Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1932 (Anul 9, nr. 412-463) 754 pag/DimineataCopiilor_1932-1669230709__pages251-300

——“———— S yayıma”. 


rea — — ——————- —— "mə 


m2. ə 


BIBLIOTEC 


„Nu te speria de gâşte, Liliano! Nu ne muşcă, fiindcă ele ştiu că suntem copii cum’ 


PREŢUL 5! 


ə 


baţi, 3 — — 


o MIN EAT ACO Pn 600 


x| SFATURILE BUNİCUTİİ 


Viaţă lungă, sănătate şi frumuseţe 
numai prin „LAPTE“. 


< i-ai promis, bunicuto, că dacă-mi voiu 
il, învăţa lecţiile din vreme, imi vei spu- 

ne azi dece eşti mata aşa de sănătoa- 
să şi toate le ţii aşa de bine minte”, 
zise Puiu, un băieţel de liceu, aşezân- 
du-se liniştit în faţa bunichii sale. 

— Şi nouă, bunicuţă, ne-ai făgăduit că ne vei 
povesti din ce cauză nu ai fata sbârcită şi ai 
dinţi aşa de tari şi albi, cu toate că eşti aşa de 
bătrână, mai ziseră Mimi şi Rodica, fetiţe de 8 
şi 9 anisori. 

— Mie mi-ai plomis, bunicuţo, că îmi spui dece 
ai clescut aşa de male” sări prâslea, un băieţel 
de 5 anişori, în poala bunichii. ~, 

Blânda bunicuţă, mângâindu-şi cu drag nepo- 
teii, începu să le povestească secretul bötrönefei 
ei lungi. 

Apoi să vedeţi, dragii bunhicütii, am 96 de ani 
şi cu toate acestea port această povară tot atât 
de uşor ca şi atunci când eram numai de 16 ani, 
mulțumită numai sănătăţii mele depline. Fiind să- 
nătoasă, sunt cea mai fericită, pentrucă trebue 
să ştiţi că sănătatea este mai bună decât toate 
bogăţiile de pe faţa pământului. Şi trebue să 
ştiţi, că pentru a o păstra neatinsă, trebue sü 
ştim să alegem alimentele. . Dar care aliment 
poate fi mai bun decât laptele? V”ati întrebat 
voi oare vreo dată? | 

Ea mam hrănit aproape numai cu lapte din 
copilărie şi până în ziua de astăzi. Hrana de că- 
petenie mi-a fost laptele, pentrucă el este cel 
mai hrănitor aliment sub orice formă ar fi: dulce 
sau acru, este alimentul cel mai uşor de mistuit, 
dacă se ia în mod convenabil.  Trebue să ţineţi 
minte că laptele nu trebue înghițit cu lăcomie. 
Este necesar să fie băut uşor, aproape mestecat 
cu salivă ca şi celelalte alimente, pentru a asigu- 
ra întreaga lui mistuire. Trebue băut în inghiti- 
turi mici. Nu trebue luat mai mult de un pahar 
fiecare dată. Laptele, prin felul cum este alcă- 
tuit, este alimentul ideal pentrucă conţine toate 
substanțele de care are nevoie corpul omenesc 
pentru creşterea, întreținerea şi întărirea Jui. 
Este un amestec de mai multe materii: apă, unt, 


ki 


caş, albumină (asemănătoare cu albuşul de ouă),, 


zahăr, puţină sate şi foarte puţin fer. In tot tim- 
pul vieţii, mam. hrănit cu lapte, şi nu numai ca 


lapte simplu, ci şi în diferite mâncăruri şi am, gaz” 
sit in el o hrană, plăcută, uşoară şi ieftină, care, 
mi-a asigurat păstrarea sănătăţii deplină şi a pu= - 
' terii de muncă pe care o am. la această, vârstă 


atât de înaintată. - 


Dar laptele nu este numai un aliment exce- 


lent, ci şi un medicament minunat. Prin urmare, 
în lapte găsim totul nu numai pentru intretine- 
rea sănătăţii, dar şi pentru a o reda când ea este 
pierdută din cauza altor alimente prea grele. 

Deci, în lapte găsim şi hrană şi leac. In lunga 
mea viață de câte ori am fost bolnavă, numai 
printr'o cură de lapte mi-am regăsit sănătatea. 

Vezi dar, Puiule, că sănătatea se păstrează şi 
se capătă numai printr'o hrană 'cu lapte. 

Şi voi, fetiţele bunicuţii, să ştiţi că fata o am 
fără sbârcituri tot cu ajutorul laptelui, pentrucă 
în fiecare seară, bând un pahar cu lapte cald 
înainte de culcare, devii tare şi-ţi produce un 
somn liniştit. Dinţii îi am tari prin lapte, pentru- 
că sărurile din el întăresc dinţii. 

Oamenii învăţaţi i-au aflat importanţa lui cea 
mare, de aceea a fost şi este binecuvântat de 
toată lumea ca cel mai minunat aliment. 

Aşa dar şi voi, nepoţeii mei dragi, dacă vreţi 
să aveţi o viaţă lungă, să fiti sănătoși, puternici 
şi frumosi, urmaţi sfatul bimicutei voastre: Să 
beti cât mai mult lapte. 

lena Constantinescu . 


*050--090--099--009--009--009- 


Toţi şcolarii să citească 


Almanahul Şcolarilor 


pe anul 1932 


având o splendidă copertă în culori şi toate paginile 
bogat ilustrate şi pline de poveşti frumoase, de bucăți 
de știință popularizată, de povești umoristice, de 
desene hazlii, de tot felu! de probleme distractive 
ghicitori şi întrebări cu păcăleli etc. etc. 


Costul unui exemplar este lei 25 


titii: „HAPLEA LA ŞCOALĂ“ îe Moș Nar 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 


BUCUREŞTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12, — TELEFON 6/67. 


ABONAMENTE: 1 AN 


700 Lit 


6 LUNI 100 . UN NUMAR 5 LEI 


IN STRAINATATE DUBLU 


22 Mai 1932 — Nr. 432 


LL ——07999—0——.—....................2..2.........2...2.......2....2....2..42...2..2..........2.........2...........22222.221i1. 
T 


Pământul s'a 'mbrăcat in haine 
noud, 
De o verdeață mult impestrilatd , 
lar soarele — intineritul tată — 
k 
Züambeşte în cristalele de rouă. 
Caisul se imbatd de lumină 
Şi frunzele-i Toşnesc tremură- 
toare; 
In fiecare mugur creşte-un 
soare — 
lar tot caisul este o grădină. 


xcx.....022222.....222222222222.22822.2383324222423222242244 


—.——.—..............2.3823.23..323.2...2..........2.2..:...2252 


, 


50377... dədəsi 


Ghiocei şi limpezi viorele, 
Invingătoare au străbătut 
Printr”ale zăpezii lespezi grele, 
Vestind că iarna a trecut. 


pp Poorrerevooeerorrer 771 7777 77777 177 


9000707777 7777777077 3070077 773 7000770073 0777777370 7077077373 17777 1177 1777 7770777077 1007077107 1717177 1077 7071717707 7770707777 717707 1070777770 7070710100 


Director: N. BATZARIA 
REPRODUCEREA BUCATILOR ESTE STRICT INTERZISA 


Dimineaţă de primăvară 


Primăvară, Primăvară... 


Şi intr'al pasărilor ciripit — 
Ca'n toate ce ne înconjoară, 

E un imn ce creşte necontenit: 
„Bine ai venit Primăvară!” .. 


Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


"""YYYY” "YvYv"vv”Yv”yYYY“”- 


... 


pe 


......poecosoeteane 


ə 


Căci primii fluturi, plini d 
İruhusete, * € 5 È< 
Gdtifi în straie de culori”mörcete,. 
Sorb din parfumul lor suav, “ex Ül Ş 
cu sete... x 


— 
” üə ı 

Sub el, micufe flori roşesd qoşheld4 Bi, 
Niye. 


DY 
“”i. 


Şi-un copilaş cu pürul in inele 
S'a întrebat apoi, plin de mirare,- 
Cum de-au putut aceste flori să 
sboare, 
Când şi-a întins münufele spre 
ele? 
Victor Adrian 


2222200100 7101000 ....22.22122212122221. 


O0034 000373 C 7777 7.3.COococoaə34 7. 


. 
Bi 
- 
$ 
. 


(3300000717 77 7777000777 777777 7 7C 0770777737 7077 7777757777 77 erre 


LETETTE 


Au încărcat in ele tot dorul ; 
De zile calde, zâmbitoare — ià 
Si-au ridicat uşor căpuşorul, 

Spre-al Primăverii dulce soure. 


Teodor Cuzinsky-Gabriclescu 


Sb ə əsasə əsə ea AAA ARAS 6 A aa 


"~ * 


+ 


li 
PAR 
il! 


lij 


f 
i 


Unde ar vrea să meargă Mirciulică 


© Əz 
uu de MOŞ NAE 32e 
© © 


ubitului meu nepotel Mirciulică 

îi citise tăticul său o poveste din- 
trun număr foarte vechiu al „Di- 
minetü Copiilor”, dintr'un număr 
de acum opt ani de zile. Lui Min- 
ciulică 1i plăcuse mult povestea 
aceea şi n”o uitase. De aceea, 
când m’a intalnit, mi-a zis: „Moş 
Nae, hai să mergem şi noi in tara unde a fost 
Nicuşor dela „Dimineața Copiilor”. 

— Şi în care fara a fost Nicuşor? l-am întrebat 
eu, care uitasem cu totul de poveste. 

— In ţara in care toate casele sunt clădite cu 
prăjituri, uşile şi ferestrele sunt de zahăr, iar stâl- 
pii de ciocolată. 

— Ah, da, acum îmi amintesc, i-am răspuns lui 
Mirciulică şi am adăugat: în tara aceea gardu- 
rile dela case sunt făcute din cârnaţi, unii fripti, 
alţii, pröiiti, iar din fântâni curge vin dulce, aşa că, 
dacă ţi-e sete, n'ai decât să-ţi lipeşti buzele de gura 
ţevii”. 

Insă Mirciulică ştia mai bine decât mine poves- 
tea cu călătoria lui Nicuşor în acea ţară năzdră- 
vană. 

„Pe sălcii şi plopi, povesti el mai departe, cresc 


“chifle şi İranzelute, iar sub arbori curg râuri de 


DIMINEAȚA COPIILOR -—— 


PAG. 5 


lapte. Chiflele şi franzelutele cad în râurile de lap- 
te şi se înmoaie singure. Acolo, când plouă, cade 
numai miere dulce în picături. Dacă îţi place, des- 
chizi gura şi înghiţi câtă pofteşti. 

„Când ninge în ţara în care a fost Nicuşor, ninge 
numai zahăr, iar grindina e făcută din bonboane 
amestecate cu smochine, stafide şi mandarine. 

„Când ai nevoe de bani, scuturi pomii şi pică 
bani, parcă ar fi pere. Poţi să strângi grămezi de 
bani de aur şi de argint”. 

Şi îmi mai povesti nepotelul meu că în tara aceea 
sunt păduri mari. Pe arborii din pădurile acestea 
cresc cele mai frumoase haine pentru copiii mici, 
pentru büeti mai mari şi pentru bărbaţi. Şi găseşti 
haine în toate culorile şi după toate gusturile. 

Insă, în livezi, cresc numai haine pentru doamne 


şi domnişoare. Toate hainele acestea sunt de cati- : 


fea, de mătase şi de alte stofe minunate. Şi toate 
sunt după cea din urmă modă. 

Pe pomii roditori cresc broşe şi ace de aur, toate 
împodobite cu pietre preţioase. De crăcile brazilor 
atârnă ceasornice de aur, iar pe trestiile din lac 
cresc ghete şi pălării. 

Şi după ce imi povesti toate minunăţiile acestea, 
Mirciulică îmi zise din nou: „Moş Nae, hai să mer- 
gem şi noi în această țară! 

— Stai, Mirciulică, i-am tăiat eu vorba, că sunt 
şi alte bunătăţi în tara unde vrei să mergem. Acolo. 
peştii plutesc deasupra apei. Unii sunt fripti, altii 
pröiiti, alţii fierti. Inoată foarte aproape de țărm, 
aşa că dacă eşti prea leneş şi nu vrei să întinzi 
mâna să-i prinzi, mai decât să strigi: „Sst! sst!” 
şi peștii es din apă şi îţi pică în mână. 

„Acolo, păsările sboară în aer fripte şi gătite. 
Sunt de toate: găini, gâște, curci, potârnichi şi 
multe altele. Dacă ţi-e lene să te scoli în picioare 
şi să întinzi bratul, ca să le prinzi, astepti puţin cu 
gura deschisă şi îți pică ele singure în gură. 

„Dar mai sunt şi alte bunătăți minunate în tara 
unde zici că a fost Nicușor din poveste. Uite, în 
tara aceea găsești tot anul purcei de lapte. Merg 
pe stradă fripti gata si fiecare purcel poartă înfipt 
în spinare câte un cutit. Ti s'a făcut poftă de carne 
de purcel? Tragi cuțitul şi îţi tai o bucată cât de 
mare îţi place. 

„In tara aceea pietrele nu sunt altceva decât pa- 
teuri şi brânzoaice. Vezi. dragă Mirciulică. bunătă” 
tile ce sunt în tara unde vrei să mergem. 

— O, ce bine! strigă Mirciulică, sărind in sus de 
bucurie. Si îmi zise iarăşi: „Să mergem, Moş Nae, 
că tu stii drumul. 

— Drumul nu-l prea stiu, i-am răspuns eu. dar 0 
să întrebăm şi o să-l găsim. Insă, ţi-a spus tăticul 
cum se numește tara aceea? 

— Mi-a spus, dar am uitat numele, îmi zise Mir- 
ciulică. 


— - === 


— Tara aceea, dragul meu, se numeşte „Țara 
trântorilor”, pentru că acolo nici nu sunt primiţi 
oamenii muncitori şi oamenii care vor să facă 
fapte bune. Acolo sunt primiţi şi chiar ţinuţi în 
mare cinste numai leneşii, trântorii care nu fac alt- 
ceva decât să mănânce, să bea şi să doarmă. lar 
care e mai leneş, acela e făcut împărat. De aceea, 
pe noi nici nu ne vor primi în ,,Tara trântorilor”. 

— Dar pe Nicuşor dece l-au primit? mă întrebă 
Mirciulică. 

— Nicuşor din povestea ce ţi-a citit tăticu, i-am 
lămurit eu — un Nicuşor, care nu este verișorul 
tău drăguţ — era un copil leneş. Nu-i plăcea nici 
să muncească, nici să înveţe carte... Dar, am adău- 
gat eu, văd că ai uitat sfârşitul povestei. 

— Ce am uitat? mă întrebă iarăşi Mirciulică. 

— Ai uitat că Nicuşor acela nu fusese în nici o 
țară a trântorilor şi că tot ce văzuse el, era numai 
un vis. 

— Un vis?! făcu Mirciulică nedumerit. 

— Desigur, un vis, fiindcă o astfel de tari nu 
există nicăieri pe pământ”. 


AC. 


.0..0..0..0.0..0..0..0..00..0..0..0.40..0..0..-0..0..0..4 


A APARUT! A APARUT! 


„HAPLEA LA ŞCOALĂ“ 


DE MOŞ NAE 


Cea mai frumoasă şi mai distractivă carte 
pentru copii şi cea mai bogat ilustrată. 
Prețul unui volum lei 40 
De vânzare la librării 
“x 


“m” o” wvu 


Pe-o... 2-22 o-c-. 


-— 


PREMTUL NOBIL 
Micuţi copilaşi 
Seumpi şi drăgălași, 
Cine sare peste gard 
Capătă un pachet ,,Suchard”. 


He 


"gg JIP, JAK ŞI BOB 


Ciudatele întâmplări a trei pitici 


7. 


PEH HHHH HH HHH 


ereer 


= DIMINEATA COPIILOR 


POOE HHH HHH 


t 


......204302...21.....222222222422.2 


döl .....................usö 
i POVESTE ENGLEZĂ | (8) (o) o) s © 20,030 oDe (00909005 3) (o) İn românește de Marcu Ionescu $ 
6X....—.—.—.....—.——.—.—“............................................sluuu 


bădie aaa ai 

Q untem trei fraţi, trei pitici mititei, cari n'a- 
—— vem nici odată astâmpăr: Jip, căruia îi 
“2 plac păcălelile, Jak, care râde mereu şi 

eu. Bob, cel mai mic dintre tustrei. 

s Ne plac foarte mult aventurile şi ni se 
întâmplă unele ciudate de tot. Dacă nu mă cre- 
deti, rog să ascultați povestea excursiunei de ne- 


nuy R. | 
|) M N 
ül 2 ZE ze 


ZA MNAR 
Xu N 


x 


“vo” 


uitat ce am făcut într'o zi când ne-a venit pofta 
să o luăm razna peste câmp, prin livezi şi prin pă- 
duri. Insă, trebue să vă povestec întâmplările în 
ordine. 

Luasem câte un bilet pentru o gară, pe al cărei 
nume l-am uitat. 

Pe peronul gării. un impiegat ne zise: „Domni- 
lor pitici, ati scăpat trenul de dimineaţă, dar nu vă 
intristati. Puteţi lua trenul de marfă. Hai, grăbiţi- 
vă: uite-l că porneşte! 

zi Nu putem pierde nici o jumătate de zi, făcu 
dip. Pe el, îraţiilor! Şi am sărit tustrei pe scara u- 


.........2.2222222222.2 2222822844 


nui vagon. pe când trenul se pusese în mişcare. 

Ne-am căznit să intrăm în vagon. Cu neputin- 
tă. Vreo treizeci de purcei dolofani cu ochii a- 
proape închişi de somn ocupau tot vagonul. Vă- 
zând aşa, ne-am căţărat şi noi pe acoperişul va- 
gonului. 

Ce călătorie fermecătoare! Stând cu spatele la 
locomotivă, era o plăcere să vedem cum fug, de o 
parte şi de alta, casele. copacii şi stâlpii de tele- 
graf. Un aer înviorător şi care mirosea aşa de plă- 
cut, ne biciuia obrajii. Trăncăneam mereu, iar Jip, 
care era cel mai vesel, ne făcea să râdem în ho- 
hote. Mai priveam pe un deal îndepărtat o moară 


Q de vânt, care se învârtea, se învârtea într'una. 


Deodată, poc! ne izbim cu capetele de bolta u- 
nui pod, construit deasupra liniei ferate şi ne po- 


| 7 


ara Al 
dun ii 
ji SV, 
il 


. 
4 hü) 


| 


[i 


. 
ak” 


menim cü ne ducem deaberbeleacu ios, pe şine şi 
pe pietriş. 
Că tari mai erau aceste pietre blesematel Am 


ÜTMANHATACOPIU.OR:——— 


PAG. ? 


stat mult timp in nemişcare pe vâriurile lor ascu- 
tite. In sfârşit, după ce ne-am venit din nou în fi- 
re, am putut să ne târâm până la marginea dru- 
mului. Atunci ne-am dat seama că avem încă tea- 
sta zdravănă şi oasele la fel, de oarece nu se spăr- 
sese nimic în noi. Cu toate acestea, simțeam du- 
reri la cap şi tot corpul ne era rău zdruncinat. 

„Nu mai am putere măcar să vorbesc, zise Jak. 
Hai să încercăm să dormim, somnul o să ne facă 
bine.” 

Insă tocmai atunci, un omulet, îmbrăcat tot in 
albastru şi călare pe un cal murg, se ivi aproape 
de noi şi zürindu-ne, strigă: „Ce-i cu voi? Ce vi 
s'a. întâmplat?” 

In puţine cuivnte i-am povestit întâmplarea. 

„Se vede că v'a scuturat bine, zise caülüretul 
râzând fără să vrea. RE 

„Dar pot să vă vindec repede, fiindcă eu sunt 
dectorul Gnom. Hai, söltati-va pe calul meu! Cum 
e blând de felul lui, o să vă simtiti pe el in sigu- 
rantü mai mare decât pe acoperişul vagonului. 
Veniti până la casa mea. Nu e departe, este lângă 
păduricea care se zöreşte în fund. la dreapta.” 


PODU — 
A, ə 


ÎN 
N 


t; 


MAS 
p e 


Se înțelege că am primit numai decât această 
invitație aşa de drăguță. Aşa dar, ne-am cötürat 
cum am putut pe cal, pe când doctorul Gnom, 
vrând, să-şi mai desmortească picioarele, o luă pe 
jos, tinând calul de frâu. 


zr .. p Sa S “yali ə 5 


E adevărat, calul părea că este blând ca un 
mieluşel. Insă, vai! La cea dintâi cotitură a dru- 
mului răsună un glas de trompetă şi îndată după 
“aceasta, se ivi un automobil, care trecu ca fulge- 
rul" învelindu-ne intr”un nor de praf. Calul, spe- 
riat, se ridică în două picioare, scăpă din mâna 
stăpânului său, pe care îl şi trânti la pământ, apoi 


o luă razna, fugind ca vânul şi sărind peste gar- 
dul unei păduri de zarzavaturi. 

Şi fugea, fugea mereu. De odată, se opri. Se gă- 
sea tocmai la marginea unui râu lat, adânc şi plin 
cu apă neagră şi mocirloasă. Inaintea sa era un 
podet îngust şi şubred. , 8 

Calul şovăe o clipă, apoi se avântă pe podeţul 


care trozneşte. Credeam că s'a sfârşit cu noi... Nu, 


fiindcă s'a întâmplat o minune: în dreptul nostru 
venea d-rul Gnom, ţinând în mână un morcov. 

Doctorul opreşte calul, îl face să dea îndărăt, îl 
linişteşte vorbinditci frumos, appi îl ia din nou de 
frâu. | , o i 

Vai, cât/ne-am. speriat! Cand-ne-am dat.jos la 
poarta casei d-rului Gnom, tremuram de spaimă, 
ca şi cum am fi-Tost apucafi de cine:$tie ce îriguri. 

„Nici o doctorie de a doctorului nu ne poate face 
bine”, Zise Jip. Oğ 

) (Va urma) 


A 


Desene de GEO | 


Text de MOS NAE | 


| 19) Stan voinicul se duce sub pământ | 


Trece-aşa un ceas sau două, Văd cazanul fierbe singur, 

Se trezesc Serban, Bălan, Dar pe Stan nici nu-l găsesc, 
Se trezesc lihniti de foame, In zadar il cheamă, strigă 
Când privesc ei la cazan, Si pădurea răscolesc. 


Nu-i şi nu e Stan voinicul, 
Fără urmă a pierit, 

Se întreabă un pe altul: 
„Oare ce să fi pdtit?” 


Se cam sperie vitejii. Se cam sperie, de fricd, 


, 


Nu cumva piticul nostru 
In pământ l-o fi băgat?” 


„Zău, că lucrul nu-i curat! Uită foame şi mâncare, 
Amândoi o şterg de-acolo, 
Tremurând în fuga mare. 


Ca să ştiţi, vă spun îndată, 
Stan voinicul n'a pierit, 
Cin pământ şi pe sub apă, 
Pe pitic l-a fugărit. 


-——————- 


P E -ree 


Căci sub izvorul de apă 


Drumul larg se deschidea, La palatul strălucit. 


Luminat e ca şi ziua, 
lară drumul conducea 


“əyarı apr 


PPP a pe Da tii i m B _ Pr - ödama: 


S 
A A A . ik X . 
Sub pământ, în adâncime, Spre palat fugea piticu, 
l Stan din urmă-l fugüreşte, 9 


E de marmoră? de aur? Cât p.aci o să-l ajungă, 
Zău, că-i greu de povestit. Dar piticul nimereşte 


La o poartă albă, care, 
Singurd se deschidea, 
Buzna dă in ea piticul, 
Dar nici Stan nu se lăsa. 


Amândoi aşa intrară Sare parcă-i căprioară, 

In palatul cel măreț. Prin trei săli se furişează, 
Zice Stan: „Te-am prins acuma!” Săli frumoase ca din basme, 
Ci piticul cel istet Stan, uimit, se minuneuză. 


Una e în întregime 

De argintul ce sclipeşte, 
lar a doua-i toată aur, 
Ce ca soare străluceşte 


Dar minune-i nevăzută Stan nu pierde multă vreme, 
Sala treia, negreşit, Pe pitic nu vrea să-l scape, 
Diamante şi rubine, Lasă sălile frumoase 

: E ceva ne'nchipuit! Şi il strânge de aproape. 


(Va urma) 
In N-rul viitor: „CUM A MURIT PITICUL CEL RĂU”. 


və PIPI “ia 


DAĞ ıU———. —————————— ———,. — 
Răspunsuri E eA fr 1 PR PAL 
la elice yy Ce vrel Sa fii ın viată 


Răspunsurile elevilor din Clasa lil-a A, 
Şcoala primară ,,Stavropoleos'*- Prahova 


Duţescu Emilia. — Doresc să învăţ carte pen- 
tru cultură şi în viitor o bună gospodină. 


Nicolaescu Virgil. — Vreau să devin ofiţer şi 
bun luptător în răsboi. 


Niciov Ecaterina. — Doresc să fiu o bună cer- 
cetaşe, ca să-mi apăr tara cea scumpă în care 
m'am născut şi am crescut. 


Luchici Tatiana. — Eu vreau să fiu o bună gos- 
podină, iar în timp de răsboi o bună cercetaşe ca 
să îngrijesc de răniţi. 


Alexandrescu Vasile. —Eu doresc să învăţ car- 
te, ca să ajung preot, să slujesc în sfânta biserică. 


Mitirici Elena. — Aş dori să devin o profesoară 
şi să am un catalog în care să pun note frumoase 
ca „Domnul meu”. 


Huyer Alexandru. — Vreau să fiu cercetaş şi să 
apăr tara de nevoi. 


Stănciulescu Vasile. — Eu sunt cercetaş Şi 
vreau să-mi apăr tara şi să mă iertfesc pentru ea. 


Andronescu Tatiana. — Vreau să fiu o gospo- 
dină bună, aiutând pe mama. 


Irimescu Georgeta. — Aş vrea să fiu în viaţă 
o bună profesoară de liceu şi să-mi iubesc elevele. 


Năstase Gheorghe. — Eu aş vrea să mă fac a- 
viator. 


Jipescu Mircea. — Vreau să devin ofiţer de 
marină şi în timp de răsboi să lupt pe Dunăre şi 
pe Marea Neagră. 


Pavelescu Ecaterina. — Aş dori să mă fac o 
bună profesoară de menai. 


Bertescu Elena. — Doresc să fiu o bună gos- 
podină, 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Chițu Floarea. — Aş vrea să mă fac croitorea 
să, iar când părinţii mei vor fi la nevoi, eu sal 
dau aiutor. 


Modolea I. Ion. — Eu sunt cercetaş şi în timg 
de răsboi să-mi jertfesc viaţa. 


Mariţiu Ana. — Eu doresc când voi fi mare să 
ajung o bună croitoreasă, ca să fac mamei rochii 
cum ' doreşte. | 
| 

Popovici Lucia. — Doresc să învăţ bine, ca să 
îiu profesoară de lucru. | 


| 
Ditrich Maria. — Aş dori să fiu profesoară la 
şcoalele unde se învață limba germană. 


Suditu “Ştefan, — Eu aş dori să fiu “căpitan, ca 
să-mi apăr scumpul pământ. 

Ungureanu lon. — Doresc să fiu un bun me- 
seriaş. 


(Următoarele răspunsuri ale elevilor dela şcoa- 
la primară din COMUNA ALUNIȘ, JUDEȚUL 
BĂLȚI, au fost făcute chiar în clasă sub suprave- 
ghierea d-lui învăţător L Melenteanu şi trimise, 
fara să îi fost corectate. Aceasta ne face să le pu- 
blicăm cu o plăcere şi mai mare, fiindcă tocmai 
ceeace doream noi, era să avem răspunsuri direct 
dela cititori, scrise aşa cum ştiu ei.) | 


Cojocaru Dumitru (cl. Ill-a pr.) dela Aluniş ne 
scrie: „Eu aş vrea să fiu un învăţător, pentrucă 
învăţătura este cea mai folositoare din celelalte 
şi pentrucă poporul românesc tine foarte mult la 
învăţătură. Invăţătura deschide mintea omului. 
Eu acum sunt copil, însă aş vrea mult să învăţ şi 
să fiu învăţător.” 


D-ra Bologan Alexandra dela Aluniş ne scrie: 
„Poporul românesc se ocupă mai mult cu agri- 
cultura. fiindcă este nou. Fiindcă locuitorilor dela 
țară le trebue lumină, mie imi place să fiu învă- 
tatoare, ca să luminez mintea locuitorilor şi a co- 
piilor. Asta vreau să fiu şi de aceea am să-mi dau 
silinta foarte mult,” 


DIMINEAȚA COPIILOR 


E = PAG: Il 


D-ra Bordiniuc Agaiia dela Aluniş ne scrie: 
„Oamenii din România se ocupă cu fel de fel de 
ocupaţiuni. Locuitorilor dela ţară le trebue multă 
lumină. Eu aş vrea să fiu învăţătoare, pentrucă 
Dumnezeu a dat lui Adam duh şi duhul Său a zis: 
„Duhul meu să nu şeadă la întuneric.” 


Guţu Dumitru dela Aluniş ne scrie: „Eu aş vrea 
să fiu soldat şi să mă lupt pentru ţară. Şi dacă voi 
muri pentru patria mea, sufletul meu va îi primit 
în ceruri, căci m'am luptat pentru patrie şi că n'am 
pierdut steagul ţării. Măcar că va fi zdrentuit, în- 
să face mândrie Ţării. Şi că atunci este o tară iu- 
bită de popor, când poporul este puternic.” 


Valentin Burcovschi dela Aluniş ne scrie: „Eu 
aş vrea să fiu militar, pentrucă ştiu Istoria şi Geo- 
grafia. Dacă voi fi agricultor ori învățător, sau nu 
mi se ajunge vre-o carte sau pământul o fi tot pie- 
tros şi n'oi lua nici vre-o cinci puduri de pe un 
hectar.” 


Criclive lon (cl. IV-a pr.) dela Aluniş ne scrie: 
„Mie imi place mai mult agricultura, fiindcă m'am 


învăţat de mic şi pot să lucrez bine, să ar şi să. 


prăşesc.” 
ALTE RĂSPUNSURI 


Aurel Horowitz (cl. IV pr.) din Capitală ne scrie 
„Eu vreau să fiu în viaţă om cinstit şi să nu inşel 
pe nimeni şi să pot să aiut şi pe săraci.” 


Nota lui Moş Nae. — Mulţumesc din suflet dră- 
gutului cititor pentru sentimentele ce-mi poartă 
şi dorindu-i sănătate şi tot succesul în viitor, ţin 
să-i mai spun că dragostea cititorilor este pentru 
mine răsplata cea mai bună. 


Rubens I. Malter (Nelu) (cl. l-ia primară) din 
Capitală ne scrie: „Când voi fi mare, aş vrea in 
primul rând să fiu om de omenie. Deşi îmi place 
si toţi zic că am talent pentru declamatie şi tea- 
tru. tin totuşi să ascult de sfatul părinților mei de 
a fi sârguincios la învăţătură şi să pot învăta cât 
mai mult, pentru a fi de folos semenilor mei.” 


Vasile loanovici (cl. I-a pr.) dela Sadagura ne 
scrie: „Dorinţa mea este să mă fac un mare di- 
plomat. Eu nu vreau, cum vrea fratele meu Con- 
stantin, să fiu general, ci vreau să merg la Gene- 
va să vorbesc la Liga Naţiunilor să nu mai fie 
războiu în lume”. 


D-ra Elena Negrea (cl. I-ia sec.) din Capitală 
ne scrie: „Aş dori să fiu o profesoară de istorie, 
ca să știu trecutul törei mele şi al altor tări,” 


E. Rotman din Capitală ne scrie: „Dorinţa mea 
e să devin mare violonist, ca să câştig bani mulţi 
şi să ajut pe cei săraci. Cu toate că zic mereu că 
mi-e greu să-mi fac lecţiile la vioară, totuşi învăţ 
cu plăcere, căci orice lucru înveţi, iti este folosi- 
tor în viaţă”. 


Îmi 


Tăchină Teodoru (cl. Il-a comercială) dela Ti- 
ghina ne scrie: „Nu prea mă interesează cariera 
mea viitoare, căci viitorul nu-l ştie nimeni, decât 
Dumnezeu. Totuşi, în viaţă naş vrea să fiu alt- 
ceva decât „iericit”, fiindcă fericirea e scopul 
vieţii. Dar, vai! există in mine o bănuială că in 
zadar o căutăm.” yil 


Sl d 


(Va 7 


40000 0777777 1700177000 77 HHHH 9) 
meta me 


Micuța LILY FLORIAN din București, în vârstă de 

5 ani (eleva d-rei C. Cernea) a executat un adevărat 

concert de pian, la festivalul „Dimineţii Copiilor“, care 

a avut loc a 2-a zi de Paşti, in sala teatrului Ventura. 

Inzestrată cu un talent excepţional şi o intuiţie admira- 

bilă, prevedem micei pianiste un viitor c re o va consacra 
pe tărămul muzicei, 


~ 


vanalor de uy, 


aplea nare obiceiul să mintü şi nici lău- 

dăros nu este din fire. Insă, cu condi- 
ţia să nu vie vorba despre vânătoare şi 
isprăvile sale de vânător. 

Dacă ai pomenit cuvântul „,vânătoa- 
re”, caută să te ţii cât mai bine. Haplea se por- 
neşte să îndruge verzi şi uscate şi să povesteas- 
că isprăvi pe care le ar invidia vânătorul cel 
mai straşnic. 

Intr'g zi, ci-că a împuşcat trei lupi, intr alta, 
patru cerbi şi a rănit doi urşi. Nu mai vorbesc de 


TRE 


t 
VN 


vulpi şi de iepuri, că ar fi împuşcat aşa de multi, 
încât e de mirare că mai există vulpi şi iepuri. 

Aşa se laudă Haplea. Şi dacă nu l-ai opri şi nu 
l-ai trage de mânecă, ar fi în stare să spună că 
tot el a stârpit aproape cu desăvârşire toţi leii 
şi tigrii din pustiul Asiei şi Africei. 


Şi ştiţi care este adevărul adevărat? Adevărul 
este că Haplea în viaţa sa s'a dus de două, trei 
ori la vânătoare, dar n'a împuşcat măcar un puiu 
de cioară. Dacă nu mă credeţi, întrebaţi şi pe 
coana Frosa. 

Cu toate acestea. tot vorbind de isprăvile sale 
de vânătoare şi  lăudându-se mereu, sau găsit 
oameni să-l creadă aşa că-i merse vestea de vâ- 
nător fără pereche. 

Aşa se face că într'o zi primi din partea socie- 
tötii vânătorilor o invitaţie la o vânătoare de urşi 
în munţii Carpaţi. Brrr! Pe bietul Haplea îl tre- 
cură toţi fiorii. El şi vânătoare de urși! Nu se 
potrivea, dar nu se potrivea de loc. 

Totuş, navu încotro şi trebui să meargă. 
Când intrară în pădurile de brazi seculari, Ha- 
plea al nostru nu mai era pe lumea aceasta. De 
frică, vedea câte un urs după fiecare arbore. 

Ce să facă? Se opri pe ascuns din mers şi îi 
lăsă pe ceilalţi vânători să-şi vadă înainte de 
drum. După aceea, işi alese o groapă, unde se 
credea în siguranță şi se pitulă acolo, strângân- 
du-şi cât mai mult oasele sub piele. 


Nu trecu mult la miiloc şi ce să-i vadă lui Ha- 
plea ochii? Un urs, un urs adevărat şi care îi se 
păru nesfârşit de mare, stătea drept în fata sa. 

Sfinte Dumnezeule şi tu, Maică Precistă! Neno“ 
rocitului de Haplea i se făcu părul măciucă şi din- 
tii începură să-i clăntăne. par'că ar fi fost apucat 
de sapte perechi de friguri. 

Ce era de făcut? Să fugă? Nici gönd de asa 
ceva: ursul era la doi paşi! Să strige „aiutor”? 
De geaba. 

Nu rămânea altceva decât să ia pușca şi să tra- 
gă în urs, cât mai era vreme. Dar de speriat ce 
era, nu putea să ţie pușca în mână, necum să o- 
chească şi să tragă. O lăsă deci la pământ, însă, 


(Citiţi continuarea în pag. 13 jos) 


DIMINEAȚA COPIILOR. === 


fost odată de mult, de foarte mulţi ani, 
un mic râuşor care venea de prin munţi 
şi stânci, rostogolindu-se în vale. Se stre- 
cura apoi printre pomi şi ierburi, şerpu- 
ind pe câmpiile pe unde pasc vitele şi 
trecând pe lângă căsuţa unui gospodar, îşi făcea 


(Urmare din pag. 12). 


în aceiaşi clipă, ursul apucă cu labele de dinainte 
puşca, se ridică pe labele dindărăt şi începu să 
umble şi să ţie puşca întocmai ca o sentinelă. 

Haplea se opri năuc şi nemai ştiind ce să crea- 
dă. Dar nu trecu mai mult de un minut, două, şi 
iată un ţigan, venind în goană şi căutându-şi ursul 
ce-i scăpase. Acesta era ursul — un urs îmblânzit 
şi dresat — de care se speriase atâta vainicul vâ- 
nător Haplea. 

Tiganul vru să-i ceară iertare de teama ce-i 
pricinuise, însă Haplea îi tăie vorba, zicându-i: 
„Din potrivă, mi-a făcut plăcere de oarece ne cu- 
noaştem de mult cu ursul tău şi suntem prieteni 
buni. lată că i-am împrumutat şi puşca, pentru ca 
să se mai distreze puţin”. 

Pötania aceasta l-a cam vindecat pe prietenul 
Haplea de boala de a se lăuda cu isprăvile sale 
închipuite de vânătoare. 


POVESTEA UNUI RAUSOR 


loc mai departe, când pe ici, când pe colo, până îşi 
găsea un drum spre mare. 

Râuşorul acesta se numea Daron. 

Mai înainte de a se vărsa în mare, se 
o câmpie ispititor de frumoasă. 

In apropiere de locul unde Daron se lăţea, era 
o mică biserică. Acolo, în fiecare Duminică se a- 
dunau bărbaţii, femeile şi copii de pe la gospodă- 
riile vecine pentru rugăciuni. Cu prilejul acesta, 
fiecare îşi întâlnea pe prieten. 

Intr'o Duminică pe când Huro, fiul lui Orvan, 
un gospodar de prin împrejurimi, se înapoia de 
la biserică spre casă, se opri şi privi râuşorul. 
Prin minte îi trecu un gând şi îşi zise: „Eu aş clădi 
aci o moară, iar Daron va învârti roata. Atunci 
tatăl meu şi ceilalți gospodari nu vor mai fi siliţi 
să ia drumul în fiecare zi peste munţi până la 
moara din târg, ca să-şi macine grâul”. Huro vorbi 
asta cu tatăl său, şi împreună cu fraţii şi servi- 
torii ce îi aveau la curte, începură să care lemne 
şi pietre şi se puseră pe lucru. In scurt timp clă- 
diră o moară. 

Daron în drumul său spre mare 
truna roata morii. 

De pretutindeni veneau gospodari cu saci de 
grâu să-i macine, aşa că Huro avea mult de lucru. 


latea pe 


invartea în- 


bAğ.14 S 


In timpul acesta, trecu pela moară un cârpaciu 
numit David şi văzând acolo lumea adunată, îşi 
zise: „Eu sunt bătrân de acum şi în loc să mă duc 
din casă în casă după lucru, de ce n'aş drege ghe- 
tele aci la moară, când vine lumea la măcinat? 
Astfel, aş avea mai mult de lucru!” Şi aşa David 
îşi clădi şi el o colibă lângă moară la marginea 
râuşorului Daron, iar gospodarii, când veneau la 
moară, îşi aduceau şi ghetele la reparat. 


Intr'o zi veni dela oraş de peste munte un fie- 
rar, care se numea Prise. Când văzu atâta lume 
la moară şi pe cârpaciu lucrând de zor, îşi, zise şi 
el: „Aici trebue să găsesc şi eu de lucru. Voi clădi 
şi eu o fierărie, iar când gospodarii vor avea ne- 
voe să-şi potcoveasca şi ei caii, nu se vor mai 
duce aşa departe, tocmai la târg peste munți şi vor 
veni la mine”. 

Prise clădi şi el o fierărie la marginea rauşoru- 
lui Daron, iar când gospodarii veneau la moară, 
îi aduceau de lucru. Prise era foarte ocupat. 

Timpul trecea şi micul râuşor învârtea roata 
morii pentru Huro şi da de lucru şi cârpaciului 
David şi fierarului Prise. Până în depărtare se au- 
zeau zgomotele de lângă râuşorul Daron. 

Huro cunoscu într'o Duminică la biserică pe fata 
unui gosodar şi în curând se căsători cu ea. 
Când David şi Prise îi văzură că duc o viaţă a- 
tât de mulţumită şi fericită, îşi ziseră: „De ce să 
nu ne căsătorim şi noi?” Aşa ei îşi găsiră câte o 
fată şi curând se cununară la biserică. 

Intr'o zi a venit acolo un străin, care văzând 
pe nevasta lui Huro cu un copil în braţe în uşa 
morii, precum şi pe celelalte două familii ale câr- 
paciului şi fierarului, apoi atâţia gospodari ce ve- 
neau zilnic la moară pentru măcinat şi alte ne- 
voi, se gândi: „Aci e locul de făcut o prăvălie”. 
Aşa că îşi clădi şi el o prăvălie acolo şi vindea 
pânzeturi, farfurii, pahare şi alte lucruri de care 
toţi câţi stăteau şi veneau pe acolo aveau nevoe. 
Micul râuşor nu văzuse încă atâta mişcare de lu- 
me în preajma sa. Străinul cu prăvălia era foarte 
ocupat. 

Sofia lui Huro avea un frate numit Jago care 
locuia în târgul de peste munte. Era un om vesel 
şi când venea la moară, la sora sa, toţi vecinii se 
adunau şi ascultau glumele lui. Intr'o zi, le zise: 

„De ce n'aş clădi o cârciumă aci pentru voi toţi? 
Aici am apă pentru fabricat berea”. 
şi cârciuma sa acolo la marginea | 

Anii treceau şi bătrânul David, ârpacitil 
şi îu înmormântat în cimitirul di ră iuz 
şorului, iar în locul lui veni un Ált câte. € 
sătoriile se făceau una după altă 
teau şi părinții lor îmbătrâneau. "asm 

Pescarii işi clădiră colibele lor una a 
la marginea râuşorului, plugarii mai încolo îşi i 


DIMINEATA COPIILOR 


cură casele lor în apropierea tarinilor lor şi tutu- 
ror caselor acestora la un loc li sa dat numele 
de piata Aberdaron. 

Dar deodată micul râuşor se simți obosit. 

El tot mai învârtea moara lui Huro, tot da apă 
pentru berea lui lago, copiii tot creşeau în preaima 
lui, rațele încă inotau in el, femeile işi mai spălau 
pânzele în apa lui, mai era încă zgomotos la văr- 
sarea lui în mare, dar timpul îl obosi şi începu să 


meargă mult mai încet la mare. 


Mulţi ani mai târziu, într'o zi de vară, Daron 
privi în jurul lui şi văzu biserica, moara, prăvălia, 
fierăria, cârciuma, casele pescarilor şi ale plugari- 
lor şi îşi zise: ,,Catü deosebire este între liniştea 
şi slăbiciunea mea de asăzi şi puterea din zilele 
mele de tinereţe, când dam apa mea din belşug la 
toată lumea! Acum nu mai pot, că sunt obosit şi 
bătrân. Mi-am dat toată puterea vieţii mele şi am 
creiat acest loc unde toată mulţimea aceasta poate 
lucra şi trăi în pace şi Aberdaron va fi cunoscut 
cât timp vor mai trăi oameni pe pământ”. 

Şi micul râuşor, obosit, căscă somnoros . tre- 
când spre mare, gâdilând cu blindete degetele u- 
nei copilite ce se juca în apă la marginea lui. 

Din engiezește de Mimy-Biby maior Pavlid 


b 2546....2.2.Ə.2..2..4 


Nu iasa pe mâine... 


„„Ceeace poţi şi trebue să faci astăzi. 

Iată un sfat foarte folositor, care trebue să 
stea mereu înaintea ochilor și a minţii tutulor. A 
tutulor — a copiilor, ca și a persoanelor mari. 

Nici o dată, dar nici o dată să nu spunem: „Am 
de făcut astăzi cutare treabă, însă, las' că o fac 
mâine”. Gândul acesta e un gând rău depe 
urma căruia putem avea neplăceri și uneori chiar 
mari. 

Mâine! Dar știm noi cum are să fie ziua de 
mâine şi ce o să ne aducă ea? Ştim noi că mâine 
vom fi sănătoși sau că nu se va întâmpla ceva, 
care să ne împedice să facem ceeace trebue și 
putem să facem astăzi? 


Despre aceasta știu şi o poveste scurtă. mtr”o 
zi caldă de vară, o floare care se usca la arşita 


soarelui, se rugă de o pasăre să-i aducă în cioc 


əəə picături de apă. 


A aduc mâine, îi răspunse pasărea. Astăzi nu 
opiii se tips ə iindcă sunt foarte grăbită”. 


a doua zi, când pasărea venise cu apa in 
pi əə ir 6 flare se vestejise şi murise. 


/ M. S, 


yə. 
“L.A 


0 —— PÀG. 15 


DIMINEAȚA: COPIILOR. ei 


W4 


dA 
mi 


„mesa, 


ucuriguu! Treziţi-vă din somn și sculaţi-vă 
din pat! Iată, soarele a auzit glasul meu 
și a răsărit şi astăzi! Dacă nu l-aș chema 
eu, ati rămânea cu toţii în întuneric”. 
Așa vorbea un cocoș, lăudându-se că el 
face ca soarele să răsară în toate zilele. Insă, în- 
tro dimineaţă, cocoșul a uitat să cânte. Cu toate 
acestea, soarele a răsărit, aşa cum răsare din 
totdeauna. 


Mare şi nespusă a fost mirarea cocoșului nostru. 
Cum de a venit soarele singur, dacă el nu l-a che- 
mat? Sărmanul cocoș, că prost mai era, când își 
închipuia că soarele răsare, fiindcă îi aude glasul 
şi că dacă n'ar cânta el, soarele n'ar mai răsări. 
Nu știe că ar putea să amuţească toţi cocoșii de 
pe pământ, și soarele ar răsări regulat în toate 
zilele, de când bunul Dumnezeu l-a pus pe cer, ca 
să lumineze pământul și celelalte planete. 


Răsăritul soarelui! L-ati văzut oare voi, cititori 
dela orașe, de oarece copiii dela ţară îl văd foarte 
des? Nu se poate închipui un tablou mai frumos, 
o vedere mai frumoasă, de cum avem in momen- 
tul, când soarele falnic răsare pe cer, ca să aducă 
pământului lumină și căldură și să trezească în 
în toate inimilie speranţa și bucuria. 

Fie iarnă, fie vară, nu e zi în care soarele să nu 
răsară. Chiar în zilele în care cerul e acoperit 
de nourii cei mai groși, soarele răsare îndărătul 
lor, iar lumina lui pătrunde prin desimea nourilor. 

Desigur, nu răsare totdeauna la aceeași oră. 
De exemplu, în luna Iunie, când avem zilele cele 
mai lungi de peste an, răsare de vreme, cam pe 
la orele patru și jumătate. Insă, în luna Decem- 
brie, când avem zilele cele mai scurte, răsare târ- 
ziu, abia pe la orele opt. 


—-o——-————n ee 
(Cititi urmare în pagina 16-a) 


— 


PAG. Die EI === vu UE 


| DE VORBĂ CU CITITORII | 


M. B.-Loco. — „Povestea unui rAuşor” se pu- 
blică. Rugăm însă, in cazul că mai trimiteţi ceva 
spre publicare, să lăsați mai mult spaţiu între 
rânâduri, ca să putem face mici îndreptări pe care 
le socotim necesare. 

The. Sc.-Loco. — In poezia „„Doina”, deasa în- 
trebuintare fără folos a pronumelui personal „ea” 
şi forme de frază ca, „desfătându-i a lui viață” îi 
rică efectul. Poezii în genul poeziei d-tale ,,Moşu” 


am ppplicat praz m 


ulte. ! 


Ni ` parda Ploaia” prea lungă pen- 
UNL ERS vem. Mai observăm că nu respecţi 
de loc niciForŞokrafia, nici půnctuația. 

"SHOCO, — Ori şi cine vede ceace spui 
d-ta în încercarea în versuri „Primăvara”. Eşti 
încă prea mic. Să faci poezi originale și să le tri- 
miti spre publicare după ce mai crești și înveţi 
mai multă carte. 

I. Cah.-Cahul. — Din bucata în proză şi din 
poezia trimisă de d-ta, vedem cu plăcere că ai un 
talent literar, care promite. Insă talentul acesta 
trebue cultivat prin muncă și învăţătură. Mai 
ales, nu te grăbi la scris. A 

Gh. Gher.-Chişindu, — .Lucia certată” se pu- 
plică. 

Str. M. B.-Loco. — „Legenda siriană”, trimisă 
de d-ta, este scrisă cu multe neologisme. De altfel, 
noi avem de unde lua legende și povești orientale 
mult mai reușite. 

Po N TI N E a a 
(Urmare din pagina 15 a) 

Deasemenea, fiindcă pământul este rotund, soa- 
rele nu-l poate lumina dinr'o dată pe toată întin- 
derea, ci numai jumătate din pământ. 

Așa se face că pe când în unele părţi ale pă- 
mântului este zi, în altele este noapte. Tot așa de 
face că nici ora nu se potriveşte, adică nu este 
aceeași în toate părţile. 

să ne uităm, de pildă, la o hartă a Europei, 
când este la noi ora 12 dela amiazi. Cu cât mer- 
gem spre Apus de tara, noastră, cu atâta ora ră- 
mâne în urmă, fiindcă ţările acelea, sunt lumi- 
nate mai târziu de soare. Dimpotrivă, cu cât mer- 
gem mai spre Răsărit, cu atâta ora merge mai 
înainte. 

De aceea, faţă de Rusia noi suntem cu o oră în 
urmă, însă suntem cu două ore înainte fata de 
Franţa și Anglia şi cu șapte ore înainte fata de 
America. 


Vladimir Astronomul 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Cutia veche 


Intre nişte lucruri de pe un birou stătea şi o 
cuie foarte veche. Toate obiectele de pe birou, 
râdeau de cutie, numai stăpânul o respecta foarte 
mult, căci în cutie erau bijuteriile soției sale 
moarte. 

Intr'o zi, obiectele depe birou se sfătuiră cu 
chibritul să ardă cutia veche, aşa că au dat foc 
biroului. Stăpânul, văzând aceasta, sări la cutie, 
o luă şi lăsă toate celelalte lucruri să ardă. 

Cine sapă groapa altuia cade el într'nsa. 

V. Băiculescu-Timișoara 


bitii AAA LA NINE reni 


+.roooeoeeenaooee 1444422224... 


t 


Amatori de cuvinte incrucisate 
CITITI ə 


S-a pa 


Pentru o reducere de 50'/, 
la LUNAPARK-MOŞI 


Posesorul acestui bon va obţine de la cassa specială 
din Luna Park, un carnet care-i acordă o reducere 
de 50% din costul tuturor atracţiunilor. 

E recomandabil ca copiii să fie întovărășiţi tot- 
deauna de o persoană mai mare. 


HHHH HAHAHAH HHH HHH 


Atelierele „ADEVERUL“ S. A. 


„== 


nu DIMINE AT 
33COPiiLOF 


„Prinde-l, Mitu Mitişor, tu, pisoiu ca drăcuşor !“ PREŢUL 5 LEI 


PAG 2 == ———— 


— DIMINEATA COPIILOR 


İDOUA CRIME GROAZNICE 


Copilul lui Lindbergh. 


Publicam aci portretul copilului lui Lindbergh. 
Il-publicăm, pentru ca şi voi, iubiţi cititori, să văr- 
sati o lacrimă în amintirea acestui copilaş, care a 
murit asasinat de nişte bandiți fără pic de milă şi 
fara Dumnezeu. 

Ştim că ati auzit şi ati citit despre tatăl acestui 
îngeraş, despre vestitul aviator Lindbergh. Totuşi, 
reamintim că Lindberg, de fel din Statele Unite 


ale Americii de Nord, este primul aviator care a 
reuşit să zboare cu un aeroplan din America la 
Paris, fără să se oprească undeva. 


Furat şi omorât de bandiți. 


In ziua :de 1 Martie, din anul acesta, copilaşul 
lui Lindberg a fost furat dela casa părinţilor săi 
de nişte bandiți, care au cerut suma de 50 de mii 
de dolari, ca să-l dea înapoi. (Un dolar este vreo 
165 de lei românești). 

Lindberg a dat banii, dar n'a căpătat copilul în- 
dărăt, care a fost găsit în după amiaza zilei de 12 
Mai. A fost găsit, dar cum? Mort, sărmanul co- 
pilaşl Omorit de bandiți şi ascuns întrun tufiş, 
din apropierea locuintei lui Lindberg. 

Nu vă spun cum a fost omorît şi in ce stare a 
fost găsit, pentrucă nu vreau să vă întristez mai 
mult. Se aşteaptă acum ca bandiții să fie prinşi si 
să-şi primească pedeapsa pentru fapta lor aşa de 
ticăloasă şi aşa de grozavă. 


— —— 


Asasinarea lui Paul Doumer. 


Cu cateva zile mai inainte de a il güsit copilul 
lui Lindberg, adică în ziua de 6 Mai, a fost săvâr- 
şită o altă crimă groaznică, la auzul căreia lumea 


din toate ţările a fost, de asemenea, cuprinsă de 
cea mai mare indignare. Anume, Paul Doumer, 
preşedintele Republicii franceze şi om în vârstă 
de aproape 75 de ani, a fost asasinat la Paris de 
către un rus, care a fost arestat numai decât. 

In „Almanahul Scolarilor pe anul 1932” am scris 
despre Paul Doumer şi mai ales despre o minu- 
nata carte a lui, carte care poartă titlul de „Car- 
tea fiilor mei”. İn n-rul viitor al revistei vom mai 
scrie ceva despre cartea aceasta. 


"009--009--086--009--005--009- 


Toţi şcolarii să citească 


Almanahul Scolarilor 


pe anul 1932 


Costul unui exemplar este lei 25 


DIMINEATA | 
COPiiLOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67. 


ABONAMENTE: 1 AN . 200 LEI | IN STRAINATATE DUBLU 
6 LUNI 100 „. UN NUMAR 5 LEI 


29 Mai 1932 — Nr. 433 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 

Pi nina na ııı ıı ııı aa a NINA II Ma N A aa n arenen 
REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA sxy . 

ERE aan AC E ə əəə Al mai Add oceane a Ri e boa Sr soia vı unun... 


37.7. 770 77 7377-0373 3 0007000707 70 407.(77-CC 347 1777 1077 77141 HHHH öl əə əəə dəs dəb. lk 3393 


55—...2..2....2222220222222..22222.222222222.228222288584 
4 


: = UNTVE iç 
: CINE. N”A:VAZUT İL. -ı, 
$ Versuri pentru Süngutu : “ür. — 
$ Cine n'a văzut Dulce, mititel, 
$ Albul ghiocel, Fraged îngeraş?! 
$ Dulce şi curat, G EENS; : 
: Fraged, mititel?! re mic potir, 
i chit, -peruzele, 
: Cine n'a văzut Perişorul lui 
$ Scumpa păsărică, Fulgi din nopti cu stele. 
z Caldă de partum, stii ea 
$ Fragedă şi mică?!... Ori când îl adorm 
$ z Aripe de vis, 
: Cine n'a văzut Rdüde-un râs ceresc 

Rozul îngeraş, Ca din paradis)... 

Dutika 

1373777777. 17.77.77... AGORA OCR 777” 
0409 7777777377 7-37 37-07 5 E SHHHHHAH+ 17 777:.:77....:777 77... 


Sus pe boltă, două stele, Une-ori în seri de pace, 
Stropi de lacrimă senină, Când admiri calea de cretă, 
Par a-și spune între ele Calea Laptelui, — iti place 
O poveste de lumină. Cüt mister e”ntr”o planetă? 


Mai încolo de albastru, Tto atunci din cer privește 
Dac'ar fi sajung la astre, Spre pământul nostru, poate, 
Sunt pământuri locuite Alt copil care-adâncește 


Ca şi globul lumii noastre; Taina nopţii înstelate! 
Mihai Hociung 


i 
i | Sus pe boltă, două stele... | | 


THH 14:11 :0-0-0:1-1 HHH (1167111117 1171 1771 1117 1170 11611 1111117711 1311 1771117171 17 717111 PAREPA 1077701 71171 7717777 


J dată, pe când împărăţia turcească 
era mult mai întinsă decât astăzi, 
trăia în oraşul Bagdad, un negus- 
tor bogat, care avea doi copii: 
pe Fatma şi pe Ibrahim. 

Fiind om încrezut şi nesocotit 
la vorbă, cârtia adesea împotri- 
va Sultanului, care drept pedeap- 
să, îl exilă în Insula Serpilor. , 

Insula aceasta era pe atunci prea puțin cunos- 
cuta. 

Se spunea doar că este o bucată de pământ stân- 
cos, isbită de valurile puternice ale mării şi locuită 
de şerpi uriaşi. 

Se despărți cu greu negustorul de cei doi copii 


— DIMINEAȚA COPIILOR 


de BAIULESCU FELICIA 


ai săi, dar n'avea ce face: trebuia să se supună po- 
runcii sultanului. 

Se căia din adâncul inimii de fapta lui, însă acum, 
din nenorocire, era prea târziu. 

İşi îmbrăţişe copiii şi printre suspine le zise: 

„Dragii mei, vă las sănătoși. Nu plangetil Dum- 
nezeu e bun, aşa că se va indura de suferința noa- 
stră. Pentru nevinovăția voastră, va ierta greşala 
"mea şi mă va scöpal”. 

Şi bietul părinte, sărutând pământul casei, porni 
la drum înconjurat de oștenii împăratului. 

Ce de iale în urma lui! Câte nopţi de neodihnă 
şi chin pentru soţie şi bieţii copii! 

După ce se mai liniştirö puţin, fetița Fatma zise 
cu hotărire fratelui.său: 


DIMINEAȚA COPIILOR === 


„Frăţiorule dragă, tu rămâi acasă şi îngriieşte 
de mama şi de casă; eu îmi voi încerca norocul, 
căutând să dobândesc iertarea părintelui nostru”. 

Zis şi făcut. Işi luă o legătură cu merinde şi im- 
brăcăminte, îşi sărută mama şi îratele şi porni spre 
palatul minunat al Sultanului. 

Cum ajunse acolo, se îndreptă spre intrare, dar 
soldatul de pază o opri şi o întrebă ce caută. 

Fatma, fără să-şi piardă sângele rece, îi răs- 
punse: 

„Sunt o fată sărmană şi caut stăpân. De azi di- 
mineatü umblu prin oraş, dar nimeni nu mă pri- 
meşte. Poate Măria Sa Sultanul s”o indura şi m'o 
primi în serviciul său”. 

Paznicul, mirat mai întâi de îndrăsneala fetei, se 
lăsă apoi induioşat de spusele ei şi chemă pe văta- 
ful servitorilor, ca să-i ceară părerea . 

Acesta, izbit de istetimea şi de frumuseţea Fat- 
mei, o şi tocmi şi fata intră chiar de atunci în ser- 
viciul palatului. 

Din acea clipă gândul Fatmei fu numai la scă- 
parea tatălui ei şi Dumnezeu, care cunoștea inima 
ei bună, nu întârziă a-i veni în ajutor. 

Intro. zi de sărbătoare, pe când se odihnea în 
grădina palatului, sub un smochin umbros, copiii 
sultanului, însoţiţi de o roabă neagră, deschiseră 
poarta şi intrară. 

Madge şi Ahmet, cei doi copilaşi, începură un 
joc ce se asemăna mult cu „barba oarba”, făcând 
mare haz de ştrengăriile lor nevinovate. 

Dar deodată Madge, care era legată -la ochi şi 
alerga după frütiorul său, mergând din greşala 
spre marele şi frumosul havuz (basin) ce răcorea 
grădina, se împiedică de marginea lui şi căzu în 
apă. 

La strigătul ei de groază, Fatma, care urmărise 
cu o privire atentă şi iubitoare jocul copiilor, alergă 
într'un suflet şi fără a mai sta la îndoială, sări în 
basin. Innotă până la Madge, o cuprinse în -brațe 
şi cu mari sforţări ajunse până la margine. Se că- 
țără pe marginile basinului. apoi istovită de puteri, 
căzu pe iarbă. 

La tipetele lui Ahmet, mai toată lumea palatului 
se strânsese în grădină. Madge şi Fatma fura ridi- 
cate şi duse în camerile lor, unde cu aiutorul unor 
parfumuri tari, fură readuse la viaţă. 

Sultanul, care-şi iubea copiii ca lumina ochilor, 
văzându-şi fetita scăpată, se interesă deaproape 
de Fatma. 

Neştiind cum să-i mulțumească mai bine, o rugă 
să aleagă singură răsplata ce i se cuvine, fiind gata 
s'o dăruiască cu bani, haine scumpe, pietre pre- 
tioase, palate sau moșii. 

Fatma, căzând în genunchi, răspunse: 


— == PAGS 


„Mărite împărate, după cum pentru un părinte 
nimic nu-i mai scump pe lume decât copilul, tot 
astfel pentru un copil, nimic nu-i mai scump pe 
lume decât părintele. Fii dar îndurător! In numele 
lui Dumnezeu, te rog liberează pe tatăl meu, care 
deaproape un an, se chinueşte departe de ai săi, 
în „Insula Şerpilor !”. 

La aceste cuvinte, Sultanul înțelese că aceeace 
sta înaintea lui, nu era decât fata negustorului cle- 
vetitor. Fără a mai sta o clipă pe gânduri, porunci 
ca de îndată câţiva oşteni să plece spre insula mult 
temută şi să aducă pe condamnat. Apoi zise Fat- 
mei: 

„Scumpă copilă, aceste haine de pe tine sunt 
haine de roabă şi nu se potrivesc cu sufletul tău 
ales; deci leapădă-le şi îmbracă-te în haine de săr- 
bătoare, pentru a primi cum se cuvine pe părin- 
tele tău”; 

Peste câteva zile, Fatma se pomeni la palat cu 
tatăl său, scăpat ca prin minune de moarte. Fi se 
înfăţişară sultanului spre a-i mulţumi pentru bună- 
tatea sa şi fură düruiti cu o seamă de bogății. 

Porniră apoi 'spre casă, unde găsiră sănătoşi pe 
cei rămaşi acolo şi care pierduseră nădeidea de a-i 
mai vedea. Indestulaţi cu de toate, trăiră de acum 
în linişte şi voie bună, binecuvântând pe Dumezeu, 
care se îndurase de suferinţele lor. . 

Inima bună şi înţelepciunea Fatmei adusese din 
nou fericirea de mai înainte. 

Baiulescu Felicia 


NOTĂ. — Pentru a doua oară, la interval de 
câtva timp, avem plăcerea să publicăm o bucată 
scrisă cu un talent promiţător de către una din ci- 
titoarele noastre. Autoarea frumoasei poveşti de 
mai sus este elevă în clasa Il-a secundară a liceu- 
lui de fete dela Pitești. 


Directiunea 


2-2... oo. oo coco 


a e ine iu i ai i ae R e ae 


A APARUT! 


„HAPLEA LA ŞCOALĂ“ 


DE MOȘ NAE 


Cea mai frumoasă şi mai distractivă carte 
_ pentru copii şi cea mai bogat ilustrată. 
Prețul unui volum lei 40 

De vânzare la librării 


A APARUT! 


7573331731 131 1111133713 EEEE EEHEEHE ttt 
e ə 02 2 2 a a o. 8Ə.4......0....4 


x—................s.sulllll lal all .888882888442248884884484.44444448.Add adada 


A rnp ax “də 


gə Ki 


) n ţăran södise odată o sumedenie de pomi, 
Măre-i fu bucuria când văzu că pomii au 
înflorit și cu multă nerăbdare aștepta 
să vadă de ce soi vor fi fructele. 

Fiul vecinului, un băiat rău, intră în 
grădină şi căută să ademenesacă şi pe fiul ţăra- 
nului, ca împreună să rupă toate fructele de pe 
pomi, înainte de a se coace. 

Când ţăranul intră în grădină și văzu crengile 
despuiate de fructe, se întristă mult și zise cu 
durere: 


„Dece mi s'a făcut aceasta? Copiii răi mi-au 
răpit bucuria!” 

Aceste cuvinte fură auzite de fiul său, care se 
duse la fiul vecinului și îi zise: 

„Tatăl meu nu mă va iubi, îmi va da o pe- 
deapsă aspră şi aceasta o voiu merita”. 

Dar celălalt îi răspunse: 

„Prostule! Tatăl tău doar nu-i cunoaște pe vi- 
novati şi nici n'o să-i afle vreodată. Tu însă să 
taci şi să te pözeşti”. 

Dar când Gili, acesta-i numele băiatului, veni 
acasă şi văzu fata blândă a tatălui său, nici el 
nu putu să privească cu dragoste in fata pörinte- 
lui său. Şi se gândi: 

„Cum aș putea privi cu bucurie în faţa aceluia, 
pe care l-am supărat? Nu mă mai pot privi nici 


pe mine însumi. O umbră neagră sa întins pe 
inima mea”. 
Iată că tatăl împarte copiilor săi fructe de 


toamnă. Deasemenca și lui Gili. Copiii se bucurau 
mâncând fructele. Gili însă, își ascunse faţa și 
plângea cu hohote. 

Tată său îl întrebă: 

„De ce plângi, fiul meu?” 

Și Gili îi răspunse: 

„Tăticule, nu sunt demn să mă numeşti fiul 
dumitale. Nu pot să mă mai prefac să par mai 
bun de cum sunt cu adevărat. Dragă tată, să 
nu-mi mai faci nici un bine; ci pedepseşte-m3, 
ca să nu mai am nici un drept de a veni lângă 
dumneata și nici eu să nu mă mai chinuesc atât. 
Ascultă: 

Eu am rupt fructele din grădină”. 

Atunci tatăl îi luă mâna, i-o strânse de inima 
sa și îi zise: 

„Te iert, fiule. Facă Domnul ca această faptă 
ă fie prima şi ultima, pe care trebuiai so as- 
cunzi. Dacă e vorba aşa, nu mă voiu mai necăji 
din cauza fructelor”. 


Din Esperanto de C. Perlman 


„--o-e- 2-22. c-c-c-eo 


PREMIUL NOBIL 
Micuţi copilaşi 
Scumpi şi drăgălaşi, 
y Cine sare peste gard 
Capătă un pachet „Suchard”, 


DIMINEATA COPIILOR N PAG. 7 


PT 


həl442424422222422224244224444444........4........2.2242........222.2.2.......................................252822.22.89 


x JIP, JAK ŞI BOB x 


Ciudatele întâmplări a trei pitici 


Pada8..33.22232.38888.88883.33388c033388882.28.28283A23A8282.428383222...2..2.2.2.2...842.2..28...22..-2.2..8...8..8.80.................22222852.222222228.3.22528323222-. 
i POVESTE ENGLEZA 4 9999909990239 09909000990990 j In româneşte de Marcu Ionescu 
224222222222222.22228888.388832333..883233222222222288282282242283222282222.222222222222..2.2.2.2. 


Mreesesteteetessereetsesessereeteeeteeesesersee $ 


— „O să vedem numai decât”, murmură prin- nată, pe un câmp înflorit şi parfumat. Jip mergea 
tre dinți doctorul Gnom, pe când mesteca intro înaintea noastră, sărind şi sburdând. 


piulită o băutură ciudată. „Beți fiecare câte o în- „Băutura doctorului Gnom a făcut din mine 
ghițitură!” zise după aceea, întinzându-ne o ceaş- un alt öm”, spunea el într'una. 
că. A trebuit să-i facem în voie. — „Nici eu nu mam simţit de mult aşa de voi- 


nic şi de uşor, zise la rândul său Jak. Cu toate as- 
tea, alergi prea iute, frățiorule Jip. Dă-ne timp să 
răsuflăm. Hai să stăm puţin aicea, ca să ascultăm 
concertul acesta.” : 
Concertul despre care vorbea Jak era dat de 
sute de păsări de toate mărimile şi de toate culo- 
rile. Erau păsări în tufişuri, în vâriul arborilor, 
A pe crăcile groase şi pe ramurile subțiri, mişcate 
Zə 
se 
rau 


ui: 
.... LA 
”İ N NIDN e 


I 


7 
üm.” 


athailt 


Indată, s'au dus frigurile, sa dus durerea de 
cap, s'au dus şi celelalte dureri. Dintre noi trei, 
cel mai mirat de această minune era Jip. Doctorul 
Gnom însă ne privea cu un aer răutăcios. 

„Imi pare rău, ne zise el după câteva mo- 
mente. că nu pot sta mai mult timp cu voi, însă 
sunt chemat de grabă la căpătâiul unui bolnav. De 
acceca fiti buni şi plătiţi-mi pentru doctoria care intruna de vânt. Am ghicit că păsările acestea 
va făcut bine. 3 spuneau in cüntecul lor: 

Nu ne-a cerut decât doi lei de fiecare. l-am plă- „O, zi fericită! Să fii bine cuvântată între toate 
tit bucuros şi ne-am luat rămas bun dela dânsul, zilele, tu care ne aduci cu soarele mâncarea de 
multumindu-i din suflet. care avem nevoe.” 


Atunci a început pentru noi o plimbare minu- yü əə (Va urma) 


PAG. 8 — 2000000060 DİMİNEATA ES? IL 


5” 
20) Cum a murit | rău 


piticul ce 
BL. 


Zău, cü sprinten e piticul! lat'acum o poartă mare Dar când vru şi Stan voinicul 
Urcă scări şi iar coboară, E de bronz şi este groasă, Ca să treacă — s'a sfârşit! 
Când să-l prinzi, îi vezi c'o şterse, Se deschide — pe piticul Stă închisă, ferecatd. 
Par'că-i pasăre ce sboară. Ca să intren ea il lasă. Stan zadar s'a opintit. 


O împinge, se căzneşte lar din dosul ei piticul lasă Stan nu-şi pierde firea, 
S'a ridice şi S'o scoată. Rüde, sare şi tot zice: Ci indatd-şi aminteşte, 
E de geabal Greaua poartă „Haide, vino şi mă prinde! Că la poarta de afară 


Nu e chip a îi mişcatd. Süc, măi Stane, sdüc, voinicel”  Stâncă mare se găseşte. 


PAG. 


” “n, Uu 


—— ( 
da 3, : azd İİV ER 
E o stâncă, cât un munte. Drept la stâncă Stan se duce lar la poarta năz n 
Şi e toată de granit. Şi cüt stânca-i grea şi mare, Se întoarce, se opreşte. ~i A 


N”ar putea treizeci de oameni, O ridică el ca Tulgul 


Şi cu stânca drept în poartă 


Cu din loc s'o fi clintit. Şi o cară în spinare. Cât mai tare o izbeşte. 


Ce mai sgomot, ce mai vuet! S'a deschis şi cade toată... E piticul prins Sub poartă, 
Că-i cutremur ai fi zis. Dar ce-i țipătul sălbatic E turtit şi e zdrobit. 
Din tütdni sărit-a poarta Ce răsună'n tot palatul? „Ajutor! Mă scapă, Stane!” 
Şi pe dată s'a deschis. E piticul cel zănatic. Dar indat-a şi murit. 


N'are vreme Stan voinicul Par'că-i fată, par'că-i înger. „Stan voinice, sunt Florina, 
Sd se uite In pitic, Stă uimit Stan ş'o priveşte. Şi sunt tată de'mpărat, 
Fiindcă ese-acum 'nainte-i insă fata — căci e fată — Dar a ta Sunt pe vecie, 
O făptură... cum Să zic? Cu blündete il vorbeşte. De pitic că m'ui scăpat”. 


In n-rul viitor; 


(Va urma) 


„Povestea Domniței Florina'“ 


9 


5 


A 


Şı- 


o pr 
+ 
x 


E: 


PAG. 10 


DIMINEATA COPIILOR 


.27......22232842.8.83.65885.....2.2222ə. 


Răspunsuri 
la 


....... 


eee ae E te te seni s. vor e are ta 
mtrebarea „Ge Vrei să fii in viaţă“ 


EEH HH HRH HHHHH 


LEKEETEETE EEEE 


14 URMAREİ 


Tudorache Teodoru (cl. I-a pr.) dela Tighina 
ne scrie: „Vreau să fiu un bun doctor, să ajut când 
voi fi mare pe părinţii mei şi pe bolnavii săraci, 
dându-le consultaţii gratuite.” 


D-ra Marieta Negrea (cl. Il-a sec.) din Capitală 
ne scrie: „Dacă, până când voi îi mare, nu-mi voi 
schimba gândul, dorinţa mea este să devin farma- 
cistă, ca să pot da doctorii bune pentru oamenii 
bolnavi.” 


Haim Arici (cl. Ill-a sec.) dela R.-Sărat ne 
scrie: „Cunosc Istoria românilor şi ştiu cât au su- 
ferit românii în decurs de atâtea veacuri. Şi am 
o deosebită satisfacţie că acest popor şi-a atins 
ținta, realizând idealul înfăptuit pe scurt timp de 
către Mihai Viteazul. Sunt, totuşi, foare îndurerat, 
că suferinţa n'a luat încă sfârşit. Doresc deci să 
fiu un mare om şi să pot face fericirea tuturor lo- 
cuitorilor din România.” 


D-ra Estera Livişin (cl. Il-a com.) din Capitală 
ne scrie: „Dorinţa mea e să ajung profesoară, să 
luminez minţile copiilor şi să-i îndrept pe căile 
cele mai bune. Cu banii ce îi voi câştiga de pe 
urma muncii mele, voi aiuta pe părinţii mei, pre- 
cum şi pe oamenii săraci. Căci nu există bucurie 
mai mare, decât să ştii că ai fost sprijinul unui om 
nevoiaş.” 


Şoblete lon (cl. I-a sec.) din Capitală ne scrie: 
„Doresc să deviu un iscusit inginer de binale, ca 
să pot face o clădire lui Moş Nae, ca să-şi pe- 
treacă fericit bătrâneţele sale”. 


D-ra Tantzy Gealep (cl. Il-a sec.) din Capitală, 
ne scrie: „Incă din clasele primare aveam o mare 
slăbiciune pentru istorie. Acum când sunt in 
cursul secundar, învăţ o istorie mult mai desvol- 
tată. Aceasta îmi măreşte dorinţa să aiung mai 
curând o proiesoară de istorie.” 


D-ra Miroşnicova Galina (cl. II sec.) din Com- 
rat (jud. Tighina) ne scrie: „Aşi dori să devin o 
poetă ca să pot descrie frumuseţile naturii a pa- 
triei mele mult iubite ,,Romönia” pe care o iu- 
besc ca pe o mamă, însă spre a realiza dorinţa 


care mă preocupă tot timpul, am nevoie de bani 
mulţi spre a putea călători şi a îi folositoare pa- 
triei mele, unde am văzut lumina zilei şi în acelaş 
timp aş dori să fiu artistă în locul Marlenei Die- 
trich”. 


Armand İlaimovici din Capitală, neavând decât 
cinci anişori, a rugat pe mămica d-sale să ne scrie 
că doreşte să devie un mare negustor in branşa li- 
brăriei. 


Caluş T. Constantin (cl. IV pr.) din Constanţa 
ne scrie: „Dorinţa mea este să fiu băiat silitor, la 
şcoală şi să învăţ carte multă şi când să fiu ma- 
re, să ajung un bun învăţător şi să mă duc în Ma- 
cedonia pe la locurile de unde sunt părinţii mei 
macedoneni, aşa îmi povestesc părinţii mei că a- 
colo sunt puţine şcoli româneşti. Şi pentru neamul 


meu şi tara aş vrea să fiu un bun ostaş şi condu- 


cütor.” 


Jose Denize (cl. IV pr.) din Capitală ne scrie: 
„Eu aş vrea să fiu un scriitor căci imi place foar- 
te mult să inventez poveşti şi apoi să le scriu. Aş 
vrea să mă fac şi ofiţer, ca să pot lupta cu dra- 
goste pentru ţară şi să am uniforma cea fru- 
moasă.” 


D-ra Adriana Culler (cl. III pr.) din Bacău ne 
scrie: „Aşi dori să fiu iarmacistă şi doctorita ca 
s'o pot aiuta pe mama mea care-i suferindă şi să 
pot alina durerile celor ce suferă.” 


Valeriu Mateescu (cl. IV pr.) din Capitală ne 
scrie: „Aş vrea să mă fac învăţător ca să pot în- 
văţa copii şi astfel să fiu de folos ţării mele şi ge- 
neratiilor viitoare. Dar pentrucă sunt bolnav şi 
internat la Spitalul Pantelimon, de mai mult de 
un an şi până să mă fac sănătos va mai trece 
timp, cred că această dorinţă nu o să mi-o pot în- 
deplini. Rog pe bunul Dumnezeu să mă fac cât 
mai curând sănătos ca să pot învăța o meserie 
ca să devin un bun meseriaş. 


Mahilis Anastasie (Loco) ne scrie: „Eu aşi dori 
să deviu un om folositor omenirii şi părinţilor 


.„ 


mel . 


DIMINEATA COPINE OR SSe 


ə e ne VAG 


D-ra Louisa Endes (cl. II pr.) din Capitală ne 
scrie: „Dorința mea este să mă fac farmacistă, 
dacă bunul Dumnezeu îi va ajuta tatălui meu ca 
să pot studia, pentru a câştiga. bani mulți spre a 
putea ajuta pe părinții mei la bătrânețe şi a face 
medicamente gratuite celor nevoiaşi. 


Marcel Horovitz (cl. I pr.) din Buhuşi ne scrie: 
„Tatăl meu are un magazin cu încălţăminte şi do- 
resc ca atunci când voi fi mare, să fiu un mare 
fabricant de încălțăminte, ca să pot împărți gra- 
tis încălțăminte la copii săraci, cari merg des- 
culti şi nu au bani să-şi cumpere ghete.” 


Mircea N. Rădulescu (cl. IV pr.) Zimnicea ne 
scrie: „Odată cu aceasta vă scriu că eu vreau să 
mă fac artist, fiindcă ştiu să cânt la vioară să ur- 
mez la conservator şi apoi să plec în străinătate 
ca să asculte şi străinii cântecele noastre roma- 
neşti.” 


Ricu Kelner din Botoşani ne scrie: „Doresc să 
fiu ca tăticul meu petrolist, pentrucă petrolul este 
floarea României.” 

i 

Eugen Weber (cl. l-ia pr.) din Capitală ne scrie: i 
„Aş dori să mă fac compozitor şi mare violonist.” - 


Ornstein I. Avram (cl. Il-a pr.) dela Focşani ne 
scrie: „Aş vrea să termin patru clase primare şi. 
să viu la Bucureşti, să intru la şcoala „Ciocanul”, 
ca să aiung inginer mecanic. In felul acesta să pot 
ajuta pe mămica mea, aşa cum mă înegriieşte şi 
ea pe mine.” 


D-ra Alecu Lacrimioara (cl. IV-a pr.) dela Chi- 
şinău ne scrie : „Dorinţa mea cea mai mare este 


să fiu profesoară de română la Universitate, căci - 


aşa mă sfătuesc părinţii mei care sunt şi ei profe- 
sori. Vreau să învăţ pe eleve să fie bune şi să a- 
jungă ca şi mine. 


D-ra Silvia Constantinescu (clasa I-a primară) 
dela Chişinău ne scrie: „Dorinţa mea cea mai 
mare este să fiu profesoară de Istorie, căci de a-, 
cest obiect este profesoară şi mama mea, iar mie 
îmi place foarte mult”. 


Dinu Cardo din Capitală ne scrie: „Când voi fi 
mare, vreau să mă fac milionar, să pot astfel des- 
chide multe fabrici, în care să lucreze multi oa- 
meni, făcând să nu mai fie şomeri la noi în ţară”. 


Codrea Vasiliade din Capitală ne scrie: „Când 
mă voiu face mare, doresc să fiu ministru de răz- 


boiu”. 


Dipescu V. Mircea (cl. I-a lic.) dela Ploeşti ne 
scrie: „Aş vrea să deviu un aviator vestit, ca 
să-mi ajut tara, atât în timp de războiu cât şi în 
timp de pace, cum au fost decedatii Romeo Po- 
pescu şi Oculeanu şi să bat recorduri, cum a bă- 
tut paraşutista Smaranda Brăescu recordul mon- 
dial feminin”. 


D-ra Adina Simona din Capitală ne scrie: „Do- 
resc să deviu o celebră stea de cinematograi sau 
pianistă”. 


J. Vasculescu (cl. IV-a pr.) dela T.-Severin ne 
scrie: „La etatea mea de 10 ani, nu. pot judeca 
mai mult decât atât: vreau să deviu un ofițer a- 
viator şi să duc faima de român peste tot globul 
pământesc”. 


D-ra Ella Cohn (cl. IV-a pr.) din Capitală ne 
scrie: „Nu ştiu ce soartă îmi rezervă viitorul, do- 
resc însă ca, fiind mare, să pot ajuta în primul 
rând pe părinţii mei şi pe fratele meu şi apoi să 
fiu de folos societăţii în care voi trăi”. 


Robescu C. Constantin (cl. II lic.) din Capitală 
ne scrie: „Dorinţa mea înfocată este să ajung o- 
fiter de marină, ca să-mi ajut tara în timp de răz- 
boiu. Insă, dacă nu pot să-mi îndeplinesc dorinţa, 
mă voi face doctor, ca să ajut gratis pe săraci 
sau profesor la liceu de matematici sau ştiinţe fi- 
zico-chimice”. 


Tlty VVaserman (cl. IV-a prim.) din Capitală 
ne scrie: „Doresc să ajung inventator, ca răposa- 
tul Edison”. 


Teodor G. Haas din Capitală ne scrie: „Doresc 
să mă fac inginer de avioane, însă să lucrez şi eu 
în ateliere la construirea lor. Aceasta este dorința 
mea acum, când sunt de 6 ani şi nu merg încă la 
şcoală”. 


, 


Iacob I. Corneliu (cl. Il-a pr.) din comuna To- 
direni (jud. Botoşani) ne scrie: „Vreau sü ajung 
ofițer şi la nevoe să-mi pot apăra tara in care 
m'am născut şi în care voiu muri”. 


Ionescu I. loan (cl. l-a sec.) dela Caracal ne 
scrie: „Aş dori să fiu un ofiţer şi un bun apără- 
tor al Ţării Româneşti”. 


Feldman Avram (Cl. Il-a pr.) dela Chişinău ne 
scrie: „Doresc să fiu doctor, ca să îngrijesc pe 
bolnavi şi pe răniţi”. 

(Va urma) 


ep i 


——i. 


PAQ. 12 — — — .—..——OUUMİNEATOC0 BINBOR 


DAA A 
K A 


ZEN 


şi diavolul 


de Nicu Corneliu 
Teodorescu 


n zorii zilei, Stan Vătrai înjugă 
boii la car şi plecă cu ei la câmp. 
Munci din greu ogorul şi la ora 
prânzului se duse la traista cu 
merinde, să-şi ia brânza şi co- 
drul de mămăligă, vrând să-şi 
astâmpere foamea, Dar traista 
era goală. Nu zise nimic. Se cul- 

că la umbra unui copac, să se odihnească cel puţin. 

Când se sculă, văzu că-i lipseşte un bou. Nu zise 
nimic. Injugă la plug boul rămas. . 

Era pe înserate. Stan dejugă boul dela plug să-l 
pue la car. Dar carul nicăeri. Se întoarse să ia plu- 
gul, dar şi plugul pierise. 

O porni spre sat cu boul care îi rămăsese. Pe 
drum se întâlni cu un moş, care se văita că a pier- 
dut un bou, singura lui avere. Lui Stan îi fu milă 
de bietul moşneag şi îi dete boul lui, zicündu-şi: 
„Unde s'a dus celălalt bou, carul și plugul, ducă-se 
şi boul ăsta!” 

İşi văzu apoi de drum. 

Aproape de sat îi eşi înainte o mulţime de lume 
şi îi spuse cü pe Floarea, nevasta lui, a furat-o un 
necunoscut, 


DIMINEATA COPIILOR 


Când aiunse acasă, Floarea nicăeri. Era destul 
de amărât, dar nu se mânie. 

Nu trecu mult şi într'o zi lonică — singurul lui 
copil — dispăru fără urmă. Cu toate că cra cea 
mai mare durere pentru un biet tată, totuşi, Stan 
nu se mânie şi zise că aşa a vrut Dumnezeu. 

Trecuse vreme multă dela cele întâmplate, când 
într'o zi, Stan se pomeni în curte cu un om îmbră- 
cat în negru, care îi dete o pânză albă şi apoi se 
făcu nevăzut. Stan desfacu bucata de pânză şi cât 
ai clipi, se pomeni într'o câmpie mare, în care nu 
se zărea nici picior de om. Ca din pământ răsări 
în faţa lui omul acela îmbrăcat în negru. 

„Sunt diavolul, îi zise, şi eşti în puterea mea. 
Dacă vrei să vezi din nou pe soţia şi pe copilul tău 
şi să fil iar bogat şi fericit, jură-mi că de azi înain- 
te nu vei mai crede în Dumnezeu. 

— Niciodată nu mă voi lepăda de Dumnezeu!” îi 
răspunse Stan. 

Se ridică un nor de fum şi diavolul pieri. Stan se 
pomeni iar în curtea lui. 

Nu trecuse mult timp de la întâmplarea aceasta, 
şi într'o seară Stan se pomeni în fata casei cu un 
moş, care îl rugă să-l găzduească peste noapte. 

Dimineaţa, moşneaszul pierise. In locul lui era o 
cutie de aur. Stan desfăcu capacul cutiei, să vadă 
ce este înăuntru, dar îndată îl cuprinse un somn 
adânc. In somn Stan visă cü era întro grüdi- 
nă plină cu flori şi în miilocul grădinei zări nevasta 
şi copilul alergând după fluturi. Mai văzu boii, ca- 
rul şi plugul care i pieriseră. Vru să strige, dar un 
ingeraş veni la el şi îi zise în şoaptă: 

„Pentru credința ta, Dumnezeu vrea să te răs- 
plătească şi să te facă din nou fericit. la seama 
deci că în curând va veni la tine un om frumos la 
înfăţişare şi iti va da în dar niște lucruri frumoase 
şi scumpe. Printre ele se va afla şi o cheie mică şi 
ruginită. Tu să nu primeşti altceva decât acea 
cheie. la bine seama”. 

La aceste cuvinte Stan se trezi din somn. „Ce vis 
frumos am visat!” zise el, — fără să vadă că în 
fata lui şedea un flacau frumos. Flăcăul îi întinse 
nişte lucruri de preţ, zicându-i să-şi aleagă pe cele 
mai frumoase dintre ele, ca dar din partea lui Dum- 
nezeu pentru credinţa lui. 

Intre lucrurile de preţ se afla şi o cheie ruginita. 
Stan o alese pe aceasta. Flăcăul cel tânăr îl îndem- 
nü să-şi aleagă ceva mai de preţ. 

Dar Stan nu vru decât cheia cea ruginitü. 

Văzând flăcăul că Stan nu vrea altceva mai de 
preţ, îi dete cheia cea ruginită. Pe data însă dispa- 
ru, căci îlăcăul acela era diavolul. 

Stan, neavând ce să facă cu cheia, o băgă în bu- 
zunar. 

După puţin timp veni din nou necunoscutul. De 
data aceasta aşa cum era el: negru, urât, având 


—— z 2... PAQ. 13 


cornite şi coadă. Bătu din palme şi îndată se ivi un 
car de aur tras de doisprezece boi înaripaţi. II luă 
pe Stan în car şi o porniră, fără să ştie încotro. 

Nu după mult imp, ajunseră la o grădină mare 
şi frumoastă ca raiul. 

Grădina era despărţiă în două. Intro parte se 
afla un palat mare şi frumos înconiurat de flori şi 
în partea cealaltă, un bordei mic şi urât, pe care 
mişunau mii şi mii de țânțari. Diavolul îi zise lui 
Stan: 

„Acela este palatul meu înconjurat cu flori, în 
care vei găsi cele mai mari bogății, iar acesta este 
bordeiul pe care ţi-l dă Dumnezeu pentru credinţa 
ta, în care la fiecare nas te pândeşte boala şi moar- 
tea. 

„Acum alege-ti în care vrei să trăeşti. 

— In bordeiul lui Dumnezeu vreau să traescl” 
zise Stan şi înaintă spre el. 

O bubuitură mare se auzi şi cüt ai clipi, palatul 
diavolului se prăbuşi, iar acesta işi smulgea corni- 


“tele din cap de necaz. j 


Stan se duse şi deschise cu cheia cea ruginită 
bordeiul. 

Inăuntru găsi pe Floarea şi pe lonică, plugul, ca- 
rul şi boii. 

Credinciosul Stan nu mai puca de bucurie. 

Dumnezeu, care cunoştea credința lui Stan, a- 
tinse cu mâna bordeiul. Pe dată bordeiul se făcu un 
palat mare şi frumos şi plin de bogății. Când eşiră 


„afară din el, văzură că era aşezat in mijlocul sa- 


tului lor, iar curtea era plină de săteni care se tot 
minunau. 
Nicu Corneliu-Teodorescu 


Odată calul, vaca şi câinele se certau între ci, 
pe care dintr'ânșii îl iubeşte mai mult stăpânul. 

„Nu încape îfidoială, zise calul, că pe mine mă 
iubeşte mai mult, fiindcă eu îi sunt de cel mai mare 
folos. Eu îi trag căruţa şi tot eu îl port în spinare, 
când merge la oraş. Ce s'ar face fără mine? 

— Eu, zise vaca, îi hrănesc cu lapte toată fami- 
lia, aşa că pe mine trebue să mă iubească mai mult 
stăpânul. i 

— Ba pe mine, strigă la rându-i câinele, fiindcă 
eu îi păzesc casa şi tot avutul”. 

Stăpânul lor îi auzi şi le zise: „Nu vă certati de 
pomană! Tustrei îmi sunteți trebuincioşi şi fiecare 
e bun la locul său”. 


=== DIMINEAȚA COPIILOR 


m o fetiță de şase anişori.. (Să-mi trăia- 
scă). O cheamă Gelica, dar noi îi spu- 
nem ,,Ciuci”, ca so alintăm. E drăgută, 
cuminte și curată. Când se scoală dimi- 
neata, se spală, își curăță bine urechile, 
nasui, gura şi götul... Se folosește cu îndemânare 
de periuta şi pasta de dinţi. Işi curăță unghiile de 
negreală şi se așează la masă, ca să-și ia gustarea. 

După ce ispröveşte, ia töblita (deşi nu merge încă 

la școală, îi place totuși foarte mult învăţătura) 

şi face litere din alfabet și cifre. 

Se pricepe la desemn. Ştie să facă oameni, case, 
pomi, flori şi păsări... Repetă cele câteva poezii 
pe cari le știe pe dinafară... şi ese în curte, la 
joacă. Vara se joacă cu cercul,.cu păpuşa, sare in 
coardă și face tot felul de drăcii, pe care căpşorul 
ei inteligent le scorneşte. farna, îmbrăcată cu 
haine călduroase, se dă cu söhiuta până îngheaţă, 
de îi se face născiorul roşu ca un ardti.... 

La prânz, când eu viu acasă, fetiţa mea se spa- 
12 pe mâini şi se așează cu noi la masă. Işi leagă 
un şervetel în jurul gâtului și. mănâncă fru- 
mos, cu cumpătare, tot ce mămica ei îi dă, Nuse 
amestecă în vorba celor mai mari, nu bea v şi 
nu se lăcomește la fructe şi dulcçlur1.. 


KN 


2 


E dö SESH 
SC a səy 
. K ZSA 


ASE 


— 


După amiază se ocupă de un lucru de mănâ şi 
anume: broderia. Are pentru aceasta o deosebită 
aplicaţie, aș spune chiar un talent din născare și 
dorinţa ei cea mai mare este să fie profesoară de 
lucru... Dar asta, cum o vrea Dumnezeu. Până 
una alta, se mulțumește să facă tot felul de şer- 
vetele, rochite şi cümöşute pentru ,.Mita”, păpuşa 
ei. 

Când termină de lucrat, ascultă radio... Are u- 
reche muzicală şi prinde cu ușurință frânturi de 
muzică, pe cari mi le cântă mie. Seara, la culcare, 
face o bae, zice rugăciunea și adoarme furată de 
gânduri şi de visuri... 

In felul acesta işi petrece fetița mea, ziua... Dar 
ea are şi alte calităţi. De exemplu: când își vizi- 
tează bunicii, capătă dela ei tot felul de bunătăţi, 
ba chiar şi bani. Cu banii işi cumpără. „Dimineata 
Copiilor” şi atât eu, cât şi mama ei, trebue să-i 


“citim poveștile, versurile și glumele scrise frumos 


și pe înțelesul ori cărui copil. Multe lucruri fru- 
moase a învăţat ea din această revistă. 
Cu ce are de prisos, bani şi rochite, ciorapi şi 


/ 


pantofiori, ajută şi copii săraci... Şi încă de ar 


(Cititi urmare in pagina 16-a) 


DIMINEATA COPIILOR 


— 7.0 PAG. 15 


Tİ , 
mi z UN TN m. 


| | ÎN 4 


ia omnul Popescu este un călător nepotolit, 
? cel mai înfocat colindător al pămân- 


| tului. 
Nu stă în ţară nici o lună. 
Pe unde nu a fost! 

A colindat aproape toate ţările din lume, adu- 
nând însemnări şi lucruri de valoare, din locurile 
vizitate. 

Pe când se afla in Africa, tara negrilor urâţi şi 
Duzaţi, a cumpărat un papagal frumos, care vor- 
bea multe cuvinte, spre a-l trimite cadou și toto- 
dată, dovadă că se află prin părţile unde trăesc 


(Urmare din pagina 15 a) 
avea, tot ar mai da.... Nu-i frumos din partea e1?... 
Gândiţi-vă că la urma urmei, nu-i decât un copi- 
laş de şase anișori... 

Şi dacă cumva vă "ndoiti de cele ce vam poves- 
tit despre fetița mea, n”aveti decât să poftiti la 
mine acasă s'o vedeţi. Atât ea, cât și părinţii ei, vă 
vom primi cu multă dragoste, veţi căpăta bom- 
boane şi prăjituri şi sigur sunt că nu vă veţi mai 
indura să plecaţi.... 

F. O. 


CALUL” 


ET 


N /// / F 4 7 | j 
Hh 77 / ///7 (( 4) 


asemenea papagali, prietenului său cel mai sincer, 
care este domnul Vasiliu, un român voinic, vesel 
și plin de bunătate. 

Şi cum un alt tovarăş de călătorie se întorcea 
în ţară, domnul Popescu i-a dat frumoasa şi deş- 
teapta pasăre, să o predea la sosirea sa domnu- 
lui Vasiliu, împreună cu o scrisoare în care îi vor- 
bea de papagalul trimis şi de frumuseţile pustiu- 
lui Sahara. 

Prietenul a ajuns cu bine în ţară, a căutat adre- 
sa domnului Vasiliu, şi într'o zi, înainte de masă, 
se prezentă la locuinţa acestuia. 

Marița servitoarea, iese repede în prag, spune că 
boierul a plecat în oraş cu doamna, primește ea 
papagalul şi scrisoarea, mulţumeşte şi închizând 
ușa, reintră în casă. 

Scrisoarea a bügat-o in buzunarul şortului 
până va sosi stăpânul său, să i-o predea; iar pa- 
sărea a gătit-o, făcând din ea-o ciulama la fel ca 
din oricare pasăre de mâncat. 

O gustă și i se păru minunată! 


La prânz, când se întoarse domnul Vasiliu, Ma- 
rita veni repede, îi spuse că l-a căutat un domn 


"nsan. aa ağa atana pape 


„ca? 


“Vuran yz 


= PR SIP PPR Daaa IE PP POTI add kib... aci əəə 


— — —əə— ə ——x.-— 


PAG. 16 


= DIMINEAȚA COPIILOR 


SN ES 


care a adus o pasăre colorată frumos, împreună 
cu O scrisoare. 
I-a dat plicul și se apucă de pregătit masa. 
“Citind ce-i scria amicul său din Africa, Vasiliu, 
chiamă pe Marița, întrebând-o: 


Făcui o ciulama, să te lingi pe degete de gus- 
toasă ce este.... Niciodată n'am brodit-o aşa de 
minunată ca astăzi... O să-mi ziceti bravo, când 
veţi gusta-o”. 

— „Ce vrei să spui? Nu cumva ai tăiat papaga- 


„Unde este pasărea pe care a adus-o domnul Jul”? murmură uimit şi neincrezător domnul Va- 
cu scrisoarea?” siliu. 
— „Pasărea-aia frumoasă, cu pene colorate şi — „Chiar aşa”. 
sclipitoare?” răspunse dânsa. "fə “əc 3 
— ,Da.... un cadou pe care mi-l trimite domnul — „Cum, netoato, se răsti dumnealui, ai tăiat 
Popescu prietenul meu din Africa. Să mi-o aduci papagalul şi l-ai făcut ciulama? Păi știi tu ce este 
p"imcoace, ca s'o văd şi eu... Trebuie să cumpărăm (Hn PAPPER Era AİL aya CATE VOLDER car orxan, 
H o_coliViă in care să stea de-acum încolo... E o pa- PToasto, vorbea, auzi: 
söre ral şi scumpă”... Iar Marița, răspunde liniștită şi mirată ca de 
IT Pe „Băi nu mai trebuie colivie, conaşule”, îl asi- cine știe ce minune, căutând să se desvinova- 
) U gară sörvitoarea, sigură de ce spune. țească: 3 
U U) ku — „Pentru ce nu mai trebue? Doar nu-l vom „Dacă vorbea, conaşule, de ce nu mi-a spus 
{~ lăsa să zboare prin casă, ca prin codru... Papa- să nu-l tai. Să fi vorbit şi eu nu-l tăiam, păea- 
(> C”gahıl”trebue închis sau legat de picior cu un lăn- tele mele... Zău nu-l tüiam.. Păcat de aşa papa- 
= Actişori. gal vorböret”. 
S 43 SI Nu-i nevoie, am aranjat eu cu el. Zaharia G. Buruiană 
Li ST, uz, A ID EES e, A, a Mee ai s ə... ə i ad 
ə əəə əə 0000700 30253, a 
.—— . . a . “ 
Amalori e cuviole herucișalep . İ DE VORBĂ CU CITITORII 


VIC | 
eau 1 


mu TRAA 
Toate JOCURILE 


SE xmuvu-ubz 


şə 


(22102222222122222222..2.22222.22224242422.22222.2222222..) 
. 


BON 


Pentru o reducere de 50'/, 
la LUNAPARK-MOȘI 


Posesorul acestui bon va obţine de la cassa specială 
din Luna Park, un carnet care-i acordă o reducere 
de 50% din costul tuturor atractiunilor. 

E recomandabil ca copiii să fie întovărăşiţi tot- 
deauna de o persoană mai mare. 


DE aaa aaa aaaaaanaaaă 


R. Şt.-Lav.-Loco. — „O frumoasă amintire”. 
Dragul meu, amintirile, gusturile și micile noas- 
tre întâmplări personale nu prea intereasză pe 
alții. Iti mai spunem că manuscrisele ce se trimit 
spre publicare, se scriu numai pe o faţă a hârtiei, 
lăsându-se fata a doua albă. 

V. E. G. Loco. — ,,Sacul miraculos” este numai 
o parte dintr'o poveste mai lungă. Oare n'ai citit 
povestea „Ivan Turbincă” de Creangă? 

Vas. Ch.-Roman. — Slăbuţe de tot cele două 
poezii trimise de d-ta. De aceea, ne pare rău că 
nu le putem publica. 

V. A.-Ploești. — Din poeziile trimise de d-ta, 
iti publicăm poezia „Dimineaţa de primăvară”. 
Celelalte sunt prea grele pentru cei mai mulţi 
din cititorii revistei noastre. 

I. St. M.-Craiova. — Regretam, dar legenda cu 
,Deucalion” s'a publicat de mult în „Dimineața 
Copiilor z 5 şə 

. COR.-Loco. — Poezia ,,Mama” se publică. 

I. V.-Galati. — „Ciuperca veninoasă” se publică. 

T. V. şi S. R.-Iaşi. — Povestea „Lance voini- 
cul” este binişor scrisă, dar când veţi crește mai 
mari şi veţi învăța mai multă carte, veţi scrie 
povești și mai bune, pe care le vom publica bu- 
curos. 


Atelierele „ADEVERUL:“ S. A. 


SEA FD ATININ ox oy Yə 
a 


bər 
a 


Pui, puişori! Mâncaţi, ca să ereştefi mărişori.“ PREȚUL 5 LEI 


„PAG. 2-..= 


DIMINEAȚA COPIILOR 


*| „CARTEA FIILOR MEI“ [+ | 


Am scris şi în „Almanahul 
Şcolarilor”““. 


Despre „Cartea fiilor mei” am scris şi in „Al- 
manahul Şcolarilor pe anul 1932”. 

Insă, se prea poate ca nu toţi cititorii „Dimineţii 
Copiilor” să-şi fi procurat acest ,,Almanah”. De 


aceea, am socotit că este bine să amintim din nou 


despre această carte aşa de folositoare şi din ca- 
re, dela apariţia ei, sau publicat în Franţa mai 
multe ediţii. 2 

Cât despre autorul ei, am spus că ea a fost scri- 
să de Paul Doumer, fostul preşedinte al Republicii 
franceze, asasinat mişeleşte în ziua de 12 Mai de 
către un rus. 


Tot din trecutul lui Paul Doumer. 


, Paul Doumer a fost un om a cărui viaţă, făcută 
numai din muncă neîntreruptă, poate fi dată tutu- 
lor ca exemplu. Atât copiilor şi tinerilor, cât şi 
persoanelor de orice vârstă... ` : 

Aşa, spre deosebire de atâţia alţii, care dacă au 
ajuns, fie oameni cu învăţătură multă, fie oameni 
care au ocupat slujbe din cele mai- înalte, au reu- 
şit, fiindcă au avut parte de părinţi cu dare de 
mână, Paul Doumer a cunoscut în anii copilăriei 
şi ai tinereţii sărăcia cea mai cumplită. La vârstă 
foarte mică, pierde pe tatăl său, care era un biet 
lucrător, aşa că dela dânsul nu rămâne nici o a- 
vere, Mama lui Paul Doumer trebuia să îngri- 
jească de copii. 

Cum şi cu ce să-i întreţină, să-i trimită la şcoală 
şi să le dea o creştere bună? Nu se poate .spune 
cüt de mult a muncit şi sa trudit această femeie 
şi ziua şi noaptea. lar fiul ei Paul, tot mergând la 
şcoală şi căutând să înveţe cât mai bine, muncea 
şi el şi oricât de puţini erau banii pe care îi câşti- 


ga, avea grijă să-i aducă mamei sale, fără să chel-: 


tuiască ceva pentru trebuinţele sale. Cât despre 
plăceri, nici nu.se gândea la ele. 

Exemplul mamei sale şi munca sa neîntreruptă 
făcuseră din Paul Doumer un om întreg, un öm 
care cunoştea bine toate necazurile şi durerile 
vieţii. 


„„Cartea fiilor mei“ 


Această carte a seris-o Paul Doumer în anul 
1905. Precum îi arată Şi titlul, ea a fost-scrisă cu 
gândul ca să servească fiilor săi ca un îndreptar 
şi sfătuitor în viaţa de toate zilele: 


Amintim din nou că Paul Doumer a avut opt 
copii (trei fete şi cinci băeţi) şi că patru din fii săi 
au căzut în războiul cel mare, luptând pentru apă- 
rarea Franţei. 


Insă „Cartea îiilor mei” poate şi trebue să fie 


citită de orişicare tânăr, ba chiar Şi de orişicare 
“persoană, indiferent de vârstă. 


Sfaturi din _ „Cartea fiilor mei“. 


Döm mai jos, aşa cum am făcut şi in „Almana- 
hul Şcolarilor pe anul 1932”, câteva din multele 
sfaturi ce cuprindea cartea lui Doumer. 


, Să ştii ce vrei! 

Fă ceeace ai datoria să faci! Să ştii să munce- 
şti! Să ajungi om de muncă, să desvolţi în tine 
puterile trupului şi ale sufletului şi să-ţi asiguri 
succesul în viaţă. 5 

Fii muncitor! Dö muncii cea mai bună parte din 
existenţa ta. 


= Fii disciplinat! Arată totdeauna respect şi cinste 


persoanelor şi lucrurilor vrednice de respect şi 
de tinste. 
„Apără-ţi totdeauna demnitatea vieţii tale! Tube- 


-şte adevărul! Fii în toate adevărat, simplu şi na- 


tural. 

Fii sincer şi deschis, loial şi drept! 

Fii. cu ordine şi silitor, cumpătat şi la mâncare 
şi la băutură, drăguţ şi prietenos. Fii bun, bine- 
voitor Şi cu sentimente de frate! 

Apără-ţi cu gelozie libertatea şi respectă liber- 
tatea altuia. 

Asigură trupului tău sănătatea şi frumuseţea 
prin tăria caracterului tău şi prin nobleta senti- 
mentelor tale. 

Păstrează-ţi tinerețea, îrăgezimea sentimente- 
lor, sănătatea şi demnitatea. 

Munceşte pentru familia ta! 

lubeşte-ţi patria! Serveşte-o şi cinsteşte-ol 
Munceşte pentru bună starea ei internă, pentru 
mărirea şi gloria ei pe lume. 

Dă-i patriei inteligenţa ta şi inima ta, activitatea 
şi munca ta. - Dacă trebue, dă-i sângele tău, ca 
să-i aperi existenţa, interesele şi onoarea. 

Invaţă să cunoşti patria în frumuseţea şi în bo- 
gütia ei, în ţinuturile ei pitoreşti dela ţară, in ora- 
şele ei, în monumentele ei, care sunt titlurile de 
nobleţă ale neamului tău. 

Să ai totdeauna credinţă în viitorul patriei. 

lubeşte şi cinsteşte drapelul tricolor, care este 
icoana patriei, 


DIMINEATA |) 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67. 


IN STRAINATATE DUBLU 
UN NUMAR 5 LEI 


ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI 
6 LUNI 100 „ 


5 lunie 1932 — Nr. 434 Director: N. BATZARIA 
REPRODUCEREA BUCATILOR ESTE STRICT INTERZISA 


Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


"YYYYYYYYYYYY"YYYYYT "YYYYYYT”YYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYTYT 


“7... 


...............................4......2......233.3.......2..........2......................A2A1ı121222 


A PLECAT MITITELUL 


Versuri pentru Süngutu j 


HHHH 


HHHHHHHAIHHHHHHH 


Azi seară a plecat şi mititelul, 
L'am petrecut şi eu până la gară. 
Când trenul a sosit cu ochii roşii, 
Se inopta de-abinelea afară 


Şi de subt căciulița lui de oaie 

Lucea, — ca două pete mari de soare — 
Mürgeanul ochilor prin întuneric, 
Scăldat în ape limpezi de izvoare... 


.— 


*| CUIBUL 


La grinda casei noastre şade 
Gol, pustiu, un cuibuşor. 

O pană, ce dintr'însul cade, 
Se leagănă pe vânt, uşor. 


Acolo, singurel sub casă, 
Bietul plânge întristat, 

Că rândunica cea voioasă 
S'a dus departe, l-a lăsat... 


Lam sărutat, l-am giugiulit într'una 

Şi i-am vorbit cu-atdta duioşie 

Si ntruna imi strângea gătleijul. plânsul, 
lar el ştrengarul, roş' de,bucurie... / 


...İ-qud şi-acum întriuna Tüsüflared 

Si paşii mi-i indbuş prin odaie... 

Şi glasu-i de argint aud eum cheamă... 
Dar nu-i decât a inimei bătaie... 


Dutika 


1442422240 8202210212 ...2222.2...2...2.2.22222A.2. 


qaxı E HHHHHHHHH 


. 
+H 


E 


“Nu plânge, cuibuşor! Vezi bine, 
Drăgălaşa rândunea 

Era să stea aici, cu tine, 

Şi s'o omoare iarna grea? 


Aşteaptă pân'la primăvară: 
Raze dulci să bată'n prag, 
Şi mieluşei sburdând pe-aiară — 


Se va”ntoarce — atunci, cu drag. 
Ar. 


Farcaş 


..............€.............O.s.s2suL2ö 


1019101011011 0007731710 0000771717 777777 


EE A E 


zz 
ə 


== DIMINEATA COPIILOR 


ISN ə W THT 


ya, r 


Cei rai la sfat 


VESTE | | Prelucrare de 


ALI-BABA 


ntr'o zi când cerul era senin, iar 
pe pământ era linişte şi voe bu- 
nö, se ivi pe neaşteptate Fur- 
tuna cea groaznică. Venea din 
fundul pustiului, călare pe un 
armăsar roşu şi plin de foc. „Vi- 
jelie” era numele acestui ar- 
măsar, pe care nimeni, afară de 
stăpână-sa, n'ar îi putut să-l domolească. 

„Furtuna” venea mânioasă nevoe mare. Suilă 
la dreapta, suflă la stânga şi împrăștie la cele pa- 
tru colturi ale pământului toate grămezile de nisip 
ce întâlni în drumu-i. Pe cap purta o căciulă de 
vulpe roşie, iar în mână ţinea un măturoiu, cu care 
mătura nisipul ce mai rămânea de pe urma suflă- 
rei sale. 

„Furtuna” se opri în miilocul pustiului, aştep- 
tându-și tovarășii. 

Şi iată că un şarpe cenuşiu, cu ochii scânteie- 
tori şi cu limba ascuţită, trecu pe lângă ea. „Am 
să te îngrop în nisip”! îi strigă Furtuna. 

— Mi-e tot una, îi întoarse şarpele vorba, adău- 
gând: ba chiar o să mă simt mai bine, învelit în 


POI ID III IT nisipul cel cald. 


DIMINEAȚA COPIILOR S 


==  PAG.5 


— Ştiu că-ţi place în nisip, îi zise Furtuna scrâş- 
nind din dinţi. De aceea, te las să-ţi vezi de drum”. 

După puţin, Furtuna zări o haită de lupi flămâzi 
şi slabi, că le numărai oasele. „Am să vă ingrop în 
nisip!” le strigă ea. 

Speriati, lupii o rupseră la fugă. 

„Nu fugiţi, le zise Furtuna, căci am vrut nu- 
mai să glumesc. Imi sunteţi dragi, fiindcă şi voi 
faceţi rău, tot aşa cum fac și eu. lată, colo la 
dreapta, am asvârlit într'o groapă o ţărancă şi 
cu calul ei. Mergeţi şi vă ospatati”. 

Multumindu-i, lupii se îndreptară spre partea 
unde le arătase Furtuna. 

Nu trecu mult la mijloc şi deodată se făcu un 
frig straşnic, iar  şuerături şi urlete  spintecară 
văzduhul. Venea „Viscolul de zăpadă”, fratele 
Furtunei. Venea într'o căruță de ghiaţă, trasă de 
armăsari albi, care nechezau şi îşi scuturau coa- 
ma lor din care cădeau pe pământ grămezi de 
zăpadă. 

Bătrânul Crivdf, cu braţele sumese, cu părul 
vâlvoiu, mergea înaintea armăsarilor, ținând în 
mână o mătură de ghiaţă. ` 

Furtuna şi Viscolul se îmbrățişară şi se între- 
bară de sănătate. 

Dar pe când stăteau ei de vorbă, iată că sim- 
tiri o dogoare neobişnuită. 

Era semn că venea sora lor „Arşita de vară”. 

In adevăr, în văzduh se ivi „Arşiţa de vară”, 
înaintând încet şi înconjurată de o coroană de 
foc. 

„Ai venit singură sau ţi-ai adus şi copiii? o în- 
trebară ei. 

— Am luat cu mine pe cele două fete ale mele, 
dar eu merg totdeauna înaintea lor. Insă trebue să 
sosească şi ele”. 


Nici nu isprăvise bine vorba şi veniră cele două 


fete ale Arşitei, erau Foamea şi Setea. Foamea 
era călare pe o cămilă, iar Seta pe un măgar. A- 


ti cămila, cât şi măgarul, erau aşa de slabi, că 


păreau două schelete. 

„Acum, zise Furtuna, ne-am strâns cu toţii. De 
aceea, să începem sfatul şi să ne spunem fiecare 
păsul. | 

— Eu, grăi Arşita de vară, nu-i mai pot răbda 
pe oameni. Ca să scape de puterea mea, au sădit 
arbori si se adăpostesc la umbra lor. Au mai cu- 
tezat să prefacă în grădini frumoase şi roditoare 
pământurile pusii peste care odinioară eram sin- 
gură stăpână. 
` — Bine că mi-ai spus, îi răspunse Furtuna. Voi 
smulge arborii din rădăcină şi îi voi arunca la cele 
patru vânturi. Tot aşa, voi acoperi cu nisip gră- 
dinile şi tarinile lor. Oare n'am prefăcut eu în pu- 
stiu împărătii întregi, care altă dată erau aşa de 
înfloritoare? 


— Şi ce n'au născocit oamenii, ca să se apere 
împotriva mea? se aruncă în vorbă Viscolul de 
zăpadă. Au clădit case în care se adăpostesc, iar 
ca să scape de mine, îşi fac toate treburile vara, 
când eu n'am nici o putere. 

— Suntem slabi şi neputincioşi, zise Furtuna, 
fiindcă nu lucrăm în unire şi în acelaş timp. De 
pildă, eu smulg arborii şi pustiesc totul în drumul 
meu. Dar treaba mea rămâne neisprăvită, fiindcă 
tu, Arşiţă, vii totdeauna prea târziu. 

— Ba tu eşti de vină, îi se împotrivi Arşiţa. Fu 
una ard luni dearândul cu căldura mea sămănă- 
turile şi iarba din livezi, usuc lacurile şi râurile şi 
apoi te aştept pe tine, ca să isprăveşti. Dar tot- 
deauna când am nevoe de tine, tu umbli razna. 
cine ştie pe unde. 

— Mărturisesc din parte-mi că nici sora mea 
Setea şi eu nu prea lucrăm în bună înțelegere, 
grăi la rându-i Foamea. Eu, biata, muncesc cu 
toată sörguinta, silindu-mă să nimicesc tot felul 
de hrană. Insă, la ce bun, dacă oamenii găsesc ori 
când apă, ca să-şi potolească setea? Din pricina 
mea, rabdă ei o zi, două, dar pe urmă tot captă 
hrană din ţinuturile vecine. 

— Singură nu pot face nimic, se apără Setea. 
E treaba mamei noastre Arşiţa de vară să usuce 
lacurile şi râurile. ` 

— Tăcere! strigă Arşiţa de vară. Nam venit 
aci ca să ne certăm, ci ca să ne înţelegem şi să 
vedem ce este de făcut, ca să nimicim totul de pe 
pământ. E rușine ca noi, de care oamenii se tem 
aşa de mult, să nu putem birui pe deplin şi să nu 
putem prăpădi totul. 

— O, dacă am lucra în unire şi bună întele- 
gere, cine ar putea să ţie piept cu noi? strigă Fur- 
tuna. 

— Nimeni! urlă Viscolul de zăpadă. 


— Să îndrăznească cineva! strigară Foamea şi 
Setea. 

— „Amin!” încheie vorba Arşiţa de vară, şi în 
semn de jurământ, ridică în sus razele sale foc. 

„Fii cu băgare de seamă! îi strigă Viscolul de 
zăpadă. Mă, faci să mă topesc”. 


4 


In momentul acela, o adiere dulce şi uşoară, 
venită din ţări depărtate, trecu pe lângă sfatul celor 
răi. lar un glas se auzi zicând: 

„Sau dus vremile, când vă puteaţi lăuda cu pu- 
terea voastră rău făcătoare. Omul nu se mai teme 
de voi. Un alt uriaş, mai puternic decât voi, născo- 
cit de mintea omului şi făcut cu munca bratului lui, 
străbate şi taie pustiul, unde vă credeți stăpâni. Il 
vedeti cum vine şi se apropie? Vedeţi ce ochi mari 
şi aprinşi are? 


(Cititi urmare în pagina 6-a) 


e M 


——— 


PAG. 6 


“” 3300710177 aaa aia Aaaa H 


köl 


HHHH HHHH 


JIP, JAK 


Ciudatele întâmplări a trei pitici / 


DIMINEAȚA COPIILOR 


>% 


ŞI BOB 


55:77... 


.............22228.882.883322228..28233583.A.8288.8822382A22. 2222022.22.2238282222228222882..8.2.A.84 
Į POVESTE ENGLEZA [ooos00c0090 0900090209090 |In româneşte de Marcu Toneseu $ 
LARADA AAAA AAAA AAA ..........222.222.232222222222222222222082282.22885882.2.2.. 


Nu m'am înşelat, pentrucă îndată după aceea 
au sburat în ios năvălind asupra unui ogor din a- 
propiere spre marea supărare a unui ţăran, care 


si ə W s Yi ARAN 
DI Ag PU ISS 
x NI əə A Tər əv 
“şa Azzz AS 


AT KAA oi 
7 Mi ə 


secera nu departe de locul acela. Nam să repet 
cuvintele puţin frumoase cu care a ocărit pe bie- 
tele păsări. 


(Urmare din pagina 5a = 


Vreti să știți cum îl chiamă? E trenul. Nu va tre- 
ce mult şi oamenii vor străbate în trenul acesta şi 
ținuturile îngheţate şi ţările calde şi vor nimici toată 
puterea voastră. Nu e chip să vă puteţi împotrivi 
minţii şi duhului născocitor al omului”. 

Furtuna, Viscolul de zăpadă, Arşiţa de vară, Foa- 
mea şi Setea căzură pe gânduri, iar când văzură 
că uriaşul cu ochii mari şi aprinşi se apropie, se 
duseră şi se împrăştiară, fugind fiecare în partea 
sa, 


Ali-Baba 


Sunt ţărani cărora nu le place să treci prin ta- 
rina lor. Dintre aceştia era şi ţăranul care ocărîse 
păsările. De aceea. ne-am grăbit, tot prefăcân- 
du-ne că nici nu ne pasă de el, să ne îndepărtăm 
de acolo şi să apucăm pe o cărărue. 

Dar nu facusem nici o sută de paşi, şi iată că 
întâlnim la o cotitură a. cărărei un cârd de gâşte. 

„Avem cu ce să ne distrăm!” strigă Jak, luând 
de ios o piatră. Insă, o întâmplare la care nu s'a 
aşteptat, îl făcu să se oprească şi din vorbă şi din 


“4 asvârlitul pietrei: gâştele, în ordine de luptă, cu 


ciocul deschis şi gögöind din tot gâtleiul, se repe- 
ziră asupra lui Tak, care făcu stânga'mpreiur şi 
o luă la sănătoasa. Un ţăran care era pe aproape 
şi văzuse toată întâmplarea, se opri din treabă,. 
vrând să râdă după pofta inimei. Am făcut şi noi 
ca el, râzând în hohote. 

„E, ce vrei! Intâmplarea era foarte nostimă”, 
i-am răspuns lui Jak, care puţin după aceasta, 
scăpând de göşte şi venind iarăşi lângă noi, ne 
mustră că râsesem pe socoteala lui. Şi i-am mai 
spus cuvintele ce urmează: „Oamenii cuminţi 
lasă gâştele în pace”. 

Jak nu râdea, ci era tare supărat, că nu se ară- 
tase mai curagios. 

Insă veselia îi veni din nou, când i-am spus că 
trebue să stăm la masă. Aşternu el însuși o faţă 
de masă la marginea unei păduri şi ne pofti şi pe 
noi. el făcând pe gazda. 

Soarele care era sus pe cer, dogorea, de sigur, 
tare de tot. Insă nu-l simţeam de loc, de oarece 
stăteam la umbra unui stejar ale cărui crăci şi 
frunziş nu dădeau voe razelor de soare să ajungă 
până la noi. E adevărat că şedeam pe jos şi nu 
tocmai bine, în schimb, aveam o poftă de lupi. 
Cam pe la miilocul prânzului. o vacă bună şi 
blândă işi trecu capul printre frunze, privindu-ne 
cu toată prietenia. 

Totul era frumos şi de minune. Din nenorocire. 
lui Tak îi veni un nou gönd nüstruşnic. „In stejarul 
acesta. zise Jak, este un stup de albine. aşa că, 
în loc de prăiituri, am să vă dau miere.” 

Silindu-mă să mă scol, se căţără pe spinarea 
mea şi înfipse mânerul umbrelei, o umbrelă de 
care nu se desparte niciodată, în scobitura adâncă 
a trunchiului de stejar. 

„Ura! am găsit o turtă de miere!” strigă el. 
Turta de miere căzu ca o bucată de scoarță tare 
în capul lui Jip, făcându-i un cucuiu mare de tot. 


e PAG. 7 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Jip, nefiind doritor de alt cucuiu, o şterse fugind Un taur înfuriat, cu o pereche de coarne nesfârșit 
cât îl ţineau picioarele. „de lungi, venea glonţ asupra noastră. 

A făcut bine, fiindcă în felul acesta a scăpat de „Ascundeţi-vă după umbrela mea!” strigă Jak, 
altă pacoste mai mare. In adevăr, albinele, furi- care se cumintise de când cu păţania cu göştele 
oase că mau fost lăsate în pace, au eşit din scor- şi albinele. 
bura stejarului în roiu des. Jak, speriat, sări la- A fost din parte-i un, gând foarte bun. Urâciosul 
pământ şi o luă la fugă. Eu însumi am făcut la fel. : f p 
Insă, fiindcă am pierdut puţin timp până să strâng ” 
de jos pălăriile şi merindele noastre. mam ales cu 
câteva înţepături, care nu mi-au făcut nici o plă- 
cere: : 

Am isprövit prânzul lângă un râuleţ, a cărui 
apă limpede şi repede juca şi sclipea la picioarele 
unor trestii înalte, în jurul stânieneilor infloriti şi a 
buchetelor de miozotişi sălbatici. 

Aveam încă poftă de mâncare, aşa că inghiteam 
zdravăn „sandviciurile” pregătite de Jip. Insă, 
vai! Jip, totdeauna darnic, turnase peste ele piper 
cu nemiluita. Lui Jak şi mie gura ne luase foc. Ne 
ardea aşa de tare, că, fără să mai stăm pe gânduri, 
ne-am culcat pe burtă şi, scoțând limba am în- 
ceput să bem linxând, fără să ne oprim, din apa 


777743 uget surd, se opreşte, se întoarce 
a şi fuge greoiu. Suntem scăpați! 
gi AU, Insă, pe când ni se întâmplau atâtea neplăceri, 
LA fi% mam observat că cerul se acoperise cu nouri 
È M , negri şi că începuseră să cadă picături mari, de 
“7/7 7) ploaie. Adăpostindu-ne sub umbrelă, ne indrep- 
7i} tüm spre un şopron. care se găsea la o depărtare 
s de o jumătate de chilometrù şi părea că fusese 
„+ clădit anume pentru roi. Când am ajuns acolo, 
2 7] ploua vărsând cu găleata. Inăuntrul şopronului 
KX q £ totul era liniştit. Ridic clanta, împing uşa şi aler- 
Z A, 207 > güm tustrei să ne punem la adăpost. s 
/ 77/4/7777) Insă altă nenörocirel Un dulău. sare asupra 
OS noastră, lătrând furios. Bine .cü era legat în lanţ! 
Yə ET et N yera <o _ Mai 'sprinteni decât căprioarele, am fugit din ṣo- 
alərzahıri m ə a o pron, am sărit peste uşe şi ne-am dus să ne adă- 
Am îi băut până să ne umilăm ca nişte burdu- postim după n gard de-mărăcini. 
furi, dacă nu auzeam îndărătul nostru un sgomot 
grozav din pricina căruia am sărit iute în picioare. 00 PN 00 


„Mpe 


PU Y 4 
Z 7 f A 
„7 “/ 


(Va urma) 


— 


PAG. 8 > — = DIMINEATA COPIILOR 


Desene de GEO | Text de MOS NAE | 


21) Povestea Domniței Florina | 


Pün”atunci-Stan nu vorbise Dar sfiala-i piere 'ndată, lar Florina lung ofteuză, 
Cu vr'o fiică de'mpărat. Pe Florina'n ochi priveşte Ba să plângă s'a pornit. 
Deci, nu ştie cum să'nceapă S'o întreabă cum se face Când văzu aşa voinicul, 
Si se simte ruşinat. Că acolo se găseşte. Rău de tot s'a zăpăcit. 


„Vai, Domnifd, nu mai plânge! Printre lacrimi ea-i zümbeşte. Cum trăise alintată 
Căci mă jur pe Dumnezeu, Şi povestea-i p”urmü spune, De'mpărat şi mpărăteasă, 
Să-mi dau viața pentru tine Cum acasă, la pürinti-i, In belşug şi fericire, 


Şi că nu-ți fac nici un rău”. Cunoscuse zile bune. Cum nu e în altă casă. 


DIMINEATA COPIILOR “c$e"”Y "VP, - = PAG. 9 


Mulţi voevozi frumoşi, puternici, Insă iată că la Curte „Vreau să-mi fii tu de soție, 
Ocerin de soție, Intr'o zi se pomeni lar de nu primeşti cumva, 
„Dar-nici unul nu găsise, Cu piticul uriciosul, Te răpesc, te iau cu sila 


J Çörpe placul ei să fie. Ce Florinei îi grăi: Şi te duc la casa mea. 


M 

„Si s'a “ntors piticul noaptea, „lar în cartea vieții mele „Tu eşti, Stane, salvatorul, 

Şi din patu-mi m'a răpit, A fost scris că voi scăpa, Tie viata-mi datoresc. 

Şi m'a dus aci ”n palatu-i, De un tânăr ce-o să poată Orice-aş face, orice-aş spune, 
Unde rău m'a chinuit. Poarta mare-a sfărâma. Nu pot să mă răsplătesc”. 
Este mândru Stan voinicul Dar de-atdta plâns şi chinuri Cum se sperie voinicul! 

Şi se simte fericit, Ea se simte rău slăbită, „Vai, Domnitd ce-ai pdfit”1 
Ochii galeşi ai Florinei Tremură şi ngălbeneşte, å Şi în brate ridicând-o, 

Drept în suflet l-au rănit. Ba leşind prăpădită. Drept afară a eşit. 


(Va urma) 


In n-rute viilor: „Stan voinicul se căsătoreşte cu Domnița Florina'* 


PAG. 10 = 


DIMINEAȚA COPIILOR 


i x . 
Răspunsuri i ca fii i qaba“ 
la İH balan „Ge Vrei sa fii ın viata 


AAAA AAAA AAAA AAAA AAAA AAA 


D-ra Valeria Ica Hurdu (cl. l-a lic.) dela Sibiu: 


ne scrie: „Aş dori să ajung medic-dentistă, ca să 
repar la bătrâneţe dinţii părinților, ca să poată 
mânca mai bine”. 


Nelu Al. Mecsi (cl. III-a pr.) din Capitală ne 
scrie, „Cu toate că sunt un copil de nouă ani, dar 
doresc să mă fac medic militar. Dece? I. Ca să 
ajut pe mama, care este văduvă şi este o comoa- 
ră pentru mine. II. Ca să îngrijesc de bolnavi, iar 
pe cei săraci să-i caut gratuit”. 


D-ra Iulia Mihăilescu (cl. Il-a lic.) dela Sibiu ne 
scrie: „Nu precizez ceeace vreau să fiu, pentru 
că până atunci, multe gânduri se pot schimba. 
Spun numai atâta: prin ceeace voiu ajunge, vreau 
să-mi ajut pe părinţi, cărora le datorez tot ce am 
şi tara, care îmi este a doua mamă. Sunt cerce- 
taşă şi vreau ca totdeauna să fiu aşa cum stă scris 
la legea noastră: „gata la datorie”. 


D-ra Smaranda Mihăilescu (cl. I-a lic.) dela Si- 
bit ne scrie: „Vreau să ajung folositoare ţării 
mele şi să o scap prin munca mea, de răul în care 
se găseşte. Mai vreau să fiu sprijinul bătrâneţelor 
părinţilor mei. Aşa să-mi aiute Dumnezeu!” 


D-ra Aurica Hurdu (cl. IV-a pr.) dela Sibiu ne 
scrie: „Dacă bunul Dumnezeu imi ajută şi ma ti- 
ne în viaţă, aş dori să fiu o profesoară, ca şi tatăl 
meu şi să luminez mintea copiilor”. 


D-ra Alexandrina T. Copici (cl. Ill-a pr.) dela 
Galata-laşi ne scrie: „Dorinţa mea e să fiu o bună 
gospodină, pentrucă îmi place foarte mult treaba 
în casă”. 


D-ra Micaela Panteli (cl. Il-a pr.) dela Brăila 
ne scrie: „Doresc să deviu farmacista, ca şi tăti- 
cul meu. Este o carieră frumoasă în care poţi face 
mult bine, dacă ai suflet bun. Eu voi face doctorii 
gratis pentru copiii săraci şi alţi bolnavi”. 


Izi Bercovici (cl. IV-a pr.) dela Roman ne scrie: 
As vrea ca, ajutat de soartă, să ajung un bo- 
gătaş, dar să rămân om modest.. In cazul acesta 
mi-aş putea vedea realizat idealul care este de a 
ajuta pe cei sarmani”. 


HHHHHH 0110131177 77 


URMARE 


Gică “Mihăilescu (cl. Il-a pr.) dela Sibiu ne 
scrie: „Eu vreau să fiu om de treabă şi de ome- 
nie”. 


D-ra Dorina Angelescu din Capitală ne scrie: 
„Aş vrea să mă fac o profesoară de limba româ- 


xə” 


na la liceul Iulia Haidău din Capitală”. 


Eugen V. Burtică (cl. l-a lic.) din Capitală ne 
scrie: „Aş vrea să am un izvor nesecat de golo- 
gani, ca să pot ajuta pe tata şi pe cei săraci şi să 
călătoresc în lumea largă”. 


Buma Craşnovet (cl. Il-a pr.) din comuna Criu- 
leni, (jud. Orheiu) ne scrie: „Dorinţa mea este să 
fiu inventator, ca să fiu de folos ţării mele şi ca 
numele ei să ajungă vestit în toată lumea”. 


Popescu H. Mircea (cl. I-a lic.) din Comuna 
Fieni (jud. Dâmboviţa) ne scrie: „De oarece şi pă- 
rintii „mei mă sfătuesc, vreau să mă fac medic, 
pentru ca şi în timp de pace şi în timp de răz- 
boiu, să salvez o mulţime de nenorociti. Aş mai 
vrea să fiu unul dintre cei mai apreciaţi colabora- 
tori ai revistei dumneavoastre”. 


D-ra Rapaport Elvira dela Ploeşti ne scrie: 
„Deşi sunt abia în prima clasă de liceu, însă în 
cursul primar am putut observa că orele de ştiin- 
tele Naturale erau pentru mine cele mai plăcute. 
Mă interesează mult studiul animalelor şi al plan- 
telor şi mă gândesc cu bucurie că în clasele ur- 
mătoare voi afla lucruri noui, pentru care voi avea 
acelaş interes. Am dorinţa să ştiu tot ce există 
pe suprafaţa pământului ca vietati şi plante, tot 
ce trăeşte în apă şi tot ce se găseşte sub pământ.” 


Ionescu M. Marin (Cl. l-a lic.) dela Ploeşti ne 
scrie: „Aş vrea să deviu chimist, căci este o ca- 
rieră foarte frumoasă. In timp de războiu să-mi 
apăr ţara, inventând gaze asfixiante. lar dacă nu 
pot ajunge chimist, mă voi sili să ajung cel puţin 
aviator sau marinar”. 


Herşcovici Bernard (cl. Il-a pr.) din Capitală 
ne scrie: „Fiind mic, nu ştiu ce mă voi face, când 
voi fi mare. Doresc să fiu de folos părinţilor mei 
şi ţării mele”. 


DIMINEAȚA COPIILOR ——— 


PAG. 11 


D-ra Erna Segall (cl. Il-a pr.) dela laşi ne scrie: 
„Doresc să termin -clasele primare şi cele secun- 
dare şi apoi să învăţ gospodăria, fiindcă o casă 
fără o bună gospodină nu poate fi fericită”. 


D-ra Serber Clara (cl. Il-a pr.) dela Chişinău 
ne scrie: „Doresc să aiung o poetă vestită, fiind- 
că citesc multe poezii şi îmi plac foarte mult”. 


D-ra Cecilia Farcaş (cl. l-a com). din Capitală 
ne scrie: „Vreau să deviu corespondentă de lim- 
bile română, franceză, germană şi engleză. Imi 
place mult această carieră, pentrucă scriind scri- 
sori în străinătate, ele vor călători. Voi fi deci 
mulțumită că îmi călătoreşte scrisul in caz că nu 
voi putea călători eu insömi”. 


Petru Biubaş (cl. Ill-a pr.) dela Timişoara ne 
scrie: „Cu voia bunului Dumnezeu, doresc să ter- 
min clasele primare, să intru la liceul militar şi 
să deviu un erou, aşa cum citesc în cărţi despre 
strămoşii noştri. Dar nu ştiu dacă se va împlini 
visul meu, părinţii mei fiind oameni săraci”. 


Herschmann Curt (cl. l-a lic.) dela Cernăuţi ne 
scria: „Dorinţa mea cea mare este să mă fac in- 
giner constructor de avioane, căci aşa pot fi de 
folos patriei mele, construind avioane de războiu 
pentru armata română”. 


D-ra Ana Teodoriadis (cl. Il-a pr.) dela Brăila 
ne scrie: „Sunt încă prea mică, pentru a mă gândi 
ce vreau să fiu în viaţă. Totuşi, aş vrea să fiu 
profesoară, pentrucă imi place mult”. 


D-ra Angela P. ne scrie: Aş vrea să fiu stea de 
cinematograi, ori de nu se poate, colaboratoare la 
revista „Dimineaţa Copiilor”. 


D-ra Lia Cantor (cl. l-a lic.) dela Comrat (jud. 
Tighina) ne scrie: „Singura ţintă a vieţii mele e- 
ste să deviu stea de cinema, să plec la Hollywood 
şi să ia locul Marilenei Dietrich”. 


D-ra Artimisa Calavre (cl. IV-a pr.) dela Galaţi 
ne scrie: „Aş vrea să fiu proiesoară şi să învăţ pe 
copii carte. lar în timp de războiu, soră de cari- 
tate, ca să îngrijesc de răniţi”. 


Laurian Roman Rozenberg (cl. Ila pr.) din Ca- 
pitală ne scrie: „Vreau să mă fac avocat, ca să-i 
pot împăca pe oameni”. 


D-ra Elisa Silbermann (cl. I-a pr.) din Capitală 
ne scrie: „Doresc să fiu o bună gospodină ca mă- 
mica şi un om integru ca papa”. 


D-ra Creţeânu Margareta (clasa Il-a pr.) din 
Capitală ne scrie: „Aş vrea să mă fac proiesoară 
de istorie, materie la care am totdeauna nota 10. 
Aş mai vrea să ajung să-mi meargă vestea şi să 
fiu premiată de către domnul proiesor lorga, prim 
ministru şi ministru al instrucţiunei. Aceasta spre 
multumirea iubitei mele profesoare care se sacri- 
fică pentru noi copiii”. 


Constantinescu L Octavian (cl. l-a sec.) dela 
Buzău ne scrie: „Dorinţa mea este să fiu un bun 
şcolar, acum, iar mai târziu, un bun profesor. Ni- 
mic nu se face în lume fără voia lui Dumnezeu”. 


D-ra Alexandrina Carâp (cl. Il-a pr.) dela Ga- 
lati ne scrie: „Dorinţa mea a fost, este — şi sper 
că nu o voi schimba — de a deveni o proiesoară 
bună şi dreaptă, aşa cum este Doamna mea”. 


D-ra Tatiana Nadolencu (cl. IV-a pr.) dela Con- 
stanta ne scrie: „Incă din clasa Il-a primară, mă 
gündeam cam ce o să deviu în viaţă. Anul acesta 
m'am hotărît să deviu farmacistă. Voi da medica- 
mente cu preţuri cât se poate de reduse”. 


Vladimir Puterman (cl. Il-a pr.) dela Chişinău 
ne scrie: „Doresc să mă fac un mare matemati- 
cian şi inginer, ca să aiut tara cu maşini în timp 
de războiu, aşa cum a făcut în vechime marele Ar- 
himede, iar în timp de pace să mă ocup cu Fizica 
şi Matematica”. 


D-ra Teodora Stoenescu (cl. Il-a pr.) din Ca- 
pitală ne scrie: „Aş dori să deviu o ziaristă, ca 
prin scris să aduc la cunoştinţa celor în drept mi- 
zeriile nevoiaşilor, căci am văzut cum sunt ajutați 
săracii, atunci când ziarele se ocupă de ei”. 


D-ra Florica Pascu dela Craiova ne scrie: „Aş 
vrea să mă fac doctoriţă, să îngrijesc pe părinţii 
mei la bătrâneţe, precum şi pe bolnavii săraci. 
Sora mea Ştefania Pascu vrea să se facă profe- 
soară, să dea şi ea note ca ,,Domnişoara ei”. -~ 


D-ra Thea Berman (cl. III-a pr.) dela Piatra-N. 
ne scrie: „Dacă până atunci nu-mi voi schimba 
gândul, doresc să fiu profesoară şi să învăţ pe 
copii buna creştere”. 


D-ra Cruparu Raşela (cl. IV-a pr.) dela Ploeşti 
ne scrie: „Aş vrea să fiu pe placul tuturor prin 
fapte bune, însă nu cu pretenţia de recompensă. 
Când voi deveni mare, vreau să fiu de un folos 
real pentru societate. Sunt contra invidiei şi pre- 
făcătoriei. Lozinca mea este sinceritatea”. 

(Va urma) 


COPIILOR 


Când a fost Dumnezeu pe pamön 


A 


oğ i Se 
6Y6-— de D. Nicolescu-Olt —— — 990 


oboröse odată Dumnezeu pe pă- 

mânt, însoţit de Sf. Petru, păzi- 
torul raiului, care nu prea 
avea muşterii, din cauza ticălo- 
şiei oamenilor depe pământ. Ui- 
taseră oamenii pe semne că în a- 
fară de iad se mai găseşte loc şi 
pentru cei care împlinesc voile 
Domnului şi nimeriau mai mulţi la poarta împără- 
tiei celui rău şi viclean. Aştepta bietul sfânt cu 
cheile in mână, zile şi luni întregi, şi-abia dacă-i 
bătea în poartă vr'un cerşetor să-i deschidă ori 
vr'un suflet nevinovat de copil, care n'apucase să 
intre în ceata celor ticăloşi. 

Mergeau abătuţi şi gânditori, ca doi drumeti ră- 
taüciti pe meleaguri străine. Nimeni nu-i băga în 
seamă şi dacă încercau să intre în vorbă cu cineva, 
apoi numai lucruri bune  n'aflau despre oameni. 
Nu odată erau să fie sfâşiaţi de câinii asmutiti de 
stăpânii casei şi se multumiau să doarmă pe unde-i 


găsia noaptea, prin vre-o pădure, ori prin pustiile 
cari în vremurile acelea se întindeau mai mult de 
cât astăzi. Fiarele sălbatice nu-i supărau niciodată 
şi cum simţiau apropierea celor doi oaspeţi dum- 
nezeeşti, veniau la ei, bucurându-se de mângâie- 
rile lor sfinte. 

„Doamne, — zise Sf. Petre, odată, când se aflau 
în apropierea unui sat — vina, că oamenii sunt 
aşa de păcătoşi, este în bună parte şi-a Ta. l-ai 
lăsat de capul lor şi n'ai mai venit printre ei să-i 
indrepti pe calea cea bună. Ştii bine că nici Adam, 
care era doar sub ochii Tăi, n'a fost în stare să-Ţi 
asculte porunca, dar'-mi-te acum când s'au înmul- 
tit ca frunza şi ca iarba!... 

— De, mă Petre, — îi răspunse Cel Sfant — oi 
avea tu dreptate, da” ei nu ştiu oare ce-i aşteaptă, 
când li-se isprăveşte veleatul? Nu le-am trimis a- 
apa intelepti şi tot zadarnice au fost încercările 

ele? 


DIMINEATA COPIILOR 


— Oricât, tot nu este ca atunci când e stăpânul 
la faţa locului... 

— Păi bine, măi Petre, noi acuma unde suntem? 
Câţi te-au poftit la masă şi ti-au dat găzduire? 

— E-adevărat, Doamne, dar şi noi călătorim îm- 
bracati mai rău decât nişte calici. la să fim îmbră- 
cati mai bine şi să vezi cum ne-ar primi şi cum 
ne-ar pune în fruntea mesei. Şi-apoi nici nu le spu- 
nem cine suntem... De unde să ştie ei cu cine stau 
de vorbă, dacă nu le spunem?” 

La întâmpinarea Sit. Petru, Dumnezeu se mul- 
tumi să zâmbească şi-i făgădui că-i va face pe voe, 
dar ce-o păţi, să nu se sperie. 

„Te-oi vedea Eu atunci, cam ce-ai să faci şi pe 
unde ai să nimereşti drumul spre poarta raiului... 

— Fie voia Tal” — şi deodată se pomeneşte Sf. 
Petru călătorind alături de un tovarăş îmbrăcat în 
haine scumpe, încât abia îşi mai recunoscu Stăpâ- 
nul sub straele pe cari ti-era milă să pui mâna. Şi- 
apoi tânăr, tânăr de tot... Acelaş lucru se petrecuse 
şi cu el. Când voi să-şi mângâe barba, cum avea 
obicei, văzu că n'are ce să mai prindă. 

Soarele era asfintit de mult. Noaptea senină, 
împodobită cu mii de stele, nu-i împiedica la drum 
şi aiunseră cu bine într'un sat. Aci, traseră la pri- 
ma casă eşită în cale, la marginea satului, fiind 
gözduiti împărăteste. Din una în alta, intrară in 
vorbă cu gazda căreia-i spuseră că sunt negustori 
şi merg să cumpere marfă de vre-o câteva mii de 
crăişori — aşa le zicea banilor pe vremea aceea. 

După cină, li-se dădu o cameră şi oaspeţii dum- 
nezeeşti adormiră. 

Peste noapte, Sf. Petru tresări speriat din somn, 
la nişte sgomote ce veneau de-afară. Până să-şi 
dea mai bine seama de ce se petrece, năvăliră în- 
lăuntru doi oameni acoperiţi la fata şi Sfântul zări 
cu groază în mâinile fiecăruia un cuţit cât toate 
zilele de mare, care sclipea la lumina unei lumânări 
pe care unul din tâlhari o ţinea în mână. 

Dumnezeu dormea înainte şi părea că nici nu se 
sinchiseşte de ceeace se petrecea. Sf. Petru inghe- 
tase de frică şi nu mai avea putere nici să strige. 

Tâlharul, care era liber de lumânare, se repezi 
la Dumnezeu şi-i împlântă cuțitul în piept... Nici-un 
gemăt nu se auzi. Acelaş lucru se petrecu şi cu Sf. 
Petru căruia cellalt tâlhar, în care recunoscu vo- 
cea gazdei, îi reteză capul, apoi, după ce-i scoto- 
ciră de bani, le luară leşurile în doi saci şi le arun- 
cară într'un şanţ dela marginea satului. 

A doua zi, dimineaţa, Sf. Petru se deşteptă bui- 
mac din somn, scuturat puternic de braţ. Dumne- 
zeu, bătrân ca întotdeauna şi cu toiagul în mână. 
îi făcu semn să se ridice şi să meargă mai departe. 


PAG. 13 


„Cum, Doamne, — zise Sf. Petru neştiind ce să 
mai creadă — este — adevărat că eşti Tu Cel care- 


— mi stă înainte? Eu Te ştiam înjunghiat de tâlhari 


la gazda unde-am poposit aseară, şi-acum?! Dar 
eu, care-am fost cu capul retezat, să fiu acelaş de 
mai înainte?... 

— Ei, Petre, — îi răspunse Domnul clătinând din 
cap — multumeşte-te numai cu atât, că dacă nu 


pn 


eram Eu, apoi de bună seamă că n'ai mai fi tu. Spu- 
neai ieri că nu umblăm îmbrăcaţi bine... Cred că 
te-ai încredinţat de ce sunt în stare oamenii. lată 
satul unde-am găzduit aseară. Hai să le spunem 
oamenilor, ca să vezi ce preţ pun ei pe cuvintele 
noastre. 

— Ba nu, Doamne, eu zic să ne înturnăm din 
drum şi să mergem de unde-am venit. Nu de alta, 
dar de data asta, n'aş mai vrea să mănânc şi vre-o 
bătae... Mai bine hai înapoi, cü navem ce căuta 
aici pe pământ, şi-apoi sunt şi cam obosit de-atâta 
umblet zadarnic. 

„Şi-au făcut cale întoarsă, iar oamenii 
mas aceiaşi cum sunt şi astăzi. 


au ră- 


D. Nicolescu-Olt 


1771177171 HHHH HHHH HHHH HHHH HHHH HH 
EHHH 


r e E EO a d i a a a a a a a a a a i i 


430777 7701337777 0777717 1777717117 AAAA 7-7-0-17:7-7 71-77 AAAA AAAA 10 1 7 07770 1771701707 77-71 7:7-77-7-117-17 AAAA AAAA 71 717 0777177770 ttet tetee 


xə 


PAGESE === 


e timp de iarnă, când serviciul poştelor nu 
mai putea funcţiona din cauza nămeţilor 
prea mari de zăpadă, micul Bill, indem” 
nat de părinţi săi, urma cursurile şcoalei 
primare din cătun. ( 

Dar niciodată nu s'a simţit aci ca la el acasă. 

De aceea, nu-l prindeai de multe ori în miilocul 
camarazilor, ci mai de grabă prin păduri, unde că- 
lare pe un cal năbădăios, urmărea vreun vânat pe 
care nu-l lăsa, până ce nu-l aducea — mort, — pe 
gâtul calului său strunit. Il mai puteai găsi în piv- 
nita casei, unde prăpădea grămadă de cartuşe, ca 
să se 'nveţe să tragă la ţintă... 

Aşa că, încetul cu încetul, îşi câştigă faima de 
trăgător neintrecut şi călăreț fără pereche. 

Dar pe micul Bill nu-l multumeau de fel laudele 
primite, căci niciodată nu se simțea bine decât 


i 
e ea eo de C. PREDA — —— ə 


atunci când, cu sacul plin de scrisori şi hârtii de 
valoare, străbătea pustiul, trebuind să se apere şi 
să se păzească de miile de primeidii cari-l pân- 
deau la fiecare cotitură, în fiecare tufiş... şi ori un- 
de-şi arunca ochii. 

Când viaţa aceasta reincepea, micul Bill se sim- 
tea om şi găsea din nou rostul traiului său... 

yer 

Odată cu transportul scrisorilor, societatea Rus- 
sel-Wardell et major se ocupa şi cu înlesnirea tre- 
cerii dintr'un loc într'altul al oamenilor. 

. Emigranti, negustori de tot felul, vânători, şi 
chiar păstori, se îngrămădeau într'o căruţă largă, 
înconjurată de bănci sau scaune şi acoperită cu 
piele de animale, trasă de şase cai puternici şi con- 
dusă de un vizitiu destoinic, înarmat până'n dinţi 
care, pe cât de bine cunoştea drumul dela un popas 


DIMINEAȚA COPIILOR 


la altul, tot pe atât se pricepea şi în lupta contra 
duşmanilor... 

De altfel, căruța — numită mai târziu diligen- 
tü, — sbura in galopul cailor. 

Din când în când, călătorii cu diligentele vedeau 
la orizont un punct negru, care se mărea din ce 
în ce mai mult, până în cele din urmă se putea ve- 
dea statura unui cal şi-a călăreţului: erau curierii 
cari, ajungând diligenta, svârleau celor din'năun- 
trul ei un bună ziua luat de vânt, şi se micşora din 
nou, dispărând precum se arătase în celalt orizont, 
al nesfârşitelor pustietăţi... 

“Intr'o zi, Buffalo-Bill, călărind în goana calului 
pe'ntinsul drumului, zări în depărtare una din aces- 
te diligente, care-i păru, fără să ştie pentru ce, în- 
tr'o situaţie primeidioasă: legănându-se pe dreap- 
ta şi pe stânga, părea o barcă în bătaia vântului. 

„Şi era doar o căruţă mânată de un vizitiu des- 
toinic... Curios, micul Bill, îşi îndreptă calul spre 
diligenţă. Apropiindu-se de ea, înţelese cele ce se 
petreceau: diligenta era atăcată de către indieni. 

Strângându-se într'un cerc amenintator în jurul 
cörutii, ca un roiu de albine împotriva celor ce le 
turbură liniștea, indienii svârleau săgeți peste să- 
geţi bine îndreptate spre nenorocitul vizitiu. 

La o cotitură pe care diligenta o făcu, Buffalo- 
Bill putu vedea cum vizitiul străpuns de o să- 
geată se rostogolea de pe capra 'naltă, ţinând to- 
tuşi hüturile cailor strânse in mână. Dar fără folos. 
Caii nestruniti o luară deavalma peste câmpie, aşa 
că diligenta trasă din larg în hop, dansa ca o barcă 
în voia valurilor... In curând, diligenta se”ndrepta 
în goana cailor spre o văgăună cu neputinţă de 


= PAG. 15 


trecut. Văzând primejdia, călătorii îşi dădură sea- 
ma, că dacă nu dau de bună voe banii şi lucrurile 
ce au cu ei, vor pierii cu toţii. 

Uşa se deschise şi un cufăr sbură. 

Când însă, cel de-al doilea urma să ia aceiaşi 
cale, un corp omenesc se prinse cu nădejde de-o 
frânghie, ce atârna în latul căruţii şi. făcându-şi 
încă odată vânt, ajunse pe capra acesteia. Cine 
era? Buffalo-Bill, desigur! care, văzând primei- 
dia, se apropiase de căruţă, îşi luase sacul de scri- 
sori în dinţi, se ridicase cu picioarele pe şea şi sări 
într'un salt uimitor să prindă frânghia care îlutu- 
ra în vânt şi apoi, S'aiungă pe capra cörutii să poa- 
tă scăpa viaţa călătorilor. 

Şi, precum aţi văzut, isbutise! 

Văzând aceasta, indienii îşi înmiiră urletele şi se 
avântară cu mai multă furie asupra diligenţei. 

Dar Buffalo-Bill nu se aruncase de geaba pe 
capra diligentei: îndată scoase hăţurile din dege- 
tele încleştate ale celui mort; printr'o mişcare re- 
pede puse din nou căruţa pe drumul cel bun şi prin 
câteva lovituri date pe coapsele cailor, îi puse pe-o 
fugă nebună. 

Apoi, cu un ochiu supraveghind drumul, cu celă- 
lalt făcea calcul de ochire în grupul indienilor mai 
apropiaţi de diligenţă. 

Unul câte unul, mare parte dintre sălbatici se 
rostogoliră la pământ loviți de gloanțele necruţă- 
toare ale lui Buffalo-Bill. Ceilalţi înspăimântați de 
soarta care-i aştepta, bătură' în retragere... 


... < 
In felul acesta scăpă Büffalö-Bill viata şi avutul 
călătorilor. ” do əkə 

ad „4 C. Preda 
4 $ “ "d 


SULTANUL ŞI TUTUNUL /” 


Un sultan, care nu putea suferi tutunul, facu 
o lege prin care pedepsea cu moartea pe oricare 
din supușii săi ar fi fost prins că fumează. 

Insă, într'una din zile, cineva 11.spuse că Are- 
mant-Bey, unul din sfetnicii săi, continuă să fu- 
meze. Sultanul acela avea obiceiul să se plimbe 
noaptea pe străzile Capitalei. Și așa, într'o seară 
se duse la casa lui Aremant-Bey, având o barbă, 
falsă şi îmbrăcat în haine de om sărac, pentru a 
nu fi recunoscut. 

Aremant-Bey era în beciul casei sale, unde fu- 


iţi: „HAPLEA LA ŞCOALĂ“ 


ma dintr'o lulea lungă de doi metri. Acolo fu pof- 
tit și sultanul, căruia Aremant-Bey îi dete o lulea, 
învitându-l să fumeze. 

„Nu ştii, îi zise sultanul, că e oprit de lege să 
fumezi şi că vei fi osândit la moarte? 

— Firește că ştiu, îi răspunse Aremant-Bey, 
care recunoscu pe sultan după voce. Insă credeam 
că Măria Voastră aveţi putere numai pe pământ, 
iar nu şi sub pământ unde am venit să fumez”. 

Sultanului ii plăcu răspunsul acesta şi iertă pe 
sfetnicul său. 


de MOŞ NAE 


Un volum lei 40 


PAG. 16 = === DIMINEAȚA COPIILOR 


Serieri pentru copii şi tineret 


Evreica (nuvele şi povestiri de An- 

dersen). Lei 20 
Inchisoarea de ilori (povesti - de Max 

Nordau). : 7 ipə” 
Biblioteca Tineretul "ə Ser Ar “ə 
Inelul pierdut de N. Batzaria Vă Ace a e 40 
Haplea la Bucureşti . . = dci A “O 
Poveşti cu noroc de Ali- Baba Zar əəə „ 80 
Păsărică, draga mea . . Ə, 9.40: 
Haplea la şcoală de Moş Nae .. în 40 
Cărticica păsărilor şi animalelor "de 

lon Cireşu . . 70 
Ursulică, romanul unui "căţel năzdrăvan 

de P. Ghiaţă-l. Rotaru . . : 5 +40 
Glume pentru copii de Horia Prundu- 

Petre Cetină . . 4/30 
Familia lui Chiţ-Chiţ (teatru pentru i 

copii) de lon Pas . . . 50 
Mitu mifişor de Moş Nae . . . . . / gy 20- 
Haplea in străinătate de Moş Nae F xy =!) 
Jertia Lilianei de N. Batzaria . . . + — 0009, 
Ştrengăriile lui Gigi de Moş Nae. .;.- „20 A 
Povestiri pentru copii de L. Tolstoi, - ~ s å 

trad. de A. Toma . . ao SV s 


Jucării, versuri de Moş Grigore Sfătosn | “Sur 


a 


Iconita Zorinei de C. Manolache . . . > „ 30 
Irozii de Anton Pan . > “iy 
Moara Piticilor (povestiri) Rə Sa 
Isprăvile lui Mirică Pitigoi . . . . . g 20 
Prima călătorie în lumea basmelor de 

Selma Lagerlöf, laureata premiului 

Nobel ce „280 
A doua călătorie în Tumea basmelor. de 

Selma Lagerlöf E bən əə 


POVATA TARZIE 
Zicea odată un cărturar 
Către un bătrân avar: 
Viaţa nu-ţi era calvar, 
Dacă möncai Suchard 1 


La a aaa aaa 


BON 


Pentru o reducere de “AR 
la LUNAPARK-MƏŞI 


Posesorul acestui bon va obţine de la cassa specială 
din Luna Park, un carnet care-i acordü o reducere 
de 50% din costul tuturor atractiunilor. 

E recomandabil ca copiii să fie întovărășiţi tot- 
deauna de o persoană mai mare. 


ödül... 


Atelierele „ADEVERUL“ S.A. 


| DE VORBĂ CU CITITORII 


I. GH. Z.-Loco. — „Ionel”. Tocmai pentrucă 
e prima d-tale încercare în versuri, nu trebuia să 
o trimiti spre publicare. Primele încercăți, mai 
totdeauna slabe, se păstrează doar ca amintire. 
F. S. S. şi EUG. M.-Târnava-Mare. — Nu uitaţi, 
drögutelor cititoare, că sunteţi încă în clasele pri- 
mare, deci la o vârstă când încă e prea de vreme ` 
să faceţi poezii bune de publicat. Aşteptati, căci, 
dacă munciti şi învăţaţi, veţi ajunge şi scriitoare. 


D. M.-Braila. — Din cele patru poezii, trimise 
de d-ta. iti publicăm ca încurajare poezia |„Pădu- 
rea”. Te sfătuim însă să nu scrii aşa repede şi aşa 
de multe versuri, fiindcă es slabe şi nereuşite. De 
altfel, nimeni nu se plânge că ducem lipsă de ver- 
suri. 

3 


/ “materi de ... ineruckakp 


Cel mai frumos şi mai potrivit dar peni copii, 
este volumul de versuri 


„JUCĂRII“ 


de MOŞ GRIGORE SFĂTOSU | 


lucrare apărută în excelente condițiuni tehhice in 
editura „Adevărul” S. A. 

Moş Grigore Siătosu, — pseudonim sub care se 
ascunde unul din cei mai talentaţi scriitori ai tine- 
rei generatiuni — a adunat in cele 100 de pagini 
ale cărţii sale, un mănunchiu de versuri armoni- 
oase, măestrit cizelate şi străbătute de un adânc 
înţeles moral. | 

Cartea se găseşte de vânzare la toate EE 
şi depozitele de ziare din țară, — pe prețul de 25 
lei exemplarul. 

Editura „Adevărul” S. A. 


rey e o pa ep T a n a A 
Part 


LEI 


AA 


BATZARIA, 


pini] 
N. 
intele Eroilor. 
PREȚUL 5 


DIRECTOR: 
tru morm 


s 


€ surioară, pen 


4 
xi 

; 
É i 
ve 
uğ 
ə 
a 
” 

bl 

z 


t mai frumoas 


Di 
435 


di culegem flor 


S 


ioara: — / 


PAG. 2 n= 


DE TOATE ŞI AMESTECATE 


Inchiderea concursului.. 


Este vorba despre concursul „Ce vrei să fii în 
viață”, concurs la care a răspuns un număr aşa 
de mare de cititori şi cititoare. Iată, zilele aces- 
tea se vor împlini patru luni de când publicăm 
İn fiecaare număr al revistei răspunsurile pri- 
mite şi totuşi, sunt încă multe, care işi aşteaptă 
ründul. 

In afară de aceasta, nu e zi dela Dumnezeu 
în -care să nu ni se trimită mereu alte răspun- 
suri, aşa “ca trebuie să terminăm odată cu acest 
concurs. Altfel, suntem amenințați să fie pre- 
lungit un an de zile. 

De aceea, aducem la cunoștința cititorilor şi 
cititoarelor că din ziua apariţiei n-rului de faţă 
al revistei, concursul este închis definitiv. Acea- 
sta înseamnă că începând din ziua în care n-rul 
de faţă a fost pus în vânzare, nu vom mai pu- 
blica răspunsurile ce ni se vor trimite. 

Să ştie, prin urmare, cititorii, ca să nu-şi mai 
dea osteneala să ne trimită răspunsuri la con- 
cursul „ce vrei să fil in viaţă.”. 


“Darea de premii. 


Precum am scris în n-rul in care fusese a- 
nuntat concursul de mai sus, vom -da trei pre- 
mii pentru cele trei răspunsuri mai bune. Ale- 
gerea şi darea premiilor nu poate avea însă loc 
decât după ce apar în revistă toate răspunsurile 
primite până astăzi. 

Prin „răspunsuri mai bune”. nu înţelegem nu- 

“mai răspunsurile, care au fost scrise mai fru- 
mos din punctul de vedere al stilului şi limbei, 
precum şi din punctul de vedere al cuprinsului. 
De sigur, aceste două lucruri formează baza 
pentru alegere. 

Insă, vom mai tine seamă şi de alte lucruri, 
cum. sunt: scrierea corectă, adică fără greșeli de 
ortografie, intrebuintarea la locul lor a semne- 
lor de punctuație, scrisul curat şi îngrijit, vârsta 
şi clasa trimiţătorilor. 


De asemenea vom tine seamă Şi de faptul da- 
că răspunsul a fost scris de către cititor, adică 
fără să-i fi fost dictat sau corectat de cineva. 
Spunem aceasta, pentrucă printre răspunsurile 
primite, am înţeles că sunt unele — ce-i drept, 
putine la număr — care n'au fost scrise de tri- 
mifatori, fără amestecul unei persoane mai 
mari. | 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Fotografiile premiantilor. 

Avem încă un motiv, ca să închidem concursul 
„despre ce vrei să fii în viaţă”. Anume, sa în- 
chis anul școlar, iar noi, aşa cum facem de mai 
mulți ani încoace, am hotărît ca şi în anul ace- 
sta să publicăm în revistă fotografiile elevilor şi 
eleveior de cursul primar şi secundar, care au 
luat la finele anului școlar premiul întâiu. 

Insă, pentru ca să fim bine İinteleşi de pe å- 
cum, socotim de trebuintü sü düm lămuririle ce 
urmează: 

1. Nu se vor publica decât fotografiile eleve- 
lor şi elevilor, care au luat premiul întâiu. Spu- 
nem aceasta, ca să nu ni se trimită fotografii de 


premianti ai doilea sau ai treilea. Aceste foto-. 


grafii nu vor fi publicate şi orice stăruință va fi 
de prisos. Nu vom face absolut nicio excepție. 

2. Orice fotografie trebue să fie însoțită de 
un atestat din partea direcţiei şcoalei respective, 
arătându-se lămurit că eleva sau elevul fotogra- 
fiat a obţinut premiul întâiu. Fără această do- 
vadă, fotografia trimisă nu se va publica, iar 
scrisori sau mărturii din partea părinţilor nu 
pot ine loc de atestat. 

3. Fotografiile ce urmează a fi publicate, tre- 
bue să fie trimise cel mai târziu până în ziua de 
15 Tulie viitor. Credem că este un termen destul 
de lung, pentru ca toţi câţi au luat premiul în- 
tâiu şi doresc să-și vadă fotografia publicată, să 
aibă tot timpul să se fotografieze şi sü ne tri- 
mită fotografia. 

4. Fotografiile se vor publica în ordinea în ca- 


re sunt primite la redacţie, ceeace înseamnă că 


vor apare mai întâiu fotografiile trimise mai de 
vreme şi care sunt însoţite şi de atestatul din 
partea direcţiei şcoalei. js 

Spunem aceasta, pentru ca, pe de o parte, tri- 
mitatorii de fotografii să nu-şi piardă răbdarea, 
iar, pe de altă parte, să nu ni ce facă rugăminți 
şi. cereri, care sunt zadarnice, de a publica fo- 
tografii, primite mai târziu, înaintea altor foto- 
grafii, trimise mai de vreme. 

5. Fotografiile trimise spre publicare nu se în- 
napoiază, ci se distrug, după ce apar în revistă. 
De altfel, la zincografie şi la tipografie se cam 
murdăresc, aşa că nu mai sunt, cum fuseseră la 
primirea lor. 

Rugüm să se scrie cât mai citeţ numele pre- 
miantului, clasa pentru care a luat premiul Í-iu, 
numele şcoalei şi al localităţii unde se găseşte 
şcoala. Aceasta, pentru a se evita orice greşeli.