Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1932 (Anul 9, nr. 412-463) 754 pag/DimineataCopiilor_1932-1669230709__pages51-100

DIMINEATA |) 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67. 


ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI | IN STRAINATATE DUBLU 
6 LUNI 10 . UN NUMAR 5 LEI 


27 Februarie 1932 — Nr. 420 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


Ed 
d REPRODUCEREA BUCATILOR ESTE STRICT INTERZISA 
ODA AR aRARARAAAAARIRAAAAAAAAAARAAAAAR AA ARARARAARAARAAAAAAAA BAAAAAAARAAAAAAAAAAĂRAAAA AA AAA AAA ad lassosasssssaassssssassss As Ad AAN 


29404 04 4 14490 0900 0 19 00000 04 44 45 4129904 4 0/09 99 E4410 1144 EH E0913 HAMA EUR L EA EEEEEEEPEEEEL EA EEELELEOHEEEEHNIERIEHOUEELEA ELENA 00000440 


: ~ : 
$ E : 
: | TOCUL si CÁLIMAR 
: | FABULA — — | : 
i Climara si un toc Scrie tot si scrie bine? Căci doar toată lumea stie, i 
i Nu se'mpacd chiar de loc. Pe când tu stai nemiscatd, Tot ce „domnul“ spune ti, i 
Tocul care-i mai semet, Ba cârd eşti chiar supărată, Cu cerneala-mi este scris, $ 
li vorbeşte cu dispret : Te rástorni, t? zvárcolesii, lär stăpânul, cum ai zis, : 
$ „Fără mine, călimară, Cărţi, caete mudáresti'". Că de tine se serveşte, : 
i Nu feci nici o para chioară, N'a primit cea călimară Ca să scrie ce gándeste, i 
Pe stăpânul ewl servesc, Aste vorbe de ocoard, ` ` Cát colo te-ar asvárli, i 
ł Numai eu îi folosesc. Ci-i răspunde chiar pe loc: Dacă eu nu voi veni, i 
z Eu astern doar pe hârtie, „Flecăreşti tu ca... un toc, Cerneala-mi să-ți împrumut 1 
i Ce doreşte el să scrie. Ca un toc ce nare mint» Și lu toate să tecajut". E 
3 Stiu tot sându-i si n(eleg, Si înşiră la cuvinte, « > x*g i 
t Eu problemai desleg, Fără tâlc si fără rost, Cearta aceasta, cred, e nvaţă — i 
i Dacă face o scrisoare, Cum vorbeşte tot ce-i prost. Că-i nevoe ca 'n viată, E 
i Temo grele sau uşoare, Mult mai bine ar fi să taci, Un pe alt să ne-aiutăm : 
i Cine altul decăt mine Pe grozavul să nu faci, » Şi să nu ne lăudăm. : 
H Stan Protopopescu : 
tta t did ur ioi det iom Mae Je etate b COE paa): PEL CITIES 9994999999999 9991 9999999292999 99 
HITIEITETITITITENEIEIEEEFNTIEITIEITTIETITITIT LITT T LIITEEEEET LETTERS 5494099909090 4909949090094490940909409494000044440942040909994000420000909499999*9 
- e. * 
Darul copilului : 
Mi-a cumpărat táticu jucării Si-mi pare — chiar cățelul nu mai latră : 
Multe și frumoase cum nu ştii; Că'n pâsla lui Co sârmă am umblat, : 
Un cátelus pe roate face hau, hau, Si tot.se strică chiar de-ar fi de piatră... 
Să râzi de el, cá chiar să muşte știe — : "s 


Am gologani la pusculitd? bine! 
Tu nu ai încălțări cum se cuvine... 
Ce-ar fi să mergem noi la târguială? 


Dar mâini e ziua ta si vreau să-ți dau 
La rândul meu o jucărie. 


CILLIT 


M'am tot gândit să-ți dau dintr'ale mele, Ca oameni mari să fim si noi nu-i greu 
Dar ce-ai putea face cu ele, Si fără multă socoteală, 
C'aproape toate-s de-aruncat; Sá-ti dau o jucárie cum stiu eu. G. Talaz 


MIIIIIIIIIIRIIRRRRRERRRERRRRRREREEETEEETETETETITEEETTIEITITTITTETTTITTTTITTT IT ETT TTL ETT LIES LSRARSRRSRARARARAAARASSSLSARARIALLLAAAAARAAAARAAAAAA RASA AASAAAAAI 


PAG. 4 === E == DIMINEAȚA COPIILOR 


m REN 


: 


n Turis ess 
me» Mu qs 
Mo We. : D 
a T i M 


“A AN 
POVESTE IT: | Preluerare de 
JAPONEZĂ Marin Opreanu 


rborii pitici” nu sunt arbori care 
ar crește în tara din povești a 
piticilor. Arborii pitici se cultivă 
și în zilele noastre în Japonia, 
iar stăpânii lor sunt foarte mân- 
dri, când izbutesc să-i facă mai 
frumoși si cât mai mici. 

Unii dintre arborii pitici au o 
vàrstá de 50, de 100 sau chiar de 200 de ani. Cu 
toate acestea, ei nu sunt mai inalti de o jumátate 
de metru. 

Au insá tot ce are un arbore cát de inalt: trun- 
chiu, rádácini, ramuri, frunze si flori. 

De sigur, nu e tocmai lesne sá cultivi un arbore 
pitic, pe care sá-1 tii intr'un ghiveciu obisnuit de 
flori. De aceea, arborii pitici sunt foarte cáutati 
de cunoscători si se vând pe un pret destul de 
mare. 


Trei din aceşti arbori pitici erau toată averea 
lui Tomonari si a soţiei sale. Unul din arbori a- 
vea o vârstă de 100 de ani, al doilea de 120, iar 
al treilea n'avea mai puţin de 200 de ani. 

Tomonari si soţia sa le duceau mult de grije. 
Stergeau praful de pe ei cu peria cea mai fină, 


DIMINEAȚA COPIILOR => 


li mângâiau cu dragoste si stăteau ceasuri intre- 

gi să-i privească și să-i admire, așa cum ar face 
un om sgârcit cu averea sa, sau o mamă cu copi- 
lul ei iubit. 

Cu toate că erau oameni așa de săraci, că de- 
seori le lipsea și pâinea de toate zilele, Tomonari 
și soția sa nu s'ar fi hotárit pentru nimic in lu- 
me să-i vândă. Iar doritori de a-i cumpăra nu 
erau. puţini și dădeau preţuri foarte bune. 

Intr'o seară de iarnă “aspră, cineva bătu la 
poarta casei lui Tomonari. Era o seară tristă de 
tot pentru Tomonari și soţia sa. Tremurau amân- 
doi de frig, fiindcă naveaui -măcar un bát de 
lemn cu care să facă foc, iar drept mâncare 
n'aveau decât o bucată mică-de pâine. 

Mâncaseră o jumătate, iar jumătatea cealaltă 
o puseseră bine, ca să aibă ce mânca a doua zi. 

Se pregăteau să se culce, când cineva bătu în 
poartă. Tomonari merse, deschise și văzu în poar- 
tă un călugăr cerşetor aproape înghețat de frig 
și acoperit de zăpadă. 

„Mor de foame si de frig, zise călugărul. N'ati 
putea să mă gázduiti în noaptea aceasta? 

— Ni e cu neputinţă, răspunse Tomonari. Sun- 
tem asa de săraci, că navem ce să-ţi dám și su- 
ferim noi înșine de foame și de frig. 

— Vă ceream găzduire, ii întoarse călugărul 
vorba, în numele lui Buda, Dumnezeul si stăpâ- 
nul nostru... Insă, dacă nu mă puteţi primi...” . 

Şi făcând o închinăciune, călugărul plecă prin 
zăpada, care cădea în námeti mari. 

Tomonari si soţia sa se privesc unul pe altul 
rusinati si turburati. 

,N'am fácut bine cá i-am inchis poarta acestui 
cálugár sárac, zise femeia. Dacá in adevár ar mu- 
ri de foame si de frig inaintea casei noastre, ce 
grea remuscare am avea toată viaţa noastră? 

— Ce puteam să facem pentru el? întrebă To- 
monari. 

— La urma urmelor, ráspunse sotia sa, el este 
mai de plàns decát noi: n'are nici un adápost pe 
viscolul groaznic din noaptea aceasta... 

Tomonari, aleargă după el si spune-i să vie. 
Vom vedea apoi ce e de făcut”. 

Tomonari esi în întunericul si in viscolul nop- 
ţii şi găsi pe călugăr culcat în zăpada in care că- 
zuse. Il ridică de jos şi-l aduse acasă la el în 
odaie. 

„Ce i-am putea da să mănânce? întrebă To- 
monari pe soţia sa. 

— Să-i dám bucática de pâine ce am pus de o 
parte". 

Cálugárul, care era mort de foame, 
pàinea in cáteva inghitituri. 

Insá, dacá isi mai potoli foamea, frigul ii inghe- 
tase, trupu-i slăbit. 


mâncă 


PAG. 5 


„Trebue să facem puţin foc, zise Tomonari so- 
tiei sale. 

— N'avem mácar o aschie cát de micá de lemn, 
răspunse femeia amărită. 


— Dar nu putem să-l lăsăm pe oaspetele nostru 


să moară de frig, stárui Tomonari. 

— Iti spun din nou, omule, că n'avem în casă 
nici urmă de lemn.... afară numai dacă... 

— Afară numai dacă.. 

— Afară numai dacă nu ne hotărim să ardem 
arborii pitici”. f 

Arborii pitici! Dar nu era nimic pe lume la care 
ei să tie asa de mult ca la arborii pitici! 

Insă, n'a poruncit oare Buda ca omul să n'aibă 
nici o dragoste egoistă pentru orice lucru care 
există în această lume trecătoare?  N'a arătat 
oare ucenicilor săi exemplul iepurașului, care ne- 
având ce da de pomană, isi dădu propriul sáu 
trup și se lăsă fript de bună voe, ca să hrănească 
pe un cerșetor? Iar Tomonari și soţia sa nu tre- 
buiau să jertfeascá propriul lor corp, cizo bună 
parte din inima lor, dacă se lepădau de arborii 
pitici. 

„Nu putem lăsa pe acest călugăr sărman să 
moară de frig, zise Tomonari cu glasul înăbușit 
de durere și adăogând: trebue să ardem arborii 
pitici!” 

Atunci soţia sa luă cu ochii plini de lacrimi, ar- 
borele de 100 de ani. Il rupse și făcu focul cu el. 
Ar îi vrut să scape pe ceilalţi doi arbori. Insă a 
trecut repede focul cu un singur arbore. Aruncă, 
asa dar, in foc si pe al doilea arbore pitic si puţin 
după aceea, și pe al treilea care era cel din urmă. 

Tomonari si soţia sa au dat totul; au jertfit tot 
ce le era mai drag și mai scump. Se privesc unul 
pe altul cu tristețe, dar şi cu mândrie. Acum 
sau scăpat de orice dragoste pentru lucrurile ce 
există in această lume trecătoare. Sa stins în- 
tr'înșii orice dorinţă, dar si orice prilej de sufe- 
rinţă. Š 

Buda trebue să fie mulțumit de dânșii. 

Marin Opreanu 


wss MÁRTISOARE $I CADOURI «e 


Noutáti in aur, argint si doubleuri garantate 
mai eftin ca oriunde, pentru orice 
pungă gásifi numai la 


„P A 44 CALEA 


GRIVIŢEI 107 


Pentru cititoarele şi 
cititorii „DIMINEȚII 
COPIILOR“ se face mare rabat 


dtt ttn 


tere 


OHOPOOHOOO OOOO AAAA 


9999994409945 


E em 


PAG. 6 


DIMINEATA COPIILOR 


AAPPPOLLOPAOOORORRODALROROPORALORROOROORROLPORPRORADOPOPELORRORA PROPRORAAORAOPORAORAPOP rr E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E TETEE YYYY Errr rrr rrr rrr rr rrr rrr 


: Răspunsuri 


ia intrebarea „Ge vrei să fii in viață“ 


PPOPOLOOROORADRRORLOORARPRRRAORRDROOORPOOOCRPOORROONPROOPAPRIDROPRRORORRRAAORP0I E E EE E EEE E E EE E E E E E E E E E E E1VEEHEHHEIEHEHEHERMEEHEMEAHEEHEEHEREEREEAHE AREE EEEIEHEFF6I899 9 


o me mme senm ue oana m a 
| 2) | URMARE 


D-ra Bobocica Bucșa (clasa treia primară) dela 
Râşnov ne scrie: 

„Doresc să mă fac soră de caritate, ca să pot 
ajuta si mângâia mame deznădăjduite si copii or- 
iani. Ii voi ajuta, după posibilitate, material- 
mente, iar în durerile lor sufletești voi simţi îm- 
preună cu ei, consolându-i ca o adevărată soră 
de caritate. Această carieră, care se potrivește 
asa de bine pentru fete cu mafie bun, o reco- 
mand şi altor cititoare”. 


D-ra Fernanda Goldstein (clasa 5-a secundară) 
din Capitală ne scrie: 


„Dacă mi-ar fi posibil, aş vrea să iau locul sen- 


timentalului Eminescu sau marilor noştri proza- 
tori Caragiale, Creangă — întrun cuvânt, as dori 
să fiu poetă sau scriitoare in proză. 

„Totuşi, cred că ar fi o mare deosebire între 
scrierile mele si ale acestor scriitori. Pe când ei 
dădeau scrieri, care se potriveau si pentru sărac 
si pentru bogat, eu mi-aş împărți scrierile în două 
categorii. Pentru bogaţi, aș scrie cărţi în care voi 
uescrie viața săracilor, viață pe care o cunosc 
foarte bine, deoarece cunosc multe familii sărace. 

„Apoi, prin pilde frumoase, aș îndemna la fap- 
te bune pe copiii bogaţi, care în zilele de iarnă, 
trec îmbrăcaţi în paltoanele lor de blană, fără 
a se uita măcar la copilul care, cu mâna ingheta- 
tă, le cere un ban. 

„Iar pentru cei săraci, aș scrie altceva. Le-aș 
arată piedicile care sunt puse bogatilor pentru 
a fi fericiti. Apoi i-as indemna sá aibá incredere 
si nádejde, cáci odatá si odatá, Dumnezeu se va 
îndura de ei si le va trimite zile mai bune. Insă, 
dacă vreodată îmi voi atinge ţinta, o să am în 
vedere încă un lucru si anume: cărţile mele nu 
vor fi niciodată prea scumpe. Apoi, din când, în 
când, mai ales pe la sărbători, mă voi duce prin 
ulițele nevoiasilor si le voi împărţi cărți dátátoare 
de lumină”. 


Gicu Ianculescu dela Câmpina ne scrie: 

„Eu doresc să ajung un bun avocat. Să apăr 
pe cei nevinovaţi și să câștig bani mulţi, ca să pot 
ajuta pe părinţii mei". 


Robu Constantin din Gara Iaşi ne scrie: 
„Eu vreau să fiu ofiţer, pentru ca să-mi pot a- 
pără țara la neyne” 


D-ra Ciobanu Eugenia dela Craiova ne habs: 

„Vreau să devin poetă și prozatoare si să trimit 
„Dimineţii Copiilor” multe povești și poezii fru- 
moase. Fiindcă si eu citesc ceeace scriu alții, vreau 
să citească și alţii ceeace scriu eu”. 


D-ra Renée Rottmann din Gara Ionești (jud- 
Vâlcea) ne scrie: 

„Doresc să fiu o scriitoare cu renume universal 
sau o femeie de știință ca d-na Curie, in asa fel, 
ca depe urma descoperirilor mele științifice să 
benefecieze întreaga omenire si în acelaș timp, 
prin munca mea proprie, să-mi câștig existenţa. 
Am vârsta de 9 ani și jumătate, sunt în clasa IV-a 
primară si cunosc — datorită mamei mele — 
cinci limbi, pe care le vorbesc și le scriu și anu- 
me: româna, franceza, germana, ebraica și en- 
gleza”. 


Mircea Garfunkel (cl. IV-a primară) din Ca- 
pitală ne scrie: 

„Prima mea dorință ar fi să termin cu succes 
școala, să deviu ofiţer de cavalerie și să urmez 
pe urmă şcoala de pilotaj, ca să ajung un avia- 
tor celebru spre folosul țării mele". 


D-ra Renée Rozenthal din Capitală ne scrie: 

„Doresc să fiu scriitoare, să pot îndruma pe 
copii pe o cale dreaptă si cinstită, ca să ajungă 
oameni culti, cu idei frumoase pentru viitorul 
lor. Că în ziua de azi cultura predomină. Pe unde 
pásesti si în orice ţară esti, nu te pierzi. 

„De aceea, nu râvnesc avere, pentrucă averea 
este trecătoare, azi la mine, mâine la altul, dar 
cultura este lumina și bogăția vieţii. Tot de acea, 
când omul cult moare, numele lui trăește, iar cel 
care este numai bogat, moare cu nume, cu tot”. 


Costică Ștefănescu din Capitală ne scrie: 

„Dorinţa mea este să ajung un bun meserias 
croitor, pentru a da posibilitate părinților mei de 
un traiu destul de bun la bătrâneţe. Așa să-mi 
ajute Dumnezeu”. 


Anghelescu St. Teodorini dela Buzău ne scrie: 

„Dorinţa mea este ca Dumnezeu să-mi vie in 
ajutor și să mă îndrepte pe căi bune, ca să deviu 
un ádevárat om”, 


(Va urma) 


P9 8940 9999 00 03400 0 POEPEOEPQO04 V0R 49 POOR VOREQEOFEAOTRHQHAHEEVAHHTYV re 044 OP089 0400008 E808 E990 C4 4/ 04 F0 44 10999990 1009 $000 000 000 E00 1 EEEE PY 44 0040 04000 99 


VICTORAS 


Li 

Mititelul Victoraș, 
Copilasul drágálas, 
Sta în leagăn plictisit, 
Ba să plângă sa pornit. 
Dar iubita-i surioară, 

: Mult drăgula Marioară, 

i Zice: „Haide la plimbare, 

i Mergem pán'la mama-mare/"' 

i Din leagăn l-a ridicat, 
Si în brațe l-a luat. 

H Victoraș e mulțumit 

| Si să râdă s'a pornit. 

: 


4 


C!|HRKERFHEHRHEE HERRERA FERA EIE) RERAHRRAH HAE ERAI] 9 1 9 912 9 ] 4 9. 1 11 1 1 


Li-ri-li 
SOLO XS Rum VEM S $999999900990494094990000999940999 999 
dtt ttt 902090400900 0099 09 4*9 94999999 He eERMVTATMVESTS00299 490409000009 9909900 0440409909999 995090900909*000009* 


De micufa-ij surioard, 
De drăgula Marioară 
Nicuşor se îngrijește, 
O alintă-i povestește. 


Ba să plângă sa pornil. 
„Vreau eu norul negreșit! 
— Taci din gură, el îi zice, 
Noru-i sus, iar nu aice”. 


Insă, vrea cea Marioara 

In grădină si pe-afară, 
Unde-s flori și unde-i soare, 
Unde-s păsări cântătoare. 


Dar la urmă Nicuşor, 
Vrând să scape mai uşor, 
Zice: „Norul ca să-l ai, 
Nu mai plânge, ci să stai 


„Hai afară, dacá-[i place!” 
Nicușor în voe-i face : 
Dar acum, rog, ascultați , 
E ceva să vă mirafi. 


„Lui tăticu am să-i spun, 
Căci tăticu-i foarte bun, 
Să se urce pe o scară, 
Mare cum nu-i alta'n țară 


Sus pe cer un nor zărește 
Marioara şi porneşte : 
„Nicușor, eu norul vreau |! 
Nicușor, acum îl vreau !” 


Pán la ceruri să se sue, 
Apoi norului să-i spue: 
„Nouraş, hai te coboară 
Pentru mica Marioară”, 
Floricel 


fttt Aaaa AAA AAA AAA ANANAS 4 B 8 4 9 9 BE 1B crt 0000000000000 0 000000 400000 100 CVV 109 04 01 € gn tton 


*bbbhbbbb^bbb OS0000sov4t T 94H40 09 P9 FPE ERROR T H4 EROREPRPRETEMMHO 400 EFT OMOTTP Tet H tete 


EX LJ 


K 
4 
à 


PAG. 8 = DIMINEAȚA COPTt LOR: 


ARC uva gs 


Când află ce vrea mosneagul, „Dar te rog, arată-mi iarba, Iti arăt, voinice Stane, 
li intoarse vorba Stan: In pădure care crește, Ba-ti mai fac si o plăcere: 
„Mișc eu stânca, scot si cartea, Iarba ce mănâncă lupii Să dezlegi tu orice vrajă, 


Mult vestite Biriban. Si le place, le prieste. Iti dau astázi eu putere". 


Stan se duce, împinge stânca, Nu se mișcă, nici urneste. ~ ^ Apucă deci stânca'n brațe, 
Dar nu-i glumă, că e grea, Insă nu se lasă Stan, Cât putu se opinti, 
Vreo mie kilograme, I-e rușine, ca să-și râdă Ridicând-o de un metru, 


Ba mai mult chiar cântărea. Vrăjitorul Biriban. 'N vale jos o prăvăli. 


Ea cázana, jacu un sgomot 
Cum a spune mu se poate 
Mult mai tare ca un tunet, 
Răsunară văile toate. 


Vrăjitorul se repede, 

U sărută și o ia 

„Stane, cât ești în viață, 
Oricând te voi ajuta”. 


Pleacă Biriban cu cartea, 
Stan se apucă iar de treabă, 
Scapă zânele de vrajă, 
Strânge iarbă- apoi de gravă. 


Bi In n-rul viitor: 


= 


Iată cartea pentru care 
Biriban se tot văeta, 
Carte veche, orice taină 
S'orice vrajá-ti arăta. 


li arată apoi si iarba, 

li mai spune-o taină mare: 
In pădure sunt vrájite ` 
Zâne rupte ca din soare. 


Insă, ce-i minunea aceasta? 
Căci pădurea s'a schimbat, 
Toată-i verde și frumoasă, 
Si-i văzduhu *mbălsămat. 


„Bran trimite pe Stan la Valea Rea“ 


Si e mare, mii de file 

S'are semne de vrájit, > 
Serpi, șopârle, broaște stele, 
S'alte lucruri de ghicit. 


Il învață cum să facă, 
Să dezlege vraja lor 

Si să-și capete iar chipul 
Cel frumos, strălucitor. 


Iară chipesele zâne 
Cântă ca privighetori 

Si isi fac cununi frumoase 
De verdeață și de flori. 


(Va urma; 


Ce 


(i 


b ca rumosul ținut din Ardeal, numit azi „Tara 
e zx Crisurilor", era odatá — e mult de a- 
7 e» tunci in stăpânirea a trei frati: frații 
= Crișu. Fiecare avea o parte — Crișul cel 

mare avea partea dinspre miază noapte, 
cel mijlociu, parte dinspre miazăzi, iar cel mic, 
partea din mijloc. , 

Erau fraţii — voinici si înalţi ca brazii — bogaţi 
nevoe mare, aveau turme nenumărate si toti trei 
erau oameni cu frica lui Dumnezeu. 

Dar Scaraoschi — nemulțumit că prea puţine 
suflete luau calea spre iad — își puse ochii pe cei 
trei fraţi și voi cu orice chip să aibă sufletele lor. 

De-aceea, chemă pe cel mai impelitat dintre su- 
pusii lui, pe Michiduţă, şi-i zise: „Măi Michidutá, 
cum să facem noi, ca să pot avea sufletele celor 
trei fraţi? 

— Las pe mine. Intunecimea Voastră să n'aibă 
nici o grijă” 

Si Michidutá se +strecură printre pământeni, 
începând să-și bage coada în treburile fraților 
Crișu. 

Fácu ce făcu Michidutá, că se însură fratele 
mijlociu cu o femeie rea și lacomá. Din ziua a- 
ceea, se schimbară toate în casa lui Crișu cel mij- 
lociu. De unde orice nevoiaș putea găsi ajutor și 


DIMINEAȚA COPIILOR 


în 
UL M 


de Teodor Cuzinsky-Gabrielescu 


chiar un adăpost în vr'un șopron, acum era alun- 
gat şi puneau câinii pe el. 

Până si Crisu se înrăi si i se impietri inima, cá 
suduia toată ziua; iar când se mânia, fata i se 


făcea albă ca varul, încât oamenii îl numiseră: 
,Crigu cel alb”. 


Trecu apoi Michiduţă la fratele cel mic. 


Acesta prinse deodată mare dragoste de bani 
și — deși era bogat — începu să strângă la gal- 
beni cu nemiluita. Munceau oamenii pe pământu- 
rile lui, de vărsau sudori de sânge; îi bătea si nici 
o para nu le erta, le lua tot — nici cenuşa din 
vatră nu le-o lăsa — ca să-i plătească ce-i dato- 
rau. ; 

Se ingroziserá bietii si începuseră să-și ia câm- 
pii... iar pe sgârcit îl numeau: „Crișul cel negru”. 
Acum trecu Michidutá si la fratele cel mare — 
dar isi puse o căciulă ţurcănească asa, ca să-și as- 
cundă ,cornitele" — se băgă la el argat si se pur- 
tă astfel, că-i intră pe sub piele omului. 

Se făcu și acesta rău și pentru cel mai neînsem- 
nat lucru, sau de i se părea lui că omul i-a răspuns 
cam altfel de cum trebuia, se înroșea tot și-i dă- 
dea la cap. 


Era năpraznic la mânie: schingiuia, punea oa- 


DIMINEATA COPIILOR 


menii la oprealá, incát nu era numit altfel, decât 
„Crişu cel repede la mânie”. 

Michiduţă plecă mulțumit în iad. 

Intr'un timp, isi întoarse Dumnezeu privirea , 
spre cei trei frati si vorbi către Sf. Petre: „Pentru - 
acești frati nu mai există îndreptare, trebue să-i . 
pedepsesc. 

— Doamne, să mai- facem o încercare, zise Sf. 
Petre. 

— Bine, Petre. Du-te tu pe pământ”. 

Cobori Sf. Petre pe pământ — sub înfățișarea 
unui biet nevoias — și se duse întâi la fratele cel 
mijlociu. Dar cum intră în ogradă, îl zări femeia 
lui, care începu a ocări și-l chemá pe bárbatu-sáu. 

Crisu slobozi suduind câinii, ba aruncă si cu o 
scurturá după el. 

Scápánd cu greu de câini si atins de scurturá 
la picior, Sf. Petre porni spre fratele cel mic. 

Acesta, tocmai îşi număra galbenii și auzind 
paşi prin ogradá, grămădi repede galbenii si a- 
pucând un ciomag, deschise usa năpustindu-se 
asupra Sfântului Petre. Cu spinarea tărbăcită, Sf. 
Petre porni amărât și spre fratele cel mare. 

Dár ceeace văzu când ajunse aproape de ogra- 
da lui, îl pironi pe loc, 

Ce se întâmplase? Oamenii năpăstuiţi,. sáturati 
de nemerniciile lui Crisu, hotărâseră să: tăbā- 
rască pe el. 


x% Cum s'au făcut lácrámioarele 


= 
= 


PAG. 11 


Preotul aflând ce vor să facă, porni după el ca 
să-i împace, dar nu-i niunse decât in fata ográzii 
lui Crisu. 

Acum, văzând oamenii strânși — câre cu ciome- 
ge, care cu coase — in fata ográzii si pe preot in 
faţă. Crisu gândi: „Aha, si tu te-ai unit cu ei! si 
luând o sabie, se nápusti afară si răni pe preot și 
pe alti doi săteni. Sf. Petre, făcându-și cruce, fugi 
îngrozit. 

Dumnezeu, cum îl jazy, îl întrebă: 
ce zici? 

— Doamne, ai avut serială Facă-se voia Ta!” 

Si Dumnezeu făcând un semn, zise: „Să vă pre- 
faceţi în trei râuri, cu apa după sufletul vostru”. 

Numai decât aşezările lor se făcură una cu pă- 
mântul, iar cei trei fraţi se prefăcură în trei râuri, 
ce serpuirá la vale: cel mijlociu, cu apa limpede, 
cel mic, cu apa tulbure — neagră; iar cel mare, 
cu apele repezi. 

Oamenii le-au numit după numele din viață al 
celor trei fraţi: Crișul alb, Crișul negru și Crişul 
repede. d 

Coboará cele trei Crisuri din muntii Apuseni — 
unul, pe la miazázi, altul, prin mijloc si celálalt 
pe la miazá noapte — curg la vale despártite si 
de-abia în câmpie se întâlnesc, unindu-se intr'un 
râu mare, voinic si repede. 


pEi, Petre, 


Teodor Cuzinsky-Gabrielescu 


eee 


o% 


Odată, de mult, trăiau intr'o casă dărăpănată 
la marginea unui sat o mamă cu cele două fetițe 
ale ei, Rodica si Marica. 

Văduva era foarte săracă, dar îi creştea pe 
copii în frica lui Dumnezeu, ducându-i în fiecare 
Duminică şi sărbătoare la biserică. Ii îndemna 
să fie buni si milosi. 

Intr’o zi, cele două surioare plecară la pădure, 
ca să culeagă flori si să le ducă la biserică. In 
pădure, alergară printre copaci, jucându-se până 
le apucă o furtună grozavă. Se adăpostiră sub un » 
copac mare, uitând cá mama le spusese să nu se 
adăpostească nicio dată sub arbori în timp de 
ploaie. Mama lor, fiind îngrijată, se duse în în- 
tâmpinarea lor și le aduse acasă ude până la piele. 

După ce au plecat, trăznetul dobori copacul 
la pământ, De abia au scăpat de o nenorocire și 
dădură peste alta. Rodica, fiind mai slabă, se 
imbolnăvi și după câteva zile muri, cu toate în- 


grijirile mamei sale si ale unei doamne miloase. 
Fetița fu dusă la cimitir într'un dric sărăcocios. 
Deasupra se aflau câteva biete floricele moarte ca 
și ea. Dricul nu era urmat decât de mama și su 
rioara ei. A doua zi pe mormântul stropit de la- 
crămile unei manie și ale unei surioare dragi ră- 
săriră lăcrămioarele, gingașele flori de primăvară. 


Valerica Petrescu-Băicoi 


-— - 


TEORIA CĂPRARULUI 


La teorle, don cáprar, 

Explică apăsat şi rar: 

Lunei Ianuarie îi zice Ghenar, 

Lunei Februarie îi mai spune şi Fáurar, 
Dar ciocolata bună e numai Suchard! 


PAG. ]2 zu z - 


f Ss | e 


inm enn 
(| | ias ud ve 


NIS 


E 


Ara iarnă. Gerul cumplit alungase 
pe copiii dela joaca lor din curte. 
In casă era bine și cald. 

E vorba de doi copii cuminţi, 
cari ştiau să steie şi liniștiți, când 
mama lor lipsea de acasă. 

Ea lucra cu ziua si n'avea timp 
să se ocupe prea mult de dânșii. 
Drágutii de ei státurá la masă și apoi se așezară 
liniștiți la gura sobei. 

Focul pâlpâia dulce, luminând fetisoarele lor 
rumenite de frig. Usa sobei era deshisă, iar copiii 
nu-și puteau lua ochii dela jăratecul frumos ce 
mocnea în sobă. 

Ca în fata unei puteri nevăzute, jăratecul tran- 
dafiriu clădea fel de fel de castele, grădini, figuri 
care-și schimbau mereu forma, culoarea si ime- 


| | 
de Lili Stere-Beldie um 


diat se náruiau. Copiii priviau cu multá plácere 
jocurile járatecului. 

Deodată, apáru un castel mititel, cu flori gal- 
bene pe la feresti, cu luciri de pietre scumpe. O 
usitá se deschise si un pitic cât o pápusicá mică, 
micá apáru in pervaz. 

Un glas limpede de clopotel, abia auzit, le sopti: 

,Nici nu vá inchipuiti, voi, dragii mei, cát de 
mult iubesc eu pe copiii cuminţi. Ca să nu vă 
fie urât, pentrucă sunteţi singuri, voi face să 
treacă dinaintea ochilor vostri, o poveste. Din 
porunca mea, focul vá va povesti-o, iar járatecul 
vă va face să o vedeţi”. 

Castelul dispăru și piticul deasemenea. Focul 
incepu să tremure uşor soptind: „A fost odată o 
pădure de foc, copacii nu erau verzi, iar florile a- 
veau luciri de chihlimbar. Un pârâu portocaliu 


e 


DIMINEATA COPIILOR 


strábátea pădurea, murmurând incetisor. In mij- 
locul pádurii se ridica un palat fermecátor. Un 


“palat de járatec. (Copiii vedeau aidoma tot ce fo- 


cul le povestea). 

Palatul acela era locuit de o păsărică glabenă, 
un sticlete. Cum răsărea soarele, ferestrele pala- 
tului se deschideau si dinăuntru pătrundeau afară 
cântecele frumoasei păsăruici (copiii auziră cân- 
tecele ei). Cânta cu jale, căci n'avea voie să iasă 
din palat. Ferestrele erau cu gratii multe, iar cor- 
pusorul ei, desi mititel, nu putea trece prin ele. 
Cu ce tristete se uita pásárica la pomii de jára- 
tec! Ce n'ar fi dat sá se legene si ea pe crengu- 
tele frumoase de chihlimbar! 

De mila ei, crengile copacilor se plecau deasu- 
pra ferestrelor si pátrundeau printre gratii in 
odaie. 

Pásárica sárea pe crengute, isi intindea ari- 
pele gata sá zboare, dar se lovea de gratiile fe- 
restrei și amárátá, se liniștea. 

„Oare când se va mânâtui vraja ei? Oare Cand 
va deveni iar ce a fost? Doar n'a fost întotdea- 
una o biatá păsărică închisă. Prin cápusorul ei 
mititel trecu ca un fulger întreaga ei viață. Se 
vázu copil mic si rásfátat la o casá de rege. Pá- 
sárica dispăru, iar járatecul cládi intr'o clipă po- 
vestea fetitei de rege. 

„Era singurul copil al unui rege puternic. Nu 
stia ce-i durerea, nu stia ce-i grija. Tot ce gân- 
dea, se împlinea. Servitori mulţi așteptau porun- 
cile ei. Avea o casă plină de jucării, la care nici 
nu se uita. Veşnic era plictisită, veşnic era ne- 
mulțumită. Ca să o înveselească, părinţii ei o 
plimbau prin țările cele mai frumoase. Avea va- 
porul ei, care o ducea unde dorea. Nu stia ce-i 


45: 


PAG. 13 


veselia, dar nu stia nici ce-i mila. Răutăcioasă 
cu părinţii, răutăcioasă cu servitorii, nemiloasă 
cu animalele. 

Era spaima celor din jurul ei. 

Dumnezeu se uita de acolo sus prin oglinda 


“lui fermecată si toate le vedea. 


„Ce-i de făcut, Sfinte Petre, cu mica ființă fără 
suflet? Oare nu vom putea-o îndrepta? 

In fiecare seară i-am dat gânduri bune prin 
vis, dar ea nici nu le-a luat în seamă. 

Cu binele văd că nu merge, o voi pedepsi. 

O voi preface într'o păsărică neputincioasă si 
fricoasă si o voi închide intr'un castel singuratic. 
Singurătatea să-i dea gânduri bune de pocăință. 

— Și biata fetiţă asa isi va ispăși viața? în- 
trebă cu spaimă Sfântul Petru. 

— Nu, vraja ei va dispare atunci când gratiile 
dela ferestrele odăii micei păsărici se vor roade 
singure, ruginite de vreme și păsărica va putea 
esi afară. 

— Dar părinţii ei unde vor fi? Vor mai vedea-o? 

— Vremea va trece, ei vor îmbătrâni, vor muri, 
fără să o mai vadă. Si ei trebue să-și ispáseascá 
gresala că n'au știut cum să-și crească copilul”. 

Povestea fetei de rege se termină și apăru iar 
micul castel de foc. Păsărica se zbátea în căsuţa 
el cu desnădejde. 

Deodată, gratiile se năruiră, focul se 
vraja trecu, povestea se isprăvi. 

Copiii nostri adormiseră pe scáunasele lor de 
làngá sobá. : 

Mama lor veni si binisor ii culcá in pátucu- 
rile lor. 


stinse, 


Lili Stere-Beldie 


e99009090090009000900499000000000900000009000 


—— 


EE E 


CITITORI 


A apărut minunatul și mult asteptatul 


Almanahul Scolarilor 


pe anul 1932 


având o splendidă copertă în culori şi toate paginile 
bogat ilustrate și pline de povești frumoase, de bucăți 
de ştiinţă popularizată, de povești umoristice, d 
desene hazlii, de tot felul de probleme distractive 
ghicitori si întrebări cu păcăleli etc. etc. 


Costul unui exemplar este lei 25 


A APARUT! A APARUT! 


„HAPLEA LA ŞCOALĂ“ 


MOS NAE 


Cea mai diei si mai distractivă carte 
pentru copii si cea mai bogat ilustrată. 
Preţul unui volum lei 40 
De vânzare la librării 


-ooooooooooooooeoooooe 


Citiţi: , POVESTI CU NOROC“ 


E —ÁÀÁ— 


PAG. 14 


anole, văzând că toti ai casei îi bat capul 
de dimineaţă până seara; că nu-și mai 
iau gura de pe el, se hotărî să plece 
în lume. 

La început, părinţii și fraţii săi mai 
mari au crezut că e numai o glumă. Când colo, lui 
Manole nici prin gând nu-i dedea să glumească. 

Isi puse sapca pe cap, isi luă legáturica la sub- 
țioară si plecă. Părinţii săi se máhnirá grozav din 
pricină că 'n loc să se facă băiat cumsecade si să 
asculte de sfaturile lor, a luat-o razna în lumea 
largă. 


Mamă-sa se puse pe plâns, fiind sigură c'o să 
ajungă rău si că nimănui n'o să-i fie milă de el. 

Manole, cum plecă de-acasă, se duse de-a drep- 
tul în Cişmigiu. Se jucă și apoi se tolăni la umbră, 
până îl cuprinse un pui de somn. 

Gardistul puse mâna pe el și-i zise: 

„Mi se pare că ești un vagabond! Pe-aici nu stă 
lumea de dimineaţă până seară. Oamenii trebue 
să mai lucreze ceva, nu să se plimbe toată ziua. 
Asa, că trebue să vii cu mine la secţie”. 


Lui Manole nu-i prea veni la socoteală. Unde 
mai pui că i se făcuse o foame de lup. Se gândi 
să schimbe vorba si răspunse gardistului: 

„Nu sunt vagabond, domnule sergent! Sunt su- 
ferind. Mama m'a trimis inadins să stau toată 
ziua la aer curat! Poftim, mi-a dat aci și legătura 
asta cu care să mă învelesc, dacă mi s'o face frig! 


» 


| Ij), j^ 
UA Iz 2" 


"hn mI 


— Dacá-i asa, ai luat destul aer până acum. E 
timpul să te mai duci si pe-acasá!" 

Manole, văzând cá n'are încotro, se 'ntoarse 
acasă. Când il vázurá, se bucurará cu toţii, dar il 
și dojenirá. 

„De ce ne-ai minţit că pleci in. lume? 

— Dar ce, eu am fost în cer? Nam fost in lume? 

— Bine, bine, dar ai spus că pleci în lumea largă 
Si n'o să te mai întâlnim niciodată? 

- Munte cu munte se pot întâlni, dar om cu 
om!” răspunse Manole. 

Părinţii își făcură semn între ei, ghicind gândul 
băiatului, și, ca si cum n'ar mai fi avut habar de 
el, îl lăsară în pace, ca să vadă ce mai are de 
gând să facă. 

Dar Manole nu mai făcea nimica rău. Stătea 
cuminte, ca si cum amintirea pribegiei i-ar fi ti- 
pat mereu în urechi: 


Păi tot mai bine e acasă. 
E casa casă, masa-i masă! 
Mai bine-un părintesc îndemn 
Si câte-o mică urecheală, 
Decât un pat, bancă de lemn, 
Si n timpul mesei burta goală! 
Alex. Bilciurescu 


DIMINEATA COPIILOR 


c 


"AOI 
duh n 
Li 


I. 
b 


gil Q 
oui | 


oi tineri se certau pentru un rámásag. 
,Eu, zise unul — má voiu duce inaintea 
ta in oras. Nu má face numai sá-mi scuip 
pe picioare. 

— Eu, — răspunse celălalt — imi ajun- 
ge sá-mi leg sforile dela opinci si sunt gata. Inain- 
te de a te gândi, má vei vedea înapoiat”. 

Acești doi tineri s'au înţeles în felul următor: 
cine va ajunge primul în oraș, va primi o pungă 
cu bani dela celălalt. 

Un mosneag care călătorea cu dânșii ii privi si 
le zise zâmbind: 

„E mai bine să-mi dati mie banii, căci rámása- 
gul îi voiu câștiga eu. 

— Tu?! strigară amândoi tinerii intr'un glas. Ia 
priveste-te, abia-ti duci picioarele. 

— Asta nu-i nimic, ráspunse mosul. Dati-mi nu- 
mai cuvàntul cá imi veti da banii, dacá eu cástig 
rámásagul. 

— Poţi să tii d-ta pungile cu bani, fiindcă noi 
nu-ţi cerem d-tale nimic. 

— Nu, vă voiu da şi eu ceva. Vă voiu spune o 
zicătoare veche, rămasă dela bunica și bunicu. 

Atât am, atâta dau”. 


de scriitorul bulgar S. Cilinghirov 


© 

= © 
9039 
o9 


Cei doi tineri privirá cu compátimire mosul si 
pornirá la drum cu toate puterile. 

In depártare se záreau acoperisurile caselor din 
oras in mijlocul cárora se inálta cupola de aur a 
bisericii. Iar deasupra cupolei se răsfrângeau raze- 
le soarelui ce ajungeau împrăștiate în toate părți- 
le asemenea unor fire de mătase. 

Dar cei doi tineri vedeau numai drumul cel drept 
din faţa lor, ridicând nouri de praf cu picioarele 
lor repezi. 

Bătrânul isi aprinse luleaua si porni prin văi, 
privind când oraşul, când pe cei doi tineri. 

La început tinerii mergeau împreună, dar mai 
apoi unul întrecu pe celălalt. 

Nu după mult timp soarele se ascunse după 
munţi. 

Bătrânul nu se grăbea. 

Nu-i nimic că va ajunge noaptea în oraş, dar 
cel puţin va ajunge bine si sănătos. 

Când se'ntunecá peste tot si din partea orașului 
străluciră ferestrele celor mai înalte case, bătrânul 
auzi pe cineva oftând în drum. 

Tot asa de ,,agalea", el se apropie si ce să vadă? 
Pe unul din cei doi tineri. 


„pe 


a ati imi 300 dc AC an II RANI a i i RR TUN 
i Ur Ep Rp mpm Tops 


Yy 


= DIMINEATA COPIILOR. 


t așa de încet. 

azămă-te, fiule, reazámá-te de umărul 
îmbia mosul simțind suferinţa tânărului. 
ărul târa picioarele cum putea, oftând, ..S'a 
dus punga!” 

Bătrânul tácea si nu zicea nimic. 

Pe când făcură amândoi vreo sută de paşi, aud 
pe cineva gemând. 

„Auzi ceva? 

— Aud, mosule.. Tovarásul meu! Oare ce o mai 
fi pátit si el? 

— O să vedem”. 

Fácurá câţiva paşi si ce să vadă? 

Celălalt tânăr şedea în șanțul de lângă drum, ri- 
dicàndu-si un picior pe care-l freca, sufla în el si 
gemea... 

,Ce-i cu piciorul? 
sá-l vadá. 

— Mi l-am scráàntit. Afurisitul de pietroi! 

— Pietroiul nu-i de vină, fiule. Când piciorul se 


întrebă mosul, aplecându-se 


. trezindu-se, îl strigară: 


grăbeşte, nu vede unde calcă. Hài acum, ia bátul: 


Tánárul cu piciorul 


X. d 
f 
Mam; ET LEE 
& 
[Ou 
Bec ai covrigit aşa, flăcăule? 
A tr; Mă are pántecele, mosule... meu si porneste". 
ZU => Cred, cred... Stai să te ridic". 
1) -Bátrámul ridică pe tânăr, il apucă de mijloc si 


sului. 


Era miezul noptii, cànd ajunserá la marginea o- 


rasului. Aici erau cáteva clài de fàn. Mosul lásá pe 


cei doi tineri să doarmă in fânul parfumat, își luă : 
apoi toiagul si se'ndreptá singur pe strada princi- 


pală. 

Dar mosul nu făcu nici o mie de pași și tinerii 

„Moșşule nu ţi-ai luat pungile. 

— Asa; da! si mosul se'ntoarse. Apoi adáogá cu 
reriozitate: Dati-le încoace!” 

Tinerii au scos pungile si rusinati, i le-au dat. 
Moşul le luă, le scutură bucuros și le inapoie. 

„Nu-mi trebue. : 

—. Dar zicátoarea, mosule, zicátoarea rămasă de 
la bunica şi bunicul? 

— A da, zicătoarea, cât p'aci să uit de ea. Iată 
cum este: 

,Cine merge incet, departe ajunge". 

Iar acum la revedere, — pe mâine în oras". 

In românește de Sava Ivanov 


| DE VORBĂ CU CITITORII | 


Am. T. Iași. — Schița d-tale de Crăciun a fost 
primită la redacţie, după ce n-rul de Crăciun al 
revistei fusese tipărit și pus in vânzare. Regretám 
deci că n'a fost cu putinţă să o publicăm. 


Mih. X. Pop.-Loco. — ,Intr'o noapte de Ajun”. 
Acelas răspuns ca mai sus. 
I. B.-Craiova. — „Sadi-huna”, „Pastel nocturn” 


nu sunt poezii care aparţin genului literaturii 
pentru copii, așa că ele trebue să fie trimise altor 
reviste. 

V. P.-Băicoi. — Ca încurajare, iti vom publica 
„Legenda lăcrimioarelor”, căreia i-am făcut oare- 
cari îndreptări. 

Bail. F.-Pitești. — Povestea orientală „Iubirea 
de tată” este, din toate punctele de vedere, bine 
scrisă. Te rugăm însă să ne spui de unde ai luat-o 
sau de unde ai subiectul. 

I. B. -Craiova. — „Impăratul cel lacom....", dar 
în loc de a începe povestea, d-ta vorbesti despre 
timp, despre „fulgi ce flutură alb sub genele a- 
murgului”, despre „parfum gâdilitor de gutui”. Nu 
merge in felul acesta, cu atâtea  inflorituri de 
de til. 


enn ^" P994 9990 900000004 9444 0 1146000049 9 FECE E111 0909900900 C900 40000400000 009009 


ELL AAA Aaa lila ALA C099H90004909€H99 900909904009 0994099509119 


i 
i 
ARTICOLE pentru COPII 
| 


al marilor magazine 


Gaeres LAFAYETTE 


Palatul Libráriei SOGEG & Co. 


vă oferă 
pentru bani puţini 
articole frumoase 


şi utile * 
pentru copilasii Dv. 


POEPEN HHHH 


HHHH HH 


Atelierele „ADEVERUL”, S. A. - 


scrântit se ridică si porni ` 
schiopătând, pe când se sprijinea în toiagul mo- : 


ur DIMINEATA 
421 COPIILOR 


REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ 


, DIRECTOR: N. BATZARIA 


| BIBLIOTECA | 
 UNIVERSITÁTH 
| AŞI- 


REES i ca 


Frumos mai scrie copilaşul acesta | Mai mult pe obraz şi pe haine, decât pe hârtie. PREŢUL 5 Lal 


DIMINEATA COPIILOR 


Sărbătorirea lui George Washington. 


Zilele trecute, in Statele Unite ale Americii de 
Nord, precum si in tárile care sunt in legáturá de 
prietenie cu Statele Unite, au fost sárbátoriti 200 
de ani (se mai spune a fost sărbătorit bicente- 
narul) dela nașterea lui George Washington (ci- 
teste ,Uasington"), care a fost primul presedin- 
te al Republicii Statelor Unite si unul din prin- 
cipalii ei întemeietori si eroi ai războiului pentru 
independenţa lor. 


George Washington era proprietarul unei mici 
întinderi de pământ si se ocupa cu agricultura, 
când a izbucnit revolta  locuitorilor împotriva 
Angliei, care stăpânea până atunci Statele- 
Unite. Washington îşi părăsi ocupațiile sale şi 
intră ca voluntar în rândurile americanilor răs- 
culati. 

Din cauzá cá a dovedit o mare pricepere, mult 
sânge rece și o vijelie fără seamán, ajunse nu 
după mult să fie comandantul americanilor. 

Ajutat și de francezi, câștigă câteva victorii 
împotriva ‘armatei engleze si reuși ca până lå 
sfârşit Anglia să-și retragă armatele și să recu- 
noască independența Statelor Unite. 


- tori, dintre care indigenii, 


, să întemeieze o Republică federală, 


Frumoasa purtare a lui George 
Washington. , 

Cât timp a ţinut războiul, G. Washington se 
dovedise ca unul din generalii cei mai price- 
puti, foarte viteaz, dar făcând totul cu multă 
socoteală şi căutând să păstreze în rândurile 
soldaţilor de sub comanda sa o disciplină severă. 

După ce a liberat tara, a fost ales ca prese- 
dinte al nouei Republici, care este Republica 
Statelor Unite. In această funcţiune, în care a 
fost ales de două ori, G. Washington a arătat 
că este un organizator minunat și că știe să 
pună bună rânduială în trebile statului. Intre 
altele, el este autorul Constituţiei americane (le- 
gei de bază), care este și astăzi în vigoare în 
Statele Unite. 

Când a văzut că noua Republică e bine înte- 
meiatá si că totul este în bună ordine, George 
Washington s'a intors din nou la casa sa- dela 
ţară si s'a apucat să-și cultive din nou pămân- 
tul, așa cum făcea în vremea când n'ajunsese 
încă la nici o demnitate. 

Născut în anul 1732, G. Washington a murit 
în anul 1799. Orașul Washington, capitala State- 
lor Unite, poartă numele său. 


Ceva despre Statele Uri'e. 


Statele. Unite ale. Americei de Nord, aşezate 
între Oceanul Atlantic si Oceanul Pacific au o 
suprafaţă aproape cát întreg continentul Euro- 
pei $i o populaţie de 120 de milioane de locui- 
cărora li se spune 
„Indieni” sau „Pieile Roşii” nu sunt decât în 


număr de vreo 300 de mii. Populaţia de as- ` 


tăzi a Statelor Unite se compune din Europeni, 
printre cari cei mai multi sunt de origină engle- 
ză, emigraţi din Anglia si din alte ţări din Eu- 
ropa. - 

Statele Unite au inceput sá fie colonizate cu 
englezi încă din primii ani ai secolului al 17-lea 
(Secolul al 17-lea înseamnă timpul dela 1600— 
1700). Asa s'au format primele 13 colonii. 

In anul 1775, aceste colonii se răscoală împo- 
triva Angliei si după un războiu care a ţinut 
opt âni, reușesc să-și cucerească independenţa și 
adică for- 
mată, din intovárásirea mai multor state. 


3 


DiMiNEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67. 


ABONAMENTE: 1 AN 200 Lil | JN SERAINATATE DUBLU ` 
6 LUNI 100 ,, | UN NUMAR 5 LEI 


6 Martie 1932 — Nr. 421 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


REPRODUCEREA BUCATILOR ESTE STRICT INTERZISA 
be4444444544544 044442 MAMA A AAA AAA Ad LAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA 54d 


HHHOH HS HH HERE HHA LUE FEAT HERE 6990090000 6000 00099008 009 0000009099 


: Vii o net e e E 
; BE M Mama TEM 
pi Es a e, 4 » : 
Cel dintâiu cuvânt în viață, Când bolnav, venea vr-un doctor, 
: Ce de buze mi s'a prins, ~ Dela moarte să mă scape, 
H A fost „„Mama”. Cu dulceaţă, Tot pe mama o chemam, 
: Il rosteam în fase 'ncins. Lângă pat să-mi fie aproape. să 
E Iar cână ochi-mi Cunoscut, : M'a învățat să iubesc cartea, H 
Imprejur, pe toti ai mei, Să fiu bun cu toti şi drept, — NEC OU 
Nu vedeam altă făptură, EA De sărmani să-mi fie milă, ; i 
Mai gingașă ca ai ei. Iar pe bătrâni să-i respect. ` i 
E Si plângeam, când veneau alții, i Preamărită fie în lume, 
i Să-mi dea 'n mâini vre-o jucărie; > : Cât va fi p'acest pământ! 
Dar când mă lua mama 'n brațe, . * : Pomenit fie al. sáu nume, ES 1 
Gunguram de bucurie. : Sus in cer, de Tatăl Sfânt! S H 
H i Nicu Andreescu-Merei-Buzău i 
HHH CRAT Qoa AA WE UuNEN wd 
HHHH HHHH HH HHHH HHH HHHH H HHHH H OR We 
E BAE E 
d 
Mititel, un pumn de viaţă, Dar purcelul, porc din fire, H 
Dar vioi nevoe mare, Vrea sá fie singurel. »t 
A esit de dimineaţă, Il luă cu "n plan subţire i 
Sá se joace, mi se pare. Si mi-l táváli niţel. H 
* 
Dar in drum e doar purcelul A plecat plângând acasă : 
Si tot.geme 'ntr'un noroi, Tăvălit de nu-i vezi chica: 
A intrat si mititelul „Lasă, má Ghiţică, lasă! 
Ca să fie amândoi. ` Te spui eu la mámitica!" 
F. Voicu 
tettttenngm 


EHHH HHHH HH HHHH H HAHH HHHH HHHH HHHH HHHH 


== DIMINEAȚA COPIILOR 


gma un înpărat tânăr veni o dată un 
cântăreț bătrân. Cântărețul a- 
cesta îi cântă tânărului împărat 
un cântec despre „plăcinta mi- 
nunatà" a împăratului din ,Im- 
párdtia minunată”. 
Si bătrânul cântăreţ spunea 
cântând si insotindu-se din lăută: 
„Impăratul din ,Impárátia minunată” era un 
lacom si un máncare fárá pereche. Intr'una din 
zile, ii veni pofta să mănânce o plăcintă minu- 
nată, așa cum nu mâncase până atunci nici un 
împărat de pe fata pământului. Trimise, asa dar, 
vapoarele si corábiile sale in tárile cele mai de- 


i pártate, ca să aducă de acolo fructele cele mai 


gustoase si mai dulci. Porunci apoi bucátarilor 


f celor mai iscusiti din impárátie să facă o plăcintă 


așa de mare, ca din ea să mănânce trei mii de oa- 
meni și tot să prisosească și așa de gustoasă, cum 
să nu fie altă plăcintă din altă împărăție. 
„Bucătarii se puseră pe lucru şi munciră ziua 
și noaptea, pentru ca în trei luni de zile să facă o 
plăcintă după pofta si dorinţa împăratului. 
„Insă, când împăratul văzu plácinta  coaptá 


| gata, grăi zicând: „Plăcinta aceasta este asa de 
? minunată, că eu, oricât de împărat sunt, nu má 


DIMINEATA COPIILOR 


simt vrednic să o mănânc sau să gust dintr'insa. 
Și cu atât mai puţin sunt vrednici să o mănânce 
sfetnicii mei si slujitorii împărăției mele. De a- 
ceea, nimeni nu se va atinge de plăcintă, ci vom 
clădi în jurul ei o fortăreață, iar eu si oștenii mei 
vom sta să o păzim”. 

„Din porunca împăratului, meșterii si zidarii 
clădiră o fortăreață cu șapte rânduri de ziduri 
groase și înalte, iar de jur împrejurul lor, săpară 
șapte rânduri de șanțuri adânci, pe care le um- 
plură cu apă. 

„In mijlocul fortăreței era pitiéinte minunată, 
iar împrejurul ei se asezará, stând de pază, împă- 
ratul, sfetnicii lui si oastea împărăției. 

Si așa stau ei nemiscati și ziua și noaptea”. 

Acestea se spuneau în cântecul pe care cântă- 
retul cel bătrân l-a cântat înaintea împăratului 
celui tânăr. După aceea, cântăreţul plecă, însă 
în împăratul cel tânăr se născu o dorință nebună 
de a gusta din plăcinta minunată ce era păzită în 
fortăreața din ,Impárátia minunată”. 

Strânse, așa dar, o oaste puternică, se puse în 
fruntea ei și porni spre împărăţia minunată, care 
era departe de tara lui. După un drum de mai 
bine de o lună de zile, tânărul împărat și oștenii 
săi ajunseră într'o după amiazi la o stâncă înaltă. 
Dela stânca aceasta, drumul se despártea in o 
mulţime de poteci, așa cum se resfiră crăcile u- 
nui arbore. 

Impăratul se opri $i toată oastea cu el. Pe care 
din potecile acelea să apuce? 

Care era drumul ce ducea la plăcinta minunată 
din Impárátia minunată? 

Dar iată că o mână nevăzută ridică un fel de 
perdea de pe stâncă si împăratul văzu, săpate în 
stâncă, aceste două versuri: 


„Cine la plăcintă aleargă, 
Pe drumul acesta să meargă”. 


Şi mai văzu tânărul împărat, săpată tot în stân- 
că, o mână al cărei deget arătător era îndreptat 
spre poteca pe care era drumul adevărat. Impă- 
ratul şi toată oastea porniră deci pe poteca a- 
ceea. Merseră asa alte multe zile si multe nopţi, 
până ce ajunseră la o mare de foc. Din marea a- 
ceasta se ridicau valuri puternice, dar valurile 
erau limbi de flacări. 

Cum să-ți faci drum prin ele? Tocmai când 
tânărul împărat căzuse pe gânduri grele, eși din 
mijocul mării o femee de o nespusă frumuseţe. 
Numai că chipul îi era de foc, iar părul de flă- 
cări. Femeia aceasta cântă cu un glas fermecă- 
tor, zicând: 


„Cine vrea plăcinte, să nu teamă de loc, 
Ci să treacă prin flăcări şi foc!" 


Auzind aceasta, tânărul împărat strigă oastei 


PAG. 5 


sale: „Inainte!” si el cel dintâiu, dând calului pin- 
teni si închizând ochii, se aruncă in marea de 
foc si in mijlocul flácárilor, iar toti oștenii fácurá 
la fel, luându-se după dânsul. 

Trecură cu toţii teferi si esirá neatinși pe tár- 
mul cellat al mării de foc. Cu toţii, afară de un 
oștean 'care, pe când se găsea în mijlocul flacări- 
lor, deschise ochii, vrând să se uite în jurul său. 
Intr'o clipă, osteanul acesta fu prefăcut în scrum 
și cenuse. 

In partea cealaltă a mării de foc se deschidea 
un drum drept, neted, dar cam ciudat în felul său. 
Era un drum lung, așa de lung, cá nu era chip 
să-i vezi capătul. Drumul acesta mavea nici o 
cotitură, nici un suis sau coborás. Deo parte si 
de cealaltă era câte un rând de arbori, însă arbo- 
rii aceștia semănau așa de mult între dânșii, în- 
cât nu era cu putință să'i deosibesti. 

Asa se face că împăratul și ostenii, cu toate că 
mergeau mereu și fără să se oprească, totus cre- 
deau că stau pe loc. Mergeau mereu, dar sfârșitul 
drumului tot nu se zărea. 

Impăratul obosise si mai ales se plictisise de 
atâta, mers fără spor. In plictiseala lui, căscă o 
dată așa de tare, că era cât p'aci să-și rupă făl- 
cile. Indată după el, cáscará si toti oștenii. De cás- 
catul acesta rásunará pádurile si válle de jur im- 
prejur. 

După aceea, împăratul porunci: ,Descálecati si 
să poposim la locul acesta!” Descălecară, se cul- 
cară și adormiră. Când s'au trezit, văzură că dru- 
mul cel lung și plictisitor pierise. Inaintea lor se 
ivi acum o fortăreață apărată de șapte rânduri 
de ziduri înalte și groase si înconjurată de șapte 
rânduri de șanțuri pline cu apă. i 

Pe poarta fortăreței stătea scris: 


„Cine fortăreața cucereşte, 
La plăcinta minunată nimereşte”. 


Tânărul împărat nu mai putea de bucurie, vă- 
zànd cá, în sfârşit, a ajuns la fortăreața in care 
se găsea plăcinta minunată. Dădu oştirei poruncă 
să impresoare fortăreața si să pornească la cuce- 
rirea ei. 

Dar santurile nu erau lesne de trecut, iar zidu- 
rile fortăreței erau, cum am spus, înalte și groase. 
Pentru cucerirea fiecărui zid, împăratul a trebuit 
să lupte şapte ani impliniti, așa cá tocmai după 
patruzeci si nouă de ani, împăratul si oștirea sa 
au putut să pătrundă in mijlocul fortăreței, acolo 
unde se găsea plăcinta minunată. 

Insă împăratului îi pierise veselia. Plecase de a- 
casă flăcău tânăr și voinic, iar acum era un moş- 
neag slab si gârbov. De asemenea oștenii săi, acum 
bătrâni cu o barbă albă. ce- le trecea de genunchi, 
abia se ţineau pe picioare. 


(Citiţi continuarea în pag. 6 jos) 


PADS Oe 


| AN y 
| (| ( | AD E 


XN IG 
I paa 
l | n Mes Nw 


onel, elev in clasa a treia primară, învaţă bine 
| dar este cam neastâmpărat. Are mai ales urâ- 

tul obiceiu de a asvârli cu pietre. Ba chiar se 

laudă cá nu e alt copil de vársta lui, care să 

poată arunca piatra asa departe si să nime- 
reascá tinta, asa cum nimereste el. 

Intr'o zi însă, in ora de recreatie, pe când se gá- 
sea în curtea școalei, a nimerit asa de bine tinta..., 
că a spart un mare geam dela școală. 

Ce a urmat, se înţelege lesne. A fost pedepsit 
de d. învăţător, iar acasă a fost certat si pedepsit 
de părinţii săi. 

In ziua următoare, Ionel veni la școală, însoţit 
de un geamgiu, care înlocui geamul spart printr'un 
geam nou — de sigur, pe socoteala tatălui lui Io- 
nel. 

Elevii priveau toti cu atenție si curiozitate cum 
lucra geamgiul, cum tăia drept și repede geamul, 
ca să-l potrivească după măsură, cum îl lipea cu 
un cleiu care se întărea, după ce se usca. 

Pe copii îi interesa mai mult instrumentul cu 


(Urmare din pag. 5). 

Totuși, împăratul vru să guste din plăcinta mi- 
nunată. Insă plácinta era mái tare decât piatra 
și răspândea un miros puternic și neplăcut de 
mucegai. 

Alături de plăcintă, 
următoare: 

„Cine prea mult se lácomeste, 
In muncă zadarnică mbătrâneşte”. 

„Indărăt spre casă!” porunci împăratul osteni- 
lor săi. Dar atât el cât și oștenii săi au murit în 
drum de oboseală și de bătrâneţe. 

Marin Opreanu 


împăratul citi inscripţia 


DIMINEAȚA COPIILOR 


care geamgiul tăia geamul, asa cum am tăia noi o 
foaie de hârtie. 

D. învățător le arătă atunci  bucăţica de dia- 
mant care era fixată la capătul instrumentului 
de fier și le vorbi în felul ce urmează: 

„Trebue să știți că dintre toate mineralele, dia- 
mantul este cel mai tare, așa că poate tăia orice 
alt corp, fără să fie tăiat. Cu bucática aceasta de 
diamant, geamgiul, de exemplu, a tăiat si va mai 
tăia sute si mii de geamuri, bucática de diamant, 
însă va rămâne întreagă si nu se va uza de loc. 

— Dar geamurile se găsesc in pământ si se gá- 
sesc asa cum le vedem puse la ferestre?” întrebă 
micul Sandi. 

Invátátorul râse de această întrebare, ba mai 
râseră si elevii mai rásáriti, care știau cum se face 
geamul. 

Invátátorul dete apoi lămurirea următoare: 
„Geamul, precum știm, este făcut din sticlă, iar 
sticla nu se găsește gata în pământ, ci se fabrică, 
amestecându-se nisip cu potasiu. Am să vă poves- 
tesc altă dată felul în care se fabrică sticla. Ba în 
timpul verii am putea merge împreună să vizităm 
o fabrică de sticlă, pentru că astfel de fabrici a- 
vem destule în Țară. 

„Deocamdată, vă spun numai că sunt câteva 
mii de ani de când fenicienii, un popor vechiu, 
care astăzi a dispărut, a găsit prin întâmplare 
modul de a se face sticla. Cu toate acestea, nu 
sunt mai mult de două sute de ani, de când se în- 
trebuinteazá in genere geamuri de sticlă la feres- 
tre. Aceasta, pentrucă în trecut, geamurile erau 
foarte scumpe și de aceea oamenii le înlocuiau 
prin bucăţi de hârtie”. 


Vintilă Bratu 


DIMINEAȚA COPIILOR mE PAG. : 


PENTRU CITITORII MAI MICUTI 


$9 AAAA AAA AAAA AEAEE REEERE EERE EAER AAA aă 


HIHHH HHHH HHHH HHHHHHHHHHHH 


| Copiii rásplátiti | | 


Spune-mi, dragă, dacă ştii, 
Ce-au în mână ăşti copii? 
Unul merge ncetişor, 

lar celalt tuge de zor: 
Pălăria i-a zburat, 

„Dar el nici n'a observat: 
Ce-i cu-aceşti copii de treabă? 
Haide, spune mai de grabă. 

Dacă nu ştii, spun îndată: 
Tatăl lor le-a dat răsplată 
Pentru buna lor purtare 
Si silinfa lor cea mare. 

Au luat ei ca răsplată 

Un pachet de ciocolată. 

Şi o carte, însă care? 

Nu ghiceste nimeni oare? 
„Haplea la şcoală”, firește, 


Carte mult ce'nveseleşte. 
i Mos Nicoará 


(ttt E EHE ati ce e să RR po i ES ETE iara a batut a ge Ree trant $6*9*9999290999000099 999 


$8, 


* 
i 


i 
1 
: 
1 
i 


$994 694000 00424924€420540909000909099 i ONU. pe qua ue 


BE a ata e cde iii 
| Gei doi „pictori“ şi măgăruşul | 


Micul Fani şi Adina 
Merg în curte la vecina 
Si se-apucă vi de grabă, 
Ca să îucă-o mare treabă. 
E o treabă de strengar, 
Căci văzură un măgar, 
Mágárusg mai mititel, 
Dar drăguţ si frumuşel. 
Vor strengarii să-l picteze, 
Cap si corp sd-i coloreze. 
Fanin spate-i Sa urcat * 
S; cu rosu l-a pictat, 


lar Adina-i dá pe bot, Si cüm rău au isprávit- Cu copita i-a lovit, «3 
Verde vrând să-l facă tot. Măgăruşul, supărat. La pământ mi i-a trántit. 


dd EEEHEHHEHRHHERHUY AAAA H H 119 9) 


Să vă spun ce au pátit Pánla urmá n'a rábdat, St Pr. 


C'HIMHEHEHHREHEHEHEHEHHHEHEHREERHRHHHHERHEHHR HE HERE MER 


dH EHREHMHH CHEER MRMTEMAS C000006060999099 9999090999090 990909 09909099 0090999099990 90999 14 11910 


PAG. 8 — = DIMINEAȚA COPIILOR 


^ a | 
J XXE. IL -m z — = 


| Desene de GEO | | Text de HOS NAE | 
| 8) Bran trimite pe Stan la Valea Rea | 


lar e vesel Bran sgârcitul Insă cine pe'nserate „Ei, jupâne, iată iarba, 
Nasu-și freacă mulțumit: Se zăreşte'n depărtare? Am făcut ce-ai poruncit. 
„Nu mai vine Stan, îşi zice, Este Stan ce-aduce iarbă, Mâine-i rândul să-mi dai nasul 


Căci s'a dus, sa prăpădit!” Cară sacul în spinare. Să te trag cum am vorbit. 


- Da, măi Stane, Bran îi zise, — Spune repede, jupâne, Și îi zice Bran sgârcitul: 
Ai dreptate, záu, asa, Ce mai treabă-am de făcut, „Zmeul cel din Valea rea 
Dar să-mi faci încă o treabă, Sunt grăbit să-mi iau eu plata, Mi-i dator trei mii de galbeni 


S'apoi fie voia ta. . Fiindcă anul a trecut”. $i nici gând ware să-i dea. 


AAAI insrisoT 


(91543199 i9:209 sistaqa ni) 


SEET silsM 9 $»inimuO 


Ssisonimib .muj OF ele1o sl 
n1 201] povo BY 


AAMIOAOAATXI JAVITO 


 Bi?iv9" 9b isxinsg*s0 


tsoliigod pnIIboenimiQ,, 
92st sv sa 9ixs20 9152 YƏ 


S O.IIIMHISSd AHAHADAAT 


10lij&nods ie 10li10?i3io 10103u3 Bizivan 5b sii19to 
o iuJilenoo sv „uon jJoslgmoo ,oijeihis lumetgoig 
iiem ig isim uiinsq &sihqie &Jus&lg shsot 
 1iudirdeib 10v se il 1oliiqoo »o1uiuT 
05252 ie 5tsloooi»o sesoibilob u» slojoeri2sq E. 


"QHAHOUS, 
“JAÐAÐ OTTO,, sjulesnei-Fumoo ig muaeg 


S'IunissassM,, slstaivsi ie iudintaib 10v 92 
"egdofl, P SMAAD 


i uiloJjo" — .00t- isd il sjoJ — Ot is. ! sjoJ :9li:ujo3* 
i iunoaisă — .OS ieJ is} — .OC& isJ il uilo3o03 — .0h is] 
(slexe! siso! bairquo sa s9 ni) „ied dl MH lunoosis8 — .OS is. 


"804109 ATA3HIMIG, si amaw nib sisfelid ijanijs? 
.| J3 „St eliM Janod „nic 


Teatrul LIBER 


(în spatele Poştei Centrale) 


Duminică 6 Martie 1932, 


la orele 10 jum. dimineaţa 
Va avea loc un 


FESTIVAL EXTRAORDINAR 


organizat de revista 


„Dimineaţa Copiilor” 
cu care ocazie se va face 


TRAGEREA PREMIILOR 


oferite de revistă tuturor cititorilor şi abonaților 
Programul artistic, complect nou, va constitui o 

foarte plăcută surpriză pentru mici şi mari 
Tuturor copiilor li se vor distribui 

pachefele cu delicioasa ciocolată si cacao 


„SUCHARD“ 
precum şi cornuri-franzelute „OTTO GAGEL" 


Se vor distribui si revistele ,,Magazinul*, 
"Cinema*', ,,Rebes* 


Preţurile: Loja i Lei 140. — Loja Il Lei 100. — Fotoliu | 

Lei 40. — Fotoliu I! Lei 30. — Stal Lei 20. — S8alconul ! 

Lei 20. — Balconul Ill 15 Lei. (in care se cuprind toate taxele) 

Retineti biletele din vreme la „DIMINEAȚA COPIILOR“ 
Str. Const. Mile 12, Et. i. 


DIMINEATA COPIILOR 


PAG. 9 


„Du-te dar si cere-i banii, 
Insă vezi să te feresti, 
Căci e aprig la mânie 


Indărătu-i Bran sgârcitul 
Si se poate s'o pütesti. 


Râde 'n hohot mulțumit. 


Insă Stan nu-și pierde firea, 
De-l întrebi, ‚chiar bine-i pare, 
Să se lupte el cu zmeul 

Ce băgase groază mare. 


Valea rea e mult departe 
Și e drum obositor, 

Nu găsești un pic de apă, 
E pustiu înfiorător. . 


— Las pe mine!" Stan răspunde 
Si pornește 'n mers grăbit, 


Cáci povestea cea cu galbeni 
E curatá náscocire, 

Doar pe Stan ca să-l trimită 
La prăpăd și la peire. 


7 
NU // 
4 si S 


Iar de Vale când te-apropii, 
Crezi in iad c'ai și intrat, 
E ’ntuneric și se-aude 

Ca un urlet sugrumat. 


Vine miros de pucioasă, 
Te inábuse, te 'neacă, 
Iar o bufnitá cobeste, 
Așezată pe vro cracă. 


„Nu-i plăcut de loc p'aice!" 
Zice Stan, apoi strigând: 
„Zmeule, la socoteală, 
Haide, vino mai curând!” 


In n-rul viitor: „Lupta lui Stan cu Zmeul 


Iat'o stâncă se prăvale, 
Iară zmeul cel cumplit 
Spumegând, scoțând și flăcări, 
Dintr'o peșteră a esit. 

(Va urma) 


din Valea Rea”. 


PAG. 10 = DIMINEAȚA COPIILOR 


i Răspunsuri 


la întrebarea „Ge vrei să fii 


HHHH 


in viață“ 


s 


D | URMARE | 


Artur Safir (cl. III-a) din Gara Păltinoasa (Bu 
covina) ne scrie: 

„Aș dori să fiu un avocat si să apăr dreptatea, 
națiunea si patria". 


Alphons Nissim (cl. II-a primară) din Capitală 
ne scrie: 

„Dorinţa mea este să mă fac inginer de mine și 
găsind loc bun la o sondă de petrol, să îngrijesc 
ca lucrătorii dela sonda mea să fie bine plătiţi, ca 
să poată duce o viață bună”. 


D-ra Elena P. Frangopol (cl. III-a primară) dela 
Constanța ne scrie: 

„In viaţă doresc să fiu o bună gospodină, iar 
în caz de războiu, o soră de caritate”. 


D-ra Pompeia Nicodinescu (cl. II-a secundară) 
dela Caracal ne scrie: i 

„Deşi sunt in clasa II-a secundară, mama imi 
tot spune cá sunt prea mică pentru a mă gândi 
de acum la „ce vreau să fiu". Si; Doamne, mult 
m'am mai gândit la așa ceva! Când eram prin cla- 
sa I-a, primară și treceam prin fata vitrinelor în- 
cărcate cu bomboane, idealul îmi era să deviu 
cofetăreasă. Visam numai munţi de dulciuri, care 
astfel ar fi fost numai ai mei. Repede mi-au tre- 
cut aceste idei năstru: zice si acum muncesc mult, 
căci țelul meu este să urmez medicina, să fiu doc- 
tor, căci dela unchiul meu am văzut cât e de bine 
și ce mulțumire ai când poti alina suferinţele 
altora”. 


D-ra Mioara Gheorghiu din Capitală ne scrie: 

„Eu aş vrea să fiu profesoară și pictoriţă. Pro- 
fesoará, ca să învăţ pe copii cum să se poarte, iar 
pictoriță, ca să fac o expoziţie frumoasă de tot, 
căci așa îi place mamei”. 


Mircea Gheorghiu din Capitală ne scrie: 

„Eu aş vrea să fiu medic militar. Medic, ca să 
descoper seruri și să vindec pe toti bolnavii, mili- 
tar, ca să fac marșuri și să port frumoasa uni- 
formă”. 


Costel dela Turnu-Măgurele ne scrie: 


„Dorinţa mea este să mă fac judecător, ca să 
fac dreptate oamenilor”. 


Drăniceanu H. Mihai dela Craiova ne scrie: 
„Aș vrea să fiu scriitor si să colaborez la revista 
„Dimineața Copiilor”. 


D-ra Steluţa Zebelean (cl. III-a primară) din 
Capitală ne serie: 

,Vroesc să mă fac o mică croitoreasá, ca să ajut 
pe tata si pe mama, care sunt şomeri”. 


D-ra Mioara Iacobescu (cl. III-a primară) dela 
R.-Sárat ne scrie: 

„Dorinţa mea e să ajung mare cântăreaţă dela 
Milano. Am auzit că ele câștigă bani mulţi, cu care 
aş ajuta pe părinţii mei să trăiască mai bine la 
bătrâneţe si apoi aș abona la „Dimineața Copiii- 
lor" pe toti copiii săraci din orașul meu". 


D-ra Maria Calpacioglu dela Constanţa ne scrie: 

„Dorinţa mea e ste să fiu bogată și să deschid 
aziluri pentru copiii orfani și pentru văduve de 
rázboiu". 


D-ra N.... dela Craiova ne scrie: 

,As vrea sá ajung in Tara Románeascá ministru 
de instrucţie, ca să nu mai sâcâesc pe copii cu ca- 
pacitatea, ba în clasa a III-a secundară, ba în 
clasa a IV-a, căci este oare drept să dai de două 
ori acelaș examen? 


Costel Merlan din Capitală ne scrie: 

„Dorinţa mea este ca în viaţă să fiu urmașul 
marelui inventator Edison, fiindcă el va rămânea 
neuitat pentru totdeauna”. 


Jean Ștefănescu din Capitală ne scrie: 

„Dorinţa mea este să ajung un bun meserias, 
indiferent de specialitate, pentru a da părinţilor 
mei posibilitatea de un trai destul de bun”. 


Corneliu Dincă dela Lugoj ne scrie: 

„Doresc să ajung bătrân si să fiu de folos Pa- 
triei. Omul propune, Dumnezeu dispune. Dorinţa 
omului stă în mâna Domnului”. 


D-ra Nelly Constantinescu dela Galaţi ne scrie: 

„Dorinţa mea este să fiu pictoră, desenatoare si 
artistă de cinema. Imi place mult natura cu toate 
frumuseţile ei”. 


DIMINEATA COPIILOR 


D-ra Cecilia Merlan din Capitală ne scrie: 

;,Doririta mea in viatá este sá ajung o aviatoare 
celebră, să știu să conduc avionul și să fiu și para- 
şutistă. Iar în timp de războiu doresc să fiu o: erol- 
nă, cum a fost Ecaterina Teodoroiu"; i 


. Jiu ne scrie: 


PAG, 11 


Popescu I. Virgil (cl. III-a primară) dela Târgu- 


Eu vreau să mă fac inginer de ECTS pentru 
a dezvolta cát mai mult știința de a scoate diferite 
metale ce se găsesc în pământul nostru românesc. 


Așa să poată înainta industria ţării si să putem 


„ Ianculescu Niculae (cl. La primară): dela cam- 
pina ne scrie:* 

„Când voi fi-mare, vieau să fiu un bun ofiter 
de mariná. Sá cálátoresc prin ţări străine și să 
învăţ cát mai multe lucruri folositoare. pue si tă- 
rii mele”. ; 


Goga Petre Micota (cl. Il-a prlinarà) dela es: 
navoda ne scrie: ; 

,Eu vreau sá fiu un bun ostas, ca sá-mi apár 
tara de MP A 


Costel 1. dela Craiova ne scrie: 1 

„Vreau ca în viață să ajung ministru şi sá-mi 
aduc Patria într’o stare mai bună decât aceea în 
care se află astăzi, când încă sunt copil. Iar în 
timp de rázboiu, îmi voiu men cu drag toată da- 
tonia 


neputincioşi”. 


D-ra Iolanda A. Nora (cl. 
Capitală ne scrie: 


fabrica aci in țară armele pentru T va 
si a neamului”. 


D-ra Sesila C. Constantinescu din “Perieți E 

lomita) ne scrie: 

„Gândul meu este să mă silesc la carte şi să mà 
rog bunului Dumnezeu sá-mi tráiascá părinţii, a 
să poată îngriji de mine. Iar eu când mă voiu 

„mare, să învăţ mai departe și să mă fac sus i 


Valeri N. Mateescu din Capitală ne scrie; ` 
„Eu sunt bolnav în spital și rog pe Dumnezeu 
să má facă bine, ca să pot ajuta părinţii si pe cei 


III-a primară) din 


„Cea mai mare dorinţă a mea e să-mi apăr ţara. 


D- ra Buget Blitz din Capitală ne scrie: 

„Aş vrea să călătoresc mult să cunose țări si 
continente, apoi sá scriu cárti despre tot ce am 
văzut, pentru ca aceste cărţi să folosească acelora 
ce nu pot vedea acele locuri”. 


Dar fiindcă nu sunt băiat, mă mulțumesc să fiu 
doctoritá, să am bani, ca să fac spitale si sanato- 
rii,'să nu iau bani dela cei săraci și să ajut pe oa- 
menii nevoiaşi”. 


(Va urma) 


«0ooooo-ow 


EI 


[k| | GHICITORI ŞI INTREBARI CU PĂCĂLELI 


Inalt e pomu'n care cresc 

Si de sus, de sus eu vă privesc. 

Cad, de-s coaptă, pe pámánt. 

De mă musti, asa cum sunt, 

Sunt amară—vezi, cá-[i spun. 

Inláuntru sunt ca miere, 

Mă mănânci tu cu plăcere. 
LEA 

O 'ntámplare încurcată. 

Două picioare stau odată. 

Stau, pe ce ? Pe trei picioare. 

Si mâncau un picior mare. 

Dar patru picioare au venit 

S'ăst picior l-au si răpit. 

Insă cele două picioare 

Pun mâna cu supărare 

Pe acele trei picioare 

Si le-asvârlă "n graba mare 

In cele patru picioare. 

In felul ásta au putut 


Piciorul iarăși l-au avut. 
Cine poate să ghicească, 
Că-i deștept să se mândrească. 


Sunt un lucru de folos, 

Insă sunt si curios. 

Am picioare, ba chiar două, 

Dar să ştiţi, vă spun eu vouă, 

Nevrând ca să ostenească, 

Le las să se odihnească, 

Merg pe cap, împins din spate, 

Mă ghicească cine poate. 
x7x 

Să mă vezi, nu poti de loc, 

Deși sunt în orice loc, 

Cine sunt de vrei să știi, 

Rog, în minte ca să tii: 

Eu prin apă când străbat, 

Jur, nu sunt de fel udat. 


Nu sunt arbore, nici floare, 

Nici vr'o plantă oarecare, 

Totuși, foi am o grămadă, 

Cum pot face eu dovadă. 

Cine sunt, hai mă ghiciţi, 

Dacă vreţi deştepţi să fiti. 
x74 

Am si eu si orișicare, 

Insă la pădurea mare, 

E mai multă şi mai deasă 

Şi-i plăcută, răcoroasă. 
xa 

Ali văzut voi o căsuță 

Mititică si drăguță ? 

Din ea stápánu-i n'a esit 

Timpul tot cát a trăit. 

Care-i casa ? Mai de grabă, 

Spuneți, fiindcă am si eu treabă 


(Răspunsurile in n-rul viitor) 


PAG. 12 == == 


I I. ny 
i / 
WA 
Ih AP | l 
F 


AA 


DIMINEAȚA COPIILOR 


de Savin Constant. + 920 


ela marginea Târgului până în 
satul Tigánasi este o cale buni- 
cicá si cum Petrisor se pierduse 
in inválmásala bálciului de buni- 
cu-sáu, fu nevoit sá ia drumul 
pe jos până in sat. 

Frânt de oboseală, începu să 
simtă tălpile picioarelor sánge- 
rându-i de pietrisul tăios al șoselei. 

De bună seamă, nu era nici la jumătatea dru- 
mului, căci mai avea de străbătut pădurea Hanu- 
lui — o pădure nesfársitá si întunecoasă — după 
care trebuia să treacă pe la iazul morii lui moș 
Saghin și apoi cobora înspre satul Tigánasi. 

Inserarea cenușie care il împresura cu umbre 
dese de pretutindeni îi aduse și o spaimă pe su- 
flet. Cum să treacă singur prin pădurea Hanului?! 
Isi aduse aminte de poveștile nesfársite ale buni- 


o9 


cului despre această pădure: „Hei! Si asa, copiii 
moșului, le spunea bunicul seara la foc. Pădurea 
este plină de blestemátii si cine se încumetă s'o 
treacă singur noaptea, acela e om, nu glumă! 


Iaca, eu sunt om bătrân si vá indrug palavre, 
când v'oi spune cá nu mai departe mie mi sa 
întâmplat una în pădurea Hanului, de-oi tine-o 
minte toată viața! Unde mi-a ieșit in cale un 
haiduc cu zece pistoale prinse în brâu, de când 
lam văzut, mi-a îngheţat pe loc inima. Si era o 
noapte deasă si numai luna picura de sus puţină 
lumină în liniștea codrului”. 


La gândul că i-ar putea ieși în cale un haiduc, 
lui Perișor i se tăiară picioarele de teamă. 

Departe, în fundul de zare, pădurea se arăta 
ca o umbră enormă, de unde porneau vuete surde 
pe întinsul cenușiu al câmpiei. Imprejur nimeni. 
Câteva stele răsăriră să-și facă puţină inimă, 


DIMINEATA COPIILOR 


dar nu putea sá-i iasá din minte haiducul din 
povestile bunicului. Se apropia de pádure si cu cát 
se apropia, par'că îi si vedea pistoalele ghintuite 
si mâna ridicată, gata să lovească. Incepu să tre- 
mure de spaimă, când auzi în urma să un glas 
de om prietenos: 

„Te-a prins noaptea pe drum, copile. Gándesti 
că ai să ajungi in astă noapte la Tigánasi. 

— De, bade! răspunse Petrişor, cum o da Dum- 
nezeu”, bucuros că avea tovarăș de drum. 

Călătorul nostru era un om cu sufletul necu- 
rat. Intrând în vorbă cu Petrişor, află cum sa 
rătăcit la târg si mai află că báetasul avea în 
traistă banii pe care bunicu-său îi luase din vân- 
zarea unui cal. Gândul de a ucide pe micuțul 
tovarăș de drum pentru ca să-i ia banii, incolti 
în sufletul nelegiuit al călătorului. Ajunseră la 
marginea pădurii. Nu se auzea nici un sgomot 
decât freamătul vântului. 

„O să rămânem peste noapte aici la marginea 
pădurii, zise străinul. Când s'o crăpa de ziuă, o 
pornim spre Tigánasí, n'avea teamă cu mine. 

— Bine, bade, cum crezi dumneata”, — răs- 
punse Petrişor încrezător. 

Isi fácurá de culcat pe un loc uscat cu iarba cât 
palma de înaltă. Vorbirá ei ce vorbiră până la o 
vreme, cánd Petrisor, cuprins de somn, inchise pe 
nesimtite pleoapele, adormind cu fata cátre cer, 
cu máinile la piept. Cel cu sufletul necurat insá 


pándea. 3 
In mijlocul îngerilor albi ca nişte fluturi cu 
aripi de argint, Dumnezeu sta de vorbă cu Sfân- 
tul Petre. 
„Doamne, nu e păcat de copilul cela din margi- 
nea pădurii să-l sugrume nelegiuitul? Ian te uită 
colo jos pe pământ și vezi cum îl pândește fiara”. 


== PAG. 13 


arăta 


Dumnezeu își aruncă privirea încotro îi 
Sfântul Petre. 

„Bine zici, Petre, iacă de acum copilul e în 
paza mea”. 

La aceste cuvinte un înger își luă sborul spre 
locul unde Petrişor dormea liniștit ca întrun 
leagăn. 


* In pădurea nopţii, cel care pándea se sculă 
hotărit să ia viața bietului copilaș, dar ochii aces- 
tuia se prefăcură deodată în două lumini ascu- 
tite ce-l pátrunserá până în suflet. Străinul vru 
să se mai repeadă încă odată asupra copilului, dar 
cele două lumini îi luară par'că și văzul și pu- 
terea. 

Mustrat de conștiință, drumetul cu gânduri 
necurate, se apropie atunci incetisor și sărută 
fruntea senină a copilasului. Apoi, in loc să mai 
închidă ochii până la ziuă, se hotări să-l păzească 
neclintit pe micuțul care începuse să-i fie drag. 

Şi Petrişor dormea, dormea cu fata către stele- 
le aprinse ca niște luminite mici. 

'- “Savin Constant. 


NOTĂ 


La 26 Octombrie 1931 sau împlinit 3 ani de 
când s'a stins din viață tânărul poet Savin Con- 
stant, răpus intr'un accident de tren. 

Din dragostea pentru copii și-a înclinat o bună 
parte a activităţii sale literare scrierilor potrivite 
lor. A scris, între altele, „Comoara fermecată” 
piesă pentru copii, reprezentată la „Teatrul Po- 
pular”, din București. 

Cu prilejul acestei pomeniri, ne îndreptăm 
gândul pios către figura vecinic senina și blândă 
a tânărului poet dispărut. 


eee 


-—9- 9 o0« 


MĂRȚIŞOARE ŞI CADOURI «+... 


Noutăţi în aur, argint şi doubleuri garantate 
mai eftin ca oriunde, pentru orice 
pungă găsiţi numai la 


„P A x“ CALEA 


GRIVIŢEI 107 


Pentru cititoarele si 
cititorii ,DIMINE 
COPIILOR“ se face mare rabat 


HHHHHH 


ooo ow 


Citiţi: „POVEŞTI CU NOROC“ 


CITITORI 
A apărut minunatul și mult asteptatul 


Almanahul $colarilor 


pe anul 1932 


având o splendidă copertă în culori si toate paginile 
bogat ilustrate si pline de povești frumoase, de bucăţi 
de ştiinţă popularizată, de poveşti umoristice, de 
desene hazlii, de tot felul de probleme distractive 
ghicitori şi întrebări cu păcăleli etc. etc. 


Costul unui exemplar este lei 25 


PAG. 14 


2 ————— DIMINEATA 'COPIILLOR 


ine nu ar crede cá Mielul supárat e o fáp- 
tură duioasá, blândă si 
inele dese si mátásoase. Dar  Mielul de 
de care se povesteste aci e unul cu totul 
altfel. Este un miel plin de hachite care 
se supără mereu și behăe toată ziua. 

Zic „behăe”, pentrucă astfel plânge 
nostru care nu e altul decât un băiat, 
grădinii de copii. 

Intr'o zi, pe când acest AOI pleca de-acasá, 
zise surioarei sale: 

„Nelly, eu plec la grădiniţă. Te rog să ai grijă 
de turcaletul meu la care tin foarte mult si să 
nu lași pe nimeni să-l ia de aci. Nimeni să nu-l 
atingă. Te rog de-asemeni si pe tine să nu mi-l 
iei și să nu te joci cu el”. 

Nelly fágádui frátiorului sáu cá va "purta de 
grije turcaletului, dar cât rămase singură, nu-și 
găsi de lucru decât pe lângă locul unde era as- 
cuns turcaletul. Isi aduse petecul de broderie si se 
aşeză cuminte la lucru. Dar acul îi intră in de- 
gete în loc să intre în pânză, fiindcă ochii îi lu- 
necau mereu spre turcalet. Zvârli broderia si își 
aduse toate jucăriile. 

Dar acum păpușile tăcute îi păreau niște eleve 
incápátànate, care nu voiau să spună lecţia. Bu- 
cătăria de carton îi făcea impresia c'o orbește 


Mielul 
elev al 


cu surtuc de 


de fum, iar salonasul cu mesele mici cât nişte pă- 
hárute, îi părea demodat. Nimic nu-i mai plăcea. 
Se duse la fereastră și privi trist afară. 

„Cum bate vântul. de frumos! isi zise Nelly. 


Dacă m'as juca si eu puţin cu  turcaletul lui 
Mielu? S'ar urca spre cer ca un porumbel alb, pe 
vremea asta". Nu mai státu mult pe gânduri, cu 
toate cá nu era frumos din partea ei să nu-și 
țină cuvântul daf. Dar de-abia încercă să-l înalțe 
Si iată cá turcaletul intrând în nişte fire de te- 
legraf, se prefácu in mii de bucátele. Fetita plàn- 
se si se cái amar, văzând această pagubă, iar 
când frátiorul ei se înapoiă acasă, ea îi ieși in- 
nainte și îi zise: 

,Frátioare, iartă-mă cá nu m'am ţinut de cu- 
vânt si ţi-am luat turcaletul. Te rog însă “să nu 
te amárásti, fiindcă ti l-am stricat. Te voi ajuta 
să-ţi faci altul mai.mare si mai frumos”. 

Mielu cum auzi aceste vorbe, începu să plângă 
făcând o gură până la ceafă și alergă după su- 
rioara lui s'o tragă de coade. 

Tatăl celor doi copii, auzind această întâmpla- 
re, îi pedepsi pe amândoi. Nelly primi o orá de 
arest, fiindcă își călcase promisiunea, iar Mielu 
o zi de arest, pentrucă n'a vrut să ierte o gresa 
mărturisită. 


Alex. Biübiürescu 


DIMINEAȚA -COPIILOR PAG.15 


ra o moară la marginea unui sat... O 
moară mică ce duduia mereu chemând 
pe călători să le dăruiască făină albă ca 
lumina sau strălucitoare ca razele soare- 
lui.... O moară mică si un morar bătrân, 
posnaș, bun de glume si povestitor neintrecut... 
Un morar cu hainele albe pline de făină pe cari 
le purta cu mare fală de vreo treizeci de ani... 
Moștenise meseria de morar dela tatăl sáu si da- 
rul povestirii de la bunicul său care fuseseră și ei 
tot morari. 

Carele încărcate cu saci veneau mereu de de- 
parte intovárásite de oameni blajini si buni ca 
pâinea, îndrăgostiți de snoavele morarului și de 
glasul morii.... 

După ce umpleau sacii cu făină si mai ales 
după ce cinsteau un pahar cu vin, mos Andrei 
morarul aprindea luleaua și făcea semn cu mâna 
dreaptă, semn că începeau snoavele... 

Rând pe rând, sătenii, tineri si bătrâni, se a- 
sezau pe iarba verde înconjurându-l cu voe bună. 

„De mult de tot — începu el — în vremuri de- 
părtate — mi-a spus bunicul meu — strămoșii 
noștri fugeau pe toate drumurile de frica turci- 
lor... Moara pe care o vedeți si voi era tot pe lo- 
cul acesta... Morarul, un străbunic al meu, sta 
singur ca un huhurez ascultând în noapte vuetul 
apei și vuetele carelor ce purtau pe drumuri de 
bejenie si de suferinti avutul străbunicilor nos- 
tri..... A auzit asa pe la miezul noptii un sgomot 
ciudat intovárásit de pași tremurati pe țărmul 
apei.... Sa uitat printr'o crăpătură a scândurilor 


şi a zărit câteva umbre ce duceau o greutate, 
ceva ca o căldare ce zornăia... Pasă-mi-te, erau 
galbeni multi in căldarea aceea si vroiau să-i as- 
cundă de frica turcilor. A văzut cum unul dintre 
ei coboară în apă cu o sapă în mână, cum dibue 
cu braţele pe dedesubt lovind cu greu adâncul 
țărmului... Un mos a îngenuchiat lângă cáldare 
și nu ştiu ce va fi spus el în noapte — nopţii sau 
lunii sau nimănui — cuvinte nestiute ce sau 
pierdut in valul anilor.. Vreun blestem sau vreo 
dorinţă a lui... cine stie? 

S'a ridicat, a întins tovarăşului său căldarea si 
în urmă ingándurati au fugit spre miază — 
noapte — spre munti!.. De atunci multi au- în- 
cercat să scoată căldarea din valuri — dar ni- 
meni nu a reușit... 

— Apa este adâncă, mos Andrei? întrebă un 
flăcăiandru sprinten cu ochii duși departe... 

— Adâncă, voinice, si rea... Câţi nu au pierit in 
valurile acestea, umblând după comoară..... 

Niciunul nu s'a mai întors sdravăn.... Unul sa 
întors cu mintea rătăcită si astăzi umblă, nebun, 
pe drumuri vorbind mereu despre dușii de. pe 
lume. Il stiti si voi. Costea fierarul... Nebunul, 
cum îi zice toată lumea, de aici i sa tras nenoro- 
cirea”. aix. de 

Oamenii isi făcură semnul crucii infiorati de 
povestea morarului. In drum spre case vorbeau 
aprinsi cu toţii despre comoară. Numai flăcăul 
Sandu, tăcut, îngropat în saci, se gândea la co- 


(Citiţi urmarea în pagina 16 jos) 


BIBLIOTECA 
UNIVERSITATII | 
LAŞI. 


PAG. 16 == 


Lumânarea aprinsă 
SNOAVA 


Intr'o seará, Stan si Bran — vestiti comici a- 
mericani — cálátoreau impreuná spre satul din 


propierea orasului San-Francisco. 

Au tras in gazdá la un sátean, care milos din 
re, le dete o odae unde să doarmă. 

„Peste noapte, Stan se deşteaptă speriat si a- 
rinde un bát de chibrit. Bran, trezindu-se si el, 
zise: 

„Dar ce tot cauti? 


itat lumânarea aprinsă!” răspunse Stan. 
Iustin Grigore 
bd "nd 


L 


A APARUT! A APARUT! 


„HAPLEA LA ŞCOALĂ" 


DE MOS NAE 


Cea mai frumoasá si mai distractivá carte 
pentru copii si cea mai bogat ilustratá. 
Preţul unui volum lei 40. 

De vânzare la librării 
ÅT RI C TW uY HUND" YV HI EP n 


4599999599942 00600002650900009040500850040400060006000000060000109064951dis5q920040040000509 


9tteMmMMSMÀ eee ÉÁ 
Urmare dela povestea din pagina 15: 
moară — chinuit de un gând mare. — Vrea să 


smulgă comoara din valuri. 

Pe la miezul nopții sa furisat ca o umbră pe 
lângă zidurile casei si a plecat la moară. Valurile 
veniau a jale înfiorând singurătatea adâncă... 
Sandu asculta cântecul apei si auzea în adâncuri 
un zornet de bani.... Galbeni.... Comoara vorbea 
$i vorbele comorii îl fermecau. Se asvârli in va- 
luri eu nădejde, înfruntând voiniceste furia apei 
ce vrea să-l doboare... Apa era adâncă... Deodată 
un val uriaş îl lovi, puternic, ametindu-l.. Biruit 
de apă, își legănă capul spre adânc... Cântecul 
valurilor si zornetul galbenilor răsuna mereu... 
departe.... ; 

A doua zi, morarul a găsit pe mal pălăria lui 
Sandu, care nu s'a întors niciodată din călătoria 
spre comoara blestemată. 

Const. Goran 


— Am aprins chibritul să văd de nu cumva am . 


PI PI a a N N a RP NP N PI a N R aa 
T ; iiit dos 


DIMINEATA COPIILOR 


$4999 9€) H EO 


Raionul de 


ARTICOLE pentru COPII 


al marilor magazine 


Ganea LAFAYETTE 


Palatul Librăriei SOGEG & Co. 


vă oferă 
pentru bani puţini 
articole frumoase 


Ht 


(CHEER E6999 99 0999999999949 4999909999099 990 9099990999069909499949244999992995 


şi utile . 
pentru copilasii Dv. 
ni 
TEORIA CÁPRARULUI 


La teorle, don cáprar, 

Explică apăsat și rar: 

Lunei Ianuarie îi zice Ghenar, 

Lunei Februarie îi mai spune si Făurar, 
Dar ciocolata bună e numai Suchard ! 


e-0-0-0-0-0-0-0 90 9o oO c0-oo-9 


——. 


DE VORBĂ CU CITITORII 


A. B.-R.-Sărat. — Mà vom publica povestea 
„Varză si piele de capră”. Tine-te însă de sfatul 
ce ţi-am dat. Silestete adică să fii mai concis și 
nu întrebuința neologisme în povești cu caracter 
popular. 

T. Rob.-Loco. — Fabula „Vânătorul de vulpi”, 
trimisă de d-ta, se publică. 


Atelierele ,ADEVERUL", S. A. 


rm —À i 


„Am să-i fac pípusei mele altă rochiță mult mai frumoasă decât aceasta“. 


PREȚUL 5 LEI 


pAG.2 === T 


— — DIMINEAȚA COPIILOR 


y 


De când am cerut cititorilor nostri să răspundă 
la întrebarea : „Ce vrei să iii în viaţă?” nu e zi să 
nu primum numeroase răspunsuri din toate locali- 
tatile din ţară. Lucrul ne bucură, mai ales că, in 
genere, suntem mulţumiţi de felul cum răspund 
drăguţele cititoare şi iubiții noştri cititori. 

kepetàm ceeace am spus tot la locul acesta: a- 
nume că răspunsurile prim.te sunt publicate trep- 
tat, treptat, si în ordinea în care sosesc. Cititorii 
să fie tără grijă: toate ráspnusurile vor fi publi- 
cate. Toate, atará, bine inteles, de cele ce nu sunt 
scrise cuviincios sau cuprind prâpăstii, asa cum 
este de pildá, ráspunsul unui cititor, care ne scrie 
că dorinţa sa este ca in viaţă să ajungă cel mai 
mare mincinos. 


Un concurs ce nu vom face. 


Unul din. cititorii noştri, după ce răspunde la în- 
trebarea „ce vrei să fii în viaţă?” ne propune să 
mai facem un nou concurs. Anume să întrebăm 
pe cititori care artistă sau artist de cinematograf 
le place mai mult. 

Nu vom face un astfel de concurs! Motivul prin- 
cipal este că nu-i vedem deloc folosul pentru citi- 
tori. Noi, în tot ce scriem în revistă, precum şi în 
concursurile ce anuntám, avem mereu în vedere 
şi partea de folos ce pot avea cititorii. 

Un alt motiv pentru care-nu facem un astfel de 
concurs, este că în chestiuni de artişti şi artiste 
de cinematograf nu ne pricepem noi înşine. Cel 
ce scrie aceste rânduri, nare timp să meargă la 
cinematograf nici la şase luni odată. 

Pentru acelaş motiv nu putem răspunde citito- 
rului care, înşirând o serie de nume de artiste de 
cinematograf — multe din ele nume despre care 
nici nu auzisem până acum — ne cere să-i comu- 
nicăm adresele lor. 


Dragul nostru cititor, crezi că noi n'avem alt- 
ceva mai bun de făcut decât să ne ocupăm de 
chestiuni, cari nu ne interesează in nici un fel? 


Casa sănătăţii copilului“. 


lată ce este această casă: directorii si învăţă- 
torii dela scoalele primare din Bucureşti au avut, 
în dragostea lor pentru copii, gândul foarte bun si 


TOATE, și AMESTECĂ 


Tot in legătură cu concursul. 


frumos ca să înlesnească elevilor, ai căror părinţi 
nu sunt oameni cu dare de mână, sederea in tim- 
pul vacanței de vară la aer curat într'o localitate 
de munte sau la ţărmul mării. 

Şi până acum, Primăria Municipiului Bucureşti, 
precum şi primăriile de la alte oraşe din ţară, tri- 
mit cu cheltuiala lor copii săraci si mai slábuti in 
coloniile şcolare de vară. Insă numărul: "acestor 
copii nu era îndestulător. 

Acum, prin înfiinţarea „Casei sănătăţii copilu- 
lui” numărul copiilor cari vor fi trimişi în lunile de 
vară la munte sau în localităţile de la țărmul mă- 
rii, va fi mult mai mare. Dacă în localităţile acelea 
nu vor fi case libere în deajuns, copiii vor fi adá- 
postiti in corturi trăind asa cum tráesc cercetasii 
in timpul verii. 


Va fi frumos, bine si folositor. 


Copii care plâng. 


Ni se spune verbal şi chiar ni se scrie că printre 
cititoarele şi cititorii noştri mai mici sunt unii cari 
plâng — ceeace nu ne vine să credem, mai ales 
când ni se arată şi motivele cari îi fac să plângă. 

Aşa, ni se spune că ar fi copii cari plâng, atunci 
când mămica lor vrea să le facă bae. Se poate una 
ca asta? Noi credem că, dimpotrivă, copiii trebue 
să plângă, atunci când nu li se face bae, adică a- 
tunci când sunt ţinuţi nespálati si neingrijiti. 

Copiii trebue să facă bae cât mai des, pentrucă 
aşa cresc sănătoşi şi voinici. Apoi nu-i şade le loc 
frumos unui copil să nu fie curat şi spălat. 

Despre alti copii ni se spune că ar plânge, când 
sunt duşi la culcare şi dimineaţa când sunt treziti 
din somn. Seara, nu vor să se culce de vreme, 
aşa cum le spun părinţii lor, iar dimineaţa nu vor 
să se scoale din pat, atunci când trebue să se 
scoale. 

larăşi nu prea ne vine să credem. Un copil cu- 
minte şi care îşi doreşte binele. se culcă de vre- 
me şi dimineaţa se scoală tot de vreme. 

In sfârşit, ni se mai spune că ar fi copii care la 
masă strâmbă din nas. nevoind să mănânce din 
mâncarea ce le dă mămica lor. li sfătuim pe co- 
piii aceştia să nu mai strâmbe din nas, ci să mă- 
nânce cu poftă tot ce le dă mămica, fiindcă ea 
ştie ce este bun şi folositor pentru sănătatea lor. 


DiMiNEATA , 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67. 


ABONAMENTE: 1 AN 200 Lii | IN STRAINATATE DUBLU 
iid 6 LUNI 100 „ UN NUMAR 5 LEI 


CHHHHHREHEHHHEHEHHHEHHEHHHHHHHHHEA HH A ali 


i 


HHH HHH 


13 Martie 1932 — Nr. 422 


- 


REPRODUCEREA BUCATILOR ESTE STRICT INTERZISA 


Rugáciunea copilului 


Márire Tie, Doamne sfinte, 

Că mi-ai dat viaţă, — o comoară; 
Mi-ai dat lumină, mi-ai dat minte 
Si toate câte má 'nconjoará! 


Spre-a fi mereu iubit de Tine, 
Eu voi munci din rásputere; 
Mereu voi face numai bine, 

Si fi-voi numai mângâiere. 


Voi inflori prin fapte bune, 

Asa cum infloreste márul 

Si'n toatá vorba mea voiu pune 
De-a pururi numai adevárul! 


Cu toti copiii voi fi frate 
Si nu voi sti ce este ura; 
Spre clevetiri inveninate 
Eu, Doamne, n'oi deschide gura! 


AT dun de 


HERRERA HHHH HHH HHH 


| Pátania lui Nelu | 


„Mamă, wam mâncat eu tortul, 
Nu mă bate — îţi spun drept; 
Dacă nu mă crezi, îţi jur, 

Vite, pun mâna la piept! 


Nici nu m'am atins, mă crede, 
Parte l'a mâncat pisica... 

De mi-ai caden mână, javrá, 
Ce te-ași bate acușica! 


Director: N. BATZARIA 


CHHHERHHHA HOÁ HCHHREHEAHH 


Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


on mmm 
**HESHHEHHRHEHHRHEHEHER AAAA AAAA LRRLLLLLEE ttn 


La orice ramură sau floare 
Cáta-voi ca la o minune 

Pe care numai blàndul soare, 
Cu raze trebui s'o 'ncunune! 


Flămândului s'astâmpăr chinul, 
Voi rupe pâinea mea în două; 
Voi fi curat precum e crinul 
Scăldat în boabele de rouă! 


Cu milă inima-mi va bate 

Si voi iubi cu milă sfântă 

Pe orisicare vietate 

Ce'n lumea noastră nu cuvântă! 


Așa mă leg cu dor fierbinte, 
De tot ce mintea mea socoate 
Si-asa ajutá-mi, Doamne sfinte, 
Cum eu voi face-aceste toate! 
Vasile Militaru 


E ID $499 rtvYTS TT t t 


$999000909909009900099990 1999909999999 990900990990999904994909 0009909990909 0999992909 9999 ^ 94 


ee eHHRRRERTHCHHRHRMHEEEHEHHRHHRHH HH H HHHH HH HH 1A 994* 


Eu mănânc bătăi degeaba, 
Căci pisica-i cu beleaua; 

Rog, mümico, nu má bate 
Stii, ce ustură nuiaua? !.." 


Si, trezit din somn, micutul, 
Plin de bucurie-a zis: 
,Bine-mi pare, Doamne  Sfinte, 
Cá n'a fost decát un... vis!" 
Olga Duţescu 


dHHHHHEHHEEHEEMEEEHEEHHEHRECHERHERHHEHEHHEEHHERHEHEHEHHEHRH EE E EHEEEMEEMOC99 6090999000000 9 0000000409 €HHXOHAIHEMHE EHE EHE EFE EET M00 000 ETPRETTT00 FT 10 T0 00A rrr 


PAG. 4 E = 


y 
] 
/ 


/ , 
FĂ 


rd f 
Y 
7, 


=== DIMINEAȚA COPIILOR 


rr 


zx ână acum, am spus și am scris 
i multe, foarte multe poveşti. Așa 
de multe, că le-am pierdut și eu 
socoteala. Știu numai un lucru: 
că aproape toate poveștile spu- 
se 'și scrise de mine au fost des- 
pre oameni pământeni, oameni 
asa cum suntem cu toţii. 

Astăzi însă vreau să spun o poveste în care va 
fi vorba despre fiinţe de care se crede că trăesc 
in apă, in fundul mărilor si oceanelor. Acolo isi 
au ele palatele lor, palate de mărgean și împodo- 
bite cu mărgăritări și cu tot felul de diamante. 

Precum știm cu toţii, fiinţele acestea se nu- 
mesc sirene. Știm, de asemenea, cum se crede că 
ar fi făcute sirenele. Au cap, mâini și corp de om, 
însă în loc de picioare, au o coadă de peste, coadă 
lungă și frumoasă. 

Despre sirene se mai crede că sunt foarte fru- 
moase la chip și că știu să cânte așa de fermecă- 
tor, încât cu cântecul lor îi atrag pe oamenii care 
plutesc pe apă si îi duc în fundul mării, unde ne- 
norocitii aceștia își găsesc moartea. 

Mărgenica din povestea de faţă era tot o si- 


DIMINEATA COPIILOR 


renă — cea mai tânără si mai frumoasă sirenă 
. din fundul mării. De aceea, era foarte iubită și 
răsfăţată de celelalte sirene. Impodobită cu cola- 
ne de mărgăritar, cu bucăţi mari de diamante 
strălucitor, Márgenica  n'avea altceva de făcut 
toată ziua decât să se joace, să cânte si să dan- 
seze după pofta inimei. - 

Ba mai făcea unele năzdrăvănii neplăcute pen- 
tru pescarii care se avântau cu bărcile în largul 
mării. Anume, de câte ori simțea că o barcă plu- 
tește la suprafaţa mării, Mărgenica își chema to- 
varășele de joacă si înotând cât mai aproape de 
barcă, începeau să izbească toate în apă cu cozile 
lor lungi și puternice. Apa se turbura si se ridi- 
cau valuri mari, care sguduiau tare barca, ba u- 
neori o răsturnau cu fundul în sus. 

Bietii pescari se cutremurau de spaimă și scă- 
pau cu mare greu din primejdia de a se ineca. In 
tot timpul acesta, sirenele făceau haz si râdeau 
ca nebunele, iar Mărgenica mai mult decât toate. 
. Intr'una din zile însă, Mărgenica fu cuprinsă 
de o dorință, care o ispitea si o frământa din. ce 
în ce mai mult. De dorința de a se apropia de 
țărm, de a-și scoate capul din apă si de a privi 
cerul și pământul. 

Nici o sirenă n'avea voe să facă așa ceva. Aceea 
care ar fi îndrăznit să scoată capul din apă și să 
privească pământul și cerul, era pusă numaidecât 
în lanțuri si ţinută asa în fundul mării până la 
sfârșitul vieţii sale. Așa se face că nici o sirenă 
nu știa ce este pe pământ sau pecer, nu știa 
cum sunt făcuţi oamenii, cum e soarele, luna, 
cum sunt stelele. Despre toate acestea auzeau 
doar povești, de care nu se știe dacă erau adevă- 
rate. 

Dar Mărgenica nu-și mai găsea liniște și astâm- 
păr din pricina dorinţei de care fusese cuprinsă. 
Ştia bine ce osândă grea o așteaptă. Totuși, ispi- 
ta a fost mai mare decât primejdia ce o pândea. 

Si asa, într'o după amiazi, pe când celelalte si- 
rene, obosite de joacă, atipiserá în palatul de 
márgean, Mărginica se furise incetisor și inotánd 
cu toatá iuteala, ajunse repede la suprafata apei. 
Inimioara îi bătea tare și de frică si de gândul la 
ceeace urma să vadă pentru întâia oară în via- 
ta ei. 

Isi făcu, totuși, curaj, scoase afară capul si 
privi drept în sus spre cerul, care în după amiaza 
zilei aceleia era senin și de un albastru nespus de 
frumos. 

Mărgenica rămase uimită de frumuseţea ceru- 
lui, dar mult mai mult, de frumuseţea și de mă- 
retia soarelui. „O, ce lucruri minunate mi-a fost 
dat să văd!” zise ea plină de bucurie. 

Insă soarele își trimetea peste tot razele sale 
de aur. Până atunci, Mărgenica nu văzuse nici o 
rază de soare. De aceea, își închipui cá ar fi niște 


2 
= 


PAG. 5 


fire de aţă de aur. „Să prind unul din firele aces- 
tea, își zise ea, ca să înșir pe el perlele mele”, 

Intinse mâna, ca să prindă raza de soare, dar 
văzu că nu prinse nimic. 

Mărgenica era și mirată si supărată. „Ce fel de 
fire de aur sunt acestea?” se întreba ea. 

Dar timpul trecea, iar în apă se auzeau cântece 
și râsete de ale sirenelor. Mărgenica se sperie să 
nu fie văzută si de aceea, se scufundă si ea in 
apă. Insă, în gând își zise: „Mai viu eu p'aicea!" 

Trecurá câteva ore și se lăsă noaptea pe pământ. 
pe apă și în fundul apelor. In palatul de mărgean 
din fundul mării, toate sirenele dormeau, visând 
visuri dulci si liniștite. Toate sirenele dormeau, 
afară de Mărgenica. 

Mărgenica se gândea la ceeace văzuse peste zi, 
se gândea la cer și la pământ, se gândea la firele 
de aţă de aur. Când văzu că toate sirenele sunt 
cuprinse de somn, Mărgenica o sbughi din patul 
de mărgean, înotă repede și ajunse din nou la 
suprafaţa apei. 

Scoase capul, dar ceeace văzu acum, nu se mai 
potrivea cu ceeace văzuse câteva ore mai înainte. 
Pe cer, în loc de soare, era acum luna, o lună pli- 
nă, argintie, iar de. jur împrejurul ei, mii si mii 
de stele lucitoare. Lumina lunii și stelele insesi se 
răsfrângeau ca intr'o oglindă pe suprafaţa linis- 
tit& a mării presáránd-o cu mii si mii de puncte 
luminoase. 

„O, ce perle minunate!” strigă Mărgenica și se 
repezi să prindă cât mai multe. Ii se întâmplă 


însă tot asa cum i se întâmplase cu razele de 


soare. In zadar alerga după ele, în zadar închidea 
asupra lor mâna și o strângea cât mai tare. 

In mână nu rămânea nimic, fiindcă, de!... lu- 
mina nu se poate prinde. 

Ore întregi alergá  Mărgenica după punctele 
luminoase dela suprafaţa mării, dar toată cazna 
si alergátura ii fură zadarnice. Obosită și supă- 
rtă, se întoarse la palatul de mărgean din fundul 
mării, zicándu-si însă din nou: „Mai viu eu 
p'aicea!” 

Şi se întoarse în ziua următoare înainte de a- 
miazi. De rândul acesta, Mărgenica se apropie de 
țărmul mării. Scoase din nou capul afară, dar 
ceeace văzu acum, o puse în uimire mare. Pe 
țărm, un tânăr, flăcău mândru si chipeș, cânta 
din caval un cântec așa cum nu cântă sirenele şi 
cum Mărgenica n'auzise nici o dată. Era o doină 
de nespusă tristeţe, dar și de o frumuseţe cum ia- 
rási nu se poate spune. 

Mărgenica asculta uimită, în acelaș timp însă 
privea și mai uimită la flăcău. Până atunci, sire- 
nele atrăgeau și ispiteau pe oameni cu cântecele 
lor. Acum, Mărgenica era atrasă de cântecul flă- 


(Citiţi continuarea in pag. 6 jos) 


PAG. 6 


DIMINEATA COPIILOR 


æ | Cugetări de Carmen Sylva æ | 


* Pe lume este numai o fericire: să-ţi faci 
datoria. Numai o mângâiere: Să lucrezi fără 
preget. 

$.» 

3X Si unde este prea multă fericire si unde 
este prea mult necaz, prietenia scade. 

tte 

* O nenorocire mare înalță chiar si 
ființă de rând. 


pe o 


tre 
** O casă fără copii este ca un clopot fără 
limbá. 
ete 
** Focul face apa să fiarbă; dar apa stinge 
focul. Asa dar, nu încălzi pe un nerecunoscà- 
tor, căci el te va stinge. 
tte 
* Prostia se aşează drept.în faţă, ca să o 
vadă lumea; inteligenţa se aşează în dos, ca 
ea să vadă lumea. 


* Caută să fii ca o piatră scumpă, lucrată 
de mâna unui meşter. 
tte 
* Fericirea este ca un ecou: îți răspunde, 
dar nu vine. 
d tte 
* Lingusitorii încep pururea prin a spune 
cá, n'ar fi în stare să linguseascá. 
E 
* Să te simţi fericit, când ai putut face o 
faptă bună. 


NOTĂ. Carmen Sylva este pseudonimul ne- 
uitatei regine Elisabeta, soția tot atât de neui- 
tatului rege Carol I-iu. 


Se stie cá aceastá reginá a fost o femee 


foarte cultă si o scriitoare distinsă. Tot ce 
scria ea, semna cu pseudonimul Carmen 
Sylva. 


eoo0oo0oeo0ooeooooeoooooeoeoeoooeoooooeoeooeoeeooccooeoo 


Urmare dela vrovestea din pag. 5: „POVESTEA CU MARGENIGA“ 


cáului. Si nu numai de cántec, ci si de ochii vii si 
mari ai flácáului, de părul lui negru ca pana cor- 
bului, de toatá fáptura lui asa de mándrá si chi- 
pesá. 

Márgenica nu-si mai lua ochii dela flácáu. Dar 
fu vázutá si ea de flácáu, care, de asemenea, rá- 
mase fermecat la vederea frumoasei sirene. 

Flácául se opri din cántat si inaintá spre Már- 
genica, vrând să se apropie cât mai mult de ea. 
Insă, tocmai în clipa aceea, stăpâna si regina si- 
renelor trase cu putere pe Mărgenica în apă și o 
duse în fundul mării la palatul de mărgean. 


„In lanţuri pentru toată viaţa ta!” strigă regi- 
na, dar induiosatá de lacrimile ce vărsa Márge- 
nica, își schimbă  hotárirea și zise: ,Iti schimb 
pedeapsa! Cu începere de acum, nu mai ești sire- 
nă, ci te prefac intro fică de-a oamenilor pā- 
mânteni. Iti voi da forma și înfățișarea lor si te 
voi trimite să tráesti pe pământ, asa cum ţi-o fi 
norocul”. 


Aşa hotări stăpâna sirenelor, iar Márgenica 


simţi cum îi piere coada de peşte si cum îi cresc 
picioare de om. Plecă din fundul mării si înotă 
drept la locul unde văzuse pe flăcăul cel mândru 
şi chipeș, care, cu privirile pironite în apă, stătu- 
se nemișcat locului. 

Sfârșitul povestei îl ghiciţi lesne. Flăcăul cel 
mândru si chipeș a luat de soţie pe frumoasa 
Mărgenica. 


ALI-BABA 


4»-6-0-0-0-0 09-0 o o0oo-ooooooe 


TEORIA CĂPRARULUI 


La teorie, don cáprar, 
Explică apăsat şi rar: 

Lunei Ianuarie îi zice Ghenar, 

Lunei Februarie îi mai spune şi Fáurar, 
Dar ciocolata bună e numai Suchard! 


PAG. 7 


DIMINEAȚA COPIILOR zu 


tH Aaaa daia Ht 
CH 49109419 4HHREVOHMH 0609999090699 069904490 966010090990 9003599$00900990990000000009409040409/209000000,00009099495 


CHnH«S EFE 9€ CHE ai OAOA 99€ EAEAP AA OAA AOADA E0009 iii 


| Viteazul Medor | 


: 
"s 
$ 
46 XA VE ) . AS h = = 
E Este frig si suflă vântul Si de hoţi să ne ferească. 
| 


Si 'ngheţat este pământul. Medor simte si nu lasă 

Insă Medor, ne'ncetat, . Vr'un om rău să intre 'n casă. 
Rabdă frig, stă nemișcat. Stă de veghe ca soldat, 

El un lucru doară stie, Nu se plânge nici o dat 
Treaz să stea la datorie, Şi de aceea îl iubim, 


Ziua noaptea să păzească Si cu drag îl îngrijim 
St. Pr. 


VERRE ERERMEAEEEEEEERAREEREMEEERREEREEEEEEEE EE  ii EE aaa aaa HEEHEIUHA EHI 9099€ HH €HHHEHEHHHERHEHH € 9999 990049900 299400 9998 


EAA AO AAAA 00000000 O HA C99 EATER rrr 46e tev. 


w 


BAG E Rec pe = DIMINEATA COPIILOR 


„A 
í | Desene de GEO i 233 a Š ] Text de HOS NAE | 
; | 9) Lupta lui Stan cu zmeul din Valea Rea | 
„Cine esti, măi stárpiciune?" „Ai să-i dai trei mii de galbeni. Cum se'ncruntá și cum urlă 
Strigă zmeul către Stan, Ce de. mult îi ești dator, Zmeul tare furios! 
Iar acesta'ntoarce vorba: Hai, plátegte-mi-i mai iute, Cum răsună toată valea 
„Eu sunt sluga lui Moș Bran. Căci de nu, zău, te omor”. De-a lui urlet fioros! 
V 
: | 
Lir Lu 


ă „Ha! Moş Bran, zici, te trimise, , Te strivesc ca pe o muscă, Glonf la Stan el se repede 
: Ca să-mi ceri o datorie, Să se-aleagă praf din tine, Și-l cuprinde de mijloc, 

1 Nici în vis ce mam făcut-o! Eşti sătul, văd, de viață, Ca în brafe-i să-l strivească, 
3 Iti arăt acum eu fie! Ca să vii tu azi la mine". sen Iar din gură-i scoate foc. 


di Cha EOS a A m ME rad 


DIMINEATA COPIILOR EpL IDE CI e RAD 


Dar nici Stan nu pierde vremea, Il apasă cu genuchii, In zadar se sbate zmeul, 
Ci o piedecá îi pune^ Cá nu-i chip să se ridice. In zadar se svârcoleşte, 
Si lovind cu pumnii zdraván, Şi-i gráeste: „Ori dai banii, Stan il tine cu genuchii. 
La pământ pe zmeu răpune. Ori tu mort rămâi aice.” Si îl strânge ca'ntr'un cleste. 


„Ori îmi dat trei mii de galbeni, $i te rog, ascultă-mi vorba, „Te-a trimis să-ți afli moartea, 
Ori de mine wai scápáre!" Jur cá-ti spun cuvânt cinstit: Te-a trimis sá te omor, 

Biruit, ráspunse zmeul! Jur cá nu-s dator nimica, Insá dacá-mi crufi viata, 
„Dragă Stane, cer iertare! Bran sgârcitul te-a mințit. Jur să-ți dau eu ajutor. 


— De-i asa, grăi voinicul, „Dar ca pofta să nu-ţi vie Deci pe zmeu în sac îl puse, 


Hai cu mine la Moș Bran, Si pe drum frumos s'o stergi, Și luându-l in spinare, 
Vreau să-i spui și lui în față, Intrá'n sacu-mi, stai cuminte. Indărăt porni voinicul, 
Că nu esti dator un ban. Căci așa doar ai să mergi.” Cântânâd vesel pe cărare. 


(Va urma) 
In n-rul viitor: „VISUL LUI BRAN SGARCITUL”. 


a 


E i 
ES MEE: ri 


PAG. 10 


H x E PR 
Răspunsuri 
la întrebarea „Ge vr 


tHEEERTHERL AAAA AAAH H 


[» 


D-ra B. Segal (cl. III-a primară) din Galaţi 
ne scrie: 

»láticu are tipografie si când voi fi mare, do- 
rinta mea este să lucrez in tipografia tatălui 
meu, fiindcă meseria aceasta este foarte fru- 
moasă”. 


Lazarovici Izu (cl. IV-a primară) din Capitală 
ne scrie: 

„Aș vrea să fiu milionar, să chem pe toti sára- 
cii la mine și să le împart bani”. 


Wegner (cl. I-a de liceu) din Capitală ne scrie: 
„Eu vreau să fiu doctor în filosofie, căci el știe 
totul”. 


D-ra Nelly Sterescu din Capitală ne scrie: 
„Eu m'am decis să deviu o celebră stea de cine- 
matograf". 


D-ra Henrieta M. din Capitală ne scrie: 

„Când mă voi face mare, doresc să fiu piani- 
stă sau baletistá. As vrea să devin cunoscută, 
dacă sar putea și celebră”. 


D-ra Sanda Mirea (cl. II-a secundară) din Ca- 
pitală ne scrie: 

„Aș dori să fiu profesoară de chimie, ca să pot 
răspândi și mai mult această știință”. 


D-ra Macedonescu V. Victoria (cl. I-a liceală) 
din Turnu-Măgurele ne scrie: 

„Vreau să mă fac scriitoare, ca-să pot scoate și 
eu o revistă la fel ca Dimineața Copiilor”, care 
procură atâtea bucurii micilor cititori și astfel să 
continuu opera începută de scumpul nostru Moș 
Nae”. 


D-ra Tuchi Balan din comuna  Mileanca (jud. 
Dorohoiu) ne scrie: 

„Doresc intáiu să cresc mare și dacă până a- 
tunci nu schimb gândul, să mă fac farmacistă, ca 
să câștig bani mulţi”. 


A. Frenchel (cl. III-a primară) din Chișinău ne 
scrie: 

„Vreau să mă fac astronom, să descoper planete 
Si stele si să aduc foloase ţării”. 


Miasssasassaad 


ei să fii in viață“ 


= DIMINEAȚA COPIILOR 


"eee 


tens 


CM A —M— À—À—— MÀ UT Romo m oa 
URMARE | 


D-ra Gratiela P. din Vatra-Dornei ne scrie: 

„Doresc să fiu o profesoară, asa cum este 
„Doamna” mea și să am un catalog in care se 
dau note bune copiilor silitori și note rele copiilor 
leneși”. 


Niculescu C. Emil dela Caracal ne scrie: 

„Doresc să ajung un mare director de Bancă, 
pentru ca să pot ajuta și împrumuta cu dobânzi 
mici și așa să pot îndepărta camăta de astăzi, în- 
lesnind pe oamenii săraci si nevoiaşi, care ar a- 
vea nevoe de sprijinul meu”. 


Virgiliu C. Niculescu dela Caracal ne scrie: 
„Doresc să ajung ofiţer, ca să-mi pot apăra ţara 
și la nevoe, să mă jertfesc pentru ea”. 


D-ra Sofita C. Niculescu dela Caracal ne scrie: 

„Doresc să ajung profesoară, pentru ca să pot 
învăţa si îndruma spre bine si pe copiii de oa- 
meni bogaţi și pe copiii de oameni săraci”. 


D-ra Marga Angelescu din Capitală ne scrie: 

„Aş vrea să mă fac chimistă, de oarece știu 
foarte bine aritmetica și așa să pot câştiga mulți 
bani. Mă impresionează grozav necazurile celor 
mici, asa cum sunt eu acum”. 


D-ra Halpern S. Anuta din Capitală ne scrie: 

„Aș vrea să fiu ca Edison, ca să contribuiu și 
eu ca Edison la civilizaţia și îmblânzirea omenirii. 
N'as vrea să inventez cu scopul de a mă imbo- 
gáti prin invenţii si nici de plăcerea de a fi lău- 
dată, ci pentrucá, desi sunt acum un copil abia 
de 10 ani, simt o mare iubire si dorință de a face 
bine omenirei". 


Haim Mednic din Mărculești (jud. Soroca) ne 
scrie: A 

„Eu vreau să fiu doctor, ca să dau sănătate la 
bolnavi”. 


Nelu Sapira din Capitală ne serie: 

„Aş vrea să fiu căpitan, ca să-mi apăr scum- 
pul pământ unde m'am născut si unde vreau să 
trăesc, ca să ajut pe părinții mei, care m’au îngri- 
jit cu atâta dragoste, când am fost mic”. 

S (Va urma) 


DIMINEATA COPIILOR 


“N 


Um 


PAG. 11 


| 

| «pl 
i 2000) 
Gila 


7 
TA 


S 


CE ATI INVÁTAT AZI LA ŞCOALĂ? 


u era zi în care bătrâna doamnă Elena Mo- 

N raru să nu întrebe pe cei doì nepoți ai ei 
Mişu si Alina: „Ce ati învățat azi la 
şcoală?” 

Ba chiar, deseori, fiindcă cei doi copii, 
ştiau că bunica lor le va pune această întrebare, 
i-o luau înainte si povesteau, fără să fie între- 
baţi, ce invátaserá în ziua aceea la școală. 

Dacă vreți să stiti vârsta si clasa in care se 
găseau cei doi copii, vă spun că Mişu avea opt 
ani si era în clasa doua primară, iar Alina n'avea 
decât sase.anisori, așa că mergea la grădinița de 
copii. 

Cât despre doamna Elena Moraru, bunica lor, 
ea era bolnavă de picioare si nu putea esi din 
casă. 

Mişu si Alina spuneau în fiecare zi ce învățau, 
dar erau si răsplătiți pentru aceasta. Ba câte o 
bonboană, ba câte o prăjitură, iar pe deasupra, o 
poveste frumoasă din sacul cu povești al bunichii. 

Intr’o zi, Alina se întoarse dela grădiniță mai 
veselă decât de obiceiu si strigă dela use: „Mamă 
mare, astăzi am învăţat adunarea si scăderea. 


— Taci din gură și nu te lăuda! o certă frátio- 
rul ei Mișu, adăogând: cum ai învăţat adunarea 
Si scăderea, când tu nu știi să scrii toate cifrele? 

— Nici n'a fost nevoe de cifre, îi întoarse vor- 
ba Alina. Am învăţat cu nuci. Iată, să zicem că eu 
am în buzunarul meu 10 nuci, iar tu ai în buzu- 


narul tău 5 nuci. Dacă le punem la un loc, în- 
seamnă că am făcut o adunare și avem un total 
de 15 nuci. 

„Acum scăderea, vorbi Alina mai departe. Dacă 
din cele 10 nuci ale mele tu îmi iai 4, înseamnă că 
am făcut o scădere, iar mie nu-mi rămân decât 6 
nuci. 

— Bravo, Alino! îi zise bunică-sa. Dar tu, Mi- 
şule, ce ai învăţat azi la școală? 

— Eu am învăţat cele patru puncte cardinale: 
„Răsăritul, Apusul, Miază noapte si Miazăzi”, rás- 
punse Mișu mândru de învăţătura sa. 

Apoi povesti mai departe precum urmează: 
„Astăzi la amiază, d. învăţător ne-a scos pe toti 
elevii din clasa noastră în curtea școalei. Acolo 
ne a înșirat la rând, așa cum un ofițer insirá pe 
soldati cu fata spre soare. După aceea, ne a spus, 
iar noi repetam, mai întâi cu toţii împreună, a- 
poi unul câte unul: 

„Când la amiazi ne întoarcem spre soare, avem 
în fata noastră Miazăzi, la spatele nostru Miază 
noapte, la stânga Răsăritul şi la dreapta Apusul, 
Vezi că n'a fost așa de greu și chiar a fost destul 
de plăcut. 

— Bravo, Mișule! îi zise si lui bunicá-sa. Stati 
să vă dau acum câte o prăjitură, iar la culcare, 
vă voi spune povestea cea mai frumoasă din câte 
știu”. 


Maria Sorel 


T 


ST 


Y 


Peine NN 


= DIMINEAȚA COPIILOR 


€ d 
e», 


fost odată ca niciodată o mátu- 
tusicá máruntá, măruntă, cât un 
bob de linte. 

Fárá nici un dinte, cu párul de 
lână si încovoiată asa de tare, vá 
ti se párea cá se reazemá si 'n 
mâini când se târăște de colo pâ- 
nă colo. 

Dar la drept vorbind nu era așa, pentrucă bă- 
buta avea două toiage groase de alun. Cu ele 
zicea că alungă fiinţele din povești. 

— Ei, dar cum vine asta? aveţi să mă întrebaţi. 

— Stati o leacă si vă lámuresc eu îndată: 

Mătușica de care vă spui nu povestea decât 
despre fetiţa din basme si din când în când în 
mijlocul povestei, numai ce se repezea cu toia- 
gele la cineva pe care noi nici odată nu-l ve- 
deam.... 


— Ce-i, mátusicá mititică? o întrebam cu ochi 
mirati. 


— la, Făt-Frumos si piticul Sfarmă-Piatră au 
venit la mine. Cicá sá povestesc si de ei ceva, dar 
eu nu vreau, nu iubesc decát pe fetita din basme 
si numai de ea am sá v& spun. 


DIMINEATA COPIILOR 


` — Cum există cu adevărat fetița din basme, 
mátusicá? 
— ,Da mai vorbá! cum vă veac să întrebaţi. una 


ca asta? Fetița tráeste și acum, numai cá în loc. 


sá fie aici printre voi, e in lumea povestilor; o 
lume minunată. Tot ce a fost prea bun și prea 
frumos ori prea gingas pentru pămânât, dăinu- 
este in lumea basmelor. 

Asa a fost si cu fetiţa de care vă spun eu... Fata 
ei albá ca un crin si rosie ca un trandafir s'ar fi 
inegrit cu timpul, iar cárliontii de aur din pletele 
ei, cum ar mai fi albit? 


Vremea ar fi fácut din fetita din basme o bá- 


butá ca mine, pe când colo sus, în lumea ei, este din 
ce in ce se face mai frumoasă si mai gingasá. 
Acolo, firul vremii nu se mai deapănă, toate sunt 
asa precum au fost si cum au să fie. 

Ca să poti pătrunde in lumea aceea minunată, 
trebue să nu mai ai nici un fir de păr negru, nici 
in barbă, nici in cap, iar de ti-au albit si sprince- 
nile, esti mai bine primit. Paznicul, e un pitic 
bătrân, bătrân, care urcat pe o scáricá de aur, te 
priveste cu deamánuntul inainte de a-ti deschide 
porțile. Ba, fiindcă odată a fost amágit de un om 
tânăr, te pune și la încercare. 

Indată ce vii in fata porţii, piticul de pe scá- 
ricá iti dá un bastonas de aur, care e asa de greu, 
că niciodatá om bătrân nu l-a putut tine, iar o- 
mul tânăr nici nu-i simte greutatea. Si cum te-a 
prins că umbli cu amăgitul, fără nici o supărare, 
- piticul te pune pe fugă. Asta de când l-a păcălit 
flăcăul care își văruise și barba și părul, ba chiar 
şi sprincenile și cu o pernă în suman să pară că 
are cocoasá, debeluta, a intrat pe poartă. La fugă 
insă, a fost mai vrednic, căci a luat cu el si pe 
Ileana Cosânzeana si multă vreme nu sa mai 
povestit nimic de ea fiindcă lipsea din lumea 
basmelor. Târziu abia a izbutit ea să fugă și a 
venit înapoi. 

Dar să vă spun despre fetița din basme... 

— E o copilitá mai frumoasă decât toate feti- 
tele pe care le-aţi văzut voi. Cu părul de aur, cu 
ochii ca două floricele și chipul scăldat în soare. 
Toată ziua se joacă cu un cálut care o poartă de 
colo până colo și care nu seamănă cu caii noștri, 
pentrucă fetiţa din basme călărește pe un nou- 
ras alburiu. N'a fost însă totdeauna așa, căci 
foarte, foarte de demult, fetița era pe pământ. Se 
născuse în mijlocul unei flori, crescuse până la 
apusul soarelui cât o fetiță de 9-10 ani și acum își 
căuta o mamă bună, care s'o iubească si să-i 
poarte de grijă. 

Firește că pentru o copilità atât de gingasá 
sau găsit îndată părinţi, Chiar împăratul a fă- 
cut-o copila lui și mult se mândrea cu asemenea 
moștenitoare. 

Intre acestea, în lumea basmelor era mare fier- 


== PAG: 13 


bere. Statu-Palmă, Barbă-Cot, Piticii şi Prichin- 
dina, strigau într'un glas că în lume ca a lor ar 
trebui să fie si un copil. O fetiță, care să-i inve- 
selească cu râsul zglobiu, pe care s'o joace pe ge- 
nunchi și care să-i mai tragă si de barbă câte o 
leacă. Si cu toţii și-au îndreptat privirea asupra 
fetiţei de împărat. Mititica habar n'avea. Impă- 
ratul vedea el fel de fel de omuleti, furnicând 
printre florile din grádina palatului, dar nu stia 
cine sunt si fiind prea mititei ca sá-i bagé in 
seamá, ii lása in voia lor. 

Piticii însă, așa se sfátuiserá: de furat, să n'o 
fure, ci numai de bună voie dacă o veni să fie a 


lor. Si cu toate cá se juca voioasá cu ei, copila 


nu trecea nici odată dincolo de portita palatu- 
lui. Rând pe rând veneau alti pitici si alții ca să 
ia fetița si toti se întorceau plouati înapoi, căci 
ea nici nu se gândea să-și părăsească părinții. 

„O e asa de frumos la noi, ii sopteau pitieii 
şi fiecare are să-ți spună câte o poveste, vino în 
lumea noastră”! 

— „Dacă sunteți buni, piticilor, veniți voi la 
mine, le răspundea mititica. Eu nu mă despart 
de mama si de tata, ba nici de porumbita mea 
care-mi, cântă acum şi-mi spune: nu, nu, nu te 
duce!" 

Şi-au plecat piticii, resfiràndu-si duși pe gân- 
duri bărbile stufoase. 

A oua zi, numai Prichindică mai foia prin fi- 
rele de iarbă și ascultând cântecul păsărelelor, 
care-și ștergeau frumos cioculetul de coaja copa- 
cilor după fiecare cântătură, piticul făcea poezii 
pentru fetiță, ca s'o încânte să meargă cu el. 
Chiar atunci se ivi copila, cu ochi roșii de plâns 
şi tristă tare. Deabia începu să povestească lui 
Prichindică, cum au venit oameni răi, dușmani 
cari au legat pe tatăl si pe mama ei'si le-a luat 
tara, si niște uriași înspăimăntători la chip, ve- 
niră în goană si înhățară fetița pe la spate, de 
fugiră cu ea. Prichindică scăpă ascuns sub o 
frunză de pătlagină. Uriaşii duseră fetița cale 
lungă, până în palatul stăpânului lor, un om ne- 
gru și asa de mare, că abia intra intr'o casă cam 
de trei ori cât ale noastre. Iar nevastă-sa, o fe- 
mee cu părul ca de arici si tot atât de neagră la 
chip. Când au văzut că fetița e frumoasă ca o 
rază de soare, au prins a i se închina si făceau fel 
de fel de strâmbături, încât biata mititică abia 
își stăpânea râsul. Au eşit apoi in curte si sau 
apucat să facă o cutie din sticlă, au băgat fetița 
in ea, de-au incuiat-o si au dus-o întrun fel de 
biserică, unde din nou au început a i se închina. 
Când şi-a aruncat copila ochii împrejur, mare 
spaimă a cuprins-o. Numai fetițe mici si care 
de care mai frumoase, erau închise în alte cutii 
la fel cu aceea in care era ea. Toate se ofiliseră 
de foame si din lipsă de aer. 


PAG. 14 


— Acum a venit rândul meu, se gândi. fetiţa 
din basme și în adevăr biserica se golea, iar ea 
rămânea acolo. 

Supusii uriasului cari n'aveau nici un fir de 
pár in cap, ci numai in frunte o coadá lungá ca 
la chinezi, plecau aruncându-și priviri mieroase. 
Ei erau tare fericiţi c'au prins atâtea copile fru- 
moase și numai ca să nu le piardă, le închiseseră 
acolo. ° 

Fetița începu să dea cu pumnii în geam, dar 
sticla era tare si nu se rupea. 

— „Stai, stai! sopti cineva nevăzut fetitei si 
îndată, veni o ciocănitoare. M'a trimis Prichindicà 
după tine și m'am ascuns aici, când te-au adus 
oamenii, te scap eu, nu plânge. Si ciocănitoarea 
atât lovi cu ciocul în geam, până făcu o găurică. 
Inceputul a fost greu, pe urmă geamul se sfăr- 
mă tot. 


Fetiţa voi să coboare singură, dar ciocănitoa- 
rea o dădu jos chiar pe cioculetul ei. Repede, dădu 
drumul și celorlalte copile, care fugeau de nu le 
vedeai urma, iar mititica noastră rămase mai la 
coadă. De unde să stie ea că uriașul acela negru 
prinese de veste și venise cu toţi slujitorii lui? 
Puseră mâna si pe fetiță si pe ciocănitoare. 

„Pentru această ispravă, porunci stăpânul oa- 
menilor cu cozi, să fie ţinută roabă copila cu 
părul de aur, iar pe ciocănitoare s'o mâncăm 
friptă”. 

Şi pe când fetiţa muncea din greu în robie, oa- 
menii cei răi făcuseră o masă mare ca să ospă- 
teze. Cupele erau pline, când un mosnegut își făcu 
intrarea, tropăind din greu, cu cismele pline de 
noroiu. 

„Viu de departe, le vorbi mosneagul si am fá- 
cut acest drum, numai ca să vă spun o poveste, 
cum n'ati mai ascultat voi niciodată”. 


— „Spune, tună stăpânul și nevastă-sa, care 
nu mai auziseră în viaţa lor povești si nu știau 
ce sunt acelea. Spune si bucuroși ti-om da as- 
cultare”. 

Şi piticul bătrân, care nu era altul decât Pri- 
chindică în hainele lui tată-său, începu o poveste 
lungă si plicticoasă ce adormi pe toti mesenii. A- 
tunci alergă într'un suflet în pivniță unde lucra 
fetiţa, o acoperi cu barba lui, ca să nu fie vă- 
zută de alti robi si printre oaspeţii care sforáiau 
de răsuna casa, își luară drumul. 

— „Acum, cred că ai să mergi în lumea basme- 
lor, îi spuse Prichindică fetiţei”. 

— „Cu bucurie, Piticule bun, dar numai dacă 
scapi pe mama și pe tata”. 

— „Că asta am și făcut-o”! răspunse Prichindi- 
că si flueră odată tare. i 


Lc DEMINFATA-COPHAOR 


Vreo zece pitici venirá, iar in mijlocul lor era 
impáratul si impáráteasa liberi si bucurosi cá-sí 
văd copila. Amándorura le-au venit lacrámi în 
ochi, când au înţeles că trebue să se despartă a 
doua oară de fetiţa lor. Prichindică înduioșat, 
i-a luat si pe ei în împărăţia poveştilor, unde 
trăesc și azi. 


Mona Rădulescu 


-oeeoeoooceoooooovecoov 


` 


Raionul de 
ARTICOLE pentru COPII 


al marilor magazine 


Bus LAFAYETTE 


Palatul Libráriei SOGEC & Co. 


vă oferă 
pentru bani puţini 
articole frumoase 


şi utile 


pentru copilasii Dv. 


o 


A apărut minunatul și mult așteptatul 


Almanahul Scolarilor 


pe anul 1932 


având o splendidă copertă în culori şi toate paginile 
bogat ilustrate și pline de poveşti frumoase, de bucăţi 
de știință popularizată, de povești umoristice, de 
desene hazlii, de tot felul de probleme distractive 
ghicitori și întrebări cu păcăleli etc. etc. 


Costul unui exemplar este lei 25 


Er Uv PAG;15 


DIMINEATA COPIIL 


DEI Meet 


ORE a 


enrăise lumea foarte pe pământ si din 
slava cerului Dumnezeu privea cu milă şi 
amărăciune la toate nelegiuirile oameni- 
lor. Tâlhării, crime, jafuri si toate fără- 
2.6 delegile se tineau lant. 
Atunci chemá Dumnezeu la Sine pe Sfántul Pe- 
tru și-i zise: 


| 


de lumină din slava cerească pe pământul plin de 
păcate. 

Tâlharilor, hotilor, judecătorilor nedrepti și tu- 
turor răufăcătorilor Dumnezeu le lua sufletul, lá- 
sându-le trupurile moarte să le înghită pământul 
din care sunt zidite. 

„Mărire Tie, Doamne! zise Sf. Petre. Ai scăpat 


„Pregătește-te de drum, Petre, să ne coborim pe 
pământ. Oamenii sau pácátosit cu totul. 

'Trebue să primenim fata pământului”. 

Peste puțină vreme Dumnezeu, Sf. Petre și ală- 
turi de ei, Arhanghelul Mihail cu palosul de foc, 
impártitor de dreptate si pedepse, coborirá pe raze 


omenirea de nelegiuiti. Acum ne putem intoarce 
bucurosi in ceruri. 

— Nu grăi astfel, Petre! zise Domnul. Mă doare 
sufletul pentru toti cei pedepsiţi, căci toti sunt co- 
pii mei, dar pedeapsă a trebuit să le dau, căci s'au 
întors dela cuvântul Meu. Cât privește întoarcerea 


ir 


i] 


* 


[OSEE 
DTE ates 
od 


A 
$ 
E 
T 


3 


PADO SEQ Lc 


=== DIMINEATA COPIILOR 


noastră în ceruri, mai e vreme. Sunt încă multe lu- 
cruri de îndreptat. Sámánta răului n'a fost culea- 
să toată. Vezi colo mărăcinele acela? Smulge-1 din 
rădăcină si aruncă-l departe. 

— Au, Doamne, el nu e pus sub paza Ta, de ce 
să-l smulg?" 

Dumnezeu smulse singur tufa de mărăcini și Sf. 
Petre văzu atunci răsărind din mijlocul ei un tran- 
dafir frumos si plăpând pe care aproape il inábu- 
sise márácinele. 1 

„Mărăcinele acesta, zise Dumnezeu, avea atâta 
loc să crească pe fata pământului, dar răutatea 
la împins peste plăpândul trandafir a cărui floa- 
re e menită sá'mpodobeascá cosita unei mirese 
credincioase, care va da lumei feciori zdraveni și 
cinstiți. 

— Priveşte, Doamne, zise Sf. Petre, PE A 
este asa de ofilit, că până in seară se va veşteji 
cu totul”. 


Atunci Dumnezeu, arătându-i sfântului Petre 
un copil care se juca pe marginea râului, îi zise! 

„Du-te, Petre, si aruncă în apă pe copilul acela. 

— Cum se poate, Doamne, să fac una ca asta? 

— Petre, Petre, tot nestiutor ai rămas! Dacă a- 
cest copil ar creşte mare, și-ar ucide părinţii și 
fraţii. Trupul lui e plămădit numai din rele şi tre- 
bue să liberez sufletul de un astfel de trup”. 

Zicând astfel, Dumnezeu fácu un semn si copilul 
se rostogoli in apa ráului, inecándu-se. Cu puterea 
sa Dumnezeu prinse din vázduh sufletul copilului 
și-l dărui trandafirului ofilit, care pe dată se in- 
vioră, răspândind in juru-i parfumul îmbătător. 

„Mari sunt minunile Tale, Doamne, și mare 
este puterea Ta, acuma și în vecii vecilor!” zise Sf. 
Petru, iar Dumnezeu îi făcu un semn și urcând pe 
aripile vázduhului, urmară ușor cărările cerului . 


către veșnicile grădini ale raiului. 


D. C. Mereanu 


[ DE VORBÁ CU CITITORII | | résmuarite dela „Intrebările cu pacaleli 


Pin A. S. — Focşani. — Avem asa de multă 
materie, care isi aşteaptă rândul să fie publi- 
cată, cá nu este cu putință să primim propune- 
rea d-tale de a publica poveştile lungi, despre 
care ne scrii că vrei să traduci din limba fran- 
ceză. 

Ad. I. — Bozovici. — „Pe Băclan” - aproape nu 
e poezie, ci e povestirea unei excursii, povestire 
care putea fi făcută foarte bine în proză, dar de 
sigur, fără să o trimiti spre publicare. 

Pentru tipărirea unui număr din „Pagini ale- 
se”, trebue să te adresezi „Librăriei Cartea Ro- 
mânească”, dela care vei avea lămuririle trebu- 
incioase. 

N. M. C. — Râmnic. — Ne pare rău că n'am 
avut ce alege din cele trei poezii trimise de d-ta. 
Se vede că te-ai grăbit să le dai forma defini- 


tivă. In afară de aceasta, nu uita cá revista noa- - 


stră este destinată, asa cum arată titlul, in pri- 
mul rând copiilor. De aceea, şi bucăţile trimise 


trebue să fie în genul literaturei pentru copii. 


Av.-Seb.-Loco. — Micule si drágufule citi- 
tor, pentru un elev de clasa l-a primară, aj un 
scris destul de bun. Când vei crește mai mare 
si vei învăţa mai multă carte, vei serie si poezii 
frumoase, pe care ți le vom publica. 


l) Nuca, a cărei coaje e amară, iar miezul dulce. 
2) Două picioare omul, care şade pe un scaun 
cu trei picioare, mâncând un picior de pasăre: 
Patru picioare este pisica. Ea a venit şi a răpit 
piciorul lui două picioare, care a asvârlit în ea 
scaunul cu trei picioare. 3) Roaba. 4) Sunetul. 
t) Cartea. 6) Umbra. 7) Căsuţa melcului. 


$94 HeoeEE440 0000 000 00 06000 0009 000 00 00 0 0 09 00 0604 100 E0000 00909040 0000900009040. 


$99990949000000990909030925090509s5929"wzáaüáütdXv909099 0400004909909 9400 09099940900 09 49 4.9 0 9 9 0 440 1099004999 — 


A APARUT! A APARUT! 


„HAPLEA LA SCOALA” 


DE MOS NAE 
Cea mai frumoasă și mai distractivá carte 
pentru copii și cea mai bogat ilustrată. 
Preţul unui volum lei 40 
De vânzare la librării 


Atelierele ,ADEVERUL", S. A. 


A 
R 


Q 
> a 
E 


A 


S 


Bi RENS 
wv 


" -x x 
"| În C dota pma) warn 
A ăi za 


ae i ALS 


c mS S 


n ear TON 


PRETUL 5 LEI 


um 


„Cumpăraţi ghiocei, frumosii vestitori ai Primáver 


PAG, 9. ————————À 


————————bÓIMINEATA COPIILOR 


$994991940004909999924099490909909090094909499040204009909249490990 4099490044990 64049404 449095999 140900004949 C149 0909 


tHeePt*^ d eH o t 


Duminică 6 Martie cor. înainte 
de amiază, în cadrul unui admirabil 
festival cultural şi artistic ţinut în 
sala teatrului Liber, s'a procedat și 
la tragerea premiilor pe care revista 
„Dimineaţa Copiilor”: ie oferă citi- 
toriior săi — si pentru care aceștia 
au primit bonuri numerotate. 

Tragerea sa făcut pe scenă, sub 
supravegherea unui comitet format 
din reprezentanţi ai părinţilor, d. 


N. Batzaria, directorul revistei si a — 


personaiuiui redacţional al „Dimi. 
neţii Copiilor“. 


Iată numerele eșite la sorti, obiec-. 


tele câștigate precum și numele 


. castigatoriior : 


N-rele 2634 si 4358 câte un aparat 
'fotograric marimea 6X9 : Nicoiae N. 
Pewuuu là Lib. ,Cultura" iste, 
jud. ipju, şi  Cecuia — Popians.;j, 
cara Dudesti 134, Loco IV. 

Nr. 7117 una bicicieta pe 2 roate: 
Rupens Mayer, 9vetan Miháàileanu 
6, Loco. 

Nr. 2586 una rochiţă elegantă de 
mătase, pe măsură: Sandu Berco- 
vici, Basarabiei 47, Constanţa. 


Nr. 5279 un costum complect de 
haine marinar pe masură: Valeriu 
N. Mateescu, str. Olanesti 17, prin 
Sos. Crangasi, Loco II. ; 
“Nr.2519 un paraesiu pentru copil, 
pe. masură; Siivian Algoetti, calea 
Griviței 338, Loco II. 


N-rele 2549, 3956 si 7534 câte un 
aparat de radio cu gaienă, com- 
piect: Saront Sergiu, Bucovina 2, 
Loco Il;.Laufer B. David, Radu de 
la Afumaţi 43, R.-Válcea; Nina Ene- 
scu, str. Fraţi Berceni A 45, Loco. 
"Nr. 3380 una trotinetă: Valentin 
Gheorghiu, Vultur 28, Galati. 

N.rele 1221 si 6295 câte un aparat 
de gimnasticà: Elisabeta R. Mun- 
teanu, str. Mitropoiitul Șaguna 44, 
Constanţa, şi Leonida Mavromati, 
Şcoala, de viticultură Chişinău. 

Nr. 3867 una păpușe mare: Elena 
Palita, Acvila, Loco VI. 


N-rele 3660 si 7031 câte una min- 
ge de Foot-Ball: Ganciu I. Neculae, 


Tragerea premiilor oferite de revista | 
DIMINEATA COPIILOR" 


THEME EHE TATE EE EHE EHETEEREMEOEEUEHMEEEEEMHMRETERMEMEA IMEEM E AA AEEA AA AAE EEEE EEEE EEEE EEE EEEE EEEE EEEE EE A 


Roger.Nou 13, Piatra-Neamț, si Na- 
nette Flaum, str. Cantemir 3, Loco. 


N-rele 1013, 5787 si 3680 câte un 
toc rezervor: Steluta Constantino- 
vici, com. Videle, Vlașca; George 
Cojocaru, Oituz 2, Craiova; Ileana 
D. Eremie, Lucaci 19, Loco. 


N-rele 6221 si 1487 câte un servi- 
ciu compelct de traforaj: Sergiu Va. 
Sile, str. Jianu 18, Pieptănari, Loco, 
$i Vivy Gh. Tullea, str. Pietátii 12, 
Loco. 


N-rele 4417 si 5071 câte una cutie 
mare cu material complect de pic- 
tură: Lică si Florica  Grunstein, 
Stefan cel Mare 180, Roman, si Ni- 
culescu Stefan, Baterii 29, Focşani. 


N-rele 6300, 2489, 6492 și '7290 
câte un abonament gratuit pe un 
an la „Dimineaţa Copiilor“: Muşia 
Grinberg, Mihai Viteazu 14, Chisi. 
náu; Zurescu I. Stefan, str. Stupi- 
nei 12, Loco; Nicu Tahucin, str. 
Tropaesov 4, Constanţa; Iulian Cr. 
Mănescu, Regele Carol II-lea 14, Ca- 
hul. 


N-rele 4810, 5368, 4686, 6561 si 1383 
câte un abonament gratuit pe 6 
luni la „Dimineaţa Copiilor“: An. 
gelica Tr. Ioan, Vama Curtici, jud. 
Arad; Schiny V. Roitman, Pitagora 
4, Loco; Virgil D. Vasilescu, Egali- 
tátii 27, Loco; A. Barach, str. Cucu 
64, Iaşi; Leonid G. Petrescu, G-ral 
Magheru 82, Loco II. 


N-rele 4511, 1444, 3141, 2967 si 1519 
volume alese din editura ,Adevérul* 
fiecare în valoare de 200 lei: Mir- 
cea I. Diaconescu, Brănești, Dâm- 
bovita ,Of. Pucioasa; Lucica Pope- 
Scu, str. Momalean 5, fostá Margi- 


49910495942 90049092429499940999904909*99099499499490494 095 


i 


nei, Loco; Adriana Culler, str. Vul- 
tur 11, Bacàu; Zimmer  Virgiliu, 
Popa Savu 60, Loco. 


N-rele 2657, 3582, 5596, 4946 si'7136 
volume alese din editura „Adevărul“ 
fiecare in valoare de 150 lei; Marcel 
V. Gavrilescu, Barbu De.avrancea 18, 
Ploesti; I. Olter, Olteni 2, Loco II; 
Pepe Zàmbresteanu, Sârbească 16, 
Loco; Atanase Dumitrescu, consi. 
lier la Curte, str. Dragoș-Vodă 4, 
Constanta;  Alexandru  Veingbert, 
Şepcari 22, Loco. 


N-rele 2694, 5063, 6071, 7366, 3290, 
4629, 2976, 1605 volume alese din e- 
ditura „Adevărul“ fiecare în valoare 
de 100 lei; Florian Asderban, Tepes- 
Vodă 37, Loco; Luţa Ionescu, Vii- 
tor 150, Călărași, Ialomiţa; Franci. 
sca Held, calea Văcărești 152, Loco; 
Hary Calmanovici, cal. Mosilor 312, 
Loco; Coca Corneliu, Vistierului 18 
A, Loco; Nicolae Gadonschi, Toma- 
Cozma, 112, Iași; Nicuşor Gheorghiu 
cart. Demobilizatilor, Vila Silvia 114 
Galaţi; Kuky de Herz, Teatrul Na- 
tional, Craiova. 


* 

Cástigátorii din Capitalà se pot 
prezenta zilnic la „Dimineaţa Co- 
piilor“, str. Const. Mille 12, Et. I, 
pentru a-și primi premiile, iar ace- 
lora din provincie li se vor expedia 
cât mai curând posibil. 

Reamintim că obiectele notate 
mai sus au fost toate furnizarte de 
către marile și renumite'e magazine 
GALERIES LAFAYETTE, instalate 
în palatul SOCEC & Co. din Bucu- 
resti, 


4-e0-0-0-0-0-6-0-9-0 9 0oO- 0o 0-009 ooooowv 


Lunel Februarie îi mai spune şi Fáurar, 
Dar elocolata bună o numai Suchard ! 


TEORIA CĂPRARULUI 
La teorie, don căprar, 
Explică apăsat şi rar: 
Lunei Ianuarie îi zice Ghenar,