Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1932 (Anul 9, nr. 412-463) 754 pag/DimineataCopiilor_1932-1669230709__pages101-150

DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67. 


ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI | IN STRAINATATE DUBLU 
6 LUNI 100 ,, UN NUMAR 5 LEI 


20 Martie 1932 — Nr. 423 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapolază 
> E i ai a Na DR ETE E E TACNA 
REPRODUCEREA BUCATILOR ESTE STRICT INTERZISA 

YrrrYrrrvrrvrrrrry 


AAA AAA VY YY YY VVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVV 


Matdatiiăiiaaiadataniaăiaă idilă asia iai aaa rs 


Grija mosneagului 


Doi moșnegi, bătrâni nu glumă, Să vrea omul și minune „Numai așa am sfârşi-o 
Cu părul alb — argintiu — Dacă nuw'ncearcă'n zadar... Ca nimeni de pe pământ — 
Vorbesc într'o zi de vremuri Uniti pentru totdeauna, 


„Intre noi, wau fost nici certuri 
Care îţi fac viața amară, 

„Zău că viata noastră — spune Nici nu ne-am schimbat vreodată 
Unul — a fost ferice Vorbe grele de ocară. 
Si'mpotriva ei niciunul 


Pe care numai ei le știu. Din leagăn pân'la mormânt. 


— Ba eu nu, vreau dimpotrivă! 
— Zice mosneagul îndată — 


AMAIA IIA 
RAMAIFERIAIIIIIA EKETE TEERAA EREEREER EE Aaaa ..... 


; ; „Poate că tocmai din asta Socoteala ta e bună 

Navem un cuvânt a zice. Ale trăit: atatia ant Dar. è cam necugetată. 

Ne-a dat Dumnezeu de toate Fără nici-o clipă'n care 

— Și mai bune si mai rele — Ne-am fi privit ca dușmani. „Mai bine mori tu "nainte, 

Dar nu ne-am plâns niciodată R Că nu-i lucru-așa de mare, 

Cum fac unii *n timpuri grele. »4$ Mai avea o dorință Ca să rămân eu pe urmă 

Către Maica Prea-Curatá: Să "ngrijesc de înmormântare”. 

— „Așa este, măi bárbate: Când o fi să vină moartea 

Trai ca al nostru, zău, mai rar, Sá murim tus-doi odată”. D. Nicolescu-Olt | 
POr. HAOHOEOSOOOOAAAEAAAA AHAAA 100-000000-0-000-000-00900900-00000000 III... 
A A A ae i 990000 HH rrrrrrerrrrrr..... 


| 


PRIMĂVARĂ 


Olga Dutescu 


A ARA RARA AAA ARA RRA ARA AAA RA AAA) renta: 


Haide, primávará, vino Vraja crángului sá dee | 
Sá rodesti livezile; Tril privighetorilor š 
Fruntea spre pământ înclin-o Si-ascultánd mirat să stee i 
Si pe toate vezi-le! Grupul trecătorilor. E 
Harul táu de bogátie, Dulce primăvară, du-ne : 
Dá-1 ca dar vietilor — sá dám glas cántárilor; $ 
Si sá picuri pe cámpie Și fă inimile bune 3 
Roua diminetilor... Sub domnia zărilor! 3 

? 


PAG. 4 


ORAR ANT 
4 y T A, Ah, Eli PERRA ATA 


r 


DIMINEAȚA COPIILOR 


— POVESTE POPULARĂ ROMANEASCĂ — 


E ii 


x 3 lorea Voevod zise într'o dimineață 

„a tatălui său: „Tată, împărate si 
stăpâne! Iti cer voia si binecu- 
tarea să plec în căutarea Dom- 
nitei Lăcrămioara, pe care n'am 
văzut-o nici o dată aievea, dar 
am văzut-o în noaptea aceasta 
în vis. Era tristă si galbenă la 
față, iar din ochi îi curgeau intr'una lacrimi. Cu 
toate acestea, mi s'a părut nespus de frumoasă. 
Merg să o găsesc si să o iau de soție”. 


Bătrânul împărat oftă din greu si răspunse zi- 
când: „Fiule, vrei să pornești la o treabă în care 
poate să-ţi pierzi viaţa. Domnița Lăcrămioara, 
despre care am auzit si eu, stă închisă în turnul 
cel mai înalt din palatul de fier al vrăjito- 
rului Mirmidon, care a răpit-o si o păzeşte cu 
toată strásnicia. Multi fii de regi si împărați sau 
încercat sá o scape si s'au dus până la palatul a- 
cela, dar până acum nici unul nu s'a întors de 
acolo. Cu toate acestea, nu te opresc să-ţi încerci 
si tu norocul si îţi dau si binecuvântarea. mea. 
Dumnezeu si Maica Domnului să-ţi fie în ajutor!” 

Si Florea Voevod porni la drum. : Merse cât 
merse, până pătrunse intr'o pădure asa de deasă, 
că nu putea găsi o esire. Dar pe când se muncea 
și se sbătea în zadar, ca să-și croiască un drum, 
auzi îndrărătul său un râs puternic și un glas de 
om care Îi zise: ,Voinice, ti s'a înfundat! Dacă 
nu. mă iai si pe mine ca tovarăș de drum, să știi 
că nu mai esi de aici”. 

Florea Voevod întoarse capul și văzu la câţiva 


s Md 


de ALI-BABA 


paşi pe un om, care era aproape de două ori mai 
înalt decât el. 

„Cine ești şi cum de ai răsărit aicea? îl întrebă 
Florea Voevod. 

— Mă cheamă Lungilă, răspunse cel întrebat. 
Te-am zărit din depărtare și te-am ajuns din 
două, trei sărituri. Si ştii care e meșteșugul meu? 
Pot să mă lungesc și să mă fac de zece ori, ba 
chiar, dacă e nevoe, de douăzeci de ori mai înalt 
decât sunt acum”. 

Şi ca să-i arate Voevodului că nu spune vorbe 
de laudă goală, Lungilă îi mai zise: „Vezi colo 
în vârful bradului celui înalt un cuib de vultur? 
Priveşte cum îi prind cu mâna”. 

Aşa zise Lungilá si pe dată se lungi asa de mult, 
că îi ajunse capul mai sus de vârful bradului. 
Intinse apoi mâna și luă cuibul de vulturi. 

"Văa că ai să-mi fii un tovarăș folositor”, îi 
zise Florea Voevod, întinzându-i mâna. Si le- 
gară amândoi prietenie si frátie. 

După aceea, Lungilă, ridicând în sus capul, văzu 
pe unde se poate eși din pădure. Il luă, așa dar, 
pe Florea Voevod, cu cal, cu tot, în cârcă și în 
câteva sărituri esi din pădure, nimerind într'o 
câmpie netedă si întinsă. In partea cealaltă a 
câmpiei se ridicau munţi de stânci uriaşe, iar 
în mijlocul ei stătea culcat un om, părând că 
doarme dus. i ț 

Când se apropiară de omul acesta, Lungilă zise 
încet lui Florea Voevod: ,Sá-1 luăm si pe omul 
acesta să ne fie prieten și tovarăș”. 


Insă omul care stătea culcat, se sculă, iar Flo- 


DIMINEAȚA COPIILOR 


rea Voevod îl întrebă: 
meșteșugul tău? 

— Sunt Lărgilă, răspunse el, iar meșteșugul 
meu este să mă umflu si să má lărgesc așa de 
mult, că pot cuprinde cu corpul meu toată câm- 
pia aceasta. 

— Văd că și tu ai să-mi fii un tovarăș folosi- 
tor”, îi zise Florea Voevod, întinzându-i mâna. 
Si legará tustrei prietenie si frátie. 


„ Cine esti si care este 


să 
E 
4 

Li 


PAG. 5 


Porniră împreună, îndreptându-se spre palatul 
de fier in care vrăjitorul Mirmidon tinca închisa 
pe Domnița Lăcrămioara. Drumul era deschis 
si netezit de către Ochilă, care cu o singură pri- 
vire prefăcuse in praf si pulbere pietrele si stán- 
cile. k 
Insă. dacă Florea Voevod ar fi fost singur, 
1'ar fi putut, ori cât de iute ar íi fost caiu! său, 
să ajungă nici într'un an de zile la palatul vrăji- 


EE) 
PA 


e 


Pornirá impreuná si ajunserá la stáncile u- 
riase, care le inchideau drumul. Pe una din stánci 
státea un om, care era legat la ochi. 

„Cine esti si dece tii ochii legaţi? îl întrebă 
Florea Voevod. 

— Sunt Ochilă, răspunse el, şi ţin ochii legaţi, 
fiindcă, altfel, ard sau prefac în bucăţi tot ce pri- 
vesc cu ochii liberi”. Si ca să arate că nu spune 
vorba de laudă goală, întoarse capul, își luă le- 
gătura dela ochi și privi ţintă una din stâncile 
cele mai înalte. Indată stânca se prefăcu in mii 
și mii de bucățele si în pulbere. 

„Văd că si tu ai să-mi fii un tovarăș folositor”, 
îi zise Florea Voevod întinzându-i mâna. $: le- 
gară tuspatru prietenie și frátie, 


torului. Dar nu de florile mărului legase prietenie 
și frátie cu Lungilă. Acesta luă pe Florea Voevod 
cu cal, cu tot în cârcă, mai luă pe Lărgilă și pe 
Ochilă si în seara aceleiași zile erau cu toţii în 
curtea palatului de fier al vrăjitorului Mirmidon. 


Din curte, intrară în palat. Rămaseră însă ui- 
miti de cele ce văzură. Palatul era plin de tot 
felul de oameni, dar prefácuti cu toţii în stan 
de piatră. 

Intrară apoi într'o sală în care era o masă în- 
cărcată cu mâncăruri si băuturi din cele mai 
gustoase. Asteptará sá vie cineva şi să-i poftea- 
scă, dar nu se ivea nimeni și nu se auzea nici un 
glas omenesc în toate încăperile palatului. 


PAG. 6 


s urmă, strânşi de foame, se ospătară sin- 
guri. 

Insă, tocmai când se lăsase noaptea, se auzi un 
sgomot neobişnuit. și dintr'o use se ivi un moş- 
neag urât la înfățișare. Mosneagul acesta ținea 
de mână o fată de o nespusă frumuseţe, dar 
tristă, galbenă la față si cu ochii plini de lacrimi. 

„E Domnița Lăcrămioara! strigă Florea Voe- 
vod, repezindu-se spre dânsa. 

— Da, e Domnița Lăcrămioara! îi întări vorba 
mosneagul cel urâcios adăogând: „lar eu sunt 
vrăjitorul Mirmidon. Ascultă acum hotărârea 


mea: Dacă o poţi păzi pe Domnița trei nopţi la 
rând, fără să-ţi scape si să fugă, a ta să fie. Insă, 
dacă nu o poţi păzi, să știi că si pe tine si pe 
prietenii cu care ai venit, vă prefac în stane de 
piatră”. 

Așa vorbi vrăjitorul Mirmidon, care lăsă acolo 
pe Domnița Lăcrămioara, iar el pieri si se făcu 
nevăzut. 

„Să o păzim bine, fraţilor!” zise Florea Voevod. 
Si fácurá precum urmează: Florea Voevod se 
culcă aproape de domnitá, Lungilă se întinse si 
si se lungi, prefăcându-se ca o curea si asezán- 


DIMINEAȚA COPIILOR 


du-se în forma de cerc de jur împrejurul sălei. 

Lărgilă se umflă și astupă cu corpul său toate 
ușile, iar Ochilă se cocotá pe o fereastră, ca de 
acolo să poată privi totul. Și își ziseră ca nici u- 
nul să nu închidă ochii și să n'adoarmă în noap- 
tea aceea. 

Dar nu trecură la mijloc nici două minute, că, 
par'că le-ar fi dat cineva să bea cine știe ce báu- 
tură ameţitoare, închiseră cu toţii ochii, fiind cu- 
prinși de un somn adânc. Dimineaţa, în zorii zilei, 
Florea Voevod se trezi cel dintâiu și rămase încre- 
menit de spaimă, văzând că domnita Lácrámioa- 
ra nu era acolo. 

„Fraţilor, strigă el trezind pe cei trei prieteni, 
Domnița a fugit! 

— Nu te prăpădi cu firea, îi zise Ochilá, cáu- 
tând să-l linisteascá.. Văd că în „Pădurea Neagră”, 
care este la o sută de postii depărtare de aicea, 
stă o veveritá, stând în vârful bradului celui mai 
înalt. Veverita aceasta este Domnița Lăcrămioara. 
Haide, Lungilă, să mergem noi doi, să o prindem 
si să o aducem îndărăt aicea”. 

Lungilă luă în cârcă pe Ochilă, care îi arăta 
drumul, fiindcă Ochilă vedea la depártári mari, si 
în mai puţin de zece minute ajunse la „Pădurea 
neagră”, prinse veverița din vârful bradului si o 
aduse îndărăt, punând-o jos înaintea lui Florea 
Voevod. Deodată veverița se prefácu în Domnița 
Lăcrămioara. 

Tocmai atunci intră pe ușă și vrăjitorul Mirmi- 
don, căruia îi veni să turbeze de mânie, văzând că 
Domnița este la locul unde o lăsase în ajun. 

„Să vedem diseară!” zise el rânjind. Luă apoi 
pe Domnița de mână și pieri cu dânsa. După ce se 
înseră, o aduse însă din nou pentru încercarea din 
noaptea a doua. Insă și în noaptea aceea, priete- 
nii noştri fură cuprinși de un somn adânc și ador- 
miră până a doua zi. 

Când sau trezit, Ochilă își roti privirile de jur 
împrejur și zise: „O văd! La două sute de posti de 
aicea este un munte. In vârful muntelui este o 


stâncă, iar pe stânca aceasta un márgáritar. Már- 


găritarul acesta este Domnița Lăcrămioara. Haide, 


Lungilă, la drum, că nu e vreme de pierdut”. 

Se duseră, asa dar, Lungilá si Ochilă, luară 
márgáritarul de pe stâncă, îl aduserá indárát, iar 
márgáritarul se prefácu în Domnița Lăcrămioara 
tocmai în clipa în care vrăjitorul Mirmidon intra 
pe uşă. Acesta să plezneascá de mânie și mai 
multe nu. 

„Să vedem si diseară!” urlă el rânjind si ple- 
când cu Domnița, care o aduse din nou după ce 
s'a lăsat noaptea. 

In dimineaţa de după noaptea a treia, Domnița 
Lăcrămioara pierise iarăși. 

„O văd, zise Ochilă, dar acum e departe de tot, 
In fundul Mării Negre văd un inel de aur. Inelul 


p” 


DIMINEAŢA COPIILOR = e ra 


acesta este Domnița Lăcrămioara. Acum să stea 
aicea numai Florea Voevod, iar Lungilă și Lărgilă 
să vie cu mine”. 

Porniră, vreau să spun, Lungilă îi luă în cârcă 
pe amândoi și ajunse repede la marginea Mării 
Negre. Acolo se lungi cât mai mult și întinse mâ- 
na, dar tot nu putu să ajungă până la locul unde 
era inelul de aur. 


Ci Lungilá zise: „Stai, că îţi dau eu o mână de 
ajutor!” 

Sezu jos si îşi lărgi si îşi umflă burta, de cu- 
prinse cu ea tot ţărmul mării. Apoi înghiţi cu câ- 
teva sorbituri o jumătate din apa mării. Acum 


Lungilă putu să intre în mare și să ajungă până 
la inel, pe care-l luă și-l puse bine în buzunar. 
După aceea, luă în cârcă pe Lărgilă şi pe Ochilă 
si porni incárát cu iuţeala vântului. 


Insă, obosi în curând, fiindcă avea de dus o 
greutate foarte mare. Ştim că Lărgilă inghitise o 


. jumătate din apa Mării Negre si o ţinea toată în 


burtă. De acera, pe când treceau printr'o vale, 
Lungilá îl trânti depe umeri, iar în cădere, burta 
lui Lărgilă plezni și toată apa tásni, vârsându-se 
şi înecând tot ţinutul de jur împrejur. 

uungilă si Ochilă, lăsând în drum pe Lárgila, 
se întorseră la palat tocmai în clipa în care vrăji- 
torul Mirmidua vitrase pe use, rânjind acum de 
pacurie că Domnița Lăcrămioara nu era acolo. 
Iar bucuria îi fu scurtă de tot. 

Lungilă scoase din buzunar inelul și-l puse jos. 
Inelul se prefăcu îndată în Domnița Lăcrămioara, 
dar o Domnitá care nu mai era tritsá şi galbenă la 
fatá si nu mai plángea. 

Vázánd aceasta, vrájitorul Mirmidon scoase un 
urlet ca ce fiară sálbateca si cât ai clipi din ochi, 
se prefăcu într'un corb negru, care sbură și merse 
să croncăne și să cobească prin păduri și prin 
locuri pustii. 


Toti cei vrájiti si prefácuti în stane de piatră 


-= _= PAG. ? 


cápátará din nou viatá si multumirá cu lacrimi de 
recunostintá lui Florea Voevod si celor trei prie- 
teni ai acestuia. 


Iar Florea Voevod se întoarse acasă, unde se cu- 
nună cu Domnița Lácrámiora. Nu se despărți însă 
nici de cei trei prieteni, care trăiră pe lângă dân- 
sul până la adânci bătrâneţe. 


a ae ME Poe DM. Ca ATI. ATP, Sita ATI Pa E Mb 


A APARUT! A APARUT! 


„HAPLEA LA ŞCOALĂ“ 


DE MOS NAE 


Cea mai frumoasá si mai distractivá carte 
pentru copii şi cea mai bogat ilustrată. 
Preţul unui volum lei 40 
De vânzare la librării 


> Y y Y E SC V "y A 


Toţi şcolarii să citească 


' Almanahul Seolarilor 


pe anul 1932 


având o splendidă copertă în culori si toate paginile 
bogat ilustrate si pline de povești frumoase, de bucăți 
de știință popularizată, de povești umoristice, de 
desene hazlii, de tot felul de probleme distractive 
ghicitori şi întrebări cu păcăleli etc. etc. 
Costul! unui exemplar este lei 25 


DIMINEAȚA COPIILOR 


A e 
= 


sE 


| Desene de GEO | | Text de MOS NAE | 


|10) Visul lui Bran sgárcitul 


XA 
A trecut o săptămână, „Nu cumva de rândul ăsta, In grădină, stând la umbră, 
Nu se'ntoarce încă Stan, Stan s'a dus, s'a prăpădit? Bran sgârcitul se gândește, 
Lung e drumul, greu e zmeul, Nu cumva avui norocul C'ar fi bine, de minune, 


Ins'acasă-și zice Bran: Să trăesc eu liniștit?” Stan de nu se mai ivește. 


„Scapă nasu-mi, scap eu însumi Tot vorbind, gândind într'astfel, Se făcea că el plecase 
De ocară și ruşine. Bran adoarme și pornește După Stan în căutare, 
Auzi vorbă? Stan pârlitul să viseze, cum se 'ntâmplă, Si mergând aga'nainte-i, 
Sá má ta de nas pe minel” Să viseze ce dorește. Nimerin câmpie mare. 


Pe câmpie, sub un paltin, 
Stan voinicul e lungit, 
Mort şi rece, iar în juru-i 
Mulţi pitici au năvălit. 


Râde Bran în somn şi zice: 
„Zău, că asta are haz!”... 
Dar de nas îl trage unul 
Si-1 ciupeste de obraz. 


„Piei, Satano!” Bran îşi zice, 
Ba o cruce chiar își face, 

Un strigoi că vede-i pare — 
Se'ntelege, că nu-i place. 


-~ 


In n-rul viitor: „BRAN SCOATE ZMEUL DIN SAC”. 


` Stan, râzând, gráeste iarăși: 
„Ei jupâne, am venit, 

Iată sacul plin cu galbeni 
Dela 2meu ce am primit. 


dia (ud dă cu 


PAG. 9 78 


IS 
+ 


EEE 
i 
ébr 


al > AA 
A a NN >> 


SN 


E SAA 


$i mai vede Bran sgârcitul 
Zmeul cel din Valea Rea 

Că un sac ce-i plin cu galbeni, 
Drept la el îi aducea. 


Mână 'n mână, sar piticii 

si îi cântă cânt de jale, 
Stoluri, stoluri, corbii negri, 
Croncănind vin dela 'vale. 


i Dă 


Hai 


pi 
Y 
! 


Se deşteaptă, ochii-și freacă, 
Inainte-i se ivește 

Stan voinicul viu si teafăr, 
Care vesel îi zâmbeşte. 


„Cine-i?” somnoros întreabă, 
Insă acuma e trezit 

De un glas care-i vorbește: 
„Ce, jupâne, ai dormit?” 


— Cum, măi Stane, esti în viață? 
Oare când ai înviat?... 
Ori acum îmi dau eu seama, 
Ce-am văzut, e cam visat”. 

(Va urma) 


PAG. 10 = 


Răspunsuri 
la 


intrebarea „Ge vrei să fii 


DIMINEAȚA COPIILOR 


in viată“ 


HHAH dmmaai 


| 4) | URMARE 


Lupșa I. Victor dela Buzău ne scrie: 


„Aş vrea să fiu doctor, ca să îngrijesc pe toți 
săracii și pe toți bolnavii”. 


Barbu Fintea (cl. I-a B.) dela Călărași ne serie: 
„Dorinţa mea e să devin avocat, pentru a apă- 


ra pe oamenii săraci, si să fiu bogat, pentru a-i 
ajuta cu bani”. 


Popescu H. Mircea (cl. II-a licealá) din Capitală 
ne scrie: 

„De oarece si părinţii mei mă sfátuesc, má voi 
face medic, pentru a putea fi de ajutor răniților 
și bolnavilor în timp de războiu, — ferească Sfân- 
tul! — ca si în timp de pace. In acelaș timp, do- 
resc să fiu și colaborator la revista d-voastre”. 


19. Parfanov (cl. III-a primară) dela Cinișăuţi 
(jud. Orhei) ne scrie: 

„Vreau să ajung inginer, ca să pot construi în 
Basarabia căi ferate și mai multe șosele”. 


Evghenie B. Popescu (cl. II-a primară) 
C.-Lung (Muscel) ne scrie: 

„Eu vreau să munecsc în clasele următoare, ca 
și în clasa întâia, să fiu premiat și la liceu si la 
Universitate, fiindcă îmi place să învăţ foarte 
mult. Când voi fi mare, as vrea să fiu chemat sá 
conduc ministerul de industrie şi comerţ. Voi opri 
să se mai aducă din străinătate mărfuri de lux 
ca: mătăsuri, rujuri, parfumuri si altele. Ştiu dela 
tăticu, care e comerciant, că în felul acesta s'ar 
încuraja fabricile si comerţul din tara noastră si 
că o ţară poate înflori, muncind prin ea însăși și 
luând din străinătate numai strictul necesar”. 


dela 


D-ra Berstein Ana (cl. 
pitală ne scrie: 

„Când mi se pune întrebarea „ce vreau să fiu”, 
îmi vine să râd. Auzeam vorbindu-se în casă des- 
pre „carieră”, dar nu intelegeam ce rost avea 
acest cuvânt în viaţa oamenilor. Acum, când am 
ajuns în clasa I-a secundară și, cum zice mama, 
m'am făcut fată mare, mi s'a explicat ce rol 
joacă, în viaţă cariera. Unul, de exemplu, se face 
artist, altul pictor, desenator, avocat, arhitect 
și așa mai departe. 

„Din toate acestea, eu vreau să fiu avocată. Pe 


I-a secundară) din Ca- 


cei nenorociti, am să fac tot posibilul să-i scap. 
Pe oamenii săraci, care au greșit cu ceva si au fá- 
cut vreo faptă rea, nepermisă unui om cinstit, am 
să caut să-i achit si să-i povátuesc să se lase de 
lucruri rele și să înceapă o viaţă nouă și cinstită, 
câștigându-și pâinea cu sudoarea fruntii. 

„Nu voi lua bani dela săracii, care vor veni să 
mă consulte, de oarece cred că banii luaţi dela 
clienţii cu dare de mână o sămi ajungă pentru 
traiul de toate zilele”. 


D-ra Lala lung (clasa Iba) dela Constanța ne 
scrie: „Eu vreau să mă fac avocată, că se zice că 
am gură mare” 


Titi Wasserman din Capitală ne scrie: „Do- 
rinfa mea este să învăţ mult, ca să fiu inventa- 
tor ca Edison”. 


loan Arabu (cl. l-a secundară) dela Jași ne 
scrie: „Eu vreau să fiu ofițer activ ca decedatul 
meu tată, căci vreau să-i port numele în oştire”. 


Marcel I. Petrescu dela Craiova ne scrie: 


„Vreau, să mă fac doctor militar, pentru a fi în 
stare să îngrijesc pe răniţi în rázboiu, iar în 
timp de A DOR să însănătoşesc gratuit pe bolnavii 
săraci” 


Celus Tiberiu I. Masca (cl. IV-a) dela Casim- 
cea (jud. Tulcea) ne scrie: „Aş vrea să ajung 
un mare om de Stat în timpul unei sărăcii ca 
aceasta, în care se sbate tara noastră; sá micşo- 
rez dările oamenilor, dând afară pe toți slujba- 
sii, care prin protectii politice ocupá slujbe fără 
merit, încasând lefuri mari şi de pomană. Ast- 
fel şi tatăl meu — avocat de profesiune — plă- 
tind mai puţin la Stat, ne va putea tine pe toți 
cei cinci fraţi la şcoală”. 


D-ra Irina Maior Pătărlăgeanu dela Cislău 
(jud. Buzău) ne scrie: „Dorinţa mea e să fiu pa- 
rașutistă ca d-ra Smaranda Brăescu, ca să port 
faima ţării mele în toată lumea. Fratele meu 
Șerban, care e mai mic, vrea să ajungă marinar, 
ca să cunoască şi alte ţări străine, iar în caz de 
războiu, să apere tara noastră”. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Nicu Almalech (cl. Il-a pr.) dela Cernavoda 
ne scrie: „Eu vreau să fiu cerealist. Imi place 
această meserie, fiindcă cere muncă multă, iar 
mie îmi place să muncesc, căci numai prin 
muncă şi cinste omul poate trăi”. 


D-ra Marioara Antonas, (cl. Il-a pr.) dela Tg.- 
Ocna ne scrie: „Am cam întârziat cu răspunsul 
la întrebarea „Ce vrei să fii”, din cauza unor 
dureri mari de măsele. Eu vreau să mă fac doc- 
toră dentistă, ca să pot alina şi eu altora dure- 
rile grozave de másele, cum mi le-a alinat si mie 
doamna doctoră dentistă dela noi“. 


„D-ra Silvica Butnaru (cl. Il-a pr.) din Capi- 
tală ne serie: „Cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu 
concursul părinţilor mei, doresc să învăţ carte 
şi să ajung doctoritá, ca să pot veni în ajutorul 
oamenilor săraci prin consultaţii şi medicamen- 
te gratuite. Procedând în felul acesta, cred că 
voi mulțumi pe Dumnezeu si pe părinții mei 
pentru ajutorul dat”. 


D-ra Aurica Rohrlich din Capitală ne scrie: 
„Marea mea dorinţă este să ajung scriitoare. 
Știu că sufletul este ca o floare si dacă îi dai o 
literatură bună, atunci el înfloreşte, se reim- 
prospătează. Acesta este idealul meu şi voi lup- 
ta pentru el”. 


D-ra Lenuta D. (cl. Il-a pr.) dela Buzău ne 
scrie: „Eu vreau să fiu eroină, să fiu o a doua 
Ecaterina Teodoroiu, ca să-mi apăr tara iubită”. 


Matafa Edelman dela Orheiu ne scrie: „Do- 
resc să fiu doctor militar, ca să îngrijesc pe sol- 
daţii răniţi în timpul războiului”. 


-~ Podgurschi Grigore dela Biliceni (jud. Bălţi) 
ne scrie: „Aş dori să fiu un pilot conducător 
de avioane, ca să mă plimb pe sus cum se plim- 
bă păsările”. 


„Isac Buras (cl. Il-a pr.) dela Bârlad ne scrie: 
„Vreau să fiu inginer mecanic, pentrucă îmi 
place să lucrez mult”. 


Natan Buras (cl. IV-a pr.) dela Bârlad ne 
scrie: „Eu vreau să fiu căpitan de vapor, ca să 
am posibilitatea să cunosc tot pământul”. 


Mihai C. Nedelcu dela Comănești (jud. Ba- 
cău) ne scrie: „Aș vrea să fiu marinar şi în ace- 
las timp sá fiu si un bun militar, spre folosul tá- 
rii mele”. 


D-ra Alexandrina Sterie (cl. I-a sec.) dela 
Diciosánmartin ne scrie: „Eu vreau să fiu doc- 


PAG. 11 


torá sau directoare de liceu şi să-mi îndeplinesc 
cât mai bine datoria”. 


D-ra Gina Schmidt (cl. Il-a pr.) din Capitală 
ne scrie: „Eu vreau să fiu profesoară, ca să în- 
vát pe toţi copiii carte”. 


D-ra Riri Schmidt (cl. La pr.) din Capitală 
ne scrie: „Eu vreau să fiu scriitoare, ca să în- 
veselesc pe săraci, iar pe cei bogaţi să-i fac să-şi 
aducă aminte de cei săraci”. 


Ion Alexandru Solomon (cl. l-a sec.) din Ca- 
pitalá ne scrie: „Doresc să fiu în viaţă un mare 
om de Stat şi diplomat și să am puterea să adun 
într'o conferință internaţională pe toţi oamenii 
de bine din toate ţările si să reușesc să conving 
toată lumea sá se infráteascá si să se iubească, 
pentru ca să nu mai fie nici o dată războiu pe 
lume”. 


Laurian Roman Rozemberg (cl. Il-a pr.) din 
Capitală ne scrie: „Eu vreau să mă fac advocat, 
ca să-i pot împăca pe oameni”. 


D-ra Zilberman Rașela (absolventă a scoalei 
primare dela 7g.-Fălciu) ne scrie: „Aș dori sá 
deviu directoarea unei societăți de binefacere, 
pentru a putea veni în ajutorul celor oropsiti de 


a» 


soartă”, 


D-ra Clăruţa Herscovici (cl. I-a pr.) si Gică 
Herșcovici (cl. I-a pr.) din Capitală ne scriu : 
„Suntem un frăţior şi o surioará şi de mult ne fa- 
cem împreună planul ca fratele să se facă doctor, 
iar sora farmacistă şi colaborând unul lângă al- 
tul în aceste cariere frumoase, să putem aduce 
mult folos oamenilor suferinzi şi multă multu- 


mire scumpilor noștri părinți. Dea bunul Dum- 
nezeu!” 


D-ra Elena Cravenco dela Tighina ne scrie: 
„Aş dori foarte mult să fiu artistă de cinema si 
să ajung renumită, ca de ex. Any Ondra, care 
îmi place foarte mult. Acum vă doresc toate 
cele bune şi să dea Dumnezeu ca revista „Di- 
mineata Copiilor” să apară încă mult timp”. 


D-ra Sanda Mirea din Gapitală ne scrie: „Aş 
dori să fiu profesoară de chimie si să pot răs- 
pândi cât mai mult această ştiinţă frumoasă. As 
mai dori să fac şi câteva invenţii, care să fie 
de folos ţării mele si M. S. Regelui”. Fă 

D-ra Ida Dain (cl. III pr.) din Capitală ne 
scrie: „Eu vreau să mă fac artistă, ca să invese- 
lesc pe multi oameni bătrâni, tineri şi copii”. 

f (Va urma) 


PAG. 12 


= DIMINEAȚA COPIILOR 


| 


Ñ vu Cum s'au răspândit poveștile 
A ul ea | cu påndit poves 


Q| «e ini Sa 
@ SR ==] de Tănăsescu Ana Joseta 330 
Ou) 39 


In amintirea micului ingeras Titicu, 
luat dintre noi la vársta de 3 ani. 


N rai. sus, unde totdeauna este 
linişte, pace şi veselie, unde 
troncază Dumnezeu înconjurat 
de îngeri si de heruvimi, unde 
ingerasii micuti se joacă ne- 
vinovaţi, ascunzându-se prin- 
tre flori, se auzi un sgomot de 
chei. Era Sft. Petru, care vroia 
să primească un nou venit. Poarta grea a raiu- 
lui se întredeschise si un arhanghel intră înso- 
tit de un ingeras mic, frumos si drăgălaş. cu pă- 
rul galben, aşa cum numai ingerasii îl au, cu 

“ochii albaştri ca rupti din cer, cu buzele roșii, 
ca o rană mică. 

Şi Dumnezeu, când a auzit că vine cineva, s'a 


DIMINEATA COPIILOR 


sculat de pe tronu-i să vadă ce-i. A văzut ingera- 
şul si i-a eşit înainte cu braţele deschis:. 

Dumnezeu iubeşte foarte mult pe ingeraya. 
asa, cum ne iubește mama noastră pe noi, copiii. 
Dar când l-a văzut pe acesta cât era de drága- 
las, cánd a văzut că altul ca el în rai nu este, a 
prins o dragoste mare de dânsul, si l-a întrebat 
cu vocea Sa blândă şi părintească: ` 

„Ingerașul meu, cum te cheamă pe tine?” 

lar acesta a răspuns zâmbind: 

„Titicu“, 

— Ei bine, ingeras Titicu, să-mi spui ce-ţi pla- 
ce ție mai mult. Aci, în rai, fiecare îngeraș are 
câte o dorinţă mai mare şi la toți li se impline- 
ste. Spune-mi si tu, Titicule, care este dorinţa 
ta“. 

Ochii îngerașului străluciră de o bucurie fără 
margini și cu vocea tremurătoare răspunse: 

TA Doamne, ce bun eşti! Mie-mi plac pove- 
ştile 

Iar Domnul, cu ochii blânzi, se aplecă și-l sà- 
rută şoptindu-i: , 

„Ji se va împlini dorința“. l 

Se aşeză apoi pe tronu-l și „porunci să vină 
păsărica »Mititica*, Un stol de îngeri, ca un stol 
de păsări albe, plecă să vestească EE ingerul pă- 
sărilor că Domnul vrea să vină ,Mititica”, pasă- 
rea poveștilor. 

Păsărica aceasta plecă numai decât spre 
Domnul si intro clipitá fu la picioarele Lui. 

„„Cirip, cip, cip, cip, ci, cip, grăește, Doamne! 
zise ca. Domnul răspunse zicând: 

„Astăzi a venit în rai ingerasul Titicu. Dorinţa 
lui cea mai mare este să asculte povești. De a- 
ceea, păsărică a poveștilor, vei putea în două 
săptămâni să strângi mai multe povesti și să mi 
le aduci? y 

— Cip, LE cip, cip, da, Doamne!” Spuse pá- 
sárica si, inchinándu-se, sbură spre pământ. 

Cum esi pe poarta raiului, se scobori drept 
lângă un pârâiaş ce curgea la vale, şopotind ve- 
sel, spunând poveşti florilor de pe malul lui şi 
fluturilor svăpăiaţi. 

De acum păsărica va asculta și ea poveştile 
isvorului si va trăi bine cu pârâiașul, florile şi 
fluturii. Si pârâiașul nu tácea o clipă. - 

„A fost odată“, începea el şi cum isprăvea po- 
vestea, spunea alta numaidecât, iar păsărica le 
scria cu ciocul pe foi de trandafiri. 

Stând si ascultând poveştile isvorului, păsări- 
ca uita de foame, iar fluturilor li se părea că 
florile pe care stau sunt domnite, iar ei crai din 
basmele pârâiaşului. Şi astfel státu pásárica a- 
colo o săptămână şi ar fi mai stat încă o săptă- 
mână, dacă nu s'ar fi întâmplat ceva trist. 


„să-i ducă ingerașului 


de iute, ca să nu i se mai întâmple ceva, ajunse 
„la rai. 4 


“PAG. 13 


Pe vremea aceea, trúia pe pámánt o záná rea, 


rea de tot, căiia nu-i plăcea sá fie intre oameni 


pace și bună învoire. Aflând ce bine să intele- 
geau păsărica si isvorul, se hotări sá le facă de 
petrecanie; si intro zi cánd păsărica nuera a- 


colo, zâna intinsese betisorul fermecat peste på- 


ráias si acesta secá. Cánd văzură fl florile cá ráu- 
şorul lor a fugit, se intristará, se ofilirá si mu- 


riră toate, iar fluturii sburară pe alte flori. Se 


întoarse şi păsărica la pârâiașul său, cu gândul 


să asculte alte poveşti. Dar când văzu pământul 
gol fără râu, fără flori și fără fluturasi, incepu 


să plângă amar, iar lacrimile ei, căzând pe pă- 
mánt, au dat naștere la lăcrămioare care au 
crescut în așa fel, întrucât intruchipará cuvin- 
tele: „Blestemată fie zâna cea rea“, 


Dar păsărica nu mai putea sta acolo, aşa că 
şi-a luat în cioc foile de trandafir pe care serl- 
sese poveştile cu gând să le ducă la Dumnezeu. 
Insă tatăl zânei celei rele era un vrăjitor şi a- 
flând de foile cu poveşti, care erau singura mân- 
găiere a păsărichii, dădu un vânt puternic. ca- 
re le răspândi peste tot. Mititica începu să plân- 
gă, că nu mai avea povești să ducă Domnului. 

Văzând-o cum plânge, un pom din apropiere, 
de mila ei, îşi scutură frunzele, care căzând la 


„pământ, intruchipará cuvintele: „Dumnezeu să 


pedepsească pe vrăjitorul cel rău“. 

Păsărica mai tăcu din plâns, văzând ce milos 
este pomul şi luând o foaie de floare, scrise aga 
cum s'a priceput ea, calle ei, că măcar asta 

iticu. Si sburánd cât putu 


Aci a dat foaia lui Dimnezén: care citi pove- | 


stea scrisă pe ea pentru îngeraşul Titicu. 
Ingerașului Titicu i-a plăcut foarte mult po- 
vestea si. sárind gi bátánd din palme, zise: 
e pásáricá Mititicá, ce frumoasá poveste mi- 
ai adus!“ 


Dumnezeu, induiogat de povestea păsărichii, 


trimise foc şi pârjol asupra vrăjitorului şi fiicei 


lui și făcu ca foile de trandafir cu poveşti să se 


răspândească peste tot pământul pe la casele 

oamenilor, asa că, dacă îngeraşul nu le-a putut 

afla, cel puţin să le afle copilașii oamenilor. 

Tanăsescu Ana Joseta 
tă 


Frumoasa poveste de mai sus este scrisă de o 
elevă, pe care o felicităm pentru talentul ei, din 


clasa Il-a secundară dela Liceul de fete „Regina 


Maria“ din Capitală. m 0a x. 
DIRECTIUNEA s 


a  ___— __ _—__  _ a  _ _ ___—_ _ no 


e 


Re y Le Pi 
ty A ATOE PURATA RE EE- 
a iale id tc saibe 


COPIILOR 


: DIMINEATA 


CE MAI MINCINOS! 


coala primară din comuna Pestoreni era 
SS cam departe de locuintele multor elevi. 
De aceea, elevii își aduceau de acasă mán- 
] carea pentru masa dela pránz. Printre 
aceștia era si elevul Iliutá Petrescu din 

clasa a treia. 

Intr'o zi din săptămâna trecută, tocmai când 
copiii își scoteau din ghiozdane sau din cosulete 
merindele ce-şi aduseseră, Iliuţă se porni deodată 
să plângă şi să strige: „Mi-au furat mâncarea! 
Mi-au furat mâncarea!” Si arătă camarazilor co- 
suletul său, care în adevăr era gol. 

Insá, nu i-o furase nimeni. De acea, copiii si-au 
inchipuit cá vre-o pisicá sau vre-un cáine a venit 
pe furiș si a mâncat mâncarea lui Iliuţă. 

Dar lliutá plângea si striga mereu. A auzit si d. 
învățător, care a venit să vadă ce sa întâmplat. 

„Mi-au furat mâncarea! Mi-au furat mâncarea! 
o ţinea Iliuţă într'una. 

Ca să-l potolească si să nu-l lase flămând, invá- 
țătorul i-a dat lui Tliutá din máncarea-sa, o mán- 


care, pe semne, mai buná decát aceea despre care 
Iliuţă spunea că i-o furaserá. 

La rândul lor, ceilalți copii i-au dat și ei câte 
ceva lui Iliutá, care în felul acesta, mâncă si se 
îndopă asa cum n'a mâncat si nu s'a îndopat nici 
odată. 

Au trecut câteva zile. Se uitase de întâmplarea 
aceasta, când Iliutá se porni din nou să plângă si 
să strige: „Mi-au furat mâncarea! Mi-au furat 
mâncarea!” 

Invátátorul, deși foarte mirat că numai lui 
Iliuţă i se întâmplă lucrul acesta, îi dete totuși, 
ca şi rândul trecut, din mâncarea sa și potoli pe 
băiat. z 

Insă , din ziua aceea, d. învățător supraveghea 
de aproape pe elevi, ca să descopere pe hoț. Dar 
supraveghea si pe Iliutá. Anume, în fiecare zi se 
uita, fără să fie văzut, în cosuletul lui Iliutá, ca 
să vadă ce mâncare a adus. 

Intr'o dimineaţă învățătorul văzu că în cosule- 


(Citiţi urmarea în pagina 16 jos) 


DIMINEATA COPIILOR 


i | 
[| | li GusTy - 


e mult, trăia odată la curtea unui bogátas 
prigonit si oropsit de toţi, un copil săr- 


| 


man, pe nume Radu. Intr'o zi sătul de 
traiul rău pe care îl ducea, Radu se hotă- 
ri să plece în lume, doar o putea undeva 
să trăiască mai liniștit. Plecă pe nesimţite de la 
curte și spre seară ajunse într'o pădure. Tocmai 
când se pregătea să se culce undeva, auzi zgomote 
și numaidecát, văzu venind pe cărare un unchias 
cu barba mare și albă, si un om înalt și incruntat. 
Radu le povesti toată viaţa lui și dece plecase de 
acasă. 

„Bine, răspunse vrăjitorul, căci omul cel bá- 
trân era un mare vrăjitor. Fiindcă ești de treabă 
si sărac, noi îți vom da prilejul să câştigi ceva, ca 
să poţi trăi in tihná. 

Noi am găsit o comoară, dar gaura pe unde 
trebue să intrăm ca s'o scoatem din adâncul pă- 
mântului, este prea strâmtă. Așa că ai să intri 
tu, iar noi îți vom da si tie o parte. Uite cheia, 
Dar dacă intri acolo si nu vrei sá vii îndată cu 


LS 


PAG. 15 


comoara afară, eu îţi voi vrăji în asa fel limba, 
încât n'ai să mai poți rosti decât cuvintele: „var- 
ză” şi „piele de capră” Si când vei ieşi de acolo, 
ai să uiţi îndată unde e comoara”. 

Radu intră cu greu prin portita mică, cobori 
pe o scară până pătrunse la o use mare de fier, 
pe care o descuie cu cheia. Inăuntru, toţi pereţii 
camerei erau plini de pietre scumpe, care luceau 
de-ti luau ochii. In mijloc, o masă plină cu bu- 
nátáti. 

„Ce vezi?” întrebă vrăjitorul de afară. 

— Nimic, răspunse Radu, nici urmă de co- 
moară. 

— Minti, răspunse vrăjitorul. Si fiindcă nu vrei 
să începi să cari afară pietrele scumpe, vom sta 
aici, până vei muri de foame înăuntru. 

— Puteţi sta sănătoși, zise Radu. Eu ştiu nu- 
mai că n'am să trăesc rău aici”. 


După un timp, vrăjitorul și tovarășul lui pleca- 


ră. Radu se gândi atunci să iasă afară, să cheme 
pe cineva, cu care să poată scoate comoara. Isi 


PAG. 16 


4 A 
aminti de blestemul viăjitorului, dar se mai gân- 
di că blestemul va cădea, atunci când va putea 

să facă un bine cuiva. 
Dar îndată ce esi afară si incue ușa, uitase 
A “unde se află şi unde vrea să meargă. O porni 
` Înainte pe drum, si întâlni un om căruia vru 


EM să-i dea bună ziua: 


Ms „„Varză şi piele de capră”! strigă Radu. Si Gaui 

nostru se închină, si plecă uitându-se speriat la 
HR i g el. Şi ori unde se ducea și orice voia să spună, nu 
AA 


“isbutea să zică altceva detat „varză și piele de 
capră”, Toată lumea credea că este nebun, si 
l oricât dorea Radu să facă un bine cuiva, era gonit 
“de pretutindeni. 
' Intro zi, ajunse într’ un târg mare, unde văzu 
cum mai mulţi oameni duceau pe un altul, ca să-l 
“spânzure. Radu se luă după ei, si ajunși la locul 
f spânzurătorii, omul nostru începu să plângă si sá 
strige că nu-i vinovat cu nimic și că altul a ucis 
pe omul, de care-i învinuit că l-a ucis el. 

Toată lumea era induiosatá de soarta neferi- 
citului om. $ 


AFH | 


se, 


IOTECAH 


3 
A E 


BIB 


DIMINEATA COPIILOR, 


Atunci esi un om al stăpânirii și zise: 

„Oameni buni, vinovatul va fi iertat, 
dacă cineva diù mulţime va putea ghici în timp 
de cinci minute ce-am ascuns în această cutie. 

Cel osândit la moarte dă jumătate din pe : 
celui ce va ghici”. : 

Spuse lumea toate lucrurile, dar nimic nu se 
potrivea. 


Târziu sosi și Radu, și vru să spue ceva tare, 
ca să acopere zgomotul: „Varză și piele de ca- 
pră”! strigă e.l. i 

— Bravo, ai ghicit, și ai scăpat pe acest om 
dela moarte”, zise omul stăpânirii. Si acel om 
de bucurie că scăpase, vru să-i dea lui Radu ju- 
mătate din averea lui. Radu, care prin binele ce-l 
făcuse acestui om, își căpătase 'din nou mintea și 
graiul nu primi, ci porni cu omul acela, scoase- 
ră comoara din pământ și o impártirá fráteste. 


Şi de-atunci Radu a trăit în satul lui, liniștit 
și nesupărat de nimeni. 


Alexandru Baiculescu 


UNIVERSIT 


Urmare dela povestea din pagina 14: 


„Ce mai mincinos!“ 


tul de mâncare al lufIliuță nu era nimic. Când 


sosi ora prânzului, Miuță începu iarăși să plângă 
- şi să strige: „Mi-au furat mâncarea! Mi-au fu- 
rat mâncarea!” E 


Decât acum i sa infundat. Invățătorul îl luă 
de scurt și îi zise cu severitate: „Ce mâncare ti-au 
furat, când tu n'ai adus nimic la școală?” 


“Văzând că e prins cu minciuna, Iliuţă începu sá 
tremure si mărturisi că -mâncarea de acasă o 
mâncase pe drum, ştiind că va căpăta dela d. în- 
vátátor si dela ceilalți copii o mulțime de bunátáti 
Mai mărturisi că făcuse la fel şi în zilele când 
as ti că i-au furat mâncarea. 


“Invăţătorul îl certă cu asprime şi- -i zise: ,La- 
„com şi mincinos! Ai două defecte, unul mai urât 
“decât celalt. Deocamdată, vei sta până diseară în 
clasă, fără să ti se dea ceva -de mâncare”. 


Din ziua eea, Iliuţă sa vindecat de cu: alui 
minciunei și lácomiei. 


d 


Vintilă TAA 


1Â0000000030080000000000000000000000000eetettteee CITITE 


PARAR IRALA rr rr rr rr rr rr ire err e... ponnsre..s.: 


Raionul de 


ARTICOLE PENTRU COPII 


al marilor magazine 


Cicas LAFAYETTE 


Palatul Libráriei SOGEG & Co. 
vă oferă 
pentru bani puţini 
articole frumoase 


şi utile 
pentru copilasii Dv. 


rrrnrrrrrrcrassraións.. 


5 
$ 
š 
j 
i 
i 
E 
: 


HA... 


voooeeeaeeteoeeoreeeeee 


Atelierele „ADEVERUL”. S. A 


alpi: 


s 
Y ¿ 
>. 


numai 4 


ai 


Citiţi cu toţii 


HAPLEA 


de Mos Nae 
i . Pretul, lei 40 
», 4 4 e A ha d f Să A 
h ; Y i : enl j 74 pa i, | | AFH 1 i | IHH ij $ | 


5 
” 


di 
Al 


hy 


PREȚUL 5 LEI 


m 


Câteva cuvinte de lămurire. 


Oricine. fie el elev de școală, fie o persoană 
mare, are de îndeplinit unele datorii dela care 
nu-i este permis să se dea la o parte. 

De pildă, pentru un elev nu este deajuns să 
meargă regulat la şcoală si să-şi înveţe bine 
lecţiile. De sigur, este vrednic de laudă, când își 
îndeplineşte această datorie, dar cum am spus, 
atâta nu este deajuns. 

Mai trebue ca elevul acela să fie cuminte, sá 
asculte de părinţii şi de profesorii săi, să nu 
mintă, să se poarte frumos și cuviincios cu toată 
lumea, să nu se certe si să nu se bată cu ni- 
meni. 

Când face toate acestea, atunci este în adevăr 
un elev, care merită să fie lăudat, răsplătit si 
dat şi dat şi altuia ca exemplu. 


Ingrijirea corpului. 


Ingrijirea corpului este, de asemenea, una 
din cele mai importante datorii pe care le are 
orişice om, de orice vârstă ar fi el. Trebue să 
îngrijim de corpul nostru, ca să-l ferim de boli 
si ca să-l ținem cât mai puternic si cât mai să- 
nătos. Pentru aceasta sunt de mare folos exer- 
citiile de gimnastică. 

Dar corpul nu poate fi sănătos, atunci când 
nu este ținut cât mai curat. Curăţenia corpului 
este chiar una din datoriile care trebue să fie 
îndeplinită cât mai regulat şi cu toată grija. De 
curăţenia corpului atârnă sănătatea noastră. 

Insă, de curăţenia corpului atârnă si alt ceva 
tot așa de important. 

Anume, cred că nu este ruşine mai mare de- 
cât să te prezinti în faţa oamenilor nespálat, 
neingrijit. Să ráspándesti un miros neplăcut, sá 
ai părul válvoi sau încâlcit, unghiile negre. 
mâinile murdare, să se vadă că n'ai dat pe gât 
nici cu săpun şi nici cu apă de cine știe cât 
timp, adică să fii asa, încât cei cari se apropie 
de tine, să simtă un desgust, privindu-te. Se 
poate oare o ruşine mai mare? 


Să ne spălăm cât mai des! 


Iată un sfat de care trebue să ne ţinem cu. 


toată regularitatea. Să ne spălăm cât mai des, 
asa ca în nici un moment să nu se poată spune 
de noi că nu suntem curaţi şi că n'avem grije de 
corpul nostru. 
Dar să ne înțelegem. A ne spăla, nu înseamnă 


CE POT SI CE TREBUE SĂ FACĂ CITITORII NOŞTRI 


a ne spăla o dată sau de două ori pe zi mâinile 
și a ne da cu puţină apă pe faţă dimineaţa, când 
ne sculăm din somn. 

Eu unul înțeleg sá ne spălăm în felul urmă- 
tor: 1) sá nu ne spălăm nici odată fără săpun, 
2) să nu ne spălăm așa, cum se zice ca pisicile, 
adică numai mâinile și obrazul, ci să facem cât 
mai des bae, ca să se spele si să se curețe bine 
corpul întreg. Si cap, şi mâini, şi picioare să fie. 
totdeauna spălate si ţinute în cea mai mare cu- 
'átenie. 


Cititorii sá indemne si pe altii. 


De sigur, cititorii noştri — prin cuvântul ,,ci- 
titori” înţelegem si pe drágutele noastre cititoa- 
re — au grija să facă bae cât mai des si să-și tie 
corpul cât mai curat. Altfel, le-ar fi ruşine de 
ei înșiși si le ar fi rușine să iasă necurati şi ne- 
spálati înaintea altor oameni. 

Cititorii noştri știu sau trebue să ştie că -este 
disprețuit omul care nu îngrijește de curăţenia 
corpului său. De aceea, cititorii noştri se silese 
şi se vor sili să fie cât mai curati. 

Insă, noi le mai cerem ceva. Anume, dând ei 
cei dintâi exemplul bun, să îndemne şi pe prie- 
tenii şi pe cunoscutii lor să facă la fel. Să spună 
fiecăruia că dacă vrei să fii sănătos şi ferit de 
îmbolnăvire, trebue să-ţi ţii corpul cât mai cù- 
rat. 

Să le mai spună că este un lucru foarte urât 
si ruşinos, ca sá te arate lumea cu degetul ca pe 
un om care nu se spală si nu ştie ce este cură- 
fenia. . 

Și să le mai spună că e mare ruşine ca oame- 
nij veniţi din alte ţări să zică de noi că suntem 
un popor, care nu știe să fie curat si nu ştie ce 
este igiena şi îngrijirea corpului. 

Să nu se uite că „om civilizat” înseamnă mai 
intáiu un om care se tine totdeauna curat. 


Oricine poate fi curat. 


Nimănui nu-i este permis să spună că nu sa 
spălat, fiindcă n'a avut timp sau fiindcă este să- 
rac, Timp se găsește în deajuns, iar apa nu este 
aşa de scumpă, ca să nu poată fi la îndemână 


“ori şi cui. 


„De aceea, orice om, fiè bogat, fie sărac, poate 
fi curat. Nu se cere pentru aceasta decât puti- 
ná voinţă si hotărire ca asa cum avem grije să 
mâncăm, când ni e foame, tot aşa să avem grijă 
să ne spălăm si să facem cât mai des bae.: 


1 


E 


¿mA 


| DIMINEATA 
COPiiL.OR 


REDACȚIA $1 ADMINISTRAȚIA 
BUCUREȘTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67. 


—- 


ABONAMENTE: 1 AN 200 LKi | IN STRAINATATE DUBLU 
6 LUNI 100 . UN NUMAR 5 LEI 


21 Martie 1932 — Nr. 424 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 
PPE AAA PI rr Îi i 
REPRODUCEREA BUCATILOR | TILOR ESTE STRICT INTERZISA 
rre, > LARAAAAAAAAAAA AAA 
AAUOALIALIILIAIPIITORILIIERIIAIIAIIIIAIIIIIAIAAL III LLARRRPELA POtettetete: EEEE PRPOROOOROPOODRODOI0OOAO ORA rererere TTET TEETE 
A e 4 
| Când doi se ceartă | 
Doi soricei de casă, Jricoși, Cu vocea tare a strigat: Ea dintr'un salt la brânză s'a oprit, 
Catifelati în gri şi foarte mustáciosi, „Chit, chit.. Nu ţi-e rușine? Iar soriceii iute au fugit 
De sub dulap cu teamă au iesit, Casul mie mi se cuvine, Şi cu mult zor, 
$ In ziua mare Că mai întâi șintâi la el Grăbiți, ei s'au ascuns speriați 
Şi ca să caute, au pornit, Eu am ajuns...”. In casa lor 
: Mâncare. — „Stai ugurel” Si au privit mirati... 
In drum, căzută depe masă De aici scandal și tărăboi. Incet pisica, apoi, deşi înfometată 
O bucată de cas foarte gustoasă, Si micii șoricei, cei doi, . Nu s'a grăbit și a mâncat ea brânza 
Ei au găsit Amarnic au pornit război; `- toată. 
Şi amândoi înflămânziţi de tot, lar brânza îi privea mirată MORALA 
La ea s'au repezit, Gândind, că va rămâne nemâncată. i 
De s'au lovit amarnic bot în bot. Când doi se ceartă pe avere, sau 
Acuma - fiecare pretindea: Dar dintr'un colț întunecat, pe un bot de mămăligă, 
„E partea mea De-atâta mare gălăgie, Nu se aleg decât cu sfada, că vine- 
Şi deci se cade, Din somn pisica s'a sculat al treilea și câștigă. 
Cașul eu să-l mănânc, măi bade!”. Si i-a privit cu bucurie... 
Iar celălalt înverșunat, „Ce proști sunt!” a zis si-ugor, Ionel Dinescu 
HHHHH ERRLLREAELLEZEE KTERE EEEE KEETE EEEEEEEEEEETEEEEErErrAOrOrrre 
Li adina AAAA AAAA HHHH i PoS a, 


| PLIMBARE | 

A plecat cu mama mare Mama mare, nu-i și nu-i! 

3 La plimbare, Și în strada populată 

: Dar pe stradă, prin vitrine Stă înfipt, cum stă un cui. 

z Se tot uită, nu se tine A "nceput să plângă tare: 

$ Bine „Mamă mare! Mamă mare!” 
$ Lânâgă ea și ea-dispare. Și când o văzu că vine 

> Singur s'a văzut de-odată! Il cată și ea, vezi bine, 

z Catá ici, dincolo catá In ochi pumnii si-i apasá: 

i Cu privirea "nlácrámatá, „Mamă mare, hai acasă!” 

a F. Voicu 


IMA RRA A HARIAS AAA RARA. 


PAG. 4 E DIMINL'AȚA:COPILLO:R 


“EA 


D.. 


er 


py» 


YN») 


4 


ce je d e” \ 


á 7 s a ti; 

= = ha y Y) W 
Mii A. 9) k WEA 
v á p: A să A d 
sr 111 e a / ` 2 


DESTEPTÁCIUNEA, 


PUTEREA SI CURAJUL 


| — POVESTE POPULARĂ DIN ORIENT — | 


eee de N. Macedoneanul See 
“05 39 


n tot orașul Ispahan din Persia, 
nu era alt tânăr mai bine făcut la 
trup, mai priceput si mai istet 
la minte, decât Saadi, care, în 
timpul când începe povestea de 
faţă, împlinea vârsta de două- 
zeci de ani. 

Saadi îşi mai ascutise mintea 
prin învăţătură căpătată la cele mai înalte școli 
si la cei mai mari învățați din vremea aceea. 
Insă, cu toate darurile acestea, Saadi era sărac 
lipit și singur în tot orașul, de oarece părinţii îi 
muriseră și n'avea alte neamuri. 

Intr'una din zile, Saadi își zise: ,Voiu pleca 
să-mi caut norocul la Teheran. Teheran este ca- 
pitala ţării, este oras mare, asa că îmi va fi mai 
ușor sá găsesc de i.eru' . 

Porni pe jos cu traista in bát. In dupá amiaza 
aceleiași zile, ajunse la o fântână pe marginea cá- 
reia stătea un alt drumet, vrând să se odihnească. 


DIMINEAȚA 


COPIILOR == 


E AAA PAG. 5 


„Imi dai și mie voe să beau puţină apă din fân- 
tână? îl întrebă Saadi cu un glas blând și rugător. 

— Nici nu trebue să-mi ceri voe, răspunse dru- 
metul, căci fântâna n'a fost făcută de mine. Eu 
nu sunt decât un drumet sărac, care merg la Te- 
heran în căutarea norocului. 

— Dacă-i așa, să facem drumul împreună, îi 
zise Saadi, pentrucá si eu merg tot la Teheran. 

:ı — Si să legăm prietenie si frátie, adăugă dru- 
metul zicând: pe mine mă chiamă Malec. 

— lar pe mine Saadi”. 

Malec era un tânăr fără învăţătură de carte 
si puţin istet la minte. Insă, avea un suflet bun, 
ca si Saadi, si o putere de uriaș. 

Mergând ei amândoi împreună, ajunseră în 
ziua următoare la un râu peste care nu era nici 
un pod, iar apa ploilor umflase așa de mult râul, 
că nu era chip să-l treacă cu piciorul. 

Pe când stăteau gândindu-se ce ar putea face, 
iată că fură ajunși din urmă de un soldat, care 


avea -o înfăţişare mândră și arăta că e plin de . 


curaj si îndrăzneală. 
„Haidem să trecem râul înnot! zise soldatul. 


` — Ba eu zic că e mai bine să așteptăm să scadă 


apa lui, își dădu Malec cu gândul. 

— Nu e bine nici așa, nici așa, grăi la rândul său 
Saadi. Dacă încercăm să trecem râul înnot, se 
prea poate să ne înnecăm. Dacă așteptăm să sca- 
dă apa, ne apucă noaptea și se prea poate să ne 
atace si sá ne omoare vreo ceată de tâlhari. Cel 
mai cuminte lucru ar fi să găsim vreo barcă și 
să trecem cu ea de partea cealaltă a râului”. 

Căutară si gásirá nu departe de locul acela a 
barcă răsturnată pe uscat. 

Era însă o barcă aşa de mare, că „ar fi trebuit 
zece oameni, ca să o poată întoarce şi să o îm- 
pingă până la râu. Insă, nu în zadar Malec avea 
o putere de uriaș. Apucă singur barca, o întoarse, 
o ridică şi o duse pe braţe până în apă. A 

De barcá era legatá si o fránghie destul de lun- 


gá. ,Acum, zise Saadi, cum am face sá legám al 


doilea capát al fránghiei de vreun arbore din 
partea cealaltá a ráului. Asa am putea intra tus- 
trei in barcá si, impingánd-o, am putea trece. 

— Lásati pe mine!” grái soldatul, care nu stia 
ce e teama de primejdie. 

Luá în dinți capătul liber al frânghiei, iar el 
se aruncă vitejeste în apă si izbuti, luptându-se 
cu valurile, să treacă în partea cealaltă a râului. 

Saadi și Malec intrară în barcă, iar soldatul, 
trăgând cu putere de frânghie, barca ajunse la 
țărmul celalt al râului. 

„Voinice, zise soldatului Saadi, văd că ești un 
viteaz fără pereche. De aceea, spune cum te chia- 
mă si primește sá ne fii prieten si tovarăș. 

— Numele meu este Valid, răspunse soldatul, şi 
vreau să leg cu voi frátie pe viață si pe moarte”. 


—— S baso e 


Asa se stránserá ei trei, dintre care Saadi era 
cel mai destept, Malec cel ma ponlo iar peng 
cel mai curagios. 

Pe inserate, ajunseră într'un sat sărăcăcios, ale 
cărui case erau niște cocioabe de scânduri. Insă 


locuitorii satului: n'arătau a fi oameni cu gânduri 


bune și curate. 


Cu toate acestea, cei trei prieteni se oprirá la; 


cea dintâi casă si cerură să fie gázduiti la noapte. 
„Intraţi!” le zise stăpânul casei, un om încrun- 


tat la chip. Intrară și fură duși în odaia din fund, 


o odaie care n'avea nici o fereastră. In afară de 


aceasta, stăpânul casei încuie usa pe din afară. 


„Nu sunt semne bune, zise Saadi. Mi se pare că 
am căzut într'o vizuină de tâlhari!” 


Isi lipi urechea de ușă și ascultă. In odaia de 


alături, o odaie mare şi care dădea în curte, era 
o mulțime de oameni înarmaţi, care vorbeau între 


ei cum să aștepte miezul nopţii si să omoare pe 


cei trei prieteni. 


„Ne vom apăra cu toată vitejia! zise Valid, când 
Saadi spuse cele ce auzise. i 


— Insă ei sunt „prea mulți, iar noi suntem nu- 


mai trei și n'avem alte arme decât sabia ta, Va- 
lide”, îi întoarse Saadi vorba. . 

După puţină gândire, Saadi vorbi din nou zi- 
cánd: 
o gaură mare în peretele din dos al odáiei si sá 


iesim pe acolo, Haide, prietene Malec, incearcá- -ti 


puterile!” 

Malec n'aşteptă * să-i se zică de două ori. Puse 
umărul şi când împinse o dată cu toată puterea, 
scândurile si bârnele de lemn săriră cât colo. Se 
făcu o deschizătură mare si cei trei esirá prin ea, 
vázándu-si mai departe de drum. 

Când la miezul nopţii tâlharii au intrat in odae, 
rămaseră ca tâmpiţi, văzând că nu e nimeni. . 

Prietenii noștri sosiră cu bine în orașul Teheran 
și acolo se apucară de treabă. 

Saadi deschise o școală, Malec ajuta pe negus- 
tori la căratul mărfurilor si la incárcatul cámile- 
lor, iar Valid intră ca ofiţer în armata împăratu- 
luei. Locuiau cátesi trei împreună si trăiau între 
dânșii mai bine de cum ar trăi fraţii de sânge. 

După câtva timp, o răscoală groaznică izbucni 
în orașul Teheran. Rásculatii vroiau-sá răstoarne 
pe împărat si să omoare pe miniștri, care fá- 
ceau mari nedreptáti si îi împilau cu biruri grele. 

Insă Valid, chemând în ajutor si pe Malec, se 
puse în fruntea oștenilor, care rămăseseră credin- 


cioși împăratului si izbuti să înfrângă răscoala și ` 


să răpună pe răsculați. Drept răsplată, împăratul 
îl numi comandant peste toată oștirea, iar pe Ma- 
lec îl făcu mai mare peste poliţie si jandarmerie. 


Dar împăratul mai făcu ceva. Sfătuit de Valid, 


(Citiţi continuarea în pag. 6 Jos) 


ba Bs AA 


„Nu e alt chip de scăpare, decât să facer 


AA 


EN 


Ie Pra 


* | 


+ Opii, să ştiţi că fabricile primăverii există 
cu adevărat. Dacă vreţi, puteţi să nu 
credeţi în existenţa lor, cu toate astea, 
cum începe să bată primul vânt mai căl- 
dut, aceste fabrici încep să lucreze. 

Bine'nteles, că nu le puteţi vedea, pentru că 

sunt prea mici. Aproape de suprafața pământu- 
lui, ele au atâtea ateliere si atât de multi lucrători, 
nevázuti de noi că este de necrezut. 

Vântul s'a încălzit. Soarele a început să încăl- 

zească puzderia de cuptoare. Apa din zăpada to- 


mm Ia me am e E E E RT o EI are A mea 


(Urmare din pag. 5) 


luă ca sfetnic al său pe Saadi, care fu foarte folo- 
sitor împărăției prin deșteptăciunea si pricepe- 
rea sa. 

Si iată cum cei trei prieteni, fiindcă au trăit 
în bună înțelegere si au pus fráteste la mij- 
loc, unul desteptáciunea, al doilea puterea si al 
treilea curajul, au ajuns oameni bogaţi și în cin- 
ste mare. 


de N. Macedoneanul 


mz 
% 
AZ r, 


co Mi | 
tia PAN be 


Fabricile primăverii 


pită a umplut cazanele şi maşinile cu aburi au 
pornit. La un ordin parcă, seminţele de tot felul 
au fost crăpate şi lucrătorii trag din ele mătasea 
verde a erburilor şi catifeaua florilor, udată cu 
tot felul de parfumuri. 

Iarba si tulpinele subţiri sunt împinse prin pă- 
mânt, ca să se scurgă prin ele mai multă apă şi 
mai multă căldură .trebuincioasă minunatelor 
fabrici. 

In curând nu mai este colț de pământ, care sá 
nu fie verde sau smáltuit cu flori mirositoare. 
Mugurii şi florile pomilor nu mai sunt, dar în lo- 
cul lor au fost puse frunze, ca să umbrească pă- 
sările cerului şi jocul copiilor. 

Ati văzut, copii, frumuseţea pe care v'o dáruesc 
micii lucrători din fabricile Primăverii. Cu 
toate că sunteţi mici, voi sunteţi oameni mari, 
chiar nişte uriași pe lângă ei. Prin urmare, dacă 
veţi fi harnici, o să dați părinţilor voştri multă 
bucurie. 

Pâinea muncii şi florile iubirei voastre le vor 
îndulei bătrâneţea. 

N. Macedonsky 


LOGAN NINE rr 


La aaa aa alias ia aa aaa aia aaa aaa aia iai AAA AD AAA 


EEHEEHE EREE HEEE H III AAAA AAAA REAA AREAS EREEREER EREEREER EEEE EEEE AE Lee 


i 


A PP a M 


dd A did 


O pisicá mititicá 

Și sglobie, frumusicá, 
Spune unui copilas 
Mititel si drágálas: 


„Copilașule iubit, 

Esti de mine mulțumit? 
Vezi, fac sluj! si stau frumos, 
Iară păru-mi mătăsos 


E 'ngrijit si e curat, 

Toată ziua m'am spălat. 
Lumea zice că-s frumoasă 
Si că sunt prietenoasă 


Eu nu sgâriu nici odată, 

Căci sunt bine educată. 

Nici nu fur, că nu sunt hoatá, 
Când Florica má rásfatá, 


Eu o ling și-i mulțumesc 
Şi-i cânt cântec pisicesc. 
Ce zici de panglica mea? 
E frumoasă — nu-i asa? 


Haide să te joci cu mine, 

Dar de seamă bagă bine, 

Ca să-mi laşi tu coada 'n pace 
Căci mă doare și nu-mi place”. 


Dorina 


PODORORORODORARAORAARAAARODRRORRA IIA A Ara br reci bor ORROLOrR A cio ries 


O pisicá mititicá 


"104 rInInidi ri rr rc GicGi rra runa rr ri ¿006 rrrrorararnaPn...s?. 


SADA DADA AAA 


| 
e 


GRABAR IAAOAAIIAIAIAAS 00 000000000000000000000000000000000P00000000000000PPPerAeeeeeerA sr. r..... 


PAUUUMIUAUIIILI III ARA IIAARAMIIIIAAAAAIIIIAIAIIAAIAIIIAIIIIS rrrrrrrrIrrr rc rr roer rr rrorrrmprros, .errrrrrrrrr rr rrrrrrrrr rre... 


HHHHH 


yi 


PAG. 8 E IE > DIMINE A FA AO PIILOR 


VITE 
S- 


| Desene de GEO | i | Text de MOS NAE | 


11) Bran scoate zmeul din sac 


las 


In sfársit, cánd se trezeste „Chiar acum vin dela zmeul, „I-am luat si cu dobândă, 


Bran deabinelea din vis, Cure sade 'n Valea Rea, Iată sacul de aici, 
Stan îi zice: „Vezi, jupáne, Ca să-i cer trei mii de galbeni, Vezi că plin e. până 'n várfu-i, 
Vin de unde m'ai trimis. Ce de mult îţi datora. Ei, acuma, ce mai zici?” 


Când záreste Bran sgârcitul „Bravo! Stane! Bravo tie!” Nu-i chiar lesne să-l desfacă, 
Sacul mare si umflat, Si la sac s'a repezit Fiindcă-i bine, strâns legat, 
Uită tot si griji, necazuri, Să-l desfacă si să vadă lar de marea-i bucurie 


Ba și nasul l-a uitat. Cât de mult s'a îmbogățit. De un tremur e-apucat. 


> 


DIMINEA TAS CORTEO RE 
să 


Stan se uită și zâmbeşte, Ba îl vede, căci răsare „Măi sgárcit și mate-fripte, 
Pe când Bran desleagă sacul Zmeul cel din Valea Rea Ia să-mi spui acum indala, 
„Și voinicul zice 'n gándu-i: Si proptindu-se 'n picioare, Cánd mi-ai dat pe datorie 
„Ai să vezi acum pe dracul”! Lui Bran astfel îi grăia: Si na bani am eu ca plată? 


„Haide, spune mai de grabă, Bran sgårcitul nu răspunde, Cât de jigărit e dânsul, 
Căci de nu, e vai de tine! Nici n'avea ce să răspundă, Insà fuge 'n goana mare, 
Te jupoiu de viu, măi Brane, Ci o ia la sănătoasa, Crezi că i-au crescut de frică 
Când mă faci tu de rușine”. Fuge, vrând să se ascundă. Niste aripi la picioare. 

; EAE x 


Lat — 
Nici nu ştie 'ncotro merge, După el se ia si zmeul, Fuge Bran şi fuge zmeul, 
Fuge arept 'naintea lui, Să-l ajungă, să-l sfásie, Stan, privindu-i, tot râdea, 
Prin câmpii, livezi, tot fuge, Să-i arate când trimite, Ba din când în când, le strigă: 
Doar de frica zmeului. Ca să-i ceară datorie. „Haide, măi, nu te lăsa”! 
(Va urma) 


In noul viitor: „Stan pleacă în căutarea lui Bran'' 


PAG:40 S o 


: Răspunsuri 


D-ra Evelia At. Zlatov (cl. H-a pr.) dela Con- 
stanta ne scrie: „Vreau să deviu o pianistă bu- 
nă, căci dela etatea de cinci ani am început pia- 
nul”. 


D-ra Mugu Elisabeta (cl. Il-a sec.) din Capita- 
lă ne scrie: „Eu aş dori să fiu cercetașe şi să 
lupt alături de soldaţi pentru apărarea patriei”. 


Vlădescu Stelian (cl. l-a comercială) din Ca- 
pitulă ne scrie: „Eu doresc să ajung în viață 
inspector cooperator şi în felul acesta să pot des- 
volta şi mai mult în țară societăţile cooperative. 
Aşa cred că voi fi de folos ţării şi locuitorilor 
ei şi má voi plăti si de datoria ce am faţă de 
părinţii mei”. 


D-ra Andreescu N. Ofelia (cl. Il-a pr.) din 
Capitală ne scrie: „Vreau să mă fac doctorita, 
să câștig bani multi si în felul acesta sá pot aju- 
ta pe copiii orfani. Aceasta este dorința mea”. 


Sighişoreanu Titus (cl. I-a lic.) dela Tárgu- 
Mureș ne scrie: „Eu vreau să mă fac ziarist şi 
în acelaș timp să fiu şi colaboratorul revistei 
noastre „Dimineaţa Copiilor”. 


D-ra Andreiu Maria (cl. l-a lic.) dela Tg.- 
Mureş ne “scrie: „Aud adesea vorbindu-se des- 
pre criza de bani. Deci, m'am gândit sá mă fac 
croitoreasă, pentru ca bietul meu tată să nu mai 
plătească pentru haine”. 


Isac Bograd (cl. IV-a pr.) dela Noua-Sulitá 
(jud. Hotin) ne serie: „Acum: 'când sunt încă 
prea tânăr, nu pot spune ce vreau să fiu, fiind- 
că ideea omului se schimbă. Totuşi, voi spune 
gândul meu, gând care nu se schimbă în toată 
viața omului: vreau să fiu un om drept în toată 
puterea cuvântului“. 


D-ra Eugenia Popescu (cl. Ill-a pr.) din Capi- 
tală ne scrie: „Eu vreau să fiu colaboratoare la 
revista „Dimineaţa Copiilor“ si profesoară de 
matematici“. 


Dra Gútter M. Berthal (cl. Il-a sec.) din Capi- 
tală ne scrie: „Aş dori să fiu înzestrată cu toate 
calităţile bune, care îşi doresc cititoarele şi citi- 


intrebarea „Ce vrei 


istorie, ca să împărtăşesc cultura la copiii ţării 
noastre“ 

D-ra Pallonker Scheiwa (cl. IV-a lic.) dela 
Briceni (jud. Hotin) ne scrie: „Vreau să ajung 


pentru ca să instruesc pe 


re. A 


i 


4 


-Neamt ne serie: Dorinţa mea este sá fiu 
ca Rotschild, ca să fac şi eu faptele bune 
e le a făcut şi le mai face el“. 


ea Panijel (cl. II-a) dela Cluj ne scrie: 
ta mea este să deviu doctor, ca prin şti- 


inta mea să dau ajutor oamenilor si în special 
oamenilor săraci“. 3 


D-ra Lia Ionescu dela Bălţi ne scrie: „Eu vreau 
să am un aeroplan, cu care să sbor în toată țara 
şi să pot ajuta pe oamenii săraci“. 


riel Constantinescu (cl. IV-a pr.) dela Si- 
scrie: „Eu aş vrea să fiu ofițer de cava- 
ca să-mi apăr patria în timp de războiu“. 


D-ra Viola Nedelcu (cl. I-a pr.) dela Sadaguro 
(jud. Cernăuţi) ne scrie: „Eu vreau să fiu o 


Tomescu Ioana din Capitală ne scrie: 
$ dori să mă duc la Hollywood şi să mă 
istă de cinematograf“. 


D-ra D. I. din Capitală ne scrie: „O mămică 
doresc să deviu, aşa cum este mămica mea“, 


——_ — 


DIMINEAŢA COPIILOR-—— 


A == PAG. 11 


D-ra L. S. H. din Capitală ne serie: „Eu vreau 
să-mă fac doctoriță, ca sá pot ajuta gratis pe sã- 
de să scap pe bolnavi dela moarte“ 


a F. S. H. din Capitală ne serie: „Eu vreau 
să fiu aviatoare, ca să spintec văzduhul”. 


D-ra Teodorescu Veronica (cl. I-a lic.) dela 
Brăila ne scrie: 

„Eu doresc să ajung o scriitoare celebră, ca să 
duc faima ţări mele pe care o iubesc foarte mult. 


Stroe M. Bertold( cl. II-a sec.) din Capitală 
ne scrie: > 

„ Doresc să mă fac ofițer de marină, pentru a 
avea, prilejul să călătoresc, să mă instruesc și în 
acelaș timp să fac cunoscută frumoasa mea ţară 
peste tot unde mă vor purta valurile mării”. 


D-ra Vioara Popescu (cl. IV-a primară) dela 
Ziatna (judeţul Alba) ne scrie: 

„Dorinţa mea e să mă fac profesoară de desen, 
fiindcă îmi place foarte mult să desenez și să 
învăţ si pe alții”. 


D-ra Ileana Popescu (cl. III-a primară) dela 
Zlatna (judeţul Alba) ne scrie: 

„Eu vreau să fiu doctoritá, ca sá pot vizita pe 
bolnavi fără bani. Mi-e milă când văd atâţia oa- 
meni bolnavi care, fiind săraci, nu se pot căuta. 
Imi place mult să îngrijesc de bolnavi”. 


D-ra Fufu  Leibovici dela Clucereasa (judeţul 
Muscel) ne scrie: 

„Vreau să fiu profesoară, să învăţ pe copii să 
citească și să scrie, căci văd ce rău este că nu 
știu să citesc (având numai șase ani) „Dimineața 
Copiilor” si trebue să mi-o citească părinţii”. 


D-ra Isver Ana (cl. IV-a primară) dela Ro- 
man ne scrie: 

„Eu as dori în viață sá ajung profesoară de 
istorie, pentrucá acest obiect îmi este foarte 
drag. Dacă îmi voiu îndeplini această dorinţă, 
voiu putea studia mai de aproape luptele lui 
Stefan cel Mare, luptele lui Vlad Tepes, ale lui 
Matei Basarab, Vasile Lupu, etc.”. 


D-ra Marioara Gh. Mihăiţă dela Craiova ne 
scrie: 

„Doresc să ajung profesoară, să fiu de folos Pa- 
triei și societăţii, găsind soluţia să nu rămân 
după atâta trudă cu licenţa în buzunar șomeră”. 


D-ra Timinescu Venera din Capitală ne scrie: 


„Eu vreau să ajung stea de cinematograf si să-i 
iau locul Gretei Garbo”. 


Alexandrescu Oanea (cl. III-a primară) din 
Capitală ne serie: - 

„Doresc să deviu inginer mecanic, pentru a 
face inventiuni, pe care unele din ele le-am si 
început de acum”. < 


Damian N. Alexandru (cl. IV-a primară) din 
Ferma Gherghița (județul Prahova) ne scrie: 

„Dacă Dumnezeu îmi va ajuta să fiu sănătos și 
să pot învăţa, așa după cum îmi este voinţa, aș 
dori să deviu ofițer, pentru ca la cea dintâi che- 
mare a ţării mele să sar în apărarea ei, pentru 
a alunga si nimici pe cei ce i-ar dori răul. 

„Mai doresc ca din mica mea soldă să răsplă- 
tesc munca depusă de părinții mei în anii copi- 
lăriei mele. Făcând asa, va fi pentru ei-o adevá- 
rată mângâiere”. 


Tiberiu Cr. Mănescu (cl. II-a primară) dela 
Cahul ne scrie: 

„Mă rog, întotdeauna să-mi ajute Dumnezeu sá 
fiu sănătos, căci când voiu fi mare, plăcerea mea 
este să mă fac ofițer grănicer. Vroesc să fiu de 
folos țării mele să-mi apăr granițele si Tronul, 
luptând cu bárbátie contra tuturor dușmanilor, 
care ar încerca să ne cotropească ţara”. 


Aurel I. Ioan (cl. IV- primară) dela Topraisar 
(judeţul Constanţa) ne scrie: 

„Marea mea dorinţă e să ajung preot, ca să pro- 
páváduesc lumei învățăturile Domnului Iisus 
Cristos, întrucât credința nu se mai păstrează și 
sau format diferite secte religioase”. 


Micu Leibovici (cl. III-a primară) dela Caracal 
ne scrie: 

„Doresc să fiu profesor, pentrucă am mare ad- 
miratie pentru d. director al scoalei noastre”. 


Sica Leibovici (cl. i-a primară) dela Caracal 
ne scrie: i 

„Doresc sá má tac farmacist sau doctor dentist, 
însă încă nu știu bine. De felul meu sunt milos, 
așa că vreau să fiu ceva, ca să pot ajuta pe cei 
săraci”. 


Munteanu Paul (cl. III-a primară) dela Sinaia 
ne scrie: 

„Doresc să ajung un scriitor ca Mos Nae, ca să 
pot și eu la rândul meu să descriu viața urmași- 
lor lui Haplea”. 


Alfred B. Spiegler (cl. IV-a primară) din Capi- 
tală ne scrie: 

„Eu doresc să fiu inginer mecanic, ca să fac 
multe inventiuni si să duc departe faima ţării 
mele”. 

(Va urma) 


LA 


PAG. 12 == = == = 


ICĂ erau odată trei fraţi. Doi 
din ei voinici ca bradul, iar cel 
mic, slab și pipernicit, de parcă 
să-l sufle vântul. 

Acum veni vremea să-i dea 
taică-său pe fiecare la câte un 
mestesug și punându-le în spi- 
nare traistele cu merinde, le 


zise: 

„laca, măi flăcăii taichii, va sosit şi vouă vre- 
mea sá vă alegeţi câte un mestesug. Duceti-vá la 
tárg si cáutati-vá un rost, cá eu sárac si bátrán 
cum sunt, nu vá mai pot fine”. 

Sărutând fiecare dreapta tatălui, cei trei flá- 


căi pornirá voiogi în căutarea norocului. Mer- 
gând ei aşa, ajunseră la o răspântie de drumuri. 
Cel mare apucă la dreapta, mijlociul la stânga, 
iar cel mic porni înainte pe drumul ce se infun- 
da intro pădure deasă. Fratele cel mare ajunse 
în curând la oras si se tocmi la un meşter fácá- 
tor de corăbii si ajunse în curând să înveţe me- 
stegugul mai bine ca stăpânul său. 

Meşterul făcător de corăbii, văzând câtă tra- 
gere de inimă are flácául la acest mestesug, îi 
dădu pe fiică-sa de nevastă şi-l luă tovarás la 
negotul de corăbii. 

Cel de-al doilea fecior ajunse si el curând în- 
trun mare oras şi după scurtă cercetare, intră 
în slujbă la un negustor de mărfuri, care ducea 
şi aducea din ţări depărtate pe intinsul mărilor 
si al oceanelor corăbii încărcate cu lucruri 
scumpe. Curând, flăcăul nostru, dovedindu-se 


=- = DIMINEAȚA COPIILOR 


tare priceput în alegerea si tocmeala tárgueli- 
lor, stăpânul său îl luă tovarăș la negof şi-l 'în- 
sură cu ficá-sa, făcându-l astfel stăpân pe în- 
treaga avere. 

Feciorul cel mic şi pipernicit, care apucase pe 


drumul ce se infunda în pădure, fu sortit de 
Dumnezeu să ajungă intro ţară, unde mult se 
minuná de ceeace văzu si auzi. 

In ţara aceasta, unde belșugul curgea gârlă, 
unde ogoarele rodeau de trei ori pe an, unde 
pomii se frângeau în două sub rodul bogat, un- 


| 
4 
ps 
a 
e 


DIMINEATA COPIILOR ===> 


de apele purtau pe funduri boabe mari de aur 
si argint, în ţara aceasta binecuvântată de Dum- 
nezeu, oamenii erau atât de proşti, încât nu știau 
cum să folosească toate bunátátile acestea şi trá- 
iau într'o neștiinţă asemenea vietátilor pădurii. 

Inconjurată de toate părţile de păduri neum- 
blate, niciodată picior de om strein nu călcase 
peste această țară. 

De îndată feciorul nostru se apucă răbdător 
si cu mare sárguintá şi bunătate să-i înveţe pe 
acești oameni nestiutori cum să folosească bu- 
nurile ţării. 

Puse să se tae prin păduri drumuri largi până 
la apele cele mari şi aflând întrun târziu că 
fratii săi ajunseră unul făcător de corăbii, iar 
celălalt mare negustor, îi chemá la sine si le dá- 
du pe seamă negotul acestor imbelsugate tinu- 
turi. 

Incet, încet, sub sfătuirea sa, poporul cel ne- 
stiutor se desteptá la o viaţă nouă. 

Fraţii săi însă lacomi si hrápáreti, fiind în 
mare ciudă că fratele mai mic avusese atât no- 
roc, umblară cu uneltiri mincinoase şi în curând 
cu vorbele lor viclene atátará poporul impotri- 
va lui şi-l alungară de acolo rămânând ei stă- 
pâni peste tara cea imbelsugatá. 


Bietul práslea nu zise nimic. Punándu-si trai- 
sta cu merinde la spinare, porni ca dela început 
prin lume să-şi caute norocul. 

După multe zile de umblet, ajunse la hotarele 
unei mari impárátii. Aci se văzu deodată luat 
pe sus cu'mare alai si până să se dumireascá ce 
e cu el, se văzu pus în scaunul împărătesc. Ce 
se întâmplase? Impăratul acelei țări murise si 


aşa era obiceiul acolo, ca primul sosit la hotare 


după moartea împăratului, să fie urcat pe tro- 
nul țării. 

După câteva zile, mare fierbere de oameni se 
vedea pe piaţa cetăţii. Noul împărat plecă şi el 
să vadă ce se întâmplase Şi mare îi fu mirarea 
şi jalea totodată, când văzu în mijlocul pieţei 
atârnând pe două spânzurători pe cei doi fraţi 
aj săi. 

Goniti si ei din țara prostilor, se luaseră după 
urma fratelui mai mic şi ajunși la hotarele cetă- 
tii, unde el fusese ales împărat, fură luaţi pe 
sus şi spânzurați, căci asa era obiceiul acolo: du- 

pă alegerea împăratului, trebuia să se spânzure 
primii streini sosiți în hotarele cetăţii. 

Și iaca aşa îşi primiră cei doi necredinciosi 
pedeapsa pentru faptele lor. 

D. C. Mereanu 


| UN GHICITOR DEŞTEPT | 


Un împărat, mai înainte de a pleca la războiu, 
chemă pe un ghicitor si ii ceru să-i spună cum 
are să-i meargă. 

„O să vă meargă foarte bine si o să câștigați, 
biruinţa”, îi răspunse ghicitorul. 

Se întâmplă însă tocmai dimpotrivă: impăratul 
fu bătut şi pierdu războiul. 

La întoarcere, furios de prezicerea mincinoasă, 
a ghicitorului, chemă pe călău și-i zise: „Ghicito- 
rul este intr'o cameră de alături. Am sá mă duc 
să-l dau afară de acolo, însă tu trage bine cu ure- 
chea ce-i voiu spune. 

Dacă mă auzi că-i zic: „Dumnezeu pedepsește 
pe cei mincinosi!” să-l inhati și să-l spânzuri nu- 
mai decât. Insă, dacă îi zic: ,Du-te în pace cu 
Domnul!” să nu te atingi de el”. 

Acestea spuse, împăratul se duse în camera de 
alături, unde ghicitorul îl aştepta mai mult mort 
decât viu. 

„Ian ascultă, ghicitorule, îi zise împăratul răs- 
tit, tu care ştii să ghicești așa de bine viitorul, 
mi-ai putea spune anul și ziua în care voiu muri? 

— Da, ráspune ghicitorul fără să sováe. Știu că 
voiu muri trei zile înaintea Măriei Tale”. 


Răspunsul acesta îl scăpă dela moarte. La esire, 
împăratul îi strânse mâna, repetând mereu: ,Du- 
te în pace cu Domnul!” si făcând călăului semne, 
ca să nu se atingă de ghicitor. 


2-2... 


FILATELISTI 


FRIEDMAN București 4 — Str. RENI, Nr. g 


Ofer următoarele mărci de prima calitate cu preţuri reduse: 


25 mărci străine toate diferite ......... Lei 6. — 
5 ny i PUO pE Alege". e aia sp 14.= 
25 Colonii de pest Ocean diferite ..... 20, — 
50 LE LESÍCOZO aro Rie e ae a Na 90, = 
50 » portugheze ....... de ” 35. — 
100 A POLUDIO FE let exa vota ae „ 100. — 
100 (PANOBZO MA A aTe a EI ta „ 100. — 
200. Diferite străine multe GORLA d ae » 24:— 


Vând de orice sumă doriţi. Plus por:o 2 lei. Pr mese 
în loc de bani mărci poștale nestampilate. Mărci în serii 
cu 30% reducere. Trimit mărci spre alegere contra unei 
mici garanţii 50 — 100 lei și deosebit reducer». Singurul 

specialist în mărci pentru începători. 
Comandaţi cu toată încrederea. . 


dia 


DIMINEAȚA COPIILOR 


U știu cam de mult că Adina nu prea 
A ştie sá sadá la masă si să mănânce aşa 
E, cum e bine si frumos. Insá, dacá páná 

acum am tăcut si n'am spus la nimeni. 
este că tot speram si aşteptam să se în- 
drepte. Dar Adina nu numai că nu sa îndreptat, 
ci chiar se laudă că ea mănâncă așa cum mân- 
zau odinioară reginele si impărătesele. 

„Care e Adina aceasta?” mă întrebă Nicușor, 
care citeşte ce scriu eu aicea. Vrea, adică să-i 
spun şi numele de familie al Adinei, „pentrucă, 
zice el, cunosc mai multe fete pe care le chea- 
mă Adina”. 

Ei, asta să nu-mi cereti, fiindcă, deocamdată, 
nu spun numele de familie al Adinei despre 
care este acum vorba. Mai ales că Adina are si 
părți bune. La şcoală, de pildă, este printre cele 
dintâi din clasă. Anul trecut a luat chiar pre- 
miul al doilea şi cât p'aci, sá ia premiul întâiu. 

Invatá repede si nu uită lesne. Are si un scris 
destul de frumos. Ar fi, prin urmare, o fetiţă 
cât se poate de drăguță, dacă..., dacă ar sta cum 
trebue la masă şi ar mânca mai frumos. Insă, 
tocmai partea aceasta strică mult. 

Mă veţi întreba, poate: „Dar cum mănâncă 
la masă Adina?” Să vă spun: Adina nu știe sau, 
a să fiu mai drept, nu vrea să se servească de 


de Maria Sorel 


f 


== 


PR m e 
SS 


o M 


cuțit si de furculitá. Apucă mâncarea cu dege- 
tele şi aşa o duce la gură. 

Nu e nici o plăcere să o priveşti când mănân- 
că. Mâinile îi sunt murdare şi se mai murdărește 
pe gură, pe obraz şi pe rochitá. 

„Adino, îi zise într'o zi táticul ei, dacă nu mă- 
nânci frumos si nu iai mâncarea cu furculita si 
nu o tai apoi cu cuțitul, să ştii că mămica şi eu 
nu te mai primim la masă şi te trimetem să mă- 
nânci la bucătărie”. 

Insă Adina, în loc să caute să se îndrepte, îi 
răspunse tatălui ei, zicându-i: „Aşa cum mă- 
náne eu, mâncau odinioară și reginele și împă- 
rătesele. Ne-a spus la școală doamna învăţă- 
toare că până acum vreo două sute de ani, oa- 
menii nu ştiau ce este furculita și mâncau cu 
degetele. 

— Văd, îi răspunse tatăl ei, că ai ţinut minte 
numai pe jumătate din ceeace va spus doamna 
învățătoare. Sunt sigur că nu v'a spus aceasta, 
:a să faceţi şi voi la fel, ci ca să vă arate cum 
oamenii care au trăit înaintea noastră, erau mai 
inapoiati decât noi şi cum din ce în ce, înain- 
tăm, descoperim şi inventăm o mulţime de lu- 
cruri folositoare şi învăţăm să trăim mai bine. 
Nu va vorbit în felul acesta? 


(Citiţi urmarea în pagina 15 jos) 


DIMINEATA COPIILOR ======== 


| POVESTEA TRISTĂ 


n învăţat englez făcu o dată experienţa ce 
urmează. 

Prinse de vii doi soricei și îi puse sub 
un clopot de sticlă. Sărmanii soricei erau 
ca și în închisoare. Cu toate acestea, nu 

păreau nemulţumiţi, de oarece aveau mâncare din 
belșug. 


E PD E E IPEE O Pai anememree 


Urmare dela povestea din pagina 14: 


— Da, răspunse Adina cam rusinatá, așa ne-a 
vorbit doamna învățătoare. 

— Si iarăş sunt sigur, zise mai departe tatăl 
ei, că e bine să cunoaştem obiceiurile din tre- 
cut, dar că trebue să trăim după obiceiurile oa- 
menilor bine crescuţi de astăzi”. 

Adina a mărturisit că asa vorbise doamna 
învăţătoare si a promis sá se îndrepte si să má- 
nânce la masă, nu cu degetele, ci servindu-se la 
masă de furculitá si de cuţit. 

Maria Sorel 


Ă A DOI ŞORICEI 


In adevăr, învățatul englez la punea în fiecare 
zi în clopot o mulțime de bunátáti: bucăţi de cas- 
caval, făină de grâu, bucăţi de slănină prăjită, nu- 
ci, iar într'o ceașcă apă bună de băut. 


In primele două zile, șoriceii erau veseli si în- 
cántati. Máncau si rodeau după pofta inimei, 
beau din apa limpede, apoi alergau si se jucau 
sub clopotul de sticlă. Niciodată n'avuseseră ei 
parte de așa traiu imbelsugat. 

Insă, a treia zi, máncará cu mai puţină poftă 
și părură că sunt mai puţin veseli. După aceea, zi 
cu zi, pofta le scăzu si le pieri toată veselia, până 
când, într'o zi, muriră amândoi aproape în acelaș 
timp. 

Invátatul englez nu fu mirat, căci se aştepta la 
moartea lor. Insă, cine poate să ghicească pricina 
pentru care au murit? 

„Poate că mâncaseră prea mult, va spune vre- 
unul din cititori, 


A =EN e 


===== DIMINEAȚA COPIILOR 


— Nu, pentrucă pofta le-a pierit numai după 
două zile. 
== Poate că au murit de supărare și plictiseală, 
pune alt cititor. 

> Nici aceasta nu e cauza, ci e cu totul alta. 
Cej doi soricei au murit, fiindcă n'aveau să respi- 
aer curat“. | 
easta e cauza și nu alta și lucrul nu trebue 
ă mire. Ascultati, vă rog, si ceeace urmează. 
Aerul ce-l expirám, adică aerul ce-l dăm afară 
plămâni, este un aer stricat, care nu mai e 
pentru sănătatea şi viaţa noastră. La fel de 
"stficat este si aerul, pe care animalele îl dau afa- 
ră din plămâni. 
ă, cei doi soricei, închiși sub clopotul de sti- 
, respirau mereu acelaș aer, care n'avea cum 
să se schimbe, așa ca să intre în clopot aer proas- 


< 
y 


ĂȚII 


la] 
o 


TECA 


ERSIT 


LA ŞE- 


BIBLIO 
UNIV 


„-.-.- c-.c-c-c coco, o cc... 


Acest aer stricat i-a omorit pe bietii soricei. 


Acum când știm aceasta, înţelegem dece la 
școală se deschid mereu ferestrele din 'clasă. Se 
deschid, pentru ca să iasă aerul stricat si să intre 
aer curat și proaspăt. 

Dacă nu s'ar face asa, elevii sar simţi rău si cu 
timpul s'ar imbolnávi. - 

Tot pentru acelas motiv trebue ca in fiecare di- 
mineatá sá deschidem ferestrele dela locuintele 
noastre si sá le lăsăm deschise, până ce se prime- 
neste bine tot aerul. Altfel, cu timpul, ne asteaptá 
si pe noi soarta celor doi soricei. 

Trebue să știm bine cu toţii că fără aer curat, 
nu ne putem bucura nici de o sănătate bună si 
nici de o viaţă lungă. a 


Vladimir Astronomul 


ooo 


DE VORBĂ CU CITITORII 


G. FI. — Loco. — „Cerşetorul bătrân”. Ne serii 
că „după multe oboseli“ ai făcut o „poizic“, des- 
pre care crezi că are să fie „atmisă” de noi. Nu, 
dragul meu, poezia nu e reuşită. Insă, află cu 
această ocazie că se zice „după multă oboseală” 
sau mai bine, „osteneală”, iar nu „multe obo- 
seli”, că se scrie „o poezie”, „admisă”. De ase- 
menea, se scrie dati-mi iar nu „da-ţim”, cum 
scrii d-ta si chiar de două ori. 

Pentru un elev de liceu, astfel de greşeli nu 
sunt permise. 

Geolaz, Loco. — „Legenda lui Tigánus”. In 
revista noastră nu publicăm parodii ale poezii- 
lor naţionale, oricât de reușite ar fi parodiile a- 
cestea. ; 

L. I., Loco. — Micutá si drăguță cititoare, o 
bucată — poveste sau poezie -— trimisă spre pu- 
blicare nu poate să apară decât cu numele per- 
soanei, care a scris-o. D-ta esti încă prea mică, 
pentru a fi de pe acum scriitoare. Asteaptá să 
mai cresti şi să înveţi mai multă carte. 

S. C., Slatina. — „Gigi cel neastâmpărat”. Slá- 
bute versurile d-tale, de aceea ne pare rău că 
nu le putem publica. 

A. G., Bălți. — lată că reproducem ce strofă 
din poezia ce închini mamei, ca să vezi şi d-ta 
cât e de slábutá. „Lu, mámico, de tot mi-ai dat 
Ciocolată si rahat, Cozonaci dela Ploesti, Bom- 
boane de la București”. Vezi, dragul meu, că nu 
e chiar aşa de uşoară arta dea face versuri. 
Poezia cu „Orfana” nu este mai reușită. 


... 


Raionul de 
ARTICOLE pentru COPII 


al marilor magazine 


Gareres LAFAYETTE 


Palatul Librăriei SOGEC & Co. 


vă oferă 
pentru bani puţini 
articole frumoase 


şi utile 
Dv. 


i pentru copilasii 
STRASNICA PETRECERE 
Duminică petrece la Teatrul Mic. 
Orice copil, mare sau pitic, 


Se distrează bine şi mai ia suplimentar, 
La tombola norocoasă, un pachet Suchard. 


+ 


ru... 


d Atelierele „ADEVERUL”, $. A. 


Micul dirijor al vestitei orchestre de copii dela Los Angeles (Statele-Unite). 


PREŢUL 5 LEI 


PAG. 2 


ge artrite de A e COPII! 


O SUTĂ DE ANI DELA MOARTEA LUI GOETHE Fi: 


Mai întâiu, o scurtă explicaţie. 


Când am spus unor prieteni că vreau să scriu 
si eu la „Dimineaţa Copiilor” despre marele poet 
german Goethe, dela a cărui moarte sau împlinit 
o sută de ani în ziua de 22 Martie, prietenii aceş- 
tia mi-au răspuns: „Ce vor înţelege copiii de cla- 


sele primare despre un poet, de care poate nici 
n'au auzit până acum?” 

Eu însă cred că prietenii mei se insealá. Citito- 
rii „Dmineţii Copilor” — fie si cei din clasele pri- 
mare — vor înțelege ușor și vor citi cu interes și 
plăcere rândurile ce urmează. 


Cine este Goethe ? 


Goethe — numele său întreg e Johann-Wolf- 
gang von Goethe — este cel mai bun si mai ves- 
tit poet german și unul din cei mai mari poeţi din 
toate timpurile și dela toate popoarele. Goethe, 
dela care au rămas multe lucrări n'a scris numai 
în versuri. Are destule lucrări și în proză. 

De asemenea, n'a scris numai în genul literar, 
de oarece el, care era un om foarte învăţat, a 
studiat și științele și a scris și lucrări științifice. 


Insă, ceeace l-a făcut vestit și nemuritor sunt 
scrierile sale literare: drame, poezii, romane, me- - 
morii. 

In aceste lucrări întâlnim idei si cugetări din 
cele mai înalte, exprimate într'o limbă admira- 
bilă și în stilul cel mai frumos, mai fin și mai ele- 
gant cu putinţă. 

Si știți cum scria Gothe? Nu se grábea de loc. 
După ce scria ceva, o revedea, o îndrepta, stergea, 
adăuga, schimba, până când îi dădea forma cea 
mai desăvârșită. 

De pildă, nemuritoarea sa dramă Faust, care 
a fost tradusă si în limba română, precum si în 
toate limbile depe pământ, a fost scrisă de Goethe 
în mai bine de douăzeci de ani. Ori unde sar fi 
dus — și Goethe a făcut destule călătorii — nu se 
despártea de manuscrisul lui Faust. Il citea din 
nou, schimba mereu, adăoga, îndrepta. 

Copiii care sunt asa de grăbiţi sá scrie si să tri- 
mită numai decât spre publicare, să vadă în 
răbdarea lui Goethe un exemplu bun și pentru 
dânșii. 


Ceva din viaţa lui Goethe. 


Goethe s'a născut în orașul german Francfort- 
pe Main în ziua de 28 August, în anul 1749 si a 
murit în orașul Weimar în ziua de 22 Martie 1832. 

In clipa în care era aproape să-și dea sufletul, 
Goethe a spus cuvintele, care de atunci au rămas 
neuitate: „Mehr Licht!” (mai multă lumină). 
Prin aceasta a vrut să spună că dorește să intre 
mai multă lumină în camera în care zăcea bolnav. 

Despre Goethe s'a putut spune că a fost un om 
fericit, de oarece el n'a știut nici odată ce este 
lipsa și sărăcia, ci a avut totdeauna la îndemână 
mijloace, ca să înveţe, să călătorească, și să-și în- 
deplinească toate dorinţele. 

Născut dintr'o familie nobilă și cu dare de 
mână, Goethe a avut parte și de părinţi învăţaţi 
și care s'au ocupat de aproape de el. 


Sărbătorirea lui Goethe. 


Din ziua de 22 Martie, adică din ziua în care 
sau împlinit 100 de ani dela moartea lui Goethe 
nu numai în Germania, ci și în toate celelalte 
țări faptul acesta este sărbătorit în toate felurile. 

Sau ţinut și continuă să se ţină conferinţe, se 
citesc în original sau în traducere părţi din lucră- 
rile literatare ale lui Goethe, se organizează şe- 
zători și festivaluri, se vorbeşte la radio etc. 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTL — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67. 


ABONAMENTE: 1 AN 200 Li | IN STRAINATATE DUBLU 
6 LUNI 100 „ UN NUMĂR 5 LEI 


3 Aprilie 1932 — Nr. 425 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 
; REPRODUCEREA BUCATILOR ESTE STRICT INTERZISA aere 


VIV VWF AAA AERAAAAAAAAAAAAAAAARAAAAAAA AAA AAA AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAARRARAAAAAAAAAAAAAĂ A AAAAAARARARARAAAAAAAAAARAA ĂRAARARAARARAAARAAAAAAAAAAAAAA AA] 


LAAAAAAAAAAA AAA AAA AAA AAA AAA aa ad 


Lasa rre... AA AAAAAAAAAARAAAAAAARARARAAAAARAAAAAAA AAA AA IIA 


| A venit un copilas | 


A venit un copilaș Iarna, frigul şi cu ceata, 
Zámbitor si drăgălaș, i Răsări acum verdeața, 

A venit ca să ne vadă, Flori frumoase mii si mii, 
Intr'o zi cu ger, zăpadă. Prin pădure si câmpii 
lar čo ramură 'nverzită Cântă păsări, cântă 'n cor, 
Si cu frunze 'mpodobită Lăudând pe Creator. 

A izbit uşor pământul Peste tot e mulțumire, 

Și sau dus, sau dus ca vântul Voe bună, fericire. 


Zâmbitorul copilas, 
Frumusel ca ingeras, 
Este dulcea Primávará 
Ce veni la noi în tara. 
- Maria Sorel 


DAA AAA a A 


DADA ADA AAA 


ESA o AP ia at A Şrooteeeeeeeeeeeeeeeereeteeeteeereeeeeeereererteeeeereeeeerete 
Dea AA AAAAAAAAAAAARAA AA AAA AAA $ pi atăt lt MNAR a a sat 
IN SATUL MEU 

Viață nouă-au prins salcâmii, Poleitu-si-au bánutii 

Si cutremurul de ramuri Sunătorii plopi, din poartă; 
Prinde viaţă 'n raza lunei Adieri pornite 'n taină 
Care tremură pe geamuri. Armonii de vise poartă. 


A 'noptat; bătrânii 'n prispă 
Abia prind să 'nchee sfatul... 
„Când îl vezi de pe colină, 
Pare-un stog de fân tot satul. 


G. St. Cazacu 


DIAS 


PAG. 4 


¡EN e 


ti X SN A 


n împărat, care era foarte iubit 
pentru bunătatea sa, văzu în- 
tr'o noapte un vis, care îl turbu- 
ră si îl mâhni peste măsură. 

Se făcea că o dihanie urâcioa- 
să, asa un fel de hiená, intrase 
pe furiş în palat, se repezise la 
împărat, amenintándu-1 să-l 
muște, apoi, urcându-se pe tron, sezuse acolo în 
locul împăratului. 

A doua zi împăratul chemă la el pe toţi sfet- 
nicii, pe toţi inteleptii dela palat, pe toți ghici- 
torii si pe toate cárturáresele din cetatea de 
scaun şi le ceru să-i tălmăcească visul. 

Se gândiră si se frământară mult cu toţii si 
fiecare căută să răspundă într'un fel oarecare. 
dar nici unul nu putea să tălmăcească visul, așa 
cum sar fi potrivit mai bine. Văzând aceasta, îm- 
păratul îi goni pe toţi și oprind numai pe marele 


Na 


`i 


: DIMINEAȚA COPIILOR 


e ad 


sfetnic, îi porunci zicându-i: „Să pleci numai de- 
cât la drum și să cutreieri toată împărăţia, cău- 
tánd pe unul care s'ar pricepe să-mi tălmăcească 
visul. Si să nu te întorci, până ce nu găsești un 
astfel de om”. 

Marele sfetnic porni la drum și luă pe rând 
cetăţile și satele din împărăție — o împărăție 
care era foarte întinsă. Se oprea peste tot si pu- 
nea crainici să cheme și să strângă pe toţi oa- 
menii. Ii întreba apoi pe rând dacă printr'înșii nu 
este vreunul, care să poată tălmăci visul împăra- 
tului. 

Cei întrebaţi însă răspundeau: „Cei mai inte- 
lepti și oamenii noștri cei mai învăţaţi sunt la 
alat în jurul împăratului. Dacă mau putut ei să 
tălmăcească visul împăratului, cum vom putea 
noi, oameni neștiutori si fără învăţătură de 
carte?” 

Se apropia anul de când marele sfetnic por- 


DIMINEATA COPINBOR === 


nise la drum si tot nu putuse găsi ceeace îi po- 
runcise împăratul. Se plângea și se văita singur 
zicándu-si: „Cum voi putea sá es înaintea impá- 
ratului si cum voi avea- curajul să-i spun că n'am 
găsit pe omul, care să-i tălmăcească visul? 

Impăratul má va goni dela palat și, poate, má 
va arunca la închisoare”. 

Cu astfel de gânduri triste, se culcă într'o după 
amiază caldă de vară la umbra unui brad, vrând 
să se mai răcorească si odihnească. 

Pe când stătea așa, iată că se apropie de el un 
păstor tânăr care, văzându-l cât este de mâhnit 
și amărât, îi vorbi cu blándete, zicándu-i: 

„Stăpâne, arăţi destul de necăjit. Fii bun și pof- 
teste în casă la mine. Sunt sărac, dat tot se gá- 
sește o bucată de pâine, ca să-ţi potolească foa- 
mea si apă rece, ca-să-ţi potolească setea. 

— Nu mi e foame și nici sete nu-mi este, îi 
răspunse -marele sfetnic adăugând: necazul meu 
este mult mai mare. Sunt de aproape un an pe 
drumuri, ca să găsesc pe cineva care să tălmăce- 
scă visul împăratului și mă întorc îndărăt, fără să 
fi găsit un astfel de om”. 

Auzind aceasta, tânărul păstor zise: „Dar ar 
primi, oare, împăratul să-i tălmăcesc eu visul? 

— Cum!? îi întoarse vorba marele sfetnic, mi- 
rat din cale afară, Ai putea tu, un biet.păstor si 
un băiat așa de tânăr, să tălmăcești un vis pe 
care nu l-au putut tâlmăci toţi inteleptii impá- 
rátiei? 

—'Da, pot! ” ráspunse păstorul cu toată hotărâ- 
rea. 

Atunci marele sfetnic dete pástorului un cal 
de călărit și porniră amândoi spre cetatea de 
scaun a împăratului. Pe drum însă, marele sfetnic 
era mereu chinuit de un gând nelinistitor. 

„Nu cumva, își zise el în sineşi, nu știe nimic 

şi a spus numai asa, ca să poată eşi înaintea îm- 
păratului? Se poate, oare, ca el să fie mai deștept 
si mai priceput decât toți cărturarii si inteleptii 
din împărăție? O, nu știu dacă n'am greșit, luân- 
du-l cu mine!” 

Dar într'o seară îi apucă noaptea la marginea 
unui râu, unde se culcară. Tânărul păstor adormi 
numai decât, pe când marele sfetnic era fră- 
mántat de gânduri, asa că nu putea să adoarmá. 

Dar pe la miezul nopții văzu că un leu neobis- 
nuit de mare esi din pădurea vecină, se apropie 
de păstor, îl linse încet pe mâini și pe obraz, apoi 
se îndepărtă, intrând din nou în pădure. 

„E un semn că păstorul acesta este plin de 
curaj și de înțelepciune” își zise marele sfetnic și 
din ceasul acela îi pieri neincrederea si îndoiala. 

In dimineața următoare porniră iarăși la drum 
si pe înserate ajunseră în cetatea de scaun și 
merseră drept la curtea împăratului. 

Marele sftenic se infátisá împăratului și îi zise: 


EEE ai A Ra ee = PAG. 5 
„Am adus un tânăr păstor, care spune că poate să 
tălmăcească visul Măriei Tale”. 

Iar păstorul vorbi la rândul său zicând: „Visul 
Măriei Tale este lesne de tálmácit. Dihania urâci- 
oasă este un dușman, un om rău, care se găsește în 
palat aproape de Măria Ta. Vrea sá vă omoare si 
să vă ia locul pe scaunul înmpărătesc. 


GN 


1 x 
KA Wal | 


A) 


ci 


— Dar cum l-aș putea descoperi pe ticálosul a- 
cesta? întrebă împăratul speriat. 

— Porunciti ca mâine dimineaţă sá se strângă 
și sá se insire în curtea palatului toți sfetnicii, toţi 
ofiţerii și toţi slujitorii Măriei Tale. Cu ajutorul 
lui Dumnezeu, vom putea găsi pe vinovat”. 

Impăratul făcu întocmai. A doua zi curtea pala- 


(Citiţi continuarea în pag. 6 jos) 


PAG. 6 == === 


= DIMINEATA COPIILOR 


[POVESTI CU INVATATURA 


ES LA UN 


ERI, pe la orele 11 dimineaţa, wam dus la 
un ceasornicar. Nu ca sá-i fac o vizitá, nici 
ca sá stau cu el de vorbá. Mai intáiu, cá nu 
ne cunoastem asa de bine, al doilea, ceasor- 
nicarul n'avea vreme: sá stea de vorbá. 


M'am dus însă, ca să-i dau să-mi repare două 


ceasornice: unul era ceasornicul-brátará al Flo-: 


richii, al doilea era ceasornicul meu desteptá- 
tor, care îl ţiu pe másuta de noapte. 

Florichii, îi cumpárasem ceasornicul-brăţară 
de ziua ei de naștere, după ce mi-a promis si 
chiar s'a jurat că o să aibă grije de el şi n'o să-l 
strice. 

Promisiuni și jurăminte care au fost uitate 
după câteva zile. 

lată, n'a trecut nici o săptămână de când i-am 
cumpărat Florichii ceasornicul. Insă, ieri după 
amiazi am întrebat-o: „Cât e ceasul?“ pentrucă 
Florichii îi făcea mare plăcere să o întrebi cât 
e ceasul. Ba îţi spunea si fără să o întrebi. 


(Urmare din pag. 5) 


tului era plină de sfetnici, de ofiţeri si de slujitori, 
care se mirau si nu înțelegeau pricina pentru care 
fuseseră chemaţi și strânși cu toţii la un loc. 

Insă, iată că un glas ce părea că vine din cer, se 
auzi zicând: „Acela care se gândește să răpună via- 
ta împăratului, sá se arunce numaidecât la picioa- 
rele Măriei Sale și să-i ceară iertare. Dacă nu face 
așa, va cădea fulgerul și-l va trázni”. 

Mulțimea din curte se cutremurá de spaimă la 
auzul acestui glas tainic. 


Dar din rândurile ei esi unul tremurând si căzu 
la picioarele împăratului. Mărturisi că el fusese 
plătit de un dușman al împăratului, ca să-l omoa- 
re pe acesta, apoi să-i ia locul. 


Impăratul se arătă îngăduitor față de omul, care 
venise cu gândul de a-l omori. Opri însă pe păstor 
la palat, îl încărcă de daruri și făcut din el sfetni- 
cul si prietenul său nedespártit. 


Nu întrebaţi însă ce era cu glasul din cer. Glasul 
acesta nu era alt glas decât glasul păstorului, care 
ştia să-l prefacă în asa fel, încât auzindu-l, orici- 
ne își închipuia că vorbește alt cineva. 


Vasie Stănoiu 


CEASORNICAR 


l l l 
| de VINTILĂ BRATU | 


Ieri însă, când am întrebat-o, ea mi-a răspuns: 
„Zece si un sfert!“ 

Cum zece şi un sfert? că trecuse de mult de 
amiazi, asa că trebuia să fie cel puţin, patru, da- 
că nu şi cinci. 

„Dar merge oare ceasornicul tău? am între- 
bat-o la rându-mi. 

— Merge, dece să nu meargă? mi-a răspuns 
ea. Dar când l-a dus la ureche, n'a mai auzit 
„tic-tac! tic-tac!“, ceeace înseamnă că se oprise. 

Cu două zile mai înainte, se oprise şi ceasor- 
nicul meu deșteptător. Ba chiar, din cauza acea- 
sta, n'am putut să scriu tot ce aveam de scris. 

In adevăr, îl pusesem să mă trezească la orele 
6 şi jumătate dimineața. Dar au trecut orele 7, 
ba au trecut şi orele 8 şi eu tot dormeam. Când 
m'am trezit, era afară soare şi lumină, iar cea- 
sornicul meu*de buzunar arăta 9 fără un sfert. 

Eu m'am trezit singur, dar ceasornicul-de- 
şteptător dormea dus. Se oprise din mers. 

Mam dus la ceasornicar cu amândouă ceasor- 
nicele. Despre ceasornicul brățară al Florichii 
mi-a spus, după ce l-a desfăcut si sa uitat bine 
cu lupa înlăuntru, că a umblat cineva la el şi 
i-a stricat o rotitá. 

Acest „cineva“ nu era decât Florica. 

lar ceasornicul meu desteptátor se stricase, fi- 
indcá a intrat praf înlăuntrul lui. 

„Repararea celor două ceasornice' 
150 de lei“, mi-a spus ceasornicul. 

150 de lei! Pentrucă Florica a vrut să ştie cum 
este făcut un ceasornic şi cum merg și se învâr- 
tesc rotitele din el. Să știe că dacă îl mai strică, 
nu-l duc din nou la reparat si nici nu-i cumpăr 
altul. 

Numai prafului nu prea ştiu ce să-i fac... A, 
da, am găsit: când se face curat în cameră, am 
să-mi înfăşor ceasornicul desteptátor într'o bu- 
cată de pânză. 


vă costă 


Vintilă Bratu 
0 o.o.oo.oow.vboOooILOo.o.o.o 
CHIAR ASA | 


Fie iarnă, fie vară, 

Toamnă ca şi primăvară, 

Nu mă satur niciodată 

De Milka Suchard, că-i minunată! 


4 A 
j 


DIMINEAȚA COPIILOR : = e A 


EEEH III 


| Prietenii veseli | 


Sunt veseli cu toții Sorin merge 'n frunte, 
Si cântă și sar, Că-i șef şi mai mare, 


E azi sărbătoare Se tin toți de mână 
Si mâine e iar. Si merg la plimbare. 
A 
| 


N'au școală, nici lectii Mai cheamă si pe-alfii, 


De scris si 'nvățat, Se strâng o grămadă, 
Cu gândul la joacă Ce sgomot și larmă 


Din zori s'au sculat. Stârnesc ei pe stradă ! 
Florina 


LE Aa AA ARAAAAAARAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAARAAA ERA H HHHH HHH HHHH 


DIMINEAȚA COPIILOR 


| 12) Stan pleacă în căutarea lui Bran | 


Unde-i Bran şi unde-i zmeul? 
Fug mereu, nu se opresc. 
Prin livezi, câmpii si dealuri 
Ei mereu se fugăresc. 


Căci de mult așa se'ntâmplă: 
Când pisica nu-i acasă, 
Precum spune vorba veche, 
Joacă soarecii pe masă. 


Multe zile trec la mijloc 
Săptămâni chiar au trecut, 

Dar de zmeu, de Bran sgârcitul 
Nu-i nici urmă de văzut. 


Câtă-i ziua, câtă-i noaptea, 
Servitori, argati, văcari 
Beau, mănâncă si fac chefuri, 
Ba aduc şi lăutari. 


Bran nu vine, dar acasă-i 
Ce mai chef si veselie! 

Ce mai cântece și jocuri 
Trag argatii la moşie! 


„Haide, să ne fii stăpân, 
Eşti voinic și bun la suflet, 
Bun, creștin și bun- român”: 


DIMINEAȚA COPIILOR AÁ — -  _ _-—_— 


Dar răspunde Stan și zice: 
„Eu vreau numai dreptul meu, 
Nu m'ating de nici un lucru, 
Căci mă bate Dumnezeu. 


A 


= 
= 
= 
= 
= 
= 
= 
= 
= 
S 
S 
E] 


AUNGA 


ss. 


„Tot celvreau e ca jupánul Dar așteaptă Stan degeaba 
să senora mai de gravă, Nu se'ntoarce Bran, nu vine. 
Ca să-l ltrag de nas prin sate „De-i așa, merg să te caut, 


Si să-mi văd apoi de treabă”. Insă nu scapi tu de mine”. 


Zice Stan și chiar porneşte 
După Bran în lumea mare, 
Nici nu știe'ncotro merge, 
Ci tot merge la "întâmplare. 


Işi găsește de mâncare 
Ba vânează, ba'n pădure 
Dă de fructe bune, coapte, 
Sau culege fragi și mure. 


Merge unde-l duce drumul, Când se lasă umbra nopții 
Unde-i câmpul mai frumos, Stan din drumu-i se oprește 
Unde-s păsări cântătoare, Lângă vr'un izvor de apă 
Unde-i tara mai umbros. Sau pe unde nimereste. 


Asta-i traiul care-l duce, „Ce să fie?” Stan se "ntreabá 
Insă intro zi găseşte Dar lumina 'naintează 
că departe, tocma 'n vale In spre dânsul — câmp gi vale 
Nu știu ce că tot lucește. Ca și soare luminează. 

| (Va urma) 


In numărul viitor: „Stan voiniicul întâlnește pe Șerbănică fără teamă”. 


IAE nea 


dei ae a i l. 


porsaan en ceri ai 2. SEN = Ale 


PAG. 10 


= DIMINEAŢA COPIILOR 


: Răspunsuri | 


dagina „Ce vr vrei să fii în viată“ 


Armand Mendel (cl. II-a primară) din Capitală 
ne scrie: 

„Singura mea dorinţă este sá deviu aviator. In 
timp de războiu, să-mi apăr țara. In timp de pace, 
să fac sboruri renumite, iar numele meu să fie 
cunoscut”. , 


Schlesingher S, Laurentiu (cl. IV-a primară). din 
Capitală ne scrie: 

„Ca să pot face cât de puţin bine omenirii si 
sá pot ajuta pe suferinzi si pe bolnavi, vreau sá 
studiez medicina. Bine înţeles, numai. cu. ajutorul 
lui Dumnezeu, care le hotărăște pe toate”. 


Alexandru Lefter (cl. III-a primară) dela Iași 
ne scrie: 

„Ceeace as vrea să fiu în viaţă, încă nu știu. 
Când voiu ajunge să-mi dau seama de ce însușiri 
am, de abia atunci má voiu putea hotărî. Ceeace 
as vrea sá fac însă în viaţă, ar fi să propáváduesc 
pacea și iubirea între oameni, indiferent de ce aș 
ajunge. Căci eu cred că e mai mare meritul celor 
ce știu să înlăture un rău, decât al color ce ar 
càuta să-l îndrepte”. 


Constantin Ioanovici (cl.. IV-a primară) . dela 
Sadagura (judeţul Cernăuţi) ne serie; 


„Dorinţa mea cea mai vie este să mă fac: ofiter 


ză ajung general si când tara ar fi în primejdie, 
eu, ca militar, să-i pot fi de mai mare folos. Imi 
place . mult uniforma de ofițer si să merg călare”, 


D-ra Rodica Vincenz (cl. IV- -a PERR dela 
Praiova ne scrie: 

„Eu sunt mică si nu prea stiu ce vreau. Tatăl 
meu este inginer și aş vrea să mă fac: ŞI eu ingi- 
ner, mai ales că mai am doi fraţi care urmează 
Politechnica, dar mama mea are un atelier de 
fovoare oltenești si de multe orlas. vrea să fac eu 
unul mai mare decât face ea”. 5 


D-ra Getta V. Capelleanu (cl. I-a secund.) din 
Capitală ne scrie: 
„Având în vedere că la o vârstă așa de fragedă 


copiilor le sboară gândul la.multe nebunii, mie. 
mi-a făcut plăcere a má gândi ca în viaţă să fiu. 
o gospodină, având ca exemplu pe mama, De altz- 
unei: 


fel, acesta trebue să fie- în viață 
femei”. 


idealul: - 


FEA AAA 


o DC IA 


D-ra Ruthy Schwind (cl. “tua primará) din Ca- 
pitală ne scrie: 

„Eu as dori să ajung doctor veterinar, ca sá in- 
grijesc de bietele animale, care nu pot să se ajute 
singure”. 


D- -ra Gabriela Cristescu (cl. I-a primară) din 
Capitală ne serie: 


„Eu aș vrea să má fac... multe! Cum asta nu 


depinde de mine, las Bunului Dumnezeu grija 


soartei mele”. 


M. Grinberg dela Chișinău ne scrie: 

i „Eu aș vrea să fiu medic militar, ca să ingri- 
jesc de răniţi în timp de războiu și de bolnavii 
săraci, gratis, în timp de pace”. 


D-ra Nadler Betty (cl. I-a secundară) din Capi- 
tală ne scrie: 

: „Doresc, când o să deviu mare, să fiu noro- 
coasă pentru binele societăţii”. 


Stoicescu Eugen (cl. I-a secundară) din Ty.-Mu- 
reș ne scrie: 

„Eu vreau să má fac aviator, ca sá înconjur 
lumea”. 


: D-ra Busis Gh. Efterpi (cl. III-a primară) dela 
Găvana (judeţul Argeș) ne scrie: 

„Eu as vrea să fiu profesoară de lucru ca să lu- 
crez rochite și pentru colegele mele sărace”. 


" Zoldestir Mott (cl. IV-a primară) din Capitală 
ne scrie: | 

„Aş vrea mai întâi să fiu sănătos, căci tare 
am suferit cu sănătatea si iubiții mei părinţi pe 
lângă mine. Apoi, aș dori ca prin învăţătură, să 
ajung un savant mare de tot, ca să fiu de folos 
ţării mele”. 
- D-ra Mimi Tăriceanu (cl. III-a primară) dela 
Buzău ne scrie: 
- „Dorința mea esta ca, după posibilitatea mate- 
rială si cu ajutorul lui Dumnezeu, sá deviu o ti- 


„„ rată, indiferent de ştiinţa. ce voiu studia. In mo- 


cul acesta, voiu fi folositoare ţării în timp de 
pace, iar. în timp de războiu, am o - singură do- 
rintá: aceea de a deveni. o bună soră; de caritate, 
ca să, alin durerile ostașilor români”. 


DIMINEAȚA COPIILO R========"="=== 


Ionel Plăeșu dela Iași ne scrie: 

1) „Aş vrea să fiu un școlar bun; 2) Aș vrea 
să fiu un bun ostaș, ca să-mi apăr tara; 3) As 
vrea să fiu un gospodar bun și cinstit, lucrând pă- 
mântul ce ni l-au lăsat strămoșii noștri”. 


. D-ra Antoinette Gruber (cl. II-a primară) din 
Capitală ne scrie: 

„Dorinţa mea e să ajung directoare la Azilul 
de copii orfani și săraci, să le dau de mâncare, 
iar în timpul iernei să le dau căldură”. 


„ D-ra Steluţa Gruber (cl. I-a primară) din Ca- 
itală ne scrie: 

' „Dorinţa mea este să ajung doctoritá de copii, 

ca să pot alina durerile celor mici si mai ales pe 

ale copiilor săraci”. 


Sami Eidinger din Capitală ne scrie: 
. „Dorința mea este să fiu inginer, pentru ca să 
pot lua lucrări mari și să pot da și tatălui meu 
de lucru, de oarece acum se lucrează mai mult 
prin protectii”. 


Jacques Nachmansohn (cl. II-a primară) dela 
Galaţi ne scrie: 

„Vreau să mă fac înginer mecanic. Când voiu fi 
mare să pot construi jucăriile pe care, acum când 
sunt mic, le stric, ca să văd cum sunt făcute ma- 
sináriile lor”. ; 


Anca C. Câmpeanu (cl. IV-a primară) din Capi- 
tală ne scrie: 

„Doresc să deviu doctor în medicină, ca să pot 
alina, după slabele mele mijloace, nemărginita su- 
ferinta omenească. Poate, cu timpul să-mi schimb 
acest gând, totuși dorința mea cea mai aprigă e 
să mi-l pot îndeplini, pentru a putea face, dacă 
nu fericiți, cel puţin mulțumiți pe cei din jurul 
meu, pentrucă suferinzii îmi sunt nespus de 
dragi”. 


D-ra Calipso Cuteanu (cl. 
Capitală ne scrie: 

„Eu vreau să isprăvesc 8 clase de liceu și să 
termin Conservatorul la pian. Apoi voiu rămânea 
o bună gospodină, nu fiindcă nu sunt asa de des- 
teaptă si nu pot învăța mai mult, dar dacă toate 
fetele ne vom face ingineri, avocaţi, doctori, a- 
tunci ce rămâne de făcut pentru báeti? Apoi pu- 
tem fi de folos ţării si ca bune gospodine”. 


IV-a primară) din 


Iulius Caius Cuteanu (cl. 
Capitală ne scrie: 

„Am dorinţa să mă fac ofițer ca tăticul meu, 
numai că táticu e ofiţer de infanterie, iar eu vreau 
să fiu ofiţer de marină si să călătoresc mult, 
mult”. 


II-a primară) din 


PAG. 11 


Anton Hodrowski ácla Cernăuţi ne scrie: 

„Eu vreau să deviu un aviator, aşa cum a fost 
răposatul Romeo Popescu și să fac ca numele 
României să fie cel mai vestit în aviaţie”. 


Adrian I. Iliescu (cl. III-a primară) dela Ca- 
racal ne scrie: 

„Vreau să ajung ofițer de grăniceri, ca să-mi 
apăr tara, când dușmânii vor încerca să ne atace”. 


D-ra Ileana A. Macavei (cl. IV- primará) dela 
Turnu-Măgurele ne scrie: 

„Eu doresc sá fac studii înalte, să deviu artistă, 
ca să vizitez lumea întreagă si să aduc fală tá- 
rii mele”. 


D-ra Zoe Osianu (cl. IV-a primară) dela Baia- 
Mare ne scrie: 

„Eu aş dori să fiu o gospodină bună şi să ajut 
pe cei săraci, cât pot de mult”. 


Georgel Gancevici (cl. IV-a primară) dela Ale- 
zandria ne scrie: 

„Eu aș vrea să fiu un doctor bun, ca să alin 
suferințele săracilor. Mai vreau să câștig bani 
multi, ca să pot ajuta pe părinţii mei la bă- 
tránete. 


Mihail Arginteanu (cl. II-a primară) din Capi- 
talá ne scrie: 

„Aș vreau să fiu un arhitect renumit, sá câștig 
bani mulţi, ca să pot face case şi pentru săraci, 
ca să aibe un adăpost în timp de iarnă”. 


D-ra Margareta Târpa (cl. II-a primară) dela 
Constanța ne scrie: 

„Aş vrea să deviu directoarea unei școli, sá cás- 
tig bani câţi îmi trebue, ca să pot face un azil 
pentru copii și altu! pentru bătrâni”. 


D-ra Constanța Ioniță din Capitală ne scrie: 

„Dacă o vrea bunul Dumnezeu, doresc să de- 
viu o profesoară, ca să dau si eu lecţie copiilor, 
după cum îmi dá si mie profesoara mea”. 


Fried Vilmos (cl. IV-a primară) din Ruscova 
(judeţul Maramureș) ne scrie: 

„In viaţă, vreau să fiu un om plăcut oricui. Să 
am toate calitățile unui om cult. Să fiu un orator 
bun, ca să pot aduce pe calea cea bună pe cei 
rátáciti din punct de vedere sufletesc si moral. 

„Ca profesiune, vreau să fiu ofițer si să ajung 
general, pentru ca în timp de războiu să pot con- 
duce la biruintá armata română. 

„Sau să fiu un meinbru al conferinţei de de- 
zarmare, ca să evit războaie în lumea care este 
acum atât de civilizată”. 

(Va urma) 


ntr'o noapte de toamnă cu ploae 
măruntă si deasă, o toamnă ce 
sosise prea de vreme, adormi- 
sem mai de cu seară ca de o- 
biceiu, un somn greu şi plin de 
visuri ciudate. Intre aceste vi- 
suri se făcea că zăresc zgribu- 
lită sub strasina casei rânduni- 
ca mea dragă înconjurată de puii săi. 
„Ascultaţi, copii, le ciripea ea grăbită. Eu tre- 
bue să alerg îndată la o mátusá a voastră, care 
se află greu bolnavă şi care nu cred să mai poa- 
tă face drumul atât de lung și greu până în tá- 
rile calde. Intr'o luptă cu un erete, pasărea a- 
ceia nemiloasă i-a sdrelit adânc o aripă şi biata 
voastră mátuse ar muri de frig si foame, dacă 
nu i-ar veni nimeni in ajutor. Voi aşteptaţi aci 


de D. C MEREANU 


DIMINEAȚA COPIILOR 


pe tatăl vostru, care sa dus să-şi adune tova- 
răşii de drum. Dacă va sosi aci înainte de în- 
toarcerea mea, porniţi fără grije la drum; eu vă 
voiu ajunge repede din urmă. 

— Dar ce ajutor poţi tu să-i dai, mamă, mă- 
tușei noastre? ciripiră în cor puii de rândunică. 

— O, am un gând foarte bun, copii! Aripa ei 
rănită o poate ajuta să facă drumul până aci la 
cuibul nostru. Voi ştiţi cât de bun şi indatori- 
tor e față de noi gazda noastră. Ei bine, am s'o 
aduc la el pe mătuşa noastră si am să-l rog sá 
tacă ceva pentru biata bolnavă. Oamenii au 
mintea  ageră si cunosc o mulţime de leacuri 
pentru boli cât de grele. Sunt sigură că gazda 
noastră va şti ce să facă bolnavei, ca s'o scape 
dela o moarte asa de grozavă. Voi fiți fără grije 
de mine si să nu vă rásletiti de stol. Căutaţi să 


ZE Aid p 
AS 


DIMINEAȚA COPIILOR 


se câ == + == => 


=> PAGES 


folosiţi cât mai mult aripele vântului, ca să le 
păstraţi neobosite pe ale voastre. 

Grăind astfel, rândunelele îşi luară sborul 
peste puţină vreme un fâlfâit măreț de aripi se 
opri deasupra casei. Era stolul rândunicilor. Un 
ciripit grăbit chemă puii mai repede da vântul 
spre depărtările însorite ale Africei. 

Astfel visam când, deodată, mă treziră din 
somn niște ciocănituri repezi şi uşoare la gea- 
mul din spre grădină. Aprinsei lumina de afară, 
al cărei buton era chiar în camera mea si mare 
îmi fu mirarea când văzui pe pervazul geamului 
rândunica mea dragă, însoțită de o álta care-și 
re-si târa cu greu după ea aripioara-i rănită. 

Am deschis repede geamul şi anândouă pă- 
sărele intrară fără frică în odae, așezându-se 
pe másuta din mijloc. Eram uimit la culme. 
Tot ceiace visasem, se înfăptuia acvea. Nu-mi 
mai pierdui însă vremea cu deslegarea acestei 
taine. Ciripiturile nesfârşite ale rándunelelor 
mă rugau să le viu în ajutor. Repede pusei apă 
la fiert, spălai bine rana, care nu era deloc gra- 
vă, pusei niște alifie pentru asemnea răni si 
grăii ca pentru mine: 


— In câteva zile rana se vindecă, fără să lase 
vre-o urmă! 

Rândunelele parcă nar fi înţeles, că incey urá 
să ciripească voioase. 

Le pusei la îndemână fărămituri de pâine şi 
apă și curând adormii în ciripitul lor de mul- 
lumire. 

Peste câteva zile rana se vindecă deabinelea 
şi rândunica își luă sborul de încercare prin 
văzduh. Se întoarse peste puţină vreme însoțită 
de alte câteva rândunici și începură să ciripea- 
scă la geamul meu. Am deschis larg fereastra 
şi întreg stolul intră în cameră, îi dădură de 
câteva ori ocol şi apoi își luară sborul în văz- 
duh, ca să ajungă din urmă pe celelalte tova- 
ráse. 

Am privit lung după ele până sau pierdut în 
zarea nemárginitá şi mam întristat deodată. 
Asi fi vrut să pot sbura si eu spre locurile acelea 


cu vară veșnică! Mam mângăiat cu gândul cá'n 


primăvara viitoare voi avea o rândunică mai 
mult care nu se va sfii să-mi stea în palmă şi 
să ciugulească fără teamă fárámiturile de la 
masa mea. 


| Curajul unui sergent | 


In zilele glorioaselor lupte dela Mărășești, din 
cauza merelui număr de răniți, care trebuiau să 
fie operati, cloroformul era pe isprávite. (Se știe 
că hirurgii întrebuințează  „cloroformul”, ca sá 
adoarmă pe bolnavii pe care trebue să-i opereze). 

De aceea se făcea mare economie de cloroform 
si se întrebuința pentru operaţiile mai grele. 

Iată însă că e adus la spital un sergent de vâ- 
nători, căruia un obuz îi zdrobise mâna dreaptă. 
Nu era alt ceva de făcut, decât să-i taie două de- 
gete dela această mână. Operația nu era nici 
grea, nici periculoasă, însă foarte dureroasă și 
destul de lungă. . 

„Trebue să-ţi tăiem două degete, zise medicu 
hirurg. 

-- N'aveti decât, răspunse sergentul adăugând: 
mă descurc eu și cu cele opt care îmi rămân. 

-— Si vrei să te adormim, ca să nu simţi durere? 

-— E mai bine să nu mă doară, zise si sergentul. 

— Aşa este, zise medicul hirurg, decât nu prea 
avem cloroform și ne trebue pentru altfel de ope- 
ratii. 


— Am inteles, 1i intoarse sergentul vorba. Clo- 
roformul vá trebue pentru ceva mai mare si mai 
serios decát cele douá degete ale mele; pentru pi- 
ciorul sau pentru coastele vreunui camarad. 


„O, răspunse sergentul in vreme de rázboiu tre- 
bue sá ne ajutăm unii pe alţii”. 
— Da, ne trebue pentru așa ceva”. 


Sergentul se gândi o clipă, apoi zise vorbind: 

„Aveţi dreptate. Pástrati  cloroformul pentru 
alţii, iar mie táiati-mi degetele, fără sá mă ador- 
miti”. 


Si ce fácu viteazul sergent? Isi puse in gurá 
batista de buzunar si o stránse tare cu dintii. Me- 
dicul hirurg făcu operaţia. Sergentul se făcuse 
la faţă galben ca turta de ceară, iar sudori reci îi 
cădeau depe frunte în picături mari. Cu toate a- 
cestea, stătu tot timpul nemișcat și fără să scoată 
un strigăt, un oftat de durere. 


Când s'a isprăvit operaţia, doctorul l-a felicitat 
pentru curajul lui. 


as: e dec stie ni-i 2 x DE a 


/AG. 14 : == == E 


====== DIMINEAȚA COPIILOR 


3 | Nimic nu 
f, tăticule, nu mai pot! M'am săturat de 
carte și de învăţătură! Am obosit, învă- 
tánd mereu pe din afară si bătându-mi 
capul cu teme şi cu deslegarea proble- 
melor!“ 

Aşa se plângea tatălui său, elevul Lică Matee- 
scu din clasa a patra primară. 

Tatăl său zâmbi şi îi răspunse în felul ce ur- 
mează: i 

„Nu uita, băete, că nimic nu se face şi nu se 
capătă pe lumea aceasta fără muncă si fără tru- 
dă. Dacă, de pildă, pâinea sar fi făcut singură, 
nu era nici o nevoe ca plugarii să are pământul, 
să semene grâu, să-l secere, să-l treere, să-l du- 
că la moară, ca să-l macine, să frământe făina 
şi să coacă pâinea în cuptor. 

„Uită-te la hainele ce purtăm. Sunt făcute de 
lână, dar până ca lâna să fie prefăcută în stofă 
şi stofa în haine, ce muncă a trebuit si câţi lu- 
crători au lucrat! 

„Şi dacă scaunele, mesele şi celelalte mobile 
ce avem în casă ar putea vorbi, câte n'ar avea 
ele de povestit, ca să ne spună ce au fost la în- 
ceput şi prin câte mâini de meşteșugari şi lucră- 


se poate fără muncă 


tori au trecut, ca să ajungă să fie, aşa cum le 
vedem acum! 

„Zici că ti e greu să înveţi carte. Dar crezi că 
e mai uşor să tai, bunioară, lemne, sau să lucre- 
zi în mine sub pământ sau să spargi pietre la 
drumul mare pe arsita soarelui de vară? 

,Gándeste-te la cei ce sunt nevoiţi să mun- 
cească în felul acesta şi vei vedea că tu n'ai cu- 
ânt sá te plângi. Iti baţi si tu capul cu cartea 
si învăţătura, cu temele si problemele tale, dar 
nu uita că în timpul iernei stai la căldură, iar 
vara, la umbră şi la răcoare. 

„Și nu uita că ai atâtea ore libere, că ai timp 
să te joci şi să te distrezi. 

„Mai tine minte un lucru: cu cât muncesti si 
te silești acum mai mult, cu atât îţi va fi mai 
târziu mai bine. Vezi, tot ce răsare şi crește dela 
sine, n'are nici un preţ. 

„lată, spinii, mărăcinii şi alte buruieni cresc, 
tără să fie nevoe de mâna și de munca omului. 
Insă, noi le tăiem si le aruncăm. 

„Băete, munceşte acum cu tot curajul, căci 
mai târziu te vei folosi mult de pe urma muncii“. 


Dinu Pivnicere 


DIMINEATA+COPILLOR==== 


ar cum vorbeste Lili? má intreabá numai 
decât iubitul meu nepotel Mirciulica:: 
— Ei, stai, Mirciulicá, nu te grábi, 
spun eu”. 
Acum ascultati cu toţii, ca sá vedeţi în 
ce fel vorbeste Lili. 

Intr'o zi de vará cam pe inserate, Lili se plimba 
cu táticul ei la Constanta pe tármul márii. Lili 
privea la multimea de bárci mici si la vapoarele 
mari. Insá, departe, in largul márii, se párea cá 
marea se impreuneazá cu cerul. 

„Tăticule, întrebă Lili, cum pot trece vapoarele 
pe acolo unde cerul se împreunează cu apa și în- 
chid drumul? 

— Lilisor, îi răspunse tatăl ei, cerul nu se im- 
preunează cu apa nici acolo unde priveşti tu şi 
nici într'alt loc. Şi acolo este tot așa departe de 


că 


=>  PACETS 


apă, cum este si aicea. Numai că dela locul nde 


ne găsim acum, așa ni se pare nouă”, 


= Alta. Mămică-sa îi dăduse o felie de pâine si o 
bucăţică, de ciocolată, ca sá le mănânce impreu- 
nă. Insă Lili mânca ciocolata, dar nu se atingea 
de pâine. 

„Dece nu mănânci 
că-sa. 


— Pentrucă, răspunse Lili, tăticu mi-a spus 
că nu trebue să fac două treburi în acelaș timp”. 
Incă una. 


„Tanti Lucreția, stai astăzi la masă la noi! ruga 
Lili pe mătușă-să. 

— Dece, Lilisor? Iti face așa de mare plăcere să 
stau la voi la masă? 


— Da, răspunse Lili, pentrucá mămica i-a zis 
bucátáresei: „Clara, să ştii că de câte ori avem 
musafiri la masă, trebue să faci prăjituri. mai 
bune!” `- ; 


și pâine? o întrebă mămi- 


iti, (Citiţi urmarea în pagina 16 jos) 


S 


- ' A APARUT! 


lt 


PAG. 16 === A === DIMINEATA COPIILOR 
= v f HINA 
| DE VORBĂ CU CITITORII |! raionar qe 
M. Gr., Bălţi. — „Inceputul primăverii”, slá- 


“butá de tot. Te sfátuim sá continui a fi cititorul 


uostru si a nu ne mai trimite poezii. Dacá vrei 
să citeşti mai multe amănunte despre Edison, 
citește „Almanahul Scolarilor pe: anul 1932”. 
P. Sol., Loco. — Ne trimiti dintr'o dată mai 
multe poezii. Nu uita că ești în clasa a treia pri- 
mară, aşa că este prea de vreme să te apuci să 


„ faci versuri. La vârsta ta, se citesc și se învaţă 


versuri făcute de oameni mai pricepuţi si. cu 
mai multă învăţătură. In afară de aceasta, a- 
vem multe, prea multe versuri, că nu mai știm 
ce să facem cu ele. 


000-0000 MM OS 0... BOO. 


A APARUT! 


„HAPLEA LA ŞCOALĂ“ 


DEMOS NAE 


Cea mai frumoasă și mai distractivă carte 
pentru copii și cea mai bogat ilustrată. 
Preţul unui volum lei 40 
De vânzare la librării 
ÎN ia > si 


000000000000 OODOIILS 


Urmare dela povestea din pagina 15: 

Si încă una. In clasă, doamna învăţătoare arăta. 
pe hartă și explica prin ce ţări şi orașe mai 
mari trece unul care merge cu trenul dela Bucu- 
resti la Paris. După ce a terminat cu explicaţia, 
se întoarse spre Lili și îi zise: „Ia să vedem, Lili, 
dacă ai înțeles, ce am explicat. Știu că tu ai un 
unchiu la Paris. Prin ce țări si prin ce orașe vei 
trece cu trenul, ca să mergi la Paris la unchiul 
tău?” 

Insă nu fusese deloc atentă la explicaţiile ce 
dăduse doamna învăţătoare. Cu toate acestea, 
răspunse fără să stea prea mult pe gânduri: „Mă 
voi urca în tren la București și-i voi spune con- 
ducătorului să mă ducă direct la Paris la unchiul 
meu”. 

Toată clasa râse în hohote la auzul acestui răs- 
puns și nici doamna învăţătoare nu putu să-și 
stăpânească râsul. Insă, după aceea o certă și îi 
spuse ca altă dată să fie mai atentă la lecţii si la 


explicaţii. Moş Nicoară 


ARTICOLE PENTRU COPII 


al marilor magazine 


Gauertes LAFAYETTE 


Palatul Librăriei SOGEC & Co. 


vă oferă 
pentru bani puţini 
articole frumoase 


şi utile 
pentru copilaşii 


7 19909090000999909009090099000009099090000++ 


Dv. 


dde 


Toţi şcolarii sá citească 


Almanahul Scolarilor 


pe anul 1932 


având o splendidă copertă în culori şi toate paginile 
bogat ilustrate și pline de poveşti frumoase, de bucăți 
de știință popularizată, de povești umoristice, de 
desene hazlii, de tot felul de probleme distractive 
ghicitori şi întrebări cu păcăleli etc. etc. 


Costul unui exemplar este lei 25 


= —— USE 


Fac portretul pastel măr me naturală, copiilor £-10 
ani cu 350 lei, în vederea expoziţiei internationa e. 

Execuţia durează cam jumata.e oră. Tabloul peste 
100 ani, MEDIUS SMÂRDAN 37 Etaj. 2—5 pm. 


A 


-689-—009--680--600- -060-—839- -100-100-000 000— BDO 


Citiţi: „POVEŞTI CU NOROC“ 


Atelierele „ADEVERUL”, 8. A. 


Lida AAA AAA LA AAA ET reia ră 


FITI FIRII IEI IP CTITOR 
SS AS i e da Mi sie ata Sul A 
$ ATI MA Te SEP 5% e ur 


„Aşa, păpuşico dragă! Să stai cuminte şi să fii totdeauna curată!” 


PREŢUL 5 LEI 


AE 


7 a 


==*=== DIMINEATA COPIILOR 


Nu vá grábiti! 


Spunem aceasta tuturor cititoarelor si cititori- 
lor, care răspund la întrebarea „Ce vrei să fii în 
“viaţă”. Sá nu se grăbească si să nu-şi piardă ráb- 
darea, scriindu-ne şi întrebându-ne că de ce na a- 
părut încă răspunsul lor Să fie siguri că le va 
veni la toţi rândul şi că vom publica toate răspun- 
surile ce primim. Insă, le vom publica în ordinea 
în care sunt primite la redacţie. lată, în fiecare 
număr din „Dimineaţa Copiilor” publicăm câte 
două pagini întregi cu asemenea răspunsuri. Mai 
mult decât atâta nu este cu putinţă, fiindcă tre- 
bue să lăsăm loc şi pentru altă materie. 

De aceea, repetăm: nu vă grăbiţi şi nu vă pier- 
deti răbdarea! 


Răspunsuri răspunsuri. 


Precum am spus mai sus, noi publicăm toate 
răspunsurile ce ni se trimit. Observăm că unele 
răspunsuri nu par a îi făcute de cei ce ni le tri- 
mit. Adică, sunt scrise de dânşii, însă după cu- 
prinsul lor şi după forma în care sunt făcute fra- 


zele, se vede că sunt dictate de părinţi sau de 
frati ori surori mai mari. 
Lucrul acesta nu ne face plăcere. Intrebarea 


„ce vrei să fii în viaţă” n'a fost făcută părinților 
sau altor persoane mari, ci numai cititoarelor si 
cititorilor noştri. Şi a fost făcută cu scopul, ca să 
aflăm gândul lor si să vedem cum stiu să şi-l €x- 
prime direct. 

Intrebarea e adresată copiilor, aşa că tot copiii 
trebue să ne răspundă, fără amestecul altor per- 
soane. 

De aceea. sfătuim pe toate cititoarele şi pe toţi 
cititorii, care mau răspuns: încă, să scrie asa cum 
ştiu ei şi ce simt ei. 


Pástrati rás pu nsu rile! 


E un sfat ce dăm cititoarelor şi cititorilor, al 
căror răspuns a apărut în revistă. Să păstreze cu 
grije numărul din „Dimineaţa Copiilor”, în care 
a fost publicat răspunsul-lor. Să-l păstreze ani de 
zile, până ce vor fi terminat şcoala si vor ajunge 
să-şi facă o meserie sau o situaţie. 

Să citească atunci din nou ce au dorit să ajungă, 
pe când erau copii, şi ce au ajuns în adevăr. Să 
citească şi să vadă până la ce punct li sau îm- 
plinit visurile şi dorinţele “din copilărie. | 


lar dacă Dumnezeu ne va ţine până atunci în 
viaţă si pe noi, care scriem rândurile de faţă si 
am anunţat concursul, am fi foarte mulţumiţi să 
aflăm că tot ce şi-au dorit în copilărie iubiții no- 
ştri cititori. li s'a împlint, când au ajuns să-şi cro- 
iască şi ei un drum în viaţă si să-şi câştige exis- 
tenţa prin propria lor muncă. 


Indreptăţiţi-vă scrisul! 


Fiindcă am pornit cu sfaturile, dăm încă unul. 
Ştim că drágutele cititoare şi iubiții noştri cititori 
nu se supără, când Moş Nae, care ţine aşa de mult 
la dânşii. le spune ceva în interesul şi spre folosul 
lor. 

De aceea, dăm şi sfatul ce urmează: indreptati- 
vă scrisul, silindu-vă să scrieţi, cât mai citet, mai 
regulat si mai frumos. 

Nu este adevărată vorba că scrisul nu se poate 
îndrepta. Cu atenţie şi bunăvoință, şi-l pot indrep- 
ta Chiar persoanele mari. Cu atât mai mult pot 
să şi-l îndrepte: copiii, care abia acum încep să 
scrie. - à 

Pentru aceasta, dragii mei, nu vă grăbiţi, atunci 
când scrieţi, căci — vorba ceea — nu vă zoreşte 
nimeni. Nouă, celor mai bătrâni şi a căror ocupa- 
tie este scrisul. ni se mai iartă să scriem si mai 
puţin frumos, de oarece avem cam mult de scris 
în toate zilele. lar deseori suntem în adevăr foar- 
te grăbiţi să dăm mai repede ceeace avem de 
scris. Copiii însă au tot timpul să scrie încet, li- 
niştit, cât mai frumos şi cât mai curat. 


Inin-rul viitor! 


larási ni se trimit mereu de către diferiţi citi- 
tori bucăţi în versuri şi în proză cu rugămintea 
de a îi publicate „în n-rul viitor”. In zadar am 
spus în atâtea rânduri că „n-rul viitor”, aşa cum 
îl înţeleg cititorii aceştia, este un număr gata ti- 
părit, când soseşte la redacţie manuscrisul trimis. 

De asemenea, în zadar spunem mereu că, mai 
ales în ce priveşte poeziile, avem aşa de multe, 
că nu mai Ştim ce să facem cu ele. Sunt poezii 
care-şi aşteaptă rândul de luni de zile. 

De aceea, este de prisos sá ni se ceară ca o 
bucată trimisă să fie publicată „în n-rul viitor”, 
Dacă se găseşte că e bună, va apare atunci când 
va fi cu putință. 


md 


, . S SS aA 


-a e 


pp 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA. ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67. 


-— 


ABONAMENTE: 1 AN. 200 LEI | IN STRAINATATE DUBLU 
6 LUNI 100 „ UN NUMAR 5 LEI 


10 Aprilie 1932 — Nr. 426 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 
O ete cetetenenane 


mea mase ~ 
REPRODUCEREA BUCATILOR ESTE STRICT INTERZISA — 
7 MAAAAAAAAAAAAAAAĂAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAĂAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAĂ 


LA AAAAAAAAAAA AAA AAA: 


AAA AAA AAA 


-— 
dde 


$ 
+ m 
3 54 e e 
| Bună dimineața! | i 
| Cerul stă în aşteptare, Iute, clipă după clipă, 
Rumenindu-se în zare, Dungi în aer se 'nfiripă z 
Iar zefirul înfioară Si tásnesc tremurătoare, 
Florile de primăvară. Calde, razele de soare. 
Pomii freamătă alene, Un mănunchi prin geam pătrunde 
Cântă pasări prin poene Si "ntálneste patul unde 
Și culoarea purpurie Un copil bălai, cuminte, 
Se întinde în tărie. Doarme dulce înainte. 
i Și-atunci razele nebune AA ora i 
i Il trezesc, să-l încunune . | 
$ Şi-i mângâie părul, fața, | osy O 
Zicând : „Bună dimineața!” ú A 
> | ( „Victor Adrian 
dis A RIERA SDE RARE RARE RO RCD TAO] 


pi 
3 
pi 
3 


HHHH 


OEEPOHOEOE AEA HHHH HHHH H HHH AAA AAA 


| Vino, primávará! | ña 


: Vino, primăvară, Vino, primăvară, ‘S : 
Pe-aripi de zefir, Cu-ale tale flori 
Veseleste tara, „Colorează tara, 
Scumpe musafir. . Adu-ne cocori 


Veniti, păsări iară, 
Ciripind voios, 

Că e primăvară 
Si e timp frumos. 


Afrodita Zarzaropol 
EHH H A HHHH HHHH 


PAG,4 2e DIMINEAȚA COPIILOR 


4 DA ae YA 
| „PROSTULICĂ“ | 
O S S 


de DINU PIVNICERU 


© 
© 
38 


aa rostulică este rudă de aproape 
cu Prostilă, cu Tănase din Pros- 
testi si cu alți destepti ca aces- 
tia. Prostulică e un băiat tâ- 
nár, asa cam de vársta lui Há- 
plisor. 

Ascultati acum câteva din 
isprăvile lui, ca să vedeţi cât de 
istet la minte este Prostulică al nostru. 

Intr'o zi, mamă-sa îl trimise să cumpere puti- 
nă făină de grâu. Prostulică, de altfel, băiat as- 
cultător, plecă numai decât. Insă, ca să nu uite 
ce i-a spus maică-sa, pe drum zicea mereu: 
„Făină de grâu! Făină de grâu!” 


Dar cum mergea, iată că întâlni doi oameni, 
care se băteau între ei. Prostulică se opri să-i 
privească, dar tot privind, uită ce-i spusese mai- 
că-sa. Se întoarse, asa dar, acasă și îi zise: ,Ma- 
mo, am uitat pentru ce m'ai trimis. Pe drum în- 
să am văzut doi oameni, care se svântau în bă- 6 
tae. 


— Te trimesesem sá cumperi făină de grâu, 
îi răspunse ea. Dar pe oamenii, care se băteau, 
trebuia să-i desparti.