Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1930 (Anul 7, nr. 336-351) 240 pag/DimineataCopiilor_1930-1669230692__pages1-50

ANUL VII 


DIMINEATA 
336 COPHLOR 


REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ 
DIRECTOR: N. BATZARIA. 


„Prieteni cititori, poftiţi să mâncăm împreună cireşile acestea !” PREŢUL LEI 5 


PAG. 2 


DIMINEAȚA COPIILOR 


CÂTEVA SFATURI PENTRU CITITORI 


Ceeace ştiu şi eu... 


Ce anume ştiu şi eu, vă spun numai decât. 
Ştiu anume că sfaturile nu fac mai niciodată 
plăcere, că nu sunt ascultate cu atenţie şi că 
de ele nu prea se ţine seamă. Vorba ceea: in- 
tră pe o ureche şi es pe cealaltă. Se poate 
chiar să nu intre deloc în ureche. 

Insă, cu toate că ştiu lucrurile acestea, m'am 
hotărât totuşi să dau iubiţilor mei cititori şi 
micilor mei prieteni câteva sfaturi. 

Mai întâiu, am simţit această nevoe în le- 
gătură cu cele publicate la rubrica de faţă în 
ultimele patru numere. 

Al doilea, am socotit că voiu fi oarecum as- 
cultat, pentrucă din multe părţi mi se spune 
că drăguţii cititori ţin la Moş Nae, iar Moş 
Nae şi nu altul este cel care de atâţia ani 
scrie rubrica „De toate şi amestecate.” 

Se va mai vedea că sfaturile ce am de gând 
să dau nu sunt chiar aşa de supărătoare şi nici 
greu de urmat. 

Incă un cuvânt de introducere. Dacă le vor 
citi şi părinţii copiilor, sper că lectura rându- 
rilor ce urmează nu va fi o vreme pierdută în 
zadar. 


Copiii să fie copii! 


Acesta este primul meu sfat. Copiii să fie 
copii, adică să se bucure de toată bucuria şi 
de toate plăcerile vârstei lor aşa de fericite. 


Să nu caute a face pe oamenii mari, pe băr- . 


baţii cari nu vorbesc decât despre chestiuni 
serioase, cari au sau se fac uneori că au griji 
şi supărări. Un copil care face pe omul mare, 
vorbeşte, se poartă şi gesticulează ca un om 
mare, este un copil îmbătrânit înainte de 
vreme. 

Atât copiii, cât şi părinţii lor, să-şi aducă a- 
minte de adevărul că fericita vârstă a copi- 
lăriei este de durată scurtă şi trecătoare. 

„Oameni mari vor fi şi griji vor avea în viaţă 
destule. Copii însă nu pot să mai fie. 

Unui copil îi şade bine mai puţină seriozi- 
tate şi mai multă zburdălnicie. Sub pretextul 
de a-i da o creştere serioasă, nu trebue să fa- 
cem din copiii noştri fiinţe blegi, fără voinţă, 
fără- iniţiativă. 

Să lăsăm dar pe copii să-şi trăiască vârsta, 
aşa cum cere vârsta aceasta. 

Să răsune casa de voioşia lor. 


t 


Copiii să nu crească singuri! 


Să nu crească singuri, adică numai în so- 
cietatea părinţilor sau a unei „Tanti” care, de 
sigur, îi iubeşte, însă prefăcând dragostea în 
slăbiciune, îi răsfaţă în tot momentul, caută 
să le îndeplinească toate poftele şi capriciile, 
sfârşind prin a face din copii nişte tirani; cari 
astăzi supără pe alţii, dar ca mâine vor fi su- 
părători pentru ei înşişi. 

Un copil trebue, măcar câteva ore pe zi, să 
trăiască în societatea copiilor. Să se joace cu 
ei jocuri copilăreşti, să stea de vorbă cu ei în 
chestiuni cari interesează mai mult pe copii, 
să alerge şi să zburde cu ei. 

Bine înţeles, nu şade frumos să se- certe şi 
cu atât mai puţin să se ia la bătaie cu tovară- 
şii de joacă şi cu prietenii. Copiii trebue să se 
iubească între dânşii şi să nu-şi facă rău. 

Insă,dacă, — lucru pe care nu-l dorim deloe 
— sar întâmpla vreodată să se certe sau — 
ceeace dorim şi mai puţin — să se mai tragă 
puţin şi de păr, nu este un motiv să-i ţinem 
mereu despărțiți de cei de o vârstă cu dânşii. 

Le va trece supărarea şi durerea. 


LUPUL ȘI VIAŢA LUI 


Este minunat înfățișată în graiul potrivit 
înţelegerii copiilor, de către d. ION 
CIREŞU în „„CĂRTICICA PASĂ- 
RILOR ŞI ANIMALELOR“. i] 
„CARTICICA” constituie o plăcută 
lectură pentru copii și o luminoasă iniți- 
ere a lor în viaţa pasărilor istețe și a 
animalelor, . 


Ilustrată în culori — Lei 30. De vânzare pretu- 
tindeni. Editura „ADEVERUL“ S. A. © 


em 2EEDREREEREREIRR RE ER EE EE E Aen 


TEORIA CĂPRARULUI 


La teorie, don căprar,, 

Explică apăsat şi rar: 

Lunei Ianuarie îi zice Ghenar, 

Lunei Februarie îi mai spune şi Făurar, 

Dar ciocolata bună e numai Suchard ! 
———— CI EE 


C 


E ie a N 


BIMINEAT 


COPiiL.OR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREȘTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar) 12.— TELEFON 6/67. 


Director: N. BATZARIA 


ABONAMENTE : 1 AN 200 LEI 


6 LUNI 100 


20 Iulie 1930 — Nr. 336 


UN NUMĂR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 


Perry vro vw 


PĂSARE EE 
3 deanul 1933 __: 


eg 


H 


Cip-cirip!... 


` : Bibijuteca Daiversității Isi 
Prin aer zboară ; —————— Aa 
Vrăbii, sue şi coboară d 25 JAN 1936 : 


Pe cărări nebănuite 

Doar în basme întâlnite, 

Cip-cirip 1... 

Țiu-piu-piu!... 

Cântând sglobiu 

Zboară un micuţ scatiu 

Şi spre cer şi spre pmânt, 

Par*că-i aruncat de vânt, 

Tiu-piu-piu!... 

Cip-cirip !... 

O vrăbiuță 

Stă în cuib că e micuță, 

Ciocuşorul şi-l ridică, 

Par'c'ar zice: „Dă-mi, mămică, 

Pă-pi-că !” 

Cip-cirip!... 

Tiu-piu-piu! 

Cu mândre pene 

— Cântărețul din poene —- 

Un sticlete, s'a pornit 

. Vesel ca să ciripească 

Doina lor cea păsărească, 

Tiu-piu-piu!... 

Cip-cirip!... 

Un cintizoi 

Vede'n curte un pisoi 

Și se "'nalță speriat: 

„Doamne, Doamne, am scăpat !" 
Aurel Marin 

——— 0 ER 


rrerrrrr 


LUCTS OR 


; Am aşteptat să-mi scrii, se vede 


Că lecțiile nu te lasă... 

Sau fericitul, ştii... nu crede 

Că viața nu e prea frumoasă, 
Când eşti departe de cei dragi... 


„Mi-e dor de tine, de măicuța... 
Mi-e dor de leagănul din curte, 
In care ştii, ne dam noi huta, 
Mi-e dor de zilele prea scurte, 
Când culegeam, ţii minte? fragi... 


Eşti mare azi... tu creşti degrabă, 
Azi, mama cred că nu-ți mai spune, 
Cum pe'nserate, vine-o babă, 

Ce ia pe fetele nebune 

Și le-aruncăn apă-adâncă... 


Şi... poate vei uita ca mâine, 
Cum îți citeam cu drag „levistă”.. 
Cum ne băteam cu miez de pâine 


Şii cum, ştii tu, deveneai tristă, 


d păpuşica nu mănâncă... 


Să-mi scrii, să-mi scrii de toate-acestea 


Şi dacă ți-aminteşti, să-mi scrii, 
Ce tâlc ascuns are povestea: 
„Plugarul care-avea trei fii”... 


Toma Rădulescu-Ghenu 


CX => — 


A Ba r 


Manuscrisele nepublicate nu se înapolază 


m întâlnit mai zilele trecute 
pe tânărul meu prieten Ticu, 
pe care nu-l văzusem de o bu- 
nă bucată de vreme. 

„Ce mai nou, Ticule? 

— A murit Vitejel!” răspun- 
se Ticu oftând. 

Ştiam că Ticu n'are nici un 
frate cu numele de Vitejel. Mi-am închipuit 
însă că este, poate, vreun unchiu, vreun văr 
sau vro altă rudă de aproape. 

„Şi din ce boală a murit?” l-am întrebat eu 
din nou, de rândul acesta cu un aer de mâh- 
nire. 

„A murit de bătrâneţe, m'a lămurit Ticu a- 
dăogând: In curând împlinea doar 14 ani. 

— Câţi ani? am întrebat eu, închipuindu-mi 
că n'auzisem bine. 

— 14 ani, repetă Ticu, vorbind mai tare..: 
N'ar fi putut să trăiască mai mult“, adăugă 
el după o scurtă pauză. 

Iar eu mi-am zis în sinea mea: „Ticu aiu- 
rează sau glumeşte. d 

Cum să moară de bătrâneţe un om despre 
care zice că n'a împlinit nici 14 ani?” 

De aceea, l-am întrebat iarăşi: „Şi Vitejel, 
cum spui că-l chiamă, îţi era unchiu, văr?” 


La întrebarea aceasta, Ticu nu-şi putu opri 
râsul. 

„Dar sunt eu neam de găini, zise el, casă am 
unchiu sau văr un cocos? Vitejel era doar co- 
coşul nostru sau, mai bine zis, cocosul meu 
iubit”. a 

Acum am înţeles şi eu. Da, un cocoş în vâr- 
stă de 14 ani e bătrân, e foarte bătrân, este 
chiar de mirare că a putut să trăiască atâta. 

Nu înţelegeam însă cum din pricina că a 
murit un cocoş atâta de bătrân poţi să fii asa 
de trist, precum arăta că este tânărul meu 
prieten Ticu. La urma urmelor, moartea unui 
cocoş bătrân nu e cine ştie ce pierdere. A mu- 
vit un cocos bătrân, mai decât să-l înlocucesti, 
cumpărând unul tânăr. 

Cam acestea i-am spus lui Ticu. Insă el îmi 
tăie vorba, povestindu-mi. cele ce urmează: 

„Vitejel nu era un cocoş ca oricare alt co- 
coş. Vitejel era pentru toţi ai casei şi pentru 
mine o amintire prețioasă si vie din vremile 
de durere şi de restriște ale ţării şi ale nea- 
mului. 

„Venise pe lume cam pe la mijlocul verei 
din anul 1916. Eşise din ou împreună cu alți 
vre-o zece fraţi şi surori. Locul lui de naştere 
este comuna Ioneştii din Oltenia, unde m'am 


DIMINEATA COPIILOR 0900000000000000000000000000000000000000o... PAG. 5 


născut şi eu şi unde părinţii mei 
astăzi. 

„Vitejel creştea mai mare decât ceilalţi pui- 
şori şi arăta că are să devină un cocoş de 
toată frumuseţea. De altfel, după o lună dela 
eşirea din ouă, din zece câţi erău la început, 
nu rămăseseră în viaţă decât patru, printre 
cari şi Vitejel. 

„Dar iată că începe războiul cel mare, răz- 
boiul pentru întregirea Ţării şi a neamului. 
Precum ştii, în primele zile, veştile erau foarte 
bune pentru noi Românii. Armata română 
înainta vijelioasă, spulberând înaintea ei pe 
duşman. 

„Dar această înaintare a fost oprită de puz- 
deria de duşmani, cari năvăleau din toate păr- 
tile. A început eroica, dar dureroasa retragere. 

„Intro zi de toamnă rece şi mohorâtă pri- 
mim vestea că numeroase forţe dușmane sunt 
pe drum şi că se apropie de comuna noastră. 

„Nu mai era nici un ceas de zăbovit. Am 
strâns în pripă ce brumă de lucruri puteam 
lua cu noi şi am părăsit comuna mai. înainte 
de a fi ocupată de armata duşmană. 

„Mamo, i-am zis eu mamei, iau şi pe Vite- 
jel”, fiindcă aşa îl botezasem pe cocoşul nos- 
tru voinic şi drăguţ. 

„Zăpăcită cum era, mama nici nu 
bine ce-i spusesem. 

„Eu, însă, l-am pus pe Vitejel întrun coşu- 
Je şi i-am mai pus câţva pumni de boabe de 
grâu şi de porumb, ca să aibă ce mânca pe 
„drum. Lăsând apoi casă şi lucruri în voia 
Domnului, am plecat din comună pe o ploaie şi 
pe un frig ce te pătrundea până în măduva 
oaselor. 

„A fost, cum A fost pentru atâta lume, o pri- 
begie tristă şi plină de chinuri şi de lipsuri de 
tot felul. După multe peripeții, am ajuns în 
sfârşit, la Botoşani, unde tata avea nişte rude. 
Ne-am aciuiat în casa acestor rude, de sigur, 
foarte strâmtoraţi, iar nu aşa cum trăisem în 
casa din comuna noastră. 


„Doi ani şi mai bine am stat 
Zirtëerttttrttttttrttttrtttttrrtrtrtrtttétt 


locuesc şi 


înţelese 


la Botoşani. 


` cească şi învineţească. Cei de acasă 


Tërittrrtrtrtrrtstt 


Dar au sosit din nou zilele bune și frumoase. 
Duşmanul a fost alungat din ţară, aşa că ne 
puteam întoarce la casele şi la vetrele noastre. 

„In vremea aceasta Vitejel se făcuse un co- 
coş, care işi merita în adevăr numele. I se pu- 
tea spune şi Frumuşel, fiindcă rar se- putea 
vedea un cocoş aşa de frumos. 

„Vitejel nu locuia în coteţ, iar dacă eşea în 
curte un ceas, două, ca să se mai plimbe, res- 
tul timpului şi-l petrecea, cu noi. Işi învățase 
numele. De câte ori îl chemam, venea numai 
decât, sărea pe umeri sau pe genuchi şi aş- 
tepta să-i dăm ceva de mâncare. Nu se speria 
deloc şi de nimeni. 

„Intro zi de sărbătoare, tata, zise: „Ce-ar fi, 
dacă l-am tăia pe Vitejel? “Tot mam mâncat 
mai de mult carne”. 

„Când am auzit vorbele atesten. l-am luat 
în braţe pe Vitejel şi am fugit cu el afară. 

„Ei, nu fugi aşa şi iîntoarce-te, imi strigă 
tata adăogând: Am vrut numai să glumesc, 
fiindcă nici eu nu Im as indura să-l tăiem pe 
Vitejel. 

— Nu-l tăiem, ci îl vom duce din nou acasă, 
i-am zis eu tatei, întorcându-mă din urmă. 

— De sigur că-l vom duce“ îmi întări tata 
vorba. í 

„In sfârşit, iată sosită şi ziua în care ne pu- 
team intoarce la comuna noastră din Oltenia. 

„De atunci, în fiecare vacanţă, de câte ori 
mă duceam acasă, plăcerea mea cea mare era 
să stau cu Vitejel, să-l chem ca să-mi sară pe 
umeri şi pe genunchi şi să-mi mănânce dın 
palma mâinii. 

„Dar de vre-o doi, trei ani încoace, Vitejel 
îşi pierduse mândria şi frumuseţea. Coada 
începuse să-i cadă, iar creasta să i se sbâr- 
începu- 
seră chiar să-i zică Moşulică, în loc de Vitejel. 

lar acum două zile mi-a scris mama că Vi- 
tejel a murit de bătrâneţe şi că a fost inmor- 
mântat sub nucul din grădină”. : 

N. Macedoneanul. 


PPeeeteterrereoreveoeereeereteeeoronesee 


UN LINGUŞITOR. DEŞ TEPT 


francez Napoleon I-iu, 


O dată, împăratul 
trecea într'o barcă 


însoţit de un inginer tânăr, 
râul Sena. 

Impăratul, vrând să petreacă puţin 'pe soco- 
teala inginerului, îl întrebă: 

„Care e lărgimea râului în locul 
găsim aicea? 

— Atâţia metri, Majestate. 

— Dar adâncimea lui? 

— Atâţia metri. 

— Şi câte păsări trec râul în momentul aces- 


unde ne 


ta?” întrebă din nou Napoleon, privind pe in- 
giner cu un aer batjocoritor. 

Insă inginerul nu-şi pierdu cumpătul, ci fà- 
când o plecăciune adâncă, răspunse: „Numai 

o singură pasăre, dar pasărea aceasta este un 
vultur”. 

Impăratul, convins că vulturul era el însuşi, 
se simţi foarte măgulit de comparaţia aceasta 
şi decoră numai decât pe inginerul, care do- 
vedi că este un linguşitor deştept. 

i 09 = k= 


PAG. 6 


DIMINEAȚA COPIILOR 


VULPEA ŞI IEDUL 


dată, pe când şoarecii se sărutau cu pi- 

sicile şi lupii se jucau cu mieii, a fost 

un ied mic, alb ca zăpada şi fricos. 

Iedul era. cam neascultător: când 

mama lui, jupâneasa capră, îi spunea 

să stea pe lângă casă, el o pândea când lipsea 
o clipă şi hoinărea pe drumuri necunoscute. 


li plăceau fluturii ce jucau prin pajiștile ră- 
coroase: isvoarele cu murmurul lor dulce îi 
umpleau sufletul de vrajă. 

Intr'o zi, cam pe- la scăpătatul soarelui se 
rătăcise prin pădure. 

Cum sta la o răspântie, nehotărât, în care 
parte să apuce, jupâneasa vulpe îl văzu. 

„Incotro, cumetre, îl întrebă vulpea? 

„Sărut mâna, jupâniţă, m'am rătăcit şi nu 
găsesc drumul spre casă. 

„Vino cu mine să-ţi arăt calea şi nu-ţi fie 
teamă de nimic. Eu cunosc pe maica-ta: mi-e 
prietenă bună jupâniţa capră. Să-i spui multă 
sănătate din partea mea, când vei ajunge 
acasă”. 

Curând ajunseră la luminiş. Drumul mare 
ce ducea spre sat sclipea ca o panglică de 
argint. 

In timpul acesta, jupâniţa capră, neliniştită 
că au venise iedul acasă, venea ca vârtejul 
să-l caute... 


Il zări de departe cum vine alături de jupâ- 


niţa vulpe, prietena ei bună din copilărie. 

Vulpea îi spuse toată întâmplarea, minţind 
că un lup era gata să-i omoare copilul — dar 
ea l'a scăpat. 


Capra înduioşată sărută iedul şi îmbrăţişă 
cu mare bucurie pe jupâneasa. vulpe. 

— „Nu vrei să mănânci cu noi în 
aceasta? îi zise capra. 

„Ba da! cu mare plăcere — răspunse vulpea, 
care în timpul acesta se gândea cu mare plă- 
cere la coteţele de pasări. 

Vedea înaintea sa ùn cârd de rațe: alte câr- 
duri de găini îi cădeau în braţe ca în vis. 


seara 


Tot visând asemenea bunătăţi, jupâniţa 
vulpe ajunse acasă la capră. 
Cum e obiceiul, se puse o masă împără- 


tească. 

Capra aduse vreo cinci kgr. de măcriş în- 
demnând pe juipâniţa vulpe să ise ospăteze 
în voe. S 

„Bine, jupâniţă, se poate? Eu nu mănânc 
frunze şi mai ales nu postesc. Ceva găinuşe 
aveţi ? 


— „Avem optzeci de porumbei frumoşi, dar 
să te fereşti să nu te prindă. 

„Am. înţeles răspunse vulpea şi o şterse pe 
uşă. l i isi 
CN 
După câteva mihiițe- se auzi un pocnet; 
porumbeii sburau în toate părţile. Vulpea se 
liniştise pentru totdeauna. Lângă capul ei în- 
roşit de gloanţe plângea zadarnic jupâneasa 
capră. e 

Const. Goran 
——— CX ——- 


DIMINEAȚA COPIILOR PAG. 7 


PENTRU CITITORII MAI MICUŞI 


AAAA AAAA AAAA AAAA EEEE EEEE 


ap i HHHH HHHH, 


CURCANUL GUGUMANUL 


Cum se umflă, cum pășeşte 
Fi Mândru, cum se rățoește, 
$ Când il vezi așşa'ngânfat, 
Crezi că e-vr-un împărat. 
Z Toţi se sperie de el, 
: Puişorul mititel > 
Tipă, fuge mai de grabă, 
lar găinile se'ntreabă: 
„Cine-i domnul cel gătit 
: Și de unde-a răsărit?“ 
` — Nu fugiţi şi n'aveţi teamă, 
$ Să vă spun eu cum îl cheamă, 
Prostănacul îngânfat 
Nu-i nici domn, nici împărat, 
i Căci nu e decât curcan, 
Cel mai mare guguman. 
E ca omul, când e prost, 
Se mândreşte fără rost. 
* 


, 


Maica Lina 


gttttgtttttt SE E a e Tëttitttgtttttztitttttztttgitttttg 


SrtttttItttIttittRtttitiIttttittitttiItItttttttttttI HH HHHH HH E 


tH 


BUNI PRIETENI > 


Cine sunt, doar îi priviți 
Pe prietenii iubiți. 

Gâşte multe, doi copii 

Ce se plimbă pe câmpii. 
Cel copil mai măricel, 
Dacă nu cumva mănșel, 
Se numeşte Smărăndița 

Si e harnică fetiţa. 

Ea pe gâște le păzeşte, 

Dar mai mult chiar se'ngrijeşte 
De drăguțu-i frăţior 

Ce se cheamă Nicușor. 

De ea gâștele wau teamă, 
Ci aleargă, când le cheamă. 
Din mânuţa-i ciugulesc, 
Căci şi ele o iubesc. 


TEE STEET E 


Sorina 


HHHH HHH HHHH HHHH HHHH HHHH HHHH H» 


PAG. 8 


DIMINEATA COPIILOR 


Ce EN ta 
e? 


Dem, A 
Les af SZ 


Ințelegeţi că scrisoareu Aşteptam şi zi şi noapte In Sfârşit, primesc chiar astăzi 
Din spital ce am primit, Veşti mai bune să primesc, ` Dela Haplea o scrisoare, 

Şi mai rău ma pus pe gânduri, La Hăpleşti n'am Scris o vorbă, Chiar de mâna lui e scrisă, 

Şi mai tare m'a mâhnit. Căci nu vream ca Să-i mâhnesc. O deschid cu nerăbdare. 


„Scump Moş Nae, scrie dânsul, „Am crezut pot merse lesne 
Dela doctori ai aflat 


„Am pornit cu călăuza, 


Prin zăpadă şi prin ghiaţă, Fine-ar ceasul blestemat ! 
Ce-am DOUT în ziua'n care Astăzi văd c'a fost minune, Cu frânghie, băț, merinde, 
Eu la munte m'am urcat, ; Ca să scdp eu cu viață. Şi pe munte ne-am urcat, 


[= 


DIMINEATA COPIILOR eoooeoeeeooseoeeeeteeeooeeeoooeeooseseseeee PAG. 9 


oe = 


d Wi $ di A 
„Când încep să dau de shiaţă, „Dar n'am spus eu vorba aceasta, „Călăuza-mi pierde urma, 
Omul zice că-i mai bine Că indat mă pomenesc, ` Eu sunt Singur, singurel, 
Să mă lege cu frânghia. S Cum mă duc de-a berbeledca Nu mă pot scula din locu-mi, 
„Fugi, zic, mă, că e ruşine!“ Și 'ntr'o vale nimeresc. Nu mă pot mişca de fel. 


Wun 


„Ajutor! strisat-am tare, „Trece ziua, trece noaptea, „Au trecut aşa trei zile, 
Dar în valea cea pustie Eu în vale nemișcat. Bine c'au venit pe urmi 
Nu e nimeni să m'audă. Gem, sărmanul, de durere, Doi păstori ce într'acolo 
Mi-a sunat, zic, ceasul mie ! Multe lacrimi am vărsat. İşi mâncau de oi o türriú. 


` 


N 


„M'au scăpat ei dela moarte, „N'am un stant, am dat toți banii „Rog, Moş Nae, iă ce-i face, 
Ins'acum am altă boală, Pe'ngrijirea din spital, : Şi-mi trimite mai de grabă 

Care greu se lecueşte : Doctori, leacuri, casă, masă, Nişte bani de cheltuială, ARR 
Am rămas cu punga goală. Astăzi sunt chiar fără de hal. Altfel, zău, că-i proastă treabă“. 


(Va urma) 
In No. viitor ` „Pregătim o serbare la Hăpleşti“. 


PAG. 10 


DIMINEAȚA CORINLOR 


SUNTEM DE FOLOS UNII ALTORA 


put, ieşise pe câmp cu fiul său Nicuşor. 
Vroia să vadă dacă grâul este în deajuns 
de copt, ca să fie secerat, 

„Tăticule, îi zise Nicuşor, dacă nal fi 
d-ta şi ceilalţi ţărani cari lucrează pământul, 
nu-i aşa că oamenii de la oraşe nar avea ce 
mânca şi ar pieri de foame? 

— Suntem cu toţii de folos şi ne ajutăm unii 
pe alţii, îi răspunse tatăl său. 

„E adevărat că noi ţăranii lucrăm pământul 
şi cultivăm grâul, porumbul şi celelalte cere- 
ale, cari servesc la hrana oamenilor. Dar la 
rândul nostru, avem şi noi nevoie de ceilalţi 
oameni. Iată, plugul cu care arăm, sapa cu 
care săpăm, sunt făcute de meşteşugari sau 
fabricanți de la oraşe. 

„Nu uita apoi că grâul şi porumbul nu se 
mănâncă aşa cum îl strângem noi. Este ne- 
voe de morar, ca să-l macine şi să facă făină. 
Vine după aceea brutarul şi face pâine. 

„Altceva. Iată, noi ne-am făcut acum un an 
o casă nouă. Dar singuri nu şiam să o fa- 
cem. Au venit de la oraş meşteri şi zidari şi au 
clădit-o. De la fabrică am cumpărat cărămidă 
şi ţigle. Au venit dulgherii şi au aşezat grin- 
zile. Am venit tâmplarii şi au făcut ferestrele şi 
podelele. Au venit şi fierari şi tinichigii. 

„Toţi aceştia nu lucrează pământul. Cu toa- 
te acestea, avem mare nevoie de dânşii, fiind- 
că fără munca şi priceperea lor, noi m'am a- 
vea case în care să locuim si să ne fie aşa de 
bine. 

„Noi le dăm pâinea cu care ei trăesc, dar la 
rândul lor, ne fac şi ei servicii de cel mai mare 
folos. 

„De asemenea, nici cismarul, nici croitorul 
nu cultivă pământul. Dar fără ei, fără munca 
lor, noi am fi fost nevoiţi să mergem desculți 
şi desbrăcaţi. 


| on Petrescu, un gospodar harnic şi price- 


„Tot aşa, pielea de încălţăminte sau  ştofa ` 


de haine se face în fabrici de oameni, cari nu 
lucrează pământul. Insă, precum vezi, şi ceea- 
ce fac ei este de mare folos. 

— Dar, îi tăie Nicuşor vorba, ce folos aduc 
oamenii cari nu fac altceva decât să înveţe 
carte?” e 

La întrebarea aceasta, d. Ion Petrescu zâm- 
bi şi răspunse în felul următor: 

„Dacă n'ar fi fost oamenii învăţaţi, noi am 
fi trăit ca şi animalele. Oamenii cu ştiinţă de 


carte ne-au învăţat să cunoaştem pe Dumnezeu 
şi să ne închinăm Lui. Ei ne-au arătat cum se 
face o casă, ei au găsit mijlocul ca să fabrice 
cărămidă, ţigle, fierul şi să facă dintr'însul 
plugul şi diferite alte unelte şi maşini tot aşa 
de folositoare. 

„De asemenea, oamenii cu învăţătură de 
carte ştiu cum se face un pod, cum se constru- 
eşte o linie ferată, cum se fabrică locomotivele, 
vagoanele şi câte altele. 

„lar când suntem bolnavi, tot oamenii învă- 
tați sunt aceia cari ştiu cum să găsească boala 
de care suferim şi mai ştiu să ne dea doctorii 
ca să ne facem iarăşi bine. 

„Fără dânşii şi fără învăţătura de carte, as- 
tăzi n'ar fi fost nici telegraf, nici telefon, nici 
lumină electrică — ba n”am fi avut nici lămpi 
cu petrol. 

„Apoi, dacă oştirea noastră este aşa de vi- 
tează, că nici un duşman nu îndrăzneşte să ne 
cutropească ţara, tot oamenii învăţaţi au fă- 
cut ca ea să aibă armele cele mai bune şi să 
cunoască meşteşugul războiului. 

„Vezi, prin urmare, copilul meu, că învăţă- 
tura de carte este'de cel mai mare folos pntru 
toată lumea, 

„Şi mai vezi, dragul meu, că avem nevoe de 
toate meşteşugurile. şi că fiecare om, muncind 
pentru sine însuşi, munceşte în acelaş timp 
pentru binele şi folosul tuturor”. 

Vintilă Bratu 


det rel Eet NEE EE ne-o 

Rezultatul tragerii premiilor ofesite 
de revista noastră, care a avut loc 
Duminică 13 lulie a. C, se va publica 
în numărul viitor. 


E, EEN non: ae 


Citiţi cu toții , 5 


POVEŞTI CU NOROC 


DE ALI BABA (N. BATZ/ARIA) 


Această carte apărută în format mere cu- 
prinde 60 de poveşti alese printre cele mai fru- 
moase. Fiecare poveste este bogat împodobită 
cu splendide ilustraţii în culori. 

Cartea, tipărită frumos și cu toată îngriji- 
rea, are şi o minunată copertă în lori. 

Preţul unui volum de 140 pagini ‘ormat 
mare lei 89. ~- 


DIMINEATA COPIILOR *0000e0e0000000000000000000000000000cooeeeee PAG. îi 


Fotografii de cititoare şi cititori, 


cari au obținut la şcoală premiul Lo 


b 


1) Robu T. Gonstantin, Clasa III-a, 
Şcoala de băeți Nr. 6.-Ploeşti. 

2) Goldenberg B Lia, Llasa IV-a, 
Şcoala de fete Nr. 29,-Bucureşţti, 

3) Baba T. Paulina, Clasa I-a A, 
Şcoala de fete Nr. 40 C. F. R.-Bucureşti. 


4) Alexandru Keller, Clasa I-a, Şcoa-- 


Ja Golescu Nr. 3 de băeţi,-Bucureşti. 


së 


' 5) Avram Mircea, Clasa l-a, Şcoala 
Urbană Nr. 7,-Arad. 

6) Lucian F. Roşiu, Clasa II-a Şcoala 
Urbană,-Timişoara, 

7) Weissbluth T. Fernanda (Mady), 
Clasa La Şcoala Inst Sita Maria,-Buc. 

8) Ida Stein, Clasa IV-a, Şcoala Co- 
munal „Ana şi Buruch Kahane“,- 
Poeşti. 


9) Popper Edith Eva, Clasa II-a, Şcoa- 
la de fete Nr. 2,-Bucureşti. s 

10) Teodorescu Mihai Felice, Clasa 
ll-a A, Şcoala de fete Nr. An C. F. R.- 
Bucureşti. 

11) Rădulescu Florica, Clasa l-a 
Şcoala de fete No. 1 Bellu.-Bucureşti. 

12) Margareta Roată, Clasa U-a Şcoa- 
la de fete Nr. 3 „Romanescu“,-Bucureşti, 


d 


PAG. 12 


— ROMAN PENTRU TINERET — 


Adaptare după Schmid 


1) Familia lui Ion Telea. 


on Telea era un lucrător. să- 
rac, un simplu tăietor de 
lemne. Cu toate acestea, era 
iubit şi stimat în satul său. 
Toată averea an ap compunea 
“dintro secure, un  ferestrău, 
o țarină mică şi o livede tot aşa 
de mică. Insă, era iubit şi sti- 
mat pentru iidecata sa sănătoasă şi pentru 
bunătatea şi noblețea sufletului său. 
Lucrător neobosit, Ion Telea era un om de 
o cinste rară, plin de bunăvoință faţă de ori- 
cine, iar purtarea sa nu lăsa nimic dè dorii 
din toate punctele de vedere. 
Soția sa nu se lăsa mai pre jos în ceiace 


priveşte însuşirile bune şi alese. Şi aşa, aceşti . 


doi oameni, deşi săraci, trăiau foarte: mulţu- 
miţi şi într'o desăvânşită bună înţelegere. ` 

Aveau doi copii, doi băeţaşi, vioi, deştepţi 
şi inteligenți. Ion Telea şi soţia sa căutau să 
le dea o crestere cât mai bună. 

Insă, cei doi fraţi abia începuseră să poată 
vorbi, că părinţii lor hotărâră să pună în fie- 
are zi ceva bani la o parte, rupându-şi, cum 
se zice, dela gură, pentru ca atunci când co- 
piii vor fi în vârstă de a învăţa carte, să-i poa- 
tă trimite la şcoală, iar mai târziu să-i dea ca 
să înveţe şi o meserie. 

De aceea, Ion Telea se scula în toate dimi- 
neţile cu o oră mai de vreme, iar seara lăsa lu- 
crul cu o oră, mai târziu. Incă din zori, luân- 
du-şi securea şi ferestrăul, se ducea la pădure 
şi acolo în sudoarea frunţii lucra fără - între- 
rupere de dimineaţa până seara. 

Pentru a putea face economii pentru copiii 
săi, Ion Tulea se lăsă de fumat şi se puse să 
nu mai bea ţuică sau vre-o altă băutură spir- 


toasă. 
Soţia sa, o femee econoamă şi foarte price- 


pută la gospodărie, lucra cu ziua pe la casele 
oamenilor din comună şi pentru nimica în 
lume n'ar fi cheltuit fără folos pentru dânsa 
un ban din ceeace câştiga. 

Cu toate că multe femei şi fete din sat, imi- 
tând o modă greşită, se îmbrăcau ca la oraş, 
soţia lui Ion Telea „şi păstra cu sfinţenie. ve- 
chiul port țărănesc, atât de frumos în simpli- 
tatea lui. Stătea nepăsătoare la vorbele spuse 
în bătaie de joc ale celorlalte femei. 

Toma şi Marin — aşa se numeau cei doi 
frați — crescuseră, aşa că de câţiva ani mer- 


geau la şcoală. Se întâmplă însă o nenorocire. 


ăzu bolnav. Mai multe 
să poată 


Lon Ţelea, tatăl lor, c 
săptămâni la rând zăcu în pat, fără: 
lucra, deci fără să poată câştiga ceva. 

Soţia sa vedea cu durere cum se isprăvese 
proviziile şi cum se duc economiile strânse cu 
atâta greutate sl eu atâtea lipsuri. 

Insă, alta era marea teamă, care îi neliniştea 
pe oamenii aceştia. Anume, să n'ajungă să nu 
poată plăti taxele şcolare. pentru copiii lor. 

In adevăr, trebue să ştiţi că pe vremea când 
s'au întâmplat cele ce povestim aicea, nu erau 
şcoli asa cum sunt astăzi. Fiecare părinte, care 
dorea să dea copiilor săi învăţătură, se învoia 
cu învățătorul şi îi plătea acestuia o sumă oare 
care pe lună sau pe an. In vremea aceea, învă- 
țătorul nu era numit de Stat, aşa că nu pri- 
mea dela Stat vre-o leată. Trăia şi el din ceea- 
ce îi dedea fiecare părinte de copil. 

De aceea, soţia lui -Telea, văzând că din 
cauza boalei acestuia, nau să aibă bani nici 
pentru mâncare şi doctorii, zise că ar fi mai 


bine ca Toma şi Marin să fie retrași dela 


şcoală, până ce bolnavul se însănătoșeşte și 
poate să câştige din nou. 

Ion Telea nu se învoi cu această propunere. 
„Mai degrabă, zise el, îmi vând hainele ce îm- 


DIMINEAȚA COPIILOR 000000000000000000000000000000000000oooeoeee PAG. 13 


brac în zilele de sărbători, decât să-i retrag pe 
copii dela şcoală. Mergi şi roagă pe d. învăţă- 
tor să aibă răbdare, până ce mă fac iarăşi bine“ 

Femeia se duse la învăţător şi-i vorbi cu o- 
chii plini de lacrimi. 

„Nu plânge, îi zise învățătorul, care era un 
om bun şi milostiv. Voi instrui pe copiii voştrii 
fără plată. E o plăcere pentru mine să le dau 
învăţătură, fiindcă amândoi sunt podoaba 
şcoalei mele. Amândoi sunt aşa de silitori şi 


cuminţi, că servesc drept pildă st model pen- 
tru ceilalţi elevi. 

„De aceea, să nu fie vorba de plată. Te rog 
numai să nu spui la nimeni lucrul acesta. Dacă 
se află, se poate să vie şi părinţi_cu dare de 
mână şi să-mi ceară să le fac aceiaşi favoare. 
Salută din parte-mi pe soţul “d-tale, căruia îi 
urez ca Dumnezeu să-i dea o grabnică însă- 
nătoșire.'* 

Această veste plăcută umplu de bicurie ini- 
ma! bunului Ion Telea. Primul său gând, ín- 
dată ce aa făcut bine, a fost să meargă ta în- 
văţător Sé să-i mulţumească din suflet că 
atâta vreine învățase fără plată pe copii. H 
asigură însă că pe viitor va plăti la timp si_în 
întregime. 

„Să lăsăm chestiunea cu plata, îi răspunse 
învățătorul: Eşti un om sărac și puţinul ce äs: 


tigi cu munca ta îţi trebue pentru întreţinerea 
ta şi a familiei tale, aşa că ţie îţi vine mai greu 
să-mi plăteşti, pe când eu mă pot lipsi mai uşor 
de suma aceasta. Intrebuinţează banii ce ar fi 
urmat să-mi dai mie, ca să-ţi procuri o hrană 
mai sănătoasă, care să-ţi dea din nou puterile 
pierdute în tirnpuY bolii. 

„De altfel, eşti vrednic de laudă că, deşi om 
sărac, faci atâtea jertfe, ca să dai copiilor tăi 
o creştere bună. Să ştii însă că depe urma a- 


cestor copii vei avea mai târziu o mare mul- 
țumire”. 

Totuşi, Ion Telea se gândea mereu cum ar 
putea să-şi exprime recunoştinţa, cel puţin 
prin vreun dar oarecare, faţă de învățătorul 
aţa de generos, ca să dea fără nici o plată, la 
doi copii săraci aceiaşi 'ngrijire şi aceiaşi în- 
vățătură ce dedea copiilor bogaţi. 

„Ce aş putea face? se întreba el. Săptămâna 
care vine este ziua onomastică a învățătorului. 
Cei mai mulţi părinţi, cu toate că plătesc re- 
gulat în fiecare lună pentru învăţătura copii- 
lor lor, au grija să-i facă învățătorului de ziua 
lui şi un cadou. Cu atât mai mult sunt eu da- 
tor să fac lucrul acesta. Insă, vai! nu cu se- 
curea mea aş putea câştiga atâta, cât îmi do- 

"reşte inima. Nu putem cinsti în deajuns pe un 
imvăţător harnic şi bun, cum este al nostru”. 
(Va urma). 


PAG. 14 


gege DIMINEAȚA COPIILOR 


LA LE AU A 


aleaua despre care e vorba făgăduia 
să fie roşie. 

Nu era încă decât” un boboc, dar un 
boboc frumos, lungueţ, umflat, plin 
de frumoase speranţe. 

Se ţinea drept pe tulpina sa, 
frunze verzi. 

Laleaua aparţinea micei Dorina, iar ghive- 
ciul în care se găsia era aşezat pe fereastra 
din odaia ei. 

In fiecare dimineaţă Dorina uda floarea 
şi-i urmărea cu bucurie şi interes progresele 
în timp ce lucra, după amiază, lângă fereas- 
tră. 


între. două 


Şi bobocul lalelei se îngroşa, se îngroşa vă- 
zând cu ochii. Se apropia momentul când a- 
vea să se îmbobocească de tot. Şi cum a ve- 
nit acest moment, Dorina auzi o voce venită 
nu stia nici ea de unde, zicându-i: 

„Bună ziua, Dorino, fetiţă cuminte!”... 

Dorina îşi plimbă privirea prin toate colțuri- 
le, dar mai ales spre partea ferestrei de unde 
i se părea a fi auzit vocea. Dar nu văzu nimic. 

Aceasta îi dădu mult de gândit, dar îşi văzu 
mai departe de treabă, când deodată un mic 
zgomot îi atrase privirea spre ghiveciul în 
care se găsea laleaua. 

Atunci ea văzu petalele frumoasei flori des- 
făcându-se, iar în mijlocul lor apăru o ființă 
uimitor de mică, dar atât de micuță şi sub!“ 
rică, încât părea într'adevăr a fi locuitoarea 
acestei căsuțe de lalea. 


In româneşte de Mia Brânduş 


Dar cu toate că era aşa de mică, te uitai cu 
plăcere la dânsa, căci ființa ei plăpândă era 
totuşi drept şi frumos potrivită. Se părea 
că este cea mai drăguță şi cea mai micuță 
dintre păpuşi, — o păpuşă însuflețită. 

Zâna sări uşurel pe marginea ferestrei şi 
salută din nou prietenos pe Dorina. Dorina 
răspunse salutului plină de mirare. 

„Eu sunt, — zise mica zână, zâna Lalea. 
Locuiam în această floare când ai cumpăra- 
t-o în târg. Ingrijirile tale bune au făcut-o să 
crească şi să îmbobocească, deaceea îţi mul- 
țumesc, drăguţa mea Dorina“. 

Dorina noastră cam nu ştia ce răspunde, 
căci nu avusese niciodată prietene în lumea 
zânelor, şi de aceea nu era hotărâtă asupra 
felului cum trebuia să stea de vorbă cu zâna. 

Dar zâna Lalea îi veni în ajutor. 

— „Nu trebue să te sperii, Dorino, spuse 
dânsa, căci eu nu sânt o zână rea... Vreau 
binele copiilor cuminţi, iar cum tu eşti cu- 
minte, te iubesc mult. De aceea nu am şovăit 
să mă arăt ţie şi viu să te întreb ce-ţi doreşte 
inima“, 


Vă închipuiţi desigur că inima Dorinei era 
plină de dorin. Dorea să fie frumoasă, se fie . 
bună şi mai dorea toată fericirea pentru buna 
sa mătuşă, care o culesese de pe drumuri ++ -~ 
orfană şi care îi făcea viaţa cât se poate P 
bună. Mai dorea o păpuşă frumoasă. Si mai 
avea tot felul de dorinți. Dar când se, uită în 
inima ei, văzu că dorințele se înghesuiău dea- 
valma, fiecare vrând să fie întâia îndeplinită. 
Era o aşa de mare încurcătură de dorinţi, în- 
cât Dorina nu putu să-si exprime niciuna. 

„Văd, spuse micuța zänn lalea, că nu ai 
să-mi exprimi nici o dorinţă... Ei bine, mi se 
va părea că mi-ai spus una, cea mai ur- 
gentă dintre 7 şi pentru a-ţi răspunde şi 
a o împlini, îţi voi da un mic dar: Ja aceasta“ 
— şi-i întinse Dorinei un ac de cusut... un ac 
ca toate acele. 

Feta" luă şi pe când se uita minunată la 
el, zâna dispăru. 

Ochii Dorinei o căutară în zadar. 

Fetița rămase cu acul în mână, nestiind ce 
să facă cu el, ca să vadă într'adevăr ce în- 
scamnă un dar al zânei. 

„Buna mea zână Lalea!... funa mea zână 
Lalea”, chemă ea, dar în zadar. Dorina se a- 
plecă asupra floarei şi-i dădu sărutul pe care 


“IMINEATA COPIILOR été: | PAG. 15 


nu-l putuse da zânei. Pe urmă puse acul 
cu băgare de seamă într'o cutiuţă de argint, 
şi nu vorbi cu nimeni despre cele întâmplate. 

Şi zilele trecură una câte una, dar înainte 
ca Dorina să se fi făcut o fetiţă mai mărişoa- 
ră, i se întâmplă o mare nenorocire: Dumne- 
zeu chemase înapoi în cer pe buna sa mătuşă 
şi fetiţa noastră vărsă lacrimi amare. 

După această nefericită întâmplare, urmă 
o pace care din păcate nu-i fu lăsată mult 
timp Dorinei. Buna sa mătuşe — care nu era 
prea bogată — făcuse un testament, în ini- 
ma sa, în favoarea Dorinei. Dar numai în i- 
nima sa, şi nu la notar. Astfel că la moartea 
mătuşei, care se întâmplă curând, moştenitori 
necunoscuţi îşi însuşiră toate bunurile răma- 
se şi goniră pe Dorina din vechea căsuţă. 

Dorina n'a putut să ia altceva cu dânsa, de- 

câi darul făcut de zâna Lalea. Atingea mereu 

cutiuţa în buzunar murmurând: „Buna mea 
zână Lalea, tu care mi- -ai vrut binele, nu vrei 
oare să-mi vii în ajutor?” 

Şi Dorina o porni la drum fără ţintă, mer- 
gând, mergând mereu, neștiind unde să se o- 
prească,. Făcându-se noapte, se propti de pe- 
retele unei case dărăpănate şi adormi. Când 
se trezi a doua zi dimineaţa, văzu lângă dân- 
sa un moşneag bătrân, frumos şi blând. 

La întrebarea lui de ce adormea pe drum, 
Dorina îi povesti cum îi murise buna ei mă- 
tuşe, cum fusese jefuită de puţinul care-i mai 
rămăsese şi ce nenorocită era acum, căci nu 
ştia unde să se ducă şi unde să-şi găsească a- 
dăpost. 

Moşneagul, cuprins de milă, o rugă să vie la 
dânsul ca să-i îngrijească de casă.  Căsuţa 
moşneagului era micuță, sărăcăcioasă şi în 
mare neregulă, căci moşneagul, bolnav cum 
era, nu putea îngriji de toate şi nici ea să ţină 
o slugă nu avea de unde. Aşa că o rugă pe 
Dorina să rămână cu dânsul, şi să-i îngrijească 
de gospodărie. 

Dorina luă pe seama sa cumpărăturile şi 
află astfel curând cât de sărac era bătrânul. 
Micile lui economii se duceau cu repeziciune 
pentru trebuinţele amândourora. 

Bătrânul dedea banii din toată inima, dar 
câte odată ofta, cercând apoi îndată să su- 
râdă micei copile care venise ca o rază de 
soare să înveselească anii lui bătrâni. 

Dorina ofta şi ea, dar pe ascuns, pentru a 
nu întrista şi mai mult pe bătrânul său prie- 
ten. 

Sosi şi aniversarea zilei de naştere a Do- 
rinei. 

Fiind prea sărac pentru a-i cumpăra un dar 


— bătrânul începu să caute în sertarele unui 
scrin vechiu şi scoase de acolo un guler de 
dantelă scumpă, care aparținuse altădată u- 
Dei Tice iubite, pe care o pierduse. 

„Scumpa mea copilă, ia-l. Gulerul acesta 
deşteaptă în mine amintiri dureroase. Aceea 
care îl purtase odată, a fost un înger. Dar,.. 
spuse el întristat, ce văd? Acest biet guler 
este rupt!... 


— O, spuse repede copila, nu face nimic, bu- 
nul meu părinte!... Voiu face o mică țesătură 
şi nu se va mai vedea nimic” 

Dar ruptura era mult mai mare decât cre- 
zuse Dorina. Trebuia umplută o gaură destul 
de mare şi Dorina nu era deloc pricepută în 
țesutul dantelelor delicate. 

In dorinţa ei însă de a face binele, Dorina 
luă perniţa cu ace şi începu să caute cel mai 
potrivit dintre cele pe cari le avea înfipte. 
Nici unul nu însă era destul de subţire. 

„Ah, strigă ea deodată, am găsit ceva po-. 
trivit!... Buna Mea zână Lalea, ajută-mă în 
lucrul meu, pentru ca bunul meu prieten să 
se poală bucura de frumosul dar ce mi l-a 
făcut”. 

Deschise cutiuța de argint şi scoase acul 
care era tot aşa de curat şi strălucitor. Dorina 
băgă un fir de aţă şi începu să ţese. Şi mi- 
nune, acul ţesu, tesu reţeaua firelor împrăş- 
tiate, în aşa fel în cât nu se mai cunoscu rup- 
tura de fel. 

Dumineca următoare, spre marea bucurie 


Të 


CU 


PAG. 16 9000000000000000000000000000090000eeeeeeeeee DIMINEAȚA COPIILOR e 


a bătrânului, 
telă. $ 
Dorina ascultă slujba la biserică 


Dorina îşi puse gulerul de dan- 


lângă o 


doamnă bătrână foarte bogată, care o opri la 


plecare ca să-i vorbească: 


-- „Copila meu, ai aci o dantelă foarte; 
foarte frumoasă”, spuse doamna. 
Dorina, mândră, povesti întâmplarea cu 


gulerul şi reparația pe care a trebuit să i-o 
facă. 

Doamna îşi puse o pereche de ochelari mari 
şi examină cu atenţie lucrul Dorinei. 

„Intradevăr, spuse ea după o amănunţită 
cercetare, nu este de crezut. : 

In urmă adăugă: j 

„Eu am multe dantele vechi şi\scumpe a- 
casă, cari trebuiesc reparate. Vino la mine 
mâine şi-ţi voiu încredința una spre încer- 
care. Dacă voi fi mulţumită, si cred că voi fi, 
îti voi da şi celelalte, iar ostenelile d-tale vor 
fi plătite cu dărnicie”. 

Dorina se duse a doua zi la doamna, care îi 
încredinţă dantela făgăduită. 

După ce se retrase în odaia ei, Dorina puse 
un fir de aţă în acul zânei şi tesu reţeaua şi 
apoi trandafirii brodaţi. 

Doamna fu încântată şi plăti cu 
lucrul Dorinei. 

li încredinţă una câte una frumoasele sale 
dantele si recomandă prietenelor ei să facă 
la fel. 

Vestea despre hărnicia Dorinei se răspândi 
curând prin tot oraşul. 

Belşugul şi tihna intrară în casa moşnea- 


dărnicie 


EE ap z RAE R, EE EE 


gului, pe ela rui frunte nu se mai aşternu 
niciodată tristeţea. Dorina era pentru dânsul 
îngerul său cel bun. 

Multă fericire flatora m. bunei Zâne 
Lalea. Drept recunoştinţă, ea ` cumpără din 
târg o frumoasă lalea mia ghiveciu. 

Laleaua făgăduia să fie roşie. 

Nu era însă decât un boboc, dar un boboc 


frumos, lunguieţ, umflat, plin de frumoase 
speranţe. 
Se ținea drept; pe tulpina sa, între două 


frunze verzi. 

Ghiveciul era aşezat pe fereastra din odaia 
Dorinei. 

Când sosi vremea de se îmboboci de tot, 
Dorina simţi cum îi bate inima. Sărută cu 
drag floarea şi petalele se desfăcură. 

Şi mica Zână Lalea apăru dreaptă în mij- 
locul bobocului purpuriu. 

„Buna mea zână, spuse Dorina, cu la- 
crimile în ochi, îţi mulţumesc din tot sufle- 
tul! Iţi mulțumesc şi pentru bătrânul: meu 
prieten. Darul tău ne ajută să trăim”. 

Mica zână Lalea, surâzând, răspunse: 

„Am venit să te  liniştesc. Poţi pierde 
sau rupe acul pe care ţi l-am dat în dar, fără 
să te necăjeşti. El înseamnă:  Indemânare, 
sârguinţă şi răbdare. Aceste daruri le sădesc 
în, tine, iar tu să cauţi să le păstrezi cu sfin- 
tenie”. i : 

Zicând acestea, zâna se făcu nevăzută şi o 
frumoasă lalea roşie străluci în ghiveciul dela 
fereastră. 
de Mia Brânduş 


Â900000000000000000000000000000000000000000000000000000 0000000 000000000000RĂ TTT 


DE VORBĂ CUCITITORII 


G. P. — Talentul poetic nu-ţi lipseşte însă asa cum e 
concepută poezia cu „Douï firii“ ea nu mai aparţine genu- 
lui literaturei pentru copii. 

In afară de aceasta, evită repetarea de rime la fel «ă- 
zoare -~ floare, îmbrățişare - cărare“ şi nu te lăsa atras de 
cuvinte răsunătoare Sā nu crezi că ele tac f-umuseţea sau 
puterea unei poezii. 

V. EI.-Bârlad. — Nu te oră i să scrii de pe acum po- 
veşti, ci este în interesul d tale să aştenți sā capeţi mai 
multă cultură, aşa ca să poţi stăpâni mai bine limba şi să, 
nu cazi in greşeli de construrțe. 

B I. 0.-Loċo. — „Puişorii“ este o încercare în versuri 
cam slăbuţă. 

Poate ar fi reuşit mai bine în proză. 

Hen.-Loco. — Vedem că e cam veselă „Ora de lucru“ 
din clasa d-tale, dar nu trebue dată ca exemplu. 

Mar. B-Câmpina. — Poezia trimisă de d-ta, o poezie, 
de altfel, destul de drăguță, nu se mai potriveşte cu tot 
ce sa întâmplat. A doua inti'ulată „Cânt:, e tristă prin con- 
ținutul ei, iar noi evităm publicarea de poezii triste. 

Altcum, recunoaştem bucuros că d-ta a ta ent. 


POEZIE COPIATA, — Poezia cu titlul „Doi prieteni' 
apărută în nr 1 330 al reviștei noastre, este ded. 
Hrisant P. Dăscălescu, care a publicat-o mai de mult 
în altă revistă. Aşa fiind, d. Nicolesru P. Dumitru. 
care ne a t:imis-o, semnând-o ca o poezie originală, 
n’a făcut alt ceva decât să o copieze. 


Fr. St.-Chişinău. — La întrebarea d-tale” răspundem că 
poveşti populare cu acelaş subie't sunt la diterite popoare, 
deosebindu-se numai prin tormă şi prin oarecari amănunte. 
Fondul celor mai multe basme şi poveşti este un capital 
comun, moştenit, pe semne, dela foarte vechi strămoşi 
cari au fost aceiaşi. Aşa.se explică faptul că povestea ce 
ai citit seamănă cu o poveste publicată. acum câțiva ani. 
WM Gh. M-Loco. — „Chemare Cercetăşească aie versuri 
slăbuţe şi rimele cam schioapătă. Apoi comparăţia. cu 
„Burii” nu e tocmâi potrivită In afaă de aceasta, rolul 
cercetaşilor este altul iar nu, cum spui d-ta în chemare, 
„Ca să pună mâna pe armă“. 

Prin urmare, regretăm că nu o putem publica. 


Nic. J.-Loco. — Poezia „Clasele Eroaren se publicá. 


-ok el. —— BZ 


e 


~ 


Ei 


u DIMINEATA 
(| 337 COPIILOR 


REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ 
Cinecroa: N. BATZARIA. 


ULUI URINA) 


VU 


| | tea noi din b nătă il e € PE f RE Į UL LET 5 
„E u le cum am mai m d Hi D e CG v d aice ea. 3 
d c u D 


PAG. 2 


eege DIMINEAȚA COPIILOR 


CÂTEVA SFATURI PENTRU CITITORI 


Copiii să nu fie fricoşi! 


Când se întâmplă ca un alt copil să-i arate 
pumnul şi să-l amenințe, cel ameninţat să nu 
se pornească pe plâns sau pe fugă, ci cu tot 
curajul să se pregătească de apărare. Oamenii 
curagioşi sunt totdeauna respectaţi. 

De asemenea, copiii să nu se sperie de lu- 
ceruri cari nu sunt decât în închipuirea lor. De 
exemplu, să nu le fie teamă de a sta singuri 
noaptea într'o cameră fără lumină. 

Să nu se gândească la stafii, la umbre sau 
alte gogoriţe de felul acesta. 

Să fie bine încredinţaţi că astfel de dihănii 
nau existat nici odată şi nici nu există. 

Dar ce să spunem de acei copii şi chiar de u- 
nele persoane mari cărora li e teamă: de ce? 
de șoareci! Tremură şi se zăpăcesc la vederea 
unui şoarece. Dar ce rău ne poate face un biet 
şoricel, pe care l-am putea strivi? 

Ne vine să râdem, când ne gândim că sunt 
oameni cărora să le fie frică de nişte vietăţi 
aşa de slabe şi neputincioase. 

Copiilor însă să nu le fie frică de şoareci şi 
să se obişnuiască, în genere, să nu fie fricoşi. 


Copiii să fie sănătoși! 


Sănătoşi, adică-să nu fie bolnavi, şi cât mai 
voinici. 

Ca să fie sănătoşi, să mănânce bine şi cu 
poftă ceeace le spun părinţii sau alte persoa- 
ne mari că este spre binele şi folosul lor. 

lar ca să aibă poftă, să facă mişcare, să facă 
gimnastică potrivită vârstei lor, să respire 
ser proaspăt şi să-şi ţină corpul curat. 

Să nu strâmbe din mas la masă şi să nu zică 
la masă bombănind că nu le place supa, că nu 
le place carnea sau o altă mâncare. ; 

Să se aşeze voiniceşte la masă şi să mănân- 
ce tot ce li se spune că e bun. 


st "Ah 


De asemenea, copiii trebue să doarmă bine 
şi seara să se culce de vreme. Culcatul târziu 
face rău şi persoanelor mari; pentru sănăta- 
tea copiilor este tot ce poate fi mai vătămător. 

Să se culce de vreme şi să se scoale tot de 
vreme. Aşa fac şi eu, Moş Nae, care foarte de 
mult nu mai sunt copil. Imi reamintesc însă 
mereu o vorbă înţeleaptă care spune: „Scula- 
tul de dimineaţă este semn de lungă viaţă”. 
De viaţă lungă, de sănătate bună şi de poftă 
la muncă. 


Copiii să fie generoşi! 


A fi generos, înseamnă a avea un suflet no- 
bil. Insă generozitatea nu trebue confundată 
cu risipa. Risipitor este-omul care cheltueşte 
pe lucruri de prisos. Generos însă este omul 
care ajută pe cel ce are nevoe de ajutor şi me- 
rită să fie ajutat. 

A fi generos faţă de oamenii nevoiaşi este o 
datorie şi, precum am spus, o dovadă de su- 
flet nobil. 

Generozitatea, pe de altă parte, nu trebue 
să-i împiedice pe copii să se obişnuiască încă 
de mici cu economia şi mai ales cu cumpă- 
tarea. 

Mulţi copii au defectul lăcomiei. Dragii mei, 
nu fiţi ca dânşii! 

Omul lacom este un om puţin iubit şi un om 
care îşi face rău sie însuşi. Nu uitaţi vorba 
veche: „Lăcomia pierde omenia”, 


Copiii să nu fie cruzi! 


Să nu fie cruzi, mai întâiu, cu bietele ani- 
male domestice cari nu ne doresc şi nu ne fac 
nici un rău, ci, din potrivă, dela ele avem nu- 
mai bine, folos şi plăcere. 

I-ar face unui copil plăcere să-l tragă cineva 
mereu de urechi, să-l lovească şi să-l chinuia=. 
scă în tot felul? 

De sigur că nu i-ar face nici o plăcere. 

Dacă-i aşa, să se gândească acelaş copi” 
răul şi durerea ce-i face pisicii pe care, -71 la 
de coadă, a câinelui pe care îl loveşte 7 0 trage 
Şi cât trebue să fim fără suflet, ca /ăTă rost. 


“şi să chinuim nişte animale cari ţi: Să lovim 


cari şi-au pus în noi toată încrede” la noi şi 
speranța! : CS „tea SI toată 
Copiii să fie, de asemenea, ci 
buni, de mărinimoşi faţă de Re Seen Zi, 
mai ales faţă de copiii mai WER Ze Sc, SEH 
mai săraci decât dânşii. După » TE 
le-ar face nici o plăcere ca / CUM MIA ror nu 
e SE 3 < sn falţii Mai mari şi 
mai voinici decât dânșii să-i rovească sau să-şi 
bată joc de ei, tot aşa să se gândească la rân- 
dul lor la durerea şi mâhnirea copiilor pe cari 
îi chinuesc, 


muunDaun nu 5NERNURIERNI UN a eieiei 


Cărţi la lijrării: 


„INELUL PIERDUT: 


N 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar) 12, — TELEFON 6/67. 


ABONAMENTE : 1 AN UN NUMĂR 5 LEI 


a rep ec S 


> 6 LUNI 100 IN STRAINATATE DUBLU X 
27 Iulie 1930 — Nr. 337 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapolază 
REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA e 


„la deschide gură mare, 
Nicuşor, și strigă tare, 

Cum îți place dumitale, 
Pe „a“ prima din vocale. 


„A“ priveşte-l cum se scrie, 
Pe tăbliță sau hârtie, 

Să poți bine să-l citeşti 

Si pe toli să-i asurzești. 


„Si „a“ mic, ca şi „A“ mare, 
Are aceiași pronunțare ; 
Ca şi „a“ scris de tipar, 
Cum e în Abecedur. 


„Nicuşor, învață bine, 
Căci altfel e vai de tine, 
N'ui în lume nici un rost; 
Te faci mare, însă prost. 


Nikita Macedonski 


—— Aa dg 


PL OU A 


Plouă, mamă, în grădină, 
Fără soare, fără lună, 
Oprind fluturii să vină, 
Lângă floarea cea mai bună. 


Plouă, şin grădina” noastră, 
Trec şiroaie mari de apă, 
Ce sub bolta cea albastră, 
Să lenghită gropi de sapă! 


Bună-i ploaia pentru mine, 
C'am plivit brăzduța 'ntreagă,: 
Si din flori mi se cuvine, 
S'o aleg pe cea mai dragă! 


Sia EI e 


Cea dintâi din micşunele, 
Ce'o primi parfum din soare, - 
O voiu duce doamnei mele, 
Intr'o zi de sărbătoare! 
D. Ionescu Râmnic 
—— oczko 


CÂNTEC PENTRU PÅPUŞE 


Păpuşică, 

Mititică, 

Ochii tăi frumoşi de sait 
Råd la mine, 

Că'n papucii moi te'nculț, 
In papucii moi de vată, 
Dragă fată. 

Nici nu ştii 

Că ai să vii 

Azi cu mine sub cireş, 

Ca să-ți pun şi flori în păr, 


Cum (i-am spus şi un,-udes 
Când cireşul a 'nflorit 
Insorit. 
Păpuşică, 
Mititică, 
Mă iubeşti şi tu pe mine 
De te uiţi asa € 
Drăgălaşă, par'că-ţi vine 
lar să mă săruţi, ştrengară, 
Mică păpuşoară. 
G. Talaz 


—— CI XI — 


PAG. 4 EE Eeer Sege DIMINEATA COPIILOR 


CĂPCĂUNA SI SORA SOARELUI 


— POVESTE POPULARĂ RUSEASCĂ — 


u fost o dată un împărat și o 
împărăteasă, cari aveau un 
singur copil: Ivan Țareviciul, 
mut de când se născuse. 

Intro zi, când Ivan Ţarevi- 
ciul împlinise vârsta de doi- 
sprezece ani, bătrânul grăjdar, 
care ținea mult la el, ii zise: 
Află, Ivane Ţareviciu, că'n curând mama d-tale 
va naşte o fată, dar fata aceasta va fi o vră- 
jitoare groaznică şi o căpcăună şi va mânca 
pe împărat, pe împărăteasă şi pe toţi ceilalți 
oameni. Dacă vrei să scapi dela peire, roagă-te 
de împărat să-ţi dea calul cel mai bun ai fugi 
încotro ţi-or vedea ochii” 

Ivan Ţareviciul se duse la tatăl său împă- 


Prelucrare de Ali-Baba 


ratul şi pentru întâia oară putu să-i vorbească. 
Auzindu-l, împăratul sa bucurat asa: de mult, 
că nici nu l-a întrebat pentru ce îi trebue un 
cal,. ci porunci pe loc să-i dea armăsarul cel 
mai bun. 

Călare pe acest armăsar, băiatul porni la 
drum, mergând încotro îi vedeau ochii. După 
ce a mers multe zile şi multe nopţi, a întâlnit 
două femei bătrâne şi s'a rugat să-l primească 
să stea cu ele. 

„Te am primi bucuros, îi răspunseră, însă 
noi navem mult de trăit. După ce isprăvim 
lada aceasta de ace şi lada aceasta de aţă, 
vom închide ochii şi vom muri”. 

Ivan Ţareviciul plânse şi merse mai de- 
parte. După un drum lung, întâlni pe Strâm- 


bă-lemne şi-i zise: „Fii bun şi mă primeşte să 
stau cu tine. . 

— Te-aş primi bucuros, îi răspunse Sfărâmă 
de trăit. Voi muri în ziua în care voi isprăvi 
de strâmbat şi de scos din rădăcini arborii 
pădurei ce vezi înaintea ta”. 

Ivan 'Ţareviciul plânse şi merse mai departe, 
până ce întâlni pe Stărâmă-pietre. „Fii bun şi 
mă primeşte să stau cu tine, îi se rugă el. 

— 'Te-aş primi bucuros, îi răspunse Sfărâmă 
pietre, dar eu n'am mult de trăit. Voi muri în 
ziua în care voi fi isprăvit de răsturnat -cu 
fundul în sus munţii ce vezi înaintea ta şi voi 
fi sfărâmat toate stâncile depe ei”. 

Ivan Ţareviciul plânse cu lacrimi amare și 
merse mai departe, până ce ajunse, în sfârşit, 
la sora Soarelui. Sora Soarelui îl primi bine, 
îi dete să mănânce și îi purtă de grije ca de 
un fiu al ei. 

Lui Ivan Ţareviciul îi mergea acum cât se 
poate de bine. Dar după ce ţrecură câţiva ani 
la mijloc, i se făcu dor de acasă şi de părinţi. 
Se sui, aşa dar, în vârful unui munte înalt şi 
de acolo văzu că din palatul tatălui său nu 
rămăsese decât zidurile. 

Ivan Ţareviciul plânse şi cu ochii plini de 
lacrimi se întoarse la sora Soarelui. „Dece 
plângi?” îl întrebă aceasta. 

Ivan Ţareviciul îi povesti ce văzuse şi îi se 
rugă să-i dea voe să meargă până acasă la el 
şi să vadă ce sa întâmplat acolo. Ii se rugă 
aşa de mult, că la urmă sora Soarelui îi dete 
voie, dar îi mai dete, ca să ia cu dânsul la 
drum, o perie, un pieptene” şi două mere rosii. 
Un om, oricât ar fi fost el bătrân, dacă ar fi 
mâncat unul din merele acestea, într'o clipă 
se prefăcea întrun tânăr de douăzeci de ani. 

Mergând spre casă, Ivan Țareviciul întâlni 
întâiu pe Sfarmă-pietre, căruia nu-i rămăsese 
de răsturnat decât un singur munte. Dar Ivan 
Tareviciul aruncă peria pe pământul şes. Din- 
tro dată răsări o mulţime de munţi aşa de 
înalţi, că vârfurile lor atingeau cerul. Sfărâ- 
mă-pietre s'a bucurat nespus de mult și sa 
pus să-i răstoarne şi să sfărâme stâncile zi 
pietrele. 

După mult, puţin, Ivan Ţareviciul intâlni pe 
Strâmbă-lemne, căruia nu-i rămăseseră decât 
trei stejari. Insă Ivan Ţareviciul aruncă jos pe 
pământul gol pieptenele şi dintro dată răsări 
o mulţime de păduri dese cu arbori unul mai 
gros decât celălalt. Se bucură mult Strâmbă- 
lemne şi se apucă de treabă. 

După alte zile de drum, Ivan Tareviciul în- 
tâlni pe cele două babe, cari cuseau. 


Le rămăsese numai un ac de fiecare şi câte 
un capăt de aţă. Ivan Țareviciul dete la fic- 
carr câteun măr, ele le mâncară şi întineriră, 
ca şi cum n'ar fi fost nici o dată bătrâne. 

Drept mulţumire, îi dăruiră o bucată de 


pânză. Indată ce o scuturai, răsărea îndărătui: 
tău un lac mare şi adânc. 


In sfârşit, Ivan Pareviciul soseşte acasă. li 
ese soră-sa, căpcăuna cea groaznică întru în- 
tâmpinare, şi îi zice: „Bine ai venit, iubitul 
meu frate! Şezi şi cântă din cobză, până ce eu 
pregătesc prânzul”. 

ivan 'Ţareviciul a șezut şi a început să cânte 
din cobză. Insă un soarece a eşit din gaură şi 
i-a zis, vorbindu-i cu graiu omenesc: „Fugi 
mai iute! Soră-ta s'a dus să-şi ascută dinţii”. 

ivan Ţaraviciul a eşit din odaie, a sărit îni 
seaua calului şi a luat drumul indărăt, iar soa- 
vecele umbla pe strunele cobzei. Cobza cântă, 
iar sorei i se pare că fratele ei este-tot în odaie. 

După ce si-a ascuţit dinţii, se întoarce în 
casă, dar vede că nu e decât soarecele, care a 
fugit, ascunzându-se în gaură. Se face foc de 
mânie, serâsneste din dinţi şi fuge căpcăuna, 
ca să-l ajungă pe frate-so şi să-l mănânce. Insă, 
când Ivan Țareviciul a văzut că se apropie de 
el, scutură bucata de pânză şi face ca de o dalti 
să răsară un lac mare şi adânc. 

până când căpcăuna să-l poată trece înnot, 


PAG. 6 stét zt tte MIN E AT A COPIILOR 


Ivan "Tërevieiul eta departe. Dar erà să-l à- 
jungă din nou. Atunci Strâmbă-lemne prăvălii 
în drumul ei păduri întregi de arbori. 

Căpcăuna a început să roadă arborii cu 
dinţii şi să-şi deschidă drum printre ei. Işi des- 
chise drum, însă Ivan Ţareviciul era departe. 
Dar ea, urlând şi spumegând de mânie, fugea 
iute ca vântul. Cât p'aci, să-l ajungă. 

Insă Sfărâmă-pietre ridică din temelie mun- 
tele cel mai înalt și-l aruncă în drumul ei. 
Până ce ea să se poată căţăra pe stâncile as- 
cuțite şi alunecoase ale muntelui, Ivan Ţare- 


viciul, dând mereu calului pinteni, ajunse la 
sora Soarelui si îi se rugă să-l scape de 
căpcăună. d 

Sora Soarelui se îndreptă spre Soare şi îi 
zise: „Iubitul meu frate, arde pe căpcăuna, 
care vrea să mămânce pe fratele ei Ivan Ţa- 
reviciul!” 

Soarele trimise asupra  căpcăunei razele 
sale cele mai fierbinţi, cari o prefăcură în 
scrum şi cenuşe. Aşa putu Ivan Țareviciul să 
scape nemâncat de soră-sa. 

ALI-BABA 


h idda AAAA AAA AAA AAA AAA ALL aa aaa FIT TIET re rep pp pipi TTT 


MI TE L UL 


ra un băiat mic şi cuminte. Şi pentru 

că era mic de tot, oamenii îi ziceau 

„Mititelul“. Era orfan. Sta toată “ziua 

în prăvălia unui negustor şi servea pe 

muşterii. Nu spunea niciodată vorbe 
rele. 


Băeţii ceilalţi îl necăjeau 
îsi vedea se treabă. 

Seara târziu când jupânul trăgea obloanele, 
Mititelul lua cartea de rugăciuni și citea. 


câteodată, dar e! 


Intro noapte, i sa arătat Maica Domnului. 
A văzut-o cum vine pe un nor de argint, în- 
ăluită de o rază de lumină. Un cor de îngeri 
cânta cântece de laudă pentru Maica Domnu- 
lui şi pentru Domnul Hristos. 

Maica Domnului s'a apropiat de Mititelul şi 

i-a zis: 

„Mititelule, să nu mai fii trist, că Dumnezeu 
ţi-a ascultat rugăciunile. Mâine are să ţi se 
schimbe viaţa“. ` 

Maica Domnului s'a apropiat şi l-a sărutat 
pe frunte. Domnul Hristos s'a apropiat de ase- 
menea şi l-a sărutat pe obraji. Era aşa de dul- 
ce sărutul Domnului Hristos! Mitilelul s'a 
desteptat, plângând de bucurie. 

A doua zi stăpânul prăvăliei l-a chemat şi 
i-a zis: 

„Pentrucă eşti cuminte şi muncitor şi pen- 
tru că eu nu am niciun băiat, vreau să te iau 
la mine, vreau să fii copilul meu“. 

Mititelul i-a sărutat mâna. A îmbrăcat hai- 
nele noui si trecând în odaia sa, a început să 
se roage Domnului Hristos. Deodată, din de- 
părtări, Maica Domnului şi Domnul Hristos 
îi surâdeau.,.. 

Mititelul s'a făcut mare şi a luat averea stă- 
pânului său. Acum ajută pe văduve şi pe or- 
fani, făcând în toare zilele câte-o faptă bună. 

Const. Goran 


——— o = k=O 


BUCURIE 


Ora şapte. Tic-tac, tac-tic, 
Bate ceasul 'ncet şi rar. 
Mai am de aşteptat un pic 


Şi vine tata cu Suchard. 
— DOC kM 


DIMINEAȚĂ COPIILOR 
a 


PAG. 7 


PENTRU CITITORII MAI MICUFI 


POHERAA HHH 


A 


ARICIUL RECUNOSCĂ TOR 


lepurilă dăruise într'o zi unui ariciu, care aşeză la marginea găurii, făcându-se ca o$ 
murea de foame, un măr mare şi frumos. minge şi întinzându-şi în toate părţile ghimpii 3 
Ariciul mulţumi cu lacrimi în ochi şi mâncă săi ascuţiţi. 

mărul, potolindu-şi foamea. Jupâneasa vulpe veni și ca alergând, însă 


ENEA mi 
À EA "E 


E 


Insă, nu trecu mult la mijloc, şi iată că dete cu botul în ghimpii ariciului. Ghimpii o 


răsări o vulpe, care stătea la pândă. Cei doi Înţepară rău de tot. A TREE $ 5 
prieteni nu stătură pe gânduri, ci o rupseră la Cu coada între picioare şi văetându-se de 
fugă. dureri, Jupâneasa vulpe făcu calea întoarsă 
d In chipul acesta, ariciul recunoscător scăpă 

lepurilă se vâri în gaura, care îi servea dela moarte pe bunul său prieten lepurilă. 
drept locuinţă. Ariciul se luă după el şi se 


| 


atttttttttttttttitttttttttttttftI Ett tt rt rr tr EI 


St. Pr. 
arrtittttttttttttseeetttërtrtrtttttitreettittitititttttttirertt AHHH Së (AAEEEETETETETEETETETETETEEEETETETEE TETEE EEEE EEE T EEEE TETE TEETE TE re 
TTT UE ETS EET] AER ZtftittiegittttttttitttttitItitttI tt tr EIER 


IEPURILĂ ŞOFER 


lepurilă şi cucoana 

Merg devarte, la plimbare, 

In maşină — se'nțelege — 
Fiindcă sunt ei de neam mare. 


Insă domnul lepurilă 
Nu-i şofer prea iscusit, 
Pui, boboci, găini și rafe 
Cu grămada le-a strivit. 


Mida 


D 
Dia tt FIT TTT 


ZtttttttttttttttttttitttittittttitttittttItttttirtttit tt 


i 


PAG. 8 Sege dée geee, DIMINEATA COPIILOR 


a 


a e 
DATI ADVTUL- Lui 
"HAPLEA 


Alte griji acum pe capu-mi: Cititori şi cititoare 

Unde oare să găsesc Cred c'ar da cu bucurie, Nui nimica de făcut, 

Să-i trimit eu bani lui Haplea ? Dar să cer mi-e'ruşine, : D'are frunc!nici coana Frosa, 
N'am nici eu, nu mă'nlesnesc. Purc'ar ti cerşetorie. l-a trimis tot ce-a avut. 


Lui Prostilă, lui Tănase, Ce să facem, scumpi prieteni ? 
Să le cer e în zadar, Fără bani cum să-l lăsăm E frumoasă, minunată, 
Căci de ei, precum se ştie, Pe sărmanul Haplea-al nostru? ` De iubiți-mi cititorii 
Suilă vântu'n buzunar. Trebue să-l ajutăm ! O să fie aprobată. 


Ei 


DIMINEATA COPIILOR es 


PAG. 9 


Hai să dăm noi o serbare, Tipărim nişte alişe Hai Să facem şi programul, 
Insă nu la Bucureşti, Zicem: „Mare festival, Dar program frumos, bogi, 
Cu să iasă lcât mai bine, In folosul dat lui Haplea, Cu orchestră, cu teatru, 

Hai s'o facem la- Hăpleşti. Ca să iasă din spital”. La Hăpleşti cum nu s'a dul: 


Eu incep c'o conferință Coana Frosa şi Tinase, Lili spune nişte versuri, 
Foarte scurtă şi uşoară, “Ilăpiişor şi cu Prostilă, Sundu cântă din vioară, 
Spun isprăvile lui Haplea Joacă teatru —la nevoe Gina, Dinu şi cu Ady 

De când nu mai est?n țară II băgăm şi pe-Urechiltă. Fac gimnastică uşoară. 


lau şi „Radio” cu mine, Cred că-i bun prgoramul ăsta, La Hăpleşti luăm o sală 


Mai luăm şi pateloane, . Deci, cu toții de-l primiți, Mai frumoasă, încăpătoare, 
Să le cânte sârbe, hore, Hai să facem repetiții, Punem prețuri căt mai scumpe, 
Lu boeri şi la cucoăne. Ca să fim mai pregătiți. Ca să iasă sumă mare. 


(Va urma) 
In n-rul viitor: „Cum a eşit serbarea dela Hăpleşti”, 


PAG. 10 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Serbarea „DIMINE ŢII COPIILOR“ 


Rezultatul tragerii premiilor 


Duminică 13 Iulie a c. dimineaţa, a 
avut loc în sala teatrului Frascatti. din 
București serbarea organizată de exce- 
lenta revistă „Dimineaţa Copiilor“. 

Un număr imens de copii şi părinţi 
au venit să as'ste și să aștepte rezul- 
tatul tragerii premiilor, pe care revis- 
ta le-a oferit în mod gratuit cititoarelor 
şi cititorilor săi. Sala şi grădina au de- 
venit literalmente neîncăpătoare. 


La ora 10 dimineaţa Moș Nae (d. N. 
Batzaria) daschide esrbamva  printr'o 
causerie plină de tâlc şi se întreține 
cu drăgălașii săi cititori punându-le 
întrebări și dându-le sfaturi. Se pro- 
cedează apoi la tragerea premiilor a- 
nunţate. 


Din partea publicului se formează un 
juriu compus din d-ra Ştefania Tronci 
d. căpitan Teodor Ciulei din regimen- 
tul de jandarmi București, d. Fărcășanu 
Constantin, funcţionar P. T. T., cari 
împreună cu directorul și administra. 
torul revistei asistă la tragere. Câștigu- 
“vile şi numele câştigătorilor sunt scoa- 
se din urne de către doui mici cititori, 
desemnaţi de asistenţă. 


Iată rezultatul tragerii: 


Una bicicletă marca „Automoto“ de 
la vechea casă B. D. Zissu, cal. Victo- 
riei No. 30, a fost câștigată de Maria 
Stolovschi, str. Domnească 14, Reni. 

Un pardesiu, pe măsură dela ma- 
gaz nul „„Voaleta“ str. Lipscani, a fost 
câștigat de Iosef Heit, str. Oituz 14 et. 
II, Bucureşti. 


Câte un ceasornie dela magazinul 
„Cronos“ str. Academiei 9, au fost 
câştigate de Lenuta Dereșeanu str. Labi 
vint 134, Bucureşti; Cuper Israel calea 
Naţională 163 Botoșani; George R. 
Mihăilescu, str. Biserica Alexe 11, Bu- 


cureşti şi Ana Tihoni, str. Consistoru- 


lui 40, Arad. S 

Un costum de haine marinar, dela 
fabrica „Cehoslovacă“, câştigat de V. 
Reichingher, fabrica de hârtie Borgo 
Pruna (Năsăud). 


Câte un aparat de radio cu galenă 
„Lumophon“, câştigat de Honac Con- 
stantin str. Basarabiei 19, Timişoara 
și Ludmila Spicowschy, str. Spital 37, 
Bolgrad. 

Câte un ceasornic marca „Tellus“, 
câştigat de Cazacu Mihail, satul Mân- 
de, of. Târnova (Soroca) şi Valeriu A- 
damescu, str. Neacșu Bogdan 17 Bu- 
curești. 

Una pereche pantofi sau ghete mar- 
ca „Bally“, câştigată de Victor Deme- 
trescu, str. Domnița Ileana 11, Cons- 
tanţa. 


Un patefon „Homocord' cu 5 plăci de 
la vechea casă Mischonzniky, str. Col. 
tei 7, câștigat de Margareta  Tighel- 
man, str. Anastasie Panu, 7 București. 

Câte o drezină, dela marele magazin 
„Universel“ (vis-a-vis de Poştă) câș- 
tigată de Gică Herscovici, str. Bacău- 
Piatra, 90 Bacău și Petrescu Mihail str. 
F. Cartierul C. F. R. Grand.-București. 

Câte un aparat cinematografic cu 
film şi clişee dela depozitul „Kesten- 
band“ str. Selari 9, Tecucianu Puiu, 
str. Dragoș Vodă 52, București și Ște- 
fan Petrescu, fund. Vapori 15 Bucd 

Un aparat de radio cu galenă „Nora“ 
câștigat de Capon Aua str. Dobrogea 
46, Călăraşi (Ialomiţa). 


Un gramofon pentru copii cu 2 plăci 
dela casa „Ipcar“, cal. Victoriei, Crean- 
gă Gheorghe, Regală 62, Bârlad. 

Un ceasornic dela „Pax“. calea Gri- 
viței 107, Lily şi Mioara Piachide Par- 
cul Carol, Filaret-București. 

Câte o pălărioară dela casa H. Pra- 


ger, str. Carol 22, Bronștein Mica, A- 
vezi-Vechi, Basarabia și Aurel. Gold- 
ștein, B-dul Cuza No. 200, Brăila. 


Una rochiță elegantă dela magazinul 
„Carmen--Sylva, str. Lipscani 80, Du- 
mitru V. Florin, str. Grigore Ghica 34, 
Dorohoi. 


Câte un abonament gratuit pe un an 
Ion, str. Gr. Cantacuzino, Câmpina și 
Rachelle Iosepsohn, str, Cerbului 13 Bo. 
la „Dimineaţa Copiilor““: Teodosiu I. 
toșani. 

Câte un abonament pe 6 luni: Stă- 
nescu Gh. str. Iancului 32, București; 
A. Mates Rebeca str. M. Eminescu 19, 
Iaşi şi Const. Orhei, gara Rogojeni; 
j. Soroca. 


Cărţi alese în val. de 200 lei fiecare: 
Liviu Rădulescu, Carmen-Siylva, Con- 
stanța, Marieta Zuri, cal. Călărași 238 
București, Gică Herşcovici, str. Bacău- 
Piatra, 90 Bacău și Eti Licht, str. Is- 
mail 57 București. 


Cărţi alese în val. de 150 lei fiecare: 
Costel Mateescu, Grigore Ghica Vodă 
(Bucovina); Gabriela Gheorghiu, str. 
Unirei 62, P. Neamţ; Ion Paraschives- 
cu (la frizeria High-Life) str. Basara- 
biei 8, Ploești și Nicolae  Andreevici, 
str. Carol 11 bis, Iași (Aleea Ghica 
Vodă). 

După tragerea premiilor sa desfă.- 
şurat un bogat program artistic și mu- 
zical la care copiii, au petrecut de mi- 
nune până la ora 1 d. a. când serbarea 
a luat sfârșit. 


Câștigătorii din Capitală s'au și pre- 
zentat în bună parte și au primit pre- 
miile câștigate. 

Câştigătoarelor şi câştigătorilor din 
provincie, li se vor SEN premiile fără 
întârziere. 


stritz-rtrirtittrtttttsttttzstiritttzsttrtittttritstttittIt Ritt Tt LtEtt TTT 


CUCUL ŞI VIAŢA LUI 


O citesc copiii, 
de distinsul 
CIREŞU, 


autor 


descrisă în graiul lor, 
didactic d, 
în minunata carte pentru 
copii şi tineret, intitulată : 


COPIii 


ION 


„CĂRTICICA PASĂRILOR 


ŞI 


pretutindeni. 
S. A. — Bucureşti. 


Citiţi „INELUL PIERDUT“ 


ANIMALELOR“ 


Ilustrată în culori — Lei 30, De vânzare 
— Editura 


„ADEVERUL* 
E 


CITIŢI —= 
CARTEA FRUMOASĂ 
PO VE STEA CU: 


„CEI TREI FRAŢI IMPĂRAŢI“ 


Minunat ilustrată în culori 
de pictorul D E M I A N = 


pr be biz edi LEI 20 


Când am „Poveşti cu noroc”, 
Zău, că nu sunt trist deloc, 
Ziua, noaptea le citesc 

Şi mereu mă "nveselesc. 


DIMINEAȚĂ COPIILOR 9eeeebebeeeeeeoeeeeeeeeeeveeesvovereovreesw PAG. ii 


Copiii silitori cari au obţinut premiui l-iu la învățătură 


1) Jules Morel Baruch, Clasa III-a, 
Şcoala Nicolae Golescu 3.-Bucureşti. 

2) Horovitz K. Tenz, Clasa Il-a B. 
Institutul Sf, Maria (Bărăţie).-Rucureşti. 

3) Erna Elvin-Draţh, Clasa: III a, 
Scoala Israelită „Ana şi Baruch Kahane“- 
Ploeşti. 

4) Ţintă D. Gheorghe, Clasa II-a, 
Şcoala Casei Munci C.F.R, Gara 
Feteşti, (Jud. Ialomiţa). 


5) Muşeţeanu Gheorghe Clasa II-a, 
Şcoala Nr. 32 de băeţi „Maşina de 
Pâine“;-Bucureşti. 

6) Rizemberg M. David, Clasa III-a, 
Şcoala de băeţi.-Adiud. 

7) Schatran Isac, Clasa IV-a, Şcoala 
de băeţi „Maria“,-Bucureşti. 

8) Vasllescu Constantin, Clasa III-a, 
Şcoala Nr. 38 de băeţi,-Bucureşti. ` 


9) Fernanda Schalik, Clasa Il-a, 
Institutul Sit. Maria.„Bucureşti. 

10) Maria Gr. Pruncu, Clasa IV-a, 
Şcoala Nr. 3 „C. Romanescu “,-Bucureşti. 

11) Lillya C. Georgescu, Clasa II-a, 
Institutul Sita Maria,-Bucureşti. 

12) Constanţa Stoicescu, Clasa I-a, 
Şcoala de fete Nr. 19.-Bucureşti. 


PAGER 


ună ziua... nu, nu, am greşit. 
„Bună seara, cumătră bufîniţă. 
— Bună seara, cumătră pi- 
sică”. 

Şi aşa sau întâlnit într’o 
noapte bufnița si pisica. Era o 
noapte întunecoasă, fără lună, 
însă, preucm ştim, atât buf- 
nița, cât şi pisica văd bine pe întunerec. 

Şi porniră amândouă să se plimbe, pe când 
toată lumea se culcase şi adormise. 

„Haidem să mergem la livedea cu pruni, 
zise pisica, şi să ne găsim acolo un colţişor, 
unde să-i tragem un puiu de somn”. 

Insă-când intrară în livede, auziră acolo o 
gălăgie, cum nu se auzise până atunci. Veveri- 
tele jucau şi săreau ca nebune, graurii țârâiau 
în cor, vântul sufla printre pomi şi făceau să 
foşnească toate frunzele, iar pe pomi erau 
atâţia licurici, că făcuseră o iluminație de 
toată frumusețea. 

„Ce se petrece aicea?” întrebară pisica şi 
bufnița pe o veveriță. „In noaptea aceasta, 
‘răspunse veverița, stejarul din mijlocul livezii 
implineşte o sută de ani şi de aceea îl săr- 
bătorim”. 

Insă pisicii şi bufniței nu le plăcu să ia şi 
ele parte la petrecere. „Să mergem la pădure, 
își ziseră ele, acolo cu siguranţă că e linişte şi 
tăcere”. ` 

Dar când treceau lângă un eleşteau, auziră 
un sgomot îngrozitor, ca şi cum toate broaștele 
de pe pământ se strânseră să orăcăiască îm- 
preună. 

„Ce-i gălăgia aceasta? întrebă bufnița. 

— In noaptea aceasta, răspunse un broseoiu 
mai mare, s'au născut o sută de broscuţe şi de 
aceea facem o petrecere cu concert”. 

Cele două tovarăşe îşi văzură grăbite de 
drum şi pătrunseră în pădure. Decât acolo 
cheful şi petrecerea erau în toiu. La lumina 


m 


DIMINEATA COPIILOR 


Prelucrare de Stan Protopozescu 


lunei pline, toate fiarele pădurei şi toate pă- 
sările -săreau, cântau, sburau, făcând să ră- 
sune munţii şi văile. 

„Nici aicea nu-i de noi, zise pisica adăugând: 
„Să mergem să ne culcăm pe acoperişul casei 
unde locuesc. Toată lumea din casă doarme, 
aşa că acolo o să fie, fără doar şi poate, linişte 
şi tăcere”, 

Insă, când se apropiară de casă, le eşi îna- 
inte un flăcău şi le alungă, ameninţându-le 
cu băţul şi zicând: „Fugiţi, că în podul casei 
este în noaptea această o nuntă de șoareci şi 
şoarecii se vor speria şi îşi vor strica petre- 
cerea, dacă aud că vine pisica”. 

Bufnița şi pisica făcură calea întoarsă, în- 
trebându-se una pe alta: „Ce ne facem, 
cumătră ?” 


După ce se gândi puţin, bufnița zise: „Să 
ne suim în vârful clopotniţei. E sigur că vom 
avea acolo parte de linişte. 

— Insă, răspunse pisica, umblă mai repede, 
fiindcă eu mă caţăr numai decât, aşa că am 
să fiu cu mult înaintea ta. 

— Iar eu sbor, îi întoarse bufnița vorba, 
aşa că merg mult mai repede decât tine”. 

Dar când ajunseră acolo, se rătăciră, fiindcă 
erau două clopotniţe. Pisica se sui într'o clo- 
potniţă, iar bufnița îm clopotniţa cealaltă. 

Fiecare credea că ea sosise cea dintâi, însă, 
tot așteptându-şi tovarăşa, închiseră ochii și 
adormiră amândouă. i 

A doua zi fură trezite disdleilimineaţă de 
clopotele bisericii. Speriate şi îngrozite, fugiră 
“are încotro a apucat, fără să se vadă şi să 
ia de veste una de alta. 

Pisica îşi zise: „Mai bine mă întore mai re- 
pede acasă. E ora de gustare şi dacă întârziu, 
se duce porţia mea de lapte. Iar cu plicticoasa 


DIMINEATA COPIILOR 


G 00000 AG. 13 


aceasta de bufniţă, 


care n'a 
întreagă să se urce până în vârful clopotni- 
tei, nu mai leg tovărăşie”. 

Bufnița, la rândul său, era încredinţată că 


putut o noapte 


pisica nu putuse să se urce până în vârful 


clopotniţei în care dormise ca. Jură, așa dar, 
ca să nu mai facă prietenie cu pisica. 

Aşa se strică prietenia 
cumetre. 


dintre cele două 


Sian Protopozes:u 


Â.0000000000000000000000000000900000000000000000 000990 EEEE EEEE E EEEE EEEE EEEE EEE EEEE EEEE EEE EEE EE EEEE EEE LAAAAAAAAAAAAAAA 


I-A FĂCUT CUM MERITA 


Mai e puțin până la plecarea trenului din 
Gara de Nord, iar toate 'agoanele sunt arhi- 
pline. Un călător umblă în zadar să-si găsească 
loc. In sfârşit, crede că e liber un loc într'un 
compartiment şi vrea.să şadă. 

„Pardon, domnule, îi zise un alt călător, om 
gras şi burtos, locul este ocupat de un prieten 
al meu, care sa dat acum jos ca să cumpere 
ceva”. 

Şi arătă cu degetul un geamantan, pus pe 
locul pe care vroia să-l ocupe noul călător. 

Ceilalţi călători din compartiment râd pe 
înfundate. Ştiau că domnul cel gras şi burtos 
minte și că locul era în adevăr liber. 

In sfârşit, seful de tren dă semnalul de ple- 
care. 

„Dar unde e prietenul d-tale? întrebă călăto- 
rul care îşi căuta loc. Trebue să se grăbească, 
fiindcă, altfel, scapă trenul”. 

Călătorul cel gras şi burtos, care minţise, se 
face că e foarte neliniștit din cauza „prietenu- 
lui” care nu mai soseşte. Scoate capul pe fe- 


reastră, priveşte în toate părţile pe peron, che- 
amă, strigă. Nimic! „Prictenul” nu e nicăieri. 
Trenul porneşte si ese din gară. 
„Vai, zise mincinosul, prietenul meu a pier- 
dut trenul! 
Cel puţin, să nu-și piardă geamantanul”, 
îi întoarse vorba călătorul, care fusese mințit. 
Şi nici una, nici două, puse mâna pe gea- 
mantan și-l aruncă pe fereastră, spre marea 
nedumerire şi disperare a domnului gras şi 
burtos, care era stăpânul  geamantanului şi 
care rămase plouat zi rusinat, fiindcă fusese 
prins în propria sa minciună. 


"re pgëgggnepnnggegeppmgggaebr ri Bmaewranunaunrieneonna none 


Să nu lipsească din biblioteca nimănui ur- 
mătoarele cărţi: 


1. Poveşti cu noroc, o curte apărută chiar a- 
cum în volum format mare şi cu toate pagi- 
nile împodobite în minunate ilustraţii şi cu- 
lori. 

2. Inelul pierdut — roman foarte înduioșă- 
tor pentru tineret. p 


PAG. 14 


DIMINEAȚA COPIILOR 


— ROMAN PENTRU TINERET — < 


2) Frumosul cadou, tăcutllinvăţătorului. 


n orele când nu erau ocupați la şcoală, To- 
ma şi Marin veau de făcut tot felul de 
treburi potrivite cu vârsta şi cu puterile 
lor. | 
Aşa, primăvara culegeau ghiocei, topo- 
raşi şi mieşunele, pe cari le vindeau. In timpul 
verei, fragi, căpşuni și smeură. Toamna, strân- 
geau prune, mere şi pere, iar în lunile de iar- 
nă ajutau pe tatăl lor, ca să orânduiască lem- 
nele, sau pe mama lor la torsul lânei. 

In chipul acesta Toma si Marin, fără - să-si 
neglijeze lecţiile şi fără să lipsească de la 
şcoală, erau de folos acasă şi aduceau prin 
munca lor un oarecare câştig. 

La vreo doi chilometri de locuinţa lor se gă- 
sea o fabrică de sticlărie, pentru care Ion Te- 
“lea tăia lemne în tot timpul anului. D. Filescu, 
proprietarul acestei fabrici, era un om foarte 
bogat. ; 

La această fabrică duceau Toma si Marin 
fragile, smeura şi căpşunile, fiindcă atât d. 
Filescu cât şi soţia sa, le plăteau de două sau 
chiar de trei ori mai mult decât ar fi putut 
ăpăta de la alţii. 

Intr'o zi, Toma, fratele mai mare, duse un 
singur coşuleţ cu fragi. In momentul în care 
doamna Filescu le deşerta într'o farfurie de 
porțelan, d. Filescu, ţinând o scrisoare în mâ- 
nă, întră grăbit în cameră, deschise uşile de 
sticlă ale unui dulap înalt, în care ţinea cele 
mai preţioase obiecte de sticlă ce erau de vân- 
zare, scoase din dulap un minunat vas de cris- 
tal şi strigă cu un aer supărat: „E o ticăloşie! 

— Ce e? Ce sa întâmplat? îl întrebă soţia 
sa. 

— Sa întâmplat că d. Anton Bârzea-Câineni, 
care mi-a comandat vasul acesta cu inițialele 
numelui său, a plecat pe neaşteptate şi mi-a 
trimis vorbă că nu-l mai ia. Ce să fac eu a- 


Adaptare după Schmid 


cum cu această frumuseţe de vas? Se poate să 
treacă şi zece ani, fără să se prezinte vreun 
client, căruia să i se potrivească cele trei ini- 
tiale. 

— Sunt tocmai cele trei litere dela începutul 
alfabetului, observă cu sfială micul Toma. 

— Cu ce om am avut de a face! continuă su- 
părat d. Filescu. Imi vine să trântese vasul şi 
să-l prefac în mii de ţăndări! 

— Ar fi mare păcat, domnule Filescu, zise 
Toma roşindu-se şi adăogând: Mai bine dați- 
mi-l mie. Nu vi-l pot plăti cu bani, dar mă an- 
gajez ca toată vara să vă aduc în fiecare zi 
câte un coşuleţ de tragi sau căpşuni. 

— Nu-l cer pentru mine, îi întoarse Toma 
vorba, ci ca să-i fac d-lui învăţător un cadou 
de ziua sa onomastică. 

— Aceasta pentrucă şi-a dat osteneala să vă 
bage în cap alfabetul, care începe cu Abc? 

— Nu, domnule, răspunse Toma, dar pentru 
că şi numele d-lui învăţător are ca iniţiale 
tocmai cele trei litere gravate în cristalul ace- 
sta. D. învăţător. se numeste Alexandru Barbu 
Constantinescu. 

— E o ideie minunată din partea acestui co- 
pil, zise la rândul ei doamna Filescu. De a- 
ceea, dă-i vasul. 

— Ai dreptate, îi întări vorba d. Filescu. 
Mărturisesc din parte-mi că mie nu mi-ar fi 
venit un astfel de gând. Ei bine, bunule şi deş- 
teptule Toma, şi soţia mea şi eu avem o deo- 
sebită stimă pentru admirabilul învăţător al 
d-tale care, odinioară, dădea lecţii particu- 
lare copiilor noştri. Ai copiilor iubiţi, pe cari 
moartea ni i-a răpit aşa de vreme. De aceea, 
consimt cu dragă inimă să-ţi dau vasul acesta 
aşa de preţios, însă cu condiţia că la rândul 
tău , să-l dai învățătorului de ziua lui”. 

D. Filescu scoase apoi dintr'un sertar o foar- 


DIMINEATA COPIILOR 20000000000000000000000000000000000000000000 PAG. 15 


9 
te frumoasă piele de saftian verde, împodo- 
bită cu aur, puse în ea vasul de cristal şi i-o 
dete lui Toma. Toma sărută mâna doamnei ai 
domnului Filescu şi dete fuga acasă cu bucu- 
ria în suflet şi cu bogatul cadou în mână. 
Găsi pe maică-sa torcând, ca de obiceiu: 
„Vezi, mamă, strigă el, ce cadou frumos am 
luat de la fabrica de sticlărie pentru d. învă- 
tātori! 
— Pentru Dumnezeu, ce ai făcut? îi răspun- 
se maică-sa. Cum a putut să-ți treacă prin cap 


d 


să iei un obiect aşa de preţios, pe care nu-l 
vom putea plăti toată viaţa noastră? Du-l nu- 
mai decât înapoi şi cere-i d-lui Filescu iertare 
pentru prostia ta”. 

Insă Toma povesti din ce pricină d. Filescu 
îi dădu vasul de cristal, aşa că mamă-sa se li- 
nişti şi simţi o nespusă plăcere. 

Seara târziu, se întoarse şi Ion Telea însoţit 
de fiul său mai mic Marin, care îi dusese la 
pădure mâncarea dela prânz. Toma, îndată cp 
ji zări venind, le alergă întru întâmpinare, stri- 
gându-le: „Veniţi să vedeţi ce vas de cristal 
mi-a dat d. Filescu, pentru ca să-i facem în- 
văţătorului cadou de ziua onomastică“. Şi le 
povesti numai decât totul cum se petrecuse. 

Intrară în casă, iar mama copiilor se grăbi 


să aducă o lampă, pentru ca să poată vedea 
şi admira mai bine frumosul vas. 

„Este cristalul cel mai curat ce am văzut în 
viaţa mea, zise. Ion Teleca. Observând arta cu 
care sunt gravate cele trei litere, ai crede că 
sunt făcute din diamant. Şi ce frumos le în- 


'conjoară această cunună de foi de stejar! 


— Priviţi, strigă Marin, cum răsfrânge nu- 
mai la lumina lămpii toate culorile curcubeu- 
lui. Insă cum va străluci, când va fi lovit de 
razele soarelui! 


— E superb, zise Ion Telea, şi d. învăţător 
va fi, pe cât de surprins, pe atât de încântat. 
E mult de când îmi tot bat capul şi mă fră- 
mânt, ca să găsese mijlocul să-i exprim prin- 
trun cadou cât de modest recunoştinţa noa- 
stră pentru toată supărarea ce-i facem. Şi iată 
că bunul Dumnezeu ne vine în ajutor. Mă 
prind că dintre toţi copiii dela şcoală, ai: 
nostri îi vor da nvăţătorului cadoul cel mai 
bogat“. 


Intre aceasta, mama lui Toma şi Marin se 
duse fără întârziere la oraş şi cumpără de 
acolo o farfurie de faianţă. Când sosi ziua ono- 
mastică a învățătorului, strânse din grădină 
diferite flori şi împleti o cunună, pe care o 
puse în farfurie. In mijlocul cununei, aşeză 


PAG. 1o 


vasul de cristal, vrând să fie prezintat d-lui 
învăţător în felul acesta. 

Insă greutatea a fost care din doi fraţi să 
i-+ dea, findcă la aceasta ţineau de o potrivă 
şi Toma şi Marin. 

„D. Filescu mi-a dat mie vasul de cristal, 
zicea Toma, aşa că mie mi se cuvine să-l ofer 
d-lui învăţător. 

— Dar cu ce să-i duc? întreba Marin cu la- 
crimile în ochi., 

— Tu să-i duci frumoasa cutie de piele de 
saftian, îi zise maică-sa. 

Marin se mulţumi cu atâta. 

Când învățătorul văzu minunatul vas de 
cristal, rămase în uimire, dar îndată după 
aceea fu cuprins de un sentiment de milă. 

„Dragii mei, le zise el, sunt foarte mişcat de 
această dovadă de recunoștință din partea 
voastră. Dar, pe de altă parte, mă doare în su- 


sa Miete 


oeDIMINEATA COPIILOR 
A. mate ës d 

flet, când mă gândesc la banii cei mulţi ce au: 
trebuit să dea părinţii voştri ca să cumpere un 
astte] de. obiect. S 

— Nu ne a costat nici un ban!” se grăbi 
Toma să-l asigure. li povesti apoi toată în- 
tâmplarea. 

La auzul acestei povestiri, trăsăturile feţei 
bunului învăţător, încruntate o clipă de un 
sentiment de părere de rău, se luminară şi că- 
pătară o expresie de bucurie şi de plăcere. Cer- 
cetă vasul privindu-l pe toate părţile, văzu. 
că literele erau gravate cu o artă neîntrecută, 
apoi, ridicându-l la înălţimea ochilor, zise: 

„0, cât este de clar şi de curat! Să căutăm 
ca şi mintea noastră să fic clară şi inima noa- 
stră să fie curată. Aceasta să fie şi pentru voi, 
dragii mei, ţinta tuturor sforţărilor voastre”. 


(Va urma) 


Trtttttttgtttttttttttttttttttttttttttgtttttttttgttttttt tt tt tt EE TRE RER RT EEE: 


DE VORBĂ CU CITITORII 


Vict, Moiş,-Satu-Mare. — Fotografia trimisă de d-ta. ca 
să poată fi publicată, trebue să trimiţi şi o adeverinţă din 
pară Dire. țiunei- Şcoalei cum că într'adevăr ai luat pre- 
miul I. 

Bend. 1.-Botoşani. — Dragul meu, dacă publcăm în re- 
vistă bucăţile re ne ai trimis, va trebui să punem numele 
adevăraţilor autori, iar nu numele dumitale, care nat tăcut 
decât să le copiezi, Se cunoaşte însă după scris că esti 
în vârstă mică De aceia, rămâi şi de acum încolo bunul 
nostru cititor. 

M. Ep. Z-Vâlcea. — „Bătrânul“ este o poezie destul 
de drăguță, dar aşa cum este concepută, locul ei e mai 
de grabă intro revistă, care se adresează altui public citi- 
tor decât al revistelor pentru copii. 

Av, Iţ.-Andrieşeni. — Când ai să ajungi elev în cursul 
superior de liceu, ai să înveţi despre FOSFOR că este un 
corp simplu, transparent, de un alb gălbuiu, care se aprinde 
când îi frecăm şi luminează la întunerec. Ai să mai inveţi 
— la chimie — că sp găseşte în natură îu stare de FOSFAT 
şi că se extrage şi din OASE. 

Cât despre modul de a face «d-ta ceasornice cari lum nează 
Ja întoarcere, a' easta este o meserie a specialiştilor. De 
„cerneala simpatică“ n'ai ni i o nevoe. 

A. Rez -Loco. — Faci, dragul meu. destule greşeli de 
limba română, iar versurile d-tale sunt, în genere, slăbuţe. 

De pildă. se zice „VFI CERE", iar nu „vei cerea“. cum 
ai scris Pe urmă expresiuni ca „Soră-sa Bela era tocmai 
contrar“, sau „cum posibilul voi avea“, numai româneşte 
nu sună. Fii liniştit şi nu te grăbi sa colaborezi, fiindcă 
avem materie de publicat mult mai multă decât putem 
publica 

I. N. N-Câmpulung — „Vine Primăvara“ este o destul 
de drăguță compoziție de clasă, dar nu o bucată cu acţiune, 
care să poată interesa pe cititori. Aşa dar, ne pare rău, 
dar nu o putem publica. 


Citiţi: „POVEŞTI CU NOROC“ 


SGÂRCENIA UNUI REGE 


Un rege al Prusiei împingea economia până 
la sgârcenie. ; 

Intro zi, bucătarul său îi spuse că a cumpă- 
rat un butoiaş cu stridii. Regelui însă i se pă- 
rură aşa de scumpe, că se făcu foc de mânie 
şi cât p'aci să dea afară pe bucătar. 

Tocmai atunci intră la rege primul minis- 
tru. Regele îl întreabă: „Crezi că stridiile a- 
cestea, cumpărate aşa de scump, sunt cel pu- 
țin bune la gust? 

— Sunt. delicioase! îi răspunse primul mi- 
nistru. 

— Şi de unde ştii?” îl întrebă din nou re- 
gele. : 

Atunci primul ministru mărturisi că, tre- 
când pe la bucătărie, luase o stridie şi o mân- 
case. 

„Ai făcut foarte bine, îi zise regele adău- 
gând: Cel ce a mâncat o  stridie, poate să le 
mănânce pe toate şi să-mi plătească banii ce 
am dat pe ele”. 

Primul ministru n'avu 
luă butoiaşul cu stridii. 


încotro, ci plăti şi 


CEL MAI FRUMOS ROMAN FENTRU COPII ESTE: 


„Inelul pierdut“ 


De vânzare la librării şi la chioşcurile de ziare 


Sea 


ANUL VI DIMINEATA 
|338 COPIILOR 


DIRECTOR: N. BATZARIA. 


d = eier 
4 ÎN pe. 
/ d Ser N Pior 1 
/ Le, 
/ p 5 7 
j E Ce Ge / 
D d SC 
= o 
E A 
SE 


El ai: 


ien 


| 
$ 


| 


| | 
za VY LA ÎN 
EN n ll d 
-. n WU A 4i ~ e : | 
OEI OUL |! La din N N Mis 
` D 


vi 


n í 


E= 


| 
anii e n 


p Emina ` d 


„Dragă Ticule, m'am întors dela ţară, unde am petrecut de minune“. PREȚUL, LEI 5 


+. PAG. 2 


Invăţaţii noştri din trecut. 


Noi Românii avem astăzi destui oameni în- 
văţaţi, cunoscuţi în toată lumea şi ţinuţi "3 
mare cinste. Dar astfel de oameni am avut Si 
în trecut, atunci când România era o ţărişoară 
mică, slabă şi apăsată de străini. 

Aşa, ca să dăm un exemplu, în veacurile tre- 
cute am avut pe Dumitru Cantemir (1673-1723), 
Domnul Moldovei. 

Dumitru Cantemir a fost în vremea sa cel 
mai învăţat om din Europa, 

Dela el au rămas mai multe scrieri impor- 
tante, printre cari „Istoria Imperiului Oto- 
man”, care a fost tradusă în mai multe limbi. 

Antioh Cantemir, fiul său, a scris în limba 
rusă şi a ajuns să fie un mare poet rus (a scris 
mai ales Satire) şi unul din cei mai buni di- 
plomaţi ai lor. 

” Totla Ruşi s'a distins foarte mult Românul 
Niculae Milescu Spătarul, zis Cârnul, despre 
care am scris pe larg în „Dimineaţa Copiilor”, 


Ce au dat Românii străinilor. 


Ar trebui să scriem o carte întreagă, pen- 
tru ca să putem arăta câţi Români au scris în 
limbi străine, ajungând printre . scriitorii de 
frunte, şi ce mulţi oameni de bine au dat ei 
străinilor. 

De pildă, unii Români şi unele Românce au 
scris în limba franceză şi sunt trecuţi printre 
poeţii sau prozatorii cei buni în literatura 
franceză. 

Insă, în mod cu totul deosebit vecinilor noş- 
tri, anume popoarelor din Peninsula Balca- 
nică le-am dat noi atât scriitori în număr 
mare, cât şi oameni de seamă în orice altă di- 
vecţiune.: 

Români, de exemplu, au fost mulţi din şefii 
şi luptătorii cei mai viteji cari şi-au vărsat 
sângele pentru libertatea poporului grec şi 
pentru independenţa Greciei. lar poeţii şi pro- 
zatorii de origină română sunt foarte nume- 
roşi în literatura greacă modernă. 

Nu puţini oameni de valoare am dat şi Sâr- 
bilor şi Bulgarilor. 


mm. 


, DIMINEATA COPIILOR 


Drumul străbătut. 


Se înţelege că dacă aruncăm o privire 
asupra drumului străbătut, asupra progrese- 
lor făcute întrun timp foarte . scurt, avem 
toate motivele să fim cât se poate de mulţu- 
miţi şi de încrezători în viitor. 

In câteva zeci de ani, România şi Românii 
au făcut în toate direcţiile progrese pe cari 
alte popoare nu le au putut face decât în sute 
de ani: 

De pildă, până mai acum vreo 60 de ani, în 
țară nu era nici o cale ferată. Astăzi, căile 
ferate brăzdează ţara în lung şi în lat şi sun- 
tem în această privinţă superiori multora din 
statele vecine. . 

Dar cele mai frumoase progrese s'au 
în ce priveşte şcolile şi cultura. 

Pe când, de exemplu, acum-60 de ani n’a- 
veam decât puţine şcoli primare, prea puţine 
școli secundare şi nici o Universitate, astăzi 
avem mii și mii de şcoli primare, foarte multe 
scoli secundare de tot felul şi de toate gradele, 
mai avem patru Universități complecte (la 
Bucureţi, la Iaşi, la Ciuj și la Cernăuţi) şi Fa- 
cultăţi și alte școli superioare la Chişinău, la 
Timişoara şi la Oradea-Mare. 

Despre mândra noastră armată nu mai 
stăruim, fiindcă se ştie că este astăzi una din 
cele mai bune armate din Europa. 


făcut 


. SRR e 
pe z 
ASSAVUNDASSASEZCZASNNAN2ANNS ROON SNVNENONATNNARNSANNNRBRI: 


Dăm încă odată de veste că fotografiile pre- 
mianților cari nu sunt însoțite de o adeve- 
rință din partea direcțiunei şcoalei respective, 
nu se publică. e 

De asemenea, e de prisos să ni se ceară pu- 
blicarea în „N-rul viitor”. Se publică la rând 
şi în ordinea primirei. Cititorii premianţi să 
aibă răbdare: toate fotografiile lor vor fi pu» 
blicate. 


DIMINEAT 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar) 12. — TELEFON 6/67. 


ABONAMENTE: 1 AN 200 el UN NUMĂR 5 LEI 
S 6 LUNI 100 „ || IN STRĂINĂTATE DUBLU 
3 August 1930 — Nr. 333 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapolază 


REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 


EU AŞTEPT  ; CÂNTECE.MIQI 


Rodica are o păpuşă nouă 

— Şi câte griji ai, Doamne, când eşti mamă !— 
Dumnezeule slăvite, Tatăl nostru-al tuturor, © O'nvaţă să răspundă când o chiamă 

Mă închin ființei Tale ce în taină o ador; > Să numere chiar: una, doud, do-uă ! 

Insă ruga mea fierbinte, pentru ce nu mi-o asculți? 
Ajutorul Tău, Părinte, poate-i cerut prea de mulți? 


„Ruga unui bolnav“ 


Dar fiindcă-i toamnă şi afară plouă 
Jet culcă puşa'n perne dantelate 
Că ea mai stă — e mare doar ! — şi poate 


O, doar Tu eşti pretutindeni, mila Ta-i fără sfârşit Căci mal tucredză o rochiţă, două 
e S ; 


Şi ai spus să se aline tot cen lume-i necăjit. 
Nu cer, Doamne avutie, nici castele, nici măriri, ken si V o 
d 2 stai oil Reg A SA Plici ! Plici ! Plouă ! Plouă ! 
Ci un strop de sănătate bolnăvitei mele firi, ini A eg "ees d ds 


Ce s'ar face-acum afară, 


Căci m'am sătur e-o viață că în fund E 
ci ma turat de-o viaţă de când zac în fun Doamne, o păpușă mică? 


; de pat, 
Făr' ca soarele să intre prin geamul ce-i astupat 


ag A Dei d voca ` O ! s'ar umple de noroi SR Ss 
Ca să mă vadă lumea cum mă chinuesc de rău. pie oi 


Şi ar plânge, singurică. 
— Vezi ce bine e de noi 


Dumnezeule slăvite, eu aştept sprijinul Tău. La căldură, puşă mică! 


Victor Mocanu i Aure 
——— ocs EEN ——— IX — —- 
LA SCALDĂ 
Pun piciorul, dragă apă, Şintr'o clipă-mi faci coiocta 
Să tencerc cât eşti de caldă: Vălurele cu clăbuci, 
Şi picioru'n tine-mi scapă lar când mi-ai încins mijlocul, 
Că eşti bună pentru scaldă. Gâdili par'că ai furnici. 


Dar cu spumă-mi eşti mai dragă, 
Şi te bat cu bucurie, 
Şi tu râzi şi ţi-e de şagă 
Cu 'a spumei broderie. 
GH. TALAZ 


bg d —_— — 0000 — —— Wl de S - 


PĂG. 4 4000006 -300000000%00900000000000000000000e0eD | MINEATA COPIILOR 


ăranul sa dus la pădure cu 
toporul pe braţ şi  apucând 
apoi toporul cu amândouă 
mâinile, a început să taie ar- 
bori. A tăiat unul, a tăiat încă 
unul şi încă unul şi încă vreo 
doi, trei. Apoi, simțindu-se 
obosit, a stat să răsufle şi să 
se odihnească. 

Arborii tăiați stăteau trântiți la pământ, 
având încă pe ei ramuri şi frunze. Şi iată că 
s'a ridicat vântul, a suflat printre ei şi a făcut 
să troznească ramurile şi să foşnească frun- 
zele. Dacă trăgeai cu urechia, ţi se părea că ar- 
bor tăiaţi îşi vorbesc şi că frunzele îşi şop- 
tesc ceva una alteia. 

Se înţelege, arborii nu pot să vorbească, însă 
dacă Dumnezeu i-ar fi înzestrat cu darul gra- 
iului, iată cam despre ce ar fi vorbit ai ce şi-ar 
fi spus unul altuia. 

»Vecine şi prietene, ar fi zis unul din ei, îmi 
iau rămas bun pentru totdeauna. Am răsărit 
din pământ în acelaş timp şi mulţi ani am 
crescut împreună. Impreună ne am încălzit 
la soare, împreună am fost udaţi de ploaie şi 
împreună am fost ameninţaţi şi îndoiţi 
vânt şi furtună. 

„Primăvara, împreună am îmbrăcat aceiaşi 
îmbrăcăminte verde şi tot împreună am lepă- 
dat-o, când venea toamna cu ploile şi cu ceața 
ei. Am crescut, așa dar, ca doi fraţi nedespăr- 
titi, iar acum ţăranul ne a tăiat pe amândoi. 
In curând, poate chiar astăzi, ne va despărţi 
pe vecie unul de altul. Şi nici nu ştim ce are 
să se întâmple cu noi. 

— Ah, da, ai dreptate, ar fi răspuns oftând 
* arobrele de lângă el. A sosit vremea să ne des- 


de 


DIMINEAȚA COPIILOR Â0000000000000000000000004o0ooooooooooooooee PAG. 5 


părţim. Insă, aceasta e soarta noastră, a ar- 
borilor din pădure: să creştem, pentru ca pe 
urmă să fim tăiaţi și întrebuinţaţi la lucruri 
de folos. 

„Din parte-mi, aş dori să fiu spart în lemne 
de foe şi cu lemnele acestea să aprindă şi să 
încălzească soba din vreo cameră de copiii. 
Şi aş vrea să-i văd pe copiii stând în jurul so- 
bei, vorbind despre mine şi bucurându-se că 
eu le dau o căldură plăcută. Şi mi-ar plăcea 
să ascult cum cei mai mari le povestesc, spu- 
nându-le cum m'am născut, cum am crescut 
şi de unde m'au adus. 

— Mie nu-mi place aşa ceva, sar fi aruncat 
în vorbă un alt treilea arbore. Eu unul aş dori 
ca din mine să facă traverse. 

Ori, poate, nu ştiţi ce sunt traversele. Sunt 
un fel de bârne scurte şi groase peste cari a- 
şează şinele de cale ferată. Şi ar trece peste 
mine, alergând într'o goană nebună, atâtea 
trenuri cu atâtea locomotive, trăgând după 
ele un şir lung de vagoane. Iar roțile mi-ar fi 
spus, cu huruitul lor, veşti dela voi, fraţii mei, 
şi dela ceilalţi fraţi ce rămân în pădure. 

— Eu unul aş dori alt ceva, grăi al patrulea 
arbore tăiat. Aş dori să mă prefac în grinzi 
şi în scânduri şi să mă întrebuinţeze la con- 
struitul caselor. Aşa voi fi oamenilor de mare 
folos, fiindcă îi voi adăposti de frig, de ploaie, 
de vânt şi de zăpadă. 

— Din parte-mi, se aruncă în vorbă un al 
cincilea arbore,aş dori să mă prefacă în hâr- 
tie. Aş mai dori ca pe hârtia aceasta să tipă- 
rească o carte frumoasă şi cartea acesta să fie 
citită cu plăcere de toţi copiii şi chiar de per- 
soane mai mari. 


Zittttzttztztzsztrzttttrttrtttztititittitittttitetët 


Proverbe populare 


* Pâinea neagră mâncată la aer curat face 


mai mult sânge decât muschiul mâncat în-. 


tr'o odaie închisă. 
IA 
* Un prieten vechiu este totdeauna un lu- 
cru nou. 7 
————— DOC ER 


— Ha, ha, ha! ar fi răspuns un alt arbore, 
izbucnind în râs şi zicând: Să faci hârtie din 
arbore! Ce mai închipuire şi ce mai vorbă fără 
rost! Eu unul ştiu că dintr'un arbore poţi face 


` lemne de foc, poţi face bârne, grinzi, scânduri, 


scaune, mese şi alte mobile. Până acum, însă, 


n'am auzit că din lemnul unui arbore să poţi 
face hârtie. Hârtia — se ştie doară — se face 


din tot felul de cârpe şi zdrenţe. 

— Te înşeli, i-ar fi întors vorba arborele can e 
dorea să fie prefăcut în hârtie. Eu n'am spus 
prostii, ci un lucru adevărat. Hârtia — e drept 
— se face mai ales din cârpe şi zdrenţe, însă 
foarte des şi lemnul nostru iatri ia fabri- 


` carea ei. 


„Pe noi ne duc la fabrica de hârtie, ne taie 
în bucățele mici, ne curăţă, ne pun în altă ma- 
şină care ne zdrobeşte, prefăcându-ne într'un 
fel de praf. In praful acesta amestecă diferite 
susbstanţe, ne trec dintr'o maşină într'alta, ne 
prefac în pastă, iar la urma urmelor, ese din 
noi o hârtie albă şi lucioasă. 

— Dacă-i aşa, ar fi strigat un alt arbore ce 
zăcea trântit la pământ, aş dori şi eu să 
facă din mine o carte cu multe Saituri fru- 
moase pe ea. 

— Cât despre partea mea, ar fi zis un alt 
arbore, doresc să fiu prefăcut într'o hârtie de 
scris. Hârtia aceasta vreau să ajungă în mâna 
soldaţilor, cari sunt departe de casele şi de 
familiile lor. Soldaţii să scrie pe mine şi să tri- 
mită la cei de acasă veşti bune şi îmbucu- 
rătoare”. 

Iată cam ce ar fi spus arborii, dacă ar fi 
putut să vorbească. 

Vasile Stănoiu 


rëtiitttttitttëtttttiitiiitttrttttrittttëttitttërttttittgttsrttéti tt të 


Citiţi eu toţii 


POVEŞTI CU NOROC 


Această carte apărută în format mare cu- 
prinde 60 de poveşti alese printre cele mai fru- 
moase. Fiecare poveste este bogat împodobită 
cu splendide ilustraţii în culori. 


PAG. e _0000000000000000000000000000000000000tetooce DIMINEATA COPIILOR 


obby nu este un cuţu-cuţu cu urechi 
blegi sau semeţe ca ţepuşele. Bobby 
nu aleargă toată ziua pe stradă după 
ciolane şi după pisici. Pentru că Bob- 
by e un băieţel de şase ani şi jumătate 
care face şasezeci de nebunii pe zi. Când crede 
că a fost mai cuminte şi n'a făcut atâtea ne- 
bunii ca de obicei, atunci nu se poate culca li- 
niştit. Ii se pare că salteaua e umplută cu pu- 
reci în loc de lână şi parcă îl tot pişcă cineva, 
Şi-i vine atunci s'o ia frumuşel la drura. Sau, 
dacă cine ştie cumva adoarme de frica unei 
urecheli, atunci visează fel de fel de năzbâtii. 
Se trezeşte strigând, asvârlind cu perna, sau 
dând jos tablourile de pe pereţi, cu picioarele. 


Dar iată că în săptămâna mare a sfintelor 
sărbători, Bobby a promis bunei sale mame că 
va fi cuminte de tot, că nu va face nici o nebu- 
nie şi o rugă să-l ducă şi pe el la biserică şi 
să-l împărtășească la fel ca pe toţi copiii cei 
buni. Mama lui Bobby fu foarte fericită, au- 
zindu-l grăind astfel şi drept . mulţumire îi 
făcu o hăinuţă albastră de poplină şi o pere- 
che de pantalonaşi negri, cari îi veneau foarte 
bine. Când se văzu Bobby gătit astfel cu hăi- 
nuţele cele noui, înainte de a pleca la biserică, 
luă de mână pe sora sa mai mică şi dădură 
fuga pe scară la un etaj mai sus de locuinţa 
lor, unde era o familie de care cei doi fraţi se 
simțeau foarte iubiţi. Şi se duseră ca să-și 
ceară iertare pentru năzbâtiile pe care le făcu- 
seră în cursul anului, dar şi pentru a se mân- 
dri cu hainele noui ale lui Bobby. 


Insă tot scotocind prin casă cum le era obi- 


ceiul şi tot punând mâna pe fiecare lucru, răs- 
turnară de pe-o măsuţă un ibric plin de cafea 
neagră. Deodată ei se treziră plini de cafea din 
cap până în picioare. 

Şi de atunci, i-a rămas lui Bobby acest cân- 
tec mic: 


Când să crezi că e cuminte 
De acuma înainte, 

Bobby doar începe numa 
Să se'ntreacă iar cu gluma: 


Face pozne, nebunii, 

Nu se lasă de prostii 
Pân'ce mama lui nu vine 
Şi mi-l urechiază bine. 


Alex. Bilciurescu 


Citiţi cu toţii: 


HAPLEA 
ALTE PĂŢĂNII ŞI NĂZDRĂVĂNII 


De vânzare la chioşcuri şi la toate librăriile din țară 


dë de 


| PENTRU CITITORII MAI yen 


ooccccoccosoeoeoovoeoocosreeeoe 


incotro om ENEE SE (ELEL EEEET ETS AE EIERE REEFF SEA EE EE EE ESA TreegiftitrrëtrtëitigritRi, 


d OPERAŢIA PA PUŞ EI 


IS 
| 
| 

| | 


1) Vai, păpuşa ce-a pățit! 4 Al. Vie doctor din cei mari, 
A căzut şi s'a lovit, Cu ioben şi ochelari, 
Ba şia rupt şi un picior, Dă -din cap şi tot priveşte, 
Unde-i doctorul că mor. Foarte grav apoi vorbeşte: 


$40-0-0000-9-9-0490-00-0-90-0-00-990-0-0-0-0-9-0-0-9-0 0CPPOP00A00PPPPEPROOPPRLIDORRNLOCRORAPEAACRILAPOORE ANDI Attert ... 


3) „Da, văd răul că e mare 4) Păpuşica e scăpată, 
Şi-i o singură scăpare: Dar nu-i încă vindecată, 
Daţi-mi sumă so lipesc, Lângă ea stăpână-i dragă 
Poate-aşa o lecuesc”. li citeşte ziua întreagă. 


Lichi 


AHHH HHHHA AH HHHH HHHH HH HHHH HAH HHH HHAH HHHH 


TTT AL EEEE EEEE EEEE EEEEE EE EEE EEEE EEE EEEE AEE EEE EEEE EEEE EEE EEE EEE a 


PAG. 3 DIMINEAȚA COPIILOR 


a e V — Ka 
Cât de dreaptă-i vorba care Pregătiți ne-am dus cu toții lată-ne sosiți în gară, 
Din strămoşi se pomeneşte: La Hăpleşti la festival, Ne întâmpină Prostilă, 
Socoteala de acasă Fiindc'am fost cam mulţi la nu- Cu Tănase, coana Frosa, 
La târg nu se potriveşte. măr, La. o parte-i Urechilă. 


Am luat tren special. 


Gs 
Pg 


„Gata-i sala ? întreb pe Frosa — Aoleu, dar ce ne facem ! Dar la cârciumă... ce mai vorbă? 
— Vrei, Moş Nae, să slumeşti ? Festivalul unde-l dăm ? Nu încap măcar actorii, 
Căci nu e nici pomeneală — Păi, la cârciuma lui Ciupitu. Nu e loc nici pentru scenă, 


De vreo sală la Hăpleşti. Unde toți ne adunăm”, Unde punem spectatorii ? 


D 


DIMINEATA COPIILOR 


P lt 


(AN 


Stăm pe gânduri, mai la urmă Lângă groapa cea de broaşte 
Nu-i alt leac, ci ne-am decis E livede 'ntinsă mare 

Să nu dăm serbarea în sală, Sunt şi sălcii ce fac umbră, 
Ci s'o dăm la câmp deschis. Potrivită-i de serbare. 


La 


Ces d 
IN y 
K 


Lili, eu şi. cu Prostilă, Ne-a făcut de râs, ş'ocară, 
La primar ne-am dus grăbit, Pot să zic ne-a dat afară. 
Să ne ia măcar 0 loie, „Pentru Haplea, zice dânsul, 
Insă nu ştiţi ce-am DOIT. Nu vă dau nici para chioară”. 


Si aşa noi ziua "'ntreagă Poate vin să ia la cassă 
Pe la porți am tot bătut, Și serbarea am pornit, 

Dar de seaba, până seara Căţărați în pomi sătenii, 
Un bilet chiar n'am vândut. Stau, privesc ei gratuit. 


Să lipim acum afişe 

Şi bilete să plasăm, 

Cât mai multe, pentru Haplea, 
Bani mai mulți să adunărm. 


7 


d SS, 
AND) Ze, 


La notar n'a mers mai bine, 
Ba la noi rău s'a răstit 
„Cerşetorilor, ne zise, 

Pe pomană v'aţi pornit”. 


Ne-a pierit la toți curajul, 
Ne-am întors de grab'la gară, 
Şi cu primul tren „Rapidul” 
Am venit acasă iară. 

(Va urma) 


In n-rul viitor: „Urechilă e pus la loterie”, z ZS 


PAG. iù 


alături de mama sa. 

Un vis frumos îi legăna somnul. 

Se făcea că este într'o pajiște verde 
plină de flori şi de fluturi. 

Pe malurile izvorului ce despărţea pajiştea 
în două, sălciile plângătoare îşi clătinau ra- 
murile în oglinda apei. 

Nicuşor avea haine albe: se uita împrejurul 
său mirat. Iarba verde, mătăsoasă, înaltă, 


| n noaptea de Paşte copilul dormea liniştit 


SE Pa 
Ce = i RS 
ue SI = E 
Ka > DN 
IAN 


N 
lt Ki 
age ig 
II 


cânta sub adierile vântului. Iarba cânta ei Ni- 
cuşor auzea desluşit ce spune. 

Auzise el la biserică aceste vorbe frumoase 
ce-i pătrundeau în suflet odată cn murmurul 
izvorului: 


„Hristos a înviat din morţi 
„Cu moartea pre moarte călcând”... 


Privi cu atenţie în adâncul apei izvorului: 
se vedea o cruce de aur cum se înălța spre Ni- 
cuşor — o cruce din care răsăreau valuri de 
lumină. O lumină dulce cuprinse încetul cu 
încetul verdeaţa pajiştei. 

Pe cruce era chipul Domnului lisus Hristos. 
Nicuşor îi vedea ochii blânzi: vedea semnele 
piroanelor în mâinile Domnului... 


DIMINEAȚA COPIILOR 


CUL fermecat 


Crucea se înălța mereu. Părea că are aripi. 
Ingerii cu cădelniţi de argint păzeau crucea 
în zborul către cer... 

Deodată, Nicuşor, zări un ou roşu, 
încondeiat în faţa lui: 

Oul mergea singur şi vorbea... Vorbea des- 


mare, 


“pre copiii cuminţi pe cari îi iubeşte Domnul 


Hristos, vorbea despre orfanii care nu au ce 
mânca şi despre Nicusor... 
Lui Nicuşor îi era frică: cum se poate să 


LED 


ip) f 


H Ad 


vorbească un ou, se gândea el? Deodată 


văzu cum oul se ridică până la fruntea 
lui, se alătură de Nicuşor şi strigă cu mare 
putere: „Hristos a înviat”. 

Nicuşor se deşteptă. Mamă-sa îi întinse 


două ouă roşii şi-i sărută fruntea. 
z S Const. Goran 
BRRRRRRRRRRRRRRRRRRSRRRRaRRR iat npusansacnonnonganasnuvisnn 


Să nu lipsească din biblioteca nimănui ur- 
mătoarele cărți: 


1. Poveşti cu noroc, o carte apărută chiar a- 
cum în volum format mare şi cu toate pagi- 
nile împodobite în minunate ilustraţii şi cu- 
lori. 

2. Inelul pierdut — roman foarte înduioşă- 
tor pentru tineret. 


d 


Copiii silitori cari au obținut premiul Län la învăţătură. 


1) Harry Rosenbaum, Clasa IV-a, 
Şcoala de băeți Nr, 8 „V. Adamachi“, 
laşi. 

2) Valentin Dumitrescu și Antonin 
Dumitrescu, primul clasa Iza, iar al 
doilea clasa IIlza, Şcoala „Gh. Şincai“, 
Nr. 18,Bucurcşti. 

3) Aposiolescu Alice, Clasa 
școala de fete,-Moreni. 

4) Grama Cecilia, Clasa II-a, Şcoala 
le fete Nr. 8 «P Râşcanu»,laşi. 


INeg,, 


N 


% 


5) Miriam  Bernştein, Clasa Iza, 
Şcoala part. „Kramer“,Cernăuţi. 

6) Brunu Madeleine, Clasa LVza, 
Şcoala de fete Nr. 31,-București. 

7) Merzon Emma, Clasa La Şcoala 
mixtă,Şoldăneşti:Orhei. 

8) Eugher Marcel, 
Şcolile Unite,-Bucureşti. 


Clasa IV-a, 


9) Meerzon Ghen, Clasa lza, Școala 
mixtă,- ŞoldăneştizOrhei. 

10) Galina Criţchi, Clasa Ia, Școa» 
la de fete „Regina Maria“,Reni. 

11) Paul P. Chelemen, Clasa Iza, 
Școala Evanghelică mixtă,-Galaţi. 

12) Leu Nicolae, Clasa Ilsa, Şcoala 
Archiepiscopală „Sf. Iosif“,„Bucureşti, 


PAG. 12 


DIMINEATA COPIILOR 


„SUR G-M URG“ 


— POVESTE POPULARĂ RUSEASCĂ — 


fost odată un ţăran, care avea 
trei băeţi. Cei doi mai mari 
erau deştepţi, pe când fratele 
lor mai mic era cam într'o 
ureche. De aceea, nu-i spu- 
neau decât Ivănuşcă cel prost 
sau, mai pe scurt, Prostul. 

Țăranul acela avea un câmp 
de grâu. Insă, dela o vreme încoace, venea ci- 
neva în timpul nopţii şi călca şi strica frumu- 
seţea de grâu. Văzând aceasta, ţăranul le zise 
fiilor săi : 

„Să staţi de pază noaptea fiecare la rând şi 
să prindeţi hoţul.“ 3 

Se duse mai întâiu fratele cel mare, dar îl 
apucă somnul şi dormi până dimineaţa. To- 
tuşi, când se întoarse acasă, zise minţind: „Am 
veghiat toată noaptea, dar n'am văzut pe hoţ.“ 

La fel se întâmplă şi cu fratele mijlociu. In 
noaptea a treia se duse şi Ivănuşcă cel prost, 
care luă cu el o frânghie. Se aşeză pe o piatră 
şi aşteptă cu ochii bine deschişi. 


Prelucrare de Ali-Baba 


Cam pe la miez de noapte, iată că veni aler- 
gând un cal năzdrăvan. Avea fräul de aur şi 
de argint, iar de tropăitul său se cutremura 
tot pămnâtul. Din nări îi ţâşneau flăcări. Calul 
acesta începu să rupă spicele de grâu şi să le 
calce. 

Ivănuşcă se apropie pe furiș, aruncă frân- 
ghia cu care făcuse un laţ şi-l prinse de gât. 
Calul se smuci şi se sbătu, dar nu fu chip să 
scape. 

Atunci se rugă de lIvănuşcă şi îi zise cu 
graiu omenesc ` „Ivănuşcă „dragul meu, dă-mi 
drumul, că şi eu am să-ţi fac un mare bine. 

— Să-ţi dau drumul, îi întoarse Ivănuşcă 
vorba, dar cum am să te mai pot găsi? 

— De câte ori ai nevoe de mine, îl lămuri ca- 
lul, să ieşi din sat, să flueri de trei ori şi să 
spui cu glas tare: „Surg-Murg, vino în amurg”- 
lar eu voiu veni numai decât.“ 

După ce mai promise să nu facă stricăciuni 
la câmpul cu grâu, Ivănuşcă îi dete drumul. 

Câtăva vreme mai târziu, oameni trimişi de 


“IMINEATA COPIILOR 900000eeeeeoteeeeeeevoeveveeevrebuteeitterto PAG. 13 


împăratul deteră peste tot de veste ca boeri, 
negustori, ţărani să meargă cu toţii la marea 
sărbătoare dela Palat. Fiecare să-şi ia calul cel 
mai bun şi cel ce va putea sări călare până Ja 
fereastra doniniţei şi îi va scoate inelul din 
deget, o va lua de soţie. 

Porniră şi cei doi frați ai lui Ivănşucă, nu 
ca să-şi încerce norocul, ci ca să se uite cum 
vor sări alţi tineri. Ivănuşcă se rugă să-l ia şi 
pe el, dar ei îşi râseră de dânsul şi îi ziseră: 
„Ce, vrei să sperii lumea? Mai bine stai acasă 
zi nu te mişca dela vatră”. 

Insă Ivănuşcă luă un coşuleţ şi zise că 
merge la pădure după ciuperci. Dar după ce 
ieşi din sat şi când se văzu singur, flueră de 
trei ori şi strigă: „Surg-Murg, vino în amurg!“ 

Deodată, calul năzdrăvan eşi ca din pământ 
şi oprindu-se înaintea lui Ivănuşcă, îi zise: 
„Intră îi urechea mea dreaptă şi ieşi prin u- 
recheu mea stângă.“ 

Ivănuşcă intră în urechia dreaptă a calului, 
dar când eşi prin urechia stângă, nu mai era 
acelaş om, ci un tânăr mândru, voinic şi stră- 
lucitor de frumuseţe. 

Sări în şeaua calului şi porni ca vântul, mer- 
gând glonţ la sărbătoarea dela palatul împă- 
rătesc. Mult noroi era strâns acolo, iar dom- 
niţa şedea la fereastra cea mai înaltă a pala- 
tului. Era nespus de frumoasă, iar în degete 
purta un inel care strălucea mai puternic de- 
cât soarele. 

Cu toate acestea, nici un flăcău nu se încu- 
meta să sară până la fereastra ei, fiindcă ve- 
dea că o să-şi rupă gâtul. 

Ci Ilvănuşcă dădu calului pinteni, sări si a- 
junse până aproape de fereastra domniţei. 
Toată lumea rămase uimită de mirare, dar 
Ivănuşcă nu întârzie acolo, ci întoarse calul ai 
se făcu nevăzut. 

Când ajunse departe pe câmp, descălecă, 
intră prin urechea stângă a calului, eşi prin 
urechea dreaptă, se prefăcu din nou în Ivă- 
nuşcă cel prost, aşa cum era din totdeauna, şi 
se întoarse acusă pe jos. Cât despre cal, acesta 
pieri par'că l-ar fi înghiţit pământul. 

Ziua următoare, fraţii săi merseră din nou 
la sărbătoare, dela palatul împărătesc. Insă 
Ivănusşcă, luâni un coşuleţ, zise că merge 
după ciuperci. Dar când ajunse pe câmp, flu- 
ieră de trei ori şi strigă: „Surg-Murg, vino în 
amurg!“ 

Calul veni, scoțând pe nări limbi de flăcări 
şi sguduind pământul. Ivănuşcă întră în ure- 
chia dreaptă a calului şi eşi prin urechia stân- 
gă, prefăcându-se ca şi în ziua trecută într'un 


Pe când fraţii săi povesteau ce văzuseră la 
me EE EE E A LR E II ED EI O SE 7 PD e e 


flăcău mândru, voinic şi 
museţe. 

Sări apoi în şea şi porni ca o vijelie. Când 
sosi la palat, văzu că se strânsese şi mai mult 
popor decât în ajun. Mulțimea de flăcăi ce ve- 
niveră din toate părţile împărăției nu mai pu- 


stră'ucitor de fru- 


tea de dragul frumoasei domniţe. Insă, nimeni 
nu se încumeta să sară până la dânsa. 

Ivănuşcă dete pinteni calului, care luându-și 
avânt, sări sus de tot până la fereastra domni- 
tei. Cu toate acestea, trebuia să sară ceva mai 
mult, aşa că nici acum Ivănuşcă nu putu să-i 
scoată domniţei inelul din mână. Trecu după 
aceea ca un fulger prin mulţime şi se făcu ne- 
văzut. 


Când fraţii săi se întoarseră acasă, îl găsiră 
pe Ivănuşcă stând la locul său de lângă vatră. 

In ziua a treia, Ivănuşcă sări aşa de sus, că 
putu să-i scoată inelul şi chiar să-i sărute 
mâna. Apoi, ca si în zilele celelalte, pieri şi se 
făcu nevăzut. 

Insă, când se întoarse acasă, îşi legă mâna 
în care pusese inelul domniţei. 

„Ce ai?“ îl întrebară fraţii săi. 

Ivănuşcă răspunse: „M'am rănit la mână, pe 
când strângeam ciperci.* După aceea se culcă. - 


Legd 
(CI iti urmarea în pag. 14 jos) d 


PAG. 14 


— PORAN PENTRU TINERET — 


3) 0 KE vizită ia şcoală. 


u fabrica de sticlărie şi cu alte afaceri 
importante, d. Filescu ajunse stăpân 
pe o avere mare. Cumpără moşia un- 
de era locuinţa lui Ion Telea şi cu pă- 

. durea de pe ea şi deveni unul din cei 
mai mari bogătaşi din ţinutul acela. 

D. Filescu, care era un om cult şi avea un 
suflet bun, făcu multe îmbunătăţiri pe moşie 
şi se îngriji de şcoală cu toată atenţia. S 

Intr'o zi urâtă de iarnă, veni pe neaşteptate 
la școală la o oră când se găsea acolo şi preo- 
tul, iar copiii cântau în cor un cântec religios, 
potrivit anotimpului. 


(Urmare din pag, 13) 
palat, Ivănuşcă vroi să vadă puţin inelul. 
Dete, aşa dar, la o parte legătura, însă strălu- 
cirea acestui inel lumină toată casa. 

„Prostule, ce te joci cu focul? îi strigară fra- 
ţii săi. Nu cumva ai de gând să aprinzi casa?“ 

Trei zile după aceasta, împăratul chemă la 
un ospăț pe toţi supușii săi. Merseră fraţii lui 
Ivănuşcă şi merse şi Ivănuşcă, dar având 
mâna legată. 

In timpul mesei, domniţa turna oaspeţilor 
vin în cupe de aur. 

„Dece eşti legat la mână? îl întrebă ea pe 
Ivănuşcă. Arată să văd ce rană ţi-ai făcut.“ 

Ivănuşcă scoase bucata de pânză, iar dom- 
niţa văzându-şi inelul, luă pe Ivănuşcă de mâ- 
nä şi-l duse înaintea împăratului, căruia îi 
zise: „Tată şi stăpâne, acesta este alesul ini- 
mei mele!“ 

Slujitorii aduseră îmbrăcăminte de fecior de 
domn şi îmbrăcară pe Ivănuşcă al nostru, care 
arăta acum ca un tânăr cât se poate de chipeș. 

Şi se făcu, dragii mei, o mnuntă..., dar ce 
nuntă? O nuntă cum n'a mai fost şi nare să 
mai fie. 

- ALI-BABA 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Adaptare după Schmid 


La vederea ăcestui vizitator, elevii se ridi- 
cară în picioare cu tot respectul. D. Filescu 
dete mai întâi mâna cu preotul, apoi cu învă- 
tătorul şi, după aceea, salută pe elevi cu toată 
bunăvoința şi prietenia. Mergând din bancă în 
bancă, stătu de vorbă cu fiecare copil, între- 
bându-i pe rând cum se numesc şi despre pă- 
rinţii lor, din cari cunoştea pe cei mai mulţi. 

Când veni la fraţii Toma şi Marin, le zise 
zâmbind: „A, şi voi sunteţi aicea! Ne cunoaş- 
tem de mult, fiindcă voi aveţi grija să-mi a- 
duceţi fragi si căpşuni”. 

Intorcându-se apoi spre preot ei învăţător, îi 
întrebă zicându-le: „Imi permiteţi să văd ce-au 
învăţat copiii din clasa aceasta? Şi îmi dă voe 
părintele să-l rog să le pună câteva întrebări 
despre religie?”. 

Preotul examină unul câte unul pe elevi, 
cari răspunseră nu se poate mai mulţumitor. 

După aceea, fură puşi să citească din „Car- 
tea de cetire”. Nu citeau, cum se zice, cântând, 
ci foarte natural, ca şi cum ar fi stat de vorbă. 
Vocea lor nu era monotonă şi tărăgănată, ci 
vie şi schimbându-se după cum vroiau să ex- 
prime cutare sâu cutare sentiment, ca, de pil- 
dă, mila, mirarea, bucuria, etc. 

Tot ascultând pe copii cum citeau, d. Filescu 
cerceta caetele lor de scris. 

„Imi place, zise el, scrisul vostru frumos şi 
îngrijit. Aş dori însă să ştiu cum staţi cu punc- 
tuaţia şi ortografia.. Am să vă dictez câteva 
versuri, pe cari le ţin minte de când eram si 
eu copil. O să le scrieţi pe tabla neagră”. 

Chemă la întâmplare o elevă şi îi dictă ur- 
mătoarele versuri: 

„Somnoroase păsărele 

Pe la cuiburi se adună, 

„Se ascund în rămurele, 
Noapte bună!” 


DIMINEATA COPIILOR 900000000000000000000000000000600000000000000 PAG. 15 


Şcolăriţa le scrise, făcând numai o greșşală 
de punctuație. 
Chemă apoi un băiat şi îi dictă: 


„Pe drumul de costişă ce duce la Vaslui, 
„Trecea un om cu jale, zicând în gândul lui” 


Băiatul le scrise fără greşală. 

„Acum e rândul meu, zise râzând d. Filescu. 
Toma Telea, fii bun şi dictează-mi două ver- 
suri dintr'o poezie pe care o ştii. 

Toma Telea, mândru şi onorat de această 
însărcinare, începu să-i dicteze, însă d. Fileşcu 


nu scria un cuvânt, fără să facă greşeli. Copiii 
observară că greşeşte dinadins şi se porniră 
să râdă. La fiecare greşală nouă, auzeai noui 
strigăte şi hohote de râs. 

„Dacă voi ştiţi mai bine decât ştiu eu, zise 
d. Filescu, subliniaţi greşelile ce am făcut, 
însă fiecare elev să nu sublinieze decât o sin- 
gură greşală. Iată creta”. 

Copiii subliniară fiecare cuvânt scris greşit, 
arătând în acela; limp care este greşala fă- 
cută. 

„Foarte bine, zise din nou d. Filescu. Să vie 
acum Marin Telea şi să scrie pe tablă, sub 
versurile ce am scris eu, aceleaşi versuri, însă 
îndreptate”. 

Toma Marin le scrise fără greşală. Versurile 
erau acestea: d ` Ee 


„Pe o stâncă neagră, într'un vechiu castel, 
Unde curge'n poale-un râu miiitel”. 


„Acum, vorbi iarăşi d. Filescu, aş 
ştiu cum staţi cu aritmetica”.. 

Le dete mai întâiu câteva probleme de cal- 
cul mintal, iar elevii le dezlegară repede şi aşa 
de exact, încât d. Filescu fu cuprins de mirare. 

Ti puse apoi să deslege alte probleme la ta- 
blă şi copiii reuşiră tot aşa de bine. 

„Incă ceva, zise d. Filescu. Văd, atârnată de 
perete, o hartă geografică, însă de aici, de un- 


dori să 


de stau, nu pot să desluşesc bine ce ţară repre- 
zintă. 

—E România! strigară elevii în cor. 

— Imi vine greu să cred, răspunse d. Files- 
cu. Cum ar fi România? Nu văd nicăeri nici 
munţi, nici văi, nici arbori, nici case, nici bise- 
rici şi clopotniţe. 

— Fiindcă este o hartă şi nu un tablou, zise 
Toma Telea. De sigur, dacă ar fi cu putinţă să 
reprezintăm în mic România cu munţii şi cu 
văile ei, cu pădurile şi câmpiile, cu oraşele şi 
cu satele ei, am avea un tablou mult mai fru- 
mos dcât această foaie, care, cum am spus, nu 
este decât o hartă geografică. 

— Am înţeles, făcu d. Filescu. Insă ştiţi voi 
bine ce anume este o hartă geografică şi ce 
reprezintă ea? 


PAG. 16 


ba asia 


— Fără îndoială că ştiu, zise atunci învăţă- 
torul. Ştiu chiar să facă schiţa unei hărţi geo- 
grafice”. i 

Invăţătorul însemnă cu-creta în mijlocul ta- 
blei negre un punct şi zise: „Să presupunem 
că punctul acesta este fabrica de sticlărie. Aşa 
fiind, unde este aşezată comuna noastră Pă- 
durenii?” 

Un elev însemnă cu un punct locul potrivit. 

„Depărtarea de la fabrică la comună este de 
doi chilometri. In care direcţie şi la ce distan- 
tă vom însemna pădurea de stejar? 

— Aici la dreapta”, răspunse Marin Telea, 
însemnând pe tablă cu creta. 

După ce făcură harta comunei şi a ținutului 
dinprejur, elevii desenară foarte exact şi harta 
României. Ştiau chiar ce înseamnă la o hartă 
„scara” şi cum se socotesc distanţele pe meri- 
diane şi pe paralele. 

D. Filescu era încântat. Felicită pe învăţător 
şi lăudă pe şcolari, îndemnându-i să continue 
să fie tot aşa de silitori. Promise ca la serba- 
rea de fine de an scolar să dea premii în cărţi 


d In LIOTECA 
UNIVERSITĂ 


—— RECKEN See RAR 2 
vi EE ES SFI e KSC? SEEST 


Deen er ` 


+ 


Că înc” Be de DIMINEAȚA COPIILOR 
şi să îmbrace pe copiii mai săraci. şi cari sar 
distinge la învăţătură şi la purtare bună. 

In afară de aceasta, a mai promis să ajute 
cu bani pe băeţii săraci, doritori de a învăţa o 


meserie, şi să asigure printr'o zestre oarecare- 
Li 


viitorul fetelor sărace. 

Toţi copiii se întoarseră la casele lor plini 
de bucurie şi povestiră părinţilor cum a venit 
„boerul” la şcoală, ce a făcut acolo, cum i-a 
lăudat şi ce promisiuni frumoase le-a făcut. 

Din ziua aceea, copiii învățau la şcoală cu o 
sârguinţă şi mai mare decât până atunci. 

Cei doi fraţi, Toma şi Marin, povestiră de 
asemenea acasă tot ce le spusese d. Filescu. 
„Ar fi pentru noi, le zise mama lor, o mare fe- 
ricire, dacă prin silinţa voastră izbutiţi să fiţi 
printre elevii, cari să fie îmbrăcaţi şi ajutaţi 
de d. Filescu, ca să învăţaţi o meserie”. 

De atunci, Toma şi Marin erau puşi mai pu- 
tin să facă treburi acasă şi lăsaţi să-și înveţe 
lecţiile cât mai bine, 


(Va urma) 


Â0900000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000900000000e0t0000 Zrtttttttëttttztztzttgtrtttttgtrtttttttgsttgtt 


DE VORBĂ CUCITITORII 


Cr. Pan..L.oco. — Bucata „Bună dimineaţa“, trimisă de 
dzta, nu este proviu zis o poezie, N'are nici o rimă sau un 
număr potrivit de silabe, ca să formeze versul. In loc de 
a o scrie, cum ai făcut d-ta, în forma de versuri, nai decât 
să o transcrii la rând şi vei venea că e aproape proză. 

Aşa fiind, ne pare rău că n'o putem publica. 

D F..Craiova. — „Aliatul diavolului“ este o schiţă, care 
sperie pe cititori prin subiectul ei. Apoi expresiuni şi 
neologisme ca „preocupări“, „relativ“ etc. n'au ce căuta 
într'o poveste cu caracter popular, Nu uita, de asemenea, 
că manuscrisele trimise spre publicare se scriu pe o singură 
faţă a hârtiei. 

M. D.-Rădăuţi -- Poezioara în care e vorba de calităţile 
d-tale, pe cari nu ne îudoim că le ai, nu este ceeace se 
numeşte o „epigramă“. De altfel, „Dimineaţa Copiilor“ nu 
publică poezii cu astfel de subiecte. 

St M Craiova. — „Buna Mamă“, o schiță scrisă destul 
de drăguţ, este lipsită de acţiune. Numai descrieri şi 
caracterizări !sunt lucruri cari obosesc pe micii noştrii 
cititori şi nuzi interesează. è 

Agh Gh.-Focşani. — Dragul meu, unuia care ţine să fie 
scriitor, nu-i este iertat să nu scrie măcar corect cuvintele 
şi să facă nepermise greşeli de ortografie şi de construcție, 

Arta scrisului se capătă prin cultură şi prin experienţă. 

C.-B. R.-Loco. — „Nenea Lungu“. Aşa precum spui și 
d-ta, anecdota dztale n'ar avea interes, decât dacă fiecare 
strofă este ilustrată. Insă, pentru astf.l de bucăţi noi 
n'avem la revistă decât paginile 8—9, cari, pentru multă 
vreme încă sunt ocupate. Așa fiind, regretăm că nuo 
putem publica. 

A. Rez.-loco. — Iţi repetăm sfatul ce ţizam dat: nu te 
grăbi să faci versuri şi mai ales nu-te grăbi să le trımiți 
spre publicare. De pildă, în „Duelul“ începi cu versul: 
„Intr'o murdară grădiră“.- Cuvântul „mu'dară“ produce 
numai decât un efect cât se poate de neplăcut. $ 


In afară d: aceasta, credez=ne că avem prea multe versuri 
bune de publicat. È ; 

L. Ro -Lo :0, — „Brotăcelul“. Continuă, aşa cum ai început, 
să citeşti „revista, nu te speria de brotăcri, pentru ca, 
spcriinduszte, să nu mai faci poezii mute, adică slăbuţe. 

M. 1. P-Ismail.-— Mică şi drăguță cititoare, Moş Nae 
îţi mulțumește pintru tot ce izai trim s şi îţi spune că ar 
fi dorit mult să câştigi un anarat de ad o, dar că aceasta 
nu dep ndea de loc de el, Speră însă ca la tragerea viitoare 
a premiilor, norocul să te ajute mai mult 

I Gh. PI.-Vâ.cea.-— Din cele tre: poezii trim'se de data, 
îţi publicăm „O noapte de vară“. Avem aşa de multe. că 
ne silim, în măsura posibilului, să mulțumim pe toţi co'az 
boratorii cari merită. 

——— aet, e —— 


PREMIUL NOBIL 


Micuţi copilași 

Scumpi şi drăgălaşi, 

Cine sare peste gard 

Capătă un pachet „Suchard”. 


CEL MAI FRUMOS ROMAN PENTRU COPII ESTE 


„inelul pierdut“ 


De vânzare la librării şi la chioşcurile de ziare: 


SS" 


u DIMINEATA 
KE COPiiL.OR 


REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ 
DIRECTOR: N. BATZARIA. 


„Aşteptaţi, dragii mei, că am grije de voi şi vă fac parte.” PREŢUL, LEI 5 


PAG. 2 


? 


Copiii să-şi îuvească fara? 


A iubi ţara, nu înseamnă a striga mereu cu 
rost sau fără rost: „O ţară, cât îmi eşti de 
dragă!” 

Vorba goală nu foloseşte la ceva, ci e nevoe 
de fapte. Iar unele din faptele prin cari ară- 
tăm ¢ă ne iubim ţara sunt: o purtare bună şi 
cinstită- pentru tine însuţi şi pentru cei în 
mijlocul cărora trăeşti. 

Duptare bună şi cinstită înseamnă să-ţi 
cauţi în mod onest de treaba ta, să-ţi îndepli- 
nes datoria cum se cade, să cauţi să fii fo- 
lositor şi ţie însuţi şi celor din jurul tău. 

Inspamnă mai departe să nu urăşti pe ti- 
neva numai pentru faptul că vorbeşte altă 
limbă sau se închină într'altfel lui Dumnezeu. 

In inimile noastre Sa nu fie nici odată ură, 
pentrucă ura strică tot şi nu drege nimic. 

Să căutăm ca între toţi copiii ţării să fie 
unire şi bună înţelegere. La temelia unirei și 
a bunei înţelegeri să punem dragostea de ţară, 
care este a tuturor, aşa că pentru binele şi fe- 
ricirea ei avem datoria să lucrăm cu toţii. 


Cercetarea manuscriselor. 


Am spus perep şi spunem iarăşi: cercetarea 
numeroaselor manuscrise ce ni se trimit ne 
răpeşte un timp foarte preţios şi dorim ca 
timpul acesta să-l întrebuinţăm tot spre folosul 
cititorilor noștri. Totuşi, le cercetăm cu atenţie şi 
răspundem în măsura putinței şi a spaţiului de 
care dispunem. 

lar acelora cari se supără, că răspunsul în- 
târzie — fiecare vrea să i se răspundă a doua zi 
după ce a trimis manuscrisul — le spunem: în- 
țelegem să se supere unul care a fost rugat să fie 
colaborator şi nu i se publică, dar nu aceia cari 
sunt rugaţi să nu colaboreze. 


Cine a fost? 


Primim mereu dela cititori scrisori în cari 
suntem întrebaţi: „Cine a fost-cutare? Cine a 
fost cutare?“ 

La unele din aceste întrebări am răspuns, 
mai înainte de a fi fost întrebaţi. Am răspuns 
atât prin „Almanahul Şcolarilor“ din anii din 
urmă, cât şi prin „Dimineaţa Copiilor“. Așa dar 
cititorii cari ne întreabă din nou despre aceiaşi 


DIMINEATA COPIILOR 


scriitori sau alţii oameni vestiți, arată prin 
aceasta că n'au urmărit cele scrise de noi. Spu 
nem aceasta cu un sentiment de părere de 
rău. 

La alte întrebări nu răspundem, pentru că 
nu le socotim de folos, ele nefiind decât sim- 
ple curiozităţi. 

In sfârşit, este o a treia serie de . întrebări, 
cărora le vom răspunde, însă după ce prin e- 
xerciţiile ce am început să publicăm la rubri- 
ca de faţă, vom reuşi ca iubiții noştri cititori 
să poată scrie corect din punctul de vedere al 
ortografiei şi punctuaţiei. 

Să nu se uite că prin „Diimneaţa Copiilor“ 
noi facem şi scoală, dând lecţii într'o formă 
cât mai uşoară şi mai plăcută. 


Ce înseamnă „Utopie“ 2 e 
Aşa ne întreabă cititorul nostru D. Sil. dela 
Galaţi. 


Răspundem: că Utopie este numele unei in- 
sule închipuite, descrisă în opera scriitorului 
Thomas Morus. E un nume format din două 
cuvinte greceşti, care înseamnă: „lucru: care 
nu se află în nici un loc”. In lucrarea sa, 
Thomas Morus expune idei care sunt asa de 
bune, dar cari nu se pot pune în practică. 


Distanţa dela pământ la... 


Un cititor ne cere să-i spunem care este dis- 
tanţa dela pământ la lună, la soare, la planeta 
Marte etc. 2 

Despre chestiunile acestea am scris mai de 
mult în mod amănunţit. Se vede însă că acest 
cititor sau era atunci în vârstă prea mică sau 
că a uitat ceiace a citit. 

Spunem din nou că dintre toate corpurile 
cereşti, luna este cea mai aproape de pământ, 
distanţa dela pământ la lună fiind de 386 de 
mii de kilometri. Distanţa "aceasta e străbătu- 
tă de lumină într'o secundă. 

Distanţa dela pământ la soare este de 150 
milioane de chilometri, iar distanţa dela pă- 
mânt la planeta Marte nu este totdeauna ace- 
iaşi. Planeta Marte uneori se apropie, alte ori 
se depărtează de pământ, aşa că distanţa între 
aceste două planete variază între 150 şi 200 de 
milioane de chilometri. S 


Ge, EE