Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1931 (Anul 8, nr. 361-411) 750 pag/DimineataCopiilor_1931-1669230700__pages551-600

Kum 

NORA N 

p i ri : | 5 PIA | tg 
up. ni A RAAN 


f i vii la T n Ng A A NI i P ARA 
h ilil (| îi il pina Îi (TI (illl M | 


„Surioaro, ţi-am adus cei mai buni struguri ce am cules în vie“. 


PREŢUL 5 LEI 


PAG. 2 = e 


DIMINEAŢA COPIILOR 


„Am răcit’ sau „m'am rācit? 


Cum e mai bine să se zică: 
„m'am răcit”? 

Aşa ne întreabă o drăguță cititoare din Capi- 
tală, adăugând că ea nefiind sigură care din a- 
ceste două forme e mai corectă, întrebuinţează, 
fără să facă deosebire între ele, când una, când 
cealaltă. 

li răspundem — răspuns care ar putea folosi 
şi altor cititori — că se zice am răcit, iar nu m'am 
răcit şi că trebue să întrebuințăm totdeauna nu- 
mai foma am răcit. 

E adevărat, când e vorba de „încălzire”, se zi- 
ce m'am încălzit, de oarece când spunem „am în- 
călzit”, se înţelege că am încălzit pe altcineva 
sau alt ceva, iar nu pe noi înşine. Insă, când e 
vorba de „răcire”, se zice am răcit, înțelegând că 
acela care e răcit, sunt eu însumi. 

Dece? Fiindcă aşa cere firea limbei române. 


„am răcit” sau 


„Eu însumi“, „ea însăşi“ etc. 


Din scrisorile şi manuscrisele ce primim, ob- 
servăm că mulţi cititori scriu greșit forma pro- 
nominală de mai sus. Ba chiar fac două feluri de 
greşeli. Intâiu, că scriu despărţit pronumele în- 
sumi, însăţi, însuşi, însăşi, etc., pe când ele tre- 
bue scrise totdeauna într'un singur cuvânt, fără 
nici o despărţire, aşa cum le-am scris noi, iar nu 
tite prin liniuţă nu se scriu nici o dată. 
„Însu-mi”, „însă-ţi”, „însu-şi”, „însă-şi”. Despăr- 

A doua greşeală o fac, întrebuinţând greşit a- 
cordul de gen. Pronumele acestea au genul mas- 
culin şi genul femenin. Formele — pentru genul 
masculin sunt următoarele: „Insumi, însuţi, însuşi, 
etc. iar pentru genul femenin: ”Insămi, însăţi, 
etc. 

Sfătuim pe cititorii noștri să nu uite aceste 
reguli. 


„Copii, „ii“. 


Am mai observat că mulţi cititori scriu, bine 
înţeles, la plural, „copii”, „fii”, chiar când aceste 
două substantive sunt articulate. 

Scriu, de exemplu: „Am văzut pe copii (sau pe 
fii) vecinului nostru.” 

E o greşeală. Cuvintele „copii”, „fii”, când se 
întrbuinţează articulate, se scriu cu trei i. („copiii, 


De TOATE 3 AMESTECATE 


îii”). De aceia, vom scrie: „Am văzut pe copiii 
(sau pe fiii) vecinulu nostru.” 

Explicaţia este foarte simplă. Singurul nearti- 
culat dela aceste cuvinte este copil, îiu. Deci, plu- 
ralul nearticulat trebue să fie copii, fii, iar ca să 
le articulăm, trebue să punem încă uni, aşa că 
avem „Copiii, tiii”. 

Spunem şi cu ocazia aceasta că nu se se zice 
nici o dată „doi de i” sau.„trei de i”, ci totdeauna 
doi i, trei i, prepoziţiunea de fiind cu totul de 
prisos. 


Ce inseamnă „accident“ 
şi „incident“. 


Şi care este deosebirea, ca înţeles, între aceste 
două cuvinte? Aşa ne întreabă drăguţul nostru 
cititor Gh. Mih. dela Galaţi. 

Să căutăm a-l lămuri. 

Atât „accident”, cât şi „incident”, înseamnă, în 
genere, o întâmplare neprevăzută, adică la care 
nu te aşteptai. Totuşi, între ele două este o deose- 
bire, aşa că nu poate fi întrebuințat unul în locul 
celuilalt. 

„Accident” este nu numai o întâmplare nepre- 
văzută, dar în acelaş timp neplăcută, ba uneori 
chiar nenorocită. De exemplu, am alunecat pe 
stradă şi am căzut. Sau m'a lovit un automobil. 
Aceasta înseamnă că am avut un accident. 

„Incident” însă este o întâmplare, care se iveş- 
te pe neaşteptate în cursul unei acţiuni, al unei în- 
treprinderi. De exemplu, stând de vorbă cu cine- 
va, am ajuns la ceartă. Înseamnă că între noi s'a 
produs un incident. 

De asemenea, când se judecă un proces, unul 
din avocaţi găseşte ceva, ca să amâne procesul. 
Inseamnă că avocatul acela a ridicat un incident. 

Incă ceva. De oarece cuvintele „accident” şi 
„incident”, înseamnă, precum am arătat mai sus, 
„întâmplare”, este greşit să spunem „S'a întâm- 
plat un accident sau un incident”, pentrucă ar îi 
ca şi cum am spune că „sa întâmplat o întâm- 
plare”, ceeace nu e bine. 

De aceea, bine şi corect româneşte este să spu- 
nem „a avut loc sau s'a produs un accident sau 
un incident”. 


OD m. — —— 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67. 


ABONAMENTE : 1 AN 209 LEI 
6 LUNI 1% ,„ 


IN STRĂINĂTATE DUBLU 
UN NUMĂR 5 LEI 


20 Septembrie 1931 — Nr. 397 


Director: N. BATZARIA 


REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 


osie HHHH HH HHHH HHHH HHHH 


LAAAARAA AAA AAA AĂ 


STROFE DE TOAMNĂ 


Rece sa'ndreptat spre noi. 


Frunze moarte după ramuri 
Au pornit să sboare stol 
Pribegind pela ferestre... 
Si-a rămas copacul gol. 

De sub streaşina pustie 
Cuibul dragii păsărele 

E înstrăinat de cântec 

Si de nopți calde cu stele. 


Seara @nceput bunica 


Azorică stă pe prispă 
Zgribulit cu ochii 'n sus. 
Coada-i stă între picioare, 
lar cu gândul este dus. 


De pe-o ramură uscată 
Ciripind un stol de vrăbii, 


Au pornit tăind văzduhul 
DRP meeereae 


lute cu-ascuţiș de săbii. 


H 


lar o cioară de pe tukka Dj 


Le urmează clohcăhină: 


Şi-l aud pe Azoică 1 VE 
Speriat chelălăind. ~] 


Basmele cu crăişorii... 
Inşirați în linii drepte 


Jeluind pleacă cocorii. 


A'nceput întâi pe ceruri 

Să se-adune norii goi 

Si un vânt din Miază Noapte 
i 
- 


LETETTE EEEE EEEE E EEEE E SE EEEE REE: n E aa E 
E + 
* 
$ 


LETTET ELETEEEEEETEEEEEEETEEEEEEEE EEEE E EAA AAAA AAA AAAA Ad 


Străvechile noastre hotare 

Voi l2-aţi împins peste Carpaţi, 
Si-ați dezrobit pe-ai voştri frați 
Zidind o „Românie Mare“. 
Strigând „Pe-aicea nu se trece!“ 
Voi ați murit pentr'un sfânt țel 
In umbra mândrului drapel — 


Ionel Dinescu 


aa 


AAAHHH PR AAAA ea AAAHHH 


Manuscrisele nepublicate nu se înapolază 


HHHH HHHH HAHH HHHHHHHHH 


r aaa 


+... 


pă 
biti Aaaa AAA AAA AAA aaa 


EROILOR! 


Și azi, dormili sub huma rece! 
Dar veți rămâne pururi printre 
noi — 


Trăind în inimi şi în minti, 
Apostoli scumpei biruinţi — 


Și-ai Neamului mepieritori eroi! 
Teodor Cuzinsky-Gabrielescu 


Â100000000000000000000000000000000009000009009000000009000009000990000009000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000PA HHHH 


£ 


1 


| 


Citiţi cu toţii: 


„Jertfa Lilianei“ 


Cel mai frumos roman pentru tineret 


r 
= -—— — 


—=== = ip 


„cc. coco... co,” 


DIMINEAȚA COPIILOR 


eparte, spre 


soare răsare, la 
marginea pământului, în tara 
piticilor, era un împărat vestit 
pentru bunătatea şi înţelepciu- 
nea sa. Locuia într'o casă sim- 
plă din capitala ţării sale. Un 
servitor bătrân deschidea uşa 
tuturor oamenilor cari doreau 
să-i vorbească. 

Pentru cei nevoiaşi şi bolnavi şi trişti, avea 
pungi cu bani, pe cari le dăruia mereu cu bucurie, 
ca să aline durerile şi necazurile. 

Avea sfaturi înțelepte pentru fiecare şi cuvân- 
tul bunului împărat încălzea inimile. Toţi îl iu- 
beau. Toţi piticii se rugau să trăiască viaţă înde- 
lungată. 

Impăratul era bătrân de tot. 

Barba albă îi atârna până la pământ si ochii lui 
abia se mai zăreau sub sprincenile stufoase. 

Impărăteasa murise de mult. Nu avea moşteni- 
tor şi împăratul rămânea câteodată pe gânduri. 
O tristețe adâncă îi turbura sufletul. Se uita la 
scaunul împărătesc, gândindu-se cu durere că o- 
dată, după moartea lui. scaunul de domnie va ră- 
mâne gol. Sau poate vreun om rău şi fără suflet 
va cârmui ţara lui dragă. 

Intr'o zi, pe când împăratul se plimba prin gră- 
dină uitându-se cu bucurie la fiecare floare şi la 
fiecare pom — o pasăre albă sbură pe umărul lui, 
şi-i zise într'un graiu dulce, păsăresc: 

„Unul din supuşii Inălţimei Tale să aducă busu- 
ioc fermecat de la palatul Cosinzenelor. Să iei bu- 
suiocul, împărate, şi să-l pui sub pernă. După trei 
săptămâni un voinic ales va veni să-ți sărute 
dreapta. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


El îţi va moşteni domnia, el îţi va cârmui cu 
dragoste norodul piticilor.” 

După ce spuse aceste cuvinte frumoase, pasă- 
rea sbură. Impăratul, uimit, nu-i venea să creadă 
ochilor. Se întoarse în casă, chemă pe sfetnici şi 
le povesti întâmplarea cu pasărea albă. Unul din 
sfetnici îi zise: 

„Palatul Cosinzenelor este departe, împărate, 
în împărăţia smeilor. Este păzit de mii de smei şi 
cine ştie dacă va putea cineva vreodată să aiun- 
gă acolo. 

— Ştiu bine că drumul va fi greu şi plin de pri- 
mejdii, dar nouă ne trebue un moştenitor. 

Eu sunt bătrân şi vreau de acum să-mi pun mâi- 
nile peste fruntea urmaşului”. 

Scrisoarea împărătească străbătu drumurile ţă- 
rii. Crainici aleşi alergau din om în om, din sat în 
sat, să povestească întâmplarea şi dorinţa împă- 

-ratului. Un pitic voinic trebue să înfrunte totul şi 
să meargă la palatul Cosinzenelor. După trei zile, 
piticul Strâmbă-Lemne se înfăţişe împăratului, 
gata de călăotrie spre împărăţia smeilor. Impă- 
ratul îi dete bani mulţi, un cal năsdrăvan şi-l să- 
rută pe frunte. Piticul porni urmărit de mii de pri- 
viri ce-i întovărăşeau cu dragostea lor călătoria. 
Calul năsdrăvan ce sbura ca vântul, îl duse într'o 
zi la hotarul împărăției smeilor. 

Pe la mijlocul împărăției — o smeoaică urâtă 
şi rea îl ajunse şi-i arătă o livede cu cireşi. 

„Nu vrei să mănânci? Uite ce frumoase sunt 
cireşile. Eu îţi voi arăta drumul.? 

Dar calul năsdrăvan îi şopti: 


PAG. 5 


„Stăpâne, nu mânca şi n'asculta de smeoaică. 
Cireşile sunt fermecate”. 

Apoi calul sbură ca fulgerul până aproape de 
palatul Cosinzenelor. 


Se vedea departe un palat mare de cleştar. Im- 


prejurul lui erau câmpii cu flori albe şi paiişti cu 
fragi. Smei negri cu buzdugane grele în mâini pă- 
zeau porţile uriaşe. 3 

Piticul socase sabia fermecată şi se pregăti de 
luptă. 

Se apropie de poarta mare a palatului ce era cu 
totul şi cu totul de diamant. Smeii se apropiară de 
el ca să-l strivească. Piticul învârti sabia odată şi 
mii de săbii răsăriră în aer, se învârteau printre 
smei, culcându-i la pământ. Omorând smeii de la 
poarta întâi, el pătrunse înăuntru. Aici se ridică 
în faţa lui un zid negru până la cer. 

Sări pe calul năsdrăvan şi cobori în curtea 
palatului Cosinzenelor. In grădina palatului zări 
busuiocul fermecat lângă fântâna cu apă dulce 
dini care beau Cosinzenele. Un miros dulce învă- 
luia palatul. Smulse din rădăcină câteva fire şi 
sbură ca gândul înapoi. i 

Peste trei săptămâni, după ce a pus împăra- 
tul busuioc fermecat din grădina  Cosinzenelor 
sub pernă, voinicul ales să moştenească domnia, 
se ivi pe neaşteptate şi sărută mâna împăratului. 

Trei luni de zile au ţinut ospeţele în împărăţia 
piticilor. Horele împânzeau ţara. Toţi piticii ju- 
cau jocuri piticeşti, ciocnind paharele cu vin. 

Au petrecut multă vreme şi poate că petrec și 


astăzi, dacă nu vor îi murit. 
Const. Goran 


"099--009--009--009--009--000--009--009--009--009--000--099--099--009- 


150 LEI in ioc de O MIE de lei şi TRENUL GRATIS la inapoere. 


Toţi cei din provincie cari vor să vie la Bucureşti, 


au cea mai fericită ocaziune, cu minimum 
de cheltueli să stea 2—3 zile în Capitală, 


putând apoi să se întoarcă gratis, cu trenul, în oraşul lor. — Aceasta între 28 August şi 18 Septembrie, 
când are loc Marea Expoziţie de Aero-Auto-Radio-Electricitate din Parcul Carol, Cu acest prilej C.F.R. acorda 50 la 
sută reducere, iar revista „Realitatea Ilustrată“, prin carnetele ei speciale ce le emite cu această ocaziune, cu 
LEI 150, vă dă putinţa să vă duceţi gratis la cinematografele (Capitol şi Roxy), gratis la Strandul Kiseleff, gra 
tis la Expoziţie, o masă gratis — la prânz sau seara — la Bufetul Colos, la Butetul Presto, ori la Restaurantul Princiar. 
Apoi 25 la sută reducere din tarif la principalele hoteluri, ca Esplanade, Grand Hotel, 25 la su'ă la restaurantele Azuga, 
(Parcul Otetelişanu), 20 la sută la restaurantele Picadilly, Princiar etc. | ` z å 

Aşa că minimale vor fi cheltuelile oricărui cetățean care va veni în Septembrie la Bucureşti, folosindu-se de 
Carnetul special al „Realității llustrate‘‘, care se găseşte cu Lei 150, la toate chioșcurile de ziare din gă- 
rile staţiilor principale, sau la Administraţia revistei „Realitatea Ilustrată“ strada Const. Mille No. 9 (lângă Cercul V ilitar). 


ce) E 


COZONACI FRUMOSI 


AINA DE AUR HERDAN 


PAGO = 


DIMINEAȚA COPIILOR 


ntr'o zi, pe când părinţii lui Meny erau ple- 

caţi în străinătate, iar guvernanta sa se duse 

se în oraş, Meny se gândi să profite de oca- 

zie şi să dea un banchet. Legă deci câteva 

invitaţii de gâtul lui Bobică şi-i dete drumul 
pe poartă. Acesta duse invitaţiile, dând din coa- 
dă şi scoțând limba de un cot. In acest timp, Me- 
ny araniă 


masă mare, tămbălău 
pentru domnii Chelălău! 


Căci cine credeţi că se aşeză în capul mesei? 
Lulu ținând în braţe pe Nini — câinele său cre- 
dincios. Lângă el stătea Ticuşor purtând pe u- 
meri pe Lia — pisicuţa albă şi frumoasă — care 
îl păzeşte noaptea de șoareci. 

Bobică, prietenul supus al lui Meny, se necăii 
pentru prima dată pe stăpânul său, văzându-se 
stând la colţ în două labe şi așteptând ordine ca 
un servitor, pe când Nini şi Lia se uitau la el de 
sus. 

Ceilalţi plescăiau de zor şi mâncau- cu poftă 
tot ce era pe masă, pe când bietul Bobică înghi- 
tea în sec. Nemai putând răbda, Bobică se duse 
în cămară de unde fură un metru de salam pe ca- 
re îl înghiţi cu poftă. 

Masa era tocmai în toi, când Lia văzu pe un 
dulap cum se alergau trei şoricei. Ea nu pricepu 
că erau trei bibelouri de porțelan scump. Cum îi 


— a OR 2 7 e a ra a E 


zări, îşi făcu vânt deasupra mesei şi sări drept la 
ei, stărâmând toate bibelourile. Zgomotul şi tipe- 
tele copiilor făcură pe Nini să sară pe masă în 
farfuriile pline cu icre negre şi cu maioneză, lă- 
trând speriat. 

Meny luă peria să strângă toate firimiturile şi 
stricăciunile făcute, înainte de sosirea  guver- 
nantei sale din oraş. Dar pe când își vedea de 
treabă, văzu casa plină de apa ce curgea ca un 
pârâiaș prin odăi. Pricepu îndată ce putuse să 
se întâmple. 

Incălţă îndată cizmele de vânătoare ale tatălui 
său, din care nu i se mai vedea decât vârful na- 
sului. Se îndreptă spre baie şi închise robinetul 
pe care îl lăsaseră deschis invitaţii. 

Meny văzând ce boroboaţă îi făcuseră invita- 
tii, îi strânse pe toţi la un loc şi le grăi astfel: 

„Dragii mei, să ştiţi că oamenii bine crescuti, 
când sunt poitiţi la cineva, nu-i fac stricăciuni în 
casă şi nici nu lasă robinetul de la baie deschis!” 

Tizuşor luă pe Lia în buzunar, Lulu îl flueră pe 
Nini şi plecară acasă mâhniţi de 


supărarea pe 
care o făcuseră, fără voia lor, bunului prieten 


Meny. 

lar Meny se duse singur la colț, ca atunci când 
urma să vină guvernanta din oraş, să-l găsească 
pocăit. Căci micul, dar istețul Meny ştia că o gre- 
şală mărturisită e pe jumătate ertată. 


Alex. Bilciurescn 
——— onun kno 


DIMINEATA COPTELOR Tea AG 


PENTRU CITITORII MAI MICUȘI 


Pr rPPePPPPeereeop eee AAAA TETTETETT POPPO ETE EEEE EEEE TEETE EEEE EEEE EEEE EEEE EE eee sete EEEE EE EE E E E E E E E E E E 


r 


(AAAA aA AAAA AARAA AAAA ARAARA 


; 


E 
$ 


| COTOIUL MEU | 


Cotoiul meu, cotoiu frumos, Din ochii mari şi vii ai tăi 
Cotoiul meu cel mustăcios, Răsar scântei şi es văpăi, 
Tu nici nu ştii ce drag 'mi ești, Dar când arăţi mai supărat, 
Cotoiu frumos ca din poveşti. Ce rău priveşti şi ce'ncruntat ! 
Ca tine, zău, că nu sunt doi, Cotoiul meu cel cunoscut, 
Tu împărat printre cotoi, De șoareci cât eşti tu temut, 
Ai blana moale, mătăsoasă, Câţi în ghiare-ți au să'ncapă, 
Ai coada mare şi stufoasă. Viu nici unul nu mai scapă. 
Cotoiul meu, cotoiu frumos, 
i Cotoiul meu cel mustăcios, 
De câte ori mai sgâriat ! 
Ci eu, mai bună te-am iertat. 


Maria Sorel 


2 JEDN £ ; 
$ 4 = + 
Spa Ri N Ă 
“ A i E SY A A 
| sa è ATER ; ` N SS 
e iri caile o TENSA ARS E IRI e e E 


PPPPP-o-PP0-000-0-000-0-0-0-0-0-0-0-0-0-00-0-9-0-PRPR-A-RARARAAARARAPO AAAA AA A A H 00000000 


PPP RIPROARILeRARRPPAARAPRRARAAAOPARAREPOROPORORRARD EEE EEEE EEEE EE EEEE EE EEEE EEEE EEEE EEE E EEE E E E a E E a a (REEERE ETETEA EEEE AAAA aia aaadaaaad 


x J i ci G ERSATT E i — - — 
A E ak s EAN să a xz IET tig PI TI 


9). Coana Frosa şi Biju 


Cum ti-am Scris eu, pân acume De când iavra cea de Biiu Biju-i totul pentru Frosa, 
Ce-am pătit, a fost puţin, A intrat la noi în casă, Eu... 0 cârpă, o povară, 
Căci de-acum încep să vie N'am o clipă de odihnă Ba'n curând nu-i de mirare, 
Zile negre şi de chin. Şi m'am parte nci de masă. Azvârlit să fiu afară. 


De mi-i foame şi cer Frosei Când se 'ntoarce, zice: „Biju la maj bun cei de mâncare 
Să-mi aducă de mâncare, Azi nimic n'a mai păpat Și o dă lui Biju totă, 
Zice: „Stai, acum am treabă, Și drăguțul are poftă, Ba mă chemă şi pe mine: 


Merg cu Biju la plimbare“ Mai ales că s'a plimbat“. „Vino, dragă, vin' îndată! 


„Vino, vezi cum ştie Biju — lan ascultă, 'ntorc eu vorba, — N'ai decât, îmi spune Frosa, 


Să mănânce drăgălaş, Lasă javra şi îndat' Şi să fii cuviincios, 
Vezi cum plescăe din limbă, Pune masa, dă mâncarea, Bijulică nu e iavră, 
Zău, că e un îngeraş. Căci de toame-am leşinat. Ci-i cățelul meu frumos“. 
* 
la în brațe apoi pe Biju Vezi ce sunt acum, Moş Nae, Când mă'ntorc pe seară acasă, 
Şi sărută lung pe bot: Să numi plângi-apoi de milă? Frosa iese şi-mi şopteşte: 
„N'asculta ce spune Haplea, Toate-acestea din pricina „Umblă "'ncet, că doarme Biju, 
Că e prost şi e netot“. Păcătosului Blegilă. Nu vorbi, că se trezeşte“. 
HA! 
M, 
CHivuv!! 
lar în miez de noapte aud wimineaţă, cer săpunul Nespălat şi mort de foame, 
S Strigä, tipete, lătrat. Şi prosopul, dar, Moş Nae, Plec de-acasă şi mă duc 
Ia venit lui Biju poftă Am uitat că-i ora'n care ._ -Pe la cârciumă, la prieteni, 
Să se apuce de jucat. „Domnu Biju” face bae. Ca să'mi dea ceva ge ) 
Va urma 


. In n-rul viitor: „CE EDUCAȚIE SE DĂ LUI BIJU“. 


a- ~ á 
Ma Lin). aie N se a iz, | 


PAG. 0 SEE DIMINEAȚA COPIILOR 


[COPIII SILITORI CARI AU OBŢINUT PREMIUL l-iu LA INVĂŢĂTURĂ | 


1) Riezemberg M. Avram, cl. IV-a, Şcoala de băeţi Adjud. 2) Sava Victoria, cl. l-a, Şcoala de aplicaţie, laşi. 3) Ro- 
mașcanu Becuţa, cl. IIl-a, Şcoala de fete No. 2, Piatra-Neamţ. 4) Hașdău Georgeta, cl. Ill-a, Şcoala de fete No. 38, 
Bucureşti. 5) Romaşcanu Filip, cl. Il-a, Şcoala No. 2 de băieţi, Piatra-Neamţ. 6) Curi Maria, cl. l-a. Şcoala primară 
de fete No. 1, Galaţi. 7) Alfred Schapira-Kimel, cl. I-a, Şcoala «Cultura», Bucureşti. 8) Feinstein I. Iosefina, cl. 
III-a, Şcoala de fete No. 23, Bucureşti. 9) Marloara Severineauu, cl. Il-a, Şcoala No. 6 «Principesa Elisabeta», Timi- 
şoara. 10) Cezar-Şerban N. Stoenescu, cl. IV a, Şcoala de băieţi No. 14, Bucureşti. 11) Marin Eugenia, cl. I-a, 
Şcoala «Clemenţa», Bucureşti. 12) Guţtman B. Jan, cl. I-a, Şcoalele Unite, Bucureşti. 13) Friedman I. Sucu, cl. I-a 


Şcoala primară Israelito-Română, Buhuşi. s 


DIMIDN EAT A-GOPII LOR EEE OI PAG 


| copin SILITORI GARI AU OBŢINUT PREMIUL l-iu LA INVĂŢĂTURĂ | 


1) Dumitru I. Silvestru, cl I-a, Scoala No. 1, Galaţi. 2) Herșcovici Carmen, cl. IV-a, Şcoala de fete No. 1, Bârlad. 
3) Schwartz Rubin, c!. III-a, Şcoala Comunităţii Evreilor, Focşani. 4) Alexandru Phillips-Erwin, cl. Il-a. Şcoala de 
fete No. 15, Bucureşti. 5) Abeles Marcela, cl. 'V-a, Şcoala Comunităţii Evreilor, Ploeşti. 6) Lazaride Lucia, cl. Ill-a, 
Şcoala «Jeanne d'Arc>, Chişinău. 7) Marcu Fidor, cl. Ill-a Şcoala mixtă «Vointa», Loco. 8) Cristescu C. Rodica, 
cl. IV-a Şcoala de fete No. !0 «Vasile Boerescu», Bucureşti. 8) Mihail Manoilescu cl. II-a, Şcoala de aplicaţie, Bâr- 
lad. 10) Alice Clejan, cl. Ill-a Şcoala «Jeanne d'Arcs, Chişinău. 11) Wachtel B. Mișu, cl. IV-a, Şcoala de băieţi No. 
1 «Trei Ierarhi» şi Wachtel Dori, cl. Il-a, Şcoala de băieţi No. 7 «Gh. Asachi», Iaşi. 12) Abramovici D. Leon, cl. I-a, 
Şcoala de băieţi No. 8 «Vasile Alexandri», laşi. 13) Fainștein A. Nelu, cl. IV-a, Şcoala No. 5 de băieţi, Piatra-Neamţ. 


PAG. 12 = —= = DIMINEAȚA_COPIILOR 
Uii; ~ A ENE 


ASRİN i MIYARA 


POVASTE - PODULARĂ 20 eacae pe All BABA 


+ 


ce 
4 
PAK 
/ 
f d 
di 
la 


orin era în slujbă la părinţii Mi- 
carei. Sorin era un tânăr chi- 
peş, viteaz, deştept şi foarte 
cinstit. Insă, îşi pierduse de 
mult pe părinţii săi care nwi 
lăsaseră nici o avere. 

Miioara era o fată de toată 
frumusețea şi singură la pă- 
rinţi, care erau oameni nespus de bogaţi. De ace- 
ea, ei visau să mărite pe Mioara după un fiu de 
rege sau de împărat. 

Dar Sorin ţinea mult la Mioara, iar Mioara ar 
îi fost foarte fericită să se mărite cu Sorin. 

Intr'una din zile, Sorin îşi luă inima în dinţi şt 
ducându-se la tatăl Mioarei, îi zise: „Am venit 
să-ţi cer să-mi dai de soţie pe Mioara.” 

La auzul acestor cuvinte, tatăl Mioarei rămase 
câteva clipe uimit, apoi izbucni întrun hohot de 
râs. Işi râdea de bietul Sorin, care îndrăznise, el, 
băiat sărac, să ceară pe Mioara de nevastă. 

Işi râse de el şi îi zise: „ţi voi da pe Mioara 
în ziua în care îi vei aduce un colan de mărgări- 
tare aşa cum n'are nici împăratul. Până atunci, 
să nu-ţi mai calce p'aicea piciorul.” 

Sărmanul Sorin eşi zdrobit de ruşine şi rănit de 
durere. Insă la poartă, îl întâmpină Mioara, care 
îi zise: „Sorine, să nu-ţi pierzi curajul şi nădeţ- 
dea. Să ştii că eu ţiu la tine mai mult decât ort 
când.” 

In aceiaşi zi, Sorin plecă din oraş, vrând să 
meargă departe, cât mai departe, în vre-o ţară 
necunoscută, unde să i se piardă urma şi să-şi 
plângă durerea care îl chinuia. 

Merse aşa, fără rost şi fără ţintă, multe zile şi 
multe nopţi, până ce ajunse la marginea unei pă- 
duri dese din munţii Carpaţi. Se aşeză să se mai 
odihnească la umbra brazilor şi să-şi mai strângă 
puţin gândurile. 

Era o zi cu cer senin şi soare plăcut. De jur îm- 
prejur, totul era frumos şi zâmbitor. Poienile 
verzi erau împodobite cu nenumărate flori, iar 
păsările făceau să răsune pădurea şi munţii de 
frumusețea cântecului lor. 

„Totul e vesel în ziua aceasta, numai sufletul 
meu plânge! îşi zise Sorin, suspinând din adâncul 


ABE "E PORTAR ETS 
ME e de nui x; 


DIMINEATANCOPPIGORSS = S I AG 19 


inimei. Unde voi putea să găsesc eu un colan de 
mărgăritare, pentru ca să pot lua pe Mioara de 
soţie?” i 

Dar pe când îşi vorbea şi se tânguia singur în 
felul acesta, iată că un drumeţ necunoscut răsări 
ca din pământ şi se aşeză lângă el. 

La drumeţul acesta îţi era par'că teamă să te 
uiţi. Inalt de statură şi slab, avea obrajii supţi şt 
colţuroşi, o barbă ascuţită şi mustăţi subţiri şi ră- 
sucite de câteva ori. Negri îi erau ochii, dar aşa 
de strălucitori, încât credeai că sunt doi cărbuni 
aprinşi. 

Omul acesta zâmbea mereu, era însă un zâm- 
bet de dispreţ şi de batiocură. 

„Flăcăule, îi zise el lui Sorin, privindu-l ţintă cu 
ochii săi negri şi strălucitori, văd că ai mari ne- 
cazuri; de aceea, bun cum sunt de felul meu, am 
venit să-ţi fiu tovarăş şi chiar să-ţi dau o mână 
de ajutor. i 

— „N'am nevoie de tovarăş şi nici ide ajutorul 


tău”, îi răspunse aspru Sorin, pentrucă necunos- 


cutul drumeţ trezise în el multă neîncredere. 

— „Sorine, dece îmi vorbeşti aşa de răstit? il 
întrebă drumeţul zâmbind batiocoritor. 

— De unde ştii numele meu, că nu ne-am cu- 
noscut nici o dată? 

— Nu numai că stiu cum te chiamă, îi în- 
toarse drumeţul vorba, dar stiu şi păsul inimei 
tale. Eşti amărât, fiindcă mai un colan de mărgă- 
riitare, ca să poți lua de soţie pe frumoasa Mioa- 
ra. De aceea, bun cum sunt de felul meu, am ve- 
nit să-ţi dau o mână de ajutor. 

— Şi ce ajutor poţi să-mi dai? întrebă Sorin 
din ce în ce mai mirat de tot ce auzea. 

— Pot să-ţi fac rost de colanul de mărgăritare 
şi să te fac mai bogat decât împăratul însuşi. 

. — Dar cine eşti tu, ca să-mi poţi da astfel de 
bogății? 

— Asta nu te priveşte, răspunse drumeţul, în- 
cruntând din sprincene şi scrâşnind din dinţi. In 
schimbul bogățiilor ce am să-ţi dau, nu-ţi cer alt 
ceva decât să-mi scrii pe o hârtie cu sângele tău 
că după zece ani, începând de astăzi, îmi vinzi 
mie sufletul tău. ; 

— A, am înţeles! strigă Sorin, sărind în sus şi 
făcându-şi de mai multe ori semnul crucii. Tu eşti 
Necuratul! Fugi încolo, Satano, şi piei din faţa 
mea. De o mie de ori mai bine îndur orice chi- 
nuri, decât să-mi vând sufletul”. 

Aghiuţă, fiindcă în adevăr el era drumeţul ne- 
cunoscut, fugi urlând de mânie, blestemând şi a- 
menințând. 

Rămas singur, Sorin vru să-şi vadă mai de- 
parte de drum. Insă, abia făcuse câţiva paşi, că 


NDISCUTABIL 


i: HERDA 


o femeie tânără, de o frumuseţe răpitoare, se ivi 
înaintea lui şi îi zise: „Sorine, vreau să te răsplă- 
tesc pentru frumoasa ta purtare şi pentru tăria 
cu care ai respins ispita diavolului. Află că eu sunt 
Mirina, zâna şi stăpâna acestui ţinut. In peştera 
din muntele Omul se găseşte o comoară ale 
cărei bogății sunt mai mari decât bogăţiile tutu- 
ror împăraţilor la un loc. Comoara aceasta este a 
piticilor care te vor primi bine şi îţi vor da chiar 
mai mult decât îţi trebue.. 

— Dar cum să creadă că vin din partea ta? în- 
trebă Sorin. 

— Arată-le inelul acesta”, zise zâna scoțând din 
deget un inel, care strălucea mai puternic decât 
soarele. 

Sorin luă inelul preţios, mulţumi de mai multe 


ori zânei şi porni fără zăbavă spre peştera din 


muntele Omul. Drumul ducea printr'o vale adân- 
că şi întunecoasă, căreia îi zicea „Valea vrăji- 


toarelor”. 


Se numea aşa, pentrucă era locuită de o mulți- 
me de vrăjitoare, fiinţe rele care căutau să atragă 
pe drumeţii ce se rătăceau pe acolo şi să le sugă 
sângele. Dar Sorin nu plecă urechea la chemările 
şi ispitele lor, ci îşi văzu de drum, mergând 
drept înainte. 

Când eşi din vale, fu întâmpinat de o ceată ma- 
re de pitici. Sorin se grăbi să le arate inelul ce-i 
dăduse zâna Mirina. 

„A, eşti trimis de stăpâna şi  binefăcătoarea 
noastră! strigară piticii cuprinşi de bucurie. Fii, 
aşa dar, bine venit între noi şi vino la peştera 
noastră ca să-ţi facem câteva daruri. 

Când Sorin, înconjurat de pitici, ajunse la peş- 
teră, rămase uimit de ceeace văzu înlăuntrul ei. 
Credeai că erau strânse acolo toate perlele, toate 
diamantele, tot aurul, într'un cuvânt, toate bo- 
găţiile pământului. 

Regele piticilor îi dete lui Sorin mai întâi un 


colan de mărgăritare, aşa cum în adevăr n'avea. 


nici un rege şi nici un împărat. li mai dete doi 
saci plini cu aur şi multe inele de mare pret. 

Cu bogăţiile acestea, Sorin se întoarse la casa 
părinților Mioarei, unde fu primit cu toată cinstea 
şi bucuria. Părinții Mioarei s'au grăbit acum să-i 
dea pe Mioara de soţie şi să facă o nuntă can 
poveşti. 


E CEA MAI! 
BUNA 


III E IRI E EI Dai Aga: 
E a e DR E Sti PE aie 


d 


Ai Ra AR = == = 


E DIMINEAȚA COPIILOR 


BOTEZUL LUI AZOR 


S ZOR nu este decât un câine, Totuşi, i sa 

făcut un botez frumos. 

Azor a fost odată, mic, foarte mic, 
chiar şi nu ştia cum îl cheamă şi'nici să 
latre. 

Pe atunci, Georgică, stăpânul lui, îl hrănea nu- 
mai cu lapte şi cu miez de pâine. Era însă, încă 
de pe atunci un căţel foarte drăguţ. Se gudura 
frumos şi toată lumea era prietenă cu el. 

Azor, după câtva timp, s'a făcut mai mare, lă- 
tra când intra cineva străin în curte și începuseră 
să-i placă oasele. 

intre timp, şcoala se sfârşise. Georgică era acum 
în vacanță şi era mulțumit că trecuse clasa cu 
bine. 

Dar odâtă cu vacanţa, nici nu prea avea ce 
face. Se cam plictisea, aşa că chiar îi părea rău 
că s'a început vacanţa. Acum, nemai fiind şcoală, 
nu mai avea prilej să se întâlnească cu colegii. 

In timpul acesta, Azor părea să fie foarte mul- 
țumit. Mic şi drăguţ cum era, toată ziua se gudu- 


ca, se ridica în două labe, ‘alerga prin curte şi mai 
aies dădea din coadă, apoi se furișa în câte un 
ungher, la umbră și dormea. 

intro zi, când Georgică şedea la umbra unui 
copac din curte şi era cam morăcănos, i-a venit o 
idee care l-a înveselit îndată. 

Pe câinele lui îl chema Azor. Il chema aşa, pen- 
trucă aşa s'au înţeles cei ai casei să-i spue. Dar 
după regulă, numele nu se pun numai aşa, după 
învoïala celorlalţi, ci se face pentru aceasta un 
botez. Este adevărat că botez se face pentru oa- 
meni, iar nu peniru câini. 

Bine înţeles că botezul unui câine se face fără 
preot şi că nu vin oamenii mari să asiste. Pentru 
un ‘astfel de botez este îndestulătoare prezența 
stăpânului câinelui şi a prietenilor lui. 

Georgică a hotărit să facă botezul câinelui său. 
A arătat părinţilor săi care sunt motivele pentru 
care Azor trebue botezat şi spre bucuria lui a ob- 
tinut încuviințarea Acestora. Botezul a fost hotă- 
cit într'o Duminică după masă. 


A 


IA Xe 


DIMINEAȚA COPIILOR === 


= 


| Georgică de îndată s'a văzut foarte ocupat. Mai 
întâi, a fost grija cu invitaţiile. A vrut să cheme 
la botez pe toţi colegii lui dela şcoală și pe veri- 
şori. 

Şi întradevăr i-a poftit pe toți. 

„Apoi voia ca botezul lui Azor să fie o adevărată 
sărbătoare. 

ă Din pricina aceasta a avut mare bătaie de cap. 
Georgică sta convins că a face un botez, nu este 
lucru tocmai uşor, chiar când acela care trebue 
botezat este un căţel ca Azor. Insă a făcut rost de 
toate şi a făcut astfel, ca pregătirea botezului lui 
Azor să fie desăvârşită. 

In acest timp singurul dare nu s'a sinchisit de 
nimic şi părea nepăsător la pregătirile ce se fă- 
ceau, era Azor. El continua să latre, să mănânce 
oase şi să dea din coadă ca și înainte. 

Dar Duminica hotărită ta sosit şi, însfârșit, avea 
să vadă şi el însemnătatea zilei şi rostul atâtor 
pregătiri. 

Pentrucă era vară şi timpul era frumos, bote- 
zul lui Azor a fost în grădină. In mijloc fusese 
aşezat cazanul, luat de Georgică dela spălătorie, 
în care avea să fie botezat cățelul. Se aduseseră 
mai multe scaune și o masă pe care erau înşirate 
fel de fel de bunătăţi făcute de mama lui Geor- 
gică. Deasemenea gramofonul fusese adus în curte 
şi două steguleţe de hârtie atârnate de pomi. 

Grădina 'avea întradevăr o înfăţişare de sărbă- 
toare. Au venit toţi camarazii de şcoală şi toţi ve- 
rișorii. Ba încă au venit şi unii din părinţii aces- 
tora din urmă. Toată lumea era nespus de veselă 
şi Georgică mai vesel ca toţi. 

Singurul care poate în acel moment nu era mul- 
tumit, era chiar sărbătoritul zilei, adică Azor, El 
se afla acum închis într”o odaie, căci Georgică nu 
voia să-l aducă afară decât în momentul botezu- 
lui. Avea de gât legată o panglică tricoloră şi în 
ajun i-se făcuse o bae. Azor nu prea era mare 'a- 
mator de băi, dar supărarea cu baia din ajun îi 
trecuse, 

Azor vedea că se întâmplă ceva ciudat şi înce- 
puse chiar să mârâie. Ceeace îl supăra mai mult, 
era că auzea afară sgomot și glasuri de oameni 
străini şi nu putea să se ducă să vadă cine sunt 
şi să latre. 

Sosiseră însă toți invitaţii şi se aștepta înce- 
perea botezului. 

Părinţii lui Georgică şi ceilalți oameni mari se 
aşezaseră pe scaune, iar copiii şedeau în picicare 
în jurul cazanului.. 

Costică, un verișor de-al lui Greorgică, se îmbră- 
case întrun capot de noapte tal lui Georgică şi tre- 
buia să facă pe preotul. 

“Trebuia, să mai sosească doar Azor. Dar acum 
se ivea o greutate pe care Georgică nu o prevă- 
zuse. Cum să aducă pe câine la locul botezului ? 

Numai decât a deslegat şi problema aceasta. 


id 


. 


PAG. 15 


avea să aducă pe Azor întrun coș. Când a apărut 
Georgică, purtând în braţe coșul din care Azor 
privea speriat, copiii începură să bată din palme 
şi să strige: „Să trăiască ! Să trăiască !” 

Georgică era încântat de această manifestaţie 
de simpatie. 

Nu tot aşa de încântat părea însă să fie şi Azor. 
E] se uita urât la invitaţi și mârâia. Când au ʻa- 
juns aproape de cazan, cățelul a cam înţeles ce îl 
așteaptă. Desigur el nu s'a gândit că vor să-l bo 
teze, ci că vor numai să-i facă o bae. Şi aşa ceva 
nu prea era pe placul lui. Deci, ca să scape, a să 
rit din coș. i 

Văzând aceasta, cei mai mulţi au început să 
râdă, unii mai mici s'au speriat; iar Georgică cu 
coșul gol în braţe părea foarte nemulțumit de a- 
ceastă întâmplare. 

Azor a fugit în fundul curţii și pentrucă, după 
primul moment de zăpăceală, Costică şi Georgică 
se 'apropiară de el să-l ia din nou, intră în coteţul 
de găini. 

Găinile, care se aflau înăuntru, nu fură prea 
vesele de această vizită şi începură să coteodă- 
cească şi să iasă una câte una pe ușa cea mică a 
coteţului. 

Se făcuse o larmă de nedescris. 
ştia ce să facă. 

Dar după puţină străduință, Azor a putut să fie 
scos din coteţ şi apoi băgat de Costică în cazanul 
cu apă. Atunci toţi invitaţii au început din nou să 
bati. din palme. 
` După aceasta Georgică ia poftit pe toţi să mă- 
nânce din bunătăţile cari aşteptau pe masa.. 

Pe lângă alte lucruri de mâncare, era şi o far- 
furie cu oase de pui şi câteva bucăţi de mezeluri. 
Acestea erau pentru Azor. Deşi încă ud și sfios, 
după baia făcută, când văzu aceste lucruri bune 
pentru el, uită de supărare şi începu sa dea ve- 
sel din coadă. IR. 

Georgică puse gramofonu] să cânte şi până 
seara el şi invitaţii lui se jucau voioși şi mulțu- 
miți. ER : 
Inainte de plecarea colegilor şi verişorilor lui, 
Georgică aduse o hârtie, cerneală şi un toc și îi 
rugă să semneze fiecare actul de botez al lui A- 
zor în care scria aşa: 

„Azi a fost botezat, în faţa noastră, cu numele 
Azor, câinele lui Georgică. Azor a fost botezat 
de către Costică, iar naş a fost chiar stăpânul lui, 
Georgică. 

Urăm cu toţii lui Azor, viaţă lungă, sănătate și 
să fie cuminte și ascultător”. 


` 


Georgică nu 


Aaaa 
La aaa Aaaa AA 


SCOLARII, ELEVII, 
E 


len 


E 


'PABRICILOR DE 
PIELĂRIE, INCÂLȚĂ- | 
MINTE ŞI ARTICOLE 
DE VOIAJ 


y 


> X 
Ej: 
z 56-]- 
5 or ai MO LE 67-75 TELO 7 
=| | " BUCURESTIV- Pantofi pentru Studenţi 
DI Negri dela . 400—450 
”| 1B E aniozoane Culori „ 410—490 Ea 
DPR ROSA RENER Pantofi pentru Studente Jà 
ady bebei IN- Negri dela . 300—350 i 
LEJ 200 LA 300. Culori ,„ 310—360 m 
AARVIETE Ghete box pentru Copii = 
PAER S TURRI Negre dela . 190—280 > 
ŞI ELEVE DE LICEU 
INCEPAND DELA Culori „ . 200—290 “a 
S: tian a i ai pat Pantofi box pentru Copii a 
UNIFORME ȘCOLARE Negri dela . 170—260 ` 
PENTRU LICEE DE Culori „ — + 180—270 x 
- ETE ŞI BAEŢI. * a ze 
> OOAAAHHHAA HAHA 41000000000000000000400eeesesre.s.e © 
> 


q å PPAAARRreereeeetereeeerreeeeeeeae 


Se aprovizionează cu 200-300 
mai eftin ca ori unde la: 


DEPOZITELE: 


Ada aaa aaa aaa AA 


Calea Griviței 196, Bariera 
Moşilor, Str. Carol 29. 
Sărindar 12. 


Craiova şi 


PPPOLALARELALAOLACOROLARARORRARLOLORARALRLLALeLereee 


aa 


asa PRE lie 


> APAR 
SA YON 
ager 


4 


i | . s * i : ? } : ci z 


DinecToR: N. BATZARIA. 


„b'ăceți ca mine si a să învățați repede socoteala!” PREŢUL, LEI 5 


PAG. 2 == ibiri 


=~—=DIMĪINEAȚA COPIILOR 


Ce înseamnă „şezătoare“ ? 


Un cititor care, precum ne scrie, vine regulat la 
şezătorile date în Capitală în fiecare Duminică de 
„Dimineaţa Copiilor”, nu ştie ce înseamnă în a- 
devăratul lui înţeles cuvântul „şezătoare”. Să-] 
lămurim. 

La ţară, mai ales în serile de iarnă, oamenii se 
strâng mai mulți în casa unuia și tot lucrând. unii, 
mai iscusiți la vorbă, spun povești. ghicitori sau 
chiar citesc din vreo carte. Acestei adunări i se 
zice „şezătoare”. Cuvântul vine dela verbul „se- 
dere-a şedea”. : 

De aci li s'a zis „șezători” adunărilor la care, 
aşa cum face „Dimineaţa Copiilor”, se ţine o con- 
ferinţă. se spun versuri, se cântă, se joacă o piesă 
de teatru, etc. 

Credem că explicația aceasta este destul de lă- 
murită, atât pentru cititorul care ne-a întrebat 
cât şi pentru alţi cititori care nu stiu bine înțele- 
sul şi origina cuvântului „sezătoare”. 


Ce este ..,Academia!*? 


Cititorul nostru Tib. Ostr. dela Timişoara, citi- 
tor căruia îi dorim să ajungă om învățat, aşa în 
cât să fie ales cu timpul ca membru al „„Acade- 
miei Române”, vrea să ştie ce este exact „Aca- 
dem'a”. Aceasta mai ales că a citit sau a auzit 
despre ..Academia Română”, despre ..Inalta Aca- 
demie de Comerciu” despre „Academie de Agri- 
cultură” etc. 

„Toate aceste Academii sunt, oare, școli înalte 
si de ce li se spune asa?” Așa ne întreabă drăgu- 
tul nostru cititor. iar la întrebarea lui merită să i 
se dea un răspuns lămurit. 


Mai întâiu spunem că cuvântul .,Academie” vi- 
ne dela .„Academus”. un grec din timpurile vechi 
si care avea la marginea Atenei o grădină cu mai 
mulți arbori. La umbra acestor arbori se strân- 
geau filosofii greci Sncrate si Platon cu elevii lor 
şi dedeau lecţii sau făceau discutii despre diferite 
chestiuni filosofice. Acestei școli filosofice i s'a 
zis ..Academie”, fiindcă, precum am văzut mai 
sus. se strângeau în grădina lui Academus. 

Scriitorul acestor rânduri mai spune că el a 
fost la Atena şi că a văzut locul unde era grădi- 
na lui Academus. 


Şcoli şi societăţi academice. 


Cu timpul, cuvântul „Academie” a căpătat un 
înţeles mai larg, Aşa, s'a zis „Academie” şcolilor 
unde se predau învățături înalte. Deci, cuvântul 
acesta avea aproape înțelesul pe care îl are astăzi 
cuvântul „„Universitate”. 


De exemplu, în anul 1835, a fost înființată la 
laşi o şcoală superioară, un fel de Universitate, 
căreia i s'a zis „Academia Mihăileană”. 

Tot acest înţeles de şcoală înaltă îl are şi în 
şcolile noastre superioare, ca „Inalta Academie 
de Comerciu”, „Academia regală de Muzică”, aşa 
cum i se spune astăzi „Conservatorului de Mu- 
zică”, „Academia de Agricultură”, de „Teologie”. 

Insă cuvântul „Academie” mai înseamnă şi so- 
cietăți de oameni învăţaţi, de artişti, care nu în- 
temeiază vreo şcoală, ci se întrunesc între ei ca 
să discute şi să lămurească diferite chestiuni. 


O astfel de societate este şi „Academia Ro- 


mână”. 


l mmn i A | 


„Academia Română“. 


Academia Română a fost la început o societate 
literară înființată cu scopul de a stabili limba lite- 
rară română şi a ajuta la desvoltarea literaturii 
nationale. Pentru prima dată „Academia Româ- 
nă”, înființată prin decret Domnesc. s'a întrunit 
la Bucureşti în ziua de 1 August 1867. 


Membrii ei. pe atunci în număr de 21, au fost 
aleşi printre învățații noştri din toate ţările şi ti- 
nuturile locuite de români. Aşa, 4 dintr'inşii au 
fost aleşi ca să reprezinte Muntenia, 3 să repre- 
zinte Moldova, 3 Ardealul, 2 Banatul. 2 Maramu- 
reşul, 2 Bucovina, 3 Basarabia şi 2 Macedonia. 


Astăzi „Academia Română” cuprinde trei sec- 
țiuni: literară, istorică şi științifică. 

Membrii ei ţin şedinţe de câteva ori pe an, ṣe- 
dinţe la cari discută chestiuni ce privesc cele trei 
ramuri de activitate sau fac diferite comunicări 
în legătură cu ştiinţa, literatura şi istoria popo- 
rului nostru. 

Mai spunem că tot Academia Română a stabilit 
ortografia limbei române. 


DIMINEATA 
COPIiiL.OR 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 
BUCURESTI — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67. 


ABONAMENTE : 1 AN 209 LEI | 


6 LUNI 100 


IN STRAINATATE DUBLU 


18 Octombrie 1931 — Nr. 491 


Director: N. BATZARIA 


UN NUMĂR 5 LEI 


Manuscrisele nepublicate nu se înunuiază 


REPRODUCEREA BUCAŢILOR ESTE STRICT INTERZISĂ 


rr rr vro ao -ee 


E linişte 'n pădurea voioasă, de-astă vară... 
Nu mai auzi cântări de cuci, de rândunele, 
Temându-se de toamnă, de vânt şi zile grele 
Sărmanele, pădurea pustie o lăsară! 


POPA posovenoeeeeeeteneooooeoteetee 


Nu mai auzi în ea nici freamăt și șoapte 

Nici vântul care bate, cumplit, crengile frânge. 
Iți pare că pădurea, acuma într'una plânge 

Că 'n ea este pustie, tristeță... și e noapte! 


LELIA AAAARAAĂ 


.......oveseee PE e da 


pasii iii aia aaa aaa aleea aaaaadaaaaaaaaaaaaa 


Mioara se joacă deoparte, 

La umbră, în fundul grădinei. 
Acolo, sub prunul în floare, 
Inaltă palatul reginei. 


1440000000000 0090Petae4e090000004000000000eeeei DORPRORA 


Â0..0o Pee eeeoteeeeeeeettetpetettpeoeteateteeetevereneeree PRPPOCERARRD PRPRPORRPeRCeot otet coteeetenettotetrenteneeveeneoeteveteeteoooetecooetteveeeete 


Â9100000000000090000000009099900P00P0OPPeenooeneoeopa0ee0000000000tPPe00000000P 009000099090009000000P00000PPeDoePorALeeeetereoecnorrenroeeopevoeretooonee 


TOAMNA IN PĂDURE | 


| PALATUL REGINEI 


Acuma palatul e gata 

Sin el e stăpână păpuşa, 
Ce intrăn odăi pe deasupra, 
Fiindcă prea e mică ușa ! 


PT VIII VV VII POPI voee no ro rm ever a 


Arareori, departe un pocnet, răbufneşte... 
Se-aude cum vânează acuma vânătorul, 

Și *n margine răsună grăbit şi trist toporul, 
Care din zori, copacii, în înimă lovește! 


Si tremură pădurea întreagă de fiori, 

Că toamna i-a pătruns adânc în mădulare, 

Și cum o vezi așa, te'ntrebi, cândva de are 

Să mai răsune în ea cântând privighetori? 
Ion Stănescu-Max 


40000000 PPPPoPeeeLa cepe ca root opoDroeereeeeeeenarneneeeneseoree 


POPII ITP III III ALI ..corcoreete 


„...oeere 


ORTE TETTTTTTTTETEOOOOPOPEEEPTECECETEEEEEEEEEEEEEEETETEETETE EE 


Micuța lucrează cu grije, 
Clădind din cutii şi cartoane ; 
Păpuşa aşteaptă în tihnă, 
Cu aerul unei cucoane... 


Lelia Stănescu 


MEE EE EESE RTTY TTE ETETETT ETEETIIITITEEEETETEES EEEE EEEa 


PAG, $. OO eee ine» Di MINE AȚA-COPIILOR 


A 


1. 


Yy 


R 
W 


TE 


N 
p 


ANVAYI 


A f| SULTÄNICA 


ULTĂNICA era fiica unui țăran 
sărac. Era o fată frumoasă, însă 
trebue să spunem că fete tot aşa 
de frumoase ca dânsa erau și al- 
tele în cetatea aceea. Insă, nu era 
chip să găseşti alta, care să o 
ajungă în hărnicie și în deștep- 
tăciune. 

Cum să vă spun? Veneau oameni dela depăr- 
tări mari, ca să-i ceară sfat și povaţă sau să fie 
judecați de dânsa. Şi cum îi povăţuia Sultănica 
sau cum îi judeca, aşa și făcea fiecare. 

Vestea despre deșteptăciunea Sultănicăi şi des- 
pre mintea ei ascuţită ajunsese până la împăratul 
acelei țări. Şi se nimeri ca împăratul acesta să fie 
om tânăr, necăsătorit și totodată om deștept și 
căruia îi plăceau, de asemenea, oamenii deştepţi. 

Auzind, așa dar, împăratul cât de mult merge 
vestea despre deşteptăciunea Sultănicăi şi cum e 
lăudată de toată lumea, hotări să o pună el însuşi 
la încercare. 

De aceea, chemă la palat pe tatăl Sultănicăi şi 
dându-i un ciur plin cu ouă, îi zise: „Vreau ca 
până mâine dimineaţă fiica ta Sultănica să scoată 
pui din toate aceste ouă,“ 


DIMINEAȚA: COPIILOR ee 


Bietul om se întoarse acasă cu ciurul de ouă pe 
braţe, dar tare mâhnit şi amărât, Ştia doar că nu 
e cu putință ca într'o singură noapte din ouă să 
iasă pui. Insă Sultănica îi zise: „Tată, nu te a- 
mări şi dormi liniştit. Până mâine dimineață, ma- 
re-i Dumnezeu“, 

A doua zi dimineața, Sultănica dete tatălui ei 
o punguliță cu semințe de meiu păsăresc și îi zise: 
„Du-te la împăratul şi spune-i că puii sunt aproa- 
pe gata să iasă din ouă, însă, ca să trăiască, tre- 
bue să fie hrăniţi cu meiu păsăresc proaspăt. De 
aceea, spune-i să semene seminţele acestea şi în- 
tro jumătate de oră să secere, să treiere şi să-mi 
trimită meiu păsăresc proaspăt.” 

Dar împăratul i se împotrivi zicându-i: „Cum e 
oare cu putință să pun acum îm pământ semin- 
tele acestea şi să crească într'o jumătate de oră? 

— Tot aşa cum e cu putinţă ca îmtr'o singură 
noapte să iasă pui din ouă“, îi răspunse tatăl Sul- 
tănicăi. 

Impăratul văzu că Sultănica a fost mai deşteap- 
tă decât el, dar nu se dete bătut. Acum aduse un 
ghem de bumbac și zise: „Vreau ca Sultănica să 
țeasă din ghemul acesta pânză, iar din pânză 


să-mi coasă o cămaşe. Și vreau ca totul să fie gata 


până mâine dimineaţa. 

— Va fi aşa cum doreşte împăratul”, zise Sul- 
tănica zâmbind, când tatăl ei îi dete ghemul de 
bumbac şi îi povesti dorinţa împăratului. 

A doua zi dimineaţa, Sultănica dete tatălui ei o 
punguliță cu seminţe de in şi îi zise: „Mergi la îm- 
păratul şi spune-i că pânza e gata, dar că nu pot 
să cos cămaşa din pricina că n'am aţă de in. De 
aceia, împăratul să pună în pământ seminţele 2- 
cestea, iar într'o jumătate de oră să strângă inul 
ce va creşte, să facă aţă şi să mi-o trimită. 

— Dar cum e cu putință ca toate acestea să fie 
gata într'o jumătate de oră! strigă împăratul, 
când tatăl Sultănicăi îi spuse ce-l învățase fiică-sa. 

— Tot aşa cum e cu putință ca într'o singură 
noapte să torci bumbacul, să-l ţeşi, să faci pânză 
și să coşi o cămașe, îi răspunse omul. 

Impăratul văzu că şi acum Sultănica a fost mai 
deşteaptă decât el, dar tot nu se dete bătut. Aşa 
dar, îi zise tatălui Sultănicăi: „Spune fetei tale să 
vie la mine, dar nici pe jos, nici călare, nici cu 
sania, nici cu trăsura, mici îmbrăcată, nici desbră- 
cată şi să-mi dea un dar, însă fără să mi-l dea”. 

A doua zi Sultănica se duse la împărat, înfăşu- 
rată într'o plasă de prins pești, ținând în mână un 
porumbel viu, iar Ja picioare fiind încălțată cu o 
pereche de încălțăminte de zăpadă. Se apropie de 
împărat şi îi zise: „[i-am adus ca dar porumbe- 


lul acesta”. Insă, când împăratul întinse mâna 


să-l prindă, Sultănica dete drumul porumbelului, 
care zbură. 
Aşa putu să facă tot ce-i ceruse împăratul, care 


atit a aliere s că MN ala cui è $ - ee 


TAANS 
ER A 


pat, 3 Si pe: PI $, i FII) Di „0 y i Di ud 


PAG. 5 


văzu că şi de rândul acesta, ea a fost mai puţin 
deşteaptă decât el. Acum îi zise Sultănicăi: „Mâi- 
ne viu să vă fac o vizită”. ) 

In adevăr, a doua zi împăratul merse călare la 
casa Sultănicăi. Dar când intră în curte şi se dete 
jos de pe cal, văzu că nu e grajd în care să-şi 
pună calul şi nici nu par de care să-l lege. In 
curte, erau doar puse una lângă alta o căruţă şi o 
sanie. 

Impăratul stătea nedumerit, neștiind ce face cu 
calul, dar Sultănica, eşind la fereastră, îi strigă: 
„Leagă-l între vară şi iarnă”. 

Intre vară şi iarnă! Impăratul se gândi mull 
ce a vrut să înțeleagă Sultânica prin cuvintele a- 
cestea. In sfârşit, pricepu că îi spune să-l lege în- 
tre căruță şi sanie, ceeace şi făcu. 

Intră apoi în casă şi întrebă pe Sultănica: „Un- 
de este tatăl d-tale? 


— Tata, răspunse ea, . şa dus la târg. Dacă la 
înapoiere, ocolește drumul, o să vie într'o jumă- 
tate de oră, iar dacă merge pe drumul drept, nu 
ştiu dacă poate veni şi după trei zile. 

— Ce fel de vorbă e asta? întrebă impăratul 
mirat. 

— O vorbă foarte uşoară: drumul drept duce 
printr'o mlaștină din care e tpar greu să poți 
ieşi”. 

Nu trecu mult la mijloc şi se întorse și tatăl 
Sultănicăi, iar împăratul ceru în căsătorie pe Sul- 
tănica, dar numai dacă își dă cuvântul şi jură că 
n'0 să se amestece în trebile lui. Dacă nu se ţine 
de jurământul acesta, împăratul să aibă voe să o 
trimită îmapoi la casa tatălui ei, iar Sultănica să 
ia tot ce crede ea că e mai de preț pentru dânsa. 

S'a făcut căsătoria şi împăratul cu Sultănica au 
trăit destulă vreme fericiţi şi în cea mai bună în- 
țelegere. 

Dar iată că într'o zi, doi țărani veniră la jude- 
cată. Unul din ţărani aceştia împrumutase celui- 
lalt o iapă, ca să care de pe câmp nişte sfeclă. 
Țăranul care luase iapa cu împrumut, nu înapoia- 
se stăpânului iapa în aceiași zi, ci o oprise și peste 
noapte la el în curte. 

Insă, în dimineaţa următoare, sub căruța de 
care era legată iapa, sa găsit un mânz. Fiecare 
din cei doi țărani spunea că mânzul e al lui. Im- 
păratul îi ascultă pe amândoi şi hotări că mânzul 
nu se cuvine stăpânului iepei, ci celuilalt țăran. 

Auzind ce fel de hotărire a dat împăratul, Sul- 
tănica îi zise: „Judecata ta m'a fost dreaptă”. 

Impăratul se supără şi-i zise: „Fiindcă ţi-ai 
călcat jurământul şi te-ai amestecat în  trebile 
mele, te trimit îndărăt la tatăl tău. Mai înainte 
de a pleca, ai dreptul să-ţi alegi şi să iai tot ce 
crezi că este mai de preţ pentru tine. 


Citiţi emaren în pag 6 jos) 


DIMINEAȚA COPIILOR 


de-a prinde sărmanele păsărele cântă- 

toare și de a le închide în colivii, răpin- 

du-le astfel libertatea atât de scumpă tu- 
tulor vietăţilor. 

V'ați gândit voi vreodată, cum var veni la so- 
coteală să vă închidă cineva, așa, fără nici o 
vină, într'o cușcă strâmtă, de unde tot restul vie- 
iţi să priviți cu jind cum tovarășii voştri aleargă 
şi se joacă liberi, bucurându-se în voe de soare, 
de lumină, de libertate? 

Şi eu, când eram mic, am căzut în păcat odată, 
dar fapta de-atunci — pe care am să v'o povestesc 
— m'a lecuit pentru totdeauna și mustrarea de 

E Tai CN a DR APP N | PR) i ea Beep isi 


(Urmare din pag. 5) 


imic nu mă întristează mai mult, iubiţi co- 
pii, ca urâtul obiceiu ce-l au unii din voi 


— Fie şi aşa, dar mai întâi să stăm la masă”, îi 
răspunse Sultănica foarte liniştită. 

In timpul mesei, Sultănica puse, fără să fie vă- 
zută, praf de somn în vinul din care bea împă- 
ratul. După câteva minute, împăratul închise o- 
chii şi adormi buștean. Sultăniea chemă atunci 
pe servitori şi le spuse să-l ducă pe împărat la 
sasa tatălui ci, unde merse şi ca. 

Când împăratul se trezi din som, nu putea să-şi 
dea seama cum se face că nu e la palat şi că se 
găseşte în casa tatălui Sultănicăi. 

„Cine m’a adus aicea? întrebă el nedumerit. 

— Eu, răspunse Sultănica zâmbind. Mi-ai dat 
voie să-mi aleg și să iau tot ce este mai de preţ 
pentru mine, iar eu te-am ales și te-am luat, fiind- 
că tu eşti pentru mine lucrul cel mai preţios“. 

Impăratul nu se putu minuna îndeajuns de deş- 
teptăciunea Sultănicăi, se împăcă îndată cu dân- 
sa, o rugă chiar să se întorcă la palat şi de atunci 
trăiră uniţi și fericiți până la adânci bătrâneţe. 

Al Baba 
———— = x —— —— 


cuget a făcut să-mi iert cu greu acea faptă rea, 
spălând-o cu nenumărate fapte bune. 

Eram copil prin clasa treia primară. 

De unde și cum făcusem rost de o colivie, nu 
mai ţin minte. O așezai sub streașina casei, iar în 
gutuiul din curte pusei niște vergele unse cu clei 
gros și lipicios. A doua zi chiar, se prinse cu ari- 
pele un sticlete de-o frumuseţe rară. 

I!l curăţai bine de cleiul de pe aripi și fără milă, 
ci plin de bucurie, de par'că cine știe ce faptă gro- 
savă tăcusem, îl închisei în colivie. Biata păsă- 
rică unde începu să ciripească disperată, dar eu 
mă bucuram grozav de cântecul ei, nedându-mi 
seama că numai jalea şi desperarea o făceau să 
scoată acele sunete duioase. 

De cum am închis bietul sticlete în colivie, de- 
asupra, pe ştreaşina casei, se ivi o pasăre mai 
mică și urâtă la pene. 

De unde să știu eu că acea pasăre era tovarășa 
ce viaţă a sărmanului sticlete? 

Toată ziua și toată noaptea nu se clintea din 
faţa coliviei și răspundea prin jalnice ciripituri 
la -jalea sticletelui închis. £ 

Intro dimineață frumoasă am găsit păsărica de 
pe straşină căzută fără viață peste colivie, iar 
sticletele ciripind jalnic şi- săltând de colo până 
colo prin strâmta-i închisoare. 

Abia atunci mi-am dat seama de fapta mea 
urâtă şi m'a podidit un plâns amar. 

A trebuit să se stingă o biată păsărică nevino- 
vată, ca să-mi dau seama ce nemilos fusesem cu 
bietele păsărele. 

Plângând, am dat drumul sticletelui din coli- 
vie, iar păsărica cea moartă am îngropat-o la ră- 
dăcina gutuiului și pe micul ei mormânt am pus 
un semn care să-mi aducă mereu aminte de gre- 
şala mea. D. C. Mereanu 

—— oc kM 


aien Pie mei Meeteren ee: —— PAG. ? 


He 


pooseteaaveeoa: 


vioaoanadosaoere 


o. nenneneeeeee 


tissoeserererevs 


HHH 


ERELT TETETTITTE 


LAAASAEEETE TEE SES 


LEAAALAS SESE TS EE] 


MIH HHH IHH 


LALEEEESEEEEEE EE] 


LAAAAALLIEEETTTT] 


LALLI EIEETE ES EET 


9900000000 -..00000000000000e PPP 000a0ebePeeetePRRRRasere sooo ebPPRoReoeeebee PRR RRA Poe eteeeir 


PPP PORORe PA PPIPOLOPELAAARRA svoreveneten er rebePetotobePororerecetOPOPeROLoeeeeetoetoreeooereaseseneretrtee 


- 
Voseeeeesenonserrtii 


SAPA ORRAAAALA pene teeeepei poe eereetePPOeeerreeerrererett et boot ttusrrreeteree terte tere EEEEEEEEEEEEEE EE EEEE EEEE EE E E E E E E E E E E E E a A A A E A A aa 
. N 


HHHH HHn 


DOH 


LERETTETEEETTTE ET 


Lai aaa aiba aaă 


vooreooeeeeeeree 


PAapannaseooretee 


PP PPPRAPPRRRALe cepe oooPoeeeeteteresstetereettireeeneseetee 


Sa LEETE EKETTETTEREEEEEE T] 


HHn 


HHHHHHHH > 


LEETE ETETE ES E E] 


HHHH IHH HH 


AARAA AARAA AAAA AAAA 


LAAAAALEEEEEEE EE] 


PPPeeeRoLOrree ter tteeteeetereree 


ccoveneneaeaenee 


LAAAALEEZEEETETES 


0000000400 EEEE EEEEEEE EEEE EEEE EEE E E E E E E 
REEERE ERTER L ETETETT] 


$ 


n... ........ 


Aada naha AAAA a Aa AAA AAAS PRRPRPARARR Rp aaa eee ttetPPecePRDOPODERARAROPPRRPRR PPR e PA RPRPo Pe erPee ea 0000090404 


tH 


M VÁ PLAC? | 


Mie-mi plac, dar spuneți voi, 
Ati văzut uşa pisoi? 

Cu un păr aşa frumos, 
Moale, lung şi mătăsos? 


LAARLLELEEE SS 


Rog, mai bine să-i priviți 
Şi să-mi spuneți, nu doriți 
Fiecare dintre voi 

Să aveți asa pisoi? 


pvrovoneee 


De-mi răspundeți că vă plac, 
lată ce sândesc să fac: 


.ccoererenre 


POPRORARRLe! 0000000 eeteeereeeeeeetereseeeeeeeeee 


PRRRARRRARA HAARAA PRD eter 


Am să'ntreb, să iscodesc 
Cam pż unde se găsesc. ceeeeoaeaeee 


| 
| 
+ 
E 
POT Pee Reoeeereree AAAA HAHA 


O pereche am să iau, 
Dup'aceea am să dau, 
Când o naşte, cum vă spui, 
Fiecăruia un pui. 


rT Err 


: 
: 
i 


Fiţi dar buni şi mai răbdaţi, 
Doi, trei ani de aşteptaţi, 
Fiecare veți avea 


Un pisoi din partea mea. 
Didona 


PPPAPee „ro reeeeeeeeeee 


| 


ps S K f PU ia PIE 7 ETER TE - - z 
3 PER = ea : s A a E TA 


DIMINEATA COPIILOR 


| 
| 


Movie Parama 
V Aa A 


HAPLEA: 


p 23). Juri mântul lui Haplea 


ID IEI =) 


Deci,.s'a dus biet paltonul Dar nam voe să mă Supăr, Insă javra cu paltonul 


Şi la iarnă sunt Silit, Ba chiar trebue să zic: Numai poltă-şi deşchidea, 
Ca să tremur numa'n haină „Vai, ce dinţi mai are Biju Căci de-atunci o zi nu trece, 
Şi să fiu mereu răcit. Şi cât este de voinic!” Să nu rupă iar ceva. 


Azi ciorapii, mâine haina, Ba mai face ş'alte pozne, Când mă'mbrac eu, par examplu, 
In curând, te rog, să crezi, De dimineata până'n seară Merg prin grajd şi scotocesc, | 
N'o să lase nici o cârpă, la din casă ce găseşte, Prin vecini, ba ies pe stradă, 


Și în -zdrențe-ai să ne vezi. Duce totul pe afară. Haine, ghete să găsesc. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Unlversi 


a 


otec 


{ Bibi! 


UTN 


HEN 
TN 
NG 


lar din stradă cară Biju Insă Frosa-i incântată: leri mi-a rupt şi pantalonii 

Şi ne-aduce în odae „Bravo, zice, scumpul meu!, Noui, nouti, de patru ani, 
Cârpe, zdrențe, ghete rupte, Nu te-aş da pe o comoară”, l-am cârpit ca vai de lume, . 
E o jale, zău, Moş Nae. H Şi-l sărută ea mereu. _ Să-mi fac alții, nam nici bani. 


AAAA 
HHH 
Insă azi jurai pe cruce Mi-a ajuns la os cuțitul, Dar pățania cea nouă, 
Că orice s'ar întâmpla, Nu mai pot, nu-i de trăit, Rog, uscult-o cu răbdare: 
Nu mă las nici mort, mă crede, S'a umplut acum paharul, M'am sculat azi mai de vreme, 
Pân'de javra n'oi scăpa. Sunt destul de chinuit. Căci e zi de sărbătoare. 


La biserică, la sluibă, Când mi-o-aduce coana Frosa, „Uite Biju, zice Frosa, 

Vrând să merg, mam îmbrăcat, Mi-a venit, zău, nebunie: Ce ispravă a făcut. 

Am cerut şi pălăria Toată ruptă, numai găuri Când vedeam cum Stă şi-o rupe, 
Ce chiar eri am cumpărat. E sărmana pălărie. Ah, nu ştii cât mi-a plăcut!”. 


(Va urma) 


In n-rul viitor: „Moartea lui Biju”. 


PAG. 10 5 DIMINEA TA COPIILOR 


[copiii SILITORI CARI AU OBŢINUT PREMIUL l-iu LA INVĂŢĂTURĂ 


1) Bogasieru P. Alexandru, Clasa IV-a, Scoala de băeţi Nr. 18 «Gh. Şincai», Bucureşti. 2) Zisu Suzana, Clasa III-a 
Şcoala de fete Nr. 2, Bârlad. 3) Virgiliu Petrovici, Clasa III-a, Şcoala de băeţi, Târgovişte. 4) Ionescu Victoria, 
Clasa Il-a B., Şcoala de fete «Principele Ferdinand», Bucureşti. 5) Moscovici I. Paul, Clasa l-a, Şcoala de băeţ, 
Israelită Română, Botoşani. 6) Abramovici Loti, Clasa l-a, Şcoala de fete «Voința», Bucureşti. 7) Bârzotescu 
Manuela, Clasa Il-a A., Şcoala primară de fete «Regina Maria», Sibiu. 8) Margareta Puchianu, Clasa Il-a, Şcoala 
Ortodoxă din Galaţi. 9) Ligia Gh. Patriciu, Clasa l-a, Şcoala de fete Nr 28, Bucureşti. 10) Raisa D. Tolcev, Clasa 
Il-a, Şcoala primară Mixtă din Com. Cişmea, Jud. Ismail. 11) Floraru Lenuţa, Clasa Il-a, Şcoala de băeţi Nr. 1, 
Bazargic. 12) Lefter Alexandru, Clasa Il-a, Şcoala de băeţi Nr. 2 <Carol I», laşi. 13) Velceleanu Lenuţa, Clasa 
IV.a, Şcoala de stat din Ciclava-Montană. 


DIMINEAȚA COPIILOR === e PAG. 


[COPII SILITORI CAR! AU OBŢINUT PREMIUL l-iu LA INVĂTĂTURĂ | 


1) Puiu Moscovici, Clasa II-a, Şcoala će băeţi «Gheorghe-Asache»,“Iaşi.Ş 2) Atanasiu I. Marieta, Clasa IV-a, Şcoala ] 
de fete <Alexandru Bădărău», laşi. 3) Galina |Lisnic, Clasa Ill-a, Şcoala de fete din C.-Lipnic, Jud. Soroca. 
4) Silvia R. Fichman, Clasa I-a. Şcoala de băeļi «Lucaci» Bucureşti. 5) Ștefan Demetrescu-Gaârbovi, Clasa I-a, 
Şcoala de băeţi din lerbuş, Jud Mureș. 6) Cavaci Elisabeta, Clasa IV-a, Şcoala primara de fete. Gara Lipnic. 7) 
Adriana Culer, Clasa II-a, Şcoala de fete, Baci. 8) Borcescu E. Ulpian, Clasa IV-a, Şcoala arhiepiscopală de băeţi 
„St. Iosif", Bucureşti. 9) Emil G. Ortenberg, Claa Il a, Şcoala de băeţi «Sf. Andrei», Bucureşti. 10) Mihail Albert 
Caffé, Clasa l-a, Şcoala de băeţi din Com. Boldeşti, Tud. Prahova. 11) Leibu Manase Fani, Clasa III-a, Şcoala de 
fete din Panciu-Puina. 12) Petrescu L. Paul, Clasa Il-a, Şcoala de băeţi din Com. Sărata, Jud. Cetatea-Albă. 13) 
Zagaevschi E. Gheorghe, Clasa l-a, Şcoala de băeţi Nr. 1, Brăila. 


== DIMINEAŢA COPIILOR 


ZI 
ASI LL > 


i 


i 


Menny până-acum a 'nvăţat 
Numai două clase de liceu; 
O să'nveţe el şi mai nainte, 
Dacă o vrea bunul Dumnezeu:?... 


wW ar până una-alta, el strigă sus şi tare că 
o să se facă doctor în ştiinţe naturale, a- 
p dică se va ocupa cu insectele, cu păsă- 


rile şi cu florile. Spune că are mult ta- 
lent pentru această ştiinţă şi că vrea s'o studieze 
amănunţit de pe acum. Deaceea, nu se prea ocupă 
de învăţătură şi aleargă toată ziua după flori şi 
gângănii. 

Dar părinţii lui Menny pricepeau de ce el se 
laudă cu atâta ştiinţă. 

„Şi de ce eşti atât de sigur că o să ajungi doc- 
tor în ştiinţe naturale? îl întrebară ei odată. Pen- 
tru acest titlu trebue să depui o muncă foarte 
grea. Trebue să te ţii serios de învăţătură, învă- 
țând nu numai la materiile care-ţi plac, dar şi la 
celelalte. Apoi trebue să fii foarte curagios... 

— Curajul nu-mi lipseşte! răspunse băiatul. 

— Bine, îi întoarse vorba tatăl său. Voi întreba 
pe colegii tăi, dacă eşti fricos. In cazul acesta, ai 
să te apuci serios de matematici, deoarece vreau 
să te fac inginer!” 

Puțin timp după această convorbire, într'o sea- 
ră pe când se băgase în pat, Menny văzu miscând 
ceva într'un colţ al camerei. Deschise ochii mari 


a 


şi privi ţintă. In duşumea, era o gaură ca făcută 


de șoareci. Voi să se repeadă şi să astupe gaura 
cu o cârpă. Mai mult mirat decât speriat, se dădu 
înapoi, zărind un cap de şarpe. 

—- Oricât aş îi de curagios, gândi Menny, to 
trebue să fiu prudent. Dacă şarpele o fi cumy, 
veninos? k 

Apucă un baston să-i dea în cap. Când voi ȘI A 
apropie din nou, şarpele eşise aproape pe î 


l 10u, A . Aumă- 

tate din gaură. Era un şarpe gros cât trei salami 
ai A ani 5 i 4 

de Sibiu; avea capul cât o măciucă din c je groa- 


se şi nişte ochi aspri care te pătrunde până în 
inimă. ; 

Menny tot nu se dădu bătut. Vru sġ-şi mai în- 
cerce odată norocul. Şarpele, însă, Mai eşi de un 
cot afară şi scoase şapte limbi ascuţite ca acul, 
pe care le fâlfâi în toate părţile d odată, Ta fel cu 
nişte cozi de somn înălţat pe-un vânt nebun. 

Menny simţi cum îi se taie picioarele. Părul i se 
sbârli şi scoase un țipăt. Părinţii, auzindu-l, ve- 
niră fuga. A 

Din ziua aceea, Menny învăţa la toate materii- 
le destul de bine. La/sfârşitul anului, trecu exa- 
menul, cu toate că șarpele fusese mecanic. Fiind- 
că Menny nu ştie nici până azi ce festă i-au jucat 
părinţii, să nu-i spuneţi nici voi nimic, ca să-şi 
treacă examenul şi la anul!... 

Alexandru Bilciuresca 


= a = =M = = - 


a Á 2-1 


DIMINEAȚA COPIILOR rase ae 


fost odată un împărat bun şi blând cu su- 
puşii săi, de navea seamă. Pentru bu- 
nătatea lui, toţi supuşii şi împărații din 


imprejurimi îl iubeau foarte mult. Im- 
păratul acesta avea opt fete. Toate erau 
frumoase, dar mai frumoasă cea mai mică. Pen- 
tru aceia, împăratul şi împărăteasa o iubeau mai 
mult pe dânsa. Pe fata aceasta o chema Liliana. 
Odată, pe când Liliana împlinea optsprezece 
ani, i sa arătat în vis Zâna Zânelor și i-a spus 
dacă ea se va mărita, va avea darul să nască doi 
copii cu totul şi cu totul de aur. 

Când se sculă, Liliana povesti visul împărăte- 
sei şi împăratului. 

Toată împărăţia s'a bucurat foarte mult, au- 
zind cele povestite. Dar numai cele şapte fete, 
surorile ei, erau foarte supărate. In adevăr, după 
doi ani, un voinic, numit Făt-Frumos, fiul unui 
împărat de peste nouă ţări şi nouă mări, o luă 
de soţie. 

Ei trăiau foarte fericiţi, numai că odată soţia 
naşte doi copii cu totul și cu totul de aur. Mare 
bucurie a fost atunci. Pe timpul acela trăia pe a- 
colo o vrăjitoare groaznică. Vrăiitoarei i-a fost 


mare necaz că trăesc aşa de bine şi că au doi CO- 
pii de aur. Atunci s'a gândit să se prefacă într o 
privighetoare, să le îure copiii şi să-i arunce în 
mare. Zis şi făcut. 

S'a dus, prefăcută în privighetoare, i-a furat 
pe cei doi copii şi i-a aruncat în mare. Liliana şi 
Făt-Frumos s'au mâhnit foarte mult. 

Au trimes călăreţi în toate părţile, dar tot mau 
găsit pe copii. 

Intr'o zi, Liliana şi Făt-Frumos, foarte supă- 
rati, s'au dus să se plimbe la marginea mării. 
Chiar atunci treceau pe acolo niste pescari. Fát- 
Frumos le-a spus să-i dea puţin undiţa să pescu- 
iască şi el. 

Când a scos undiţa din apă, a scos şi un peşte 
foarte mare. Sclavii, când l-au curăţat, i-au gă- 
sit pe cei doi copii. Atunci a fost o mare bucurie. 
Vrăjitoarea murea de necaz, că au fost găsiți co- 
piii. Ea şi-a pus în gând din nou să-i omoare. A 
vrăjit pe femeia care îngriiea de copii, să se ducă 
lângă un râu şi atunci o clipă să nu vadă nimic, 
iar în timpul acela copiii de aur jucându-se pe 

lee abs salir e să aibe eseu ae na rA a re 


(Cetiţi urmarea în pagina 14 jos). 


< 


= DIMINEAȚA COPIILOR 


iculina avea urâtul 


idee să fure din 
toate mâncărurile. Supărată de apucătu- 
rile Niculinei, mama ei își puse în gând 
să o pedepsească și așa să o îndrepte. Mai 


mult se necăjea mâna, care servea la 


furat. 

Intro zi pe când băgă mâna în zaharniță spre a 
scoate o bucată de zahăr, mâna zise celor cinci 
degete: 

„Nu ne şade bine nouă să servim pe un copil, 
care are urâtul nărav de a fura. Cum am putea 
să o lecuim”. | 


Popov osoe 


Urmare din pag. 13: 


malul râului, o fetiţă de pe mal îi văzu, sări în 
apă, îi scăpă şi îi duse la mama lor. Părinţii co- 
piilor şi bunicii, adică împăratul şi împărăteasa, 
au răsplătit-o cu mari bogății. Văzând vrăiitoa- 
rea că nu poate să-i omoare, i-a vrăiit apoi să se 
prefacă în doi pomi. Liliana și Făt-Frumos erau 
supăraţi ca niciodată. 

Văzând Sfânta Vinerea cea Mare  supărarea, 
s'a arătat în vis Lilianei, şi i-a spus că dacă ea 
se va duce la biserică şi se va ruga lui Dumne- 
zeu, iar la urmă să ia apă sfinţită din biserică şi 


La întrebarea aceasta, degetul cel mare răspun- 
se: „Când Niculina va voi să fure, eu voi nimeri 
în borcanul cu oţet, iar ea simțind gustul, nu va 
încerca a doua oară!” 


Degetul arătător clătină din cap zicând: „Când 
va simţi gustul acru, abia atunci va voi mai mult 
zahăr şi așa vom fi siliţi să-i ajutăm iarăș la 
furat”. 

Degetul mic tăcea, dar deodată zise: „„N'avem 


altceva de făcut, decât ca mama ei să afle când 
fură, ca să o pedepsească și astfel se va lecui. 


E Lie Pa A i e UAE ASAT E EARS E 


JOC E 


DOI COPIIDE AUR“ 


să stropească pomul de trei ori, îşi va scăpa co- 
piii. 

Liliana, cum se trezi, se duse, precum visase, 
la biserică, se rugă lui Dumnezeu, luă apă sfințită 
şi stropi pomii. Indată, pomii se prefăcură în cei 
doi copii de aur. Vrăjitoarea de necaz crăpă pe 
loc. 

De atunci împărăteasa, împäratul, Liliana şi 
Făt-Frumos au trăit în linişte toată viaţa. 

Şi-am încălecat pe o roată şi v'am spus .min- 
ciuna toată. i 

Silvia Ionescu, cl. IV-a 


DIMINEAŢA COPIILOR == 


E RE ete E ae == PAG. 15 


— Bravo ! strigă mâna; vom aştepta un prilej 
bun”. 

Prima ocazie se ivi. A doua zi era ziua ei de naş- 
tere, iar mama îi făcu Niculinei o prăjitură foarte 
bună şi îi cumpără fel de fel de jucării. 

Niculina veni dela școală și îndată ce simţi 
mirosul prăjiturei, alergă prin toată casa, până 
ajunse la ușa sufrageriei. Mirosul venea de-acolo. 

Când intră înăuntru, văzu prăjitura. „Ah, buna 
mea mamă! cu siguranţă că vrea să-mi facă o 
surpriză, mă voi face că nici n'am văzut-o”. Dete 
să iasă, dar o voce îi zise: „Puțin poţi gusta să 
vezi dacă este bună”. 

Niculina băgă degetul mic într'o parte a prăji- 
turei unde credea gă nu se observă. Deodată auzi 
sgomot la ușe, speriată fugi în'altă odaie, își luă 
lucrul şi începu să lucreze. Peste: puţin timp, ma- 
ma ei intră, se apropie de ea, o mângâie când o 
văzu aşa silitoare și îi zise: „Fiindcă ești aşa cu- 
minte, vei serba mâine ziua ta de naștere. Te vei 
duce și vei chema toate prietenele, dar întâi să 


văd dacă mâinile tale sunt urâte” Insă vai! de- 
getul mic era plin de ciocolată. Mama ei o pedepsi 
şi o trimise la culcare, fără să-i dea să mănânce. 
Niculina se culcă și plânse până adormi. 

Dar în somn avu un vis foarte urât. A doua zi 
când era ziua ei de naștere, mama sa o chemă în 
sufragerie. Se sperie însă când intră și văzu trei 
pisici mari stând la o masă, unde mai era un loc 
liber. Vru să fugă, dar tatăl ei îi zise: 

„Nu ești vrednică să mănânci cu noi de-acum 
încolo, vei mânca cu aceste pisici”. 

Niculina începu să strige, până se sculă. Nu 
mai putu să adoarmă. De dimineaţă se sculă, se 
îmbrăcă şi vru să se ducă să ceară iertare la pă- 
rinţi. Dar o servitoare intră şi-i spuse că părinţii 
ei vor şo vadă. Niculina intră și se aruncă plân- 
gând la picioarele lor, tatăl o ridică și-i zise: „Iată, 
toate jucăriile tale, când te vei face cuminte, te 
vei juca cu ele, iar prăjitura o vom împărţi la 
copii! 

In româneşte de Franţa Ghetler 


Teee 


CO ZONACI! 


FAIN 


| Răsmunsurile dela „întrebările cu păcăleli | 


Nasul. Urechea. 
Liliacul.  Crap-Parc. 
şi amnarul. 


Curtea. 
Piatra de scăpărat 


Pieptenele. 


ND!SCUTABIL 
PAINEA 


DE AUR HERDAN 


HER 


FRUMOSI 


E3 


Ainan a a a d a a a d a A 


Citiţi cu toții: 


„Jertfa Lilianei‘' 


Cel mai frumos roman pentru tineret 


IN RECREAȚIE 


Ştii ce-i o minciuná ? 

Când e 'nourat, să spui că-i lună 
Când e senin că tună 

Şi că ciocolata Suchard nu-i bună! 


f E CEA MA! 
BUNA 


HAGAI a ac -n 


icdelună este un licuriciu foarte strălucitor. 

J Sar zice că e întradevăr o picătură de 
T lună căzută în iarba mătăsoasă. Cu toate 
acestea el nu este decât un gândac a 

cărui haină răspândeşte ca un abur lu- 

minos. Lui îi place să iasă noaptea la plimbare, 
atunci când toată lumea doarme. Când dorm şi 
furnicile harnice în casele lor, bine ingrijite. De 
câtăva vreme însă, licuriciul nu mai aleargă 
încoa şi încolo prin iarbă, ci îl văd în fiecare 
seară stând nemișcat pe o moviliţă, lângă un mu- 
suroi de furnici. Ce aţi zice voi, dragi copii, dacă 
un camarad nu var lăsa să dormiţi, trecând me- 
reu cu o lampă pe la fereastra voastră? Aţi zice 
şi aţi face desigur ce au zis si ce au făcut furnicile 
când Picdelună se iuca lângă casa lor! Furnicile 
lau gonit fără milă. După ce i-au dat şi o bătae, 
bineînţeles, lau gonit fără milă depe muşuroiul 
lor. Am zis fără milă, pentru că furnicile ştiau că 
licuriciul se suise pe casa lor ca să privească o 


stea care îi era cea mai dragă dintre toţi licuricii 


cerului. 

„Du-te la mireasa ta strălucitoare!...”, îi stri- 
gau furnicile din urmă, pe când bietul Picdeluna 
fugea la vale ca o stea căzătoare. 


> | POVESTE DIN LUMEA CELOR FOARTE MICI | 2% 
| [+] de Nikita Macedonsky [stă | 


In sfârşit furnicile s'au întors in casă crezând 
ca vor putea dormi în linişte până la ziuă. Ele nu 
ştiau că Picdelună se hotărâse să se răsbune. In- 
tâmplarea îl servi de minune: pe când se ducea 
amarât în spre casa lui îi eşi în cale un taraf de 
lăutari. 

Erau numai greeri; țambalagii şi cobzari. 

„Domnilor, le zise licuriciul, duceţi-vă la casa 
furnicilor şi cântaţi-le până la ziuă tot ce ştiţi 
mai vesel şi mai sgomotos, căci au nuntă mare şi 
fiti siguri că o să petreceţi foarte bine, iar la urmă, 
veţi îi plătiți cu dărnicie. Eu mă duc în grabă 
să-mi adun tovarăşii cu lampioane şi făclii, ca să 
le luminăm serbarea.” 

Greerii atât aşteptau ca să înconjoare furnica- 
rul şi să-şi înceapă cântecele. 

Bineînţeles că furnicile n'au mai putut să doar- 
mă şi au prins necaz pe greeri. 

De aceia când vre-un greer vine in toiul iernei 
la. furnică să îi ceară hrană, aceasta îi răspunde: 

Astă vară ai cântat... 
Acum joacă dacă poţi ? ! 
Nikita Macedonski: 


Atelierele „ADEVERUL”, 8. A. 


mea 


PiiL.OR 


SĂPTĂMÂNALĂ 


DIRECTOR: N. BATZARIA. 


5 


„Ticule, am sărit parcă un peştişor. Vezi de-l prinde cu undița”. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Cu gândul la cer. 


Directorul revistei noastre a povestit în mai 
mule numere conversaţia sa la „radio” cu Bir- 
Bar-Bor, omul din planeta Marte. 

De sigur povestea aceasta a fost închipuită. 
Insă, cu ocaziunea aceia, d. N. Batzaria a arătat 
tot te se ştie până astăzi despre planeta Marte, 
adică tot ce astronomii şi alţi oameni învăţaţi au 
putut, cu ajutorul telescoapelor şi a socotelilor 
făcute, să afle despre planeta Marte. 

Dar până acum nu S'a putut intra în nici un fel 
de legătură directă cu această planetă, a cărei de- 
părtare de pământ este, în termeni mijlocii, a- 
proape. 200 de milioane de chilometri. 

Apoi nici nu se ştie dacă în planeta Marte sunt, 
nu Oameni ca noi, ci măcar alte fiinţe vii. 

Insă, de când există oameni, ei au pornit spre 
cer şi s'au gândit mereu cum să sboare şi să a- 
iungă până la lună şi la planete. 

Astăzi, nu se mărginesc să se gândească. Sunt 
în multe ţări, oameni învăţaţi, care lucrează să 
găsească mijlocul de a ajunge, dacă nu până la 
planete, cari sunt aşa departe, dar cel puţin până 
la lună, a cărei depărtare de pământ este, pre- 
cum ştim, de 386 de mii de chilometri. 

Printre aceşti învăţaţi, avem în România pe 
proiesorul Oberth din oraşul Mediaş din Transil- 
vania, 


Greutățile drumului la lună. 


Dece nu poate un om să sboare până la lună? 
Intâiu, pentrucă. cu cât ne depărtăm de pământ, 
cu atât se face frig mai mare. Dela 10 mii de me- 
tri în sus, frigul este aşa de mare, încât ne pre- 
face într'un bloc de ghiaţă. 

Al doilea, pentrucă, pe măsură ce ne depărtăm 
de pământ, aerul devine din ce în ce mai rar. Nici 
la înălţimea la care a aiuns profesorul Picard, a- 
dică la 16 mii de metri, nu este aer îndeajuns 
pentru respiraţia noastră. 

lar dela cel mult 70 de mii de metri, adică dela 
70 de chilometri în sus, nu este aer de loc. Şi 


Î0-0-09-0-0000000-00-00000-000000000000000-000-0-00000000000000-00-0-00900-3-000 0 2000000400000 
cm 


spunem din nou că până la lună este de făcut un 
drum de 386 de mii de chilometri. 

Este încă o piedică mare: puterea de atracţie 
a pământului. De pildă, dacă aruncăm o piatră în 
sus, cu oricâtă putere am arunca-o, piatra, în loc 
să se piardă în văzduh sau să meargă la lună sau 
alte planete, cade îndărăt pe pământ. 

Dece? Pentrucă e atrasă de puterea pămân- 
tului. 

La fel se întâmplă şi cu schijele de obuze ale 
unui tun cu care s'a tras drept în sus. Aceste 
schije cad din nou pe pământ. 


isons naaca. 


ideia cu „racheta“. 


De, câţiva ani încoace, specialiştii în materie 
lucrează în diferite ţări la construirea unei ra- 
chete, care să fie trimisă la lună. La construirea 
unei astfel de rachete lucrează mai ales doi pro- 
fesori: americanul Goddard şi profesorul român 
Oberth dela Mediaş. 

E vorba ca rachetei acesteia să i se dea dru- 
mul cu atâta iuţeală, încât pământul să n'aibă 
nici timp, nici puterea să o atragă şi aşa, ea să 
poată ajunge la lună. 

Deocamdată, nu e vorba ca în rachetă să intre 
şi un om, ci racheta să călătorească singură. In- 
lăuntrul ei se por pune aparate fotografice, care 
vor lua vederi fotografice în mod automat. Se 
vor mai pune instrumente care să măsoare densi- 
tatea şi greutatea aerului, să arate temperatura 
la înălțimile ce va străbate şi diferite alte ` feno- 
mene. 


Socoteala e făcută, aşa ca, după ce racheta va 
ajunge până la lună, dar fără să cadă în lună, să 
se întoarcă din nou pe pământ. 

Să sperăm că astfel de încercări cari se vor 
face în curând, să aibă succes. 

In tot cazul, copiii de astăzi, când vor ajunge 
în vârstă mai mare, vor apuca progrese şi vor 
vedea lucruri, pe care astăzi nici nu le bănuim. 


vncnaaoo.. 


kkk fe e ae se e ae ste he ae se he ae se he e ale he e ale ate e e 


HHH HHHH 


> 


(N DIMINEATA 
COPiiLOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67. 


—— 


ABONAMENTE : 1 AN 209 LEI | IN STRĂINĂTATE DUBLU 
6 LUNI 1% ,„ UN NUMĂR 5 LEI 


& 25 Octombrie 1931 — Nr. 402 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


REPRODUCEREA BUCĂȚILOR ESTE STRICT INTERZISĂ 


BEHAE H HHHH HH HHHH HH 


MI C-U FUL : 


Cu ochii-albaștri plini de voioșie Il vezi mereu, lăsându-și somn, mâncarea, 
Şi cu privirea blândă între gene, Prinzându-se cu alți colegi la joacă, 
Priveşte calm, neștiutor, alene, Se ceartă, se bat, se aleargă, se 'mpacă! 
3 Pe fața lui citeşti doar gingășie. T Și astfel îi apucă mereu seara. 
Cu părul resfirat de vânt pe frunte Mămica îl iubeşte că-i cuminte 
3 Ce strălucește 'm raza aurie i Şi-i sare ades 'n poală drăgăstos, 
: E un copil ce multe vrea să știe Rugând-o de copil să i-l alinte.... 
$ Și să învețe totul să înfrunte. LES mi Pr 
$ Stelian Ionescu-Mizil 
..900000000000000900000000000000000000000000000000000900000000., 


Pui 


teert 


AGOIA OS AAAA OAOA AAAA HHH 


SCRISOARE DELA PUIU 


[PITT TEE E E E E A AAAA A AAAA AAAA AAA eteco 


HHHH 


aat te 


Dragă mică ,„Foicică”, Trenul vine mai spre seară, 


* 

$ 

Iți trimet o scrisorică, Dar tu să maştepti la gară, $ 

Ca să-ți spun că eu sunt bine Fiindcă eu viu negreșit $ 

Si mi-e tare dor de tine. De mămica însoțit. i 

= y >, ? 
Si-ți mai spun o veste mare „„Să te găsesc sănătoasă, $ 

Căntr'o zi de sărbătoare „Foicica” mea frumoasă, : 

pd x . . v v $ 
; Eu spre tine voi pleca Te sărută cu mult dor i 
: Si o să-ți aduc ceva. „Puiu”, al tău verișor. : 
$ Nia Piu ? 
$ $ 
+ 


PAG, 4 EM >= DIMINEAȚA CUPIILUR 


s 4 


AESOP ES HI W 
TTA d 


de D. Const. Mereanu 


© 
Q9 
959 


QA tăteam iarăşi, într'o seară, de 
îi vorbă cu rândunica drăgălaşe, 
$ ce-şi are de câţiva ani cuibul în 


Multe lucruri frumoase, de 
prin ţări depărtate, îmi povestea 
rândunica şi eu o ascultam fer- 
mecat, gândindu-mă cât e de 
fericită această pasăre, care cu aripioarele ei mi- 
cuțe poate să străbată mări şi ţări, să colinde lu- 
mea dealungul şi dealatul, fără altă grije, decât 
să-şi ciugulească de ici de colo hrana zilnică. 

„Odată, ciripi rândunica, mă aflam cu câteva 
surate la umbra deasă a unei păduri din inima A- 
îricei. Ceva mai departe de noi, privighetoarea 
măiastră îşi dregea shersul minunat. Noi o as- 
cultam cu drag şi gândurile noastre se duceau de- 
parte spre locurile acestea, unde an de an ne creş- 
tem puişorii, îi învăţăm să sboare, pregătindu-i 
pentru drumuri lungi şi grele, când sgripţuroaica 
de Toamnă ne sileşte, cu frigul şi ploile ei, să ne 
părăsim cuiburile dragi, căutând la mari depăr- 
tări căldura dogoritoare a soarelui, fără de care 
joi nu putem trăi. 

„De sus de pe crengile pe cari ne odihneam, 
priveam jos prin iarba înaltă cum mişunau înfo- 
melaic jivinele spăimântătoare: şerpi aidoma ba- 
zeta fu bc ae aaa 9! Stat pie zu dr abia dag O i 


rr seo 
oe 


Citij uomarea în peg. 6 joa) 


| e mult de tot se spunea că 
copil cuminte care iubea pe 
raci şi îi ajuta întotdeuna, 
când umbla prin pădurea de 
lângă sat, zări într'o vâlcea un 
palat înconjurat de ziduri înal- 
te de aramă. De jur împreju- 
rul palatului sclipea o pajiște 
minunată plină de fragi ispititori. Isvoarele 
curgeau, murmurând dulce printre fragi şi se 
pierdeau sub zidurile uriaşe. O singură cărare 
ducea spre palat: flori albe, înalte, împodobeau 
zidurile palatului. Niculăiaș, copilul despre 


un 
să- 
pe 


care spune povestea — păşi cu teamă pe căra- 
rea minunată. 

Pe la mijlocul drumului auzi un glas din de 
părtare. 

„Dacă vrei să vezi frumusețile palatului, mă- 
nâncă fragi şi bea apă din isvoarele noastre.” 

Niculăiaş luă trei fragi şi-i mâncă; apoi bău 
apă dintr'un isvor. Ce dulce i se părea apa! 

In clipa aceea un zmeu fioros cu şapte capete 
şi cu buzdugan mare ce selipea ca fulgerul, ră- 
sări pe cărare... 

Niculăiaș se opri, privind cu mirare capetele 
zmeului care se mișcau deodată, vărsând pe gu- 


PAG. 6 


rile lor flacări... Venea zmeul călare pe un cal 
roşu ce sărea până în înaltul cerului. 

„Cine-a îndrăznit să-mi tudbure liniştea?” — 
răcni el cu glas ce sguduia pământul. 

Niculăiaș îi răspunse fără frică: 

„Eu m'am rătăcit pe cărările d-tale: am văzut 
fragi buni şi am mâncat. Apoi am băut apă dulce 
din isvoarele d-tale”. 

— Să mergi cu mine la împărat ca să te jude- 
ce, copil nesocotit”. 

Niculăiaș porni urmat de zmeu. La poartă un 
zmeu bătrân, cocoşat şi urât — pe semne acesta 
era portarul — luă o chee lungă de vreo cinci me- 
tri şi deschise porţile uriașe. MD 

După aceasta vázu Niculăiaş palatul cu zidu 
rile cu totul și cu totul de aur ce se înălța până 
la nori. Pe trepte de diamant pășşiră în palat. 

Se vedeau mii de camere cu uşile de argint— 
închise pentru totdeauna. La mijlocul fiecărei uşi 
era un geam de cristal prin care se zăreau toţi cei 
cari fuseseră prinşi şi judecaţi de asprul împărat. 

Intr'una din camere zări Niculăiaş o fată fru- 
moasă ca soarele, cu ochii albaştri şi cu părul 
lung până la pământ — cu părul ca mătasea. 
Era Ileana Cosinzeana cu ochii înlăcrămaţi, în- 
chisă în palat... 

Alături de camera Cosinzenii zăcea în lan- 
turi grele de aur — voinicul voinicilor — Făt-Fru- 
mos care omorâse o sută de zmei pentru Cosin- 
zeana — dar vrăjit de privirea fermecată a îm- 
păratului zmeilor, pierduse puterea la sfârşitul 
iuptei şi acum în aşteptarea unor zile mai bune— 
sguduia lanţurile de răsuna palatul. 

Ajunseră la împăratul zmeilor care era mai fi- 
oros decât toţi. Avea o sută de capete şi o sută de 
braţe lungi. Un vifor de flacări svârlea din gurile 
iui înfiorătoare. 

„Eu am mâncat câţiva fragi, împărate, şi slu- 


DIMINEAŢA COPIILOR 


jitorul d-tale răutăcios m'a adus aci ca să fiu ju- 
decat de Inălţimea Voastră. Gândiţi-vă: era aşa 
de dulci fragii din împărăţia voastră şi eu ce era 
să tac ? l-am mâncat”. 

Impăratul surâse şiret şi spuse în graiul zmei- 
lor să fie închis în camera de lângă camera lui 
Făt-Frumos şi să i se dea să mănânce totdeauna 
numai fagi. 

Niculăiașş, închis în camera de aur, cu lanţuri 
de argint la mâini, cu un zmeu fioros la uşă, se 
gândea cu tristeţe la părinţii lui. 

ete 

Trei zile trecuseră. Intro noapte, un sgomot ne- 
obişnuit răsună în palat, în camera lui Făt-Fru- 
mos. O cădere de lanțuri sgudui palatul şi Făt- 
Frumos cu busduganul de aur, porni o luptă 
crâncenă cu zmeii. Mii de zmei se aduna- 
ră să-l birue. In fruntea lor sta împăratul ce da 
ordine şi răcnea cu gurile lui înfricoşătoare de 
cutremura văile. Mii şi mii de busdugane că- 
deau pe Făt-Frumos — dar el — singur cu bus- 
duganul lui — făcea ţăndări şi capetele zmeilor 
sburau ca mingile prin palat. 

In timpul acesta când lupta era în toiu, Cosin- 
zeana rupsese lanţurile și cu un busdugan de ar- 
gint îi ajută lui Făt-Frumos să birue. Când zmeii 
dormeau somnul de veci sub busduganul lui Făt- 
Frumos — Ileana Cosinzehna deschise toate ca- 
merele şi toţi cei nedreptăţiţi cari zăceau de ani 
de zile în lanţuri eşiră afară, liberi pentru tot- 
deauna. Plecă și Niculăiaş. Cosinzeana când îl 
văzu cât e de mic şi de cuminte, îl sărută şi-i dă- 
rui o carte frumoasă cu filele de argint, cu po- 
vești minunate. 

Apoi, Făt-Frumos şi Cosinzeana pe doi cai albi, 
fermecaţi, plecară departe, către ţara lor frumoa- 
să, unde poate că trăesc şi astăzi. 

Const. Goran 


Urma:e dela povestea din pag. 4-a: ,lARAŞI POVESTEŞTE RÂNDUNICA': 


laurilor din basme, lei fioroşi, elefanţi mergând în 
cete şi făcând un sgomot asurzitor, hipopotami şi 
rinoceri cu pielea groasă, de nu intra nici glonţul, 
şi câte alte fiare sălbatice, de te apuca groaza pri- 
vindu-le. 

'„Deodată, sub copacul pe care mă aflam, auzii 
“un strigăt fioros şi un şuerat puternic ce-mi înghe- 
: tă sângele de spaimă. S 

„Un leu şi un şarpe nespus de mare stăteau ga- 
ta să se încaere. Leul, rezemat pe labele din faţă, 
bătea furios din coadă şi sta gata să sară. Şarpele 
căscase o gură uriaşe şi-şi misca limba tăiată în 
două ca nişte panglici de foc, şuerând printre dinţi 
ca scorpia din poveste. 

„Dintr'o săritură leul se repezi şi apucă cu dinţii 
şarpele de sub beregată. Şarpele se încolăci cât 
era de lung în jurul corpului leului şi-şi înfipse 
colții veninoşi în spinarea puternicului leu. 


„Lupta aceasta înnăbuşită nu tinu mult. Din 
când în când leul scotea mugete sălbatece, iar 
şarpele şuera îniiorător. Sângele curgea şiroae 
din spinarea leului, iar beregata şarpelui părea o 
gaură fără fund. 

„Deodată, leul căzu pe picioarele din față. Cor- 
pul îi tremura ca apucat de friguri. 

„Mă aşteptam ca şarpele să sugă îndată sângele 
pradei sale, dar băgai de seamă că şi el rămase 
încolăcit pe trupul leului, răpus şi el de protiv- 
nicul său. Muriseră amândoi într'o luptă egală. 

„In vremea aceasta, din tufişurile apropiate, se 
auziră strigăte vesele şi o ceată de negri sălba- 
teci înconjurară pe dată hoiturile celor două jivi- 
ne şi, punându-le pe o targă de nuele, porniră cân- 
tând spre colibele lor, unde aveau să gătească din 
carnea fiarelor un ospăț îmbelşugat.” 

D. C. Mereanu 


~ 


o 


v 


DIMINEAȚA COPIILOR 


HHHHHH HH 
HHHHH HHH 
LALLE EEEEEE EEEE? 


LAADA AAEE SEEE EE Si 


: 

$ 
LALELE ETEEEES EEE 
LLES E ETES E EES as 


HHHH 


rT RRT TREILER] 


“.vrroeeeooeeree 


.ooovererereree 


Prooreorerereeeee 


-9000040000090000000 1004 PPP Ptepeaeaaotepeneeateetaseeeeee 


PENTRU CITITORII MAI MICUȚI 


PAG. 7? 


rocooerereerore: 


+ 

PREVE K: 

z 

$ voreeoereoverere: 
. 
înmonenaocone 
+ 
LETETTE TETEET 
3 
* 


kak na LEELEE EEI 


LERE KEE ETEEETEEEETETTEEEEEOYTETYYEEEE ORALA 


BALAAA LASAA EESSI 


"Lo. orooteoeree: 


HHHH HHHH 


coereseeaoaeeeee 


AA AAAAARAAADARARAAAAAALARAAADPRRAA LALA AAA 


2000000900 ALARA AAAA AAAA AAAA AAAA A AAAA AAAA AAAA 


_UN MARE SECRET 


: 


Mica Pufi, căţeluşa cea răsfăţată şi care 
stă numai în salon, a aflat un mare secret. 
Dar secret, nu glumă. 

Aleargă, aşa dar, la prietenul ei, 
Ursei, ca să-i spună secretul acesta. 

Insă Pufi e mică, iar Ursei este cât şapte 
ca dânsa. De aceea, Pufi se urcă în fotoliu 
şi îl cheamă pe Ursei să vină mai aproape. 

Şi îi spune la ureche. Ii spune aşa de încet, 
că nu poate să audă nimeni. 

„Ursei, îi spunea ea, am aflat că Lina bucă- 


dulăul 


.oooeoeesaneee 
aid AAAA Aa AAA AAAA 
teere 


Eo 


COO eAet H 


tăreasa a adus dela piață un coş plin cu carne 
şi oase. Şi am auzit-o pe Lina, când spunea: 
„Toată carnea şi toate oasele acestea sunt nu- 
mai pentru Ursei, care e un câine aşa de cu- 
minte şi voinic si credincios. ` 

— Mulţumesc, dragă Pufi, îi răspundea Ur- 
sei. Să ştii că am să-ţi fac şi ţie parte. 

— Nu, dragă Ursei, îi zicea Pufi, eu n'am 
voe să mănânc oase şi carne. Mie mi se dă 
numai supă şi lapte“. 

Acesta era marele secret. 


RES IOT IOF Aripa Tele pe Ad ANA i Aa RAZ DE ARAT ITI oS 
Ț , per SENT E n 


PAG. R8 > a aaa ia "DIMINEAȚA COPILLOR 


Da = 


Movie Paranta 
ALE LUR 


HAPLEA 


> 149 Moartea lui Biju = 


Mi-a sărit atunci muştarul, „Să nu-mi zică mie Haplea Aş fi spus chiar și mai multe, 
Nu puteam, am izbucnit, Si să-mi cadă nasul jos, Insă Frosa sa pornit, 

Şi 'ntorcându-mă spre Frosa, Dacă nu-mi scot eu necazul Ca să sbiere şi să urle, 

l-am strigat cu glas răstit: Pe Jăvrilă cel râios!” Eu am şters-o şam fugit. 


La Blegeşti am mers de-a „De guzgani mi-e plină casa, Și mi-a dat el şoricioaică, 
dreptul, Tot ce am, îmi prăpădesc, Mulțumindu-i, am plecat, 

Și intrând la farmacie: Cu otravă doar se poate, Și în trei bucăţi de carne _ 

„Domnule, zic, dă-mi otravă, Ca să scap şi să-i stârpesc”. Soricioaică am băgat. 


Dar mai multă, rog, să fie. 


E NE oile tes atoli Ad zip ui ale e du PPR PI PV: La à 


E E e T da 
f > “ i + pă 
ata 


=== PAG. 9 


Bibiloteca 


Merga acasă, nu spun Frosei Dar pândesc, aştept ca Frosa S'a făcut! S'a dus, îmi pare, 
Nici-o vorbă ce-am făcut, Să se ducă undeva, Să întâlnească pe Blegilă. 
Ba mă fac chiar că sunt vesel, Să fiu singur eu cu javra, „Hai acum ori nici o dată!” 


Că necazul mi-a trecut. C'apoi este treaba mea. Zic și-l chem eu pe Jăvrilă. 


„Haide vino şi mănâncă!” Merg la cârciuma lui Pocitu, Dar când intru în odae, 
Toată carnea a mâncat, Până seara stau târziu, Ce-am văzut, ce-am auzit! + 
Care-i plină cu otravă... Când măntorc apoi spre casă, Am crezut întâi că Frosa 
Eu am şters-o şam plecat. Sunt cam vesel și chefliu. Gata e, sa prăpădit. 


E în pat pe şapte perne, „Ce e, dragă, ce-i cu tine?” „Biju, Biju, nu mai este! 


Gerne, plânge şi suspină, . Căci mi sa făcut chiar milă,  VUite-l colo a murit!” 

Cu oțet îi freacă fruntea De! tot țiu la coana Frosa, Insă eu mi-am zis în gându-mi: 

O femeie, o vecină. Şi-mi răspunde ea cu silă: „Doamne sfinte, fii slăvit!” 
(Va urma) 


In numărul viitor: „Coana Frosa nu se mai face artistă”. 


ia, 


PAG. 10 


P-P-o-2-o-o 


RUBRICA FILATELICĂ 


DOOL 


Un „album cu mărei. 


pr S-A - 


„Figura Nr. 1: 


Pre a 

In numărul trecut al revistei noastre, am arătat 
cum trebuesc adunate mărcile poştale şi am spus 
că numai atunci merită marca s'o strângeţi, sau 
e bună pentru colecţionat, când împlineşte condi- 
țiunile următoare: 1) să fie întreagă, să nu fie 
ruptă, nici măcar îndoită, 2) să nu-i lipsească nici 
un dinte şi 3) să nu fie subțiată, adică, să nu-i 
lipsească hârtie din grosimea ei. 


Azi vă voi arăta: 


Cum trebuesc păstrate mărcile 
poştale 


După ce aţi curăţat-o prin spălare şi este în 
bună stare, adică îndeplineşte condiţiunile de mai 
Sus, veţi observa ca marca să fie bine stampilată 
de poştă, şi apoi veţi căuta s'o lipiţi în album. 


Stampila trebue să fie citeaţă; nu prea tare, 
căci pătează marca, 


Este de mare importanţă să lipiti marca în 
album, numai prin ajutorul şarmirei. Şarmira este 
o hârtiuţă mică dreptunghiulară şi gumată (se gă- 
seşte de cumpărat la negustorii de mărci pentru 
filatelişti). 


= DIMINEAȚA COPIILOR 


HOOGE 


lată cum se procedează: îndoiţi puțin şarmiera 
sus, şi o lipiţi uşor de marcă aşa cum se vede în 
figura 2. 

Luaţi marca, aşa cum se găseşte, şi o lipiţi de 
partea şarmierei libere, uşor de album şi anume, 
la pagina unde.se găseşte ţara, care are marca 


: ; i ia 
ir 


pe care ați strâns'o. La acea pagină veţi găsi un 
pătrăţel gol, care aşteaptă să fie acoperit cu 
marca d-voastră. 

Marca pusă în album, prinsă cu şarmiera de ea, 
stă întinsă bine, aşa cum vedeţi în fig. 3 


Figura Nr. 3 


Este o mare greşală de a se lipi marca deadrep- 
tul în album, sau pe o foaie de hârtie. 


De oarece marca astfel păstrată se strânge, nu 
stă întinsă, iar guma care a servit la lipit cu 
timpul decolorează marca şi distruge hârtia. 

Procedând la strângerea mărcilor poştale aşa 
cum v'am arătat, veţi strânge bine şi cu folos, 
mărcile, care pot deveni odată foarte rare şi 
scumpe. 

Afară de plăcerea ce veţi simţi, atunci când le 
veţi avea şi admira mai de aproape, aceste admi- 
rabile mici imagini în culori nesfârşite. 

a. do. 


INDISCUTABIL id 3 R DA 
PAINEA a k Ah 


“E CEA MA! 
BUNA 


o. 


DIMINEAȚA COPIILOR = PAG. 11 


| COPII SILITORI CARI AU OBŢINUT PREMIUL l-iu LA INVĂŢĂTURĂ| 


1) dacobovici B. Wiily, Ciasa l-a, Şcoala de bâeii Nr. 21 <Principe:e Ferdinand», Bucureşti. 2) Finetta Dulbe:g, 
Clasa Il-a, Şcoala de fete «<lIsraehtă Română», Bârlad. 3) Virginia Vasilescu, Clasa iVa  Şccala de fete Nr. 38, 
Bucureşti. 4) Robescu T. Dumitru, Casa Ill-a, Şcoala de băeţi <V. Racoita>, Ştorobăneasa-Teleorman. 5) Kurzberg 
M. Saly, Clasa lil-a. <Şcoalele Unite» de băeţi, Bucureşti. 6) Goldştein I. Carmi, Clasa Il-a, Şcoala de băeţi 
«Luca Moise», Ploeşti. 7) Aldea I. Maria, Clasa Il-a, Şcoala de stat din Comânesti, Jud. Bacău. 8) Veinștein Sorin 
Paul, Clasa I-a, Şcoala de bărţi «N Iorga» din Com. Pângăraţi. Jud. Neamţ. 9) Ionel Adamache, Clasa l-a, Şcoala 
de băeţi Nr. 1, Tulcea. 10) Gosav V. Corina, Clasa IV-a, Şcoala de fete din Com. Lucăceşti, Jud. Bacău. 11) Olga 
I, Muţiu, Clasa l-a, Şcoala de fete «Regina Maria», Sibiu. 12) Angelo Iepureanu, Clasa Il-a, Scoala de fete <Romano- 

Catolică», Galaţi, 13) Gheorghe Vasilescu, Clasa Iil-a, Şcoala de băeţi Nr, 38, Bucureşti, 


FAU I ee => 


= DIMINEAȚA COPIILOR 


oinicul Vărtej, tânăr din neam de 
Domni, se întorcea dela războiu, 
după ce se bătuse trei ani în 
oastea domnească și făcuse mi- 
nuni de vitejie. Se îmtorcea spre 
casă, călare pe roibul său, un 
cal care nu era ca toţi caii. Ca- 
lul voinicului Vârtej avea aripi 
cu care putea să se urce sus în văzduh şi să sboa- 
re iute ca vântul. 

Nu sbura însă totdeauna, ci numai atunci când 
era vre-o nevoe mare sau o primejdie mare. Acum 
mergea umblând pe picioare, mai ales că era îm- 
setat şi se apropia de un râu cu apă limpede. 

Voinicul Vârtej era vesel, pentrucă nu mai a- 
vea mult drum de făcut, până să ajungă la casa 
părinţilor săi. Dar iată că auzi un plâns înăbuşit, 
venind dela o margine de pădure. Se îmdreptă 
într'acolo şi văzu că la rădăcina unui brad şedea 
plângând o fată de nespusă frumuseţe. 


Voinicul Vârtej sări din cal şi o întrebă: „Dece 
plângi, frumoasa mea ?” 

Printre lacrimile, care îi curgeau ca miște măr- 
găritare, ea îi răspunse  zicându-i: „Stăpânul 
Nopții a cărui locuinţă este în fundul iadului, 
m'a silit să mă logodesc cu el şi ma luat să mă 
ducă în iad. Insă, astăzi, după ce sa luminat de 
zi, am putut să fug, fiindcă el este fără putere în 
timpul zilei. Dar de când apune soarele şi până 
ce răsare din nou, puterea lui este nemărginită pe 
toată întinderea pământului şi a apelor. Aşa că, 
după ce se înserează, mă va găsi şi mă va lua 
din nou. 

— Şterge-ţi lacrimile şi vino cu mine la casa 
părinţilor mei, frumoasa frumoaselor, îi zise voi- 
nicul Vârtej. Te voi apăra eu de spurcatul Stă- 
pân al Nopţii. Aşteaptă-mă aicea numai. câteva 
minute, până ce merg la râul din apropiere, ca 
să dau calului apă“. 

Voinicul Vârtej merse la râul din apropiere, 


DIMINEAȚA COPIILOR SSS 


ca să dea calului apă, dar când se întoarse, fru- 
moasa fată nu mai era acolo. 

Voinicul Vârtej îşi frângea mâinile de necaz 
şi de durere. Insă calul său îi zise vorbindu-i cu 
graiu omenesc: „De bună seamă, a răpit-o din 


nou Stăpânul Nopţii. Stai aci și mă aşteaptă, până 
ce mă întorc. Merg să aflu cam în ce loc a dus-o“. 


Calul îşi desfăcu aripile şi sbură în vârtul bra- 
dului celui mai înalt. Acolo stăteau între ele de 
vorbă mai multe bufniţe. 


PAG. 13 


Iar una din bufnițe începu să povestească şi să 
zică: „Da, Stăpânul Nopţii a găsit-o din nou pe 
domnița Ileana şi a dus-o în pădurea neagră în 
coliba din Poiana Lupului“. 

Insă calul sburător înţelegea graiul păsărilor, 
al fiarelor din păduri şi al tuturor vietăţilor. Se 
lăsă, aşa dar, în jos şi mergând la voinicul Vâr- 
tej, îi zise: „Stăpâne, sue-te în şea, fiindcă ştiu 
unde a dus-o Stăpânul Nopţii pe frumoasa fată, 
despre care am aflat că e domniţă și că o cheamă 
Ileana.“ 

Li 

Voinicul Vârtej nu pierdu o clipă, ci sări în şea, 
iar calul năzdrăvan, desfăcându-şi aripile, ajunse 
până numeri cinci, în pădurea neagră la coliba 
din Poiana Lupului. Acolo era închisă Domnița 
Ileana, dar tot acolo era, stând de pază şi Stă- 
pânul Nopţii, care îndată ce zări pe voinicul Vâr- 
tej, smulse din teacă paloșul său greu și ascuţit 
şi se repezi asupra voinicului. 


Se încinse între cei doi o luptă, cum nu se mai 
văzuse până atunci. Dar la urma urmelor, voini- 


CEE 


ba) 


cul Vârtej eşi biruitor. Atunci Stăpânul Nopţii îi 
zise: „Ai fost mai tare decât mine, aşa că poţi 
lua pe Domnița Ileana. Să ştii însă că de când 
apune soarele şi până ce răsare din nou, tot eu 
sunt mai puternic pe toată întinderea pământu- 


PAG. 1 === 


e ID] MIENEAȚA COPIILOR 


lui și a apelor. De aceea, după ce iai pe dom- 
nița călare, dacă spui un singur cuvânt sau te 
întorci o singură dată, îţi dau de veste că o ră- 
pesc din nou şi că mai să o mai vezi altădată”. 
Voinicul Vârtej puse pe domniţa Ileana la spa- 
tele său pe șea şi luă drumul înapoi spre casă. 
Insă nu băgă de seamă că şi Stăpânul Nopţii sări 
pe cal îndărătul domniţei şi începu să o tragă din 
toate puterile, vrând să o dea jos. Domnița în- 
cepu să strige, zicând: 
„Cad, voinice Vârtej, uite cad, mu mă lăsa! 
—'Ține-te mai strâns de mine”, îi răspunse voi- 


KA 


` 
Pa, 


nicul, uitând că Stăpânul Nopții îi spusese să nu 
vorbească. 

In adevăr, nemai auzind-o pe domniţă, se în- 
toarse să vadă ce-i cu ea. Ce să fie? Domnița nu 
mai era lângă el, fiindcă o răpise Stăpânul Nopți, 
care se făcuse nevăzut. 

„Am pierdut-o din vina mea, fiind-că am vor- 
bit!“ se jelea acum voinicul Vârtej. 

Dar calul sburător îi zise: „Dă-te jos şi mă 
aşteaptă sub plopul acesta. Eu merg după veşti.“ 

Işi destăcu aripile şi sbură până în vârful plo- 


pului, unde două privighetori stăteau de vorbă. 
Una din privighetori spunea tovarăşei sale: „A 
dus-o în cula de aur şi de argint, care este în vâr- 
ful stâncii din mijlocul mării”. 

Auzind acestea, calul sburător se lăsă jos şi zise 
voinicului Vârtej: „Stăpâne, hai în şea, că ştiu 
unde a dus-0.”. 

Ajunseră în cula de aur şi de argint, care era 
clădită pe stânca din mijlocul mării. Se încimse 
din nou o luptă straşnică între voinicul Vârtej şi 
Stăpânul Noţii şi din lupta aceasta tot voinicul 
Vârtej eşi biruitor. 


„la-o pe domniţa, îi zise Stăpânul Nopţii, dar 
să ştii că o pierzi din nou şi pentru totdeauna, 
dacă spui-un singur cuvânt sau te întorci pe cal 
o singură dată.” 

Dar Stăpânul Nopţii sări din nou pe cal îndă- 
rătul domniţei şi începu să o sgârie şi să o tragă 
cu toată puterea. Domnița răbda și tăcea. Insă 
Stăpânul Nopţii scoase paloşul din teacă şi-l în- 
dreptă spre voinicul Vârtej, ca şi cum ar fi vrut 
să-l străpungă. 


[i 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Speriată, domniţa strigă: „Voinice Vârtej, Stă- 
pânul Nopţii vrea să te străpungă cu paloșul!” 

Voinicul Vârtej se întoarse pe cal, dar... nu văzu 
nici pe Stăpânul Nopţii, nici pe domniţa Ileana. 

„Necuratul ma păcălit din nou!” strigă el plin 
de mânie. 

Ci calul sburător îi zise: „Dă-te jos şi aşteap- 
tă-mă la rădăcina stejarului din faţa noastră”. 
Iar el, sburând în văzduh, află dela miște turtu- 
rele că Stăpânul Nopţii dusese pe domniţa Ilea- 
na în palatul de fier şi de oţel din fundul Vâiei 
întunecoase. 

Stăpânul Nopţii fu biruit din nou de voinicul 
Vârtej, care luă pentru a treia oară pe domniţa 
Ileana. 

După ce făcuse o bucată de drum, calul sbură- 
tor zise: „Stăpâne, dă domniței ceara şi acul de 
aur”. lar acesteia îi zise: „Domniţă, astupă cu 
ceară urechile stăpânului meu şi smulge din coa- 
da mea un fir de păr cu care să-i coşi numai de- 
cât gura. Până ce se ivesc zorile zilei, nu trebue 
nici să audă, nici să vadă”. 


Domnița făcu întocmai, iar voinicul Vârtej nu 
se împotrivi. 

Se lăsase o noapte neagră, iar Stăpânul Nopţii, 
are nu era altul decât „Necuratul”, chemă din 
iad pe toţi tovarășii săi. Veniră cu toţii urlând, 
scoțând limbi de flăcări pe gură şi pe nas şi în- 
vârtind deasupra capului voinicului Vârtej săbiile 
lor ascuţite. i 

Domnița Ileana, speriată grozav, îi striga: „Voi- 
nice Vârtej, apără-te!” Dar voinicul nu o auzea 
şi chiar dacă ar fi auzit-o, n'ar fi putut să vor- 
bească. 

Aşa a trecut noaptea, pânăce, colo la răsărit, se 
iviră zorile zilei. Se sfârşi acum puterea Stăpânu- 
lui Nopţii. Cam pe la amiezi, voinicul Vârtej a- 
junse la casa părinţilor săi. Aceştia îl primiră 
cu nespusă bucurie şi fură tare mulţumiţi, vă- 
zând ce mândreţe de fată alesese, ca să-i fie de 
soţie. In curând se făcu şi nunta, care ţinu o 
lună în şir. 


ALI-BABA 


Citiţi cu toţii: 


„Jertfa L.ilianei'* 


Cel mai frumos roman pentru tineret 


G F ) 
|] MEROPE | + | 


VISUL UNUI ŞCOLAR 


Un sărman şcolar 

Umblând hoinar 

Şi stând lângă un felinar 

Işi zicea: „S'am un abecedar 

Şi un pachet Suchard, 

De nimic n'aşi mai avea habar!” ! 


ooe 


| DE VORBĂ CU CITITORII 


I: Zag. — Loco. — „Pastel seral”. Prin forma 
ei poezia trimisă. de d-ta nu face parte din genul 
literaturei pentru copii, aşa că se adresează altui 
public cititor. De aceea, ne pare rău că nu o pu- 
tem publica. 


N. An..-Buzău. — Spre deosebire de celelalte 
trei strofe, strofa a patra din poezia „Şcoala” 
mare versuri care să rimeze între ele. In fabula 
„Cucul si păunul”. comparaţia nu e tocmai bine 
aleasă. Cucii nau reputaţia de păsări cuminţi. A- 
poi, fabula e cam lungă, iar expresiuni ca „gran- 
doman” îi strică efectul. 


Prin urmare, regretăm că de rândul acesta nu 
te putem mulţumi. 


ED. M. W.-SCHELA OCHIURI. — Moş Nae, 
felicitându-te că ai luat premiul l-iu, s'a îngrijit 
ca să apară şi fotografia d-tale şi s'a bucurat că 
a văzut și fotografia drăguţului d-tale frăţior. 


PAG. 16 


DIMINEAȚA COFIILOR 


e 
/A 


guţi şi silitori la învăţătură, deaceea în 
clasa IV primară, ca şi în toate clasele, 
luară premiul I-iu. 

După ce au dat și examenul de admi- 
tere în clasa I-a de liceu, părinţii mulțumiți că 
au astfel de copii, au hotărît să le facă o bucurie 
şi să-i ducă să petreacă vacanţele la munte. 

După o săptămână, erau cu toţii îm trenul care 
trebuia să-i ducă în munţii Bucegi. După câteva 
ore de drum, iată-i sus în munţii răcoroși. 

Adoua zi dimineaţa se sculară mai de vreme 
ca de obicei. Cerură voe părinţilor să-i lase sc 
meargă singuri în munți, să se joace. Părinţii le 
dădură voe, dar le spuseră să nu se depărteze. 

Copiii, foarte fericiţi, plecară în fugă, şi ajun- 
seră la un izvor limpede și curat ca cristalul. 

Fiind obosiţi, se așezară jos pe iarbă lângă iz- 
vor, să se odihnească şi să bea apă. 

Dar de-odată auziră un sgomot neobişnuit şi 
văzură un pitic, care venea spre dânşii cu aer 
imfiorător: 


„Ce căutaţi voi aici? se răsti piticul. Nu ştiţi 
ă nimeni n'are voe să se apropie de înnpărăţia 
noastră? Dacă în timp de 24 de ore nu-mi adu- 
ceți floarea cea rară, vă iau ca robi pe toată 
viața”. 

Zicând aceasta, pieri, lăsând pe copii p ângând. 
Ei se sculară să meargă acasă și să povestească 
părinţilor întâmplarea lor. Mergând ei asa, trişti, 
iată că o zâmă de toată frumusețea și cu păr de 
aur le ieşi înainte, zicându-le: 

„Copii, eu vă cunosc şi pentrucă vă ştiu copii 
cuminţi, vreau să vă scap de urgia stăpânitorului 
acestui ținut. De aceea luaţi floarea aceasta, du- 
ceţi-vă la izvor și aruncaţi-o în apă”. 

După aceea, zâna le dete o floare și dispăru. 

Copiii, fericiţi că aveau floarea, alergari: la iz- 
vor şi aruncară floarea. 

Imediat piticul se ivi, luă 
prindă şi pe copii. 

Aceştia o rupseră la fugă țipând şi... se lreziră, 
pe iarbă, lângă izvor. Totul fusese un vis 

Ileana Albon 


floarea și vru să 


Atelierele „ADEVERUL”, S, A. 


„Uite, clădirea care se vede colo în fund, este scoala noastră”. PREȚUL LEI 5 


PAG. 2 


DIMINEAȚA COPIILOR 


MOARTEA VESTITULUI 


INVENTATOR EDISON 


In dimineaţa zilei de Duminică, 18 Octombrie, 
a încetat din viaţă, în vârstă de aproape 85 de 
ani, vestitul inventator american Edison. 

Despre viaţa şi numeroasele invenţii ale lui 
Tom Alva Edison — fiindcă aşa este numele său 
întreg — vom scrie mai amănunţit în câteva nu- 
mere din „Dimineaţa Copiilor” şi suntem încre- 
dinţaţi că iubiții noştri cititori vor citi cu plăcere 
şi pentru folosul lor ce este mai însemnat din via- 
ţa şi faptele lui Edison. 

Deocamdată, ne mărginim să dăm câteva date 
asupra originei şi vieţii sale. 

Bunicul lui Edisson era olandez de origină 
şi emigrase din Olanda în America acum vre-o 
două sute de ani. În America avu de luptat cu 
multe greutăţi, până să reuşească să-şi facă şi el 
un cămin şi să-şi poată câştiga existenţa pentru 
el şi-pentru familia sa. i 

Muncind fără odihnă toată viaţa şi fără să ago- 


„nisească vre-o avere, bunicul lui Edison muri là- 


“vârsta foarte înaintată de 104 ani. 
Nici viata dusă de Samuel Edison, tatăl ma- 
relui inventator, n'a fost mai uşoară şi nici mai 
-spornică. In cursul vieţii sale, de asemenea, des- 
tul de lungi: de oarece a murit la vârsta de 97 
de ani, Samuel Edison a fost rând pe rând portar, 

croitor, grădinar, morar şi hamal. 
ttè 
Tom Alva Edison, a cărui moarte e plânsă a- 
“cum de omenirea întreagă, s'a născut în micul o- 
raş Milan, din Statele Unite, în ziua de 11 Fe- 
bruarie 1847. 


La vârsta de 8 ani, a fost dat la şcoala primară: 


din orăşelul acela. Insă, n'a stat la şcoală decât 
vre-o două luni şi a fost dat afară de învățător, 
pentru motivul că era un elev neastâmpărat şi nu 
avea nici o tragere de inimă la învăţătură. 

S'a păstrat până astăzi şi a fost publicată de E- 


dison însuşi scrisoarea trimisă de învăţător că- . 


tre mama lui Edison. lată cum îşi încheia învăţă- 
torul scrisoarea : 


„In siârşit, doamnă, băiatul domniei tale «e 
prost, leneş, rău şi obraznic, Nu-mi pot compro- 
mite şcoala cu un astfel de elev. Ai face bine să-l 
y trimiți să pască porcii, deoarece eu cred că mare 
să iasă nimic din el.” 


E de prisos să spunem că învățătorul s'a PARS 
lat foarte mult în prezicerile sale despre Edison, 
care a ajuns să fie cel mai mare inventator al lu- 
mei. 

La şcoală însă nu s'a mai dus. Nici la şcoala 
din localitaea sa de naştere, nici la vre-o altă 


şcoală, aşa că Edison n'a făcut măcar 0 singură 
clasă primară. 

Aceasta nu înseamnă că Edison a fost un igno- 
rant, un om fără ştiinţă de carte. A citit şi a învă- 
tat mult „însă totul a învăţat singur, fără profe- 
sori şi fără să meargă la şcoală. 

E drept însă că Edison era un copil foarte ne- 
astâmpărat şi că din pricina neastâmpărului său, 
era să-şi piardă viaţa în câteva rânduri. 

Aşa, într'o zi, vrând să cerceteze cât mai de a- 
proape cum umblă o maşină, roţile maşinei erau 
cât p'aci să-i prindă mâna şi să i-o taie. 

Altă dată era să piară în flăcări: din nebă- 
gare de seamă, dăduse îoc unei magazii. De câ- 
teva ori era să se înnece în râul ce curgea în a- 
Arogipige oraşului său de naştere. 

Dar Edison a trebuit să muncească şi să câştige 
încă din cea mai îrasedă copilărie, mai ales că 
părinţii săi erau oameni lipsiţi de miiloace. 


La vârsta de 12 ani, Edison era vânzător ambu- | 
lant în trenul de călători pe linia Huron-Detroit ~ 


din Statele-Unite. Vindea călătorilor ziare, țigări 
şi bomboane. 
Fiind deştept şi foarte întreprinzător, începu să 
câştige destul de bine. 
929 
Insă tot vânzând ziare, ţigări şi bomboane, E- 
dison se gândea şi la invențiuni. Mai mult decât 


- 


„orisice, îl interesau electricitatea şi chimia. 


Citea. mereu cărți despre științele acestea “şi 
făcea şi expeirenţe. 


Pentru -experiențele acestea, Edison îşi făcuse | . 
întrun colţ al unui vagon de bagaje un fel de la-" 


borator. In laboratorul acesta ţinea el unele sub- 
stante explozibile cu care făcea experiente. 

Insă, într'o zi laboratorul său luă foc şi flăcările 
amenințau să cuprindă trenul întreg. Trenul fu o- 
prit, iar conducătorul trenului. după ce stinse fo- 
cul, azvârli din vagon tot „laboratorul” lui Edi- 
son, îl asvârli apoi şi pe acesta şi îl bătu cu atâta 
sălbăticie, că de atunci Edison sămase surd pen- 
tru toată viata. 

Dar după întâmplarea din tren, Edison fu ne- 
voit să-şi caute altă ocupație. 

Atunci se făcu ziarist. scoțând.un ziar pe care 
îl scria. îl tipărea si îl vindea el singur. 

Dar după câteva luni, Edison fu aruncat într'un 
râu de un cititor, care fusese ocărât în ziarul ace- 
la. Atunci Edison se lăsă si de ziaristică şi la vâr- 
stà de 16 ani se făcu telegrafist. 

Dela data aceasta începe seria minunatelor sale 
invenții. 

N. B. 


Q 


>