Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1932 (Anul 9, nr. 412-463) 754 pag/DimineataCopiilor_1932-1669230709__pages301-350

ssi 


DIMINEATA 
COPiiLOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67. 


ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI | IN STRAINATATE DUBLU 
6 LUNI 100 „ UN NUMAR 5 LEI za P: TA 


12 lunis 1932 — Nr. 435 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 
Do aaa si aaa sne nmannanedamni oeae beeta a N OO 


REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 
LA AA AAAAAAAAAAAA AAA ZAAAARARARAAAAAAAARA AAA AAA ARAMA AAA AAAARAAAAAARARAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAĂAAAAARAAARAAAARAARĂRARAAAAAĂRARAA ANA AAA AAA AAA AAARAAAAA) 


za, PAE POA T RAER 0t0ttt0totttt C0ttttttttttCttttttttét totoo ttt S ttet tNttsEOtNt EES ENteOtOSttEtE tt teast 
M. | 
MAI ŢII MINTE? 
Versuri pentru Sănguţu : 
£ 
„.„Și-o să te'ntreb de-ți mai aduci aminte, Și îți strângeam mânuta dulce'n mână i 
Pe când copil şi-atâta de cuminte Și ne'ngânam încet, cum se îngână 
Mă întrebai cu-ul ochilor senin De somn cuprinşii pui de turturea 
De toate; unde merg, de unde vin, Când printre crengi le râde căte-o stea $ 
$ De toate; ce fel sunt şi cum se chiamă, „Atunci de mult... Mai tii tu oare minte? ; 
Și de bunica-i este mamei mamă?! Erai atât de mic şi de cuminte. | $ 
: „Cum născociam de dragul tău poveşti, Erai atât de drag şi-atăt de mic, 
; Când seara'ntuneca pe la fereşti... Şi nu te dam în lume pe nimic!.. 
: Duţika 
$ : 


Î.11000000000000000000000990000000900peeeeeteetetesesececsetee e: 0100000000000000000090000000P000PPereReReeeeeReeeRRRoARAReAr+e 


tH 


HHHH HHHH HHH HH HHHH HHHH 


> 


| Cântec de leagăn 


Dormi dragul mamei, dormi micul meu, E drept că doar gânsacii, de lucru își mai fac, 
Căci lângă chipu-ți dulce veghez într'una eu... Altminteri totul doarme, altminteri toate tac.... 
In umbrile tăcerii, e 'nvăluit oraşul, Gânsaci, pe voi acuma cumplit m'am supărat: 
A adormit, privește, acum şi iepurașul.... Au nu vedeți că puiul cuminte s'a culcat? 


Hai, nani, puiul mamei, dormi, dulce, căci îți spun 
Povestea minunată cu îngerul cel bun 
Si lângă chipu-ţi dulce, eu voi veghea mereu... 
Dormi, dragul mamei, dormi micul meu. 
Mitică Popescu, Merei-Buzău 
E A A H 106 9000000 HHHH HHHH HH HHHH HHHH 


od Dei A COPIILOR 


pure p= 


PELOS p 


i ini 


POVESTE 
POPULARĂ 


nic, dar orfan de tată şi sărac, 
In fiecare dimineaţă, strângea 
vacile din sat şi le ducea la pă- 
Şune prin livezile din apro- 
piere. La prânz, le mâna la a- 
dăpat la un eleşteu. | 

Intr'una din zile, Sorin văzu 
cum trei fete frumoase zburau în văzduh, îndrep- 
tându-se spre eleşteu. Când ajunseră la marginea 
eleşteului, se coboriră pe pământ şi desbrăcân- 
du-se, se aruncară în apă ca să se scalde. 

Sorin merse şi el întracolo, vrând să le vadă 
mai de aproape. Dar cele trei fete, îndată ce-l 
simţiră, se îmbrăcară în fugă şi îşi luară din nou 
zborul. 

Din ziua aceea, Sorin nu se gândea decât la cele 
trei fete şi mai ales la aceea care părea a îi mai 
mică şi mai frumoasă. Pornea acum cu vacile 
mult mai de vreme şi se învârtea mereu în jurul 
eleşteului, așteptând cu nerăbdare ora la care cele 
trei fete veneau la scaldă. Insă, ori de câte ori So- 
rin a încercat să se apropie mai mult, să le vadă 


tet Li = 


DIMINEAȚA COPIILOR 


mai bine şi chiar, de s'ar îi putut, să între în vor- 
bă cu ele, fetele il simțeau, se îmbrăcau într'o 
clipă şi tot atât de repede se înălţau în văzduh şi 
zburau departe. 

Bietului Sorin îi pierise pofta şi de mâncare şi 
de somn. Zi şi noapte gândul îi era la cele trei 
fete şi mai ales la cea mai mică. Flăcăul nostru 
slăbea şi se prăpădea văzând cu ochii. Mamei sale 
nu voia să-i spună nimic. Dar într'o seară mamă- 
sa stărui aşa de mult, încât Sorin îi spuse pricina 
pentru care stă îngândurat şi slăbeşte zi de zi. 

„Băete, îi zise mamă-sa, mai bine. ţi-ai muta 
gândul dela ele. Fetele despre care vorbeşti, sunt 
zâne, aşa că nu sunt din neamul nostru al oameni- 
lor. Fereşte-te chiar să nu-ţi facă vreun rău şi 
mai mare. 

— Mamă, îi întoarse Sorin vorba, mai de grabă 
mor, decât să fac aşa cum mă povăţueşti”. 

Văzând că nu e chip să-i schimbe gândul, ma- 
mă-sa, care n'avea alţi copii. îi zise: „Dacă aşa stă 
treaba, iată ce te sfătuesc. Vezi de te ascunde bi- 
ne. ca zânele să nu te vadă, când vin să se scalde. 
Caută apoi să iai cămaşa zânei, la care ţii mai 
mult. Zâna te va ruga să i-o dai îndărăt, însă tu 
să n'asculți de rugămintea ei, ci să vii fuga acasă 
şi să-mi dai mie cămaşa. Să ştii că zâna va veni 
aicea după cămaşe”. 

Sorin făcu întocmai, fură cămaşa zânei celei 
mici și o aduse mamei sale. care o încuie bine în- 
tro ladă. Nu trecu mult la mijloc şi iată că veni și 
zâna, care era o făptură nespus de frumoasă. 

Zâna aceasta, pe care o chema Mirina, se căsă- 
tori cu Sorin şi în trei ani de zile născu una după 


“alta două fetițe. frumoase ca şi ea. Trăia iubită şi 


fericită şi se părea că uitase cu totul de viața ei 
de mai înainte. 

Intro vară. se tinea. la oraşul din apropiere un 
bâlciu foarte mare. 

Sorin hotări să meargă la bâlciu cu Mirina şi 
cu cele două fetiţe. Insă Mirina îi zise: „Spune 
mamei tale să-mi dea să îmbrac cămaşa mea de 
zână. căci mă face mai frumoasă. Acum când ştii 
cât de mult te iubesc şi că avem şi copii, mai de 
ce să te temi de mine”. 

Sorin o crezu pe cuvânt şi se rugă de mamă-sa 
să-i dea Mirinei cămaşa de zână. Mamă-sa îi făcu 
în voe. Mirina îşi trecu frumoasa cămaşă, luă în 
brațe pe cele două fetiţe şi eşind afară pe prispă, 
strigă: „Sorine, dacă vrei să mă găseşti, să ştii că 
sunt la „Muntele de fier”. 

Alt ceva nu spuse, ci ridicându-se în văzduh, 
zbură cu cele două fetițe şi se făcu în curând ne- 
văzută. 

Sorin rămase ca trăznit locului. După ce îşi ve- 
ni din nou în fire, zise mamei sale: „Mamă, eu 


==, PAG.5 


merg la „Muntele de fier” să găsesc pe Mirina şi 
fetiţele”. 

Işi luă merinde întro traistă şi porni la drum. 
Merse şi rătăci câţiva ani de zile, fără să afle mă- 
car în care parte a pământului se găseşte „Mun- 
tele de fier”. Nimeni din cei pe care îi întreba, 
mauzise despre acest munte. 

Pe când mergea aşa, străbătând multe cetăţi şi 
multe ţări, ajunse într'o după amiază la o poiană. 
Aci întâlni doi oameni, care se certau între ei, fi- 
indcă nu se înțelegeau cum să împartă o măciucă, 
o pereche de cizme şi o pătură de lână. Ei erau 
doi, iar lucrurile, trei, aşa că împărţeala nu era 
tocmai uşoară. 

Apoi ce fel de lucruri erau acestea? Cu o sin- 
gură lovitură de măciucă, puteai să nimiceşti o- 
ştiri întregi. Dacă încălțai cizmele, puteai să zbori 
mai iute decât o pasăre, iar dacă te înfăşurai în 
pătura de lână, te făceai nevăzut. 

„Mie mi-ar prinde bine aceste lucruri năzdră- 
vane”, îşi zise Sorin în gând. Apoi zise cu glas 
tare celor doi oameni, care se certau: „Vă fac eu 
împărţeală dreaptă. Mergeţi amândoi, până la 
marginea poienei. iar când vă voi face un semn, 
veniți amândoi. alergând cât vă tin picioarele. 
Cine soseşte întâiu. acela câştigă cele trei lucruri. 

Cei doi oameni se duseră la marginea poienei, 
dar aşteaptă şi până în ziua de astăzi, ca Sorin să 
le facă semn şi să-i cheme. Căci îndată ce au în- 
tors ei spatele, Sorin încălţă cizmele, se înfăşură 
în pătura de lână, luă şi măciuca şi.. p'aci ţi-e 
drumul! 

Fugi în zbor. oprindu-se la o cetate al cărei îm- 
părat era în războiu cu împăratul vecin. Sorin îi 
veni într'ajutor si cu o singură lovitură de măciu- 
că, prăpădi toată oastea du$mană. 

„Cum te pot răsplăti? î! întrebă împăratul, feri- 
cit că a eşit biruitor. 

— Nu cer altceva, îi răspunse Sorin, decât să- 
mi arăţi drumul care duce la „Muntele de fier”. 

Dar nici împăratul n'auzise până atunci de mun- 
tele acesta. Chemă însă toate păsările ce zboară 
prin văzduh şi le întrebă. dacă au zburat vreodată 
până la „Muntele de fier”. 

Numai o ciocârlie bătrână zburase până acolo. 

„Ciocârlie, îi porunci împăratul, vei merge cu 
viteazul acesta!” 

Porniră, aşa dar, în zbor, Sorin şi ciocârlia. So- 
rin zbura mai iute, aşa că, din când în când, tre- 
buia să se oprească şi să o aştepte. 

Insfârşit, după ce au zburat aşa multe zile şi 
multe nopți, ajunseră la o fântână. unde se opriră. 

„Am sosit. zise ciocârlia. lată, în fața noastră 
se ridică „Muntele de fier”. 


(Cititi urmare în pagina S-a) 


. ž 
a S T E OOOO 


00 AI a am 


Cias a 


PAG. 6 - = = 


== DIMINEAȚA COPIILOR 


| VĀNĂTORUL DE VULPI + 


De mult, trăia un vânător, numit Iosio. Itr'una 
din zile, Iosio împușcă o vulpe, o puse sub manta, 
cu gândul de a-i vinde pielea în orașul vecin, 
spre care-și îndreptă acum pașii. Dar seara începu 
să se lase și pădurea prin care mergea vânătorul, 
nu se mai sfârșea. In fine, sosi la o căsuţă și bătu 
la uşe. 

„Intră!” răspunseră două voci. 

Iosio intră și dete cu ochii de doi bătrâni. 

„Pot să stau peste noapte aici, oameni buni? 
întrebă el. 

Este prea târziu, ca să ajung la oraș și sunt 
foarte obosit. 

Sigur că poţi să rămâi, îi răspunseră bătrânii. 

Femeia se duse la bucătărie, ca să facă oaspete- 
lui o mâncare bună, iar bătrânul povesti în acest 
timp vânătorului povești ca să-i treacă de urât. 

Deodată bătrânul zări sub haina vânătorului o 
coadă de vulpe. Speriat, alergă la femeie în bu- 
cătărie și-i zise: 

„Auzi, nevasto, oaspetele nostru este o vulpe. 
Ce e de făcut? 

— Să nu te porţi rău cu vulpea, îi răspunse ne- 
vastă-sa, poate să ne aducă nenorocire. Cel mai 
pun lucru este, să ne facem că nu știm nimic”. 


Apoi femeia aduse mâncarea, dar mâinile îi tre- 
murau de frică. Vânătorul nu înţelese mai întâi 
dece gazdele se uită la îmbrăcămintea sa și văzu 
coada. vulpii. „Acum ghicesc pricina, şi zise el în 
gând,ăștia cred că sunt vulpe”. Și râse pe înfun- 
date, apoi vorbi precum urmează: 

„Oameni buni, trebue să vă spun adevărul. Eu 
nu sunt vânător, ci vulpe. Dumnezeu m'a trimes 
ca să vă răsplătesc bunătatea voastră. Dacă pu- 
neți mâine seară banii voştri pe acoperișurile 
casei, veţi găsi în dimineaţa zilei următoare de 
două ori mai mulţi. 

Bătrânii crezură în sfatul vicleanului vânător 
şi chiar îi mulțumiră. In dimineaţa următoare, 
Iosio plecă mai departe. 

Cum îi sfătuise vânătorul, aşa au făcut bătrânii. 
Puneau seara un galben pe acoperiș și găseau di- 
mineața doi. In seara următoare, ei puseră cinci 
galbeni şi găsiră dimineaţa zece. Bătrânii s'au 
făcut atunci lacomi de bani. Abia așteptară seara, 
și punând o sută de galbeni pe acoperiș, se cul- 
cară cu gândul la frumoasa sumă care o vor avea! 
de dimineaţă. 

Dar sculându-se a doua zi, spre marea mirare 
a bătrânilor noștri, banii dispăruseră. 


Din limba germană de Titus Robanrese 


2-o-L-o-o-o---L-o-o-L-L-L-L.-.-o-L->o- a a a a 


Urmare dela povestea din pag. 5-a: „ZÂNA DIN MUNTELE DEFIER“ 


Şi ciocârlia îşi luă zborul înapoi, lăsându-l sin- 
gur pe Sorin. 

Sorin stătea la fântână, vroind să se mai odih- 
nească. Dar nu trecu mult şi veni o fetiţă cu un 
ulcior. Sorin văzu că fetiţa aceasta seamănă cu 
una din cele două fetiţe ale sale. De aceea, se a- 
propie de ea. o mângâie pe obraji şi pe păr şi îi 
vorbi cu blândeţe, zicându-i: „Fetiţă dragă, n'ai 
tu o surioară mai mică? 

— Da, am o surioară, am şi pe mămica şi locu- 
im la „Muntele de fier. 

Acum Sorin era încredinţat că. fetiţa era fiică- 
sa. O îmbrăţişă şi îi umplu ulciorul cu apa din fân- 
tână. După aceea, îi ceru să bea şi el apă din ul- 
cior, însă, fără să fie văzut de fetiţă, puse în ul- 
cior inelul de nuntă. 

Când zâna Mirina zări inelul, tresări şi fu ne- 
spus de mirată. Intrebă pe îiică-sa, care îi spuse 
că întâlnise la fântână un bărbat. 


„E Sorin! E soţul meu şi tatăl vostru!” strigă 
Mirina şi dete fuga la fântână. Sorin era tot acolo. 

Mirina se aruncă în braţele lui şi-i zise: „Fiindcă 
ai ţinut aşa de mult la mine şi ai avut curajul să 
vii aicea, unde până astăzi na călcat picior de 
om, iată că şi eu mă întorc şi îţi jur că de azi în- 
colo n'am să mă mai gândesc să plec de acasă. 
lar ca să fii şi mai sigur, îndată ce ajungem acasă, 
am să arunc în foc cămaşa mea de zână”. 

Şi aşa sa întâmplat. Mirina, Sorin şi cele două 
fetiţe s'au întors acasă şi de atunci au dus un traiu 
cât se poate de fericit. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


PAG. 7 


s.~ 


x 


ERE = 


JIP, JAK ṢI BOB 


Ciudatele întâmplări 


x 


a trei pitici 


-00000900000000000000000909000000etev: PP00-P0-0V00-900-0-90-9-00-0-000-0-00-0-0-0-90 00-0009-900-0-0000000000000000-000-0r0000 0000040000... 
3 POVESTE ENGLEZA | 0990990900030 0900002 €O | In româneşte de Marcu Ionescuţ 
PRPRAAAAAAAARAAAAP RARA AAAA AEAEE e AAAHHH HHHH 


Spre liniştirea noastră, câinele din şopron n'a 
putut să rupă lanțul şi să se ja după noi. Insă, 
ploua mereu. La oarecare depărtare, zărim un 
-Im bătrân. Alergăm într'acolo şi intrăm. tustrei 
în scorbura-i mare şi adâncă. Credeam că ploaia 

să înceteze. 

Zadarnică speranţă! Aşteptăm ore întregi, ziua 
se apropie de sfârşit, dar ploaia se înteţeşte şi 
mai rău. Ba auzim şi bubuitul înspăimântător < 
tunetului. Văzând aceasta, ne-am plictisit tot aş- 
teptând ca ploaia să înceteze. Jak a deschis um- 
brela şi ținându-ne strâns unii de alţii, 
nit-o vitejeşte. 

Şi de rândul acesta Jak a avut un gând foarte 
bun. Abia făcusem vre-o zece paşi, că un fulger 
a străbătut cerul de sus în jos şi a căzut asupra 
ulmului. care a fost prefăcut în bucăţi. Noi înşine 
am fost trântiţi tustrei la pământ. Când ne-am 
sculat, ne-am pipăit buimăciţi, ca să vedem dacă 
suntem întregi. Din fericire, nici unul din noi nu: 
fusese rănit, însă umbrela noastră era ruptă şi 
făcută ferfeniţă. iar pălăriile noastre dispăruseră. 
~ „Inainte, prieteni! strigă Jip. care îngălbenise la 

faţă. Să căutăm un adăpost, fără să mai pierdem 
timp”. Am luat-o tustrei la fugă, alergând drept 
înainte, la întâmplare. Apa ne umpluse ghetele şi 
o simţeam cum ne pătrunde prin hainele noastre. 
Oare cum o să se sfârșească această zi aşa de 
putin plăcută? 

Din fericire, Dumnezeu veghiază și asupra piti- 
cilor. Obosiţi, uzi leoarcă şi plini de noroiu. no- 
rocul nostru cel bun ne-a dus drept la cârciuma 
d-lui Ion lepurilă. 

„Domnule Iepurilă, trei cești de ceaiu şi cât mai 
iute!” zise Jak abia răsuflând şi lăsându-se pe o 
laviţă. 

După o vreme de o oră. uitasem de toate neplă- 
cerile din ziua aceia. Băusem un ceaiu minunat 
şi mâncasem prăiituri foarte gustoase. Hainele ni 
se uscaseră la foc, ploaia încetase, iar bubuitul 
tunetului murea în depărtări. 


am DOT- + 


POPPO PPOPOPOLOROReROROLReRLeL ete re oeeereteteeee 


SAP Y 


N NEN Ñ = 
pei ave O ENA 
= A A (eu IS 


Am dat la o parte perdeaua dela fereastră. Pe 
un colţ de cer senin se ivise cornul palid al lunei. 
„E vremea să ne întoarcem acasă”, am zis eu. 
— Da, îmi întări vorba cârciumarul lepurilă, pe 
când ne făcea socoteala. Plecaţi cât stă ploaia, 
căci văd că o să pornească din nou”. 
Mulţumiţi şi veseli, ne-am luat; aşa dar, rămas 
bun dela d. Ion lepurilă şi am pornit pe cărarea, 
care ducea la gară. Ziua se sfârşise cu bine. 
Dar de atunci. de câte ori nu mi-am reamintit-o! 
z (SFARŞIT) , 


In românește de Marcu Ionescu 


au 


— a = 


iii: „Almanahul Şcolarilor pe anul 1932: 


PAG. 8 = —— = = DIMINEAȚA COPIILOR 


IE EA oa NAR 


22) Stan voinicul se căsătorește cu Domnița Florina 


Ce 'ntâmplare mult ciudată! Din pitic şi din palatu-i Stan voinicul şi Florina 
Bine, bine mau eşit Nici o urmă nu mai este, La un râu se pomenesc, 
Din palat, că tot palatul Mulţi nu cred c'a fost vr'o dată Cum se face că-s acolo, 


La pământ s'a năruit. Și că totul e poveste. Nici ei nu se dumeresc. 


MN N 


Iar Domnița din leşinu-i „Vezi ce noapte, zice dânsul, „Vezi cum stelele frumoase 


Tocmai noaptea se trezeşte. Noapte dulce şi senină, Zâmbitoare ne privesc. 
Şi privind la Stan voinicul, Vezi cum luna nu surâde O, de-ar fi să am putere 


Blând şi galeş îi zâmbeşte. Şi ne 'nvălue ’n lumină. . Şi să fac precum doresc. 


„Le-aş schimba pe toate'n pietre, 
Pietre scumpe, prețioase, 

In rubine, diamante, 

Lucitoare şi frumoase. 


Ce tresare-acum Florina? 
Fericită, ce zâmbeşte? 
„„Scoală, Stane, zice dânsa, 
Colo 'n zare, rog, priveşte. 


Şi le-aş pune 'ntr'o cutie, 
Ca şi noaptea "ntunecoasă 
Şi ți-aş zice: „Rog, primeşte-o 
Tu, Domniţă prea frumoasă”. 


„Printre brazi şi chiparoşi 
Ce se 'nalță drept, semeți, 
Vezi tu turle aurite? 

Vezi palatul cel măreț? 


Dar vorbind în felul ăsta, 
Noaptea trece, 'naintează. 
Ziua *ncepe să mijească, 
Cerul sus se luminează. 


„E palatul meu, voinice, 
E palatul 'mpărătesc. 

Hai de grabă la părinți-mi 
Ce de dor se mistuesc”. 


Merg ţinându-se de mână, 
Iată că au și sosit, 

Cum au fost primiți acolo, 
Este lesne de ghicit. 


In n-rul viitor; „Şerban, Bălan şi Bran vin la Stan voinicul'“ 


Impărat, împărăteasă 
Râd şi plâng de bucurie. | 
Nu credeau ei c'or să vadă 
Pe Florina. iarăşi vie. 


Stan voinicul este acuma 
Ginerică de'mpărat. 
Şi ajunse ca să fie 
Om puternic şi bogat. 
(Va urma) 


- 


PAG. 10 = — 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Răspunsuri 
la 


Răspunsuri fa - v aa A g FAS 
întrebarea „Ge Vrei sa fii in viaţa“ 


0000990000990 HHH 


Josei Rossman (cl. Il-a lic.) dela Buzău ne scrie: 
„Aş dori să fiu primar al oraşului Buzău, pentru 
a-l ilumina şi canaliza”. 


Const. Stănciulescu (cl. Il-a pr.) din Capitală 
ne scrie: „După ce termin clasele primare, vreau 
să învăţ liceul şi chiar Universitatea, apoi vreau 
să învăţ cu toată plăcerea şi o meserie: prefer 
croitoria, fiindcă am auzit că la noi în ţară nu 
sunt croitori aşa de învăţaţi. Şi am învăţat la 
şcoală că „meseria este brăaţră de aur”. Când ai 
o meserie poţi să te duci în orice ţară, căci. cu 


ușurință îţi poţi câştiga existenţa. In modul a- 


cesta, aş putea să-mi ajut şi părinţii”. 


Dan Brodman (cl. IV-a pr.) din Capitală ne 


scrie: „Dorinţa mea este să studiez ingineria me- | 


canică, pentru a îi ţării de folos.” 


Muşeţeanu Gheorghe (cl. IV-a pr.) din Capitală 
ne scrie: „Cu credința în Dumnezeu, doresc să 
- deviu preot şi să propovăduesc poporului să crea- 
dă în Dumnezeu, ca să se ducă în Raiu, unde-i 
viaţă veşnică. Fratele meu Muşeţeanu Ştefan (cl. 
Il-a pr.) doreşte să fie primar general al Muni- 
cipiului Bucureşti, pentru a împărţi lemne la să- 
raci şi la toate şcolile, ca să nu le mai fie frig la 
copii.” 


Marius Băncilă (cl. Il-a pr.) dela Isaccea (jud. 
Tulcea) ne scrie: „Vreau să fiu avocat. pentrucă 
e o meserie plăcută şi vreau să apăr pe oamenii 
. nevinovaţi, iar pe cei vinovaţi să-i povăţuesc să 
se lase de rele.” 


D-ra Marioara Rusu, absolventă a şcoalei nor- 


male de conducătoare, ne scrie: „Vreau. să fiu 
= v . Li 
conducătoare la grădina de copii.” 


Francisc Racoți (cl. H-a pr.) dela Baia-Mare ne 


scrie: „Doresc să fiu aviator, dacă până când voi - 


îi mare, mam să-mi schimb gândul.? 


Lăzărescu M. (cl. Il-a sec.) ne scrie: „Aş vrea 
să fiu inginer de cale ferată, pentrucă îmi place 
foarte mult mecanica. Când voi fi mare, aş vrea 
să fac tot felul de invențiuni şi să fac din Țara 
Românească o ţară nouă şi frumoasă.” 


D-ra Lizăiregăli Hermina (cl. Il-a pr.) din Ca- 
pitală ne scrie: Vreau “să fiu artistă la Teatrul 
Naţional. fiindcă toți îmi spun că am un talent 
frumos. Vreau să ajut pe părinții mei, când vor fi 
părul iar pentru asta trebue să câştig bani mai 
mulţi.” 


Darie N. Traian (cl. Il-a pr.) dela Isaccea (jud. 
Tulcea) ne scrie: „Vreau să fiu ofițer, fiindcă îmi 
place uniforma.” 


Adrian Pitrop (cl. l-a pr.) dela Toraclia. (jud. 
Cahul) ne scrie: VICAR să mă fac ofiter să pot 
apăra ţara la nevoe” 


D-ra Paulina Mihailo (cl. I pr.) dela Isaccea 
(jud. Tulcea) ne scrie: „Vreau să fiu proiesoară, 
pentrucă. îmi place foarte mult. Şi acum de multe 
ori, când mă joc cu copii „de-a şcoala”, eu sunt 
profesoară şi îi întreb lecţii, cum ne întreabă 
„Doamna” la şcoală”. 


Dorian Osias Avram din Capitală ne scrie: 
„Dorinţa mea e să fiu un mare moșier, să am ani- 
male şi păsări, care mi plac foarte mult, să am 
casa mea. să nu plătesc chirie, care e o -grije 
mare, să mai am o grădină cu multe flori şi o 
fermă, cum mi-a povestit tăticu că a avut Aris- 
tide Briand.” 


Toma Iosif dela Piteşti ne scrie: „Admirând pe 
oamenii politici din toate timpurile şi din toate 
tările, idealul meu este să ajung un mare om po- 
litic, ca şi aceştia. Scopul acestei -dorinţi este ca 
iubita mea patrie să facă progrese în toate ra- 
murile de activitate.. Voi alege colaboratori din- 
tre oamenii cei mai demni. şi cu experienţă. căci 
numai astfel trecutul nostru glorios va- surâde 
speranţelor în viitor. Sper în steaua mea.” 


D-ra Rozica Băiat dela, Tecuci ne scrie: „Când 
mă voi face mare, vreau să fiu aleasă Miss Te- 
cuciu, ca profesoara mea cu care învăţ.” 


Gheorghe Toma (cl. Il-a pr.) din Capitală ne. 
scrie: „Doresc să-mi ajute Dumnezeu şi să mă 
fac un bun ofițer de aviaţie, ca să bat recordul 
Europei.” | 


DIMINEAȚA COPIILOR = 


PAG. 11 


Eskenasy S. Mihaiu (cl. Il-a sec.) din Capitală 
ne scrie: „Doresc să mă fac inginer mecanic, ca 
să construesc avioane bune şi necesare tuturor 
oamenilor; iar dacă ajung bogat, o să ajut şi pe 
oamenii săraci.” 


Constantin Pitrop (cl. Il-a pr.) dela Taraclia 
(jud. Cahul) ne scrie: „Vreau să mă fac inginer 
la C.F. R. ca să pot ajuta la bătrâneţe pe părinţii 
mei şi să fiu şi ţării mele de folos.” 


D-ra Dora Croitoru (cl. l-ia sec.) din Capitală 
ne scrie: „Pentru a putea face faţă vieţii şi ne- 
voilor de astăzi şi pentru viitor, aş vrea ca prin 
munca ce cu siguranță voi depune, să ajung la 
o situaţie bună, ca să aiut pe părinţii mei şi pe 
cei lipsiţi de miiloace.” 


D-ra Elvirica Gh. Braşoveanu (cl. IV-a pr.) din 
comuna Țibucenii de jos (jud. Neamţ) ne scrie: 
„Numai Dumnezeu Ştie cum îmi va fi sortit. Dar 
eu doresc să mă fac profesoară de matematică, 
căci numai când fac probleme, simt că muncesc.” 


D-ra Anişoara Gh. Braşoveanu (Şcoala de copii 
mici) din aceiaşi comună ne scrie: „Vreau să mă 
fac doctoriţă, să alin şi să scap de suferinţă pe 
persoanele iubite şi pe cele nevoiaşe. Acum aş 
lecui pe mătuşa mea, iar anul trecut scăpam pe 
tăticul de suferință şi nu-l pierdeam.” 


D-ra Felicia Mande (cl. Ill-a pr.) din Capitală 
ne scrie: „Dorinţţa mea este să deviu o fată în- 
văţată şi o bună gospodină, aşa cum este mama 


39 


mea. 


Gheorghe Petica (cl. I-a pr.) din comuna Că- 
zăneşti (jud. Orhei) ne scrie: „Doresc să deviu 
un bun judecător, pentru a face dreptate la cei 
săraci.” 


P. Clara-Constantin (cl. IV-a pr.) dela Cahul ne 
scrie: „Aş vrea să ajung un savant şi să inventez 
ceva, aşa ca numele meu să fie cunoscut în mai 
multe tări”. 


V. Franchel (cl. I-ia sec.) dela Reni ne scrie: 
„Vreau să ajung milionar, ca să pot răsplăti pe 
părinţii mei, să ajut pe săraci şi pe orfani şi să 
fiu ţării mele de folos.” 


Tocai Corneliu Ştefan (cl. IV-a pr.) dela Oradea 
ne scrie: „Mă rog bunului Dumnezeu să-mi dea 
viață lungă şi să mă ajute să deviu medic ofițer, 
penrtu ca în felul acesta să am bani destui şi să 
pot ajuta pe bunii mei părinţi.” 


D-ra Ioana Cojocariu (cl. Il-a pr.) dela Cer- 
năuţi ne scrie: „Când eram mică, dorinţa mea 
era să mă fac învăţătoare sau profesoară. Acum 
sunt mai mare şi văd cum suferă naşul meu, care 
este învăţător, că n'a primit salariul de cinci 
luni de zile. De aceea, nu vreau să mă fac învă- 
țătoare sau profesoară. Insă, cu ajutorul bunului 
Dumnezeu şi cu sprijinul rudelor mele, vreau să 
mă fac medică şi în cazuri de boală să pot aiuta 
în mod gratuit pe oamenii săraci. Aş vrea să fiu 
şi bogată, să cumpăr multe reviste ca „Dimineaţa 
Copiilor” şi să le împart copiilor sărmani, ca să 
se bucure şi ei, aşa cum mă bucur şi eu când le 
citesc.” 


Solo B. Negru (cl. I-a pr.) din Capitală ne scrie: 
„Doresc să mă fac căpitan de aviaţie şi să zbor 
ca Romeo Popescu în ţări îndepărtate.” 


D-ra Estera Dr. Ghelier (CI. I-a pr.) din comuna 
Teche (jud. Caliacra), ne scrie: Dorinţa mea este 
să fiu profesoară, fiindcă numai prin învățătură 
se face tăria ţării. Nimic nu e mai de preț ca 
învătătura şi nicăeri nu este mai bine decât la 
şcoală”. 

Eiraim Em. Marcovici (cl. IV-a pr.) dela Iaşi ne 
scrie: „Vreau să fiu bancher ca şi tăticu, şi tot- 
odată medic ofiţer”. 


Mihail D. din Capitală ne scrie: Tata vrea să 
mă facă arhitect, ca şi el, dar eu voi încerca să 
mă lase să mă fac aviator, ca să duc departe fai- 
ma ţării”. şi 
(Va urma) 


„.-.-.-A-.->.-.A-..-a-..-.-a-a-.----e 


„Dimineaţa Copiilor'*, va organiza în 
curând o grandioasă serbare nautică la 
bazinul cu valuri „Lido“ din Bulevardul 
Brătianu. 


v v A e _e. 
Săptămâna copilului 
Daţi copiilor hrană intelectuală, sănătoasă şi potrivită 
cu vârsta lor. Nimic nu deschide mai mult orizont 
imaginaţiei, nu le inobilează mai mult seniimentele, 


nu le îmbogățește mai mult cunoștințele în cele mai 
variate domenii şi nu le încântă mai mult sufletul, decât 


O călătorie în lumea basmelor 


de Selma Lagerlöf 


Două volume, cuprinzând peste 300 pagini, format 
mare, cu minunate ilustraţii, tipărite în splendide 
condiţii tehnice, costă 160 lei 


DIMINEAȚA COPIILOR 


PAG. 12 == 


de parcă nu mai avea gând să 
se isprăvească. Mari şi fără a- 
semănare au fost neajunsurile 
pricinuite de ea, dar cum multe 
răbdăm şi  înfruntăm, am în- 
fruntat-o şam  răbdat-o şi pe- 
aceasta. Şi iată că iarăşi ne-a 
fost dat să vedem, cu nespusă bucurie, pomii în- 
îlorind, iarba înverzind luncile și livezile şi pasă- 
rile cerului ciripind voioase pe crengile cu frunze 
proaspete. 


Mie totuşi mi-a fost dat să am în acest început 
de primăvară o desamăgire. Cuibul  rândunicii 
mele, rândunica dragă ce-mi ciripise atâtea în- 
tâmplări frumoase în serile calde de vară, nu s'a 
mai întors la cuibul său. Zadarnic am aşteptat-o 


zile dearândul. Am văzut trecând prin văzduh 
cârduri de cocoare, am văzut berzele înoindu-şi 
culcuşurile pe coperişul caselor, am văzut stoluri 
nenumărate de rândunici risipindu-se pe la cuibu- 
rile lor, dar rândunica mea nu s'a mai întors, cui- 
bul ei a rămas gol şi nici vrăbiile gureşe cari îl 
locuiau astă iarnă nu mai stau în el acum. Cuibul 
s'a dărăpănat şi vrăbiile nu cunosc  meşteşuzul 
măestrit al rândunicii, nici măcar să-l repare nu 
ştiu. A rămas cuibul pustiu şi cu jale mă uit cum 
pe fiecare zi se fărămiţește, se nărue. 

Sub streaşina vecinului, rândunica lui s'a întors 
de mult şi ciripeşte veselă de dimineaţă până 
seara. 

Aseară stam ş'o ascultam şi gândurile mi se du- 
ceau spre locurile depărtate, pe unde cine ştie 
cum şi-o fi aflat sfânşitul rândunica. mea. 


DIMINEAȚA COPIILOR S 


Deodată aceiaşi vrajă ce mă cuprindea în alte 
seri, când ascultam ciripitul rândunicei mele, mă 
cuprinse şi acum şi înţelesei că toate ciripiturile 
rândunicei din vecini îmi sunt adresate mie şi cu 
mare atenţie ascultai ce-mi spunea rândunica. 

„Cip, cip, cip, cirip, dragă vecine, nu mai fi 
mâhnit atât. Este drept că nai s'o mai vezi ni- 
ciodată pe Roro, rândunica ta, dar moartea ei a 
fost aşa de frumoasă, încât sufletele noastre se 
umplu de bucurie, când ne amintim de fapta ei 
bună care a costat-o viaţa. 

„Ne-aflam de câteva zile pe coastele însorite 
ale Italiei, în apropierea unui oraş mare, căruia 
oamenii de pe acolo îi spun Neapoli. Stam mai 
multe surate de vorbă. Intr'un mic leagăn de pae 
dormea liniştit un copilaş al unei lucrătoare la vie, 
căci pe acolo erau vii întinse şi bogate. 

„Deodată Roro scoase un ciripit de groază şi se 
repezi spre copilaş. Aproape de el o scorpie (in- 
sectă mare şi veninoasă) era gata, gata să-şi în- 


= PAG. 13 


figă acul omorâtor în obrazul copilului, dar mai 
‘nainte ca insecta spurcată să-şi ajungă scopul, 
Roro o prinse cu ciocul. Vai, însă, scorpia avu 
timpul să-şi întoarcă coada şi să înfigă acul în 
guşa sărmanei Roro! După. câteva clipe biata 


noastră tovarăşe îşi dădu sufletul, ciripind însă 


mulţumită că a scăpat viaţa unui om. Astfel s'a 
sfârşit, dragă vecine, prietena ta cea bună -pe care 
o plângi şi tu ca şi noi suratele ei, dar de care sun- 
tem mândre, amintindu-ne curajul ei şi eroismul 
cu care şi-a sacrificat viaţa”. 

Astfel vorbi rândunica, apoi se făcu mare tă- 
cere în jur. Vecina rândunea se cubări tăcută în 
culcuşul ei şi mai ciripi slab de câteva ori: „Cip, 


cip, ciiiip! — adică: 
„Noapte bună, vecine! — Şi "n timp ce rându- 


nica adormea în cuibul ei cald, pe mine răcoarea 
serii mă trezi ca dintr'un vis, silindu-mă să intru 
în casă. > 

D. C. Mereanu 


ooo 


ooe 


Eu de când mam pomenit, 
Pe afară n'am eşit, 

Nici în frig şi nici în ploaie, 
Ba nici nam făcut vr'o bae. 
Nu mă vezi să fiu uscată. 


Inainte mergem doi, 
Stăpânul vine înapoi. 

Câteşi trei noi suntem vii 
Dar la mijloc e — să ştii — 
Lucru mort, dar preţios, 
Ce ni e de mult folos. 

El pământul scormoneşte, 
II desfundă şi-l rodeşte. 


Eu sunt verde ca stejarul, 
Insă alb sunt şi ca varul, 
Ca un țap mai sunt bărbos, 
Dacă sunt sau nu gustos, 
Să mi-o spue orişicare, 
Când mă pune în mâncare. ` 


Mă găseşti la orişicine, 

Dar să-ți spun cam ce-i cu mine, 
De mă legi, eu pot să merg, 
Dacă vrei, pot şi s'alerg, 

Insă cum sunt deslegată, 

Mă opresc pe loc îndată. 


Dragul meu, deştept de eşti, 
Ai putea să mă ghiceșşti. 
Suntem cinci noi în total, 
Patru soldați şi un general. 
Generalul — ţine minte — 
Dacă stă drept înainte, 
Noi ne facem zece mii, 
Dar ş'aceasta, rog, să ştii : 
Dacă-l punem la sfârşit, 
Noi cu toții am pierit. 
Răspunsurile se vor publica în 
n-rul viitor. 


titi: „HAPLEA LA ŞCOALĂ“ «e Moș nae 


aduni mt Îi a ia tii i 


p” 


PAG. 14 


DIMINEATA COPIILOR 


AS 


ILLAS 


Meny fotograf 


=g 
de ALEX. BILCIURESCU 959 
O 


ENY, tot auzind vorbindu-se prin casă 
; Í | că munca nu este o ruşine, că vremu- 
4 rile sunt grele şi că omul trebue să fie 
harnic, se gândi că, în orele de repaos, 
în loc să se joace la fel cu copiii cei 
mici de tot, el care e acum în clasa l-ia de liceu, 
ar putea să câştige bani de buzunar, într'un mod 
cinstit. Işi luă într'o zi aparatul de fotografiat 
pe care îl avea dela mătușa Constanţa, şi porni 
la şosea. Se uită în toate părțile şi se opri întrun 
loc plin de trandafiri şi de arbori stufoşi. Acolo 
era o bancă şi Meny începu să pândească pe 
trecători, spunându-le: 

„Doriţi să faceţi o fotografie splendidă? Pot- 
tiţi, luaţi loc pe bancă. Vă servesc mai repede şi 
mai ieftin decât oricare altul! Nu mișcaţi... Zâm- 
biţi, vă rog!” 


Şi Meny băga banii la buzunar! 

Dar Meny suferea de un mare cusur: nu era 
atent niciodată, având obiceiul să facă. una şi 
să se gândească la alta. Din cauza aceasta pri- 
mise multe observaţiuni şi acasă şi la școală, 
dar printr”o ureche îi intra şi printr'alta îi ieşea. 

De exemplu, în loc să ia lingura pentru a sorbi 
supa, el lua cuțitul; în loc să se urce în tram- 
vaiul care îl ducea la şcoală, el se suia într'altul 
care mergea la Moşi; în loc să dea negustorilor 
o monedă de 5 lei, el dădea una de 20 lei, şi aşa 
mai. departe! | 

lată, însă, că veni şi ziua în care se vindecă 
de aceasta. 
era 


Intruna din după amiezile când Meny 


(Citiţi continuarea în pag. 15 jos) 


DIMINEAȚA COPIILOR = 


PAG. 15. 


u vreau să merg astăzi la şcoală; mai bine 
mă duc să mă plimb”. Aşa îşi zise într'o 
zi Fănel şi o şterse afară pe câmp. 

Insă, fiindcă era singur, începuse să se 

plictisească. Dar iată că văzu un cal. Se 
apropie şi îi zise: „Calule, căluţule! Vino să te joci 
şi să te plimbi cu mine, drăguţule! 

— N'am vreme de jucat şi de plimbat, îi răspun- 
se calul. Trebue să ar țarina, aşa ca stăpânul meu 
să poată semăna grâul din care îşi va scoate mân- 
carea. Mergi şi te plimbă singur”. 

Fănel plecă mai departe şi zări o albină, care 
sbura din floare în floare. „Albină micuță, fii aşa 
drăguță şi vino să te joci şi să te plimbi cu mine! 

— N'am vreme de jucat şi de plimbat, îi răspunse 
albina. Trebue să strâng sucul din flori şi să fac 
pentru stăpânii mei ceară şi miere. Mergi şi te 
plimbă singur”. 


Fănel plecă mai departe şi văzu o pasăre, care 
sbura din cracă în cracă. 

„Păsărică frumuşică, vino să te joci şi să te plim- 
bi cu mine! 

— N'am vreme de jucat şi de plimbat, îi răspun- 
se pasărea. Trebue să prind muşte.şi viermişori şi 
să duc de mâncare puişorilor mei. Mergi şi te plim- 
bă singur”. 

Fănel nu merse mai departe şi nu mai încercă 
să-şi găsească un tovarăş de joacă şi de plimbare. 

„Toată lumea munceşte, îşi zise el singur. Şi ca- 
lul, şi albina şi pasărea. Numai eu nu vreau să mun- 
cesc şi am luat-o razna ca un trântor. Dacă-i aşa, 
mai bine mă întorc la şcoală şi mă apuc de carte 
şi învăţătură”. 

Fănel făcu precum zise, grăbindu-se să se întoar- 
că la şcoală. Nu ştiu dacă ştie zicătoarea: „lenea 
e cucoană mare însă, n'are de mâncare”. 

Vintilă Bratu 


2-a... cc... cc... a a a oo...” 


Urmare dela povestea din pag. 15-a: 


mare fotograf şi tocmai când se pregătea să fo- 
tografieze o doamnă şi un domn, iată că se a- 
propiară de ei doi boi, care scăpaseră din grija 
grădinarului. Meny nu le dădu nicio atenţie şi 
îşi văzu de lucru cu ochii închişi şi cu gândul 
în altă parte. 


După ce se fotografiară, distinşii clienţi se du- 


seră lângă Meny, nerăbdători de a-şi vedea chi- 
purile. 


„MENY FOTOGRAF: 


Dar indignarea le-a fost nespus de mare, când 
sau văzut cu cap de bou. 

Crezând că Meny a vrut să-și bată joc de ei 
şi în furia lor, i-au trântit aparatul de fotogra- 
fiat la pământ, stricându-l de tot. 

Din ziua aceea, Meny deschide ochii bine de 
câte ori voia să facă ceva. Deveni un copil foarte 
atent, căruia mătușa Constanţa îi promise un 


alt aparat mai bun şi mai frumos. 
Alexandru Bilciuresca 


PAG. 16 


Serieri pentru copii şi tineret 


Evreica (nuvele şi povestiri de An-: 
dersen). Lei 20 
Inchisoarea de îlori (poveşti de Max 


Nordau). y AA E i 20 
Biblioteca Tineretul SEZ A A PARI a) 
Inelul pierdut de N. Batzaria PAE pr EA Ac i 
Haplea la Bucureşti . . MEA PAN Ata < 
Poveşti cu noroc de Ali-Baba RE AET L NA +80 
Păsărică, draga mea . . în a Plaza BAN 
Haplea la şcoală de Moş Nae ră „40 
Cărticica păsărilor şi animalelor "de. 

Jon Cireşu . . RR i) 
Ursulică, romanul unui "căţel. năzdrăvan: 

de P. Ghiaţă-l.:. Rotaru . . . 240 


Glume pentru copii de Horia Prundu- 


Petre Cetină . 3 Br 
Familia lui Chiţ-Chiţ tatii: pentru Sa 

copii) de lon Pas E ara pu rail de f 50 
Miţu mițişor de Moş. Nae... .::... ..4 nan 20 
Haplea în străinătate de Moş Nae . 4 <» 50 
Jertia Lilianei de N. Batzaria . .. su 4200 


Ştrengăriile lui. Gigi de Moş Nae g% aò- „20 
Povestiri pentru copii de L. pisi j3 
trad. de A. Toma 
Jucării, versuri de Moş Grigőfe Stătosă , 
Iconița Zorinei de C. Man iche A: A 30 


Irozii de. Anton Pan. . h a A. ist 75120 
Moara Piticilor (povestiri) . Sie Z 3:40 
Isprăvile lui. Mirică Piţigoi . a nc 


Prima călătorie în lumea basmelor de 

Selma Lagerlöf, laureata premiului i, 

Nobel] ra „ 80 
A doua călătorie în lumea basmelor de 

Sena lageriăfiri A a 0, E aa a a SO 


Cel mai îrumos şi mai potrivit dar pentru copii, 
este volumul de versuri 


JUCARII 


de MOŞ GRIGORE SFĂTOSU 


lucrare apărută în excelente condițiuni tehnice în 


editura „Adevărul” S. A. 

Moş Grigore Stătosu, — pseudonim sub care se 

ascunde unul din cei mai talentaţi scriitori ai tine- 

“tei generaţiuni — a adunat în cele 100 de pagini 
ale cărţii sale, un mănunchiu de versuri armoni- 
oase, măestrit cizelate şi străbătute de un adânc 
înţeles moral. 

Cartea se găseşte de vânzare la toate librăriile 
şi depozitele de ziare. din ţară, —.pe prețul de 25 
lei exemplarul. 

Editura „Adevărul” S. A. 


capul rândului, e greu de citit şi e mai 


DIMINEATA COPIILOR 


DE VORBĂ CU CITITORII 


C. FIL.-Loco. — „Copila  Norocului”. Drăguţă 
domnişoară, la o vârstă așa de tânără ca a d-tale, 
este greu să scrii povești lungi și reușite. Arta de 
a povesti frumos se capătă cu timpul și după des- 


“tulă experiență. Iţi mai spunem că se obișnuește 


ca manuscrisele ce se trimit spre publicare să nu 
fie scrise pe ambele feţe ale hârtiei. - 

B..D. Loco. — Nimic mai uşor şi mai simplu 
decât să te împaci cu colegul cu care zici să te 
ai certat. Du-te şi spune-i că vrei să-i fii iarăşi 
prieten, iar dacă ai greşit, cere-i iertare. 

Ad. M.-I. — Bozovici. — „Primăvara”. Ave 


de gând să anunţăm un concurs: pentru cele. mai . 
bune lucrări şcolare. Atunci îţi va. veni şi rândul. 
să iei parte. Până atunci, spaţiul nu ne permite, 


să publicăm compoziţii de clasă. 

R. G.-Loco..— Aşa cum e scrisă povestea d- 
tale — „Rândunel şi Rândunica”, scrisă cu rânduri 
prea îndesate şi fără să încep :măcar o. dată dela 


publicat. D-ta ai nevoe de îndrumări, care nu pot 


Îi date în câteva rânduri la rubrica de faţă. 


y. Nic. -Loco. — ţi publicăm legenda „Gușă 
roşie”. Poezia Vara”, slăbuţă. 

Pet. Car.- Timişoara. — Am văzut cu toţii că a 
sosit „Primăvara” cu flori, cu verdeață, cu berze, 


etc. lar poezia d-tale e slăbuţă. 


Aniba de cuvinte încrucișate) 
CITITI e. 


i POVAȚĂ TÂRZIE 
Zicea odată un cărturar 
Către un bătrân avar: 

` Viaţa nu-ți era calvar, 
Dacă mâncai Suchard ! 


Atelierele „ADEVERUL“ 8. A. 


po 


greu de: 


TR p» 


Micii grădinari: „Cât o să se bucure mama, când va vedea florile. ce-i ducen 


PREŢUL 5 LEI 


PAG. 2 


DIMINEAȚA COPIILOR 


CA SĂ NE CUNOAŞTEM TARAL____— ————— — — 


% 


unt puține zile de când mam întors din- 
tro călătorie făcută în frumoasa noastră 
Bucovină, această „veselă grădină“, cum 
a fost numită cu toată dreptatea de 
către marele nostru poet Vasile Alec- 


sandri. 
Precum știm, Bucovina este împărţită în cinci 
judeţe: Cernăuţi, Câmpulung, Suceava, Rădăuţi 


Mânăstirea Putna din judeţul Rădăuţi, unde se află 
mormântul lui Ştefan cel Mare 
şi Storojineț. Am lăsat pentru altă dată cerceta- 
rea judeţului Câmpulung, aşa că în călătoria 
despre care este vorba aci, am străbătut cele- 
lalte patru judeţe. 

Ce este Bucovina? E o parte nedespărțită din 
Moldova. Pe pământul Bucovinei se încheie Ba- 
sarabia cu Transilvania și Maramureșul. 

In trecutul ţării şi al poporului român, Buco- 
vina ocupă un loc de frunte, fiind unul din cele 
mai vechi cuiburi ale românismului. 

In Bucovina, de pildă, se găsesc mormintele 
celor mai vechi şi mai glorioşi Domni ai Moldo- 
vei. lată, în oraşul Rădăuți este biserica numită 
„Mânăstirea Rădăuţi”, una din cele mai vechi 
şi mai însemnate biserici din Țara Românească. 
Clădită cam pe anul 1360, în această biserică 
sunt, între altele, mormintele lui Bogdan Vodă 
cel Bătrân şi al lui Alexandru cel Bun. 

Tot în judeţul Rădăuţi, se găsește, aşezată 
într'o poziţie din cele mai pitoreşti, vestita „Ma- 
năstirea Putna”, care cuprinde în ea mormân- 
tul lui Stefan cel Mare al Moldovei, pe când în 
oraşul Suceava se află ruinele nu mai puţin 
vestitei cetăţi Suceava. 

Să mai spunem că la o mică depărtare de o- 


Dintr'o călătorie in Bucovina * | 


raşul Cernăuţi se află valea şi codrul Cosminu- 
lui, unde Ștefan cel Mare a câştigat o biruinţă 
strălucită asupra regelui polon Ion Albrecht. 

Totuşi, acest colţ de pământ așa de românesc, 
a fost rupt din trupul Moldovei şi răpit de Aus- 
tria în anul 1777. Insă, după războiul cel mare 
pentru întregirea ţării, Bucovina sa întors din 
nou şi pentru totdeauna la sânul Patriei Mume. 

929 

Ca întindere, Bucovina nu este mare. Supra- , 
faţa ei trece puţin peste 10 mii de chilometri 
pătraţi, ceeace face cam a 30-a parte din supra- 


faţa totală a României. Populaţia este de a- 
proape 900 de mii locuitori, dintre care vreo 


350 de mii sunt români, iar restul ruteni, evrei, 
nemți, poloni, etc. 

Românii însă sunt populaţia cea veche, 
populaţia de baştină, pe când celelalte naţiona- 
lităţi au venit sau au fost aduse mult mai târziu. 

Ca pământ, Bucovina este fără îndoială cel 


mai frumos ţinut al ţării. Mai bine de jumăta- 


Mânăstirea Rădăuţi din oraşul Rădăuţi, unde se află 
mormintele lui Bogdan Vodă cel Bătrân și al lui 
Alexandru cel Bun 
tea ei este muntoasă, iar în munţii aşa de bogat 
împăduriţi ai Bucovinei sunt poziţiuni foarte 

frumoase şi pitoreşti. 

Partea care nu e muntoasă, este o adevărată 
grădină, aşa de bine şi de îngrijit este cultivată. 
In Bucovina n'ai să întâlneşti o palmă de pă- 
mânt, care să nu fie folosită prin munca şi hăr- 
nicia omului. Şi cât de frumos, şi cât de curat 
este portul ţăranilor bucovineni, oameni vioi, 
muncitori şi chipeși la înfăţişare. 

N. BATZARIA 


DIMINEATA | 
COPiiLOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREȘTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67. 
ABONAMENTE: 1 AN 200 Lii | IN STRAINATATE DUBLU 
6 LUNI 100 „ UN NUMAR 5 LEI 


19 lunie 1932 — Nr. 436 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 
Runa nn d 
REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 
YYYYYYYYYYYYYrvYrY 


LO AA ARAAAAAA AA AAA A: LO AAAAAARRA AAA AAAAAARAAAAAA AAA Ai 


+009900000009000000000090000000000000000000009120000 000000 000000 00090000090000000000009000000Â+ 


PPP eeeeeeeeeeereraeeeeeeeeeeeeeeeee 
. 


? 
TE : 
: OB RAJORUL $ 
: A 
i Versuri pentru Sănguțu j $ 
PRA 
: Eu cunosc un măr, Şi e bucălat A $ 
3 ` A oo 7 OS $ 
i — Dulce fruct oprit, — Ca şi-luna plină m : 
SG $ 
3 Dar să muşc din el Și e zâmbitor f: YA i 
$ aE a E PE AP Alia 
$ Nu mi-e 'ngăduit... Ca şi-o apă lină... J A : 
tan D 
i cafe : 
i Pelicioara lui Rumen merişor,t TAN i 
; Fină, pârguită, Fraged, aromat... i 
$ De un candid roz «Vai! să muşc din el : 
$ « 
i Este înflorită. - Nu-mi este iertat ! i 
$ Duțika ł 
Esessesenssestseresseeeeeeteeeoreerrerererrereerreresrrrrrereese; prrteeeeeereesnseeeitotnenorerreeneenereeeterereesereersesere? 
keseeeseresesssesesessereerseeorseesssseserrontesoorsseretreress? OVAR ESTE, REE T 
X| ISVORUL |%| 
DR miea a ma EREI RI e E IC E E 1 IE a EI, aa 
De sus din munte, jos isvorul Spre el s'abat de prin văcele $ 
Işi poartă apa pe câmpie, Cirezi cu turme însetate, i 
Spre el se'ndreaptă călătorul Din sbor se lasă păsărele, $ 
Să bea din unda-i argintie. Răcoare'n unde lin să-şi cate. 
Străbate câmpuri cu verdeață Si rugi cu toate fel de fel 
Și văile cu mii de flori pline, Inalță părăsind isvorul... 
De'i secetă, el le dă viață Sin loc să-l laude pe el, 
Simprăştie peste tot bine. Slăvesc toate pe Creatorul! 
Ion Stănescu-Max 
..000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000009000000000000000000000000000000000000090090000000990099+ 


PAG. 4 = = =< DIMINEAŢA COPIILOR 


Mielu şi Mioara 


de Dinu Piyniceru 


ielu era fratele Mioarei, aşa că şi 
Mioara era surioara lui Mielu. 
Mielu avea şapte anişori, iar 
Mioara mergea pe cinci. Amân- 
doi erau copii drăguţi, însă rău 
necăjiţi — sărmanii -de ei! 

Le murise mama, iar tatăl lor 
se căsătorise din nou, aşa că 
Mielu şi Mioara aveau acum o mamă vitregă. 

Sunt mame vitrege bune ca şi mamele adevă- 
rate. Dar mama vitregă a lui Mielu şi a Mioarei 
nu era dintre acestea. Această femeie, care avea 
suflet rău, îi punea pe cei doi copii să muncească 
mai mult decât puteau ei micuţii. Şi cu toate că 
erau copii cuminţi şi ascultători, îi bătea aproape 
în toate zilele, nu le dedea mâncare îndeajuns şi 
îi lăsa să umble desculți pe frig şi pe zăpadă. 

Bieţii copii plângeau des, dar răbdau totul, căci 
ce puteau să facă? 

Tatăl lor, deşi îi iubea în fundul inimei, asculta 
insă mai mult de nevastă-sa, iar lor le ducea puţin 
de grije. 

Şi să vedeţi ce făcu acest tată puţin socotit la 
minte. Intr'o zi, femeia cea rea îi zise: „Nu vezi 
că suntem săraci şi că din pricina lui Mielu şi a 


DIMINEAȚA COPIILOR 


wY 
we 


= 


Mioarei rămânem uneori flămânzi? De aceia să-i 
iai numai decât, să-i duci la pădure şi să-i laşi 
acolo”. 

Omul plânse, dar n'avea curajul să se împotri- 
vească. Aşa dar, îi zise femeiei: „Bine, am să-i 
duc la pădure şi am să-i las acolo. Insă fă câteva 
gogoşi, ca să aibă cel puţin ce mânca o zi, două”. 

Femeia făcu gogoşile, iar omul merse la pădure 
cu Mielu şi Mioara. Când aiunseră în miilocul pă- 
durii, unde se ridica o colină, tatăl copiilor dete 
gogoşilor drumul, fără să fie văzut de ei, apoi le 
zise: „Alergaţi, copii. $i prindeţi  gogoşile, care 
s'au rostogolit în jos”. 

Mielu şi Mioara, care nu ştiau ce gând are tatăl 
lor, alergară ca să prindă gogoşile. Insă, în vre- 
mea aceasta, tatăl lor o luă la fugă şi se întoarse 
acasă. 

Mielu şi Mioara se pomeniră singuri în pădurea 
cea mare şi deasă. Mioara, ca mai mică şi mai fri- 
coasă. se porni să plângă, însă Mielu îi zise: 
„Nu plânge, Mioară, că eu ştiu să găsesc drumul 
acasă. Imi umplusem la plecare buzunarele cu 
boabe de porumb, din care am presărat tot dru- 
mul”. 

In adevăr, după boabele acestea, copiii nimeri- 
ră drumul acasă. Se înoptase. când ajunseră înain- 
tea porţii. Li era frică să bată în poartă. Auziră 
însă glasul tatălui lor, care spunea mamei lor vi- 
trege: „Uite că a prisosit mâncarea. De ar fi fost 
aicea şi copiii, s'ar fi înfruptat şi ei. 

— Suntem aici!” strigară de afară Mielu şi 
Mioara. 

Tatăl lor alergă bucuros, le deschise şi îi luă în 
casă. 

Dar după câteva zile. femeia îi zise din nou: 
„Să-i duci la pădure si să-i pierzi, altfel nu mai 
este traiu pentru mine”. 

Omul îi luă şi îi duse. Când ajunseră în mijlocul 
pădurii, le zise: „Copii, poiana care se vede de 
aici este plină de fragi. Mergeţi şi culegeți, iar eu 
am să taiu lemne. Câtă vreme veţi auzi loviturile 
mele cu securea. să ştiţi că eu sunt aicea, şi n’a- 
veti nici o teamă”. 

Mielu şi Mioara se duseră după fragi. iar ta- 
tăl lor luă o buturugă şi o legă cu o frânghie de 
craca unui arbore. Suflată de vânt, buturuga izbea 
în arbore. iar Mielu si Mioara credeau că e tatăl 
lor. care taie lemne. De aceea. erau fără grije şi 
căutau să culeagă cât mai multe fragi. 

Insă. după ce legase buturuga, tatăl lor o luă la 
fugă şi se întoarse acasă. 

Soarele se pregătea de culcare, când Mielu si 
Miora veniră la locul unde credeau că îi așteaptă 
tatăl lor. Dar văzură că îi minţise şi că îi lăsase 
iarăsi singuri. 

Mioara se porni din nou pe pila însă Mielu îi 


> PAG. 5 
zise: „Vom găsi iarăşi drumul, căci de acasă şi 
până aicea am presărat cenuşe”. Dar ploaia care 
căzuse în ziua aceea, luase cenuşa şi ştersese ori- 
ce urmă. Aşa dar, copiii nu se mai puteau întoar- 
ce acasă, mai ales că se înoptase şi nu se mai ză- 
rea nici un drum şi nici o cărare. 

Şi ce neagră şi înfricoşătoare era noaptea în 
pădure! Insă Mielu nu se pierdu cu firea, ci îi zise 
Mioarei: „Stai să mă suiu în steiarul acesta, care 
este mai înalt decât toţi. Din vârful lui poate că 
zăresc undeva vreo lumină”. 

Mielu se căţară în stejar sus, tot mai sus. până 
ce ajunse în vârf: „„Mioară, strigă el de acolo, ză- 
resc drept înaintea mea o luminiţă”. 

Se cobori din stejar $i ţinându-se cu Mioara de 
mână, merseră amândoi prin întunerec, până ce 
nimeriră la o căsuţă. Bătură în poartă, iar o fe- 
meie veni să le deschidă. 

„Mătuşică, îi ziseră ei. fii bună şi primeşte-ne 
să ne adăpostim aici la noapte. Tatăl nostru ne a 
lăsat în pădure să ne rătăcim. 

— Sărmani copilaşi! le răspunse femeii Dar 
ați nimerit rău. Băbatul meu se va întoarce a- 
cum şi vă va mânca, fiindcă el este un zmeu căp- 
căun. 

— Poate să-i fie milă de noi şi n'o să ne mănân- 
ce”, îi întoarseră ei vorba şi se rugară aşa de 
mult, că la urmă. femeia i-a luat în casă, i-a pus 
lângă foc să se încălzească şi le a dat apoi de 
mâncare. 

Dar nici nu isprăviseră bine cu mâncarea, că 
iată veni şi zmeul căpcăun. Femeia abia avu vre- 
me să-i ascundă sub pat. 

„Hm! Hm! făcu zmeul, aicea miroase a carne 
de copil. 

— A fătat capra, îi zise femeia minţindu-l. 

— Hm! Hm! Nu miroase a ied, ci miroase a 
carne de copil. N 

— A fătat vaca. îl minţi ea din nou. 

— Hm! Hm! Nu miroase a vițel, ci miroase a 
carne de copil”. 

Şi căpcăunul începu să-i caute şi îi găsi sub pat, 
de unde îi scoase, trăgându-i de picioare. Mielu 
şi Mioara erau galbeni la faţă şi tremurau din tru- 
puşorul lor plăpând. 

„Pe tine, zise el lui Mielu, am să te închid la 
grajd şi am să te hrănesc, până te mai îngraşi. In 
ziua în care degetul tău mic n'o să poată trece 
prin gaura cheiei, în ziua acea am să te taiu şi 
am să te mănânc. lar tu ai să-mi fii servitoare”, 
zise apoi Mioarei. 

Trecură aşa vreo două luni Şi iată că sosi ziua 
când degetul cel mic al lui Mielu nu mai putea tre- 


ce prin gaura cheiei. 
(Cititi urmare în pagina 7-a) 


PAG. 6 


=== DIMINEAȚA COPIILOR 


© | 
arioara ştia sigur că este noapte. Era în 
patul ei ca întotdeauna. Deasemenea 
știa că sora ei Virginia doarme în pa- 
tul vecin, că păpușile dorm şi ele şi că 
nu s'a întâmplat nimic. Nici măcar nu 


Ca 


JNN 
visase. 

Totuși, era ceva deosebit. In odae era lumină 
multă. Ardea și o lampă micuță, care le întovă- 
rășea cu lumina ei slabă întotdeauna somnul, dar 
aproape nu se mai deosibea de o lumânare care 
arde ziua. 

Marioara vedea toate lucrurile din odae, ca și 
cum ar fi fost aprinsă lampa cea mare, dar pă- 
reau cu totul altfel și mai frumoase în noaptea 
aceasta. ea mda 

Să fie oare dimineață şi ea să creadă că e 
noapte? Nu se poate. Baba Maria n’a venit să le 
ajute la îmbrăcat, nu se aude zarva obişnuită pe 
stradă și nici nu miroase a cafea cu lapte. 

Atunci? Desigur că tot noapte este, dar i se 
pare numai că este ceva neobişnuit. 


ie | | 


de DINU ROCO | 


ARTEEN 
A Ji 


33 


Ciudat! Uite, ea e sigură că este atâta lumină, 
încât poate să citească. 

Marioara se dădu jos din pat, îşi puse papucii 
și vru să se ducă să ia o carte, să vadă dacă cu 
adevărat poate să citească. Dar fără să vrea, se 
duse la fereastră. Era aşa de frumoasă noaptea 
afară! 

Marioara nu se putu opri să nu deschidă gea- 
mul. Pe cerul de un albastru palid, nu era nici o 
stea. Nu se vedea nici luna, dar ea trebuia să fie 
pe aproape, căci lumina ei umplea tot cerul. Ce 
păcat că nu se vede și luna! Poate că aturci ar 
fi fost mai frumos! 

Marioara se plimbase de multe ori noaptea pe 
afară, şi pe stradă și în grădină, însă nici odată 
nu i se păruse noaptea mai fermecătoare, chiar 
noaptea nu-i prea plăcea să se plimbe pe afară, 
pentrucă era întuneric și îi era frică. Dar acum 
nu-i era frică deloc. Era așa de frumos! 

Casa vecinului din faţa ferestrii ei nu mai se- 
„uăna cu casa pe care o vedea în fiecar: zi, Era 


DIMINEAȚA COPIILOR See cae 


par'că alta. O casă din poveşti, deşi avea tot atâ- 
tea ferestre, ușa la fel și acoperiş] acelaş ca 
totdeauna. ; 
Greerii cântau în felul lor, cum numai ei ştiu 
să cânte şi plutea o răcoare plăcută şi un mircs 
de livadă. 

Toate erau atât de frumoase! 

Ar fi stat așa la geam oricât, fără să ise urască. 
Era la fel cași cum ar fi auzit o poveste frumoasă, 
o poveste frumoasă de tot, cea mai frumoasă 
dintre povești. 

Auzi un sgomot. 

„Unde ești, Marioaro? 

— Aici, vorbi încet ea, vino și tu”. 

Virginica se apropie și ea de geam și privi, vră- 
jită la frumuseţea nopţii, pe care nu o mai înîtâl- 
seră decât în povești. 

„Pe semne, într'o noapte ca asta era închisă 
Ileana Cosinzeana într'un turn aşa.de înalt, că 
aproape ajungea la lună și a venit s'o scape Făt- 
Frumos. 

— Da”. 

Tăcură amândouă. Numai greerii se mai auzeau. 

„Virginica! 

—0Ce? 

— Eu mă duc s'aduc păpuşa. 

— Adu-mi şi păpuşa mea”. 

Stând la marginea ferestrii, în cămăşile albe şi 
lungi de noapte, cu părul sălbăticit de somn și cu 
păpuşile în braţe. Marioara și Virginica priveau la 


aa => PAQ.7 


casa vecinului, care părea a avea acoperișul de 
ciocolată și zidurile de zahăr. 

„Vrei să-ţi spui o poveste? zise Virginica. 

— Spune!” 

Virginia începu să povestească încet. Nici odată 
nu vorbise par'că așa frumos. 

Cele două fetițe păreau că văd în faţa lor pe 
Cosinzeana, pe Făt-Frumos și pe calul năzdrăvan. 

„Era un împărat mai mare decât toţi împărații 
de pe lume. Impăratul acesta stăpânea și în lună, 
nu numai pe pământ. 

El avea și o fată, care era mai frumoasă, decât 
toate fetele de împărat. 

Impăratul o botezase Ileana, dar i se arătase în 
vis Sfânta Vineri, spunându-i să-i pue şi numele 
de Cosânzeana. 

Impăratul dăduse fetii lui un cal năzdrăvan, 
care putea să sboare fără aripi. Şi calul acesta 
putea să meargă ori şi unde voia stăpâna lui 
Ilena Cosinzeana, fata împăratului a cărui împă- 
răţie se întindea și în lună”..... 

Virginica povestea în șoapte, fiindu-i 
frică să nu sperie pe greeri. 

O trăsură trecu pe stradă, făcând un sgomot 
neplăcut şi Virginichii i se păru ciudat că într'o 
noapte așa de frumoasă, când ea rii a o poveste, 
mai trec trăsuri pe stradă. 

— Marioaro, spune tu povestea mai departe”. 

Dar Marioara cu păpuşa în braţe adormise. 


Dinu Roco 


par'că 


„2... 2-2 .-.-o-o-o-P-909--099 


Urmare dela povestea din”peg. 5-a: 


„Te taiu deseară şi te pun la frigare”, îi zise 
căpcăunul. Şi se duse să-şi poftească neamurile, 
ca să le ospăteze cu carnea lui Mielu. lar femeia 
căpcăunului se culcă să doarmă. 

Atunci Mielu, căruia Mioara se grăbi să-i t- 
cuie uşa grajdului, înhamă la trăsura căpcăunului 
calul acestuia, puse în trăsură trei saci plini cu 
bani de aur şi el făcând pe vizitiul, fugi cu Mioara 
în goana mare a calului. 

Dar căpcăunul se întoarse în curând acasă. Vă- 
zând că au fugit copiii, se luă după ei. In drum, 
întâlni pe un păstor şi-l întrebă: „N'ai văzut doi 
copii într'o trăsură cu un cal? 

— Nu, nu i-am văzut”, îi răspunse păstorul. 

Mai încolo, întâlni o femeie, care spăla pânză la 
un râu. 

„N'ai văzut doi copii într'o trăsură cu un cal?” 


o întrebă el. ; ; 
— Da, i-am văzut, îi răspunse femeia. Chiar eu 


„MIELU SI MIOARA“ 


le am întins pânza, peste care au trecut în partea 
cealaltă a râului. 

— Intinde-o mai de grabă să trec şi eu”, îi zise 
căpcăunul vorbindu-i cu asprime. 

Femeia întinse pânza, iar căpcăunul începu să 
alerge peste pânză. Insă, fiindcă era foarte greu, 
tocmai la mijlocul râului pânza se rupse, iar el 
căzu până în fundul apei şi se înecă. 

Mielu şi Mioara se întoarseră acasă cu grăme- 
zile de bani de aur. Tatăl lor îi primi cu mare bu- 
curie, însă mama lor vitregă se mânie aşa de tare, 
văzându-i că sunt încă în viaţă, că de necaz, pică 
jos si rămase moartă. Dinu Pivniceru 


P->-o-e-o-o- o... .---o 


„Dimineaţa Copiilor“, va organiza în 
curând o grandioasă serbare nautică la 
bazinul cu valuri „Lido“ din Bulevardul 
Brătianu. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


| Desene de GEO | Text de MOŞ NAE | 
| 23) Şerban, Bălan şi Bran vin la Stan voinicul 


A trecut așa vr'o lună Si-s pereche potrivită: Intro zi, când prin grădină. 
De când sunt căsătoriți El, voinic şi priceput, Amândoi se preumblau, 
Stan voinicul şi Florina Ea, cuminte și frumoasă, Trei săraci, bătând la poartă, 
Si căt sunt ei fericiţi! Alta cum nu sa văzut. Ca să intre, se rugau. 


Insă, paznicul se duse Căâteşi trei intrară 'n curte. Stan îndată ce-i zăreşte, 
Și pe Stan l-a intrebat: Doi sunt mari şi sunt voinici, Se repede la cei doi, 
Să-i alunge sau să-i lase? Cel de-al treilea-i stârpitură li sărută, 'mbrățișează; 


Zise Stan: „Să vie ndať!“ Și en zdrenţe de calici. „Nu știți cât mi-e dor de voi! 


e 


AȘ aÀ "à 


Ñ 


ODIMINEATA COPIILOR 


A - 


„Mă gândeam și zi şi noapte 
Cam pe unde ați pierit, 
Ins'acum vă zic din suflet: 
„Dragii mei, bine-aţi venit!” 


= I, 


Slugi și paznici şi Florina Spre Florina Stan se'ntoarce 
Stau, se uită prea mirați: Și îi zice: „Vino'ncoa, 

„Cine sunt acești doi oameni Să cunoşti pe doi prieteni, 
Ce în zdrențe-s îmbrăcaţi”. Cei mai buni din viata mea. 


„Doi viteji fără pereche, 
Care mult mau ajutat 
La nevoi şi la primejdii. 
Indărăt ei nu sau dat. 


„Vezi, Florino, pe voinicul? lar “prietenilor spune: 

Este dragul meu Șerban, „De-azi încolo cât trăiţi, 
lar acesta nu e altul, Casa voastră e la mine, 
Decât fratele Bălan”. Vom fi tot nedespărțiți”. 


Ins al treilea, cir să fie? 
Stan voinicul îl privește, 
Dar văzând și cunoscându-l, 
Intr'un hooht izbucnește. 


In n-rul viitor; 


„Ei, bătu-te-ar să te bată! „N'ai uitat şi socoteala? 
Tu mi-ai fost, jupâne Bran? Stii că tot nu mi-ai plătit, 


Sau, cum văd, chiar pentru asta 
Pân' la mine ai venit?” 
(Sfârşitul în n-rul viitor) 


Va să zică, ești în viață! 
N'ai uitat de mine, Stan? 


„Sfârşitul povestei cu Stan voinicul** 


PAGA E = 


= DIMINEAȚA COPIILOk 


Hr 


: Răspunsuri 


EEA H H r HHH H 


a meebaca „Ce vrei să fii in viată“ 


PPPPOARAAARRnRereeeeeeeerereneeereeee 


OTTENE PARCA bete CRROReeteteerretteeree 


Pe Ai 


| 17 |unmaRE | 
n e a 2 a 


D-ra Alpern Pepi (cl. IV-a pr.) din Capitală ne 
scrie: „Dorinţa mea estè ca atunci când voi îi 
mare, să aibă şi femeia drepturi în ţara noastră, 
aşa cum au şi în străinătate. Să putem să ne apă- 
răm şi noi interesele noastre şi la nevoe să putem 
întinde ţării o mână de aiutor”. 


Buian Pantelimon (cl. l-a sec.) dela Timişoara 
ne scrie: „Doresc să mă fac învăţător şi să fiu ca 
un adevărat far, luminând calea micilor şi nevi- 
novaţilor corăbieri cu lumina Ştiinţei. Făcându-mi 
datoria de luminător, micii corăbieri vor putea a- 
tinge fericirea, căci numai prin ştinţă va ajunge 
scumpa mea ţară mândră, mare şi frumoasă”. 


D-ra Blanche Kanner (cl. Il-a pr. din Capitală) 
ne scrie: „Aş vrea să devin o scriitoare celebră 
şi să colaborez şi la „Dimineaţa Copiilor”. In caz 
că nu voi avea talent la scris, aş vrea să deviu o 
paraşutistă şi să pot obţine recordul mondial”. 


D-ra Gaby Leibovici din Capitală ne scrie: „AŞ 
vrea să fiu primă balerină, ca să distrez lumea”. 


Aurel Cătănescu (cl. Il-a pr.) dela Melineşti 
(iud. Dolj) ne scrie: „Vreau să ajung preşedinte al 
Consiliului de miniştri, ca să conduc ţara cu mare 
cinste. Şi cred că o să ajung, căci îmi place foarte 
mult cartea”. 


Orenstein I. Avram (cl. Il-a pr.) dela Focşani 
ne scrie: „Doresc să viu la Bucureşti, să iniru la 
şcoala „Ciocanul” să mă fac inginer mecanic si 
să pot întreţine pe mămica mea, aşa cum mă în- 
tretine ea pe mine”. 


Niculae Georgescu (cl. II-a pr.) dela Constanta 
ne scrie: Vreau să termin clasele primare şi cele 
liceale. luând în fiecare clasă premiul I. Dar do- 
resc să fiu şi cercetaş, iar când voi fi mare, să mă 
fac doctor militar, ca să alin durerile miilor de ră- 
niţi în timp de războiu”. 


Paul Cătănescu (cl. IV-a pr.) dela Melineşti 
(jud. Doli) ne scrie: „Vreau să ajung ofițer şi 
să-mi apăr tara, când va fi ameninţată de duş- 

mani”. ; 


D-ra Tocai Georgina (cl. Il-a lic.) dela Oradea 
ne scrie: „In fiecare seară mă rog bunului D-zeu 
să mă ajute să termin Învățătura cu succes. Aş 
dori apoi să fiu doctoriță, ca să vindec pe mulţi 
copii şi, poate, chiar să-i scap dela moarte. De a- 
semenea vreau să ajut pe bunii mei părinţi, care 
acum se îngrijesc atâta de mine”. 


Nicolae Gadonschi (cl. IV-a pr.) dela Iaşi ne 
scrie: „Vreau să mă fac preot”. 


D-ra Riri Em. Marcovici (cl. Ill-a sec.) ‘dela 
[aşi ne scrie: „Aş dori să fiu avocată, căci lumea 


„ spune că-mi merge gura ca o moară. Aş mai vrea 


să fiu soră de caritate, pentru a alina durerile bol- 
navilor în timpul războiului”. 


D-ra Filoiteia D. Alexe (cl. II-a pr.) din Capi- 
tală ne scrie: Doresc să ajung profesoară şi să pot 
învăţa pe copiii săraci, fiindcă ce rău este să fii 
mare şi să nu ştii carte”. 


D-ra Magda Georgetta Condeescu (cl. III-a pr.) 
dela Ploești ne scrie: „Aş vrea să fiu o bună pro- 
iesoară de Istorie, ca să arăt copiilor faptele vi- 
tejeşti ale strămoşilor noştri”. 


D-ra Lolou Rosenbliith (cl. III-a pr.) dela Galaţi 
ne scrie: „Aş dori să devin o soră de caritate, ca 
să pot îngriji de bolnavii săraci, cumpărându-le 
doctoriile necesare, fără să le cer un ban. In felul 
acesta, voi putea scăpa viaţa multor oameni”. 


D-ra Etty Ucitel (cl. I-a sec.) de la Galaţi ne 
scrie: „La vârsta în care sunt eu, dorintele și ide- 
alurile în viaţă sunt foarte nestabile. In fiecare an, 
căpătând mai multe cunoștințe, dorinţele pentru 
viitor s'au schimbat. Anul trecut aveam alt ideal, 
anul acesta am alt ideal. Idealul meu este să fiu 
o soţie ideală pentru soțul meu şi o mamă ideală 
pentru copiii mei”. 


Cruparu Moise (cl. Il-a pr.) dela Ploeşti ne 
scrie: „Doresc să termin şcoala, ca să pot intra 
în vârteiul luptei pentru viaţă. Mai doresc să de- 
viu un aprig aviator sub auspiciile M, Sale Rege- 


= lui Carol Il”. 


DIMINEATA COPIILOR = 


Rafael Moscuna (cl. Il-a pr.) ne scrie: „Vreau 
să învăţ mult, mult de tot, ca să ajung ministru 
şi să mă port bine şi frumos cu d-na Petrovici, 
care are grije de mine şi mă învaţă la limba ro- 
mână”. 


Mihăiţă Apostolescu dela Câmpina ne scrie: 
„Dorinţa mea este să mă fac doctor militar, ca să 
ingrijesc pe bunii noştri ostaşi”. 


3) 

D-ra Irinel Eschenasy (cl. Il-a pr.) dela Craio- 
va ne scrie: „Dorese să ajung o doctoră dentistă 
cu reputație. Dar mai mult ca orice, doresc să-mi 
trăiască bunii mei părinți, pe cari îi iubesc mult, 
şi să trăesc şi eu”. 


Constantin Zabolotniuc dela Cernăuţi ne scrie: 
„Doresc să fiu un om regesc 
lubit de lumea întreagă 
Şi pe săraci să-i dăruesc, 
Amarul lor să-l. liniştesc, 
Din viaţa lor pribeagă: a 
Doresc să fiu apărător 
La hatul ţării mele, 
Şi pentru ţara mea să mor 
Erou aş vrea în cer să zbor, 
Prin gloanţe şi ghiulele. 
Aş vrea, aş vrea ca să unesc, 
A ţărilor popoare, 
Aş vrea ce-i rău să nimicesc, 
lar lumei binele-i doresc, 
Să fie ca o floare”... 


D-ra Elena Talmaciu (cl. IV-a pr.) dela Con- 
stanţa ne scrie: „Doresc să ajung profesoară, pen- 
trucă este o carieră frumoasă. Vreau ca şcoala la 
care voi preda, să fie curată, ca şi şcoala noastră 
de acum. Mai doresc ca elevele să fie totdeauna 
curate. Dacă Dumnezeu îmi va ajuta să-mi înde- 
plinesc dorinţa, voi lua pe lângă mine pe părinții 
mei şi îi voi îngriji, ca un copil bun care are obli- 
gaţie şi recunoştinţă faţă de părinţi”. 


Albert Klait (cl. I-a sec.) dela laşi ne scrie: „Aş 
vrea să mă fac avocat şi să apăr pe oamenii care 
nu se pot apăra singuri” 


D-ra Emilia Klait (cl. Il-a pr.) dela laşi ne scrie: 
„Aş vrea să fiu directoare la o societate de îilan- 
tropie, ca să pot ajuta pe săracii care se sbat în 
această criză”. 


Mateescu I. loan (cl. Il-a pr.) din Marcea (jud. 
Vâlcea) ne scrie: „Doresc să ajung, duvă posibi- 
litatea materială şi cu aiutorul lui Dumnezeu, un 
piițer destoinic, apărător al scumpei mele ţări”, 


PAG. 11 


Mircea C. Stăncescu (cl. IV-a pr.) din Capitală 


ne scrie: Aş vrea să fiu un bun ofiţer de marină, 


ca să-mi pot ajuta ţara la vreme de nevoe şi fi- 
indcă îmi place să văd lumea ^i să o cunosc mai 
bine”. . 


D-ra Erna Albu (cl. Ill-a pr.) din Capitală ne 
scrie: „Dorinţa mea pentru viitor este să ajung 


-0 bună scriitoare pentru copii şi să-i încânt cu po- 


veştile mele, după cum şi eu mă încânt acum cu 
frumoasele povestiri din „Dimineata Copiilor” şi 
din alte cărţi. Mai vreau să fiu o bună colabora- 
toare a „Dimineţii Copiilor” şi să pot scrie poveşt! 
tot aşa de frumoase, cum sunt şi acum în revistă”. 


Bombonel St. Jianu (cl. Ill-a pr.) dela Craiova 
ne scrie: „Dorinţa mea este să devin un mare sa- 
vant, un apostol al neamului românesc, ca să pot 
aduce mult folos scumpei mele patrii. Devenind 
un astfel de om mare, nu voi uita nici ne scumpii 
mei părinți, care, de sigur, vor fi oameni bătrâni 
şi fără putere de muncă şi care au făcut multe sa- 
crificii pentru luminarea şi cresterea mea”. 


D-ra Bertha Riidich (cl. IV-a pr.) dela Cernăuţi . 
ne scrie: „Mai întâi aş dori să termin cu succes 
toate şcolile, la care părinţii vor avea bunătatea 
să mă trimită, apoi aş dori să fiu înzestrată cu un 
mare talent oratoric şi să pot ajunge astfel prima 
deputată română în parlamentul nostru, spre o- 
crotirea şi binele femeilor romane”. 

(Va urma) 


Pe-o Po o-o-e-o-eo-e 


e aaa = 


ÀT RE PĂRINŢI, ELEVI 


și CERCETAŞI 


Anul şcolar s'a terminat, daţi copiilor d-voastră surmenaţi 
de aerul clasei, posibilitatea să-şi refacă sănătatea prin 
apă, aer şi soare. 

Nu aștept-ţi până în Iulie şi August. 

Lăsaţi-i să înoate, să-şi bronzeze pielea la razele bine- 
făcătoare ale soarrlui. 

Bazinul cu valuri maritime „LIDO“ din B-lul Tache 
Ionescu, cel mai frumos și mo ern instalat din lume, în 
dorința de a răspândi înotul, acest sport obligator pentru 
elevi în toate școile din Occident, a hotărât ca începând 
dela 1 lunie, data închiderii școlilor, să deschidă un 
curs de î' ot gratuit pentru elevii și elevele școlilor din 
Capitală. hi 

Lecţiunile de înot însoţite de cursuri de gimnastică 
suedez: şi ritmică, se vor preda de către maestrul de 
înot Mihail Focşa, în toate zilele de lucru, între orele 
7-12 dimineaţa. 

Intrarea la bazin în aceste ore pentru elevii şi elevele 
cu legitimaţii va fi de lei 30 de persoană, iar copiii până 
la 7 ani vor plăti numai Lei 20. 

Un bufet automat la care orice consumaţie se poate 
avea cu Lei 10, stă la dispoziția elevilor, 


i 


3U se află ìn tot cartierul nostru 
un băeţaş mai chipeş la înfăţi- 
şare şi mai vioiu ca Petrică. 
Nici la învăţătură nu erau mulţi, 
care să-i poată lua înainte şi 
dacă n'ar fi suferit de un foarte 
urît obiceiu, desigur. că în toate 
clasele ar fi luat premiul întâi 
cu cunună. Vedeţi însă că obiceiul acela îl dădea 
cu mult înapoi şi profesorii lui.îl pedepseau as- 
pru, ori de câte ori se ivea prilejul ca Petrică 
să-şi dea în petec. 


Obiceiul acela urât nu era altul decât ,„min- 
ciuna”. Minţea Petrică al nostru, de îngheţa a- 


NA 


9 


pele! Spunea câte una aşa de gogoneaţă, de parcă 
ascultai la povești din „O mie şi una de nopţi”. 

Aşa, de pildă. într'o zi veni la şcoală cam târ- 
ziu. Domnul profesor intrase de mult în clasă și 
explica lecţia, când Petrică intră uşurel şi ruşinat 
pe uşa. 

„Ce e cu tine, Petrică? — îl întrebă profesorul. 

— Am întârziat, domnule profesor. 

— Bine, bine. văd că ai întârziat, dar de ce?” 

Atunci Petrică o şi croi minciuna: 

„Să vedeţi, domnule profesor, eu... da... adică... 
Ştiţi... am plecat de vreme de acasă, dar pe drum 
mi-a eşit înainte un- balaur mare cu şapte capete, 


(Citiţi continuarea în pag. 14 jos) 


DIMINEAȚA COPIILOR 


= PAG. 13 


si 


e`? APLEA, Tănase şi Prostilă mer- 
geau odată împreună la Pârliţii 
de Vale. Mergeau tustrei pe ios, 
pentrucă. Urechilă al lui Haplea 
se îmbolnăvise, măgarul lui Tă- 
nase murise, iar măgarul lui 
y% Prostilă nu se născuse încă. 

Umblând ei aşa, iată că din urmă au fost ajunşi 
de un călător, care mergea cu trăsura. 

„Nu ne iai şi pe noi în trăsură? i se rugară prie- 
tenii noştri. 

— Nam loc decât pentru unul din voi, le răs- 
punse călătorul, adăogând: voi lua pe acela care 
îmi va povesti că a făcut cea mai mare prostie. 

— Dacă-i aşa, am câştigat!” strigă bucuros Ha- 
plea,- începând să povestească în felul ce ur- 
mează: 

„Intr'o seară din iarna trecută, m'am întors a- 
casă târziu de tot. Mă încurcasem la cârciumă cu 
nişte prieteni, aşa că trecuse, poate, de miezul 
nopţii, când am luat drumul spre casă. Era în 
noaptea aceea un ger de crăpau pietrele. Ajung 
degerat acasă şi bat în poartă, fiindcă poarta era 


` 


de MOŞ NAE 


©) 
e 
© 


încuiată, iar nevastă-mea — coana Frosa — dor- 
mea. 

„Am bătut aşa cam un sfert de oră, până ce a 
dat Dumnezeu şi sa trezit Frusinica mea. Insă, în 
loc să se scoale şi să vie să-mi deschidă mai re- 
pede, ea m'a întrebat, fără să se miște din aşter- 
nut: „Cine-i? Cine bate?” 

M'am supărat. Dece să mă întrebe? Să nú ştie 
ea că sunt eu? Şi ca să-i fac în necaz, nu i-am 
răspuns, ci, după ce am aşteptat puţin, am bătut a 
doua oară. 

„Cine-i, Cine bate?” întrebă ea din nou. Eu tac, 
stau puţin şi iarăşi bat. Şi aşa am tinut-o până în 
zori. Când, însfârşit, s'a îndurat să-mi deschidă, 
eram mai mult mort decât viu. 

— Da, zise drumeţul, ai făcut o prostie cât 
capul tău de mare, dar să auzim acum şi pe tova- 
răşii tăi”. 

Veni la rând Prostilă, care, cam bâlbâindu-se 
— fiindcă Prostilă se bâlbâie, dar numai când 
vorbeşte — îşi povesti prostia sa. 

„Până mai acum doi ani, zise el, eram negustor 
de vite. Adică, strângeam dela oameni vite dela 
Hăpleşti şi mergeam să le vând la târgul dela Ble- 


PAG. 14 == = 


geşti. Când treceam cu vitele peste podul dela 
râul „Râiosul”, plăteam un leu de fiecare cap de 
vită. Altfel, nu mă lăsa să trec. 

„Insă întrun rând, văd că mi se cere doi lei 
de fiecare vită. 

— Nici mort nu vă dau doi lei, 
oamenilor dela pod. 

— Dacă nu dai, întoarce-te cu vitele de unde 
ai venit”, îmi răspunseră ei. 

„Eu însă, nici nu mam întors, dar nici podul 
nu l-am trecut. Am stat acolo până au murit toate 
vitele de foame, aşa că mam ales numai cu pie- 
lea lor. 

— Nici prostia ta nu e mică, zise drumețul. Să 
auzim acum şi pe cel de al treilea tovarăş al 
vostru”. 

Mai înainte de a începe să vorbească, Tănase 
deschise gură mare, ca să arate drumeţului că 
mare nici un dinte în gură. | 

„Ştii dece am rămas fără dinţi?” zise el. Şi fă- 
ră să aştepte răspuns, povesti întâmplarea ce ur- 
mează: 

„Acum şase luni, mă apucase, din pricina unei 


le-am zis eu 


DIMINEAȚA COPIILOR 


măsele stricate, o grozavă durere de dinţi. Cre- 
deam că înnebunesc şi mai multe nu. Prietenii 
mă sfătuiră să merg la „„Tâmpenii de Baltă”, 
unde tocmai atuncii venise un dentist, despre 
care se povestea că e meşter fără pereche. 

„Alerg într'un suflet la el şi îi spun să mă facă 
bine. 

— Care măsea te doare? mă întrebă el. 

— Treaba ta să vezi care măsea mă doare, 
am întors eu vorba. D'aia eşti dentist. 

„El iar mă întrebă, însă eu Îi zic: „Să mă tai, 
că nu-ţi spun!” 

„Văzând aşa, îmi scoate şi el la întâmplare o 
măsea şi mă întreabă din nou: „N'o fi asta? 

— Nu ştiu, treaba ta, zic eu. 

„EL îmi mai scoate una şi mă întreabă iarăşi: 
„No fi asta? 

— Nu Ştiu, treaba ta. 

„Şi aşa am tinut-o, până ce mi-a scos 
măselele şi toți dinții”. 

— Văd că sunteţi tustrei deopotrivă de proşti”, 
le zise drumețul. Şi îi luă pe câteşi trei în trăsură. 

Moş Nae 


toate 


E o A r = = 


Urmare dela povestea din pag. 12-a: 


care era gata. gata să mă mănânce. De îrica lui, 
a trebuit s'o iau pe alt drum mai ocolit şi de aceia 
am întârziat”. 

Ce să vă mai spun, că a fost pedepsit pentru 


minciuna lui gogonață şi ce să vă mai îndrug 
şi altele tot aşa de straşnice. 
E destul să vă spun că nimeni nu-i mai zicea 


altfel decât- „Petrică Minciunică” şi multă vreme, 


_ghiar după ce s'a lecuit de această meteahnă, tot 
- aşa ziceau. 


Să vedeţi acum cum s'a lecuit bietul băiat de 
acest nărav urât. 

Intr'o seară, întârziind mai mult cu joaca pe a- 
fară, se trezi cu întunerecul nopţii şi cu lecţiile 
nefăcute. Strecurându-se binişor în casă, se lungi 
în pat, prefăcându-se că e bolnav, deci altă min- 
ciună! Cum sta aşa gândindu-se cum să ticluiască 
minciuna mai bine, iată că se deschide uşa şi intră 
tatăl său şi-i zice: 

„Ascultă. Petrică! De azi încolo să nu care 
cumva să mai spui vre-o minciună că va fi rău 
de tine. O bătrână vrăjitoare ţi-a descântat şi te-a 
ursit ca oridecâteori vei încerca să minţi, să-ți 
crească nasul cu un deget. Acum spune-mi, de ce 
stai în pat, în loc să-ţi faci lecţiile? 

— Sunt bolnav, papa!”. minţi Petrică. 

Deodată, nasul i se lungi cu un deget. 


“tiile şi... 


„PETRICĂ MINCIUNICĂ“ 


Petrică se înspăimântă foarte rău şi 
dreăgă minciuna: \ 

„Nu sunt bolnav, dar am citit prea mult şi vreau 
să mă odihnesc niţel!” 

Nasul însă se mai lungi cu un deget. 

„Vai de mine! strigă Petrică, ce mă fac eu cu 
nasul ăsta? 

— Invaţă-te să spui adevărul şi nasul va scă- 
dea, după cum mereu va creşte, dacă vei încerca 
să mai minţi. 

— Nam să mai mint, nam să mai mint! Am 
minţit că sunt bolnav! Nu mi-am făcut nici lec- 
deodată Petrică se deşteptă din somn. 

Tot ceiace spusese până acum cu nasul nu fu- 
sese decât un vis, dar visul acesta îl sperie atât 
de mult pe Petrică Minciunică, că de atunci na 
mai minţit niciodată. 


vru să 


D. C. Mereanu 


| raspunsurile dela „întrebările cu păcaleli” | 


Limba din gură. Boii, 
plugul. Prazul. Incălţămintea. 
şi 000.01. 


plugarul şi 
10.009 


DIMINEAȚA COPIILOR 


PAG. 15 


O 


Vi E 


)))) 
) 


) 


D) 


li TR M T IO e 


“FLODIL ae 


„a / A, N 


OA 


aN d a 
ȘI (i J OA 


w CIRES 


DS =— de MARIA SOREL = 339 
5 ğe 


e? 


| n grădina Anişoarei e un arbore înalt. Cât ţine 
| iarna şi timpul urit şi rece, arborele acesta 
nu e frumos: N'are frunze, n'are flori ṣi nici 
“* fructe Iţi vine să crezi că sa vestejit şi a 
murit. 

Insă, îndată ce începe să se lase căldura plă- 
cută a primăverii, arborele din grădina Anişoarei 
se face frumos. 

Pe urmă, într'o dimineaţă vezi cum este aco- 
perit cu o mulţime mare de flori ca nişte steluțe 
trandafirii, delicate şi plăcut mirositoare. 

Florile acestea plac la toată lumea — copiilor 
şi micilor gângănii. 

Anişoara ştie că fiecare floare poate să dea un 
fruct. La început fructele sunt mici de tot şi de o 
culoare verde. După aceea, încălzite de soarele 
de Mai şi de Iunie. se fac mari şi capătă o fru- 
moasă culoare roşie. 

Cât timp arborele acesta este acoperit de flori, 
tot felul de gângănii sboară şi umblă pe el. Sboară 
fluturi, sboară viespi, iar albinele scot din îlori 
sucul dulce din care vor face mierea. 

Pe trunchiul arborelui și pe crăcile lui mişună 
o mulţime de furnici. Să nu credeţi însă că umblă 
aşa, ca să se plimbe şi să petreacă. Umblă cu rost 


Şi cu treabă: caută de ale mâncării. Caută. me- 
rinde, pe care le strâng, ca să aibă cu ce trăi la 
iarnă. 

Furnicile nu sunt vietăţi, care să-şi piardă vre- 
mea hoinărind de pomană. Ele sunt prevăzătoare, 
muncitoare şi foarte harnice. 

Insă, acum câteva nopţi, sa întâmplat ceva 
foarte neplăcut. Sa stârnit un vânt puternic, o 
adevărată furtună. Era o furtună aşa de mare, 
încât toată lumea a fost trezită din somn şi s'a 
sculat speriată. Se părea că furtuna vrea să dă- 
râme casele şi să nu lase piatră peste piatră. 

Din fericire, după vreo oră îurtuna s'a potolit 
şi nici o casă n’a fost dărâmată. 

Insă, când Anişoara sa dus a doua zi în gră- 
dină, ce-i fu dat să vadă? Pe frumosul ei arbore 
nu rămăsese aproape nici o floare! Pe jos, de jur 
împrejurul lui, zăceau florile în grămezi mari. Ai 
îi zis că ninsese cu flori. 

Anişoara s'a pornit să plângă. Plângea pentrucă 
sa pierdut atâta frumuseţe de îlori. Mai plângea, 
pentrucă în anul acesta n'o să mai culeagă cireşi 
şi no să se mai înfrupte după pofta inimei, așa 
cum făcuse anii trecuţi. 

Maria Sorel 


„-.-e-o-o-o-o- 0-22... 0-00 oo oo oo o-c-v-o-o-o 


PY PPP IP pp Aa n tii RI aici RA i Ries e solizi ai dit ali si” <a 


DIMINEAȚA COPIILOR 


PAG. 16 Deea 
Scrieri pentru copii şi tineret 
Evreica (nuvele şi povestiri de An- 

dersen). Lei 20 
Inchisoarea de ilori (poveşti de Max 

Nordau). x a pu PR Da 520 
Biblioteca Tineretul Ai SEE Asa dt apă PAETA 
Inelul pierdut de N. Batzaria EE S EAN „ 40 
Haplea la Bucureşti . . AAE zi 00) 
Poveşti cu noroc de Ali- Baba iara De NORAT 80 
Păsărică, draga mea . . ca vi) A în DAYS „40 
Haplea la şcoală de Moş Nae ; PAPAN 
Cărticica păsărilor şi animalelor "de 

lon Cireşu . . ET 
Ursulică, romanul unui "căţel năzdrăvan 

de P. Ghiaţă-l. Rotaru . . . „140 
Glume pentru copii de Horia Prundu- prea este... 

Petre Cetină . . 434480 
Familia lui Chiţ- Chit (teatru pentru 

copii) de Ion Pas . . e t 
Miţu mițişor de Moş Nae . . ... „2.20 
Haplea în străinătate de Moş Nae . . ERRA i 
Jertia Lilianei de N. Batzaria . 200) 


Ştrengăriile lui Gigi de Moş Nae. . ; Sy 
Povestiri pentru copii de L. Tolstoi, pe 


trad. de A. Toma . ço 
Jucării, versuri de Moş Grigore Stă O> 251 
Iconiţa Zorinei de C. Manola E Va a430 * 
Irozii de Anton Pan- .g . Ph „20 
Moara Piticilor (povestiri) ` pe TARA a 40 
Isprăvile lui Mirică Pitigoi ` AIN eY W 20 
Prima călătorie în lumea basmelor de 

Selma Lagerlöf, laureata premii 

Nobel CE 129) 
A doua călătorie în lumea basmelor de 

Sela LAZET a S eae teaoeea „80 


Cel mai îrumos şi mai potrivit dar pentru copii, 
este volumul de versuri 


SPUCARII” 


de MOŞ GRIGORE SFĂTOSU 


lucrare apărută în excelente condițiuni tehnice în 
editura „Adevărul” S. A. 

Moş Grigore Siătosu, — pseudonim sub care se 
ascunde unul din cei mai talentaţi scriitori ai tine- 
rei generaţiuni — a adunat în cele 100 de pagini 
ale cărţii sale, un mănunchiu de versuri armoni- 
oase, măestrit cizelate şi străbătute de un adânc 
înţeles moral. 

Cartea se găseşte de vânzare la toate librăriile 
şi depozitele de ziare din ţară, — pe preţul de 25 
lei exemplarul. 

Editura „Adevărul” S. A. 


„Mare, aşa că este prea de vreme să fii 
acum, scriitor. Mulţumeşte-te să fii drăguţul nos- 
„tru cetitor. 


| DE VORBĂ CU CITITORII 


R. Rot.-Gara loneşti. — La întrebarea d-tale cu 
mările şi oceanele care nu se varsă, se răspunde 
dându-se lămurirea necesară, aşa că nu e nici o 
nevoe să „deschidem” pentru aceasta un concurs. 

J. M. Dr.-T. Severin. — N'ai decât să trimiti 
poveştile despre care ne scrii. In cazul că vor fi 
găsite bune, vor fi publicate. 

P. C. C.-Cahul. — Acelaş răspuns ca mai sus. 

L. F.-Băneasa. — Poeziile trimise de d-ta sunt 
prea grele pentru cititorii revistei noastre şi nu 
fac parte din literatura pentru copii. Regretăm, 
aşa dar, că nu le putem publica. 

A. G. As.-Loco. — „Legenda muzicanţilor din 
Brema” a fost publicată de mult. Poezia d-tale nu 
poezie. 

Nina.-Loco. — ţi publicăm poezia „In grădină”, 
dar nici noi nu ştim când îi va veni rândul, aşa de 
multe poezii s'au îngrămădit. 

Gh. M.: V.-Loco. — „Păţasia lui Gură-Cască”. 
Nu uita, dragul meu, că eşti încă în clasele pri- 
de pe 


S. Gon.-Cluj. — „Fă bine”, e prea lungă şi prea 
filozofică poezia d-tale. Este mai bine ca, în loc 
de o singură poezie, să faci atâtea cugetări, câte 


idei ai pus în poezie. 


Amatori de cuvinte ineruckale 
CITATI e 


POVAȚĂ TÂRZIE 
Zicea odată un cărturar 
Către un bătrân avar: 
Viaţa nu-ţi era calvar, 
Dacă mâncai Suchard ! 


__ Atelierele „ADEVERUL“ 8. A. 


na 


ASA 


„Vedefi ce puşcă bună! Vin păsările pe ea, fără 


să le împuşce.“ 


PREȚUL 5 LEI 


PAG. 2 === 


== e DIMINRAȚ A COPIILOR 


PPPRAARAAAA H HHHH HHH HHHH HHHH 


DE TOATE ŞI AMESTECATE 


HHHH 


„Marea nenorocire a lui Haplea“. 


Ce este această „mare nenorocire” a bunului . 


nostru prieten? Este povestirea unor noui întâm- 
plări a căror publicare va începe din numărul vii- 
tor al „Dimineţii Copiilor”. 

„Marea nenorocire a lui Haplea” — să nu vă 
speriaţi, că nu este chiar aşa de grozavă — va 
apare la paginile 8 şi 9 ale revistei, scrisă în ver- 
suri de Moş Nae şi ilustrată de talentatul dese- 
nator Geo. 

Spunem cu ocazia aceasta că la întrebarea ce 
făcusem cititorilor de a ne răspunde despre ce a- 
nume le place mai mult să scriem în revistă, am 
primit din toate părţile răspunsuri că doresc să 
scriem cât mai des despre Haplea. Incepând cu 
numărul viitor, dorinţa aceasta li se împlineşte, 
cu toate că nici până acum noi nu uitasem cu to- 
tul de Haplea al nostru. 

Cititorii ştiu că am publicat în proză câteva 
bucăţi, în care se povesteau diferitele lui isprăvi. 


Publicare de fotografii. 


Aci nu este vorba de fotografiile cititoarelor şi 
cititorilor, care au luat anul acesta la şcoală pre- 
miul întâiu la învăţătură. Despre aceste fotografii 
am dat lămuriri amănunțite în numărul trecut al 
revistei, iar publicarea lor va începe fără întâr- 
ziere şi în ordinea în care vor fi primite la re- 
dacţie. 

Insă, iată despre ce fotografii vroim să spunem 
acum. Mulţi dintre cititoare şi cititori se vor duce 
să-şi petreacă vacanţa de vară, unii la munte, 
alţii la mare, alţii la ţară. Aceia dintr'înşii care au 
aparate de fotografiat, vor lua, de sigur, vederi, 
peisagii, portrete, etc. 

Cei cari vor face fotografii mai reuşite — mai 
ales fotografii cu vederi, peisazii, costume na- 
tionale şi scene din viaţa dela ţară — ne pot tri- 
mite pe cele mai bune şi mai frumoase spre pu- 
blicare în revistă. Dacă le vom găsi bune şi po- 
trivite, le vom publica, arătând numele autorului. 
Pentru trei fotografii, pe care le vom socoti că 
sunt cele mai reuşite, vom da câte un premiu. 


La „Ce vrei să fii în viaţă“. 


Am mai dat de veste acum două numere şi re- 
petăm şi acum că sa închis concursul la „Ce vrei 
să fii în viaţă?”. Vom publica răspunsurile care 
au sosit mai înainte de a anunţa închiderea con- 


H 


cursului şi după aceea, vom alege trei din cele 
mai bune răspunsuri, pentru ca trimiţătorii lor să 
capete premiul ce am hotărît. 

Spunem din nou aceasta, pentru ca să nu ni se 
mai trimită răspunsuri. Ccedem că acest concurs 
a ţinut destul, aşa că a sosit timpul să-l închidem. 

In afară de aceasta, două din paginile fiecăru: 
număr al revistei vor fi ocupate cu publicarea de 
fotografii ale elevilor care au luat premiul întâiu. 
Mai vroim să începem publicarea unui nou ro- 
man, care e scris anume pentru „Dimineaţa Co- 
piilor” de distinsa noastră colaboratoare D-na 
Mona Rădulescu. Romanul e gata mai de mult, 
dar tot așteptăm să se facă loc la revistă. 


Cum să ne petrecem vacanţa? 


„Cum să ne petrecem mai bine vacanța?” Aşa 
ne întreabă câteva drăguţe cititoare şi câţiva din 
iubiții noştri cititori. 

Cu rugăminte din partea noastră ca să ţie sea- 
mă de sfatul ce au cerut, le răspundem în felul în 
care urmează. 

Mai întâi să căutaţi a fi cât mai sănătoşi şi mai 
cu voe bună. 

De aceea, să mâncaţi bine şi fără să strâmbaţi 
din nas la mâncarea ce vă dau părinţii. In fiecare 
seară să vă culcaţi de vreme şi în fiecare dimi- 


“neaţă să vă sculaţi de vreme. O, dacă aţi şti, 


dragii mei, cât de sănătos este să vă sculaţi, când 
răsare soarele şi cât de nespus de frumoasă este 
vederea răsăritului de soare ! 

Să staţi cât mai mult afară, la aer liber şi curat. 
Să nu fugiți de soare, ci să faceţi băi de soare, 
căci aceste băi aduc mult bine şi întăresc corpul. 

Dar să nu uitaţi nici băile de apă. Să aveţi me- 
reu grijă ca să vă. fie corpul cât mai curat, aşa ca 
să nu vă mulţumiţi a vă spăla numai pe obraz 
sau pe cap. Tot corpul trebue să fie spălat şi ţinut 
cât mai curat. 

Să faceţi gimnastică, pentru a vă întări muşchii. 

Gimnastică nu înseamnă „acrobaţii”, adică să- 
rituri sau figuri primeidioase. Gimnastică înseam- 
nă a face mişcări ordonate şi fără a obosi. 

Şi de oarece aveţi tot timpul liber, întrebuin- 
țaţi câteva ore pe zi cu cititul şi scrisul. Citiţi 
cărţi plăcute, dar şi folositoare şi scrieţi câte 
ceva. Scrieţi. de exemplu, impresiile voastre, ce 
aţi văzut ceva nou şi ce va plăcut mai mult. 
Scrieţi, aşa, pentru voi, ca să păstraţi o amintire. 


vr a e 


DIMINEATA | 
COPIILOR 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREȘTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67 
ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI | IN STRĂINĂTATE DUBLU 
6 LUNI 100 , UN NUMĂR 5 LEI 


26 lunie 1932 — Nr. 437 Director: N, BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 

tuia aci ina II ROTOR Dont uit iu a iona iii di a 

REPRODUCEREA BUCĂȚILOR ESTE STRICT INTERZISĂ 
LAAAAAAAAAAAAAA Ad 


LEA AAAAAAAARAAAAA AA LAAAAAAAAAAAARAAAAAAAAAAAA AAA AAj 


eTA AEELILLAIE TETELE ETTTTEEETTTE TEEDE TETEE ETTET EEEEET ETTET TEETE EEEE EARE R EREET EEEE EEEE EEEE EErEE Errr rr rreren 


w 
| O DORINȚĂ 
Sa] Versuri pentru Sănguţu 


Ca un cuib deşert, pătucul, Ah, comoara asta mică, 
Şade gol, nedesfăcut, i Ce n'aş da să ştiu acum, 
Pare c'ar jeli într'una Ce-o fi isprăvind pe-acolo?! 
O comoară ce-a pierdut... Frunzele cum pică 'n drum. 


Se tot număr şi răznumăr, 
Se omor pe toate "n gând... 
„Să revie primăvara, 


Să-l revăd mai în curând... 
Duţika 


[ini iale iii aia HHAH H 


0 90-0-000090000-0000-000-00-00-00000000-0-0-0-0-0-0-0-00-0-0-0-00-0-00-00-0-0-0-00-0001++ 


EHH HHHH HHHH HHHH HHHH HHHH 


sia N A T E $ 

3 
= - 
$ $ 
bi pi 


LEGA AAA AAAA AAAA AA AAA AA AAA AA d a ad 


PARAARAAAAAAAAAARIAAAAARORPRARRORAALA E ETERRA EEEE EEEE AAAA 


[k| IN GRĂDINĂ [3] 


Stefänel a căpătat Dar văzu un copilaş 
Dela mama, ciocolată, Slab şi palid, sdrențăros, 
Și se plimbă încântat Mititel şi drăsgălaş. 
Pe-o alee apropiată. Stetănel atunci milos 


Ciocolata lui i-a dat 
S'apoi pleacă mulțumit. 
Mama sa a sărutat 


Pe Ştefan cel mult iubit. 
Nina 


Â0400000000000000000000000P0PO0ePeePeePOeRRRRRRRORORLRRRODOOORROCERORAPDOROLPPOPRRRAA00EP000000000000000000000000000000000060000000000090000000000000000000 


== DIMINEAȚA COPIILOR 


ntr'o dimineaţă de vară, o zâni- 
șoară mică, micuță, dar fru- 
moasă şi drăguță, se născuse în- 


se nasc copiii de zâne: în florile 
din grădini și din livezi, în florile 
din pomi şi în florile de nufăr ce 
plutesc pe suprafața lacurilor. 

Zânişoara care se născuse în 
mărgărită, semăna mult cu floarea aceasta. Avea 
o rochiţă albă și ușoară, o cingătoare de aur, iar 
părul ei strălucea mai puternic decât aurul: 


tro floare de mărgărită. Căci așa .- 


Abia se născuse, și pornise să joace și să sară 
pe o rază de soare. Așa sunt copii de zâne: ştiu să 
vorbească, să umble și să joace jocuri minunate, 
îndată ce se nasc. 

Zânișoara din mărgărită jucă și sări de dimi- 
neață până la prânz. La prânz, își potoli foamea, 
sugând din sucul floarei. După aceea, se culcă și 
dormi trei ore în șir. Un vântuleţ, care mişca 
«.mărgărita într'o parte și într'alta, îi făcea som- 
nul mai plăcut. 

Când se trezi, soarele era încă pe cer şi o scălda 
cu razele lui de aur. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Zânișoara se jucă puţin cu aceste raze, dar în 


curând, se sătură de joc şi începu să se plicti- 
sească. Tocmai atunci văzu că deasupra ei trece 
o zână mai înaintată în vârstă, care călătorea 
în văzduh, călare pe o adiere de vânt. 

„Mătușică, îi strigă zânișoara, stai și te joacă 


“puţin cu mine..Mi s'a urât să mă ed mereu sin- 


gură. » 
— Am treabă şi sunt grăbită, ti răspunse zâna. 


Florile din poiana noastră m'au rugat să merg la 


Soare să-l rog să nu le vestejească și să nu le 
usuce picăturile de rouă de pe ele. Insă, stai că 
ţi-am găsit un tovarăș de joacă. Văd că în gră- 
dina casei din apropiere, un copil de oameni se 
tăvălește pe iarbă. 

„Tu te-ai născut astăzi, iar el s'a născut de mai 
multe luni, cu toate acestea nu știe încă să um- 
ble, nici să joace, nici să vorbească, așa cum știi 
tu. Te iau din floarea ta de mărgărită și te duc 
pe o floare de mac -pe care o zăresc aproape de 
locul unde este copilul de oameni. `El se va târi 
până la această floare, o va rupe și aşa vei ajunge 
și tu până la dânsul. Joacă-te cu el fără nici o 
teamă. E mult mai mare decât tine, nu prea știe 
să facă sau să spună ceva, însă nu este rău la 
suflet”. 


Așa vorbi zâna. Se grăbi iai ză ia pe zânişoară 


și să o pună pe floarea de mac din grădina unde 
stătea tăvălit în iarbă copilul de oameni. 

Fiindcă acum era aproape de el, zânișoara putea 
să-l vadă mai bine 


——= = 


PAG. 5 


Cu toate că era de mai multe luni, totuși, față - 


de mititica zânișoară, născută în dimineața ace- 
leiași zile, părea că este un adevărat uriaș. 

Zânişoara mai vedea cum se târăște pe mâini și 
pe picioare și că nu poate să se ridice și să umble. 
Şi mai vedea zânișoara, că acest copil de oameni 
are gropițe în obraz și gropițe la braţe. 

„Intr'una din gropiţele acestea, își zise în gând 
„ânișoara, este loc deal ca să-mi fac 
culcuș”. 

Dar zânișoara mai văzu că nu este singur copi- 
lul de oameni. Nu departe de el, şedea pe iarba 
verde mama lui, o femeie tânără, care citea o 
carte, dar îl supraveghea cu privirile. 


De o dată, femeia auzi un strigăt de bucurie scos 


de copilul ei. Copilul strigase, fiindcă zărise pe zâ- 


nișoara din macul roșu. Se târi grăbit până la mac 
și îl rupse. Zânișoara însă îi sări în braţe și în- 


cepu să-i vorbească și să-l gââdile. Copilul râdea 


și se tăvălea pe jos. 

„De unde i-a venit atâta veselie?” zisă mamă-sa 
mulțumită. Ea însă nu vedea că acum copilul se 
pornise să se joace cu zânișoara. Se jucau cu ra- 
zele 'de soare și cu firele de iarbă. 

Intr'un târziu, mamă-sa se duse să-l ia și E l 
ducă în casă. Ea nu văzu decât florile rupte ale 
macului roşu, fiindcă zânişoara își luase rămas 


“bun dela copil și se întorsese la floarea de măr- 


gărită. 
Maria Sorel 


sei 


A A Vulpea cea şireată| 


E multă vreme de atunci, când animalele știau 
să vorbească, şi oamenii încă nu existau pe pă- 


' mânt. Și atunci, ca şi acum, regele animalelor 
era tot leul. Se întâmplase odată, că leul se îm- 


bolnăvise rău de tot şi era cât p'aci să moară. 
Voind să mai vorbească pentru cea din urmă 
oară cu toate lighioanele de pe pământ, a trimis 
vorbă 'să vină toate la palatul lui. Şi au venit şi 
urși, și bivoli, şi tigri, şi potârnichi. Numai vul- 


‘pea nu venise. Leul, foarte supărat, porma ca 


vulpea să fie prinsă şi omorâtă. 
Insă, iată că veni şi vulpea, care căzând în ge- 


_ nunchi, zise: „Mărite şi Milostive rege, n'am pu- 
tut veni până acuma, fiindcă am fost în căuta- 


rea unui doctor care ar putea să te vindece. 


— Şi unde este doctorul? întrebă leul. 

— E bolnav şi nu poate veni, însă mi-a spus 
mie leacul. 

Mi-a spus că trebue să te îmbraci în pielea ur- 
sului şi să stai în ea, o zi întreagă“ 

Ursul auzind aceasta, eşi să fugă, dar lighioa- 
nele săriră pe el și-l jupuiră de piele., 


A trecut ziua şi leului i se făcea mai rău. Du- 
pă o zi şi noapte, muri. Vulpea care ştia acestea, 


o şterse. Dar celelalte animale au prins-o și au 
înţeles cau omorât degeaba pe urs. Ce a păţit, 
să nu întrebaţi. Tot neamul vulpesc i Își amintește 
asta. Intrebaţi pe orice vulpe şi vă va povesti. 
Nu uitaţi că fiecare faptă are şi răsplata ei. 
Prelucrare din limba latină de Pincu A. Saul-Piasa 


N 


== 


E TE c LPTR RT N E i ia tii YA Piy Sri 2 


PAG. 6 


= DIMINEAȚA COPIILOR 


CT 


CETELE EEKETEETEEONETEETEEEEOEOTEETE E EEE E E E EE E E EEEE TE EE EEE E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E a a a a a 


AA enise primăvara şi odată cu ea venise şi 
vremea examenelor. 
Florica nu mergea la şcoală, ci învăţa 


cu o profesoară acasă. Aşa că acum tre-f 


buia să dea examen ca să treacă clasa. 
Era fată deşteaptă şi nu era nici leneşă. Cae- 
tele îi erau frumos scrise, ştia să citească repede 


şi fără să greşească deloc, la socoteală nu se în-: 


LEEEEEEEEETETTETTETETEETEVEETEEEETEEEETEEEEE TEE E E EEEE TET EEE TEE EEEE EEEE EE E EEEE EEE Ea 


curca niciodată. 

Lucrase un an întreg cu profesoara, cu caetele 
şi cu cărţile ei şi rezultatul era că acum nu-i era 
frică de examen. Şi nici părinţilor, nici profesoarei 
nu le era teamă. 

Pentru Florica, ziua examenului era o zi de ve- 
selie, pe care o aştepta cu bucurie. 

Şi într'adevăr ziua examenului a fost o zi de 
sărbătoare. Florica era foarte veselă şi se îmbră- 
case într'o rochie frumoasă. 

A răspuns la toate întrebările pe cari i le-a pus 
un domn bătrân, a scris şi a socotit pe tablă fără 
să se sfiiască şi poezia pe care o învățase pe din- 
afară, a spus-o mai frumos ca toate celelalte fete 
cari au mai dat examen. 

Când au ieşit dela examen, părinţii şi 
soara au sărutat-o. 

„Pentru că ai ştiut aşa de bine la examen, îţi 
cumpăr ce vrei”, îi spuse mama ei, 


profe- 


POTI aaa ai 


POPP ARAARA AAEEETEEEEETEEETETEEETEEEEEEEEEEEEEEEYEYTEYYYEYEEEEEEEEE EEEE EEE E EEE EEE TTEA 


EXAMEN 


— Orişice vreau? întrebă Florica. 

— Da, ce vrei tu! 

— Atunci, ştii ceva, mamă, lasă-mi timp să mă 
gândesc. De unde să ştiu eu acum, numaidecât 
ce-mi place mie mai mult? j 

— Bine, gândeşte-te. Şi ca să te gândeşti mai 
bine, uite poți să faci cu automobilul o plimbare 
la Şosea, împreună cu d-ra profesoară”. 

Intr'adevăr automobilul îi aştepta la poarta 
şcolii şi mama şi tatăl ei nu âveau nevoe de el. 

Florica şi profesoara se suiră în automobil care 
porni îndată. 

Automobilul mergea repede şi uşor. 

Florichii i se părea că străzile cu mişcarea și 
casele lor sunt mai frumoase ca: de obicei. 

Automobilul fugea printre pomii dela Şosea. 
Mirosea a tei înflorit şi cânta muzica militară. Dar 
automobilul trecu înainte cu aceiaşi iuțeală, du- 


DIMINEAȚA COPIILOR 


când cu sine pe Florica, pe profesoară şi bucuria 
lor. 

Când ajunseră la Arcul de Triumf, se opriră cu 
gândul să poposească puţin şi apoi să se întoarcă. 

Erau gata de plecare când auziră plânsete de 
copil, deşi motorul fusese pornit şi făcea sgomot. 
Florica şi profesoara ei se uitară în direcţia de 
unde venea plânsetul şi nu mică le-a fost mirarea, 
când văzură un copil gol care se silea, să se 
ascundă după un pom. In jurul lui se adunaseră 
vreo doi trecători cari îl întrebau ce sa în- 
tâmplat. 

Florica trimese pe şofer să întrebe cauza pen- 
tru care plângea copilul şi pentru ce este neîm- 
brăcat. 

După cum ghiciseră Florica şi profesoara dela 
început, aşa se întâmplase. Copilul acesta care 
acum se afla gol în mijlocul drumului şi plângând, 
se dusese să se scalde la gârlă. Dar nenorocul a 
vrut să fie pândit de un pungaş, care, când el a 
intrat în apă, i-a luat hainele şi a fugit. Rămas 
fără vestminte, îi era acum teamă şi ruşine să se 
întoarcă acasă. 


De vârstă nu părea să fie prea mare. După 


înălţime şi lacrimile care-i curgeau pe obraji, pă- 


rea să fie cam de aceiaşi vârstă cu Florica. 

Aproape se înserase de tot şi becurile electrice 
se aprinseseră. 

Ce era de făcut? 

Şoferul fusese încă odată trimes să întrebe pe 
copil unde stă. 

In timpul acesta veni şi sergentul. Acesta, cum 
văzu pe copil gol, nu aşteptă să i se povestească 
întâmplarea. ci ghici şi el numai decât. 

— Apoi, de, piciule, cine te-a pus să te scalzi? 
Acum ai rămas gol şi ai să 'mănânci şi bătae, ca 
să te înveţi minte să nu mai faci altădată. 

Copilul, plângând cu sughiţuri, se agăţă cu dis- 
perare de trunchiul copacului. Lacrimile se ros- 
togoleau dealungul trupului gol. Numai o pereche 
de pantalonaşi cu care intrase în apă îi mai ră- 
măsese şi încă şi aceştia uzi. 

Văzând toate acestea, Florica se scoboară, ho- 
tărâtă, din maşină, cu toate că profesoara se silea 
s'o oprească, şi: se îndreptă spre grupul în mijlocul 
căruia era copilul. 

„Cum te chiamă? îl întrebă ea. 

— Gheorghe, răspunse acesta cu frică şi printre 
sughiţuri. 

— Uite ce este, Gheorghe, să nu-ţi fie frică. 
Sue-te în automobil lângă şofer şi hai cu noi. O 
să te ducem acasă. 

Gheorghe, tremurând şi ud de lacrimi, înaintă 
sfios spre automobil. Sergentul şi ceilalţi oameni 
nu mai ziseră nimic. Câteva clipe mai târziu ma- 
şina porni în goană spre oraş. 

Acasă, mama Florichii s'a speriat tare, văzând 


PAG. 7 


cu ce s'a întors fetiţa ei, care ştiuse atât de bine 
la examen, dela Şosea. 
- Cine-i tiganul acesta? 

Gheorghe se ghemuise în maşină plin de spaimă, 
neîndrăsnind nici să ridice capul. I se întâmpla- 
seră atâtea lucruri în câteva ceasuri numai. 
Acum era adus cu automobilul la o casă necu- 
noscută, unde era făcut ţigan şi nu putea şti ce 
are să mai păţească. Dar păţania de aci avea să 
fie o păţanie bună. 

— Nu este un ţigan. Să vezi ce nenorocire 
i Sa întâmplat, zise Florica mamei ei, şi-i spuse 
toată povestea lui Gheorghe care, ducându-se la 
scăldat, rămăsese fără haine. 

— Bine, Florico. Ai făcut bine că nu l-ai lăsat 
singur şi aşa desbrăcat la Şosea. O să-i găsese o 
haină veche şi o să-l trimet la părinţii lui. 

Dar Florica nu părea mulţumită numai cu atât. 

— Mamă, dumneata, par'că mi-ai promis ceva? 

— Sigur că da. Să-mi spui ce vrei să-ţi cumpăr 
din târg. 

— Eu mam gândit la ceva, zise Florica, dar să 
nu te superi. 

Eu am o păpuşe mare pe care mi-a adus-o 
acum doi ani Mos-Crăciunş Am şi un cărucior şi 
tot ce trebue pentru păpuşe. 

Adineauri m'am gândit să te rog să mai îmi 
cumperi o păpuşe, tot aşa de mare. Dar atunci ar 
îi prea mare bătae de cap. Gândeşte-te şi dum- 
neata. Nam decât un singur căruţ şi au să fie două - 
păpuşi. Afară de aceasta au să fie şi prea puţine 
rochii şi scutece pentru două păpuşi. Aşa că nu 
mai vreau să-mi cumperi păpuşe. 

— Atunci îţi mai las timp să te gândeşti până 
mâine. 

— Nu e nevoe. Eu ştiu ce vreau. Şi am să te 
rog, dacă- vrei dumneata, să mergem chiar mâine 
dimineaţă în târg. 

— Foarte bine. Acum însă, mai întâi, să-l ducă 
şoferul pe copilul acesta acasă, că se face târziu. 

— Dar mâine o să meargă şi el cu noi în târg. 

— Dece? 

— Păi, mamă, eu te rog, pentrucă am ştiut bine 
la examen, să mergem cu el să-i cumpărăm haine. 
Când o ajunge acasă, are să fie primit cu bucurie. 
Zău, mamă ? 

Dinu Roco 
e 
„os cooesesecreeocoesee 


POVAȚĂ TÂRZIE 


Zicea odată un cărturar 
Către un bătrân avar: 
Viaţa nu-ţi era calvar, 
Dacă mâncai Suchard ! 


PAG. 9 


DIMINEAȚA COPIILOR 


„De-azi încolo nam vr'o grije... „Incepând de azi, Serbane 
Pe oştirea-mi ai să fii 


Stan se 'ntoarce iar acasă, 
Ba da, vreau să nřascultati 
Cel mai mare, — cu dușmanii, 


Pe prieteni i-a chemat: 
„Dragii mei, cu Bran zgârcitul Şi dorința ce voi spune, 
Rog întocmai să urmaţi. Voinicește piept să ţii. 


Socoteala-am terminat. 


„Când vă ştiu la-aceste slujbe, Şi e drept că Stan voinicul 
A trăit în fericire 


„Tu, Bălane, ai ca slujbă 

Flotei ca să poruncești, Voi trăi mai liniștit, 

De corăbiile de luptă Căci hotarul țării noastre Si a fost în toată tara 
Știu că bine e păzit“. Doar belșug şi mulțumire. 


Singur tu ai să 'ngrijești. 


Stan și draga lui Florina 


Impăratu 'nchise ochii, S'a fost dat așa de Domnul, 
lar în locu-i s'a suit Ca să aibă şi copii, Cam de mult au și murit. 
Trei băieți și două fete, 'N ziua morţii, tot poporul 
Mult i-a plâns și i-a jelit. 


Stan voinicul și 'nțeleptul, 
Ce-au crescut în bucurii. 


Care mulți ani a domnit. 


(SFARȘIT) 


=> DI MINE ATA:-COPIIDOA 


Hh 


PAG. 10 o PE 
Răspunsuri C fii i 
la intrebarea 77 e vrei să |, in viaţă“ 


CI 


D-ra Miorica Bălan (cl. IV-a pr.) dela Bistriţa 
(Năsăud) ne scrie: „Aş dori să mă fac profesoară 
de Istorie, pentrucă Istoria îmi place foarte mult 
şi o învăţ cu plăcere”. 


D-ra Marioara Tuţaru din Capitală ne scrie: 
„Dorinţa mea este, de va vroi Dumnezeu, să fiu 
doctoră misionară în ţările păgâne, unde oamenii 
nu ştiu nimic despre Dumnezeu şi ce a făcut El 
pentru noi. Ingrijindu-i şi vorbindu-le de Dumne- 
zeu, voi îndeplini datoria de creştină”. 


Sora ei, d-ra Lia Tuţaru, doreşte să fie tot 
misionară, dar farmacistă şi aşa, amândouă îm- 
preună să poată face ceva pentru acei păgâni, bol- 
navi atât trupeşte, cât şi sufletește. 


Aurel Rosenberg zis Horovitz (cl. IV-a pr.) din 
Capitală ne scrie: „Gândul meu este să fiu om cin- 
stit toată viaţa, să trăesc -cu multă socoteală şi 
numai în cazul acesta voi fi.stimat şi voi putea să 
aiut pe nevoiaşi”. 


Nicolae Cioclan din Capitală ne scrie: „Dorinţa 
mea este să fiu un croitor bun şi cinstit, fiindcă eu 
fac totdeauna rochiile pentru păpuşa surioarei 
mele, care are patru anişori”. 


D-ra Gertruda Lucinkiewicz (cl. IV-a pr.) din 
Capitală ne scrie: Vreau să fiu o învăţătoare bună 
şi să învăţ pe elevele mele cu munca”. 


D-ra Cecilia Bandel (cl. Ill-a pr.) dela Roman 
ne scrie: „Vreau să termin întâiu şcoala, apoi să 
ajung directoare la o şeoală, ca să pot învăta pe 
copii carte la toate materiile”. 


D-ra Erdos E. (cl. H-a pr.) dela Buteni (jud: A- 
rad) ne scrie: Aş dori să fiu învăţătoare, să câştig 
bani, să pot lua în fiecare săptămână „Dimineaţa 
Copiilor” şi să ajut şi pe părinţii mei”. 


Bercuşor Băiat (cl. IV-a pr.) dela Tecuciu ne 
scrie: „Aş vrea să fiu un Cristofor Columb, să 
descopăr încă un continent, ca să poată încăpea 
toată omenirea şi să nu mai fie războaie. Căci de 
u-sia se bat popoarele, că nu mai încap”. 


URMARE | 


D-ra Sarah Goldenberg (cl. Ill-a pr.) din Capi- 
tală ne scrie: „Doresc să fiu sănătoasă la corp şi 
la minte. Şi atunci când voi fi mare, orice mese- 
rie voi face, va fi spre binele meu şi al părinţilor 


:99 


mel. 


Millo Leibovici (cl. IV-a pr.) din Capitală ne 
scrie: „Nu admir mai mult decât ceiace este făcut 
de ingineri. Inginerul contribue în măsura cea 
mai mare la progresul omenirei. De aceea, cu a- 
jutorul lui Dumnezeu, nu doresc decât să deviu 
un inginer constructor, spre a contribui şi eu pe 
cât voi putea, la progresul omenirei! 


Sorinel Armăşescu (cl. IV-a pr.) din Bicaz (jud. 
Neamţ) ne scrie: „Aş dori să ajung prin studiul 
ştiinţelor politice, un mare om de stat, pentru 
a-mi ajuta scumpa mea ţară”. 


Radu Strâmbeanu (CI. Ill-a pr.) dela Craiova 
ne scrie: „Dorinţa mea e să mă fac doctor mare, 
să ajut pe părinţii mei şi pe miñe însumi”. 


D-ra Maria Lazăr (cl. IV-a pr.) dela Zalău ne 
scrie: „Doresc să fiu medic şi totodată artistă în 
pictură şi la pian”. 


Ionel V. Popescu (cl. IV-a pr.) dela Buzău ne 
scrie: „Când voi fi mare, vreau să deviu avocat, 
ca şi tatăl meu, ca să scap pe oameni de neno- 
rociri”. 


Şili Leibu (cl. I-a pr.) din Brusturoasa (jud. 
Bacău). ne scrie: „Aş vrea să mă fac avocat, ca 
să pot apăra pe cei nevoiaşi în faţa judecătorilor, 
ca să li se facă dreptate după lege, căci de multe 
ori li se ia nevoiașşilor dreptatea de cătrei cei bo- 
gaţi, fiindcă n'au cu ce-şi plăti avocaţii”. 


Agapie S. Dumitru (cl. l-a Şc. de Meserii) dela 
Buzău ne scrie: „Vreau să fiu maestru la şcoala 
de meserii din Buzău, pentru a mă purta cu toată 


- bunătatea cu ucenicii mei”. 


Panait I. Nicu dela Buzău ne scrie: „Doresc să 
îiu un Scriitor renumit şi să trimit scumpului meu 
Moş Nae povestiri şi poezii”, 


eee e PAG, 41 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Iancu Silberştein (cl. Il-a pr.) dela Galaţi ne 
serie: „Copiii, cînd sunt mici, spun multe și nu stiu 
dacă o să fie cu adevărat aşa. De aceea, cu aiu- 
torul lui Dumnezeu, vreau să mă fac mare, ca să 
pema ce o să fiu, că atunci pot judeca mai 

ine”. 


Ioan G. Sandu (cl. IV-a pr.) dela Galați ne scrie: 
„Vreau să fiu un inginer vestit, ca să construesc 
aparate de zburat fără accidente şi să duc faima 
patriei mele peste mări şi peste ţări”. 


D-ra Eug. Marietta Nicoară dela Daneș (jud. 
Târnava-Mare) ne scrie: „Când voi fi mare, do- 
resc să aiung proiesoară de pian, ca să dau con- 
certe în ţări străine, să pun în uimire pe străini cu 
frumoasele noastre doine românești, căci de doi 
ani iau lecţii la pian. Cred că cu ajutorul lui D-zeu 
voi reuşi”. 


D-ra Mya Gorovei (cl. IV-a pr.) deia Botoşani 
ne scrie: „Aş vrea să fiu o bună pianistă, ca să 
înveselesc lumea. Aş vrea să urmez Conservato- 
rul la Viena, iar pe urmă, să învăţ la Paris patru 
ani superiori”. 


D-ra Manţa Elza dela Brezoi (jud. Vâlcea) ne 
scrie: „Vreau să devin doctoriță, ca să pot ajuta 
pe cei săraci. Dacă nu voi putea, voi deveni far- 
macistă, căci şi meseria aceasta este bună. Cel 
mai bun lucru este să ai pâinea de toate zilele 
şi să poţi aiuta pe părinţi şi pe oamenii nevoiaşi”. 


Serghie Silvestrovici dela Palanca (iud. Lăpuş- 
na) ne scrie: „Vreau să ajung ministru de finanțe, 
ca să plătesc regulat salariile preoţilor şi învăţă- 
torilor”. 


Febus Unteriort (cl. Il-a sec.) din Siret (Buco- 
vina) ne scrie: „Doresc să fiu medic veterinar, 
pentru a putea vindeca bietele animale şi să aduc 
țării mele multe foloase”. 


Constantin A. Boteanu (cl. IV-a pr.) din Gara 
‘litu ne scrie: „Dorinţa mea este să fiu preot mi- 
litar, ca să pot fi de folos ţării şi să servesc şi pe 
Dumnezeu”. 


D-ra Arinia David (cl. Ill-a pr.) dela Roman ne 
scrie: „In viaţă vreau să fiu o femeie dreaptă, mı- 
loasă şi gospodină. Şi dacă îmi va ajuta bunul 
Dumnezeu să câştig atâţia bani de câţi am nevoe 
şi pot să urmez farmacia, voi îi fericită pentru toa- 
tă viaţa. Voi strânge bani mulţi ca să fac un Azil 
pentru copiii orfani, săraci şi bolnavi, iar eu voi 
fi directoarea acestui Azil”, 


Teodorescu Alexandru (cl. l-a pr.) dela Galaţi 
ne scrie: „Vreau să mă fac inginer şi să ajung mj- 
nistru”. 


D-ra Aurora Theodorescu (cl. IV-a pr.) din Ca- 
pitală ne scrie: „Aş dori să devin o pictoriţă cele- 
bră, ca să se mândrească scumpa mea ţară cu 
mine. Mai doresc să fiu o profesoară de lucru, 
dacă îmi va ajuta bunul Dumnezeu, ca să pot în- 
treţine pe părinţii mei, care sau străduit pentru 
mine”. 


D-ra Octavia Ana Vorobchievici (cl. Il-a pr.) 
din Capitală ne scrie: „Dacă voi îi sănătoasă şi 
voiu învăţa cu stăruinţă, aş vrea să deviu farma- 
cistă. Cred că pentru săraci voiu face rețetele 
mai ieftin, căci am milă de oamenii nenorociţi”. 


D-ra Leonie Eigenield (cl. III-a pr.) dela Ro- 
man ne scrie: „Dorinţa mea e să fiu o proiesoară 
de limba franceză. Vreau să studiez în oraşele 
mari din Franţa — la Paris sau la Rouen. După 
un studiu de câţiva ani şi deprinzându-mă cu a- 
ceastă limbă atât de gingașă, vreau să mă întorc 
în patrie, unde să predau cu tragere de inimă 


limba aceasta”. 


D-ra Hassy Schveiţer (cl. I-a pr.) dela Ro- 
man ne scrie: „Dorinţa mea e să deviu artistă ca 
Greta Garbo. Şi dacă bunul Dumnezeu îmi va a- 
iuta, să-mi pot cumpăra un avion, ca să pot uimi 
toată lumea cu sborurile mele”. 


Eugen Rusu (cl. Il-a pr.) dela Bărbătenii de sus 
(jud. Hunedoara) ne scrie: „Fiindcă îmi plac foar- 
te mult maşinile, vroesc, dacă îmi ajută „Dumne- 
zeu, să fiu inginer tehnic”. 


Gigel Ivănescu (cl. II pr.) dela R. Sărat ne scrie: 
„Vreau să fiu doctor, ca să ajut pe bolnavi şi să-i 
fac iarăşi sănătoşi, fără să le iau un ban. Voi lua 
însă dela cei bogaţi”. 


D-ra Crisantema Alecu (cl. II pr.) dela Chi- 
ş:nău ne scrie: „Vreau să deviu profesoară de 
matematici la universitate şi să pot aiuta pe pă- 
rinţii mei, când vor fi bătrâni. Acum muncesc ei 
pentru mine. ca să mă vadă mare şi cu o carieră 
frumoasă, căci şi mama şi tata sunt tot profesori”. 


D-ra Anicuţa Bungărzeanu (cl. II pr.) din Capi- 
tală ne scrie: „Dacă vocea mă va ajuta după cum 
îmi bate inima, vreau să mă fac o mare artistă 
de operă”, 

(Va urma) 


ntr'un rând, Haplea, Tănase, Pro- 

stilă, notarul Tâmpilă -şi Ion Vi- 
ţel, primarul din Hăplești, por- 
niră împreună la drum, vrând să 
meargă la vestitul bâlciu din Ble- 
gești, Seara, ajunseră la Blegești 
şi poposiră cu toţii la cârciuma 
„La barza șchioapă”. 

Cârciuma aceasta era mare și cu încăperi multe, 
așa că la fiecare din prietenii noștri li se dete o 
cameră. A doua zi dimineaţa, se întâlniră cu toţii 
în curtea cârciumei, ca să meargă împreună la 
pâlciu. i 

Insă, primarul Ion Viţel, privindu-se în oglindă, 
le zise: „Văd că şi eu și voi toţi suntem netunși și 
nerași de săptămâni de zile. De aceea, mai înainte 
de a porni la bâlciu, hai să chemăm un bărbier, 
ca să ne tundă, să ne radă și să ne facă să fim 
cât mai frumoși. 

— Să chemăm! îi întăriră ceilalţi vorba. 

Insă, un tânăr care se găsea la aceiaşi cârciumă 
de mai multe zile, bând și mâncând pe datorie, 
auzi ce-și vorbiseră musafirii între ei. Se apropie, 
așa dar, de dânșii și le zise: „Dece să chemaţi alt 


bărbier, când eu însumi sunt bărbier şi chiar un 
bărbier foarte iscusit? Pe lângă aceasta, eu vă 
servesc mai eftin decât oricare altul”. 

— Cât ceri? se grăbi Haplea să-l întrebe. 

— Un pol de două capte rase și tunse. 

— Cam scump, prietene, îi întoarse Haplea 
vorba. Lasă mai eftin că și la anu, când venim din 
nou la bâlciu, tot pe d-ta te chemăm. 

— Dacă-i așa, zise tânărul, nu vă cer bani. 
Să-mi plătiţi numai cheltuiala ce am făcut la 
cârciumă. 

— Dă laba, că sa făcut!” strigă Haplea, încre- 
dinţat că l-a păcălit pe tânăr. 

A fost chemat cârciumarul în faţa căruia Ha- 
plea şi toţi ceilalți se legară să plătească datoria 
ce făcuse tânărul la cârciumă. 

„Acum, le zise tânărul, poftiţi fiecare în odăile 
voastre, ca să vă bărbieresc și să vă tund cât mai 
frumos”. i 

Intrară cu toții, mergând fiecare în camera 
unde dormise noaptea. 


In timpul acesta, tânărul, care nu era de loc 


(Citiţi continuarea în pag. 14 jos) 


DIMINEAȚA COPIILOR 


nainte de a fi ales de Dumnezeu 
să urmeze cu credinţă pe Mân- 
tuitorul ca Apostol, Sf. Petre era 
un pescar sărac, dar cu credinţă 
în Dumnezeu, pe malul lacului 
Tiberiada. 

De-atunci, cum era îngăduitor 
şi milos, prinsese o mare dra- 
goste de oameni, şi totdeauna se ruga lui Dumne- 
zeu să le mai ierte din păcate. Acest lucru nu-i plă- 
cea însă lui Aghiuţă, care se hotărî să îndepărteze 
mila sfântului dela oameni. Şi într'o zi, pe când Si. 
Petre se plimba prin fața Raiului, privind ce fac 
oamenii, găsi în drumul său o cheie, nu prea mare, 
dar frumoasă. Legat de cheie era un bilet, în care 
sta scris: 


„Petre, păzeşte această cheie ca ochii din cap, 
şi îndată după ce-ai găsit-o, vino şi mi-o dă”. 

Sf. Petre crezu că porunca aceasta îi fusese da- 
tă de D-zeu, căci, vezi, nici nu se gândea că Aghiu- 
tă pusese cheia în drumul lui. Luă deci cheia, o 
puse cu griiă în buzunar şi plecă s'o ducă Dom- 


PAG. 13 


De ce păzeşte Sfântul Petre 
æ į = poarta Raiului 


99 O9 
` 
00g de Alexandru Baiculescu Ele © 
© (=) 


nului. Când ajunse la poarta Raiului, mai căută 
odată în buzunar, dar cheia nicăieri. 

„Ei, zise Si. Petre, cum de-am pierdut-o?” Şi în- 
cepu s'o caute pe drumul pe unde venise. Zădarnic 
însă. Desnădăiduit, se uită în lume şi văzu ‘cheia 
în buzunarul unui beţiv, care cânta într'o cârciumă. 
Indată Sf. Petre îu la uşa cârciumei şi aşteptă 
până târziu noaptea, când eşi beţivul ca să se du- 
că acasă. Sf. Petre se luă tiptil după el şi la o co- 
titură îi băgă dintrodată mâna în buzunar şi. în- 
făşcă cheia. 

Dar beţivul strigă. 

„Hei, hei, prindeţi hoţul, căci mi-a băgat mâna în 
buzunar!” Toţi câinii satului se luară după sfânt, 
care fugea cât putea, ţinând strâns cheia în mână. 
Tocmai când Sf. Petre se îndrepta spre marginea 
cetăţii mulțumind lui Dumnezeu că-l scăpase de 
năpastă, se trezi înfăşcat de câţiva oameni ai stă- 
pânirii, care strigară: 

„Cum de umbli noaptea să cerşeşti prin cetate? 
Nu ştii că împăratul a oprit lucrul acesta? 

— Dar eu nu sunt cerşetor, răspunse sfântul. 

— Degeaba tăgădueşti, zise un soldat, căci îr 


PAG. 14 


brăcat aşa zdrenţăros şi murdar şi umblând fără 
rost pe străzi, nu poţi să fii decât cerşetor. 

— Te vom duce la închisoare! strigă altul. 

In zadar se rugă sfântul să-l lase liber, că na 
făcut nici un rău, căci soldaţii, neînduplecaţi, îl du- 
seră la închisoare, unde i se dete o cameră strâmtă 
cu un pat de scânduri. Obosit, sfântul se aşeză pe 
pat şi zise: 

„Cel puţin, bine că am cheia!” 

N'apucă însă bine să zică aceste vorbe, că un 
şobolan eşi din gaură, luă în gură cheia și fugi cu 
ea în pământ. 

Supărat, sfântul începu să sape pământul, ca să 
ia cheia dela şobolan. După multă trudă ajunse în 
sfârşit la cuibul lui, luă cheia şi văzu cu mirare că 
groapa pe care-o săpase, răspundea afară. Cu 
multă greutate sfântul se strecură prin ea şi eşi 
afară, apoi mulțumi lui Dumnezeu că l-a scăpat şi 
porni repede spre Raiu. 

Era noapte şi ploua. Drumul trecea printr'o pă- 
dure mare şi deasă şi după o bucată bună de mers, 
sfântul Petre se aşeză la tulpina unui copac să se 
odihnească, fiindcă era frânt de oboseală. Dar vă- 
zând că are cheia în mână zise: 

„Sunt foarte fericit, că în curând voi putea 
plini porunca Domnului”. 

Tocmai când se na m de plecare şi vroia să 


îm- 


bage cheia în buzunag ùn corb care şedea în co- 
pac, i-o luă din mân Deşi obosit, 


şi fugi-cu ea. 
sfântul se luă după' corb si-l văzu lăsându-se . de- 


= DIMINEAȚA COPIILOR 


parte, la marginea pădurii pe o creangă, cu cheia 
în cioc, pregătindu-se să doarmă. 

Sfântul Petre se apropie uşor, se sui în copac, 
ferindu-se de a face vre-un zgomot şi luă cheia din 
pliscul corbului. Apoi se dădu jos, plecând drept 
spre Raiu, ca să nu mai întârzie sau să piardă cheia 
pe drum. 

In vremea aceasta Dumnezeu în cer, văzu că de 
câtva timp lipseşte Sf. Petre. Se gândi însă că 
sfântul este în lume, îndreptând oamenii pe calea 
cea dreaptă. 


„Prea multă dragoste are Petre iti oameni”, 
gândi Dumnezeu. Tocmai aunei intră şi Sf. Petre, 
ud de ploae şi obosit. Veni drept la scaunul: Dom- 
nului zicând: 

„Tată, Doamne, am adus cheia pe care mi-ai po- 
runcit s'o aduc. 

— Dar nu ţi-am poruncit nimic, Petre!” răspunse 
Domnul Dumnezeu. Atunci abia observă sfântul că 
lucrul fusese pus la cale de Ashiuţă. Dar dragos- 
tea lui Sf. Petre faţă de oameni nu scăzu, ci, dim- 
potrivă, se mări încă. lar Dumnezeu zise: 

„Petre, fiindcă tot te-ai luptat tu atât să păstrezi 
cheia asta, iată, Eu îţi voi da o altă cheie, de care 
Hoti să ai grijă. Vei păzi de-acum poarta Raiu- 
ui 

Sf Petre mulțumi Domnului şi plecă să-şi înde- 
plinească noua însărcinare ce-i dăduse Dumnezeu. 
Şi de-atunci păzeşte Sf. Petre poarta Raiului. 


Alexandru Baiculescu 


Urmare din pag. 12-a: 


bărbi că îm set fakelo, puse într'un lighian 
puț apă căldicică, luă un prosop și o bucată de 
mpi api apoi merse mai întâiu în camera unde îl 
aștepta, see A 

Ii dete” A săpun, nu numai pe obraji, ci și 
pe nas și n, schi, dar când trebia să înceapă să-l 
părbierească, se izbi cu mâna pe frunte și zise cu 
un aer de supărare: „A, am uitat în odaie la mine 
briciul. Așteaptă puțin, domnule Haplea, că mă 
întorc numai decât”. 

Insă, în loc să meargă după briciu, pe care nu-l 
uitase nicăeri, s'a dus la primarul Ion Viţel, pe 
care îl săpuni tot așa de bine ca și pe Haplea și 
căruia îi spuse de asemenea să aștepte și să rabde 
puţin, că şi-a uitat briciul. 

La fel făcu şi cu Tănase și cu Prostilă și cu no- 
tarul Tâmpilă. 


Săpunul, un săpun iute şi tare, le intrase bie- 
"or oameni în ochi. Ii ustura rău şi le venea să 


„Când Haplea avrut să facă economie. 


sară în sus de durere. Insă răbdau, gândindu-se 
cât de eftin îi costă bărbierul. 

Ştiţi însă ce făcea „bărbierul” în vremea a- 
ceasta? Ii ceru cârciumarului o gustare bună și o 
sticlă de vin şi după ce se îndopă bine, se dete și 
el cu puţin săpun pe faţă și pe barbă, apoi eşi din 
cârciumă alergând ca un nebun și strigând cât îl 
țineau puterile: „Prindeţi-l! Pe el! Pe ticălosul de 
bărbier, care și-a bătut joc de mine!”. 

Tot strigânâd așa, o şterse și se făcu nevăzut. 

La strigătele lui, Haplea și ceilalţi prieteni eșiră 
și ei din odăile lor, dar nci nu vedeau încotro să 
apuce, ci se izbeau uni de alţii, căci nu puteau să 
deschidă ochi din cauza săpunului. 

Când și-au dat seama că au fost păcăliţi, era 
prea târziu. Vrând, nevrând, au trebuit să plă- 
tească datoria ce făcuse tânărul la cârciumă și, 
pe deasupra, să rămână nebărbieriţi. 

„Ne bărbierim la anu, când mai venim la bâl- 
ciu”, își ziseră ei. Moş Nae 


PAG. 15 


DIMINEATA COPIILOR. = 


o page ap Dea - 
GI Ti ca 


E I 


* LUCIA CERTATĂ % 


AINELE Azorel, care este cel mai mare 
prieten al Lucichii, a gâtuit o pisicuță 
pe care stăpânii o iubeau foarte mult. 
Deaceea, Azorel a fost certat şi bătut de 
bunicul Lucichii. 

Intro zi, d-na Petrescu, mătuşa Luciei, stătes 
în camera ei şi citea o carte. Deodată, vede ye- 
nind pe Lucia, care îi zise drept în ochi: 

„Mătuşă Marioară, cearťo pe Lucica! 

— So cert pe Lucica!“ exclamă mătuşa Ma- 
rioara foarte mirată. fiindcă Lucia era o fetiţă 
foarte bună și nu era certată aproape niciodată. 
„Și pentru ce s'o cert pe Lucica? 

— Mătuşo! răspunse fetiţa cu multă încredere, 
ceartă-mă tot așa, cum l-a certat bunicul pe 
Azorel... 

— Da, zise mătuşa din ce în ce mai mirată, tu 
n'ai gâtuit o pisică, aşa cum a făcut Azorel. 

— Nu, mătuşă, însă am fost răutăcioasă şi ne- 
ascultătoare. 


| 
| 


— Şi ce ai făcut? Intrebă d-na Petrescu pri- 
vind-o cu atenţie. 

— Am fost lângă basin singură... 
cia liniștită. 

— Nenorocit copil! 
nare... . 

Lângă basin... singură! Dar puteai să cazi înă- 
nutru, să te înneci!... Şi noi, atunci, ce am fi fă- 
cut! Ah! ce fetiţă rea ești!“ 

Lucica o asculta mulțumită. 

„In sfârşit ? asta înseamnă ceartă ! Cred, acu- 
ma voiu putea da mâna lui Azorel... Și pe urmă, 
continuă ea, l-am aruncat pe Miţu în apă. 

— Miţu! Ah! Doamne Dumnezeule! făcu mă- 
tuşa suprată 

Asta e şi mai grav, asta este o0...” 

Lucica era încântată. 


Insă mătuşa Marioara nu o lăsă mult în mul- 


me mmm 
(Cititi urmare în pagina 16-a) 


răspunse Lu- 


strigă mătuşa cu indig- 


Tat. Nad „Constanţa. — Fabula „Şiretenia mai- 
ic ară „ trimisă de dta, am citit-o publicată e 
mult 

D. D.-Roman. — Poezia d-tale „Moş Grivei” e 
prea lungă pentru spaţiul restrâns de care dispu- 
nem la revistă. 

B. J. Kr.-Loco: EnS publicăm poezia „E ziua 
ta, mămică”. E omeneşte cu neputinţă să publicăm 
câte poezii ni se trimit. Chiar dacă mam publica 
altceva în revistă, totuşi ar rămâne: multe poezii 
pe din afară. 

V. Cor. — Schița d- tale „Teza de Istorie” se 
publică: 


G. C. V.-Vâlcea. — Ne scrii că dacă îţi publicăm 
poezia. „Primăvara”, ne vei trimite „şi altele mai 
nimerite”. Dece mai început prin a trimite pe a- 
cestea din urntă, căci ar fi fost şi pentru d-ta mai 
bine. In afară de aceasta, despre „primăvară” 
s'au publicat aşa de multe poezii, încât cititorii 
sunt arhi-sătui de ele. =~ - 

“Aug. Dr.-Cluj. — Se vor publica taaie poeziile 
trimise de d-ta, de sigur, una câte una. Vom păs- 
tra supertitlul, însă vom pune şi câte un titlu, de 
oarece aşa se prezintă mai interesante. In afară 


- de aceasta, am văzut că prin conținutul ei, fiecare - 


poezie formează un tot întreg. Cu mulţumiri. venz, 
tru interesul ce purtați revistei. 


I. St. M.-Craiova. — Se publică poezia „lzvo- . 


rul”. Pentru poezia „Vino, primăvară!” timpul a 
trecut, 3 


(Urmare din pagina 5a) 


jumirea. ei. „Repede, repede ! îi zise ea luând-o 
de mână. Hai să-l scoatem pe bietul Miţu, dacă 


` mai este timp’ 


Când deschise uşa, primul lucru care văzu, 
era Miţu în persoană, Miţu liniştit ca totdea- 
una, cu pielea uscată și bine Justruită, ca un co- 
toiu care nici nu văzuse apă. 


Când îl văzu, mătușa Marioara a ersayt că 


Lucia îi spusese o minciună. 

„lată că Miţu e uscat şi curat, îi zise ca. 

— Nu, mătușă! nu Miţu al tău, explică repede 
Lucica, Miţu al meu, acela de cauciuc” 

La auzul. acestui răspuns, d-na Petr escu fu 
cuprinsă de un hohot de râs. Luă apoi pe Lucia 
în braţe şi o strânse cu atâta putere, că fetița 
sentrebă dacă bunicul l-a strâns tot aşa de tare 
pe Azorel, după ce l-a certat şi l-a bătut. 

| Ghenriettag ăi 


E JUCĂRII 


ascunde unul din cei mai talentaţi scriitori a ai 


Evreica (nuvele şi ovesiari: de Sti 


dersen). . Lei 20 
Inchisoarea de ilori (povesti de Max in a 

' Nordau): îti Ge au ENE Se Lai 
Biblioteca “Tineretul - MORE te ss 
Inelul pierdut de N. Batzara EENE e e dă 
“Haplea la Bucureşti e ANR Ep Ce sa „iQ 
Poveşti cu noroc de Ali-Baba r ul artar 
: Păsărică, drag mean cs. e cot cat A 
Haplea la şcoală de Moş Nae a rap e ea 


Cărticica . păsărilor şi animalelor de ge 
lon Cireşu . i SSRA 
Ursulică, romanul unui căţel! năzărăvan 
de P. Ghiaţă-l. Rotaru . . . 
Glume pentru copii de Horia. Prundu 

Petre Cetină Sa 
Familia lui Chiţ-Chiţ (teatru pentru 
Copii) door Pasea. s a a 
Mițu mițişor de Moş. Nae, E ERA i SR a 
- Haplea în străinătate de Moş. Nae iar) 
Jertia Lilianei de N. Batzaria . SUE a 
Ştrengăriile lui Gigi de Moş Na LD e D, 
Povestiri pentru copii de L. Tolstoi, 
trad. de CA. Poma a să 
- Jucării, versuri de Moş Grigore Sfätosu SEEN 
Iconița Zorinei de C. Manolache . Sas INS 
rko- de Anton Pam i e a. aE 
"Moara Piticilor (povestiri) ` E RE 
-Isprăvile lui Mirică Piţigoi . TARAR 
-Prima călătorie în lumea basmelor de: 
„Selma - Lagerlăi, laureata premiului 2 
Nobel ... ih 
A doua călătorie în umea basmelor de. 
Selma Lagerlot SUR 


Cel1 mai frma Şi mai potrivit dar pentru 
este volumul de versuri - 


-de MOŞ GRIGORE SFĂTOSU 


lucrare apărută în excelente condițiuni tohui e î 
editura „Adevărul” S. A: pE | 
Moş Grigore Siătosu, — pseudonim sub care se 


rei generaţiuni - caii: adunat în cele 100 de 
“ale Pct i un mănunchiu de Versuri l 


BATZARIA 


RR 


A 
DIRECTORA: N. 


i 
7 


REVISTĂ SĂPTĂMÂNAL 


DIMINE 
Qe0P 


Age 


ANUL 


43 


\W N 


l sat 


; 


PREȚUL 5 LEI, 


=- 


A n mâna. 


tremură cu púşe 


t de o gâscă şi 


a sperta 


S? 


? 


dto 


Paşuic vân 


PAG. 2 


La această rubrică am scris cât se poate de 
lămurit că nau' să fie publicate decât fotografiile 
elevelor şi elevilor, care au luat premiul l-iu, iar 
nual Il-lea sau al treilea, şi că orice fotografie 
trebue să fie însoţită de o adeverinţă din partea 


direcţiei şcoalei. 


Cu toate acestea, ni s'au trimis spre publicare 


„+ fotografii de eleve şi elevi, care nau luat pre- 


miul l-iu, precum ni s'au trimis şi fotografii, care 
nau adeverinţa din partea direcţiei şcoalei, ci 
numai o scrisoare din partea părinţilor. 

Spunem din nou că astfel de fotografii nu se 
publică, aşa că în zadar ni se trimit şi se stărue 
pentru publicarea lor. 

Deci, să fim bine înţeleşi: se publică numai 
fotografiile acelora care au luat premiul l-iu şi 
care sunt însoţite de adeverinţă din partea direc- 
tiei şcoalei. : 

Dăm lămurirea aceasta, deoarece, din lipsa de 
timp, nu putem răspunde personal fiecăruia. 


Concursul s'a încheiat. 


Repetăm: concursul cu răspunsuri la întreba- 
rea „Ce vrei să fii în viaţă?” s'a încheiat defini- 
tiv. A durat aşa de mult timp, în cât ar îi putut 
să trimită răspunsuri chiar cititori care ar îi l0- 
cuit în China sau în Australia. De aceea, nu e 
vina noastră, dacă unii cititori au tot amânat cu 
trimiterea de răspunsuri şi s'au trezit abia acum. 

Spunem că nu se mai publică răspunsurile tri- 
misè după apariţia numărului în care anunţam 
încheierea concursului. . 

De paginile revistei avem nevoe şi pentru a 
publica altfel de materie. Vom publica, aşa dar, 
răspunsurile primite până la data fixată de noi, 
iar după aceea, vom alege trei din cele mai 
bune, ca să fie premiate. 

Mai spunem Că răspunsurile primite după data 
când s'a încheiat concursul sunt în cea mai mare 


„parte o repeţire a unor lucruri spuse de o mul- 


time de cititori. 


Un nou zbor în stratosferă. 


In primele zile ale lunei Iulie, vestitul profesor 
Piccard va face un nou sbor în stratosferă. Data 


De TOATE, și AMESTECĂ 


Pentru trimiţătorii de fotografii. 


=> DIMINEAȚA COPIILOR 


trecută pornise dela oraşul Augsburg din Ger- 
mania, acum va porni dela oraşul Zürich din El- 
veţia. lar în locul inginerului Kipier, care l-a în- 
soţit prima dată, de rândul acesta va fi însoţit 
de d. Max Cosyns. 

Nacela, care era agăţată de balon, avea rândul 
trecut două ferestre, pe când acum va avea opt 
ferestre şi va fi mai mare. Nacela aceasta nouă 
cântăreşte 275 de chilograme. 

De asemenea,  învelişul balonului va fi mure 
mai mare de cum a fost rândul trecut. Va fi chiar 
cel mai mare înveliş de balon din lume. Va cu- 
prinde 14 mii de metri cubi, iar întreaga greu- 
tate a balonului cu nacela — în care intră şi ba- 
lastul — va fi de 1760 de chilograme. 

Vom scrie la timp despre modul cum se face 
acest al doilea sbor în stratosferă şi despre nouile 
descoperiri. 


Ziua cea mai lungă. 


Ziua de 21 Iunie a fost ziua cea mai lungă din 
cursul anului, aşa că noaptea de 21 spre 22 lu- 
nie a fost noaptea cea mai scurtă. 

Incepând de la 22 Iunie, ziua începe să se mic- 
şoreze. La fiecare 24 de ore se micşorează cu 
două minute, aşa că rămâne tot destul de mare 
pentru cei ce vor să muncească şi nu-şi risipesc 
timpul fără nici un folos. 


Copii, nu vă temeţi ! 


Nu vă temeţi de apă, de soare, de şedere la aer 
liber şi curat. Din potrivă. Să iubiţi apa şi să fa- 
ceţi cât mai des băi. Nu numai băi, ca să vă ră- 
coriţi şi ca o distracţie, ci băi,“ca să vă fie cor- 
pul totdeauna curat. 

Băile de soare sunt, de asemenea, foarte bune 
pentru sănătate.  Intăresc corpul, alungă bolile, 
fac sângele curat şi sănătos. 

Insă, băile de soare se fac cu socoteală. Ce e 
prea mult, face rău. Nu e nevoe să staţi la soare, 
până vi se face tot corpul roşu şi vă doare. 

Este de prisos să spunem că şederea la aer 
liber şi curat nu poate să facă decât bine. 


2 lulie 1932 — Nr. 438 


LA AAAAAAAAAAAAAAAA AR: 


E ceru-albastru ca o cicoare 
Și soarele-i ca focul de încins, 


De-ţi pare că văzduhul este nins. 


Zefirul adie pe câmpie, 
Ducând pe-aripele-i trandafirii 
Parfum de busuioc şi iasomie, 
Cu cel de crini şi iriși viorii. 


Holda bogată — își leagănă'n soare 
Spicele grele cu bob de aur — 


Â00000000000000000-00000-0000-00009000-0-0-00090-90-90-00000000000009404+ 


aaa AAA ARALAA Ra aaa aia mmm o... 


: 


POPPO RRAAERIARAe-o 0000000 000-9-00-0-0-00-0-0-0-0-00-0-00-0000-0-0-0-0-0-00-904084 $ 


DIMINEATA | 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67 


-eee 


IN STRĂINĂTATE DUBLU 
UN NUMĂR 5 LEI y SI 


ABONAMENTE: 1 AN 
6 LUNI 100 


Director: N. BATZARIA 
REPRODUCEREA BUCĂȚILOR ESTE STRICT INTERZISĂ 
d YYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYrrrYYY 


lar fluturii zbor din floare 'n floare... 


à 4 
Î100909P00PeeeteaARALReRLeI00eOOOROROLOORRARAOARRROOOLAARADOLERA CPARAPAPAPRR CAPO LARARAPAPORAOAAORRARAARAAPOAAARAPOLARAOARAPOROROLOLOROOEoALOROCOLOAOROOrroee 


| FARMECUL VERI | 


intrat fna 


ainte 


x vA 7 N 19 
Mai mult ca toate grăitoare... raua PA 
Mândria şi-al tării tezaur. 


Bronzațłi de dogoarea căldurii, 
Voioşi, copiii se scaldă râzând — 
Aleargă în răcoarea pădurii, 
Fragi dulci și floricele culegând. 


Când privighetoarea noaptea cântă, 
E tot ce poate fi mai minunat — 
Acum, toate din fire te încântă... 
Şi-ai vrea să fie vară ne'ncetat!... 


Teodor Cuzinsky-Gabrielescu 


Â0090000000000090000000070000000000000000000000000000000000 


LARA AAA 


E ziua ta, mămică | 


; 
Mămică dragă-i ziua ta, 
Și nu-ți dau nici un dar frumos, 
Să nu crezi însă că sunt rea, 
Il rog pe Dumnezeu duios 


Li aaa i LARARE AARAA ANALIA AAA AAA AAA AAA AAA ETERA EEEE EEEE di rii ii gres 


Să ai mulţi ani fericiţi!... 
Cu dragoste și veselie, 
Având pe toți cei doriţi, 
in liniște şi bucurie.” 


Asta e tot ce-ţi dau de ziua ta, 

Că nu cunosc urări mai bune! 

Dar tu ești toată viața mea 

Și meriţi... Sute de cunune!... 

Beauty I. Kremnitzer 
HHn 


Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


LAAAAAARAAAAAAAAAAAAGAAAAA AAA AA) 


11000090000000000900000000eteteetePrPeeeRORAReLeeAALePRrArerree++e 


ia aa ad 


PRPPPRRPAPRRAAAPARAARAAAA PAPAAPRAARRAPAPAPAPRRAOAPAAIAoPPorree? 


10099000-0-0-0-0-000-40-0-90940090990000000000000940000- 001Âooee 


FOST o dată un croitor, care a- 
vea, aşa cum avem fiecare din 
noi, şi nume şi pronume. Insă, 
toată lumea nu-i spunea într'alt- 
fel decât „Croitoraşul”. li spu- 
neau aşa, nu fiindcă era mic de 
ani, ci fiindcă era mic de sta- 
tură. Insă, mic, mic de tot. 

„Cât degetul meu? mă întrebă Mirciulică. 

— Nu chiar aşa de mic, însă mai mic decât tine, 
care nai acum decât cinci anişori — mulţi înainte! 
— pe când el era om trecut de patruzeci de ani”. 

Croitoraşul era deştept şi priceput la meseria 
sa, însă necazurile şi sărăcia se ţineau de capul 
lui, ca umbra de om. De aceea, într'una din zile 


POVESTE | v 
POPULARĂ = : s 


îi zise soţiei sale — fiindcă era căsătorit: „Pune- 
mi ceva merinde în traistă, dă-mi şi scatiul no- 
stru, ca să-mi cânte şi aşa să-mi ţie de urât la 
drum, fiindcă plec în lumea largă să-mi caut no- 
rocul”. 

Femeia îi puse în traistă un codru de pâine, un 
ou şi o bucăţică de brânză. Atâta găsise şi ea în 
casă de ale mâncării. li mai dete şi scatiul, pe care 
Croitoraşul îl puse la sân. Aşa porni el în lumea 
largă. Merse multe zile şi multe nopţi, fără să dea 
de noroc. In toată vremea acesta, trăia din ceeace 
îi dedeau oamenii de prin sate şi oraşe, dar nu se 
atingea de ou şi de bucăţica de brânză ce luase 
de acasă. 

Intro după amiază, se culcă la umbră, la mar-