Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1928 (Anul 5, nr. 203-255) 864 pag/DimineataCopiilor_1928-1669230553__pages201-250

DIMINEATA COPIILOR PAG. 9 


5) „Lei trei sute, noi plătit-am 6) „Uite, puii ce trimitem, 
Trei părechi dar căpătaţți Sase zile-au stat pe foc 
Inc'atâta din partea noastră, Insă carnea, ca 80 rupem, 


De puteţi ca să-i mâncaţi. N’a fost chip şi nici mijloc“. 


CA 


') — Să&mncercăm“, grăeşte Haplea, 8) Nu se rup — bătu-i-ar naiba — 
Şi la masă toţi sau pus. Dar nu întră nici cuţit, 
Trag cu dinţii, trag ei zdravăn, — Tot mâncând el la lăcuste, 


Patru dinţi sau rupt, sau dus. Chiar ca fier s'au întărit. 


i 


10) Și i-au fiert o săptămână, 


9) „Dragă F roso, zice Haplea, Dar mai rău sau întărit, 
Ia mai pune-i în căldare, Ba mai sunt așa de negri, 
Să mai fiarbă dowtrei zile, Căn cărbuni zici i-au prăjit. 


Capoi buni sunt de mâncare. (Va urma) 


PAG. 10 900000000000000000o 


/ 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Mitică face ocolul pământului 


XXIII). Mitică la Dalai-Lama 


Era cam pe la orele 3 după amiază, când Mitică, 
însoţit de călugărul budist, cu care legase bumă prie- 
tenie, porni pe jos în pelerinaj spre muntele Potaia, 
la reşedinţa lui Dalai-Lama. 

Pe străzi'e largi şi drepte ale oraşului Lassa era o 
mişcare vie şi mult sgomot. Negustori, îmbrăcaţi în 
tot felul de costume, nenumărați pelerini veniţi din in- 
teriorul. Asiei, din China, din Mongolia şi din alte ţări 


Pagoda ŞVE-DAGON, vestitul templu budist dela RANGON /India), 
aurit până în vârf, iar vârful acoperit cu diamante și rubinuri. 


foarte mulţi călugări budişti ; toţi aceştia umpleau o- 
raşul de zarvă şi zgomot. 

Când să treacă prin centrul oraşului, Mitică fu 
izbit de o clădire impunătoare. 

„Ce-i clădirea aceasta?” întrebă el pe prietenul 
său. | 

„Este templul marelui nostru zeu Ihio”, răspunse 
călugărul, şoptind apoi din buze ceva care semăna 
cu o rugăciune spusă în cinstea acestui zeu. 

Ceva mai încolo, deteră de alt templu, iar alături de 
un palat. 


„Tempiul, îi lămuri călugărul budist, este clădit în 
cinstea unui alt zeu tot aşa de puternic ca şi zeul 
Ihio. Zeului acesta îi zice Giami-Lakanga”. 

Și din nou căiugărul şopti din buze o rugăciune. 

„Dar mulţi zei mai aveţi!” îi observă Mitică. 

„Mulţi, ca să fie cine să ne ocrotească”, răspunse 
călugărul cu un zâmbet uşor, din care reeşea că nici 
el nu prea avea încredere în existenţa acestor zei. 

„Dar. ce-i cu palatul?” întrebă iarăşi Mitică. 

La întrebarea aceasta, călugărul se întunecă la fată 
şi zise scrâşnind din dinţi: „Palatul este al guverna- 
torului chinez, de oarece sfânta şi frumoasa ţară a 
Tibetului nu este pe depiin independentă, ci. asupra 
ei au un drept de stăpânire şi spurcaţii aceia de 
Chinezi”. 

Cu prilejul acesta, călugărul îi lămuri lui Mitică 
spunându-i că la Lassa- este un guvernator chinez 
şi o garnizoană chineză, compusă din vreo 500 de 
soidați, cari menţin ordinea, ajutaţi de soldaţii tibe- 
tiani, a! căror număr este îndoit decât acela al sol- 
da i'or chinezi. ` 

„Care va să zică, făcu Mitică, Dalai-Lama al vostru 
nu -e chiar aşa de stăpân pe ţara Țibetului. 

— Ba este, adică, dacă vrea, poate să fie. N'are de- 
cât să facă un semn şi praful se va aiege din soldații 
chinezi cu tot guvernatorul lor .Deocamdată, Dalai- 
Lama, spre a cărui reşedinţă mergem acum, îşi aʻe 
guvernul său, format din miniştri-călugări, numiţi ia- 
ma, pentru că Dalai, ceeace înseamnă şei suprem, 
este numai el. Toată populaţia m'ascultă decât de 
poruncile acestui guvern şi nu ţine seamă de cele ce 
spune sau de ce vrea guvernatorul chinez”. 

Tot vorbind în feiul acesta, cei doi prieteni eşiseră 
din oraş. Acum se deschidea înaintea lor o nouă şi 
frumoasă privelişte .Două alei foarte largi şi mărginite 
de o parte şi de alta cu arbori bătrâni, cari acope- 
reau tot drumul cu o umbră plăcută, se întindeau, 
urcând muntele Potala până în vârful lui, unde se 
ridicau temple măreţe, palatul lui Dalai-Lama şi alte 
clădiri impunătoare. 

Pe ambele alei era lume multă, foarte multă. Erau 
pelerinii cari, odată cu asfințitul soarelui, luaseră dru- 
mul ce ducea la palatul lui Dalai-Lama. Cei mai mulţi 
din pelerinii aceştia veniseră dela depărtări mari, unii 
făcând pe jos un drum de săptămâni de zile şi trecând 
prin tot felul de primejdii. 

Veniseră, mulţi cheltuindu-şi cel din urmă ban, ca 
să-şi împlinească dorinţa cea mai arzătoare din viaţă: 
dorința de a vedea pe Dalai-Lama şi de a i-se în- 
china. Erau printr'inşii Tibetani, Chinezi, Mongoli, oa- 
meni veniţi din Siberia, dia India şi dim alte ţări. Pe 
fețele tuturor se zugrăvea un sentiment de nespusă 


DIMINEAȚA COPIILO R0000oo000000090000000ÂÂooooototeoooeoooeeeee PAG. 11 


fericire că, in sfârşit, a sunat şi pentru dânşii ziua 
cea mult dorită, ceasul în care vor vedea pe Dalai- 
Lama. 

Şi erau mulţi, foarte mulţi, mii, zeci de mii. Totuşi, 
nu se auzea nici un zgomot, nu se desluşea nici o 
voce. Cu toţii mergeau tăcuţi, închişi într'inşii, ţinând 
țintă ochii şi gândurile spre vârful muntelui Potala, 
spre palatul lui Dalai-Lama. 

In sfârşit, iată-i sosiți. Palatul lui Dalai-Lama este 
înconjurat de mai multe temple măreţe. Adică şi pa- 
latul este tot un templu. 

Este templul din centru, care are patru etaje şi cinci 
cupole aurite. Acolo locueşte Dalai-Lama şi tot acolo 
este statuia lui Giamba, o statue înaltă de 22 de metri. 
jar ceva mai încolo, formând un nou cerc, sunt palatele 
mai mici, ale miniştrilor şi sfetnicilor lui Dalai-Lama. 


Soarele apusese îndărătul unor munţi din apro- 
piere. In răcoarea şi liniştea sfântă a serei, în tăcerea 
cucernică de care era cuprinsă mulţimea de pelerini 
cari umpleau curţile palatului, apăru în balcon şi Da- 
lai-Lama. Apăru, fără să spună un cuvânt, ci salu- 
tând din cap şi cu un zâmbet uşor pe pelerinii cari 
bătuseră atâta drum, ca să vie să i-se închine. 

Extaziaţi de fericire, pelerinii, după ce îşi fixară oO 
bucată de vreme ochii asupra aceluia pe cari îl.so- 
cotesc drept Buda viu, căzură cu toţii la pământ, iz- 
bindu-se cu frunţile în ţărână. 

Dalai-Lama s'a retras tot aşa de tăcut, cum venise 
şi cu aceasta s'a isprăvit şi pelerinajul. 

Vasile Stănoiu 


In m-rul viitor: „Mitică în Persia”. 


COCOȘUL ȘI LUNA 


Era o noapte frumoasă, când Dumnezeu aprinsese 
stelele ca nişte bănuţi d2 aur, pe cer. 

Luna plină împânzea pământul cu razele sale plu- 
toare... 

Luna pluiea pe dealuri, pe ïsvoare, pe văi, în 
bordeele săracilor şi în palatele bogaţilor... 

In curtea babei Dina, păsările moţăiau, fericite pe 
ramurile zarzărului... Luna aurise penele lor şi lăsase 
peste minţile bietelor păsări vise fermecătoare... 

Găinile bătrâne visau că sunt tinere, că au saci cu 
grăunţe că nu mai sunt vulpi şi dihori... 

Puicile visau viermişori, musculiţe şi pajiști pline 
cu fluturi albi ca argintul! 

Numai cocoşul nu dormea; înalt cu creasta roşie 
ca focul, cu ochii ca două mărgele galbene, el privea 
intruna roata de aur care, din înaltul cerului, îl um- 
brea cu razele ei strălucitoare... 

Cocoşul se gândea ; vai !... ce proaste sunt găinile, 
ce proaste sunt]... 

Cum pot dormi pe o vreme aşa de frumioasă când 
plutesc în aer raze albe, raze de aur... când vulpile 
dorm departe. în văgăuni neştiute?.., 

Privi încă odată luna ; i se părea aşa de aproape... 

Dacă ar sbura puţin — desigur — se gândea co- 
coşul — ar ajunge îndată în lună... 

Sufletul i se umplu de o dorinţă ciudată; să se 
vadă şi el în cercul acela de aur... să sboare în lună... 

Zis şi făcut: cocoşul ridică aripile şi privind, cu 
bucurie spre lună porni,... dar căzu în teica jupâ- 
nului porc, care din nefericire era plină cu lături... așa 
că făcu o bae pe negândite... 


„Tii i... spuse el, prost ce sunt 1... Să mă urc undeva 
mai sus, ca să pot sbura... Zarzărul este prea 
mic: 


Mai departe de curtea babei Dina era un deal înalt 
la poalele căruia, se deschidea o prăpastie adâncă... 
Cocoşul se duse în vârful dealului; deacolo privi 
încă odată spre curtea copilăriei lui cu baba Dina, 


Eee e 


cu viermişori, cu gâini şi mândru îşi înalță aripile 
spre lună... 
„Dar sârmanul cocoș... cazu im fundul prăpastiei 
adânci de unde nu l-a mai scos nimeni... 
Deasupra lui, deasupra isvoarelor şi a prăpastiei plu- 
teşte şi. astăzi luna... Const. Goran 
————— Doc kn 


O bonboană 


O bonboană la „SUCHARD” 
Este o minune! 

Căci 'n lume am umblat 
Dar... mam găsit mai bune. 


PAG. 12 DIMINEAȚA COPIILOR 


MAI BINE PE CALEA DREAPTĂ 


— Poveste auzită dela o femee bătrână de LILI STERE BELDIE 


u fost doi fraţi, unul era bogat iar celă- 
lalt sărac. Cel bogat îşi făcuse averea prin 


înşelătorii şi hoţii, iar cel sărac trăia din 
greu, dar cinstit şi curat. 

Intro zi veni fratele cel bogat la cel să- 
rac şi începu să-l sfătuiască: „Ai să mori şi ajuns 
tot mai să te vezi; ce-ţi foloseşte cinstea, dacă îți 
mor copiii şi nevasta de foame? Uită-te la mine. 
Ce-i dacă am furat? Nu sunt cel mai bogat din 
sat? Ce-mi lipseşte mie? Ce-mi mai trebuie ? Dar 
tu! Nici picioarele nu te mai pot ţine, eşti galben 
ca floarea bostanului, iar copiii tăi vai şi amar de 
ei, să le plângi de milă. Ce-ţi foloseşte cinstea? 
Spune, n'am dreptate ?” 

Amărât, săracul se gândea şi se chibzuia. „De, 
măi frate, ai fi având şi tu dreptate, dar oare D-zeu 
nu vede pe omul necinstit ? 

— Fugi de-acolo, şi dacă vede ce-i? Imi merge 
mie tău? spuse bogatul. 

— Ştii ce, răspunse săracul, voi pleca în lume să 
văd cu ce se trăeşte mai bine; cu dreptatea sau 
cu strâmbătatea, şi dacă voi vedea că strâmbăta- 
tea stă mai sus, mi-oi schimba şi eu viaţa, voi călca 
şi eu strâmb. 

— Bine, fă ce vrei, dar vei vedea că ce spun eu 
nu-i rău. 

Săracul şi-a luat ziua bună dela femee şi copii, 
şi-a luat traista în băț şi a plecat. l 

Cum mergea el aşa pe drum, tot chitind şi iscodind, 
iacă îi iese înainte un drumeţ îmbrăcat în roşu. 

„Bună vreme, omule, zise săracul. 

— Bună să-ţi fie inima. 

— Prietene, uite ce te-aş ruga eu, să-mi spui cu 
ce-i mai bine să trăeşti în lume, cu dreptatea sau 
cu strâmbătatea ? 

— Ba cu strâmbătatea, 

— Ce spui, omule? Dar... cât ai clipi din ochi, 
drumeţul se făcu nevăzut. 

Omul îşi făcu cruce şi plecă mai departe. Merse, 
ce merse, iacă îi iese înainte un alt drumeţ cu barbă 
neagră. 

„Bună vremea.” 

— Bună să-ţi fie inima. 

— Te-aşi ruga, spune-mi cu ce-i mai bine să 
trăeşti în lume cu dreptatea sau cu strâmbătatea ? 

— Ba cu strâmbătatea. 

— Auzi, vorbă! Mai întreb odată şi dacă voi 
vedea că până în trei ori tot aceia vorbă o aud, mă 
întorc acasă şi mă apuc de hoţii şi de înşelătorii.” 

Tot gândindu-se el aşa, .iaca îi iese înainte un al 
treilea drumeţ cu barba albă. 

Săracul îl întrebă şi pe acesta şi îi răspunse la 
fel ca ceilalţi doi. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Pasă-mite, drumeţii aceia erau diavoli prefăcuți în 
oameni cari vroiau să întunece mintea oamenilor. 

Când văzu şi văzu bietul om că până în trei ori 
tot răspunsul acel l-a căpătat, se gândi să se în- 
toarcă înapoi şi să se apuce de hoţii. 

"Noaptea începea să cadă, se întunecase de tot. O- 
mul nostru era la marginea unei păduri, se îndepăr- 
tase mult de casă. Se hotări să rămâie noaptea pe 
loc. Era prea obosit să mai facă drumul înapoi. Se 
sui întrun copac şi aşteptă să se lumineze de ziuă. 
It fură somnul... Il trezi um sgomot de glasuri. El 
încremeni de frică, desigur că sunt nişte hoţi. Când 
se uită, ce să vadă! O mulţime de draci stăteau la 
siat în jurul pomului, iar în mijlocul lor era căpetenia 
lor Scaraoţchi. 

Săracul îşi ascuţi urechile şi ascultă vorba dra- 
cilor. 

Scaraoţchi îi striga pe rând şi întreba pe fiecare ce 
încercări au făcut prin lume. Impeliţatul îşi spunea 
răutăţile lor îndreptate asupra oamenilor. 

„Dar ‚tu de colo, Michiduţă, cu ce te lauzi ? 

— Să trăeşti, Intunecimea Ta, cred că ai să fii 
mulţumit de mine. In oraşul roşu, împăratul de acolo 
are o fată frumoasă şi bună, cum nu midi este alta. 
O iubesc părinţii ca lumina ochilor. Eu i-am întors 
gura fetei la ceafă. Fi 

— Prostule de Michiduţă !... Ce crezi că împăratul 
mare să o îndrepte ? 

— Poate să cheme toţi doctorii din lumea întreagă, 
nimeni nu o va îndrepta. Cine să ştie că nu se în- 
dreaptă decât atunci când va mânca inimile dela 
zece porumbei albi, inimi fierte în lapte de crin alb”. 

Românul nostru tăcea şi asculta. 

După ce Scaraoţchi a ascultat isprăvile dracilor 
şi cum începea să se lumineze de ziuă, dracii cu Sca- 
raoţchi cu tot pieriră, iar Românul nostru se aşternu 
la drum şi merse până ce ajunse în oraşul cu pricina. 

Cum ajunse acolo începu să strige: „Eu sunt doc- 
tor bun, eu sunt doctor bun!” 

Împăratul care-şi plângea zilele de amărât ce era, 
când auzi strigând la poartă, trimise un slujitor să 
vadă ce strigă. Când slujitorul aduse răspunsul, îm- 
păratul ceru să-i aducă înăumtru pe acest doctor 
bun. 

— Ce ştii să faci, doctore A 

— Orice, împărate. Vindec orice boală, chiar gura 
de o fi la ceată, eu o aşez la loc”. Când auzi împă- 
ratul, sări în sus de bucurie şi trimese să o aducă 
pe fată. 

Românul nostru porunci să-i aducă zece porumbei 
albi, făcu ceiace aflase dela draci şi îi dădu fetei să 
mănânce. Cum mâncă fata, cum! se îndreptă. 

Când văzu împăratul minunea îi spuse săracului 
că-i va da jumătate din împărăție şi pe fată de 
nevastă. 

- „Averea o iau, fata nu, căci sunt însurat”. 

Impăratul atunci îi dădu mai miult de jumătate din 
împărăție. 


PAG. 13 


Când se intoarse Românul nostru acasă, în caleaşca 
de aur, îmbrăcat numai în mătase, tot satul rămase ìn- 
cremenit, nimeni nu-l miai cunoştea. 


Cum ajunse acasă, îşi îmbrăcă copiii şi nevasta 
numai în aur şi trăi fericit până la adânci bătrâneti. 

lar drept mulțumire “că D-zeu nu l-a lăsat să 
cadă în păcat şi să trăiască în nelegiuire, că i-a 
răsplătit inima sa curată şi cinstită, făcu biserici şi 
numai bine în jurul său. 

Povestea-mai spune că fratele său bogat ce acum 
era sărac pe lângă omul noștru, plecă în lume să-şi 
găsească şi el norocul şi după spusele fratelui său, se 
ascunse şi el în pomul sub care veneau dracii la 
sfat. Dar cu el se întâmplă cu totul altceva. Dracii, 
furioşi că au fost auziţi şi descoperiţi, „căutară în 
pom, dădură- de el şi-l făcură mici bucățele. 

Lili Stere Beldie 
————— 0 k 

Cu cât te gândeşti mai puţin, cu atât vorbeşti mai 
mult. Montesquieu). 

CITTITII TIT III CI LILLLLLL LL ele ulenlnlinuleaă 


Plajă artificială Yoda 44° 


A început să funcționeze pentru Copii şi adulți 8—12 %4 dim. 
şi 2—7 d. m. j 
Se tratează: anemie, limfatism, scrofuloză, rachitism hyper- 
tensiune, artritsm, enterocolite, reumatism, etc. 
Cu băi solare de ultraviolete 
şi infraroşii 
Personalul medical sub direcţiunea d-lui dr. Ygrec 


T 


PAG. 14 


URECHILE 


DIMINEAȚA COPIILOR 


DE MĂGAR 


eparte. departe. trăia oaa.â un boier mare 

AN împreună cu nevasta sa şi un fiu, pe nume 

[3J Ionel, în vârstă de vreo doisprezece ani. 

Boierul căută cu multă grije să crească aşa 

cum trebue pe singurul său copil, care la 

rândul său era foarte drăguţ cu părinţii săi. Cu toate 

acestea, avea un mare cusur, de care cu toate pedep- 

sele date şi cu toate făgăduelile sale, nu putu să se 

desbare. Ionel era foarte răutăcios, nu putea să vadă 

vre-un beteag, fără să-şi bată joc de dânsul, arun- 
cându-i tot soiul de ocări. 

Acest obicei prost aduse multe neplăceri tatălui său, 
căci cei de care Ionel îşi bătea joc, credeau că repetă 
ceiace auzea prin casă. Se întâmplă odată că un alt 
boier din vecinătate, care era puţin schiop, să audă 


cum Ionel işi bătea joc de dânsul şi cum slujitorii 
dela curte râdeau în pumni. Boierul se supără şi 
voi să ceară socoteală vecinului său pentru această 
purtare, dar un lăutar bătrân, iubit şi ascultat de 
toţi, îi spuse că Ionel a fost aspru pedepsit pentru 
fapta sa de către tatăl său, care nu avea nici o vină. 

Boierul se linişti, dar lonel tot nu se astâmpără. 

Intro zi, Ionel se juca cu mai mulţi prieteni, când 
o bătrână săracă veni să se aşeze lângă dânşii pe 
marginea drumului. In mână ţinea un coş cu ciuperci 
culese în pădure, 


„Nu vreţi să-mi cumpăraţi ciuperci? întrebă dânsa 
pe copii. 

— „Ah! ce urâtă femeie! strigă Ionel, priviţi-i u- 
rechile, parcă ar fi de măgar!” 

Copiii începură să râdă şi bătrâna se supără di 
tare. 

„Tu nu-mi cinsteşti bătrâneţele şi mă Sna: 
spuse ea micului răutăcios, bagă de seamă că şi tu 
poţi întro zi să fii ocărât şi luat în bătae de joc de 
cei cari te vor. vedea”. 

Ionel râdea tot mai tare, pe când bătrâna se făcu 
nevăzută în pădurea vecină. 

Câteva zile mai târziu, maică-sa vu.nd să-l să- 
rute, îl întrebă mirată: „Ce ai la urechi, dragul meu, 
de sunt aşa roşii şi umflate? 

— Dar nu simt nimic, mamă, de ce să nu fie urechile 
mele ca de obiceiu?” 


In curând începură şi prietenii săi să şopiească în- 
tre dânşii. 

„Uitaţi-vă la urechile lui Ionel, par'că tot cresc din 
zi în zi!” 

Altul mai îndrăzneţ îl întrebă: 

„Atât de des te trag pe tine de urechi, încât ţi le-au 
lungit aşa de mult?” 

Neliniştit, Ionel se uită într'o oglindă şi văzu cu 
groază că urechile erau acum ascuţite şi se înălţau 
spre creştetul capului. 

Repede alergă la mama sa: 

„Mamă dragă, trimete după doctor, că nu ştiu 
ce boală ma lovit!”. 

Mai mulţi doctori veniră, dar nici unul nu putu 
să-i facă nimic, nu înțelegeau nici ei nimic din această 
boală. Boerul era înfuriat. 

„Ce ruşine pentru noi să avem un copil cu urechi 
de măgar! Dacă mai cresc, nu văd altceva de făcut 
decât să le taiu”. 

Ionel tremură de frică, auzind aceste cuvinte şi 
rugă pe mama sa să-l apere de-o operaţie aşa de 
dureroasă. Dar câteva zile mai târziu, peri roşii în- 
cepură să crească pe urechi, cari erau acum tot așa 
de mari ca ale unui măgăruş. Ionel nu-şi mai petre- 
cea timpul decât în pădure, unde era sigur că nu va 
întâlni pe nimeni, care să-şi bată joc de nenorocirea 
lui. 

Intr'o dimineaţă, pe când se plimba amărât pe 
o potecă, întâlni un sărman bătrân aşezat pe o sar- 
cină de lemne şi care gemea. 

„Vai! se plângea el, sunt atât de bătrân şi lipsit 
de puteri, încât nu mai pot duce legătura acasă şi 
copiii mei, cari o vindeau la oraş, nu vor mai avea 
bani pentru pâine!” 

Ionel uită de necazurile sale şi-i zise: 


DIMINEAȚA COPIILOR 9000000ooooo0o0000000000o00000ooooooooooooe: PAG. 15 


„Nu te mai necăji atât, ţi-o voiu duce eu până 
acasă. 

— Bunul meu băiat, eşti prea tânăr, ca să poți 
ridica această sarcină. 

— Am să încerc totuşi,” zise Ionel! 

Apucă legătura. şi rămase uimit cât de uşor o 
„aruncă pe umeri. După un drum destul de lung, 
ajunseră la o colibă săracă ascunsă în verdeață. Când 
deschise uşa, vre-o şapte, opt copii, băeţi şi fete 
alorgară înaintea lui. 

„Bietul tata, ce obosit trebue să fie după ce a adus 
până aici atâtea lemne. 

Nu sunt obosit, micuţilor, 
tânăr, care a luat toată sarcina”. 

In acea clipă eşi afară şi femeia tăetorului tot aşa 
Mundactaunaoaaa! 


mulţumită acestui 


RA d leului 


de bătrână şi îndoită ca şi dânsul. Care nu îu mirarea 
lui Ionel când recunoscu într'insa pe vânzătoarea de 
ciuperci? Plângând i-se aruncă la picioare şi-i ceru 
iertare. Bătrâna, care era vrăjitoare, îi zise: 

„lonel, te iert pentru căinţa ta adevărată şi pentru 
că ai dovedit că nu eşti mândru şi că ai o inimă 
bună. Fii iarăşi lonel de altădată”! 

Ca prin farmec, urechile de măgar se făcură ne- 
văzute şi rămase cu urechile lui de mai înainte. Fiul 
boerului îşi luă rămas bun şi se întoarse la curte, 
unde toată lumea îl primi cu mare bucurie. 

De atunci Ionel n'a mai fost răutăcios cu nimeni, 
din potrivă întotdeauna a căutat să facă pe toţi cei 
nenorociţi să-şi uite necazurile prin bunătate şi bună 
creştere. Adaptare de Ocan 
AENMLRSASERAEEN 


Pagina distractivă 


Rezultatul concursului lunar No. 23 


DESLEGARILE JOCURILOR 


1) Versuri ascunse. 


Viitor de aur țara noastră are 
i prevăd prin secoli a ei înăltare. 


3) Şaradă. 
PETRE-CERE 


4) Joc proverb. 


Lauda de sine 
Nu miroase bine 


2) Joc în stea. 


Cc 
INA 
MAL 
ILN--E-L 
C ANAR 
N E RO 
L AC 
AL Oc 
R 


DESLEGATORII JOCURILOR 


Au deslegat 4 jocuri, următorii ci- 


titori din 
CAPITALĂ 


Mircea I. A- 
Bander Jean, 


Lizica D. Voineagu, 
gapin, Schvartz Isi, 
Cătuneanu V. Romeo, Traian V. Hie- 
roiu, Mircea Grunberg, Florica Mel- 
ler, Isac Eliezer, Peristeri Nicolae, 
Korm S. Paul, Singer C., Baer M., 
Al. Clanorici, Jean Teodorescu, Ne- 
delcu M. Ioan, Woinarovschy Vic- 
tor. Dumitrescu A. Valeriu, Venera 
V. Tănăsescu, Emilia şi Laura Dăs- 
călescu, Hariclia D. Voineagu, Cor- 
neliu Camerman, 


Au deslegat 3 jocuri, următorii ci- 
titori din 


CAPITALĂ 
Cocuţa Pantazopol, Mihail Mereu- 
tä. Nicolae Mereuţă, Gheorghe Me- 
reuţă. Louis, Albert şi Iosef Nad- 
ler, Ys King, Barder Donel, Mar- 


ed ac Atu AN 


cel Engher, H. Ițicsohn, 
cescu, Finkelştein Albert, Victor V. 
Heinţescu, Herman Mayer, Herşco- 
vici Aurel, Elena Massu, Arimand 
Boxer, Horovitz Armin, Perlman 
Iuji, Fany Mayer, Florica Drăgoi, 
Sotia Klein, Mia Brociner, Ion F. 
Vasilescu, Rosenfeld Mircea, Vasiles- 
cu F. Grigore, Grunbaum David, Co- 
lette şi Dan Cepleanu, Micheline De- 
lage, Galperin Nathan, Pădureanu 
Ştefan, Marin Ştefan, Alexandru Şte- 
fan, Schönbahn Basil. 


Dinel Isă- 


Au deslegat 2 jocuri, următorii ci- 
titori din 
CAPITALĂ 


lohel C. Hertzog, I. Georgeanu, 
Mauriciu Wechsler, Samuel Schach- 
ter, Feldman Anton, Berta Mosco- 
vici, Moldovanu Niculae, Hart Volf, 
Niculae Petrescu, Beni Samuel, Dra- 
gomirescu St. Constantin, Silvia Ta- 
nach. Kleinman Adela, Marcel și A- 


lice Hasan, Alexandru Goldenberg, A. 
H. Moscovici, Tiberiu Mihail Mari- 
nescu, 


Au deslegat 1 joc, 
titori din 


următorii ci- 


CAPITALĂ 


Pera A. Ion, Marin St. Nicolae, 
Tudor P. Dumitru, Pistner Martin, 
Sofica Focşaner, Costică Milici, Loela 
Cohn, Hary şi Lydia Cohn, Grün 
Leonard, Şaraga Filip, Gherson Mas, 
Porupca A. Petru, S. I. Berşehadsky, 
Pencu Tănase, Aurelia I. Dassy, O- 
sias Goldenberg, Pădureanu Ştefan, 
Marin Ştefan, Alexandru Ştefan, Ma- 
rius Feldştein, Henry şi Maria Ju- 
rist, Fichman Ionel, Delu Haller, 


In n-rul viitor, vom publica nu- 
mele deslegătorilor din provincie, 
precum şi numele celor premiaţi. 


ca piere 


f IVERSITĂ 


$ KBRI” 
PAG. k è 


DE VORBĂ CU CITITORII 


J. P. Dor.-Loco.— Povestea „Florica“ trimisă de d-ta, nu 
numa! că e prea tristă şi cu inutile înflorituri de stil, dar mai 
e şi o imitație a povestei „Fetiţa cu chibrituri“ de Andersen. 
Pentru aceste motive regretăm că nu o putem publica. : 

Con. N.-Buftea. - „Dorinţa“ este pe lângă altele o poezie 
puţin clară. Mai spui la sfârşit că: «dorul meu de mamă va 
îi pururi rece», ceeace însemnează că aproape nu e nici un 
dor, Poezia „Primăvara“ este mai de grabă un joc de cuvinte, 
având și strote cu versuri cari nu rimează deloc între ele 

I. Chiv.-Gnra Foi. — Poezia „Rugăciune“ începe cu versuri 
sclioape și cu cuvinte cari nu rimează între ele, ca:. iarnă- 
vatră. Crede-mă că am publicat poezii mult mai reuşite, decât 
rugăciunea trimisă” da d-ta, 

I. Col.-Fălciu. —Nu ne putem închipui ca un țăran neaoş 
cum e Moș Vasile să povestească întrebu'nţând expresiuni ca : 
profunde, condițiuni grele, exact, expresiuni cari nu se întâl- 
nese niciodată în povestirile cu caracter popular. De altfel am 
pub icat də mult, dar mai concisă o poveste cu un snbiect a- 
semănstor, 

Câţ. A.-Loco. -Cu un subiect asemănător cu schiţa trimisă 
de d-ta, am pnblicat un întreg roman «Suflete de viteji». 

Ghe. V.-Bălţi. — Amintirile cu caracter personal intere- 
sează puţin, mai ales când povestesc întâmplări nu tocmai im- 
portante. Mai înainte de a fi scriitor, te sfătuim să-ţi îngrijeşti 
ortografia şi construcţia frazei care lasă destul de dorit. 

Th. Ciş.-Flăncărezi.— Cel mai bun lucru ce ai de făcut, 
este să te adresezi direct secretariatului şcoalei la care vrei să 
intri, de unde vei obţine toate lămuririle. Din parte-ne iţi spu- 
nem numai că e prea târziv, ca să te poți înscrie anul acesta, 

Pop N. Tr.-Buftea. — Slăbuţă poezia d-tale «Grangurii», 
cu mult: versuri de umplutură și cu inversiuni supărătoare, 
In afară de aceasta, ai şi rime cari nu merg, De ex, „păsărele* 
nu poate rima cu „putere“. Nu te grăbi să dai poeziilor ce faci 
forma definitivă şi, de acemenea, nu te grăbi să trimiţi spre 
publicare. 

Por. A. Pet.-Loco.— Ne mirăm că un elev, care a termi- 
nat dovă clase secundare, crede că traduce, atunci când nu 
face decât să copieze —şi încă cu greşeli de ortografie— o bu- 
cată scrisă româneşte de un scriitor român. 

M. Pol.-3ălţi. — D-ta ne rogi să-ţi pnblicăm prima d-tale 
traducere, iar noi te rugăm şi mai mult să ţii seamă de urmă- 
toarele lucrari : a) traducerile ce publicăm noi din rusește, sunt 
făcute de scriitori adevăraţi, de oameni cu o cultură literară 
şi cari cunosc bine limba română; b) d-ta să ne asculţi pe 
noi și mai întâiu să înv: ți bine româneşte, iar după aceea să 
e gândești la traduceri cari să fie bune de publicat 

C. N.-Buttea. — Subiectul poeziei «Din copilărie» se potri- 
veşte cu programul revistei noastre, dar atâta nu e de ajuns. 
Poezia d-tale schioapătă de la prima strofă, pentrucă săfeni nu 
poat rima cu prieteni. Dă mai multă atenţie formei. căci ve- 
dem cu plăcere că ai talent, 

L. Mit.-Gnra Ocniţei.—Regretăm nespus de mult că n'am 
avut ce alege din cele trei poezii trimise de d-ta. Sunt slăbute, 
au cuvinte de prisos şi versuri de umplutură. 

A. FI.-Bârlad. In poezia «Sosit-a Primăvara» ai. în stro- 
fele 2 şi 3, aceiaşi rimă cinalță-verdeaţă», crăsfaţă-inalță», ceea- 
ce îi slăbește efectul. De altfel, cam evităm să publicăm poezii 
descriptive. 

Mir. Ciob.-Loco. — „Nu s'ar putea“ e o incercare uşoară 
şi fâră un spirit deosebit. „Vântului“ e o poezie puțin reuşită. 
ya place să credem că vom avea din partea d-tale lucrări mai 
bune. 


DOC 00 — ÃŐ 
„Unde mergi, Mihai, acum ? 
— Ca să cumpăr „Plici şi Plum“. 
Vino iute, ca s'o iei 
Costă doar douăzeci de lei“, 


DIMINEATA COPIILOR 


“Fabrica Vieneză 
Haine de Copii ; 


București, — štr. $elari, 5-- București 
XColf cu Str. Oituz) 


CONFECTIUNI 
STREINE 


Cel mal bine asortat"in 


UNIFORME, 
M ANTALE 


Pelerine 
pentru şcolari 


Toate uniformele şcolare 
sunt confecționate conform 
indicațiunilor Ministerului 


NB. Pentru copii de funcţionari 
şi orfani, reduceri speciale. 


AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA AAA 


Ascultă-mă 
Statie mititico, 

Trebuie să creşti 
mare, sănătoasă şi ro- 
bustă, trebuie să în- 
veţi cu plăcere şi fără 
a obosi, la timpul tău 
trebuie să devii aju- 
torul şi sprijinul mamii 
în ocupațiile casnice, 
trebue deci să păstrezi 
negreşit acel dar ne- 
prețuit ce se chiamă 
sănătate. 

Ei bine, dacă vrei 
să obţii toate astea nu 
pierde ocaziunea de a 
bea zilnic o ceaşcă de 


Cacao pe care mama prevăzătoare ţi-o va da 
dimineaţa şi pe care tu o savurezi cu 
Kaon multă poftă, fiind de gust excelent. 
Ai putea dori ceva KAON 9 
mai delicios de cât 4 4 
o CACAO 
De vânzare la drogherii şi mag. cu coloniale. 


Cereţi pretutindeni 


„Almanahul Şeolrilor pe anul 1928“ 


PREŢUL, LEI 25. 
Atelierele „ADEVERUL“ S$. A. 


mo DIMINEATA 
916 SOPLO 


REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ pa 
DIRECTOR: N. BATZARIA. 


PAG. 2 


? 


Ce-i lungimea undelor ? 


Am vorbit în n-rul trecut de cercurile. cari se formea- 
ză în epă, atunci când asvârlim o piatră şi am spus 
că acelaş lucru se petrece şi în aer, când îl izbim. 
Insă, după cum la cercurile formate în apă este o 
distanță, dela un cerc până la celalt, tot așa este 
o distanţă şi dela o undă aeriană până la cealaltă. 

Distanța dela o undă aeriană până la cealaltă se 
numeşte lungimea undelor. 

Potrivind această lungime, s'a ajuns să nu fie in- 
curcătura şi zăpăceala de care am vorbit în n-rul 
trecut. SE 

S'a făcut anume o înţelegere internaţională ca fie- 
care stație de Radio să izbească în aşa fel aerul, m- 
cât să nu obţie aceiași lungime a umdelor aeriene. 

Aşa fiind, stai acasă şi vezi în jurnal că, de pildă, 
la orele 10 seara e concert la Viena şi vrei să-l as- 
culti. Pe aparatul tău potriveşti, cum iţi arată ei, 
lungimea undelor dela Viena şi faci aşa ca să auzi 
numai concertul aceste şi mu altceva. 


Pentru colaboratorii din Capitală. 


- Am dat de veste şi în alte rânduri că este şi în 
interesul colaboratorilor din Capitală să nu ne trimită 
cu poşta manuscrisele, ci să le aducă personal la 
Redacţie, între orele 5—7 după amiazi în zilele de 
lucru. Repetăm că aceasta este în interesul lor, de- 


bue să aştepte o lună și chiar mai mut, până să le 
rândul să capete răspunsul ce aşteaptă. Venind 
in persoană, li se răspunde numai decât şi în 
mod mult mai complect, dându-li-se precum! am spus, 
sfaturi şi îndrumări folositoare. 


Cine a fost Albert Dürer ? 


3 Aşa ne întreabă bunul nostru cititor Dum. D. Alex. 
din Capitală. Iar noi îi răspundem frumos: Dräguțule 
cititor, deschide „Almanachu! Şcolarilor pe 1928” ia 
pagina 35 şi vei găsi acolo răspuns la întrebarea ta 
şi vei mai vedea şi fotografia vestitului pictor german 
Albert Dürer. Noi însă nu putem scrie de mai multe 
ori în una şi aceiaşi chestiune. 


0000000oooooooeeeeei DIMINEATA COPIILOR 


TOATE $ AMESTECAT 


Cine a fost Molière ? 


La această intrebare pusă de cititorul nostru Virgil 
B. Z. din Capitală, răspundem că Molière este cel 
mai mare autor dramatic francez şi chiar unul din 
cei mai mari autori dramatici dela toate popoarele 
şi din toate timpurile. Molière e un pseudonim, de 
oarece numele său adevărat e Jean Baptiste Po- 
tquelin. 

Molière a scris in deosebi comedii de caracter 
şi comedii de moravuri, unele in proză, altele în 
versuri. Numărul lor e foarte mare şi multe din ele 
se joacă şi în zilele noastre. Printre cele mai in- 
semnate cităm următoarele : Misantropul, Sgârcitul, 
Doctorul fără voe, Bomavul închipuit, Preţioasele ri- 
dicole, etc. 

Moliere care a fost şi un actor celebru, fiindcă 
rolurile principale ale pieselor sale erau interpretate 
chiar de el, sa născut la Paris în anul 1622 şi a 
murit tot la Paris în anul 1673 în timpul când juca 
pe scenă. 


Ce este „Stenografia“ ? 


Aşa ne intreabă cititorii noştri lan. Ş. şi Z. Kau. 


din Codăeşti. 


Răspundem că Stenografia este un alfabet pre- i 


scurtat cu ajutorul căruia scriem mult mai repede, 


decât cu literele alfabetului obişnuit. Stenogra'ia se : 
întrebuinţează mai ales pentru a transcrie discursuri,. ; 


sau atunci când cineva îţi dictează. Un stenograt bun 
aşterne pe hârtie toate cuvintele oricât de repede ai 
vorbi. 


Intrebări de prisos. 


De rândul acesta cititorul nostru Pop. C. S. dela 
R.-Sărat căruia i-am răspuns la diferite întrebări n'a 
nimerit-o cu cele trei întrebări ce ne face în ultima 
sa scrisoare. 


Aşa, nu înţelegem întrucât il interesează pe el, : 


băiat încă în vârstă mică, să ştie care e cea mai 
puternică armată de uscat; de asemenea nu ne 
spune unde şi cu ce ocazie a întâlnit numele Bât- 
tchev şi nici nu ştie măcar cum se scrie numele 
exact al artistului francez, în ceramică, Bernard Pa- 
lissy. Nu ne spune nici cu ce ocazie a întâlnit a- 
cest nume. Aşa fiind, socotim de prisos să dăm lă- 
muriri până nu ne lămureşte el însuşi. 


1 APRILIE 1928 — Nr, 216 


ABONAMENTE : 


DIMINEATA 
COPiiLOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAŢIA 


BUCUREȘTI — Str. SĂRINDAR 7, parter. — TELEFON 6/67 


1 AN 200 LEI | 
6 LUNI 1% „ 


Director: N. BATZARIA 


UN NUMĂR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 


Trenul puțăe in gară. 
Gata totul de plecare 
Către alt meleag din tară. 
Un gângav în grabă mare 


Se zoreşte şi întreabă 

Pe un om ce sta de-o parte. 
I se pare om de treabă 

Şi îi strigă de departe : 


— ,Do-Do-Domnule, eşti bun 
„Ca să, ca sa, ca să-mi spui 


DOI GÂNGAVI 


„Trenul astă e în drum 
„Și-şi merge spre Vaslui ?“ 


Celălalt gângav de tot 

Mai de-abia, de-abia vorbea. 
Scoțând limba de un cot 
Către el răcnind grăea : 


nu, nu-ți 
spui 


— „Cum, cum, cum să 


„Uu--uite trenul ästa 


——— 00 RI ———— 


„Merge, merge spre Vaslui ; 
„Eu spui, spui, cum să nu-ți spui“. 


Băâlbâindu-se-amândoi 

Pân să 'ntrebe, pân să spună 
Făr să cate înnapoi 

Trenu-şi luase drumu 'n bună... 


„„Blestemând sărmanul om 

Cată 'n urma trenului. 

El rămâne pe peron, 

Trenul pleacă spre Vaslui... 
Niculae N. Manolescu 


INTÂMPLĂRI TRISTE 


“Dragii mei, ştiţi o căsuță, 
O căsuță c'o măsuță ? 
Pe măsu[ă-i aşezată 
Farfurie mare, lată. 
Este apă'n farfurie, 
înoată cu bucurie 
Peştişorul mititel, 
Unde e, drăgul de el? 
Vai, ce veste am aflat! 
O pisică Va mâncat. 

iar pisica-apoi o şterge, 


La pădure drept că merge. 


Dar pădurea unde este ? 
larăşi am o tristă veste : 


Nimicită, arsă-i toată 
Si n cenuşe e schimbată. 
Dar cenuşa? A luat-o 


, 


Râul mare ş'a 'necal-o. 

Unde-i râul, de 'ntrebați, 

Altă veste o s'aflați. 

Trei cirezi de boi veniră, 

Il băură şi-l sorbiră. 

Unde-s boii vreți să ştiţi ? 
Injunghiați şi jupuiți, 

De boeri au fost mâncaţi. 

lar boerii, de "'ntrebaţi, 

Morți de mult sunt şi 'ngropați. 


DOC aa 


Moșuleţ 


PAG. 4 


Poveste populară din valea Nilului 


n împărat avea o fată, pe care 
dorea să o vadă foarte învățată. 
De aceea, i-a adus un profesor cu 
fală mare. Cu dânsa mai învățau 
şi alte copile. Intr'o zi, când Dom- 
nița intrase în sala unde îşi făceau 
lecţiunile, mare îi fu spaima când 
văzu că profesorul bătea pe una 
din colegele sale de învăţătură. O bătea aşa de rău, 
încât biata fetiță era aproape de moarte. 

Domnița, văzând acestea, a fugit din clasă, a ieşit 
pe străzile oraşului şi înspăimântată, alerga, nici ea 
nu ştia unde. 

S'a trezit afară din oraş într'o câmpie. Fiind ruptă 
de oboseală, a adormit la rădăcina unui stejar bă- 
trân, care îi făcea umbră cu ramurile sale întinse. 
Tocmai trecea pe acolo fiul unui Sultan. Acesta a 
luat pe mica prinţesă şi a dus-o tatălui său. Ea 
a crescut mare şi frumoasă la noul palat. Fiul sul- 
tanului a luat-o de soţie. Na trecut multă vreme 


şi brătrânul sultan, murind, i-a urmat la tron fiul 
său. 

Şi iată pe frumoasa Domniţă ajunsă împărăteasă. 
După un an a născut un băiat, pe care, după obi- 
ceiul de acolo, veneau să-l vadă toate doamnele dela 
Curte. Dar într'o zi, înainte de a veni doamnele dela 
Curte, unul din peretele odăzi unde locuia împără- 
teasa cu copilul ei, s'a despicat şi a văzut cum iese 
în fața ei profesorul din copilărie, care îi lăsase a- 
tâta groază în suflet. Profesorul a inaintat spre pa- 
tul, unde dormea atât de frumos micul prinţ, l-a 
apucat cu mâinile amândouă şi wmplându-l de sânge 
a pierit prin aceiaşi deschizătură a zidului, prin care 
venise. 

După această întâmplare, sa răspândit în palat 
vestea că împărăteasa este căpcăună, fiindcă ea în- 
săşi şi-ar fi mâncat copilul. Sultanul auzind o a- 
semenea grozăvie, ma putut să facă nimic, mai ales 
că el îşi iubea aşa de mult soţia. 

In al doilea an dela căsătorie Domnița avu un alt 


DIMINEATA COPIILOR 


băiat cu care se întâmplă acelaş lucru ca şi cu cel 
dintâiu. 

In al treilea an, avu pentru a treia oară un copil, 
o fetiță frumoasă care pieri şi aceasta după ceilalţi doi 
fraţi ai ei. 

Toată curtea Sultanului şi poporul zbierau de mâ- 
nie împotriva acestei femei, care îşi mănâncă copiii. 
Sultanul, care tot mai iubea pe frumoasa lui soţie, 
neavând ce face, a poruncit ca Domnița să trăiască 
de aci înainte singură, inchisă într'o bucătărie a pa- 
latului. 

Sărmana de ea sa supus la totul, fără să se 
apere sau să dea vre-o lămurire. | 

Intruna din zile, Sultanul plecă departe să cer- 
ceteze unele tări pe cari tot el le stăpânea. Şi după 
obiceiul său le-a întrebat pe toate doamnele dela palat 
ce doresc să le aducă din această călătorie. Unele au 
cerut inele, altele mătăsuri, altele tot soiul de giu- 
vaericale.. Sultanul, care încă îşi mai iubea soţia, a 
întrebat-o şi pe dânsa ce doreşte să-i aducă. Spre 
marea lui mirare, Domnița a cerut cutia amărăciunii 
şi cupa alinări. „Dar dacă le vei uita, să ştii că o 
mare furtună se va abate asupra ţării”, zise Dom- 
nița care îndura cu răbdare soarta ei. 1 

Sultanul plecă. Cercetă “pe supuşi şi văzu ce are 
de făcut. La întoarcere aducea cu sine tot ceeace 
tăgăduise doamnelor dela curte. In drum, a fost a- 
pucat de furtună. Aceasta i-a amintit că se întorcea 
fără „lucrurile cerute de soţia sa. 

S'a întors din drum şi cu mare trudă le-a adus 
apoi la palat. Sultanul era însă peste măsură de 
nerăbdător să ştie ce va face ea cu lucrurile dorite. 
Peste noapte sa aşezat la pândit întrun loc de 
unde putea să vadă totul. In odaia ei, Domnița stând 
aşezată pe jos, povestea celor două lucruri întâm- 
plarea cu cei trei copiii ai săi şi le spunea din tot 
sufletul 'că e nevinovată. Şi apoi adăoga: „Nu este 
aşa că - numai adevăr v'am spus ? Nu este aşa că 
aceasta e cel mai limpede adevăr ?” 

Şi isprăvind de zis acestea, cutia şi cupa s'au 
sfărâmat. In acelaş timp zidul sa despicat şi sa 
ivit vechiul său profesor, care ţinea pe cei doi băeţi 
ai Domniței, iar după ei venea fetiţa. 

După 'ce a salutat-o respectuos, profesorul i-a vor- 
bit astfel: „lată pe cei trei copii ai tăi. Am avut toată 
grija de ei şi i-am învaţăt multe. Ți-i dau inapoi, 
fiindcă ai ştiut să păstrezi tot secretul meu cu orice 
suferință din parte-ţi. Am voit să fac din tine un 
om învățat adică ştiutor de toate şi am izbutit să fac 
din copiii tăi. Bucură-te de aci înainte în pace de 
roadele bunelor tale însuşiri.” Zicând acestea, a pie- 
rit. Sultanul auzind şi văzând toate, nu ştia ce să 
admire şi să laude mai mult: frumusețea soţiei şi a 
copiilor săi sau răbdarea şi tăcerea, credința şi su- 
punerea în nenorocire a femeii sale. 

A deschis uşa, îmbrățişându-şi copiii şi pe soţia sa 
înţeleaptă. 


PAG. 5 


Apoi împreună au părăsit odaia aceea şi au locuit 
mai departe în palatul, care strălucea de acum înainte 
de atâta veselie. 


In româneşte de Marg. Hurezeanu 
———— 00 kM 


Un sfat pe săptămână 


Cine-ar îi şi ori şi unde, 
Dacă vr'unul îndrăzneşte, 
Țară, neam să-ți ocărască, 
Tu înfruntă-l viteieşte. 
LAAĂAAAAAAAAA AA AAAAAAAAAAA AAA AAA AAA AAA AAA AAA Abt 
„Almanahul Şcolarilor pe anul 1928“ 
De vânzare la toate chioşcurile de 


ziare şi la librării, 


+, Ea 2073 rii 
D” N 


PAG. 6. 900000000000009040000000090000t0etee0000e00t DIMINEATA COPIILOR 


PISICA ŞI HOTUL 


Intr'un orăşel de provincie trăia odată un profe- 
sor bătrân. El locuia într'o casă veche dintro ma- 
hala îndepărtată. 

Casa avea un balconaş unde cetea, câteodată, bă- 
trănul. 

Bătrânul era singur. 

Copiii săi se risipiseră, de mult, în lume... 

Nimeni nu venea ca să-i tulbure liniştea... 

Avea cărţi, cetea, răscolea sertarul mesei, găsea 
scrisori îngălbenite, le recitea,, îşi aducea aminte de 
anii tinereţii plini de bucurii, de jocurile cu cama- 
razii de şcoală şi rămânea de multe ori îngândurat, 
pradă amintirilor... 

Câteodată, venea să-l viziteze. Tedy, băiatul veci- 
nului său care-l iubea foarte mult. 

Tedy era de vreo şase ani; mic, cu părul blond, 
cârlionţat, veşnic sglobiu, avea ochii verzi, plini de 
cuminţenie. 

Tedy era foarte cuminte. 

Nu supăra pe mămica lui, nu se certa cu nimeni 
şi în fiecare seară, înainte de culcare, se ruga lui 
Dumnezeu. 

Dar de ce credeţi că venea Tedy aproape în fie- 
care zi ca să-l vadă pe bătrân ? 

Profesorul avea o pisică frumoasă cu blana cenu- 
şie... 

O chema „Cenuşa”... 

Lui Tedy îi era dragă pisica. 

Cum intra pe uşă întreba: 

— „Cenuşa ?... unde eşti ?...” 

“Bătrânul surâdea, îi săruta obrajii şi-i da pisica... 

Tedy striga : 

— „Stai, frumos, „Cenușa“ ! 

Pisica se apropia de el, ridica lăbuţele dinainte şi 
rămânea  nemişcată. în timp ce Tedy îi mângâia 
fruntea şi-i „îndrepta” mustăţile. 

Pe urmă, Tedy, îşi făcea braţele cerc, le apropia 
de pământ şi striga din nou: 

„Hopa, „Cenușa“! 

Pisica făcea un salt şi sărea, frumos, printre bra- 
tele lui în râsetele lui Tedy şi ale bătrânului. 

Apoi sărea pe umerii lui Tedy şi torcea îmbucu- 
rată până când adormea lângă obrajii tovarăşului 
său de joacă... 

Bătrânul avea nişte curcani frumoşi pe cari-i cre- 
şlea ca pe copii. 

“Intr'o noapte, un hoţ. se strecură în curte ca să-i 
fure curcanii. 

Era întuneric... 

Ceaţa toamnei se lăsase până la pământ... 

Hoţul deschise portita binişor şi se furişă lângă 
coteţul pasărilor privind cu atenţie în toate părţile. 

Nu se auzea niciun sgomot. 


Numai alăturea de el, la vreo cinci paşi, două 


scântei îl urmăreau, vrând 
impiedice să fure. 

Era pisica bătrânului care întârziase în noaptea a- 
ceea afară... 

Hoţul se înspăimântă... I se păru că vede o umbră 
in Jurul său. 

Se temea să nu fie prins; 
în mână şi se pregăti să se 
dușman puternic. 


Cele două scântei se apropiau mereu; uită de 
curcani şi îngrozit, lovi cu putere locul de unde i se 
păreau că isvorese scânteile. 

A doua zi, profesorul găsi pe „Cenuşa” lângă bal- 
con ; dormea cu capul strivit de lovitura ucigătoare. 

Şi când a venit Tedy, sglobiu ca întotdeauna, 
când a strigat pe „Cenușa“, bătrânul nu a ştiut ce 
să-i spue... I-a sărutat fruntea spunându-i cu ochii 
înecați de tristeţe : 

— „Cenușa“, dragul meu, a plecat astănoapte de 
acasă. Tu să nu fii trist, căci va veni curând. 

lar Tedy întreba in fiecare zi: dar „Cenușa“ nu 
a mai venit. 


par'că să-l fulgere, să-l 


strânse băţul cu putere 
apere ca în faţa unui 


Const. Goran 


Cu capitolul „Mitică în Persia“, as 
nunţat în numărul trecut al revistei 
noastre, se începe partea a doua a 
extraordinarelor peripeții ale curagio- 
sului aviator român. 

Credem că iubiții cititori vor urmări 
cu acelaş interes ca şi până acum 
nouile şi minunatele isprăvi ale lui 
Mitică, aşa de simpatic şi aşa de în- 
drăzneţ. 

Povestea acestor noui peripeții şi 
întâmplări, ilustrate cât mai frumos, 
va începe în n-rul viitor. 


Sună toba: „Bum, bum, bum I“ 
Fuga daţi la „Plici şi Plum“. 
Noua carte minunată, 

Ne 'ntrecut de ilustrată, 

Când începi şi pân' sfârşeşti, 
Zău, de râs te prăpădeşti, 

Şi c'un pol o cumpăraţi, 

Deci pe gânduri nu mai staţi“. 


O femeie voind odată să-şi fiarbă fasole, aprinse 
focul. Alături căzu un pai de pe vatră şi rămase lo- 
cu'ui. Când femeia turnă mai târziu cărbuni, sări un 
cărbune aprins afară şi pică tot pe pământ. După 
aceea, când focul ardea tocmai bine, puse oala cu 
fasole deasupra. La amestecat sări un bob de fasole 
şi căzu tocmai lângă pai şi cărbune. 

Pe când femeia eşi puţin din bucătărie, cei trei ho- 
tărâră să fugă-în lume .Paiul zise: „Bine cam căzut 
jos, altfel aşi fi fost de mult ars!” Cărbunele grăi şi 
el: „Și:eu sunt mulţumit de soarta mea, fiindcă acum 
pot să merg pe drumul care-mi place”. Bobul de fa- 
sole zise la rândul său: „Ce bine cam sărit din 
oală, căci altfel aşi fi fost de mult fiert. Acum însă 
hai s'o‘ ştergem mai repede!” 


Se îurişară încet de tot din bucătărie şi o por- 


niră spre sat. După ce merseră o bucată bună, a- 
junseră la un pârâu,.cum însă nu se vedea nici un 
pod, nu ştiau cum să treacă dincolo. In sfâriş,t, bo- 


O RI — 


DEA 
"p 


UNET. NEGRU 


DA Anoe 


On ADE 


butui de fasole îi veni un gând bun, pe care il inde- 
piiniră mnumaidecât. Paiul se- aşeză peste pârâu şi 
cărbunele începu să alunece pe deasupra. Pe când era 
la mijlocul răului, apa gâlgâi deodată. Cărbunele se 
speriă, stătu nemișcat câteva clipe, însă atât a fost de 
ajuns ca să ardă cu văpaia lui paiul drept la .mijloc. 
Căzu apoi greu în apă, trăgând cu el E ca- 
petele paiului. 

Când auzi bobul de fasole, care ‘aştepta incă pe 
marginea pârâului, cu ce sgomot se dusese la fund căr- 
bunele, râse atât de tare, încât plesni. 

Tocmai atunci şedea pe țărm un croitor, care de 
asemenea auzise căzătura. Croitorul se uită din ce 
parte vine. zgomotul, auzi şi râsul- şi văzând bobul 
de fasole crăpat, îl: luă de jos. Cum avea inimă mi- 
loasă şi cum, ca un croitor iscusit ce era, purta la e! 
ac şi aţă, îl cusu numai decât la loc. Insă fiindcă 
avea numai aţă neagră, fasolea are până azi un mic 
punct negru. 


Din viața copiilor 


LATUL 


Ninsese. Zăpada acoperea tot pământul. - Marin, 
un şcolar vecin de bancă cu Mircea, a adus la şcoală 
un laţ de prins sticleţi. 

— Mircea, îl pun sub nucul din dreapta şcolii. 
Până la recreaţie se prind sticleţi. 

— Marine, nu chinui păsărelele! 

— Am mai prins eu! 

I} puse. Nu trecu mult şi un sticlete amăgit de 
seminţele de cânepă puse acolo, se prinse. La re- 
creație Marin şi cu Mircea tură cei dintâi lângă laţ. 
Piciorul prins al sticletelui. era tăiat de firul de păr. 
Curgea sânge. Zăpada era înroşită. 

— Vai Marine, omori păsărica. Ascultă ce jalnic 
ţipă. Plânge de durere. 


aa wibra pe 2 


Ochii lui Marin lăcrămau. Prinsese act sticleţi, 
dar aşa nenorocire nu i se întâmplase. 

— Să-i desfacem laţul dela picior şi să-i dăm dru- 
mul, — zise Mircea. Aşa şi făcură. Spălară pieiorul 
rănit cu zăpadă. Mircea puse sticletele în palmă. 
Acesta bătu din aripi. Văzu că e liber. Sbură, ciri- 
pind vesel. 

—. Marine, ce vesel e acum! A uitat de durerea 
rănii. 

— Ce rău îmi pare că sa rănit. De-acum nu 
mai prind sticleţi cu laţul! 

Marin distruse laţul şi-l aruncă în foc să ardă. 

În sufletele celor doi băeţi se sălășluise mila de 
păsărele. Ce suflete alese! Coast. Şoitaa 


Desene de GEO Text de MOŞ NAE 


IX. Sfârşitul ,Marei Găinării“ 


> 


1) „Ce ne facem noi cu puii? 2) Ce să spue acum şi Haplea: 


vişti tovarăşii se 'ntreabă, „Staţi, mai staţi, aveţi răbdare, 
Curăţaţi suntem cu totul. Dacă nu le dăm lăcuste, 
Aoleu, Hapleo, ce mai treabă!“ Tot se fac buni de mâncare“. 


3) Iau porumb şi grâu, făină, 4) Cer lăcuste, tot lăcuste, 
Insă puii — arză-i focul! — Foamea ca să-şi potolească, 
Nu mănâncă, nici nu gustă, Merg prin câmp, livezi, departe, 


Ci scârbiţți întorc ei ciocul. Ca lăcuste să găsească. 


PAG. 9 


DIMINEAȚA COPIILOR 


iversităț 


ERIC e a a e 
Bibiloteca Ur 


Azi aşa şi mâine iarăşi, 


5) Iar un fluer de maşină 
Zi de zi se 'mpuţinează, 


De-l aud, cum sunt dresați, 
Fug 'ntr'ânsa ca nebunii — Merge treaba tot ca racul, 
Mulţi rămân pe jos călcați. 


Iar tovarășii turbează. 


Sare Frosa, vrând să-l scape, 


7) Se reped apoi la Haplea, 8) 
Doamne, câte-i mai dădură ! Dar Tănase şi Prostilă 
Ba cu pumnii, ba cu băţul, Se 'mcăerară şi cu dânsa 
Zău, piftie mi-l făcură, S'o bătură fără milă. 
Cus 
5 a pa ia = ite-asa "și găsi sfârşitu 
9) Vin săteni, ca Să-i despartă 10) : gi e e AAE a Spre ; 
Straşnica negustorie, 
N'a rămas decât o firmă: 


Și se 'ncinge o bătaie... 
Ce bătaie ? — Zice Lili: 3 g 
„Bine că wai fost, Mog Nae P* „La vestita găinărie“. SFARŞIT 


56 


PÀG. 10 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Din mitologia veche 


POVESTEA FRUMOASEI PSIHE 


răia de mult în insula Creta, o prinţesă tâ 
nără şi aşa de frumoasă, în cât veneau să 
o vadă, oameni din ţările cele mai depărtate. 
Pentru aceasta, zeiţa Venus era foarte 
mâniată. Chemă pe fiul său Eros, zeul iu- 
birei, şi-i zise: 
„Dragul meu, prinţesa Psihe e numită de lumea 


întreagă „frumoasa, dintre cele mai frumoase“. Fap- 
tul acesta mă supără, şi mă revoltă. Du-te şi aruncă 
într'insa una din săgețile tale otrăvitoare şi fă ca ea 
să îndrăgească pe cel mai urât om”, 

Eros îşi luă arcul şi tolba cu săgeți şi plecă. Psihe 
dormea în iarba din grădina palatului. Fu zărită de 
Eros. Acesta alese săgeata cea mai ascuţită şi îndrep- 
tând-o spre prinţesă murmură: „lată, frumoaso, din- 
tre cele mai frumoase, eu îţi voi fi soţul tău”. Venus 
se supără foc din pricina neascultării fiului său. Şi 
pentru a face să dispară frumoasa prinţesă, dădu o 
furtună mare în insula Creta. Regele trimise să se 
consulte oracolul dela Delfi, care a răspuns: „Acesta 
e un blestem de la zei. Pentru a înceta furtuna, tre- 
bue ca fiica regelui, frumoasa Psihe, să îmbrace o 
rochie albă de logodnă şi să fie întovărşită de alai 
de nuntă, până la marginea mării, din care va eşi 
un monstru care o va lua la el”. Regele, cu inima 
sfâșiată de durere, se împotrivi. 


„Cum să las pe fiica mea în ghiarele unui mon- 
stru ?-Nu, nu, asta nu se poate. O voi ascunde aşa 
de bine, încât nimeni nu va putea să o găsească”. 

Dar Psihe dădu din cap, zicând: . 

„Mai bine -să mor eu, decât să sufere poporul ta- 
tălui meu”. 

Şi în seara următoare Psihe îşi îmbrăcă cea mai 


frumoasă rochie şi după ce îmbrăţişă cu căldură pe 
părinţi, se îndreptă spre mare. 

Acolo, aştepta pe o stâncă monstrul care avea să 
vină să o ia. 

Sufletul i se umpluse de spaimă şi se simţea obo- 
sită. Eros însă urmărise pe frumoasa prințesă şi a- 
jungând la mare, zise Vântului numit Zefir: 

„Dacă va eşi monstrul din apă, eu îl voi omori; 
până atunci du prinţesa în palatul meu”. 

In adevăr, când frumoasa Psihe se trezi din zăpă- 
ceală şi spaimă, se minună văzându-se întrun palat 
străin; apoi o voce îi şopti: 

„Te găseşti în palatul soţului, pe care zeii ți l-au 
ales”. 

Prinţesa sa plimbat ziua toată prin grădina cu 
flori, iar când a venit seara, sa culcat. Puțin după 
aceea, Psihe sa deşteptat, căci soțul ei venise, şi îi 
vorbea, aşa. de frumos! Şi tot așa. în fiecare seară, 
soțul prinţesei venea la palat, iar în zorii zilei dis- 


DIMINEATA COPIILOR 1906600660060066060000060000000000000000606e PAG. 11 


părea, fiindcă zeii nu trebuiau 
muritori. 

In sufletul prinţesei încolţise gândul de a vedea 
odată la faţă pe soţul său. Pentru aceasta, se sculă 


văzuți de oamenii 


intr'o noapte şi fără cel mai mic sgomot, aprinse 
lampa şi se uită la chipul lui. O ! cât era de frumos! 
Dar mâna prinţesei tremură şi o picătură de uleiu 
căzu pe mâna zeului Eros. Se deşteptă. 

„Ce ai făcut, frumoasa mea ? Nu ţi-am spus că nu 
trebue să ai o asemenea dorinţă ? Iată unde te-a dus 
fapta nesocotită: zeii sunt mâniaţi pe mine şi tre- 
bue să te părăsesc. 'Trebue să te părăsesc pentru 
totdeauna”. Şi fugi zeul Eros, după ce isprăvi de 
spus acestea, 

Frumoasa prințesă rămase singură, galbenă la 
faţă şi pe jumătate moartă. Când îşi aruncă privi- 
rile împrejur, ce să vadă ? Palatul, grădina cea cu 
flori, toate dispăruseră. In locul lor, erau numai 
stânci şi mărăcinişuri. Incepu să plângă. 

„Desigur, aceasta e numai vina mea. Mă voi duce 
însă la mama soţului meu şi îi voi cere tot ajutorul. 
li voi spune că mă voi supune la tot ceeace îmi va 
porunci”. i 

Şi plecă. Ajungând la templul unde locuia Venus, 
care era mama lui Eros, frumoasa prinţesă se a- 
runcă în genunchi la picioarele ei: 

„Eu sunt Psihe şi printr'o neascultare mi-am pier- 
dut toată fericirea vieţei. Invaţă-mă ce să fac pentru 
a o recâştiga ?“ 

— Mergi şi adu-mi o cană cu apă dela fântâna 
din apropiere. Vezi că e păzită de un balaur mare”. 
Psihe plecă. Se apropie cu paşi foarte înceţi de ba- 
laur. Se aşeză lângă el. Şi în clipa când se crezu 
neobserva:ă, umplu cana cu apă. Văzând zeiţa Ve- 
nus, că prinţesa a putut să împlinească această po- 
runcă, îi dete alta, tot pe atât de grea. 

„Vezi tu, Psihe, pe marginea cealaltă a mării o 
turmă cu oi? Ele au coarne aşa de mari, încât de 
frica lor ştiu toţi lupii. 

Vei şti însă că lâna lor eo minune. E moale şi 
strălucitoare. Aşi vrea să-mi fac din ea o rochie. Dar 
nu putem prinde oile, decât pe înserat. Te vei duce 
tu? 

Şi Psihe plecă. Cu mare greutate ajunse la locul 
dorit. Oile se culcaseră. Erau obosite. Alergaseră ş: 
se jucaseră aşa de mult, încât îşi smulseseră mai 
toată lâna de colțurile stâncilor. Psihe strânse lâna 
şi cu aceeaşi greutate cu care venise, se întoarse. 
Dădu zeiței lâna. Venus se minună, dar o puse la o 
altă încercare tot pe atât de grea cât şi cele dintâiu 
două. 

„Mergi, Psihe, în hambarele mele, unde grâul e 
amestecat cu orz, cu ovăz, cu secară. Desparte toate 
acestea în patru vase”. 

Psihe se şi aşeză la lucru. Ceasurile urmau unul 
după altul şi obosită de atâta muncă, biata Psihe 


- adormi. Dar minune! In zorii zilei. când Psihe sa 


"a alai OR a aaa 


deșteptat, cerealele erau bine despărțite în cela: pa- 
tru vase. 

Văzând şi aceasta. zeiţa Venus trimise pe frumoasa 
Psihe la Pluton pentru ca Proserpina să-i dea pu- 
tinţa de a deveni nemuritoare. Căci numai aşa, zeul 


Eros, fiul zeiţei Venus, va putea să ia de soţie pe 


Psihe. 

Şi frumoasa prinţesă plecă. 

Ajunse în împărăţia morţilor. Trecu cu barca râul 
Stix, care curge pe acolo. Bătrânul barcagiu Caron 
o întrebă: 

— Ce cauţi tu, care eşti vie? 

Şi după ce Psihe îi spuse toată povestea, Caron îi 
arătă drumul. 


— Mergi pe cărarea dela mijloc, căci aceea care co- 
boară merge în iad, iar aceea care urcă merge în 
rain”. 

In drumul său Psihe întâlni pe furiosul câine al 
iadului, ce se numea Cerber şi care avea trei capete. 
Ea îi aruncă în trei direcţii, trei bucăţi de pâine şi 
in felul acesta scăpă de el şi merse mai departe. In- 
lâlni pe zeiţa Proserpina. Dar aceasta cum o văzu, 
îi zise : „Frumoasă fată, tu care eşti vie, ce cauţi în 
împărăţia morţilor ?” 

— ţi cer să mă faci nemuritoare, pentruca zeiţa 
Venus să-mi dea ca soţ pe fiul ei Eros. 

— Imi ceri um lucru foarte mare, foarte preţios; 
dar îl meriţi, căci ţi-ai dat toată osteneala pentru a-l 
câştiga”. Şi Proserpina dădu prinţesei darul nemu- 
rirei, 

Bucuroasă, Psihe, părăsi aceste locuri şi se în- 
toarse la zeiţa Venus. Aceasta o îndemnă să înghită 
ceeace îi pusese într'o sticluţă Proserfina. Psihe se 
supuse. Deodată fu înconjurată de nori albicioşi, de 
un aer strălucitor şi parfumat. 

Psihe se simţi nemuritoare. 

Se găsi apoi pe muntele Olimp, alături de soțul 
căruia întinzându-i braţele, i-a zis: 

„Am făcut tot ceeace mi sa cerut ; de acum insin- 
te vom fi fericiţi pentru totdeauna”. 

3. Ec. Reta 


PAG. 12 


W = 
We | 


j oi flăcăi chipeşi şi voinici, a- 
mândoi feciori de împărat, porni- 
seră să ducă la bun sfârşit o treabă 
grea de tot. 

Anume, ca unul dintr'inşii — pe 
cine îl va ajuta mai mult norocul 
— să ia de nevastă pe fata împăra- 
tului Cenuşe. 

Era, dragii mei, Domnița aceasta frumoasă să o 
sorbi într'un pahar şi deşteaptă, cum nu-i găseai pe- 
rechea. 

Avea insă o meteahnă sau o scrinteală, dacă vroiți. 
Hotărâse să nu se mărite după acela — oricine ar 
îi fost el — care ar fi prins-o la vorbă şi-ar fi silit-o 
să zică: „Nu-i aşa, minți”. Dacă flăcăul, care vroia 
să o ia de nevastă, nu izbutea să o facă să spună 
vorbele acestea, el trebuia să plece şi să se întoarcă 
acasă cu buzele umflate. | 

Şi acum porniseră şi cei doi feciori de împărat 
să-şi încerce norocul. Mergând ei aşa, ajunseră la un 
lac dincolo de care /era palatul împăratului Cenuşe. 

Ca să ajungi însă la palat, trebuia să ocoleşti 
mult, făcând înconjurul lacului. 

Flăcăii noştri aflaseră însă că mai era un drum care 
tăia prin mij'ocul lacului, dar ei nu-l ştiau. Dar iată 
că zăresc un ciobănaş, care îşi mâna turma, cântând 
din fluer, „Ciobănașule, îi ziseră ei, nu ne-ai putea -a- 
răta drumul cel mai scurt până la palatul împărătesc? 

— Drumul cel mai scurt, le întoarse ciobănaşul 
vorba,-este- să. faceţi ocolul lacului. 


POVESTE POPULARĂ 


E a 


de Ali-Baba 


— Dar acesta e un drum lung, iar noi te întrebăm 
de drumul care taie prin lac şi este mai scurt. 

— Drumul ce se pare mai scurt, este totdeauna mai 
lung”, răspunse ciobanul. 

Cei doi feciori de împărat îşi închipuiră că cioba- 
nul nu e în toate minţile şi deaceea, întorcându-i 
spatele, îşi ziseră: „Caii dela ca'eaşca noastră sunt aşa 
de voinici, că ne vor scoate prin apă şi ne vor duce 
teferi de partea cea'ată”. 

Zicând acestea, o cârmiră drept în lac, dar abia 
făcuseră câţiva paşi „că trăsura cu cai cu tot se a- 
fundă în mlaştină şi în noroiu, de nu mai era chip 
să o urneşti din loc. Au stat feciorii de împărat ore 
întregi muncindu-se şi trudindu-se în tot felul, până 
ce au putut în sfârşit să scoată şi trăsura şi caii 
din nou la marginea lacului de unde porniseră. 

„Al naibei ciobănaş, că deştept a mai fost şi a avut 
dreptate”. 

Il chemară din nou şi-i ziseră: „Ascultă, voinice, 
vedem că eşti desgheţat şi la minte şi la vorbă. Hai 
de te tocmeşte la noi şi în locul nostru, să vorbeşti 
tu cu fata împăratului Cenuşe. Dacă izbuteşti să o 
faci să spue vorbele: „Nu-i aşa, minţi!” noi doi tra- 
gem la sorţi, ca să vedem cine o ia de nevastă, iar 
ție îţi dăm un cal încărcat cu galbeni de aur. 

— Primesc, răspunse ciobănaşul dar mi-e că vicle- 
şugul acesta nu vă va folosi la nimic”. 

Il îmbrăcară, aşa dar, în strae noui şi scumpe şi 
porniră tustrei împreună la palatul împărătesc. Acolo 
ciobănaşul, care se dădu şi el drept fecior -de îm- 


d 


:DIMINEAȚŢA COPIILOR 9000000000000000000000000000000000000000000e PÁG. 13 


părat,. se intăţişă Domniței, care stătea în grădină 
lângă o căpățână de varză şi citea într'o carte. 

„Frumoasă e varza din grădina aceasta, îi - zise 
ciobănaşul, adăogând: Anul trecut crescuse în gră- 
dina noastră o varză aşa de mare, că doisprezece 
fierari îşi deschiseseră sub dânsa câte o fierărie şi 
lucrau. şi băteau cu ciocanele cât era ziua de mare. 
Cu toate acestea, erau așa de departe unul de altul, 
„că nici nu se auzeau între dânşii. 

— Asta e bine, zise Domnița. 

— Nici aşa de bine, îi se impotrivi -ciobănaşul, 
fiindcă - toamna, când trebuia să fie tăiată, tata n'a 
putut să găsească nicăeri un butoiu aşa de mare, ca 
-să încapă varza într'insul. 

— Asta e rău, făcu Domnița. 

— Nici aşa de rău, zise ciobănaşul, fiindcă tata a 
cumpărat o întreagă pădure de stejar, a tocmit trei 
mii de lucrători, cari au tăiat toată pădurea, au făcut 
doage şi cu doagele acestea au făcut un butoiu mare, 
de-ţi trebuia * trei zile de drum să-i faci ocolul şi o ju- 
mătate de zi, ca să ajungi până la vârful lui. După 
aceia, tatăl meu chemă în ajutor pe oamenii din şapte 
sate şi aşa au putut să ridice varza şi să o puie în 
butoiul. 

— Asta e bine, zise Domnița. 

— Nici aşa de bine, făcu ciobănaşul, că trebuia ca 
peste varză să punem bolovani de piatră, aşa că o 
lună de zile am cărat la pietre cu o sută de care. In 
vremea aceasta, însă s'au prăpădit o sută de cai, 
iar o sută de căruţaşi sau ales care cu braţele, 
care cu picioarele rupte. 

— Asta e rău, grăi Domnița. 

— Nici aşa de rău, răspunse ciobanul, fiindcă tot 
săpând să scoatem pietre, am dat peste un izvor de 
sare. 

— Asta e bine. 

-— Nici aşa de bine, fiindcă sarea aceasta a stricat 
butoiul şi a putrezit varza. 

— Asta e rău. 

— Nici aşa de rău, fiindcă Rs a eu de un capăt, 
tata de capătul cel ăla, am rostogolit butoiul până 
în câmp şi cu varza stricată am îngrăşat țarina noa- 
stră. 

— Asta e tine. 

— Nici aşa de bine, fiindcă pe urmă ne-am dat 
PERR că greşisem şi că răsturnasem butoiul cu varză 
în țarina unui alt om din sat. 

— Asta e rău. 

— Nici aşa de rău, fiindcă tata şi cu mine am 
ridicat țarina omului ca un acoperiş şi am răsturnat 
toată varza pe câmpul nostru. 

— Asta e bine. 

— Nici aşa de bine, fiindcă din pricina verzei pu- 
trede s'a stricat aşa de rău văzduhul, că oamenii din 
o sută de sate de jur împrejur au trebuit să-şi lase 
casă şi vatră şi să se mute departe de tot. 

— Asta e rău. 

Nu-i aşa de rău, fiindcă în țarina aceasta sa 


făcut aşa de mult grâu, că tata a pus o sută de mii 
de secerători, ca să-l secere .După aceea l-a vândut 
Şi a ajuns un om putred de bogat .Cu o parte din bani 
şi-a cumpărat un cal, vreau să Spun 0 iapă, care era 
aşa de lungă, încât dacă porneai la drum, îţi trebuia 
o zi drum, ca să ajungi la cap, iar capul iepei era 
lung de o jumătate de zi drum. 
— Asta e bine. 


— Nu-i aşa de bine, fiindcă tata a umblat şi s'a 
căznit mult, până a găsit meşteri, cari să facă o că- 
ruţă lungă, lungă de două zile drum şi lată de o zi 
la care să înhame iapa. Insă, cu căruța aceasta şi-a 
cheltuit toţi banii. 

— Asta-i tău. 

— Nici aşa de rău căci nemai fiind bogat, tata nu 
mai avea necazuri şi trăia liniştit. 

— Asta e bine. 

— Nici aşa de bine, fiindcă într'una din zile .am in- 
cărcat în căruță două păduri de lemne şi am cârmit-o 
prin mijlocul lacului. Insă roţile căruţei s'au potmolit 
în moroiu, iar iapa, trăgând din răsputeri, a pleznit. 

— Asta e rău. 

— Nici aşa de rău, fiindcă din burta iepei a căzut o 
hârtie, iar pe hârtia aceasta stătea scris că tatăl Mă- 


Citiţi urmarea în pag. 14 jos. 


— c e 


OPT OP POP EET RT a a a R a aR a T aa A 
"i n P 1 P - - ~ 
f F . 3 x y 


» 


PAG. 14 '900000000000000000000000000000ooooeeeeoeeeeDIMINEAȚA COPIILOR 


ARICIUL 


Intro pădure mare şi deasă, sub un pom înalt, 
stătea ghemuit un ariciu, care nu avea nici un cu- 
noscut şi nici un prieten. Nici o ființă mu venea la 
dânsul şi nici el mu mergea la cineva. Aşa în sin- 
gurătate îşi petrecea ariciul toată vremea. 

Intr'o zi, îi s'a strâns şi lui inima să stea singur 
ca un cuc: Dorea, biet de el, să -aibă prieteni cu 
cari să se plimbe. lată că zări un iepuraş, care 
sărea in pădure. Ariciul Pa chemat: „lepuraşule bun, 
iepuraşule frumos, vino încoace să ne jucăm împreună. 

— Nu, nu vreau să mă joc cu tine, eşti acoperit 
cu ghimpi ascuţiţi, şi mi-e frică”. i 

Aşa i-a răspuns icpuraşul şi şi-a văzut de drum. 

lată că pe acolo alerga o veveiiţă. Ariciul a che- 
mat-o zicându-i: „Veveriţă dragă, veveriță frumoa- 
să, vino aci să ne'mprietenim. 

— Nu, i-a răspuns veverița, caută-ţi alte prie 
tene, mie îmi este frică de ghimipii tăi ascuţiţi”. 

Când ariciul a observat că toată lumea fuge de 
el, sa supărat aşa de tare, încât s'a ghemuit ca o 
minge, zăcând sub pom singur, singurel. 

R. ROTMAN 
AAAAAAAAAAAA 444 11100 44AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA AAA AAA 
Ascultă-mă 
mititico, 

Trebuie să creşti 
mare, sănătoasă şi ro. 
bustă, trebuie să în- 
veţi cu plăcere şi fără 
a obosi, la timpul tău 
trebuie să devii aju- 
torul şi sprijinul mamii 
în ocupațiile casnice, 
trebue deci să păstrezi 
negreşit acel dar ne- 
prețuit ce se chiamă 
sănătate. 

Ei bine, dacă vrei 
să obţii toate astea nu 
pierde ocaziunea de a 
bea zilnic o ceaşcă de 


Cacao pe care mama prevăzătoare ţi-o va da 


Knor dimineaţa si pe icare tu o savurezi cu 


multă poită, fiind de gust excelent. 
Ai putea dori ceva 


mai delicios de cât how? 


o CACAO 
De vânzare la drogherii şi mag. cu coloniale. 
O DE E E RR E REID PO E SE PE Pe e PE DB e 


(Urmare din pag. 13) 
rici Tale, luminatul nostru împărat, a fost tocmit şapte 
ani 'de zile ca păstor la tatăl meu. 

— Nu-i aşa, minţi! strigă supărată Domnița. 

— Fiindcă te-am prins cu vorba şi te-am făcut să 
spui vorbele acestea ,dă-mi mâna ta şi hai la împă- 
ratul să ne cunune”. 

Şi aşa deşteptul ciobănaş luă de nevastă pe fata 
împăratului Cenuşe. 

Jar cei doi feciori de împărat, cari îl tocmiseră, 
se întoarseră acasă cu buzele umilate. Ali-Baba 


Păianjenul cel viteaz 


FABULĂ POPULARĂ RUSEASCĂ 


Cele ce avem să povestim aicea sau întâmplat de 
mult, în vremuri cari s'au dus şi nu se măi întorc. 

„Si aşa, într'o vară caldă căzu o mare nenorocire 
pe capul oamenilor. Năvăliseră dintro dată muşte 
şi alte gângănii, cari le sugeau oamenilor sângele. 
Dar tot atunci se ivi şi păiajenul cel viteaz care în- 
cepu să-şi toarcă pânza şi să-şi întindă firele peste 
tot pe unde se învârteau muştele şi gângăniile. 

In chipul acesta musca, făptura care îşi vâră nasul 
pretutindeni, dădu orbeşte în pânza păianjenului şi 
rămase prinsă. Păianjenul puse mâna pe ea şi se 
pregătea să o sugrume. 

Musca, însă, ridicându-şi în sus picioruşele, începu 
să i-se roage şi să-i zică: „Păianjenule dragă, nu mă 
omori! Am o mulțime de copii şi rămân, bieţii de ei, 
orfani şi îi mănâncă pe drumuri câinii”. 

Păianjenul i-a dat drumul, iar musca, sburând de 
acolo, strânse toate muştele şi le grăi zicând: „As- 
cultaţi, prietene şi surori! Ştergeţi-o cât mai e vreme 
şi ascundeţi-vă la rădăcina bradului celui mare. Pă- 
ianjenul cel viteaz şi-a întins peste tot pânza şi 
firele sale şi a jurat moartea tuturor muştelor”. 

Muştele sburară, se ascunseră la rădăcina bra- 
dului celui mare şi se făcură că sunt moarte. 

Insă păianjenul cel viteaz, prinzând de veste, se 
duse la lăcustă, la bondar şi la ploşniţă şi le dete 
poruncile următoare: „Tu, lăcustă, în loc să sari, stai 
de-oparte şi fă-te că plângi. Tu, bondarule, suflă 
din trâmbiţa cea mare, iar tu, ploşniţă, du-te la 
rădăcina bradului şi spune muştelor de acolo că eu, 
păianjenul cel viteaz, nu mai sunt în viaţă, că m'au 
dus la oraş şi acolo m'au spânzurat”. 

Lăcusta se duse întrun colţ şi se porni să plângă, 
bondarul suflă din trâmbiţă cea mare, iar ploşniţa se 
târi până la rădăcina bradului şi acolo începu să 
strige: „Ei, muştelor, ce mai staţi aicea ca moarte? 
Păianjenul cel viteaz nu mai trăeşte. L'au dus la 
oraş şi Pau spânzurat”. 

Muştele se bucurară de vestea aceasta şi deveniră 
din nou îndrăzneţe. Imcepură iarăşi să sboare, să se 
joace, să zumzue şi să sbârnie. Insă, nu avură parte 
de o bucurie lungă, fiindcă, tot sburând fără să se 
uite în jurul lor, căzură cu toatele în pânza păianje- 
nului, care se ospătă bine cu carnea lor. 


——— 00 FI ———— 
E sfânt 


O cutie de bonboane 

De „SUCHARD” mă încântă 

Precum şi ciocolata lor 

E — pentru mine sfântă. — 
— m DOR 00 —— 


St. Pr. 


f 


kagina AI EEE UI 
` ; > Poi 


DIMINEAȚA COPIILOR 


PAG. 15 
Pagina distractivă 


Rezultatul concursului lunar No. 23 


DESLEGATORII JOCURILOR 


Au deslegat PATRU JOCURI ur- 
mătorii cititori din 


PROVINCIE 


BARLAD: Silică Mihăescu, Gh. Th. 
Dragomir, Rauîman Louis, Ticu Dra- 


gomir. 

TG. BUJOR (Covurlui): Pierre Dra- 
gomir. 

FOCŞANI: Rădulescu A. Alex. 

ODOBEȘTI: Const. Gr. Mihai, Ia- 
cob şi Iosif Avram. 

T.-SEVERIN: Th. S. Popescu. 


Au deslegat TREI JOCURI urmă- 
torii cititori din 


PROVINCIE 


BALȚŢI: Alexandru Wainberg, Ia- 
cob Braunștein. 

BARLAD: Emilian Costescu, Miha- 
lache Vasile. 

CRAIOVA: Bărbulescu C. Marin, 
Getta Marghescu, Dumitru Pisoschı. 
FALEȘTI: Iosif Fihman. 
FLAMANZI: Thiti Cişmileanu. 
GALAȚI: Macovei A. Constanlin, 
Macovei A. Fănel, Ungureanu `N. 
George, Ionescu R. Gheorghe, Nicu 
I. Th. Dimitriu, Munteanu Mircea, 


BISTRIȚA: Aurel Moldovanu. 

BUZAU: Teodorescu I. Nicola. 

BRAILA: Ghingold Ioseph, Sieșt- 
taroff Theodor, Estrella şi Rosamun- 
de Thierer, Jenică Apotek. 

CALAFAT: Popescu D. Eracle. 

CAMPULUNG: Jana şi Lelia Nea- 
goe. 

CAPALNAŞ: Zeno Moldovan. 

CHIŞINAU: Hartea Sergiu, Anato- 
lie Hartea. 

CONSTANȚA: Sorel Avramescu, 
Ioan St. Ionescu, Const. Economu. 

CRAIOVA: Preotescu D. Dan, Io- 
nescu St. Teodar. 

FALEŞTI: Iosif G. Fihman şi O- 
sias Fihman. 

FOCŞANI: H. Zilberman, S. Lit- 
mann, Nicuşor şi Gică Kapsi, §. Fe- 
uerștein. 

GALAȚI: Stoica T. loan, Tasica 
Stoica. Al. şi Niculai C. Vasiliu, Va- 
sile R. 

GIURGIU: Dumitrescu M., Teodor 
Niculae, Dumitrescu M. Mihail. 

IAŞI: Aron Dauer, Eugeniu Bobu- 
lescu. 

PĂTAĂRLOAGE: Gorgan I. Niculae, 

PITEŞTI: Atanasiu Maria. 

ROMAN: Alexandru şi Eugenia Că- 


CARANSEBEȘ: Klementitș Iosif. 

CETATEA ALBĂ: Acselrad Rebeca, 
Curovschi Alexandra. 

CLUJ: Elena Russu. 

CONSTANȚA: Iatan, Octavian şi 
Ion Oncescu, Micu Ion, Florea Faza- 
caș. Mircea V. Lepădatu, Iatan C. 
Octavian. 

CRAIOVA: Alice şi Mil Rădulescu. 

FALEŞTI: Avram $naider. 

FOCȘANI: Iacob Dentschi. 

GALAŢI:  Nestorescu D. Stelian, 
Sclavu Ionel, Betty și Efraim Leibo- 
vici, Ghizela şi Silvia Lauer, Livia 
C. Stoianovici. 

GIURGIU: Eugeniu Sion, 
Georgescu. 

GRAȚIA: Duţescu Stelian. 

HARLAU: Dumitru Ciobanu. 

HOTIN: Grișman I. 

IAŞI: Leviţchi Grigore, Bril Iacob. 

ISMAIL: Valdea Amelia. 

NEGREȘTI: Israil Iacobovici. 

ROMAN: Melica şi Lică Rosenberg, 
Sylvia Grigoraş. 

SILISTRA: Mişu Popescu. 

TIMIŞOARA: Nişu Victor. 

T.-SEVERIN: Racoceanu D. lun. 


Iulian 


Stoica T. loan, Tasică Stoica, Nicu pe ra II aie 3 PREMIAȚII 
S. Ionel. TG. MUREŞ: Frăţi oan. 
GIURGIU: Bebe I. Solomon. 3 Fremiul I. — Florica Meller-Bu- 
ODOBEŞTI: Becuţa Schwartz, Ra- Au deslegat UN JOC următorii ci- curești, 
chela Zilberştein. titori din „ H- Heie Dragomir-Bâr- 
a 


PITEŞTI: Betty şi Lică H. Davi- 
descu, Jiragi H. V. Elluhchjan. 

PLOEŞTI: Nicolescu A. Nicolae. 

T. MAGURELE: Aşendorf Avram. 


PROVINCIE 


BACĂU: Nicuşor Petrovan. 
BĂLȚI: Pantelimon Coteață, Ma- 


III. — Alex. Wainberg— 
Bălţi. 
IV. — Colette şi Dan Cep- 


rioara şi Eugenia Rădulescu. leanu-Bucureşti. 
Au deslegat DOUA JOCURI urmă- BARLAD: Napare Niculae, Cata- » V. — Nicuşor şi Gică 
torii cititori din rina Angheluță, Mutzi şi Costel Spi- Kapsi-Focşani. 


PROVINCIE 


BACAU: Moritz Marcus. 
BARLAD: Chicoş C-tin, Hotnoga 


ridon. 
BRAŞOV: Cociaş G. Ionel. 
BRAILA: Bombonica Ştefănescu, 
Florescu A. Costin, Aurel și Teodora 


Ion. Caraman. 


„Ce citim noi toți acum ?“ 


— Noua carte „Plici şi 
Cu povestea-a doi căţei 


Costă doar douăzeci lei. 


Plum“, 


Premia ţii din provincie sunt ru- 
gati a ne trimite adresele complecie, 

r acei din Capitală se pot prezenta 
personal la redacția revistei spre a 
primi primiile câştigate. 


Proverbe populare streine 


E mai ruşinos să nai încredere în prieteni, decât 


Cu totii oltim 

ŞI ne'nveselim 
„Comoara cu poveşti“, 
Cum alta nu găseşti, 


E frumoasă, minunată, 
Este splendid colorată, 
Optzeci de lol am dat, 
Dar sunt încântat. 


Maistre). 


să fii înşelat de dânşii. (La Rochefoucauld). 


* * * 


A şti să aştepţi e un mijloc puternic de a reuşi. (De 


xxx 


Cine dă iute, dă de două ori. (Seneca). 


= 


A. Froim+Loco.-— «Povestea tinichigiului fără noron». Re- 
gretam că nu putem pubiica bucate trimisă de d-ta, din mai 
multe motive : intåiu nu ne spur de unde ai luat-o, din ce curte 
sau revistă, dară e traducere și după cine este; în al doilea 
rând construrţia frazei lasă destul de dorit. Stilul d-tale nu e 
de loc format, pentru a putea fi de pe acum scriitor. Și în 
fine, din bucata trimisă de d-ta, copi mar avea nimic de ìn- 
văţat, E un subiect.ca e nn pote trezi nici un sentiment fru- 
mos și nici o învăţătură morală, Te sfâtuim ca după mult mai 
mu tă îovătă?nră şi experienţă, să te faci scriitor, 

Stur. I. Gh.-Loco. — „Vomnicul“. Ne spui că povestea a- 
ceasta ai auzit-o dela bunicul d-tale, iar mai jos ne spui că 
este făcută de d-'a. După ce vei învăța să scrii mai frumos, 
mai corect, după ce vel învăţa bine de tot ortografia şi punc- 
juuţia, numai după acrea să te gândeşti a scrie ceva. Până a- 
yunci continuă să fii cititor, folosindu-te de scrierile celor mai 
bătrâm și mai învăţaţi. 

Lya St.-Loco.—<Primăvara» e o poezie slăbuţă. Are ver- 
guri cari schioapâlă şi rime forțite si nepotrivite. De ex.: ca 
Bă găseşti o rimă cuvântilui cispare d-ta faci o construcție 
care nu e corectă în versul: «Suterinţa iernii o dăm uitare», 
în loc de „uitărei“. Și apoi, de cât să zugrăvim mereu Pri- 
măvara în versuri, să așteptăm mai bine să ne bucurăm cu 
toți de frumuseţea şi vseha ei, 

V. St.-Loco. Am dat de veste în nenumărate rânduri că 
nu pubicâm bucăție carı ni se trimit sense pe ambele feţe 
ale hârtiei. Dacă ai fi cutit revista noastră, aflai lucrul acesta 
de multă vreme. Si apoi stilul d-t+le, construcța frazei, cu- 
vinte cari nu-și au rostul în povestiri pentru copii, toate a- 
cestea ne înpi-dică de a publica povestea, despre care ne mai 
spu că e autentică. Regr tăm, dar te sfătuim să fii cititorul 
nostru Și sa-ţi insusești mai îutâi cultură şi apoi să scrii pen- 
tru cei mulţi, 

P. Rom. şi G. Gr.-Loco.—V'aţi dat osteneala să ne tri- 
mit ţi iraduceri, cari lasă muit de dorit, Aşa porzia eln Pa- 
trie» trebue să fie îa limba germană cu versuri cari rimează, 
cu numărul de silabe bine potrivit, iar nu cum e traducerea 
lui P. ltom.-cuvânt cu cuvant şi fără să se ție seamă de re- 
gulele verziticărei, De asemenea, bucăţile în proză nu sunt reu- 
șiie, avâud greşeli de hmbă, de construcţie, de ortografie şi 
punrtu ţie. Vă sfătuim să continuaţi a fi cititori. 

Pop. Tr.-Bu.tea. — Poezia d-tale «Noaptea» e destul de 
drâguţa, ufară de strofa a treia unde om nu poate rima cu 
nou. losă, dacă urmăreşth revista noastra, ui ocazia să vezi că 
noi nu publicăm astfel de poezii, cari nu fac parte din genul 
iteratur= pentru copii şi se adresează altui public cititor, 

Mir. Răd. -Miercurea Ciuc.— S hta „Râspluta“ s risă pe 
ambele fiţ- ale hartei, ceeace arată că d-ta nu urmăreşti re- 
vista noastră şi având şi destule greșeli de ortografie, nu e 
redactată într'o îngmjită formă literară. Regretăm deci că nu 
o putem p'blica. 

Sab. Civb.-Galaţi. — „Reverie“. Este o poezie destul de 
di puli, dar conținu ul ei nu se potriveşte pentru revista noa- 
stră, 

Pop C. S.-R,Sărat.—Crede-ne că avem despre primăvară 
poezn foarte multe şi mai reușite decât aceea trimisă de d-ta, 
La întrebările d-tale ţi se va răspunde la rubrica separată, 

Nic. Gor.-Am publirat demult o poveste slovacă la fel cu 
pov: stea „Deşteptăciunea unui țăran“ trimisă de d-t1, 

G. Con.-Ismail. — Esti incă prea mic, pentru ca să poți 
reuşi de pe acuma în poezii în genul celor două poezii ce 
ne-ai tmm s. Zămbim văzând că ţi-e dur de o mulţime de lu- 
cruri și că te-a săturat chiar de viaţ:, d-ta pentru -care viaţa 
abia acum înrepe. Te sfătuim să te lepezi de astfel de gân- 
„duri cari se potrivesc aşa de puțin cu vârsta d-tale; Cât des- 
pre jo-uri, am scris în nenumărate rânduri că ele se trimit 
Adnumstrației Revistei şi că Redacţia nu se ocupă de ele, 


| DIMINEATA COPIILOR 


DE VORBĂ CU CITITORII 


j 46-200000000000000000000000000000000000000000000 


Pol. A. Cos.„Loco.—«Infocatule. cititor», nu e bine să pu- 
blicăm în revistă glume în cari elevii își permit cuvinte necu- 
viincioase fați de profesorii lor, Vezi de alege din limba greacă 
altele mai potrlvite, 

Amfil. Tin.-Calafundeşti.—Ai copiat cu creionul, făcând 
şi muste gres lı de ortografie, glume şi povești publicate gi ai 
seris pe ambele feţe ale hîrhei, ca să ne trimiți lucruri de 
cari n'avem nici o nevoe. Fii sigur, că avem materie, chiar 
dară revista ar egi da patru ori mai volumnoasă de cum apare. 

Şt. V. Pop.-Loco. — „Cremenea şi ehibritu!* arată un ta- 
lent promiţător, dar expremuni ca „murdar“, „sârbă“ — şi 
înră repetate— apoi neologizme ca «deschise convorbirea», rime 
nepotrivite ca «amor prupriu-— o -hiul» ne împiedcă să o pu- 
bheăm. Incă un sfat: în fibnlă caută să fii mai concis. 


———— DOC 0 — 
Lecţii de pian 


pentru cititorii revistei „Dimineața Copiilor“ cu 
400 lei lunar. Elevii talentaţi vor fi pregătiți special 
pentru șezătorile organizate de „Dimineața Copiilor“ 
A se adresa la redacţia revistei. 
PILULA LL LL LL LL LL LL) 


„Cum, Petrică, wai cumpărat încă 
„Almanahul Şcolarilor pe 1928 2* 

Păcat! Păcat! Fuga să-l iai, 25 de 
lei să dai, căci pe urmă nu-l găseşti şi 
amar ai să te căeşti. 

Unde este de vânzare? La orice 
chioşc de ziare şi la orice librărie, mare 
fie, mică fie“. 


SOCENNURDONERRNNVECENNENRSERORNENUVVENEUNRERUNNNUCEOENNNRL. 


Fabrica Vieneză 
Haine de Copii 


Bucureşti, — str. $elari. 5 — Bucureşti 
(Colț cu Str, Oituz) 


CONFECŢIUNI 
STREINE 
Cel mal bine asortat în 

UNIFORME, 
MANTALE 
pelerine, 


Toate - uniformele şcolare 
sunt confecționate conform 
indicațiunilor Ministerului 


NB. Pentru copii de funcţionari 
şi orfani, reduceri speciale, 


Ah 


aig 


w DIMINEATA 
| 217 SOPHLOR 


DIRECTOR: N. BATZARIA. - 


Dăm aci încă o reproducere a unui tablou celebru. Credem că facem citi- 


torilor o plăcere. PREȚUL LEI 5 


E ———— — a ma A a 


E EERTE T M 
rA PPE A OEE 


PAG. 2 0000000000000000000000009ooooooooooeooooooei DIMINEATA COPIILOR 


făina a fost Pisa Villon? 

DE Mae N mpa 

La această întrebare a “cititorului nostru Mih. Ion. 
ua Capitală, răspundem că François Villon, este un 
vechiu poet francez, născut probabil la Paris în anul 
1431; bun ca poet, însă om cu puutări- rele, fu- 
sese condamnat la moarte pentru hoţii nenumărate, 
însă a fost grațiat. Din anul 1463, dispare, fără 
să se mai ştie anul morţii sale. François Villom este 
cel mai însemnat poet din literatura franceză de mai 
înainte de 1500. Lucrările sale de căpetenie sunt 
cântecile în formă de balade („Le petit Testament” 
„Le grand Testament”) scrise într'o limbă naturală și 
cu mult spirit. 


Despre artiștii de cinematograf. 


Drăguţa noastră cititoare, d-ra Lya loan dela Iaşi, 
ne cere să-i răspundem cine este şi la ce casă de 
filme joacă un artist de cinematograf pe al cărui 
nume îl socotim de prisos să-l dăm. 

Am scris şi repetăm şi aci că viaţa şi isprăvile 
artiştilor de cinematograf ne interesează prea puţin, 
că nu-i cunoaştem şi nici nu vrem să ne dăm oste- 


neala de a afla amănunte despre viața lor sau des- . 


pre casele de filme la care joacă saw nu joacă. 

Altceva mai bun avem de făcut, decât să ne ocupăm de 
asemenea chestiuni. De aceea dăm încă odată de 
veste cititoarelor şi cititorilor ca să nu ne mai în- 
trebe. în chestiuni la cari nu ştim să răspundem şi 
nici nu voim să răspundem. Este de ajuns ca atunci 
când e un film frumos, să mergem şi să-l vedem, fără 
să ne mai ostenim să aflăm de câţi ani este artistul, 
cât câştigă, ce mănâncă şi ce gusturi mai are. 


Despre Esculap și Andromeda. 


Răspundem cititorului nostru I. D. Ghion. din Ca- 
pitală că Esculap, personagiu mitologic, a fost după 
credinţa Grecilor din vechime fiul lui Apollon şi zeul 
medicinei. 

Andromeda, tot o fiinţă mitologică, ar fi fost fiica 
regelui etiopean Cefeus și a Casiopeei. De oarece 
îşi  atrăsese mânia lui Poseidon, zeul mărilor, fu- 
sese înlănţuită de acesta de o stâncă pe când un 
monstru maritim o chinuia zi şi noapte. 

A fost scăpată de Perseu care a luat-o de soție 

Acelaş cititor ne mai întreabă despre Poliphem 
precum şi despre deosebirea dintre creştini şi protes- 
tanţi. Despre aceste două chestiuni am scris destul de 
amănunțit, aşa că nu putem scrie încă odată. 


an a 


TOATE Şi AMESTECE 


Ce este purpura CĂ 


E o întrebare pusă de “cititorul nostru los. Pac. dia 
Glodeni. 

Răspundem că purpura este o culoare de un roşu 
frumos, bătând în violet. Stofa colorată în purpuriu 
a fost descoperită încă din timpurile foarte vechi de 
către Fenicieni. Insă modul cum se prepară azi pur- 
pura şi se colorează cu dânsa stofele diferă de mo- 
dul cum era pregătită în antichitate. Mantale de 
stofă fină şi colorate purpuriu erau semnul de dis- 
tincţiune al împăraţilor şi regilor din Asia, precum 
şi al celor mai înalți iuncţionari din Roma veche. As- 
tăzi mantale de purpură poartă numai Cardinalii. 


Cine a fost Cehow? 


La această întrebare a cititorului nostru Pop C. S. 
dela R.-Sărat, răspundem că Cehow (numele său in- 
treg e Anton Pavlovici Cehow) este unul din cei mai 
de seamă scriitori ruşi în proză şi trece chiar drept 
cel mai mare scriitor umorist al Rusiei. Cehow sa 
născut la 1860 şi a murit la 1904. In scrierile sele 
zugrăveşte cu mult spirit şi cu multă fineță societatea 
rusească, ridiculizând defectele ei. Cele mai de seamă 
scrieri ale lui Cehow sunt nuvelele şi povestirile. 
A scris însă şi drame cum sunt de pildă: „Ilvanov”, 
„Grădina de cireşi”, etc. Din Cehow sunt traduceri şi 
în limba română. 


Cine a fost Montaigne ? 


E întrebarea aceluiaș cititor. 

Montaigne este un filozof şi moralist francez, năs- 
cut la 1533 şi mort la 1592. In cursul vieţii sale, a 
fost şi membru al Parlamentului şi primar al ora- 
şului Bordeaux. Insă cea mai bună parte din viața 
sa şi-a consacrat-o studiului filozofiei. Produsul a8- 
acestor studii e în lucrarea, sa numită Essais (Incer- 
cări). In această lucrare Montaigne ne arată vani- 
iatea judecății omeneşti, combate protestantismul, 3- 
rătând în acelaş timp un spirit de toleranţă şi îngă- 
duinţă faţă de celelalte credinţi. 


N’am putut să publicăm rezultatui concur- 
sului fotografic de pisici, din cauză că una 
din fotografii — şi anume aceea care repre- 
zinta o pisică făcând sluj, s'a stricat pe 
când i se făcea clișeul. Rugăm așa, pe trimi- 
ţătoarea ei să ne o trimeată încă odată. 


ABONAMENTE : 


8 APRILIE 1928 — No. 217 


DIMINEATA 
COPiiLOR 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA 
BUCURESTI — Str. SĂRINDAR 7, parter. — TELEFON 6/67 
UN NUMĂR 5 LEI 


6 LUNI 100 IN STRĂINĂTATE DUBLU 


Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 


Dintele lui Nicuşor 


Auziţi cum Nicuşor A 
Plânge, ţipă: „Am să mor, 
Aouleu, dintele mă doare, 
Uite, ăsta, mamă mare 
Mama mare-l ia cu bine: 
„Taci, băete, că-i ruşine. 
Taci că-ți trece, nu-i nimic, 
Fă-ţi curaj şi fii voinic”. 
Printre lacrimi îi vorbeşte 
Nicuşor, care-i grăeşte : 
„Mamă mare, nu-i aşa, 

Eu nu sunt ca dumneala, 
Zău, mă jur că eu nu pol 
Nici un dinte să mi-l scol, 
Vite-aşa cum te-am văzut, 
Chiar aseară cai făcut, 
Dintr'o dată tu ţi-ai scos 
Dinţii toți — şapoi frumos 
In pahar i-ai aşezat 

Și pe urmă te-ai culcat”. 


AAAA AAAA AAAA AAAA 


Zâna primăverii, odată 
A venit de timpurie 

Şi verdeață pe câmpie 
Și pe văi a pus îndată. 


Moşuleţ 


DOINĂ 


Rate vântul, bate iară 
Vântuleț de primăvară, 
Bate iară, bate iară. 


Vântuleț cu aripi pribese, 
Cine taina-ți înțelese, 
Vântuleț cu aripi pribese ! 


Tocmai hăt, din țări străine, 
Vii uşor pe unde line 
Tocmai hăt, din țări Străine ! 


Ca să sufli prin răzoare, 
Prin câmpiile cu soare 
Și s'aduci partum de floare. 


Şi să sufli şi prin vale 
Ca s'alini a noastră iale 
Vântuleț, vânt făr' de cale 


Demetrian Beu Cârâc 
———— = ———— 


Zâna Primăverei şi larna 


Insă iarna supărată 
Pe vecina sa 'ndrăzneață 
Se gândi să-i dea povuță 
Ca să ştie ultă dată. 


——— oo e ———— 


Si din nori, scutură iară 

Fulgi de shiață peste flori 

Fugărind privizhetori 

Și mâhnind pe primăvară. 
Theodor Şovăială 


PAG. 4 


multă vreme de când într'o colibă săracă trăia 

un croitor cu nevasta şi cu fiul lor Petruş. 

Trăiau în cea mai mare sărăcie, pentru că 

bătrânul tată aproape nu mai vedea, iar 

maică-sa era, aşa de slăbită de lipsuri. încât 

nu mai putea munci. Micul Petruş, bun la inimă şi 

plin de curaj, îşi da toate silinţele să-şi ajute părinţii. 

Mergea, în pădure să adune lemne uscate, tăia iarba 

pentru capră şi făcea treburi la moşierii vecini pen- 
tru a câştiga ceva bani, dar nu erau deajuns. 

Intr'o dimineaţă, tatăl său îi zise: 

„Dragă Petruş, iată că împlineşti 15 ani, ai putea 
să intri la un moşier bogat sau într'un oraş vecin şi 
să câştigi ceva bani cu care să ne ajuţi. Pleacă, dra- 
gul meu şi caută să fii băiat deştept şi de treabă”. 

Petruş îşi luă legătura pregătită de maică-sa, ră- 
mas bun de la părinţi şi apoi porni la drum cu nă- 
dejdea în suflet. 

După ce merse toată ziua, întâlni un bătrân cu 
barbă albă, lungă, aşezat pe marginea drumului şi 
care părea doborât de oboseală şi de foame. 

„Băeţaşule, îi zise nenorocitul, ajută-mă; sunt mort 
de foame şi legătura ta este plină”. 

— Te înşeli, sărmane, nu am în legătură de cât 
câteva coji uscate de pâine şi nişte mere pe cari mi 


le-a dat mama pentru drum, dar dacă vrei, le vom 
împărţi. 

— Văd că nu eşti mai bogat decât mine, răspunse 
bătrânul zâmbind. dar dacă mă pofteşti primesc cu 
plăcere”. 

Impărţiră deci pâinea şi merele, iar când bătrânul 
îşi recăpătă puterile, zise lui Petruş: 

„Copilul meu, ai o inimă bună şi meriţi într'ade- 
văr o soartă mai fericită. Pentru că n'ai stat la îndo- 
ială să împarţi cu mine hrana ta săracă, am să-ţi fac 
şi eu un dar. 

— Cum vrei d-ta să-mi faci un dar, când eşti aşa . 
de sărac ? răspunse Petruş. Am împărţit bucuros 
prânzul cu d-ta şi nu cer nimic în schimb. 

— Eu nu sunt ceeace crezi tu; sunt un vrăjitor şi 
locuesc în apropiere. Ştiam care este starea ta şi a 
părinţilor tăi, dar înainte de a te ajuta am vrut să-ţi 
încerc bunătatea inimei. Iți dau voe să alegi trei lu- 
cruri, pe care le vei avea numai decât. 

— Trei lucruri! ah! sunt foarte fericit, strigă băia- 
tul fără să se gândească. lată ce doresc. Aş vrea mai 
întâiu se mă găsesc îndată acolo, unde mi-ar plăcea; 
al doilea, să am un arc şi nişte săgeți cari să nime- 
rească totdeauna ţinta şi, în sfârşit, aș dori să am un 


DIMINEAȚA COPIILO Roeee9e0e0000o0000ooeooooveoteveveoooooveoeoe PAG. 5 


fluer cu care să fac să joace pe oricine vreau, până 
când voi înceta de a cânta. 

— Aceste trei dorințe îţi sunt împlinile; iată un 
inel fermecat cu care poţi merge ori unde îţi va plă- 
cea. lată un arc şi săgeți cu cari nu vei greşi nici 
odată ţinta, în sfârşit, acest flueraş aproape nevăzut, 
face pe ori cine să joace până te vei opri tu. din 
cântat. 

— Oh! ce fericire! strigă Petruş, mulţumesc, dom- 
nule vrăjitor, n'am avut niciodată ceva care să-mi 
facă atâta plăcere. 

— Numai că ai fi putut cere lucruri mai cuminţi; 
eşti bun dar, prea pripit. De ce n'ai cerut mai întâi. 
ca tatăl tău să recapete vederea, apoi ca maica ta să 
se însănătoşească şi, în sfârşit, bani ca să aveţi cu 
ce trăi ? 

— Oh! domnule vrăjitor, ai dreptate, acestea tre- 
buia să le doresc; nu se poate să le schimb ? 

— Prea târziu, prietene, nu mai am puterea să le 
schimb, dar pot să-ţi dau un sfat; să nu mai vorbeşti 
niciodată fără să te gândeşti şi să cauţi ca darurile 
pe'cari ţi le-am făcut să îndrepte greşala ta”. 


După aceste cuvinte, vrăjitorul se făcu nevăzut, lă- 


sând pe Petruş mai mult încurcat decât mulţumit. 
Se gândi o clipă cum ar putea să îndrepte greşeala 
şi hotărî să-şi încerce norocul la curtea împărăției 
vecine. 

Cu ajutorul inelului numai decât i se împlini do- 
rinţa. Acolo găsi oraşul în sărbătoare şi o mare mul- 
time pe străzi şi pe pieţe. 

„Ce se sărbătoreşte aci ? întrebă el pe un trecător. 

— Cum, nu ştii că azi este tragerea la ţintă ? Impă- 
ratul a făgăduit mâna fiicei sale învingătorului. Au 
venit crai din ţări depărtate, ca să ia parte la această 
sărbătoare. 

— Mulţumesc „răspunse Petruş depărtându-se”. 

Când ajunse în piaţă, tragerea începuse. Impăra- 
tul, împărăteasa şi domniţa erau acolo înconjurați 
de curtenii îmbrăcaţi în haine strălucitoare. Cei cari 
luau parte trebuiau să omoare zece porumbei cari 
sburau unul câte unul, şi acela era învingătorul. Ni- 
meni nu ajunse încă până la acest număr când Pe- 
truş sosi acolo. 

„Aş vrea să iau şi eu parte la tragere, zise el unui 
curtean. 

— Tu, un ţărănoiu. Numai voevozii şi curtenii au 
voe. Tu nu eşti în stare nici arcul să-l ţii în mână. 

— Ah! crezi! ei bine, priveşte porumbelul care 


sboară deasupra pieţii, să vezi cum îl nimeresc”. «me » 


'Pinteşte, săgeata sboară ca vântul şi pasărea cade 
la picioarele împăratului. Lumea minunată bătea în 
palme şi strigăte de uimire se auzeau din toate păr- 
tile. 

„Cine a omorât pasărea 
ratul”. 

Curteanul îl aduse pe Petruş. 

— Cine eşti tu ? întrebă împăratul. 


aceasta ? întrebă împă- 


— Măria Ta, sunt un străin, azi am sosit aici şi am 
auzit că dai mâna fiicei tale celui mai îndemânatec 
țintaş. 

— Vom vedea izbânda ta, răspunse împăratul. Tre- 
bue să omori zece porumbei, iar dacă scapi vre-unul, 
vei fi spânzurat. 

— Sunt gata, Măria-Ta!” 

Petruş, străpunse unul câte unul toţi porumbeii în 
mijlocul veseliei mulţimei. 

„Nu se poate ca un băiat aşa de tânăr să fie un 
trăgaci aşa de bun. Trebue să fie la mijloc vreun 
farmec, zise împăratul care voia să scape de Petruş. 
Voi încerca chiar eu acest arc”. 

I se aduse arcul şi săgețile băiatului şi nimeri toate 
țintele pe cari le ochi. 

„Nici odată n'am tras la ţintă aşa de bine ca acum; 
asta însemnează că arcul este vrăji. Sunt sigur că 


Di 


acest băiat nu va putea ochi un porumbel nici la zece 
paşi cu un arc obicinuit”. 

Intr'adevăr, Petruş nu putu nimeri nici cea mai a- 
propiată ţintă cu arcul dat de un curtean. Bietul bă- 
iat fu osândit la spânzurătoare. I se luă inelul. arcul 
şi săgețile, dar fluerul scăpă din fericire, fiindcă îl 
ascunse în gură. In mijlocul unei mari mulţimi fu 
dus la spânzurătoare. 

Impăratul cu toată curtea era acolo, dar în clipa 
când să-i pună sfoara la gât, se auzi un fluerat și 
toată lumea dela mic până la mare începu să joace 
ca nebunii, fără să se poată opri. Petruş trecu prin 
mulţimea care nu putea să-l oprească şi se depărtă 
de oraş. 

„Hei ! zise dânsul, nu mai am nici inelul, nici ar- 
cul. Unul m'ar fi dus numai decât la părinţi, celălalt 
mi-ar fi dat o hrană îmbelşugată. De ce am fost aşa 
de nesocotit să vreau fata împăratului ? Acum mi-am 
luat pedeapsa”. 

Porni la drum şi merse zile multe, dormind pe 
câmp şi hrănindu-se pe la moşii. unde făcea ceva 
treburi. Intr'o seară ajunse la marginea unei păduri 
mari la capătul căreia se găsea coliba părinţilor săi. 
Rupt de oboseală, se aşeză lângă un copac şi voi să 
doarmă, când auzi vorbă de oameni. Se sculă şi văzu 
la lumina unui foc cinci, şease oameni cu feţe în- 
fiorătoare, cari se certau pentru o ladă cu galbeni. 
Capul bandei voia să aibă partea'cea mai mare. 


3 -a 
PAG. 6. Â00000000000000Â00o00o0doeototecooeooooooe DIMINEAȚA COPIILOR 


„Nu trebue să ai mai mult decât ceilalţi, zicea 
unul. E 
— Da, strigau ceilalţi, împărţeală dreaptă!” 

Capul bandei ameninţă tâlharii şi se încinse o bă- 
taie nemaipomenită. 

„lată clipa în care să-mi încerc norocul, se gândi 
Petruş şi începu să fluere. 

Tâlharii începură să joace şi cu cât cânta Petruş, 
cu atât jucau mai tare, până când căzură fără cu- 
noştinţă, morţi de oboseală. Petruş fără a înceta din 
fluerat, se apropie de comoară, dar nu îndrăzni să ia 
ceva gândindu-se că sunt bani furaţi. Deodată se ivi 
vrăjitorul care-i dăduse darurile. 

„Petruş, îi zise acesta, poţi să iei comoara, este în- 
gropată aici de sute de ani, nu-i a nimănui! Acum 
eşti bogat, nu mai fi nesocotit, fii bun, modest şi iu- 
beşte-ţi părinţii; acesta este singurul mijloc să fii fe- 
ricit”: F 

Petruş voi să-i mulțumească, dar vrăjitorul se făcu 
nevăzut. Işi umplu sacul cu aur şi plecă acasă, unde 
fu primit cu multă bucurie. 

„lată banii cu care veţi duce un trai bun”, zise 
dânsul şi le povesti întâmplarea cu tâlharii. 

Petruş păstră fluerul cu sfinţenie, neîntrebuinţân- 
du-l decât ca să ajute nenorociţii împotriva oameni- 
lor răi. 

Prelucrare de 0. de ©. 


Din viața marelui inventator Edison 


In primele trei şezători aşa de populate şi de 
reuşite, pe cari „Dimineaţa Copiilor“ le-a ținut în 
sala „Teatrului Mic“ din Capitală, cel care scrie 
rândurile acestea a vorbit iubitilor cititori despre 
marele inventator Edison. De fiecare dată a avut 
plăcerea să constate că eei cari au luat parte la 
aceste şezători, au ascultat cu atenție şi interes. 

Insă, pe de altă parte, fiindcă nu toți cititorii 
din Capitală au putut veni la şezătorile de cari am 
pomenit, iar, pe de altă parte, fiindcă, bine înţe- 
les, cititorii din provincie wau avut cum să as- 
culte cele spuse despre Edison, am socotit că e 
bine şi de folos ca în cele ce urmează să scriu în 
rezumat ceeace am vorbit la şezătorile din sala 
„Teatrului Mic“. Am credința că cititorii vor ur- 
mări cu plăcere şi spre folosul lor, tot ce voi scrie 
despre Edison, cel mai mare inventator care este 
încă în viață. 


Edison — numele său întreg este Tomas Alva Edi- 
son — s'a născut în localitatea Milan din Statele Unite 
în anul 1847, aşa că astăzi este un bătrân de 80 
de ani împliniţi. Totuşi poate să trăiască încă mulţi 
ani, întâiu pentrucă şi arum e sănătos şi lucrează 
mereu, al doilea pentrucă trăeşte ţinându-se strict 
de toate regulile igienei şi, al treilea, pentrucă în 
familia sa se trăeşte de obiceiu până la adânci bă- 
trâneţe. 

Aşa, un bunic al său a murit în vârstă de 102 ani, 
iar străbunicul său a trăit până la vârsta de 104 
ani. 

Origina lui Edison este din Europa şi anume din 
Olanda, de unde primii membri ai acestei familii au 
emigrat în Statele Unite cam pe la anul: 1730, aşa 
că sunt aproape 200 de ani de când s'au dus în 
America. 

După o scurtă şedere în Statele Unite, familia Edi- 
son trece în Canada, wade se stabileşte. Acolo s'a 
născut şi a crescut tatăl lui Edison, anume Samuel 
Edison, protestant de religie, om care ca bărbat a- 
vea o înălțime de un metru 80, era foarte încăpă- 
țânat şi de o putere extraordinară. 


Si Du Sa AD a 


DIMINEATA COPIILOR o0eeeeeeteeetbtebtttetettetettetoteetea 


Un exemplu de forja fizică şi de puterea de rezis- 
tenţă a lui Samuel Edison. In Canada ia parte la o 
revoluţie, care a fost înfrântă. Din pricina aceasta, 
el se vede nevoit să fugă din Canada şi să treacă 
în Statele Unite. A fugit, făcând pe jos un drum 
de 280. de chilometri, aproape fără să mănânce şi 
lâră să se culce. 

In Statele Unite, Samuel Edison sa așezat într'o 
mică localitate numită Milan, unde în ziua de 11 Fe- 
bruarie 1847 sa născut marele inventator Edison. 
(Am spus mai sus că numele său întreg este To- 
mas Alva Edison). 

La Milan a copilărit Edison până la vârsta de 
7 ani. Se arată şi astăzi vizitatorilor casa — o casă 
solidă de cărămidă — în “Care sa născut Edison. 

Edison avea înfăţişarea unui copil slăbuţ, neputin- 
cios, aşa că se credea că nu va fi destul de sănă- 
tos, ca să poată merge la şcoală. Se ştie de ase- 
menea că Edison era un copil de moda veche, tăcut, 
foarte serios. Când întreba câte ceva, întrebările a- 
cestea nu erau întrebări de copil, ci privitoare la 
chestiuni de cari se ocupă oamenii mari. Lui Edison 
îi plăcea să observe cu atenţie orişice, să cerceteze 
şi să descopere cauza pentru care un lucru se petrecea 
intrun fel şi nu într'altul. 

Ca exemplu, povestim următoarea întâmplare din 
vremea când Edison « era un copil în vârsta de abia 
cinci ani. 

Zile de-arândul Edison stătea ceasuri întregi ina- 
intea unei gâşte, care fusese pusă cloşcă, până ce, 
în sfârşit, sosi ziua în care din ouă ieşiseră puişoris 
Ce şi-a zis el în gândul său. de copil? Gâsca a stet pe 
ouă, le-a încălzit şi aşa au ieşit puişori. Fac şi eu 
la fel. 

Luă, aşa dar, fără ştirea părinţilor săi, mai multe 
ouă de găină şi de gâscă ascunzându-se întrun colţ 
al grajdului, se aşeză peste ele, așa cum văzuse că 
făcea şi gâsca. 

„A stat fără să se mişte o zi întreagă, până ce 
seara a fost găsit de părinţi săi, cari îl căutau, 
peste tot. 

„In anul 1854, Samuel Edison, tatăl lui Edison, pă- 
răseşte Milanul, unde treburile nu-i mergeau bine, 
şi se aşeză în Portul Huron, de lângă lacul Huron 
din statul Michigan. Acolo devine negustor de cereale 
şi câştigă îndeajuns. 

La Port Huron, Edison e trimis pentru întâia oară 
la şcoală. Ştiţi însă câtă vreme a mers E- 
dison la şcoală? In total trei luni de zile. 
Aceasta a fost toată învăţătura ce a căpătat la şcoală, 
unde, precum mărturiseşte mai târziu el însuşi, era 
cel din urmă din clasă, aşa că învățătorul său zicea 
de dânsul că e un „prost” din care nu va eşi nimic. 

-Edison a avut însă parte de o mamă foarte vred- 
nică şi care era o femee învățată, fiind o fostă pro- 
fesoară. Ea se simți jignită tare auzind că băiatul 


Di A 


PAG. ? 


său e socotit ca un elev prost, îl retrase dela şcoală 
şi se ocupă ea însăşi de învăţătura lui. 

Mai întâi nu-i dădea voe să citească ceva Cărţi 
uşoare şi dela cari nu putea avea vreun folos, ri stu- 
diau şi citeau impreună lucrări grele şi serioase. Cărţi 
de istorie, de matematică, de fizică. 

Mai mult decât orişice, pe Edison îl interesau cărţile 
de fizică. Voia să aplice tot ce citea, vroia să facă ex- 
perienţe, să se convingă prin el însuşi. lată în pri- 
vinţa aceasta un fapt, care merită să fie cunoscut. Edi- 
son citise că gazul este mai uşor decât aerul şi că, 
prin urmare, un corp umplut cu gaz se ridică sus în 
văzduh. 


Vrând să se convingă şi el că așa este, îndeamni 
şi convinse pe tânărul Mihail Oates, un Olandez cate 
e:a în serviciul familiei lui Edison, să înghită o mare 
cantitate de sare numită sare de Seidlitz, care, topin- 
du-se, dezvoltă multe gaze. „Gazele din sarea aceasta 
îi spunea Edison, îți vor umplea corpul, aşa că tu 
vei deveni mai uşor decât azrul şi vei putea să sbori”. 

Servitorul, om naiv, îl crezu p2 cuvânt şi dede pe 
gât o doză foarte mare de sare de Seidlitz. De sburet 
nici gând, ci a fost apucat de nişte dureri groaznice, 
pe când Edison Sa ales din partea tatălui său cu o 


bătaie zdravănă. A fost bătut cu o nuia „care era ți- 


nută în bună păstrare îndărătul ceasornicului din pă- 
rete. 7 

{Va urma) ' « 
N. BATZARIA 


EETITI TITI TITI TI TITI ITI TILL LILI LL 
Ne vedem nevoiţi să amânăm cu încă un 
număr partea a Il-a din interesanta poveste 
„Mitică face Ocolul pământului“ Aceasta din ca- 
uza că dintr'o împrejurare independentă de 
voinţa noastră, clişeele nu sunt încă gata. 


AONNN SENCANERASIENREINE (RERRERENEAUCEFONRNNONRIERRANGARNEEE. 


In numărul viitor al revistei vom publica 
noul concurs lunar de jocuri (No. 24) cu 
mari premii, 


DP SP 


Minunata biserică „SangMarco” din Veneţia, una din cele mai frumoase biserici din lume. Clădită în stil oriental, ea e 
supranumită cu drept cuvânt „Chiesa aurea“, adică biserica de aur. 


CI 


Forul, adică piaţa publică din Pompei, vestită cetate acoperită de Vezuviu în anul 79 după lisus Christos. 


et 


ES 
DIMINEAȚA CO PII LO R 100000000000006e00000000000ceeeeeeeteceeeee: PAG. 9 


Palatul Louvre din?Paris, unde este unul din cele mai bogate muzee de artă din lume. Până la Ludovic al XIV-lea 
era reşedinţa regilorgirancezi. 


Podul „Rialto” dela Veneţia a fost în veacurile trecute locul în jurul căruia s'a desvoltat cel mai mare comerciu 
din Europa. Tot acolo s'a înființat şi primul jurnal din Europa. 


o 


PAG. 19 


DIMINEAȚA COPIILOR 


: CEAINICUL FERMECAT 


— POVESTE JAPONEZĂ — 


| j cum multă, multă vreme, trăia în oraşul Ko- 
A tuke în templul din Morinji, un preot bătrân. 
Acest preot era foarte obişnuit cu slujba 

pregătirei şi servirei ceaiului, cunoscută sub 

numele de Cianoiu; şi într'adevăr, cea mai 


mare plăcere în viaţa sa era săvârşirea acestei ce- 


remonii. 


Intro zi i se întâmplă să găsească întro pră- 
vălioară un ceainic vechiu, cât se poate de frumos, 
pe care-l cumpără pe dată şi-l aduse acasă cu el, 
bucurându-se de forma şi înfăţişarea lui artistică. 

A doua zi, admiră din nou târguiala făcută, în- 
vârtind şi sucind ceainicul din toate părţile. 

„Eşti de o frumuseţe desăvârşită, îi zicea bătrânul 
preot. Voiu invita toţi prietenii la Cianoiu, şi toți 
se vor minuna văzând un ceainic atât de drăguţ!” 

Işi aşeză comoara pe o cutie, de unde putea îi 
văzută mai bine şi tot admirând-o, făcea planuri 
cum îşi va invita musafirii. Dar după câtva timp 
i se făcu somn şi începu să moţăie aşa că în cele 
din urmă capul i se lăsă încetişor pe masă, şi 
adormi. 

Se întâmplă atunci o schimbare ca din poveşti. 
Ceainicul începu să se mişte. Din gâtul lui apăru 
un cap păros; în partea opusă se ivi o coadă stu- 
foasă; apoi, se arătară patru picioare: în timp ce 
o blană subţire acoperi puţin câte puţin suprafața 
ceainicului. In cele din urmă, sărind de pe cutie), 
începu să sară prin toate colţurile odăei, întocmai 
ca un bursuc. 

Trei studenţi, cari citeau într'o odaie vecină, au- 
ziră sgomotul şi când unul dintr'inşii privi pe îuriş 
prin crăpătura uşei, mare îi fu mirarea văzând ceai- 
nicul cu patru picioare dansând în sus şi în jos 
prin odaie. 

„Vai, e îngrozitor! Ceainicul s'a prefăcut într'un 
bursuc”, strigă el. 


— „Cum! zise al doilea student. Imi pare că spui 
că ceainicul s'a schimbat în bursuc? Haida de!” Zi- 
când aşa îşi împinse colegul la o parte şi privi pe 
furiş în odae, dar i se făcu şi lui frică de ceace 
văzu şi ţipă: 

„Este o statie! Vine la noi — să fugim!” 

Al treilea student nu se sperie atât de uşor. 

„Veniţi, cred că e mai curând o glumă, zise el. 
Voiu trezi pe Sfinţia Sa, ca să vadă”. 

Intră în odaie şi, scuturând pe preot strigă: „Deş- 
teaptă-te! Siinţia-ta, deşteaptă-te! Sa întâmplat un 
lucru ne mai pomenit!” 

— £e este? întrebă bătrânul, -trecându-şi cu ne- 
păsare ochii. „Ce sgomot nesuferit”! 

— Şi cum vrei să nu fie sgomot, când sa. în- 
tâmolat un lucru atât de ciudat ca acesta. Priveşte 
numai! Ceainicul Sfinţiei-Tale a căpătat picioare şi 
aleargă pe-aici! 

— Ce! ce! ce! ce tot spuneţi acolo? întrebă preo- 
tul — ceainicul a căpătat picioare! Ce-i asta? Lăsa- 
ți-mă să văd!” j 


Dar până ce să se desmeticească bine bătrânul, ceai- 
nicul îşi revenise din nou la forma sa obişnuită şi 
stătea liniştit pe cutie. 

„Sunteţi căraghioşi, băoţi! zise preotul. Un ceainic 
stă pe o cutie — desigur că nu e nimic ciudat în 
asta! Nu. nu. am auzit eu despre sulul tăvălug, 
căruia îi creştea o pereche de aripi şi sbura, dar 
de când sunt, mam auzit de ceainicul care să se 
plimbe singur! Nu mă veţi face niciodată să cred 
aşa ceva”. 

Dar cu toate astea, preotul era cam neliniştit, şi 


s usa 


DIMINEAȚA COPIILOR 1000000000000000000000000000000000000000000e PAG. 11 


începu să se gândească la întâmplarea din timpul 
zilei. Seara, când rămase singur în odaie, dădu jos 
ceainicul, îl umplu cu apă şi-l aşeză la foc, vrând 
să facă ceaiu. Dar îndată ce apa începu să, fiarbă: 
„Frige! frige!” strigă ceainicul, şi începu să sară în 
sus pe foc. 

„Ajutor! ajutor!” ţipă preotul înspăimântat. 

Dar când studenţii alergară în ajutorul său, ceainicul 
îşi reveni la forma sa obişnuită; unul dintrinşii, pu- 
nând mâna pe un băț, zise: 

„Vom vedea îndată dacă este sau nu viu!” şi 
începu să-l izbească cu putere. Desigur că nu era 
viaţă în acel ceainic, căci numai un sunet metalic 
clang! clang! răspunse loviturilor puternice ale stu- 
dentului. 

Bătrânul preot se căi acum din inimă de a fi 
cumpărat ceainicul cel răutăcios, şi se gândea cum 


să se scape de el, când îi veni în minte să-l dea, 


căldărarului să-l topească. 

„Acesta-i omul care-mi trebue”, îşi zise preotul. 
Târgul se încheie curând într'adevăr, căldărarul cum- 
pără ceainicul cu puţini bani, şi-l luă acasă încântat 
de negustoria făcută. 

Inainte de a se culca, îl privi puţin şi găsi că e 
chiar mai bun decât i se păruse la început, aşa 
că se culcă foarte mulţumit. 


Dar în mijlocul unui vis plăcut, căldărarul tresări 
de-odată, părându-i-se- că a auzit ceva mişcând prin 
odaie. Insă, când deschise ochii şi privi în jurul 
său, nu putu să vadă pe nimen. 

„Cred că nu era decât un vis”, îşi zise el; se 
întoarse apoi pe cealaltă parte şi adormi din nou. 

Dar fu turburat încă odată auzind pe cineva stri- 
gându-l: „Căldărarule! Căldărarule! Scoală-te! Scoa- 
lă-te! 


ET PP OI O PPE IE 


De data asta sări în sus, trezit deabinelea şi iată! 
iată! ceainicul, cu cap, coadă, picioare şi blană de 
bursuc, plimbându-se în sus şi în jos prin odaie. 

„Stafii! stații” strigă căldătarul. Dar ceainicul îi 
zise râzând: 

„Nu-ţi fie frică, scumpule. Nu sunt statie, ci nu- 
mai un ceainic năzdrăvan. "Numele meu este Bum- 
buku-Chagama şi aduc noroc celor ce se poartă 
bine cu mine; dar, de fapt, nu-mi place să fiu pus 
la foc şi nici să fiu bătut cu băţul, cum mi sa 
întâmplat ieri în casa preotului. 


— „Cum îţi place atunci?” întrebă căldărarul. „Să 
te pun întro cutie?” 

— O, nu, nu! răspunse ceainicul. Imi place să 
mănânc lucruri dulci, şi câteodată să beau puţin vin 
bun. Vrei să mă iei în casa ta şi să-mi dai de 
mâncare? Pentrucă nu vreau să-ţi fiu o povară, voiu 
lucra, făcând tot ce îmi vei spune”. 

Căldărarul primi. 

Ziua următoare pregăti un prânz bun pentu Bum- 
buku, care îi zise: 

„Eu sunt un ceainic fermecat şi distins, şi pă- 
rerea mea ar fi să mă duci prin tot tinutul ca 
un spectacol, cu acompaniament de cântec şi muzică”. 

Căldărarului, părându-i-se bun sfatul acesta, des- 
chise un teatru pe care-l numi Bumbuku-Chagama. 
Fericitul ceainic avu mult succes, nu numai pentrucă 
mergea pe patru picioare, dar dansa pe o frânghie 
întinsă, făcea tot felul de figuri de acrobație şi sfârşea 
prin o plecăciune adâncă făcută spectatorilor. 

Faima acestor spectacole se răspândi curând până 
în ţări depărtate, teatrul gemea zilnic de lume până 
când în cele din urmă chiar şi prinții porunciră 
căldărarului şi “Ceainicului său să vie la palat unde 
aveau loc spectacolele, spre marea plăcere a prințe- 
selor şi doamnelor dela curte. 

In cele din urmă căldărarul se îmbogăţi atât de 
tare, că se lăsă de negustorie şi, urând credinciosului 
său coeainic să se odihnească, îl duse înapoi, îm- 
preună cu o mare parte din avere, la templul din 
Morinji, unde a devenit o comoară prețioasă şi, se 
zice, adorat totdeauna ca un sfânt. 


Din englezeşte de Daniela 


PAG. 12 0000000000000000000000000000000000000000000e DIMINEAȚA COPIILOR 


de MOŞ NAE 


Intr'o seară, tocmai când Haplea al nostru se pre- 
gătea să se culce, auzi bătăi în poarta casei sale. 
„Cine-i?” întrebă Haplea cu un glas, care îi cam 
tremura. 

„Oameni buni”, se auzi de afară. 

Haplea îşi luă inima în dinți, deschise şi văzu 
că era un drumeţ întârziat. 

„Domnule Haplea, îi zise acesta, vestea despre bu- 
nătatea şi deşteptăciunea d-tale a ajuns până în sa- 
tul nostru Şterpeleştii de sus. Deaceea, rogu-te, în- 
gădue-mi să poposesc aicea la noapte. Nici nu vreau 
să vă fac supărare în casă, ci mă mulţumesc să mă 
culc întrun colţ de grajd, acolo unde ţii d-ta vaca şi 
pe Urechilă. 

— Bine omule, poftim de te culcă în grajd”, îi 
răspunse Haplea, pe care îl ştim ce inimă bună are. 

Drumeţul intră în grajd şi îşi făcu un culcuş între 
vacă şi Urechilă. Insă, mai inainte de a se despărţi 
de Haplea, îi zise: „Mâine trebue să mă scol cu noap- 
tea în cap, ca să apuc târgul dela Blegeşti. Dar cum 
mi-este somnul cam greu, te rog, vino şi mă tre- 
zeşte mai înainte de a se lumina de ziuă. 

— Viu, cum să nu viu, îi întoarse Haplea vorba, 
mai ales că am şi eu un drum până la Blegeşti, 
aşa că mergem împreună”. ~ 

Işi urară apoi unul altuia „noapte bună” şi se 
despărţiră. 

msă, cam pe la miezul nopţii, drumeţul, care nu 
era decât un hoţ şi um tâlhar de rând, luă din grajd 
vaca lui Haplea şi ducând-o până la pădurea din a- 
propiere, o legă acolo întrun loc mai ascuns şi apoi 
se întoarse din nou la grajdul lui Haplea, unde se 
culcă în culcuşul de paie. 


In zorii zilei veni Haplea la grajd şi-l trezi pe 
drumețul, care se făcea că doarme dus. Fiindcă în 
grajd era încă întuneric, Haplea nici nu observă că 
vaca pierise. 

Porniră, aşa dar, amândoi la drum, stând de vorbă 
ca doi prieteni buni. Dar când ajunseră aproape de 
locul unde era legată vaca, drumeţul cel cinstit îi 
zise lui Haplea: „Prietene eu mă reped până aicea 
la Pâvrliţii, fiindcă am de primit nişte bani de la 
un ţăran. Dacă mergi mai încet, am credința că 
te ajung din urmă. 

— Ba mai bine te aştept aicea”, îi răspunse Ha- 
plea, care nu bănuia nimica şi care navea de ce 
să fie grăbit. 

Drumeţul intră în pădure, văzu că vaca este tot 
la locul unde o legase, apoi ca să-l facă pe Haplea 
să creadă că sa dus până la Pârliţii şi s'a întors, 
se trânti alături de vacă şi-i trase un pui de somn. 

După ce se trezi, luă vaca, trăgând-o de o funie ce-i 
trecuse de gât şi se duse întru întâmpinarea lui 
Haplea, care de asemenea se culcase şi dormise. 

„Prietene, îi zise drumeţul, ţăranul care îmi era 
dator na avut bani, aşa că în loc de bani, mi-ai dat 
vaca aceasta, pe care o vând chiar astăzi la târgul 
din Blegeşti”. | 


DIMINEAȚA COPIILOR 0000000000000000000000000000000000000ooeoee PAG. 13 


Haplea se uită la vacă, o priveşte şi din față şi 
din spate şi se freacă la ochi de mirare. 

„Bre, dar seamănă ca două picături de apă cu 
vaca mea. Acelaş păr, aceiaşi coadă tăiată, aceleş 
corn strâmb. Să nu fi ştiut că vaca mea e în grajd, 
aşi îi jurat că este ea şi nu alta”. 

Dar drumeţul de colo: „Nu e de mirare, căci multe 
vaci seamănă una cu alta”. 

Şi aşa, îşi văzură amândoi de drum, toată vremea 
Haplea privind la vacă şi dând din cap, dar fără să 
bănuiască ceva. : 

Când să intre însă la Blegeşti, drumețul îi grăi 
din nou lui Haplea zicându-i: „Prietene, eu am de în- 
tâlnit aicea câţiva oameni cu cari am nişte treburi. 
De aceia, te rog, ia d-ta vaca, vinde-o cât poți şi a- 
poi aşteaptă-mă la cârciuma lui Stan Păpuşe, unde 
vin şi ew cam pe la ora prânzului. Să ştii că astăzi 
fac eu cinste, aşa că eşti musafirul meu”. 

Haplea luă vaca, o vându şi se duse apoi să-și 
aştepte prietenul la cârciuma lui Stan Păpuşe: Pe 
la ora mesei pică şi el. Haplea îi dete banii ce luase 
pe vacă, drumeţul îi mulțumi pentru serviciul făcut, 
apoi îi zise cârciumarului: „Să ne aduci două găini 
frinte şi două sticle cu vin vechiu de cel puţin cinci 
ani. 

— Ca mâncare nam decât ciorbă de borş şi mă- 
măligă, iar vin mam deloc, nici vechiu, nici nou, 
răspunse Stan Păpuşe. 

— Dacă-i aşa, făcu drumeţul, dă-mi, te rog, două 
farfurii, că mă duc să iau dela birtul din piaţă, 
unde am văzut nişte găini fripte să-ţi lase gura apă. 
. Şi să ştii că şi d-ta eşti musafirul meu. Insă, adăugă 
drumeţul, ca să nu vadă lumea că aduc aicea la 
cârciuma d-tale mâncare şi băutură din altă parte 
împrumută-mi, te rog, şi cojocul tău, ca să întăşur 
într'însul şi găinele şi sticlele cu vin”. À 

Cârciumarul, care şi el era cam de pe la Häpleşti, 
îi dădu şi farfurii şi cojoc, pe când Haplea se bucura 
gândindu-se la bunătăţile cu care avea să se în- 
doape în ziua aceea. 


Drumeţul s'a dus, dar... Radu l-a chemat. A trecut 
un ceas, au trecut două, trei ceasuri şi nu se mai ve- 
dea nici el, nici găinile fripte, nici sticlele cu vin. De 
foame, lui Haplea i se lungise gura până la urechi. 

Dar iată că pe la chindie vine coana Frosa, aler- 
gând întrun suflet: „Hapleo, strigă ea, ne-au furat 
vaca din grajd!” 

Atunci se trezi şi deşteptul de Haplea. „„Aoleu, zise 
el sărind în sus, mi-am vândut vaca mea şi i-am dat 
Fanii hoţului acela de drumeţ! După el, Froso, şi 
să-l strângem de gât!” 

Şi porniră ei amândoi şi porni şi cârcimarul Stan 
Păpuşe, care îşi dăduse cojocul, cutreerară tot târgul 
şi bătură toate drumurile, dar ia-l pe hoţ de unde 
nu-i. 

Aşa sa întâmplat că a rămas Haplea al nostru 
fără vacă. Lui însă i-a fost ruşine să spue ce păţise. 


De aceea, întorcându-se la Hăpleşti, se lăuda la toată 
lumea, povestind că şi-a vândut vaca la Blegeşti 
aşa de scump, că ar putea cumpăra trei vaci cu banii 
ce luase pe dânsa. d 

MOŞ NAE 


"Lecţii de pian 


pentru cititorii revistei „Dimineața Copiilor“ cu 
400 lei lunar. Elevii talentaţi vor fi pregătiţi special 
pentru şezătorile organizate de „Dimineața Copiilor“ 
A se adresa la redacţia revistei. 
DI IL LL LL LL LL LLLLi Lil] 
„Unde mergi, Mihai, acum ? 
— Ca să cumpăr „Plici şi Plum“. 
Vino iute, ca s'o iei, 
Costă doar douăzeci de lei“. 


SUSEANCRNENTSSNUNNENSERNNNNNNCONPCECEPENRNONOERNARESSONDT) 


Citiţi „Comoara cu poveşti" 


Cereţi pretutindeni 


„Almanahul $colarilor pe anul 1928“ 


PREȚUL, LEI 25. 


PAG. 14 '000000000000000000009000000000000000000000e D] MINEAȚA COPIILOR 


Foloasele animalelor 


Profesorul a zis în clasă: „Copii, ştiţi voi că a- 
nimălele ne învaţă multe lucruri bune ? Voiu căuta 
să vă arăt unele din faptele lor”. 

Didina asculta cuvintele profesorului şi se gândea : 

„Ce aşi putea să învăţ eu dela animale ? Nu sunt 
eu de mii de ori mai inteligentă ca ele ?” 

Sa întors Didina dela şcoală şi a văzut o furnică 
în drum. i ! 

„Furnico, furnico, — a întrebat-o ea, — ce aş 
putea să învăţ dela tine ? 

— Munca! i-a răspuns furnica ; priveşte; de di- 
mineaţa până seara nu mă odihnesc o clipă. Iubesc 
munca mai presus de toate”. 

După aceea, Didina a intrat într'o grădină. Acolo 
a văzut un stup de albine. A bătut cu mâna la uşa 
stupului şi a zis: Albinelor, vă rog să-mi spuneţi 
ce aş putea să învăţ dela voi? 

— Ordinea! Priveşte în stupul nostru cât este 
de curat şi de frumos. Suntem miai bine de două 
mii de albine la un loc, lucrăm împreună şi fiecare 
din noi, îşi cunoaşte locul şi munca pe care trebue 
s'o îndeplinească”. 

Nu departe de stup a întâlnit un câine, care 
şedea şi păzea casa omului. 

„Cuţule, te rog, spune-mi ce aş eN învăța dela 
tine? i 

— Credința! Priveşte, nu mi se aruncă decât un 
os de mâncare, cu el sunt sătul şi aşa aştept zilnic 
până când voi primi un alt os când voi flămânzi a 
doua oară”. 

Didina a plecat mai departe în curtea casei, s'a 
apropiat de gardul pe care stătea sus un Cocoş 
şi striga: cu-cu-ri-gu! „Cocoşule, cocoşule, ce ai 
putea să mă înveţi? 

— Să te scoli de vreme! Eu mă scol dis-de-dimi, 
neaţă, când răsare soarele. Dimineaţa este timpul 
cel mai bun pentru muncă”. 

__A mers mai departe în fața unui coteţ; acolo văzu 
doi 'epuraşi; ei stăteau unul lângă âltul nedespăr- 
titi. 

„lepuraşi, iepuraşi, ce aş putea sănvăţ dela voi? 

— Dragoste şi sinceritate! Numai noi doi suntem 
în curtea aceasta şi ne iubim ca fraţii. Mâncăm şi 
bem din aceeaşi oală şi niciodată nu ne certăm”. 

Didina intrând în casă, văzu şezând pe fereastră 
pisicuţa care'şi spăla corpul şi urechile. „Pisicuţo 
dragă, ce ai putea să mănveţi? 

— Curăţenia! Imi place ca pielea mea să fie tot- 
deauna curată; iată dece mă spăl mereu”. 

Didina a auzit toate aceste cuvinte şi şi-a zis: 
„Munca, ordinea, credința, sculatul de vreme, dra- 
gostea, sinceritatea şi curăţenia, toate aceste însuşiri 
bune le au animalele, şi eu mam ştiut până azi”. 

R. Rotman 
———— 000 km 


Puiul de căprioară 


Căprioara îi zicea puiului său: „Odorul mamei, să 
nu te avânţi singur în pădure, fiindcă nu departe de 
noi stă um tigru care, cum te vede, te sfâşie şi te mă- 
nâncă. 

— Spune-mi, mamă, răspunse puiul de căprioară, 
cum e tigrul la chip, ca să ştiu să mă feresc de dân- 
sul. 

— Tigrul, copilul meu, este dihania cea mai uri- 
coasă şi mai groaznică ce sa văzut vreodată. Il 
cunoşti după chip că e un ucigaș şi un ticălos. Din 
ochi îi scapără scântei, iar la gură face spumă de 
sânge. Ursul, pe care l-ai văzut, este o făptură Îru- 
moasă şi drăguță în comparaţie cu tigrul. 

— Bine, mamă, făcu puiul de căprioară, acum 
când îl ştiu, voiu putea să mă feresc din drumul lui”. 

Nu mult după aceasta, puiul de căprioară eşi să 
se plimbe în pădure şi mnenorocul îl duse tocmai 
lângă un tigru, care stătea trântit în iarba verde. 
Puiul de căprioară se uită la tigru, care îşi ţinea ochii 
închişi, şi zise: „Nu, nu acesta poate fi tigrul! Din 
ochi nu-i scapără nici o scânteie, din gură nu-i curge 
măcar o picătură de sânge. Şi nici aşa de groaznic 
nu este la vedere. Aşa dar, hai să mă apropiu de el 
şi să-i dau bună ziua”. 

Se apropie, îi dede bună ziua, dar cu aceasta îl trezi 
pe tigru, care dormea. 

Tigrul sări în sus şi fără să-i răspundă măcar la 
salut, îl sfâşiă si-l mâncă pe loc cu piele cu tot. 

Ce învăţăm din povestea aceasta? Invăţăm că nu 
e bine să-i judecăm pe oameni numai după înfăţişare, 
căci deseori oamenii cei mai răi se prefac că ar fi 
buni şi nevinovaţi ca nişte îngeri. St. Pr. 

PC k 


Tot mintea biruieşte 


Animalele de casă şi fiarele pădurei erau nemul- 
tumite de stăpânirea omului. „E ruşine pentru noi, 
ziceau ele, ca să avem ca stăpân o ființă mult mai 
slabă decât noi. Omul, vorbeau ele mai departe, n'are 
nici puterea noastră, nici ghiare ca ale noastre, nici 
coarne şi nici dinţi cå ai noştri. Cu toate acestea, stăm 
sub jugul lui şi răbdăm ca el să ne chinuiască şi să 
facă ce vrea cu noi. 

— Jos cu omul!” strigară în graiul lor toate ani- 
malele domestice şi sălbatice. 

Toate — afară de elefant, care, precum se ştie, 
este un animal foarte înţelept. 

„Mai domol, prieteni, zise el aruncându-se în vorbă. 
E drept că omul este mai slab decât noi şi că nare 
coarne, ghiare şi dinţi, aşa cum avem noi. Insă omul 
are un ce care este mai de preţ decât toate însuşirile 
noastre. Omul are minte şi pricepere, iar de partea 
cui este mintea şi priceperea, de partea aceluia este 
şi biruinţa şi stăpânirea”. Vin. Br. 
——— 


DIMINEAȚA COPIILO REP90ooo000o0000000000000o.00000000ooooooooee PAG. 15 


DE VORBĂ CU CITITORII 


Pop. Tr.-Buitea.— E cam slăbuță «Primăvara» džtale ; în 
tot cazul nu e mai bne să o admirâm în natură, de cât să 
scriem mereu despre dânsa ? 

I. D. Gh.-Loco.—Dacă citesti regulat revista, cum £e face 
că wai văzut piblicat de atâtea ori că manuscrisele trebue scrise 
pe o singură față a hârtiei? Despre „Povestea Greilor“, care 
începe cu o greşeală de ortogratie, scriind fosta, pe când ire- 
buia fost-a, nu e deloc poezie, aşa cum o numești d-ta, Nu 
ne ai spus de unde ai copiat glumele şi ghicitorile trimise. La 
întrebări ți se va răspunde la rubrica respectivă. 

I, lon. Zăr.-Loco. — Crede-ne, drăguţule cititor, că e mai 
bine să ne bucurăm văzând cu ochii noştri frumoasa «Primă- 
vară», d cât să scriem despre dânsa versuri slăbuţe. 

Dor. Vr.-Galaţi. — In original, fabula lui La Fontaine 
»Ciuma între animale“ este în versuri, iar d ta ai făcut în 
proză o traducere, care nu e chiar aşa de reușită, 

Eş. Eug.-Loco, — Ne ceri să-ți publicăm câteva «Gicitori», 
pe cund se sprie gi se zice „Ghicitori“. De asemenea, se scrie 
aeroplanul, iar nu „niroplanu“, cum ai scris d-ta. Se vede că 
ești încă mic. Invuţă mai întâiu bine ortografia. 

N. I. Gor.-Buzău. — Ne trimiţi povești din munţii Stiriei, 
traduse, chipurile, de d-ta, fără să ne spui nici din ce carte, 
nici din-ce limbă le ai tradus. Şi ne mai trimiți bucăţi apă- 
rute, deci copiate, Nu te gândești că şi timpul nostru e pre- 
tios și că nu-l putem pierde cu citirea de lucruri inutile ? 

M. Za.-Galaţi.—Nu înțelegem de loc de ce ne trimiţi, pre- 
făcute în proză, bucăţi pe cari Moş Nae le a scris în versuri. 
Ce să facem cu ele? Al doilea. Anecdotele lui Herschl Ostro- 
polis pe cari, de altfel, le cunoaştem și le avem şi noi — și 
cele mai multe există la toate popoarele— trebuesc traduse aşa 
cum sunt, iar nu să-l amesteci pe Haplea, despre care Moş 
Nae scrie în deajuns. 

Gh. I. Con.-Loco.—Dacă eşti un cititor regulat al revistei 
noastre, cum £fe face că până acuma m'ai citit ceeace am a- 
nunțat de nenumărate ori şi anume că manuscrisele trimise 
spre publicare trebue să fie scrise pe o singură faţă a hârtiei 
şi că nu primim bucăți traduse din cărțile de şcoală? Nu uita 
că eşti în clasele primare și că cel mai bun lucru este să con- 
tinui a fı cititor. 

Mih. Raf.-Ismail. — „Căderea orașului Gorn“, Ai părăsit 
prea de vreme școala, aşa că nu cunoşti în deajuns limba ro- 
mână, pentru ca să poţi fi scriitor, Seriitorii sunt oameni cu 
cultură și experienţă. 

Dijeb. Pet.-Meleşeni. — Dragul meu, ai un scris frumos, 
dar atâta nu e de ajuns, pentru ca şi poeziile să fie frumoase. 
D-ta serii că „vulturii mormăiesc“, că „lăcustele şovăiesc“, 
ceeace nu merge de loc. Mai bine citeşte poezii făcute de alţii 
mai pricepuţi. 

OO km 


Trimiteţi copiii la 


PLAJA ARTIFICIALĂ 


București, Str. Mircea-Vodă, 44.— Telefon 234988! 


Săli spaţioase cu instalaţii de băi de soare artifi- 
cial, cu rezultate mai grabnice şi mai intense chiar 
decât soarele la mare sau pe munţi. 

Copiii își fac tratamentul jucându-se în nisip ca la 
mare. Băile de soare artificial sunt recomandate 
cu succes pentru: anemici, limfatici (scrofuloşi), ra- 
chitici, debili, convalescenţi, nedesvoltațţi, etc. 

FUNCȚIONEAZĂ ZILNIC, cu persona! medical sub 
direcţiunea d-lui dr. Ygrec, dela 9-1 dimineaţa și 
4—7 seara. — LA INDEMÂNA TUTUROR, TARIFUL 
FIIND MODERAT, 


Ascultă-mă 
mititico, 


Trebuie să creşti 
mare, sănătoasă şi ro- 
bustă, trebuie să în- 
veţi cu plăcere şi fără 
a obosi, la timpul tău 
trebuie să devii aju- 
torul şi sprijinul mamii 
în ocupațiile casnice, 
trebue deci să păstrezi 
negreşit acel dar ne- 
prețuit ce se chiamă 
sănătate. 

Ei bine, dacă vrei 
să obţii toate astea nu 
pierde ocaziunea de a 
bea zitnic o ceaşcă de 


Cacao pe care mama prevăzătoare ţi-o va da 
dimineaţa şi pe care tu o savurezi cu 
RO multă poită, fiind de gust excelent. 
Ai putea dori ceva Sao D 
mai delicios de cât 


o CACAO 
De vânzare la drogherii şi mag. cu coloniale. 


AAAAAGAAAAAAA AAA AAAAAAAAAAASA AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA Aaa ae 


Fabrica Vieneză 


e 
Haine de Copii 
Bucureşii, — tr. Selari, 5-- Bucureşti 
(Colț cu Str Oituz) 


CONFECŢIUNI 
STREINE 

Cel mal bine asortat in 

UNIFORME, 
MANȚALE 


Pelerine 
pentru şcolari 


Toate uniformele școlare 
sunt confecționate conform 
indicațiunilor Ministerului 


NB. Pentru copii de funcţionari 
şi orfani, reduceri speciale. 


Copii! 


Voi ştiţi că azi „SUCHARD” 
E cea mai bună ciocolată 
Şi nu te poţi lipsi de ea 
Când ai gustat din ea odată. 


Un iepure, de câine fugă rit, 
De odat s'a pomenit, 
Inainte-i cu-alt căţel. 

Şi-i se rugă frumuşel: 


| WY Pa p- 
ENA 447 


„Scapă-mă de-acel dulău! 

— Vino sub paltonul mei“, 
Sunt cămilă şi chiar mare, 
Câinele stă mut de mirare, 


Atelierele „ADEVERUL“ S. A, 


> 


soo — ——— — 


r DIMINEATA 
? ALCOPLOR 


H: EAA 


/ 5 9 a ara — 
A a 4 A Z LE MEA anr 


A - t l 


S r P Aey (le 
î Wi 


fe 
ANG 
LNW i MA I u 
a DE PA: TE 


IEPURAŞUL : „Pictează-le cât mai frumos, fetițo, ca să se bucure copiii. Preţul Lei 8 


26 “PAGINI aaa ze 


va tm Shaman Mie Ta n mama ae 


gi e E: Si 


Sfintele Evanghelii dela Matei şi Marcu despre Invierea Domnului 


PAG. 2 


DELA MATEI 


Târziu, Sâmbătă (noaptea) când se lumina de ziua 
întâia a săptămânii, a venit Maria Magdalina şi cea- 
laltă Marie, ca să vadă mormântul. 

2. Şi iată sa făcut cutremur mare, că îngerul 
Domnului pogorând din cer a venit, a rostogolit pia- 
tra şi a stat deasupra ei. 

3. Şi înfăţişarea lui era luminoasă ca oiean şi 
îmbrăcămintea lui albă ca omătul. 

4. Şi de frica lui “s'au cutremurat See şi s'au 
făcut ca morţi. m EEPE 

5. Iar îngerul vorbind dezheitor ien -a zis: 
temeți voi, că ştiu că pe lisus cel răstignit îl cău- 
taţi. 


6. Nu este aici, că s'a sculat precum a zis; veniți 


de vedeţi locul unde a zăcut. 

7. Duceţi-vă. degrabă şi spuneţi ucenicilor lui că s’ 
sculat din morţi şi iată merge înaintea voastră în 
Galileia; acolo îl veţi vedea. lată v'am spus vouă. 


8. lar ele au plecat în sârg dela mormânt şi cuf i 


frică şi cu bucurie mare au alergat ca să vestească pe 
ucenicii lui. 


9. Dar când mergeau ca să vestească pe ucenicib. 
iată lisus le-a întâmpinat şi le-a zis: Bucuraţi-vă. Cik 


ele viind aproape au cuprins picioarele lui şi s'au 
închinat lui. 

10. Atunci lisus le-a zis: Nu vă temeţi. Duceţi-vă 
şi daţi de veste fraților mei, ca să meargă în Gali- 
leia. şi acolo mă vor vedea. 

11. lar dacă au plecat ele, iată unii din strejeri ve- 
nind în oraş au -spus arhiereilor toate cele ce s'au 
făcut. | taia e tel Îi 

12. Atunci ei sinaia împreună cu bătrânii 
şi ţiind sfat au dat bani din destul ostaşilor, 

13. Zicând: Spuneţi că ucenicii lui, venind noaptea, 
l-au furat, pe când noi dormeam; 

14. lar de se va auzi aceasta la procuratorul, noi 
îl vom îndupleca şi pe voi fără grijă vă vom face. 

15. Ei luară arginţii şi făcură precum i-au învățat. 
Şi s'a răspândit vorba aceasta între Iudei, până în 
ziua de azi. 

16. lar cei unsprezece ucenici au mers în Galileia, 
la muntele unde le orânduise lor lisus; 

17. Si dacă l-au văzut pe el s'au închinat lui, iar 
unii s'au îndoit. 

18. Şi apropiindu-se lisus le-a vorbit lor, zicând: 
Datu-mi-s'a toată puterea în cer şi pe pământ. 

19. Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, 
botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Stân- 
tului Duh, 

20. Invăţânduri să păzească toate câte v'am yo- 
runcit vouă, şi iată eu cu voi sânt în toate zilele, până 
la sfărşitul veacului. Amin. 


Nu vă, 


DELA MARCU } 


+ 


După ce a trecut ziua Sâmbetei, Maria Magdalina, 
Maria muma lui Iacov, şi Salomia au cumpărat mi- 
resme, ca să vie să ungă trupul lui lisus. 

2. Şi disdedimineaţă, în prima zi a săptămânii, pe 
când răsărea soarele, au venit la mormânt. 

3. Şi ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă pia- 
tra dela uşa gropniţii? 

4. Dar ridicându-şi ochii au văzut că piatra fusese 
răsturnată; şi: era mare foarte. 

5. Şi intrând în gropniță văzură un tânăr şezând 
în partea dreaptă, îmbrăcat într'o lungă haină albă, 


„Aşi se spăimântară. 


6. El însă le grăi: Nu vă spăimântaţi. Căutaţi pe 
lisus Nazarineanul, cel răstignit; a înviat; nu este 
aici. lată locul unde l-au fost pus. 

7. Ci duceţi-vă de spuneţi ucenicilor lui şi lui 
Petru că merge în Galileia, mai înainte de voi; azolo 
îl veţi vedea, după cum v'a zis. 

8. Dar ele eşind din gropniță au fugit de acolo, că 
le cuprinsese cutremur şi uimire şi nimic n'au spus, 


âcăci se temeau. 


9. lar dacă a înviat dimineața, în ziua cea dintâi a 
săptămânii, lisus s'a arătat întâi Mariei Magdalina, 


(din care scosese şapte demoni. 


10. Maria Magdalina mergând a vestit pe cei ce 
fuseseră cu el şi cari acum se tânguiau şi plângeau. 

11. Insă ei auzind că este viu şi că a fost văzut de 
ea nau crezut. 

12. După aceea, sa arătat, în altă înfăţişare, la 
doi dintr'inşii, cari mergeau pe drum, ducându-se la 
câmp. 

13. Aceştia au venit şi ei şi au spus celorlalţi, dar 
nici pe ei nu i-au crezut. 

14. La urmă de tot, pe când cei unsprezece şedeau 
la masă, li s'a arătat şi i-au mustrat pentru necredința 
şi împietrirea inimii lor, că mau crezut pe cei ce-l 
văzuseră înviat. 

15. Şi a rostit către ei: Mergeţi în toată lumea şi 
propovăduiţi Evanghelia la toată făptura. 

16. Cel ce va crede şi s2 va boteza se va mårtui; 
iar cel ce nu va crede se va osândi. 

17. Iar celor ce vor crede le vor urma aceste semne: 
în numele meu, demoni vor isgoni, în limbi nouă 
vor grăi, 

18. Şerpi vor lua în mână şi chiar ceva dătător de 
moarte de vor bea nu-i va vătăma, peste cei bolnavi 
îşi vor pune mâinile şi se vor face sănătoşi. 

19. Deci Domnul lisus, după ce a vorbit cu ei, sa 
înălțat la cer şi a şezut deadreapta lui Dumnezeu. 

20. lar ei pornind au propăvăduit pretutindeni, şi 
Domnul lucra cu ei şi întărea cuvântul, prin minunile 
care urmau. Amin. 


DIMINEATA 


COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI — Str. SĂRINDAR 7, parter. — TELEFON 6/67 


ero i... 


1 AN 
6 LUNI 100 


ABONAMENTE : 


15 APRILIE 1928 — No. 218 


REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 
YYYYYYYYYYYYYvYY 


200 LEI 


Director: N. BATZARIA 


| UN NUMĂR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


CHRISTOS A INVIAT! 


Cu această urare sfântă, care, înce- 
pând din Noaptea  Invierei, va răsuna 
în toate bisericile şi va fi pe toate bu- 
zele, ca şi în toate inimile creștine, ve- 
nim şi noi, cei dela „DIMINEAŢA CO- 
PIILOR* să vă dorim, iubiți cititori şi 
cititoare, sărbători fericite, cât mai 
multă sănătate şi voe bună. Urarea 
aceasta o facem din tot sufletul şi din 


tot gândul nostru, care e pururi în- 
dreptat spre voi. Vă urăm şi vă asigu- 
răm că, aşa cum am făcut până acum, 
ne vom da şi de aci încolo toate silin- 
tele pentru ca „DIMINEAȚA COPII- 
LOR“, revistă care vi-e aşa de dragă, 
să apară cât mai bine şi să cuprindă 
lucruri, cari să vă facă plăcere şi să vă 
înmulțească cunoştinţele. 


————— 000 k 


PAŞTELE IN SAT 


E veselie mare în sat, 

Cobza sună "n lung şi 'n lat, 

Sătenii 'n strae s'au schimbat, 

In hora mare ce e' n sat 

Toți au cugetu 'mpăcat, , 
Căci Christos a înviat... 


Satul tot e veselie, 

Hora mândră te imbie, 
Toti sunt plini de bucurie, 
Saltă veseli în câmpie, 
Chiuind cu veselie... 


Și par'că Domnul ordin dete 
Către toți flăcăi şi fete, 

Ca să-şi prindă flori în plete, 
S'o pornească cete, cete, 

— Câte-o fată şi-un băiat — 
Către hora cea din sat... 

lar bătrânii — albi ca nedua — 
'N colțul gurii cu luleaua, 
Stau şi hora o privesc, 

Intre ei ades vorbesc, 

De demult îşi amintesc, 

Şi bătrânii — ades oftează — 


Amintirea-i întristează... 
Hanul tot e plin de lume, 
Toti îs veseli şi fac glume, 
lar copiii bucuroşi 
Ciocnesc veseli ouă roşi... 
Stau bătrânele la masă, 
Cobza cântecul nu-l lasă, 
Tot răsună'n lung şin lat 
Că-i veselie mare n' sat, 


CHRISTOS A INVIAT... 


Zaharia George Buruiană 


———— DOC e DOO aa 


SE 'NTUNECASE!... 


Semtunecase largul firii... 
Un nor dinspre Apus 
Privea la „Soarele Măririi“ 
La bunătatea Celui blând... 
Privea la trupul pătimind 
Al bunului Isus... 
Domnea o adâncă tăcere : 
Nici şoaptă de isvor... 
Când, pironit, plin de durere, 
Le-a zis celor ce Il râdeau 


cars ai ai al m 


Şi'nvinuiri îi aduceau : 
„Doamne, iartă-Le lor“. 
lar când stătea din trupul său, 
Capul, pe spate dus : 
„In mâin’le Tale duhul Meu“. 
Şoptit-a EI, cu mângâiere 
Şi într'o năprasnică durere 
S'a stins bunul Isus. Si-L preamăresc pe El, cel blând.. 
Cutremurat, din lumea morţii, 
Pământul, adormit, 


Şi soarele cu lumina sorții 
S'a'mtunecat spre a privi 
Si cu cântare-a premări 
Pe Domnul pătimit. 
l-au preamărit, printr'un suspin 
Iubirea pentru noi... 
Deci, azi în fața Lui mă'nchin, 


Cu gândul azi, la EI, plângând, 
Preamăriţi-L şi voi! 
Gh. Th. Constantinescu 


PAG. 4 


DIMINEAȚA COPIILOR 


MINUNEA LUI CHRISTOS 


AMINTIRE DE PAŞTI 


Nu departe de comuna noastră, o mare şi îdrumoasă 
comună de munte, se găseşte înfipt întrun vârf de 
deal, mai înalt decât dealurile dimprejur, o cruce cu 
chipul răstignit al Domnului nostru Isus Cristos. Este 
o cruce veche, pusă acolo cu truda şi cheltuiala unui 


bun creştin, care doarme de mult somnul de veci în 
liniştitul cimitir al comunei. 


Ne povesteau oamenii bătrâni că bunul creştin care 
o ridicase, avea un singur copil, care îi căzuse bolnav 
de o boală pentru care doctorii nu puteau găsi nici 
un fel de leac şi tămăduire. Atunci omul se îndreptă 
cu rugăciune fierbinte către Mântuitorul lumii, jurând 
că dacă îi scapă dela moarte pe băiatul blonav, îi va 
ridica în vârful dealului o cruce cu chipul Lui dumne- 
zeesc. 

Bolnavul s'a făcut bine, iar omul s'a tinut cu bu- 
curie de jurământul ce făcuse. 

Tot bătrânii din comună mai povestiau că chiar în 
noaptea zilei în care crucea fusese pusă în vârful déa- 
lului, s'a săvârşit o minune. Anume, a doua zi dru- 
meţii văzură spre marea lor mirare că un izvor cu 
apă limpede şi rece răsărise la câţiva paşi de cruce, 
cu toate că până atunci nu se văzuse acolo măcar 
o picătură de apă. 

Izvorul acela ajunse un curând un izvor tămăduitor 
de tot felul de boli şi neputinţe trupeşti. Mulţime mare 
de bolnavi şi suferinzi de prin satele şi comunele de 
prin prejur venea la dânsul şi cei mai mulţi îşi gă- 
seau leac şi uşurare. lar potrivit unui vechiu obiceiu 
creştin, lăsau în apa izvorului câte un ban de argint. 

Treceau pe acolo fel de fel de oameni. Treceau creş- 
tini, treceau şi Turci; nimeni însă nu avu gând aşa 
de rău, ca să întindă mâna şi să fure din banii a- 
ceia. 

La sfârşitul fiecărui an mergea câte un preot dela 
biserica din comună, însoţit de epitropii bisericii, şi 
strângeau toţi banii din izvor, cari erau apoi întrebu- 
inţaţi pentru ajutorarea cati săraci şi nevoiaşi. 


E i * 

Gândindu-mă, aproape fără să vreau, la crucea din 
vârful dealului, mi-a venit în minte o mare minune 
săvârşită de dânsa tocmai în sfânta noapte a Invierei. 

Băiatul unui vecin al nostru, băiat cam de aceiaşi 
vârstă cu cel care scrie aceste rânduri, căzuse bolnav 
de o boală, pentru care singurul medic pe care îl a- 
vem în comună nu găsea nici un leac. 

Intro dimineaţă, însă, bolnavul chemând pe părinţii 
săi, le zise: 

„In noaptea aceasta a venit la mine Domnul nostru 
lisus Cristos şi mi-a spus că dacă vreau să mă fac 
fac sănătos, să merg la crucea din vârful dealului şi 
să stau acolo de seara până dimineaţa. 

— A fost un vis”, îi răspunse tatăl său. 

Dar băiatul de colo: „Nu, tăticule, n'a fost vis, ci a- 
devărat. A venit lisus Christos, mi-a vorbit şi mi-a 
spus că dacă vreau să mă fac bine, să merg într'o 
seară la crucea lui şi să stau acolo singur până a 
doua zi”. 

Decât că părinţii săi nu se hotărau să-i îndepli- 


DIMINEAȚA COPIILOR W00000000000000000000000000000000000oooooooe PAG. 5 


nească dorinţa aceasta, mai ales că, deşi ne găseam 
în cele din urmă zile ale lunii Martie, dar vremea era 
încă rece şi zăpada nu se topise. 

Zi de zi însă bolnavului îi mergea mai rău. lar în 
fiecare dimineață le zicea părinţilor săi: „larăşi a 
venit lisus Cristos şi mi-a spus să merg la crucea din 
vâriul dealului”. 

Intrasem în săptămâna Patimilor. Medicul spusese că 
nu mai e nici o nădejde de scăpare a bolnavului. In 
dimineaţa zilei de Vinerea mare, acesta, chemând din 
nou pe părinţii săi, şi le zise: „Azi noapte Domnul şi 
Mântuitorul nostru lisus Cristos a venit din nou şi a 
fost tare supărat pe mine. Mi-a spus că dacă nici în 
noaptea Invierii nu mă duceţi la crucea din vârful dea- 


muaaaaa aas 


CASETA FERMECATĂ 


A fost odată o femeie, care nu era aşa bună gos- 
podină şi din această cauză vedea cum averea îi 
scade în fiecare an. Atunci se hotări să se ducă la 
un pustnic bătrân, care locuia în fundul pădurei. 
După ce îi povesti ce i se întâmplă mereu, îi zise: 

„Desigur, mi-a făcut -cineva farmece, pentrucă ce 
se petrece la mine în casă, e nemaipomenit. Spune-mi, 
te rog, ce trebue să fac, ca să îndrept răul?” 

Pustnicul, care era un bătrân deştept, o rugă s'aş- 
tepte câteva minute şi intră într'o odăiţă alăturată. Eşi 
după puţin ţinând în mână o casetă închisă şi pe- 
cetluită. 

„la această casetă, spuse el femeei; du-o, de trei 
ori pe zi şi de trei ori pe noapte în bucătărie, în 
pimniţă, în hambar, întrun cuvânt în toate colţurile 
casei: Vei vedea că în curând totul se va schimba în 
bine. Numai te rog să nu uiţi să mi-o aduci la stăr- 
şitul anului”. 

Femeia îşi puse toată încrederea în misterioasa ca- 
setă şi cu mare grijă o ducea de trei ori pe zi şi de 
trei ori pe noapte în toate colţurile casei. 

A doua zi, scoborând în pivniţă, întâlni pe scări un 
servitor care furase o cană cu vin. La o oră înaintată 
din noapte, ea prinse în bucătărie servitoarele mân- 
când. Ducându-se la hambare şi grajduri ea văzu caii, 
cari erau hrăniţi cu fân în loc de ovăz, neţesălaţi de 
mai multe zile. Insfârşit, la fiecare-pas ce-l făcea, 
descoperea alte neorândueli şi de fiecare dată găsea 
o nouă pricină care o ducea spre prăpăd. 

Când trecu anul, se întoarse în pădure cu caseta 
şi spuse pustnicului: 

„Oh! acum totul merge mai bine în casa mea, de 
aceia te-aşi ruga să mi-o mai laşi încă un an, pen- 
trucă văd că are într'adevăr un leac minunat”. 

Atunci pustnicul începu să râdă şi-a răspunse: 

„Această casetă no mai pot lăsa, dar leacul am 
să ţi-l dau”. 

Deschise îndată caseta şi spre mirarea femeci, scoase 


lului şi nu mă lăsaţi acolo singur, o să mă pierdeţi, 
fiindcă nu mai am multe zile de trăit”. 

Ce să facă şi părinţii? „Să-l ducem, zise mama 
lui, se prea poate ca Mântuitorul să vrea să facă o 
minune în sfânta noapte a Invierii. 

— Să-l ducem”, se hotărî, în sfârşit, şi tatăl său. 

Il duseră, luând cu dânşii o saltea şi mai multe pă- 
turi, ca să-l învelească bine, căci în vârful dealului 
sufla un vânt rece şi puternic. 

A doua zi, adică în prima zi de Paşti, bolnavul, 
care acasă la el abia se putea mişca din pat, veni 
singur pe jos din vârful dealului şi așa de sănătos, 
ca şi când nici odată nu fusese bolnav. 

N. Macedoneanul 


după Schmid 


un pătrăţel de hârtie albă pe care erau scrise aceste 
cuvinte: 
„Pentruca toate lucrurile să meargă bine în casa 


„Trebue ca ochiul tău să supravegheze totul: a- 
ceasta e singura minune”. 
Prelucrare de Darya 
— DOC kÁ 


PAG. 6. 000000000000000000000000000006000000000000004 DIMINEAȚA COPIILOR 


AMAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA AAAAAAAAAAAAA AAA AAAAAAAAA 


4 Bucăţi alese din marii seriitori streini 


bA A AAAA AAAA AAAA AAAA AAAA AAAA AAAA AAAA AAAA AAAA AAAA AAAA AAA 


Hărnicia unei mame 


de: Henriette Waltz, 
scriitoare franceză pentru copii şi tineret. 


Tatăl lui Sandu lucrează într'o uzină. El nu a fost 
în războiu niciodată, din cauză că nu vede cu ochiul 
stâng .Aşa că şi în timpul războiului, tatăl lui Sandu 
a lucrat toată vremea în uzină. Mama trebue să îngri- 
jească de casă şi de cei trei copii, cu ceiace câştigă 
tatăl. Se scoală la orele cinci dimineaţa; aprinde focul 
şi pregăteşte gustarea pentru soţul, care va pleca la 


uzină peste puţin. La ora 7 merge în odaia celor trei 
coșăiaşi şi îi deşteaptă, apoi îi îngrijeşte ca să plece 
la şcoală, să fie curaţi şi să nu le lipsească nimic. 

In adevăr, cei třei frați: Sandu, Silvan şi Răducu, 
sunt de o curăţenie, care poate fi model pentru toți 
copiii. Hainele lor mau nici o pată, nu le lipseşte nici 
un nasture, iar ghetele sunt întotdeauna lustruite. Du- 
pă ce au plecat la şcoală cei trei copilaşi, Stanca, 
mana lor, o femee foarte piicepută şi harnică, |deretecă 
prin casă şi găteşte pentru prânz. lar după amiază, 
când toţi ai casei pleacă, fie la lucru, fie la şcoală, 
Stanca spală, coase. 

Din pantalonii învechiţi ai tatălui, ea face pantaioni 
pentru copiul ma: mărişor, pentru Sandu. Pantalonii 
lui Sându, înoiţi prin mai multe petece la genunchi, 
trec lui Silvan .Cât despre Răducu, el e încă aşa 
de mititel, încât lui îi face pantaloni din mânicile dela 
o haină. 


Deaceea cei trei şcolari nu întârziază niciodată, nu 
se lasă prinşi în jocul celorlalţi copii. 

După ce Sandu, Silvian şi Răducu şi-au învăţat lec- 
iile şi şi-au scris temele, mama lor le zice: 

„Ei, acum, vă puteţi duce la joc; fiţi însă cuminţi 
şi vă păstraţi hainele curate”. 

lar seara când cei trei copilaşi, obosiţi de joacă, se 
odihnesc în somnul lor liniştit şi dulce, mama lor 
Stanca, ascultă ceiace citeşte din jurna! soţul său, 
sau vorbesc împreună, căci oamenii care îşi trec ziua 
toată în muncă, au nevoe de o vorbă bună, de o prie- 
tenie adevărată, pe care, departe de a o căuta aiurea, 
o găsesc în casa lor. 

Şi aşa treceau zilele una după alta şi cei trei frați 
erau bucuria părinţi'or cari îşi dădeau toată osteneala 
pentru a-i creşte. In casa aceasta era totdeauna vese- 
lie, totdeauna erau toţi mulţumiţi. Copiii erau buni, 


„silitori şi ascultători, iar părinţii de o hărnicie rară. 


Dar, în dimineaţa unei Duminici, când tatăl se du- 
cea să-şi cumpere jurnalul a alumecat pe scări şi a 
căzut foarte rău. Un vecin l-a ajutat să se ridice. Nu 
şi-a făcut nimic la picioare, în schimb îşi rupsese 
brațul drept. Doctorul a fost chemat în grabă şi i 
sau dat bolnavului cele dintâi ajutoare. 

După ce osul a fost pus la locul de unde sărise 
brațul a fost legat între două scânduri .După aceea 
doctorul a adăogat: 

„O lună de zile, bolnavul nu are voe să se folo- 
sească de braţ, nici pentru cel mai mic lucru”. 

— O lună de zile”... îşi zise în gând bietul pă- 
tinte. Suferea mult, gândind ce vor face ai lui o lună 
de zile, fără sprijinul său. Şi mama celor trei copii 
gândea la fel, dar nu spunea o vorbă. O lună de 
zile fără lucru, se înțelege cât e de greu, când ai de 
îngrijit o casă cu cinci suflete: trei copii şi părinţii. Dar 
curagioasa Stanca nu şi-a pierdut vremea în jeluiri 
sau în socoteli, cum fac unii nădăjduind că la wma 
urmelor trei şi cu trei sfârşeşte prin a face opt. 

Ea a eşit în după amiaza zilei în oraş, fără să 
spună o vorbă. La întoarcere, plină de mulţumire, 
vesteşte pe bărbatul său că a găsit la o uzină lucru 
pe timp de o lună cât el e bolnav. 

„Ce socoteală ţi-ai făcut, zise bărbatul, azi e Du- 
minică, pretutindeni e închis”. 

— Bine, Ştiu, dar uzina aceea e condusă de o fe- 
mee, pe care adesea o întâlneam la brutarul nostru. 
O căutai acolo, îi spusei întâmplarea şi-mi făgădui 
că îmi dă de lucru, să mă duc mâine. 

Dar tu nu eşti învățată cu lucrul în uzină. 
Mă voi odihni pe urmă, răspunse harnica femee. 
Dar cine va îngriji de cei trei copilaşi ai noştri? 
Toate vor ieşi bine, vei vedea. N 

— N'am noroc”, răspunse bărbatul. Dar spunea aşa, 
gândind la nenorocirea ce i sa ivit aşa de odată, căci, 
cât despre norocul adevărat, îl avea prea mult, în- 
tr'o femee harmnică şi plină de curaj. 

In româneşte de M. H. 
` —— DOC SK EDO ae me e aae 


W gi 


Azorică, ura, ura!" 

Strig eu cât mă fine gura, 
Dat-a Domnul, în sfârşit, 
Iarăşi Paştele-a venit ! 

Ce mai carne, ce mai oase, 


Ce mâncări dulci şi gustoase, 


Din belşug tot ce poftim, 
Bine dinții s'ascuțirn. 

Câtă vreme am postit, 

Biet de mine, am slăbit, 

Pe picioare tremura, 
Coastele îmi număram. 
Ins'acum mă pregătesc, 

Să mă'ndovp, să nu glumesc. 
Cătă-i ziua ea de mare, 

Mă voi ține de mâncare. 
Doar un lucru-mi pare rău, 
Că prea iute trece, zău, 
Paştele cel aşteptat. 

Pân'te apuci tu de mâncat, 
Vezi că trece, fuge, sboară 
Vezi că'ncepe postul iară. 
Uite, om eu de-aş îi fost, 
Zău, făceam tot mai cu rost 
Cât e anul lung şi mare 

Tot în Paşti şi sărbătoare 
Ne'ntreruptă îl făceam 

Şi mâncam şi petreceam. 
Insă iar sunt mulțumit, 
Căci stăpânul meu iubit 

Mă alintă, mă'ngriieşte, 
Mult puțin, tot mă hrăneşte, 
Nu mă ceartă, nu mă bate, 
La plimbare tot mă scoate, 
Ba puteam îi fericit, 

De din lume-ar fi pierit 
Lina cea răutăcioasă, 

Care e bucătăreasă. 

Dacă iau vr'un OScior, 
Strigă: „Stai, că te omor !” 
Dă cu bățul, mă loveşte, 
Vai ce rea ! Nu se gândește, 


p- a Nana, 
Lan Ne MIZ E a 


=i=|ă 


il 
di ia 


Dă 
` 


PAG. 8 90000900000000.00000ÂÂoooonooootereooooeoeee DIMINEAȚA COPIILOR 


Că mă doare şi pe mine, Cel cu păr strălucitor, 
Zău, să-i fie chiar ruşine. S'a pierdut, dacă-l zăreşti, 
- * Pe Moş Nae să-l vesteşti. 
Ba te rog încă ceva, 
Ca de Paşte nu uita, 
Pe la mine să potteşti, 
Jur că wai să te căeşti. 
Chiar de-acuma iți păstrez 
Oase să te ospătez, 
Deci îți zic la revedere 
Şi te-aştept eu cu plăcere, + 
Bun prieten şi fidel, 7 
Mult iubitul tău DOREL. 
Din limba câinească de Moş Nae 


ITTITITTTTTIT IE III TITI TITI PITT TIT A LL Li LL LE Abbe ella nina nl ai 


De Moş Nae ai aflat, 
Că e trist şi supărat, 
Căci dulăul cel vestit, 
Turcu, bietul, a murit 
lar Sosoiu Sosolici, 

-` Giuvaer între pisici, 
S'a pierdut, iar după el, 
Şi Haiduc, frumos căţel, 

„Răi vecini l-au otrăvit, 
Ba şi Mitu Miţişor, 


HAPLEA LUI MOŞ NAE 


Insă văd, sunt eu de vină, 
Când cu puii de găină 
De negoț m'am apucat — 
Fie ceasul blestemat ! 


ENST N} i mo PA p? 
3 l A Au” 


Abe În dal 


Nici nu-mi şade bine mie, 


Asteptam cu bucurie Ca să tac negustorie, 


ENTIN 


Paştele de grab 'să vie, 
Ca să plec dela Hăpleşti, 
Să viu iar la Bucureşti. 


Eu sunt Haplea, nu-s croit 
Pentru treabă şi muncit. 


Pân' atunci, te rog, primeşte, 
Tot ce inimu-ți doreşte, 
Şi-ți urez de mii de ori 


Fericite sărbători. 


RECE 


yg 


Dar ce rău imi pare-acum, 
Că n'am nici un ban de drum, 
Că de Paşti te-aş fi călcat — 


Insă, de, negustoria 
Ştii, aceea... găinăria 
Mi-a eşit cam rău, pe dos, 


y 
Li 


ZAT 


Siy = 


Că. AE ma iată i că ADA tai 


EURE 


TAIERE 


A Paoi A- 
cite 3 
ne a 


“A 


E 


Şi ma curățat frumos. 


Am avut necaz şamar, 
N'am un franc în buzunar, 
Frosa nici nu vrea să ştie, 
Cere altă pălărie. i 
Haine-mi cere Hăplişor 

Şi Hăplina, scump odor, 
Zice : „Tată, vreau rochiţă 
Şi pantofi şi-o scutită |!“ 


~e 


Zău, să nu fii supărat. 


Mai târziu, mai în spre vară, 
Când de bani fac rost eu iară, 
Să se 'ntâmple ce o fi, 

Eu la tine voi veni. 


S'am să stau, ca să te'mbun, 
Până 'n iarnă, la Crăciun, 
lau pe-ai mei şi p'Urechilă, 
Pe Tănase şi Prostilă. 


Dacă vr'unul pâr'acum, 
N'a luat pe Plici şi Plum, 


Ca să-l ia să se grăbească 


Costă doar 20 de lei, 

Insă râzi fără să vrei, 

De vânzare la toate chio- 
şcurile şi librăriile. 


n dimineaţa zilei din Joia mare, A- 
dina şi Nelu fură chemaţi de pă- 
rinţii lor, cari le ziseră: „Copii, 
haideţi la grajd, unde locuiesc ie- 
puraşii voştri, că o să vedeţi ceva 
frumos.” 

Adina şi cu frăţiorul său mai 
; j mic Nelu nici nu aşteptară să mai 
fie rugaţi, ci săriră câte două, câte trei treptele scă- 
rei şi deteră năvală în grajd, unde îşi aveau lo- 
cuința Albuleţ, Rozişor şi Jucăreţ. Aşa se numeau 
cei trei iepuraşi, pe cari Adina şi Nelu îi primiseră 
în dar cu câtăva vreme mai înainte dela părinţii lor. 
Ceeace găsiră acolo copiii, îi făcu să sară în sus 
şi să izbească în palme de bucurie. 

„O, ce ouă mari şi frumoase!” strigară ei într'un 
glas. 
In adevăr, lângă iepuraşi, cari nici nu s'au speriat 
la vederea copiilor, căci erau buni prieteni cu dânșii, 
stăteau drepte şi cu vâriul în sus două ouă roşii. 
Dar nu erau ouă obişnuite, ci erau mari de tot, fie- 
care cât şapte ouă la un loc. 

„Ce fel de ouă sunt şi de unde au ieşit aicea?”, se 
întrebau copiii, privindu-le cu ochii, dar neavând cu- 
rajul să se atingă de ele. 

Intre acestea, însă, veniră şi părinţii lor. 

Ei, Adino şi Nelule, le ziseră ei, iată ce ouă fru- 


Prelucrare de Vintilă Bratu 
moase de ciocolată v'au făcut de Paşti  iepuraşii 
voştri. 

— Cum? Albuleţ, Rozişor şi Jucăreţ au făcut 
ouăle acestea ? întrebară copiii în culmea mirărei. 

— Da, chiar ei sau unul dintr'inşii, însă nici noi 
nu Ştim care, fiindcă ei nu vor să spună, dar dacă 
Sunteţi cuminţi, să ştiţi că poate să mai facă până 
în ziua de Paşti. 

— Dar lăsăm aicea cele două ouă ? intrebară din 
nou copiii. 

— Nu, aveți voe să le luați, însă nu le veți mânca 
decât în ziua de Paşti.” 

Adina luă un ou, Nelu luă pe al doilea şi le du- 
seră veseli şi fericiţi în odaia lor. 

După ce rămaseră singuri, Adina îi zise îrăţio- 
rului ei: „Nelule, mar fi mai bine să aducem în 
casă şi pe iepuraşi, ca să ne facă aicea şi alte 
ouă ? Dacă le fac în grajd, se poate întâmpla să le 
spargă vaca sau calul sau să vie vre-un hoţ şi să 
le fure. 

— Să-i aducem”, 
spunea soră-sa. 

— Şi o să-i punem în odaia de păpuşi, grăi din nou 
Adina. | 
— In odaia de păpuşi, zise şi Nelu. 

— Dar să nu ne vadă mama şi tata, făcu Adina. 


zise şi Nelu, care făcea tot ce 


i r ci a e ie iii 


PT "PI i 


= 


PAG. 10 000000000000000000000000000000000000e0eeeeee DIMINEAȚA COPIILOR 


— Să nu ne vadă”, îi întări Nelu vorba. 

Pândind ora când tatăl lor era dus în târg, iar 
mama lor era ocupată cu trebile prin casă, Adina 
şi Nelu merseră pe furiş în grajd, luară iepuraşii şi-i 
duseră în odaia de păpuşi. Se jucară cât se jucară 
cu dânşii, dar după aceia îşi ziseră: „Nu putem sta 
toată vremea aicea, căci o să ne caute mama şi o: 
să ne dăm de gol. Hai mai bine să-l aducem pe 
Pufi şi să-l punem să-i păzească”. 

Il aduseră pe Pufi care, precum, poate, ştiţi era 
cățelul lor. „Pufi, îi vorbi Adina, vei sta ari şi vei 
păzi bine pe Albuleţ, pe Rozişor şi pe Jucăreţ. Vezi 
să fie cuminţi şi să nu strice ceva prin odaie. Dar 
şi tu să te porţi bine cu dânşii. 

— Emm.hm”, răspunde Puii, adică: 
mine şi fiţi fără grije. 


„Lăsaţi pe 


Copiii ieşiră din odaia de păpuşi şi se duseră la 
masă, unde erau aşteptaţi de părinţii lor, cărora nu 
le spuseră nici un cuvânt de tot ce puseseră ei 
la cale. 

După masă, nu i-a mai răbdat inima şi au dat 
din nou fuga în odaia în care închiseseră pe cei trei 
iepuraşi, încredinţaţi pazei lui Pufi. 

Insă, se îngroziră de ceeace văzură. Mai întâiu 
laptele din castron, pus pentru iepuraşi, fusese băut 
de domnul Pufi, care era tot alb pe bot şi se lingea 
cu limba mulțumit de isprava făcută. 

Aceasta nu era nimic. Urechia lui Albuleţ era plină 
de sânge, iar botul lui Rozişor era tot roşu de sângele 
ce-i cursese. Numai Jucăreţ nu păţise nimic, dar stătea 


tremurând de spaimă sub un scaun din 
odăiei. 

„Pufi, răule, îi strigă Adina mâniată şi izbindu-l 
cu latul palmei. Aşa paznic ai fost tu? Marş de 
aci !” 

Pufi îşi lăsă urechile în jos, işi luă coada între 
picioare şi ieşi p2 uşă afară. Ajutată de Nelu, Adina 
aduse o farfurie cu apă, o cârpă curată şi şterse şi 
spălă sângele de pe urechia lui Albuleţ şi de pe 
botul lui Rozişor. 

Ce să facă acum cu iepuraşii? „Să-i lăsăm să 
stea singuri în odaie, zise Adina. 

— Să-i lăsăm”, repetă Nelu. 

Seara, copiii se culcară în pătucurile lor cu gândul 
că a doua zi au să găsească odaia de păpuşi plină 
cu ouă roşii, făcute de iepuri. Se culcară şi adormiră 
cu gândul acesta. 

A doua zi, dis-de-dimineaţă, săriră din pat şi mer- 
seră în picioruşele goale la odaia unde erau iepu 'aşii. . 
Ce-i drept, pe jos odaia era plină, dar nu de ouă roşii 
şi nici de altfel de ouă. Ci era plină de păpuşi şi de 
alte lucruri pe cari, peste noapte, iepurii, jucându-se 
între dânşii, le răvăşiseră, le răsturnaseră şi în bună 
parte le stricaseră. 

lată, rochia Ninetei, păpuşa favorită a Adinei, era . 
ruptă ferfeniţă şi rupt era un picior dela calul de emn 
al lui Nelu. 

De asemenea toba lui Nelu era găurită toată, fiind 
ruptă de dinţişorii ascuțiți ai iepuraşilor. Mai era 
spartă o oglindă şi răvăşit era patul păpuşilor. 

„Vai, ce au făcut răutăcioşii iepuraşi!” strigară 
copiii, cari se aşteptau la ouă roşii, iar nu la strică- 
ciunile ce vedeau înaintea lor. 

— Nu-i mai ţinem aici, zise Adina. 

— Nu-i mai ţinem, zise Nelu. 

— li ducem din nou la grajd. 

— Din nou la grajd”, repetă Nelu. 

Totuşi, în prima zi de Paşti, după ce Adina şi Nelu 
se sculară, se spălară şi se îmbrăcară în haine de 
sărbătoare, părinţii lor, luându-i de mână, îi duseră 
din nou la grajdul în care locuiau Albuleţ, Rozişor şi 
Jucăreţ. 

Ce văzură acolo? Văzură pe cei trei iepuraşi stând 
drepţi pe labele dindărăt, iar de jur-împrejurul lor, aşa 
ca o cunună, fel de fel de ouă, unele roşii, altele gal- 
bene, altele albastre, de formau împreună un minnat 
tricolor român. 

„Vedeţi ce au făcut drăguţii de iepuraşi!” le zi- 
seră părinţii, iar Adima şi Nelu nu mai puteau de bu- 
curie, văzând că iepurii nu s'au supărat, cu toate că 
păţiseră destule. 


colțul 


Vintilă Bratu 


E