Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1932 (Anul 9, nr. 412-463) 754 pag/DimineataCopiilor_1932-1669230709__pages401-450

DIMINEAȚA COPIILOR ===: 


i iii is —— — PAG. Z 


înainte de drum. In curând ajunse într’o poiană, 
unde niste zàne ii ziseră: 

„Așează-te, Tudore, aici pe iarbă verde, iar noi 
iti vom cânta asa de frumos, cum n'ai mai auzit 
tu nici odată în viaţa ta”. 

Tudor era gata să se aşeze, când inelul îi șopti: 
„Nu te așeza, căci vrăjt de cântecul lor, vei uita 
de drum și n'ai să te mai scoli, ci ai să te prefaci 
în stană de piatră”. 

Și Tudor plecă. Drumul se întindea drept înain- 
tea lui, apoi pădurea începu să se îndesescă din ce 
în ce. Iar într'un loc, lipsit de copaci, întâlni ó 
arătare de om, pocit, cu ochii și nasul mic şi tür- 
tit, dar-cu gura si buzele mari, de ar fi putut în- 
ghiti un om dintr'odată. Acesta, cum îl văzu, în- 
cepu să sufle așa de tare din buzele lui uriaşe, în- 
cât copacii pădurii vuiau si se sbăteau ca într'o 
vijelie cumplită. Si tot ceeace era atins de suflarea 
lui, se prefăcea în mici fărâme. Dar inelul făcu 
împrejurul lui Tudor un văl uşor de fum, prin 
care vântul nu putea să străbată. De necaz atunci, 
omul nostru începu să sufle se ce în ce mai tare, 
până când plesni. 

Infricoșat, Tudor ciobanul plecă mai departe. 
Nu după multă vreme întâlni un alt om, la fel ca 


celălalt, numai că avea ochi mari și strălucitori; 


și buzele subțiri și lungi. 
Si omul acesta începu să sufle foc pe buze, de 
se 'ntindeau limbi de foc în toată pădurea. Dar 


inelul tesu din nou vălul de fum în jurul lui Tu- 
dor și el iarăși nu păţi nimic. 

Mergând mai departe, Tudor întâlni un om ca 
toţi oamenii, care intră prietenos cu el în vorbă, 
dar inelul îi zise: 

„Să nu-i răspunzi la întrebări, nici să aia pe 
unde te-o îndemna el. 

— Incotro ai pornit-o, voinice? îl întrebă omul. 

— Da, e frumos în pădure, răspunse Tudor. , 

— Hai pe aici, îi zise omul, arătându-i un drum 
frumos, căci e calea mai scurtă și poţi eși mai 


„repede.din pădure. 


— Nu cred să plouă, răspunse Tudor, mergând 
pe drumul lui. 
Eu nu văd nici un fir de nor. E numai senin 


; pretutindeni”. 


Omul acela ii mai puse “cateva întrebări, dar 
Tudor răspundea cu totul altceva, văzându-și. li- 
niștit de drum. Şi când se ivi marginea pădurii, 
omul se făcu nevăzut. í 

Tudor se duse apoi la împărat si-i povesti toate 
câte le văzuse și din acea zi farmecul pădurii că- 
zu. Tudor fu numit sfetnic mare al împăratului. 
Ba după moartea lui se urcă pe tron şi conduse 
poporul pe calea dreaptă și înfloritoare. 

Căci Tudor, deși nu fusese decât un cioban, era 
totuși înțelept şi cu credinţă în Dumnezeu. 


Alexi. dru Baicu . cu 


|x] 


Un portret sau un tablou, 


-006--009-4 


GHICITORI SI INTREBARI CU. “PĂCĂLELI [| 


Dacă-i i, apoi se ştie, 


E CL 6 s pe dram necontenii, 


Fie vechiu sau fie nou, Că e chef si veselie. Cu d sunt bun eu de primit, 
Dacă vrei să-l îngrijești, „Pune-mi u şi vei vedea, Cu f lumină răspândesc, 
Cu mine îl împodobești. Că îți place-a ne mânca. Cu p e rău să te lovesc, 
Dar citeşte-mă pe dos, y E x Cu v fac totul alb, curat. 


Zău, nu sunt deloc gustos. 

x * 
Sunt frumoasă și sunt floare 
Si plăcut mirositoare, 
Dar pe dos de mă citeşti, 
Nume de căţel găsești. 


* 
Patru litere sunt toate, 
Rând pe rând sunt așezate: 
O consoană, o vocală. 
Lasă litera finală. 
Vocala'ntâia dacă-i a, 
Sunt o apă si cam rea. 
Dacă-i e, tu mai schimbat 
In fructe bune de mâncat. 


După prima iiteră de-mi pui 
I sau o, iată că-ți spui, 
Noi tot râu vom rămânea, 
Dar e dacă pui cumva, 
In animal m'ai prefăcut, 
Ce la noi nu sa văzul. 
* % x 

Trei consoane s'o vocală. 
E consoană cea finală. 
De vocala este a, 
Fugi de grab din calea mea. 
Dacă-i i, e iarăși rău. 
lată, jur si zic eu zău! 
Acolo n'aș vrea să fii, 
Că te-ai dus dintre cei vii. 


lar de Hi neapărai, 

Din trei litere-s format. 
Puţintel de tel gândeşti, 
Lesne pon ă ghicerti 


* 

Ce să fiu? la, un cuv ânt < 

Printre multele ce sunt. . 

Să-ţi mai spun eu, ca săi ştii, 

La prieteni când le sc zii, i 

Ai nevoe și de mine, i 

Dar de seamă bagă binen 

Pe dos dacă mă citeşti, - 

Curtea ili împrejmueşti.“ 
Răspunsurile se vor publica 

in n-rul viitor: 


DIMINEATA COPIILOR 


58 
L IA 
„Nu'nțeleg dar cine-i mortul? 
Să-și mai vie iar în fire „Dintre câți am cunoscut Tată, mamă..., nu, nu sunt, 
Și să-mi spună cam ce este La Hăpleşti, aproape toții Au trecut multi. ani la mijloc, 
Marea lui nenorocire. In viață i-am văzut. De când zac ei în mormânt. 


„De vr'un frate nu-i nici vorbă, Mă frământ, dar, de pomană, lară Haplea tace molcom, 
Căci de toți cum e ştiut, Căci nu-i lesne de ghicit, Doar oftează supărat, 
La părinţi e singur Haplea, Dece este-atâta jale? Insă-mi pierd si eu răbdarea 
Frați, surori nici n'a avut“. Cine-i omul ce-a murit? Și din nou l-am întrebat: 


DIMINEATA COPIILOR —— E A. L U 


LA 
= 
+; 

% 


ma YS 
HES Et TH 


„Spune, Hapleo, rog, mai iute, — Ah, Mos Nae, zău, mă crede, Uite ce-mi răspunde Haplea, 
Spune cine a murit? Să vorbesc eu wam putere, Dar nici eu nu m'am lăsat, 
Cum îl chiamă si cu tine Mi se'ncheagă limban gură Vreau să aflu cine-i mortul. 
In ce grad e înrudit? Si mănăbuș de durere“. -Ti vorbesc, deci, supărat. 


888: 
| îi 
"Tg e N! AA 
NE ID a Aaaa 


„Nu e greu să-mi spui un nume, Vede Haplea că mă supăr lar oftează, iarăși tace, 
Numele cui a murit. Și mă ia mai binișor: După'aceea, hotărât, 

La Hăpleşti doar pentru-aceasta „Stai, Mos Nae, spun îndată, Zice: „Spun, dar două vorbe, 
Cu „Rapidul“ am venit.“ Insă jur, că nu-i uşor.“ Căci sunt tare amărăt. 


` Deci, te rog să am iertare, „Este..., este... dar mai bine, Si am stat cu toți la masă. 
Dacă spun întrun cuvânt Ca la masă 'ntâi să stăm, Că n'au poftă, se plângeau. 
Cine-i fința care astăzi Eu și Frosa navem poftă, Bine că n'ati fost acolo, 
Zace moartă în mormânt. Poate-așa să mai gustăm.“ Să-i vedeţi cum se'ndopau. 
(Va urma) 


In n-rul viitor: Haplea începe să spună“. 


bpÁ6. 0 == ES DIMA E AT a GQ PH LOA 
Fotografiile cititoarelor şi cititorilor cari au luat la şcoală premiul l-iu 


Z sas; 


! db | 
l 


1) ALEXANDRU ILIE COCEA, Clasa Tia, Şcoala de bšeti Nr. 1, Satu Mare. 2) VINDSBERG MIRA, Clasa III-a, 
Şcoala de fet2 Nr. 4,-Galaţi. 3) GREF IONEL, Clasa Il-», şi GREF ELENA, Clasa Il-a, Scoala de băeţi Nr. 2,- 
Bucureşti. 4) MINȚER ISAC, Cli-a II-a, Şcoala de băeţi Nr. 1,-Bacău. 5) MANDEL ARMAND, Clasa II-a, Şcoala 
de băeţi Nr. 9 „Clemenţa“,-București. 6) MARGARETA CREȚEANU, Clasa III-a, Şcoala de fete Nr. 11 „Tăbăcari“,- 
București. 7) NADIA GRIBOVSCHI, Clasa II-a Şcoala de fete Nr. 13,-Bucureşti. 8) MIRCEA PANTZER, Clasa 
II-a, Şcoala de băeţi „Sf. Iosif“, Bucureşti. 9) GROZDANOVICI M. MIHAI, Clasa [La 3, Şcoala de băeţi Nr 26, 
Bucureşti. 10) BERTINA HALPERN, Clasa IV-a, Şcoala de fete „Instruceţiunea-(ioldfarb“,-Bucureşti. 11) ELENA 
ACHILLE, Clasa I-ia, Şcoala de fete Nr. 14 „Ioan Creangă“ -București 12) VISARION P. CONSTANTIN, Clasa 
III-a, Şcoala pe băeţi „Sf. Gheorghe',-Bucureşri. 13) MARGATETA MAIOR ROATĂ, Clusa IV-a, Scoala de t te 
Nr 3 „Romane :cu “, Bucureşti 14) IONESCU HONORINA, Clasa I-ia, Institutul de fete sl „Soc. Ortodoxe“,-București. 
15) RITA N. SCHAFFER, Clasa III-a, Şcoala de fete „Lucaci“, București. 16) CRISTIAN N. IVANOVICI, C asa 
ü o ou Tia, Şcoala de bàeti „Clemenţa“,-București 


DIMINEATA COPIILOR = PÁG il 
Fotografiile cititoarelor şi cititorilor cari au luat la şcoală premiul l-iu 


s E Z Tp 


1) KUPFERMAN T. STERICĂ, Clasa Tia, Şcoala de băeţi Nr. 1,: âmpina.- 2 a) MARGARETA ELENA OLARU, 
Clasa IV-a, Şcoala de băeţi Nr. 13 şi 2 b) NICOLETA JENI OLARU, Clasa Il-a, Şcoala de fete Nr. 12,-Bueuresti. 
3) ARONOVICI CECILIA, Clasa III-a B., Şcoala de fete „Instrucţiunea Go dfarb“ -Bucureşti. 4) OANE ALEXANDRU, Cl. 
ILI-a, Şcoala'de băeţi „Sf. Losit„Bucureşti. 5) FOROCEANU ALEXANDRU, Clasa l-ia, Şcoala de bšeti Nr. 7 „Silvestru“, 
București. 6) IACOB OCTAVIA, (asa III-a, Şcoala de fète Nr. 3, Reşiţa. 7) HOROVITZ K. SILVIA, (lasa I-ia, 
Institutul „Sf. Mar a“,Bucureşii, 8) CĂIAGIAN HACIC, Clssa Lia, Scoala de băeţi „Popa Nan“, Busureşti.. 9) 
RABINOVICI BARUCH, Clasa III-a, Şcoala de băeţi Nr. 2,-Galaţi. 10) BEATRICE LUPU, Clasa II-a, Scoala de 
băeţi „Ştefan Golescu“, Bucureşti. 11) GOLDMAN ELISABETA, Clasa IV-a, Şcoala de fete „Avântul Cultural';- 
Bucur ști. 12) LUPU PFEFFERMAN, Clasa Il-a B., Şcoala Archipescopală „Sfântul Iosif“, Bucureşti. 13) 
CONSTANTIN WLADIMIR G. ENACOVICI, Clasa II-a, Še ala de băeţi Nr.4 , Cuibul cu barză“,-Bucureşt. 14) 
SUSANA SASU, Clasa lia, Şcoala de fete Nr. 4,„-Constanţa. 15) GEORGESCU MARIA, Clasa III-a, Şcoala de fete 
„Şerban Vodă“,-București. 16) GRUNBERG RAXY, Clasa Il-u B., Şcoala Arhiepiscopală „Sfântul Iosit“,-Bucureşti. 


PAG. 12 : == = DIMINEAȚA COPIILOR 


POVESTE 
FRANCEZĂ 


de Marcu lonescu 


eparte, departe de aicea, într'o 
ţară necunoscută, se găseşte un 
arbore căruia i se zice „arbo- 
rele minunat”. Când se apropie 
iarna, spiriduşi negri, cu aripi 
negre, cu unghii ascuţite şi ne- 
gre, cu căciulițe negre, vin cu 
mături negre şi îi ajută vântului 
să măture frunzele moarte. 

Peste câmpia albă de zăpadă, arborele minunat 
îşi întinde crăcile sale întortochiate. lar spiriduşii 
negri îl păzesc cu toată străşnicia. 

„Cam ce poate fi în arborele acesta?” se între- 
bau vrăbiile. Insă, nu se puteau apropia, deoarece 
spiriduşii negri le alungau cu lovituri de mătură. 

„Cam ce poate fi în arborele acesta?” se între- 
bau lupii slăbiţi de foame. Insă, nu se puteau a- 
propia, deoarece spiriduşii negri, pitulaţi sub ză- 
padă, îi înțepau cu unghiile lor ascuţite. 

Totuşi, într'o zi când vrăbiile, corbii şi lupii au 
încercat să se apropie de arborele minunat, auziră 
un glas înăbuşit. Glasul acesta gemea în arbore şi 
zicea: „Cine mă va scăpa? Spiriduşii neori ai ier- 
nei mă ţin în robie”. 

Atunci vântul se porni să sgudue cu putere cră- 


LAS k, Ai po dă 
Fe é WAP (tipi ir 
"> pipe caii tii ea e ii EA C 


DIMINEAȚA COPIILOR . 


cile arborelui. Spiriduşii fură prinşi în vârtei, clăn- 
ţăniră din dinţi şi învârtiră măturile lor. So 
din abore nu se mai auzi. = 


Vtemea începuse să se facă frumoasă şi cerul 
să se însenineze. Zăpada se pornise să se topea- 
scă. Arborele minunat se acoperea cu muguri. 


Vrăbiile au început să se strângă şi să se în- 
trebe: „Cine va scăpa pe roaba din arbore?” Cor- 
bii croncăneau si se întrebau: „Cine va scăpa pe 


roaba di narbore?” Se întrebau si lupii, urlând si 
zicând: „Cine va scăpa pe roaba din arbore?” 
Eu!” răspunse un glas vesel. Si se ivi Voe- 
vodul Soare. Era îmbrăcat tot în flăcări, iar hai- 
nele îi străluceau ca aurul. 
La vederea Voevodului Soare, VrăBiile nu mai 
ciripiră, corbii nu mai croncăniră, lupii nu mai ur- 


lară. Spiriduşii negri fură cuprinși de frică, zărind ` 


pe Voevodul Soare. Fugiră 
ripile lor negre. 

Şi iată că mugurii arborelui minunat începură 
să pleznească şi să se deschidă. 

„Să iasă roaba din arbore!” 
Soare. Şi ea esi. Era cea mai frumoasă zână. ce se 
văzuse vreodată. Avea părul de aur, ca şi hainele 
Voevodului Soare, pielea albă ca ghioceii, ochii al- 
baştri ca albăstrelele din livezi, obrajii trandafirii 
ca ai unui copil mic, iar rochia îi era făcută numai 
din foi de flori. Intro mână purta un cosulet plin 
cu deditei, lalele şi párjšlute, iar in mâna cealaltá 
ținea un inel înflorit. i 


in zbor, bătând din a- 


„să ne facem frumoase, ca să 9 primim! Si, 


strigă  Voevodul - 


PAG. 13 


` Zâna izbi de câteva ori cu picioruşul în pământ. 


Atunci toate florile, care dormeau de mult timp 
la căldură sub zăpadă, se treziră din somn şi se 
porniră să cânte: „A sosit Zâna Primăverii! lute, 
cu- . 
rioase, scoaseră căpşoarele, ca să o privească. 
Toate micile gângănii sbârnăiră şi bâzâiră, ca ° 


“să mulțumească Voevodului Soare, că a “scăpat 
„pe Zâna Primăverii. ` 
- zele verzi, făcură cântece noui. A 


Păsările, ascunse “sub frun- 


Să nu spuneţi la nimeni, dragii mei, că m'am dus 
departe, departe, în tara necunoscută; unde se 
găseşte arborele minunat. Era într'o îrumoasă zi 
de toamnă. Arborele era împodobit cu frunze ară- 
mii, care străluceau la soare. Fructe grele îi ple- 


cau ramurile spre pământ. Pe câmp, aproape de 


frunzele căzute, am zărit pe frumoasa: zână a flo- 


rilor, a îrunzelor şi a fructelor. 


Nu mai avea  betisorul înflorit. Rochia î îi se cam 
mototolise, iar părul îi se înroşise. Insă obrajii îi 
erau încă trandafirii, aşa cum sunt obrajii unui 
copil mic. 

Zâna avea înfățisarea tristă. Mam- apropiat fie 
ea şi mi s'a părut că am văzut strălucind o lacri- 
mă în ochii ei albaştri, ca albăstrelele din livezi. 

Fără îndoială că plângea la gândul că se apro- 


„pie ziua în care micii spiriduşi negri ai iernei au 
să o ia, ca să o ascundă din nou în arborele mi- 


nunat... Dar Voevodul Soare o va scăpa din nou, 


aşa că zâna nu va mai. îi tristă. 


In româneşte de Marcu Ionescu. 


P EE e 7 SEAR ETAPE S E TAGE APEN Sg a pape EEEE A a e q q 


Vulturul si cucuveaua | 


Intr'o zi, vulturul si cucuveaua jurară că vor 
fi prieteni si primul făgădui că nu se va EUA 
de niciunul din puii cucuvelei. 

„Dar spune-mi, întrebă cucuveaua, mi-ai cu- 
noaste puii, dacă i-ai vedea vreo dată?” 

— Nu, răspunse vulturul, dar dacă mi 
descrie, sunt sigur că-i voiu recunoaște. 

— Ascultă, zise atunci cucuveaua, să știi că pui 
aşa frumoşi ca ai mei sunt rari. Au corpul svelt 
şi uşurel, fețele iubitoare şi aşa drăgălaşe când 


i-ai 


_te privesc cu sipasia lor, iar vocea le e subțire şi . 


melodioasă. 


— Ajunge atât, a) vulturul. Sunt sigur că nu ° 


voi uita cele ce mi-ai spus, deci să nu-ţi fie tea- 
mă că nu-mi voiu ţine cuvântul”. Ç 

După câtva timp, vulturul sburànd pe 
ruinele unui vechiu castel, zări un cuib în care se 


ERE an cl EA s 


rului adăugând: 


lângă . 


"aflau câţiva pui urâţi, golasi, cari tipau cu .0 voce 


respingătoare. - 

„N'am mai văzut așa neam de păsări până 
acum, gândi vulturul. Pui de cucuvea nu pot însă 
să fie, căci sunt așa de urâţi. ȘI grozav aş dori să 
gust din carnea lor!” 

Aşa şi făċu; iar după ce termină cu prânzitul, 
își luă sborul. : 

Intr'un târziu sosi şi cucuveaua la cuibul ei, 
unde, negăsindu- și puii, începu să sboare de colo 
până colo, asurzind toate etana pădurii „cu 
sbieretele ei. š : 

` Un liliac din apropiere îi povesti isprava vultu- 
| „Degeaba te necăjești; căci tot 
din vina ta s'au întâmplat toate acetea. Dacă ai 
fi spus adevărul, n'ar fi ajuns toate ca acum!” ` 


Din englezeşte de Jack Schmeidler. 


oii td N ii a e ici oi atat ze cea da Da a e ie oa a 


PAG. 14 = — 


= DIMINEATA COPIILOR 


728 


2 


IOARA — sărmana de ea — era orfană 
“m de mamă, iar tăticul ei era dus departe, în 
YAN străinătăți. Mioara n'avea nici frați, nici 
2 (N surori. Locuia la nişte rude, sărace şi ele. 

"Rudele acestea aveau două vaci şi trei oi, 
pe care Mioara le ducea în toate zilele la pășunat, 
iar seara le aducea îndărăt acasă. Aşa că Mioara 
era păstoriţă. 

De obiceiu, mergea în livada din jurul dealului, 
în vârful căreia era o troiță cu Maica Domnului şi 
cu copilul lisus. Mioara privea des la troiţa acea- 
sta şi se uita ţintă în ochii blânzi ai Maicii Domnu- 
lui şi în ochii dulci şi senini ai Copilului lisus. 

Pentru dânsa, Maica Domnului îi ţinea loc de 
mamă, iar micul lisus era ca un iubit îrăţior al ei. 

Intr'o dimineaţă, Mioara văzu că la marginea 
livezii răsăriră nişte flori frumoase, cum nu vă- 
zuse până atunci. Erau mici, dar de o minunată 
gingăşie de forme şi culori, 


„BUCHETUL MIOAREI |* 


Ce făcu atunci Mioara? Lăsă vacile şi oile să 
pască în voe iarba verde şi fragedă, iar ea se du- 
se la marginea livezii şi începu să culeagă florile 
acelea. Nu se lăsă, până nu le culese pe toate. 

După aceea, șezând jos la umbra unui nuc, le 
orândui una câte una si făcu un buchet mare. Luă 
apoi buchetul şi-l duse la troiță. Il puse lângă 
icoana Maicii Domnului şi a copilului lisus şi în- 
cepu să se roage în felul ce urmează: ` 

„Maică prea curată şi bunule lisus! Primiţi, vă 
rog, din partea mea buchetul acesta Si nu vă su- 
păraţi, dacă nu vă aduc ceva mai de preţ. Dar 
sunt săracă şi n'am mamă, nam fraţi şi nam su- 
rori. Am numai pe tăticu, însă şi el e departe de 
mine. Te rog, dar, Maică prea curată, să fii Tu 
mama mea şi să-mi duci de grije. lar tu, bunule 
lisus, fii, te rog, frățiorul meu şi nu mă lăsa să fiu 
cu totul singură pe pământ. 

(Citiţi urmarea în pag. 16-a) 


PAG. 15 


DIMINEATA COPIILOR 


| ` 


| CEL MAI FRUMOS 


răia odată o regină, care avea in grădi- 

nà cei mai frumoși trandafiri si alte flori 

din cele mai frumoase. Dar ea ținea mai 

mult la trandafiri. Ramurile lor se înco- 

lăceau pe stâlpii palatului, pe pridvoare 
și se urcau până deasupra ușilor. Cu toate aceas- 
tă mândreţe, în palat era jale mare: regina era 
bolnavă, iar doctorii nu mai trăgeau nădejde s'o 
poată scăpa. 

„Mai este un mijloc de scăpare, zise cel mai în- 
ţelept dintre ei. Să duceţi reginei cel mai frumos 
trandafir din lume; și dacă-l va putea privi, a- 
tunci își dobândește din nou sănătatea”. 


N'apucă să zică bine vorbele acestea, și o gră- 


madă de oameni tineri și bătrâni veniră în fugă 
la palat cu cei mai frumoşi trandafiri ce aveau.. 


„Insă nimeni n'a găsit trandafirul minunat, 
zise doctorul, şi nimeni nu știe măcar să arate 


TRANDAFIR 


locul unde înfloreşte. Nici un trandafir nu e mai 
roșu de cât acela. š 

— Eu știu unde înflorește, zise o mamă, apro- 
piindu-se cu copilașu-i de patul reginei. Trandafi- 
rul cel mai frumos, care e semnul dragostei dum- 
nezeești, împodobește obrajii rumeni ai copilului 
meu iubit, care, după ce se întărește prin somn, 
deschide ochii şi-mi zâmbește cu dragoste si ne- 
vinovăţie. 

— De bună seamă, trandafirul acesta este foar- 
te frumos, zise înțeleptul, dar mai este unul și 
mai frumos. 

—L-am văzut eu, zise o cocoană și cred că nu-i 
altul mai frumos. L-am văzut pe obrajii reginei, 
când ţinea în braţe în timpul nopţilor lungi de 
nesomn pe fiul ei bolnav, sărutându-l în lacrămi 
si rugându-se lui D-zeu pentru el, așa cum numai 
o mamă ştie să se roage. 

— Trandafirul palid al întristării unei mame 


PAG. 16 


DIMINEAȚA COPIILOR 


este sfânt, dar tot nu este acela pe care-l căutăni 
noi”. 

Atunci veni un vlădică bătrân,. 
vârstă si de muncă. 

„Cel mai frumos trandafir, zise el, l-am văzut 
eu. Strălucea că o vedenie din cer, când veneau 
fetele tinere să îngenuncheze la masa Domnului, 
ca să primească împărtășania. Obrajii lor păreau 
într'adevăr că sunt trandafiri galbeni sau roșcaţi, 
dar între ei era mai cu seamă unul care când își 
ridica privirile către D-zeu, se insufletea cu o.stră- 
' lucire ne mai pomenită. De sigur că acolo trebue 
să fie trandafirul dragostei. 

— Bine cuvântat să fie acest trandafir, zise în- 
țeleptul; dar până acum pymoni nu l-a putut 
găsi”. 

In vremea asta intră în odaie un băețel, copilul 
reginei. Tinea în mână o carte groasă, deschisă, 
legată în catifea si cu incuietorile de argint, In 
ochii lui albaştri străluceau lacrămile întocmai ca 
roua de flori. 

— Ia ascultă, mamă, zise el, ascultă ce am citit”. 
Şi se aşeză pe marginea patului și citi istoria Mân- 
tuitorului Care voi să moară pe cruce, pentru ca să 
scape de păcat pe oameni si pe toți urmașii lor. 

Când auzi citirea aceasta, regina păru că se deș- 
teaptă din amorţeală. Obrajii i se înroșiră, ochii i 
se deschiseră si văzu cum răsări dintre foile sfin- 
tei cărți trandafirul născut din sângele lui Chris- 
tos pe vârful Golgotei. 

„Il văd! zise ea. Da, acesta e adevăratul tranda- 
fir al dragostei dumnezeești și simt că oricine ar 
mirosi până 'n suflet această floare cerească, va 
scăpa dela moarte”. 


încovoiat de 


Socrate Murgulescu-Brăila 


(Urmare din pagina 14 a) 


„Şi vă mai rog pe amândoi.să aveţi grije de tă- 
ticu. Ajutaţi-i, ca să-i meargă bine, acolo unde e- 
ste, şi ca să se întoarcă mai repede acasă. Faceţi 
ca tăticu să nu mă uite, pentrucă şi eu mă gân- 
desc la el ziua şi noaptea”. 

După ce se rugă în felul acesta, Mioara îşi făcu 
de trei ori semnul crucii si sărută icoana, stro- 
pind-o cu lacrimi. 

Rugăciunea ei n'a fost zadarnică. Nu trecuse la 
mijloc decât vre-o zece zile, şi tăticul Mioarei se 
întoarse din străinătate, aducând cu dânsul o su- 
mă frumuşică de bani ce câștigase. 

Acum Mioara nu mai e păstorită. Merge la 
şcoală, învaţă carte şi este una din cele mai bune 
Şcolăriţe. Insă, în fiecare Duminică, „merge însoţită 
„de tăticul ei la troita din deal, ca să mulţumească 
Maicii Domnului şi micului lisus, că i-au ascultat 
rugăciunea.. Maria Sorel 


- Atelierele „ADEVERUL“ 8. A. 


Scrieri pentru copii şi tineret 


Evreica (nuvele şi povestiri de An- 

dersen). 5 Lei 20 
Inchisoarea de ilori (povesti , de Max 

Nordau). aS k PRAI 
Biblioteca Tineretul ........ Pee 
Inelul pierdut de N. Batzaria . . . . „40 
Haplea la Bucureşti .. . . . . .. .-„ 60 
Poveşti cu noroc de Ali-Baba. . . . „80 
Păsărică, draga mea . . e ae PR ii 
Haplea la şcoală de Moş Nae ii + Sasa O) 
Cărticica păsărilor si animalelor "de 

lon Cireşu . . Et e 390) 
Ursulică, romanul unui "căţel năzdrăvan 

de P. Ghiaţă-l. Rotaru . . „ 40 
Glume pentru copii de Horia Prundu- 

Petre Cetină . i: 430 
Familia lui Chiţ-Chiţ (teatru pentru 

copii) de Ion Pas . . . uR 3:50 
Mitu miţişor de Moş Nae . . . . . „ 20 
Haplea în străinătate de Moş Nae . .. 5:60 
Jertia Lilianei de N: Batzaria . . . . "60 


Strengăriile lui Gigi de Moş Nae. . . s, 1420) 
Povestiri pentru copii de L. Tolstoi, 
trad. de A. Toma . „ 60 


Jucării, versuri.de Mos Grigore Sfătosu E 
Iconita Zorinei de C. Manolache . . . 1200) 
Ironi- de Anton: Pana ie cete 20 
Moara Piticilor (povestiri) . . . . .  „ 40 
Isprăvile lui Mirică Piţigoi . E 5 20 


Prima călătorie în lumea basmelor de 
Selma Lagerlöf, laureata premiului 


Nobel ` 5:00 
A doua călătorie în lumea basmelor de 
+ Selma Lagerl O aie cae ei „80 


Cel mai îrumos şi mai potrivit dar pentru copii, 
este volumul de versuri 


sI DE ARII 


de MOŞ GRIGORE SFĂTOSU 
lucrare apărută în excelente condițiuni tehnice în 
editura „Adevărul” S. A. 

Moş Grigore Siătosu, — pseudonim sub care se 
ascunde unul din cei mai talentaţi scriitori ai tine- 
rei generaţiuni — a adunat în cele 100 de pagini 
ale cărţii sale, un mănunchiu de versuri armoni- 
oase, măestrit cizelate şi străbătute de un adânc 
înţeles moral. 

Cartea se găseşte de vânzare la toate librăriile 
şi depozitele de ziare din ţară, — pe preţul de 25 
lei exemplarul. 

Editura „Adevărul” S. A. 


„Aşa pățeşte, măi Mitică, oricine cuiburile strică”. PREŢUL LEL5 


J 
K-K 


PAG. 2 


DIMINEATA COPIILOR 


Concursul ,,Ce vrei să fii în viață?“ 


Suntem nevoiţi să spunem din nou acelora din- 
tre cititorii noştri, cari ne trimit încă răspunsuri 
la întrebarea „Ce vrei să fii în viaţă?” că se os- 
“tenesc în zadar. Repetăm că acest concurs sa 
terminat şi s'a închis definitiv, aşa că nu se mai 
publică nici un răspuns. Nu sunt oare de ajuns a- 
proape Şase luni de zile, cât a durat concursul? 

Acum Suntem ocupați cu alt ceva, anume cu 
cercetarea răspunsurilor trimise, pentru a alege 
trei din ele, care să fie premiate. Recunoaştem că 
alegerea nu este tocmai uşoară, fiecare fiind con- 
vins că el a dat răspunsul cel mai bun. 

Se prea poate ca, după ce alegem un număr 
mai mare de răspunsuri reuşite, să fie nevoe să 
tragem la sorţi, pentru a avea trei care: să fie 
premiate. 

Cercetarea atentă şi alegerea cer destul timp. 
De aceea, dacă nu în numărul viitor, însă cel 
mai târziu în n-rul care va apărea peste două 
săptămâni, cititorii vor avea rezultatul concursu- 
lui „Ce vrei să fii în viaţă”. 


Noul roman al,,Dimineţii Copiilor'* 


Precum am dat de veste în n-rele trecute, noul 
roman al „Dimineţii Copiilor” poartă titlul de 
„Aventurile lui Gugulică” şi este scris de distinsa 
colaboratoare, d-na Mona Rădulescu, anume pen- 
tru revista noastră. 

Din cauza materiei prea multe ce am avut, 
am fost nevoiţi să tot amânăm publicarea acestui 
roman. Acum însă anunţăm că, începând din n-rul 
viitor, cititorii vor găsi în coloanele „Dimineţii 
Copiilor” noul roman „Aventurile lui Gugulică” 
Şi suntem siguri că-l vor citi cu plăcere şi interes. 


Cine a murit la Hăpleşti? 


Cititori din Capitală şi cititori din provincie 
ne tot întreabă: „Cine a murit la Hăpleşti? si a 
fost pricină de marea nenorocire a lui Haplea?” 

Răspundem: răbdare şi urmăriţi cu atenţie în 
fiecare număr paginile 8-9 ale revistei. Ca să a- 


île cine a murit, Moş Nae a trebuit să-şi lase tre- 
burile, să meargă la Hăpleşti, să stea acolo câte- 
va zile. Acum el povesteşte rând pe rând totul 
cum s'a întâmplat. 

De aceea, la întrebările ce ni se fac, navem de 
dat alt răspuns decât să citiţi tot ce povesteşte 
Moş Nae. E adevărat că l-am întrebat şi noi „cine 
a murit la Hăpleşti”?, dar na vrut să ne spună 
nici nouă. 


Trimiţătorilor de manuscrise. 


Mulţi cititori, cari doresc să fie şi colaboratorii 
revistei, ne trimit spre publicare diferite manus- 
crise, spunându-ne că au acum tot timpul liber, 
aşa că pot să scrie mai mult. 

Noi recunoaștem dreptul oricărui cititor de a îi 
şi colaboratorul revistei şi încurajem pe cei la ca- 
re descoperim un talent adevărat. 

Insă, îi rugăm pe aceşti cititori, care se cam 
grăbesc să devie şi scriitori, să se gândească pu- 
tin Şi la noi, la timpul nostru, la nevoia noastră de 
odihnă. In aceste zile aşa de calde de vară nu es- 
te totdeauna o plăcere să citeşti şi să corectezi de 
dimineaţa până seara tot felul de manuscrise. Pu- 
terea noastră de muncă are şi ea o margine... 

In afară de aceasta, nu ducem absolut nici o 
lipsă de materie potrivită cu programul revistei 
noastre. Avem pe colaboratorii noştri încercaţi şi 
pricepuţi, care ne dau din timp tot ce ne trebue. 


Cât despre versuri, spunem mereu că avem 
multe, că avem prea multe. Aşa de multe, că pu- 
tem scoate revista numai în versuri. 


| 


Tot despre fotografiile premianţilor 


Repetăm: 1) orice fotografie trebue neapărat 
însoţită de adeverinţa școalei respective. Scri- 
soarea părinţilor nu poate ţine loc de adeverinţă; 
2) Să nu se trimită decât fotografiile elevelor şi 
elevilor care au obţinut premiul l-iu. 3) Sunt de 
prisos stăruințele ca o fotografie trimisă să se 
publice mai curând. Fiecare fotografie se publică 
în ordinea primirei ei la redacţie. 


poa s A 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67 


— 


ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI | IN STRAINATATE DUBLU 
6 LUNI 100 ,„ UN NUMĂR 5 LEI 


& 31 lulie 1932 — Nr. 442 Director: N, BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 
acută e, cat iba 08: iar Sa E iasă Ea SE pe-a st săi ee eat see aa A RE CL r ANDE E E zz E nr a Sa ED ASTA Vie FE 

REPRODUCEREA BUCĂȚILOR ESTE STRICT INTERZISĂ 
YYYYYYYYYYYYYYYY Yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy 


ewyyyryryyyyyyyrvyyryy? rvryyyyyyyyryyyyyyyyyryyyyyryyryy 


DE HHHH HH HHHH HHH HH 


4441144444... 


| Scaunul paralitic | 


Stă un scaun nou-nouț, — „Vezi eu am picioare lungi, 
In odaie, trist; Fine, de stejar; 
Și — se vede — l-a lucrat Insă plâng, căci, vai! nu pot 


: 
Mână de artist. Să mă misc măcar“. 
++ 


„Pentruce ești amărit, Dar, din colț, un jet bătrân, 
Ce tristeţe ai?“ — Fără un picior, 

L-a 'ntrebat, înduioșat, li întoarse vorba, cu 
Gureșul vătrai. Glasul sunător: 


Scaunul frumos, atunci, — „Tu te plângi atât de mult, să 
A oftat pătruns Numai de dambla; 
Și i-a spus, înnăbușit, Dar să fii si vechiu si schiop, 
Chinul lui ascuns: Ce sar întâmpla?“ 
Miha Hociung 


cotiera ci aa ste 2 du at d ae napay a psg 3 a el oua "coreeesese 


02 90-000029900000090090000090909099090000090090909-000-0-90000099000 


HHHH IHH sea a aa e pa C AARAA AASA AAAA AEAEE AAAA ESEE EEEE EETEEETEEEETEEETETE TETE TET NE E aa 


k MAMA PR 


De ea iubit [n vers duios 
Si îngrijit, Cu Făt-Frumos, 
Cum a putut; Sin cânt vrăjit 
A fost crescut! L'a adormit! 


Pe acest pământ. 
Nimica nu-i 


Ca mama lui! 


. ` " 
O tavian Cornea 
Â109900000000000000000000000000000000000000000000000000000000990040000000700PP t...) iii. 


: 
i 
i 
: 
* 
: 
: 
Mai scump şi sfânt x 
t 


PAG. 4 : DIMINEATA COPIILOR 


AURINA, | 
Domnița cu părul de aur 


POVESTE | =s deALI-BABA | 
lI | aste SI 


omniţa Aurina era singurul copil 
al lui Aur-Impărat. Locuia într'un 
palat de aur şi totul era de aur în 
palatul acela. 

Aşa, priviţi mai întâi la îmbră- 
cămintea Domniței Aurina. Pe 
cap, purta o coroană de aur. Nu- 
mai că nu era lesne să vezi unde 

sfârşeşte coroana şi unde începe părul din capul 
Domniței, căci şi părul ei era de aur şi strălucea 
mai puternic decât soarele. Insă, dacă îl atingeai, 
vedeai că era moale ca mătasea şi uşor ca fulgii de 
zăpadă. 

Tot de aur erau rochita Domniței Aurina, cingă- 
toarea, pantofiorii şi ciorăpiorii ei. 


Când mergea să se joace în grădina palatului de 
aur, Domnița aceasta lua cu ea o lopăţică de aur si 
o găleată, care era tot de aur. Insă de aur era şi ni- 
sipul şi pietrişul de pe cărările din grădină. Ba mi- 
i au povestit unii că şi florile şi pomii din grădină 
erau de aur. Nu ştiu, dacă a fost chiar aşa. Stiu nu- 
mai că grădina palatului era împrejmuită de ziduri 


DIMINEATA COPIILOR 


PAG. 5 


înalte şi groase şi că zidurile acestea erau de ase- 
menea de aur. 

Inlăuntrul palatului, nu era nici un lucru, care să 
nu fie de aur. De aur erau, bunăoară, mesele, scau- 
nele, paturile, farfuriile, cuţitele. Ba până si mătu- 
rile cu care se măturau încăperile palatului erau de 
aur. 

Ce fericită trebue să fi fost domniţa Aurina că 
trăia într'astfel de bogății! Trebue să fi fost fericită, 
mai cu seamă că era si frumoasă cum nu se găsea 
alta pe toată întinderea pământului. S'au păstrat 
şi până astăzi câteva din poeziile în care poeţii din 
vremea acea lăudau frumuseţea şi drăgălăşenia 
ei. 

Am citit şi eu două, trei din poeziile acestea. 

Sunt destul de frumoase, numai că Domnița Au- 
rina nu le-a citit. Nu le-a citit..., fiindcă Domnita 
Aurina nu ştia să citească. 

„Aurina mare nevoe de învățătură de carte! zi- 
cea Aur-lmpărat, adăogsând: bogăţiile ce-i rămân 
după urma mea. prețuesc mai mult decât toată in-. 
vătătura lumei”. 

Spunea asa, mai ales că nici el nu ştia nici să 
scrie, nici să citească. Tot ce ştia să facă, era să 
mănânce şi să doarmă, să doarmă şi să mănânce. 

Din pricina acestui traiu de trântător si lacom, se 
îngrăşase peste măsură. Când umbla pe jos — 
ceeace îi se întâmpla foarte rar — de departe arăta 
ca un butoiu mare de aur. 


Cu toată bogăţia si frumuseţea ei. Domnița Au- 
rina nu era fericită. Se plictisea de orişice şi se su- 
păra fără vreo pricină. Mai ales. zi și noapte era 
frământată de un gând: de gândul de a merge să 
vadă ce este dincolo de zidurile, care împreimuiau 
grădinile palatului. Aiunsese la vârsta de 16 ani si 
până atunci nu eşise o singură dată din grădinile 
palatului si nu văzuse nici un alt copil. 

Dar într'o zi, pe când se juca singură în grădină, 
Aurina auzi un sgomot usor. Dintr'o floare mare si 
în forma unui clopot esi un fluture. Dar nu un flu- 
ture obișnuit, ci un fluture mare cât un vultur și 
totul de aur. 

Fluturele se opri lângă Aurina şi-i zise. vorbin- 
du-i cu graiul omenesc: ..Domnită, sue-te în spina- 
rea mea şi te duc să vezi ce este dincolo de gră- 
dinile palatului”. 

Domnita Aurina se sui numai decât în spinarea 
fluturelui. care. luându-si sborul, o duse în vârful 
zidurilor de aur și o lăsă acolo. 

Domnita era speriată si uimită. Speriată. că a 
lăsat-o. uimită, de ceeace vedea înaintea ochilor. 
Până atunci. ea îsi închinuia că si ceilalti oameni 
trăesc în palate de aur si sunt îmbrăcați în haine 
de aur. 


Insă, în zadar se freca la ochi si privea tintă. căz- 
nindu-se să vadă cât mai bine. Cât putea cuprinde 


cu privirea, nu zărea nici o urmă de vreo clădire 
de aur. Zărea doar nişte locuinţe mici, joase, aco- 
perite cu şindrilă sau cu pae. Şi mai zărea, umblând 
încoace şi încolo, oameni care păreau îmbrăcaţi în 
zdrenţe, iar nici de cum în haine de aur. 

Se mai nimerise apoi că ziua aceea era o zi plo- 
ioasă Si posomorâtă, aşa că totul arăta trist şi 
urât. 

Domnița Aurina se freca la ochi şi se întreba ne- 
dumerită: „Este oare cu putinţă să fie astfel de 
case şi oameni îmbrăcați în zdrenţe? Sau poate că 
visez?”. 

Dar pe când îşi făcea întrebările acestea, o mână 
nevăzută puse lângă dânsa o scară. Scara aceasta 
nu era de aur, ci o scară obişnuită de lemn. Domni- 
ta se cobori pe scară şi ajunse jos, în lumea pe care 
o zărise din vârful zidurilor de aur. Se cobori, asa 
cum era ea îmbrăcată în toate zilele: cu coroană 
de aur pe cap, cu rochie şi cingătoare de aur, cu 
ciorapi si pantofi de aur. 

Insă, făcu abia câţiva paşi, si iată că veniră întru 
întâmpinarea ei trei copii, galbeni la față şi îmbră- 

cati în haine vechi si rupte. 

Unul din ei, ceva mai răsărit decât ceilalţi doi, se 
apropie de ea şi o întrebă: 

„Nu-i așa că eşti o zână, picată din cer? . 

— Nu, răspunse ea râzând, nu sunt zână. ci 
sunt Domnița Aurina, fiica lui Aur-Impărat. Dar 
voi, întrebă ea, dece sunteti îmbrăcați în zdrențe 
și dece sunteți galbeni la fată? 


— Pentru că suntem copii de oameni săraci”. îi 
întoarse vorba tot copilul care îi vorbise mai întâi. 

Domnita Aurina nu înțelegea ce înseamnă ..0a- 
meni săraci”. De aceea, îi întrebă foarte mirată: 
„Dar cum se face că sunteți săraci? De ce părintii 
voştri nu vă îmbracă și pe voi în haine de aur si 
nu vă dau să mâncaţi, cât aveti poftă? Si de ce n’a- 
veți si voi case de aur, păpuși și jucării de aur, aşa 
cum am eu?” 

Copiii râseră la întrebările acestea. După aceea. 
tot copilul mai răsărit o lămuri. zicându-i: ..Pă- 
rintii nostri muncesc din zori de zi si până noaptea 
târziu. Unii muncesc la câmp, iar altii în gropi 
adânci si întunecoase. de unde scot aur. Insă. tot 
aurul ce-l scot din pământ este numai pentru tatăl 
Iunminătiei Tale. Tot pentru el este şi rodul muncii 
lor de pe câmp. 

„Si să vezi, Domniţă, povesti mai departe co- 
pilul, căruia i se deslegase bine limba. Să vezi re 
este seara la locuintele noastre! Iarna e frig, de 
tremurăm cu totii, iar în toate lunile anului, este 
foame, plâns și sărăcie. Suntem galbeni la fată. 
pentru că de cele mai multe ori. ne culcăm flă- 
mânzi... Dar vino cu noi si să vezi puţin ce este 
în casele noastre”. 

(Cititi urmare în pagina 7-a 


PAG. 6 = 


DIMINEAȚA COPIILOR 


DUPĂ O POVESTE GERMANĂ 


@ louase mult. Şi după ce a plouat, a stat. 
Şi după ce a stat ploaia, a apărut pe 
PE muşchiul verde al pădurei ceva mic, în- 
desat şi neplăcut şi lucrul acesta era o 
ciupercă  veninoasă. Acest soi de ciu- 
perci vin aproape nepoftite la lumina zilei. Apar 
deodată si după ce au apărut, nu se mai îndură să 
plece. Se înfig in muşchi si privesc în jurul lor, cu 
ochi răi, intepate si veninoase. Asa si ciuperca 
noastră. Sedea burzuiuită si avea o pălărie roşie 
cu puncte albe si cu o bandă grozav de lată de jur 
împrejur. Ceiace era sub pălărie, era loc gol, şi 
locul ăsta gol era de închiriat. 
Mai întâi a venit ca chiriaşi o familie de soricei: 
o doamnă cenuşie, cu o puzderie de soricei mici 
cât vârful degetului. Cáti erau, ciuperca n’a putut 
să ştie niciodată. Erau asa de fugarnici si asa de 
sprinteni, încât ciuperca număra întotdeauna doi 
în loc de unul, sau unul în loc de doi. Erau însă 
prea mulți. Si când mama lor — cum sunt cele 
mai multe mame — nu era acasă, fiind dusă după 
de-ale mâncării, mititeii se jucau de-a prinselea, 
în loc de tâşnituri iuți, de jur împrejurul ciupercei, 
sburând ca nebunii pe piciorusele lor moi. ca-ti 
era mai mare dragul să stai să-i priveşti. Ciuper- 
ca însă nu yedea cu ochi buni toate sburdălniciile 
acestea. Stățu supărată toată ziua si toată noap- 
tea, chiar după ce familia se dusese la culcare. 
Otrava din ea creştea si la urmă, când nu mai 
putu tine intr'ánsa atâta otravă adunată, se adre- 
să, cu gura strânsă, chiriasei: 


= de JEAN VASILIAD-GALATI | 


„Mulţumesc de aşa chiriaşi!.. Ai copii!.. E des- 
gustător!.. 

Fă, te rog, bine şi te mută”. 

Sărmana mamă plânse şi se rugă, mititeii chiţ- 
căiră și întinseră lăbuţele spre dânsa, însă ciuperca 
rămase neînduplecată. Şi aşa, plecă nenorocita fa- 
milie să-şi caute un nou adăpost în pădure. 

Odată locuinţa goală, ciuperca îşi înghiţi otrava 
şi luă hotărîrea să nu mai închirieze niciodată la 
vre-o familie, ci doar numai dacă s'ar ivi vre-un 
domn singur. 

Nu trecu mult, si se prezintă un tânăr broscoi, 
cavaler, şi închirie locuinţa. 

La început a fost foarte simpatic si liniștit şi a 
dormit până seara. Odată însă cu răsăritul lunii, se 
trezi si el şi o porni spre lacul din apropiere, la so- 
cietatea corală. Ciuperca era mulţumită. Se făcu 
însă târziu şi din ce în ce mai târziu, şi tânărul 
broscoi nu se mai întorcea. In sfârsit, în zori de 
ziuă, apăru şi el, beat mort, cu ochii grozav de 
bulbucaţi, căscând o gură cât o şură, si cântând 


din toate băerile inimii. Cânta bucata favorită a- 


societăţii corale: 


„Foaie verde fir de ploaie, 
Balta să trăiască, 

Neamul nostru să ni-l moaie 
Si să-l înverzească...” 


— Hei, nu urla aşa, se răţoi ciuperca. Asta-i mo- 
jicie, să scoli lumea în toiul nopţii!... Ţi-ai pierdut 
ruşinea? 


IA 


DIMINEATA COPIILOR 


„„Şi să-l înverzească”, urlă înc'odată broscoiul, 
apoi trânti picioarele unul peste altul de plescăiră, 
şi adormi îndată. Ciuperca tuna și fulgera. Stătu 
otrăvită până la ziuă, apoi de dimineaţa până 
seara, iar când veni seara şi chiriaşul se sculă să 
meargă la societatea corală, îl opri mânioasă: 

„Mulţumesc de aşa chiriaş!... ţipă ea. D-ta te 
duci la societatea corală!... E desgustător!.. Fă 
bine te rog si te mută...” 

Tânărul broscoi lăudă foarte mult societatea co- 
rală: o societate nobilă, compusă numai din artişti 
şi în care nu pot intra decât domni din înalta so- 
cietate. 

Dar toate astea nu “aiutară la nimic. Ciuperca 
era neînduplecată. Atunci, se supără şi broscoiul: 

„Eşti o holeră bătrână !... Ce crezi, că numai 
pălăria d-tale roşie şi caraghioasă e singura lo- 
cuinţă de aici? 

Mă mut la o foaie de brusture pe care-o cunosc 
personal. scorpie afumată!” 

Zicând acestea, se învârti pe un picior, îşi puse 
mâinile la spate si porni la* societatea corală. De 
atunci încoace a dormit sub foaia de brusture (pe 
care o cunoaşte personal!...) Ciuperca însă îşi jură 
ca în viitor să nu mai închirieze la nimeni. 

Un timp trăi liniştită, dar într'o zi băgă de seamă 
că sub pălăria ei, locuia cineva şi acel cineva era 
un licuriciu. Un licuriciu e o rază de lună aparti- 
nând cerului, însă rătăcită si rămasă pe pământ. 
Licuriciul se prefăcu acum într'un copilaş mic, mic 
de tot cu părul de aur şi ochii de raze. 

Numai cât îl văzu ciuperca, şi se învenină până'n 
crestet. 

„Nu mai închiriez!” ţipă ea cu ciudă. 

Licuriciul râse. . 

„Nu mai închiriez, țină înc'odată ciuperca. Fă-ţi 
calabalâcul si şterge-o!”. 

Licuriciul râse din nou şi-şi scutură sub ciupercă 
întreaga comoară de raze a pletelor sale. 


II PAG,:7 


Ciuperca rămase o clipă fără grai. Apoi îşi luă 
în dinţi toată otrava pe care o adunase şi înţepată, 
se adresă licuriciului: 

„Mulţumesc de aşa chiriaş!.. 
riciu!.. E desgustător!... 

Fă bine şi te mută”. 

Stropul de lumină nu se mişcă din loc. Se auzi 


D-ta eşti un licu- 


însă un râs atât-de limpede şi atât de copilăros, în 


cât ciuperca se învineţi de mânie. Ea pufui şi trăs- 
ni, iar licuriciul râse şi rămase. 

In sfârşit,. într'o noapte, ciuperca ajunse aşa de 
înveninată, încât era gata să plesnească. Cu o 
smuncitură îşi smulse picioarele sale mici din muş- 
Chi si o porni la drum legănându-se, cu multă bă- 
gare de seamă şi cu multă teamă. 

Licuriciul râse din nou din toată inima si părul 
său risipit în mii de firişoare de aur scălda în lu- 
mină mușchiul pe care se odihnea. 

Pe iumătate moartă de ciudă, ciuperca hoinărea 
mai departe, legănându-se cu băgare de seamă. La 
prima cotitură în pădure, dădu cu ochii de familia 
şoriceilor în noua lor locuinţă, mulţi, puzderie, care 
la vederea ei, începură să chiţcăe şi să țopăie în- 
tr'un dans nebunesc. 

La cotitura următoare dădu aproape nas în nas 
cu tânărul broscoiu, care mergea clătinându-se pe 
marginea unui şanţ. Se întorcea dela Societatea 
corală şi se ducea să se culce sub frunza de brus- 
ture (pe care o cunoştea personal). 

Cânta de mama focului: 


„Foaie verde, fir de ploaie, 
Balta să trăiască 

Neamul nostru să ni-l moaie 
Și să-l înverzească” 


Ciuperca veninoasă o porni din ce în ce mai re- 
pede plesnind de supărare si dusă a fost, căci nu 
s'a mai întors niciodată. 

Jean Vasiliad- Galaţi 


e... Á... Á... s... Á... 9. 5 Á .. s.s... Áv.v..v... Á. 5. 


Urmare dela povestea din pag. 5-a 


Domnița Aurina merse cu cei trei copii si intră 
prin mai multe case. O podidi plânsul şi i se sfâşie 
inima de durere, văzând în ce iad şi lipsă tră- 
iau nenorociţii aceia. ` 

Şi ştiţi ce făcu? Strânse pe toţi oamenii din sat 
la un loc şi le zise: „Vreau să vă viu într'ajutor 
şi să vă scap de necazuri“. Zicând acestea isi 
scoase coroana de aur, se desbrăcă de rochia de 
aur, îşi scoase şi pantofii de aur si ciorapii de aur 
si dete toate oamenilor din sat, spunându-le: ..Vin- 
deti lucrurile acestea şi vă împliniti nevoile. Să 
stiti însă că eu am să vă duc de griie şi de acum 
încolo”. 


` „Aurina, Domnița cu părul de aur“‘ 


Se întoarse apoi“la palat desculţă si îmbrăcată 
numai în cămaşe, dar foarte mulţumită că putuse 
să facă o faptă bună. Dar când Aur-Impărat, tatăl 
ei, o văzu că vine desculță si desbrăcată, se supă- 
ră aşa de mult, că de supărare căzu mort la pă- 
mânt. 2 

Domnita Aurina rămase acum singură stăpână 
pe palatul de aur si pe toate bogăţiile din palat. 
Se grăbi însă să le vândă, să dărâme si zidurile 
de aur, iar banii căpătaţi îi cheltui, ca să gonească 
sărăcia din tot cuprinsul împărăției. 

Când îi sosi vremea să moară, fu plânsă de tot 
poporul şi socotită ca o sfântă. Ali-Baba 


PAG.8 == = == === === === DIMINEAȚA COPIILOR 


După masă, Haplea zice: „Să dormim un ceas sau două, — Nu mi-e somn, întorc eu vorba, 
„Sunt şi eşti cam obosit, Dup'aceea odihniţi, Insă ard de nerăbdare, 
Tu de drum, eu de necazu-mi, Vom putea să stăm de vorbă Ca să-mi spui tu cine-i mortul, 


Că de trei nopți nam dormit. Pe'ndelete, linistiți. Ce-i necazul tău cel-mare? 


x > 


— Zău, Moş Nae, las'acuma, Hapleo, bată-te norocul! N'am încotro, fac ca dânsul, 


Rana nu-mi mai zgândări, Nu'nţeleg purtarea ta. Mă trântesc şi eu în pat 
După ce dormim o clipă, Tot ce-i cer e doar un nume, Dar să dorm, prin gând nu-mi 
Mai uşor voi povesti”. Celui mort cum îi zicea. trece, 


Căci mereu sunt frământat. 


DIMINEATA COPIILOR 


Insă Haplea doarme zdravăn, Patru ceasuri şi mai bine, — Da, zic eu, precum e felu-ți, 
Doarme, siorăe vârtos Ne'ntrerupt a tot dormit, Ai dormit cam iepureşte; 
Trei orchestre, zău, nu cântă Când la urmă se trezeşte, Cam puțin, vr'o patru ceasuri, 
Mai puternic, zgomotos. Zice: „Parc'am ațipit! Ins'acuma, hai, vorbeşte! 


— Ce să spun? mă întreabă „Vreau să-mi Spui tu cine-i mortul Când aude-aceste vorbe, 


dânsul Ce îl plângeți la Hăpleşti? O batistă Haplea scoate 
Spune-mi, oare, ce doreşti? Cine-i ființa pentru care Si îşi şterge două lacrimi, 
— Asta-i bună! strig din parte-mi Am venit din Bucuresti?” . Mai oftează pe'niundate. 


Hapleo, zău, uituc mai eşti. 


Zice-apoi: „lubit Moş Nae, „Dar văzând mereu că stărui, „Vrei să ştii tu cine-i ființa 
Rogu-te şi să mă crezi» lată spun eu în sfârşit, Dragă, scumpă ce-a murit? 
Dacă nam spus pân'acurma, Dar pe scurt, în trei cuvinte, Este... Domnul să-mi ajute, 
E să nu te întristezi. N'am putere de vorbit. Dar sunt tare necăjit”. 

a urma) 


In n-rul viitor: Incă nu ştiu cine a murit la Hlăpeşti“. 


PAG. 10 DIMINEAȚA COPIILOR 
Fotografiile cititoarelor si cititorilor cari au luat la şcoală premiul l-iu 


1) SANDY DE BUTON, Cla:a I-ia, Şcoala de băeţi Nr. 1,-Co:abia. 2) LAZAROVICI EDITH, Clasa IV-a, Şcoala 
de fete Nr. 2,„Piatra-Neamţ. 3) KLEKNER CAROLA, Clasa Lia, Şcoala de fete „Ştirbei Doamna“,-Bucureşti. 4) 
TEODOR PRECIADO, Clasa II-a liceală, Liceul „Matei Basarab“,-București. 5) ADOLF POLLINGHER, Clasa II-a A., 
Şcoala de bă ţi Nr. 1,Iași. 6) ALEXANDRINA COPICI, Clasa III-a, Şcoala de fete mixtă „Galata“,-laşi. 7) MILI 
ISAK, Clasa I-ia, Şcoala „Avântul Cu'tural“, Bucureşti. 8) ANDRE SPINER, (lasa l-ia, Şcoala de băeţi Nr. 2 
„Lucaci“, Bucureşti. 9) PERL W. SAMUEL, Clasa II-a, Şcoala de băeţi „Luca Moise“, Ploeşti. 10) PASCHIEVICI 
MIRA, Clasa III-a, Şcoala de fete „General Florescu“,-București. 11) CORNELIA MICHELSTEIN, Clasa I-ia, 
Şcoala de fete Nr. 29 „Costache Negruţi“, Bucureşti. 12) ORNȘTEIN L AVRAM, Clasa II-a, Şcoala de băeţi a 
„Comunităţii Evreilor“,-Focşani. 13) IULIA GLUCEMANN, Clasa II-a, Şcoala de fete Nr. 17 „General Florescu“,- 
București. 14) ELIZA HAITAIAN, Clasa IV-a, Şcoala de fete Nr. 4,-Constanţa. 15) RENE ROZENZWEIG, Clasa 
Il-a B., Şcoala de fete „Bărăţiei',-București. 16) TENENBAUM I. FILIP, Clasa II-a, Şcoala de băeţi „General 
Gh. Adr.an“-București. 


DIMINEATA COPIILOR PAG. 11 


Fotografiile cititoarelor şi cititorilor cari au luat la şcoală premiul l-iu 


anm RN aa 


1) RĂDULESCU V. MIHAIL, Clasa III-a, Şcoala de băeţi din Gara Ţăndăroi„Judeţul Ialomiţa. 2) PAULA 
SILBERMAN, Clasa Il-a, Şcoala de fete Nr. 10 „Troiţa“,-București. 3) MYRA CLEJAN, Clasa I-a B., Şcoala de 
fete Nr. 30 „Principesa Elena“,-Bucureşti. 4) EUGENIU PANAITESCU, Clasa III-a, Şcoala de băeţi Nr. 16,- 
Bucureşti. 5) BRODOWSCHI C. CONSTANTIN, Clasa II-a, Şcoala de băeţi Nr. 28,București. 6) (I) SCHMIDT 
REGHINA, Clasa II-a şi (II) SCHMIDT SARINA, Clasa I-ia, Şcoala de fete „Progresul. Culturii“,-Bucureşti. 7) 
ALEXANDRU MIHAIL MANOILESCU, Clasa Il-a primară -București 8) LEON M. ROTMAN, Clasa III-a, Şcoala 
de băeţi „Iacob şi Carolina Loebel“,-București. 9) SEGAL S. OSIAS, Clasa IV-a, Şcoala de băeţi „Moria A E. 
Gaster“,- București. 10) (I) BAER M. SUZI, Clasa II-a A, Şcoala de fete „Carmen Sylva“ şi (1D BAER MICHEL, 
Clasa IV-a, Şcoala de băeţi „Iacob şi Carolina Loebel“,-București. 11) TRĂISTARU N. ELENA, Clasa III-a, Școala 
de fete Nr. 1,-Roşişrii-de-Bede. 12) HORIA L. PETRESCU, Clasa II-a; Institutul „S-tul Iosif“,-București. 13) 
STERENȘIS DAVID, Clasa III-a liceală, Liceul evreese „Tarbut',-Cetatea-Albă. 14) IVANOVICI C. ELIZA, Clasa 
IV-a, Şcoala de fete Nr. 44,-Bucureşti. 15) ADRIANA CULER, Clasa III-a, Şcoala de fete Nr. 1,-Bacău. 16) PUIU 
2225 Ë S, FISCHER, Cl sa IV-a, Şcoala de băeţi „Sf. Andrei“,-București. 


m. 


= DIMINEATA COPIILOR 


Da s <` 


d 2) ri de câte ori este vorba despre 

W Haplea, se pomeneşte şi de Ure- 
chilă. Haplea fără Urechilă si U- 
rechilă fără Haplea, par'că nu se 
poate. 

Insă, adevărul este că odată — 
e cam mult de atunci — Haplea 
a avut şi un cal. Numai că, dacă 
îl întrebi: „Ce-i cu calul tău şi dece nu-l mai ai?” 
Haplea, ori pleacă în ios capul şi se face roșu de 
ruşine, ori se supără. 

Povestea aceasta cu calul nu-i place de loc, de 
aceea e mai bine să nu-i pomeniţi de ea. Totuși, 
eu am să vă o povestesc astăzi, însă vă rog să-mi 
daţi cuvântul că lui Haplea nu-i veți spune nimic. 

Aşa dar, Haplea avea odată un cal. Spun chiar 
oamenii dela Hăpleşti că era un cal tânăr, frumos 
şi iute la picior. Insă, doi ştrengari din Pungăşeştii 
de deal îşi puseră în gând să-i cumpere calul, fără 
să-i coste ceva bani. 

Porniră împreună la Hăpleşti, dar când aiunseră 
acolo, nu intrară drept în comună, ci se opriră în 
pădure, unde stătură ascunşi până ce se înseră bi- 
ne. După aceea, intrară în comună şi se îndreptară 
spre casa lui Haplea. 


Unul din ei se pitulă după gard, iar al doilea bă- 
tu în poartă. 

„Cine-i? strigă Haplea scoțând capul pe ferea- 
stră. 

— M'a apucat noaptea pe drum, răspunse sme- 
cherul nostru, si de aceea, fii bun și mă găzdue- 
ştie la d-ta pentru noaptea aceasta”. 

Haplea care, precum stim, de felul lui este foarte 
bun la suflet, se grăbi să-i deschidă poarta, să-l pri- 
mască înlăuntru si chiar să-l poftească la masă. 
Ba chiar se rugă să-l ierte că afară de mămăligă 
şi de pastramă, n'are alt ceva mai bun să-i dea. 

Mai ales Haplea nu ştia cum să-i ceară iertare, 


DIMINEATA COPIILOR — 


că s'a întâmplat ca în seara aceea sà n'aibà o pi- 
cătură de vin în casă. 

„O, cât despre vin, zise  musaiirul, să n'aveţi 
nici o grijă. Am la mine în buzunar o sticlă de vin, 
care nu se goleşte nici odată, chiar dacă ar fi să 
bei trei zile şi trei nopţi în şir”. 

Haplea şi coana Frosa credeau că musafirul glu- 
meşte, însă el scoase în adevăr din buzunar o sti- 
cluţă în care putea să fie cel muit o jumătate de 
chilogram de vin. 

„Uite, zise el, aceasta e sticla şi asta e vinul şi 
o să vedeţi că nu e minciună tot ce v'am spus. Insă, 
e mai bine să o pun puţin pe fereastră, ca să se 
răcească vinul”. 

După ce o lăsă câteva minute pe fereastră, o 
luă, turnă vin şi umplu trei pahare: unul pentru 
coana Frosa, al doilea pentru Haplea şi al treilea 
pentru dânsul. 

Sticla aproape se golise, dar musafirul o puse 
din nou pe fereastră. Dar când să toarne a doua 
oară vin, coana Frosa şi Haplea rămaseră uimiţi, 
văzând că sticla este din nou plină. 

Se frecau la ochi şi nu mai ştiau ce să creadă. 
Omul însă se făcea că nici nu s'ar fi putut întâmpla 
într'altfel. 

Şi aşa a fost şi a treia oară şi a patra oară. Tus- 
trei beau mereu vin, iar sticla tot plină rămânea. 

„Să ştiţi că nu e lucru curat la mijloc!” zise coa- 
na Frosa tremurând de spaimă şi făcându-şi sem- 
nul crucii, ca să îndepărteze pe duhul răului. 

„Dar unde ai găsit aşa minunăţie de sticlă?” 
îl întrebă Haplea care nu-şi mai venea în fire. 

— E o sticlă dela Sfântul Munte, zise musafirul 
mintind ca un neruşinat ce era. Sticla aceasta, în- 
drugă el mai departe, a fost a Sfântului Sisoe, aşa 
că e o sticlă bine cuvântată. O am de şapte ani si 
până acum vinul din ea nu s'a golit niciodată”. 

Cum am spus, omul acesta minţea ca un neru- 
şinat. adevărul era cu totul altul. Tovarăşul cu 
care venise şi care stătea pitulat la fereastră, adu- 
sese cu el un butoiaş cu vin. De câte ori se go- 
lea sticla, el o lua pe furiş, fără să fie văzut de 
cei din casă şi o umplea din nou. Aceasta era toată 
minunea. 

Insă, cum să-i treacă aşa ceva prin minte lui 
Haplea sau chiar coanei Frosa, despre care ştim 
că e mai deşteaptă decât Haplea? 

Amândoi erau încredințaţi că e o sticlă binecu- 
vântată şi că a fost odinioară a Sfântului Sisoe. 

lar Haplea, căruia ştim că îi cam place vinul, 
mavea acum astâmpăr. Se tot gândea şi se îră- 
mânta cum să facă şi să pună el mâna pe această 
sticlă năzdrăvană? 

La urmă, nu mai putu să rabde şi-l întrebă pe 
musafir: „Dar n'ai vrea să ne o vinzi, pentrucă, de, 
cred că te-ai săturat de atâta vin cât ai băut? 


= PAG. 13 


— Hm, da, îi întoarse şmecherul vorba, e drept 
>= m 'am săturat de cât vin am băut timp de şapte 
, de când am sticla aceasta. Asa că se poate 
za “ante una din zile să mă hotărăsc şi să o vând. 
— Şi n'ai vrea să mi-o vinzi mie? îi zise Haplea. 
Bani n'am, dar îţi dau pentru ea calul meu, care 
este cel mai frumos cal ce s'a văzut vreodată la 
Hăpleşti”. 

Musafirul se prefăcu că stă pe gânduri: să pri- 
mească sau să nu primească? La urmă, întinse lui 
Haplea mâna şi îi zise: „Să fie cu noroc! Ţi-o dau 
în schimbul calului. Nu de altceva, dar ca o mul- 
țumire că am fost primit aşa de bine”. 


Aşa se încheie târgul şi mai ciocniră câteva pa- 
hare. In noaptea aceea, Haplea nu închise ochii 
de bucurie că a pus mâna pe aşa comoară. „Nu 
mai pun în gură o picătură de apă”, îşi zicea el 
singur. 

In dimineaţa următoare, musafirul, călare pe ca- 
lul lui Haplea, plecă mai departe. la drum, iar 
Haplea rămase cu sticla cea năzdrăvană, aştep- 
tând cu nerăbdare să sosească ora mesei. 

In sfârșit, sosi şi ora aceasta. Nici nu începuse 
bine să mănânce şi Haplea se grăbi să-şi toarne 
vin şi să umple şi paharul coanei Frosa. 

Dar după ce mai băură un pahar, două, sticla 
se goli şi... goală rămase. 


Atunci înțelese Haplea că a fost păcălit, dar 
era prea târziu. 


Aşa s'a făcut că el şi-a dat frumuseţea de cal pe 
o sticlă... ca orice altă sticlă. 
Moş Nae 


233-908 0E0- 009-420 GEE AE-S- 


| Răspunsurile dela „întrebările cu păcăleli“ | 


Rama-Amar. Roza-Azor. Mare-Mere- 
Mire-Mure. Rinul-Ronul-Renul. Drac- 


Dric. Car-Dar-Far-Par- Var. Drag- 


Gard. 


„-o--.-.-,-o- Lo. o-o-o-c-.-.c-. 


= 


POVESTEA BUNICII 


He! pe vremea mea copii, 
Erau dulciuri bune si fistichii. 
Dar să ştiţi că niciodată, 

N'a fost ca Suchard, ciocolată! 


= DIMINEAȚA COPIILOR 


: de MARIA SOREL 


S'a născut în aceiaşi zi cu o mulţime de 
fraţi şi surori, dar el este mai sprinten 
şi mai voinic decât toţi. Poate, pentrucă 
el a venit mai întâiu pe lume. 
Aţi văzut cum se nasc peştii şi cum cresc? 
Dacă nu, ascultați, vă rog, povestea lui Linişor. 
Aproape de casa dela ţară, unde am petrecut 
câiva ani la rând lunile de vară, se întindea un 
eleşteu. La marginea acestui eleşteu mergeam 
în fiecare zi. Luam cu mine câte o carte, ca să 
citesc, dar spun drept că întrerupeam deseori 
citirea, ca să privesc la tot ce se petrece în e- 
leşteu. š 
Şi iată că intr'un cuib făcut în apă cu trestii 
şi cu foi de nufăr, am zărit o mulţime de icre. 
Precum ştim, icrele sunt ouăle peştilor. 
Intruna din zile, poc! o icră plezni şi din ea 
eşi un peştişor mic, mititel. Pe peştişorul acesta 


| INIŞOR e un peştişor din neamul linilor. 


eu lam botezat Linişor, 
făcuse icrele, era un lin. 

Nu după mult, poc! poc! poc! plezniră toate i- 
crele — şi erau aşa de multe! — şi din ele eşiră 
tot atâţia pesştişori. Peştii cei mari, când aflară 
de naşterea atâtor peştişori, isi linseră buzele 
cu poftă şi porniră să-i mănânce. 

Insă, ei, poate, nu ştiau că peştişorii sunt pă- 
zii de tatăl lor, un lin mare şi voinic. Căci vedeţi 
ceva curios: nu mama, ci tatăl peştişorilor a stat 
toată vremea — adică multe zile si multe nopți 
— lângă cuib şi i-a păzit şi i-a îngrijit. In tot tim- 
pul acesta, bietul tată nu se gândea de loc la dân- 
sul. Stătea flămând şi cu ochii ţintă la peştii cei 
mari, care dădeau cuibului târcoale. Când vre- 
unul din peştii aceştia se apropiau mai mult, li- 
nul se repezea, se lupta cu el şi-l silea să se în- 
toarcă îndărăt. 


pentrucă peştele care 


(Citiţi urmarea în pag. 16-a jos) 


DIMINEAȚA COPIILOR: 


PAG. 15 


med 


. 


x 


L 


LUPUL POCĂIT 


P  umătrul lup îmbătrânise rău de tot. Dinţii 
îi căzuseră aproape toţi, numai vre-o 
două trei măsele îi mai rămăseseră pe 
fundul gurii. Blana de pe el se jigărise, 
urechile îi cădeau pleoştite şi pline de 

răni murdare, picioarele abia îl mai ajutau la 
mers, însfârşit. ajunsese într'un hal fără hal; să-i 
plângi de milă, nu altceva. 

Văzându-se lupul aşa prăpădit şi fiind şi în 
prazul iernii, se luă de gânduri, neştiind cum să 
o scoată la capăt. Cum sta el aşa amărât, numai 
ce aude un sunet subţirel de clopot. Pe dată isi 
aduse aminte că pe undeva pe aproape se află o 
veche mânăstire, unde sunt o seamă de oi, capre 
şi mieluşele. 

„Acolo e scăparea mea! — îşi zise lupul. 

„Mă duc să mă rog şi dacă maicile cuvioase 
mă vor asculta, am să mă călugăresc; — "mi-a- 
junge viaţa păcătoasă de până acum. Vreau să 
mă pocăesc şi să trăesc numai in post şi rugă- 
ciuni”. 

Astfel gândind, cumătrul lup porni şontâc, 
tâc spre mânăstire. 

Când ajunse la portita mânăstirii, se cam codi 


son- 


=! 


multă vreme, până ce să bată, căci vedeţi dum- 
neavoastră, îşi cam aduse cumătrul aminte că 
mai fusese odată pe acolo cu gând să se roage şi 
după rugăciune plecase cu o mieluşea în gură. De 
atunci, maicile luaseră la ele în slujbă pe ijupân 
Dulău, un câine mare şi lăţos, a cărui treabă în 
mânăstire nu era alta decât să păzească locaşul 
de răufăcători. 

Pe lângă mânăstire, se mai aciuise — nu ştiu 
prin ce întâmplare — Și domnia sa Măgarul, care 
toată ziulica numai cânta cu ihuri şi cu ahuri. 

Când, însfârşit, după multă codire cumătrul lup 
se hotări şi bătu în portita mânăstirii, îl luă cu 
fiori reci pe sira spinării, când deschizându-se 
poarta, se văzu bot în bot cu ijupân Dulău care în- 
cepu să mârâe şi să se sbârlească. 

Norocul lupului fu că se afla pe aproape si mai- 
ca stareță, care văzându-l aşa jigărit si amărât şi 
care uitase neajunsurile pricinuite de ijupân, i se 
făcu milă de el si ascultându-i vorba mieroasă şi 
prefăcută, îl tocmi pe dată portar la mânăstire. 

Din ziua aceea, nu Ştiu cum se făcea, că mereu 
pierea câte o oaie, câte o capră, iar dacă îl între- 
bau şi pe lupul portar de nu cumva ştie de soarta 


PAG. 16 


lor, iupánul se da de ceasul morţii şi-l luă pe „nu 
ştiu” în braţe. 

Azi aşa, mâine aşa, până ce într'o bună zi, din 
întâmplare, jupânul Dulău prinse pe cumătrul por- 
tar cu botul înfipt în ceafa unui mieluşele. 

Geaba vru el să arate că mieluşaua voise să 
fugă din mânăstire şi el a apucat-o de ceafă s'o 
oprească. Carnea îragedă a sărmanei mieluşele îi 
rămăsese printre măsele şi-l da de gol. 

Jupânul Dulău, nici una, nici două, îl înşfacă pe 
cumătrul de beregată şi începu să-l joace tontoro- 
iul prin curtea mânăstirii. 

Lupul se ţinea însă bine şi mai, mai să scape din 
colții Dulăului, când norocul aduse pe-acolo pe 
domnul Măgar, care nici una, nici două, ridică o- 
dată copita şi... poc! isbi drept la mir pe pramatia 
de lup lăsându-l lat şi fără de suflare. 

Mai târziu, când maica stareță căuta în borde- 
iul portarului nu ştiu ce lucruri, găsi acolo toate 
blăniţele oiţelor ce pieriseră fără de urmă. Abia 
atunci înţelese ce fel de pocăință căutase lupul la 
mânăstire Si pricepu însfârşit vorba cea veche 
care spune: 

„Năravul din fire n'are lecuire” 

D. C. Mereanu 


(Urmare din pagina 14 a) 


Linisor, ca fiind cel dintâiu născut, era ceva 
mai mare decât fraţii săi, însă şi mai neastâmpă- 
rat. Nu trecuseră nici patru zile de când se năs- 
cuse, şi vroia să facă şi el ca tatăl său: să iasă 
din cuib, să înoate, să-şi caute singur mâncare. 
Poate chiăr şi să se ia la trântă cu peştii cei mari. 

Insă, de câte ori încerca să facă aşa ceva, ta- 
tăl său, care se vede că era un peşte foarte cu- 
minte şi prevăzător, îl lua în gură şi-l ducea în- 
dărăt la cuib. 

Dar exemplul cel rău e molipsitor. Ceilalţi 
peştişori, frații lui Linişor, vroiau să facă la fel, 
adică să iasă din cuib şi să înoate în largul ele- 
şteului. 

Tatăl lor însă stătea de pază. li lua în gură şi 
îi ducea la cuib. Şi făcea treaba aceasta de mul- 
te ori, de foarte multe ori:pe zi. 

Nu se ştia ce înseamnă să-şi piardă răbdarea. 
Făcea aşa cum fac câinii ciobăneşti, care aduc 
din nou în turmă oile care vroesc să o ia razna. 

In povestea ce urmează vom afla alte lucruri 
interesante din viaţa lui Linişor şi, în genere, din 
viaţa peştilor. 

Maria Sorel 


Atelierele „ADEVERUL“ S. A. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Scrieri pentru copii şi tineret 


Evreica (nuvele şi povestiri de An- 
dersen). Lei 20 
Inchisoarea de flori (povesti de Max 
Nordau). f; x 
Biblioteca Tineretul š SER pari 
Inelul pierdut de N. Batzaria . n EE ERE IRL 


Haplea la Bucureşti . . “248 sys OO 
Povesti cu noroc de Ali-Baba . 332725; „80 
Păsărică, draga mea . . E zii aaa 40 
Haplea la şcoală de Moş Nae É „ 40 
Cărticica păsărilor si animalelor "de 

lon Cireşu . s Ü 
Ursulică, romanul unui “căţel năzdrăvan 

de P. Ghiaţă-l. Rotaru . . Badr.) 
Glume pentru copii de Horia Prundu- 

Petre Cetiná . . 2-90 
Familia lui Chit-Chit (teatru pentru 

copii) de Ion Pas . . “250 


Mitu mitisor de Moş Nae . . Sile PO” i 
Haplea în străinătate de Moş Nae să x 50 
Jertfa Lilianei de N. Batzaria . . . . „60 


Ştrengăriile lui Gigi de Moş Nae . š a i) 
Povestiri pentru copii de L. T olstoi, 
trad. de A. Toma . „ 60 


Jucării, versuri de Moş Grigore Stătosu 2525 
Iconiţa Zorinei de C. Manolache . . . 4:80 
Irozii de Anton Pan . . ZI S PERE f] 
Moara Piticilor (povestiri) . EAA 
Isprăvile lui Mirică Pițigoi. . . . Er i] 
Prima călătorie în lumea basmelor de 

Selma Lagerlöf, laureata premiului 


Nobel ` „80 
A doua călătorie în lumea basmelor de 
Selma Lagerlăi .. . . paz „ 80 


Cel mai frumos si mai potrivit dar pentru copii, 
este volumul de versuri 


JUCARII“ 


de MOŞ GRIGORE SFĂTOSU 
lucrare apărută în excelente condițiuni tehnice în 
editura „Adevărul” S. A. 

Moş Grigore Siătosu, — pseudonim sub care se 
ascunde unul din cei mai talentaţi scriitori ai tine- 
rei generaţiuni — a adunat în cele 100 de pagini 
ale cărţii sale, un mănunchiu de versuri armoni- 
oase, măestrit cizelate şi străbătute de un adânc 
înţeles moral. 

Cartea se găseşte de vânzare la toate librăriile 
şi depozitele de ziare din ţară, — pe preţul de 25 
lei exemplarul. 

Editura „Adevărul” S. A. 


Å 


DIMINE 
ANUL |X i | Ei 
4160 Pii 
REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ, PS 
— vile Dinecroa: N. 


A 
III! 


; Pa, š e 


a 


mai PIBLO TE @ferma plec!“ 
UNIVERSITATII PREŢUL 5 LEI 


PAG, 2. , === 


DIMINEATA COPIILOR 


A murit Santos Dumont. 


O veste primită din Brazilia spune cá Santos Du- 
mont a murit în ziua de 24 lulie în oraşul San Paolo 
din această ţară, în vârstă de 60 de ani trecuţi. 

Printre micii cititori ai revistei noastre sunt, 
poate, destui, care încă n'au aflat despre Santos 
Dumont şi despre ce a făcut el. De aceea, e bine 
să dăm câteva lămuriri despre acest om, care a- 
junsese celebru în toată lumea, Celebru prin aceea 
că el este inventatorul balonului cu cârmă şi tot el 
este cel dintâiu, care a zburat cu balonul în adevă- 
ratul înţeles al cuvântului. 


Zborul acesta a avut loc în ziua de 19 Octom- 


brie 1901, când Santos Dumont a făcut cu balonul 


său — observați că spunem „balon“, nu „aeroplan“ 
— înconjurul Turnului Eiffel dela Paris. 


Un rezumat al istoriei balonului. 


Balonul a fost născocit şi construit înaintea aero- 
planului. Precum ştim, primul balon a îost construit 
de frații Montgolfier, francezi, şi s'a înălţat în văz- 
duh în ziua de 19 Septembrie 1753 în faţa regelui 
francez de atunci, Ludovic al 16-lea şi a reginei 
Maria Antoaneta. 

Insă, în balonul acesta, la prima lui înălţare, nau 


intrat oameni, ci au fost puşi un cocoş şi o oaie. E 


adevărat că după două luni dela această ridicare, 
balonul a fost înălţat din nou în văzduh şi că a- 
tunci au intrat în nacelă şi doi pasageri. 

Trebue să ştim însă că balonul nu era liber, ci 
era legat de pământ cu o frânghie puternică, aşa 
că n'a făcut -vreo călătorie, ci s'a ridicat pur şi 
simplu în sus, 

Nici nu se putea altfel, de oarece nu se cunoştea 
cârma balonului, adică balonul nu putea fi îndrep- 
tat în direcţia în care ar fi vrut cei care se găseau 
în el, ci mergea încotro îl împingeau vânturile. 

Trecuse aşa mai bine de un secol dela construc- 
ţia balonului fraţilor Montgolfier, fără să se poată 
găsi cârma, adică miilocul de a îndrepta balonul în 
direcţia în care ai îi vrut. Cârma aceasta a fost gă- 
sită de brazilianul Santos Dumont. 


Ce spunea Santos Dumont. 


Dar mai întâiu să spunem că Brazilia a cărei ca- 
pitală este foarte frumosul oraş Rio de Janeiro, 
este cea mai mare republică din America de Sud 
(toate statele din America sunt republici), iar limba 
vorbită de locuitorii Braziliei este limba partughe- 
ză, pe când limba locuitorilor din celelalte republici 
ale Americii de Sud este limba spaniolă. 

Santos Dumont spunea că pe când era copil, juca 
şi el cu alţi copii un joc brazilian, care se termina 
cu următoarele cuvinte: „Toate păsările zboară“. 
Santos Dumont spunea totdeauna după aceste cu- 
vinte: „Si oamenii pot să zboare“. 

După studii şi încercări de ani de zile, a reuşit să 
inventeze cârma balonului. Anume, pe marginea 
nacelei balonului, care era umplut cu hidrogen, a 
aşeza un motor cu petrol, care învârtea o elice. Eli- 
cea aceasta deeda balonului direcţia. 

Precum am spus mai sus, primul zbor l-a făcut 
la Paris, înconjurând Turnul Eiffel, în ziua de 19 
Octombrie 1901. 


De atunci şi până astăzi. 


Cinci ani mai târziu şi anume în ziua de 12 No- 
embrie 1906, face deasupra aerodromului dela Pa- 
ris un nou zbor. Străbate distanţa de 220 de metri 
cu o iuţeală de 42 de chilometri pe oră şi reuşeşte 
să stea în aer nu mai puţin de 21 de secunde. 

Pentru vremea de atunci, faptul acesta a îost so- 
cotit ca o adevărată minune, pe când astăzi avia- 
torii străbat mii de chilometri fără să se oprească 
şi cu o.iuţeală de 300—400 de chilometri pe oră. 
In afară de aceasta, un aviator poate rămâne astăzi 
în aer zile întregi. i 

Vedeţi ce mari progrese s'au făcut în aviație în- 
trun timp aşa de scurt de 26 de ani. 

Să mai spunem că balonul construit de Santos 
Dumont avea forma unei ţigări de foi. Această for- 
mă o au şi dirijabilele din ziua de astăzi. 


= 


F a e G G e T Z Z Z Z Z Z X X uuu i. h... 


— 


DIMINEATA 
COPIILOR 


AEE- REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67 


 — 


ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI IN STRĂINĂTATE DUBLU 
6 LUNI 100 „ UN NUMĂR 5 LEI 


7 August 1932 — Nr. 443 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 
ea it i dia dati capac apoi Denial ac it ini et ac ai as Y DSA N LAY TN 
REPRODUCEREA BUCATILOR ESTE STRICT INTERZISĂ 


CVUYáYYYYYYYYYYYYYYYYYTYYYYYYTYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYY YYYYYYYYYYYYYYYY YYYYYYYYYYYYYTYYYYYYYYYYYYYY YYYVYYYYYYYYYYYTYY6YYYTYYYYYYYVY e? 


PAPPRAA OP RPGEPPAPAAARAA00 00000007000000000009000000000000090000000000005000000000000000000c00a0seteasttse 


e ea ua ° 
ră ; 
H | Rugăminte, lui Moş Nae | i 
— u 
Moş Nae asta-zi e rugat, Am esit întâi din clasă : 
Ca să-mi facă pe plac mie, Premiantul cu coroană. : 
Ce am sufletul curat... H 
Si-i trimet lotosralie. ! Moş Nae cunoaşte bine 
Pe Gheorghiu Nicuşor 
Intr'un număr de revistă, Deci îl rog cum se cuvine $ 
Să-mi pună chipul îi cer, Si am în suflet mare dor. : 
: Sunt din lumea ceferistă KZ e d : 
Si trăesc în cartier. Am un dor ca ceilalți frați $ 
Si doresc iarăşi să vie ; 
Noi acolo avem casă Sănătos, pe la Galaţi $ 
Si la şcoală plec în goană, Să-i mai spun o poezie. : 
Gheorghiu I. Neculai, : 
premiant l-iu, Cl. II-a, Şcoala de bàeti Nr 12,Galaţ $ 


HIHHH HHH HHH HH + — < ri aiva tac cent pc 2 ara d ii A 2 e 


$ 


HHHH 


SHHHHHHHANHHHH AHH I HHHH AHHH HAHAHAHHA 


Moş Marin intră mahmur, „Stii, párlitul de Agheu, 

In coliba lui săracă. (Cum de Dumnezeu nu-l bate!) 
„Babo, zici că să nu 'njur, Spune `n satul tot că eu 

Dar amarul mă înneacă! Sunt un prost și jumătate“. 


— „Măi, al naibii mincinos!“ — 

Necăjită baba saltă, — 

„Dar de unde o fi scos 

Jumătatea astălaltă?“ 

Victor Adrian 


19000000000000000000000000000000000000000000000000 0040000409060 00APOPARRARARAL 1 000-000000-000000000000000000600000000000000000000000080000000000000000F00e 


| Moş Marin si baba lui 


Y reeeetettoeocetetteteteeteoseeeteeotrereereere e HHHH i 


1 botezaseră așa, fiindcă se năs- 
cuse cu o mutră de prostănac, 
Buza lăsată în jos, ochii ca de 
broască, iar gingiile le mișca 
întruna scoțând miorlăituri ca 
un pisic aruncat în șanț pe 
ploaie. 

Mieunăturile lui îl supărară 
pe tată-su cufundat în citirea unui ziar și atun- 
ci îi spusese într'o doară „Gugulică”. 

Văzând apoi că numele i se potrivește de 
minune, aşa îl declarară si la primărie. 

Până la șapte ani când lam cunoscut eu, Gu- 
gulică nu desminţea de loc numele ce i se pu- 
sese. 

Imi povestise maică-sa numai lucruri bune 
despre el. Zicea că lui Gugulică i-ar fi plăcut 
mai mult să fie maimuţă sau negru și că din 
această cauză se vopsea cu cremă de ghete peste 
tot, că dacă i se făcea bae, se băga în apă cu 


DIMINEAŢA COPIILOR 


Aventurile lui Gugulică 
EEE ROMAN PENTRU COPII — 99 í | 


P | de MONA RĂDULESCU 


ghetele, ca să le spele și pe ele și încă multe ase- 
mănătoare. 

Auzisem chiar că ar fi pândit să nu fie nimeni 
în cameră, apoi binișor a scos cărbuni aprinși 
din sobă unul câte unul, i-a pus pe covor și sa 
așezat pe ei, că erau roşii si frumoși. 

Altă dată, s'a dus cu un tovarăș al lui de aceiași 
vârstă la cutia cu gunoi, a luat un os murdar 
și-a început să-l roadă. Când i-a descoperit o 
vecină, se băteau pentru ciolan ca doi căţei. flă- 
mânzi. Ocupaţia zilnică a lui Gugulică era să 
desemneze aeroplane, întins cu burta pe covor 
sau pe timp de vară să fugărească răţuștele cu 
un ciocan si să le dea la cap. 

Mergea după ele până la gârlă și se scăldau 
laolaltă. 

Foarte greu a înţeles copilul că rățuștele mor 
dintr'un ciocan în pălărie, cum zicea el si atun- 
ci le-a ertat, căci nu le atingea decât din dra- 
goste. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Aproape întotdeauna după ploae, Gugulică se 
descălța și pornea pe drum cu un sac în cap să 
caute pisici aruncaţi si parcă ploua cu pisici. 
Mai de fiecare dată venea cu ceva în sac. 

Ii punea pe cuptor să se usuce, le dădea mân- 
care câteva zile, până ce hoţii de pisici veneau 
și-i furau. 

„Așa se întâmplă cu pisicii strânși de pe 
drum”, îi explica mamă-sa și Gugulică aștepta cu 
nerăbdare să plouă iar cu pisicii. Ii plăceau pisi- 
cile și oițele depe cărțile cu poze. După ce se 
uita amănunţit la fiecare, o căuta pe cea mai 
frumoasă și cu unghia voia să o desprindă de pe 
pagină. 

„Uite, mamă, cum se încăpăţțânează oița”, 
striga Gugulică mamă-șii și apoi o chema cu 
glas dulce cum știe el că strigă și ciobăneii. Ii fă- 
găduia multe și mărunte, dacă se desprinde de 
pe carte si în cele din urmă furios, plângea și 
rupea cărțile. Când i se cerea socoteală dece a 
rupt cartea, Gugulică răspundea printre suspine: 

„Vreau să le tund lâna. Așa nu pot!...” 

Si Gugulică omora cărţile una după alta. 

După ce mai trecu un an. Gugulică price- 


pu şi ce-i cu pozele depe cărți și toate le înţele- ` 


gea Gugulică, dar mai târziu și mai greu decât 
alti copii. 

Poate și unde i se dase un nume mai de pros- 
tănac. 

„Măi băete, să-ţi schimb numele, îi spunea 
tată-său, poate de asta ești prost, dar Gugulică 
răspundea cu vorbele celor mari. 

„Mi se potriveşte!” 

Toţi izbucniră în râs şi Gugulică făcu cel mai 
mare haz, fără să știe dece. 

Cu porecla de prost și cu șapte ani în care in- 
trase de o lună, Gugulică a fost dat la școală. 

Nimeni nu-l strigă nici aici altfel decât „Gu- 


Sa, PAL 


gulică”. Plăcuse numele si învățătorului; „așa că 
renunţă la numele lui tată-său, prea mare pen- 
tru un copil căruia îi atârnau picioarele de pe 
bancă și i se bălăbăneau. 

Indată ce i s'a scris în catalog numele gros 
și subţire, caligrafic cum n'avea nici odată să 
poată si Gugulică să-l scrie, i sa schimbat și 
toată viaţa. 

Mai întâi l-au făcut chel ca pe tată-su cu o 
mașină care gâdilă și distruge cele mai frumoa- 
se plete. 

Gugulică a râs pe înfundate, până sa uitat în 
oglindă, pe urmă râsul i s'a schimbat în plâns. 
Ji mai rămăsese bretonul acum. Gugulică apucă 
de mână bărbierul si se rugă să-i lase măcar 
bretonul, dar cum nu se potrivea cu seriozitatea 
unui abecedar, copilul primi o palmă dela tată- 
su și fu tuns cu numărul zero. Gugulică, credea că 
zero nu e număr, cât despre mașină fără îndoia- 
lă că fusese inventată de un chel, poate chiar 
de tată-său. La masă copilul avu atâta curaj că 
își spuse gândurile pe față, să nu-l creadă pe 
el prost. 

— Ce-ar fi, se gândea Gugulică pe urmă, dacă 
sar face o bandă din toţi copii tunși chilug și 
l-ar prinde pe tata? 

Si'n faţa ochilor își închipui pe tatăl său fugărit 
de toţi copiii din şcoală. O mie de tărtăcuţe 
goale, poate mai mult, gata să se răzbune. I se 
făcu cam milă de tată-său si ca să nu se mai 
gândească, își trase plapoma și adormi. 

A doua zi se luă cu jocul și uită de mașina cea 
blestemată. 

Prima săptămână de şcoală îi plăcu lui Gu- 
gulică, numai că-i era foame si în clasă si me- 
Yeu era prins cu gura plină. 


Mona Rădulescu 


PP... i 1 oo oo co. 


Cel ce şi-a făcut din muncă, pavăză'n lupta vieţii, 
N'are teamă că-l va prinde'n lipsă ziua bătrâneţii. 


9.9 

Când un câine-ţi linge mâna, tu să-ţi iei seama 'n- 
dată, 

Fiindcă mâine, m loc de limbă, numai colții ţi-i 
arată. 


Dacă proştii sunt acolo, unde nu le este locul, 
Nu pot fi nici ei de vină, nici noi, ci numai norocul. 


a Cuvinte înțelepte ; 5 


Fericit în lumea asta, este numai omul. care 
Este mulțumit în viaţă, cu averea care-o are. 
... 
După ce-ai făcut un bine, nu-ţi mai trâmbiţa 
isprava, 
Altfel, facerea de bine e mai rea decât otrava. 
tte 
Să te fereşti de ispită mai rău ca de foc şi apă, 
Căci odată prins in ghiară-i, nici Dumnezeu nu te 
scapă. 
D. Nicolescu-yVit 


= DIMINEAȚA COPIILOR 


PAG: 6 —— Á 


== 


1 
. 
` 
` 
` 
. 


enise primăvara cu pomii îmfloriţi si ciri- 

pit de păsărele. Rândunelele se întorsese- 

ră şi bucuroase se apucaseră de lucru. 

— Cirip, cirip, ce bine îmi are că mi-am 

regăsit cuibul neatins, spuse o rându- 
nică. 

— Cirip, cip, spuse soţiorul ei; vom avea mai 
puţin de lucru. O mică reparaţie numai şi schimba- 
rea culcuşului. 

Şi a doua zi, în zori, amândoi s'au pus pe lucru. 

Peste puţin timp cuibul a fost dres şi rândunica 
a făcut ouă, le-a clocit şi a scos trei puişori. Amân- 
doi părinţii le aduceau mâncare, iar puişorii îi pri- 
meau cu piuituri vesele. 

Dar într'o zi, numai rândunica se întoarse la 


de EUFROSINA 


| 
SEMENESCU 950 
@ 


cuib. Zadarnic îşi aşteptă soţul. Trecu noaptea, o 
noapte plină de griji pentru biata păsărică si cum 
se lumină de zi, ea zbură în căutarea rândunelu- 
lui. Şi pe unde nu colindă?! Dar, în zadar. 

Inainte de-a se întoarce la cuib, se opri într'un 
pom să-şi întrebe tovarășele, dacă nu au văzut 
cumva pe cel căutat. 

La sosirea ei, toată larma de ciripit încetă. 

— Nu cumva mi-aţi văzut soţiorul? întrebă ea. 

Tăcere. š 

— Inima îmi spune că i s'a întâmplat o nenoro- 
cire. 

Iarăşi tăcere. 
Š ier Voi ştiţi ceva, dar îmi ascundeti. Vă rog, vor- 
iti! 


a. -= — 


DIMINEATA COPIILOR 


PAG. 7 


Atunci, o rândunică mai bătrână glăsui: 

— Ei draga mea, curai, Oamenii că sunt oa- 
meni si tot mor, dar noi, nişte biete păsărele? 

— Va să zică e mort?! 

Şi biata păsărică începu să se tânguiască. Nici 
un ciripit de mângâiere n'o putea linişti. Şi ea află 
cum rândunelul ei, ocupat să ciugulească nişte se- 
minte, nu băgase de seamă pe un motan țărcat, ce 
stătea ghemuit după o tufă de verdeață. Motanul 
se repezise şi hat! pusese laba pe păsărică. Za- 
darnic'a piuit după ajutor, nimeni nu i la putut da. 

In seara aceea, niste rândunele miloase au hră- 
nit puişorii orfani, de oarece mama era prea îndu- 
rerată pentru biata rândunică, dar dragostea de 
copii i-a adus mângâere. 

Puişorii crescuseră mari şi mama le dădea lec- 
tii de zbor, pregătindu-i pentru lunga călătorie ce 
o vor face. 


Sosise şi toamna. Zilele erau înourate, nopțile 
reci, iar pomii începuseră să-şi scuture frunzele în- 
gălbenite. Prin aer era mare zarvă. Cârduri, câr- 
duri. păsărele călătoare îşi luau zborul. Si rându- 
nelele noastre se pregătesc de plecare. Cele bătrâ- 
ne dădeau sfaturi tinerelor de cum trebue să se 
poarte în timpul călătoriei. Iar seara, în cuibul 
ei, rândunica povestea copiilor minunile ce le vor 
vedea unde se vor duce. 

„Mâine plecăm., le spuse ea într'o zi. Mai faceţi 
exerciţii de zbor până mă întorc“. 

Şi ea se duse să se mai sfătuiască împreună cu 
celelalte tovarăşe în pomul pe jumătate desfrunzit. 

Sub pom stătea Mella, o fetiţă ce privea cu tris- 
tete pregătirile păsărelelor. Le asculta cu drag ci- 
ripitul vesel şi gălăgios si se gândea că toată iarna 
nu le va mai auzi. 

Dar deodată Mella fu deșteptată din visarea ei 
și dete un țipăt. 

O rândunică rănită, 
poală. 

— Ce ai, duduiță? o întrebă mos Vasile, grădi- 
narul. 

— Priveşte, mos Vasile: o rândunică rănită. De 
bună-seamă că obraznicul de Ionel a lovit-o cu 
praştia. Vai, ce păcat! Tocmai acum când vor să 
plece. 

Moşul o luă, o stropi cu apă si rândunica începu 
a da semne de viaţă. 

— Trăeşte, spuse Mella bucuroasă. 

— Trăeşte, dar nu cred să mai poată zbura. Are 
aripa rănită, spuse moșul. 

In acest timp se făcuse zarvă mare printre păsă- 
rele. Toate erau îndurerate de această: tristă în- 
tâmplare. Vedeau pe tovarăşa lor în mâinele oa- 
menilor şi nu ştiau ce soartă o aşteaptă. 

— Çe facem cu ea, duduiţă? 


însângerată, îi zăcea în 


'sărelele cirines= voioase. 


— Ştii ce, moşule? Pune scara si eu o sui în cuib. 
li vom da de mâncare şi poate se va vindeca. , 

Aşa făcură... Când puișorii s'au întors din zbor, 
şi-au găsit mama rănită. 

— Nu voi putea pleca, dragii mei, 
spuse ea. < 

— Cum? crezi că te vom lăsa singură? Ramaá- 
nem cu tine. 

— Nu, puii mamei. 
mânețţi, muriţi. . 

La rugămintea puilor, rândunelele își amânară 
plecarea. In acest timp Mella avea griiă de bolnavă. 
Rândunica îi primea cu drag îngrijirile. 

Dar vântul se  înăsprise şi după o săptămână 
rândunelele hotărîră plecarea. hRândunica părea 
destul de sănătoasă. Când îsi întinse însă aripile să 
zboare, rana nevindecată bine se deschise și ea se 
prăbuşi cu un piuit jalnic. Mella alergă s'o ridice. 
Rândunelele zburau prinpreiur neîndrăznind să se 
apropie. Atunci fetita o aşeză pe bancă, îndenăr- 
tându-se puțin. Să fi văzut cum veneau toate să-si 
ia rămas bun dela surioara îndurerată! Desnărti- 
rea de copii a fost ialnică si a trebuit multă stăruin- 
tă din partea mamei ca ei să plece. 

„N'aveti griiă! le spuse ea. Fetiţa asta bună nu 
mă va lăsa să mor!“ 

Când ultimele păsărele si-au lvat zborul. rându- 
nica închise ochii dorind sñ moară; dar Mella o 
dezmierdă  duioasă, șoptindu-i cuvinte de man- 
gäere. 

Mos Vasile aduse o colivie si rândunica fu asc- 
zată înăuntru. în camera fetitei. 

Toată iarna Mella avu griiă de biata rândunică. 
dar cu toate îngrijirile: ea nu sa simtea de loc hine 
în mica-i închisoare. De multe ori. când fetita des- 
chidea usa coliviei. năsărica ss renezea la seam, 
privind nimită viscolonl de-afară si visând tări în- 
sorite. pomi în floare si tovarășe vesele. Apoi mól:- 
nită reintra în colivie. 

A sosit nrimăvara. Pomii sunt iar înfloriti si nă- 
Mella duce calivia la fe- 
reastră, deschide portita si zvârrr! rândunica îsi ja 
zborul, onrindu-se tocmai în visinul înflorit între 
tovarăce vălăvioase. 

S'o fi întâlnit cu copiii ei? Ce spuneti? 

š Eufrosina Semenescu 


cu voi, le 


Trebue să plecaţi. Dacă ră- 


POVESTEA BUNICII 


He! pe vremea mea copii, 
Erau dulciuri bune şi fistichii. 
Dar să ştiţi că niciodată, 

N'a fost ca Suchard, ciocolată! 


PAG.8 `` == "DIMINEAȚA COPIILOR 


„la mai lasă, zic, necazul..." Vin în casă acum cu toții, Sunt prieteni de-ai lui Haplea, 
Dar acestea când spuneam, Sunt Tănase şi Prostilă, Ba-s prieteni şi cu mine, 

Intră lume prin ogradă, E Vitel lon, primarul, Că de-atâția ani de zile, 
Glasuri multe auzeam. E notarul, Nea Tâmpilă. Ne cunoaştem doară bine. 


- 


g 
I . < 
Ñ 


$i l, 
în 2 dai š „Ri 2 t... si 


4! š = W; 2 + Ú 2 
„Bună seara — Bună seara. „Cum îți merge fără dânsul? „Cum, nu ştii?“ se-aruncăn vorbă 
Dragă Hapleo, ce mai faci? ... Care „dânsul“? am strigat. Chiar notarul Nea Tâmpilă, 
Toţi pe rând îl întrebară — Cine-i mortul? Cum îl cheamă?“ Insă sare dela locu-i 


Cu necazul cum te'mpaci? Intrebai eu supărat. Bălbâitul de Prostilă. 


DIMINEAȚA COPIILOR === = = = =—— : = PAG:9 


„A mu... mu... — la, tacà-ti sura, „N'am nici poftă, nici putere, — Da, să bem! strigară toții. 
Haplea-i zice rău răstit. Doar să plâng şi să suspin... Numai vinul potoleşte 

Stai că spun în trei cuvinte, Dar ce-ar fi, iubiți prieteni, Griji, durere şi necazuri, 
Căci nam poftă de vorbit. Dac'am bea noi niste vin? Inima ne 'nveseleste. 


— Froso! Froso! strigă Haplea, Se porneşte-acuma cheful: Prinde Haplea gust de vorbă 
Hai cu vin să umpli cuna.... „Hai noroc şi bucurie! Si incepe-a povesti, 

Ba mai bine şi mai lesne, Când ne-o fi mai rău, prieteni, Că un vin mai bun ca asta 
Să ne-aduci chiar damigeana“. Cu şi astăzi să ne fie!“ Nu e chip să poți găsi. 


Că-i trimis de un prieten, „Bun e vinul, zic la rându-mi, — Cum să uit, iubit Moş Nae? 
Că-i din struguri ce-a furat, Insă, Haplea, ai uitat, Ziua, noaptea mă gândesc, 
Când dormea pândaru-acasă, Ca să-mi spui tu cine-i mortul Tot la el, — în trei cuvinte 

El prin vii a tot umblat. Vezi că iar m'ai supărat! Vreau acum Să-ţi povestesc. 


(Va urma) 
In n-rul viitor: „Haplea începe să povestească“. 


PAG. 10 = 


= = DIMINEATA :COPITLOR 
Fotografiile cititoarelor şi cititorilor cari au luat la şcoală premiul I-iu 


1) SILVIU ATANASESCU, C'asa I-ia, Şcoala de băeţi „Vasile Alexandri“,-Galaţi. 
Clasa II-a, Şcoala de fete „Cultura-Max-Asiel“,-Bucureşti. 3) GHERMAN PAULA, Clasa I-ia A., Şcoala de fete Nr. 


2) FROIMOVICI I. CECILIA, 


28, Bucureşti. 4) ȘCHAFHUTL JEAN, Clasa II a A., Şcoala de băeţi „Sf. And'ei“,-Bucureşti. 5) RĂDULESCU V. 
NICOLAE, Clasa I-ia. Şcoala de băeţi din Gara 'Ţăndărei,Jud. Ialomiţa. 6) PĂTRAȘCU ST. DUMITRU, Clasa II-a, 
Şcoala de băeţi „General Golescu'“,-București. 7) ALISA D. MAVROMATI, Clasa IV a, şcoala de fete Nr. 1,Hușşi. 
8) CARDO D. DINU, Clasa l-ia Şcoala de băeţi Nr. 5,București. 9) PAVEL D. CARA-CONSTANTIN, Clasa I-a, 
Şcoala de tăeţi Nr 2 B „Cahul. 10) ȘERBAN N. MARIANA, Clasa Il-a B., Şcoala de fete Nr 9,Bucureşti. 11) 
ELENA ALEXANDREANU, Şcoala de copii mici,-Tighina. 12) BÂRZU IOAN, Clasa I-ia, Scoala de băeţi Nr. 29- 
Bucureşti. 13) ZURESCU I. ȘTEFAN, Clasa III-a, Şcoala de băeţi Nr. 5,Bucureșşti. 14) MIHAIL CONSTANTINESCU, 
Clasa II-a, Şcoala de băeţi Nr. 28,- București. 15) ADA BRAUNȘTEIN, Clasa III-a, Şcoala de fete „Regina Maria“, 
Reni, 16) LUCIAN BERGMAN, Clasa I-ia, Școala de băeţi „Ronetţi Roman“,Bucureşţi, 


DIMINEAȚA-COPIILOR = = == PAG: 11 
Fotografiile cititoarelor şi cititorilor cari au luat la şcoală premiul I-iu 


SNE 


1) KATZ RAUL, Clas I-ia, Şcoala de băeți Nr. 3,-București. 2) (1) BENAROIU R. LUCIA, ( lasa IV-a si (II) BENAROIU 
R. SOFIA, Clasa I-ia, Şcoala de fete Nr. 1,-Corabia. 3) (I) ANASTASIU A. AURELIA, Clasa IV-a, Şcoala de fete 
Nr. 2 (Il) ANASTASIU A EUGENIA, Clasa III-a, Liceul de fete și (III) ANASTASIU A. GEORGETA, Cla-a III-a, 
Şcoala de fete Nr. 2,-“ âmpina. 4) ZWIEBEL I. EDGAR, Clasa I-ia, Şcoala de băeți Nr. 7,-București. 5) FREIER 
I. LIDIA, Clasa II-a, Şcoala de fete Nr. 16,-Bucureşti 6) BIANCA HONIG, Clasa Tia, Şcoala de fete „Lucaci“, 
București. 7) GOLDSTEIN JEHUDIT, Clasa I-ia, Şcoala de fete a, Comunităţii Israelite de R t Spaniol“,-Bucureşti. 
8) FRIDA DR. FALICOV, Clasa III-a, Şcoala de fete din Com. Glodeni,-Jud. Bălţi. 9) STANCIU I. MILEANA 
CORNELIA, Clasa Il-a A., Şcoala de fate Nr. 30 -Bucuresti. 10 MARIOARA GH. LEFTER, Clasa IV-a, Şcoala de 
fete Nr. 4,-Constanța. 11) MIRELA V. POP, Clasa IlI-a, Şcoala de fete Nr. 19 ,Tunari“-Bucuresti. 12) NINA 
MARIAN, Clasa lV-a, Şcoala de Aplicație,-Oradea. 13) CONSTANTINESCU P. DINU, Clasa I-ia, Şcoala de băeți 
Nr. 30 „Spiru Haret“-Bucuresti. 13) ABRAMOVICI DINA, Clasa IV-a, Şcoala de fet ,Fraternitatea - Zion“,- 
Bucureşti. 15) BEATRICE I. GOLDFRIED, Clasa III-a, Institutul de fete „S-ta Maria“,-București. 16) CUSMIR 
H. SUZANA, Clasa IV-a, Şcoala de fete „Fraternitatea-Zion“,București. 


PAG. 12 = = 


t AL 
= a WW 


À 
N 


==— DIMINEATA COPIILOR 


iți 22 


| Jumătate din totul 


Poveste populară dela | 


Saşii din Ardeal de L HALTRICH | 


n negustor avea trei fii. Când a- 
ceștia se făcuseră mari, tatăl lor 
i-a chemat şi le-a zis: „Vreau 
să văd cum vă pricepeţi voi la 
negustorie. lată, vă dau fiecă- 
ruia 100 de galbeni, mergeţi la 
oraş si cumpăraţi mărfuri“. 

Cei doi frați mai mari porniră 
împreună. Pe fratele lor mai mic nu vroiră să-l 
ia cu dânşii, fiindcă ziceau că e un prostănac si că 
o să-i facă de râs şi de ruşine. La oraş, fiecare din 
cei doi fraţi cumpără atâtea mărfuri, câte se pot 
cumpăra cu o sută de galbeni, iar când se întoar- 
seră acasă, tatăl lor îi lăudă si fu foarte mulţumit 
de dânşii. 

Cel mai mic porni singur la oraş, însă pe drum 
întâlni un om mort, pe care îl sfâşiau păsările. 
„Dece mortul acesta e lăsat aşa la miilocul dru- 
mului?** întrebă el pe alti oameni. 

— Fiindcă nu e cine să cheltuiască pentru el si 
să-l înmormânteze“, îi răspunseră cei întrebaţi. 

Atunci băiatul dete dela el 50 de galbeni și ii 
făcu mortului o înmormântare cum se cade, iar 
cu cei 50 de galbeni ce-i rămăseseră, merse la o- 
raş şi cumpără mărfuri. 


DIMINEATA COPIILOR 


Când se întoarse acasă, povesti tatălui său in- 
tâmplarea, însă tatăl său. se supără foc şi-i zise: 
„Eşti un negustor prost! Dacă mai faci odată asa, 
să ştii că te alung de acasă“. 

După câtăva vreme. negustorul dete celor trei 
fii ai săi fiecăruia 200 de galbeni, ca să cumpere 
mărfuri. Cei doi mai. mari merseră iarăşi împreu- 
nà la oraş, cumpărară mărfuri pentru toţi banii, 
iar când se întoarseră acasă, tatăl lor îi lăudă pen- 
tru priceperea lor la negustorie. 


Fratele mai mic merse şi el la oraş. Insă, când 


trecea pe străzile oraşului, zări după gratiile dela 
fereastra închisorii o fată de o nespusă frumuseţe. 
Se apropie de ea şi o întrebă dece este în închi- 
soare? Plângând, fata îi spuse că s'a făcut în oraş 
un furt de o sută de galbeni şi că au închis-o pe 
ea ca hoaţă, ceeace e o minciună. l-ar da numai de 
cât drumul, dacă ar spune cine este ea, însă e o 
pricină pentru care nu poate să spună. 

Flăcăului nostru i s'a făcut milă de frumoasa 
fată, s'a dus la judecătorie şi a zis: „Fata pe care 
aţi închis-o n'are nici o vină. Daţi-i drumul! lată 
din partea mea o sută de galbeni, Dapp ce veți 
přinde pe hoțul adevărat“. 

l-au dat drumul fetei, care nu era alta decât 
fiica împăratului. Avea anume obiceiul să meargă 
îmbrăcată în haine sărăcăcioase prin casele oa- 
menilor nevoiaşi si să le dea ajutoare, fără să spu- 
ná cine este. Asa a fost găsită pe stradă de jan- 
darmi, care umblau după urmele hotului si târâtă 
la închisoare. 

Acum când se văzu din nou liberă, îi dete tâ- 
nărului un inel de aur şi îi zise: „După inelul aces- 


ta te voi recunoaşte”. Apoi se grăbi să se întoarcă 


la palatul împărătesc. 

Tânărul cumpără mărfuri cu cei o sută de gal- 
beni ce-i mai rămăseseră, iar când se întoarse şi 
el acasă, povesti tatălui său toată întâmplarea. 

„Nimic nu se va alege din tine! îi strigă tatăl 
său plin de mânie. Să piei din ochii mei şi să nu 
te mai văd niciodată“. 

Sărmanul băiat n'avu încotro, ci plecă de acasă 
şi porni în lumea largă. Rătăci el aşa multă vre- 
me, până când într'una din zile se aşeză trist şi 
îngândurat pe o piatră dela marginea drumului. 

Pe când stătea aşa, se apropie de el un om bă- 
trân şi-l întrebă: „Flăcăule, dece eşti aşa de 
trist?“ Tânărul îi povesti soarta nenorocită de 
care avusese parte. Moşneagul căută să-i aline du- 
rerea cu vorbe de blândeţe, apoi îi zise: „Dacă îmi 
promiţi să-mi dai peste şapte ani jumătatea din 
tot ce vei avea atunci, eu pot să te fac să ajungi 
un om fericit. 

— Iti promit din tot sufletul! îi întoarse flăcăul 
vorba. 


PAG. 13 


— Dacă-i aşa, mergi de grabă în cetatea de 
scaun împărătească, fiindcă am aflat că fiica îm- 
păratului te aşteaptă“. 

` Tânărul se grăbi să meargă la cetatea de scaun, 
iar moşneagul se depărtă, apucând pe alt drum. 

Impăratul hotărise să-şi mărite fata. Insă, fiind- 
că ţinea mult la dânsa, mai ales că era singurul lui 
copil, îi vorbise în felul ce urmează: „Nu vreau să 
fac nimic împotriva dorinței tale. De aceea, ale- 
ge-ţi singură soţul, aşa după cum îţi doreşte ini- 
ma. Chiar dacă alesul inimei tale are să fie omul 
cel mai sărac din împărăție, eu am să-l punso 
cu bucurie“. 

Veniseră mulți fii de regi şi împărați, ca să-i 
ceară mâna frumoasei Domniţe, însă ea ii respin- 
se pe toți. Si iată că veni si tânărul nostru, iar 


“Domnița, îndată ce-i zări în deget inelul ei de aur, 


strigă bucuroasă: „Acesta este alesul inimei me- 
Je!“ Il luă apoi de mână şi se duse cu el înaintea 
împăratului, căruia îi zise: „Tată, dă-ne binecu- 
vântarea ta!“. 

Impăratul fu foarte bucuros de această alegere 
şi se făcu o nuntă, aşa cum sunt nunțile împără- 
teşti. Nu după mult, împăratul muri, iar tânărul 
îi urmă în scaunul împărătesc şi domni în pace 


şi în mulţumire. 


Insă, după o trecere de şapte ani, se ivi moşnea- 
gul şi ceru tânărului împărat să-i dea, aşa cum le 
fusese învoiala, o jumătate din tot ce are. Tână- 
rul se ţinu de cuvânt si dete moşneagului o jumă- 
tate din împărăție şi o jumătate din avere. 

Dar moşneagul cerea şi partea pe jumătate din 
copiii împăratului. Cu inima strânsă de durere, îm- 


_păratul îi dete un copil, din cei doi copii ce avea. 


La urmă, moşneagul ceru şi o jumatate din im- 
părăteasă. 

„Cum e cu putinţă aşa ceva? strigă împăratul 
turburat. 

— Trebue să o tai în două!“ îi răspunse moş- 
neazul. ` 

La auzul acestor cuvinte, tânărul împărat se 
turbură şi mai tare şi după ce se gândi un răstimp, 
zise: „Ţin prea mult la ea! Aşi că nu numai că nu 
poate fi nici vorba de a o tăia, dar nu m'aş îndura 
să mă ating măcar de un fir de păr al ei. Cu toate 
acestea, trebue să mă ţiu de cuvântul ce ţi-am dat: 
ia-o însă întreagă! 

— Păstrează-ţi totul! îi întoarse moşneagul vor- 
ba. Păstrează-ţi şi împărăţia şi toată averea şi co- 
piii şi soţia. Eu am vrut numai să-ţi pun la încer- 
care credinţa. Nu-ţi cer nimic, fiindcă acolo unde 
trăesc în raiul lui Dumnezeu, nam nevoe de ni- 
mic“. 

Zicând acestea, pieri din ochii tânărului împă- 
rat. 

L. Haltrich 


“DIMINEAȚA COPIILOR 


n fiecare dimineaţă, tatăl lui Linişor îi dădea 
acestuia şi celorlalţi peştişori lecţii de înot. 
li chema şi par'că le spunea: ,,Veniti şi pri- 
viti. Să faceți şi voi, aşa cum fac eu“. 

H vedeam cum mişcă aripile dela piept şi 
cum mişcă aripile dela spate. La fiecare mişcare, 
peştele înainta. Aceştia erau paşii săi, fiindcă aşa 
umblă peştii, care, precum ştim, nau picioare. Miş- 
ca peştele aripile, aşa cum un luntraş mişcă lopeţile. 

După aceea, se părea că peştele le zice: „Priviţi, 
ca să ştiţi cum trebue să faceţi, când vreţi să apu- 
cati la dreapta sau la stânga“. 

Ca să se întoarcă la dreapta sau la stânga, dădea 
din coadă. Când o mişca înspre dreapta, se întor- 
cea şi el spre dreapta. Când o mişca la stânga, a- 
puca şi el la stânga. 

Dar pentru un peşte nu e deajuns să ştie să înoa- 
te. Are şi el de învăţat o mulţime de lucruri. De 
pildă, să ştie să respire. Adică să respire stând 
în apă. 

Tatăl lui Linişor îşi strângea copiii în jurul său şi 


TEH 


par'cá le spunea: „lată cum trebue să faceți, ca să 
respirati. Incet, fără să vă grăbiţi. 

Şi le arăta de câteva ori cum se respiră. Deschi- 
dea gura, apa intra în gură şi ieşea prin deschiză- 
tura urechilor. In chipul acesta, respiraţia era gata 
făcută. 

Insă, pe când povesteam acestea, mai înainte de 
a le scrie pe hârtie, ţiu minte că Mirciulică m'a în- 
trerupt la partea aceasta şi m'a întrebat: „Dacă 
tatăl lui Linişor a înghiţit apă, se cheamă că a res- 
pirat apă, iar nu aer. 

— Nu, Mirciulică, i-am răspuns eu, tatăl lui Lini- 
şor a scos prin urechi apa, care a înghiţit pe gură, 
însă a oprit, adică a respirat numai aerul care era 
în apă. Pentrucă şi în apă este aer, nu mult, dar tot 
este atâta cât le ajunge peştilor. Toţi peştii respiră 
la fel ca tatăl lui Linişor“. 

Iarăşi ţiu minte că Mirciulică mi-a pus altă între- 
bare: „Dece peştele, dacă îl scoţi din apă, moare, 
dacă şi el respiră aer cum respirăm şi noi?“ 

(Citiţi urmarea în pag. 16-a jos) 


DIMINEATA COPIILOR 


Legenda oraşului „Sf. Gheorghe“ 


„i Na 


aA CZA OA 


P) 


LEGENDĂ 


pun oamenii din bătrâni că în locul o- 
rasului de acum, era o cetate cârmuită 
de un voevod viteaz si înțelept. 

Si dela o vreme, cetatea era bântuită 
de un balaur groaznic cu şapte capete 
si un trup uriaş acoperit cu solzi verzi — ca si 
veninul ce-l improsca din gură. 

Trebuiau să-i pue la o săptămână tribut ba- 
laurului, un băiat şi o fată — la marginea cetăţei, 
aproape de râul în care sălășluia jivina; că de 
nu lăsau la timp jertfa, jaf si moarte de oameni 
făcea balaurul în cetate. 

Dăduse Voevodul veste că acelui ce va răpune 
jivina, mare răsplată i se va da — și pe fata lui 
de nevastă pe deasupra. 

Dar toţi flăcăii ce se încumetaseră a da piept cu 
balaurul, fuseseră răpuși; pusese Voevodul să se 


AA AAA XX | De THEODOR CUZINSKY-GABRIELESCU | 


facă și rugăciuni în biserici, 
găsea izbăvitorul. 

Când  într'o zi — veniră câţiva oameni ìn- 
fricoșaţi și vestiră Voevodului că balaurul cel 
groaznic a fost omorât — apoi, unul din ei, care 
mai rămăsese cu puţin suflet în el, povesti: „Apoi 
Măria Ta, eram cu ceșştialalţi, când am văzut un 
Făt-Frumos îmbrăcat în zale, cu coif de argint 
în cap și călare pe un armăsar ce vărsa foc pe 
nări, că sa luat la luptă cu balaurul. — Și unde 
sa năpustit balaurul, cu cele șapte capete deo- 
dată asupra voinicului! Să-l împroaște cu venin — 
dar armăsarul, cu o suflare de foc arse ochii ji- 
vinei; apoi voinicul își dădu calul într'o parte și 
străpunse cu sulița dintr'odată inima balaurului, 
ce-și bălăbănea încoace și încolo capetele oarbe, 
căutându-l. . 


totusi cetatea nu-si 


PAG: 16 = 


Si a căzut jivina, înegrind cu sângele ei apa 
râului”. Merseră trimișii Voevodului să caute voi- 
nicul, dar nici urmă de el nu găsiră — doar  leșul 
jivinei blestemate, din care gâlgâia sângele. 

Atunci — Voevodul porunci să se facă rugă- 
ciuni si merse chiar el în fruntea norodului, să 
aducă mulțumire lui Dumnezeu. 

Şi când intrară în biserică, văzând cei ce ves- 
tiseră moartea balautului, icoana sfântului Gheor- 
ghe ce era aproape de altar, strigară: „Acesta este 


DIMINEAȚA COPIILOR 


voinicul ce-a răpus jivina!” Voevodul și tot noro- 
dul, străpunși de minunea săvârșită, îngenunchia- 
ră înaintea icoanei, aducând multumiri fierbinti 
Sfântului. 

Drept recunoștință, Voevodul de bun — înţeles 
cu boerii, schimbă numele cetăței în - Sfântul ce 
izbăvise cetatea de jivina blestemată. 

„Și astfel i s'a păstrat numele până în ziua 
de astăzi, când este un oras mare și înfloritor. 


Theodor Cuzinsky-Gabrielescu 


4 


J == —— ieri 
COSA 4 een ———— 


| DE VORBĂ CU CITITORII | 


E. ŞI. — Chişinău. — „Un extemporal“. Nu ne-ai 
spus clasa în care eşti, ca să putem judeca mai 
bine valoarea bucății trimise. hRecunoaştem : însă 
că este destul de bine scrisă, dar nu prea se potri - 
veşte. cu scopul urmărit de revista noastră. Noi 
nu voim să încurajăm şmecheria elevilor leneşi, 
care copiază. 

M. P.— Buzău. — „Scoala”, „Rândunica”. Slă- 
buţe,. dragul meu, versurile trimise de d-ta. Cre- 
de-ne că avem toată bunăvoința să te încurajăm, 
dar nu este nici în interesul d-tale, nici în al citi- 
torilor, la care suntem datori să ne gândim, să 
publicăm producţii prea slabe. 

St. Con.— Loco. — „Răduţu cel neastâmpărat” 

este un fel de istorioară, care ar putea merge — 
-bine înţeles, îndreptată — într'o „Carte de citire” 
pentru cursul primar inferior. li spunem cu Oca- 
zia aceasta să dai ortografiei mai multă atenţie si 
să nu scrii, de exemplu”, al povăţui”, ci a-l povă- 
tui. 
C. N. E= Loco. — E adevărat că obiceiul” de 
“a scoate limba e urât, dar pedeapsa cu bătaia este 
un obiceiu, cel puţin tot aşa de urât. Nu trebue 
bătuți nici copiii, nici animalele. 


„T, D. S— Loco”. — Meşterul Anton“ e o tra- 
ducere făcută cu multe greşeli de ortografic, de 
punctuație şi de construcţie de fraze: 

A. Gh. Gh.— Focşani. — „Sluga morarului”. O 
poveste cu acelas subiect a fost publicație de mult 
in „Dimineaţa Copiilor”. ^ `: LA 

"EI. Em. M.— laşi. — Sunt sic ana d poveşti 
populare în care flăcăii se luptă cu zmeii, iar po- 
vestea trimisă de d-ta nu e nici întreagă, nici scri- 
să în genul poveştilor cu caracter popular. 

H. L— Loco. — „loniţă cel frumos...”. D-ta ai 
talent, dar ai nevoe de îndrumări. Poţi trece într'o 
după amiază == prele -5—7 — pe la redactia re- 
vistei. ! 

M. D. — Vâlcea. — _ „Depărtarea”. '. Îţi observăm 
că greşeşti chiar dela prima strofă, de oarce ,;so- 
ră” nu poate. rima în nici un caz cu „bătrână”. A- 
poi poezii cu explicaţia cuvintelor. nu prea merg. 

S. Br,— Cernăuţi. — „Băiatul viteaz”. Dragul 
meu, lasă pe cei mai în vârstă să scrie „poveşti, iar 
tineri” ca d-ta să le citească. Află însă cu ocazia 


aceasta că-nici o poveste sau altă bucată în proză 
nu se scrie, aşa cum ai scris d-ta, fără să începi ox 


singurá datà qÉ. la capul SS 2579 


“Urmare dela povestea din pagina 14-a: 


Dacă nu ştiam să răspund aşa cum trebue, m'aş 
fi făcut de ruşine. Insă, ştiam, aşa că i-am răspuns 
în felul ce urmează: „Peştii mor, dacă îi scoţi din 
apă, fiindcă afară din apă este aer prea mult pentru 
dânşii. Acest aer prea mult îi omoară. Ei au ne- 
voe de aer puţin, atâta cât se găseşte în apă“. 


Atelierele „ADEVERUL” 


pt + 122 q +. 


Mirciulică a fost mulţumit de răspunsul: 


şor şi a celorlalţi peştişori. - 


li voi face pe plac, scriind despre aceasta în- : 


tr'un număr viitor. 
Maria Sorel 


S. A. 


- „LECȚIA DE INO INOT“ 


acti + 
si mi-a cerut să-i mai povestesc din viata lui Lini- = 


% 


a 
r | 
zii 3 
d 
w, AS 
š 
. 
A 4 


NR a caii w, spp e a "ye e At at 


age Ie S 


X% 3 N ç Q S SS y car 
S y | 
Qy NRAN paa te à v. Ña SAO q 
EECA 


SA 


PREȚUL 5 LEI 


“= m 


< 


să 
Ë 
q 


ALA 


REVISTĂ SĂPTĂMÂN 


SAPT 


x 


ANUL IX 


PAG. 2 


? 


Nerăbdarea copiilor. 


„Noi credem însă, că în chestiunea despre care 
vom scrie aici, părinţii sunt mai nerăbdători decât 
copiii. Este anume vorba despre publicarea în re- 
vista a fotografiilor de cititoare şi cititori care au 
luat premiul l-iu. 

Precum vede oricare cititor, în fiecare număr 
din „Dimineaţa Copiilor” apar regulat câte 32 de 
fotografii — uneori chiar mai multe. 

Aceste fotografii apar in ordinea în care sunt 
primite la redacţie. Pe dosul fiecărei fotografii, 
noi însemnăm data la care a fost primită. Aşa îa- 
cem ordinea după care sunt date spre publicare. 

Totuşi, nu e zi dela Dumnezeu, în care să nu 
fim întrebaţi: „Când apare cutare fotografie?” 
Sau: „Dece ma apărut până acum cutare foto- 
grafie?” 

Răspundem: nici noi nu putem şti şi socoti exact 
săptămâna de apariţie a fiecărei fotografii, fiindcă 
sunt sute de fotografii care îşi aşteaptă rândul. 
Tot ce putem spune, este că fotografiile, însoţite 
de adeverinţă, ale elevelor şi elevilor, care au 
luat premiul l-iu, vor apare cu siguranţă. 

Aşa dar, la întrebarea despre fotografiile, care 
n'au apărut până acum, răspundem că n'au apărut, 
fiindcă nu le-a venit încă rândul. 


Ortografia Academiei Române. 


.. Dar mai întâiu să spunem pentru cititorii mai 
mici câteva cuvinte despre ceeace este Academia 
Română. 

„Academia Română” este o instituţie (o adu- 
nare) compusă din oamenii noştri cei mai învățați. 
Invăţaţi în diferitele ştiinţe sau mari scriitori în 
proză ori poeţi. Academia Română are, între al- 
tele, însărcinarea de a face şi marele „Dicţionar 
al limbei române”, dicţionar la care se lucrează 
de ani de zile şi nu este încă terminat. 

In cursul săptămânei trecute, Academia Română 
a publicat o brosură, cuprinzând regulele de orto- 
grafie a limbei române. 

Cu această ortografie trebue să fie scrise toate 
cărţile de şcoală şi, bine. înţeles, elevele şi elevii, 
aşa că ea trebue să fie cunoscută de cititoarele şi 
cititorii noştri. Din lipsa de spaţiu nu putem pu- 
blica întreaga broşură, care are mai multe pagini. 


TOATE 9 AMESTEC: 


: DIMINEATA COPIILOR 


Cu toate acestea, în numărul viitor al „Dimine- 
ţii Copiilor” vom da părţile mai importante din 
ortografie, aşa cum a fost hotărită de Academia 
Română, iar mai pe larg vom scrie în „Almanahul 
Şcolarilor pe anul 1933”. 


Premiaţii la concursul ,,Ce vrei să 


fii, în viaţă?“. 


In n-rul viitor vom publica numele premiaţilor 
la concursul „Ce vrei să fii în viaţă”, arătând in 
acelaş timp ce premii li se dau. 

Deocamdată, spunem că la alegere, am obser- 
vat regulele ce urmează: 1) Am ţinut seamă de 
răspunsurile trimise mai de vreme, adică mai ina- 
inte ca trimiţătorii lor să fi văzut răspunsurile al- 
tor cititori. In adevăr, multe răspunsuri sunt tri- 
mise, după ce au fost citite altele 

2) Am ţinut seamă de răspunsuri despre care, 
după felul cum sunt scrise, nu este nici o îndoială 
că au fost scrise direct de trimiţători, fără ca altă 
persoană mai mare să le îi dictat sau să le fi co- 
rectat răspunsul. 

3) Bine înţeles, am ţinut seamă şi de calitatea 
şi de gradul de sinceritate al răspunsului trimis. 
Spunem că ne-au plăcut mai mult răspunsurile a- 
celora, care se gândesc să-şi facă drum în viaţă 
şi să-şi câştige existența prin o muncă indepen- 
dentă, decât răspunsurile acelora care se gândesc 
la ocuparea unei sluibe în Stat. Statul este mult 
mai bine servit, atunci când nu eşti o povară pen- 
tru el. 


Colaboratori şi cititori. - 


Primimi destul de des — şi deobiceiu dela per- 
soane mari — scrisori în care suntem întrebaţi ce 
anume bucăţi primim spre publicare, în ce condi- 
țiuni şi cum trebue să fie scrise. 

Astfel de întrebări arată că persoanele despre 
care este vorba nu citesc şi nu urmăresc revista 


- noastră. Insă, nu pot fi colaboratori decât aceia 


care în acelaş timp sunt si cititori. 

Numai aşa pot vedea şi înţelege mai bine pro- 
gramul revistei noastre şi felul cum aplicăm acest 
program. ; 

De aceea, persoanele care nu citesc regulat re- 
vista, nu pot fi colaboratorii ei. 


DIMINEATA | 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67 


ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI | IN STRAINATATE DUBLU 
6 LUNI 100 „ UN NUMĂR 5 LEI 


14 August 1932 — Nr. 444 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 
— T T A A A O S ENEE a aan STERE PO caps e 7 e teste 28 ASA a 
REPRODUCEREA BUCATILOR ESTE STRICT INTERZISĂ 


1000000000070 09000000-00-000000-00000000000000-00100000000000000004 0-0-00-0-00-0-0-00-0 0-0-0-00-9-00-0-9-9-0-00000-900-0-00-0-090-0-000-0-00-0-00-000-0-000000-0-00000-0-0 aaa 


| TRICOLOR?... | 
Stindard al ţării, Tricolor, Ne eşti îndemn şi'mbărbătare, 
Eşti simbol sfânt al vitejiei — Oricând e țara la necaz! 
In umbra ta eroii mor 
Pentru-apărarea României. In fruntea oştilor tu eşti, 
Și schije şi gloanţe duşmane 
: De e vârtej ametitor, Te-au înstelat la Mărăşeşti, 
i Vederea ta-i imbărbătează — In focul luptelor avane... 
: Căci Neamu 'ntreg, scump t 
: ; Tricolor, Eşti Neamul, Regele... eşti Tara, z 
: Flamura ta simbolizează! Sin zilele de sărbătoare, 
: Când falnic răsună tantara, : 
: Din cutele tale tresare Tu fluturi mai mândru în soare!... : 
i Al strămoşilor suflet viteaz; Teodor Cuzinsky-Gabrielescu ; 
<A ERRICSON E > PONEI IS A SETOR DA Sa e apa a 
2222221227... pa 1222222222 2222222222... 111277) 


: CLOPOTELUL $ 
Dimineaţa, lângă pat Scoala cu-al ei clopoțel, 
Mama mi zice: „Scoală!” Ce pe toţi ne chiamă, 
Eu mă 'mbrac inirigurat Unde fată, băețel 

: Si mă duc la şcoală. + Merge fără teamă. : 

t 

Scoala unde sunt scolari Clopotel ca din poveşti i 
Silitori ca mine; Cu gias de tentatie, 
Unde aflu fapte mari Dac'ai şti ce drag îmi eşti, 
Şinvăţ ce e bine — Când suni de recreație! 


Maiar P. Curi-Galaţi 


POVESTE = =| de ALI-BABA 


mpărâtul Sorin porni la războiu 
împotriva împăratului  Negură. 

Când mergea în fruntea oştiri- 
lor sale, vede că un om spărgea 
cu pumnul pietrele şi bolovanii. 
Mirat de aâta putere, împăratul 
Sorin îl întrebă: „Dece nu le 
spargi cu ciocanul? 

Pentru că nam bani să-mi cumpăr un ciocan“, 
îi răspunse lucrătorul. Aunci opara li zise: „Vi- 
no să mă ajuti în războiul la care am pornit. La 
mine nu vei duce lipsă de nimic“ 

Omul primi cu bucurie si intră în oastea Împă- 
ratului Sorin. 

Ceva mai încolo, împăratul dete peste un om, 
care şedea culcat pe spate, dar ţinea picioarele ri- 
dicate în sus şi le mişca într'una. 

„De ce stai aşa şi dece mişti mereu picioarele? 
îl întrebă împăratul. 

— Fac vânt pentru moara ce este acolo, în vale“, 
răspunse omul. 

Impăratului Sorin nu-i venea să creadă lucrul 
acesta, însă omul se ridică în picioare şi aripile 
morii încetară de a se mai învârti. Şezu apoi iarăşi 
jos, mişcă picioarele şi aripile morii începură să se 
învârtească din nou. 

Văzând. aceasta, împăratul îi zise: „Vino să mă 


s 


y 


DIMINEATA COPIILOR 


ajuti în războiul la care am pornit. La mine nu vei 
duce lipsă de nimic“. 


Omul primi cu bucurie şi intră în oastea împă- 


ratului Sorin. 

Putin mai departe, împăratul întâlni un om, care 
ţinea o ureche lipită de pământ si se părea că as- 
cultă. 

„Ce faci aicea? îl întrebă împăratul. 

— Ascult ce se vorbeşte la curtea împăratului 
Negură. 

— Şi ce se vorbeşte? întrebă din nou împăratul 
Sorin; foarte mirat că un om poate să audă ceeace 
se vorbeşte la o depărtare aşa de mare. 

— Se vorbeşte, răspunse cel întrebat, că- Măria 
Ta ai pornit cu război împotriva împăratului Ne- 
gură, dar că n'o să-ţi fie aşa de lesne să ieşi birui- 
tor“. 

Atunci împăratul Sorin îi zise: „Vino să mă aiuţi 
şi îmi va fi mai uşor să câștig războiul. La mine nu 
vei duce lipsă de nimic“. 

Omul primi cu bucurie şi intră în oastea împăra- 
tului Sorin. 

Au mers ei aşa, cât au mers, până ce au ajuns la 
un râu mare şi adânc, la marginea căruia şedea 
un om cu o gură cât un cuptor. 

„Ce faci aicea? îl întrebă împăratul. 

— Trec pe călători de partea cealaltă a râului, 
răspunse el. 

— Dar văd că n'ai nici o luntre cu care să-i treci. 

— Nici n'am nevoe de luntre, îi întoarse omul 
vorba. Când vin oameni care vor să treacă în par- 
tea cealaltă, eu înghit apa râului, iar ei trec albia 
pe uscat. După ce au trecut, vărs din nou apa în 
albie“. 

Cum putea crede împăratul Sorin că aşa ceva ar 
fi cu putință? Insă omul nu-și pierdu vremea cu 
vorbe multe, ci sorbind de câteva ori, înghiţi toată 
apa râului, aşa că în albie nu rămase nici o pică- 


tură. 


Văzând aceasta, împăratul Sorin: îi zise: „Vino 
să mă aiuţi în războiul la care am pornit. La mine 
nu vei duce lipsă de nimic“. 

Omul primi cu bucurie si intră în oastea împă- 


- ratului Sorin. 


Porniră acum drept spre cetatea de scaun a îm- 
păratului Negură. Insă, când ajunseră acolo, era 


aproape de miezul nopţii. Se apropiară pe furiş de 


palatul împărătesc, dar nu era chip să pătrundă 
înlăuntru, de oarece palatul era înconiurat de un 
şanţ lat, adânc si plin cu apă. 
Imopăratul Sorin zise atunci omului, care avea 
auzul ascuţit: „Lipeşte urechia de pământ și ascul- 
tă ce se petrece la palatul vrăimaşșului meu Negu- 


x. 


ra 


% eee... 


—— 


Omul se trânti jos, lipi.urechia de pământ, şi du- 
pă ce ascultă puţin, zise: „Dorm cu toţii. li aud 
chiar cum sforăe“. 5 

Impăratul Sorin se întoarse atunci spre omul, 


. care putea să înghită toată apa râului şi îi- zise: 


„Inghite toată apa din şanţ, ca să putem intra în 
palat“. 

Nici na fost nevoe să i se spună de două ori, că 
omul înghiți toată apa mai repede de cum am nu- 
măra noi până la cinci. 

Acum împăratul Sorin, urmat de însoțitorii săi, 
putu să treacă prin sant si să pătrundă în palatul 
împăratului Negură. Insă, ispititi de multele bogății 
ce erau in acest palat, ostenii împăratului Sorin, în 
loc să caute să răpună pe duşmanii care dormeau 
sau, dacă s'au trezit, erau buimăciți de somn, s au 
pus pe jefuit şi prădat. 

Atunci ostenii împăratului Negură şi-au vnit în 
fire şi s'au năpustit asupra năvălitorilor. Speriati 
şi încărcaţi cu prada ce făcuseră, aceştia au luat-o 
la fugă, trecând din nou prin șanțul în care nu era 
apă. 

Insă, îndată ce l-au trecut, omul care înghiţise 
apa, îi dete drumul, șanțul se umplu din nou cu apă, 
aşa că mulţi din oștenii împăratului Negură s'au 
înecat, iar ceilalţi, care n'ajunseseră încă la şanţ, 
S'au oprit în curtea palatului împărătesc. 

Ce-i drept, s'au găsit câţiva mai îndrăzneţi, care 
au vrut să treacă înnot prin apa din şanţ. Insă omul 
care făcea vânt, se trânti pe spate si ridicând în 
sus picioarele, începu să le mişte cu putere. Aşa 
stârni el un vânt, care luă pe mulţi din ostenii duş- 
mani şi îi aruncă în fundul apei. 

Dar la palatul împăratului Negură tot mai rămă- 
seseră oșteni în viaţă. Aceştia începură să tragă cu 
tunurile în oastea împăratului Sorin. Insă, omul 
care spărgea cu pumnul bolovanii şi pietrele, oprea 
gloanţele şi ghiulele în aer, apoi le trimitea îndă- 
răt în rândurile oștenilor lui Negură 

In felul acesta, mulţi din oştenii lui Negură au 
fost omorâţi, iar la urmă, o ghiulea căzu chiar în 
capul împăratului Negură, omorându-l pe loc. 

A doua zi, cei rămaşi în viaţă se predară împă- 
ratului Sorin şi îi închinară împărăţia. lată cum 
împăratul Sorin a putut să iasă biruitor. 


PAGAS 


PAG. 6 


ROMAN PENTRU COPII 


nvățătorul lui Gugulică nu voia să-și sperie e- 
levii dintr'odată, ci mai pe încetul. 

In fiecare zi îi spunea lui Gugulică că nu 
se mănâncă în clasă, dar copilul nu înţele- 
gea, pentrucă îi era foame. 

Azi așa, mâine așa, până ce, în cele din urmă 
învățătorul pierdu răbdarea. 

„Copilul acesta nu știe de vorbă”, își zise el, si 
luându-l pe Gugulică de urechi, îl puse în ge- 
nunchi într'un colţ. Băiatul stătu cuminte câteva 
minute, pe urmă plictisindu-se, scoase un covrig 
din buzunar și începu să-l ronţăe. 

Tocmai atunci se întoarse și profesorul spre el 
ca să-i spue că-l iartă și să treacă la loc. Când îl 
văzu atât de neiînţelegător, se repezei de pe cate- 


AVENTURILE LUI GU 


DIMINEAȚA COPIILOR 


LAU ANL 


ULICĂ 


Intâlnirea lui Moş Crăciun cu Gugulică 


& == de MONA RĂDULESCU == 


dră și-l luă de urechi. Gugulică începu să plângă 
așa de tare că ceilalți copiii își închipuiră că în- 
vățătorul i-a făcut cine știe ce și de mila lui înce- 
pură să urle cu toţii. 

Gugulică fu scos afară din clasă si trimis acasă 
să vie a doua zi cu tată-său la școală. Ceilalţi co- 
pii se liniștiră cu încetul. Doar din când în când 
se mai auzea câte un suspin. Ochișorii speriați 
priveau spre catedră si chiar şi în liniuţele drepte 
și culcate, ce nu mai erau chipese ca mai înainte 
se simţea urma întâmplării nenorocite. Condeele 
zgâriau tăbliţele cu mai puţină siguranţă. 

Copiii se gândeau la Gugulică. 

A doua zi vinovatul veni cu tatăl său. Invăţăto- 
rul se plânse mult de copil și părintele promise 


DIMINEATA COPIILOR 


PAG. 7 


că n'are să-i mai dea bani de covrigi şi nici chiar 
o bucăţică de pâine n'are să-l mai lase să-și ia de 
acasă. 
„Să înveţe pe nemâncate! 
Gugulică și plecă cu paşii mari. 
In prima pauză însă, din fiecare ghiozdan porni 
spre cel pedepsit câte o bucăţică de covrig. Gugu- 


spuse tatăl lui 


` lică mâncă numărul unul, așa că lecţia cea nouă 


îl apucă voios. Copiii învăţară să-l facă pe O şi 
toți erau bucuroşi că vor putea scrie „oițe”. 

Gugulică nu înţelegea dece să-i facă lui O două 
codițe. Doar el văzuse oiţa şi nu avea decât o 
singură codiţă. 

Colegul lui de bancă „Ivănel cel mititel” îl sfă- 
tui pe Gugulică să nu se mai mire de nimic şi să 
asculte pe învăţător, că aici nu e acasă la mă- 
mă-sa. 

Gugulică tăcu în ziua aceea, dara doua zi 
când fu scos la tablă, făcu lui O o singură codiţă. 
Invăţătorul îi mai arătă odată, dar Gugulică se 
tăcu că nu pricepe până ce a treia oară spuse ho- 
tărât că el n'a văzut nici odată o oaie cu două 
cozi. 

Invăţătorul râse cu poftă și-l făcu să înțeleagă 
că e vorba și de cap, nu numai de codiţă. Gugulică 
cedă, 

Rând pe rând toate literele alfabetului locuirá 
câte o zi pe tăbliță, până ce micii școlari învă- 
ţară să-și scrie numele. 

Cu socotelile mergea ceva mai greu. 

Lui Ivănel cel mititel nu-i esea nici o socoteală 
tăcută pe degete, fiindcă își număra de două ori 
degetul gros, pe care Gugulică îl botezase „bunic”. 
Invăţătorul ii punea să socotească pe bile roșii si 
albe. Copiilor le plăceau bilele, dar numai ca să se 
joace cu ele la gropiţă, nu să le vadă în mâna în- 
văţătorului ca pe o ameninţare. 


La vacanţa de Crăciun, Gugulică duse acasă un 
carnet cu note proaste și -socoteala unui geam 
spart de alti bàeti, dar pus printr'o minune pe 
seama lui. 

Tată-său trimise banii numai decât la şcoală 
și ca pedeapsă, Gugulică nu mai avu pom. - 

In seara de Ajun doi băeţei din clasa a doua îm-. 
preună cu cel mai bun prieten al lui Gugulică „Ti- 
tiflencea” repetentul, veniră să-l ia ca'să meargă 
cu Mos Ajunul. 

Copiii plecară foarte veseli sin prima curte 
unde găsiră lumină, intrară. Cântară foarte fru- 
mos, dar când să sfârșească și să primească răs- 
plata, niște băeţi mari veniră și-i puseră pe goa- 
nà. Așa păţiră cam peste tot, aşa că săculeţele lor 
erau goale. 

Pe Gugulică îl pocneau mai ales în căciulă. La 
unsprezece, sătui de umblet și înfrigurați, se des- 
părțiră. 

Cu lacrămile îngheţate pe obraji, Gugulică dă- 
du să.intre în casă, dar tocmai aici se întâlni cu 
Mos Crăciun cel adevărat, care nu se arată decât 
copiilor mici și proști. 

Moşul îl ertase pentru toate câte le făcuse si 
venise să-l caute. Ii umplu braţele de jucării, iar 
Gugulică îi promise că se va purta foarte bine de 
acum înainte. 

Mamă-sa iu foarte. mirată de întâmplarea co- 
pilului si de dărnicia lui Moș Crăciun. 

Tată-său nu era în casă, căci cu siguranţă ar fi 
fost si el surprins. 

Gugulică adormi fericit si toată noaptea îl visă 
pe Moş Crăciun îmbrăcat cu o blană întoarsă pe 
dos. 

A doua zi se duse la Titiflencea şi-i povesti totul. 


(Va urma) 


2-22 .-L- LL... Po... h. h. 


‘Legenda păsărei „„GUŞE ROŞIE“ | 


Când păsările au ñesit din mâna Creatorului, 
fiecare avea nume deosebit. 

Unei păsări, Domnul i-a pus numele „gușă ro- 
sie“. Cu toate acestea, ea nu avea nici o pată ro- 
sie. Văzându-se nedreptăţită, sa dus la Domnul 
şi i-a zis: „Doamne, cum de-mi este mie numele 
„gușă roşie”, când eu nu am nici o pată roşie”? 

Dumnezeu răspunse: „Dacă vei munci, vei a- 
vea“. 

Păsărica plecă, se băgă în toate vopselele ro- 


şii, în sânge, dar când venea ploaia, toată vop- 
seaua era spălată. 

Când Domnul Isus era pe cruce, această păsă- 
rică, văzând că un ghimpe îi intrase Domnului 
în frunte, se repezi cu ciocul şi îl trase. In timpul 
acela, guşa ei se atinse de fruntea Mântuitoru- 
lui care era însângerată. De atunci, păsărica a- 
ceasta a rămas cu guşa roşie si aşa i-a rămas şi 
numele, 

Vereș Niculae 


Au plecat şi musafirii, 

lar rămânem singuri noi, 
Numai Haplea - 
'N loc de unul, vede doi. 


cum aş spune — 


Ba nici mort nu-l las acuma! 
„Haide, Hapleo! îl zoresc, 
Spune repede, sfârşeşte, 
Căci să plec eu mă grăbesc. 


Insă are chef de vorbă, 

E, dar, timpul potrivit, 

Să-mi răspundă la'ntreburea: 
Cine-i omul ce-a murit? 


— Stai Moş Nae, zice dânsul, 
Stai, că nu e nici o grabă. 
Ce să pleci, când ştiu eu bine, 
Că acasă wai vr'o treabă. 


„Stai, căncep chiar cu'nceputul. 
Era Miercuri, ba nu, Joi, 

Ba, mă'nşel, c'a fost o Vineri, 
Când văzusem nişte boi. 


„Stai, că-ți spun în trei cuvinte 
Marea mea nenorocire. 

S'ai să-mi dai apoi dreptate 
De ce plâng eu de mâhnire.