Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1929 (Anul 6, nr. 256-304) 620 pag/DimineataCopiilor_1929-1669230585__pages551-600

a ITI IERI E: Dude? 83 ac A aaNO Ii lt (eat cai 
PANTY ză i j $ 
Isi | K 
m Bia A i-> | 4 
DIMIN. 00000000000000000000000000000000000000000000 P 
INEAȚA COPIILOR i PAG. 9 PRA 
} 
şi 
ey 
| 
Şi-l întreabă iar păstorul: „De bogată, ce ți-aş spune? Cum se 'ncântă biet ciobanul! i 
„Da-i bogată și frumoasă La părinți e singurică, „Măi, dai zice, cum îmi spui, 
> ? Di A ~ .. . . w La 
r Boeroaica? — Glon răspunde: Cu moșii, livezi, pădure: Un noroc așa de mare, 
„Din povești e o crăiasă. O avere frumușică”. Văd că nu-i dat orșicui. 
1 
„Și nu-i chip ca eu în locu-ți Glonţ răspunde: „Foarte lesne, „Când se "'ntorc, ca să te ’nece, 
Să iau fata de boer? Asta pot chiar eu să-ți fac, „Strigă tare, desluşit: 
A. Și frumoasă şi bogată! Dă-mi tu turma, iar în locu-mi „Coane Toader, iau pe fata-ți, 
; Ape na CEIA ST dpi ap spe: 
Alt nimica, zău, nu cer”. Haide, vâră-te în sac. Dă-mi-o, fiindcă m'am căit”. 
edi ri) 
voa LL 
'e tot ciobanul nostru, Glonț cu turma o pornește, lacă vine conu Toader, E 
filonț l-a dezlegat, Vrea s'o șteargă mai de vreme, Vin și toți și-s înarmați i 
'ocu-i intră dânsul, Vrea să fie mai departe, Cu prăjini de la pădure, 
nă a intrat. Să nu-l prindă se cam teme. Și sunt veseli, încântați. © `` = aa 
(Va urma) | » 
A 


0 oboi iaă SE par V O 


PAG. 10 


DIMINEATA COPIILOR 


ALTE ISPRAVI ALE LUI HERCULE 


17). Sfârşitul lui Hercule. 


ătăcind mereu, Hercule ajunse la râul 

Evenus din ţara Traciei. La râul a- 

cesta nu era nici un pod. Insă, un 

monstru, anume  centaurul Nesus, 

îi trecea pe călători în spinare în 
schimbul unei sume de bani. 

Nesus luă în spinare şi pe Dejanira, ca să 
o treacă în partea cealaltă a râului, dar vă- 
zând-o cât e de frumoasă, vroi să o răpească 
şi să fugă cu dânsa. 

Decât Hercule îi repezi o săgeată otrăvită, 
nemerindu-l drept în piept. Pentru Nesus nu 
mai era nici o scăpare. Insă viclean, cum 
era din fire, chemă, mai înainte de a-şi da 
sufletul, pe Dejanira de o parte şi îi zise, fă- 
ră să fie auzit de Hercule: 

„Strânge întrun vas sângele ce-mi curge 
din rană şi păstrează-l bine întrun loc ferit 
de soare. Fă apoi pentru Hercule o cămaşă 
şi vopseşte-o în sângele acesta. Dacă Hercule 
o îmbracă, să ştii că dragostea lui pentru ti- 
ne va fi veşnică şi că te va ţine în mare 
cinste”. 

Dejanira crezu în aceste cuvinte mincinoa- 
se, strânse într'un vas sângele ce curgea din 
rana lui Nesus şi-l ascunse acasă întrun loc 
ferit de soare. 

Intre acestea, Hercule, de rândul acesta fă- 
ră să fie însoţit de Dejanira, porni la războiu 
împotriva regelui Hurytus. Il bătu, îi cuceri 
țara şi luă mulţi prizonieri, printre cari şi pe 
Iole, fiica regelui. 

Pentru această biruinţă, Hercule vroi să a- 
ducă tatălui său, zeului Jupiter, jertie de 
mulţumire. Insă, mai înainte trimise la Deja- 
nira pe crainicul său lichas, ca să-i ceară o 
cămaşă nouă. Dejanira ţesu şi cusu ea însăşi 
o cămaşă din pânza cea mai fină, o înmuie în 
sângele lui Nesus, colorând-o în roşu şi după 
aceea o dede lui Lichas, care o duse stăpânu- 
lui său Hercule. 

Hercule nebănuind nimic, o şi îmbrăcă şi 
se pregăti să aducă lui Jupiter jertfe de mul- 
țumire. Dar nici nu o îmbrăcase bine, şi în- 
cepu să urle de durere şi să se svârcolească 
pe jos. Cămaşa i se lipise de trup şi îi prici- 
nuia dureri, ca şi cum l-ar fi muşcat sute şi 
mii de. șerpi veninoşi. 

Nenorocitul de Hercule încerca să o scoată, 


trăgând cu toată puterea. Insă, în loc de că- 
masă, îşi rupea bucăţi de carne. 

Se cutremurau văile şi munţii de gemetele 
şi vuetele sale. 

Pe Lichas, care, precum stim, n'avea nici o 
vină, îl apucă de un picior şi îl aruncă în fun- 
dul mării. 

Aflând de nenorocirea ce făcuse fără voia ei 
Dejanira îşi făcu singură seama. Se culcă în 
aşternutul soţului său şi îşi străpunse piep- 
tul cu o sabie cu două tăişuri. 

In vremea aceasta, Hercule, furios şi scos 
din minţi, venea să sfâşie pe Dejanira, cre- 
zând că ea îl otrăvise cu ştiinţă şi voinţă. 
Insă, aflând adevărul şi văzând că Dejanira 
îşi făcuse singură moartea, Hercule se potoli, 
dede în căsătorie fiului său Hyllus pe Iole, 
fiica regelui Furytus şi spuse apoi prieteni- 
lor săi să-i facă un rug în vârful muntelui 
Oeta din Tesalia. | 

Când rugul era gata, Hercule se sui liniştit 
şi porunci să i se dea rugului foc. Un fulger 
căzut din cer înteţi şi mai mult focul. Insă, în 
acelaş timp un nour des se lăsă asupra rugu- 
lui, îl. luă pe Hercule şi-l duse pe muntele O- 
limp la locuinţa zeilor. 

Hercule fu primit printre zei şi căpătă da- 
rul nemuririi. 

Zeita Junona, care, atâta timp cât Hercule 
trăise pe pământ, fusese duşmana lui de 
moarte, se împăcă acum cu dânsul şi ca 
semn de bună împăcare, îi dede de soţie pe 
fiică-sa Hebe, zeiţa tinereţei veşnice. 

Grecii din vechime şi Romanii l-au cinstit 
pe Hercule ca pe un zeu, aducându-i jertfe şi 
ridicându-i temple. 


— SFÂRŞIT — 

Vasile Stănoiu 
TAITSANAODENERERASRONOSADASRONNNSRCANUNESNEECNRENNTCERENDU 
MIAU-MIAU 

Zice pisicuța 

Sărăcuţa, 

Către stăpănică psd 
Mititica : 


Un şoricel prind eu cam rar, 


Dar tu ai totdeauna Suchard ! 


v 


1) D-ra Weinransh M. Edith, Clasa 
l-a prima'ă, Şcoala de fete „Poiana 
Câmpina“,-Jud.- Prahova. 

2) D-ra Martha E. Herman, (lasa 
Ill-a primară, Şcoala de fete „Mitocul- 
Dragomirnei „-./ua.- Suceava. 

3) D-ra ilana M. Popescu, Clasa 
I-a primară, Şcoaia de fete „Si-ta Maria“,- 
T.- Severin. 

4) D-ra Ada Gherşcovici, Clasa 
III-a primară, Şcoala de fete din Rezma - 
Jud.- Orhei, 


5) David Sterenzis, Ciasa IV-a pri- 
mară, Şcoala mixtă,- Cetatea Albă, 

6) D-ra lacob Antonia, Clasa I-a B. 
prima'ă, Şcoala de fete „Principesa 
Maria“ ,- Roman. 

7) Gigi Moisiu, Clasa IV-a primară, 
Şcoala de băeți din „Com. Zăpodeni“, 
Jud.- Vaslui. 

8) Stănescu C. Florian, Clasa Ill-a 
primară, Şcoala de băeli No. 10.- 
Bucureşti. 


9) Valentin V. Gheorghiev, Clasa 
Il-a primară, Şcoala de băeți din Tre: 
bugeni,-/ud Orhei. 

10) Petre T. Cociu, Clasa Il-a pri- 
mară, Şcoala de băeţi No. 6 „Vasile 
Alexandri“,-Bucuz eşti. 

11) Abramovici Ely, Clasa IV-aţpri- 
mară, Şcoala de băeţi,-Adjud. 

12) Gheorghe Gheorghe Niculaev, 
Clasa I-a primara. Şcoala mixtă din 
Com. Lenseni,-/ud. Orhei, 


PAG. 12 


VECINUL 
MEU 
TOMA 


CALITO 


de N. Macedoneanul 


e când eram şi eu un copil de 
vre-o zece ani, vecinul meu 
Toma era un bărbat de vreo 
patruzeci de ani. Şi încă ce 
bărbat? Toţi tinerii şi toți băr- 
bații din comuna noastră din 

x Macedonia îi ştiau de frică şi 

nimeni nu cuteza să-i stea îm- 


potrivă. 

Intr'o zi, de pildă, îi se păru vecinului meu 
Toma că un grup de flăcăi voinici îşi cam rå- 
sese de dânsul. 

EI, nici una nici două, se repezi asupra lor, 
îi trânti pe toţi la pământ şi îi bătu până la 
sânge. 

Dar vecinul meu Toma ajunse şi mai temut 
din ziua în care se luase la bătaie cu doi Turci 
la cari nimeni până atunci nu îndrăznise să 
se uite strâmb. 

Trebue să ştiţi că în vremea aceea Turcii e- 
rau stăpânii Macedoniei şi că ei tăiau şi spân- 
zurau, fără să le pese de pedeapsă. 

Pe lângă aceasta, Turcii umblau înarmaţi, 
pe când ceilalţi supuşi n'aveau voe să poarte 
măcar un cuţit. 

De aceea, nimeni n'avea curajul să se ia la 
ceartă cu Turcii, ci se fereau cu toţii din dru- 
mul lor. 


A 


Insă, vecinul meu Toma, care cam căuta 
ceartă cu lumânarea, îi opri în mijlocul pieţii 


din comună pe cei doi Turci, despre care am 


pomenit mai sus, şi aşa, din, senin şi fără nici 
o pricină, începu să le spună vorbe de ocară. 

Furioşi şi scoşi din fire, cei doi Turci se a- 
runcară asupra lui hotărîţi să-l sfâşie în bu- 
căţi şi bucățele. Şi se porni o încăerare, o lup- 
tă şi o trântă, cum nu se mai văzuse. 

Lume multă se strânsese împrejur şi privea 
încremenită de groază. Turcii erau amândoi 
bărbaţi voinici şi aveau la brâu cuțite şi pis- 
toale, pe când vecinul meu Toma n'avea altă 
armă decât pumnii săi, nişte pumni de cari 
trebuia să te fereşti. 

Lupta tinu mai bine deo jumătate de oră, 
pentru ca la sfârşit cei doi Turci să zacă la 
pământ, ţinuţi sub genuchii lui Toma al nos- 
tru, care, deşi plin şi el de sânge şi de vânătăi, 
era încântat că eşise biruitor. 

Ba se mai alesese cu ceva din această biru- 
inţă: le luase Turcilor şi cuţitele şi pistoalele 
ce aveau la dânşii. 

Isprava aceasta a vecinului meu Toma nu 
era un fapt de mică însemnătate. Era cea di: 
tâiu biruinţă creştină, de oarece se întâmpla 
pentru întâia oară ca un creştin să bată pe 
Turci. 


va 


DIMINEATA COPIILOR 0000000000000000+000600000000000000000000000 PAG. 13 


De aceea, vecinul meu Toma era socotit a- 
cum ca un erou, ca viteazul vitejilor din co 
muna noastră şi din toate comunele şi satelc 
de jur împrejur. Toţi locuitorii creştini îl iu- 
beau şi aveau pentru dânsul o neţărmurită 
admiraţie. 

Când trecea el pe stradă, oamenii se sculau 
şi-l salutau cu tot respectul. Şi care de care 
căuta să-l ajute, fiindcă — am uitat să vă 
spun — vecinul meu Toma era om nevoiş. 
Nevoiaş mai mult din vina lui, de oarece, da- 
că era vorba de muncit, apoi inima nu prea 
îi dădea brânci. 

#9 

Insă, iată că într'una din zile se răspândi în 
comuna noastră o veste, care băgă groază în 
toată lumea. Se răspândi anume vestea că o 
ceată de bandiți — vre-o sută la număr — a 
poposit în pădurea din apropierea comunei şi 
se pregăteşte să năvălească. 

Din cele ce păţiseră şi în alte dăţi, ştiau oa- 
menii noştri la ce se puteau aştepta din par- 
tea acestor bandiți, veniţi din fundul Albaniei, 
şi de cari în vremurile acelea era plină Mac 
donia. Ştiau că bandiții ar fi ars, ar fi jefui 
şi ar fi măcelărit fără milă şi cruţare. 

Cine să ne apere şi cine să-i respingă? In 
comună n'avem decât doi jandarmi, oameni 


cu destul curaj, numai că ce puteau face ei 


doi ingi împotriva unui număr aşa de mare 
de bandiți. 

S'au strâns, aşa dar, la sfat bătrânii din co- 
mună și au hotărât să ne apărăm singuri. Să 
se înarmeze toţi tinerii şi toţi bărbaţii, cari 
aveau o armă şi ştiau să o mânuiască. 

In urma acestei hotărîri, în mai puţin de 
două ore s'au strâns în piaţa publică peste 150 
de voinici de ai noştri, înarmaţi cu puşti, pis- 
toale şi iatagane. 

Dar le trebuia şi un comandant, „un căpi- 
tan“, cum ziceam noi în Macedonia. Căpitanul 
se înţelegea dela sine. Nu putea fi altul decât 
vecinul meu Toma, eroul nostru, vitea 
tejilor. j 

Vecinul meu Toma primi cu toată graba şi 
cu toată bucuria însărcinarea aceasta, de care 
se simţea mândru. 

Se puse, aşa dar, în fruntea voinicilor noş- 
tri și porni întru întâmpinarea bandiţilor. 

„Nu-i vom aştepta, zise el, să vie în comună, 
ci vom merge noi să-i căutăm în ascunzătoa- 
rea lor şi să le tragem o bătae pe care s'o po- 
menească“. 

Se lăsau umbrele nopţii, când vecinul meu 
Toma eşea din comună cu puşea pe umăr şi 
ducea la luptă pe tinerii de sub comanda sa. 


La luptă şi la biruinţă, fiindcă el era pe de- 
plin încredinţat că va birui şi va răpune pe 
groaznicii bandiți veniţi din fundul Albaniei. 

Merseră aşa o bucată de vreme, până ce dru 


mul îi duse în fundul unei văi, închisă de o 
parte şi de alta de două şiruri de dealuri în- 
nalte. 

„Opriţi-vă!“ strigă vecinul meu Toma. 

In adevăr, pe dealurile din faţă se vedeau 
înşirate mai multe umbre negre. Păreau chiar 
că se mişcă încoace şi încolo. 

Fără doar şi poate, că umbrele acestea erau 
bandiții. 

Convins de lucrul acesta, vecinul meu To- 
ma dădu poruncă să nu vorbească nimeni, să 
nu facă nici un sgomot, ci să înainteze încet 
şi cu băgare de seamă spre vârful dealului. 

Şi în noaptea, care era o noapte fără lună 
şi cu cerul acoperit de nouri, începu înainta- 
rea generală. La mulţi din voinicii de acolo 
le tăcăia inima şi le clănţăneau dinţii. Ba 
chiar nu erau puţini cari se căiau că nu stătu- 
seră liniştiţi pe la casele lor. 

Decât acum naveau încotro, Mergeau şi ei 
înainte, căţărându-se pe dealul stâncos. Se în- 
țelege că înaintea tutulor mergea vecinul meu 
Toma, care deschidea ochii mari, ca să deslu- 
şească mai bine umbrele din vârful dealului. 

Când voinicii noştri au ajuns la o depărtare 
ca de vreo două sute de metri de vârf, Toma 
porunci să se oprească şi să tragă în bandiți o 
salvă de puşti. Traseră, iar munţii şi văile ră- 


—— 


PAG. 14 2900009000.009000000000000000000eeeeceoeeeee DIMINEAȚA COPIILOR 


sunară de ecoul celor peste 150 de 
turi. | 

Insă — lucru aproape de necrezut — în vâr- 
ful dealului printre umbrele, cari nu puteau 
fi decât bandiții, nu se observă nici o mişcare 
şi nu se trase de acolo nici un foc de puşcă 
drept răspuns. Se părea că nici un glonte nu- 
şi atinsese ţinta, fiindcă nici o umbră, adică 
nici un bandit nu căzuse la pământ și nicinu 
se urnise din locul unde se găsea. 

Mirat de lucrul acesta, vecinul meu Toma 
porunci să tragă o a doua salvă şi încă una 
şi alte mai multe. Insă trăgeau în zadar. Ni- 
mic nu se mişca în vârful dealului, unde dom 
nea aceiaşi tăcere. 

Vecinul meu Toma căzu pe gânduri, pe când 
toţi voinicii tremurau, par'că ar fi fost cuprin- 
şi de cine ştie ce friguri sguduitoare. 

Ce era de făcut? Toma porunci o nouă înain 
tare, dar nimeni nu-l ascultă şi nu se urni 
din loc. 

Văzând aceasta, el le zise: „Aşteptaţi-mă 
aicea, căci merg eu singur să văd ce este cu 
bandiții din vârful dealului“. 

Şi cu toate că simţea că şi într'ânsul cura- 
jul cam şovăe, porni, mai mult târându-se, 
spre dealul în vârful căruia se înşirau um- 
brele negre. 

Dar când aunse la o distanţă de vreo cinci- 
zeci de metri, îi se păru, ba el se jură că vă- 


împuşcă- 


zuse chiar bine, că toate umbrele din vârful 
dealului se porniră spre dânsul. Atunci — 
pentru întâia oară în viaţa lui — curajul îl 
părăsi cu desăvârşire. 

Fu cuprins de o spaimă ne mai pomenită, 
trânti puşea la pământ şi o rupse îndărăt la 
fugă, strigând tovarășilor săi: „Fugiţi, că vin 
bandiții!“ 

N’a fost poruncă mai ascultată decât aceas- 
ta. „Voinicii“ o luară la picior cu iuțeala vân- 
tului şi nu se mai opriră decât când se văzură 
fiecare acasă la el. Tot drumul din vale şi 
până la comună era presărat de puşti şi pis- 
toale, aruncate de voinici în puţin frumoasa 
lor retragere. 

923 


Ce s'a aflat însă în ziua următoare? Că um- 
brele din vârful dealului nu erau nici bandiți, 
nici altfel de oameni. 

Ce erau în cazul acesta? Saci de cărbuni, 

descăreaţi acolo de ţărani, cari voiau să vie 
a doua zi să-i vândă în comuna noastră. De 
aceea, nu se mişcau şi nu răspundeau la sal- 
vele de puşti ale voinicilor de sub comanda 
vecinului meu Toma. 

Iată de ce se speriase acest erou şi o rup- 
sese la o fugă ruşinoasă. 

De când cu întâmplarea aceasta, sa întune- 
cat şi reputaţia de viteaz a vecinului meu 


Toma. 
N. Macedoneanul, 


Ariciu-Mogâldiciu şi Melcu-Cotobelcu 


n poiana minunată smălţată cu flori multe 
şi mirositoare, într'o pădure tânără de 
stejar sau întâlnit moş Arici-Mogâldici 
şi jupân Melc-Cotobelc. 

— Hai noroc, jupâne Melc! 

— Mulţumesc d-tale, cumetre Arici. 

— Ce mai faci? 

— Ia cu necazurile cumetre. Muncesc din zi 
și până'n noapte şi tot nu m'ajung. 

— Ei, dacă te plângi d-ta jupâne care, de 
bine, de rău îţi duci casa în spate fără de griji 
că te apucă seara fără adăpost, atunci eu ce 
să mai zic? Când cred şi eu că mi-am găsit un 
adăpost mai ca lumea, hop! cumătra vulpe 
vine să-mi scarmene ţepii. 

— Greu, greu de tot, cumetre Arici — zise 
Melcul oftând. 


— Eu am un gând jupâne şi de aceia ţi-am 
eşit dis de dimineaţă în cale. 

M'am săturat de atâta viaţă amară în codru. 

N'ai vrea s'o luăm razna către oraş, să ne 
încercăm norocul în lume? 

—- Cum de nu, cumetre! De mult mă gân- 
deam la aşa ceva. Adică, aşa cum trăim aici, 
nu putem trăi şi la oraş? 

— Ba, unde pui că acolo nu mai dăm nici 
peste musafiri plicticoşi ca alde cumătra 
vulpe... 

— Nici peste nesuferita de cioară care simte 
o bucurie nebună să-mi spargă casa cu ciocul 
ei obraznic. 

Tot vorbind astfel au pornit — Ariciu-Mo- 
gârdiciu şi cu Melcu-Cotobelcu — încet, încet, 
lipa-lipa către oraş. 


DIMINEAȚA COPIILORwe 


Au mers o zi, au mers o noapte, două, trei 
si tocmai către a patra zi la amiază au înce- 
put să zărească turlele bisericilor din oraş. 

— Mai avem niţel şajungem. 

— Cu Dumnezeu înainte! 


PAG. 15 


poiana de unde plecaseră către oraş. Profe- 
sorul cel bătrân aşeză frumuşel Melcul pe iar- 
pă, desfăcu batista şi dădu drumul Ariciului 
care o sbughi fricos prin iarbă afundându-se 
prin tufele pădurii. Melcul se tinu după Ariciu 


N'apucară însă să sfârşiască bine vorba că 
se pomeniră înconjurați de o ceată gălăgioasă 
de copii cari eşiseră în plimbare la câmp. 

— Ariciu, ariciu! strigau ştrengarii. 

— Şi melcu şi melcu! ţipau alţii. 

Unul luă pe bietul Melc în palmă şi începu 
să-l descânte: 


Mele, melc-Cotobele 
Scoate coarne boereşti 
Şi te du la Dunăre, 
De bea apă turbure. 


Alţi câţiva făcură rost de tablă şi bătând în 
ea cu degetele, făcură roată în jurul Ariciului 
cântându-i: 


Arici-Mogâldici, 
Hai la groapa cu furnici. 


Sărmanul Arici nu putea suferi  sgomotul 
prea mare şi începu să sară în sus de parcă 
ar fi jucat sârba. Copiii făceau un haz nes- 
pus şi pus şi băteau mai vârtos în tablă. 

Norocul Melcului şal Ariciului fu însă un 
bătrân profesor care însoțea pe copii în plim- 
barea lor. El dojeni pe copii şi luând pe Arici în- 
tr'o batistă şi pe melc în palmă, porni cu cea- 
ta copiilor mai departe, către pădure. După 
un drum de un ceas, drum pe care melcul şi 
ariciul îl făcuseră abia în trei zile, ajunseră în 


şi către seară îl găsi ascuns în scorbura unui 
copac. 

— Ce faci, cumetre? 

— Bine, jupâne! 

— 'Trăserăm o spaimă bună, hai? 

— Bună de tot, dar — cel puţin — ne-a fost 
de folos căci ne-a învăţat să ne cunoaştem 
lungul nasului şi să nu ne'ntindem mai mult 
decât ni-i puterea. 

De atunci Melcul şi Ariciul nici nu s'au mai 
gândit la oraş şi sau mulțumit cu ceia ce 
Dumnezeu le hărăzise: Pădurea şi poiana. 

D. C., Mereanu 


(MSRNODCNGNENRAECEADPREDRAATSNSNERESEVARRNTUEUREDRNNNECESREDE 


Zău, pe gânduri nu mai staţi, 
Ci mai iute cumpăraţi, 
Noua carte minunată, 

Şi frumos ce-i ilustrată, 

Cum îi spune? O ghiceşti: 

E „HAPLEA LA BUCUREŞTI” 
Ce distrează, 'nveseleşte, 
Supărarea ce goneşte. 
Fiindcă toată s'a vândut, 
Acum iar a apărut 

Intr'o ediţie frumoasă, 

Mare şi voluminoasă: 

Care-i preţul, dacă vrei? 
Este şasezeci de lei. 


e 


PAG. 16 | 
DE VORBĂ CU CITITORII 


P. A.-CHITILA. - Dacă citeşti cu atenţie poeziile publi- 
cate şi le compari cu cele făcute de d-ta, vei înţelege că 
o bucată nu este poezie, dacă n'are altă caiitate decât că 
cuvintele dela sfârşit se potrivesc. Uapătă mai întâiu mai 
multă cultură şi după aceea gândeşte-te să scrii versuri. 

P. W.-TIMIȘOARA. — Anecdota căci, propriu zis, nu 
este o poveste — cu subiectul trimis de d-ta, a fost publi- 
cată în mai multe rânduri. Mai află că manuscrisele se 
adresează „Redacţiei revistei , iar nu „Administraţiei“, cum 
ai făcut d-ta. 

EM. DEL..LOCO. — Poezii „auzite“, dar cari nu sunt 
populare, înseamnă poezii făcute de alţii, așa că acela care 
le a auzit sau le a învăţat pe din atară, nu are dreptul să 
le iscălească. 

Cât despre Schopenhauer, am scris de mult în revistă că 
a fost un filozof german. Când vei fi în cursul superior de 
liceu sau la Universitate, vei afla mai multe despre dânsul, 

AM. HER.-LOCO. — „In vacanţă“. Micul meu pri:ten, 
ai făcut o compoziţie de clasă destul de bunicică, din care 
am alat cu plăcere cum ti-ai petrecut vacanţa de vară. 

EF. (M. G. CONSTANȚA. — „Ţiganul şi punga“, Nici 
acum nu e reuşilă. Repetarea aceloraşi cuvinte („Fără ca 
să-i tie îrică /Hai cu tetea, n'avea frică ). precum şi deasa 
repețire a rimelor în „are“ şi „at“ îi strică efectul. 

GAB. ST. O.-LOCO. Mică şi drăguță dă. ai tradus 
dintr'o carte de şcoală, iar noi am spus de mai multe ori 
să nu ni se trimită asemenea traduceri. 

AL. VER.-l. ȘI. — „Cauza“. Cele povestite sunt o simplă 
farsă, care nu merită să i se dea atâta importanţă. 

L. L.-MĂRCULEȘTI. — Poezia „Fvenimentul“, e un 
început promițăto', dar nu e încă vublicabilă. De altfel, 
cele dintâi înccrcări nici nu se trimit spre publicare. 

RIC.-LOCO. — „Alinda şi Sorin“. S'au publicat nenumă= 
rate basme cu fete răpite de zmei şi cu flăcăi cari le scapă. 

Incearcă, dacă vrei, în alt gen, căci scrii destul de bini- 
şor... Evită însă neologismele, cari mau ce căuta în poveşti 


cu subiect popular şi iereşte-te de fraze lungi şi încărcate ‘i 


cu epitete. ‘ % 


i ră 


spa 


DE MARCI POȘTALE“ 


care publică articole şi oferte de 


colecţionar. 

Preţul unui abonament anual 
Lei 80. — pentru 6 luni Lei 40. — 

Dacă doriţi să cumpăraţi mărci cu bucata, sau în serii din 
orice țară, ori continent, cu preţuri mai eftine ca ori unde, 
vizitaţi magazinul de mărci poştale din Calea Victoriei 51 
(vis-a-vis de Ateneu). 


Adresaţi corespondenţa S. LUPOVICI 
Bucureşti, Calea Victoriei, 51 


CEREȚI şi vi se trimite gra- 


mărci ce interesează pe orice 


A apărut! A apărut! A apărut! 


HAPLEA 


LA BUCUREŞTI 


de MOŞ NAE 
EDIŢIA a Il-a 


„Haplea la București" este un 
adevărat album, cu toate paginile mi. 
nunat ilustrate şi cuprinde cele mai 
frumoase şi mai hazlii întâmplări 
din viaţa prietenului Haplea. 


„Haplea la Bucureşti" să nu 
lipsească din nici o casă. = 
„Hapiea la Bucureşti“ dis- 
trează şi înveseleşte afât pe copii, 
cât şi pe oamenii mari. 


Preţul unui volum format mare şi cu l 
o splendidă copertă în culori, lei 60. 


De vânzare la librării şi la chioşcu- 
rile de ziare. 


$ poveşti SNOAVE, ANECDOTE, VERSURI 
$ = CU DUH GĂSIȚI DIN BELSUG IN; 


„BIBLIOTECA PENTRU TOŢI“ 


-—— cea mal elină publicaţie. 
Au apârmt până în prezent circa 1200 de numere 
DE APROAPE 100 PAGINI 


Fiecare număr se vinde cu EEI 7 


Catalogul general se trimite gratis: 
ia cerere de către: 


Edit, Libr, „Universala“ Alcalay & Co, 
- Bucureşti, Calea Victoriei 27 


De vânzare la toate librăriile din fară. 


03 0r0PPV0000000000000000000000000oo 
Atelierele „ADEVERUL“, S. A. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


G 


Tiumen nau E 


DIMINEATA 
209 COPIILOR 


Dmecroa: N. BATZARIA.. 


ES 


ANANN 


L) & 
ISL 


AURAIT 
ALON NNN 


CITALA 


TARAS 


H i 

mæ 
ri d 
3 


LU LU AD) 
aAA 


J 
zoz 
E 


\ muze ~ ag f 


A 


~S 

PIE UL ul 

f Note N g ' A 

L i} VEN / ; 
1 MA 

OANA V 


Rana AATAS 


207 TALAT 
9 CP Mem 


—_ 


Clt II DP 


ISE 
CIS 


DD A i, 


Whol A pe AU A 
/) 
A 7 


7 ) L ( Ad A 7 A 
+ y JP) E ie 5 AA, A A 


TENTA 


DL DIIII LLELLE >> 


COSI 
SSE 


DI 
ES 


DAI 


Pr 


ZI 


ZA 


A 


ZI 


N 


GA 
(Ga >) 
(Go) 


s 


{ desen publică Dimineaţa Copiilor?“ Preţul, Lei 5 


PAG. 3 0+020000900900000000000900 


Răspuns la întrebarea despre roman. 


Am primit de la iubiții noștri cititori mai 
multe răspunsuri la întrebarea ce am făcut 
despre-genu! în “care le place mai mult să fie 
scris” noul roman a cărui publicare vroim să o 
începem în „Dimineaţa Copiilor”. 

Cele mai multe răspunsuri sunt pentru un 
roman în felul în care au fost romanele „/Go- 
pilul crescut în peşteră” şi „Inelul pierdut”. 
= Alți cititori preferă un roman cu subiect şi 
caracter patriotic, aşa cum a fost „Suflete de 
viteji”. - SA i : 3 
„Oa treia categorie de cititori preferă un ro- 
man de călătorii, aşa cum a fost „Mitică face 
ocolul pământului”. ERI 
„Fireşte, dorința noastră este să-i mulțumim 
pe toți cititorii. Şi date fiind răspunsurile ce 
ne-au sosit, nu i-am putea mulțumi într'altfel, 
decât publicând în acelaş timp trei romane cu 
trei subiecte diferite. 

Insă din. cauza spaţiului restrâns al revis- 
tei noastre, aşa ceva nu este cu putinţă. De 
aceea, deocamdată vom începe publicarea u- 
nui roman cu un subiect cerut de majoritatea 
cititorilor. Apoi va veni rândul şi romanelor 
cu subiecte, așa cum au dorit ceilalţi cititori. 


Noul nostru roman. 


Noul roman, scris anume de d. N. Batzaria 

pentru „Dimineaţa Copiilor”, se publică în- 
cepând din n-rul 301. Nu putem povesti de 
acum conţinutul lui. Spunând că va fi-un ro- 
man mai lung decât „Copilul crescut în peş- 
teră” şi decât „Inelul pierdut”, noul roman va 
purta numele de „Jertfa Lilianei”. 
- Este o adaptare sau, mai bine zis, o imitare 
a romanului „Rosa de Tanenburg“ de marele 
seriitor pentru tineret Christophe von Schmid 
acelaş după care au fost adaptate şi cele două 
romane de mai sus. Mai spunem că „Rosa de, 
Tanenburg” trece — şi cu drept cuvânt — ca 
unul din cele mai frumoase romane ale lui 
Sehmid. 

Aşa fiind, credem că, noul nostru roman 
„Jertfa Lilianei“ va fi urmărit cu interes şi 
plăcere de toţi cititorii. E un roman senti- 
mental, moral, foarte duios şi smulgând de- 
seori lacrimi cititorilor. 

Pregătiţi-vă, aşa dar, ca începând cu -nu- 
mărul 301 să citiţi cu toţii „Jertfa Lilianei”. 


wais Š 


TOATE și AMESTEGT. 


„iubim țara”? 


* 4 ` 


DIMINEATA COP 


Ce-i cu şezătorile „Dimineţii Copii 


Aproape zilnic ni se pune această într 
prin scrisori sau personal. Frumosul su 
ce Fau avut cele peste 40 de şezători ale, 
mineţii Copiilor” n'a fost uitat de copii și 
celalt numeros public care a luat parte la 
eşnd de la fiecare şezătoare cu impresiuni, 
amintiri din cele mai plăcute. at 

Cu toate acestea, spre deosebire de anii tre 


„cuţi, anul acesta n'au început încă frumoase: 


le şi atât de reuşitele noastre şezători. ` 
Dece ? Sunt două piedici, două cauze de 
căpetenie cari au făcut să nu începem. i 


“Una e că Moş Nae, câre începe să îmbătrâ- 


nească, se simte cam obosit, mai ales că are 
aşa mult de lucru. i E f 


A doua cauză este că ham găsit până a- 


cum un local mai central, mai  încăpător şi 
mai potrivit pentru şezătorile noastre. 

Ţinem însă să,aducem ja cunoştinţa iubiți- 
lor noştri cititori că aţunti când va fi să în- 
cepem din nou cu şezătoriie, ne vom grăbi să 


le. comunicăm prin revistă, aşa cum făceam 


şi mai înainte. 


Un nou concurs, 


Concursul nostru de-desen, început în n-ry 
de faţă, se continuă în cele deuă numere viita 
re. Prin urmare, este un coneu:s compus din t 
părţi. A f 

Insă, câţiva cititori ne roață să any 
un nou concurs literar. De sUr, ne-ar 
dit şi noi la lucrul acesta şi st va fact 
ce vom termina mai întâiu cu CONCs 
desen. zh ) 

Aci ţinem să lămurim că dacă ™” 
cat rezultatul concursului literè 
câteva luni cu subiectul - „Dece tr 
cauza este că — o: 
părere de rău — printre bucăţi 
n'am găsit unele vrednice de a fi P 

Să sperăm că cu ocazia actualulu 
de desen şi a viitorului concurs Nf 
torii noştri se vor arăta mai hary 


Indreptare. 


In josul copertei din n-rul 298 a, 
plicaţie, cuvântul „sbura” în locul 
„Ssburda”, aşa cum scrisesem. 


i — 


DIMINEATA COPIILOR 


— Şi în ţara aceea minunată sunt două fe- 
luri de livezi. Unele sunt la fel ca ale noastre, 
iar în altele crese pomi, ce poartă în loc de 
fructe, mingi de footbal, patine-expres, bici- 
clete cu şi fără motor şi jucării pentru copii 
mai mici. K 

Mai cresc pe pomi şi cobze, mandoline şi tot 
felu! de muzicuţe; n'ai decât să le iei în mână 
şi-ţi cântă singure. Acolo fiecare copil poate 
să dea concerte. 

- Spune-mi, unchiule, acolo se umblă la 
scoală? i 

— Se umblă, Gică, cum să nu se umble, însă 
copiii, în loc să facă lecţii de gramatică și or- 
tografie, fac sport. Mai fac ei şi modelaj din 
argilă, taie şi strică la hârtiuţe, cioplesc în 
lemn, dar cine strică cu briceagul mai multe 
bănci din clasă, primeşte la finea anului sco- 
lar ca premiu o bicicletă cu motor. 

- Dar teze şi extemporale se fac? întreabă 
Dragosel. 

Teze? da, se fac, dar numai la matema- 
teci. Care face mai multe greşeli, e socotit ca 
cel mai destept elev din clasă şi e scutit de 
examenul de fine de an. 

- Ce-i cu celelalte ştiinţe, unchiule? 

A, celelalte ştiinţe se învaţă făcând plim- 
bări, vizitând șantiere şi fabrici, dar mai ales 
muzee şi cinematografe. După ce-ai văzut de 
toate, n'ai decât să te loveşti cu palma peste 
frunte şi toată ştiinţa îţi intră în cap. De me- 


nn 4 Ra aRBRBDABEGDIUIANAOBRRaUOUEANAA 5 4 0vaBBaaanaazaa 


UN VIS RA 


La Caton, care era unul din oamenii cei mai 
înţelepţi din Roma veche, veni într’o diminea- 
tă un vecin al său, care era foarte speriat și 
zăpăcit. 

„Ce e? Ce ţi s'a întâmplat? Il întrebă Caton. 

Ah! răspunse omul, mi sa întâmplat ce- 
va grozav de tot. Am visat azi noapte că un 
soarece mi-a mâncat o gheată. 

D-ta, Caton, care eşti aşa de înţelept şi ştii 
asa de multe lucruri, explică-mi, te rog, ce 
nenorocire mă pândeşte din cauza acestui vis”. 
Caton, care nu credea de loc în vise, avea ma- 
re poftă de râs. Totuşi, se stăpâni şi luând un 
aer serios, se prefăcu că se adânceşte în gân- 


PAG. 5 


morizat, nici vorbă. Şi încă ceva: Când ai a- 
juns elev de liceu, poţi să joci footbal prin 
coridoare. 


acolo-i de 


— Bravo, — exclamă Gică, — 
mine“, apoi îl trase pe Dragoş de mânecă şi o 


sbughi pe uşă afară, iar unchiul Ilie Păcă- 
liciu a rămas cu povestea neisprăvită- șia cu 
surâsul pe buze. A 3 Y 
Eufrosina Simionovici-Cernăuţi 


e i 
AQUITAN AAVCNCCORNELDRAAON anume Inenonreda 


$ 
U A 

A 
WI. | 
i 


i m 


1 EI Iad 
duri. După aceea; văzând că vecinul său de- 
vine din ce în ce mai neliniștit, îi zise: 

„Linişteşte-te, fiindcă până acum răul nu 
este chiar aşa de mare. Insă, dacă s'ar întâm- 
pla ca... şi aci Caton se opri din vorbă. 

— 0, spune-mi totul, îi se rugă vecinul, nu 
mă lăsa în îndoială. 

— Dacă sar întâmplă, continuă Caton, ca 
noaptea următoare șoarecele să fie mâncat de 
gheată, atunci zic şi eu că te atşeaptă o mare 
nenorocire“. 

Vecinul, cât cra el de naiv, dar înţelese că" 
deşteptul Caton îşi râdea de el şi de acee: 
plecă ruşinat şi supărat. 


PAG. 6 


DIMINEAȚA COPIILOR 


LECTIA PISOIULUI 


2 ÎN e mic, mititel. Duminica trecută 
a împlinit abia doi anişori. Să-i urăm 
AR mulţi înainte şi să-i zicem „să nu-i fie 

de deochiu”. 

Puiu nare decât doi anisori, dar e 
foarte voinic pentru vârsta sa. E mai voinic 
decât Sorin, care este cu trei luni mai mare 
şi mai voinic chiar decât Adina, despre care 
aţi auzit, cred, că acum două 
împlinit trei ani dela naştere. 

Am uitat să vă spun că Sorin şi Adina sunt 
frate şi soră şi sunt verişorii lui Puiu. Şi fiind 
că sunt şi vecini, mai toată ziua stau şi se 
joacă împreună. 

Se joacă, râd şi sunt veseli. Dar şi se ceartă 
uneori. Se ceartă pentru o bomboană, pentru 
un bob de strugure, pentru vreo jucărie. Iar 
dela ceartă până la o mică bătăiţă, nu e toc- 
mai departe. 

Dar să nu credeţi că îşi fac cine ştie ce rău. 
Nu se lovesc, nu ridică mâna unul asupra al- 
tuia. Numai Puiu, care se ştie mai voinic, îi 
îmbrânceşte câte o dată şi îi face să cadă. 

Alte ori îi sgârie. Chiar ieri a sgâriat-o cu 
unghişoarele sale, cari sunt destul de ascuţite, 
pe Adina şi a făcut-o să plângă o jumătate 
de oră. 


săptămâni a 


Nu-i vorba, Puiu s'a căit îndată, i-a sărutat 
pe braţ locul unde îi făcuse sgârietura şi a 
plâns şi el, iar Adina l-a iertat şi i-a spus că 
nu o mai doare. 

Azi dimineaţă, însă, Puiu a văzut şi el că nu 
e bine să sgârii. A văzut-o pe obrăjorii săi, pe 
cari va purta mai multe zile două dungi drepte 
şi roșii. 

Să vă spun cum sa întâmplat aceasta. 

Lina, jupâneasa care face toate trebile în 
'asă şi îngrijește şi de Puiu, spală în curte 
nişte rufe. Mama lui Puiu plecase de acasă, 
aşa că Lina pusese în curte o pătură, pe care 
şedea Puiu, jucându-se singur cu un aeroplan 
ce-i cumpărase tăticul său acum vreo zece 
zile. 

Pe când se juca şi stătea de vorbă cu aero- 
planul, iată că lângă Lina veni Miţulica, o ne- 
poată sau o verişoară de a lui Miţu Miţişor. 

Miţulica începu să se frece de picioarele 
Linei şi să facă: „miau, miaau!” spunând ceva 
în graiul pisicese. 

„Ce-i cu tine, Miţulico? o întrebă Lina. 

— „Miau, miaau!” răspunse Miţulica, făcând 
câţiva paşi spre scara din dos a casei. 

„Miţulica vrea să-mi arate ceva”, zise Lina, 


DIMINEAȚA COPIILOR 


care îi cam pricepea graiul şi ţinea mult la 
dânsa. ; 

Se luă, aşa dar, după Mițulica şi merse 
până în pod. Acolo, într'un coşuleţ, erau trei 
pisoi, care de care mai drăguţ şi mai frumos. 

„Miţulica a făcut copii şi nouă nu ne-a 
spus nimic”, zise Lina mângâind pe pisoii cei 
drăguţi şi frumoşi. 

li luă cu coşuleţ, cu tot şi îi coborî în curte, 
spre marea bucurie a Miţulichii. In curte, îi 
arată lui Puiu. 

„Ce miţişori mici!” strigă Puiu apropindu-se 
de coşuleţ. 

Şi începu să se joace cu dânşii, Pisoii, de 
asemena, aveau poftă de joacă. Nu sunt şi ei 
ca şi copiii? 

Cel mai jucăuş din toţi trei era unul negru 
cu câteva pete albe. Era mai jucăuş şi mai 
mărişor decât fraţii săi. 

Dar ştiţi cum se joacă un pisoiu. 
leşte, sare, întinde laba şi te sgârie. 

Tocmai aşa se juca şi acest pisoiu negru cu 
câteva pete albe. Insă, întrun rând, a sărit 
până la capul lui Puiu, a întins picioruşul drept 
de dinainte, a scos afară toate ghiarele, ascu- 
tite ca nişte ace, şi i-a tras lui Puiu 0 sgârie- 
tură, de bietul Puiu a dat un țipăt de durere. 


Se sbâr- 


PAG. ? 


„Ce-i, Puiule, ce s'a întâmplat?” l-a întrebat 
Lina speriată şi alergând grăbită la el. 

„Miţişor sgâriat Puiu”, răspunse el printre 
lacrimi. 

Tocmai atunci se întorcea acasă şi mama 
lui, Puiu. 

i spălară pe faţă cu apă rece şi văzură că 
sgărietura nu era adâncă. „Las'că trece”. îi 
zise mamă-sa sărutându- pe locul sgâriat. 

Din cauza acestei întâmplări, coşuleţul cu 
pisoi fu dus din nou în podul casei. 

In după amiaza aceleiaşi zile, Adina şi So- 
rin veniră să se joace cu Puiu. Pe brațul mic 
şi rotund al Adinei se vedeau sgārieturile ce-i 
făcuse Puiu. 

„Şi pe tine te-a sgâriat pisoiul? o întrebă 
mama lui Puiu. 

— Pe mine m'a sgâriat Puiu, răspunse A- 
dina, adăogând: l-am iertat şi ne-am împăcat”. 

La auzul acestor vorbe, Puiu se roşi şi plecă 
în jos capul. 

„Puiu nu mai sgârie Adina. Puiu nu e pi- 
soiu”, zise el. 

Şi adevărul este că din ziua aceea Puiu n'a 
mai sgâriat pe verisorii săi Sorin şi Adina şi 
nu sa mai bătut cu dânşii. 

Vintilă Bratu 


COFSUOORORESEONENRUNRURNMNURERNONASSERNRS asot aannuoonusassasanseunnnanasnnsanpzannudinnonunan ET Ia 


In palatul zânei Primăvara 


Lili e foarte bolnavă; cu toate acesiea, nu 
plânge. Îşi ia doctoriile fără să necăjească pe 
mamă-sa, care stă zi şi noapte şi o îngrijește. | 

Primăvara, care iubeşte pe copiii cuminţi, 
vru s'o răsplătească pe Lili. Veni aseară şi luân- 
d-o cu dânsa, o sui în carul său, care era un flu- 
ture uriaş cu aripi strălucitoare. 

Merseră aşa câtva timp, până ce ajunseră în 
faţa unei peşteri. 

Inăuntru era o lumină mare, aşa că puteai s 
vezi în toate colțurile. 

In peşteră erau și câteva a ajutoare de ale Pri- 
măverei, cari cu niște puturi mari în mână, pu: 
drau, cu praf de aur, nişte lucruri mici, pe cari 
alte zâne le puneau în lăzi pline cu vată.: 

„Ce fac acolo? întrebă Lili. r 

— Stropesc fluturaşii cari trebue 
pe pământ. 

— Dar acolo? și Lili arătă un alt colț. 

— Acolo e piticul, maestru de cânt, care în- 
vață păsărelele”. 

Mai departe Lili văzu alte zâne, cari stăteau 
lângă o apă şi pictau cu argint peştişori pe cari 
îi aruncau iar în lac. 

Dar în fundul peşterei era şi mai frumos. O 


să se ducă 


aula de zâne lucrau cu  hărnicie, unele 
tăiau mătăsuri fine, altele făceau frunze și 


flori, iar altele le prindeau de crăci. 

„Dece atâta grabă? întrebă iar Lili. 

— Pentrucă totul trebue dat astăseară » pă- 
mântului, căci mai târziu vor fi ocupate cu în- 
florirea mugurilor şi îndulcirea fragilor. 

Vei vedea toate acestea în grădina ta, când 
te vei face sănătoasă. Şi acum să mergem să te 
culci”. 

Peste câteva zile, Lili se însănătoși şi mămica 
ci îi dete voe să meargă în grădină. 

Şi astfel Lili putu să preţuiască munca pe 
care buna Primăvară, împreună cu ajutoarele 
sale, o face ca să înfrumuseţeze gnile şi 
pădurile pământului. 

In românește de Micheline Delage 


Fuga, îuga toţi să daţi 
Noua carte cumpăraţi 
Care-i „MIŢU MITIŞOE 

şi SOSOIU SOSOLICI“ 

De MOS NAE e făcută 
Şi-i frumoasă, ne'ntrecută. 


PAG. À 11o..teedetetettesatoseeseseereeeeeoeeeeeeeaD | MINEAȚA COPIILOR 


Vin pe Glont ca să-l împingă, 
Dar din sac sa auzit 

Glas puternic, care zice: 
„Stati, o iau, căci mam căit! 


Si-l împinge pe sărmanul, 
Unde râul e mai mare, 
Unde-i apa mai adâncă, 
Unde nu-i chip de scăpare. 


3 23 


— Ce să iai? întreabă Toader, 
lar ciobanul şi mai tare: 
„lau pe fata-ļi de nevastă, 
Deci, vă rog, să am iertare. 


Si răsuflă acum mai vesel: 
„Bogdaproste, sa sfârșit, 

Am scăpat de Glonț banditul, 
Imi ajunge ce-am pățit”. ă 


TI FE: Ea Ea i Era atata pre 7 FE T TORI ger: 
3 A - i > mE Sună ci E H 
Î - . i 


A 


— Ticălosul! strigă Toader 
Auziţi, neruşinat! 

Vrea pe fata-mi de nevastă. 
„Stai, ţi-o dau acum, îndat'!” 


Toti se 'ntore în joc şi cântec, 

Ba mai pun şi lăutari 

Să le cânte, că pierit-a 

Cel mai groaznic din tâlhari. EVA, 


PAG. 9 


„Piei, Satano!” zise Toader, 


Trec aşa vro patru zile, Căci văzu venind din faţă 

Conu Toader a egit (ilonț în haine de. păstor, Crede că e vrun strigoiu, 

Să se plimbe 'n sus la munte, Glonț în carne şi în oase, Se cruceşte, 'n sân se scuipă, 
Dar deodată a 'ncremenilt. Din caval cântând cu dor. Insă Glonţ veni vioi: 


HET m z = Tür esi CG D: ea n 2 a “n 
„Plecăciune, coane Toader, Tu ești Glonţ? dar cum se „ Råde Glont şi 'ntoaree vorba: 


*p9 
= a tai . e e į = r H g A 
Ce faci cruci și te-ai temut? A ireabă Toader speriat fa „Nu-i vr'o grabă, ca să mor, 
Eu sunt vechiul tău prieten, "N'ai murit si cum se poate Incă-s tânăr...., dar, cucoane, 
Oare nu mai cunoscut? Ca din râu să fi scăpat?” Nu știi cât îți sunt dator. 
s I $ f 


— Îţi baţi joc acum de mine?” „De nu maruncai în apă, Nu pricepe conu Toader, 

Zice Toader cam, răstit N'aveam turma ce-i aici, Spune drept sau doar glumește? 

Glont răspunde cu blândețe: N'aveam caii de trăsură Vrând să afle el mai bine, 

„Din potrivă, —.s multumit. Salle vite mari şi mici”. La conac pe Glonţ pofteşte. 
(Va urma) - 


L 


PAG. 10 Seoboebetteeteotoeeeteeeeeeettett0e0etete0et) | MINEATĂ COPIILOR 


PITICUL MARMARUN 


Ņ caraoțchi — mai marele împieliţaţilor, 
văzând că dela o vreme nu mai vc- 
nise nici un suflet prin împărăţia lui, 
se hotărî să meargă chiar el pe pă- 
mânt, să cumpere câteva. Deacea e- 

şind din iad şi venind pe pământ, se furişă în 
palatul regelui Vilan şi fură pe Domnița Strop- 
de Rouă. Trimise apoi solie pe un împieliţat, 
să spuie regelui că dacă vrea să aibă înapoi 


pe domniţă vie şi nevătămată, să meargă la 
prinţul Viforel, din ţara lui Faimă împărat şi 
să-i scoată ochii. 

Auzind regele preţul ce se cerea pentru 
răscumpărarea fiicei sale, trimise răspuns 
diavolului, că nici în ruptul capului nu va 
face una ca asta. Chemă apoi pe prinţul Vi- 
forel şi împreună cu acesta porni cu războiu 
împotriva lui Scaraoţehi. 

Se luptau oamenii contra diavolilor. In cele 
din urmă oastea regelui fu respinsă. Acesta 
era foarte amărât, neștiind cum s'o scoată la 


capăt cu diavolul. Pe când sta el uşa îngându- 
rat, numai ce se pomeneşte în faţă c'o stârpi- 
tură de om, care-i zise: 

„Mărite rege, să-mi dai trei saci cu tămâie 
şi un cazan cu aiazmă, şi dacă în trei zile nu-ţi 
aduc pe Domniţă vie şi nevătămată, să pui să 
mă bată în cuie, sau cum vei crede să mă chi- 
nuești“. 

Regele, cât era de amărât, văzând stârpitura 
de om, începu să zâmbească. Piticul însă îi 
făgădui şi regele-i dete cele cerute. 

Pe la miezul nopţii, când diavolii toţi erau 
în iad, Marmarun (acesta era numele piticu- 
lui) se furişă şi presără tămâia din saci împre- 
jurul iadului şi îi dete foc. Luă apoi cazanul cu 
aiazmă şi se duse în mijlocul împieliţaţilor. 
Aceştia, treziţi de mirosul aiezmei, se îmbrân- 
ceau unul pe altul, dând să iasă afară. Dar tă- 
mâia care răspândea un miros şi mai puter- 
nic, îi trimetea înapoi. Ţipau şi se sbăteau 
impieliţaţii, de credeai cau luat foc; dar de 
Marmarun nu îndrăzneau să se apropie. Ace- 
sta, tot dibuind prin iad, găsi într'un- colţ în- 
tunecos pe Domnița  Strop-de-Rouă. O ridică 
de jos şi grăi împieliţaţilor: E, 

„Dacă vreţi să nu vă botez cu aiazmă, lega- 
ți-vă unul pe altul“. Să fi văzut cu câtă repe- 
ziciune se legau necuraţii între ei! 

Când mai rămăsese numai unul nelegat, îl 
legă Marmarun şi pe acesta. Plecă apoi şi duse 
regelui pe Domniţă. 

Când văzu regele Vilan pe fiica lui domniţa 
Strop-de Rouă, plânse de bucurie. Se făcu apoi 
nuntă ca'n poveşti; prinţul Viforel luă de soţie 
pe domniţa Strop-de-Rouă, cu care era logodit, 
iar regele, drept răsplată, îl făcu pe Marmarun 
primul său sfetnic; şi Scaraoţchi pleznea de 
necaz... 

Nicu Corneliu Theodorescu 
CUI III LL LILILILII ISLA LUA LI LILI LL 
ea | me | pre peer] 
CITIŢI 


HAPLEA 
LA BUCUREŞTI - 


EDIŢIA a Il-a 
de MOŞ NA 


| De vânzare la foate 
L librăriile din A 


BE = TD 


Fotografii de cititoare şi cititori, 


cari au obținut la 


şcoală premiul 


1) Lia Comes, Clasa II-a primară, Liviu 
Comes, Clasa IV-a primară, Şcoala de apli- 
caţie din Tg.-Mureş. 

2) Harry Schwartz, Clasa lil-a primară, 
Şcoala rom.-catolică de băeţi.- Galaţi. 

3) Mircea V. Dumitrescu, Clasa IV-a 
primară, Şcoala arhiepiscopală catolică de 
băeţi.- București. 

4) Murăşan Mihai, Clasa IV-a primară, 
Şcoala de băeţi din Buzăul Ardelean,-Braşov, 


5) D-ra Raevschi Eleonora, Clasa III-a 
primară, Şcoala de aplicatie,-Botoşani. 

6) Diaconu C. Emilian, Clasa l-a pri- 
mară, Şcoala de Aplicaţie de pe lângă Şc. 
Normală,- Bucureşti. 

1) D-ra Elisa Leibovici, Clasa I-a pri- 
mară, Şcoala de fete Marchian.-Botoşani. 

8) D-ra Elena |. Iliescu, Clasa III-a pri- 
mară, Şcoala de fete,-Buftea. 


9) D-ra Colceag Lucia, Clasa III-a pri- 
mară, Şcoala de fete «Carmen Sylva»,-laşi. 

10) Rădulescu N. Mircea, Clasa Il-a 
primară, Şcoala de băeţi,- Zimnicea 

11) Valerian Dumitriu, Clasa IV-a pri: 
mară, Com. Lopotuic,-/ud.-Dorohoiu. 

12),D-ra Zecu. Maria, Clasa II-a primară, 
Şcoala Institutul S-ta Maria,-Bucureşti, 


COPIILOR 


2009000000000) (MINEAȚA 


| AMINTIRI FOARTE VEGH! | 


Scoli şi învățătura de carte în Macedonia 


m zâmbit, când în numărul 
297 al revistei am văzut felul 
cum m'a făcut, pe când eram 
copil, prietenul desenator. 

Am zâmbit şi mi-am vrecu- 
noscut greşeala, că nu i-am 
explicat dela început unele 
lucruri. 

De pildă, m'a făcut.în picioare cu opinci, iar 
nici un Român din comuna mea de naştere nu 
purta opinci. Cu toţii eram încălţaţi cu ghete, 
fiindcă noi Românii de acolo nu eram ţărani. 

De asemenea, mi-a pus în cap o căciuliţă, 
pe câd noi cu toţii — fie copii, fie oameni mai 
în vârstă purtam fes, fesul roşu turcesc şi 
cu ciucure negru. 

Dar mai bine să povestese 
noastră. 

Prima odaie de clasă în care am intrat, 
când am mers si eu întâia dată la scoală, nu 
cra alta decât una din camerele locuinţei în- 
văţătorului nostru. 

Autorităţile turceşti nu ne dăduseră încă voe 


despre 


scoala 


f AR | de N. BATZARIA 


să avem un local adevărat de şcoală, aşa că 
învățătorul sa văzut nevoit să ne strângă a- 
casă la dânsul. 

De altfel, încăpeam cu toţii destul de bine 
într'o singură cameră, fiindcă nu eram mai 
mulţi de 10—15 copii. 

Ceilalţi copii din comună — şi am spus des- 
pre comuna noastră că avea vreo 14 mii de 
locuitori mergeau la şcolile, greceşti. Ace- 
ste şcoli aveau peste două mii de copii, pe când 
la biata noastră scoală română nu umblau 
decât 10—15 elevi! 

Copiii dela şcolile greceşti — şi erau doar 
şi ei Români neaoşi, tot aşa cum eram și noi 
ceilalţi — îşi băteau joc de noi, de şcoala 
noastră şi de limba română, despre care spu- 
neau că e limbă de Ţigani şi că e urâtă. 

Stiam însă noi cât de dulce şi frumoasă este 
limba românească. : 

Aci e bine să dau o scurtă lămurire. Dacă, 
precum am arătat mai sus, copiii cari um- 
blau la scolile greceşti, erau Români ca ṣi noi, 
nu vorbeau şi ei româneste, asa că limba ro- 


DIMINEATA CUPIILUO Reeoeroooooooooooooooooooooooooeoooooooeoeeeee ur, li 


mână nu era şi limba lor? Cum se face, prin 
urmare, că îşi băteau joc de propria lor limbă? 

De sigur, vorbeau şi ei româneşte, tot aşa 
cum vorbeam şi noi. Numai că, atât ei, cât şi 
noi, nu vorbeam chiar aşa cum se vorbeşte aici 
în România și cum scriu eu acum. 

Graiul nostru era tot un graiu românesc, 
însă cam diferit de graiul românese de aici. 
Noi aveam un dialect care se numeste dialec- 
tul aromânesc sau macedo-român. 

Despre acest dialect am scris şi am dat 
exemple întrun „Almanah al Scolarilor* din 
anii trecuţi. 

Şi fiindcă sunt oarecari deosebiri între dia- 
lectul nostru pe care, de sigur, nu l-am ul- 
lat nici astăzi — şi limba română din Ţară, 
copiii dela şcolile greceşti ziceau despre lim- 
ba română că e urâtă şi că este o limbă de 
Tigani. 

Copiii aceştia nu se mărgineau să-şi bată 
joc din gură de limba română, ci deseori as- 
vârleau cu pietre în noi, când treceam pe 
stradă, ba uneori ne luau și la bătae. 

Vedeţi, dragii mei, că în depărtata noastră 
Macedonia era o primejdie să fii Român şi 
să-ţi iubesti limba şi neamul. 

In odaia noastră de clasă, adică, precum 
am spus, în camera dela locuinţa învăţătoru- 
lui nostru, n'aveam nici bănci, nici pupitre. 
Sedeam pe jos turceşte, făcând roată în jurul 
învățătorului. SŞedeam aşa cum aţi văzut, 
poate, în fotografii şcoli şi elevi din ţări îna- 
poiate, cum sunt, de pildă, Arabia, China, ctc. 

Fireşte, nu sedeam pe pământul gol sau pe 
scânduri. Erau aşternute saltele şi peste ele 
frumoase pături şi velinţe de lână de oaie sau 
de. lână de capră. 

Păturile şi velinţele” acestea erau tesute 
de femeile dela noi, de mamele noastre, cari 
erau foarte îndemânatice în arta tesutului şi, 
în genere, în tot ce privea industria casnică. 

Şi aşa, șezând jos şi cu picioarele încruci- 
sate, învăţam noi carte românească. Invăţam 
să. citim, să scriem şi mai învăţam pe din a- 
fară poezii şi rugăciuni. Poezii patriotice, iar 
prima rugăciune ce am învățat a fost „Tatăl 
nostru“, 

Ce bucurie pe mama — fie-i țărâna uşoară 

când i-am recitat întâiu în limba româ- 
nă această frumoasă rugăciune! O auzea în 
româneşte pentru prima dată şi gat prima 
dată înţelegea cuprinsul ei. 

Aceasta pentrucă în bisericile dela noi toată 
slujba se făcea în limba greacă şi numai în 
această limbă învățau oamenii rugăciunile. 
Le învățau papagaliceşte, fără să  priceapă 


înţelesul lor. „Tatăl nostru”, de exemplu, în 
limba greacă începea cu cuvintele „Pater 
imon”, dar cei mai mulţi nici nu ştiau ce 
înseamnă. 


Mai învăţam şi cântece prin cari căutam 
să-i trezim pe Românii nostri, să-i facem să-şi 
iubească şi ei neamul si să nu-si mai trimită 
copiii la şcolile greceşti. : 

Aceste cântece erau în dalcetul, nostru, pen- 
tru ca să fie mai lesne înțelese. Un cântec, bu- 
năoară, începe cu versurile următoare: 


„Voi, Aromâni Machedoniţi, 
Fână când va sS'durmiţi?” 
(Voi, Români  Macedoneni, până când o să 
[dormiţi?) 


Tot în dialectul nostru învăţam „„Abeceda- 
rul”, precum și „Istoria Vechiului si a Noului 
Testament” 

Invăţam repede şi făceam progrese mult 
mai mari decât elevii dela scolile greceşti. Pe 
aceştia îi chinuiau dascălii” lor ani de zile, 
ca să înveţe limba greacă, o limbă, ce-i drept, 
frumoasă şi bogată, dar care nu ce tocmai u- 
soară, având mai ales o ortografic foarte com- 
plicată. Sunetul i, de exemplu, se serie în 
vreo patru feluri. 7 

ete 

Dar ce bucurie şi ce mândrie pe noi, când 
am început să învăţăm „ltoria Românilor” şi 
să aflăm. despre faptele minunate ale unor 


"x 


PAG. 14 COOCOO EOC CNOI TENTORIA NI ME ATA COPIILOR 


Domni, ca Mihaiu Viteazul, Ştefan cel Mare şi 
atâţia alţii! 

Şi ne spunea învățătorul, iar noi sorbeam 
cu nesaţ spusele lui, că pe când toate celelalte 
popoare creştine din Răsăritul Europei, ca 
Sârbii, Bulgarii, Grecii, etc. au fost cuceriţi cu 
totul şi cu totul de către Turci şi prefăcuţi în 
robii lor, numai Românii au fost aceia cari nu 

“şi-au pierdut cu totul neatârnarea şi şi-au a- 
părat cu arma în mână drepturile lor de stat 
aparte. 

Şi ce de bătăi au mâncat Turcii din partea 
vitejilor Domni despre cari am pomenit! 

Iar când ne spunea că şi noi, Românii Mace- 
doneni, am dat fraţilor din Țara Românească 
şi din Ardeal mai mulţi oameni de seamă, 
creştea în noi mândria şi fericirea că: făcem 
parte din viteazul neam românesc. 


Cu toate acestea, Ţara Românească era aşa 
departe de comuna noastră din munţii Mace- 


doniei. Iţi trebuia un drum de vreo douăzeci 
de zile dela noi până la Bucureşti. 

In afară de aceasta, noi până atunci nu vă- 
zusem nici un Român din Ţară. Cine sar fi 
încumetat să ne caute şi să ne cerceteze în de- 
părtarea la care ne găseam? 

Români văzuţi de noi erau doar chipurile 
de Domni din carte şi de soldaţi de pe caetele 
de dictando. 

De aceea, mare şi fără margini a fost bucu- 
ria noastră, când a venit şi la noi un Român 
din Ţară, cel dintâiu Român din Ţară pe care 
l-am văzut. 

Dar despre faptul acesta voiu povesti în- 
trun număr viitor. 


pna 


ENBSNNNNENNRENRanaa ananas a a S a susre Suuenusunaanazusa 4ADDNUNNNISRR ru VRNNERURANERDH 


„CONCURSUL NOST TRU DE DESEN 


Incepem în acest număr să publicăm inte- 
resantul concurs de desen pentru cititoarele 
şi cititorii noştri. 

Concursul constă în  complectarea celor 
trei desene neisprăvite pe cari le vom publica 
pe rând în „Dimineaţa Copiilor” 

Desenele, întitulate „Gigi o fost obraznic”, 
Haplea fuge după Urechilă” și „Un copil în- 
trun, peisagiu”, reprezintă fiecare „expresie, 
mişcare” și „peisagiu”. Cititorii şi cititoarele 
vor trebui să complecteze cât mai bine aces- 
te desene pe cari le vor trimite apoi în plic 
pe adresa revistei „Dimineaţa Copiilor” Str. 
Const. Mille (Sărindar) No. 7—11 Bucureşti.. 
cu indicaţia „Pentru concursul de desen”. 

Desenele nu se vor expedia decât toate o- 
dată, adică după ce au apărut toate trei. Ci- 
titorii care nu vor complecta decât 2 sau u- 
nul dinre desene vor putea totuşi şi ei să 
participe la concurs, însă cu şanse mai redu- 
se în ceeace priveşte acordarea premiilor. 

Odată cu cele trei desene complectate se 
vor trimite în plic şi cupoanele No. 1,2 şi 3 


pentru „concursul de desen” cari se vor pu- 
blica în revistă la pagina concursului: 

Desenele se pot complecta chiar pe pagina 
revistei, care se va tăia afară — dar se admi- 
te şi copierea pe carton alb. Complectarea se va 
face- cu cerneală tuş. 

Cele mai bune desene vor fi premiate cu 
trei premii principale şi anume: 


Premiul | Lei 500 
ri II ,„, 300 
S Wi ,, 200 


Revista mai acordă şi alte premii de con- 
solare, constând în diferite volume cu scrieri 
alese pentru copii. 

In cazul că vor fi mai mulți concurenţi 
cari vor merita cele trei premii principale, a- 
legerea se va face prin tragere la sorţi. 

Publicăm astăzi primul desen: Gigi a fost 


obraznic. Celelalte vor urma la rând. 
—— ock 


DIMINEAȚA COPIIL( ..000000o0ooooooooooteooo 


PAG. 15 
| CONCURSUL DE DESEN | 


I. „GIGI A FOST OBRAZNIC“ 


| cupon PENTRU Fy | 
CONCURSUL DE DESEN NO. 1) 


PAG. 16 


DE VORBĂ CU CITITE 


M. C. Sp.-Cauşani, — Scrii, între altele, în. povestea 
„Petrişor şi Marioara, : «Boeru! văzu pe aceşti drăguţi co- 
pilaşi, le luă şi e crescu>. t greşit. Se spune „îi luă, îi 
crescu“, Aceasta şi alte greşeli arată că e mai tine pentru 
d-ta să înveți mai cu temeiu limba română şi până atunci 
să continui a fi cititor. 

C. Pop. — „Servitorul credincios“. Rugăm, lasă mai 
mult spațiu printre rânduri. ca să putem face oarecari în- 
dreptări, pe cari le soc nim necesare. E 

P, |. Cr.-Băileşti, — Spui singur de poezia d-tale „O 
dimineață de iarnă“, că e frumoasă, dar crede-ne pe n'i 
când îţ: spunem că te ai înşelat. Repeţi mereu cuvântul 
„geam“, vorbeşti de banani, car! nu prea cresc pe la noi şi 
a! fraze greşite în ce priveşte construcţia şi puțin clare ca 
înțeles. Nu te lăsa îmbătat de cuvinte mari şi sunătoare. 

P. Vel, Liv.-Loco. — Ţi-ai dat osteneala să copiezi. o 
poezie publicată de mult. Ce să fa'em cu ea? À : 


V. O. Sp. O.-O t — „Bețivul'. Cuvântul «se turmentase»- 


din primul vers nu e nimerit „Colț“ cu „hoț“, din prima 
strofă nu prea rimează şi nici- «fuge» cu «curge» din-strofa 
a patra. Expresiunea „noroiu scârhos“ sună neplăcut la 
u'eche. Şi de ce cârciumarul trebuie să fie neapărat „un 
hoţ“ ? Fă îndreptările acestea. 

T. C.-laiomiţa. — „Suflet de mamă“. Ca un bun cititor 
al revistei, ai putut observa că evităm să publicăm versuri 
sau. bucăți în proză cu subiecte cari întristeaza pe copii şi 
le slăbesc curajul de a lupta în viata. 

V +. Gur.-C.:Lung. — „Cele trei întrebări“. E o traducere 
care lasă de dorit. Te ai ținut prea mult de textul francez 
şi ai făcut fraze cari nu sună tocmai bine româneşte. 

V. 1. Ch.-laşi. — Am ales poezia „Chemare“ şi va fi pu- 
blicată într'unul din n-rele apropiate ale revistei. . 

V. Dr.-Vorniceni. - „Noaptea de Mai“. Un elev de 
clasele primare, cum eşti d-ta, nu trebuie.să scrie poezii 
cu cuvinte aşa de mari şi greu de înţeles, pentru copiii de 
vârsta d-tale. 

N. M, PI-R.-de-Vede. — Regretăm că n'am avut ce 


alege din cele trei poezii trimise de d-ta. Cu ocazia aceasta, . 


iți atragem atenţia că pronumele «noştri», «voştri», nu se 
scriu nici o dată — dar absolut nici o dată — cu doi i. 

Neg..Bălţi. — Cele două poezii trimise de d-ta arată un 
talent promiţător, însă ele sunt scrise mai de grabă în genul 
Jiteraturei pentru adulţi. Pentru cititorii revistei noastre pre- 
ferăm poezii scurte, scrise mai simplu şi cu osre-are 
acțiune. 

G. Vuc.-Cernăuţi. — „Ţiganul şi iapa“. — Ţi-am mai 
atras atenţia asupra faptului că d-ta nu ţii de loc seamă de 
punctuație, de ortografie şi că faci nepermise greşeli de 
limba română. Aşa dar, cum vrei să fii scriitor şi să înveţi 
pe alții, când d-ta ai atâta nevoie de a învăţa? 

Te slătuim să continui a fi cititor. 


LILI OTIILLLI LL LL LL LL LLLLLLLLLLLLLLLLLLL LL 
VISUL UNUI ŞCOLAR 


"Un sărman şcolar 
Umblând hoinar 
Şi stând lângă un felinar 
Işi zicea: „S'am un abecedar 
Şi un pachet Suchard, 
De nimic n'aşi mai avea habar!” 
————— 000 + = —— =— 


o 


yae d ad 


A apărut! A apărut! A apărut! | 


HAPLEA 


LA BUCUREŞTI 


de MOŞ NAE 


EDIŢIA a il-a 


'ssHaplea la Bucuresti“ este un 
adevărat aibum, cu foate paginile mi. 
nunat ilustrate şi cuprinde cele mai 
frumoase şi mai hazlii întâmplări 


- din viaţa prietenului Haplea. == 


„Haplea la Bucureşti" să nu 


lipsească din nici o casă. === 
„Haplea la Bucureşti" dis- 
trează şi înveseleşte atât pe copii, 
cât şi pe oamenii mari. = 


Preţul unui volum format mare şi cu 
o splendidă copertă în culori, lei 60. 


_De vânzare la librării şi la chioşcu- 
rile de ziare, == 


snasanannnsssounouannanunneonsunouanugasendunnanannneuin, 


- POVEŞTI, SNOAVE, ANECDOTE, VERSURI 
CU DUH GĂSIȚI DIN BELŞUG IN; 


„BIBLIOTECA PENTRU TOŢI“ 


` cea mat elină publicație. 
Au apărut până în prezent circa-1200 de numere 
DE APROAPE 100 PAGINI 


Fiecare număr se vinde cu LEI 7 


Catalogul generali se trimite grati 
ia cerere de către : 


Edit Libr. „Universala“ Alcalay & Co. 
București, Calea Victoriei 27 
De vånzare la rata lbrăriile din fară, 
Atelierele „ADEVERUL“, $. A. 


eesti) IMI. EATA COPIILOR 


w DIMINEATA 
301 EOPHILOR 


REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ 
Omacron: N. BATZARIA._ 


ET di ali E ra 

BIBLIOTECA 
i 

eteron ELU 


Í 
E ITI > & 


i ii V i n 3 | T T | | 
! LASI 
L. To 


Preţui, Lei 5 


„Dragul meu papagal, să te fereşti de Mițu Miţişor“. 


? 


Ce-i „Legiunea de onoare“? 


Cititorul nostru Nic. Mih. din Capitală a ci- 
tit, pe semne, vreo carte franceză şi a întâlnit 
cuvinte şi expresiuni al căror înţeles nu-i este 
bine cunoscut. 

De aceea, ne scrie întrebându-ne: Ce este 
„legiunea de onoare”, adică în limba france- 
Ză „Légion d'honneur”? . 

Să-l lămurim. „Legiunea de onoare” este un 
ordin, o clasă de cavalerie înfiinţat în anul 
1802 de către Napoleon Bonaparte, care era 
atunci prim consul, ca să răsplătească pe a- 
ceia cari aduseseră servicii militare sau civile. 
Cei cari sunt numiţi membri ai „Legiunii de 
onoare” primesc o decorație, aşa că astăzi 
prin „Legiunea de onoare” .se înţelege mai 
mult decorația însăşi. 

Sunt destui Români decoraţi de guvernele 
franceze cu „Legiunea de onoare”. Ba sunt şi 
oraşe, ca Bucureştii, Mărăşeştii, cari au fost 
decorate cu crucea „Legiunei de onoare” ca o 
recunoaştere a suferințelor şi a purtărei lor 
viteze în_timpul războiului de întregire a 
Ţării. š 

————— 


Ce e „Marseieza“ ? 


E întrebarea aceluiaș cititor. 

Răspundem spunând mai întâiu că „Mar- 
seieza” — în limba franceză „la Marseillaise” 
— este cântecul naţional al poporului francez, 
având una din melodiile cele mai frumoase 
şi mai bărbătești din câte se cunosc. 

„Marseieza“ a fost compusă în anul 1792. 

In anul acela, Franţa se găsea în războiu 
cu Austria şi cu Prusia ale căror armate erau 
gata să năvălească pe teritoriul francez. Ca 
să respingă pe duşmani, numeroşi voluntari 
s'au înrolat în armata franceză, iar în dife- 
ritele oraşe ale Franţei sau organizat ser- 
bări patriotice, ca să înalțe curajul armatei. 


Autorul „Marseiezei“. 


In ziua de 24 Iunie acelaş an, primarul ora- 
şului Strasburg din Alsacia dăduse un ban- 
chet în cinstea voluntarilor ce trebuiau să 
plece pe câmpul de luptă. Printre invitaţi se 
găsea și un căpitan nu numele Rouget de l'Isle, 


In timpul mesei, primarul exprimă dorința 


ca să compună cineva un cântec de războiu 
cu care să înflăcăreze patriotismul soldaţilor. 

Atunci Rouget de Isle, care era cunoscut 
că ştia să facă versuri şi se pricepea şi la 
muzică, fu rugat de camarazi să compună el 
cântecul acesta. Rouget de l'Isle, pe atunci 
încă un căpitan tânăr, se retrase în camera 
sa pe la miezul nopţei, îşi luă vioara şi com- 
puse în aceiaşi noapte atât cuvintele, cât şi 
muzica imnului, care i-a asigurat nemurirea. 

In dimineaţa următoare, Rouget de l'Isle se 
duse din nou la primar şi cântă cântecul său 
de războiu. La auzul frumoaselor cuvinte şi 
mai cu seamă ale accentelor bărbăteşti ale 
melodiei, toţi cei de faţă fură cuprinşi de un 
entuziasm de nedescris. 


Numele ,,Marseiezei“. 


Rouget de V'lIsle dăduse cântecului său nu- 
mele de: „Cântecul armatei dela Rin”. Insă 
cântecul se răspândi cu o iuţeală ne mai po- 
menită în toată Franţa. 

In timpul acesta, câteva sute de voluntari 
din Marsilia (cel dintâiu port al Franţei la 
Marea Mediterană) se duceau la Paris, străbă- 
tând Franţa pe jos dela Sud la Nord şi cân- 
tând tot drumul cântecul lui Rouget de l'Isle. 

De atunci publicul dete numele de „Marseil- 
laise” acestui cântec pe care tinerii voluntari 
din Marsilia îl cântau mereu. 


La ce a folosit ,,„Marseieza“. 


Soldaţii francezi, cântându-l sau auzindu-l, 
făceau minuni de vitejie pe câmpul de luptă. 
Un general francez zicea: „Ne am bătut unul 
contra, zece, dar alături de noi se lupta şi 
Marseieza“. 


Un alt general scria guvernului dela Paris: 
„Trimeteţi-mi numai zece mii de soldaţi, dar 
şi un exemplar din Marseieza şi vă asigur să 
câştig victoria”. 


Astăzi Marseieza despre care istoricul fran- 


cez Michelet a scris că va fi cântată atâta 
vreme cât vor fi oameni pe pământ, este imnul 
oficial al Franţei. 


pii ie | 


593 ` ` LINE E) 


6 LUNI 100. 
17 Noembrie 1929. — No. 301 


iIMINEATA 
COPiiLOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI.—Str. CONST. MILLE (Sărindar) 7, parter.—TELEFON 6/67 


d -e.er alH 


ABONAMENTE ;"1 AN 200 LEI || UN NUMĂR 5 LEI 


IN STRĂINĂTATE DUBLU 
Director : N. BATZARIA 


Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISĂ 


JUDECATĂ DE COPILĂ 


Vai!... Puşa mea!... Ce slabă e, sărmana!... 
Abea mai poale să deschidă ochii, 
Tocmai, acum, când are-alătea rochii 
Și mi-a mai spus, că îi mai dă şi nana... 
Când a venit bunica, dela țară, 
Mi-a spus că rare poftă de mâncare, 
lar, azi, i-am luat și doctorii, pe care 
Cum i le-am dat, le-a dat pe toate-afară. 
Dacar mânca, ar prinde și putere 
Şi ar putea să meargă pe picioare. 
M'ași duce zilnic cu ea la plimbare, 
De i-ar făcea — binenteles — plăcere... 
Apoi nu sar mai vinde 'n prăvălie, 
Ci fiecare și-ar alege... mama... 
Bine 'nţeles că şi-ar “da şi ea seama, 
Care-ar putea mai bine s'o 'ntreție... 
lar, eu, cum am atâtea rochii, fuste, 
Bomboane, zahăr, mere, ciocolată... 
Toate-ar veni la mine numa 'ndată, 
Prinzând din toate cele ca să guste... 
Dar del... Păcat... că nu vor ca sasculte!... 
Mâncând, ar fi putut veni la mine 
Şi-ar fi trăit — v'o jur — cu mult mai bine, 
lar eu ași fi avut... păpuşi mai multe!... 
Nicolae Graur 
—— oc kM 


A ’nteles totul, numai... 
Era pe seară — şam aprins ~ 

Electrica — să văd să scriu. 

„Ce lambă, nene]... nici în vis 

Să fi văzut așa, nu știu...“ 

Mi-a zis deodată Stan Urloi, 

(Tăran bătrân, cu barba albă, 

„Consilier în sat la noi). 

„Spune-mi, te rog, ce fel de lambă 

E asta?... Şi cam ce i-ai pus 47 
De dă lumină așa frumoasă, 

Că una singură-i deajuns 

Intr'o odaie cât o casă?!...“ 


l-am spus; apoi lam întrebat 

Dacă cumva m'a înţeles 

Şi fin'că tăcea, i-am repetat 

Funcționarea (mai ales). 

„Ai înțeles, nea Stane, acum? 

— Am înțeles, că nws... Bălaia!... 

Numai... te rog să-mi mai spui: Cum 

Curge gazun sârma aia?!?...“ 
Strandum 


——— 00 ——— 


CÂNTEC DE LEAGĂN 


Moşul Ene 
Pe la gene 
De-acum vine 
Să te-aline, 


Cântând dulce 
Să te culce, 

Și să-ți spună: 
„Noapte bună”, 


In grădină 
La fântână, 
Fluturașul 
Ingerașul, 


Se opri; 

Si-adormi. 

Totul tace. 

Dormi în pace. 

Florian Didulescu-Condeeşti 


Pe} 


— POVESTE 


egru-Impărat domnea peste o 
țară bogată şi întinsă, iar în 
palatul său avea strânse co- 
mori nenumărate. 

Cu toate acestea, Negru-lm- 
“părat nu-şi mai găsea linişte 
şi odihnă, văzând că ţara 
peste care domnea vecinul 
său Verde-Impărat era tot aşa de bogată şi de 
întinsă. 

Dacă ar fi fost sigur de biruinţă, ar fi por- 
nit cu războiu împotriva acestui vecin, ca să-i 
cucerească ţara şi tot ce cuprindea ca. Insă 
ştia că Verde-Impărat e viteaz şi are o oaste 
mai puternică decât a lui. 

De aceea, Negru-lmpărat se 
ajungă ţinta prin alte mijloace. 

Anume, în „pădurea neagră” din apropie- 
rea palatului său locuia vestitul şi răufăcă- 
torul vrăjitor Boranot. Intro noapte fără 
lună  Negru-lmpărat se duse singur la Bo- 
ranot, cerându-i sfat şi ajutor împotriva lui 
Verde-Impărat. 

„Te ajut, îi zise vrăjitorul, însă dacă te legi 
eă-ţi vinzi sufletul stăpânului meu Sca- 
raoţchi”. 

Negru-Impărat primi, iar Boranot îi dete o 
cheie cu care puteai deschide orice poartă şi 
orice uşe, un arc ce nu greşea nici o dată 


gândea să-şi 


POPULARĂ — 


“însoţit de câţiva ostaşi şi de câţiva 


Prelucrare de A 


ținta şi un băț vrăjit cu care prefăceai în cal 
pe oricine ai fi atins, 

Două nopţi după aceasta, Negru-Impărat, 
servitori 
mai credincioşi se duse în cetatea de scaun a 
lui Verde-Impărat. Cu ajutorul cheiei vrăjite, 
deschise porţile cetăţii, cu arcul ce nu greşea 
ținta omorî pe paznici şi pătrunse apoi în pa- 
lat unde dormea toată lumea. Omori pe Verde- 
Impărat, iar pe fiul acestuia, un băiat în 
vârstă de zece ani, îl lovi cu băţul vrăjit, pre- 
făcându-l întrun mânz de toată frumuseţea. 

După ce ridică din palatul lui Verde-Impărat 
toate bogăţiile, Negru-Impărat lăsă acolo doi 
servitori, ca să păzească palatul si să îngri- 
jească de mânz, iar el se întoarse vesel şi în- 
cântat în împărăţia sa. 

Insă, în ziua următoare, cei doi servitori 
veniră tremurând şi galbeni de spaimă şi-i 
spuseră lui Negru-Impărat că, chiar de ar fi 
să le taie capul, ei nu mai stau noaptea în 
palatul lui Verde-Impărat. 

„După ce s'a înoptat, povesteau ei, a izbuc- 
nit în tot palatul o zarvă şi un zgomot, de 
ziceai că e sfârşitul lumei. In curte nechezau 
mii şi mii de cai, eşiţi ca din pământ, iar pe 
scările palatului urca şi scobora mulţime ma- 
re de cavaleri înarmaţi și îmbrăcaţi în zale. 

„Nu ne am fi speriat noi atâta de cai şi de 


DIMINEAȚA COPIILOR 


cavaleri, spuneau- mai departe cei doi servi- 
tori, dar tocmai când stătuserăm la masă, au 
venit la masa noastră Verde-Impărat şi toţi 
paznicii omorâţi de Măria Voastră. 

„Ce să mai spunem? Palatul acela este cer- 
cetat de duhurile rele“. 

Auzind acestea, Negru-Impărat trimise alţi 
servitori şi oşteni, ca să stea de pază, dar nici 
aceştia nau putut sta mai mult decât o 
noapte. La sfârşit, trimise pe bătrânul Stroe, 
care era servitorul său cel mai credincios și 
om care nu ştia ce e frica. 

Ii spuse însă ca mânzului, despre care ştim 
'ă era fiul lui Verde-Impărat, să nu-i dea altă 
hrană, decât o mână de fân pe zi. i 

Stroe se duse singur la palatul lui Verde- 
Impărat şi nu se sperie de tot ce văzu acolo. 
lar mânzului nu-i dedea decât o mână de fân 
pe zi, aşa că bietul mânz slăbea mereu, până 
ce ajunse să i se lipească pielea de oase. 

Văzând aceasta, lui Stoe îi se făcu milă şi 
îşi zise: „Ia să-i dau măcar o dată să mănânce 
bine şi să se sature”. 

li dete, aşa dar, fân din belşug şi îi mai 
puse înainte o baniţă plină cu ovăz. Mânzul 
mâncă şi se sătură, apoi întorcându-se spre 
Stroe, îi vorbi cu graiu omenesc, zicându-i: 
„Stroe, dacă îţi doreşti binele şi mântuirea 
sufletului tău, să-mi mai dai şi mâine şi poi- 
mâine hrană aşa cum mi-ai dat acum. După 
aceea, îţi voiu spune ce avem de făcut”. 

Stroe rămase înlemnit locului, auzind că 
un mânz vorbeşte aşa cum ar vorbi un om. 
li făcu, însă, în voe şi-i dete în zilele urmă- 
toare fân şi ovăz din belşug. 

In ziua a treia, mânzul care prinse puteri, 
îi zise lui Stroe: „După ce se înoptează, să-mi 
pui o şea şi un frâu, încalecă pe mine şi să 
facem împreună ocolul lacului, care se întinde 
la poalele muntelui din faţă. Să iei însă din 
grajd un biciu, care are mânerul de aur. 

„Nu e nevoe să mă loveşti pe mine cu bi- 
ciul acesta, numai atunci când vei vedea că 
suntem goniţi din urmă de un călăreț îmbră- 
cat în negru şi călare pe un cal negru şi că e 
aproape să ne ajungă, izbeşte o dată cu bi- 
ciul în pământ. Şi să mai faci aşa, dacă vom 
fi iarăși în primejdia de a fi ajunşi de călă- 
reţul cel negru”. 

Stroe nu prea înţelese rostul acestor lu- 
cruri. Cu toate acestea, făcu întocmai. Puse pe 
mânz o şea, îi trecu un frâu, luă din grajd 
biciul cu mânerul de aur şi porni călare pe 
mânz să facă ocolul lacului ce se întindea la 
poalele muntelui din faţă. 

Dar nici n'ajunseseră bine la lac şi iată că 


PAG. 5 


zăresc venind din urmă un călăreț îmbrăcat 
în negru şi călare pe un cal negru. 
Mânzul o luă la o goană nebună, însă calul 


cel negru fugea mai iute decât-el. Cât p'aci 
să-l ajungă. Atunci Stroe izbi o dată cu biciul 
în pământ. Şi se ridică dintr'o dată un munte 
stâncos şi râpos, peste care nu era chip să 
treacă nici om, nici cal. 

Cu toate acestea, calul cel negru putu să -se 
caţere şi să treacă în partea cealaltă. Se luă 
din nou după mânzul călărit de Stroe şi iarăşi 
era cât p'aci să-l ajungă. Insă Stroe izbi cu 
biciul în pământ. Tie 

De rândul acesta, între el şi călărețul negri 
se ridică o pădure de spini şi mărăcini aşa de 
ascuţiţi, că înţepau mai rău decât ace din cele 
mai ascuţite. 

Totuşi, după multă caznă, calul cel negru 


trecu printre spinii şi mărăcinii aceştia. Insă, 


în vreme ce el şi călăreţul negru se căzneau 
şi zăboveau să-şi facă drum, mânzul, strân- 
gându-şi toate puterile, fugea mereu cu iu- 
teala vântului. Decât calul cel negru era mai 
iute la picior. 

Din nou era să-l ajungă, dar tocmai în clipa 
aceea mânzul sosi la locul de unde pornise, 
aşa că izbutise să facă ocolul lacului. Prin 
urmare, Stroe şi cu el câştigaseră. 

Şi se întâmplă o minune, cum nu se mai 
văzuse. Pielea de pe mânz căzu şi în locul 
mânzului se ivi înaintea lui Stroe un flăcău 
mândru şi chipeș. 

PE manenta ei rea ea 


| NIRTI [4 OCI i 
Li iasi f : j 


LENT 
UNIVERSITĂȚII | 


kas mA ph ! 


PAG. 6 


îi zise el lui 
nedumerit şi sin- 


„Sunt fiul lui Verde-Impărat, 
Stroe care -stătea uimit si 
gurul său urmaş la scaunul împărătesc. 

„Dar pr iveşte acum la călăreţul cel negru 
şi Ja calul său” 

Şi ce-i fu dat lui Stroe să vadă? Gălărețul 
cel negru, care nu era altul decât Negru-Im- 
părat, se prăvăli de pe cal şi rămase mort pe 
loc. In aceiaşi clipă calul cel negru îşi aruncă 
pielea de pe el şi în loc de cal, apăru... cine 
credeţi? Necuratul — departe de- noi şi de 
casele noâstre. 

Iar Necuratul sfâşie pieptul lui Negru-Impă 


DIMINEAȚA COPIILOR 


rat, îi scoase din lăuntru sufletul şi fugi să-l 
ducă. în iad stăpânului său Searaoţehi. 

Ce a urmat, se poate ghici lesne. Fiul lui 
Verde-Impărat îşi luă în stăpânire ţara, peste 
care domni cu dreptate şi înţelepciune, iar pe 
Stroe îl făcu sfetnicul său mai mare. 


COFNETECONNEANASVANSTANA ANONN DEBERDENRERD; zeur CKSaASSANARESANSLANVNSOSERNANANAERVRNESONROANDNAN NI KEASEDERYDASANOSESEFT 


y fost odată o regină, 
vea un regat mare. Palatul său era 
ic tot în marmură; acoperişul de argint 
şi toată mobila acoperită de diamante. 
Această 'regină era zână; n'avea de- 
-ât să dorească ceva, căci îndată ceeace voia 
se împlinea 
' Un singur lucru nu atârna de dânsa. Acela, 
că avea o sută de ani şi nu se putea întineri! 
Fusese mai frumoasă ca ziua, însă se făcuse 
atât de urâtă şi groaznică, încât chiar oamenii 
cari-i vorbeau, întorceau capul de teama de a 
o privi! j 
In această stare, chiar ea nu se putea privi 
şi spărsese toale oglinzile din palat. Nu putea 
suferi nici o persoană cu o figură potrivită. 


Ghizela, care a- 


decât de 


é 
Ea nu era servită, 
schilozi. 
Intr'o zi, se înfăţişă la regină o fată de cinci- 


chiori, cocoşaţi, 


sprezece ani, de-o minunată frumuseţe, nu- 
mită Corisanta, care îi zise: Mărită Stăpână, 
eu sânt zână şi am puterea de a-ţi da chiar 
în clipa aceasta toată tinereţea şi frumuse 
mea”. 

Regina întrebă: 
plată?” 

— „Toată averea şi chiar coroana” 
se fata. 

După ce regina se mai răsgândi, 
făcut. 

Intro clipă Ghizela se schimbă luând înfă- 
țisarea Corisantei în toată frumuseţea ei, dar 
trebui să stea la ţară într'o colibă, fiind aco- 


„Ce trebue să-ţi dau ca răs- 
răspun- 


târgul îu 


= 


DIMINEATA COPIILOR 000000000000000000000000000000000t000o00oeee PAG. 5 


perită de zdrenţe. Corisanta, din potrivă, 
pierdu toată drăgălăşenia, devenind foarte 
pocită. Ea locuia întrun palat şi comanda ca 
o regină. Insă, de cum se văzu în oglindă, 
suspină; spunându-şi că nimeni nu se va în- 
făţişa înaintea ei. Căută să se mângâie prin 
bogăţia sa; dar toate acestea nu o împiedicau 
să sufere toate relele bătrâneţei. 

Voia să joace, cum era obişnuită a face cu 
tovarăşele prin câmpiile înflorite, în umbra 
crângurilor, dar nu se putea spriini, decât în- 
trun baston. Ar fi făcut ospăţuri, însă n'avea 
nici un: dinte în gură, ca să poată mânca. Ar 
fi voit s'audă muzică, dar era surdă. Atunci 
îi păru rău de tinereţea şi frumusețea ce dă- 
duse pentru o coroană şi pentru bogății, de 
care nu se putea servi! 

Ea, care fusese păstorită şi care era învă- 
tată să-şi petreacă zilele cântând, păscându-şi 
oile, era în tot timpul stingherită de treburi 
grele cărora nu le putea da de capăt. 


Li 

Pe de altă parte, Ghizela obişnuită să dom- 
nească, şi să aibă toate bunurile, uitase nea- 
junsurile bătrâneţii. Era nemângâiată, că se 
vedea atât de săracă şi acoperită de zdrenţe. 
Ar fi vrut să moară regină, decât să facă o 
josnicie pentru a deveni tânără. Corisanta 
simţi că Ghizela regretă prima ei stare, şi în 
calitate de zână, făcu un ultim schimb. Ghi- 
zela redeveni regină, însă- bătrână şi îngrozi- 
toare. Corisanta reluă. farmecul şi sărăcia de 
păstorită. - i 

Nu. mult după aceea, Ghizela, copleşită de 
rău, se căi de orbirea ei; dar Corisanta, pe 
care ea o silea să schimbe din nou, îi răspun- 
se: „Am încercat acum amândouă stările; îmi 
place mai bine să fiu tânără şi să mănânc 
pâine neagră, să cânt în toate zilele păzind 
oile, decât să fiu regină, în durere şi supă- 
rare!”. s 

Minerva Alexandrescu 


CABOS ENAURNVANONAADANEVANAADARSEENENAANRAUNUAT 9 i i CIERO RBOPARRBVACUGGSESNANBE GAOSDEGSSISAMNSNOENULAARANW LORRERBG IASBADDARNI 


LA CISMULIŢA PITICULUI 


um vre-o patru sute de -ani, într'o ce- 
tate nu tocmai vestită, trăia un biet cis- 
mar cu numele de Ali-Pipa. Pe lângă că 
era sărac lipit pământului, mai avea și 
o familie numeroasă. 

Intr'una din zile, având mult de lucru, Ali- 
Pipa muncea cu sârguință ca să termine o pe- 
reche de cisme pe care i le poruncise şi i le plă- 
tise de mai 'mainte un mare bogătaş. 

Tocmai când lucrul era în toi, cineva bătu la 
ușa cismarului. Acesta lăsă lucrul din mână, 
deschise ușa, dar mare-i fu nedumerirea când 
văzu că nu era nimeni. 

De-abia se scurseră câteva minute şi cismarul 
auzi repetându-se aceleaşi ciocănituri. Şi de astă 
dată părăsi lucrul, dar şi de astădată nu găsi pe 
nimeni la uşe. 

De-odată — fără ca ciocăniturile să se repete 
— uşa se deschise şi în pragul ei îşi făcu apari- 
ţia un pitic bătrân cu barba albă până la brâu. 

„Bună ziua, Ali-Pipa! zise piticul. 

— Bună să-ţi fie sosirea — îi răspunse cisma- 
rul—dar ce vânt te aduce în magherniţa mea?... 

— la, păcatele mele — reluă piticul — mi sa 
descusut o cismuliță şi am venit să mi-o dregi. 

— Cu părere de rău, dar astăzi îmi este cu 
neputinţă; vino mâine dis-de-dimineaţă şi te-oi 
servi cu plăcere, — zise Ali-Pipa. 

— Mâine nu mai pot veni, dar dacă tu îmi re- 
pari cismuliţa, eu te voiu încărca cu daruri. 


— Facă-se voia ta, zise Ali-Pipa, hai, adă-mi 
cismuliţa să vedem ce-i trebuie de făcut”. 

Piticul descălţă cismuliţa, o întinse cismaru- 
lui, care după ce-o repară, ii zise: 

„Nu-mi trebuie plată, moşule!” 

Piticul se făcu că n'aude şi-i zise: 

„Iti mulțumesc, Ali-Pipa, îţi foarte mulţumesc 
şi acum spune-mi cu ce vrei să te răsplătesc? 

— Dar n'auzi, măi omule, că nu cer plată? 

— Nu se poate, — zise piticul şi scoase o 
mică firmă de buzunar. 

— Dar ce să fac cu această firmă? întrebă 
Ali-Pipa mirat. š 

— Ai puțină răbdare şi citeşte pe ea... 

Cismarul își puse ochelarii pe nas şi citi: 


» 


„La Cismuliţa Piticului“ 


— Acesta mi-i darul şi să-l baţi în cuie pe ghe- 
reta ta, zise piticul“ care se făcu nevăzut. 

Ali-Pipa, împins de curiozitate, bătu firma pe 
gheretă şi minune: de-abia bătuse firma şi mu- 
şterii începură să curgă cu nemiluita. Ceva mai 
mult, foarfecile, acul şi degetarul, când rămâ- 
neau singure, terminau lucrul pe care Ali-Pipa 
îl lăsa neisprăvit. 

De-atunci — dacă mai trăeşte şi în zilele noa- 
stre — o duce mulțumit împreună cu întreaga 
familie. 

Vasile Gh. Bratoloveanu 
—— ock 


h 


i i S E 7 ee a n ia 2-a di. 


DIMINEAȚĂ COPIILOR 


w SE e ide | i 


y 


AMPLARILOR LV] 
Car a CARI"P - 


R 
$ 
Desene de GEO 25 Text de MOŞ NAE 
+ 
» 
Glont şiretul îi răspunde: „Dar alege 'ntâi palatul, Coana Toader sare 'n vorbă: t 
„Iti arăt eu neapărat, Că sunt două, deci la care, „Glont drăguță, e mai bine 
Suntem doar acum. prieteni, Vrei la zâna mijlocie, Să-i arăţi lui Toader unul, 
Duşmănia sa uitat. Ori la soră-sa mai mare?” lar al doilea pentru mine”. 
= 
— Bine, coană, cu plăcere „Căci la zâne-așa li-i-legea, Pe furiș pornesc de-acasă, 
Vă arăt precum doriţi, Ca să mergi în sac vărit, Să nu-i vadă cineva, 
Chiar acum se poate merge, Dacă mergi cum eşti acuma, Toader, Glonţ, cucoana, fata, — 3 
Dar doi saci să pregătiți. Chiar pe loc te-au omorit”. Sacii Glonț chiar îi purta. 
i -A 
est 


3 


î] 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Când ajung la țărmul apei, 
Glonț priveşte şi deodată: 
„Uite, colo şuite, colo!” 

El cu degetul arată. 


Trece vremea, se 'nserează, 
Marioara tot întreabă: 

„Ce-i cu tata și cu mama? 
Ce nu vin ei mai de grabă?” 


„Si mă las de haiducie, 
Voi trăi ca om cinstit, 
Un sărac la mine 'n casă, 
Ori și când va fi primit”, 


—— — E 
pa 
r l 
LE: 


1900930000000000090090000evetooveoseoooteeee. PAG. 9 


e e a 
lotaca ! 


Conu Toader şi nevasta-i 
Intrăn saci şi sunt legați, 
Glonţ le pune și pietroaie 
Si în apă-s aruncaţi, 


Pâr la urmă Glonţ îi spune, 
Că sau dus și au murit. 
„Insă, dragă Marioară, 

Eu din parte-mi îți promit, 


Printre lacrimi ea-l privește. 
Chipeş şi drăguţ îi pare, 

li întinde 'ndată mâna 
Glonț depune-o sărutare. 


li împinge cât mai tare: 

„Hai noroc și vă grăbiţi, 
Să nu staţi prea mult pe-acolo, 
Ci mai repede veniţi”. 


„Dacă vrei să-mi fii soţie, 
Să fac totul pentru tine” 
Să-mi jertfesc chiar și viața 
Ca să-ți fie ție bine. 


Și frumos a fost la nuntă — 

Să mă credeți, că mam dus. 

Dar închei-aci povestea, 

Căci ajunge ce vam spus. 
— Sfârşit = 


i: cina EI 


biMt AFA COPIILOR 


URSUL ŞI TÂNTARUL 


rsul se întâlni într'o bună zi cu ţânţa- 
rul căruia îi zise: 
„— Tu, ţânţarule, care te aşezi pe 
“trupul oricărei. făpturi de pe pământ 
şi-i sugi sângele fără nici o grije, spu- 
ne-mi, care e. sângele cel mai dulce? 

Tântaru 1 răspunse: 

— Intr'adevăr, sângele de om 
dulce. 

Atunci ursul plecă să caute sânge dé om. 

Pe drum se 'ntâlni'cu un flăcău. 

— Stai! Tu eşti om? 

— Sunt pe cale de-a deveni om, răspunse 
flăcăul înălțându-se în vârful picioarelor, 
parc'ar fi vrut dintr'odată să ajungă om. 

— Poţi să te înalţi cât vrei, mormăi ursul, 
nu-mi eşti de nici un folos, dacă.nu eşti om. 

Porni mai departe şi se întâlni cu un cerşe- 
tor. : l 

— Opreşte! Eşti om sau nu? 

— Am fost odată, răspunse -cerşṣetorul, tu- 
şind de par'că se părea că se înneacă; şi se 
plecă de spate, în aşa chip încât ursul nu pu- 
tu să-l vadă la faţă. 

— Poţi să te pleci cât vrei, mormăi ursul. 
. Ce-mi foloseşti dacă'ai fost cândva om, 
azi nu mai eşti! 

Şi merse, şi merse până ce se întâlni cu un 
ostaş călare. 

— Opreşte! Cine eşti? întrebă el. 

— Sunt un om cu cap, răspunse ostaşul, în- 
demându-şi calul cu pintenii. 

Dar ursul, care voia să-l ajungă cu orice 
preţ, porni în urma lui. Ostaşul - 'se “opri un 
răstimp şi-l lovi pe urs cu sabia, astfel că 
sângele începu să-i curgă şiroaie din rană. 
Văzând una ca asta, o porni în goană, întor- 
cându-i spatele. Ostaşul însă, care nu era un 
om de nimic, luă carabina pe care o ţinea pe 
umăr şi trase asupra ursului. 

+. 


e cel mai 


Ursul porni să-l întâlnească pe ţânţar şi-i- 


zise: 

— Tu, ţânţarule, poate că te-ai înşelat când 
ai spus că sângele omenesc e cel mai dulce. 
Dar să nu cauţi să mă .ispiteşti de-aci'nainte 
cu sângele tău. 

— De ce? întrebă ţânţarul râzând. 


— Fiindcă omul nu glumeşte. De îndată 


iar 


ce-am încercat să mă apropii de el, a scos 
limba la mine. dar o limbă lungă de-un stân- 
jen. Şi-această limbă era atât de ascuţită în- 
cât mi-a intrat în carne până la os. Când am 
văzut una ca asta, l-am lăsat în pace, el însă 
sa luat după mine şi a început să mă scuipe 
şi pe semne că m'a scuipat în coapsă cu trăz- 
nete, fiindcă era să mă ia dracu de durere. 
Simt şi acuma urma loviturii sub piele. 

Indemânatecul ţânţar se prăpădi de râs 
când auzi de câtă prostie era în stare bietul 
urs, şi era cât pe-aci să crape din pricina râ- 
sului. Dar se spune că asta n'ar fi fost cu pu- 
tinţă, de oarece ţânţarul n'are în trup nici un 
sirop de grăsime, cu toate că el suge sângele 
şi al oamenilor și al dobitoacelor. 


——— x —— 


JUPITER ŞI CALUL 


„Tată al animalelor şi al oamenilor vor- 
bi calul, apropiindu-se de tronul lui Jupiter. 
Se zice că eu sunt cel mai frumos animal, 
cred şi eu aceasta totuşi mi se pare că multe 
în mine ar trebui îndreptate. 

— Cam ce după părerea ta, ar trebui în- 
dreptat în tine? Vorbeşte, sunt gata să învăţ 
ceva de la tine — spuse Jupiter zâmbind. 

— Poate aş alerga mai repede, dacă picioa- 
rele mele ar fi mai lungi şi mai subţiri şi da- 
că un gât lung de barză m'ar împodobi, aş fi, 
cred, mai plăcut la înfăţişare. Iar dacă aş a- 
vea un piept mai lat, mi-ar mări cu mult pu- 
terile; de oarece tu m'ai sortit pe mine să duc 
pe cel mai iubit dintr'ai tăi, pe om, m'ai cre- 
iat atât de puţin perfect, încât oamenii ca să 
poată călări pe mine, sunt.nevoiţi să pună pe 
pe spinarea mea, o şea gata”. 

— Bine, zise Jupiter, „aşteaptă puţin! Şi a 
făcut cămila. ` 

Văzând-o, calul începu să tremure de frică 

şi să-i fie greață. 

„Iată picioarele lungi pe cari le-ai dorit, zi- 
se Jupiter. „Iată gâtul lung de barză, pieptul 
lat şi şeaua gata. Doreşti-să fii aşa?” 

- Din esperanto de Camil Perlman 
- ————— D000 ——— 


PAI DA pa Li ti i ae esta d iti 2 Prea 


1) D-ra irena Abramovici, Clasa 
l-a primară, Şcoala de fete,-Constanţa, 

2) Nicuşor C. Tomescu,Ciasa III-a 
primara, Şcoala de apiicaţie depe lângă 
Noimală de fete,- Chişinău. 

3) Selomonovici Israe', Clasa l-u 
primară de băeţi No. 28.-Bucureşti. 

4) Birloaier Maiorel, Clasa IV-a 
primară, Şcoala Maria A. E. Goster,- 
București, 


5) Nemeşi N. lon, Clasa Il-a B., 
Şcoala de băeţi No. 36,-Bucureşti. 
6) D-ra Davidovici A. ili, Clasa 


Ilsa primară, Şcoala Mixtă «Voinţa»,- 
Bucuresti. 
7) Stan N. Alexandru, Clasa Il-a 
primară, Şcoala de băeţi No. 5,- Galaţi, 
5) Vrabie C. Vasile, Clasa l-a A 


Scoala de băeţi No. 3 «Cuza Vodă>,-Jaşi, 


9) Silviu Hoffman, Clasa Il-a pri- 
mară, Scoala «Luca Moise», Ploeşti. 

10) Vrabie 'C. Constantin, Clasa 
IIl a A., Scoala de băeţi No. 3 «Cuza 
Vodă»,-laşi. 

11) Mușeteanu Gheorghe, Clasa 
l-a primară, Scoala de băeţi No. 32, 
«Maşina de Pâine», Bucureşti. 

12) D-ra Aurica Cecilia Căpitan 
Bercea, Clasa I-a primară, Scoala de 
Stat din Miercurea- Çiuc, 3 


PAG. 12 


— ROMAN PENTRU TINERET-— 


1).. Liliana i: 


u departe de. vechiul hotar în- 
tre Ardeal şi Vechiul Regat, 
acel hotar care a fost şters 


şi sângele oștenilor români, 
precum şi de voinţa. hotărită 
a fraţilor ce zăceau sub stăpâ- 
nirea străină, Oltul spumegă, 
se .chinueşte şi se sbate ca să-şi croiască un 
drum printre văile înguste. ; 


Grămezi de stânci strânse una peste alta 
vor să-i ațină şi să-i închidă drumul. Dar Ol- 
tul nu se lasă şi nu-şi găseşte astâmpăr. 

Se luptă din greu, face multe ocoluri, dar 
până la sfârşit ese biruitor. Trece din Ardeal 


pentru vecii vecilor de vitejia - 


DIMINEATA COPIILOR 


Adaptare de N. BATZARIA +," 
părinţii săi. 


în Oltenia, înfrăţind cele două părţi de pă- 
mânt românesc şi dându-le rodul şi belşugul 
apelor sale, pentru ca apoi, la capătul călăto- 
riei lui să-şi găsească odihna de veci în fal- 
nica şi străvechea noastră Dunăre. 

In-acea parte din Ardeal, unde Oltul, oprit 
de stâncile din drum şi- sugrumat de văi în- 


guste, duce o luptă aşa de grea, se înălța, tăi- 
nuit de pădurile de brazii seculari, un castel 
din 


care astăzi a pierit aproape orice urmă. 


A fost dărâmat şi mâncat din vreme, iar oa- 
menii din satele din apropiere au întrebuințat 


pietrele şi celalt material, ca să-şi clădească 
locuinţe. 
Insă, când începe povestea de faţă, castelul 


DIMINEAȚA COPIILOR 


se ridica întreg şi măreț deasupra uneia din 
stâncile cele mai înalte. Răsuna şi ziua şi 
noaptea de glas de oameni, de trâmbiţi de oş- 
teni şi de nechezat de cai. 

In castelul acesta locuia nobilul cavaler ro- 
mân Preda din familia Răsvadă, o familie te- 
mută pentru vitejia ei, dar mai ales iubită 
pentru dărnicia şi bunătatea ei. 

Aşa fuseseră aceşti cavaleri din tată în fiu, 
dar Preda parcă întrecuse pe toţi înaintaşii 
săi. Se lupta ca un leu la războiu şi la auzul 
numelui lui tremurau vrăjmaşii, cuprinşi de 
groază. Insă, când se încheia războiul şi Pre- 
da se întorcea la castel în sânul familiei sale, 
nu găseai un om mai bun, mai blând şi mai 
milostiv decât dânsul. - 

Bogat, având întinderi mari de pământ, pă- 
duri multe şi livezi, Preda simțea o bucurie 
când cu averea sa putea să aline suferințele 
celor săraci şi nevoiaşi. De aceea, era iubit şi 
binecuvântat de jur împrejur. 

Vrednica şi nobila sa soţie Ioana, fiica unor 
boeri vechi din Oltenia, nu se lăsa mai’ prejos 
de soţul său în ce priveşte dărnicia faţă de 
cei săraci şi bunătatea sufletului. Ba chiar, 
deoarece Preda era nevoit să lipsească foarte 
des de acasă, fiind dus cu oamenii săi la răz- 
boiu, Ioana venea zilnic în contact cu lumea 
din ţinutul acela. 

Şi n'a fost om sărac, care să-i fi cerut aju- 
tor şi ea să-l fi respis. 

Preda şi Ioana n'aveau alţi copii, decât pe 
mica Liliana, o fetiţă bună şi frumoasă ca un 
înger din cer. Ea era pentru dânşii toată bu- 
curia şi toată fericirea. Şi mai cu seamă pentru 
mama ei Joana, care deseori rămânea luni în- 
tregi dearândul singură la castel, bărbatul ei 
fiind departe pe câmpurile de luptă. 

La chip, Liliana semăna mult cu mamă-sa. 
Dar nobila şi înţeleapta femeie, care era Ioana, 
se silea să-i dea micei Liliane o creştere cât 
mi aleasă şi mai îngrijită. Mai ales, căuta să 
desvolte într'una următoarele trei virtuţi: 1) 
iubirea de Dumneezu; ?) iubirea de părinţi; 
3) iubirea de aproapele nostru şi mai cu sea- 
mă mila pentru cei săraci şi nevoiaşi. 

Pentru ca Liliana să cunoască pe Dumne- 
zeu şi să-şi dea mai bine seama de frumuseţea 
şi măreţia operei dumnezeeşti, Ioana întrebuin- 
ta un mijloc foarte convingător. Li citea mai 
puţin din cărți, dar o ducea în mijlocul natu- 
rei, adică în mijlocul lucrurilor eşite din mâ- 
na lui Dumnezeu. 

Aşa, într'o frumoasă zi de vară o deşteptă 
din somn în zorii zilei şi luând-o de mână, eşi 


PAG. 13 


cu ea pe terasa castelului, de unde puteau să 
cuprindă cu privirea o mare întindere de pă- 
mânt. Soarele tocmai se pregătea să răsară. 

„Priveşte, Liliano, îi zise mamă-sa, priveşte 
cerul în partea în care e roşu de parc'ar fi cu- 


prins de flăcări. Din partea aceea va răsări 
soarele. Acum pădurile par încă întunecate şi 
un fel de ceaţă acoperă văile, ogoarele şi live- 
zile. Aşteaptă încă o clipă şi vei vedea cum va 
peri orice umbră de întunerec şi cum toate se 
vor îmbrăca în culorile cele mai frumoase. 
„lată, priveşte cât de măreț, cât de frumos 


răsare soarele! Şi cât e de mare şi minunat 
Dumnezeu care la făcut! Vezi cum pădurea 


se colorează în verdele ei închis, vezi galbenul 
auriu al lanurilor de grâu şi vezi verdele des- 
chis al livezilor presărate cu atâtea şi atâtea 
feluri de flori cari de cari mai frumoase. Şi 
vezi cum odată cu natura, s'au trezit din somn 
şi oameni şi animale. Auzi dangătul clopote- 
lor dela cirezile de vaci, behăitul oilor, cânte- 
cul din fluer al păstorului, eare îşi mână tur- 
ma la pășunat. 

„Cum să nu iubim pe Dumnezeu, care a fă- 
cut lucruri aşa de minunate şi a pus rânduia- 
lă aşa de bună?“ 


PAG. 14 990000009000ăiidaonneoesi Dede veste Die MINEA TA COPIILOR 


Liliana, atinsă de astfel de cuvinte şi miş- 
cată de tot ce vedea, îşi împreuna mânuţele, 
ei şi zicea: „Bunule Dumnezeu! Iţi mulţumesc 
pentrucă ai făcut lucruri aşa de frumoase“. 

Odată cu dragostea pentru Dumnezeu, no- 
bila femeie şi minunata. soţie, care era Ioana, 
căuta, precum am spus, ca în Liliana să se 
nască şi să se desvolte sentimentul de iubire 
faţă de părinţi şi faţă de semenii noştri. Ii po- 
vestea în toate zilele despre tatăl Lilianei, des- 
pre viteazul şi bunul cavaler Preda, care lip- 
sea aşa des de acasă. 

In inima Lilianei creştea şi se întărea dra- 
gostea pentru tatăl ei, care, când se întorcea 
la castel, se simţea cum nu se poate mai feri- 
cit, văzându-se înconjurat cu atâta grije şi 
iubire din partea soţiei sale şi a Lilianei.- ` 

Lui Preda, bunăoară, îi plăceau mult perele. 
Intr'o zi, Ioana, culese din grădină cele dintâi 
pere, care se copseseră, şi făcu trei părţi ega- 
le: úna pentru Preda, a doua pentru imaa şi 
a treja pentru Liliana. 

Ii zise însă Lilianei: „Partea mea o iau ta- 
tălui tău şi eu dau tăticului partea mea“ se 
grăbi să zică Liliana şi nu fu chip să se atingă 
de o singură pară. Ba chiar alese un coşuleţ 
mai frumos, orândui toate perele şi alergă să 
le dea tatălui ei. De ziua numelui, Liliana, în- 
tre alte cadouri, primise dela tatăl ei şi un 
galben de aur. „Cu galbenul acesta să-ţi cum- 
peri jucăriile cari îţi plac mai mult“, îi zisese 
el. 

Câteva zile la rând, Liliana se tot gândea 
neputându-se hotărî ce fel de jucării să cum- 
pere. lată însă că într'o seară veni la castel 
o femeie bătrână şi săracă. „Mi-a murit vaca, 
zise plângând biata femeie şi acum sunt ame- 
ninţată să mor şi eu de foame. Până acum vin- 
deam laptele şi cu banii ce căpătam, îmi cum- 
păram pâine şi cele trebuincioase traiului“. 

Mama Lilianei scoase dintrun sertar o su- 
mă de bani şi punând-o înaintea femeiei, îi 
zise: „Sunt toţi banii ce mi-au rămas, fiindcă 
astăzi a trebuit să împart ajutoare şi la alţi 
oameni săraci. 

Insă, îti mai trebue un galben, ca să poţi 
cumpăra o vacă. 

— Ii dau galbenul meu, strigă Liliana care 
era de faţă; jucării am eu destule“. Şi se simţi 
foarte mulţumită că putuse veni în ajutorul 
femeiei celei bătrâne şi sărace. 

Dar să nu iutăm că Liliana era şi ea un co- 
pil şi aşa cum au obiceiul să facă mulţi copii, 
de câte ori vroia să capete ceva, iar mamă- 


sa nu-i dădea, o vedeai că începe să plângă şi 
să se roage cu ochii plini de lacrimi. 

Mamă-sa o desvăţa de obiceiul acesta. Când 
cererea Lilienei era cu putinţă şi de folos, ea 

-ăspundea printr'un simplu da și îi îndepli- 
nea cererea. Altfel, răspundea iarăşi printr'un 
simplu nu şi Liliana sa învăţat să ştie că ori- 
câte lacrimi ar fi vărsat şi oricât de mult ar 
fi stăruit, nu era chip să schimbe hotărârea 
mamei sale. 

Ziua Lilianei era bine împărţită. După ce 
îşi făcea rugăciunea de dimineaţă, şi după ce 
se spăla, se îmbrăca şi îşi lua gustarea, îşi 
învăţa lecţiile, mamă-sa ţinându-i lor de pro- 
fesoară, apoi tot dela dânsa învăţa lucrul ma- 
nual. La urmă, când era vremea frumoasă, 
mergea în grădină. Acolo Liliana îşi avea un 
colţ, de care îngrijea ea singură. 

; (Va urma) 
—— ocko 


MINCIUNĂ OLTENEASCĂ 


Numai că povestea nu sa întâmplat în Ol- 
tenia, ci departe în Franţa. 

Anume, un Francez dela Paris stătea de 
vorbă cu un Francez dela Marsilia (port la 
Sudul Franţei). Cel dintâiu spunea că la Paris 
se fabrică cele mai bune şi mai solide case de 
bani. 

Francezul dela Marsilia susţinea din po» 
trivă, spunând despre casele de bani fabricate 
la Marsilia. 

Insă, trebue să ştiţi că Francezii dela Sudul 
Franţei au obiceiul să exagereze, aşa că lu- 
mea îi ia drept mincinoşi. 

Ca o mică dovadă, ascultați ce spunea Fran- 
cezul dela Marsilia despre casele de bani fa- 
bricate acolo. 

„Inchipueşte-ţi, prietene, că în timpul unui 
incendiu care a durat două zile şi două nopţi, 
puseră un iepure viu într'o casă de bani fabri- 
cată la Marsilia. Ei bine, ştii ce s'a întâmplat? 

— Iepurele a fost găsit viu, îi răspunse râ- 
zând Parizianul. 

— Nu, murise. 

— Dacă murise, nu-i nimic extraordinar în 
toată întâmplarea aceasta, zise din nou Pa- 
rizianul. 

— Cum nimic extraordinar? îi întoarse 
vorba Francezul dela Marsilia. Iepurele mu- 
rise de frig, l-au găsit îngheţat”. 

——— on kM 


P a E T 
- Îi RE sa 
> E 
| 
=> 
s = 
+ 
$ 
$ 
b 
- 
e 


A. 


DIMINEATA COPIILOR 


PAG. 15 


| CONCURSUL DE DESEN 


3. „COPIL IN PEISAGIU“ 


Ce este de făcutla desenul de faţă în care se 
încheie concursul nostru de desen? Este de 
făcut peisagiul în mijlocul căruia stă copilul. 
Il vedeţi că are căciulă, e întăşurat la gât, ţine 
mâinile în buzunar şi este îmbrăcat de iarnă. 
Prin urmare, va trebui ca în jurul lui să fie 
desenat un peisagiu de iarnă. 

Dar unde se găseşte copilul? Poate fi pe 
stradă la oraş la sat sau în curtea şcolii. Mai 


poate fi afară pe câmp, la marginea unei pă- 


duri etc. 

Fiecare concurent e liberă să-l pună în pei- 
sagiul care îi convine. 

Odată cu cele trei desene complectate se 
vor trimite în plic şi cupoanele No. 1,2 şi 3 


pentru „coneursul de desen” cari se vor pu- 
blica în revistă la pagina concursului. 

Cele mai bune desene vor fi premiate cu 
trei premii principale şi anume: 


Premiul | Lei 500 
TET EE - 
RR l E 


Revista mai acordă şi alte premii de con- 
solare, constând în diferite volume de cărți. 

In cazul că vor fi mai mulți concurenți 
cari vor merita-cele trei premii principale, a- 
legerea se va face prin tragere la sorți. 


-CUPON PENTRU=— 
No. 3 


CONCURSUL DE DESEN 


—————p 7 


“potrivite, 


PAG. 16 


` DE VORBĂ CU CITITORII 


Către trimițătorii de versuri.—Tutulor cititori- 
lor cari ne trimitspre pubiicare versuri, le punem 
în vedere ca, mai întâiu, să nu se grăbeacă să 
dea poeziilor ce facforma definitivă. Nu enici o 

riba mal ales că noi nu numai că nu ducem nici o 
lipsă de poezii ci, din potrivă, aşa precum am 
anunțat de nenumărate ori, avem mult mai multe 
poezii decât ne trebue şi decât putem publica. 
Al doilea. Nu e nici o nevoie să ne trimită poezii 
cu dedicaţii: Cutăruia sau Cutăreia.- Să se ştie chiar 
la poeziile pe carile publicăm, noi ştergem aceste 
dedicaţii. ; 

l. Br.-Tulcea. — „Noaptea“ este o încercare anunțând uu 
talent promiţător, Subiectul ales de d-ta a fost tratat aşa de 
des, încât numai un poet puternic ar putea să-l exprime în- 
tr'o pipote reuşită, aducând o notă nouă. In afară de acea- 
sta, la d-ta. număru) silabelor din diferitele versuri nu este 


D. C. Negi-Locâ, — «Vrabia şi corbul». Să lăsăm deo- 
camdaţă la ò parte cum e făcută poezia, însă am văzut că 
ài Scris un scari, fără să faci nepermise greşeli de 


nai 
-oitpg fie După aceste greşeli şi după scris, am înţeles că 
‘u 


eş v în clasele primare, aşa că e prea de vreme ca 
să fit scriitor. — 

Continuă, prin urmare, a fi bunul şi drăguțul nostru 
cititor. 

C. G. R.-Orșova. — Spui «mi-e dor» de o mulţime de 
lucruri. Cât timp eşti la şcoa'ă şi alţii îți duc de grije, să-ți 
fie dor de un singur lucru: de învăţătura de carte. lar moti- 
vul principal pentru care nu putem publica poezia <La 
mormânt», este conţinutul ei trist. 

Ceylon. — Dragu! meu, ne pare cu adevărat rău că n'sm 
avut ce alege ain bucăţile trimise de d-ta. «De ziua mamei» 
este o destul de bună compoziţie de clasă. Insă d-ta eşti 
prea fânăr, ca să scrii de pe acum amintiri, cari să poată 
interesa pe ctitori. Poezia «Duelul lui Valeriu» este, de 
asemeuea, d+stul de bine redată în limba română, însă nu 
so otim de folos să scriem despre dueluri. Unde mai pui 
că nu ştim ce să ne facem cu mulţimea de poezii ce ni se 
trimit. Cât despre glume, ele nu sunt chiar aşa de reuşite. 

i =——oc k= 


PROVERBE 


Când eşti singur, gândeşte-te la defectele 
ce le ai, când eşti cu alții, uită defectele ce 
au. , 

4.. 

Să nu uităm că cel ce aruncă în 

noroiu, se apttacă să-l ia de jos. 
o... | 
Lenea umblă încet, de aceea o ajunge sără- 


cia. 


alţii cu 


——oc kn 
UN EROU MODERN : 


Orologiul sună noaptea jumătate. 
La a noastră poartă, oare cine bate ? 
Eu sunt bună mamă, fiul tău iubit, 


Cu cacao Suchard mă 'ntorc, fericit. 
——— okm 


DIMINEATA COPIILOR 
A apărut! A apărut! A apărut! 


HAPLEA 


LA BUCUREŞTI 


de MOŞ NAE 
EDIŢIA a ll-a 
„Haplea la Bucureşti" esteun ` 
adevărat album, cu toate paginile mi. 
nunat ilustrate şi cuprinde cele mai 
frumoase şi mai hazlii întâmplări 
din viaţa prietenului Haplea. 


„„Fiaplea la București" să nu 
lipsească din nici o casă. 

„Haplea la Bucureşti" dis- 
trează şi înveseleşte atât pe copii, 
cât şi pe oamenii mari. ——————— 


Preţul unui volum format mare şi cu 
o splendidă copertă în culori, lei 60. 
De vânzare la librării şi la chioşcu- 
rile de ziare. 2n 


ONRRGUNVOPSONDSOSDNNRINSEDNENUNTANCBNARNONDOUBRASOEGGANDSA 


POVEŞTI, SNOAYE, ANECDOTE, VERSURI 
CU DUH GÅSIȚI DIN BELȘUG iN; 


„BIBLIOTECA PENTRU TOŢI“ 


cea mal eltină publicaţie. 
Au apărut până în prezent circa 1200 de numere 
DE APROAPE 100 PAGINI 


Fiecare număr se vinde cu LEI 7 


Catalogul generali se trimite grati 
ia cerere de către: 


Edit, Libr. „Universala“ Alcalay & Co, 
Bucureşti, Calea Victoriei 27 - 
De vânzare la toate librăriile din fară, 


000000000000000000000000000000oro0oooo 
Atelierele „ADEVERUL“, 8. A. 


W 


DIMINEATA 


NG 
B COPIILOR 
Jas C REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA - 


BUCUREȘTI.—Str. CONST. MILLE (Sărindar) 7, parter.— TELEFON 6/67 


ABONAMENTE : 1 AN- 200 LEI IL NUMĂR 5 LEI 
Di 6 LUNI 100. „ IN STRĂINĂTATE DUBLU 


No. 302. Director : N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapolază 


24 Noembrie 1929. — 


REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 


NR NAARAAARAAARAĂRARA AAA AAA AAA A A KI LAAAAAAAAAAAAAAAĂ 
TOAMNA IN 
a F, ` ` 
Porniră ’n vii, flăcăi şi fete în duim, Iar dela munţi, spre şes, coboară C2, O S 
Can coşuri rodul să culeagă; Ciobani cu leneșa lor târlă; Ap “O, N 
De cântece răsună largul drum In țarina arată iar s'asvârlă i> <7 NE 
Si râsul lor îl râde fireantreagă... Sămânță nouă, pentru primăvară... ; SON 
Si seara, plini de dor și de sudoare, , 
Și jucăuși, copiii se îndeamnă, Culegătorii harnici, de la vie, 4 
Să calce strugurii sub albele picioare; In crama veche, bând, cu veselie, Se Ca 
E must destul, belşug în zăcătoare, In hore, bat pământul sub picioare... 
Si cântă satu 'nbelşugata Toamnă... Z. Gh. Buruiană 
————— 00 k=O 
CE NAŞ DA 
Ce naș da să mă plimb iară Să privesc răchita deasă Ce naș da saud o frunză, 
Fără grijă prin zăvoi, Cum se leagănă pe prund. Cum se leagănă de vânt, 
Să ascult cum plânge-o doină, Să străbat din nou cărarea Şi să stau culcat pe iarbă 
Sau un fluer dela oi. Care duce către vad, Plin de vrajă şi avânt?... 
Si prin lunca dealtădată Să ascult cum tremurânde 77 ee iute A pe ete 
Să alerg din nou voios, Valurile 'ncete cad. Aş da tot ce pentru mine 
Cum un fluture aleargă Si tăcut-în taina umbrei E mai scump, e mai frumos, 
Prin huceagul mlădios. Ce pătrunde din lăstar, Să mui fiu copil odată, 
Ce naș da să fiu în codru Să adorm în cântul mierlei Colo 'n codrul mlădios. 
Printre sălcii să m'ascund; Care zice lin și rar. Florian Didulescu-Condezeşti 
——— -ocko 
POVESTEA POMULUI 
Bunicul tolănit în iarba verde „Eu l-am sădit... El mă cnoaşte bine. 
Priveşte şi fumează tacticos, Eram atunci, măi Niculae, ca tine, 
* In juru-i cerc nepoții stau frumos... Şi astăzi uite cât de mare este... 


Bunicu ’n vremi trecute 'ncet se pierde... 
Și câtă pace noi găsim sub el... 
Hei, — dragii mei, sădiți un pom la fel 
De care să se lege o poveste! 
Seb. Kartopan 


Dar iată-l cum rostește 'n glas duios: 

„Hei, dragii mei, dacă muncești, se vede, 

Aici era odată o livede; — 

Vedeţi voi pomul ăsta 'nalt și gros? 
———— DOC ko 


PAG. 2 vocopeooeoeoseooeooeoe 


aai 


ntr'o împărăție oarecare muri- 

se împăratul cel bătrân şi. în 
locul lui se  urcase în scaun 
fiul său Vârtej, care era sin- 
gurul său fiu. 

Iar Vârtej împărat, tânăr 
chipeş, viteaz şi priceput, nu 
era căsătorit. Lăsă, aşa dar, 
să-i tie locul un sfetnic de încredere, iar el 
porni în lumea largă, vrând să-şi găsească o 
soţie vrednică de dânsul. 


Şi aşa, străbătu multe ţări şi împărăţii, pâ- - 


nă ce ajunse în ţara împăratului Furtună. 
Impăratul acesta avea un singur copil, pe 
Domnița Florina, o fată frumoasă, cum sunt 
toate fetele de împărați din poveste, dar care 
avea un mare cusur: era îngâmfată din cale 
afară. 

Cu toate acestea, lui Vârtej împărat îi plăcu 
mult Domnița şi o ceru dela tatăl ei în căsă- 
torie, iar împăratul Furtună nu stătu la în- 
doială şi primi numai decât. 

Şi se făcu o nuntă, aşa cum ştim că sunt 
nunțile împărăteşti. Numai că puţine zile đu- 
pă nuntă, bătrânul împărat Furtună închise 
ochii şi muri. 

Vârtej se făcu acum împărat şi peste ţara 
aceasta. Toate îi mergeau din plin, numai un 
lucru îi amăra sufletul: îngâmfarea tinerei 
împărătese Florina, nevastă-sa. 

De aceea hotărî, ca mai înainte de a se duce 
cu dânsa în ţara lui, să caute să o vindece de 
cusurul acesta. 

Incepu, prin urmare, să lipsească cu zilele 
dela palat, iar la înapoiere Florina, care nu 


' spre împărăţia sa, 


DIMINEATA COPIILUR 


A hesten fitime 
ImpaRaTrese FLonima 


: POVESTE POPULARĂ RUSEASCĂ 
de ALI-BABA 


mai putea de dorul lui, îl întreba îngrijată şi 
supărată: „Unde ai lipsit atâta vreme?“ 

Vârtej îi răspundea, bine înţeles, minţind-o: 
„Am jucat la cărţi cu tineri de vârsta mea şi 
am pierdut zece mii de galbeni“. 

A doua oară îi spuse că ar fi pierdut două- 
zeci de mii. 

Şi de fiecare dată spunea că pierduse mai 
mult, până ce într'o seară îi zise: „„Nevasto, 
suntem nenorociţi. Am pierdut la cărţi totul: 
toată averea, toată împărăţia, chiar şi palatul 
şi lucrurile ce sunt în èl. Mâine dimineaţă vor 
veni să ne alunge de aicea. De aceea, ca să 
scăpăm de ruşinea aceasta, haidem să fugim 
chiar acum“ 

Impărăteasa Florină crezu în toate acestea 
şi îşi strânse în grabă rochiile şi lucrurile. 

Când se lăsa noaptea, împăratul Vârtej şi 
împărăteasa Florina părăseau palatul într'o 
trăsură sărăcăcioasă, trasă de doi cai slabi şi 
jigăriţi. 

„Incotro mergem? întrebă Florina. 

— Incotro ne-o duce norocul“, îi răspunse 
Vârtej. 

Insă adevărul este că Vârtej se 
numai că nu 


îndrepta 
vroia să-i 
spună Florinei. 

După mai multe zile de drum, 
sfârşit, aproape de cetatea de 
Vârtej. Decât acesta, care până atunci nici 
nu-i spusese Florinei că este împărat, opri 
trăsura, într'o pădure dela marginea cetăţii. 
In pădurea aceasta se afla o colibă veche şi 
dărăpănată. 

„Aceasta e casa mea, îi zise el Florinei, și 
aci vom locui de acum încolo. Eu voiu merge 


sosiră, în 
scaun a lui 


P, 


Cati 


in i 


+ 


E ARE DE 


DIMINEAŢA COPIILOReeeeeooooo0hoooo0ooooo00oooo0ooo0ooooeoooei PAG. 5 


în toate zilele la oraş ca să caut ceva de lucru, 
iar tu vei îngriji de colibă, de mâncare şi vei 
mai lucra ceva, ca să mai câştigăm un ban”. 

Ingâmiata împărăteasă Florina plânse şi se 
văetă toată noaptea, văzând starea de plâns 
în care ajunsese. Dar n'avea încotro. 

A doua zi, împăratul Vârtej plecă cu noap- 
tea'n cap dela colibă şi se duse în oraş. Insă, 
nu ca să caute ceva de lucru, cum o minţise 
pe Florina, ci merse drept la palat, se urcă în 
scaunul împărătesc şi lucră cu sfetnicii săi. 

Aşa făcea în toate zilele, iar seara, îmbră- 
cat în haine vechi de lucrător, se întorcea, la 
coliba din pădure şi-i dădea  Florinei câţiva 
lei, spunându-i că sunt banii ce-i î/epiigâee în 
ziua aceea; 

Intr'una din zile îi aduse Floriiaei tort şi 
aţă, zicându-i să împletească şi să- brodeze, ca 
să mai câştige şi ea ceva. 

Decât mâinile Florinei nu erau obişnuite cu 
lucrul. Tot ce împletea şi broda, eşea prost şi 
rău făcut. Vârtej lua acest lucru dimineaţa la 
oraş şi îl aducea seara  îndărăt, - zicându-i: 
„Nimeni n'a voit să cun pare. Căci e foarte 
prost făcut“. 

Florina plângea şi se simţea rău jignită. 

Intr'altă zi, Vârtej cumpără mai multe oale 
şi vase de pământ şi-i. zise- Florinei: „Mâine 
să mergi la târg şi să le vinzi. Poate cu ele 
câştigi mai bine decât cu lucrul mâinilor tale”. 

Şi iată cum îngâmfata Florina, fiică de îm- 
părăteasă şi împărăteasă ea însăşi, ajunse să 
vândă la târg oale şi vase de pământ. Totuşi 
n'avu încotro. 

Dar pe când le înşirase, așteptând să vie 
mușşterii, un tânăr care semăna cu Vârtej ca 
două picături de apă, trecu călare printre oa- 
lele şi vasele de pământ, le prefăcu în cioburi 
şi apoi fugi în goana calului, fără să-şi arunce 
măcar o privire şi să vadă că sărmana Flori- 
na îşi frângea mâinile de durere şi vărsa şi- 
roae de lacrimi. 

Seara, Vârtej o găsi la colibă, plângând me- 
reu şi văetându-se. Florina îi povesti printre 
lacrimi toată întâmplarea. 

Vârtej se făcu mai întâiu că e supărat, cu 
toate că el era tânărul, care trecuse călare şi 
făcuse toată paguba. Insă, după aceea îi zise 
cu blândeţe: „Nu-i nimic, o să căutăm să ne 
scoatem paguba. Dar să-ţi spun ce ai de făcut 
pe ziua de mâine. Mâine eu sunt tocmit să 
lucrez la palatul împăratului. Tu să-mi gă- 
teşti de mâncare şi să mi-o aduci acolo. Spu- 
ne paznicilor dela poartă că vii pentru mine 
şi ei îţi vor da drumul“. 

A doua zi, Florina pregăti mâncarea şi mer- 


se la palat, iar paznicii dela poartă o îndrep- 
tară la bucătărie. 

Tocmai atunci se servea masa în sala cea 
mare a palatului. 

Bucătarul, cum o văzu pe Florina intrând 


3 a 


în bucătărie, îi zise: „Bine că ai venit. Ayem 
tocmai nevoje de cineva care să ducă la: masă 
friptura aceasta. Pune mâna. pe ea şi du-0“. 

Florina luă farfuria cu friptură şi merse la 
sala de mâncare. Dar abia intră pe uşă, că 
Vârtej,. care de data acesta era îmbrăcat în 
haine împărăteşti, o luă binişor de mână,.o 
puse alături de el pe scaunul împărătesc şi 
zise cu glas tare sfetnicilor şi curtenilor: . . 

„Aceasta este împărăteasa, soţia mea şi 
stăpâna voastră”. 

Şi se spune că după atâtea păţanii şi 'sufe- 
rințe Florina se vindecă de îngâmfarea ei. şi 
se făcu o împărăteasă cât se poate de bună. 

Prelucrare de Ali- Baba. 
—— occ ko 


PAG. 6 


90000000000000000000000000000000000000000000) | MINEAȚA 


COPIILOR 


RUGĂCIUNEA MARIOAREI 


„oara are două bunice: una la Craio- 
va, cealaltă la Bălţi, în Basarabia. 

De-ând a învăţat şi ea să scrie, re- 
gulat de două săptămâni, le trimite 
câte o carte poştală, aşa că amândouă 
bunicele, deşi trăesc destul de departe ştiu, mai 
în toată vremea, ce gândeşte Marioara, cum 
învaţă, ce lucrează. 

Dar fiindcă sunt bătrâne-bătrâne şi nici cu 
ochelarii nu mai văd să scrie, ele au luat cbi- 
ceiul să răspundă nepoatei cu câta-un cadou 
frumos, trimis prin poştă. Şi, curios lucru, în- 
totdeauna cadoul primit, este tocmai cel pe 
care îl doreşte Marioara mai mult. 

Au oare bunicele astea vre-un dar de-a ști 
gândurile copilei — sau, poate, Dumnezeu 


tiind cât de cuminte e Marioara, face să i se 


împlinească toate vrerile şi dorinţele? E sigur 
că numai Dumnezeu, fiindcă — uitai să vă: 
spun — mititica asta este foarte credincioasă. 

Ea ştie, azi, că dacă se roagă cu credință 
Sfintei Fecioare şi Cerescului Ei Fiu, Domnu- 
lui lisus, rugăciunea îi este îndată primită. 

Nu numai eu, ci şi alţi prieteni ai părinţilor 
Marioarei putem da mărturie, că anul acesta, 
prin Martie, tatăl copilei a primit o telegramă 
din Craiova prin care i se anunţa că mama lui 
e bolnavă, pe moarte. 

Bietul om ar fi voit să plece cât mai repede, 
însă trenul nu pornea din gară, decât peste 
cinci ceasuri. 

In vreme ce femea-i făcea geamantanul, 
mica Marioară intră în odăiţa ei şi-acolo, în- 
genunchiată în faţa icoanei Precistii se rugă 


DIMINEAȚA COPIILOR 


mult, cu ochii în lacrimi, pentru sănătatea 
mamei-mari. i 

Când tăticu ieşea să plece la gară, factorul 
îi aduse o nouă telegramă, cu îmbucurătoarea 


veste, că bătrâna se afla mai bine şimn afară 
de orice primejdie. i 

D'apoi luna trecută, n'a fost iar o întâmpla- 
re la fel? 

Intr'o dimineaţă iată că vine mătuşa Vichia 
şi spune mamei Marioarei să meargă de gra- 
bă, că bunica dela Bălţi gata s'apuce pe calea 
cea fără'ntoarcere. 

Cum auzi copila, repede sări din aşternut şi 
cu mâinile împreunate, îngenunchie iarăşi în- 
naintea icoanei. 


PAG. 7? 


Şi, ce credeţi că urmă? A doua zi, spre sea- 
ră, mămica telegrafia tăticului că rugăciunea 
Maroiarei fusese şi de data aceasta ascultată: 
mama-mare dela Bălţi nu se mai ducea să-l 
întâlnească pe bunelul! 

Cu toate că este numai de 8 ani, are şi co- 
pila aceasta o mâhnire, destul de mare, pen- 
tru vârsta ei: dece n'a ştiut ea cum să se roage 
şi-acum doi ani, în Maiu, când muri unchiul 
Florian? 

Poate sar fi milostivit Domnul lisus şi nu 
Var mai fi luat, acolo sus, pe bietul unchiu 
Florian! 

Traian I. Cristescu 


Dumă NREB ICR ARBEBRaROUAARRNABERRE EBA DOCROOOOBRAORUREDI- BO SBED SOSSOBRDEENAT 4NUCRIDCESOSDRIUDEBUUaR aeronava sunaaannave: 


UN PAHAR MAI PUŢIN 


Doi bătrâni stăteau într'o zi de vară pe o 
bancă din grădina publică a oraşului. Amân- 
doi aveau cam aceiaşi vârstă, numai că unul 
dintr'înşii era mai curat și mai îngrijit ca îm- 
brăcăminte, iar îmfăţişarea lui arăta pe omul 
sănătos şi care a trăit bine. 

Tovarăşul său, dimpotrivă, era prea sără- 
căcios îmbrăcat şi la fiecare mişcare, îi tre- 
mura şi mâna şi corpul. 

„Slavă Domnului, spunea cel dintâi bătrân, 
sunt foarte mulţumit de copiii mei. Ingrijesc 
de mine şi chiar mă răsfaţă, parcă naș fi ta- 
tă], ci copilul lor. 

— Ai avut noroc, îi întoarse vorba al doilea 
bătrân. Şi copiii mei îmi dau de mâncare, în- 
să văd că o fac mai mult de-silă şi de ruşinea 
lumei. Dar nici pomeneală, ca să-mi mai lea 
şi ceva bani de buzunar, pentru ca să am și 
eu cu ce să mai beau din când în când câte 
un păhărel de ţuică. 


— Eu unul nam noroc să-mi dea copiii 
bani si să mă hrănească. Incă odată, slavă 


Domnului, am cu ce trăi 

Sunt încântat că îmi dau dragostea lor și 
atâta îmi ajunge. 

— Ai câştigat, oare, o avere ca 
întrebă nedumerit al doilea bătrân 

— Câştigam mai puţin decât câştigai tu cu 
meseria ta de fierar, îi răspunse primul bă- 
trân. 

— Im cazul acesta se vede că ai avut parte 
de vreo moştenire. 

— Nici o moştenire. 

— Nu înţeleg de loc. Eu, precum ai spus şi 


tâmplar? 


tu, câştigam mai mult decât tine. Om risipi- 
tor n'am fost, ba chiar deseori îmi puneam e- 
conomiile la Casa de Depune:i. Insă, venea 
vremea că n'aveam de lucru sau se întâmpla 
să cad bolnav. Atunci toate economiile se du- 
ceau ca fumul. 

De aceea, nu înţeleg cum ai putut tu să-ţi 
faci un venit, din care să poţi trăi acum la 
bătrâneţe, pe când eu trebue să aştept totul 
de la pomana fiilor mei. 

— Secretul meu, este foarte simplu, îl lămuri 
primul bătrân, adăogând cele ce urmează: 
Tu aveai obiceiul ca în toate dimineţile, mai 
înainte de a te apuca la lucru, să treci pe la 
cârciumă şi să bei un pahar de ţuică. Eu u- 
nul n'am avut obiceiul acesta. In timp de 40 
de ani, economia de la acest pahar mai puţin 
face o sumă destul de frumuşică pe care eu 
am strâns-o. 

Al doilea. Tu ai fumat toată viața, iar eu 
am pus la o parte, zi cu zi, banii ce i-aş fi dat 
pe ţigări şi tutun. 

Şi asa, cu economia aceasta şi cu paharul 
de ţuică mai puţin, am un venit cu care pot 
să trăesc, fără să fiu o povară pentru copiii 
mei. 

— Iar eu, încheie vorba al doilea bătrân, 
oftând din adâncul inimei, mi-am risipit toa- 
te economiile pe ţuică şi pe fumul de tutun şi 
am ajuns astăzi să fiu mult mai bolnav şi să 
aştept totul de la mila şi pomana copiilor 
mei!” 

Vintilă Bratu 
———o= k= 


à O AREA 
a7 E “i 


Desene de W. BUSCH — Localizare de MOŞ NAE R 


1) Priviţi la stupul de albine. 
"Hai la stupul de albine Sentinelele-i împung, 
Să privim şi cât mai bine, Cu ruşine îi alung. 
Mai de vreme, dimineaţa lar în stup dacă privim, 
Când începe, iar viaţa, : Oare-acolo ce zărim? 


Când din somnu-le trezite, 


p la A Meşteri harnici cum clădesc, 
RS Er Cum măsoară, potrivesc, 
Tcate-albinele grăbite Cum nisip şi apă cară, - 


Se apucă să muncească, 
Mierea dulce să gătească, 
Insă două sprintenele 
Stau la stup ca sentinele, 
Când e noapte şi tăcere, 
Vin să fure hoţii miere. 


Alte două stând pe-afară 

Spală, mătură de zor, 

Fac curat şi lucitor. 

Intr'umn colț de stup priviți, 

` Vin bondari şi şoricei, Căci un leagăn îl zăriţi, E Se 
Insă-i vai Şamar de ei, Doarme n leagăn binişor 


7/7 


DIMINEAȚA COPIILOR 


De albină-un puişor. 
Se trezeşte, plânge, cere 
Biberonul cel cu miere. 
Că Tanti Bâza se grăbeşte 

| Să-i aducă ce doreşte. 

` Dar se scoală-acum albina 


J e DaS 
Peste toate ce-i regina, 
Are sceptru şi coroană, 
Nu-i ca orişice cucoană, 
E Inalta Majestate, 
Căreia senchină toate. 


„Mi-e fcame”, zice ea, 

Insă Ziza se grăbea 

Să-i aducă prăjitură 

Ş'o gustoasă băutură. 
N ATI e a ELE iat, 


Doar doi irântori stau în pat. 
„Ei, dar nu waţi mai sculat!” 
Strigă tare de afară 
| O albină bâtrioară. 
Care-i pusă să păzească 
` Nimeni să nu lenevească. 


Somnoroşii, vrând, nevrând, 
Sar din pat şi chiar curând. 
lar la cârciumă te servesc 


72 


W 
NA 


Băuturi ce răcoresc. 


~ Ce plăcute sunt la gust! 


Lapte, miere, chiar şi must. 
Dar vr'p două la băut 

Cu măsura au trecut 

Şi au chef de veselie, 

Fac prea multă gălăgie, 


Dar regina nu glumeşte, 
Ci pe loc le pedepseşte. 

Le trimite la 'nchisoare, 
Nu le dă nici de mâncare. 


(Va urma) 
————— Do 00 — 


Pi . 
| 
i a | x 1 - a ] ` RT: A M 
J à Aaa ix { s r 
„SER A Pip ee A Ta SPRE IPA. Po Sa EEAS Bai 


PÀG. 10 


VOTIC 


DIMINEAȚĂ COPIILOR 


n. 


v aiik 


lasa dial 


Z 
í 


HIFA 


40 oichiţa e o fată foarte bună şi miloasă. 
De câte ori trece prin faţa unui cerşe- 
tor, se opreşte. şi-i dă ultimul ban pe 

/ 
F 


care-l are în pungă. 

Părinții Voichiţei sunt oameni bo- 
gati. Pe lângă o foarte frumoasă casă la Bucu- 
reşti ei mai au şi vilă splendidă la Sinaia, un- 
de s'au dus să-şi petreacă vacanța. 

Intr'o zi, pe când părinţii îi erau duşi într'o 
familie, Voichiţa văzu intrând în curte un 
cerşetor înalt şi voinic. Numaidecât ea îl pofti 
în sufragerie; aşeză pe masă un şervet şi-un 
tacâm curat, şi, cu toată împotrivirea bucătă- 
resei, dădu cerşetorului să mănânce şi să bea. 

După ce cerşetorul se sătură, Voichiţa îi 
dădu o ţigară scumpă de foi din cutia tatălui 
ei. 

Automobilul se opri la uşă şi coborâră 
el părinţii Voichiţei. 

Aceştia când văzură pe cerşetor aşezat boe- 
reşte în sufragerie, îl dădură numaidecât afa- 
ră şi o pedepsiră aspru pe Voichiţa! 

—. Am vrut să fac o faptă bună. Fra atât de 
Mămând! 

— Da, îi răspunseră părinţii, însă nu era 
nevoe să-l chemi în sufragerie. Puteai să-i 
dai o bucată de pâine şi atâta tot! Şi apoi era 
atât de voinic şi de tânăr, încât părea mai cu- 
rând a fi hoţ decât cerşetor! 

Bine că nu ne lipseşte nimic din casă! 

Trecură câteva săptămâni. Intr'o frumoasă 
dimineaţă, Voichiţa plecă în excursie împreu- 
nă cu părinţii ei. 

Luară cu dânşii fel de fel de merinde, căci 
drumul deşi era foarte pitoresc, era totuşi ex- 
trem de lung şi de obositor. 


din 


„După câteva popasuri, ajunseră în vârful 
faimosului munte „Omul“ unde este o prive- 
lişte minunată. 

La întoarcere, hotăriră so ia po alt drum. 

Dar cum nu cunoşteau toate potecile, iată 
că se rătăciră în mijlocul unei păduri întune- 
coase. 

De-abea făcuseră câţiva paşi, neștiind în- 
cotro s'o apuce, când, deodată apărură în faţa 
lor trei vlăjgani cu puştile întinse. . 

— Mâinile sus! strigară aceştia. Şi în timp 
ce bieţii oameni încremeniseră de frică, hoţii 
se pregăteau să-i buzunărească. 

Unul dintre ei, înalt și voinic, 
Voichiţa, îi spuse: 

— Nu eşti tu fetiţa care mi-ai dat să beau 
şi să mănânc în sufrageria părinţilor tăi? 

— Eu sunt! răspunse . Voichiţa, recunos- 
ându-l. 

— Ei bine, sunteţi liberi, strigă fostul cer- 
setor, mângâind părul blond al Voichiţei, sun- 
teţi liberi şi asta numai din pricina bunătăţii 
şi blândeţii ficei voastre care mi-a dat să mă- 
nânc, pe când umblam ca o fiară flămândă! 

Părinţii Voichiţei plecară, mulţumită lui 
Dumnezeu că au un copil atât de bun şi de 
milos cu cei sărmani... 


zărind-o pe 


Alex. Bilciurescu 
——— . ——X n0 


UN EROU MODERN: 


Orologiul sună noaptea jumătate. 
La a noastră poartă, oare cine bate ? 
Eu sunt bună mamă, fiul tău iubit, 
Cu cacao Suchard mă 'ntorc fericit. 
————— CX — —— 


Fotografii de cititoare şi cititori, cari au obținut la şcoală premiul l-iu 


[i 


1) Villy Schwartz, Clasa II-a primară, 
Şcoala Ghenrghe' Asachi,-laşi. 

2) Osias Goldenberg, Clasa I-a gi- 
mnazială, Şcoala Comercială şi gimnaziu 
«Cultura-Max Aziiel»>,- Bucureşti. 

>) Virgil Eug. Constant, Clasa Il-a 
primară, Şcoala „Mihai Bravul“,- Craiova. 

4) D-ra Caimanaş Surita, Clasa III-a 
primară, Şcoala Isr.-Română «Unirea»,- 
Pașcani. 


5) Gheoaghe Căciureac şi Jean 
Căciureac, Clasa Ill-a şi l-a primară, 
Comuna Caşula, jud Botoşani. 

6) Landau Leova, Clasa IV-a pri- 
mară, Şcoala primară din Mărculești,- 
Basarabia. 

7) D-ra Şteimbera Lia, Clasa I-a 


primară, Şcoala 
Bucureşti. 


8) Bacal Leon, Clasa l-a primară, 
Şcoala Marin A, E, Gaster,-Bucureşti, 


«Ştirbey- Doamna»,- 


0) Marcel Abramovici, Clasa l-a 
primară, Şcoala «Avântul (Cultural»,- 
Bucureşti. 


10) Vasiliu Nicolae, Clasa III-a pri- 
mară. Şcoala No. 4 de băeţi «Dr. Şerban 
Enacovici»,-Botoşani. 

11) Militaru Paui Apolon, Clasa IIl-a 
primară, Şcoala No. 1 de băeți,- Roşiorii- 
de- Vede. 

12) Dra Diamandescu El.na, Clasa 
l-a primară, Şcoala Hodoşa-gară,-/nd, 
Ciuc, 


PAG. 12 


ei doi prieteni, Micu şi cu Nicu, 


după ce sau -sfătuit o zi în- 
treagă, au hotărât să clădeas- 
că un palat din nisipul de pe 
malul mării, 

Iată-i în drum spre mare, 
încărcaţi cu două găleți, cu 
lopeţi şi târnăcoape, cu mistrii 
şi o greblă. DA E tă reia 

Sau sculat de cu zori, şi-au luat uneltele la 
spinare şi cu Biju după ei, au pornit flăcăii la 
muncă. 

Au ajuns la mare. Valurile spumegă, se a- 
lungă unele pe altele şi le spun: „Bună dimi- 
neaţa, feţii mei“. Soarele îi priveşte de sus şi 
le surâde galeş: „Bravo, copii, aşa îmi place, 
tinereţe şi muncă“. Vântul de dimineaţă le 
trece prin păr, le mângâe uşor feţele rumene: 

„Noroc, flăcăii moşului, şi spor la muncă!“ 

Acum, cei doi lucrători caută un loc ponny 
palatul lor. 

„Nicule, eu zic să-l facem colo sus, în | vârful 
moviliţei, ca să nu ni-l ia apa. 

— Bine, dar cum îl facem? 

— De, cum zici tu? 

— Eu zic să-l facem ca palatul zânei lacului, 
numai că al ei e de cristal. 


Kx . å- a . CAB 
— Nu-i nimic, al nostru o să fie de nisip, 
da vorba-i cum îl facem? 
Micu şi cu Nicu stau şi se gândesc. 


„Ce se face mai întâiu la o casă, — zise Ni-. 
cu, bucuros că a găsit iară —"nu. se face te- 
melia? 

= Ba da, 


— Ei să facem şi noi temelia“. 
Şi băeţii noştri sau aşezat pe 
glumă. Se opintesc 
pată şi îl varsă în căldăruşă. După aceea urcă 
încet, încet movila şi în mijlocul ei întind un 


muncă nu 


- strat de nisip. 


Soarele a devenit mai arzător, vântul şi-a 
rărit suflarea, marea spumegă mai sgomotoa- 
să, iar Bijulică se tăvăleşte prin nisip şi latră 
la rândunelele, ce îndrăznesc să sboare pe 
lângă el. 

Micu şi cu Nicu, 
şuţele lipite de trup, lucrează, lucrează înain- 
te. Lucrează de zor, căci până la asfinţit, pa- 
latul trebue să fie gata. 


„Mă, da greu e — zice Nicu, ştergându-şi 
„fruntea cu mâneca — mai avem mult? 

— Incă puţin. Uite, netezeşte tavanul în 
partea aceea, să fie rotund, — da, aşa, aşa“. 


deabia suflând, cu căme- 


NFO 


să- cuprindă nisipul în lo~ 


+- 


DIMINEAȚA COPIILOR*90oooo00oo0000000000000000000000oo0oo0oooe PAG. 13 


lar în spre seară, când soarele se ducea să 
se culce departe în mare şi pescarii se întor- 
ceau cu bărcile pline, palatul se ridica mân- 
dru pe moviliţă. Era rotund ca un pahar, iar 
tavanul avea forma unei turle de biserici. 

Era înalt cât Nicu şi avea o uşe larg des- 
chisă, prin care puteai intra deabuşile. O fe- 
reastră făcută cu multă măestrie din nuele 
încrucişate lăsa să pătrundă lumina înăuntru. 
In jurul uşei erau încrustate scoici frumoase, 
iar în vârful tavanului fâlfâia un steag. 

Iar Nicu şi cu Micu, cu mânicele suflecate, 
cu braţele şi picioarele murdare, priveau cu 
mândrie rodul muncii lor.- 

Dar pentru cine au făcut voinicii noştri a- 
cest castel măreț? Pe cine aşteaptă ei? 

„Numai de ar veni, îngână în şoaptă Micu. 

— Vine ea, să ne rugăm astă noapte să vie. 

— Bine, hai acasă acum, că se'ntunecă. 

Da nu spui nimic lui Miron, nici lui Gică. 

— Nu spun, zău“. 


ean 


— ROMAN PENTRU TINERET— 


Noaptea în pătucul lor, Nicu şi cu Micu vi- 
sează pe zâna mării eşind din ape, învelită în 
valuri străvezii, se face mică, mică cât ei şi 
intră în palat. De cum intră ea înăuntru, nisi- 
pul se preface în cristal şi scoicile în pietre 
scumpe. Şi zâna trimite un pitic să-i cheme 
înăuntru. Le mulţumeşte pentru darul lor, 
iar ca răsplată le dă voie să vie în fiecare sea- 
ră să asculte cum cântă din harpă cântecul 
mării. > 

Dar dimineața găsesc tavanul castelului nă- 
ruit; steagul l’a luat vântul şi scoicile stau 
împrăştiate pe jos. Inăuntru însă se mişcă 
ceva. Cu inima bătând, culcați cei doi voinici 
privesc prin uşa larg deschisă. 

Lungită, o căţea slăbhănoagă îşi alăpta căţeii 
abia născuţi. Micu şi cu Nicu au uitat de zână. 
Stau lungiţi şi tot privesc cum sug căţeii. Şi 
se bucură că munca lor de o zi întreagă a fă- 
cut un mic bine unei biete fiinţe. 


Manoilova 


Adaptare de N. BATZARIA 


2). Liliana şi părinții săi. | 


e bucurie pe Liliana, când a putut să 

culeagă în grădiniţă nişte fasole verde 
cultivată de dânsa! Nici o mâncare 
nu i se păruse mai gustoasă decât 
mâncarea gătită cu fasolea aceasta. 

Insă mama ei Ioana ştia că pentru un copil 
nu este bine să fie toată vremea singur, fără 
să se amestece şi să se împrietenească cu alţi 
copii de aceiaşi vârstă. 

De aceea, de două, trei ori pe săptămână 
chema la castel câteva fete de ţărani, alese 
printre cele mai bine crescute. Dintre toate, 
Liliana se împrieteni mai mult cu una, nu- 
mită Anişoara, care se deosibea prin bunătate 
de suflet şi prin devotament sincer. 

După ce venea Anişoara şi celelalte fete din 
sat, Liliana le ospăta cu prăjituri şi cu fructe 
din grădină, apoi începeau să lucreze cu-toa- 


tele, torcând in sau lână. Căci aşa era pe 
vremea aceea. Sărace sau bogate, fete de ţă- 
rani sau de boeri, toate învățau încă dela o 
vârstă mică să toarcă, să ţeasă, precum şi să 
îngrijească de gospodăria casei. Era ruşine, 
nu să lucrezi, ci să stai fără treabă sau să 
zici că nu ştii să torci sau să găteşti o 
mâncare. 

De sigur, atât Liliana, cât şi prietemele ei, 
nu munceau toată ziua. Erau doar copii, aşa 
că “aveau nevoe şi de jocuri şi de distracţii. 
Aşa, când era vremea frumoasă, eşeau în 
grădină unde alergau şi se jucau tot felul de 
jocuri bune şi potrivite pentru copii. Deseori 
lua parte şi mama Lilianei, care din când în 
când le arăta câte un joc nou şi necunoscut. 

Această femeie aşa de vrednică şi nobilă 
căuta să-i arate Lilianei drumul bun şi drept 


PAG. 14 seeeoeeteee900000000066b0004000eteoceeeeeeseD | MINEAȚA COPIILOR 


în viaţă mai puţin prin sfaturi şi mai mult 
prin fapte şi exemple. 

De pildă, o lua cu dânsa, când mergea prin 
sat, ca să ajute pe săraci sau să cerceteze pe 
bolnavi. In chipul acesta Liliana vedea cu 
ochii săi ce înseamnă mila şi dragostea faţă 
de aproapele nostru, faţă de toţi aceia cari 
sunt în lipsă în suferinţă. 

In aceste vizite Liliana mai avea prilejul să 


vadă şi exemple foarte 
noştinţă. 

lată, la marginea satului locuia o familie 
compusă din tată, mamă şi șapte copii în vâr- 
stă mică. Era o familie de oameni săraci şi 
necăjiţi. 

La începutul iernei mama copiilor căzuse 
bolnavă. Din ziua aceea şi cel puţin de trei ori 
pe săptămână, nobila doamnă loana mergea 
cu Liliana, ca să cerceteze pe bolnavă şi de 
fiecare dată lăsa o sumă de bani sau ceva 
mâncare. Ii mai trimitea şi pe medicul dela 
ctastel, ca să o îngrijească. - 

Graţie acestor îngrijiri, femeia bolnavă 
scăpă dela moarte şi se făcu iarăşi sănătoasă. 
Tocmai în ziua în care părăsise patul, mama 
Lilianei şi Liliana merseră să o vadă. 

Simţiră mare bucurie, văzând că se făcuse 


mişcătoare de recu- 


bine. Dar fură adânc mişeate, când atât fe- 
meia, cât şi copiii li se aruneară la picioare, 
mulțumindu-le cu ochii plini de lacrimi pen- 
tru tot binele ce făcuseră. 

Acesta era traiul Lilianei la castel şi aceasta 
era creşterea ce primea din partea bunei și 
nobilei sale mame. Sub ocrotirea unei astfel 


de mame, Liliana ajunse să împlinească vâr- 
sta de patrusprezece ani. 


Dar atunci îu lovită de o nenorocire pentru 
care nu este leac şi nici mângâiere nu este. 
Iubita ei mamă se îmbolmăvi. 

Răcise întruna din vizitele ce făcea pe la 
bolnavii şi săracii din sat, fiind apucată pe 
drum de o ploaie însoţită de vântul rece al 
toamnei. Zi de zi boala ei se înrăutăţia, aşa 
că medicul care o îngrijea începuse să piardă 
speranţa de a putea să o facă din nou bine. 

Dar şi bolnava îşi dădea seamă de starea ei 
gravă. Nu ştia dacă va putea trăi până la 
înapoierea soţului ei, cavalerul Preda de Răs- 
vadă, 'cate se găsea departe pe câmpul de 
luptă. 

De aceea, îi zise Lilianei, care nici ziua, nici 
moaptea nu se depărta dela căpătâiul ei: „Co- 
pila mea, simt că mi se apropie sfârşitul şi 
că bunul Dumnezeu — binecuvântat să-l fie