Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1932 (Anul 9, nr. 412-463) 754 pag/DimineataCopiilor_1932-1669230709__pages351-400

DIMINEATA COPIILOR zx 


iz ~ - T PAG. 5 


ginea unei păduri. şi adormi. Insă; deodată fu tre- 
zit de un zgomot îngrozitor. Trozneau crăcile ar- 
borilor, par'că se stârnise cine ştie ce viielie. 

Speriat, Croitorasu] sări in sus, când se pomeni 
față "n fată cu un uriaş. Dar ce uriaş? Era aşa de 
mare, că atingea cu capul vâriul arborilor celor 
mai înalţi. Croitorasul să moară de frică si mai 
multe nu. 

Insă, isi luă inima în dinţi si silindu-se să pară 
vesel, zise: 

„Bine ai venit, prietene uriaş! A, nu mă mai cu- 
nosti? Sunt Croitorasul şi veneam să-ţi cer să-mi 
dai ceva de lucru”. 

Uriaşul îl luă în palmă. îl ridică în sus şi îi răs- 
punse: „Dar aşa mic, mititel, cum ai putea să faci 
haine pentru mine? 

— Nu te uita că sunt mic, îi întoarse Croito- 
rasul vorba, dar vorba e că sunt mai voinic Si 
mai puternic decât tine. Dacă vrei, hai să ne 
luăm la întrecere. j 

— Să ne luăm! zise uriașul, râzând cu poftă. 

— Vezi. grăi din nou Croitoraşul. piatra cea 
albă de colo? Să vedem care din noi doi poate 
s'o sfarme. strángánd-o în mână”. 

O luă mai întâi uriasul. dar oricât o strânse, nu 
fu chip să o sfarme. Când veni rândul Croitora- 
sului, ce făcu? Ascunse binisor piatra si scoase 
pe furis din traistă bucata de brânză. O strânse 
putin de tot si o făcu în fărâme. 

-Văd că ai putere. zise uriașul rusinat, dar să 
mai încercăm cu ceva. 

— Să mai încercăm! făcu şi Croitorasul. Iată 
stejarul acesta din fată. Să-l strângem în brate si 
să vedem care din noi doi poate să-i stoarcá 
zeamă”. 

Il strânse întâi uriașul cu toată puterea. dar nu 
fu chip să stoarcă din stejar nici o picătură. Când 
veni rândul Croitorasului. ce făcu? Intre el şi 
stejar puse pe furis oul din traistă si-l strivi. Din 
ou curse zeamă. despre care uriașul și-a închipuit 
că a curs din stejar. 

„Dar voinic mai esti. Croitorasule! zise el cam 
speriat. Dacă-i asa. hai la mine acasă, că îti voi da 
de lucru Si iti voi plăti bine”. 

Pe drum. uriasul îsi zise că mar fi rău să-si mai 
încerce odată puterea cu Croitorasul De aceia. 
îi zise acestuia: ..Hai să vedem care din noi doi 
aruncă mai departe o piatră 

— S'o vedem si pe asta!” îi întări Croitorasul 
vorba. 

Aruncă întâin uriasul si piatra căzu departe. de- 
narte de tot. Când veni rândul Croitorasului. ce 
făcu? Se plecă să ia o piatră de îns. dar în loc să 
arunce piatra. dădu drum scatiului. ne care îl 
purta la sân. Scatinl sbură sus. aşa de sus, că în 
curând se făcu nevăzut. 


După isprava aceasta, uriașul începu să se 
teamă şi mai tare. 

„Dacă, prin vreun miiloc oarecare nu-i fac de 
petrecan'e, îşi zise el, să ştii cá am pátit-o: Croi- 
toraşul mă prápádeste". 

Il poiti acasă Si dupá ce-i dete o masă bună, ii 


spuse sá se culce in odaia de aláturi. Insá pe la 


> 


), 
á d, 


)) 


27] 


M, 


NT 


miezul nopţii, când isi inchipuia cá  musafirul 
doarme dus, uriasul luă o máciucá mare şi groasă 
şi mergând în vârful degetelor în odaia în care 
dormea Croitoraşul, izbi de vre-o zece ori cu 
toată puterea în patul în care se culcase Croito- 
rasul.. 

„Ştiu cá l-am dat gata si am scăpat de bleste- 
matul acesta”, isi zise uriaşul ránjind de bucurie. 

Nu stia însă că avea de aface cu Croitoraşul, 
care, precum am spus, era tare deştept si istet la 
minte. Ce făcuse acesta? Fiindcă se aştepta la 
ceva rău din partea uriaşului, când sa dus să 
doarmă, în loc să se culce în pat, se culcase sub 
pat. iar in pat pusese o buturugá învelind-o bine 
cu pátura. 

Şi iată-l cá a doua zi dimineaţă, intră la uriaş 


Şi îi zise vesel: 
(Citti urmare In pagina 7-a) 


PAG. 6 


DIMINEAȚA COPIILOR 


nj, 


M 


dl 


W 


ULUM 


ABL tm 1 
Yi, // MWh 
lg MM AA 
ik si Bob sunt nepoţii vestitului inventa- 
tor si aviator Mak. 

Unchiul Mak este un om posac si nu iu- 

beste pe copii. 

Totuși Lik si Bob gásirá mijlocul să 
priveascá cum lucra unchiul Mak la mai multe in- 
ventiuni. Insă, când începu să lucreze la noua sa 
invenție, un aparat de zbor în lună, unchiul Mak 
cercetă toată casa, curtea și magazia, ca să nu se 
fi strecurat vre'un spion. 


Lik si Bob simțeau că s'a terminat cu prezenţa 
lor la lucrările unchiului Mak și se înghemuiau 
cât puteau în cutia unui aeroplan vechiu, unde 
fusese odinioară mașinăria. Spre norocul lor, un- 
chiului nu-i veni ideia să cerceteze și acolo. 


Si cu o răbdare uriașă pentru doi copii mici, a- 
sistară până la sfârșitul lucrării care nu dură mai 
puţin de cinci luni. 

In felul acesta cunoșteau și ei fiecare piesă a a- 
paratului. Mai mult chiar știau cum se manevrea- 
ză si cum se dă drumul la explozibile să pornească 
cu o iutealá nemaipomenită, 


ï 


RuN 
SS 


In ziua de opt Decembrie unchiul Mak dete de 
veste cá va pleca in luná. 

Incă din ajun, se adunase în jurul garajului a- 
tâta lume, de părea o mare de capete. 

Noroc cá Lik si Bob nu iesiserá din ascunzătoare 
în ziua aceasta si nici n'ar fi putut trece prin atâ- 
ta lume. Deabia au putut veni de dimineaţă, iar 
acum se înoptase deabinelea și le era o foame gro- 
zavă. 

La câțiva pași de ei era aparatul gata pus la 
punct și încărcat cu provizii; iar unchiul sta de 
vorbă cu câţiva miniștri în așteptarea orei fixate 
pentru plecare. Se vede că se apropia ora, de oare 
ce unchiul se uita mereu la ceas. 

Incet, târându-se cu fata la pământ, Lik si Bob 
ajunseră la aparat și intrară repede în el, îl puse- 
ră în mișcare si porniră spre lună cu o iutealá a- 
metitoare, spre marea mirare a unchiului, care 
rămase cu ceasul in mână si cu gura cáscatá, pri- 
vind cu ochi máriti cum se depărtează aparatul 
singur. 

Sá ne intoarcem la Lik si Bob. Cum am spus, ei 
stiau sá manevreze aparatul si in cáteva minute 


q mie Ci 


DIMINEAȚA COPIILOR 


văzură cum se apropie luna, care nu era de loc 
cum și'o inchipuiau ei, cu nas, ochi si gură... era 
aproape la fel cu pământul de- unde” plecaseră. 
Cum ajunseră Lik și Bob, opriră aparatul, coboriră 


și se asezará la masă, ospătară regeste si mai báu- 


ră și un tap cu bere. 

Sátui, Lik si Bob privirá cerul si ce sá vezi? Era 
la fel ca si pe pământ, un singur lucru deosebit; 
pământul tinea acum locul lunei, dar arăta de zece 
ori mai mare ca soarele şi lumina ca ziua. Făcea 
impresia unui soare pe o zi neguroasá. 

Luna nu era de loc un pământ uscat fără aer și 
fără verdeață, cum o descrisese unchiul Mak prin- 
tr'un discurs înainte de plecare. 

Aer avea destul și ca verdeață avea numai iarbă 
subțire și foarte rară. Ce-i drept, pământul era us- 
cat și crăpat, că abea qus sári de pe un mal la 
altul. 

Tot mergând asa, cei doi copii gásirá un isvoras 
cu apă bună de băut si cu iarbă mai multă si vá- 
zură cá sunt si un fel de animale, unele mici cát 
o vrabie, altele cát un cárábus. Cele cát o vrabie 
semánau cu vacile si celelalte cu caprele. 


` Atunci lui Lik si Bob le veni ideea că trebue să 


fie și omaeni cam de aceeași mărime. 

Pe când urmăreau prin iarbă vietátile pentru a 
deosebi printre ele și oameni, se isbiră de un fel de 
munte uriaş, neted și rotund, Când se uitară în 
jurul lui, deteră peste un om mare al cărui cap 
numai era cât un automobil. Uriașul îi primi eu 
blàndete şi-i întrebă cum au ajuns în lună. Ei ii 
povestiră totul si atunci uriașul, incruntànd sprin- 
cenele le zise: „Eu sunt Galacteus si am trăit pe 


PAG. 7 


pământul vostru împreună cu fica mea Agneida., 

Eram ultimii uriasi. Ea ^ 

Fiica mea mi-a adus odatá in poală. Câţiva E i 
meni care sunt strămoşii voştri. Atunci eu am ni-' . 
micit tot ce cládiserá si născociseră uriașii, pentru 
ca oamenii cei mici sá nu se foloseascá si sá ne 
copieze pe noi. ; 

M'am suit apoi cu fiica mea întrun aparat cu 
care veneam în lună de căram aur și diamante pe 
pământ, și m'am stabilit în lună, pentru tot- 
deauna. : 

Alaltáeri insá mi-a murit copila si de dorul.éi Fi 
mă duc și eu după dânsa”. 

Galacteus închise ochii și-și dete sufletul. 

Lik si Bob adunară mai multi saci de aur si dia- 
mante pe care ii duserá in aparatul lor, unde, a-. 
vând provizii destule, se hotăriră să mai stea câte: 
va zile în lună. 

In timpul acesta, merseră în cercetări și dădură 
peste un izvor mai mare ce se vărsa intr'un lac, 
unde se vedeau înotând un fel de pestisori mici 
semănând ca formă cu balenele; alții semănau cu 
furnicile, cu albinele, cu táàntarii, etc. 

Lik si Bob îi deteră numele acelui loc de „Marea 
Lunei". 

Zilele si nopţile erau mai scurte ca pe pământ 
și treceau foarte repede. Deaceea Lik şi Bob se 
aflau cam stánjeniti, apoi fiindu-le dor de-acasă, 
se suirá în aparatul lor si se intoarserá iar pe 
pământ și bineînţeles fiecare în patul lui dis de 
dimineaţă. așa cum se şi cuvine după un vis 
frumos. 

“Nikita Macedonski: 


«40-0000 o00oO-oOoOoO-oOooooooo ooooooooo oo-oooooo-oo 


Urmare dela povestea din pag. 5-a: ,„,CROITORAȘUL DEŞTEPT“ 


„Iti mulţumesc de găzduire Nici o dată nam 
dormit aşa de bine. 

— Cum?! N'ai simţit nimic noaptea? îl întrebă 
uriaşul, care tremura din tot trupul şi nu-i venea 
să-şi creadă ochilor. 

— Da, răspunse Croitorasul, pe la miezul nopții 
ma cam pişcat de vre-o zece ori un purice, dar 
nici nu l-am băgat în seamă şi mi-am văzut în- 
nainte de somn”. 

Nu se poate spune groaza de care fu apucat u- 
riaşul la auzul acestor cuvinte. Tremurând şi 
clántánind din toti dinţii, îi zise  Croitorasului: 
„Croitoarşule dragă, nai vrea să pleci şi să te 
întorci acasă? 


OPRI P——= 


— O, nu-i nici o grabă, îi răspunse acesta. Mă 
simt aşa de bine aicea. 

— Dar dacă ti-as da o traistă plină cu bani de 
aur ? 

— Prea puţin. Pentru o singură traistă nici nu 
má misc de aiei. 

— Dar dacă ti-as da două iraiste pline cu bani 
de aur ? 

; — Ei hai, dá-le încoace!” 

Uriasul se grăbi să-i dea două traiste mai mari 
şi pline până la vârf cu bani de aur, iar Croitora- 
şul se întoarse cu ele acasă şi din ziua aceea trăi 
un trai fericit şi. imbelsugat. 

e Vasie Stănoiu 


= 


=> 


Am primit eri dela Haplea „Plânge Frosa, plâng eu însumi, 
O scrisoare curioasă: Si Hăplina, Háplisor, 

„Scump Mos Nae, scrie dânsul, Ba mai plânge s' Urechilă, 

Plâns si jale-avem în casă. Plángem dar cu toții 'n cor. il 


„Căci dădu nenorocirea „A murit, lăsând în urmă-i 

Prea grozavă, neașteptată, O nestearsá amintire 

= ~ fact mândria noastră, Nici nu pot mai mult a-ți scrie, 
Tv --e4h enunt de mâhnire”. 


DIMINEAT A COPIILOR 


,Hüplestenii plâng si dânșii 
Sunt la suflet otrávilti. 
Unde-ai trece prin comună, 
Vezi doar oameni necájili. 


Am citit și răscitit-o 

Cea scrisoare ce-ali văzul. 
Dar de geaba..., cá dintr'insa 
Mai nimic nam priceput. 


„A murit!“ îmi scrie Haplea, Haplea-i viu, că doar îmi scrie Ba tráeste $' Urechild, 
Da, e trist, dar cine este? Si nici Frosa n'a murit. Va să zică, toți trăesc. 
Cine-i mortul plâns de toții? Hăplişor si cu Háplina Dac'asa e, cine-i mortul? 
Despre asta nici o veste. lar nimica nau pățit. Zău, că nu pot să ghicesc. 


Am bătut dar o depese Iată ce-mi răspunse Haplea: Ce să fac? Căci nici acuma 

F. urgentă la Hăpleşti: „Scump Mos Nae, a murit... Ce doream eu nam aflat. 
,Hapleo dragă, cine-i mortul? Ah, nu pot să spun pe nume! Ba răspunsul ce-mi dă Haplea 
Telegrafic să-mi dai vesti." De durere sunt zdrobit.“ Si mai rău m'a încurcat. 


Văd nu-i leac, decât îndată Drumu-i lung, dar iau ,Rapi- Deci, iubiții mei prieteni, 
Sá má duc pán'la Háplesti dul" — Eu vă zic „la revedere!“ 
Să mai văd pe cei prieteni Tren frumos și elegant — Chiar acuma merg la gară, 
Si de mort să aflu vesti. Cu vagoane noui, noute Apăsat de grea durere. 
E chiar şi „restaurant“. (Va urma) 


In n-rul viitor; „Cine a murit la Hăpleşti ?* 


RAD. e m 


———— DIMINEAȚA COPIILOR 


]9HHREFEEEREMERM RARA AAAA AAAA EHEREERHERRM MEET EEEEEHHMMERMEETEMEMHEHOEMHM HEAHEA A HHHH HHHH HHH 


Răspunsuri 
la 


toetree 


basa „Ge vrei să fii in viață“ 


4éteERISTHmTMaaSEHMHREEMEHRTEA V HHMHMHOLHEHHAHEA AAA E A EHH HH HHH HH HHHH Mw 


| 19 | urmare] 


D-ra Elvirita-Maria Stambulescu (cl. I-a sec.) 
din Capitală ne scrie: „Când voi fi mare, mă voi 
face farmacistá, pentru cá este o meserie bánoa- 
să. Din banii strânşi, voi da jumătate la spitalul 
veterinar, că mă gândesc la suferinţele animale- 
lor vagabonde, care suferă toate loviturile. Mă 
gândesc şi la unii copii răi, care chinuesc bietele 
animale. Mă voiu. înscrie şi la Societatea pentru 
protecţia animalelor”. 


Alexe V. Dumitru (cl. IV-a pr.) din Capitală ne 
scrie: „Vreau să fiù un bun lucrător în sculptură, 
“ca să pot avea întotdeauna bani si după câţiva ani 
să-mi fac nişte case şi să pot ajuta pe mama si 
pe tata, când or fi bătrâni si neputincioşi”. 


D-ra Gertruda Cohn (cl. IV-a pr.) dela Botoşani 
ne scrie: „Idealul meu este să mă fac doctoritá, ca 
să alin suferințele bolnavilor şi celor lipsiţi de 
mijloace”. 


D-ra Teodorescu Victoria (cl. I-a sec.) din Ca- 
pitală ne scrie: „Vreau să deviu o mare stea de 
cinema, să fiu cunoscută de toată lumea şi sim- 
paticá, asa cum e Any Ondra. lar cu banii cásti- 
gati, să ajut si pe cei săraci”. 


D-ra Sanda Fortunescu (cl. I-a sec.) din Capi- 
tală ne scrie: „Vreau să ajung o artistă ca Mari- 
lene Dietrich şi să călătoresc în toată Europa”. 


D-ra Radovici G. Sanda (cl. I-a sec.) din Capi- 
tală ne scrie: „Cu aiutorul lui Dumnezeu, vreau 
să deviu o mare sportivă, făcând ţării -mele un 
renume bun”. 


D-ra Mimy Scuratosky (cl. I-a sec.) din Capi- 
tală ne scrie: ,,M'am gândit să fiu o mare picto- 
riță, că am talent la desen si note „excepţional” 
pe amândouă trimestrele, iar în timpul liber să 
fac mult sport cu surorile mele cercetaşe. Dacă 
aş avea-timp, aş avea o deosebită plăcere să-spun 
copiilor poveşti frumoase si să-i înveselese”. 


Puiu Mateescu din Capitală ne scrie: „Vreau 
să mă fac preot, fiindcă preoţii nu merg la ráz- 
boiu, aşa mi-a spus tăticu”. 


Manole Lazăr (cl. Il-a sec.) dela Drăgăşani ne 
scrie: „Vreau să fiu — ceeace n'a fost niciodată 
si, poate, n'o să fie — aşa de mare, incât să fac 
din toate popoarele un singur popor si un singur 
conducător, după cum zice şi Sfânta Scriptură: 
„O singură turmă şi un singur păstor”. 


Dorin A. Dimitriu (cl. IV-a pr.) dela laşi ne 
scrie: „Dorinţa mea este, când voiu ajunge mare, 
să mă fac inginer. Dece anume, nu pot spune a- 
cum. Dar, îmi place de când eram mai mic, să 
mă ocup cu fel de fel de invenţii. lar a ti inginer 
e o carieră frumoasă si nu esti la discretia statu- 
lui”. 


Sever Cohen (cl. IV-a pr.). din Capitală ne 
scrie: „Gândul meu este să fiu un om bun şi în- 
telept ca Majestatea Sa Regele Carol II. 


Vasiliu loan (cl. V-a pr.) dela Galaţi ne scrie: 
„Doresc să mă fac doctor, ca să îngrijesc de bol- 
navi. lar din leafa ce voiu primi, să dau la orfaẸzi 
şi la săraci”. 


Theodor Aronsohn (cl. IV-a pr.) din Capitală 
ne scrie: „Doresc să mă fac doctor mamos". 


Ionel St. Beraru (cl. Il-a pr.) dela Tg. Ocna ne 
scrie: „Acum sunt puţin bolnav, iar dacă îmi va 
ajuta bunul Dumnezeu, când voiu aiunge mare, 
vreau să mă fac doctor, ca să pot aiuta pe aceia 
ce sufăr si mai ales pe oamenii săraci, cari mau 
bani să se caute”. 


Stamate Niculai (cl. V-a pr.) dela - Feteşti ne 
scrie: „Dorinţa mea este ca anul acesta să intru la 
şcoala de aviaţie dela Mediaş şi să es ofițer avia- 
tor, ca în timpuri grele să fiu ţării de folos.. 

Sora mea Maria din cl. IV-a doreşte să devie 
profesoară”. 


Haberman Aurel (cl. Il-a pr.) din Capitală ne 
scrie: „Vreau să deviu inginer-arhitect şi să-mi 
pot îngriji părinţii, ca să aibă căsuţa lor, spre a 
nu mai fi robii proprietarilor”. 

Surioara sa Anuţa doreşte să înveţe medicina, 
ca să aline gratuit durerile bolnavilor săraci. 

(Va urma) 


DIMINEATA COPIILOR or E con BAG. TI 
Fotografiile cititoarelor şi cititorilor cari au luat la şcoală premiul l-iu 


1) ZOLTAN FERDINAND, Clasa III-a B., Şcoala de báeti Nr. 28,Bucuresti.* 2) [ANTONIA ,IPCAR, Clasa” l-a, 
Şcoala de fete Nr. 1 „Principesa Mamá Elena“,-Bucureşti. 3) MARIETTA RĂDULESCU, Clasa II-a, Şcoala dełfete 
„Principele Carol“,-Bucureşti. 4) MOISE I. IOAN, Clasa II-a, Şcoala de băeţi „Chiriet-Lunga“,Jud. Tighina. 5) 
GHITMAN SIMA, Clasa II-a, Şcoala de băeţi din Alexandreni-Târg,-Jud. Bălţi. 69 LUXANDRA ANA PAUL, Clasa 
II-a, Şcoala de fete „Polizu“,-București. 7) SOPHIE P. BLUM, Clasa II-a, Institutul de fete „Sfânta Maria“, Bucuresti. 
8) AUROVSCHI LEIB, Clasa II-a. Şcoala de báeti din Alexandreni-Târg,-Jud. Bălţi. 9) BRAFMAN S. EMIL, 
Clasa I-a A, Şcoala de băeţi Nr. 41,-Bucureşti. 10) SRAIBMAN ETI, Clasa II-a Şcoala de fete Nr. 6,Iagi. 11) 
.REHTER BLIUMA, Clasa V-a, Şcoala de fete din Alexandreni-Târg,-Jud. Bălţi. 12) EUGEN IONESCU, Clasa 
I-a A., Şcoala de báeti „Sfântul Iosef“,-București. 13) CLOSTORFEANU EUGENIA, Clasa II-a, Şcoala de fete 
Nr. 29,-Bucureşti. 14) RAITMAN MELANIA, Clasa IV-a, Institutul de fete , Notre Dame de Sion“, Galaţi. 15) 
ZOICA IONESCU, Clasa II-a, Şcoala de fete Nr. 12 și TRAIAN IONESCU, Clasa IV-a, Şcoala de báefi a „Soc. 
pentru Invátátura Poporului Român“,-București. 16) RUBENS I. MALTER (NELU), Clasa I-a, Şcoala de băeţi 
„Sfântul Andrei“,-Bucureşti. 


PAGO. SE Lc DIMINEATA COPIEEOR 


~ 


| Ill; E — 
* STÁNJENELUL !x 


; i 
PNO) © 
(C epa. EUFROSINA SEMENESCU 200 
OS 99 
datá un flácáu si o fatá, sáraci a- Femeea culegea fragi, miere si zmeură, ce cres- 
i mândoi si singuri pe pământ, teau foatre gustoase în jurul lacului. Si trăiau mul- 
sau cunoscut si au plecat in lu- tumiti în coliba lor. 


me. Au mers ce-au mers, si au 
ajuns intr'o pádure, in mijlocul 
câreia era un lac cu apă limpede 
si liniștită, numit „lacul zânelor”, 
Și-au făcut o colibă și sau ase- 


După câtva timp, Dumnezeu le dărui un băiat. 
Acum aveau o grijă. 

„Cine ne va boteza copilul? spuse omui într'o zi 
stând pe malul lacului. 


zat acolo — Ştiu şi eu? Nu cunoaștem pe nimeni pe-aci”, 
Trüiau fericiţi. Bărbatul împletea coşuri fru-  TĂSPunse femeii. 
moase de nuele, iar lacul îi dădea din când în Mai multe zâne iesirá din lac si cu glasurile. 


când pesti minunati pe care îi vindea in orașul  drăgălașe, ziserá: 
invecinat. „Noi vom fi nasele copilului vostru. Vrem să 


dá 


DIMINEATA COPIILOR 


răsplătim cinstea și modestia sufletelor voastre. 
Puneti-i numele „Stânjenel”. 

Părinţii primiră bucuroși si a dota zi, ibt se 
minunará, gásindu-si. copilul culcat intr'un leagăn 
de aur, împodobit cu pietre preţioase, îmbrăcat în 


rufe frumoase si dormind pe un asternut de flori : 


mirositoare. | 

Zànele aveau grijá de fiul lor şi in fiecare zi ru- 
fele erau inlocuite cu altele mai frumoase si flo- 
rile din culcus zilnic improspátate. 

Timpul trecea si Stânjenel creștea ca un print, 
nu ca fiul unor oameni nevoiasi. Purta  hainele 
cele mai frumoase, tesute de zâne in palatul lor 
din apá. 

int: o zi, ducându-se cu tatăl sáu la oras, în- 


tâlni o tăsură trasă de patru cai albi, iar în tră- 


sură o fată minunat de frumoasă. Stânjenel ră- 
mase ulmit și întrebă pe tatăl său cine este. „E 
domnita Mira, fiica împăratului nostru" zi dad 
se tatăl. 

Stânjenel se mâhni, Ea prinţesă, iar el. fiul u- 
nor oameni săraci. Şi din acea zi Stânjenel își 
pierdu liniștea și veselia. Se hotărâ chiar să plece 
în lume și se duse la malul lacului să-și ia rămas 
bun dela nașele sale. 

„De ce e trist Stânjenel, finul zânelor și de ce 


„vrea să plece?” îl întrebară ele. 


Plin de amărăciune, el își povesti pásul. Dez- 
mierdându-l pe frunte, o zână zise: „Finul zâne- 
lor nu trebue să fie mâhnit. El nu-i sărac, pentru 
că lacul ascunde în fundul lui nenumărate bogă- 
ţii, El nu e fiul unor oameni nevoiaşi, ci are un 
nume mare. E Stânjenel, print din împărăţia a- 
pelor”. 

Până să se dumirească, zâna se afundă în lac 
Si esi numai decât cu un buchet de flori frumoase 
și gingase, din grădina lor din fundul lacului. 

„Trimete-le a sue din partea prinţului Stân- 
jenel. 

— Dar eu nu uem print, cum s'o insel? 

— N'ai grijá! Fá cum iti spun". 

Stànjenel trimese florile cu tatál sáu, care fácu 
dupá cum fusese povátuit. 

„De unde are prințul aceste flori minunate? în- 
trebă prinţesa. 

— Din „împărăţia apelor”, domnitá. 

Din acea zi, prinţesa se gândea numai la prin- 
tul Stânjenel si la minunata împărăție a apelor. 

„Ce print, ce împărăție? se miră împăratul. Cine 
ţi-a mai pomenit de prăpăstiile astea?” 

Prinţesa nu-i putea da nici o lămurire. 

Cu toate îngrijirile ei, florile se ofileau si se 
scuturară. In ziua când ultima petală căzu, prin- 
tesa plànse de mâhnire. Dar a doua zi diminea- 
tà, toate brazdele de sub fereastra domnitei, erau 
pline de acele flori. j 


jeneii, florile printului din impárátia apelor". 


Impáratul rámase pe gánduri. Tocmai atunci : 


sosi si tatál lui Stânjenel, aducând pietre scum- 
pe si nenumărate daruri lucrate de zâne pentru 
domnitá. 

„Trebue să fie o ţară pe care n'o cunosc s un 
print de care n'am auzit, zise împăratul. Dacă 
prinţul îmi iubește fata si se crede“ vrednic de 
dânsa, să vie cá'l aştept. Dar trebue să-și părăsea- 
scă împărăţia lui, să vie să-mi ia locul, atunci când 
Domnul mă va chema la EI". 

Si zânele şi-au îmbrăcat finul in haine de mă- 
tase mov, împodobite cu dantele minunate, îm- 
pletite din spuma apelor. La un semn al lor, bor- 
deiul s'a prefăcut în palat, iar din grajduri au des 
şit două trăsuri frumoase, trase de cai. iuți ca 
zmeii. ; E 

Una era pentru Stânjenel, iar cealaltă. pentru 
părinţii lui, gátiti si ei in haine scumpe. 3 

La plecare, zánele au esit toate din lac, sáru- 
tându-l si rugându-l să nu le uite, de oarece ele 
nu-și pot părăsi locuinţa. 

De atunci, au început să, crească tăi atei. și 
prin grădinile noastre, împodobindu-le prin gin- 


gășia, frumuseţea și nobila lor ținută, iar străve- | 


zimea petalelor amintesc transparența apelor din 
care au eșit. A : KA 
Eufrosina Semenescu 


E 


A APARUT! A APARUT! 


| 
| „HAPLEA LA ŞCOALĂ“ | 


DE MOS NAE 


. Cea mai frumoasă și mai distractivă carte 
pentru copii si cea mai bogat DAMM 
Preţul unui volum lei 40 
De vânzare la librării 


POVESTEA BUNICII 


Hel pe vremea mea copii, 
Erau dulciuri bune si fistichii. 
Dar să ştiţi că niciodată, 

N'a fost ca Suchard, ciocolată I 


PAG. 13 
„Tată, tată, strigă ea fericită. Vino să vezi stân- 


" 


PAG. 14 


DIMINEAȚA COPIILOR 


! (4 
llun cc 2 WY 
PPM ET UN 


enuţa e bolnavă. E bolnavă de aproape o 

lună de zile. Se jucase toată ziua, iar 
seara spusese că nare poftă de mâncare. 
Peste noapte avusese friguri. O săptă- 
mână la rând, doctorul venise în toate 
zilele. Insă pe urmă a spus cá Lenuţa trebue dusă 
la spital, unde poate fi îngriiită mai bine. 

Lenuţa nu plânse că pleca de acasă. Ştia că 
merge să se facă iarăşi sănătoasă. E drept, că la 
spital nu putea să aibe mereu pe maică-sa lângă 
dânsa. Dar şi la spital ar găsi cine să o îngrijească 
Si şi-ar face prietene. 

Nici maica Lenuţei nu plânse, când o lăsă la 
spital. Ştie cá e pentru binele Lenutei. De aceea, 
după ce o aşeză frumos in pătucul curat de la 
spital şi o sărută de mai multe ori, chemă la o 
parte pe sora de caritate şi o rugă să aibă grijă 
de fetiţa ei. Apoi se întoarse acasă, unde nu-şi 
putu opri lacrimile. 

Mai era însă cineva, care dorea să însoţească 
pe Lenuţa la spital şi să stea toată vremea cu 
dânsa. Acest cineva era Didina, piretena Lenutei. 
Amândouă aveau aceiaşi vârstă şi locuiau în a- 
ceiaşi curte. Toată ziua se jucau împreună si nu 
se certau nici odată. 

Au trecut mai multe zile, de când Lenuta fu- 
sese dusă la spital. Acum îi mergea mai bine, însă 
tot nu se însănătoşise ca să poată părăsi spitalul. 

Si iată că într'o zi de Duminică, Didina, merse 


cu voia mamei sale, să viziteze la spital pe Le- 
nuta. Când să pornească, luă douăzeci de lei, bani 
pe cari îi păstra, ca să-şi cumpere nişte bom- 
boane. Ziua aceea era o zi fără soare şi cădea o 
ploaie deasă şi măruntă. 

Pe drum, adăpostindu-se de ploaie sub umbre- 
luţa ei, Didina se gândea si isi vorbea singură: 
„Cu banii ce am, nu mai cumpăr bómboane, ci 
vreau să cumpăr ceva, ca să-i duc Lenutei. Insă, 


.ce să iau?” 


Tot vorbindu-si în felul acesta, zări peste drum 
o prăvălie în care se vindeau flori. Didina fu a- 
trasă de frumuseţea florilor şi de mirosul lor plă- 
cut. Intră în prăvălie şi începu să privească în 
toate părţile, neștiind ce anume flori să aleagă. 
Le-ar fi cumpărat ea bucuros pe toate, dar când 
n'ai decât douăzeci de lei, nu poti cumpăra o prá- 
vălie întreagă. 

La urmă, se hotări să cumpere trandafiri. „Câte 
roze îmi dai pentru douăzeci de lei?” întrebă ea 
pe femeia care vindea. 

Pentru douázci de lei, femeia îi dete trei roze 
frumoase şi foarte plăcut mirositoare. Didina se 
grăbi să le ducă la spital prietenei sale Lenuta. 

La vederea frumosilor şi îragezilor trandafiri, 
Lenuţa simţi o bucurie mare, iar parfumul lor atât 
de plăcut, fu pentru dânsa o doctorie minunată. 
Două zile mai târziu, Lenuţa esea din spital însă- 
nátositá pe deplin. Maria Sorel 


DIMINEAȚA COPIILOR 


PAG. 15 


4 măratul Voe-Buná domnea cu iubire de popor 


şi dreptate. 
Intr'o zi însă, căzu bolnav la pat. 


Două zile se chinui cu boala, iar a treia zi che- 

mă pe fiul său, prinţul Zefir, şi după ce-l săru” 
tă pe frunte, îi vorbi blajin: „Fiul meu, eu mă duc! 
Mă cheamă bunul Dumnezeu la sine. 

Iti las tie grija trebilor împărăției — caută să fii 
bun şi drept cu poporul, după cum si eu am căutat 
să fiu”. 

Şi zicând acestea... închise ochii. 

Il îngropară cu cinste şi tot poporul il plánse. 

Ajunse acum împărat, prinţul Zefir. 

In mai puţin timp, sfetnicul cel mai iubit al tână- 
rului împărat, ajunse Hatmanul Baltog — numit şi 
Hatman-Minciună. 

Insă multe, foarte multe se schimbară în îm- 
párátie... 

Sfetnicul Minciuná mai puse si biruri grele si ne- 
arci — totuşi, visteria impárátiei dădea de 
und, 


“4, 


M t 


| 
| 


Il 
| 
| 


Se mai întâmplă şi secetă mare, încât holdele se 
uscară şi răbdarea poporului, pusă îndeajuns la 
încercare, se sfârşi; astiel că într'o bună zi, săturat 
de minciuna care-l cârmuia, se răzvrăti poporul şi 
împăratul fu nevoit să-l indepáteze pe sfetnicul 
cel rău. 

Acum, viteazul şi dreptul boer Jordea (iubitor 
de adevăr), deveni sfetnicul devotat al împăratu- 
lui. 

Holdele aurite se legănau în soare şi pomii îşi 
plecau crengile pline de fructe. 

Trebile împărăției mergeau cât se poate de bine 
— poporul nu mai aflase de mult dreptatea atât de 
chibzuită, ca acuma. Dar într'o zi, dintr'o pricină 
neînsemnată, sfetnicul iubitor de adevăr dar şi cam 
iute din fire, se certă — ştiind mai ales, că are 
dreptate iute din fire, se certă — ştiind mai ales, 
că are dreptate — cu sfetnicii împăratului vecin, 
Val. Din această ceartă se iscă un război care pus- 
tii tara lui Zefir şi moartea secerá multe vieţi; se 


(Citiţi continuarea în pag. 16 jos) 


PAG. 16 


= DIMINEATA Cori LOK 


DE VURBA CU CITITORII | Scrier pentru copii şi tineret - 


P, A. S.-Focsani. — Iți publicăm „Vulpea cea 
şireată”, făcându-i însă unele prescurtări Si în- 
dreptări. Despre B. Palissy am scris de mult în 
„Almanachul Scolarilor". Având materie prea 
multă, regretám că nu putem primi -propunerea 
d-tale de a-ne trimite traducerea unui roman. A- 
vem gata două romane, care îşi aşteaptă de mult 
rândul. Reclamele nu sunt făcute de noi, ci de 
casa care le dă la revistă. 

St. V. B.-Constanța. — „Orfanul’- Precum am 
lămurit în mai multe rânduri, evităm să publicăm 
“în revistă bucăţi în proză sau în versuri, care să-i 
întristeze pe copii. Despre „orfani” am spus şi re- 
petăm ca să-i ajutăm cu fapta şi să nu-i amărâm, 
pomenind mereu de soarta lor necàájita. 

Her. M.-Focsani. — Ştim şi noi că „Dănilă Per- 
peleac” este o poveste frumoasă, dar mai Stim 
ceva: cá nu d-ta esti autorul ei. D-ta n'ai făcut 
decât să o copiezi, aşa că nai dreptul să o sem- 
nezi. 

St. V. B.-Constanţa. — Am fi publicat poezia 
„La malul mării”, însă am fost împiedicaţi de u- 
nele greşeli de construcţie gramaticale. De pildă, 
„Valuri de nori apare” (pe când trebue zis „apar”). 
La fel în versul „Trei puncte văd c'apare". N'a- 
vem voe să dăm copiilor exemple de construcţii 
de limbă greşit făcute. 

Br. S. Al.-Ploesti. — Ai dreptate, ne-a fost im- 
posibil să ne impunem chinul de a descifra ma- 
nuscrisele trimise de d-ta. De aceea, te scutim 
bucuros de osteneala de: a ne fi colaborator, mai 
ales că numai de colaboratori nu ducem lipsă. 


Urmare din pagina 15a 


mai nápusti apoi, ca din senin, o molimă care tri- 


mise dintre vii, pe multi dintre cei teferi 


dupà rázboi... 


rámasi 


Poporul începu să se frământe, ca valurile mării 


înainte de furtună. 

Şi împăratul gândi că e mai bine să-l înlocuiască 
pe Adevăr cu bătrânul vistiernic Boldur — (cuib 
de înţelepciune). — Din nou holdele bogate îşi le- 
gănau spicele în bătaia soarelui, vistieria era tot- 
` deauna plină cu galbeni... si nici un război nu mai 
amenință împărăţia. 

Nu după mult timp, impăratul aduse pe sfetnicul 
Jordea alături de vistiernic. 

ES cu cei doi sfetnici aláturi, domni impáratul 
Zefir i in pace si fericire... 


Teodor Cuzinsky-Gabrielesc.. 
Atelierele ,ADE VER UL“ 8. A. 


Evreica (nuvele si povestiri de Mi 


dersen). ; (ai 20 
Inchisoarea de ilori (povesti de Max 24e 

Nordau). . : LU dA i Mimi 00 . 
Biblioteca Tineretul ge PURA S 1 OREO 
Inelul pierdut de N. Batzaria urere In ed) 
Haplea la Bucaresti . . Eo a » 60 
Povesti cu norcc de Ali-Baba . 9 uou 
Pásáricá, draga mea . . Tie LES »:40 
Haplea la scoalá de Mos Nae . . A SIT 
Cárticica păsărilor si animalelor de 

Ion Ciresu . "c 30 
Ursulicá, romanul unui "căţel názdrávan 

de P. Ghiatá-i. Rotaru. . . ip 40 
Glume pentru copii de Horia Prundu- : 

Petre Cetiná . x ow«90 
Familia lui Chiţ- Chit (teatru pentru A 

copi) de lod Pas . . 4. s... 4o. 350 
Mitu miţişor de Mos Nae . . . . . save: 
“Haplea in străinătate de Mos Nae . . 4/50 
Jertfa Lilianei de N. Batzaria . . . .  , 60 
Ştrengăriile lui Gigi de Mos Nae. . . ~, 20 
Povestiri pentru copii de L. Tolstoi, 

trad. de A. Toma . . s 100.1 
Jucárii, versuri de Mos Grigore Siátosu Av 25 
Iconiţa Zorinei de C. "pe Tus s 180 
Irozii de Anton Pan . . . Spa e aibă S EU: 
Moara Piticilor (povestiri) . . . . .  , 40 
Isprávile lui -Mirică Pitigol 2 — 57x20 
Prima călătorie in lumea basmelor de - 

Selma Lagerlöf, laureata premiului ` 

Nobel 2 Ri ai 
A doua călătorie în lumea basmelor de 

Selma Lagerló  .!. . 4... n 


Cel mai îrumos şi mai potrivit dar pentru copii, 
este volumul de versuri 


„JUCĂRII“ 


de MOS GRIGORE SFÁTOSU 


5 f 
Aaf 


lucrare apărută în excelente condițiuni tehnice în 


editura „Adevărul” S. A 

Moş Grigore Sfătosu, — pseudonim sub care se 
ascunde unul din cei mai talentaţi scriitori ai tine- 
rei generatiuni — a adunat în cele 100 de pagini 
ale cărţii sale, un mănunchiu de versuri armo 


oase, măestrit cizelate Şi străbătute de un adâ c 


înțeles moral. 

Cartea se găseşte de vânzare la toate librăriile 
şi depozitele de ziare din ţară, — pe preţul de 25 
lei exemplarul. 

Editura „Adevărul” S. A. 


T 


A 
e 


ms ir 
OIREAN 
” 
EEAS, Y 
x ee S 
SIR 


ox 


„Nani, nani, Ursulică! Dormi uşor ca păsărică!” PREŢUL 5 LEI 


f f f 
p | e] 


PAG. 2 


Răspunsuri 
la întrebarea 


— 


DIMINEAȚA COPIILOR 


„Ce vrei să fii in viată“ 


HHHHHH 


BENIELETYII 


D-ra Frederica Mahalaicov (cl. Il-a pr.) dela 
Chişinău ne scrie: „Din cărţile citite de mine, am 
aflat cât de frumoase sunt ţările străine. De aceia 
dorinţa meà este să fiu o femeie bogată şi să pot 
călători prin acele ţări. In acest timp să pot învăţa 
limbi si datini străine”. 


D-ra Sonia Blaustein (cl. Ill-a pr.) dela Galaţi 
ne scrie: „Doresc să deviu profesoară de geogra- 
iie". 


Sergiu Blaustein (cl. Il-a pr. dela Galaţi ne 
scrie: „Doresc să devin medic militar, ca să aiut 
pe soldaţii bolnavi”. 


Leibovici Henry icl. ill-a pr.) dela Galaţi ne 
scrie: „Doresc să-mi termin cu bine studiile, ca să 
pot fi folositor societății şi să fac bucuria părinți- 
lor mei. Pentru a mă pronunţa asupra preierintei 
ce aş avea, sunt încă prea tânăr. Totuşi, îmi pla- 
ce tehnica, deoarece epoca în care trăim, cere cât 
mai multe invenţii spre binele intregei omeniri 
şi al ţării în care m'am născut şi trăesc. Aş mai 
dori să am în viaţă norocul să fiu iubit de toată 
lumea”. 


D-ra Sonia Panner (cl. l-a lic.) din Câmpulung 
(Bucovina) ne scrie: „Aş dori să nu fie de loc sá- 
raci pe lume. Fiecare om să fie binecuvântat de 
Dumnezeu cu sănătate, aşa încât să poată câşti- 
ga pentru el si familia sa singur pâinea de toate 
zilele. Cât despre dorinţa mea, la vârsta mea de 
11 ani nu-mi pot asigura cariera de viitor. Insă 
vreau să fiu o persoană cinstită şi credincioasă. 
Apoi viaţa formează singură cariera”. 


D-ra Gluşchevici Ludmila (cl. Il-a sec.) dela 
Otaci ne scrie: „Cu ajutorul celui Atotputernic, 
doresc să cresc mare, inteleaptá, spre a fi de fo- 
los celor ce má vor întovărăşi, mai ales párinti- 
lor mei, care au ostenit pentru mine. Vreau să 
termin studiile si să mă fac profesoară de limba 
română, limba ţării mele, pentru care sunt gata să 
jertfesc orice”. 


D-ra Iolanda Mihalovici (cl. Il-a pr.) Loco ne 
scrie: „Dorinţa mea este să deviu doctoritá, ca 
şi tatăl meu”. 


Trestioreanu V. Alexandru (cl. IV-a pr.) Loco 
ne scrie: „Vreau să ajung profesor de religie, pen- 
tru a aduce pe cei intunecati pe calea cea dreap- 
tă, iar banii ce se vor strânge, vor fi împărţiţi la 
săraci”. 


Gh. T. Vasile dela Breaza de sus (jud. Praho- 
va) ne scrie: „Doresc să fiu un bun român si în 
timp de războiu să-mi vărs sângele pentru ţară 
şi pentru scumpul nostru Rege Carol II". 


D-ra Margareta Kaisermann (cl. IV-a pr.) Loco 
ne scrie: „In viaţa mea vreau să fac două lucruri: 
să fiu o gospodină bună si o mamă bună, având 
ca exemplu pentru amândouă aceste lucruri pe 
mămica mea. Inainte, vroiam să fiu profesoară de 
română, însă acum când sunt mai mare, mam 
gândit că nu pot face trei lucruri deodată”. 


Baby Rabinovici (cl. Ill-a pr.) dela Galaţi ne 
scrie: „Când eram mai mic, vroiam să mă fac 
»bijal". Acum când sunt în vârstă de 10 ani, vreau 
să mă fac inginer, bine înţeles, cu ajutorul lui 
Dumnezeu, care este aşa de bun cu cei buni şi 
cred in El". $^ 

D-ra Ghizela Rabinovici (cl. Il-a pr.) dela Bo- 
tosani ne scrie: „Deoarece imi place foarte mult 
invátátura, am un gánd unic de a mà face invá- 
tată, ca să pot fi de folos ţării în care mam năs- 
cut, am crescut si am învăţat multe lucruri folo- 
sitoare şi ca să fiu colaboratoare la „Dimineaţa 
Copiilor”, pentru a putea cultiva pe alţii, precum 
şi revista mă cultivă pe mine”. 


D-ra Georgette Anne Alexiu (cl. IV-a pr.) dela 
Galaţi ne scrie: „Aş dori să fiu o artistă desăvâr- 
şită la pian”, 


Bernhard Rothenştein (cl. Il-a pr.) dela Timi- 
şoara ne scrie: „Aş dori să ajung un inginer de 
mine, căci îmi place să lucrez mult şi numai prin 
muncă pot arăta iubirea de ţară. lar în timp de 
războiu, voiu muri cu plăcere pentru scumpa 
noastră Românie, fiindcă ce e că mor în rázboiu? 
Tot cu o moarte sunt dator”. 


(Va urma) 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67 


ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI | IN STRĂINĂTATE DUBLU 
6 LUNI 100 ,„ UN NUMĂR 5 LEI 


10 lulie 1932 — Nr. 439 Director: N, BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 
c E sta tab ui (ate ut tin 

REPRODUCEREA BUCATILOR ESTE STRICT INTERZISĂ 
44454 A8444444445444454242044244444254444424554242452442424454445424424452424545554645544542825242544444À 


1444244454454454545444445A44AAA44AAÀ 


LA AAAAAAAAAAARAAAA A: 


T$ 4000200909099000 0000-0999 900999 99 HHHHHH HHHH HIHHHHHAHHHHHHH PY 
= | ———— I ———— —— 2] 
SK MICUŢUL x) 
du HER" CC ne i a OBS. qi e eee e acul e au | 
Cu ochii-albastri, plini de voiosie Cu părul resfirat de vânt pe frunte 
$i cu privirea blândă între gene, Ce strălucește 'n raza aurie, 
Priveşte calm, neştiutor, alene, E un copil ce multe vrea să stie 
Pe fața lui, citeşti doar gingásie. Si să înveţe totul să înfrunte. 


Mămica îl iubește căi cuminte, 
Si-ades îi sare 'n poală drăgăstos, 
Rugând-o să-i spună un basm frumos 


Si somnul de copil, să-i alinte... 
Stelian Ionescu-Angel 


AAAA AAAA AAAA AAAA AAAA E9999 999€ € MHHEREFEHERV HE RM EM METER 


e*eHREEHHHHHHH AH E E E HER HHH HHH HHHH HHH 


s PERPER AEE RRS IEIR d voe lider Neo ai the REHRHEREREERREHEHEEEHMHERHEHO MEME MEEEEEMMERTEH HE E EM E99 
BS UN HENCE doi 
i E IE $ 
E1 GRÂUL E3 : - 

Tu grâu micuf Dai pâine ce 

Cu bob gingaş, j Toti o doresc 

Imi eşti drăguţ Si cu care 

Ca ingeras. Toţi se nutresc. 


Tu grâu micut, 
Ce tânăr eşti, 
Belşug drăguţ, 
Să ne rodeşti 
Marghit 
$0-0-0-0-90-0-0-0-0-09-0070-00-0-0-0-900-00-0-0-0-00-0-0-0-0-90-0-0-0-0-9-0-0-0-0-0-00-00-0-0-0-0-0-0-0-0000000-0-00-0-0-0-0-9-0-0-000-00-000-00-0-9-90000000-00-0-002009040 


4 


a ^"— ; 
= A ai pic 
) DI NW X 


| 
| 


POVESTE POPULARĂ 


| 


I 


mpáratul Furtund zácea greu bol- 

nav de mai multe luni de zile. 
Insă un doctor bătrân, chemat 
dintr'o “împărăție vecină, zise, 
după ce îl cercetă bine, că nu se 
poate vindeca, decât dacă miroa- 
se de trei ori floarea din mun- 
tele de ghiață. 

Nimeni nu văzuse până atunci floarea aceasta, 
iar despre muntele de ghiatá nu se stia alt ceva 
decât că este departe, foarte departe şi că nici un 
om nu fusese până acolo. 

Împăratul Furtună avea însă trei fii, cu toate 
că el spunea că are numai doi. Spunea aşa, pentru 


Floarea din muntele de ghiaţă 


DIMINEAȚA COPIILOK 


7 


Lum A PF. 
c A E] 
PU om 


RS 


N 


pi 


Ii 


de ALI-BABA 


[Il 


| 


că pe fiul său mai mic — Florin după nume îl 
alungase de mult dela palat si nici nu mai vroia să 
audă de el. Pricina pentru care se purtase aşa cu 
Florin era o pâră nedreaptă si mincinoasă a fra- 
tilor acestuia. Ei îi spuseseră împăratului cum cá 
Florin s'ar fi înţeles în ascuns cu unii sfetnici să-l 
dea jos din scaunul împărătesc şi să-i ia el locul. 

Toată vorba aceasta era o curată  náscocire. 
Insă cei doi frati mai mari îl urau pe Florin, fiindcă 
el era mult mai deştept si mai viteaz decât dânşii. 

Aşa se face că împăratul spunea că are numai 
doi fii. De aceea, îi chemă pe aceştia și le zise: 
„Dacă ţineţi la mine si vroiti să mă vedeţi iarăşi 
sănătos, mergeţi la muntele de ghiatá şi aduceti- 


Ay 


DIMINEAȚA COPIILOR 


= = PAG. 5 


mi de acolo floarea dătătoare de sănătate. Luaţi 
cu voi şi bani şi oameni de pază cât de mulţi”. . 

Cei doi fii ai împăratului porniră la drum, du- 
când cu dânşii multi bâni si însoţiţi de vreo sută 
de oameni de pază. 

Află însă şi Florin de vestea aceasta şi porni 
şi el singur, singurel în căutarea muntelui de 
ghiatá si a floarei ce creşte acolo. Porni pe jos cu 
traista in bát, iar toată averea sa erau trei bani 
de aramá. Merse el asa multe zile si multe nopti, 
umblánd la intámplare. 


Insá, intr'o dupá amiazá, pe cánd trecea pe la 
marginea unui sat, văzu mai multi copii, care a- 
runcau cu pietre intr'o vulpe pe care o prinseserá. 
Biata vulpe era cát p'aci sá moará de multele lovi- 
turi ce primise. Atunci Florin, care era foarte bun 
la suflet, se apropie de copii si le zise: ,,N'o mai 
omoriti, ci să mi-o vindeti mie. lată că vă dau pe 


FEL 


ea trei bani de aramă”. : 


Copiii primiră bucuros si ii deteră lui Florin vul- 


pea. Florin o luă, îi spălă rănile, o ingriii si o făcu 
iarăşi bine si sănătoasă. 

„Florine, îi zise ea vorbindu-i cu graiu omenesc, 
mi-ai scăpat viața, acum e rândul meu să-ți viu 
în ajutor. Ştiu unde ai pornit, dar vino după mine, 
ca să mergem mai întâiu în pădurea vrăjitoarelor. 

Acolo am să-ți spun ce ai de făcut...” 

Merserá la pădurea vrăjitoarelor. iar când ajun- 
seră la o poiană, vulpea îi zise: „Apucă pe căra- 
rea din dreapta, care duce la o casă. In curtea 
casei este un graid, iar în graidul acela sunt doi 
cai: unul tânăr și voinic, iar al doilea bătrân şi 
slab de-i numeri oasele. Tu să iei pe acesta. In a- 
celaş graid vei vedea două sele: una nouă si fru- 
moasă, iar a doua veche și urâtă. Să iei pe aceasta 
din urmă si să o pui pe cal. Calul stie drumul la 
muntele de ghiată si sboară în văzduh mai iute 
decât păsările. Vei face cu el într'o singură zi un 
drum pe care fratii tăi n'au să-l poată face nici în- 
trun an de zile”. 

Florin multumi vulpei şi porni să plece. Insă vul- 
pea îl opri zicándu-i: 

„Stai, că trebue să-ți mai spun ceva. Să știi că la 
întoarcerea spre casă. frații tăi au să te pândească 
şi au să-ți ia si calul si floarea. Tu însă să as- 
cunzi bine în haină floarea ce vei rupe la muntele 
de ghiatá, dar să culegi din drum încă o floare 
oarecare. Pe aceasta sá:o porti la pălărie, asa ca 
fraţii tăi să creadă că ea este floarea cea adevăra- 
tă şi dătătoare de sănătate. Dacă ti se mai în- 
tâmplă ceva, să știi cá eu o să am griie de tine”. 

Florin mulțumi încă odată vulpei. îi spuse că 
nu va uita nimic din povetele ei si plecă, anucánd 
pe cărarea din dreapta poienei Cărarea il duse 
drept la casa în a cărei curte era graidul cu doi 
cai si cu două sele. Florin luă, după cum îl sfătuise 


vulpea, calul cel bătrân, îi puse şeaua cea veche şi 
uritá şi se ináltá si el in sea. 

„Voinice, îi zise calul, tin'te bine si să nu-ţi fie 
teamă!” Spunând acestea, desfásurá două aripi 
mari, se ináltá în văzduh şi sbură spre muntele de 
ghiatá, lăsând cu mult în urmă toate păsările ce- 
rului. In zorii zilei următoare. aiunse la muntele 


as, ȘI, 3) x 2 cd 
de ghiatá, oprindu-se tocmai în vârful muntelui, 
fiindcă acolo se găsea floarea dătătoare de sănă- 
tate. 

Florin descálecá o clipă, rupse floarea si o as- 
cunse bine în buzuarul din lăuntru al hainei. Apoi 
se aruncă din nou pe şea, iar calul năzdrăvan luă 
în zbor drumul spre casă. 

Insă Florin se simtia obosit de atâta drum. De 
aceea, când zări de sus din văzduh o vale um- 
broasă, se rugă de cal să se lase în jos, ca să 
facă un popas. Calul îi făcu în voe. 

Cea dintâi grije a lui Florin, când se văzu din 
nou pe pământ, fu să rupă o floare şi să o pună 
în pălărie. După aceea, se întinse la umbra unui 
stejar, ca să mai adoarmă, Insă, nu închisese bine 
ochii, că iată cei doi fraţi ai săi, cari din întâm- 
plare treceau pe acolo, năvăliră asupra lui, îi luară 


Cititi urmare in pagina 7-a 


PAG. 6 


= 


© 
© 
(ORLO 
95 


ntru că Nicuşor fusese cuminte si invá- 
tase să citească basme si poezii, acuma, 
după ce îşi făcuse rugăciunea, înainte 
de culcare, îngerul lui păzitor îl adormi 
închizându-i pleopele, dar ca răsplată 
i le deschise, pentru o noapte, intr'un vis minu- 
nat ca fericirea. Pasărea albastră veni iar ca să-l 
ducă, si să-l lase pe un deal inverzit unde băiatul 
se intálni cu cátiva colegi din scoalá. Erau vreo 
zece, toti cuminti si silitori. 

Ce bucurie când se văzură!.... 

Tinàndu-se de mână, se cobori de pe deal in 
càmpia smáltuitá cu toate florile. 

Se auzeau venind din pădure glasurile păsări- 
lor măestre, iar pe de-alături sburau vrăbii sau 
treceau, ca niște săgeți, rândunele. 

Copiii nu mai aveau poftă de jocuri, ci voiau 
să vadă toate minunátiile din acele locuri. 

— Ia priveşte, Nicușor, zise Gică, par'că ar fi 
sinele unui tren de jucării! 

Nicuşor, aplecându-se jos, văzu două şine ce 
ieșeau dintr'un tunel, în care abia i-ar fi încă- 
put mâna și ce era zidit în coasta dealului, pe 
sub care trecea, 


DIMINEAȚA COPIILOR 


de NICHITA MACEDONSKY $80 
© 


Deodată sse auzi un fluerat si un tren, cu loco- 
motiva aruncând fum si cu vagoane după ea, se 
arată în gura tunelului. 

— Uite un tren jucărie, zise Vasilică! 

— Ba nu este de loc jucărie, spuse Nicuşor, nu 
vedeţi că e încărcat cu călători? 

In adevăr se vedea mecanicul locomotivei si 
fochistul care opriseră trenul jumătate afară din 
tunel si dându-se jos, holbau ochii lor, mici ca 
două  gămălii de ac, la cei zece uriași, adică la 
copiii nostri, care păreau nesfârșit de înalți. 

Intre timp, lumea speriată desigur de oprirea 
trenului, cobirise din vagoane și adunată la un 
loc, nu stia ce să facă; să fugă sau să se ia cu 
binisorul pe lângă copii, de o sută de ori mai 
mari ca locomotiva trenului. 

„Ştii cá are haz întâmplarea asta? zise Ionel, ia, 
uite ce pápusicá mică! și întinzând mâna o ridi- 
că de jos, din mulţime apoi asezánd-o cu delica- 
tete in palmá o aratá camarazilor sái. 

Are rochie de mátase si pálárie cu pene si nu- 
mai poate de frică; să nu le facem rău, báeti. 
Atunci o voce ca un bâzâit de albină se ináltá 
din palma lui Ionel, 


DIMINEAȚA COPIILOR 


„Domnule, i-se ladresa mititica doamnă, îmi 
vine ametealá, lasă-mă jos si fii, te rog, atât de 
bun si dá-ne voe să plecăm. Mă așteaptă mama 
la gará si priviti: toti cálátorii sunt ingrijorati, 
pot să zic înspăimântați, mai multe doamne au 
leșinat de frică. 

— Să-i lăsăm să plece,” zise Nicușor și luând 
cu băgare de seamă din palma lui Ionel pe miti- 


tica cuconitá, o asezá în mijlocul semenilor săi, 


cari se năpustiră asupră-i probabil cu tot felul 
de întrebări. 

După o discuţie foarte aprinsă între călători, 
la care priveau copiii ingenuchiati pe iarbă, îm- 
prejurul trenului, — mecanicul si fochistul se 
urcară pe locomotivă, lumea intră în vagoane 
Si locomotiva pufăii de câteva ori, apoi se mișcă 
si porni trăgând șirul de vagoane rămase in tu- 
nel. 


PAG. 7 


La ferestrele vagoanelor prichindeii se îngră- 
mădiseră să salute și să mulțumească. bunilor 
copiii. Domnii isi scoteau pălăriile, iar cucoanele 
fluturau batistele lor mici cât o petalá de „nu 
má uita" si trenul márindu-si viteza, trecu prin- 
tre picioarele lui Nicușor, copiii strigară, ,Ura!" 
întrun glas, ceia ce făcu pe micii călători dela 
ferestrele trenului, să-și astupe urechile; noroc 
că trenul era destul de departe și în curând se 
pierdu în câmpie. 

„Să știi că suntem în tara piticilor lui Guliver, 
dar știi că s'au civilizat de atunci”, zise Nicușor 
frecându-se la ochi, dar când îi deschise iar, se 
văzu tot în patul lui și își dădu seama că a visat. 

Era dis de dimineaţă: „Trebue să plec la scoa- 
lá, își zise el, noroc că mi-am făcut lecţia de a- 
seară”. 

Nichita Macedonschy 


xc 


Urmare dela poveste din pag. 5-a: 


floarea din pálárie, inchipuindu-si cá ea este floa- 
rea din muntele de ghiatá si îi luară si calul náz- 
drávan. 

Dar fiind oameni rái la suflet, nu se multumirá 
cu atáta, ci il prinserá pe bietul Florin si il arun- 
cară intr'un put din apropiere. 

Fraţii cei răi plecară spre casă veseli si multu- 
miti că vor duce ei tatălui lor floarea dătătoare 
de sănătate, pe când Florin să dedea de ceasul 
morţii în fundul putului in care fusese aruncat. 

Insă nu trecu mult la mijloc şi auzi de sus un 
glas, care îi strigă: „Florine, nu-ţi pierde curajul, 
ci catárá-te în sus, până ajungi să te apuci cu mâi- 
nile de coada mea”. 

Am înţeles si noi, a înţeles si el cá era vulpea, 
care îi vorbea în felul acesta. Florin prinse curaj, 
se cátárá în sus, se apucă apoi de coada vulpei si 
putu să iasă din put. 

„Florine, îi zise vulpea, palatul tatălui tău îm- 
păratul Furtună nu este departe de aci, asa că 
poti merge pe jos. Insă, bagă bine de seamă să 
nu te vadă fraţii tăi intrând, căci să ştii că au să 
te omoare, mai ales că floarea ce au dus tatălui 
vostru nu i-a fost de nici un folos”. 

Florin făcu asa cum îl povátui vulpea, intră pe 
furiş la palat şi se furişe până la camera în care 
împăratul Furtună zăcea greu bolnav, aproape 
să-şi dea sufletul. 

„Tată şi stăpâne, îi zise Florin scoțând din bu- 
zunarul hainei floarea ce culesese la muntele de 
ghiaţă. Miroase,rogu-te, floarea aceasta!” 


„Floarea din muntele de ghiață“' 


Impáratul încruntă din spráncene, când văzu 
pe Florin. Cu toate acestea, mirosi de trei ori floa- 
rea. Si indatá, par'cá i-ar fi luat cineva boala cu 
mâna, se făcu bine si sănătos. 

Si acum o vorbá de incheiere a povestei. Impá- 
ratul a inteles cá cei doi fii mari il mintiserá, cánd 
il vorbirá de ráu pe Florin. 

De aceea, îi alungă pe dânşii dela palat, iar pe 
Florin il fácu urmas in scaunul impárátesc. 

Ali-Baba 


*486--839- 


Zmalori de cuvinte incrucisate 
9 CiU uu L 


PAG. 8 . = —— MÓ——— = m————————— DIMINEAȚA COPIILOR 


pe: 


TW 
latá, m'am intors acasá Patru zile-am stat la dânşii —  ..Dar să spun pe rând povestea, 
Supărat şi obosit, Ce irumos m'au ospătat! La Hăpleşti când am sosit, 
Deşi Haplea, coana Frosa Cu pastramă, varză, ceapă, Nu-i la gară vr'un prieten 
Ca un frate m'au primit. Din belsug m'au indopat. Sd-mi ureze ,bun venit". 


| Ww 

Ici 

^ e 

p = 

E 

..Ba zárii stând la o parte „Bună ziua! — Bună ziua!” A oftat adânc primarul 
Pe primar — lon Vitel — Ce mdi e pe la Háplesti? Si cu glasul cam pierdut: 
Supărat e, dus pe gânduri, Ce-i cu Haplea? Ce-i cu mortul?” „A murit, îmi zice dânsul, 


Totuşi, merg eu drept la el. Il întreb să aflu vesti. Tot mai bun ce am avut. 


DIMINEAȚA COPIILOR = = e 


— Tot mai bun..., dar cine-i ăsta? „Mergi la Haplea, că-i mai bine, Merg pe jos eu dela gară, 


Eu din nou l-am întrebat. Ca să afli de la el”. Insă când să intru 'n sat, 
Cine-i mortul? Cum îi spune?"... Fără glumă, dar imi pare, Pe Prostilă văd la cârciumă — 
In zadar am încercat. Că-i scrântit lon Vifel. De îndată l-am chemat. 


pere 
E 


„Ei prietene Prostilă? Stim cu toții că Prostilă „A mu... mu, CO-CO... bo... bo! 
Ura, bine te-am găsit! E de felu-i bálbáit, Pă-pă, Hap“... îi mulțumesc, 
Spune-mi, dragă, mai de srabă, Insă numai când vorbeşte Nu pricep ce vrea să-mi spună, 
Cine-i omul ce-a murit?” Si când e mai necăjit. Deci, 'nainte o pornesc. 


4 
E 


Mai întreb pe un si pe-altul, Văd máühni(i cd sunt cu toții Tremur tot la gândul ăsta. 
Háplesteni ce-am întâlnit, Si răspund cu un oftat. Si cu pas cát mai grăbit, 

Dar nu-i chip să aflu vestea Nu cumva — ferească Sfántul!— Merg la Haplea, merg la casa-i 
Cine-i omul ce-a murit? Haplea sufletul şi-a dat? Vrând să fiu mai lămurit. 


(Va urma) 


In n-rul viitor: „PE CINE AM INTALNIT LA HAPLESTI'. 


PAG.10 c————— M á DIMINEATA COPIILOR 
Fotografiile cititoarelor si cititorilor cari au luat la şcoală premiul I-iu 


1) POPA D. VICTOR, Clasa II-a, Şcoala de báeti „Cu bul cu barză“,-Bucureşti. 2) POPESCU ELISABETA, Clasa 
II-a, Şcoala de fete Nr 8, Bucureşti. 3) MELANIE HERMAN, Clasa II-a, Şcoala spaniolă de fete,Bucurestt. 4) 
PAPO S. DIMCEA, Clasa III-a, Şcoala de báeti Nr 28,-Bucureşti. 5) CAMIL H. JEAN LEON, Clasa IV-a A, 
Şcoala Arhiepiscopalá „Sf. Andrei“,-Bucureşti. 6) LILLYA C. GEORGESCU, Clasa IV a, Institutul „Sf. Maria“, 
Bucureşti. 7) MARIA SEGALL, Clasa II-a, Şcoala de fete Nr. 13 „Domnița Maria“,-Bucureşti. 8) MOSES CAIS, 
Şcoala de báeti Nr. 1 ,Motaş“,-Vaslui. 9) TARARESCU ATANASIE (GEORGICĂ), Clasa III-», Şcoala de băeţi 
„Silvestru“,-Bucureşti. 10) OTO MISCHIEVICI, Clasa II-a, Şcoala de băeţi din comuna Moşi,-Jud. Cernăuţi. 11) 
ARON TONI, Clasa [II-a, Şcoala Israelită-Română de fote-Roman. 12) FRIDMAN M. BERNARD, Clasa La 
comercială elementară, Şcoala de báeti „Cultura“,-București. 13) RĂDULESCU CONSTANTIN, Clasa II-a, Şcoala 
de báeti Nr. 4-Ploesti. 14) CEZAR FILIPESCU, Clasa III-a, Şcoala de fete Nr. 9 „Popa Nan",Bucuresti. 15) 
SNAIDMAN BUZI, Clasa III-a A. Şcoala de báeti Nr, 39,-Bucuresti. 16) LIBRESCU R. IONEL, Clasa II-a, Şcoala 
de báeti .,General Gheorghe Adrian“, Bucureşti, 


DIMINEATA COPIILOR. tomtom PAR 
Fotografiile cititoarelor şi cititorilor cari au luat la şcoală premiul l-iu 


a 


1) EMIL TEODORESCU, Clasa I-a Scoala de băcţi Nr. 9 „Costatoru“,-Bucureşti. 2) CORNELIA A. MALCOCI, 
Clasa I-a, Institutul „Sancta Maria“-Brăila. 3) ERNA ALBU, Clasa III-a, Şcoala de fete Nr. 15 „Iancu Zalomit", 
Bucureşti. 4) LEIBOVICI A. DAN, Clasa II-a, Şcoala de báeti „Golescu“-Bucureşi. 5) CARMI GOLDSTEIN- 
FONDIANER, Clasa III-a, Şcoala de báeti „Lnca Moise 5-Ploesti. 6) VITĂNESCU MARIA, Clasa III-a B., Şcoala 
de fete Nr. 11,-București. 7) OTILIA IOSIF, Clasa II-a $e ala de fete „Regina Maria“,-Bucureşti. 8) MIRCEA 
ST. CREȚULESCU, Clasa I-a A., Şcoala de baeti Nr. 28,-Bucureşti. 9) TEODORESCU CRIN-MUGUR, Clasa I-a, 
Şcoala de báeti Nr. 1, Corabia. 10) MANOLACHE ANDREADI, Clasa II-a, Şcoala de báeti Nr. 1,- Rosiorii-de-Vede. 
11) BIANCA MATTES, Clasa III-a, Şcoala Anglicană de fete -Bucuresti. 12) SCEOJUL NICULAE-TIBERIU, (lasa 
IV-a, Şcoala de băeţi Nr. 13 „D. Poenărescu“,București. 13) ARISTIDE S. PAPPO, Clasa IV-a, Şcoala de báeti 
Nr. i-Bráila. 14) ESCHENAZI PUIU, Clasa II-a, Şcoala de báeti Nr. 28,-"ucuresti. 15) HABER S. SEBASTIAN, 
Clasa III-a A., Şcoala de báefi „Sf. Andrei“,-Bucureşti. 16) HAINICU MORGENSTIRN, Clasa III-a, Școala de 
báeti Nr. 7 „Petre Poenaru',-Craiova. 


PAG. 12 zre LE 


22 ETRU era tânăr, dar sărac lipit 

pământului. Intr'o zi isi luă lu- 
mea in cap Si se duse, se duse, 
pàná a dat de un munte mare. 


Suind el asa pe munte, ajunse 
lângă o stâncă de pe marginea 
unei prăpăstii, unde auzi un glas: 
Petre, Petre, vino si scapá-má, 
cá mult bine iti voiu face" 

Uitându-se bine împreiur, să vadă cine il strigă, 
zări intro găurice a stáncei o sticlă, iar în sticlă 
era 0 muscă. 

Fără să stea mult pe gânduri, Petru luă sticla 
şi-o sparse, iar musca eşi afară. 

Văzându-se iarăşi în aer liber. plină de bucu- 
rie, îi zise lui Petru: 

„Eu sunt regina mustelor si o sgripturoaicá de 
vrăjitoare, supărându-se pe mine cá am lăsat mu- 
stele să intre si in casa ei, m'a prins cu descân- 


T = DIMINEATA COPIILOR 


tecele ei drácesti Si m'a várát în sticla aceasta, 
unde am stat mai bine de o sutá de ani. Spune-mi 
cu ce vrei sá te rásplátesc pentru binele ce mi-ai 
făcut?” 

Petru sta la îndoială. Nu ştia ce să creadă şi ce 
să ceară. 

Dar musca îi zise: „Ştii ce, tu când vei dori a- 
jutorul meu, să zici: Muscă, du-te nu ştiu unde şi 
adu-mi nu Ştiu ce”. 

Apoi. musca, dând din aripioare, se avântă în 
înălțimile văzduhului, iar omul plecă plin de mul- 
tumire. : 

Mergánd el o bucatá de vreme, i se fácu foa- 
me. 

Venindu-i in minte spusele mustei, zise: ,,Mus- 
cá. du-te nu stiu unde si adu-mi nu stiu ce". 

Indată văzu o masă îmbelşugată, iar el se asezá 
si îmbucă din bucatele gustoase până se sătură. 
Apoi. plecă la drum înainte. Mergând prin munți, 


4 
k 


DIMINEAT A COPIILOR 


= 


PAG. 13 


cale de o zi, ajunse într'o poiană, unde un ţigan 
pástea un cal roib, frumos, asa de frumos, cá nu 
se mai putea sătura privind la el. 

Cum sta aşa şi privea la cal, intră în vorbă cu 
tiganul $i din una alta; ţiganul spuse că dacă i-ar 
da cineva o mie de galbeni pe cal, bucuros lar 
vinde. 

Petru ar fi dat şi mai mult, dar nu avea o pară 
chioară în buzunar. 

Insă, îşi aduse aminte de muscă şi zise: „Mus- 
că, du-te nu ştiu unde şi adu-mi nu ştiu ce”: 

Deodată auzi, sunând în buzunar, galbeni mulţi, 
mai mulţi decât o mie. 

Fericit că poate să cumpere calul, scoase şi 
plăti ţiganului suma cerută şi luându-și calul, ple- 
că mai departe. 

Tiganul, văzând atâta bánet la omul nostru, ple- 
că în goană mare până la o peşteră, unde locuia o 
bandă de hoţi. Cum ajunse la ei, le zise: ,,Sculati 
că am văzut un om cu doi desagi plini cu aur”. 
Apoi le povesti cum vânduse calul şi ce văzuse. 

Hoţii se sculará şi încălecară pe cai, şi în fuga 
cea mai mare au pornit pe urma lui Petru. 

Ajungándu-l, l-au legat burduf, i-au luat calul si 
banii cei mai rămăsese dela cumpărarea calului. 

Pe când se sbătea ca să scape din mâinile ho- 
tilor, aducándu-si aminte de muscă, zise: „Muscă, 
du-te nu Ştiu unde şi adu-mi nu ştiu ce”. 

Nici nu isprăvi bine vorba din urmă, că deodată 
se auziră tropote de cai. Erau doisprezece voi- 
nici, înarmaţi până'n dinţi şi care veneau în galop, 
fiind trimişi de regina muştelor să scape pe Petru. 

După o luptă crâncenă cu hoţii, îi prinseră şi-l 
lăsară legaţi, fiecare de câte un pom, ca să-i mă- 
nânce lupii. 

Petru, văzându-se scăpat, mulţumi voinicilor şi 
luându-şi calul si banii dela hoţi, porni-mai de- 
parte. 

In curând, ajunse în vârful muntelui. Uitându-se 
de jur împrejur, văzu o ţară frumoasă, iar in mii- 
locul ei un palat cu pereţii de aur, care străluceau 
de-ţi luau ochii. | 

Indreptându-se către acest palat, întâlni în cale 
un om şi-l întrebă cine este stăpânul palatului şi 
al ţării. 

„Este al împăratului Mis-Mis, iar în palatul pe 
care-l vezi, locueşte el, împreună cu fiica sa, Li- 
liana, care-i frumoasă ca un înger, îi lămuri omul. 

Petru, auzind acestea se depărtă de om şi zise: 
„Muscă, du-te nu ştiu unde şi adu-mi nu ştiu ce”. 

Deodată se văzu împodobit cu o manta de pur- 
pură Şi cu pietre nestimate pe ea; iar pe cap avea 
o căciulă împodobită cu fel de fel de pene, care 
mai de care mai scumpe. 

Apoi, asa imbrácat, merse la impáratul Mis-Mis 
şi ceru de soţie pe ficá-sa. 


——— ———— De 


—————À———————Á! 


Impáratul îi zise: „Bine, eu ţi-o dau, dar dacă 
poti: in trei zile sá-mi bati ostirea duşmană, care 
sa ridicat împotriva mea”. Petru ii făgădui că o 
va bate. 

A doua zi, îi vine vestea că dușmanii au Şi in- 
trat în ţară. 

` Petru nu mai aşteptă nimic şi zise: „Muscă, du- 
te nu ştiu unde şi adu-mi nu Ştiu ce”. 

Deodată se auziră trámbitele ostasilor gata de . 
luptă. 

Astfel, armata împăratului se făcu de zece ori 
mai mare de cât era mai înainte. i 

lar Petru, luându-și rămas bun dela Liliana, se 
puse în fruntea oştirilor şi plecă să întâmpine, pe 
vrájmasi la porţile cetăţii. 

Ostasii lui s'au purtat asa de vitejeste, că numai 
trei ore a trebuit ca sá facá praf Si cenusá din ar- 
mata dusmaná. 

După luptă, Petru se întoarse la împărat, care 


de bucurie că a scăpat pentru totdeauna de cel 


mai temut vrájmas al său, îi dădu pe Liliana — 
fiica sa — de soţie si o jumătate din împărăție. 
Şi au făcut o nuntă mare şi frumoasă, cum nu- 
mai la curți împărăteşti se fac. 
Şi trăesc fericiţi şi astăzi, dacă nor îi murit. 
. George Cambier 


HR EHE 99090 0090009009 H HHHH HHHH HHH 


eoe 


laadssdcssssssad 


$9$499499994990999499)529)1999 29994909099 1099 999099 


Porcul si stejarul 


O dată, porcul, după ce se indopase bine cu ghin- 
da gásitá in jurul unui stejar, s'a culcat la umbra 
stejarului si i-a tras un puiu de somn. 

Când s'a sculat, a început să sape cu botul la 
rădăcina stejarului. Un corb, care privea de pe o 
cracă, îi zise că stejarul poate să se vestejească şi 
să cadă, dacă îi strică rădăcinile. 

„Nu-mi pasă de loc de steiar, răspunse porcul. 
Mie îmi trebue numai ghinde, iar ghindele le gă- 
sesc pe jos. 

— Prost mai eşti, porcule! îi strigă stejarul. 
Prost si nerecunoscător. Căci dacă ţi-ai da oste- 
nedla să-ţi ridici puţin botul şi să priveşti in sus, 
vei vedea că ghindele care iti plac asa de mult, 


cresc pe mine" . 
După o fabulă de fabulistul rus Krilov 


MENEREN a A e A IN N ii a, a na i c dila náà 


PAG. 4 == 


= DIMINEAȚA COPIILOR 


m "WM 


26| 


e em tm mon 


cepe si povestea de faţă — adică: A fost 

odată ca niciodată, a fost odată un im- 

părat mare si puternic ce stăpânea peste 

ținuturi întinse ş'ale cărui bogății nepre- 
tuite nimeni pe lume nu le putea socoti. Impáratul 
acesta avea trei báeti si trei fete; trei brazi si trei 
crini in floarea vieţii. Pe lângă marile bogății ce-l 
făcuseră vestit până'n marginile lumii, faima sa 
neîntrecută se datora altei comoare. O comoară 
al cărei pret nu sar fi putut socoti cu tot aurul si 
nestematele lumii. Acest lucru nepretuit era „fă- 
clia vieţii veşnice”. Intr'una din sălile cele mai 
frumoase ale palatului împărătesc se afla aşezată 
într'un sfeşnic de aur, bătut numai cu diamante 
şi mărgăritare cât oul de porumbel, arzând neîn- 
cetat „făclia vieţii veşnice”. Flacăra ei ráspán- 
dea o lumină vie ca lumina soarelui şi niciodată nu 
se isprăvea făclia, după cum niciodată nu se stin- 
gea flacăra. 

Făclia aceasta avea darul dumnezeesc de-a lun- 
gi viaţa omului păstrându-l tânăr şi puternic sute 
de ani. Dacă împăratul sau alţii din jurul lui se 
simţea bolnav şi istovit de puteri, era de aiuns să 
stea numai câteva clipe în faţa făcliei că pe dată 
se însdrăvenea şi întinerea, astfel că la curtea îm- 
păratului nu se prea vedeau feţe gârbovite, dar se 
puteau număra vârstele cu sutele de ani. Impára- 


y sa cum incep mai toate povestile, asa in- 


tul singur număra trei veacuri de viaţă. D'apoi 
doica iui? Părea tot asa de tânără si rumenà 
ca fetele împăratului şi n'avea decât patru sute 
de ani impliniti. 

lată numai că atunci când nimeni nu se aştepta, 
se coboară din văzduhuri un demon îngrozitor şi 
învăluind palatul în negură şi vuet asurzitor, pune 
mâna pe făclia vieţii veşnice si p'aici ţi-e drumul...! 

Intro clipă bátránefea se abătu pustiitoare în 
palat şi unul după altul murirá toti, afară de fe- 
tele si báetii impáratului, singurii tineri cu ade- 

vărat. Băiatul cel mare care se pricepea la vrăji 
şi fermece, nu ştiu ce făcu, cum drese că deodată 
se prefácurá toti şase în nişte fluturi frumoşi, unii 
mai mari, alţii mai mici şi sburară în largul lumii 
să caute „făclia vieţii veşnice”. 

Povestea spune mai departe că până în zilele 
noastre fluturii aceia şi urmaşii urmaşilor lor au 
căutat zadarnic făclia, căci nu i s'a mai putut da 
de urmă. Şi astăzi se văd încă în iurul lămpilor 
aprinse sburând sumedenie de fluturasi atraşi de 
lumină. Tot povestea spune că fluturii aceia sun: 
urmaşii celor şase copii ai împăratului cari a- 
leargă mereu atraşi de lumină în căutarea ,,fácliei 
vieţii veşnice”, dar vai! sărmanii mor adesea ucişi 
de flacăra arzătoare a lămpilor. 


D. Constantin Merennu 


| Ad hd Dă dna Ad Ni hâ hd Ni Na pd Da ba hd bi iad aa 


DIMINEAȚA COPIILOR 


= PAG. 15 


dk La care școală s se e invatà mai bine? * | 


ndrei şi verişoara sa Silvia terminaserá 
anul scolar si trecuserá amándoi in clasa 
treia. Nu stiu dacá au luat sau n'au luat 

. vre-un premiu, dar vorba e cá au trecut 
clasa a doua cu note destul de bune. 

Iatá-i acum invitati intro zi de Duminică la 
tanti Maria, pe care o iubesc mult amándoi, mai 
ales cá grădina are pomi cu tot felul de fructe, 
iar in cămară, prăjituri si alte bunátáti. 

Andrei si Silvia s'au dus sá stea la umbra nucu- 
lui din grádiná. Din vorbá in vorbá, au ajuns sá 
vorbească despre lectile din clasă şi să-şi laude fie- 
care şcoala. 


„Iti spun, Silvio, zicea Andrei, că la şcoala noa- 
stră de báeti este mult mai plăcut decât la şcoala 
voastră de fete. Intr'o zi, de exemplu, domnul în- 
vátátor ne-a dat câte o bucată de cretă şi ne-a 
spus să desemnăm pe tabela neagră fiecare ce ne 
place. Eu am desemnat o lopáticá de grădină si d. 
învăţător m'a lăudat şi mi-a pus nota 9. Faceţi aşa 
ceva şi la şcoala voastră? 

— De sigur că facem, răspunse Silvia, dar la 
şcoala noastră se fac şi se învaţă lucruri mult mai 
bune. De exemplu, „Doamna” noastră ne-a învă- 
(at să cunoaştem culorile curcubeului. Şi să vezi 


(Citiţi continuarea în pag. 16 jos) 


PAG. 16 —— — Jd ———— 3 DIMINEATA COPIILOR 


| DE VORBĂ CU CITITORII | Serieri pentru copii şi tineret 


O. B., Turda. — Ne scrii că ne-ai trimis două 

„poezii“. Dragul meu, te înşeli. Rândurile dumitale, 
n'au nici ritm, nici rimă. Te sfătuim în interesul 
dumitale să laşi pentru mai târziu îndeplinirea do- 
rintei de a face versuri. 
. L. O. şi D. I. L., Loco. — „Hoţul şi măgarul 
schiop". Intr'o traducere asa de mică aţi făcut 
multe greşeli de ortografie şi de punctuație. E mai 
bine ca mai înainte de a scrie pentru alţii, să vă si- 
liti a învăţa să scrieţi corect pentru voi înşivă. 

B. M., Cernăuţi. — Din cele două bucăţi trimise, 
vom publica „Povestea unui copil“. Avem material 
prea mult, iar în afară de aceasta, trebue să mul- 
tumim şi pe alti colaboratori. 

N. Mar., Oradea. — Felicitându-te pentru premiu 
şi pentru frumoasa reuşită la examenul de liceu, îţi 
comunicăm că poţi trimite schiţa despre care vor- 
beşti în scrisoarea d-tale. Dacă, precum sperăm, 
este bună, o publicăm cu plăcere. ^ 


(Urmare din pagina 15 a) 

ce uşor si ce plăcut ne-a învăţat. A adus şapte 
panglici, fiecare de altă coloare şi le-a pus una lân- 
gă alta. Fiecare panglică arăta una din culorile 
curcubeului din cer. Noi le spuneam pe rând. Şi 
iată cá si acum (iu minte cele şeapte culori din 
care este format curcubeul. Vrei sá ti le spun, asa 
cum vin la ránd? 

„lată-le: vioriu, lulachiu, albastru, verde, galben, 
portocaliu, roşu. Mă prind că tu nu le ştii. 

— Ba! Mare treabă să ştii culorile curcubeului! 
făcu Andrei, cam încurcat de învățătura Silviei. 
Ştii tu ce e metrul şi ştii să măsori cu el? Uite, eu 
ştiu. Nouă „domnul” ne a dat un metru adevărat 
şi am măsurat cu el clasa in lufig si lat, băncile, 
catedra şi pereţii. Intr'altă zi, ne-a adus o cumpă- 
nă de cântărit şi am cânărit noi înşine o mulţime 
de lucruri. 

„Vezi, dar, cá şcoala noastră e mai bună decât 
şcoala voastră. 

— Ba a noastră e mai bună! răspunse Silvia su- 
părată. 

— Ba a noastră! strigă Andrei şi mai aprins. 

— Ba nu! 

AX C Aio pal 

Cát p'aci erau să se inhate de păr, când veni 
tanti Maria, care îi potoli, zicându-le: „Linişte, 
micutilor! Nu vă certati, fiindcă aveţi dreptate a- 
mândoi. Si la şcoala de báeti si la şcoala de fete, 
se învață lucruri bune si folositoare. De aceea, 
impácati-vá si cáutati-vá de jocurile voastre”. 

Vintilă Bratu 


Atelierele „ADEVERUL: 8. A. 


Evreica (nuvele şi povestiri de An- 


dersen). Lei 20 
Inchisoarea de ilori (povesti de Max 

Nordau). p E "NEXT MO 
Biblioteca Tineretul s D PLE UE uds 
“Inelul pierdut de N. Batzaria ANDE KRE » 40 
Haplea la Bucureşti . . SOLES » 60 
Povesti cu noroc de Ali-Baba . SES. »180 
Pásáricá, draga mea . . Haee os sc 4 
Haplea la şcoală de Mos Nae Te » 40 


Cărticica păsărilor si animalelor "de 


lon Ciresu , » 90 
Ursulicá, romanul unui "căţel năzdrăvan 

"de P. Ghiaţă-l. Rotaru .. .-. », 40 
Glume pentru copii de Horia Prundu- 

Petre Cetină . 3-30 
Familia lui Chiţ-Chiţ (teatru pentru 

copii) de lon Pas . . . »^50 
Miţu mitisor de Mos Nae . . LM) » 20 
Haplea in stráinátate de Mos Nae ur 5 1:50 
Jertia Lilianei de N. Batzaria . . . .  „ 60 
Strengáriile lui Gigi de Mos Nae... . 3,20 
Povestiri pentru copii de L. Tolstoi, 

trad. de A. Toma . . RER 
Jucării, versuri de Moş Kreo Shifosu i 
Iconita Zorinei de C. Manolache . . . S 
Itozlj- de Anton;Pan v IL 20:20 
Moara Piticilor (povestiri) . . . . .  , 40 
"Isprávile lui Mirică Pifigoi . . . . 2l) 
Prima călătorie în lumea basmelor de t 

Selma Lagerlöf, laureata premiului r 

Nobel A » 80 
A doua călătorie în lumea basmelor de 

Selma" kareno "os cu PIT e 90 


Cel mai îrumos si mai potrivit dar pentru copii, 
este volumul de versuri 


JUCĂRII“ 


de MOŞ GRIGORE SFĂTOSU 
lucrare apărută în excelente condițiuni tehnice în 
editura „Adevărul” S. A. 

Moş Grigore Siătosu, — pseudonim sub care se 
ascunde unul din cei mai talentaţi scriitori ai tine- 
rei generatiuni — a adunat in cele 100 de pagini 
ale cărţii sale, un mănunchiu de versuri armoni- 
oase, măestrit cizelate şi străbătute de un adânc 
înţeles moral. 

Cartea se găseşte de vânzare la toate librăriile 
şi depozitele de ziare din tară, — pe prețul de 25 
lei exemplarul. 

Editura „Adevărul” S. A. 


i 


l 
j 


N 
ERA 


3 


ES 


BEN ——Ó 
s i5 E. Min 2C ; : a Pd x $2 
VUE DEA. 


TUE E GUN PRI dal Re 


2 E: A comté 3 d S : ; > ; nnt a 


PREȚUL 5 LE 


" 


"TY 
n ri 


- TIT 


^ i 
v 
| 
b 
A 
yj 
P = 
^w - 
exi Q 
H me 
Up © 
v) x 


y 
A 
A 


"gg 


A SEMI GOD. à Spi - f < 
K i a i wa 


PAG. 2 


HHHHHA €-HHHHHHHHR 


Ráspunsuri 


DIMINEAT A COPIILOR 


la intrebarea „Le vrei să fii in viață“ 


9H HMHHHREEHHCHHHHHHHHHHHMHMMA HHHHHH 


21 URMARE | 


D-ra Anny Radovici (cl. I-a sec.) dela Cara- 
cal ne scrie: „Când eram mai mică, singura mea 
dorinţă era să mă fac dentistă, pentrucă pe atunci, 
singura mea ocupaţie era să scot dinţii păpuşilor, 
Insă acum, micile mele planuri s'au schimbat si 
visez numai balerine. Si acum, încurajată de 
prieteni, având talent şi împinsă de dragostea de 
a dansa şi de a fi admirată de o lume întreagă, 
doresc, deocamdată, să deviu o mică balerină, cu 
toate că această carieră nu este demnă de mine”. 


D-ra Robu Te. Alexandrina (cl. Il-a pr.) dela 
laşi ne scrie:: „Mă gândesc mereu, când am să 
fiu mare, să mă fac artistă si să cânt la un teatru 
mare. Acolo să poftesc pe părinţii mei şi pe ru- 
dele mele gratis, dar mai ales pe cei cari nu àu 
bani de unde să plătească”. 


D-ra Nela Dumitrescu (cl. Il-a pr.) din Capitală 
ne scrie: „Vreau să deviu învăţătoare, pentru a 
învăţa pe copiii săraci şi buni, cărora părinţii lor 
nau de unde să le plătească si să cert pe copiii 
răi, pentru ca să se facă cuminţi, după, cum si 
doamna noastră ne ceartă”. 


Dra Leibovici Edith (cl. Il-a pr.) dela Galaţi ne 
scrie: „Dorinţa mea este să ajung doctori(á, pen- 
tru a putea lecui pe mama mea, care suferă de a- 
ta vreme”. 


Marcel Solomon (cl. Ill-a pr.) din Capitală ne 
scrie: „Vreau să mă fac inginer mecanic şi să in- 
ventez maşini, care să mă ducă pe treptele glo- 
riei. Pentru a mă perfecționa, mă voiu duce in 
“străinătate, la Brno în Cehoslovacia”. 


D-ra Consuelle Onofrei (cl. l-a sec.) din Capi- 
tală ne scrie:: „Dorinţa mea este să ajung o bună 
doctoriță să pot alina suferinţele bolnavilor si ce- 
lor căzuţi pe câmpul de luptă, în timp de războiu'. 


Puiu Spierer (cl. l-a pr.) Loco ne scrie: „Vreau 
să má fac arhitect şi să construesc case fru- 
moase”. 


D-ra Ema Meerson (cl. Ill-a pr.) din Soldá- 
nesti (jud. Orhei) ne scrie: „Dorinţa mea este să 
posed la perfectie toate limbile europene”, 


Nicu Creţu (cl. I-a pr.) dela laşi ne scrie: „Do- 
resc să ajung ofițer până la gradul cel mai mare. 
In timp de răsboiu, să-mi apăr ţara de duşmani şi 
să răsplătesc acelora care au rănit pe tatăl meu 
de trei ori în războiul 1916-18". 


D-ra Ionescu V. Maria (cl. Il-a pr.) dela Ga- 
lati ne scrie: „Vreau să mă fac o mare gospodi- 
nă şi să am grije de gospodărie”. 


D-ra Raitblatt René (cl. Il-a pr.) dela Galaţi ne 
scrie: „Dorinţa mea este să ajung profesoară de 
limbi străine, pentru a putea câștiga mulţi bani 
cu care să-mi ajut părinţii şi să dau o parte si co- 


piilor orfani”, 


D-ra Rita Weinstein (cl. la pr.) dela laşi ne 
scrie: „Aş vrea să mă fac doctoritá, pentru a aju- 
ta pe cei săraci si a-i vindeca de orice boală”. 


D-ra Nina Bergher (cl. IV-a pr.) dela Buzău ne 
scrie: 

„Eu vreau să îiu silitoare, 
lar când voiu îi mai mare, 
Să mă iac învăţătoare. 

` Pe copii să-i învăţ carte, 
Ca să aibă'n viaţă parte 
Cu banii ce voiu câştiga, 
Párintii-mi voi întreținea 
Şi domnul să le dăruiască 
O viaţă lungă să trăiască”. 


D-ra Aurelia Bilaus (cl. l-a sec.) dela Cernăuţi 
ne scrie: „Doresc să ajung o profesoară de lucru 
manual, ca să pot îndruma pe toate elevele să în- 
vete cusăturile româneşti, care imi plac foarte 
mult". 


Ştefan A. Odobescu (cl. Il-a pr.) Loco ne scrie: 
„Vreau să mă fac paleontolog, ca să găsesc vase 
de animale foarte vechi”. 


D-ra Gluşchevici Aglaia (cl. IV-a pr.) dela 
Otaci ne scrie: „Cu ajutorul lui Dumnezeu, doresc 
să cresc mare, să muncesc şi să pot ajuta la bă- 
tránete pe părinţii mei, care mult s'au ostenit, ca 
să-mi dea o creştere cât se poate de bună”, 

: (Va urma) 


DiMiNEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 


3 


BUCUREȘTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67 


ABONAMENTE: 1 AN 
: 6 LUNI 100 , | 


17,tülie 1932 — Nr. 440 


sevyet Yvy Y Y vv v Y vvYYY 


| 
i 


Do aa aaaaă 


Un bogat, odinioară, 

Cu avere foarte mare, 
A voit, moştenitorii, 

Să şi-i pună la'ncercare. 


Zis şi făcut. Se prelace 
C'a murit sau cam aproape; 
lar feciorii — trei la număr — 


Tin sfat cum au să-l îngroape. 


Cel mai mic grăi: „Pe tata 

E păcat să nu-l îngropi 

Cu dric scump de clasa 'ntáia, 
Muzică şi şapte popi. 


ucc o e due tal 
* 
* 


— — —— —— 


?00 LEI | 


Director: N, BATZARIA 
ett —— M À—n— B ÜÀÓH— HÀ 
Sp REPRODUCEREA BUCATILOR ESTE STRICT INTERZISĂ 
LAMA AMARA RARA AA vvv YYYY YYYY YYYY LAAAAAAAAAAAAARĂAAA RARA AA d 


rtv 


IN STRAINATATE DUBLU 
UN NUMĂR 5 LEI 


Manuscrisele nepublicate nu se inapoiazá 


| MOSTENITORII 


— Ce „şapte popi” má?—-rosteste, Doar nu ne sileste nimeni 


Mijlociul — Esti smintit?... 
O astfel de'nmormántare 
Costă prea mult, negreşit!” 


„Ajunge doar popa Oprea, 
Care e destul de bun; 

Cát despre muzică, asta 
Fiind de prisos, mă opun!... 


— Ba eu mă opun la toate? — 


Cel mare pe loc grăeşte. — 
Chiar cu carul şi cu popa 
Oprea, e prea mpáráteste". 


băii aaă 


Si după părerea med, 
Să lăsăm ca să-l ingroape 
Primăria... cine-o vrea”. 


Atunci ,mortul" se ridică 
Fără veste 'n fața lor 

Si zâmbind amar, le zice 
Cam în felul următor: 


„Nu vă ntai certa(i degeaba, 
Pentru'n lucru-asa de mic, 
Că mă duc singur lu groapă 
Si nu vă costă nimic”... 

D. Nicole:cu-Ot 


[3] cuNoscáronR || 


Bunicul stă bolnav in pat, 
De câtva timp e cam sgripat. 
Nepotul lui se invárteste 


Ingrijorat şi fără (el, 


Cu paşi mărunți pe lângă el, 
Şi ngândurat îi glásueste: 


„Bunicule, tu gemi mereu, 
Sc vede că te doare greu!? 
Stii tu care-i párerea mea? 


Si mie-asa mi s'a' ntámplat ; 


De-aceia esti tot asudat, 
C'are să-ţi iasă... o măsea”. 


Zaharia G. Buruiană 


869985939 9409499400929090—2405409509094449004900040^44049940 11004 EO 990909999 5004 0699 1h00 40H09 949 9900 0000099594949 0 0990000940094 09—^4420 00000900009 /O0T404409909009029*4(99099* 


DIILIIIIIIAAAARARARARARAS 


DA UWUUOUOUOAM—A—A—ALATIEILI 


erdt 


mm 


58080909 0099990PERORAE ORTHO E009 00090 P4444509050^0004€0 ds o^ss40490 54 


$589 9499 FhOEPODOCAOADAETTROECOAEHOPORANADRTRRAOTT ERAS To ION PeeDTT 
* 


***tb eoe toto ttt nre tort 


LRRIZSLSIEISSLRSITETETTTITITITTITTITEITEITITEITTITIFTTITLLTITITTETTTITITTTTTTTIETTTTLIEETEEETITITTT LL LETLTTTETTELILLLELTLLLTLLTLETLLLIELLLLLLTLTLLLLTATITLELILLTTT UT. 


de ALI-BABA 


POVESTE 
POPULARĂ 


itejel era fiu de împărat şi avea 
doi frati mai mari decât dânsul. 
Mai mari în vârstă, însă mai pu- 
țintei la curaj şi la vitejie. 

In grădina palatului împără- 
tesc se găsea un măr cum nu se 
găseşte un al doilea pe faţa pă- 
mântului. Pe mărul acesta creş- 
teau numai mere de aur şi chiar de mai multe ori 

pe an. Insă, ce folos, dacă tocmai când erau bune 
de cules, venea cineva noaptea şi le fura pe toate. 

Impăratul nu mai putea de necaz. Să aibă el 
în grădină un pom cum n avea nici un alt împărat 
şi să nu poată culege măcar un singur măr! 

De aceea, chemă pe cei trei fii ai săi şi le zise: 
„Care din voi trei vrea să stea la noapte de pază 
în grădină şi să prindă pe hoţul, care ne fură me- 
rele de aur”? 

— Eu! ráspunse fiul mai mare. 

După ce se inoptá, tânărul acesta îşi luă palo- 
şul şi buzduganul şi se duse în grădină, stând re- 
zemat de trunchiul mărului, care dădea mere de 
aur. 

Insă, cam pe la miezul nopţii auzi un urlet şi 


DIMINEAȚA COPIILOR 


I : PAG. 5 


un ráget puternic ce părea cá vine din pământ. 
Ba chiar simţi cá si pământul Se sguduie. 
Fiul de împărat se sperie asa de tare, cá trânti 
si palos si buzdugan si o rupse la fugá in palat. 
La fel páti si fratele sáu al doilea, care se duse 


. Sá stea de pază în noaptea următoare. 


In noaptea a treia veni rândul lui Viteiel. Isi luă 


. Si el palosul si buzduganul şi merse în grădină. 


Cam pe la miezul nopţii, auzi un urlet şi un răget 
puternic şi simţi cum se sguduie pământul. Insă, 
nu se sperie si nu fugi. Strângând bine în mâna 
dreaptă mânerul palosului, iar cu mâna stângă ți- 
nând strâns buzduganul, Viteiel stătea nemișcat, 
vroind să vadă ce are să se întâmple. 

Şi iată că Viteiel văzu că o piatră mai mare 
şi mai grea decât o piatră de moară se ridică, iar 
de sub piatră ese un leu mare şi groaznic la ve- 
dere. Până să-și dea Viteiel seama de ceeeace se 
petrece, leul rupse toate merele de aur si se în- 
toarse pe unde venise, având însă grija să pună 
la loc piatra cea mare. 

Viteiel nu mai avea ce face în grădină. Nu pu- 
tuse pune mâna pe hot. dar cel puţin aflase cine 
este. Se întoarse, aşa dar, în palat, iar în dimi- 
neata zilei următoare povesti tatălui său tot ce 
văzuse, arătându-i și locul pe unde eşise şi frase 
din nou leul cel eroaznic. 


A fost nevoe să fie aduşi zece oameni din cei. 


mai puternici la trup. pentru ca să poată da piatra 
la o parte. De sub piatră pornea o deschizătură. 
un put asa de adânc, încât nu era cu putință să i 
se zărească măcar fundul. 

Atunci împăratul erái zicând: ..Aduceti frânshii 
cât mai Iunoi, legati de nn canăt o săleată mai 
mare. iar de capătul celalt un clopot”. 

Iar fiul mai mare al împăratului, vrând să spele 
ruşinea din noaptea în care se dusese să păzească 
merele de aur, zise: „Voi intra eu în găleată si 
mă voi coborî să văd ce este în fundul  putului. 
Când voi trage de frânghie, iar clopotul va suna, e 
semn că trebue să mă ridicaţi din nou”. 

Asa făcu flácául, dar nici n'aiunse la jumătatea 
putului, că se sperie grozav de întunericul din ju- 
ru-i si se grăbi să tragă de frânghie. Sus, clono- 
tul sună. Frânghia fu trasă si ridicată în sus, fiul 
mai mare al împăratului esi din găleată si măr- 
turisi rusinat că i-a fost frică să se coboare până 
în fundul putului. 

La fel páti si fratele sin al doilea. 

Acum, în găleată intră Viteiel. Curagiosul fá- 
năr se cobori până în fundul putului, nu trase 
de frânghie. ca să fie ridicat in sus, ci esi din gá- 
leată si. bâibâind prin întuneric, o porni drept 
înainte. vrând să vadă pe ce lume se găseşte. 

Mergând el asa, iată că după ce. făcuse putin 
drum, esi din întuneric la lumină, iar înainte-i se 


ivi o femeie bătrână. „Flăcăule, îi zise ea, vorbin- 
du-i cu blándefe, cum de ai putut veni si ce cauti 
aicea, unde este tărâmul celalt al lumii? 

— Am venit, îi răspunse Vitejel, să găsesc si să 
omor pe leul, care ne-a furat merele de aur din 
grădina noastră”. 

Atunci, femeia cea bătrână îi arătă cu degetul 
trei palate, care nu erau departe unul de altul. Cel 
dintâi palat era de argint, al doilea de aur, iar al 


treilea de diamante şi alte pietre preţioase. 


„In fiecare din palatele acestea, îi lămuri femeia, 
locueşte câte un leu. Şi fiecare din leii aceştia a 
răpit câte una din cele trei fete ale lui Verde- 
Impărat. Leii de aici au furat merele de aur, însă 
nu e chip să te lupti cu dânșii, fiindcă sunt grozav 
de răi şi puternici, asa că te vor sfásia în bucăţi”. 

Viteiel răspunse zicând: „Cu ajutorul bunului 
Dumnezeu şi câtă vreme pot să tiu în mână pa- 
losul meu, nu má tem de toţi leii de pe pământ. 
Mai ales că îmi spui că au răpit si trei fete de 
împărat, pe care sunt dator să le scap din robie”. 

Văzând cât e de curagios, femeia cea bătrână 
îi dete un borcan plin cu o alifie vrájitá si îi zise: 
„De câte ori se va întâmpla să fii rănit, unge-te cu 
alifia aceasta si rana ti se va închide îndată”. 

După aceste spuse, femeia pieri din fata lui Vi- 
tejel, care, rămas singur, porni să intre în palatul 
de argint. Dar în curtea palatului îi astepta leul, 
un leu groaznic la vedere si care se repezi numai 
decât asupra lui Viteiel. 

Se incinse între ei doi o luptă pe viată şi pe 
moarte. Viteiel fu rănit în câteva locuri de ghia- 
rele si de dintii dihaniei, însă avu grija să se ungă 
cu alifia năsdrăvană, asa că rănile i se închiseră 
îndată, fără să lase măcar o urmă. Apoi, cu o lovi- 
tură de meşter, împlântă palosul drept si adânc in 
inima leului. care se rostogoli la pământ si muri 
într'un lac de sânge. 


Viteiel intră acum în palatul de argint. Intru în- 
támpinare îi esi o fată de o frumusete fără seamán. 
Fra fata mai mare a lui Verde-Impărat. 

Viteiel nu stătu să-și piardă vremea, ci după ce 
linisti pe fata de împărat. spunându-i că are să facă 
tot ce-i stă în putintá, ca să o ducă la tatăl ei, porni 
întru cucerirea palatului de aur. Numai că leul, 
care stăpânea acest palat. era mult mai puternic 
si mult mai groaznic decât leul din palatul de ar- 
gint. Totuşi, Viteiel izbuti să-l rănună si pe acesta 
şi să scape si pe a doua fiică a lui Verde-Impăral. 

Dar nespus mai grea a fost lupta cu leul, care 
era stăpânul palatului de diamant. In toiul luptei, 
leul acesta îl sfâşie pe Viteiel în două bucăţi, asa 
că se părea că voinicul nostru e mort si prăpădit. 
Insă Viteiel unse cu alifie cele două părţi, care se 


(Cititi urmare în pagina 7-A) 


bi ea Ce E N L iai » . >. 


PAG. 9 =———————— E DIMINEAȚA COPIILOR 


E.  FETITA „MAI“ 


ERR 
$—1 
e | 


A ntrun târg liniştit, cu căsuțe bătrâne si 
albe; sa născut într'o zi luna Mai. Era o 


fetiță mică de tot si drăguță, dar deloc 
cuminte. Astfel, după ce-şi bău cafeaua 
cu lapte, nu rămase în pătuc, ci sări u- 
surel jos si o sbughi afară. 

Aici, totul era frumos, mai ales lumina cea ro- 
sie, sus, sus de tot, din care, dacá te uitai mult la 
ea, se desprindeau fire lungi de aur si se aninau 
de gene. 

Pe drum, sárind intr'un picior si flueránd ca o 
pasăre, trecea un báetel, care vindea baloane. 
Când o văzu pe fetiţa Mai atât de frumoasă şi mi- 
titică, îi dărui toate baloanele şi-şi căută de drum, 
vesel ca si înainte, ca si cum ar fi făcut o ispravă 
mare. 


de MIRA HAN 


f 


æ = - — 


a gee 


Numai ce le luă în mână, fetita se simți ridicată 
în văzduh, căci era uşoară ca un fluture. Când a- 
junserá în câmp, se scobori pe iarbă, legă jucăriile 
de gâtul unui cárábus şi-l lăsă să pascá in apro- 
piere. Apoi se întinse la umbra unei romaniţe si 
făcu cunoştinţă cu nişte furnici, cari mergeau la 
lucru, în cete grozav de mari. 

Deodată văzu cum cărăbuşul ei se luă la bătaie 
cu un altul. Alergă să-l despartă, dar în toiul lup- 
tei, sfoara cu care erau legate baloanele se rupse. 
Se agátà cu amândouă mâinile de ea, însă in za- 
dar. Alergând si îugărindu-se ca nişte copii răi, 
poznaşii se urcau în sus. 

Când ajunseră aproape de soare, o rază buclu- 
case, voind să se joace, nu ştiu cum îi atinse cu 
betisorul ei fermecat şi baloanele toate se prefá- 


DIMINEAȚA COPIILOR 


cură în nişte nouri mari, albi. Razei îi păru rău de 
ceeace făcuse, se înspăimântă tare, dar nu mai 
putea drege nimic. 
` Musafirii cei noui se întindeau, ca la ei acasă, 
până cuprinseră tot cerul, iar soarele se făcu mic 
de îrică şi se ascunse într'un ungher depărtat. 
Dar sărmana fetiţă Mai? Rămase buimăcită, în 
braţele unui nouraş moale. Când văzu prefacerea 
neaşteptată a iucăriilor în fiinţele uriaşe ce-o în- 
coniurau, când văzu că soarele nu mai este şi se 
face din ce în ce mai întuneric, puse un deget în 
gură şi din ochi îi căzură două lacrimi, cât două 
boabe de márgáritar. Una se rostogoli pe obraz, 
de-acolo pe vâriul pantofului şi de-aici căzu pe 
pământ, risipindu-se în milioane de picături de 
ploaie. Şi atunci, în fiecare grădină răsăriră flori- 
cele, mici albe, ca nişte clopoței pentru păpuşi. 
Cealaltă lacrimă fu prinsă de-un mnouras, care 
mai avea gust de joacă. O aruncă ca pe-o minge 
unui frátior, acesta unui al treilea şi astfel din 
mână în mână, lacrima fetiţei Mai ajunse in col- 
tisorul cel depărtat, unde se tupilase soarele. 


> PAG.7 


Atunci soarele prinse curaj şi scoase capul din 
ascunzătoare, ca să vadă cine i-a trimis un ase- 
menea giuvaer. : 

Si zări, alergând către el, o făptură de toată 
frumuseţea, cu mânuţele întinse spre lumina-i or 
bitoare. 

Văzu atunci, că nu mai e nici-o primejdie şi îm- 
brăţişă cerul şi pământul cu toate razele sale. 

Fetiţa Mai se uită în urmă, pentru ultima oară. 
Nourii pieriseră. Doar îrânghia balonaselor ră- 
mase prinsă de seninul cerului, colorată însă in 
şapte culori strălucitoare. 

De ios, depe pământ, venea miros de lăcră- 
mioare şi iarbă umedă şi fetiţa Mai se topi ca un 
vis, înecată în soare, culori şi parfum. 

De-atunci, în fiecare an, Mai ne aduce căldură, 
lumină şi flori, şi dacă plouă vre-odată, soarele 
usucă picăturile de ploaie si Mai, cerându-şi ier- 
tare, anină de cer steagul cel în multe culori, 


curcubeul. 
Mira Han 


o090990009000009000990900 «-eooooooeoeoooooooeoooo 


Urmare dela povestea din 


lipiră asa de bine, încât nici nu se vedea că ar fi 
fost rupte si despărțite. Până la armă, si leul din 
palatul de diamante fu răpus şi omorât ae Vite- 
iel. $ 

Vitejel ajunse acum stăpân pe trei palate şi pe 
bogății fără număr, iar trei fete úe împărat, tvate 
trei strălucind de frumusete, însă cea mai mică din 
palatul de diamant întrecând pe celelalte două su- 
rori ale ei, nu mai ştiau cum să-i ırultumească mai 
bine, pentrucă le scăpase din robia leilor. 

După ce timp de trei, patru zile cercetă palatele 
şi umplu mai multi saci cu aur si cu pietre pretioa- 
se, Vitejel, mergánd inainte, ca sá arate drumul, 
se duse cu cele trei fete de impárat la fundul pu- 
tului pe unde venise. Puse in găleată mai întâi pe 
fata cea mare si câţiva saci de aur si cu pietre 
preţioase, apoi trase puternic de frânghie. 

Sus, sună clopotul. Fránghia fu trasă, iar im- 
păratul, tatăl lui Vitejel, cei doi frati ai lui Viteiel, 
curtenii si toti câţi erau strânşi la deschizátura 
puţului rămaseră uimiti de frumusețea fetei de 
împărat. 

Nu mai puțin uimiti rámaserá, când văzură pe 
a doua fată, iar uimirea lor ajunse la culme, când, 


pag. 5-a: „VITEJEL“ 


în sfârşit, esi si Viteiel ţinând de mână pe frumoa- 
sa frumoaselor, pe fiica a treia a lui Verde-Impá- 
rat. 

Şi nu după multe zile se făcură trei nunţi. Fra- 
tele mai mare al lui Viteiel se cunună cu fiica mai 
mare a lui Verde-Impárat, al doilea cu, cea miilo- 
cie, iar Viteiel luă de soţie pe cea mai mică si mai 


frumoasă. 


«49-06-0000 06 -09-02-0O- 00000 o0 


POVESTEA BUNICII 


Hel pe vremea mea copii, 
Erau dulciuri bune si fistichii. 
Dar să ştiţi cá niciodată, 

N'a fost ca Suchard, ciocolată! 


PAG. 8 LL => DIMINEAȚA COPIILOR 


a nn ua ORCE a it Pg Oo E AUC P ai OCC EY RIO TEOT e e aaa 


AREA NENOROCIRI 


Intrun curte, când răsună Insă iată coana Frosa, „Prin urmare, zic în gându-mi, 
Sbieret- tare, voiniceste. Zdravánád si gráscioard. Coana- Frosa n'a murit! 
Urechilă cántd'n limba-i - Ba de cánd n'am mai vázut-o, Slavd Domnului!” Spre dánsa, 


Este semn dar cá trăeşte. Par'că e mai rotunioară. S'o întâmpin_m'am_grăbil. 


„Sărut mâna, coană Froso! — A murit...” începe dânsa, Eu atunci întors-am vorba: 
Spune-mi, rogu-te, îndat Dar de lacrimi e oprită. „Cum e Haplea? am intrebat 
Ce-a(i pá(it şi cine-i mortul? „Ah, nu pot; nu pot, Mos Nae, Dar copiii? Scumpa-mi lină, 


Spune-mi tot ce s'a întâmplat. Căci sunt tare necájitd!" Nu-i asa cá sa săltut? 


— Sănătoşi sunt ei cu totii, Si mă lasă singur Frosa. 

Insd'n casă, rog, poiteşte. Nu mi ştiu ce să gândesc. 

O să-ți spună totul Haplea, Toţi sunt trişti, cu toate-acestea, 
El mai bine-ti povesteşte”. Toti sunt teleri si trdesc. 


LANE 
pu Virs 1 


Si Dorel e deci in viaţă. Dar să merg să-l văd pe Haplea. 
Cine, cine a murit? Dela dânsul neapărat 

Nu cumva au râs de mine Voi afla eu cine-i mortul 

Si pe drumuri m'au pornit? Si dece e supărat. 


Intr'un colț, căzut pe gânduri, Insă eu îl iau în brațe 

Sade Haplea nemişcat. Si-1 întreb prieteneste: 

Si de jos intinde mána. - „Ce-i cu voi şi cine-i mortul? 
Uite-asa m'a salutat. lute, rog, má lámureste! 


In n-rul viitor: „HAPLEA N'ARE POFTA DE VORBA 


Dar cánd stau asa pe gánduri, 
Lângă mine un căţel. 

Tot se gudurd si sare, — 

E drágu(ul de Dorel. 


Intru'n casă, bat la use. 

Aud glas cam rágusit: 

„la, poftim, poftim, Mos Nae!” 
Ca să intru, mam grăbit. 


—Zău, Mos Nae, că-i mai bine 
Să nu'ntrebi ce am pățit, 
Căci mă doare intrebarea-(i 
Si n'am poftă de vorbit“. 

(Va urma) 


ŞI DE MÂNCARE“. 


PAG. 10. => DIMINEAȚA COPIILOR 
Fotografiile — şi cititorilor cari au luat la şcoală premiul l-iu 


1) LILLY LEBAS, Clasa II-a B., Şcoala de fete „Bărăţiei“,! ueuresti. 2) FRIEDERICA FURST, Clasa Il-a, Şcoala 
ce iete Nr. 13 „Domnița Marioara“ ,-Bucureşti. 3) SIMONA CALMANOVICI, : lasa I-a, Şcoala de fete , Clementa",- 
Bucureşti. 4) SALIK FERNANDA, Clasa IV-a B. Şcoala de fe'e Nr.11.-Bucureşti. 5) LAZĂR ROZICA, Clasa II-a, 
Institutul „Sfânta Maria*,- T.-Severin. 6) GHEORGHE RUSE, Cla:a I-a, Şcoala de băeţ Nr. 33 „Spiru Haret“, 
şi CONSTANȚA RUSE, Clasa IV-a, Scoala de fete , Mece!*, Bucureşti. 7) PASCHIEVICI MARIA-ANGELA, Clasa 
Ia B. Liceul „Marica Brâncoveanu“,-Bucureşti. 8) IOANA LUCIA-SEVASTIA LIVIA, Clasa II-a, Şcoala de fete 
din Com. Mihai Bravu,-Jud. V agea. 9) BRODMAN S. EDY, (lasa I-a B., Şcoula de băeţi „Sf. Andrei“,-Bucureşti. 
10) LOBELSOHN GERTRUDA, C'asa Ia B, Şcoala de fete Nr. 14 „Ioan Creangă“, Bucureşti. 11) RITTA POP y 
Clasa II-a, Şcoala d» fete Nr. 13,Bucuresti. 12) EDUARD HUGO, Clasa IV-a şi EDUARD REIT, Ciasa III-a, 
Şcoala de băeţi Nr. 30 „spiru Haret“,- Bucureşti. 13) MIHALIK L. SERGIU, Clasa III-a B., Scoala de báeti „Sf. 
l sef“,-Bucureşti. 14) IACOB DAVID, Ciasa Ia, Şcoalele Uniie,-Bucuresti.. 15) EREMIA TIBERIU, Clasa l-ia, 
Școala de báeti Nr. 26,-Bucuresti. 16) MAURICIU I. RODESCU, Clasa LIl-a, Şcoala de báet Nr. 1 „Ioniță Pop“, 
București. 


DIMINEATA COPIILOR === PAG. 11 


Fotografiile cititoarelor şi cititorilor cari au luat la şcoală premiul l-iu 


n IIM IaM 


1) SPIEGLER ALFRED, Clasa IV-a, Şcoala de băeți Nr. 5-Bucuresti. 2) GOLDENBERG SURICA, Clasa Lia 
Şcoala de fete „Instrucţiunea Goldfarb“, București. 3) FERNANDE WEISSBLUTTH, Clasa IllI-a, Institutul „Sf 
Maria'“,-Bucureşti. 4) ENE LAZĂR, Clasa I-ia, Şcoala de băeţi catolică -Craiov'. 5) VASILE CARAIVAN, Clasa 
V-a, Şcoala de băeţi Nr. 14 Bucureşti, 6) GEORGETA GRIGORESCU, Clasa l-ia B., Şcoala de fet», Ton Creangă“,- 
Bucureşti. 7) MADELEINE GROPPER, Clasa I-ia. Şcoala de fete Nr. 30 „Principesa Elena‘, București. 8) MIRCEA 
BJRBULESCU; Clasa I-a, Şcoala de báeti Nr. 13 .,Poenárescu',-Bucuresti. 9) IONEL MOSCOVICI, Clasa III-a, 
Şcoala de báeti „Vasile Adamache*,-I:si. 10 WERTMAN REBECA, Clasa III-a, Şcoala de fete „Progresul Culturii“- 
Bucureşti. 11) KAGAN MERRY, Clasa Il-a, Ş oala de báeti „Avântul Cultural“, București. 12) SERPER D. LEO, 
Clasa III-a, Şcoala de báeti „Spaniolă“,-București. 13) VICTOR KLAPPHOLZ, Cla a III-a, Şcoala de báeti „Lucaci“, 
București. 14) SILVIAN KRAINIK, Clasa II -a, Şcoala de băeţi „Mântu easa“,-Bucureşti. 15) LOBEL A. FELICIA, 
Clasa IV-a, Şcoala primară „Ştirbei-Doamna“, Bucu esti. 16) PERETZ BUCHMAN, Clasa llLa și DAVID 
BUCHMAN, Clasa Il-a, $co:la de bàeti „Trei Erarchi“, Iaşi. 


PAG. 12 === cL —— —— À M ÁÓ = 


7. A 
eT. (d au 
E3 | Cum sá 
| | | 
o9 
Sg Din limba francezá de Maria Sorel 
© 


Tatăl. — „Petrică, iubeşti tu mult pe mama ?” 


Petrică. — „Da tăticule, o iubesc din tot sufle- 
tul meu !" 
Tatăl. — „Dacă o iubeşti din tot sufletul tău, 


dece o necájesti ? Dece uneori te porti rău cu 
dânsa ? De ce nu ingriiesti de mica ta surioară ? 
Dece esti asa de des neascultátor ? Toate acestea 
o supără si o întristează pe mama". 

Petrică. — „Dar nu fac înadins”. 

Tatăl. — „Nu faci înadins, dar vorba e că faci. 
Si dacă spui că iubeşti pe mama, nu trebue să-ţi 
murdáresti si să-ţi rupi hainele, tăvălindu-te prin 
praf si noroiu si agátándu-te de garduri si de mă- 
răcini. Ştii bine că mama, pe care zici că o iubeşti 
aşa de mult, va trebui să le spele, să le cârpească. 
Dacă te-ai purta bine. ai putea să-i cruti jumătate 
din osteneala ce-și dă.” 

Petrică. — „Nu mă gândeam la toate astea”. 


Tatăl, — ,Trebue să te gândeşti, dragul meu. 
Mămica ta se gândeşte mereu la tine si la binele 
tău. 

„Nu-ţi spusesem si ea si eu să nu te agáti de 
trásurile ce trec pe stradá? Totusi, acum trei zile, 
te-ai agăţat de trăsură si te-ai întors acasă cu 
mâinile si cu genunchii insángerati. Cât p'aci, era 
să fii călcat de trăsură şi omorit. Ştii că mama ta a 
plâns si nici n'a stat la masă. 

.Cine isi iubeste pe mama din tot sufletul, nu 
se poartă în felul acesta si nu o face să plângă.” 

Petrică (lăsând capul in jos); — „E adevărat, 
tăticule, că n'am fost cuminte. Promit însă ca de 
azi încolo, să mă port bine si să nu-i fac mamei 
supărări.” 

Tatăl. — „Sileşte-te, Petrică, să te tii de cu- 
vânt. iar mama ta si eu te vom iubi si mai mult, 
dacă aşa ceva e cu putinţă.” Maria Sorel 


ele, ndeva, intro ţară, trăia odinioară un 

mos şo babă, care n'aveau nici un co- 

pil. Către bătrâneţe, le dădu Dumnezeu 

moşnegilor o odraslă, un puiu de om 

mititel, mititel, cât degetul cel mare de- 

la mână. însă vioiu, deștept şi bun lą suflet, qum 

altul nu se mai afla pe lume. La botezul lui au 

luat parte toate zânele, iar zâna înţelepciunii, 

care îi era nașă, îi dădu în dar o cutie frumoasă 
de argint. 

„lată, zise zâna către mama băiatului, căreia 
ii dădu spre păstrare cutia, tine acest dar dela 
mine, să-l păstrezi cu grije si când băiatul va 
împlini optsprezece ani, atunci să i-l dai si să-i 
spui că în cutia aceasta se află tot norocul lui“. 

Anii treceau unul după altul, toate creșteau si 
imbátràneau, numai finul zànei Intelepciunii nu 
crestea de loc. 


—ÓÓ Sei E RET E 


CILOR - 


Din această pricină lumea il porecli „Prichin- 
del" si cu toate că numele lui de botez era Soi- 
man, nimeni nu-l cunoștea sub acest nume, ba, 
până şi părinţii lui se obişnuiseră cu porecla şi-i 
ziceau Si ei ca toată lumea ,.Prichindel*. 

Când împlini Prichindel vârsta de optsprezece 
ani, mare jale si pustiire bântuia prin fara a- 
ceia. O liftà spurcată de zmeu cutreera ţinutul 
şi prăpădea tot ce întâlnea în cale. Mulţi voinici 
din acea ţară se 'ncumetaserá la luptă cu zmeul, 
dar toti îşi găsiseră moartea. 

„Prichindel” auzise şi el de zmeul cel înfrico- 
şător, ba, odată stând tupilat după nişte tufe de 
răchită, îl şi văzuse pe zmeu făcîndu-și bae în 
apa răcoroasă a râului. Privindu-l cu atenţie, 
lui Prichindel nu i se mai păru zmeul aşa de 
ingrozitor, cum îl socotea lumea si căpătând cu- 
raj, se apropie încet de locul unde zmeul isi lă- 
sase hainele pe mal. Privind la îmbrăcămintea 
aceia, Prichindel isi aduse aminte de cutiuţa de 
argint pe care maică-sa i-o dăduse chiar în ziua 
aceia. Repede, o scoase din buzunarul hainei și 
indată auzi un glas ce venea din cutiutá zicân- 
du-i: 

„Bagă de seamă, Soimane, cá-toatá puterea 
zmeului stă în cămaşa aceea de zale, care se află 
la picioarele tale! Ia-o si îmbracă-te cu ea“ 

De îndată, Prichindel făcu întocmai cum ii 
poruncise glasul şi de abia îmbrăcă  zalele 
zmeului, cà intro clipă se preschimbă întrun 


(Citiţi continuarea in pag. 14 jos) 


PAG. 14 


DIMINEAȚA COPIILOR 


p 


e undeva de sus, vântul pornise ca un bo- 
lovan. | se auzea mánia coboránd dealul, 
prin tipátul copacilor fránti din rădăcini. 
Când a ajuns în câmp. de îrică, toate ca- 
sele s'au făcut mici pitindu-se pe după 
buruieni, El s'a prefăcut că nu le vede dar um- 
flându-şi in taină pieptul, sa năpustit viielios 

spre ele. Bucuros că şi-a însuşit un drapel de şin- 

drilă, plecă mai departe jucând vesel întrun pi- 
cior. Atunci se întâmplă ceva .neprevăzut. După 
el porniră, trase de cine stie ce ate nevăzute, toate 
pietrele munţilor. Dar el nu le băgă în seamă | si 
merse înainte îluerând. Undeva la o  răsvântie, 
sărută un copilaş, după ce-i smulse pălăria de pe 

cap şi-i umplu ochii de praf. Mánios că acesta ii 

spusese vorbe de ocară, grămădi tot praful unui 

drum peste trecători. Trecu printr'un oraş, sparse 
geamuri si se jucá îndelung cu pălăriile oamenilor 


şi rochiile femeilor. Mai departe zări un stol 
uriaş de păsări şi se năpusti spre el silindu-le să 
se lase înfricoşate la pământ. 

Un coş de fabrică uriaş, care văzu de departe 
peste dealuri joaca năstruşnicului vânt, se culcă 
cuminte la pământ astfel că scăpă neatins. 

Alergând nebunește peste dealuri, întrun t'mp 
zări marea care îi făcea semne cu mâinile. Se 
grăbi să ajungă si începu să se joace cu catargele 
vapoarelor îngrozind pe bietii marinari. Dar îl a- 
junserá din urmă miile de bolovani pornite din vâr- 
ful munţilor după el si lovindu-l fiecare, îl prává- 
liră în apă, umplând-o de sânge roșu ca lumina 
soarelui ce apunea. 

Din amintirea acestui spectacol înfricoşător n'a 
mai rămas decât această poveste care se spune 
copiilor cuminţi. 

I. N. Muntean 


€ 94944o40-0eooodooeooeooe 


Urmare cela povestea din pag. 13-a: 


flăcău voinic si chipes. încins cu palos voini- 
cesc la bràu. 

„la vino "ncoace, liftă spureată!” zise Soi- 
man către zmeul, care rămăsese încremenit de 
spaimă în mijlocul apei. 

Si unde mi-l luă Soiman pe zmeu la o tràn- 
teală! Si dàá-i, buseste-l, trage-i ca în fasole! 
Apoi, după ce-l scutură bine, îl legă de un co- 
pac şi-l tinu legat acolo, până ce toti oamenii 
ținutului acela în care zmeul băgase groaza, tre- 


4co0omoeocoococoeeoeeoeeeoov0e0c0 


,Prichindel... spaima zmeilor** 


cură prin fața lui şi-l batjocoriră aşa cum me- 
rita pentru fără de legile lui. 

După toate acestea Soiman îl deslegă si îl lăsă 
să plece zicându-i: 

„Când ţi-o mai fi dor de noi, mai vino să mai 
stăm de vorbă“. 

De-atunci, dus a fost zmeul şi nimeni n'a mai 
auzit de el, iar ,,Prichindel* a rămas  $oiman 
Viteazul şi multe isprăvi a mai făcut, de i sa 
dus vestea peste mări si țări. D, €, Mereanu 


DIMINEAȚA COPIILOR 


PAG. 15 


“4 ntr'o zi caldă de vară, mă odihneam la umbra 
nucului din grădină. Soarele strălucea pe cer 
şi zumzetul albinelor răsuna ca o muzicuţă 
de copil. Mustele roiau jur împrejur si flutu- 
raşii cu aripioarele impestritate sburau fárà 

răgaz din floare in floare. 

Cum mă gândeam departe, mă pomenii ina- 
intea mea cu un pitic bătrân, cu barba albă si 
lungă până la pământ. Mă privi lung şi îmi zise: 
„Astăzi vreau să-ţi povestesc „legenda norilor” 
pe care te rog să o ráspándesti mai departe, pen- 
tru ca fiecare copil să ştie de unde vin aceştia.” 

„Pe vârful unui munte înalt până la cer, locuia 
o zână frumoasă şi cu părul de aur. Toată ziua, 
zânişoara se plimba, iar seara scria într'o carte. 
Ce scria însă, nu ştiu. 

„Pe atunci cerul era mereu senin şi soarele 
nu era întunecat de nimic, ci când venea seara, 
pălea încetişor, până când umbrele nopţii il as- 
cundeau cu desăvârşire de ochii oamenilor, lă- 
sând loc stelelor şi lunei. 

„Şi aşa, o linişte domnea peste tot, până când 
într'o seară se auzi un tropot de cal şi în faţa zâ- 
nei se arătă un prinţ tânăr, cu ochii negri de tă- 
ciune, cu părul până la umeri şi cu haine strălu- 
citoare de aur. 

— Cine eşti şi ce cauţi în împărăţia mea? în- 
trebă zàna uimită. 

— Sunt Norin, prinţul florilor. Atras de frumu- 
setea ta, am venit să te rog să-mi fii soţie. In ţara 
mea este vecinic cald şi totul înflorit. Vino! 

— O, Norine, oare nu știi că nu pot să plec de- 


Cum s'au făcut nourii | | 


cât atunci când acel ce doreşte să-i fiu soţie, îşi 
va părăsi forma pământească ? 

— Nu ştiam”, răspunse trist prinţul si 
cându-şi capul vru să plece. 

„In aceiaşi clipă, pământul se cutremură şi zâ- 
na pieri. Norin rămase însă pe munte şi toată zi- 
ua îşi frámánta capul ce trebue să facă spre a-şi 
regăsi pe aleasa inimei sale. 

Se scurseră câţiva ani şi Norin nu găsise nimic, 
Cum pierduse orice speranţă să vadă din nou zâ- 
na, se pregăti de plecare, ca să se întoarcă în 
tara lui, unde era aşteptat cu nerăbdare. Incepu 
să coboare muntele. Era cald. Câmpiile păreau 
învăluite în flăcări, florile plecaseră capetele lor 
gingase. Gângăniile nu mai puteau să sboare si, 
moleşite, se ascunseră după firele de iarbă şi 
după frunze. 

Norin călărea fără încetare, când deodată îi a- 
păru zâna care arătându-i cerul, îi surâse dulce 
şi dispăru. „Ştiu ce trebue să fac”, gândi Norin. 
Descălecă depe cal şi se rugă bunului Dumnezeu: 
„Doamne, dacă pot să fiu de folos oamenilor, îmi 
dau cu plăcere viața. Doresc însă să fiu mereu 
cu dânşii”. 

De abia isprăvi de vorbit, că mai mulţi spiri- 
duşi răsăriră în faţa lui, săpară o groapă şi îl tra- 
seră în adâncuri. 


întor- 


Au trecut mii de ani. Dumnezeu a ascultat ru- 
ga prinţului, prefăcându-l în norii numiţi astfel 


(Citiţi urmarea în pag. 16-a) 


PAG. 16 = === 


| DE VORBĂ CU CITITORII | 


M. N. P., Buzău. — „Mama“. In strofa întâia nu 
e nici o rimă, iar în celelalte repeti mereu cuvântul 
„povaţă“. Regretăm că, fiind o încercare prea slă- 
butá, nu o putem publica. Nici poezia „Vara” nu 
este mai reuşită. 

di bn. Bucuresti. — „Credinţa în Dummezeu" 
nu se întăreşte prin astfel de vise, iar primii mi- 
niştri nu se numesc după graba cu care ar mânca o 
plăcintă cu cenuse. Succesul în viaţă trebue obţinut 
prin muncă şi merite, iar nu prin scamatorii. 


An. A. An., Loco. — „Povestea zânei cea fru- : 


moasá" (trebuia să scrii „celei frumoase“). Nu e o 


poveste cu caracter popular şi nu e scrisă în stilul - 


poveştilor populare. Versurile, de asemenea, cam 
lasă de dorit. Ni se pare că te cam grábesti la scris, 
ceeace nu e bine. 


„Mai bine fapte“. Manuscrisele 
ce se trimit spre publicare se scriu numai pe o față 
a hârtiei, lăsându-se faţa a doua albă. In afară de 
aceasta, o schiță despre viaţa de şcoală acum, in 
vacanţa mare, nu prea se potriveşte. 

MIH. — „Visul lui Moşu“. D-ta ai făcut o com- 
poziție cu multe si inutile inflorituri de stil, iar ast- 
fel de compoziţii nu pot fi gustate de cititorii re- 
vistei noastre. 

"Nun. El., Constanţa. — 
unui copilas* se publică. 

B. Fel., Piteşti. — Pogzia.,, Trandafirul“ 
blică. 2 

Con. Ec. P., Loco. — „llenuța“ este scrisă in ge- 
nul bucátilor din „Cărţile de citire* de cursul pri- 
mar inferior. lar între revistă si o carte de şcoală 
este o deosebire. Nu uita apoi cá ,voinicii ", ', despre 

care pomenesti d-ta, nu mai există în zilele noastre. 

V. A., Ploesti. — Bune si reusite sunt poeziile 
trimise de d-ta. Numai să fie loc şi să le vie mai 
repede rândul, căci suntem coplesiti de năvala de 
versuri ce ni se trimit. In orice caz, vor îi publicate. 
aC hue nibo A ue tsp sea cai E ip oe ia serie te e aaa dar o 
ORE = 


(Urmare din pagina 15 a) 


după numele lui. ll vedem în haine az sa şi a- 


Traducerea ,„Cinstea 


Se pu- 


tunci plouă. Nimeni nu ştie că picăturile de ploaie ` 


sunt lacrimile lui Norin, care plânge după tara. lui 
infloritá. II vedem însă si in haine albe, uşoare 
punctând seninul cerului şi atunci este fericit, 
căci zâna stă lângă dânsul. Când urcăm munţii 
şi vedem cum creştetul lor se pierde in nori, aco- 
lo locueste zána si Norin o inváluie in hainele sa- 
le, ca să nu o vadă cineva si să i-o răpească. Ast- 
îel dar, prinţul este şi cu oamenii şi cu zâna pen- 
tru care ne-a părăsit”. 
de Elsa Glasberg-Wodan 


Atelierele ,ADEVERUL" 8$. A. 


Evreica (nuvele si povestiri de An- 
dersen). 

Inchisoarea de flori (povesti de Max 
Nordau). A E SEA so 

Biblioteca Tineretul i ZEI EA: 

Inelul pierdut de N. Batzaria arti sea xd 

Haplea la Bucureşti SEX 

Povesti cu noroc de Ali-Baba . 

Pásáricá, draga mea . . EE 

Haplea la şcoală de Mos Nae EE. » 40 

Cărticica păsărilor si animalelor "de 


lon Ciresu ». 90 
Ursulică, romanul unui "căţel năzdrăvan 

de P. Ghiatá-I. Rotaru 3 40 
Glume pentru copii de Horia Prundu- | 

Petre Cetină . ROS 1] 
Familia lui Chit-Chit- (teatru pentru 

copii) de Ion Pas . EEE 


Mitu mitisor de Mos Nae ; M, Cad RE 


Haplea in stráinátate de Mos Nae 4 50 
Jertia Lilianei de N. Batzaria . , 60 
Strengáriile lui Gigi de Mos Nae. . ». 320 
Povestiri pentru copii de L. Tolstoi, 

trad. de A. Toma ES |] 


Jucárii, versuri de Mos Grigore Siátosu TOUS MD 


Iconiţa Zorinei de C. Manolache . » 30 
itoz- de: Anton Pan; 5. 2255 s x20 
Moara Piticilor (povestiri) . RENS. Mes 
Isprávile lui Miricá Pitigoi . i EMO) 
Prima călătorie în lumea basmelor de 

Selma Lagerlöf, laureata premiului 

Nobel , 80 
A dota cálátorie in lumea basmelor de 

Selma Lagerlöf . . . S a , 80 


Cel mai îrumos si mai potrivit dar pentru copii, 
este volumul de versuri- 


„JUCĂRII“ 


de MOS GRIGORE SFÁTOSU . 
lucrare apărută in excelente condițiuni tehnice in 
editura „Adevărul” S. A. . 

Moş Grigore Siătosu, — pseudonim sub care se 
ascunde unul din cei mai talentaţi scriitori ai tine- 
rei generaţiuni — a adunat in cele 100 de pagini 
ale cărţii sale, un mănunchiu de versuri armoni- 
oase, măestrit cizelate şi străbătute de un adânc 
înţeles moral. 

Cartea se găseşte de vânzare la toate librăriile 

şi depozitele de ziare din ţară, — pe preţul de Za 
lei exemplarul. 

Editura „Adevărul” S. A. - 


J 


» 


p 
Li 


mititica 


frumoasa, 


ek. 


ăpuşica, 


rit 


- 


i 


& 
$ 
À 
X 
À 
E 
3 
z 
*. 
X 
a 


ăgau 


ii dr 


GELS 


d 


f 


> 


„Broscuţă 


PAG. 2 


En epp 


i Răspunsuri 


HHHH eges 


DIMINEATA COPIILOR 


ia intrebarea bG Vrei să fii in viată“ 


c9 nnns 


[2 


D-ra Călinescu G. Maria (cl. II-a) din Capitală 
ne scrie: „Eu doresc după terminarea . cursului 
primar să învăţ 4 clase de liceu şi să mă înscriu 
la „Conservator”, să învăţ muzica si „Arta dra- 
matică”, să ajung artistă celebră cum este Anny 
Ondra, să. debutez cu trupa mea la şezătorile re- 
vistei „Dimineaţa Copiilor”. Voi da si reprezen- 
tatii in folosul copiilor sáraci. 


Armeanu Teodor (cl. Il-a lic.) dela Orhei ne 
scrie: „Vreau să aiung la cea mai înaltă treaptă 
din ierarhia militară, pentrucá mostenesc caracte- 
rul tatălui meu”. 


D-ra Soiica Strâmbeanu (cl. Il-a lic). din Po- 
goanele (jud. Buzău) ne scrie: „Aş prefera să a- 
jung profesoară de Matematică sau doctoriţă. 


D-ra Dorina I. Theodor (cl. IV-a pr.) din Suditi 
(jud. Ialomița) ne scrie: „Doresc să ajung o mare 
matematiciană si vreau ca în viaţă să calculez 
dreptatea şi adevărul”. 


Dotu Goldstein dela laşi ne scrie: „Doresc să 
ajung institutor la scaola primara „Cultura” din 
laşi”. 


Şili Leibu (cl. I-a. pr.) din com. Brusturoasa 
(jud. Bacău) ne scrie: „Aş vrea să mă fac avocat, 
ca să apăr mai cu seamă pe ţărani”. 


D-ra Sofia D. Theodorescu 
scrie: „Doresc 
Română”. 


din Capitală ne 
să mă fac o mare artistă la Opera 


Frucht Lazăr (cl. l-a sec.) din Capitală ne scrie: 
„Vreau să fiu farmacist, ca să pot da bolnavilor 
săraci doctorii gratis”. 


D-ra Betty Aronovici dela Iaşi ne scrie: 
resc să aiung celebră stea de cinema”. 


41)0- 


4499069994009 9999094404 E149 £099 9909409009494 99 049499494 E09C949 999499 €40994 


— 


iii: „HAPLEA LA ŞCOALĂ“ 


4404) H9 HHH H S 


URMARE | 


D-ra Aurelia Tutoveanu (cl. Il-a pr.) din Ca- 
pitală ne scrie: „Doresc să mà fac profesoară, ca 
să pot învăţa pe copii multe lucruri folositoare”. 


D-ra Julieta Spintz (cl. I-a lic.) din Capitală ne 


„scrie: „Doresc să deviu o vedetă de cinema si să 


ajung mai celebră decât Greta Garbo”. 


D-ra Nuni Blumenield (cl. IV-a pr.) dela laşi ne 

scrie: 
„Imi permit ca fiecare 
Să-mi exprim dorinţa mea: 
Aş dori mai întâi de toate 
Şcoala, cât am, a urma. 
lar îndată ce-am so termin —. 
Acum nu ştiu ce-am să vreu — 
Insă pasul ce-l voiu face, 
Să-l fac bine, iar nu rău. 
Să-mi iubesc părinţii veşnic, 
De voiu fi chiar măritată, 
Căci prin Dumnezeu şi dânşii 
Sunt şi fi-voi luminată”. 


D-ra Vasilica Tutoveanu (cl. I-a lic.) din Ca- 
pitală ne scrie: „Doresc să mă fac doctoritá, ca 
să pot îngriji pe bolnavi, iar pe cei săraci să-i a- 
jut gratuit”. 


Gips Marcel (cl. l-a lic.) dela Buzău ne scrie: 

„Mă rog ca bunul Dumnezeu să mă ajute să în- 
văţ bine si să ajute si pe părinţii mei să poată să 
mă ţină la şcoală si în felul acesta să pot ajunge 
un farmacist militar, pentru- ca în vreme de răz- 
boiu să pot aiuta cu medicamente pe soldaţii ră- 
niti". 


Al. Pană (cl. Ill-a sec.) din Capitală ne scrie: 
„Doresc. să fiu un om cinstit si iubitor de aproa- 
pele”. 


SR ARSIT— 


de MOS NAE- 
Un volum lei 40 


DiMiNEATA | 
"COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67 


ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI | IN STRĂINĂTATE DUBLU 
6 LUNI 100 , UN NUMĂR 5 LEI ; cit 
24 lulie 1932 — Nr. 441 Director: N, BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se inapoiazá 
REPRODUCEREA BUCÁTILOR ESTE STRICT INTERZISĂ 
[5444542544844 AAAAAA AX ba4444444444444424404424244425024542445244244524244444 LA44424585424242425425^2444AJ] 
3e e LS E RE NN at REIR TE ital unu dvd duduia nd dud daia to 
: - 
* $ h 
K JUCĂRIE [x] 
i ° 
E Sunt un lucru násdrávan, N'ai putea să mà găseşti 
Din oțel lucios, Intr'un car cu fân, i 
Si, pe unde trec, imi las : Chiar de-ai sta o zi să cati: 
Matele pe jos. Tot ascuns rămân! 
$ Suplu, sprinten, iscusit, M'am pitit după un gând 
i La făptură mic, — Smecher şi sărac 
i Eu, cu toate c'am urechi, Si asa — de vrei să ştii — 
: Nu aud nimic. . M'am făcut gândac! 
i E usor sá má conduci — Dar de urmá o sá-mi dati 
: Numai să începi; Fără de ogar: i 
$ Insă, dacă nu înveți, Asta este, pentru voi, i 
Ai să te înțepi — Jucárie, doar! : 
; Victor Adrian : 
aaa a EEEH HHHH HH H H HHHH HH HH HHH H 
SURE EUH a bt e aaa ar ce câ te at i tata ba bd aaa ial alai NIAAA HIEDIE EEEE added 
i IN TARA MEA „i 
: €Á— «tat ea n TE MASH a le ASA do ent $ 
WERDE IAE $ ; MES 5 v E 
Sd ne'nirátim în fiecare vară E soare mult şi voie-bună multă, 
Cu plaiurile țării noastre dulci, Răsună lumea toată de cântări — 
i Unde robit de vrajă până'n seară Vino şi tu o clipă de. le-ascultă, 
Sub stele clare'n iarmece te culci. Vino si tu, copil din alte țări... 


Adânc umbar de vechi păduri márete 
lar mai departe albe piscuri sus; 
In țara mea trăeşte două viete, 


— Vino la noi, copile din Apus! i 
i Miha! Hociung 
RADARE DORO EE EUER HOHER HERRERA H0 HOA EHAHA ERE VIA 00004 EEEN Er EE TYE Arrr rre E909 048 


EUN : = DIMINEAȚA COPIILOR 


"a ) 


AMINTIRE Ç] 


de N. Batzaria 


E ici eu nu pot spune ce m'a făcut 
să-mi amintesc de frumosul sat 
de munte „Valea Florilor” şi de 
Moş Ghiţă, primarul satului, cu 
care am stat de vorbă vreo oră, 
două. De atunci, au trecut mai 
mulţi ani, iar în timpul acesta 
am văzut şi cercetat o mulţime 
de oraşe şi de sate, de care aproape am şi uitat. 

Insă.. stati, acum ştiu ce m'a îăcut să-mi amin- 
tesc de satul „Valea Florilor” şi de Mos Ghiţa pri- 
marul. 

Sptămâna trecuiă fusesem învitat de bunul meu 
prieten N. N. să petrec o zi la ferma sa dela ţară. 
Intre alte lucruri frumoase, am văzut s; am adnii- 
rat o mare întinde-e semănată cu flori de tot fe- 
lul. 

„E o adevărată vale a florilor!” i-am zis priete- 
nului meu. Şi iată că florile dela ferma prietenului 
meu mi-au amintit de satul „Valea Florilor”. 

In satul acesta în care sunt flori destule, dar 
nici atâtea, ca să-şi merite numele de „Valea Flo- 
rilor”, m'a izbit un lucru — anume, biserica. Nu 
doar cá ar fi.o biserică mai frumoasă ori .deose- 


DIMINEAȚA COPIILOR 


PAG: 5 


bindu-se prin ceva de, alte biserici ce mai văzu- 
sem. — 


fi in sat, unde este loc in deajuns si potrivit, se află 
clădită tocmai în vârful unui deal 2 cátiva chilo- 
metri departe de sat. 

,Dece ati cládit-o asa departe? l-am întrebat pe 
Moş Ghiţă primarul. 

—Eu, îmi răspunse Moş Ghiţă, nici nu mă născu 
sem, când s'a clădit. Imi spunea însă tata — Dum- 
nezeu să-l ierte! — că şi el era un copil, când a 
fost zidită biserica. Dar tatăl său, adică bunicul 


meu, i-a povestit că s'a întâmplat o minune mare 


cu zidirea: bisericii noastre. 
— Spune-mi şi mie povestea aceasta, m' am ru- 
gat eu de Moş Ghiță. 


— Să ţi-o spun, mai ales cá nu e lungă; imi în- - 


toarse Moş Ghiță vorba. Oamenii din satul nostru 
ajunseseră de râsul şi ocara locuitorilor din cele- 
lalte sate. Aceasta din pricina că în „Valea Flori- 
lor” nu era biserică, pe când în toate satele de jur 
împreiur erau biserici. 

„Atunci, ai noştri s'au hotărît să spele ruşinea 
aceasta. Şi aşa, într'o zi de Duminică s'au sculat 
cu noaptea şi până seara târziu au cărat în locul 
viran din miilocul satului pietre şi cherestea. Bă- 
trâni, tineri, femei, copii au muncit de zor, cărând 
la pietre si lemne. 

„Au mai fost tocmiti meşteri si zidari, care tre- 
buiau să vie chiar a doua zi si să se apuce de lu- 
cru. Şi, în adevăr, au venit. Insă, care nu le a fost 
mirarea si care n'a fost mirarea tutulor locuito- 
rilor din sat, când ducându-se la locul din mijlocul 
„satului, unde se hotărîse să fie clădită biserica, nau 
găsit acolo nici o pietricică şi nici o bucată de lemn. 

„Cine să le fi furat? Dece să le fure? Şi cum au 

putut să fure si să care într'o singură noapte atâ- 
tea grămezi de pietre și de lemne?” 
- „lată ce se întrebau nedumeriti şi meşterii, Si zi- 
darii şi toti oamenii din sat. In sfârşit, a venit u- 
nul si a spus că a văzut grămezi de pietre si de 
lemne în vârful dealului. Frau pietrele și lemnele 
aduse în miilocul satului pentru clălidrea biseri- 
cii. 

„Cine si dece le-a cărat tocmai în vârful dealu- 
lui? Nu era lucru de înteles şi de lămurit. Dar oa- 
menii n'au stat cu mâinile în sân. S'au pus cu toții 
si toată ziua de Luni au cárat din nou si pietre si 


lemne la locul din miilocul satului. lar meşterii. si - 


zidarii trebuiau să sape temelia şi să se apuce de 
lucru în dimineaţa zilei de Marţi. 

„Dar în dimineata acelei zile s'a întâmplat la fel. 
adică pietrele si lemnele erau din nou în vârful 
dealului. Nimeni nu putea da de rostul acestei în- 
tâmplări aşa de ciudate. S'a hotărît atunci ca zece 
oameni din sat, aleşi printre cei mai voinici, să stea 
înarmați de pază în noaptea următoare si să prin- 


PESTE ETAT curie Sin ey t ic D ! M SA. 


Insá, m'a impresionat | prim faptul « că în loc. de a 


dá sau chiar sá impusté pe hoţi, care, ar Seni sá 
fure pietrele si lemnele.. - E> 
„După ce a bătut miezul nopții; cei: zece: .dăriteni 
de pază văd cá vine un mosneag cu: o barbă- lun- 
gă. trăgând după el un cal asa de Slab, că i Se pu- 
teau numára oasele. - 
„Au început să vie hoţii!” i îşi şoptiră, eli unikal- 
tuia, “fiindcă îşi închipuiau că hoţii: trebuiau să, fie 
mai multi, ba chiar foarte multi, cà să. poată eara 


jintr'o singură apte a atátea grámezi de Diete. si 


de lemne. 

„Dar nu mai veni nici un alt hot; Insă ei Tăniase- 
ră muti de mirare, cânt - văzură cá. „moşncăgul 
ridica dintr'o dată si cu cea mai mare uşurinţă: bo- . 
lovani din cei mai grei, trunchiuri întregi derâr- 
bori şi punea totul pe cal: à 

Punea atâta, cât n ar: putea. duce î în- spinare nici 
treizeci de cai “voinici, mecum o manoasa PARI- 
tă, cum era calul moşneagului. 

„După ce-și mai veniră puţin în fire, se tidicară 
de jos toti zece odată, ca să-l prindă pe hot şi. să-l 
lege burduf. Insă, din ochii moşneagului scăpărâră 
văpăi ca două flăcări puternice; iar în jurul; Capu- 
lui lui se făcu un cerc de lumină.: 

„Oamenii de pază rămaseră încremeniţi locului, 
iar glasul mosneagului se auzi răsunând în tăcerea 
nopții: „Aflaţi că eu sunt Sfântul Nicolae în. cin- 
stea si pe numele căruia -vroiţi să cláditi biserica. * 
Insă, nu primesc să fie clădită pe locul acesta din 
mijlocul satului, fiindcă locul acesta. este. spureat. 


„Acum mai multi ani, a fost omorît aci un copil ne- 


vinovat ca un inger. De aceea, vá cer sá ziditi bise- 


rica în vârful dealului, unde două nopți la rând am 


cărat pietrele şi lemnele“. 

„lată, îmi zise Moş Ghiță, încheindu-și vorba, 
dece biserica noastră este. în várful dealului- şi aşa 
departe de sat”. 


A APARUT I* 


„HAPLEA LA ŞCOALĂ“ 


DE MOS NAE mos 
Cea mai frumoasă și mai distractivá. carte 2 
pentru copii si cea mai bogat Un p. 
Preţul unui volum lei 40 uis în 

De vânzare la librării. 


A APARUT! 


4 


9 

e9. | 
(9 x o—— 
O 


n mijlocul unei impárátii se întindea o pădure 
mare. Si fiindcă locurile erau foarte frumoa- 
se, împăratul ţării aceleia isi clădise aici un 
i palat, unde-si petrecea tot timpul verii. Dela 

o vreme însă, începură să se petreacă în acea 
pădure lucruri „ciudate. și locuitorii începură să 
spună că pădurea este fermecată. Intr'adevăr din 
pădure se auzeau mereu zgomote. 

Vijelii mari îi zguduiau arborii, deși prin îm- 
prejurimi nu adia pe de vânt, iar altă dată o cu- 
prindeau vâlvătăi de foc; cu toate acestea nici 
un copac nu ardea. 

Impăratul spuse că va numi mare sfetnic al 
lui pe acel ce va deslega taina pădurii, căci un 
„ghicitor mare spusese că odată deslegată taina, 
vraja pădurii va cădea. 

Si mulți, multi feciori se incercarà, dar, odată 


= DIMINEATA COPIILOR 


PĂDUREA FERMECATĂ | 


ini 


de ALEXANDRU BAICULESCU 


| © 

aO 

OOo 
o9 


intrati in pádure, nici unul nu s'a mai intors. A- 
tuni un cioban, anume Tudor, isi puse in gând 
Sá-si incerce si el norocul. Se duse la bisericá si 
se rugă lui Dumnezeu să-i ajute si porni spre pá- 
duie. Pe drum ajută unei femei bătrâne să-și 
ducă sarcina cu vreascuri, şi acea femee spuse că 
ea e sfânta Miercuri, si fiindcă e asa de bun la 
suflet, îi dărui un inel, care îi va sfătui ce să facă. 


Si mudor intră în pădure. După ce merse o bu- 
cată de vreme pe un drum drept, răsăriră ca din 
pământ niște, puisori de aur, care strigau: 

,Prinde-ne, Tudore, prinde-ne dacă poti". 

Dar in acelaș timp inelul îi sopti: 

„Nu te iua după ei, că nu-i vei putea prinde si-ai 
să pierzi drumul bun, rătăcind prin desișuri, unde 
te vor mânca fiarele sălbatice”, Si Tudor isi văzu