Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1932 (Anul 9, nr. 412-463) 754 pag/DimineataCopiilor_1932-1669230709__pages151-200

~it 
s 
£ 
i 
3 
TA 
$ 
ral 


DIMINEAȚA COPIILOR == 


— Bine, așa am să fac de acum încolo”. Şi 
porni din nou să cumpere făină. 

De rândul acesta, Prostulică întâlni doi câini 
care se băteau și se sfâșiau între ei. Prostulică 


alergă să-i despartă, dar câinii se repeziră asu- 


pra lui, îl mușcară de-i făcură hainele ferfeniță. 
Fără să mai meargă să cumpere făină, Prostu- 
lică se întoarse la maică-sa și-i povesti păţania. 
„Prostulică,  Prostulică, îi zise  maică-sa, nu 
trebuia să-i  desparți, ci trebuia să arunci cu 
pietre într'înșii. 
— Bine, așa am să fac de acum încolo”. Şi 
porni din nou să cumpere făină. 


Acum întâlni o nuntă. Mirele ducea pe mirea- 
să de braţ și o mulţime de nuntaşi era în jurul 
lor. Prostulică, vrând să facă așa cum îl învăța- 
se maică-sa, luă pietre din drum și începu să a- 
runce în mire, în mireasă, și în ceilalți nuntași. 
Pe câţiva îi lovi chiar rău de tot. 


Insă nici lui nu-i merse bine. Nuntașii puseră 
mâna pe el și-i deteră o bătae soră cu moartea. 

Plângând și urlând, Prostulică se întoarse din 
nou acasă și povesti mamei sale ce păţise. 

„Dacă ai fost un prost și un nătărău, îi zise 
maică-sa certându-l. S'a mai pomenit să dai cu 
pietre în oameni și mai cu seamă în oameni, ca- 
re mergeau la cununie? 

— Dar ce trebuia să fac? întrebă Prostulică. 

— Trebuia să le vorbeşti frumos și să le spui: 
„Să dea Dumnezeu cât mai des astfel de bucu- 
rii! 

— Bine, așa am să fac de acum încolo”. Şi 
porni din nou să cumpere făină. 

Se vede treaba însă că în ziua aceea, Prostu- 
lică, eșind de acasă, călcase cu stângul. Căci 
iată ce i s'a întâmplat. 


Pe drum, ca să nu uite ce-i spusese maică-sa, 
Prostulică zicea mereu: „Să dea Dumnezeu cât 
mai des astfel de bucurii! Să dea Dumnezeu cât 
mai des astfel de bucurii!” 

— Tot vorbind în felul acesta, ajunse la o casă 
care luase foc. Stăpânii casei alergau zăpăciţi 
încoace și încolo. 


„Să dea Dumnezeu cât mai des astfel de bu- 
curii!” le strigă Prostulică. 

Ce a urmat, înţelegem lesne. Oamenii l-au înș- 
făcat de ceafă şi au dat în el ca în fasole. Cu 
chiu, cu vai, Prostulică putu să scape din mâini- 
le lor și să se întoarcă acasă, sbierând de durere. 

„Ai avut, ce ţi s'a cuvenit, îi zise maică-sa, 
căreia îi povesti întâmplarea. Când ai văzut că 


1 adica optati e ses PER e 


> ==: = PAG. 5 


luase casa foc, trebuia să te grăbești să torni apă 
și să stingi focul, iar nu să spui prostii. 

— Bine, așa am să fac de acum încolo”. Și 
porni din nou să cumpere făină. 
- Pe drum își spunea mereu: „Dacă văd foc, să 
torn apă și să-l sting”. | E 

Şi aşa a fost să fie, că în adevăr văzu iarăși 
foc. Numai că acum nu luase foc vreo casă, ci 


„un om își aprinsese cuptorul. Fie că lemnele e- 


rau verzi sau ude, fie că sufla un vânt protivnic, 
— nu știu din ce pricină — știu numai că focul 
nu vroia să se aprindă, așa că omul se căznea 
din răsputeri. Insă, tocmai când după multă 
trudă și caznă izbutise să-l aprindă, hop, a picat 
și Prostulică. 

- „Dacă văd foc, să torn apă şi să-l sting”, o ți- 
nea într'una deșteptul nostru. 


De aceea, cum văzu focul dela cuptor, nu mai 
spuse altceva și repede puse mâna pe o doniţă, 
o umplu cu apă și mai înainte ca stăpânul cup- 
torului să aibă vreme să-l oprească, vărsă toată 
apa în foc și-l stinse, de nu rămase o scânteie. 

Ştiţi vroba ceea: „Foaie verde lămâiţă, aoleu 
ce bătăiță!” Vreau să spun că și de rândul a- 
cesta Prostulică a mâncat o bătae în lege. 

S'a întors iarăşi acasă mai mult mort decât 
viu. Firește, nici vorbă nu putea fi de cumpărat 
făină. Ii povesti mamei sale noua sa păţanie și 
o întrebă cum trebue să vorbească și ce trebue 
să facă de acum încolo, ca să nui se mai în- 
tâmple, așa cum i s'a întâmplat. 


„Să stai acasă și să nu te mişti de lângă va- 


“tră, îi zise ea. Văd că nu e nimic de făcut cu 


tine”. Şi merse ea însăși să cumpere făina de 
care avea nevoe. 
Dinu Pivnicera 


Toţi şcolarii să citească 


Almanahul $colarilor 


pe anul 1932 


având o splendidă copertă în culori şi toate paginile 
bogat ilustrate şi pline de poveşti frumoase, de bucăți 
de ştiinţă popularizată, de povești umoristice, de 
desene hazlii, de tot felul de probleme distractive 
ghicitori şi întrebări cu păcăleli etc. etc. 


Costul unui exemplar este lei 25 


eeo 


e dimineaţă se pornise zi frumoasă. Prin- 


tre crengile îmbobocite ale pădurii răsă- 
ria soarele. Inceput de primăvară. 
Pe o vâlcea cu guler de zăpadă, Brân- 
E duşa sta gânditoare în hainele-i viorii. Se 
gândea, se gândea. Dar de-odată tresări. Se apro- 
pia un voinic mândru, pășind printre tufe pe cos- 
tișă. 
Era Ghiocel Făt-Frumos, fiul primăverii... Ple- 
case în lume să mai înveţe şi el câte ceva. 
„Dar cine o mai fi şi aceea de se oglindește în 
seninul cerului?!” se întrebă el ferind în lături. 
Brândușa începu să-și împletească părul aurit. 
Şi ce rochie frumoasă avea!,.. Tii!!... Şi lui 
Ghiocel i-a căzut dragă Brândușa. Şi Brândușa 
l-a plăcut pe Ghiocel. Şi pentru asta sau înțeles 
să facă nuntă. 
Ghiocel Făt-frumos sa dus la Zăpada, máma 
fetii şi-a 'ntrebat-o: 
„Doamnă Zăpadă, vrei să-ţi dai fecioara după 
mine? 
— Ia-o, maică! 
— Dar domnul Pământ ce zice?! 
— Nu-l mai supăra... E tăcut din firea lui, ori 


l-ai întreba, ori nu l-ai mai întreba, tot pe gân- 
dul vostru o să fie. 

— Să trăești, maică Zăpadă! 

— Să trăiţi şi voi, copiii mei. De acum are cine 
îngriji de bătrâneţele mele”. | 

Nunta s'a făcut în ziua de Mucenici. Nuntă cum 
n'a mai fost. 


Cununia s'a sfinţit subt un colnic. Un alun ți- 
nea lumânările, o cinteză cânta din strană, iar 
popă le era cucul... 

Apoi s'a întins masă mare într'o rariște a pă- 
durii. Sau strâns nuntaşi din lumea toată. Soa- 
rele, mare nun, sta în capul mesei. Nectarul auriu 
curgea în pocale de argint și apoi în gurile mese- 
nilor. Pe la o vreme s'au chefuit nuntașii şi au 
început a chiui. Era vorbă și larmă. Jucau pitu- 
licile pe poiană. Dacă a văzut cerul că prea sau 
întrecut petrecăreţii cu gluma, a trimis în fugă 
noaptea. Soarele de frică s'a pitulat pe după mu- 
che. Nuntașii s'au pornit care încotro. Ba bufnița 
de mult.ce băuse, sa rătăcit prin pădure, de-au 
găsit-o pițigoii a doua zi cu nasul într'o scorbură. 


Ion Miuţă 


” 


> _—”—”_””.—_—> "9 PP == ` Å Cr O —— SE NC -ye 


DIMIN EA T A.COPIILOR S EEE II PAGE 


(EREE EEEEEE EEE EEEE EEEE EEE E EEEE EEEE EEEE EE EE E EE EE EEEE EEE EE EE EEE a A AA oc eee 


; 
; 
; 


Merge Doina la plimbare E Dar deodată sa stârnit 


= 


e 
p 


adi 
ie 


LALA ANA AAA AAA AA AAA AAA AA AAA AA A i A A LA AAA iad LARE TETEEEETETEEEEEETETETEETETETYYTETEEEEEEETEEEEEEEE EEEE E E EEEE ETE E E EE E a EE 


Și gătită lucru mare.. Vânt şi ploaia sa pornit. 


la vedeţi ce pălărie, 


| PLIMBAREA DOINEI | 
Ce umbrelă stacojie, Pong, ee trăznește, 
$ Vântul suflă nebunește. 

Umbreluța e pe dos, $ 


Pălăria-i toată jos, 


Ce mai bucle, ce rochiță, 
Fiindcă Doina e fetită 
Cam cochetă și semeață, 


lar părinții o răsfață. ; E 
Să nu zici că este ea. 


Udă leoarcă e rochita, 


In ce hal mi se 'ntorcea, 
f 


E senin și este soare, la priviți acum fetița, 
Fi 
pi 


$ 
Merge Doina la plimbare. 
: Marinela : 


HHH 199990049000000900000040409000900000000000900000000000etaneeenaa Cf f i 


LOA AGA AAAA AAAA AAAA AAAA AAAA AAAA LA AAA AAA e e e e ee eee a 


PPP OARA EEEE EEEE EEEE E E E E E A E EE E EEE E EEEE APARAREA RARA OARA EE EAEE AEA AAE AAAA AA Aaa a 


N 
b 


PAG. 8 ZE OMIN EA TA C ORORO 
" 


h venie $ 
Gon ONGC Zi 
PRAN anani 


| Desene de GEO | | Text de MOŞ NAE | 
| 13) Stan voinicul întâlneşte pe ,,Şerbănică fără teamă“ | 


Stă mirat Stan şi privește lar cazanul — se'nțelege — Stan se uită, el deasemeni, 
La această arătare. Nu e singur, ci-i purtat Drept în ochi ei se privesc. 
Insă vede, când e-aproape De un tânăr chipeș, mândru, Amândoi-s voinici de seamă, 


Un cazan și-i foarte mare. Care cântă ne'ncetat. Amândoi se potrivesc. 


Stan vorbeşte'ntâi şi zice: li răspunde celalt tânăr: „lar de vrei să știi de drumu-in:, 
„Bună ziua, dragul meu ! „Vin de-acasă şi mă cheamă, Spun că merg la întâmplare, 
De-unde vii şi cum te chiamă Spun și eu. cum spune lumea, Tot 'nainte, drept nainte, 
Sincotro cu Dumnezeu ?” Șerbănică fără teamă. Să colind prin lumea mare. 


+ 


DIMINEAȚA COPIILOR EE = PAG.9 


— De-i așa, întinde mâna, Și se prind ei fraţi de cruce Stan voinicul povestește 

Să legăm noi o frăție Si se jură cât vor fi, Ce-i cu el și ce-i cu Bran. 
Pe viață și pe moarte, Că trăi-vor împreună, „Să ne pice doar în mână, 
Martor Domnul să ne fie.” |. Că nu se vor despărți. Că-l jupoi”, grăi Şerban. 


Ci nu dau de Bran și pace, Seara dorm sub cerul liber, Căci cazanul peniru asta-i, 
Zici pământul l-a'nghițit. Unde-i umbră şi răcoare, Are grije Şerbănică 
Umblă ei prin multe sate, Șerbănică este meșter Să gătească'n el mâncarea 
Insă nu-i chip de găsit. La gătitul de mâncare. PE să facă-o fripturică. 


Stan din parte-i merge zilnic lată traiul ce-l duc dânşii, Vor la țărm să poposească, 
Prin pădure la vânat. Traiu plăcut și liniștit, Intr'o barcă ce zăresc ? 

Păsări, iepuri tot împușcă Dar umblând mereu prin lume, Un pescar cum nu e altul, 
Ș'un mistreț chiar a'mpușcat. Pân' la mare au sosit. Stau mirati și-l tot privesc. 


(Va urma) 


In n-rul viitor; „Bălan pescarul, noul tovarăş al lui Stan şi Şerban“ 


7 


= pp G ar EI PI II PETITIE 


Răspunsuri 
la 


tHe 


Taza 


D-ra. Izabela Davidov (cl. IV-a PEES) dela 
Bolgrad ne scrie: 

„Dorinţa mea este să fiu artistă de ideala să 
câștig bani mulți, să cutreer lumea și să vizitez 
toate ţările frumoase de pe pământ, iar mai 
înainte de toate, țara mea România, care este 
așa de frumoasă”. 


Cornelius I. Enescu (cl. 
7.-Severin ne scrie: 


„Vreau să învăţ multă, multă carte. Apoi mă 


III-a primară) dela 


voiu ocupa cu agricullurăa, viticultura și să am. 


o mică fermă cu soiuri frumoase de păsări de 
curte. Mă voiu ocupa și cu apicultura. In modul 
acesta, să pot da și eu un exemplu și un îndemn 
spre bine oamenilor din sătucul meu”. 


D-ra Raia Bacaleinicova (cl. III-a primară) din 
Capitală ne scrie: 

„Eu aş vrea să construesc ceva, care să fie de 
folos pentru toată omenirea și să las după mine 
un nume glorios, care să aducă laudă și fală iu- 
bitului meu neam și dragei Țări Românești”. 


D-ra Marioara A. Asian (cl. II-a primară) dela 
R.-Vâlcea ne scrie: 

„Doresc să capăi cultura necesară, pentru a 
putea cu multă dragoste să propag iubirea, pacea 
şi dreptatea celor ce nu le cunosc”. 


Robeo Vatavu Vasiliu (cl. Il-a primară) dela 
Pașcani ne scrie: 

„Eu doresc să ajung un om învățat, căci--mi-e 
dragă cartea. Insă, ma tem de un lucru: anume, 
copiii promit multe; dar când li se împlineşte vi- 
sul, uită de cele premise”. = 

D-ra Lucia Socol (ci. III-a diurna dela Ligo] 
ne scrie; 

„Eu vreau să fiu ceeace este mămica pentru 
mine”. 3 . 


D-ra  Brătănescu Theodora din 
scrie: 

„Aș vrea din suflet — şi cu ajutorul lui Dum- 
nezeu — să mă fac doctoriță, pentrucă numai 
doctorului omul îi spune adevărul”, 


Capitală ne 


= DIMINEAȚA COPIILOR 


LEANA AAA AA AA AA i dă 


bena nene 
spun sutd, GO vrei să fii în viaţă á“ 


PEPPPPPPPPPP PEPPE TTET Hrtan EHHATIIEETEROOT HIS OOIAA HICE EEFI OETI 04493094 


URMARE | 


D-ra Lorica Zaharia (cla. IV-a primară) din 
P.-Neamţț ne scrie: 

„Doresc să fiu o bună gospodină, pentru a pu- 
tea fi de folos familiei mele și Patriei”. 

D-ra Didi Dimitriu (cl. IV-a primară) dela 
Mânjina (judeţul Covurlui) ne scrie; 

„Eu aș vrea să ajung în viață o bună ingineră 
mecanică, pentru ca să știu conduce mașina de 
treer a lui tata și să fac agricultură tot cu ma- 
șinile, ca să pot câștiga mai ușor singură bani. 
Nu vreau să mă fac o învăţătoare, cum s'a făcut 


“tata învăţător, ca să nu primesc leafa la vreme 


și să n'am cu ce trăi”. 


„D-ra Păpușa Dimitriu (cl. III-a primară) dela 
Mânjina (judeţul Covurlui) ne scrie: 

„Eu aș vrea să fiu o bună profesoară de gim- 
nastică”. 

“D-ra Jeana 1. Sapira (cl. IV-a primară) dela 
Galaţi ne scrie: 

„Și eu aș dori să răspund la întrebarea: „Ce 
vrei să fii?” dar la vârsta la care mă aflu, nu pot 
hotări aceasta. 

„Aș vrea mai întâi să fiu mare, să câștig sin- 
gură, pentru ca părinţii mei să poată trăi mai 
bine și să pot da o mână de ajutor celor necă- 
jiţi şi lipsiţi. Pentru acesata e nevoe să am o 
profesie. 

„Mi-ar. plăcea să fiu profesoară, pentru a da 
copiilor o creștere bună. Aș mai dori să mă fac 
dentistă, ca mama mea, căci și profesia aceasta 
dă posibilitatea de a.trăi bine. Aş mai vrea să 
devin o desenatoare, căci toţi găsesc că am ta- 


lent la desen, artisid de cinema vestită, fiindcă 
aduce glorie. 
„Mai am mult dorinţe. Dar viitorul este al 


meu, voiu crește și voiu putea hotări ce-mi place 
mai mult şi ce este mai folositor. Atunci va fi 
vârsta, când voiu putea răspunde întrebării „Ce 
vreau să fiu”? 

„Deocamdată — ceeace depinde de mine — do- 
resc să fiu bună pentru toţi, elevă silitoare şi 
cuminte, să aduc bucurie părinţilor mei, precum 
şi profesorilor și să fiu iubită de colegele mele. 
Cu aceste însușiri, și cu ajutorul lui Dumnezeu, 
sper ca în viitor să dobândesc o viață fericită”, 


FOT] 


DIMINEAŢA COPIILOR= 


E E E PAG. 


Gh. Gr. Merișescu (cl. IV-a pr.) dela Otopeni 
(jud. llfov) ne scrie: > 

„Ard de dorința de a termina clasa a IV-a pri- 
mară, ca apoi să intru la liceul militar „Mânăsti- 
rea Dealului”, unde se află depus capul eroului 
Mihai Viteazul, făuritor, de scurtă durată, al Uni- 
rii. Românilor, despre care ne-a vorbit așa de fru- 
mos bunul nostru învăţător. Iar mâine, poimâne, 


când Țara va fi în pericol, cu ajutorul lui Dum- 


nezeu să mă fac ofițer, ca să, pot conduce pe sol- 
daţi la victorie, ca și „Arhanghelul” dela Călugă- 
reni. 

„Aceasta mi e dorința şi îmi voi da toată silin- 
ya să'nvăț, după cum suntem sfătuiţi zilnic acasă 


și la școală, ca în felul acesta să-mi pot îndeplini ` 
gândul să-mi apăr Țara şi Tronul și să merit și. 


eu numele de „bun român”. Doamne, ajutä-mi!” 


Dumitru Beşuan (ucenic- meseriaş) dela Biti 
ţa ne scrie: 

Dorința mea este să deviu un meseriaș bun. 
Pentru aceasta, aș dori să plec în străinătate și 
acolo, prin multe mijloace ce sunt la îndemâna 
ori şi cui, să mă perfecţionez în branşa mea și 
astfel să pot ajunge un meseriaș iscusit și price- 
put, capabil de a ocupa locul tatălui meu în con- 
ducerea atelierului lui. Şi așa, prin muncă și sâr- 
guinţă, să-mi câştig o reptuaţie şi să-mi fac o 
clientelă, spre folosul țării și bucuria părinţilor 
mei”. 


Mişu Grobocopatel (cl. I-a lic.). dela Bălți ne 
scrie: 

„Vreau să fiu inginer tehnic, fiindcă mă atrage 
foarte mult tehnica și fiindcă este o carieră foarte 
frumoasă”. 


D-ra Mafalda Giovanini (cl. I-a sec.) dela Ga- 
lați ne scrie: 

„Eu vreau să mă fac artistă ca Greta Garbo, să 
mă duc la Hollywood și să joc în filme. Mai în- 
inte vroiam să mă fac artistă de teatru, însă 
m'am gândit că dacă sunt artistă de cinema, mă 
cunoaște mai multă lume şi vorbește despre mine. 
Cred că voi reuși, pentrucă sunt drăguță și am 
voce frumoasă și mi-a spus cineva că sunt și fo- 
togenică”. 


D-ra D-ra Gabi 
Capitală ne scrie: 

„Aș vrea să fiu artistă de comedie, ca să fac 
bucurie copilașilor, care se bucură și sunt așa de 
mulţumiţi, când pot vedea o comedie frumoasă. 
Eu când am văzut o comedie, am fost foarte mul- 
tumită și m'am gândit ce mulțumiți trebue să fie 
artiștii, care știu că prin jocul lor pot face atâţia 
oameni să-și uite de supărări și să se distreze”. 


Hristescu (cl. III-a pr.) din 


Benito Giovanini (cl. II-a sec.) dela Galaţi ne 

scrie: 

„Eu vreau să mă fac ofițer de marină, ca să 
cutreer tot pământul și să văd frumuseţile lui și 
pentrucă îmi place nespus de mult marea și cerul 
albastru”. 


D-ra Braşoveanu Gh. Elvira (cl. IV-a pr.) dela 
Țibucanii de jos (jud. P. Neamţ) ne scrie: 
„Ce mă voi face eu? Asta numai D-zeu știe, 


„cum îmi va fi sortit de el. Dar până atunci, do- 


resc să mă fac profesoară de matematici, căci nu- 
mai când fac probleme, simt că muncesc, iar la 
celelalte obiecte e o jucărie pentru cel 'ce citește 
bine”. 


Titel C. Mălăilescu dela Pitești ne scrie: 

„Eu aș vrea să fiu un propăvăduitor și un împă- 
ciuitor al lumei întregi, pentru pace și liniște, 
pentru curmarea războaielor și înfrățirea tutu- 
tor”: 


Victor Toma dela Leova (jud. Cahul) ne scrie: 


„Dorința mea este să deviu căpitan de vapor, să . 


străbat mările şi oceanele și să răspândesc peste 
-tot faima țării mele”. 


Isac Herţig (cl. I-iă sec.) dela Siret (Bucovina) 
ne scrie; 

„Doresc să fiu un inventator ca Edison şi să 
aduc țării mele și lumei întregi multe foloase cu 
invențiile mele”. 


D-ra Gabi Hristescu (cl. III-a pr.) din Capitală 
ne scrie: 

„Aș vrea să fiu profesoară, ca să pot să îmbogă- 
ţesc și eu mintea copiilor cu cunoștințe folositoa- 
re şi să-i învăţ să fie buni, pentru ca atunci când 
vor fi mari, să nu facă nici un rău aproapelui 
tor”: 


Goldştein Rafael (cl. IV-a pr.) dela Galați ne 
scrie: 

„Eu mă voi face medic militar, pentru ca în 
timp de războiu să lupt pentru Ţară, şi să îngri- 
„jesc de răniți, iar în timp de pace, să vindec gra- 
tis pe bolnavii. săraci”. 


Stelian M. Ciobanu kel. IV-a primară) dela Bu- 
zu ne scrie: 

„Dorința mea cea mare este să termin cât mai 
repede cursul primar, iar după aceea să învăţ 
„mecanica”, finidcă îmi place foarte mult și în 
felul acesta să pot fi mai târziu de folos atât fa- 
miliei, cât și patriei mele dragi. Aceatsa însă nu- 
mai cu ajutorul bunului Dumnezeu”. 


IP (Va urma) 


Pr a. 


PAG, 2 == DIMINEAȚA COPIILOR 


fost odată o fetiță ai cărei pă- 
rinţi erau așa de săraci, încât 
de multe ori se culcau nemân- 
caţi; totuși ei  mulţumeau lui 
Dumnezeu că sunt sănătoși și 
că pot să îngrijească de copilă, 
care le era singura lor mângâ- 
ere. 

Intr'o zi, când fetiţa împlinise şeapte ani, ea 
veni plângând acasă și zise părinților săi: 

„Mâine toate fetele pun mărţişoare, vreau să 
am și eu unul”. 


Părinţii rămaseră pe gânduri. Nu știau de unde 
să ceară un mărțișor cu împrumut să i-l dea fetei. 

Dacă ar fi avut măcar un ban, l-ar fi găurit 
și l-ar fi pus fetei la gât cu un fir de arnici roșu; 
dar erau așa de săraci, încât nu-și aduceau a- 
minte să fi văzut bani în mâna lor vreodată. 

„Ştii ceva, femee, zise omul, să punem o fă- 
râmă de aluat în spuză şi mâine dimineaţă să, 
i-l dăm fetei și să-i spunem că este mărţișor 
fermecat”. - 

Femeia ascultă spusele omului, dădu fuga în 
tindă, răzui după copaie puțin aluat și dându-i 


A 


2 === PAG. 13 


DIMINEAȚA COPIILOR 


forma de cruce, îl puse să se coacă în spuza din 
vatră. 

Dumnezeu care fusese martor la cele petrecu- 
te în casa celor doi săraci, chemă pe Sfântul Pe- 
tre și îi zise: 

„Vezi, Petre, casa cea mică din marginea satu- 
lui?” 

Sfântul Petre se uită înspre locul la care arăta 
Tatăl Ceresc și când văzu ce se petrece acolo, 
răspunse: 

„Văd, Doamne. 

— Oamenii aceştia sunt săraci de când s'au 
născut, totuşi ei sunt buni la suflet. La noapte ne 
vom cobori pe pământ, ca să-i răsplătim”. 

Când cocoșii cântau de miezul nopții, Dumne- 
zeu şi Sfântul Petre bătură la ușa celor doi să- 
raci cerând să-i găzduiască. 

Omul se sculă, aprinse opaițul și femeia pregăti 
patul celor doi oaspeţi, rugându-i să nu se su- 
pere că nu are ce să le dea să mănânce. 

„Nu-i nimic, zise Sf. Petre, tot nu ne e nouă 
așa foame, numai daţi-ne voe să ne încălzim la 
spuza din vatră, că suntem îngheţaţi de frig”, 

Femeia dădu fuga în casă de luă după patul 
lor rogojina și o așternu pe vatră celor doi oas- 
peţi? Pe când stăteau cu toţii de vorbă, Dumne- 
zeu luă un beţișor și începu să răscolească spu- 
za, amestecând aluatul cu cenușa din vatră. 

Când băgă de seamă omul, mai să crape de 
mânie, dar nu zise nimic, socotind că moșneagul 
de pe vatră nu era vinovat, deoarece nu a ştiut 
că el pusese ceva în spuză. 

„Acum ne-am încălzit destul, zise Sf. Petre, să 
mergem să ne culcăm. 

— Poftiţi zise femeia, patul e făcut. Dv. vă 
culcaţi în casă și noi în tindă.” ? 

Dimineaţa, pe la răsăritul zorilor, oamenii se 
treziră căutându-și de treabă prin casă și prin o- 
gradă. 

Când se sculă fetiţa și întrebă de mărţişor, 
mamă-sa îi spuse că un porumbel a venit peste 
noapte şi l-a luat din spuză să-l ducă la Dumne- 
zeu, să-l sfințească și-l va aduce în noaptea ur- 
mătoare. 

Fata începu să sară în sus de bucurie, când 
auzi că va avea un mărţișor sfinţit de Tatăl Ce- 
resc. 

Dumnezeu bine cuvântă spusele femeiei, zi- 
când „să fie”. Apoi eşi cu Sf. Petre, prin tindă, 
mulțumind celor ce i-au găzduit. 

In noaptea următoare Sfântul Duh se coborâ 
din cer în formă de porumbel, ţinând o cruce de 
aur în cioc. Se opri pe streașina casei în care cu 
o noapte înainte se odihnise Dumnezeu și când 
omul eşi afară, îi dete crucea, zicându-i: 

„Tatăl Ceresc, ca să vă răsplătească, vă dă a- 
ceastă cruciuliţă de aur, să i-o puneţi fetei la gât. 


E Ei TU «audio Ai ta Înapoi 


Este binecuvântată și cine o va purta, va avea 


noroc în toate. Când va fi în încurcătură, să se. 


uite prin piatra de cristal ce se află în mijlocul 
cruciuliței și să facă întocmai după sfaturile ce 
le va vedea acolo”. . 

Omul, cum veni în casă, povesti femeei lui, cele 
întâmplate, apoi puse mărțişorul la gâtul fetei. 

Fata se făcu mare și oamenii putură apoi să 
adune ceva avere cu ajutorul cruciuliţei de aur, 
care era aducătoare de noroc, 

Se dusese vestea de faima fetei, căci la ea ve- 
neau oamenii din toate colțurile lumei: cei necă- 
jiţi, de cereau sfaturi, iar cei săraci, ajutor. Fata 
îi ajuta cu ajutorul cruciuliţei de aur. 

Ursitoarea cea hapsână, care locuia în fundul 
unei peșteri, fiind bătrână și urâtă, avea necaz pe 
fată, dar nu putea să-i facă nici un rău atât timp 
cât avea la ea cruciulița de aur. 

Intru'una din zile, ursitoarea își luă un toiag și 
plecă spre casa fetei cu gând să facă ce-o face 
și să-i ia cruciuliţa. 

Ajunsă aci, ea se înfăţișe fetei zicându-i: 

„Sunt trimisă de ursitoarea cea mai mare, de 
hapsâna cum îi spune lumea, să-mi dai mărţișo- 
rul de aur. 

— Nu-i dau nimic, i-o tăie fața asmuţind câi- 
nii pe ea; nu-mi este teamă de nimic, atât timp 
cât am cruciulița de aur. 

— Bine!... Nu vrei să-mi dai cruciulița, dar 
am să-ți iau ce e mai scump pe lume”, fi mai 
spuse vrăjitoarea când plecă, punându-și în gând 
să se răsbune. 

După ce plecă vrăjitoarea, fata chemă pe ta- 
tăl și pe mama sa şi îi întrebă cam ce-ar putea 
să-i ia vrăjitoarea și cum să se ferească. 

„De, știm noi, zise omul, poate că ar vrea să-ţi 
ia cruciulița de aur. í 

— Eu cred, adăogă femeia că ar fi bine să te 
uiţi prin piatra de cristal a cruciuliței; poate, 
poate vei găsi un sfat, ca să te poți feri de planul 
cel rău al ursitoarei”. 


Ea se uită prin piatra de cristal și citi: „Mergi 
la noapte la răscrucea drumului, întinde o sfoară 
deacurmezișul șoselei şi după ce va trece ursitoa- 
rea, strânge-o, pune-o într'o cutie de lemn și dă-i 
drumul în josul apei, astfel ea își va pierde toată 
puterea”. 

Fata făcu întocmai și după ce trecu ursitoarea, 
strânse sfoara, o puse într'o cutie şi îi dădu 
drumul pe apă. 

In urmă veni acasă și cu ajutorul cruciuliței de 
aur, vindecă o mulțime de bolnavi şi alină sufe- 
rinţele la sute de nenorociţi, iar ea trăi în feri- 
cire alături de tatăl și mama sa, mulţumind lui 
Dumnezeu, că le-a dat cele necesare ca să nu 
ducă lipsă. 

I. Ştetănescu-Fredolin 


AG, 


COPIILOR 


A 
SD 
S ab Ă 
A ELI 
(2 = 25 | 


Ter Ti na A 


x 


ătrâna, şi iscusita vrăjitoare Moab închise 
o) ochii pentru todeauna. Singura ei avere 
era un papagal de o frumuseţe rară. 
Acest papagal avea însă un cusur: era 
orb. După ce murise Moab, papagalul sbu- 
ră, din bordeiul în care stătuse până atunci, fără 
să vadă încotro. 

Obosit de sbor, se opri pe craca unui copac. 

Un negustor de păsări, care mergea spre oraș, 
văzând papagalul care era așa de frumos, se fu- 
rișă încetișor și-l prinse. 

Abia în oraș văzu el că papagalul era orb. 

Neputând să ia pe el un preț bun din cauza be- 
teșugului, îl dete mai pe nimic unei chinezoaice 
bătrâne şi urâte. Aceasta trimise pasărea în dar 
prietenei ei Cin-Ian-Chicu, pe care avea duşmă- 
nie, crezând că pasărea îi va aduce nenorocire. 

Cin-Ian1Chicu primi papagalul, dar când văzu 
că e orb, îl asvărli peste gard. Biata pasăre trân- 
tită cu putere la pământ, rămase locului. 

Nişte copii, care se jucau pe lângă curtea chi- 
nezoaicei, găsiră pasărea. 

Crezând că este moartă, se pregăteau să-i smul- 
gă penele, care erau așa de frumoase. 

Nu apucară însă să-i smulgă nici una, când mica 


nismes- selhbab® 


LUTUT 


=. 
BE Pa LE ID 
li 


PAPAGALUL ORB |*| 


prinţesă Ian-Cin, care trecea împreună cu doica ei, 
le dete câte un ban și cumpără pasărea tocmai 
când aceasta își revenise din leșin. Ajunsă la palat, 
dădu poruncă unui servitor să-i facă o colivie în 
care băgă papagalul. 
9+9 

Se împliniseră trei ani de când papagalul era 
la mica prințesă. Intr'o zi, Ian-Cin se duse ca de 
obicei să vadă ce face pasărea ei favorită. Care 
nu-i fu mirarea, văzând colivia goală, iar papa- 
galul nicăeri. Il căută prin tot palatul, dar nu-l 
găsi. 

Dete poruncă să-l caute și în oraș, dar fără 
folos. 


De supărare, prințesa se îmbolnăvi greu și căzu 
la pat. Doctorii chemaţi de părinţii prinţesei, nu 
putură afla boala de care suferea aceasta. Biata 
prinţesă slăbea din zi în zi, văzând cu ochii. 

Intr'o noapte i se arătă prinţesei în vis o zână 
de o frumuseţe uimitoare, care-i zise: 

„Prinţesă Ian-Cin, dacă vrei să te faci bine de 
boala care-ţi roade sufletul, dă poruncă să fie 
tăiată pisica ta cea mare”. 


(Citiţi urmarea în pagina 16 jos) 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Agi j k BE 
ISMA, sA AEON 
A VA pe Ai 
s A 
Y A - CIN h 
AMN A $ 4) 
Caz 


A E f. a dadi e n 


epotul meu Miki mă roagă să-i spun o 
poveste şi de câte ori mă roagă, nu se 
poate să-l refuz. Numai că chestia cu po- 
veștile lui Miki e niţeluș cam încurcată. 
Pe dumnealui, — adică pe nepotu-meu — 

nu-l impresionează nici un fel de poveste, dacă în 

ea nu se află măcar „o grămadă de biluri” (,bilu- 
rile” sunt automobile), de avioane, vapoare, radio 
şi tot ce e mai proaspăt în fizică și mecanică. 

Așa că, vedeţi și d-tră, Făt-Frumos trebue să 
vie la palatul împăratului nu călare pe un cal 
năzdrăvan, ci întrun automobil elegant, să sboare 
cu' aeroplanul, să conducă vapoare, să cânte la 
radio.... 

A fost odată, — începui cu povestea ca să scap 


ip E 5 A 


de rugăminţile nepotului — a fost odată un băiat 
care se plimba cu barca pe un lac mare. Ajungând 
cu barca întrun tufiș de trestie, găsi acolo o le- 
bădă care nu mai avea timpul să fugă și băiatul 
acela cu barca o prinse. 

„Băeţele, băeţaș, se rugă lebăda, dă-mi drumul, 
că-ţi voiu face un dar. 

Băiatul dădu drumul lebedei și ea vârându-și 
ciocul în fundul apei, prinse un peștișor de aur pe 
care i-l dădu băiatului. 

„Băeţele, păetași începu să se roage pestișorul, 
dă-mi drumul în apă că-ți voiu face un mare 
bine!” 

Băiatul dădu drumul peștișorului și aşteptă să 
vadă ce se va întâmpia. 


deem pe > | 


Mii a pacii E dionn 


x 


PA ER EIET NE ETETEN 


Lă 


PAG. 16 = 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Deodată toate trestiile din jurul lui începură 
să cânte ca nişte difuzoare de radio. 

Pasă-mi-te, peştişorul acela era regele peștilor 
şi avea în palatul său din fundul lacului un post 
de radio, căci de îndată ce se isprăvi cântecul, 
se auzi pe un fir de trestie vocea pestișorului de 
aur: 

„Allo, allo! Băeţele, băeţaș!  Pentrucă ai fost 
bun cu mine, îţi fac un dar. Smulge dela rădăcină 
trestia pe care auzi glasul meu. La rădăcina ei 
ai să găsești o scoică de argint. Păstrează scoica 
aceea și ori de câte ori vei avea nevoe de ceva, 
strânge în mână scoica și ţi se va împlini do- 
rinţa”. 

Băiatul făcu întocmai și când se văzu cu scoica 
în mână, ceru pe dată un automobil mare pe care 
să-l conducă el singur. Dorinţa lui se împlini ca 
prin farmec. O mașină mare se opri pe malul la- 
cului și băiatul, urcându-se la volan, porni în 
goană pe o şosea mare pietruită numai cu lespezi 
de marmoră. 

Merse el astfel cale lungă, până ce deodată 
drumul se sfârși la malul unei ape întinse. 

Ce să facă acum? Ii trebuia un vapor! 


Pe dată scoase scoica din buzunar, o strânse în 
mână și deodată se ivi la ţărmul apei un vapor 
frumos, plin cu marinari voinici, cari, cum zăriră 
pe băiat, îl salutară, zicându-i: 

„Să trăești, domnule căpitan!” 

Băiatul se urcă pe vapor şi îndată vasul porni 
pe întinsul apei. Merse zile și nopți în șir şi apa 
tot nu se mai sfârșea. Băiatului începu să i se 
facă dor de casă și se simţea nu tocmai bine în 
pustiul cela de apă, când după multe zile de mers, 
vaporul se opri la un țărm muntos cu vârfurile 
către soare. 

„Vreau să am un aeroplan!” <a 

Pe dată el se și văzu sburând pe deasupra no- 
rilor întrun avion mare. Vai, însă, avionul nu 
știu din ce cauză, începu să se prăvale spre pă- 
mânt şi până să-și pue băiatul nostru parașuta, 
până să sară din avion, se trezi din somn în barca 
lui cea mică cu care se plimba pe lac. Tot plim- 
bându-se el încoace și încolo, adormise şi toată 
povestea cu jebăda și cu pestișorul de aur nu fu- 
sese decât un vis. S 


D. Constantin Mereanu 


BIBLIOTECA 
UNIVERSITĂȚI 
LA ŞI- 


Jrmare. dela povestea din pag. 14: 
„Papagalul orb" 


Zicând aceasta, zâna, se făcu nevăzută. Cu toate 
ă ţinea foarte mult la pisică, prinţesa dădu po- 
runcă să fie tăiată. Servitorul care tăie pisica, 
găsi în ea papagalul mult căutat, 

Papagalul însă era mort. Il aduse prinţesei. 
Aceasta, când văzu papagalul, începu să plângă 
de bucurie. Dar când luă pasărea în mână şi văzu 
că e moartă, începu să plângă deabinelea. Vrând 
să-și ia rămas bun dela papagal, îi sărută penele. 
Dar în acea clipă papagalul începu să miște și 
încet, încet, luă înfățișarea unui prinţ voinic și 
frumos ca 'n povești. 

Prinţul povesti prinţesei cum vrăjitoarea Moab 
îl prefăcuse în papagal, apoi îi scosese ochii, ca 
să nu vadă unde se află și nici așa pasăre cum 
era, să nu se poată întoarce în ţara tatălui său, 


regele Samoscoși. Nicu Corneliu-Teodorescu 
„...ccccc.cc.c.ocoocooo 
CHIAR AŞA ! 
Fie iarnă, fie vară, 
Toamnă ca şi primăvară, 


Nu mă satur niciodată 
De Milka Suchard, că-i minunată I 


Lia aaa HAHH 


Raionul de 
ARTICOLE pentru COPII 


al marilor magazine 


Gares LAFAYETTE 


Palatul Librăriei SOGEG & Co. 


vă oferă 
pentru bani puţini 
articole frumoase 


şi utile 
i pentru copilaşii Dv. 


Li iii aaa ala aaaaă HHHHHHHH HHHH HH 


Atelierele „ADEVERUL”, $. A. 


| 
A 


PREŢUL 5 LEI 


„Aouleu, că tare mai plouă! Nu ne merge bine nouă!” 


De: tit 


= = DIMINEAȚA COPIILOR 


Intrebările unui cititor. 


Cititorul nostru S. Rai. dela Galaţi — un elev 
de clasele primare — ne scrie cele ce urmează: 

„Vă rog să binevoiţi a-mi spune, dacă pămân- 
tul și celelalte fenomene cerești formează globul? 
Sau numai pământul şi apele lui formează - glo- 
bul?” 

Precum, de sigur, vor observa cititorii noştri 
mai înaintați. întrebările de mai sus nu sunt bine 
puse. Cititorul dela Galaţi nu cunoaşte bine în- 
semnarea cuvintelor şi confundă lucruri, care sunt 
deosebite. 

In adevăr, .„pământul” este un corp ceresc (mai 
exact, ..0 planetă”), iar „fenomene” înseamnă 
„arătări”. Ploaia, zăpada fulgerul, tunetul sunt fe- 
nomene. 4 

Dar să căutăm să-l lămurim pe micul nostru 
cititor dela Galaţi. oraş unde scriitorul acestor 
rânduri se duce cam des şi totdeauna cu multă 
plăcere. 


Ce e „globul pământesc?“ 

Răspunsul la această întrebare este foarte sim- 
plu si foarte scurt: globul: pământesc” este ..pă- 
mântul” — de sigur, cu apele lui şi cu tot ce este 
pe dânsul. li se zice ..slob pământesc”. de oarece, 
precum se ştie, pământul are forma rotundă. 

„Fenomenele cerești” sunt, precum am arătat 
mai sus, cu totul altceva. 

Să-i mai spunem acestui cititor că universul es- 
te nemărzginit. că în univers pământul nostru este 
asa cum ar fi un bob de nisip pe o grămadă mare, 
adică ceva mic de tot. 


Să-i mai spunem că o parte. de asemenea, cu to- 
tul mică din univers, formează ceeace numim ..Sis- 
temul solar”. Sistemul solar este compus din soa- 
re, care este centrul. şi din planete. care se învâr- 
tesc în jurul lui şi primesc dela el lumină şi căl- 
dură. 

Incepând cu cele care sunt mai aproape de 
soare. avem următoarele nlanete: Mercur. Venus 
(Luceafărul). Pământul, Marte, Jupiter, Saturn, 
Uranus şi Neptun. 

Unele planete au și sateliți, adică alte corpuri 
ceresti care se învârtesc în jurul acestor planete. 
De exemplu. satelitul pământului este Luna, 


Cât de mare este universul? 


Universul, adică toate corpurile cereşti la un 
loc — soare sau, mai bine sori, fiindcă sunt mai 
mulţi, stele planete, comete, etc.—este aşa de ma- 
re şi întins, încât nu e cu putinţă să-l cuprindem, 
măcar cu închipuirea. 

Un exemplu va arăta mai bine întinderea ne- 
mărginită a universului. 

Se ştie că iuţeala cu care merge lumina este de 
320 de mii de chilometri pe secundă. Aşa, depăr- 
tarea dela pământ la soare fiind de 150 milioa- 
ne de chilometri, luminei soarelui îi trebuesc vre-o 
8 minute. ca să sosească până la pământ. 

- Ei bine, sunt stele a căror lumină nu poate sosi 
până la pământ decât în mai multe mii de ani. Ne 
putem închipui, aşa dar, cât de mare şi întins este 
universul şi cum pământul nostru este în univers 
un punct mic, mititel. 


Cât va trăi universul? 

lată o întrebare căreia nu este lesne să i se răs- 
pundă. Se ştie numai un lucru: că tot ce are un în- 
ceput, trebue să aibă şi un sârşit. Veşnic şi fără 
sfârşit este numai Dumnezeu, care a existat din 
totdeauna şi a creat universul. 

Insă, fiecare corp ceresc — deci, şi pământul şi 
soarele a avut un început. Deci, va trebui să ai- 
bă și un sfârșit. 

De exemplu. soarele are pe el pete. Aceste pete 
sunt semne de bătrânețe, sunt ca sbârciturile pe 
obraz la persoanele înaintate în vârstă. 

Petele acestea ne arată că soarele nu mai este 
tânăr, ci — cum se zice — coboară dealul vietii. 
Va sosi o vreme — de sigur, peste multe şi multe 
milioane de ani — când soarele se va stinge, va 
răci şi va muri. 

La fel se va întâmpla şi cu pământul, precum şi 
cu oricare alt corp ceresc. Peste un număr de ani, 
socotit la multe milioane, pământul îsi va pierde 
căldura din lăuntrul său. va răci. va îngheţa, aşa 
că nici o ființă vie şi nici un fir de iarbă nu vor 
mai fi pe el. 

Va ajunge, aşa cum este luna: mort, pustiu şi în- 
gheţat. 

Insă, din corpurile cereşti moarte vor lua naste- 
re alte corpuri. aşa că universul nu piere, ci se 
schimbă, se preface. 


DIMINEATA |, 
 COPiiL.OR , 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67. 


ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI | })N STRAINATATE DUBLU 
6 LUNI 100 „ UN NUMAR 5 LEI 


17 Aprilie 1932 — Nr. 427 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se, înapo i 


REPRODUCEREA BUCĂŢILOR ESTE STRICT INTERZISA 
EVYVIYTYIITE VII YYYvvvrrrrrvYrYry 


La aaa RARA ĂRAAAAAAAAAAAA AAA aaaaaaaai 


| IN PĂDUREA INVERZITĂ | - go 


......otooereeererevereeee 


Lisi aaă 


: 
: 
$ 
In pădurea înverzită, unde cântă turturele, Să dea viaţă i 3 
Rândunele Dimineaţă,... 
Şi-alte cele,..... Unde-acum, sunt fericite, chiar şi păsările-acele, 
Unde iarba înverzită se înalță către soare Ce destată în cântare viaţa lor de turturele, 


Boabe de argint, de rouă, strălucesc vii, în Rândunele 

splendoare, Și-alte cele... 
Unde cântecele toate vor răsare 'n primăvară, Unde câmpul lor şi iarba se întrece în cântări, 
„Fericire e acolo, unde-i mândra noastră tară.. ...Va fi trist.când toamna rece se va cobori din zări 


> 


scieeteserere tee 


Peste mări, 3207 pg pci UD OI 
Unde păsările toate, au jurat pe-a lor credinţă „Va pieri atunei şi cântul AA SIDA, AI 
Să înveselească viața şi să-şi dea a lor silință şi cuvântul, H Ji i 
Pentru ori şi care ființă Pe mormântul i IUNI) i 
Ce se sbate 'n umilință... Unde vântul pi 3 
Unde astăzi veselia Va aduce iarna-aceea. pla 
A gonit melancolia... Furioasă, TBS oi IC DEC RE 
„.„Unde astăzi e la culme viața-aceea fericită. Nemiloasă, 
Şi menită Ce va face ca să moară, 
Şi vrăijită... Cântul fin de primăvară... 
Unde Domnul înzestrat-a, primăvara cu verdeață, Stelian Ionescu-Angel 
Â000-00000000900090000070000000900090000009000000000000errereee Eneas dee az i <a A IRE E ME aia 00 are iguzaa 

pă 


verrroreee 


e AR er a ERE RE fe ARA PRE terei d 


Æ| IN zoRI.. |X] 


aaa Aaaa adi iiă aaa A 


Sboară ciocăârlii 
Către „Cer, „Sglobii, Y Mihail Şerban-Crângu 


EA H HHH HHH 


Ploaia de lumină, Tremurând din gene Cântul lor senin 
Pe ramuri anină Merg în şir alene, Pare un imn divin 
Boabe de cleştar Boii la suhat, $ 
Şi mărgăritar. Dincolo de sat. Trec voioşi țăranii 
Adieri räslete adina A Mânându- şi plăvanii... 
Răcoresc fânețe... F e cărări, în cete, Fie-al lor arat 
Vin flăcăi şi fete... Binecuvântat. 


+... .... 


+ 


ncă de când era în vârstă copi- 
lăriei, negustorul Matei își pe- 
trecuse viața, călătorind mereu 
în dorința de a se îmbogăţi. 
Străbătuse toate ţările dela Mia- 
zănoapte și dela Miazăzi, de la 
Răsărit şi dela Apus și cercetase 
chiar insulele din  îndepărtata 


Oceanie. 


Insă, când se întoarse, în sfârşit, în orașul său 
de naştere, ca să se așeze acolo pentru totdeauna 
și să se folosească de bogăţiile strânse, văzu că 
din familia sa nu mai rămăsese nimeni în viaţă. Ii 
muriseră părinții, fraţii, surorile, așa că bogatul 
Matei era singur cuc în măreţul palat ce-şi clă- 
dise. De aceea, cu toate că vecinii săi credeau 


Poveste de marele scriitor 
englez Ch. Dickens 


=== DIMINEATA COPIILOR 


despre dânsul că este un om fericit, Matei era în- 
să omul cel mai trist din tot orașul. 

Așa trecură mai mulţi ani, în care timp Matei 
căuta să-și sporească averea. Decât treaba aceas- 
ta nu-i dădea nicio mulțumire. La urmă, vrând 
să mai gonească amarul singurătăţii, se hotărî să 
facă plimbări cât mai dese. 

Și așa, într'o bună dimineaţă, porni spre mun- 
te, călare pe un catâr. Rătăci multă vreme prin- 
tre stâncile și râpele muntelui, până ce într'o 
seară, ispitit de frumuseţea și răcoarea unei văi, 
se culcă acolo și dormi toată noaptea. 

A doua zi dimineaţa, pe când căuta cu privirile 
un drum prin care să poată eși, văzu că o păsto- 
riță tânără și frumoasă alerga după un miel care 
îi scăpase şi care venea sărind în spre partea un- 
de se găsea el. 


= PAG. 5 


DIMINEAȚA COPIILOR 
„Prind mielul acesta și mă rog de păstoriță să- 


mi arate drumul”, își zise Matei. Și cum era băr- ` 


bat voinic și sprinten, prinse numai decât mie- 
lul, care, de altfel, alerga mai mult ca să se dis- 
treze, decât ca să fugă. Iar tânăra păstoriţă, obo- 
sită de alergătură, îi mulţumi din tot sufletul. 

Indrumat de păstoriță, Matei eşi pe drumul 
care ducea la oraș și se întoarse acasă. Insă a 
doua zi, veni din nou în aceiași vale, simțind 
multă, plăcere să stea de vorbă cu tânăra, ȘI fru- 
moasa păstoriță. 

Așa află el că pe păstoriță o chema Darna 
şi că era roaba unui boer din vecinătate. Lucrul 
acesta îl mâhni nespus de mult, fiindcă știa că 
la legea din vremea aceea stătea scris că bărbatul 
care lua în căsătorie pe o roabă, devenea el însuș 
rob și își pierdea libertatea. 

Se gândi câteva săptămâni și ziua, şi noaptea, 
apoi își zise: „„Bogăţiile mele și libertatea ce am 
acum, nu m'au făcut om fericit. Oare adevărata 
fericire n'ar fi să iubesc pe frumoasa păstoriţă, 
fie chiar ca rob, și să am în felul acesta o fami- 
lie?” 

Câteva zile mai târziu, ceru, spre mirarea tutu- 
lor locuitorilor din ţinutul acela, pe Carina în 
căsătorie. Intră în legături cu  boerul, care era 
stăpânul Carinei, și se cunună cu Carina. 

Matei nu se mai gândea la bogăţiile sale. Locuia 
în coliba Carinei, se culca pe așternutul de pae 
și mânca din străchini de lemn. Dimineaţa, se 
scula odată cu soarele, făcea foc din câteva 
vreascuri, Carina gătea la repezeală mâncarea, 


după aceea, plecau amândoi la câmp. El ara şi 
săpa, iar Carina păzea vitele. 


Seara, se întorceau iarăși împreună, vedeau ce 


este de făcut la grajd, apoi, după ce îmbucau ce- 
va, se culcau și dormeau liniștiți și mulţumiţi. 

Insă, nu trecu mult la mijloc și stăpânul lor 
află că Matei nu este un rob sărac și de rând, 
ci un om putred de bogat. Deaceea, îl chemă și îi 
spuse că le poate da libertatea lui și Carinei în 
schimbul unei sume de bani. 

Matei se simţea așa, de fericit în viața ce du- 
cea, încât nu se bucură de loc de propunerea boe- 
rului și nu consimţi numai decât. Răspunse că 
nu poate da nici un răspuns, până ce nu se sfă- 
tuește cu Carina. 

„Fără îndoială, zise Carina, că așa cum trăim 
acum, suntem cum nu se poate mai mulţumiţi. 
Insă, trebue să ne gândim la copiii ce vom avea. 
Se prea poate ca ei să n'aibă parte de norocul 
nostru și să îndure, fiind robi, necazuri grele și 
multe suferinţe. 

— Ai dreptate, îi întări vorba Matei, suntem 
datori să ne gândim la copiii noștri, iar nu numai 
la noi înșine”. 

Matei răscumpără, așa dar, cu bani libertatea 
sa și libertatea, soţiei sale Carina și se duseră a- 
mândoi să trăiască de acum în colo în mărețul 
palat clădit la oraș de către Matei. 


Din ziua în care Carina veni la palat, fugi și : 


tristeţea şi Matei nu se mai plângea de amarul 
singurătăţii. 


In româneşte de Marcu Ionescu 


cc... coc, oc oc co ovo-o-eo 


| PORTRETUL SOLDATULUI | 


y Intr'o zi, vestitul pictor român Nicolae Grigo- 
rescu (născut la 1838, mort la 1907) picta pe un 
câmp, unde venise și o companie de soldaţi, ca 
să facă exerciţii. Unul din soldaţii aceștia se a- 
propie de Grigorescu, privindu-l cum pictează. 

„Iţi place ceeace vezi? îl întrebă Grigorescu. 

— Imi place foarte mult, răspunse soldatul, și 
dacă nu e cu supărare... 

— Ce dorești? 

— Aș dori să-mi faci și portretul meu, însă 
n'am destui bani. 

— A, vrei să-mi plătești! făcu Grigorescu zâm- 
bind. Și câţi bani ai? 

— Nam decât doi lei, răspunse soldatul cam 
rușinat. 


— Nici nu cer mai mult, se grăbi să-i spună 
Grigorescu. Vino mâine la atelierul meu”. 

A doua zi, soldatul se duse la Grigorescu, care, 
din câteva trăsături de penel, îi făcu pe pânză 
un portret foarte asemănător, dându-i în acelaș 
timp o înfățișare războinică. 

„Iţi place? îl întrebă apoi pe soldat. 

— Da, îmi place, răspunse soldatul. Poftim ba- 
nii”. Şi îi dete doi lei. 


Soldatul luă portretul și se întoarse la cama- 


razii săi, care îi ziseră că portretul este o adevă- 


rată minune. Insă soldatul, scărpinându-se la. 


ceafă, zise cam nemulţumit: „Bun e portretul, 


“dar am făcut rău că nu m'am tocmit cu pictorul. 


Cred că mi l-ar fi făcut şi cu un leu”. 


P. x l á 


cata sti it a Sal: adi Mae e Ai cc ra 


det ini å 
e 


PAG. 6. DIMINEAȚA COPIILOR 


Sa e 
$ 


cu apă”, întrebuințate de popoarele din vechime. 


ă repetăm cuvântul acesta, fiidcă se pare 
că este cam greu de pronunțat şi de 


tinut minte: clepsidrele. E un cuvânt 
grecesc. 
Ce sunt clepsidrele? Sunt „ceasornice 


Ba chiar, clepsidrele au fost întrebuințate în tot 
timpul Evului mediu și nici astăzi n'au dispărut cu 
desăvârșire. 


Uneori, în loc de apă, se întrebuința nisip, însă 
ce obiceiu clepsidrele erau cu apă. 


O clepsidră era formată din două pâlnii: o 
pâlnie cu gâtul în jos, iar a doua cu gâtul în sus 
şi cu gura astupată, ca să nu curgă apa. Aceste 
două pâlnii, puse una peste alta și lipite una de 
alta, aveau la mijloc o deschizătură foarte în- 
gustă prin care apa din pâlnia de sus curgea pi- 
cătură cu picătură în pâlnia de jos. Clepsidra 
era făcută de sticlă, ca să se poată vedea apa 
din lăuntrul ei. 

Precum am spus, ciepsidra servea drept cea- 
sornic cu care nu era greu să umbli. Se umplea 
cu apă pâlnia de sus. Apa picura în pâlnia de 
jos, care treptat, treptat, începea să se umple. 

După înălțimea la care se găsea apa în pâlnia 
de jos, se socotea timpul, adică ce oră din zi era. 


Vedeţi, prin urmare, cât de simplu era ceasor- 
nicul numit clepsidră. 


Când toată apa din pâlnia de sus se scurgea 
în pâlnia de jos, se răsturna clepsidra cu fundul 
în sus, adică pâlnia de jos era acum pâlnia de 
sus și viceversa. 


CEASORNICE DIN VEACURILE TRECUTE 


EPSIDRELE 


de VLADIMIR ASTRONOMUL: 


„Dar de unde știm că popoarele vechi aveau 
astfel de ceasornice? mă întreabă Dorina. 

— Știm, fiindcă s'au găsit o mulţime de clep- 
sidre și sunt destule care se păstrează în muzee, 
unde pot fi văzute de oricine. 

' Clepsidrele se făceau în mai multe feluri și u- 
nele din ele erau de o mare frumuseţe artistică. 
Așa, se povestește că vestitul sultan arab Harun- 
al-Rașid dăruise nu mai puţin vestitului împă- 
rat Carol cel Mare o'clepsidră, care arăta orele pe 
un cadran, suna orele cu niște ciocănașe de fier 
şi le fiecare oră, apăreau doisprezece cavaleri 
înarmaţi, care eşeau din douăsprezece porți și 
făceau ocolul cadranului. 

In Evul mediu, era o mare întrecere ca să 
construiască care de care ceasornice cât mai 
frumoase şi extraordinare. Un astfel de ceasornic 
sc poate vedea și astăzi la Veneția. Doi harapi, 
având fiecare un ciocan în mână, bat orele pe: 
un clopot. Când este să bată ora, se deschide o 


portiță şi es în şir cei trei magi, care merg pe 
o mică suprafaţă semicirculară să ducă daruri 
Copilului Isus, care se ţine de gâtul Maicii Dom- 
nului. Cei trei magi îi fac fiecare o plecăciune, 
apoi se întorc printr'o portiţă opusă și nu se mai 
văd până ce sună ora următoare. | 

Vladimir Astronomul 


~ = E T == > r e e < = = = D= == 


== 


Laaaaa aa ii LAADA AARAA AAEE EEEE 
AAAA AAAA PPR PPOLOPAROROARRRORRRRRRA EAA HHHH HHHH, 


PPR HEARE HHHH HHHH 


i 


„Aoleu, ce am păţit! O făptură-așa de mică, 
Ce dihanie-a venit! Zău, nu face mai nimică.” 
Mică e, dar urâcioasă, Insă Miţu și Dorel 

La vedere sperioasă. Nu sunt dumeriţi de fel. 


La păpuși, vai! cum priveşte De departe o privesc, 

Le mănâncă, prăpădește. - So atace nu 'ndrăznesc. 
Fugi, dihanie, nu vreau. Dar începe să vorbească 
Eu păpușile nu-ţi dau!” Musafirul, care-i broască. 


Lia rău s'a speriat . ; „Coac Coac! vai, ce rușine 
Și din ochi a lăcrimat. Să vă speriaţi de mine! 

Dar Fănel mai curagios Cum vedeţi, sunt o broscuţă, 
Zice: „Eu nu sunt fricos, Mititică și drăguță”. 


ererereree rrt T TIETEET aE RERA AA REEERE EAEEREN AEE aadr ann RETE E ETTTTYYYTYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYEYE YA 


Stan Protopvpescu 


PPEPAPRA HOPEAA OHOOO AAA HH H H HHHH L ALLLRLRLLLLLLLLLALALLLLLELRLLLAALA LALALALA ALLAI AAA AAAA Ai 


OPAAAAAAAAAAAA AAAA AAAA OAA AADA AAAA AAA 0 AHAAA AAAA ADAADA AAAA 


PRPPED PODEA HAE A HHH 


LEARE EEEE EEEE EEEE AETAT PAPRAAO ETONTEEEETETETETEEEEEE EEEE EEE EEE AEE Aahhh Aaii EEE EEEE rrm 


& 
FRAN GARCITVE 


| 14) Bălan pescarul, noul tovarăş al lui Stan și Şerban 


Ce pescar voinic și mare ! Și ce pești mai prinde'n pla- „lată, zice Stan Voinicul, 
Uriaş, nu alt ceva, sa-i ! lată om ce-mi place mie, 

Să te fi lovit cu pumnul, Cei mai mici doar cântăresc Hai, Şerbane, hai să-i spunem 
Zău, piftie te făcea. Zeci de chile. Cinci ca mine Să legăm tovărășie”. 


Jur, din loc că nu-l urnesc. 


Dar Șerban nu zice 'ntr'altfel, Când sapropie pescarul, — Păi, aș vrea, răspunse omul, 
Ci îl strigă amândoi Stan voinicul îi. grăeşte: Dar să ştiu în trei cuvinte 
Şi-i fac semne ca să vie ; „Vrei să fii cu noi tovarăș, Incotro vi este drumul ?”— 


„Ei, pescare vir la noi!” Să trăim tustrei frățeşte? Stan îi zice: „Drept nainte! 


DIMINEAȚA COPIILOR === 


“ iii 
m 
, 


„Drept "nainte, măi pescare, 
La noroc și vitejie! 

Zi şi noapte împreună, 

In iubire și frăție ! 


Si din barcă sare 'ndată, 


— S'a făcut !” strigă pescarul 


Chiar o 'mpinge cu piciorul, 
Să plutească 'n marea lată. 


„Să vă spun și cum mă cheamă 
Numele meu e Bălan. 

— Sunt Șerban cel fără teamă 
— lar mie îmi zice Stan”. 


Se cunosc, se 'mbrățișează, 
Și aşa, doar de plăcere, 
Se mai iau puțin la trântă, 
Să se'ncerce în putere. 


Și nu-s răi vitejii noștri, 
Unde e de ajutat, 

Se înhamă ei la muncă, 
Fără chiar să-i fi rugat. 


lar copiii. nebunatici 

Merg grămadă după ei, 
Merg și strigă: „Să trăiască 
Acești lei și paralei!” 


Văd tustrei că-s de-opotrivă, 
Și-și zâmbesc ei mulțumiți. 
Și porniră-apoi prin lume 
Ca trei frați nedespărțiți. 


Ese lumea ca să-i vadă, 
Si-i privește minunată, 
Căci flăcăi așa de falnici 
Nu văzuse nici odată. 


La săraci le duc de grije, 
Ocrotindu-i pe cât pot, 
P'unde trec, fac numai bine 
Și iubiţi sunt peste: tot. 

(Va urma) 


In n-rul viitor; „Stan, Şerban şi Bălan merg la ,,Pădurea fermecată“ 


52797 


PAG. 10 = E DIMINEAȚA COPIILOR 


i x A i 
Răspunsuri 2 e 
la întrebarea „Ge Vrei să f 


PP009000000000000090 HHHH H 


ii în viață“ 


| 3). | urmare] 


Ionel Moscovici (cl. 
scrie: 

„Idealul meu cel mai frumos, visul meu de vii- 
tor ce mi-l făuresc zi cu zi, este să ajung scriitor. 
Inzestrat cu un talent neîntrecut și cu un stil 
fermecător, să pot captiva admiraţia a mii și zeci 
de mii de cititori, și acest talent să-l pun în sluj- 
ba umanităţii, propagând prin graiu și scris ideia 
păcii universale, contribuind astfel la cel mai 
frumos ideal al omenirei: „Armonia deplină și în- 
frăţirea popoarelor”. 


III-a sec.) dela Iași ne 


D-ra Stefi Hodorowski (cl. IV-a pr.) dela Cer- 
năuți ne scrie: 

„Eu vreau să fiu o artistă de teatru, dar să a- 
jung cunoscută și dacă se poate celebră”. 


Nicolae Theodoru dela Sibiu ne scrie: 

„Doresc să mă fac ofițer de marină. Iubesc ma- 
rea și vreau să călătoresc spre mări și ţări, de- 
parte, departe, să văd oameni, lucruri și obiceiuri 
necunoscute mie. Iar din iubire pentru ţară şi 
marea noastră, ca viteaz ofiţer de marină, s'o pot 
apăra în caz de pericol cu tot sufletul”. 


Meri Rantzer (cl. III-a pr.) dela Storojineț ne 
scrie: 

„Aș dori să fiu un consul, ca să reprezint ţara 
noastră în străinătate, în interesul ţării și al po- 
porului nostru”. 


Izi Bercovici (cl. IV-a pr.) dela Roman ne 
scrie: i 

„Eu în viața mea vreau să fiu doctor, pentrucă 
vreau să ajut pe cei bolnavi și să-i fac iarăși să- 
nătoși. De aceea, la școală, când avem Științele 
Naturale, ascult cu mare plăcere cum este făcut 
corpul omului”. 


D-ra Iancovici Clăruța (cl. IV-a pr.) dela Foc- 
șani ne scrie: 

„Ca oricare copil, mam întrebat și eu ce voi 
face, când voi fi mare. Niciodată nu mi-am dat 
un răspuns sigur. De câte ori mă întreba mama: 
„Ce să te fac, miţule, când ai să fii mare?” Eu îi 
răspundeam: „Profesoară, mamă, ca să pedep- 
sesc și eu pe elevele rele și să pun note bune la 
cele bune”. Dar nu trecea un moment și mă răs- 


găndeam: „Nu, nu vreau să fiu profesoară, să- 
mi sparg capul cu elevele! Am să mă fac dentistă 
să câștig multe parale și să-ţi fac și ție multe ca- 
douri”. 

„Dar într'o noapte avui un vis foarte frumos: 
par'că mi-am luat bacalaureatul cu mare succes 
şi m'am dus la Facultatea de Medicină, unde 
m'am înscris și am urmat regulat, am trecut toa- 
te examenele și am ajuns  doctoriță. Pe urmă, 
par'că mi-am deschis un spital, unde îngrijeam 
pe toţi copiii săraci, le dădeam medicamente și la 
fel mă purtam și cu oamenii nevoiaşi, pe care îi 
ajutam din toată inima și căutam să-i fac sănă- 
toși cât mai repede. i 
. „Cânâd m'am sculat și am văzut cât sunt încă 
de mică, m'am întristat la început, dar după a- 
ceea m'am bucurat că, în sfârșit, m'am hotărît și 
eu odată ce să mă fac. Mi-a plăcut așa de mult 
cum eram în vis, încât ţin cu adevărat să urmez 
medicina și să vin apoi în ajutorul celor nevoiaşi. 


D-ra Galina Lisnic (cl. IV-a pr.) dela -Lipnic 
(jud. Hotin) ne scrie: 

„Când voi fi mare, doresc -să mă fac scriitoare. 
Din banii câștigați, să cheltuesc cu economie, iar 
banii rămași să-i strâng. După ce voi strânge câ- 
teva milioane, voi face un „Sgârie Nouri”, care 
nu va fi locuința mea, ci un azil pentru copii or- 
fani și săraci şi pentru bătrânii săraci”. 

D-ra Beer Sonia 
scrie: 

„Eu vreau să fiu bogată ca să-mi pot ajuta părin- 
ţii la bătrâneţe, precum mă ajută și ei la tinere- 
te”. 


(cl. II-a pr.) dela Iaşi ne 


D-ra Galina Lisnic (cl. IV-a pr.) dela Lipnic 
(jud. Soroca) ne serie: 

„Doresc să ajung o inventatoare, ca să descoper 
o hrană, care să se câştige cu mai puțină mun- 
că decât acum. Atunci toată lumea war munci nu- 
mai pentru mâncare, ci sar gândi la alte lucruri 
mai frumoase. N'ar fi așa de mulţi săraci și toată 
lumea ar fi mulțumită”. 


Iancu C. Fischer (cl. II-a pr.) dela Iași ne scrie 
„Eu doresc să fiu cântăreț la Operă, așa ca 
Schlesak, Carusso și alţii”. 


DIMINEAȚA COPIILOR= eat er 


a 


D-ra Fifi Rosenthal (el. IV-a pr.) dela Galaţi 
ne scrie: 

„Eu doresc să învăţ mult, fiind încredinţată, 
că un om cult nu se pierde, ori și unde sar găsi, 
așa că-mi voi asigura existenţa pentru viitor”. 


Constantin Zegrea (cl. IV-a pr.) dela Storoji- 
net ne scrie: 

„Dorinţa mea cea mai mare este să ajung:în 
viaţă un ministru, ca să plătesc regulat salariul 
învăţătorilor și să ajut mult pe oamenii nevoiaşi 
și mai ales pe copiii nevoiașilor și să le fac abo- 
namente gratuite la revista noastră „Dimineaţa 
Copiilor”. 


Berthold Kohen (Cl. II-a pr.) din Capitală ne 
scrie: 

„Eu doresc să fiu un om în lume, să-mi fiu fo- 
lositor și mie și celorlalți oameni”. 


Sachelarescu N. Dimitrie (cl. III- -a pr.) din Ca- 
pitală ne scrie: 

„In viaţă aş vrea să-fiu un general mare, ca 
să-mi apăr ţara de dușmani și, la nevoe, să mă 
jertfesc pentru ea”. 


Lehrman Haim (Cl. II-a sec.) dela Iași ne scrie: 

„Din primele zile ale clasei a II-a mi-a plăcut 
Fizica și mai ales Chimia mai mult decât. orice 
obiect. De aceea, aş vrea să mă fac chimist și să 
descoper lucruri noui și folositoare omenirei”. 


Cornel M. Geisler (cl. IV-a pr.) din Capitală ne 
scrie: 

„Vreau să învăţ bine la școală, ca să am știința 
și inteligența M. Sale Regelui Carol II”. 


D-ra Becuța M. Heschia (cl. I-ia pr.) din Ca- 
pitală ne scrie: 

„Eu sunt o elevă în clasa I-ia, așa că e prea de 
vreme să mă gândesc la ce vreau să fiu în viaţă. 
Totuși, vreau să-mi încerc norocul. Vreau să fiu 
o doctoriță mare să mă duc la spitale și să îngri- 
jesc de'toţi bolnavii. Pe cei bogaţi cu bani, iar pe 
cei săraci gratis, dându-le gratis și doctorii”. 


Kohan L. Armand (cl. III-a pr.) din Capitală 
ne scrie: 

„Gândul meu e să mă silesc la carte și să mă 
rog bunului Dumnezeu să-mi trăiască părinţii, 
ca să poată îngriji de mine. Iar când mă voi face 
mare, să învăţ mai departe şi să mă fac avocat”. 


Minter Haim dela Bacău ne scrie: 

„Dorinţa mea este de s'ar putea să ajung chiar 
de acum om mare şi să-mi stea în putere să o- 
presc toate nedreptăţțile de pe lume”. 


See ee. PAGH 


M. Fischer (cl. I-ia lic.) din Capitală ne scrie: 

„Aș vrea să fiu profesor de zoologie. Insă, aş 
vrea, să mai învăţ ceva, prin care aș putea câștiga 
bani mulţi, ca să pot înfiinţa — și cu ajutorul 
altor oameni de știință — o grădină zoologică la 
București”. 

D-ra Spinoso E. (cl. IV-a pr.) din Capitală ne 
scrie: 

„Când eram la grădiniţă, doream să deviu o 
artistă celebră. Acum m'am răsgândit, vrând să 
devin o bună croitoreasă, ca să pot răsplăti pe 
părinţii mei, îngrijindu-i la bătrâneţe”. 


D-ra Miorica C. Vartic (cl. IV-a pr.) dela lós 
ne scrie: 

„De când a apărut în „Dimineaţa Copiilor” că 
se va da un premiu în cărţi celui mai bun răspuns 
„Ce vrei să fii în viaţă”, mă muncesc cu gândul 
cum aș putea da un răspuns așa de frumos, pen- 
tru a merita şi eu din cărţile promise. Imi place 
foarte mult să citesc şi nu-mi pot procura cărți, 
așa cum aș dori, timpurile fiind foarte grele. 
Şi apoi, par'că poate ajunge cineva după cum do- 
rește? Ajungem fiecare tot după cum vrea Dum- 
nezeu, iar eu, orice aș ajunge în viaţă după pute- 
rea mea de muncă, doresc să fiu cinstiţă și mun-: 
citoare în cariera mea”. pa N 


Klappholz Victor (cl. III-a pr.) din Capitală 
ne scrie: 

„Aș/vrea să devin un propovăduitor al păcii şi 
iată cauza care mă face să mă gândesc la aceasta: 
Citesc în ziarul „Dimineaţa” despre luptele din- 
tre chinezi și japonezi. Mă gândesc la numărul 
cel mare de morţi și răniți din ambele părți și la 
miile de copii orfani ce vor rămâne, precum au 
rămas şi la noi din războiul cel mare. Am mai vă- 
zut şi multe filme cu subiecte de războiu, anu- 
me: „Nimic nou pe frontul de West”, „Jeanine”, 
etc. și am văzut scene înfiorătoare, care m'au 
tăcut să mă gândesc şi mai mult la aceasta, spu- 
nându-mi că atunci când mă fac mare, să predic 
pacea pretutindeni şi să am norocul să fiu as- 
cultat”. 


E. K. din Capitală ne scrie: 


„Sunt în clasa a IV-a primară. Nu m'am hotă- 
rit încă ce vreau să ajung: Dar dacă îmi ajută 
punul Dumnezeu, aş vrea să urmez cursurile Fa- 
cultăţii de drept. Aș vrea să ajung avocat, pentru 
că este meseria tatălui meu și îmi place”. 


` D-ra Marinca General Mărculescu dela Craiova 

ne scrie: „Vreau să fiu odată o mămică bună și 

sfântă ca mămica mea”. 
(Va urma) 


PAG. 12 


wiad 


POVESTE POPULARĂ FRANCEZĂ | 
o® Oo 
059 Prelucrare de ALI-BABA 900 

49) 


oi țărani, vecini și buni prieteni, 
$ dădeau împreună un ospăț mare. 


Era un ospăț, pentrucă cu o 
lună mai înainte, soțiile lor năs- 
cuseră câte un copil. Şi cum era 
obiceiul în vremea aceea și în 
locul acela, la masă  lăsaseră 
două scaune goale. Acestor 
scaune li se spunea Norocul lui Dumnezeu, 
fiindcă pe ele erau chemaţi să stea doi oameni, 
fie ei doi străini, care, din întâmplare, ar fi in- 
trat atunci în casă. 

Iată că puțin după începutul mesei, două fe- 
mei, pe care până atunci nu le văzuse nimeni, 
intrară în curte. Fură poftite îndată să ia par- 
te la ospăț și să şeadă pe scaunele, care erau 
„Norocul lui Dumnezeu”. Amândouă erau cam 
trecute de vârstă, numai că una din ele avea 
o înfățișare veselă şi plăcută, pe când tovarăşa 
ei stătea mereu încruntată. 

Pe la sfârșitul mesei, aceste două femei cerură 
să vadă și ele pruncii pentru care se dedea os- 


a pp 


DIMINEAŢA COPIILOR = 


EEE ea m AN Lui 


păţul. După ce fură aduși, femeia cu înfățișarea 
veselă și plăcută sărută pe frunte pe pruncul 
care fusese botezat cu numele de Petrişor și grăi 
zicând: „Eu sunt ursitoare, care aduc veselie şi 
mulțumire. Aceasta va fi în viață și partea lui 
Petrişor. Iată, îi dăruesc fluerașul acesta. De 
câte ori va cânta din flueraș, Petrişor se va simţi 
vesel €l însuși și va răspândi veselie în jurul său”. 

Zicând acestea, ursitoarea trecu de gâtul lui 
Petrișor un flueraș, mic, mititel, legat cu o pan- 
glică verde. 

A doua ursitoare sărută pe frunte pe pruncul, 
care fusese botezat cu numele de Șerban și zise 
la rândul său: „Eu sunt ursitoarea, care aduc 
bogăţie. Lui Șerbănică îi va merge din plin în 
orice negustorie va face. Iar dacă se întâmplă 
să aibă vreodată nevoe de bani, mare decât să 
atingă această pungă de piele ce-i dăruesc și să 
spună aceste trei cuvinte: „Lauri, Laura, Lauro” 
și va găsi în pungă trei galbeni. Să știe numai 
că minunea aceasta nu se poate întâmpla decât 
odată pe zi şi numai la vreme de grea nevoe și 
strâmtoare”. 

Așa vorbi a doua ursitoare și puse în mănu- 
șiţa lui Şerbănică o pungă de piele. 

După aceea, cele două ursitoare pieriră, par'că 
le-ar fi înghiţit pământul. 

Cei doi copii nici nu împliniseră zece ani, că 
darurile ursitoarelor au început să-și arate pu- 
terea. De câte ori se juca, de pildă, cu alți copii, 
Şerban câștiga totdeauna. Din pricina aceasta, 
tovarășii săi îl urau și din când în când, îi tră- 
geau chiar câte o bătae. Dimpotrivă, Petrişor, 
mereu vioiu și vesel, răspândea numai bucurie 
în jurul său, așa că era iubit de prietenii săi și 
de toată lumea. 

Când se făcu mai mare, Șerban începu să 
umble pe la bâlciuri și să  învârtească tot felul 
de negustorie. Se pricepea de minune să vândă 
mai scump și să cumpere mai eftin decât orișici- 
ne. Câștiga mulţi bani, dar se căznea să câștige 
tot mai mulţi și nici odată nu râdea și nu era 
mulțumit. i 

Petrişor rămase acasă, muncind cu tatăl său 
la câmp, râzând și cântând cât era ziua de mare. 

Insă, când au împlinit vârsta de douăzeci de 
ani, atât Şerban cât și Petrişor, fură luaţi la oș- 
tire și trimiși la lupte în războiul pe care fran- 
cezii îl duceau împotriva  Maurilor, cum li se 
spunea arabilor, care stăpâneau pe atunci Spa- 
nią. 

Francezii pierdură războiul, iar Petrişor şi Şer- 
ban, împreună cu alţi oşteni francezi, căzură 
prinși în mâinile sultanului maur  El-Rahmer, 


care îi duse în cetatea de scaun Cordova, oraș: 


din partea de Miazăzi a Spaniei. 
Şerban fu pus să slujească înlăuntrul palatu- 


Enr e a 24 miine z Z E vc e a 


grădinile sultanului, unde mai 


lui, iar Petrişor fu orânduit să muncească în 
munceau încă 
vreo treizeci de prizonieri francezi. 

In timpul acesta, Viziela, fiica mai mare a sul- 
tanului El-Rahmer, căzu la pat fiind lovită de o 
boală pentru care se părea că nu este leac și tă- 
măduire. Nu simţea nici o durere, însă slăbea 
şi se stingea văzând cu ochii. In zadar s'au căz- 
nit cei mai iscusiţi medici ai sultanului să o vin- 
dece și să o facă iarăși bine și sănătoasă. P 

Dar iată că într'o zi, pe când era plimbată prin 
grădinile palatului, auzi fluerașul lui Petrişor. 
Numai decât o rază de bucurie îi pătrunse în ini- 
mă. Fără să-și dea seama din ce pricină, Viziela 
zâmbi mulţumită. Ziua următoare, îi se făcu pu- 
țină poftă de mâncare şi ceru dulceaţă de rodii. 

In după amiaza aceleiași zile, ceru să fie plim- 
bată din nou prin grădină și auzi iarăși fluera- 
şul lui Petrişor. De rândul acesta, Viziela râse cu 
poftă și întorcându-se în casă, fu veselă toată 
vremea și spuse tatălui ei că se simte mai bine 
din pricina că aude fluerașul lui Petrişor. 

Sultanul El-Rahmer chemă pe Petrişor și-l în- 
trebă ce-i cu fluerașul din pricina căruia dom- 
nița Viziela începuse să se simtă mai bine. Pe- 
trișor nu-i povesti tot adevărul, ci îi spuse doar 
că fluerașul său are oarecare putere asupra 
celor care și-au pierdut sănătatea și mai ales 
veselia și voia bună. , 

Din ziua aceea, Petrișor fu orânduit să cânte 
de trei ori pe zi sub balconul în care ședea Dom- 
nița Viziela. Nu trecură la mijloc nici două săp- 
tămâni, că Viziela se făcu iarăși bine și sănătoa- 
să și își căpătă din nou veselia ei de altă dată. 

„Mi-ai scăpat fata, îi zise lui Petrişor sultanul 
El-Rahmer, adăugând: în schimb, îți dau liber- 
tatea și voia de a te întoarce în ţara ta și la fa- 
milia ta. In afară de aceasta, vreau să-ţi mai fac 
un dar: cere-mi tot ce dorești. 

—— Cer, răspunse Petrişor, ca odată cu mine 
să. daţi voie tutulor prizonierilor francezi să se 
întoarcă la vetrele lor. 

— S'a făcut! îi întări vorba sultanul. De acum 
sunt liberi cu toţii, afară de prizonierul Șerban. 
Numai acestuia nu-i dau drumul”. 

In zadar stărui Petrişor ca să i se dea lui Şer- 
ban libertatea. Sultanul rămase neînduplecat. 

Petrişor se văzu, prin urmare constrâns să-l 
lase pe prietenul său Şerban în robia dela Cor- 
dova, iar el cu ceilalți prizonieri francezi să ple- 
ce în Franţa. 


Iată pricina pentru care sultanul El-Rahmer 
nu vroise să-i dea lui Șerban drumul. Chiar în 
ziua în care prizonierii francezi fuseseră aduși 
la Cordova, Şerban ceruse sultanului dreptul să- 
şi răscumpere libertatea. 

„Dă-mi șaizeci de galbeni, îi zise sultanul şi 


VAG, 4 = 


eu îţi dau libertatea. Știu însă că nu poţi avea 
niciodată atâţia bani. 

— Ii voi avea în douăzeci de zile”, răspunse 
Şerban. 

In scurtimea minţii sale, scoase chiar înaintea 
sultanului punga de piele ce-i dăruise ursitoarea 
şi spunând cele trei cuvinte „Laura, Lauri, Lau- 
ro”, găsi în fundul pungii trei galbeni. Mai făcu 
şi greșala că spuse sultanului toată povestea 
pungii. 

„Dacă poţi să faci așa de lesne bani de aur, 
îi zise sultanul, te ţiu aicea toată viața, pentrucă 
ești pentru mine o adevărată comoară”. 


Insă Şerban, dacă nu strălucea prin deșteptă- 
ciune, în schimb era mai încăpățânat decât un 
catâr. „Dacă nu-mi dai drumul, îi zise el de la 
obraz sultanului, nici eu nu mai spun cuvintele 
„Laura, Lauri, Lauro” aşa că nu mai vezi un 
ban dela mine. 

— Las'că am leac pentru aceasta!” răspunse 
El-Rahmer râzând. Chemă apoi pe doi din paz- 
nicii săi şi le zise: „Intindeţi-l pe jos pe robul 
acesta și trăgeți-l cu gârbaciul, fără să numărați 
loviturile.” 

Când primi a cincea lovitură, Şerban, care ți- 
pa ca din gură de șarpe, strigă: „Iertare!” Spu- 
se după aceea cuvintele „Laura, Lauri, Lauro” şi 
dete sultanului trei galbeni ce se iviseră în fun- 
dul pungii de piele. 

Şi la fel i se întâmpla înstoate zilele: mânca 
întâiu o bătae bună, scotea apoi trei galbeni, pen- 
trucă, așa cum fusese orânduit de ursitoare, pun- 
ga nu scotea nici un galben, dacă Şerban nu se 
găsea la grea nevoe și strâmtoare. 

Așa trecură unul după altul șapte ani de zile. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


In vremea, aceasta, acasă la el Petrișor se căsă- 
torise, își făcuse o stare bună, iar nevastă-sa îi 
născuse un băiat și o fetiță. 


Insă, într'una din zile veni la el un trimis al 
sultanului El-Rahmer. 

„Fata mai mică a sultanului, zise omul, sa îm- 
bolnăvit de aceeași boală ca și soră-sa mai mare 
De aceea, stăpânul meu te roagă să vii cu flue- 
rașul tău năzdrăvan la Cordova şi să o faci bine 
şi pe dânsa. 

— Vin şi o vindec, răspunse Petrişor, drept 
răsplată cer însă să i se dea drumul lui Șerban. 

— Stăpânul meu a jurat că va face întocmai 
precum doriţi”, îi întări vorba trimisul lui El- 
Rahmer. 


Petrişor merse la Cordova, vindecă pe bolnavă 
şi luă înapoi drumul spre casă, de rândul acesta 
însoţit și de prietenul său Șerban. 

După ce intrară în Frinţa și tocmai când tre- 
ceau pe lângă un râu mare și adânc, Şerban scoa- 
se din buzunar punga de piele dăruită de ursi- 
toare și o aruncă în râu zicând: „Din pricina 
acestei pungi blestemate, am stat șeapte ani în 
robie. Dragă Petrişor, mântuitorul meu! Tu ai 
avut dela ursitoarea ta partea cea bună. In a- 
devăr, nu trebue să uităm că veselia și multu- 
mirea prețtuesc mult mai mult decât toate bogă- 
tiile”. 


2-2 2-o-2-o-2-o 


| TOLSTOI HAMAL | 


Intr'o zi, vestitul scriitor rus Tolstoi se găsea 
în gara orașului rusesc Tula. Iată că sosi un tren, 
Un călător se dete jos dintr'un vagon de clasa în- 
tâia şi alergă la bufet. Numai decât o doamnă, 
care era în tren, scoase capul pe fereastră şi în- 
cepu să strige: „Gheorghe! Gheorghe!” 

Dar Gheorghe dispăruse. 

»„Moșule, îi zise ea lui Tolstoi, pe care nu-l cu- 
noștea şi care era îmbrăcat ca un ţăran, dă fuga 
şi spune domnului care s'a coborit din vagon, ca 
să se întoarcă îndată. Să știi că-ți dau bacșiș”. 

Tolstoi făcu acest serviciu, se întoarse cu „dom- 


nul Gehorghe” și primi din partea doamnei 50 
de bani. 

Chiar în momentul acela se auzi un glas: „Pri- 
viţi! Tolstoi! 

— Unde? Unde este?” întrebă doamna. 

Un alt călător îi arătă pe Tolstoi. Rușşinată de 
ceeace făcuse, doamna se dete iute jos din vagon 
şi alergă la Tolstoi: „Iertaţi-mă, domnule conte 
(Tolstoi avea titlul de conte), îi zise ea, nu vam 
recunoscut!” Şi îl rugă să-i dea îndărăt cei 50 
de bani. 

„Nu, doamnă, îi răspunse Tolstoi râzând, banii 
îi păstrez, fiindcă i-am câștigat”, 


Dee 


DIMINEAȚA COPIILOR 


PAG. 15 


de ALEX. BILCIURESCU 


ciudat, îi se zice Tura-Vura. Are urâtul 
obiceiu să îndruge verzi şi uscate, multe 
și mărunte, tot vorbe scoase din buzuna- 
rul său. Numai  neadevăruri. Şi mai are gustul 
de-a face farse — lucru foarte supărător și urât. 

Astfel, pe când se afla odată la ţară, la moșia 
unchiului său Petre, spuse într'o dimineaţă că a 
văzut un șarpe prin odae, care s'a ascuns într'o 
gaură mică din dușumea. Toţi ai casei își pier- 
dură o mulţime de timp căutând și pândind za- 
darnic șarpele. 

Seara, după ce au fost pregătite toate paturile 
pentru culcare. Nicu se gândi la ceva, râse și apoi 
îşi puse în aplicare un plan răutăcios. 

Peste noapte, când toți dormeau tun în came- 
rile lor, se auzi deodată un țipăt puternic. 

La început, fiecare se gândi că trebue să fi ve- 
nit hoţii, sau că șarpele, pe care-l văzuse Nicu de 
dimineaţă, mușcase pe cineva. 

Tot astfel crezuse și mătușa lui Nicu, când sim- 
ţise în pat, subt  cearceaf, o broască din acelea 
urâte și veninoase. i 

A doua zi însă, Nicu având mâncărime la lim 
bă, se lăudă că minţise cu șarpele, doar în scopul 
de a-și speria mătușa punându-i broasca în pat. 

Auzind aceasta, unchiul și toţi cei mari ai casei 


j e Nicu îl chiamă Ionescu, după numele 
pP de familie, dar pentrucă are un caracter 
Te 


au fost atât de supăraţi de obrăznicia lui Nicu, 
încât nam mai vrut nici măcar o zi să-l mai ţină 
la moșie. Așa că toţi au rămas să se răsfeţe subt 
arborii răcoroși și plini de fructe, și să se scalde 
în gârla limpede cu valuri verzi, pe când Nicu 
sa dus la București să se coacă de căldură... 


Și, acuma, Nicușor, 

In arșşița lui Cuptor, 

Ai mai pune broasca'n pat, 
De-ai fi iarăși invitat 

Să te plimbi cu veselie 

In livada din moşie?... 
„Ce a fost, s'a isprăvit! 
Cred că tu te-ai cuminţit 
Iar acuma că tu ştii, 

Să te lași de nebunii, 

Și la vara ce-o să vie, 

Vei fi iarăşi la moşie!... 


Alex. Bilciurescu 


STRAŞNICĂ PETRECERE 


Duminică petrece la Teatrul Mic. 
Orice copil, mare sau pitic, 

Se distrează bine şi mai ia suplimentar, 
La tombola norocoasă, un pachet Suchard. 


“duce de multe ori, decât puţină pâine... 


=> DIMINEAȚA COPIILOR 


Un apel al Societăţii 
„Bunătatea Samariteană“ 


lubiţi copilaşi, 


Se apropie Sărbătorile Paştelui, care vin pentru 
voi cu bucuria ouălor şi iepuraşilor de ciocolată, 
cu surprize nenumărate, cu hăinuţe noui, cu pan- 
tofiori de lac, cu preumblări şi cu tot felul de bu- 
curii. Soarele cald şi luminos de primăvară înve- 
seleşte şi mai mult copilăria voastră, pe care o 
petreceţi fericiţi şi îndestulaţi. 

Dar ştiţi voi, dragi copilaşi, că aci şi pretutin- 
deni sunt mulţi copii, sărmani de tot, care aşteap- 
tă Paştele cu picioruşele goale, cu hăinuţele 


. sdrențuite, cu figurile îngălbenite de frigul pe ca- 
„re l-au îndurat toată iarna şi de foamea care-i chi- 
“mueşte în fiecare zi?! 


Părinţii lor sunt şi mai amărâţi, căci nu le pot a- 
poate că 
nici aceia caldă şi îndestulătoare. 

Pe copilaşii aceştia sărmani şi necăjiţi, Societa- 
tea „Bunătatea Samariteană” vrea ca să-i bucu- 
re de sărbători. Dar Societ. „Bunătatea Samari- 


„teană” este şi ea săracă; ea nu se ţine decât cu 


sufletul ei, care-i este bogat... bogat de milă şi de 
dragoste pentru toţi cei lipsiţi şi amărâţi. 

De aceia, iubiţi copilaşi, Societatea îace apel la 
sufletul vostru de copii buni şi milostivi, pentruca 
din prisosul vostru să ajutaţi pe cei săraci. Rugaţi 
pe mamele voastre iubitoare, ca jucăriile voastre 
de care v'aţi plictisit, hăinuţele şi rufuşoarele ca- 
re v'au rămas mici, sau care s'au rupt... oricât de 
rupte ar fi! — pantofiorii voştri pe care din ace- 
leaşi motive nu îi mai puteţi purta, să ni le trimită 
nouă, la Sediul Societăţii care este la Şcoala pri- 
mară de fete No. 31 Floreasca, pe numele D-rei 
Marioara Rădulescu, institutoare, sau pe numele 
şi la adresa aceleia care cu mult drag şi tot atâta 
nădeide se adresează vouă. 

De primirea pachetelor vom răspunde publi- 
când numele vostru, pe care-l veţi trimite scris o- 
dată cu pachetul. 

Noi vom anunţa prin ziare ziua distribuirii. Ve- 
niţi şi voi atunci şi veţi vedea că bucuriile cele 
mai mari şi mai înălţătoare, sunt acelea ce simţiţi 
când aţi adus o mângâere unui copil sărac. 

CONSTANŢA ENIGĂRESCU 
Profesoară la liceul de fete „Regina 
Maria” din Bucureşti. Vicepreşedinta 

Soc. „Bunătatea Samariteană” 

(Calea Dorobanţi 147) 


Atelierele „ADEVERUL”, 9. A. 


| DE VORBĂ CU CITITORII | 


A. F.-laşi. — Cele două poezii — „Cuibul” şi 
„Scolarul bun” — trimise de d-ta, sunt bine reu- 
şite şi se publică. Te felicităm pentru progresele 
i să Şi îţi urăm tot succesul în noua d-tale ocu- 
paţie 

A. Gh.-Focşani. — In numărul de Paşti îţi vom 
publica poezia d-tale, intitulată „Paştele”. Ne pare 
rău că nu ne este cu putinţă să-ţi publicăm şi fa- 
bula în proză. D-ta nu desparţi dialogul, ci scrii la 
rând, fără vre-un semn, care să arate că vorbeşte 
alt cineva. Ar trebui să o copiem din nou şi în par- 
te să o prefacem, ceeace, din lipsa de timp. nu pu- 
tem să facem. 

Laz. M.-Loco. — „Fratele rău”. Am publicat—şi 
de mul în „Dimineața Copiilor” o poveste 
populară cu acelaş subiect, însă te asigurăm că a 
fost mult mai frumoasă ca aceea trimisă de d-ta. 

J. H.-Loco. — Nu obişnuim să publicăm anecdo- 
te cu suverani străini şi despre care cititorii noştri 
ştiu aşa de puţin. Totuşi, fiindcă traducerea d-tale 
este bine făcută şi îngriiit scrisă, facem o excep- 
tie şi o publicăm. 


ARTICOLE pentru COPII 


al marilor magazine 


Gime LAFAYETTE 
: 


Palatul Librăriei SOGEG & Co. 


vă oferă 
pentru bani puţini 
articole frumoase 


şi utile 
pentru copilașii Dv. 


/ 


ZA ie ASR TEZEI mea 
E CEPE 0 
E P 
SEE a te 


giga edi da LNE 


* 


L 


i 


di 
N 


à 


$ 


merg > 


sè 
N 


jé‘ 


îşor 


şor! Nu te da, măi Petr 


u 


„Hop! Hop! Ţiwte bine, Nic 


PREŢUL 5 LEI 


PAG. 2 


O scurtă? lămurire. 


Numărul viitor din „Dimineaţa Copiilor” este 
n-rul special de Paşti, care va cuprinde o mate- 
rie cât mai aleasă şi — suntem siguri — va îi citit 
cu plăcere şi bucurie de iubiții nostri cititori. 

Insă, şi în n-rul acesta dăm, în legătură cu săr- 
bătoarea Paştilor, unele lămuriri pe cari le cre- 
dem de folos. Nam uitat că am scris şi în alţi ani 
despre chestiunile ce urmează mai jos, dar fiindcă 
„Dimineaţa Copiilor” capătă în fiecare an noui ci- 
titori, sunt anume explicaţiuni care nu este rău să 
fie repetate. 


Săptămâna Patimilor. 


Precum știu toţi cititorii noştri, „Săptămâna 
Patimilor” este săptămâna, care începe în ziua de 
Luni, după Duminica Floriilor, şi se termină în 
noaptea de Sâmbătă. când se vestește Invierea 
Domnului. 


In săptămâna aceasta sunt în fiecare seară de- 
nii la biserică. In seara de Joi din săptămâna Pa- 
timilor, se face la biserici slujbă mare si se citesc 
12 Evansgheli. iar în după amiaza si în seara zilei 
de Vinerea mare se cântă prohodul, adică sluiba 
de moartea si înmormântarea Mântuitorului. 


Ziua de Vinerea mare este pentru lumea cres- 
tină zi de întristare. zi de post deplin. de smere- 
nie si rugăciuni. E ziua în care Mântuitorul. după 
ce a fost răstienit pe cruce din porunca lui Pilat 
din Pont, guvernatorul roman la Ierusalim, si du- 
Dă ce si-a dat sufletul, a fost înmormântat de că- 
tre Iosif din Arimateea. 

De aceea. în ziua de Vinerea mare multi cres- 
tini se îmbracă în haine de doliu, postesc și stau 
mai toată ziua la biserică. 


Pomenirea săptămânală. 


Se știe însă că patimile, moartea si învierea 
lui lisus Christos erau şi sunt pomenite săptămâ- 
nal în lumea creştină. 

Asa, primei zile a săptămânii i s'a zis Duminica. 
Duminică” înseamnă „ziua Domnului”. I s'a dat 
numele acesta întru amintirea faptului că într'o 
Duminică. Mântuitorul a înviat din morti. lar întru 
amintirea patimilor şi morţii Mântuitorului se ti- 


neau, cu post şi rugăciune, Miercurea şi Vinerea, 
aşa cum se ţin sau, mai bine zis, cum trebue să 
se ţină şi în, zilele noastre. 


Duminica Floriilor. 


Duminica Floriilor sau Floriile este. precum se 
ştie, Duminica de mai înainte de Duminica Paşti- 
lor. (Cuvântul „Paşti” trebue scris aşa, la mascu- 
lin plural. iar nu Paşte. Articulat este „Paştii”, 
nu Paştele). 

Marea şi atât de frumoasa sărbătoare a Florii- 
lor este întru amintirea zilei în care Domnul nos- 
tru lisus Christos a intrat la Ierusalim, venind 
din Galileia. iar poporul l-a întâmpinat cu ramuri 


„de finic şi şi-a asternut hainele pe jos, pentru ca 


să calce pe ele Mântuitorul. Plin de bucurie. po- 
porul cânta zicând: „Osana întru cele de sus! Bi- 
ne este cuvântat cel ce vine în numele Dom- 
nului!” 


Răspuns la un apel. 


In n-rul trecut din „Dimineata Copiilor” am pu- 
blicat un apel înduieşător al Societăţii „Bunăta- 
tea Samariteană”. Suntem încredințaţi că iubiții 
noștri cititori vor căuta să răspundă acestui apel 
şi, atâta cât le permit puterile şi cât îi lasă inima, 
vor trimite pe una din cele două adrese ce se a- 
rată în apel, jucării. pantofi. haine şi rufe de care 
nu mai au nevoie, fiindcă s'au învechit. dar care 
vor prinde asa de bine copiilor săraci în ajutorul 
cărora vine Societatea „Bunătatea Samariteană”. 


PB DOODODNMRDPD POL ae 


A APARUT! A APARUT! | 


„HAPLEA LA ŞCOALĂ“ 


DE MOŞ NAE 


Cea mai frumoasă și mai distractivă carte 
pentru copii şi cea mai bogat ilustrată. 
Preţul unui volum lei 40 
De vânzare la librării 
—_P_.-—.-.-—. u Y u 


DIMINEATA | 
COPIILOR , 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67. 


ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI | IN STRAINATATE DUBLU 
6 LUNI 100 „ UN NUMAR 5 LEI 


LARA A AAAAAARARAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA AAA 


24 Aprilie 1932 — Nr. 428 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 
Se ar dace PE AE IS EIN BELETA E 3730 Foaia INEU PAS 
REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISĂ 
TYYYYTYYYYYYYYYYYYy> MAAAMAAMAAAAAAA A Ad FYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYrYY 
.stettetertteterrerereeevtee 1000 eeeeePeeeeeeeeereeeeteteeoroteeeoeteereeee 
Pasăre cu vers măiestru și cu pene minunate, Astăzi te revăd, micuţo, dar — inchisa colivie! $ 
Te-am văzut odatăn codrul unde eu mă Cât de trist îti este cântul, când ti vine să mai a 
preumblam. Esi „cânţi; 
Tu cântai... Frumosu-ţi cântec era imn de veselie; lar a ta înfățișare, plină ieri dë a 
Ascultai răpit şi, sincer, soarta ti-o invidiam... Tristă e acum, sărmano: vrei R fe avânți! 
$ 
Pentru clipele de farmec ce-mi dăduşi odinioară, pă 
Deschid poarta închisorii: — Du-te în codrul tău a Să 
cel drag! 
„„Imi vei mulțumi cun cântec, când voiu mai 
veni la tine 
Și, sub arborii pădurii, preumbla-mă-voiu 
pribeag. 
Ceylon 
TRAPA RARA RAPA APARA N enron a ierepiomeeemgeeă 
$ 
* PHHH HHHH HHHH HHHH HHHH 


| SUFLET MARE | 


O furnică iarnă grea făr'zăbavă şi-a păşit, Deşi mare 

mititică, foarte rea. o strivi, ca să ducă ea nu este, 

tot goneşte Dar în drum făra şti. ea în cârcă în poveste 

şi zoreşte, găsi acum Şi furnica la palat totuş are, 

prin pietriş O furnică — mititica — într'un pal, ce ori care, 

pe furiș, ca ea mică o şi'nhață unde-'şi are „altul mare. 

după wană, rebegită n'a ei brațe a ei mare suflet mare. 
după hrană şi strivită şi "nainte dependință TERIA «AIR 
ca să strângă de vr'un toc ea cuminte — căci e ființă De ce s'ar putea, 
să-i ajungă fär’ noroc a pornit ca ori care — faceți ca ea. 
pentru-o lungă ce în grabă, Marin Gh.-Marghit 


HHHHHHHHHHHHH 


TEH HHHH HHH HHHH HHH HHHH HHHH 


—————= = = DIMINEATA COPIILOR 


Pe 


ntr'o zi, mama lui Prostulică, 
având o treabă să meargă unde- 
va în comună, îi zise deșteptului 
nostru: „Să ai grije de gâscă. 
Ea stă pe ouă şi le cloceşte. Dacă 
ese în curte, vezi să-i dai boabe 
de porumb, ca. să mănânce şi 
apă să bea. Dar să nu te apropii 
de ea, că te muşcă”. 

Femeia plecă de acasă. Nu după mult, se ridică 
şi gâsca de pe ouă şi eşi în curte. Insă, când îl văzu 
pe Prostulică, se repezi la el, sâsâind sss? sss?! şi 
vrând să-l muşte. 

„Aşa ti-i vorba? îi zise Prostulică. Stai că te în- 
văţ eu”. Puse mâna pe un băț și lovind-o de câteva 
ori cu putere, o culcă moartă la pământ. 

„Atâta pagubă 'n ciuperci! zise prostul. Par'că 
nu pot să fac şi eu treaba ei”. Şi se aşeză el pe 
ouăle pe care le clocea gâsca. Acolo îl găsi maică- 
sa, când se întoarse acasă. 

„Ce faci aicea, băete? îl întrebă ea. 

— Uite, clocesc ouă în locul gâştei pe care am 
omoriît-o, fiindcă a vrut să mă muşte”. 

Ce să clocească ouă, că le spărsese pe toate. 

Intr'altă zi, maică-sa îl trimise să cumpere o 


DIMINEAȚA COPIILOR= == 


== PAG.5 


duzină de ace de cusut. „O duzină de ace, înseam- 
nă 12 ace, îl lămuri ea. Vezi, dar, să le numeri şi 
să nu-mi aduci mai puţine”. 

Prostulică se duse la negustor, îi dete banii, iar 
negustorul îi dete tocmai 12 ace. Cu toate acestea, 
pe când se întorcea acasă, Prostulică le numără 
mereu pe drum. „Unu, două, trei..., da, până acum 
sunt 12 în cap. Să bag de seamă să nu-i duc mamei 
mai puţine”. 

Insă, în ziua aceea era frig, iar tot numărând 
acele, lui Prostulică îi îngheţaseră mâinile. lată că 
tocmai atunci văzu înainte-i un car cu fân. „O, 
ce bine! zise el. Pun acele în fân, iar mâinile le 
bag în buzunar, ca să se mai încălzească” Şi făcu 
aşa, precum zise. 

Se tinu după carul cu fân, până ce acesta ajun- 
se înaintea casei lui. 

Acolo, Prostulică îi striză mamei sale: „Mamă! 
vino să-ţi iei acele. í 

— Dă-mi-le, unde le ai pus? îl întrebă ea, eşind 
la poartă. 

— Uite, le-am ascuns în fân”, îi răspunse ne- 
totul. 

Poftim să găseşti ace într'un car cu fân! 

„Prost mai eşti, băete!” îl certă maică-sa oftând 
din greu. 

Câtăva vreme după aceea, Prostulică fu trimis 
de maică-sa la târgul dela Blegeşti, ca să cumpere 
o oală de pământ. şi un scăunel cu trei picioare. 

Prostulică merse şi de rândul acesta — mare 
minune! — nu făcu vreo boroboață, ci cumpără 
şi oala si scăunelul cu trei picioare. Luă apoi dru- 
mul îndărăt spre casă, purtând pe braţe aceste 
două lucruri. 

Insă, mergând o bucată de drum. se simti cam 
obosit. „Prost mai sunt să le car pe brate! Işi vor- 
bi el singur. Scăunelul are trei picioare, iar eu n'am 
decât două, aşa că poate să meargă mai iute de 


cât mine”. 

Puse scăunelul jos, iar peste el aşeză oala de 
pământ. „Inainte, marş!” strigă Prostulică. Dar 
cum era şi firesc, scăunelul nu se mișcă din loc. 
ia ti-i vorba? îi zise nătângul. Stai, că te învăţ 
eu!”. 

Luând piatra de jos, încenu să arunce în scău- 
nel și în oală. Oala se prefăcu în tăndări si nici 
scăunelul nu rămase întreg. De altfel. Prostulică 
avu grijă să-l calce cu picioarele şi să-l rupă de 
tot. 

Asa se întoarse el acasă, povestind mumei sale 
toată întâmplarea. Maică-sa îl certă. îl mai trase 
de urechi. dar plânse în sinea ei, gândindu-se că 
n'are decât un copil — și acela un prost și un nă- 
tărău. 

Trecu aşa la miiloc vreme de o lună san donă 
şi maică-sa. crezând în dragostea ei de mamă că, 
poate, poate, băiatul ei a mai prins ceva minte și 


învăţătură, îi zise: „Prostulică, du-te şi cumpără 
dela târg de doi poli untură de porc. Dar bagă de 
seamă să nu mă faci iarăşi de râsul şi ruşinea lu- 
mei”, 

Prostulică merse la târg, cumpără untură şi 
porni îndărăt spre casă. Ziua aceea era o zi caldă 
de vară. Nu plouase de mult, aşa că pe câmp, pă- 
mântul era peste tot uscat şi găurit. 

„Săracul pământ! zise Prostulică, fiindcă, de 
altfel, era milostiv şi bun la suflet. Ce bine i-ar 
prinde puţină untură şi cum l-ar mai înmuia!”. 

Şi nici una, nici două, începu să astupe găurile 
din pământ cu untura ce cumpărase. In câteva mi- 
nute n'a rămas nimic din toată untura, aşa că Pros- 
tulică se întoarse acasă cu mâinile goale, dar bine 
murdărite. 

„Unde e untura? îl întrebă maică-sa, văzându-l 


‘că n'aduce nimic. 


— O mamă, răspunse el, mi-a fost milă de săr- 
manul pământ, care era uscat, ars şi găurit peste 
tot. lar eu am vrut să-l mai înmoiu cu untura şi am 
astupat şi câteva găuri. 

— Vai de mine şi de mine! se jelea maică- -sa. 
Nu-i nimic de făcut cu netotul acesta. De azi îna- 
inte, nu-l mai trimit nicăeri”. 

Insă după vreo lună de zile, uită ce spusese, uită 
tot ce făcuse Prostulică şi îi dete 20 de metri de 
pânză, țesută de ea, ca să o vândă la târg. 

„Băete, îl învăţă ea, să-ti deschizi bine ochii și 
să nu te laşi prostit. Să nu vinzi pânza vreunui fle- 
car şi vorbăreţ, fiindcă oameni de felul acesta sunt 
mincinoşi, înşelători şi umblă să te păcălească. 

— Bine, mamă, aşa am să fac.” răspunse el. 

Se duse cu pânza la târg şi iată că veni unul . 
să o cumpere. 

„Ei, flăcăule, îi zise omul, cât îmi ceri pe pânza 
aceasta şi cum o vinzi: cu metrul sau cu toptanul? 

— Nu ţi-o vând dumitale, fiindcă eşti vorbăreţ şi 
umbli să mă înşeli”. 

Prostulică răspunse la fel la toţi câți veniseră 
să vadă pânza şi să întrebe de preţul ei. 

Târgul se sfârşi şi se goli, iar Prostulică rămase 
singur cu pânza nevândută. O luă în spinare și 
porni cu ea spre casă. Insă drumul ducea pe lân- 
gă o biserică. In tinda bisericii Prostulică văzu 
chipuri de sfinți zugrăviți. 

„Nu-mi cumpăraţi pânza?” îi întrebă el. 

Se înțelege, n'a primit nici un răspuns. „A, uite 
oameni care nu vorbesc si care sunt cumsecade. 
zise Prostulică, adăogând: Vă o vând si dacă nu 
vă înlesniți acum, viu mâine după plată”. 

Puse. asa dar, pânza ios, iar el se întoarse acasă 
vesel şi glumet, că a făcut o treabă bună. 

Dar despre isprăvile lui Prostulică mai este ceva 
de povestit. 

Dinu Plvnicaru 
——— 00 


PAG. 6 PS DIMINEATA COPIILOR 


* Vulpea şi Sfântul Gheorghe e 


Legendă din Turcia Asiatică 


vulpe pustiise coteţul unui biet plugar. 
„Am să pun o cursă şi trebuie să 
prind blestemata jivină“, îşi zise ţăra- 
nul. 
Aşeză cursa la intrarea cotețului și 
când vulpea se ivi din nou, căzu în laţ. 
„Blestemată soartă! îşi zise hoţoaica. Cum se 
luminează de ziuă, parcă şi văd sosind păguba- 
şul şi nici vorbă că mă omoară! Ce-i de făcut? 
Și nimeni care- să mă poată scăpa... nimeni, de 
care să mă rog... Dar ce ar fi oare, dacă aș ruga 
pe Sfântul Gheorghe?“ 
Şi ridicâmdu-și ochii spre cer, vulpea strigă : 
„Sfinte, mare mucenice Gheorghe, vino de mă 
scapă şi-ţi dau două kilograme de untdelemn“. 
Sfântul auzi, alergă şi dete vulpii drumul. 
— Ei bine, unde este untdelemnul? întrebă o- 
mul lui Dumnezeu. 
— Aşteaptă puţin. Lasă-mă să-mi viu în fire 
şi ţi-l aduc“. 
Vulpea o luă la fugă şi se îndreptă spre dru- 
mul mare, pe unde treceau de obiceiu negustorii 


de untdelemn, ducându-se la Fe din apro- 
piere. Se culcă la marginea drumului și se pre- 
făcu moartă. 

Nu trecu mult şi negustorii se iviră. Cel care 
mergea în frunte, zări vulpea şi se întrebă: 

„Cine o fi nebunul, care a omorât pe hoaţa 
asta şi n'a jupuit-o?* 

Luă vulpea și o aruncă între două burdufuri 
de pe spinarea unuia din catârii lui. 

„La cel, dintâiu popas o jupoiu şi vând pie- 
lea!” îşi făcu socoteala negustorul. 

Vulpea aşteptă să vadă. pe negustor, depăr- 
tându-se de ea şi roase fr ânghiile, cari legau 
burdufurile. După câţiva paşi încărcătura căzu 
în drum și untdelemnul se risipi cu găleata. 

„Mare mucenice Gheorghe! strigă vulpea, fu- 
gind cât o ţineau picioarele. Nam nici un fel de 
măsură ca să-ţi dau cele două kilograme de unt- 
delemn. Grăbește-te, de vino să-ţi iei cât vrei, 
căci eu n'am timp să stau la măsurătoare!“ 

Ocar 
00 k 9 — —— 


DIMINEATA COPIILOR == e e E + PAG? 


OOHHH H+ 900004000000000400000P00etaeeereeeeetoretea ves TET HHHH 


o S i 


ez n aai liat] 


Épi 


Şi spune bunicu: „Eu cât am trăit, 

Prin ţări depărtate am călătorit. 

In Anglia și Franţa, în ţări de Apus, 

In Africa, în Asia, þa? în China m'am dus. 


Să nu crezi, măi Sandi, c'a fost o plimbare, 
Ci-am fost să văd traiul la alte popoare. 
Să 'nvăţ eu și limbă și datini străine. 

Căci drumul și vremea au fost pentru mine 


O şcoală la care mereu învăţam, 

O carte deschisă în care citeam. 

Am scris şi scriu încă de tot ce-am văzut. 
Și cărţi o mulțime pân'azi am făcut. 


In toată viața-mi eu carte-am iubit. 

` De scris şi de carte ru m'am despărţit. 
Acuma când trupu-mi își pierde puterea, 
Când tremur la umblet şam slabă vederea, 


Mă uit cu mândrie la tot ce-am făcut 
Şi văd că ’n viaţă un rost am avut. 
Fă, Sandi, ca mine, munceşte cu spor, 
S'ajungi între semeni om folositor”. 


3 Moş Nicoară 


Net eo E ate. sa ea EA 


SPPRPAPRAPRAARA-ARAAAROPROAR A H H HHH HHHH 
i R i LE MANT A dă 


HHHHHHHHHHHH 


$ 19900000000094200000900300000000000000000000090010000000000000000000 P0PetttOPoPetetaPePeeeIterretett 


$ 
: 
VANIER: Eis 


; 


Marele concert 


Ticu-i mare, mare-artist. 

Este strașnic flautist, 

Ia niţel să-l ascultați 

Ș'apoi să-l aplaudati. 

Cântă, cântă tot mereu, 

Insă ce, nu ştiu nici eu. 

Insă Sisa şi cu Lae 

Și păpuşa cea bălae, 

Și drăguţul de Dorel 
Stau ș'ascultă frumușel 


Flautistul cum cânta: 
„Tri-li-li-li şi tri-li-la”. 


“Peene nPneoPTRDOREAPODODRRCOOON RI DALRAAALAA+Le 


Li-ri-li 


La a aaa Mda anna a aaa aaa aaa aiba HHHH AAA AAA AAA 


RAGI EEE MINEA TAC OPIL OR 


Işi mai văd de meserie, De-s năvoade, plase rupte, Stan voinicul se pricepe, 
Serbănică-i căldărar, Asta-i treaba lui Bălan. La cosit şi plugărie, 

De-s căldări, găleți stricate, Le cârpeşte, le dă gata Cine-l cheamă, merge'ndată, 
Le repară el în dar. Și nu cere nici un ban. Merge chiar cu bucurie. 


Dar nu uită de stăpânu-i, Vrea să-l plimbe prin trei sate, Tot se'ntreabă Stan voinicul: 
Umblă, caută să-l găsească, Invoiala cum le este, „Ce-i cu el, unde-a pierit? 
Socoteala cea cu nasul Insă vezi că nu e nimeni Sau te pomeneşti că zmeul 


Vrea o dată s'o sfârşească. Despre Bran să-i dea de veste. L-a ucis şi l-a 'nghițit?” 


Pre multe 


EN 
K 4) 


Și se supără, se-aprinde: Merg apoi cei trei prieteni Zmei, pitici ş 

„Mort să fie, tot nu-l las, La „Pădurea fermecată”, In desişu-i locues6; sy’ 
Pân'ce dreptul nu-mi plăteşte, De alt om pădurea aceasta Babe negre şi urâte >. s 
Pân'ce nu-l trúg eu de nas”. Nu fusese cercetată. Ce pe oameni îi vrăjeSe. 


Dar flăcăii noştri-s oameni Deci, la marginea pădurii 


Stan voinicul zise-atuncea: 
De nimic ce nu le pasă, Căteşi trei au poposit, „Fă tu focul, măi Serbane, 
Chiar aşteaptă zmei, balauri, Dar de drumul påâr'acolo, Sin cazanu-fi pune apă, 
Inainte să le iasă. Simt că tare-au flămânzit. Hai cu mine, măi Bălane. 


„Să vânăm noi prin pădure, Pleacă ei, Şerban rămâne, Strânge vreascuri cu grămada, 
Vrun mistreț să împuşcăm Și se-aşează într'un loc Face foc puternic, mare, 

Și sătindu-l haiduceşte, Mai ferit de vânt şi soare, Umple cu-apă tot cazanul, 
Foamea să ne-astâmpărăm”. 'Ncepe-apoi să facă foc. Apă strânsă din izvoare. 


In n-rul viitor; 


Cum a fost păcălit Şerban de un pitic“ 


(Va urma) 


Ca 


DIMINEAȚA COPIILOR 


PAG. 10 


HHHHHH 


: Răspunsuri 
la 


m 


Picu Constantin (cl. III-a pr.) din Capitală ne 
serie: 

„Eu vreau să ajung în viață un ofițer, ca să co- 
mand armata română cum va fi mai bine. Dar nu 
ştiu care îmi va fi soarta, când voiu fi mare”. 


Liviu C. Voinescu (cl. IV-a pr.) dela Ploeşti ne 
scrie: 

„Aş dori să deviu un geograf, fiindcă geografia 
îmi place foarte mult. Dacă nu mă fac geograf, 
doresc să mă fac ofiţer, așa cum sunt şi unchii 
mei. Sunt în clasa IV-a primară și dacă îmi ajută 
Dumnezeu, intru la toamnă la Liceul Militar. Nu 
sunt leneș, am note bune și sper să am succes”. 


D-ra Răducanu M. Valentina (Pica) (cl. IV-a 
pr.) din comuna Dobrești Murta (jud. Dolj) ne 
scrie: 

„Nu doresc să deviu bogată, căci bogăţia fură 
sufletul omului și-l face rău. Aş vrea însă să fiu 
acum așa de mare ca d-ta, domnule director, să 
intru în politică şi să ajung om al ţării, cu toate 
că sunt fată, iar la noi nu s'au dat femeilor drep- 
turi. Dar spun ceeace simt și doresc eu, ca să lupt 
pentru îndreptarea și readucerea țării noastre la 
o viață mai bună. Vreau să gonesc peste mări şi 
ţări criza despre care aud că vorbesc părinţii 
mei. Suferim şi noi copiii și ducem lipsă de multe 
lucruri și bunătăţi, iar dacă ne rugăm de mama 
să ne cumpere ceva, ea ne răspunde: „E criză 
grea, dragii mamei, și n'am cu ce să vă cumpăr”. 
De aceea, urăsc mult această criză”. 


Fintea Gh. Barbu Alexandrescu (cl. I-a) din 
Capitală ne scrie: 

„Vreau să mă fac artist de cinema, să joc gra- 
tis comedii pentru copiii săraci, ca să aibă și ei 
sărmanii puţină bucurie, căci viaţa lor e tristă”. 


D-ra Monica-Roro Sudeţianu (cl. II-a lic.) dela 
Brăila ne scrie: 

„Doresc ca după terminarea studiilor să fiu cea 
mai bună gospodină. A fi econoamă și bună gos- 
podină e cea mai prețioasă calitate a unei fete”. 


Raoul Sylvian dela Galaţi ne scrie: 


„Mie îmi citește mămica „Dimineaţa Copiilor”, 
pentrucă n'am decât 5 ani și nu știu încă să ci- 


intrebarea „Ce vrei să fii 


HRHHHH 


A La] 


in viață“ 


URMARE | 


tesc. Mi-a plăcut foarte mult concursul cu răs- 
punsurile la întrebarea „Ce vrei să fii în viață”. 
Vă rog foarte mult a publica şi răspunsul meu. 
Eu vreau să mă fac aviator, căci admir mult pe 
aviatori și când văd un aeroplan, mă uit atât du- 
pă el, cât îl pot cuprinde cu ochii”. 


D-ra Valerica Petrescu din Băicoi ne scrie: 

„Eu aș vrea să-mi apăr ţara, dar fiindcă nu sunt 
băiat, aș vrea să ajung o scriitoare însemnată şi 
să colaborez la „Dimineața Copiilor”. 


D-ra Peltz Ernestina (cl. II-a pr.) din Capitală 
ne scrie: 

„Când voi fi mare, vreau să mă fac profesoară. 
Dorinţa mea este să-i învăţ pe copii, așa cum mă 
învață și pe mine profesoara mea”. 


e Panaiotte Beghetti (cl. II-a pr.) dela Galaţi ne 
scrie: 

„Cariera mea? Ofițer de aviație, dar renumit, 
mai ceva ca Lindbergh, ca și țara mea să se mân- 
drească, precum se mândreţe și ţara lui Lind- 


_bergh”. 


Neculai I. Ghiţău (cl. III-a pr.) dela Focșani 
ne scrie: t 

„Doresc să ajung mare și bogat, ca să pot ajuta 
pe oamenii săraci. Aceasta este, cred, cea mai 
mare fericire. Să-i ajuţi pe săraci, să-i iubeşti, 
iar nu să-i faci să-ți muncească goi și flămânzi. 
Şi este un mare pericol, când ei îţi sunt dușmani”. 


Ionel I. Ghiţău (cl. II-a pr.) dela Focșani ne 
scrie: 

„Doresc să ajung un om învățat şi să-mi pot 
ajuta ţara şi neamul cu credinţă. Aceasta fără 
să fiu ofițer, căci un războiu se întâmplă odată la 
50—60 de ani, iar ţara trebue ajutată și servită 
mereu. Este mai bine când dai ţării tot ce poţi, 
fără să ceri să te susțină ea”. 


D-ra Aristița Gabrielescu (cl. II-a lic.) din Ca- 
pitală ne scrie: 

„Mă simt călăuzită de un gând unic: gândul 
de a însemna cu numele meu drumul pe care îl. 
voi sui până la glorie în cariera mea de scrii- 
toare”. 


ia = s = = 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Mihăiescu A. Gabriel (cl. Il-a pr.) din Capială 
ne scrie: „Aş vrea să ajung aviaor, să fiu şi mai 
şi decât Romeo Popescu, să uimesc lumea cu sbo- 
rurile mele, să plimb gratis pe cei săraci şi să iau 
mult dela cei bogați. Aş mai dori un lucru — 
poate, l-aţi ghicit? Aş vrea să nam nici un acci- 
dent până când oi muri”. 


Constantin-lon- Dumitrescu-Paveliu (cl. IV-a pr.) 
din Capitală ne scrie: „Eu vreau să ajung minis- 
tru, să pun ordine în finanţele ţării, fără să pun 
biruri grele pe popor şi să fiu un sfetnic cinstit al 
Regelui. Dar cum singur naş putea fi de mare 
folos ţării, doresc ca şi alte mame să crească pe 
copii în aceleaşi deprinderi în care mă obişnueşte 
mama mea: frică de Dumnezeu, milă de cel sărac, 
cinste, dreptate şi dragoste desăvârşită pentru 
Ţară şi Rege”. 


D-ra Paula Şvalboim (cl. IV-a pr.) dela Chişi- 
nău ne scrie: „Dorinţa mea este să ajung vioris- 
tă, să mă duc prin casele oamenilor săraci şi să le 
înveselesc viaţa”. 


D-ra Zoica Şerpoianu (cl. Ill-a pr) din Capi- 
tală ne scrie: „Vreau să deviu un suflet, care să 
ascult şi să fac voia lui Dumnezeu”. 


D-ra Elvira Simionescu (cl. Il-a pr.) dela Pi- 
teşti ne scrie : „Incă nu sunt decisă ce voi deveni, 
când voi îi mare. Dar dacă Dumnezeu îmi va a- 
juta să am o meserie, voi ajuta pe părinţii mei. Pe 
tăticu nu-l voiu mai vedea obosit şi câştigându-ne 
pâinea cu sudoarea frunţii”. 


Dumitru T. Robescu (cl. IV-a pr.) din comuna 
Storobăneasa (jud. Teleorman) ne scrie : 
Eu am zăcut de o boală grea 
Şi un doctor ma scăpat de ea; 
De atunci m'am hotărît? 
Să tiu doctor priceput. 
Mulţi bolnavi voi îngriji, 
Plată bună voi primi, 
lar cei nevoiaşi, lipsiți, 
Gratis vor îi lecuiți, 
Părinţii îmi voi îngriji, 
Fericit mă voi simți, 
Domnul Batzaria iubit, 
Cu drag va îi pomenit”. 


Pincus Pecionăi (cl. IV-a pr.) dela Ceadăr- 
Lunga (jud. Tighina) ne scrie: Vreau să deviu om 
celebru, deci bogat. Căci celebritatea în timpul 
de astăzi se poate aiunge numai prin bani. Este 
— 0 recunosc — o dorință cam uşuratecă, fiind- 
că banii azi sunt la mine, mâine la altul”. 


= PAG. îi 


D-ra Xenia Koţorosky (cl. Il-a pr.) dela Chi- 
şinău ne scrie: „Dorinţa mea e să fiu cea mai 
vestită scriitoare a Dimineţii Copiilor”. 


Rubin Schwartz dela Focşani ne scrie: „Doresc 
două lucruri: 1) să mă fac doctor şi să călătoresc 
în toate ţările; 2) Să fiu cel mai bun colaborator 
al revistei „Dimineaţa Copiilor”, pentru a putea 
să-mi arăt recunoştinţa ce-i. port. Asfel că, fiind 
doctor, voi putea câştiga și totodată voi putea a- 
juta revista”. 


Aurel Rozenberg zis Horovitz (cl. IV-a pr.) din 
Capitală ne scrie: Gândul meu este să fiu toată 
viața om cinstit, să trăesc cu multă socoteală şi nu- 
mai în cazul acesta voi fi stimat şi voi putea să ajut 
pe cei nevoiaşi”. 


` D-ra Alice Weisselberger (cl. l-a lic.) dela Cer- 

nufi ne scrie: „Doresc să ajung profesoară de 
limba germană sau de limba franceză. Cred că e o 
misiune trumoasă aceea de a răspândi şi sprijini 
învățătura”. 


Budulan Nicolae (cl. Ill-a pr.) din Capitală ne 
scrie: „Gândurile celor de vârsta mea se îndreap- 
tă spre avere, spre glorie. Nu doresc aceasta! 
Vreau să fiu omul care alină durerea celor sufe- 


. rinzi, care îmbărbătează pe cei căzuţi, care ajută 


din umbră pe cei săraci, ca sfântul Nicolae”. 
(Va urma) 


„7-22 20-22 2-o-e 


Amatori ale cuvinte incruciate 
CITITI - 


III] 


NRST6 udă 
WII BABĂ 


omniţa Frumuşica se îmbolnăvi- 
se tocmai în ziua în care împli- 
nea vârsta de optsprezece ani. 
Se îmbolnăvise de o boală ciu- 
dată, căreia doctorii cei mai is- 
cusiţi din împărăție căutau în 
zadar să-i găsească leac și tă- 
măduire. Nu o durea nimic, cu 
toate acestea, slăbea şi se stingea văzând cu ochii. 

Cât de necăiiţi şi amărâţi erau părinţii ei, îm- 
păratul şi împărăteasa! Domnița Frumuşica era 
singurul lor copil, toată mângâierea şi bucuria 
vieţii lor. 

Dar într'una din zile, veni la palat un moşneag 
trecut de optzeci de ani. Se înfățişă împăratului 
şi îi vorbi precum urmează: „Stăpâne şi împărate! 
Am visat că undeva, departe, departe de aicea, 
este o țară unde nu ninge niciodată şi nu-i nici-o 
dată îrig şi iarnă. In ţara aceea se găseşte o gră- 


= DIMINEAȚA COPIILOR 


dină în mijlocul căreia este un măr, care are pe el 
nouă mere de aur. Dacă domnița Frumuşica mă- 
nâncă trei din merele acestea, se va face mai bine 
şi mai- sănătoasă de cum a fost mai înainte de a 
se îmbolnăvi”. 

Aşa vorbi moșneagul, iar împăratul chemă pe 
toţi crainicii și le porunci să vestească peste tot 
că dă pe Domnita Frumușica de soţie și o iumă- 
tate din împărăţia sa îlăcăului care va aduce trei 
mere de aur din grădina ce se găsește în ţara unde 
nu ninge și nu-i niciodată frig şi iarnă. 

Vestea aceasta se răspândi în toată împărăţia 
şi aiunse şi la o colibă în care trăiau trei frati, 
tustrei flăcăi, şi a căror mamă era văduvă şi să- 
racă. Dintre aceștia, fratele mai mare şi cel mii- 
lociu erau leneşi, betivi şi răi la suflet, pe când 
fratele mai mic era tânărul cel mai bun şi mai cu- 
minte ce se văzuse vr'odată. 

Auzind ei despre boala domniței Frumuşica și 
promisiunea împăratului, fratele mai mare zise: 
„Merg eu să caut merele de aur, să le aduc și așa 
să iau în căsătorie pe frumoasa Domnită”. 

Şi plecă, umblând multe săptămâni și multe luni 
de zile, până ce, în sfârşit, ajunse în țara unde nu 
ningea şi la grădina în care se găsea mărul cu 
nouă mere de aur. Rupse la renezeală trei din me- 
rele acestea le băgă întrun coşuleț și luă drumul 
îndărăt spre casă. 

Cam pe la jumătatea drumului fu întâmninat de 
o femeie bătrână, care îl întrebă cu blândeţe: 
„Flăcăule, ce ai în coşuleț? 

— Asta nu-i treaba ta, babă urâtă! Ii răspunse 
el aspru. Insă, fiindcă ţii aşa de mult să afli, îţi 
spun că în coşuleț am trei broaște. 


Sete Ei REID Ea oaia SI PAG. 13 


DIMINEAȚA COPIILOR = 


— „Broaşte să fie!” zise bătrâna, văzându-şi 
înainte de drum. 

Tânărul nostru sosi la palat şi înfăţişându-se 
împăratului, îi zise: „Am adus aici, în coşuleţ, cele 
trei. mere de aur pentru domniţa frumuşica... . 

Insă, când deschise coşuleţul, văzu că, în loc de 
mere, nu erau decât trei broaște. 

„Ai vrut să-ţi baţi joc de mine!” îi strigă îm- 
păratul în culmea mâniei. 


Şi pe dată, porunci călăilor să-l spânzure, ceeace | 


călăii se grăbiră să facă. 

Atunci fratele mijlociu. zise: „Merg eu să caut 
mere de aur, să le aduc şi aşa să iau eu în căsă- 
torie pe frumoasa domniţă”. 

Merse, rupse şi el trei mere de aur din şase câte 
mai erau, le băgă, de asemenea, într'un coşuleţ şi 
luă drumul îndărăt spre casă. 

Fu întâmpinat însă de aceiaşi femeie bătrână, 
care îl întrebă: „Flăcăule, ce ai în coşuleţ” 

— Multe mai vrei să ştii, babă pocită! îi răs- 
punse el. In coşuleţ am trei şerpi. 

'— „Serpi să fie!” zise bătrâna, văzându-şi îna- 
inte de drum. 

Şi în adevăr, merele se prefăcură în şerpi, iar 
el fu spânzurat alături de fratele său mai mare. 

Atunci fratele mai mic zise: „Merg şi eu să 
caut merele de aur, să le aduc şi să o vindec de 
boală pe domniţa Frumuşica. Ştiu că împăratul 
mare să mi-o dea de soţie, fiindcă eu sunt un bă- 
iat sărac, fiu de oameni săraci. Vreau însă să fac 
o faptă bună”. 

Plecă la drum, nimeri şi el în ţara unde nu nin- 
gea şi la grădina în care se găsea mărul ce făcea 
mere de aur. Rupse iute pe cele trei care mai ră- 
măseseră, le băgă în coşuleţ şi luă îndărăt drumul 
spre casă. ` 

Lângă o fântână cu cumpănă fu întâmpinat de 
aceiaşi femeie bătrână, care îl întrebă: „Flăcăule, 
ce ai în coşuleţ? 

— Am, răspunse el foarte drăguţ, trei mere de- 
aur pentru Frumușica, Domnița noastră, care este 
bolnavă. Împăratul a promis să o dea de soție 
tânărului, care îi va aduce trei mere de aur. Insă, 
nu mă aştept să mi-o dea mie, fiindcă sunt sărac 
lipit pământului. 

— Domnița Frumușica va fi soţia ta, îi întoarse 
vorba femeia cea bătrână. Şi fiindcă mi-ai vorbit 
cu omenie şi mi-ai spus adevărul, vreau să-ţi dau 
şi eu o mână de aiutor. Să ştii că împăratul va 
căuta să se scape de tine. Aşa, mai întâiu îţi va 
spune să goneşti toate muştele din palat, din 
curtea şi din grădinile palatului. De aceea, ia bi- 
ciul acesta. E de ajuns să pocneşti de trei ori din 
el şi nu va rămâne nici o muscă. 

„După aceea, îţi va porunci să duci la păşunat 


o sută de iepuri, iar seara să-i aduci îndărăt cu 


toţii. Fii fără grije şi ia îlueraşul acesta. Indată ce 
ai suflat de trei ori în el, toţi iepurii se vor strânge 
în jurul tău şi vor veni după tine, ca şi când ar 
fi mieluşeii cei mai blânzi. 

„In ziua a treia, împăraul îţi va cere să-i duci 


iepurele cel mai gras. Insă, când i-l vei da, cere-i 
să-ţi dea voe să treci în degetul Domniței Frumu- 
şica inelul acesta. Dacă faci așa cum te-am în- 
văţat, să şti că vei lua în căsătorie pe Domnița 
Frumuşica şi vei ajunge în curând împăratul 
ţării”. 

Tânărul, despre care am uitat să spun că-l che- 
ma Sorin, mulțumi frumos bătrânei pentru darurile 
şi sfaturile aşa de preţioase şi merse întins la pa- 
lat, unde se înfăţişe numai decât împăratului şi 


“îi zise: „Stăpâne şi împărate, am adus trei mere 


de -aur pentru domniţa Frumuşica”. 

Deschise coşuleţul şi în adevăr, erau în coşu- 
leţ trei mere, care străluceau mai puternie decât 
aurul. Domnița Frumuşica le mâncă unul după al- 


(Citiţi continuarea în pag. 14 jos) 


Răi ZA ae: 
, URĂ Ice: t 


N aleh n $ 

KA 
NAI 
 


T n 


i, ma Yo AGS E 
Mk > Ea i A PT Dă - 
[|| ct A dia PERD 
MN ALi pa 


al-Voevod era iubit de popor pentru vite- 
jia și înţelepciunea sa. 

Cu toţi vecinii era în pace, ţara era bo- 
gată; dar Voevodul nu era fericit, îi lipsea 
ceva — n'avea copii. 

Acesta era chinul care-l lipsea de fericirea ce- 
ar fi putut s'o aibă, văzându-și ţara liniștită și 
bogată. 

Dar iată că nevasta îi născu într'o zi o fetiţă 
frumoasă, pe care o botezară Viorica. 

Şi Val fu întradevăr fericit! 

Insă n'avu parte mult timp de fericire, căci un 
vecin dela miază noapte — Negru Vodă, care pân- 
dea de mult, năvăli cu oaste asupră-i. 

Deși știa că dușmanul său e mult mai puternic, 
Val își strânse oastea în grabă și se găti de luptă. 

Inainte de a pleca luă pe Viorica —ea era 
de vre-o 6 ani acum — pe genunchi și sărutând-o, 
îi atârnă la gât o iconiţă cu un lănţișor de aur, 
spunându-i: „Să nu uiţi pe tatăl tău!” 


Q r ` 
TITI LA Â 4 
ii Y te fe = 
f- KAF f € h Sc: 
N d ) i para > tă SĂ 
y i Uyy NU u Wa SA l W) 
SAN ON + | NI X, i z i 
N PI AS SP 
ON j- RPN 7 ( gi 3 2 
H 


0) 
; S) 
A 
CS 


DIMINEAȚA COPIILOR 


pe pă 


-) 
NIDDA 
NY 
A) 
yy 
VANA) 
(OY 
AZ 
F. 
W 


pă 


KAN NAN 
rae AREEE 48 di 2 O 

Apoi sărutându-și nevasta, porni — zicând în 
gând o rugăciune — să întâmpine dușmanul. 

Lupta a fost groaznică, Val făcu minuni de vite- 
jie! şi cu toate că dușmanul era cu mult mai pu- 
ternic, izbuti să-l gonească din ţară. : 

Dar bucuria izbândei câștigate, fu potopită de 
întristare; căci Val slăbit de multele răni primite 
în. luptă, îşi dete sufletul. 

Oştenii îndureraţi îi aduseră trupui la palat 
și-l îngropară cu mare cinste. 

„Şi ’n fiecare an — când se împlinea ziua ple- 
cărei tatălui său — Viorica scotea iconița și după 
ce o săruta, și-o atârna la gât... 

De atunci a rămas obiceiul, să dăm celor dragi 
ia 1 Martie, în dar o iconiţă — care sa numit 
„Mărţişor”, după numele primei luni de Primă- 
vară — aceea în care a pierit Val-Voevod. 


3 Teodor Cuzinsky-Gabrielescu 


Sone 


Urmare dela povestea din pag. 13-a: „Cele trei mere de aur“ 


tul şi se făcu bine şi mai sănătoasă de cum fusese 
mai înainte de a se îmbolnăvi. 

Împăratul se bucură foarte mult de lucrul a- 
cesta, însă acum se gândea cum să facă şi sa 
scape de Sorin, fără să-i dea pe Frumuşica de 
soţie. Mid Li 

„Dar dece să lungesc vorba? li spuse intâi să 
alunge muştele şi când Sorin pocni de trei ori 
din biciu, nu mai rămase nici picior de muscă. 

Il puse apoi la încercarea cu iepurii şi Sorin 
izbuti tot aşa de bine. A E Pta 

Insă, în ziua a treia, când împăratul-îi ceri 
aducă iepurele cel mai gras, Sorin îi zise, aşa = 


4 
ade iar-Şorin se urcă în scaunul împărătesc. 
> | 


îl învățase femeia cea bătrână: Rog cu toată ple- 
căciunea pe Măria Ta să-mi dea voe să trec ine- 
lul acesta de aur în degetul demnijei Frumușica”. 

Impăratul îi dete voe, însă îndată ce inelul fu 
pus în degetul domniţei, începu să strângă aşa de 
tare, că Frumuşica strigă: „Iată, mor, dacă nu 


„mă căsătoreşti cu Sorin, care a adus merele de 


aur”. 
Impăratul n'avu încotro. După o săptămână se 
făcu nunta, o nuntă aşa cum sunt nunțile împără- 


„eşti. 


Nu trecu la miiloc nici un an şi împăratul muri, 


ALI-BABA 
Pr, Ap 7) 
N j 
N Fi 


/ 


Stând d e vorbă la umbră 


| INiTRO ZI CU SOARE | 


|. pp VLADIMIR ARTOXAN T ZET 


m vroit să ne bucurăm mai bine de aceas- 
tă frumoasă zi de primăvară cu soare 
cald și plăcut și am eşit cu toţii în gră- 
dină. Cu toţii, adică eu, Florica, Mirciu- 
lică, Nicuşor și alți copii. 

Era după amiazi, iar soarele se cam pregătea 
de culcare. „O ce mare m'am făcut!” zise Mirciu- 
lică, privindu-și umbra pe pământ. 

In adevăr, Mirciulică mergea cu spatele la soa- 
re, aşa că umbra era înaintea lui și era lungă, 
de trei sau de patru ori mai lungă decât este el. 

„Dar eu, zise Nicușor, mi-am privit umbra cor- 
pului meu la prânz şi era mică de tot. Dece a- 
cum este așa de mare?” 

Intrebării trebuia dat un răspuns. Am dat a- 
tunci lămuririle ce urmează: 

Toate fiinţele și toate lucrurile asupra cărora 
cad razele soarelui, fac umbră. Ştiţi zicătoarea: 
„Se ţine ca umbra de om”. Aceasta înseamnă că 
atunci când e soare, nu este chip să ne despăr- 
tim de umbra noastră, adică de umbra corpului 
nostru. Ori în ce parte ne-am duce și oricum ne- 
am întoarce, umbra este nedespărţită de noi. 

Dacă avem soarele în faţă, umbra e la spatele 
nostru. Dacă mergem cu spatele la soare, umbra 
este înaintea noastră. De asemenea se întoarce la 
dreapta sau la stânga, după cum ne întoarcem şi 
noi. Dacă stăm pe loc, stă şi ea, dacă alergăm a- 
leargă și ea. Dacă deschidem o umbrelă, vedem 
şi umbra umbrelei. 

Dacă ne întoarcem să o privim, se întoarce şi 
ea în jurul ei, Insă de kpkan Ú nu €e chip să ne pă- 
răsească. 


„Bine, dar dece umbra noastră uneori este 
lungă, iar alte ori mică de tot? mă întrebă din 
nou Nicușor. 

— Răbdare, Nicuşor, căci tocmai acum vroiam 
să răspund acestei întrebări. Când soarele este 
mai jos pe cer, adică dimineaţa, când răsare, și 
după amiazi, când se pregătește să apună, um- 
brele făcute de el sunt lungi, iar când este cât 
mai sus pe cer, umbrele sunt cu atât mai scurte. 
Așa la amiazi, soarele este pe cer în punctul cel 
mai de sus. Atunci razele sale cad perpendicular, 
adică drept pe pământ, și fac o umbră așa de 
mică, încât putem spune că aproape nu fac um- 
bră. 

Pe urmă, cu cât înaintează ziua şi soarele se 
îndreaptă spre apus, razele sale cad din ce în ce 
mai oblic și fac umbre din ce în ce mai mari și 
mai lungi. 

Iată dece umbra pe care o face acum Mirciu- 
lică, este mult mai mare decât umbra pe care o 
făceai tu cam pe la amiazi. Ai înţeles? 

— Am înţeles, răspunse Nicușor, însă nu înţe- 
leg la ce pot folosi oamenilor să știe cum este 
umbra, când se mărește şi când se micșorează. 

— Băete, nu e nimic fără folos. Şi ca să te în- 
credinţezi că este așa cum îţi spun, am să poves- 
tesc cum s'au făcut primele ceasornice de acum 
câteva mii de ani şi cum vedeau oamenii ce oră 
este. Numai că povestea aceasta am să o public 
întrun număr viitor al „Dimineţii Copiilor”. 


Vladimir Astronomul 
——— DX ——— 


PP ai 


- 


TA ITS > 
Di paie ! 


„DIMINEȚII 


aina uoaa gira ain z i ZA iza a ii: TRE R aul pi ito t 


E A 


PAG. i IE E 


UN DAR DE PAŞTI 


PENTRU ABONAŢII 


COPIILOR“ 


Oferim abonaților noştri, cu prilejul sărbătorilor 
Paştelui, prilejul de a petrece GRATUIT într'una 
din zilele vacanței, în splendidul parc de atracţi- 
uni „LUNA PARK“ de la Moșşi. 
Fie care abonat va primi, 
cu bonuri cari îi dau dreptul de a face gratuit 
o călătorie în MONTAGNE RUSSE, una la 
AUTODROM, dea se distra la ROATA MIRA- 
CULOASĂ, cu un cuvânt de a petrece voioso 
după amiază la LUNA PARK... 
Aceste carnete vor sta la dispoziţia abonaților 
noştri cu începere de la 25 Aprilie, la. admini- 
straţia „DIMINEȚII COPIILOR“, Str. i Const. 
/ Mille 7 —11 (palatul: Adeverul) ra 


Cititorii noştri 


Haseman de însemnate avanta- 
K. Mulțumită cuponului care 
care număr, ori ce cititor va 
a specială din LUNA PARK, un 
i va da dreptul lao reducere de 50°/, 
la toate atracțiile. 
ăm copiilor să fie întovărăşiţi tot- 
eauna de o persoană mai mare. 


vor benațicia, 
i laL 


„ PREMIUL NOBIL 
Micuţi copilași 
Scumpi şi drăgălaşi, 
` -Cine sare peste gard: 
Capătă un pachet „Suchard”. 


E 
: 
; 
i 
: 
: 
i 


Pentru o reducere de eat 
“Ma LUNAPARK-MOŞI 


“Posesorul acestui bon va obţine de la cassa specială | 
zic Luna Park, un carnet care-i acordă o reducere ` 
“de 50% din costul tuturor atracţiunilor. ` 

E oaia abil ca copiii să fie întovărășiţi tot- - 
deauna de o persoană mai mare, 


HHHH HHHH HHHH HHH HHHH HH 


LAARA ES AAAA AAAA AA] 
P. 


la cerere, un carnet 


i 
+ 
baaada ăi i ăia dă LAJ 


. 


> e (ASASTA TEETE ETE ERARA AARAA AAAA A AARAA AARAA ARAALE ERETTE EEEE EAE EEA EE AA 


RT —— DIMINEATA COPIILOR 


| DE VORBĂ CU CITITORII | 


O. Mar.-Loco. — „Pace”. Dragul meu, nu uita 
că eşti încă în clasele primare şi că poezii cu su- 

biectul ales de d-ta se reuşesc foarte greu, chiar 
când sunt făcute de poeţi cu experienţă. 

St. L.-Loco. — Iţi publicăm „ghicitorile”. Poate 
şi „Căţeluşul meu”, dacă avem un desen potrivit. 

Mih. Cons.-Câmpina. — Eşti în clasele primare, 
aşa -că încă nu ştii că nu e voe să semnezi cu nu- 
mele d-tale, poezii făcute de alţii şi pe care d-ta 
ţi-ai dat numai osteneala să le copiezi. 

I. Al. şi E. Fich.-Loco. — Ne-aţi trimis, făcută de 
amândoi, o poveste populară, dar- scrisă într'o 
limbă puţin populară. Apoi, dela început până la 
sfârşit, nu începeţi măcar odată dela capul rân- 
dului. De altiel, poveşti cu subiect asemănător s'au 
mai publicat în „Dimineaţa Copiilor”. 

B: V.:N.-Loce.: —Vedem că ai talent pentru ver- 
suri-umoristice; numai că poezia „Cetăţeanul”, tri- 
misă de d-ta. nuse > potriveşte. cu programul revis- 
tei noastre. * 

L. Ber.-Loco. — Iti publicăm două din glumele 
trimise de d-ta. 


HHHHHH 


HHHH 


Rai o n u l de 
ARTICOLE pentru COPII 


al marilor magazine 


Gimis LAFAYETTE 


Palatul Librăriei SOGEC & Co. 
vă oferă 
pentru bani puţini 
„articole frumoase 


şi utile 
"pentru copitaşii Dv. 


PRI e 


j 
hetet entntrttteesserntetesreetenrerreerenenrereererreenn 


Atelierele „ADEVERUL”, 6. A. 


Număr special de Paşti — 24 de pagini 


„„Hristos a înviat, puişorule! — Adevărat a înviat copilaşule”. Preţul 6 lei 


mm ca A n atei 7 reme 


„Hristos: a înviat!“ 


La frumoasa şi creşineasca urare „Hristos. a 
înviat”, răspundem mărturisind că „Adevărat a 
înviat!”. ; 

Spurând cuvintele acestea, mărturisim mai în- 
tâiu un adevăr. Adevārul că acum aproape 1900 
de ani, a înviat şi s'a sculat din mormânt Domnul 
şi Mântuitorul nostru lisus Hristos. 

Insă, în acelaş timp, vestim lumei vestea cea mai 
mare şi mai îmbucurătoare. Vestea că a biruit lu- 
mina asupra întunerecului, binele asupra răului, a- 
devărul asupra minciunei. Prin învierea din morţi, 
Mântuitorul a vrut să arate că s'a sfârşit lumea 
cea veche şi că începe o lume nouă şi mai bună. 
O lume întemeiată pe bunătate, pe dreptate, pe 
dragoste de aproapele, pe milă pentru cei care 
sunt în nevoe şi suferinţă. 


Ce ne a învăţat Mântuitorul. 


Dela Mântuitorul avem învăţăturile cele mai 
preţioase şi adevărurile care nu pier nici o dată. 


Intre altele, El ne-a spus să nu facem nimănuia ` 


rău — nici chiar duşmanilor noştri — şi să ne 
iubim unii pe alţii. 

In iubirea şi buna înţelegere între oameni, în 
bunătate şi iertare se cuprinde adevărata învă- 
țătură a lui Isus Christos, deci adevărata religie 
creştină. Bun creştin, om care se ţine în adevăr 
de drumul ce ne-a arătat Mântuitorul şi pe care 
drum a mers El însuşi, este acela în al cărui su- 
flet nu pătrunde ura şi duşmănia şi care nu è 
frământat de gânduri şi porniri rele. 

Bun creştin este omul care nu numai că nu 
face vreo faptă rea şi nici nu se gândeşte la rău, 
ci omul care în toate zilele se sileşte să facă fapte 
“bune şi are mereu gânduri bune. 
gânduri acela de care trebue să ne ţinem mai mult, 
este iubirea de aproapele. 

Isus Christos ne-a zis: „lubiţi-vă unii pe alţii!”. 
lar sărbătoarea Paştilor este adevărata -sărbă- 
toare a iubirei de oameni. In zilele în care sărbă- 
torim Invierea Domnului, trebue să ne dăm silinţa 
să fim cât mai buni, să rămânem buni toată vre- 
mea. şi să alungăm orice gând rău din sufletele 
noastre. 


„Lăsați copiii să vio la mine!“ 


Şi cuvintele acestea sunt ale - Mântuitorului. 
Intro zi când mai mulţi copii vroiau să se apro- 
pie de EI şi să asculte cât mai bine frumoasele în- 


Printre aceste ` 


Aeae A = = = DIMINEAȚA COPIILOR 


INVIEREA DOMNULUI $I 


MÂNTUITORULUI NOSTRU 


vățături, părinţii lor nu-i lăsau şi căutau să-i în- 
depărteze. 

Atunci lisus aruncând asupra acestor copii o pri- 
vire plină de dragoste şi de duioşie, zise părinți- 
lor: „Lăsaţi copii să vie la mine!”. Şi li luă lângă 
EI, şi-i mângâie şi le vorbi cu toată blândeţea. 

De aceea, copiii sunt datori să iubească pe lisus 
Christos, aşa cum şi El i-a iubit pe dânşii. 


Cum să iubim pe lisus Christos? 


Nu putem să ne arătăm mai bine dragostea 
noastră față de lisus Christos decât ţinându-ne de 
învăţăturile Lui şi mergând pe drumul ce ne-a a- 
rătat. 

Sunt învățături simple, pe care toată lumea le 
poate pricepe, precum şi drumul este un drum 
uşor de mers, este un drum senin, larg şi drept 
fără cotituri. 

Cele mai bune şi mai sigure călăuze în dru 
mul acesta sunt bunătatea şi dragostea de oa: 
meni. lar dovada că mergem pe acest drum să 
o căutăm în purtarea noastră, în faptele noastre 
de toate zilele. 

Când ştim că nam făcut nici un rău, că n'am 
minţit, că ne-am purtat bine şi frumos cu părinţii 
noştri, cu învățătorii noştri, cu toţi prietenii şi cu- 
noscuţii noştri şi când mai ştim că atâta cât ne-a 
stat în puteri, am făcut şi fapte bune, atunci putem 
fi încredinţaţi că mergem pe drumul pe care Mân- 
tuitorul ne-a spus să mergem. 

Purtându-ne în felul acesta, dovedim că în ade- 
văr am înţeles şi am pus în aplicare învăţăturile 
Lui. Şi numai așa o să ne meargă şi nouă bine în 
viaţă. 


Un sfat cititoriior. 


Nu vroim să încheiem aceste rânduri, fără să 
dăm un sfat drăguţelor cititoare şi iubiţilor noştri 
cititori. Sfatul ca în aceste zile de Paşti să se lege 
faţă de ei înşişi cu jurământ că se vor ţine de în- 
văţăturile Mântuitorului. 

Să-şi jure singuri că nu vor minţi, că nu se vor 
purta rău cu nimeni, — nici cu oamenii, nici cu ani- 
malele — că nu vor face nici o faptă rea, că vor fi 
ascultători faţă de părinţii lor, faţă de învățătorii şi 
faţă de mai marii lor şi că vor fi buni şi milostivi 
faţă de toţi cei ce au nevoe de sprijin şi ajutor. 

Sunem încredințaţi că aşa vor face toţi cititorii 
noştri, cărora le spunem „Hristos a înviat!” şi le 
urăm sărbători cât mai vesele şi mai fericite, 


——j 


DIMINEATA |) 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67. 


APONATENEN; 1 AN 200 LEI | IN STRAINATATE DUBLU 
6 LUNI 100 „ UN NUMAR 5 LEI 


1 Mai 1932 — Nr. 429 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 
_ ~soeceeeoeeeeeeeesoceeseeeoeeeeeeseeeorooncetetoeeereeeteeeoesenaeeceeceesesonooe meeeceeeoeceeeeeeeeeceeeeonecereeceeeeeceoceeceneenceeeoeeeeeeeoeeeeeneeeeoooeeeeoeeeeeeeeeeeeeeereeeeoeeoeoeesseneeeeaa 
REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 


HHHHHHH HHHHHH 


| 


a 


| HRISTOS A INVIAT! | ÎN 
U N7 

In şoapte dulci, uşoare, vântul Sunt Paştile! Flăcăi g fete 1V? D, € 
Prin pomii îniloriţi adie — La horă, 'n cârduri se adună, © 
In sat e numai veselie Bătrânii râd cu voe buh F ASAN 
Şi viaţă... peste tot pământul. Mişcându-s pe îndelete — a, o 
Copii cu Sufletul curat, Bătrânii 'nduioşaţi, privese S 4 
Hristos a înviat! Şi 'n voi trecutu-şi retrăesc... 


Din cer, potop, de calde raze 
Sărută fete 'nbujorate, 

De-un vânt, petale scuturate 
Intreaga fire 'nbălsămează... 

E cea mai mare sărbătoare, 


Se bucură şi om şi floare. 
Sebast. Hortopan 


(osii iii A AAAA AEAEE AAAA aaiaaaaaaaaaaaaă 


g 
GALEI ITTY rrYrTTrTE rrer rrr renerne rer rreren 


: RA det ei Se n acu 
HHHHHHHHHHHHHH + EEEH HHHH HH 
S'aude-al clopotelor cânt Si după slujbă ies la rând 
Prin firea care se renaşte Bătrâni cu spatele aplecat, 
Şi falnic iese din mormânt Bărbaţi cu chipul luminat 
Cu biruință Domnul Sfânt, Sin urmă ies copii cântând: 
Căci azi e Paşte. „Hristos a înviat!” 


S'aşează-apoi cu toți la masă 
Și toți sunt astăzi bucuroşi 
Și obiceiul din strămoşi i 
S'arată în fiecare casă 
Cu ouă roşii. i 
A. Gheorghinei Gheorghe 


EHHH CARRERA RPR E H HHHH HHH HHHH HH 


. 


E Al 


E LAM 


Jititorii mei ştiu din 
cele ce am spus şi 
altădată, că îrumoa- 
sa mea comună de 
naştere se găseşte 
departe de aici, în 
vâriul munţilor din 
Macedonia. 

: In această comună 
cu aer curat şi săriiitela, cu case mari de piatră, 
cu oameni veseli şi bucuroşi de oaspeţi, comună 
de 13 mii de locuitori, dar fără nici o cârciumă şi 
fără beţivi, ele patru posturi de 
peste an — se ţineau de toată lumea cu cea mai 
mare stricteţă. Nimeni nu-şi îngăduia să le strice, 
mâncând carne, sau alte lucruri de dulce. 

De aceea şi sărbătorile cu care se încheiau a- 
ceste posturi, erau aşteptate cu nerăbdare şi cu 
toată bucuria. Mai ales sărbătorile de Paşti, când 
odată cu Invierea Domnului, sărbătoream şi învie- 
rea naturei, sosirea frumoaselor zile de primă- 
vară. 

O falnică pădure de fag făcea- ca un semicerc în 
jurul comunei noastre. Când vedeam primele frun- 
ze verzi, ne ziceam cu toţii: „Am scăpat de iarnă, 
a sosit vestitorul primăverii!” 

De cum începea săptămâna Patimilor, nu lipsea 
nimeni o singură seară dela denii, precum nimeni 
nu lipsea dela slujba dela biserică în orice altă zi 
de sărbătoare. Oamenii de la noi erau bisericoşi 
şi cu frica de Dumnezeu. 

Şi ce mare era biserica noastră! Biserica al că- 
rei hram era „Sfântul Nicolae”. lar templul ei era 
o adevărată minune de sculptură în lemn. Ne spu- 
neau părinţii noştri că un sculptor iscusit, meşter 


Lai aaa aaaaaadaiaaaaa aaa Atte 


CIIIRT 
AMINTIRE 


eee AMINE AT A: COPIILOR 


HHHH 


Primul „Hristos a înviat“ 


RE Wooo ii 


fără de pereche, lucrase douăzeci de ani fără în- 
trerupere la sculptarea acestui templu care era 
pentru noi o mândrie, precum era unic în toată 
Macedonia. 

Biserica avea clopotniţe aurite, o  strălucitoa- 
re cruce de aur în vâriul clopotniţei celei mari şi 
clopote al căror dangăt se auzea până departe în 
câmpie. 

Toate bune, dar la biserica „Sfântul Nicolae” 
slujba se făcea în limba greacă. In toată comuna 
noastră nu era o singură familie de greci; biseri- 
ca fusese clădită de locuitorii români şi tot români 
de ai noştri erau cei doisprezece preoţi care slu- 
jeau. Români care se înrudeau cu noi şi vorbeau 
numai româneşte în familiile lor. 

Totuşi, slujba se făcea în limba greacă. Dece? 
Dacă mi s'ar pune întrebarea aceasta, spun că 
multă vreme la fel a fost şi aici în ţară. Adică, 
sute de ani în bisericile din ţară s'a slujit în lim- 
ba slavă, iar mai târziu în limba greacă. 

Şi la fel cum a fost destulă vreme şi aicea, tot 
aşa şi în Macedonia aveam şcoli greceti. Şcolile 
române au fost deschise mai târziu. 

In comuna mea de naştere, şcoala română a îost 
deschisă tocmai când împlineam şi eu vârsta de 
şase ani. Aşa se face că eu n'am umblat niciodată 
la şcoala greacă şi că învăţătura, atâta câtă am 
căpătat, o am numai dela şcolile române. 

s9 

Trecuseră mai mulți ani dela deschiderea şcoa- 
lei române. Aveam şcoala noastră, însă n'aveam 
biserica noastră, adică biserica în care slujba să 
se îi făcut în limba română. 

Am hotărît atunci să ne facem şi noi un lăcaş 
de închinăciune al nostru. O biserică nu se piitea 


de N. SATZARIA $ 
CERAS AA AAA AAAA 


DIMINEATA COPIILOR 


E peee e TES 
eee === 


PAG. 5 


face aşa de lesne şi aşa de repede. Era nevoe şi 
de bani mulţi şi de timp mult. Insă, nu mai vroiam 
să ateptăm şi nu mai vroiam să ascultăm sfânta 
slujbă într'o limbă străină pe care nu o  înțele- 
geam. 

Fireşte, dacă toți românii din comună am fi fost 
în acelaş gând, nici nu era nevoe de o nouă bise- 
rică. N'aveam decât să înlocuim la biserica „Sfân- 
tul Nicolae” slujba în limba greacă prin slujba în 
limba română. 

Insă răul era că, deşi români de neam şi de lim- 
bă, mulţi din locuitorii comunei noastre — ba chiar 
ei erau mai mulţi decât noi „naţionalişti” — con- 
tinuau să-şi trimită copiii la şcolile greceşti şi nu 
vroiau ca în biserică să se slujească în limba ro- 
mână. 

De aceea, ne-am gândit că lucru mai bun este 
să ne facem un alt lăca de închinăciune. 

Și a fost făcut acest lăcaş din etajul de jos al 
şcoalei noastre primare. 

Ceva mic şi modest, dar era al nostru. Era un 
lăcaş de închinăciune în care ne puteam ruga lui 
Dumnezeu în limba noastră — în limba română. 

lată că se apropiau sărbătorile de Paști. „Para- 
clisul” nostru era gata. Alături de icoane noui. 
nouţe, vedeai icoane foarte vechi, zugrăvite de 
sute de ani şi pe cari românii nostrii le dăruiseră 
pentru orânduirea și împodobirea paraclisului. 


“009-209 


lată că a sosit şi mult aşteptata noapte a Invie- 
rei. Grupuri, grupuri veneau credincioşii la noul 
paraclis. Dela copii în vârsta cea mai fragedă pâ- 
nă la bătrânii cei mai înaintați în vârstă se gră- 
beau cu toţii la cea mai frumoasă slujbă creştină 
şi să asculte pentru întâia oară vestea cea mai 
mare şi mai frumoasă, vestea că „Hristos a In- 
viat!” | 

Până şi bolnavii îşi părăsiseră aşternutul şi 
sprijiniti de oamenii lor, veneau la slujba Invierei 
— a Invierei vestită în limba română. 

„Hristos a înviat!” răsună la miezul nopţii gla- 
sul celor doi preoţi români care sluieau. 

„Adevărat a înviat!” răspunseră în cor cele 
câteva mii de credincioşi. ) 

Dar din ochii multora se porniră lacrimi. Erau 
lacrimi de înduioşare şi de bucurie că îi învred- 
nicise Dumnezeu să audă în graiul lor marea şi 
îmbucurătoarea veste de Inviere a Mântuitorului, 
de biruință a adevărului asupra minciunei, de lu- 
mină asupra întunericului. 


prrererrere 
PIPI III III pia E E E AEAEE A E E 


-i DE PASTE 


Cristos a înviat... 

y De cânt 
E plin bordeiul şi palatul, 
De par'că svon veni pe vânt, - 
Să fie vesel azi, tot satul... 


Cristos a înviat... 
lubire 
Şi pace'n suflete coboară ; 
S'a reînoit întreaga fire, 
Cu strai senin de primăvară. 


Cristos a înviat... 
Lumină 
A picurat pe cuget nouă, 
De soare ziua e mai plină 
Și florile sclipesc de rouă... 


La aaa aaaa adi aadaiaaaaaaiaia aaa ad 


Cristos a înviat... 


Isvorul 

Aducător de viaţă rară, 

Isus Cristos Mântuitorul, 

Tâşni din moarte'n viață iară... 
i 
$ 
$ 
: 
f 


Cristos a înviat... 

E veche 
Şi totuşi nouă sărbătoarea 
Cea sfântă, fără de pereche, 
In care pace-i domnitoarea... 


Pomii plini de flori, şi jale 
Nu e 'n nici un gând curat; 
lar creştini voioşi în cale, 
Işi spun: Cristos a înviat! 
Zaharia G. Buruiană 


A 


(EREET EEEE EEETEEE 


PIE SE E AP 0 


m arătat în numărul trecut al revistei cum 
umbra — şi nu numai umbra omului — se 
măreşte sau se micşorează, după cum 
soarele este pe cer mai sus sau mai jos. 

Scriu acum ceeace i-am povestit lui 
Nicuşor despre folosul ce l-au avut oamenii din 
cunoaşterea acestui lucru. Trebue să mai spun 
însă că încă de acum mai multe mii de ani, oame- 
nii observaseră că umbra unui obiect care stă fixat 
într'un loc, n'are în tot timpul zilei nici aceiaşi lun- 
gime, nici aceiaşi direcţie. Se lungea sau se scurta 
după poziţia pe cer a soarelui și tot după aceiaşi 
poziţie, îşi schimba și direcţia. 

Atunci, unul din strămoşii noştri — de sigur, nu 
se ştie cine a fost — a avut ideia să facă lucrul 
următor: a înfipt în pământ, într'un loc neted şi 
liber un par mai subţire de lemn şi într'o zi cu 
soare, a urmărit cum se mişcă umbra parului, fă- 
când dela început şi până la sfârşitul zilei un cerc 
întreg. 

Dar omul nu s'a mulţumit numai să observe, ci a 
făcut şi semne. A tras în pământ un semn în par- 
tea în care era umbra, când răsărise soarele. 

După aceea a făcut mereu semne, pe măsură ce 
umbra se mişca. 

Fireşte, el o fi observat mai multe zile mişcarea 
umbrei făcută de parul înfipt şi o fi făcut semne, 
care să nu se şteargă. 

Semnele acestea au fost ceeace sunt cifrele, care 
arată orele pe cadranul unui ceasornic din zilele 
noastre. Aşa dar, parul înfipt în pământ şi cu 
semnele din jurul lui au fost primul ceasornic năs- 
cocit de oameni. 

Era un ceasornic aşa de eftin, că nu costa aproa- 
pe nimic. Mai era un ceasornic fără maşinărie, fără 
tot felul de roate şi rotiţe, aşa că n'avea cum să se 
strice. 

„Dar în zilele când soarele era acoperit de nouri, 


Al CUNOASTEREA 


DIMINEAȚA COPIILOR 


au 


n Vi r 
uita Ul, ÎN 
\i 


Tha 
cum vedeau ora după ceasornicul acesta? mă în- 
treabă Nicuşor. 

— In astfel de zile ceasornicul nu mergea şi... 
pace. Tot aşa cum nu mergea şi în timpul nopţii. 
Se mulţumeau oamenii cu tot ce se putea pe vre- 
mea aceea. Cel puţin puteau şti mai mult sau mai 
puţin cât este ora în zilele cu soare. 

Aşa, chiar la Roma, era un astfel de ceasornic 
public în piaţa oraşului. | 

De sigur, că în loc de un par de lemn, era un 
băț de fier, iar în jurul lui era un cadran cu orele 
bine însemnate la locul lor şi cu cifrele romane. 
Deseori, romanii trimiteau pe robii lor să vadă cât 
este ora şi să vie apoi să le spună. 

— Dar până mergeau şi se întorceau, trecea 
câtăva vreme, zise Nicuşor. 

— Trecea, fireşte, însă oamenii de atunci se 
mulțumeau cu atâta. Şi să nu râdem de ei şi să 
spunem că erau foarte înapoiaţi, fiindcă tot aşa vor 
avea dreptul să râdă de noi şi oamenii, care vor 
trăi câteva sute de ani după noi. 

Insă popoarele din vremea veche știau să facă şi 
altfel de ceasornice. 


Despre ele am să povestesc altă dată. 
Vladimir Astronomul 


n 


Toţi şcolarii să citească 


Almanahul $colarilor 


pe anul 1932 


având o splendidă copertă în culori și toate paginile 
bogat ilustrate şi pline de poveşti frumoase, de bucăți 
de ştiinţă popularizată, de poveşti umoristice, de 
desene hazlii, de tot felul de probleme distractive 
ghicitori și întrebări cu păcăleli etc. etc.