijire un cosulet plin de pe- 
re, alegându-le pe cele mai frumoase şi trime- 
tea pe báetasul lui să le ducă în dar boerului 
pe moşia căruia îşi avea casa şi grădina. 

In fiecare an boerul mulţumit de această a- 
tentie a ţăranului îi făcea câte un cadou care 
întotdeauna întrecea valoarea perelor, oricât ar 
fi fost ele de mari şi scumpe. Odată i-a dat un 
plug, altă dată o pereche de boi, altă dată un 
ar, în sfârşit tot ceeace era mai trebuincios. 

De câteori venia copilul cu perele la curtea 
hoerului, acesta îl oprea cu el la masă si când 
venia rândul perelor de mâncat îi dădea si co- 
pilului să mănânce din ele. e 

Odatá, venind copilul cu ploconul de pere ca 
de obiceiu, fu oprit la masá. Cánd veni rándul 
perelor de máncat, copilul scoase briceagul din 
buzunar si începu sá tae tacticos coaja unei 
pere si, aruncând-o jos, mâncă numai miezul. 

— Ascultă báete — vise boerul. — Cine te-a 
învăţat să mănânci astfel? Tu nu ştii că perele 
nu se curăță ci se mănâncă asa cu coaje cu tot. 

— Ba știu — zise băiatul — însă, să vedeţi, 
când veniam cu perele încoace, mi-a căzut una 
în mocirla unde se scaldă porcii si nu știu care 
o fi din toate, așa că, de-aia îi curát coaja, 


PAG. 12 


DIMINEATA COPIILOR 


FIUL CAÂRBUNARULUI 


— Poveste germană — 


Prelucrare de Ali-Baba 


fost odată un împărat. Nu mă 
întrebaţi când şi cum a domnit 
împăratul acesta si cum i-a 
fost numele. 

Eu unul nu știu să spun de- 
ât că a fost odată un împă- 
rat. Si se mai spune de împă- 
ratul acela cá avea un palat 
mare si frumos, asa cum sunt mai toate palatele 

impáratilor din povesti. 

Nu departe de palatul acesta si la marginea 
unei páduri se gásea coliba unui cárbunar, om 
sărac si necăjit. Cărbunarul avea un fiu pe care 
îl chema Neacșu si care se născuse în aceiaşi zi 
cu Sorin, fiul împăratului 

Si nu numai că se născuse în aceias zi, dar 
cei doi copii semănau asa de tare unul cu al- 
tul, că dacă i-ai fi pus alături, cu greu ai fi pu- 
tut sti care e fiul cárbunarului si care e fiul îm- 
păratului. 

Vedeţi acum ce gând îi veni cărbunarului. 

„Dece n'aş schimba, îşi zise el, pe Neacşu al 
meu cu Sorin? Fiindcă dacă Neacșu ajunge fe- 
cior impárátese si mai târziu împărat, mai scap 
si eu de viaţa amărâtă ce duc acuma”. 

Zis si tăcut. Vreau să spun că într'una din 


zile, după ce-l spălă bine pe Neacşu și-l imbrá- 
că în haine la fel cu cele ce purta fiul împăratu- 
lui, îl luă în braţe şi se duse pe înserate la pa- 
latul împărătesc. 

De afară, văzu că Sorin era singur în grădi- 
nă. „Acum e vremea potrivită!” îşi zise cărbu- 
narul. Se furisá. asa dar, în grădină, lăsă pe 
Neacșu al său, luă în locu-i pe Sorin si fugi cu 
acesta cât îl țineau picioarele. Merse la coliba 
sa şi acolo desbrăcă pe Sorin de hainele-i fru- 
moase si îl îmbrăcă în hainele ce purtase până 
atunci Neacşu. 

Nu mult după aceasta, împăratul si împără- 
teasa esirá în grădină, ca să-şi vadă copilul si 
să-l mângâie. Copilul însă, despre care ştim a- 
cum cine era, nu întinse, asa cum făcea de obi- 
ceiu, braţele spre maică-sa împărăteasa şi nu-i 
zâmbi. Dinpotrivă, se porni să plângă şi să 
tipe. 

„Ce are pe ziua de astăzi iubitul nostru So- 
rin?” zise împărăteasa miratá şi îngrijorată. 

Dar în clipa aceea, o barză, sburând de pe a- 
coperisul palatului, se apropie de copil şi cle- 
păind din ciocu-i lung si mare, zise cu graiu o- 
menesc: „Copilul acesta nu e fiu de împărat!” 

La cuvintele acestea, împărăteasa, împăratul 


DIMINEATA COPIILO Reveedoeeteoeeooceevoetoooovoeootveoeoeoeeoee PAG. 13 


si mai multi curteni privirá mirati spre barzá, 
iar împăratul o întrebă zâmbind : „Şi dece co- 
pilul acesta nu e fiul meu?” 

— Pentrucă n'are gropitá la bărbie! Pentrucá 
ware gropitá la bărbie!” răspunse barza si sbu- 
ră depărtându-se de palat. 

Impăratul şi împărăteasa se uitară acum cu 
toată băgarea de seamă la copilul care plângea 
si tipa mereu, si văzură că în adevăr, cu toate 
că seamănă cu Sorin al lor, dar nu este el. 

Cuprinşi de nespusă groază, trimiseră numai 
decât în toată împărăţia crainici cari să ves- 
lească o răsplată mare aceluia care va găsi pe 
Sorin, fiul împăratului. 

Fură cercetate cu deamănuntul toate cetăţile 
si satele din împărăție, însă nimănuia nu-i. tre- 
cu prin gând să caute si în coliba cărbunarului. 
Coliba aceasta era asa de aproape de palat, că 
nimeni nu putea să-l bănuiască pe cărbunar că 
ar fi îndrăsnit să fure tocmai el pe fiul împăra- 
tului. 

De aceea, n'a fost chip ca Sorin să fie găsit. 

Impăratul şi împărăteasa plângeau si ziua si 
noaptea şi nu mai puteau de dorul iubitului lor 
Sorin, mai ales că era singurul lor copil. 

In vremea aceasta însă nici cărbunarului nu-i 
mergea mai bine. In adevăr, când să intre în 
colibă cu copilul furat, mărul din grădiniță sop- 
ti vecinului său părul : „Cărbunarul a furat pe 
fiul împăratului!” 

— Stai că vă arăt eu vouă, pomi  bleste- 
mati !” strigă cárbunarul mánios, dar si tare în- 
grozit. 

Luă, aşa dar, securea si tăie dela rădăcină a- 
tât mărul, cât si părul. li prefăcu după aceea în 
bucățele, pe cari le aruncă să ardă în cuptor, 
aşa ca să nu rămână nici o urmă. 

Dar abia se încinse focul, că din cuptor se 
auzi un glas si mai tare si mai lămurit: „Căr- 
bunarul a furat pe fiul împăratului ! Cărbuna- 
rul a furat pe fiul împăratului !” 

Cărbunarul era acum în culmea groazei si nu 
mai ştia ce are de făcut. Insă spre norocul lui, 
glasurile din cuptor amutirá, după ce lemnele 
fură prefácute în cenuse. Cu toate acestea, el 
tot nu-şi găsea astâmpăr. Stránse intro traistá 
toată cenușa si se duse departe pe câmp. Sápá 
acolo o groapă adâncă, aruncă într'însa cenuşa 
cu traistă cu tot, astupă din nou groapa, bătând 
bine pământul, după aceea se întoarse la coli- 
ba sa, răsuflând mai liniștit și mai usurat. 

Cărbunarul credea că nu-l mai ameninţă nici 
o primejdie, ne mai fiind cine să-l dea de gol. 
Să vedeţi însă cât de mult s'a înşelat. 

După vreo două luni dela întâmplările de mai 
sus, cam pe vremea secerișului, împăratul şi 
împărăteasa au esit să facă o plimbare pe câmp, 


vrând să-şi mai aline durerea ce le zdrobea i- 
nima. 

Insă, când ajunseră la țarina în care cárbu- 
narul îngropase traista cu cenuse, toate spicele 
din țarina aceea incepurá sá se clatine şi să-și 
spună unul altuia : „Cărbunarul a furat pe fiul 
împăratului ! Cărbunarul a furat pe fiul îm- 
păratului !” 

La auzul acestor cuvinte, împăratul si impá- 
răteasa rămaseră câteva clipe uimiti. Insă, când 
își veniră în fire, fură cuprinși de o mare bucu- 
rie şi trimiseră îndată oameni, ca să-l aducă pe 
cărbunar la locul acela. 

Cărbunarul veni si când auzi si el ce-şi spun 
spicele între ele, se înspăimântă asa de tare, că 
pică mort la pământ. 

Impăratul si împărăteasa se duseră apoi in 
fugă la coliba cárbunarului si bucuria lor nu 
mai cunoscu margini, când găsiră acolo pe fiul 
lor adevărat. 


Impreună cu dânşii, se bucură şi întregul po- 
por. Ba până şi arborii din grădina împărăteas- 


să îşi sopteau unul altuia vestea cea plăcută, 
iar în crácile lor păsările cerului cântau și spu- 
neau : 

„Ciri-pi-ri-pi ! 

Drăguțul Sorin e iar aci !” 


PAG. 14 0ccoooocooooooooooooooovopoooooooooeooeoooeoe DIMINEATA COPIILOR 


Lui Neacşu, fiul cărbunarului, nu i se întâm- 
plă ceva rău. Sărmanul de el n'avea nici o vină. 
Se simţea chiar mult mai bine în coliba sără- 
cácioasá a tatălui său, decât în bogatul palat îm- 
părătesc. 

De aceea, împăratul si împărăteasa cari, de 
altfel, erau foarte buni la inimă, se purtará pă- 
rinteşte cu dânsul. La -coliba din pădure nu-l 
mai trimiseră, fiindcă n'avea cu cine sá stea- a- 
colo. Il oprirá, asa dar, la palat şi-l dederá la 


şcoală Împreună cu Sorin al lor. 

Neacşu se dovedi un băiat cuminte, ascultă- 
tor şi priceput la învăţătură. 

Aşa se făcu că după moartea împăratului şi 
în ziua în care Sorin se urcă în scaunul impá- 
rătesc al tatălui său, Neacşu fu numit cel din- 
tâiu sfetnic al împărăției. Oamenii cari au apu- 
cat vremile acelea povesteau că Neacşu şi-a slu- 


jit pe stăpânul şi împăratul său cu toată cre- 
dinta si cu toată priceperea. Ali-Baba 


PURA DUB (CUNA AAA AAA d AICA Aa? 


: URSUL 


ra mic, dolofan, făcut din catifea gal- 
E Ei benă, ca chihlinbarul şi fiindcă era vioi 
1, si chiar nebunatec, 11 porecliserá Toto- 
lică. 

Lam îndrăgit din prima zi. Mai bine 
zis din prima seară ; căci ne-am cunoscut în 
seara Crăciunului. Il primisem de la un unchiu 
bătrân si bun care venea hăt de departe, în fiece 
pi pela noi, să petreacă sărbătorile Crăciunu- 
ul, 


Totolicá a călătorit cu trenul si cu 
ghemuit, intro cutie mare de carton, învelit in 
foite de mătase albă si portocalie. Când l-a scos 
unchiul la lumină, abia a deschis ochii lui mi- 
cuti si rotunzi ca două bile de sticlă, roşii, um- 
flati de somn, a privit speriat parcă, la 'nceput, 
pomul cu lumânările si cu jucării spánzurate 


trásura, 


de ramurile lui verzi, apoi sa inveselit şi la a- 
pucat o poftă nemaipomenită de joacă, de 
zburdálnicie. 

Unchiul voia să-l agate şi-pe el de o ramură a 
brădetului, lângă maimutele de carton, mingile 
de gumă si lângă celelalte jucării cari se legá- 
nau alăturea de lumânărelele firave, spre des- 
fătarea noastră, a celor mici. 

Eu mi-am oprit ursul lângă mine. Mi-era tea- 
mă să nu i se întâmple ceva rău lui Totolică 
dacă îl pun lângă ceilalţi. Sar fi putut întâm- 
pla să se desprindă, de sus, de o pildă, de pe cea 
mai înaltă ramură a pomului de Crăcin, o lumă- 
nărică şi să pice tocmai pe el. Sar fi ales cu 
blana arsă. Ar fi suferit. Ar fi plâns, fără în- 
doială. Nu, nu, asta nu mi-ar fi plăcut să i se 
întâmple lui Totolicá. Deaceea Pam ţinut toată 
seara, în braţe, mereu lângă mine si până a 
doua zi, nici măcar o singură clipă n'am vrut 
să mă despart de el. 

O ! dacă ati şti voi cu câtă recunoștință mă 
privea Totolică. Și cum se tot strângea, făcân- 
du-se mic, mic de-tot, la pieptul meu. Cum se 
străduia să mă facă să înţeleg că pentru dra- 
gostea pe care i-o arătam, el nu ştia cum ar pu- 
tea să-mi mulţumească. 

Mă privea drept în ochi şi parcă voia să mă 
sărute, să mă mângâie, sá má imbrátiseze. 

PR 

Tárziu, dupá miezul noptii, obosit, m'am dus 
la culcare. Bine inteles impreuná cu Totolicá. 
In odáita mea, de cum am intrat pe uşă, mi sa 
párut cá aud murmure, soapte si ecouri rátá- 
cite dintro convorbire care sa curmat de cum 
am intrat în odaie. 

M'am desbrăcat si după rugăciune, după ce 
am culcat pe Totolică lângă mine si l-am înve- 
lit bine, bine, să-i fie cald, să-i fie bine, am în- 
cercat să adorm. 

Dar, din nou am auzit soapte. 


DIMINEATA COPIILORK 


E -— - E pz 


PAG. 15 


Pagina distractivă 


Rezultatul concursului lunar No. 26 


DESLEGARILE JOCURILOR 


î) Aritmogrif literar 3) Joc polindromic 


RONSARD BURSA—BRUSA 
HASDEU MAT 
') LAFONTAINE 
BĂLCESCU ) Triplu patrat 
SADOVEANU 
RUSSO VERS 
MICHELLET EMIL 
NECULCE RIGA 
ji Dela! Il: ODOZESCU SLATINA 
a ICAR 
2) Jocul dreptunghiurilor NAIV 
> ARVINTE 
Va AC NORD 
ETNA TREI 
SENA EDIP 
ST: E-A y A E a 
Ă ŢARĂ 
A 3 x A N / — In n-rul viitor vom publica un 
A 
2 Dela 1-2 VENEȚIA nou concurs cu premii importante. 


Au deslegat patru jocuri urmă- 
torii cititori din 


CAPITALA 


Tincuta Constantinescu, Alexan- 
dru Mosseanu, Friedlovsky Antoa- 
neta, Puiu Georgiade, Tully Grün- 
berg, Sabetay M., Henriette si Me- 
lanie Pijon, Otto Feltz, Theodor 
Feltz, Mauriciu şi Tica Glaubes, E- 
duard Grünberg, Kleinman Adela, 
Dan Bodnărescu, Otilia Hofmann, 
Silviu B. Abramovici, Betty şi lo- 
seph Sufrin, Theodor Bănescu, Fer- 
nanda Goldştein, Gorescu Beniamin 
Emilian Wittner, Agata Păunescu, 
Dorina Weisblüth, Pascal Marius, 
Bebe E. Schachman, Edgar Buiu, 
Focşaner Sofica, Corneliu-Sylviu- 
George Ştefănescu, Marioara C. 
Georgescu, Lydia D. Abramovici, 
Popescu V. Mihail, P. Etencanu, 
Mihail Cantilli, Rozalia Goldenberg, 
Aristide Pappo, Ionel I. Moruzi, 
Hedviga Tanach, Julietta şi Osias 
Abramovici, Constanța Gregorian, 
Coca si Max Feldstein, Dida Pruna, 
Sylvia Degen, Daisy  Mănulescu, 
Lizica D. Voineagu, Boris Brodanov, 
Mărculescu I Eustațiu, Stefánescu 
V. Marin, Isac Weinstein, Carol si 
Mauriciu Wechsler, M. Esra, Nadeja 
Gh. Rosetti, Forgaci Radu, Leo Ber- 
schadsky, Hariclia D. Voineagu 


DIESLEGATORII JOCURILOR 


Au deslegat trei jocuri, următorii 
cititori din 
CAPITALA 
Fănică I. Begu, V. Steinbach, 
Theodor Steinberg, Goldenberg O- 
sias, Sofi Marienberg, Lydia Mares, 
Angela Chiriac. 


Au deslegat două jocuri următorii 
cititori din 
CAPITALA 
Boris Resnic, Sylviu Schapira, 
Leasca P. Gheorghe, Herscovici F. 
Gustav, Carola Blumenfeld, Leopold 
Leibovici, Elias Schwartz. 


Au  deslegat un joc, următorii 

cititori din 
CAPITALA 

Eftimie Sebastian, Avramescu 
Maria, Paulina Feuerstein, Weltt I. 
Albert, I. Kisinevsky, Alex. Camer- 
man, Catz Paulina, Levy M. Ruby, 
Berta Moscovici, Ticu V. Golden- 
berg, Marcel si Alice Hasan, M. si 
L. Silberman, Paulina  Feuerştein, 
Adela Mach, Wladimir Kinzle. 


Au deslegat patru jocuri următo- 
rii cititori din : 
PROVINCIE 
BACĂU: Ionel Stoican, Saul Ra- 
binsohn 


BALCIC: Leescu Lazăr. 

BALCESTI: George şi Mişu Dia- 
conescu. 

BALTATESTI: Lizette Gheorghiu. 

BĂLȚI: Eugenia si Marioara Ră- 
dulescu, Isac Moşneaţchi. 

BÂRLAD: Olguta Binim, Kitzler 
M. Naum, Chicos Melania, Chicos 
Constantin, GeorgeHasan, Traian $. 
Ionescu, Suroile Dragomir, Beatrice 
Silvia si Marcel Burichovici. 

BICSADUL DE OLT: Rodica Glatz 

BOTOȘANI: Melanie Spodheim. 

BRAȘOV: Alexandru N. Ivan, 
Andrei N. Ivan, Paul Singer, Sami 
Abramovici, . 

BRAILA: Arthur Popescu, Teodor 
C Renert, D. Steiner, M. Heinik, 
Emil Martinichi, Mişu şi Ricu Bain- 
glass, Teodor Costăchescu, Mişu C. 
Dragomirescu, Claudiu E. Bejan. 

BUCECEA: Bercovici T. Samy. 

BUZĂU: Nicu G. Georgescu, Tra- 
ian Gh. Roman, Crişan N. Iliescu, 
Puiu si Lică Rosenstein, Cezar Ni- 
tulescu, Naztan Stefan. 

BUZIAŞ: Martinichi Aurel. 

CAUL: Maricel Crăciunescu. 

CARACAL: Eugen Ştefănescu, 
Margareta şi Viorica Floreşteanu, 
Filip A. Danich. 

CARMEN-SYLVA: Letiţia Penescu. 

CÂMPINA: Sandu Reiter. 


dl 


PAG. 16 90000ooooooooooo.....0000000oooooooooooooooe DIMINEAȚA COPIILOR 


CERNAUTI :  Dombravschi Ce- 
tarian. 
CHISINAU : Gheorghiu Fánel, 


Gheorghe Popescu. 

CLUJ: Theodor Văianu, Virgil si 
Alexandru Dragomir. 

CONSTANTA: Zaharia Eleonora, 
Elena 1. Arhire, Georgetta D. Timi- 
ras 

ERAIOV A: Miuţă Nicolae, Nicolae 
I. Elena, Filip Dugaesescu, Jean si 
Marie Munteanu, . Romeo Sandu, 
Gabriella, Nicolina si Ionel Mecu, 
Rodica I. Drăgulescu, Gina Radu- 
lian, Tanti Serbánescu, Aura Gheor- 
ghiu, Misu si Radu Stefánescu, Ale- 
xandru Cluser, Petrescu Paula, Eli- 
di Fraţţiani, G. c. Dumitrescu, Bicá 
Pisosky gi Harion Simionescu. 

DĂRMĂNEȘTI: 

Enghelberg, Mathilde Rúfel. 
DEVA: Mircea I. Tahopol. 
DOLHASCA: Irimia Viorica. 
DRAGOSLAVELE: Elias Baciu, 

Dragoş şi A. Rozea 

LTICENI: Despina și 

Tempeanu. ž 
FOCŞANI: Nicolae T. Nicolau, 

Elena Gh. Septelici, Ştefănescu Sp. 


Ortansa 


Pascal Ana, Sima - 


Spiridon, Mihalcea P. Constantin. 

GALAȚI: Vasile Roşca, Nicu I. 
Dumitriu, Hartman Victoria, Mano- 
liu Daniel, Seoma Han, L. P. Ru- 
binitá, Ilie  Alterescu, Nicolae I. 
Gociman Krum Wilhelm 


GIURGIU: Dumitrescu M. Milan. 
IAŞI: Lucreția Nădejde, Vintilă 


Gheorghiu, Schnúrer S. Raul. 
LUGOJ: Tina Eftimiu 
MANGALIA: Corina Caraman. 


MIZIL: Margareta Cristescu, Tity 
Mărăcineanu. 

OCHIURI: Bădulescu I. Dumitru, 
Procopiu V. loan. 

ODOBESTI: Avram Iancu, Iosif 
M. Avram, Tity Dragomir, Arnold 
Eisner, 

PANCIU: Grigorică Buceca. 


Gh. Doroschevici, 


PARLITI: B. = 


Grossu Fănel, Strijiniuc Boris, 
nuta Bugra, David Mester. 
PETREȘTI: Berea Roxana. 
PERIS: Manu N. Vasile. 
PITEŞTI: Florica P. Nicolescu, 
Licá H. Davidescu. 
PLOESTI: Brătilă S. Alexandru, 
Ionescu I. loan, Egon lahoda, Sch- 
wartz Eugeniu, Getta G. Nassopol. 


goianu. 


PREDEAL: 
RENI: Boris 
Cerneavschi. 

ROMAN: Cocea Victoria. 
R.-Sárat: Zoe Iliescu. 
R.-VĀLCEA: Dora Protopopescu. 
SATULUNG: Kestler Alexandru. 
SFÂNTU GHEORGHE: Mircea Ti- 


Miron Nediogli. 


Haimovici, Manea 


SILISTRA: Mişu- Popescu, Zacu 
Cuzmanoff, Vlad Gh. loan. 
SINAIA: Paris Manos, Ghia Gh. 
SLATINA: Veronica si Felicia G. 
Dumtirescu. 


TÂRGOVIȘTE: Zlătescu G. Const. 
T.-MĂGURELE: Marin A. Iliescu. 


TG.-MURES: Dida Stanciu. 

T.-SEVERIN: I. M. Fuchs, P, 
Matias. 

TANDAREI: Trăinel Gh. 

URZICA-MARE: Const. I. 
lescu. 

VASLUI: Milu Stu- 
mer. 


Roman. 
Amzu- 


Beno Stumer, 


In n-rul viitor se va continua cu 
publicarea deslegătorilor şi se va da 
şi numele premiatilor esiti la sorți. 


Pe stradă un trecător e lovit de un biciclist. 
Foarte supărat, strigă : 

„Dar dumneata nu ştii să suni ?” 
- — „De sunat, știu, dar nu știu să merg cu bi- 
cicleta”, răspunse biciclistul. 

XX 

Nicu intră repede în odaia prietenului său : 

„— Ei, Fánel, sa întâmplat între timp 
ceva ?” 

— „Nu, nimic interesant. Numai că peretele 
de care te reazimi e proaspăt vopsit”. 

Trimise de Margareta Levy-Loco 

A - 


Rásunet 


Cel mai bun dessert la masá 
Este o ciocolatá buná 

»SUCHARD” ne-a dovedit-o 
FJ cărui nume, azi, rásuná. 


Filateligti, Colectionari, Atentiune! 


Abonaţi-vă cu toţi la revisa „Bazarul Filatelic”. 


mentul pe 3 Juni 25 lei. 
Inscrieti-vá adresa în „Anuarul revistei Bazarul Filatelic“ 


care va apare în curând în peste 100 pagini. 

Taxa de inscriere e de 15lei (în mărci poştale). Contra 5 
lei primiţi de probă un exemplar din interesanta revistă 
„Bazarul Fi'atelic“. 

S. Zilberstain, Str. Stefan cel Mare 24 Bârlad 
A TS 
Cereti pretutindeni 
„PLICI SI PLUM“ 
PREŢUL 20 LE! 


Abona- 


ANEMIE—DEBILITATE 
Do 


eli 


NOI VREM 
EXCELENTA 


CACAOo:OVAZ 


cele rele să se spele. 
* RS 


Capul duce picioarele. 


Cele bune sá s'adune, 


ATELIERELE „ADEVERUL“ $. A. 


TD 


Fog 


# 


+ 
- 


1 


DIMINEATA COPIILOR evevveeveveorooee 


Am tras cu urechea si am auzit următoarele: 

— Trebuie să-l omori tu, pisicuto, căci tu te 
bucurai până acum de dragostea stăpânului 
nostru. 

— Nu! Eu nu vreau să-l omor. Dar, după cât 
ali văzut si voi, numai cu el a stat toată seara 
în braţe. Nici cărți cu poze, nici automobil, nici 
cere, nici sáculetul cu bile, nici trenul cel nou, 
cel electric, nici calul, nici mingea. 

Nimic, nimic. 


Voi toţi trebuie să-mi daţi o mână de ajutor 
ca Totolicá sá nu mai fie mâine aici. 

— Să-l omorám! Să-l omorám! se auzirá de- 
odată mai multe voci. 


— Nu. Eu sunt de părere să nu-i facem nici 
un rău. 

Ce-l mai bun lucru e să-l ascundem. Să-l do- 
sim undeva, întrun loc unde nimeni să nu-l 
mai găsească. 

— Bravo ! Bravo. Aşa să' facem. Bravo! 
Bravo | 

Apoi se tăcu tăcere. 


Dragii mei, dimineaţă, cum m'am desteptat, 
cea dintâi grije a mea a fost să văd pe Toto- 
lică. 

Ursuletul nu era în pat. 

In patul meu, pe perna si sub plapoma mea 
cu care-l învelisem în ajun. L'am căutat peste 
tot. El, nicăeri. 

A dispărut ca prin farmec. 

Nu știu ce să cred. Nu ştiu unde să fie. Unde 
să se ti dus. 

Si până în ziua de astăzi nu ştiu unde e, nici 
ce s'a întâmplat cu Totolicá... 

Claudiu Ilarion 
 — — 0 — a — 


PAG. 15 
MIRCEA CEL LENEŞ 


Mircea este în clasa a 2-a primară. Abia a trecul, 
prin bunătatea profesorului care cunoştea pe părinţii 
săi. Altfel ar fi rămas tot într'a întâia. Este un leneş 
fără pereche; cred că nici una din cititoare sau 
cititorii revistei nu-i seamănă. Așa e? Temele, le 
face mai mult de frica bátului cu care tatăl său, îl mai 
mângâe dseeori, necum ca o datorie sfântă față de 
sine şi de şcoală. Când îl cauţi este murdar şi cu 
hainele în neregulă. Toată ziua se hârjoneşte cu copi 
de pe stradă şi mu-şi ascultă de loc părinţii. Rău 
face. Aşa odată, într'o zi, el nu voi să asculte pe 
meicá-sa care i-a spus să nu se sue în pom după 
cireşe, fiindcă pomul are crăcile prea subţiri şi poate 
să cadă. El, nevoind s'ascute „sa urcat tocmai în 
vârtul pomulili, unde erau cireşile mai coapte; dar 


:. Dumnezeu care vede toate, voind să-l pedepsească 


pentru neascultarea sa, nu i-a ajutat, ci rupându-se o 
cracá, picioarele îi alunecará în jos, şi căzu la pă- 
mánt. Bine că nu era pomul prea înalt, căci ar fi fost 
mai rău. Din pricina căzăturei, sa mai cumintit o 
săptămână cât a stat în pat bolnav. Din această 
cauză s'a făcut mai leneş. Când a reinceput şcoaa, 
ii venea foarte greu ca să se scoale de dimireaă. Mult 
timp şi-a frământat mintea cum ar putea face ca să 
se scoale mai târziul? Si a început ca să strângă 
banii pe care mama sa îi da, să aibă la re:rea'ie cu ce 
să-şi cumpere cornuri. In scurtă vreme agonisi o 
sumă de bani frumusicá. Cu economiile sale se cuse 
la um ceasornicar şi intrând înăuntru, zise: 

— „Domnule ceasornicar, vă rog, da'i-mi un cee- 
sornic deşteptător, care să meargă cu două ore mai 
inainte!” 

„De ce să mergă înainte?” întrebă ceasorni- 
carul mirat. 

— „Fiindcă nu vreau să mă scol aşa de dimineaţă, 
ca să merg la scoalá!” 

Ceasornicarul, care şi el era tată de copii, i-a făcut 
> morală frumoasă, spunându-i sá se lase de lene 
şi să fie copil silitor la carte şi mai ales să-şi asculte 
părinții, căci ei îi doresc doar binele său... Mircea 
a înţeles morala tăcută s'a simtit ruşinat şi lăsând ca- 
pul în jos, a eşit din prăvălie. De-atunci, el sa lăsa! 
de lene, făcându-se siitor, ascultând cu luare aminte 
de părinţii săi şi nici odată ne mai ieşind din vorba 
lor... Banii pe care îi strânsese ca să cumpere cea- 
sornic, i-a dat mamei sale, care ii-a pus la casa de 
economie cu carnet pe numele său... Azi el e cel 


dintâi în şcoală, căci a înţeles proverbul care spune" 


bine şi adevărat: 
Lenea e cucoană mare, 
Care rare de mâncare. 


Zaharia G. Buruiană 
——— E -— —Á 


ANA 


P 


ceg 


=- -a A e ITEMS O e ARS A E E i 
* Ñ E SI PE, Prr ; i k , 
BO i ag le 
TE VE 3 } 


Pagina distractivá 


Rezultatul concursului lunar No. 26 


Au deslegat trei jocuri urmátorii 
cititori din : 


PROVINCIE 


ARAD: Puia A. Meincu. 

BALCIC: Simon Culica 

BALCESTI: Nicu Lentelnicu. 

BĂLȚI: I. Baroc, S. Gusin, I. Si- 
dicman, M. Deli. 

BĀRLAD: Filip şi Simono Rabi- 
novici, Anuta Bernhardt, Solomon 
Hicsohn, Ghizy Liberman. 

BRAŞOV: Lidy Albert Mincules- 
cu Mihail, Nicu si Tina Cojocaru. 

BUSTENARI: C Roscu. 

CARMEN SYLVA: Nora si 
Gross. 

CÂMPINA: Bella Calmanovici. 

CERNĂUŢI: Radomski Orest., 
Sternberg Berl, Vasile Andreevici. 

COMARNIC: Doru C. Petroni, Mi- 


Ritta 


ron C. Petroni. 
CRAIOVA: Nicu Păunescu, Irène 
Naum. 


FOCŞANI: 
rora Sava 

GALAȚI: Ionel Kraus, Sarah Gol- 
dring, H. Mendelsohn, J. Doscas, 
Mina Herşcovici, Melania Puiu Rait 


Victor R. Balica, Au- 


man, Elvira C. Canellos, Costel Ca- 
nellos. 
IAȘI: Blumenfed Samuil, Marcel 


Grün, Dragomir Neculai, Alexandru 
şi Claudia Smochină. 


ISMAIL: Alla Cresin 
LEOTESTI: Alex. Loulou Puri- 
cescu, 


MODEL Ialomița): Aurel I. Dom- 
nica. 

MOINEȘTI: Lydia si Renica Jus- 
ter. p i 
ODOBEȘTI: Izi şi Sami Zeidelo- 


vici. 
PARLITI: Aron Phitiş, Meilich 
Coifman, Sacara Constantin 


PIETRARI DE JOS: Getta Gh. 
Popescu. 
SAULESTI: Doru Căpitan Flo- 


roiu. 
SAVENI : Branuta si Rubin Cohn 
SFT. GHEORGHE: Viorica Cernat. 
SINAIA: Victoria Calciu. 
SMEURÂT-VÂLCEA : Tyty ' si 

NXycu Lácátusescu, 

PASADA AAA AAA AAA ALE 


SCOLARI, 


Dacă voiti să aveți ceasornice de precizie şi durabile, 
vio'i sau alte instrumente muzicale, spuneți părinţilor voştri 
să vi le cumpere numai dela magazinul „PAX** din 
Calea Griviței 107 — cel mai eftin magazin din 


Capitală, 


_— —— o 


T.-MAGURELE: Lucreția si Mar- 
gareta Pallade. 
T.-SEVERIN: Boceanu Ana, $ti- 


bric Cornel, Bengescu V. Costel. 
VÂLCELE: Mihail  Scomoroschi, 
FĂRĂ LOCALITATE:  Lizorovici 
Marcel. 


Au deslegat douá jocuri urmátorii 
cititori din : 


PROVINCIE 


ALEXANDRIA: Ionel Lăzărescu. 
BĂLȚI: Vasilescu Elena, Liuban 
Sârbu, L. Puziş. 
BOLGRAD: Leonida Suhaciov. 
BRĂILA: Zilberman Oscar, Beno 
loseph, Emilia Ciuntu. Berbeciu V. 
Constantin. 
BUZĂU: Nicuşor si Zoe Dima. 
BREZOIU: Engel Stefania si En- 
gel Maria. 
BOTOŞANI: Mittelman Mauriciu. 
CARMEN SYLVA: Canteseanu A. 
Emil. 
CEAHLAUL: I. si E. Coriveanu. 
CONSTANTA: Drághiceanu C-tin, 
S. Avram. 
DOROHOL: 
lega V. Gh. 
FOCŞANI: Iclanda Nicoară. 
FLORESTI: Călăiaşu C-tin 
GALAȚI: Livia C. Stoianovici. 
ORAVIȚA: Ciulei Gheorghe. 
PARIS: Angéle Gagea. 
PITESTI: N. Ananian. 
PLOESTI: Mateescu Vasilica. 


Manoliu Dumitru, Te- 


RENI: Eugenia Hazin 
R.-SARAT: Popescu Soare. 
SLĂNIC-PRAHOVA: Gheorghe C. 
lonescu. , 

SINAIA: Ornstein. 


SOROCA: Mordeo -Comineţehi. 
Au deslegat un joc următorii ci- 


titori din: 
PROVINCIE 


ARAD: N. Bulzal. 

BACĂU: Nanu Jon, Rusu Constan- 
tin. 

BĂLȚI: Nina Găluşcă, F. M. Co- 
gan, N. I. Rapaport, G. Rapaport 

BRĂILA: Sidonie Hirschield. 


DESLEGATORII JOCURILOR 


BUZĂU: Victorita Bădescu. 
CĂLĂRAȘI: Ştefănescu N. Nicolae. 
CÂMPINA: Elena Ulmeanu. 
CERNĂUȚI: Dascal Leetil. 
CHITILA: Leon L, Nathan. 
CLUJ: Elena Russu, Viorica Lya 
Covacs. 
CHIȘINĂU: Ivanetchi Iuri. 
CORABIA: Sandu G. Boicescu, Nis- 
tor C. Băjea. 
GIURGIU: Nicolae Lazarovici 
GALAȚI: Eliade Cohn. 
IAȘI: Domideanu Nany. 
LEOVA: Ghers Grúnberg. 
LIPCANI: Gh. Vasiliev. 
MEDGIDIA: Cucu Drágan. 
MOINEȘTI: Anişoara Vicente. 
ORADEA: Ioniță Constantin. Gher- 
man Vasile. 5 
PITEŞTI: Abramovici Noemy. 
R.-SĂRAT: Jeanna V. Filotti. 
R.-VĀLCEA: Artemiza Opreanu. 
SLATINA: Eliza şi Rene Löbel. 
T.-MAGURELE: Cristescu Fl. Ste- 
lian. 
TURTUCAIA: Ciorică C. Petre. 
T.-SEVERIN: Teodor Brosieanu. 
TULCEA: Ovidiu Nadă, Adrian Bu- 


nescu. 4 
VĂLENI DE MUNTE: Maria Di- 
nescu, Dinescu I. Ecaterina. 


VIJNIŢA:  Oneschiv  Volodemer 

FĂRĂ LOCALITATE: Speranţa si 
Sofica Movileanu, Spanier Noldi. 

R. VÂLCEA: Marioara Puchiu. 


PREMIA ŢII 


Prin tragere la sorți au obţinut 
premiile, următorii cititori: 


I Bengescu V. Costel, T.Severin. 

11 Vasile Andreevici, Cernăuţi. 

III Lydia D. Abramovici, Bucureşti. 
IV Traian S. Ionescu, Bârlad. 

V Kleinman Adela, Bucureşti. 


Premiatii din provincie sunt rugați 
a ne înainta adresele complecte, spre 
a le expedia premiile, jar acei din 
Capitală se pot prezenta personal la 
redacție ca să-şi ridice premiile. 


e A 


aros CIS PA A dd 


Táticule 


Eu voi fi sárguitor 

Voi inváfa mereu 

Să-mi ei un pachet ,SUCHARD” 
Favoritul meu. 


ÎI ned 
ATELIERELE „ADEVERUL“ $. A. 


-3 


E. 


u DIMINEATA 
|241 COPIILOR 


DIRECTORES N. BATZARIA: 


Surioara şi frátiorul ne dau un concert. Păcat că nu-l putem auzi, Preţul, Lei 5 


PAG. 2 '*0009000000000090+ 


Lacul Techirghiol 


Devotata noastră cititoare, d-ra Sloen. B. din 
Capitală, doreşte să ştie de unde vine numele 
lacului Techirgiol din Dobrogea, „un lac, cum 
spune d-sa, atât de minunat si eficace”. 

Răspundem că acest nume este de origină 
turcească şi e compus din două cuvinte: Tekir, 
care este un nume propriu de bărbat şi substan- 
tivul comun ghiol, care în limba turcă înseamnă 
lac. Aşa dar, Techirgiol, tradus româneşte, în- 
seamnă lacul lui Tekir. 

Mai spunem cu prilejul acesta că in Dobro- 
gea multe nume de localităţi, de lacuri, de sate 
etc., sunt de origină turcească. De pildă, numele 
oraşului Megidia vine dela sultanul ture Abdul- 
Megid, numele oraşului Babadag e compus din 
două cuvinte: din cuvântul Baba, care însecam- 
ná mosneag si dag, care înseamnă munte, Deci 
Babadag ar fi „muntele mosneagului”. 

Mai sunt si unele nume de localităţi de ori- 
gină slavă, cum este, de exemplu, oraşul Cerna- 
voda, compus din cuvintele slave Cerna, care 
înseamnă neagră şi voda care înseamnă apă. 

Numele oraşului Constanța este însă curat la- 
tin. 


A cui a fost Dobrogea ? 


In anul acesta s'au împlinit 50 de ani de când 
în urma răsboiului románo-turco-rus din 1877—- 
1878, Dobrogea a fost alipită la Tara Románes- 
că. Până la acea dată și timp de câteva sute de 
ani, Dobrogea era o provincie turcească, aşa că 
Românii au luat-o dela Turci si nici de cum de 
la Bulgari, cum greșit își închipuese unii. 

De altfel, în vremea de care vorbim, Bulgaria 
nici nu exista ca stat, ci era, ca si Dobrogea, o 
provincie turcească, un pasalic al sultanilor 
turci. Bulgarii n'au avut si nu pol avea nici un 
drept asupra Dobrogei. á 

In timpul stăpânirei turceşti, sau asezal în 
Dobrogea numeroase populatiuni de Turci gi 
Tătari. Şi astăzi sunt în Dobrogea foarte mulți 
dintr'înşii. Cetăţeni linistiti şi muncitori, ci se 
bucură de toate drepturile. Isi au moschei (hi- 
serici turceşti) si școli proprii, pentru a căror 
întreţinere statul român contribue cu însemnate 
ajutoare în bani. 

De asemenea, la Megidia este un seminar mu- 
sulman, întreținut de către Ministerul român. 


Dobrogea în timpurile vechi 


In timpurile străvechi, Dobrogea, a cărei 
populație era, de sigur, mult mai rară de cum 
este astăzi, era locuită de Sciţi si Sarmati, po- 
poare înapoiate şi cari se întindeau departe în 
Sudul Rusiei. 

A tost apoi cucerită de strămoşii noștri Ro- 
manii, sub a căror stăpânire a stat mai multe 
sute de ani. Trece mai târziu sub imperiul bi- 
zantin si e cucerită, în sfârşit, de Turci, cari, 
precum am arătat mai sus, au avut-o până în a- 
nul 1878, când a fost anexată de România, din 
care tace astăzi o parte nedespártitá. 

Dar şi mult mai înainte de această dată, anu- 
me sub Mircea cel Bătrân şi alţi Domni români, 
Dobrogea s'a găsit sub ocupaţie română. 

De asemenea, în decursul veacurilor trecute 
în Dobrogea s'au aşezat populații românești, în- 
temeind acolo comune si sate. 

Dela 1878 şi încoace, Dobrogea a căpătat un 
caracter românesc si a făcut mari progrese in 
toate privintele. Mai înainte de a fi fost alipită 
la România, era o provincie săracă, neingrijitá 
si lăsată în părăsire. Puținele ei oraşe erau un 
fel de sate mai mari, fără şcoli ca lumea, fără 
viaţă şi mişcare si fără ceva frumos. Astăzi însă 
Dobrogea este o provincie bogată, înfloritoare, 
cu porturi şi oraşe de toată frumuseţea. 


Deosebiri în cuvintele străine. 


Să luăm un Italian si un Român, amândoi în 
aceiași vârstă si având aceeași inteligență şi 
cultură. Să presupunem că amândoi se apucă 
să înveţe în acelaș timp : Italianul, limba romá- 
nă, iar Românul limba italiană. 

Ei bine, vom vedea că Românul învaţă mai 
repede limba italiană, decât Italianul limba ro- 
mână. 

Cauza este că Românul nu va întâlni în lim- 
ba italiană cuvinte cari să i se pară prea străi- 
ne sau pe cari să le poată pronunţa sau reţine 
cu greu în memorie. 

Pentru Italian, însă, greutatea cea mare o 
vor forma cuvintele slave din limba română, 
cuvinte (cum sunt zdravăn, nădejde. etc.) cu 
cari urechea sa nu este obişnuită si cari îi su- 
nă cam aspru. 

Oricum, însă pentru un Neolatin şi limba ro- 
mână este o limbă lesne de învăţat. 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI — Str. SARINDAR 7, parter. — TELEFON 6/67 


ABONAMENTE : 1 AN 200 LEI | UN NUMĂR 5 LEI 
6 LUNI 10 „ IN STRĂINĂTATE DUBLU 


23 SEPTEMBRIE 1928. — No. 241 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


REPRODUCEREA BUCATILOR ESTE STRICT INTERZISA 


RUGĂCIUNE DE SEARĂ 


I II II 
A A Calea dreaptá mi-o aratá 
Dumnezeule puternic, Acum noaptea iară vine, Si la carte Tu dă-mi spor, 
Ziua, iată a trecut, ; Trimite îngerul Tău, Pururea spre mine cată, 
Te slăvesc, Te-ador cucernic Să mă 'nveţe să fac bine Dă-mi putere să Te-ador. 
Pentru câte mi-ai făcut, Să mă apere de rău. George Preoţescu-Urlueni, 
————— 00 kM 
A venit un mos la poartă, Un ,Tándala” şi-un ,Pácala”, Minunata, sfánta lume, 
Pta an aopa cuminte, Plini de snoave şi păcate, Trăitoare în poveste, 
su 0 traistă bogată A C > s 
=, ES A > ost, ca $ ie zare 'ncepe : „A fost odată 
In poveţe si 'n cuvinte : Haplea prost, ca sfânta oaie, Sur A f ! » 
Smei si crunte ,Sgripturoaice” Si, de na murit, mai este”... 
Plânsul florilor din luncă Slute ,Mumele pădurii” 
După fluturi de-argint, Prefăcute in serpoaice Negrăit de bună lume 


Trandafiri şi viorele E a ; A o 
y , A . a "se Ss o A 5 A 
f Impărați cu barba albă, Veselă, sglobie, tristă 


A alias Ce în cárji ridică geana, Lume sfântă de poveste, 
„Feţi frumoşi”, cu păr de aur, Să-și priviască mândră nora: Strânsă 'n pagini de revista. 
,»Cosánzene” fermecate, „Zâna Leana Cosânzeana”... Tr, Ionescu 
A A A —— 
TIGANUL LA BIRT ” 

Un ţigan odată Să vadă : anume Dar, când îi aduse 

Sa dus la oras Ce beau ceilalți. „Tapul” plin de bere; 

Si să se „pilească” Când, un om, — de colo : Tiganul o gustă 

A tras la birtas. „la mai dămi un tap !” — Si, scuipând a fiere : 

Acolo... de, lume Si, luându-și berea „Ptiu 1... bătu-te-ar dracii 

Ca la nuntă, vere !: O dă peste cap... 1 ap afurisit... O 

Unii beau rachiuri, Tiganul privise Ai mâncat pelinuri... 

Alţii vin sau bere... Berea cea spumoasă larbă nai găsit ?? 

Tiganul sgáeste Si comandă si el : AL. C. Aldea 

Ochii mari, globati, Să vadă "i gustoasă ? 1) Din volumul „Snoave în versuri“. 

\ 


PAG. 4 


DIMINEAȚA COPIILOR 


CÁTELUSUL FLOR 


e? 


A 


r 
e 


ra 
e 
$ 
y 


átelusul Flor stătea de vorbă 
cu Mitu Mitisor. Flor era un 
căţel în vârstă de câteva luni, 
iar Mitu Mitisor este pisica pe 
care o cunoaşteţi cu toţii : o pi- 
sică deşteaptă, curată si foarte 
bună prinzătoare de soareci. 

După tată şi după mamă, 
Flor era din neamul câinilor de vânătoare. Vá- 
nătorii, precum îi ştiţi, sunt cam lăudăroşi de fe- 
lul lor. lar în láudárosie şi câinii de vânătoare 
le cam seamănă. 

In adevăr, ian să ascultăm puţin ce-i poves- 
teste lui Miţu-Miţișor, micul şi drágutul căţel 
Flor. 

„Măi Miţule, ce ştii tu să vánezi? Soareci si 
numai soareci, care va să zică un fleac de ni- 
mic. Noi, însă, câinii de vânătoare, vânăm fel 
de fel de lighioane mai mici şi mai mari. Noi 
vânăm si prindem iepuri, vulpi, rate si gâște 
sălbatice, prepelite. Deseori chiar se întâmplă 
că ne luăm la trântă cu lupii, cu ursii, ba chiar 
cu mistreţii. 

„Uite, mai zilele trecute, un mistreţ...” Aci, 
Mitu Miţişor îi tăie vorba si îl întrebă: „Priete- 
ne Flor, vorbeşti de lupi, de urși, de mistreți ca 


“cu ceilalţi câini la 


de Dinu Pivniceru 


mezi 
m 


si cum Wai face altceva, decât sá te lupți în 
toate zilele cu dânşii. Spune-mi, însă, i-ai văzul 
până acum ce fel sunt făcuți la față? Si ai fost 
tu măcar o singură dată la vânătoare? 

— Hm, da“, răspunse Flor cu jumătate de 
gură. 

Flor mintea si se lăuda cu isprăvi pe cari nu 
le făcuse. Până atunci nu văzuse, nici măcar 
desenate vreuna din lighioanele despre care 
vorbea. Fiind încă prea mic, nu fusese luat 
niciodată la vânătoare, aşa că nici nu știa cum 
e o pădure, sau o baltă unde mergeau vânătorii 
rânătoare. 

Flor se lăuda cu isprăvile altora. 

Repeta spunând că ar fi fost făcute de dân- 
sul cele ce auzea dela părinţii săi, sau dela alţi 


'câini de vânătoare ce locuiau în aceiaşi curte 


a conacului de moşie. Ba împingea până acolo 
lauda și lipsa de modestie că a doua zi poves- 
tea chiar câinilor dela cări le auzise, faptele de 


vânătoare petrecute în-ajun, spunând — ce că- 
tel fără ruşine! — că toate ar fi fost făcute de 


el. Afară de mamă-sa care îl certa si îl pová- 
fuia sá nu mintă si sá nu se amestece fără rost 
in vorba celor mari, ceilalti cáini rádeau de el 
si îl luau peste picior. 


DIMINEATA COPIILOR9000ooooo00oo0oooooooooooooooooooooooooooooo PAG. 5 


„Măi Flor, câţi lupi ai prins pe ziua de ieri? 
îl întrebă unul. 

— Câţi mistreți ai doborit? îl întrebă altul”. 

La întrebările acestea, Flor pleca  ruşinat 
capul în jos, dar de răul nărav de a minţi, tot 
nu se vindeca. 

In sfârşit, sosi și ziua cea mare, ziua visată 
si atât de mult dorită de lăudărosul Flor, ziua 
în care era să fie dus și el la vânătoare. 

Bucuria lui Flor nu mai cunoştea margini. 
Sărea, lătra, se tăvălea pe jos, lingea mâinile 
lui Stan, bătrânul servitor, dar care pentru Flor 
era stăpânul și cel mai mare dintre toți oa- 
menii. 

„Vezi, micule Flor, îi zicea acesta, să fii cu- 
minte şi cu băgare de seamă, ca să nu mă faci 
de ruşine”. 

Până la pădure, Flor alerga nebunește înain- 
tea tuturor câinilor şi nu visa decât haite de 
lupi şi turme de mistreți, pe care le-ar fi bo- 
borít el singur, singurel. 

Dar când toţi vânătorii, strânşi la un loc, stă- 
teau si se chibzuiau cum ar fi mai bine să se 
pună fiecare la pândă şi cam în spre care parte 
a pădurii să dea câinilor drumul, neastâmpă- 
ratul Flor nici n'asteptá să vadă cum fac cei- 
lalti câini sau să primească o poruncă dela stá- 
pâni, ci o luă singur razna încotro îi vedeau o- 
chii. O luă razna și începu să latre ca un ne- 
bun. lepuri şi alt vânat care era prin pădure. 
treziti si speriaţi de lătrăturile acestea, o luară 
la fugă, însă, bine înţeles, nu în spre partea 
unde vânătorii stăteau la sfat si chibzuialá. 

„Javră blestemată! strigă plin de mânie boe- 
rul Dinu, stăpânul moșiei, aşa dar şi al lui Flor. 
A speriat vânatul şi ne-a stricat toată treaba”. 
Indreptându-se apoi spre bătrânul servitor 
Stan, îi zise: „Cine te-a pus să-l iai? Nu ştii că 
e un căţel de câteva luni şi că nu e bun de ni- 
mic? Hai, chiamă-l, dacă poţi si tine-1 legat“. 

Stan chemă de câteva ori pe Flor, care se în- 
toarse, în sfârşit, mândru si mulţumit, ca si 
când ar fi făcut cine ştie ce ispravă. 

„Ia vino "ncoa, nebunule, îi zise Stan, că din 
pricina ta ma certat boerul”. E 

Ceilalti cáini aruncau asupra lui Flor priviri 
batjocoritoare si îi spuneau în graiul lor: „Câţi 
mistreți ai doborit? Cu câţi lupi te-ai luptat? 
De ce nu te-ai întors cu vreun urs?” 

Flor nu mai putea de necaz, mai ales că nici 
nu pricepea pentru care pricină fusese chemat 
înapoi. Dar nu avea încotro, ci trebuia să stea 
smirna, căci bătrânul Stan îl ţinea strâns le- 
gat. Vânătorii dădură acum celorlalți câini dru- 
mul pe unde se aştepta să treacă vânatul scos 
de câini. Stătură așa destulă vreme, dar fără 
mare spor, fiindcă vânatul fusese alungat de- 


parte de tot de lătrăturile și 
rost a nepriceputului Flor. 

„Să mergem în jos la baltă si să vedem dacă 
nu găsim ceva rațe sălbatice“, își ziseră vână- 
torii. Işi chemará înapoi câinii imprástiati prin 
pădure si luară drumul care ducea la baltă. 

Bine înţeles că Flor era ţinut în lanţ de că- 
tre bătrânul Stan. 

La baltă avură mai mult noroc decât în pă- 
dure. In adevăr, abia ajunseră acolo si văzură 


cum un stol de rate sălbatice se ridică în văz- 
duh. 


„Bam! bum! bum?!” răsunară dintr'odată mai 
multe detunáturi de puști şi vreo cinci rate săl- 
batice, lovite de moarte, căzură în apă, dând 
din aripi. 


alergătura fără 


A < 


„Aport!” strigară vânătorii, câinilor cari e- 
erau mai învățați cu prinsul vânatului în apă. 

Câinii se repeziră în baltă, înotară până la 
rațele cari se sbăteau de moarte, le prinseră și 
le aduseră stăpânilor. 

Flor vedea toate acestea şi îşi zicea în gând: 
„De ce nu-mi dau şi mie drumul? Parcă eu 
ras putea face la fel? Par'că e cine ştie ce trea- 
bă să prinzi rațe impuscate?” 


IL PY p 


PAG. 6. 0000b0d00300000000000000b0ttebvee0t0oeeeeee DIMINEAȚA COPIILOR 


In vremea în care Flor își vorbea singur în 
felul acesta, bătrânul Stan îl lăsă o clipă liber. 
fiindcă voia să vadă mai de aproape o rață îm- 
puscatá ce era mai mare si mai frumoasă de- 
cát celelalte. 

Flor se folosi de aceastá libertate si o rupse 
la fugá. Incotro? 

Inainte, drept înainte pe câmp. 

Alergând asa, întâlni în drumul său un cârd 
de gâște domestice, cari stăteau la soare înain- 
tea unei curţi dela o casă de țărani. 

„Hii, ce noroc pe mine! îşi zise desteptul 
Flor. Ce de rate sălbatice! Unde sunt stăpânii 
mei ca să vadă ce vânător strasnic sunt eu, nu 
ca tovarăşii mei, cari nu pot să prindă o rață 
decât după ce a fost împuşcată”. 

Si Flor, luând în nepriceperea sa gástele do- 
mestice drept rate sălbatice, se repezi glonț la 
una din ele, vroind să o prindă. 

Insă, nu i-a mers tocmai bine, adică nu i-a 
mers bine de loc. In adevăr, atât gâsca asupra 
căreia se repezise, cât si celelalte gâște, în loc 
să se sperie şi să fugă, se îndreptară, bătând 
din aripi si din ciocuri asupra lui, îl puseră la 
mijloc si începură să-l piste şi să-l lovească. 

Flor, care nu se aștepta la acest atac al gás- 
telor, o băgă rău de tot pe mânecă. Isi lăsă ure- 


chile în jos, îşi luă si coada între picioare si... 
p'aci ţi-e drumul. Fugea gonit din urmă de 
cârdul de gâște. Pentru un câine nici nu se pu- 
tea închipui o ruşine mai mare decât aceasta. 

Dar, ca o culme a nenorocirei lui Flor, toc- 
mai atunci se întorceau spre casă şi vânătorii 
cu ceilalți câini. Ce mai hohote de râs au iz- 
buenit la vederea halului în care se găsea bie- 
tul Flor! 

De ruşine, acesta ar fi dorit mai bine să fie 
la sute de metri sub pământ. 

In toată seara aceea, ba şi multe zile după 
această întâmplare, ceilalți câini nu-i mai dă- 
deau pace, ci îl necăjeau mereu, amintindu-i 
pátania lui cu gástele. 

Insă, din tot răul iese şi un bine. Şi binele 
care a ieşit a fost că din ziua aceea Flor a în- 
cetat de a se mai lăuda si de a povesti despre 
isprăvi pe cari nu le făcuse. In loc de aceasta. 
sa pus cu tot dinadinsul să înveţe dela câinii 
mai mari cum trebue să se poarte, ce trebue să 
facă si ce nu trebue să facă pentru a ajunge si 
el un bun câine de vânătoare. 

Adevărul este că a ajuns, aşa că azi, Flor 
este socotit printre câinii de vânătoare, ca u- 
nul dintre cei mai buni si mai harnici. 

Dinu Pivniceru 


A e Dre rr rotor A AA 


PISU CĂTRE CITITORII 


Dragii mei, vă rog să-mi spuneti, 
Mai am mult de așteptat, 

Până când să-mi dati un nume, 
Pan'să fiu eu botezat? 


Am văzut cu bucurie 

Cum cu toții vati grăbit 

Să-mi fiți nași, să-mi fiţi şi nase, 
Nume multe mi-ati găsit. 


Aţi ales și chiar frumoase, 
Sunt destul care-mi plac, 
Dac'ar fi să-aleg eu singur, 
Zău, nu ştiu ce să mă fac. 


Insă ce folos că toate 

in revistă le citesc 

Mi-e necaz că nam nici unul 
Si că Pisu mă numesc. 


Pisu, Pisu! dar nu-mi place, 
Nu mai sunt eu mititel, 

Am crescut voinic şi mare, 
Mam făcut chiar frumuşel. 
lar Mos Nae tot îmi spune 
Să astept, să am răbdare 
Pan'la toamnă, când va face 
Un botez frumos si mare. 


Va chema, îmi spune dânsul, 
Si pe nase si pe nași, 

Voi primi cadouri multe 

Si trei șoareci drăgălași. 


Nici nu știu ce nseamnă toamna, 
Alt ceva eu nu mai ştiu: 

Vreau să capăt seu un nume, 
Pisu nu mai vreau să fiu. 


Lui Mos Nae dar să-i spuneți, 
Să nu stea, să se grăbească, 
Facă repede botezul 

Si pe toti să vă pofteasca. 


Dacă nu, să știți, mă supar, 
Păr si coadă îmi sbárlesc 
Si vă zgăriu, zău, vă zgăriu, 
Deşi mult eu vă iubesc. 


Vreau să facem la revistă 
Un botez frumos si mare 
Si să vie multe sute 
Cititori si cititoare. 


Să-mi aduceți si cadouri, 
Ca să-mi faceți o plăcere, 
Pár'atunci iubiți prieteni, 
Eu vă zic „la revedere“. 

Din limba pisicească de Moş Nae 


“> 


DIMINEATA COPIILOR 


ee PAG. 7 


DOINA 


oina era o fetiţă orfană crescută de niște 
oameni sgárciti si fără suflet. 

Pentru cea mai mică greşeală cra 
trimisă la păşune, fără să i se dea de 
mâncare. 

Intro zi, pe când păzea caprele pe deal, ea ri- 
dică ochii spre cer şi întrebă : 


„Doamne, oare prânzul meu de azi să-mi fie 
numai în gând?“ 

Dar pe când stătea astfel, Doina zări 
pomi ce păreau buchete mari și roșii. 

Erau ciresi plini cu fructe. 
lată că Dumnezeu nu m'a lăsat sá mor de 


niște 


„ 
foame! îşi zise micuța.“ Lăsă caprele liniștite 
şi plecă să culeagă cireşi. Dar arborii erau în- 
nalti si fetiţa nu ajungea la crengi ca să poată 
culege fructele. Trebui să se urce în pom. Isi 
sumecá sortul in bráu si incepu sá culeagá. Ci- 
reşile erau pietroase și dese. Doina nu știa pe 
care să le culeagă mai întâi. 

Pe unele le culegea cu gura şi îi venea să râdă 
în hohot când câte una îi pica subt iie. Isi puse 
cercei de ciresi, îşi umplu sortul si hai să se 
ducă înapoi la capre... 

Dar caprele — nicăeri ! Le strigă, le cáutá 
pretutindeni. In zadar. Se ghemui la umbra u- 
nui pom si începu să plângă amar. 


se 


„Ce o să spun şi ce-mi vor face acasă, când 
vor auzi cam pierdut caprele?“ 

Un băetan din acelaş sat voise: sá facă o glu- 
má si dusese caprele subt poala unui deal de- 
părtat. El lăsase caprele acolo şi se întoarse să 
vadă ce va face Doina, când va observa dispa- 
ritia lor. 

O vázu plángánd. li páru ráu. Se duse la ea 
si îi şopti: - 

„Nu mai plânge, Doina, caprele sunt colo, 
aproape ! Haide cu mine la ele ! Am vrut să te 
necăjesc. Iartă-mă!“ 

Doina uită tot necazul si îl urmă. Dar acum 
fuseseră amágifi amândoi. 

Nişte hoţi turaseră caprele.! 

Biaia copilă începu să plângă din nou, des- 
nădăjduită. Mihai — báetanul nesocotit — se 
căia, neștiind cum să scape din focul în care in- 
trase. El se duse la tatăl său si îi spuse totul. A- 


cesta, om bogat si cu inimă bună, cumpără alte 
capre şi le dete Doinei. Pe fetiţă o luă s'o creas- 
că alături de cei şapte copii ai săi. Pe Mihai în- 


să îl mustră aspru, spunându-i că nu se face 
niciodată o glumă ce poate avea astfel de ur- 
mari, Alexandru Bilciurescu 


DIMINEATA COPIILOR 


Desene de IORDACHE (URMARE) Text de MOŞ NAE 


— Mai nimic, răspunde Haplea, Când Hăplescu află vestea, Ce-i această grozăvie! 
Doar mai am de povestit, C'a rămas fără nevastă, Doamne sfinte, ce-am pátit! 
De durerea soacrei tale. Plânge, 'n piept îşi dă cu pumnii: Ce prăpăd a dat pe mine! 
Si nevasta ţi-a murit. „Vai de mine, ce năpastă ! Vai, cât sunt nenorocit! 


„Sau glumesti, măi, vere Hapleo?” „A murit în ziua care — Ce spui, Hapleo? zici că focul 
Insă Haplea liniştit: | Graidul vostru s'a aprins Grajd şi casă-au mistuit? 
„Nu glumesc de loc, îi spuse, Si suflat de vânt puternic, — Da, şi nam scăpat nimica 


Căci e cum ţi-am povestit, Focul casa ţi-a cuprins, Totu-i ars şi nimicit, 


DIMINEATA COPIILOR 


PAG. 9 


„Dar încolo, n'avea grije, Mai pe urmă de nevastă — Doar ţi-am spus, răspunde 
Totul merge foarte bine. Vorba-aduce şi-l întreabă: Ins'un lucru am uitat, Haplea, 
Ci Hăplescu, scos din fire, „Cum muri, din ce pricină ? Pe lonel cu ea şi soacra-ți 

Zice: „Taci că e ruşine!“ Haide, spune mai de grabă! Intr'un loc i-am îngropat“. 


Auzind biet Hápleseu, Mána-i bagă 'n gát şi strânge, „Mai domol şi nu te-aprinde, 
Că şi fiul i-a murit, Să-l sugrume-i hotărât, Căci de spus am isprăvit, 
Nebunit şi scos din fire, Insă Haplea, liniştindu-l : lar încolo-i totul bine, 
Drept la Haplea a sărit. „Mai încet, că-s slab de gât. Stai pe loc deci liniştit“. 


Dar Háplescu nu mai ştie „Fă-ţi curaj, îi spunea Haplea, Te poftesc să vii la mine, 
Nici ce face, ce vorbeşte, Jur că nu ştiu alte veşti, Să trăim noi împreună, 
De durere, jale multă, Si de-aceea, dragă vere, Vei vedea că trece totul, 


Biet creştinul se zminteşte. Haide-acasă la Háplesti, Vom trăi viață bună“,  (Stârşit) 


PAG. 10. .doooooood 


0.0ocoooote DIMIVEATA COPIILOR 


FRÁTIOR SI SURIOARĂ 


OTHILIE WILDERMUTH 
Rátácif. in pădure 


Veni timpul când lonel trebuia sá se ducă la 
şcoală, ca un adevărat şcolar ; ; si învăţa bine. 

Ilenuța îl învățase acasă puţin să citească si 
să scrie, aşa că în curând el întrecu si pe báetii 
mai mari. Orele lui de lecţie erau ceva mai în 
urmă decât ale Hlenutei; dar ei tot împreună 
plecau. Acum în școala cea mare nu mai era 
musafir, ci se aseza si el pe bancă si desena tot 
mai frumos castele cu turnuri mari. 

Mai ales îi plăceau după amezile în cari 
n'avea școală, atunci când înfloreau mărgări- 
tarele si se coceau cápgunele. 

Bombánea ea Veta, cá o fatá aga de mare ca 
llenuta, cam umblă haihui pe câmpii, căci si 
dacă-și lua cosuletul cu lucru, mult nu imple- 
tea ; dar, zău, la drept să vorbim, vrednică fată 
„era Ilenuţa, n'am ce zice ! Că, disdedimineaţă, 
când pleca tatăl la pădure, şi când Veta dormea 
încă, ea era în picioare si se ducea la mașina de 
cusut şi-şi croia sorturi şi cămăși si pantalonasi 
lui lonel si cárpea ; ( dar nu ca plasa de prins 
peste), căci de, învățase şireata multe datunci, 
şi când bătrâna se scula și vedea cât a lucrat, 
nu-i credea ochilor : „Ce, par'ea fost Michidutá 
şi-a lucrat aici” si Ilenuţa râdea strengáreste si 
mulțumită. 

Era pe timpul mărgăritarelor si al căpşune- 
lor. Hlenuta și Ionel au însoţit pe tata la pădure, 
unde se duse să vândă niște lemne şi sau tot 
afundat prin pădure, ca să găsească locuri fru- 
moase, adică pe unde creșteau căpşune. 

La început au găsit puţine căpşuni, pe jumă- 
tate -coapte, şi au făcut din ele un mănunchi 
împreună cu câteva flori ; dar erau prea puti- 
ne si llenuta merse mai departe. 

„O, Ionel !” strigă ea deodată foarte veselă, 
ia vin'o să vezi ce loc norocos ! 

Pe o colină mică dogorită de soare, cresteau 
căpșunile ca un covor ros si de bucurie Ionel 
bătu strasnic din palme. 

„A ! ce minunat, zău, aşa ceva nu creşte nici 
la rege în palat ?” 

„O prostutule, în palat nu cresc de loc; dar 
în grădina regelui crese cápsunile ca prunele, 
mi-a spus. Veta, că ea are o verișoară și veri- 
soara asta are o prietenă, care spăla rufele unei 
jupânese, care era în serviciul unei doamne de 
onoare a reginei.” — O, dar în grădina împă- 
ratului, cresc atunci cât perele ?” întrebă Ionel, 
dar, e vorba, unde punem noi atâtea căpşuni?” 
llenuta uitase să-și ia ulecele, căci nu credea 


. 


(Urmare) 


în româneşte de Prof, V. Tempeanu 
să găsească atât de multe ; totuşi siiu ea sá po- 
trivească lucrurile : îşi vári lucrul în buzunar 
si asezá frunze mari în cos si astfel încăpură 
uşor căpşunele. „Să-i ducem si Vetii ? Nu? Că 
din astea poate rontái”. — „Și doamnei invátá- 
toare” zise Ilenuța ; „şi pietrarului, știi, acela 
care ne-a dat merele cele frumoase”. — O, nu, 
el nu vrea căpşuni, şi nici tatii nu-i plac”. 


— „Dar eu ?” Zise Ionel sirengarul, şi-şi vári 
un pumn plin î în gură. 

„Nu-i aşa” îl certă Henuta „mai întâi să um- 
plem coșuleţul” — Până s'o face cu várful cât 
căciula” zise Ionel ; „apoi” zise Hlenuta „ne a- 
sezám sub tufișul acela de brazi si mâncăm și 
bem”. Si culeseră atât de harnici, încât îndată 
se umplu coguletul, ba-i mai făcură şi o căciulă 
d'asupra, după cum spusese Ionel. 

Apoi culeseră pe o foaie pentru masa lor, se 
asezará pe colină sub tufisul de brazi. Gusteri 
mici, verzi si strălucitori se strecurau printre 
picioarele lor si fluturi galbeni sburau pe d'a- 
supra si lonel zise : „Ei, acum eu sunt regele si 
tu regina, iar asta este tara noastră |!” 

„Dar e târziu” zise Ilenuța cam îngrijată „şi 
tata se va întoarce acasă”. Se sculară gi cobori- 
ră cu bágare de seamă colina. Ilenuţa ducea 
cápsunele si ţinea de mână pe frátior, si mer- 
seră repede, repede ca să ajungă înaintea ta- 
tălui. Dar rátáciserá drumul si Mlenuta băgă 
numai decât de seamă, că n'au mai trecut pe 


DIMINEAȚA CO È 11 LO Re CCco0ee00000o00000000000000000000000o0eoeoe PAG. 11 


lângă plopul cel mare si gros. ,,Vin'o sá incer- 
:ám alt drum” zise ea. 

„Ar fi trebuit sá risipim pietricele pe drum, 
ca copiii din poveste” zise frátiorul, cam ingri- 
jat „ei, şi dacă vom trece pe lângă casa de za- 
hăr, nu-i asa, că n'o să intrăm înăuntru, chiar 
dacă ne-o învia mama pădurii ?” 

— „Ce prost esti” râse llenuta „toate astes 
sunt poveşti. Noi ne vom ruga lui Dumnezeu să 
ne arate El drumul cel bun” si Ionel îşi impreu- 
ná mâinile si se rugă : „Doamne, fă ca acesta 
să fie drumul cel bun !” 

— Nu-i asa, Henuto, că Dumnezeu poate sá 
facă tot ce vrea” 

„De sigur” zise ea ; dar tot se temea că dru- 
mul, pe care au apucat'o, nu e drumul lor. 

Ea mergea tot mai repede, încât bietul Ionel 
abia se mai putea ţine. Băiatul băgă de seamă 
că fetii îi e frică şi zise mângâetor : Nu uita, I- 
lenuţo, că Dumnezeu ne va arăta El. 

Și iată că noul drum nu ducea la tatăl lor, ci 
spre drumul cel mare către sat, ce-i drept, a- 
veau mare ocol până acasă ; dar cel puţin nu 
mai puteau rătăci. „De, nu ţi-am spus, că bunul 
Dumnezeu poate să facă totul ?” Zise frátiorul 
triumfător şi spori din picioare mai departe. 


cat. Călătorii erau un domn, o doamnă şi un 
copil. 

„Opreşte, vizitiu !” zise domnul „mai bine ne 
ne scoborâm că e grozav de rău şi micuța se 
teme”. Şi se deteră jos din cupeu, nu departe 
de copii; fetița era îmbrăcată minunat intro 
háinutá de mătase liliachie si o pălărie de ai- 
las roz-roşior şi cu un văl alb ; domna, guver- 
nanta copilei, era îmbrăcată foarte simplu în- 
tro jachetá gris si pălărie neagră. 

„Ei, uite nişte copii ; să-i întrebăm pe ei unde 
duce drumul” zise domnul ușurat ; iar fetiţa se 
uita cu ochii selipitori la cosuletul cu căpşuni”. 
la uite, domnişoară Paulino, un coş plin de 
'ápsune si lon spunea, că nu s'au copt încă. 
` „Vrei si tu?” o întrebă Ionel şi adáogá cu 
mândrie : „eu,am ajutat la cules”, si Ilenuţa îi 
dădu sfioasá, dar plină de bucurie, cosuletul cu 
căpşuni frumoasei copile. 

„Am voe, papa ?” întrebă Fani (asa se nu- 
mea fetița). 

Papa își scoase punga de mătase, Henuta în- 
să zise repede cu faţa imbujoratá : „O, nu, noi 
nu vindem ; dar sunt fericită dacă le veţi pri- 
mi”, Căci numai copii cei mai săraci vindeau 
căpşuni. „Ei, dacă fetiţa îţi dárueste, stai colo 


„La uită-te, Ilenuţo” strigă el deodată cu ad- 
miratie. 

lenuta se uită împrejur si iată că trece un 
cupeu ; dar un cupeu adevărat, așa de frumos, 
cum nu mai văzuse vreodată, cu doi năzdrăvani 
negri infránati în háturi strălucitoare si se le- 
gána si sálta prin glodurile si gropile drumu- 


lui, care nu mai văzuse vreodată o astfel de 
trăsură. 


Copii auziră de departe un copil care striga 
şi blestema pe vizitiu din cauza drumului stri- 


` 


pe scăunel şi gustă” zise domnul. "Domnișoara 
Paulina poate că găseşte ceva în trăsură, care 
să placă copiilor ; ei au să meargă cu noi si să-i 
arate vizitiului drumul. Noi vrem să mergem 
la „Castelul cu Dor”, copii”, explică el Nenutex, 
„Şi mi se pare că ne-am rătăcit”. 

— „Fireşte”, zise Ilenuţa, care era un copil 
deștept si cunoştea locul pe acel drum. „Ar fi 
trebuit să luaţi drumul afară din pădure, acum 
trebue să mergeţi mai departe până în sat si 
WPacolo, găsiţi ușor drumul până la castel”. 

(Va urma) 


PAG. 12 99. 


DIMINEATA COPIILOR 


VISUL PESCARULUI 


— Poveste germană -- 


este marea fără margini se co- 
borise noaptea gi pescarul în- 
târziat în largul ei își strânse 
uneltele de pescuit şi porni să 
răslească cu zor către țărm. 
Barca-i mititică aluneca uşor 
pe valuri, 'săltând ca o coaje 
de: nucă în voia mării agitate. 
Una câte una, stelutele de aur se iveau tremură- 
toare pe cerul fără pic de nor, oglindindu-se în 
apă. Pescarul cânta voios. Ziua fusese binecu- 
vântată, aducându-i mult peşte în plasă. 
Cântecul lui se pierdea uşor, amestecándu-se 
cu sgomotul valurilor şi  plescăitul lopeţilor. 
Deodată, pescarul amuţi din cântec si ciuli u- 


rechile, ca să prindă mai bine un sgomot ciudat 
ce venea din largul mării. De departe, adus de 
vânt, se auzea un cântec dulce, plin de farmec. 
Pescarul rămase o clipă furat de vraja cânte- 
cului însă, deodată, broboane mari de sudoare 
îi acoperiră fruntea. Puse mai vârtos mâna pe 
lopeti si începu să vásleascá voiniceste către 
tárm. In gánd rostea o rugáciune fierbinte si 
buzele-i tremurau de spaimă. Intro clipă îşi dă- 
duse seama ce era : Sirenele mării esiserá dea- 
supra apei si cântau. El știa că melodiile duioa- 
se ce le cântă Sirenele au o vrajă neinteleasá si 
că cine le ascultă se lasă furat de frumuseţea lor 
şi sfârşeşte înecat în fundul mării. De aceia go- 
nea pe cât putea către țărm. Cântecul Sirenelor 
însă se auzea tot mai aproape, tot mai frumos si 
în cele din urmă, cu toată spaima ce-l cuprinse, 
pescarul se opri din vâslit și ascultă vrăjit. Era 
în cântecul lor atâta frumuseţe, atâta duiogie, 
că îi venea să se arunce în mare și înotând, să 
se apropie cât mai mult de ele, ca să le audă 


de D. Const. Mereanu 


cântecul şi să le vadă chipul acestor făpturi mi- 
nunate. 


Palatele noastre din funduri de mări, 
Frumoase cum nu sunt pe lume, 
Clădite in mare 'n adânci depărtări, 
Mai albe-s ca valul in spume. 

Si, jur imprejur, grádini de márgean 
Selipesc ca si soarele în zare. 
Pe-aleele roșii se plimbă noian 
Plăpândele stele de mare. 

Hai vino cu noi, acolo, în fund 

In vraja aceluiaș cânt. 

Comori nesfârșite pe funduri s'ascund 
Frumoase cum nu-s pe pământ. 


Aşa cântau Sirenele şi bietul pescar, vrăjit de 
cântecul lor, începu sá vâslească, indreptándu-si 
barca spre larg, către ele. Isi dădea seama că 
merge la peire, totuși, vâslea înainte. Deodată, 
la câţiva paşi de el, se ivi din mare o scoică mi- 
nunată şi mare cât de două ori barca pescaru- 
lui. Culoarea ei era albastră, un albastru strălu- 
citor si plăcut. Această arătare, în loc să înspăi- 
mânte pe pescar, îi dădu curaj şi se apropie 
de ea. ie 

„Eu sunt. regina scoicilor şi am venit să te 
scap dela moarte ! zise ea pescarului. Sire- 
nele voiau să te vrăjească. Mi sa făcut milă de 
tine, căci prea eşti tânăr.“ j 

Zicând astfel, scoica își desfăcu larg cele două 
capace şi pescarul intră înăuntru. 

Capacele se închiseră la loc si scoica se scu- 
fundă în mare. 

In întunerecul din lăuntrul ei pescarul nu mai 
auzi cântecul Sirenelor şi ca prin farmec spai- 
ma ce-l cuprinsese se irosi pe deantregul. Sim- 
tea cum se scufundă tot mai adânc în mare, 
însă faptul acesta nu-l îngrijea. 

După câtva timp, scoica se opri din mers și-și 
desfăcu din nou capacele. O lumină minunată 
învălui pe pescar. Acesta rămase uimit în fața 
privelistei ce se desfăşura înaintea lui. Se afla 
aevea pe fundul mării. 

Milioane de animale roiau în jurul său; scoici 
de diferite culori, purtând pe ele pietre strălu- 
citoare, alunecau uşoare pe lângă el; peşti, ai 
căror ochi luceau ca stelele cerului, înotau gra- 
tios; stele de mare, purtând la mijloc pietre ru- 
binii, stăteau presărate pe nisip ; păduri întinse 
de mărgean îşi legănau trunchiurile; stânci de 
corali, bureti, melci si sute si sute de alte ani- 


DIMINEAȚA COPIILOR w0000000000000000000000000000eooeoeootooeoeee PAG. 13 


male, purtând luminiţe de diferite culori, mişu- 
nau în tăcere de colo până colo, pierzându-se 


“prin desișul buruenelor de mare. 


„Aceasta este împărăia mea — zise scoica — 
dincolo de pădurile de ierburi şi mărgean se în- 
tinde împărăţia Sirenelor. Ele te vor căuta toată 
noaptea ca să te piardă, aci însă nu vor avea 
curajul să vie. Mâine în zori, te voi scoate la 
mal. Să tii minte însă că niciodată nu te voi mai 
putea scăpa de vraja lor. Sirenele es în fiecare 
seară la suprafaţă ; eu însă, numai la o sută de 
ani odată. Astăzi a fost ziua când se împlineau 
anii şi aceasta ţi-a fost norocul.“ 


sip, pe tovarășul lor întârziat, cu o seară înainte, 
în largul mării. Toţi crezuseră că sa înecat și 
acum chiuiau de bucurie regăsindu-l. Destep- 
tându-se la sgomotul lor, pescarul, povesti cele 
ce i se întâmplase. 

Nimeni nu vru să-l creadă. 

„Ai adormit, prietene, pe mal şi ai visat năs- 
bátiile astea. 

— Poate ai băut cam mult aseară şi vinul te-a 
făcut sá aiurezi.* 

Asa îl luau în râs tovarásii şi în cele din urmă 
începu si el să creadă că a fost vis ; dar, cău- 
tându-se în sân, dădu peste perla minunată. Aiu- 


A doua zi, dis de dimineaţă, scoica desteptá 


“pe pescar: 


„Să ne grábim — zise ea — nu mai sunt de- 
cât câteva ceasuri până să se împlinească tim- 
pul cât mai pot eşi deasupra. Tine această pre- 
tioasá perlă s'o ai amintire dela mine. Pur- 
tánd-o mereu la tine, te va scápa de vraja Si- 
renelor.* 

Pescarul, băgă în sân perla dăruită si intrând 
din nou în scoicá porni către mal... 


In zorii zilei, pescarii cari porneau dela țărm 
în larg, găsiră aproape de mal, dormind în ni- 


rit, rămase 'cu perla în mână, cu ochii pierduţi 
în zare si cu gândul dus departe, spre fundurile 
mării, unde n'o să mai poată ajunge niciodată 
si niciodată nu s'a dumirit dacă a trăit aevea a- 
cele clipe sau a fost numai un vis minunat. 

D. C. Mereanu 


PAG. 14 


DIMINEAȚA COPIILOR 


AGHIUȚĂ ŞI-A GĂSIT NASUL 


Poveste populară slovacă 


— mm 


de Marin Opreanu 


FA 
A 
Ai 
Ai 
72 
2 
A 
% 
z 
& 
ho 
s 
Z 
ES 


n ţăran dintrun sat din Oltenia, lucra 
într'o zi la câmp. Lucrase toată ziua 
până seara târziu. Il apucase chiar în- 
tunerecul nopţii, când se pregătea să se 
întoarcă acasă. 

Tocmai atunci vede însă că un foc arde în 
mijlocul țarinei sale. Țăranul priveşte si se mi- 
ră, neintelegánd de unde a izbucnit focul a- 
cesta. Era un foc asa ca de cărbuni aprinsi. cari 
răspândeau o strălucire foarte vie. 

Se apropie Románagul nostru de locul acela, 
când ce-i fu dat să vadă? 

Un drácusor mic, mititel, dar cu o coadă lun- 
gă de trei metri stătea în mijlocul focului rân- 
jind cu ochii ţintă la ţăran. 

Țăranul o cam băgă pe mânecă, îşi zise în 
gând „piei, satano” si începu să-şi facă semnul 
crucii. 

- Dar Aghiutá de colo: „Nu te speria, omule, 
că n'am venit cu vreun gând rău. Uite, sub fo- 
cul acesta este o comoară de aur. Ti-o dau tie, 
dar tu ce-mi dai în schimb? 

— Ce pot să-ţi dau eu, om 
îi răspunse Olteanul. 

— lată ce îţi cer, grăi din nou Impelițatul, 
Să impártim pe jumătate tot ce ai să scoţi din 
țarina ta doi ani dearândul. 

— Primesc bucuros, se grăbi Olteanul să-i în- 


sărac si nevoiaş? 


tărească vorba. Decât, spune-mi cum vrei să 
facem impárteala aceasta?” 

La întrebarea aceasta, Aghiutá stătu puţin pe 
gânduri. Insă, fiindcă în ziua aceea văzuse că 
țăranul punea în pământ sămânţa de grâu si 
inchipuindu-si că în pământ e rod şi partea 
cea bună, îi zise Olteanului: „Să fie al meu tot 
ce este în pământ, iar al tău tot ce va fi deasu- 
pra pământului. 

— Fie cum zici tu!” răspunse Olteanul rá- 
zând în sineşi de prostia lui Aghiuţă. 

Când grâul era copt, veni ţăranul cu lucrăto- 
rii săi, iar Aghiutá cu mai multi tovarăşi de o 
seamă cu dânsul. 

Potrivit învoelei făcute, ţăranul seceră şi 
strânse toate spicele până la pământ. Cât despre 
Talpa iadului, el şi cu ai lui săpară pământul 
si scoaseră toate rădăcinile. 

După câteva zile Olteanul, care 
grâul, se duse la târg să-l vândă, 

Porni si Aghiutá cu mai multi saci plini de 
rădăcini. 

Țăranul vându grâul pe un preţ bun. De A- 
shiutá însă, care vroia să vândă rădăcini, își 
râse toată lumea și, bine înţeles, nu cumpără 
nimeni. 

Văzu acum puţin deştepiul drăcuşor că fu- 
sese păcălit de Olteanul nostru. 


treierase 


DIMINEATA 


„Prietene, îi zise, văd că ţi-ai râs de mine, dar 
pentru anul viitor facem altfel: 
deasupra pământului, 
este în pământ. 

— Fie si asa!” îi răspunse ţăranul. 

In anul următor, țăranul, în loc de grâu, se- 
mănă cartofi în țarina sa. 

Cam prin luna lui Cuptor, când cartofii erau 
gata, Olieanul îi zise lui Aghiutá: „Strânge mai 
întâiu partea ta, tot ce este deasupra pămân- 
tului. După aceia, voi scoate si eu pentru mine 
tot ce găsesc în pământ”. 

Aghiutá îşi chemá pe tovarăşii săi şi începură 
cu toţii să taie de zor frunzele dela cartofi. 
După ce isprăviră, veni si țăranul cu lucrătorii 
săi, săpă pământul şi scoase grămezi mari si 
multe de cartofi. 

Peste câteva zile, iată că amândoi merg la 
târg: Țăranul ca să-şi vândă cartofii, iar Aghi- 
utá, frunzele de cartofi. 

Firește, cartofii au fost vânduți iute si foarte 


iar partea ta să fie ce 


eu iau ce este. 


COPII LO R rorrorrororororósorrrrórrsroreorsssssssss.e.s.s PAG. 15 


lesne, însă nimeni n'a dat o ceapă degerată pe 
frunzele aduse de Scaraoțchi. Ba chiar, lu- 
mea din târg râdea pe socoteala lui, spunând 
că până atunci nu se pomenise un drac aşa de 
prost si de nátáng. 

De geaba stătu Aghiutá cu frunzele sale până 
seara târziu, căci cine ar fi dat un ban pe frun- 
ze cari nu foloseau la nimic? lar când înţelese 
că si de rândul acesta fusese păcălit de Oltea- 
nul cel deștept, se făcu foc de mânie şi o rupse 
la fugă, ascunzându-se tocmai în fundul iadu- 
lui. 

Ce s'a făcut însă cu comoara din mijlocul ta- 
rinei? "Țăranul, văzându-se acum scăpat de U- 
cigă-l crucea, se duse să vadă ce-i cu comoara 
aceea. In loc de bani însă nu găsi decât o gră- 
madá de cenuse. Era o comoară mincinoasá. 
scornitá o clipá de diavol — departe de noi si 
de casele noastre, 


Marin Opreanu 


Pagina distractivă 


CONCURSUL LUNAR No. 27 


La aces! nou concurs oferim următoarele |. premii : 
PREMIUL |. — Rech zite şco'are în v loare de Lei 200. 
PREMIUL Il. — Un penar conţinând : toc, creioane diferite, penite 

gumă şi ascutitoare de creioane. 
PREMIUL Ill. -- Cárti alese din editura ,Adeverui“ în valoare 
de Lei 120. 
PREMIUL IV. — Un abonament gratuit pe timp de 6 luni la 
„Dimineaţa Copiilor“. 
PREMIUL V-X. Câte un volum ,Evreica“ povestiri de Andersen 
şi biblioteca Tineretul No. 1-8 incl. 


lată jocurile ce trebuesc deslegate: 
1) Joc muzical 
Compte c'aţi în două puncte câte o 
notă muzicală, în asa fel ca dela l- 


ll să vă dea o peninsulă din sud es- 


tul Americei de Nord. 


2) Carte de vizită magică 


CHICOS T. MĂRĂCINEANU 


Schimbându-se or'iinea literelor sá se alle luncţiunea per- 
sonagiului de mai sus şi localitatea unde o exer ită. 


—— — 


3) Şaradă 


Trimisá de Venera V. Tánásescu 


Un zeu e prima parte 
Si 'n lumea veche fu ; 
A doua-i slovă în carte, 
Ce-o ştim şi eu şi tu. 
A treia-i la neveste, 

La fete, croitori ; 
Intreg, lichid este, 
Vándut de negustori. 


4) Joc în romb 


1 
o Consoaná 
ooo _Báuturá 
D0200 Ridenie . 
0000000 Capitală in Europa 
000000000 Provincie veche în Franţa 
DO0D0OCOD Sustinátor 
00000 Nume de zeiţă 
000 Armá veche de răsboiu 
) Vocală 
2 Dela 1-2 un port însemnat în Indo-China 


Odată cu deslegările cititorii trebue să trimeată 
și cuponul de concurs No. 27 din pag. 16. 


DE VORBĂ CU CITITORII 


Cauza pentru care nu s'a răspuns la timp la unele 
scrisori şi întrebări ale cititorilor se datoreşte faptului 


că d. N. Batzaria, directorul revistei, a lipsit câteva săp- ` 


tămâni din Capitală. Acum, fiindcă s'a înapoiat, se va 
răspunde tuturor. 

‘O SCURTĂ LĂMURIRE. — Multi dintre cei cari ne-au 
trimis bucăţi pentru „Concursul literar“ ne cer ca, la 
caz de bucăţile lor nu sunt premiate, să le facem ob- 
serva'iile necesare la această rubrică. ; 

Răspundem că, dat fiind marele număr al citito- 
rilor noştri cari au luat parte la acest concurs, o ase- 
menea cerere nt e cu putință să fie îndeplinită. 

Vom publica bucățile premiate. Cât despre celelalte 
vom publica, aşa cum am făcut şi în dățile trecute, 
numele autorilor. d 

Suntem chiar ocupați cu cercetarea acestor bucăţi, 
aşa ca in n-rul viitor să putem anunţa prin revistă 
rezultatul. Mai mult decât atâta nu putem face. 

C. I. St.-Galati.— Nu era nevoe să ne întrebi, dacă ne 
poti face înt'ebări în chestiunile despre cai ne scrii. D-ta 
laci întrebările ce te interesează, iar noi vom răspunde, bine 
înțeles, dacă acele întrebări merită un răspuns si dacă sunt 
în adevăr folositoare pentru d-ta şi ceilalţi cititori ai revistei. 

St. Bac.-Braşov. — Cele două poveşti trimise de d-ta, 
nu sunt întregi, ci părți din poveşti, cari sunt mai lungi si 
mai fr..moase. D-ta esti în clasele primare. aşa că eşti incă 
prea mic, pentru ca să poţi scrie, aşa cum trebue, vovesti 
originale sau populare. Până ce cresti mai mare şi înveţi 
mai mută carte, ai face foarte bine să te multumesti cu ci- 
trea poveştilor si a celorlalie bucăţi din revistă. id aa 

Coc. Gar.-Bárlad.— „Rândunele“ povesteşte un fapt o- 
bişnuit, dar peniru ca să fie în acelaş timp interesant, tre- 
buia reilat în versuri mai puternice şi mai frumoase. D-ta, 
ca incepátoare şi elevă într'o clasă inferioară, nu cunoşti 
in á regulle poeziei. De aceea, în irteresul d-tale te stă- 
wm să continui a fi buna noastră ci'itoare. 

I. Ben.-Loco. — Din cele tiei poezii trimise de d-ta — 
„Soldatul“, „G'ivei“ şi „Mamei mele“—am fi publicat-o pe 
aceasta dn urmă. dacă n'aveai comparatia din versul al 
3-lea („lu mă priveai la tel ca pe-o oglindă“), care îi strică 
efectul. Privirea plină 1e dragoste părintească a unei mame 
nu poate fi comparată cu o simplă privire intro og indă. 
Dacă vrei. relă partea aceasta si trimite din nou poezia, 
Ceielalte două nu prea merg. . ` 

Mar. D. Răd. — Parodia poeziei „El Zorab“ vădeste o 
uşwință la versificare, dar în revista noastră nu putem pu- 
blica parodii ale frumoaselor noastre «reafiuni poetice. Te 
slătuim chiar să te laşi de asemenea îucercări, de pe urma 
căro'a nu poll avea un mare merit. In poezia „Prietenii 
mei“ vorbeşti cam mult de d-ta, spunánd că te plictiseşii, 
ceeace nu e permis la vârsta tânără a d-tale. „Pıimăvara“ 
e mai reuşită, dar credem că până la primăvara viitoare, 
‘âna le vine rândul poeziilor cu astfel de sumecte, d-ta ne 
vei tiimete lucrări şi mai bune. In tot cazul talentui nu-ţi 
lipseşte. > i i 

Ar. Mac.„Loco.—Ne scrii să-ţi înapoiem versurile ce ai 
trimis, la caz de nu se publică. Nu, aşa ceva nu se obş- 
nueşie. Manuscr sele cari nu sunt găsite bune de publi. at, 
se distrug, bine în eles, după ce sunt. cercetate: Rezultatul 
cercetărilor îl arătăm la 1ubiica de faţă. De altfel, la pagina 
a teja a hecărui număr din revistă stă tipărit: că „Manu- 
scrisele nepublicate nu se înapoiază“. Aşa tiind, trimiţătorii 
lor n'au decât să-şi păstreze o copie. 

Ros. Luc.-Loco.—Ne pare foarte rău, dar nu putem pu- 


blica giumele trimise de d-ta, de oarece nu neai spus, aşa j 


ula, de unde Je al luat. 


cum er cb A 
cC.-Loco.— „Colonelul şi cozonacul“ nu este o 


Mai. 


poezie reuşită. De aceea, nu o putem pubiica. Dacă era 


Y 


PAG. 16 1eeeee0000+000000000000000000000000000000000 DIMINEATA COPIILOR 


bună, O publicam bucuros, fără să fi fost nevoe de a ne ruga. 
Nol. Mar.-Loco.—N'ai nimeiit-o cu bucata „Un vis ciu- 
dat“, despre care mai spui că ar îi o „poveste italiană. E 


prea descusutá ca subiect şi nici nu este bine scrisă. Aşa 


“fiind, navem ce corecta. š 

V. V. las. las.-Bálti. — Credem că sunt „compuse“ de 
d-ta cele două poezii ce re-ai trimis, numai că, de! nu 
sunt bine compuse. Ve pildă, în poezia „Noapte de vară“, 
taci sá rimeze în strofa întâia „linişte“ cu „creşte“, ceeace 
nu merge, precum, de asemenea, nu poate rima „seceră“ 
cu „secară“ din poezia „Spre seară“. Am mai observat — 
ceeace este mai important — că d-ta nu cunoşti în deajuns 

“limba română. Te státuim, aşa. dar, să-ți dai mai întâi si- 
linfa să înveţi bine româneşte şi după aceea să te gândeşti 
să faci versuri. ] 

`T. Tut.-Conslanta.—Iti publicăm poezia „Pe lună“. Cea- 
laltá, „Floarea“, lasă de dorit. f 

Nat N. Nic.-Loco — Povestea „Apa fericirei“ se pu- 
blicá, In ce pıiveşte „Cele două păpuşi“, nam mai past'at 
manuscrisul. f 

G. Pr -Urlueni. — Iți publicăm poezia „Rugăciune de 
seară“, însă a trebuit să tăiem strofa de la urmă, căci nu 
se zice „Pe acei ce mă'norijeşte“, ci „Pe acei ce má'ngri- 
jesc“. Cât despre poezia „Pace“, ea este prea grea pentru 
revista noastră, nefiind în genul poeziilor ponire ehph. 

: An C. Al.-Teleorman. — Ifi publicăm snoava „Tiganul 
a birt“. . ri pe at! ¿y e y 

= Jun. Fr.-Bacáu.—Povestea ,Nesocotinfa unui rege“, tri- 
misá de d-ta, nu este decát un rezumat al frumoasei si cu- 
noscutei povestiri „Genoveva de Brabant“. De aceea ne 
pare răv, dar nu O putem publica De altfel, te sfatuim sá 
nu încerci de pe acum a scrie poveşti aşa de lungi, căci 
se reuşesc cu greu. : 

Pet. Ţ.-Strehaia.—,„Ciobănaşul“. Expresiuni ca „eu spun 
sincer“ sau „cum poţi să rezisti“, nu sunt de loc poetice. 
Sunt insă si mai puţin la locul lor, atunci când stai de vuiba 
cu un păstoraş cu care trebue să întrebuinţezi o limbă nea- 
ose românească, deci ferită de neoogisme. 

Ar. E. Mac.-Loco.— Dangát de clopot*. Te stătuim sá 
nu te laşi influenţat de versuri şi cuvinte răsunătoare, dar 


cari nu spun nimic sau aproape nimic. ,Vasiui imens at- 


mosteric“ sau: „Tronul eternelor visuri“ sunt ingramădiri de 
cuvinte cam goale de interes. In afară de aceasta nici su- 


biectul poeziei d-tale nu se potriveşte cu programul revis- 


tei noastre. 
ANN E, PE 

N'am parale, — mam nimica 

Am o singură plăcere 

Când mănânc puţin ,SUCHARD” 

Mi-se pare Cam avere.. 
TS 

SCOLARI, ; 

Dacă voiti să aveti ceasornice de precizie şi durabile, 
viori sau alte instrumente muzicale, spuneţi părinților voştri 
să vi le cumpere numai dela magazinul „„PAX** din 
Calea Griviței 107 — cel mai eftin magazin din 
Capitală, a Apa Patas : 

IIA AAA AA NAAA AAA 


Cereti pretutindeni . A 
„PLICI SI PLUM“ 
PRETUL 20 LEI 


ATELIERELE „ADEVERUL“ $. A. 
| CUPON PENTRU CONGURS 2 


— 


i E, 
ho: | | 4 


-08)-—680-—080-—809--€72--—800--080-420-—680- 089 -—008--920- 009-069 123-108 —00P-—AMV— LES 


-660--509-—280--480-41)—089—039 30% 659 -986--280-—03D- -0000-—009- 


g 


a, putem dormi foarte 


p3 
t 


ca aces 


incios 


ed 


ic 


ic $ 


voinic 


nic 


Y 
= 


Cu un pa 


i5 


, Le 


Preţul 


PAG. 2 


DIMINEATA COPIILOR 


y 


+ 
„Că ne a făcut să râdem 


Un cititor al nostru dela Tárgu-Ocna — nu-i 
dăm numele, pentrucá voim să-l lámurim, iar nu 
să-l supărăm — ne scrie următoarele : 

„De oarece povestea Cerșetoarea din n-rul 
235 al revistei d-voastre este o poveste, pe care 
o cunosc din altă revistă, fiind făcută chiar de 
mine, vă rog a face observaţiile cuvenite d-lui 
Schmid, pentru ca pe viitor să nu mai copieze 
ceiace alții au reuşit să facă înaintea dumnealui, 
căci astfel nu va deveni un autor celebru”. 

Rândurile ce am reprodus aci ne au făcut să 
râdem cu poftă. Să facem observaţie 'Domnu- 
lui (2!) Schmid să nu mai copieze ceeace ar fi 
făcut înaintea lui tânărul nostru cititor dela 
Tárgu-Ocna !! Si să-i spunem că nu va deveni 
celebru, dacă va continua să copieze bucăţile 
altora |! 

Am râs, gândindu-ne la ceeace ne cere tână- 
rul cititor dela Tg.-Ocna si la ceeace crede el 
despre Schmid, pe care îl şi domnește. 

Isi închipue că Schmid acesta ar fi un înce- 
pător, un elev din vreo clasă inferioară de liceu, 


un copil care semnează bucăţi făcute de alţii si 


ni le trimite ca făcute de dânsul. 
Tinere dela Tg.-Ocna, te ai înșelat. 


Cine a fost Schmid ? 


Vezi, tinere, că scriem „a fost”, de oarece 
Schmid pe care te ai supărat din senin nu mai 
tráeste. A murit chiar cu mult mai înainte de a 
te fi născut d-ta, asa că, chiar de am vrea să-i 
facem observaţiile ce ne ceri, nu mai avem pu- 
tinta. 

Pentru acelaș motiv, nu-l putem ameninţa că 
nu va deveni celebru, mai ales că a si devenit. 
Află, fără să te superi, că Schmid este celebru, 
fiind unul din cei mai mari scritori pentru ti- 
neret si ale cărui scrieri se găsesc traduse în 
toate limbile culte. 

Bine înţeles, și în limba română. 

Aşa, cu mult înaintea nasterei d-tale ráposa- 
tul şi harnicul Râureanu a tradus sau prelucrat 
după Schmid mai multe povestiri, cum sunt: 
Emigrantii la Brazilia, Ouăle de Paști, Roza de 
Tanenburg, Cei doi fraţi, Cele două surori, etc. 
„ete, 

Tot după Schmid, directorul revistei noastre 


TOATE A AMESTEC 


-~ - 


| «$ 
a prelucrat Copilul crescut în peșteră si Inelul 


pierdut. De asemenea, multe din scurtele poveşti 
morale, printre cari si Cersetoarea. 


Mai află că Schimid acesta — numele său în- 
treg este Christophe von Schmid —.a fost un 


preot german. 
Asa fiind, dacă e vorba de copiat, cine a co- 
piat : Schmid dela d-ta sau d-ta dela Schmid ? 


Alte deosebiri. 


O altă deosebire a limbei române de cele- 
lalte limbi neolatine 'o formează şi anumite su- 
nete. Fiecare din limbile neolatine are câte u- 
nul sau două sunete, cari nu există în celelalte 
limbi surori. 

Așa, de „pildă, felul cum Francezii pronunţă 
pe n din nas sau litera r este propriu numai 
limbei franceze. 

Italienii au, la rândul lor, sunetul gli (un l 
înmuiat), pentru care n'avem în limba romănă 
o literă sau un semn, ca să-l putem reproduce 
întocmai cum se pronunţă. 

Despre acest sunet pomenim numai că el e- 
xistă și chiar e des întrebuințat în dialectul ma- 
cedonean. 

De asemenea, Spaniolii au pe h pronunţat! 
din gât si alte sunete particulare numai lim- 
bei lor. 

In limba română avem în special sunetul d, 
care nu se găsește în celelalte limbi neolatine. 
Nouă, cari suntem obişnuiţi cu el, sunetul ace- 
sta ni se pare simplu. Sunt însă străini, cari nu 
pot să-l pronunţe de loc, alţii îl pronunţă fourte 
greu, pe când alţi străini nu pot face în dea- 
juns deosebirea între sunetul d și sunetul a. Nu 
pot, de exemplu, să pronunţe exact şi corect 
cuvântul mână. 

Un alt adevăr e că limba română, cu toate 
cuvintele străine ce cuprinde întrinsa, este o 
limbă cât se poate de dulce şi de frumoasă. De 
aceea, să o iubim și să o învăţăm cât mai bine. 

— DOC k 

Din orice lemn nu se face bucium. 


LA 
Bucurie înşelătoare, ca roua de trecătoare. 
ete ; 
Unde omul bun a pus mâna, a pus Dumnezeu, 
mila, ES 


OIR 


A 


BUCUREŞTI — Str. SARINDAR 7, 


ooo 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 


parter. — TELEFON 6/67 


ABONAMENTE : 1 AN 200 LEI | UN NUMĂR 5 LEI 
6 LUNI 10 „ IN STRĂINĂTATE DUBLU 
30 SEPTEMBRIE 1928. — No. 242 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se Inapolazá 


REPRODUCEREA BUCATILOR ESTE STRICT INTERZISA 


LAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAARAAAA 4 A 


MĂGARUL ŞI 


„Cucule, grăi măgarul, 
Imi cunoşti tu bine darul, 
Darul mare ce-mi fu dat 
Ca să am eu la cântat? 
Orice pasăre, vecine, 

E un fleac pe lângă mine. 
Mierle şi privighetori 

Le întrec de zece ori“. 
Cucul vorba-i întorcea 

Si râzând aşa-i zicea : 
„Tacă-ți gura, Urechila, 
Să te aud, zău, mi-e silă. 


Nu mă laud, dar se şt 
Cum en glasul meu 


Eu întrec şi pe canar, 


Intre dânşii s'a stârni 


Darul care ţi-a fost dat, 
Este groaznicul sbieralt. 
Ştii să sbieri şi alt nimic, 
Cât de mine, ce să zic, 
Că mai dulce armonie, 
Pân'acum nu sa văzul. 


Tu rămâi doar un măgar“. 


CUCUL 


Ceartă mare — în sfârşit 
Zise cucul: „Ce să stăm, 
Amândoi hai să cântăm l“ 
Cucu! cucul tot fipa, 
Urechilá hiha-ha ! 
Se cázneste fiecare, 
Ca sá cánte cát mai tare. 
Ce mai cântec, Doamne sfinte | 
Că de când se fine minte, 
Cântec, zbieret mai pocit, 
Zău că nu s'a pomenit. 

Mosulet 


ie 


plăcut, 


t 


—— ocko 


ADORMI, PĂPUŞĂ... 


Adormi, păpuşă mică, cu ochii dulci, 
+ C'a coborit un înger lângă tine, 

Si ti-adus pe-aripele lui fine 

Un vis ca să te-alinte, să te culci. 


Adormi, căci somnul vine 'ncetișor 
Pe braţe să te ia ca să te poarte 
Pe undeva, în paradis, departe 
Adormi, păpușă mică : „somn ușor”. 


Theodor Sováialá-Fálciu 
——— NE O — —— 


DISTRAT 


Tatăl îşi citea ziarul... 
Ticu mult se plictiseşte ; 
Dar deodată — pe tavan — 

O albină el zăreşte... 


— „Tată, o albină pe tavan!” 
Ticu — a zis—neavánd ce face. 
Tatăl, a răspuns, distrat : 
— ,Calc-o şi mă lasă 'n pace !” 
Z. GEORGE BURUIANA 
—— — DOC O — ——— 


PE LUNĂ... 


Sub luciul lunei pline 
Zboară mii — albine, 
Prin flori... 
Transformá nectarul 'n miere 
Și vraja lor nu piere, 
In zori... 


Florile par lumânări 
Perzându-se în zări... 
De vară... 
In liniștea cerului adânc 
S'aude murmurul din stâncă, 
lara... 
Tudor Tutunaru-Constanja 


PAG. 4 


DIMINEATA COPIILOR 


MARIOARA LA ŞCOALĂ 


stăzi e Luni dimineaţa. Ma- 
rioara, fetița cea sglobie cu o- 
chii mari şi vioi, cu părul ne- 
gru şi atât de frumos, sa scu- 
lat mai de vreme ce de obi- 
ceiu. S'a sculat mai de vreme, 
; pentrucă astăzi e pentru dânsa 
ziua cea mare si mult așteptată. 

Astăzi e ziua în care Marioara va merge la 
şcoală. E prima zi de şcoală a Marioarei. 

De aceea, Marioara nu mai poate dormi şi 
nu-şi găseşte astâmpăr. 

Merge î în al șaptelea an al vârstei, iar maică-sa 
i-a spus că în Septembrie va fi dată la şcoală. 

l-a spus de vreo două luni de zile şi în toată 
vremea Marioara s'a gândit la ziua când se va 
duce si ea la şcoală, aşa cum vedea că se duc 
mai multe fete ceva mai răsărite decât dânsa. 


„La scoală vei învăţa lucruri folositoare şi îți 


vei face multe prietene”. Asa îi mai- 
că-sa. 
Marioara se gândea cu bucurie la ziua aceea 


şi o aştepta cu nerăbdare. 


spusese 


4 de N. Macedoneanul 

Nu-i vorbă, că si până atunci Marioara în- 
vățase acasă destule lucruri. 

Ştia, bunioară, să dea mamei sale ajutor la 
gospodărie, se pricepea să facă si ea bună rân- 
duială, cu toate că de felul ei e cam sburdalnică 
şi z ăpăiată. Ba maică-sa o mai învățase şi să 
citească. De sigur, nu aşa ca una care umbla de 
un an sau doi ani la şcoală, ci putea să deosi- 
bească una de alta literile și să silabisească cu- 
vintele, ținând . degetul pe rândurile dintr'o 
carte cu chipuri. 

Si mai învățase ceva de acasă mica si dráguta 
Marioara. Invăţase să fie bună la suflet,-milo- 
stivă cu cei săraci și nevoiaşi şi să nu facă ni- 
mănui rău. Sunt multi copii, cari umblă la scoa- 


lă de ani de zile şi nau aceste daruri cari pre- 


tuesc mai mult decât orice învăţătură. 

Cu toate acestea, Marioara, care este de o 
desteptáciune ce promite mult bine pentru vii- 
tor, nu poate sá rămână numai cu învăţătura 
primită de acasă. Maică-sa nu poate să ţină loc 
de învăţătoare, mai cu seamă că nici nare timp 
pentru agi ceva. | 

De ace dráguta noastrá Marioara 
sá meargá Ta şcoală. 

Şi tot de aceea ea sa sculat astăzi Luni mai 
de vreme ca de obiceiu. 

Insă, nu ştiu cum se face, că nu mai e aşa de 
veselă ca până în ajun. 

Chiar aseară, mai înainte de a se culca, pu- 
sese în ghiozdănaşul ce-i cumpărase maică-sa, 
táblita, abecedarul, ba mai bágase în el câteva 
cărți ce nu erau pentru dânsa, şi-l trecuse la 
subsiori, îşi pusese şi sortisorul cu care urma să 
meargă la şcoală, si ieşind din odaie, îi strigase 
mamei sale : „Mamo, la revedere, eu plec la 
şcoală” 

Acum, însă, când sa apropiat ora de mers în 
adevăr la şcoală, Marioara nu mai e aşa de ve- 
selă. Este cuprinsă de un fel de teamă. 

Mai întâiu se gândeşte că va trebui să stea mai 
multe ceasuri departe de maică-sa. Apoi se gân- 
deste cu oarecare teamă la doamna învăţătoare, 
cu toate că ştie că doamna învăţătoare e foarte 
bună cu copiii cuminţi si silitori la învățătură. 

După aceea, îşi zice singură: „La şcoală sunt 
atâtea fete mai mari si mai învățate. Au să-şi 

râdă de mine, care nu ştiu aproape nimic si 
nau să primească sá le fiu prietenă” 

lată cam la ce lucruri se gândeşte Marioar: 
De aceea, i-a pierit veselia din ajun. Dacă nu 
i-ar fi ruşine, ar zice: „Mămițico, să nu mă duci 


trebue 


DIMINEAȚA COPIILOR 


azi la şcoală si să mă laşi să mai stau o sáp- 
tămână acasă“. 
Dar, nu, nu va spune asa ceva. 


Maicá-sa o spălă, îi pieptáná păru-i negru si 
atáta de bogat si de frumos, o imbracá mai cu- 
rat si îngrijit, îi trece pe deasupra sortisorul de 
şcoală si apoi îi zice: ,Marioaro, hai să-ţi iai 
gustarea, că e vremea, să plecăm la şcoală”. 

Insă, în ziua aceea Marioara are parcă un 
nod în gât. Nu poate înghiţi și, de altfel, nici nu 
i-e foame. Maică-sa o îmbie mereu să mănânce 
cât mai bine, fiindcă sunt atâtea ore până ce se 
va înapoia dela şcoală. 

In sfârşit, când, de bine, de rău, a terminat cu 
gustarea, mama ei o sărută pe frunte, îi mai 
drege părul şi îmbrăcămintea si îi vorbeşte apoi 
în felul următor: ,,Odorul meu, astăzi începe 
pentru tine o nouă viață, începe adevărata via- 
tá: Acum esti prea mică, pentru. ca să-ţi poţi da 
seama de pasul pe care îl faci astăzi, când 
mergi pentru întâia oară la școală. 

„Mai târziu, însă, când vei creşte mai mare, 
vei înţelege ce lucru preţios este învățătura si 
le vei plânge de milă acelora, cari au rămas 
fără ştiinţă de carte. Sileste-te, asa dar, sá în- 
veţi câi mai bine. 

„Dar învăţătura singură nu-i de ajuns. Ea nu 
are preţ, decât dacă e însoţită de purtări bune 
si de un caracter bun. 

„La şcoală, de pildă, vei vedea colege cari 
sunt, poate, mai inteligente decât tine, cari în- 
vatá mai repede şi înţeleg mai lesne ce le spune 
doamna învăţătoare. Tu să nu le invidiezi şi să 
nu te uiţi la dánsele cu răutate, ci să muncesti 
si sá te silesti să le ajungi. 

„De asemenea, vei întâlni colege mai puţin 
pricepute si mai puţin isteţe la minte de cum 
esti tu. Pe acestea sá nu le dispretuesti şi să 
nu-ți râzi de ele, ci să cauţi sá le dai o mână de 
ajutor, încurajându-le „și -arătându-le ceeace nu 
stiu ele. 

„Şi să cauţi, odorul meu, să fii bună cu toată 
lumea. Să nu faci nici odată vreun rău, spu- 
nándu-ti că ai văzut că si alţii şi altele fac lx 
fel. Exemple nu se iau decât dela cei buni, iar 
pe cei răi trebue să-i compátimim si să ne fe- 
rim de a ne purta ca dânşii”. 

Aşa îi vorbi Marioarei maică-sa. Apoi săru- 
tând-o încă odată pe frunte, o luă de mână și 
o duse la şcoală. 

Aci fură întâmpinate de doamna învăţătoare. 
Aceasta, observând că Marioara nu se simte 
locmai în largul său si este foarte sfioasá, o 
mângâie pe păr şi pe obrăjori, îi vorbi cu blân- 
dete şi-i zise: „Fii fără teamă! Dela şcoală poţi 


PAG. 5 


avea numai bine și nici un rău. De azi încolo, 
să ştii că pe lângă mámitica dumitale, mă vei 
avea şi pe mine ca o a doua mamă. Numai că eu 
tin la copiii cari sunt ascultători, cuminţi, buni 
si îşi dau silinta la învățătură. Cred că si tu vei 
fi un astfel de copil, aşa că te voi iubi si îţi voi 
purta de grije. Si acum, vino cu mine să intrăm 
în clasă”. 


“Marioara a intrat în clasă, ținută de o mână 
de doamna învăţătoare si de mâna cealaltă de 
mamă-sa, de care încă n'avea curajul să se des- 
partă. 

Altădată, ne va povesti ea însăşi ce a văzut în 
clasă si cum i sa părut această primă zi de 
şcoală. | 

N. Macedoneanul 
— — O NO — —— 

„Bună ziua. 

— Bună ziua. 

— Imi daţi voe să vă întreb unde locueste un 
domn Vasile Ionescu ? 

— Dece nu, cu plăcere. 

— Unde locueste ? 

— Nu ştiu !?” 

Tirimise de Savu Gh. Avramescu-Urlatí 


PAG. 6. 


DIMINEATA COPIILOR 


NICUSOR PEDEPSIT 


zi de Mai... In curte sunt multe trebi... 

= Şi la bucătărie e activitate mare. 
s A Straturi de flori s'au făcut în faţa cur- 
tilor bátránesti, strájuite de meri în 


floare... 

...Ba chiar şi cazanul de rufe e pus afară, căci 
abia s'au spălat rufele albe și fine. 

A rămas numai cenuşa în el, după focul cel 
strasnic. Cazanul e uşor, căci n'are nici un pic 
de apă. Nicuşor se apropie cu șiretenie. — Il 
împinge voiniceşte cu amândouă mánutele. 

Cum picioarele de fier ale cazanului nu se 
tin prea tare, el se clatină gi cade jos... Se ri- 
dică un nor de cenușă şi-l acopere pe Nicuşor. 

„Ma vărsat cazanu Nicutelu !” Si Nicuşor fu- 
ge si se scuturá de cenușe de la cápsor până la 


picioruge. — E înspăimântat micuțul Nicușor, 
frecându-se la ochisori! — Acum face el cu- 
nostinte cu toate... 

Nu s'a lovit de loc. — Bunicuta sa îl vede si 


se apropie repede. 
„Hoţomanule, dacă era apa clocotită, te scu- 
turai tu şi de viaţă, nu de cenuşă !” 


Destul de supărată, îl prinde de mânuţă. „Am 
să te leg cu lanţul cátelului de gardul curții, ca 
să te mai astâmpăr !” 

Nicusor nu fuge si nu plánge, chiar nici cánd 
bunicuta ia lanţul și-i pregătește pedeapsa pen- 
tru nebuniile lui... Lanţul are unele verige des- 
făcute... 

Bunicuta, mult mai potolită, se apropie cu 
Nicușor de portita gardului, ce dă în curtea ve- 
cină, care e tot proprietatea bunicufei. — Acolo, 
leagă pe Nicușor cu lanţul... 

Nicușor se vede legat de mijlocul lui voinic, 
pe care mai rămăsese pulbere de cenuse. 

Nu încercă să facă vreo mișcare... Lanţul îl 
împrejoară de jurimprejur... „Aşa, Nicuşor e 
pedepsit”, zice bunicuta cu supărare  prefă- 
cută... 

Nicuşor însă nu e atent, căci ochișorii îi sunt 
aplecati pe picătura de sânge ce alunecă pe 
degetul bunicufei, ca o boabá de márgáritar 
roșu. Bunicuta, în necazul si gluma ei nu ob- 
servase. Una din verigele desfăcute ale lan- 
fului o sángerase, când se încerca să-l lege... 


DIMINEAȚA COPIILO ReeeerooCre0o00000000000000..ooooooooovoooooo PAG. 7 


„Bunicuţo, nu te doale ! curge sânge la de- 
get... Pune iod, bunicuţă... 
vocea lui blândă... 

Nici o ciudă contra bunicutei, nici un gând 
rău, nici un plâns, că-l pedepsise ca pe un că- 
telus neastâmpărat.. 

Deodată se smuci din lanţ, ca să aducă iod, 
să pună bunicuta la bubá, cum pune si el, cánd 
se lovește, ca să treacă... Lanţul căzu și el în- 
cepu să fugă spre casă, repet tând dulce, dure- 
rea bunicuţei. — Bunicuta n'a știut atunci ce 
să facă, s'a reţinut să nu-l sărute de mii de ori, 
cu drag mare, cum ar fi vrut. 

Il urmări numai cu lacrimi de duiosie în o- 
chii visători... 


A trecut !” se auzi 


Ea pátrundea în bunătatea sufletului micului 
Nicuşor. 

— Pedepsit şi aşa de bun !... 

Nu ştiu dacă pedeapsa o înţelese el, dar își 
explică foarte bine că el o iubeşte si are milă 
de picătura de márgáritar de la degetul buni- 
cutei. — E bun cu adevărat. 

„O mángáere îi umplu sufletul că nepotelul 
ei cel bun va birui în viaţă prin bunătatea sa. 

— Sá nádájduim hi 

Şi să nu-ți pară rău, bunicuto, cá ai vrut sá 
pedepsesti pe Nicuşor, pentru nebuniile lui, 
spre binele si fericirea lui... 


El ţi-a răsplătit cu bunătate şi te va mai răs- 


plăti... Mia Dan 


IMAN IA IDA Peas oana ALBAIDA ADA AICA AAA DUBAI UCA PARE DIA RADICA 


PENTRU PISOIUL LUI MOS NAE 


In săptămânile din urmă sau mai primit de 
la drágutii cititori următoarele nume. pentru 
pisoiul lui Moş Nae: 

Radu Moise dela Piatra-Neamţ, “promițând că 
de botez îi va da crenvisi şi o minge, propune 
două nume: Motincu si Pusichet. 

D-ra Frida Han dela Galaţi, promițând de a- 
semenea un cadou, dacă va esi la sorţi unul din 
numele alese de dânsa, propune două nume: 
Grizeta si Biju. 

Marcus Henny din Capitală si pe care îl asi- 
gurám că pisoiul este vesel şi foarte sănătos, 
propune numele de Mitu Mitisor în amintirea 
pisoiului care s'a pierdut. 

Aral M. dela Sfântu-Gheorghe propune nu 
mai puţin de şapte nume: Sibil, Icar, Sani: Mi- 
suri, Minodor, Metis şi Zorel. 

D-ra Valentina V. Crasnovet propune numele 
de Bonbonica; Radu Goldenberg din Capitală 
propune două nume: Graţiela şi Grizela; D-ra 
Ortansa Banciu din Capitală, numele de Pufi- 
sor; d-ra Margot Eschenazi din Capitală, nume- 
le de Hantz şi Patache ; D-ra Mimy Păunescu din 
Capitală, numele de Miţi-Puff/y; Stelian lones- 
cu dela Ploesti propune numele englezesc de 
Liser; Aron Moses dela Lespezi propune, făcând 
şi o poezioară, numele de Roton; D-ra Alexan- 
drina Butoescu dela R.-Sărat propune numele 
de Vamisam, Topi şi Gina, iar frăţiorul ei lonel 
Butoescu, numele de Cora, Norta şi Crissy; Io- 
nel E. Beles dela Arad propune numele de Su- 
cica, Pussy, Gri-gri şi Cadet; Al. Rottman din 
Capitală propune, trimițând pentru aceasta si 
versuri, numele de Mity; D-ra Ana Plontsch din 
Capitală, numele de Tiptu, Tigru şi Spiriduş; 


DAS de 


Nicu Hristea dela Iaşi si căruia îi dorim mult 
noroc si sănătate, fiindcă a intrat acum în cla- 
sa l-a primară, propune numele de Nea Dumi- 
tru. lar d-ra Coralia Versescu din Capitală ne 
trimite următoarele versuri, adresate lui Mos 
Nae: 


Viu si eu o cititoare, 

A revistei dumitale, 

Si citind cu luare aminte 

De pisoiul cel cuminte, 

Cărui ceasul i-a sunat 

Ca să fie botezat, 

Mă socot și mă gândesc, 

Cam ce nume să-i găsesc. 

Intro seară cum stăteam 

Si la asta mă gândeam, 

Mi-a venit ca nechemat, 

Numele cel mult cătat... 

Dar te rog de dragul lui, 

Tu la alții să nu-l spui. ; 

Moș Năică, drept să-ți spun 

„Fofonica” eu propun. 

Coralia Versescu-Bucuresti 

———— oc po ———— 

Inaintea unei case, o fetiță roagă pe un tre- 
cător să-i deschidă ușa. Acesta, după ce i-a îm- 
plinit dorinţa, întreabă: 

„Dar. dece nu ţi-ai putut-o deschide singură, 
mititico? 

— Pentrucă era proaspăt vopsită, domnule”, 
răspunse fetiţa. 

Trimisă de Margareta Levy-Loco 


— — oc O — — -— 


DIMINEATA COPIILOR 


PAG. $ 


z 2x i 
iS : 


LIA 
| pl E) A | 


"SE A | 
car io 
Intr'o zi se duse Haplea Dar în casă când să intre, — Am venit, îi spune Haplea, 
Imbrăcat și dichisit Servitorul îl oprește Ca să-l văd pe domn notar, 
La notar ce-atunci venise, Și vorbind semet, întreabă : Să-i urez noroc si bine 
Să-i ureze „bun sosit”. Domnul oare ce doreşte? Să ciocnim și un pahar. 


— Nu-i-acasă, haide. pleacă! Foc și pară-i bietul Haplea, Trec așa puține zile, 
Domn” notar e ocupat, Insă ce putea să facă ? Când nolarul sa gândit 
Cu-alde Haplea ca de tine, N'are 'ncotro, ci-i nevoe, Pe fruntași să-i viziteze, 


N'are vreme el de stat”. Ca să 'nghită si să tacă. Să le spue „bun găsit”. 


DIMINEATA COPIILOR 


„im să 'ncep întâi cu Haplea, `La Prostilă, la Tănase, Socotind așa notarul, 
Căci precum e cunoscut, Rând pe rând îi cercetez, Imbrácat in „ciarleston”, 
E fruntas intre fruntasii Să-i cunosc, să-i fac prieteni Cu o floare prinsă în haină, 
Si e cel mai priceput. Si cu ei să mă distrez”. Cu mănuși şi cu baston 
a 
Intr'o zi de sărbătoare, „Bucuros de oaspeţi, Haplea”? „Nu-i acasă astăzi Haplea, 
Drept la Haplea o pornit, Mai în glumă îl întreabă. Adineauri a plecat, 
S'ajungánd la poarta casei, «Din lăuntru Haplea-i strigă : Căci un om, cum este dânsul, 
Frumușel a ciocánit. - „Duste şi să-ți vezi de treabă! Toată ziua-i ocupat”. 
i 

g 

Li 

4 

i 

E 

É 

i 
Furios, grăi notarul : — Să mă ierti, îi zice Haplea, Când slugoiul tău îmi spuse, A 
„Cum spui, Hapleo, că nu ești?-- Dar obraznic esti mata, „Nu-i acasă domn” notar”, 
Ce mojic si ce obraznic ! Ba esti rău crescut din fire, L-am crezut, iar tu pe mine 


Când tu însuți îmi vorbeşti ? Când nu crezi în vorba mea. Nu mă crezi, stai ca un par”. 


PAG. 10 


FRÁTIOR ŞI 


(Urmare) .5 


OTHILIE WILDERMUTH 


In timpul acesta domnisoara Paulina a scos 
din tasca de drum tort de portocale si alte pră- 
jituri, pe cari le-a dat copiilor. Micul lonel căs- 
că nişte ochi, când văzu atâtea bunătăţi ! El şi 
cu Hlenuta luară foarte -sfioşi şi stângaci, pe 
când mica Fani băga cu pumnul cápsunele în 
gură, căci nu mâncase niciodată căpşuni atât 
de proaspete, aromate şi multe, pentrucă trăia 
cu tatăl la oraș şi acum pentru prima oară ve- 
nea la sat. Tatăl o privi cu plăcere şi-i spuse 
ceva încet domnisoarei Paulina, guvernanta, 
care dădu din cap râzând. 

Prânzul s'a terminat. Toţi merserá pe jos, 
după trăsură, care deși era goală, se clátina în 
toate părţile în drăcuelile vizitiului. 

Domnul vorbea în acest timp cu copiii. „Aşa, 
va murit mámica ?” zise el cu milă „tot astfel 
a murit si mămica lui Fani”. 

„Dar, llenuţa a mea, mă îngrijeşte bine” zi- 
se ca un bătrân Ionel; domnul surâse si bătu 
pe Ilenuța pe umeri. „Aşa, aşa, așa e frumos, 
să ai grijă mereu de el, micuto” zise el bine- 
voitor. 

Drumul acum e bun si vizitiul strigă „Dom- 
niile Voastre se pot urca”. Ionel şi llenuta se 
urcará si ei, ceeace nu plăcea de loc vizitiului, 
care dispretuia asa copii, dintr'un sat, care are 
drumuri asa de rele. 

Ionel se uita în jur cu niște ochi strálucitori 
de fericire si privia apoi iar pe furis la Ilenuţa 
lui, ca să se cunoască, dacă e adevărat că se 
află intro trăsură adevărată si cu cai vii; Ile- 
nuta nici nu indráznea sá stea cum se cade pe 
pernele de mătase roșie din cupeu. 

„Ce vrei să te faci, flăcăule?” zise domnul că- 
tre Jonel. 

„Arhitect” zise Ionel foarte hotărit. 

„Da, da, Wai gust prost” zise surâzând dom- 
nul ; „dar bagă de seamă de învaţă să citești si 
să scrii bine”. 

— „lenuţa mă învaţă toate astea”, îl asigură 
serios báetasul, care desigur, credea că pe lu- 
mea asta, nu e nimeni mai deşteaptă decât Ile- 
nuța lui. 

„Frumos din partea Ilenuţei”, zise domnul si 
privi cu drag la fată, care se înroşise ca para 
focului. 

Si iată-i ajunşi în sat si Jlenuta arătă vizi- 
tiului drumul spre castel. In timpul acesta 
domnisoara Paulina tot scotocea prin geanta 
de călători și-i arătă ceva pe furiș domnului 


90000000000 DIMINEATA COPIILOR 


SURIOARĂ 


in româneşte de Prof. V: Tempeanu 


e 


care dete din cap si atunci ea puse ceva in má- 
na lui Fani. ; 

„Ţine, Hlenuto, tine Ionel, o amintire de la 
Fani” zise ea şi-i dădu Henutei o cutie roşie fru- 
moasă, îmbrăcată pe dinăuntru cu mătase al- 
bastrá ca cerul, cu un foarfece de argint, cutii 
cu ace, degetar gi mosoare cu atá de mătase. 
lonel căpătă o carte cu poze multe, pe care Fa- 
ni o şi citise pe drum. 

Copii erau buimáciti de bucurie şi mai în- 
nainte ca Jlenuta să se gândească cum tre- 
bue să mulțumească, sau dat jos din trăsură, 
care porni mai departe şi Fani tot flutura din 
batistă şi din văl și — totul a pierit ca un vis. 

Se făcuse seară si llenuţa se grăbi să a- 
jungă cu lonel acasă. Dar nu prea puteau să 
se grăbească, Ionel ţinea cartea lui în sus, ca 


so vadă toată lumea si toţi îl întrebau : „Fră- 


tiorule, ce e aceia ?” Atunci el le arăta şi le 
spunea : „E de la un boer sau rege si llenuta 
mea are ceva și mai frumos”, In fine ajunseră 
acasă. Tatăl tocmai voia să se întoarcă în pă- 
dure, căci era foarte neliniștit, când a văzut, 
că pau venit copiii. 

Veta avea grozav poftă de ceartă ; dar când 
Ilenuța îi povesti minunata întâmplare şi mai 
ajută si Ionel ici gi colo, şi când îi arată cutiuta 
frumoasă si Ionel cartea lui, era numai bucurie 
şi admirare în toată casa. Bucuria se mări. 
când veni si Barbara, care, îndată ce văzu mi- 
nunáfiile, sărea întrun picior și. se invártea ce 
o sfárleazá pe călcâe si tot zicea : 

„Ei drágufilor, ei drágutilor, asta e prea fru- 
mos” şi toate astea măreau plăcerea copiilor. 

Si să fi văzut'o pe Ilenuţa ce frumos cusea ! 

Când se aseza pe scăunel și-și punea cutiuta 

drăguță alături de cutia în care fusese odinioa- 
ră hapuri, a Vetii, și în care ea acum păstra un 
degetar de fier fără fund, niște foarfeci mânca- 
te de rugină, o bucată de ceară, o guşă de gâscă 
în care era aţă ordinară, atunci nu se putea 
stăpâni să nu privească cu admirare la uneltele 
cele frumoase ; dar se tot gândea si la vorbele 
bătrânei : „Cu astfel de unelte frumoase trebue 
să lucrezi și frumos” şi pantalonagii lui Ionel au 
fost asa de bine cusuti, încât Veta zise : 
* „Nici cel mai dibaciu croitor n'ar fi putut 
mai bine”. Si d'atunci, s'au mai dus ei prin pă- 
dure, dar n'au mai întâlnit nici un copil de 
boieri mari, 


DIMINEATA CO PIILO ROPP.coooodotor0000000000000090000000v00o0000e PAG. 11 


Moartea iar vine 


Acum Jlenuta era de 15 ani gi Ionel de 10 si 
viata din casa pádurarului, odinioará atát de 
pacinică, iar se posomori. Biata Veta a murit. 
In ultimul timp slăbise de tot şi Ilenuţa îi fă- 
cuse patul în odaia mai călduroasă gi nu se de- 
dea jos din el, decât ca să coasă, de oarece 
până la moarte voia mereu să tot lucreze. Ile- 
nuta îi băga ata în urechile acului şi nu-i mai 
da să lucreze decât lucru de rând, căci aproape 
orbise. Totdeauna seara şi dimineaţa, când Ile- 
nufa citea rugăciunea, Veta spunea ca pentru 
sine, rugăciunea aceasta, cu jumătate voce : 

In pacinicul mormânt 
O, Doamne, dă-mi odihnă ! 
Cercatului meu suflet, 
Să 'ngádui, Doamne Sfânt ! 

Si într'o bună dimineaţă nu se mai auzi ni- 
mic despre Veta. Ilenuţa tocmai voia să-i aducă, 
ca de obiceiu, supa de dimineaţă. Ea sta întin- 
să, cu mâinile încrucișate, ca în somn; dar 
nu mai sufla. Cartea de cântece sta deschisă 
lângă pat si llenuta care părea că visează, citi 
mai departe : 

Ingădue odihnă 

Si ochilor truditi! 
Inchide-le pleoapa 
Să doarmă, fericiți. 


Pe faţă 'ncremenească 
Odihna, ce-am dorit. 
Să sorb din cupa Morţii 
Un somn, fără sfărșit. 

Bunul Dumnezeu ascultase rugăciunea bă- 
trânii şi a dat-o somnului și acum sta acolo, în- 
tinsă aşa de liniştită! 

Pădurarul când intră, îşi luă sapca de pe cap, 
împreună mâinile şi spuse „Tatăl nostru”; Ile- 
nuta rupse o ramură de rosmarin si o puse în 
mâna moartii, și astfel sta, gătită, ca atunci 
când se ducea la sfânta Cumenecătură. De mult 
îşi pusese la o parte hainele cu care voia să fie 
îngropată. După două zile o duseră la cimitir, 
si Ilenuţa se bucura, că prietena ei credincioasă 
zăcea în pământ nu departe de mormântul ma- 
mei. Dar ce liniștită si posomorátá li se părea 
copiilor acum casa, de când nu mai era buna 
Veta! 

Dar e o vorbă:  Nenorocirea nu vine nicio- 
dată singură, si bietii copii au avut de îndurat 
o lovitură şi mai grea decât moartea Vetii. 

Pădurarul porni disdedimineatá, într'o zi po- 
sacă de toamnă, la o vânătoare mare, Ionel ar 
fi voit si el să meargă; dar tatăl nu voi cu nici 
un chip. 

(Va urma) 


O VESTE BUNĂ 
pentru cititorii din Capitală 


Aducem la cunoştinţa iubitilor noştri ci- 
titori din Capitală, că vom începe în curând 
mult asteptatele Sezátori și Serbări cul- 
turale-artistice. : 

Pentru acest scop, revista noastră a an- 
gajat frumoasa şi confortabila sală a 


TEATRULUI MIC 


din Calea Victoriei, peste drum de Palatul 
Regal, unde se vor desfășura frumoasele și 
plăcutele programe culturale si artistice. 

Pe lângă o conferință plăcută și in- 
teresantă, tinerii spectatori vor petrece 
de minune admirând și ascultând: De- 
clamatii, muzică vocală și instrumen- 
tală, teatru, coruri, dansuri, numere de 
echilibristică, gimnastică, diferite nu- 
mere comice, etc. — Intr'un cuvânt, pro- 
grame bogate şi cât mai variate, cari vor 
constitui cea mai frumoasă petrecere pen- 
tru copii şi tineret. 

Pe lângă toate acestea, la fiecare 
șezătoare vor fi tombole gratuite; fie- 
care spectator putând câștiga cutii și 
pachete cu ciocolată în valoare de 
sute de lei. 


intâia şezătoare va avea loc 


Duminică 7 Octombrie 1928 și 


va începe precis la orele 10 dimineaţa. 


Pentru a înlesni spectatorilor obţinerea 
de locuri bune, pe cari să le aibă în per- 
manentá, am înființat ABONAMENTE pen- 
tru 10 sezátori, cari vor îi plătite cu anti- 
cipatie şi vor da dreptul la păstrarea locu- 
rilor alese la toate aceste sezátori. 

Părinţii cititorilor se pot adresa de 
pe acum la Administraţia revistei noas- 
tre, str. Sărindar 7 (parter) pentru ale- 
gerea locurilor de abonament. De ase- 
meni și pentru biletele de intrare cari 
se și pot ridica. 


Programul primei şezători va fi 
anunțat prin afişe speciale. 


PAG. 12 


: DIMINEATA COPIILOR 


APA FERICIREI 


ntr'o țară depărtată străină cu 
totul de ţara noastră, trăia un 
mare bogátas. 

Acesta avea nenumárate mo- 
sii, palate, averi ce ani întregi 
să le fi numărat, tot nu le is- 
prăveai. Dar cu totă bogăţia 
sa, nu era fericit. Avea toate 
bunurile din lume, dar nici acestea nu-l multu- 
meau. Nefericirea aceasta i-o aducea inima sa 
de piatră. Cheltuia tot pe luxul și îngrijire: 
curţii, dar nu dădea nici un ban la săraci. Toţi 
cari veneau pentru milă la curtea lui, erau a- 
lungati. 

Intr'o zi, stánd singur (cáci n'avea pe nimeni) 
la masa încărcată cu fel de fel de bunátáti, in- 
trá o slugă și-i spuse că afară așteaptă o bátrá- 
nă care vrea să-i vorbească. 

„Să intre” zise el. 

Intră o bătrână gârbovită de povara anilor 
şi-i zise : 

„Fătul meu, niciodată p'ai să fii fericit, dacă 
nu vei bea din apă: fericirii”. 

— Unde se găsește această apă şi cum se cu- 
noaste ?” întrebă el, cu ochii ţintă la bătrână. 


— Unde se găseşte, nu ştiu eu, dragul meu, 
dumneata trebue so cauţi; dar se cunoaște 
după aceea că dacă tii paharul cu gura 'n jos, 
ca nu se varsă”. 

Apoi pieri ca o nălucă. 

Rămas uimit, bogătaşul se hotărî să plece în- 
cotro va vedea cu ochii. 

Si asa, porni să caute apa fericirei. 

Incercă la toate fântânile, la apele mari si 
mici, la pârâuri, la râuri, la bălți, însă în zadar 
Trecură ani dela plecarea lui de acasă, şi în- 
trun timp crezu că bătrâna şi-a bătut joc de el. 

Acasă, navea dece sá se 'ntoarcá curând, că 
era sigur că nimeni nu-l primeşte cu bucurie, 
de aceea merse înainte desnădăjduit. Cum mer- 
gea el agale pe un câmp întins, văzu doi copi- 
laşi ţinându-se de mână, si plângând de ti se 
rupea inima. Dar o minune !. prima scânteie 
de milă pătrunse adânc până în inima de pia- 
trá a bogătașului. Se apropie de acești micuti, 
întrebându-i cu blándete de ce plâng. 

Aceștia ráspunserá că mama lor, care 
bolnavá, va muri, dacá nu-i dau ajutor. 

Lacrimile copiilor cázurá în paharul care se 
umplu ; iar bogátagul le dete două pungi mari 


este 


DIMINEATA COPIILO Re0000000000000000000000900000000000000oeeeee PAG. 13 


pline cu bani. Era prima mángáere pe care o 
adusese in viata lui, unor sáraci. 

Cu lacrámile în ochi, copiii multumirá bine- 
făcătorului lor. După ce se depărtară, bogatul 
se uită în paharul plin şi răsturnându-l, văzu 
cu bucurie că nu se vărsă. 

Deabia atunci recunoscu 
cire e mila”. 

Bău apa şi simţi că inima i se înmoaie şi a- 
cum parcar fi intrat intro altă întrupare, a u- 


ă „adevărata feri- 


nui om vesel, fericit căruia toate-i râd, şi pe 
care toate-l mulțumesc. In locul figurei lui as- 
pre, posomoráte si triste, se ivi o figură nouă, 
veselă şi răzătoare. 

Intorcándu-se la palat, toţi îl primirá cu bu- 
curie, văzându-i parcă după faţă fericirea. 

Acum poarta lui era deschisă tuturor nevoia- 
silor, cari veneau cu nădejdea de a-şi mai u- 
sura traiul. 

Natalia N. Nicolicescu-Loco 


CI LL LL LI LU IDA DAA) AREA LL LL Lleida ll 441120002 ra 


LAE LAUTARUL 


de Marcu Ionescu 


i zicea Lae Láutarul, cu toate că nici el, 
nici neam de neamul lui nu fuseseră vreo 
dată lăutari. Ba chiar de meserie era croi- 

tor, ceeace, precum se ştie, nare de a face 
cu muzica. 

Dar i se dăduse porecla de „Lăutarul” si asa 
îi rămăsese. 

Insă, dacă Lac Lăutarul nu cânta din lăută 
sau din vreun alt instrument muzical, în scihmb 
era neintrecut, era o adevărată grădină în ce 
privește glumele si snoavele. Ştia o mulțime si 
care de care era mai cu haz. 

De aceea, nu se făcea nuntă, nu se făcea pe- 
trecere, fără sá fie chemat si Lae Láutarul. El 
îi inveselea pe toţi, el descretea fruntile oame- 
nilor celor mai posomoriti. 

Si tot de aceea, în ziua în care d. Costea Bri- 
tu, omul cel mai bogat din comună, dădea un 
ospăț la care invitase pe mai multi prieteni de 


la oras, cea dintáiu grije a sa fu sá cheme si pe 
Lae Láutarul. Acesta veni, imbrácat cu ce avea 
el mai scump. 

S'au aşezat la masă si cu toţii aşteptau ca 
Lae Lăutarul să înceapă a da snoavelor si glu- 
melor drumul. 

Nu ştiu însă ce i se întâmplase, că, atâta vre- 
me cât a ţinut masa, Lae Láutarul nu deschise 
măcar o singură dată gura, ca să spună şi el 
ceva. 

Mánca, bea, dar de vorbit, ai fi crezut că a- 
mutise si mai multe nu. 

Căutau oamenii să-l indemne la vorbă, îl în- 
trebau ba de una, ba de alta, el însă sau se fá- 
cea cá nu intelege, sau nu ráspundea decát clá- 
tinánd din cap. 

Int'un rând, stăpânul casei nu mai putu sá 
rabde si îi zise cam supărat: „Dar bine, Lae, nu 
le am rugat sá vii, ca să taci toată vremea. Un- 


de ţi-ai lăsat pe ziua de azi glumele şi snoavele 
tale ?” 

Lae Láutarul răspunse : ,Trebue să umplu 
mai intáiu stomacul şi pe urmă au sá rásará ca 
niște ciuperci și glume şi snoave”. Atâta zise şi-i 
dădu înainte cu mâncarea si mai ales cu báu- 
tura. 

La sfârşitul mesei, ne mai având încotro, a 
trebuit să vorbească și el. Spuse, aşa dar, po- 
vestea ce urmează : 

„Un împărat trimise într'o zi pe sfetnicul său 
în lumea largă, spunându-i să nu se întoarcă 
până ce nu aduce răspuns la următoarele trei 
întrebări : Intâia întrebare. Care carne e mai 
grasă decât carnea de porc ? A doua întrebare. 
Care făină e mai albă decât făina de Brăila ? 
A treia întrebare. Care lemn e mai tare decât 
lemnul de stejar ? Şi sfetnicul plecă în lumea 
largă. 

„lar acum, adăugă Lae Lăutarul, domniile 
voastre căutaţi să găsiţi răspunsul la întrebările 
de mai sus, pânăce eu umplu în stomac golul 
ce s'a făcut prin povestea ce vam spus”. 

Si se puse din nou să bea şi să mănânce. 

La rândul lor, oaspeţii începură să se gân- 


dească la răspunsurile ce ar fi trebuit să aducă 
sfetnicul împăratului. 

Unul spunea una, altul spunea alta, însă la 
fiecare răspuns Lae Lăutarul dădea din cap în 
semn că nu e nimerit şi nu se mai oprea din 
mâncat si din băut. 

La urma urmelor, oaspeţii, obosiţi de atâta 
gândit şi ghicit, cerură să spună el ce răspun- 
suri a adus sfetnicul împăratului. Lae Lăutarul 
zise că nici el nu știe, mai ales că sfetnicul din 
poveste nu s'a întors încă din călătorie, așa că 
lucrul cel mai bun e să aştepte înapoierea sfet- 
nicului gi să-l întrebe pe dânsul. 

„lar dacă sunteţi cumva grăbiţi, mergeţi şi 
domniile voastre în lumea largă şi întrebaţi pe 
oamenii din diferitele ţări”. 

Așa le răspunse Lae Lăutarul, iar stăpânul 
casei si oaspeţii inteleserá că au fost pácáliti 
si că Lae Lăutarul și-a râs de dânșii. 

Cu toate acestea, nevrând să-i lase supăraţi, 
nu s'a sculat dela masă până ce n'a povestit cå- 
teva snoave şi glume din cele mai hazlii. 

Imi pare rău că n'am fost şi eu acolo, ca să le 
aud, fiindcă la rândul meu vi le aș povesti și 
vouă. Marcu Ionescu 


ORGA DA ARIEL CLEAN ADA AAA AA a 


Rezultatul concursului literar 


La „concursul literar”, anunţat în N-rul 234 
al revistei noastre, au luat parte următorii: 


DIN CAPITALA: 


Silvia Ivan (versuri); Alexandru C. Niţescu 
(versuri); Sofia de Rusiecka (proză); Florescu 
N. Alexandru (versuri); Herscovici L. Jean 
(versuri); Monny de Jelea (versuri); Al. Rott- 
man (proză); C. Roco (proză); I. Gh. Tárbescu 
(versuri); Necunoscuta (proză); Ionel Ripan 
(versuri); Nolly Marcovici (versuri); Lydia D. 
Abramovici (proză); Stefan I. Stănescu (ver- 
suri); Mircea Ciobanu (versuri); Yvonne M. 
Spachner (proză); Aurel şi Dan (proză); Us- 
chersohn. I. Heinrich (proză); Beatrice Nerlin- 

. ger (versuri); Eugen Lucian Moroşanu (proză); 
Schwartz I. Magdalena (versuri); lon Bántea 
(versuri); Elena Iliescu (proză); M. Grunberg 
(proză); Florea P. Nedelescu (proză); Aminti- 
ri din copilărie (trimiţătorul n'a semnat); Al. 
C. Aldea (versuri); Const. Julea (versuri). 

DIN PROVINCIE: 

Arad: Canavea Octavian (proză) ; 

Băcești: Vaisman Roza (proză); 

Bârlad: Traian S. Ionescu (proză); Pandele 
V. Neculai (versuri); 


Bistrița-Năsăud: Aurel Moldoveanu (proză); 

Brăila: Cristofor C. Lia (versuri); Octavian 
Cristofor (proză) ; 

Brașov: Ivan N. Alexandru (versuri); 

Buzău: Puia Contescu (proză); Esco de Mili 
(versuri) ; Nicuşor şi Zoe Dima (versuri); Tra- 
ian Gh. Roman (proză); Popescu I. George 
(proză); 

Câmpina: Michaela Dan (proză) ; Mimy Po- 
povici (proză); 

Cernăuţi: Dascal Sextil (versuri); 

Chișinău: Mihail M. Popov (versuri); 

Chitila: Leon L. Nathan (proză). 

Constanţa: Pălău I. Aurel (proză); Chiril E- 
conomu-Doină (proză); S. Avram (versuri); 

Corabia: Boicescu G. Alexandru (proză); 

Craiova : Dumitru Marinescu (proză) ; Adolf 
Beck (versuri); Emanuel Lieberman (versuri) ; 
Alex. Costăchescu (proză); Ion Livadă  (pro- 
ză); D. A. Cătănel (proză); i 

Deva: Mates Elena (proză); 

Dragoslavele: E. Baciu Dragoş si 
(versuri) ; 

Fălciu: Theodor G. Sováialá (versuri), 

Focșani: Pavel Nedelcu (versuri) ; 


Al. Rozea 


DIMINEATA COPIILOR re000000000000000000o00ooeeteeeeoveeeeeeoeee PAG. 15 


Frunzănești (Ilfov): Sandu C. Răduţă (pro- 
ză); 

Galaţi: Mira Han (proză); Vasile Roşca (pro- 
ză); Ecaterina C. Loiso (proză); 

Giurgiu: Virgil Grigoriu (proză); 

Iaşi: M. Dascălu (proză); 

Morenii de jos: Marioara N. Constantinescu 
(proză); 

Măcin : Th. Sfeştarof (versuri). 

Motátei (Dolj): Coletta Alexandridi (proză) ; 


Tg.Mureş: S. Gottfried (proză); Comes Titus - 


(versuri); 

Ocnele-Mari: Valentin Mioară (versuri); 

Ocnita-Válcea: Nicolae Vxemovia (versuri); 

Plenita-Dolj: N. Sebastian (versuri) ; 

Piatra-Neamţ: Marioara Rapaport (versuri); 

Ploesti: Ilie M. Rei (versuri); ! 

R.Sărat: Neculai Mihăescu (versuri); Ale- 
xandru Baiculescu (proză); 

Reni: Valentina Trogin (proză); 

Roman: B. Arginteanu (versuri); 

Solonta-Mare: Salustius V. A. Turdeanu (pro- 
ză şi versuri). 

Sascut: Jean Lupas (proză). 

Ștefăneștii de sus (Ilfov): Nicuşor Nicolaide 
(proză); 

Trusesti (Botoșani): Iftimie I. Dumitru (ver- 
suri) ; 

Turnu-Severin: Vasile Gh. Bratoloveanu (pro- 
ză şi versuri); 

Untasti (lași): Samotchi St. (proză); 

Urlueni (Teleorman): George Preotescu (pro- 
ză); 

Urzica-Mare (Dolj): Const. 1. Amzulescu 
(versuri) ; 

Vălenii de Munte: Costel Panaitescu (proză) ; 

Vaslui: Neculai Leustean (versuri); 


Mai înainte de a arăta numele premiantilor 
si motivele pentru cari au fost aleşi, ținem sá 
dăm câteva lămuriri. 

Incepem însă exprimându-ne bucuria că la 
concursul acesta am primit multe bucăţi bine 
scrise, ceeace dovedește un progres multumitor 
din partea cititorilor şi colaboratorilor noștri. 

In ce priveşte pe colaboratorii noștri obișnuiți 
cari au luat parte la concurs, recunoaştem că 
le-am făcut, poate, o nedreptate, dar am socotit 
că aşa e mai bine. Anume, lucrările trimise de 
dânșii au fost puse la o parte, nefiind socotite 
ca trimise pentru concursul literar. Am vrut ca 
acest concurs să fie mai mult pentru cititorii, 
cari nu sunt si colaboratori. Cât despre bucăţile 
colaboratorilor noştri, ele vor fi publicate, așa 
cum s'a făcut și până acum, 


Tinem de asemenea să ne exprimăm multu- 
mirea că, afară de doi, trei, toţi câţi au partici- 
pat la concurs s'au silit, în limita puterilor lor, 
să scrie bucăţi originale.. 

9: 


Incă ceva important. Sau înşelat aceia cari 
au crezut că scriu bine, dacă întrebuinţează cu- 
vinte mari şi umflate, fac descrieri lungi sau 
comparații, unele nu tocmai reușite, iar altele 
asa de des întrebuințate, încât au ajuns banale. 
Stilul cel mai frumos, adică modul cel mai bun 
de a scrie este a scrie simplu, cât mai clar si fă- 
ră fraze sau cuvinte cari nu sunt necesare. lar 
pentru copii, aceasta e singurul fel bun de a 
scrie. 

Insistăm asupra acestui punct, pentru ca toți 
câţi doresc sá ne fie colaboratori, să-l aibă de a- 
proape în vedere. 

La alegerea bucátilor premiate am ţinut sea- 
mă de încă două lucruri : de vârsta si clasa ce- 
lor ce au luat parte la concurs, precum și de mo- 
dul curat și îngrijit cum au scris. 


d ... 

latá acum si numele premiantilor : 

1. Premiul l-iu de 200 lei, d-lui Stefan I. Stă- 
nescu din Capitalá, pentru bucata sa in versuri 
„Râul şi bolovanul”. 

2. Premiul al doilea de 150) de lei, d-rei Sofia 
de Rusiecka, pentru bucata sa în proză „Un mic 
erou”. E 


Cât despre premiantul al treilea, el va fi a- 
nunfat, după ce vom primi răspuns la o între- 
bare ce i-am făcut. 

De o camdată, câștigătorii celor două dintâi 
premii sunt rugaţi să treacă la Revistă într'o 
după amiazi (orele 5-7) pentru a-şi încasa pre- 
miile ce au obținut. 

Incepând cu numărul viitor, vom publica pe 
rând bucăţile premiate. REDACȚIA 

———— oc k ———— 


Un soldat negru, luptător în armata franceză, 


„atrase atenţia hirurgului ce-l opera : 


„Doctore, ia seamă să nu cumva mă cosi cu 

atá albă !” 
.:5. 

Intro cârciumă cu firma la „Doi măgari”, in- 
trá un cárutas si intreabá pe omul care sta la 
tejghea. 

„Unde e tovarășul d-tale ? 

— Nam nici un tovarăş, eu sunt stăpânul. 

— Atunci dece scrii pe firmă că sunteţi doi”? 

Trimise de Pană I. Neculai Traian-Bráila 
j MC FR — 


O UNA o 


PAG. 16 3000000090000000000000000000000v000000000400 DIMINEATA COPIILOR 


DE VORBĂ CU CITITORII 


D. S. !AVR.-Constanţa, este rugat să ne 
răspundă de urgență, dacă monologul ,,Nu 
vreau sá pláng*" trimis de d-sa e original 
sau tradus sau a fost copiat din altă revistă 
sau din vreo carte. 


Gh. Lun.-Ploeşti.—„Prichindel vântură lume“. Deocam- 
dată si până ce capefi mai multă cultură si mai mnltă ex- 
veiiență in arta scrisului, dorim să continui a li cititorul 
nostru si te scutim de osteneala dea fi şi colaborator. Atlá 
cu ocazia aceasta că bucâţile trimise spre publicare nu se 
scriu pe ambele fețe ale hârtiei. 

Har. Ros.-Loco. — Micule cititor, ne pare bine că ai o 
bună caligrafie. Ne bucurăm de asemenea că ne spui căai 
luat la şcoală premiul intâi şi te feiicităm. Continuă să tii 
elev sárguitor şi îți va veni şi tie rândul să fii scriitor. 

Rod. şi Ser. Ir. Cân.-Târgovişte.—Aşa mici cum sun- 
tefi, eveti un scris destul de bun. Acum, vá urăm sănătate 
şi bucurie si ne vom da silinta sá scriem în revistă lucruri 
pe cari să le cititi cu plăcere şi tolos. 

P. lon.-Loco.— .Tiganul la Sultan“ este o snoavă bună 
de povestit în cercuri de oameni mai mari în vârstă. Cit- 
torii noştri nau însă cum să-i priceapă hazul dinti'insa. De 
aceea, regretăm că nu o putem publica. 

Sal. V. Tur.-Salonta. — ,Pescarul”. Spaţiul restrâns de 
care dispunem pentru poezii, nu ne ingádue să publicăm 
povestea în versuri trimisă de d-ta. Precum ai ocazia să 
vezi, n'avem pentru lucrările în versuri decât o singură pa- 
gină şi în care publicăm de obiceiu trei sau chiar patru 
poezii. 

Is. Moz.-Bálti.—Dragul meu, mai întâiu învaţă mai bine 
limba română şi după aceea apucă-te să trimiti spre publi- 
care bucăţi originale sau traduceri. Scrii, de pildă, aşa: 
„Aduse pe copii şi le puse la picioarele elefantului“, pe 
când trebuia scris „și îi puse“. (regala aceasta şi altele la 
lei le repeti cam des. 7 

I. Fr.-Oit. — Poezia „De Sfânta Maria“, trimisă de d-ta, 
arată un talent promițător, dar nu e chiar aşa de reuşită 
pentru a o putea publica. A 

S. G. Avr.-Urlaţi. — „Inoptare“. Cu sub ectul acesta a- 
vem in literatura románá poezii minuuate. Asa find, nu 
este niii in interesul d-tale, ca sá ti publicam poezia d-tale 
cam slábutá, cu versuri cari schioapătă şi cu rime nu tos- 
ma! reuşite. 


El. Ráil.-Tighina. — „Ghicitorile“ trimise de d ta fiind 
cunos: ute, ne pare rău că nu le putem pnblica. 

Al. Hab.-lasi. — „Dece?“ este destul de reușită pentru 
o compoziţie de clasă, dar nu e o bucată bună de publicat 
în revistă. 

Gh L. On.-Roman. — „Dorul sufletului“. Am citit şi 
„cântecul“ trimis de d-ta, dar ce v.ei să facem cu el? Cât 
despre publicat, iţi spunem drept că nu merge. Continuă, 
te rugăm, a fi bunul nosșru cititor şi lasă-ne nouă grija 
s risulu!. 

Şt. Th.-Buzău. — „Ideal“. Dacă d-ta urmăreşti regulat 
revista noastră, ai ocazia să vezi că poezii în genul celei 
rimise de d-ta n'am publicat nici o dată 

Man Gr:g.-Livadea.—Povestea cu „Isprăvile celor doi 
bandiți“ este din „O mie si una de nopți“, numai că acolo 
e spusă ma: frumos şi cu mai multe întâmplări iuteresante. 
le aceea, ne pare rău că nu o putem publica în forma tri- 
misă de d-ta. 


Gh. Lun.-Ploes'i.—,Plángerea unui om". Am fi indrep- 
tat bucuros greşelile de punctuație si ortografie, dar ce sá 
lacem că întreaga bucată nu prea este „poezie“ aşa cum îi 
zici d-ta, şi nici prin subiectul ei nu e nimer tá pentru o 1e- 
vistă destinată în primul rând copiilor. 


——— omm k =o 


Răspuns de om deştept 


Pe când trecea cu carul cu boi pe stradă, un 
țăran văzu că din partea cealaltă a străzii ve- 
nea un alt țăran, care avea de asemenea un 
car cu boi. y 

Insă, în locul unde se găsea, strada era în- 
gustá, asa că nu era chip să treacă amândoi o- 
dată. THA 

De aceea, primul țăran strigă celui de al doi- 
lea : „Opreşte carul, până ce trec eu !”. Omul 
însă se făcea că nici n'aude si îşi vedea înainte 
de drum. # EA va asc: 

Văzând aceasta, acelaș țăran îi strigă din nou 
cu glas supărat: „Opreşte, că de unde nu, să 
vezi ce am să fac !” i > 

Cam speriat, omul opri carul cu boi, aşa cå 
primul țăran putu să treacă pe stradă. 

După ce trecu, al doilea țăran îl întrebă : 
„Spune-mi, te rog, ce aveai de gând să faci, 
dacă nu opream ? i 

—- Dacă nu opreai tu, îi răspunse râzând cel 
întrebat, opream eu carul si îți făceam ţie loc 
să treci mai întâiu”. 

——— oc OO — — 

Anuntám pe cltitorii cari doresc sá se aboneze 
la „DIMINEAŢA COPIILOR“ că vor primi la fiecare 
abonament câte un supiiment gratuit de 5 volume 
cu povestiri alese din „Biblioteca Tineretul“, 

Preţul abonamentului a rămas acelaș, adică 200 
lei pentru un abonament pe timp de un an, sau 100 
lei pentru un abonament pe timp de şase luni, 

Cititorii din provincie pot trimite banii prin man- 
dat poștal pe adresa revistei, iar cititorii din Capi- 
talá pot achita chiar ei însăşi la administraţia re- 
vistei „Dimineaţa Copiilor“ str. Sărindar 7—11. 

Suplimentele gratuite se eliberează imediat iar în 
provincie se expediază prin pachet poştal. 


Kw —— 
Veritabil 
Un tango e frumos 


Un Blus e adorabil 
Dar eu doresc ,SUCHARD” 
Cá este veritabil. 


Cititori din Capitala ! 


Veniti la şezătorile culturale şi artistice 
pe care le organizează revista noastră la 
TEATRUL MIC. 

Intâia sezátoare din anul acesta are loc 
Duminică 7 Octombrie, la orele 10 dimi- 
neafa precis. 


PI i IP O Op PP A 
Cereti pretutindeni 


„PLICI SI PLUM“ 
PREŢUL 20 LE! 


a A e a A A e rea mea e a en 
AȚELICERELE „ADEVERUL“ $S. A. 


JA 


de: 


m DIMINEATA 
1243 COPIILOR 


REVISTĂ SAPTAMÁNALA í 


DinEcToa: N. BATZARIA. 


Ajutooor ! ! Mă duc de râpă, Preţul Lei 5 


PAG. 2 40000004 


y 


Răspuns la mai multe întrebări. 

Adică la întrebări la cari am răspuns si chiar 
în mod destul de amănunţit. De aceea, răspun- 
sul nostru de acum este cât se poate de scurt. 

Aşa, cititorului S. 1. dela Tg.-Mures care ne 
întreabă cine a fost Ispirescu, Creangă, Vasile 
Alecsandri, Jules Verne, şi mai departe, cine a 
descoperit (se zice a inventat) fotografia, îi răs- 
pundem: caută în colecția „Diminetii Copiilor“, 
precum şi în „Almahahul Şcolarilor” pe anii 
trecuți şi vei găsi acolo toate lămuririle necesa- 
re. Ba vei găsi și portretele scriitorilor despre 
cari ne întrebi. 

Cititorului Z. sau G. Otop dela Várteju-Nezlui 
îi răspundem că Adam si Eva au avut mai 
multi copii, (báeti şi fete), printre cari si Cain. 
Şi în chestiunea aceasta am scris mai de mult 
în revistă. 


Cel mai vechiu popor 

Dráguta noastră cititoare, d-ra Len. Tab. dela 
Bușteni, dorește să știe care este cel mai vechiu 
popor din Peninsula Balcanică. 

li răspundem că poporul cel mai vechiu, des- 
pre care vorbeşte Istoria şi dela care au rămas 
urme (zidiri în piatră), au fost Pelasgii. De a- 
semenea, popoare foarte vechi în Peninsula 
Balcanică sunt Elenii (Grecii din antichitate) şi 
Traco-llirii, cari se înrudeau de aproape cu 
Dacii. O ramură a poporului traco-ilir au fost 
vechii Macedoneni ai lui Alexandru cel Mare, 
iar urmaşii în parte romanizați, ai vechilor 
Miri sunt Albanezii de astăzi. 

Se înţelege însă că e vorba de popoarele din 
Peninsula Balcanică, adică din partea de pă- 
mânt de dincolo de Dunăre. 

Cei mai multi Traci si Iliri, amestecándu-se 
cu elemente romane, au fost romanizați. Din a- 
cest amestec, au esit Românii. Multi din Ro- 
mâni însă au fost mai târziu slavizati de slavii 
cari au năvălit în Peninsula Balcanică. 
„Ulise“ şi „Evrica“. 

Ne aducem aminte că am scris atât despre 
Ulise, cât şi despre „evrica”. De aceea, răspun- 
dem în câteva cuvinte cititoarei noastre Hoir R. 


dela Lipcani că Ulise (în limba greagă Odi- 
seu), a fost unul din cei mai de seamă eroi 


greci, cari au luat parte la războiul troian. Du- 
pă căderea Troiei, Ulise, vrând să se întoarcă 


TOATE 9 AMESTECATE 


DIMINEATA COPIILOR 


în insula Itaca, patria sa, a rătăcit pe mări 
douăzeci de ani. Aceste călătorii ale lui Ulise, 
sunt cuprinse în opera lui Homer, numită Odi- 
sea, din care d. profesor G. Murnu ne-a .dat în 
limba română o minunată traductie. 

„Evrica”, cuvânt grecesc, înseamnă „am gá- 
sit” şi a fost spus de vestitul Arhimede, arhitect 
grec din timpurile vechi, când a reușit să des- 
lege o problemă grea de geometrie. E un cu- 
vânt care se întrebuințează ca strigăt de bucu- 
rie, atunci când ai reușit la ceva. 

Tartarin din Tarascon. 

Tarascon este un oraş aşezat cam în partea de 
miazăzi a Franței, iar Tartarin este numele u- 
nui locuitor — un locuitor care n’a existat — din 
oraşul acela. 

Scriitorul francez Alphonse Daudet a scris, 
cu titlul Tartarin de Tarascon o carte în care 
îşi râde de Tartarin şi în genere, de toți locui- 
tori din Tarascon, despre cari ne spune că sunt 
oameni láudárosi, buni numai de gură, dar nu 
tocmai viteji, când e vorba de a trece la fapte. 

In cartea pomenită, Tartarin, cel mai mare 
lăudăros din Tarascon, se duce în Africa la vå- 
nătoare de lei, dar nu impuscá decât un leu 
îmblânzit. 

Totuşi, se laudă mai târziu, spunând că ar fi 
făcut minuni, deşi toată vremea are parte de pă- 
tanii amuzante, dar cari nu prea sunt spre cin- 
stea si lauda sa. 

E o carte foarte hazlie şi care se citeşte cu 
mare plăcere. 

In legătură cu Tartarin, mai sunt de acelaş 
autor încă două cărţi: „Tartarin pe munții 
Alpi” si „Port-Tarascon”. f 

Acesta e răspunsul ce avem de dat la între- 
barea făcută de cititorul nostru S. ]. sau S. G. 
dela Tg.-Mures. 

Copernic şi Herschell. 

Răspundem cititorului nostru Pop. C. S. dela 
R.-Sárat că dacă doreşte să ştie cine au fost ve- 
stitii astronomi Copernic (Polonez) şi Herschell 
(German), să cerceteze colecţia „Dimineaţa Co- 
piilor”, din anii trecuţi, unde va găsi răspuns la 
întrebările sale. 

Ne amintim chiar că întrun număr din „Di- 
mineata Copiilor” am dat si portretul astrono- 
mului Herschell, 


e